Licenta Cifra de Afaceri

INTRODUCERE Economiştii contemporani fixează ca primă prioritate a teoriei economice cunoaşterea legilor şi legităţilor economiei de piaţă, datorită faptului că sistemul concurenţial s-a dovedit a fi singurul sistem valabil şi viabil, capabil să susţină dezvoltarea societăţii în condiţii de criză, întrucât în această perioadă, indifferent de faptul că pe anumite segmente economia mondială înregistrează creşteri, ea se află într-o criză profundă. De asemenea, se poate afirma că întregul sistem economic mondial suferă astăzi transformări paradigmatice, criza generalizată a resurselor conducând la fixarea unor alte priorităţi, respectiv la transformarea informaţiei în  principală resursă economică. Aceste Acesteii evoluţ evoluţii ii la nivel nivel global global i se adaugă adaugă evant evantaiu aiull proble problemel melor or deriva derivate te din desprinderea relativ recentă a unor subsisteme economice care până nu demult adoptaseră economia centralizată – de comandă. Economiile de tranziţie spre sistemul concurenţial sunt economii problematice, cu multe necunoscute şi au mai mult decât celelalte nevoie de modele consacrate pentru a depăşi stadiul de criză în care se zbat. Orice organism economic care acţionează în interiorul acestor subsisteme are nevoie mai mult decât oricând de un mare grad de adaptabilitate, de posibilitatea transformării rapide  pentru a putea funcţiona în mod corespunzător. Aprecier Aprecierea ea dimensiuni dimensiuniii activitătii activitătii economice economice a unui agent economic economic si a modificari modificariii acesteia in timp este absolut obligatorie pentru procurarea si asigurarea resurselor viitoare necesare indeplinirii obiectivelor propuse. În analiza economico financiară, o importanţă deosebită în determinarea cauzelor şi a rezervelor de creştere a cifrei de afaceri o are studierea structurii vânzărilor. Raţiunea de a exista a oricărei firme presupune desfăşurarea oricărei activităţi durabile măsurată prin nivelul performanţelor economico- financiare ca expresie a eficienţei activităţii de producţie şi comercializare a bunurilor materiale necesare satisfacerii unor nevoi sociale. Cifra de afaceri exprimă totalitatea veniturilor obţinute din activităţi comerciale curente , fiind unul dintre cei mai importanţi indicatori de măsurare a performanţelor economice ale unei întreprinderi. Practic, Practic, cifra de afaceri permite determinarea determinarea poziţiei poziţiei pe piaţa a unei societăţi, societăţi, oferă inform informaţi aţiii despr despree dinami dinamica ca activ activită ităţii ţii,, şansel şanselee de extin extinde dere re a aface afacerii rii sau sau import importanţ anţaa întreprinderii în cadrul sectorului. 1

Scopul acestei lucrări de licenţă este cunoaşterea factorilor, a naturii lor şi a legăturilor    prin prin int interm ermedi ediul ul căror căroraa concur concurăă la formar formarea ea şi respe respecti ctivv modifi modificar carea ea rezult rezultate atelor lor unei unei activităţi, precum şi stabilirea posibilităţilor de îmbunătăţire a funcţiunii întreprinderii ca sistem, reprezintă un element definitoriu al obiectului analizei economico-financiare. Pentru realizare realizareaa acestei acestei analize analize am parcurs parcurs următoare următoarele le etape: etape: stabilirea stabilirea factorilor, factorilor, măsurarea măsurarea influenţelor acestora, sintetizarea rezultatelor analizei, elaborarea măsurilor menite să asigure o folosire optimă a resurselor. Lucrarea de licenţă “Analiza statistică a volumului structurii şi dinamicii cifrei de afaceri la S.C. SANDOZ S.R.L.” este structurată în două părţi (abordare teoretică şi abordare  practică). Primul capitol intitulat “Analiza cifrei de afaceri” prezintă dinamica, structura şi analiza factorială a cifrei de afaceri, precum şi reflectarea modificării acesteia în principalii indicatori economico-financiari. economico-financiari. Al doilea capitol “Indicatori statistici utilizaţi pentru cifra de afaceri” conţine noţiuni teoretice legate de indicatorii statistici, funcţiile, clasificarea şi modul de calcul al acestora. În capitolul trei am realizat un studiu de caz privind analiza cifrei de afaceri la S.C. SANDOZ S.R.L., o companie din Târgu Mureş, producătoare de medicamente. În acest capitol am urmărit evoluţia cifrei de afaceri a companiei pe o perioadă de trei ani, respectiv 2006, 2007 şi 2008.

2

Scopul acestei lucrări de licenţă este cunoaşterea factorilor, a naturii lor şi a legăturilor    prin prin int interm ermedi ediul ul căror căroraa concur concurăă la formar formarea ea şi respe respecti ctivv modifi modificar carea ea rezult rezultate atelor lor unei unei activităţi, precum şi stabilirea posibilităţilor de îmbunătăţire a funcţiunii întreprinderii ca sistem, reprezintă un element definitoriu al obiectului analizei economico-financiare. Pentru realizare realizareaa acestei acestei analize analize am parcurs parcurs următoare următoarele le etape: etape: stabilirea stabilirea factorilor, factorilor, măsurarea măsurarea influenţelor acestora, sintetizarea rezultatelor analizei, elaborarea măsurilor menite să asigure o folosire optimă a resurselor. Lucrarea de licenţă “Analiza statistică a volumului structurii şi dinamicii cifrei de afaceri la S.C. SANDOZ S.R.L.” este structurată în două părţi (abordare teoretică şi abordare  practică). Primul capitol intitulat “Analiza cifrei de afaceri” prezintă dinamica, structura şi analiza factorială a cifrei de afaceri, precum şi reflectarea modificării acesteia în principalii indicatori economico-financiari. economico-financiari. Al doilea capitol “Indicatori statistici utilizaţi pentru cifra de afaceri” conţine noţiuni teoretice legate de indicatorii statistici, funcţiile, clasificarea şi modul de calcul al acestora. În capitolul trei am realizat un studiu de caz privind analiza cifrei de afaceri la S.C. SANDOZ S.R.L., o companie din Târgu Mureş, producătoare de medicamente. În acest capitol am urmărit evoluţia cifrei de afaceri a companiei pe o perioadă de trei ani, respectiv 2006, 2007 şi 2008.

2

CAPITOLUL I ANALIZA CIFREI DE AFACERI

Întreprinderea reprezintă o entitate socio-economică de sine stătătoare cu o structură  proprie delimitată în timp şi spaţiu. Pentru a fi viabile şi pentru a putea desfăşura o activitate continuă în mediul lor instituţional, întreprinderea intră în relaţii de intercondiţionare cu factorii existenţi în mediul lor ambiant fiind susţinute în demersul economic de clienţi, furniz furnizori ori,, forţă forţă de muncă muncă,, bănci, bănci, instit instituţii uţii guvern guvername amenta ntale le şi bugeta bugetare re etc., etc., cu int intenţ enţia ia declarată să demonstreze că sunt capabile să desfăşoare o activitate eficientă. În condiţiile economiei de piaţă, toţi aceşti factori îşi pun amprenta asupra rezultatelor  întreprinderii, fapt pentru care analiza cifrei de afaceri este considerată ca hotărâtoare pentru aprecierea locului şi rolului întreprinderii în cadrul sectorului său de activitate, a poziţiei sale  pe piaţă, a capacităţii acesteia de a desfăşura o activitate profitabilă. Cifra de afaceri (CA) reprezintă totalul vânzărilor realizate (facturate) pe parcursul unui exerciţiu fiscal. Cifra nu include TVA-ul TVA-ul facturat. Cifra Cifra de afacer afacerii cuprin cuprinde de suma suma tot totală ală a venit venituri urilor lor din operaţ operaţiun iunile ile comerc comercial ialee efectu efectuate ate de firmã, firmã, respe respecti ctivv vânza vânzarea rea de mărfur mărfurii şi produs produsee înt într-o r-o perioa perioadă dă de tim timpp determinată. În cuantumul cifrei de afaceri nu se includ veniturile financiare şi veniturile exceptionale. exceptionale. În termeni corecţi, cifra de afaceri reprezintă suma veniturilor aferente bunurilor  livrate, lucrărilor executate, serviciilor prestate, precum şi a altor venituri din exploatare,mai  puţin rabaturile,remizele şi alte reduceri acordate clienţilor. Notiunea de cifră de afaceri poate fi abordată pe mai multe categorii:cifra de afaceri totală, cifra de afaceri medie, cifra de afaceri marginală şi cifra de afaceri critică, fiecare dintre acestea evidenţiind câte un aspect referitor la activitatea firmei. 1Cifra de afaceri totală(CA)reprezintă volumul total al afacerilor  unei firme, evaluate la preţurile pieţei, respectiv încasările totale. Ea cuprinde totaliatea veniturilor din vânzarea mărfurilor şi produselor, executarea lucrărilor şi prestarea serviciilor  într-o perioadă de timp.

1

Silvia Petrescu, Marilena Mironiuc, Analiza economico-financiară , Editura Tiparul, Iaşi, 2002

3

I.1. Abordari conceptuale

Conceptual cifra de afaceri poate fi abordată prin prisma următorilor indicatori: cifra de afaceri afaceri totală , potrivit Regulamentului de aplicare a Legii contabilităţii nr. a) cifra

82/1991, se calculează prin însumarea veniturilor rezultate din livrările de bunuri, executarea de lucrări şi prestările de servicii şi alte venituri din exploatare, exclusiv rabaturile, remizele şi alte reduceri acordate clienţilor. Planul Contabil General 1982 (Franţa), defineşte cifra de afaceri ca reprezentând tota totali lita tate teaa înca încasă săril rilor or real realiz izat atee din din exer exerci cita tare reaa acti activi vită tăţii ţii preo preofe fesi sion onal alee şi cure curent ntee a întreprinderii, exclusiv subvenţiile de exploatare şi veniturile nete parţiale din operaţiunile pe termen lung.  b) cifra de afaceri netă reprezintă, în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului finanţelor nr. 403/1999 privind aprobarea Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţii Economice Europene şi cu Standardele de Contabilitate Internaţionale, un indicator al Contului de profit şi pierdere care cuprinde sumele provenind din vânzarea de  bunuri şi servicii ce intră în categoria activităţilor curente ale întreprinderii, după scăderea reducerilor comerciale, a taxei pe valoarea adăugată precum şi a altor impozite şi taxe aferente. Continuarea dezvoltării sistemului contabil în ţara noastră se realizează în strânsă corelare cu tendinţele care se manifestă pe plan european şi internaţional şi vizează, în  principal, asimilarea în întregime a prevederilor Directivei a IV-a a Comunităţii Economice Europene şi a Cadrului general de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare elaborat de Comitetul pentru Standarde de Contabilitate Internaţionale. 2 În acest context, unul dintre   princ principa ipalel lelee elemen elemente te care care priveş priveşte te dezvol dezvoltar tarea ea sistem sistemulu uluii de conta contabil bilita itate te îl reprez reprezint intăă adaptarea şi explicarea terminologiei contabile specifice în consens cu actele normative mai sus menţionate (conturi anuale, situaţii financiare, raport anual, cost administrativ, cifra de afaceri netă, activitatea curentă, venituri şi cheltuieli extraordinare etc.). c) cifra de afaceri încasată , reprezintă valoarea totală a încasărilor întreprinderii pentru o anumită perioadă de timp, ca urmare a vânzărilor de produse şi mărfuri şi se poate stabili pe  baza rulajului creditor al contului 411 “Clienţi”, corectat cu T.V.A. aferentă.

