Linda-Howard-2.Alegerea-inimii-Mackenzie-family.pdf

Mackenzie’s Mission Linda Howard Copyright © 1992 Linda Howington

Lira şi Caă rţi romantice sunt maă rci îînregistrate ale Grupului Editorial Litera O.P. 53; C.P. 212, sector 4, Bucureşti, Romaî nia tel.: 031 425 16 19; 0752 101 777 e-mail: [email protected] Ne puteţi vizita pe www.litera.ro/lirabooks.ro Alegerea inimii Linda Howard Copyright © 2014 Grup Media Litera pentru versiunea îîn limba romaî naă Toate drepturile rezervate Editor: Vidraşcu şi fiii Redactor: Mira Velcea Corector: Emilia Vesa Copertaă : Florentina Tudor Tehnoredactare şi prepress: Ioana Cristea Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a Romaî niei HOWARD, LINDA Alegerea inimii/Linda Howard; trad.: Graal Soft. — Bucureşti: Litera, 2014 ISBN 978-606-741-102-7 I.Soft, Graal (trad.) 821.111 (73)-31 135.1

LINDA HOWARD Alegerea inimii

Traducere din limba englezaă Alina Rogojan

Bărbatul trebuie să fie educat pentru război, iar femeia pentru a-i relaxa pe războinici; orice altceva e o neghiobie. Friedrich Nietzsche

prolog Devenise legendar chiar dinainte de a absolvi cursurile academiei, cel puţin printre propriii lui colegi şi îîn raî ndul celor din anii mai mici. Cum terminase primul din promoţia lui, i se permisese saă aleagaă dupaă pofta inimii unde saă meargaă mai departe şi, dupaă cum se aşteptase toataă lumea, alesese avioanele de vaî naă toare. Toţi cei pricepuţi îîn materie de politicaă ştiau caă , de fapt, cea mai rapidaă cale de a avansa îîn aviaţia americanaă era saă devii pilot, iar emblema de pilot de vaî naă toare, cu straă lucirea ei inerentaă , fusese dintotdeauna cea mai vizibilaă . Dar cei care îîl cunoşteau pe Joe Mackenzie, proaspaă t numit ofiţer îîn aviaţia Statelor Unite, ştiau caă nu-i paă sa nici caî t negru sub unghie de avansarea îîn carieraă , ci doar voia saă zboare. Superiorii lui se îîndoiau caă i se potrivea profesia de pilot de vaî naă toare, dar aceasta era pregaă tirea pe care o alesese, şi hotaă raî seraă saă -i ofere aceastaă oportunitate. Avea un metru nouaă zeci, aproape prea îînalt pentru manşa unui avion de vaî naă toare. S-ar fi descurcat ca pilot de bombardiere, dar dimensiunile carlingii unui avion de vaî naă toare faă ceau ca el abia saă îîncapaă , iar solicitaă rile fizice presupuse de forţele

gravitaţionale erau, îîn general, mai bine suportate de caă tre baă rbaţi cu o îînaă lţime sub un metru optzeci şi o constituţie ceva mai solidaă . Desigur, existau excepţii pentru fiecare regulaă , iar statisticile privind constituţia fizicaă a celor mai buni piloţi de vaî naă toare erau doar profile generale, nu reguli baă tute îîn cuie. Aşadar, Joe Mackenzie primise şansa de a se pregaă ti ca pilot de vaî naă toare. Instructorii lui constataseraă caă , îîn pofida îînaă lţimii, era mai mult decaî t competent: era genial. Era genul de pilot de vaî naă toare extrem de rar, acela care impunea standardele pentru toţi cei care aveau saă -i urmeze. Era remarcabil de potrivit, ataî t fizic, caî t şi psihic, pentru profesia pe care şi-o alesese. Obţinuse la testele de acuitate vizualaă peste punctajul maxim, reflexele îîi erau fenomenale, iar starea sistemului lui cardiovascular era ataî t de bunaă , îîncaî t putea suporta forţe gravitaţionale mai mari decaî t ceilalţi colegi ai lui mai scunzi. Raă maî nea cel mai bun la cursurile de fizicaă şi aerodinamicaă . Avea maî naă uşoaraă pe manetele de control şi era dispus saă -şi petreacaă ore suplimentare îîn simulatorul de zbor pentru a-şi perfecţiona abilitaă ţile. Şi, îîn plus, avea acea calitate ce nu putea fi îînvaă ţataă de a „simţi situaţia", capacitatea de a fi conştient de tot ce se petrecea îîn jurul lui îîntr-o situaţie ce se desfaă şura cu rapiditate şi de a-şi ajusta acţiunile îîn funcţie de necesitaă ţi. Toţi aviatorii erau îînzestraţi îîntr-o oarecare maă suraă cu acest talent, dar nu era extrem de dezvoltat decaî t la cei mai buni dintre ei. Joe Mackenzie avea acest talent îîntr-o maă suraă uluitoare. Paî naă saă ajungaă saă -şi primeascaă emblema de pilot, îîşi caî ştigase deja renumele de „zmeu”, unul dintre cei capabili de adevaă rate magii. Ajuns caă pitan la o vaî rstaă foarte fragedaă , fusese pilot îîn Primul Raă zboi din Golf, ocazie cu care doboraî se trei avioane inamice îîntr-o singură zi, realizare care, spre uşurarea lui, nu fusese faă cutaă publicaă . Motivele erau de naturaă politicaă : pentru a asigura relaţii publice mai cordiale cu aliaţii, aviaţia

Statelor Unite era dispusaă saă îîi lase pe piloţii din alte ţaă ri saă îîşi asume meritul. Caă pitanul Mackenzie se araă tase mai mult decaî t dornic saă accepte aceastaă strategie. Doar simpla îîntaî mplare faă cuse ca, îîn cea de-a doua zi a raă zboiului, saă ajungaă îîn mijlocul celei mai acerbe rezistenţe opuse de inamic pe scurta durataă a ostilitaă ţilor. Nu fusese impresionat de talentele de pilotaj ale inamicilor. Chiar şi aşa, timp de circa trei minute, se aflase îîn mijlocul unei baă taă lii cu adevaă rat craî ncene, caî nd el şi colegul saă u de formaţie fuseseraă atacaţi de şase avioane militare inamice. Rezultatul final fusese o avansare aproape indecent de rapidaă la gradul de maior, iar Joe Mackenzie, cunoscut sub numele de cod „Praă silaă ”, fu recunoscut drept cel mai abil dintre cei mai abili, un militar care se îîndrepta cu paşi uriaşi spre steaua de general. IÎn cel de-al Doilea Raă zboi din Golf, maiorul Mackenzie îînregistrase alte douaă succese oficiale îîn lupte exclusiv aeriene şi fusese desemnat un adevaă rat as. De data aceasta fusese imposibil ca reuşitele lui saă fie ţinute departe de atenţia mass-mediei, nu caă Pentagonul ar fi îîncercat saă o facaă ; descoperiseraă o adevaă rataă minaă de aur îîn materie de relaţii publice îîn persoana araă tosului pilot american cu descendenţaă indianaă care îîntruchipa toate calitaă ţile pe care îîşi doreau ei cel mai mult saă le proiecteze. I se oferise şansa de a-şi alege singur proiectele la care saă lucreze şi fusese avansat la gradul de locotenent-colonel la vaî rsta de treizeci şi doi de ani. Opinia generalaă era caă , pentru „Praă silaă ” Mackenzie, viitorul nu prevestea decaî t lucruri bune.

capitolul 1 Era cea mai frumoasaă draă cie pe care o vaă zuse vreodataă , rapidaă , elegantaă şi mortalaă . Simplul fapt de a o privi îîi faă cea inima saă bataă mai repede. Chiar şi aşa, parcataă îîn hangar, cu motoarele reci şi roţile sprijinite cu pene, impresia pe care o laă sa era de vitezaă puraă . Colonelul Joe Mackenzie îîntinse maî na şi atinse fuzelajul, degetele lui lungi maî ngaî ind avionul cu atingerea gingaşaă a unui amant. IÎnvelişul metalic îîntunecat al corpului aeronavei daă dea o impresie de eleganţaă ce o deosebea de toate celelalte avioane de vaî naă toare pe care le pilotase, iar acea diferenţaă îîl fascina. Ştia caă acest lucru se datora compoziţiei revoluţionare folosite pentru corpul avionului, alcaă tuitaă din materiale termoplastice, grafit şi maă tase de paă ianjen produsaă sintetic, care era cu mult mai rezistentaă şi mai flexibilaă decaî t oţelul, ceea ce îînsemna caă putea rezista faă raă a se desface îîn bucaă ţi îîn faţa unor forţe cu mult mai puternice decaî t cele suportate de orice altaă aeronavaă construitaă vreodataă . La nivel raţional, îînţelegea acest lucru, dar la nivel emoţional simţea caă impresia se datora faptului caă era ataî t de vie. Nu paă rea a fi chiar din metal; poate de vinaă era maă tasea de paă ianjen, dar la atingere nu se simţea la fel de rece ca orice alt avion. Programele de cercetare primeau de regulaă nume de cod care saă nu reflecte natura programului, motiv pentru care prototipul anterior, SR-71 Blackbird, fusese numit Oxcart. Acest avion îînsaă , o aeronavaă de vaî naă toare tacticaă avansataă , de a doua generaţie, purta numele de cod neobişnuit de descriptiv de Night Wing, iar dupaă ce intra îîn producţie avea saă fie botezataă cu un nume masculin adecvat, cum ar fi F-15 Eagle sau F-16 Fighting Falcon, dar pentru colonelul Mackenzie era „Iubita”. Existau, de fapt, cinci prototipuri, şi pe toate le numea aşa.

Piloţii de teste îîncadraţi îîn acest program sub comanda lui se plaî ngeau caă jucaă ria – oricare ar fi fost ea – faă cea îîntotdeauna nazuri cu ei fiindcaă el o raă sfaă ţase şi impusese standarde prea îînalte pentru ceilalţi piloţi. Colonelul Mackenzie le raă spunsese cu legendara lui privire de un albastru de gheaţaă , replicaî nd: „Asta spun toate femeile mele”. Faţa lui raă maă sese complet lipsitaă de expresie, laă saî ndu-i pe ceilalţi saă se îîntrebe dacaă glumea sau vorbea serios. Baă nuiau caă vorbea serios. Joe Mackenzie pilotase o mulţime de avioane grozave, dar Iubita era specialaă , nu doar datoritaă construcţiei şi puterii ei, ci şi datoritaă armelor cu care era echipataă . Aeronava era cu adevaă rat revoluţionaraă – şi era a lui; îîn calitate de manager de program, lui îîi revenea responsabilitatea de a rezolva orice posibile nereguli, pentru a se putea trece la producţia îîn serie. Presupunaî nd, desigur, caă membrii congresului votau îîn favoarea finanţaă rii, dar generalul Ramey era îîncrezaă tor caă nu aveau saă existe probleme îîn aceastaă privinţaă . Printre altele, şi fiindcaă producaă torul reuşise saă se îîncadreze îîn bugetul estimat, spre deosebire de eşecul extrem de costisitor care sufocase prototipul A-12 îîn ultimii zece ani. Mult timp, tehnologia prin care navele evitau saă fie detectate de radar diminuase agilitatea şi puterea avioanelor de vaî naă toare, paî naă la inventarea aeronavelor supersonice, caî nd fuseseraă atenuate unele dintre problemele legate de putere. Iubita era ataî t invizibilaă , caî t şi agilaă , iar propulsia ei vectorialaă îîi permitea saă vireze mai straî ns decaî t o faă cuse orice alt avion de vaî naă toare îînaintea ei, ba chiar la viteze mai mari. Era capabilaă de zboruri supersonice la doi machi şi depaă şea 3 machi îîn postcombustie. Iar sistemul de armament utiliza tehnologia tirului laser reglabil, TLR, un acronim inocent pentru ceva ce avea, îîntr-o bunaă zi, saă revoluţioneze arta raă zboiului. Mackenzie ştia caă era implicat îîn scrierea istoriei. Tehnologia laser fusese implementataă cu ceva timp îîn urmaă îîn sistemele de dirijare, fasciculul ghidaî nd

rachetele spre locaţia selectataă , dar pentru prima dataă laserele erau folosite ele îînsele ca arme. Savanţii reuşiseraă îîn sfaî rşit saă rezolve problema unei surse de energie controlabile pentru laserele cu raze X şi îîi adaă ugaseraă sisteme optice sofisticate. Senzorii din casca pilotului îîi permiteau acestuia saă detecteze un proiectil, o ţintaă sau un avion inamic îîn orice direcţie, iar sistemul reglabil de dirijare urmaă rea direcţia indicataă de senzorii din cascaă . Indiferent cum ar fi virat sau ar fi îîncercat saă fenteze vreun avion inamic, nu ar fi putut saă scape; orice ţintaă ar fi fost nevoitaă saă se mişte mai rapid decaî t viteza sunetului pentru a scaă pa de fasciculul laser, ceea ce era prea puţin probabil saă se îîntaî mple. Iubita era ataî t de complexaă , îîncaî t doar cei mai buni dintre cei mai buni fuseseraă selectaţi pentru aceastaă etapaă a dezvoltaă rii ei, iar securitatea din jurul prototipului era ataî t de severaă , îîncaî t şi unei furnici i-ar fi fost greu saă ajungaă îîn hangar faă raă aprobaă rile necesare. — Aveţi nevoie de ceva, domnule? Joe se îîntoarse, mutaî ndu-şi atenţia asupra sergentului de stat-major Dennis Whiteside, cunoscut ca „Whitey”, care era îînzestrat cu un paă r roşu ca focul, o mulţime de pistrui şi un geniu mecanic vecin cu miraculosul atunci caî nd era vorba despre avioane. Whitey o considera pe Iubita avionul lui şi accepta cu greu ca piloţii saă punaă maî na pe avion, doar fiindcaă nu vedea nicio cale prin care saă -i îîmpiedice saă o facaă . — IÎi faă ceam doar o verificare îînainte de a maă retrage, raă spunse Joe. N-ar fi trebuit saă -ţi termini tura acum caî teva ore? Whitey scoase o caî rpaă din buzunarul de la spate al pantalonilor şi lustrui cu blaî ndeţe locul îîn care degetele lui Joe atinseseraă avionul. — Erau unele lucruri de care voiam saă maă asigur caă sunt faă cute cum trebuie, replicaă el. Zburaţi cu ea maî ine-

dimineaţaă , nu-i aşa, domnule? — Da. Whitey mormaă i: — Cel puţin dumneavoastraă nu o smuciţi îîn toate paă rţile, aşa cum fac unii, spuse el morocaă nos. — Dacaă observi caă vreunul dintre baă ieţii mei se poartaă grosolan cu oricare dintre avioane, anunţaă -maă . — Paă i, nu-i vorba caă se poartaă grosolan. Ataî ta caă le lipseşte fineţea dumneavoastraă . — Chiar şi aşa, raă maî ne valabil ce am zis. — Da, domnule. Joe îîl baă tu pe Whitey pe umaă r şi porni spre locuinţa lui. Sergentul îîl urmaă ri cu privirea un moment îîndelungat. Nu se îîndoia caă , îîntr-adevaă r, colonelul l-ar fi faă cut pe oricare pilot saă se roage saă moaraă şi saă ajungaă îîn iad doar pentru a scaă pa de furia lui dacaă vreunul dintre ei ar fi fost surprins purtaî ndu-se neglijent sau faă caî nd vreo prostie cu oricare dintre prototipurile Night Wing. Colonelul Mackenzie avea faima de a nu accepta nicio abatere de la perfecţiune caî nd venea vorba despre piloţii lui, dar, îîn acelaşi timp, toataă lumea ştia caă punea viaţa oamenilor lui mai presus de orice, iar îîntreţinerea aeronavelor trebuia saă fie impecabilaă , motiv pentru care Whitey îîncaă se afla îîn hangar, deşi ar fi trebuit saă -şi termine de mult programul de lucru. Mackenzie voia ca toţi cei implicaţi îîn program saă ofere ce aveau mai bun, faă raă excepţie. O greşealaă la capitolul îîntreţinere, faă cutaă la sol, putea duce la pierderea uneia dintre aceste aeronave îîn valoare de optzeci de milioane de dolari sau chiar la moartea unui pilot. Nu era o muncaă potrivitaă pentru cineva cu o atitudine nepaă saă toare. Straă baă taî nd îîntunericul deşertului, Joe observaă o luminaă aprinsaă la unul dintre birouri şi îîşi îîndreptaă paşii spre claă direa de metal. Nu avea nimic îîmpotrivaă ca oamenii saă lucreze ore suplimentare, dar voia ca toataă lumea saă fie

treazaă şi lucidaă a doua zi. Printre specialiştii incluşi îîn proiectul Night Wing se aflau şi caî ţiva obsedaţi de muncaă , care ar fi lucrat şi optsprezece ore pe zi dacaă nu i-ar fi supravegheat el. IÎnaintaă îîn taă cere, nu fiindcaă ar fi îîncercat saă se furişeze şi saă surprindaă pe cineva, ci pentru caă aşa fusese îînvaă ţat saă umble îîncaă de caî nd faă cuse primul lui pas. Nu caă ar fi existat riscul saă fie auzit de cineva din birouri; aparatele de aer condiţionat zbaî rnaî iau, straă duindu-se saă atenueze caă ldura sfaî rşitului de iulie, faă raă a reuşi niciodataă pe deplin. Baraă cile Quonset din metal paă reau saă absoarbaă soarele dogoritor. Claă direa era cufundataă îîn îîntuneric, cu excepţia luminii din separeul din dreapta. Era unul dintre birourile utilizate de echipa de civili care lucrau la sistemul de dirijare cu laser, colaboraî nd la faţa locului cu militarii pentru a rezolva problemele care apaă reau inevitabil la punerea îîn lucru a unui sistem nou. Joe îîşi aduse aminte caă îîn ziua respectivaă se anunţase caă avea saă vinaă un nou tehnician, îîn locul unui membru al echipei originale care suferise un atac de cord uşor cu o saă ptaă maî naă îîn urmaă . Tipul care suferise atacul se simţea bine, dar doctorul îîi interzisese saă lucreze îîn caă ldura de peste treizeci şi cinci de grade Celsius, şi, prin urmare, compania trimisese cu avionul un îînlocuitor. Joe era curios îîn privinţa persoanei care îîl îînlocuia, o femeie pe nume Caroline Evans. IÎi auzise pe ceilalţi trei membri ai echipei murmuraî nd diverse lucruri despre ea, numind-o „Regina Frumuseţii”, pe un ton lipsit de admiraţie. Chiar dacaă echipa era formataă din civili, nu putea accepta saă existe îîn cadrul grupului fricţiuni care saă le afecteze munca. Dacaă nu reuşeau saă se îînţeleagaă îîntre ei, avea saă fie nevoit saă le cearaă celor care se ocupau de sistemele laser saă trimitaă pe altcineva ca îînlocuitor. Voia saă discute cu persoana care raă maă sese saă lucreze paî naă taî rziu pentru a afla dacaă domnişoara Evans sosise faă raă incidente şi a descoperi care

era, mai exact, motivul pentru care nu voiau saă lucreze cu ea. Se apropie îîn taă cere de pragul uşii deschise şi se opri un minut, privind. Femeia din birou era, faă raă îîndoialaă , chiar Regina Frumuseţii îîn persoanaă , caă ci era caî t se poate de sigur caă nu o mai vaă zuse vreodataă . Şi-ar fi amintit de ea. Nu îîi era deloc greu saă o priveascaă , asta era sigur. Postura lui dreaptaă deveni treptat şi mai rigidaă pe maă suraă ce fiecare muşchi din corp i se trezi la viaţaă . Era obosit, dar brusc simţi adrenalina zbaî rnaî indu-i prin organism şi toate simţurile i se ascuţiraă , exact aşa cum se îîntaî mpla caî nd activa postcombustia şi se laă sa copleşit de exaltare. Femeia purta o fustaă roşie dreaptaă ce se termina cu mult deasupra genunchilor. Se descaă lţase şi se laă sase pe spate îîn scaun, cu picioarele goale sprijinite pe birou. Joe îîşi propti umaă rul îîn cadrul uşii, studiind relaxat picioarele netede şi curbate ce fuseseraă astfel expuse. Nu purta ciorapi; nu erau practici pe o asemenea caă lduraă . Frumoase picioare. Chiar mai mult decaî t frumoase. De-a dreptul superbe. Ţinea îîn poalaă un teanc de haî rtii scoase la imprimantaă şi verifica fiecare element, confruntaî ndu-l ocazional cu un manual aflat laî ngaă ea. O ceaşcaă de ceai verde scotea aburi îîn apropiere de maî na ei, care se îîntindea adesea orbeşte. Paă rul îîi era deschis la culoare, rotunjit îîn formaă de clopot, pieptaă nat simplu pe spate, îîn stil clasic, şi lung exact ataî t caî t saă îîi atingaă uşor umerii. Nu-i vedea decaî t o parte din faţaă , suficient caî t saă -i remarce pomeţii îînalţi şi buzele pline. Brusc, simţi nevoia s-o facaă saă se îîntoarcaă spre el. Voia saă -i vadaă ochii, saă -i audaă vocea. — Gata cu munca pe ziua de azi, spuse el. Caroline saă ri de pe scaun îînaă buşindu-şi un strigaă t, vaă rsaî nd ceaiul îîntr-o parte şi îîmpraă ştiindu-şi haî rtiile îîn cealaltaă , picioarele lungi zburaî ndu-i prin aer îîn vreme ce le coborîî pe podea, lovind scaunul, care îîncepu saă se roteascaă prin îîncaă pere paî naă se izbi de dulapurile de acte. Se raă suci pe

caă lcaî ie şi se îîntoarse spre el, apaă saî ndu-şi o maî naă pe piept ca şi cum ar fi putut saă -şi domoleascaă la propriu baă taă ile inimii. Un piept foarte frumos conturat, remarcaă el, caă ci maî na ei traă sese materialul bluzei de bumbac, îîntinzaî nd-o straî ns peste piele. O expresie de maî nie trecu fulgeraă tor peste chipul ei, apoi dispaă ru la fel de brusc, şi faă cu ochii mari. — Dumnezeule, spuse ea şoptit, e chiar G.I. Joe1. Joe detectaă uşorul sarcasm şi ridicaă din spraî ncenele negre. — Colonelul G.I. Joe. — Vaă d, spuse ea admirativ. Un colonel cu drepturi depline. Şi puiet de academie, adaă ugaă ea, araă taî nd spre inelul lui cu sigiliul academiei şi folosind termenul prea puţin flatant pentru un absolvent de academie militaraă . Ori ai taî lhaă rit un colonel şi i-ai furat îînsemnele, ori ai trecut printr-o operaţie esteticaă de îîntinerire spectaculoasaă şi ţi-ai vopsit paă rul îîn negru, ori ai un sponsor cu buzunare adaî nci care te ajutaă saă avansezi rapid. Joe îîşi paă straă expresia neutraă . — Poate caă sunt al naibii de bun îîn ceea ce fac. — Adicaă saă fi avansat pe merit? îîntrebaă ea, ca şi cum ar fi fost o idee ataî t de imposibilaă , îîncaî t nici nu merita luataă îîn consideraţie. Nici vorbaă ! Joe era obişnuit saă le provoace femeilor diverse reacţii, de la fascinaţie la o oarecare intimidare vecinaă cu teama, ca urmare a unei conştientizaă ri foarte acute a prezenţei lui fizice. Era obişnuit saă atragaă respect, dacaă nu simpatie. Nimic din toate acestea nu se regaă seau îînsaă îîn expresia lui Caroline Evans. Nu-şi desprinsese ochii de pe el nicio clipaă , privirea ei raă maî naî nd fixaă şi paă trunzaă toare ca a unui pistolar. Da, asta era; îîl îînfrunta ca pe un adversar. 1 G.I. Joe este creditat drept cel mai remarcabil porumbel din istorie, salvând viaţa a cel puţin o mie de soldaţi britanici în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, (n.red.)

Se desprinse din cadrul uşii şi îîi îîntinse maî na, hotaă raî nd brusc saă plaseze situaţia îîntr-un context profesional şi saă îîi arate cu cine avea de-a face. — Colonelul Joe Mackenzie, şeful de proiect. Protocolul prevedea caă straî nsul maî inilor raă maî nea la latitudinea femeii, caă un ofiţer baă rbat nu trebuia niciodataă saă îîntindaă el primul maî na unei femei, dar Joe voia saă -i simtaă maî na îîntr-a lui şi avea convingerea caă , dacaă i-ar fi dat de ales, nici maă car acea atingere nu i-ar fi fost permisaă . Caroline nu ezitaă şi îîi straî nse ferm maî na. — Caroline Evans, îînlocuitor pentru Boyce Walton îîn echipa de dezvoltare laser. Dupaă ce îîi scuturaă rapid maî na de douaă ori, şi-o retrase. Cum era desculţaă , Joe reuşi saă -i estimeze cu acurateţe îînaă lţimea ca fiind îîn jur de un metru şaizeci; creştetul capului ei îîi ajungea la claviculaă . Diferenţa de îînaă lţime nu o intimida, deşi era nevoitaă saă ridice privirea pentru a o îîntaî lni pe a lui. Ochii ei erau de un verde-îînchis, vaă zu el, îîncadraţi de gene negre şi spraî ncene ce sugerau caă auriul paă rului ei fusese obţinut pe caă i chimice. Araă taă din cap spre haî rtiile îîmpraă ştiate pe podea. — De ce lucrezi ataî t de taî rziu, mai ales caă e prima ta zi la noul loc de muncaă ? E îîn neregulaă ceva ce ar trebui saă ştiu şi eu? — Nu din caî te ştiu eu, raă spunse ea, aplecaî ndu-se saă ridice haî rtiile. Nu faă ceam decaî t saă verific din nou o serie de elemente. — De ce? Ce te-a determinat saă o faci? Caroline îîi aruncaă o privire neraă bdaă toare. — IÎmi staă îîn fire saă verific totul de douaă ori. IÎntotdeauna verific de douaă ori dacaă e stins cuptorul, dacaă am scos fierul de caă lcat din prizaă , dacaă am îîncuiat uşa. IÎntotdeauna maă asigur din ambele direcţii de două ori atunci caî nd trec strada.

— Nu ai gaă sit nimic îîn neregulaă ? — Nu, bineîînţeles caă nu. Ţi-am spus deja asta. Joe se relaxaă dupaă ce se asiguraă caă nu era nimic îîn neregulaă cu sistemul de dirijare şi îîşi permise din nou saă o studieze lejer şi cu plaă cere pe Caroline Evans, îîn vreme ce aceasta scoase un sul de şervete de haî rtie dintr-un sertar al biroului şi folosi caî teva bucaă ţi pentru a absorbi ceaiul vaă rsat. Se apleca şi se raă sucea cu o uşurinţaă fluidaă pe care el o considera sexy. Tot ce faă cuse paî naă îîn acel moment, chiar şi provocarea doar vag voalataă din privirea ei, i se paă ruse sexy. Drept reacţie, simţi o tensiune îîntre picioare. Caroline aruncaă şervetele ude la gunoi şi îîşi baă gaă picioarele îîn pantofi. — Mi-a faă cut plaă cere saă te cunosc, colonele, spuse ea faă raă a-l privi. Ne vedem maî ine. — Te conduc la locuinţa ta. — Nu, mulţumesc. Refuzul imediat şi lejer cu care fu primitaă oferta lui îîl iritaă . — Este foarte taî rziu, iar tu eşti singuraă . Te conduc la locuinţa ta. Caroline îîşi ridicaă privirea spre el îîn acel moment, îîntorcaî ndu-se şi punaî ndu-şi maî inile îîn şolduri. — Apreciez oferta, colonele, dar nu am nevoie de genul acesta de favoruri. — Genul acesta de favoruri? La ce gen ne referim? — Genul care fac mai mult raă u decaî t bine. Ascultaă , tu eşti şeful cel mare. Dacaă te vede cineva conducaî ndu-maă la locuinţa mea, îîn douaă zile am saă îîncep saă aud comentarii false cum caă n-aş fi ajuns saă fac parte din echipaă dacaă nu ţi-aş fi faă cut ochi dulci. E o baă taie de cap de care pot saă maă lipsesc. — A, spuse el, îînţelegaî nd brusc. Ai mai avut de-a face cu aşa ceva, nu? Nimeni nu îîşi îînchipuie caă poţi saă araă ţi aşa şi saă fii şi deşteaptaă . Caroline îîl privi sfidaă toare.

— Cum adicaă saă araă t aşa? Cum anume araă t? Avea temperamentul unui arici, dar Joe fu nevoit saă se îîmpotriveascaă dorinţei de a-şi petrece braţele îîn jurul ei şi de a-i spune caă , îîncepaî nd din acel moment, avea saă lupte el şi pentru ea. Caroline nu ar fi apreciat gestul, şi nu era sigur de ce voia saă -l facaă , fiindcaă paă rea mai mult decaî t capabilaă saă -şi poarte singuraă baă taă liile. Dacaă ar fi fost deştept, ar fi paă strat o atitudine prudentaă şi ar fi faă cut vreun comentariu neutru, ca saă evite s-o irite şi mai tare; dar nu devenise pilot de vaî naă toare fiindcaă îîşi dorea prudenţaă . — Seducaă toare, raă spunse el, cu o privire taă ioasaă , intensaă şi lacomaă . Caroline clipi, ca surprinsaă , şi se daă du un pas îînapoi. — Ah, spuse ea pe o voce subţire, nedumeritaă . — Este imposibil saă nu ştii caă eşti atraă gaă toare, remarcaă el. Ea clipi din nou. — Aspectul fizic nu ar trebui saă conteze. Tu araă ţi ca un model ambulant de recrutare, dar asta nu ţi-a daă unat îîn carieraă , aşa-i? — Nu susţin discriminarea, spuse el. Mi-ai pus o îîntrebare şi ţi-am raă spuns. Araă ţi seducaă toare. — Ah! IÎl privi acum cu prudenţaă , furişaî ndu-se pe laî ngaă el. Joe îîi puse maî na pe braţ, oprind-o. Caî nd îîi simţi carnea netedaă şi caldaă sub palmaă , fu ispitit saă exploreze mai departe, dar se staă paî ni. — Dacaă te haă rţuieşte careva dintre cei de aici, Caroline, saă vii la mine. Ea aruncaă o privire alarmataă spre maî na de pe braţul ei. — AĂ aă .. Da, sigur. — Chiar dacaă e un membru al echipei tale. Sunteţi civili, dar aă sta e proiectul meu. Dacaă cineva creeazaă probleme, pot cere saă fie îînlocuit. Atingerea lui o faă cea vizibil agitataă , şi o studie îîndelung un moment, îîncruntaî ndu-se uşor, îînainte de

a-i da drumul. Vorbesc serios, adaă ugaă el pe un ton mai blaî nd. Vino la mine dacaă ai vreo problemaă . Ştiu caă nu vrei saă te conduc la locuinţa ta, dar oricum merg îîn direcţia aia, caă ci maă retrag şi eu. IÎţi acord un avans de treizeci de secunde ca saă nu mergem îîmpreunaă . Este bine aşa? — Treizeci de secunde nu îînseamnaă prea mult. Joe ridicaă din umeri. — O saă apuci saă ajungi cu circa douaă zeci şi cinci de metri îînaintea mea. Oferta nu e negociabilaă . Se uitaă la ceasul: de la maî naă . IÎncepaî nd din acest moment. Caroline se îîntoarse imediat şi fugi. Era singurul cuvaî nt potrivit pentru ceea ce faă cu. Aproape caă -şi trase îîn sus fusta straî mtaă şi o luaă la fugaă . Spraî ncenele lui Joe se ridicaraă îîntr-o îîntrebare mutaă . Dupaă ce se scurseraă cele treizeci de secunde, ieşi din claă dire şi îîi observaă silueta zveltaă , de-abia vizibilaă îîn îîntuneric, care continua saă avanseze cu paşi rapizi. Paî naă saă ajungaă la propria locuinţaă , se tot îîntrebaă ce anume transformase o amazoanaă îîntr-o faă tucaă sperioasaă . Caroline traî nti şi îîncuie uşa locuinţei ei spartane şi se sprijini de lemnul acesteia, expiraî nd cu un şuierat zgomotos. Se simţea ca şi cum tocmai ar fi scaă pat ca prin urechile acului din ghearele unui animal saă lbatic. Oare de ce permiteau cei din fruntea aviaţiei ca un asemenea baă rbat saă umble nestingherit îîn libertate? Ar fi trebuit îîncuiat undeva îîn maă runtaiele Pentagonului, unde ar fi putut saă -l foloseascaă pentru posterele lor de recrutare, dar faă raă a pune îîn pericol femeile vulnerabile. Poate caă de vinaă erau ochii lui, de un albastru-deschis şi la fel de paă trunzaă tori ca laserele la care lucra ea. Poate era felul îîn care se îînaă lţa deasupra ei sau forţa plinaă de graţie a corpului saă u musculos. Poate era vocea lui profundaă , nota deosebitaă care vibrase îîn ea caî nd o declarase „seducaă toare” sau caă ldura maî inii lui subţiri şi baă taă torite caî nd o atinsese. Poate caă de vinaă erau toate acestea, dar ceea ce îîi staî rnise

panica fusese straă lucirea flaă maî ndaă , de praă daă tor, din ochii lui, atunci caî nd o privise. Se descurcase bine paî naă îîn acel moment. Faă raă îîndoialaă , reuşise saă adopte cea mai convingaă toare atitudine a ei de respingere, deopotrivaă arogantaă şi nepaă saă toare, care, paî naă atunci, reuşise faă raă greş saă ţinaă baă rbaţii la distanţaă . Era o soluţie de compromis; pe de-o parte o îîmpiedica saă lege prietenii cu cei alaă turi de care lucra, pe de altaă parte îînaă buşea de la bun îînceput orice eventuale avansuri sexuale. IÎn cursul facultaă ţii şi al studiilor postuniversitare, precum şi la îînceputul carierei, fusese nevoitaă ataî t de frecvent saă se bataă pentru a scaă pa din îîmbraă ţişaă ri forţate, îîncaî t îînvaă ţase saă adopte o atitudine ofensivaă de la bun îînceput. Avaî nd ataî t de multaă experienţaă , ar fi trebuit saă reuşeascaă saă -şi paă streze calmul, dar o singuraă privire din partea colonelului „Ochi de Laser” Mackenzie, o singuraă observaţie uşor admirativaă , şi îîşi pierduse ataî t staă paî nirea de sine, caî t şi bunul-simţ. Fusese contracarataă ruşinos. Ei bine, asta se îîntaî mpla caî nd aveai paă rinţi cu doctorate. Aceştia vaă zuseraă semnele unei inteligenţe superioare îîn singurul lor copil şi luaseraă imediat maă suri pentru a-i oferi educaţia pe care o merita. Pe tot parcursul şcolii şi al liceului fusese cea mai taî naă raă din clasa ei, datoritaă progreselor ei accelerate. Nu ieşise nici maă car la o singuraă îîntaî lnire tot liceul; fusese prea ciudataă , prea greoaie şi staî ngace, trecaî nd prin pubertate la doi sau trei ani dupaă colegii ei de clasaă . Situaţia nu se îîmbunaă taă ţise nici la facultate. IÎncepuse anul îîntaî i imediat dupaă ce îîmplinise şaisprezece ani, şi ce student îîntreg la cap ar fi ieşit cu o fataă care era, din punct de vedere legal, îîncaă minoraă , caî nd existau ataî tea fete draă guţe de vaî rsta potrivitaă , deopotrivaă dornice şi disponibile? Izolataă şi singuraă , Caroline se dedicase studiilor şi se trezise terminaî nd cursurile îîn cel de-al optsprezecelea an de viaţaă . Cam pe atunci baă ieţii care îîi erau colegi la cursuri

îîncepuseraă saă -şi dea seama caă fata aceea, Evans, chiar dacaă era tocilaraă , araă ta foarte bine. De data aceasta vaî rsta nu o mai putea proteja. Cum nu îînvaă ţase nici cum saă se poarte cu baă ieţii de vaî rsta ei, nu avea habar cum saă le facaă faţaă acestor… acestor caracatiţe care, brusc, nu paă reau saă -şi poataă lua maî inile de pe ea. Confuzaă , alarmataă , Caroline se retraă sese şi mai mult îîn studiile ei şi îîncepuse saă -şi formeze un scut cu ţepi pentru a se apaă ra. Transformarea ei, odataă ajunsaă la maturitate, nu fu suficient de drasticaă pentru a putea fi comparataă cu cea a unei raă ţuşte uraî te devenite lebaă daă ; crescuse pur şi simplu şi dintr-o adolescentaă greoaie devenise o femeie. Prima menstruaţie îîi apaă ruse taî rziu, ca şi cum corpul ei ar fi trebuit saă echilibreze natura raă maî naî nd oarecum îîn urmaă , îîn vreme ce mintea ei se graă bise saă o ia îînainte. Era doar o problemaă de nesincronizare. IÎn vreme ce colegii ei de clasaă treceau prin pubertate, ea îîncaă se mai juca, la propriu, cu paă puşile. Caî nd ajunse ea la pubertate, colegii ei aveau deja experienţaă îîn materie de relaţii. Nu se potrivise niciodataă cu ei îîn ceea ce privea maturitatea fizicaă sau emoţionalaă . Caî nd se simţise pregaă titaă saă îînceapaă saă iasaă la îîntaî lniri, se trezise pipaă itaă de baă ieţi obişnuiţi cu un nivel de intimitate mult mai sofisticat. IÎn cele din urmaă , se dovedise mai uşor saă -i alunge pe toţi. Şi astfel ajunsese Caroline la douaă zeci şi opt de ani, cu o inteligenţaă demnaă de un geniu, specialistaă autenticaă îîn amplificarea luminii şi îîn sistemele optice de dirijare, deţinaă toare a unui doctorat îîn fizicaă , saă se simtaă idioataă şi panicataă din cauzaă caă un baă rbat o declarase „seducaă toare”. Era dezgustaă tor. Era, totodataă , uşor îînspaă imaî ntaă tor, caă ci simţea caă tacticile ei de a îîndepaă rta baă rbaţii nu funcţionaseraă îîn cazul colonelului Mackenzie, care paă rea genul de baă rbat caă ruia îîi plaă ceau provocaă rile.

Se plesni peste frunte. Cum de fusese ataî t de idioataă ? Colonelul era pilot de vânătoare, ce naiba. Aparţinea unei rase diferite, era un baă rbat care efectiv adora provocarea. Dacaă voia saă evite saă -i atragaă atenţia, trebuia saă paraă sfioasaă şi blaî ndaă , eventual chiar saă se fandoseascaă puţin. Problema era caă nu ştia cum saă se fandoseascaă . Ar fi trebuit saă meargaă la o şcoalaă de seducţie, îîn loc saă urmeze cursuri postuniversitare. Ar fi faă cut cursul de Introducere îîn Fandosealaă ori de caî te ori ar fi fost nevoie, paî naă ar fi îînvaă ţat caî te ceva. Poate caă nu era prea taî rziu. Poate trebuia saă adopte o atitudine suficient de dulce şi de neajutorataă , caî t saă -l paă caă leascaă . Nu – asta ar fi atras atenţia baă rbaţilor caă rora chiar le plaă cea o astfel de atitudine la o femeie. Era prinsaă îîntre ciocan şi nicovalaă . Singurul lucru pe care îîl mai putea face era saă se îîmpotriveascaă vitejeşte. Caî nd ajunse la locuinţa lui, Joe se dezbraă caă de uniformaă , apoi faă cu un duş raă coros paî naă îîncepu saă se simtaă om din nou. IÎn iulie, deşertul era un adevaă rat coşmar, absorbind toataă umezeala din corpul lui paî naă îîşi simţea chiar şi ochii uscaţi, dar Iubita avea nevoie de o securitate strictaă , iar baza aviaticaă Nellis din Nevada asigura aşa ceva îîn foarte mare maă suraă . IÎn pofida disconfortului şi a condiţiilor spartane, era recunoscaă tor pentru nivelul de securitate şi nu aştepta cu neraă bdare saă o vadaă pe Iubitaă desfaă cutaă bucataă cu bucataă , aşa cum avea saă se îîntaî mple dupaă ce Congresul vota finanţarea. Atunci avea saă ajungaă sub lupa presei, deşi natura revoluţionaraă a avionului nu era traă dataă de aspectul saă u; designul nu se deosebea radical de cel al aeronavei F-22, ceea ce le permitea saă deruleze zborurile de îîncercare la Nellis îîn loc de Edwards, îîn California, acolo unde se faă ceau de regulaă aceste zboruri. Curioşii caă utau ceva diferit la Edwards, dar aici, la Nellis, unde exista o asemenea

diversitate de avioane implicate îîn jocurile de-a raă zboiul aflate îîn desfaă şurare, Iubita nu saă rea chiar ataî t de tare îîn ochi. Ceilalţi piloţi de la bazaă îîşi daă duseraă seama, inevitabil, caă faă ceau zboruri de îîncercare cu o aeronavaă diferitaă de F-22, dar nicio persoanaă care nu lucra îîn cadrul programului nu avea posibilitatea de a studia îîndeaproape prototipurile Night Wing, iar securitatea era, oricum, un mod de viaţaă aici. Ceea ce era deosebit la Iubitaă ţinea de îînvelişul ei şi de ansamblul sistemelor electronice, sistemul ei de armament; odataă dezvaă luitaă , avea saă îîncingaă spiritele îîn toate agenţiile ostile de spionaj din lume, şi urmau saă fie nevoiţi saă impunaă un nivel şi mai ridicat de securitate, deşi nu vedea cum s-ar putea face aşa ceva. Gaî ndurile îîi zaă boviseraă asupra Iubitei, dar brusc mintea îîi fu invadataă de o imagine a lui Caroline Evans, şi afişaă un zaî mbet larg, îîntrebaî ndu-se cum ar fi putut îîmblaî nzi micul arici. Brusc, îîşi simţi pielea fierbinte şi tensionataă , îîn pofida apei raă coroase, aşa caă opri duşul şi ieşi din cabinaă . Dacaă aT fi putut s-o convingaă saă îîntre la duş cu el, probabil caă îîmpreunaă ar fi faă cut apa saă clocoteascaă . Se opri îîn faţa aparatului de aer condiţionat, laă saî nd aerul rece saă sufle peste corpul lui ud şi gol şi savuraî nd fiorii ce îîl straă baă turaă , dar raă coarea nu reuşi saă atenueze senzaţia de tensiune dintre picioarele lui. Neîînduraă tor, îîşi alungaă din minte gaî ndurile legate de domnişoara Evans. Caî nd se uscaă suficient caî t saă nu mai picure apa de pe el, trecu îîn spaţiul îîngust rezervat bucaă taă riei, faă raă a se îîmbraă ca, şi îîşi pregaă ti rapid un sendviş. Libertatea de a nu purta haine îîi permise saă se relaxeze pe dinaă untru. IÎşi petrecuse aproape jumaă tate din viaţaă îîn armataă , îînconjurat de reguli şi purtaî nd uniforme, şi le accepta confortabil şi îîn viaţa de civil, dar mai exista o parte primitivaă din el care spunea uneori „De-ajuns!”, iar atunci simţea nevoia saă raă maî naă gol-puşcaă .

Crescuse la o fermaă de cai din Wyoming şi se îîntorcea acolo de caî te ori putea; petrecaî ndu-şi o saă ptaă maî naă sau douaă caă lare pe cei mai aspri cai neîîmblaî nziţi de la fermaă , îîşi satisfaă cea aceeaşi nelinişte saă lbaticaă din el, dar îîn acel moment era ocupat cu proiectul Night Wing şi nu putea saă -şi ia liber, aşa caă trebuia saă scape de haine. Singurul articol de îîmbraă caă minte de care se dezbraă ca îîntotdeauna cu regret era costumul de pilot; dacaă ar fi putut saă -şi petreacaă tot timpul îîn aer, ar fi fost îîn regulaă . La naiba, cu caî t era avansat mai mult îîn grad, cu ataî t ajungea tot mai rar saă piloteze. Responsabilitaă ţile şi haî rţogaă riile îîi ocupau tot mai mult timp. Acceptase poziţia de şef de proiect pentru Night Wing doar fiindcaă i se garantase caă avea saă i se permitaă saă piloteze avioanele. Cei din aviaţia americanaă îîşi doriseraă cei mai buni oameni îîn carlingile noilor avioane, iar piloţii aleşi erau toţi excelenţi, dar, mai mult decaî t ataî t, îîşi doriseraă opinia directaă şi nemijlocitaă a celui mai bun dintre cei mai buni, iar colonelul Joe Mackenzie îîncaă se ridica – cu mult – deasupra tuturor. Joe nu era îînfumurat din pricina talentului saă u de pilot de vaî naă toare fiindcaă muncise prea mult pentru a ajunge la nivelul la care era. Se naă scuse cu inteligenţa necesaraă , cu acuitatea vizualaă şi reflexele fulgeraă toare, dar restul era rezultatul a nenumaă rate ore de studiu, exerciţiu, de pregaă tire intensaă îîn simulatorul de zbor, paî naă caî nd fiecare reacţie devenise automataă şi imediataă . Chiar şi la vaî rsta de treizeci şi cinci de ani, timpul lui de reacţie îîncaă era mai bun decaî t cel al tinerilor care terminau academia de pilotaj, iar vederea lui îîncaă depaă şea standardele maxime. Mai avea multe ore de zbor de care saă se bucure, dacaă armata avea saă -i permitaă acest lucru. Avansase îîn grad ataî t de rapid, îîncaî t probabil avea saă obţinaă prima lui stea peste îîncaă un an, apoi doar cu noroc o saă mai prindaă suficient timp îîn aer caî t saă raă maî naă calificat.

Alternativa era saă abandoneze cariera de pilot militar şi saă se angajeze la un producaă tor de avioane ca pilot de îîncercare, renunţaî nd la anii petrecuţi îîn armataă , îîi plaă cea saă facaă parte din aviaţia americanaă , nu ar fi vrut saă renunţe la ea, dar gaî ndul de a fi ţinut la sol i se paă rea insuportabil. Viaţa ar fi fost anostaă faă raă provocarea de a îîmblaî nzi ataî t natura, caî t şi maşinaă ria, ştiind caă era îînsaă şi viaţa lui îîn joc dacaă nu o faă cea corect. Caroline i se strecuraă din nou îîn minte, cu o provocare diferitaă sclipind vizibil îîn ochii ei de pistolar. IÎşi putea aminti cu uşurinţaă culoarea acelor ochi, îîn cea mai mare parte verde-îînchis, amestecat cu puţin albastru şi picaă turi aurii ce le luminau profunzimile. Caî nd îîşi imaginaă acei ochi ridicaî ndu-se spre el îîn timp ce el se mişca deasupra ei îîn pat, inima îîncepu saă -i bataă cu forţaă şi rapid, exact aşa cum ar fi vrut s-o posede. Voia s-o facaă pe mica aricioaicaă saă toarcaă precum o pisicuţaă . Capitolul 2 Caroline avea standarde foarte îînalte de confort, ceea ce îînsemna caă uneori îîi lua destul de mult saă se îîmbrace. Dacaă avea impresia caă nu se potrivea ceva îîn ziua respectivaă , se dezbraă ca şi îîncerca altceva. IÎnainte de a pleca la muncaă îîn fiecare dimineaţaă , se aşeza, se îîntindea, se raă sucea, îîşi balansa braţele îîn faţaă şi-n spate, apoi le ridica deasupra capului pentru a verifica dacaă nu cumva hainele aveau s-o incomodeze îîn cursul zilei. Nu suporta saă fie distrasaă de vreo cusaă turaă inconfortabilaă sau de senzaţia enervantaă caă nu staă tea ceva bine pe ea. Moda femeiascaă era un subiect delicat pentru ea. De ce majoritatea designerilor erau baă rbaţi? Dupaă paă rerea ei, ar fi trebuit interzis prin lege ca baă rbaţii saă conceapaă haine

pentru femei. Hotaă raî se îîncaă din adolescenţaă caă baă rbaţii habar nu aveau caî t de inconfortabile erau de obicei hainele şic ale femeilor şi caă , de fapt, nici nu le paă sa, fiindcaă nu erau nevoiţi ei îînşişi saă petreacaă ore îîntregi îîn picioare pe tocuri îînalte cu efect de scurtare a tendoanelor, îîmpachetaţi îîn ciorapi îînaă buşitori, sufocaţi fie de sutiene, fie de rochii suficient de straî mte caî t saă reuşeascaă saă ridice sau saă separe, sau saă îîmpingaă laolaltaă saî nii pentru a crea decolteul, îîn funcţie de cerinţele ocaziei. Şi de ce erau hainele de femei faă cute din materiale ataî t de subţirele caî nd temperaturile din majoritatea birourilor şi restaurantelor erau îîntotdeauna setate ataî t de jos, îîncaî t saă se simtaă bine baă rbaţii îîmbraă caţi la costum? Ideea i se paă rea proastaă din douaă motive: îîn primul raî nd, de ce era nevoie ca baă rbaţii saă poarte sacouri – şi exista oare ceva mai stupid decaî t acea relicvaă a pieptarului numitaă cravataă , pe care şi-o îînnodau îîn jurul gaî tului ca laţul unui caă laă u şi care tulbura anumite funcţii de bazaă ale organismului, cum ar fi respiraţia şi îînghiţitul? — SȘ i de ce nu li se permitea şi femeilor saă poarte sacouri dacaă baă rbaţii nu se simţeau îîn stare saă renunţe la ale lor? Moda, îîn opinia ei, era alcaă tuitaă din paă rţi egale de prostie şi nebunie. IÎntr-o lume logicaă , oamenii ar fi purtat haine practice, de exemplu blugi, mocasini şi bluze de trening. Nu putea saă schimbe lumea, dar putea saă controleze mica ei felie, refuzaî nd saă renunţe la propriul confort, îîn ziua respectivaă alese o fustaă albaă amplaă , straî nsaă cu elastic îîn talie şi lungaă paî naă la mijlocul pulpei. IÎn partea de sus îîmbraă caă un tricou supradimensionat şi îîmpleti douaă eşarfe, una galbenaă ca pepenele şi cealaltaă de un albastru azuriu, legaî ndu-le îîmpreunaă îîn jurul taliei, pe post de centuraă . IÎn picioare avea balerini albi. Se simţea grozav, asortataă şi confortabilaă , exact aşa cum voia saă fie. Peste noapte, îîncercase saă analizeze din ce motiv colonelul

Mackenzie o pusese îîn îîncurcaă turaă îîn asemenea maă suraă ; alţi baă rbaţi îîi faă cuseraă avansuri insistente şi reuşise saă le facaă faţaă ; aşadar, cum se faă cea caă observaţia lui destul de inofensivaă , adaă ugataă unei priviri deloc inofensive, îîi staî rnise o asemenea panicaă ? Cu siguranţaă privirea fusese de vinaă . Nu mai vaă zuse niciodataă astfel de ochi, ca nişte diamante de un albastru-deschis straă lucind pe o faţaă bronzataă , ataî t de paă trunzaă tori, îîncaî t avusese impresia caă o spintecaseraă paî naă îîn carne, şi simţise caă baă rbatul din spatele lor nu semaă na cu niciun alt baă rbat pe care îîl cunoscuse paî naă atunci. Existau mai multe motive posibile, dar niciunul pe care saă îîl poataă indica drept cauzaă primaraă a reacţiei ei. Avea saă fie nevoitaă , pur şi simplu, saă se staă paî neascaă , caî t mai bine posibil, saă ţinaă garda sus şi saă îîncerce saă se asigure caă existau îîntotdeauna şi alţi oameni prin preajmaă de fiecare dataă caî nd avea de-a face cu distinsul colonel. De ce nu venise pe la birouri mai devreme, ziua trecutaă , caî nd îîncaă lucra şi restul echipei? Dacaă ar fi faă cut-o, Caroline ar fi dormit mai bine îîn noaptea aceea. Aruncaă o privire îîn jurul ei, asiguraî ndu-se caă totul era stins, apoi pipaă i pe dinafaraă buzunarele fustei pentru a verifica dacaă avea cheile. Buzunarele erau o necesitate; toate hainele pe care le purta trebuiau saă aibaă buzunare, fiindcaă poşetele erau un alt motiv de iritare pentru ea. De ce erau femeile condamnate saă le care dupaă ele toataă viaţa? De ce nu puteau saă aibaă buzunare, la fel ca baă rbaţii? Fiindcaă moda spunea caă ştirbea din „croiul” hainelor. Fiindcaă femeile erau considerate prea vanitoase. Fiindcaă baă rbaţii le îîntindeau mereu femeilor diverse obiecte, adaă ugaî nd nepaă saă tori: „Pune asta îîn poşeta ta”, vraî nd de fapt saă spunaă : „Caraă tu asta îîn locul meu”. Ca femeile saă devinaă cu adevaă rat libere, considera ea, ar fi trebuit saă dea foc poşetelor îîn loc de sutiene. Apoi saă arunce şi pantofii cu toc îînalt îîn foc. Pentru a se scuti de corvoada de a caă ra o poşetaă , îîşi

aprovizionase masa de birou, cu o zi îînainte, cu toate articolele cosmetice de care presupunea caă urma saă aibaă nevoie la un moment dat. IÎn fond, faptul caă nu-i plaă ceau poşetele nu îînsemna caă trebuia saă se lipseascaă de ruj. Avea totuşi nişte standarde personale de respectat. IÎn mod normal era prima persoanaă care ajungea la muncaă , iar dimineaţa aceea nu faă cu excepţie. IÎi plaă ceau dimineţile, iar zorii zilei îîn deşert erau un moment special, îîn care totul era ataî t de clar şi de bine definit. Peste caî teva ore, caă ldura avea saă mai estompeze contururile elementelor din peisaj, dar îîn acel moment era perfect. Fredonaă îîn surdinaă îîn timp ce îîşi pregaă ti cafeaua. Oricaî t de cald ar fi fost, cafeaua se dovedise o necesitate peste tot unde muncise la viaţa ei. Sfaî şie ambalajul unei gogoşi cu miere şi scorţişoaraă , o baă gaă îîn cuptorul cu microunde şi o îîncaă lzi zece secunde. Micul dejun era gata. Se instalaă îîn scaun şi îîncepu saă reciteascaă un raport privind cea mai recentaă testare a sistemului de dirijare, luaî nd absentaă muşcaă turi maă runte. Treizeci de minute mai taî rziu, apaă ru Cal Gilchrist, paă raî nd surprins caî nd o vaă zu la birou. — Ai ajuns devreme, spuse el, îîndreptaî ndu-se direct spre ibricul de cafea. Nu te-am vaă zut la masaă . — Am maî ncat o gogoaşaă aici. Terminaî nd de citit, puse raportul deoparte. Dintre ceilalţi trei membri ai echipei, Cal era cel mai agreabil. La drept vorbind, recunoscu ea, era chiar mult mai agreabil decaî t ea. Era binedispus, prietenos şi capabil, pe la vreo treizeci de ani, îîncaă singur şi bucuraî ndu-se de o viaţaă socialaă activaă . IÎI mai îîntaî lnise şi îînainte, dar era prima dataă caî nd lucrau la un proiect îîmpreunaă . Erau de fapt angajaţi la douaă firme diferite, ea la Bolingwahl Optics, care pusese la punct sistemul de dirijare cu laser, iar Cal la Datatech, care faă cuse echipaă cu Boling-Wahl pentru a crea programul

computerizat care coordona sistemul. — Se face îîncaă un test la opt fix, spuse Cal sorbind din cafea. Dupaă ce ajung şi Adrian şi Yates, mergem toţi îîn camera de comandaă saă putem urmaă ri prin radio discuţiile din cursul zborurilor. Colonelul Mackenzie zboaraă şi el azi. Vine îîntotdeauna îîn camera de comandaă dupaă un zbor, şi am saă vaă fac cunoştinţaă . — Ne-am cunoscut deja, raă spunse ea. A trecut pe aici asearaă , caî t îîncaă eram aici. — Ce impresie ţi-a faă cut? Caroline reflectaă o clipaă , îîncercaî nd saă gaă seascaă un raă spuns concis, şi se hotaă rîî îîn cele din urmaă saă spunaă : — IÎnspaă imaî ntaă tor. Cal raî se. — Da, n-aş vrea saă -l supaă r cu ceva. Aş fi putut jura caă piloţii de vaî naă toare nu respectaă nimic, dar pare al naibii de sigur caă pe el îîl respectaă , îîn aer şi la sol. Unul dintre ei a spus caă Mackenzie e cel mai bun pilot din aviaţia americanaă , faă raă discuţie. Asta îînseamnaă mult, avaî nd îîn vedere caă niciunul dintre piloţii din acest grup nu este deloc prost. Sosiraă şi ceilalţi doi membri ai echipei. Yates Korleski, un baă rbat scund, solid, cu îînceput de chelie, era cel mai experimentat dintre ei şi şeful echipei. Adrian: Pendley era pentru Caroline un ghimpe îîn coastaă îîn acest proiect. Era îînalt şi araă tos, divorţat, şi critic acerb al prezenţei lui Caroline îîn echipaă . Caî nd Caroline îîncepuse saă lucreze pentru Boling-Wahl, Adrian îîncercase saă se descotoroseascaă rapid de ea şi nu o iertase niciodataă pentru felul îîn care îîl trimisese la plimbare. IÎnsaă era bun îîn profesia lui, aşa caă era hotaă raî taă saă colaboreze cu el, chiar dacaă trebuia saă ignore micile îînţepaă turi neobosite din partea lui. Adrian trecu pe laî ngaă ea faă raă un cuvaî nt, dar Yates se opri laî ngaă biroul ei. — Te-ai instalat faă raă probleme?

— Da, îîţi mulţumesc. Şi l-am cunoscut şi pe şeful ’ cel mare. Yates afişaă un zaî mbet larg. — Cum ţi s-a paă rut? — Dupaă cum i-am spus şi lui Cal, cam îînspaă imaî ntaă tor. — Ai grijaă saă nu faci vreodataă o greşealaă , altfel ai saă afli exact caî t e de îînspaă imaî ntaă tor. — Nu permite erori umane, aşa-i? — Nu caî nd e vorba despre avioanele sau oamenii lui. Yates se îîndepaă rtaă , pornind spre ibricul de cafea, iar Caroline decise caă , poate, panica ei din seara precedentaă fusese justificataă . Yates lucra la proiecte de apaă rare de douaă zeci de ani – aşadar, dacaă el era impresionat, atunci colonelul chiar nu era un simplu soldat. Se straî mbaă recunoscaî nd jocul de cuvinte neintenţionat din mintea ei.2 La ora stabilitaă , porniraă toţi spre aerodrom, de unde se monitorizau zborurile. Li se verificaraă documentele de identitate, ceea ce-i aminti lui Caroline caî t de strictaă era securitatea. Locul era îînţesat de gaă rzi, şi ştia caă proiectul Night Wing era doar unul dintre cele aflate îîn desfaă şurare. Erau numeroşi civilii care lucrau la Nellis, persoane care se bucurau ataî t de cele mai îînalte recomandaă ri, caî t şi de cele mai amaă nunţite verificaă ri de securitate. Simplul fapt caă se afla aici îînsemna caă trecutul ei fusese verificat ataî t de minuţios, îîncaî t dosarul ei includea probabil paî naă şi marca de cereale care îîi plaă cea cel mai mult îîn copilaă rie. Camera de comandaă era aglomerataă , plinaă de jur îîmprejur cu monitoare şi oameni cu privirea aţintitaă asupra lor. Practic, fiecare componentaă a prototipului Night Wing îîncorpora o modificare radicalaă faţaă de felul îîn care fuseseraă 2 In limba engleză, Joe este şi nume propriu, dar, folosit fără majusculă, înseamnă şi „soldat" sau pur şi simplu un american de rând, ceea ce explică jocul de cuvinte la care face referire, (n.red.)

concepute aeronavele îîn trecut – prin urmare, existau numeroase companii şi contractori din domeniul apaă raă rii care colaborau pentru a se asigura caă totul era funcţional. Se adunaseraă şi caî ţiva piloţi, unii dintre ei îîn costume de zbor, alţii îîn uniformele obişnuite de serviciu. Mai multe fluieraă turi raă sunaraă îîn aer caî nd o observaraă pe Caroline, iar unul dintre piloţi zaî mbi larg, plesnindu-se cu maî na peste inimaă . — M-am îîndraă gostit, anunţaă el, adresaî ndu-se grupului. — Nu-l baă gaţi îîn seamaă , doamnaă , spuse un alt pilot. E deja a treia oaraă saă ptaă maî na asta, şi e de-abia marţi. E nestatornic, foarte nestatornic. — Dar araă tos, spuse primul pilot îîn apaă rarea lui. Deci ce spui, frumoaso? Vrei saă ne caă saă torim, saă locuim îîntr-o caă suţaă acoperitaă de trandafiri şi saă facem copii frumoşi? — Sunt alergicaă la trandafiri, spuse ea. — Şi la baă rbaţi, murmuraă Adrian îîn spatele ei, doar ataî t caî t saă -l audaă ea. Caroline îîl ignoraă . — Daă -i îîncolo de trandafiri! Legitimaţia de pe caă maşa lui îîl indica drept maior Austin Deale. Sunt adaptabil. Şi amuzant. Am spus oare caă ne vom distra din plin? O voce profundaă raă sunaă din difuzoare, şi, de parcaă ar fi fost acţionataă o manetaă , piloţii îîncetaraă discuţiile şi se îîntoarseraă spre monitor. Caroline avu nevoie de un moment paî naă saă -şi dea seama caă era vorba despre o cameraă montataă îîn carlingaă care le permitea saă vadaă ce faă cea şi ce vedea pilotul. — Avem patru avioane îîn aer azi, spuse locotenentcolonelul Eric Picollo, explicaî ndu-le situaţia. Douaă Night Wing şi douaă F-22. F-22 e singurul avion îîn producţie suficient de rapid caî t saă permitaă testarea realaă a prototipurilor Night Wing. Acestea vor efectua caî teva manevre de stres, apoi vor testa sistemul de dirijare.

