LC 148.pdf

®

nr. 11 (148) noiembrie 2015 / 4,99 lei

credinţa la români

Noiembrie Maria magdalena

Sărutând mâna caldă a sfintei

Dr. L. Ionescu‑Călineşti

Detoxificarea trupului şi a sufletului

Teodor Baconschi

Athos – gânduri după un pelerinaj

www.lumeacredintei.com

Luna Arhanghelilor Lumea credinŢei / noiembrie 2015

1

EDITORIALul credinŢei

cuprins noiembrie 2015

Magazin ilustrat / Lumea credinŢei an XIII, nr. 11 (148) Credinţa la români

Credinţa în lume

Popasuri duhovniceşti: Sihastrul Antonie de la Iezerul Vâlcii 6

Periplu athonit: Sfântul Munte Athos Interviu cu Dr. Larisa Ionescu‑Călineşti: „Oare «detoxificarea» – locul unde urci spre Dumnezeu sufletului pe când?” 64 şi cobori în sine 40 Pulsul vremii: Declinul creştinismului în Europa 69 Reportaj: Biserica din Nazaret vegheată de Arhanghelul Gavriil 44 Misiune şi credinţă: Chemarea Ortodoxiei pe meleagurile 72 Lumea pe dos: Putin şi Coranul 50 Nordului

Reportaj: Sfânta Maria Magdalena în România! 14 Reportaj: Râpa Robilor – pista de lansare în veşnicie 18

6

56

72

46

Răzvan Bucuroiu

Orientări de credinţă

38

20

Ştim cele 10 porunci, hai să ne apucăm şi de cele 9 fericiri!

www.lumeacredintei.com

Auzim în stânga şi‑n dreapta, ba chiar noi înşine o spunem cu năduf, că poporul român e avariat în fibra lui morală, că e ros de vicii per‑ sonale şi comunitare, că nu are simţul istoriei, că nu are simţ civic, ba chiar că nu mai are nici măcar bun‑simţ... Mda, dacă te iei după pos‑ turile de ştiri, dacă asculţi ­discursuri de parla‑ mentari, dacă vezi ogoarele pet‑uite, şoselele „îmblănite” cu cadavre de câini fără stăpân, bătrânii supţi de vlagă din faţa blocului sau cozile de la clinicile de avort te gândeşti că avem o problemă noi, ca popor. Dar nu e de‑ loc aşa – vă spune cineva care a simţit pe viu, concret, ce înseamnă să te afli în sânul popo‑ rului tău la vreme de încercare, şi cum e să treci, cu adevărat, printr‑un necaz. Ca român. Ştiţi povestea Mariei, fetiţa mea, nu o mai repet acum. Ce vreau să spun este faptul că de când am cerut ajutorul poporului român (cui altcuiva?!), am fost pur şi simplu cople‑ şiti cu dragoste, cu atenţie şi cu sprijin con‑ cret. Nu vorbe goale (deşi, la restrişte, chiar şi acelea sunt bune), ci milostenie, ajutor faptic. De unde nu te aştepţi, de unde nu credeai să primeşti susţinere, de acolo se iveşte o mână întinsă, iar în spatele ei simţi cum îţi surâde Domnul Însuşi. Desigur, prietenii care îţi sar în sprijin, ei sunt „sarea pământului” şi te întrebi dacă tu, vreodată, vei reuşi să întorci măcar o parte din ceea ce ai primit cu dragoste nefăţarnică de la ei... Dar pe lângă prieteni, colegi şi rude (Dumnezeu să le răsplătească jertfa!) sunt acei necunoscuţi – şi lor vreau să le mulţumesc în chip deosebit. O doamnă din Bacău a vă‑ zut ceva cu coada ochiului la Universul Cre‑ dinţei (emisiunea de duminică dimineaţă de

la TVR 1) şi s‑a trezit a doua zi, luni, la ora 4 dimineaţa, să vadă reluarea, că nu apucase să scrie conturile bancare ale Mariei. Oare eu în‑ sumi m‑aş fi trezit pentru cineva necunoscut la ora aceea...? Alt domn, la aceeaşi emisiune, a pozat ecranul pentru a reţine conturile, un al‑ tul m‑a sunat din Germania să verifice corec‑ titudinea datelor bancare şi nu a vrut, în rup‑ tul capului, să se prezinte – măcar pe numele mic, pentru a‑l putea pomeni ca binefăcător, la mânăstirile pe unde voi ajunge. Cine sunt aceşti oameni, ce chip au ei, cum arată via‑ ţa lor, casele lor, ce suferinţă ascund (poate?) la rându‑le? De ce aceştia dăruiesc din prea‑ plinul inimii şi din preagolul buzunarului (o doamnă a sunat să spună că are pensia de 900 de lei, însă Mariei tot îi dă... 100 de lei), iar cei care au conturile pline nu se ostenesc să se uite alături, la suferinţa de lângă ei (cu no‑ tabile excepţii)? Nu întreb asta acum din per‑ spectiva strict a campaniei noastre umanitare, ci întrebarea mea era una generală... Să răspund tot eu? Da. Pentru că de când Hristos a răsturnat lucrurile „aşezate” ale vie‑ ţii noastre, de când i‑a ruşinat pe „înţelepţii” lumii, de când i‑a izgonit pe zarafi din tem‑ plu separând valorile lumii, de când am aflat că moartea nu e doar moarte şi nici viaţa doar viaţă, o parte a umanităţii chiar s‑a schimbat. Unii chiar cred, cu fapta. Iar mai mult, unii dintre noi (fericiţi sunt ei, Doamne!) chiar Îl văd pe Hristos gol, bolnav, însetat, năpăstu‑ it, întemniţat, părăsit prin prisma vieţii seme‑ nilor lor. Şi atunci, stai şi te întrebi: Hristoase al meu, dintre cele 9 fericiri, eu în care crezi că m‑oi regăsi?! Lumea credinŢei / noiembrie 2015

3

Centrul de tratamente şi remedii naturiste

Plus

Unmai plus de verde, mai multă sănătate! mult decât medicină

Cauţi un homeopat sau un nutriţionist potrivit pentru tine şi pentru copilul tău? Aici vei găsi întotdeauna cei mai buni specialişti! Beneficiaţi de: • reduceri la primul consult • importante cadouri la prima vizită: cărţi, reviste Un proiect inspirat de şcoala de medicină creştină a Prof. Dr. Pavel Chirilă

FitoPlus Med Bulevardul Pache Protopopescu (la doi paşi de Piaţa Iancului), Intrarea Plt. Luicu Vasile nr. 2

Programări la tel. 021 252 83 00 0766 833 000 0729 833 000

www.fitoplus.ro

Credinţa la români

Magazin ilustrat / Lumea credinŢei

Popasuri duhovniceşti Sihastrul Antonie de la Iezerul Vâlcii

6

Reportaj Sfânta Maria Magdalena în România! 14

Reportaj Râpa Robilor – pista de lansare în veşnicie

18

credinţa la români

uri i s a p o P niceşt v duho

Baldachinul cu racla Sfântului Antonie

Sihastrul Antonie de la Iezerul Vâlcii

Racla cu moaştele Sfântului Antonie

După ce mi‑am răsfăţat privirea cu fascinantul peisaj care străjuieşte întomnata Vale a Oltului, am simţit nevoia să îmi continui drumul spre munţi. Şi tot mergând pe şoseaua extrem de îngustă ce traversează localitatea vâlceană Cheia, la un moment dat m‑am trezit pe un drum forestier, iar frumuseţea devenea din ce în ce mai ispititoare. Înain‑ tând încet, parcă toate tainele pădurii mi se desluşeau în semn de bun venit în lumea rugăciunii. Într‑un târziu, am ajuns la Schitul Iezer, acolo unde duhul sfinţeniei te face să te trezeşti la realitate. Am îngenun‑ cheat cu sfială lângă racla cu moaştele Sfântului Antonie de la Iezer, apoi am urcat la peştera pe care acesta şi‑a săpat‑o singur şi care i‑a fost deopotrivă chilie şi altar. În duhul sfântului, am trăit rugăciunea pustnicească a locului, iar maica Antonia mi‑a depănat file desprinse din vieţuirea acestuia, îngemănată într‑o lume a pustnicilor locului. Cea mai izolată sihăstrie de maici Dumnezeu m‑a binecu‑ vântat adesea cu popasuri duhovniceşti în locuri şi îm‑ prejurări dintre cele mai di‑ ferite. Mânăstirea Iezer este cea mai izolată sihăstrie de maici din ţinutul monastic al Olteniei, însuşi drumul 6

până la sfântul lăcaş fiind unul aparte. Rădăcinile ieşi‑ te din stâncă şi copacii care parcă stau să cadă îţi taie respiraţia, lăsându‑te uimit de sălbăticia pădurii. Din când în când, câte o troiţă îmi aminteşte parcă de vre‑ mea unui scurt popas, iar fi‑ ecare popas înseamnă ru‑ găciune. Totul devine parcă

noiembrie 2015 / Lumea credinŢei

mai prietenos, crâmpeie de cer zărindu‑se printre co‑ pacii aplecaţi, iar râul care curge paralel cu drumul îşi leagănă zgomotos limpezi‑ mea ce se izbeşte de pietre‑ le albe. Aerul tare şi liniştea care parcă‑ţi înfundă ure‑ chile îţi dau senzaţia că ai desluşit, în sfârşit, taina ce‑ lei mai curate singurătăţi. www.lumeacredintei.com

www.lumeacredintei.com

Ajungând la Iezer, înainte de a descoperi minunile din incinta mânăstirii, straşni‑ cele ziduri de piatră îţi dau sentimentul unei adevărate fortăreţe. Când ajungi aici, în colţul acesta împădurit, limpezit de ceruri şi mângâ‑ iat de aerul rece al Munţilor Builei, te regăseşti dintru început într‑o lume a sfin‑ ţeniei şi a permanentei ru‑ găciuni, a cărei imensitate este dată de urme ale bor‑ deielor pustnicilor care s‑au nevoit în asceză şi rugăciu‑ ne prin aceste binecuvânta‑ te locuri. Am părăsit drumul fo‑ restier chiar înainte de a tre‑ ce peste râu şi‑am luat‑o la pas pe poteca pietruită care se opreşte în faţa unei porţi masive din lemn, a cărei ve‑ chime o simţi încă de la pri‑ ma atingere. Am deschis cu grijă poarta, de teamă să nu trezim acea imensitate a ru‑ găciunii care te întâmpină încă de la intrare. O altă re‑ velaţie am trăit în momen‑ tul în care am zărit silueta Lumea credinŢei / noiembrie 2015

7

credinţa la români

Popasuri duhovniceşti

Intrarea în peştera Sfântului Antonie

În interiorul bisericii noi

zveltă, zugrăvită în alb a bisericuţei vechi a schitu‑ lui. Încărcătura spirituală a acesteia îţi taie răsuflarea, iar duhul sfinţeniei se sim‑ te la tot pasul. Am zăbovit o vreme aici, contemplând această fericită îngemănare între spiritualitate, istorie şi artă. Dar cum nerăbdarea de a ajunge cât mai curând lân‑ gă racla cu moaştele Sfân‑ tului Antonie de la Iezer era atât de mare, am traversat în grabă curtea interioară a mânăstirii şi am păşit cu emoţie în biserica cea nouă, care este de fapt o prelungi‑ re a corpului din stânga al vechilor chilii.

Cuviosul Antonie avea darul înainte‑vederii Tocmai bătea de Vecer‑ nie când am intrat în biseri‑ că, iar în scurt timp maicile au început slujba. O bucurie de nedescris m‑a învăluit 8

noiembrie 2015 / Lumea credinŢei

Praclisul din apropierea peşterii Sfântului Antonie www.lumeacredintei.com

într‑o clipă, simţind că plu‑ tesc în atmosfera aceea în‑ tregită de toacă şi dangăt de clopot. În lumina difu‑ ză de dinaintea slujbei, am încremenit în faţa raclei cu moaştele Cuviosului Anto‑ nie de la Iezer. Am simţit atunci o eliberare de toate cele lumeşti şi o limpezime a firii care îţi dă senzaţia că pluteşti, într‑o lume a rugă‑ ciunii, încununată cu o pace sufletească de nedescris. Lângă moaştele sfântului, toate ispitele lumeşti ră‑ mân undeva departe, iar ha‑ rul care se coboară peste cel îngenuncheat lângă raclă este aducător de sănătate, în acelaşi timp sporind nă‑ dejdea şi dorinţa de mântui‑ re. Mare evlavie au la acest cuvios creştinii de pe toa‑ te meleagurile şi în preajma Sfântului Antonie Sihastrul, cum îl numesc oamenii lo‑ cului, toate nevoinţele îşi găsesc împlinire. Oameni în grele suferinţe şi‑au găsit www.lumeacredintei.com

vindecarea după rugăciu‑ nea lângă sfintele moaşte şi asta pentru că, aşa cum ne‑a mărturisit Părintele Vartolo‑ meu, exarhul acestor sfinte mânăstiri: „Pentru nevoinţa Sfântului Cuvios Antonie, pentru posturile, priveghe‑ rile, rugăciunile şi multele sale osteneli a primit de la Dumnezeu darul mai‑înain‑ te‑vederii şi al tămăduirii”. Cu aceste cuvinte în gând, dar cu dorinţa de a sim‑ ţi eu însămi duhul sfântului, am îngenuncheat cu evla‑ vie lângă racla aurie, aşeza‑ tă cu grijă într‑un baldachin încadrat de flori tomnati‑ ce, proaspăt culese, pe care măicuţele le primenesc tot timpul. Lipindu‑mi palmele de racla cu sfintele moaşte, am simţit un fior de duh, de liniştire, de mângâiere a su‑ fletului. Am rămas apoi cu privirea pierdută spre can‑ dela ce picura lumină pes‑ te sfânt şi în întunericul se‑ rii, o ploaie de lumină se

prelingea pe fiecare suflare. Toate slujbele din sfintele noastre biserici sunt înălţă‑ toare, aceasta însă m‑a făcut să mă pierd într‑o neînceta‑ tă mângâiere divină. Să fie oare datorită preţuirii mele pentru slujbele de noap‑ te sau Sfântul Antonie mi‑a răsplătit picătura de nevoin‑ ţă din seara aceasta?