2

Marilena Mironiuc, Silvia Petrescu,  Analiza economico-financiară , Editura Tiparul, Iaşi, 2002

4

d) cifra de afaceri minimă (CAmin) , reprezintă suma vânzărilor care permite acoperirea cheltuielilor variabile aferente şi a tuturor cheltuielilor fixe ale întreprinderii.

în care: Cf reprezintă suma cheltuielilor fixe; cv - cheltuielile variabile medii la 1 leu

cifră de afaceri.

e) cifra de afaceri de realizat în cazul unor restricţii date (CAr).

Restricţiile date, cunoscute, se referă la capitalul social (Ks), rata dividendelor (Rd), cota de repartizare a profitului net pentru autofinanţare (caf), cota de impozit pe profit (ci) şi rata rentabilităţii resurselor consumate (R rcrc). Relaţia de calcul a cifrei de afaceri de realizat în cazul unor restricţii date, este următoarea:

în care: , , reprezintă suma dividendelor; reprezinta profitul brut.

−

consumate

rata rentabilităţii resurselor 

f) cifra de afaceri medie pe unitatea de produs sau prestaţie

5

de

în care: reprezintă cifra de afaceri medie pe unitatea de produs sau prestaţie (echivalează cu preţul mediu de vânzare pe unitatea de produs, sau tariful mediu pe unitatea de prestaţie); cifra de afaceri pe tipuri de produse sau activităţi ; volumul fizic al producţiei vândute pe tipuri de produse sau activităţi. g) cifra de afaceri marginală (CAm), reprezintă venitul aferent unei unităţi adiţionale de

 produs sau de prestaţie vândute.

I.2. Analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceri

 I.2.1. Analiza dinamicii cifrei de afaceri 

Analiza evoluţiei în timp a vânzărilor se impune a fi realizată pe total firmă şi pe  produse. Procedeele de analiză recomandate în acest scop sunt: abaterile în mărimi absolute (ca diferenţă între valorile efective şi cele ale bazei de comparaţie) şi indicii cu bază fixă, în lanţ şi medii. Pentru o corectă apreciere a evoluţiei în dinamică a performanţelor comerciale ale unei firme, se impune operarea cu cifra de afaceri evaluată în preţuri comparabile. Necesitatea acestui demers este reclamată de faptul că determinarea cifrei de afaceri pe baza datelor din contabilitatea financiară precum şi în contul de profit şi pierdere se face în preţuri curente. Cifra de afaceri în preţuri comparabile, se determină astfel: - la nivel de produs (qv 1 p0); - la nivel de întreprindere

în care: Ip reprezintă indicele preţurilor de vânzare la nivel de întreprindere.

6

 I.2.2. Analiza structurii cifrei de afaceri 

Cifra de afaceri a unei firme poate fi analizată structural în funcţie de diverse criterii de grupare a vânzărilor, cum sunt: pe produse, clienţi, pieţe de desfacere, faze ale ciclului de viaţă a produselor etc.. Pentru a caracteriza evoluţia structurii vânzărilor firmei se pot utiliza următoarele  procedee de analiză: a) Ponderile componentelor cifrei de afaceri (gi):

în care: CAi reprezintă cifra de afaceri totală;

CA - vânzările aferente elementului component “i”. Informaţiile furnizate de acest procedeu de analiză se referă la: -

care sunt principalele elemente componente ale cifrei de afaceri;

-

care este evoluţia în timp a acestora;

-

cât de stabile sunt etc.

 b) Coeficientul de concentrare (Gini-Struck):

în care: n reprezintă numărul de termeni ai seriei luate în studiu. Apropierea de zero a coeficientului de concentrare semnifică o distribuire relativ echilibrată a vânzărilor pe elementele structurale luate în calcul. Coeficientul este egal cu zero, atunci când elementele componente au aceeaşi pondere în cifra de afaceri totală, concentrarea vânzărilor fiind nulă3. În cazul în care coeficientul se apropie de 1, atunci se înregistrează un număr redus de elemente care contribuie în cea mai mare măsură la obţinerea cifrei de afaceri a întreprinderii. c) Coeficientul HERFINDHAL (H):

3

Mark Pinder, Stuart McAdam, Consultanţă în afaceri, Ed. Teora, 1997

7

Pot fi evidenţiate următoarele situaţii: -

H = 1, atunci când cifra de afaceri este formată dintr-un singur element;

-

H = 1/n, atunci când elementele componente contribuie în aceeaşi măsură la formarea cifrei de afaceri;

-

când H se apropie de 1, aceasta reflectă un grad ridicat de concentrare a vânzărilor, iar  apropierea de 1/n reflectă o distribuţie relativ echilibrată a acestora.

d) Metoda ABC

Metoda ABC se recomandă a fi aplicată îndeosebi în cazul structurării cifrei de afaceri  pe clienţi şi pe produse. Aplicarea metodei ABC la gestiunea unei clientele eterogene a condus la următoarea distribuţie optimală) : • zona A: 10% din clienţi contribuie cu 60% din CA; • zona B: 40% din clienţi contribuie cu 30% din CA; • zona C: 50% din clienţi contribuie cu 10% din CA. Studierea acestei distribuţii teoretice permite stabilirea unor concluzii utile în fundamentarea deciziilor privind volumul activităţii pentru securitatea şi rentabilitatea firmei. Astfel: - zona A contribuie în cea mai mare măsură la rentabilitatea firmei, dar are şi cel mai ridicat grad de risc (incapacitatea de plată a unui client important se reflectă într-o măsură însemnată asupra situaţiei financiare a firmei analizate); - zona B asigură cel mai mare grad de stabilitate din punct de vedere al vânzărilor şi rentabilităţii şi constituie un risc moderat pentru întreprindere; - zona C se caracterizează printr-o rentabilitate scăzută (indicele cheltuielilor de exploatare devansează indicele cifrei de afaceri) şi printr-un risc redus. Reprezentarea grafică a curbelor ABC, se prezintă astfel:

Fig. 1 – Reprezentarea grafica a curbelor ABC

8

OX = ponderea în funcţie de numărul de clienţi OY = ponderea în cifra de afaceri Pentru reprezentarea curbei reale ABC s-au luat în calcul următoarele valori: - 10% din clienţi reprezintă 45% din CA; - 40% din clienţi reprezintă 30% din CA; - 50% din clienţi reprezintă 25% din CA. Studiind posibilităţile de reprezentare grafică ale celor două curbe se constată următoarele: - când curba reală este sub curba teoretică, scade ponderea vânzărilor din zona A şi creşte  ponderea vânzărilor din zonele B şi/sau C; - când curba reală este deasupra curbei teoretice, creşte ponderea vânzărilor în zona A (posibil şi în zona B) şi scade ponderea vânzărilor în zona C. În cazul analizei CA pe produse distribuţia teoretică este: - zona A = 10 - 15% din tipurile de produse contribuie cu 60 - 70% din CA; - zona B = 25 - 30% din tipurile de produse contribuie cu 25 - 30% din CA; - zona C = 65 - 70% din tipurile de produse contribuie cu 10 - 15% din CA. Aprecierea situaţiei unei întreprinderi se face în funcţie de fazele ciclului de viaţă în care se află produsele corespunzătoare celor trei zone (lansare, creştere, maturitate sau declin).

I.3. Analiza factorială a cifrei de afaceri

Cifra de afaceri evoluează sub influenţa unor factori direcţi şi indirecţi specifici domeniului de activitate al firmei. Analiza factorială a cifrei de afaceri în întreprinderile industriale se poate realiza pe  baza următoarelor modele: a)

 b) c) 9

în care: qvi reprezintă volumul fizic al

producţiei vândute pe produse;

 pi - preţurile medii de vânzare unitare, exclusiv T.V.A.;  Ns - numărul mediu de

personal;

Qf - producţia marfă fabricată; Mf - valoarea medie anuală a mijloacelor fixe; Mf’ - valoarea medie anuală a

mijloacelor fixe direct productive.

Pentru analiza factorială a modificării cifrei de afaceri faţă de o bază de comparaţie se au în vedere datele din tabelul nr. 1.

Sistemul factorial, potrivit primului model de analiză, se prezintă astfel: 10

în care: Wa reprezintă productivitatea medie anuală, determinată pe baza cifrei de

-

afaceri

productivitatea medie orară, determinată pe baza cifrei de afaceri

Metodologia de analiză factorială şi cuantificarea influenţei factorilor, pe baza  primului model, se prezintă astfel:

din care, datorită: 1. influenţei modificării volumului fizic al producţiei vândute pe produse:

din care, datorită: influenţei modificării numărului mediu de personal:

influenţei modificării productivităţii medii anuale a muncii:

11

din care datorită: 1.2.1. influenţei modificării timpului de muncă mediu pe salariat:

1.2.2. influenţei modificării productivităţii medii orare a muncii:

2. influenţei modificării preţurilor medii de vânzare unitare:

Din analiza datelor prezentate, rezultă o creştere a vânzărilor faţă de prevederile din  bugetul de venituri şi cheltuieli cu 6.060 mil. lei, respectiv cu 19,9%. Această situaţie se reflectă pozitiv asupra profitului aferent cifrei de afaceri, rezultatului exploatării, rezultatului curent, rezultatului brut, rezultatului net al exerciţiului şi destinaţiilor acestuia, vitezei de rotaţie a activelor circulante etc. 4 Studiind influenţele factorilor direcţi se constată că din modificarea totală a cifrei de afaceri 84,16% s-a datorat creşterii volumului fizic al vânzărilor şi 15,84% măririi preţurilor  de vânzare. Creşterea volumului fizic al vânzărilor a determinat depăşirea cifrei de afaceri cu 5.100 mil. lei, în exclusivitate pe baza utilizării intensive a potenţialului uman. Sporirea  productivităţii muncii anuale cu 8,7 mil. lei a avut ca efect creşterea cifrei de afaceri cu 5.568 mil. lei. Această situaţie s-a datorat în totalitate sporirii productivităţii muncii medii orare cu 5 mii lei, ceea ce a avut ca efect creşterea cifrei de afaceri cu 5.930 mil. lei. Productivitatea medie orară, stabilită în preţuri comparabile, este influenţată de structura vânzărilor ( g  )i şi productivitatea orară pe produse ( wh )i . 4

Radu Florea, Metode şi tehnici de analiză economico-financiară , Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1999

12

în care: t i reprezintă timpul de muncă pe

unitatea de produs.

