Licenţă Luarea de Mită

 

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

ACADEMIA DE POLIŢIE ,,Alexandru Ioan Cuza”  FACULTATEA DE POLIŢIE 

LUCRARE DE LICENŢĂ 

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC:  Asistent Universitar Doctor, Adrian Cătălin Ţigănoaia 

ABSOLVENT,

Duţu Georgian 

Bucureşti  2013

1

 

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

ACADEMIA DE POLIŢIE ,,Alexandru Ioan Cuza”  FACULTATEA DE POLIŢIE 

DISCIPLINA: Drept penal, Partea specială 

TEMA: Infracţiunea de luare de mită 

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC:  Asistent Universitar Doctor, Adrian Cătălin Ţigănoaia 

ABSOLVENT,

Duţu Georgian 

Bucureşti  2013

2

 

CUPRINS INTRODUCERE..........................................................................................5 CAPITOLUL I - Aspecte preliminare privind corupţia........................7 1.1 

Definirea conceptului de corupţie.....................................................7

1.2  Fenomenul de corupţie în plan internaţional................................11 1.2.1. Istoricul

evoluţiei corupţiei ca fenomen........................................11 1.2.2. Incriminarea faptelor de corupţie în legislaţia unor state ........15

1.3 

Fenomenul corupţiei în România....................................................25

1.3.1  Evoluţia

incriminărilor faptelor de corupţie...............................25

1.3.2  Incriminarea faptelor de corupţie în prezent..............................27 1.3.3  Faptele de corupţie în lumina Noului Cod Penal..........................29 CAPITOLUL II - Analiza infracţiunii de luare de mită.......................34 2.1 Condiţii

preexistente.............................................................................34

2.1.1  Obiectul juridic al infracţiunii de luare de mită................. .........34 2.1.2  Subiecţii 2.2 

infracţiunii de luare de mită.......................................... ..36

Conţinutul juridic.............................................................................46

2.2.1  Situaţia

premisă.................................................................................47

2.2.2  Conţinutul

constitutiv.......................................................................47

2.2.2.1 

Latura obiectivă............................... .......................... .......................... ........................ ..................47 ......47

2.2.2.2 

Latura subiectivă.........................................................................50

2.3  Forme.................................................................................................52 2.3.1  Actele preparatorii............................................................................52 2.3.2  Tentativa.............................................................................................53 2.3.3 

Infracţiunea consumată.....................................................................53 

2.3.4 

Unitatea infracţională şi pluralitatea de infracţiuni.... ...............54

2.4 

Modalităţi........... ...................... ........................ ........................ ........................ ........................ ........................ ...................59 .......59

2.4.1 

Modalităţi normative.........................................................................59 

2.4.2  2.5 

......................... ......................... ........................ ......................5 ..........59 9 Modalităţi faptice................................ Sancţionare........... ....................... ......................... ........................ ......................... ......................... ........................... ...............59 59 3

 

2.5.1 

Pedeapsa principală...........................................................................59

2.5.2 

Pedeapsa complementară..................................................................60 

2.5.3  Pedeapsa accesorie.............................................................................60 2.5.4 

Confiscarea specială....................................................... ......................... ....................60 ........60

CAPITOLUL III - Aspecte criminologice

corupţia.................................63

3.1 Factori criminogeni...............................................................................63 3.2 Forme de manifestare...........................................................................65

3.3 Măsuri de prevenire a corupţiei..........................................................67 CAPITOLUL IV - Aspecte relevante din practica judiciară

privind infracţiunea de luare de mită......................................................71 4.1 Luare de mită. Funcţionar cu atribuţii de control. Elemente constitutive. Individualizarea pedepsei..................................71

4.2 Luarea de mită. Concurs de infracţiuni.  Individualizarea pedepsei……………………………………………..79  CONCLUZII...............................................................................................90 BIBLIOGRAFIE.........................................................................................91

4

 

INTRODUCERE

MOTTO:

„Aceasta este adevătata corupţie: tendinţa de a câştiga lesne şi fără muncă, tendinţa de a gira în om mare fără merit, aceasta e corupţia adevărată, ale cărei urmări sunt ura şi invidia contra oricărui merit adevărat ad evărat şi cocoţarea nulităţilor în acele locuri, la care numai o înaltă inteligenţă sau un caracter extraordinar dau drept.”   drept.” M ih ai Emi nes nescu 

Am ales să analizez această această temă întrucât consider că fenomenul corupţiei are implicaţii deosebit de grave într -o -o societate, indiferent de forma de organizare şi de gradul său de dezvoltare  dezvoltare  şi de aceea trebuie studiat  studiat  şi cunoscut sub toate aspectele sale în vederea elaborării celor mai eficace măsuri de combatere dar mai ales de prevenire a acestuia deoarece, fiind un fenomen infracţional nu poate fi eradicat în totalitate, totalitate, aşa cum practica a demonstrat,  demonstrat, ci numai ţinut sub control. control. Din păcate, corupţia în ţara noastră este un fenomen social de actualitate care aduce atingere în cel mai profund mod atât bunei funcţionări a statului de drept în ansamblul său,  său,  subminează valorile democraţiei,  democraţiei,  dar în acelaşi timp afectează atât activitatea persoanelor juridice de drept  public şi de drept privat, lezând totodată drepturile şi interesele legitime ale persoanelor fizice. Din acest motiv, pentru înţelegerea implicaţiilor acestui fenomen într-o în tr-o societate am considerat că este util să prezint succint evoluţia normelor de incriminare a faptelor  de corupţie atât pe plan internaţional, cât şi pe plan intern, iar pe de altă parte am  prezentatt diferitele  prezenta diferitele forme pe care le poate lua corupţia corupţia din punctul punctul de vedere al criminologiei, sugestivă fiind comparaţia acesteia cu un monstru ce are mai multe mu lte capete. Totodată, prin analizarea în profunzime a conţinutului legal infracţiunii de luare de mită am urmărit urmărit   să clarific unele aspecte legate de configuraţia elementelor constitutive ale acesteia, care prezintă trăsături specifice faţă de alte 5

 

infracţiuni prevăzute de legea penală dar şi cu privire la modalităţile faptice în care se poate săvârşi această infracţiune. Infracţiunea de luare de mită este incriminată în Codul  penal Titlul VI, Capitolul I în rândul infracţiunilor de serviciu sau în legătură cu serviciul, însă totodată aceasta este şi o infracţiune de corupţie  corupţie  alături de  de  infracţiunile dare de mită, trafic de influenţă şi primire de foloase necuvenite prevăz necuvenite  prevăzute ute de Codul penal şi de cele prevăzute în art. 6 1 - cumpărarea de influenţă şi 8 2  –  mituirea unui funcţionar străin din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie; dintre toate infracţiunile de corupţie, aceasta  prezintă gradul cel mai ridicat de pericol pericol social, fapt ce reiese atât din limitele speciale ale pedepsei prevăzute în norma de incriminare, dar şi de inexistenţa unei cauze de nepedepsire, aşa cum există în cazul infracţiunii de dare de mită şi în cazul celei de cumpărare de influenţă, ceea ce reprezintă un argument în plus în favoar ea ea cunoaşterii cât mai temeinice a tuturor aspectelor legate de această infracţiune.   infracţiune.

6

 

CAPITOLUL I

Aspecte preliminare privind corupţia  1.1 

Definirea conceptului de corupţie 

De-aa lungul timpului noţiunii de „corupţie” i s-au Des -au dat mai multe definiţii, în fu funcţie ncţie de modul de manifestare  manifestare  şi de formele pe care aceasta lele-a îmbrăcat la un moment dat, dar şi de pers pectiva  pectiva din care a fost privită.  privită.  Din punct de vedere terminologic cuvântul „corupţie” provine din latinescul „coruptio--onis” şi are semnificaţia de abatere de la cinste, de la moralitate, de la „coruptio datorie, dar şi de desfrânare, de depravare1. Ca fenomen social, corupţia este expresia unor manifestări de descompunere morală şi degradare spirituală.2 Astfel Astfel,, unii autori consideră că fenomenul fenomenul corupţiei trebuie înţeles în accepţiunea sa cea mai largă, cuprinzând orice ramură de activitate şi orice persoană care e învestită în vreo funcţie şi  şi   care este implicată în obţinerea de avantaje nedatorate, legate de exercitarea acelei funcţii 3. Privită dintr -un alt unghi, corupţia poate fi defin definită ită ca abuzul de puterea de care se bucură o persoană în scopul obţinerii de avantaje personale. În toate cazurile, orice act de corupţie implică existenţa a doi subiecţi, corupător corupător  - corupt şi a unui interes interes reciproc ce ocazionează relaţia coruptivă 4. Corupţia constituie o ameninţare pentru democraţie, pentru supremaţia dreptului, echităţii sociale şi a justiţiei, erodând principiile unei administraţii eficiente, subminând economia de piaţă  piaţă şi punând în pericol stabilitatea instituţiilor  statale5. În rândul funcţionarilor publici aceasta presupune iniţial existenţa unei învestiri a acestora cu prerogative ce implică exerciţiul puterii publice în scopul 1

Academia Română –  –  Dicţionar Explicativ al Limbii Române, Ediţia a II-a, II -a, Ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1996 2   Elena Cherciu, Corupţia, Caracteristici şi particularităţi în România, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2004, p. 8  8  3  Vasile Dobrinoiu, Corupţia în dreptul  dreptul penal român, editura ATLAS LEX, Bucureşti, 1995, p.15 4 V. Dobrinoiu, op. Cit. P. 47 5  Programul naţional de prevenire a corupţiei pe perioada 2005-2007

7

 

realizării interesului public şi ulter ior, ior, devierea lor de lor  de la obligaţiile şi prerogativele deţinute   în vederea realizării unui interes particular, în schimbul obţinerii unui deţinute folos necuvenit, de unde rezultă faptul că acest fenomen îmbracă de multe ori forma unei tranzacţionări a puterii.  puterii.  Totodată, Totod ată, sub aspectul amplorii, intensităţii şi formelor de manifestare ca fenomen, corupţia poate constitui un adevărat etalon ce indică starea reală a legalităţii, moralităţii şi normalităţii unui unui stat sau a unei societăţi în general. general. Corupţia reprezintă un fenomen cu valenţe multiple, putând fi analizat din mai multe puncte de vedere, relevându-se relevându-se numeroase forme, trăsături şi moduri de manifestare ale sale. Sub aspect sociologic, corupţia reprezintă o problemă fundamentală a societăţii, în special pentru societăţile aflate în schimbare şi tranziţie, aşa cum sunt cele postcomuniste, care se confruntă cu trecerea de la un sistem politic, normativ şi economic totalitar, supercentralizat şi superdirijat la un sistem democratic  –    parlame  parlamentar, ntar, pluripartidist pluripartidist şi descentralizat, întemeiat pe iniţiativa privată şi economia de piaţă.6  Principalii factori generatori şi favorizatori ai acesteia îi constituie descentralizarea deciziilor şi a structurilor administrative, administra tive, autonomia funcţională a instituţiilor publice, liberalizarea economică la nivelul agenţilor economici, precum şi lipsa de fermitate şi scăderea autorităţii în rândul organelor responsabile cu aplicarea legii, dar şi exploatarea lacunelor cadrului normativ. O altă dimenstiune a corupţiei o reprezintă dimensiunea  politică, ce se manifestă în rândul înalţilor demnitari ai statului, al liderilor politici, al membrilor   partidului  partidul ui aflat la guvernare. guvernare. Unii autori consideră consideră că fenomenul fenomenul de corupţie reprezintă un „aspect persistent şi universal al societăţii politice”7, fiind cu totul improbabil ca vreo reformă sau altă iniţiativă săsă -l elimine complet din viaţa  politică.   Printre comportamentele reprobabile care intră în sfera corupţiei privită  politică. sub acest asptect se numără favoritismul, utilizarea ilicită a fondurilor în finanţarea 6

Nicolae Ghinea, Investigarea ed. Sitech, Craiova 2008, p.125 John Gardier, The politics of fraudelor, corruption, organized crime in an American City, citat de Nicolae Ghinea, op. cit, p 132. 7

8

 

 partidelor  partide lor politice şi a campaniilor campaniilor electorale, electorale, conflic conflictul tul de interese –  prin efectuarea unei tranzacţii ori dobândirea unui interes comercial incompatibil cu funcţia şi îndatoririle oficiale, abuzul de putere în exercitarea atribuţiunilor atribuţ iunilor de serviciu, fără ca enumerarea să fie limitativă.  limitativă.   Din punct de vedere criminologic, corupţia poate fi clasificată în funcţie de mai multe criterii. Un prim criteriu îl reprezintă acela al gradului de organizare şi „instituţionalizare” al acesteia şi cuprinde corupţia sistematică, situaţie în care aceasta se manifestă la nivelurile instituţionale, ajungând până la componenta  politică, corupţia sporadică  ce se manifestă zonal, cu un nivel scăzut de difuzie şi nu prezintă prezintă trăsăturile unei reţele cum e cea sistematică, şi corupţia ocazională  reprezentativă pentru zonele cu un număr nesemnificativ de cazuri de corupţie. Reprezentatnul Ministerului de Justiţie al Olandei la cea de-a de -a XIX-a Conferinţă Europeană a miniştrilor de justiţie (Valetta – Malta –  Malta 14-15 iunie 1994), în raportul prezentat şi intitulat „Tipuri de corupţie şi metode de stopare” a reţinut următoarele tipuri de corupţie8: -  corupţia din sectorul public existentă între funcţionarii publici, denumită şi „corupţie internă”;  internă”;  -  corupţia de la confluenţa sectorului public cu sectorul privat – cea –  cea mai obişnuită formă de corupţie constând în disponibilitatea manifestată de oficiali de a fi mituiţi de persoane fizice sau companii;  companii;   -  corupţia de la confluenţa sector ului ului public cu sectorul politic, politic, sau corupţia dintre oficialii autorităţilor publice şi demnitari;  demnitari;   -  corupţia din sectorul privat, ce reprezintă cazurile de corupţie în care sunt implicaţi oameni de afaceri în legătură cu unele tranzacţii comerciale;  comerciale;   -  corupţia aflată la confluenţa sectorului privat cu cel politic, ce implică de obicei, relaţii ilicite între lumea afacerilor şi politicieni;  politicieni;   -  corupţia între politicieni.

8

Nicolae Ghinea, op. cit. p 131

9

 

Doctrina mai reţine, din perspectiva opiniei publice, corupţia neagră  –  –  cea mai condamnată de de membrii membrii societăţii şi de elitele acesteia, solicitându-se solicitându -se  pedepsirea  pedepsi rea ei, corupţia cenuşie  –  când numai o parte din opinia publică şi elite albă  –   când atăt opinia publică dar şi elitele doresc sancţionarea ei şi corupţia albă 

tolerează o anumită formă de corupţie, nedorind pedepsirea ei.  ei.  O altă clasificare împarte corupţia în corupţie economică, corupţie profesională şi corupţie politică.  Nu în ultimul ultimul rând, corupţia este un fenomen juridic. Legislaţia Legislaţia română nu a dat nicio definiţie corupţiei, dat fiind faptul că aceasta cuprinde numeroase forme de manifestare, motiv pentru care a fost comparată cu un „monstru „ monstru cu mai multe capete”. capete ”. Pe de altă parte, există mai multe acte normative şi dispoziţii dispoziţi i legale care fac referire la corupţie, cum este Legea nr. 83/1992 privind procedura urgentă de urmărire şi judecare pentru unele infracţiuni de corupţie, aplicându-se aplicându -se infracţiunilor de luare de mită, dare de mită, primirea de foloase necuvenite şi trafuc de influenţă incriminate în Codul penal.  penal.  Un alt act normativ care, fără să definească noţiunea de „corupţie”, stabileşte patru categorii de infracţiuni, şi anume infracţiuni de corupţie propriupropriu-zise, infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie, infracţiuni în legătură directă cu infracţiunile de corupţie şi cu cele asimilate acestora şi infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor  Europene. Strategia Naţională Anticorupţie pe perioada 200 2005-2007 5-20079  defineşte corupţia ca fiind devierea sistematică de la principiile de imparţialitate şi echitate care trebuie să stea la baza funcţionării administraţiei publice, şi care presupun ca  bunurile publice să fie distribuite distribuite în mod universal, universal, echita echitabil bil şi legal  legal  precum şi substituirea lor cu practici care conduc la atribuirea către unii indivizi sau grupuri a unei părţi disproporţionate a bunurilor publice în raport cu contribuţia lor.  lor.   În „ Modelul de lege privind corupţia”, adoptat de Naţiunile Unite, se  prevede că „este considerată ca fiind coruptă orice persoană care cere sau acceptă direct sau indirec o plată ilegală, in indiferent diferent sub ce formă, pentru a îndeplini sau a împiedica să îndeplinească o acţiune ce ţine de funcţia sa ori de atribuţiile sale sau 9

 Adoptată prin H.G. nr. 231 din 30.03.2005, publicată în M. Of. nr. 272 din 01.04.2005  01.04.2005  

10

 

o acţiune favorizată de aceasta, dar şi pentru a abuza de influenţa reală sau  presupusă  presupu să cu scopul scopul de a obţine obţine un avantaj avantaj oarecare”, oarecare”, şi totoda totodată tă stabileşte stabileşte că „ este corupătoare oricare persoană care oferă, promite sau efectuează, direct sau indirect, o plată ilegală sub orice formă cu scopul sau în condiţiile specificate mai sus. 10  Din aceste considerente, unii autori afirmă afirmă  că fenomenul corupţiei reprezintă expresia concretă concretă a unui ansamblu de acte şi fapte ilicite, ilegale şi imorale care contrastează puternic cu normele sociale şi juridice existente şi acceptate în societate, fiind determinat de un complex de cauze şi condiţii de natură socială, economică, politică, morală şi culturală.11  1.2  Fenomenul de corupţie în plan internaţional 

1.2.1.Istoricul evoluţiei corupţiei ca fenomen  Convieţuirea în societate, pe lângă avantaje, aduce oricărui individ  individ  limitări şi interdicţii care sunt percepute de acesta ca un obstacol în calea realizării obiectivelor şi aspiraţiilor sale. De aceea unii indivizi, în relizarea propriilor ţeluri aleg să nesocotească normele stabilite pentru funcţionarea societăţii, iar amploarea acestor conduite dau dau naştere unor fenomene sociale, sociale, printre care se numără şi  şi  fenomenul infracţional  infracţional  în general şi fenomenul corupţiei în particular . Istoria societăţii umane ne demonstrează faptul că infracţionalitatea şi corupţia, sub toate formele de manifestare (delapidare, (delapidare, trafic de influenţă, abuz de încredere sau de funcţie, dare şi luare de mită, concurenţă neloială, evaziune fiscală, bancrută  bancrută   frauduloasă, obţinere de foloase necuvenite etc.) a existat şi s-a s -a manifestat din cele mai vechi timpuri.12 Aceste fenomene nu se manifestă manifest ă intermitent ci permanent, în toate statele lumii şi în toate structurile sociale, adaptându-se adaptându-se continuu la realităţile realităţile şi condiţiile sociale, sociale, economice şi politice, căpătând noi forme de manifestare în concordanţă cu acestea, ceea ce fluctuează în cazul acestor fenomene fiind intensitatea lor. Corupţia, în accepţiunea sa cea mai cuprinzătoare, are o veche 10

A se vedea Nicolae Ghinea, op. cit. p. 130

11

se vedea Dan1994, Banciu, Sorin Rădulescu, Corupţia şi crima organizată în România, Ed. Continent  AXXI, Bucureşti p. 33 şi urm.  urm.   12  A se vedea V. Dobrinoiu, op. cit, p 84 şi următoarele  următoarele 

11

 

tradiţie, unii autori considerând că înclinaţia omului spre corupţie a existat dintotdeauna, că aceasta reprezintă o latură a însăşi naturii umane.  umane.  Corupţia a fost incriminată şi reprimată în cele mai vechi legislaţii antice, cu  precăderee dacă era săvârşită de către   precăder către  judecă  judecător  tor  care era pedepsit cu confiscarea  bunurilor  bunuril or în legile indiene şi cu biciuirea biciuirea în legile mozaice. mozaice.13  În Grecia antică Platon propunea pedepsirea cu moartea a funcţionarilor mituiţi care primeau daruri în schimbul îndeplinirii datoriei. De asemenea, dreptul roman interzicea în general oamenilor publici să accepte daruri, interzicând în mod implicit şi corupţia. În ultimul stadiu al legislaţiei romane se făcea deosebire în aplicarea pedepsei, după cum mituirea judecătorului a fost făcută în materie civilă sau penală, în cauzele civile dispunându-se condamnarea la plata unei amenzi, iar în cauzele penale  pedeapsaa era confisca  pedeaps confiscarea rea bunurilor bunurilor şi exilul.  exilul.  În vechiul drept penal francez, care a moştenit principiile dreptului roman se confunda corupţia cu concusiunea (nedreapta luare). O dispoziţie de incriminare a faptei de corupţie  prevede  prevedea: a: „interzicem oricăruia dintre ofiţerii noştri şi altora având o sar cină cină şi comision  comision de la noi, de orice stare, calitate sau condiţie ar fi, să ia sau să primească de la aceia cu care vor avea legături, daruri sau cadouri, sub  pedeapsaa corupţiei”  pedeaps corupţiei”.. Jurisprudenţa din acea vreme relevă numeroase exemple de  pedepsire  pedepsi re a celor vinovaţi de corupţie cum este cazul lui Henry Chappel din Paris care a fost spânzurat în anul 1550 deoarece,  primind bani de la o persoană condamnată la moarte, spânzurase un inocent în locul acesteia. Codul penal francez din 1791 incrimina distinct mituirea mituirea şi nedreapta luare. Textul de incriminare a mituirii prevedea „Orice funcţionar, orice  orice cetăţean înscris în lista juraţilor, culpabil de a fi traficat cu opinia sau cu exerciţiul puterii sale în schimbul banilor, darurilor  sau promisiunilor, este pedepsit cu degradarea civică. Orice jurat, după ce a depus  jurământul,  jurămân tul, orice judecător judecător în materie penală, orice ofiţer de poliţie în materi materiee  penală, culpabil culpabil de aceeaşi crimă, va fi pedepsit pedepsit cu 20 de ani de muncă silnică. Dacă este membru al legislaturii, va fi pedepsit p edepsit cu moartea. 13

Idem

12

 

Incriminarea corupţiei în vechiul drept penal românesc apare în perioada domniilor fanariote. Dregătorii Dregătorii Principatelor Române exercitând şi puterea  judecătorească,  judecăt orească, acumulau acumulau venituri, venituri, pe lângă cele proveni provenite te din impozite şi dijme strânsee sau alte foloase ce decurgeau din administraţia ţării, şi din amenzile pe care strâns le aplicau ca judecători, la care se adăugau daruri din partea subalternilor  ocazionate de numirea în funcţii, dar şi de la particularii care îi cereau ajutorul „fie  pentru a-i a-i susţine în judecăţi sau aa-i scăpa de pedeapsă, fie pentru a le obţine o dregătorie, o scutire de dări sau altă favoare domnească”. 14  Tot în spaţiul românesc, introducearea la „Pravilniceasca Condică” din 1780 a domnitorului Alexandru Ion Ipsilante prevedea: „dar vai de judecătorul acela ce va mitui la hotărârile judecăţilor pentru noi veghiată sau va strica dreptatea pentru luarea de mită... căci înfricoşat cuvânt auzi... că nici într -un chip nu va putea scăpa de grea pedeapsă a domniei mele”,iar mele” ,iar în capitolul „Pentru judecători”, articolul 7 incrimina luarea de mită de către judecători „sub pedeapsă grea”, grea” , iar darea de mită era sancţionată cu pierderea procesului. procesului . „Condica criminalicească şi procedura ei”, apărută în Moldova în anul 1826 sub domnia domnia lui Ion Sandu Sturdza incrimina delictul de corupţie însă cu o vreme restrânsă şi viza pe funcţionarii care, pentru daruri sau alte avantaje materiale, înlesneau evadarea celor condamnaţi pe care îi supravegheau. Pedeapsa pentru aceştia era închisoarea şi erau obligaţi să ajute la prinderea evadaţilor şi în caz de eşec erau obligaţi să plătească despăgubiri statului, iar preţul mitei trebuia vărsat în  beneficiul  benefici ul instituţiilor instituţiilor de binefacere. binefacere.   În Muntenia, intră în vigoare în anul 1852, sub domnia lui Barbu Ştirbei, Ştirbei , „Condica de drept penal şi procedură penală” care conţinea trei articole prin care incrimina atât faptele de corupţie activă cât şi faptele de corupţie pasivă. Corupţia funcţionarilor publici era incriminată în articolul 142 care  prevedea:  prevede a: „funcţionarii „funcţionarii publici care pentru bani, daruri şi promisiuni, promisiuni, determ determinate inate şi acceptate, ar fi făcut un act intrând în funcţiile lor, chiat just, dar pentru care nu 14

 C.C. Giurăscu, Istoria Românilor, vol II, partea I, ediţia a IIII -a Bucureşti 1937, citat de V. Dobrinoiu, op. cit p. 92.