Peştera – chilie şi altar

După o noapte de pri‑ veghere la racla cu moaş‑ tele sfântului, cel dintâi gând adus de zorii zilei a fost acela de a urca la peş‑ tera în care acesta s‑a nevo‑ it. Împreună cu maica Eca‑ terina şi maica Antonia, am luat pieptiş cărăruia ce tre‑ ce pe lângă micul cimitir al mânăstirii, urcând apoi po‑ teca abruptă întrepătrun‑ să pe alocuri de rădăcini‑ le viguroase ale copacilor. Nu seamănă cu nici unul dintre drumurile pe care le‑am străbătut prin păduri,

Lumea credinŢei / noiembrie 2015

9

credinţa la români

Popasuri duhovniceşti

dar poate că tocmai pentru aceasta este atât de ispititor. După urcuşul anevoios, am ajuns în Poiana Sfântului Antonie, având în faţă pri‑ veliştea peşterii sale; ceva mai în stânga, lângă două căsuţe pustniceşti, veghează

10

paraclisul sfântului, între‑ gind astfel acest mirific tă‑ râm al sfinţeniei pustniceşti. După limpezimea duhu‑ lui şi a prospeţimii pe care am simţit‑o mergând pe ur‑ mele cuviosului, îmi ima‑ ginam că sfântul a intrat în

noiembrie 2015 / Lumea credinŢei

viaţa monahală tânăr fiind. Maica Antonia avea să‑mi desluşească această bănuia‑ lă şi să‑mi dezvăluie cu ui‑ mire faptul ca Sfântul Anto‑ nie de la Iezer s‑a călugărit la bătrâneţe: „A trăit într‑o familie de credincioşi aro‑ mâni din ţinutul Pindului şi a venit în ţara noastră când avea vreo 20 de ani. Târziu, la vârsta de 64 de ani, Epi‑ scopul Ştefan al Râmnicu‑ lui i‑a dat binecuvântarea de a se retrage la o mânăs‑ tire. Acesta fiind un iubi‑ tor desăvârşit al monahis‑ mului, a simţit chemarea sfântului şi l‑a ajutat să‑şi împlinească visul, îndem‑ nându‑l să meargă la Mâ‑ năstirea Sărăcineşti, unde a rămas timp de câţiva ani, în deplină ascultare. Deşi era înaintat în vârstă, în sufle‑ tul sfântului se aprinde do‑ rinţa de a trăi pustniceşte, motiv pentru care a hotărât să se retragă la Schitul Ie‑ zer. Se retrăgea la rugăciu‑ ne în pădurile din împreju‑ rimi din ce în ce mai des, până într‑o zi când i se des‑ coperă un loc retras (aces‑ ta în care ne aflăm) în care sfântul avea să vieţuiască. Acest loc i s‑a arătat în vis, de trei ori, şi i s‑a spus: «În‑ tr‑o peşteră, aici, vei săpa în stâncă o bisericuţă pentru Dumnezeu». Şi‑n felul aces‑ ta a săpat singur, cu dalta şi ciocanul, bisericuţa pe care noi o avem acum la peşte‑ ră, care se află cu vreo 500 de metri mai sus de schit. La intrare, lângă bisericu‑ ţă, şi‑a săpat grop­niţa, iar în partea dreaptă a peşte‑ rii şi‑a săpat un fel de chilie. www.lumeacredintei.com

Peştera Sfântului Antonie

Noaptea sfântul niciodată nu şi‑a întins trupul său os‑ tenit, dormea rezemându‑se de stâncă. Acesta a deve‑ nit modelul tuturor călugări‑ lor care au ales să trăiască în pustnicie, dar şi povăţuitorul cel mai de preţ al oameni‑ lor din lume care veneau cu probleme, care mai de care mai grele. Cuviosul le dădea tuturor cuvânt de învăţătură, reuşind să le aline durerile şi să zidească duhovniceşte în sufletele tuturor. În foarte scurt timp însă, şi la peşteră, la fel cum se‑ntâmplase şi la schit, s‑au strâns în jurul lui foarte mulţi tineri care îşi doreau să trăiască pustniceş‑ te, asemenea sfântului. Aşa a prins viaţă sihăstria de la peşteră”. www.lumeacredintei.com

Nimeni nu ajunge la peştera cuviosului fără îngăduinţa acestuia Maica Antonia, care cu‑ noaşte Iezerul ca pe propria sa fiinţă, ne‑a povestit mul‑ te despre peştera sfântului, dar şi despre lumina nescri‑ să care coboară peste aceste locuri. Şi mai are maica un crez, pe care şi l‑a asumat după ani şi ani de vieţui‑ re în această sihăstrie: „Ni‑ meni nu ajunge la Schitul Iezer şi la Peştera Cuviosu‑ lui fără îngăduinţa Bunu‑ lui Dumnezeu şi a Sfântului Antonie. Mulţi au pornit în‑ spre schit, dar foşnetul pă‑ durii le‑a dat fiori, iar vu‑ ietul vântului i‑a întors din

drum. Aici ajunge doar cel căruia îi este rânduit să ajungă. Nimic nu este la în‑ tâmplare, ci doar după voia Domnului, nu oricui îi este îngăduit să ajungă în acest loc de plângere a păcate‑ lor şi de permanentă în‑ chinăciune. Vedeţi urmele acelea de bordeie din pă‑ mânt sau din stâncă, de sute de ani – pe aici s‑au nevo‑ it cei mai râvnitori sihaştri. Acesta este misterul locu‑ lui: tot Muntele Builei era ca o adevărată biserică, un imens lăcaş de‑nchinăciu‑ ne. Ultimul călugăr care s‑a nevoit în Peştera Sfântu‑ lui a fost monahul Silvestru Stancu. El povestea adesea cum în toiul nopţii era vrăjit de frumuseţea psalmilor pe

Lumea credinŢei / noiembrie 2015

11

Popasuri duhovniceşti Biserica veche de la Iezer

care un cor nevăzut îi cobo‑ ra peste sfinţenia locului”. Cu 40 de zile înainte de a împlini 92 de ani, Dumne‑ zeu i‑a descoperit data tre‑ cerii sale la cele veşnice, şi anume 23 noiembrie. Acel

12

moment s‑a petrecut într‑o zi de luni, la ora 9,00. Îna‑ inte de aceasta, Sfântul An‑ tonie şi‑a chemat ucenicul, ieromonahul Nicolae, şi l‑a înştiinţat: „Nu te întris‑ ta pentru ducerea mea din

noiembrie 2015 / Lumea credinŢei

această lume, ci mai mult bucură‑te că sunt la odih‑ nă veşnică. De aici mă voi ruga pururea pentru voi”. După ce a dat ultimele po‑ veţe ucenicilor săi, sfân‑ tul s‑a aşezat singur pe ro‑ gojină şi şi‑a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu. Din ziua aceea şi până astăzi, pustnicii, monahii şi credin‑ cioşii merg la chilia Sfân‑ tului Părinte Antonie pen‑ tru a aprinde lumânări şi a‑i cere mijlocirea şi izbăvirea de ispite şi necazuri. Toţi cei care se roagă în peştera sfântului dobândesc alina‑ re, încredinţaţi de ajutorul şi rugăciunile părintelui lor sufletesc. Moaştele Sfântului An‑ tonie de la Iezer se află as‑ tăzi în biserica schitului şi dacă ne putem închina la acestea, fără doar şi poate totul se face doar prin voia sfântului. Dovadă sunt nu‑ meroasele minuni care per‑ manent se întâmplă la racla cuviosului de la Iezer. Mariana BORLOVEANU

www.lumeacredintei.com

credinţa la români

Reportaj

Sfânta Maria Magdalena în România!

Sfinţii comunică între ei, spre aju‑ torul nostru! Am trăit acest sen‑ timent aflându‑mă la Mânăstirea Radu‑Vodă din Bucureşti, de ziua Sfintei Cuvioase Parascheva, în vizi‑ tă la sfinţii mei dragi, Sfântul Nec‑ tarie şi Sfântul Efrem cel Nou. Ralu‑ ca, o bună prietenă, mi‑a spus: „Ştii, sfintele moaşte ale Sfintei Maria Magdalena din Athos vor fi aduse în pelerinaj, trei zile, la Mânăstirea Pantocrator din Drăgăneşti‑Vlaş‑ ca, între 16 şi 18 octombrie”...

R

ecunosc faptul că nu ştiusem că sfin‑ tele moaşte se aflaseră şi la Iaşi, la marele pelerinaj închinat Cuvioa‑ sei Parascheva, unde, din păcate, nu am pu‑ tut ajunge în acest an. Pentru mine, să ating sfintele moaşte, mâna Sfintei Maria Mag‑ dalena, care atinsese pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, era o minune! Mi‑am dorit 14

noiembrie 2015 / Lumea credinŢei

astfel, cu toată fiinţa, să ajung acolo! Am aflat imediat, graţie internetului, că Mânăs‑ tirea Pantocrator se află la 60 de kilome‑ tri de Bucureşti, în Episcopia Teleormanu‑ lui şi Alexandriei. M‑am bucurat pentru că este aproape, şi mai ales pentru că Episco‑ pia este păstorită de PS Galaction, faţă de care am o deosebită apreciere, fiind iubitor www.lumeacredintei.com

de cultură şi preşedinte al Secţiei Numis‑ matice Alexandria în cadrul Societăţii Nu‑ mismatice Române. Am pornit la drum spre Mânăstirea Pantocrator sâmbătă dis‑de‑dimineaţă, ajungând cu bine, cu ajutorul lui Dumne‑ zeu. Neaşteptat, am descoperit frumuseţea unei mânăstiri minunate, construite în stil grecesc, la marginea unei păduri de stejari, având paraclisul cu hramul Sfintei Maria Magdalena care adăposteşte o părticică din sfintele moaşte ale acesteia. În altarul de vară, cu hramul Schimbării la Faţă a Dom‑ nului, începea Sfânta Liturghie, oficiată de PS Galaction, prezent la toate slujbele în timpul celor trei zile de pelerinaj, împreună cu un sobor de preoţi. Am fost întâmpinată de părintele arhidiacon Serafim Baciu, care a făcut oficiile de gazdă pe tot parcursul evenimentului. Despre Părintele Serafim am aflat, cu uimire, că este unul din cei doi tineri curajoşi care au pus bazele mânăsti‑ rii, pornind cu economiile personale, celă‑ lalt tânăr fiind chiar părintele stareţ, proto‑ singhel Sebastian Serdaru, pe care aveam să‑l cunosc puţin mai târziu. Este impre‑ sionant să vezi asemenea lucrări, făcute în timp atât de scurt de doi tineri călugări, ce se continuă cu lucrările bisericii mari, cu www.lumeacredintei.com

hramul Sfântului Ioan Evanghelistul. Afla‑ sem că mâna Sfintei Maria Magdalena ră‑ măsese întreagă chiar după ce Mânăstirea Simonopetra din Athos, care o adăpostea, arsese cu totul! Sfânta a ajutat atunci, fiind strânsă întreaga sumă pentru reconstruirea mânăstirii. Acest lucru i‑a impresionat pe cei doi tineri, mai ales când au sărutat mâna Sfintei Maria Magdalena, care era cal‑ dă! Atunci au luat hotărârea de a construi în România o mânăstire cu hramul Sfin‑ tei Maria Magdalena. Nu‑mi puteam imagi‑ na: cum să fie caldă mâna sfintei?! Deşi se strânsese mulţime de pelerini la rând, Dum‑ nezeu mi‑a dat răbdarea să pot ajunge la ra‑ clă. Emoţionată fiind, nu mi‑am dat seama dacă într‑adevăr mâna Sfintei Maria Mag‑ dalena era caldă. Aveam să sărut, de aseme‑ nea, Lemnul Sfintei Cruci, adus din Sfân‑ tul Munte Athos spre închinare, şi am dat slavă lui Dumnezeu pentru acest moment înălţător! Spre bucuria sărbătorii, norii reci, care mă urmăriseră de la Bucureşti, au fost alun‑ gaţi de un soare blând de toamnă, care mângâia pelerinii. Seara, la Vecernie, a ţi‑ nut o predică foarte frumoasă ÎPS Cali‑ nic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelu‑ lui, ce a elogiat atât de frumos femeia şi, Lumea credinŢei / noiembrie 2015

15

credinţa la români

Reportaj

mulţime de oameni, spu‑ nând că „cea mai frumoa‑ să floare a acestui peleri‑ naj, a acestui eveniment, sunteţi dumneavoastră, credincioşii, care aţi ve‑ nit astăzi în număr atât de mare să aduceţi cin‑ stire Celei întocmai cu Apostolii şi Prima între Femeile vestitoare ale Învierii”. Când ultimii pelerini au plecat, m‑am apro‑ piat din nou, cu emoţie, sărutând mâna Sfintei Maria Magdalena: era caldă, taina unei pre‑ zenţe vii, pentru bucu‑ ria de a trăi minunile şi ajutorul sfinţilor! Mâna neobişnuit de caldă a părintelui stareţ de la Mânăstirea Simonopetra din Athos, care m‑a binecuvântat, m‑a sur‑ prins. Era mâna Sfintei Maria Magdalena, bineînţeles, pe Sfânta Mironosiţă cea întoc‑ mai cu Apostolii, Maria Magdalena! Era o atmosferă de sărbătoare şi simţeam în aer sfinţenia care îmi pătrundea fiinţa, astfel că nu mai voiai să pleci de‑acolo! A doua zi, slujba Sfintei Liturghii a fost oficiată de nouă arhierei, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi, în altarul de vară al mânăstirii. Fiind zi de duminică, mii şi mii de pelerini au sosit de pretutin‑ deni la mânăstire, sărutând sfintele moaş‑ te ale Sfintei Mironosiţe Maria Magdalena şi bucurându‑se de darul sfinţilor. La rân‑ dul nostru, cu toţii eram sărutaţi de sfântă, prin lumina caldă a soarelui ce devenea din ce în ce mai fierbinte. Rândul, care se întin‑ dea pe câţiva kilometri, avea să se micşo‑ reze abia spre seară. Era pentru prima dată când Episcopia Alexandriei şi Teleormanu‑ lui se bucura de un pelerinaj cu asemenea amplitudine! Sfânta Maria Magdalena fă‑ cea minuni! Părinţii Mânăstirii Simonope‑ tra din Muntele Athos, una dintre cele mai 16

noiembrie 2015 / Lumea credinŢei

ce mă binecuvântase! M‑am despărţit cu greu de Sfânta Mironosiţă Maria Magdalena, luându‑mi rămas‑bun, cu promisi‑ unea că mă voi întoar‑ ce în acest loc minunat, Sfânta Mânăstire Pan‑ tocrator, pe care sfânta îl ocroteşte cu atâta dra‑ goste, păstrând în min‑ te cuvintele părintelui stareţ Sebastian: „Sfân‑ ta Maria Magdalena a fost prima fiinţă care L‑a văzut pe Hristos în‑ viat! După cum e cânta‑ tă în Imnul Acatistului, Sfânta Maria din Mag‑ dala este un prim model al vieţii călugăreşti. Ea este modelul nostru!”. Manuela GOLESCU Fundaţia GOLESCU facebook.com/fundatiagolescu