Rezultă că, orice măsură luată în direcţia reducerii timpului de muncă consumat pe unitatea de produs are drept consecinţă sporirea producţiei obţinute, ceea ce constituie  premisa creşterii vânzărilor. Referitor la utilizarea extensivă a forţei de muncă se constată două aspecte: - reducerea numărului mediu de salariaţi, se apreciază ca fiind justificată din punct de vedere economic, deoarece este efectul sporirii productivităţii muncii; - înregistrarea unui timp efectiv lucrat mai mic decât cel maxim disponibil pe un salariat cu 22 ore, a avut ca efect scăderea vânzărilor cu 352 mil. lei. Preţurile medii de vânzare unitare au crescut faţă de prevederi, influenţând pozitiv asupra cifrei de afaceri în sensul creşterii acesteia cu 950 mil. lei. Această situaţie poate fi efectul îmbunătăţirii calităţii produselor vândute, caz în care este rezultatul efortului propriu al întreprinderii analizate, şi/sau al acţiunii factorilor conjuncturali de pe piaţă (raportul cerere/ofertă în favoarea firmei) sau de la nivelul economiei naţionale (inflaţie, evoluţia cursului de schimb al monedei naţionale etc.). Utilizând cel de-al doilea model de analiză, sistemul de factori care influenţează asupra cifrei de afaceri (semnificaţia acestora este prezentată în tabelul nr. 1.), se prezintă astfel:

13

Metodologia de analiză factorială şi măsurarea influenţelor factorilor, se prezintă astfel: din care, datorită:

din care datorită:

Analiza cifrei de afaceri pe baza sistemului factorial mai sus prezentat, comparativ cu cel aferent primului model de analiză, pune în evidenţă acţiunea unor factori, cum sunt: gradul de înzestrare a forţei de muncă, compoziţia tehnologică a mijloacelor fixe, randamentul mijloacelor fixe direct productive şi gradul de valorificare a producţiei obţinute şi destinate livrării. Astfel, în cazul analizat rezultă următoarele aspecte: 14

• Sporirea gradului de înzestrare a forţei de muncă cu 16,8%, respectiv cu 775,2 mii lei/persoană, a avut ca efect creşterea producţiei obţinute şi mărirea vânzărilor cu 5.031,7 mil. lei. Această situaţie a fost determinată de noile investiţii în mijloace fixe, în sumă de 450 mil. lei şi de reorganizarea activităţii; • Ponderea mijloacelor fixe direct productive a crescut cu 1% şi a reprezentat o  premisă pentru obţinerea unei producţii suplimentare şi o sporire a vânzărilor cu 538,3 mil. lei. Această situaţie este determinată de axarea investiţiilor către cele direct productive (maşini, utilaje, instalaţii de lucru etc.); • Randamentul valoric al mijloacelor fixe direct productive s-a mărit cu 8,9% şi a avut ca efect creşterea vânzărilor cu 3.155,9 mil. lei. Acest rezultat este efectul atingerii  parametrilor proiectaţi de noile capacităţi de producţie puse în funcţiune, precum şi al sporirii nivelului calitativ al produselor vândute; • Gradul de valorificare a producţiei obţinute s-a redus şi a determinat scăderea vânzărilor cu 2.210,3 mil. lei. Situaţia este determinată de creşterea stocului de produse finite la finele perioadei , faţă de începutul perioadei şi faţă de prevederi (s-a prevăzut o reducere a stocului de produse finite cu 1.449 mil. lei şi s-a înregistrat o depăşire a stocului iniţial cu 368 mil. lei). Cel de-al treilea model de analiză a cifrei de afaceri, evidenţiază, în plus faţă de modelele precedente, influenţa cifrei de afaceri medie la 1 leu mijloace fixe direct productive. I.4. Reflectarea modificării cifrei de afaceri în principalii indicatori economico-financiari

Modificarea cifrei de afaceri influenţează, în principal, asupra următorilor indicatori sintetici economico-financiari ai întreprinderii, cum sunt: a) Profitul brut:

în care:  pr reprezintă rezultatul exploatării (profitul) mediu la 1 leu cifră

b) Rata rentabilităţii economice:

15

de afaceri.

în care:  At reprezintă activul total.

d) Viteza de rotaţie a activelor ciculante:

în care:  AC reprezintă soldul mediu al

activelor circulante;

T - perioada analizată (zile).

d) Efectul economic (eliberări sau imobilizări de capital circulant) al accelerării/încetinirii vitezei de rotaţie a activelor circulante:

e) Eficienţa utilizării mijloacelor fixe:

f) Eficienţa utilizării activelor de exploatare:

în care:  Ae reprezintă activele de exploatare.

16

g) Eficienţa utilizării potenţialului uman, caracterizată prin profitul mediu pe salariat:

CAPITOLUL II INDICATORI STATISTICI UTILIZAŢI PENTRU CIFRA DE AFACERI

II.1. Noţiunea de indicator statistic. Tipuri de indicatori   Indicatorul statistic este

o mărime relativă, care, ca procedeu de calcul, reprezintă un

raport prin care se compară mărimea aceluiaşi fenomen înregistrat în două unităţi de timp, de spaţiu, de plan la o unitate statistică, la o grupă sau la nivelul întregii colectivităţi.  Nivelul care se constituie în bază de comparaţie, trebuie să fie un nivel reprezentativ în dezvoltarea fenomenului reflectat. Deoarece indicii compară prin raport două niveluri diferite ale aceluiaşi fenomen, înseamnă că numărătorul şi numitorul au aceeaşi unitate de măsură, şi deci indicele este adimensional, nu depinde de unitatea de măsură a fenomenului pentru care s-a calculat. Indicele se exprimă în coeficienţi sau în procente. El arată de câte ori (de cât la sută) nivelul comparat al fenomenului este mai mare sau mai mic decât nivelul ales ca bază de comparaţie al fenomenului.5 Pentru ca indicii calculaţi să aibă un conţinut real, se impune ca: datele iniţiale pe baza cărora s-a calculat indicele să fie complete, obţinute dintr-o observare totală (în cazul în care ele provin dintr-o observare parţială trebuie asigurată reprezentativitatea faţă de întreg); numărătorul şi numitorul să aibă valori reale; diferenţa dintre numărătorul şi numitorul indicelui să fie egală cu modificarea absolută a fenomenului respectiv. Deoarece ei se calculează, de regulă, pentru fenomene complexe, care sunt afectate de o gamă largă de factori de influenţă, indicii formează un sistem (exemplu: indicii producţiei,  productivităţii muncii şi ai forţei de muncă formează un sistem de indici). Metoda indicilor permite explicarea, descompunerea variaţiei fenomenelor complexe, ca urmare a modificării factorilor de influenţă folosind un întreg sistem de indici. Condiţia de 5

Constantin ANGHELACHE, E. NICULESCU – Statistică: Indicatori, formule de calcul şi sinteze, Bucureşti, Editura Economică, 2001

17

 bază pentru a se putea forma un sistem de indici (ai fenomenului complex şi ai factorilor) este ca fenomenul complex să poată fi dscompus într-un produs complet al factorilor de influenţă. Dinacest punct de vedere, spunem că metoda indicilor, ca şi metoda corelaţiei, metoda analizei dispersionale etc., este o metodă de analiză factorială. 7.2. TIPURIII.2. Funcţiile indicatorilor statisici

Statistica studiază fenomenele sub aspectul cantitativ - numeric, în strânsă interdependenţă cu determinarea lor calitativă, în condiţii date de timp, loc şi structură organizatorică. Rezultatele cercetării statistice se concretizează într-un număr mare de expresii numerice interdependente. În sensul cel mai larg, orice expresie numerică obţinută într-un proces concret de cercetare se numeşte indicator statistic. Caracteristicile indicatorilor statistici sunt următoarele :

- au un conţinut concret, reprezintă categorii economice sau sociale ; - au o formă proprie de calcul să se exprimă numeric ; - sunt bine definiţi în timp, în spaţiu şi sub aspect organizatoric ; - pot fi utilizaţi independent sau pot forma un sistem de indicatori. Importanţa indicatorilor statistici în procesul de cercetare este demonstrată de funcţiile pe care le îndeplinesc: măsurare, comparare, analiză, sinteză, estimare şi verificare. Funcţia de măsurare se referă la caracterizarea cantitativă a diferitelor aspecte ale

realităţii obiective studiate prin indicatori cu care se stabilesc dimensiunile colectivităţilor  cercetate şi ale părţilor lor componente. Măsurarea se poate face prin observarea directă la nivelul fiecărei unităţi sau printr-o operaţie de agregare sau dezagregare a datelor statistice în structura orizontală sau verticală a sistemului. Prin aceste operaţii se obţin indicatorii absoluţi exprimaţi în numere, cantităţi, valori etc., care măsoară o unitate, o grupă de unităţi, o subcolectivitate sau o colectivitate statistică, strict delimitate în timp, în spaţiu şi organizatoric. Aceşti indicatori sunt exprimaţi în unităţi concrete de măsură. Ei provin direct din datele de intrare în sistemul informaţional statistic şi sunt supuşi în continuare unor prelucrări succesive cu ajutorul unor modele de calcul şi analiză statistică. Între aceşti indicatori se pot stabili relaţii numerice pe orizontală (la acelaşi nivel de înregistrare sau de agregare a informaţiei) şi relaţii pe verticală (între treptele ierarhice ale sistemului).6 Funcţia de comparare  provine din necesitatea cunoaşterii modificărilor intervenite în

nivelul, structura sau dinamica fenomenelor. Compararea se poate face ca diferenţă, sau sub formă 6

Isaic-Maniu, Al., Mitruţ, Ct., Voineagu, V. - Statistică Generală . Editura Independenţa Economică, 2001