13

 

trebuiau să primească nimic, vor fi pedepsiţi cu pierderea funcţiilor, fără să poată lua, pe timp de 5 la 10 ani, nici un titlu în serviciul public. Banii şi darurile primite ca preţ al corupţiei vor fi dublaţi şi confiscaţi. Vor fi pedepsiţi cu aceeaşi pedeapsă funcţionarii care pentru bani, daruri sau promisiuni, determinate şi acceptate, se vor abţine să facă un act intrând în atribuţiile lor”. Articolul 143 din aceeaşi lege  prevedea: „Funcţionarii  prevedea: „Funcţionarii publici care, pentru bani, daruri sau promisiuni promisiuni determinate şi acceptate, sau prin parţialitate vor face un act contrat legilor, vor fi  pedepsiţi  pedepsi ţi cu degradare degradare civică. Va fi, de asemenea asemenea pedepsit pedepsit cu aceeaşi pedeaps pedeapsăă  judecătorul  judecăt orul care, pentru bani, daruri sau promisiuni promisiuni determ determinate inate şi accepta acceptate, te, sau  prin parţialitate, parţialitate, va acuza un inocent inocent sau va dezvinovăţi dezvinovăţi un vinovat de fapte criminale”.   criminale”. Corupţia activă este incriminată prin articolul 144 care dispunea că „Oricine va uza de ameninţări sau va corupe prin bani, daruri sau promisiuni, un funcţionar   public, va fi pedepsit pedepsit cu o amendă egală cu suma promisă sau cu închisoare de 6 luni cel mult.”  mult.” Putem remarca faptul că prin folosirea expresiei „funcţionar public” legiuitorul acelei vremi a urmărit să apere contra corupţiei activitatea tuturor  organelor statului. Codul penal austriac austriac ce se aplica şi în Bucovina în secolul al XIX-lea XIX -lea incrimina corupţia activă prin articolul 105, care prevedea că „Oricine prin daruri caută să îndemne la o încălcare a datoriei oficiale pe un judecător în materii civile şi penale, pe un procuror sau în cazuri de acordare de funcţiuni ori de deciziuni în afaceri publice, pe orice funcţionar, se va face vinovat de o crimă, fie că intenţiunea sa e îndreptată asupra avantajului său propriu, ori al unui al treilea, indiferent dacă această intenţiune reuşeşte sau nu. Pedeapsa unei asemenea îndemnări e carcera de la 6 luni până la un an; în caz de viclenie mare sau de cauzare efectivă a unei pagube considerabile, carceră grea de la un an până la 5 ani. Afară de aceasta, darul oferit sau dat se va vărsa la fondul  fondul  săracilor localităţii”.15 

15

A se vedea V. Dobrinoiu, op. cit, p 101

14

 

Aceste incriminări din diferite perioade istorice şi din diferite legiuiri demonstrează că fenomenul corupţiei a luat naştere şi s-a s -a perpetuat în sânul societăţii organizate sub forma statului.  statului.  Totodată putem vedea eforturile depuse din  partea statelor de a contracara contracara efectele efectele nocive ale acestor comportamente comportamente umane deosebit de dăunătoare pentru societate, prin incriminarea lor sub diferite forme –  forme  –   corupţie activă, corupţie pasivă –  însă faptul că în zilele noastre încă ne confruntăm cu acest flagel nu ne poate face decât să tragem concluzia că eradicarea fenomenului corupţiei în totalitate din sânul sânul societăţii nu rămâne decât o utopie. Ca oricare alt fenomen infracţional, corupţia nu poate fi decât ţinută sub control.  control.   1.2.2.

Incriminarea faptelor de corupţie în legislaţia unor state

Fenomenul corupţiei a existat, persistă şi se manifestă în toate statele lumii, indiferent de forma de organizare a statului, de regimul politic sau de gradul de dezvoltare economică, lucru dovedit de prezenţa normelor de incriminare a conduitelor specifice specifice corupţiei în legislaţia acestora. A.  Faptele de corupţie în legislaţia Germaniei  

Codul penal german cuprinde un titlu denumit „Infracţiuni de serviciu” în care incriminează fapta de „primire de foloase”. Textul de incriminare prevede că se pedepseşte cu privaţiune de libertate până la 3 ani sau cu amendă funcţionarul sau angajatul special pentru serviciul public care pretinde, lasă să i se promită sau acceptă un folos ca recompensă pentru că a îndeplinit un act care intră în atribuţiile sale de serviciu sau îl va îndeplini pe viitor 16. Dacă fapta este comisă de un  judecător  judecăt or sau arbitru care pretinde, pretinde, lasă să i se promită promită   sau acceptă un folos ca recompensă pentru că a îndeplinit un act care intră în atribuţiile sale judiciare sau îl va îndeplini pe viitor, pedeapsa este mai mare, aceea de privaţiune de libertate de  până la 5 ani sau sau amenda. amenda.17 

16 17

A se vedea V. Dobrinoiu, op. cit. p. 183 18 3 http://www.gesetze-im-internet.de/englisch_stgb/englisch_stgb.html

15

 

Tot în acest capitol este incriminată incri minată „a „acordarea de foloase funcţionarului” ce constă în fapta aceluia care promite sau acordă unui funcţionar, unui angajat special pentru serviciul public sau unui militar al armatei federale, ca recompensă, un folos pentru ca acesta să îndeplinească în  în  viitor un act care intră în atribuţiunile sale de serviciu, faptă ce se pedepseşte cu o pedeapsă privativă de libertate de 3 ani sau amenda. Cel care oferă, promite sau acordă un folos unui judecător sau unui arbitru, drept recompensă, pentru ca acesta să îndeplinească o acţiune care intră în atribuţiile sale judiciare, se sancţionează cu privare de libertate de până la 5 ani sau amendă.  amendă.  O altă faptă de corupţie incriminată de codul penal german este cea de dare de mită. Această infracţiune este săvârşită  săvârşită   de persoana care oferă, promite sau acordă unui funcţionar, unui angajat special pentru serviciul public sau unui militar  al armatei federale, ca recompensă, un folos pentru că a îndeplinit un act care intră în atribuţiile sale de serviciu sau îl va îndeplini pe viitor şi prin aceasta şişi -a încălcat sau îşi va încălca în viitor obligaţiile de serviciu  serviciu   şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 5 ani, iar în cazurile cu o gravitate redusă se pedepseşte cu privare de libertate de maxim 2 ani sau amenda. Dacă Dacă oferta sau promisiunea este adresată unui judecător sau arbitru pentru că acesta a îndeplinit un act care intră în atribuţiile sale judiciare şi prin aceasta şişi -a încălcat obligaţiile sale judiciare sau îl va îndeplini în viitor şi prin aceasta îşi va încălca obligaţiile sale judiciare, se sancţionează, în primul caz cu închisoare de la 3 luni la 5 ani, iar în al doilea caz cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Ceea ce este de remarcat este faptul că legea germană incriminează distinct, în funcţie de scopul urmărit, pe de o parte darea de mită ca recompensă pentru actele legale îndeplinite sau care urmează să fie îndeplinite de funcţionarii respectivi, iar pe de altă parte darea de mită pentru acte ilegale pe care acei funcţionari lele-au efectuat sau urmează să le efectueze, diferenţiere care nu există în legea penală română, care sancţionează identic ambele situaţii, cu toate că este evident că pericolul social este nu este acelaşi în fiecare dintre ipoteze.  ipoteze.   16

 

Primirea de foloase necuvenite din legea germană de către este tratată deosebit de sever deoarece, deşi se referă la primirea unor favoruri după îndeplinirea unui act al funcţiei, este asimilată cu primirea de favoruri ante factum  de către funcţionar, adică pentru îndeplinirea unor acte viitoare care intră în atribuţiile sale de serviciu, deşi ss-ar părea că gravitatea lor este diferită. De asemenea, primirea de favoruri  post factum  este asimilată cu luarea de mită de către funcţionar, dacă favorul primit se referă la un act prin care funcţionarul şi -a încălcat obligaţiile de serviciu.18  În ambele ipoteze, este incriminată primirea de favoruri  post factum şi fără o înţelegere prealabilă, nu numai sub forma primirii (acordării) de foloase (ca în legea română) dar şi în cazul în care funcţionarul pretinde sau lasă să i se promită asemenea foloase, ceea ce pentru legea română este de neconceput. De asemenea, specific legii penale germane este şi faptul că incriminează primirea de favoruri după îndeplinirea actului, chiar şi atunci când actul constituie o încălcare a obligaţiilor de serviciu ale funcţionarului, în timp ce legea română incriminează fapta de primire primire de foloase necuvenite numai dacă se referă la un act la care funcţionarul era obligat conform legii.19  B.  Faptele de corupţie în legislaţia Franţei  

Codul penal francez conţine dispoziţii incriminatoare ale faptelor de corupţie în capitolul II denumit „Fapte ilicite contra administraţiei publice săvârşite de  persoane care exercită exercită o funcţie publică”, publică”, Secţiunea a III III--a, intitulată „Fapte ilicite  privind obligaţia de probitate”, probitate”, paragraful paragraful 2, denumit denumit „Corupţia „Corupţia pasivă şi traficu traficull de influenţă comise de persoane care exercită o funcţie publică”.  publică”.   Constituie infracţiune, potrivit art. 432 –  11, fapta unei persoane care învestită cu autoritate publică sau care exercită un serviciu public ori este investită cu un mandat electiv public de a solicita sau accepta, fără drept, direct sau indirect, oferte, promisiuni, daruri, cadouri, sau orice alte foloase fie pentru a îndeplini sau a nu îndeplini un act al funcţiei sale sau al serviciului ori al mandatului său, fie 18 19

V. Dobrinoiu, op. cit. p. 271 Idem

17

 

 pentru a abuza abuza de influenţa influenţa sa reală sau presupusă presupusă pentru pentru a obţine de la o autoritate autoritate sau de la o administraţie publică, semne onorifice, posturi, debuşee sau orice altă hotărâre favorabilă, şi se pedepseşte  pedepseşte  cu zece ani de închisoare şi 150.000 de euro amendă.   amendă. O incriminare distinctă există în art. 434 –   9 cu privire la magistrat o altă  persoană cu atribuţiuni atribuţiuni judiciare, judiciare, unde se stipulează stipulează că fapta săvârşi săvârşită tă de un magistrat, de un jurat sau de orice persoană care exercită o funcţie jurisdicţională, ori de un arbitru sau de un expert numit fie de o instanţă, fie de părţi, sau de o  persoană însărcinată însărcinată de autoritatea autoritatea judiciară judiciară cu o misiune de conciliere conciliere sau de mediere, de a solicita sau de a accepta, fără drept, direct sau indirect oferte,  promisiuni,  promisiu ni, daruri, cadouri sau orice alte foloase pentru îndeplinirea îndeplinirea sau neîndeplinirea unui act al funcţiei se pedepseşte cu 10 ani de închisoare şi 150 000 de euro amendă.  amendă.  Cu aceleaşi pedepse se pedepsesc şi cei care cedează solicitărilor   persoanelor   persoane lor mai mai sus menţionate sau persoanele care fac oferte, promisiuni, daruri, cadouri sau orice alte foloase în scopul de a obţine din partea uneia dintre aceste  persoane îndeplinirea îndeplinirea sau neîndeplinirea neîndeplinirea unui act privitor la funcţia funcţia pe care o exercită.. exercită Legea penală franceză incriminează distinct corupţia pasivă, în art. 432 – 11, –  11, faţă de corupţia activă, iar în cadrul luării de mită cuprinde şi traficul de influenţă   atunci când aceste fapte sunt săvârşite de un funcţionar public, considerând că asemenea fapte prezintă o gravitate identică.  identică.  Totodată, codul codul penal francez asimilează actelor de îndeplinire sau de neîndeplinire a unei activităţi care intră în competenţa funcţionarului, deci actelor funcţiei şi actele care nu aparţin funcţiei dar care au fost înlesnite ca urmare a exercitării funcţiei, serviciului servic iului sau mandatului funcţionatului acte pe care doctrina franceză le numeşte „paracorupţie” 20. Un alt capitol consacrat de către codul penal francez faptelor de corupţie este capitolul III intitulat „Fapte ilicite contra administraţiei publice săvârşite de de 20

 A se vedea V. Dobrinoiu, op. cit. p. 193 19 3 şi următoarele.  următoarele. 

18

 

 particulari”,  particu lari”, iar secţiunea secţiunea 1 cuprinde cuprinde dispoziţii dispoziţii privitoa privitoare re la „Corupţia activă şi traficul de influenţă comis de particulari”. Articolul 433  –   1 prevede că se  pedepseşte  pedepse şte cu zece ani de închisoare închisoare şi 150 000 de euro amendă amendă fapta de a face, fără drept, direct direct sau indirect, oferte, promisiuni ori de a da cadouri, daruri sau orice foloase pentru a obţine de la o persoană care exercită autoritatea publică sau care exercită exercită un serviciu public ori este învestită cu un mandat electiv public, public, ca aceasta , fie să  să  îndeplinească sau să se abţină de a îndeplini un act al funcţiei sale sau al serviciului ori al mandatului său ori înlesnit ca urmare a funcţiei, al serviciului sau mandatului său, fie pentru a abuza de influenţa sa reală sau  presupusă  presupu să spre a obţine de la  la  o autoritate sau de la o administraţie  administraţie  publică publică semne onorifice, posturi, debuşee sau orice altă hotărâre favorabilă.  favorabilă.  Se remarcă unele particularităţi ale legii penale franceze în ceea ce priveşte incriminarea corupţiei active. Pe de o parte sunt incriminate prin aceleaşi dispoziţii,  pe lângă darea de mită, şi traficul de influenţă influenţă al funcţionarului, funcţionarului, fapte care sunt incriminate distinct în legea penală română în art. 257 C. Pen. fără a se face deosebire de calitatea subiectului activ. De asemenea, legea penală pen ală franceză incriminează şi darea de mită funcţionatului pentru un act care, deşi nu intră în atribuţiile sale de serviciu, a fost înlesnit în virtutea acestor atribuţii, aspect străin legii penale române. Pe de altă parte, conform legii penale franceze, constituie dare de mită  mită  –   ca formă a corupţiei active –   şi fapta persoanei care dă funcţionarului diferite foloase, cedând solicitărilor acestuia.  acestuia.   C.  Faptele de corupţie în legislaţia Statelor Unite ale Americii  

Codul penal al Statelor Unite ale Americii incriminează darea şi luarea de mită întrîntr-oo singură infracţiune sub denumirea de „bribery”. Faptele de corupţie sunt prevăzute în capitolul „Infracţiuni contra administraţiei publice” şi constau în mituire şi influenţa corupătoare.  corupătoare.  19

 

O persoană săvârşeşte infracţiunea de mituire, catalogată infracţiune de gradul 3, dacă oferă, transmite sau este de acord să transmită prin altul ori pretinde, acceptă sau este de acord să accepte prin altul:21  -  orice beneficiu bănesc ca o răsplată pentru decizia, opinia, recomandarea, votul dat în favoarea unei persoane sau pentru exercitarea într-un fel sau altul a libertăţii de decizie ca funcţionar public, ca reprezentant oficial de  partid sau sau ca alegător alegător sau sau,, -  orice beneficiu ca o răsplată pentru decizia, votul, recomandarea în favoarea unei persoane, pentru exercitarea într-un într-un fel sau altul a activităţii judiciare sau administrative sau, -  orice beneficiu ca o recompensă pentru încălcarea unei obligaţii legale  legale   despre care avea cunoştinţă, ca funcţionar public sau ca reprezentant oficial de  partid. Conform art. 240.5, se interzice funcţionarului însărcinat cu executarea şi aplicarea legii ori care exercită funcţii de inspecţie, verificare, de repezentant al guvernului în procesele civile sau penale ori însărcinat cu supravegherea  persoanelor  persoane lor arestate sau sau deţinute de a solicita, solicita, a accepta sau de a fi de acord să i se  promită orice foloase de la o persoană persoană cunoscută cunoscută a fi subiect al inspecţiei, inspecţiei, verificării, supravegherii ori împotriva căreia se desfăşoară ori se va desfăşura  procesull civil sau  procesu sau penal. penal. Sunt prevăzute  prevăzute  şi  şi  unele excepţii, cum este cazul funcţionarului care încasează taxele stabilite de lege  lege  sau orice plăţi încuviinţate de lege, darurile sau orice alte  benefici  beneficiii acordate în virtutea gradului gradului de rudenie sau de alte relaţii  personale,  persona le,  profes  profesionale ionale ori afaceri independente independente de pozţia oficială a celui care  primeşte aceste aceste favoruri, favoruri, ori beneficiile beneficiile incidenta incidentale, le, banale, banale, neînsemnate, neînsemnate, ca urma urmare re a contactelor personale,  profesi  profesionale, onale, de afaceri şi din care nu rezultă riscul de ştirbire a imparţialităţii funcţionarului.  funcţionarului. 

21

V. Dobrinoiu, op. cit. p 186

20

 

Pe de altă parte, pot fi sancţionate pentru infracţiuni de corupţie şi alte categorii de persoane care nu îndeplinesc funcţii în cadrul statului cum c um sunt reprezentanţii sindicatelor sau ai organizaţiilor muncitoreşti care pretind ori  primesc foloase necuvenite necuvenite ori acceptă acceptă promisiuni promisiuni de astfel de foloase, ori nu o resping, în scopul de a cădea la înţelegere şi a se lăsa influenţaţi în legătură cu îndeplinirea unui act, luarea unei decizii sau executarea sarcinilor ce le revin. De asemenea, primirea unui folos de către agentul unei societăţi private sau corporaţii corporaţii cu scopul de a face un act contrar sarcinilor care i-au i-au fost încredinţate este incriminată incrimina tă sub denumirea de „commercial bribery” (mită comercială). comercială).   D.  Faptele de corupţie în legislaţia Republicii Moldova  

Infracţiuni specifice fenomenului corupţiei se regăsesc incriminate şi în codul penal al Republicii Moldova, în Capitolul VIII din Partea Specială, intitulat „Infracţiuni săvârşite de persoane cu funcţii de răspundere”. Astfel, în art. 187 este incriminată luarea de mită, mită, în art. 187/1 este prevăzută mijlocirea mituirii, în art. 188 se incriminează darea de mită, în art. 188/1 traficul de influenţă influenţă,, iar în art. 189/3 primirea 189/3  primirea de funcţionar funcţionar a recompensei recompensei nelegitime. nelegitime. Totodată, Totodată, în art. 189/4 este incriminată nerespectarea de către persoana cu funcţie de răspundere a prevederilor  Legii privind combaterea corupţiei şi protecţionismului (lege specială).  specială).   Luarea de mită, conform legii Republicii Moldova, constă luarea de către o  persoană cu funcţii de răspundere, răspundere, personal sau prin mijlocitor, mijlocitor, a mitei sub formă de bani, hârtii de valoare, alte bunuri sau avantaje cu caracter patrimonial, acceptare de servicii, privilegii sau beneficii, care nu i se cuvin pentru îndeplinirea unei acţiuni sau inacţiuni sau îndeplinirea cu întârziere a unei acţiuni în interesul mituitorului sau persoanelor care le reprezintă dacă asemenea acţiune/inacţiune intră în obligaţiile de serviciu ale persoanei cu funcţii de răspundere sau, în virtutea funcţiei sale, aceasta poate contribui la o asemenea acţiune/inacţiune, precum şi  protecţiaa în serviciu a persoanei  protecţi persoanei corupte, şi se pedepseşte pedepseşte cu privaţiune de libertate libertate  pe un termen de la 3 la 10 ani, cu confiscarea averii şi privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a practica anumite activităţi pe un termen de până la 5 ani. 21

 

Prima variantă agravată  agravată  constă în aceleaşi fapte săvârşite ca urmare a unei înţelegeri prealabile de către un grup de persoane sau în repetate rânduri, sau însoţite de extorcarea mitei, ori primirea unei mite de mari proporţii, în acest caz  pedeapsaa fiind privaţiunea  pedeaps privaţiunea de libertate libertate de la 5 la 15 ani, confiscarea confiscarea averii şi cu  privarea de dreptul de a ocupa ocupa anumite funcţii sau de a practica anumite activităţi  pe un termen termen de până la 5 ani.  ani.  Cea de-a de-a doua variantă agravată constă în acţiunile menţionate anterior  săvârşite de o persoană cu înaltă funcţie de răspundere ori care a fost condamnată anterior  pentru  pentru luare de mită, ori care a luat mită în proporţ proporţii ii deosebit de mari, ori care a luat mită pentru servicii acordate unei organizaţii criminale şi se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la 10 la 25 ani, cu confiscarea averii şi cu privarea privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a practica anumite activităţi pe un termen de până la 5 ani.  ani. 22  Poate fi subiect al infracţiunii de luare de mită numai persoana cu funcţii de răspundere, noţiune care, conform art. 183 alin. 1 din C. Pen. al Republicii Moldova cuprinde persoana căreia într -o întreprindere, instituţie, organizaţie, indiferent de forma de proprietate i se acordă permanent sau provizoriu, în virtutea legii, prin numire, alegere, fie în virtutea unei însărcinări anumite drepturi şi obligaţii în vederea exercitării funcţiilor autorităţii publice  publice   sau acţiunilor  administrative de dispoziţie şi organizatorico-economice. organizatorico -economice. O altă infracţiune de corupţie este aceea de mijlocire a mituirii care, în varianta de bază se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la 2 la 8 ani. Varianta agravată a acestei infracţiuni constă în fapta săvârşită în mod repetat, fie de o persoană anterior condamnată pentru mituire, fie prin abuzul de serviciu,  pedeapsaa fiind privaţiun  pedeaps privaţiunea ea de libertate libertate pe pe un termen de la 7 la 15 ani cu confiscarea averii. O altă variantă agravată este mijlocirea mituirii săvârşită de către o persoană cu înaltă funcţie de răspundere sau în interesul unei organizaţii criminale, fapte

22

  Valeriu Cuşnir, Corupţia, Reglementări de drept. Activităţi de prevenire şi combatere, Academia de poliţie “Ştefan cel Mare”, Chişinău, 1999, p 25 .  . 

22

 

 pedepsite  pedepsi te cu privaţiune privaţiune de libertate libertate pe un termen de la 10 la 20 de ani cu confiscarea averii. Totodată, legea prevede o cauză care înlătură răspunderea penală pentru fapta de mijlocire a mituirii atunci când mijlocitorul dării sau luării de mită se denunţă neştiind faptul că organele de cercetare penală, anchetatorul, procurorul sunt la curent cu infracţiunea săvârşită de el. Observăm faptul că, spre deosebire de reglementarea cauzei de nepedepsire din legea română cu privire la denunţătorul faptei, care are în vedere un criteriu obiectiv obiectiv pentru a opera, respectiv momentul sesizării organelor de urmărire penală, dispoziţia din legea Republicii Moldova are în vedere un criteriu subiectiv cu privire la această cauză de înlăturare a răspunderii  penale, şi anume anume dacă făptuitor făptuitorul ul cunoştea cunoştea sau nu existenţa existenţa unei anchete în legătură legătură cu fapta sa. Subiect activ al acestei infracţiuni de mijlocire a mituirii poate fi orice  persoană particulară, particulară, dar şi persoane persoane cu funcţii de răspundere. răspundere. Mijlocitor Mijlocitor este  persoana care transmite mita în mod nemijlocit nemijlocit potrivit misiunii misiunii mituitorului mituitorului sau mituitului.  Nu prezintă prezintă relevanţă relevanţă dacă acesta a avut sau nu vreun beneficiu beneficiu din  partea mituitului mituitului sau sau mituitorulu mituitoruluii pentru mijlocire. mijlocire. Infracţiunea de dare de mită, conform codului penal moldovenesc, se sancţionează cu privaţiune de libertate de la 3 la 8 ani. ani. O variantă agravată este darea de mită în repetate rânduri, fie de o persoană anterior condamnată pentru mituire, fie darea de mită în proporţii mari, pedeapsa fiind privaţiunea de libertate  pe un termen de la 7 la 15 ani cu confiscarea confiscarea averii. A doua variantă agravată o constituie darea de mită în proporţii deosebit de mari sau pentru servicii acordate organizaţiei criminale, faptă ce se pedepseşte cu privaţiune de libertate pe un termen de la 10 la 20 de ani cu confiscarea averii. Subiect al dării de mită poate fi orice persoană particulară sau cu funcţii de răspundere sau înalte funcţii de răspundere.   răspundere. Darea de mită, luarea de mită şi mijlocirea mituirii se consideră consumate din momentul luării de către mituit chiar şi numai a unei părţi din mită. În situaţia când mita propusă nn-a fost luată, acţiunile mituitorului urmează a fi calificate ca 23

 

tentativă la dare de mită, iar ale mijlocitorului –  ca tentativă la mijlocire a mituirii. Dacă mita promisă şi acceptată nn-a fost luată din din motive care n-au n-au depins de voinţa mituitului, acţiunile lui trebuie calificate ca tentativă de luare de mită.23  Observăm că în dreptul penal moldovenesc, spre deosebire de dreptul penal românesc, elementul material al infracţiunilor de luare de mită şi dare de mită constă numai în acţiunea de luare, respectiv de dare. Ceea ce este relevant pentru consumarea acestor infracţiuni, dar şi pentru mijlocirea mituirii, este ajungerea efectivă a mitei din posesia mituitorului în posesia mituitului. Eventualele  pretinderi  pretinde ri ori acceptări, acceptări, promisiuni promisiuni sau oferiri care în dreptul românesc românesc consti constiuie uie infracţiune consumată, în dreptul moldovenesc sunt calificate drept tentativă la aceste infracţiuni. infracţiuni. Traficul de influenţă influenţă este, de asemenea, incriminat de legea penală moldovenească şi constiuie primirea sau extorcarea de banii, hârtii de valoare, alte  bunuri sau avantaje avantaje cu caracter patrimonial, patrimonial, accepta acceptarea rea de servicii sau de  promisiuni  promisiu ni de bunuri sau de avantaje, avantaje, personal sau prin mijlocitor, pentru sine sau  pentru o altă persoană, săvârşite intenţionat intenţionat de către o persoană persoană care are influenţă sau care susţine că are influenţă asupra unui funcţionat public, în scopul de a-l a -l face să îndeplinească ori să nu îndeplinească acţiuni ce intră în obligaţiile sale de serviciu, indiferent dacă asemenea acţiuni au fost sau nu săvârşite, pedeapsa pentru această infracţiune fiind privaţiunea de libertate pe un termen de la 2 la 8 ani şi  şi   confiscarea averii. Forma agravată a traficului  traficului  de influenţă sunt aceleaşi acţiuni urmate de influenţa promisă sau de obţinerea rezultatului urmărit, săvârşite în urma unei înţelegeri prealabile de către un grup de persoane sau repetat, ori primirea de valori sau avantaje în proporţii mari, pedeapsa în  în   acest caz fiind privaţiunea de libertate pe un termen de la 5 la 15 ani cu confiscarea averii. A treia variantă agravată se comite în situaţia în care acţiunile prevăzute mai sus sunt săvârşite de  persoane care au fost condamnate anterior pentru asemenea infracţiuni sau pentru dare de mită, sau pentru primire de valori ori avantaje în proporţii deosebit de mari 23

