Le Corbusier-Catre o Noua Arhitectura

CĂTRE O NOUĂ ARHITECTURĂ

CLĂDIREA TELEFOANELOR, NEW YORK

CĂTRE O NOUĂ ARHITECTURĂ de

LE CORBUSIER Tradusă în engleză din cea de-a treisprezecea ediție franceză având o introducere de FREDERICK ETCHELLS Tradusă în română prin bunăvoința unui grup de studenți ai anului II din cadrul Facultății de Arhitectură și Urbanism – Cluj (vezi pag. 305)

DOVER PUBLICATIONS, INC. New York

Aceasta ediție Dover, publicată pentru prima dată în 1986, este o republicare nealterată și necenzurată a lucrării originale publicate de către John Rodker, Londra, în 1931, așa cum a fost tradusă de cea de-a trisprezecea ediție franceză căreia i s-a adăugat o introducere în engleză de către Frederick Etchells. Creată în Statele Unite ale Americii Dover Publications, Inc., 31 East 2nd Street, Mineola, N.Y. 11501

Catalogul Bibliotecii Congresului Le Corbusier, 1887-1965 Către o nouă arhitectură

Reimprimare. Publicat la origine: Londra: J. Rodker, 1931. 1. Arhitectură.

2. Functionalism (Arhitectură).

NA2520.L3613

1986

ISBN 0-486-25023-7

720’

85-20468

I. Titlu

7

INTRODUCERE “Spune, tu, Care este motivul pentru care vremurile îndepărtate au fost mai bune decât cele de acum?” -Eccles vii. Ro. UN OM al secolului XVIII, plonjat din senin în civilizaţia noastră, ar trebui să aibă o impresie asemănătoare unui coşmar. Un om al anilor ’90, admirând majoritatea tablourilor moderne europene, ar avea o impresie asemănătoare unui coşmar. Un om al zilelor noastre, citind această carte ar avea o impresie asemănătoare unui coşmar. Multe din ideile noastre îndrăgite în legătura cu “Englishman’s castle” (“Castelul englezului”) - acoperişul împânzit cu licheni, casa zdrenţuită şi patina - sunt tratate precum jucării care trebuie să fie eliminate, iar nouă ni se oferă cuşti pentru oameni de 60 de etaje, casa de beton solidă şi curată, comodităţi tot atât de eficiente precum este cabina unui vapor sau a unui automobil şi, prin ele, produsele standardizate ale producţiei de masă. Nu trebuie să ne alarmăm excesiv. Toate invenţiile care au stat la baza civilizaţiei noastre moderne, până în momentul de faţă, au cauzat aceleaşi coşmaruri. Calea ferată, s-a prezis, că ar distruge mediul rural, automobilele ar distruge drumurile şi avioanele mediul aerian. Toate aceste lucruri s-au întâmplat, şi critica s-a adeverit în mare măsură. Şi totuşi omul supravieţuieşte şi îşi continuă existenţa, iar fericirea sau nefericirea se prezintă în viaţa oamenilor în aceeaşi masură ca şi până acum. Adevarul este că omul are o abilitate inexplicabilă de a se adapta

8

la condiţii noi. Învaţă să accepte şi chiar, în unele condiţii, să preţuiască forme noi şi ciudate. Noua formă la prima vedere este repulsivă, dar dacă deţine o vitalitate reală şi se justifică prin forma ei, devine un prieten. Fantasticul pur, moare în curând. Astăzi, în ingineria mecanică modernă, formele par sa fie dezvoltate în mare masură conform funcţiei. Designerul sau inventatorul nu este preocupat în mod direct cu privire la imaginea finală şi probabil că nici nu îi pasă în mod conştient. Oamenii sunt înzestraţi în măsură diferită cu un instinct propriu al ordinii, care se poate activa chiar şi atunci când ne aşteptăm cel mai puţin. Automobilul obişnuit este un exemplu observabil al acestei idei. Unele sunt dezordonate si „neplăcute” în aranjare; altele sunt bine structurate şi curat organizate. În ingineria construcţiilor se întamplă acelaşi lucru. Podul sau barajul modern din beton este o treabă rece şi dizgraţioasă, sau poate posedă propria apariţie monumentală şi o frumuseţe de neclintit; structura fiind bună şi funcţională în egală măsură în ambele cazuri. Este inevitabil ca inginerul, preocupat de funcţionalitate şi căutând un răspuns imediat la noi cereri, să producă forme noi şi ciudate, adesea surprinzătoare, bizare şi controversate la început. Unele din aceste forme nu merită să reluate în mod constant şi dispar curând în abisul lucrurilor uitate. Celelalte rezistă testului de folosinţă şi standardizare, ne devin apropiate şi îşi ocupă locul ca parte a echipamentului nostru de zi cu zi. Şi aceste forme noi, care sunt bune, atât de străine şi deranjante la început, sunt văzute după o anumită perioadă ca având un avantaj faţă de cele care prezintă aceeaşi funcţie, lucru valabil în orice perioadă din decursul istoriei.

9

Inginerul şi arhitectul sunt obligaţi să lucreze cu banii altora. Ei trebuie să ia în considerare doleanţele clienţilor şi, precum politicieni, nu pot să fie cu mult înainte perioadei lor. Artistul, pe de alta parte, mai ales pictorul, poate gasi acest lucru aproape imposibil; dar dacă el este capabil să stabilească unul din acele curioase compromisuri în urma caruia să îşi poată continua existenţa, este liber (uneori) cel puţin să-şi proiecteze gândurile pe hârtie sau pânză fără o referinţă, faţă de ceva sau cineva; şi să experimenteze şi să cerceteze pentru propria plăcere. Această pasiune, reînnoită în zilele noastre, într-adevar, de un numar mic de artişti a dus la aceea suparătoare însă extraordinară formă de lucru care impacientează fără motiv atât de mulţi oameni. Inginerul modern, urmăreşte apoi, funcţia în primul rând şi forma în al doilea rând, dar îi este dificil să evite rezultate care sunt bune din punct de vedere stilistic. Pictorul modern de calitate, urmăreşte forma plastică de dragul ei, iar dacă are calităţile necesare rezultatele sunt satisfăcătoare din punct de vedere stilistic. Aceste lucruri sunt adevarate în cazul inginerului modern şi pictorului. Sunt ele oare adevărate şi în cazul arhitectului, care într-o anumită măsură combină ambele funcţii?

10

LIVERPOOL. POARTA DE INTRARE SPRE NOUA ECLUZA

Fotografia arata o fasie a noii intrari ale ecluzei care a fost mutate pe niste punti de lemn. Portile sunt inchise prin atasarea unei funie din cablu. Numai aceasta fasie cantareste ea insasi 500 de tone si portile sale vor fi cele mai mari din lume.

11

D-l Le Corbusier ne-ar spune clar şi răspicat “Nu!” Cartea sa este o provocare pentru practicanţii aceleiaşi profesii. El scrie, trebuie menţionat, ca un architect pentru arhitecţi, şi precum un învăţăcel întotdeauna atent la capodoperele marilor perioade; scriind mai mult din tristeţe decât din mânie! El nu este un fauve şi nici un „revoluţionar”, ci doar un gânditor cu minte luminată inspirat de o cumpătare bine pusă la punct. “Către o nouă arhitectură” a fost scrisă, desigur, iniţial pentru cititorii francezi, şi bineînteles are anumite idei care nu au aceeasi forţă aplicate condiţiilor din Anglia sau America; dar cartea este cel mai de preţ lucru care a fost lansat până acum, chiar dacă doar pentru că ne forţeaza pe noi arhitecţii sau pe oamenii simpli deopotrivă să facem bilanţul, pentru a încerca să descoperim în ce direcţie ne indreptăm

MATERIALE MODERNE STIINTIFICE MEWES & DAVIS F.F.R.I.B.A., ARHITECTI

12

şi să ne dăm seama într-un mod vag care vor fi drumurile ciudate pe care trebuie sa le urmăm chiar dacă vrem sau nu vrem. Arhitectul obişnuit de astăzi, în concluzie, D-l Le Curbisier ne-ar spune, că este o creatură timidă şi fricoasă, fiindu-i teamă să privească faptele în faţă. El foloseşte trucurile sale mărunte oscilând între diferitele stiluri istorice şi poate să treacă uşor de la “gotic” la “clasic”, “Tudor”, “bizantin” sau la orice alt stil. Concentrându-şi pregătirea atât de mult pe aceste aspecte superficiale, Le Corbusier adaugă faptul că toate stilurile pot fi exploatate de architect în egală măsură. Însă nu aşa se produce arhitectura bună sau mareaţă, ar mai spune el. Dar se va spune că nu putem scapa de trecut şi nici nu putem ignora locul originii noastre. Adevărat; şi aceasta fiind exact originalitatea carţii lui Le Curbisier, prin faptul ca el ia lucrări precum Parthenonul sau apsidele lui Michelangelo de la Sf. Petru şi ne face să le vedem precum vede orice om simplu o maşină sau un pod cu şine de cale ferata. Aceste clădiri, studiate în aspectele lor funcţionale şi plastice - tot ce este accidental sau stilistic fiind retrogradat la locul său potrivit puţin important - apar sub o nouă înfăţişare şi sunt mult mai apropiate şi în mod ciudat mai potrivite cu o clădire din beton sau de un automobil Rolls Royce decât imitaţiile lor groteşti, pe care noi le-am întărit. Această carte, în concluzie, este o contribuţie importantă pentru studiul modern al arhitecturii şi pentru studiul arhitecturii moderne; ar putea să irite, dar va stimula cu siguranţă. D-l Le Corbusier nu a pierdut timp şi spaţiu cu un catalog raisonné al cl[dirilor moderne; el s-a rezumat la enunţul a câteva din problemele cu care se confruntă omul modern cât şi arhitectul modern, şi a menţionat soluţii pentru clădiri antice dar şi pentru cele moderne.

13

Aceste probleme apar în principal din cauza scării ample la care sunt conduse în general construcţiile moderne. “Trust“ sau “Combine”

O FABRICA MODERNA. SMART & STEWART, ARHITECTI

(Încredere sau Combinaţie) a ameliorat foarte mult aceste probleme în ultimii ani, şi pare a fi o caracteristică permanentă a „afacerilor importante”; Magazinul a inlocuit micul comerciant; locuitorii urbani se găsesc din ce în ce mai des adăpostiţi în blocurile uriaşe de apartamente; problemele de trafic şi transport în final vor impune mai devreme sau mai târziu o schimbare radicală a străzilor noastre - toate aceste probleme ridicând noi întrebari şi noi soluţii şi este datoria noastră să folosim materialele şi metodele de construcţie pe care le avem la îndemână, nu orbeşte, desigur, ci cu o îndrăzneală constantă pentru a le îmbunatăţi.

14

Şi acest proces se petrece cu siguranţă în continuare, indiferent ce am gândi despre rezultate. O arhitectură caracteristică erei noastre prinde uşor contur; liniile ei caracteristice devin din ce in ce mai evidente. Folosirea oţelului şi construcţiilor din beton; de arii extinse de sticlă plată; de unităţi standardizate (precum, spre exemplu de ferestre metalice); a acoperişului plat; de materiale sintetice noi şi tratamente speciale a metalelor pe care maşinăriile le-au făcut posibile; cu exemple luate de la avioane, de la maşini sau de la vapoarele cu aburi, unde niciodata nu a fost posibil, de la început, să atacăm problema din punct de vedere academic - toate aceste lucruri ajută, în orice măsură, să producă o arhitectură a secolului XX, ale cărei forme sunt deja destul de evidente. O anumită perpendicularitate a masei şi conturului, o un tratament încrucişat sau "grilă de metal", cu un accent pe orizontale, o goliciune extremă a suprafeţei peretelui, o austeritate aspră, penetrantă şi economică şi un minimum de ornament; toate acestea se află printre caracteristicile sale. Evoluează, am putea presupune, o arhitectură gravă şi clasică, a cărei expresie, dezvoltată în totalitate, ar putea atinge o frumuseţe nobilă. Este o încântare să notăm primele indicii slabe asupra interesului spontan şi neforţat în problemele de estetică a omului modern. A avut o şcolarizare inconştientă de admirat prin eficienţa aranjării şi finisarea maşinăriilor şi a aparaturii care înconjoară şi guvernează viaţa sa cotidiană. Unui posesor mediu al unei maşini începe să găsească o plăcere deosebită în formele reuşite, în acurateţea liniilor şi designului de ansamblu. Trebuie să fie deja foarte mulţi ani de când nu s-a mai acordat o astfel de atenţie faţă de problema estetica de un numar atât de

15

mare de oameni. Este de aşteptat ca în curând acest interes să înglobeze şi arhitectura modernă, trecând de la ea, fiind o apreciere de muncă, a unui caracter de funcţionalitate pentru a demara lucrări de o însemnătate mai mare.

USI MODERNE. W. A. PITE, SON & FAIRWEATHER, ARHITECTI

Voi da mai jos unul sau două citate care par să descrie tendinţa gândirii în această direcţie. Nu sunt luate, se va observa, din surse “revoluţionare”: “…educaţia a atins grupuri de afaceri, companii şi conglomerate, care merg sub motto-ul unei mai bune construiri … şi contribuie la

16

facilităţile estetice a oraşelor prin oferirea arhitecţilor libertatea de a se îndepărta de idei stereotip, astfel permiţând sclipiri ale spiritului secolului XX în construcţii… Clădirile industriale sunt acceptate ca necesităţi deplorabile de unii critici ... termenii ca „utilitar” şi „brut” sunt considerate sinonime…” D-l. John Cloag, cel care scrie asta în Jurnalul Arhitecţilor din 12 ianuarie 1927, crede ca noua imagine este exasperantă şi continuă prin a spune că:”Utilitatea neorganizată de o nevoie imaginată a unui oarecare "stil” deghizant nu suferă de lipsa unui efect pozitiv asupra formei unei clădiri industriale”. Mr. R. A. S. Paget, într-o scrisoare către The Times, rezumat în Jurnalul Arhitecţilor din 7 aprilie, 1926, crede că Regent Street ar fi trebuit să fie proiectată ca două mari magazine continue cu vitrinele faţă în faţă în volume separate care sa le compună, fiind conectate prin trasee, tuneluri, sau poduri acoperite situate la intervale potrivite, astfel încât clienţii să poată trece de la un bloc la celălalt protejaţi de vremea de afară. El ar fi adăugat şi o comunicaţie directă de la staţia Tube către magazine şi către staţiile pasagerilor omnibus, astfel încât publicul să se adăpostească şi îmbarce sub protecţia acoperişului. Pavajele aflate în faţa magazinelor ar fi fost gândite sub formă de arcade, în timp ce iluminatul fronturilor magazinelor de la parter ar fi asigurat prin ferestre situate peste nivelul acoperişului arcadei, pentru a evita obiecţiile care au fost fatale proiectului original al lui Nash. Pe acoperişul arcadelor ar fi format o promenadă deschisă atractivă pentru zilele în care vremea este bună, cu pasarele suspendate care ar trece pe latura străzilor. Dintr–o publicitate din “Spital” unul din numerele Jurnalului arhitecţilor, 24 iunie 1925.” Spitalul modern este un triumf, prin

17

eliminarea neesenţialului si deranjantului. Datorită potrivirii sale perfecte să corespundă teatrului de operaţii - precum camera motoarelor unui vapor de linie - este una dintre cele mai bune încăperi din lume.” (Aceasta este intr-adevar vocea lui Iacob). În legătură cu producţia de masă, acesta nu este un lucru nou. Întreaga folosinţă a maşinăriilor, desigur, a tins către o producţie de masă. Dar procesul porneşte cu mult mai în urmă. Planul dulgherului deţine cam aceeaşi relaţie cu tesla sa, precum o face briciul cu protecţie cu obrazul peste care au trecut anii (marturisesc că înca sunt suficient de conservator ca să-l folosesc încă), dar în ambele cazuri, instrumentalul

UN AMFITEATRU DE OPERATII . WALSH & MADDOCK, ARHITECTI

mai modern atinge ceea ce noi am putea numi o suprafaţă produsă în masă. Chiar şi imprimarea a pornit doar ca scriere produsă în masă. Noi

18

am fost împovăraţi, în această ţară, cu o mişcare timidă a Arts and Crafts, care, inevitabil, a ajutat la minimalizarea şi negarea adevăratelor avantaje ale producţiei în masă; însă acest sentiment, deşi persistă, este neglijabil, chiar şi oamenii "artişti" pot savura în prezent fără scuze admirabilele produse ale producţiei de masă. Mai presus de toate, ţinând cont de ideile centrale fixate în această carte, trebuie să evităm orice fel de snobism. Pentru a lua un caz minor şi neimportant, înverşunarea împotriva pompei de petrol moderne de la marginea drumului este un bun exemplu de acest tip, fiind în acelaşi timp cea mai pură prostie. Eu, desigur, nu pretind faptul că pompele deţin o frumuseţe sau interes nemaiîntâlnite; dar probabil sunt mai plăcute decât cutiile noastre poştale, şi cu siguranţă mai plăcute decât majoritatea stâlpilor de iluminat. Sunt pictate în culori curate, care scot în evidenţă adevăratul scop a blazonului, şi oferă puţină viaţă şi culoare suburbiilor noastre mizerabile sau satelor noastre muribunde. Această carte, astfel, îmbrăcată în engleză, este publicată cu scopul de a stimula gândirea şi de a ridica interesul în legătură cu problemele serioase cu care se ocupă. Nu mă îndoiesc că multe lucrări moderne franceze ilustrate în aceste pagini vor părea neplăcute multora dintre noi, dar acest lucru s-ar putea aplica la orice lucrări individuale de arhitectură de la orice şcoala. Noi pretindem, şi eu cred că pe bună dreptate, că am mers destul de departe în această ţară,către a rezolva problema casei de marime mică sau medie care va fi organizată, bine şi economic planificată, şi placută în liniile sale generale. Nu putem însă să prertindem că am mers la fel de departe în ceea ce ţine de planificarea oraşelor pe o scara largă, sau în dispoziţia imenselor structuri moderne de care va fi nevoie mai mult în viitorul apropiat. O citire a acestei carţi ar putea deschide unele căi de gândire către această direcţie.

19

Este nevoie de câteva scuze pentru traducere. D-l Le Corbusier scrie într-un anume stil de tip staccato (fragmentat) care este putin deconcertant chiar şi în franceză; şi cartea lui este de natura unui manifest. Obiectivul meu a fost să redau o imagine cât mai fidelă şi mai precisă cu putinţă, chiar şi cu preţul unor exprimări ciudate şi reţinerea a unui anumit număr de expresii galice. Frederick Etchells Nota-Conform celor scrise mai sus, eu am citit cu mare placere, precum presupun că au făcut-o şi ceilalţi cititori, raportul admirabilei citiri a lucrării în faţa “Royal Institute of Brittish Architects” (Institutul regal al arhitecţilor britanici), în ziua de luni, 14 martie 1927, de domnul Howard Robertson despre arhitectura modernă franceză. Tonul, atăt al lucrării căt şi a discuţiilor care au urmat, a fost atât de natural şi sănătos încât sfătuiesc pe orice cititor al acestei carti să cumpere o copie a Jurnalului Institutului Roial al arhitectilor britanici, numărul din 19 martie 1927, unde un raport întreg va fi gasit. F. E.

O TIGLA DE ACOPERIS

20

MULTUMIRI MULTUMIRILE SUNT CATRE URMATORII, CEI CARE AU PERMIS UTILIZAREA

ILUSTRATIILOR

CARE

SUNT

PROPRIETATEA

LOR:

DOMNILOR DE LA CROSSLEY SI CO. LTD., DOMNILOR DE LA INDENTED BAR SI CONSTRUCTII BETON CO. LTD., DOMNILOR DE LA JOHN P. WHITE AND SONS LTD., DOMNILOR DE LA LANGLEY LONDON LTD.; SI CATRE ARHITECTII ALE CAROR NUME APAR SUB IMAGINI.

21

CUPRINS

Introducere

7

Argument:

24

Estetica inginerului si arhitectura

31

Trei memento-uri pentru arhitecti:

43

I. Masa

43

II. Suprafata

55

III. Plan

64

Linii regulatoare:

85

Ochii care nu vad

104

I. Vase de linie

104

II. Avioane

123

III. Automobile

147

Arhitectura:

167

I. Lectia despre Roma

167

II. Iluzia planurilor

193

III. Creatia pura a mintii

217

Case produse in masa

243

Arhitectura sau revolutie

282

22

CĂTRE O NOUĂ ARHITECTURĂ

23

24

ARGUMENT

ESTETICA INGINERULUI SI ARHITECTURA Estetica ingineriiei si arhitectura sunt două lucruri care se completează reciproc și se urmeaza una pe alta: una fiind acum la adevarata ei putere, iar cealaltă aflându-se într-o nefericită stare de regresiune. Ingineria inspirată de legile economiei și condusă de calcule matematice, ne pune in legătură cu legile universului. Ea atinge armonia. Arhitectul, prin aranjarea formelor, realizează o ordine ce reprezintă creația pură a spiritului său; prin modele și forme el ne influențeaza simțurile intr-un grad ridicat si ne produce emoții plastice; prin relațiile pe care le crează el crează ecouri profunde in noi, el ne dă măsura unui ordin pe care il simțim ca fiind in concordanță cu cel al lumii noastre, el determină varietatea tempo-urilor inimi si ințelegerii noastre; este atunci cand experimentăm sensul frumuseții.

25

TREI MEMENTO-URI PENTRU ARHITECTI MASĂ

Ochii noștrii sunt construiți să ne permită să vedem formele in lumină. Formele primare sunt forme frumoase deoarece pot fi apreciate cu acuratete. Arhitecții din zilele noastre nu mai ating aceste forme simple. Lucrand dupa calcule, inginerii se ocupă de formele geometrice, mulțumind ochii prin geometrie și ințelegerea abilităților matematice; munca lor este pe linie directa cu arta buna. SUPRAFAȚA

O masă este inconjrata in propria suprafață, o suprafață care este imparțită în concordanță cu conducerea și generarea liniilor de suprafață; și asta îi dă suprafeței individualitate. Arhitecților din zilele noastre le este frica de constitutivele geometrice ale suprafețelor. Marile probleme ale construcțiilor moderne trebuie să aibă o soluție geometrică. Forțați să muncească in concordanță cu nevoile stricte ale determinării condițiilor exacte,inginerii fac uz de generare si acuză liniile in ceea ce priveste formele. Ei crează clar și emoționant realitatea plastică.

PLAN

Proiectul este creatorul. Fără un plan ai o lipsă a ordinii și intentiei.

26

Planul deține esența emoției. Marea problema a zilei de maine,dictată de necesitățile colective, pun problema planului sub o nouă formă. Cerințele vieții moderne, își așteaptă un nou model de plan, atât pentru case cât și pentru oraș.

LINII REGULATOARE Un element inevitabil al arhitecturii. Necesitatea unei ordini. Liniile regulatoare garantează împotriva premeditării. Aceasta aduce satisfacție intelegerii. Reglementarea liniilor este un mod către un sfarșit; nu este o rețetă. Alegerea sa si modalitățile de exprimare, sunt o parte integrantă a creației arhitecturale.

OCHII CARE NU VAD GARNITURI

O epocă importantă a inceput. Există un nou spirit. Aparut o noua masă de munca concepuți in noul spirit; este intâlnita in special în producția industrială. Arhitectura este sufocată de obiceiuri. Stilurile sunt o minciună. Stilul este o unitate de principiu animând toată activitatea unei epoci, rezultatul stării de spirit care are propriul caracter special. Epoca noastră isi determină în fiecare zi propriul stil. Ochii nostrii, din nefericire nu îl pot distinge încă.

27 AVIOANE

Avioanele sunt produsul unei selecții atente. Tema avioanelor constă în logica ce reglementează enunțul problemelor si realizărilor sale. Problema casei nu a fost incă stabilită. Totuși există standarde pentru interiorul locuințelor. Mecanismele contin factori economici care fac selecția. Casa este o structura de locuit.

AUTOMOBILELE

Trebuie să tindem la fixarea standardelor, pentru a face față problemei perfecțiunii. Parthenon-ul este un produs de selectie aplicat unui standard. Arhitectura lucreaza in concordantă cu standardele. Standardele sunt probleme de logică,analiză si studiu minutios; se bazează pe o problemă care a fost bine declarată. Un standard este stabilit definitiv prin experiment.

ARHITECTURA LECTIA DE LA ROMA

Scopul arhitecturii este acela de a stabili o relație emotională prin intermediul unor materiale brute. Arhitectura merge dincolo de nevoile utilitare. Arhitectura este un lucru plastic. Spiritul ordini, o unitate a intenției. Sensul relațiilor; arhitectura se confruntă cu cantitatea. Pasiunea poate crea dramă din piatră inertă.

28

ILUZIA UNUI PLAN

Planul pornește de la cadru până dincolo de el,exteriorul este rezultatul unui interior. Elementele arhitecturii sunt lumina și umbra,pereți si spațiu. Aranjamentele reprezinta gradarea scopurilor, clasificare cu privire la intenții. Omul se uita la creațiile arhitecturale cu ochii lui care au 5 picioare , 6 inch de la pămant. se poate face numai cu obiective pe care ochiul le poate aprecia,și intenții care iau in considerare elementele arhitecturale. Dacă intră in joc ințentii care nu cunosc limbajul arhitectural, ajungi la iluzia unui plan, depășești regulile planului printr-o eroare de concepție sau inclini spre ideea unui spectacol gol. CREAȚIA PURA A MINȚII

Conturul si profilul sunt piatra de temelie a arhitectului. Aici se dezvaluie ca artist sau ca simplu inginer. Conturul este liber de orice constrangere. Aici nu mai exista nici o intrebare de obicei, nici de traditie, nici de constructie sau adaptarea la nevoile utiliatre. Conturul si profilul sunt o pură creatie a minții; ele cer un artist plastic.

29

PRODUCTIA IN MASA A CASELOR A inceput o importanta epoca. Exista un nou spirit. Industria , ce ne-a coplesit ca o napadire ce ne conduce spre capatul destinatiei, ne-a mobilat cu noi unelte, adaptate la aceasta noua epoca, animata de noul sau spirit. Legile economice ne guverneaza inevitabil actiunile si gandurile. Problema casei e o problema a epocii. Echilibrul societatii de azi depinde de ea. Arhitectura are ca prima datorie,in aceasta epoca a reinoirii, aceea de a aduce o revizuire a valorilor, o revizuire a elementelor componente a unei case. Producerea in masa e bazata pe analiza si experiment. Industria la scara mare trebuie ocupata insasi cu cladiri si sa stabileasca elementele unei cladiri pt baza producerii in masa. Trebuie sa creem spiritul productiei in masa. Spiritul constructiei caselor in serie. Spiritul locuirii caselor produse in serie. Spiritual conceperii caselor in serie. Daca eliminam din inimi si din minti, toate conceptele moarte cu privire la case, si ne uitam la intrebare dintr-un punct de vedere critic si obiectiv, ar trebui sa ajungem la”casa-masina’’, casa produsa in serie, sanatoasa (si deasemenea morala) și frumoasa uneltele

in acelasi fel in care

si instrumentele de lucru ce ne acompaniaza existenta sunt

frumoase. Deasemenea frumoasa cu toata animatia pe care sensibilitatea artistului o poate adauga in folosul puerei functiuni a elementului.

30

ARHITECTURA SAU REVOLUTIE In orice domeniu al industriei, noi probleme au aparut si au fost create noi instrumente capabile sa le rezolve. Daca acest nou fapt se aseaza dincolo de trecut ,atunci ai o revolutie. În construcții producerea in masa deja a inceput; in fata unor noi nevoi economice,unitatile producerii in masa au fost create atat in masa cat si in detaliu; iar rezultate precise au fost dobandite atat in masa cat si in detaliu. Daca acest lucru ar fi pus dincolo de trecut,atunci ai revolutie, atat in metoda angajata cat si la scara mare la care a fost scoasa. Istoria arhitecturii se desfasoara insasi incet, de-a-lungul deceniilor ,ca o modificare a structurii si ornamentului, insa in ultimii cincizeci de ani otelul si betonul au adus noi cerinte, ce reprezinta indexul unei mai mari capacitate pt constructii si ale unei arhitecturi in care vechile coduri au fost reintoarse. Daca provocam trecutul ar trebui sa invatam ca “stilurile” nu mai exista pentru noi si ca un stil apartinand perioadei noastre e trecut si ca a fost o revolutie. Mintile

noastre

au

inteles constient

sau

inconstient aceste

evenimentele si noile nevoi au aparut constient sau inconstient. Masinaria societatii profund iesita din viteza oscileaza intre o ameliorare a importantei istoricesi o catastrofa. Instinctul primordial al oricarei fințe umane este acela de a-si asigura un adapost. Varietatea claselor de muncitori in societatea de azi nu mai au locuințe adaptate nevoilor lor; nici atizanul cat si nici intelectulalul. E o intrebare a cladirii, care este la radacina socilalului neodihnit de azi: arhitectura sau revolutie.

31

PODUL GARABIT

Proiectat de inginerul Turnului Eiffel

ESTETICA INGINERULUI SI ARHITECTURA

32

33

Estetica inginerului si arhitectura sunt doua lucruri care se completeaza reciproc si se urmeaza un pe alta: una fiind acum la adevarata ei putere iar cealaltă in nefericita situatie de regresiune. Iginerul inspirit de legea economiei si guvernat de calcule matematice ne pune in legatura cu legea universala. Ea atinge armonia. Arhitectul, prin aranjamentul lui de forme realizeaza o ordine ce e creatia pura a spiritului sau; prin formele si suprafetele sale ne afecteaza simturile la un grad ridicat,si provoaca emotii plastice; prin relatiile pe care le creeaza trezeste in noi ecouri profunde;ne da o masura a ordinii pe care o simtim in concordanta cu cea a lumii noastre; determina variate miscari ale inimii experimentam sensul frumusetii.

si

intelegerii noastre; abia atunci

34

35

Estetica inginerului si Arhitectura-doua lucruri ce se completeaza reciproc si se urmeaza una pe alta-una la potentia maxim iar cealaltă intro nefericita stare de regresiune.