18

de raport. Ca diferenţă  se pot compara numai indicatorii absoluţi care au acelaşi conţinut şi sunt exprimaţi în aceleaşi unităţi de măsură. Ca raport  se pot compara fie aceeaşi indicatori, fie indicatori diferiţi, dar care se găsesc într-o relaţie de interdependenţă. Prin aceste operaţii se obţin indicatori derivaţi, calculaţi în unităţi concrete de măsură (când compararea se face prin

diferenţă şi ca raport a doi indicatori absoluţi care diferă din punctul de vedere al conţinutului) sau în unităţi abstracte, sub formă de coeficienţi, procente, promile (când compararea se face sub formă de raport a doi indicatori de aceeaşi natură). Funcţia de analiză  provine din faptul că în mod frecvent statistica operează cu variabile

complexe, care pot fi descompuse fie într-un produs de mai mulţi factori, fie într-o sumă de mai multe elemente componente. În ambele cazuri este necesar să se analizeze relaţiile care există între fiecare parte şi întreg, între fiecare factor şi rezultat. Atunci când o variabilă independentă sa înregistrat cu valori diferite de la o unitate la alta şi s-a calculat fie un indicator absolut totalizator, fie un indicator mediu este necesar să analizăm în ce măsură valorile individuale diferite se regăsesc şi dau conţinut real indicatorilor sintetici calculaţi. Funcţia de sinteză este specifică fenomenelor care se manifestă diferit de la o unitate la

alta. Valorile individuale diferite trebuie să fie sintetizate într-o singură expresie numerică, care determină statistic ceea ce este esenţial şi tipic pentru întreaga masă de fenomene. Aceşti indicatori sintetici se calculează sub formă de valori medii (care au sens statistic numai dacă îndeplinesc condiţia de omogenitate) sau ca indicatori totalizatori. Funcţia de estimare este specifică metodei statistice care are printre fundamentele sale şi

teoria probabilităţilor. Valorile estimate pot să se folosească pentru măsurarea tendinţei de dezvoltare a fenomenului în aceeaşi perioadă de timp, variabilă ca spaţiu şi organizatoric sau în aceleaşi condiţii de spaţiu şi organizatorice dar variabile în timp. Funcţia de estimare se foloseşte şi atunci când datele care au stat la baza calculelor statistice provin dintr-un sondaj cu caracter  reprezentativ. Rezultatele prelucrării datelor de sondaj sunt folosite pentru estimaţii ale indicatorilor corespunzători din colectivitatea generală. Funcţia de verificare a ipotezelor şi de testare a semnificaţiei unor indicatori statistici

determinaţi pe baza unui model de calcul se referă la validarea rezultatelor demersului statistic. Fenomenele de masă fiind variabile în timp şi spaţiu ca urmare a influenţei mai multor factori,  printre care şi o componentă aleatoare, pot fi studiate cu ajutorul mai multor modele statistice. Folosind mai multe modele statistice de calcul şi interpretare, înseamnă de fapt că se formulează mai multe ipoteze cu privire la formele obiective pe care le îmbracă legea statistică. În plus aceste observări sunt de regulă, date obţinute prin sondaj, ceea ce impune verificarea semnificaţiei lor   pentru estimarea parametrilor pentru întreaga colectivitate.

19

II.3. Tipuri de indicatori statistici După etapa în care apar în procesul de cunoaştere statistică, indicatorii pot fi: primari şi derivaţi. Indicatorii primari se obţin în cadrul prelucrării primare a datelor statistice ca urmare a

  procesului de centralizare a datelor unei observări statistice. Ei au conţinut concret şi formă concretă de exprimare.Din această cauză indicatorii primari se mai numesc şi indicatori absoluţi şi constituie baza informaţională a cunoaşterii statistice.7 Pentru a înţelege corect sensul de indicatori statistici primari trebuie arătat faptul că putem întâlni în practică mai multe cazuri: -indicatori primari care se obţin de regulă la nivelul unităţilor complexe ca   sumă a unor  componente cu conţinut diferit.;

- indicatori primari obţinuţi  prin agregarea unor valori individuale cu acelaşi conţinut  calculat

la

treptele ierarhice inferioare. De exemplu, produsul intern brut poate fi calculat ca sumă a unor  componente ( consum final, formarea brută de capital şi export net) dar şi ca indicator agregat obţinut ca sumă a valorilor adăugate brute create de agenţii economici; -indicatori primari obţinuţi direct din observare

atunci când se face un studiu monografic al unei

unităţi statistice. De exemplu, pentru o întreprindere, indicatorii valorici ai producţiei sunt în acelaşi timp şi indicatori absoluţi primari şi înregistraţi direct la nivelul unităţii. Rezultă că o trăsătură caracteristică a indicatorilor primari este faptul că elementele constitutive se regăsesc la nivelul tuturor unităţilor folosite la culegerea datelor.8 Pe baza datelor prezentate în tabelul 2 se pot face mai multe tipuri de caracterizări statistice: •

interpretarea corelată a indicatorilor înregistraţi la nivelul fiecărei unităţi pe baza valorilor 

caracteristicilor cuprinse în programul observării (X1 ... Xr ); •

interpretarea sistemului de indicatori care poate fi format la nivelul întregului ansamblu prin

(

)

agreagarea tuturor valorilor individuale înregistrate i =1 ,n . 7

Bădiţă M., Goschin Z., Cristache S., Statistică aplicată în economie, Editura Luceafărul, Bucureşti, 2001.

8

Voineagu V., Lilea E., Goschin Z., Vătui M., Boldeanu D:, Statistică economică. Teorie şi aplicaţii, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2002 .

20

Formarea indicatorilor agregaţi

Tabelul 2. La determinarea indicatorilor primari se impune verificarea aditivităţii valorilor  înregistrate. Presupunând că X1 este o caracteristică statistică însumabilă direct  indicatorul absolut totalizator (x1) se obţine astfel:

Un alt caz este acela în care datele individuale nu sunt direct însumabile şi trebuie găsit un coeficient de echivalenţă  (k ). Astfel, pentru variabila X 2 indicatorul absolut totalizator  ( x2) se va obţine după ce în prealabil fiecare valoare înregistrată a fost multiplicată cu acelaşi coeficient:

Această situaţie se întâlneşte frecvent în economie (indicatorii valorici ai producţiei). 21

În sfârşit, apar şi variabile statistice a căror însumare directă nu are sens economic deoarece valorile individuale înregistrate nu au conţinut de mărime absolută ci provin dintr-un calcul statistic: productivitatea muncii, salariul mediu, randamentul la hectar, rata rentabilităţii etc. În sens statistic, asemenea valori înregistrate au conţinut de indicatori derivaţi şi ca indicatori sintetici nu pot fi obţinuţi prin agregare, ci tot printr-un raport. Indicatorii derivaţi se obţin în faza de prelucrare statistică a mărimilor absolute prin

aplicarea variatelor metode şi procedee de calcul statistic (comparaţii, abstractizări, generalizări). Indicatorii derivaţi fac posibilă analiza aspectelor calitative ale fenomenelor şi  proceselor cercetate. În acest scop, ei exprimă: relaţii cantitative dintre diferitele caracteristici statistice, dintre diferitele părţi ale unei colectivităţi sau dintre fenomenele ce se găsesc într-un anumit grad de interdependenţă; valorile tipice care se formează în mod obiectiv în cadrul aceleiaşi perioade de timp sau în dinamică; gradul şi forma de variaţie a caracteristicilor  cercetate; legăturile de interdependenţă dintre fenomene; tendinţa obiectivă de manifestare a fenomenelor; rolul şi contribuţia diferiţilor factori la formarea şi modificarea mărimii unui fenomen complex etc. De regulă, indicatorii derivaţi se obţin prin aplicarea unui model de calcul statistic de comparare sau de estimare . În concluzie, indicatorii utilizaţi în statistică sunt extrem de numeroşi şi cu metodologii variate de calcul: mărimi relative; mărimi medii; indicatori ai variaţiei absoluţi, relativi şi medii; indici; indicatori ce caracterizează corelaţia etc. Fiecare dintre aceşti indicatori exprimă anumite trăsături ale colectivităţii şi numai prin utilizarea combinată a indicatorilor absoluţi şi derivaţi se ajunge la cunoaşterea multilaterală a fenomenelor studiate în continua lor dezvoltare. Indicatorii derivaţi au un caracter abstract, chiar dacă uneori (în cazul mediilor, de exemplu) se exprimă în unităţi specifice de măsură. După modul în care caracterizăm fenomenele putem avea indicatori analitici sau sintetici. Indicatorii sintetici sunt valori care concentrează într-o singură expresie numerică un

număr de niveluri individuale diferite. Ele trebuie să îndeplinească condiţia de a fi semnificative faţă de valorile utilizate în calcul. Este necesar ca indicatorii sintetici să fie completaţi cu indicatori analitici care să măsoare fie variaţia valorilor individuale, fie contribuţia factorilor de influenţă. 22

Indicatorii sintetici se pot obţine fie ca o sumă de variabile independente care sunt calculate la nivelul structurilor ierarhice, fie ca un produs de factori independenţi şi ei calculabili atât în structură orizontală cât şi în structură verticală. Indicatorii statistici se mai pot clasifica după modul în care caracterizăm fenomenele în: mărimi absolute, mărimi relative, mărimi medii, indici şi ecuaţii de estimare. Mărimile absolute se determină ca indicatori totalizatori la nivelul grupelor şi la

nivelul întregului ansamblu. Aceşti indicatori se obţin prin operaţia de agregare. Indicatorii sintetici absoluţi se caracterizează prin aceea că sunt exprimaţi în unităţi de măsuri însumabile şi pot fi consideraţi independenţi în raport cu alţi indicatori. Unităţile de măsură pot fi: fizice sau naturale (bucăţi, metri, tone, persoane fizice etc.); naturalconvenţionale (combustibil convenţional, tractor convenţional etc.); de timp de muncă (ore, zile, număr mediu personal etc.) şi unităţi valorice. Indicatorii absoluţi pot fi constituiţi sub formă de sistem prin care se dimensionează volumul grupelor şi volumul colectivităţii generale. În continuarea procesului de prelucrare statistică din indicatorii absoluţi se calculează indicatori derivaţi. Cei mai simpli indicatori derivaţi sunt indicatorii relativi.

II.4. Indicatori statistici calculaţi ca mărimi relative

 II.4.1. Construirea mărimilor relative

Indicatorii relativi se obţin prin aplicarea unui model de comparaţie sub formă de raport. În statistica social economică, prin mărime relativă înţelegem rezultatul raportării a doi indicatori statistici absoluţi. Indicatorul din numărătorul raportului se numeşte indicator  raportat,

iar cel din numitor, indicator bază de raportare.