cunoscute mânăstiri ale Sfântului Mun‑ te, dar şi ale întregii Ortodoxii, au mărturi‑ sit cu bucurie că s‑au întâlnit, în aceste zile, „atât la Iaşi şi la Bucureşti, cât şi la Mânăs‑ tirea Pantocrator, cu evlavia şi credinţa po‑ porului român”, adăugând că ori de câte ori au purtat moaştele Sfintei Maria Magdale‑ na în pelerinaj, au văzut că aceasta strânge mulţime de oameni. Cuvântul de învăţătu‑ ră a fost rostit de către ÎPS Teodosie, care a vorbit celor prezenţi despre învierea fiului văduvei din Nain, precum şi despre arătări‑ le Mântuitorului Iisus Hristos de după Învi‑ ere. Făcând referire la Sfânta Maria Magda‑ lena, a numit‑o „Sfânta Învierii” şi a arătat că „Mântuitorul Hristos, mânat de milă şi iubire către neamul omenesc, ne dăruieşte nouă Învierea”. La final, PS Galaction a mulţumit tu‑ turor celor care s‑au ostenit în organiza‑ rea acestui eveniment. Totodată, a subliniat faptul că Sfânta Maria Magdalena a adunat acest sobor minunat de ierarhi şi această www.lumeacredintei.com

www.lumeacredintei.com

Lumea credinŢei / noiembrie 2015

17

credinţa la români

Reportaj

Râpa Robilor – pista de lansare în veşnicie Râpa Robilor, ce nume sinistru! Ce vaier, ce scrâşnire a dinţilor, ce ungher al disperării...! Locul în sine e trist, e un topos devălmăşit al ciolanelor, al moaştelor, al câinilor fără stăpân. Acolo au fost azvârlite cadavrele deţinuţilor politici, deşeuri umane, fără nici o valoare. În lipsă de rân‑ duială, fără respect, să li se piardă orice urmă – aici pe pământ. Acum, pe respectivul loc au debarcat călugării „arheologi”, minerii sfintelor moaşte, căutătorii de comori cereşti îngropate în lunca Mureşului, la poalele unui cartier de blocuri comuniste, perfect indiferent... Pro şi contra. Contra martirilor?

masificare a populaţiilor cu‑ cerite, spălare pe creier cu peria de sârmă a propagan‑ dei. Şi un ţel comun: ura faţă de Dumnezeu şi distru‑ gerea Bisericii Lui. Aici îşi găseşte locul perfect Cen‑ trul de Martirologie de la Aiud, criticat în mai mul‑ te rânduri, culmea, chiar de unii oameni din Biserică – în special de gruparea pe‑ truvodană. De ce? Nimeni nu poate spune cu precizie, însă ignoranţa face cel mai bine jocul celui potrivnic, iar în acest caz avem de‑a face cu ignoranţă crasă... Însă martirii noştri (martirizaţi a doua oară prin dihonie, certuri, scandaluri între fraţi) au avut parte to‑ tuşi de tenacitatea unor ie‑ rarhi sau simpli călugări, a unor intelectuali, a unor oa‑ meni de bine. Cu toţii au fost pătrunşi de importanţa ridicării aşezământului, în‑ cât au făcut jertfe financia‑ re uriaşe, aproape de neima‑ ginat pentru o altă cauză. Pe lângă acestea, câte energii

Au fost dezbateri aprin‑ se legate de necesitatea unui memorial, dar şi a unui loc de veghe şi rugă‑ ciune continuă la Aiud, la Râpa Robilor. Mai mult, a apărut ideea – excepţiona‑ lă! – de a crea un centru ira‑ diant de studii aprofunda‑ te de martirologie, tocmai pentru a cunoaşte mai bine perioada, oamenii, jertfa şi agresiunea/crima care au pus amprenta pe acest mi‑ cuţ spaţiu transilvan. Spui „Auschwitz” şi te cutre‑ muri, spui „Gulag” şi s­ imţi fiori reci (la propriu) pe şira spinării. Dar de ce când ai spune „Aiud – Râpa Robi‑ lor” să nu simţi evlavie, sau măcar o duioasă, inefabi‑ lă prezenţă a harului marti‑ ric? Morţii noştri nu diferă de morţii altor neamuri, aşa cum comunismul din R.P.R. nu a diferit foarte mult de cel din U.R.S.S. – prin‑ cipiul era acelaşi: violen‑ ţă, ură, distrugerea elitelor, 18

noiembrie 2015 / Lumea credinŢei

www.lumeacredintei.com

www.lumeacredintei.com

Părintele Sofian Boghiu: „În închisori, eram aşa de bine păziţi şi aşa de constrânşi încât nu ne puteam gândi decât în sus, pe verticală, la Dumnezeu… Şi de obicei omul se roagă cu putere în necazuri. Iar în închisori erau cu adevărat nişte mari necazuri”.

au fost consumate, câtă tru‑ dă de mediatizare, de con‑ vingere din om în om, câte umilinţe şi cât stres neme‑ ritat au îndurat cei care au dus greul proiectului: doc‑ torul Pavel Chirilă şi ac‑ torul Dan Puric. Împreună însă au reuşit imposibilul: aşezarea, pe locul martiriu‑ lui a sute şi mii de români, a unei vetre de rugăciu‑ ne cu foc nestins, un fel de

Lumea credinŢei / noiembrie 2015

19

credinţa la români

un râu care şerpuia molcom, un centru de oraş cu strădu‑ ţe şarmante ori un ţărm de mare scânteietor în soare‑ le verii, comuniştii trăgeau un zid de beton, un dig, o în‑ grăditură, ceva. Orice pu‑ tea fi aliniat, îndiguit, secat, uscat, supraînălţat sau izo‑ lat era perfect pentru folo‑ sirea betonului. Doamne, în ce sarcofage ajunseserăm să trăim! În ce univers gri, mo‑ noton, fără viaţă, fără ori‑ zont! Aşa era lumea româ‑ nescă atunci, urâtă prin ea însăşi, iar acum este doar urâţită (dar deja asta e o altă discuţie). Oricum, folosi‑ rea betonului este un lucru riscant, dar aşa cum e utili‑ zat în proiectul de la Râpa

flacără de veghe a duhu‑ lui spre neuitare şi veşnică pomenire. Şi, ca o promi‑ siune obligatorie: spaţii de studiu aplicat şi biblioteci bine garnisite, muzeu şi săli de conferinţe, pentru a pu‑ tea vorbi generaţiilor de azi şi de mâine despre un tre‑ cut care se poate transforma oricând, pe nesimţite, în‑ tr‑un dureros prezent.

Beton îndumnezeit

Beton, mult beton, dar un anume tip de beton vezi la mânăstirea din Aiud. Be‑ tonul acesta, pe care îl ştim bine cu toţii, fiind prezent „din belşug” în vieţile noas‑ tre citadine, a fost decenii la rând semnul victoriei comu‑ nismului asupra naturii si‑ luite, asupra vieţilor noas‑ tre cotidiene, asupra satelor, asupra a tot ce era viu, ver‑ de, frumos şi... nealiniat. Cum vedeau o zare verde, 20

noiembrie 2015 / Lumea credinŢei

Robilor este pur şi simplu mişcător. Îi simţi răceala, os‑ tilitatea, agresivitatea. Dar mai simţi că alături de că‑ rămidă, de flori şi de cru‑ ce până şi betonul se umani‑ zează. Iar când mai ştii că un pinten de beton armat stră‑ punge concret straturile pă‑ mântului până la cerurile liturgice ale bisericii de dea‑ supra, oprindu‑se în prestol, şi că în piciorul sfintei mese sunt moaştele celor care au pătimit la Aiud, şi al că‑ ror glas mut se ridică câţiva metri pe acest tub haric din subteranele istoriei recen‑ te, urcând până la noi, cei care „ascultăm” Sfânta Li‑ turghie, te trec fiorii. Gândi‑ rea arhitectului este genială

în simbolistica ei, care prin aceste tuburi ca de orgă face să răsune, împreună, lita‑ niile subterane, psalmodii‑ le pământeşti şi simfoniile cereşti! Murmurul subpă‑ mântean, foşnetul sfintelor moaşte care abia acum îşi găsesc odihna şi rostul, toate merg pe „tub”, în sus, până la noi, este artera prin care se pompează viaţa de jos în sus, de la morţi la vii... Se spune că esenţele tari se păstrează în sticluţe mici. Aşa şi obştea de aici, con‑ dusă de părintele duhov‑ nic Augustin Vărvăruc (cu sănătoase obârşii botoşă‑ nene), pe care l‑am salutat din uşa chiliei – noi trebu‑ ind să ne continuăm călă‑ toria prin Ardeal. Am fost conduşi prin aşezământ de un frate isteţ, care ne‑a ară‑ tat mai mult cum „va fi” lo‑ cul, atunci când muncitorii vor pleca. Cred că şi aces‑ tui frate îi făcea bine să ne ghideze, redorindu‑şi şi el să revadă, cu ochii min‑ ţii, „cum va fi”... când va fi gata. Oricum, proiectul bi‑ sericii este special, atât aus‑ teritatea ei, cât şi desenul arhitectural aproape non‑ conformist îţi atrag aten‑ ţia. Dar ce, parcă suferinţa e conformistă?!? Răzvan BUCUROIU

www.lumeacredintei.com

www.lumeacredintei.com

Lumea credinŢei / noiembrie 2015

21

credinţa la români

Reportaj

Siliştea Gumeşti:

Siliştea Gumeşti, locul naşterii scriitorului Marin Preda

Mânăstirea Sfântului Fanurie Cei mai mulţi dintre noi poate că nu au ajuns vreodată la Mânăstirea Sfântul Fanurie de la Siliştea Gumeşti... E confundată, adeseori, cu mânăstirea „de la şosea”, din apropierea localităţii natale a autorului Moromeţilor – acolo unde, în urmă cu un deceniu, mai mul‑ te icoane au vărsat râuri de lacrimi. Ei bine, Mânăstirea Sfântul Fanurie e „dosită” ceva mai spre afundul „pustiei”. Şi ţin să fac un anunţ, ca să spun aşa, „de ultimă oră”: în pacea acestei mânăstiri, toate icoanele, parcă, din vreme în vreme, prind a zâmbi... Pustia Părintelui pace! O să treacă şi ispita asta. de fapt, să vin o dată la mâ‑ Credinţă, să aveţi credinţă...»”. năstire împreună cu Sorin Pre‑ Benedict De cum am intrat pe poar‑ ta mânăstirii, Părintele Bene‑ dict, stareţul de la Sfântul Fa‑ nurie, avea să‑mi confirme acest fapt: „La noi, toate lu‑ crurile emană o pace adâncă. Pustie de atâţia ani... Arareori când ne calcă vreun pelerin. Slujbele sunt în rânduiala lor firească. La lumina candelelor, icoanele, în străfundul acestei câmpii, par nişte soli ai ceru‑ lui, care ne dau curaj atunci când ne este mai greu. Sfin‑ ţii îţi zâmbesc complice par‑ că: «O să treacă şi asta, fiţi pe 22

Şi e atâta nevoie de credinţă, într‑o zonă în care inimile oa‑ menilor cu greu se mişcă spre Biserică, în care grupările ne‑ ortodoxe, din zori şi până‑n seară, nu mai contenesc cu mesaje dintre cele mai stranii, adresate sufletelor descreştina‑ te, după amar de ani de propa‑ gandă atee.

Imposibila întoarcere în patria Moromeţilor

Plănuiam, de multă vreme, să‑i fac o vizită Părintelui Be‑ nedict... Visul părintelui, era,

noiembrie 2015 / Lumea credinŢei

da – cunoscut profesor şi jur‑ nalist la Formula As, nepot al scriitorului Marin Preda – şi, ca oameni ai locului, să punem toţi trei „ţara la cale”. Dumi‑ nicile după‑amiaza, din Dru‑ mul Taberei, acolo unde lo‑ cuia, Sorin apuca adeseori, în ultimii ani, drumul satelor de pe Vlaşca şi Teleorman. Se oprea în cele din urmă la Si‑ liştea Gumeşti. Stătea de vor‑ bă, „pe stănoagă”, la poartă, în faţa casei zăvorâte a „Mo‑ romeţilor”, unde copilărise, cu oamenii din sat. Uneori www.lumeacredintei.com

rămânea singur, amintindu‑şi, mai înainte de a se întoarce în tumultul Bucureştilor, cum Ilie Moromete, bunicul său, în co‑ pilărie, „ca să‑i facă pe necaz Catrinei”, îi îngăduia lui să mai sară o dată şi încă o dată pe ferestruica dintre camera de sus şi prispă... Acum Sorin nu mai este printre noi. Se împlineşte deja un an, pe 26 noiembrie, de când a plecat, cu mult înainte de vre‑ me, spre o lume mai bună...

Iernile la pustie

N‑a fost să fie! Ne‑am sfă‑ tuit, pe rând, cu Părintele Be‑ nedict, niciodată împreună însă... A rămas ca stareţul să se zbată de unul singur cu gre‑ utăţile locului. Iarna, pe viscol, aproape că nu reuşeşte să iasă cu săptămânile din mânăsti‑ re printre nămeţi şi troiene. Semnalul la telefon lipseşte, lipsesc alimentele. Vântul şu‑ ieră cumplit prin câmpia fără de sfârşit. Iar Siliştea Gumeşti pare atât de departe... Mă în‑ trebam, împreună cu Sorin, de multe ori, neputincioşi: „Ce va fi făcând Părintele Benedict? Cu siguranţă, se va fi luat şi curentul şi stă pe întuneric”. Şi dintr‑o dată, pustiul şi bez‑ na, doar la atingerea unei aripi de gând, deveneau pentru noi www.lumeacredintei.com

nespus de apăsătoare. Dară‑ mite să trăieşti toate acestea, clipă de clipă, precum părin‑ tele! Nici n‑ar fi fost de mira‑ re chiar – deşi ne‑ar fi întristat profund – dacă stareţul, într‑o bună zi, ar fi lăsat totul baltă şi ar fi plecat de la Sfântul Fa‑ nurie. Slujbele trebuiau să‑şi urmeze însă cursul lor, gos‑ podărirea mânăstirii nu cerea amânare nicicând, iar anima‑ lele aveau nevoie să fie hrăni‑ te şi îngrijite – altfel, mugeau îngrozitor.