  Valeriu Cuşnir op. cit. p. 36  36 

24

 

sau pentru acordarea de servicii unei organizaţii criminale  criminale   –  pedeapsa fiind  privaţiunea  privaţiu nea de liberta libertate te de la 10 la 20de 20de ani cu confiscarea confiscarea averii. averii.   În sfârşit, ultima infracţiune de corupţie incriminată de Codul penal al Republicii Moldova este cea de primire de către un funcţionar a recompensei nelegitime ce constă în primirea de către un funcţionar al autorităţii publice, altor  instituţii , întreprinderi instituţii, întreprinderi şi organizaţii de stat, care nu este persoană cu funcţii de răspundere, a unei recompense nelegitime sau a unor avantaje patrimoniale de la cetăţeni pentru îndeplinirea unor acţiuni sau acordarea de servicii care intră în atribuţiile sale de serviciu  serviciu şi se pedepseşte cu privaţiune de libertate de până la doi ani sau cu muncă corecţională pe un termen până la un an, sau cu amendă în mărime de până la 50 de salarii minime cu privarea, în toate cazurile, de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a practica anumite activităţi pe un termen până la 5 ani. Varianta agravată constă în aceleaşi acţiuni săvârşite repetat sau în proporţii mari,, pedeapsa fiind privaţiunea de libertate de la 2 la 6 ani sau cu amendă în mari mărime de până la 100 de salarii minime, cu privare cu  privareaa în ambele cazuri, cazuri, de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a practica anumite activităţi pe un termen până la 5 ani. În cazul fiecăreia dintre infracţiunile prezentate, banii şi alte valori sechestrate ca obiecte ale mitei şi recunoscute drept corpuri delicte urmează a fi confiscate în folosul statului, iar dacă banii sau alte valori transmise ca mită nu au fost găsite, echivalentul lor în bani se încasează în folosul statului de la cei vinovaţi.   vinovaţi. 1.3 

Fenomenul corupţiei în România 

1.3.1  Evoluţia

incriminărilor faptelor de corupţie 

Incriminări ale faptelor de corupţie au existat şi în legiuirile anterioare însă  primul Cod penal al statului român modern a fost adoptat adoptat în anul 1865 în timpul domnitorului Alexandru Alexandru Ioan Cuza, după modelul codului codului penal francez din anul 1810. Acesta conţinea dispoziţii ce incriminau numai corupţia pasivă, adică cea care avea loc din iniţiativa funcţionarului corupt. corupt. 25

 

Luarea de mită era incriminată în art. 145 care prevedea: „Orice funcţionar  de ramul administrativ sau sau judecătoresc, orice agent sau însărcinat al unei administraţii publice, care va fi primit sau va fi pretins daruri sau prezenturi, sau care va fi acceptat promisiuni de asemenea lucruri spre a face sau a nu face un act  privitor la funcţia funcţia sa, fie şi dre pt, dar pentru care n-ar n-ar fi determinat de lege o plată, se va pedepsi cu închisoarea maximă, pedeapsă modificată ulterior prin Legea 17 din februarie 1874 de la 2 la 3 ani de închisoare, şi cu amendă îndoită a lucrurilor   primite sau făgăduite, făgăduite, fără ca această amendă să poată fi mai mică de 200 lei, iar   banii sau darurile, darurile, ori valoarea valoarea lor, se vor lua pe seama ospiciilor ospiciilor sau caselor de  binefacere  bineface re ale localităţii unde s-a s-a comis mituirea. mituirea. Ei nu vvor or mai mai putea ocupa funcţiunea publică şi vor pierde dreptul la pensie. Cu aceeaşi pedeapsă, se va  pedepsi şi orice arbitru sau expert, numit sau nu de către un tribuna tribunal,l, sau de părţi, care va fi acceptat promisiuni sau primit daruri sau prezente pentru a da o deciziune sau emite o opiniune favorabilă uneia dintre părţi”.  părţi”.   Articolul 146 146 incrimina traficul de influenţă ceea ce  ce constituia o inovaţie faţă de codul penal francez şi  şi  prevedea: prevedea: „Dacă „Dacă mituirea s-a s-a urmat asupra unui judecător  sau jurat, pronunţănd pronunţănd în materii criminale în favoarea sau în contra acuzatului,  pedeapsaa va fi maximul  pedeaps maximul închisorii închisorii şi pierderea pierderea dreptulu dreptuluii de a mai fi admis în serviciu pe toată viaţa şi a dreptului de pensiune.” Deşi această lege vine cu o concepţie modernă asupra incriminării corupţiei, i s-a s-a reproşat de către unii autori că a renunţat la unele dispoziţii valoroase din legiuirile anterioare, anterioare, ignorând astfel unele aspecte originale ale gândirii juridice româneşti din perioada anterioară din Ţara Românească. Românească.24  Faptul de a nu incrimina corupţia activă a fost interpretat de literatura de specialitate25  ca o măsură de a încuraja  încuraja   denunţarea faptelor  faptelor de de corupţie din rândul funcţionarilor statului, chiar dacă ulterior această măsură s-a s-a dovedit ineficace. Mai târziu, noile realităţi  realităţi în plan naţional –  realizarea statului naţional unitar   –   dar şi în plan social şi economic au condus la adoptarea în anul 1936 a unui nou 24

  Idem, p 98 şi următoarele  următoarele   Vintilă Dongoroz,

25

26

 

Cod penal, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1937.  Noua legislaţie legislaţie incrimina incrimina darea de mită în articolul 250, 250, luarea luarea de mită în articolul 251 şi traficul de influenţă în articolul 252, acestea găsindugăsindu-se în titlul III al Părţii speciale denumit „Crime şi delicte contra administraţiei publice, capitolul II, „Crime şi delicte săvârşite de funcţionari sau particulari, iar în capitolul I din acelaşi titlu denumit „Crime şi delicte săvârşite de funcţionarii publici” se incrimina prin articolul 240 remuneraţia injustă, care mai târziu va deveni primirea de foloase necuvenite.  Noutate  Noutateaa adusă de această lege penală faţă de cea anterioară este incriminarea corupţiei active prin interzicerea sub sancţiune a dării de mită din considerentul conform căruia „de cele mai multe ori rolul principal îl joacă agenţii de corupţiune. Ei sunt aceia care ispitesc pe funcţionari, oferinduoferindu-le bani sau alte foloase. Ispita aceasta e absolută nevoie să fie combătută, împiedicată de a se manifesta cu acea îndrăzneală pe care i-o i-o dă impunitatea actuală”.26  Până la adoptarea Codului penal din 1968, Codul Co dul penal din 1936 a suferit numeroase modificări, printre care care,, abrogarea între anii 1944 şi 1954 a incriminării infracţiunii de dare de mită.  mită.  1.3.2  Incriminarea faptelor de corupţie în prezent 

În prezent, faptele de corupţie sunt incriminate atât prin dispoziţiile Codului  penal, ca infracţiuni infracţiuni de serviciu sau în legătură legătură cu servici serviciul, ul, dar şi prin lege specială şi anume legea nr. 2778/2000 Privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie .  În Codul penal actual sunt incriminate patru infracţiuni i nfracţiuni care, deşi se află în Capitolul I al titlului VI denumit „infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul” ele au fost calificate ca fiind de corupţie în art. 5 alin. 1 din legea nr. 78/2000 Privind Privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, corupţie, care  prevede că „în înţelesul prezentei prezentei legi, sunt infracţ infracţiuni iuni de corupţie infracţiunile infracţiunile 26

  Raport în comisia mixtă parlamentară, C. Rătescu, în “Codul penal adnotat”, citat de V. Dobrinoiu în op. cit. p 102 27 M. Of. Nr. 219 din 18 mai 2000

27

 

 prevăzute  prevăzu te la art. 254254-257 din Codul penal...”. Astfel, Codul penal incriminează în art. 254 „Luarea de mită”, al cărei conţinut îl vom analiza în î n continuare, în art. 255 este incriminată „Darea de mită”  mită”  ce constă în promisiunea, oferirea sau darea de  bani ori alte foloase foloase în scopurile scopurile

arătate în art. 254, 254,   art. 256 incriminează

„Primirea de foloase necuvenite” ce constă în primirea de către un funcţionar, direct sau indirect, de bani ori alte foloase, după ce a îndeplinit un act în virtutea funcţiei sale şi la care era obligat în temeiul acesteia, iar  art. 257 incriminează „Traficul  de influenţă” ca fiind primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori „Traficul acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârşite de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru aa -l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.  serviciu.   Alături de aceste infracţiuni, Legea nr. 78/2000 Privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie incriminează ca fapte de corupţie  propriu-zise  propriuzise şi cumpărararea de influenţă, incriminată la articolul 61 din lege şi care constă în promisiunea, oferirea sau darea, de bani, de daruri sau alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, pentru a-l a-l determina determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiunile sale de serviciu. serviciu. De asemenea este incriminată în articolul 8 2 din aceeaşi lege, ca infracţiune de corupţie, promisiunea, oferirea sau darea, direct sau indirect, de bani sau alte foloase unui funcţionar al unui stat străin ori al unei organizaţii publice internaţionale, pentru a îndeplini î ndeplini sau a nu îndeplini un act  privitor la îndatoririle îndatoririle sale de serviciu, serviciu, în scopul obţinerii unui folos necuvenit în cadrul operaţiunilor economice internaţionale. internaţionale. Totodată legea mai incriminează în art. 1010-13 o serie de infracţiuni pe care le califică drept „infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie”, şi în art. 17 incriminează anumite comportamente pe care le califică drept „infracţiuni în legătură directă  directă cu infracţiunile de corupţie sau cu cele asimilate acestora” acestora”. Existenţa multitudinii textelor de incriminare a faptelor de corupţie din legislaţia română actuală indică faptul că legiuitorul, legiuitorul , prin edictarea acetora, a 28

 

înţeles să intervină în contracararea fenomenul corupţiei din toate domeniile de activitate. Este incriminată atât corupţia pasivă, pasivă , cât şi cea activă, activă, iar subiect al unei infracţiuni de corupţie poate fi orice persoană, bineînţeles cu respectarea tuturor  condiţiilor legale, legale, fapt ce ne sugerează sugerează necesitatea reprimării prin toate mijloacele a acestui fenomen ce încă proliferează în societatea noastră. 1.3.3  Faptele de corupţie în lumina Noului Cod penal

 Noul Cod penal adoptat prin Legea nr. 286 din 26.06.2009 26.06.200928 cuprinde incriminări privind faptele de corupţie în Titlul V denumit „Infracţiuni de corupţie şi de serviciu”, Capitolul I „Infracţiuni de corupţie”, unde sunt incriminate infracţiunile de luare de mită, dare de mită, trafic de influenţă şi cumpărare de influenţă nfluenţă.. Luarea de mită este incriminată în art. 289 alin. 1 şi constă în fapta funcţionarului public care, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor  astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea or i întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu  serviciu   sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndepliniri. Ceea ce este de remarcat este faptul că noul text de incriminare nu mai prevede ca modalitate alternativă de   săvârşire a infracţiunii nerespigerea promisiunii de banii sau alte foloase necuvenite, infracţiunea de luare de mită având caracter exclusiv comisiv. necuvenite, În alin. 2 se prevede că fapta prevăzută în alin. 1, săvârşită de una din  persoanele  persoane le prevăzute prevăzute în art. 175 alin. 2, constituie constituie infracţi infracţiune une numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor  îndatoriri. Persoanele la care face trimitere acest alineat sunt persoanele asimilate funcţionarului public în sensul legii penale care exercită un serviciu de interes  public pentru care au fost investite investite de autorităţile autorităţile publice sau care sunt supuse 28

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 510 din 24 iulie 2009

29

 

controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public. Alineatul 3 al aceluiaşi articol prevede că banii, valorile sau orice alte bunuri  primite sunt supuse confiscării, confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent. Darea de mită es este te incriminată în art. 290 şi este definită ca promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase, în condiţiile arătate în art. 289.  289.   Dispoziţiile privitoare la consrângerea mituitorului, mituitorului , cele referitoare la denunţare, şi cele ce privesc măsura confiscării sunt identice cu cele reglementate în în prezent. Cele referitoare la restituirea banilor, restituirea  banilor, valorilor sau bunurilor bunurilor sunt circumstanţiate circumstanţiate,, acestea aplicându-se aplicându-se în cazul mituitorului constrâns de către cel care a luat mita, iar  mituitorului denunţător denunţător numai cu privire la banii, valorile sau bunurile care au fost date după efectuarea denunţului.  denunţului.  Din punct de vedere al pedepselor principale, atât luarea de mită cât şi darea de mită sunt sancţionate cu închisoare de la 2 la 7 ani, legiuitorul reconsiderând gradul de pericol social abstract în cazul fiecăreia dintre cele două infracţiuni. Astfel, limitele limitele pedepsei pentru luare de mită scad considerabil de la 3 ani la 2 ani in cazul minimului special şi de la 12 ani la 7 ani in cazul maximului special, în timp ce, pentru dare de mită, limitele minime speciale şi maxime speciale ale  pedepseii cresc de la 6 luni la 2 ani pentru minimul special şi de la 5 ani la 7 ani  pedepse  pentru maximul special. special. Din cele menţionate deducem că legiuitorul a pus pe  picior de egalitate, egalitate, în ceea ce priveşte pericolul pericolul social abstract, abstract,   infracţiunea de luare de mită cu infracţiunea de  de dare de mită.  mită.   Noul Cod penal mai incriminează incriminează două infracţiuni infracţiuni de corupţie corupţie corelat corelative, ive, respectiv traficul de influenţă în art. 291 şi cumpărarea de influenţă în art. 292. Traficul de influenţă, conform noii incriminări constă în pretinderea,  primirea ori acceptarea acceptarea promisiunii promisiunii de bani sau alte foloase, foloase, direct sau indirect, indirect,  pentru sine sine sau pentru pentru altul, altul, săvârşită săvârşită de către către o persoană persoană care care are influenţă influenţă sa sauu lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să 30

 

întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, iar cumpărarea de influenţă constă în promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase, direct sau indirect, unei  persoane care are influenţă influenţă sau lasă să se creadă că are influen influenţă ţă asupra unui funcţionar public, pentru a-l a-l determina determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri.  îndatoriri.   Pedeapsa principală pentru săvârşirea acestor infracţiuni este închisoarea de la 2 la 7 ani, maximul special al acesteia fiind diminuat faţă de pedeapsa prevăzută în prezent pentru aceste infracţiuni, respectiv închisoarea de la 2 la 10 ani.  ani.    Noul Cod penal nu mai incriminează incriminează infracţiunea infracţiunea de primire de foloase necuvenite. Infracţiunile de corupţie în lumina Noului Cod penal prezintă un grad de  pericol social abstract identic reflectat în cuantumul cuantumul pedepsei pedepsei principale, care este acelaşi pentru fiecare din cele patru infracţiuni de corupţie. Referitor la pedepsele complementare, legiuitorul prevede pentru luarea de mită, interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică sau de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.  fapta.   Pentru cumpărarea de influenţă este prevăzută  pedeapsaa complementară  pedeaps complementară a interzicerii interzicerii   exercitării unor drepturi. Pentru darea de mită şi traficul de influenţă  influenţă   nu este prevăzută obligativitatea aplicării niciunei  pedepse complementare. complementare. În cazul luării de mită, mită, prevederea pedepsei complementare a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică sau de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia funcţionarul public corupt a  a  săvârşit fapta este oportună şi firească. Însă cu privire la celelalte infracţiuni de corupţie respectiv dare de mită, trafic de influenţă şi cumpărare de influenţă legiuitorul nu a avut o  poziţie consecventă consecventă vizavi de pedeapsa pedeapsa complementară, complementară, prevăzând obligativitate obligativitateaa aplicării ei numai pentru aceasta din urmă, pentru celelalte lăsând la aprecierea instanţei necesitatea aplicării ei. ei. Din această inconsecvenţă ar reieşi faptul că autorul dării dării   de mită sau al traficului traficului de influenţă ar beneficia de un tratament 31

 

sancţionator mai favorabil faţă de autor  autor ul ul cumpărării de influenţă, deşi în realitate, gravitatea dării de mită sau a traficului de influenţă este mai accentuată decât cea a cumpărării de influenţă, fapt confirmat şi de incriminarea mult mai târzie în legislaţia actuală a acesteia din urmă faţă de infracţiunile de  de  corupţie „clasice”.  „clasice”.   Noile incriminări incriminări cuprind cuprind referiri la noţiunea noţiunea de „funcţionar „funcţionar public”, public”, comparativ cu actuala legislaţie care se referă la „funcţionar”. „funcţionar”. Conform art. 175 alin. 1 din  Noul Cod penal, „funcţionar „funcţionar public”, public”, în sensul legii penale este  persoana care, care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie:  remuneraţie:   -  exercită atribuţii sau responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătoreşti;  judecătoreşti;   -  exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură;   natură; -  exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane jurdice cu capital integral sau majoritar de stat ori al unei persoane juridice declarate ca fiind de utilitate publică, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia. acesteia . Alineatul 2 al aceluiaşi articol stipulează că sunt asimilate funcţionarului  public, în sensul legii legii penale, persoanele persoanele care exercită exercită un ser viciu viciu de interes public  pentru care au fost investite investite de autorită autorităţile ţile publice sau care sunt sunt supuse contro controlului lului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public. Deşi textele de incriminare privesc numai pe funcţionarul pu blic, pu blic, art. 308 extinde extinde sfera de aplicabilitate a acestora şi la alte persoane. Acesta prevede că dispoziţiile art. 289-292 289-292 privitoare la funcţionarii publici se aplică în mod corespunzător şi faptelor săvârşite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute în art. 175 alin. 2 sau în cadrul oricărei  persoane juridice, juridice, limitele limitele speciale speciale ale pedepse pedepseii reducându-se reducându-se cu o treime. În capitolul consacrat infracţiunilor de corupţie se mai stipulează în art. 293 că art. 289 şi art. 290 se aplică în mod corespunzător şi persoanelor care, pe baza unui acord de arbitraj, sunt chemate să pronunţe o hotărâre cu privire la un litigiu 32

 

ce le este este dat spre soluţionare de către părţile la acest acord, indiferent dacă  proceduraa arbitrală se desfăşoară  procedur desfăşoară în baza legii româ române ne or i în baza unei alte legi, iar  art. 294 dispune că prevederile acestui capitol se aplică în  în   privinţa următoarelor  următoarelor   persoane dacă, dacă, prin tratatele internaţionale la care România este parte, nu se dispune altfel: -  funcţionarilor sau persoanelor care îşi desfăşoară activitatea pe baza unui contract de muncă ori altor persoane care exercită atribuţii similare în cadrul unei organizaţii publice internaţionale la care România este parte;  parte;  -  mem brilor adunărilor adunărilor parlamentare parlamentare ale ale organizaţiilor internaţionale la care România este parte; -  funcţionarilor sau persoanelor care îşi desfăşoară activitatea pe baza unui contract de muncă ori altor persoane care exercită atribuţii similare, în cadrul Comunităţilor Europene;  Europene;  -   persoan  persoanelor elor care exercită funcţii funcţii juridice în cadrul instanţelor  instanţelor  internaţionale a căror competenţă este acceptată de România, precum şi funcţionarilor de la grefele acestor instanţe;  instanţe;  -  f uncţioanrilor uncţioanrilor unui stat străin;  străin;  -  membrilor adunărilor parlamentare sau administrative ale unui stat străin. străin.

33

 

CAPITOLUL II

Analiza infracţiunii de luare de mită  Infracţiunea de luare de mită este incriminată de Codul penal în Titlul VI –  VI  –   Infracţiuni care aduc atingere unor activităţi de interes public sau altor activităţi reglementate de lege, Capitolul I - Infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul, articolul 254 şi constă în fapta funcţionarului care, direct sau indirect,  pr etinde etinde ori primeşte bani ori alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă  promisiunea  promisiu nea unor astfel de foloase foloase sau nu o respinge, respinge, în scopul de a îndeplini, îndeplini, de a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri. 2.1. 

Condiţii preexistente  preexistente 

2.1.1.  Obiectul infracţiunii de luare de mită  A.  Obiectul juridic generic

Obiectul juridic generic  al

infracţiunii de luare de mită reiese din denumirea  denumirea  

Capitolului I al Titlului VI din Partea specială a Codului penal, penal , comun de altfel tuturor infracţiunilor incriminate în acest capitol şi constă în buna desfăşurare a activităţilor ce se desfăşoară în cadrul unităţilor unităţilo r publice sau de interes public şi din relaţiile sociale ce iau naştere naştere în jurul acestora, acestora, precum şi relaţiile sociale referitoare la activităţile  activităţile ce se desfăşoară în cadrul altor persoane persoane juridice.  

B. Obiectul juridic special Obiectul juridic special  al infracţiunii

de luare de mită este constituit din

relaţiile sociale referitoare la normala funcţionare a autorităţilor şi instituţiilor   publice  pub lice care este strâns legată de probitatea şi înalta ţinută  ţinută  morală de care trebuie să dea dovadă funcţionarii publici ce au însăr cinarea cinarea de a duce la îndeplinire însărcinările ce le-au le-au fost încredinţate, însă nu numai funcţionarii publici, dar şi salariaţii ce îşi desfăşoară activitatea în cadrul altor persoane juridice decât cele  prevăzute  prevăzu te in articolul articolul 145 Cod penal. penal. În exercitarea sarcinilor şi atribuţiilor cu care sunt învestiţi, funcţionarii acţionează pentru şi sub autoritatea unităţii în care îşi desfăşoară activitatea, iar  34

 

 pentru îndeplinir  îndeplinir eeaa scopului pentru care aceasta a luat fiinţă, este necesar ca funcţionarii să nu se abată sub nicio formă de la însărcinările care le revin, astfel încât să nu perturbe activitatea specifică unităţii. Orice abatere a acestora de la îndatoririle încredinţate, încredinţate, chiar dacă nu va aduce atingere imediat - deşi acest lucru e posibil - bunei -  bunei funcţionări funcţionări a unităţii, cu siguranţă pe termen lung va prejudicia activitatea acesteia. C.  Obiectul material

Obiectul material   al

unei infracţiuni constă în entitatea materială, tangibilă

asupra căreia se rasfrânge acţiunea sau inacţiunea ilicită  ilicită  şi pe care o vatămă sau o  pune în pericol. Cu privire la obiectul material al infracţiunii de luare de mită, în doctrină au fost formulate formulate opinii atât în favoarea existenţei cât şi a inexistenţei acestuia. Conform unei opinii, obiectul material al luării de mită îl constituie chiar  mita, adică banii sau alte foloase pe care funcţionarul le-a le -a pretins, primit, a acceptat promisiunea lor ori nu a respins-o, respins-o, şi care nu i se cuvin. De asemenea, Plenul Tribunalului Suprem, în motivarea Deciziei de îndrumare nr. 3/1973, se referă la „ banii, valorile sau orice alte bunuri ce au format obiectul obiectul material al infracţiunii de primire de foloase necuvenite sau al infracţiunii de trafic de influenţă, care se confiscă.”  confiscă.”  Într-o altă opinie, se consideră că, că, ori de câte ori luării de mită îi urmează efectuarea unor acte ilicite, dacă aceste acte privesc un obiect material, acesta va constitui obiectul mater iial al al infracţiunii de luare de mită. Consider că acest punct  punct   de vedere este greşit deoarece actul ilicit săvârşit de catre funcţionar ulterior luării de mită constituie prin el însuşi o  o  altă altă   infracţiune, nefiind conţinut în elementul material ma terial al luării de  de mită mită.. Spre exemplu, în cazul medicului care a primit o sumă de  bani în schimbu schimbull întocmirii întocmirii unei fişe medicale medicale fară a mai efectua consultaţiile de specialitate, pe lângă infracţiunea de luare de mită, acesta va săvârşi totodată şi infracţiunea de fals intelectual, intelectual, în concurs real, real, iar fişa medicală falsă reprezintă obiectul material al infracţiunii de fals intelectual, iar nu al celei de luare de mită.   35

 

Potrivit unei a treia opinii, infracţiunea de luare de mită nu n u are obiect material, întrucât  –  se subliniază subliniază   –  nu trebuie f ăcută ăcută confuzia între banii sau foloasele pretinse, primite, acceptate sau nerespinse care fac obiectul mitei şi  şi  obiectul material al luării de mită deoarece acestea reprezintă noţiuni distincte.  distincte.  Acţiunile incriminate prin art. 254 C. pen. (pretinderea, primirea sau acceptarea unor foloase necuvenite, ca şi inacţiunea incriminată prin acelaşi text (nerespingerea promisiunii unor astfel de foloase) nu se îndreaptă în niciun fel asupra sumelor de bani sau celorlalte foloase pretinse, primite sau promise funcţionarului incorect, în sensul că nu operează fizic asupra lor, nu le periclitează şi nu le vatămă, nici în existenţa, nici în integritatea sau structura lor 29. În realitate, sumele de bani ori foloasele obţinute de funcţionarul mituit mituit –   – atuci atuci când constau în  bunuri corporale corporale  –   nu constituie decât „lucruri dobândite prin săvârşirea infracţiunii”, în sensul art. 118 lit. d C. pen. şi tocmai de aceea sunt supuse confiscării, în situaţiile şi condiţiile reglementate prin art. 254 alin. ali n. 2 C. pen.30  2.1.2 

Subiecţii infracţiunii de luare de mită 

A.  Subiectul activ

Conform conţinutului legal, infracţiunea de luare de mită nu poate fi decât „fapta funcţionarului”. Prin urmare, pentru a determina sfera persoanelor care îndeplinesc această cerinţă, cerinţă, trebuie sa determinăm întâi ceea ce cuprinde noţiunea de „funcţionar”.  „funcţionar”.  Codul penal defineşte în art. 147 alin. 2 noţiunea de „funcţionar” ca fiind  persoana menţionată menţionată în alin. 1  al aceluiaşi articol precum şi orice salariat care exercită o însărcinare, în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în alineatul precedent. În alin. 1 este definită noţiunea de „funcţionar public” ca fiind orice persoană care exercită permanent sau tempor ar, ar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145 C. pen., adică autorităţile publice, 29