Vocea profundaă raă sunaă din nou din difuzoare, laconicaă şi neutraă , ca şi cum cel caă ruia îîi aparţinea nu ar fi gonit la o vitezaă mai mare decaî t cea a sunetului la mare îînaă lţime deasupra deşertului. Caroline se cutremuraă şi i se faă cu pielea de gaă inaă pe braţe. — Treci pe MIL. — Trec pe MIL, raă spunse o altaă voce. — Setarea de propulsie la putere maximaă , şopti Cal, care staă tea chiar îîn dreapta ei. Propulsia nominalaă maximaă a unui motor sau chiar mai mult. Caroline confirmaă din cap caă îînţelesese, cu privirea fixataă asupra monitorului. Nu vedea din colonelul Mackenzie decaî t maî inile îînmaă nuşate şi picioarele lungi, cu maneta de gaz îîntre ele, dar ştia caă el era cel pe care îîl urmaă rea, nu pilotul celuilalt prototip Night Wing. Pur şi simplu era ceva îîn felul îîn care se mişca. Piloţii efectuaraă o serie de manevre cu avionul, iar senzorii îîncorporaţi îîn îînvelişul exterior al aeronavei îînregistraraă şi transmiseraă datele privind nivelurile de stres la care era supus corpul avionului. — Douaă zeci de grade alfa, anunţaă vocea profundaă , confirmaî nd afişajul digital de pe monitorul calculatorului. Treizeci… patruzeci… cincizeci… şaizeci. — La naiba, murmuraă pe un ton neliniştit unul dintre piloţii aflaţi îîn spatele ei. — Alfa e unghiul de incidenţaă , şopti maiorul Deale, observaî nd expresia nedumeritaă a lui Caroline. Propria lui expresie era tensionataă . Majoritatea aeronavelor de îînaltaă performanţaă nu pot atinge decaî t circa douaă zeci de grade îînainte de a intra îîn picaj. Cu Iubita am reuşit saă ajungem la cincizeci de grade, fiindcaă propulsia ei vectorialaă ne oferaă un control mai bun, dar nici maă car modelul X-29 nu mai era controlabil la peste şaptezeci de grade. — Şaptezeci, spuse vocea calmaă . Şaptezeci şi cinci.

Maiorul paă lise. Se zgaî ia la cifrele ce se schimbau pe monitorul calculatorului ca şi cum ar fi putut saă le controleze prin simpla putere a voinţei. — Şaptezeci şi şapte… şaptezeci şi nouaă … optzeci… controlul pare uşor nesigur. Ajunge deocamdataă , revin la orizontalaă . — Cum s-a descurcat Mad Cat? îîntrebaă cineva. — Şaizeci şi cinci, raă spunse altcineva, iar grupul chicoti. — AĂ sta a fost unghiul alfa sau factorul de raă u? — Eu îîncepusem saă transpir la cincizeci. — Va trebui saă -l scoatem noi pe Mad Cat din carlingaă . Nu cred caă se mai poate ţine pe picioare. — Pun pariu caă lui Praă silaă nici maă car nu i s-a accelerat pulsul. Are doar gheaţaă îîn vene, omule, doar gheaţaă . Continuaî nd manevrele, avioanele îîşi testaraă rezistenţa la forţe gravitaţionale ataî t negative, caî t şi pozitive, provocaî nd noi comentarii caî nd difuzoarele transmiseraă gemetele scoase de piloţi îîn îîncercarea de a forţa mai mult oxigen îîn creier, pentru a nu leşina. Un pilot cu antrenament putea suporta îîn mod normal paî naă la plus şase G îînainte de a îîncepe saă îîşi piardaă cunoştinţa, dar, cu ajutorul unor practici specializate de respiraţie, toleranţa putea fi ridicataă paî naă la circa nouaă G pentru scurte perioade de timp. Colonelul ajunsese la zece G. — IÎndreaptaă -te, îîndreaptaă -te, murmuraă preocupat un caă pitan îîn barbaă . Maiorul Deale îîncepuse saă transpire. — Nu-mi face asta, bombaă ni el. Haide, Praă silaă . Nu forţa mai mult. — Revin la orizontalaă , anunţaă o voce calmaă prin staţia radio, iar Caroline auzi un oftat colectiv de uşurare. — Nenorocitul aă la este o ciudaă ţenie geneticaă , spuse caă pitanul claă tinaî nd din cap. Nimeni nu poate, teoretic, saă tolereze aşa ceva. Caî t a rezistat?

— Nu prea mult, raă spunse cel de-al doilea locotenent de laî ngaă monitor. De fapt, a atins nivelul de zece doar pentru patru zecimi de secundaă . A mai faă cut-o şi îînainte. — Iar eu doar ataî t rezist la nouaă . Şi vorbea perfect raţional! Vaă spun eu, e o ciudaă ţenie geneticaă . — Dumnezeule mare, gaî ndeşte-te cum trebuie saă fi fost acum zece ani. — Cam la fel ca acum, spuse maiorul Deale. Urmaă toarea serie de teste ţinea de sistemul de dirijare cu laser, iar Caroline se apropie mai mult de monitoare. Se simţea ciudat de zdruncinataă pe dinaă untru şi îîncercaă saă -şi adune gaî ndurile. Caî nd fusese selectataă saă -l îînlocuiascaă pe Walton la baza unde se faă ceau testele, studiase rapid caî teva materiale despre avioanele cu reacţie, iar acestea, adaă ugaî ndu-se cunoştinţelor ei tehnice generale, îîi permiteau saă îînţeleagaă exact caî t de periculoase fuseseraă acele manevre. Ar fi putut pierde controlul asupra aeronavei la asemenea unghiuri de incidenţaă extreme sau ar fi putut saă -şi piardaă cunoştinţa supunaî ndu-se unui asemenea nivel al forţelor gravitaţionale şi saă nu-şi vinaă îîn fire suficient de rapid caî t saă îîmpiedice avionul saă se îînfigaă cu botul îîn nisipul deşertului. Reacţiile celorlalţi piloţi fuseseraă suficient de graă itoare. Adrian se strecuraă îîn faţa ei, îîmpiedicaî nd-o efectiv saă vadaă , fiind mult mai îînalt decaî t ea. Caroline se concentraă din nou pe situaţia din acel moment. Nu se îîndoia caă Adrian o faă cuse intenţionat, şi, dacaă îîi permitea saă scape nepedepsit, data viitoare avea saă facaă ceva mai raă u. — Scuzaă -maă , Adrian, spuse ea politicoasaă . Avaî nd îîn vedere caă eşti ataî t de îînalt, daă -mi voie saă stau îîn faţa ta, ca saă vedem amaî ndoi. Yates ridicaă privirea şi zaî mbi, faă raă a vedea – sau poate alegaî nd saă ignore – expresia acraă de pe faţa lui Adrian. — Bunaă idee. Vino aici îîn faţaă , Caroline. Testele de dirijare decurseraă bine. IÎn prezent, se lucra la

partea de ţinte staţionare, şi toate componentele funcţionaraă la parametri acceptabili. Datele se afişau îîn flux continuu pe ecran, fiecare element fiind verificat rapid şi notat prin raportare la listele imprimate pe care le aveau toţi cu ei. Cele patru avioane aterizaraă cu bine, iar atmosfera din camera de comandaă deveni brusc mai relaxataă , ajungaî nd aproape la un fel de veselie ameţitoare. Echipa care lucra la lasere se adunaă îîn jurul locotenent-colonelului Picollo, şi discutaraă cu toţii despre rezultatele testelor. Iniţial, Caroline fu surprinsaă de caî t de bine cunoştea acesta subiectul, dar apoi îîşi daă du seama caă nu era cine ştie ce surprizaă . IÎn fond, el şi ceilalţi piloţi lucrau la acest proiect de ceva vreme; ar fi trebuit saă fie de-a dreptul retardaţi ca saă nu absoarbaă o parte dintre informaţii. — S-ar putea saă mai aibaă şi colonelul caî teva îîntrebaă ri, spuse acesta îîn final, dar se pare caă de acum putem îîncepe testele pentru a vedea caî t de bine ţinteşte şi urmaă reşte obiectele îîn mişcare. Un braţ se strecuraă îîn jurul taliei ei, iar Caroline deveni brusc rigidaă . IÎntoarse rapid capul. Maiorul Deale îîi zaî mbi larg, straî ngaî ndu-şi braţul mai tare îîn jurul ei. IÎn spatele lui, vaă zu alţi piloţi care priveau şi raî njeau şi ei. Araă tau toţi ca nişte postere pentru o convenţie stomatologicaă . Fu cuprinsaă de maî hnire. La naiba, îîncepuse deja. — Deci, frumoaso, unde vrei saă mergem la cinaă disearaă ? îîntrebaă maiorul. — Ia maî na, Daffy, raă sunaă o voce îînşelaă tor de blaî ndaă din spatele lor. Dr. Evans va fi cu mine disearaă . Era imposibil saă nu îîşi dea seama cine vorbise. Chiar dacaă nu ar fi recunoscut acele tonuri calme şi profunde, şi-ar fi dat seama dupaă felul îîn care îîncepu inima saă -i zvaî cneascaă saă lbatic, iar plaă maî nii i se contractaraă brusc, taă indu-i raă suflarea. Toataă lumea se raă suci imediat pe caă lcaî ie. Mackenzie îîncaă

purta costumul de pilot, ţinaî ndu-şi casca sub braţ. Paă rul lui negru era leoarcaă de transpiraţie şi lipit de cap, iar ochii îîi erau roşii din cauza forţelor gravitaţionale suportate. Expresia îîi raă mase calmaă şi distantaă caî nd îîi privi. — Eu am vaă zut-o primul, protestaă maiorul Deale, dar îîşi desprinse braţul de pe talia ei. La naiba, Praă silaă , nu poţi saă arunci pur şi simplu o privire şi saă decizi… — Ba pot, spuse Mackenzie, apoi se îîntoarse spre Picollo şi îîncepu saă -l asedieze cu îîntrebaă ri. Maiorul se îîntoarse şi o studie îîncet pe Caroline, ca şi cum abia atunci ar fi vaă zut-o cu adevaă rat pentru prima dataă , şi poate chiar aşa şi era. Paî naă îîn acel moment, nu fusese decaî t o faţaă rezonabil de draă guţaă , o glumaă , dar acum trebuia s-o vadaă ca pe o persoanaă . — Nu l-am mai vaă zut niciodataă pe Praă silaă saă facaă aşa ceva, şi îîl cunosc de cincisprezece ani, spuse el gaî nditor. — Eu nu-l cunosc deloc, raă spunse Caroline pe un ton taă ios. Adicaă , abia asearaă l-am îîntaî lnit prima dataă . IÎntotdeauna e ataî t de autoritar? — Praă silaă ? Autoritar? Maiorul îîşi ţuguie buzele. — Despotic, explicaă saă ritoare Caroline. Tiranic. Chiar poruncitor. — O, îîn sensul ăsta autoritar. Adicaă vrei saă ştii dacaă obişnuieşte saă îîşi recruteze femei pentru a-i ţine companie la cinaă ? — Da, cam aşa ceva. — Nu. E prima dataă . De obicei, sar femeile pe el graă madaă . IÎl iubesc de se praă paă desc. Ţine de atractivitatea profesiei, ştii, de ispita saă lbaă ticiei. Femeile adoooră uniformele, dar, dincolo de ea, e de fapt sec şi plictisitor. — Daffy… Vocea calmaă era raă bdaă toare, dar avea un ton de avertizare. Atunci, maiorul privi peste umaă rul lui Caroline şi zaî mbi

larg: — Tocmai te ridicam îîn slaă vi. — Am auzit. Mackenzie era chiar laî ngaă cotul ei, dar Caroline nu îîndraă zni saă îîl priveascaă . IÎl rugase insistent cu o searaă îîn urmaă saă nu atragaă îîn niciun fel atenţia asupra ei, dar iataă caă acum, caî nd se îîntaî lneau din nou, mai caă îîi ataî rnase o pancartaă de gaî t pe care saă scrie: „femeia lui Mackenzie”. Se straă dui saă îîşi staă paî neascaă impulsul de a-i îîndesa un pumn îîn stomac. IÎn primul raî nd, violenţa era rareori o soluţie. IÎn al doilea raî nd, era şeful de proiect, şi ar fi fost o mişcare foarte proastaă pentru cariera ei. Iar, îîn al treilea raî nd, colonelul paă rea saă fie faă cut din oţel caă lit, şi probabil şi-ar fi rupt maî na. Aşadar, optaă pentru o atitudine prudentaă şi se concentra asupra maiorului Deale. — Daffy? De la raă ţoi? — Nu, spuse imediat Mackenzie cu o plaă cere crudaă . De la movilaă . — Adicaă o movilaă de om, adaă ugaă caă pitanul, care se aflase îîn grupul ce urmaă rise monitoarele. — Adicaă … prost grămadă, spuseraă şi alţii la unison. — Movilaă , repetaă Caroline. Forme de relief. Daffy Deale. Daffydeale. De-ar fi, deal el îîncheie ea, izbucnind îîn raî s. Maiorul îîi aruncaă lui Mackenzie o privire raă utaă cioasaă . — Caî ndva, aveam o poreclaă bunaă , masculinaă . Concisaă . Care te punea pe gaî nduri. Provocatoare. „Marele”. E o poreclaă bunaă , nu-i aşa? Marele Deale. Staî rnea curiozitatea femeilor. Era doar un joc de cuvinte legat de numele meu sau exista vreun sens mai profund? apoi a venit acest… acest spaă rgaă tor de petreceri, şi a îînceput saă maă strige Daffy şi Movilaă , şi aşa mi-a raă mas numele. Mackenzie zaî mbi. Caroline îîl observaă cu colţul ochiului, iar reacţia pe care îîncercase s-o ignore se faă cu din nou simţitaă cu forţaă deplinaă . Fu cuprinsaă deodataă de fierbinţealaă şi

raă cealaă . Simţea fiori straă baă taî ndu-i spatele, dar pielea îîi era fierbinte. — Ai putea saă vii îîn biroul meu peste o jumaă tate de oraă , dr. Evans? îîntrebaă atunci colonelul. Caroline detesta felul îîn care punea sub formaă de îîntrebare ceva ce, dupaă cum o araă ta tonul, era clar un ordin. Se îîntoarse şi îîi zaî mbi larg. — Dacaă insişti, colonele. IÎn ochii lui sclipi îînţelegerea faptului caă îîl forţase saă se exprime de-a dreptul poruncitor, dar nu ezitaă . — Insist. — Ne vedem îîntr-o jumaă tate de oraă . Caî nd porni alaă turi de ceilalţi spre propriile birouri, Adrian se opri laî ngaă ea. — Deşteaptaă mişcare, spuse el, pe un ton de ostilitate faă ţişaă . Pune-te bine cu şeful cel mare, şi nu conteazaă dacaă o dai îîn baraă profesional. Caroline îîşi menţinu privirea îîn faţaă . — Eu n-o dau îîn baraă profesional. Nu avea niciun rost saă nege caă ar fi avut vreun soi de relaţie cu Mackenzie, aşa caă nu se mai obosi saă îîncerce. Cal aruncaă o privire îîn spate, îîl vaă zu pe Adrian mergaî nd alaă turi de ea şi îîncetini pentru a le permite saă -l ajungaă din urmaă . — Partea complicataă îîncepe cu ţintele îîn mişcare, dar paî naă acum nu au fost prea multe probleme cu programul. E aproape îînspaă imaî ntaă tor caî t de bine au decurs testele. Adrian porni îîn faţaă faă raă a raă spunde, iar Cal fluieraă îîncet printre dinţi. — Nu e tocmai cel mai mare susţinaă tor al taă u, nu-i aşa? Caî nd s-a aflat caă tu vei fi îînlocuitorul lui Walton, Adrian a faă cut caî teva comentarii raă utaă cioase, dar nu mi-am dat seama caă e raă zboi pe faţaă . Care e problema? — Conflict de personalitate, raă spunse Caroline, ştiind caă

îîncercarea de a da vina pe altcineva era un alt exerciţiu faă raă rost. Cal paă ru îîngrijorat. — Trebuie saă funcţionaă m bine ca echipaă , altfel colonelul Mackenzie va cere saă fim toţi îînlocuiţi, iar asta nu va da bine pentru noi pe viitor. Existaă un termen-limitaă pentru aceste teste. Vor saă obţinaă rezultate bune, pe care saă le prezinte congresului şi presei caî nd va fi cazul saă se voteze finanţarea, iar asta va fi peste caî teva saă ptaă maî ni, cred. — Sunt capabilaă saă îîl ignor pe Adrian, îîl asiguraă ea. — Sper. Am saă îîncerc saă fiu mediator pe caî t pot, dar la un moment dat voi doi va trebui saă colaboraţi. — Caî nd e vorba despre muncaă , consider caă suntem amaî ndoi suficient de profesionişti caî t saă laă saă m deoparte disensiunile. Dar mulţumesc pentru intenţie. Cal aprobaă din cap, apoi îîi zaî mbi. — Deci bunul colonel e interesat. A araă tat-o destul de clar, nu-i aşa? — Faă raă motiv, spuse ea cu îînverşunare. — Poate din punctul taă u de vedere, dar nu şi dintr-al lui. Era o prostie din partea ei, dar îîncepu saă aştepte cu neraă bdare îîntaî lnirea cu Joe Mackenzie îîn intimitatea biroului lui. Şef de proiect sau nu, avea saă -i spunaă caî teva lucruri. La ora stabilitaă , ceru indicaţii cum saă ajungaă la baraca Quonset potrivitaă şi traversaă cu paşi mari pista de avioane, maî nataă de furie. Biroul exterior era ocupat de sergentul Vrska, un taî naă r solid care paă rea mai potrivit îîntr-o echipaă profesionistaă de fotbal american decaî t îîntr-un birou, dar care o îîntaî mpinaă pe Caroline agreabil şi o introduse îîn biroul privat al colonelului. Mackenzie faă cuse un duş şi se schimbase îîn uniforma de serviciu de varaă ; albastrul materialului nu faă cea decaî t saă sublinieze albastrul-deschis al irişilor lui. Se laă saă pe spate îîn

scaun şi o privi calm, ca şi cum ar fi aşteptat o explozie de furie. Caroline se gaî ndi saă explodeze, deşi era evident caă Mackenzie se aştepta la aşa ceva. Un lucru era clar: atmosfera ar fi devenit tensionataă . Dacaă şi-ar fi ieşit din fire, nu ar fi reuşit decaî t saă îîi ofere lui un avantaj. Colonelul nu o invitaă saă ia loc, dar ea o faă cu oricum, apoi îîşi îîncrucişaă picioarele şi se laă saă pe spate, atitudinea ei araă taî nd clar caă mişcarea de deschidere îîi aparţinea lui. — Ţi-am citit dosarul, spuse el. Impresionante calificaă ri şi competenţe. Ai fost îîntotdeauna îînaintea grupului taă u de vaî rstaă îîn şcoalaă , ai îînceput facultatea la şaisprezece ani, ai terminat-o la optsprezece, ţi-ai luat masteratul la nouaă sprezece ani, iar doctoratul la douaă zeci şi unu. BolingWahl te consideraă unul dintre cei mai straă luciţi fizicieni din ţaraă , dacaă nu chiar din lume. Caroline nu ştia la ce se aşteptase, dar îîn niciun caz saă îîi fie enumerate realizaă rile. IÎI privi prudentaă . — Nu ai ieşit niciodataă cu baă ieţii, continuaă el. Caroline fu cuprinsaă brusc de panicaă , gaî ndurile îînvaă lmaă şindu-i-se îîn vreme ce îîncerca saă anticipeze unde voia saă ajungaă cu o asemenea introducere. — Nu îîn liceu, ceea ce e pe jumaă tate de îînţeles, avaî nd îîn vedere vaî rsta şi caî t de mult aveai de îînvaă ţat, dar nici îîn facultate sau dupaă . Nu ai avut niciodataă un prieten, şi cu asta, basta. Pe scurt, nu ai absolut deloc experienţaă îîn a face faţaă unor tipi zurbagii cum sunt baă ieţii mei. Te-a deranjat faptul caă maiorul Deale şi-a pus braţul îîn jurul taliei tale. Caroline nu spuse nimic, doar continuaă saă -l priveascaă . — Trebuie saă lucraă m toţi îîmpreunaă , fiindcaă avem multe de faă cut şi nu ne-a raă mas mult timp la dispoziţie. Nu vreau ca moralul echipei saă fie deteriorat de ostilitate şi nu vreau saă fii nevoitaă saă îînduri din partea baă ieţilor mei comportamente care te-ar face saă te simţi prost. Sunt baă rbaţi şi îîşi traă iesc

viaţa la limitaă , zburaî nd pe marginea praă pastiei. Sunt saă lbatici şi aroganţi şi au nevoie saă se descarce de tensiune, de regulaă folosindu-se de baă uturaă , femei şi cascadorii stupide. Un mijloc de a-i îîmpiedica saă se dea la tine ar fi saă transform baza îîntr-o zonaă de raă zboi, situaţie îîn care toţi tear detesta şi nu ar putea saă lucreze cu tine, ceea ce ar îîmpiedica desfaă şurarea proiectului. Cealaltaă opţiune ar fi saă -i laşi saă creadaă caă eşti a mea. Lui Caroline nu îîi plaă cu exprimarea lui. — E o sugestie ataî t de primitivaă , îîncaî t maă mir caă nu are paă r peste tot. — Atunci nu te vor mai deranja, continuaă el, ignoraî nd comentariul ei. De fapt, vor fi de-a dreptul protectori. Caroline se ridicaă şi îîncepu saă se îînvaî rtaă prin biroul lui. — Nu vreau decaî t saă fiu laă sataă îîn pace pentru a-mi face treaba. Cer chiar ataî t de mult? De ce ar trebui saă maă ascund îîn spatele unei false relaţii? — IÎn primul raî nd, ei pornesc toţi de la premisa caă ai avut experienţele normale pentru o femeie de vaî rsta ta. Caroline se îîncruntaă spre el, deranjataă de felul îîn care formulase fraza. „Vaî rsta” ei, chiar aşa! vorbise de parcaă ar fi fost gata saă -şi depunaă dosarul de ieşire la pensie. — Nu le va trece prin cap caă gesturile lor ar putea, de fapt, saă te sperie, continuaă el. Mai existaă şi posibilitatea ca unele glume de-ale lor saă nu fie chiar ataî t de neîînsemnate, s-ar putea ca unii dintre ei saă -ţi facaă avansuri serioase, şi lucrurile ar putea lua o îîntorsaă turaă uraî taă dacaă i-ai respinge ferm. Nu îîmi pot permite îîntreruperile îîn program care ar apaă rea dacaă m-aş vedea nevoit saă formulez plaî ngeri disciplinare îîmpotriva vreunuia dintre baă ieţii mei. Am nevoie de ei şi am nevoie de tine. Ba chiar, dacaă ar afla caă eşti virginaă , asta nu ar face decaî t saă îînraă utaă ţeascaă situaţia. Cel mai bine este saă le araă ţi clar caă nu eşti de nasul lor prefaă caî ndu-te caă ai o relaţie cu altcineva, iar singurul baă rbat

de la bazaă pe al caă rui teritoriu nu ar îîndraă zni saă îîntre sunt eu. Aşa caă , îîncepaî nd din acest moment, ei trebuie saă creadaă caă eşti a mea. Nu ai altceva de faă cut decaî t saă te porţi maă car pe jumaă tate prieteneşte cu mine îîn faţa lor, îîn loc saă maă priveşti furioasaă , de parcaă ai vrea saă -mi vezi capul pe un platou. — Cu un maă r îîndesat îîn guraă , murmuraă ea. Apoi conştientiza îînţelesul vorbelor care-i scaă paseraă şi se zgaî i la el copleşitaă de ruşine, cu ochii mari şi saî ngele coloraî ndu-i obrajii. La naiba, de ce nu izbucnise îîntr-un raî s zgomotos caî nd el menţionase caă era virginaă ? Acum era prea taî rziu saă mai nege. Joe o privea îîn continuare cu aceeaşi expresie de calm şi detaşare, dar îîşi ţinea ochii mijiţi şi o fixa cu o intensitate stranie. Caroline nu îîndraă zni saă susţinaă acea privire paă trunzaă toare. Sentimentul de jenaă era aproape insuportabil. Faă cu apel la ultimele ei raă maă şiţe de saî nge rece şi spuse: — IÎn regulaă . Apoi, pentru a doua oaraă îîn mai puţin de douaă zeci şi patru de ore, cedaă impulsului puternic de a fugi de el. Capitolul 3 Preţ de caî teva minute dupaă ce Caroline efectiv fugise din biroul lui, Joe raă mase nemişcat, sprijinit de spaă tarul scaunului, cu maî inile prinse la ceafaă şi cu un mic zaî mbet de satisfacţie curbaî ndu-i colţurile gurii ferme. Deci chiar era virginaă . Nu faă cuse decaî t o presupunere, dar se dovedise una corectaă . O femeie cu experienţaă nu ar fi fost ataî t de jenataă sau de pierdutaă , neştiind ce saă spunaă sau saă facaă . Draga de ea. IÎn pofida inteligenţei ei, era complet ignorantaă şi naivaă îîn materie de baă rbaţi şi sex, iar reflexul pe care şi-l formase îîn tinereţe, caî nd probabil vreun idiot o speriase de moarte îîncercaî nd saă o pipaă ie, devenise

raă spunsul ei standard atunci caî nd avea de-a face cu atenţia unui baă rbat. Sosise îîn birou îînainte de ivirea zorilor, gaî ndindu-se mai mult la ea decaî t la zborul care îîl aştepta, şi, îîntr-un impuls de moment, ceruse saă -i vadaă dosarul. Fusese o lecturaă interesantaă . Imediat ce îîncepuse şcoala, fusese separataă de cei din grupa ei de vaî rstaă , iar reacţia ei îîn faţa izolaă rii sociale inevitabile fusese de a se dedica studiilor, laă rgind astfel praă pastia pe maă suraă ce o luase îînaintea colegilor ei de şcoalaă . Aceste detalii nu fuseseraă indicate concret îîn dosarul ei, desigur; haî rtiile impersonale nu faă cuseraă decaî t saă enumere cifre şi realizaă ri, cu excepţia verificaă rii detaliate de securitate, îîn care se menţionase lipsa unei relaţii personale cu un baă rbat – vreodataă dar nici profilul ei psihologic, nicio anchetaă detaliataă nu dezvaă luiseraă indicii privind tendinţe homosexuale. IÎn istoricul ei profesional apaă reau caî teva situaţii îîn care dr. Evans nu se îînţelesese bine cu caî te un coleg de muncaă , îîntotdeauna baă rbat, dar, cum domeniul fizicii era dominat de baă rbaţi, acest detaliu nu era îîn sine relevant. Amintindu-şi cum reacţionase îîn faţa lui cu o searaă îîn urmaă , Joe îîncepu saă reflecteze. Oare atitudinea ei ataî t de ţepoasaă se datorase faptului caă fusese îîntotdeauna oaia neagraă , din punct de vedere social, emoţional şi fizic, pe toataă durata copilaă riei şi a adolescenţei ei? Cei de vaî rsta ei o evitaseraă , cel mai probabil, iar colegii de clasaă nu fuseseraă interesaţi saă socializeze cu cineva care, îîn comparaţie cu ei, era îîncaă un copil. Paî naă se maturizase fizic suficient caî t saă nu mai conteze diferenţa, modelul de comportament se fixase deja îîn mintea ei, şi îîşi construise ataî tea sisteme de apaă rare, îîncaî t nimeni nu putea trece de toţi acei spini. Singurul mod prin care un baă rbat s-ar fi putut apropia de ea era dacaă ar fi deschis ea îînsaă şi porţile, ceea ce era prea puţin probabil saă se îîntaî mple. Pe de altaă parte, vaă zuse caî t de

tare se crispase caî nd Daffy îîşi pusese braţul îîn jurul taliei ei, şi raă spunsul îîi apaă ruse fulgeraă tor îîn gaî nd. O clipaă mai taî rziu, îîşi pusese planul îîn aplicare. Munca era importantaă pentru ea. De dragul carierei era dispusaă saă accepte o falsaă relaţie cu el, deşi îîi spusese clar cu o searaă îînainte caă nu voia saă devinaă ţinta baî rfelor. Ştia caă avea saă ajungaă subiect de baî rfaă indiferent de circumstanţe, caă ci pur şi simplu nu era genul de femeie care se pierdea îîn decor. Caî nd îîi ceruse saă aleagaă îîntre a se preface caă avea o relaţie cu el şi a îîndura baî rfele, pe de o parte, şi posibilitatea de a nu i se mai permite saă lucreze deloc la proiectul Night Wing, pe de altaă parte, Caroline alesese prima opţiune. Exact aceasta era reacţia pe care se bazase el caî nd îîşi construise argumentul. Acum, restul baă rbaţilor aveau s-o lase îîn pace, laă saî ndu-i lui cale liberaă , şi intenţiona saă se foloseascaă din plin de acest avantaj. Era nevoie saă petreacaă timp cu el, saă îînceapaă saă -l cunoascaă , saă îînveţe saă se relaxeze îîn prezenţa lui. Seducerea ei avea saă fie cea mai plaă cutaă misiune îîn care se angajase vreodataă . Saă îîmblaî nzeascaă mica aricioaicaă îîn pat avea saă fie chiar mai palpitant decaî t depaă şirea vitezei de trei machi. Caroline nu îîndraă zni saă se îîntoarcaă la muncaă ; ştia caă tulburarea i se citea pe faţaă cu uşurinţaă , iar Adrian ar fi faă cut vreun comentariu raă utaă cios cum caă ar fi trebuit saă se ocupe de viaţa ei amoroasaă doar îîn timpul liber. Intraă glonţ îîn cea mai apropiataă toaletaă şi se refugie îîntr-un separeu. Tremura din cap paî naă îîn picioare şi se simţea ciudat de aproape de a izbucni îîn lacrimi. Ea nu plaî ngea decaî t rar, caă ci nu rezolva nimic, ci doar se alegea cu nasul îînfundat. Chiar şi mai ciudat era faptul caă fusese din nou abaă tutaă din drum îîn mod ruşinos şi sosise clipa saă accepte realitatea. Nu ceva din ceea ce faă cuse colonelul Mackenzie reuşise s-o sperie ataî t de tare; propriile ei reacţii faţaă de el erau

îînspaă imaî ntaă toare. Inteligenţa nu faă cea nici caî t o ceapaă degerataă dacaă îîşi ascundea capul îîn nisip şi refuza saă recunoascaă adevaă rul. IÎşi permisese saă devinaă prea îîncrezaă toare îîn abilitatea ei de a ţine baă rbaţii la distanţaă folosindu-se de limba ei ascuţitaă ; colonelul nu numai caă nu paă rea intimidat de aceastaă atitudine – naiba saă -l ia de baă rbat, paă rea chiar saă -i placaă ! dar poate caă paî naă îîn acel moment reuşise saă se apere de toţi ceilalţi baă rbaţi doar fiindcaă nu se simţise atrasaă de niciunul dintre ei. Respiraţia taă iataă , atacurile de panicaă , baă taă ile îînnebunite ale inimii ei şi comportamentul laş nu puteau îînsemna decaî t un singur lucru: atracţie sexualaă . Fiind o femeie inteligentaă , impulsul ei instinctiv fu saă fugaă pentru a se salva. Se iertaă caă nu recunoscuse imediat semnele, fiindcaă , îîn fond, era prima dataă caî nd trecea prin aşa ceva. Nu ştiuse nici cum saă conducaă o maşinaă prima dataă caî nd se urcase la volan. Fusese îîntotdeauna uşor nedumeritaă de trucurile uneori febrile la care apelau ambele sexe caî nd îîncercau saă atragaă pe cineva de sex opus, dar acum ştia ce staă tea la baza lor. Gonadele. Era deconcertant saă fii traă dat de propriile glande. Iar acum trebuia saă se descurce cu aceastaă situaţie îîn care se îînfundase cumva. Era siguraă caă , dacaă se straă duia, putea gaă si o altaă soluţie, dar mintea ei paă rea saă refuze saă funcţioneze. Era probabil un efect secundar al activitaă ţii excesive a gonadelor. IÎn fond, gaî nditul nu em prielnic îîmperecherii. IÎncercaă saă -şi organizeze gaî ndurile. IÎn momentul de faţaă , acceptase saă se poarte de parcaă ar avea o relaţie cu Joe Mackenzie, pentru ca baă rbaţii s-o lase îîn pace şi saă -şi poataă face treaba şi, îîn acelaşi timp, ca baă rbaţii saă nu fie distraşi de ea. Oare colonelul se prefaă cea caă avea o relaţie cu toate femeile aflate la bazaă ? De ce tocmai ea? Ce anume la ea era ataî t de deranjant îîncaî t trebuia saă fie neutralizată? Ştia caă era o femeie rezonabil de atraă gaă toare, dar cu siguranţaă nu era o

femeie fatalaă . Şi ce anume era de aşteptat saă facaă pentru a da impresia caă era implicataă îîntr-o relaţie cu el? Saă discute chestii de complezenţaă şi saă zaî mbeascaă ? Considera caă s-ar putea descurca mulţumitor cu aşa ceva. Nu îîncercase niciodataă saă gaî ngureascaă ca o turturea îîndraă gostitaă , aşa cum le vaă zuse pe unele femei, dar nu putea fi chiar ataî t de greu. Dar dacaă el îîşi îînchipuia caă aceastaă pseudorelaţie implica îîmbraă ţişaă ri şi saă ruturi, avea saă fie nevoitaă saă renunţe imediat, caă ci inima ei pur şi simplu nu ar rezista unui asemenea efort. Ataî ta adrenalinaă gonindu-i prin vene nu avea cum saă fie bunaă pentru saă naă tate. Dar situaţia nu era imposibil de gestionat. Dacaă îîşi paă stra capul pe umeri şi îîşi amintea saă nu se îîncreadaă îîn el oricaî t de rezonabil ar fi paă rut, avea saă fie îîn regulaă probabil. Cu acest gaî nd instalat ferm îîn minte, îîşi îîndreptaă umerii şi ieşi din refugiu. Caî nd traversaă pista, caă ldura deşertului o lovi dogoritor îîn creştetul capului şi îîi arse braţele. Totul paî lpaî ia îîn jurul ei, iar urechile îîi erau asaltate de raă getul constant al motoarelor cu reacţie al avioanelor ce decolau şi aterizau. Piloţi şi membri ai personalului auxiliar mişunau peste tot, ocupaî ndu-se de necesitaă ţile uriaşei baze. Activitatea îîi staî rnea entuziasmul, şi chiar mai palpitant era gaî ndul caă lucra la dezvoltarea celui mai avansat avion de vaî naă toare conceput vreodataă . Munca fusese dintotdeauna salvarea ei. IÎi faă cea plaă cere şi i se dedica, fiindcaă era singurul domeniu din viaţa ei îîn care excela, îîn care chiar îîşi gaă sea locul. IÎi era familiaraă şi îîi aducea alinare, deşi nu se îîndoia caă Adrian Pendley avea saă se straă duiascaă din raă sputeri saă îîi strice plaă cerea. Ei bine, dacaă putea saă -l ignore pe Mackenzie, putea cu uşurinţaă saă -l ignore şi pe Adrian. Chipul provocator şi puternic bronzat al colonelului îîi apaă ru îîn faţa ochilor, formaî ndu-se printre valurile de

caă lduraă , şi Caroline se îîmpiedicaă de marginea pistei îînainte de a-şi recaă paă ta rapid echilibrul. Deci nu reuşea prea bine saă l ignore pe Mackenzie; avea saă devinaă mai bunaă la asta. Trebuia, pentru binele ei. Dupaă cum se aşteptase, caî nd reintraă îîn birou cu hainele ude de transpiraţie şi cu şuviţe de paă r lipindu-i-se pe faţaă , Adrian ridicaă privirea spre ea şi raî nji sarcastic. — Nu ştiai caă e prea cald pentru o taă vaă lealaă rapidaă ? Ai saă îînveţi saă le paă strezi pentru un weekend îîn Vegas. Yates ridicaă ochii şi se îîncruntaă . Caroline îîi surprinse privirea şi ridicaă din umeri, pentru a araă ta caă nu-i paă sa. Programul laser era complet dezvoltat; rolul lor era saă rezolve eventualele probleme, şi, cum testele din ziua respectivaă decurseseraă bine, nu prea aveau mare lucru de faă cut îîn afaraă de a recapitula ceea ce vaă zuseraă . Apoi discutaraă despre urmaă torul test planificat, primul îîn care urma saă se foloseascaă o ţintaă mobilaă . Avioanele care aveau saă fie folosite la urmaă toarele teste nu erau cele douaă care zburaseraă îîn ziua aceea, iar sistemele lor de dirijare fuseseraă deja verificate ca parte a programului de mentenanţaă implementat cu regularitate. Toate acestea fuseseraă faă cute îînainte de sosirea lui Caroline la bazaă . Trebuiau totuşi verificate sistemele de pe avioanele care zburaseraă îîn acea zi, aşa caă ea, Yates şi Adrian se schimbaraă îîn salopete pentru a se ocupa de acest aspect. Cal raă mase la birou, pentru a verifica din nou datele de pe computer. — Toţi tehnicienii care colaboreazaă la proiectul Night Wing s-au îînţeles bine, spuse Yates îîn drum spre hangar. A fost una dintre cele mai reuşite operaţii dintre toate la care am participat. — Atunci n-o da acum îîn baraă insultaî nd unul dintre tehnicieni, spuse Adrian. Yates se opri şi se raă suci pe caă lcaî ie pentru a-l îînfrunta pe Adrian.

— Ajunge, spuse el pe un ton neutru. — AĂ sta este adevaă rul. Ştii caă are o reputaţie de persoanaă dificilaă . — Ştiu ceea ce aud, şi nu Caroline e cea care se poartaă mizerabil. Sper caă nu trebuie saă -ţi amintesc, colonelul Mackenzie poate cere îînlocuirea oricaă rui membru al acestei echipe cu un singur telefon, şi ar face-o faă raă saă clipeascaă dacaă ar considera caă frecuşurile dintre oricare dintre noi îîmpiedicaă munca la proiect. Dacaă se ajunge la aşa ceva, munca la Boling-Wahl practic s-ar îîncheia, şi asta e valabil pentru amaî ndoi. Caroline îîşi îîndesaă adaî nc maî inile îîn buzunarele salopetei, Deşi maî nia lui Yates fusese îîndreptataă îîmpotriva lui Adrian, ştia caă poziţia ei la Boling-Wahl era uşor nesiguraă din cauza dificultaă ţilor apaă rute îîn trecut la caî teva proiecte. Unul dintre aceste incidente fusese cu Adrian. Faptul caă i se ceruse saă lucreze din nou cu el putea fi un soi de test, iar locul ei de muncaă depindea de caî t de bine se descurca îîn situaţia dataă . Adrian se îîntoarse şi îîi aruncaă o privire îîntunecataă . — O saă stau departe de ea, murmuraă el îîn final, dacaă staă şi ea departe de mine. Apoi porni cu paşi mari îîn faţa lor. Yates oftaă , iar el şi Caroline îîşi reluaraă drumul, dar îîntr-un ritm mai lejer. — Ignoraă -l caî t de mult poţi, o sfaă tui el. Nu mi-am dat seama caă situaţia dintre voi doi e ataî t de ostilaă . — Eu nu sunt ostilaă , spuse Caroline surprinsaă . Yates o privi gaî nditor. — Nu, cred caă nu eşti. Dar el e. E vorba pur şi simplu de antipatie reciprocaă sau s-a îîntaî mplat ceva despre care ar trebui saă ştiu şi eu? Caroline ridicaă din umeri. — Nu cred caă e mare secret. Mi-a faă cut avansuri caî nd am îînceput saă lucrez la Boling-Wahl şi l-am refuzat.

— Ah. Un orgoliu raă nit. — Aş fi îînţeles dacaă am fi avut o relaţie şi ne-am fi despaă rţit ulterior, dar nu s-a ajuns niciodataă la un asemenea nivel de intimitate. Presupun caă nu reacţioneazaă prea bine caî nd e respins. — Asta a fost tot? Ai refuzat saă ieşi cu el? îîntrebaă Yates sceptic. — Nu tocmai. A îîncercat saă maă bage îîn pat. — Şi tu…? Caroline îîşi paă straă privirea aţintitaă îînainte, dar îîşi simţi obrajii îîncingaî ndu-se din nou. — A fost… Ei bine, a fost o îîncercare destul de brutalaă , dacaă îînţelegi ce vreau saă spun, şi nu reuşeam saă -l fac saă îînţeleagaă caă nu sunt interesataă . M-am straă duit saă fiu politicoasaă , dar nu a funcţionat, şi refuza saă maă lase saă plec. Aşa caă i-am spus caă m-aş fi angajat la o graă dinaă zoologicaă dacaă aş fi vrut saă fiu pipaă itaă de o maimuţaă . Yates chicoti: — Nu foarte elegant, dar eficient. Nu era singurul lucru pe care i-l spusese lui Adrian, dar considera caă recunoscuse suficient. — S-a simţit ofensat. — Va trebui saă îînvaă ţaţi saă colaboraţi pe durata proiectului. — IÎnţeleg. N-am saă -i raă spund la provocaă ri. Dar, dacaă pune din nou maî na pe mine, îîl avertizaă ea, n-am saă reacţionez prea bine. Yates o baă tu pe braţ. — Dacaă pune maî na pe tine, daă -i cu ceva îîn cap. Aşa şi avea de gaî nd. IÎşi petrecuraă restul zilei verificaî nd sistemele de ghidare ale celor douaă avioane, şi totul paă rea îîn regulaă . Vaă zaî nd echipele de mentenanţaă strecuraî ndu-se îîn, pe dedesubt, pe deasupra şi îîn jurul aeronavei negre şi lucioase, scena îîi aminti lui Caroline de Gulliver îînconjurat de liliputani.

Cabluri şi furtunuri şerpuiau peste tot, braă zdaî nd podeaua hangarului. Adrian nu vorbi cu ea decaî t strict legat de ceea ce aveau de faă cut, lucru care îîi conveni lui Caroline. Era bun îîn profesia lui, şi, caî taă vreme se limita la ea, nu avea nimic îîmpotriva lui. Poate caă mustrarea lui Yates avusese efect asupra lui. De-abia spre sfaî rşitul dupaă -amiezii terminaraă de verificat temeinic cele douaă sisteme, iar Caroline se retrase bucuroasaă . Gaî ndul la un duş lung şi rece îîi zaă bovea îîn minte. Se îîntoarse îîn birou faă raă a se mai obosi saă se schimbe de salopetaă , luaî ndu-şi pur şi simplu hainele şi verificaî nd ca totul saă fie îîncuiat. Securitatea impunea ca nimic saă nu fie laă sat afaraă pe birouri. Caî nd ajunse la locuinţa ei, fixaă aerul condiţionat la o temperaturaă mai scaă zutaă şi raă mase îîn faţa aerului rece timp de un minut, oftaî nd de uşurare. Exista şi un avantaj îîn a folosi camere mici: se raă coreau rapid. Oricum, se putea considera norocoasaă caă avea douaă camere. Prima îîncaă pere era o combinaţie îîntre cameraă de zi, salaă de mese şi bucaă taă rie, ceea ce îînsemna caă jumaă tate din ea era ocupataă de o canapea oarecare şi un scaun asortat, cu o maă suţaă de cafea zgaî riataă din imitaţie de lemn, iar cealaltaă jumaă tate – de o bucaă taă rie minusculaă şi o masaă de melaminaă ponositaă cu douaă scaune. Culoarea predominantaă paă rea a fi verdele spitalicesc. Camera avea circa paisprezece metri paă traţi şi daă dea direct spre dormitor. Dormitorul şi baia luate îîmpreunaă aveau cam aceeaşi suprafaţaă ca îîncaă perea din faţaă . Se afla acolo un pat care era, teoretic, de douaă persoane, dar nu prea se îîncadra îîn definiţie, dar, fiindcaă dormea singuraă , nu conta. Dormitorul includea şi o comodaă cu sertare plinaă de urme, un dulap îîngust şi o baie micuţaă , îîn care de-abia dacaă îîncaă peau elementele esenţiale unei baă i, şi asta doar fiindcaă locul caă zii de baie fusese luat de o micuţaă cadaă de duş. Era un spaţiu îîn care se putea traă i acceptabil, dar nu se

vedea ataşaî ndu-se de el. Partea bunaă era caă unul dintre primele lucruri pe care le faă cuse fusese saă îînlocuiascaă becurile din baie cu altele mai puternice, care saă -i asigure suficientaă luminaă caî t saă se machieze. Probabil avea cea mai luminoasaă baie de la bazaă . IÎi plaă cea ideea. Faă cu duşul lung şi raă coros pe care şi-l promisese, îînchizaî nd tot mai mult din apa fierbinte pe maă suraă ce se obişnuia cu raă coarea, paî naă caî nd apa ce curgea peste ea ajunse satisfaă caă tor de rece. Se simţi revenindu-şi la viaţaă caî nd pielea ei supraîîncinsaă absorbi umezeala. Nu îînchise apa decaî t caî nd îîncepu saă tremure, apoi se frecaă viguros cu prosopul şi se îîmbraă caă îîn pantaloni largi de bumbac şi un tricou mare, ceea ce se potrivea perfect cu standardele ei de confort. Apoi se gaî ndi saă ia masa. Hotaă raî se îîncaă de la îînceput saă maă naî nce îîn locuinţa ei caî t de des posibil, aşa caă îîşi aprovizionase bucaă taă ria minusculaă cu caî teva alimente de bazaă . Staă tea îîn faţa uşii deschise a unui dulap de bucaă taă rie îîncercaî nd saă decidaă ce saă maă naî nce, caî nd cineva îîi baă tu la uşaă : — Cine e? strigaă ea. — Mackenzie. Nici n-ar fi fost nevoie saă se prezinte, constataă Caroline iritataă , apropiindu-se de uşaă şi deschizaî nd-o. Ar fi fost suficient saă murmure ceva cu vocea lui profundaă . Se îînfipse îîn prag şi simţi caă ldura instalaî ndu-se îîn jurul ei ca o paă turaă sufocantaă . — Ce doreşti? îîntrebaă ea. Joe nu purta uniforma, dar blugii moi, ghetele roase şi tricoul alb erau bizar de tulburaă toare, îîn timp ce inevitabilii ochelari de soare îîntunecaţi, de pilot, îîi ascundeau ochii. Lui Caroline nu îîi plaă cu imaginea; nu voia saă ştie cum era Joe îîn afara programului.

— Cina, spuse el. Caroline îîşi îîncrucişaă braţele. — Nu-ţi dau de maî ncare. — Nu, eu îîţi dau ţie, spuse el blaî nd. Ai uitat? I-am spus lui Daffy caă vei fi cu mine îîn seara asta, şi paî naă maî ine va afla toataă lumea dacaă nu se îîntaî mplaă asta. Cu mare greutate, Joe reuşi saă -şi paă streze vocea blaî ndaă şi privirea aţintitaă asupra chipului ei, fiindcaă era evident caă nu purta sutien. Tricoul subţire de pe ea dezvaă luia clar forma saî nilor ei obraznici şi cercurile mai îîntunecate ale sfaî rcurilor. Fiecare muşchi din corpul lui se tensionaă sub efectul excitaă rii tot mai intense. — Doar un cheeseburger, o ispiti el, folosind tonul cald pe care îîl adoptase adesea pentru a linişti iepele agitate. Nici maă car nu trebuie saă te schimbi. IÎncalţaă -te doar, şi plecaă m de la bazaă saă gaă sim un local cu hamburgeri. Caroline ezitaă . Gaî ndul la un cheeseburger era tentant, mai ales caă tocmai fusese pe punctul de a alege îîntre douaă maă rci de cereale. — IÎn regulaă , decise ea brusc. Aşteaptaă -maă un minut. Daă du fuga îîn dormitor şi îîncaă lţaă o pereche de sandale, apoi îîşi trecu un pieptaă n prin paă r. IÎşi vaă zu îîn oglindaă faţa proaspaă t spaă lataă şi se îîntrebaă dacaă era cazul saă se machieze, apoi ridicaă din umeri. O aştepta un cheeseburger. Chiar îînainte saă iasaă din cameraă , îîşi aminti caă nu purta sutien şi îîşi puse îîn grabaă unul. Nu credea caă Joe ar fi observat, dar era mai bine saă nu rişte. Joe nu intrase îîn locuinţa ei, ci o aştepta îîn faţa uşii deschise. Caroline ieşi, îînchise uşa ferm, apoi puse maî na pe clanţaă şi o îîncercaă , pentru a se asigura caă îîncuietoarea se îînchisese. Mulţumitaă , îîşi baă gaă cheile îîn buzunar. Joe venise cu o camionetaă cu benaă , neagraă şi puternicaă . Caroline o privi surprinsaă caî nd Joe îîi deschise portiera, dar se sui şi comentaă :

— Nu mi-aş fi imaginat niciodataă caă eşti genul care saă conducaă o camionetaă , spuse ea, îîn vreme ce el îîşi strecuraă picioarele lungi sub volan. — Am crescut la o fermaă de cai îîn Wyoming, spuse el. Toataă viaţa am condus camionete. Tu ce ţi-ai îînchipuit caă aş conduce? — O maşinaă cu garda joasaă , roşie şi ostentativaă . — IÎmi paă strez pasiunea pentru vitezaă pentru zboruri. Ochii lui albaştri ca gheaţa se abaă turaă o clipaă asupra ei. Tu ce maşinaă ai? Ştiu caă acum conduci una îînchiriataă , fiindcaă ai venit cu avionul, deci asta nu se pune. Caroline se laă saă pe spate îîn scaun. Hotaă rîî caă îîi plaă cea saă stea acolo sus, de unde vedea bine îîn jur şi se simţea din ce îîn ce mai confortabil. Poate caă acesta era efectul camionetei; era o maşinaă foarte practicaă . — Tu ce crezi caă aş conduce? — Ceva sigur şi fiabil. — Ah! Acea unicaă silabaă sunaă uşor îîmbufnat. Joe îîşi îînaă buşi un zaî mbet. — Maă îînşel? — O idee. — Atunci ce anume conduci? Caroline îîntoarse capul îîntr-o parte şi privi pe fereastraă . — O maşinaă cu garda joasaă , roşie şi ostentativaă . Se îîmpotrivise ferm ideii de a-şi cumpaă ra ceva cuminte şi liniştit. IÎşi dorise putere, vitezaă şi manevrabilitate şi plaă tise o micaă avere pentru a le obţine. — Caî t de ostentativaă ? îîntrebaă el. — O Corvette, spuse ea şi chicoti brusc la gaî ndul contrastului dintre ei. Joe o privi din nou. Nu se putu abţine. Dusese o viaţaă de tocilaraă absolutaă , izolataă şi lipsitaă de abilitaă ţi sociale, dar focul din ea nu putea fi ascuns. Se dezvaă luia îîn sexualitatea

inconştientaă a mişcaă rilor şi a hainelor ei, îîn asprimea temperamentului ei, îîn maşina îîndraă zneaţaă pe care o conducea. Staă tea cuminte pe scaunul pasagerului, dar faţa îîi era ridicataă pentru a îîntaî mpina vaî ntul fierbinte ce baă tea prin ferestrele coboraî te. Simţea la ea o notaă de saă lbaă ticie care îîi staî rnea curiozitatea şi se foi agitat îîn scaun, caă ci blugii îîi paă reau dintr-odataă prea straî mţi. IÎndepliniraă formalitaă ţile de ieşire pe poartaă , apoi Joe viraă camioneta îîn direcţia îîn care soarele asfinţea, arzaî nd îîn nuanţe de roşu şi auriu îîn faţa lor. Caroline nu paă rea dornicaă de a face conversaţie; Joe se simţea şi el confortabil îîn taă cere, aşa caă nu îîncercaă saă o îîntrerupaă . Caroline nu se putea abţine saă nu îîi arunce caî te o privire, o dataă la caî teva minute, deşi îîşi îîntorcea graă bitaă capul spre apus. Tricoul îîi dezgolea braţele puternice, bronzate intens de soarele deşertului. Avea ataî t de mulţi muşchi, îîncaî t era de-a dreptul intimidant. Ştia caă piloţii de vaî naă toare faă ceau sport îîn mod regulat, fiindcaă o masaă muscularaă densaă paă rea saă -i ajute saă reziste efectelor forţelor gravitaţionale pe care le îîndurau, dar constituţia lui era oarecum diferitaă . Era puternic – evocaî nd îîn mintea ei forţa unei pantere sau a unui lup – graţie unei vieţi pe care şi-o petrecuse muncind şi folosindu-şi corpul. Soarele îîi contura profilul îîn auriu, dezvaă luind faă raă milaă structura osoasaă taă ioasaă a feţei lui, puraă şi aspraă precum chipul unui raă zboinic antic baă tut pe o monedaă . Caroline îîi studie nasul subţire şi lung, fruntea lataă şi pomeţii îînalţi, parcaă sculptaţi. Gura îîi era aproape brutal de proeminentaă . Vaî ntul fierbinte baă tea prin paă rul lui negru şi bogat, ciufulind uşor paă rul lui tuns aproape militaă reşte, şi privirea i se îînceţoşaă caî nd şi-l imaginaă pentru o clipaă pe acest baă rbat cu paă rul lung fluturaî ndu-i îîn jurul umerilor largi şi goi. Inima îîi bubui, cuprinsaă de un fel de panicaă dureroasaă , şi îîşi smulse din nou privirea de la el, dar asta nu

o ajutaă cu nimic. IÎl vedea îîn continuare îîn gaî nd. IÎi luaă doar un minut saă decidaă caă , dacaă tot nu putea saă şi-l scoataă din minte, putea saă -şi permitaă liniştitaă saă se bucure de priveliştea pe care i-o oferea. IÎntoarse capul spre el, iar privirea ei îînfometataă alunecaă peste pieptul lui lat şi puternic, oprindu-se la abdomenul plat. Pur şi simplu nu se putu abţine, deşi nu era nici suficient de curajoasaă caî t saă -şi lase privirea saă zaă boveascaă asupra şliţului pantalonilor lui, graă bindu-se îîn schimb saă treacaă la picioarele lui lungi şi musculoase. Se trezi îîntrebaî ndu-l: — Spune-mi, nu eşti cam prea îînalt pentru a îîncaă pea îîntro carlingaă ? Joe îîşi desprinse pentru o clipaă ochii de la drum pentru a o privi, deşi lentilele îîntunecate ale ochelarilor o îîmpiedicaraă saă -i citeascaă expresia. Şi-ar fi dorit saă şi-i dea jos. — E cam straî mtaă , raă spunse el pe o voce joasaă şi lentaă , aproape maî raî itaă . Dar reuşesc îîntotdeauna saă intru. Sexualitatea subtilaă din cuvintele lui o lovi naă ucitor. Era îîngrozitor de neexperimentataă , dar nu şi naivaă , şi nu avea cum saă nu îînţeleagaă la ce se referise. Acum îîi paă rea bine caă purta acei ochelari îîntunecaţi, caă ci nu ar fi vrut saă -i citeascaă expresia. Ar fi vrut saă -şi ascundaă faţa îîn maî ini. Ar fi vrut saă saraă din maşinaă şi saă alerge îînapoi la bazaă , saă se refugieze îîn locuinţa ei. Oare fusese nebună! Acceptase saă urce îîn maşinaă cu acest baă rbat, iar acum erau singuri îîn deşertul din Nevada, îîn lumina unui apus ce se îîntuneca rapid spre violet. Apoi îîşi aminti caă propria ei reacţie faţaă de el era ceea ce o îînspaă imaî nta, nu ceva din ceea ce faă cuse el, şi se îîntrebaă nefericitaă dacaă n-ar trebui saă -i spunaă saă fugaă acum, caî t îîncaă mai putea. La cum se holbase la el, Joe probabil se îîntreba deja dacaă avea saă reuşeascaă saă se îîntoarcaă la bazaă cu pantalonii pe el, deşi, ţinaî nd cont de libidoul faimos al piloţilor îîn general şi al piloţilor militari îîn special, era

posibil saă nu se îîmpotriveascaă prea tare. Poate de vinaă pentru faptul caă el paă rea saă -i meargaă la suflet cum nu reuşise niciun alt baă rbat paî naă atunci erau contrastele care paă reau saă -l caracterizeze sau conştientizarea unei sexualitaă ţi intense, dogoritoare, ce se ascundea dincolo de acea detaşare rece. Şi poate, dacaă avea noroc, el nu avea nicio baă nuialaă legataă de furtuna din sufletul ei. Joe era recunoscaă tor pentru lentilele îîntunecate care îîi apaă rau ochii de soare, caă ci îîi permiteau saă o studieze faă raă ca ea saă -şi dea seama. IÎşi pusese un sutien, la naiba, dar materialul subţire ce îîi ţinea saî nii îîn fraî u nu reuşea saă -i ascundaă complet sfaî rcurile tari ca nişte pietricele. Draga de ea era excitataă – iar acest lucru o deranja; îîi simţea tensiunea, îîi vaă zu tremurul uşor al corpului pe care poziţia ei nemişcataă nu îîl putea controla. Privirea i se îîntoarse asupra sfaî rcurilor ei, şi maî inile i se straî nseraă mai tare pe volan caî nd îîşi imaginaă , inevitabil, cum ar fi fost saă ia îîn guraă acei muguri tari. Corpul ei reacţiona ataî t de frumos, iar ea nici maă car nuşi daă dea seama. Dacaă se putea excita ataî t de la un comentariu obraznic, cum avea saă fie caî nd avea saă ajungaă , îîn final, saă facaă dragoste cu ea? Caroline nu era singura excitataă . Dacaă îîi mai privea sfaî rcurile o singuraă dataă , ar putea fi nevoit saă tragaă maşina pe marginea drumului, iar ea nu era nici pe departe pregaă titaă pentru aşa ceva. Pentru a se îîmpiedica saă facaă o mare greşealaă , evitaă saă o mai priveascaă paî naă ajunseraă la localul lui favorit de fast-food pentru şoferi, care era suficient de jerpelit caî t saă fie interesant. El trase laî ngaă unul dintre difuzoare şi opri motorul, apoi îîşi scoase ochelarii de soare şi îîi puse pe bord. — Ce vrei? Caroline ar fi preferat saă se exprime altfel. Se aplecaă saă citeascaă meniul postat deasupra difuzorului şi se îîncruntaă , forţaî ndu-se saă se concentreze asupra maî ncaă rii. Aroma

divinaă de hamburgeri puşi pe graă tar, de ceapaă şi cartofi praă jiţi umplea aerul; oare de ce maî ncarea cea mai nesaă naă toasaă mirosea îîntotdeauna cel mai bine? — Un meniu cu cheeseburger şi o porţie mare de suc. Joe apaă saă butonul difuzorului şi, caî nd îîi raă spunse o voce maă runtaă , comandaă douaă meniuri cu cheeseburger. Apoi se îîntoarse pe jumaă tate spre Caroline, cu umerii laţi îînfipţi îîn colţul camionetei, şi spuse degajat: — Am saă te saă rut caî nd ne îîntoarcem la bazaă . Caroline se zgaî i la el, inima îîncepaî nd saă -i bubuie din nou îîntr-un ritm nebun. — Vreau şi ceapaă îîn cheeseburgerul meu. Multaă ceapaă . — Nu trebuie saă -ţi fie teamaă caă am saă îîncerc saă te pipaă i, continuaă el de parcaă ea n-ar fi spus nimic. Va fi doar un saă rut îîn faţa uşii tale, unde putem fi vaă zuţi de oricine s-ar îîntaî mpla saă treacaă pe acolo, şi probabil cineva chiar va trece. Nici maă car n-am saă -mi îîncolaă cesc braţele îîn jurul taă u dacaă nu vrei. — Nu vreau saă maă saă ruţi, spuse ea, retraă gaî ndu-se îîn propriul ei colţ de maşinaă şi privindu-l furioasaă peste spaţiul ce se caă sca îîntre ei. — Am s-o fac oricum. Toataă lumea se aşteaptaă la asta. — Nu maă intereseazaă la ce se aşteaptaă toataă lumea. Am acceptat saă ies cu tine îîn seara asta fiindcaă pare îîntradevaă r o modalitate bunaă de a-i ţine pe toţi ceilalţi la locul lor, dar nu am acceptat niciun fel de saă rut. — Nu-ţi place saă te saă ruţi? Caroline se uitaă cu asprime la el. Raă spunsul perfect ar fi fost caă da, îîi plaă cea saă se saă rute, dar nu voia saă -l saă rute pe el. Raă spunsul perfect îînsaă ar fi fost o minciunaă sfruntataă , şi, avaî nd îîn vedere caă inima îîi palpita ca a unei fecioare din epoca victorianaă la gaî ndul de a-l saă ruta, nu ar fi reuşit saă fie convingaă toare. Minciunile, descoperise ea, paă reau a avea un succes mai mare caî nd erau spuse cu o oarecare detaşare.