Cumpăna vieţii

De fapt, Părintelui Bene‑ dict de la animale i s‑a tras ne‑ cazul... M‑am pomenit cu un

telefon, într‑un miez de noap‑ te, acum câţiva ani: „Părinte‑ le Benedict e pe moarte. A fost împuns de un taur...”. Părea de necrezut. Animalele pe care părintele le îngrijea şi le hră‑ nea s‑au răzbunat, după lăsa‑ rea serii, fără vreun motiv vă‑ dit, pe binefăcătorul lor. Ispită, ori poate cel rău!... Cu coastele zdrobite şi măruntaiele împrăştiate, că‑ zut la pământ, stareţul a tri‑ mis după preot pentru ultima spovedanie şi împărtăşanie. În acest răstimp, a privit către cer împăcat, apoi către crucea de pe biserica de lemn, spu‑ nându‑I în şoaptă Stăpânului: „Doamne, o biserică e gata, dar dacă Tu vrei ca tot eu să încep şi cimitirul mânăstirii, mă supun”. Şi‑a rotit apoi pri‑ virea către biserica Sfântul Fa‑ nurie, ce abia începuse să se înalţe: „Sfinte Fanurie, biseri‑ ca ta nu e gata. Fă însă după cum voieşti”. Iar voia lui Dumnezeu şi voia Sfântului Fanurie au fost ca părintele să nu lase mânăs‑ tirea din pustia Siliştei...

Biserica închinată Sfântului Fanurie Lumea credinŢei / noiembrie 2015

23

credinţa la români

Reportaj

Pentru toţi cei interesaţi să ajute Mânăstirea Sfântul Mucenic Fanurie de la Siliştea Gumeşti, Teleorman, ori să meargă în pelerinaj în acest loc: Stareţ: Protos. Benedict Mihalcea Telefon: 0724.963.683 / 0766.572.804 Cont IBAN: RO52 BRDE 350S V283 6750 3500, BRD Roşiorii de Vede

La datorie

Minunile Sfântului Fanurie Acum, când stau de vorbă cu părintele, mă bucur că a tre‑ cut cu bine peste toate. Minunile Sfântului Fanu‑ rie sunt nespus de mari. Iar oamenii, care vin plini de recunoştinţă la mânăstirea de la Siliştea Gumeşti, ca să aducă mulţumire Sfântului Fanurie, mărturisesc despre aceasta. În urmă cu câţiva ani, o doamnă din Bucu‑ reşti, paralizată de mai mul‑ tă vreme, abia a fost coborâ‑ tă din maşină ca să se închine la icoana făcătoare de minuni a sfântului. La puţin timp, avea să se reîntoarcă însă pe picioarele sale: „Mă mai re‑ cunoaşteţi, Părinte Benedict? Sfântul Fanurie m‑a tămădu‑ it de îndată ce am ajuns aca‑ să de la mânăstire. Am ve‑ nit să‑i mulţumesc acestui mare plăcut al lui Dumne‑ zeu”. După tămăduire, vine regulat în pelerinaj la mânăs‑ tirea de la Siliştea Gumeşti. În fapt, toţi cei care au sosit aici cu un necaz nu au rămas vreodată neascultaţi de ocro‑ titorul mânăstirii... 24

De puţine ori stareţul de la Siliştea Gumeşti a lăsat mâ‑ năstirea sa de la câmpie pentru vreun pelerinaj la locuri sfin‑ te mai îndepărtate. În 2012, a mers în Muntenegru, la Sfân‑ tul Vasile al Ostrogului. Un autocar românesc s‑a răsturnat atunci într‑o prăpastie. Părin‑ tele Benedict a ajuns la locul nefericitei întâmplări la doar câteva minute după accident, dând o mână de ajutor, împre‑ ună cu alţi români, pelerinilor rămaşi în viaţă, slujind celor plecaţi pe cărările veşniciei.

Pelerinajul avea să‑l marche‑ ze profund, simţind, în acele clipe, că a murit şi a renăscut pentru a doua oară... Şi mânăstirea de la Siliş‑ tea Gumeşti, după ce în urmă cu peste un veac şi jumătate s‑a stins sub vitregiile vremu‑ rilor, renaşte acum pentru a doua oară. Iar Părintele Bene‑ dict, pururea la datorie, spune că nu face nimic altceva decât să dea o mână de ajutor ocro‑ titorului ei, Sfântul Mucenic Fanurie... Gheorghiţă CIOCIOI

Vechea icoană făcătoare de minuni a Sfântului Fanurie

noiembrie 2015 / Lumea credinŢei

www.lumeacredintei.com

www.lumeacredintei.com

Lumea credinŢei / noiembrie 2015

25

credinţa la români

documentar

Lancea mucenicească a unei răscoale româneşti

Vasile Ursu Nicula zis Horea La 1 noiembrie 1784 se aprindea o flacără de lumină curăţitoare, a sufletului românesc din Transilvania ce prea mult zăcuse în boala feuda‑ lismului, a persecuţiilor confesionale, a despro‑ prietăririlor şi sărăciei forţate. Multiplele cauze, îşi aveau rădăcinile ramificate prin secolele lăsate de mult în urmă, dar în veacul al 18‑lea toate aceste plăgi: iobăgia, Măcelul de la Sălişte (cu scopul de a iobăgi peste 15 mii de români, saşi şi secui), incendierea a peste 30 de biserici şi mănăstiri ortodoxe din Ţara Făgăraşului, impu‑ nerea catolicismului ca unică religie a imperiului, alungarea negustorilor români de la sud de Car‑ paţi şi numeroase alte prigoane se acutizaseră, ducând nemijlocit la ceea ce avea să urmeze…

Împăratul Iosif al II‑lea

Fiu al împărătesei Maria Tereza şi al împăratului Fran‑ cisc I, iluministul şi emanci‑ patorul Iosif al II‑lea, va fi în‑ coronat rege al Germaniei în aprilie 1764, iar după moartea tatălui său (1765), îi va urma la tron conform vechilor tra‑ diţii ca împărat al Romani‑ lor şi coregent al monarhiei austriece alături de mama sa. Împărăteasa Maria Tereza îi va lăsa toată puterea peste în‑ treaga armată, precum şi ad‑ ministrarea anumitor ranguri şi ordine cavalereşti. Încă de la începutul pre‑ luării acestor atribuţii Iosif al II‑lea introduce anumite re‑ forme, văzând că la ­Curtea din Viena se cuibărise un lux mult exagerat, a fost cel din‑ tâi care a simplificat toate 26

obiceiurile traiului vieţii de palat, pentru a da exemplu clasei aristocrate de adevă‑ rată dragoste de patrie, re‑ stituind statului şi câteva do‑ menii cumpărate în trecut de tatăl său.

Câteva premise

Prima călătorie a împăratului Iosif, în calitate de co‑ regent, pe care a făcut‑o în Transilvania a avut loc în anul 1773, la vârsta de 32 de ani. Oriunde s‑a îndreptat, în Haţeg, Orăş‑ tie, Sibiu, Târgu Mureş,

noiembrie 2015 / Lumea credinŢei

abuzau cu precădere pe ro‑ mânii ajunşi de mult, în sta‑ re maximă de sărăcie, lip‑ sindu‑i de minimele nevoi pentru supravieţuire, obli‑ gându‑i să muncească din ce în ce mai mult (până la 7 zile pe săptămână), inclusiv în zi‑ lele de sărbători. După ce un iobag murea, toată agonisea‑ la lui (dacă era cazul), cădea de drept în mâinile boieru‑ lui, iar copiii erau daţi la oas‑ te, sau făcuţi şerbi (sclavi) în curtea sa. Acestea erau doar o mică parte din „contribuţi‑ ile” pe care bieţii ţărani înro‑ biţi trebuiau să le aibă, spre mulţumirea stăpânului. Împăratul Iosif, întors la Viena, a început o reformă majoră, de durată, dând dife‑ rite edicte şi legi, de la des‑ fiinţarea cenzurii cărţilor, până la eliminarea iobăgiei

şi sclaviei în veci, lăsând pe nobili cu dreptul lor la pro‑ prietate asupra pământului, dar în acelaşi timp învestind pe poporul ţăran cu libertate personală, lege ce cuprindea şi dreptul de a se muta din‑ tr‑un loc într‑altul, precum şi dreptul de a‑şi câştiga el în‑ suşi proprietate prin muncă, cumpărare, dăruire sau moş‑ tenire. S‑a recunoscut de că‑ tre împărat, totodată şi dreptul la căsătorie fără a cerşi permi‑ siunea seniorului feudal. Însă, în Transilvania, toate aceste măsuri au rămas fără rezul‑ tat, căci boierimea maghia‑ ră a ignorat în totalitate noile legi, conducându‑se în com‑ plicitate cu autorităţile locale, după vechea lege, subjugând şi controlând în continuare poporul, lansând astfel şi o formă „pasivă” de rezistenţă

la măsurile „nedrepte” dicta‑ te de împărat. O altă măsură pe care o ia Iosif al II‑lea, este cea din vara anului 1784, când arma‑ ta austriacă avea nevoie de soldaţi pentru războaiele greu de susţinut cu efective, pe care le ducea împotriva tur‑ cilor şi francezilor. Din aces‑ te motive, împăratul a apro‑ bat recrutarea suplimentară de soldaţi în regimentele de grăniceri din cuprinsul Tran‑ silvaniei. Prin aceste măsuri, ţăranii iobagi aveau posibili‑ tatea de a scăpa de iobăgie, devenind cetăţeni liberi, pri‑ mind doar îndatoriri militare. Boierimea văzându‑şi direct ameninţate interesele, căci pierdea o importantă forţă de muncă, s‑au opus vehement înrolării ţăranilor, iar acest fapt a fost scânteia răscoalei

Reghin, Bistriţa, Maramureş, afla aceeaşi situaţie (sate în‑ tregi iobăgite), adunând de la localnici peste 19 mii de plân‑ geri, suplicii şi memorii, le‑ gate de strânsoarea înăbuşi‑ toare a grofilor maghiari şi a autorităţilor locale corupte. Pe fondul acestei vizite Iosif şi‑a creionat o imagi‑ ne cât se poate de clară despre ne‑ dreptăţile şi abuzurile, ce îi ridicau drepte mo‑ tive de în‑ grijorare. Nobilimea maghiară, hegemo‑ nică în toa‑ te comitatele transilvane, îi www.lumeacredintei.com

www.lumeacredintei.com

Lumea credinŢei / noiembrie 2015

27

credinţa la români

documentar

Horea, Cloşca şi Crişan

ce avea să izbucnească.

Răscoala românilor (Horaiada)

Mare iubitor de neam, de adevăr şi de credinţa dreap‑ tă întru Hristos, Vasile Ursu Nicula zis Horea întreprinde câteva vizite la Curtea Impe‑ rială pentru a intra în audien‑ ţă şi a i se plânge împăratu‑ lui, despre faptul că recentele legi sunt ignorate total de bo‑ ierime. Horea, se va întoar‑ ce din ultima călătorie în‑ treprinsă la Viena, cu câteva promisiuni scrise de împărat, iar unii susţin, chiar, cu un acord tacit de a porni o răs‑ coală. Nu există nici un do‑ cument sau fapt istoric care să ateste asta, dar într‑o ordi‑ ne logică a lucrurilor şi ştiin‑ du‑se tendinţele moderniste ale lui Iosif al II‑lea, totoda‑ tă pentru a pedepsi nobilimea nesupusă, un astfel de „în‑ demn” poate fi plauzibil… Pe 28 octombrie  1784, într‑o zi în care era organizat târg la Brad, jud. Hunedoara şi când un număr semnificativ de iobagi erau prezenţi, Ghe‑ orghe Crişan s‑a întâlnit pe as‑ cuns, cu ţărani din mai multe 28

sate din Zărand, pe care i‑a convocat la o întâlnire la bi‑ serica din satul Mesteacăn, în ziua de 31 octombrie, ce pica într‑o zi de duminică. Pe data de 31 octombrie, aşa cum ră‑ măsese stabilit, s‑au adunat la biserica din Mesteacăn 600 de ţărani iobagi din Zărand şi din Munţii Apuseni. Crişan le‑a arătat ţăranilor o cruce de aur primită de la Horea, care i‑ar fi fost dăruită acestuia din urmă de însuşi împăratul Iosif al II‑lea, împreună cu o scri‑ soare prin care împăratul îi în‑ demna pe români să meargă să se înroleze în regimentele de grăniceri. La 1 noiembrie 1784, răs‑ coala izbucneşte în satul Cu‑ rechiu din jud. Hunedoara şi se întinde cu repeziciune în aproape toată Transilvania, cuprinzând comitatele de pe suprafaţa actualelor judeţe Alba, Hunedoara, Arad, Cluj, Mureş şi Sălaj. Iniţial răscoala a fost una socială, având ca scop redu‑ cerea diferenţelor de clasă şi instaurarea unor echităţi soci‑ ale, dar destul de uşor s‑a tre‑ cut la un scop superior, la cel naţional, întrucât majoritatea

noiembrie 2015 / Lumea credinŢei

ţărănimii răsculate era de na‑ ţionalitate română, iar majo‑ ritatea nobilimii transilvane era de naţionalitate maghiară (doar câţiva nobili fiind saşi şi români maghiarizaţi). La data de 11 noiembrie Horea rosteşte în faţa boieri‑ lor capturaţi Carta cu cerinţe‑ le ţăranilor iobagi: Nobilii din comitat să jure pe cruce cu tăte odraslele lor: 1. Să nu mai fie iobăgime. 2. Nobilime să nu mai fie. Care pe unde poate, să‑şi gă‑ sească o slujbă şi din aceea să trăiască. 3. Grofii cu avere, să pă‑ răsească pentru vecii veci‑ lor moşiile lor, iar pământu‑ rile nemeşeşti să se împartă între poporul de rând, potri‑ vit poruncii împăratului, care va urma.