 Vasile Dobrinoiu, „Unele aspecte ale infracţiunii de luare de mită în formă continuată,  în R.R.D. nr. 12/1981, p.41-45” p.41-45”   30 Idem

36

 

instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, publică , serviciile de interes public, precum şi bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes  public. Putem observa, observa, aşadar, că noţiunea de „funcţionar public” este inclusă în cea de „funcţionar”, raportul dintre ele fiind de la parte la întreg. De asemenea,  prin includerea în sfera de funcţionar a oricărui salariat al unei persoane juridice –   alta decât cele ce ţin de domeniul public – , legiuitorul a urmărit să sancţioneze nu numai faptele de luare de mită ce se săvârşesc în cadrul autorităţilor şi instituţiilor   publice, dar şi pe cele ce au loc în orice domeniu privat. Legea nr. 78/2000 privind 78/2000  privind prevenirea, descoperirea descoperirea şi sancţio sancţionarea narea faptelor  de corupţie orupţie   stabileşte în articolul 5 infracţiunile de corupţie ca fiind infracţiunile  prevăzute  prevăzu te în art. 254-257 din Codul penal, în art. 61 şi 8 2  din această lege, precum şi infracţiunile prevăzute în legi speciale, ca modalităţi specifice ale infracţiunilor   prevăzute  prevăzu te la art. 254-257 254-257 din Codul penal, şi ale celor prevăzute în art. 61 şi 82 din această lege, iar în art. 1 prevede care persoane pot fi subiect activ al acestora şi  şi  implicit, al infracţiunii de luare de mită. Aşadar, conform art. 1 din legea sussus menţionată, subiect activ al infracţiunii de luare de mită pot fi următoarele  persoane::  persoane -  care exercită o funcţie publică, indiferent de modul în care au fost învestite, în cadrul autorităţilor publice sau instituţiilor publice (art. 1 lit a);  

- care îndeplinesc, permanent sau temporar, potrivit legii, o funcţie sau o însărcinare, în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influenţa, în cadrul serviciilor publice, regiilor autonome, societăţilor comerciale, comerciale, companiilor  naţionale, societăţilor naţionale, unităţilor cooperatiste sau altor agenţi economici (art. 1 lit b); -  care exercită atribuţii de control, potrivit legii (art. 1 lit c);  c);   -  care acordă asistenţă specializată unităţilor prevăzute la lit. a) şi b), în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influenţa (art. 1 lit d);  d);   -  care, indiferent de calitatea lor, realizează, controlează sau acordă asistenţă specializată, în  în  măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot 37

 

influenţa, cu privire la: operaţiuni care antrenează circulaţia de capital, operaţiuni de bancă, de schimb valutar sau de credit, operaţiuni de plasament, în burse, în asigurări, în plasament mutual  mutual  ori privitor la conturile bancare şi cele asimilate acestora, tranzacţii comerciale interne şi internaţionale (art. 1 lit e);  e);  -  care deţin o funcţie de conducere într -un partid sau formaţiune politică, într-un sindicat, într-o într-o organizaţie patronală ori într -o organizaţie fără scop lucrativ sau într-o într-o fundaţie (art. 1 lit f);  f);  -  alte persoane fizice decât cele prevăzute la lit. a)a) -f), în condiţiile prevăzute de lege (art. 1 lit g). De asemenea, în articolul 8 1 se prevede că subiecţi activi ai infracţiunilor de corupţie, deci şi ai  ai infracţiunii de luare de mită mai pot fi:  fi:  -  f uncţionarii uncţionarii sau persoanele care îşi desfăşoară activitatea pe baza unui contract de muncă ori alte persoane care exercită atribuţii similare în cadrul unei organizaţii publice internaţionale la care România este parte (art. 8 1 lit a); -  membrii adunărilor parlamentare ale organizaţiilor internaţionale la care România este parte (art. 81 lit b); -  f uncţionarii uncţionarii sau persoanele care îşi desfăşoară activitatea act ivitatea pe baza unui contract de muncă ori alte persoane care exercită atribuţii similare în cadrul Comunităţilor Europene (art. 81 lit c); -   persoanele  persoanele care exercită funcţii judiciare în cadrul instanţelor  internaţionale a căror competenţă este acceptată de România, precum şi 1 funcţionarii de la grefele acestor instanţe (art. 8 lit d); -  f uncţionarii uncţionarii unui stat străin (art. 8 1 lit e); -  membrii adunărilor parlamentare sau administrative ale unui stat străin (art. 81 lit f). Un alt aspect important privitor la calitatea subiectului, subiectului, prevăzu  prevăzutt în alin. 2 al art. 254 C. pen. este acela că în situaţia în care fapta a fost savărşită de un funcţionar cu atribuţii de control, limita maximului special al pedepsei este mai mare. De aceea, pentru a reţine varianta agravată a infracţiunii de luare de mită este necesară determinarea determinarea înţelesul înţelesului ui expresiei „funcţionar cu atribuţii de control”.  control”.  Aşa 38

 

cum s-a s-a mai arătat, prin „funcţionar cu atribuţii de control” se înţelege acel funcţionar care are, în sfera sa de serviciu, atribuţii de verificare permanentă sau inopinată într -un domeniu oarecare, cu scopul de a cunoaşte realităţile şi modul cum se desfăşoară activitatea în domeniul respectiv, spre a preîntâmpina sau a lichida eventualele lipsuri şi a îmbunătăţi activitatea.31  Exercitarea de „atribuţii de control presupune examinarea sau analiza permanentă şi periodică a unei activităţi sau situaţii, în vederea urmăririi evoluţiei acestora sau luării de măsuri de remediere, iar nu simpla constatare, surprindere sau înregistrare a unei realităţi32. De exemplu, au calitatea de funcţionari cu atribuţii de control inspectorii de specialitate din cadrul Oficiului Judeţean pentru Protecţia Consumatorului, aceştia executând controlul în toate locurile de producţie şi comercializare a produselor şi serviciilor, constatând contravenţiile şi aplicând amenzile prevăzute de lege, iar  faptele acestora de a pretinde şi primi foloase, în scopul de a nu îndeplini acte  privitoaree la îndatori  privitoar îndatoririle rile lor de serviciu, serviciu, constituie constituie infracţiunea infracţiunea de luare de de   mită  prevăzută  prevăzu tă în art. art. 254. alin. 2 C. pen.33  Potrivit art.7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, se va reţine, reţine , de asemenea, infracţiunea de luare de mită în varianta agravată prevăzută la art. 254 alin. 2 C.  pen. dacă fapta de luare de mită a fost săvărşită de  de  o persoană care, potrivit legii, are atribuţii de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracţiunilor. În trecut, în literatura de specialitate şi în practica judiciară au existat controverse privind posibilitate medicului, notarului public şi a avocatului de a fi subiect activ al infracţiunii de luare de mită. mită . În primul rând trebuie menţionat menţionat   faptul că statutul fiecărei categorii sociosocio- profesionale  profesionale menşionate este reglementat reglementat  prin lege lege specială specială..

31

I. Dumitru, citat de Alexandru Alexandru Boroi, Drept penal, Partea specială, Ed. C.H. Beck, Bucureşti 2006, p. 347  347  32

  Dorin Ciuncan, Prevenirea, Descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, Ed. Universul Juridic, Bucureşti 2009, p. 163.  163.  33 A se vedea Al. Boroi. Op. cit. p. p . 337., C.S.J., secţia se cţia penală, decizia nr. 540/2001  540/2001 

39

 

Statutul medicului este reglementat de Legea nr. 306/2004 privind exercitarea profesiei de medic şi organizarea şi funcţionarea Colegiului medicilor 34  în care, la art. 6 alin. 2 prevede că  că  “avâd în vedere natura profesiei de medic şi şi obligaţiile fundamentale ale medicului faţă de pacientul său, medicul nu este funcţionar public”.  public”.  Pornind de la această dispoziţie legală, ar rezulta la o primă vedere faptul că medicul nu ar putea fi în nicio situaţie subiect activ  activ   al infracţiunii de luare de mită. De asemenea, multă multă vreme jurisprudenţa a consfinţit această soluţie pornind de la argumentarea că prin natura umanitară şi liberală a profesiei sale, medicul nu poate fi considerat şi nici asimilat funcţionarului public sau altui funcţionar, susţinândususţinându-se totodată că, indiferent dacă este este organizată şi exercitată în sistem public sau privat, prin trăsăturile trăsăturile   şi atribuţiile sale esenţiale, profesia de medic se caracterizează prin independenţă profesională deplină a acestuia, hotărârea lui neputând fi supusă niciunei subordonări sau constrângeri administrative, ierarhice, specifice condiţiei funcţionarului public sau a funcţionarului.35  funcţionarului. Împotriva acestor considerente literatura de specialitate 36 a exprimat o serie de argumente argumente prin care demonstrează aptitudinea medicului de a fi subiect activ al infracţiunii de luare de mită.  mită.   Un prim argument este acela că ori de câte ori conţinutul legal al unei infracţiuni stabileşte calitatea subiectului activ ca fiind cea de „funcţionar public” sau „funcţionar”, sfera acestor noţiuni nu poate fi alta decât cea din norma interpretativă, respectiv art. 147 C. pen..  pen..  Prin urmare, înţelesul altor  expresii definite de legea penală nu pot fi înlăturate prin prevederi speciale extrapenale care reglementează statutul unor profesii cum este Legea nr. 306/2004. „Funcţionarul”, în sensul legii penale, este persoana care exercită o însărcinare de orice natură în serviciul uneia dintre dintre unităţile de la art. 145 sau în serviciul altei persoane juridice. Aşadar, conform legii penale, condiţia esenţială  pentru ca o persoană persoană să aibe calitatea calitatea de „funcţionar” „funcţionar” este existen existenţa ţa raportu raportului lui de 34

M. Of. 578 din 30 iunie 2004

35

  Horia Diaconescu, Puncte de vedere cu privire la subiectul active al infracţiunii de luare de mită, “Dreptul”, nr 10/1998, p 75.  75.  36 idem

40

 

serviciu între aceasta şi unităţile prevăzute la art. 145 C.pen. sau altă persoană  juridică, legea penală urmărind urmărind astfel să protejeze protejeze  anumite relaţii sociale de acţiunile periculoase săvârşite de către cei ce execută astfel de însărcinări, însărcinări , ocrotind totodată autoritatea şi prestigiul unităţilor de la art. 145 sau altor persoane juridice.   Pe de altă parte, excluderea medicului din categoria funcţionarilor publici, de către art. 6 din Legea nr. 306/2004 vizează numai raporturile dintre acesta şi  pacient în vederea vederea asigurării libertăţii libertăţii şi responsabilităţii responsabilităţii depline a actului medical medical la care este ţinut. Aceasta nu poate fi opusă răspunderii penale ce poate fi antrenată şi în cazul medicului  medicului  ca persoană ce exercită o însărcinare de serviciu, deci ca reprezentant al unei unităţi publice sau al altei persoane juridice.  juridice.   Caracterul profund uman şi esenţialmente liberal al profesiei de medic nu  pott justifica prin ele însele scoaterea acestuia din sfera răspunderii penale pentr u  po infracţiunea de luare de mită  mită  în acele cazuri în care acesta condiţionează actul medical la care este obligat profesional, moral şi legal de banii sau foloasele care nu i se cuvin şi pe care direct sau indirec le pretinde, primeşte, acceptă sau nu le respinge.37  Trebuie menţionat faptul că cele două prevederi, cea din Codul penal privind noţiunea de funcţionar, respectiv cea din Legea 306/2004 privitoare la medic nu se exclud, întrucât prima vizează un raport juridic de drept penal substanţial, iar în cel de al doilea caz suntem în pr eezenţa zenţa unui raport juridic de drept civil al cărui subiect subiec t are drepturi şi obigaţii specifice, prevăzute de lege.  lege.  În acelaşi timp, legea penală vine şi protejează raporturile juridice dintre unitatea prevăzută la art. 145 C. pen. sau altă persoană juridică  juridică şi salariaţii săi (în cazul de faţă, faţă, medici), iar nu pe aceea dintre medic şi pacientul pe care îl tratează.  tratează.   Privitor la calitatea de funcţionar a notarului public, şi la aptitudinea sa de a fi subiect activ al infracţiunii de luare de mită, argumente în favoarea celor  menţionate ne oferă însăşi Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi activităţii

37

Horia Diaconescu, op. cit. p 77

41

 

notariale republicată38  care statuează în art. 3 „notarul public este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public şi are statutul unei funcţii autonome, iar  în art. 4 prevede că „actul îndeplinit de notarul public, purtând sigiliul şi semnătura acestuia, este de autoritate autoritate publică”. Prin urmare, din moment ce activitatea de interes public a notarului este inclusă în sfera noţiunii de public aşa cum este definită de art. 145 C. pen., ar contraveni logicii şi legii susţinerea faptului că notarul nu are calitatea de funcţiona funcţionarr public. Din prevederea că notarul public are statutul unei unei funcţii autonome nu se poate trage concluzia că el nu are şi pe cel de funcţionar în sensul legii penale. Autonomia funcţiei notarului public a fost concepută şi reglementată în raport cu alte funcţii şi nu este opusă statutului funcţionarului public în sensul legii penale atribuit acestuia.39  În ceea ce priveşte avocatul, acesta are un statut şi o situaţie juridică distincte faţă de cea a medicului şi a notarului public. Legea nr 51/1995 51/19 95 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat40  prevede prevede în în art. 1 alin. 1 că „profesia „profesia de avocat este liberă şi independentă, cu organizare şi funcţionare autonome”, iar  în art. 2, alin. 1 se statuează că „în exercitarea profesiei, avocatul este independent şi se supune numai legii, statutului profesiei şi codului deontologic. deontologic . Profesia de avocat se exercită la alegere în cabinete individuale, cabinete asociate sau societăţi  profesionale.  profesio nale. Avocaţii îşi exercită exercită profesia profesia în nume propriu, iar nu în însărcinarea însărcinarea şi în serviciul cabinetului avocaţial, chiar dacă raportul juridic se naşte între client şi societatea civilă profesională. Prin urmare ceea ce exclude calitatea de funcţionar a avocatului este chiar statutul său şi exercitarea profesiei care nu corespund şi nu răspund criteriilor şi cerinţelor impuse de prevederile art. 147 C. Pen.

38 39M.

of. Nr. 92 din 16.05.1995 Horia Diaconescu, op. cit. p 80 40 M. Of. nr. 16 din 09.05.1995

42

 

B. Subiectul pasiv

Subiectul pasiv general   al

infracţiunii de  de  luare de mită este, ca de altfel în

cazul tuturor infracţiunilor, statul deoarece, prin luarea de mită, mită , funcţionarul corupt aduce atingere în primul rând intereselor acestuia. Normala funcţionare a statului în ansamblul său depinde în mod direct de buna desfăşurare a activităţilor ce au loc în cadrul instituţiilor sale, de prestigiul acestor instituţii care, care , la rândul lor, reflectă competenţa, cinstea şi probitatea morală a funcţionarilor  care îndeplinesc îndatoririle de serviciu în cadrul şi sub autoritatea acestor unităţi. Subiectul pasiv special principal  este

întotdeauna unitatea în cadrul căreia

funcţionarul func ţionarul incorect îşi desfăşoară activitatea, deoarece prin fapta sa aduce atingere imaginii instituţiei, diminuând încrederea publică în serviciile oferite de aceasta,, iar pe de altă parte pune în pericol buna desfăşurare a activităţii pentru aceasta care aceasta a luat fiinţă. fiinţă. De asemenea, trebuie să precizăm faptul că poate exista şi un  subiect pasiv  secundar 

în persoana mituitorului care a fost constrâns prin orice mijloace de către

cel care a luat mita, mita, aşa cum prevede art. 255 alin. 2 C. pen.  pen.  C.  Participaţia  penală 

Participaţia penală sub forma instigării şi complicităţii sunt posibile, însă datorită incriminării incriminării corelative existente în legea penală  penală  –  –   infracţiunea de dare de mită   – trebuiesc mită –  trebuiesc stabilite în mod riguros anumite criterii pentru a delimita calitatea de instigator sau complice la infracţiunea de luare de mită faţă de cea ce a de autor la infracţiunea infracţiun ea de dare de mită mită.. În prezent, literatura de specialitate este unanimă cu privire la faptul că  persoana care promite, oferă sau dă bani sau alte foloase în modurile modurile şi scopur scopurile ile arătate în conţinutul legal al infracţiunii de luare de mită, deşi aceste acţiuni ar   putea fi privite ca acte de determinare determinare ori înlesnire înlesnire a funcţionarului funcţionarului care care ia mita, este totuşi autorul infracţiunii unice de dare de mită incriminată în art. 255. C. pen. iar nu instigator sau complice la infracţiunea de luare de mită.  mită.   Mituitorul trebuie socotit întotdeauna drept autor al infracţiunii de dare de mită, iar nu  nu  ca instigator sau complice la infracţiunea corelativă de luare de mită, 43

 

după cum invers, funcţionarul mituit va fi considerat autor al infracţiunii de luare de mită, iar nu instigator sau complice la infracţiunea de dare de mită; calitatea de autor  – fie  –  fie al infracţiunii de dare de mită, fie al celei de luare de mită –  exclude,  pentru persoana persoana respectivă, respectivă, posibilitatea posibilitatea de a fi socotită socotită,, în acelaşi timp, şi  participant,  particip ant, sub orice formă, la cealaltă infracţiune. infracţiune.41  Opinez că această soluţie oferită de doctrină este corectă, corectă, întrucât legiuitorul,  prin incriminări incriminări distincte distincte ale ale unor comportam comportamente ente complementa complementare re de „d „dare are –  luare” a urmărit să diferenţieze el însuşi poziţia juridică diferită pe care se situează cel care promite, promite, oferă sau dă bani sau alte foloase şi care poate fi orice persoană care îndeplineşte condiţiile generale ale răspunderii penale, faţă de poziţia juridică a celui ce pretinde, primeşte, acceptă bani sau alte foloase ce nu i se cuvin sau nu respinge promisiunea promisiunea unor astfel de foloase şi care este întotdeauna un funcţionar, deci o persoană învestită cu responsabilităţi specifice de către unitatea în care îşi desfăşoară activitatea.  activitatea.  Diferenţierea urmărită de legiuitor se reflectă în limitele speciale ale pede pselor prevăzute prevăzute pentru fiecare dintre cele două infracţiuni, infracţiuni, respectiv pentru infracţiunea de luare de mită, limitele pedepsei principale sunt vădit mai ridicate faţă de limitele pedepsei pentru darea de mită. Prin urmare,  putem conchide că legiuito legiuitorul rul a  a   urmărit să sublinieze pericolul social abstract mai ridicat al faptei săvârşite de către funcţionarul corupt, faţă de pericolul social abstract al faptei săvârşite de către agentul corupător.  corupător.   Un alt aspect ce trebuie lămurit este poziţia juridică a intermediarului, adică a aceluia care mijloceşte promisiunea ori transferul mitei între mituitor şi cel mituit. Potrivit unei opinii, intermediarul este, alături de cel care a dat mita, coautor. În susţinerea acestui punct de vedere se argumentează faptul că acţiunea intermediarului nu diferă cu nimic faţă de cea a a celui ce a avut iniţiativa de săvârşi infracţiunea de dare de mită. Totodată, acesta acţionează cu aceeaşi formă de vinovăţie ca şi autorul, deoarece prevede rezultatul faptei sale, adică coruperea corup erea funcţionarului şi urmăreşte producerea lui prin săvârşirea faptei.  faptei.  41

V. Dobrinoiu, op. cit. p. 209.

44

 

Contrar acestei opinii, unii autori42  consideră că intermediarul are poziţia de complice. În acest sens se argumentează că, din moment ce mituitorul este autor, iar nu instigator la dare de mită  mită  atuci când aceasta este săvârşită prin intermediar , acesta din urmă  urmă  nu acţionează ca urmare a instigării, instigării, adică în calitate de executant material, deci autor al al dării de mită ce a hotărât şi conceput fapta.  fapta.  Prin urmare, deşi intermediarul execută acţiunea incriminată, totuşi aceasta nu poate fi caracterizată decât ca act de complicitate, fapt ce rezultă rezult ă şi din voinţa legiuitorului prin expresia „direct sau indirect” referitoare la fapta mituitor ului ului care este adevăratul autor.  autor.  Trebuie precizat că în acest caz, infracţiunea se consumă în momentul în  în   care promisiunea, oferirea sau folosul a ajuns efectiv la funcţionarul mituit. În caz contrar, neputându-se neputându-se reţine existenţa infracţiunii, nici intermediarul la care s-a s-a oprit executarea faptei nu poate fi caracterizat drept complice. Observăm în cele arătate mai sus că intermediarul, atunci când acţiunea de  promisiune,  promisiu ne, oferire sau dare s-a realizat, realizat, deşi este o acţiune unică, datorită împrejurărilor în care a avut loc şi consecinţelor pe care le-a le -a produs a contribuit în mod simultan la realizarea atât a conţinutului conţinutului infracţiunii de dare de mită cât şi a conţinutului luării de mită. În acest caz, la prima vedere acesta este complice la ambele infracţiuni şi va răspunde aşadar pentru un concurs de infracţiuni, infracţiuni , prin urmare i se vor aplica două pedepse. Această  Această  situaţie ar duce însă la o situaţie de inechitate, deoarece atât autorul dării de mită cât ce autorul luării de mită ar  răspunde numai pentru o singură infracţiune, chiar dacă acţiunea ilicită unuia dintre ei implică şi o participare la infracţiunea săvârşită de celălalt. celălalt . Din moment ce mituitorul nu este complicele celui mituit şi nici mituitul nu este complicele mituitorului, cu atât mai puţin intermediarul va fi simultan complice la ambele infracţiuni.   infracţiuni. Pentru a determina în mod corect poziţia corect poziţia interme intermediarului, diarului, faţă de una sau alta din infracţiunile amintite, amintite, respectiv darea sau luarea de mită, este necesar să stabilim nişte criterii corespunzătoare. Din moment ce, în toate cazurile, sub aspect 42

 A se vedea V. Dobrinoiu, op. cit. p. 210 21 0 şi următoarele  următoarele 

45

 

obiectiv, din conduita intermediarului rezultă rezu ltă înlesnirea acţiunii atât a mituitorului cât şi a mituitului, criteriul pe baza căruia vom se va putea determina infracţiunea  pentru care va răspunde răspunde intermediarul intermediarul nu poate fi altul decât cel subiectiv. Cu alte cuvinte, din împrejurările concrete ale fa ptei trebuie stabilit pe cine a urmărit urmărit   intermediarul să ajute, pe cel care a dat mita sau pe cel care a luat mita. Pe baza acestor considerente, nu pot exista decât două ipoteze. ipoteze. In prima ipoteză, atunci când mituitorul a înţeles că îi va ajuta atât pe autorul dării de mită, cât şi pe autorul luării de mită, el acţionează cu intenţie directă şi pentru rezultatul mai grav, adică cel al luării de mită, prin urmare va răspunde pentru această infracţiune. În a doua ipoteză, atunci când intermediarul urmăreşte să îl ajute doar pe unul dintre autorii infracţiunilor corelative, chiar dacă acceptă faptul că il ajută şi pe celălalt, el va răspunde numai pentru infracţiunea pe al cărei autor a înţeles să îl ajute.  ajute.   2.2 

Conţinutul juridic 

Articolul 254 din Codul penal incriminează în alineatul (1) luarea de mită ce constă în fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, de a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri. În alineatul (2) se prevede că fapta prevăzută la alineatul (1) este mai gravă dacă  dacă  a fost săvârşită de un funcţionar cu atribuţii de control. De asemenea, conform art. 7 alin (1) din legea nr. 78/2000 privind  prevenirea,  prevenir ea, descoperirea descoperirea şi sancţionarea sancţionarea faptelor de corupţie, corupţie, fapta este mai gravă dacă este săvârşită de o persoană care, potrivit legii, are atribuţii de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor ori de constatare, urmărir e sau judecare a infracţiunilor. Alineatul (3) al art. 254 C. pen. dispune că banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.  bani.   Din dispoziţiile dispoziţiile art. 9 din legea nr. 78/2000 reiese faptul că c ă infracţiunea de luare de mită este mai gravă dacă este săvârşită în interesul unei organizaţii, 46

 

asociaţii sau grupări criminale ori a unuia dintre membrii acesteia sau pentru a influenţa negocierile tranzacţiilor comerciale internaţionale ori schimburile sau investiţiile internaţionale. internaţionale. 2.2.1.  Situaţia premisă 

Prin situaţie premisă înţelegem o anumită stare de fapt, situaţie sau raport care trebuie să existe iniţial şi pe care trebuie să se suprapună fapta incriminată  pentru a ne afla în prezenţa infracţiunii. În cazul infracţiunii infracţiunii de luare de mită este necesară existenţa situaţiei premisă. Aceasta constă în existenţa calităţii de funcţionar a făptuitorului în momentul executării acţiunii sau inacţiunii ce constituie elementul material al infracţiunii, precum şi în existenţa îndatoririlor  concrete de serviciu pentru a căror îndeplinire, neîndeplinire, întârziere a îndeplinirii ori efectuare a unui act contrar acestor îndatoriri, îndatoriri , funcţionarul pretinde  primeşte banii sau foloasele foloasele necuvenite, necuvenite, ori acceptă sau nu r espinge espinge promisiunea acestor foloase. 2.2.2  Conţinutul

constitutiv 

2.2.2.1  Latura obiectivă  A.  Elementul material

Elementul material al infracţiunii infracţiunii se poate realiza atât prin acţiune cât şi prin omisiune, în în oricare din variantele prevăzute în conţinutul legal.  legal.   Deşi denumirea marginală „luarea de mită” sugerează faptul că elementul material este realizat numai în momentul primirii efective a mitei, în realitate, latura obiectivă ocupă un câmp mult mai vast, deoarece, aşa cum s-a s-a subliniat în literatura de specialitate, infracţiunea de luare de mită este una de consumare anticipată, cuprinzând inclusiv acele comportamente ce intră în sfera noţiunii de acte preparatorii. Prin urmare,  pentru a stabili acţiunile acţiunile  sau inacţiunile  inacţiunile  incriminate de legiuitor va trebui să determinăm înţelesul noţiunilor de „pretindere”, „primire” „acceptare a  promisiunii”  promisiu nii” şi „nerespin „nerespingere gere a promisiuni promisiunii”, i”, aşa cum acesta acesta le-a le-a avut în vedere. 47