Mărimile relative în statistică nu prezintă dificultate de calcul. Dificultăţile pot apărea din necomparabilitatea datelor sau în legătură cu baza de comparare. În principal, pentru calculul unei mărimi relative, trebuie respectate trei cerinţe: • între termenii comparaţi să existe o legătură firească de condiţionare sau dacă este posibil chiar de cauzalitate; • termenii raportului să fie cu adevărat comparabili din punct de vedere al sferei de cuprindere, al metodologiei de calcul, al structurii organizatorice etc.; 23

• baza de comparaţie să aibă o anumită semnificaţie în evoluţia fenomenului studiat. Asigurarea comparabilităţii presupune efectuarea în prealabil a unei analize calitative a datelor de care dispunem. Dintre principalele cauze care nu permit comparaţia directă menţionăm: • definiţii diferite ale conţinutului indicatorilor; • metode diferite de culegere şi prelucrare a datelor statistice; • modificări cu caracter organizatoric sau teritorial administrativ; • modificări de preţuri; • modificări metodologice privind întregul sistem de obţinere a indicatorilor. Cele mai multe dificultăţi apar în comparaţiile teritoriale internaţionale, unde indicatorii provin din surse diferite şi uneori sunt calculaţi după metodologii diferite. De asemenea, comparabilitatea trebuie să aibă în vedere şi timpul la care se referă datele. De exemplu, productivitatea se determină frecvent ca raport între producţie şi număr de salariaţi. Producţia nu poate fi calculată decât la nivelul unei perioade (luna, trimestru, semestru, an) în timp ce numărul de muncitori poate fi determinat la un anumit moment şi atunci pentru a face comparabil raportul se ia numărul mediu al muncitorilor. Alegerea bazei de raportare se face în funcţie de scopul comparării. Această

 problemă se rezolvă diferit în funcţie de felul mărimii relative calculate. De pildă, dacă se face comparaţia în timp (în dinamică) putem alege o bază fixă, respectiv un an reprezentativ în evoluţia fenomenului studiat sau o bază variabilă (mobilă) care de regulă este anul precedent. Pe plan teritorial comparaţiile, se fac, în special, pentru a măsura statistic decalajul existent. Dacă sunt comparaţii bilaterale problema se rezolvă simplu: se ia pe rând ca bază de raportare fiecare din cele două ţări. Mai dificil este atunci când comparaţiile sunt multiple deci când avem mai multe ţări. În acest caz trebuie găsit un criteriu semnificav pentru alegerea  bazei de raportare. Şi în acest caz putem găsi o soluţie intermediară, operând cu aşa numita colectivitate standard pe care o considerăm ca bază de raportare şi comparăm pe rând fiecare unitate cu acestă bază. 9 Rezultă că atât verificarea comparabilităţii cât şi alegerea bazei de raportare se rezolvă  pentru fiecare caz în parte în raport cu conţinutul fenomenului şi scopul comparaţiei. Alegerea formei de exprimare se face astfel încât mărimile relative să fie sugestive.

În cazul în care se raportează doi indicatori absoluţi cu acelaşi conţinut putem folosi în acest scop: coeficienţi, procente, promile, prodecimile, procentimile. 9

Goschin Z., Statistică , Editura Expert, Bucureşti, 1999.

24

Folosirea coeficienţilor  se face atunci când ordinul de mărime al celor doi indicatori este apropiat şi numărătorul este mai mare decât numitorul. De exemplu, avem o unitate comercială cu două puncte de desfacere, A şi B. Prin punctul A s-au vândut în luna iunie 2008, mărfuri în valoare de 300mil.lei, iar prin punctul B, 600mil.lei. Comparaţia se poate face luând pe rând ca bază fiecare din cele două puncte de desfacere şi obţinem doi coeficienţi.

Evident că în acest caz cel de al doilea raport este mai sugestiv decât primul, adică în  punctul B s-a vândut de două ori mai mult decât în punctul A. Dacă vrem să facem mai sugestiv primul raport îl exprimăm  procentual : 0,5x100=50%. În cazul în care indicatorul din numărătorul raportului este cu mult mai mic decât cel din numitorul acestuia se folosesc  promilele: rezultatul raportului se înmulţeşte cu 103. În acest fel se exprimă indicatorii cu care se caracterizează mişcarea naturală a populaţiei. De  pildă,

Dacă numărătorul este şi mai mic comparativ cu numitorul, rezultatul raportului se înmulţeşte cu 104. De exemplu, numărul studenţilor la 10.000 locuitori, numărul de medici sau paturi de asistenţă medicală la 10.000 locuitori etc. Această exprimare se poate evita dacă 25

are sens să inversăm raportul. De exemplu, putem spune, fie numărul de medici ce revine la 10.000 locuitori, fie numărul de locuitori care revine la un medic. Sensul interpretării va fi şi el inversat. Se apreciază că populaţia unei ţări are un standard de viaţă mai ridicat dacă are mai mulţi medici la 10000 de locuitori, respectiv dacă are mai puţini locuitori la un medic. Mai rar se întâlnesc exprimări care arată câte unităţi din indicatorul raportat revin la 100.000 unităţi din baza de raportare. Acest mod de exprimare este specific pentru: reţeaua şcolară, reţeaua de circulaţie a mărfurilor, reţeaua sanitară din mediul rural. Mărimile relative se folosesc în toate domeniile şi în toate fazele prelucrării. Se pot face comparaţii cu privire la aceeaşi variabilă statistică sau între două variabile interdependente.

 II.4.2. Tipuri de mărimi relative

În funcţie de scopul analizei şi de informaţiile de care dispunem, în statistica social economică se calculează următoarele tipuri de mărimi relative: • mărimi relative de structură; • mărimi relative de coordonare; • mărimi relative ale dinamicii; • mărimi relative ale planului; • mărimi relative de intensitate. Mărimile relative de structură se pot calcula de fiecare dată când s-a aplicat metoda

grupării, prin urmare calculul lor este posibil atunci când colectivitatea este separată pe două sau mai multe grupe. De exemplu, presupunem că o colectivitate este împărţită în k grupe. În acest caz se pot calcula mărimi relative de structură, cu sensul de greutăţi specifice sau  ponderi, raportând indicatorii absoluţi calculaţi pe grupe la acelaşi indicator calculat pe total colectivitate.

 Notând nivelul absolut al grupelor cu

nivelul absolut (totalizat) al variabilei pe total colectivitate se pot obţine următoarele mărimi relative cu sensul de ponderi sau greutăţi specifice :

26

Specifică mărimilor relative de structură este proprietatea de aditivitate. Fiind calculate faţă de aceeaşi bază, cu greutăţile specifice corespunzătoare se pot efectua operaţii de adunare şi scădere. Suma mărimilor relative de structură este egală cu 1 sau 100 după cum acestea au fost exprimate sub formă de coeficient sau în procente.

deci:  pentru mărimi relative exprimate prin coeficient

respectiv: când mărimile relative se exprimă procentual.

În mod analog putem calcula mărimi relative de structură pornind de la frecvenţele absolute. În acest caz mărimile relative din structură calculate au sensul de frecvenţe relative. Frecvenţele relative se notează cu n* i şi se calculează ca un raport între frecvenţa

absolută a fiecărei grupe şi volumul total al colectivităţii. Dacă notăm cu n1, n2,....nk, volumul absolut al fiecărei grupe şi cu

volumul

absolut al colectivităţii totale se pot calcula frecveneţele relative corespunzătoare folosind relaţia:

27

Particularizând obţinem:

Şi în acest caz: (dacă frecvenţele relative se exprimă sub formă de coeficient);

(dacă frecvenţele relative se exprimă procentual).

Mărimile relative de structură se reprezintă grafic printr-o diagramă de structură care  poate fi: • dreptunghiul de structură; •  pătratul de structură; • cercul sau semicercul de structură. Mărimile relative de coordonare sau de corespondenţă se folosesc pentru a

compara două grupe ale aceleiaşi colectivităţi sau două colectivităţi situate în spaţii diferite dar coexistente în timp. Prin urmare, ori de câte ori este posibil calculul mărimilor relative de structură devine posibil şi calculul mărimilor relative de coordonare. Presupunând că o colectivitate este împărţită în două grupe şi nivelul pe grupe al variabilei studiate îl notăm cu xA şi xB se pot calcula mărimi relative de coordonare de tipul:

Mărimi relative de coordonare se pot calcula şi pornind de la frecvenţe.

28

De exemplu, presupunând că în cadrul grupei x sunt 20 studente şi 10 studenţi se pot calcula următoarele mărimi relative de coordonare: Din exemplele anterioare se poate observa că pentru mărimile relative de coordonare, direcţia de comparaţie nu este unică: oricare dintre termeni poate fi luat ca bază de comparaţie. De regulă, mărimile de coordonare se exprimă sub formă de coeficient. Mărimile relative de coordonare se folosesc în studiul variaţiei teritoriale şi prin urmare au caracter de indici teritoriali. Aceşti indici teritoriali stau la baza comparaţiilor pe  plan naţional (între judeţele ţării) şi pe plan internaţional (între ţări sau zone geografice). Mărimile relative de coordonare se reprezintă grafic prin benzi şi coloane stabilind în acest fel relaţiile care există între diferitele părţi ale aceleiaşi colectivităţi. Când mărimile relative de coordonare se folosesc în studiul variaţiei teritoriale (pe  judeţe) se reprezintă grafic prin cartograme şi cartodiagrame .10 Mărimile relative ale dinamicii se folosesc în scopul caracterizării statistice a

evoluţiei în timp a fenomenului analizat. Mărimile relative ale dinamicii se pot calcula când avem două valori ale aceluiaşi indicator înregistrat în unităţi diferite de timp. În funcţie de baza de comparaţie aleasă putem calcula: a) mărimi relative ale dinamicii cu bază fixă  folosind relaţia:

 b) mărimi relative ale dinamicii cu bază mobilă  (variabilă sau în lanţ) pe baza relaţiei:

10

Antonescu C.; Andrei T.; Begu Liviu-Stelian, Bazele teoretice ale statisticii , Editura Fundatiei “Romania de Maine”, 2000

29

În primul caz putem stabili, pe baza mărimilor relative ale dinamicii calculate, cuantumul modificărilor faţă de o bază de referinţă semnificativă, iar în cel de-al doilea caz ritmicitatea cu care se modifică fenomenul studiat. Între mărimile poate

relative ale dinamicii prezentate se stabili

următoarea relaţie:

unde Π este semnul produsului. Această relaţie permite determinarea mărimilor relative ale dinamicii cu bază fixă când se cunosc cele cu bază în lanţ. Relaţia se verifică numai când mărimile relative sunt calculate sub formă de coeficient. Pentru trecerea de la bază în lanţ la bază fixă se foloseşte următoarea relaţie:

În cazul în care dispunem de informaţii la nivel parţial, putem calcula mărimi relative ale dinamicii la nivelul ansamblului:

În activitatea economico-socială mărimea relativă de dinamică se numeşte indice. Mărimile relative ale dinamicii se exprimă sub formă de coeficient şi cel mai adesea  procentual. În publicaţiile de specialitate pentru mărimile relative ale dinamicii cu bază fixă calculate pentru un număr mare de ani (rezultând serii cronologice) în dreptul anului luat ca  bază se trec 100%. Mărimile relative ale dinamicii se reprezintă grafic prin cronograme (historiograme).