Intrebare a moralitatii; lipsa adevaraului e intolerabilă, ne prabusim in neadevar. Arhitectura e una din cele mai urgente nevoi ale omului,deoarece casa a fost mereu indispensabila si prima unelta care si-a făurit-o. Cantitatea de unelte a omului marcheaza stagiile civilizatiei.epoca de piatra,epoca de bronz,epoca de fier. Uneltele sunt rezultatul unei imbunatațiri successive; efortul tuturor generatiilor e incarnat in ele. Unealta e expresia directa si imediata a progresului; ii da omului asistenta esentiala si de asemenea libertatea esentiala. Aruncam uneltele demodate la gramada de gunoi:carabina ,rigola si vechea locomotive. Aceasta actiune e

o

manifestare a sanatatii,a sanatatii morale si mai ales a moralei,nu e drept sa producem lucruri rele din cauza unui instrument rau; nu e correct insa nici sa consumam energia, sanatatea si curajul din cauza unei unelte proaste ; trebuie sa fie aruncată si inlocuit.

Oamenii insa locuiesc in case vechi si nu s-au gandit inca la case construite adaptate lor insisi. Vizuina le-a fost draga inimilor lor din totdeauna. La un asa grad si la o asa rezistenta au consacrat cultul casei.iUn acoperis! Apoi alte bunuri gospodaresti. Religiile s-au fundat pe baza unor dogme, dogmele nu se schimba; dar civilizatiile se schimba iar din

36

religii se alege praful. Casele nu s-au schimbat. Dar cultul caselor a ramas acelasi de secole. Casele de asemenea vor cad in neant.

Un om care practica o religie si nu crede in ea e un sarac mizerabil; este demn de milă. Si noi suntem demni de mila pt ca locuim în locuirea in case nevrednice din moment ce ele

ne ruineaza sanatatea si

moralitatea. E treaba noastra sa devenim creaturi sedentare. Casele noastre ne macină in trandavia noastra ca un bun consumabil. vom avea nevoie curand de prea multe sanatorii. Noi suntem demni de mila. Casele noastre ne dezgusta; ne indepartam de ele si frecventam restaurante si cluburi de noapte; sau ne adunam impreuna in casele noastre posomorati si in secret precum niste animale ranite. Devenim demoralizati.

Inginerii fabrica instrumentele timpului lor. Totul ,in afara de case si a budoarelor roase de molii.

Exista in Franta o grozava scoala nationala de arhitectura si exista in fiecare tara o varietate de scoli de arhitectura pentru a induce în eroare tinerile minti si a le invața disimularea si slugarnicia de azi. Scolile Nationale! Inginerii nostrii sunt sanatosi si virili ,activi si folositori ,echilibrati si fericiti cu munca lor.arhitectii nostii sunt deziluzionati si someri ,laudarosi si irascibili. Asta pentru ca in curand nu va mai fi nimic de facut pt ei. Nu mai avem bani pt a ridica suveniruri istorice. In acelasi timp trebuie sa le spalam!

37

Inginerii nostri se aprovizioneaza pentru astfel de lucruri si ei vor fi constructorii nostrii.

Exista totusi acest lucru numit arhitectura, un lucru admirabil, cel mai pretuit dintre toate. Un produs al oamenilor fericiti si un lucru care el insusi produce oameni fericiti. Orasele fericite cunt cele care au o arhitectura. Arhitectura poate fi gasita in telefon si in Parthenon. Ce usor poate fi acasa in casele noastre! Casele determina strada iar strazile determina orasul iar orasul e o personalitate ce ia asupra sa un suflet, care poate simtii, suferii sau intreba. Precum acasa arhitectura poate fi in strada si oras!

Diagnosticul e clar. Inginerii nostri produc arhitectura, pentru ei lucreaza calculele matematice ce deriva din legea naturala, si munca lor ne da sentimentul de armonie . Inginerii deci au esteticul lor, pt el trebuie ,in facerea calculelor sa calculeze niste termini ai ecuatiei; si e aici gustul acela care intervine. Acum in manevrarea unei probleme matematice,un

om o

priveste pur si simplu abstract si intr-o astfel de pozitie gustul sau trebuie sa urmeze o carare certa si sigura. Arhitectii, iesiti din scoli, aceste case-fierbinti unde hortensiile albastre si crizantemele verzi sunt fortate si unde orhidee murdare sunt cultivate, intră in oras in spiritul unui laptar, care ar trebui, asa cum e sa isi vanda laptele amestecat cu vitriol sau otrava.

38

Unii oameni inca cred in arhitecti,asa cum ei cred orbeste in toti doctorii .Desigur este necesar ca locuintele sa ramana in picioare! E necesar sa se faca recurs la omul artei! Arta potrivit lui Larousse e aplicatia cunostintelor pentru realizarea a unui concept. Acum , astazi,inginerii sunt cei care stiu ,care stiu cel mai bun mod de a construii, de a incalzi, de a ventila,de a lumina. Nu e adevarat? Diagnosticul nostru, ca sa incep cu inceputul, e acela ca inginerul, care procedeaza din buna-stiinta arata calea si deține adevarul. De aceea arhitectura, cea care un subiect al emotiei plastice, ar trebui sa inceapa de asemenea cu inceputul in propriul ei domeniu; si ar trebui sa utilizeze acele elemente care sunt capabile sa afecteze simturile ; si să ne rasplateasca dorintele ochilor, si ar trebui sa le dispuna in asa fel incat privirea lor sa ne afecteze imediat prin delicatețe

sau brutal, prin

tulburarea sau seninatatea,prin indiferenta sau interesul; aceste elemente sunt elemente plastice, forme pe care ochii nostrii le vad clar si pe care mintea noastra le poate masura. Aceste forme, elementare sau subtile, maleabile sau brutale, lucreaza psihologic asupra simturile noastre(sfera ,cub ,cilindru,orizontal,vertical,oblic,etc) si le incanta. Fiind miscati ,suntem capabili sa patrundem dincolo de brutalitatea senzatiilor, anumite relatii sunt cele nacute sa functioneze dincolo de perceptiile noastre si care ne pun intr-o stare de satisfactie( in armonie cu legile universului ce ne guverneaza si pentru care toate actiunile noastre sunt subjugate) , in care omul poate angaja in totalitate, darurile memoriei sale ,al analizei sale al ratiunii si al creatiei.

39

Arhitectura astazi nu mai e constienta de inceputurile sale! Arhitectii astazi lucreaza in ‘”stiluri” sau discuta chestiuni de structura in timpul sau in afara sezonului; clientii lor ,publicul gandesc inca in

termenii aparitiei conventionale si rationeaza pe baza unei

educatie insuficienta .Lumea noastra a fost

transformata enorm din

prisma infatisarii exterioare si a modului de folosire datorita masinii. Am castigat o noua perspective si o noua viata personala dar inca nu ne-am adaptat casele.

A venit timpul sa punem in față problema casei, a strazii, a orasului si sa avem de-a face cum amandoi, arhitectul si inginerul.

Pentru architect am scris “TREI MEMENTO-URI” MASA –care e elementul prin care simturile noastre

percep si

masoara si prin care sunt cel mai mult afectate. SUPRAFATA- care e invelisul masei si care poate diminua sau marii

senzatia pe care cea din urma ti-a dat-o. PLANUL-care e generatorul atat al masei cat si al suprafetei si este

acela priin care intregul se fixeaza in mod irevocabil.

Atunci, tot pentru architect,’’LINIILE REGULATOARE’ aratand prin acestea unul din mijloacele prin care arhitectura dobandeste acea forma tangibila a matematicii care ne da o recunoscatoare perceptie a ordinii. Am dorit sa punem in fata fapte de o valoare mai mare decat cele din multe dizertatii asupra sufletului pietrelor. Ne-am limitat dincolo de noi la filosofia naturala a problemei, la lucruri care pot fi stiute.

40

Nu am uitat locuitorul din casa si multimea de oameni din oras. Suntem constienti de faptul că in mare parte prezenta stare proasta a arhitecturii se datoreaza clientului,a omului care da ordine,care isi face alegerile si le altereaza, si care plateste. Pentru el am scris “OCHII CARE NU VAD”.

Suntem toti familiarizati cu prea multi mari oameni de afaceri bancheri si comerciali care ne spun:”A, sunt numai un om al aventurilor,traiesc complet inafara lumii artei,sunt un Filistean’’. Protestam si le spunem:’’toate energiile tale sunt directionate dincolo de acest magnific sfarsit care e o forjare a uneltelor unei epoci si care creeaza dincolo de aceasta intreaga lume aceasta acumulare de lucruri frumoase, in care legea economiei are dominanta suprema, si exactitatea matematicii e imbinata cu indrazneala si imaginatie. ‘asta e ceea ce faci. Asta ca sa fiu exact e Frumusetea!’ Cineva ii poate vedea pe acesti oameni de afaceri,bancheri si comercianti departe de afacerile lor,in casele lor ,unde totul pare a fi in contradictie cu existenta lor reala, camere prea mici, un conglomerat de obiecte inutile, si cu un spirit dezgustator dominand peste atat de multe falsuri -Aubusson, Salon d’Automne stiluri le tot felul si absurde bric-abrac-uri. Pretenii industriei noastre par asa de timizi si scorojiti ca niste tigrii in cusca; e foarte clar ca ei sunt mai fericiti la fabrica sau in bancile lor. Revendicam in numele vapoarului cu aburi, a avioanelor si a masinii, dreptul la sanatate, logica, profunzime, armonie, perfectie. Vom fi intelesi. Astea sunt adevaruri evidente. Nu e prostie sa grabesti o clarificare a lucrurilor. In final va fi o adevarata placere sa vorbim despre arhitectura dupa atat de multe depozite, worksopuri, masini si zgarie –nori. Arhitectura e un lucru al artei, un fenomen al emotiilor, intrebari exterioare mincinoase despre constructi si dincolo de

41

ele. Scopul constructiei este” de a face lucrurile sa stea in picioare’.’’a arhitecturii de a ne misca”. Emotiile arhitecturale exista atunci cand opera este in acord cu tonul unui universului a carui legi le respectam, recunoastem si in fata carora ne supunem. Cand o anumita armonie a fost atinsa munca ne capteaza. Arhitectura e o problema a ”armoniei” e ’’o creatie pura a spiritului”.

Astazi pictura a intrecut celelalte arte. E prima care a obtinut concordanta cu epoca. Pictura moderna a lasat pe de o parte picturile pe pereti, tapiseria si urna ornamentala si s-a sechestrat intr-o rama-prospera, plina de intelesuri, foarte indepartat de un realism care distrage, a recurs insesi la meditatie. Arta nu mai e anecdotica, e o sursa a meditatiei; dupa o zi de munca e bine sa meditezi. Pe de o parte marea masa a populatiei cauta o locuire decenta,si aceasta intrebare e de o importanta mistuitoare. Pe de alta parte ,omul initiativelor al actiunilor, al gandurilor, LIDERUL cere un adapost pentru a medita intr-un loc sigur si linistit; o problem indispensabila sanatatii oamenilor specializati. Pictori si sculptori, campioni ai artei de azi, voi care ai avut de indurat atat de multe batjocoriri si care ai suferit atat de multa indiferenta, lasati-ne sa purificam casele noastre , dati-ne ajutorul pentru a ne putea reconstrui orasele. Munca voastra va fi capabila atunci sa-si

ia locul ei in ramele perioadei si atunci ve-ti fi pretutindeni

acceptati si intelesi. spuneti-va insiva ca arhitectura are intradevar nevoie de atentia voastra. Nu uita problema arhitecturii!

42

PISA

43

LIFT PENTRU CEREALE

TREI MEMENTO-URI PENTRU ARHITECTI

I MASĂ

44

45

Ochii nostri sunt construiti ca sa ne permita sa vedem formele in lumina. Formele primare sunt frumoase pentru ca pot fi clar apreciate. In ziua de azi arhitectilor nu mai obtin aceste forme simple. Lucrand dupa calcule, ingineri folosesc forme simple, satifacandu-ne ochii cu geometria lor si intelegerea prin matematica lor; munca lor este in linie directa cu arta de calitate.

46

47

LIFT PENTRU CEREALE

Arhitectura nu are nimic de a face cu diversele "stiluri". Stilurile lui Louis XIV, XV, XVI sau goticului, sunt pentru arhitectura ceea ce este o pana pentru capul unei femei; este ceva dragut, desi nu intotdeauna, si niciodata ceva mai mult. Arhitectura

are

scopuri

mai

serioase;

capabile

de

sublim,

impresioneaza cele mai brutale instincte prin obiectivitate; cheama la joc cele mai mari minti prin propria abstractivitate. Abstractivitatea arhitecturala are aceasta

48

atributie magnifica si proprie, care desi isi are radacinile in fapte clare le spiritualizeaza, pentru ca adevarul gol golut nu este nimic mai mult decar materializarea unei posibile idei. Faptele mediaza ideile din cauza ordinii care li se aplica. Emotiile pe care arhitectura le trezeste izvorasc din canditii fizice care sunt inevitabile, irefutabile si azi uitate. Masa si suprafata sunt elementele prin care arhitectura se manifesta. Masa si suprafata sunt determinate de plan. Planul este generatorul. Cu atat mai rau pentru cei carora le lipseste imaginatia!

49

DEPOZITE SI LIFTURI DE CEREALE.CANADA

50

DEPOZITE SI LIFTURI DE CEREALE.AMERICA

51 PRIMUL MEMENTO: MASA

Arhitectura este un mod corect si magnific jocul maselor aduse inpreuna in lumina. Ochii nostri vad forme in lumina; lumina si umbra dezvaluie aceste forme; curbe, conuri, sfere, cilindri sau piramide sunt formele primare pe care lumina le dezvaluie; imaginea acestora este distincta si tangibila pentru noi fara ambiguitate. Din acest motiv acestea sunt forme frumoase, cele mai frumoase forme. Toata lumea este de acord cu asta, copilul, salbaticul si metafizicianul. Este insasi natura artelor plastice. Arhitectura egipteana, greaca sau romana este o arhitectura de prisme, cuburi, cilindri, piramide sau sfere: Piramidele, Templul de la Luxor, Parthenon-ul, Colosseum-ul, Villa lui Hadrian.

52

Arhitectura gotica nu este fundamental bazata pe sfere conuri si cilindri. Doar nava este o expresie a unei forme simple, dar totusi releva o geometrie complexa de ordinul doi: intersectii de arce. Din acest motiv o catedrala nu este foarte frumoasa si cautam in ea o compensatie subiectiva in afara artelor plastice. O catedrala este interesanta ca fiind o solutie ingenioasa pentru o probleme dificila, dar o problema pentru care premisele au fost prost puse pentru ca nu pleaca de la formele primare. Catedrala nu este o lucrare plastica; e o drama; o lupta impotriva gravitatiei, care este o senzatie de natura sentimentala. Piramidele, Turnul din Babylon, Portile din Samarkand, Parthenon-ul, Colosseum-ul, Pantheon-ul, Pont du Gard, Santa Sofia, Moschea din Stamboul, Turnul din Pisa, Cupolele lui Brunelleschi si lui Michael Angelo, Pont-Royal, Invalides - toate aceste apartin arhitecturii.

53

Gare du Quai d'Orsay, Grand Palais nu apartin arhitecturii. Arhitectii de azi, pierduti in planurile lor sterile, in pilastrii si in acoperisurile lor, nu au capatat niciodata conceptia formelor primare. Nu au fost niciodată invatati acest lucru la scoala. Nu in cautarea unei idei arhitecturale, ci ghidati de rezultatul unor calcule (derivate din principiile ce guverneaza universul nostru) si din conceptia unui organism viu, inginerii de azi folosesc elementele primare si prin coordonarea lor in acord cu regulile, provoaca in noi emotie arhitecturala si deci fac ca lucrul omului sa rezoneze la unison cu ordinea universala. Asadar avem elevatoarele de grane si fabricile americane, magnificele fructe ale noii ere. INGINERII AMERICANI DEPASESC CU CALCULE ARHITECTURA NOASTRA CARE EXPIRA.

54

55

CURTE INTERIOARA: BRAMANTE SI RAPHAEL

TREI MEMENTO-URI PENTRU ARHITECTI

II SUPRAFATA

56

57

O masa este infasurata in suprafata, o suprafata care este impartita dupa liniile masei; si asa da masei individualitatea. Arhitectii din ziua de azi se tem de constituentii geometrici ai suprafetelor. Problemele mari ale constructiilor moderne trebuie sa aiba solutii geometrice. Fortati sa lucreze in acord cu nevoile stricte si conditile determinate, inginerii folosesc linile generate in relatie cu formele. Ei creaza o realitate plastica clara si emotionanta.

58

59

Arhitectura nu are nimic de-a face cu diversele "stiluri". Stilurile lui Louis XIV, XV, XVI sau goticului, sunt pentru arhitectura ceea ce este o pana pentru capul unei femei; este ceva dragut, desi nu intotdeauna, si niciodata ceva mai mult.

AL DOILEA MEMENTO: SUPRAFATA

Arhitectura fiind maiestrousul, corectul si magnificul jocul al maselor aduse impreuna in lumina, sarcina arhitectului este sa vitalizeze suprafata ce imbraca masa, dar in asa masura incat suprafata sa nu devina parazita, sa manance masa si sa o absoarba in propriul avantaj: povestea trista a muncii noastre din prezent. Pentru a lasa o masa intacta in splendoarea formei ei in lumina, dar sa atribuie suprafetei nevoile aproape utilitare, reprezinta fortarea de a

60

61

descoperii in inevitabila scufundare in suprafata, liniile generate de forma. In alte cuvinte o structura arhitecturala este o casa, un templu sau o fabrica. Suprafata templului sau fabricii este in cele mai multe cazuri un zid cu goluri

pentru usi si ferestre; aceste goluri de regula distrug forma; trebuie sa accentueze forma. daca esentialul arhitecturii sta in sfere, conuri si cilindrii, liniile generate de aceste forme se bazeaza pe o geometrie pura. Dar aceasta

62

geometrie ingrozeste arhitectii de azi. Arhitectii de azi nu indraznesc sa construiasca un Palat Pitti sau o cale Rivioli; ei construiesc bulevardul Raspail. Bazez observatiile pe seama nevoilor: avem nevoie de orase dispuse intr-o maniera utila a carei masa generala sa fie nobila (planificarea oraselor). Avem nevoie de strazi cu linii clare, aplicatia spiritului de productie in masa si organizare industriala, maretia ideii, serenitatea efectului, vor ravasi spiritul si vor aduce o conceptie fericita. A modela suprafata unei forme primare si simple este a aduce in joc automat un rival pentru masa: aici o contraditie in intentie - bulevardul Raspail. A modela suprafata maselor care sun ele insele complicate este a modela si a ramane in masa: o problema rara - Invalides din Mansard. O problema a erei noastre a esteticii contemporane: totul tinde spre restaurarea maselor simple: strazi, fabrici, magazine, toate problemele care se vor prezenta maine sub o forma sintetica si sub aspecte generale care nu au fost cunoscute pana acum. Suprafetele gaurite conform

63

necesitatilor functiunii, ar trebui sa imprumute liniile generatoare ale formelor simple. Aceste linii reprezinta o grila - fabricile americane. Dar aceasta geometrie e o sursa de teroare. Nu in cautarea unei idei arhitecturale, dar ghidat dupa necesitatile cererii, tendinta inginerilor de azi spre liniile generatoare a maselor; ei ne arata felul de a crea realitati plastice, clare si curate; lasand la odihna ochii si mintea fata de placerea geometriei simple. Asa sunt fabricile, primele fructe ale erei noi. Inginerii de azi se gasesc in acord cu principiile pe care Bramante si Raphael le-au aplicat acum mult timp.

N:B. Haideti sa ascultam sfaturile inginerilor americani. Dar sa ne ferim de arhitectii americani. Ca dovada:

64

TREI MEMENTO-URI CĂTRE ARHITECŢI III PLAN

ACROPOLA O privelişte ce cuprinde Partenonul, Erehcteionul şi statuia Atenei in faţa Propileelor. Nu trebuie omis faptul că Acropola are variaţii considerabile de nivel, care au fost utilizate pentru a mobila postamente impunătoare sau socluri de coloane la clădire. Totul fiind ieșit din ordine, furnizează vederi deosebit de variate cu un ton subtil, diferitele cantităţi ale clădirilor, fiind aranjate asimetric, creează un ritm intens. Întreaga compoziţie este masivă, elastică, vie, foarte pătrunzătoare, doritoare şi dominantă.

65

66

Planul este generator. Fără un plan, lipseşte ordinea şi dorinţa. Planul deţine esenţa senzaţiilor. Marile probleme ale zilei de mâine, dictate de necesităţi colective, pun problema “planului” într-o nouă formă. Viaţa modernă cere, şi aşteaptă, un nou tip de plan atât pentru casă cât şi pentru oraş.

67

68

Arhitectura nu are nimic de a face cu “stilurile”. Aduce în joc cele mai înalte daruri prin simpla ei abstracţie. Abstracţia arhitecturală are această însuşire de sine care este extraordinar de specifică, în timp ce caută în fapte solide, se spiritualizează. Adevărul este un intermediu pentru o idee doar din motivul “ordinii” aplicate acesteia. Masa şi suprafaţa sunt elementele prin care se manifestă arhitectura. Masa şi suprafaţa sunt determinate de plan. Planul este generatorul. Rău pentru cei care au lipsă de imaginaţie!

AL TREILEA MEMENTO: PLANUL

Planul este generatorul. Ochiul spectatorul se găseşte în poziţia din care priveşte la un sit compus din străzi şi case. Primeşte impactul maselor ce cresc în jurul său. Dacă masele acestea sunt de natură formală şi încă nu au fost stricate de variaţii dizgraţioase, dacă dispunerea grupării lor exprimă un ritm clar şi nu o aglomerare incoerentă, dacă relaţia masă – spaţiu se află într-o proporţie justă, ochiul transmite creierului senzaţii coordonate şi mintea derivă din aceste satisfacţii de ordin superior: aceasta este arhitectura. Într-un interior imens, ochiul observă numeroasele suprafeţe de pereţi şi bolţi;

cupolele determină spaţiile mari; bolţile îşi arată propriile

suprafeţe; pilaştrii şi pereţii se ajustează singuri în concordanţă cu motive

69

comprehensibile. Întreaga structură se înalţă de la bază şi se dezvoltă în concordanţă cu o regulă ce este scrisă la sol, în plan: forme nobile, varietate de forme, unitatea principiului geometric. O proiecţie profundă a armoniei: aceasta este arhitectura.

TIP DE TEMPLU HINDUS

Turnurile creează un ritm în spaţiu

Planul este la baza sa. Fără plan nu poate să existe nici grandoare a scopului şi expresiei, nici ritm, nici masă, nici coerenţă. Fără plan avem senzaţia, atât de insuportabilă de către om, că nu există formă, senzaţia de sărăcie, de dezordine, de nedorire. Un plan are nevoie de cea mai activă imaginaţie. Are nevoie şi de cea mai severă disciplină. Planul este cel ce determină totul; este momentul decisiv. Un plan nu este un lucru frumos pe care îl desenezi, ca şi un chip de

70

Madonna; este o abstracţie austeră; nu este nimic mai mult decât o algebrizare. Munca unui matematician rămâne fără îndoială una dintre cele mai nobile activităţi ale spiritului uman.

SFANTA SOFIA, CONSTANTINOPOL

Planul influenţează întreaga structură: legile geometrice care îi stau la bază şi modulaţiile variate sunt dezvoltate în toate părţile clădirii.

Aranjarea este un ritm apreciabil la care orice fiinţă umană reacţionează la fel. Planul cuprinde un ritm primar şi predeterminat: munca se dezvoltă în extensie şi în înălţime, urmând prescripţia planului, cu rezultate care pot varia de la cele mai simple la cele mai complexe, toate venind din aceeaşi lege. Unitatea legii este legea unui plan bun: o lege simplă este capabilă de modulaţii infinite.

71

Ritmul este o stare de echilibru care rezultă ori din simetrii, simple sau complexe, ori din balans delicat. Ritmul este o ecuaţie; egalizarea (simetria, repetiţia) (templele Egiptene şi Hinduse); compensaţia (mişcarea părţilor contrare) (Acropola din Atena); modulaţia (dezvoltarea unei invenţii plastice originale) (Sfânta Sofia).

TEMPLUL LA THEBES

Planul este organizat în concordanţă cu axul intrării principale: Aleea Sfincşilor, pilonii, curtea şi peristilul, sanctuarul.

Atât de multe reacţii diferite in principiu pentru fiecare individ, în ciuda unităţii scopului care dă ritm şi echilibru. În acest mod apare incredibila diversitate din alte epoci, o diversitate care este rezultatul unui principiu arhitectural şi nu a unui joc de decoraţie.

72

Planul poartă cu sine esenţa senzaţiei.

PALAT IN AMAN (SIRIA)

Dar semnificaţia planului s-a pierdut în ultima sută de ani. Marile probleme ale zilei de mâine, dictate de necesităţi colective, bazate pe statistică şi înţelese de calcule matematice, reînvie din nou problema planului. Atunci când, o dată indispensabila largă viziune care trebuie adusă în urbanism se va realiza, vom intra într-o perioadă pe care nici o altă epocă nu a cunoscut-o. Oraşele trebuie să fie gândite şi planificate pe întreaga perioadă a vieţii lor în acelaşi mod în care erau planificate templele Orientului şi cum au fost expuse Domul Ivalizilor sau Palatul Versailles a lui Louis al XIV-lea.

73

ACROPOLA, ATENA

Aparenta dezordine a planului îi poate păcăli doar pe cei ce nu sunt învăţaţi. Echilibrul părţilor nu este nicidecum neînsemnat. Este determinat de faimosul peisaj ce se întinde din Piraeus până la Muntele Pentelicus. Schema a fost gândită să fie văzută de la distanţă: axele urmează valea şi falsele unghiuri drepte sunt gândite cu priceperea unui manager de scenă de primă clasă. Văzută de departe, Acropola fixată pe piatra sa şi pe pereţii de susţinere, pare un bloc solid. Clădirile sunt ca un tot unitar aflat în concordanţă cu incidenţa planurilor lor variabile.

74

Echipamentul tehnic al acestei epoci – Tehnica finanţărilor şi tehnica de construcţie – sunt gata să realizeze această sarcină.

TONY GARNIER. O SCHEMA DE CASA LUATA DIN “ORASUL INDUSTRIAL”

În importantele sale studii asupra Oraşului Manufacturilor, Tony Garnier a crezut în anumite posibilităţi de dezvoltare socială, care puteau permite metode de extindere normală a oraşelor. Publicul ar deţine controlul complet asupra siturilor construite. O casă pentru fiecare familie: numai o jumătate din spaţiu ar fi ocupat de clădiri, cealaltă jumătate fiind rezervată folosului public şi plantată cu copaci: limitările şi gardurile nu sunt permise. În acest fel, oraşul ar putea fi traversat în orice direcţie, independent de străzi, de care un pieton nu ar mai avea nevoie. Oraşul ar fi întradevăr ca un mare parc.

Tony Garnier, sprijinit de Herriot la Lyon, şi-a planificat “cartierul industrial” (citat). Este o încercare la o schemă ordonată şi o fuziune între soluţii utilitare şi plastice. O regulă fixă ce guvernează unităţile angajate, în toate cartierele oraşului, este aceeaşi alegere a maselor esenţiale ce determină spaţiile de intervenție în legătură directă cu necesităţile practice ce stau la baza unui simţ poetic specific arhitectului. Deşi am putea să fim rezervaţi în ceea ce priveşte judecata noastră despre relaţia diferitelor zone ale oraşului industrial, cel care locuieşte aici beneficiază de rezultatele ordinii. Unde domină ordinea, bunăstarea

75

începe. Prin fericita creare a unui aranjament de parcele variate, chiar şi cartierele rezidenţiale pentru artizani primesc un înalt înţeles arhitectural. Asemanator rezultatului unui plan. În stadiul prezent de marcare a timpului (căci urbanismul modern încă nu s-a născut), cele mai nobile cartiere ale oraşelor noastre sunt inevitabil cele ale manufacturierilor, unde baza granadorii, a stilului, a geometriei, rezultă chiar din problemă. Planul a fost o trăsătură slabă, şi aşa este şi astăzi. Este adevărat că în interiorul pieţelor şi a atelierelor există o ordine admirabilă, care a dictat structura maşinilor şi guvernează mişcările acestora, şi condiţionează orice gest al unui grup de muncitori; dar noroiul infectează proximitatea lor, şi incoerenţa a pornit o revoltă când regula şi piaţa au dictat plasarea clădirilor, împrăştiindu-le într-o manieră haotică, costisitoare şi periculoasă. Ar fi fost destul dacă ar fi existat un plan. Şi într-o bună zi vom avea un plan pentru nevoile noastre. Extinderea răului ne va aduce la aceasta. Într-o zi, Auguste Perret a rostit fraza: “Oraşul Turnurilor”. Un epitet grandios care a trezit poetul din noi toţi. Un cuvânt ce a subliniat momentul pentru că faptul în sine este iminent! Aproape necunoscut de noi, “marele oraş” îşi produce singur planul. Acest plan ar putea fi o treabă gigantică deoarece marele oraş este în creştere. Este timpul ca noi să renegăm aranjarea prezentă a oraşelor noastre, în care congestia clădirilor este tot mai mare, fiind legate cu străzi înguste şi gălăgioase, gaze de eşapament şi praf; şi unde la fiecare etaj ferestrele se deschid larg către această poluantă confuzie. Marile oraşe au devenit prea dense pentru securitatea locuitorilor lor şi totuşi nu sunt suficient de dense pentru a accepta noua nevoie a “afacerilor moderne”.