 

Prin acţiunea de „a pretinde”  pretinde” înseamnă „a cere în mod insistent  insistent un lucru”, „a reclama”, „a revendica”43, a formula o anumită pretenţie. pretenţie. Iniţiativa de săvârşire a infracţiunii aparţine, în acest caz, autorului. Aceasta se poate realiza prin cuvinte, gesturi, scrisori etc.44 În realitate, de multe ori pretinderea are loc sub forma unor  aluzii mai mult sau mai puţin inteligi bile  bile pentru celelalte celelalte persoa persoane. ne. Ceea ce este însă relevant este faptul ca, în raport cu circumstanţele concrete, pretinderea să fie înţeleasă de cel căruia  căruia i se adresează, neinteresând împrejurarea că alte persoane de faţă nu au perceput aluzia autorului.  autorului.  De asemenea, nu interesează dacă cel căruia i-a i-a fost adresată pretinderea acceptă sau nu să se conformeze solicitării, consumarea infracţiunii având loc în î n toate cazurile. „Primirea” reprezintă cea de-a de-a doua modalitate de realizare a elementului material al luării de mită, şi constă în luarea în posesie a unor sume de bani, obiecte, valori foloase care au fost în prealabil oferite. Observăm că, în această situaţie trebuie să preexiste o acţiune de dare, de oferire care este corelativă, prin urmare, iniţiativa aparţine altei persoane decât autorului. Un alt aspect ce trebuie lămurit este acela că primirea implic implică şi o acceptare prealabilă. De aceea, pentru a fi realizat elementul material în această modalitate, trebuie ca acţiunea de primire trebuie să fie spontană, să nu se individualizeze de cea de acceptare, întrucât, dacă între acceptare şi primire ar trece un interval de timp ce ar permite ca acestea să devină autonome, infracţiunea ss-ar consuma în momentul acceptării promisiunii, iar nu în momentul primirii. Cea de-a de-a treia modalitate de realizare a elementului material este „acceptarea  promisiunii”  promisiu nii” de bani sau alte foloase. Prin acceptare acceptare se înţelege consimţirea, consimţirea, aprobarea, manifestarea acordului faţă de respectiva promisiune. Şi în acest caz, iniţiativa aparţine unei alte persoane decât cea a funcţionarului care, pus în faţa  promisiunii,  promisiu nii, o acceptă. acceptă. Acceptarea Acceptarea poate avea loc în mod expres sau tacit, da dar  r  trebuie precizat că aceasta trebuie să constea într -o acţiune pentru a o delimita o altă modalitate de realizare a elementului material  material – nerespingerea  – nerespingerea promisiunii. 43

 Dicţionarul explicative al limbii române  române  V. Dobrinoiu, op. cit. p. 125

44

48

 

A patra modalitate  –   „nerespingerea promisiunii” constă în omisiunea funcţionarului de a dezaproba, de a-şi a-şi manifesta dezacordul faţă de actul de mituire săvârşit de mituitor. Nerespingerea promisiunii de mită nu este decât o acceptare tacită, dar ea a fost incriminată separat pentru a se stabili clar obligaţia funcţionarului de a respinge o asemenea promisiune promisiune şi aa-l sili să iasă din apatie faţă de solicitările exterioare, asociinduasociindu-l astfel la opera de prevenire a infracţiunilor şi de apărare a onoarei şi prestigiului funcţiei pe care o ocupă. 45  Cu privire la toate modalităţi modalităţile le comisive de realizare a elementului material al infracţiunii de luare de mită, legiuitorul a prevăzut  prevăzut că acestea pot fi săvârşite atât de funcţionarul însuşi, însuşi, în mod direct dar şi prin intermediul altei persoane, deci indirect, în toate situaţiile el având calitatea de autor. B.  Urmarea imediată 

Urmarea imediată a infracţiunii de luare de mită se reflectă într-o stare de  pericol ce ameninţă normala desfăşurare a autorităţilor publice, a instituţiilor   publice, a altor persoane juridice de interes public, dar şi persoa şi  persoanelor nelor juridice care aparţin domeniului privat. În literatura juridică există opinia potrivit căreia, în cazul în care mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel mituit să dea mita, urmarea imediată constă şi într -o vătămare adusă patrimoniului patrimoniului celui constrâns. Deşi acest aspect nu este relevant cu privire la existenţa infracţiunii de luare de mită, prezintă totuşi importanţă în cazul aplicării măsurii de siguranţă a confiscării speciale care  care  în acesastă situaţie  situaţie  nu operează asupra bunurilor bunurilor ce au constituit obiectul mitei, ci acestea se restituie mituitorului. C.  Legătura de cauzalitate  cauzalitate 

Infracţiunea de luare de mită este o infracţiune de pericol, întrucât nu aduce o modificare susceptibilă de a fi percepută prin simţuri realităţii obiective, obiect ive, ci pune în pericol relaţiile sociale de care am amintit mai sus, prin urmare, legătura de cauzalitate între elementul material şi urmarea imediată nu trebuie dovedită, ci rezultă din însăşi materialitatea faptei.  faptei.  45

V. Dobrinoiu, op. cit. p. 129

49

 

2.2.2.2  Latura subiectivă  A.  Vinovăţia Vinovăţia  

Forma de vinovăţie cerută de lege pentru existenţa infracţiunii de luare de mită este intenţia directă, adică făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, şi urmăreşte realizarea lui  lui prin  prin săvârşirea săvârşirea acesteia. acesteia. Din economia textului de incriminare rezultă, rezultă , din punct de vedere subiectiv, că pretinderea, primirea de bunuri sau alte foloase, acceptarea sau nerespingerea  promisiunii  promisiu nii acestora acestora trebuie să se se realizeze realizeze în scopul scopul prevăzut prevăzut de lege, adică adică pentru îndeplinirea, neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle de serviciu ale funcţionarului, ori îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri.  îndatoriri.  Din punct de vedere al factorului intelectiv, făptuitorul în momentul săvârşirii acţiunii sau inacţiunii tipice prevede rezultatul faptei sale –  starea de  pericol creată pentru bunul mers al unităţii unităţii în care lucrează. lucrează. Acesta are în cunoştinţă împrejurarea  împrejurarea  că foloasele pretinse, primite, sau acceptarea ori nerespingerea promisiunii acestora acestora sunt făcute pentru ca el să îndeplinească, să nu îndeplinească, să întârzie îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, ori să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, aşadar   preved  prevedee şi faptul că acţiunea sau inacţiunea sa va crea un pericol pentru bunul mers al unităţii unităţii care l-a învestit cu îndatoririle respective, deci, urmărind scopul prevăzut în în conţinutul legal, implicit el urmăreşte şi rezultatul socialmente periculos.  periculos.   Una din modalităţile normative în care se poate săvârşi infracţiunea de luare de mită este nerespingerea promisiunii, care este o modalitate omisivă. Pornind de la dispoziţiile art. 19 alin. 3 C. pen. care prevăd că fapta constând într-o inacţiune inacţiune   constituie infracţiune fie că este săvârşită cu intenţie, fie că din culpă, afară de cazul în care legea sancţionează sancţionează   săvârşirea ei  ei  cu intenţie, iar în conţinutul legal al infracţiunii de luare de mită nu este menţionată expres forma de vinovăţie ca element eleme nt constitutiv, la prima vedere ar rezulta faptul că această infracţiune, în modalitatea omisivă poate fi săvârşită şi din culpă. Ceea ce exclude această  posibilitate  posibilit ate este prezenţa prezenţa în conţinutul conţinutul infracţiunii infracţiunii a scopului scopului ca element 50

 

constitutiv, din care rezultă rezultă că forma de vinovăţie necesară pentru reţinerea acestei infracţiuni este intenţia directă calificată prin scop.  scop.  Însă, în plan faptic, pe de o parte este greu de conceput existenţa unei ipotezei de nerespingere a unei promisiuni de foloase necuvenite, în vederea îndeplinirii unui scop, iar pe de altă parte, o asemenea ipoteză ar fi foarte dificil de de probat, dacă nu imposibil. Din aceste motive consider oportună dezincriminarea  dezincriminarea   în Noul Cod penal a acestei modalităţi normative de săvârşire a infracţiunii infracţiuni i de luare de mită.  mită.  În fine, pentru pentru a se reţine existenţa infracţiunii de luare de mită trebuie să se stabilească împrejurarea că făptuitorul, în momentul săvârşirii acţiunii sau inacţiunii specifice, specifice, a acţionat, sub aspect subiectiv, cu intenţie directă. directă.   B.  Mobilul infracţiunii 

Cerinţa existenţei unui anumit mobil nu se regăseşte printre elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, însă stabilirea acestuia este necesară în procesul individualizării judiciare a pedepsei.  pedepsei.  C.  Scopul

În conţinutul legal al infracţiunii de luare de mită scopul este o cerinţă esenţială pentru existenţa acesteia. Legea cere ca acţiunea sau inacţiunea incriminată să fie săvârşită în scopul îndeplinirii, neîndeplinirii, întârzierii îndeplinirii actului referitor la îndatoririle îndatoririle de serviciu ale funcţionarului, ori îndeplinirii unui act contrar acestor îndatoriri de către subiectul activ.  activ.   Prin act referitor la îndatoririle de serviciu ale funcţionarului înţelegem atribuţiunile, însărcinările cu care acesta a fost învestit de către  către  unitatea în care îşi desfăşoară activitatea, şi care sunt stabilite prin fişa postului în care este încadrat funcţionarul. Pentru a putea reţine această infracţiune, banii sau foloasele care nu i se cuvin funcţionarului trebuie să fie pretinse, primite ori acceptată sau nerespinsă  promisiunea  promisiu nea acestora acestora în legătură cu însărcinările însărcinările specifi specifice, ce, legale ale funcţionarului. Dacă mituitorul nu a cunoscut împrejurarea că actul pentru care a oferit mita nu se număra printre îndatoririle de serviciu ale funcţionarului funcţion arului corupt, nu va exista infracţiunea de luare de mită, ci eventual infracţiunea de înşelăciune.  înşelăciune.  51

 

Trebuie precizat că, pentru reţinerea acestei infracţiuni nu este necesar ca funcţionarul să realizeze realizeze efectiv faptele care iniţial au fost urmărite urmă rite drept scop, este de ajuns numai numai faptul că în considerarea acestora el a săvârşit acţiunea sau inacţiunea specifică elementului material.  material.  2.3 

Forme

2.5.5  Actele preparatorii

Legiuitorul român, spre deosebire de alte state, state, nu sancţionează actele  preparatorii,  prepara torii, deoarece deoarece consideră că ajunsă în acest stadiu, o infracţiune nu prezintă gradul de de pericol social necesar ca legea penală să intervină. Însă uneori, pentru a  putea apăra în mod mod eficient anumite anumite valori sociale, sociale, legiuitorul legiuitorul recurge la un anumit  procedeuu specific  procede specific prin care asimilează anumite conduite care, în raport cu un comportament incriminat, reprezintă acte de pregătire ale acestuia din urmă. Prin această tehnică se urmăreşte reprimarea unor anumite comportamente socialmente  periculoase  periculo ase încă din faza incipientă, incipientă, adică din momentul momentul în care rezoluţ rezoluţia ia infracţională a început să se materializeze.  materializeze.  În acest fel a procedat legiuitorul şi în cazul infracţiunii de luare de mită, unde a conferit aceeaşi valoare juridică pretinderii de către funcţionarul corupt de  de    bani sau alte foloase necuvenite, necuvenite, primirii, acceptării promisiunii şi nerespingerii  promisiunii  promisiu nii unor astfel de de foloase. foloase. Considerând primirea de bani sau alte foloase ca fiind forma consumată, tipică   a infracţiunii pe care o studiem, putem conchide că nerespingerea tipică  promisiunii  promisiu nii şi accept acceptarea area promisiunii promisiunii unor astfel de foloase ar constitui, constitui, în raport cu primirea, acte de pregătire, deoarece, pentru a putea primi, ar trebui să existe iniţial o promisiune din partea mituitorului, iar până la momentul primirii banilor  sau foloaselor, trebuie întâi promisiunea să fie acceptată tacit –   adică nerespinsă  nerespinsă  –  –   sau explicit, explicit, fiind perfectată astfel „convenţia” ilicită dintre mituit şi mituitor. În toate aceste cazuri, iniţiativa aparţine mituitorului. mituitorul ui. Deşi fiecare dintre aceste forme reprezintă grade diferite de înfăptuire a aceleiaşi rezoluţii infracţionale, săvârşirea oricăreia dintre ele duce la consumarea 52

 

infracţiunii de luare de mită, cele ulterioare nemaiavând relevanţă sub aspectul existenţei infracţiunii şi absorbindu-se în cea iniţială. De exemplu, dacă un funcţionar acceptă promisiunea unei sume de bani în scopul de a nu îndeplini un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, iar ulterior primeşte banii de la mituitor, se va reţine o infracţiune unică de luare de mită, iar nu un concurs de infracţiuni.  infracţiuni.   În concluzie, actele preparatorii ale infracţiunii de luare de mită ce constau în nerespingerea şi acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase necuvenite de către funcţionarul corupt, au fost incriminate alături de forma consumată, consumată , fiid asimilate cu aceasta. 2.5.6  Tentativa 

În dreptul penal român tentativa se pedepseşte numai atunci când legea  prevede aceasta în mod expres. Deşi nu există nicio dispoziţie legală care incriminează tentativa la  la  luare de mită, aceasta se regăseşte în norma de incriminare sub forma pretinderii de către funcţionarul public de bani sau alte foloase ce nu i se cuvin. Această conduită adoptată de funcţionarul public, public, prin care pretinde cele menţionate pot fi văzute ca o trecere a acestuia la actele de executare care se situează din punct de vedere cronologic între actele preparatorii –   nerespingerea sau acceptarea promisiunii  –   şi infracţiunea consumată –  primirea efectivă a banilor sau foloaselor necuvenite. Însă, enumerată printre modalităţile alternative de săvârşire a infracţiunii, pretinderea de bani sau alte foloase de către funcţionar  face ca infracţiunea infracţiunea să fie se consume instantaneu, indiferent dacă ulterior, funcţiona funcţionarul rul a intrat efectiv în posesia foloaselor necuvenite sau nu. Aşadar, legiuitorul a urmărit să asimileze tentativa cu infracţiunea consumată pe de o parte pentru a sublinia pericolul social abstract al acesteia, iar pe de altă parte  pentru a reprima mai eficient eficient acest comportament comportament reprobabil rămas chiar şi în faza tentativei. 2.5.7 

Infracţiunea consumată  consumată 

Având în vedere specificul modalităţilor normative de realizare a elementului material al luării de mită, adică faptul că ele nu reprezintă altceva decât diferite grade de realizare a aceleiaşi conduite infracţionale,  infracţionale,  dar cărora 53

 

legiuitorul le-a le-a atribuit aceeaşi valoare juridică, prezintă o deosebită importanţă să stabilim care este momentul în care luarea de mită devine infracţiune consumată.  consumată.   În literatura juridică penală s-a s-a exprimat opinia conform conform căreia luarea de mită este o infracţiune instantanee, susceptibilă de consumare anticipată, deoarece simplul act al pretinderii, acceptării sau nerespingerii unei promisiuni consumă infracţiunea.46  Astfel, dacă în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale infracţional e a existat iniţial o  pretindere  pretinde re de bani sau alte foloase necuvenite necuvenite din partea unui funcţionar, funcţionar, iar  ulterior, acestea au şi fost efectiv primite, infracţiunea de luare de mită s -a consumat în momentul pretinderii, fără ca primirea ulterioară a banilor sau foloaselor să aibă relevanţă din punct de vedere al existenţei infracţiunii. De asemenea, fapta constituie infracţiunea de luare de mită chiar dacă, ulterior   pretinderii,  pretinde rii, făptuitorul făptuitorul returnează returnează ceea ce a primit, refuză primirea foloaselor foloaselor ori  pierde calita calitatea tea de funcţionar pe care a avut-o avut-o în momentul pretinderii. Aşadar, infracţiunea se consumă prin executarea oricăreia dintre cele patru acţiuni--inacţiuni prevăzute alternativ în norma de  acţiuni de   incriminare, neţinându-se neţinându-se seama nici de persoana care a avut iniţiativa, nici dacă ss -a încheiat sau nu o convenţie ilicită de trafic de funcţie, nici de împrejurarea dacă funcţionarul va executa sau nu ulterior actul la care s-a s-a obligat; primirea folosului după îndeplinirea, de către funcţionar, a actului de serviciu pentru pent ru care acest folos fusese pretins sau promis anterior nu exclude încadrarea faptei în art. 254 C. pen. şi nu face incidente 47  prevederile  prevede rile art 256 C.pen.. C.pen..   2.5.8 

Unitatea infracţională şi pluralitatea de infracţiuni 

Un prim aspect ce trebuie lămurit este acela dacă infracţiunea de luare de mită poate îmbrăca forma continuată. În doctrina penală este larg acceptat faptul că orice infracţiune, chiar şi cea continuă este susceptibilă de a fi continuată, cu excepţia infracţiunilor contra persoanei.  persoanei.  Ceea ce este caracteristic infracţiunii 46

S. Kahane, citat de Al. Boroi, op. cit. p. 334   V. Dobrinoiu, op. cit. p. 154 şi urm  urm  

47

54

 

continuate este unicitatea subiectului activ, conţinut conţinutului ului legal al infracţiunii  infracţiunii  şi rezoluţieii infracţional rezoluţie infracţionale. e. Trebuie aşadar , să stabilim dacă un funcţionar poate săvârşi la diferite intervale de timp, dar în baza aceleiaşi rezoluţii acţiuni sau inacţiuni incriminate în conţinutul legal al luării de mită.  mită.  Fosta instanţă supremă a decis că este infracţiune de luare de mită în formă continuată fapta unui controlor de bilete C.F.R, care în baza aceleiaşi rezoluţii, a  pr etins etins ca fiecare dintre cele 7 persoane găsite în tren fără bilete, săsă -i dea o sumă de  bani pentru a nu li se întocmi întocmi acte de contrav contravenţie. enţie. În această situaţie situaţie,, „împrejurarea că banii pretinşi au fost strânşi de la cei găsiţi fără bilet numai de către unul  unul sau doi dintre aceştia şi predaţi apoi inculpatului nu are relevanţă”; „sub aspectul examinat, important este faptul că inculpatul a pretins de la fiecare dintre aceste persoane sume de bani, pentru a nu întocmi actele legale”. 48  Tot în prezenţa infracţiunii continuate de luare de mită ne aflăm şi în ipoteza în care, după o pretindere iniţială a unei sume de bani, ulterior, în baza aceleiaşi rezoluţii, un medic cere majorarea cuantumului sumei sub pretextul apariţiei unor  complicaţii fictive.  fictive.  Pe de altă parte, s-a s-a pus problema caracterului infracţiunii de luare de mită când, după pretinderea funcţionarului sau acceptarea promisiunii de către acesta, sumele de bani au fost remise în mod eşalonat, la diferite intervale de timp, dar în legătură cu acelaşi act privitor la îndatoririle de serviciu ale funcţionarului. În această situaţie, doctrina a stabilit că ori de câte ori, între modalităţile alternative de săvârşire a unei infracţiuni există o legătură naturală, în sensul că o acţiune sau inacţiune reprezintă urmarea firească a celeilalte, comiterea succesivă a acestora formează o unitate naturală de infracţiune, activităţile subsecvente făcând corp comun cu cele ce preced.49  Putem stabili, aşadar, drept criteriu de delimitare a unităţii naturale de unitatea un itatea legală de luare de mită unicitatea sau pluralitatea de înţelegeri dintre 48 49

A se vedea V. Dobrinoiu, op. cit., p 157. 15 7.  V. Papadopol în “Examen teoretic al practicii Tribunalului Suprem în material dreptului penal, partea general, citat de V. Dobrinoiu, op. cit. p. 158

55

 

mituitor şi funcţionar cu privire la actele de serviciu pe care acesta din urmă le va îndeplini, nu le va îndeplini, le va întârzia sau cu privire la care va îndeplini un act contrar, bineînţeles cu condiţia ca, în cazul infracţiunii continuate,  continuate,  rezoluţia rezoluţia   infracţională să subziste în psihicul făptuitorului. făptuitorului . Dacă am văzut criteriile de delimitare dintre unitatea naturală şi infracţiunea continuată ca unitate legală a infracţiunii de luare de mită, un alt aspect la fel de important îl constituie delimitatea infracţiunii continuate de concursul de infracţiuni de  de  luare de mită. Cu alte cuvinte va trebui să stabilim când anumite acţiuni sau inacţiuni incriminate în conţinutul legal al luării de mită formează o singură infracţiune, continuată şi când acestea constituie un concurs de infracţiuni şi, pe cale de consecinţă, făptuitorul va răspunde pentr u o pluralitate de fapte  penale. În legea penală română, criteriul ce stă la baza delimitării unităţii infracţionale faţă de pluralitatea de infracţiuni, raportat la o pluralitate de acţiuni sau inacţiuni tipice, este poziţia subiectivă a făptuitorului, adică unicitatea sau  pluralitatea  pluralita tea de rezoluţii rezoluţii infracţionale. infracţionale.   De asemenea, am menţionat anterior faptul că, că, în cazul luării de mită, mită, iniţiativa mituirii poate aparţine fie agentului corupător, fie funcţionarului corupt.  corupt.   În  prima ipoteză, ipoteză, atunci când iniţiativa iniţiativa actelor de corupţie corupţie provine de la agenţi diferiţi, nu se poate pune problema existenţei unei rezoluţii infracţionale unice a funcţionarului corupt, aflânduaflându-ne în prezenţa unei pluralităţi de infracţiuni. În acest, Tribunalul Tribunalul Suprem a decis că nu ne aflăm în prezenţa unei singure infracţiuni continuate, ci a mai multor asemenea infracţiuni aflate în concurs, în cazul unui profesor care, la diferite intervale de timp, a primit, printr-un intermediar, considerat complice, diferite sume de bani de la unii studenţi ai săi,  pentru a-i a-i declara promovaţi; întrucât în niciunul din aceste cazuri iniţiativa nu a aparţinut profesorului, ci studenţilor, care au luat legătura cu complicele, 56

 

 profesorul  profesor ul neputânduneputându-şi şi reprezenta activitatea activitatea infracţională infracţională ulterioară, apreciinduapreciinduse că a lipsit unitatea de rezoluţie, caracteristică infracţiunii continuate.50  În cea de-a de-a doua ipoteză, atunci când iniţiativa mituirii aparţine funcţionarului, adică atunci când acesta săvârşeşte la diferite intervale intervale de timp acţiuni de pretindere ori acceptare sau inacţiunea de nerespingere, trebuie examinată rezoluţia infracţională în fiecare caz în parte. Dacă se constată că, raportat la fiecare acţiune sau inacţiune, făptuitorul a acţionat în baza unei noi rezoluţii rezo luţii infracţionale, ne vom afla în prezenţa unei pluralităţi de infracţiuni. În cazul în care rezoluţia infracţională a subzistat în timp, vom fi în prezenţa unei infracţiuni unice, în formă continuată.  continuată.  Tot cu privire la unitatea şi pluralitatea de infracţiuni, referitor la luarea de mită, au existat controverse controverse în doctrina mai veche în legătură cu  cu în situaţia în care, după consumarea infracţiunii de luare de mită, funcţionarul îndeplineşte un actul contrar atribuţiunilor sale de serviciu, consideraţia consideraţia căruia a luat mita.  mita.  Într-o opinie51  a fost afirmată teza conform căreia infracţiunea de luare de mită şi infracţiunile de abuz în serviciu, fiind infracţiuni de serviciu, amblele implică încălcarea de către funcţionar a obligaţiilor de serviciu, care în cazul  primeia reprezintă reprezintă obligaţia obligaţia de cinste, de corectitudine corectitudine şi a cărei săvârşire nu se  poate concepe fără încălcarea încălcarea atribuţiilor atribuţiilor de serviciu, serviciu, fără comitere comitereaa unor acte specifice infracţiunii de abuz în serviciu. Neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii îndepliniri i ori îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu de către funcţionarul corupt, care constituie latura obiectivă a infracţiunii de abuz în serviciu, se numără şi printre elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, mită , fapt din care rezultă rezultă caracterul subsidiar al infracţiunii de abuz în serviciu faţă de cea de luare de mită, dar şi din comunitatea de subiect activ, de conţinut obiectiv şi de latură subiectivă  precum şi de existenţa existenţa unui obiect juridic generic şi a unor situaţii premisă comune.