30

Mărimile relative ale programării (planificării) se calculează şi în economia de

 piaţă, la nivelul unităţilor economice fiind necesar să se elaboreze programe de aprovizionare,  producţie şi desfacere pe termene scurte sau mai lungi. Calculul mărimilor relative ale planului presupune preluarea din evidenţele unităţii economice analizate (de exemplu-societatea comercială) a informaţiilor referitoare la: • nivelul fenomenului analizat într-o perioadă de bază ( x0); • nivelul planificat (programat) al aceluiaşi fenomen într-o perioadă curentă ( x pl ) • nivelul realizat al acestuia în perioada curentă ( xl ).

Din compararea sub formă de raport a celor trei indicatori rezultă: -

o mărime relativă a sarcinii de plan : coeficientul sarcinii de plan

-

o mărime relativă a îndeplinirii planului: coeficientul îndeplinirii planului

-

o mărime relativă a dinamicii: coeficientul de dinamică Între cei trei coeficienţi se poate stabili relaţia:

Dacă dispunem de informaţii la nivel parţial putem calcula mărimi relative ale  planului la nivel de ansamblu:

31

De cele mai multe ori mărimile relative ale planului se exprimă procentual. Adesea se reţine numai valoarea ce depăşeşte 100, arătând procentul de depăşire a planului sau procentul de creştere programat. Coeficientul sarcinii de plan poate fi supraunitar sau subunitar. Interpretarea acestuia trebuie să se facă în funcţie de conţinutul indicatorului implicat în calcul şi de corelaţia cu ceilalţi indicatori ai activităţii economice. De pildă, pentru acei indicatori care în mod obiectiv au tendinţă de creştere (volumul încasărilor, productivitatea muncii, beneficiul), sarcina de plan se fixează ca limită minimă, iar pentru indicatorii cu tendinţă de scădere (consumuri specifice, costuri) sarcina de plan se fixează ca limită maximă. Mărimile relative ale planului se reprezintă grafic prin diagramele prin coloane. Mărimile relative de intensitate se calculează ca raport între doi indicatori absoluţi

de natură diferită între care există o relaţie de interdependenţă. 11 Un exemplu de mărime relativă de intensitate poate fi nivelul productivităţii muncii ( W ), calculat ca raport între nivelul producţiei (q) şi timpul de muncă consumat pentru producerea acesteia:

În general o mărime relativă de intensitate poate fi calculată după relaţia:

Cele două caracteristici  yi şi  z i introduse în raport sunt caracteristici primare, înregistrate direct prin observarea statistică, iar raportul x i, calculat pe fiecare unitate de observare, este o caracteristică secundară (derivată). Semnificaţia acestei caracteristici constă în aceea că exprimă câte unităţi din valoarea caracteristicii  yi revin la o unitate a valorii 11

Korka M.; Begu Liviu-Stelian; Tusa Erika, 171 Probleme de statistica teoretica si economica, Editura ASE, 2001

32

caracteristicii zi. Din relaţia anterioară rezultă că  yi depinde de doi factori: unul de natură extensivă (cantitativă)  z i care poate fi asimilat frecvenţelor absolute şi prin urmare este direct însumabil, şi unul de natură intensivă (calitativă) –  xi care nu poate fi însumat direct. Pentru a calcula nivelul caracteristicii x pe total se raportează nivelul totalizat al caracteristicii  y la nivelul totalizat al caracteristicii  z, conform relaţiei:

Mărimile de intensitate au largi aplicaţii în: • industrie (coeficientul mecanizării, automatizării, utilizării intensive, extensive sau integrale

a utilajului); • agricultură (coeficientul chimizării, irigaţiilor, aplicării măsurilor agrotehnice, recolta

medie la ha.); • turism (indicatorii eficienţei activităţii de turism, productivitatea muncii etc.); • demografie (coeficienţii mişcării naturale şi migratorii a populaţiei).

În concluzie mărimile relative au largi aplicaţii în toate domeniile vieţii social economice, calculul lor permiţând aprofundarea analizei fenomenelor studiate, dar se impune ca la interpretarea lor să avem în vedere şi nivelul indicatorilor absoluţi din care s-au calculat  precum şi corelaţia cu cât mai mulţi indicatori cu care se află în relaţii de condiţionare reciprocă.

33

CAPITOLUL III STUDIU DE CAZ PRIVIND ANALIZA CIFREI DE AFACERI S.C. SANDOZ S.R.L. III.1. Prezentarea companiei S.C. SANDOZ S.R.L.

S.C. Sandoz S.R.L. are ca obiect de activitate fabricarea produselor farmaceutice de  baza , cod CAEN 2441. Accentul permanent pus de către Sandoz pe cercetare-dezvoltare a dus atât la obţinerea de aprobări în diferite pieţe cât şi la un progres semnificativ în Cercetarea şi Dezvoltarea de Produse Noi. Incursiunea companiei în domeniul Sistemelor Noi de Dezvoltare a Medicamentelor a condus la crearea de tehnologii platformă care au generat un număr de produse aflate în dezvoltare. În decembrie 1999 Sandoz a obţinut primul Certificat de bună practică de fabricaţie (Good Manufacturing Practice) eliberat în România de Agenţia Naţională a Medicamentului  pentru produse medicamentoase de uz uman. La sfârşitul anului 2008, Sandoz deţinea 3,35% volumetric şi respectiv 0,97% valoric din piaţa de medicamente din România, mărind atfel cota deţinută faţă de 2007 (2,90% respectiv 0,98%).  Distribuţie şi logistică

Sistemul de distribuţie este unul propriu, Sandoz fiind una din cele mai puternice firme de distribuţie la nivel naţional : - Sandoz practică un preţ unic pentru toată ţara; -sunt acoperite aproximativ 95% din localităţile urbane; 34

-timpul mediu dintre producţie şi consum este mic; -sistemul de distribuţie este cu precomandă, cu livrarea produselor în maxim 24 ore; III.2. Analiza cifrei de afaceri

Pentru întreprinderile producătoare capacitatea cifrei de afaceri de a reflecta activitatea unei întreprinderi depinde de natura sectorului de activitate. Astfel, în sfera producţiei de  bunuri materiale, acest indicator poate da o imagine deformată asupra activităţii reale, care cuprinde, pe lângă producţia vândută, pe cea stocată şi imobilizată. În sfera serviciilor şi a distribuţiei, cifra de afaceri reflectă corespunzător nivelul activităţii desfăşurate. Din problematica complexă a analizei cifrei de afaceri, reţinem pentru aprofundare următoarele aspecte: -analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceri; -analiza factorială a cifrei de afaceri; -analiza cifrei de afaceri în corelaţie cu capacitatea de producţie şi cerere; -reflectarea cifrei de afaceri în principalii indicatori economico-financiari ai societăţii comerciale.  III.2.1. Analiza dinamicii cifrei de afaceri 

Vom analiza dinamica cifrei de afaceri pe anii 2006-2008 .  Dinamica cifrei de afaceri a întreprinderii

 Nr.

Indicatorii

crt. 1. Cifra de afaceri (mil.lei) 2. -Ritm de creştere (%) -cu baza fixă -cu bază în lanţ

2006

Anul 2007

2008

14765

21722

25540

R  32,35

172,9 117,58

-

-

147,12 147,12

_  

În datele din tabel se constată o creştere absolută a cifrei de afaceri în anul 2008 faţă de 2006 cu 10775 milioane lei, ceea ce corespunde unei rate medii anuale de creştere de 32,35 %. Dacă într-o primă abordare facem abstracţie de rata inflaţiei, putem concluziona că e vorba de o societate dinamică cu o bună poziţie pe piaţă care a reuşit să realizeze o creştere anuală semnificativă. Variaţia (absolută şi relativă) a cifrei de afaceri este rezultatul acţiunii unui 35

număr mare de factori interni şi externi. Identificarea stării reale a întreprinderii prezintă o deosebită importanţă pentru definirea strategiei acesteia. Cifra de afaceri este, în mod normal, înregistrată în unităţi monetare curente (lei curenţi). În perioda de puternică creştere a preţurilor, dacă nu se procedează la corelarea cu inflaţia, informaţiile îşi pierd mult din fiabilitate, iar concluziile analizei sunt deformate. Inflaţia are efecte la toate nivelurile: flux de exploatare, flux de finanţare, structură  patrimonială etc, întrucât antrenează variaţii nominale cărora nu le corespund variaţii reale ale activităţii. Evitarea erorilor de judecată şi aprecierea performanţelor reale ale unităţilor impun cu necesitate luarea în calcul a efectelor inflaţiei. Pentru a vedea efectul inflaţiei asupra rezultatelor întreprinderii, admitem informaţiile suplimentare din următorul tabel.  Dinamica cifrei de afaceri şi a preţurilor 

 Nr.

Indicatori

-milioane lei-

Anul 2007

2006

_   2008

crt. 1. 2.