Pe de altaă parte, adevaă rul era cel mai raă u raă spuns pe care ar fi putut saă i-l dea. Nu, nu îîi plaă cuse niciunul dintre saă ruturile staî ngace îîn care fusese prinsaă cu de-a sila, fiindcaă se zbaă tuse ca o pisicaă saă lbaticaă saă le evite, dar gaî ndul de a-l saă ruta pe el îîi provoca ameţealaă , şi îîi era teamaă caă avea saă -i placaă prea mult. Cum Caroline nu raă spunse, Joe adaă ugaă calm: — Dupaă ce ne îîntoarcem la locuinţa ta, descuie uşa, apoi îîntoarce-te şi îîntinde-mi maî na. Am s-o iau, am saă maă aplec spre tine şi am saă te saă rut. Nu va fi un saă rut lung, dar nici nu poate fi un pupic rapid. Crezi caă trei secunde ar fi de-ajuns pentru tine? apoi am saă -ţi dau drumul şi am saă -ţi urez noapte bunaă . Fiind o bazaă aglomerataă , ne vor vedea caî ţiva oameni, apoi se va raă spaî ndi zvonul caă , deşi nu paă rem a avea o aventuraă , cu siguranţaă existaă ceva îîntre noi. Caroline îîşi drese vocea. — Trei secunde? Nu i se paă rea prea mult. Cu siguranţaă era îîn stare saă nu se facaă de ruşine timp de trei secunde. — Doar trei secunde, o linişti el. Capitolul 4 Cheeseburgerul – faă raă ceapaă – şi cartofii pai se dovediraă delicioşi, amintindu-i de acele caî teva ocazii preţioase şi rare din copilaă ria ei caî nd i se permisese saă raă maî naă la fratele mamei ei şi la soţia lui, ambii cu vreo zece ani mai tineri decaî t paă rinţii ei, iar unchiul Lee o raă sfaă ţase de fiecare dataă cu cel mai mare şi mai suculent hamburger pe care era îîn stare saă -l maă naî nce, urmat de îîngheţataă , o altaă maî ncare interzisaă . Paă rinţii ei îîi permiseseraă saă maă naî nce şerbet sau iaurt îîngheţat, dar niciodataă îîngheţataă . Dacaă n-ar fi fost unchiul Lee, Caroline credea caă ar fi putut saă ajungaă la vaî rsta

majoratului faă raă saă cunoascaă plaă cerile maî ncaă rii nesaă naă toase. IÎncaă se mai simţea raă sfaă ţataă de fiecare dataă caî nd maî nca aşa ceva. Dupaă ce terminaraă de maî ncat, Joe îîi zaî mbi leneş şi o îîntrebaă : — Ai jucat vreodataă la aparate? — Nu. N-am fost niciodataă la un cazinou. — Asta se va schimba îîn curaî nd. Porni maşina, şi îîn scurt timp ajunseraă saă îînainteze îîncet pe Las Vegas Boulevard, un şir nesfaî rşit de lumini de neon ce pulsau îîn toate culorile curcubeului. Sclipeau, aprindeau saă geţi, se revaă rsau îîn cascadaă , explodau îîn şuvoaie fosforescente nesfaî rşite, invitaî nd pe toataă lumea, faă raă excepţie, saă guste din plaă cerile la care faă ceau reclamaă . Marile cazinouri atraă geau cele mai multe persoane, desigur, dar un numaă r considerabil de oameni se plimbau pur şi simplu, turişti hotaă raî ţi saă vadaă totul îîn acest oraş conceput astfel îîncaî t saă -i atragaă . Ţinutele oamenilor erau caî t se poate de diverse, variind de la pantaloni scurţi la rochii de searaă . — IÎţi place saă -ţi asumi riscuri la jocurile de noroc? îîntrebaă Caroline. — Eu nu îîmi asum niciodataă riscuri. Caroline pufni. — Doar caî nd vine vorba despre viaţa ta. M-am aflat şi eu îîn camera de comandaă azi, ai uitat? Saă urci paî naă la optzeci de grade alfa şi saă îînduri zece G nu e ceea ce aş numi un trai prudent. — IÎn privinţa asta nu-mi asum riscuri. Iubita a fost conceputaă astfel îîncaî t saă ne asigure un unghi de incidenţaă nelimitat, dar capacitaă ţile ei nu ne ajutaă cu nimic dacaă nu ştim s-o pilotaă m. Mie îîmi revine sarcina de a maă asigura caă îîşi îîndeplineşte rolul pentru care a fost construitaă , de a o testa complet, de a-i verifica operabilitatea şi de a-i descoperi limitaă rile. Nu pot face asta dacaă nu depaă şesc ceea

ce am faă cut deja cu aeronava F-22. — Niciunul dintre ceilalţi piloţi nu îîşi forţeazaă ataî t de mult limitele. El o fixaă cu o privire plinaă de calm. — O vor face acum. Acum, caî nd ştiu caă Iubita va zbura îîn astfel de condiţii. — Ai faă cut-o doar ca saă le araă ţi caă se poate face? — Nu, am faă cut-o fiindcaă asta e treaba mea. Şi fiindcaă îîi plaă cea la nebunie. Gaî ndul îîi raă sunaă lui Caroline îîn minte. IÎnţelesese acest lucru chiar îîn ziua aceea, caî nd Joe intrase îîn camera de comandaă dupaă zbor, obosit şi transpirat, cu ochii roşii, cu o expresie la fel de detaşataă ca îîntotdeauna. Dar ochii îîl traă daseraă . Privirea lui era feroce şi… exaltataă , focul vieţii arzaî nd incandescent îîn ochii lui. Joe parcaă maşina, şi faă curaă caî ţiva paşi pe trotuar. — Te simţi norocoasaă ? o îîntrebaă el. Caroline ridicaă din umeri. — Cum e saă te simţi norocos? — Vrei saă îîncerci? Caroline se opri îîn faţa intraă rii unuia dintre cazinouri, simţind aerul raă coros ce se revaă rsa prin uşile deschise. Şiruri peste şiruri de jocuri mecanice se îîntindeau îîn faţa ei, ajungaî nd chiar şi pe trotuar. Majoritatea erau ocupate de oameni care, cu mişcaă ri automate, introduceau fisele plaă cerii şi traă geau de manete. Ocazional, se auzeau strigaă te de îîncaî ntare caî nd diverse cantitaă ţi de monede se revaă rsau din maşinaă rii, raă splaă tind perseverenţa vreunui jucaă tor, dar îîn general acestea mai mult luau decaî t ofereau. — E o investiţie cu randament foarte prost, spuse ea, dupaă ce studie procedura timp de caî teva minute. Joe raî se îîncet. — Nu aă sta e rolul lor. Nu juca niciodataă dacaă nu-ţi permiţi saă pierzi, asta e regula numaă rul unu. Regula numaă rul doi e saă te distrezi.

— Ei nu par saă se distreze, spuse ea nesiguraă . — Asta fiindcaă au uitat regula numaă rul doi, şi poate chiar şi regula numaă rul unu. Haide, te sponsorizez eu. Dar Caroline mai aşteptaă caî teva minute paî naă vaă zu pe cineva abandonaî nd o maşinaă care nu plaă tise nimic de ceva vreme. Legea probabilitaă ţilor spunea caă şansele ca un astfel de dispozitiv saă -i verse bani erau mai mari decaî t îîn cazul unei maşinaă rii care tocmai scuipase caî teva monede. Se aşezaă îîn faţa ei şi baă gaă monedele de caî te douaă zeci şi cinci de cenţi, simţindu-se ca o idioataă . Joe raă mase îîn spatele ei, raî zaî nd uşor caî nd banditul mecanic nu îîi oferi nicio recompensaă . Dupaă ce investise vreo cinci dolari faă raă a obţine nimic îîn schimb, Caroline îîncepu saă se simtaă ofensataă . IÎncepu saă bombaă ne avertizaă ri şi ameninţaă ri, repetaî nd procedura – şi pierzaî nd din nou. — Adu-ţi aminte de regula numaă rul doi, o avertizaă Joe pe un ton amuzat. Caroline îîi spuse unde putea saă -şi bage regula numaă rul doi, iar el chicoti. IÎşi trase scaunul mai aproape de maşinaă rie şi baă gaă o fisaă de douaă zeci şi cinci de cenţi. Trase maneta, şi imaginile îîncepuraă saă se îînvaî rtaă , apoi, una caî te una, se opriraă la locul potrivit. Brusc, se auzi clinchetul aşteptat şi un şuvoi de monede de douaă zeci şi cinci de cenţi se revaă rsaă din fanta de jos a automatului, îîmpraă ştiindu-se pe podea. Caroline saă ri îîn sus, zgaî indu-se la monedele de argint, îîn vreme ce alţi jucaă tori de la automate se straî nseraă îîn jurul ei, felicitaî nd-o, iar un angajat zaî mbitor al cazinoului se apropie de ei. Apoi îîi aruncaă lui Joe o privire consternataă . — Ataî tea monede de douaă zeci şi cinci n-au saă -mi îîncapaă îîn buzunar. Joe îîşi daă du capul pe spate şi îîncepu saă raî daă . Caroline se zgaî i la gaî tul lui puternic şi bronzat şi se simţi brusc ameţitaă , copleşitaă din nou de senzaţia aceea nesuferitaă de delir.

Angajatul cazinoului, continuaî nd saă zaî mbeascaă , spuse: — Ne va face plaă cere saă vaă schimbaă m monedele îîn bancnote. Acceptaraă , şi, spre uşurarea ei, Caroline constataă caă şuvoiul de monede nu constituia, paî naă la urmaă , o avere, ci doar puţin peste şaptezeci de dolari. IÎi returnaă lui Joe banii investiţi iniţial şi îîşi îîndesaă restul de bancnote îîn buzunar. — Te-ai distrat? îîntrebaă el caî nd plecaraă de la cazinou. Caroline reflectaă . — Cred caă da, dar cam îîncepeam saă maă îînfurii pe automat. Nu cred caă am temperamentul potrivit pentru un parior. — Probabil caă nu, consimţi el şi o prinse de maî naă pentru a o trage din calea unui baă rbat care nu se uita pe unde mergea. Dar apoi nu-i daă du drumul la maî naă , dupaă cum se aşteptase. Caroline coborîî privirea spre maî inile lor îîmpreunate. Maî na lui era mare şi fermaă , cu degete subţiri, cu palma aspritaă de baă taă turi, dar o straî ngea pe a ei cu grijaă , ca şi cum ar fi fost conştient de forţa lui. Nu se mai ţinuse niciodataă de maî naă cu cineva, şi senzaţia provocataă de atingerea palmelor lor era surprinzaă tor de intimaă . IÎncepea saă -şi dea seama caă teama o îîmpiedicase saă facaă nenumaă rate lucruri plaă cute paî naă îîn acel moment, îînsaă era adevaă rat şi caă nu fusese niciodataă nici maă car tentataă saă le exploreze. Reacţiile ei faţaă de alţi baă rbaţi care îîncercaseraă saă iniţieze o relaţie fizicaă variaseraă de la plictis şi dezinteres la repulsie absolutaă . Ar fi putut saă -şi smuceascaă maî na şi saă şi-o elibereze. Ar fi fost cea mai prudentaă decizie, dar, cumva, nu se simţea îîn stare de asta. Prin urmare, ignoraă situaţia, prefaă caî ndu-se caă maî na ei nu era cuibaă ritaă îîn maî na lui mult mai puternicaă , precum o pasaă re îîn caă utare de adaă post, şi savuraă îîn sinea ei fiecare clipaă . IÎn cele din urmaă , se îîntoarseraă la camionetaă , iar Caroline

îîşi daă du seama caă n-ar fi vrut ca seara saă se termine. Era prima ei îîntaî lnire, dacaă ţinea s-o numeascaă astfel, şi aproape se îîncheiase. Raă maseraă amaî ndoi taă cuţi pe drumul îînapoi la bazaă , şi, inevitabil, mintea ei se opri asupra saă rutului iminent. Se simţea panicataă şi îîncaî ntataă îîn acelaşi timp. O altaă premieraă pentru ea, primul saă rut pentru care îîşi daă duse acceptul şi pe care îîl dorea. Nu avea habar dacaă avea saă o ia la goanaă îînspaă imaî ntataă sau saă se arunce îîn braţele lui. Momentul adevaă rului sosi mult prea repede. Joe parcaă îîn faţa locuinţei ei şi coborîî, ocolind maşina pentru a-i deschide portiera. Mai mulţi angajaţi care aveau treabaă prin zonaă îîi priviraă cu o curiozitate indolentaă , şi Caroline îîşi daă du seama caă Joe anticipase perfect situaţia. Scoase cheile şi descuie uşa, apoi se îîntoarse spre el îîn straă lucirea incoloraă a becurilor cu vapori de mercur de deasupra capului. Privirea pe care o aţinti asupra lui era solemnaă şi lipsitaă de apaă rare îîn vreme ce privea ţintaă îîn ochii lui ce licaă reau ca gheaţa. — IÎntinde-mi maî na, îîi ceru el îîncet, iar ea se supuse. Maî na lui tare şi caldaă se îînchise peste degetele ei şi o trase spre el, aplecaî ndu-se îîn acelaşi timp. Gura lui o atinse uşor pe a ei, se ridicaă , apoi se lipi din nou. IÎntoarse capul uşor pentru a modifica presiunea, şi, cumva, gestul lui faă cu saă se îîntredeschidaă şi buzele ei, potrivindu-se sub apaă sarea lui. Gustul lui era cald, plaă cut şi… masculin. Parfumul lui o îînvaă lui şi o faă cu saă se îînfioare. Gura lui era îîncaă peste a ei, mişcaî ndu-se blaî nd. IÎi simţi vaî rful limbii atingaî nd-o şi tachinaî nd-o, faă caî nd-o saă se crispeze caî nd îîi evocaă , confuz, un saă rut nepoftit, invadator, dar saă rutul lui nu aducea nicidecum cu aşa ceva. Se simţea convinsaă , nu forţataă , iar gustul lui îîncepea saă -i copleşeascaă simţurile. O plaă cere caldaă se ridicaă tremuraă tor îîn ea; scaî ncind uşor, deschise gura, şi, îîncet, el i-o cuceri.

Senzualitatea saă rutului era uluitoare – şi la fel şi reacţia ei. Se auzi scaî ncind, apoi, pe negaî ndite, se trezi apaă saî ndu-se cu forţaă îîn el, cu baă rbia ridicataă şi cu capul dat pe spate pentru a-i permite accesul mai adaî nc, iar saî nii i se tensionaraă sub efectul unei dorinţe dureroase pe care contactul cu pieptul lui tare o alina şi o intensifica deopotrivaă . Simţea o fierbinţealaă şi îîntre picioare, spirale de plaă cere ce se îîncolaă ceau adaî nc îîn ea. Se agaă ţase straî ns de maî na lui ca de o ancoraă de salvare. IÎncet, Joe îîşi desprinse gura de a ei, faă caî nd un efort de voinţaă pentru a rupe contactul. Cedaă tentaţiei de a mai culege caî teva saă ruturi rapide de pe gura ei moale şi inocentaă , ce îînvaă ţase ataî t de repede saă simtaă apoi fu nevoit saă îîi elibereze maî na şi saă se dea îîn spate. IÎşi daă duse cuvaî ntul. Nu voia nimic mai mult decaî t s-o îîmpingaă îîn locuinţa ei cufundataă îîn îîntuneric şi s-o îîntindaă pe podea, urcaî ndu-se deasupra ei maî nat doar de dorinţa arzaă toare din el, dar, dacaă se staă paî nea acum, avea saă se bucure de recompense mult mai dulci îîn viitor. IÎşi controla respiraţia sacadataă şi aspraă şi îîncercaă saă staă paî neascaă goana vijelioasaă a saî ngelui prin vene. — Trei secunde, spuse el. Caî nd Caroline ridicaă privirea spre el, ochii îîi sticleau, şi se legaă na uşor. — Da, şopti ea. Trei secunde. Caroline nu se mişcaă . Joe îîşi puse maî inile pe umerii ei şi o faă cu saă se îîntoarcaă . — Du-te îînaă untru, Caroline. Vocea îîi era calmaă şi joasaă . Noapte bunaă . — Noapte bunaă . Porni cu o mişcare smucitaă şi, caî nd ajunse îîn pragul uşii, se opri pentru a-i arunca o privire peste umaă r. Ochii ei mari se îîntunecaseraă de o emoţie imposibil de definit. — A durat mult mai mult de trei secunde. Aprinse lumina, apoi îînchise şi îîncuie uşa cu grijaă . Chiar îîn

clipa îîn care blocaă yala, îîi auzi maşina plecaî nd, ceea ce îînsemna caă nu fusese tentat saă mai zaă boveascaă nicio secundaă îîn plus şi nici nu se gaî ndise saă bataă la uşa ei. IÎşi îîndeplinise misiunea – saă demonstreze caă aveau o „relaţie”-, deci, din punctul lui de vedere, nu exista vreun motiv saă mai zaă boveascaă . Se aşezaă pe canapea şi raă mase acolo nemişcataă destul de mult timp. Trebuia saă reflecteze serios, şi îîntotdeauna reuşea saă se concentreze mai bine dacaă putea saă stea pur şi simplu locului, îîncuindu-se cu totul îîn mintea ei, sau poate era vorba mai degrabaă de a laă sa afară orice altceva, ceea ce includea şi stimulii fizici. Nu avusese nevoie de psihanalizaă pentru a-şi da seama, cu ceva ani îîn urmaă , caă educaţia ei şi progresul ei accelerat prin şcoalaă se adaă ugaseraă propriei personalitaă ţi, faă caî nd din ea o ciudataă , ceea ce nu o deranjase. De ce saă -şi facaă griji caă nu îînvaă ţase niciodataă cum saă relaţioneze cu sexul opus la nivel social şi emoţional caî nd oricum nu gaă sise printre reprezentaţii sexului masculin pe nimeni cu care saă fie interesataă saă relaţioneze? Aşadar, nu regretase niciodataă relaţia ei desincronizataă cu restul lumii – paî naă îîn acel moment. Acum, pentru prima dataă , se simţea puternic atrasaă de un baă rbat şi voia ca şi el saă fie atras de ea. Dar ce trebuia saă facaă pentru a obţine acest lucru? Pe vremea caî nd alte fete îînvaă ţau asemenea lucruri, ea studia fizicaă . Era expertaă îîn optica laser, dar nu ştia absolut nimic despre cum saă flirteze. De ce nu îîncercase saă dobaî ndeascaă experienţaă cu cineva mai puţin dificil – de exemplu, vreun alt fizician care saă -şi fi petrecut mai mult timp printre caă rţi decaî t printre oameni şi care saă fie, la raî ndu-i, mai timid îîn societate? Dar nu, ea se trezise saă cadaă pradaă unei atracţii copleşitoare faţaă de un pilot de vaî naă toare şmecher, un baă rbat care putea saă facaă

femeile saă leşine ţintuindu-le cu ochii lui albaştri şi sclipitori ca diamantele. Nu trebuia saă fie expertaă îîn saă rutat ca saă -şi dea seama caă el sigur era, şi avea vaga baă nuialaă caă se faă cuse de ruşine. El doar o ţinuse de maî naă , dupaă cum îîi promisese, iar ea practic saă rise pe el. IÎşi amintea clar cum se îîmpinsese îîn el şi se frecase de el ca o pisicaă şi cum îîi trecuse prin minte caă avea saă cadaă graă madaă la picioarele lui. Se purtase frumos cu ea îîn seara asta. O tratase ca pe un prieten, o laă sase saă se relaxeze şi se distrase. Nu mai ţinea minte caî nd faă cuse ultima dataă ceva ataî t de inutil, dar care saă i facaă plaă cere. Jocurile pur şi simplu nu faă cuseraă parte din copilaă ria ei; paă rinţii ei îîi supravegheaseraă atent activitaă ţile pentru a se asigura caă erau orientate spre progresul ei educaţional. Ea nu avusese cuburi cu litere, ci folosise caă rţi cu imagini. IÎn apaă rarea paă rinţilor ei – trebuia saă recunoascaă – fusese un copil neraă bdaă tor, care devenea iritabil caî nd ritmul activitaă ţii nu ţinea pasul cu viteza minţii ei lacome şi curioase. Copilaă ria ei nu fusese nefericitaă , doar diferitaă , şi luase singuraă deciziile importante din viaţaă . Acum tatona terenul pe un teritoriu necunoscut, dar prefera ca îîn orice situaţie saă ia taurul de coarne. Nu prea ştia cum saă foloseascaă armele cu care o îînzestrase natura, dar Joe Mackenzie era pe punctul de a deveni ţinta lor. Primul pas îîn rezolvarea oricaă rei probleme presupunea o documentare temeinicaă . Era îîncaă suficient de devreme caî t saă gaă seascaă multaă lume treazaă , şi descoperi caă o mulţime dintre femeile angajate îîn aviaţia americanaă se araă taraă dispuse saă îîi îîmprumute reviste cu articole care, dupaă paă rerea ei, luau îîn discuţie problema vizataă de ea, ba chiar reuşi saă gaă seascaă destul de multe materiale despre piloţii de vaî naă toare îîn general. Era capabilaă saă citeascaă extrem de rapid şi raă mase treazaă timp de caî teva ore, raă sfoind reviste ce conţineau articole de naturaă a-i staî rni curiozitatea, precum „El e raă u, raă u, raă u – atunci de ce îîl mai iubeşti?” şi „Cum saă separi graî ul

de neghinaă – caî nd saă nu renunţi”. Titlurile cu subîînţeles paă reau la modaă , asemenea fotografiilor lucioase cu femei de un metru şaptezeci şi cinci îînaă lţime care caî ntaă reau circa cincizeci de kilograme, din care cel mai greu ataî rnau, îîn mod evident, paă rul şi saî nii. IÎnvaă ţaă cum saă -şi dea seama dacaă baă rbatul o îînşela şi cum saă se raă zbune. IÎnvaă ţaă cum saă se lanseze îîn afaceri imobiliare sau cum saă -şi îînfiinţeze propria companie, cum saă caî ştige la black-jack – memoraă respectivul articol – şi unde saă -şi petreacaă vacanţele îîn Europa. Interesante articole. Poate chiar avea saă se aboneze. Materialul despre piloţii de vaî naă toare era şi mai interesant. Ajunse la birou îînainte de ivirea zorilor, îîmbraă cataă îîntr-o salopetaă largaă şi subţire. Caî nd îîşi alesese hainele îîn dimineaţa aceea, dorinţa de a seduce dusese o scurtaă baă taă lie cu nevoia de confort, iar cea dintaî i pierduse faă raă drept de apel. Temperatura ajungea la patruzeci de grade Celsius îîn timpul zilei, pentru numele lui Dumnezeu! Scoase fişa de date pentru testele din ziua respectivaă şi îîncepu saă le verifice din nou, propunaî ndu-şi saă îîi punaă lui Cal caî teva îîntrebaă ri despre programul computerizat. Faă cuse o a doua specializare îîn programare, care i se paă ruse o completare bunaă pentru cunoştinţele ei de fizicaă , iar aceasta se dovedise îîntr-adevaă r utilaă de caî teva ori. Porni calculatorul şi îîncepu saă verifice testele pe el, pentru a se asigura caă totul era ataî t de impecabil pe caî t era omeneşte posibil. — De caî t timp eşti… Caroline ţipaă caî nd auzi vocea chiar îîn spatele ei şi saă ri îîn picioare, raă sucindu-se şi raă sturnaî ndu-şi scaunul. Maî na lui Joe se ridicaă rapid şi-i prinse pumnul drept, exact îînainte saă -l loveascaă îîn faţaă , şi o fracţiune de secundaă mai taî rziu îîi prinse şi pumnul staî ng îîn cealaltaă maî naă , ambele mişcaă ri fiind executate fulgeraă tor.

— Saă nu mai faci asta vreodataă ! ţipaă ea, ridicaî ndu-se pe vaî rfuri pentru a se uita maî nioasaă la el, îînaă lţaî ndu-şi baă rbia şi îîmpingaî nd-o îîn faţaă , spre a lui. Ochii ei îîncaă mai erau mari de spaimaă . Ce îîncerci saă faci, saă -mi provoci un atac de cord? De acum îîncolo, fluieră îînainte saă ajungi la uşaă ! Cu o mişcare rapidaă , Joe îîi raă suci braţele, ducaî ndu-i-le la spate, continuaî nd saă -i straî ngaă pumnii îîn palmele lui. Gestul o aduse cu saî nii ferm lipiţi de el şi prinsaă îîn braţele lui. — N-am vrut saă te sperii, spuse el îîncet. Dar, dacaă prima ta reacţie e îîntotdeauna saă ataci, ar trebui saă îînveţi cum s-o faci corect, ca saă nu ajungi îîn genul de bucluc îîn care te afli acum. Vaă zu o licaă rire de interes aprinzaî ndu-se îîn ochii ei albaştri-verzui şi îîşi daă du seama caă reuşise cu succes saă -i abataă atenţia de la faptul caă îîncaă o ţinea prizonieraă . Caroline analizaă situaţia. IÎncercaă pentru o clipaă saă -şi tragaă braţele, dar el o ţinea ferm şi nu avea cum saă se elibereze din acea straî nsoare ca de menghinaă . Şi era prea îînalt pentru a-l lovi îîn faţaă cu capul. — IÎmi raă maî ne opţiunea de a te caă lca pe picior sau chiar de a te lovi îîn gleznaă ori îîn genunchi. — Da, dar eşti prea aproape şi nu ai putea saă -ţi iei suficient avaî nt. Poţi saă maă raă neşti, dar nu suficient caî t saă maă faci saă -ţi dau drumul. Dacaă aş fi un atacator, scumpo, ai fi îîn mare bucluc. Caroline se zvaî rcoli, îîncercaî nd din nou saă se elibereze, testaî ndu-şi capacitatea de-a se mişca. Braţele lui erau straî nse îîn jurul ei, apaă saî nd-o cu forţaă de corpul lui musculos. Caroline se îînfioraă , surprinsaă de plaă cerea pe care o simţea, îînvaă luitaă de caă ldura şi parfumul lui. Mirosea delicios; nu remarcase niciodataă vreun alt baă rbat care saă miroasaă aşa ca Joe, şi nu era doar mirosul proaspaă t de saă pun raă mas pe pielea lui. Era un parfum fierbinte, de mosc, subtil şi puternic, ce o faă cea saă -şi doreascaă saă -şi îîngroape nasul îîn pielea lui şi saă inspire cu nesaţ. Efectele se dovediraă

puternice şi rapide; saî nii îîncepuraă s-o furnice, sfaî rcurile i se îîntaă riraă şi simţi o tensiune fierbinte îîn vintre. IÎşi drese vocea şi îîncercaă saă -şi abataă gaî ndurile de la reacţiile corpului; se aflau îîn birou, ce naiba. Faptul caă se raă zgaî ndise şi îîşi dorea dintr-odataă saă experimenteze mai mult din ceea ce se putea petrece îîntre un baă rbat şi o femeie nu îînsemna caă voia saă o facaă aici. — AĂ aă aă … Deci ce ar trebui saă fac dacaă vreau saă atac? — Ar trebui saă îînveţi mai îîntaî i saă te baţi, raă spunse el şi depuse un saă rut rapid, plin de forţaă , pe gura ei, eliberaî nd-o din straî nsoare. Caroline simţi furnicaă turi îîn buze dupaă saă rut, şi atunci le linse. Privirea lui Joe alunecaă spre gura ei şi se îîntunecaă . Caroline îîncercaă saă adopte un ton nonşalant, pentru a ascunde faptul caă tremura din cap paî naă îîn picioare: — Deci ce îîmi recomanzi? îîntrebaă ea, îîndreptaî nd scaunul şi ieşind rapid din programul deschis pe calculator, doar pentru a-şi gaă si o ocupaţie. Stinse calculatorul şi se îîntoarse spre el cu un zaî mbet luminos. Arte marţiale? — Stilul de luptaă murdar de pe straă zi ar fi mai bun. Te îînvaţaă saă caî ştigi pe orice cale şi saă laşi naibii ideea de luptaă dreaptaă . E singurul stil pe care ar trebui saă -l foloseşti vreodataă ca saă te baţi. — Adicaă saă arunc paă maî nt îîn ochii tipului şi chestii dintrastea? — Orice funcţioneazaă . Ideea e saă caî ştigi şi saă raă maî i îîn viaţaă . — Tu aşa te baţi? îîntrebaă ea. Simţea o nevoie disperataă saă se aşeze, ataî t de tare îîi tremurau picioarele, dar îîn acest caz Joe ar fi fost mult mai îînalt decaî t ea, iar gaî ndul acesta o îînspaă imaî nta. Faă cu un compromis şi se sprijini de marginea biroului. Aşa îîşi îînvaţaă mai nou aviaţia americanaă piloţii? — Nu, aşa am fost îînvaă ţat saă maă bat caî nd eram copil. — Cine te-a îînvaă ţat?

— Tataă l meu. Presupunea caă era unul dintre ritualurile de ataşament masculin. Pe ea tataă l ei o îînvaă ţase analizaă matematicaă , dar nu era chiar acelaşi lucru. — Am faă cut cercetaă ri despre piloţii de vaî naă toare, spuse ea. E o lecturaă interesantaă . Din anumite puncte de vedere, eşti stereotipul perfect. — Chiar aşa? IÎşi dezgoli dinţii îîntr-un zaî mbet foarte alb, deşi poate caă , de fapt, nu era un zaî mbet. — Ei bine, din unele puncte de vedere, eşti atipic. Eşti neobişnuit de îînalt, potrivit mai degrabaă pentru a pilota un bombardier nu un avion de vaî naă toare. Dar piloţii de vaî naă toare sunt, de regulaă , inteligenţi, agresivi, aroganţi şi hotaă raî ţi – poate „îîncaă paă ţaî naţi” e un termen mai potrivit – ca nişte buldogi. Vor saă deţinaă controlul tot timpul. Joe îîşi îîncrucişaă braţele peste piept, cu genele îîntunecate umbrindu-i ochii sclipitori. — Piloţii de vaî naă toare au o vedere excelentaă şi reacţii rapide. Cei mai mulţi dintre voi aveţi ochi albaştri sau de culoare deschisaă , deci te potriveşti profilului din acest punct de vedere. Şi uite şi o parte interesantaă … Piloţii de vaî naă toare au, de regula, mai multe fete decaî t baă ieţi, caî nd devin paă rinţi. — O saă -mi facaă plaă cere saă verific asta, spuse el taă raă gaă nat. Caroline îîşi drese vocea. — De fapt, eu credeam caă s-ar putea saă ştii deja. Joe ridicaă din spraî ncene. — Cum aşa? — Am remarcat, să şt îi, caă lumea te strigaă Praă silaă . Am presupus caă e din cauzaă caă o faci ataî t de bine. Un colţ al gurii lui se ridicaă îîntr-un zaî mbet leneş. — Productivitatea mea îîn materie de urmaşi nu are nicio legaă turaă . Mi se spune aşa fiindcaă sunt metis de indian. Caroline fu ataî t de surprinsaă , îîncaî t nu reuşi decaî t saă se

zgaî iascaă la el. — Amerindian? Joe ridicaă din umeri. — Poţi saă spui şi aşa, dar eu m-am considerat dintotdeauna indian. Faptul caă schimbi eticheta nu modificaă nimic altceva. Vocea îîi era neutraă , dar o privea cu atenţie. Caroline îîl studie la fel de atentaă . Pielea îîi era cu siguranţaă suficient de îîntunecataă , cu o nuanţaă de bronz profund pe care ea o atribuise expunerii excesive la soare. Paă rul îîi era bogat, negru şi drept, pomeţii sculptaţi îînalţi şi proeminenţi, nasul subţire cu puntea nazalaă îînaltaă , iar gura îîi era senzualaă şi frumos conturataă . Ochii lui erau îînsaă neobişnuiţi. Se îîncruntaă şi spuse acuzator: — Atunci cum de ai ochii albaştri? Albastrul este dat de o genaă recesivaă . Ar trebui saă ai ochi de culoare îînchisaă . Joe aşteptase concentrat saă vadaă cum avea saă reacţioneze la aflarea originii lui, dar, caî nd auzi raă spunsul ei, ceva din el se relaxaă . Cum altfel saă reacţioneze Caroline dacaă nu ceraî nd informaţii suplimentare? Nu era şocataă sau dezgustataă , cum fuseseraă alţi oameni, de amestecul de saî nge din venele lui, nici maă car staî rnitaă , cum se îîntaî mpla uneori – deşi se obişnuise cu asemenea reacţii, fiindcaă femeile erau staî rnite şi de profesia lui. Nu, ea se concentrase direct pe problema geneticaă a ochilor lui albaştri. — Paă rinţii mei au fost amaî ndoi metişi, îîi explicaă el. Din punct de vedere genetic, sunt îîncaă pe jumaă tate indian, pe jumaă tate alb, dar am moştenit gena recesivaă de la ambii mei paă rinţi. Sunt un sfert Comanche, un sfert Kiowa şi pe jumaă tate alb. Caroline aprobaă din cap mulţumitaă , acum caă misterul ochilor lui fusese explicat. Insistaă , din pur interes, pe marginea subiectului. — Ai fraţi sau surori? Ce culoare au ochii lor?

— Trei fraţi şi o soraă . Fraţi şi soraă semivitregi, mai exact. Mama mea a murit caî nd eram bebeluş. Mama mea vitregaă e albaă şi are ochii albaştri. La fel şi cei trei fraţi ai mei. Tata se îîntreba dacaă avea saă facaă vreodataă un copil cu ochii negri – paî naă s-a naă scut sora mea. Caroline fu fascinataă caă se putuse strecura puţin îîn viaţa lui de familie. — Eu sunt singuraă la paă rinţi. Caî nd eram micaă , mi-am dorit foarte mult un frate sau o soraă , spuse ea, faă raă a conştientiza regretul din propria voce. A fost distractiv? Joe chicoti şi agaă ţaă scaunul cu piciorul, îîntorcaî ndu-l astfel îîncaî t saă îîşi poataă aşeza corpul îînalt îîn el. Caroline raă mase sprijinitaă de marginea mesei, captivaă acolo, fiindcaă Joe îîi staă tea îîn cale, dar el nu mai era atent la acest lucru. — Aveam şaisprezece ani caî nd tata s-a caă saă torit cu Mary, aşa caă nu am crescut cu ei, dar a fost distractiv îîn alt fel. Eram suficient de mare caî t saă apreciez bebeluşii şi saă am grijaă de ei. Cele mai frumoase momente erau caî nd veneam acasaă îîn permisie şi se îîngraă maă deau îîn jurul meu ca nişte mici maimuţe. Tata şi Mary pleacaă îîntotdeauna saă -şi petreacaă noaptea singuri caî nd sunt eu acolo, iar copiii raă maî n doar cu mine. Nu mai sunt mici, dar îîmi face îîn continuare plaă cere. Caroline îîncercaă saă şi-l imagineze pe acest baă rbat masiv şi ameninţaă tor relaxat şi îînconjurat de copii. Simplul fapt caă vorbea despre ei îîi îîmblaî nzise chipul. De-abia caî nd îîl vaă zu astfel îîşi daă du seama ce barieraă ridicase îîntre el şi restul lumii, fiindcaă îîntre el şi familia lui nu exista nicio barieraă . IÎn preajma lor uita de rigoarea ce îîi caracteriza fiecare mişcare, renunţa la detaşarea ce se reflecta îîn expresia şi îîn ochii lui. Relaţia pe care o avea cu echipa lui era diferitaă . Era vorba despre acea camaraderie ce ia naştere îîntr-un grup ai caă rui membri lucreazaă îîmpreunaă şi se bazeazaă unul pe celaă lalt timp îîndelungat. Nu era o relaţie foarte personalaă , şi îîntr-o oarecare maă suraă situaţia chiar îîi impunea saă -şi paă streze

controlul. Caroline se simţi dintr-odataă singuraă şi uşor pierdutaă fiindcaă nu era inclusaă îîn micul lui cerc intim. Şi-ar fi dorit saă lase garda jos şi cu ea, saă -i permitaă saă vadaă baă rbatul de dincolo de mascaă şi saă se apropie de el. Ca urmare a recentei treziri a conştiinţei ei femeieşti, avu o altaă revelaţie, una care o duru chiar mai tare: şi-ar fi dorit ca el s-o doreascaă suficient de mult caî t saă lase deoparte acea atitudine îînspaă imaî ntaă toare de om care deţine controlul. O durea faptul caă Joe nu simţea asta, iar ea o ştia. Şi mai îînspaă imaî ntaă tor era îînsaă gaî ndul caă acest lucru nu ar fi contat pentru ea dacaă nu ar fi fost mult mai implicataă emoţional decaî t crezuse iniţial. IÎşi daă du seama caă se zgaî ia îîn taă cere la el de caî teva minute lungi, iar el o privise la fel de taă cut, cu o spraî nceanaă uşor arcuitaă , ca şi cum ar fi aşteptat ca ea saă spunaă ceva. Caroline roşi faă raă saă ştie de ce. Joe se ridicaă uşor şi se îîndreptaă spre ea, oprindu-se ataî t de aproape, îîncaî t picioarele lui le atingeau pe ale ei. — Ce te fraă maî ntaă , draă guţo? — Tu, spuse ea pe negaî ndite. De ce staă tea ataî t de aproape? Pulsul ei se accelerase din. Nou. Ce anume din acea apropiere fizicaă îîi anihila raţiunea şi îîi staî rnea la maximum toate simţurile? — Ce anume îîn legaă turaă cu mine? IÎncercaă saă se gaî ndeascaă la o replicaă amuzantaă şi relaxataă , dar nu îînvaă ţase niciodataă cum saă -şi disimuleze sentimentele. — Nu ştiu nimic despre baă rbaţi. Nu ştiu cum saă maă port îîn preajma lor sau cum saă -i atrag. Joe o privi cu o expresie ambiguaă . — Te descurci bine. Ce voia saă spunaă cu asta? Ea adoptase atitudinea directaă care îîi staă tea îîn fire şi care punea îîntotdeauna baă rbaţii pe fugaă . Situaţia se dovedea mai dificilaă decaî t anticipase ea. Descoperi caă îîşi fraă maî nta maî inile şi fu vag uluitaă de ea îînsaă şi,

fiindcaă nu şi-ar fi îînchipuit niciodataă caă era genul care saă -şi fraă maî nte maî inile. — Serios? Bun. Nu am îîntaî lnit niciodataă paî naă acum vreun baă rbat pe care saă -mi doresc saă -l atrag, aşa caă sunt cam derutataă . Ştiu caă tu ai sugerat saă ne prefacem caă avem o relaţie ca saă maă lase îîn pace baă ieţii taă i, dar te-ar deranja foarte tare dacaă mi-aş dori saă devinaă mai realaă ? — Cam caî t de realaă te gaî ndeşti saă fie? îîntrebaă el uşor amuzat. Din nou, Caroline se pierdu. — Paă i, de unde saă ştiu eu? Eu ştiu doar caă maă simt atrasaă de tine şi mi-ar plaă cea saă fii şi tu atras de mine, dar n-am mai faă cut asta niciodataă , aşa caă îîmi ceri saă intru îîntr-un joc ale caă rui reguli îîmi sunt necunoscute. I-ai da o minge de fotbal cuiva care nici maă car n-a auzit de acest sport spunaî ndu-i: „Poftim, amice. Joacaă fotbal”? Ochii lui licaă riraă ca reacţie la tonul ei sever, dar vocea îîi raă mase calmaă şi gravaă caî nd îîi raă spunse: — IÎnţeleg ce vrei saă spui. — Atunci? îîntinse maî inile cu o expresie îîntrebaă toare. Care sunt regulile? Asta, desigur, dacaă nu ai nimic îîmpotrivaă saă joci şi tu. — O, îîmi place saă maă joc puţin din caî nd îîn caî nd. Joe adoptase din nou un ton taă raă gaă nat. Caroline îîi aruncaă o privire nesiguraă , îîntrebaî ndu-se dacaă o lua peste picior. Joe îîşi puse maî inile pe şoldurile ei şi o îîmpinse puţin mai îîn spate pe birou. Caroline se prinse de braţele lui, îînfigaî ndui unghiile îîn bicepşi. Nimeni nu-i mai atinsese şoldurile paî naă atunci, cu excepţia unui baă rbos prea entuziast care o ciupise de fund şi se trezise îîmbraî ncit peste un coş de gunoi, drept raă splataă pentru eforturile lui. Muşchii de oţel pe care îîi simţi acum sub degete o faă curaă saă se îîndoiascaă de faptul caă ar fi putut saă -l îîmbraî nceascaă pe Joe undeva. El se apropie şi mai mult şi, cumva, se folosi de coapsele

lui puternice pentru a-i deschide picioarele. Caroline coborîî privirea, şocataă . Joe era îîntre picioarele ei. IÎşi smuci capul pe spate, dar, îînainte saă poataă spune ceva, Joe depuse un saă rut uşor şi blaî nd pe buzele ei. Contrastul dintre acel saă rut blaî nd şi poziţia lui foarte ameninţaă toare îîntre picioarele ei o derutaă . Joe îîi prinse faţa îîn palmaă cu o maî naă , maî ngaî ind-o îîncet pe obraz, laă saî ndu-şi vaî rfurile degetelor saă alunece uşor peste textura netedaă şi catifelataă a pielii ei. Cealaltaă maî naă i se strecuraă îîn jurul fundului şi o trase ferm îîn faţaă , paî naă ajunse saă se cuibaă reascaă îîn despicaă tura formataă de coapsele ei. Inima lui Caroline bubui violent, şi i se taă ie raă suflarea, pierzaî ndu-şi îîn acelaşi timp capacitatea de a raă maî ne dreaptaă . Oasele i se lichefiaraă , şi se praă buşi îîn braţele lui, faă caî nd astfel, faă raă saă vrea, ca îîmbraă ţişarea lor saă fie şi mai intimaă . Maă dularul lui rigid pulsaă lipit de carnea moale şi docilaă dintre picioarele ei, şi simţi o zvaî cnire similaraă declanşaî ndu-se undeva îîn adaî ncul ei. Joe o saă rutaă din nou, de data aceasta cu o dorinţaă tot mai intensaă . Incapabilaă saă se opunaă , Caroline deschise gura, supunaî ndu-se exploraă rilor limbii lui. Joe îîncepu saă -şi legene şoldurile spre ea, îîntre coapsele ei depaă rtate, îîn acelaşi ritm îîn care limba lui îîi penetra gura. Protuberanţa din pantalonii lui crescu şi se îîntaă ri şi mai mult. Simţurile ei o. Luaraă razna, aşa cum se îîntaî mplase şi îîn noaptea precedentaă . Limba lui se strecuraă adaî nc îîn gura ei, tachinaî ndu-i limba şi îîndemnaî nd-o saă -i raă spundaă . Gustul lui era fierbinte şi ameţitor, pielea îîi mirosea a saă pun şi a baă rbat. Saî nii îîncepuraă saă -i pulseze şi, din nou, singura alinare paă ru saă îîi fie oferitaă de contactul cu pieptul lui tare şi musculos. Era aproape insuportabil de intens, dar alternativa ar fi fost saă se smulgaă din braţele lui, şi nu avea suficientaă voinţaă saă o facaă . Ea nu, dar el da. Cumva, Caroline se trezi eliberataă cu

blaî ndeţe şi aşezataă la distanţaă de el. Se claă tinaă ameţitaă , iar el o prinse, maî inile lui aspre straî ngaî ndu-se pe braţele ei. Caroline ridicaă spre el o privire uşor saă lbaticaă . Naiba saă -l ia de autocontrol! De ce nu putea simţi maă car puţin din furtuna care o copleşise pe ea? Se excitase şi el, nu îîncaă pea îîndoialaă îîn privinţa asta, dar nu-şi pierduse staă paî nirea de sine, îîn vreme ce ea se simţise pe punctul de a izbucni îîn flaă caă ri. — Regulile sunt simple, spuse el calm. Trebuie saă îîţi acord timp saă te obişnuieşti cu ce îînseamnaă saă atingi şi saă fii atinsaă şi saă descoperi ce îîţi place. O saă ne mişcaă m îîncet, mergaî nd puţin mai departe de fiecare dataă . Vin dupaă tine la şapte disearaă . O saă rutaă din nou şi plecaă la fel de silenţios pe caî t venise. Caroline raă mase aşezataă pe birou, îîncercaî nd saă -şi recapete controlul asupra inimii şi asupra plaă maî nilor, straă duindu-se saă facaă faţaă senzaţiei dureroase de gol din corp. Intrase îîn bucluc. Intrase îîn ditamai buclucul. IÎncepuse ceva ce o depaă şea, dar nu ar fi renunţat nici dacaă s-ar fi crezut îîn stare saă o facaă , şi avea o baă nuialaă serioasaă caă oricum nu mai putea controla acest lucru. Dacaă nu cumva se îînşela amarnic, Joe Mackenzie avea de gaî nd saă se implice îîntr-o aventuraă cu ea. O aventuraă îîn toataă regula, care avea saă se lase cu episoade de goliciune şi partide de sex. Iar ea era dispusaă saă îîntre îîn jocul lui; se avaî nta cu ochii larg deschişi, ştiind foarte bine caă , pentru el, cel mai probabil, nu avea saă fie decaî t o aventuraă , îîn vreme ce pentru ea urma saă îînsemne mult mai mult. El o saă -şi paă streze îîntotdeauna staă paî nirea de sine, sufletul lui de oţel avea saă raă maî naă îîntotdeauna ferit, detaşat şi neimplicat, îîn vreme ce ea era, la modul cel mai serios, pe cale de a-şi pierde inima. Capitolul 5

Testele decurseraă bine îîn ziua respectivaă , ceea ce era un lucru bun, caă ci Caroline era pierdutaă îîn ceaţaă . Adrian îîi aruncaă un comentariu raă utaă cios caî nd raă maseraă singuri, iar ea îîl derutaă raă spunzaî ndu-i cu un zaî mbet vag. Se sperie de propria ei lipsaă de concentrare. Nu se mai confruntase niciodataă cu o asemenea problemaă ; capacitatea ei de a se concentra era ataî t de mare, îîncaî t unul dintre profesorii ei de la facultate susţinuse caă ar fi îîn stare saă -şi continue lectura şi îîn timpul unui cutremur – şi nu se îînşelase prea mult. Nu ar fi crezut niciodataă caă un baă rbat putea saă -i tulbure cu totul procesele cognitive, mai ales caă nu îîi acorda atenţie îîn mod deosebit. Nici nu avea nevoie saă o facaă , îîşi daă du ea seama. IÎşi exprimase clar intenţiile cu o zii îîn urmaă şi fusese vaă zut saă rutaî nd-o de noapte bunaă ; pentru toataă lumea de la bazaă , era femeia colonelului Mackenzie. El era masculul alfa, şi niciunul dintre ceilalţi baă rbaţi nu ar îîndraă zni saă -i conteste alegerea faă cutaă caî nd venea vorba despre parteneraă . Era uşor îîngrozitaă de aceastaă dovadaă a caî t de puţin se schimbaseraă lucrurile din preistorie şi paî naă îîn prezent, deşi avusese şi ea o parte din vinaă prin faptul caă intrase îîn jocul lui. Ideea merita analizataă temeinic. Acceptase saă îîntre îîn jocul acesta fiindcaă sugestia lui i se paă ruse rezonabilaă sau fiindcaă el era masculul alfa, iar ea se simţise, îîn mod subconştient, obligataă saă i se supunaă ? Nici vorbaă . Nu se simţise niciodataă obligataă , subconştient sau altfel, saă se supunaă nimaă nui. Intrase îîn jocul lui fiindcaă îîi faă cuse inima saă bataă nebuneşte, pur şi simplu, şi nu avea niciun rost saă caute îîn continuare circumstanţe atenuante din dorinţa de a se scuza. Caî nd se îîntoarseraă îîn birou pentru a discuta despre rezultatele testelor din ziua respectivaă şi pentru a se pregaă ti pentru zborurile de a doua zi, Cal îîşi trase scaunul laî ngaă al ei. — Deci… cum a decurs îîntaî lnirea cu şeful cel mare?

Faă raă saă vrea, Caroline se trezi caă maî inile îîncepuraă saă -i tremure şi puse jos haî rtiile pe care îîncercase saă le citeascaă . — Foarte relaxataă , faă raă pretenţii. De ce îîntrebi? Spre surprinderea ei, vaă zu îîn ochii lui o expresie de îîngrijorare. — Ei bine, din caî te ştiam, tu nu ai mai ieşit niciodataă cu baă rbaţi, şi voiam doar saă maă asigur caă nu îîţi forţeazaă maî na. E totuşi şeful cel mare îîn proiectul aă sta şi are o graă madaă de influenţaă , nu doar îîn faţa comandantului de la baza asta şi a baă ieţilor lui, ci chiar şi printre cei de la Pentagon. Caroline fu impresionataă de grija lui. — Şi tu te gaî ndeai caă poate m-am simţit obligataă saă ies cu el ca saă raă maî n îîn continuare un membru al echipei? — Ceva de genul aă sta, da. Caroline îîl baă tu pe maî naă , zaî mbind. — Mulţumesc, dar e totul îîn regulaă . — Bun. Adrian nu-ţi face prea multe probleme, aşa-i? — Nu l-am baă gat deloc îîn seamaă , deci cred caă nu. Cal zaî mbi şi se îîntoarse la biroul lui. Caroline se uitaă la ceas. Mai erau trei ore şi jumaă tate paî naă la şapte. Fusese dintotdeauna genul care uita de ea caî nd se îîngropa îîn muncaă , dar, odataă cu pierderea puterii de concentrare, devenise, evident, obsedataă de trecerea timpului. Nu o avertizase nimeni niciodataă caă relaţionarea cu baă rbaţii avea darul de a-ţi distruge eficienţa. Aproape pentru prima dataă îîn viaţa ei, plecaă de la muncaă odataă cu toţi ceilalţi. Se graă bi saă ajungaă la locuinţa ei, porni aerul condiţionat şi intraă la duş. De-abia caî nd ieşi îîşi daă du seama caă nu ştia unde mergeau sau cum saă se îîmbrace. Se zgaî i la telefon. Ar fi putut saă -l sune. Nu îîi ştia numaă rul, dar asta nu era o problemaă , fiindcaă îîl putea afla de la centralista bazei. Era cea mai rezonabilaă opţiune. Ea credea cu taă rie îîn a fi rezonabil, aşa caă se aşezaă pe pat şi formaă numaă rul îînainte saă apuce saă se convingaă singuraă caă nu

proceda cum trebuia. Joe raă spunse la primul ton de apel. — Mackenzie. Doamne, vocea lui paă rea şi mai profundaă la telefon. Caroline inspiraă adaî nc. — Sunt Caroline. Unde mergem disearaă ? Aşa, exact aşa trebuia. O îîntrebare direct la subiect, faă raă prostii, o simplaă solicitare de informaţii. — IÎmbracaă -te îîn fustaă , raă spunse el îînnebunitor, neglijaî nd îîntrebarea ei rezonabilaă şi trecaî nd direct la motivul din spatele acesteia. Ceva pe sub care saă -mi pot strecura maî inile. Receptorul îîi paă caă ni îîn ureche, şi se zgaî i la el. Ticaă losul îîi îînchisese telefonul îîn nas! Iar inima îîi gonea nebuneşte din nou. La naiba, la naiba, la naiba cu el! Nu era corect. Era la un pas de-a se laă sa pradaă panicii, copleşitaă de neraă bdare, de teamaă şi dorinţaă , iar pulsul lui era probabil la fel de domol ca al unui om de piatraă . Fustaă ? Dupaă un asemenea comentariu, avea noroc caă nu-şi luase taă lpaă şiţa. IÎn niciun caz nu avea saă urce îîn maşinaă cu el aşteptaî ndu-se din clipaă îîn clipaă saă -i simtaă maî inile fierbinţi şi baă taă torite alunecaî ndu-i îîn sus pe coapse. Dacaă şi-ar fi ţinut gura, poate ar fi purtat o fustaă , fiindcaă era mai raă coroasaă , dar, dacaă faă cea asta acum, îînsemna automat caă -i permitea saă -şi vaî re maî inile – şi doar Dumnezeu ştie ce altceva – pe sub ea. Şi nu era vorba caă nu ar fi vrut s-o facaă , dar hotaă raî seraă saă o ia îîncet, iar asta nu i se paă rea deloc îîncet, şi, chiar dacaă ar fi fost, şi-ar fi dorit saă aibaă totuşi un oarecare control asupra situaţiei. Ce voia de fapt cu adevaă rat era saă -l facaă pe el saă -şi piardaă staă paî nirea de sine, saă -l staî rneascaă , saă -l tulbure şi saă -l aducaă îîn pragul nebuniei, aşa cum îîi faă cuse el ei. Se aşezaă pe pat şi inspiraă adaî nc de caî teva ori. Poate caă lugaă riţele ştiau ele ceva. Era evident caă baă rbaţii daă unau saă naă taă ţii mintale a femeilor. IÎşi luaă o pereche de pantaloni militaă reşti şi o caă maşaă albaă mulataă . Nu avea de gaî nd saă se conformeze dorinţei lui de a

purta fustaă . Adicaă nu se conforma deloc. Joe baă tu la uşaă la ora şapte fix şi, caî nd Caroline îîi deschise, izbucni îîn raî s. — Ce ţi-ai îînchipuit? îîntrebaă el, chicotind. Caă sunt un lup mare şi raă u gata saă te îînfulece? — Mi-a trecut şi asta prin minte. Joe o urmaă ri verificaî nd de douaă ori toate dispozitivele din locuinţa minusculaă , apoi îîncuind şi verificaî nd de douaă ori uşa. Era cu adevaă rat o femeie prudentaă . IÎşi petrecu braţul pe dupaă talia ei şi o conduse la camionetaă . — Nu ai de ce saă -ţi faci griji, spuse el liniştitor. Nu am de gaî nd saă te maă naî nc. Se scurseraă trei secunde îînainte saă adauge, murmuraî nd: Nu îîncaă . O simţi tresaă rind. Amestecul ei neobişnuit de sexualitate şi lipsaă de experienţaă îîl îînnebunea îîncetul cu îîncetul. Caî nd o saă ruta, îîi raă spundea cu o caă lduraă şi o intensitate ce îîl aduceau îîn pragul violenţei, dar îîn acelaşi timp simţea caă era gata saă o ia la fugaă îîn orice moment. De caî te ori o vedea, se ducea cu gaî ndul la o maî nzaă care îîntaî lneşte pentru prima oaraă un armaă sar, agitataă şi gata oricaî nd saă muşte sau saă dea din copite, emanaî nd îîn acelaşi timp un miros ce îîi araă ta armaă sarului caă era mai mult decaî t pregaă titaă pentru montaă , iar el îînnebunea de dorinţa de a-i oferi ceea ce aştepta. Ei bine, calmase destule iepe – şi pentru caă laă rie, şi pentru muncaă – şi ştia exact cum saă o facaă . O urcaă îîn camionetaă îînainte ca ea saă apuce saă se raă zgaî ndeascaă şi ocoli maşina pentru a ajunge la scaunul şoferului. Propunerea pe care i-o faă cuse Caroline îîn acea dimineaţaă îîi zaă bovise toataă ziua îîn minte, la fel ca exprimarea ei faă raă ocolişuri. Caroline nu ştia cum saă flirteze sau saă ispiteascaă un baă rbat; daă duse pur şi simplu caă rţile pe faţaă , expunaî ndu-şi îîn acelaşi timp orgoliul. Joe simţise dorinţa de a o lua îîn braţe şi a o ţine straî ns, de a-i spune caă trebuia saă îînveţe saă se protejeze mai bine de ataî t. Era complet lipsitaă de

apaă rare, şi nici maă car nu conştientiza acest lucru. Totul la ea era direct, faă raă abateri sau subterfugii. Nu i se mai îîntaî mplase niciodataă ca o femeie saă îîl solicite astfel, saă -i cearaă saă o îînveţe despre baă rbaţi şi sex. Fusese pe jumaă tate excitat toataă ziua, blestemaî ndu-şi îîn gaî nd uniforma straî mtaă . Acum era îîn ţinuta lui obişnuitaă de civil, blugi şi ghete, dar blugii îîl straî ngeau şi mai tare. Se foi jenat, îîncercaî nd saă -şi îîntindaă piciorul pentru a-şi face mai mult loc. La naiba, trebuia fie saă se descotoroseascaă de pantaloni, fie saă scape cumva de erecţie – de preferat amaî ndouaă , şi exact îîn aceastaă ordine. — Unde mergem de data asta? îîntrebaă ea, daî ndu-şi la o parte paă rul baă tut pe care vaî ntul i-l flutura pe faţaă . — IÎţi place maî ncarea mexicanaă ? Privirea ei se aprinse. — Taco, toarse ea. Enchilada. Sopapilla. Joe raî se. — Am priceput. Caî nd ea îîşi daă du din nou paă rul de pe faţaă , o îîntrebaă : Ai prefera saă îînchid geamurile şi saă pornesc aerul condiţionat? — Nu, îîmi place. Ezitaă puţin îînainte de a recunoaşte: Maşina mea e decapotabilaă . Joe zaî mbi şi îîşi îîndreptaă din nou atenţia asupra drumului. Ar fi trebuit s-o cheme Paradox, caă ci era un şir nesfaî rşit de caracteristici ce se baă teau cap îîn cap. Cinaraă la restaurantul lui mexican favorit din Vegas, unde se gaă seau cele mai gustoase enchiladas pe care le maî ncase vreodataă , la care se adaă ugase un pahar de maă rgaă ritaă cu gheaţaă . Toate acestea o relaxaraă şi o faă curaă saă uite de orice nelinişte. Joe baă u doar apaă la cinaă , ceea ce ei i se paă ru ciudat. — Credeam caă piloţii sunt mari amatori de baă uturaă , spuse ea. — Cei mai mulţi dintre noi îîşi iau porţia de suc de pilot, spuse el leneş.

— Dar nu şi tu? — Nu. Existaă un interval de timp îîn care nu trebuie saă bei dacaă ştii caă urmeazaă saă zbori îîn ziua urmaă toare, dar eu consider caă e prea permisiv. Vreau saă am control perfect asupra mea şi asupra aeronavei mele. Legile fizicii nu sunt prea blaî nde la doi machi. Ridicaă paharul cu apaă îîntr-un mic toast. Mai mult, sunt metis de indian. Eu nu beau. Deloc. Caroline aprobaă scurt din cap, ca şi cum ar fi apreciat logica gaî ndirii lui. — Dacaă este chiar ataî t de periculos, de ce unii piloţi beau totuşi? — Ca saă se relaxeze. Staă m sub tensiune ataî ta timp, cu adrenalina gonind ca focul prin venele noastre, îîncaî t nu mai reuşim saă ne deconectaă m de la acea stare. Ne riscaă m vieţile îîn fiecare clipaă caî t suntem îîn aer, chiar şi îîn timpul zborurilor de rutinaă . La naiba, nici nu existaă , de fapt, zboruri de rutinaă . Caroline daă du saă -l îîntrebe ceva legat de Night Wing, dar îîşi aminti unde se aflau şi o laă saă pentru altaă dataă . Securitatea nu era ceva care saă poataă fi luat îîn glumaă . — Ce urmeazaă acum? îîntrebaă Caroline dupaă cinaă , dar imediat îîşi dori saă nu o fi faă cut. IÎşi dori şi saă nu fi baă ut acel pahar de maă rgaă ritaă . IÎnţelegea la ce se referise Joe caî nd vorbise despre nevoia de control deplin. — Acum, scumpo, ne jucaă m. Şi, îîntr-adevaă r, merseraă saă se joace. Zece minute mai taî rziu, se aflau pe un teren de minigolf. Caroline caî ntaă ri crosa nesiguraă . — N-am mai faă cut asta niciodataă . — Se pare caă vei avea parte de o mulţime de premiere cu mine, raă spunse el cu acel calm îînnebunitor ce-l caracteriza. Caroline se îîncruntaă şi ridicaă îîn aer crosa ca pe o baî taă . — Poate caă nu.

Joe o saă rutaă , luaî ndu-i îîntre timp crosa din maî naă cu o mişcare ataî t de rapidaă , îîncaî t o laă saă buimacaă . Posomoraî taă , Caroline îîşi spuse caă , dacaă ar fi traă it îîn Vestul Saă lbatic de altaă dataă , ar fi fost pistolar. — Prima ta lecţie, spuse el, raă sucind-o astfel îîncaî t ajunse cu spatele la el. Petrecaî ndu-şi braţele îîn jurul ei, îîi straî nse maî inile îîn jurul maî nerului îîn poziţia corectaă şi îîi araă taă cum saă îîşi ia avaî nt, cu mişcaă ri fine şi controlate, lovind mingea cu o forţaă maă surataă atent. Forţa nu conteazaă la minigolf; jocul presupune gaî ndire logicaă şi coordonare. Joe reuşi îînsaă saă bage mingea îîn gauraă îîncaă de la prima pistaă . — Tu ai mai faă cut asta, îîl acuzaă Caroline. — Printre altele. — Regulaă nouaă . La fiecare comentariu cu subîînţeles, îîţi calculaă m o lovituraă îîn plus la scor. — Bun. Mai multe lovituri îînseamnaă caă va dura mai mult timp. Caroline ar fi vrut saă arunce cu mingea îîn el şi saă plece furioasaă de pe teren, dar, îîn schimb, se cutremuraă de raî s şi adaă ugaă cu fermitate îîncaă o lovituraă pe fişa lui de scor. Regulile erau reguli. Spre surprinderea ei, paă rea saă aibaă capacitatea necesaraă de a estima distanţa, forţa şi direcţia şi se dovedi un competitor pe maă sura lui, deşi nu mai jucase niciodataă . Joe era prea agresiv din fire pentru a ceda îîn favoarea ei şi se hotaă rîî saă o îînvingaă , daî nd dovadaă de o concentrare intensaă şi de o excelentaă coordonare îîntre maî naă şi ochi. Caroline era la fel de hotaă raî taă , iar partida se desfaă şuraă îîn cea mai mare parte îîn taă cere, terminaî ndu-se la egalitate. Joe sublinie caă era remizaă doar din cauza loviturii de penalizare pe care o adaă ugase ea la scorul lui. — Atunci hai saă mai jucaă m o dataă , îîl provocaă ea. Laă saă m deoparte partida asta, şi cel care e mai bun la douaă din trei

caî ştigaă . — De acord. Furaă nevoiţi saă joace alte cinci partide, caă ci îîncaă douaă se terminaraă la egalitate. Joe caî ştigaă prima partidaă , Caroline pe cea de-a doua, iar urmaă toarele douaă se sfaî rşiraă cu remize; Joe puse capaă t concursului, îîn final, caî ştigaî nd cea de-a cincea partidaă la diferenţaă de o lovituraă . Caroline staă tea îîmbufnataă îîn momentul îîn care merseraă saă returneze crosele, iar Joe îîşi aminti expresia îîntipaă ritaă pe chipul ei cu o searaă îînainte, caî nd aparatul de la cazinou îîndraă znise saă -i îînghitaă monedele faă raă a-i oferi nimic îîn schimb, li trecuse prin cap, pentru o fracţiune de secundaă , caă ea mai avea puţin şi desfaă cea maşinaă ria îîn bucaă ţele, dar apoi aceasta o raă splaă tise. Nu îîncaă pea îîndoialaă , Caroline nu susţinea caă ştia saă piardaă cu eleganţaă . Nu îîi plaă cea. Iar el o îînţelegea, fiindcaă nici lui nu îîi plaă cea. Caî nd se îîntorceau spre bazaă , Joe îîncetini şi ieşi de pe drum, apoi duse maşina circa un sfert de kilometru prin deşert îînainte de a opri. Stinse luminile şi opri motorul, iar taă cerea nopţii se revaă rsaă prin geamurile deschise. — Eşti pregaă titaă pentru o nouaă premieraă ? Caroline se crispaă . — Ce fel de premieraă ? — Parcarea. — Mulţumesc, dar am fost testataă la asta caî nd mi-am luat permisul de conducere. Joe chicoti la auzul comentariului ei ţaî fnos, dar defectaă neliniştea din spatele lui. — Uite care sunt regulile noastre de giugiulealaă . Prima: nu am saă fac dragoste cu tine. Caî nd vei face dragoste pentru îîntaî ia dataă , va fi îîntr-un pat, nu pe bancheta unei camionete. A doua regulaă : ne vom paă stra majoritatea hainelor pe noi, fiindcaă , dacaă nu, vei ajunge totuşi saă ai prima partidaă de amor pe bancheta unei camionete.