76

TONY GARNIER. DESEN CE ARATA PASAJELE PRINTRE CASE

TONY GARNIER. O STRADA INTR-O INSULA DE CASE

77

LE CORBUSIER, 1920. UN ORAS AL TURNURILOR

Un proiect pentru Apartamente în Blocuri, construit cu turnuri de 60 de etaje şi care se ridică la înălţimi de 200 m; distanţa între turnuri ar fi de 150-180 m. În ciuda alocării unui spaţiu imens pentru parcurile din jur, densitatea unui oraş normal de astăzi este oricum mai mare. Este evident că aceste clădiri ar fi dedicate exclusiv birourilor de afaceri şi că locul lor ar fi, în consecinţă, în centrul marilor oraşe, cu o perspectivă de eliminare a congestiei îngrozitoarede pe marile artere. Viaţa de familie sigur nu ar fi acasă în aceste oraşe, cu enormele lor mecanisme de lifturi. Imaginile sunt terifiante, fara milă, dar minunate: dându-i fiecărui angajat un spaţiu superficial de 9 mp, un zgârie-nori ca lăţime ar găzdui 40.000 de oameni.

UN ORAS AL TURNURILOR

În partea stângă a acestei secţiuni se observă cum praful, mirosurile şi gălăgia sufocă oraşele de astăzi. Turnurile, pe de altă parte, sunt cu mult îndepărtate de aceste probleme şi stau în aer curat printre copaci şi iarbă. Într-adevăr, tot oraşul este “îmbrăcat în verdeaţă”.

78

LE CORBUSUIER, 1923. UN ORAS AL TURNURILOR

Turnurile sunt plasate printre grădini şi spaţii de joacă. Arterele principale, cu benzile lor pentru maşini, permit circulaţia normală, rapidă sau foarte rapidă a maşinilor.

Dacă luăm ca punct de pornire evenimentul vital de construcţie pe care zgârie-norul american l-a demonstrat, va fi suficient să aducem împreună, la anumite momente (destul de distante), marea densitate a populaţiei moderne şi să construim clădiri enorme de 60 de etaje. Betonul armat şi oţelul permit această îndrăzneală şi se pretează la o anumită dezvoltare a faţadei prin care toate ferestrele au o perspectivă neîntreruptă: în acest fel, pe viitor, curţile interioare şi “fântânile” nu vor mai exista. Începând cu etajul 14, va fi un calm absolut la cel mai curat aer. În aceste turnuri ce vor adăposti muncitorul, care până acum a fost sufocat în cartiere şi străzi foarte congestionate, toate serviciile necesare, urmând practica admirabilă din America, vor fi împreună, aducând eficienţă şi economie de timp şi efort, şi evident având ca rezultat calmul atât de mult dorit. Aceste turnuri, ce vor avea mari distanţe între ele, vor

79

oferi datorită înălţimii lor aceaşi cazare care până acum a fost împrăştiată pe arii superficiale; vor lăsa libere spaţii enorme pe unde vor trece, destul de departe de turnuri, artere gălăgioase şi pline de un trafic ce va deveni tot mai rapid. La baza turnurilor se vor afla parcurile: copacii vor acoperi întreg oraşul. Dispunerea turnurilor va forma bulevarde impunătoare; într-adevăr o arhitectură meritată pentru perioada noastră. Auguste Perret a formulat principiul Oraşului cu Turnuri; dar nu a produs nici o schiţă. Pe de altă parte, a acceptat un interviu cu un reporter de la “Intransigeant” şi a ajuns să se laude cu conceptul său peste limitele rezonabile. În acest fel, a arătat un futurism periculos asupra unei simple idei. Reporterul a notat că poduri imense vor lega turnurile: pentru ce motiv? Arterele de trafic se vor afla foarte departe de case; şi locuitorii, liberi să se plimbe prin parcurile cu copaci plantaţi ordonat, sau pe iarbă, sau în zonele de joacă, nu ar avea niciodată cea mai mică dorinţă de a trece pe poduri ameţitoare, pe care nu le-ar putea ocoli în alt mod! Reporterul a observat de asemenea că oraşul ar fi ridicat pe piloni inumerabili de beton armat, purtând străzile la o înălţime de 20 m (6 etaje!) legând turnurile între ele. Aceşti piloni ar lăsa un spaţiu imens sub oraş, unde ar fi poziţionate apa, gazul şi canalele, utilităţile principale ale oraşului. Perret nu şi-a desenat niciodată planul, aşa că idea lui nu a putu fi dezvoltată mai mult fără un plan.

80

LE CORBUSIER, 1915. ORASE CONSTRUITE PE PILONI

Nivelul la sol al oraşului este ridicat de la 4 m la 5 m din cauza pilonilor de beton ce reprezintă fundaţiile caselor. Adevăratul “pământ” al oraşului este defapt un fel de etaj, străzile şi pavajele ca şi cum ar fi poduri. Sub acest etaj sunt direct accesibile toate serviciile de bază, în prezent îngropate în pământ şi neaccesbile – apă, gaz, electricitate, linii de telefon, canale, etc.

Eu personal mi-am dezvăluit această idee de a folosi piloni cu mult înaintea lui Auguste Perret, şi a fost o concepţie mult mai puţin grandioasă în caracter; dar capabilă să întâlnească o nevoie autentică. Am aplicat-o tipului existent de oraş, cum ar fi Parisul de astăzi. În loc de a forma fundaţii prin excavare şi construcţie de pereţi groşi, în loc de a săpa şi a săpa iarăşi traseul drumurilor pentru a îngropa în ele (o muncă de Sisif) gazul şi apa, canalele şi tuburile, care ar cere reparaţii constante, ar fi fost hotărât ca orice nou cartier să fie construit la nivelul solului, fundaţiile fiind înlocuite de numărul necesar de piloni de beton; aceştia ar fi reprezentat nivelul solului pentru case, şi printr-un sistem de nişe şi console ar fi suţinut pavajele şi drumurile. În acest spaţiu câştigat, de o înălţime între 4 şi 6 m, ar merge camioane grele şi tramvaiele ar fi înlocuite, şi aşa mai departe, cu un

81

serviciu direct către puncte aflate imediat sub clădiri. Această reţea completă de trafic, funcţionând independent de cea pentru pietoni şi vehicule rapide, ar fi un câştig mare şi ar avea propria geografie independentă de orice obstacole date de case: o pădure ordonată de piloni în mijlocul căreia oraşul ar face schimb de mărfuri, şi-ar aduce proviziile de mâncare şi ar executa toate sarcinile lente şi stângace care astăzi împiedică viteza traficului. Cafenelele şi locurile de recreere nu ar mai fi acea ciupercă ce mănâncă pavajele Parisului: ar fi transferate pe acoperişuri terasă, aşa cum ar fi tot comerţul de lux (pentru că nu este ilogic ca superficialităţile unui oraş să fie nefolosite şi rezervate pentru flirtul dintre ţigle şi stele?). Scurte pasaje în formă de poduri deasupra străzilor simple ar determina pietonii să se descurce în aceste noi cartiere să se relaxeze printre flori şi vegetaţie. Rezultatul acestei găndiri nu ar fi nimic mai puţin decât o triplicaţie a zonei de trafic dintr-un oraş; era capabil să se realizeze deoarece corespundea unei nevoi, era mai puţin costisitoare şi mai raţională decât aberaţiile de astăzi. Era o noţiune rezonabilă, dat fiind vechiul cadru al oraşelor noastre, aşa cum conceptul Oraşului cu Turnuri se va dovedi a fi o idee rezonabilă, aşa cum se consideră a fi oraşul de mâine. Atunci aici am avea o dispunere a străzilor care ar aduce cu sine un sistem complet nou de urbanism şi ar da o reformă radicală pentru case sau apartamente;această reformă iminentă, necesară datorită transformării economiei domestice, cere un nou tip de plan pentru casele de locuit şi o cu totul nouă organizare a serviciilor ce corespund vieţii moderne dintrun mare oraş. Şi aici planul este generatorul; fără el sărăcia, dezordinea, nedorinţa ar domina. În loc ca oraşele noastre să fie aranjate în cadrane masive, cu străzile trecând prin tranşee înguste şi delimitate de clădiri de 7 etaje aşezate

82

perpendicular pe pavaj şi închizând curţi nesănătoase, fără aer şi soare, ar fi noua noastră dispunere ce are aceleaşi spaţii şi cazează acelaşi număr de oameni, ar fi mari blocuri de locuinţe ce s-ar întinde de-a lungul bulevardelor principale. Nu ar mai exista curţi interioare, ci doar apartamente ce s-ar deschide în fiecare parte către aer şi lumină, şi care nu s-ar uita la copacii firavi ai bulevardelor de astăzi, ci s-ar uita la întinderi verzi, spaţii sportive şi plantaţii abundente de copaci. Vitejia evidentă a acestor mari blocuri ar rupe lungile bulevarde la intervale regulate. Variatele dispuneri ar avansa joaca luminii şi a umbrei, atât de necesare expresiei arhitecturale. Betonul armat a adus cu sine o revoluţie în estetica construcţiilor. Înlocuind acoperişul înclinat cu terase , betonul armat ne conduce către o nouă estetică a planului, până acum necunoscută. Aceste dispuneri şi retrageri sunt foarte posibile şi vor conduce în viitor la o joacă a jumătăţii de lumină şi a umbrelor puternice, cu accentul căzând orizontal de la stânga la dreapta şi nu vertical de sus în jos.

83

LE CORBUSIER, 1920. STRAZI CU RETRAGERI

Spaţii vaste cu circulaţie de aer şi soarecătre care se vor deschide toate ferestrele. Grădini şi spaţii de joacă în jurul clădirilor. Faţade simple cu spaţii imense. Proiecţiile succesive dau joaca de lumină şi umbră şi o senzaţie de bogăţie apare datorită scării liniilor principale şi vegetaţiei văzute lângă fundalul geometric al faţadelor. Evident aici există, ca în cazul Oraşului cu Turnuri, o întrebare curajoasă pe o scară financiară imensă, capabilă să preia construirea unui cartier întreg. O stradă ca aceasta ar fi gândită de un singur arhitectpentru a obţine unitate, grandoare, demnitate şi a face economie.

LE CORBUSIER, 1920. STRAZI CU RETRAGERI

84

Aceasta este o modificare a primei importanţe în estetica planului; încă nu a fost realizată; dar va trebui să ţinem minte şi să ne gândim la proiecte pentru extinderea oraşelor noastre. *

*

*

Trăim într-o perioadă a reconstrucţiei şi adaptării la noi condiţii sociale şi economice. Noile orizonturi dinaintea noastră vor recupera doar linia tradiţiei printr-o revizie completă a metodelor în vogă şi prin fixarea unei noi baze de construcţie stabilită pe logică. În arhitectură, vechile baze ale construcţiei sunt moarte. Nu vom redescoperi adevărurile arhitecturii până când noi baze nu vor stabili un teren logic pentru fiecare manifestatie arhitecturală. O perioadă de 20 de ani începe şi se va ocupa de crearea acestor baze. O perioadă de mari probleme, de analiză, de experimentare, o perioadă şi de mare estetică, în care noua estetică va fi elaborată. Trebuie să studiem planul, cheia acestei evoluţii.

LE CORBUSIER SI PIERRE JEANNERET. O GRADINA-ACOPERIS A UNEI CASE PRIVATE LA AUTEUIL

.

85

POARTA SAINT-DENIS (BLONDEL)

LINII REGULATOARE

86

87

Un element inevitabil de Arhitectură. Necesitatea pentru ordine. Linia regulatoare este o garanţie împotriva premeditării. Aduce satisfacţie înţelegerii. Linia regulatoare este un mijloc spre un sfârşit, nu este o reţetă. Alegerea sa şi modalităţile de exprimare date ei sunt o parte integrantă a creaţiei arhitecturale.

88

89

LINIILE REGULATOARE

Omul primitiv şi-a adus carul la o oprire, el hotărăşte că aici va fi pământul lui natal. El alege un luminiş, taie copacii care sunt prea apropiaţi, nivelează pământul împrejur; deschide drumul ce îl va purta la râu sau la cei din tribul lui pe care tocmai i-a părăsit; aduce parii pentru susţinerea cortului. îşi înconjoară cortul cu un gard în care aranjează o intrare. Drumul e pe-atât de drept pe cât poate el sa îl asezoneze cu uneltele, cu mâinile şi cu timpul său. Cuiele cortului său descriu un pătrat, un hexagon sau un octogon. Gardul formează un dreptunghi al cărui patru unghiuri sunt egale. Uşa colibei sale este pe axa împrejmuirii – şi uşa împrejmuirii este faţă în faţă cu uşa colibei. Oamenii tribului au decis să formeze un adăpost pentru zeul lor. Îl aşează într-un loc unde au făcut un luminiş, aşezat cum trebuie, îl pun sub acoperiş într-o colibă substanţială şi aduc parii colibei pentru a forma un pătrat, un hexagon sau un octogon. Protejează coliba cu un gard solid şi aduc parii pentru a susţine valul de frânghii prinse de stâlpii înalţi ai gardului. Delimitează locul care este rezervat pentru preoţi şi ridică altarul cu vasele de sacrificiu. Deschid o intrare în gard şi o aşează pe axa uşii sanctuarului. Se poate vedea, în unele lucrări arheologice, reprezentarea acestei colibe, reprezentarea acestui sanctuar: este planul unei case sau planul unui templu. Este acelaşi spirit pe care îl regăsim în casa Pompeiana. Este intradevăr spiritul Templului Luxor. Nu există conceptul de om primitiv, există resurse primitive. Ideea este constantă, în plină stăpânire de la început.

90

Observaţi în aceste planuri că sunt dominate de calcule matematice elementare. Ele sunt produsul unei măsurători. Pentru a construi bine şi a distribui eforturile spre un avantaj, pentru a obţine soliditate şi utilitate în muncă, unităţile de masură sunt prima condiţie. Cel care construieşte ia drept măsură ceea ce este cel mai uşor şi mai constant, unealta pe care este cel mai putin probabil să o piardă: pasul lui, piciorul lui, cotul lui, degetul lui. Pentru a construi bine şi a-şi distribui eforturile spre un avantaj, pentru a obţine soliditate şi utilitate în muncă, el a luat măsuri, a adoptat o unitate de măsură, şi-a reglementat munca, a adus ordine. Deoarece, peste tot în jurul lui, pădurea este în dezordine cu toate târâtoarele ei, bălăriile ei şi trunchiurile copacilor care îl împiedică şi îl paralizează în eforturile lui.

91

El a impus ordine prin metoda măsurării. Pentru a obţine această măsurătoare el şi-a folosit pasul, piciorul, cotul sau degetul. Prin impunerea ordinii piciorului lui sau braţului lui, el a creat o unitate care reglementează întreaga muncă, şi aceasta muncă este la scara lui, în proporţia lui, comfortabilă pentru el, pe măsura lui. Este la scara umana. Este în armonie cu el: acesta este punctul cel mai important. Însă în formă decisivă împrejmuirii, forma colibei, situarea altarului şi a accesoriilor lui, el a recurs din instinct la unghiuri drepte – axe, pătratul, cercul. Deoarece nu putea crea nimic altfel care să-i dea senzaţia că creează. Pentru că toate aceste lucruri – axele, cercurile, unghiurile drepte – sunt adevăruri geometrice şi dau rezultate pe care ochiul nostru le poate măsura şi recunoaşte, altfel ar exista doar şansa, iregularitatea şi capriciul. Geometria este limba omului.

92

Însa în decizia în legatură cu distanţele relative ale diverselor obiecte, el a descoperit ritmuri, ritmuri vizibile ochiului si clare in relaţia lor reciprocă. Şi aceste ritmuri sunt la radacina activităţilor umane. Răsună în om cu o inevitabilitate organică, aceeaşi inevitabilitate fină care cauzează trasarea secţiunii de aur de către copii, bătrâni, primitivi sau invăţaţi. O unitate ofera măsură şi unitate, o linie regulatoare este o bază a construcţiei şi a satisfacţiei.

*

*

*

Nu este adevărat că majoritatea arhitecţilor de azi au uitat că marea arhitectură işi are rădăcinile în însuşi începutul umanităţii şi că este o funcţie directă a instinctului uman? Dacă privim micile case a suburbiilor Parisului, vilele de pe dunele Normandiei, bulevardele moderne şi expoziţiile internaţionale, nu ne conving acestea că arhitecţii sunt creaturi inumane, în afara ordinii comune, scoşi din propria noastră natură şi muncind poate pentru o alta planetă? Aceasta deoarece au fost învăţaţi de către o chemare stranie care constă în a face pe alţi oameni – pietrari, tâmplari şi dulgheri – să facă minuni de perseverenţă, grija şi abilitate pentru a construi şi lipi elemente (acoperişuri, pereţi, ferestre, uşi, etc.) care nu au nimic în comun şi care au ţelul şi consecinţa de a fi destinate pentru nici un scop anume. *

*

*

Din această cauză, lumea este unanimă în a-i considera drept incapabili, plictisitori şi caractere incuiate pe acei oameni care au învăţat lecţia omului primitiv şi care susţin că există acele lucruri care se numesc linii regulatoare: „Cu liniile voastre regulatoare ucideţi imaginaţia, faceţi un dumnezeu dintr-o reţetă.”

93

„Însă toate epocile de dinainte au folosit acest instrument necesar.” „Nu este adevărat, tu l-ai inventat, eşti un maniac.” „Dar trecutul ne-a lăsat dovezi, documente iconografice, dale, pietre gravate, pergamente, manuscrise, materii imprimate...” *

*

*

Arhitectura este prima manifestatie a omului creându-şi propriul univers, creându-l în imaginea naturii, supunându-se legilor naturii, legile care domină propria noastră natură, universul nostru. Legile gravitaţiei, ale staticii şi ale dinamicii se impun printr-o reducţie la absurd: totul trebuie să se susţină sau se va prăbuşi. Un determinism suprem iluminează pentru noi creaţiile naturii şi ne dă siguranţa a unui lucru echilibrat şi creat într-un mod rezonabil, a unui lucru modulat la infinit, evoluat, variat şi unificat. Legile fizicii primordiale sunt simple şi puţine la număr. Legile morale sunt simple şi puţine la număr. Omul de azi plănuieşte la perfecţiune o scândură cu o maşină de plănuit, în câteva secunde. Omul de ieri a plănuit o scândură relativ bine cu o suprafaţă plană. Omul foarte primitiv a făcut o scândură foarte proastă cu un cremene sau un cuţit. Omul foarte primitiv a adoptat o unitate de măsura şi linii regulatoare pentru a-i face sarcina mai uşoară. Grecii, egiptenii, Michaelangelo sau Blondel au folosit liniile regulatoare pentru a-şi corecta munca şi pentru satisfacerea simţului lor artistic şi gândirii lor matematice. Omul de azi nu foloseste nimic si rezultatul e bulevardul Raspail. Dar el susţine că este un poet liber şi că instinctele lui îi sunt de ajuns, însa acestea se pot exprima doar prin trucuri învăţate în scoli. Un poet liric lăsat liber cu un ştreang în jurul gâtului, un om care ştie lucruri, însă doar lucruri pe care nu el le-a descoperit şi nici măcar verificat, un om care a pierdut, prin tot

94

invăţământul pe care l-a primit, energia vitală şi ingenioasă a copilului care niciodată nu oboseşte să întrebe „De ce?” O linie regulatoare este o asigurare împotriva capriciului: este un mod de verificare care poate ratifica toata munca creata intr-o fervoare, regula de nouă a şcolarului, Q.E.D.-ul matematicianului.Linia regulatoare este o satisfacţie a ordinii spirituale care duce la căutarea relaţiilor ingenioase şi armonioase. îi aduce lucrării calitatea ritmului. Linia regulatoare aduce aceasta formă tangibilă a matematicii care conferă o percepţie reasiguratoare de ordine. Alegerea unei linii regulatoare fixează geometria fundamentală a lucrării, fixează aşadar una dintre „caracterele fundamentale”. Alegerea liniei regulatoare este una dintre momentele decisive ale inspiraţiei, este una dintre operaţiile vitale ale arhitecturii. *

*

*

Aici sunt câteva linii regulatoare care au servit la crearea unor lucruri frumoase şi sunt însuşi motivul pentru care aceste lucruri sunt frumoase. DIN LESPEDEA DE MARMURĂ GĂSITĂ 1882:

FATADA ARSENALULUI DIN PIRAEUS

95

Faţada Arsenanulului din Piraeus este „reglementată” de câteva diviziuni simple care dau proporţiile suprafeţei cu înălţimea şi fixează aşezarea uşilor şi dimensiunea lor într-o relaţie intimă cu proporţiile actuale ale faţdei.

EXTRAS DINTR-O CARTE SCRISĂ DE DIEULAFOY:

CUPOLE ACHAEMENIANE

Marile cupole Achaemeniane sunt una dintre cele mai ingenioase concluzii ale geometriei. Odată ce concepţia cupolelor a fost stabilită în concordanţă cu nevoile poetice ale rasei şi epocii, şi în conformitate cu

96

datele fixe ale principiilor constructive aplicate, linia regulatoare vine să rectifice, să corecteze, sa îi dea sens şi să adune toate părţile ale aceluiaşi principiu unifiant, cel al triunghiului 3, 4, 5, care îşî dezvoltă efectele de la portic până în vârful boltei.

LINII REGULATOARE APLICATE LA CATEDRALA NOTRE DAME, PARIS:

NOTRE DAME, PARIS

Aparenta determinantă a Catedralei se bazează pe pătrat şi cerc.

97 LINII REGULATOARE PREZENTE PE O FOTOGRAFIE A CAPITOLIULUI:

CAPITOLIUL, ROMA

Aşezarea colţului drept a intrat în joc ca să determine intenţiile lui Michelangelo, cauzând aceleaşi prncipii , care hotărăsc diviziunile principale ale aripilor şi a clădirii principale, reglementează detaliul aripilor, înclinaţia scărilor, aşezarea ferestrelor, înălţimea subsolului, etc. Munca este concepută cu privire la amplasarea ei, şi masa totală a fost adusă în asociaţie cu volumul şi spaţiul împrejurimilor; se ţine împreună, este concentrată, este o unitate, exprimă aceaşi lege complet şi devine un lucru masiv. EXTRAS DIN NOTITELE LUI BLONDEL DESPRE

98 POARTA SAINT DENIS:

(Vezi ilustrarea de la inceputul acestei sectiuni):

Aspectul principal este fixat, deschiderea arcadei este schiţată. O linie regulatoare ingroşata pe unitatea de 3 împarte ansamblul arcului şi numeroase alte părţi ale lucrării cum ar fi înălţime şi lăţime şi reglementează tot cu aceaşi unitate de 3.

MICUL TRIANON:

MICUL TRIANON, VERSAILLES

Aşezarea colţului drept.

99

CONSTRUCŢIA UNEI VILE. 1916:

Aspectul general al faţadelor, atât frontale cât şi posterioare , se bazează pe acelaşi unghi care determină o diagonală al cărei multe paralele şi perpendiculare dau măsura pentru a corecta elemenetele secundare, uşi, ferestre, panouri, etc., până la cel mai mic detaliu.

LE CORBUSIER, 1916. O VILA

Această vilă de mici dimensiuni, văzută în mijlocul altor clădiri construite fără vre-o regulă, oferă efectul de a fi mai monumentală şi de o altă categorie.

100

LE CORBUSIER SI PIERRE JEANNERET 1923. O CASA

101

LE CORBUSIER ŞI PIERRE JEANNERET, 1924. DOUĂ CASE LA AUTEUIL

LE CORBUSIER,1926. O VILA, FATADA DIN SPATE

102

103

“FLANDRE “ (TRANSATLANTIC)

OCHI CARE NU VĂD I VASE DE LINIE

104

105

O mare epocă a inceput. Există un nou spirit. Există o masă de muncă concepută in acest spirit nou; este intalnită in special in producţia industrială. Arhitectura este sufocată de tradiţie. "Stilurile" sunt o minciună. Stilul este o unitate de principii care animă toata munca unei epoci, rezultatul unei stări de spirit care are o trăsătură specială. Epoca noastră isi determină, zi de zi, stilul propriu. Ochii nostri, nefericiţi, nu sunt capabili inca sa o discearnă.

106

107

OCHI CARE NU VĂD

Există un nou spirit: este spiritul construirii si al sintezei ghidat de o concepţie clară. Orice s-ar crede despre el, el animă astăzi cea mai mare parte a activităţii umane.

O MARE EPOCĂ ÎNCEPE

Programul "Spiritului Nou" Nr. 1 Octombrie 1920, Nimeni din ziua de azi nu poate nega estetica care se desprinde din creaţia industriei moderne. Din ce in ce mai multe clădiri si masinării se dezvoltă, in acestea proporţiile, jocul masei lor si al materialelor folosite sunt de o natură ce le face sa arate ca adevarate opere de artă, pentru că sunt bazate pe "număr", adică o ordine. Acum oamenii specializaţi care au creat această lume a industriei si afacerilor si care trăiesc, deci, in această atmosferă virilă unde indubitabil aceste minunate lucrări sunt create, vor spune ca sunt foarte distante de orice activitate estetică. Se inseală, deoarece ei sunt printre cei mai activi creatori ai esteticii contemporane. Nici artistii, nici oamenii de afaceri nu iau acest lucru in considerare. In general, stilul unei epoci se găseste in producţia artistica si nu, asa cum prea des se presupune, in anumite producţii de un stil ornamental, pure superfluuă care supraincarcă sistemul de gandire, care de unul singur defineste elementele unui stil. Munca "grotto" nu il defineste pe Louis Quinze, lotusul nu apartine stilului egiptean, etc, etc. Dintr-un extract publicat de "Spiritul Nou" (l'Esprit Nouveau")

108

"Artele decorative" se tin tare! Dupa 30 de ani de muncă "underground" acum sunt la apogeu. Critici entuziasti vorbesc despre "regeneratoarea art franceză". Tot ce trebuie sa tinem minte din aceasta aventură ( care se va termina rău) este faptul că ea este mai mult decat o renastere a decoraţiunilor: a noua epocă inlocuieste una pe moarte. Masinăria, un nou factor in afacerile umane, a instaurat un nou spirit. O epocă isi creează propria arhitectură, si aceasta este imaginea clară a unui sistem de gandire. Pană această perioadă isi pune in ordine ideile, clare si lucide, si cu dorinţele definite, arta decorativă a fost ca un pai de care oamenii care se ineacă se agaţă intr-o furtuna. Un refugiu in van! Sa ne amintim totusi că in această aventură, artele decorative măcar au adus o oportunitate bună de a descărca trecutul si sa ne indreptăm incă o dată spre un spirit al arhitecturii. Spriritul arhitecturii poate rezulta doar dintro anumite condiţie de lucruri materiale si spirituale. S-ar părea că evenimentele s-au succedat unele pe celelalte destul de rapid pentru ca o stare de spirit aparţinand contemporaneităţii sa se afirme si pentru ca spiritul arhitecturii să-si gaseasca o formulă. Chiar daca artele decorative se află acum la o inaltime periculoasă care precede decaderea, am putea incă spune ca minţile oamenilor de azi au fost răscolite să-si amintească spre ce aspira. Putem foarte bine crede că timpul alocat arhitecturii a venit.

109

M.PAUL VÉRA: PIESĂ DIN COADĂ

Grecii, romanii, Pascal si Descartes, au susţinut gresit arta decorativă, ne-au luminat judecata si acum suntem umpluţi de arhitectură; arhitectură care este totul - dar nu este "arta decorativă". Ghirlandele, ovaluri excepţionale unde porumbei triunghiulari se ingrijesc reciproc, toate nu sunt mai mult decat martorii unui spirit mort. Sanctuarurile umplute cu eleganţă, sau pe de alta parte cu "artă ţărănească", sunt o ofensă. Am adoptat un gust pentru aer curat si lumină naturală. *

*

*

Ingineri necunoscuţi de lumea largă, mecanici in magazine si ateliere au construit aceste incredibile construcţii numite vapoare cu aburi. Noi, oameni de rand , nu avem puterea de apreciere si ar fi un lucru bun, ca sa ne dam jos pălăria in fata acestor lucrari de "regenerare", sa parcurgem pe jos milele pe

110

VAPORUL “AQUITANIA” CARE TRANSPORTĂ 3600 DE PERSOANE, COMPARATĂ CU DIVERSE CLĂDIRI

care aceste vapoare le fac intr-un tur. *

*

*

Arhitecţii traiesc tot mai mult in limitele inguste ale cerintelor academice si in ignoranţa noilor metode de construcţie, si sunt chiar convinsi ca doi porumbei pupandu-se ar trebui sa rămană concepţia lor. Dar indrăzneala si măiestria constructorilor nostri de vapoare cu aburi produce palate in comparaţie cu catedralele care par niste lucruri minuscule si ei le mai si aruncă pe mare! Arhitectura este sufocată de obisnuintă. Folosirea zidurilor groase, care in vremurile de demult erau o necesitate, persistă, desi mici partitii de geam si cărămidă pot foarte bine sa inchidă un parter cu 50 de etaje deasupra lui.