Cifra de afaceri Creşterea anuală a

14765 -

21722 +47,12

25540 +17,58

R(%) +32,35

3.

cifrei de afaceri (%) Creşterea anuală a

-

40,8

54,8

-

4.

 preţurilor (%) Cifra de afaceri în

14765

15427,75

11718,31

-

5.

 preţuri constante Creşterea reală

-

+4,48

-21,63

-8,575

a

cifrei de afaceri Prin urmare, creşterea medie anuală cu 32,35 % a cifrei de afaceri este o creştere aparentă. Prin corectare cu rata inflaţiei se constată că în realitate volumul de activitate al întreprinderii a scăzut cu o rată medie anuală de 8,575%. În anul 2007 cifra de afaceri reală a înregistrat o uşoară creştere, în valoare de 4,48%, apărând semne pentru o revigorare a activităţii şi chiar pentru o relansare ulterioară a firmei. În decursul anului 2008 cifra de afaceri a întreprinderii corelată cu rata inflaţiei şi creşterea reală a preţurilor a înregistrat o scădere semnificativă cu 21,63%, ceea ce demonstrează scăderea continuă a activităţii firmei.  III. 2.2. Analiza factorială a cifrei de afaceri 

36

Cifra de afaceri evoluează sub incidenţă unui complex de factori interni şi externi. Aceştia sunt diferiţi de la ţară la ţară, datorită condiţiilor de viaţă sociale, în primul rând şi economico-financiare în al doilea rând. Factorii interni ţin de problemele specifice ale înterprinderii, cum ar fi: gradul de cunoaştere a nevoilor, forţa de vânzare, factorii comerciali sau tehnici, serviciile oferite şi cel mai important strategia preţurilor. Factori interni

Gama sortimentală

G ra d u l d e c u

n â v e d aţ r o F

n o a ş

te re a n

e v o il o r

il

er a z

ai cr e m o c ir

ot c a F

Politica de  produs i

Serviciile oferite ir

Gradul de înzestrare tehnică ci n h et ot c a F

Calitatea  produselor 

Gama de sevicii

et

Gradul de uzură Gradul de modernizare

ri ef o ii

ci vr e S

Calitatea  prestaţiilor 

r

ol ir

ţu er p ai g et at S

Amplasarea

Sistemul de factori externi ţin de mediul concurenţial în care evoluează întreprinderea, de climatul general social-economic şi de legislaţia economico-financiară.

Factori externi

i

Produse noi ţ

n er u c n o C

Publicitate Modificări de preţuri

v e n ai ţ ul o v E

ul ut n ei l c r ol i o

Modificarea veniturilor 

37

Schimbările socio profesionale

-

Schimbările demografice

si

c e ai ţ al g e L

o ci m o n o f

ăr ai c n a ni

În afara analizei structurale şi comparative cu perioadele anterioare, cifra de afaceri  poate fi analizată şi din punct de vedere factorial, stabilindu-se astfel sistemul de factori care contribuie la evoluţia ei. Pentru a putea vedea influenţa factorilor în modificarea cifrei de afaceri avem nevoie de următoarele date : Nr. 1. 2. 3. 4. 5. 6.

Indicatori Număr mediu de salariaţi(persoane) Producţia marfă fabricată Cifra de afaceri Productivitatea muncii Grad de valorificare a producţiei fabricate Valoarea medie a activelor  fixe/productive Ponderea activelor fixe productive (%) Grad de înzestrare tehnică Randamentul activelor fixe productive

7. 8. 9.

Simbol N Qf CA W CA/Qf Mf/Mf ’ Mf ‘/ Mf Mf / N Qf / Mf ‘

Prevăzut 250 25200 25000 100,8 0,99 205 160 0,78 0,82 157,5

Realizat 275 26870 25540 97,7 0,95 215 174 0,81 0,78 154,4

Modificarea cifrei de afaceri de +540 milioane lei (25540-25000) este influenţată de următorii factori: - Numărul mediu de salariaţi: ( N 1

− N 0 ) ×

Qf  0  N 0

×

CA0 Qf  0

= ( 275 − 250) ×100,8 × 0,99 = 2495 milioane

- Productivitatea muncii:

 Qf  1 Qf  0   CA0   −  × Qf   = 275 ⋅ (97,7 − 100,8) ⋅ 0,99 = −876milioane  N   N  0   0   1

 N 1 

- Gradul de valorificare a producţiei fabricate:  N 1 ⋅

Qf  1  N 1

 CA CA   ⋅  1 − 0    = 275 ⋅ 97,7 ⋅ (0,95 − 0,99) = −1074 ,7milioane Qf   Qf   1 o    

38

Creşterea cifrei de afaceri din activitatea de bază s-a realizat prin creşterea numărului de salariaţi, ce a venit ca o măsură absolut necesară în contextul extinderii activităţii firmei. De menţionat că productivitatea muncii a înregistrat o scădere cu 3,1% datorată, pe de o parte, noilor veniţi iar, pe de altă parte, unor schimbări de personal cu o mai mică experienţă în domeniul producţiei. La nivel global scăderea productivităţii este determinată de scăderea gradului de înzestrare tehnică într-o mare măsură, deoarece a înregistrat o diminuare cu 1337,8 milioane lei. La scăderea productivităţii a contribuit şi scăderea cu 533,2 milioane lei a randamentului mijloacelor fixe productive, în timp ce singura influenţă pozitivă se datorează ponderii mijloacelor fixe productive, ce au înregistrat o creştere de peste 1000 milioane lei. Totuşi firma înregistrează un regres datorat faptului că gradul de valorificare a   producţiei fabricate înregistrează o diminuare cu 1074,7 milioane lei ceea ce determină scăderea cifrei de afaceri în mod considerabil. Cu toate că cifra de afaceri înregistreză o creştere nu putem afirma că situaţia firmei este una foarte bună, deoarece aceasta este dată de creşterea numărului de salariaţi. Managerii firmei trebuie să acţioneze pentru creşterea productivităţii muncii printr-o mai bună organizare şi prin pregătirea personalului astfel încât să fie capabil să răspundă cu succes la toate situaţiile viitoare care se vor ivi în activitatea viitoare a firmei. De asemenea trebuie concepută o strategie de marketing mai bună astfel încât activitatea de desfacere să fie mult mai rentabilă şi vânzările să înregistreze o mai bună evoluţie, atât sub raport calitativ cât şi calitativ, în sensul că firma trebuie să înregistreze progrese în procesul de distribuţie a mărfurilor. Conducerea trebuie să ia măsuri pentru înlăturarea cauzelor care au dus la o asemenea situaţie şi unele măsuri pentru a preîntâmpina apariţia pe viitor a unor astfel de probleme în activitatea firmei. Un alt model de analiză factorială a cifrei de afaceri din activitatea de bază sau totală, în special în cazul firmelor mici şi mijlocii, poate fi construit în raport cu cantităţile vândute (q) şi preţurile de vânzare (p). În acest caz se foloseşte modelul: CA =

n

∑q p i

i

i =1

În activitatea practică, cunoaşterea mărimii şi sensului influenţei celor doi factori  prezintă deosebită importanţă în formularea strategiei vânzărilor vizavi de firmele concurente. 39

Totodată, mărirea cifrei de afaceri, prin sporirea cantităţilor de produse, poate constitui un aspect important în actul decizional al unor viitori parteneri de afaceri. Din punct de vedere metodologic, trebuie menţionat faptul că primul factor conţine şi influenţa structurii fizice a producţiei vândute care, prin intermediul preţului diferenţiat pe  produse, acţionează asupra cifrei de afaceri. Dar această influenţă de structură poate fi determinată doar în cazul produselor omogene (exprimate în aceeaşi unitate de măsură). Dacă producţia este omogenă, se pot forma grupe de produse (care să corespundă unor  activităţi distincte), stabilindu-se astfel influenţa structurii pe grupe de produse (activităţi). Or, în cazul unor firme cu activităţi complexe, cunoaşterea contribuţiei fiecărei grupe de produse sau activităţi la evoluţia cifrei de afaceri prezintă o importanţă deosebită. În cazul Sandoz situaţia se prezintă astfel:  Nr   Nume crt  produs

n/M

1.

Amoxicilină

buc

2.

Ampicilină

3.

Extraveral

4.

Total gr. 1

5.

Grupa a 2-a Grupa a 3-a TOTAL

6.

Preţ unitar(lei)

Valori(mil.lei)

q1 149765

P0 p1 816900 108920

q0 p0 4084,5

q1 p1 5990,6

buc. 54460

47625,5

217840 272300

435,68

476,525

buc. 30633,7 5 buc. 221243, 75 buc. 272300

25187,7 5 222605, 25 245070

326760 299530

367,605

277,746

22092

680750 721595

4887,78 5 6807,5

buc. 34037,5

40845

871360 816900

10892

6744,87 1 6494,35 5 12253,5

22587,2 85

25492,7 26

-

Cantitatea q0 136150

-

-

-

30297

-

Pentru grupa 1, care cuprinde produsele Amoxicilină, Ampicilină şi Extraveral, modificarea veniturilor de 1857,086 milioane lei (6744,871 – 4887,785) se explică prin influenţa cantităţii structurii producţiei vândute şi preţurilor pe produse. Pe baza relaţiilor de comensurare a influenţei factorilor asupra modificării cifrei de afaceri se obţin următoarele rezultate, redate în tabelul de mai jos:  Nr.

Grupa

Crt.  produse 1 Grupa 1

de Modificarea cifrei de Din care,datorită influenţei: afaceri (mil. lei) + 1857,086

Cantităţii + 29,953 40

Structurii + 258,685

Preţului + 1568,448

2

Grupa 2

- 313,145

- 680,75

-

+ 367,605

3

Grupa 3

+ 1361,5

+ 2178,4

-

- 816,9

4

TOTAL

+ 2905,441

+1527,603 + 258,685

+ 1119,153

Din analiza datelor pe grupe de produse putem afirma că, comparativ cu perioada   precedentă, cifra de afaceri a înregistrat o creştere de 2905,441 milioane lei, la care contribuţia cea mai mare o are grupa 1 de produse care au vândute la preţuri mai mari faţă de  perioada precedentă. În grupa a 2-a de produse, cu toate că preţul de vânzare a crescut faţă de perioada  precedentă, cifra de afaceri a înregistrat o scădere datorată scăderii cantităţii vândute ceea ce  poate reprezenta un semnal negativ de pe piaţă în sensul scăderii cererii. În grupa a 3-a de produse, deşi s-a redus preţul, cifra de afaceri a înregistrat o creştere semnificativă datorată creşterii cererii de produse aparţinând acestei clase, ceea ce a determinat obţinerea unui profit suplimentar pentru firmă. Ca măsuri urgente ce se impun pentru perioada următoare ar fi scăderea preţului la  produsele aparţinănd grupei a 2-a de produse sau implementarea unei campanii promoţionale de relansare a produselor pentru ca în final să se reducă stocurile existente şi chiar o creştere a vânzărilor .  III.2.3. Analiza structurii cifrei de afaceri pe produs

Metodologic, analiza se bazează pe mărimile relative de structură. Pentru comparaţii între exerciţii şi între firme este operaţională folosirea coeficientului de concentrare (GiniStruck).