Jertfa uitată

Răscoala trece prin mai multe etape, ajungând a se întinde până în anul urmă‑ tor (1785). La începutul ei, pe 12 noiembrie, avusese loc un armistiţiu de 8 zile între armata austriacă şi iobăgi‑ me, care a fost în avantajul austriecilor cu siguranţă (aju‑ tându‑i să se organizeze mai bine, pe de o parte, iar pe de alta, slăbind furia ţăranilor). Nu aş dori să mai amintesc toate etapele şi momente‑ le răscoalei greu purtate de neamul nostru căzut pradă umilinţei şi suferinţelor în‑ delungate, nici de momentul josnic de trădare a lui Ho‑ rea, Cloşca şi Crişan de că‑ tre câţiva ţărani vânduţi, ci cu predilecţie vreau să pome‑ nesc despre eroismul şi cu‑ rajul cu care a fost condusă www.lumeacredintei.com

Execuţia

această luptă, despre jert‑ fa plină de speranţă pentru eliberarea unui popor prea mult subjugat atunci, dar şi ca lecţie pentru generaţiile prezente şi viitoare, pentru a îndrăzni să nu mai trăiască în umilinţă şi cu fruntea în ţărâ‑ nă. Acest mesaj a fost lăsat cu limbă de moarte de către Horea, întregului neam ro‑ mânesc. E trist când vedem astăzi la semenii noştri lipsă de demnitate, supunere oarbă şi prozelitism în faţa unor ni‑ meni, care nu au stat umăr la umăr cu neamul nostru aflat în suferinţă, ci au apărut de niciunde cu lăcomii greu de

Scenă din filmul Horea în regia lui Mircea Drăgan www.lumeacredintei.com

domolit. Nu mai puţin, despre felul cum au ştiut să moa‑ ră Horea şi Cloşca (Ion Oar‑ gă). Multă inimă şi vitejie au avut, pentru a porni şi mobi‑ liza atâta popor căzut pen‑ tru lungă vreme în deznădej‑ de! Câtă credinţă în a‑L lua model pe Hristos şi a muri în mucenicie, fără cârtire, ci cu nădejde! Puţin se vorbeşte azi de felul cum au murit aceşti români. Pentru câţi dintre noi astăzi, cei prinşi de vierme‑ le confortului şi al setei ne‑ stăvilite pentru cele pierză‑ toare, ar putea fi acest fel de moarte un model? Noi, mai

lesne ne credem nemuritori, deşi, în clipele rare de lucidi‑ tate ne apucă groaza de moar‑ te, neştiind ce urmează. Dar la Horea lipsa fricii de moarte sau de chinuri este o certitudi‑ ne, căci de ar fi vrut, stătea în puterea lui să nu se lase prins de viu. A ştiut să îmbrăţişe‑ ze moartea prin tortură pen‑ tru că el şi‑a pus nădejdea în viaţa cea veşnică, făgădui‑ tă de Domnul Iisus Hristos. Moartea nu avea cum să‑l în‑ vingă, ba din contră. Lui Horea, Cloşca şi Cri‑ şan, sfinţilor martiri Brânco‑ veni, lui Avram Iancu, bine credinciosului domn unificator Mihai Viteazul, drepţilor şi cu‑ vioşilor domnitorilor români: Sfântul Neagoe Basarab, Sfântul Ştefan cel Mare, Vlad Ţepeş Voevod, Mircea cel Bă‑ trân, Vasile Lupu, Alexandru Lăpuşneanu, dar şi lui Emi‑ nescu, Nae Ionescu, Octavian Goga şi altor români le sun‑ tem datori, fără false afirma‑ ţii, pentru tot ceea ce am moş‑ tenit ca popor, adică o ţară, un neam de care aparţinem, o limbă şi credinţă dreaptă. Ar putea un strămoş să trans‑ mită urmaşilor lui lucru mai frumos şi mai de folos? Dar cum cinstim noi, moartea lor jertfel­nică? Căci ei au murit cu gândul la noi, cei ce aveam să fim, dar fără să ne cunoas‑ că personal. Ei au văzut înain‑ te prin neam, până la izbândă. Horea nu a vrut prea mult de la noi, urmaşii… Doar ca rare ori să îl pomenim, să nu‑i ui‑ tăm jertfa… El este al nostru şi noi ai lui, legaţi prin sânge şi crez. Amin! Laurenţiu Cosmoiu

Lumea credinŢei / noiembrie 2015

29

credinţa la români

Mărturisiri

Agăţat de poala Domnului, nu‑i mai dau drumul (II)

Şansa mea? Faptul că scriu, că mă pot descăr‑ ca de emoţie, de stres, de anxietate. Şi că pot transmite, pe de altă parte, bucurie, speranţă, optimism. Dar alţi părinţi, care trec prin ast‑ fel de încercări şi nu au talantul scrisului, ba chiar nu au nici măcar cu cine vorbi despre necazurile lor...? E groaznic să nu poţi împăr‑ tăşi cu nimeni trăirile tale, să le ţii înăuntrul tău, să te sufoce, să te înăbuşe. Permanent, ceas de ceas, zi şi noapte. Mai ales noaptea, pe la ora 2, când „este ora maximei lucidităţi”, aşa cum a simţit‑o Nicolae Steinhardt... Liturghie în lacrimi

La ora aceea, gunoierii şi măturătorii sunt stăpâni pes‑ te oraş. Nici maidanezii nu sunt treji de‑a binelea, moţăie pe sub maşini sau pe treptele blocurilor. Bucureştiul se des‑ face din somn pe la ora 6, vară fiind, şi începe timid să vibre‑ ze. Ei bine, chiar atunci noi urcam treptele albe de piatră ale Bisericii Sfântul Ilie Gor‑ gani, de pe cheiul gârlei. Era o zi de vineri, mai exact eram în data de 19 iulie, la 10 zile de la nenorocire. Maria era încă la „Grigore Alexandrescu”, la Terapie Intensivă, pradă unor contracţii musculare oribi‑ le, numite tetanii. Era trezi‑ tă din comă, deschisese ochii, dar erau goi, nu vedea – sau părea că nu vede prin pupi‑ la perfect rotundă, ca un glob verzui şi rece. Strigăte gutura‑ le, nefireşti, izvorâte dintr‑un creier vraişte, aflat în mare 30

dezordine, arcuiri permanen‑ te (copila stătea literalmente în ceafă şi‑n călcâie!), dinţii care îi scrâşneau, glucoza pompa‑ tă prin perfuzii – asta era sta‑ rea dramatică a fetiţei noastre atunci când am primit invitaţia de la părintele Silviu Tudose, parohul de la Sfântul Ilie Gor‑ gani, să participăm în zorii zi‑ lei la o Liturghie pentru Ma‑ ria, cu toată familia. Desigur, am primit cu emoţie şi uşura‑ re propunerea parohului nos‑ tru şi, bucurându‑mă că vom fi doar noi la ora aceea în bi‑ serică, urcam înfrigurat trep‑ tele locaşului. Intru, şi ce să vezi? Deja erau adunate câ‑ teva persoane, dar şi vreo doi copii, ai părintelui Silviu. Li‑ turghia începe şi din acel mo‑ ment nu mi‑am mai putut opri şirul de lacrimi, care se por‑ nea la fiecare ectenie, la fie‑ care rugăciune, la fiecare în‑ genunchiere. Toate cuvintele

noiembrie 2015 / Lumea credinŢei

Sfintei Liturghii păreau că au legătură cu ceea ce ni se în‑ tâmpla nouă în acele zile! To‑ tul era „regizat” dumnezeieşte, te regăseai – ca suflet speriat şi îngenunchiat de evidenţe‑ le realităţii – în toate cântări‑ le, în toate invocările Duhu‑ lui Sfânt. Pe El Îl aşteptai, în El te încredeai şi El S‑a arătat a fi, real, Mângâietorul. Nu mi‑am imaginat că poţi crede cu atâta tărie în acest atribut al Sfântului Duh, dar mai ales că mângâierea poate veni tocmai prin lacrimi, suspin şi rugăciu‑ ne îndesată... Într‑un moment al slujbei, cam pe la jumătate, mă uit puţin în spatele meu. Şi ce‑mi văd ochii? Biserica plină pe sfert! Zeci de creştini, unii în genunchi, alţii rugându‑se în picioare, pur şi simplu, mulţi tineri, oameni de toate felurile adunaţi în acea dimineaţă încă nedesprinsă bine de noaptea www.lumeacredintei.com

toridă de iulie, veniţi cine ştie de unde din oraşul ăsta uriaş şi impersonal, să se roage pentru un copilaş bolnav... Doamne, mare eşti Tu, prin aceşti mai mici ai Tăi! Câtă măreţie poa‑ te ridica în slăvi solidaritatea umană, astfel încât Îl înduio‑ şează şi pe Dumnezeu din cer! M‑am gândit imediat la creşti‑ nul din mine, dacă eu însumi aş fi venit la ora 6 diminea‑ ţa să mă rog, chiar pentru ci‑ neva cunoscut...? Spre marea mea ruşine, am ştiut că – cel puţin până în acel moment al vieţii – nu, nu aş fi venit. N‑aş fi cedat confortul cearceafului, dulceaţa somnului din răcoa‑ rea dimineţii de iulie, să vin să mă rog o oră şi jumătate în bi‑ serică. Nu mi‑aş fi „bruscat” ziua aşa, nu aş fi părăsit tabi‑ etul singular al cafelei pentru a face loc rugăciunii de obşte. Dar credinţa tocmai asta e: ne‑ putinţa transformată în virtute, neverosimilul devenit verosi‑ mil. Hristos ne cheamă la acte de eroism personal posibil, de virtute în cuantum ridicat, însă profund omenesc, de atenţie şi gingăşie la îndemână. Prin acel autobuz matinal luat din cine ştie ce periferie urbană şi care te‑a adus la biserică să te

www.lumeacredintei.com

rogi pentru un copil necunos‑ cut tocmai ai luat calea raiului, în centrul căruia îşi dau întâl‑ nire astfel de suflete duioase.

„Copilă, ţie îţi zic: nu pleca, rămâi cu noi!”

La sfârşitul celor 72 de ore, adică la finalul celor 3 zile de la stopul cardio‑respi‑ rator este „sorocul”. Atunci se aleg apele, afli dacă e bine – cât de cât – sau dacă e rău; ori foarte rău. Mai precis: după 3 zile (tot timpul, în viaţa noas‑ tră, apar aceste 3 zile, pare un interval de neocolit), medicii îţi spun care este starea copi‑ lului aflat pe patul de suferinţă. Şi mai pe direct: dacă are şan‑ se sau nu să trăiască, dacă res‑ piră singur, dezintubat, dacă a făcut edem cerebral în urma

hipoxiei care a durat zeci de minute (minimum 20, după calculele noastre, 40 după cele ale medicilor de la Urgen‑ ţă, care au cronometrat mane‑ vrele de resuscitare) sau dacă va fi un trup inert, aflat în sta‑ re vegetativă. Toate perspecti‑ vele acestea erau pur şi simplu îngrozitoare, nu te poţi gândi la ele fără să simţi un fior de gheaţă pe şira spinării, dim‑ preună cu o gură uscată iască. Edemul cerebral părea ceva de neevitat, toate prognozele indicau acest teribil deznodă‑ mânt. Mă gândeam cu groază: Doamne, dacă creierul a stat fără oxigen, neirigat, atâtea minute (timp în care au apă‑ rut leziuni grave, mă gândeam aşa, pe bună dreptate, câtă vre‑ me medicii spun că după 4‑5 minute fără oxigenare creie‑ rul suferă traume ireversibi‑ le), şi dacă va mai face şi un edem cerebral, în care creie‑ rul se „umflă”, suferind noi avarii şi traume, ce va fi cu copilul meu după toate aces‑ tea? Un gând cu care, pur şi simplu, nu poţi trăi, căci ema‑ nă atâta durere şi deznădejde încât este ceva insuportabil. Mai mult, o foarte cunoscută doctoriţă (neurolog pediatru), adusă special în acea duminică

Lumea credinŢei / noiembrie 2015

31

din week‑end direct la spital, a constatat în privirea Mari‑ ei sindromul „apus de soare”. Fetiţa era încă în coma indu‑ să, doctoriţa i‑a ridicat pleoa‑ pele umflate de barbiturice şi s‑a uitat la pupilele ei. A întors capul şi a spus că vede în ochii fetiţei acel „apus de soare”, că nu e bine, că ar putea fi vorba totuşi despre un edem. Înnebu‑ nit, pradă unei disperări pater‑ ne lesne de înţeles, am recurs la singura „acţiune” care îmi era la îndemână: să mă rog! Aşadar, fentând vigilenţa per‑ sonalului medical (ostil orică‑ rei forme de duioşie părinteşti manifestată în secţia lor de Te‑ rapie Intensivă, deşi sunt sigur că mângâierea părinţilor face parte din terapia de vindecare a copiilor!), mă duc întins la patul pe care zăcea Maria, mă strecor printre firele şi tubu‑ rile care îi acopereau făptura

fragilă, mă apropii de urechea ei şi fiind convins că mă aude îi strig şoptit, apucându‑o tare şi de mână: „Maria, ţie îţi zic: nu pleca! Întoarce‑te înapoi, la părinţii tăi, la cei dragi! Nu ne părăsi, nu e ceasul acum! Co‑ pila mea, întoarce‑te! În nu‑ mele lui ­Iisus Hristos, Domnul vieţii, îţi spun: întoarce‑te!”. Ce poate spune şi face un pă‑ rinte disperat...! Cu toate astea, am plecat liniştit, sau mult mai liniştit decât până atunci. RMN‑ul de a doua zi, fă‑ cut în condiţii tehnice preca‑ re, a indicat totuşi, fără dubiu, că Maria nu a avut edem cere‑ bral. Şi acum spuneţi voi: nu e o minune? Chiar dacă a pri‑ mit tratamentul corect şi adec‑ vat prin perfuziile cu Manitol, lipsa oricărei forme de edem şi absenţa aproape totală a le‑ ziunilor profunde şi ireversi‑ bile arată că asupra ei a lucrat

credinţa la români

„pe direct” harul lui Dumne‑ zeu. Chiar aşa, dacă este Dom‑ nul vieţii, e clar că El nu poate îngădui moartea. Sau, cel pu‑ ţin, nu acum... (va urma) Răzvan BUCUROIU

P.S. Din păcate, neverosimilul este repetabil. În seara zilei de 23 octombrie, inima Mariei s‑a oprit din nou, pentru scurtă vreme, şi a repornit în maşina cu care goneam spre Spitalul de Urgenţă. E limpede că nu mai vorbim despre un accident, ci despre o serie, despre o regulă, care are consecinţe dramatice. Doctorul Adrian Stanciu, întors în Bucureşti de urgenţă în acea noapte, a reafirmat – la căpătâiul copilului – că singura soluţie este aflarea diagnosticului la o clinică din Europa...