111

VAPORUL “AQUITANIA”

Intr-un oras ca Praga, de exemplu, o veche ordonanţă impune grosimea peretilor de 35 cm la ultimul etaj al unei case, cu o adăugare de 10 cm la fiecare nivel de sub el ceea ce inseamnă că grosimea peretilor la parter ar putea foarte bine sa aibă 150 cm. Astăzi, construirea faţadelor in care piatra usoară este folosită in blocuri masive duce spre un rezultat absurd acela că geamurile, care trebuie sa aducă lumina inăuntru, sunt flancate de ambrazuri adanci care anulează intenţia iniţială. Pe terenul valoros al marilor noastre orase, inca poţi vedea masa de zidarie ce se ridică ca fundaţie pentru o clădire, desi simple pile de beton ar fi la fel de eficiente. Acoperisurile, blestematele de acoperisuri, inca persistă, un paradox nescuzabil. Pivnitele incă sunt umede si inghesuite si serviciile principale ale oraselor inca sunt ingropate sub pietrărie ca organe atrofiate, desi o rezolvare logică, usor de realizat, ar produce soluţia corectă.

112

“LAMORICIÈRE ( TRANSATLANTIC)

Pentru arhitecţi: o frumuseţe de un ordin mai degrabă tehnic. O estetică mai aproape de originile ei reale.

"Stilurile"- pentru ca trebuie intr-adevar ca el sa aibe ceva de oferitvin ca si marea contribuţie a arhitectului. Ei intervin in suprafaţa decoratiei de faţade si in camerele de desenat; aceasta este degenerarea "stilului", vechile haine a unei epoci trecute; este un salut respectuos si servil trecutului: modestie deranganta! Este o minciună; pentru că in "marile perioade" faţadele erau fine, penetrate la intervale regulate si de proporţii umane. Zidurile erau cat de subţiri indrăzneau sa le faca. Palatele? Foarte bune pentru Marii Duci a acelori timpuri. Dar imita cineva Marii Duci? Compiegne, Chantilly, Versailles sunt bune de admirat dintr-un anumit unghi, dar ... sunt multe de spus.

113

*

*

*

O casă este o masina de locuit. Băi, soare, apă caldă, apă rece, căldura la discreţie, conservare de mancare, igiena, frumuseţe in sensul unei bune proportii. Un fotoliu este o masină de sezut si asa mai departe. Viata noastră modernă, cand suntem activi (lăsand la o parte momentele cand zburăm spre terci si aspirina) si-a creat propriile obiecte: costumul, stiloul, mereu ascutitul

creion, masina de scris, telefonul,

minunata mobila de birou, farfuriile de sticla, cufărele de "inovatie", lama ei de ras si pipa de maracini, pălăria de popicar, limuzina ei, vaporul cu aburi si avionul. Epoca noastră isi fixeaza propriul stil in fiecare zi. Este aici sub ochii nostri. Ochi care nu vad.

Trebuie sa clarificăm o neinţelegere: ne aflăm intr-o stare de boală pentru că amestecăm arta cu o atitudine respectabilă către decoraţie. Aceasta, pentru a inlocui sentimentul natural față de artă si pentru a amesteca cu o ușurința condamnabilă totul, care pur si simplu lucrează in avantajul teoriilor și campanilor conduse de catre „decoratori” care nu își ințeleg propria perioadă.

114

VAPORUL “ AQUITANIA”

Aceasi estetică ca cea a unui birou sau a unei limuzine

“ AQUITANIA”

Pentru architecţi: un perete întreg de geamuri, un salon plin de lumină. Cât contrast faţa de ferestrele din casele noastre, care fac găuri în pereţi şi formează câte o pată de umbră pe fiecare parte. Rezultatul este o cameră întunecată, iar lumina pare atât de dură şi în dezacord, încât perdelele sunt indispensabile pentru a o mai îmblânzi

Construit in docurile Saint- Nazaire. Proportii bune. Uitaţi-vă la ea si apoi ganditi-vă la niste clădiri mărete.

VASUL DE LINIE “ FRANŢA”

115

116

VAPORUL “ AQUITANIA” ( LINIA CUNARD)

Nota Arhitectului: o vilă la malul mării, cu aspectul unui vapor ar fi mult mai potrivită decat ce vedem acum. Dar probabil poate fi spus că nu este in stil "maritim"!

VAPORUL “ AQUITANIA” ( LINIA CUNARD)

Valoarea unei "galerii lungi" sau promenade - satisfacatoare si volum interesant; unitate in materiale; o bună grupare a elementelor de construcţii; expuse normal si asamblate raţional.

"stilurile" care ne sufoca; constrast bun intre plin-gol; mase puternice si elemente zvelte.

Nota arhitectului: forme arhitecturale noi; elemente si vaste si intime dar la scare umana; libertate de la

LAMORICIERE ( TRANSATLANTIC)

117

118

ÎMPĂRĂTEASA FRANŢEI (OCEANUL PACIFIC CANADIAN)

O arhitectură pură, clară, curată si sănătoasă. Constrastaţi asta cu covoarele, perniţele, tapetul, mobila sculptată, culorile palide "artistice" ; Sumbrul nostru bazar vestic.

Arta este un lucru auster care are momentele ei sacre. Noi le profanăm. O arta frivolă priveste asupra unei lumii care are nevoie mai degraba de organizare, de implementări si metode si care cu efort tinde spre stabilirea unei noi ordini. O societate trăieste in primul rand prin paine, soare si prin confortul ei esential. Totul ramane sa fie facut! Cerinţa imensă! Si este atat de imperativă, atat de urgentă incat intreaga lume este absorbită de dominanta ei necesitate. Masinăriile vor conduce la o nouă ordine si pentru

119

"ÎMPĂRĂTEASA ASIEI" (OCEANUL PACIFIC CANADIAN)

“Arhitectura este măiastrul, corectul si magnificul joc al maselor adus impreuna in lumina.”

muncă si pentru placere. Orase intregi trebuie sa fie construite, sau reconstruite, ca sa aducem minimul de confort, deoarece acest lucru a fost amanat destul, exista o disturbare in balanţa societaţii. Societatea este un lucru instabil si crapă sub confuzia cauzată de 50 de ani de progres care au schimbat viaţa lumii mai mult decat au facut-o ultimele 6 secole. E timpul pentru construire, nu pentru prostii.

120

Arta perioadei noastre isi produce propriile funcţiuni cand se adresează la puţinii alesi. Arta nu este un lucru popular, cu atat mai putin o jucarie mai putin scumpă pentru cei bogati. Arta nu este o banalitate cu exceptie pentru cei alesi care au nevoie de meditatie pentru a conduce. Arta este in esenta ei arogantă. *

*

*

In dureroasa gestaţie a acestei vremi in care se formeaza, o nevoie de armonie devine evidentă. Fie ca ochii nostri să fie deschisi: această armonie există deja, este rezultatul unei munci guvernate de economie si condiţionată de nevoi fizice. Această armonie are cauzele ei; nu este in nici un caz efectul capriciului, ci a unei constructii logice si congruenta cu lumea din jurul ei. In transpoziţie indrăzneata a muncii umane care a avut loc, natura a fost incă prezentă cu rigoarea ei mare cand problema a devenit dificilă. Creaţiile tehnicilor mecanice sunt organisme care tind spre o pură funcţionalitate si se supun la aceleasi teorii evoluţioniste la care se supun obiectele din natura care ne trezesc admiraţia. Exista armonie in performanţă care vine din fabrici si ateliere. Nu este Arta; nu este Capela Sixtină sau Erehteionul; acestea sunt meseriile de zi cu zi a unei intregi lumi care lucrează cu percepţie, inteligenţă si precizie, cu imaginaţie, indrăzneală si severitate. Dacă uităm un moment că un vapor cu aburi este o masinărie de transport si ne uităm la ea cu un ochi proaspat, vom simti ca ne aflăm in faţa unei importante manifestări de temeritate, de disciplină, de armonie, de frumuseţe care e calmă, vitală si puternică.

121

Un arhitect serios uitandu-se la el prin ochii unui arhitect (creator de organisme) va gasii intr-un vapor cu aburi propriia eliberare de la o lunga sclavie vrednica de dispreț a trecutului. El va prefera un respect pentru forţele naturii in locul unuia pentru tradiţie; in locul ingustelor conceptii obisnuite, el va prefera maiestria soluţiilor care sar dintr-o problemă care a fost clar spusă - soluţiile necesare acestei epoci de mari eforturi care a facut un asemenea pas gigantic inainte. Casa omului pamantean este expresia unei lumi circumscrise. Vaporul cu aburi este primul stadiu in realizarea unei lumi organizate in noul spirit. Pentru arhitecţi: un perete numai geamuri, un salon plin de lumină. Ce contrast cu geamurile din casele noastre care fac gauri in casele noastre si produc un petec de umbra pe fiecare parte. Rezultatul este o camera sumbră, unde lumina pare atat de tare si nepărtinitoare, incat perdele sunt indispensabile pentru a o mai ameliora.

122

123

OCHI CARE NU VAD II AVIOANE

124

125

Avionul este produsul unei selectii amanuntite. Invatatura avionului se gaseste in logica care a guvernat formularea problemei si realizarea acesteia. Problema casei nu a fost inca formulata. Cu toate acestea, exista standarde pentru locuinta. Mecanismul contine in sine factorul economic, care se indreapta spre selectie. Casa este o masina destinată locuirii.

126

127 AVIOANE

Exista un spirit nou: este un spirit al constructiei si al sintezei ghidat de o conceptie clara. Orice s-ar putea crede despre el,acesta animeaza astazi cea mai mare parte a activitatii omenesti. O MARE EPOCA A INCEPUT. Programul l’Esprit Nouveau Nr. 1, octombrie, 1920

Exista o singura profesie, si anume arhitectura, in care progresul nu este considerat necesar, unde lenea este intronata, si unde de referinta este intotdeauna ziua de ieri. Oriunde altundeva, grija zilei de maine este o febra care aduce cu sine inevitabila solutie: daca un om nu progreseaza ajunge ruinat. Dar in arhitectura nimeni nu ajunge ruinat. Ah, o profesie privilegiata! *

*

*

Avionul este indubitabil unul din produsele celei mai intense selectii din cadrul industriei moderne. Razboiul a fost un “client” nesatios, niciodata satisfacut, care vroia tot timpul ceva mai bun. Ordinele au fost sa reuseasca cu orice pret si moartea a urmat, o greseala nemiloasa. Putem sa afirmam atunci ca avionul a mobilizat inventia, inteligenta si indrazneala: imaginatia si gandirea la rece. Este acelasi spirit care a construit Partenonul. Sa ne uitam la lucruri din punctul de vedere al arhitecturii, dar din acea stare de spirit al unui inventator de avioane.

128

Lectia despre avion nu este in primul rand in formele pe care le-a creat, si mai presus de toate trebuie sa invatam sa vedem in avion nu o pasare sau o libelula, ci un mecanism pentru zbor; invatatura avionului se gaseste in logica care a guvernat enuntarea problemei si care a dus la realizarea acesteia cu succes.In epoca noastra, atunci cand o problema este in mod corespunzator formulata isi gaseste inevitabil solutia. Problema casei nu a fost inca formulata.

O conceptie comuna printre arhitecti (printre cei mai tineri): constructia trebuie sa fie prezentata. O alta conceptie comuna printre acestia: cand un lucru raspunde unei nevoi, acesta este frumos. Dar…A prezenta o constructie este foarte bine pentru un student la Arte si Meserii care este nerabdator sa isi dovedeasca abilitatile. Atotputernicul ne-a aratat in mod clar incheieturile si gleznele noastre, dar ramane in continuare tot restul. Cand un lucru raspunde unei nevoi, nu este frumos; satisface o parte a mintii noastre, partea primara, fara de care nu exista posibilitatea unor satisfactii mai bogate, sa ne reamintim ordinea corecta a evenimentelor. Arhitectura are alte intelesuri si alte mijloace pentru a continua, altele decat a face cunoscuta constructia si a raspunde unor cerinte (si prin “cerinte” ma refer la utilitate, comfort si aranjamente practice.) ARHITECTURA este o arta deasupra tuturor celorlalte care reuseste sa

obtina o stare de grandoare platonica, ordine matematica, speculatie, perceptia armoniei care se gaseste in relatiile emotionale. Acesta este SCOPUL arhitecturii.

129

Sa ne intoarcem insa la cronologia noastra. Daca simtim nevoia unei arhitecturi noi, unui organism clar si asezat,este din cauza modului de a fi a lucrurilor, senzatia ordinii matematice nu ne poate impresiona din moment ce lucrurile nu mai raspund unei nevoi, si din cauza ca nu mai exista o reala constructie in arhitectura. Domneste o confuzie extrema. Modul in care a fost practicata arhitectura pana acum, nu ofera nici o solutie la problema locuintei si nu are intelegere in ceea ce priveste structura lucrurilor. Nu indeplineste nici macar conditiile de baza, in acest fel nefiind posibil sa mai intre in discutie si alti factori precum armonia si frumusetea.

AIR EXPRESS

130

FARMAN

Arhitectura de azi nu indeplineste conditiile necesare si suficiente ale problemei. Motivul este ca problema nu a fost formulata cu privire la arhitectura. Nu a existat nici un razboi folositor precum in cazul avionului. Dar vei putea zice, Pacea si-a pus problema in reconstruirea Frantei de Nord. Dar atunci suntem total dezarmati, nu stim sa construim intr-un

131

SPAD 33 BLEROT. AVION DE PASAGERI

(Design de Herbemont)

mod modern-materiale, sisteme de constructie, CONCEPTUL DE LOCUINTA, toate lipsesc. Inginerii au fost ocupati cu baraje, cu poduri, cu treceri transatlantice, cu mine, cu cai ferate. Arhitectii au dormit. Avionul ne arata ca o problema bine formulata isi gaseste solutia. A dori sa zbori ca o pasare este un mod gresit de a pune problema, tocmai de aceea “Liliacul” lui Ader nu a parasit niciodata solul. A inventa un mcanism zburator avand in minte doar mecanica pura,este sa zicem, cautarea unor moduri de suspensie in aer si a unor moduri de propulsie, a fost stabilirea corecta a problemei: in mai putin de zece ani intreaga lume a putut sa zboare.

132

TRIPLU HIDROAVION CAPRONI

Capabil sa transporte 100 de pasageri

SA STABILIM PROBLEMA Sa inchidem ochii in fata a ceea ce exista. O casa: un adapost impotriva caldurii, frigului, ploii, hotilor si a curiosilor. Un receptor pentru lumina si soare. Un anumit numar de celule potrivite gatitului, muncii si a vietii personale. O camera: o suprafata pe care cineva poate calca linistit, un pat pe care sa te intinzi, un scaun in care sa te odihnesti sau sa muncesti, o masa de lucru, recipiente in care fiecare lucru poate fi pus indata la locul potrivit. Numarul de camere: una pentru gatit si una pentru mancat. Una pentru munca, una pentru a te spala si una pentru a dormi.

133

TRIPLUAVION CAPRONI

2.000 h.p. Capabil sa transporte 30 de pasageri

Acestea sunt standardele locuintei. Atunci de ce avem acoperisuri enorme si nefolositoare deasupra vilelor din suburbii? De ce ferestre inguste cu geamuri mici; de ce case asa de mari cu asa de multe camere incuiate? De ce sifoniere cu oglinzi, lavoare, scrine? Si apoi, de ce elaboratele biblioteci? Console, dulapuri cu portelanuri, bufete? De ce enormele candelabre din sticla? Caminele? De ce perdelele drapate? De ce tapetelede damasc pline de culoare, cu designul lor pestrit? Lumina zilei de abia intra in casele voastre. Ferestrele voastre sunt greu de deschis. Nu exista ventilatoare care sa schimbe aerul precum

134

AIR EPRESS

Acesta face drumul Londra-Paris in două ore

exista in orice vagon de luat masa. Candelabrele voastre dauneaza ochilor. Imitatiile voastre structurale din piatra si tapetele voastre sunt o impertinenta, nici un lucrare moderna nu ar putea fi atarnata vroedata pe peretii vostrii deoarece s-ar pierde in aglomerarea voastra de mobilier. De ce nu cereti de la proprietar: 1. Accesorii care se iau pe sub haine, costume si rochii in dormitoare, toate de aceeasi profunzime, de o inalțime confortabila inaltime, si la fel de practice cat un cufar “de inovatie”; 2. In zona de luat masa dulapuri in care sa incapa portelanurile, argintaria si sticlaria, care se inchid ermetic, cu suficiente sertare , in asa fel incat aranjarea lor sa fie facuta intr-o clipa si toate aceste

135

FARMAN MOSQUITO

accesorii sa fie construite in perete, astfel incat in jurul mesei si scaunelor sa ai destul loc pentru a te putea misca si acel sentiment de spatiu care iti va da calmul necesar unei bune digestii. 3. In living-urile voastre dulapuri inzidite care sa tina cartile voastre si sa le protejeze de praf si sa tina colectia voastra de tablouri si opere de arta. In asa fel incat peretii camerei sa nu fie restrictionati. Ati putea apoi sa scoateti cate o pictura pe rand. Cat despre dulapurile cu oglinzi si cele pentru farfurii, ati putea sa le vindeti unei natiuni tinere care tocmai a aparut pe harta. Acolo progresul urla, iar ei renunta la casele traditionale pentru a locui intr-o casa in stil european, cu imitatiile ei structurale de piatra si cu caminele ei. Sa recapitulam cateva axiome fundamentale: (a) Scaunele sunt facute pentru a sta pe ele. Exista scaune de biserica

136

AIR EXPRESS Capable of 140 m.p.b

137

FARMAN GOLIATH. AVION PENTRU BOMBARDAMENT

la 5s, fotolii luxoase capitonate la 20₤ si scaune ajustabile, cu un birou functional pentru citit, un raft pentru ceasca de cafea, o extensie pentru ati odihni picioarele, un spatar care se ridica sau se coboara cu ajutorul unei manete, si care iti ofera pozitia necesara, pentru munca sau pentru un somn, intr-un mod bun, sanatos si confortabil. Bergeres-urile tale, mobilierul tau in stil Louis XVI, cu umflaturile in tapiterie, se pot numi aceste masini pentru sezut? Intre noi fie vorba, te simti mai confortabil in club, la banca, sau la birou. (b) Electricitatea face lumina. Putem avea lumina ascunsa, sau putem avea lumina difuza sau proiectata. Se poate vedea la fel de clar ca in lumina zilei, dar fara ca acest lucru sa dauneze ochilor.

138

O lampa de puterea a o suta de lumanari cantareste mai putin decat doua uncii, dar sunt candelabre care cantaresc de aproape doua sute de ori aceasta greutate, cu elaborari din bronz sau lemn, atat de mari incat umplu mijlocul incaperii; intretinerea acestor terori este teribila din cauza mustelor. Aceste candelabre sunt si foarte daunatoare ochilor pe timpul noptii (c) Ferestrele servesc patrunderii luminii, “un pic, mult, sau deloc”, sau pentru a vedea afara. Exista ferestrele de la vagoanele de dormit care se inchid ermetic sau care pot fi deschise in voie; exista marile vitrine ale cafenelelor moderne care sunt inchise ermetic, sau pot fi deschise in totalitate cu ajutorul unui maner care le face sa dispara sub pamant; exista ferestre in vagoanele de luat masa care lasa aerul sa intre “un pic, mult, sau deloc”; exista sticla moderna turnata care a inlocuit sticla verzuie si geamurile mici, exista jaluzele care pot fi coborate gradual si tin lumina la distanta in voie, in functie de dimensiunea sipcilor. Dar arhitectii folosesc in continuare ferestre precum cele de la Versailles sau Compiegne, Louis X , Y sau Z care se inchid greu, au geamuri mici, sunt dificil de deschis si au jaluzelele in exterior; daca ploua in timpul serii, incercand sa le inchida persoana respectiva se va uda. (d) Tablourile sunt facute pentru a fi privite si pentru a medita asupra lor. Pentru a admira un tablou, acestra trebuie sa fie atarnat intr-o atmosfera corespunzatoare. Un adevarat colectionar de tablouri isi aranjeaza picturile in cabinetul sau si pune pe perete doar acea pictura pe care vrea sa o priveasca; dar peretii vostri sunt o rascoala de tot felul de lucruri. (e) O casa este contruita petru a locui in ea. “-Nu!” -“ Dar desigur!”‘ Apoi esti un Utopist!”

139

AIR EXPRES. UN FARMAN GOLIATH

Sa spunem adevarul omul modern se plictiseste pana la lacrimi in casa; de aceea merge la club. Femeia moderna se plictiseste in afara budoarului ei; de aceea merge la petreceri de ceai. Barbatul si femeia

140

moderna se plictisesc acasa de aceea merg in cluburi de noapte. Dar cei mai putini dintre ei care nu au cluburi la care sa mearga se strang seara sub candelabru si de abia indraznesc sa paseasca prin labirintul de mobila, care ocupa intreaga camera si reprezinta intreaga avere si intreaga lor mandrie. Planul existent al unei locuinte nu ia deloc in considerare omul si e conceput ca un magazin de mobila. Aceasta schema de lucruri destul de favorabila Curtii Strazii Tottenham, este un semn de boala pentru societate. Omoara spiritul familiei, casei; nu exista case, familii si copii deoarece acest mod de trai este dificil, asemenea unei afaceri. Societatile cumpatate si anti-Malthusiene ar trebui sa adreseze un apel de urgenta arhitectilor; ar trebui sa aiba MANUALUL DE LOCUIRE tiparit si distribuit mamelor familiilor si ar trebui sa ceara demisia tuturor profesorilor din scolile de arhitectura.

MANUALUL LOCUINTEI Cereti o baie orientata spre sud,una din cea mai mare camera a casei sau apartamentului,vechea camera de desen de pilda. Un perete sa fie vitrat in totalitate, care sa se deschida daca se poate inspre un balcon pentru bai de lumina, ultimele instalatii, o baie cu dus si aparate pentru gimanstica. O camera invecinata sa fie dressing-room folosita pentru a te imbraca si dezbraca. Nu te dezbraca niciodata in dormitor. Nu este un lucru igienic de facut si face dprmitorul ingrozitor de dezordonata. In aceasta camera cereti dulapuri inzidite pentru lenjerie si imbracaminte, nu mai inalte de 5 picioare, cu sertare, umerase, rafturi, etc.

141

Cereti o camera foarte mare pe post de living room in loc de o multitudine de camere micute. Cereti pereti goi in dormitor, living

si in locul de luat masa.

Dulapuri inzidite care sa inlocuiasca marea parte a mobilei, care este scumpa de achizitionat, ocupa prea mult spatiu si necesita ingrijire. Daca puteti puneti bucataria la ultimul etaj pentru a evita mirosurile. Cereti lumina ascunsa sau difuza. Cereti un aspirator. Cumparati doar mobila practica si nu achizitionati niciodata piese “decorative”. Daca vreti sa vedeti prost gust vizitati casele celor bogati. Puneti doar cateva picturi pe perete si doar cele de calitate. Pastrati-va maruntisurile in sertare sau cabinete. Patefonul sau pianola fara fir va reda interpretari exacte a muzicii de prima clasa, evitand astfel sa va raciti in salile de concerte, si frenezia virtuosului. Cereti geamuri care sa ventileze aerul in fiecare camera. Invatati-va copii ca o casa este locuibila doar atunci cand este plina de lumina si de aer, si cand podelele si peretii sunt curati. Pentru a va mentine podelele in ordine eliminati mobila greoaie si covoarele groase. Cereti un garaj separat de locuinta. Cereti ca incaperea femeii de servici sa nu fie podul. Nu iti caza servitorii sub acoperis. Cumpara un apartament care este un pic mai mic decat cel cu care te-au obisnuit parintii tai. Ai in vedere economia actiunilor tale si a intretinerii locuintei. Concluzie. Orice om modern are un simt mecanic. Simtul pentru mecanica exista si este justificat de activitatile noastre zilnice. Acest sentiment in raport cu masinariile este unul de respect, gratitudine si stima.



De la Paris la Praga în şase ore. De la Pris la Varşovia în nouă ore.

FARMAN „ GOLIATH „

142

999

143

PROBLEMA GRESIT ABORDATA:

OCHII CARE NU VAD…

144

FARMAN

145

Masinariile includ economia ca un factor esential care conduce selectia. Exista un sentiment moral in simtamantul pentru mecanica. Omul care este inteligent, rece si calm si-a crescut aripi siesi. Oamenii-inteligenti, reci si calmi- sunt necesari pentru a construi casa si pentru a aseza orasul.

146

147

DELAGE. FRANÃ A ROTII DIN FATÃ

Aceastặ precizie, acurateţe in execuţie, dateazã de dinaintea erei mecanicii. Phidias afirma astfel: antablamentul Partenonului stã ca martor al acestui fapt. La fel şi Egiptenii şi piramidele lor. Toate acestea la vremea când Pitagora şi Euclid işi propovãduiau cunoaşterea.

OCHII CARE NU VAD III AUTOMOBILE

148

149

Înainte de toate, trebuie sã ţintim spre fixarea de standarde, pentru ca, abia apoi sã putem pune problema perfecţiunii. Parthenonul este rezultatul selectiei aplicate unui standard. Arhitectura functioneazã in concordanţã cu anumite standarde. Standardele sunt bazate pe logicã, analizã şi studiu minuţios: pornesc de la o problemã. Un standard este, fãrã îndoialã, stabilit prin experiment.

150

151

DELAGE, 1921

Dacã problema locuinţei sau a apartamentului ar fi fost studiatã precum cea a şasiurilor, am fi vãzut mari progrese in locuinţele noastre. Dacã locuinţele ar fi produse la scarã industrialã, precum şasiurile, atunci s-ar fi observat apariţia unor noi forme neaşteptate si o nouã esteticã , de mare precizie, s-ar fi format.

Este un nou spirit: un spirit al construcţiei şi al sintezei ghidat de o concepţie clarã. Programa L’Esprit Nouveau Nr. 1, octombrie, 1920

152

Este necesarã rezolvarea problemei de a stabili standarde pentru a putea pune problema perfecţiunii. Partenonul este un produs al selecţiei aplicate la un standard stabilit. Deja de un secol, templul grecesc era standardizat in toate componentele sale.

PAESUM, 600-550 B.C.

Odatã un standard stabilit, violent, competiţia işi face simţitã prezenta. Este o lupta; pentru a caştiga este important sã te descurci mai

HUMBER,1907

153

PARTHENONUL, 447-434 B.C.

bine decât adversarul tãu, in cel mai mic detaliu, in modul de funcţionare şi in toate detaliile. Apoi, ducem la limitã testarea in fiecare detaliu. Progres. Un standard este necesar pentru a orienta efortul uman.

DELAGE, ‘GRAND-SPORT’, 1921

154

HISPANO SUIZA, 1911. OZENFANT COACHWORK

Un standard este stabilit pe date concrete, nu aleatoriu, ci bazat pe siguranţa unui act intenţionat şi pe o logicã controlatã de analizã si experiment. Toţi oamenii au acelaşi organism, aceleaşi funcţiuni. Toţi oamenii au aceleaşi nevoi. Contactul social care a evoluat de-a lungul timpului, fixeazã clasele standardizate, funcţiunile şi nevoile ce produc produse standardizate. Locuinţa este esenţialã omului. Pictura este un lucru esenţial omului, pentru cã rãspunde unor nevoi de naturâ spiritualã, determinate de anumite standarde ale emoţiilor. Toate marile lucrãri de artã se bazeazã pe una din marile stãri spirituale: Oedipus, Phandra, L’Enfant Prodigue, Madonele, Paul et Virginie, Philemon si Baucis, le Pauvre Pecheur, La Marseillaise, Madelon vient vous verser a boire…

155

BIGNAN-SPORT 1921

Stabilirea

unui

anumit

standard

implicã

epuizarea

tuturor

posibilitãţilor practice şi rezonabile, şi extragerea unei tipologii conform functiunilor sale, cu un rezultat maxim obţinut cu un minim de efort, muncã fizicã, material, cuvinte, forme, culori, sunete. Maşina este un obiect cu o funcţiune simplã(cea de transport), dar cu un ţel complicat(confort, rezistenţã, aspect) care a determinat necesitatea standardizãrii in industrie. Toate maşinile au aceleaşi elemente de bazã. Dar, din cauza nesfârşitei competenţe dintre nenumãratele firme care le fabricã, fiecare producãtor s-a vazut obligat sã fie primul inaintea competitorilor sãi, depaşind standardele practice, sã caute dincolo de perfecţiunea şi armonia practicã, o manifestare nu numai a perfecţiunii şi armoniei, ci şi a frumuseţii. Aici se naşte stilul care este produsul general valabil al unei stãri de perfecţiune universalã şi absolutã. Stabilirea unui standard se face prin organizarea elementelor rationale folosind o direcţie, de asemenea, raţionalã. Forma şi imaginea nu sunt nicidecum preconcepute, ele sunt un rezultat; pot avea un aspect ciudat la

156

prima vedere. Ader a facut un ‘Bat’(liliac), dar acesta nu a

zburat;

Wright şi Farman şi-au pus problema menţinerii corpurilor solide in aer, rezultatul a fost discordant si bizar, dar a zburat. Standardul fusese fixat. Rezultatele practice au urmat. Primele maşini erau fabricate, cu caroseriile construite pe vechile linii de construcţie. Asta era contrar ideii de deplasare şi penetrare rapidã a materialului solid. Studiul legilor de penetrare a fixat standardul, standard care s-a dezvoltat in conformitate cu 2 scopuri: viteza, partea anterioarã a caroseriei (aerodinamicitatea ei) si confortul, sau partea din spate a maşinii. Indifferent de caz, nu mai este nici o asemãnare cu inceata trasurã antica. Civilizatiile avanseazã. Ele trec de perioada ţãranului, a soldatului şi a preotului si dobândesc cultura. Cultura este evoluţia efortului de a selecta. Selecţia inseamnã respingere, taiere, curãţire, purificare; o purã revelaţie a esenţialului. De la primitivii creştini din capelã, trecem la Notre Dame din Paris, Domul Invalizilor, Place de la Concorde. Trãirea şi senzaţia au fost clarificate şi rafinate, decoraţiile au fost lãsate la o parte iar scara şi proporţiile, rafinate, astfel s-a avansat; s-a trecut de la satisfactiile elementare (decoratia) la satisfactii mai mari (matematica).