G=

unde:

n ∑ g 2 i − 1 n −1

reprezintă ponderea activităţii, a produsului „i” în cifra de afaceri totală n – este numărul de termeni ai seriei. Analiza cifrei de afaceri pe tipuri de activităţi este esenţială pentru înţelegerea

strategiei firmei şi poziţiei acesteia pe piaţă. În acest scop se urmăreşte evoluţia componentelor cifrei de afaceri, şi anume producţia vândută, vânzări de mărfuri, prestări

41

servicii. În funcţie de natura sectorului de activitate, fiecare din componente se aprofundează  pe structuri specifice. Legătura dintre diversificarea activităţii unei firme şi rezultatele acesteia este însă mult mai complexă. De aceea, în teoria economică se face, de regulă, distincţie între gradul de diversificare şi natura diversificării. În ceea ce priveşte primul aspect, este unanim acceptată şi totodată verificată practic ideea că un grad sporit de diversificare asigură creşterea cifrei de afaceri, a rentabilităţii şi, respectiv, reducerea riscului. Referitor la natura diversificării, studiile unor autori au concluzionat că diversificarea „legată” (diversificarea activităţii în cadrul aceluiaşi sector) este mai rentabilă decât diversificarea „nelegată” (diversificarea activităţilor aparţinând unor sectoare diferite). Structura vânzărilor pe produse poate fi investigată cu ajutorul metodei ABC. Analiza curbei teoretice permite identificarea, în totalul produselor comercializate, a trei grupe de  produse cu caracteristici specifice: -Grupa A: 15-20% din numărul de articole contribuie cu 65-70% la realizarea cifrei de afaceri; -Grupa B: 20-25% din numărul de articole contribuie cu 20-25% la realizarea cifrei de afaceri; -Grupa C: 60-65% din numărul de articole contribuie cu 15-20% la realizarea cifrei de afaceri.

100%

zona

zona

zona

A

B

C

10 20 30 40 50 60 70 80 90 100

Curba ABC în cazul structurii CA pe produse.

42

Zona A cuprinde produse cu o rotaţie rapidă ceea ce presupune existenţa lor în  permanenţă la vânzare. Zona B cuprinde articole standard, a căror rotaţie şi marjă comercială sunt apropiate de media întreprinderii. Zona C este formată din articole cu rotaţie scăzută, dar cu o marjă comercială mare. Curba ABC are atât o valoare statistică, cât şi una indicativă. Astfel, dacă curba reală se află deasupra curbei teoretice, înseamnă că articolele grupei A sunt preponderente, iar  gama sortimentală este formată dintr-un număr insuficient de articole. Invers, când curba reală se află sub cea teoretică, înseamnă că întreprinderea are un sortiment foarte larg în zonele B şi C, care poate jena, îngreuna gestiunea întreprinderii, în special gestiunea stocurilor. În cazul firmei Sandoz distribuţia cifrei de afaceri pe produse se prezintă astfel: Situaţia realizării cifrei de afaceri pe produse

 Nr.  prod us

Vânzări (mil.lei)

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9.

409 640 320 1140 1024 9530 1480 3383 4454

10. 11. 12. 13. Total

1360 860 460 480 25540

Produsele în Vânzăr  ordinea i descrescătoare (mil.lei a vânzărilor  ) 6. 9530 9. 4454 8. 3383 7. 1480 10. 1360 4. 1140 5. 1024 11. 860 2. 640 13. 12. 1. 3.

480 460 409 320 25540

Vânzări Pondere(%) Cumula în număr  în CA te produs (mil.lei) 9530 13984 23,07 68 17367 18847 20207 21347 22371 23231 23871 76,9 32 3 24351 24811 25220 25540 25540 100.00 100,00

Curba reală se situează deasupra curbei teoretice, deoarece aproape 70% din cifra de afaceri este dată de numai trei produse. Zonele B şi C, care deţin 76,93% din numărul de  produse, dau numai 32% din cifra de afaceri. Dacă zona A este formată din produse de cerere constantă, cu o rotaţie rapidă şi a căror piaţă se caracterizează printr-o concurenţă slabă, întreprinderea realizează cifra de afaceri preconizată cu un grad sporit de certitudine. Pe planul rentabilităţii, ea este de asemenea avantajată deoarece produsele comercializate, puţine la număr şi cu o rotaţie accelerată, reclamă cheltuieli de aprovizionare-stocare-vânzare reduse. 43

Aplicarea metodei ABC la gestiunea unei clientele eterogene a condus la următoarea repartiţie optimală: -zona A: 10% din clienţi reprezintă 50% din vânzări; -zona B: 40% din clienţi reprezintă 30% din vânzări; -zona C: 50% din clienţi reprezintă 20% din vânzări. Analiza acestei distribuţii teoretice permite desprinderea unor concluzii utile pentru fundamentarea deciziilor privind volumul activităţii, pentru securitatea şi rentabilitatea firmei. Astfel, grupa A contribuie într-adevăr preponderent la realizarea cifrei de afaceri, dar  din punct de vedere al securităţii firmei este cea mai riscantă. Cu cât numărul de clienţi din zona A este mai mic, cu atât riscul întreprinderii este mai mare. Zona C, unde numărul de clienţi este foarte mare, se caracterizează prin cheltuieli de exploatare ridicate (livrare, facturare etc), mai ales atunci când comenzile au o valoare scăzută. Dacă corelăm ponderea zonei C în realizarea cifrei de afaceri cu tendinţa cheltuielilor  de exploatare, putem conchide că zona C dezavantajează întreprinderea atât în ce priveşte volumul activităţii, cât şi rentabilitatea. Zona B asigură cel mai mare grad de stabilitate, ca cifră de afaceri şi rentabilitate. În practica comercială, curba reală se poate situa deasupra curbei teoretice sau sub nivelul acesteia. Dacă curba reală se situează deasupra curbei teoretice, înseamnă că realiozarea cifrei de afaceri este dependentă de câţiva clienţi. Apariţia unor deficienţe în activitatea acestora periclitează activitatea şi chiar existenţa firmei.

 III.2.4. Reflectarea cifrei de afaceri în principalii indicatori economico financiari ai societăţii comerciale

Indicatorii în care este reflectată cel mai bine modificarea cifrei de afaceri au următoarele valori: -profitul brut: ( CA1 − CA0 ) Rv 0 = ( 25540 − 21722 )

3065 21722

-rata rentabilităţii economice a activului

44

= 3818 × 0,141 = 538 ,724

( CA1 − CA0 ) Rv0  A1

×100 =

( 25540 − 21722 )0,141 6670

=

3818 × 0,141 6670

= 0,081

-rata rentabilităţii financiare a capitalului permanent:

( CA1 − CA0 ) Rv0  Kp1

×100 =

( 25540 − 21722 )0,141 8680

=

3818 × 0,141 8680

= 0,062

-viteza de rotaţie a activelor circulante

 Ac0

× T 

CA1

−

 Ac0

× T 

CA0

=

6250 × 515000 25540

−

6250 × 515000 21722

= −22151,47

-eliberările (imobilizările) de active circulante

  Ac0 × T   Ac0 × T   CA1  6250 × 515000 6250 × 515000   25540    − − = −1098,54     T  =   25540 21722 515000 CA CA   1 0     -eficienţa mijloacelor fixe (cifra de afaceri la 1000 lei mijloace fixe)

( CA1 − CA0 ) Mf  1

× 1000 =

( 25540 − 21722) × 1000 = 17758,139 215

-eficienţa muncii, caracterizate pe baza profitului pe un salariat

( CA1 − CA0 ) Rv0  N 1

× 1000 =

( 25540 − 21722 )0,141 275

× 1000 = 13883,636

-valoarea adăugată aferentă cifrei de afaceri ( CA1

−

CA0 ) y0

=

( 25540

−

21722 )

7900 21722

=

1388 ,56

III.3. Căi de creştere a cifrei de afaceri la S.C. SANDOZ S.R.L.

Scopul oricărei activităţi economice, în condiţiile unei economii de piaţă, îl constituie obţinerea de profit. Insă economia de piaţă presupune existenţa concurenţei, ceea ce face ca 45

agenţii economici să urmărească cu foarte mare atenţie evoluţia indicatorilor care exprimă eficienţa. Un astfel de indicator îl constituie cifra de afaceri, de a cărei analiză depinde activitatea întregii întreprinderi.  Nivelul şi dinamica cifrei de afaceri sunt influenţate de o serie de factori naturali, tehnico-organizatorici, economici, structurali. In economia ţării noastre, în prezent, se pune problema modernizării şi retehnologizării, stimulată de relaţiile de proprietate privată şi de acţiunea legilor economiei de piaţă, creându-se condiţiile favorabile pentru creşterea productivităţii muncii şi a eficienţei economice, asigurând integrarea în economia de ţărilor europene dezvoltate. Căile principale de creştere a cifrei de afaceri sunt : introducerea progresului tehnic, a unor metode moderne de management, ridicarea calităţii produselor, perfecţionarea metodelor  de marketing.

46

CAPITOLUL IV CONCLUZII Poziţia cifrei de afaceri în sistemul de performanţe economice al firmei (performanţa firmei înţeleasă ca aptitudine a firmei de a-şi mări volumul de activitate) este consolidată prin legătura dintre interesele generale ale managerilor şi maximizarea cifrei de afaceri sau a vânzărilor, opţiunea managementului fiind, în general, maximizarea cifrei de afaceri în limite în care să fie realizat şi un profit rezonabil. Pentru întreprinderile producătoare capacitatea cifrei de afaceri de a reflecta activitatea unei întreprinderi depinde de natura sectorului de activitate. Astfel, în sfera producţiei de  bunuri materiale, acest indicator poate da o imagine deformată asupra activităţii reale, care cuprinde, pe lângă producţia vândută, pe cea stocată şi imobilizată. În sfera serviciilor şi a distribuţiei, cifra de afaceri reflectă corespunzător nivelul activităţii desfăşurate. La nivelul societăţii Sandoz se efectuează şi analize-tematici realizate de departamente create special, cu caracter temporar (acţiuni de sampling, promoţii) în funcţie de scopul urmărit: •

 promovarea unor noi produse

•

studierea concurenţei la anumite produse pentru stabilirea strategiei

•

extinderea sau restrângerea unor activităţi pentru realizarea unor produse

•

studii de fezabilitate

În efectuarea analizelor economico-financiare, Sandoy trebuie să ia în considerare atât relaţiile structural-funcţionale, cât şi cele de cauză-efect. Fiecare compartiment al societăţii trebuie să depăşească stadiul de înregistrator al fenomenelor şi să devină prima şi cea mai importantă verigă de soluţionare, de promovare a ideilor novatoare cu efecte benefice asupra activităţii firmei. Acest lucru impune implicarea instrumentului analizei economico-financiare. În cercetarea fenomenelor şi proceselor economice, societatea trebuie să ţină seama de complexitatea acestora, şi anume: -

acelaşi efect poate fi produs din cauze diferite

-

aceeaşi cauză poate produce efecte diferite

-

efecte diferite se pot combina dând o rezultantă a complexului de acţiuni sau forţe

47

ANEXE

48

ANEXA 1

ANEXA 2

49

50

ANEXA 3

51

ANEXA 4

52