Caroline îîşi drese vocea. — Pare destul de frustrant. — Aşa şi este. Tocmai aă sta e şi scopul îîn a parca şi a ne giugiuli. Raî se şi se laă saă saă alunece de sub volan, apoi o ridicaă şi o trase la el îîn poalaă . Dupaă ce se mai foi puţin, ajunse sprijinit cu spatele de portiera din dreapta şoferului şi cu picioarele lungi îîntinse pe banchetaă , îîn vreme ce ea era îîntinsaă îîn dreapta lui, pe jumaă tate pe banchetaă şi pe jumaă tate pe el, cu capul pe umaă rul lui şi cu faţa ridicataă îînspre a lui, iar el o saă ruta relaxat. Dacaă geamurile ar fi fost îînchise, s-ar fi aburit. Gura lui se mişca îîncet, fierbinte şi plinaă de pasiune, faă caî nd-o saă uite de timp. Pulsul lent al plaă cerii îîncepu saă -i bubuie îîn vene, şi ridicaă braţele, îîncolaă cindu-le îîn jurul gaî tului lui. Palma lui îîi acoperi saî nul, iar şocul o cutremuraă , faă caî nd-o saă -şi retragaă gura. Joe i-o asedie din nou faă raă milaă , îînaă buşindu-i protestul instinctiv, astfel caă ea nu reuşi decaî t saă scaî nceascaă cu gura lipitaă de a lui. Pe maă suraă ce şocul se atenuaă , îîncepu saă scaî nceascaă de plaă cere, iar sfaî rcul ei se îîntaă ri ca o maă rgea sub straturile de textile. — IÎţi place? murmuraă el. Sau vrei saă maă opresc? IÎi plaă cea, poate prea mult, şi nu voia saă se opreascaă . Simţea îîn saî n furnicaă turi şi pulsaţii, caă ldura naă scutaă aici raă spaî ndindu-se îîn jos spre zona ei inghinalaă . Degetele lui puternice fraă maî ntau îîncet, avaî nd grijaă saă nu-i provoace durere; apoi gaă si sfaî rcul contractat şi i-l frecaă prin caă maşaă . Caroline gemu şi se arcui spre el. — Caroline? o îîntrebaă el. Spune-mi, vrei saă maă opresc? Sau mai vrei? — Nu te opri, spuse ea, cu o voce aspraă de îîncordare. Te rog, nu te opri! Joe o saă rutaă liniştitor. — N-am saă maă opresc. Am saă -ţi deschei caă maşa şi am saă -

mi strecor maî na îînaă untru. IÎn regulaă ? Cum se aştepta saă poataă suporta aşa ceva caî nd deja se simţea pe punctul de a se fraî nge îîntr-o mie de bucaă ţele? Dar, imediat ce o spuse, îîşi daă du seama caă voia saă -i simtaă maî na pe saî nul ei gol, caă barierele reprezentate de materialul dintre ei erau prea îînnebunitoare pentru a putea fi tolerate. — IÎn regulaă , şopti ea, şi, cumva, maî na lui îîşi faă cu de lucru cu nasturii caă maă şii lui, îîn vreme ce ea o descheie pe a ei. Voia saă -i simtaă pielea goalaă la fel de mult cum voia saă -i simtaă atingerea. Degetele lui lungi se strecuraraă sub caă maşa ei descheiataă şi alunecaraă uşor peste marginile sutienului ei, oprindu-se la îînchizaă toarea din mijloc. — Hmm, bun, spuse el şi desfaă cu abil articolul de îîmbraă caă minte. Caroline se simţi brusc vulnerabilaă caî nd sutienul îîşi relaxaă straî nsoarea; apoi maî na lui alunecaă îînaă untru, şi toate terminaţiile ei nervoase se raă zvraă tiraă . Palma lui era fierbinte şi aspraă , pielea ei baă taă toritaă zgaî riindu-i sfaî rcurile umflate caî nd el le maî ngaî ie şi le ciupi uşor. Se auzi gemaî nd şi îîşi îîngropaă faţa îîn umaă rul lui pentru a îînaă buşi sunetul. Joe se foi pe scaun pentru a se îîntoarce mai pe o parte, iar ea saă poataă sta mai bine îîntinsaă . Caroline se simţea ca o paă puşaă , incapabilaă saă -l îîmpiedice saă o mişte dupaă cum dorea. Joe îîi desfaă cu larg caă maşa, dezgolindu-i saî nii îîn lumina puternicaă a stelelor ce straă lucea prin parbriz. Caroline vaă zuse alţi baă rbaţi faă caî nd acest lucru femeilor îîn filme, dar, chiar şi aşa, fu luataă prin surprindere caî nd Joe îîşi plecaă uşor capul şi îîi cuprinse un sfaî rc cu gura, traă gaî ndu-l spre el cu o mişcare de îîncolaă cire a limbii. Caroline se arcui puternic, biciuitaă de senzaţii ataî t de delicioase şi de insuportabile, îîncaî t îîntregul corp îîncepu saă -i tremure. El o controlaă cu maî inile lui incredibil de puternice, apaă saî nd-o cu picioarele lui musculoase şi îîmpingaî nd-o îîn jos spre banchetaă . Şi,

cumva, ajunse deodataă deasupra ei. Inima ei baă tea dureros de tare, iar saî ngele îîi bubuia îîn vene. Se agaă ţaă de el, abia reuşind saă respire, paî naă caî nd corpul ei se obişnui cu greutatea lui şi cu taă ria necruţaă toare. Noutatea şocantaă a experienţei se adaă uga unei senzaţii mai profunde şi mai primitive de bine. Joe îîşi schimbaă poziţia, îîndepaă rtaî ndu-i picioarele şi instalaî ndu-se îîntre ele, apaă saî nd creasta tare a baă rbaă ţiei lui peste cutele ei moi. — Aşa vom sta caî nd vom face dragoste, îîi şopti el, depunaî nd faă raă grabaă saă ruturi pe gaî tul şi clavicula ei, apoi coborîî saă îîi sugaă cu putere ambii saî ni, laă saî ndu-i sfaî rcurile contractate, ude şi dureros de sensibile la aerul nopţii îîn clipa caî nd ridicaă din nou capul. Atenuaă senzaţia de raă cealaă cu greutatea fierbinte a pieptului lui. Vocea îîi raă sunaă îîncet, aproape ca un foşnet mut îîn urechea ei: — Aşa am saă maă mişc, îîncet şi uşor, paî naă ajungem amaî ndoi aproape de orgasm. IÎşi legaă naă şoldurile lent, apaă saî ndu-şi ritmic sexul de ea. Corpul lui Caroline se ridicaă pentru a îînlesni contactul, şoldurile ei zvelte îîncordaî ndu-se şi îîntinzaî ndu-se. Voia saă vorbeascaă , saă îîl implore saă facaă numaidecaî t ceva pentru a domoli acea tensiune insuportabilaă din ea, dar nu reuşi decaî t saă inspire gaî faî it şi saă -şi îînfigaă unghiile îîn umerii lui îîntr-o îîncercare de a-i transmite nevoia ce-o mistuia. — Apoi, caî nd va sosi clipa, caî nd nu vom mai putea suporta, am saă îîncep saă maă mişc mai rapid şi mai îîn forţaă , penetraî ndu-te tot mai adaî nc. Caroline scoase un sunet saă lbatic, strident, rugaă tor, deschizaî ndu-şi coapsele mai larg şi ridicaî ndu-le pentru a le straî nge îîn jurul şoldurilor lui. Glezna i se lovi de volan, şi se bucuraă de aceastaă îîntrerupere, caă ci uşoara durere resimţitaă îîi reduse din preocuparea primitivaă a corpului, îînsaă nu îîndeajuns. Se zvaî rcoli sub el, îînnebunitaă de fierbinţealaă , de

dorinţaă şi de o nevoie profundaă şi dureroasaă de a umple un gol. Lui Joe i se taă ie raă suflarea îîn faţa frumuseţii ei saă lbatice, aspre şi impunaă toare, cu chipul luminat doar de straă lucirea stelelor. Corpul îîi era fierbinte, tensionat şi neîîmblaî nzit, ceraî nd o satisfacţie pe care nu o cunoscuse îîncaă , dar a caă rei tentaţie o îîmpingea tot mai mult spre marginea praă pastiei. Voia saă -i descheie pantalonii şi saă îîi tragaă jos, apoi saă -şi dezgoleascaă şi el sexul şi saă se îînfigaă îîn ea, rapid şi îîn forţaă , exact cum îîi spusese. Voia s-o vadaă goalaă , îîntinsaă îîn faţa lui pe un pat care saă o protejeze de forţa penetraă rii lui. Voia s-o posede cu o dorinţaă carnalaă urgentaă şi violentaă , cufundaî nduse îîn feminitatea ei pe la spate, astfel îîncaî t fesele ei saă se loveascaă de abdomenul lui cu sunetele primitive ale actului sexual. Saî ngele straă moşilor lui îîi gonea fierbinte şi tumultuos prin vene, saî nge de raă zboinici, necomplicaţi şi la fel de plini de forţaă ca elementele naturii, îîşi daă duse seama caă era saă lbaticaă îîncaă de prima dataă caî nd o vaă zuse, o saă lbaă ticie ce fusese îînaă buşitaă şi controlataă , dar care exista totuşi îîn ea, aşteptaî nd doar saă iasaă la ivealaă . Nu intenţionase saă ajungaă ataî t de departe, dar Caroline era ca un foc viu îîn braţele lui, reacţionaî nd imediat şi îîn forţaă . Erecţia lui se îîntindea dureroasaă sub blugi, ceraî ndu-i eliberarea, şi îîşi daă du seama cu îîntristare caă nu ar fi nevoie de prea mult. Dar bancheta camionetei lui nu era locul potrivit pentru a-i raă pi virginitatea; era prea îînghesuit, prea inconfortabil, prea nepotrivit, şi, totodataă , îîi promisese caă nu avea saă facaă dragoste cu ea îîn noaptea aceea. Caroline avea nevoie saă ştie caă se putea îîncrede îîn el, aşa caă se straă dui saă -şi recapete controlul. Nu fu uşor; era el îînsuşi aproape de orgasm, scos din minţi de frustrare, dar voinţa lui de fier se impuse treptat, şi se eliberaă din straî nsoarea braţelor şi a picioarelor ei: — Trebuie saă ne oprim, spuse el, impunaî ndu-şi un ton

calm. Acest lucru se dovedi mai dificil decaî t şi-ar fi dorit. Dacaă nu, ai saă -ţi pierzi virginitatea chiar aici. — Da, şopti ea, îîntinzaî ndu-se din nou spre el. Nu o interesa dacaă prima ei partidaă de sex avea loc îîntr-o camionetaă cu benaă . Corpul îîi ardea dureros şi avea nevoie de eliberarea pe care i-ar fi oferit-o posedarea lui. Joe îîi prinse maî inile şi i le ţinu jos cu fermitate. — Nu. Nu aici şi nu acum. Caroline se zgaî i la el, cu o expresie de frustrare arzaî ndu-i saă lbatic îîn ochi, apoi furia îîi explodaă fierbinte îîn vene. IÎI îîmbraî nci, chinuindu-se saă se ridice îîn capul oaselor printre maî ini şi picioare îîncaî lcite, şi se taî rîî caî t mai departe de el. — Atunci de ce ai laă sat ca lucrurile saă ajungaă ataî t de departe dacaă nu aveai de gaî nd saă le duci paî naă la capaă t? strigaă ea. N-ai faă cut… n-ai faă cut decaî t saă mă aţâţi! Frustrarea îîi staî rni şi lui maî nia. La naiba, oare îîşi îînchipuia caă pentru el fusese uşor saă se opreascaă ? — Fiindcaă m-am laă sat şi eu dus de val! îîi aruncaă el foarte furios. — Da, se vede, spuse ea cu sarcasm. Chiar se vede. Parcaă ţi s-a accelerat respiraţia puţin. Furios, Joe o prinse de maî naă şi i-o duse la şliţul pantalonilor lui, apaă saî nd-o cu forţaă peste lungimea rigidaă a baă rbaă ţiei lui. — Poate caă asta o îînsemna o nimica toataă pentru tine, dar ai fost a naibii de aproape de a afla exact caî t de tare m-am implicat. Vocea îîi era guturalaă de furie, ceea ce îîl enervaă şi mai tare, fiindcaă dovedea caî t de mult îîşi pierduse controlul. Caroline îîşi smuci maî na de pe el, deşi atingerea acelei creste groase i se paă rea fascinantaă . Era prea furioasaă pentru a se laă sa distrasaă . — Eu n-am spus nu, aşa-i? îîntrebaă ea îînfierbaî ntataă . Ce anume nu era îîn regulaă cu aici şi acum?

Joe scraî şni din dinţi, luptaî ndu-se aprig cu furia şi cu reîînvierea îîn forţaă a dorinţei sexuale. Fusese o greşealaă saă -i aducaă forţat maî na îîn zona lui inghinalaă . Aici nu este un pat, iar acum nu avem suficient timp. Dupaă ce intru îîn tine, n-am saă maă mai ridic multaă vreme. O partidaă rapidaă pe o banchetaă îînghesuitaă nu e nici ceea ce îîţi trebuie ţie, nici ceea ce vreau eu. Caroline îîşi îîncrucişaă braţele şi se zgaî i furioasaă prin parbriz. Joe raă mase şi el taă cut, recaă paă taî ndu-şi controlul asupra nervilor şi asupra vocii lui, faă caî nd apel la cele mai profunde resurse de voinţaă pentru a-şi regaă si staă paî nirea de sine imperturbabilaă pentru care era faimos. Era uluit de caî t de repede reuşise Caroline saă -l scoataă din saă rite, ceva ce nu-şi amintea saă i se mai fi îîntaî mplat din copilaă rie. Fusese furios, dar pierderea controlului era ceva ce nu-şi putea permite. Caroline, se paă rea, avea un talent uimitor de a straă punge toate zidurile, ajungaî nd paî naă la impulsurile lui primitive, şi nici maă car nu o faă cea intenţionat – ceea ce era şi mai tulburaă tor. El controlase îîntotdeauna relaţiile pe care le avusese cu femeile, permiţaî ndu-le saă se apropie doar ataî t caî t voia el şi punaî nd punct relaţiei atunci caî nd voia ei. IÎn prima noapte caî nd o cunoscuse pe Caroline, hotaă raî se cu saî nge rece saă aibaă o aventuraă cu ea, dar îîn condiţiile hotaă raî te de el şi la momentul ales de el. Era deconcertant pentru el saă constate caă era capabilaă nu doar saă -l ispiteascaă saă -şi îîncalce propriile reguli, ci chiar saă -i punaă la îîncercare capacitatea de a se controla. — Locuinţa mea e îîn zona rezervataă ofiţerilor necaă saă toriţi, spuse el îîn cele din urmaă , pe un ton neutru. Nu pot saă te duc acolo. Ar fi la fel de nepotrivit saă folosim locuinţa ta. Maî ine e vineri, iar eu nu lucrez weekendul aă sta. Ne vom caza la un hotel îîn Vegas şi vom petrece acolo sfaî rşitul de saă ptaă maî naă . Joe presupunea caă era îîn continuare interesataă , reflectaă

Caroline furioasaă şi se enervaă pe ea îînsaă şi fiindcaă îîntr-adevaă r aşa era. Dar îîi araă tase caî t se putea de clar caă lucrurile aveau saă se desfaă şoare dupaă cum voia el sau deloc. El raă maî nea şeful. — IÎn regulaă , spuse ea, scraî şnind din dinţi. Se îîntoarseraă la bazaă îîntr-o atmosferaă tensionataă , ca doi adversari, nu ca doi oameni care tocmai hotaă raî seraă saă îînceapaă o aventuraă amoroasaă . Caî nd ajunseraă la locuinţa ei, Caroline deschise portiera şi saă ri din maşinaă faă raă a-l mai aştepta. Joe laă saă motorul pornit şi o prinse din urmaă exact caî nd ajunse la uşaă , straî ngaî nd-o de braţ şi faă caî nd-o saă se îîntoarcaă . — Saă rutul meu de noapte bunaă , îîi aminti el şi o trase îîn braţele lui. Ar fi fost imposibil pentru orice eventual privitor saă confunde acest saă rut cu unul politicos sau prietenos sau cu genul de saă rut timid de la îînceputul unei relaţii. Joe o ţinu lipitaă de el de la genunchi la piept, cu capul dat pe spate sub apaă sarea saă rutului lui. Gura îîi era fierbinte, furioasaă şi copleşitoare, forţaî nd-o saă -i recunoascaă dominaţia. Preţ de caî teva secunde, Caroline îîncercaă saă -l îîndepaă rteze; apoi se abandonaă brusc penetraă rii limbii lui şi se apaă saă şi mai straî ns peste corpul lui tare, acceptaî ndu-i agresiunea şi raă spunzaî ndu-i cu una la fel de intensaă . Joe o eliberaă brusc şi faă cu un pas îîn spate, cu ochii licaă rindu-i. — Nu va fi cazul saă -ţi iei caă maşaă de noapte, spuse el. Cu o expresie furioasaă , Caroline îîl urmaă ri îîn taă cere îîntorcaî ndu-se la camionetaă şi urcaî nd. — Nici nu aveam de gaî nd, bombaă ni ea caî nd el se îîndepaă rtaă . Capitolul 6

A doua zi dimineaţaă , Caroline nu reuşi saă -şi gaă seascaă niciunde cartela de identificare. Verificaă pe comoda cu sertare unde o punea de obicei, pe masa din bucaă taă rie, pe dulapurile de bucaă taă rie, sub mobilier, îîn coşul de rufe îîn care îîşi aruncase hainele pe care le purtase cu o zi îîn urmaă , chiar şi îîn coşurile de gunoi, dar nu o gaă si nicaă ieri. Se aşezaă şi îîncercaă saă îîşi aminteascaă ce anume faă cuse cu ea, fiindcaă ştia caă o avusese cu o zi îîn urmaă , dar nu îîi veni absolut nimic îîn minte. Joe îîi furase minţile îîn asemenea hal, îîncaî t n-ar fi fost imposibil chiar s-o fi maî ncat. Nu putea saă îîntre îîn claă dire faă raă cartela de identificare; acestea erau codate şi scanate electronic la intrare, iar dacaă cineva ar fi paă truns îîntr-o zonaă restricţionataă faă raă cartela de acces potrivitaă , s-ar fi declanşat o alarmaă care ar fi faă cut poliţia de securitate saă aparaă numaidecaî t, cu armele scoase. Era copleşitaă de ruşine caă fusese ataî t de neglijentaă şi o raă taă cise. Securitatea era ataî t de strictaă , îîncaî t cartelele nu puteau fi reproduse; cele care se pierdeau sau se stricau trebuiau eliminate din sistemul computerizat, apoi se emitea o nouaă cartelaă , cu un nou cod, iar aceste informaţii erau introduse pe calculator. Tot din raţiuni de securitate, ar fi fost nevoie saă completeze mii de formulare îîn caî te patru exemplare, pentru a autoriza şi a confirma schimbarea. Probabil caă schimbarea trebuia aprobataă inclusiv de comandantul bazei, general-maiorul Tuell. O avusese cu o zi îîn urmaă ; n-ar fi putut saă îîntre îîn claă dire faă raă ea. IÎşi amintea clar caă o prinsese de un dosar. Cartela fusese ataşataă doar cu o clemaă , deci poate se desprinsese şi caă zuse faă raă ca ea saă observe? Probabil. Saă ruturile lui Joe îîi faă cuseraă creierul varzaă , şi nu mai reuşise saă se concentreze la nimic îîn afaraă de gaî ndul caă avea saă -l vadaă îîn seara aceea. Dacaă îîntr-adevaă r cartela zaă cea pe undeva prin birou, atunci cum de nu se declanşase alarma caî nd ieşise faă raă a avea asupra ei cartela de identificare potrivitaă ? Sau poate

scanerul era astfel poziţionat îîncaî t citea cartelele doar la intrarea îîn claă dire, pornind de la premisa caă , dacaă oricum nu putea intra nimeni faă raă a se identifica, nu avea rost saă -şi facaă griji pentru persoanele care ieşeau. Era o teorie logicaă şi nu o deranja dacaă aşa staă teau lucrurile. Problema era cum saă afle dacaă îîntr-adevaă r cartela ei era la birou. IÎşi analizaă opţiunile. Dacaă apela la poliţia de securitate pentru a verifica, s-ar fi ajuns la rapoarte şi explicaţii, adicaă exact ce voia saă evite. Prin urmare, îîl sunaă pe Cal pentru a-i cere saă meargaă la birou saă îîi caute cartela. Dacaă nu o gaă sea, avea saă raporteze pierderea şi saă facaă faţaă baă taă ii de cap aferente. Fu nevoie de mai multe apeluri paî naă saă raă spundaă la telefon, iar vocea îîi sunaă adormitaă . — Alo. — Cal, sunt Caroline. IÎmi pare raă u caă te trezesc, dar cred caă mi-am pierdut cartela de identificare la birou ieri şi vreau saă te rog saă o cauţi îînainte saă raportez dispariţia ei. Cal bombaă ni ceva. — Poftim? Paă rea confuz şi pe jumaă tate adormit. Caroline? — Da, Caroline sunt. Te-ai trezit? Ai îînţeles ce am spus? — Da. Da, m-am trezit. Am priceput. Caă scaă îîn receptor. Saă ţi caut cartela de identificare. Doamne, Caroline, cum poţi saă raă taă ceşti aşa ceva? — Cred caă am prins-o pe un dosar. — Atunci poart-o pe un lanţ îîn jurul gaî tului îîn loc s-o prinzi cu clemaă . Avaî nd îîn vedere caă -l trezise dintr-un somn profund, Caroline îîi permise saă -i dea acest sfat îîmbufnat. Poate era o problemaă psihologicaă , dar nu-i plaă cea saă poarte lanţuri îîn jurul gaî tului, nici maă car caî nd se numeau coliere. IÎn schimb, avea saă -şi aminteascaă pe viitor saă adauge şi cartela de identificare pe lista lucrurilor pe care le verifica de douaă ori. — Caî t o saă -ţi ia saă te îîmbraci? îîl îîntrebaă ea.

— Lasaă -maă cinci minute. Caă scaă din nou. Caî te e ceasul? Caroline se uitaă la ceas. — E 5:43. Cal gemu zgomotos. — Sunt pe drum. De fapt, îîncaă îîncerc saă -mi limpezesc ochii. IÎmi raă maî i datoare. N-aş face asta pentru oricine. — Mulţumesc, spuse ea îîndatorataă . Se îîntaî lniraă îîn faţa claă dirii Quonset cinci minute mai taî rziu. Cal era neras, cu paă rul ciufulit şi cu ochii îîmpaă ienjeniţi, dar era îîmbraă cat, şi propria lui cartelaă de identificare îîi ataî rna pe un lanţ îîn jurul gaî tului. Caroline raă mase afaraă , iar el intraă rapid pe uşaă , continuaî nd saă caşte. Se îîntoarse îîn mai puţin de trei minute, aducaî ndu-i cartela, pe care o luaă cu un şuvoi de mulţumiri. — Era sub biroul taă u, spuse el, clipind ca o bufniţaă . Ce-ţi veni saă mergi la muncaă ataî t de devreme? — E ora la care merg de obicei, spuse ea surprinsaă . Credea caă toataă lumea îîi cunoştea obiceiul de a veni devreme şi a pleca taî rziu. Pe chipul lui Cal apaă ru brusc zaî mbetul lui normal, relaxat. — Sunt nevoit saă îîmi schimb îîn raă u paă rerea despre colonelul Mackenzie, din moment ce e evident caă nu te ţine treazaă paî naă taî rziu. Sunt dezamaă git de el. Caroline ridicaă spraî ncenele, prefaă caî ndu-se uluitaă . — Aveai impresia caă ar laă sa ceva saă interfereze cu munca? Glumeşti, faă raă îîndoialaă . — Evident. Paă i, distracţie plaă cutaă ! Maă car îînapoi saă fac un duş, saă maă baă rbieresc şi saă bag îîn mine nişte cafea. Azi avem din nou teste cu ţinte mobile. Trebuie saă fim atenţi din cap paî naă îîn picioare, iar eu abia dacaă maă ţin pe picioare. Caroline îîl saă rutaă scurt pe obrazul aspru, nebaă rbierit. — Mulţumesc, Cal. Ar fi durat o veşnicie saă -mi fac altaă cartelaă , ca saă nu mai spun caî te rapoarte ar fi fost necesare. — Oricaî nd, oricaî nd. Apoi pufni îîn raî s. Sau ai fi putut saă -l

suni pe Adrian saă ţi-o caute el. — Aş fi preferat saă îînfrunt poliţia de securitate. — Aşa maă gaî ndeam şi eu. Fluturaî nd din maî naă , porni greoi îînapoi spre locuinţa lui, iar Caroline îîşi prinse straî ns cartela de identificare la locul ei, oftaî nd uşurataă . La şase jumaă tate, era absorbitaă de verificarea testelor, caî nd un fluierat discret şi melodios îîi atrase atenţia. Izbucni îîn raî s şi ridicaă privirea, iar douaă secunde mai taî rziu Joe apaă ru silenţios îîn pragul uşii. — O altaă premieraă , remarcaă el. Nu arunci cu ceşti, rapoarte sau pumni. Era îîmbraă cat îîn costumul de zbor, deşi nu era complet echipat îîncaă . Caroline îîşi simţi brusc inima saă ltaî ndu-i paî naă îîn gaî t. Nici unul dintre celelalte zboruri sau teste nu îîi staî rniseraă neliniştea, dar brusc se simţi zguduitaă , cu raă suflarea aproape taă iataă . Nu mai fusese niciodataă implicată emoţional paî naă îîn acel moment, şi dintr-odataă obiectivitatea ei era de domeniul trecutului. Doar un anumit tip de baă rbat, un baă rbat special, putea fi pilot miliar, şi era şi mai dificil saă devii pilot de vaî naă toare. Baă rbaţii raă maî neau copleşitor de numeroşi îîn acest domeniu, deşi acum erau acceptate şi femei la cursurile de pilot de vaî naă toare. Analiştii constataseraă caă piloţii femei îîmpaă rtaă şeau anumite traă saă turi de personalitate ale piloţilor baă rbaţi, îîn special paă strarea saî ngelui rece îîn condiţii tensionate şi capacitatea de a conştientiza îîn permanenţaă tot ce se petrecea îîn jurul lor, dar, din alte puncte de vedere semnificative, femeile pilot erau indubitabil diferite de baă rbaţi. Baă rbaţii erau îîn mod firesc aroganţi şi extrem de îîncrezaă tori îîn ei îînşişi; doar un astfel de baă rbat putea fi pilot de vaî naă toare, caă ci avea nevoie de genul de siguranţaă care nu doar saă -i permitaă saă urce îîntr-o maşinaă rie şi saă braă zdeze cerul la o vitezaă de trei ori mai mare decaî t cea a sunetului, ci

şi saă fie al naibii de sigur caă putea saă staă paî neascaă maşinaă ria şi saă paă streze controlul, indiferent ce s-ar îîntaî mpla, precum şi saă raă maî naă îîn viaţaă pentru a repeta isprava. Pregaă tirea prin care treceau piloţii de vaî naă toare nu faă cea decaî t saă le îîntaă reascaă acea îîncredere extremaă îîn propriile forţe. Caroline îîl fixaă cu privirea, vaă zaî nd nu doar îîncrederea detaşataă din ochii lui, ci şi neraă bdarea de a paă trunde îîn acea frumuseţe letalaă caă reia el îîi spunea Iubita. IÎi faă ceau plaă cere viteza şi puterea, riscul, provocarea absolutaă a unei asemenea experienţe. Nu avea dubii privind abilitatea sa de a face aeronava saă se poarte dupaă bunul lui plac şi de a o readuce îîn siguranţaă la sol. Aerul lui de invincibilitate arogantaă era ataî t de feroce îîncaî t îîl faă cea saă semene cu un zeu. Dar, îîn pofida talentului şi a abilitaă ţilor lui extraordinarei era totuşi un baă rbat, o fiinţaă umanaă . Iar oamenii puteau saă -şi piardaă viaţa. — Zbori astaă zi, spuse ea, reuşind cu greu saă rosteascaă acele douaă cuvinte prin gaî tul îîncordat. Nu mi-ai spus. Joe ridicaă o spraî nceanaă , cu o expresie îîntrebaă toare. — Zbor astaă zi, repetaă el blaî nd. Şi ce-i cu asta? Ce-ar fi trebuit saă -i spunaă ? Caă era îînspaă imaî ntataă fiindcaă profesia pe care şi-o alesese era una dintre cele mai periculoase din lume? Nu avea dreptul saă -i dezvaă luie temerile sale. Nu exista niciun angajament îîntre ei, doar acordul de a avea o aventuraă , care, oficial, nici maă car nu îîncepuse îîncaă . Nu era vina lui caă îîncepea saă se îîndraă gosteascaă de el, şi, chiar dacaă ar fi simţit şi el la fel, Caroline tot nu i-ar fi maă rturisit caă îîi era teamaă , fiindcaă nu era dispusaă saă rişte saă -i distragaă atenţia exact atunci caî nd avea nevoie saă se concentreze cu totul asupra muncii lui. Aşadar, îîşi îînaă buşi teama şi se straă dui saă se staă paî neascaă . — Eşti prea… aă aă aă , cred caă termenul potrivit e copleşitor, îîn costum de aviator. Ce ai pe dedesubt?

Diversiunea funcţionaă . Cealaltaă spraî nceanaă se ridicaă şi ea. — Tricou şi pantaloni scurţi. Credeai caă am saă fiu golpuşcaă ? — Nu ştiam. Nu m-am gaî ndit la asta paî naă acum. Fluturaă din maî naă ca pentru a-l alunga. Hai, du-te de aici! îîmi distrugi puterea de concentrare. N-am reuşit saă lucrez deloc ieri toataă ziua, din cauza a ceea ce mi-ai faă cut, aşa caă nu-ţi dau voie saă te apropii de mine îîn dimineaţa asta. De îîndataă ce rosti aceste cuvinte, îîşi daă du seama caă faă cuse o greşealaă . O sclipire combativaă se aprinse îîn ochii lui caî nd veni spre ea. IÎi prezentase faă raă saă vrea o provocare, iar firea lui dominantaă nu îîi permitea saă nu îîntre îîn joc. Caroline era îîncaă aşezataă , iar Joe se aplecaă peste ea, sprijinindu-şi maî inile pe braţele scaunului şi luaî nd-o prizonieraă îînainte saă apuce saă fugaă . O saă rutaă , aşezaî ndu-şi buzele ferme peste ale ei şi folosindu-şi limba cu o minutȘiozitate devastatoare. Degetele i se chirciraă de plaă cere îîn pantofi; se abandonaă faă raă a îîncerca saă se opunaă nici maă car de formaă , acceptaî nd intruziunea lui şi primind-o cu o neraă bdare nestaă vilitaă . Joe se îînfioraă şi se îîndreptaă imediat, cu chipul tensionat de dorinţaă . — Ce ai saă porţi disearaă ? Caroline se straă dui saă -şi vinaă îîn fire, ataî t de rapid bulversataă de atingerea lui. — Nu ştiu. Conteazaă ? Nu-i mai vaă zuse niciodataă ochii ataî t de albaştri şi de intenşi. — Nu. Vei fi goalaă la cinci minute dupaă ce ne cazaă m la hotel. Imaginea era zguduitoare. Faă raă a se putea abţine, Caroline îînchise ochii, simţindu-şi gura uscataă . Caî nd îîi redeschise, Joe dispaă ruse. Dacaă îîl zaă paă cea şi ea maă car pe jumaă tate din caî t o naă ucea el

pe ea, Joe nu avea saă fie capabil saă piloteze nenorocitul de avion. Teama i se ridicaă din nou îîn gaî t, ca o senzaţie de greaţaă , revenind îîn forţaă . Avu nevoie de îîntreaga ei voinţaă pentru a o alunga, dar reuşi, fiindcaă ştia caă , îîn fond, controlul lui imperturbabil avea saă excludaă orice gaî nd ce nu ţinea de pilotaj, adevaă rata iubire a vieţii lui. Adevaă rul era dureros, dar se simţi totodataă alinataă , caă ci, oricaî t ar fi fost de neplaă cut, avea saă -l ţinaă îîn siguranţaă , iar asta era tot ce-şi dorea. IÎn general, Cal se straă duise saă vinaă dimineaţa îînaintea lui Adrian, dar Caroline îîi tulburase programul îîn acea dimineaţaă , aşa caă era îîncaă singuraă caî nd apaă ru Adrian. Acesta îîi aruncaă automat o privire plinaă de dezgust, îîşi turnaă o ceaşcaă de cafea şi se aşezaă faă raă a scoate un cuvaî nt. Nu prea îîşi baă tea ea capul cu Adrian, dar îîn dimineaţa aceea era ataî t de tensionataă , îîncaî t aproape nici nu-i observaă prezenţa. Raă mase la biroul ei, sfaî şiataă îîntre teamaă şi neraă bdare. O parte din mintea ei insista saă se gaî ndeascaă la pericolele presupuse de zborurile de îîncercare, dar cealaltaă parte aluneca îîn mod repetat cu gaî ndul spre imagini senzuale ale serii ce se anunţa. Nu-i venea saă creadaă caă aştepta cu neraă bdare, şi nici maă car conştientizarea faptului caă avea saă existe un disconfort, îîn cel mai bun caz, nu reuşea saă -i astaî mpere ardoarea, îîl dorea pe Joe, avea nevoie de el cu ataî ta disperare, cu un instinct ataî t de primitiv, îîncaî t ameninţarea durerii era alungataă din gaî ndurile ei ca o scobitoare pierdutaă îîntr-un potop. Dar mai îîntaî i trebuia saă supravieţuiascaă zborurilor din ziua aceea. — Visezi la amantul taă u iubit? o îîntrebaă Adrian puţin raă utaă cios. Caroline clipi surprinsaă de îîntrerupere. — Poftim? O… da. Aşa e. Scuze. M-ai îîntrebat ceva? — Doar despre viaţa ta amoroasaă . Sunt puţin surprins totuşi. Nu credeam caă îîţi plac baă rbaţii – sau ai decis saă îîncerci

puţinaă varietate? Lipsa de experienţaă nu îînsemna şi ignoranţaă , iar Caroline ştia exact ce anume insinua. IÎi aruncaă o privire rece, îîncaî ntataă brusc de perspectiva unei confruntaă ri sincere, deschise, faă raă emoţii amestecate. — Ştiai caă am fost dintotdeauna mult mai micaă decaî t baă ieţii din clasa mea şi caă aproape terminasem facultatea paî naă saă maă maturizez suficient îîncaî t saă îîncep saă le atrag atenţia? IÎntrebarea îîl surprinse; nedumerirea se reflectaă pe chipul lui araă tos. — Şi ce-i cu asta? — Şi au îînceput saă -mi facaă avansuri la greu, presupunaî nd caă ştiu cum merge treaba, dar eu nu ştiam absolut nimic despre baă rbaţi şi relaţii. Nu petrecusem niciodataă timp printre copii de vaî rsta mea. Nu fusesem niciodataă saă rutataă , nu fusesem niciodataă la un bal, nu îînvaă ţasem niciodataă lucrurile pe care alte fete le îînvaă ţau la petreceri şi la îîntaî lniri duble. Caî nd toţi acei tipi au îînceput saă se dea la mine cu îîndaî rjire, m-au speriat al naibii de tare, aşa caă am spus şi am faă cut orice era nevoie pentru a-i pune pe fugaă . IÎnţelegi la ce maă refer? Adrian nu îînţelese, nu îîn primaă fazaă . Nedumerirea lui era evidentaă . Dar apoi reuşi, îîn ciuda ostilitaă ţii, saă priceapaă , şi se zgaî i la ea cu o expresie de neîîncredere şocataă . — Vrei saă spui caă ţi-a fost teamă de mine? — Paă i, ce altceva aş fi putut saă simt? îîi aruncaă ea. Ai îînceput saă maă pipaă i, şi nu acceptai nicidecum un refuz. — Pentru numele lui Dumnezeu, nu sunt violator! laă traă el. — Şi cum aş fi putut şti eu asta? Se ridicaă şi scuturaă pumnul îîn direcţia lui. Dacaă nu ai fi fost ataî t de al naibii de sigur pe tine şi n-ai fi crezut ca nicio femeie nu-ţi poate rezista, poate ai fi observat caă eram speriataă ! — Nu te purtai ca o fataă speriataă !

— Asta fiindcaă devin agresivaă caî nd maă simt ameninţataă . Staă tea foarte aproape de el acum, îîncruntataă şi gata saă scuipe foc. Ţin saă te informez caă , îîn ceea ce-l priveşte pe colonelul Mackenzie, el e primul baă rbat care mi-a remarcat neliniştea, iar el nu maă atacaă de parcaă ar fi o caracatiţaă flaă maî ndaă . Nu, el doar o aţaî ţase paî naă peste poate, cu acel control enervant al lui, faă caî nd-o saă se topeascaă toataă , îîn vreme ce el îîşi paă strase mintea complet limpede. Asta îînsaă nu îîl privea pe Adrian. Mam saă turat de comentariile tale raă utaă cioase, ai îînţeles? Aşa caă ţine-ţi gura, îîncepaî nd din acest moment, altfel am saă te fac eu saă ţi-o ţii. Expresia de şoc dispaă ru de pe faţa lui, şi se îîncruntaă din nou spre ea, cuprins de un nou val de ostilitate. — Iar eu ar trebui saă maă simt vinovat fiindcaă eşti o inadaptataă social? Nu eşti singura cu probleme, domniţaă . Eu tocmai trecusem printr-un divorţ de coşmar, soţia maă paă raă sise pentru un nenorocit care caî ştiga de douaă ori mai mult decaî t mine şi aveam şi eu nevoie de ceva care saă -mi îîntaă reascaă orgoliul. Aşa caă saă nu te mire caă nu am observat psihicul taă u delicat şi nu ţi l-am cocoloşit, fiindcaă sunt al naibii de sigur caă nici tu nu l-ai observat pe al meu! — Atunci suntem chit, îîl atacaă ea. Aşa caă lasaă -maă îîn pace, te rog! — Cu plaă cere! Caroline se îîntoarse tropaă ind la scaunul ei şi se traî nti pe el. Dupaă ce se uitaă îîncruntataă la fişa de specificaţii preţ de trei secunde, murmuraă : — IÎmi pare raă u pentru povestea cu soţia ta. — Fosta soţie. — Probabil nu e fericitaă . Adrian se laă saă pe spate îîn scaun, privind-o îîmbufnat. — IÎmi pare raă u caă te-am speriat. N-am vrut. Nu îîi veni uşor, dar Caroline maî raî i un raă spuns: — E îîn regulaă .

Adrian mormaă i ceva şi se îîntoarse la munca lui. Caroline sperase saă gaă seascaă o oarecare uşurare şi saă -şi abataă gaî ndurile maî niindu-se, şi reuşise, ataî t caî t durase, dar acum, caă îînfruntarea se sfaî rşise, teama şi tensiunea i se strecuraraă din nou îîn suflet. IÎ nsaă relaţia ei cu Adrian paă rea mai puţin tensionataă acum – sau cel puţin atmosfera se mai îîmbunase deci confruntarea fusese beneficaă din acest punct de vedere. Yates şi Cal îîşi faă curaă şi ei apariţia. Cal araă ta îîncaă ciufulit şi somnoros, dar îîi adresaă lui Caroline un zaî mbet larg şi îîi faă cu cu ochiul. Apoi se mutaraă toţi îîn camera de comandaă , pentru a urmaă ri zborurile din ziua respectivaă . Piloţii erau îîncaă acolo, patru dintre ei îîn echipament complet, cu furtunuri, curele şi maă şti de oxigen şi îîmbraă caţi îîn costumele de zbor. Joe şi caă pitanul Bowie Wade aveau saă piloteze prototipurile Night Wing; Daffy Deale şi Mad Cat Myrick aveau saă îîi vaî neze cu avioanele F-22. Joe era complet absorbit de ceea ce avea de faă cut, dupaă cum era de aşteptat, iar nodul de teamaă din gaî tul ei slaă bi uşor caî nd îîl vaă zu cu propriii ochi. IÎncercaă saă -şi impunaă saă nu se zgaî iascaă la el, dar imboldul se dovedi irezistibil. Era ca un magnet pentru privirea ei şi era fascinataă de el. Şi de vinaă nu era numai corpul lui îînalt, cu o musculaturaă superbaă , sau perfecţiunea statuaraă a chipului, ci şi aura din jurul lui. Joe Mackenzie era un raă zboinic – rece, staă paî n pe el, letal îîn cruzimea lui controlataă . Saî ngele a nenumaă rate generaţii de raă zboinici curgea prin venele lui; instinctele lui fuseseraă ascuţite îîn raă zboaiele de altaă dataă , îîn nenumaă rate baă taă lii saî ngeroase. Ceilalţi piloţi aveau şi ei cam aceleaşi instincte, aceeaşi auraă , dar îîn el toate aceste lucruri se regaă seau condensate şi purificate, o îîmbinare perfectaă de trup, minte şi talent. Ceilalţi o ştiau; era evident din felul îîn care îîl priveau, din respectul pe care i-l acordau automat. Nu era vorba doar despre faptul caă era colonel şi şef de proiect, deşi şi rangul lui impunea respect, dar atitudinea pe care o

afişau faţaă de el ca baă rbat şi pilot era aceeaşi pe care ar fi afişat-o şi dacaă i-ar fi fost toţi superiori îîn rang. Unii oameni pur şi simplu se faă ceau remarcaţi îîn mod firesc, iar Joe Mackenzie era unul dintre ei. Nu ar fi putut fi niciodataă om de afaceri, avocat sau doctor. Era ceea ce era şi îîşi alesese profesia care saă -i permitaă saă facaă exact ceea ce i se potrivea. Era un raă zboinic. Era baă rbatul pe care îîl iubea. Cumva, îîşi pierduse abilitatea de a mai respira, dar nu conta. Se simţea ameţitaă , cufundataă îîntr-o lume irealaă . Nu mai putea saă se amaă geascaă singuraă . IÎşi recunoscuse vulnerabilitatea îîn faţa lui, dar nu şi caî t de rapid îîi caă zuse pradaă . Se avertizase singuraă caă era periculos saă -şi permitaă saă se îîndraă gosteascaă de el, se agitase la gaî ndul caă era posibil saă şi piardaă inima, dar totul fusese un ecran de fum emoţional care s-o îîmpiedice saă admitaă caă era deja prea taî rziu. Nu ar fi putut saă -şi controleze sentimentele cu nimic mai mult decaî t ar fi putut saă controleze reacţia propriului ei corp la atingerea lui, ceea ce ar fi trebuit saă constituie o avertizare suficientaă . Singura ei scuzaă pentru orbirea de care daă duse dovadaă era faptul caă nu mai fusese îîndraă gostitaă niciodataă şi pur şi simplu nu recunoscuse starea îîn care se afla. Nu se simţi îîn stare saă -l priveascaă îîn clipa îîn care ieşi, alaă turi de ceilalţi trei piloţi, din camera de comandaă . Dacaă Joe i-ar fi aruncat o singuraă privire, tot ce simţea s-ar fi reflectat clar pe faţa ei, şi nu voia ca el saă -i vadaă sentimentele sau poate chiar saă se gaî ndeascaă la ele îîntr-un moment nepotrivit. Se simţea absurd de expusaă , dezgolitaă de toate sistemele de apaă rare emoţionalaă , cu fiecare terminaţie nervoasaă îîn alertaă şi tulburataă de cea mai micaă mişcare a aerului. Toate cele patru aeronave decolaraă , iar tehnicienii se îînghesuiraă îîn jurul terminalelor, studiind concentraţi informaţiile transmise de senzorii îîncorporaţi îîn îînvelişul

avioanelor Night Wing. IÎn jumaă tate de oraă , ajunseraă pe poziţii îîn locul destinat testelor, unde avioanele teleghidate aveau saă le serveascaă drept ţinte mobile spre care saă îîşi îîndrepte laserele. Caroline se aştepta îîntotdeauna saă aparaă probleme, fiindcaă , din experienţa ei, niciun sistem nou nu funcţiona îîn practicaă exact la fel ca îîn teorie, dar testele se derulaseraă cu bine paî naă îîn acel moment, şi credea cu optimism caă nu aveau saă se iveascaă probleme grave. Ziua aceea îînsaă paă ru saă -i confirme baă nuiala legataă de dificultaă ţi şi saă -i slaă beascaă speranţa caă aveau saă fie minore. Sistemul de ghidare refuzaă saă se fixeze asupra avioanelor teleghidate, deşi o faă cuseraă cu o zi îîn urmaă . IÎnsaă azi se zbura cu douaă aeronave diferite, iar şeful de proiect, complet scaî rbit, ceru ca testele din ziua respectivaă saă fie aruncate la gunoi, iar aeronavele duse îînapoi la bazaă , pentru a li se verifica amaă nunţit sistemul de ghidare. Joe nu îîşi ieşi din fire, dar nemulţumirea i se reflectaă clar pe chip caî nd reveni îîn camera de comandaă , cu paă rul îîmbibat de transpiraţie din cauza caă ştii. — Navele sunt îîn hangar, spuse el, cu o staă paî nire de sine impecabilaă , incluzaî nd-o pe Caroline îîn furia lui ca parte a echipei ce se ocupa de lasere. Aceleaşi douaă avioane vor zbura din nou luni dimineaţaă . IÎncaă mai aveţi o bunaă parte din ziua de azi ca saă identificaţi problema şi saă o rezolvaţi. Se îîntoarse şi se îîndepaă rtaă cu paşi mari, iar Cal fluieraă îîncet printre dinţi. Yates oftaă . — IÎn regulaă , oameni buni, saă ne luaă m salopetele şi saă mergem la hangare. Avem de lucru. Caroline analiza deja îîn gaî nd posibilitaă ţile. Sistemul de ghidare cu laser nu era o noutate; doar modul îîn care îîl foloseau ei era nou. Problema putea fi la senzorii din caă ştile piloţilor, la cei din sistemul optic al proiectilelor sau chiar îîn îîntrerupaă torul care activa ghidarea. Mai grav era faptul caă problemele apaă ruseraă la ambele avioane deodataă , indicaî nd o

posibilaă problemaă esenţialaă îîn ceea ce privea construcţia sau chiar designul aeronavelor. IÎi aruncaă o scurtaă privire lui Cal şi vaă zu caî t de îîncruntat era, caă ci el cu siguranţaă se gaî ndea caă , din moment ce ambele aeronave îînregistraseraă aceleaşi dificultaă ţi îîn acelaşi timp, era posibil saă existe probleme îîn programarea computerelor de la bordul avioanelor. Ei doi priveau aceastaă chestiune din unghiuri diferite, dar ambii îîşi daă duseraă seama care erau implicaţiile. Fusese cum nu se putea mai „bine” îîncaă de la îînceputul zilei. Dacaă şi noaptea cu Joe se desfaă şura îîn acelaşi stil, avea probabil saă descopere caă era frigidaă . Lucraraă faă raă pauzaă de masaă , derulaî nd analize computerizate pentru senzori pentru a îîncerca saă identifice problema, dar nu descoperiraă nimic. Totul paă rea saă funcţioneze perfect. Refaă curaă aceleaşi teste cu cele trei aeronave care nu avuseseraă probleme şi compararaă rezultatele, din nou faă raă niciun rezultat. Totul se potrivea. Conform indicaţiilor computerului, nu exista niciun motiv pentru care laserele nu se fixaseraă asupra ţintelor mobile. Dupaă -amiaza se apropia de sfaî rşit, iar caă ldura se acumulase paî naă la un nivel inconfortabil îînaă untrul hangarului, îîn pofida eforturilor considerabile ale uriaşelor aparate de aer condiţionat, caî nd Cal refaă cu testele privind mecanismul de declanşare a focului al unuia dintre avioanele care avuseseraă probleme şi cel al unui avion la care funcţionase. Dintr-un motiv necunoscut sau poate doar din cauza îîncepaă torilor care provocau inevitabil stricaă ciuni la orice proiect, de data aceasta calculatorul indicaă o îîntrerupere îîn circuitul electric al mecanismelor de declanşare a focului. Se enervaraă toţi caă problema se dovedi relativ simplaă , îîn condiţiile îîn care munciseraă îînnebuniţi ore îîntregi şi saă riseraă peste praî nz, doar pentru a gaă si o defecţiune ce putea fi reparataă îîn mai puţin de o oraă . Caroline avea o dispoziţie „minunataă ” pentru o

îîntreprindere romanticaă : era obositaă , flaă maî ndaă , îîncinsaă şi nervoasaă . Se asiguraă , cu o privire îîncruntataă , caă avea cartela de identificare prinsaă de buzunar îînainte de a paă raă si claă direa pentru a se îîndrepta spre locuinţa ei. Un duş lung şi rece o ajutaă saă se simtaă mai bine, deşi raă mase îîncruntataă şi caî nd pur şi simplu îîşi aruncaă îîntr-o geantaă caî teva haine şi produse cosmetice. Dacaă el nu ar fi fost ataî t de pedant, nu s-ar fi simţit ataî t de motivaţi saă rezolve problema. Ar fi putut saă ia praî nzul, caz îîn care nu sar mai fi simţit ataî t de epuizataă şi de prost dispusaă . Ar fi o raă splataă bunaă ca ea saă refuze saă meargaă . Singura problemaă era caă nu era chiar ataî t de neghioabaă . IÎşi dorea saă fie cu el mai mult decaî t îîşi dorea saă maă naî nce, mai mult decaî t îîşi dorea orice. Nu era decaî t ora şase caî nd auzi baă taia îîn uşaă . Era îîmbraă cataă , dar paă rul îîi era îîncaă ud, şi era îîn continuare îînfometataă . Deschise uşa larg: — Am lucrat şi îîn pauza de praî nz, atacaă ea ameninţaă toare. Am terminat – se îîntoarse saă se uite la ceas – acum treizeci şi cinci de minute. A fost un nimic – o simplaă hibaă îîn circuitul electric al îîntrerupaă toarelor –, dar ne-a luat o veşnicie saă identificaă m problema, fiindcaă ne era foame şi nu ne puteam concentra. Joe se instalaă îîn pragul uşii şi o studie gaî nditor. — IÎntotdeauna devii ataî t de prost dispusaă caî nd ţi-e foame? — Paă i, bineîînţeles. Nu e valabil pentru toataă lumea? — A, nu. Nu pentru majoritatea oamenilor. — Ah! Joe îîi îîntinse maî na. — Haide, atunci, şi am saă -ţi dau de maî ncare. — Paă rul nu mi s-a uscat îîncaă . — Se va usca rapid pe caă ldura asta. Ţi-ai faă cut bagajul? Caroline îîşi luaă geanta şi îîşi faă cu rapid turul automat,

pentru a verifica dacaă era totul îîn regulaă . Joe îîi luaă geanta din maî naă şi o conduse afaraă , îînchizaî nd uşa îîn urma lui. Caroline raă mase îîn loc, privind cu subîînţeles clanţa paî naă caî nd Joe oftaă şi o îîncercaă , pentru a-i demonstra caă era îîncuiataă . Satisfaă cutaă , porni spre camionetaă . Joe puse geanta la locul ei, apoi o ridicaă pe Caroline pe banchetaă . Hotaă raî se saă poarte o rochie de plajaă legataă pe dupaă gaî t şi largaă , consideraî nd caă nu mai conta dacaă îîşi putea strecura maî na sub ea, avaî nd îîn vedere caă îîi daă duse voie saă facaă mult mai mult de ataî t, dar aproape caă faă cu atac de cord caî nd maî na lui caldaă şi aspraă se strecuraă sub material şi o straî nse de coapsa dezgolitaă . Toate gaî ndurile legate de maî ncare îîi zburaraă din minte. Se zgaî i la el, simţind cum creştea îîn ea o altfel de foame, dorinţa reflectaî ndu-i-se îîn ochii brusc îîntunecaţi şi-n respiraţia accelerataă . Joe o maî ngaî ie uşor pe interiorul coapsei cu buricele degetelor, apoi se forţaă saă -şi retragaă maî na. — Poate caă am saă -ţi dau de maî ncare mai îîntaî i, murmuraă el. Capitolul 7 Nici dacaă i s-ar fi servit rumeguş n-ar fi observat nimic, ataî t de distrasaă fu îîn timpul cinei. Tot ce avea saă -şi aminteascaă dupaă aceea era atmosfera raă coroasaă , luminile scaă zute din restaurant şi faptul caă vinul sec avusese un gust proaspaă t, plaă cut. Joe se aşezaă îîn faţa ei, mare şi masculin, avaî nd acea sclipire periculoasaă îîn ochii lui albaştri ca diamantele. Se gaî ndea şi el la noaptea care-i aştepta, iar dorinţa sexualaă i se citea clar pe chip. IÎi permise saă îîşi dea seama la ce anume se gaî ndea; îîşi demascaă caracterul posesiv prin felul îîn care o privea, laă saî ndu-şi ochii saă zaă boveascaă asupra saî nilor ei, vorbindu-i pe un ton jos şi profund, straă baă tut de o notaă seducaă toare blaî ndaă , persuasivaă . Cinaraă faă raă grabaă , iar aşteptarea o zgaî rie pe nervi ca o

hainaă de laî naă ţesutaă aspru. Hainele o iritau; saî nii o dureau. IÎn cele din urmaă , îîi traî nti verde-n faţaă : — De ce mai aşteptaă m? Joe fusese ocupat saă -i studieze relaxat sfaî rcurile îîntaă rite ce se îîmpingeau prin partea de sus a rochiei, şi privirea îîi alunecaă îîncet îîn sus, spre faţa ei, arzaî nd-o cu flaă caă rile albastre. — Aşteptaă m saă te linişteşti şi saă te relaxezi, murmuraă el. Aşteptaă m saă se lase noaptea, ca saă te poţi bucura de îîntuneric deplin, dacaă asta te-ar face saă te simţi mai îîn siguranţaă . — Nu maă intereseazaă . Se ridicaă iute, cu o expresie aprigaă şi maî ndraă ca a unei prinţese nordice, cu paă rul la fel de deschis la culoare ca al acelor raă zboinice virgine. Va trebui saă gaă seşti o altaă cale de a maă relaxa. Joe se ridicaă şi el îîncet, cu chipul îîncordat de dorinţa care creştea îîn el. Taă cerea se laă saă greu îîntre ei paî naă achitaă nota şi se îîntoarseraă la camionetaă . Caă ldura îîncaă era aproape sufocantaă , soarele, o minge roşie uriaşaă coboraî taă mult spre linia orizontului, scaă ldaî nd totul îîntr-o straă lucire roşiaticaă . Descendenţa lui aprigaă , de demult, se reflectaă vizibil îîn lumina primitivaă ce caă dea peste liniile clar conturate ale feţei lui, demascaî nd minciuna maă ştii de om civilizat pe care o purta sub forma unei caă maă şi albe elegante şi a unei perechi de pantaloni negri largi. Ar fi trebuit saă poarte pantaloni din piele de caă prioaraă şi mocasini, cu pieptul dezgolit, paă rul negru şi bogat caă zaî ndu-i liber pe umerii laţi şi puternici. Caroline îîşi aminti teroarea din acea dimineaţaă , teama caă ar putea fi raă nit sau ucis îîn timpul unui zbor şi ştiu caă avea saă îîncerce saă nu-i îîmpaă rtaă şeascaă niciodataă temerile. Joe luaă o cameraă la unul dintre hotelurile Hilton, şi, paă straî nd îîn continuare taă cerea, urcaraă cu liftul, îînsoţiţi de baă iatul de serviciu care le caă raă cele douaă genţi mici. Luase un apartament cu un singur dormitor, iar baă iatul de

serviciu îîşi jucaă paî naă la capaă t rolul, caă raî nd genţile îîn dormitor, araă taî ndu-le cum saă foloseascaă diverse lucruri pe care ştiau deja cum saă le utilizeze, faă caî ndu-şi de lucru cU draperiile pe care le deschise larg, laă saî nd saă îîntre lumina apusului. Joe îîi îîndesaă o bancnotaă de cinci dolari îîn maî naă , iar baă iatul se faă cu nevaă zut. Caroline raă mase îîn dormitor, cu picioarele îînfipte bine îîn covor, refuzaî nd cu îîndaî rjire saă priveascaă patul uriaş, îîn vreme ce asculta cum Joe îîncuia uşa. Acesta reveni îîn dormitor şi, foarte calm, trase la loc draperiile, cufundaî nd camera îîntr-o obscuritate atenuataă doar de lumina ce se strecura prin uşa deschisaă . Chiar şi aerul paă rea îîncaă rcat de tensiune. IÎşi deschise geanta neagraă de piele şi scoase o cutie de prezervative, pe care o puse pe noptieraă . — O cutie îîntreagaă ? îîntrebaă Caroline cu o voce raă guşitaă pe care nu şi-o recunoscu. Joe veni îîn spatele ei şi, cu mişcaă ri abile, îîi desfaă cu rochia. Caî nd aceasta se laă rgi şi îîi caă zu de pe umeri, spuse: — Am saă cobor la magazinul de cadouri saă mai cumpaă r dupaă ce ni se terminaă . Caroline îîncepu brusc saă tremure nebuneşte, caă ci nu purtase decaî t chilotul pe sub rochie. Nu avusese sutien, nici jupon, nici ciorapi. Caî nd rochia caă zu graă madaă îîn jurul gleznelor ei, raă mase aproape goalaă îîn faţa lui, cu saî nii tensionaţi, cu sfaî rcurile îîmpingaî ndu-se îîn faţaă sub efectul dorinţei dureroase. Joe o ridicaă îîn braţe, iar pantofii îîi raă maseraă pe podea, prinşi îîn faldurile de material. Joe îîşi sprijini un genunchi pe pat şi o îîntinse pe aşternuturi, apoi raă mase astfel îîngenuncheat îîn timp ce, cu mişcaă ri rapide şi eficiente, îîi scoase chilotul. Paî naă îîn acel moment, Caroline nu îîşi daă duse seama cu caî taă disperare se agaă ţase de acea micaă bucaă ţicaă de protecţie sau caî t de expusaă şi de vulnerabilaă avea saă se simtaă faă raă chilot. Scoase un sunet incoerent de protest şi îîncercaă saă se ridice îîn capul oaselor,

caă ci ea era goalaă puşcaă îîn vreme ce el era îîncaă îîmbraă cat complet, dar licaă rirea din ochii lui caî nd o îîntinse pe spate o faă cu saă renunţe la luptaă . Joe se opri, zaă bovind saă -i studieze silueta goalaă şi saă savureze satisfacţia primitivaă dataă de faptul caă o avea îîn sfaî rşit îîntinsaă dezgolitaă îîn faţa lui, cu trupul moale expus şi dornic saă fie posedat de el. Vedea deja semnele excitaă rii, manifestate prin felul îîn care sfaî rcurile i se îîntunecaseraă şi se îîntaă riseraă , prin felul îîn care coapsele ei zvelte, straî nse instinctiv laolaltaă pentru a paă zi carnea extraordinar de sensibilaă dintre ele, tremurau şi se contractau, transmiţaî nd un mesaj subtil. Bucle palide, cu doar o nuanţaă sau douaă mai îînchise decaî t paă rul ei, îîi decorau zona inghinalaă ; un zaî mbet firav, trecaă tor, îîi îînflori pe buze preţ de o clipaă caî nd îîşi aminti caă nu crezuse caă paă rul ei era blond de la naturaă . Dupaă cum puteau vedea acum propriii lui ochi, culoarea îîi aparţinea, faă raă îîndoialaă . Acele bucle blonde erau ataî t de ispititoare, îîncaî t, brusc, nu se mai putu mulţumi doar saă le priveascaă . IÎi puse maî na pe un saî n, fraă maî ntaî ndu-l blaî nd, cuprinzaî ndu-l îîn palmaă , laă saî ndu-şi degetul mare şi aspru saă -i deseneze cercuri îîn jurul sfaî rcului, faă caî ndu-l saă se îîntaă reascaă şi mai mult. Caroline îîşi ţinu raă suflarea, ceea ce îîi faă cu saî nul saă se umfle şi mai tare îîn palma lui. Cu aceeaşi siguranţaă calmaă , coborîî maî ngaî ietor cealaltaă maî naă pe abdomenul ei, strecuraî ndu-şi-o apoi îîntre picioarele ei, apaă saî ndu-şi cu forţaă degetele pe pliurile moi ale feminitaă ţii ei. Caroline fu straă baă tutaă de un fior fulgeraă tor ce o faă cu saă -şi ridice şoldurile de pe pat îîntr-o îîncercare reflexaă de a primi mai mult. Dacaă degetul lui mare i se paă ruse aspru pe sfaî rcul ei, paă rea cu ataî t mai aspru acum caî nd îîi zgaî ria pielea ataî t de sensibilaă , îîncaî t se cutremura violent la cea mai micaă atingere. Era insuportabil, şi, brusc, se zbaă tu saă scape de el, ridicaî ndu-se îîn genunchi pe pat, cu saî nii saă ltaî nd şi coboraî nd

vizibil sub forţa respiraţiei. Joe se ridicaă şi îîncepu saă -şi descheie caă maşa. Bustul lui puternic raă mase gol caî nd se dezbraă caă de caă maşaă , cu pielea bronzataă şi cu paă rul negru moale acoperindu-i pieptul sub forma unui romb bine conturat, coboraî nd îîntr-o linie maă taă soasaă spre centrul abdomenului. Sfaî rcurile lui erau mici, îîntunecate şi îîntaă rite. IÎşi aruncaă pantofii din picioare. Degetele lui subţiri desfaă curaă cureaua şi deschiseraă şliţul, se agaă ţaraă de betelia pantalonilor şi a boxerilor îîn acelaşi timp şi îîi îîmpinseraă îîn jos. Privirea nu i se desprinse nicio clipaă de pe trupul ei zvelt şi gol caî nd se aplecaă saă şi-i scoataă . Caî nd se îîndreptaă , era la fel de gol ca ea. Forţa vizibilaă a corpului lui masculin era aproape îînspaă imaî ntaă toare. Ar fi putut s-o striveascaă faă raă probleme dacaă ar fi vrut. Abdomenul plat îîi era braă zdat de muşchi tari ca oţelul, îîntinzaî ndu-se ca nişte coarde pe cutia toracicaă şi prin coapsele lungi. Baă rbaă ţia lui se ridicaă groasaă şi plinaă dintre picioare, pulsaî nd vizibil sub intensitatea poftei lui carnale. IÎn pofida fierbinţelii pe care o simţi drept replicaă îîn propriul ei saî nge, baă taî ndu-i prin vene îîn acelaşi ritm cu pulsaţia dintre picioare, îîncepu saă se îîndoiascaă serios caă ceea ce urmau saă facaă era cu adevaă rat posibil. Scoase un mic sunet de panicaă . — Şşşt, scumpo, murmuraă el îîncet. Nu-ţi fie teamaă ! Maî inile lui puternice se straî nseraă blaî nd pe umerii ei, şi, cumva, Caroline se trezi îîntinsaă din nou pe spate, iar el era laî ngaă ea, fierbinţeala corpului lui îîncingaî nd-o şi îînvaă luind-o îîn clipa caî nd o trase îîn braţele lui. Goliciunea lui era copleşitoare odataă ce intensitatea sexualitaă ţii lui nu mai era mascataă nici de haine, nici de limitele impuse de societate. Continuaă saă o alinte cu şoapte joase care poate nici maă car nu erau cuvinte, îîn vreme ce maî na lui desenaă maî ngaî ieri lente de foc pe trupul ei. Caroline se agaă ţaă de el, nesiguraă pe ea îînsaă şi îîn aceastaă

situaţie de o intensitate dramaticaă . IÎşi îînchipuise caă o condusese pe un taă raî m al senzualitaă ţii şi îînainte, dar descoperi acum caă nu faă cuse decaî t saă zaă boveascaă puţin îîn pragul acelei lumi. Dacaă n-ar fi fost plaă cerea, ar fi fugit. Dar plaă cerea, o, era ataî t de lentaă , de subtilaă şi de naă ucitoare, seducaî nd-o cu blaî ndeţe şi faă caî nd-o saă -şi relaxeze muşchii coapselor; apoi, caî nd rezistenţa ei dispaă ru, se transformaă brusc îîntr-o furtunaă violentaă ce îîi zgudui nervii şi muşchii. Corpul ei subţire se cutremuraă de plaă cere, tensionaî ndu-se din nou ca un arc, dar de data aceasta dintr-o altaă cauzaă , iar instinctele lui de mascul erau prea fine pentru a nu detecta imediat acea diferenţaă . Maî inile lui o dezmierdaraă cu o concentrare siguraă şi zdrobitoare, de data asta nu pentru a domoli, ci pentru a intensifica excitarea. Gura lui îîi transformaă sfaî rcurile îîn maă rgele umede printro torturaă senzualaă , fiind pedepsite prin mici muşcaă turi şi alinate de limba lui. Caroline se zvaî rcoli şerpuit îîn braţele lui, ridicaî ndu-şi şi rotindu-şi şoldurile îîntr-un ritm antic a caă rui cadenţaă îîl îîndemna aidoma baă taă ii unei tobe. Degetele lui porniraă din nou îîn explorarea pliurilor moi şi feminine dintre picioarele ei şi le gaă siraă umede şi tumefiate, taî njind dureros dupaă atingerea lui; coapsele ei se îîndepaă rtaraă inconştient pentru a-i laă sa mai multaă libertate de mişcare, oportunitate de care el profitaă imediat. O penetraă atent cu un deget lung, şi un mic sunet saă lbatic se desprinse din gaî tul ei caî nd se arcui îîn sus spre maî na lui. Zaă bovi deasupra ei, îîmbaă taî ndu-se cu parfumul corpului ei cald şi excitat, cu atingerea maă taă soasaă a pielii ei. Ar fi zdrobit-o îîn braţele lui dacaă astfel ar fi putut s-o absoarbaă îîn el, ataî t de violentaă era nevoia de a-şi simţi trupurile contopindu-se. Atingerea lui exploratoare îîi dezvaă lui ataî t intensitatea excitaă rii ei, caî t şi rezistenţa virginitaă ţii sale, iar muşchii din abdomenul lui se contractaraă , anticipaî nd penetrarea cu o neraă bdare aproape insuportabilaă .