157

PARTHENONUL

Puţin câte puţin templul grec s-a definitivat, din simpla construcţie, devenind arhitecturã. O sutã de ani mai târziu, Parthenonul a marcat climaxul curbei ascendente a evolutiei.

Dulapurile Breton ramân in Marea Britanie, pentru cã Bretonii au continuat sa locuiascã acolo, foarte distant dar foarte stabili, ocupaţi cu pescuitul şi cu pãstoritul. Nu este de bun simţ ca un domn cu stare sã doarmã pe un pat Breton in vila sa din Paris; nu se cade ca un deţinãtor de berlinã sã doarmã intr-un pat Breton, etc. De aici tragem concluziile. Din pãcate, nu e ieşit din comun ca un deţinãtor de berlinã sã aibã un pat Breton.

158

PARTHENONUL

Fiecare componentã este importantã, evidenţiindu-se prin precizie şi execuţie: proporţia joacã un rol important in compoziţie.

Toatã lumea afirmã cu convingere si entuziasm: ‘Automobilul marcheazã stilul epocii noastre!’ dar patul Breton este vândut şi confecţionat in fiecare zi de comercianţii de antichitãţi. Sa comparãm atunci Parthenonul şi automobilul, aşa incât sã fie clar cã sunt douã obiecte din arii de selecţie diferite, dintre care una şi-a atins apogeul iar cealaltã incã mai evolueazã. Asta innobileazã automobilul. Şi apoi? Apoi nu ne rãmâne decât sã folosim automobilul ca o provocare pentru locuinţele şi clãdirile noastre mareţe. Odatã ajunsi aici, ne aflãm intr-un impas. ‘Rien ne va plus’. Aici nu mai avem Parthenoane.

159

TRIPLU HIDROAVION CAPRONI

Demonstrând cum plasticul este folosit eficient in problema aeronauticii.

Standardul locuinţelor este o chestiune de ordin practic si constructiv. Am incercat sã prezint acest fapt in capitolul urmãtor despre avioane. Standardul la care este construitã mobila este in plin avânt de experimentare printre constructorii de mobilã, cufere, ceasuri, etc. Totul se reduce la asta: o sarcinã pentru inginer. Toatã pãlãvrãgeala despre unicitatea obiectului, originalitatea piesei sunã fals şi denotã o foarte proastã cunoaştere şi inţelegere a nevoilor din zilele noastre: un simplu scaun, nu poate fi, sub nici o formã, o opera de artã; un scaun nu are suflet; este o simplã unealtã pentru şezut.

160

CAPRONI-EXPLORATION

Poezia nu se gãseşte doar in cuvântul scris sau spus. Poezia se gãseşte şi in fapte. Obiectele, cu o anumitã semnificaţie, aranjate cu talent şi tact, pot da naştere la ceva poetic.

Arta, in ţãrile cultivate, işi gãseşte modul de exprimare in arta purã, concentratã, lipsitã de ingrãdirile funcţionale-pictura, literatura, muzica.

161

Fiecare manifestare umanã implicã un anumit aport de interes, in special, in domeniul estetic; un interes de naturã intelectualã. Decoraţia este de naturã elementarã, la fel ca şi culoarea, şi e pentru cei inferiori, ca ţãranii sau sãlbaticii. Armonia şi proporţia incitã intelectul şi captiveazã omul cult. Ţãranului ii plac ornamentele şi decoraţia pe pereti. Omul civilizat poartã haine bine croite şi este deţinãtorul unei variate colecţii de carţi şi picturi. Decoraţia este surplusul definitoriu pentru omul de rând; iar proporţia este ceea ce caracterizeazã omul cult. In arhitecturã, interesul este atras prin proporţiile şi aranjarea mobilei şi a incãperilor; o sarcinã care ii revine arhitectului. Şi frumuseţea? Aceastã variabil] nu poate functiona decât dacã sunt indeplinite cerinţele de bazã: utilitate, economie; dupã aceea, cuburi, sfere, cilindrii, conuri(senzorial).

Apoi,

relaţiile

interumane,

care

creeazã

imponderabilul: geniul, geniul plastic, geniul inventiv, geniul matematic, capacitatea de a obtine ordine si unitate prin mãsuratori, şi pentru organizare, in concordantã cu legi evidente, toate pentru a excita si a satisface simţul vizual pânã la cel mai inalt grad. Apoi apar senzatiile felurite care ii amintesc omului cultivat de tot ceea ce a vazut, auzit şi simtit, din vasta sa experienta, care, elibereazã, inevitabil, senzatii de care nu poate scãpa, vibratii deja trãite in drama vieţii: natura, omul, lumea.

162

BELLANGER. SALOON

In aceastã perioadã plinã de stiintã, rãzvrãtire şi dramã in care indivitul este violent aruncat dintr-o parte in alta, Parthenonul apare ca o opera mareaţã, plinã de o mareaţã armonie. Suma tuturor ienvitabilelor sale elemente, ne dã gradul de perfecţiune pe care omul poate sã-l obţinã când e pus in faţa unei asemenea situaţii. Perfecţiunea, in acest caz, este atât de iesitã din comun incât, in zilele de azi, perceptia noastrã asupra Parthenonului nu poate fi raportatã decât la o gamã restransã de sentimente şi simţiri, şi neaşteptat, cu simţiri de naturã mecanicã; el poate fi asemãnat mai degrabã cu maşinãriile uriaşe cu care suntem obisnuţi şi care pot fi considerate cel mai bun rezultat al civilzaţiei noastre, rezultatul activitaţilor noastre din ziua de azi care chiar au reusit sã se impunã.

163

VOISIN. SPORTS TORPEDO, 1921

Este mult mai simplu sã iţi formezi o pãrere despre imbrãcãmintea unui domn bine imbracãt decât despre cea a unei doamne bine imbrãcate, de vreme ce costumul bãrbãtesc este unul standardizat. Se stie cã Phidias a participat alãturi de Ictions si Kallicrates la construirea Parthenonului, şi cã i-a dominat pe aceştia având in vedere faptul cã toate templele construite la acea vreme seamãnã intre ele, Parthenonul depãşindu-le pe toate fãrã indoialã.

Lui Phidias i-ar fi placut sã traiascã in aceastã erã a standardizarii. El i-ar fi admis posibilitatea dar nu şi reuşita de success. Viziunea sa s-ar fi regãsit perfect in epoca noastrã. Nu mult, şi experienţa construirii Parthenonului s-ar fi repetat. Arhitectura este guvernatã de standarde.

Standardele se bazeazã pe

logicã, analizã si un studiu minuţios. Punerea unei probleme este punctul de pornire care stã la baza apariţiei unui standard. Arhitectura inseamnã

164

invenţie

plasticã,

speculatie

intelectualã,

matematici

superioare.

Arhitectura este o artã nobilã.

Sectiuni la unghi drept fata de directie

Rezistenta 0.085

Sfera

0.0135 0.109

Semisfera – concave

Semisfera

–

convexa

0.033

(deschisa in spate) Corp ovoidŞ masa mare in fata

0.002

Corpul cu rezistenţa cea mai mare este rezultatul studilor si calculelor amanunţite, care sunt confirmate de regãsirea acestor forme in naturã: peştele, pasãrea, etc. Aplicaţii experimentale: dirijabilul, maşina de curse, etc.

165

PARTHENONUL

Phidias, in construirea Parthenonului nu a muncit ca designer, constructor sau inginer. Aceste elemente existau deja. El a perfecţionat opera şi i-a conferit o spiritualitate nobilã.

166

Standardizarea este impusã de legea selecţiei şi este o necesitate socialã şi economicã. Armonia este in conformitate cu normele universale. Frumuseţea guverneazã tot; este de purã creaţie omeneascã; este un surplus necersar doar oamenilor cu cunştinţe superioare, nu se adreseazã omului de rând. Dar, inainte de toate, trebuie sã ţintim spre fixarea de standarde, pentru ca, abia apoi sã putem pune problema perfecţiunii.

167

VILA LUI ADRIAN DE LAGNDA TIVOLI, 130 D. HR.

ARHITECTURA I LECTIA DESPRE ROMA

168

169

Scopul arhitecturii este de a stabili relații emoționale cu ajutorul materiilor brute. Arhitectura merge dincolo de necesitățile utilitare. Arhitectura este un lucru plastic. Spiritul ordinii, o unitate a intenției. Sensul relatilor (de dragoste); Arhitectura are de-a face cu cantitățile. Pasiunea poate crea dramă dintr-o piatră inertă.

170

171 Utilizezi piatra, lemnul şi betonul, și cu aceste materiale construiești case și palate. Aceasta este construcția. Ingeniozitatea este la lucru. Dar pe neaşteptate îmi atingi sufletul, îmi faci bine, sunt fericit şi spun: ”Aceasta este frumoasă”. Aceea este Arhitectura. Intervine arta. Casa mea este practică. Mulţumesc, aşa cum aş putea mulţumi inginerilor de la Calea Ferată sau de la serviciile telefonice. Voi nu mi-aţi atins inima. Dar să presupunem că pereţii se ridică până la ceruri în aşa mod încât sunt impresionat. Percep intențiile tale. Starea ta de a fi blând, brutal, încântător ori nobil. Pietrele pe care le-ai înălţat îmi spun asta. Mă fixezi în spaţiu iar ochii mei îl privesc. Ei percep ceva ce exprimă un gând. Un gând ce se dezvăluie fără un cuvînt sau sunet, doar singur cu ajutorul formelor ce stau într-o oarecare relaţie unele cu altele. Aceste forme sunt într-un așa fel încât ele sunt clar dezvăluite în lumină. Relaţiile dintre ele nu au neapărat nici o referinţă la ce este practic sau descriptiv. Ele sunt o creaţie matematică a minţii voastre. Ele sunt limbajul arhitecturii. Folosind materiile prime și pornind de la condiţii mai mult sau mai puţin utilitare, ai stabilit anumite relaţii care mi-au stârnit emoţii. Aceasta este Arhitectura

ROMA este un loc pitoresc. Lumina soarelui de acolo este atât de minunată încât scuză orice. Roma este un bazar unde totul este vândut. Toate ustensilele vieţii unui neam au rămas acolo - jucăria copilului, armele soldatului, vechile haine ecleziastice, bideele familiei Borgia şi penele aventurierului. În Roma urâţeniile formează legiunea. Dacă cineva îşi aminteşte de greci, consideră că romanii au avut un prost gust, romanii autentici, Iuliu al II-lea si Victor Emmanuel. Roma Antică a fost înghesuită între nişte pereţi întotdeauna prea înguşti; un oraş nu este frumos când totul este îngrămâdit în el. Roma renascentistă a avut izbucniri pompoase răspândite în toate colţurile oraşului. Roma din timpul lui Victor-Emmanuel adună moştenirea, o înregistrează și o conservă şi îşi instalează viaţa modernă în coridoarele

172

PIRAMIDA LUI CESTIUS, 12 I HR

acestui muzeu şi se proclamă roman lângă Memorialul lui VictorEmmanuel I , în centrul oraşului între Capitol şi Forum, o lucrare de 40 de ani, ceva mai mare decât orice și din marmură albă.Fără îndoială totul este prea îngrămădit în Roma.

I ROMA ANTICA Scopul Romei a fost cucerirea lumii şi guvernarea ei. Strategia, recrutarea, legislaţia: spiritul ordinii. În scopul conducerii unui larg centru de afaceri, este esenţial să adopţi câteva principii fundamentale, simple şi fără excepții. Ordinea romană era simplă şi directă. Dacă a fost brutală cu atât mai bine sau cu atât mai rău.

173

COLOSEUM, 80 D. HR.

ARCUL LUI CONSTANTIN, 12 D. HR.

174

INTERIORUL PANTHEONULUI, 120 D .HR.

Ei aveau dorinţe mari pentru a organiza şi a domina. În ceea ce priveşte arhitectura, vechea Romă nu avea nimic de arătat, pereţii oraşului erau prea aglomeraţi, casele erau construite cu zece nivele - zgârie norii din antichitate.Forumul trebuie să fi fost urât, asemenea unui bibelou al oraşului sacru Delphi. Proiectarea oraşului era un mare plan. Nu a fost nimic din toate acestea. Oraşul Pompei trebuie văzut, atrăgând prin planul său rectangular. Romanii au cucerit Grecia ca şi buni barbari, au găsit stilul Corintic mult mai frumos decât cel Doric deorece era mult mai ornamentat. Pe atunci cu capiteluri acantice şi cu antablamente decorate cu puţină discreţie sau gust. Dar dincolo de aceasta era ceva roman după cum se va putea vedea. Pe scurt, ei au construit superbe cadre, dar au schiţat o muncă de echipă deplorabilă asemănătoare landoului lui Louis XIV –lea. Înafara Romei,

175

PANTHEON, 120 D. HR.

unde era spaţiu, ei au construit vila lui Adrian. Oricine poate medita acolo la măreţia Romei. Acolo, ei chiar au proiectat. Este primul exemplu de planificare vestică la scară mare. Dacă cităm Grecia din acest punct de vedere putem spune că: „grecul este un sculptor şi nimic mai mult”. Dar aşteptaţi o clipă, arhitectura nu este numai o chestiune de aranjament. Aranjamentul este unul din prerogativele fundamentale ale arhitecturii. A te plimba în vila lui Adrian și a trebui să recunoşti că puterea modernă de organizare (care până la urmă este „romană”) n-a făcut nimic până acum ce chin este pentru un om care simte că este o parte a acestui ingenios eşec!

176

Ei nu au avut înaintea lor problema regiunilor devastate ci a dotării regiunilor cucerite; este unul si acelaşi lucru.

Aşadar ei au inventat

metode de construcţie şi cu acestea au realizat lucruri măreţe, „romane”. Cuvântul are o semnificaţie. Unitate de operare, un scop clar în esenţă, clasificare a variatelor părţi.

Cupole imense, sprijinind pe tamburi,

bolţi impunătoare, toate unite între ele cu ciment roman; acestea rămân încă un obiect de admiraţie. Ei au fost mari constructori. Scopul clar, clasificarea părţilor, acestea sunt o dovadă a unei schimbări speciale în gândire: strategie, legislaţie. Arhitectura este susceptibilă acestor scopuri şi le răsplăteşte cu interes. Lumina se joacă cu forme pure şi le răsplăteşte cu interes. Simple mase dezvoltă suprafeţe imense care se expun cu o varietate caracteristică în funcţie de faptul că sunt cupole, bolte, cilindri, prisme rectangulare

sau

piramide.

Înfrumuseţarea suprafeţelor face parte din acelaşi ordin geometric. Panteonul, Coloseumul, Apeductele, Piramida lui Cestius, Arcul de Triumf, Bazilica lui Constantin, Băile din Caracala. Absenţa caracterului guraliv, buna amenajare, o singură idee, îndrăzneala şi unitatea în construcţie, folosirea formelor elementare. O moralitate echilibrată. Ce este de reţinut de la aceşti romani, sunt cărămizile şi cimentul roman, travertinul lor şi vom vinde marmura romană milionarilor. Romanii nu ştiau cum să folosescă marmura.

177

178

INTERIORUL BISERICII SF. MARIA DIN COSMEDIN

II ROMA BIZANTINA Influenţa reînnoită a Greciei pin Bizanţ. De data aceasta nu este surprinderea tipului primitiv de dinaintea marii încurcături a unui acant: grecii la origine au venit la Roma să construiască Bazilica Sfânta Maria din Cosmedin. O Grecie foarte îndepărtată de Phidias, dar una care a păstrat esenţa materiei, adică sensul relaţiilor şi precizia matematică datorită cărora perfecţiunea devine posibilă. Această biserică destul de mică a Sfintei Maria, o biserică pentru oameni săraci, aşezată în mijlocul

179

NAVA BISERICII SF MARIA DIN COSMEDIN, 790 SI 1120 D. HR.

Romei zgomotoase şi luxoase, proclamă măreţia nobilă a matematicii, incontestabila putere a proporţiei, elocvenţa absolută a relaţiei. Designul este pur şi simplu a unei bazilici obişnuite, în ceea ce priveşte forma arhitecturală în care sunt construite grajduri şi hambare. Pereţii sunt din ipsos brut văruit. Este doar o singură culoare: albul; întotdeauna puternică deoarece este pozitivă. Această mică biserică pretinde respect: Oh! exclami

venind

dinspre Piaţa

Sfântu Petru sau

Palatinul sau

Colosseumul. Senzualismul şi animalismul în artă ar putea fi deranjate de

180

PUPITRUL BISERICII SF. MARIA DIN COSMEDIN, 790 – 1120 D. HR.

Sfânta Maria din Cosmedin. A gândi că această biserică exista în Roma în timp ce marea renaştere era în floare cu palatele sale înfrumuseţate şi cu temerile ei! Grecia prin Bizanţ, o pură creaţie a spiritului. Arhitectura nu este altceva decât un aranjament ordonat, prisme grandioase văzute în lumină. Există un singur lucru care ne poate seduce şi acesta este măsura sau scara. Să atingi scara. Să prevezi în cantităţi ritmice, animate de un impuls echilibrat, să aduci unitate în viaţă cu ajutorul unei relaţii unificatoare şi ingenioase, să aduci echilibru, să rezolvi ecuaţia. Dacă expresia pare a fi un paradox vorbind despre pictură, ea se potriveşte bine cu arhitectura; cu arhitectura care nu are legătură cu reprezentarea sau cu orice element înrudit cu înfăţişarea umană, cu arhitectura care lucrează cu cantităţi.

181

Aceste cantităţi furnizează o masă de materiale drept bază de lucru, adusă la dimensiune, introdusă într-o ecuaţie, ele rezultă în ritmuri, ne vorbesc despre numere, despre relaţii, despre gândire. În liniştea echilibrată a bisericii Sfânta Maria din Cosmedin, se evidenţiază balustrada înclinată a unui amvon, suportul de cărţi înclinat, din piatră a unui amvon, într-o conjuncţie a liniştii ca un gest de înţelegere. Aceste două linii oblice, tăcute care sunt îmbinate într-o mișcare perfectă a mecanicii spirituale - aceasta este frumuseţea pură şi simplă pe care arhitectura o poate da.

182

ABSIDELE BISERICII SF. PETRU DIN ROMA

III MICHAEL ANGELO Inteligenţă şi pasiune; nu există artă fără emoţie, emoţie fără pasiune. Pietrele sunt obiecte moarte care dorm în cariere, dar absidele bisericii Sfântu Petru sunt o dramă. Drama stă la baza realizărilor umanităţii. Drama arhitecturii este la fel cu cea a omului care trăieşte în şi prin intermediul universului. Panteonul e emoţionant, piramidele egiptene din granit, demult şlefuite şi sclipind ca oţelul erau emoţionante. A da

183

ABSIDELE BISERICII SF. PETRU

înafară emoţiile, furtuna, brizele blânde pe câmpie şi mare, a înălţa măreţii Alpi cu stâncile care formează pereţii caselor oamenilor, aceasta reprezintă a reuşi într-o simfonie a relaţiilor. La fel ca omul, la fel ca drama, la fel ca arhitectura.

Nu trebuie să afirmăm cu prea multă

convingere că masele dau ascensiune oamenilor.Omul este un fenomen excepţional care apare la intervale lungi, probabil din întâmplare, probabil în acord cu vibraţia unui cosmografii încă neînţelese.

PODUL BISERICII SF. PETRU

184

185

ANTABLAMENTUL ABSIDELOR BISERICII SF. PETRU (MICHAEL ANGELO)

186

PLANUL BISERICII SF. PETRU ASA CUM E AZI

Nava centrala a fost extinsă, precum e arătat de hașură; Michael Angelo a avut ceva de spus; totul a fost distrus.

Michael Angelo este omul ultimilor o mie de ani, cum Phidias a fost

omul celor o mie de ani de dinainte. Nu Renaşterea l-a ceat pe Michael Angelo, ea a creat numai o mulţime de indivizi talentaţi. Munca lui Michael Angelo este o creaţie, nu o Renaştere, şi pune în umbră epocile clasice. Absidele bisericii Sfântu Petru sunt corintice.

187

PORTA PIA, MICHAEL ANGELO

Imaginează-ţi! Priveşte-le şi gândeşte-te la Madeleine. El a văzut Coloseumul şi i-a reţinut rarele proporţii. Termele din Caracala şi Bazilica lui Constantin i-au arătat limitele pe care el le putea depăşi în scopurile sale. Şi astfel avem rotondele, pereţii îngustaţi, pereţii intersectaţi, tamburul domului, porticul hipostil, o geometrie gigantică a relaţiilor armonioase. Apoi avem ritmurile reînnoite în stilobaţi, pilaştrii şi antablamentele întregilor noi secţiuni. Apoi ferestrele şi nişele care încep ritmul din nou. Întreaga masă furnizează o inovaţie izbitoare în dicţionarul arhitecturii. Este util să te opreşti şi să reflectezi pentru o clipă asupra acestui trăznet, după perioada Quintocento.

188

BISERICA SF. PETRU, SCHITA DE MICHAEL ANGELO (1547 – 1564)

Dimensiunile sunt considerabile. Pentru a construi un asemenea dom în piatră, a fost un tur de forţă pentru care doar câţiva bărbaţi ar fi îndrăznit. Biserica Sfântu Petru acoperă o suprafaţă de aprox. 15.460 m2 faţă de Notre Dame de aprox. 6400 m2 şi Sfânta Sofia la Constantinopol de aprox. 7315 m2. Domul are o înălţime de 123m; lăţimea de-a curmezişul transepţilor este de 137 m. Aranjamentul general al absidelor şi al etajului este conectat la cel al Coloseumului; înălţimile sunt aceleaşi. Întreaga schemă era o unitate completă; grupa împreună elemente de nobleţe şi bogăţie: porticul, cilindrii, formele pătrate, tamburul, domul. Mulajele sunt într-un caracter intens, pasional, sever şi patetic. Întregul design ar trebui să-l perceapă ca un lucru. Michael Angelo a completat absidele și tamburul domului. Restul a căzut în mâini barbare; totul a fost stricat. Omenirea a pierdut una din marile lucrări ale inteligenţei umane. Dacă cineva şi-l poate închipui pe Michael Angelo ca şi promotor al dezastrului, avem o dramă teribilă.

189

PIATA SF. PETRU ASA CUM ESTE

Prolix şi incomod. Coloana lui Bernini este frumoasă în sine. Faţada este frumoasă dar pare a nu avea nici o legătură cu Domul. Adevăratul scop al clădirii era Domul; a fost ascuns! Domul a fost într-o relaţie adecvată cu absidele; ele au fost ascunse. Porticul a fost o masă solidă: a devenit numai un front.

O FEREASTRA IN ABSIDELE BISERICII SF. PETRU

190

În sfârşit Biserica Sfântu Petru ar fi trebuit să aibă un interior care ar fi trebuit să fie apogeul monumental al bazilicii Sfânta Maria din Cosmedin. Capela Medici din Florenţa arată la ce scară, această lucrare, a cărei schiţă a fost atât de bine stabilită, ar fi fost realizată. Din prostie şi din nechibzuinţă Papa l-a concediat pe Michael Angelo. Oameni nefericiţi au distrus biserica Sfântu Petru pe dinăuntru şi pe dinafară. A devenit în mod destul de stupid, biserica Sfântu Petru de azi, asemeni unui bogat şi îndrăzneţ cardinal lipsit de .... tot. O imensă pierdere. O pasiune , o inteligenţă peste normal - acesta a fost un acord veşnic. A devenit destul de trist, un „poate”, o „aparenţă”, un „ar putea fi”, un „Nu sunt sigur”. Eşec mizerabil. Din moment ce acest capitol este intitulat „Arhitectura” putem găsi scuzabil a vorbi în această privinţă despre pasiunea unui om.

IV ROMA SI NOI Roma este un bazar în plin apogeu şi unul pitoresc. Acolo găseşti orice fel de lucruri oribile (vezi cele 4 reproduceri oferite aici) şi prostul gust al Renaşterii romane. Trebuie să judecăm această Renaştere după gustul nostru modern care ne separă de ea prin patru mari secole de efort, al 17-lea , al 18-lea, al 19-lea, al 20-lea. Noi culegem beneficiile acestui efort: judecăm aspru dar cu o severitate îndreptăţită. Aceste 4 secole lipsesc în Roma, care a adormit după Michael Angelo. Ajungând încă o dată în Paris, ne-am recuperat abilitatea de a judeca.

191

Lecţia despre Roma este pentru oamenii înţelepţi, pentru aceia care ştiu şi pot aprecia, pentru cei care pot rezista şi pot verifica. Roma este condamnarea celor pe jumătate educaţi. A trimite studenţi de la arhitecturtă la Roma, înseamnă să-i mutilezi pe viaţă. Marea bursă de studii de la Roma și vila Medici reprezintă cancerul arhitecturii franceze.

ROMA ORORILOR

1. Roma Renasacentista.

Castelul

1. Roma moderna. Palatul Justitiei

Galeria

2. Roma Renasacentista. Palatal

Sfantul Angelo 2. Roma Renasacentista. Collona

Barberini

192

193

PLANUL ORAŞULUI CARLSRUHE

ARHITECTURĂ II ILUZIA PLANURILOR

194

195

Planul evoluează dinspre interior spre exterior;exteriorul fiind rezultatul interiorului.Elementele arhitecturale sunt lumina și umbra ,zidurile și spațiul. Aranjamentul constă în gradarea scopurilor, clasificarea intențiilor. Omul privește la crearea arhitecturii cu ochii proprii, care sunt situați la 1,80 m de la nivelul solului.Se pot considera scopuri cele pe care ochii le pot aprecia și intenții care țin cont de elementele arhitecturale. Dacă apar intenții care nu livrează niciun mesaj prin intermediul limbajului arhitectural rezultă o iluzie a planurilor,se incalcă regulile Planului datorită unor erori ale concepției sau a deplasării spre un gol.

196

197 Se foloseşte piatră, lemn şi beton pentru construcţia caselor și palatelor. Aceasta este construcţia. Ingeniozitatea este folosită la maxim. Deodată însă mă sensibilează, îmi face bine, mă face fericit și zic : "Este frumos" Aceasta este arhitectura . Apare arta. Casa mea este practică. Îţi mulțumesc aşa cum aş putea să le mulţumesc inginerilor de la căile ferate. Însă nu m-ai sensibilizat. Presupun insă că peretele se ridică spre cer într-o maniera care mă mişcă.Îţi percep intenţiile.Dispoziţia ta a fost gentilă, brutală , şarmantă sau nobilă. Pietrele pe care le-ai aşezat cu migală îmi spun astfel. Mă simt conectat la loc şi ochii mei sunt mulțumiţi. Ei deţin ceva ce exprimă un gând. Un gând care se dezvăluie fără a fi necesar vreun cuvânt sau vreun sunet, dar prin intermediul unor forme care sunt dispuse in conformitate cu anumite relaţii reciproce. Aceste forme sunt create în aşa fel încât să fie cât mai vizibile la lumină. Relaţia dintre aceste forme nu are neapărat o referinţă la ceea ce este practic sau descriptive. Ele sunt creaţii matematice ale minţii. Ele sunt limbajul Arhitecturii. Utilizând materiale inerte şi pornind de la condiţii mai mult sau mai puţin utilitare se stabileşte o serie de relaţii care mi-au declanşat emoţiile. Aceasta este Arhitectura.

A face planuri inseamnă a determina și fixa idei.Constă în faptul de a avea idei. Este necesar de a se ordona aceste idei pentru ca să devină inteligibile, capabile de a fi executate și comunicabile. Este esențial de a se arăta o intenție precisă și de a fi avut idei înainte pentru a fi capabil sa îi explici cuiva intențiile proprii. Un plan este pentru cineva un rezumat ca un tabel analitic. Este într-o formă atât de compact, încât pare clar ca un cristal și asemeni unei figuri geometrice conține o cantitate enormă de informație și un impuls al unei intenții. Într-o instituție publică de renume, Ecole des Beaux Arts, principiile unei buni proiectări au fost studiate și, odată cu trecerea timpului, au fost stabilite dogme, rețete și mici trucuri. O metodă de a preda doar strictul

198

necesar la început a devenit o practică periculoasă. Pentru a reprezenta conținutul în sine s-au fixat anumite semne și aspecte. Planul care este o aglomerare de idei și intenții a devenit o bucată de hârtie pe care reprezentările grafice ale pereților și liniilor alcătuiesc un fel de mozaic ce amintește de conturul unei stele, creând o iluzie optică. Cea mai frumoasă stea devine Grand Prix de Rome. Acum, planul este generatorul, planul determină totul ; este o abstracție austeră , o algebrizare, indifferent față de aspect. Este planul unei lupte. Lupta urmează și acesta este momentul culminant. Lupta este alcătuită din impactul maselor în spațiu și moralul armatei este ghemul alcătuit din ideile predeterminate și intenția. Nimic nu există fără un plan bine pus la punct, totul este gol și nu poate exista, chiar și cu condiția unei decorațiuni de calitate Chiar de la început planul implică folosirea metodelor de construcție; arhitectul este în primul rând un inginer. Referindu-ne strict la arhitectură, acest edificiu trebuie să reziste de-a lungul timpului. Limitându-mă doar la un singur unghi al viziunii o să încep prin a atrage atenția asupra unui singur fapt: planul evoluează din interior spre exterior, pentru o casă sau un palat este un organism comparabil cu o ființă vie. Voi vorbi în contiunuare despre elementele arhitecturale din interior. Voi trece peste aranjamente. Luând in considerare impactul clădirii în relație cu situl , voi demonstra că și aici exteriorul este întotdeauna un interior. Luând în considerare variate elemente fundamentale care vor fi arătate în diagrame, pot demonstra iluzia planurilor, iluzia care ucide arhitectura, amăgește mintea umană și creează trucuri arhitecturale; acesta fiind fructul incălcării adevărurilor ce nu pot fi negate, rezulatul falsei concepții, sau fructul vanității.