Nu putem singuri

Cu toţii aţi aflat povestea Ma­ riei din revista Lumea Credinţei. După ce am trecut succesiv prin Primiri Urgenţe/Reanimare, Terapie Intensivă, Pediatrie şi Re‑ cuperare neuromotorie, limitele ştiinţei medicale din ţara noastră au apărut – şi asta cu toată bu‑ năvoinţa personalului medical! La ora aceasta, copilul nu are un dignostic, iar acest lucru ne face nopţile chinuitoare, pândin‑ du‑i respiraţia şi pulsul, iar orele zilei le preschimbă în secvenţe tulburi. Astfel, pentru a ne lua fetiţa (şi viaţa) înapoi, trebuie să ne căutăm diag­nosticul şi recupe‑ rarea la o clinică din străinătate. Acolo trebuie să ajungem obli‑ gatoriu pentru un diagnostic 32

limpede, cu seturi complete de investigaţii, şi recuperare ne‑ uromotorie şi psihologică cât mai aproape de cum a fost ini‑ ţial copilul. Însă sumele de bani necesare devin abstracte pentru cineva care munceşte şi câştigă un salariu decent în România. Iar ca impasul să fie total, Statul român, prin Casa de Asigurări de Sănătate (CAS), nu decontează cheltuieli care ţin de stabilirea unui diagnostic, ci doar trata‑ mente sau operaţii. Aşadar, în zona de diagnostic este finan‑

ţare zero. Nu ne rămâne decât să vă cerem ajutorul omenesc, prietenesc şi creştinesc, pentru a ne putea bucura împreună, pe deplin, de darul vieţii. Solidarita‑ tea face minuni, schimbă vieţi, redă speranţa!

cont EURO – RO46 BTRL EURC RT03 1191 8501 cont LEI – RO96 BTRL RONC RT03 1191 8501 cont USD – RO50 BTRL USDC RT03 1191 8501 deschise la Banca Transilvania, Agenţia Rosetti, SWIFT BTRLRO22 Titular cont: Maria Bucuroiu, CNP: 6120315450033

noiembrie 2015 / Lumea credinŢei

www.lumeacredintei.com

www.lumeacredintei.com

Lumea credinŢei / noiembrie 2015

33

credinţa la români

Sfântul Antim Ivireanu

prăznuit frumos în Arhiepiscopia Râmnicului Cel mai de seamă Mitropolit al Valahiei din toate timpurile, Sfântul Antim Ivireanul, a fost sărbătorit cum se cuvine în Arhiepiscopia pe care a păstorit‑o cu înţelepciu‑ ne acum 310 ani (16 martie 1705 ‑ 28 ianuarie 1708). Ales în rândul sfinţilor de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la 21 iunie 1992 (cu zi de prăznuire 27 septembrie), acest bărbat ales din neamul ivirilor (georgienilor) a fost un neîntrecut predicator (Didahiile sale stau mărturie în acest sens), caligraf, sculptor, arhitect, gravor şi mai ales tipograf. Anton Maria Del Chiaro spune că Antim „era dăruit cu însuşiri atât de rare, încât ştia să facă în chip minunat orice meşteşug”. Istoria

Învăţat la curtea Patriar‑ hiei Ecumenice din Constan‑ tinopol, el ştia să grăiască în mai multe limbi (greaca koi‑ ne şi dimothiki, turca şi ara‑ ba, deşi la sfârşitul Ceaslo‑ vului greco‑arab pe care l‑a tipărit în 1702 mărturisea că „limba arăbească mi‑e străi‑ nă”), iar înţelepciunea aceas‑ ta l‑a ajutat să tipărească – între 1691 şi 1716 – nu mai puţin de 30 de cărţi în limba elină, 22 în graiul românilor, una în slavoneşte, şase sla‑ vo‑române, două greco‑ara‑ be, una greco‑română şi una greco‑slavo‑română. „Ctitor al limbii liturgice româneşti şi fondator al limbii române literare” (cum îl numeşte, pe bună dreptate, Părintele profe‑ sor Mihai Săsăujan), el a fost primul tipăritor al cărţilor de cult în limba noastră. Chiar la Râmnic a scos la iveală, în 1706, un Liturghier şi un Ev‑ hologhion, plus încă alte şap‑ te tipărituri la Mânăstirea Go‑ vora. Acest lucru l‑a făcut pe Iorga să scrie că, în felul aces‑ ta, „datina străină a primit o 34

noiembrie 2015 / Lumea credinŢei

www.lumeacredintei.com

lovitură de moarte”. Ctitorul Mânăstirii Antim din Bucureşti (1713‑1715) s‑a născut pe la 1650 în Geor‑ gia şi a primit la botez nume‑ le Andrei. A căzut rob turci‑ lor din tinereţile sale, dar, prin mila Domnului, a fost elibe‑ rat (se pare că a fost răscum‑ părat de către Patriarhul Ecu‑ menic care avea nevoie de un învăţat care să cunoască elina şi georgiana) şi a trăit apoi (şi s‑a şcolit) aproape un sfert de www.lumeacredintei.com

veac pe lângă Patriarhia din Constantinopol. De aici, la recomandarea Patriarhului Dositei al Ierusa‑ limului, sfântul voievod Con‑ stantin Brâncoveanu l‑a adus în Ungro‑Vlahia – nu mai de‑ vreme de 1688, dar nici mai târziu de 1691 – şi i‑a atribuit „rolul de supraveghetor al cre‑ dinţei, de organizator al silin‑ ţelor pentru cultură, de sfetnic ascultat în cele religioase”, după cum spune marele istoric

Nicolae Iorga. La Bucureşti a început o vastă activitate tipo‑ grafică pe care a continuat‑o chiar şi în perioada cât a fost egumenul Mânăstirii Snagov (1696‑1701). De amintit este faptul că, la începutul veacului al 18‑lea, în calitatea sa de „supraveghe‑ tor al credinţei”, el a tipărit şi răspândit în limba română Cartea sau lumina cu drepte dovediri din dogmele Biseri‑ cii Răsăritului asupra dejghi‑ nării papistaşilor, ca răspuns la propaganda catolică în Ţă‑ rile Române. După demiterea Episcopu‑ lui Ilarion de la Râmnic, acu‑ zat de filocatolicism, Sfântul Antim a fost înscăunat, fără voia sa, de către Mitropoli‑ tul Teodosie (şi alţi arhierei) ca întâistătător al Episcopiei vâlcene la 17 martie 1705, pe care a păstorit‑o „trei ani fără două luni”. Şi aici, „ostenitoriu Kir Antim, Episcopul Râmni‑ cului” (cum scrie pisania

Lumea credinŢei / noiembrie 2015

35

credinţa la români

Coziei) zideşte şi restaurea‑ ză biserici şi mânăstiri, cum face la Cozia – pe care o re‑ pictează şi îi adaugă un prid‑ vor (1706‑1707) –, la Govora (unde are un portret în prona‑ os) şi Cotmeana, ori la Fede‑ leşoiu, metoc al Coziei, unde i s‑a zugrăvit iarăşi chipul. Pe lângă toate aceste cti‑ toriri pe care a avut grijă să le înzestreze cu moşii, vii, ia‑ zuri şi mori, acest sfânt bărbat a mai făcut ceva nemaiîntâlnit în vreo ţară românească: a în‑ fiinţat, în 1705, prima „şcoală de pomană” la Râmnicul Vâl‑ cii, unde îl va aduce ca das‑ căl pe Ivan Făgărăşanul, de la Câmpulung. Peste ani, când va fi Mitropolit al Ungro‑Vlahiei, el va mai înfiinţa o astfel de şcoală gratuită aici şi încă una la mânăstirea sa din Bucureşti, punând astfel bazele învăţă‑ mântului gratuit românesc. Murind la 27 ianuarie 1708 bătrânul Mitropolit Teo‑ dosie, acesta „a lăsat cu limbă de moarte” ca în scaunul Mi‑ tropoliei sale să‑i urmeze kir Antim al Râmnicului. Hrisant Notara, Patriarhul Ierusali‑ mului, şi Gerasimos Palladas, www.lumeacredintei.com

Patriarhul Alexandriei, s‑au numărat printre cei care l‑au întronizat pe Sfântul Antim drept Mitropolit „a toată ţara Ungro‑Vlahiei”.

Şi a păstorit Sfântul An‑ tim, vreme de opt ani, toa‑ tă Ţara Românească aşa cum nimeni n‑a făcut‑o până la el şi nici de la el încoace. Dar, nu la multă vreme după mar‑ tiriul Brâncovenilor, a urmat şi moartea sa tragică: primul domn fanariot din Muntenia, Nicolae Mavrocordat, l‑a acu‑ zat de uneltire contra Înaltei Porţi şi l‑a surghiunit în Mun‑ tele Sinai. Doar că pe drum, turcii care îl escortau l‑au ucis şi l‑au aruncat într‑un râu din apropierea Adrianopolului.

Cinstirea şi preţuirea

Se cuvenea astfel ca Arhi­e piscopia Râmnicu‑ lui să‑şi aducă aminte cu

Lumea credinŢei / noiembrie 2015

36

credinţa la români

preţuire de moartea „celui mai mare tipograf al cultu‑ rii noastre medievale” (ală‑ turi de Coresi), iar ÎPS Var‑ sanufie s‑a nevoit a prăznui naşterea în ceruri a Sfântu‑ lui Antim cu fast bizantin, chiar dacă vremea sfârşitului de septembrie a fost una tare ploioasă. Şi, pentru că Sfân‑ tul Mitropolit al Ungro‑Vla‑ hiei a tipărit pentru prima dată în grai românesc slujba Sfântului Grigore Decapoli‑ tul (la 1692), Arhiepiscopul de Râmnic bine s‑a gândit să aducă moaştele de la Mânăs‑ tirea Bistriţa, cu procesiune, la catedrala Vâlcii. A avut şi mulţi oaspeţi de mare cuviinţă Arhiepiscopia Râmnicului, căci memoria acestui mare sfânt de alt neam a fost cinstită şi de două înalte feţe bisericeşti venite tocmai din Georgia: ÎPS Daniil Datu‑ ashvili, Mitropolit de Chiatu‑ ra şi Sachkhere, şi ÎPS Nico‑ lae Pachuashvili, Mitropolit de Alkhalkalaki şi Kumur‑ do (însoţiţi de Arhimandritul Vassili Antadze, duhovnic al Mânăstirii Gudauta, şi de mo‑ nahia Eleni Napetvaridze). Aceştia au poposit la Râmnic sâmbătă seara, iar ÎPS Varsanufie i‑a poftit mai întâi să se întremeze la o cină frugală, unde au stat puţin de vorbă, fiind plăcut sur‑ prins de darurile Mitropoli‑ tului Nicolae, făcute chiar de mâna lui. În aceeaşi dragos‑ te creştinească, Arhiepiscopul vâlcean l‑a poftit să îşi alea‑ gă oricare dintre tablourile ce împodobeau pereţii palatului şi să le considere ca daruri ale sale. Aceasta pentru că, puţin mai înainte, ierarhul georgian www.lumeacredintei.com

ÎPS Varsanufie împreună cu ÎPS Daniil Datuashvili şi ÎPS Nicolae Pachuashvili, Govora, 2015

îşi exprimase încântarea la vederea lor. Cum Mitropo‑ liţii din Iviria au mărturisit că nu au nici o reprezentare vrednică de crezare a chipu‑ lui Sfântului Antim, ÎPS Var‑ sanufie n‑a stat mult pe gân‑ duri şi, deşi era noapte afară, i‑a poftit pe musafiri la Mâ‑ năstirea Govora, acolo unde sfântul este zugrăvit în prona‑ osul bisericii, chiar din veacul al 18‑lea. Lucru frumos: Mi‑ tropolitul Daniel n‑a voit să intre în biserică până ce nu i s‑a adus o cruce cu care a bi‑ necuvântat mânăstirea în toa‑ te cele patru zări şi abia apoi s‑a închinat la cele sfinte. Vi‑ zita s‑a încheiat cu chisele şi dulceţuri tare bine făcute de maicile Govorei. A doua zi s‑au deschis baierele cerului şi a plouat cu găleata toată ziua, încât mă gândeam că arar voi ve‑ dea vreun credincios pe sub streşini. N‑avea să fie deloc aşa, căci nu numai că au venit foarte mulţi doritori de sfin‑ ţenie, dar au şi rămas la toată slujba Liturghiei, chiar dacă ploaia nu i‑a slăbit nici o cli‑ pă. Fost‑au la această sfântă

sărbătoare, pe lângă cei trei ierarhi amintiţi, şi ÎPS Cali‑ nic, Arhiepiscopul Argeşu‑ lui şi Muscelului, PS Andrei, Episcopul Covasnei şi Har‑ ghitei, PS Ambrozie, Episco‑ pul Giurgiului, PS Macarie, Episcopul ortodox român al Europei de Nord, şi PS Emili‑ an Lovişteanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului. S‑au ţinut cuvântări, s‑au dă‑ ruit icoane, apoi toată lumea s‑a mutat la o agapă frăţeas‑ că de bun‑rămas. A fost fru‑ mos la pomenirea acestui mare sfânt, despre care avva Adrian Făgeţeanu spunea că a fost român pentru că i‑a iu‑ bit şi slujit pe români, la fel ca Sfântul Paisie Velicikovski. Cu ce am rămas? Pe lângă amintiri frumoase, şi cu o zi‑ cere a Sfântului Antim, citată de ierarhul Râmnicului: „Nici lăzi, au orice fel de boarfe, în beserică să nu se pue, căci casa lui Dumnezeu nu iaste casă de neguţătorie, ci să stea pururi locul în beserică lim‑ pede şi curat”. Dea Domnu‑ lui să fie aşa... George Crasnean

Lumea credinŢei / noiembrie 2015

37

Noi apariţii la

editura

din noiembrie în librării şi pangare Arsenie Boca pe drumul sfinţeniei. O carte a minunilor de lângă noi Acest volum reprezintă urmarea ce­lui publicat la editura noastră în anul 2012 şi intitulat Mormântul cald de la Prislop. Mărturii despre ­P ărintele Arsenie Boca apărute în «Lumea Credinţei», reunind alte texte apărute între timp (2012-2015) în magazinul ilustrat Lumea Credinţei, dar şi texte apărute în revista Lumea Monahilor (din 2009 până azi), relevante, sub aspect biografic şi/sau duhovnicesc, pentru icoana în posteritate a părintelui Arsenie Boca (1910-1989), „Sfântul ­Ardealului”. Fie ca părintele Arsenie să ne călăuzească de dincolo de veac pe Cărarea Împărăţiei şi să ne unească într-un duh, cu învăţăturile şi cu minunile sale – temei de viaţă şi de înveşnicire pentru tot neamul românesc!