Nu putea saă mai aştepte prea mult, dar voia saă fie ataî t de incitataă îîncaî t saă accepte uşor durerea penetraă rii, ca apoi saă se poataă bucura de plaă cerea mai profundaă a îîmpreunaă rii lor. Era ataî t de straî mtaă , îîncaî t nu era sigur dacaă avea saă reziste, dar urma saă îînnebuneascaă dacaă nu se îîmpingea îîn adaî ncimea dulce a caă rnii ei. Caroline se arcuia tot mai puternic, apropiindu-se de orgasm, iar el îîşi continuaă tortura senzualaă , privindu-i capul ce se zbaă tea pe pat îîntr-o îîncaî lcealaă de paă r blond şi maî ini ce se agaă ţau de el cu o forţaă disperataă . Caroline gemu şi îîşi îînfipse unghiile îîn pieptul lui. — Acum, spuse ea cu voce aspraă . Acum, acum, acum, acum! Joe nu mai putea aştepta nici el. IÎi deschise larg coapsele şi se urcaă deasupra ei, constituţia lui solidaă apaă saî nd-o îîn saltea caî nd baă rbaă ţia lui rigidaă se îîmpinse peste fierbinţeala moale a caă rnii ei intime şi o simţi îîncepaî nd saă cedeze sub presiunea lui. Apoi senzaţia delicioasaă de goliciune îîl faă cu saă -şi vinaă îîn fire, şi se îîndepaă rtaă puţin de ea şi de ispita îînnebunitoare a penetraă rii. Se îîntinse dupaă cutia de pe noptieraă , scoţaî nd unul dintre pacheţele şi rupaî ndu-i ambalajul cu dinţii. — Nu, spuse Caroline cu îînverşunare, îîmpingaî ndu-i maî na deoparte. Nu de data asta, nu pentru prima dataă . Vreau saă te simt pe tine, doar pe tine. Ochii ei îîntunecaţi de pasiune se fixaraă asupra lui; corpul ei subţire şi îînfierbaî ntat îîl ispiti cu o chemare primitivaă . Era saă lbaticaă şi paă gaî naă , aducaî nd şi mai mult cu o prinţesaă nordicaă aşa, caî nd zaă cea goalaă , cu picioarele desfaă cute pentru a accepta invazia masculinaă ce avea saă punaă capaă t fecioriei ei. IÎi sfida dominaţia, îîi cerea trupul şi saă maî nţa îîn cea mai anticaă modalitate de celebrare a fertilitaă ţii. Joe se sprijini pe braţe deasupra ei, cu o expresie saă lbaticaă pe chip caî nd îîşi coborîî şoldurile peste ale ei. El avea experienţaă îîn domeniul sexului, chiar dacaă ea nu, şi ştia ce

risc uriaş îîşi asumau, dar, de data aceasta, de aceastaă primaă dataă , voia şi el saă o simtaă faă raă nicio barieraă îîntre ei. Caroline îîncremeni la prima îîncercare directaă de a o penetra. Privirile li se îîntaî lniraă şi raă maseraă îînlaă nţuite. Un mic muşchi de pe obrazul lui tresaă ri uşor caî nd intensificaă presiunea. Durerea se faă cu simţitaă mai îîntaî i ca o ameninţare, apoi deveni realitate, dar Caroline nu îîncercaă saă -l îîmpingaă deoparte. IÎşi dorea acest lucru, foamea de a fi posedataă de el era ataî t de violentaă , îîncaî t faă cea ca durerea saă paă leascaă . Joe nu o luaă uşor. O penetraă nemilos: invadaî nd, laă rgind, forţaî nd teaca ei moale saă -i accepte şi saă -i ţinaă baă rbaă ţia tumefiataă . Caroline se arcui saă lbatic, incapabilaă saă îîl primeascaă mai mult, dar gestul ei o faă cu saă descopere caă putea. Joe scoase un sunet aspru de plaă cere. — Da, murmuraă el tensionat. Aşa, scumpo, poţi saă -mi faci loc. Haide. Mai mult. Faă -o din nou! Senzaţia delicioasaă de a fi îîn ea era naă ucitoare, ca şi cum sar fi cufundat îîn maă tase fierbinte, straî mtaă , umedaă şi incredibil de moale. Maî nataă de o nevoie febrilaă , Caroline îîi îîndeplini dorinţa şi, brusc, se trezi îînfipt cu totul îîn ea, taă ria solidaă a posedaă rii lui faă caî nd-o saă -i ţaî şneascaă lacrimi fierbinţi din ochi. Senzaţia de îîntindere şi de preaplin era de nesuportat, şi totuşi o suportaă , fiindcaă singura alternativaă ar fi fost saă îînceteze, iar asta era imposibil. Era maî nataă de o nevoie prea instinctivaă pentru a laă sa loc prudenţei, prea aprigaă pentru a îîncetini. Suprafaţa duraă a pieptului lui îîi zdrobea saî nii; maî inile lui se strecuraraă sub ea şi o prinseraă de fese cu o forţaă violentaă , traă gaî nd-o îîn îîntaî mpinarea mişcaă rilor lui de penetrare, iar Caroline simţi o plaă cere acutaă explodaî nd îîn ea. Se agaă ţaă de el, plaî ngaî nd, gaî faî ind şi aproape ţipaî nd. Scraî şnind din dinţi, Joe se îîmpotrivi propriului saă u climax şi o caă laă ri saă lbatic, intensificaî ndu-i spasmele orgasmice.

Treptat, Caroline îîncetaă saă mai tremure, iar tensiunea freneticaă din muşchii ei se atenuaă , laă saî nd-o saă se relaxeze îîn braţele lui. Un sunet moale, aproape ca un tors, se desprinse din gaî tul ei. — Joe, şopti ea, doar numele lui, nimic altceva, îînsaă plaă cerea leneşaă din vocea ei mai caă îîl faă cu saă -şi piardaă controlul. — Acum, spuse el gutural, ridicaî ndu-se îîn genunchi. Era raî ndul lui, iar dorinţa lui era ataî t de saă lbaticaă , îîncaî t de-abia reuşea saă o controleze. IÎşi îîncolaă ci braţele pe sub picioarele ei şi se aplecaă îîn faţaă , sprijinindu-se pe maî ini, cu picioarele ei desfaă cute larg şi ridicate mult, trecute peste braţele lui. IÎn aceastaă poziţie, era complet vulnerabilaă îîn faţa lui, incapabilaă saă limiteze profunzimea penetraă rii, iar Joe profitaă din plin. Se îînfipse îîn ea adaî nc şi cu forţaă , cu umerii lui puternici cocoşaţi de efort caî nd intraă violent îîn ea, iar plaă cerea îîl izbi exact aşa cum o izbise şi pe ea, faă raă nicio avertizare, doboraî ndu-l ca un tren scaă pat de sub control. Se cutremuraă convulsiv sub forţa orgasmului, un strigaă t aspru izbucnindu-i din gaî t. Spasmele se succedaraă iar şi iar, faă caî ndu-l saă se goleascaă îîn adaî ncimile fierbinţi ale femeii de sub el. Caî nd sfaî rşiraă , îîn final, se praă buşi greoi peste ea, cu pieptul ridicaî ndu-se îîntr-o respiraţie gaî faî itaă , îîn vreme ce plaă maî nii lui torturaţi se luptau saă se umple cu aer. Inima îîi bubuia frenetic îîn piept, şi era ataî t de slaă bit, îîncaî t nu putea nici maă car saă se rostogoleascaă de pe ea. Nu se simţise niciodataă aşa, nici maă car sub efectul forţelor gravitaţionale, şi cu siguranţaă niciodataă de la o partidaă de sex. Aţipi. Caroline ar fi trebuit saă protesteze îîmpotriva greutaă ţii lui, dar, îîn schimb, îîl straî nse şi mai tare, îîncaî ntataă de modul îîn care trupul lui masiv o cufunda îîn saltea. Aproape caă nu putea saă se mişte, aproape caă nu putea saă respire, şi era un adevaă rat rai. O dureau toate, îîn special îîntre picioare, unde baă rbaă ţia lui grea raă maă sese cuibaă ritaă îîn ea,

îînsaă era copleşitaă de un sentiment de satisfacţie ce îîi vibra îîn fiecare celulaă a corpului şi care mai caă o faă cea saă nu mai simtaă disconfortul. Ochii i se îînchiseraă treptat. Totul se petrecuse exact aşa cum îîşi dorise şi ea – primitiv şi îîn forţaă . Singurul lucru care ar fi putut face situaţia şi mai plaă cutaă ar fi fost ca el saă -şi piardaă nenorocirea aia de staă paî nire de sine. Cedase puţin, dar rezistase, îîn vreme ce ea se abandonase unei pasiuni saă lbatice faă raă limite. — Caroline. Gura lui se aşezaă peste a ei exact îîn clipa îîn care îîi rosti numele, şi, ameţitaă , îîşi daă du seama caă adormise, fiindcaă nu-l simţise mişcaî ndu-se, dar acum staă tea sprijinit îîn coate, ţinaî ndu-i capul îîn palme. Faă raă a ezita, Caroline îîi raă spunse, gura ei deschizaî ndu-se şi pliindu-se dupaă a lui. Ceva mai taî rziu, se forţaă saă îîntrerupaă saă rutul şi îîşi îîndepaă rtaă cu blaî ndeţe trupul de al ei. Caroline raă mase îîntinsaă faă raă vlagaă pe pat, îîn timp ce el intraă îîn baie şi reveni dupaă o clipaă cu un prosop ud. Caroline se gaî ndi caă ar fi trebuit saă se ruşineze de felul intim îîn care o spaă la, dar nu gaă si resurse pentru a o face. Caă scaă larg ca o pisicaă somnoroasaă şi se ghemui pe o parte îîn clipa caî nd el terminaă . — Am saî ngerat? îîntrebaă ea cu o curiozitate firavaă . — Doar puţin. IÎi maî ngaî ie posesiv fesele, cuprins de o satisfacţie feroce la gaî ndul caă i se oferise cu ataî ta deplinaă tate. Nu avusese niciun fel de rezerve, nu laă sase ca disconfortul sau teama de necunoscut saă o îîmpiedice saă se arunce cu capul îînainte. Nu mai fusese niciodataă dorit cu ataî ta intensitate, nici nu mai dorise vreodataă o femeie astfel, faă raă rezerve, faă raă restraî ngeri, faă raă limite. Orice altaă femeie ar fi fost îînspaă imaî ntataă de saă lbaă ticia posedaă rii lui, dar Caroline o savurase. Nici nu mai fusese vreodataă ataî t de saă lbatic, nu-şi permisese saă se abandoneze impetuozitaă ţii nevoilor lui Sexuale. IÎşi ţinuse îîntotdeauna sub un control nemilos sexualitatea violentaă ,

îînsaă acum nu numai caă îîn faţa ei cedase, ci o faă cuse şi faă raă a se proteja. Era posibil s-o fi laă sat îînsaă rcinataă cu un singur act iresponsabil. Ar fi trebuit saă fie furios şi dezgustat de el îînsuşi, dar, din cine ştie ce motiv, nu era. Plaă cerea puraă a actului fusese prea intensaă pentru a laă sa loc de regrete. O imagine periculoasaă i se formaă îîn minte, o imagine îîn care Caroline îîi purta îîn paî ntece pruncul, şi, spre surpriza lui, constataă caă îîncepea saă se excite din nou. Caroline adormise. Joe duse prosopul îînapoi îîn baie şi reveni saă tragaă cuvertura şi s-o bage îîntre aşternuturile raă coroase. Ea murmuraă ceva îîncet; apoi, caî nd se strecuraă laî ngaă ea, se cuibaă ri îîn braţele lui, caă utaî nd din reflex confortul oferit de caă ldura trupului saă u. Joe îîi sprijini capul pe umaă rul lui, petrecaî ndu-şi posesiv braţul liber îîn jurul şoldurilor ei, pentru a o ţine aproape. Adormi aproape la fel de uşor cum adormise şi ea. Caî nd se trezi mai taî rziu, simţul lui acut al timpului îîi spuse caă dormise circa douaă ore. Era dureros de excitat, şi, paî naă caî nd reuşi saă o trezeascaă printr-o serie de maî ngaî ieri, la fel ajunse şi ea. De data aceasta se forţaă saă foloseascaă protecţie, deşi, pentru prima dataă , detestaă cu adevaă rat bariera subţire ce îîi îîmpiedica saă se bucure de o intimitate deplinaă . Caroline gemu uşor caî nd o penetraă , carnea ei moale fiindcaă îîncaă prea sensibilaă dupaă pierderea virginitaă ţii, dar, din nou, nu îîi permise saă fie blaî nd, chiar dacaă el şi-ar fi dorit asta. Aveau saă aibaă timp şi pentru blaî ndeţe mai taî rziu; deocamdataă nu exista decaî t valul copleşitor al dorinţei ce se cerea descaă tuşataă . Se zvaî rcoliraă şi se îînaă lţaraă îîmpreunaă îîn îîntuneric, singurul zgomot fiind cel al respiraţiei lor aspre şi gaî faî ite şi scaî rţaî itul patului de sub ei. Adormiraă din nou. Joe se trezi de îîncaă trei ori îîn timpul nopţii şi o posedaă . Se îîntrebaă caî nd avea saă se mai atenueze nevoia urgentaă de ea.

Trecuse de opt a doua zi caî nd deschise ochii şi vaă zu soarele luminos de dimineaţaă îîncercaî nd saă straă pungaă curajos draperiile grele. Camera era cufundataă îîn semiîîntuneric, aerul condiţionat zumzaă ia discret, aerul era raă coros şi plaă cut. Corpul îîl durea dupaă activitaă ţile nestaă paî nite din timpul nopţii. Caroline era ghemuitaă pe o parte, cu spatele spre el, şi, preţ de o clipaă , îîi admiraă linia delicataă a coloanei vertebrale. Cum era posibil ca un trup ataî t de moale, cu o constituţie aşa delicataă , saă fi rezistat solicitaă rilor la care îîl supusese el? Patul era un dezastru. Aşternuturile erau raă sucite, caă zute îîn cea mai mare parte pe podea. La un moment dat îîn timpul nopţii, Caroline îîşi traă sese un colţ al cuverturii peste saî ni. Chiar şi cearşaful elastic de dedesubt alunecase de la locul lui. O pernaă era îîndesataă sub taă blia patului. IÎşi amintea clar caă fuseseraă trei perne, dar habar nu avea unde se aflau celelalte douaă . IÎşi amintea clar şi caă aşezase una dintre ele sub şoldurile ei îîn cursul uneia dintre acuplaă rile lor lacome. Caă scaă , îîntrebaî ndu-se dacaă nu cumva Caroline avea saă -şi doreascaă saă facaă patul îînainte saă -l vadaă cameristele hotelului. El nu prea vedea rostul îîn a face patul îîn general. IÎi era foarte foame, şi o scuturaă cu blaî ndeţe pentru a o trezi. — Ce doreşti la micul dejun, scumpo? Am saă comand ceva la room-service, apoi putem face o baie caî t aşteptaă m. Caroline deschise un ochi. — Cafea, murmuraă ea. — Şi altceva? Caroline oftaă . — Maî ncare. Apoi îînchise ochiul. Joe chicoti. — IÎmi poţi da nişte indicaţii mai precise? Caroline reflectaă puţin.

— Nimic verde, murmuraă îîn final, cu faţa îîngropataă îîn saltea. Nu pot maî nca verdeţuri la micul dejun. Uluit de idee, Joe se îînfioraă dezgustat. Acum, caă se gaî ndea mai bine, nici el nu putea maî nca nimic verde dimineaţa. Comandaă gofre cu nuci pecan şi bacon pentru amaî ndoi, plus cafea şi suc de portocale. Vocea impersonalaă de la celaă lalt capaă t al liniei îîl informaă caă avea saă dureze îîntre patruzeci şi cinci de minute şi o oraă paî naă saă le fie adusaă comanda, ceea ce îîi convenea. O scuturaă din nou pe Caroline pentru a o trezi. — Vrei saă faci duş sau baie îîn cadaă ? — IÎn cadaă . Nu poţi saă stai jos la duş. Se duse la baie şi deschise robinetele caă zii de dimensiunile unui spaţiu de joacaă pentru copii. IÎn pofida maă rimii, nivelul apei crescu rapid. Se îîntoarse îîn dormitor şi o ridicaă pe Caroline îîn braţe. Braţele ei se îîncolaă ciraă îîncrezaă toare îîn jurul gaî tului lui. — Te doare foarte tare? o îîntrebaă el îîngrijorat. — Nu prea tare, dacaă asta vrei saă ştii. IÎşi frecaă obrazul de umaă rul lui. Ataî ta caă nu pot umbla. Joe intraă îîn cadaă ţinaî nd-o îîn continuare îîn braţe şi se aşezaă atent îîn apa caldaă , apoi se sprijini de spatele caă zii cu ea îîntre picioare, cu spatele lipit de pieptul lui. Caroline oftaă de plaă cere caî nd apa îîncepu saă atenueze durerea din picioarele ei şi disconfortul dintre ele. S-ar fi aşteptat saă se ruşineze de intimitatea pe care şi-o permiseseraă îîn noaptea aceea şi saă se jeneze de nuditatea ei, dar nu simţea nimic din toate acestea, ci doar o mulţumire adaî ncaă paî naă îîn maă duva oaselor, un sentiment de bine şi de îîntregire despre care nici nu ştiuse paî naă atunci caă ar putea exista. El era baă rbatul ei, ea era femeia lui; cum ar fi putut saă se jeneze îîn prezenţa lui? Joe o îîmbaă ie, îînspumaî ndu-şi maî inile cu un saă pun parfumat şi laă saî ndu-le saă alunece blaî nd peste paă rţile

delicate ale corpului ei, care, cumva, paă reau saă aibaă nevoie de mai multaă atenţie decaî t alte paă rţi. Paî naă saă termine, Caroline se îîncinsese, şi la fel şi el, dacaă era saă judece dupaă taă ria baă rbaă ţiei lui. IÎi îîntoarse şi ea raă sfaă ţul şi îîl îîmbaă ie, dar faptul caă maî ncarea comandataă avea saă le fie adusaă îîn scurt timp îîl îîmpiedicaă saă acţioneze pentru a-şi alunga tensiunea excitaă rii. Gaă siraă douaă halate groase cu glugaă ataî rnate pe uşa baă ii şi le îîmbraă caraă cu doar douaă minute îînainte saă audaă baă taia scurtaă îîn uşaă ce anunţa sosirea micului dejun. Joe semnaă nota de comandaă , îîn vreme ce caă ruciorul fu imobilizat şi capacele ridicate de pe platouri. Aroma delicioasaă a cafelei o faă cu pe Caroline saă aparaă din dormitor. Privirea lui Joe deveni brusc mai arzaă toare caî nd dorinţa se trezi din nou îîn el. Chiar şi nemachiataă , cu paă rul ciufulit şi corpul îînfaă şurat îîntr-un halat de baie gros, era mai ispititoare decaî t oricare altaă femeie pe care o avusese sau numai o vaă zuse. Chiar dacaă baă rbaţii care lucrau cu ea o numeau Regina Frumuseţii datoritaă atenţiei cu care se ocupa de aspectul ei, puterea ei de atracţie nu se baza pe artificii. Caroline atacaă maî ncarea cu un apetit nestaă vilit, iar Joe constataă caă paî naă şi felul îîn care maî nca îîl staî rnea. Caî nd terminaă , se laă saă pe spate cu un oftat de mulţumire şi îîi oferi un zaî mbet leneş ce îîi faă cu saî ngele saă clocoteascaă . — Ce o saă facem azi? Joe ridicaă o spraî nceanaă neagraă . Ochii lui albaştri paă reau duri şi luminoşi ca diamantele, şi Caroline vaă zu flaă caă ri îîn profunzimea lor. — Nu am de gaî nd saă ies din apartament tot weekendul, spuse el calm. Doar dacaă nu cumva ni se terminaă prezervativele. Caroline se ridicaă îîncet. — Poate au la room-service, spuse ea cu vocea brusc tensionataă de dorinţaă , apoi se strecuraă îîn braţele lui.

Capitolul 8 IÎn acel weekend, se afundaraă îîn senzualitate. Cele douaă camere ale impersonalului apartament de hotel deveniraă foarte personale, absorbind aura şi amintirile partidelor lor de amor. Nu ieşiraă din apartament deloc, apelaî nd la roomservice pentru maî ncare, faă raă a se îîmbraă ca vreodataă cu ceva îîn afaraă de cele douaă halate de baie. Ca amant, Joe era cel puţin la fel de pasional ca ea. Caroline nu faă cea niciodataă nimic cu jumaă taă ţi de maă suraă ; îîşi paă zise cu ferocitate virginitatea, iar acum se oferea cu la fel de multaă ferocitate. Joe nu îîşi permisese niciodataă paî naă atunci saă dea fraî u liber poftelor lui, dar alaă turi de Caroline putea saă o facaă . Se hraă nea lacom din ea, şi totuşi nu se simţea niciodataă saă tul. Foamea reapaă rea violent din nou şi din nou, şi din nou. Nu avea nicio inhibiţie. Era aspru şi puternic, ducaî nd-o şi pe ea cu el, îînvaă ţaî nd-o mai multe variaţii, tehnici şi poziţii decaî t şi-ar fi putut imagina vreodataă . Uneori el staă tea deasupra, alteori ea; uneori el ajungea îîn spatele ei. Uneori îîşi folosea gura şi o îînvaă ţa şi pe ea cum saă şi-o foloseascaă pentru a-i oferi plaă cere. Faă cu dragoste cu ea îîn cadaă , pe canapea, pe podea, oriunde se îîntaî mpla saă -i surprindaă dorinţa. Joe avea un pager la curea, dar acesta raă mase taă cut, iar lumea din afaraă nu îîi deranjaă cu nimic. Caroline nu se simţise niciodataă ataî t de complet şi de copleşitor de legataă de o altaă fiinţaă umanaă , îîntr-ataî t îîncaî t saă excludaă orice altceva. Nu se gaî ndi deloc la muncaă , nu se agitaă saă gaă seascaă o carte de citit. Se mulţumi pur şi simplu saă traă iascaă experienţa. Paî naă duminicaă dimineaţa laă comia lor iniţialaă fusese satisfaă cutaă , iar partidele lor de amor deveniraă mai calme, aducaî nd cu ele raă bdarea de a zaă bovi ataî t asupra excitaă rii, caî t

şi asupra plaă cerii. O oraă de jocuri senzuale îîi satisfaă cuse pentru moment, aşa caă Joe comandaă un mic dejun îîntaî rziat, apoi se relaxaraă îîn salon cu picioarele îîn sus, uitaî ndu-se la televizor şi punaî ndu-se la curent cu ştirile. Caroline se ghemui laî ngaă el, cu o privire ce-i traă da îîncaî ntarea. Joe ridicaă o şuviţaă din paă rul ei şi o laă saă apoi saă cadaă , soarele surprinzaî ndu-i auriul şi faă caî ndu-l saă straă luceascaă . — Unde sunt paă rinţii taă i? îîntrebaă el absent, acordaî nd mai multaă atenţie jocului de lumini decaî t propriei lui îîntrebaă ri. — De obicei sau exact îîn acest moment? îîntrebaă ea, pe o voce la fel de leneşaă ca a lui. — Ambele. — De obicei sunt îîn Carolina de Nord, unde predau. IÎn momentul de faţaă , sunt îîn Grecia, unde fac un tur cultural programat saă dureze toataă vara. Ar trebui saă se îîntoarcaă acasaă la mijlocul lui septembrie. — Ai fost singuraă îîn copilaă rie? — N-am observat. Voiam saă învăţ, îîi explicaă ea. Nu reuşeam saă ţin pasul cu propria mea sete de cunoaştere. Nu am fost un copil uşor de crescut, nu cred. Dacaă nu i-aş fi avut pe ei ca paă rinţi, probabil aş fi fost un dezastru de proporţii, dar ei m-au ajutat saă fac faţaă frustraă rilor mele şi nu au îîncercat saă limiteze ceea ce îînvaă ţam. — Probabil ai fost o adevaă rataă teroare, spuse el sec. — Probabil. Se simţea îîmpaă cataă cu acest gaî nd. Dar tu? Joe nu îîi raă spunse imediat, şi un mic fior de nelinişte tulburaă fericirea ei imensaă . Vorbea relaxat despre experienţele lui ca pilot, despre munca lui, dar îîşi paă stra viaţa privataă foarte privataă . Laă sase puţin garda jos caî nd îîi spusese caă era metis şi caă avea trei fraţi şi o soraă , dar nu prea ştia altceva despre el. Nu îîi povestise nicio îîntaî mplare din copilaă ria lui, pentru a permite conversaţiei saă devinaă foarte personalaă pentru el. Desigur, îîşi aminti singuraă , nu îîl cunoştea decaî t de puţin timp – de fapt, de mai puţin de o

saă ptaă maî naă . Viteza şi intensitatea relaţiei lor o ameţiseraă , faă caî nd ca timpul scurs saă paraă exagerat de lung. — Nu, eu nu am fost o adevaă rataă teroare, spuse el îîn final. Caroline simţi raă ceala din raă spunsul lui. — Dar sora şi fraţii taă i? Fiind ataî t de aproape de el, simţi relaxarea subtilaă a muşchilor lui. — Doar sora mea. Şi nu e vorba caă ar fi distructivaă sau cu un temperament dificil, ci doar foarte hotaă raî taă saă îîşi impunaă voinţa. E ca o micaă locomotivaă cu aburi. Dragostea lui profundaă faţaă de familie îîi raă sunaă clar îîn voce. Caroline se cuibaă ri mai aproape de el, speraî nd caă avea saă continue saă -i povesteascaă . — Caî ţi ani au fraţii şi sora ta? Cum îîi cheamaă ? — Michael are optsprezece ani. Tocmai a terminat liceul şi va îîncepe facultatea luna viitoare. E interesat de creşterea vitelor şi probabil îîşi va îînfiinţa propria fermaă dupaă ce va termina facultatea. Joshua are şaisprezece ani şi e cel mai prietenos dintre toţi, dar e îînnebunit dupaă avioane, exact aşa cum eram şi eu la vaî rsta lui. Naiba saă -l ia, vrea saă fie pilot îîn marina americanaă ! Zaî ne are treisprezece ani şi e… intens. Taă cut şi periculos, cam ca tata. Mai e şi Maris. Are unsprezece ani, dar se poartaă uneori de parcaă ar avea o sutaă . Micuţaă pentru vaî rsta ei şi ataî t de delicataă , îîncaî t ai impresia caă o simplaă brizaă ar lua-o pe sus, îînsaă cu o voinţaă de fier. Toţi ne pricepem la cai, dar tata are un talent de-a dreptul magic cu ei, şi la fel şi Maris. — Şi cum e mama ta vitregaă ? Orice, numai saă -l facaă saă vorbeascaă îîn continuare. Joe raî se îîncetişor. — E chiar mai micuţaă decaî t tine. Caroline se ridicaă iute. — Eu nu sunt micuţaă , spuse ea, îîmpingaî ndu-şi arţaă goasaă baă rbia îîn faţaă .

— Dar nu eşti tocmai îînaltaă . Şi nici de îînaă lţime medie, aş zice. Am aproape treizeci de centimetri mai mult decaî t tine. O trase din nou laî ngaă el, sprijinindu-i capul îîn scobitura umaă rului lui. Vrei sau nu saă -ţi povestesc despre Mary? — Daă -i baă taie, bombaă ni ea, iar Joe o saă rutaă pe frunte. — Mary e caldaă şi iubitoare, şi are inima deschisaă , iar caî nd se hotaă raă şte saă facaă ceva, nimic nu o poate opri. E profesoaraă . Nu aş fi reuşit saă intru la academie dacaă nu m-ar fi ajutat ea saă îînvaă ţ. — Deci nu te-a deranjat chiar deloc caî nd s-a caă saă torit cu tataă l taă u? — Saă maă deranjeze? raî se din nou. Am faă cut tot ce mi-a stat îîn putinţaă ca saă -i vaă d îîmpreunaă . Nu caă ar fi fost foarte greu. Tata era ca un armaă sar îînchis îîn ocol. Era hotaă raî t saă o aibaă , indiferent caî te garduri ar fi trebuit saă daă raî me sau saă saraă . Relaxarea şi simţul practic cu care aducea îîn discuţie sexualitatea tataă lui saă u o faă curaă saă zaî mbeascaă . IÎn ceea ce-o privea, nu şi-i putea imagina pe propriii paă rinţi drept fiinţe de o sexualitate pasionalaă , probabil fiindcaă nu erau. Existenţa ei era dovada faptului caă faă ceau totuşi sex, dar amaî ndoi erau liniştiţi şi preocupaţi mai mult de chestiuni intelectuale decaî t de altele de naturaă fizicaă . Viaţa lor amoroasaă era probabil caldaă şi plinaă de afecţiune, mai degrabaă decaî t relaţia de amor primitiv, saă lbatic şi intens îîn care o antrenase Joe pe ea. — Dar tataă l taă u? El cum e? — Dur. Periculos. Şi cel mai bun tataă din lume. Chiar şi caî nd eram copil am ştiut dintotdeauna caă ar fi fost gata saă lupte paî naă la moarte pentru mine. Era o manieraă bizaraă de a descrie un paă rinte, dar, caî nd îîl privea pe Joe, îîi venea uşor saă creadaă caă tataă l lui era periculos. Probabil caă semaă nau ataî t de mult îîncaî t unul paă rea imaginea reflectataă îîn oglindaă a celuilalt. — Ajunge cu mine, spuse el brusc, deşi prea puţin din

conversaţie îîi permisese saă afle ceva despre el. IÎI simţi din nou prudent, îînchizaî nd uşa de oţel îîn spatele caă reia îîşi ascundea gaî ndurile intime. O ridicaă şi o aşezaă caă lare îîn poala lui, apoi îîi desfaă cu halatul, îînchizaî ndu-şi maî inile peste saî nii ei. Vreau saă aflu despre tine. Caroline se cutremuraă şi coborîî privirea spre saî nii ei, spre maî inile lui bronzate ce acopereau moviliţele moi şi deschise la culoare. — Asta nu mai e un teritoriu virgin pentru tine. — Aşa e. Albastrul ochilor lui deveni mai îîntunecat, mai intens. IÎşi laă saă o maî naă saă alunece maî ngaî ietor pe abdomenul ei, iar de acolo îîntre picioarele ei, tatonaî nd discret. Nici aă sta nu mai este, dar este chiar mai palpitant acum. IÎnainte nu puteam decaî t saă mi te imaginez, dar acum ştiu caî t eşti de straî mtaă şi de fierbinte şi cum îîncepi saă te uzi imediat ce te ating. Desenaă cercuri îîn jurul deschizaă turii ei delicate cu buricul aspru al unui deget, fiind extrem de atent. Caroline se îînfioraă , inundataă de o plaă cere fierbinte şi taă ioasaă ce îîi contractaă muşchii şi îîi oferi umezeala pe care o caă uta el, corpul ei îîncepaî nd imediat saă se pregaă teascaă saă -l primeascaă . Joe îîşi îîmpinse puţin degetul îîn ea, iar corpul ei se îîncinse, respiraţia îîi deveni gaî faî itaă şi fu cuprinsaă de un tremur uşor. Joe desfaă cu şi halatul lui. Era pregaă tit ca un armaă sar, naă rile lui subţiri laă rgindu-se uşor caî nd îîi simţi mirosul feminin. Cu o palmaă pe fundul ei, o trase îîn faţaă , o poziţionaă , apoi coborîî maî na pentru a-şi ţine baă rbaă ţia nemişcataă îîn vreme ce Caroline se laă saă peste el cu un uşor strigaă t saă lbatic. IÎI cuprinse îîn teaca ei, iar el îîşi mişcaă maî na, folosind-o pentru a o aduce mai aproape. — Acum ştiu caî t eşti de moale, îîi şopti el, şi cum te îînfiori îîn jurul meu, şi cum îîncearcaă toţi acei mici muşchi ai taă i saă maă prindaă straî ns şi saă maă stoarcaă atunci caî nd… La naiba! Exclamaţia lui raă sunaă gutural şi aspru. Caroline aproape caă nu o auzi. IÎncepu saă se mişte deasupra lui, dorindu-l cu

laă comie, aşteptaî nd disperataă descaă rcarea ce paî ndea deja îîn adaî ncul ei. Maî inile lui se îînfipseraă îîn şoldurile ei aproape ca şi cum ar fi vrut saă -i opreascaă mişcaă rile, iar Caroline scaî nci, dar apoi, îînjuraî nd din nou îîn barbaă , o prinse de fese şi îîncepu s-o mişte îîntr-un ritm rapid şi plin de forţaă pe lungimea penetrantaă a baă rbaă ţiei lui. Nu mai era vorba de un act relaxat; era rapid, nemilos şi primitiv. Caroline se agaă ţaă de umerii lui pentru a-şi ţine echilibrul caî nd fu cuprinsaă de spasme şi, doar o fracţiune de secundaă mai taî rziu, Joe i se alaă turaă , arcuindu-şi capul pe spate, cu venele şi tendoanele umflaî ndu-se ca nişte funii pe gaî tul musculos. Perioada de refacere duraă mai mult decaî t actul îîn sine. Caroline se laă saă saă cadaă îîn faţaă , zaă caî nd îîntr-o taă cere extenuataă pe pieptul lui. Cu degete blaî nde, Joe îîi netezi paă rul, îîndepaă rtaî ndu-i-l de pe faţaă , apoi o straî nse îîn braţe. — Nu am avut prea bine grijaă de tine, spuse el îîncet. E deja a doua oaraă . Caroline nu vedea cum ar fi putut saă aibaă mai bine grijaă de ea. — Ce anume? murmuraă ea. — Ea doua oaraă caî nd nu am folosit protecţie. — Dar eu ţi-am cerut-o. IÎnchise ochii, savuraî nd ataî t amintirea, caî t şi senzaţia din acel moment, de a-l ţine ataî t de intim îîn ea. Voiam saă ştiu totul, saă simt totul legat de tine. — Prima dataă , da. Chiar şi atunci, ar fi trebuit saă maă ducaă mintea saă nu o fac. Şi nu am nicio scuzaă pentru faptul caă s-a îîntaî mplat acum. Auzindu-i tonul aspru, Caroline se ridicaă îîn capul oaselor şi îîl privi direct îîn ochi. — Nu sunt nici copil, nici idioataă , Joe. Cunosc riscurile şi consecinţele, iar responsabilitatea îîmi aparţine pe jumaă tate. Aş fi putut saă refuz, dar nu am faă cut-o. Riscul nu e chiar ataî t de mare. Unul dintre avantajele de a avea o minte iscoditoare

e faptul caă sunt curioasaă îîn legaă turaă cu aproape orice, aşa caă am citit şi despre asta. Ştiu totul despre ritm şi alegerea momentului, şi suntem destul de îîn siguranţaă . Suficient caî t saă nu-mi fac griji şi saă stau cu ochii pe calendar. — Nu existaă nicio garanţie îîn privinţa asta. Chiar şi îîn intervalul potrivit, şansele abia dacaă sunt mai bune de cincizeci la sutaă , şi, ţi-am spus, nu-mi plac jocurile de noroc. — Te-ar deranja chiar ataî t de tare? îîntrebaă ea cu multaă seriozitate. — Pe tine nu? Caroline claă tinaă din cap. — Nu, raă spunse ea, pe o voce calmaă şi hotaă raî taă . Joe îîi aruncaă o privire paă trunzaă toare. Caroline aşteptaă s-o îîntrebe de ce, îînsaă el nu o faă cu. IÎn schimb, spuse: — Vreau saă ştiu dacaă îîţi îîntaî rzie urmaă toarea menstruaţie, chiar şi cu o singuraă zi. Tonul lui de comandaă era ataî t de evident, îîncaî t Caroline îîi raă spunse cu un salut militaă resc rapid şi replicaă : — Da, domnule! Uneori, îîşi juca foarte bine rolul de colonel. Joe raî se şi o plesni uşor peste fund caî nd se retrase din braţele lui. Caroline se ridicaă şi îîşi legaă halatul îîn jurul ei. — Caî nd trebuie saă plecaă m? — Am aranjat saă staă m paî naă taî rziu. Paî naă la şase disearaă . Deci timpul raă mas pentru a-l petrece izolaţi îîn mica lor lume privataă putea fi acum socotit îîntr-un numaă r de ore descrescaă tor. Era uluitor caî t de repede se obişnuise cu rutina de la hotel, cu faptul de a-l avea doar pentru ea, cu plaă cerile îîmbaă taă toare ale trupului. Probabil aceastaă izolare ar fi devenit mai puţin palpitantaă dacaă s-ar fi îîntins pe o saă ptaă maî naă îîntreagaă , dar şi-ar fi dorit saă aibaă parte de acea saă ptaă maî naă . Dar asta nu era posibil. A doua zi aveau saă se îîntoarcaă amaî ndoi la muncaă , ea la sol, iar el îîn aer. A doua zi urma saă fie nevoitaă saă îîndure din nou teama, fiindcaă baă rbatul

pe care îîl iubea faă cea ceva periculos, iar ea nu avea cum saă -l îîmpiedice. Ar fi fost necuviincios chiar şi saă îîncerce. Joe era un vultur; doar moartea sau baă traî neţea aveau saă punaă capaă t zborurilor lui. Ar fi îîndurat bucuroasaă ani îîntregi de teroare îîn taă cere, dacaă i s-ar fi acordat. Deocamdataă , nu voia saă iroseascaă niciun minut din timpul raă mas paî naă aveau saă fie nevoiţi saă îînfrunte din nou lumea adevaă rataă . Nu ştia ce îînsemnase acest weekend pentru el, poate doar o taă vaă lealaă intensaă şi prelungaă , suficientaă pentru plaă cerea pe care i-o oferise, dar pentru ea acest baă rbat şi acest weekend constituiseraă catalizatorul care dezlaă nţuise pasiunea din fiinţa ei. Se simţea… schimbataă pe dinaă untru, oarecum mai liberaă , mai mulţumitaă . Era ca şi cum ar fi privit viaţa printrun voal cenuşiu, iar acum acesta fusese sfaî şiat, laă saî nd-o saă vadaă culorile autentice, vibrante. Nu se mai simţea laă sataă deoparte şi izolataă , ci parte a îîntregului. Nu mai era singuraă , aşa cum fusese, îîn esenţaă , toataă viaţa, îîncaă din prima clipaă îîn care îîşi daă duse seama caă mintea ei o faă cea diferitaă . Caî nd se abandonase îîn braţele lui, caî ştigase mai mult decaî t pierduse, caă ci avea acum o parte din Joe pe care nu o s-o piardaă niciodataă . El îîi oferise amintiri, experienţaă … extaz. Sub îîndrumarea lui, îînflorise pe dinaă untru, descoperise profunzimile bogate ale propriei ei faă pturi. Pe neaşteptate, îîn pofida gaî ndirii ei raţionale şi chiar conştientizaî nd dificultaă ţile pe care le-ar fi presupus aşa ceva, speraă caă momentul fusese ales greşit pentru ea şi caă avea saă -i poarte îîn paî ntece copilul. — Ce-i? îîntrebaă el, arcuindu-şi spraî ncenele negre, iar Caroline îîşi daă du seama caă staă tuse îîn faţa lui, studiindu-l concentrataă , pentru doar Dumnezeu ştia caî t timp. Un zaî mbet leneş îîi îînflori pe chip, luminaî nd-o ca o dimineaţaă îînsoritaă . — Maă gaî ndeam doar, spuse ea pe un ton serios, caă mult

mai multe femei s-ar îînrola îîn armataă dacaă ai poza pentru posterele de recrutare faă raă a purta nimic. Joe paă ru surprins pentru o clipaă , apoi izbucni îîn hohote de raî s şi se ridicaă . Straî nse pumnul pe halatul ei şi o trase spre el. — Vrei saă spui caă ai fi dispusaă saă maă îîmpaă rţi cu femeile din America? — Nu caî t traă iesc. — Nici maă car dacaă ţara ar avea nevoie de serviciile mele? Unde ţi-e patriotismul? Caroline baă gaă maî na îîn halatul lui descheiat şi îîl prinse ferm îîn palmaă . — Ce ştiu sigur, replicaă ea pe un ton dulce, e caă nu se aflaă aici. Joe îîncepu saă -i umple palma, reacţionaî nd la atingerea ei, deşi faă cuseraă dragoste cu puţin timp îîn urmaă . — IÎţi las douaă zile saă îîncetezi, apoi chem poliţia. — Nu avem douaă zile la dispoziţie, remarcaă ea. Se uitaă la ceas. Nu avem decaî t vreo opt ore. — Atunci al naibii saă fiu dacaă am de gaî nd saă irosesc un singur minut, raă spunse el, ridicaî nd-o rapid îîn braţe. Prefera patul pentru partidele mai lungi. Caî nd o duse îîn cealaltaă cameraă , Caroline se agaă ţaă straî ns de el, dorindu-şi ca timpul saă se opreascaă . Nu se opri, desigur. Nu se putea opri, oricaî t şi-ar fi dorit acest lucru. I se paă ru ciudat saă paă raă seascaă acel cuib intim, dar paî naă la şase jumaă tate erau deja pe drumul de îîntoarcere la bazaă . Caroline raă mase taă cutaă , îîncercaî nd saă se pregaă teascaă sufleteşte pentru sfaî rşitul abrupt al intimitaă ţii de care se bucuraseraă îîn ultimele douaă zile. Avea saă doarmaă singuraă îîn noaptea aceea şi îîn fiecare noapte, paî naă venea din nou weekendul. Poate chiar şi atunci. Joe nu spusese nimic despre acea noapte, cu ataî t mai puţin despre weekendul urmaă tor.

Caroline îîi aruncaă o privire. Era o diferenţaă subtilaă , dar, cu caî t se apropiau mai mult de bazaă , cu ataî t devenea îîn mai micaă maă suraă amantul ei şi îîn mai mare maă suraă colonelul Mackenzie. Gaî ndurile lui se îîndreptau deja spre Night Wing, spre acele avioane elegante, mortale, superbe, şi spre modul îîn care reacţionau îîn maî inile lui abile. Poate caă schimbarea pe care o detecta îîn el era dataă de faptul caă devenea amantul lor, nu al ei. Acele avioane zburau pentru el; îîl duceau mai sus şi mai rapid decaî t ar fi putut ea vreodataă . Spera doar caă aveau şi saă -l protejeze la fel de aprig şi saă i-l aducaă îînapoi. Cu mult îînainte saă fie pregaă titaă , se trezi îîn faţa propriei uşi. Joe raă mase îîn faţa ei, cu ochii lui limpezi şi faă raă fund studiind lent fiecare detaliu al aspectului ei. — N-am saă te saă rut de noapte bunaă , spuse el. N-aş mai putea saă maă opresc. Sunt prea obişnuit saă te am. — Atunci… noapte bunaă . Daă du saă -i îîntindaă maî na, apoi şi-o retrase rapid. Nu putea nici maă car saă -i straî ngaă maî na. Era prea mult dupaă intimitatea concentrataă din acel weekend, era o ispitaă prea puternicaă , un memento prea dur al faptului caă , îîn noaptea aceea, aveau saă doarmaă singuri. — Noapte bunaă . Se raă suci brusc pe caă lcaî ie şi porni cu paşi mari spre camioneta lui. Caroline descuie rapid uşa şi intraă , pentru a evita saă -l vadaă plecaî nd. Locuinţa ei minusculaă , oricaî t ar fi fost de luxoasaă îîn comparaţie cu majoritatea celorlalte locuinţe temporare de la bazaă , i se paă ru dezolantaă şi sufocantaă . Se graă bi saă porneascaă aerul condiţionat, dar nimic nu putea atenua senzaţia de gol din sufletul ei. Nimic, desigur, cu excepţia lui Joe. Dormi prost îîn noaptea aceea. Se tot îîntinse dupaă el, caă utaî ndu-i caă ldura, caă utaî nd corpul masiv, masculin şi tare alaă turi de care dormise îîn ultimele douaă nopţi, fie îîntinsaă peste el, fie îîncolaă citaă laî ngaă el. Propriul ei corp, lipsit brusc

de raă sfaă ţul senzual cu care se obişnuise, era chinuit de o frustrare dureroasaă . Se trezi cu mult îînaintea zorilor, şi îîn cele din urmaă renunţaă saă mai îîncerce saă doarmaă . Munca fusese dintotdeauna un remediu universal pentru ea, aşa caă poate avea saă se dovedeascaă la fel şi acum. IÎn fond, fusese angajataă la acest proiect pentru a munci, nu pentru a taî nji dupaă şeful de proiect. Şi o ajutaă , îîntr-adevaă r. Reuşi saă se cufunde destul de satisfaă caă tor îîn pregaă tirile pentru testele din ziua respectivaă . Joe nu trecu pe la biroul ei, fapt pentru care se simţi, îîn mod bizar, recunoscaă toare. De-abia acum îîncepea saă revinaă cu picioarele pe paă maî nt; dacaă ar fi saă rutat-o din nou, ar fi fost pierdutaă . Şi probabil ar fi fost şi îîntinsaă peste una dintre mesele de birou, cu picioarele îîncolaă cite îîn jurul taliei lui. Dupaă cum îîi staă tea îîn fire, Joe detectase ispita şi i se îîmpotrivise. Ea nu era convinsaă caă ar fi reuşit. Aşa cum se îîntaî mpla de obicei, Cal fu cel de-al doilea care sosi la birou. — Unde ai fost weekendul aă sta? îîntrebaă el relaxat. Am îîncercat saă te sun de caî teva ori saă vaă d dacaă nu vrei saă mergem la un film. — IÎn Vegas, raă spunse ea. Am stat peste weekend. — IÎmi pare raă u caă nu m-am gaî ndit şi eu la asta. E un oraş distractiv, nu-i aşa? Ai umblat prin cazinouri? — Nu prea maă pasioneazaă jocurile de noroc. Minigolful e mai pe placul meu. Cal raî se şi îîşi luaă o canaă de cafea. — Ar fi bine saă ai grijaă dacaă duci o viaţaă ataî t de activaă şi riscantaă , o sfaă tui el. Prea multaă stimulare te poate îîmbaă traî ni. Dacaă aşa ar fi stat lucrurile, ar fi trebuit saă îîmbaă traî neascaă maă car cu vreo sutaă de ani îîn weekendul acela, îîn schimb, se simţea mai vie ca niciodataă . Joe nu se afla îîn camera de comandaă caî nd sosiraă membrii

echipei laser; piloţii erau deja îîn avioane, cu motoarele urlaî nd. Distribuţia era aceeaşi precum cea de vineri: Joe şi Bowie Wade îîn prototipurile Night Wing, Daffy Deale şi Mad Cat Myrick îîn avioanele F-22. Toate echipele implicate îîn proiect se straî nseraă îîn jurul monitoarelor pentru a putea urmaă ri datele afişate de senzori îîn timpul zborurilor. Avioanele decolaraă . Totul decurse bine la îînceput, laserele fixaî ndu-se pe avioanele teleghidate, exact aşa cum trebuia. Caroline laă saă saă -i scape un oftat prelung de uşurare. Nu era! ataî t de naivaă caî t saă creadaă caă nu aveau saă mai aparaă probleme, dar cel puţin acea dificultate paă rea saă fi fost rezolvataă . Refaă curaă testele de mai multe ori, la viteze şi game diferite. Yates zaî mbea. Caî nd avioanele porniraă îînapoi spre bazaă , Mad Cat zburaă îîn formaţie cu Joe, iar Daffy veni din urma lui Bowie Wade, pentru a-i asigura verificarea vizualaă îîn timpul zborurilor. Caroline urmaă rea relaxataă monitoarele, caî nd, pe neaşteptate, se aprinse semnalul de fixare pe ţintaă al avionului lui Bowie. — A acţionat butonul? îîntrebaă ea cu voce tare. Yates şi Adrian se îîntoarseraă spre monitor, cu spraî ncenele îîmpreunate îîntr-o expresie de nedumerire. Cal ridicaă privirea de la calculatorul lui. Aproape simultan, calculatorul îîncepu saă afişeze alarma de deschidere a focului, şi se dezlaă nţui iadul ataî t îîn staţiile radio, caî t şi îîn camera de comandaă . — Sunt lovit, sunt lovit! ţipaă Daffy, iar Bowie raă cni şi el: — Nenorocitul de sistem s-a declanşat singur! Ce dracu’ sa îîntaî mplat? — Caî t e de grav? Era vocea lui Joe, profundaă şi calmaă , autoritatea din ea fiind mai puternicaă decaî t orice altceva. — Am pierdut controlul, sistemele hidraulice au fost faă cute praf. Nu-l pot ţine.

Vocea lui Daffy era tensionataă . — Catapulteazaă -te! ţipaă Bowie. Lasaă taî mpeniile, Daffy! Nai cum saă reuşeşti! Vocile îîncepuraă saă se suprapunaă , iar îîn camera de comandaă se staî rni un adevaă rat vacarm. Piloţii prezenţi îîmpietriseraă , aşteptaî nd cu expresii îînlemnite saă vadaă dacaă unul de-al lor avea saă scape cu viaţaă sau urma saă moaraă chiar sub ochii lor. Apoi raă sunaă din nou vocea lui Joe, tunaî nd: — Catapulteazaă -te… Catapulteazaă -te… Catapultează-te! Acum! Autoritatea inconfundabilaă a vocii lui reuşi saă ajungaă la Daffy cum nu ar fi putut nimic altceva, iar calculatoarele îînregistraraă catapultarea unui pilot. — Vaă d o paraşutaă ! Era vocea lui Mad Cat. E prea jos, e prea jos… Apoi radioul explodaă îîntr-o furtunaă de zgomote caî nd avionul F-22 se îînfipse îîn solul deşertului. Capitolul 9 Joe era turbat de furie caî nd intraă cu paşi mari îîn camera de comandaă , dar furia lui era rece, ca de gheaţaă . Ochii îîi erau ca o brumaă albastraă caî nd îîi fixaă asupra membrilor echipei laser. — Ce dracu’ s-a îîntaî mplat? laă traă el. Tunul cu laser nici maă car nu ar fi trebuit saă fie activat, cu ataî t mai puţin saă se declanşeze singur. Nimeni nu avea habar. Verificaă rile faă cute vineri dupaă amiazaă indicaseraă caă sistemele funcţionau perfect. — Deci? Acel singur cuvaî nt raă sunaă taă ios ca detunaă tura unei carabine. A fost caî t pe ce saă pierd un om din cauza asta. Un avion de optzeci de milioane de dolari e îîmpraă ştiat pe un kilometru paă trat de deşert. Existaă printre voi vreunul care saă

ştie ce naiba faceţi! Camera de comandaă se cufundaă îîntr-o taă cere mormaî ntalaă , toataă lumea aşteptaî nd un raă spuns. Orice raă spuns. Yates spuse îîncet: — Nu ştim ce s-a îîntaî mplat. Dar vom afla. — Poţi saă fii al naibii de sigur de asta. Vreau un raport despre acest incident îîn treizeci şi şase de ore, inclusiv analiza voastraă privind problema şi ce anume aţi faă cut pentru a o rezolva. Toate zborurile se anuleazaă paî naă aflu ce s-a îîntaî mplat şi maă conving caă nu se va repeta. Nu-i aruncaă nici maă car o scurtaă privire lui Caroline caî nd se îîntoarse şi ieşi, la fel de furios ca atunci caî nd intrase îîn îîncaă pere. Cineva fluieraă îîncet printre dinţi. Yates era foarte tras la faţaă . — Nu dormim paî naă nu aflaă m, spuse el simplu. Pierderea avionului era un lucru grav, dar incidentul cu Daffy şi felul îîn care scaă pase ca prin urechile acului îîntinseseraă controlul lui Joe periculos de aproape de punctul-limitaă . Daffy era oricum pierdut pentru el: ajunsese deja la o altitudine prea joasaă caî nd se catapultase, iar paraşuta nu apucase saă se deschidaă complet, astfel caă Daffy lovise solul cu prea multaă forţaă şi prea rapid. Era internat îîn spital acum, cu o contuzie şi o fracturaă la piciorul staî ng. Bowie, puternic zdruncinat, juraă caă nu se atinsese nici de butonul de fixare pe ţintaă , nici de cel de deschidere a focului, iar Joe îîl crezu. Bowie era prea bun, prea atent, dar nenorocitul de tun cu laser se activase cumva şi deschisese focul singur, iar Daffy fusese la un pas de a-şi pierde viaţa. Computerele aveau saă le arate exact ce anume se îîntaî mplase, dar Joe voia saă ştie şi de ce. Laserele nu ar fi trebuit saă fie activate îîncaă , dar cel puţin cel de pe avionul lui Bowie fusese activat. Dacaă s-ar fi folosit energia maximaă , aeronava F-22 ar fi fost distrusaă îîn aer, iar Daffy nu ar fi avut nici cea mai micaă