199

UN PLAN EVOLUEAZĂ DIN INTERIOR SPRE EXTERIOR

O clădire este ca un balon de săpun. Acest balon este perfect și armonios dacă cantitatea de aer din interior este bine proporționată și egal distribuită. Exteriorul este rezulatul interiorului. În Broussa în Asia Minoră, la Moscheea Verde intri pe o ușă de înălțimea umană normal; un vestibul destul de mic creează în percepția umană schimbarea necesară de scară încât să poată fi apreciată, în contrast față de dimensiunile străzii și de locul din care vii, fiind dimensionată pentru a impresiona. Doar apoi poți simți mărimea adevărată a moscheiei, ochii fiind în stare să aproximeze mărimea.

MOSCHEEA SULEIMAN, INSTANBUL

200

PLANUL MOSCHEEI VERZI, BURSA

Te afli într-un spaţiu de marmură albă plin de lumină. În proximitate poţi vedea un spaţiu de dimensiuni similare, dar primind doar jumătate din cantitatea de lumină şi ridicat pe câteva trepte; pe fiecare parte sunt două spaţii mai puţin illuminate; iar întorcându-te

poți vedea două

spații foarte mici în umbră. Trecerea de la lumină totală la umbră capătă un ritm. Uşi de dimensiuni mici şi spaţii enorme.

SFANTA SOFIA, CONSTANTINOPOL

201

Ești capturat, ai pierdut percepția scării. Ești marcat de un ritm sensorial(lumină și volum) și de o inteligentă utilizare a scării și dimensiunilor într-o lume aparte care îți spune ce este stabilit să îți fie spus. Ce emoție, ce credință! Aici ai motive și intenții. Ghemul de idei, acestea sunt înțelesurile folosite. În consecință, la Broussa,Sfânta Sophia, ca și la Moscheea Suleiman din Istanbul, exteriorul rezultă din interior.

CASA DEL NOCE ATRIUM, POMPEI

CASA DEL NOCE, POMPEI. Din nou micul vestibul care te eliberează de imaginea stradala.Și iată că ai intrat în Atriu; patru coloane situate în mijloc(patru cilindri) care avansează spre umbra acoperișului, oferind o senzație de forță; dar în în partea îndepărtată este frumusețea grădinii văzută prin peristilul care

răspândește această lumină ,

distribuind-o și accentuând-o, întinzând-o de la stânga la dreapta, făcând un spațiu mare și grozav.

202

Între cele două este situat Tabliumul, ce contractă unghiul de privire asemeni unei lentile de aparat foto.La stânga și la dreapta- două pete de umbră-de dimensiuni mici. Din zgomotul străzii, intri în casa unui Roman. Grandoare magistrală, o amplitudine splendidă: ești în casa unui Roman. Care a fost funcțiunea acestor camere? Nu are legătură cu întrebarea. După douăzeci de secole, fără nici o referință istorică, ești conștient de arhitectură, și vorbim doar despre ce este în realitate o casă foarte mică.

CASA DEL NOCE

203

ELEMENTELE ARHITECTURALE ALE INTERIORULUI

Elementele noastre sunt pereții verticali, solul, găurile care servesc ca spații de trecere pentru oameni sau lumină, uși sau ferestre. Găurile oferă mai multă sau mai puțină lumină, provoaca fericire sau tristete. Pereții sunt in lumină completă, în semiumbră, sau în umbră totală, influențând astfel dispoziția care variază de la binedispunere, seninatate sau supărare. Simfonia este gata. Scopul arhitecturii este de a te face senin si vesel. Respectă pereții. Locuitorul din Pompei nu și-a tăiat spațiile de pereți, era devotat spațiilor create de pereți și iubea lumina.Lumina este mai intensă atunci când cade între pereții care o reflectă.

VILLA LUI HADRIAN, ROMA

204

Zidurile antice, care se întind și se intersectează pentru a amplifica însăşi peretele. În acest fel au fost create volumele, care sânt bazele simțurilor ahitecturale şi senzoriale. Lumina te învăluie, cu o anumită

VILLA LUI HADRIAN, ROMA

intenție şi luminează pereții. Impresia luminii este extinsă și în exterior de cilindri( Cu greu aș putea spune că sânt coloane , este un cuvânt învechit), peristili sau piloni. Pardoseala se întinde peste tot

unde e

posibil , uniform și fără iregularități.Câteodată, pentru a accentua efectul,

POPMEI

pardoseala se ridică cu o treaptă. În interior nu sunt alte elemente arhitecturale: lumina și reflexia acesteia cu o abundență uimitoare pe pereți și pardoseală, care în esență este și ea un perete orizontal. Pentru a ridica pereți bine luminați este necesar de a se stabili elementele arhitecturale de interior. Apoi ramane stabilirea Proporţiei.

205

ARANJAMENT

Un ax este probabil prima manifestare umană; este esența fiecărui act uman. Bebelușul se mișcă pe un ax imaginar, un om ce aspiră la ceva în viață urmărește un ax. Axul este un regulator al arhitecturii. Pentru a stabili ordinea este necesar de a se incepe munca. Arhitectura este bazată pe axe. Axele Școlilor sunt o calamitate arhitecturală. Axa este o linie directoare ce indrumă spre un sfârșit. În arhitectură trebuie să ai

o

destinație pentru axa ta. În școli acest lucru este uitat, axele lor se intersectează creând forme de stea, toate ducând spre infinitate, spre indefinitate, spre neștiut , spre nicăieri, fără sfârșit sau scop.Axa unei școli este o rețetă și o eschivare. Aranjamentul este gradarea axelor, de asemenea și gradarea scopurilor, clasificarea intențiilor. Arhitectul înainte de toate își indică destinațiile axelor sale. Aceste extremități sânt zidurile ( senzația senzorială) sau lumina și spațiul ( din nou senzație senzorială). De fapt o perspectivă aeriană oferit de un plan pe o plansă nu este așa cum sînt văzute axele; acestea fiind văzute de la nivelul solului , privitorul fiind în picioare și privind în față. Ochiul uman poate percepe o distanță considerabilă și la fel ca o lentilă, vede tot chiar depășind ceea ce a fost inițial prevăzut să fie observat. Axa Acropolei pornește de la Piraeus spre Pentelicus, de la mare spre munte. Propileele sunt situata in unghiul drept față de axă, în depărtare, la orizont – marea.

206

ACROPOLE, ATENA

FORUMUL, POMPEI

207

Pe orizontal, in unghi drept faţă de direcţia din care aranjamentul architectural te-a impresionat din poziţia în care te afli, este impresia rectangulara care se evidenţiază. Aceasta este arhitectura unui nivel mai înalt: Acropola îşi extinde efectele până la orizont . Propileele în altă direcţie, colosala statuie a Atenei pe axul central şi Pentelicus la distanţă .Acesta este lucrul care se observă. Deoarece sunt situaţi în afara axului , Partenonul la dreapta şi Erechteumul la stânga, îţi este oferită posibilitatea să percepi trei pătrimi din imaginea totală. Clădirile nu ar trebui sa fie amplasate pe o axă, acest lucru asemanându-se cu mai mulţi oameni vorbind în acelaşi timp. FORUMUL

DIN POMPEI:

Aranjamentul este gradaţia scopurilor ,

clasificarea intenţiilor. Planul Forumului conţine un număr de axe , dar nu va obţine niciodată o medalie de bronz la Beaux Arts; ar fi refuzată, nu ar fi o stea! Este o încântare să iei în consideraţie un astfel de plan şi să intri în Forum. Aici, ÎN CASA TRAGICULUI POET avem subtilităţile unei arte desăvârşite. Totul este situat pe o axă, însă ar fi dificil să fie trasă o linie peste tot. Axa este în intenţie şi vederea oferită de axă se extinde spre lucruri mai umile pe care le tratează cu abilitate (coridoarele, pasajul principal) prin intermediul iluziei optice.Axa nu este doar o simplă teorie, ea uneşte volumele principale care sunt bine delimitatea şi diferenţiate. Când vizitezi Casa Tragicului Poet este clar că fiecare lucru este ordonat. Dar senzaţia pe care o dă este una bogată. Doar apoi observi distorsionări inteligente ale axului care oferă intensitate volumelor : motivul central al pavajului este în mijlocul camerei; fântâna de la intrare este în lateralul bazinului. Havuzul din spatele grădinii este în acelaşi unghi ca şi grădina. Un obiect pus în mijlocul camerei de multe ori strică camerei, deoarece te împiedică să percepi din picioare vederea axială; un monument amplasat în central unei Pieţe de multe ori afectează calitatea compoziţiei pieţei şi a

208

CASA TRAGICULUI POET

clădirilor ce o înconjoară - însă nu întotdeauna; în acest caz trebuie să fie judecată după merite. Aranjamentul este gradarea axelor şi gradarea scopurilor,clasificarea.intenţiilor.

209

EXTERIORUL ESTE ÎNTOTDEAUNA UN INTERIOR

Când la şcoală trag axe ce conturează forma unei stele, isi imagineza ca spectatorul ce ajunge în faţa clădiri este conştient de forma acesteia, ochii săi trebuind să urmărească şi să fie fixaţi in centrul gravitaţie determinat de aceste axe. Ochiul uman, conform studiilor este întotdeauna în mişcare, posesorul întorcându-se întotdeauna la stânga, la dreapta. Este interesat de tot şi atras spre centrul gravitaţional

al

întregului sit. Dintrodata problema se deplasează spre împrejurimi. Casele alăturate , munţii din depărtare sau din imediata vecinătate , orizontul, fie el situat sus sau jos, alcătuiesc mase formidabile care exersează forţa volumului lor cubic. Acest volum cubic care apare aşa cum este în realitate este cuantificat instantaneu şi anticipat de inteligenţă . Această senzaţie de volum cubic este imediată şi fundamental; clădirea ta poate avea un volum de 100,000 de yarzi cubi , dar ceea ce o înconjoară poate avea un volum de milioane de yarzi cubi, aceasta contând.Apoi

vine

senzaţia de densitate: un copac sau un deal este mai puţin puternic şi de o densitate mai mică decât o dispunere geometrică de forme. Marmura este mai densă. Atât pentru ochi cât şi pentru minte , apoi urmează lemnul ş.a.m.d. Există întotdeuna o gradaţie în mintea umană.Ca să rezumăm. În ansamblurile arhitecturale, elementele sitului în sine intră în joc datorită volumului cubic, densităţii şi materialul din care sunt realizate, oferind senzaţii care sunt foarte definite şi foarte variate(lemn, marmură, un copac, iarbă, orizontul albastru , marea apropiată sau îndepărtată, cerul).

210

PROPYLEA ŞI TEMPLUL VICTORIEI FÂRÂ ARIPI

Elementele sitului se ridică ca pereţi înarmaţi cu puterea coeficientului cubic, stratificaţia, materialul, etc. la fel ca şi pereţii unei camere.

PROPYLEA

211

Pereţii în relaţie cu lumina, lumina şi umbra, tristeţea, veselia sau liniştea, etc. Compoziţiile noastre trebuie să fie formate din aceste elemente Pe Acropolă la Atena, templele sunt orientate unele catre altele, creînd o incintă pe care ochiul o acceptă cu bucurie şi marea care se compune cu arhitravele, etc. Aşa este să compui cu diferite şi infinite bogăţii de unde frumuseţea apare doar atunci când sunt aduse în ordine.

VILLA LUI HADRIAN, ROMA

La VILA LUI HADRIAN nivelurile sînt stabilite în concordanţă cu Campagna; munţii sprijină compoziţia, care este într-adevăr bazată pe ei. In FORUMUL LUI POMPEI, cu perspectivele fiecarei cladiri in relatie cu intregul si cu fiecare detaliu, exista un grup de interese variate constant reinnoite.

212

VILLA LUI HADRIAN, ROMA

FORUMUL, POMPEI

213

TRANSGRESIUNE În exemplele pe care le voi da, arhitectul nu a ţinut cont de faptul că un plan se dezvoltă din interior spre exterior şi nu şi-a format compoziţia din volume grabite de un singur impuls bine gândit, în conformitate cu un scop care a fost intenţia ce a condus proiectul; un scop pe care fiecare lar putea vedea cu proprii săi

SFANTA SOFIA, CONSTANTINOPOL

SFANTUL PETRU, ROMA

Linia trasă de-a lungul celei de-a treia nişe a Navei arată locul unde Michelangelo a vrut sa fie faţada iniţial (vezi schema original a lui Michelangelo în capitolul precedent).

214

ochi. Arhitectul nu a ţinut cont de elementele arhitecturale de interior, suprafeţele care sunt unite între ele pentru a primi lumină şi a manifesta conţinutul clădirii. Acesta nu a gândit în termeni spatiali, dar a desenat stele pe hârtie şi a desenat axe pentru a forma aceste stele.El a gandit cu ajutorul intenţiilor care nu au nimic comun cu limbajul arhitecturii. A încălcat regulile unei proiectări bune din cauza unei erori de concepţie sau o tendinţă spre vanitate. SF. PETRU, ROMA: Michelangelo a construit domul imens surclasand orice lucru care fusese văzut până atunci; chiar intrând înăuntru te aflai sub cupolă . Papii au adăugat alte trei deschideri în faţă şi un mare vestibul. Întreaga idee este distrusă. Astăzi eşti nevoit să traversezi un tunel de de peste 300 de picioare lungime pentru a ajunge la dom; două mase echivalente sunt în conflict, efectul architectural este pierdut (cu decoraţiunile sale aspre cu îngâmfare, vina creşte şi mai mult , Sf. Petru rămânând o enigma pentru architect)

Sfânta Sofia de la

Constantinopol este un triumph cu suprafaţa sa superficial de 7500 yarzi pătraţi, pe când suprafaţa celei de la Sf. Petru acoperă o suprafaţă mai mare de 16,000 V ERSAILLES : Louis al XIV nu mai este succesorul lui Louis XIII. El este Regele Soare.Vanitate imensă . La piciorul tronului au fost aduse planuri desenate de arhitecţii săi

de la nivelul aerian care par nişte

configuraţii stelare; immense axe, formate ca stele. Regele Soare este mîndru; Construcţii gigantice sunt realizate.

215

VERSAILLES

(Dintr-un desen contemporan)

Insă omul are doar 2 ochi situaţi la 1,8 m de la pamânt şi pot privi doar într-o singura direcţie în acelaşi timp. Ramurile stelelor sânt vizibile doar una după alta şi ce rezultă în final este un unghi drept mascat de vegetaţie. Un unghi drept nu este o stea; stelele se descompun. Şi aşa continuă: marele bazin , florile care sunt înafara panoramei , clădirile care pot vedea doar în fragmente atunci când nimeni nu se mişcă alături. Este o capcană şi o deziluzie

Louis XIV s-a înşelat pe sine însuşi cu

permisiunea sa. A încălcat adevărurile arhitecturale pentru că nu a lucrat cu elementele obiective ale arhitecturii.

216

Un prinţişor, un curtezan , ca mulţi alţii a proiectat planul oraşului CARLSRUHE, care este cea mai lamentabilă eşuare a unei inenţii, knockout-ul perfect. Steaua există doar pe hârtie, o slabă consolare. Iluzie! Iluzia planurilor bune. Din orice punct al oraşului nu poţi vedea mai mult de trei ferestre ale unui castel şi acestea întotdeauna par la fel.Cea mai umilă casă ar produce la fel de mult effect. Din castel nu poţi urmări mai mult de o stradă în acelaşi timp, orice stradă din orice oraş mic commercial ar avea un effect similar.Vanitatea vanităţilor! Nu trebuie uitată la desenarea unui plan ca în final ochiul uman va judeca rezultatul.( vezi planul Carlsruhe de la inceputul secţiunii) Când trecem de la o construcţie obişnuită la arhitectură urmărim un scop mai înalt. Vanitatea trebuie evitată. Vanitatea este cauza vanităţilor arhitecturale.

217

PARTHENONUL

ARHITECTURA III CREAŢIE PURĂ A MINŢII

218

219

Profilul şi conturul sunt piatra de temelie a Arhitectului. Aici el se dezvăluie pe sine ca artist şi ca simplu inginer. Profilul şi conturul nu au nici o constrângere. Aici nu se mai pune problema de convenţii, nici de tradiţii sau construcţii, nici de adaptare la nevoi utilitare. Profilul şi conturul sunt creaţii pure ale minţii; au nevoie de artistul plastic.

220

221

Foloseşti piatră, lemn şi beton şi cu aceste materiale ridici case şi palate; aceasta este construcţia. Ingeniozitatea este baza. Dar brusc mă impresionezi, imi faci un bine, sunt fericit şi spun:"Este frumos." Aceasta este Arhitectura. Arta işi intra in rol. Casa mea este practică. Iţi multumesc, asa cum le-aş putea mulţumi şi inginerilor de la calea ferata sau celor de la serviciul telefonic. Nu m-ai impresionat. Să presupunem că pereţii se ridica la cer intr-o manieră care mă uimeste. Iţi inţeleg intenţiile. Starea ta este blândă, violentă, fermecătoare si nobilă. Pietrele care le-ai ridicat imi spun asta. Mă fixezi intr-un loc si ochii mei observă. Ei văd ceva ce exprimă un concept. Un concept care se destăinuie pe sine fără o vorbă sau un sunet, ci pur si simplu prin forme aflate intr-o anumită relatie unele cu altele. Formele sunt in aşa fel incât să se dezvaluie clar in lumnina. Relaţiile dintre ele nu au neapărat o referinţă la ceea ce este practic sau descriptiv. Sunt creaţii matematice ale minţii. Ele sunt limbajul Arhitecturii. Folosind materiale inerte si incepând de la condiţii mai mult sau mai putin utilitare, ai stabilit anumite relaţii care mi-au starnit emoţiile. Aceasta este Arhitectura.

O infăţisare fină se distinge prin calitatea trăsăturilor şi printr-o valoare specială şi personală a relaţiilor dintre ele. Acelasi tip general de infăţişare este caracteristică fiecarui individ: nas, gura, frunte, etc., şi de asemenea proporţia dintre aceste elemente. Există milioane de chipuri construite pe aceste linii esenţiale; cu toate acestea, toate sunt diferite: exista o variaţie in calitatea trasaturilor

şi in relaţiile care le unesc.

Spunem că o infaţisare este frumoasă atunci când precizia modelarii şi asezarea trasaturilor

dezvăluie proporţii pe care le simţim ca a fi

armonioase deoarece acestea trezesc, adanc in noi si mai presus de toate simţurile, o rezonanţă care incepe sa vibreze. O urmă de nedefinit a Absolutului ce zace in adâncul nostru.

222

PARTHENONUL

Grecii, pe Acropole, au construit temple care sunt bazate pe o singură idée, conturate in peisajul pustiit si cuprinse intr-o compoziţie. Astfel, in fiecare punct al orizontului, conceptul este simplu. De aceea nu există alte opere arhitecturale realizate la o asemenea scară a grandorii. Putem discuta “doric” cand omul, in nobletea intenţiei şi sacrificiului complet a tot ceea ce este accidental in Arte, a atins cel mai inalt nivel al minţii: austeritatea.

PORTIC INTERIOR AL PROPYLEELOR

Schema plastică este exrpimată unitar.

general.

parte a compoziţiei. Dintr-o unitate a conceptului ce reiese din armonia materialelor folosite pentru armonia conturului

anumită armonie a lucrurilor care alcătuiesc amplasamantul. Dintr-un sistem plastic care işi distribuie efectele in fiecare

Din ce se naşte emotia? Dintr-o anumită relaţie intre elemente bine definite: cilindri, planşeu, pereţi netezi.Dintr-o

PROPYLEA

223

bronz

mai putea fi dat la o parte sau abandonat, dar aceste violenţe si elemente strâns-legate, sună precum trompete dramatice de

ceea ce este mai pur, mai clar, mai economic. Orice sacrificiu a avut deja loc. Momentul a fost atins atunci cand nimic nu

Emoţia se naşte din armonia intenţiei; din decizia neperturbată care finisează marmura cu intentia fixa de a atinge tot

PROPYLEA

224

Printr-o adiere de gingaşie s-a născut Ionicul; dar Partenonul le-a dictat forma de Cariatide.

PROPYLEA

225

226

PARTHENONUL

Anumiţi scriitori au declarat că coloana Dorică a fost inspirată dintr-un copac ce creştea din pământ, fară rădăcină, etc., dovadă că orice formă nobilă de artă derivă din natură. Este fals, având in vedere faptul că in Grecia , copacul cu trunchi drept este necunoscut, loc in care cresc doar pini şi măslini incovoiaţi. Grecii au creat un sistem plastic care ne stimulează direct si prin fortă simţurile: coloane şi canelurile lor, un antablament complex şi bogat in semnificaţii; paşi care infrumuseţează şi se alătură orizontului. Au folosit cele mai delicate deformări, aplicand conturului o corecţie impecabilă, datorită legilor opticii.

“Placa de rezonanaţă” care vibrează in noi toţi este criteriul nostru de armonie. Aceasta este axa in raport cu care omul este perfect organizat cu natura, probabil cu universul, această axă de organizare fiind intr-adevăr cea pe care se organizează toate fenomenele şi obiectele naturii; această axă ne face să presupunem o conceptie de conduită in univers şi să acceptăm o singură voinţă in spatele acesteia. Legile fizicii sunt astfel o consecinţă a acestei axe, şi dacă recunoştem (şi iubim) ştiinţa şi

227

PARTHENONUL

Trebuie să realizăm că arhitectura dorică nu a crescut pe câmp impreună cu asfodeli si că este o pură creaţie a minţii. Sistemul plastic al operelor dorice este atât de pur incât aproape dă impresia unei cresteri naturale. Dar, cu toate acestea, este in intregime creaţia omului, şi ne ofera o senzaţie de armonie profundă. Formele utilizate sunt atat de diferite de aspectul natural (şi cat de superioare sunt celor ale arhitecturii egiptene sau gotice), şi atat de bine gândite in raport cu lumina si materialele, incât par, cum s-ar spune, in strânsă legatură cu pământul şi cerul, ca şi cum ar fi parte din natura. Astfel derivă un fapt la fel de logic pentru inţelegerea noastră precum “marea” sau “muntele”. Câte opere ale oamenilor au ajuns atat de sus?

activitaţile sale, este pentru ca ambele ne fac să acceptăm ca ele sunt prescrise de această voinţă primară. Dacă rezultatele calculelor matematice ne par satisfăcătoare şi armonioase, aceasta se datorează faptului că ele derivă din axă. Dacă prin calcule avionul ia forma unui peşte sau a unui alt obiect al naturii, este datorită faptului că şi-a redobandit axa. Dacă canoe, instrumentul musical, turbina, toate rezultate ale experimentelor şi calculelor, ne par a fi fenomene “organizate”,

228

PARTHENONUL

Sistemul plastic

229

PARTHENONUL

Aici este ceva ce stârneşte emoţia. Ne aflăm in neinduplecata sferă a mecanicului. Nu există simboluri ataşate acestor forme: ele provoacă diverse senzaţii; nu este nevoie de o cheie pentru a le dezlega. Brutalitate, intensitate, supremul farmec, delicateţe si grandioasa forţa. Şi cine a descoperit combinaţia acestor elemente? Un inventator-geniu. Aceste pietre stau inerte pe culmile muntelui Pentelicus, nefinisate. Pentru a le pune laolaltă este nevoie, nu de un inginer, ci de un mare sculptor.

230

presupunând că au o anumită viaţă, aceasta se intamplă deoarece ele se bazează pe o axa. Din toate acestea am putea extrage o posibilă definiţie a armoniei, acesta fiind un moment de accord cu axa ce zace in om , şi totodată cu legile universului- o intoarcere la legea universală. Astfel se poate da o explicaţie cauzei satisfacţiei pe care o simţim la vederea anumitor obiecte, satisfacţie care provoacă in fiecare moment o unanimitate eficientă.

Dacă suntem aduşi in apropiere de Parthenon, este datorită unei corzi din noi care este atinsă la vederea templului; axa este miscată. Nu ne oprim in apropiere de Madeleine, care este alcatuită, asemenea Parthenonului, din trepte, coloane şi frontoane (aceleasi elemente primare). Iar motivul este că, in spatele senzaţiilor , Madeleine nu ne poate atinge axa; nu simţim armonii profunde şi nu se recunosc la o simpla privire. Obiectele din natură şi rezultatele calculelor sunt clare; sunt organizate fără ambiguitate. Asta datorită faptului că ne este clar că le putem citi, invăta şi simţi armonia. Repet: expunerea, exprimarea clară este esenţială intr-o operă de artă. Dacă operele naturii trăiesc, şi dacă creaţiile calculelor miscă

şi

produc energie in noi, este pentru că ambele sunt animate de armonia intenţiilor care sunt responsabile pentru ele. Repet: trebuie să existe o unitate a scopului in opera de artă.

231

PROPYLEA

Totul este exprimat cu precizie, ornamentele sunt bine lucrate, se stabilesc relaţii intre amuletele capiteliului, abac si bandele arhitravei.

Dacă obiectele naturii şi creaţiile calculelor se bucură de atenţia noastră şi ne caştigă interesul, este pentru că ambele au o atitudine fundamentală care le caracterizează. Repet: opera de artă trebuie să aibă caracterul său special. Afirmaţie clara: daruind operei o armonie vie, primeşte o atitudine fundamentala şi caracter: toate acestea sunt pure creaţi ale minţii.

232

PARTHENONUL

O fracţiune de bucăţică işi ia rolul. Amuletele se află la 15 m de sol, dar spun mai mult decât toate coşurile de acant de pe capiteliul corintic. Conceptul de doric şi de corintic sunt două concepte diferite. Un adevăr moral creează abisul dintre ele.

Afirmaţia este general valabilă şi se poate aplica atat in pictură cat şi in muzică; dar arhitectura se coboară şi la nivelul scopurilor ei utilitare: budoar, W.C.-uri, radiatoare, beton armat, bolti, arce, etc. Aceasta este construcţie, nu este arhitectură. Arhitectura există doar atunci cand este şi

233

UN MINUNATĂ MULAJ DE GIPS DE LA FACULTATEA DE ARTE FRUMOASE

o emoţie poetică. Arhitectura este ceva plastic. Prin “plastic” mă refer la ceea ce este văzut şi măsurat de ochi. Evident, dacă acoperisul ar sta să cadă, dacă sistemul de incălzire nu ar funcţiona, dacă pereţii ar fi crăpaţi, bucuriile oferite de arhitectură ar fi diminuate. Acelasi lucru ar putea fi spus si despre un domn care asculta o simfonie stand pe o perna de ace sau int-un pat dur.

234

Aproape fiecare perioadă a arhitecturii s-a alăturat cu cercetarea in domeniul construcţiilor. Concluzia a fost adesea că arhitectura este

PARTHENONUL

O fracţiune de bucăţică işi ia rolul. Ornamentele conţin un număr de elemente, dar totul este ordonat cu scopul de a valora. Surprinzătoare deformări: benzile sunt curbate sau aplecate inafara pentru a se afişa mai bine privirii. Linii intrerupte, pe jumătate nuantate, alcătuiesc o margine umbrelor care ar fi altfel vagi.

235

construcţie. Se poate datora faptului că efortul arătat de arhitecţi a fost concentrat in special pe problemele constructive ale vremii; acesta nu este un motiv pentru amestecul diverselor lucruri. Este adevărat că arhitectul ar trebui să stăpânească ştiinţa construcţiilor macar atat de bine precum un ganditor stapaneste gramatica. Construcţiile fiind o ştiinţă mult mai

PARTHENONUL

Toată această combinaţie plastică este realizată in marmură cu rigurozitatea pe care am invăţat să o aplicăm. Impresia este cea a unui fier neted, şlefuit.

complexă şi dificilă decât gramatica, eforturile arhitectului

se

concentreaza asupra construcţiilor intr-o mare parte din carieră; dar nu ar trebui să vegeteze acolo.