50

 Tribunalul Suprem, Secţia penală, decizia nr. 1485/1985.  1485/1985.   Horia Diaconescu, citat de V. Dobrinoiu, op. cit. p. 161

51

57

 

Aceeaşi opinie susţine că prejudicierea patrimoniului public sau a intereselor  legitime ale cetăţenilor prin abuzul în servciu al funcţionarului mituit nu justifică reţinerea unui concurs de infracţiuni de abuz în serviciu şi luare de mită, din moment ce prima, având un caracter subsidiar, se regăseşte în conţinutul celei din urmă, iar urmările menţionate mai sus sunt consecinţa încălcărilor de lege care definesc conţinutul material al infracţiunii de luare de mită, ceea ce face ca abuzul în serviciu serviciu să îşi piardă individualitatea infraţională. infraţională.   Într-oo altă opinie52  se afirmă că infracţiunea de luare de mită absoarbe Întrfaptele săvârşite de funcţionarul corupt pentru a satisface pe mituitor numai în măsura în care acestea nu constituie infracţiuni de sines ine-stătătoare stătătoare,, care aduc atingere şi altor valori sociale, cum ar fi distrugerea unor valori de către funcţionarul mituit sau favorizarea unui infractor.  infractor.  În asemenea situaţii, funcţionarul va răspunde atât pentru luare de mită cât şi pentru celelalte infracţiuni în concurs real.  Niciuna dintre opiniile menţionate menţionate anterior, anterior, din care rezultă caracterul caracterul complex al infracţiunii de luare de mită nu sunt întemeiate. În primul rând, din conţinutul infracţiunii în cauză rezultă că latura obiectivă a infracţiunii  poate privi fie un act licit când funcţionarul urmează să îndeplinească un act licit în cadrul atribuţiunilor de serviciu, fie unul ilicit, când funcţionarul nu îndeplineşte un act, întârzie îndeplinirea acestuia ori îndeplineşte un act contrar îndatoririlor îndatoriri lor de serviciu. Se observă că latura obiectivă a infracţiunii de luare de mită nu conţine niciun element din conţinutul obiectiv al infracţiunii de abuz în serviciu. Deşi în art. 254 C. pen. se prevede condiţia neîndeplinirii unui act privitor la îndatoriile îndatori ile de serviciu, specific abuzului în serviciu, aceasta se referă la scopul cerut de lege ca element al laturii subiective, deci trebuie îndeplinită numai în planul psihic al făptuitorului.   făptuitorului. Totodată, luarea de mită nu poate fi o infracţiune complexă deoar ece ece se consumă în momentul pretinderii, primirii, acceptării sau nerespingerii foloaselor  52

G. Antoniu, citat de V. Dobrinoiu, op. cit. p. 162

58

 

necuvenite, iar efectuarea actului ilicit ori eventuala producere pro ducere a unei sau tulburări caracteristice abuzului în serviciu sunt ulterioare momentului consumării infracţiunii, infra cţiunii, ceea ce exclude posibilitatea absorbţiei.  absorbţiei.  Afirmaţia că luarea de mită este o infracţiune complexă este un nonsens, deoarece pe de o parte aceasta subzistă chiar dacă urmările specifice abuzului în serviciu nu s-ar s-ar produce, iar pe de altă parte dacă ss -ar considera că infracţiunea de luare de mită este complexă şi se consumă odată cu îndeplinirea actului avut în vedere de mituitor, ar rezulta că actul pretinderii sau acceptării de foloase necuvenite, care din punct de vedere cronologic este anterior, nu ar mai avea relevanţă penlă, întrucât una şi aceeaşi faptă nu poate avea mai multe momente de cosumare succesive.53  2.4 

Modalităţi 

2.4.1 Modalităţi normative  Infracţiunea de luare de mită, conform conţinutului legal, poate fi săvârsită în oricare dintre următoarele modalităţi normative:  normative:  -   pretinde  pretinderea rea de bani sau sau alte foloase foloase necuve necuvenite, nite, în mod mod direc directt sau indirect; indirect; -   primirea de bani sau alte alte foloase foloase necuvenite, necuvenite, în mod ddirect irect sau indirec indirect; t; -  acceptarea promisiunii de foloase necuvenite; -  nerespingerea promisiunii de foloase necuvenite. 2.4.2 Modalităţi

faptice  Infracţiunea de luare de mită, pe lângă modalităţile normative menţionate mai sus, poate prezenta şi diferite modalităţi faptice, determinate de circumstanţele concrete în care aceasta se săvârşeşte. Aceste modalităţi faptice vor fi avute în vedere la evaluarea gradului de pericol social concret al faptei şi la individualizarea  pedepsei.i.  pedepse 2.5  Sancţionare 

2.5.1 Pedeapsa principală  53

A se vedea, V. Dobrinoiu, op. cit. ci t. p 163 şi următoarele.  următoarele. 

59

 

Pentru săvârşirea infracţiunii infracţiunii de luare de mită, potrivit art. 254 alin. 1 C. pen.  pedeapsaa principală  pedeaps principală este închisoara de la 3 la 12 ani. În alin. 2 se prevede că atunci când fapta a fost săvârşită  săvârşită  de către un funcţionar cu atribuţii de control, pedeapsa  principală  principa lă este închisoa închisoarea rea de la 3 la 15 15 ani.  ani.  De asemenea, conform articolului 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 privind  prevenirea,  prevenir ea, descoperirea descoperirea şi sancţionarea sancţionarea faptelor de corupţie, corupţie, atunci când fapta de luare de mită prevăzută în art. 254 din Codul penal a fost săvârşită de o persoană care, potrivit legii, are atribuţii de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor, ori de constatare, urmărire sau judecare a infracţiunilor, aceasta se sancţionează cu  pedeapsaa prevăzută  pedeaps prevăzută la art. 254 alin. 2 C. pen. privind săvârşirea săvârşirea infracţi infracţiunii unii de către un funcţionar cu atribuţii de control, prin prin urmare pedeapsa principa pedeapsa principală lă ce va fi aplicată va fi închisoarea de la 3 la 15 ani. ani. 2.5.2 

Pedeapsa complementară 

Legea prevede, pe lângă pedeapsa principală a închisorii, şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi care nu pot fi altele decât cele prevăzute în art. 64 C. pen., instanţa fiind obligată să aplice această pedeapsă pe lângă  pedeapsaa închisorii.  pedeaps închisorii. Printre drepturile ce pot fi interzise conform art. 64 din C. pen. se numără şi dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii.  Interzicerea acestui drept poate fi dispusă, aşa cum a arătat Tribunalul infracţiunii.  Suprem, numai dacă fapta săvârşită de cel care a fost condamnat se află în strânsă legătură cu funcţia sau cu profesia sa.  sa.  2.5.3  Pedeapsa accesorie

Conform art. 71 C. pen. condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept ca pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor arătate în art 64 lit. a) -c) C.pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei. pedepsei . 60

 

2.5.4 

Confiscarea specială 

Conform art. 254 alin. 3 C. pen. banii valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani. În trecut au existat controverse cu privire la natura juridică a acestei mă suri fiind considerată în unele opinii ca fiind o pedeapsă complementară, iar de altele, ca reprezentând o pedeapsă accesorie, care şi-ar şi -ar produce efectele de plin drept, din momentul aplicării pedepsei principale, fără ca instanţa competentă să mai fie obligată obl igată să o prevadă în dispozitivul hotărârii.54  În prezent, literatura juridică şi  practica judiciară sunt unanime unanime în a considera considera că măsura confiscării confiscării prevăzută prevăzută în articolul sus-menţionat sus-menţionat nu reprezintă o pedeapsă ci este chiar măsura de siguranţă  prevăzută  prevăzu tă în art. 118 C. pen –   confiscarea specială. Motivul pentru care aceasta a fost prevăzută expres este pe de o parte acela de a-i a -i sublinia caracterul obligatoriu, iar pe de altă parte pentru a reglementa situaţia în care banii, valorile sau bunurile ce au constituit obiectul mitei nu se mai găsesc.  găsesc.   Totodată, se observă o neconcordanţă între obiectul mitei prevăzut în conţinutul legal al infracţiunii şi care este reprezentat de „bani sau alte foloase”, şi obiectul confiscării speciale care, conform dispoziţiei legale, constă în „banii, valorile sau bunurile care au făcut obiectul mitei”. mitei” . Această neconcordanţă nu este întâmplătoare, deoarece obiectul mitei poate cuprinde şi foloase de natură nepatrimonială asupra cărora nu poate opera confiscarea, însă cu privire la acestea se va putea putea dispune când situaţia o impune, restabilirea situaţiei anterioare, potrivit art. 170 din Codul de procedură penală.  penală.  Tot cu privire la măsura confiscării se pune problema dacă banii, valorile sau  bunurile ce au constitui constituitt obiectul mitei se confiscă numai atunci când ele se află în  posesia condamnatului, condamnatului, ori se confiscă confiscă indiferent indiferent de persoana persoana la care se află în momentul rămânerii definitive de condamnare? Din modul de formulare a dispoziţiei legale –  „banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul mitei 54

A se vedea V. Dobrinoiu, op. cit. p 167

61

 

se confiscă” –   rezultă faptul că acestea trebuie să fie ridicate de la orice persoană care le deţine în momentul rămânerii definitive a hotărârii, deoarece textul nu face nicio distincţie în această privinţă.  privinţă.  Chiar dacă, potrivit aceluiaşi text de lege, bunurile şi valorile nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani, această dispoziţie vizează situaţiile în care identificarea şi preluarea lor nu mai sunt posibile, fie că nu este cunoscut deţinătorul acestora, fie că au fost distruse, consumate ori înstrăinate către un terţ de bunăbună-credinţă. credinţă.   În situaţia în care bunurile au fost restituie mituitorului, ele vor fi confiscate de la acesta, iar dacă mituitorul le-a le-a distrus, consumat or i înstrăinat, el va fi cel care va suporta echivalentul bănesc lor bănesc, iar nu inculpatul. Excepţie face cazul în care mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către funcţionarul corupt, ori dacă a denunţat fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat, caz în care banii, valorile sau bunurile îi vor fi restituite. O altă ipoteză ce trebuie lămurită este aceea când făptuitorul a săvârşit infracţiunea de luare de mită prin

pretindere, acceptare ori nerespingere a

 promisiunii  promisiu nii de bani sau alte foloase, iar ulterior, ulterior, acestea nu i-au mai fost remise. Literatura de specialitate, specialitate, pe bună dreptate a adoptat soluţia neaplicării măsurii confiscării speciale în situaţiile de mai sus, aspect confirmat şi de practica  judiciară,, motivându  judiciară motivându--se că aceasta este lipsită de obiect.  obiect.  55

În fine, practica judiciară   a decis că în cazul în care făptuitorul, după ce a  primit o sumă de  de  bani bani cu care, ulterior a achiziţionat achiziţionat un bun, acesta va fi putea fi confiscat conform art. 254 alin 3 C. pen.. Într-o Într- o speţă în care obiectul mitei a fost o sumă de 95.000 lei, s-a s-a dispus atât confiscarea unui autoturism autoturism cumpărat cu o parte din bani, cât şi a unei sume de 22.000 lei, reprezentând diferenţa dintre cuantumul sumei primite ca mită şi valoarea bunului confiscat. 56 

55Tribunalul

municipiului Bucureşti, secţia II Penală, sentinţa nr. 98/1982 în V. Papadopol, St. Daneş, Repertoriu de practică judiciară în materie penală pe anii 1981-1985 1981 -1985 56  A se vedea Vintilă Dongoroz citat de V. Dobrinoiu, op. cit. p. 171.

62

 

CAPITOLUL III Aspecte criminologice privind corupţia 

3.1 Factorii criminogeni

Fiind un fenomen social, corupţia nu îşi poate avea originea decât în cadrul societăţii, aflânduaflându-se în strânsă legătură cu organele prin care statul îşi impune autoritatea, fără a ignora însă, celelalte medii sociale în care aceasta se manifestă.  manifestă.   Privitor la corupţie, corupţie, criminologiei îi revine sarcina de a studia comportamentul deviat de la îndatoririle fireşti ale funcţiei, funcţiei , deviere care poate avea loc din motive  personale  persona le,, financiare ori statutare, ori prin încălcarea drepturilor unor persoane în scopul satisfacerii unui interes personal. Ca fenomen infracţional, corupţia se află în strânsă legătură cu dinamica întregului sistem social şi bineînţeles, cu criminalitatea atât pe plan naţional cât şi internaţional. Referitor la aceasta, în literatura de specialitate a fost enunţată afirmaţia conform căreia urmărirea penală şi sancţionarea celor corupţi pot elimina infractorul, însă nu pot eradica corupţia, prin urmare combaterea corupţiei nu poate avea loc în mod eficient decât prin redresarea economică, politică şi morală a societăţii. Prin urmare, eficacitatea măsurilor întreprinse pentru prevenirea şi combaterea corupţiei depinde de dezvoltarea socialsocial-economică a statului, de  puterea reală a acestuia. acestuia.  Deseori, pentru obţinerea unui folos necuvenit sunt eludate dispoziţiile legii, acordându-se acordânduse privilegii pe alte criterii decât cele legitime, se protejează rude, cunoştinţe, amici, colegi de partid, se urmăreşte extinderea autorităţii unui domeniu ce excede competenţa celui în cauză, sau pe alte căi decât cele stabilite prin p rin lege, ori nu sunt înlăturaţi din posturile pe care le ocupă cei corupţi, iar faptele de corupţie rămân nedenunţate.  nedenunţate.  Analizarea fenomenului corupţiei scoate în evidenţă cel puţin două cauze care se intercondiţionează reciproc. Pe de o parte este dorinţa individului de îmbogăţire rapidă şi fără efort, uneori indiferent de mijloace, iar pe de altă parte se 63

 

află   restricţiile de orice fel care creează şi conduc la corupţie. Acestea reprezintă află două legi nescrise ale economiei care şi-au şi -au dovedit valabilitatea valabilitatea şi în cazul fenomenului corupţiei.  corupţiei.  Printre cauzele care generează şi favorizează corupţia putem enumera:  enumera:   -  Incapacitatea instituţiilor statului de a aplica legea, specifică în special statelor aflate în perioada de tranziţie de la regimul totalitar  comunist la statul de drept şi economia de piaţă, în care amploarea corupţiei depăşeşte resursele şi capacitatea acestuia de reacţie;  reacţie;  -  Avantajele pe care aceasta le procură, corupţia reprezentând una din sursele de venit secundare ale reprezentanţilor autorităţii de stat, stat, partidelor politice, dar şi monedă de schimb dintre putere şi bogăţie acceptate de către aceştia; prin urmare, aceasta va înflori acolo unde o parte a societăţii, elita, deţine controlul asupra binelui şi favorurilor de care au nevoie celelalte pături sociale;  sociale;   -   Negarea legilor şi a ordinii sociale  sociale  de către indivizi sau grupuri de interese; -  Insuficienta remuneraţie remuneraţie a funcţionarilor publici faţă de sectorul privat, ceea ce duce la inechităţi sociale, fapt ce îi determină pe aceştia să recurgă la mijloace ilicite pentru a-şi a-şi completa veniturile până la un nivel pe care îl consideră corespunzător sarcinilor de serviciu de care răspund şi  şi  pregătirii  pregătirii lor profesio profesionale. nale.   -  Criza de autoritate, autoritate, neimplicarea efectivă a autorităţilor şi instituţiilor  competente precum şi necorelarea competente precum necorelarea activităţii activităţii legislative legislative cu re realităţile alităţile sociale sociale;;  -  Lipsa unui program coerent de reformă şi privatizare; privatizare;   -  Incoerenţa politică în materia adoptării legilor ce reglementează cadrul desfăşurării vieţii economice, şi în general, pe cele  cele  necesare funcţionării statului de drept; -  Lipsa de credibilitate a unor organe şi instituţii precum şi slaba influenţă a normelor legale asupra conduitei indivizilor. Datorită procesului de aliniere a sistemului social la condiţiile economiei de  piaţă bazată bazată pe concurenţă concurenţă,, factorii de risc au sporit, iar fenomenul corupţiei începe să capete o formă structurată, specializată care poate ajunge să acapareze factorii 64

 

de decizie de la nivelurile înalte ale politicului, legislativului, administraţiei şi  justiţiei.    justiţiei. În materie de corupţie, criminalitatea reală (care reprezintă reprezintă totalitatea infraţiunilor care au fost săvârşite) săvârşite), inclusiv cifra neagră a criminalităţii (ce cuprinde totalitatea infracţiunilor nedescoperite), nedescoperite), este considerabil mai mare raportat la la criminalitatea legală, cauza principală fiind faptul că, în cazul celor mai multe infracţiuni din sfera corupţiei nu există o victimă evidentă, de pe urma săvârşirii acestora beneficiind atât cel care oferă mita cât şi cel care o primeşte,  prin urmare, nu există  există  nicio motivaţie de a sesiza organele judiciare, judiciare , ba chiar  dimpotrivă, existând tot interesul de acoperire a lor. Acţiunile de combatere ale corupţiei nu pot fi eficiente şi nu pot avea efectul scontat atâta timp cât există discrepanţă între definiţia legală a acesteia şi percepţia socială a opiniei publice cu privire la acest fenomen, nu de puţine ori opinia  publică reflect reflectând ând în mod mai realist situaţia referitoare la amploarea şi intensitatea corupţiei faţă acţiunile întreprinse de autorităţile cu atribuţii în domeniul prevenirii şi combaterii faptelor de corupţie.  corupţie.  3.2 Forme de manifestare

Aşa cum am menţionat într -un capitol anterior, corupţia îmbracă diverse forme: a) Corupţia politică, ce se manifestă cu precădere sub forma presiunii sau chiar a şantajului asupra funcţionarilor publici pentru aa -i determina să îndeplinească anumite acte sau să adopte decizii ilegale sau la limita legii, dar care contravin normelor morale, şi care vizează fie avantaje materiale fie avantaje de altă natură care, nu de puţine ori, ori, sunt mai importante decât cele materiale. Corupţia politică este cea care creează condiţiile pentru condiţiile  pentru acele acele fenomene fenomene pe care le numim criminalitate economică sau crimă organizată –   ce seminifică 65

 

„activităţile infracţionale ale unor gr upuri upuri constituite pe principii conspirative, în scopul obţinerii unor importante venituri ilicite”. 57  Manifestările ilicite au loc  loc  cu precădere în forme interrelaţionale care ilustrează expresiile de „organizare a crimei” şi de „criminalitatea gulerelor albe”, deoarece, după cum susţine criminologul american Edwin Sutherland, „în general  profesia, funcţia creează contextul, contextul, prilejul prilejul şi uneori chiar motivarea motivarea săvârşirii săvârşirii delictelor, transpunerea în practică a faptelor ilicite realizându-se realizându -se direct sau indirect în cadrul unui ansamblu relaţional. Poziţia socială a persoanei, precum şi angrenajul socio-economico- politic  politic din care face parte împiedică împiedică înfăptuirea înfăptuirea  justiţiei penale”. penale”.58   b) Corupţia administrativă este considerată ca fiind cea mai răspândită, şi cupr inde inde fapte care încep cu pretinderea funcţionarului public a unei recompense  pentru îndeplinirea îndeplinirea unui unui act la care este obligat obligat în virtutea virtutea funcţiei funcţiei pe care o ocupă, şi terminându-se terminându-se cu deturnarea în interes propriu a averii publice, săvârşite de  persoane cu funcţiifuncţii-cheie în administraţiile de stat.  stat.  De obicei, funcţionarii publici încalcă dispoziţiile regulamentare de anunţare a licitaţiilor publice, prin favorizarea anumitor societăţi sau întreprinderi la încheierea contractelor în detrimentul altora, uneori percepând un „comision” din valoarea acestora drept mită, falsificarea documentelor ce se întocmesc odată cu organizarea, desfăşurarea şi încheierea licitaţiei, repartizarea ilegală de spaţii locative, intervenţii pe lângă alţi funcţionari pentru aa -i determina pe aceştia să treacă cu vederea anumite încălcări ale legii etc.. c) Corupţia economică reprezintă un domeniu vast, ce cuprinde fapte  precum „spălarea banilor” (reinvestirea banilor obţinuţi din fapte ilicite, în afaceri licite, prin utilizarea de circuite financiare interne inte rne şi internaţionale complexe),  complexe),  evaziunea fiscală, bancruta frauduloasă, traficul traficul de licenţe, neplata taxelor vamale şi a impozielor, falsificarea de cecuri ori emiterea acestora fără acoperire, 57  C.

Păun, Crima organizată sau organizarea crimei, în Analele Academiei de Poliţie “Al. I. Cuza” Anul 1 –  – Bucureşti 1993, pag 55.  55.  58 E. Sutherland – Sutherland – White Collor Crime New York – York – Edit. Dryden Press 1949, p. 9

66

 

 practicarea  practica rea de adaosuri adaosuri comerciale mari, specula, contrabanda de mărfuri. mărfuri . Alături de acestea, fraudele economice săvârşite prin gestiune frauduloasă, delapidare, furturi şi alte forme de „vandalism economic” sunt însoţite de cele mai multe ori de acte de corupţie. Astfel, în ramurile ramurile productive ale economiei, corupţia a curprins curprins întregul  proces de privatizare, privatizare, cu predilecţie predilecţie transferurile transferurile ilegale de patrimo patrimoniu niu,, prin subevaluare, din societăţile comerciale de stat şi regiile autonome către întreprinzători particulari, condiţionarea livrării de mărfuri, acceptarea unor   produse de proastă proastă calitate în schimbul schimbul unor avantaje avantaje materiale ce const constau au în sume de bani, bunuri sau cote- părţi  părţi din afacerile afacerile derulate59. Printre domeniile în care corupţia generalizată din perioada de tranziţie s-a s -a manifestat cu precădere, uneori chiar făţiş,  făţiş,  se numără agricultura, silvicultura, comerţul şi cel al prestăriilor de servicii, domeniul bancar şi sistemul vamal.  vamal.  3.3 Măsuri de prevenire a corupţiei 

Este unanim acceptat că prevenirea este preferată combaterii, indiferent de domeniu, întrucât prima implică eforturi şi resurse incomparabil mai mici decât cea de-a doua, doua, adevăr ce rămâne valabil şi în cazul corupţiei. Acesta este motivul  pentru care factorii de decizie cu atribuţii atribuţii în domeniul eradicării acestui fenomen trebuie să îşi concentreze eforturile în a elabora şi implementa cele mai oportune măsuri de prevenire şi, în măsura în care acestea eşuează ori nu au pe deplin efectul urmărit, să recurgă la mijloacele de combatere de care dispun.  dispun.   Elaborarea unui program de prevenire a corupţiei implică identificarea cauzelor, formelor de manifestare, trăsăturilor, amplorii şi tendinţelor acesteia atât  pe plan naţional naţional cât şi pe plan internaţional. internaţional. De asemenea, implementarea unui program de prevenire prevenire a corupţiei,  pentru a avea eficienţă trebuie să vizeze toate dimensiu dimensiunile nile acestui fenomen fenomen respectiv dimensiunea social-culturală, social-culturală, dimensiunea economică, dimensiunea 59

I. Pitulescu  –  –   Al treilea război mondial. Crima organizată –  –   Ed. Naţonală Bucureşti 1996, pag. 378.

67

 

 politică şi, nu în ultimul rând, dimensiunea dimensiunea juridică. juridică.   Totodată trebuie avute în veder e complexitatea fenomenului, dar şi amplificarea valorilor traficate prin acte de corupţie.  corupţie.  Politica globală anticorupţie a fost exprimată la un moment dat, prin adoptarea unui Program Naţional de Prevenire a Corupţiei şi a unui Plan Naţional de Acţiune Împotriva Corupţiei60, care au reţinut ca ţinte sectoarele cele mai vulnerabile: politica, administraţia şi justiţia. Programul reţinea drept condiţii esenţiale ale activităţii de prevenire a coupţiei următoarele:  următoarele:  -  voinţa politică în adoptarea măsurilor de prevenire a corupţiei;  corupţiei;   -  responsabilizarea instituţiilor cu atribuţii în domeniul prevenirii corupţiei şi coordonarea acţiunii lor;  lor;  -  estimarea corectă a costurilor, identificarea şi obţinerea resurselor  necesare; -  transparenţa şi accesul la informaţii de inter es es public; -  sprijinul societăţii civile şi al massmass -media, invitarea organizaţiilor  neguvernamentale să participe la elaborarea şi implementarea programelor de  preveniree a corupţiei şi asigurarea unei   prevenir unei   informări publice obiective cu privire la acţiunile desfăşurate în acest domeniu;  domeniu;  -  asigurarea continuităţii activităţii de prevenire;  prevenire;  -  monitorizarea, implementarea programului şi adaptarea sa permanentă.  permanentă.   Programul prevedea, însă, că reuşita implementării acestuia este legată de conjugarea demersurilor insituţiilor demersurilor  insituţiilor statului, precum şi realizarea unui parteneriat  permanent  permane nt cu societatea societatea civilă şi cu organizaţiile organizaţiile neguve neguvernamenta rnamentale, le, în vederea vederea diminuării surselor criminogene şi consecinţelor corupţiei la toate nivelurile şi în totate sectoarele. Odată stabilită voinţa politică reală de contracarare a fenomenului corupţiei, trebuiesc trebuiesc găsite mijloacele de realizare a prevenirii şi controlului acesteia. Potrivit specialiştilor în domeniu, realizarea unei activităţi eficiente de 60

Publicate în Monitorul Oficial nr.728 din 15.11.2001.

68

 

 preveniree şi control  prevenir control al corupţiei corupţiei presupune presupune o bună cunoaştere cunoaştere a fenomen fenomenului, ului, a cauzelor acestuia şi are la bază stabilirea corectă a ţintelor şi obiectivelor   prevenirii,  prevenir ii, precum şi determinarea determinarea autorităţii autorităţii compete competente nte pentru exercitarea exercitarea unor  astfel de acţiuni. De asemenea, este necesar necesar ca în final să se efectueze o evaluare ştiinţifică a activităţii de prevenire a corupţiei, o analizare a activităţii obţinute.  obţinute.  În România, aşa cum a fost preconizat prin Programul Naţional de Prevenire a Corupţiei, activitatea ştiinţifică de diagnoză şi prognoză a fenomenului criminalităţii în general, şi a corupţiei în particular, este asigurată de către Institutul  Naţional de Criminologie, Criminologie, aflat în subordinea subordinea Ministerulu Ministeruluii Justiţiei. Justiţiei. Măsurile de prevenire vor avea la bază rezultatele cercetării îndreptate în dreptate spre următoarele direcţii:  direcţii:  -  stabilirea complexului criminogen care alimentează creşterea fenomenului de corupţie, a factorilor de risc şi a oportunităţilor care determină sau favorizează  favorizează   săvârşirea acestor infracţiuni, a diminuării producerii acestoram cu evidenţierea soluţiilor de control şi reeducare;  reeducare;  -  identificarea punctelor de vulnerabilitate în domeniile esenţiale ale vieţii economice, sociale şi politice;  politice;  -  evaluarea tehnicilor şi a instrumentelor de prevenire pe care legislaţia în vigoare le  pune la dispoziţia dispoziţia instituţiilor instituţiilor cu atribuţii atribuţii în domeniu, a eficienţei eficienţei acestora şi a posibilităţilor de adaptare în contextul creşterii complexităţii fenomenelor infracţionale;  infracţionale;  -  evaluarea periodică a dimensiunii şi complexităţii fenomenului corupţiei,  prin elaborarea elaborarea unui instrument instrument de tipul „indice al corupţiei”, prin interpretarea datelor statistice, a rezultatelor anchetelor de victimizare şi a sondajelor de  percepţie..   percepţie Printre măsurile concrete menite să asigure prevenirea şi controlul fenomenului corupţiei putem enumera înăsprirea sancţiunilor pentru faptele de corupţie, adoptarea unor legi anticorupţie eficiente şi care să se aplice indiferent de  persoană sau de statutul acesteia, acesteia, publicarea publicarea corectă a declara declaraţiilor ţiilor de avere ale 69

 

tuturor salariaţilor din sistemul bugetar, reforma în justiţie, respectarea deontologiei profesionale de către funcţionarii publici.  publici. 