şansaă saă se salveze. Maî nia lui Joe era intensificataă şi de gaî ndul caă rateul avea probabil legaă turaă cu dificultaă ţile de fixare cu care se confruntaseraă îîn vinerea precedentaă . Caroline îîi spusese caă problema fusese o simplaă îîntrerupere a semnalului electric şi caă fusese remediataă , dar, îîn mod evident, defecţiunea era mult mai gravaă , şi nu numai caă nu fusese rezolvataă , dar aproape îîi omoraî se un pilot. Furia lui o includea şi pe Caroline; era parte a echipei laser, iar relaţia lor nu avea nimic de-a face cu responsabilitatea ei ca membru al echipei tehnice. Nu intenţiona saă se arate indulgent sau saă -i ofere favoruri speciale. Nu doar echipa laser avea saă lucreze paî naă taî rziu. Pierderea unui avion F-22 şi raă nirea unui pilot nu erau lucruri pe care Aviaţia SUA saă le ia îîn glumaă . Trebuia saă redacteze un raport pentru comandantul bazei şi pentru generalul Ramey de la Pentagon. Mai mult, nu-şi puteau permite acest gen de probleme cu prototipurile Night Wing, nu acum caî nd data votaă rii fondurilor de caă tre Congres era ataî t de aproape. Trebuia saă se asigure caă testele erau finalizate şi toate eventualele probleme rezolvate; unul dintre avantajele majore ale proiectului fusese faptul caă se desfaă şura conform programului şi se îîncadra îîn buget, iar îîntaî rzierile ar fi îînsemnat costuri suplimentare. Dacaă aeronavele Night Wing depaă şeau bugetul şi nu funcţionau corespunzaă tor îîn momentul votaă rii, proiectul avea saă fie îîn pericol. Obţinerea finanţaă rii depindea de caî t de bine îîşi faă cea el treaba şi demonstra ataî t fezabilitatea, caî t şi fiabilitatea aeronavelor. Conversaţia telefonicaă purtataă cu generalul Ramey pe o linie securizataă nu faă cu decaî t saă -i sporeascaă şi mai mult îîngrijorarea. — Trebuie saă afli ce s-a îîntaî mplat cu acel tun cu laser şi saă te asiguri al naibii de bine caă nu se va repeta, spuse generalul

calm, dar cei care îîl cunoşteau pe Ramey ştiau caă îîntotdeauna vorbea serios. Ziua votului e aproape, prea aproape ca saă ne permitem genul acesta de haos îîn proiect. La ce bun saă ai primul tun funcţional cu raze laser dacaă nu îîl poţi controla? Trebuie saă reuşim, Joe. Proiectul Night Wing e prea important. — Da, domnule, raă spunse Joe. Cum pilotase şi el avioanele, ştia exact caî t erau de importante. Un aviator care decola cu o aeronavaă superioaraă avea şanse mult mai bune, dacaă toate celelalte condiţii raă maî neau neschimbate, de a se îîntoarce viu. Avioanele Night Wing ar fi oferit un avantaj uriaş piloţilor americani, iar pentru Joe acest lucru ar fi îînsemnat ataî t salvarea unor vieţi, caî t şi caî ştigarea raă zboaielor. Luptase deja îîn douaă raă zboaie, deşi nu avea decaî t treizeci şi cinci de ani, iar situaţia la nivel mondial era mai nestatornicaă acum decaî t fusese atunci caî nd intrase la academie, îîn timpul Raă zboiului Rece. Mici raă zboaie locale izbucneau peste noapte şi toate aveau potenţialul de a taî rîî şi restul lumii îîn mocirlaă , îîn timp ce tehnologia se dezvolta exploziv. IÎn cel mult cinci ani, avioanele F-22 abia dacaă aveau saă mai fie la acelaşi nivel cu aeronavele de vaî naă toare ale altor ţaă ri, îîn loc de a fi net superioare. Prototipurile Night Wing le-ar fi permis saă -şi recapete acea superioritate – îîn stil mare. — Existaă vreun indiciu de sabotaj? îîntrebaă generalul. — Nu s-a declanşat niciun fel de alarmaă , dar am cerut poliţiei de securitate saă analizeze programele de muncaă pentru a vedea dacaă apare ceva suspect. — Intuiţia ce îîţi spune? Generalul Ramey avea un respect deosebit pentru instinctele lui Joe. Joe ezitaă . — Ne confruntaă m cu o situaţie catastrofalaă ce s-a produs faă raă nicio avertizare. Nu ştim îîncaă dacaă e afectat doar acel

singur tun cu laser sau dacaă e o problemaă comunaă la toate avioanele, dar, ori e o problemaă majoraă îîn sistem, ori a fost un incident provocat intenţionat de cineva. Probabilitaă ţile sunt egale, deci nu pot ignora ipoteza unui sabotaj. Voi şti mai multe dupaă ce voi obţine analiza computerizataă . — Sunaă -maă imediat ce afli ceva. — Da, domnule, aşa voi face. Joe se aşezaă din nou pe scaun cu o expresie gaî nditoare. Sabotaj. Nimaă nui nu-i plaă cea saă se gaî ndeascaă la aşa ceva, dar nu-şi putea permite saă ignore posibilitatea. Tehnologia crea constant noi tehnici de spionaj şi sabotaj. Poliţia de securitate luase maă suri extreme pentru a paă stra proiectul Night Wing secret, ceea ce explica de ce fiecare intrare de la fiecare claă dire, ataî t uşi, caî t şi ferestre, era echipataă cu senzori legaţi la un calculator central care paă stra evidenţa tuturor celor care se aflau îîn claă dire la un moment dat, îînregistraî nd ataî t ora intraă rii, caî t şi pe cea a ieşirii. Totodataă , pe timpul nopţii hangarele erau paă zite de gaă rzi şi nimeni nu se apropiase de aeronave faă raă autorizaţiile necesare, dar, dacaă problema era îîntr-adevaă r una de sabotaj, nu îînsemna decaî t caă sabotorul se bucura de respectivele autorizaţii de securitate. Dacaă avea noroc, cei din echipa laser aveau saă identifice problema şi urmau saă descopere caă fusese ceva mecanic, explicabil. Dacaă nu, voia ca verificarea de securitate saă fie deja îîn desfaă şurare. Ce rahat! Dacaă nu descopereau rapid care era problema, îîn mod cert nu avea saă o vadaă pe Caroline îîn seara aceea, iar noaptea trecutaă faă raă ea fusese un adevaă rat chin. Era uluitor caî t de repede se obişnuise corpul lui saă fie satisfaă cut frecvent şi caî t de intensaă era foamea lui sexualaă caî nd venea vorba de ea. Nu mai dorise niciodataă o femeie astfel, ca o fierbinţealaă ce nu-l slaă bea nicio clipaă şi refuza saă se lase potolitaă . Nici nu se mai bucurase vreodataă de o femeie astfel,

faă raă limite sau restricţii. Caroline era vitalaă şi vibrantaă , la fel de directaă îîn stilul ei de a face dragoste pe caî t era îîn gaî ndire şi-n personalitate. Fusese o greşealaă saă -şi lase gaî ndurile saă alunece spre ea. Pantalonii îîi deveniseraă dintr-odataă inconfortabili. „Jos, baă iete”, îîşi spuse el cu amaă raă ciune. IÎn mod cert, nu erau nici locul, nici momentul potrivite. Deşi faă curaă o mulţime de verificaă ri, nu reuşiraă saă descopere cum fusese posibil ca laserul saă se activeze accidental. Domeniul efectiv de competenţaă al lui Caroline era laserul îîn sine, nu mecanismul de acţionare, care intra îîn sarcina lui Adrian, iar el era posac din aceastaă cauzaă . Dacaă problema era aruncataă îîn caî rca lui, era posibil saă fie retras din proiect sau poate chiar concediat. IÎn stilul caracteristic, îîşi descaă rcaă frustrarea pe Caroline. — Te pomeneşti caă eşti vreo piazaă rea, bombaă ni el îîncruntat, studiind minuţios fiecare detaliu al mecanismului de declanşare a focului. Totul mergea bine, doar caî te o dificultate minoraă din caî nd îîn caî nd, paî naă saă apari tu. Lucrurile au îînceput s-o ia razna imediat ce te-ai implicat îîn proiect. — Eu nu am lucrat la acel mecanism, sublinie ea, refuzaî nd saă -i permitaă saă o îînfurie sau saă se lase taî raî taă îîntr-un schimb de acuzaţii. Nici nu era nevoie saă mai adauge nimic, caă ci Adrian interpretaă comentariul ei ca pe o acuzaţie cum caă el lucrase la acel sistem, şi, prin urmare, era, evident, vina lui. — Laă saţi ciorovaă iala, le porunci Yates. Cal, nu îîţi apare nimic pe calculator? Cal paă rea extenuat, cu ochii injectaţi de la nenumaă ratele ore îîn care staă tuse cu privirea aţintitaă îîn monitor sau descifraî nd îîn semiîîntuneric teancuri de haî rtii imprimate. Claă tinaă din cap. — Pare totul îîn regulaă pe haî rtie. Staă teau grupaţi îîn jurul modulului laser, pe fuzelajul

avionului pe care îîl pilotase Bowie. Caroline îîşi fixaă privirea asupra modulului, ignoraî nd intenţionat tot ce se vorbea îîn jurul ei şi îîncercaî nd saă laă mureascaă lucrurile. Laserul paă rea îîn stare perfectaă de funcţionare, la fel şi mecanismul de declanşare a focului. Sistemul de fixare se comporta şi el perfect, îînsaă asta ştiau deja. IÎn fond, se fixase asupra avionului lui Daffy şi îîl aruncase îîn aer. Dar ce anume îîi comandase saă se fixeze? Conform datelor îînregistrate de computer, Bowie nu atinsese butonul, ceea ce îînsemna caă ataî t mecanismul de fixare, caî t şi cel de declanşare a focului operaseraă automat, lucru care nu ar fi trebuit saă se îîntaî mple. Mai mult, nici laserul nu ar fi trebuit saă fie activat; testarea propriu-zisaă a laserelor nu fusese programataă decaî t peste zece zile. Trei lucruri o luaseraă razna simultan: laserul se activase, sistemul de fixare luase îîn vizor avionul lui Daffy, iar sistemul de declanşare a focului se acţionase automat. Niciunul dintre aceste trei lucruri nu ar fi trebuit saă se îîntaî mple, iar faptul caă se îîntaî mplaseraă toate îîn acelaşi timp nu mai era o chestiune de ghinion sau o simplaă coincidenţaă . Nu îîi plaă cea direcţia îîn care se îîndreptau gaî ndurile ei. Dacaă nu era logic ca aceste trei lucruri saă se îîntaî mple accidental, atunci, cu siguranţaă , se petrecuseraă intenţionat. Laserul nu putea fi activat de o zdruncinaă turaă accidentalaă şi cu siguranţaă nu avea niciun buton exterior pe care saă scrie „Pornit/Oprit”. Pentru a activa laserul era nevoie ca echipa laser saă foloseascaă un set precis de comenzi pe calculator. Dat fiind nivelul de securitate presupus de acest proces, ei erau singurii care aveau acces la acele comenzi. Logica inevitabilaă indica faptul caă unul dintre membrii echipei activase laserul. Caroline nu era genul care saă tragaă concluzii pripite. Metodele ei de lucru erau ordonate şi extrem de precise. IÎnainte de a-şi permite saă îînceapaă saă creadaă caă unul dintre cei trei baă rbaţi alaă turi de care lucra sabota intenţionat

laserul, trebuia saă se asigure caă nu exista nicio altaă cale prin care altcineva din afara echipei saă o fi faă cut. Totul era computerizat acum, şi, deşi existau protecţii îîncorporate îîn programe şi se luau maă suri complicate de securitate, nimic nu era imposibil. Existau o mulţime de lucruri ataî t de dificile, îîncaî t nimeni nu le faă cuse îîncaă , dar asta nu îînsemna caă erau imposibile. Era o teorie realistaă caă , dacaă cineva avea acces la comenzile de activare, persoana respectivaă putea, cel mai probabil, saă îîntre şi îîn program şi saă le foloseascaă . Şi ar fi fost floare la ureche pentru cineva bine priceput îîn domeniul computerelor saă adauge comenzi care saă devinaă prioritare faţaă de activarea manualaă de caă tre pilot a butonului de fixare, de exemplu îîn cazul îîn care un avion ajungea la o anumitaă distanţaă de el. Poate caă Bowie se urcase la manşa unei bombe cu ceas îîn ziua aceea, o bombaă care doar aşteptase circumstanţele potrivite. Daffy avusese ghinionul de a fi ales saă zboare îîn spatele lui Bowie, dar la fel de uşor ar fi putut saă fie îîn locul lui Mad Cat sau chiar Joe. Yates o privea gaî nditor de caî teva minute. Caroline raă maă sese nemişcataă , cu privirea aţintitaă asupra modulului, dar faă raă a-l vedea, cu îîntreaga ei putere de concentrare orientataă spre interior. Yates aproape caă -i putea vedea mintea ca un calculator derulaî nd o listaă de posibilitaă ţi şi taă ind inexorabil dintre ele. — Ce e? îîntrebaă el îîn final, caî nd nu mai putu suporta suspansul. Ai vreo idee? Caroline clipi surprinsaă şi, îîncet, îîşi concentraă din nou privirea asupra lui. — Cred caă ar trebui saă verificaă m programul computerizat, spuse ea îîn final. Dacaă nu e echipamentul de vinaă , atunci nu poate fi decaî t programul. Cal afişaă o expresie absolut istovitaă . — Ai idee caî t o saă ne ia saă verificaă m tot programul? îîntrebaă el, nevenindu-i saă creadaă . E o treabaă uriaşaă . E cel mai

complicat program la care am lucrat vreodataă . — Poate un Cray… murmuraă Caroline, îîndreptaî ndu-şi din nou privirea spre modul. — Saă ne facem programare la un supercomputer Cray? Yates formulaă sugestia ca o îîntrebare, dar îîncepu imediat saă analizeze aspectele de logisticaă . Al naibii de costisitor. — Nu la fel de costisitor ca renunţarea la program. — Ar putea saă dureze o veşnicie paî naă saă obţinem o programare, doar dacaă nu cumva ne poate ajuta Pentagonul saă devenim prioritari. — Da, asta e o idee grozavaă , spuse Adrian neraă bdaă tor, dar aţi uitat caă şeful cel mare ne-a dat treizeci şi şase de ore, din care au trecut deja zece. Nu cred caă îîl va satisface aceastaă opţiune. — Nu am gaă sit nimic nicaă ieri altundeva. Ai o idee mai bunaă ? raă spunse Caroline la fel de neraă bdaă toare. Adrian o privi furios, faă raă a raă spunde. Adevaă rul era caă ajunseseraă toţi îîntr-un punct mort. Caroline nu menţionaă deloc şi cealaltaă concluzie a ei, caă , dacaă soluţia la problema lor ţinea de programul computerizat, atunci mai raă maî nea saă descopere dacaă fusese o greşealaă de bazaă îîn programare sau cineva programase intenţionat eroarea, îînsaă , dacaă testau programul pe un Cray, aveau saă afle raă spunsul şi la aceastaă îîntrebare. Comparaî nd programul funcţional cu versiunea lui originalaă , supercomputerul Cray avea saă le spunaă dacaă programul funcţional fusese modificat îîn vreun fel. Dacaă nu fusese modificat, cei de la Datatech aveau saă fie nevoiţi saă conceapaă totul de la zero; dacaă fusese modificat, urmaă torul pas avea saă fie identificarea persoanei responsabile de acele schimbaă ri. — Şi atunci ce facem? îîntrebaă Cal frecaî ndu-se la ochii. Renunţaă m la caă utaă ri şi acceptaă m premisa caă vom gaă si problema îîn program sau raă maî nem treji toataă noaptea saă caă utaă m ceva chiar dacaă nu ştim exact ce anume caă utaă m?

Caroline nu îîşi putu reţine un zaî mbet ironic. — Dacaă eşti chiar ataî t de ameţit pe caî t pari dupaă cum te exprimi, nu cred caă poţi saă raă maî i treaz toataă noaptea. Cal îîi aruncaă o privire îînceţoşataă şi un zaî mbet la fel de neclar. — E trist, nu-i aşa? Caî nd eram mai taî naă r, puteam saă petrec toataă noaptea şi saă lucrez toataă ziua, apoi saă maă îîntorc din nou la petreceri. Ce vezi acum este doar o umbraă a omului de altaă dataă . — Maă bucur caă vouaă nu vi se pare o problemaă serioasaă , izbucni Adrian. — Terminaţi! porunci Yates, furia raă sunaî nd îîn vocea lui de obicei calmaă . Erau toţi obosiţi şi daă raî maţi, îîşi moderaă tonul. Maă refer şi la propriu, şi la figurat. Ne oprim îîn seara asta, îîn ciuda a ceea ce am spus mai devreme. Cred caă am eliminat tot ce putea fi, cu excepţia programului, deci acesta e, logic, pasul urmaă tor, şi nu-l putem face aici. Maă duc saă maă spaă l şi saă maă naî nc bine îîn vreme ce maă gaî ndesc la asta, apoi am de gaî nd saă discut cu şeful de proiect. Haideţi saă ne odihnim puţin! * Caă pitanul Ivan Hodge, şeful poliţiei de securitate, îîi spuse faă raă nicio altaă introducere: — Am descoperit un comportament foarte suspect, domnule. Chipul sever al lui Joe nu traă daă nicio emoţie, deşi şi-ar fi dorit saă nu fi descoperit nimic. Privirea neclintitaă a general-maiorului Tuell deveni şi mai duraă . IÎn calitate de comandant al bazei, lui îîi revenea îîn ultimaă instanţaă responsabilitatea pentru tot ce se îîntaî mpla, şi era profund interesat saă afle cauza care dusese la praă buşirea unui F-22. — Arataă -ne ce ai descoperit. Caă pitanul adusese cu el un registru gros. IÎl puse pe biroul

lui Joe şi îîl deschise la o paginaă marcataă dinainte. — Aici. Joe remarcaă o intrare ce fusese deja subliniataă cu marker galben. Acesta este codul de securitate al unuia dintre membrii echipei laser, Caroline Evans. A sosit la bazaă marţea trecutaă pentru a-i lua locul unui tehnician care a suferit un atac de cord. Joe simţi un nod formaî ndu-i-se îîn stomac şi privirea i se goli de orice expresie, aşteptaî nd ca Hodge saă continue: — Are obiceiul de a ajunge dimineaţa îînaintea tuturor şi de a pleca ultima, spuse caă pitanul, iar Joe se relaxaă puţin. Caroline era obsedataă de muncaă ; acestea nu erau nicidecum circumstanţe care saă o condamne, iar el îînsuşi apaă ruse de caî teva ori îîn biroul ei pe neaşteptate şi nu o surprinsese niciodataă faă caî nd ceva suspect… deşi se îîntaî mplase o dataă saă şteargaă rapid ceea ce avea pe monitor. Se mirase puţin atunci, dar uitase de incident, paî naă acum. — Şi dumneavoastraă aveţi acest obicei, domnule, îîi spuse caă pitanul Hodge lui Joe. Luat separat, nu îînseamnaă nimic. Raă sfoi registrul paî naă la o altaă paginaă marcataă dinainte. Dar aici, joi noaptea, senzorii o indicaă pe domnişoara Evans intraî nd îîn zona de lucru cu laserele cu puţin îînainte de miezul nopţii şi raă maî naî nd paî naă aproape de ora patru dimineaţa. A fost singuraă îîn tot acest timp. A reintrat îîn claă dire la ora şase, pentru programul ei normal de muncaă . Avioanele au decolat îîn dimineaţa aceea, şi, pentru prima dataă , au apaă rut defecte de funcţionare la sistemele laser, corect? Scaî nteierea de gheaţaă reapaă ru îîn ochii lui Joe. — Da. — A plecat din zona de lucru spre sfaî rşitul dupaă -amiezii, alaă turi de ceilalţi membri ai echipei, şi nu s-a îîntors paî naă duminicaă , din nou, cu puţin îînainte de miezul nopţii. Şi de aceastaă dataă a fost singura persoanaă prezentaă . A paă raă sit claă direa la patru şi jumaă tate, s-a îîntors la ora ei obişnuitaă ,

şase. De data aceasta, avionul maiorului Deale a fost doboraî t de laser. O problemaă mult mai gravaă decaî t refuzul laserelor de a funcţiona. Aceste apariţii la miezul nopţii îîn zona de lucru, combinate cu faptul caă problemele nu au îînceput decaî t dupaă ce a sosit ea, nu sunt deloc de bun augur. Caă pitanul ezitaă , privindu-l pe Joe. Expresia colonelului era de naturaă saă facaă orice om îîntreg la cap saă ezite, iar caă pitanul Hodge se considera foarte îîntreg la cap. IÎnsaă trebuia saă spunaă ceea ce avea de spus. Am îînţeles caă aveţi un, aă aă aă , interes personal faţaă de domnişoara Evans. — Am ieşit îîmpreunaă de caî teva ori. Faă cuseraă al naibii de mult mai mult de-ataî t, îîşi daă du el seama îînnebunit. Caroline i se oferise ataî t de deplin, îîncaî t faă cuse ţaă ndaă ri amintirile lui legate de alte femei, reducaî ndule la zero. Şi, dupaă ce se îîntorseseraă din Vegas duminicaă seara, se strecurase îîn zona de lucru şi… ce anume faă cuse? Activase îîn secret laserul de pe aeronava lui Bowie? Oare şi laserul de pe avionul pe care îîl pilotase el fusese activat? Ar fi putut la fel de bine saă fie el cel care ajungea saă -şi doboare din aer un prieten? Caă pitanul Hodge paă ru jenat. — Caî t timp aţi fost îîmpreunaă , a spus ceva? A pus vreo îîntrebare legataă de proiectul Night Wing? — Nu. Era sigur de acest lucru. Munca fusese menţionataă doar sub aspecte caî t se poate de generale. Pe de altaă parte, de ce ar fi fost nevoitaă saă -l îîntrebe ceva? Are autorizaţie saă afle orice doreşte despre proiect faă raă a îîntreba pe nimeni altcineva. — E adevaă rat. Dar nu a spus nimic care, privit retrospectiv, ar putea fi interpretat drept un motiv pentru care şi-ar fi dorit ca laserele saă nu funcţioneze? Sau saă -şi fi dorit saă îîngroape proiectul Night Wing? — Nu. Dar ştia caă nu ar fi faă cut-o. Caroline era prea deşteaptaă pentru aşa ceva. Caroline era genialaă . Caroline era

perfect capabilaă saă activeze laserele; pe laî ngaă faptul caă era expertaă , avea acces la coduri. Are cunoştinţele necesare şi a avut şi ocazia, se auzi spunaî nd. Mai aveţi şi altceva? Vreun motiv, ceva suspect îîn trecutul ei, probleme actuale cu banii? — Trecutul ei e curat ca lacrima, recunoscu Hodge. Vom reverifica totul, pentru a ne asigura caă informaţiile sunt corecte şi nimic din tot ce ştim nu a fost inventat, dar asta doar ca maă suraă de precauţie. Toţi cei implicaţi îîn acest proiect au fost verificaţi paî naă îîn maă duva oaselor. — Explicaă -mi ceva, spuse general-maiorul Tuell. Putea activa laserele din zona de lucru faă raă a veni efectiv îîn contact direct cu laserele propriu-zise? Avioanele sunt paă zite douaă zeci şi patru de ore din douaă zeci şi patru. — Da, domnule, spuse caă pitanul Hodge. Printr-o comandaă computerizataă . Iar domnişoara Evans a urmat 0 dublaă specializare îîn facultate. Şi-a luat doctoratul îîn fizicaă , dar are şi un masterat îîn informaticaă . Se pricepe la calculatoare. — IÎnţeleg. Generalul oftaă . Ce recomanzi? — Nu vom depune plaî ngere oficialaă , domnule. Putem dovedi caă a avut ocazia prielnicaă , iar momentul producerii incidentului este foarte suspect, dar îîncaă nu am dovedit caă , îîntr-adevaă r, computerele au fost reprogramate astfel îîncaî t saă activeze şi saă declanşeze laserele. IÎncaă mai existaă posibilitatea saă fi fost o dereglare de naturaă mecanicaă . — Dar tu nu crezi asta? — Nu, domnule. Problemele au îînceput odataă cu sosirea ei şi îîn ambele cazuri s-au produs dupaă ce ea a faă cut vizite nocturne îîn zona de lucru. Ea face parte din personalul civil. Recomand saă fie anunţat FBI-ul şi saă 1 se interzicaă saă paă raă seascaă baza, îînsaă faă raă a o aresta deocamdataă . Ca maă suraă de precauţie, aş interzice accesul îîntregii echipe laser îîn zona de lucru paî naă se laă mureşte situaţia.

— De ce saă facem asta, caă pitane? — Dupaă cum spuneam, ca maă suraă de precauţie. S-ar putea saă nu fie singura implicataă . — IÎnregistraă rile nu indicaă nicio altaă persoanaă intraî nd îîn zona de lucru la ore suspecte. — Asta nu îînseamnaă caă nu au fost la curent. Colonelul Mackenzie va fi, cred, de acord cu mine caă e mai puţin costisitor saă opriţi testaă rile pentru caî teva zile decaî t saă pierdeţi un alt F-22 – sau poate chiar unul dintre prototipuri. — Da, confirmaă Joe pe un ton dur. Intenţionaţi saă o interogaţi pe domnişoara Evans? — Da, domnule. — Aş dori saă fiu de faţaă . — Desigur, domnule. Caă pitanul Hodge reflectaă cu amaă raă ciune caă , îîn ceea ce-l privea pe colonelul Mackenzie, acesta nu avea nevoie saă cearaă permisiunea nimaă nui; avea autoritate supremaă îîn cadrul acestei baze îîn privinţa a tot ce ţinea de proiectul Night Wing. Ar fi acceptat autoritatea general-maiorului Tuell, dar ar fi faă cut-o din voinţaă proprie. — Caî nd? — Le pot cere oamenilor mei s-o escorteze aici chiar acum, dacaă doriţi. — Atunci faă -o! General-maiorul Tuell se ridicaă numaidecaî t. — Domnilor, las problema îîn maî inile voastre. Am îîncredere caă vaă veţi asigura amaî ndoi caă baă nuielile sunt corecte îînainte de a se formula vreo acuzaţie. IÎnsaă faceţi tot ce trebuie faă cut pentru a rezolva situaţia. Proiectul e prea important. Salutaraă amaî ndoi militaă reşte, iar el le raă spunse la salut. Caî nd plecaă , o clipaă mai taî rziu, caă pitanul Hodge araă taă spre telefonul lui Joe şi spuse: — Cu permisiunea dumneavoastraă , domnule.

Joe aprobaă scurt din cap. Caă pitanul Hodge ridicaă receptorul şi formaă un cod: — Condu-o pe domnişoara Caroline Evans, C12X114, îîn biroul colonelului Mackenzie. Confirmaă . Persoana de la celaă lalt capaă t al firului repetaă numaă rul de cod. Caă pitanul Hodge spuse: — Corect. Mulţumesc. IÎnchise telefonul şi se îîntoarse spre Joe. Zece minute, spuse.

Capitolul 10 Caroline nu se simţise niciodataă ataî t de maă runtaă , de expusaă şi de îînspaă imaî ntataă . Se aşezaă pe un scaun din biroul lui Joe şi îîncercaă saă -i surprindaă privirea, saă -l implore taă cut saă o creadaă , dar acesta refuzaă saă o priveascaă . Sau, mai exact, o privea, dar cu o expresie rece, complet impersonalaă , ca şi cum ar fi studiat o gaî nganie. Nu o vedea pe ea, pe Caroline. Expresia de pe chipul lui era cea care o îînspaă imaî nta mai mult decaî t orice. Era aspraă ca o piatraă . — Nu, nu am reintrat îîn zona de lucru la orele respective, repetaă ea, avaî nd impresia caă spunea acelaşi lucru pentru a o suta oaraă . — Senzorii ţi-au îînregistrat ataî t intraă rile, caî t şi ieşirile, domnişoaraă Evans. Caă pitanul Hodge, şeful poliţiei de securitate de la bazaă , se pricepea şi el saă se repete. — Atunci senzorii se îînşalaă . — Nu, senzorii sunt extrem de precişi. Ultimul raă cnet îîn materie de tehnologie. — Senzorii se înşală. Inspiraă adaî nc, îîncercaî nd saă se calmeze. Se simţea aproape îînnebunitaă de teamaă . Mi-am raă taă cit cumva cartela de identificare, îîn cursul zilei de joi. Am

descoperit caă lipseşte vineri dimineaţa îîn vreme ce maă îîmbraă cam. — Ne-ai tot spus asta. Nu existaă dovezi cum caă ai fi depus un raport privind aceastaă cartelaă despre care pretinzi caă ai raă taă cit-o, şi, îîţi dai seama, desigur, caî t de important ar fi un asemenea gest îîn cadrul unui proiect cu grad de securitate major. Poate binevoieşti saă ne explici din nou raţionamentul taă u. — IÎmi amintesc caă am prins cartela de un dosar, joi, şi mam gaî ndit caă s-a desprins şi mi-a caă zut. Nu am anunţat poliţia de securitate fiindcaă mi se paă rea prea multaă baă taie de cap, îîn condiţiile îîn care eram destul de siguraă caă nu se pierduse, ci raă maă sese îîn birou. — Dar senzorii ţi-au îînregistrat ieşirea din claă dire îîn dupaă -amiaza aceea, alaă turi de ceilalţi membri ai echipei tale. Asta îînseamnaă caă aveai cartela asupra ta, caă ci, crede-maă , domnişoaraă Evans, securitatea funcţioneazaă şi la intrare, şi la ieşire. Dacaă cineva trece acel prag din orice direcţie faă raă cartela de identificare necesaraă , se declanşeazaă o alarmaă . — Şi tocmai de asta vaă spun caă nu se poate ca senzorii saă fi funcţionat corect. Caî nd am descoperit caă îîmi raă taă cisem cartela, l-am sunat pe Cal Gilchrist şi l-am rugat saă verifice biroul îîn locul meu. Mi-a gaă sit cartela pe podea, sub masa mea de lucru. Mi-a adus-o, apoi s-a îîntors la locuinţa lui, îîn timp ce eu am intrat şi m-am apucat de muncaă . Nu aveţi altceva de faă cut decaî t saă -l îîntrebaţi. — Domnul Gilchrist va fi chemat saă raă spundaă la îîntrebaă rile necesare. Dar senzorii arataă caă ataî t tu, caî t şi domnul Gilchrist aţi intrat îîn claă dire îîmpreunaă şi aţi ieşit tot îîmpreunaă , douaă minute mai taî rziu. Apoi tu ai reintrat singuraă , iar domnul Gilchrist nu s-a îîntors decaî t dupaă o oraă . — Asta e imposibil. Nu am intrat îîn claă dire decaî t dupaă ce s-a îîntors domnul Gilchrist şi mi-a adus cartela. Cum reacţioneazaă scumpii voştri senzori caî nd douaă cartele, dar o

singuraă persoanaă , ies dintr-o claă dire? Caă pitanul îîi ignoraă îîntrebarea şi se mulţumi saă noteze ceva rapid pe planşeta din maî na lui. — Ţi-ai raă taă cit cartela şi duminicaă noaptea? — Nu. Nu am intrat îîn claă dire duminicaă noaptea. Nu se putu abţine saă nu-i arunce lui Joe îîncaă o privire rapidaă , imploratoare. Oare la ce se gaî ndea? Cu siguranţaă nu o suspecta caă ar fi sabotat laserele. — Senzorii spun caă da. Şi, dupaă cum ai recunoscut chiar tu, cartela ta de identificare se afla la tine. — Cartela se afla exact acolo unde am laă sat-o vineri dupaă amiazaă şi de unde am luat-o azi-dimineaţaă . — Nu ai umblat deloc cu ea tot weekendul? — Mi-am petrecut weekendul îîn Vegas. — Şi nu ai luat cartela cu tine. — Dar tu îîţi iei cartela cu tine caî nd paă raă seşti baza, caă pitane? replicaă ea. Caă pitanul îîi spuse cu blaî ndeţe: — Daă -mi voie saă -ţi reamintesc, nu eu sunt ţinta baă nuielilor. — Ce baă nuieli, mai exact? Spune-mi limpede, îîl provocaă ea. Caă pitanul refuzaă saă raă spundaă acestei provocaă ri. — Ţi-ai petrecut tot weekendul îîn Vegas, aşa susţii. Nu teai îîntors la bazaă nici vineri noaptea, nici saî mbaă taă noaptea? — Nu. — Unde anume te-ai aflat îîn Vegas? — La hotelul Hilton. — Existaă mai multe. Dar, desigur, acest lucru poate fi confirmat de altcineva? Joe îîl îîntrerupse: — Eu şi domnişoara Evans ne-am petrecut weekendul îîmpreunaă . Pot confirma caă a fost cu mine de la sfaî rşitul dupaă -amiezii de vineri paî naă duminicaă seara la şapte. — IÎnţeleg. Caă pitanul Hodge îîşi paă straă vocea neutraă , dar

Caroline îîşi simţi faţa arzaî nd. De data asta nu îîl mai privi pe Joe. Deci cartela cu numele taă u a raă mas îîncuiataă îîn locuinţa ta îîn tot acest timp. Caroline îîncercaă din nou saă se calmeze inspiraî nd adaî nc. Nu prea paă rea saă reuşeascaă . — Da. — Eşti siguraă caă locuinţa ta era îîncuiataă . — Da. IÎntotdeauna îîmi verific de douaă ori uşa. Caă pitanul paă ru sceptic. — „îîntotdeauna” e un termen foarte exact. IÎnseamnaă faă raă excepţie. Vrei saă spui caă nu ai uitat niciodataă saă -ţi verifici de douaă ori uşa? — De data aceasta colonelul Mackenzie a verificat personal uşa, sub ochii mei. Caă pitanul îîi aruncaă o privire lui Joe, care confirmaă din cap. Ochii lui Joe erau misterioşi, expresia lui indescifrabilaă . — Confirmi caă respectiva cartelaă de identificare s-a aflat exclusiv îîn posesia ta. Ai fost îînregistrataă ca intraî nd îîn zona de lucru la exact – faă cu o pauzaă pentru a consulta registrul – ora 23.47, duminicaă noaptea. — Eram îîn pat la ora aceea duminicaă noaptea. — Singuraă ? îîntrebaă caă pitanul indiferent. — Da. — Nimeni nu poate confirma acest lucru. Susţii caă te aflai îîn pat. IÎnregistraă rile computerului indicaă prezenţa ta îîn zona de lucru. — IÎntrebaţi-l pe Cal Gilchrist! spuse ea aspru. Nu mai pierdeţi vremea cu asta şi verificaţi ceea ce v-am spus deja. — Joi dimineaţa, caî nd am intrat îîn biroul taă u, ai şters ceea ce era pe monitor şi ai oprit calculatorul, spuse Joe, cu o voce rece şi profundaă . Ce anume era pe monitor de ai vrut ca eu saă nu vaă d? Caroline se zgaî i la el îîn taă cere, complet pierdutaă . Paă rea la fel de sigur de vinovaă ţia ei precum caă pitanul Hodge, dar cu

siguranţaă el ştia… îîncercaă saă se concentreze, saă rememoreze episodul. Joi dimineaţa. Joe o speriase din nou, îîşi aminti ea, şi, caî nd îîncercase din reflex saă i se opunaă , el o luase smucit îîn braţe. IÎşi aminti caă îîşi faă cuse de lucru cu monitorul şi cu calculatorul pentru a raă maî ne ocupataă caî t saă apuce saă -şi controleze reacţia faţaă de el, dar habar nu avea la ce anume lucrase. — Nu-mi amintesc, spuse ea cu glas pierit. — Ei, haide, pufni el dispreţuitor. Tu ţii minte totul. Ai o minte ascuţitaă ca o capcanaă de oţel. — Nu-mi amintesc, repetaă ea, zgaî indu-se la el. Şocataă , îîşi daă du seama caă expresia din ochii lui era una de dispreţ… dezgust… chiar furie. Da, era îîn cea mai mare parte furie, dar nu focul unui acces normal de maî nie. Furia lui Joe Mackenzie era rece ca gheaţa şi cu ataî t mai îînspaă imaî ntaă toare din aceastaă cauzaă . O privea ca şi cum ar fi putut s-o distrugaă faă raă pic de regret. Nu o credea! Dimensiunea acestei revelaţii mai caă o faă cu saă se sufoce. Chiar şi aşa, un nod enorm i se umflaă îîn piept, îîncaî t abia mai reuşi saă respire, paî naă caî nd inima ajunse saă -i bataă îîncet, greoi, dureros. Dacaă situaţia ar fi fost invers, ea i-ar fi acordat îîncrederea ei deplinaă şi absolutaă faă raă saă ezite, fiindcaă , îîn pofida aparenţelor, ştia caă Joe nu şi-ar fi traă dat niciodataă ţara. Era evident caă el o credea capabilaă exact de aşa ceva. Procesele ei cognitive erau ordonate şi logice, dar fu cuprinsaă dintr-odataă de o îînţelegere instinctivaă zguduitoare: ea ar fi avut îîncredere îîn el fiindcaă fusese fascinataă de el, se implicase intens îîn a-l cunoaşte ca baă rbat, fiindcaă îîl iubea, îîn timp ce pentru el timpul petrecut îîmpreunaă fusese doar plaă cere fizicaă . El nu se obosise saă o cunoascaă şi saă o îînţeleagaă ca persoanaă , fiindcaă nu îîl interesa. Copleşitaă de şoc, se retrase. Nu se clinti fizic, dar, dacaă paî naă îîn acel moment îîncercase saă facaă apel la el îîn mintea ei,

acum îîşi interzise categoric saă mai nutreascaă astfel de gaî nduri. IÎşi retrase toate reacţiile spre interior, zaă voraî ndu-le îînaă untru îîntr-o îîncercare de a-şi restabili protecţiile emoţionale. Era probabil prea taî rziu, dar instinctele ei de fiinţaă umanaă o îîndemnau îîntotdeauna spre supravieţuire, şi se supuse acestor instincte. Chipul îîi deveni calm şi lipsit de expresie şi îîl fixaă cu ochii goi ca douaă bile de sticlaă . Nu îîşi putea permite saă -i ofere nici maă car o feliuţaă din ea îînsaă şi. — La ce lucrai? repetaă el. — Nu-mi amintesc. Chiar şi vocea îîşi pierduse orice urmaă de emoţie. IÎşi zaă gaă zuise cu ataî ta disperare emoţiile, îîncaî t niciuna dintre ele nu avea vreo şansaă saă -i scape. Pe un ton la fel de inexpresiv, spuse: Am saă presupun caă sunt suspectataă de sabotaj. — Nu am zis asta, raă spunse caă pitanul Hodge. — Nici nu aţi spus caă nu aş fi, iar discuţia asta aduce foarte mult a interogatoriu. IÎşi fixaă ochii asupra lui, caă ci nu se simţea îîn stare saă se mai uite la Joe. Nu ştia dacaă avea saă fie îîn stare saă -l mai priveascaă vreodataă . Mai taî rziu, dupaă ce raă maî nea singuraă , avea saă se replieze, saă facaă o trecere îîn revistaă , saă analizeze pierderile suferite, dar îîn momentul de faţaă simţea caă totul s-ar fi faă cut ţaă ndaă ri îîn ea dacaă ar fi fost obligataă saă -i priveascaă . Durerea era pur şi simplu prea intensaă ; nu putea saă -i facaă faţaă , aşa caă trebuia s-o ignore. — Nu am reuşit saă gaă sim absolut nicio defecţiune la sistemul laser al avionului pilotat de caă pitanul Wade, spuse ea, şi reuşi chiar saă se simtaă uşor maî ndraă de calmul vocii ei. Era la fel de lipsitaă de inflexiuni ca electrocardiograma unui mort. Am discutat despre asta. Yates Korleski, şeful echipei, intenţiona saă îîi prezinte situaţia colonelului Mackenzie îîn noaptea asta, dupaă ce se gaî ndea puţin mai bine, dar credem caă problema ţine de programul computerizat. Caă pitanul Hodge se araă taă oarecum interesat.

— La ce fel de problemaă te referi, domnişoaraă Evans? — Nu ştim. Vrem saă comparaă m programul funcţional cu cel original, pentru a vedea dacaă programul pe care îîl folosim efectiv a suferit vreo modificare. — Şi dacaă apar modificaă ri? — Atunci vom îîncerca saă le identificaă m. — A cui a fost ideea de a verifica programul? — A mea. — Ce te-a faă cut saă te gaî ndeşti la asta? — Am mers prin eliminare. Programul computerizat e cam singurul lucru raă mas care ar putea fi problematic. — Dar programul funcţiona perfect paî naă saă soseşti tu. Ar fi o realizare personalaă grozavaă pentru tine dacaă ai rezolva o problemaă de o asemenea amploare, nu-i aşa, domnişoaraă Evans? Caroline raă mase neclintitaă , continuaî nd saă -l priveascaă îîmpietritaă . — Nu am sabotat programul ca saă maă pot maî ndri apoi caă am descoperit problema. — Nu te-am acuzat caă ai fi faă cut asta. Te-am îîntrebat doar dacaă ar fi o realizare personalaă pentru tine dacaă ai reuşi saă identifici o eroare majoraă îîntr-un proiect ataî t de mare şi de important. — Am deja o reputaţie profesionalaă foarte bunaă , caă pitane. Acesta este şi motivul pentru care fac parte din echipaă . — Dar nu ai fost inclusaă îîn ea de la bun îînceput, deci, evident, nu erai suficient de bunaă . Te-a deranjat faptul caă nu ai fost aleasaă de la îînceput? — Nu aveam cunoştinţaă de existenţa proiectului, aşa caă nu putea saă maă deranjeze. Lucram la altceva îîn acel moment. Proiectul Night Wing era deja îîn plinaă desfaă şurare caî nd miam terminat eu propriul proiect. Nu am devenit disponibilaă decaî t cu o lunaă îîn urmaă . Iar asta se poate verifica, adaă ugaă ea, îînainte ca el saă apuce saă

îîntrebe. — Hmm. Zaă bovi îîncaă o clipaă , studiind notiţele de pe fişa lui, apoi ridicaă privirea cu un zaî mbet firav ce nu 1 se reflectaă şi îîn ochi. Cred caă asta este tot ce voiam saă te îîntrebaă m deocamdataă , domnişoaraă Evans. Poţi pleca. Ah… nu ai voie saă paă raă seşti baza. Nu ar da bine dacaă ai fi surprinsaă îîncercaî nd saă pleci. — IÎmi sunt restricţionate şi apelurile telefonice? — Ai nevoie saă suni pe cineva? îîntrebaă caă pitanul, faă raă a-i raă spunde. Un avocat, eventual? — Am nevoie de unul? Caă pitanul îîi oferi din nou acelaşi zaî mbet şters. — Nu am formulat nicio acuzaţie îîncaă . Nu se putuse abţine saă nu adauge acel „îîncaă ”, remarcaă ea cu detaşare, faă raă a se laă sa afectataă . — Nu aţi formulat acuzaţii, dar sunt obligataă saă raă maî n la bazaă . Daă -mi voie saă -ţi amintesc caă fac parte din personalul civil, caă pitane Hodge, nu din cel militar. — Iar tu daă -mi voie saă -ţi amintesc caă te afli îîntr-o bazaă militaraă , iar aceasta e o problemaă militaraă . Dacaă este nevoie, putem saă te ţinem îînchisaă pentru perioada maximaă de timp permisaă îînainte de a se ajunge la formularea oficialaă a acuzaţiilor. IÎntre timp, am putea verifica o mare parte din declaraţiile tale, şi s-ar putea saă ţi se dovedeascaă nevinovaă ţia, dar, dacaă insişti saă petreci ceva timp îîn spatele gratiilor, putem saă -ţi facem pe plac. — Am îînţeles ce vrei saă spui. — Aşa maă gaî ndeam şi eu. Caroline se ridicaă şi se concentraă asupra picioarelor ei. Se asiguraă caă nu îîi tremurau, caă se mişcau dupaă cum le dicta ea. Nu îîl privi pe Joe caî nd ieşi din birou, nici pe corpolentul sergent Vrska, aflat la datorie îîn biroul exterior. Era evident caă bunul sergent nu pleca decaî t îînsoţit de colonel. Aveau saă îîl îîntrebe pe Cal, iar acesta avea saă le confirme tot 0

ce le spusese ea, ceea ce avea saă -i oblige saă accepte caă era posibil ca scumpii lor senzori de securitate saă fi funcţionat defectuos. Poate chiar se produsese o îîncurcaă turaă majoraă îîn materie de securitate şi se emiseseraă douaă cartele de identificare cu acelaşi cod de bare. Poate cineva intrase îîn zona de lucru cu o copie a cartelei ei şi sabotase îîntr-adevaă r programul, dar, dupaă ce îîl interogau pe Cal, aveau saă fie nevoiţi saă admitaă caă nu fusese ea. Nu era îîngrijorataă de posibilitatea de a fi acuzataă de sabotaj, deşi nu fusese o experienţaă plaă cutaă saă îîndure îîntrebaă rile caă pitanului. Dar era posibil saă nu-şi mai revinaă niciodataă dupaă expresia din ochii lui Joe şi îînţelegerea faptului caă nu avea îîncredere îîn ea, caă o credea capabilaă de sabotaj. Se faă cuse de raî s îîn stil mare, colosal. IÎn ciuda capacitaă ţilor ei intelectuale superioare, faă cuse greşeala fundamental femininaă de a crede caă , dacaă faă cea dragoste cu un baă rbat, avea saă -l determine saă se ataşeze de ea. Nu, nu faă cuseraă dragoste, ci sex. Aceasta fusese o altaă greşealaă a ei, faptul caă acordase o importanţaă prea mare actului îîn sine. Pentru baă rbaţi, era o simplaă satisfacere a unei pofte fizice, precum maî ncatul. Nu exista nicio îîncaă rcaă turaă emoţionalaă . Ea faă cuse dragoste; el faă cuse sex. Ea i se oferise cu trup, suflet şi inimaă , iar el îîi oferise îîn schimb plaă cere, dar nimic din el, îîn afaraă de privilegiul provizoriu de a se folosi de corpul lui. Dar, oricaî t de minunat ar fi fost corpul lui, ea îîşi dorise mai mult. Crezuse caă i se oferea mai mult. O, nu mersese ataî t de departe îîncaî t saă creadaă caă se îîndraă gostise de ea, dar îîşi imaginase totuşi caă ţinea la ea, maă car o idee. IÎnsaă confundase tehnica sexualaă cu emoţiile. El era lipsit de aşa ceva – sau cel puţin nu avea emoţii la care saă poataă ajunge ea. Se controla îîntotdeauna perfect, ţinaî ndu-şi cu fermitate traă irile interioare departe de toataă lumea, cu excepţia familiei lui apropiate. Caroline îîncepea saă îînţeleagaă

caî t de îînţeleaptaă era o asemenea atitudine. IÎn acel moment, ar fi dat orice ca şi emoţiile ei saă fi fost la fel de bine protejate, caz îîn care nu ar mai fi fost acum pe punctul de a se praă buşi şi de a se face ghem pe podea sub efectul naă ucitor al durerii. Ar fi faă cut-o dacaă ar fi crezut caă asta ar fi atenuat durerea, dar ştia caă nu era cazul. Nu exista nicio alinare. Poate caă , dupaă ce afla adevaă rul, Joe avea saă -şi îînchipuie caă puteau continua aventura liniştiţi, ca şi cum nu s-ar fi îîntaî mplat nimic. Caroline îîncercaă saă -şi imagineze cum ar fi reacţionat îîntr-o astfel de situaţie, dar pur şi simplu nu îîi veni nimic îîn minte. Nici nu se putea imagina raă maî naî nd saă lucreze aici, nevoitaă saă -l vadaă zi de zi. Paî naă la urmaă , judecase bine caî nd hotaă raî se saă nu aibaă relaţii amoroase cu nimeni, îîncaă de prima dataă caî nd o faă cuse, se dovedise un dezastru categoric. Iar acum trebuia fie saă realizeze imposibilul şi saă reuşeascaă , îîntr-un fel sau altul, saă continue saă lucreze alaă turi de el, fie saă -şi distrugaă reputaţia profesionalaă solicitaî nd saă fie retrasaă din proiect. Se paă rea caă munca era singurul lucru care îîi mai raă maî nea, şi al naibii saă fie dacaă avea saă dea cu piciorul la tot doar din cauza unui baă rbat, chiar dacaă acel baă rbat era colonelul Joe Mackenzie. Chiar dacaă avea saă -şi epuizeze voinţa paî naă la ultimul gram, tot avea saă termine nenorocitul de proiect. Avea saă discute cu el despre muncaă . Ba chiar avea saă fie politicoasaă . Dar îîn niciun caz nu avea saă îîşi mai asume vreodataă riscul de a-şi deschide sufletul îîn faţa lui. Pur şi simplu nu-şi putea permite saă mai treacaă printr-o asemenea durere. Deja o costa mai mult decaî t putea îîndura, iar coşmarul de-abia îîncepuse. — Cal Gilchrist neagaă categoric caă i-ar fi gaă sit cartela de identificare sub birou, îîi spuse Hodge lui Joe mai taî rziu. Era aproape miezul nopţii, dar nu se punea problema de somn îîn viitorul apropiat. Susţine caă ea l-a sunat vineri dimineaţaă şi l-

a rugat saă o conducaă paî naă la birou fiindcaă i se paă ruse caă cineva o urmaă rise îîn dimineaţa precedentaă şi era neliniştitaă . Susţine şi caă a intrat cu ea pentru a verifica rapid claă direa, apoi s-a îîntors la locuinţa lui pentru a face duş şi a se baă rbieri. Chipul lui Joe raă mase îîmpietrit. Nu-şi permisese saă spere caă Gilchrist avea saă confirme tot ce spusese Caroline. Ar fi îînsemnat saă cearaă prea mult, îîn condiţiile îîn care senzorii îîi indicaseraă clar prezenţa acolo la ore nepotrivite: — Atunci de ce s-a folosit de el ca alibi? Probabil ştia caă nu avea s-o acopere. — Poate caă nu. E evident caă sunt prieteni destul de buni. Cu siguranţaă Adrian Pendley nu ar fi ridicat un deget s-o ajute. Şi poate caă îîntre ea şi Gilchrist a existat ceva îîn trecut, din moment ce a avut îîncredere caă el o va proteja pe caî t posibil. — Nu. Cel puţin îîn aceastaă privinţaă era sigur. Caroline nu mai avusese niciodataă relaţii intime cu nimeni îîn afaraă de el. IÎnainte ca Ivan saă apuce saă -l îîntrebe cum de era ataî t de sigur, Joe i se adresaă : Cum raă maî ne cu Korleski? Au discutat îîntradevaă r despre posibilitatea ca problema saă ţinaă de programul computerizat? — Da. A fost complet sincer îîn privinţa asta. A confirmat caă ea a fost cea care a sugerat o verificare a programului. A susţinut totodataă cu vehemenţaă caă nu ar sabota un proiect doar pentru a putea ulterior saă se laude caă ea l-a salvat. Şi nici nu crede caă ar fi fost dispusaă saă o facaă pentru bani. — A indicat vreun alt membru al echipei laser despre care saă creadaă caă ar fi dispus saă o facaă , fie pentru bani, fie pentru prestigiu? îîntrebaă Joe. Ivan claă tinaă din cap. — Ce informaţii ai despre ceilalţi? — Va lua ceva timp saă facem îîncaă o dataă verificaă ri, dar sunt toţi faă raă pataă . Nu aş fi suspectat-o niciodataă pe ea dacaă

nu i-aş fi observat intraă rile şi ieşirile îînregistrate. Joe îînţelegea. Nici el nu ar fi suspectat-o niciodataă , îînsaă el nu reuşise saă vadaă mai departe de propria lui obsesie faţaă de ea. Nu fusese îîn stare saă se gaî ndeascaă decaî t la cum saă o bage îîn pat şi saă se îîngroape îîn corpul ei dulce. Acum era nevoit saă se îîntrebe caî t din tot ceea ce se petrecuse fusese calculat, dacaă fusese îîntr-adevaă r ataî t de atrasaă de el îîncaî t saă -i ofere virginitatea ei faă raă saă ezite sau dacaă o faă cuse… Dumnezeule, ce alt motiv îîn afaraă de dorinţaă ar fi putut exista pentru a face dragoste cu el aşa cum faă cuse ea? Nu, nu îîi faă cuse avansuri îîn îîncercarea de a afla informaţii confidenţiale despre Night Wing sau de a se folosi de el ca saă se protejeze îîn caz caă era prinsaă . Nu avea nevoie de el pentru a afla nimic; avea acces la toate informaţiile pe care şi le dorea. Şi ar fi fost pur şi simplu prea improbabil saă presupunaă caă el ar fi protejat-o doar fiindcaă se culcase cu ea. Caroline îîl dorise. Chiar dacaă nu putea avea îîncredere îîn nimic altceva legat de ea, avea totuşi aceastaă certitudine. Aşadar, ce putea face acum? Nu fusese niciodataă ataî t de furios şi… de raă nit. N-avea niciun rost saă o nege. Se simţea ca şi cum ar fi îîncasat un pumn îîn stomac. Nimeni nu reuşise saă -i îîntre vreodataă sub piele aşa cum o faă cuse Caroline, cu pasiunea ei sinceraă şi faă raă ocolişuri. Fusese directaă şi brutal de sinceraă , faă raă intenţii sau strategii ascunse. Şi-ar fi dorit saă se poataă detaşa de îîntreaga situaţie şi saă o priveascaă faă raă emoţie, dar nu putea. Nu avusese faţaă de niciun alt avion sentimentele pe care le avea faţaă de prototipul Night Wing. Acesta era special. Era mai mult decaî t special. Era o paginaă din istorie, magie puraă îîn zbor. Şi-ar fi dat propria viaţaă , faă raă saă ezite, pentru a proteja aceste avioane, fiindcaă ele erau necesare pentru a-i proteja ţara. Era vorba doar despre patriotism, iubire puraă faţaă de aceste avioane. Erau ale lui. Şi o considerase şi pe Caroline a lui. Femeia lui.

Dacaă ar fi avut pur şi simplu de ales îîntre Caroline şi avion, ar fi ales-o pe Caroline. Poate s-ar fi dispreţuit pentru alegere, dar nu ar fi fost îîn stare saă stea deoparte şi s-o lase saă sufere. Dar îîntre Caroline şi ţara lui… Nu putea alege. Era pur şi simplu imposibil. Nu îîşi putea permite saă aleagaă . Oricaî t de aprigaă şi de curajoasaă ar fi fost, oricaî t de mult l-ar fi provocat la un nivel pe care nu-l mai atinsese nimeni paî naă atunci şi indiferent de îîndraă zneala cu care s-ar fi aruncat, faă raă rezerve, îîn luptaă . Nu îîi daă duse voie saă fie blaî nd caî nd o posedase pentru prima dataă , insistase saă îîl primeascaă îîn ea cu toataă forţa şi îîi raă spunsese cu o forţaă similaraă . Caroline îînfrunta viaţa ţinaî ndu-şi capul sus, faă raă şovaă ialaă . Faă cu o pauzaă , îîn gaî nd, şi spraî ncenele i se curbaraă îîntr-o expresie de uşoaraă îîncruntare. Caroline nu paă rea genul care saă facaă lucruri pe furiş. Poate nu o cunoscuse chiar ataî t de bine pe caî t crezuse, dar ar fi putut jura caă nu exista nici urmaă de prefaă caă torie îîn toataă fiinţa ei. Voia saă o vadaă . Voia saă -i punaă caî teva îîntrebaă ri îîntre patru ochi, faă raă nicio altaă persoanaă îîn îîncaă pere care saă intervinaă îîntre ei. Avea saă -i smulgaă adevaă rul, fie ce-o fi. Capitolul 11 Intenţionase saă meargaă direct la locuinţa ei, dar se opri la jumaă tatea drumului şi se îîntoarse spre propria lui locuinţaă , îîn sectorul rezervat ofiţerilor necaă saă toriţi. Era prea maî nios pentru a o îînfrunta îîn acel moment, cu ataî t mai puţin îîn claă direa rezervataă cazaă rii temporare a civililor, unde aveau saă existe prea mulţi spectatori care nu ar trebui saă ştie nimic din ceea ce se petrecea. Nu credea caă mai fusese ataî t de maî nios vreodataă , îînsaă nici nu mai fusese traă dat nicicaî nd astfel. La naiba, de ce ar fi faă cut aşa ceva? Motivul nu putea fi altul decaî t banii, dar el nu reuşise niciodataă saă îînţeleagaă mentalitatea celor care

considerau traă darea drept o simplaă oportunitate financiaraă . „Traă dare.” Cuvaî ntul îîi reverberaă îîn conştiinţaă . Dacaă era pusaă sub acuzare şi condamnataă , cel mai probabil avea saă -şi petreacaă tot restul vieţii îîn spatele gratiilor, faă raă opţiunea eliberaă rii condiţionate. Nu avea saă mai facaă dragoste cu ea niciodataă . Gaî ndul îîl faă cu saă explodeze de furie, şi se îînvaî rti agitat dintr-un colţ îîn celaă lalt al micii lui locuinţe. Un singur weekend nu îîi fusese de-ajuns. Se îîndoia caă fie şi o mie de weekenduri i-ar fi fost de-ajuns saă se sature de ea. Şi nici nu-şi putea permite saă uite caă faă cuse dragoste cu ea de douaă ori faă raă a se proteja. IÎn pofida asiguraă rilor ei caă se îîntaî mplase îîntr-un moment nepotrivit, era posibil saă fi raă mas îînsaă rcinataă . La dracu’, ce îîncurcaă turaă ! Dacaă era îînsaă rcinataă … Nu avea niciun rost saă -şi bataă capul cu probleme imaginare; avea saă afle oricum îîn scurt timp. Dar ce urma saă facaă dacaă îîi purta îîn paî ntece copilul? Oricum nu exista nicio cale de a o salva de îînchisoare. Asta presupunaî nd caă i-ar fi spus vreodataă . Paî naă saă iasaă din biroul lui îîn noaptea aceea ajunsese saă refuze chiar şi saă -l priveascaă . El o urmaă rise, îîncercaî nd saă -i descifreze reacţiile, şi, brusc, Caroline îîncepuse saă se retragaă . Totul se petrecuse sub ochii lui. Fusese ca şi cum s-ar fi stins o luminaă . Toataă vitalitatea, toataă sensibilitatea, toataă energia ei incredibilaă dispaă ruseraă pur şi simplu, şi nu mai raă maă sese decaî t o siluetaă de plastic a unei femei care raă spunsese pe un ton monoton, cu ochii la fel de goi ca ai unei paă puşi. II IÎ nfuriase saă o vadaă astfel. Simţise impulsul de-a o smuci îîn picioare şi de-a o scutura, pentru a face acea maî nie minunataă şi necomplicataă a ei saă iasaă la suprafaţaă , pentru a o îîntaî lni pe a lui. Dar nu o faă cuse. Dacaă ar fi cedat acestor impulsuri, şi-ar fi pierdut definitiv controlul, şi nu voia saă facaă acest lucru. Ceea ce voia saă facaă , mai mult decaî t orice pe lume, era saă

dea buzna îîn locuinţa ei şi saă facaă dragoste cu ea ataî t de intens şi de îîndelung, îîncaî t, paî naă la sfaî rşit, Caroline saă îînţeleagaă caă era a lui. Poate caă nu ar fi rezolvat nimic din toate astea, dar cu siguranţaă l-ar fi faă cut pe el saă se simtaă mai bine. Dar nu putea saă facaă nici asta. Vederea ei ar fi daă raî mat şi ultima caă raă midaă din zidul îîn spatele caă ruia îîşi zaă gaă zuise furia, inundaî ndu-l cu un val de emoţii ataî t de violente, îîncaî t l-ar fi luat pe sus, maă turaî nd totul din calea lor. Caroline se îîntinse peste cuverturaă pe patul ei îîngust, prea agitataă pentru a se strecura îîn aşternuturi şi a îîncerca efectiv saă se culce. Faă cuse un duş şi se îîmbraă case de somn, dar nu putea nici maă car de formaă saă îîncerce saă doarmaă . Tot ce putea face era saă zacaă îîntinsaă acolo îîn linişte şi-n îîntuneric, cu privirea aţintitaă îîn tavan. IÎşi simţea inima baă taî nd, simţea dilatarea ritmicaă şi lentaă a cutiei ei toracice caî nd respira. Aceste acţiuni îîi araă tau caă îîncaă traă ia, dar nu se simţea vie. Se simţea amorţitaă , moartaă pe dinaă untru. Paî naă la ora asta îîl chestionaseraă deja pe Cal, faă raă îîndoialaă , iar el confirmase caă spusese adevaă rul. Joe ştia deja caă se îînşelase, dar, dintr-un motiv sau altul, gaî ndul nu-i oferea nicio alinare. Se aşteptase totuşi saă primeascaă cel puţin un telefon din partea lui sau a caă pitanului Hodge pentru a-i spune: „Scuze, am faă cut o greşealaă ”. Cu siguranţaă nu erau ataî t de proşti îîncaî t saă -şi îînchipuie caă se odihnea şi puteau aştepta paî naă dimineaţaă saă -i spunaă . Sau poate Cal minţise. Nu putea respinge aceastaă posibilitate. Gaî ndul i se strecurase îîn minte la scurt timp dupaă ce se îîntinsese pe pat. Dacaă nu ar fi fost ataî t de tulburataă , poate caă i-ar fi trecut acest gaî nd prin cap chiar mai devreme. Era urmarea fireascaă a raţionamentului îînceput mai devreme îîn hangar, caî nd se zgaî ise la modulul laser, analizaî nd diversele posibilitaă ţi pentru a explica dezastrul care se petrecuse. Cal era un geniu îîn materie de calculatoare. El fusese cel

care descoperise acea problemaă minoraă vineri, dar de-abia îîn clipa caî nd Caroline îîncepuse saă -şi bage nasul îîn calculator. Nu vaă zuse nimic suspect îîn asta la momentul respectiv, dar, dacaă îîntr-adevaă r el sabotase comenzile, era firesc saă îîncerce s-o îîmpiedice saă se concentreze asupra programului. Cal ştia caă avea o diplomaă şi îîn informaticaă , fiindcaă discutaseraă despre asta de caî teva ori. Şi ataî t vineri, caî t şi azi – ieri, de fapt, fiindcaă era trecut de miezul nopţii –, chiar paă ruse extenuat. Din cauzaă caă staă tuse treaz toataă noaptea? Cal era de obicei saă ltaă reţ ca o minge de cauciuc. Iar Cal era singura persoanaă îîn afaraă de ea care se atinsese de cartela ei de identificare. Poate o ridicase de jos joi, caî nd o pierduse, şi ieşise din claă dire odataă cu ea, ca senzorii saă îînregistreze acelaşi numaă r de corpuri calde ieşind ca numaă rul de cartele de identificare. Ea nu ştiuse caă senzorii îîi monitorizau şi pe cei care ieşeau din claă dire, dar poate Cal era la curent; îîn fond, el lucrase la proiect de la bun îînceput şi observa astfel de lucruri, îîn vreme ce ea avea tendinţa de a se concentra doar la ceea ce avea legaă turaă directaă cu munca ei. Chiar dacaă se folosise de cartela ei de identificare pentru a reintra îîn claă dire joi noaptea, ştia sigur caă nu o avusese asupra lui duminicaă noaptea. Dar caî t de uşor puteau fi copiate aceste cartele? Ar fi fost nevoit saă plece de la bazaă pentru a o face, dar nu se îîndoia caă era posibil. IÎn fond, senzorii indicau caă reintrase îîn zona de lucru la miezul nopţii, deci ar fi avut suficient timp la dispoziţie saă facaă o copie. Apoi ea îîl sunase vineri dimineaţaă saă -l roage saă -i caute cartela îîn birou, ceea ce îîi oferise ocazia perfectaă de a i-o da îînapoi şi de a se asigura caă poliţia de securitate nu afla nimic. Altfel nu ar mai fi putut folosi cartela din nou, caă ci poliţia de securitate ar fi şters codul respectiv din calculatoare. Caroline faă cu o pauzaă şi îîşi frecaă fruntea, straă duindu-se saă

punaă totul cap la cap, astfel îîncaî t saă capete sens. Dacaă faptul caă ea îîl sunase saă -i cearaă ajutorul fusese pur şi simplu o coincidenţaă , atunci el nu ar fi avut niciun alt motiv saă facaă o copie dupaă cartelaă . Oare Cal îîşi asumase riscul caă ea avea saă -l sune pe el? Şansele erau mari, trebuia saă recunoascaă . Nu l-ar fi sunat pe Yates, şi cu siguranţaă nu s-ar fi obosit saă -l sune pe Adrian. Şi era, totodataă , destul de probabil saă evite saă anunţe poliţia de securitate. Nu era o certitudine, dar şansele erau destul de bune caî t saă nu reprezinte un risc prea mare. Deci ce se îîntaî mplase mai departe? Senzorii araă tau caă ataî t ea, caî t şi Cal intraseraă îîn claă dire, apoi ieşiseraă îîmpreunaă . Probabil avusese şi cartela ei la el şi o ţinuse astfel îîncaî t senzorii saă o poataă citi, obţinaî nd astfel dovada faptului caă nu avusese ocazia saă intervinaă îîn programul computerizat fiindcaă nu se aflase singur îîn claă dire. Dar de ce nu detectaseraă senzorii caă erau douaă cartele şi un singur corp? Poate caă senzorii nu erau chiar ataî t de buni pe caî t îîi plaă cea caă pitanului Hodge saă creadaă . Poate erau programaţi saă surprindaă oamenii faă raă cartele, dar nimeni nu se gaî ndise saă -i programeze saă surprindaă cartelele faă raă oameni. Poate Cal gaă sise o cale de a paă caă li sistemul. Existau o mulţime de ipoteze, toate posibile. Avaî nd îîn vedere caî t era de priceput îîn materie de calculatoare, era posibil saă fi reuşit cumva saă acceseze calculatoarele bazei şi saă îînregistreze ataî t intrarea, caî t şi ieşirea ei din claă dire îîn acea dimineaţaă . Nu ştia, şi era posibil saă nici nu afle vreodataă . Dar ce ar fi faă cut Cal acum, dacaă ar fi vinovat? Dacaă intervenise îîntr-adevaă r asupra programelor, ştia faă raă îîndoialaă caă analiza avea saă scoataă la ivealaă acest lucru. Avea saă îîncerce saă acceseze din nou programul şi saă îîşi şteargaă urmele, anulaî nd toate modificaă rile pe care le faă cuse şi speraî nd caă analiza avea saă se limiteze la o simplaă comparaţie? Sau avea saă îîncerce saă creeze noi dovezi false îîmpotriva ei?

Trebuia saă meargaă pe cea de-a doua opţiune. Era mult mai fezabilaă . De ce ar fi faă cut Cal ataî tea eforturi, ca apoi saă le anuleze? Nu, caî taă vreme suspiciunile erau îîndreptate spre ea, opţiunea deşteaptaă ar fi saă îîncerce saă se asigure caă raă maî neau îîndreptate îîn aceeaşi direcţie. Brusc, inima îîncepu saă -i bubuie îîn piept. Dacaă îîntr-adevaă r Cal era vinovatul, dacaă intenţiona saă mai facaă ceva, era nevoit saă acţioneze în noaptea aceea, caî t situaţia era îîncaă haoticaă . Dacaă mai aştepta, plasa poliţiei de securitate avea saă se straî ngaă prea tare, şi nimeni nu ar mai reuşi saă scape; îînsaă , caî nd lucrurile de-abia se puneau îîn mişcare, existau îîntotdeauna mici ferestre de oportunitaă ţi. Ştia caă accesul îîn zona de lucru fusese interzis pentru îîntreaga echipaă laser, dar fuseseraă deja codurile lor de bare şterse din calculatoare? Armata funcţiona îîn bunaă maă suraă ca o mare corporaţie caî nd era vorba despre proceduri administrative: majoritatea se realizau îîn timpul zilei. Cum ordinul de restricţie nu fusese dat decaî t îîn seara respectivaă , oare caă pitanul Hodge chemase pe cineva saă îîl introducaă îîn calculator sau hotaă raî se saă facaă acest lucru a doua zi, la prima oraă ? La cum cunoştea ea firea umanaă , ar fi pus pariu pe cea de-a doua posibilitate. IÎn fond, ea era singura considerataă suspectaă şi probabil era ţinutaă sub supraveghere. Daî nd curs baă nuielii, se rostogoli din pat şi, îîn linişte, se apropie de fereastra micaă şi demodataă , cu fante ce se deschideau spre exterior, din zona rezervataă bucaă taă riei. Fu nevoitaă saă se urce pe un scaun pentru a vedea afaraă . Dupaă cum se aşteptase, o maşinaă a poliţiei de securitate era parcataă pe cealaltaă parte a straă zii. IÎn lumina felinarelor stradale îîi vaă zu clar pe cei doi baă rbaţi de pe bancheta din faţaă . Nu faă ceau niciun efort saă -şi ascundaă misiunea, dar nici nu ar fi trebuit s-o facaă , nu? Nu era vorba despre supraveghere clandestinaă , ci pur şi simplu despre pazaă , cum scria la carte.