236

Planul casei, volumul şi suprafeţele sunt dictate de nevoile utilitare şi de imaginaţie, creaţia plastică. In privinţa planului şi in consecinţă in privinţa a tot ceea ce este ridicat in spaţiu, arhitectul lucrează intr-un mod plastic; el stăpâneşte nevoi utilitare in favoarea scopului plastic pe care il urmăreşte; realizează o compoziţie. Mai apoi urmează momentul in care este nevoit să sculpteze trăsăturile aspectului exterior. Apelează la jocuri de lumini şi umbre pentru a-şi sprijini ideea. Profilul şi conturul işi intră in rol, şi sunt libere de orice constrângeri; Sunt o pură invenţie care fac aspectul exterior radiant sau pe care il fac neinteresant. In contur putem urmări artistul plastic; inginerul este dat la o parte iar sculptorul prinde viată. Conturul este piatra de temelie a arhitectului; când se ocupă de contur, arhitectul este fortat să se decida dacă va fi un artist plastic sau nu. Arhitectura este plină de talent, un joc precis si magnific a maselor in lumină; iar conturul este jocul precis şi magnific al volumelor in lumină. Conturul trece dincolo de posibilităţile omului practic, indrăzneţ şi ingenios; conturul cere un artist plastic. Grecia, şi in Grecia Parthenonul, a marcat apogeul creaţiei pure a minţii: evoluţia profilului şi conturului. Se poate observă că nu se mai pune problema unei tradiţii, a unor metode constructive sau a unei adaptări la nevoi utilitare. Se pune problema invenţiei, atat de personală incat se poate spune că este a unui om; Phidias a creat Parthenonul, pentru Ictinus şi Callicrates, arhitecţii oficiali ai Parthenonului, s-au construit alte temple dorice care ne par reci şi neinteresante. Pasiunea, generozitatea şi nobleţea sunt vituţii inscrise in geometria prelucrării conturului si volumelor duspuse intr-o relaţie precisă. Phidias, Phidias marele sculptor, a creat Parthenonul.

237

PARTHENONUL

Profile austere. Moralitate dorică

In acea perioadă nu a mai existat nimic asemănător. S-a intâmplat intr-un moment in care omul, miscat de gânduri nobile, le-a cristalizat intr-o operă plastică de lumini si umbre. Ornamentele, detaliile Parthenonului sunt fără greş. Ele depăşesc capacităţile normale ale unui

238

PARTHENONUL

Indrăzneala mulajului pătrat.

om. Aici, cea mai pură dovadă a psihologiei senzaţiilor şi a speculaţiilor matematice care ii sunt asociate, este fixă şi bine determinată:

suntem pironiţi de propriile simţuri;

suntem fermecaţi;

atingem axa armoniei. Nu se pune problema dogmelor religioase; nici a descrierilor simbolice sau a reprezentărilor naturaliste; nu este nimic altceva decât forme pure aflate in relaţii precise.

239

Timp de 2000 de ani, cei care au văzut Parthenonul au simţit că aici a fost un moment decisiv in arhitectură.

PARTHENONUL

Indrăzneala mulajelor pătrate; austeritate şi nobleţe

Ne aflăm intr-un moment decisiv. In prezent, când artele işi caută cu atenţie calea de urmat şi cand pictura spre exemplu, găseşte putin câte putin formula unui mod benefic de exprimare astfel incat să şocheze spectatorul, Parthenonul ne oferă adevăruri sigure şi emoţii ale unei clase superioare. Arta este poezie: emoţia simţurilor, bucuria minţii pe măsură ce cântăreşte şi apreciază, recunoasterea unui principiu axial care ajunge

ACROPOLE, SITUL

240

241

in adancul fiinţei noastre. Arta este această creaţie pură a spiritului care ne arată, la anumite inălţimi, apogeul creaţei pe care omul il poate atinge. Iar omul are conştiinţă de o fericire imensă atunci cand simte ca el creează.

PARTHENONUL

Timpanul frontonului este simplu. Secţiunea cornişei este compactă precum proiectul unui inginer.

242

243

CASE PRODUSE ÎN MASĂ

244

245

O mare epocă a inceput. Există un nou spirit. Industria, copleşindu-ne precum un potop ce se îndreaptă spre sfarşitul său inevitabil, ne-a aprovizionat cu noi unelte adaptate acestei noi epoci, animate de noul spirit. Legea economică ne guvernează, în mod inevitabil, faptele şi gîndirea. Problema casei este o problemă a epocii. Echilibrul societăţii in ziua de azi depinde de ea. Prima obligatie a arhitecturii, in aceasta perioada de reînnoire, este aceea de a aduce o revizuire a valorilor, o revizuire a elementelor componente a casei. Producţia in masă se bazeaza pe analiză şi pe experiment. Industria pe scara înaltă trebuie să se ocupe cu construcţia şi stabilirea elementelor casei în ceea ce priveşte producţia în masă. Trebuie să creăm spiritul producţiei în masă. Spiritul construcţiei caselor de producţie în masă. Spiritul locuirii in casele produse în masă. Spiritul conceperii caselor de producţie în masă. Dacă eliminăm din inima şi mintea noastră toate conceptele moarte în ceea ce priveste casele şi privim întrebarea în mod critic şi obiectiv, vom ajunge la ‘Casa-Maşină’, casa producerii în masă, sănătoasă (şi din punct de vedere moral) şi frumoasă în acelaşi mod în care uneltele de lucru şi instrumentele ce ne însoţesc existenţa sunt frumoase. Frumoasă de asemenea cu toată animaţia cu care sensibilitatea artistului poate sa o adauge elementelor severe si pur funcţionale.

246

247

Programul comandat în Franţa de către MM. Loucheur şi Bonnevay a fost pentru o lege care să autorizeze construirea a 500.000 de locuinţe care să fie construite bine şi ieftin. Acesta a fost un eveniment excepţional în analele de construcţie şi a necesitat mijloace si metode de excepţie. Acum, era necesar să se înceapa cu începutul; nimic nu era pregătit pentru realizarea unui program atât de grandios. Starea de spirit potrivită nu există. Starea de spirit pentru casele produse în masă, starea de spirit pentru locuirea în casele produse în masă, starea de spirit pentru conceperea caselor de producţie în masă. Totul trebuia început cu începutul, nimic nu e pregătit. Specializarea de abia a atins domeniul locuinţelor. Nu existau nici workshop-urile, nici specializările tehnice. Dar în orice moment, dacă măcar o dată ar fi luat naştere spiritul producţiei în masă, totul ar fi început repede. Defapt, în orice ramură a construcţiei, industria, formidabilă precum o forţă a naturii şi copleşind totul precum un potop ce se îndreaptă spre sfîrşitul său inevitabil, tinde tot mai mult sa transforme materialele brute în ceea ce numim ‘materiale noi’. Ele sunt: cimenturi si var, grinzi de oţel, instalatii sanitare, materiale izolatoare, tevarie, feronerie, compoziţii hidroizolante, etc., etc. Toate acestea sunt puse în masă în clădirile în curs de construcţie şi se pun în lucru instantaneu; aceasta implică costuri enorme în muncă si duce la

248

LE CORBUSIER, 1915. UN GRUP DE CASE DE PRODUCŢIE ÎN MASĂ ÎN BETON ARMAT

Pereţii şi partiţiile au reprezentat o ușoară închidere de cărămizi, dale subţiri şi aşa mai departe capabilă de a fi construită de muncitori necalificaţi. Înălţimea celor două planşee a fost realizată astfel încât să se potrivescă cu ce a uşilor, dulapurilor şi ferestrelor care au fost toate aduse la aceeaşi unitate de măsură. Contrar practicii normale, tâmplăria (prefabricată) a fost fixată înainte de pereţi şi astfel dictând aliniamentul acestora şi a partiţiilor interioare; atăt pereţii cât şi partiţiile au fost puse în operă raportânduse la tâmplarie şi casele au fost astfel realizate de o singură echipă de muncitori: zidarii. Tot ceea ce rămâne este instalarea ţevilor pentru diferite servicii.

LE CORBUSIER, 1920. CASE DIN BETON

Cimentul a fost turnat in forma ca si cand ai umple o sticla. O casa poate fi construita in trei zile. Ea vine de la cofraj ca un casting. Dar acest lucru sochaza arhitectii contemporani, care nu pot crede intr-o casa construita in trei zile; trebuie construita intr-un an si trebuie sa aiba şarpante si terase.

249

jumatăţi de soluţii. Motivul e că diversele obiecte nu au fost standardizate. Cum starea de spirit necesară nu există, atenţia nu a fost acordată niciodată studiului a diferitelor unităţi, cu atît mai puţin construcţiei in sine; starea de spirit a producţiei în masă este odioasă pentru arhitecţi şi pentru omul obişnuit (prin infecţie şi persuasiune). Primele consecinţe ale evoluţiei industriale în ‘construcţii’ se observă in acest prim stagiu; înlocuirea materialelor naturale cu cele artificiale, a materialelor heterogene şi îndoielnice cu cele omogene si artificiale (testate şi demonstrate în laborator) şi cu produse cu o compoziţie fixă. Materialele naturale, care sunt în mod infinit variabile în compoziţie, trebuie înlocuite cu cele fixe. Pe de altă parte legile economiei îşi cer drepturile: grinzile de oţel şi, mai recent, betonul armat, sunt manifestaţii pure ale calculului, utilizînd materialul din care sunt compuse în întregime şi cu o exactitate absolută; întrucât în trecut grinda de lemn ar mai fi putut ascunde nişte noduri perfide şi singurul mod în care s-ar putea ajunge la o formă pătrată este printr-o pierdere masivă de material. În cele din urmă, in anumite domenii, experţii tehnici au avut deja un cuvânt de spus. Rezervele de apă şi serviciile de iluminat sunt rapid evaluate; încălzirea centrală a început să ţină cont de structura peretilor si a ferestrelor- suprafete care au tendinţa de a răci, de exemplu- şi în consecinţă piatra, vechiul material, piatra, utilizat pentru pereţi de 3 picioare grosime sau mai mult, par a fi mai mult decât depăşiţi de pereţii cavitate din dale subţiri. Lucrurile acceptate tratate pana acum ca aproape inacceptabile nu mai deţin teren: acoperişurile nu mai trebuie înclinate

250

pentru scurgerea apei, enormele si frumoasele rame ale ferestrelor care ne enervează din clipa în care captează lumina şi ne privează de ea; masivele grinzi, pe cât de groase le doresti şi deosebit de grele, dar care tot se vor dilata şi crăpa dacă sunt plasate lânga un radiator, în timp ce o grindă de metal de 1/8 inci grosime va rămane intactă. … Era un lucru obişnuit mai demult (care continuă încă) să vezi cai de talie mare trăgând bolovani imenşi în curte, şi o mare forţă de muncă descărcându-le, tăindu-le şi îmbrăcându-le, ridicându-le pe schelărie, punându-le în poziţie şi făcând ajustări manuale de lungime pentru fiecare faţă; construcţia unor asemenea clădiri poate dura până la 2 ani: astăzi o clădire poate fi ridicată în câteva luni; P.O. şi-a terminat de curând imensa sa clădire Cold Storage în Tolbaic. Materialele folosite sunt limitate la boabe de nisip şi pietricele la mărimea unor nuci mici; pereţii sunt subţiri precum membranele; dar enormele loturi sunt stocate in această clădire. Pereţi subţiri ca sa ofere protecţie împotriva diferenţelor de temperatură şi partiţiile groase de 3 până la 4 inci în ciuda enormelor încărcături. Lucrurile s-au alterat intr-adevăr! Dificultaţile de transport sunt la înălţimea lor: este evident că construcţiile reprezintă un imens tonaj. Dacă aceasta ar fi redusă cu patru cincimi, ar fi intr-adevăr la zi! Războiul ne-a zdruncinat. Contractorii au cumpărat noi fabrici, ingenios, răbdător şi rapid. Va fii curtea în curând o fabrică? Se vorbeşte despre case realizate într-o matriţă prin turnarea de deasupra a betonului lichid, terminate intr-o zi precum ai umple o sticlă.

251

LE CORBUSIER, 1915. CASĂ DIN BETON ARMAT.

Metoda de constructie este aplicata aici casei clasei sociale de mijloc, in acelasi ritm per metru patrat ca unei simple case a unui muncitor. Resuersele arhitecturale ale metodei aplicate permit un aranjament larg si ritmic si fac posibil un real tratament arhitectural. Acum isi arata adevarata valoare principiul productiei in masa: un fel de legatura intre casa bogatului si casa saracului; si un fel de decenta in gospodăria bogatului.

Un lucru conduce la un altul, şi cu atâtea tunuri, avioane, camioane şi vagoane realizate în fabrici, cineva a pus întrebarea: ‘De ce nu se fac case?’. Aici există o stare de spirit care chiar aparţine epocii noastre. Nimic nu este pregătit, dar totul se poate realiza. În urmatorii douăzeci de ani, marea industrie îşi va coordona materialele standard, comparabile cu cele din metalurgie; realizările tehnice vor duce încălzirea şi iluminatul şi metodele de construcţie raţională dincolo de tot ceea cu ce suntem familiarizaţi. Şantierele contractantului nu vor mai fi gropile sporadice in

252

PLANUL SCHEMEI DE LOCUINŢE DIN BETON ARMAT

care totul inspiră confuzie; Organizarea socială şi financiară, utilizând metode concertate si categorice, va fi capabilă să resolve problema locuinţei, şi şantierele

vor fi pe o scară largă conduse şi exploatate

precum birourile guvernamentale. Locuinţele, urbane şi suburbane, vor fi enorme si pătrate şi continuare o îngrămădire sumbră; ele vor incorpora principiul producţiei în masă şi industrializarea pe scară largă. Este chiar posibil ca a construi pentru ‘a măsura’ va înceta. O evoluţie socială

CASĂ DIN BETON ARMAT. CASĂ ŞI WORKSHOP.

Pereților nu le este distribuită nici o greutate; ferestrele înconjoară casa.

253

LE CORBUSIER, 1915. INTERIORUL UNEI CASE DIN BETON ARMAT

Uși, ferestre, dulapuri de producție în masă: ferestrele sunt construite din una, două, douăsprezece unități: o ușă cu o impostă, două uși cu două imposte sau două uși fără imposte, etc.; dulapuri vitrate in partea de sus și cu sertare în partea de jos pentru carți, ustensile, etc. Toate aceste unități, pe care marea industrie le pot furniza, se bazează pe o pe o unitate de măsură comună: se pot adapta una la cealaltă cu exactitate. Schetetul unei case fiind realizat, elementele sunt fixate in locurile corespunzătoare în coaja goală și fixate temporar prin șipci; golurile sunt umplute prin dale de ipsos, cărămizi sau leațe; metoda normală de construire este inversată și luni de muncă sunt salvate. Un caștig viitor, de o mare însemnătate, este unitatea arhitecturală și prin mijloace modulare sau prin unități de măsurare, proporții potrivite sunt asigurate automat.

inevitabilă va transforma relaţia dintre chiriaş şi proprietar, va modifica concepţia actuală a locuinţelor, iar oraşele noastre vor fi ordonate în loc să fie haotice. O casă nu va mai reprezenta un lucru solid construit menit să sfideze timpul şi descompunerea, şi e un lux costisitor prin care se poate arăta bogăţia; va fi o unealtă precum şi automobilul devine o unealtă. Casa nu va

254

LE CORBUSIER, 1922. CASA ARTISTULUI

Scheletul din beton armat cu pereți portanți, fiecare grosime fiind de 1 ½Ț. Expune problema ție însuți cu claritate: determină tipul de casă în conformitate cu nevoile solicitate: rezolvă problema precum sunt rezolvate cele privitoare la căile ferate, transporturi, unelte, etc.

LE CORBUSIER, 1919

Pământul alcătuit din straturi de pietriș. O carieră a fost deschisă pe sit; și pietrișul a fost amestecat cu var într-o plută goasă de 12 inci; podelele au fost întărite cu beton armat. O estetică rezultă singura din metoda aplicată și pentru a folosi resursele domeniului industrial modern, pentru a avantaja cererile angajamentului exclusiv de linii drepte, cu unghiuri drepte; aceasta este marea achiziție a arhitecturii moderne și este un mare câștig. Trebuie să ne eliberăm mințile de pânze de paianjen romantice.

255

LE CORBUSIER, 1922. CASE DE PRODUCŢIE ÎN MASĂ A MUNCITORILOR

O schemă de locuire sensibilă; o schemă de locuire utilizată în moduri diferite. Patru stâlpi de beton, pereți de beton. Este estetic? Arhitectura este o chestiune plastică, nu romantică.

LE CORBUSIER, 1921. CASE DE PRODUCŢIE ÎN MASĂ

Citroban (pentru a nu spune Citroen). Asta pentru a evidenția, o casă precum o mașină, concepută și construită precum un omnibus sau un vapor. Nevoile actuale ale unei gospodării pot fi formulate și cerută soluția lor. Trebuie să ne luptăm împotriva casei învechite, care nu utiliza bine spațiul. Trebuie să privim casa precum o mașină de locuit sau ca o uneltă. Când un om începe o industrie el cumpără uneltele necesare; când pune se ocupă de casa pe care o închiriază, defapt, o mestşugărie ridicolă. Până acum o casă a fost constituită dintr-o incoerentă grupare a unui număr de camere mari; în aceste camere spaţiul a fost atât contractat şi risipit. În ziua de

256 azi, din fericire, nu suntem destul de bogaţi pentru a duce mai departe acest obicei, şi precum este dificil a face oamenii să privescă problema sub adevăratul ei aspect (maşini ca tip de locuire), este aproape imposibil să construim în oraşele noastre, cu rezultate dezastruoase. Dimensiunile ferestrelor şi uşilor trebuie reajustate; vagoanele şi vestibulele au demonstrat că oamenii pot trece prin deschizături mai mici şi acestea pot si aduse până la un mp; este dureros să faci un W.C. de 36 mp. Cum preţul clădirilor s-a cvadruplat, trebuie să reducem vechile pretenţii arhitecturale şi volumul casei cu cel putin jumătate; prin urmare problema constă în restricţiile expertului tehnic: trebuie să luăm în considerare descoperirile făcute în industrie şi să ne schimbăm împeună atitudinea.

LE CORBUSIER, 1922. VILA DE PRODUCŢIE IN MASA

Structura de beton. Un living mare de 30 feet x 16

feet, bucatarie, camera

servitoarei, dormitor, baie, budoar,doua dormitoare si un solar.

257

În ceea ce priveşte frumuseţea, este mereu prezentă când ai proporţii; şi proporţia costă teoretic nimic, este sub comanda arhitectului! Emoţiile nu vor fi prezente decât după ce motivul este satisfăcut, iar asta apare atunci când calcului este inclus. Nu este ruşinos a trăi într-o casă fără acoperiş vopsit, cu pereţi netezi precum talpa unui fier de călcat, cu ferestre precum cele aler fabricilor. Şi putem fi mândri în a avea o casă utilă precum o maşină de scris.

LE CORBUSIER, 1921. O CASĂ ‘’CITROHAN’’

Structura din beton, grinzi facute pe sit si ridicate … Pereţi goi de 1 1/8’’ de beton si metal expandat cu o cavitate de 7 ½ inci; toate planşeele sunt la aceeaşi cotă, ramele prefabricate ale ferestrelor, cu ventilare adaptabilă, pe acelaşi nivel. Aranjamentele în conformitate cu administrarea unei gospodării; lumina din abundenta, toate nevoile igienice satisfacute si servitorii bine îngrijiţi.

258

LE CORBUSIER, 1919

Casa obişnuită cântăreşte prea mult şi implică consturile de transportare a unei cantităţi de materiale cărămizi, tâmplărie, ciment, ţigle, cherestrea, etc. Este nevoie de casa prefabricată. Principiul de construire este cel al acoperirii cu folie de azbest de aproximativ 1-4’’ grosime, formând courses de aproximativ 3 picioare înălţime umplute cu materiale dure, agregate, moloz brut, etc., găsite pe sit, uşor lipite cu mortar de var, lăsând între ele cavităţi care dau pereţilor o importantă calitate izolatoare, tavane si podele arcuite din plăci de azbest care formează un cofraj si primesc un strat de ciment de aproximativ un inci sau mai gros. Straturile ondulate rămân permanent şi formează un strst izolator categoric. Tâmplăria, ferestrele şi uşile sunt aliniate în acelaşi timp cu ramele. Casa este terminată de o clasă de muncitori şi transportul necesar este acela a unei coji duble de 1-4 de foi de azbest.

259

LE CORBUSIER, O CLĂDIRE MONOL

Când vorbim de case de producţie în masă, ne referim, desigur, la ‚schema locuinţei. Unitatea în construcţia locuinţei este o garanţie pentru frumuseţe. O schemă de locuinţă permite varietatea necesară pentru compoziţia arhitecturală şi se pretează la a amenaja pe o scară larga si la veritabile ritmări arhitecturale. O schemă bine pusă la punct, alcătuită pe baza producţiei în masă, poate da un sentiment de linişte, ordine şi îngrijire şi impune inevitabil disciplină asupra locatarilor. America ne+a oferit un exemplu prin eliminarea ... şi a gardurilor vii, amplasate posibil doar din sentimentul contemporan de respect pentru proprietatea celuilalt care şi+a atins apogeul atunci; asemenea suburbii oferă un sentiment de spaţialitate; pentru prima dată ... şi gardurile vii sunt eliminate, totul fiind copleşit de lumină şi strălucire.

260

LE CORBUSIER, 1921. O VILA PE MALUL MĂRII CONSTRUITĂ DIN UNITĂŢI PREFABRICATE.

Piloni din beton armat la fiecare 16 picioare în fiecare direcţie; tavane uşor vălurite din planşee armate. În interiorul cadrului, care e exact ca cel al clădirilor industriale, planul este aranjat precum este ordonar precum este nevoie prin partiţii zvelte. Costul plasei este extrem de scăzut. În ceea ce priveşte partea estetică există un câştig de o primă importanţă în utilizarea unităţilor standard de dimensionare. Costul scăzut al unei asemenesa clădiri, comparat cu acela al unei forme mai complicate de construcţie, permite o acoperire mai largă a terenului cu o clădire mai mare. Pereţii uşori si partiţiile pot fi rearanjaţi oricând şi planul alterat după voie.

PLANUL VILEI, ARĂTÂND PILONII PLASAŢI CU REGULARITATE

261 .

INTERIORUL VILEI DE LA MALUL MĂRII

Pilonii de secţiune uniformă din beton, bolţile plate ale tavanului, componentele ferestrelor standardizate, golurile şi plinurile compun elementele arhitecturale ale construcţiei.

LE CORBUSIER. INTERIORUL UNEI CASE ’’MONOL’’, ORGANIZATĂ PRECUM O CASĂ A CLASEI SOCIALE MIJLOCII.

Dacă oamenii cultivaţi ar realiza că locuinţele de producţie în masă pot fi construite cu un design si proporţii perfecte şi mai ieftine decât apartamentul lor din oraş, ar insista imediat asupra unui ferovial suburban mai bun, astfel că o se poate realiza o utilizare reală a zonelor rurale ce înconjoară oraşul.

262

“MAISONETTE FREEHOLD”

120 maisonette

de într-un

bloc de câteva etaje.

“MAISONETTE FREEHOLD”: GRĂDINILE SUSPENDATE.

Fiecare grădină e complet închisă faţă de vecinul ei.

263

Planul unui etaj. La nivelul parterului un mare hol de acces; la celelalte etaje marea casă a scării şi coridorul principal. Planul parterului: haşura indică grădinile suspendate.

LE CORBUSIER, 1922. O MARE SCHEMĂ DE ÎNCHIRIERE-CUMPĂRARE

Desenele arata aranjamentul unui grup de 100 de maisonette dispuse pe cinci etaje, fiecare maisonettă având două etaje şi propria grădină. Un serviciu comunal furnizează pentru toate necesităţile şi găseşte soluţii pentru problema servitorului (care abia începe şi care este un fapt social inevitabil). Realizarea modernă, aplicată unei întreprinderi atât de importantă, înlocuieşte munca umană şi printr-o organizare bună; apă caldă constantă, încălzire centrală, frigider, aspirator, apă curată, etc.

“MAISONETTE FREEHOLD”

Construcţie în masă de stâlpi şi planşee. Pereţi cu cavitate

264

“MAISONETTE FREEHOLD”

Una din gradinilie suspendate Servitorii nu mai sunt prin necesitate legaţi de casă; vin aici, precum vin la o fabrică şi îşi îndeplinesc norma de opt ore; în acest felun personal activ este disponibil zi şi noapte. Porcurarea mâncării, gătită sau nu, este aranjată printr+un serviciu special de cumpărare, care garantează pentru calitate si economie. Dintr-o bucătărie vastă,

“MAiSONETTE FREEHOLD”

265

“MAiSONETTE FREEHOLD”

Vedere generala asupra unui bloc mâncarea furnizată ca recomandată pentru a fi mancată, fie în privat sau în restaurante comunale. Fiecare maisonette îşi are propriul gimnaziu şi sală sportivă, dar pe acoperiş există o sală comunală pentru sport şi o pistă de 300 m. Pe acoperiş este, de asemenea, o sală de divertisment pentru a fi utilizată de locatari. Vestibulul obişnuit si îngust de intrare este înlocuit cu un hol vast, iar funcţiunea parterului este de a primi zi şi noapte oaspeţi şi de a-i conduce către lift. Aceasta este marea curte acoperită, pe acoperişul garajelor subterane, pentru tenis. Copaci si flori sunt de jurîmprejurul terenului şi de-a lungul străzii în grădini; în fiecare grădină suspendată cu flori şi plante târâtoare. +Standardizarea vine aici de una singură. Maisonettele reprezintă un tip amenajere a locuirii ce este raţională şi sensibilă, fară accente în nici o anume direcţie, dar suficientă şi practică. Ca urmare a sistemului de închiriere-cumpărare, vechile sisteme de proprietate nu mai există. Nu este plătită defapt nici o chirie; chiriaşii îşi iau părţile în această întreprindere; pot fi plătite pe o periaodă de 20 de ani, iar interesul este reprezentat de o chirie foarte mică. Massmedia este mai importantă decat orice aleceva în acest tip de întreprindere: cost scăzut. Iar spiritul producţiei în masă aduce cu sine multe beneficii nesperate în vremuri dificile: economia domestică.

MAiSONETTE FREEHOLD” : HOLUL DE INTRARE

266

LE CORBUSIER ŞI PIERRE JEANNERET, 1925

Dacă analizăm cei 400 de mp alocaţi fiecărui locatar a unui oraş-grădină, descoperim ca locuinţa şi anexele sale ocupă de la 50 la 100 de mp; iar 300 de mp sunt alocaţi lanurilor, grădinilor de legume şi fructe, straturilor de flori, etc. Toate acestea implică o întreţinere captivantă, costisitoare şi elaborioasă. Reyultatul e adesea câţiva morcovi şi un coş cu pere. Nu este nici un spaţiu alocat jocurilor sau sportului. Poate fi posibil să se permită jocuri şi sport la orice oră din zi exact la uşa cuiva, nu în zone sportive, care sunt potrivite numai pentru profesionişti sau oameni ce îşi petrec timpul liber. Să analizăm problema mai logic: casă de 50 mp cu o mici grădini plăcute 50 mp (atât casa cât şi grădina pot fi la nivelul parterului sau la al şeselea etaj aranjate tip fagure). În jurul blocurilor sau apartamentelor sau maisonettelor mari terenuri de fotbal, tenis, etc. de până la 150 mp per locuinţă. În faţa casei o zonă similară de teren corespunzătoare unei agriculturi intensă şi industrializată, dând un mare randament (irigarea, muncă gospodărească, camioane mici pentru mutarea îngrăşământului, produsele pământului, etc.). Un fermier acţionează precum un supraveghetor şi manager al unei grupări. Agricultura pustieşte zona rurală; cu trei ture de câte opt ore pentru fiecare operaţiune, artizanul devine în această situaţie propriul lui agricultor şi produce o importantă parte din mâncarea pe care o consumă. Arhitectură? Urbanism? Studiul logic al celulei şi funcţiunilor sale în relaţie cu masa poate să furnizeze soluţii bogate în rezultate.

LOCUINŢE NOI LA BORDEAUX

Un prim grup in construcţie

267

SCHEMĂ DE LOCUINŢE PENTRU ORAŞELE GRĂDINĂ PE PRINCIPIUL “STUPI DE ALBINE”

Fragment dintr-o mare schemă de locuinţe. Elementele primare au fost fixate la minut şi sunt multiplicate cu

BORDEAUX-PESSAC, 1924, LOCUINŢE MODERNE

268

manufacturier să facă un pas îndrăzneţ. Pentru prima dată probabil (în ceea ce priveşte Franţa), problemele perseverente

unui nou început. O concepţie normală asupra scopurilor Industriei şi acele ale Arhitecturii, l-a determinat pe acest

Prima ediţie a acestei cărţi a avut un efect puternic asupra unui mare manufacturier din Bordeaux. S+a decis asupra

BORDEAUX-PESSAC

269

270

271

LE CORBUSIER ŞI PIERRE JEANNERET, 1924. CASELE PREFABRICATE ALE ARTIZANILOR

Problema a fost aceea de a caza artizanii într-un mare şi bine luminat atelier; de a scade preţurile prin eliminareape cât posibil a partiţiilor şi a uşilor şi prin reducerea suprafeţei normale a pereţilor şi înălţimea încăperilor- asta printr-o mică administrare arhitecturală. Casele sunt construite în jurul unei singure coloane din beton armat. Pereţii sunt formaţi din straturi subţiri comprimate (care au bune calităţi izolante) tencuiţi în exterior cu un strat de tencuială din ciment de 11/2’’ pusa sub presiune de un ’’pistol pentru ciment’’ şi plasturat pe interior. Sunt doar două uşi la o casă. Podul sau etajul superior, pe diagonală, permite tavanului să se dezvolte la miximul de potenţial (21 feet x 21 feet); pereţii sunt etalaţi la dimensiunea lor maximă şi, mai mult, utilizarea diagonalelor crează o neaşteptată dimensiune: această mică locuinţa de 21 mp, dă de+a lungul diagonalei efectul unei dimensiuni lungi de 30 de m pe lungime.