Sfinţii români în «Lumea Credinţei» Deşi destul de cuprinzătoare, cartea de faţă nu este una exhaustivă, ci reuneşte ceea ce s-a scris des‑ pre sfinţii români, din 2003 până azi, în pa­gi­nile ma‑ gazinului ilustrat Lumea Credinţei. Autorii sunt di‑ verşi şi abordările destul de diferite de la un text la altul, dar din însumarea lor cititorul va obţine o fres‑ că actuală a sfinţeniei ortodoxe româneşti. Cartea are două secţiuni – PRINCIPALII SFINŢI ROMÂNI (secolele 14-20) şi PRINCIPALII SFINŢI NEROMÂNI OCROTITORI AI ROMÂNIEI – şi este structurată cronologic, după anul calendaristic, ur‑ mând succesiunea datelor de prăznuire din calendarul bisericesc. Ele sunt precedate de o amplă introducere generală (aparţinând îngrijitorului ediţiei) – SFINŢI ROMÂNI SAU LEGAŢI DE TRADIŢIA ROMÂ‑ NEASCĂ – care-i trece în revistă, cu prezentări sin‑ tetice, pe toţi cei ce figurează în sinaxarul românesc. 38

noiembrie 2015 / Lumea credinŢei

www.lumeacredintei.com

Credinţa în lume

Magazin ilustrat / Lumea credinŢei

Periplu athonit Sfântul Munte Athos – locul unde urci spre Dumnezeu şi cobori în sine 40

Reportaj Biserica din Nazaret vegheată de Arhanghelul Gavriil 44

Lumea pe dos Putin şi Coranul

50

credinŢA în lume

Periplu athonit

Sfântul Munte Athos

locul unde urci spre Dumnezeu şi cobori în sine

Pe vapor, spre Athos

Curtea Vatopedului

Orice creştin ortodox visează să ajungă la Sfântul Munte Athos, pe care‑l cunoaşte din istorie, din literatura mistică, din imaginile oarecum standardizate sau din închipuirea pe care i‑o desenează, în minte, dorul de Dumnezeu. Nu făceam excepţie. Mi‑am dorit mereu, într‑o manieră difuză, să „urc” într‑acolo, mai aproape de Hristos...

N

u e vorba de fixarea lui Hristos – Logo‑ sul atotprezent – în‑ tr‑un anumit punct geogra‑ fic. E bine să nu idolatrizăm geografia, deşi ea e recep‑ tacolul hierofaniilor, baza empirică a oricărei comuni‑ cări divine. Hristos nu e mai prezent la Athos decât în oricare potir euharistic. Însă

40

Athosul are de partea lui o seamă de avantaje simboli‑ ce imbatabile. Nu doar un mileniu şi ceva de existen‑ ţă neîntreruptă. Nu doar ca‑ racterul singular şi exclu‑ siv de teocraţie monahală, sau Republică divină a călu‑ gărilor. Nici măcar tezaurul liturgic de artă sacră con‑ centrat în cele 20 de lavre,

noiembrie 2015 / Lumea credinŢei

sau în numeroasele schi‑ turi şi chilii aferente acesto‑ ra. Ceea ce face, mai presus de comparaţii, unicitatea athonită este, cred, vibra‑ ţia concentrată a rugăciunii neîntrerupte. Am citit recent mai multe relatări de la Sfân‑ tul Munte. Tot mai mulţi in‑ telectuali mireni (Costion www.lumeacredintei.com

Nicolescu, Dan C. Mihăi‑ lescu) iau bastonul de pele‑ rin şi merg să asiste, pe viu, la renaşterea fenomenu‑ lui aghioritic. Pot confirma: Grădina Maicii Domnu‑ lui are acum cei mai price‑ puţi grădinari. Efectul e fra‑ pant: macarale, materiale de construcţie, calfe, dul‑ gheri, meşteri, zidari şi al‑ ţii asemenea trudesc cât e ziua de lungă pentru ca ve‑ chile ziduri bizantine să mai trăiască un mileniu, sau cât va binevoi bunul Dumne‑ zeu. Gospodărirea exteri‑ oară reflectă, într‑un târziu, www.lumeacredintei.com

revigorarea vieţii duhovni‑ ceşti petrecută la începutul anilor ‘70, când, după o de‑ cadenţă vecină cu letargia fatală, dinamica nevăzută a comunităţilor s‑a întremat, sub impulsul vieţii şi lucră‑ rii unui nucleu de părinţi neo‑isihaşti. Decăderea ace‑ ea era consecinţa ridicării unei cortine de fier între co‑ munism şi lumea liberă, din care doar Grecia ortodo‑ xă făcea parte. De dincoace de zid, unde lagărul comu‑ nist viza apostazia colecti‑ vă a maselor alienate prin propagandă şi sărăcie, nici

o naţie dreptcredincioasă nu mai putea alimenta „resur‑ sa umană” a Sfântului Mun‑ te. Ca orice popu­laţie, şi cea monahală, aninată de penin‑ sula calcidică, se rărise bi‑ ologic şi se relaxase până la birocratizarea lucrativă a unei credinţe fără vlagă. Ei bine, iată că pot mărturi‑ si şi eu cum acea tristă pră‑ buşire s‑a prefăcut, sub im‑ pulsul Sfântului Duh, într‑o nouă lumină‑far pentru nă‑ păstuita comunitate pravos‑ lavnică scăpată de ateismul bolşevic. Este bunăstarea celor

Lumea credinŢei / noiembrie 2015

41

credinŢA în lume

Periplu athonit Mânăstirea Simonopetra

Episcopul Macarie alături de preoţii Gheorghe Brădăţean şi Alin‑Ioan Popa

văzute dublată de o egală fervoare spirituală? N‑am eu, desigur, instrumente‑ le necesare unor asemenea fine măsurători, dar la pri‑ ma vedere aş răspunde afir‑ mativ. Împreună cu ceilalţi trei fraţi pelerini, am tras la Vatopedu, lavră mult res‑ pectată, punctată de o ro‑ şu‑cărămizie biserică prin‑ cipală (catholikon) şi largă cât o cetate… Dai aici de Bizanţul viu, de comori ico‑ nografice şi manuscrie au‑ rite, de o trapeză cu mese aduse din Constantino‑ pol, de la Mânăstirea Stu‑ dion. După o săptămână, am revenit acasă, la Bucu‑ reşti, animat de un copilă‑ ros patriotism vatopedin: cum să nu te lipeşti sufle‑ teşte de lavra prin lenti‑ la căreia ai resimţit întregul 42

mister aghioritic? Da! Exis‑ tă o discretă „competiţie” pentru prestigiu duhovni‑ cesc între marile lavre şi nu cred că Dumnezeu se întris‑ tează văzând această emu‑ laţie soteriologică: nu ar trebui ea să definească via‑ ţa oricărei comunităţi creş‑ tine? Fără îndoială că da, chiar dacă nouă, prin paro‑ hiile noastre bătute de atâ‑ tea vânturi seculare, ne e tare greu să aplicăm un ase‑ menea model. Nu‑mi propun, a propos de competiţie, să concu‑ rez motorul de căutare Go‑ ogle, aşa că nu vă aşteptaţi să pun în scurta mea mărtu‑ rie un noian de date istori‑ ce şi anecdote edificatoare. Prefer să zăbovesc la cartie‑ rul general al pelerinajului: acolo unde am descoperit

noiembrie 2015 / Lumea credinŢei

personalităţi precum stare‑ ţul Efrem (care, cu zâmbet patern, ne‑a demonstrat pe loc însuşirile sale de clar‑ văzător al inimii), sau pă‑ rintele Daniil Vatopedinul, truditor la ediţia bilingvă a Everghetinos‑ului, ale cărui prime două volume publi‑ cate mai aşteaptă alte două. Pentru că am simţit auten‑ ticitatea smereniei părinte‑ lui Daniil, şi tocmai pentru că l‑am îndrăgit frăţeşte, nu voi scrie aici şi acum mai multe impresii despre acest om de adevărat talent mo‑ nahal. Graţie lui, oricum, am reuşit să călcăm şi pe la schiturile aferente Vato‑ pedului, Colciu şi Sf. Ipa‑ tie, unde un pictor român, Ioan Popa, repictează lă‑ caşul, cu ochelarii lui So‑ rin Dumitrescu pe nas. Sau www.lumeacredintei.com

să vedem, în altă zi, capi‑ tala Karyes, Marea Lavră, Stavronikita, Iviron şi se‑ meaţa Simonopetra, coco‑ ţată, în chip „meteoritic”, deasupra mării: în acest din urmă lăcaş am conversat cu părintele Macarie Simono‑ petritul, un francez trecut la Ortodoxie cu decenii în urmă (a conferenţiat recent, în neo‑greacă, la Arad). Ajuns aici, merită să pun un mic accent patri‑ otic: demografia athoni‑ tă se românizează. Cică, mai nou, călugării din la‑ vre diferite se întreabă re‑ ciproc: „Eşti grec, ori ro‑ mân?”. Sigur că Patriarhia Ecumenică e la fel de vi‑ gilentă ca oricând pentru a păstra prevalenţa greceas‑ că a Muntelui, dar vocaţii‑ le cele mai solide vin din‑ spre tărâmul nord‑dunărean, presărat odinioară cu meto‑ curi athonite şi condus de principi valahi sau moldavi care au copleşit cu daruri‑ le lor pioase nevoile liltur‑ gice ale egumenilor aghio‑ riţi. Memoria românească şi

Clopot suspendat la Simonopetra

prezenţa monahilor români se fac aşadar tot mai remar‑ cate şi pentru că novicii nu se bulucesc în schiturile ro‑ mâneşti Prodromu şi Lacu, ci se acomodează în oricare dintre marile lavre, evitând prin urmare enclavizarea. Muntele plin de icoa‑ ne taumaturgice, moaşte ne‑ preţuite, evlavie stratifica‑ tă milenar, mari duhovnici, isihaşti, învăţaţi ai compu‑ terelor sau ai urcuşului mis‑ tic este totodată un parc bo‑ tanic unde se adună toate

Mâţe negre, asortate www.lumeacredintei.com

bunătăţile Mediteranei: chi‑ paroşi, pini, aluni, castani, platani, portocali, lămâi… Curţile mai dosnice, unde se usucă la soare anterie negre, sunt brăzdate de motani asor‑ taţi. Drumurile au un colb roşu, uşor pietruit, şi te hâţâ‑ nă în jurul vârfului Athon, ca într‑un scrânciob uriaş. Mi‑ reasma de mir şi tămâie, de camfor şi calendula, de mărar şi ţelină, de ceapă şi conopi‑ dă sau varză se ridică din ier‑ bare şi sere ca să îţi mângâie nările… Întâlneşti peste tot o plutire meditativă, o natura‑ leţe a concentrării divine care au deplinul firesc al dreptei credinţe. Şi care te ampren‑ tează, insinuând în sufletul tău două vii dorinţe: una de interiorizare, de vot nespus, şi alta de revenire aici, unde bateriile tale uzate de păcat se pot preface în mici turbine nucleare. Fie ca Domnul nos‑ tru Iisus Hristos să ne audă cu milostenia Sa nesfârşită scâncetele păcătoase şi să ne ostoiască setea de mântuire! Teodor BACONSCHI

Lumea credinŢei / noiembrie 2015

43

credinŢA în lume

Reportaj

Biserica din Nazaretul Galileei

vegheată de Arhanghelul Gavriil Pentru toţi cei pe care Dumnezeu i‑a învrednicit să ajungă în Ţara Sfântă, Ieru‑ salimul rămâne un vis împlinit. Între starea emoţională şi trăirea fiecărei clipe şi a fiecărui loc de închinare există însă un fel de trezvie, pe care dacă nu o ai în momentul acela, poţi trece pe lângă locuri de care n‑ai să‑ţi mai aminteşti niciodată. Părerea mea este că Ierusalimul trebuie parcurs pas cu pas, nu pe fugă, cum adesea ni se întâmplă. Eu personal de fiecare dată mai descopăr câte ceva. În ultimul pelerinaj, de exemplu, mi‑am dat seama că fiecare dintre altarele care înconjoară Biserica Învierii şi Sfântul Mormânt îşi are taina lui, far‑ mecul lui, lucruri pe care altădată le privisem doar admirativ. Părintele David Pristavu a fost şi de această dată călăuza noastră de nădejde... Nazaret, un oraş în zona colinară, să admi‑ afli. Într‑o astfel de zi, pe al contrastelor răm panorama Nazaretu‑ când răsărea soarele, am În contrast cu arşiţa zi‑ lei, dimineţile în Ţara Sfân‑ tă sunt destul de reci, in‑ diferent de locul în care te

44

plecat din Valea Jezreelu‑ lui, care porneşte de lângă Haifa, în jos spre Tiberia‑ da, pentru ca apoi, ajungând

noiembrie 2015 / Lumea credinŢei

Mozaicul reprezentând Buna Vestire, aflat în curtea bisericii

Lăcaş de închinare pe locul casei Maicii Domnului

lui în toată splendoarea lui. Când spui Nazaret, te gân‑ deşti la locul de naştere al Preasfintei Născătoare de

www.lumeacredintei.com

Dumnezeu şi al Dreptului Iosif, dar şi la meleaguri‑ le pe care Mântuitorul Iisus Hristos Şi‑a petrecut anii copilăriei şi adolescenţei. În ziua în care am păşit prima oară în Nazaret, am trăit un sentiment extrem de ciudat, datorită contrastului dintre cele două zone ale oraşului: nou şi vechi, modern şi ar‑ haic, totul are dublă valen‑ ţă acolo. Nazaretul de Sus, un oraş modern, este locu‑ it de evrei, pe când Nazare‑ tul de Jos este tipic oriental, între cele două existând di‑ ferenţe de neimaginat. Toa‑ te evenimentele scripturis‑ tice legate de Nazaret s‑au derulat în actualul Nazaret de Jos, care astăzi este îm‑ părţit în trei cartiere: cartie‑ rul creştin‑ortodox, cartierul creştin‑catolic şi cartierul musulman. Satul acela mi‑ titel de acum 2000 de ani, despre care în cronici se scrie că era la marginea lu‑ mii, este astăzi unul dintre oraşele mari ale Israelului, un fel de capitală a arabi‑ lor. Pe străduţele înguste, ce urcă şi coboară într‑un con‑ tinuu du‑te‑vino, ai senza‑ ţia că eşti într‑un autentic bazar arăbesc în care mişu‑ nă europeni, americani, in‑ dieni şi asiatici de tot felul. Din locul acela, fiecare se îndreaptă pentru meditaţie şi rugăciune spre lăcaşul de cult căruia îi aparţine.