Nu exista nicio altaă uşaă . IÎnsaă exista o altaă fereastraă îînaltaă şi îîngustaă îîn dormitor. IÎn îîntunericul aproape deplin, se îîntoarse îîn dormitor şi fixaă cu privirea micul dreptunghi de luminaă din perete. Un baă rbat cu siguranţaă nu ar fi putut saă iasaă pe acolo, şi avea dubii chiar şi îîn privinţa ei îînsaă şi. Chiar şi aşa, se urcaă îîn picioare pe pat şi aruncaă o privire prin ea. Acea parte a straă zii era goalaă . Ei bine, nu avea niciun rost saă -şi creeze o graă madaă de probleme dacaă , de fapt, Cal dormea liniştit îîn patul lui. Nu îîşi putea permite saă uite caă era posibil saă fie complet inocent, saă fi confirmat îîntr-adevaă r versiunea prezentataă de ea. Nevinovat paî naă la proba contraraă , aşa spunea legea, deşi caă pitanului Hodge i-ar fi prins bine saă -i aminteascaă cineva acest lucru. Nu voia saă aprindaă lumina, atraă gaî ndu-le atenţia poliţiştilor de afaraă caă era treazaă , aşa caă formaă numaă rul lui Cal pe pipaă ite. Ce metodaă mai bunaă de a descoperi dacaă se afla îîn locuinţa lui decaî t saă -l sune? Dacaă raă spundea, poate chiar staă teau de vorbaă o vreme. Caî nd telefonul ajunse la cel de-al cincilea ton de apel, îîncepu saă se îîndoiascaă serios caă era acolo. Laă saă telefonul saă sune îîncaă puţin, îîn caz caă dormea foarte adaî nc, dar, dupaă cel de-al douaă zecilea ţaî raî it, puse jos receptorul. Un asemenea apel lung, mai ales avaî nd îîn vedere caă telefoanele erau instalate chiar laî ngaă pat, ar fi trezit pe oricine şi din cel mai adaî nc somn. Cal nu se afla îîn locuinţa lui. Scraî şni din dinţi furioasaă . Naiba saă -l ia! îîl crezuse prietenul ei; îîi plaă cuse de el, avusese îîncredere îîn el. Mai îîntaî i Joe, acum Cal. Mintea ei se feri de îîndataă de orice gaî nd legat de Joe, caă ci durerea era prea intensaă pentru a zaă bovi asupra ei. Era mult mai sigur saă -şi concentreze furia asupra lui Cal. Ridicaă din nou privirea spre mica fereastraă . Douaă panouri lungi şi îînguste, braă zdate de fante ce se deschideau spre

exterior pentru a laă sa saă iasaă caă ldura acumulataă peste zi. Avea saă fie nevoitaă saă demonteze îîntregul mecanism îîn îîntuneric, dar nici aşa nu era siguraă dacaă ar fi îîncaă put prin deschizaă turaă . Ei bine, nu avea saă afle niciodataă dacaă nu îîncerca. Lucraî nd cu lasere şi calculatoare, se familiarizase cu scule şi unelte şi nu mergea niciodataă nicaă ieri faă raă o micaă borsetaă cu diverse şurubelniţe şi patente, fiindcaă nu ştia niciodataă caî nd aveau saă se dovedeascaă utile. Scoase borseta din dulap şi raă sturnaă sculele pe pat. Problema era caă , îîn îîntuneric, nu putea saă -şi dea seama de care unealtaă avea nevoie. Avea îînsaă o lanternaă -creion şi hotaă rîî caă era nevoitaă saă -şi asume riscul ca micul fascicul de luminaă saă se vadaă pe fereastraă , deşi era puţin probabil saă proiecteze o pataă de luminaă pe asfalt, atraă gaî ndu-le atenţia paznicilor. Se urcaă pe pat şi aprinse lanterna doar pentru caî teva clipe, ataî t caî t saă vadaă caă şuruburile ce fixau mecanismul necesitau o şurubelniţa cu cap Philips. Cinci minute mai taî rziu, cele douaă panouri ale ferestrei şi mecanismul de deschidere a fantelor spre exterior zaă ceau îîn bucaă ţi pe patul ei. Aceasta fusese partea uşoaraă . Saă treacaă prin fereastraă era altceva. O maă suraă din ochi. Putea saă -şi raă suceascaă umerii astfel îîncaî t saă îîncapaă prin ea; capul şi şoldurile aveau saă fie cea mai mare problemaă – fesele aveau saă i se comprime, îînsaă craniul nu. Decise saă iasaă cu capul îînainte, ca saă afle imediat dacaă îîncaă pea sau nu. Ar fi fost îîngrozitor saă iasaă cu picioarele îînainte, apoi saă raă maî naă blocataă cu capul îînaă untru şi cu restul corpului afaraă . Umilitor, îîn cel mai bun caz. Asta dacaă nu se trezea spaî nzurataă . Mai îîntaî i trebuia saă -şi schimbe hainele şi saă se îîncalţe. Proiectaă fasciculul lanternei-creion spre interiorul dulapului, avaî nd grijaă ca lumina saă nu fie vizibilaă din celelalte camere. I-ar fi prins bine un set de haine de culoare îînchisaă , dar nu-şi

adusese aşa ceva. Era august îîn sudul deşertului Nevada; nu se aşteptase saă fie nevoitaă saă se strecoare pe furiş îîn îîntuneric. Avea saă iasaă îîn evidenţaă ca un deget vaî naă t, îîmbraă cataă îîn hainele ei de culoare deschisaă , dar nu avea ce saă facaă . Trebuia pur şi simplu saă se asigure caă nu o vedea nimeni. Chiar şi aşa, iritataă de faptul caă nu se pregaă tise corespunzaă tor, îîşi trase rapid o pereche de pantaloni subţiri de paî nzaă şi un tricou şi, sfidaă toare, îîşi strecuraă cartela de identificare îîn buzunar. Dacaă era prinsaă , cel puţin nu puteau spune caă nu avea asupra ei cele necesare pentru identificare. Gaî ndindu-se mai bine, vaî rîî şi cheile îîn buzunar. N-ar fi putut saă îîntre la loc tot pe fereastraă , deşi, dacaă reuşea saă -l prindaă pe Cal cu maî ţa îîn sac, nu avea saă mai fie nevoitaă saă -şi facaă griji îîn privinţa paznicilor din faţa uşii. Se urcaă din nou pe pat, dar, dupaă un minut de experimente, îîşi daă du seama caă avea nevoie saă fie mai sus pentru a se putea strecura prin fereastraă dintr-o poziţie mai apropiataă de orizontalaă . Luaă un scaun de bucaă taă rie şi îîl aşezaă pe pat, apoi se caă ţaă raă pe el. Scaunul era cam nesigur, dar Caroline se ţinea de marginea ferestrei şi nu îîi era teamaă caă avea saă cadaă . Scoase mai îîntaî i un braţ şi un umaă r, apoi îîşi îîntoarse capul îîntr-o parte şi îîl trecu uşor prin deschizaă turaă , faă raă a se alege cu nimic mai îîngrozitor decaî t o micaă zgaî rieturaă . Raă sucinduse dintr-o parte îîn alta, îîşi scoase şi celaă lalt braţ şi umaă rul, apoi îîşi sprijini braţele pe zidul de sub ea, raă sucindu-se îîn continuare pentru a îînainta. De îîndataă ce avea saă -şi scoataă şi şoldurile, baă nuia ea, centrul ei de greutate urma saă se modifice drastic, venind mult îîn faţaă , şi avea saă cadaă îîn cap, traă gaî ndu-şi picioarele prin fereastraă . Nu ar fi caă zut de la o îînaă lţime mare, dar nu voia saă -şi rupaă gaî tul la aterizare. Pentru a preveni acest lucru, sau cel puţin pentru a îîncetini caă derea, îîşi îîndoi picioarele îîn spate, astfel îîncaî t caă lcaî iele saă i

se sprijine pe peretele din interior, şi mai avansaă caî ţiva centimetri. Muchia ferestrei i se îînfipse îîn fesele moi, dar ignoraă durerea şi se forţaă saă treacaă . Imediat, caă zu greoi îîn faţaă , şi doar faptul caă -şi ţinea picioarele agaă ţate îînaă untru o îîmpiedicaă saă cadaă îîn cap, exact aşa cum se temuse. Agitataă , se îîmpinse din nou îîn braţe, straă duindu-se saă se îîndepaă rteze caî t de mult de o poziţie verticalaă , apoi aruncaă o privire temaă toare spre partea din faţaă a claă dirii, unde erau parcaţi paznicii. Spre uşurarea ei, maşina nu se vedea din locul unde se afla ea. Raă mase agaă ţataă acolo timp de un minut, îînainte de a accepta inevitabilul: nu exista nicio modalitate graţioasaă de a o face. Avea saă se aleagaă cu julituri şi cu vaî naă taă i. Mai mult, acum nu mai putea nici saă dea îînapoi şi saă se îîntoarcaă uşurel îîn cameraă . Picioarele îîi tremurau din pricina efortului. Faă raă a-şi mai laă sa timp saă reflecteze caî t de tare avea saă doaraă , îîşi îîndreptaă picioarele şi se îîmpinse cu braţele îîn acelaşi timp, aruncaî ndu-se cu totul pe fereastraă . IÎncercaă saă se raă suceascaă îîn aer, astfel îîncaî t saă nu-şi raă neascaă nimic vital la aterizare, de exemplu capul, şi reuşi saă se îîntoarcaă aproape complet pe o parte. Impactul fu mai dur decaî t s-ar fi aşteptat vreodataă , avaî nd îîn vedere îînaă lţimea micaă . Pietrişul necompactat îîi juli pielea pe taî mplaă şi obraz, pe toataă partea lateralaă a braţului staî ng şi pe glezna staî ngaă . Reuşise cumva saă se loveascaă la ambii genunchi şi la un umaă r. Dar nu putea saă raă maî naă acolo şi saă -şi treacaă îîn revistaă raă nile. Era îîncaă ameţitaă caî nd se forţaă saă se mişte, saă se îîndepaă rteze taî raî ş de umbrele din lateralul claă dirii şi saă îînainteze rapid îîn direcţia opusaă . De-abia dupaă ce straă baă tu aproape o sutaă de metri faă raă a auzi niciun strigaă t de avertizare, îîşi permise saă se relaxeze şi saă inspire adaî nc. Imediat, durerile ei se faă curaă simţite, şi, oprindu-se, se aplecaă saă -şi frecţioneze ambii genunchi loviţi, apoi fundul. IÎşi

roti umaă rul pentru a se asigura caă era îîn stare de funcţionare şi îîşi atinse delicat obrazul. Nu paă rea saă saî ngereze, dar juliturile o usturau. O eşarfaă petrecutaă prin gaă icile pantalonilor îîi servea de obicei drept curea, dar acum o scoase şi tamponaă cu delicateţe juliturile, pentru a îîndepaă rta paă maî ntul şi bucaă ţile minuscule de pietriş de pe faţaă . IÎncaă un raă u pe care putea saă i-l arunce îîn caî rcaă lui Cal. IÎnaintaă greoi pe ocolite, faă raă a mai îîncerca saă treacaă neobservataă , pornind de la premisa caă ar fi fost mai probabil saă fie remarcataă dacaă se straă duia saă se furişeze. Dacaă se purta normal, nimeni nu avea s-o bage îîn seamaă . Joe se ridicaă îîn capul oaselor şi aruncaă deoparte cearşaful, îînjuraî nd constant îîn barbaă chiar îîn timp ce se daă du jos din pat şi îîncepu saă -şi tragaă pe el blugii şi bocancii. Problema de care trebuia saă se ocupe nu era de naturaă militaraă , iar orele lungi şi agitate petrecute îîntr-un pat mult prea gol îîi maă cinaseraă îîncontinuu raă bdarea, paî naă nu mai raă maă sese nimic din ea. Aruncaă o privire spre ceasul de maî naă , surprins saă constate caă era doar ora douaă . Petrecuse mai puţin de douaă ore îîn pat, dar lui i se paă ruseraă patru sau cinci. Nu conta. Oricaî t de mult ar fi aşteptat, nu avea saă poataă adormi paî naă nu o îînfrunta pe Caroline. Voia saă o audaă explicaî ndu-i de ce faă cuse ceea ce faă cuse, şi voia saă i-o spunaă îîn faţaă . Nu avea saă -i permitaă saă -l ignore din nou, aşa cum o faă cuse mai devreme îîn biroul lui. Hotaă rîî saă straă bataă pe jos distanţa relativ scurt, îîn loc saă ia camioneta; poate caă plimbarea avea saă -l linişteascaă . Era periculos de aproape de punctul îîn care ar fi explodat pur şi simplu şi era conştient de acest lucru. Avusese doar şase ani ultima dataă caî nd îîşi ieşise din fire şi îîşi jurase saă nu o mai facaă niciodataă , dar Caroline îîi punea la grea îîncercare staă paî nirea de sine. Nu straă baă tuse niciun sfert de kilometru, caî nd observaă pentru prima dataă silueta ei zveltaă îînaintaî nd curajos prin

îîntuneric, iar primul lui gaî nd fu caă furia îîi provoca halucinaţii. Se opri şi se daă du îînapoi, pentru a nu fi vaă zut, laă saî ndu-se îîntr-un genunchi laî ngaă o pubelaă . Nu o confundase; felinarele de deasupra capului licaă reau pe paă rul ei deschis la culoare, şi îîi cunoştea pasul la fel de bine cum îîşi cunoştea propriul chip. Poziţia arogantaă a umerilor ei subţiri, legaă narea uşoaraă a şoldurilor ei rotunjite, toate erau imprimate îîn memoria lui. Venea oare saă -l vadaă pe el? Inima îîi bubui violent, dar apoi se îîntrebaă cum reuşise saă treacaă de paznici. Ştia caă fusese pusaă sub pazaă fiindcaă el îîi sugerase lui Hodge caă ar fi fost o idee bunaă , iar Hodge fusese de acord. IÎl auzise personal pe Hodge daî nd ordinele. Dar iat-o acolo, plimbaî ndu-se îîn incinta bazei la ora douaă noaptea, faă raă urmaă de paznic prin preajmaă . Aşteptaă paî naă caî nd Caroline trecu de el, apoi se strecuraă afaraă din ascunzaă toare. Dupaă cum obişnuia, îînaintaă îîn taă cere deplinaă , raă maî naî nd la circa cincizeci de metri îîn urma ei, faă raă a o pierde nicio clipaă din ochi. Dacaă avea saă coteascaă spre zona rezervataă ofiţerilor necaă saă toriţi, putea saă o ajungaă rapid din urmaă şi saă o abordeze. IÎnsaă ea nici maă car nu ezitaă caî nd trecu pe laî ngaă zona respectivaă , iar furia lui se îîncinse paî naă la temperatura de fierbere. Se îîndrepta direct spre zona de lucru cu lasere, naiba saă -i ia sufletul ei mic şi traă daă tor! Simţi îîn palmaă maî ncaă rimea unui impuls aproape irezistibil de a naă vaă li peste ea din spate, de a o prinde de gaî t şi de a o pune la paă maî nt. Dupaă ce avea saă termine de altoit fundul acela mic şi draă gaă laş, avea saă se simtaă mult mai bine, iar Caroline urma saă îînţeleagaă pe deplin caî t de furios era. La naiba, oare nu conştientiza caî t de gravaă era situaţia ei? Bineîînţeles caă da. Prin propriile ei acţiuni, îîşi dovedea vinovaă ţia. Probabil intenţiona saă termine misiunea de traă dare pe care o îîncepuse deja. Fu tentat saă se opreascaă şi saă anunţe poliţia de securitate,

dar decise caă prefera saă o urmaă reascaă din priviri. Dacaă îîncerca saă facaă ceva – de exemplu, saă dea foc îîntregului birou –, putea s-o imobilizeze el şi s-o ţinaă paî naă sosea poliţia de securitate. De fapt, chiar i-ar fi faă cut plăcere saă o imobilizeze. Poate apuca şi saă -i aplice corecţia la care se gaî ndise, caî t timp aşteptau. O vaă zu oprindu-se şi scoţaî nd ceva din buzunar, apoi prinzaî nd obiectul de bluza ei. Cartela ei de identificare. De ce nu i-o retraă sese Hodge? Fiindcaă nu considerase caă ar fi fost nevoie; fusese pusaă sub pazaă , iar codurile aveau saă fie şterse din calculator la prima oraă a zilei. Joe se îînfurie brusc din nou, de data aceasta ataî t pe Hodge, caî t şi pe el îînsuşi. Fusese o neglijenţaă de neiertat din partea lor, mai ales caî nd era vorba despre un proiect cu o securitate ataî t de strictaă precum Night Wing. Caroline nu putea pleca de la bazaă , dar putea oricum saă provoace distrugeri majore acolo. Se bazau prea mult pe tehnologie pentru a le asigura securitatea, lucru pe care Joe intenţiona saă -l schimbe îîn cel mai scurt timp. IÎn claă dire se afla deja cineva; se vedea o luminaă foarte discretaă licaă rind de la una dintre ferestre, doar cu greu observabilaă . Caroline o remarcaă şi ea. Joe o vaă zu îîntorcaî nd capul şi fixaî ndu-şi privirea asupra luminii; apoi porni din nou direct spre uşaă şi se strecuraă îînaă untru, silenţioasaă ca o fantomaă . Douaă zeci de secunde mai taî rziu, o urmaă şi el. Nu avea asupra lui cartela de identificare, prin urmare ştia caă securitatea centralaă urma saă fie alertataă imediat. IÎn faţa lui o vaă zu pe Caroline îîn pragul biroului, aprinzaî nd becul, fiind brusc scaă ldataă îîntr-o luminaă foarte intensaă . — Ce ai faă cut, te-ai folosit din nou de cartela cu numele meu? îîntrebaă ea furioasaă , adresaî ndu-se unei alte persoane aflate îîn îîncaă pere. Calculatoarele o vor lua razna, probabil, caî nd vor îînregistra douaă intraă ri succesive pe numele

Caroline Evans. Mi-ai sabotat proiectul, fir-ai al naibii saă fii! Joe îînţelese brusc ce se petrecea, revelaţia explodaî ndu-i îîn minte ca o bombaă , şi caă zu pradaă unui şoc imens caî nd Caroline intraă complet îîn birou, dispaă raî nd de sub privirea lui. Naiba s-o ia de idioataă micaă ! Nu avea niciun gram de prudenţaă . Luase taurul de coarne faă raă saă ştie caă îîncolţirea unui traă daă tor putea fi un lucru periculos. Joe o luaă la fugaă pe coridor, alergaî nd îîn taă cere, rugaî ndu-se cu disperare cu fiecare fibraă a fiinţei lui saă nu audaă un foc de armaă care saă îînsemne sfaî rşitul acelui curaj nesaă buit. Auzi o mişcare bruscaă , un icnet, o bufnituraă îîngrozitoare şi daă du buzna pe uşa deschisaă exact îîn clipa îîn care Caroline se praă buşi pe podea. Cal Gilchrist era aşezat îîn faţa unui monitor luminos de calculator, cu faţa complet albaă . Prea taî rziu, Joe observaă privirea lui Cal alunecaî nd îîntr-o parte, îîn spatele lui. IÎncercaă saă se raă suceascaă , dar fusese prea distras de propria lui teamaă ilogicaă . IÎnainte saă apuce saă reacţioneze, ceva dur îîl izbi îîn taî mplaă . IÎşi simţi capul explodaî nd. Apoi se pierdu complet îîn îîntuneric. Capitolul 12 Caroline îîşi recaă paă taă treptat cunoştinţa, simţind la îînceput doar caă era zgaî lţaî itaă inconfortabil. Capul o durea, chinuit de o pulsaţie profundaă ce îîi amorţea simţurile, dar, îîncetul cu îîncetul, îîncepu saă simtaă durere şi îîn zona umaă rului şi a braţelor. Apoi îîşi daă du seama caă auzea voci şi caă mai era cineva laî ngaă ea, dar, preţ de o clipaă îînspaă imaî ntaă toare, nu ştiu cine sau unde era. Apoi recunoscu una dintre voci şi deveni brusc conştientaă de cele îîntaî mplate. IÎşi aminti totul. Cal. Lui îîi aparţinea vocea pe care o recunoştea, şi, exact îîn clipa îîn care îînţelese acest lucru, realizaă şi caă se afla îîntr-un autovehicul, poate chiar o furgonetaă , şi caă era legataă . Şi i se pusese caă luş, la naiba!

Deschise îîncet ochii, îînchizaî ndu-i rapid la loc, cuprinsaă de durere, caî nd o luminaă intensaă licaă ri scurt prin geam. Auzi un vaî jaî it şi îîşi daă du seama caă fuseseraă depaă şiţi de o altaă maşinaă pe drum, ataî ta tot. IÎncercaă din nou, de data aceasta ridicaî nd pleoapele doar o idee, pentru a-şi laă sa timp saă se acomodeze cu senzaţia de disconfort. Probabil aşa se simţea cineva mahmur, iar ea nici maă car nu baă use. Era nevoitaă saă îîndure neplaă cerea, faă raă saă se fi distrat deloc. Mai era cineva îîntins laî ngaă ea. De data aceasta îînchise ochii panicataă , speriataă saă constate caă mai era un baă rbat exact laî ngaă ea. Era caî t se poate de conştientaă de faptul caă nu se putea apaă ra. O, Doamne, aveau de gaî nd saă o violeze? Dar baă rbatul nu se mişca. Prudent, deschise din nou ochii şi se trezi zgaî indu-se îîn ochii palizi şi furioşi ai lui Joe Mackenzie. Chiar dacaă n-ar fi avut caă luş, n-ar fi putut scoate niciun cuvaî nt, ataî t era de uluitaă . Cum ajunsese el aici? îîi era destul de clar cum ajunsese ea îîntr-un asemenea bucluc, fiindcaă fusese o prostie saă dea buzna îîn birou saă -l îînfrunte pe Cal faă raă a se asigura caă era singur. Dar cum ajunsese şi Joe saă fie implicat? Teama îîi crescu îîn piept, caă ci era şi el îîn pericol acum. — Eu zic s-o laă saă m baltaă şi saă ieşim din ţaraă , spuse Cal agitat. S-a terminat. Nu pot merge mai departe. Vor verifica sistemul îîn îîntregime şi vor afla totul. — Le-am spus celorlalţi caă nu eşti îîn stare saă faci aşa ceva, raă spunse altcineva, pe un ton menit saă punaă capaă t conversaţiei. Caroline îîşi smulse privirea de la Joe şi îîşi lungi gaî tul pentru a vedea îîn faţaă . Un alt baă rbat staă tea laî ngaă Cal, care se afla la volan. Nu îîl recunoştea, dar îîn acelaşi timp îîi paă rea vag familiar. — N-a pomenit nimeni nimic despre crimaă , raă spunse Cal

furios. — Şi ce, dacaă pilotul aă la ar fi murit caî nd i s-a praă buşit avionul, nu tot tu ai fi fost raă spunzaă tor de moartea lui? — Aia a fost altceva, spuse Cal, pe un ton ce îîi traă da neliniştea. — Da, sigur. — Aia a fost… ceva ce ţinea de noroc. Acum e vorba despre crimaă cu saî nge rece. Nu pot s-o fac. — Nu-ţi cere nimeni s-o faci tu, spuse celaă lalt baă rbat neraă bdaă tor. Oricum nu eşti îîn stare. O saă ne ocupaă m noi de asta. Nu-ţi face griji, nici maă car n-ai saă fii de faţaă . Dacaă nu ar fi avut maî inile legate la spate, Caroline ar fi saă rit la gaî tul acelui baă rbat, ataî t de furioasaă era. Discuta despre posibilitatea de a-i ucide la fel de relaxat cum ar fi discutat despre spaă latul rufelor! Joe o îîmbraî nci îîn taă cere cu bocancul îîn gleznaă ; de fapt, mai degrabaă o lovi, iar glezna o durea deja. Se îîntoarse îîncruntataă spre el, iar el claă tinaă uşor din cap, ca pentru a o avertiza. Caroline îîl lovi la raî ndul ei cu piciorul, iar Joe clipi de durere. Se aflau îîntr-o furgonetaă , una folositaă îîn mod evident pentru transport de maă rfuri, nu de oameni, caă ci nu avea mochetaă pe podea, doar metal gol-goluţ. Maşina se claă tina la fiecare viraj şi haî rtop, faă caî nd ca poziţia ei saă fie şi mai inconfortabilaă . Zaă cea îîntinsaă pe umaă rul lovit, iar durerea era agravataă de faptul caă avea maî inile legate la spate. IÎncercaă saă -şi dea seama cu ce anume fusese legataă ; paă rea a fi o funie de nailon, îîn timp ce îîn jurul gurii îîi legaseraă , probabil, propria ei eşarfaă , ceea ce faă cea situaţia şi mai enervantaă . IÎncaă mai avea cheile îîn buzunar. Dacaă reuşea saă le scoataă , dacaă ea şi Joe se îîntorceau cu spatele unul spre celaă lalt şi dacaă aveau suficient timp, poate ar reuşi saă foloseascaă marginea zimţataă a unei chei pentru a taă ia nailonul. Cheile nu erau ascuţite, dar erau aspre. Buzunarele lui Joe fuseseraă probabil percheziţionate îîn caă utarea unui

cuţit, un obiect pe care baă rbaţii îîl aveau frecvent asupra lor, dar, caî nd era vorba de femei, nimeni nu se aştepta saă aibaă ceva îîn buzunare, şi era evident caă ataî t Cal, caî t şi complicele lui uitaseraă complet de buzunarele ei. — Nu are niciun rost saă -i omoraî m, spuse Cal aspru. S-a terminat. De-abia am reuşit saă scaă paă m îînainte ca poliţia de securitate saă îîmpaî nzeascaă locul. Paî naă la ora asta au aflat deja caă am plecat şi au îîn baza de date numaă rul de îînmatriculare al furgonetei. Caî nd se va raporta dispariţia lui Caroline şi a colonelului, deşi niciunul dintre ei nu a fost vaă zut plecaî nd de la bazaă , poliţia va pune toate detaliile cap la cap ataî t de rapid, îîncaî t se va emite un anunţ de urmaă rire generalaă pentru furgonetaă îîn cel mult o oraă . IÎn momentul de faţaă , ne aşteaptaă îînchisoarea pe viaţaă , dar, dacaă îîi ucidem, ne alegem cu pedeapsa capitalaă . Pentru Caroline, paă rea un argument foarte convingaă tor, dar celaă lalt baă rbat nu se araă taă impresionat. Nici maă car nu se obosi saă raă spundaă . Uneori şi-ar fi dorit saă nu aibaă o gaî ndire ataî t de al naibii de logicaă . Nu putea saă -şi blocheze gaî ndurile raţionale nici maă car atunci caî nd îîi spuneau ceva ce ar fi preferat saă nu ştie. Dacaă celaă lalt baă rbat ignorase argumentul lui Cal, asta îînsemna caă avea motive saă creadaă caă el personal ar fi putut scaă pa faă raă a fi asociat cu sabotajul. Dupaă cum remarcase Cal, implicarea lui era cunoscutaă , dar celaă lalt tip se simţea probabil îîn siguranţaă … ataî ta caă , îîn calitate de complice, Cal ştia despre rolul lui şi îîl putea da îîn vileag. Prin urmare, baă rbatul se simţea îîn siguranţaă doar fiindcaă ştia probabil caă şi Cal avea saă moaraă , astfel îîncaî t acesta saă nu poataă spune nimic despre implicarea lui. IÎncepu saă -şi frece cu fervoare faţa de podeaua furgonetei, îîncercaî nd saă -şi îîndepaă rteze caă luşul din guraă , îîmpingaî ndu-l cu limba îîn acelaşi timp. Joe îîi aruncaă o altaă privire îîntunecataă de avertizare, dar Caroline îîl ignoraă . Mişcaă rile ei

agitate atraseraă atenţia baă rbatului de pe bancheta din faţaă , aşezat pe locul pasagerului, care se îîntoarse. — Bine ai revenit, domnişoaraă Evans, spuse el pe un ton agreabil. Sper caă nu te doare prea tare capul. Joe îînchisese ochii din nou şi staă tea nemişcat. Caroline scoase un sunet furios, îînaă buşit de eşarfaă , şi continuaă saă se zvaî rcoleascaă . IÎşi aruncaă îîn aer picioarele legate şi îîşi raă suci trunchiul, îîn tot acest timp îîncercaî nd saă scape de caă luş. — Ai putea s-o laşi baltaă , e o pierdere de vreme, spuse baă rbatul pe un ton blaî nd, vag plictisit. Nu te poţi elibera şi nu vei reuşi decaî t saă straî ngi mai tare funia. Pe Caroline nu o interesa funia. Scopul ei era saă se descotoroseascaă de caă luş şi saă reuşeascaă saă -şi scoataă cheile din buzunar. Nu era imposibil, avaî nd îîn vedere caă pantalonii erau dintr-un bumbac larg şi subţire, dar nici tocmai uşor, caă ci buzunarele erau adaî nci. Bombaă ni caî teva îînjuraă turi neinteligibile şi continuaă saă se zbataă . Reuşise saă -şi îîmpingaă caă luşul din guraă şi, dintr-un impuls de moment, se taî rîî paî naă laî ngaă Joe şi îîşi îîmpinse cu forţaă faţa îîn umaă rul lui, folosindu-se de contact şi de frecarea dintre caă maşa lui şi eşarfaă pentru a coborîî caă luşul. Joe nu se mişcaă , iar ochii îîi raă maseraă îînchişi. Caroline continuaă saă -şi frece baă rbia de el paî naă caî nd caă luşul îîi alunecaă , raă maî naî nd ataî rnat îîn jurul gaî tului. Baă rbatul de pe bancheta din faţaă o urmaă rea îîncruntat şi daă du saă se ridice pe genunchi şi saă se îîntoarcaă spre ea. — Gunoi ordinar, l-ai ucis! croncaă ni ea, forţaî ndu-şi vocea saă reflecte caî t mai multaă furie, deşi limba şi mandibula refuzau s-o asculte. Furgoneta se claă tinaă alarmant caî nd Cal smuci de volan, raă sucind violent capul pentru a privi îîn spate. Celaă lalt baă rbat se chinui saă -şi ţinaă echilibrul. — Ţine-ţi ochii la drum! îîi porunci cu asprime lui Cal. — Ai spus caă e doar inconştient!

— Nu e mort, la naiba. Pe el l-am lovit mai tare decaî t pe ea fiindcaă nu voiam saă am probleme cu matahala dacaă se trezea îînainte saă apucaă m saă -i scoatem de acolo şi saă -i legaă m. Caroline ţipaă : — Cal, o saă te omoare şi pe tine! Cum altfel îîţi explici faptul caă nu-l îîngrijoreazaă o acuzaţie de crimaă ? Nu e clar caă va îîncerca saă te facaă saă pari singurul vinovat? Baă rbatul se aruncaă spre ea peste banchetaă , îîntinzaî nd maî na pentru a îîncerca saă o prindaă de gaî t. Rapidaă ca o felinaă , Caroline îîntoarse capul şi îîşi îînfipse dinţii îîn braţul lui. Baă rbatul urlaă şi îîncercaă saă -şi smuceascaă maî na, dar ea raă mase agaă ţataă de el cu îîndaî rjire, faă caî nd mişcaă ri de mestecare pentru a-i spori durerea. Furgoneta îîncepu saă facaă slalom pe drum. Cal se folosea de braţul drept pentru a-l îîmbraî nci pe celaă lalt baă rbat, continuaî nd îîntre timp saă conducaă . Ambii baă rbaţi ţipau şi îînjurau. Brusc, celaă lalt baă rbat îîşi folosi pumnul drept pentru a o lovi îîn taî mplaă , iar Caroline vaă zu stele verzi, maxilarul îîi deveni flasc şi se praă buşi neajutorataă pe podea. Nu îîşi pierdu cunoştinţa, dar lovitura o naă uci simţitor. Cei doi baă rbaţi de pe bancheta din faţaă se luaraă la baă taie, iar furgoneta se ridicaă periculos pe douaă roţi; apoi Cal caă lcaă brusc fraî na, iar maşina derapaă violent îîntr-o parte, ieşind de pe şosea. Caroline simţi clar diferenţa dintre asfalt şi paă maî nt; apoi furgoneta se îînclinaă uşor spre dreapta şi se opri complet, probabil îîntr-un şanţ puţin adaî nc. Mişcarea o aruncaă peste Joe, şi îîi simţi muşchii tensionaî ndu-se sub greutatea ei, dar nici maă car nu gemu. IÎn schimb, auzi o şoaptaă aproape mutaă , aproape indescifrabilaă , îîn urechea ei: — Am un cuţit îîn bocancul drept. Ei bine, bineîînţeles caă avea aşa ceva. Nu obişnuiau toţi coloneii saă poarte cuţite îîn ghete? Furioasaă caă el reuşise saă raă maî naă îînarmat caî nd ea nici maă car nu putea saă -şi scoataă cheile din buzunar, fu tentataă saă îîl muşte şi pe el. IÎn schimb,

se aruncaă spre partea din spate a furgonetei, alegaî ndu-se cu noi vaî naă taă i. Cal şi celaă lalt baă rbat îîncaă se luptau, şi observaă cu coada ochiului ceva metalic licaă rind îîn maî na celuilalt baă rbat. Din instinct, recunoscu un pistol. Cal reuşi cumva saă deschidaă uşa şi saă ri afaraă , gaî ndindu-se probabil caă nu avea şanse îîmpotriva unui pistol de la o distanţaă ataî t de micaă . Celaă lalt baă rbat îînjuraă violent, faă raă oprire, deschizaî ndu-şi îîn forţaă propria portieraă şi pornind îîn urmaă rirea lui. Caroline se rostogoli paî naă ajunse cu spatele la picioarele lui Joe, caă utaî ndu-i pe pipaă ite bocancul drept, chinuindu-se saă -i îîmpingaă pantalonii îîn sus pentru a putea ajunge la cuţit. Nu aveau mult timp la dispoziţie, probabil mai puţin de un minut. Degetele ei neîîndemaî natice, amorţite de straî nsoarea funiei de nailon, se îînchiseraă îîn cele din urmaă îîn jurul cuţitului şi îîl traseraă afaraă . Joe se rostogolise deja şi îîi îîntinse maî inile legate. Nu era uşor saă poziţioneze cuţitul îîntre spatele ei şi al lui, neputaî nd saă vadaă dacaă taă ia îîn carne sau îîn nailon, dar îîşi spuse caă Joe avea saă o anunţe dacaă ajungea la piele. Cuţitul era, probabil, foarte ascuţit; îîn cinci secunde, simţi funia cedaî nd, iar Joe se rostogoli şi apoi se ridicaă uşor. Cuţitul fu luat din maî inile ei amorţite. Raă suci capul şi îîl vaă zu aplecaî ndu-se îîn faţaă pentru a taă ia rapid fraî nghia din jurul picioarelor lui; apoi se îîntoarse rapid spre ea. Simţi o smucituraă scurtaă îîn dreptul maî inilor caî nd i le eliberaă . Chiar îînainte de-a apuca saă -şi aducaă maî inile îîn faţaă , Joe se laă saă fulgeraă tor pe vine şi îîi eliberaă picioarele. De-abia apoi îîşi scoase şi propriul caă luş laă rgit din guraă , traă gaî ndu-l îîn jos şi laă saî ndu-l saă ataî rne îîn jurul gaî tului, exact aşa cum ataî rna şi eşarfa ei. Un foc de armaă bubui undeva îîn faţa lor. — Raă maî i aici îîn spate, îîi porunci Joe, saă rind cu uşurinţaă pe bancheta din faţaă şi strecuraî ndu-se îîn spatele volanului. Motorul era îîncaă pornit; baă gaă maşina îîn vitezaă şi apaă saă

acceleraţia. Roţile se îînvaî rtiraă îîn gol, şi se blestemaă singur, ridicaî nd piciorul de pe acceleraţie şi baă gaî nd maşina îîn marşarier, de data aceasta apaă saî nd mai uşor acceleraţia. Era obişnuit cu maşina lui, dar furgoneta nu avea aceeaşi tracţiune. Cauciucurile îîncercaraă saă îîşi recapete aderenţa pe paă maî ntul necompactat, ce fugea de sub ele, dar reuşiraă îîn final, iar maşina daă du cu spatele, ieşind de pe urmele faă cute la prima îîncercare. IÎn lumina farurilor îîl zaă ri pe cel de-al doilea baă rbat alergaî nd spre furgonetaă . Nu se vedea nici urmaă de Cal. Capul lui Caroline apaă ru pe neaşteptate laî ngaă el caî nd baă gaă îîn vitezaă , iar baă rbatul se opri, ridicaî nd îîn acelaşi timp pistolul. Joe îîşi puse maî na pe capul lui Caroline şi o îîmbraî nci îîntr-o parte, ferindu-se şi el îîn acelaşi timp, exact îîn clipa îîn care pistolul bubui din nou, iar parbrizul se faă cu ţaă ndaă ri, îîmproşcaî nd cioburi îîn interiorul furgonetei. Joe îîşi paă straă piciorul pe acceleraţie şi capul plecat, faă caî nd furgoneta saă saraă din adaî ncitura uşoaraă îîn care intrase şi saă alunece caî nd roţile ajunseraă pe asfalt, derapaî nd din nou îîntr-o parte. Joe se chinui saă îîmpiedice maşina saă se raă stoarne. Raă sunaă un nou şir de îîmpuşcaă turi, una dupaă alta. Joe simţi impactul gloanţelor grele asupra furgonetei. Unul dintre faruri se stinse. Pentru o clipaă , îîl vaă zu pe baă rbat ţintuit îîn lumina farului raă mas; apoi tipul saă ri îîntr-o parte pentru a nu fi caă lcat caî nd furgoneta trecu zgomotos pe laî ngaă el. — Caroline! strigaă Joe, simţind nevoia saă ştie dacaă era bine, dar incapabil saă se îîntoarcaă saă verifice, prea ocupat cu condusul furgonetei, caă ci vaî ntul îîi sufla direct îîn faţaă şi-l orbea, odataă ce maşina nu mai avea parbriz. — Ce-i? îîi strigaă ea drept raă spuns. — Stai jos, s-ar putea saă tragaă … IÎnainte saă apuce saă termine propoziţia, auzi gloanţele îînfigaî ndu-se îîn partea din spate a furgonetei, faă caî nd ţaă ndaă ri

şi geamurile de acolo. Saî ngele îîi îîngheţaă îîn vene. — Caroline! — Ce-i? tunaă ea, vizibil iritataă , iar Joe simţi caă îîi venea saă raî daă de uşurare. Dacaă era prost dispusaă îînsemna caă era bine. Uşurarea nu-l ţinu nici jumaă tate de minut. Aruncaă o privire rapidaă spre indicatoarele de pe bord şi constataă caă temperatura motorului creştea rapid; unul dintre gloanţe atinsese probabil radiatorul. Erau pierduţi undeva îîn deşert, la distanţaă de vreun oraş, comunitate sau maă car vreo locuinţaă singuraticaă . Singurele surse de luminaă erau stelele şi unicul far raă mas aprins. Nu aveau şanse saă ajungaă prea departe îînainte saă li se opreascaă motorul, dar intenţiona saă ajungaă caî t mai departe posibil de baă rbatul îînarmat cu un pistol. Indicatorul de temperaturaă ajunse îîn zona criticaă . Joe continuaă saă apese pedala de acceleraţie. Motorul se blocaă , scoţaî nd un sunet aspru, abraziv. Caroline apaă ru fulgeraă tor laî ngaă el caî nd, îîn cele din urmaă , maşina se opri. — Ce se îîntaî mplaă ? — Caî teva dintre gloanţe au atins radiatorul. Motorul e mort. Haide, ieşi din maşinaă . Caroline se supuse, deschizaî nd uşa care culisa şi ieşind, pe picioarele-i nesigure, îîn aerul raă coros al nopţii îîn deşert. — Vino îîncoace, îîi porunci Joe, iar Caroline ocoli greoi furgoneta. — Ce facem acum? — Acum vom merge pe jos. Sper caă ai îîncaă lţaă minte confortabilaă . Caroline ridicaă din umeri. Era îîncaă lţataă cu mocasini, nu la fel de buni ca bocancii, dar mai buni decaî t o pereche de sandale. Caî nd se îîmbraă case, nu se aşteptase la o asemenea odisee, dar ce mai conta? Trebuia saă meargaă pe jos, chiar dacaă ar fi fost desculţaă .

— IÎn ce direcţie? — De unde am venit. — Dar acolo e el. — Da, dar nu ştim unde ne aflaă m sau caî t ne-ar lua saă ajungem la o staţie de benzinaă , îîn direcţia îîn care mergeam. Dacaă ne îîntoarcem pe unde am venit, ştim cel puţin caă ne îîndreptaă m, cu aproximaţie, spre bazaă . Logic. Dar… — Dacaă tot ne îîntoarcem de unde am venit, de ce nu ai mers cu maşina îîn direcţia aia de la bun îînceput? — Fiindcaă atunci ar fi ştiut exact îîncotro ne îîndreptaă m, îîi explicaă el. Va gaă si camioneta, dar nu va şti dacaă am continuat tot îînainte sau ne-am îîntors. — Dar, evident, va trebui saă trecem pe laî ngaă el la un moment dat. — Foarte posibil, dar nu e o certitudine absolutaă . S-ar putea saă hotaă rascaă saă fugaă , îîn loc saă îîncerce saă ne prindaă . Cum nu avem de unde saă ştim, trebuie saă presupunem caă e pe urmele noastre. Caroline se taî rîî taă cutaă îîn urma lui, îînaintaî nd prin deşert. Nu îîndraă zneau saă meargaă pe drum, ceea ce îînsemna caă erau nevoiţi saă se deplaseze paralel cu el, suficient de departe de marginea drumului caî t saă nu poataă fi observaţi cu uşurinţaă , dar şi suficient de aproape caî t saă nu piardaă asfaltul din ochi. Caroline avea dureri îîn ataî t de multe locuri, îîncaî t îîşi spuse caă era inutil saă -şi facaă griji pentru vreuna anume. Erau nevoiţi saă meargaă pe jos, aşa caă asta faă ceau. Nimic mai simplu. — Ai ceas? îîntrebaă ea. Ce oraă e? Nu a raă saă rit îîncaă soarele, deci probabil nu ne-au dus prea departe. Joe îîşi raă suci îîncheietura pentru a vedea ecranul luminos al ceasului. — E patru şi jumaă tate, deci se va lumina îîn curaî nd. Dacaă ne-au aruncat pur şi simplu îîn furgonetaă şi au plecat imediat, îînainte ca poliţia de securitate saă apuce saă îînchidaă baza, am

mers cu maşina cel puţin o oraă . Distanţa paî naă la bazaă ar putea fi oriunde îîntre cincizeci şi optzeci de kilometri. Gaî ndul de a merge pe jos optzeci de kilometri o îînspaă imaî ntaă , dar nici pe departe la fel de mult ca gaî ndul de a da din nou ochii cu baă rbatul acela. — Mai sunt şi alţii implicaţi, spuse ea cu voce tare. Poate chiar prin apropiere. E posibil saă fi intenţionat saă ne dea pe maî na lor. Se va lumina îîn curaî nd, dar nu ne putem permite saă facem autostopul, fiindcaă nu ştim cine sunt ceilalţi şi cum arataă . — Te-ai prins, spuse el posomoraî t. — Deci va trebui saă straă batem pe jos fiecare metru din acei nenorociţi de optzeci de kilometri. — Doar dacaă nu cumva vedem vreun poliţist rutier. Dupaă ce raă sare soarele o saă -mi fac o idee cam pe unde suntem. Prea departe de orice care saă fi fost pe gustul ei. Taă cu, parţial fiindcaă sunetul se auzea ataî t de departe îîn deşert şi nu voia saă atragaă atenţia nimaă nui asupra prezenţei lor, dar mai ales fiindcaă toataă energia pe care o avea de-abia îîi ajungea saă meargaă mai departe. Fusese treazaă toataă noaptea – mai puţin intervalul caî t zaă cuse inconştientaă , dar era destul de siguraă caă acel episod nu putea fi considerat odihnaă – şi era extenuataă . Capul îîi bubuia dureros. Presupunea caă şi pe Joe îîl durea capul, dar el nu fusese lovit decaî t o singuraă dataă . Ea mai îîntaî i caă zuse pe fereastraă , apoi fusese lovitaă îîn cap, probabil cu pistolul, apoi îîncasase un pumn de la tipul aă la, iar îîn cele din urmaă se lovise la cap de peretele furgonetei caî nd Joe o îîmbraî ncise îîntr-o parte. Era de mirare caă raă maă sese conştientaă . O durea fiecare muşchi din corp, şi o mare parte din vaî naă taă ile care o decorau îîn acel moment îîi fuseseraă provocate de Joe. IÎi paă rea bine caă îîl lovise şi ea, regreta doar caă nu-şi urmase impulsul de a-l şi muşca. Spera caă avea cea mai afurisitaă durere de cap posibilaă . Joe o faă cu de vreo douaă ori saă se ghemuiascaă , fiindcaă i se

paă ru caă aude ceva suspect. Ea nu observaă niciodataă nimic, dar el avea o acuitate vizualaă superioaraă , aşa caă îîl laă sa pe el saă facaă toataă treaba, profitaî nd îîntre timp de ocazia de a se odihni. Caî nd Joe considera caă puteau saă -şi continue drumul îîn siguranţaă , o îîndemna saă se ridice prinzaî nd-o cu o maî naă implacabilaă de cot, iar ea pornea din nou. Zorile îîncepuraă saă coloreze cerul îîn trandafiriu îîn staî nga lor, permiţaî ndu-le saă -şi dea seama cel puţin caă fuseseraă duşi caă tre nord îîn deşert, iar acum mergeau spre sud, îîntorcaî nduse la bazaă . Caroline îîşi spuse caă era o informaţie ce s-ar putea dovedi utilaă îîn caz caă erau nevoiţi saă se îîndepaă rteze de drum. — Nu vom mai putea merge prea mult, murmuraă Joe îîn urechea ei. Oricine ar trece pe drum ne-ar putea vedea, şi oricum se va face prea cald pentru a umbla. Trebuie saă gaă sim un loc unde saă ne adaă postim peste zi. Lui Caroline nu îîi plaă cu ideea. Era mai sigur pentru ei saă raă maî naă ascunşi şi saă doarmaă peste zi şi saă îînainteze doar noaptea, dar asta îînsemna caă avea saă le ia mult mai mult timp saă ajungaă la bazaă . Dacaă nu ar fi fost ataî t de obositaă , ar fi putut îîncerca saă se opunaă , dar îîncepea saă se simtaă incapabilaă saă mai facaă un singur pas, şi brusc îîşi daă du seama exact caî t de mult o epuizaseraă evenimentele din noaptea aceea. Pur şi simplu erau nevoiţi saă se odihneascaă . Joe coti, îîndepaă rtaî ndu-se mult de drum şi intraî nd mai adaî nc îîn deşert. Lumina caă paă taă treptat tonuri de cenuşiu, permiţaî ndu-le saă vadaă detalii, îînsaă nu şi culoare. Un platou pietros uriaş se desluşea îîn depaă rtare, iar Caroline se zgaî i la el demoralizataă . Mai mult ca sigur acel platou era destinaţia lui Joe, iar ea nu era siguraă caă putea saă ajungaă paî naă acolo. Scraî şni din dinţi pentru a se abţine saă nu protesteze. Ori ajungea paî naă acolo, ori traă gea un pui de somn îîn soare, care îîn scurt timp urma saă fie ucigaă tor de fierbinte. IÎi era şi sete, dar nu aveau apaă , aşa caă nu avea niciun rost saă menţioneze acest lucru. Probabil îîi era şi lui sete.

Caî nd ajunseraă îîn cele din urmaă la pietre, Caroline se sprijini recunoscaă toare de un bolovan uriaş. — Ce facem acum? gaî faî i ea. — Stai aici. IÎn clipa urmaă toare, Joe dispaă ru, pierzaî ndu-se printre pietre. — Sigur, murmuraă Caroline, apoi se laă saă saă cadaă pe paă maî nt. Taî mplele îîi pulsau dureros. IÎnchise ochii şi îîşi sprijini capul de piatra din spatele ei. I se paă ru caă de-abia apucase saă îînchidaă ochii, şi deja îîl auzi adresaî ndu-i-se: — Haide, spuse el ridicaî nd-o nemilos îîn picioare. O taî rîî dupaă el mai sus printre pietre, unde fu îînvaă luitaă de umbraă . Paî naă îîn acel moment, nu conştientizase caî t de repede se îîncinsese deşertul. Joe gaă sise o nişaă îîn piatraă suficient de adaî ncaă pentru a-i proteja pe amaî ndoi, şi o instalaă îîn adaă postul improvizat. Am verificat deja saă nu existe şerpi, spuse el, punaî ndu-i un baă ţ îîn maî naă . Dar, dacaă apare vreunul, alungaă -l cu aă sta. Eu maă duc saă ascund urmele şi saă gaă sesc ceva de baă ut. Din reflex, Caroline straî nse degetele îîn jurul baă ţului. Ştia caă ar fi trebuit s-o nelinişteascaă gaî ndul la şerpi, plus caă ar fi trebuit saă raă maî naă vigilentaă , dar avea lucruri mai importante de faă cut îîn acel moment – de exemplu, saă doarmaă . Se îîntoarse pe partea dreaptaă , fiindcaă acolo o durea mai puţin, şi aţipi imediat. Joe raă mase cu privirea aţintitaă asupra ei, cu muşchii mandibulei contractaţi. Partea staî ngaă a feţei ei era îînvineţitaă şi julitaă , la fel şi braţul staî ng. IÎi vedea clar un cucui la taî mplaă . Era albaă ca varul de epuizare şi de durere, iar hainele îîi erau murdare şi rupte îîn caî teva locuri. Contrastul dintre aspectul ei de obicei impecabil şi felul îîn care araă ta îîn acel moment, aşa cum zaă cea toataă murdaraă la picioarele lui, dormind pe

paă maî nt, îîl faă cu efectiv saă turbeze de furie. Cal Gilchrist probabil era mort deja, dar voia saă -l vadaă mort şi pe celaă lalt pentru suferinţele pe care i le provocase lui Caroline. Nici el îînsuşi nu se descurcase prea grozav saă o protejeze, şi se includea şi pe el îîn furia pe care o simţea. Paă rea ataî t de micaă şi de neajutorataă , aşa cum staă tea ghemuitaă pe o parte, deşi ştia caă nu era tocmai neajutorataă . IÎşi aminti eforturile ei furioase de a scaă pa de caă luş ca saă -i poataă striga lui Gilchrist baă nuielile ei; ea provocase baă taia dintre cei doi baă rbaţi, creaî nd astfel condiţiile pentru a se salva amaî ndoi. Acum era raî ndul lui saă se asigure caă nu i se mai îîntaî mpla nimic altceva. Propria lui epuizare se faă cu simţitaă caî nd refaă cu drumul pe o distanţaă destul de lungaă , apoi şterse orice semn al trecerii lor şi se îîntoarse la platou. Ignoraă senzaţia de istovire din muşchi. Aveau nevoie de apaă ; nu era o nevoie disperataă , nu îîncaă , dar aveau saă -şi paă streze mult mai bine forţele dacaă îîşi asigurau porţia necesaraă de lichide. Decaî t s-o lase saă ajungaă la deshidratare, ar fi preferat saă -şi asume riscul de a face autostopul, dar nu se ajunsese la aşa ceva îîncaă şi nu voia saă şi asume riscuri dacaă nu era absolut necesar. Cu un ochi de expert, remarcaă vegetaţia ce creştea îîn paî lcuri pe paă maî ntul din deşert, studiind modelul dupaă care se dezvoltaseraă plantele şi alegaî ndu-le pe cele care paă reau ceva mai suculente decaî t celelalte, indicaî nd astfel o cantitate mai mare de apaă îîn paă maî nt. Aveau saă fie îîn regulaă . Se caă ţaă raă îînapoi îîn nişa dintre staî nci. Caroline nu se clintise; respira îîn ritmul lent şi greoi al unui somn adaî nc. Brusc, avu impresia caă se scursese o veşnicie de caî nd nu o mai straî nsese laî ngaă el, de caî nd nu o mai simţise cuibaă rinduse îîncrezaă toare îîn braţele lui şi nu mai putu saă aştepte nici maă car o clipaă . Se îîntinse laî ngaă ea şi o luaă uşor îîn braţe, sprijinindu-i capul pe umaă rul lui. Caroline oftaă , respiraţia ei uşoaraă maî ngaî indu-l pe piele.