70

 

CAPITOLUL IV

Aspecte relevante din practica judiciară  privind infracţiunea de luare de mită 

4.1 Luare de mită. Funcţionar cu atribuţii de control. Elemente constitutive. Individualizarea pedepsei

Prin decizia nr. 148 din 19 ianuarie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală a stabilit că:  că:  Faptele persoanei, care are calitatea de comisar al Gărzii Financiare, Fin anciare, de a  pretinde şi primi o sumă de bani de la administratorul administratorul unei societăţi societăţi comercia comerciale, le,  precum şi de a pretinde pretinde şi primi foloase care nu i se cuvin de la administratoru administratorull unei alte societăţi comerciale, în scopul de a nu efectua controale la aceste societăţi, de a anunţa controalele şi de a nu aplica sau de a aplica la limita minimă legală sancţiuni contravenţionale, întrunesc elementele constitutive a două infracţiiuni de luare de mită, în formă agravată referitoare la săvârşirea faptei de către un funcţionar cu atribuţii de control, prevăzute în art. 254 alin. (1) şi (2) C.  pen. raportat la art. 6 şi 7 alin (1) din Legea nr. 78/2000, aflate în concurs real de infracţiuni. În acest caz, executarea pedepsei rezultante prin privare de libertate şi înlăturarea înl ăturarea dispoziţiilor privind suspendarea acesteia sub supraveghere este  justificată,  justifica tă, în raport cu gradul gradul de pericol socia sociall ridicat al faptel faptelor, or, relevat în special special de folosirea funcţiei în scopuri ilicite.  ilicite.  Cauza a fost judecată în primă instanţă de Tribunalul Brăila care, prin sentinţa nr. 131 din 20 mai 2008 a condamnat pe inculpatul D.V. pentru săvârşirea a două infracţiuni concurente de luare de mită în forma agravată prevăzută în art. 254 alin (2) C. pen. („de un funcţionar cu atribuţii de control”) raportat la art. 6 şi 7 alin (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74, art. 76 C. pen., la pedepsele de câte 1 an şi 6 luni de închisoae, aplicându-i-se aplicându -i-se în final prin contopire, în baza art. 33 lit. a), art. 34 alin (1) lit. b) C. pen. şi stabilirea unui u nui spor de 6 luni de închisoare, pedeapsa rezultantă principală de 2 ani închisoare, a cărei executare a 71

 

fost suspendată condiţionat pe un termen de încercare de 4 ani, în conformitate cu dispoziţiile art. 81 şi urm. C. pen. şi art. 359 C. Proc. Pen.  Pen.   Potr iivit vit dispoziţiilor art. 71 alin (2) C. pen., s.a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a IIII -a şi  b) C. pen., a cărei cărei executare executare a fost, de asemenea, asemenea, suspendată suspendată în în baza art. 71 alin alin (5)  (5)  C. pen. În temeiul art. 254 alin. (3) C. pen., inculpatul a fost obligat de către stat, cu titlul de confiscare specială, la plata sumei totale de 6.500 lei, reprezentând bani ori alte foloase ce au făcut obiectul luării de mită.  mită.   Instanţa a fost sesizată  prin rechizitoriul rechizitoriul nr. 7/P/2007 7/P/2007 din 28 mai 2007 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie –   Serviciul Teritorial Galaţi, consecutiv căruia,  potrivit art. 300 300 C. proc. Pen., s-a s-a şi învestit cu judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpatului D.V. pentru săvârşirea a două infracţiuni de luare de mită prevăzute în art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. cu referire la art. 6 şi 7 alin (1) din Legea nr. 78/2000 –  78/2000  –   urmare a denunţurilor formulate de martorii P.A. şi T.C. –   prin aceea că în calitatea calitatea sa de comisar în cadrul Gărzii Financ Financiare iare –   Secţia Brăila:  Brăila:  (i) 

în luna noiembrie 2005 a solicitat martorei  –   denunţătoare P.A. să-i să-i

achiziţioneze, în leasing, prin firmele sale, un autoturism S. –  la care inculpatul a achitat avansul şi ratele ulterioare –  pret pretinzând inzând însă în schimbul „protecţiei” acordate activităţilor comerciale desfăşurate de denunţătoare (prin neefectuarea de controale, anunţarea controalelor altor colegi, neaplicarea sau aplicarea la limita minimă legală de sancţiuni contravenţionale) restituirea restituirea TVA-ului TVA-ului aferent în sumă de 13.400 lei şi încasând în luna ianuarie 2006, corespunzător avansului primei rate achitate, suma de 3000 lei şi respectiv;  respectiv;   (ii) 

în perioada august  –   septembrie 2006 a pretins şi beneficiat de la

celălalt martor –  denunţător T.C., T.C., în aceleaşi condiţii, de servicii gratuite în valoare de 3.500 lei, constând în montare tâmplărie PVC şi geam termopan la locuinţa  proprietate personală  proprietate personală a inculpatului. inculpatului.   Hotărând soluţionarea în fond a cauzei penale prin condamnare în 72

 

conformitate cu dispoziţiile dispoziţiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., după efectuarea cercetării judecătoreşti în condiţiile art. 288 - 291, procedură penală în cursul căreia au fost administrate probele strânse la urmărirea penală şi alte probe noi în apărare - instanţa a examinat şi apreciat materialul amintit, confirmând existenţa faptelor ilicite deduse judecăţii şi vinovăţia penală a autorului acestora, în care sens a reţinut că inculpatul D.V. a îndeplinit funcţia de comisar în cadrul Gărzii Financiare - Secţia Brăila având ca atribuţii principale de serviciu, în conformitate cu O.U.G. nr. 91/2003 privind organizarea Gărzii Financiare astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 132/2004 (publicată în M. Of. nr. 372 din 28 aprilie 2004), exercitarea controlului operativ şi inopinat inop inat privind prevenirea, descoperirea şi combaterea oricăror acte şi fapte care au ca efect evaziunea şi frauda fiscală (art. 1 alin. 3), în care scop încheia acte de control prin care constata contravenţiile săvârşite şi aplica sancţiunile prevăzute de lege le ge (art. 5 alin. 1). În legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu anterior arătate, sub  promisiunea  promisiu nea că va acorda „protecţie „protecţie firmelor respective respective prin neefectuarea neefectuarea de controale, anunţarea controalelor controalelor altor colegi, neaplicarea sau aplicarea la limita minimă legală de sancţiuni contravenţionale”, inculpatul D.V. a pretins necuvenit  bani şi alte foloase, foloase, de la reprezentanţii reprezentanţii legali ai celor două societăţi societăţi comercia comerciale, le, astfel: a) în luna noiembrie 2005 a solicitat martorei denunţătoare denun ţătoare P.A. să-i să-i achiziţioneze în leasing prin firma sa, societatea comercială U., un autoturism S. achiziţioneze avansul şi ratele fiind achitate de inculpat -  pretinzâ  pretinzând nd ca aceasta să-i să-i restituie TVA aferent în sumă de 13.400 lei din care a şi ş i încasat în luna ianuarie 2006 suma de 3.000 lei, corespondentul TVA-ului deductibil pentru avans şi prima rată achitată (contractul de leasing financiar a fost încheiat la 9 noiembrie 2005 între societatea comercială U. - reprezentată de martora denunţătoare P.A. - şi societatea comercială P. prin dealerdealer-ul ul autorizat societatea comercială I., valoarea totală a autoturismului fiind de 31.019,48 euro, iar TVA aferent de 3920,81 euro; avansul în sumă de 153.350.000 lei (rol) a fost achitat de inculpat prin firma contractantă care a întocmit ordinul de plată plată respectiv; ratele lunare au fost achitate în acelea acel eaşşi 73

 

condiţţii, sumele de bani respective fiind remise denunţătoarei condi denunţătoarei de către inculpat prin intermediul martorului A.C.; restituirea TVA deductibil în suma 3.000 lei în luna ianuarie 2006 s-a s-a făcut de denun denunţătoare în prezenţa prezenţa martorului T.C.; autoturismul achiziţţionat în condiţiile achizi condiţiile amintite a intrat imediat în posesia inculpatului fără a se încheia vreo procură în acest sens, fiind folosit neîntrerupt de acesta până la 15 ianuarie 2007, când a fost indisponibilizate de poliţ poli ţie).  b)  în perioada august - septembrie 2006, în aceleaşi condiţii iniţial arătate, inculpatul a pretins şi primit de la martorul denunţător T.C., ca administrator al societăţii comerciale B., servicii gratuite în valoare de 3.500 lei constând în montare tâmplărie PVC la locuinţa proprietate personală (lucrarea a fost executată în integralitate în perioada arătată de societatea denunţătorului cu angajaţii acesteia, martorii B.I., T.V. şi E.M., iar inculpatul nu a prezentat deviz ori factură fiscală pentru lucrarea  lucrarea  amintită; în perioada ianuarie 2005 şi până la formularea denunţului, Garda Financiară Brăila nu a efectuat controale la societatea comercială B.).  B.).  La individualizarea sancţiunii penale, în conformitate cu dispoziţiile art. 72 şi urm. C. pen., instanţa a avut în vedere cu precădere datele ce au caracterizat  persoana inculpatului inculpatului - lipsa de antecedente penale, vârsta tânără a acestuia, buna  pregătire profesională profesională şi situaţia sa familială familială - ce au fost reţinute reţinute şi valorificate ca circumstanţe atenuante judiciare prevăzute în art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., cu consecinţa coborârii pedepselor individuale sub minimul legal special de 3 ani închisoare până la un an şi 6 luni închisoare şi a suspendării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare. Împotriva hotărârii hotărârii amintite au declarat apeluri Direcţia Naţională Anticorupţie Serviciul Teritorial Galaţi pentru netemeinicie - pedepsele aplicate fiind greşit individualizate sub aspectul cuantumului acestora prin reţinerea nejustificată de circumstanţe atenuante judiciare, dar şi a modalităţii de executare neprivativă de libertate în condiţiile art. 81 şi urm. C. pen., considerată inadecvată  pentru realizarea realizarea finalităţii finalităţii preventive din art. 52 C. pen. - şi inculpatul în cauză D.V. pentru netemeinicie şi nelegalitate, cu motivarea că probele administrate au 74

 

fost eronat interpretate, impunându-se impunându-se schimbarea soluţiei actuale de condamnare cu aceea de achitare, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) raportat la art. 345 alin. (3) şi art. 10 alin. (1) lit. a) şi respectiv b) C. proc. pen. Curtea de apel, verificând sentinţa atacată pe baza materialului probator aflat la dosar şi a probelor noi în apel, în raport cu motivele de netemeinicie şi nelegalitate invocate de procuror şi inculpat, dar şi din oficiu cu privire la toate celelalte aspecte de fapt şi de drept deduse judecăţii - în conformitate cu dispoziţiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen. - a constatat că schimbarea soluţiei de condamnare în achitare - cerere formulată de inculpat - este nefondată, întrucât faptele sesizate sesizate există, au fost săvârşite cu vinovăţie şi constituie infracţiuni, şi anume acelea de luare de mită în formă agravată prevăzută în art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, impunându-se impunându -se menţinerea sentinţei atacate cu privire la rezolvarea dată acţiunii penale în temeiul art. 345 alin. (2) C. proc. pen. Individualizare pedepselor principale în raport cu dispoziţiile art. 72 şi urm. C. pen. - faţă de criticile de netemeinicie invocate de procuror procuror - a fost fost modificată în sensul majorării cuantumului acestora la 2 ani închisoare, prin menţinerea circumstanţelor atenuante judiciare, cu consecinţa modificării şi a pedepsei  principale  principa le rezultante, rezultante, menţinându menţinându--se modalitatea de executare neprivativă de libertate, în condiţiile noi ale suspendării sub supraveghere potrivit art. 86 1 şi urm. C. pen. În consecinţă, prin decizia nr. 29/A din 19 martie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, Secţia penală, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declaratt de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia declara  Naţională Anticorupţie Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi, desfiinţându-se desfiinţându-se în parte sentinţa atacată, iar în rejudecare au fost majorate de la un an şi 6 luni închisoare la 2 ani închisoare închisoare pedepsele stabilite iniţial pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute în art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., aplicându-se aplicânduse alăturat acestora şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor  75

 

 prevăzute  prevăz ute în art. 64 alin. alin. (1) lit. a) tez tezaa a II-a, II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe durata de 2 ani, astfel încât în final, prin contopire potrivit art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 35 C. pen., s-a s-a aplicat pedeapsa principală de 2 ani şi şi 6 luni închisoare - prin sporirea în acest sens a pedepsei de bază - şi interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. pe durata de 2 ani (a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, în condiţ condiţiile art. 861, art. 863, art. 864  arătate în decizie, interval de timp în care aceeaşi aceea şi măsură a fost dispusă şi şi cu privire la pedeapsa accesorie  prevăzu  prevăzută tă în art. 71, art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen., fiind menţ menţinute celelalte dispoziţţii ale sentinţ dispozi sentinţei atacate). Apelul inculpatului a fost respins ca nefondat, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C.  proc. pen. pen. Împotriva deciziei au au declarat în termen recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi pentru netemeinicie, invocând cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. - în considerarea cererilor respinse în apel de înlăturare ca nejustificate a circumstanţelor atenuante judiciare, majorare a  pedepselor  pedepse lor principale principale aplicate peste limita minimă legală de 3 ani închisoare închisoare şi executare a pedepsei principale rezultante, prin privare de libertate într-un loc de deţinere - şi inculpatul D.V., cu solicitarea în principal pentru achitare în totalitate, în temeiul art. 345 alin. (3) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) şi b) C. proc. pen. Înalta Curte de Casaţ Casaţie şi Justiţ Justiţie, examinând în prealabil motivele de achitare invocate de inculpat, circumscrise cazurilor prevăzute în art. 385 9 alin. (1)  pct. 10 şi 18 C. proc. pen. - pe baza materialului probator aflat în dosarul cauzei şi a înscrisului nou depus în recurs - constată următoarele:  următoarele:  Prima faptă de luare de mită, reţinută în sarcina recurentului inculpat D.V. în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu de comisar financiar, comisă în luna noiembrie 2005, constând în pretinderea restituirii TVA deductibil în suma totală tota lă de 13.400 lei - aferent achiziţionării în leasing prin firma martorei denunţătoare P.A., societatea comercială U., pentru inculpatul amintit a unui autoturism S. - din 76

 

care s-a s-a şi încasat în luna ianuarie 2006 suma de 3.000 lei, corespunzătoare TVA inclus incl us în avans şi prima rată, este dovedită în cauză, astfel cum s-a s -a stabilit prin sentinţă şi decizia atacată - contrar susţinerilor inculpatului - cu: (i) contractul de leasing financiar încheiat la 9 noiembrie 2005 de societatea comercială U. reprezentatăă de martora denunţătoare, condiţii în care, imediat după achiziţionare, reprezentat fără a se încheia vreo procură, autoturismul a intrat în posesia inculpatului; Lucrarea de montare ferestre termopan şi tâmplărie PVC la locuinţa  proprietate  proprie tate personală personală a fost comisă în acelaşi acelaşi context al asigurării asigurării de către inculpat a protecţiei financiare a societăţii comerciale B. administrată de martorul denunţător T.C., în schimbul dobândirii folosului material arătat în cuantum de 3.500 lei. Conform situaţiei anexate adresei din 29 august 2007 emisă de Garda Financiară - Secţia Judeţeană Brăila, inculpatul a făcut parte din toate cele 6 echipe ce au efectuat controale la societatea comercială B. în perioada 2002 - 2005, lucrarea a fost efectuată efectuată în perioada august - septembrie 2005, potrivit declaraţiilor  martorilor B.I., K.C. şi E.M., iar ulterior nu a mai fost realizat niciun control la această societate; lipsa unei chitanţe ori facturi doveditoare a efectuării plăţii şi conduita nesinceră a inculpatului la explicaţiile ulterioare solicitate de Comisarul general - că a efectuat lucrarea prin altă societate ori ar fi achitat un preţ mai mare de 40.000.000 lei (rol) - justifică - justifică înlăturarea înlăturarea de către procuror procuror şi instanţe a apărării acestuia făcută  făcută  cu ajutorul martorilor F.C. şi D.V., soţia sa, şi în recurs chiar cu martorul denunţător T.C. prin declaraţia extrajudiciară privind caracterul legal al lucrării amintite şi plata preţului acesteia şi, implicit, constatarea în cursul judecăţii judecăţii în fond şi apel că această faptă are caracter ilicit, realizând elementele unei alte infracţiuni infrac ţiuni de luare de mită în varianta agravată, prevăzută în art. 254 alin. (1) şi şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. În consecinţă, consecinţă, probele probele administrate pe parcursul procesului penal, necesare şi suficiente pentru aflarea adevărului în cauză cu privire la faptele denunţate denunţate şi încadrarea acestora ca infracţiuni infracţiuni de luare de mită, atestă netemeinicia motivelor de casare invocate de inculpat şi impun respingerea ca nefondat a recursului său în 77

 

 baza art. 38515 pct. 1 lit.b) C. proc. pen. Referitor la critica de netemeinicie circumscrisă art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C.  proc. pen. privind greş greşita individualizare a pedepselor sub aspectul cuantumului acestora stabilit sub minimul legal special de 3 ani închisoare, prin reţ re ţinerea nejustificată de circumstanţe atenuante judiciare prevăzute în art. 74 C. pen. şi şi a modalităţii modalităţ ii inadecvate neprivative de libertate în condiţ condiţiile art. 861  şi urm. C. pen. în r aaport port cu finalitatea preventivă a sancţiunii penale indicată de legiuitor prin art. 52 C. pen., invocat de procuror, se constată următoarele: Relaţţiile sociale protejate de lege prin incriminarea faptelor reţ Rela re ţinute în sarcina inculpatului sunt cele referitoare referitoare la buna desfăşurare desfăşurare a atribuţ atribuţiilor de serviciu, activitate incompatibilă cu suspiciunea uzitării funcţiei funcţ iei în scopuri ilicite. Ca atare, Înalta Curte de Casaţ Casaţie ie şi Justiţie Justiţie apreciază că, în considerarea  pericolului concret ridicat  pericolului ridicat al faptelor de corupţ corupţie, în speţă speţă constând în comiterea repetată a unor infracţiuni de luare de mită şi a finalităţii finalităţii preventive a sancţ sancţiunii  penale stabilite stabilite prin art. 52 C. pen., pedeapsa pedeapsa actuală de 2 ani şi 6 luni închisoare al cărei cuantum a fost stabilit prin reţinere reţinere  justific  justificată ată de circum circumstanţ stanţee atenuante  judiciaree prevăzute  judiciar prevăzute în art. 74 74 C. pen., faţă de de celelalte criterii ddee individu individualizare alizare din din art. 72 şi urm. C. pen. se impune a fi executată prin privare de libertate în condiţiile condiţiile art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit.  b) şi c) C. pen., înlăturându înlăturându-se -se suspendarea sub supraveghere potrivit art. 86 1  şi urm. C. pen., în care sens va fi admis recursul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie Casaţ ie şi Justiţ Justiţie - Direcţ Direcţia 15  Naţională  Na ţională Anticorupţie Anticorupţie - Serviciu Teritorial Galaţ Galaţi, potrivit art. 385 pct. 2 lit. d) raportat la art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. Faţă Fa ţă de considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie Casaţ ie şi Justiţ Justiţie a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie Casaţie şi Justiţ Justiţie Direcţţia Naţională Direc Naţională Anticorupţie Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţ Galaţi împotriva deciziei nr. 29/A din 19 martie 2009 a Cur ţii de Apel Galaţ Galaţi - Secţia Secţia penală, a casat decizia  penală menţionată menţionată numai cu privire la modalitatea modalitatea de executare executare a pedeps pedepsei ei rezultante de 2 ani şi 6 luni închisoare, a înlăturat aplicarea dispoziţiilor dispoziţiilor art. 861  şi urm. C. pen. şi a dispus executarea pedepsei principale rezultante în regim de 78

 

detenţţie, menţ deten menţinând restul dispoziţ dispoziţiilor deciziei atacate, şi a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.V. împotriva aceleiaş aceleiaşi decizii penale. 4.2 Luarea de mită. Concurs de infracţiuni. Individualizarea pedepsei   Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, prin decizia nr. 844 din 4 martie 2010 a stabilit că:  că:  Fapta  persoa  persoanei, nei, având calitatea calitatea de ofiţer de poliţie judicia judiciară, ră, de a primi o sumă de bani de la administratorul unei societăţi comerciale, în scopul de a  propune o soluţie de de neîncepere neîncepere a urmăririi urmăririi penale penale într -un -un dosar penal în care a fost delegată să efectueze acte de cercetare penală şi fapta aceleiaşi persoane de a primi o altă sumă de bani, după un interval de trei ani, de la acelaşi administrator al unei societăţi comerciale, în scopul de a propune o soluţie de neîncepere a urmăririi  penale într-un alt dosar dosar penal în care a fost delegată să efectueze acte de cercetare  penală întrunesc întrunesc elementele elementele constitutive constitutive a două infracţiuni infracţiuni de luare de mită  prevăzute  prevăz ute în art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, aflate în concurs real de infracţ infrac ţiuni, potrivit art. 33 lit. a) C. pen. În acest caz, executarea pedepsei rezultante prin privare de libertate se impune, în raport cu gravitatea faptelor săvârşite, de către persoana având calitatea de ofiţer ofiţer de poliţ poliţie  judiciară,  judiciar ă, în exercitar exercitarea ea atribu atribuţţiilor de serviciu. Prin sentinţa nr. 364/R din 10 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IIII-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, a fost admisă cererea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - de schimbare a încadrării juridice a faptei pendinte din două infracţiuni de luare de mită prevăzute în art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în două infracţiuni de luare de mită prevăzute în art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., texte în  baza cărora cărora a fost condamna condamnată tă inculpata inculpata N.E. la două două pedepse pedepse cu închisoarea închisoarea a câte 3 ani fiecare şi interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen. pe o durată de 5 ani.  ani.  79

 

S-a S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen. pe lângă fiecare pedeapsă aplicată.  aplicată.  În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., a dat spre executare inculpatei pedeapsa închisorii de 3 ani şi interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen. pe o durată de 5 ani.  ani.  În temeiul art. 71 C. pen., s-au s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a), b) şi c) C. pen. pe durata executării pedepsei.  pedepsei.   Pentru a pronunţa pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casa ie şi Justiţie - Direcţia  Naţională Anticorupţie - Secţia de Combatere a Infracţiunilor de Corupţie din 28 septembrie 2009 s-a s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în  judecată în stare de arest preventiv preventiv a inculpatei inculpatei N.E. pentru să săvârşire vârşireaa infracţ infracţiunilor  iunilor  de luare de mită (două infracţiuni) prevăzute în art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicare art. 33 lit. a) C.pen., neînceperea urmăririi penale faţă de Z.I. pentru infracţiunea prevăzută în art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. şi disjungerea cauzei privind  pe învinuiţii M.E. şi M.A., cercetaţi cercetaţi pentru săvârşirea săvârşirea infracţiunii de luare de mită  prevăzută  prevăzu tă în art. 254 alin. (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi continuarea urmăririi penale în cadrul unui nou dosar penal.  penal.   S-a S-a susţinut în actul de inculpare, în esenţă, că inculpata N.E., în calitate de ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti - Serviciul de Combatere a Finanţării Terorismului şi Spălării Banilor, în anul 2006, a primit suma de 50 milioane lei vechi de la administratorul societăţii comerciale A. cu cu scopul de a propune o soluţie de neîncepere a urmăririi penale în dosarul nr. 924/II/2007 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti, în care a fost delegată să efectueze acte de cercetare penală privind transferuri valutare externe suspecte, iar în cursul lunii august 2009, în aceeaşi calitate, a pretins suma de 30.000 euro  euro   de la acelaşi 80

 

administrator, Z.I., fiind prinsă în flagrant la data de 8 septembrie 2009 primind suma de 10.000 10.000 USD de la acesta, în scopul de a propune o soluţie de neîncepere a urmăririi penale în dosarul nr. 1727/D/P/2009 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti.   Bucureşti. Actul de inculpare are are la bază următoarele mijloace de probă: autodenunţul formulat de Z.I., procesele-verbale procesele-verbale de ascultare a denunţătorului, procese-verbale procese-verbale întocmite de inculpată şi învinuiţi, autorizaţii, declaraţiile inculpatei, procesulprocesul verbal de consemnare a seriilor bancnotelor ba ncnotelor şi de redare a dialogului ambiental  purtat între denunţător denunţător şi inculpată, inculpată, fişa postului postului inculpa inculpatei tei şi cazieru cazierull acestei acesteia, a, ordonanţa de delegare, procesulprocesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire  penală şi de percheziţie, declaraţiile învinuiţilor şi procesul procesul-verbal de certificare a autenticităţii înregistrărilor.  înregistrărilor.  Cercetarea judecătorească a presupus reaudierea nemijlocită a inculpatei, denunţătorului, martorilor propuşi prin actul de sesizare şi din oficiu, a lui M.E. şi M.A., precum şi administrarea de acte în circumstanţiere.  circumstanţiere.  Evaluând declaraţiile a rezultat, fără putinţă de tăgadă, că inculpata N.E., în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, de ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române - Brigada de de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti - Serviciul de Combatere a Finanţării Terorismului şi Spălării Banilor, în cursul anilor 2006 şi 2009 a primit suma de 50 milioane lei vechi şi, respectiv, 10.000 USD de la administratorul societăţii comerciale comerc iale A., Z.I., în scopul de a propune o soluţie de neîncepere a urmăririi penale în dosarul nr. 924/II/2007 şi în dosarul nr. 1727/D/P/2009 ale Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti. Bucureş ti. Astfel, prin ordonanţa din 10 iunie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti - a delegat-o pe inculpata  N.E., în calitate de inspector principal, să efectueze acte de cercetare penală în 81