INTERIOR

272

LE CORBUSIER ŞI PIERRE JEANNERET, 1924. SCHEMA LOCUINŢELOR.

Toate casele sunt construite din elemente standardizate, formând un gen numit ’’celulă’’. Loturile sunt egale, aranjamentul regulat. Arhitectura este foarte bine capabilă să se exprime într-un mod precis.

273

LE CORBUSIER ŞI PIERRE JEANNERET, 1924. UNA DINTRE CELULELE BLOCULUI ’’LOCUINŢELOR MAISONETTE’’ (VEZI ILUSTRAŢIILE ANTERIOARE)

O schemă de producţie în ,masă, pentru omul contemporan: elementele sunt arhitecturale, construcţia este în totalitate industrializată.

274

LE CORBUSIER ŞI PIERRE JEANNERET, 1925. VILĂ LA BORDEAUX.

Construită din elemente prefabricate cu aceeaşi maşinărie utilizatăpentru oraşulgrădină din Pessac. Producţia în masă nu este un obstacol în arhitectură. Dimpotrivă, aduce unitate şi perfecţiune în detaliu şi oferă varietate în masă.

275

VILA IN BORDEAUX

276

CARTIERUL UNIVERSITĂŢII

Tentative sunt facute la costuri enorme pentru a construi apartamente pentru studenţii care ar reproduce poezia vechilor clădiri din Oxford. O costisitoate poezie, atât de dezastruos! Studentul modern este în orice caz înclinat în a protesta împotriva vechiului Oxford: un vechi Oxford este visul modernului Macenas, donatorul unui asemenea complex unibersitar. Ceea ce vrea studentul este o cameră de călugăr, bine luminată şi încălzită, cu un colţ din care poate privi stelele. El vrea să găsească ocazii pentru jocuri cu colegii lui studenţi la o aruncătură de băţ. Camera ui trebuie să fie independent pe cât posibil. PLANURI ŞI SECŢIUNI

Fiecare student are dreptul la exact acelaşi tip de cameră: ar fi nedrept ca studentul sărac să ocupe o altfel de cameră faţă de cel bogat. Există o problemă ce trebuie rezolvată: regulamentul complexului universităţii: fiecare cameră îşi are propria antecameră, bucătărie, W.C., living, loc de dormit, acoperiş-grădină. Fiecare student este despărţit prin pereţi de vecinii lui. Toţi studenţii se pot reuni pe terenurile sportive sau în sălile comune în marile clădiri destinate serviciilor comunale. Economie. Eficienţă. Şi Arhitectura? Putem sş o obţinem doar cănd problema e rezolvată. Complexul universitar este conceput în acest caz în formă de ’’hangar’’; un mod de construcţie ce permite o nedefinită expansiune, cu iluminare ideală şi absenţă a maselor construcţionale (şi atât de costisitoare). Pereţii sunt doar adaosuri în materialele izolante ale luminii.

277

PLAN SI SECTIUNE

DETALIU DE GRADINA-TERASA

LE CORBUSIER SI PIERRE JEANNERET. LA STUDIOUL ARTISTULUI

278

279 mai fi o entitate arhaică,înrădăcinată în sol de fundaţii adânci, construită ‘fermă şi puternică’, obiect de devotament pe care s-a concentrat de atât de mult timp cultul familiei şi rasa. Eradică din minte orice concepţie puternică şi rapidă în ceea ce priveşte locuinţa şi priveşte problema dintr-un punct de vedere obiectiv şi critic şi vei ajunge inevitabil la ‘Maşina-Unealtă’, casa producţiei în masă, disponibilă pentru oricine, incomparabil mai sanatoasa decât vechea casă (şi din punct de vedere moral) şi frumoasă în acelaş mod în care sunt frumoase uneltele, ce ne sunt familiare în existenţa noastră prezentă. Va fii frumoasă, de asemenea, cu vitalitatea pe care sensibilitatea artistului o poate da organismului său pur şi strict. Dar este esenţială crearea stării de spirit potrivite pentru locuirea în casele produse în masă. Fiecare dintre noi, pe bună dreptate, visează să se adăpostească într-o casă proprie sigură şi permanentă. Acest vis, pentru că este imposibil în starea de spirit existentă, este considerat incapabil de realizat şi astfel provoacă o stare actuală de isterie sentimentală; a construi casa cuiva este asemănător cu a-I scrie testamentul. … Când soseşte vremea pentru a construii aceste case, nu este momentul zidarului sau a meşteşugarului, ci momentul în care fiecare om îşi crează o poezie, în orice caz, în viaţa sa. Şi astfel, în oraşele noastre şi periferiile lor, nu au existat în ultimii patruzeci de ani atâtea case pe câte poezii, poezii despre o vară indiană, căci o casă este încununarea unei cariere... în acel moment, când un om este suficient de bătrân si de obosit de viaţă să fie prada reumatismului şi a morţii... şi a ideilor nebune. O chestiune de un spirit nou: Am 40 de ani, de ce nu aş cumpăra pentru mine însumi? Deoarece am nevoie de instrumentul acesta; o casă construită pe aceleaşi principii ca şi automobilul Ford pe care l-am cumpărat (sau Citroenul, dacă vorbesc în mod particular).

Colaboratorii deja s-au conformat sarcinii: industria mare, fabricile specializate. Colaboratori care trebuie sa fie implicaţi: liniile de cale ferată suburbane, organizaţiile financiare, Şcoli Arhitecturale transformate. Scopul: casele produse în masă. Coaliţia: între arhitecţi şi oameni cu gusturi, şi dragostea universală pentru cămin. Executivul: afacerişti şi adevăraţii arhitecţi.

280 Dovezi irefutabile: I.

Salon de l’aviation;

II.

Oraşe celebrate pentru frumuseţe ( Venetian Procuracies, rue de Rivoli,

piața Vosges, la Carriere, Versailles, etc.: toate producţii în masă). Pentru casele produse implică linii generale a unei sortări ample şi generoase. Este necesară studierea minutioasa a fiecărui detaliu ce are legatură cu casa şi studierea amănunţită a unui standard, a unui tip. Când acest tip a fost creat, suntem deja aproape de frumuseţe (automobilul, camionul, avionul). Pentru casele produse în masă se va impune unitate între diversele elemente, ferestre, uşi, metode de construcţie, materiale. Unitate în detalii şi linii generale mari- aceasta a fost cererea, în timpul conducerii lui Louis al XVI-lea, in confuzul, congestionatul, inextricabilul şi nelocuibilul Paris din acea vreme, a unui foarte inteligent călugăr, Laugier, care se ocupa cu urbanismul: Uniformitate în detalii şi diversitate în efectul general (exact opusul la ceea ce facem azi: o diversitate nebună în detalii, şi o uniformitate fatală în stabilirea străzilor şi a oraşelor).

Concluzie: Avem de-a face cu o problemă urgentă a epocii noastre, sau mai bine zis, cu problema epocii noastre. Balanţa societaţii se înclina spre o problema a construirii. Vom încheia cu aceste alternative justificabile: Arhitectură sau Revoluţie.

UN VENTILATOR CU PRESIUNE MICA

281

282

O TURBINA DE 40.000 DE KILOWATTI PENTRU ELECTRICITATE

ARHITECTURA SAU REVOLUȚIE

283

284

In toate domenile ale industriei, noi probleme s-au făcut prezente și noi instrumente capabile să le rezolve au fost create. Dacă acest fapt ar fi indreptat spre trecut atunci am avea revoluție. In ce privește clădirile și construcția, producția de masă a fost deja incepută : în fața unor noi nevoi economice, elementele de producție în masă au fost create atât în masă, cât si in detaliu și rezultate sigure au fost atinse atât în detaliu cât și în masă. Dacă acest fapt ar fi indreptat spre trecut, atunci am avea o revoluție, atât în metoda folosită cât și la scara largă a felului in care ar fi intrebuințată. Istoria Arhitecturii

se desfășoară în sine încet de-a lungul secolelor ca o

modificare a structurii și ornamentului, dar in ultimii cincizeci de ani oțelul și betonul au adus noi cuceriri, care sunt acum un index pentru capacitatea mare de construire, și a unei arhitecturii in care vechile coduri au fost înlăturate. Dacă ne-am intrece cu trecutul, am invăța că “stilurile: nu mai există pentru noi , că perioada unui stil propriu a venit ; și că a avut loc o Revoluție. Mințile noastre au asimilat conștient sau inconștient aceste evenimente si noi nevoi au apărut, conștient sau inconștient. Mașinăria societății, profund debusolată, oscilează între ameliorare, importanță istorică și catastrofă. Instinctul primordial al fiecărei fințe umane este să își asigure un adăpost. Diferitele clase de muncitori în societatea de azi nu mai au locuințe adaptate nevoilor proprii ; nici artizanul, nici intelectualul. Este o întrebare de construire ce stă la rădăcina socialului neliniștit din ziua de azi; arhitectură sau revoluție.

285

286

În fiecare provincie a industriei, noi probleme au apărut şi au fost îndeplinite prin crearea unui corp de instrumente capabile de a face față lor. Noi nu apreciem suficient prăpastia adâncă dintre epoca noastră şi perioadele anterioare, este admis că această vârstă să fi efectat o transformare mare, dar un lucru foarte util ar fi să întocmească un tabel în paralel a activităţilor sale-intelectuale, sociale, economice şi industriale, nu numai în raport cu perioada precedentă de la începutul secolului al XIX-lea, dar la istoria civilizaţiilor, în general. Ar fi rapid văzut că instrumentele pe care omul le-a făcut pentru el însuşi, care îndeplinesc în mod automat nevoile societăţii, şi care până acum au suferit doar mici modificări într-o evoluţie lentă, au fost transformate toate în acelaşi timp cu o rapiditate uimitoare. Aceste instrumente în trecut au fost întotdeauna în mâinile omului; aceste unelte au fost mai demult în întregime şi formidabil reinventate şi, pentru moment, sunt în afara îndemânarii noastre. Animalul uman stă fără suflare, gîfîind înaintea instrumentului pe care nu poate sa îl apuce; progresul îi apare ca odios precum si lăudabil; totul este confuz în mintea lui, el se simte a fi sclavul unui stat frenetic de lucruri şi experienţe fără nici un sentiment de eliberare sau de confort sau de ameliorare. Aceasta este o perioadă de mareață, dar critică, mai presus de toate criză morală. Pentru a trece de criză trebuie să ne creem starea de spirit care să poată înţelege ce se întâmplă; animalul uman trebuie să înveţe să utilizeze instrumentele sale. Când acest animal uman și-a pus noul sau ham şi ştie efortul pe care îl aşteaptă, el va vedea că lucrurile sau schimbat: şi s-au schimbat în bine.

287

CLĂDIREA ECHITABILĂ, NEW YORK

Încă un cuvânt despre trecut. Epoca noastra, adică ultimii cincizeci de ani, se confruntă cu cele zece vârste care au luat-o înainte. În timpul acestor vârste mai devreme, omul a ordonat viaţa lui, în conformitate cu ceea ce oamenii numesc un sistem “natural”; a luat sarcinile sale pe umerii lui şi le-a adus la o concluzie satisfăcătoare, care poartă toate

288

CONSTRUCŢIE DE OŢEL. ÎNTREPRINDEREA DE OŢEL

consecinţele propriilor sale mici ateliere: s-a trezit o dată cu soarele și a adormit la apusul soarelui cu uneltele în mână gândindu-se la ce va lucra a doua zi. A lucrat alături de familia lui într-o încăpere mică; A trăit ca un melc in cochilie, într-un spațiu făcut exact dupa dimensiunile lui; nu a existat nimic care să îi disturbe echilibrul armonios al vieții sale. Viața familiei se desfășura modest. Tatăl a vegheat asupra copiilor mai întâi în leagăn și mai târziu în atelier; efortul și rezultatele se văd în cadrul familiei, în aceasta constă profitul familiei. Acum când se întâmplă așa societatea este stabilă și gata să îndure tot. Aceasta este povestea celor zece vârste de muncă organizate în cadrul unităţii familiei; şi povestea tuturor vârstelor trecute până la mijlocul secolului al XIX-lea

289

. AMERICA O MAŞINĂ DE CURSE DE 250 CAI PUTERE, CAPABILĂ DE PESTE 160 MILE PE ORĂ

Dar să observăm azi mecanismul familiei. Industria ne-a adus la articolele produse în masă; maşina la locul de muncă este în strânsă colaborare cu omul; omul potrivit pentru locul de muncă potrivit este rece ; laboranți, muncitori, maiştri, ingineri, manageri, administratori, fiecare în locul lui corespunzător; şi omul care are calitățile de a fi un manager nu va rămâne mult timp un muncitor; locurile mai înalte sunt deschise tuturor. Specializarea leagă omul de mașina lui, o precizie absolută este cerută fiecărui lucrător, pentru un articol înmânat omului următor nu poate fi smuls înapoi pentru a fi corectat şi montat; acesta trebuie să fie exact pentru că poate juca, din acest motiv, la rândul său ca o unitate detaliată care va fi necesară pentru a se potrivi in piesa de ansamblu. Tatăl nu mai învaţă pe fiul său micile sale secretele comerciale; un maistru ciudat direcţionează grav şi precis sarcinile delimitate si imobilizate. Lucrătorul face un mic detaliu, mereu aceeaşi parte, în timpul lunilor de muncă, probabil în timpul anilor de munca, poate pentru tot

290

restul vieţii sale. El vede doar sarcina si finalitatea sa în lucrarea terminată la momentul în care a trecut de el, în puritatea lui stralucitoare si luminoasă, spre curtea fabricii să fie plasat într-un camion de livrare. Spiritul lucrătorului nu mai există, dar cu siguranţă există un spirit colectiv. În cazul în care muncitorul este inteligent el va înţelege sfârşitul muncii sale, iar acest lucru îl va umple cu o mândrie legitimă. Când Auto va anunţa că o masina a ajuns la 180 mile / oră, muncitorii se vor aduna şi își vor spune unul altuia: “Mașina noastră a făcut asta!” Astfel avem un factor moral care este de importanţă. Cele opt ore pe zi! Cele trei “opturi” în fabrică! Schimburile lucrând rând pe rând. Acesta începând de la 22 şi până la 6 dimineata; un altul care se încheie la 14. Legislatorii noştri au gândit asta, atunci când le-au acordat cele opt ore pe zi? Ce va face omul cu libertatea lui de la 6 dimineaţa până la 22, de la 14 până noaptea? Ce vină poartă familia în aceste condiţii? Scuza este acolo, vă va spune, de a primi şi de-a ura bun venit omului animal, şi lucrătorul este suficient de cultivat să ştie cum să facă o utilizare sănătoasa a orelor de libertate. Dar acesta este exact ce nu este cazul; depunerea este hidoasă, iar mintea lui nu este suficient de educată pentru a își folosii aceste ore de libertate. Am putea spune bine, atunci: Arhitectura sau demoralizare-demoralizare şi revoluţie. Să examinăm un alt punct: Există o activitate industrială formidabil în prezent, în progres, care este în mod inevitabil şi în mod constant in partea din spate a minții noastre; în orice moment, fie direct, fie prin intermediul ziarelor şi revistelor, ne sunt prezentate obiecte de o noutate arestabilă ale căror de ce şi în ce fel ne consuma mintea, şi ne umple cu încăntare si teama. Toate aceste obiecte ale vieţii moderne crează, pe termen lung, o stare mintală moderna. Nedumerirea ne apucă, apoi, daca ne facem ochii să îndure privirea vechilor şi putrezitelor clădiri care formeaza cochilia

291

NEW YORK

noastră de melc, locuirea noastră, care ne zdrobește în contextul cotidian cu ele - putred şi inutil şi neproductiv. Peste tot pot fi văzute maşinile care servesc pentru a produce ceva şi pentru a îl prezenta admirabil, întrun mod curat. Maşina in care trăim este un antrenor vechi plin de tuberculoză. Nu există nici o legătură reală între activităţile noastre zilnice la fabrică, la birou sau la bancă, care sunt sănătoase şi utile şi productive, precum şi activităţile noastre în sânul familiei, care sunt cu handicap la fiecare pas. Familia este peste tot ucisă şi minţile oamenilor demoralizate în servitute pentru anacronisme. Mintea fiecarui om, fiind modelată de participarea sa la evenimente contemporane, conștient sau inconștient a format anumite dorințe; acestea sunt inevitabil legate de familie, un instinct care este baza societăţii.

292

O MACARA

Fiecare om din ziua de azi îşi dă seama de nevoia lui de soare, de căldură, de aer curat şi podele curate, el a fost învăţat să poarte un guler alb strălucitor, iar femeile iubesc lenjeria fină de culoare albă. Omul simte azi că el trebuie să aibă diversitatea intelectuala, relaxare pentru corpul său, şi cultura fizica necesară să se recupereze după tensiunea musculară si a creierului care reprezinta forţa de muncă “munca silnică”depusă.

VAPOARE PE RIN

293

Această masă de dorinţe constituie, de fapt, o masă de cerințe. Acum organizaţia noastră sociala nu are nimic gata, care sa poata răspunde la aceste nevoi.

Un alt punct: Care sunt concluziile intelectualilor faţă în faţă cu actualităţile vieţii moderne? Înflorirea magnifica a industriei în epoca noastră a creat o clasa speciala de intelectuali atât de numeroase încât constituie un strat foarte activ al societăţii. În atelier, în departamentele tehnice, în societăţile de învăţamant, în bănci şi în magazinele mari, la ziare şi reviste, sunt ingineri, sefi de departamente, reprezentanţii lor legali, secretare, editori, contabili care lucrează din minut în minut, în conformitate cu datoria lor, lucrurile formidabile care ocupă atenţia noastră: există oameni care proiectează podurile noastre, nave şi avioane, care creează motoare si turbine, care conduc ateliere de lucru şi intinderi, care sunt angajati în distribuţia de capital şi în contabilitate, care cumpăra mărfurile din colonii sau de la fabrica, care au pus mai departe atât de multe articole în presă privind producţia modernă de atât de mult timp încât este nobil şi oribil, care înregistrează ca pe un grafic de înaltă temperatură curba umanității în muncă, în muncă perpetuă, la o criză-uneori în delir. Toate materialele umane trec prin mâinile lor. În cele din urmă observarea acestora trebuie să conducă la o concluzie. Aceşti oameni au ochii fixaţi pe ecranul de mărfuri în magazinele mari, pe care omul le-a făcut pentru el. Epoca modernă este răspândită în faţa lor, spumantă şi radiantă ... de cealaltă parte a barierei! În propriile lor case, în cazul în care trăiesc într-o ușurință precară, deoarece remunerarea lor nu are nici o legătură cu realitatea pentru calitatea muncii lor, ei vor găsi vechia și murdara cochilie de melc, şi ei nu pot concepe chiar faptul de a avea o familie. În cazul în care acest

294

lucru se întâmplă, martiriul lent care îl ştim cu toţii va începe. Aceşti oameni, de asemenea, pretind dreptul lor la o maşinărie de trai care să fie lucrul uman cel mai simplu. Atât lucrătorul cât şi intelectualul sunt împiedicați să își urmeze cele mai profunde instincte pentru a asigura familia, în fiecare zi ei se folosesc de instrumentele strălucitoare şi eficiente ce ni le-a furnizat vârsta , dar acestea nu sunt activate, prin urmare, nu pot să le utilizeze pentru ei înşişi. Nimic nu ar putea fi mai descurajator sau mai iritant. Nimic nu este pregătit. Am putea spune, de asemenea: Arhitectura sau Revoluţia. Deşi societatea modernă nu recompensează intelectualitatea, se tolerează în continuare regimul vechi de delimitare a proprietății care este un obstacol major în transformarea orașului sau al casei. Proprietatea

UN DISC DE TURBINĂ DE LA LUCRĂRILE DIN CREUSOT: 40.000 DE KILOWATTI

295

înființată se bazează pe importanța mostenirii ¬ iar scopul său este cea mai mare stare de inerţie, fara nici o schimbare şi cu scopul de-a menţine statusul quo-ului. Deşi fiecare alt tip de intreprinderi umane este supusă unui război dur de concurenţă, proprietariat, aranjat în proprietatea sa, scapă de dreptul comun într-un mod princiar: el este un rege. Pe principiul existent al legilor de proprietate, este imposibil să se stabilească un program de construcţie, care va rezista împreună. Şi aşa clădirea necesară nu se face. Dar dacă mecanismele existente de proprietate s-au schimbat, şi sunt în schimbare, ar fi posibil să se construiască; ar exista un entuziasm pentru constructii, iar noi ar trebui să evitam Revoluția. Apariţia unei noi perioade se intrevede numai după un lung şi liniştit șir de lucrări pregătitoare.

VENTILATOARE

296

UN MOTOR BUGATTI

CHICAGO. CONSTRUCTIA UNEI FERESTRE: INDUSTRIALIZARE

297

O PREVIZIUNE: AVIONUL ZILEI DE MAINE

Industria a creat instrumentele sale. Afacerile si-au modificat obiceiurile şi traditiile. Construcţia a găsit noi mijloace.

O FABRICĂ (FREYSSINET LIMUSIN)

298

Arhitectura se găseşte confruntată cu legi noi. Industria a creat noi instrumente: ilustraţiile din această carte oferă o dovadă elocventă în acest sens. Asemenea unelte sunt capabile să adauge la bunăstarea umană şi la uşurarea trudei umane. Dacă aceste condiţii sunt stabilite de noi împotriva trecutului, tu ai Revoluţie. Afacerile și-au modificat obiceiurile: ele au o grea responsabilitate pentru azi: costuri, timp, soliditatea de muncă. Ingineri în număr mare umplu birouri, fac calcule, practica legile economiei într-o măsură intensivă, şi încearcă să armonizeze două elemente opuse: economia și calitatea. Inteligența se ascunde în spatele fiecarei iniţiative, inovaţiile îndrăzneţe sunt cerute. Moralitatea industriei a fost transformată: marile afaceri sunt azi un organism sănătos şi moral. Dacă ne-am stabilit acest fapt nou împotriva trecutului, avem

UN HANGAR ((FREYSSINET LIMUSIN)

Lăţime 250 feet, înălţime 150 feet, lungime peste 900 feet. Nava bisericii Notre Dame este lată de 40 si are o înălţime de aproximativ 107 feet.

299

UN MARE HANGAR DE AERONAVE LA ORLY ( FREYSSINET SI LIMUSIN)

Lăţime 250 feet, înălţime 170 feet, lungime peste 900 feet

300

Revoluţia in metodă şi în scară de aventură. Construcţia a descoperit metodele sale, metode care în sine înseamnă o eliberare pe care vremurile dinainte au căutat-o în zadar. Totul este posibil prin calcul şi invenţie, cu condiţia să nu existe la dispoziţie un organism suficient de perfecţionat de instrumente, iar acest lucru există. Betonul şi oţelul au transformat în întregime, organizaţia de construcţie cunoscută, precum şi exactitatea cu care aceste materiale pot fi adaptate la calculul şi teoria de zi cu zi oferind rezultate încurajatoare, atât în succesul obţinut cât şi în aspectul lor, care reaminteşte de fenomenele naturale şi în mod constant reproduce experienţele realizate în natură. Dacă ne-am stabili împotriva trecutului, putem aprecia faptul că noi formule au fost găsite care au nevoie doar de exploatare, pentru a favoriza (dacă suntem suficient de înţelepţi pentru a rupe rutina) o eliberare reală de constrângerile pe care le avem până acum și la care am fost supuși . A fost Revoluția în metodele de construcţie. Arhitectura se găseşte confruntată cu legi noi. Construcţia a fost supusă unor inovaţii atât de mari încât stilurile vechi, care încă ne persecută, nu îl mai pot îmbrăca; materialele utilizate sustrag atenția artistului decorator. Este atât de multă noutate în forme şi ritmuri furnizate de aceste metode de construcţie, noutatea acestui fel de aranjament şi programele industriale noi, astfel incât nu ne mai putem inchide mintea în fața adevărurilor și legilor profunde ale arhitecturii care sunt stabilite pe baza masei, ritmului şi proporţiei: “stilurile” nu mai există, ele sunt în afara ken-ului nostru; în cazul în care încă ne încurcă, sunt precum paraziţii.

301

WORKSHOPURILE FIAT DE LA TURIN CU PISTA DE TESTE PE ACOPERIŞ

302

Dacă ne-am stabilit împotriva trecutului, suntem obligaţi să concludem că

vechiul cod de arhitectură, cu masa sa de reguli şi

regulamente a evoluat pe parcursul a patru mii de ani, și nu ne mai este de nici un interes, nu ne mai preocupă: toate valorile au fost revizuite, a fost revoluţie în ceea ce privește concepția despre Arhitectură.

Deranjat de reacţiile care îl joacă pe el in fiecare trimestru, omul de zi cu zi este conştient, pe de o parte, de o lume nouă, care se formeaza ea insăși în mod regulat, în mod logic şi clar, care produce într-un mod simplu lucrurile care sunt utile şi utilizabile, iar pe de altă parte, el se găseşte, spre surprinderea lui, ca trăind într-un mediu ostil şi vechi. Acest cadru este depunerea lui; oraşul lui, strada lui, casa lui sau apartamentul lui crescut împotriva lui nefolositor, împiedicându-l să urmeze aceeași cale spre relaxare pe care o obține și prin muncă, îl împiedică să urmeze spre relaxarea sa dezvoltarea organică a existenţei sale, care este aceea de a crea o familie şi de a trăi, ca fiecare animal pe acest pământ şi ca toţi oamenii de toate vârstele, o viaţă de familie organizată. În acest fel, societatea are rolul de a transmite distrugerea familiei, in tîmp ce ea vede cu groază că acest lucru va fi o ruină. Acolo domneşte un dezacord mare între starea de spirit modernă, care este un avertisment pentru noi, şi sufocarea mentală acumulată de-a lungul grohotişului de vârstă. Problema este una de adaptare, în care realităţile vieţii noastre sunt cauza. Societatea este alimentată cu o dorință violentă pentru ceva ce ar putea obține sau nu. Totul constă în faptul că: totul depinde de efortul depus şi atenţia acordată acestor simptome alarmante.

303

Arhitectură sau Revoluţie. Revoluţia poate fi evitată.

O PIPA BRIAR

304

305

Ediţie electronică în limba română Coordonator ediţie electronică: dr. arh. Raoul Cenan

Coordonator redacţie: stud. Vlad Ioana Redactori: 1. stud.Kardos Emȍke 2. stud. Tămăşan Mihai 3. stud. Vlad Ioana Traduceri: 1. stud. Androne Anamaria 2. stud. Aştilean Andreea 3. stud. Bonta Anca 4. stud. Carean Oana 5. stud. Ciurte Loredana 6. stud. Coroiu Ruxandra 7. stud. Griu Cătălina 8. stud. Luca Răzvan 9. stud. Lung Mihaela 10. stud. Macovei Georgeta 11. stud. Onit Diana 12. stud. Pleşa Viorela 13. stud. Rusu Raluca 14. stud. Şerban Tatiana 15. stud.. Varga George

Ediţie tradusă, redactată şi îngrijită prin contribuţia benevolă a studenţilor din cadrul Facultătăţii de Arhitectura şi Urbanism Cluj. Ediţia originală după care a fost facută această ediţie electronică a fost publicată în limba engleză la Dover Publications, Inc. New York.

306

307

CĂTRE O NOUĂ ARHITECTURĂ Le Corbusier Pentrul arhitectul și urbanistul de origine elvețiană Le Corbusier (Charles Edouard Jeanneret 1887-1965), arhitectura a constituit o artă nobilă, o chemare in care arhitectul a combinat invenția plastică, speculația intelectuală, și matematici superioare care au mers mai presus de simpla nevoie utilitară dincolo de stil, pentru a obține o pură creatie a spiritului care a stabilit relații emoționale prin intermediul materialelor brute. Prima mare eexpunere a idei sale a apărut în “Vers une Architecture” (1923), o culegere de articole inițial scrise de către Le Corbusier pentru propria sa revistă de avangardă L'Espirit Nouveau. Volumul de față reprezintă traducerea în engleză a variantei originale a celei de-a 13-a ediții franceze a acestui manifest istoric, in care Le Corbusier și-a expus teoriile tehnice și estetice, viziunile asupra industriei, economiei, relația formei cu funcția, spiritul producției în masă și multe altele. Principal profet al mișcării„moderne” și o aproape-legendară personalitate a „Școlii Internaționale”, a creat unele din cele mai celebre clădiri ale secolului XX: „Capela de la Ronchamp”, „Căminul elvețian de la Cité Universitaire, Paris ”, „Unitate de locuire, Marseilles”; si multe altele. Le Corbusier a contribuit cu multă pasiune și inteligență la aceste esee care îi prezintă ideile într-o formă concisă, stil pregnant, împânzit cu epigrame ți adesea observații provocatoare: „Inginerii americani copleșesc cu calcule lor arhitectura noastră expirată.” „Arhitectura este înăbușită de dogme. Este singura profesie in care progresul nu este considerat necesar. ” „... o catedrală nu este foarte frumoasă....” și „Roma este blestemul celor cu o educație precară. A trimite studenți arhitecți în Roma este o traumă pentru viața lor”. Abundent ilustrată cu peste 200 de schițe şi fotografii a proprilor sale lucrări si a altor structuri pe care le-a considerat importante, Towards a new arhitecture este o lectură indispensabilă pentru arhitecți, urbaniști şi istorici-dar va intriga orice persoană fascinată de orizonturile largi, opinile nedefinite şi teoriile inovative ale unuia dintre cei mai mari arhitecți ai secolului.