Fir-ar saă fie, de ce nu îîl sunase, de ce nu îîi îîmpaă rtaă şi se suspiciunile ei legate de Gilchrist? Era evident caă nu fusese surprinsaă saă -l gaă seascaă îîn zona de lucru, ba, mai mult, se dusese acolo anume îîn caă utarea lui. Daă duse buzna direct îîntr-o situaţie periculoasaă , îîn loc saă punaă maî na pe telefon şi saă -l sune pe el – sau chiar pe Hodge. Toate acestea ar fi putut fi evitate dacaă ar fi dat acel telefon, îîn loc saă îîncerce saă rezolve personal lucrurile. Acesta avea saă fie primul lucru pe care saă -l laă mureascaă dupaă ce se trezea. De ce naiba nu avusese îîncredere îîn el? Dacaă se vedea nevoit saă o lege de pat de fiecare dataă caî nd nu era sub ochii lui pentru a o îîmpiedica saă se arunce cu capul îînainte îîn situaţii periculoase, era dispus saă o facaă . IÎşi aminti teroarea îîntunecataă pe care o simţise caî nd o vaă zuse intraî nd îîn birou pentru a-l confrunta pe sabotor şi îîi veni s-o zgaî lţaî ie paî naă îîi tremurau dinţii îîn guraă . IÎnsaă nu faă cu decaî t saă o straî ngaă mai tare îîn braţe, daî ndu-i paă rul la o parte de pe faţaă . IÎi simţea inima baă taî ndu-i laî ngaă a lui şi, îîn acel moment, nu avea nevoie de nimic mai mult. Adormi la fel de uşor ca ea, îînchizaî nd pur şi simplu ochii şi laă saî ndu-se dus de valul uriaş de epuizare. Capitolul 13 Caă ldura fu cea care o trezi. Se simţea odihnitaă , iar migrena i se potolise, devenind o durere distantaă şi mult mai tolerabilaă . Se ridicaă îîncet îîn capul oaselor, fixaî ndu-şi privirea asupra peisajului de o fierbinţealaă feroce ce se îîntindea îîn faţa ei, paî lpaî ind sub efectul caă ldurii: toate nuanţele posibile de roşu, tonuri de galben, maro, culori nisipoase. Mici pete de verde ce indicau prezenţa vagaă a unor urme de vegetaţie. Superb. Elementar. Cal zaă cea probabil mort pe undeva îîn deşert, şi, îîn pofida a ceea ce faă cuse, îîn pofida a ceea ce îîncercase saă facaă , nu putea saă nu-i paraă raă u pentru el. El

refuzase saă îîi ucidaă , se opusese ideii de a le face raă u. Bietul Cal! Fusese un traă daă tor, dar nu şi un ucigaş, deşi ceea ce faă cuse ar fi putut cu uşurinţaă saă provoace moartea cuiva. Bietul Cal! Dar, dacaă Joe ar fi avut de suferit din cauza lui, l-ar fi ucis chiar ea. Transpiraţia îîi ajunse îîn ochii, provocaî ndu-i usturimi, şi îîşi şterse faţa cu maî neca. Dacaă nu ar fi fost protejaţi de piatraă , caă ldura ar fi fost insuportabilaă . IÎntinse maî na şi atinse piatra, constataî nd caă era raă coroasaă . Acolo unde caă dea soarele, ar fi putut saă praă jeascaă ouaă pe ea. Joe nu era prin preajmaă , dar nu se sperie. Avea o vagaă impresie caă fusese îîntins laî ngaă ea, iar urma din paă maî nt îîi confirmaă acest lucru. Probabil o deranjase caî nd se ridicase, şi astfel reuşise şi caă ldura saă se facaă simţitaă . Se simţea incredibil de murdaraă , şi, caî nd se studie cu atenţie, vaă zu caă îîntr-adevaă r aşa şi era. Nu credea caă mai fusese ataî t de murdaraă de caî nd… Acum, caă se gaî ndea mai bine, nu fusese niciodataă ataî t de murdaraă . Fusese un copil mofturos, care evitase plaă cerile baă lţilor cu noroi îîn favoarea calculatoarelor şi a caă rţilor. IÎnţepenitaă , se ridicaă , schimonosindu-se caî nd durerile de tot felul se faă curaă simţite. Dar, indiferent de durere, avea nevoi ce trebuiau satisfaă cute. Caî nd se îîntoarse la nişaă , îîl gaă si pe Joe sprijinit de pietre, araă taî nd remarcabil de competent. Privirea îîi era alertaă , şi, deşi hainele îîi erau la fel de murdare ca ale ei, ale lui paă reau concepute pentru a fi murdaă rite. O pereche de blugi şi o caă maşaă kaki erau o ţinutaă mult mai practicaă decaî t pantaloni albi de bumbac subţire şi un tricou alb supradimensionat. Chiar şi bocancii lui ponosiţi erau mai potriviţi pentru deşert decaî t mocasinii ei; trebuia saă aibaă grijaă unde punea piciorul, pentru a evita ca nisipul fin saă -i îîntre îîn pantofi, unde i-ar fi provocat îîn scurt timp o ranaă deschisaă . Dupaă o singuraă privire cuprinzaă toare, dar care evitaă saă -i

îîntaî lneascaă ochii, trecu pe laî ngaă el şi se aşezaă din nou îîn umbra pietrelor. Joe scraî şni din dinţi. Crezuse caă reuşise saă -şi impunaă staă paî nirea de sine, dar brusc se trezi din nou îîn acelaşi punct din care pornise, periculos de aproape de marginea praă pastiei. Caroline se retraă sese îîn ea îînsaă şi, fir-ar saă fie, iar el pur şi simplu nu putea tolera aşa ceva. Mohoraî t, îîşi domoli respiraţia, forţaî ndu-şi maî inile saă se relaxeze şi faă lcile saă se destindaă . Caroline îîncaă era fragilaă , dupaă tratamentul dur de care avusese parte îîn ziua precedentaă ; nu era momentul potrivit saă forţeze o confruntare nici maă car dacaă ar fi fost sigur caă putea saă -şi paă streze controlul – şi nu era. Mai taî rziu. IÎşi promise caă avea saă -şi ofere satisfacţie deplinaă mai taî rziu. — Avem amaî ndoi nevoie de ceva de baă ut, spuse el îîn final. Vino! Faă raă a ezita, Caroline se ridicaă , laă saî nd deoparte orice urmaă din opoziţia ei obişnuitaă , ceea ce îînsemna, faă raă îîndoialaă , caă îîi era foarte sete. Nu avuraă de straă baă tut o distanţaă prea mare; Joe fusese deja îîn recunoaştere prin zonaă şi marcase punctul cel mai probabil dintr-un mic curs de apaă temporar unde tufaă rişul creştea din abundenţaă . IÎngenunche îîn albia nisipoasaă şi îîncepu saă dea la o parte nisipul cu maî inile. Acesta deveni rapid umed. Scoase cuţitul din bocanc şi saă paă mai adaî nc, paî naă caî nd îîn gauraă îîncepu saă se straî ngaă apaă naă moloasaă . Caă luşul lui fusese faă cut dintr-o batistaă , care se dovedi utilaă acum. IÎntinse paă tratul de material peste apaă pentru a filtra lichidul, apoi îîi faă cu semn. — Bea. Caroline nu se simţi ofensataă de tonul lui poruncitor; faă cuse rost de apaă , iar asta era tot ce conta. Nu faă cu mofturi din pricina lipsei de igienaă şi nu se plaî nse caă era nevoitaă saă se aşeze îîn patru labe pentru a lipaă i lichidul ca un caî ine. Era

apaă . Ar fi fost dispusaă saă stea şi îîn cap ca saă ajungaă la ea, dacaă ar fi fost nevoie. Simţi membranele din gura şi gaî tul ei absorbind lichidul caă lduţ, şi i se paă ru minunat. Se forţaă saă termine de baă ut cu mult îînainte ca setea saă -i fi fost potolitaă şi se daă du la o parte de laî ngaă minuscula adaă paă toare. IÎi faă cu semn lui Joe. — E raî ndul taă u. Nu ştia caî taă apaă era disponibilaă ; poate caă de-abia era suficientaă caî t saă ia amaî ndoi caî teva îînghiţituri. Joe se îîntinse complet pe nisip pentru a bea, iar Caroline îîl privi şi decise caă era o poziţie mult mai confortabilaă . Ar fi trebuit saă -i treacaă şi ei prin minte, îînsaă ea nu mai fusese niciodataă nevoitaă saă lipaă ie apaă dintr-o baltaă . Avea saă ştie data viitoare. IÎi urmaă ri faă raă prea mare atenţie silueta culcataă pe burtaă . Avaî nd îîn vedere caî t era de mare, i se paă rea logic saă aibaă mai mult saî nge îîn corp decaî t ea, deci probabil avea nevoie de mai multaă apaă . Biologia nu se numaă rase niciodataă printre interesele ei, dar ar fi putut pune pariu caă avea cel puţin cu un decilitru mai mult saî nge decaî t ea, poate chiar doi. O informaţie maă runtaă , dar interesantaă , pe care avea saă -şi doreascaă saă o cerceteze… Clipi surprinsaă şi constataă caă Joe se ridicase şi aştepta ceva; din caî te se paă rea, îîi pusese o îîntrebare. — Mai vrei sau nu apaă ? repetaă el neraă bdaă tor. — Ah. Da, mulţumesc. De data aceasta se îîntinse pe jos aşa cum faă cuse el, ceea ce îîi oferi un acces mai bun la mica baltaă . Sorbi îîncaî ntataă paî naă îîncepu saă simtaă caă se saă turase. Faă cu o pauzaă pentru a-l îîntreba: Tu ai terminat sau mai vrei? — Am baă ut destul, spuse el. Caroline udaă batista caî t de bine putu, apoi, cu mişcaă ri delicate, îîşi curaă ţaă faţa şi maî inile, tresaă rind caî nd apa îîi provocaă usturimi îîn locurile julite. Dupaă ce terminaă , îîi îîntinse batista lui Joe, iar acesta îîşi trecu materialul umed peste propria faţaă , peste maî ini şi peste ceafaă . Umezeala reuşi saă -l

raă coreascaă , lucru de care avea nevoie îîn acel moment. — Vom aştepta printre pietre paî naă la apus, spuse el, iar ea aprobaă din cap. Faă raă un cuvaî nt, Caroline porni îînapoi spre nişa ce le servea drept adaă post. La naiba, se purta cu el de parcaă ar fi fost un straă in alaă turi de care naufragiase. Nu, chiar mai raă u de ataî t. Ar fi vorbit mai mult cu un straă in. Nu-l privise nici maă car o dataă îîn ochi. Privirea îîi aluneca rece peste chipul lui, ca şi cum ar fi fost cineva îîntaî lnit pe stradaă . IÎşi straî nse puternic pumnii şi porni cu paşi mari îîn urma ei. Era timpul saă dea caă rţile pe faţaă , firar saă fie. Caî nd Joe ajunse îîn nişaă , Caroline era aşezataă pe jos, cu braţele îîncolaă cite relaxat îîn jurul genunchilor straî nşi la piept. Joe se apropie intenţionat îîntr-ataî t îîncaî t bocancii saă -i îînghionteascaă picioarele, forţaî nd-o fie saă se ridice şi saă se îîntoarcaă spre el, fie saă -şi dea capul mult pe spate. Caroline raă mase aşezataă . — De ce naiba nu m-ai sunat azi-noapte, îîn loc saă îîncerci saă te ocupi singuraă de Gilchrist? îîntrebaă el îîncet, ataî t de îîncet, îîncaî t doar o ureche foarte atentaă ar fi putut saă discearnaă furia din tonul lui. Caroline o desluşi, dar nu prea se sinchisi. Ridicaă din umeri. — Nu m-am gaî ndit. Şi oricum n-aş fi faă cut-o. De ce s-o fac? — Ca saă rezolv eu problema. Ca saă nu fii la un pas de a-ţi pierde viaţa. — Şi tu pe-a ta, remarcaă ea. Şi totuşi, tu cum ai ajuns implicat îîn toate astea? — Te-am urmaă rit. — Ah. IÎi adresaă un zaî mbet fragil. Credeai c-ai saă maă prinzi îîn flagrant, nu-i aşa? Ce surprizaă saă descoperi caă altcineva era vinovatul. — Iar tu ştiai asta caî nd te-ai dus acolo. La naiba, Caroline,

pentru o persoanaă ataî t de deşteaptaă , aia a fost o decizie foarte stupidaă . Ar fi trebuit saă maă suni îîncaă de caî nd ai îînceput saă -l baă nuieşti. — Da, sigur. De ce saă -mi pierd timpul? îîntrebaă ea dispreţuitoare. Vaă zusem deja caî t de mult maă credeai. Mai degrabaă l-aş fi sunat pe Adrian Pendley decaî t pe tine, iar el maă uraă şte din tot sufletul. Respiraţia îîi ieşi ca un şuierat uşor printre dinţi caî nd se aplecaă şi o prinse de braţe, smucind-o grosolan îîn picioare. — Dacaă ai vreodataă nevoie de ceva, spuse el, straă duinduse saă rosteascaă fiecare cuvaî nt clar şi raă spicat, maă suni pe mine. Femeia mea nu apeleazaă la altcineva. Caroline se smulse violent, îîncercaî nd saă -şi elibereze braţele din straî nsoarea lui, dar el nu faă cu decaî t saă o straî ngaă şi mai tare. — Interesant, nu îîncape îîndoialaă , izbucni ea. Caî nd o gaă seşti, neapaă rat saă -i spui asta, dar eu nu sunt interesataă . O ceaţaă roşiaticaă se laă saă îîn faţa ochilor lui Joe. — Nu maă îîmpinge la extreme, se auzi spunaî nd raă guşit. Eşti a mea, fir-ar saă fie! Recunoaşte! Caroline îîncercaă din nou saă se elibereze, scuipaî nd foc din ochii ei albaştri-verzui. Dacaă Joe îîşi îînchipuia caă puteau pur şi simplu saă reia aventura de unde o laă saseraă , acum, caă se dovedise îîntr-o manieraă satisfaă caă toare pentru el caă era suficient de bunaă , îîl aştepta o surprizaă foarte neplaă cutaă . Ar fi vrut saă strige la el, dar, îîn schimb, se mulţumi saă -i arunce o replicaă usturaă toare: — Am petrecut un weekend fierbinte îîn pat, dar asta nu-ţi conferaă drepturi asupra mea. O, ce bine mi s-au deschis ochii acum. Ştiam caă nu eşti îîndraă gostit nebuneşte de mine sau ceva de genul acesta, dar chiar nu poţi saă ai o paă rere prea bunaă despre cineva dacaă îîţi îînchipui caă persoana respectivaă e îîn stare saă -şi traă deze ţara. A fost, cu siguranţaă , o experienţaă educativaă …

— Taci, îîi porunci el, pe o voce devenitaă guturalaă . — Nu-mi spune saă tac, îîi aruncaă ea îîn replicaă . Data viitoare caî nd am saă maă culc cu un baă rbat, am saă maă asigur caă … — N-ai să te culci niciodată cu vreun alt bărbat în afară de mine. IÎncepu saă o scuture cu asemenea forţaă , îîncaî t capul i se baă laă ngaă ni îîn faţaă şi-n spate. Gaî ndul la Caroline alaă turi de un alt baă rbat era insuportabil, faă caî ndu-i ţaă ndaă ri şi ultimul fir fragil de autocontrol şi laă saî ndu-i furia turbataă saă se reverse ca o mare de lavaă , incandescentaă şi lichidaă . Caroline era a lui, şi nu avea s-o lase niciodataă saă -i scape. Cumva, gura lui ajunse peste a ei, iar maî na i se afundaă îîn paă rul ei, la ceafaă , ţinaî nd-o nemişcataă . Simţi gust de saî nge. Nu ştia dacaă era al ei sau al lui, dar gustul metalic îîi staî rni un instinct de o primitivitate feroce de a o marca drept a lui, de a-şi imprima carnea peste a ei, astfel îîncaî t ea saă nu se poataă elibera niciodataă de el. IÎşi simţea pielea fierbinte ca focul şi prea îîntinsaă , ca şi cum ar fi fost gata saă plesneascaă sub forţa saî ngelui ce vuia sub ea. Baă rbaă ţia i se îîntaă rise ca oţelul sub efectul dorinţei, îîmpingaî ndu-se îîn partea din faţaă a blugilor lui. O puse la paă maî nt, orbit de nevoia de a-i simţi trupul moale sub el. IÎncepu saă -i smuceascaă pantalonii, traă gaî nd de ei îîn jos pentru a-i scoate. Chiloţii ei sfaî rşiraă sfaî şiaţi caî nd furaă supuşi aceluiaşi tratament. Caroline raă mase nemişcataă , zgaî indu-se cu fascinaţie mutaă la chipul lui. IÎi simţise îîntotdeauna staă paî nirea de sine şi o deranjase, dar brusc aceasta se faă cuse ţaă ndaă ri, iar intensitatea brutaă a expresiei lui era aproape îînspaă imaî ntaă toare. Aproape, fiindcaă , îîn cea mai profundaă şi mai elementaraă parte din ea, avea îîncredere îîn el caă nu avea s-o raă neascaă . IÎi vaă zu saă lbaă ticia din ochi, simţi forţa prea puţin controlataă a maî inilor lui caî nd o dezbraă caă , iar esenţa lui neîîmblaî nzitaă îîi staî rni propriul spirit feroce, care se îînaă lţaă

pentru a-l îîntaî lni pe al lui. Se auzi strigaî nd saă lbatic, apoi maî inile ei se cufundaraă îîn paă rul lui negru şi bogat, traă gaî ndul spre ea. Joe trase cu forţaă fermoarul şliţului, gemaî nd caî nd îîşi eliberaă baă rbaă ţia rigidaă . Intraă îîn ea cu o mişcare de penetrare plinaă de forţaă şi furtunoasaă ce o faă cu saă strige din nou; apoi picioarele ei se ridicaraă şi îîl prinseraă îîn leagaă nul şoldurilor ei, îîn vreme ce teaca ei adaî ncaă , fierbinte şi maă taă soasaă se straî nse îîn jurul lui, cedaî nd, maî ngaî ind, ceraî nd mai mult. Senzaţia îîl faă cu saă simtaă caă era pe punctul de a-şi pierde minţile. O caă laă ri saă lbatic, frecaî nd-o de paă maî ntul tare de sub ei îîn frenezia lui de a contopi irevocabil carnea lui cu a ei. Nu se simţise niciodataă ataî t de saă lbatic, ataî t de complet dominant şi primitiv; îîşi pierduse complet controlul, reacţionaî nd pur şi simplu ca un animal mascul care avea nevoie de perechea lui mai mult decaî t orice altceva pe lume. Caroline îîşi ridicaă şoldurile pentru a veni îîn îîntaî mpinarea penetraă rii lui febrile. Se laă sase trasaă îîn vaî rtejul unei furtuni violente şi îîi plaă cea la nebunie, savura fiecare clipaă , o îîmbraă ţişa şi îîşi dorea mai mult. Plaă cerea explodaă îîn ea, adaî nc şi tare. Se agaă ţaă de paă rul lui, îînfigaî ndu-şi caă lcaî iele îîn partea din spate a coapselor lui musculoase, îîn vreme ce corpul ei zvelt se ridicaă îîntr-un arc puternic, traă gaî ndu-l şi pe el dupaă ea. Valul ritmic de plaă cere se rostogoli îîn ea ca un tunet, iar Caroline i se abandonaă cu un strigaă t. Climaxul ei îîl staî rni şi pe al lui, senzaţia delicioasaă de straî ngere pe care o simţi îîn baă rbaă ţia lui erectaă faă caî ndu-l saă se piardaă complet. Se zgudui sub forţa spasmelor puternice ce îîl goliraă îîn jeturi, paă raî nd saă nu se mai sfaî rşeascaă , mai prelungi, mai intense şi mai profunde decaî t cunoscuse vreodataă . Mai caă -şi pierdu cunoştinţa, devenind aproape incapabil saă se mai mişte. Nu mai avu energie nici maă car saă

se rostogoleascaă de pe ea sau saă -şi sprijine greutatea pe braţe. Se praă buşi peste ea, dorindu-şi ca prin vis saă nu mai fie niciodataă nevoit saă se mişte, saă poataă raă maî ne acolo amaî ndoi îîmbraă ţişaţi pentru tot restul vieţii. Avea nevoie de ea pentru tot restul vieţii. Iubise dintotdeauna zborul cu o pasiune ce eclipsase sentimentele lui faţaă de alte femei, dar îîncaă de la bun îînceput îîi venise greu saă şi-o alunge pe Caroline din minte, aşa cum reuşise îîntotdeauna odataă ce ajungea îîn carlingaă . Nu avea saă fie niciodataă o soţie comodaă , dar, la naiba, dacaă liniştea şi confortul ar fi fost ceea ce şi-ar fi dorit, nu ar fi devenit niciodataă pilot de vaî naă toare. Nu pilotase niciodataă niciun avion – nici maă car Iubita – care saă -l ţinaă sub tensiune aşa cum o faă cea Caroline. Ea reuşea saă îîl îîncaî nte şi saă îîl provoace îîn acelaşi timp, iar intensitatea libidoului ei reuşea saă o egaleze pe cea a libidoului lui. El era un raă zboinic, iar ea era la fel de aspraă ca el, cu un curaj ce-i surclasa inteligenţa, iar asta îînsemna mare lucru. IÎn vremuri mai de demult, Caroline ar fi luptat alaă turi de el, cu o sabie îîn maî naă . Ea era prinţesa lui nordicaă . Se simţea îîmblaî nzit de spiritul ei. — Te iubesc, îîi spuse. Nici maă car nu ştiuse caă avea acele cuvinte pe buze paî naă nu le auzi rostite, dar nu fu surprins de ele. Cumva, gaă si suficientaă forţaă caî t saă se ridice pe coate, privind-o cu ochii lui saă lbatici şi straă lucitori uşor mijiţi. Eşti femeia mea. Saă nu uiţi asta vreodataă ! Caroline faă cu ochii mari, pupilele ei dilataî ndu-se paî naă deveniraă uriaşe cercuri negre ce acoperiraă aproape complet culoarea vie a irişilor ei. — Ce-ai spus? îîntrebaă ea. Joe îîşi îîmpinse şoldurile spre ea, ducaî nd mai departe invazia baă rbaă ţiei lui îîncaă erecte. Dumnezeule, cum era posibil saă fie îîncaă excitat? Era aproape mort de epuizare, dar dorinţa, nevoia îîncaă se mai faă ceau simţite. — Am spus caă te iubesc. Şi eşti a mea, Caroline Evans.

Pentru totdeauna. Paî naă la moarte şi dincolo de ea. — La bine şi la raă u, adaă ugaă ea, apoi, brusc, lacrimile îîi umpluraă ochii şi se revaă rsaraă , şiroindu-i pe taî mple. Joe îîi cuprinse capul îîn palme şi îîi culese lacrimile cu limba, lipindu-şi cu tandreţe chipul de al ei. Simţi cum pieptul i se straî nge. Nu şi-o îînchipuise niciodataă pe mica şi curajoasa lui prinţesaă raă zboinicaă plaî ngaî nd şi aproape caă nu putea suporta saă o vadaă aşa. — De ce plaî ngi? murmuraă el, depunaî nd saă ruturi uşoare pe faţa şi pe gaî tul ei. Te-am raă nit? — Aproape m-ai ucis, raă spunse ea. Atunci caî nd nu m-ai crezut. IÎşi straî nse pumnul şi-l lovi îîn cap dintr-o parte, caă ci doar acolo putea ajunge. Fu o lovituraă staî ngace, din cauza poziţiei ei şi a apropierii dintre ei, şi nu reuşi saă -i confere chiar ataî ta forţaă caî t ar fi dorit, dar el gemu satisfaă caă tor. Saă nu mai faci asta vreodataă ! Joe îîşi smuci capul îîn spate şi o privi îîntunecat. — De ce naiba ai faă cut aşa ceva? — Fiindcaă ai meritat-o, raă spunse ea, şi clipi pentru a opri o nouaă lacrimaă . Gura lui Joe se schimonosi, iar expresia îîntunecataă se transformaă îîntr-una de tandreţe. — IÎmi pare raă u, şopti el, depunaî nd un saă rut uşor pe fiecare colţ al gurii ei. IÎmi pare raă u! Am fost un ticaă los orb şi îîncaă paă ţaî nat. Simpla idee caă m-ai fi traă dat m-a aruncat îîntrun vaî rtej din care n-am mai reuşit saă maă smulg. Tocmai veneam saă discut cu tine, caî nd te-am vaă zut venind spre mine, maă rşaă luind îîn plin centrul bazei ca şi cum ar fi fost a ta, deşi teoretic ar fi trebuit saă te afli sub pazaă . Pentru o clipaă , spraî ncenele i se îîncreţiraă şi se daă du puţin îînapoi pentru a o privi îîncruntat. Şi totuşi, cum ai reuşit saă ieşi? — Am demontat panourile de sticlaă ale ferestrei din dormitor şi m-am taî raî t afaraă . Joe paă ru uluit.

— Nu aveai cum saă îîncapi pe acolo. Fereastra este prea micaă . — Ha! M-am ales cu o serie de zgaî rieturi şi m-am lovit la umaă r caî nd am caă zut, fiindcaă am fost nevoitaă saă ies cu capul îîn faţaă , dar nu e imposibil. Apoi adaă ugaă cu îînţelepciune: Deşi nu cred caă tu ai putea trece pe acolo, nici dacaă ai fi lubrifiat din cap paî naă îîn picioare. — Şi niciun alt baă rbat de la bazaă , spuse el sec. — Ei bine, vremurile s-au schimbat, remarcaă ea. Poliţia de securitate ar trebui saă conştientizeze faptul caă femeile devin acum o prezenţaă permanentaă îîn aviaţia americanaă , pilotaî nd chiar avioane de vaî naă toare îîn misiuni militare, şi ar trebui saă -şi ajusteze gaî ndirea. Era tipic pentru Caroline saă sublinieze greşelile faă cute de poliţia de securitate care îîi permiseseraă saă scape. Joe avea saă i le transmitaă şi lui Hodge. Asta dacaă nu i-o lua Caroline îînainte. Caroline caă scaă delicat, ca o pisicaă , iar ochii ei de culoarea maă rii îîntunecate deveniraă somnoroşi. IÎnsaă Joe ezitaă saă îîşi desprindaă corpul de al ei, deşi ea zaă cea goalaă , faă raă nimic sub ea, pe paă maî ntul tare. Rezolvaă problema petrecaî ndu-şi un braţ puternic îîn jurul şoldurilor ei şi rostogolindu-se, astfel îîncaî t saă ajungaă el dedesubt. Caroline scoase un sunet moale de mulţumire, aducaî nd foarte mult cu un tors, şi îîşi cuibaă ri capul îîn scobitura formataă îîntre gaî tul şi umaă rul lui. Joe o maî ngaî ie leneş pe spate timp de un minut, apoi, brusc, maî inile i se îîncordaraă , şi o ridicaă de pe pieptul lui, privind-o serios. — Dar tu? îîntrebaă el taă ios. Tu maă iubeşti, Caroline? Spuneo! — Da, domnule colonel, murmuraă ea, raă spunzaî nd tonului saă u poruncitor. Se gaî ndea caă Joe pur şi simplu nu-şi daă dea seama caî nd îîi vorbea astfel. Te iubesc, domnule colonel. A fost o prostie din partea mea saă maă îîndraă gostesc, deşi tu erai

ataî t de hotaă raî t saă maă ţii departe, saă nu-mi oferi nimic mai mult decaî t sex, nu-i aşa? Tensiunea îîi îîntinse pielea peste pomeţi, dezvaă luind faă raă milaă structura osoasaă sculptataă a feţei lui. Se luptaă cu senzaţia de greaţaă staî rnitaă de panicaă ce i se îîncolaă cea îîn stomac, fiindcaă îînţelese brusc caă , îîn ceea ce-o privea pe Caroline, ea nu avea saă tolereze niciodataă acel control rigid şi stilul lui de a oferi pasiune şi iubire îîn porţii atent maă surate. Ea îîl dorea cu totul. Se simţea pe marginea unei staî nci, cu o praă pastie caă scaî ndu-i-se la picioare, şi, dacaă faă cea acel pas îîn faţaă , viaţa lui nu avea saă mai fie niciodataă la fel, dar, dacaă nu-l faă cea, urma s-o piardaă pe Caroline. Certitudinea acestui fapt îîl straă baă tu paî naă îîn maă duva oaselor, iar gaî ndul de a o pierde fu ca o lovituraă de ciocan îîn piept care îîi spuse caă nu ar fi reuşit niciodataă saă traă iascaă îîntr-o astfel de realitate. Instinctele lui erau prea ascuţite, prea primitive pentru a-şi imagina caă avea saă reuşeascaă s-o uite. Era perechea lui; nu exista nicio altaă femeie pentru el. Cumva, îîşi forţaă buzele saă se mişte, deşi şi le simţea amorţite. — Eu… eu am nevoie saă -mi paă strez controlul. Simţi maî na lui Caroline pe paă rul lui, maî ngaî indu-l blaî nd, degetele ei moi alunecaî ndu-i pe obraz, apoi pe buze. — Am remarcat, spuse ea, pe un uşor ton de regret. Era greu saă -i explice, imposibil caî taă vreme ea staă tea îîntinsaă peste el, ataî t de aproape, îîncaî t nu i-ar fi scaă pat nici cea mai maă runtaă schimbare îîn expresia lui. O ridicaă de pe el, deşi corpul lui se simţi brusc incomplet caî nd se trezi desprins de al ei. Caroline paă ru dezorientataă de aceastaă schimbare neaşteptataă şi îîşi îîncrucişaă din reflex braţele peste saî nii goi, ca reacţie faţaă de nesiguranţa din sufletul ei. Gestul fu ataî t de instinctiv feminin, îîncaî t Joe o trase îîn braţele lui, ţinaî nd-o straî ns şi savuraî nd atingerea pielii ei maă taă soase, faă caî ndu-şi curaj. IÎi şterse paă maî ntul de pe spate, îîşi scoase

caă maşa şi i-o puse ei. Propriile ei haine, observaă , erau un ghemotoc îîncaî lcit. O saă rutaă , scurt şi intens, îînainte ca tensiunea saă -l facaă saă se ridice. Raă mase îîntors cu spatele spre ea, cu ochii aţintiţi asupra deşertului îîncaî ntaă tor, puternic reliefat. — Tataă l meu a fost baă gat la îînchisoare caî nd aveam şase ani, spuse el. Vocea îîi era aspraă şi brutaă . Era nevinovat. Tipul care faă cuse respectiva infracţiune a fost îîn cele din urmaă arestat pentru altceva şi a maă rturisit totul. Dar tata şi-a petrecut doi ani la îînchisoare, iar pentru mine acei doi ani au îînsemnat o serie de familii care m-au luat îîn plasament. Se laă sase o taă cere deplinaă îîn spatele lui, dar Joe simţi intensitatea atenţiei cu care îîl urmaă rea. — Exista ceva îîn mine ce a atras ura baă rbatului din prima familie care m-a luat. Poate faptul caă eram metis. Aveau şi alţi copii adoptaţi temporar, dar pe mine maă trata diferit. Eram doar un copil. Se îîntaî mpla saă stric lucruri sau saă maă enervez caî nd maă jucam cu alţi copii, aşa cum se îîntaî mplaă la vaî rsta aia. Eram mai mare şi mai puternic decaî t majoritatea copiilor de vaî rsta mea, dar nu ştiam cum saă -mi controlez acea putere. Dacaă vreunul dintre ei comenta caă tataă l meu era un puşcaă riaş jegos pe jumaă tate indian, îîl atacam şi îîi faă ceam caî t de mult raă u puteam. Doamne, ce temperament fierbinte aveam! — Iar baă rbatul aă sta maă baă tea de caî te ori faă ceam ceva, chiar dacaă doar maă îîmpiedicam de o scrumieraă laă sataă de el pe podea. La îînceput, a folosit o curea, dar nu a durat mult paî naă a trecut la pumni. Eu maă îîmpotriveam, iar el maă baă tea cu-ataî t mai tare. Mai mult am lipsit de la şcoalaă decaî t am mers, fiindcaă nu-mi daă dea voie saă maă duc cu faţa îînvineţitaă . IÎi venea tot mai greu saă -i povesteascaă , amintirile îîntunecaî nduse pe maă suraă ce le scotea la suprafaţaă , iar partea cea mai rea de-abia acum urma. Se forţaă saă continue: M-a îîmpins îîn jos pe scaă ri, la un moment dat, de mi-am rupt caî teva coaste. Dar

eu continuam saă opun rezistenţaă . Cred caă se poate spune caă nu ştiam caî nd saă maă opresc, dar temperamentul meu dificil se aprindea ca praful de puşcaă şi nu puteam saă -l controlez. A îînceput saă maă ardaă cu ţigaă ri dacaă îîi raă spundeam obraznic sau saă -mi raă suceascaă degetele, doar ca saă gaă seascaă modalitaă ţi dea maă face saă plaî ng. Eram prins îîntr-un coşmar din care nu puteam scaă pa, spuse el îîncet. Nimeni nu paă rea interesat de ce se îîntaî mpla cu mine. Eram doar un metis, valoram mai puţin decaî t o corcituraă de caî ine de pe marginea drumului. Apoi, îîntr-o zi, m-a plesnit, şi atunci mi-am pierdut complet minţile. M-am dezlaă nţuit. Am spart televizorul, am aruncat toate micile bibelouri de pereţi, m-am dus îîn bucaă taă rie şi am îînceput saă sparg vasele, iar el a venit şi s-a naă pustit cu pumnii asupra mea, îîncercaî nd saă maă loveascaă îîn coaste. Am pierdut, bineîînţeles. Nu aveam decaî t şase ani, chiar dacaă eram mare pentru vaî rsta mea. M-a taî raî t îîn pivniţaă , m-a dezbraă cat la piele şi m-a baă tut paî naă m-a laă sat lat. Inima îîi bubuia îîn piept acum, exact aşa cum se îîntaî mplase îîn ziua aceea, cu aproape treizeci de ani îîn urmaă . Nu mai îîmpaă rtaă şise nimaă nui acest lucru, dar acum trebuia saă -şi ducaă maă rturisirea paî naă la capaă t. Apoi m-a violat. Auzi mişcarea fulgeraă toare îîn spatele lui şi simţi o palaă de vaî nt caî nd Caroline saă ri îîn picioare. Raă mase cu spatele spre ea. — Acum, caă privesc îîn urmaă , cred caă a fost şi el şocat de ceea ce faă cuse. Nu m-a mai atins niciodataă , nici cu vaî rful unui deget. Iar eu nu mi-am mai pierdut niciodataă controlul, spuse el vag. Probabil i-a sunat pe cei de la protecţia socialaă – sau poate soţia lui a faă cut-o. Am fost luat din casa respectivaă dupaă douaă saă ptaă maî ni. Mi-am petrecut acele douaă saă ptaă maî ni îîn pivniţaă , singur, îîn taă cere. Am îîncetat saă mai vorbesc. Celelalte familii la care am ajuns au fost îîn regulaă , cred, dar nu mi-am mai asumat niciun risc. Faă ceam exact ceea ce mi se spunea, nu maă enervam niciodataă , nu-mi

pierdeam niciodataă cumpaă tul, nu vorbeam niciodataă . Apoi, îîntr-o zi, caî nd aveam opt ani, a apaă rut tataă l meu. Ieşise din îînchisoare şi reuşise saă dea de mine. Nu ştiu dacaă avea permisiunea saă vinaă dupaă mine sau pur şi simplu nimeni nu avusese curajul saă -i interzicaă , dar m-a luat îîn braţe şi m-a straî ns dureros de tare, şi era cea mai bunaă durere din lume. Eram din nou îîn siguranţaă . — I-ai spus? îîntrebaă ea, vorbind pentru prima dataă . — Nu. Nu am spus niciodataă nimaă nui, paî naă acum. Dacaă l-ai cunoaşte pe tataă l meu, ai îînţelege de ce. L-ar fi caă utat pe tipul respectiv şi l-ar fi omoraî t la propriu cu maî inile goale, iar eu nu suportam gaî ndul de a-l pierde pe tata din nou. IÎşi luaă inima îîn dinţi şi se îîntoarse saă o priveascaă , pregaă tit sufleteşte pentru mila pe care avea s-o vadaă îîn ochii ei, dar vaă zu ceva total diferit de milaă . Caroline staă tea cu pumnii straî nşi, cu faţa descompusaă de furie. Dacaă acel baă rbat din trecutul lui îîndepaă rtat s-ar fi aflat acolo îîn acel moment, Caroline Evans l-ar fi omoraî t. Chiar dacaă ea nu era un raă zboinic metis de indian Comanche, spiritul ei era la fel de iute şi de saă lbatic, iar ochii ei de culoarea maă rii paă reau acum îîn flaă caă ri. Surprins, Joe îîncepu saă raî daă . — Nu raî de, saă nu îîndraă zneşti saă raî zi! tunaă ea. Am saă -l omor, crede-maă … — Nu trebuie s-o faci, scumpo, o linişti el, traă gaî nd-o cu fermitate îîn braţele lui caî nd ea se feri de îîncercaă rile lui mai blaî nde de a o îîmbraă ţişa. E mort. A murit la doi ani dupaă ce m-au scos din casa lui cei de la protecţia socialaă . Dupaă ce am absolvit academia, am hotaă raî t saă verific, doar din curiozitate. La naiba, pe cine îîncerc saă paă caă lesc? Adevaă rul e caă nu se ştie ce aş fi faă cut dacaă ar mai fi fost îîn viaţaă . IÎi daă du paă rul deoparte de pe faţaă şi o saă rutaă . Poate caă am fost mai dur decaî t majoritatea copiilor, dar nu mi-a produs daune permanente, îîn afaraă de dorinţa de a-mi paă stra îîntotdeauna

controlul. Nu m-a dat peste cap din punct de vedere sexual. Timpul petrecut cu tataă l meu a fost probabil cea mai bunaă terapie de care aş fi putut avea parte, îîn materie de sex. El a fost dintotdeauna complet sincer îîn privinţa asta, trataî nd sexul ca pe ceva firesc. Şi aveam ferma de cai. Un copil îînvaţaă chestiile elementare al naibii de repede la o fermaă . Eram deja îîn regulaă dupaă şase luni petrecute alaă turi de tataă l meu. El a fost o temelie solidaă de dragoste care nu m-a dezamaă git niciodataă . — Ataî ta caă îîncaă eşti obsedat de control, maî raî i ea. Joe nu se putu abţine saă nu raî daă din nou. — Asta nici maă car nu poate fi considerataă îîn îîntregime o consecinţaă a ceea ce s-a îîntaî mplat. Sunt pilot de vaî naă toare. Viaţa mea depinde de capacitatea mea de control. Face parte ataî t din pregaă tirea mea, caî t şi din personalitatea mea. Caroline îîşi îîngropaă faţa îîn pieptul lui umed de sudoare. — Ei bine, o fi justificat acest control, dar asta nu îînseamnaă caă îîmi place. — Nici nu maă aştept saă -ţi placaă , spuse el amuzat. De asta îîmi forţezi îîn permanenţaă limitele, îîncercaî nd saă maă faci saă mi pierd controlul. Ei bine, doamnaă , ai reuşit. Eşti maî ndraă de tine? Vocea îîi deveni profundaă şi serioasaă . Aş fi putut saă te raă nesc, scumpo. Caroline araă ta ca o pisicuţaă care tocmai se îînfruptase dintr-un îîntreg borcan de smaî ntaî naă , nu doar dintr-o farfurioaraă amaă raî taă . — A fost minunat, toarse ea. Şi nu mi-a fost teamaă . Nu poţi saă maă raă neşti iubindu-maă . Singurul mod îîn care m-ai putea raă ni vreodataă ar fi saă îîncetezi saă maă mai iubeşti. Braţele lui se straî nseraă îîn jurul ei. — Atunci, eşti îîn siguranţaă pentru tot restul vieţii. O ţinu îîn braţe multaă , multaă vreme, iar Caroline simţi ceva relaxaî ndu-se îîn el, ceva ce nici maă car Joe nu ştiuse caî t de mult staă tuse sub tensiune. Caroline trecuse dincolo de

sistemele lui de apaă rare, şi nu mai era nevoit saă ţinaă garda sus. IÎnfraî ngerea nu fusese niciodataă mai dulce, caă ci se alesese cu premiul cel mare. IÎn acel moment, premiul lui cel mare era ea, plinaă de vaî naă taă i şi pe jumaă tate goalaă , dar tot faă cea pe viteaza. IÎi daă du drumul, cu o palmaă uşoaraă peste fundul gol. — IÎmbracaă -te, femeie. Apune soarele, şi trebuie saă ne îîntoarcem la bazaă . Capitolul 14 Deznodaă maî ntul se dovedi dezamaă gitor de simplu. Pericolul din noaptea precedentaă fusese foarte real, dar, la scurt timp dupaă apus, cotiraă din nou spre drum, şi o maşinaă trecu pe laî ngaă ei, mergaî nd foarte îîncet, cu un reflector îîndreptat îîntr-o parte. Caroline daă du saă se arunce la paă maî nt, dar Joe o ţinu îîn picioare, straî ngaî nd-o ferm de braţ. Ochii lui de vultur observaseraă ceva ce ea nu putea distinge îîn îîntuneric: raî ndul de lumini de pe acoperişul maşinii. Taî raî ndo efectiv dupaă el, Joe ieşi îîn drum. Maşina se opri. Proiectorul şovaă i, apoi se opri asupra lui. — Sunt colonelul Joe Mackenzie de la baza militaraă Nellis, spuse el. IÎn vocea lui raă sunaă acea notaă inconfundabilaă de comandaă . Trebuie saă maă îîntorc la bazaă caî t de repede posibil. Poliţistul de la rutieraă stinse proiectorul şi ieşi imediat din maşinaă . — Vaă caă utam, domnule, spuse el pe un ton respectuos. Ofiţer militar sau nu, Joe Mackenzie avea ceva ce provoca aceastaă reacţie. Sunteţi bine, aţi fost cumva raă nit? S-a descoperit o furgonetaă … — Ştim despre furgonetaă . Ne-am aflat îîn ea, spuse Joe sec. — Guvernatorul ne-a cerut saă acordaă m îîntreaga noastraă susţinere personalului militar pentru a vaă gaă si. O caă utare extinsaă îîn tot statul a fost demarataă azi-dimineaţaă .

Joe îîşi petrecu braţul îîn jurul lui Caroline şi o urcaă pe bancheta din spate; apoi ocoli maşina şi se sui îîn faţaă . Caroline se trezi privindu-i ceafa printr-o plasaă de saî rmaă . — Hei, spuse ea indignataă . Joe aruncaă o privire îîn spate şi îîncepu saă raî daă . — IÎn sfaî rşit, spuse el, am gaă sit o cale de a te ţine sub control. — Sistemul de alarmaă cu senzori a luat-o razna, spuse caă pitanul Hodge. O dataă caî nd domnişoara Evans a intrat îîn zona de lucru, deşi era îînregistrataă ca aflaî ndu-se deja îînaă untru, şi a doua oaraă caî nd aţi intrat dumneavoastraă faă raă cartelaă de identificare, colonele. Primul paznic a ajuns la faţa locului îîn douaă minute, dar claă direa era goalaă . Probabil v-au taî raî t pe amaî ndoi afaraă imediat, apoi au intrat îîn panicaă . V-au urcat îîn furgoneta domnului Gilchrist şi s-au faă cut nevaă zuţi. — Apoi a fost verificataă locuinţa domnişoarei Evans şi s-a constatat dispariţia ei. Uluitor. Nu credeam caă cineva poate saă iasaă pe o fereastraă ataî t de micaă , spuse el, aruncaî ndu-i o privire. — Nu sunt prea solidaă , raă spunse ea cu raă cealaă . Caă pitanul îîşi drese vocea caî nd vaă zu expresia din ochii ei. — Am îîncercat saă vaă anunţ, colonele, şi am descoperit caă şi dumneavoastraă lipseaţi, deşi nu se îînregistrase nicaă ieri ieşirea dumneavoastraă de la bazaă . Nici domnişoara Evans nu îîncercase saă plece. IÎnsaă îînregistraă rile araă tau plecarea domnului Gilchrist imediat dupaă ce sunase alarma. — Celaă lalt baă rbat a stat probabil ascuns îîn spatele furgonetei, cu noi, spuse Joe. — Cine era? îîntrebaă Caroline. IÎmi paă rea familiar, dar totuşi nu îîl cunoşteam. Hodge îîşi consultaă agenda de care nu se despaă rţea niciodataă . — IÎl chema Cari Mabry. Probabil l-aţi vaă zut îîn camera de comandaă . Era unul dintre civilii care lucrau la radar.

— Cum a ajuns Gilchrist complicele lui? îîntrebaă Joe. Şi mai existaă şi alţii. Aţi aflat ceva despre ei? Erau aşezaţi îîn biroul lui. Ataî t el, caî t şi Caroline fuseseraă consultaţi de doctori militari şi declaraţi îîn principiu teferi. Undeva îîn cursul acestui proces hainele lui Caroline dispaă ruseraă , iar asistentele, amabile, îîncercaseraă s-o acopere cu unul dintre acele halate spitaliceşti cu spatele gol, care dezgoleau prea mult. Simţul estetic al lui Caroline fusese scandalizat, dar costumul verde de chirurg i se paă ruse atractiv. Era ceea ce purta îîn acel moment şi, cumva, reuşea saă arate elegantaă îîn el. — Evident, Gilchrist a fost recrutat dupaă ce a îînceput saă lucreze aici, spuse Hodge. Mabry faă cea parte dintr-un grup radical care se opunea finanţaă rii proiectelor militare. Cunoaşteţi genul. Vor banii pentru scopuri umanitare, chiar dacaă sunt nevoiţi saă ucidaă pentru a-i obţine. — Atunci cum de a reuşit saă treacaă de verificaă rile de securitate? îîntrebaă Caroline cu indignare. Hodge se crispaă . — Eu… AĂ aă aă , îîncaă îîncercaă m saă aflaă m acest lucru. Dar nu avea autorizaţie saă îîntre îîn claă direa unde se lucra la lasere. — Atunci cum a reuşit saă paă trundaă faă raă saă declanşeze alarmele? îîntrebaă Joe neraă bdaă tor. Caroline pufni. — Programul are o slaă biciune majoraă . Alarma e declanşataă atunci caî nd o persoanaă intraă sau iese faă raă cartelaă – dar nu şi atunci caî nd o cartelaă intraă sau iese faă raă o persoanaă . Paă rul lui Hodge era prea scurt pentru a şi-l smulge, aşa caă îîşi trecu ambele maî ini peste paă rul tuns militaă reşte. — Poftim? aproape caă ţipaă el. — Ei bine, e evident. Eu cu siguranţaă nu am intrat îîn claă dire cu el atunci caî nd, teoretic, s-a dus saă -mi caute cartela de identificare, dar computerul susţine caă da, ceea ce îînseamnaă caă probabil a avut cartela mea asupra lui şi a ţinut-

o astfel îîncaî t senzorii saă o îînregistreze, distrugaî nd astfel orice dovadaă caă ar fi intrat îîn claă dire singur şi discreditaî nd versiunea mea cum caă mi-am pierdut cartela. Nu era nimic legat de calculatoare la care Cal saă nu se priceapaă . Probabil şi-a dat seama, la scurt timp dupaă ce a îînceput saă lucreze la bazaă , şi şi-a testat teoria legaă naî nd cartela peste pragul uşii cu o sfoaraă sau ceva de genul acesta. Dacaă era prins, putea susţine caă nu faă cea nimic grav, care saă ducaă la arestarea lui, ci doar testa calculatoarele, aşa cum ar fi faă cut orice hacker. Este foarte clar caă mi-a luat cartela caî nd mi-am pierdut-o, dar a plecat odataă cu mine îîn ziua respectivaă , ca senzorii saă nu fie declanşaţi. A plecat cu ea de la bazaă şi a faă cut o copie, apoi mi-a dat îînapoi originalul, a doua zi dimineaţaă , ca saă nu existe un raport legat de respectiva cartelaă . IÎn noaptea îîn care i-am surprins… Ezitaă , paă raî nd derutataă . Caî nd a fost asta? Noaptea trecutaă ? — Ai fi zis caă a trecut mai mult, nu-i aşa? comentaă Joe şi îîi adresaă un zaî mbet larg. — IÎn fine, probabil a intrat folosindu-se de cartela duplicat, apoi i-a aruncat-o pe uşaă lui Mabry, care s-a folosit de ea ca saă îîntre şi el. Dacaă verificaţi registrele, probabil veţi descoperi o succesiune, intrare, ieşire, apoi o nouaă intrare, la doar caî teva secunde diferenţaă . Dacă aţi fi fost mai prevaă zaă tor, caă pitane Hodge, aţi fi cerut saă se şteargaă imediat din calculator codul cartelei mele, îîn loc saă aşteptaţi paî naă dimineaţaă , cu gaî ndul caă eu eram paă zitaă şi nu aveam cum saă scap. Hodge roşi de ruşine. — Da, doamnaă , mormaă i el. — La fel, îîn loc saă presupuneţi caă aţi identificat factorulproblemaă , ar fi trebuit saă interziceţi îîntregii echipe laser saă paă raă seascaă baza, paî naă aflaţi sigur. — Da, doamnaă . — Programul senzorilor trebuie rescris. Este umilitor saă te

gaî ndeşti caă un sistem sofisticat de securitate a putut fi paă caă lit de doi oameni care şi-au aruncat cartelele de identificare prin uşa deschisaă ca nişte copii jucaî ndu-se cu o minge. — Da, doamnaă . Joe îîşi acoperise gura cu maî na pentru a-şi ascunde zaî mbetul larg, dar ochii lui albaştri precum cristalul straă luceau. Bietul Hodge, aşa meticulos cum era, tot nu se putea ridica la îînaă lţimea lui Caroline caî nd atingea maximumul de aroganţaă , iar mica lui aricioaicaă era clar staî rnitaă . Decise saă intervinaă îînainte ca bietul caă pitan saă ajungaă saă se simtaă complet incompetent. — Am observat caă ai folosit trecutul caî nd te-ai referit la Mabry. Este mort? — S-a sinucis. Gilchrist, apropo, voia s-o facaă doar pentru bani, nu din motive de ideologie, dar Mabry era ferm convins caă programul Night Wing ar trebui anulat. Intenţionau saă provoace probleme îîn timpul testelor, astfel îîncaî t saă blocheze finanţarea proiectului. Era un plan bun, avaî nd îîn vedere climatul economic şi politic. La Washington se fac presiuni serioase de a cheltui bani doar pe lucruri care funcţionează. Am descoperit caă Mabry faă cea parte dintr-un grup numit Help Americans First. Nu ştiu dacaă vom reuşi saă îîl punem sub acuzare pe vreunul dintre membrii grupului faă raă maă rturia lui, dar s-ar putea saă daă m de urma unui set de documente care îîi leagaă de Mabry. Ştim caă erau dispuşi saă vaă ucidaă ataî t pe dumneavoastraă , caî t şi pe domnişoara Evans pentru a reuşi saă saboteze laserele, deci nu e vorba despre nişte filantropi inocenţi. — Vreau saă fie prinşi, Hodge, spuse Joe îîncet. — Da, domnule. FBI-ul lucreazaă la asta. Caroline caă scaă . Deşi dormise toataă ziua, era obositaă ; avusese parte de douaă zeci şi patru de ore foarte pline. Joe se laă saă pe spate îîn scaun şi îîşi îîmpreunaă maî inile la ceafaă ,

privind-o. Se simţea profund fericit caî nd se uita la ea. — Eşti primul care aflaă , Hodge, spuse el taă raă gaă nat. Eu şi domnişoara Evans ne vom caă saă tori. Spre amuzamentul lui, o expresie de neîîncredere se fixaă pe chipul caă pitanului. Hodge se uitaă la Caroline cum ar fi privit un animal saă lbatic pus pe neaşteptate îîn libertate, de parcaă nu ar fi ştiut dacaă saă fugaă sau saă îîncremeneascaă . Caroline îîi raă spunse la raî ndul ei cu o privire indiferentaă ce se voia totodataă un uşor avertisment. — AĂ aă aă … mult noroc, colonele, spuse Hodge pe negaî ndite. Adicaă … felicitaă ri! — Mulţumesc. Probabil voi avea nevoie şi de noroc. Douaă saă ptaă maî ni mai taî rziu, Caroline se îînvaî rtea îîn braţele puternice ale soţului ei pe acordurile unui vals. IÎnalta societate din Washington straă lucea îîn jurul lor. Uriaşa salaă de bal sclipea îîn maă taă suri şi satin, îîn bijuterii ataî t sintetice, caî t şi naturale, raă sunaî nd de conversaţii vioaie şi de discuţii serioase. Fracurile elegante, negre, gri şi albastru-îînchis ale civililor se amestecau cu superbele uniforme de galaă ale ofiţerilor militari cu diverse grade. Joe araă ta excepţional îîn uniforma lui. Caroline remarcaă mai multe perechi de ochi de femei urmaă rindu-l oriunde mergea şi se vaă zu nevoitaă saă raă spundaă cu priviri fulgeraă toare adresate unora dintre doamne, pentru ca acestea saă se potoleascaă . — Ar fi trebuit saă aşteptaă m, spuse ea. — Ce anume? Braţul lui se straî nse îîn jurul ei, îînvaî rtind-o pe muzicaă . — Paî naă saă ne caă saă torim. — Pentru numele lui Dumnezeu, de ce? — De dragul familiei tale. Joe raî se cu voce tare. — Tata a îînţeles. Caî nd s-a hotaă raî t saă o ia de soţie pe Mary, a rezolvat treaba îîn douaă zile. Mie mi-au luat trei. — Generalul Ramey a paă rut îîncaî ntat, comentaă ea.

— Chiar e. Conducerea consideraă caă este mult mai bine ca ofiţerii aviaţiei americane saă fie caă saă toriţi. IÎi face mai liniştiţi. — Sigur, raă spunse ea, nu tocmai convinsaă . Dacaă a zbura la trei machi îînseamnaă a fi liniştit. Finanţarea pentru proiectul Night Wing fusese aprobataă de Congres, cu o marjaă largaă , cu o zi îîn urmaă . Joe fusese chemat saă depunaă maă rturie îîn faţa comisiei, ceea ce presupusese un drum la Washington, şi, cum el refuzase categoric saă meargaă faă raă soţia sa, Caroline fusese şi ea invitataă . Ancheta federalaă privind organizaţia Help Americans First era îîn curs de desfaă şurare, la fel şi faza finalaă de teste la proiectul Night Wing, dar ataî t avioanele, caî t şi sistemele laser funcţionau perfect. Problemele pe care le provocase Cal îîn program fuseseraă corectate. Iar Caroline îîncepea saă îînţeleagaă , îîncetul cu îîncetul, ce avea saă îînsemne îîn viaţa ei statutul de soţie a unui ofiţer militar de carieraă . Dupaă ce se finalizau şi ultimele teste, Joe avea saă preia comanda Primului Flanc de Avioane Tactice de Vaî naă toare din cadrul bazei Langley din Virginia. Caroline îînvaă ţase foarte multe despre armataă îîn cele zece zile de caî nd se caă saă toriseraă şi ştia caă Joe avea saă fie probabil candidat la obţinerea primei lui stele dupaă ce era numit îîn acel post. Avea treizeci şi cinci de ani şi probabil avea saă ajungaă la rangul de general îînainte saă îîmplineascaă treizeci şi şapte. Nu ar fi recunoscut niciodataă acest lucru îîn faţa lui, caă ci considera caă Joe avea nevoie de cineva care saă nu saraă saă -i îîndeplineascaă ordinele de fiecare dataă , dar uneori era uluitaă şi copleşitaă de abilitaă ţile lui. Joe o trase mai aproape, şi valsul o faă cu saă -şi lipeascaă ferm partea de jos a corpului de a lui. IÎşi ridicaă privirea şi o îîntaî lni pe a lui, vaă zaî nd excitarea reflectataă îîn profunzimile de un albastru luminos ale ochilor lui. — IÎmi placi mult îîn alb, murmuraă el. — Asta e bine. Maă îîmbrac adesea îîn alb.

Şi acum tot aşa era îîmbraă cataă . Rochia ei de bal era de un alb pur, ca zaă pada. — Araă ţi mai bine pe cearşafuri albe decaî t oricine altcineva pe care saă -l fi cunoscut. — Hmm. Am de gaî nd saă iau lecţii de pilotaj, deci poate va trebui saă îîmi comand mai multe costume de zbor albe. Nu-i venea saă creadaă , îînsaă îîi simţi umaă rul tensionaî ndu-se sub maî na ei. — Lecţii de pilotaj? De ce? Dacaă vrei saă pilotezi, te îînvaă ţ eu. Caroline îîi adresaă un zaî mbet calm. — Nu. Ai deveni un ghem de nervi tremuraă tor dacaă ai îîncerca saă maă îînveţi saă pilotez, iar eu m-aş simţi gata saă te ucid. Dar trebuie saă ştiu, ca saă -mi fac o idee despre cum te simţi tu caî nd eşti îîn aer. Hotaă raî se caă era cea mai bunaă cale de a depaă şi teama pe care o simţea de fiecare dataă caî nd Joe decola. Decaî t saă rişte saă -i reteze aripile, din grijaă pentru ea, era mai bine saă -şi confecţioneze şi ea o pereche de aripi. Joe paă rea îîn continuare neliniştit. — Joe, îîi zise ea cu fermitate. Sunt bunaă la orice decid saă fac. Fizicaă , calculatoare, sex. Voi fi bunaă şi la pilotat. Şi la faă cut copii. Joe îîncremeni îîn mijlocul ringului de dans. — Caroline! Ea ridicaă din spraî ncene, ignoraî nd privirile zaî mbitoare îîndreptate spre ei. — Ce e? — Eşti îînsaă rcinataă ? — E posibil, spuse ea senin. Nu era momentul potrivit atunci caî nd ne-am petrecut weekendul îîn Vegas, dar mai apoi? Zi-mi maă car o zi caî nd ai folosit vreun mijloc de contracepţie. Dacaă nu sunt îîncaă îînsaă rcinataă , sunt şanse mari saă raă maî n paî naă la sfaî rşitul anului.

Joe paă ru caă se sufocaă . Fir-ar saă fie, probabil chiar era îînsaă rcinataă . Dupaă cum spusese chiar ea, era foarte bunaă la orice ar fi decis saă facaă – şi la fel era şi el. — Va fi interesant, spuse ea, de vaă zut dacaă faci fete sau baă ieţi. Un zaî mbet leneş îînflori pe gura lui fermaă , superbaă . — Caî taă vreme te am pe tine, sunt fericit. — O, dar maă ai, colonele Mackenzie. Chiar pe deplin. Caî nd mergem îîn Wyoming? Joe se adaptaă schimbaă rii fulgeraă toare de subiect faă raă saă ezite, şi reluaraă dansul. — Luna viitoare. Voi avea doar o saă ptaă maî naă , dar ne vom îîntoarce de Craă ciun. — Bun. Am discutat cu cei de la Boling-Wahl şi vor îîncerca saă maă plaseze la proiecte ce se desfaă şoaraă îîn aceeaşi zonaă îîn care ai tu de lucru, deşi, desigur, nu voi fi repartizataă la niciun proiect pentru aviaţia americanaă . S-ar putea saă lucrez îîn Baltimore caî t vei fi tu îîn Langley, dar naveta nu e rea. — Nu e rea, spuse el nesigur, dar nu prea îîmi place saă ştiu caă ai de îînfruntat tot acel trafic. Caroline se daă du puţin îînapoi, ridicaî nd îîncet din spraî ncene. — Eu? îîntrebaă ea, dupaă o pauzaă delicataă . Joe îîşi îînaă buşi un hohot de raî s. — Va trebui saă fiu mai aproape de bazaă de-ataî t, îîi explicaă el, faă caî nd un efort pentru a-şi paă stra vocea neutraă . — Ah! Reflectaă asupra situaţiei preţ de o clipaă , apoi spuse: Bine, am s-o fac de data asta. Dar îîmi raă maî i dator, foarte dator, fiindcaă eu sunt adepta confortului, şi caî teva ceasuri petrecute îîn trafic nu prea se cheamaă confort. Am saă te anunţ caî nd îîmi vine vreo idee despre cum ai putea saă maă recompensezi. Joe o trase mai aproape, straă duindu-se saă -şi îînaă buşeascaă raî sul, savuraî nd senzaţia de a o ţine îîn braţe.

— Mary o saă te placaă la nebunie, spuse el îîn barbaă . Mary chiar o plaă cu la nebunie. Cele douaă femei se îîmprieteniraă imediat, simţind caă , îîn esenţaă , aveau multe îîn comun. Caroline se îîndraă gosti nu doar de familia lui, ci şi de Ruth, Wyoming, şi de prospera fermaă de cai din vaî rful muntelui lui Mackenzie. Locul era superb, iar casa de la fermaă era una dintre cele mai vesele locuinţe îîn care paă şise vreodataă . Mary Mackenzie era o femeie zveltaă , cu o constituţie delicataă , cu ochi blaî nzi de un albastru-cenuşiu, paă r castaniudeschis şi cel mai frumos ten din lume. La prima vedere, lui Caroline i se paă ru oarecum banalaă , dar, paî naă la sfaî rşitul zilei, privirea ei se obişnuise cu puritatea luminoasaă a traă saă turilor lui Mary, şi ajunse la concluzia caă soacra ei era incredibil de frumoasaă . Cu siguranţaă Wolf Mackenzie îîşi considera soţia frumoasaă , judecaî nd dupaă iubirea şi dorinţa evidente din ochii lui negri de fiecare dataă caî nd o privea. Caroline nu vaă zuse niciodataă doi baă rbaţi care saă semene mai mult decaî t Joe şi tataă l lui, singura diferenţaă realaă fiind aceea caă ochii lui Wolf erau negri ca noaptea, iar cei ai lui Joe – de un albastru luminos, ca de diamant. Şi, privindu-l pe Wolf, îîi venea uşor saă îînţeleagaă de ce Joe crezuse caă tataă l saă u l-ar fi ucis pe baă rbatul care îîl abuzase dacaă ar fi aflat despre acel episod. Wolf Mackenzie îîşi proteja familia. La fel ca fiul lui, era un adevaă rat raă zboinic. Mary era mai scundaă decaî t baă ieţii ei, chiar şi decaî t Zaî ne, taî naă rul de doar treisprezece ani. Michael era plecat la facultate; de-abia de Craă ciun avea saă -l cunoascaă . Dar Joshua, la şaisprezece ani, era aproape la fel de îînalt ca Wolf şi ca Joe. Josh era pe ataî t de vesel şi de relaxat pe caî t era Zaî ne de îîntunecat şi de taă cut, cu privirea precautaă . Aceeaşi intensitate periculoasaă ce ardea ataî t îîn Joe, caî t şi îîn Wolf era evidentaă şi îîn acest baă iat. Şi mai era Maris. La unsprezece ani, era maă runtaă pentru vaî rsta ei, avaî nd constituţia delicataă a lui Mary şi superbul ei ten iluminat din

interior. Avea paă rul de culoare deschisaă şi ochii la fel de negri ca ai lui Wolf. Era ca o umbraă a tataă lui ei, maî inile ei mici îîmblaî nzind şi liniştind caii capricioşi la fel de bine ca maî inile puternice ale lui Wolf. Pentru prima dataă , Caroline îîl vaă zu pe Joe printre cai şi astfel îînţelese îîncaă un aspect al personalitaă ţii lui. Avea o raă bdare infinitaă cu ei şi caă laă rea ca şi cum s-ar fi naă scut îîn şa, ceea ce nu era prea departe de adevaă r. Staă tea la fereastra bucaă taă riei, privindu-i pe Joe, pe Wolf şi pe Maris îîn ocol, ocupaî ndu-se de o iapaă mare şi neagraă care era îîn acel moment favorita lui Maris. Mary veni laî ngaă ea, ştiind din instinct spre ce anume era aţintitaă privirea lui Caroline. — E minunat, nu-i aşa? suspinaă Mary. L-am iubit din prima clipaă îîn care l-am vaă zut, pe caî nd avea şaisprezece ani. Nu existaă prea mulţi baă rbaţi ca Joe îîn lumea asta. Era baă rbat îîncaă de atunci – îîn cel mai pur sens al cuvaî ntului. Desigur, eu nu pot fi obiectivaă , dar tu poţi, nu-i aşa? — Simplul fapt de a-l privi îîmi daă fiori, admise Caroline visaă toare, apoi îîşi reveni şi raî se. Dar saă nu-i spui asta. Uneori îîşi ia foarte îîn serios rolul de colonel, îîncerc saă -i ţin îîn fraî u tendinţa de a fi prea autoritar. — O, el ştie asta. IÎnsaă , vezi tu, şi tu îîi dai lui fiori. Aşa se face caă situaţia raă maî ne agreabilaă şi echilibrataă . Iar eu ştiu ce vorbesc. Sunt deja douaă zeci de ani de caî nd tataă l lui îîmi daă fiori. Crezi caă este o traă saă turaă moştenitaă ? — Probabil caă da. Uitaă -te la Joshua şi la Zaî ne! — Ştiu, oftaă Mary. Mi-e milaă de toate fetele de la şcoalaă . Şi toate acele biete fete care îîi sunt acum colege de facultate lui Michael şi care n-au avut timp saă se obişnuiascaă cu el, aşa cum au faă cut-o fetele alaă turi de care a crescut. Nu caă le-ar fi ajutat prea mult. — Maris va echilibra situaţia cu baă ieţii. Prin geamul ferestrei îîl privi pe Joe saă rind uşor peste gard

şi pornind spre casaă . Wolf ciufuli paă rul lui Maris şi îîşi urmaă fiul, îîn vreme ce Maris raă mase cu iapa. Ambii baă rbaţi intraraă îîn casaă , siluetele lor îînalte, cu umeri laţi, faă caî nd brusc bucaă taă ria saă paraă prea micaă . Aduseraă cu ei mirosurile paă maî ntoase de afaraă , de cal şi faî n, de aer curat şi proaspaă t, amestecat cu propria lor transpiraţie masculinaă . — Aveţi o expresie vinovataă , remarcaă Joe. Despre ce aţi discutat? — Despre geneticaă , raă spunse Caroline. Spraî ncenele lui se arcuiraă şi pe chip îîi apaă ru expresia caracteristicaă . Caroline ridicaă din umeri. — Ei bine, nu am ce face. Probabil voi fi foarte interesataă de geneticaă îîn urmaă toarele opt luni şi jumaă tate. Vrei saă faci pariu dacaă e baă iat sau fataă ? — O, e baă iat, spuse Mary, cu faţa îîntreagaă luminataă de îîncaî ntare. Lui Joe i se îînmuiaseraă genunchii, iar Wolf raî dea de fiul lui, conducaî ndu-l spre un scaun. — Joe e un Mackenzie, cu greu se gaă sesc spermatozoizi de faă cut fete. Cei din familia Mackenzie trebuie saă munceascaă din greu pentru a avea fiice. De asta le apreciazaă ataî t de mult. Epilog Se dovedi caă Mary avusese dreptate. John Mackenzie, caî ntaă rind trei kilograme şi douaă sute treizeci de grame, veni pe lume exact la timp. Descendenţa lui fu imediat vizibilaă îîn paă rul negru şi bogat, îîn ochii albaştri şi spraî ncenele negre şi drepte ale tataă lui saă u. Dupaă ce îîl naă scu, Caroline adormi, iar Joe aţipi îîn scaunul de laî ngaă patul ei, ţinaî ndu-şi la piept fiul, care scotea mici sunete ca nişte gemete ascuţite. Caroline se trezi, privirea ei somnoroasaă plimbaî ndu-se prin îîncaă pere paî naă caî nd se opri asupra celor doi oameni de laî ngaă ea. Se

îîntinse, atingaî nd mai îîntaî i maî na soţului ei, apoi maî na minusculaă ce staă tea straî nsaă pe pieptul lui. Joe deschise ochii. — Salut, spuse el îîncet. — Salut şi ţie. Joe araă ta minunat, observaă ea. Oarecum neîîngrijit şi şifonat. IÎncaă purta uniformaă , caă ci fusese chemat direct de la bazaă . Asistentele probabil îîi leşinau toate la picioare. IÎl prinse de cravataă şi îîl trase spre ea. — Daă -mi o saă rutare. Joe se supuse, laă saî ndu-şi gura saă zaă boveascaă lacom peste a ei. — Peste caî teva saă ptaă maî ni, vei vedea caă am saă -ţi dau mult mai mult. — Mmm. De-abia aştept. Joe îîi faă cu o serie de promisiuni lascive ce îîi faă curaă inima saă bubuie îîn piept, şi ea raî se, luaî nd copilul adormit de la el. — Nu ar trebui saă vorbeşti aşa îîn faţa lui. E prea mic. — Nu e nimic nou pentru el, scumpo. Maă cunoaşte foarte bine de la bun îînceput. Caroline coborîî privirea spre faţa minusculaă şi serioasaă şi, de data aceasta, inima îîi crescu îîn piept, deschizaî ndu-se ca o floare ce paă rea saă -i cuprindaă tot pieptul. Aceastaă superbaă fiinţaă micuţaă era incredibilaă . Paă rinţii lui Caroline, care hotaă raî seraă saă raă maî naă îîn Grecia caî ţiva ani, erau pe drum, dar zborul era ataî t de lung, iar legaă turile ataî t de proaste, îîncaî t aveau saă mai treacaă îîncaă zece ore paî naă saă soseascaă . Ceilalţi bunici ai lui John îînsaă reuşiseraă saă ajungaă îîncaă îînainte saă se nascaă şi apucaseraă deja saă -l ţinaă îîn braţe. — Unde sunt Wolf şi Mary? îîntrebaă ea somnoroasaă . — La cantinaă . Au spus caă le e foame, dar cred caă au vrut saă ne lase puţin singuri. — Mi-ar fi plaă cut saă -i fi adus pe Maris şi pe baă ieţi. — Erau ocupaţi cu şcoala, aveau de dat examenele finale.

Au saă -l vadaă îîn curaî nd. Caroline coborîî din nou privirea spre copil, desenaî nd conturul obrazului lui pufos cu vaî rful degetului. Spre surprinderea ei, copilul îîntoarse brusc capul spre atingerea ei, deschizaî nd gura minusculaă şi caă utaî nd-o. Joe raî se şi spuse: — N-ai nimerit, fiule. Mai ai puţin de lucrat la capitolul ochit. Copilul îîncepuse saă se agite. Caroline îîşi deschise halatul şi conduse blaî nd gura micaă şi flaă maî ndaă spre saî nul ei. Micuţul îîncepu saă sugaă cu un sunet ca un maî raî it. — E un Mackenzie tipic, murmuraă ea. Ceea ce îînseamnaă caă nu e tipic deloc. Ridicaă privirea şi îîntaî lni ochii lui Joe, straă lucitori şi plini cu mai multaă dorinţaă şi iubire decaî t îîşi imaginase caă avea saă vadaă vreodataă îîn viaţaă . Nu, nu era nimic tipic la acest baă rbat. Zbura cu o vitezaă ameţitoare spre stele – şi o purta şi pe ea cu el. Sârşit