 

dosarul nr. 1727/D/P/2009, privind pe Z.I., D.T. şi C.Y., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 9 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 241/2005, art. 270 din Legea nr. 86/2006, art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, art. 7 alin. (1), (2) şi (3) cu referire la art. 2 lit. b) pct. 14 şi 16 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Întrucât practica este ca anumite acte de cercetare penală să se efectueze în echipă formată din 2 ofiţeri ofiţeri de poliţie poliţie judiciară şi motivat de faptul că învinuitul M.E. avea experienţă experienţă în cauzele cu cetăţeni străini, în special cu cetăţeni cetăţeni chinezi, inculpata N.E. i-a i-a propus învinuitului M.E. să lucreze împreună în dosarul nr. 1727/D/P/2009. Învinuitul M.E. a fost de acord cu propunerea inculpatei N.E., de a efectua împreună acte de cercetare penală în dosarul nr. 1727/D/P/2009 şi şi i-a cerut acesteia dosarul pentru studiu. Deşi De şi tăgăduită de M.E., declara declaraţţiile coroborate ale inculpatei şi denunţătorului denun ţătorului converg spre ideea unei înţelegeri între inculpată şi şi M.E., prezentat ca fiind şeful inculpatei, pentru a obţ ob ţine de la denunţător denunţător o sumă de bani în scopul soluţionării solu ţionării favorabile a dosarului.  dosarului.  La data de 8 septembrie 2009, inculpata s-a prezentat, conform înţ în ţelegerii, la sediul societăţii comerciale A., unde a fost surprinsă în flagrant în timp ce încerca să plece având asupra ei, într -un -un plic, suma de 10.000 USD. Inculpata a mai primit de la denunţător denunţăto r suma de 50 milioane lei vechi în cursul anului 2006, pentru a propune o soluţie de neîncepere a urmăririi penale în dosarul nr. 924/II/2007 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, în care efectua cercetări penale împreună cu colegul său M.A. privind transferuri valutare externe suspecte efectuate prin societăţile D. şi Z., deţinute de denunţător şi de doi cetăţeni chinezi, D.T. şi C.Y.  C.Y.   Datorită semnificaţiei deosebite şi a impactului public pe care săvârşirea unor astfel de infracţiuni le are în societate, curtea de apel a apreciat că nu poate valorifica în favoarea inculpatei, ca şi circumstanţe atenuante, circumstanţele sale  personale,  persona le, întrucât întrucât aceasta a lezat profund profund autoritatea autoritatea şi credibilitatea credibilitatea instituţ instituţiei iei  

82

 

chemate să răspundă la încălcarea legii, iar ca urmare a atitudinii profesionale a inculpatei societăţile comerciale suspectate de fapte economice grave, de spălare de bani, evaziune fiscală şi criminalitate organizată funcţionează în continuare, aducând prejudicii bugetului de stat. Or, cinstea, corectitudinea şi moralitatea funcţionarului în exercitarea atribuţiilor de serviciu sunt condiţii  sine qua non  nu numai pentru prestigiul şi autoritatea acesteia sau a instituţiei în care acţionează, ci pentru însăşi existenţa, echilibrul şi forţa societăţii. Este inadmisibil comportamentul inculpatei care a încălcat grav şi art. 43 lit. a) şi b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul  poliţistului,  poliţistu lui, prin care îi era interzis să rezolve cereri, să ofere sfaturi în scopul obţinerii de daruri sau alte avantaje, iar lipsa antecedentelor penale nu este relevantă din moment ce, în calitate de poliţist, ar fi fost imposibil să ocupe această funcţie în situaţia de antecedenţă penală.  penală.   Astfel, curtea de apel a conchis către o pedeapsă cu închisoarea cu executare în regim de detenţie, orientată către minimul special prevăzut de lege, apreciat suficient în realizarea scopului pedepsei prevăzut în art. 52 C. pen.  pen.   Împotriva acestei sentinţe au declarat, în termenul legal, recursuri recursu ri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie,  precum şi recurenta recurenta intimată intimată inculpată inculpată N.E.  N.E.  În recursul declarat, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţ ie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a  a  criticat sentinţa pronunţată de prima instanţă  pentru nelegalitate nelegalitate sub aspectul aspectul aplicării aplicării pedepselor pedepselor accesorii şi complementare complementare şi  pentru netemein netemeinicie icie în ceea ceea ce priveşte individualizare individualizareaa pede pedepsei psei aplicate. aplicate.   În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta inculpată in culpată a arătat că sentinţa  pronunţată  pronunţa tă de Curtea de Apel Bucureşti, Bucureşti, Secţia a IIII-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, este nelegală şi netemeinică în ce priveşte individualizarea  pedepsei,i, precum  pedepse precum şi modalitatea modalitatea de executare executare a acesteia. acesteia.  Examinând recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de recurenta intimată inculpată N.E., în raport cu motivele invocate, analizate prin prisma cazurilor de

83

 

casare prevăzute în art. 3859 alin. (1) pct. 17 1  şi 14 C. proc. pen., referitor la recursul parchetului şi, respectiv, art. 3859  alin. (1) pct. 14 din acelaşi cod în ceea ce priveşte recursul intimatei inculpate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată recursurile ca fiind întemeiate, întemeiate, pentru următoarele considerente:  considerente:  În ceea ce priveşte recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie:  Anticorupţie:  Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat a rezultat că, în mod corect, prima instanţă a constatat vinovăţia inculpatei N.E. în săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina acesteia, ca urmare a admiterii cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de parchet, în două infracţiuni de luare de mită prevăzute în art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în concurs real, în raport cu situaţia de fapt stabilită.  stabilită.  Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră că în cauză s-a s -a dat eficienţă eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se stabilinduse că faptele inculpatei N.E., care în calitate de ofiţer de poliţie judiciară în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române - Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Bucureşti - Serviciul de Combatere a Finanţării Terorismului şi Spălării Banilor, în cursul anilor 2006 şi 2009, a primit suma de 50 milioane lei vechi şi, respectiv, 10.000 USD de la administratorul societăţii comerciale A., Z.I., Z.I., în scopul de a propune o soluţie de neîncepere a urmăririi  penale în dosarele nr. 924/II/2007 924/II/2007 şi nr. 1727/D/P/ 2009 ale Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Bucureşti, în care aceasta a fost delegată să efectueze acte de cercetare  penală privind transferuri valutare externe suspecte, suspecte, întrunesc, întrunesc, atât obiectiv, cât şi subiectiv conţinutul constitutiv a două infracţiuni de luare de mită prevăzute în art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la rândul său, în baza propriului examen asupra tuturor mijloacelor de probă administrate în cursul procesului penal, atât

84

 

cele din faza urmăririi penale, cât şi cele din faza judecăţii în primă instanţă, a constatat contribuţia concretă a inculpatei N.E. în săvârşirea a două infracţiuni de luare de mită prevăzute în art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu cu aplicarea art. 33 lit. a) din acelaşi cod, în concurs real, aceasta având reprezentarea urmărilor faptelor comise, urmărind producerea rezultatelor acestora, aşa încât a săvârşit infracţiunile cu intenţie directă.  directă.  De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră că sub aspectul individualizării pedepselor principale aplicate inculpatei, pentru fiecare din faptele comise, a pedepsei rezultante, precum şi a modalităţii de executare a acesteia,  prima instanţă a făcut o corectă adecvare a criteriilor criteriilor prevăz prevăzute ute în art. 72 C. pen., dând relevanţă gradului de pericol social în concret al faptelor comise, circumstanţelor reale în care aceasta lele -a săvârşit, calităţii de poliţist, prin comportamentul său inculpata încălcând prevederile art. 43 lit. a) şi  b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, consecinţele produse lezând profund autoritatea şi credibilitatea instituţiei chemate să răspundă la încălcarea legii,  precum şi circumstanţelor circumstanţelor personale personale ale inculpatei, inculpatei, care a recuno recunoscut scut comiterea comiterea faptelor, nu are antecedente penale, are studii superioare, este căsătorită, are un copil minor. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că pedepsele principale aplicate în acelaşi cuantum minim legal de câte 3 ani închisoare pentru infracţiunile comise, com ise, urmând ca în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. să execute  pedeapsaa cea mai grea de 3 ani închisoare  pedeaps închisoare în regim privativ privativ de libertate, libertate, este singura în măsură să asigure realizarea scopurilor de exemplaritate şi şi cel educativ, în îndreptarea atitudinii inculpatei faţă faţă de comiterea de infracţiuni infracţiuni şi resocializarea sa viitoare pozitivă.  pozitivă.  Aşadar, instanţa instanţa de recurs nu poate avea în vedere critica formulată de  procuror în recurs cu privire la greş greşita individualizare a pedepselor principale aplicate inculpatei, inculpatei, întrucât, în cauză, prima instanţă a apreciat în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, cărora le-a le -a dat eficienţă eficien ţă în mod concret, în funcţie atât de împrejurările faptice, cât şi ş i de cele

85

 

 privind persoana inculpatei, inculpatei, respectând respectând prin cuantumurile cuantumurile stabilite şi principiul  propor ţionalităţii, ţionalităţii, care asigură o reflectare justă între gravitatea faptelor comise şi şi  profilul socio-moral socio-moral şi de personalitate al inculpatei, aş a şa încât nu se impune majorarea cuantumurilor pedepselor principale, întrucât ar fi excesive în raport cu aspectele concrete ale cauzei şi ar afecta scopurile pedepselor. De asemenea, Înalta Curte de Casaţ Casaţie şi Justiţie Justiţie apreciază că pedeapsa  principală  principa lă cea mai grea grea de 3 ani închisoare, închisoare, a că cărei rei executare executare se realizează realizează în regim de detenţie, detenţie, este justificată şi şi îi va da posibilitatea inculpatei ca, pe parcursul acesteia, prin includerea sa în programe educaţionale, educa ţionale, să conştientizeze conştientizeze consecinţţele faptelor comise şi săconsecin să-şi îndrepte atitudinea viitoare, în abţ ab ţinerea de a mai săvârşi săvârşi alte infracţ infracţiuni, aşa aşa încât nu este incident cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. Înalta Curte de Casaţ Casaţie şi Justiţie Justiţie consideră, însă, ca fiind fondată critica  parchetului sub aspectul nelegalităţii  parchetului nelegalităţii pedepselor complementare şi accesorii  prevăzute  prevăzu te în art. 64 alin. (1) lit. a) teza I cu referire la art. 71 C. pen., în ceea ce  priveşşte interzicerea inculpatei a dreptului de a alege.  prive Astfel, instanţa instanţa de recurs constată că în mod nelegal prima instanţă instan ţă a interzis automat inculpatei dreptul de a alege ca pedeapsă complementară, pe durata de 5 ani, pe lângă fiecare pedeapsă principală şi şi în condiţ condiţiile art. 35 alin. (3) C. pen.,  precum şi ca pedeapsă accesorie, neavând în vedere modificările survenite prin art. I pct. 22 din Legea nr. 278/2006, decizia pronunţată pronun ţată în recurs în interesul legii nr. LXXIV (74) din 5 noiembrie 2007 de către Înalta Curte de Casaţie Casaţ ie şi Justiţ Justiţie, Secţiile Sec ţiile Unite, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr . 545 din 18 iulie 2008,  prin care s-a s-a stabilit că dispoziţiile dispoziţiile art. 71 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) (teza I) - c) C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţ instanţei, în funcţ funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen.,  precum şi art. 8 din Convenţia Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor  libertăţ ilor  fundamentale, art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenţ Conven ţie şi jurisprudenţ jurisprudenţa Cur ţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume cauzele Sabou şi Pîrcălab contra

86

 

Românei, Hirst contra Marii Britanii. Înalta Curte de Casaţ Casaţie şi Justiţ Justiţie, verificând sentinţ sentinţa pronunţată pronunţată de prima instanţă, instan ţă, constată că în considerentele acesteia nu se regăsesc argumentele pentru care s-a s-a dispus interzicerea dreptului inculpatei de a alege, atât ca pedeapsă complementară, cât şi ca pedeapsă accesorie.  accesorie.   Aşadar, în contextul concret al cauzei, prima instanţă instan ţă nu a examinat în condiţiile condi ţiile normelor legale modificate, criteriilor impuse atât de norma penală, cât şi şi de jurisprudenţ jurisprudenţa Cur ţii Europene a Drepturilor Omului, precum şi de decizia  pronunţată  pronun ţată în recurs în interesul legii arătată, interzicerea dreptului de a alege, dispusă faţă de  de  inculpata N.E., în sensul că nu a fost analizată dispunerea  pedepselor  pedepse lor menţ menţionate în raport cu natura şi gravitatea infracţiunilor infracţiunilor săvârşite, săvârşite, cu împrejurările cauzei, cu persoana inculpatei, cu scopul legitim şi şi propor ţionalitatea unor asemenea pedepse. Astfel, Înalta Curte de Casaţ Casa ţie şi Justiţie, Justiţie, în baza propriei evaluări asupra  pedepselor  pedepse lor complementare complementare şi accesorii prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza I cu referire la art. 71 C. pen., în raport şi cu motivul de recurs invocat de către parchet, în contextul concret al cauzei, consideră că acestea nu se justifică, faţă de infracţiunile infrac ţiunile de luare de mită comise de inculpata N.E., care prin împrejurările faptice reţinute reţinute prezintă gravitate, însă prin rezonanţa rezonanţ a consecinţ consecinţelor produse nu sunt de natură a atrage atrage o nedemnitate, cu reflectare asupra dreptului de a alege al inculpatei, aceasta având o conduită pozitivă anterioară comiterii infracţiunii, infracţiunii,  probată prin actele actele în circumstanţiere depuse depuse la dosarul cauzei, ca fiind o persoană cu studii superioare, im plicată în procesul procesul de învăţămân învăţământ,t, cu rezultate rezultate foarte bune în formarea sa universitară, căsătorită, cu un copil minor, care îi conferă profilul şi şi statutul de persoană aptă de a aprecia asupra semnificaţiei semnificaţ iei procesului electoral. În raport cu cele menţ menţionate, instanţa instanţa de recurs a făcut aplicarea directă a deciziei nr. LXXIV (74) din 5 noiembrie 2007 a Înaltei Cur ţi de Casaţ Casaţie şi Justiţ Justiţie, Secţiile Sec ţiile Unite, prin aplicarea efectivă a criteriilor prevăzute în art. 71 alin. (3) C.  pen., în contextul contextul cauzei, cauzei, precum şi a criteriilor jurisprudenţ jurisprudenţei Cur ţii Europene a Drepturilor Omului, apreciind ca fondat motivul de recurs al parchetului formulat

87

 

sub aspectul greşitei greşitei aplicări a pedepselor complementare şi accesorii prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza I cu referire la art. 71 C. pen., pe care le va înlătura, întrucât nu sunt legale, contravenind şi prevederilor art. 72 C. pen., principiului  propor ţionalităţii, ţionalităţii, art. 53 alin. (2) din Constituţ Constituţia României, art. 8 din Convenţ Convenţia  pentru apărarea apărarea drepturilor drepturilor omului şi a libertăţilor libertăţilor fundamentale şi art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, Convenţie, fiind incident cazul de casare prevăzut în art. 3859  alin. (1) pct. 171 C. proc. pen. Referitor la recursul declarat de recurenta intimată inculpată N.E., Înalta Curte de Casaţ Casaţie şi Justiţie Justiţie consideră că acesta este fondat numai sub aspectul motivului de nelegalitate invocat în recursul declarat de către parchet, şi ş i anume al greşitei gre şitei aplicări a pedepselor complementare şi accesorii prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza I cu referire la art. 71 C. pen., pe care le va înlătura.  înlătura.   Din analiza cauzei, în raport cu motivul de recurs invocat în recursul declarat de recurenta recurenta intimată inculpată, respectiv greşita greşita individualizare a pedepselor   principale  principa le aplicate, atât sub aspectul aspectul cuantumurilor cuantumurilor acestora, acestora, întrucât nu s-au reţ reţinut circumstanţele circumstanţele atenuante judiciare prevăzute în art. 74 C. pen. şi ş i regimul sancţţionator al acestora statuat la art. 76 din acelaş sanc acela şi cod, cât şi al modalităţii modalităţii de executare ca urmare a aplicării lor, prin coborârea sub minimul legal, ceea ce ar  impune dispunerea fie a suspendării condiţionate prevăzute în art. 81 C. pen., fie a suspendării executării executării pedepsei sub supraveghere în condiţ condi ţiile art. 861 din acelaş acelaşi cod, Înalta Curte de Casaţ Casaţie şi Justiţie Justiţie consideră criticile formulate ca fiind nefondate. Aşa cum s-a s-a arătat, instanţa de recurs apreciază că în cauză s-au s -au respectat  prevederile  prevede rile art. 72 C. pen., printr-o printr-o raportare efectivă la condiţiile condiţiile concrete ale cauzei, ţinându-se cont de gradul de pericol social în concret al faptelor comise,  potrivit circumstan circumstanţelor ţelor reale, a calităţii calităţii inculpatei, a cuantumurilor sumelor   pretinse,, a rezonan  pretinse rezonanţei faptelor sale, precum şi de circumstanţ circumstanţele personale ale inculpatei. Astfel, Înalta Curte de Casaţ Casaţie şi Justiţie Justiţie apreciază că pedepsele principale la care a fost condamnată inculpata pentru fiecare din faptele comise, ale căror 

88

 

cuantumuri sunt la minimul legal, urmând ca în condiţ condi ţiile art. 34 alin. (1) lit. b) C.  pen. să execute pedeapsa pedeapsa princip principală ală cea mai grea de 3 ani închisoare, prin privare de libertate, reflectă în mod plural atât circumstanţele circumstanţ ele reale, cât şi cele personale, acestora din urmă neputându-li-se neputându-li-se conferi o preeminenţă preeminenţă distinctă, în condiţiile condiţiile art. 74 C. pen., ci au fost evaluate în stabilirea cuantumului minim, apreciat ca fiind suficient. Totodată, modalitatea de executare a pedepsei în regim de detenţie detenţ ie este singura în măsură să contribuie la atingerea scopurilor acesteia, în raport tocmai cu gravitatea faptelor comise, prin prisma calităţii avute de inculpată, aceea de  poliţţist, care avea obligaţ  poli obligaţii de respectare a legii în exercitarea atribuţ atribu ţiilor concrete, menite să confere încredere sistemului judiciar, pe care aceasta însă lele -a încălcat, aşa încât modalităţile modalităţile neprivative de libertate nu şi-ar putea atinge finalitatea în reinser ţia ţia socială pozitivă a acesteia, fiind necesar ca funcţia funcţia de exemplaritate a  pedepseii propor ţional  pedepse ţional stabilită să asigure asigure îndreptarea atitudinii inculpatei faţă faţă de comiterea de infracţ infracţiuni. În raport cu cele menţ menţionate, Înalta Curte de Casaţ Casaţie şi Justiţie Justiţie consideră că atât pedepsele principale stabilite, cât şi pedeapsa principală rezultantă dispusă cu executare în regim de detenţie detenţie de către prima instanţă sunt legale, justificate şi şi  propor ţionale, aşa aşa încât nu este incident cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie Faţă Casaţ ie şi Justiţ Justiţie, în baza art. 385 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a admis recursurile declarate de Parchetul de pe 15

lângă Înalta Curte de Casaţie Casaţie şi Justiţ Justiţie - Direcţ Direcţia Naţională Naţională Anticorupţie Anticorupţie şi de recurenta intimată inculpată N.E. împotriva sentinţei sentinţei nr. 364/R din 10 decembrie 2009 a Cur ţii de Apel Bucureş Bucureşti, Secţ Secţia a II-a II-a penală şi şi pentru cauze cu minori şi familie, a casat sentinţa sentinţa penală atacată, numai cu privire la greşita greş ita aplicare a  pedepselor  pedepse lor complementare complementare şi accesorii prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza I cu referire la art. 71 C. pen., pe care le-a le- a înlăturat, menţinând menţinând celelalte dispoziţ dispoziţii ale sentinţţei penale atacate. sentin  Notă: În conform conformitate itate cu dispoziţiile dispoziţiile Legii Legii nr. 202/2010 202/2010 privind privind unele măsuri măsuri

89

 

 pentru accelerarea accelerarea soluţionării soluţionării proceselor, publicată în M. Of. nr. 714 din 26 26 octombrie 2010, cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen. formează obiectul dispoziţiilor dispoziţiilor art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. CONCLUZII

Fenomen social, corupţia corupţia a apărut odată cu organizarea societăţii umane, manifestându-se sub aspect spaţio spaţio--temporal, în toate colţurile lumii şi încă din cele mai vechi timpuri, fără deosebire de forma de organizare a statului, de regimul  politic sau sau de gradul gradul de dezvoltare dezvoltare economică economică..  Aceasta reprezintă reprezintă   inamicul deosebit de periculos al vieţii sociale civilizate, organizate statal, al ordinii de drept, al democraţiei, putând determina disoluţia şi, în final, dispariţia lor. Ca o caracatiţă nevăzută, dar din ce în ce mai prezentă, mai agresivă şi mai necr uţătoare, uţătoare, corupţia îşi întinde tentaculele surprinzând şi strângând în încleştarea lor sufocantă, ucigătoare, largi şi din ce în ce mai periculoase segmente ale existenţei economice, sociale şi politice.61  Caracterul profund nociv şi pericolul grav al acestui comportament uman atât pentru fiecare stat în parte, cât şi pentru ansamblul ei a determinat comunitatea internaţională   să ia atitudine faţă de corupţie prin mijloacele de care dispune, internaţională organizând conferinţe precum Conferinţa Naţiunilor Unite de de la Haga din 1989, Conferinţele internaţionale împotriva corupţiei, organizate la interval de doi ani (Washington 1983, New York 1985, Hong Kong 1987, Sidney 1989, Amsterdam 1992 şi Cuacu – Mexic – Mexic 1994 etc). Printre cele mai grave probleme cu care statul român se confruntă, confruntă, un loc fruntaş îl ocupă  ocupă  cea a corupţiei, aspect semnalat atât de cercetările sociologice efectuate în rândul populaţiei de către organizaţii specializate în acest domeniu, domeniu , ale societăţii civile, cât şi de partenerii internaţionali, motiv moti v pentru care România 61

Horia Diaconescu, Infracţiunile de corupţie si cele asimilate sau în legătur ă cu acestea, Ed. All Beck, Bucuresti, 2004, pag. 7

90

 

trebuie să continue lupta pe toate planurile şi prin toate mijloacele pe care le are la dispoziţie împotriva acestui fenomen deosebit de periculos pentru consolidarea democraţiei şi statului de drept în î n ţara noastră.  noastră.  Cel mai greu de schimbat lucru îl reprezintă însă, mentalitatea colectivă vizavi de corupţie,  corupţie,  iar pentru a trăi într -o societate bazată pe domnia legii şi pe respectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, fiecare dintre noi este dator faţă de el însuşi, dar şi faţă de societate în ansamblul ei, să ia atitudine atunci când este pus faţă în faţă cu o faptă de corupţie. Bibliografie

  Alexandru

Boroi , , Drept penal, Partea Specială, Ed. C.H. C.H. Beck, Bucureşti,

2006;    Dan Banciu, Sorin M. Rădulescu, Corupţia şi crima organizată în România , Ed. Continent XXI, Bucureşti, 1994;    Dorin

Ciuncan,  Prevenirea, descoperirea şi sancţionarea

faptelor de

corupţie, Ed. Universul juridic, Bucureşti, Bucureşti, 2009;    Elena

Cherciu, Corupţia, caracteristici şi particularităţi în România , Ed.

Lumina Lu mina Lex, Bucureşti, 2004;    Nicolae

Ghinea, Investigarea fraudelor , Ed. Sitech, Craiova 2008  Ghinea,

  Valeriu

Cuşnir, Corupţia , Reglementări de drept. Activităţi de prevenire şi combatere, Academia de poliţie “Ştefan cel Mare”, Chişinău, 1999;  

  Vasile

Dobrinoiu, Corupţia în dreptul penal penal român , Ed. Atlas Lex,

Bucureşti, 1995;    Horia

Diaconescu,  Infracţiunile de corupţie si cele asimilate sau în leg ătur ă

cu acestea, Ed. All Beck, Bucuresti, 2004;    Revista

„Dreptul”, nr. 4/2003; 

  Revista

„Dreptul”, nr. 5-6/1994; 5-6/1994; 

  Revista

„Dreptul”, nr. 8/1999;

  Revista

„Dreptul”, nr. 10/1998; 

91

 

 

Revista „Dreptul”, nr. 11/2010 ; 

  Revista  

de drept penal, nr.1/2001; 

Revista Română de Drept, nr. 12/1981; 

  Constituţia

României; 

  Codul

penal al României; 

  Codul

de Procedură penală al României; României; 

  Legea

nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat;  

  Legea

nr. 36/1995 privind notarii publici şi activitatea notarială, republicată; 

  Legea

nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor 

de corupţie;  corupţie;    Legea

nr. 306/2004 privind exercitarea profesiei de medic, precum şi

organizarea şi funcţionarea Colegiului Medicilor din România;    Codul

penal al Germaniei;    Codul penal al Franţei;     Codul

penal al S.U.A.