În dimineaţa aceea de duminică în care am ajuns www.lumeacredintei.com

Lumea credinŢei / noiembrie 2015

45

credinŢA în lume

Reportaj

străjuieşte un altar modern din marmură albă ce se conturează pe rămăşiţe de coloane şi altare, pe bucăţi de piatră şlefuite de am‑ prenta timpului. Începând de la arheologia subsolului şi până la multitudinea de icoane imense, vitralii, re‑ liefuri ceramice, mozaicuri din cele mai variate materi‑ ale, intarsii de marmură co‑ lorată, totul este fascinant. Considerată cea mai mare construcţie din Orientul Mijlociu, bazilica aceas‑ ta a Bunei Vestiri a fost ri‑ dicată pe locul casei Sfinţi‑ lor Ioachim şi Ana, al casei Maicii Domnului, pe ruine‑ le unei biserici bizantine.

Slujbă arhierească la Biserica Sfântul Arhanghel Gavriil

Rugăciune la icoana Bunei Vestiri

în Nazaret, străzile erau pline de pelerini. La un moment dat, după ce am străbătut o străduţă străjui‑ tă de flori care mai de care mai colorate, adulmecând tot felul de miresme ştiu‑ te şi neştiute, ne‑am tre‑ zit în faţa unei adevărate imensităţi spirituale şi ar‑ hitecturale, cea a bazilicii catolice a Bunei Vestiri, o biserică de o monumentali‑ tate artistică uluitoare. Tre‑ cut şi prezent într‑un gran‑ dios lăcaş de cult, placat în piatră albă şi roşie. O des‑ chidere largă, poligonală, 46

noiembrie 2015 / Lumea credinŢei

Impresionată de imen‑ sitatea şi frumuseţea arhi‑ tecturală şi picturală a bise‑ ricii catolice Buna Vestire, m‑am oprit pentru o cli‑ pă sub adierea palmierilor

www.lumeacredintei.com

Izvorul făcător de minuni şi icoana Maicii Domnului cu Pruncul în pântece

Slujbă arhierească

şi am privit spre cer, semn că parcă îmi lipsea ceva… Aşa şi era. Toate aceste frumuseţi erau imense şi reci, spre deosebire de căl‑ dura care te învăluie în bi‑ sericile noastre ortodoxe. Cu aceste gânduri am co‑ borât pe aceleaşi străduţe înguste, sub impactul des‑ tul de puternic al trecutu‑ lui, până când am ajuns în‑ tr‑o piaţetă, lângă un perete alb şi o ogivă placată în marmură, în faţa unei bise‑ rici micuţe, dar care ema‑ na dintru început o căldu‑ ră aparte: biserica ortodoxă cu hramul Sfântul Arhan‑ ghel Gavriil. Aceasta a fost construită de o comunita‑ te de greci ortodocşi lân‑ gă izvorul satului de odini‑ oară, de unde toţi localnicii veneau să ia apă. Am intrat cu sfială, pentru că tocmai începea Sfânta Liturghie, şi ca o fericită întâmplare, am avut bucuria să participăm la o slujbă arhierească. În www.lumeacredintei.com

sfârşit, regăseam atmosfe‑ ra aceea pe care noi orto‑ docşii o trăim în bisericile noastre. Deşi mică, Biseri‑ ca Sfântul Arhanghel Ga‑ vriil este foarte frumoasă, cu decoruri geometrice de intarsii de piatră şi marmu‑ ră colorată, susţinute de ar‑ cade arhaice. Pe iconostas încă mai sunt icoane gre‑ ceşti de secol 18, dar ceea ce mi‑a dat fiori a fost mo‑ mentul în care am înce‑ put să‑mi răsfăţ privirea cu frescele bizantine realiza‑ te de pictorii români Mihai, Gavril şi Nicolae Moro‑ şanu. În clipa aceea m‑am simţit acasă. O cromatică echilibrată, armonios îmbi‑ nată cu tabloul iconografic general. Aceşti pictori, ori‑ ginari din Bucovina, au lă‑ sat în Ţara Sfântă un crâm‑ pei de suflet românesc prin icoanele şi frescele care vor dăinui în timp, alătu‑ rându‑se valorilor artistice ale tuturor creştinilor.

În simplitatea ei, micuţa biserică ortodoxă este foarte căutată de pelerinii din în‑ treaga lume ortodoxă. Acest lucru se datorează şi Izvoru‑ lui Maicii Domnului, pen‑ tru că, aşa cum se ştie, Bi‑ serica Sfântului Arhanghel Gavriil a fost ridicată pe lo‑ cul unor izvoare care încă din vremurile acelea ali‑ mentau comunitatea cu apă. Despre acest izvor se spu‑ ne că este locul fântânii de unde venea să ia apă însăşi Fecioara Maria şi unde s‑ar fi întâlnit cu îngerul Gavriil, atunci când acesta i‑a vestit naşterea mai presus de fire. Acest moment îl găsim re‑ latat şi în Sfânta Evanghe‑ lie după Luca: „Iar în a şa‑ sea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, în‑ tr‑o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, că‑ tre o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar nu‑ mele fecioarei era Maria. Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură‑te, ceea ce eşti pli‑ nă de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei. Iar ea, văzân‑ du‑l, s‑a tulburat de cuvân‑ tul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poa‑ te să fie aceasta? Şi îngerul i‑a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumne‑ zeu. Şi iată vei lua în pân‑ tece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul

Lumea credinŢei / noiembrie 2015

47

credinŢA în lume

Reportaj Izvorul Maicii Domnului

Celui Preaînalt se va che‑ ma şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui Da‑ vid, părintele Său. Şi va îm‑ părăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit. Şi a zis Ma‑ ria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat? Şi răspun‑ zând, îngerul i‑a zis: Du‑ hul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaîn‑ alt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Şi iată Elisa‑ beta, rudenia ta, a zămis‑ lit şi ea fiu la bătrâneţea ei şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stear‑ pă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă. Şi a zis Maria: Iată roaba Dom‑ nului. Fie mie după cuvân‑ tul tău! Şi îngerul a plecat de la ea” (Luca 1, 26‑38). Izvorul există şi astăzi aici, la Nazaret, iar apa acestu‑ ia este foarte bună, răcori‑ toare şi vindecătoare, pre‑ cum în vremurile acelea. 48

Dar pentru a ajunge la Iz‑ vorul Maicii Domnului, tre‑ buie să cobori treptele unui

noiembrie 2015 / Lumea credinŢei

culoar ce porneşte din absi‑ da de nord şi care te duce la câţiva metri mai jos de ni‑ velul actual al străzii. La capătul acestuia, încărcă‑ tura emoţională se amplifi‑ că. În jurul izvorului se află icoane şi candele, care ve‑ ghează duhul unui astfel de loc binecuvântat. Icoa‑ na Fecioarei Maria este re‑ dată într‑o manieră aparte, unică aş putea spune, pen‑ tru că Maica Domnului este reprezentată cu Pruncul în pântece. Se spune că feme‑ ile care nu pot dobândi co‑ pii, la scurt timp după ce se roagă la această icoană, sunt binecuvântate cu naştere de ­prunci. Am mai zăbovit

Credincioşi la izvor

o clipă lângă Izvorul Mai‑ cii Domnului şi după ce am sorbit cu sete din apa de o limpezime aparte, am sim‑ ţit o purificare ce pătrun‑ dea până în măduva oaselor. Am adus şi în ţară o sticlu‑ ţă cu apă de la Izvorul Fe‑ cioarei Maria, apă care s‑a dovedit a fi nestricăcioasă, precum agheasma. Din apa aceea mulţi s‑au tămădu‑ it şi încă o mai păstrez lân‑ gă icoane.

lângă mine, o negresă pe nume Aedissia îşi împărtă‑ şise copila cu Sfintele Tai‑ ne. Am schimbat câteva cu‑ vinte şi îmi spunea zâmbind că această „lume colorată” este ceea ce Bunul Dumne‑ zeu aşteaptă de la noi: înfră‑ ţirea întru mântuire. Dintre toate bisericile ortodoxe din Ţara Sfântă, numai la Sfân‑ tul Mormânt am mai întâl‑ nit atâtea naţii înfrăţite, atâ‑ ţia oameni care îşi vorbeau

fără să se cunoască, atâ‑ tea glasuri care fredonau psalmi în toate limbile pă‑ mântului. Înălţător! M‑am desprins cu greu de locul acela binecuvântat. După ce am primit salutul de bun‑rămas al clopotelor imense care se află în imedi‑ ata apropiere a bisericii, am promis că mă voi întoarce aici şi am coborât din nou în forfota străduţelor din preaj‑ mă. De acum Nazaretul se vede în alte nuanţe, iar izul acela de nou şi vechi se sim‑ te şi dincolo de grădinile de portocali, rodii şi măslini, în aerul proaspăt care coboară dinspre Munţii Hebronului. Mariana BORLOVEANU

Tânăra creştină Aedissia

Înfrăţirea întru mântuire

Singura reprezentare a Maicii Domnului cu Pruncul în pântece

www.lumeacredintei.com

Ieşind din Biserica Sfântului Arhanghel Ga‑ vriil, trăiam o emoţie foar‑ te puternică, pe care creşti‑ nii o trăiesc de obicei după Sfintele Taine ale Spoveda‑ niei şi Euharistiei. Am ie‑ şit din locul acela, aproape subteran, într‑o mare de lu‑ mină! Şi a mai fost ceva in‑ edit în acest popas spiritu‑ al, de parcă toate popoarele lumii îşi trimiseseră me‑ sageri în acest loc binecu‑ vântat din Nazaret. Chiar www.lumeacredintei.com

Even Sapir

Lumea credinŢei / noiembrie 2015

49

credinŢA în lume

Lumea pe dos

Putin şi Coranul Din cei aproape 13 milioane de locuitori ai Moscovei, 1,7 milioane (cam cât populaţia Bucureştiului!) împărtăşesc credinţa musulmană. Este vorba, în primul rând, de muncitori din fostele republici ale Uniunii Sovietice – Asia Centrală şi Caucaz – ce şi‑au aflat, de ani buni, o slujbă în capitala rusă…

de cârja sa arhierească pen‑ tru a‑şi croi drum printr‑o turmă de rumegătoare pla‑ sată „strategic” în calea „muşteriilor”…

Numărul moscheilor rămâne acelaşi…

Ei bine, Putin, energic cum îl ştiu toţi ruşii, s‑a ho‑ tărât să rezolve definitiv problema musulmanilor din capitala Federaţiei. Iar 2011 a fost anul hotărâtor în acest sens… Mai întâi, primăria Moscovei, sesizată de o se‑ rie de organizaţii non‑gu‑ vernamentale, care s‑au plâns de răul tratament apli‑ cat animalelor prin sacrifi‑ carea ritualică a acestora, în număr tot mai mare, în pli‑ nă stradă, avea să stabileas‑ că 12 pieţe‑abator pentru kurban bayram, obiceiul fi‑ ind tolerat doar la periferia capitalei ruse. În puţină vre‑ me, cu sprijinul autorităţi‑ lor centrale şi cu un consis‑ tent ajutor bănesc din partea liderilor fostelor republici musulmane unionale surori,

Berbecii de sub zidurile Kremlinului… În ciuda legăturilor des‑ tul de strânse dintre Rusia şi ţări precum Turkmenistan, Kazahstan ori Uzbekistan, moscoviţii s‑au opus siste‑ matic, în ultimii ani, înălţă‑ rii de geamii pentru conce‑ tăţenii lor ce împărtăşesc o altă credinţă decât cea orto‑ doxă, considerând că cele cinci locaşuri de cult mu‑ sulmane, de dimensiuni mai mult decât modeste, înălţate 50

după 1990 la Moscova, le sunt îndeajuns supuşilor lui Mahomed. Mai mult chiar: de kur‑ ban bayram, începând cu 2011, autorităţile au inter‑ zis, în urma mai multor proteste ale pravoslavnici‑ lor tradiţionalişti, sacrifica‑ rea a zeci de mii de berbeci pe străzile Moscovei, pre‑ textând că „măcelul”, ajuns până sub zidurile Kremli‑ nului, ar transforma capita‑ la rusă în cel mai mare ba‑ zar musulman din Europa.

noiembrie 2015 / Lumea credinŢei

Bloggeri ruşi au scris, cu acest prilej – punând, în mod evident, paie pe foc – cum că însuşi Patriarhul Ki‑ ril ar fi fost nevoit, de un mare praznic, în plin centrul Moscovei, să se folosească

www.lumeacredintei.com

se va recurge la demolarea vechii moschei a oraşului (1904) şi la înălţarea, în lo‑ cul rămas liber, a unui locaş ceva mai încăpător, cu o ar‑ hitectură adaptată momen‑ tului, cuprinzând elemente de inspiraţie orientală, dar şi pravoslavnice (după tur‑ nul Spassky de la Kremlin, de pildă), moscheea putând fi confundată uşor cu o bi‑ serică ortodoxă locală, dar purtătoare de semilună…

Gainutdin: muscalii de la Mecca se trag…

Pe data de 23 septem‑ brie a. c., moscheea a fost predată „la cheie” de către autorităţile locale, în pre‑ zenţa lui Vladimir Putin – care şi‑a mai lustruit încă o dată imaginea sa de li‑ der tolerant şi harismatic în faţa preşedintelui Turciei, a conducătorului palestinian Mahmud Abbas şi a preşe‑ dinţilor unor republici mu‑ sulmane ale Federaţiei Ruse precum Tatarstan, Cecenia, Inguşetia ori Daghestan – şi www.lumeacredintei.com

a şefului muftiatului din Rusia, Ravil Gainutdin. Liderul de la Kremlin, cu acest prilej, a citat verse‑ te din Coran, făcând referi‑ re la îndelungata tradiţie a feluritelor culturi de pe în‑ treg cuprinsul spaţiului eura‑ siatic, în vreme ce Gainutdin nu a scăpat ocazia de a vor‑ bi, pe acelaşi ton, despre o convieţuire paşnică a cultu‑ rilor din spaţiul rus, pierdută în negura vremurilor, Rusia de astăzi putând fi conside‑ rată moştenitoarea de drept nu doar a URSS‑ului, Impe‑ riului Rus ori Statului Kie‑ vean, ci şi a Bulgariei de pe Volga, a Hoardei de Aur ori a unor state obscure, isla‑ mizate, după spusele sale, încă din timpul Profetului Mahomed…

Relicvele Profetului

Impresionat de ceremo‑ nia de la Moscova, cu precă‑ dere de discursul muftiului Gainutdin, reîntors la Gro‑ znîi, pe data de 6 octombrie a. c., preşedintele Ceceniei,

Lumea credinŢei / noiembrie 2015

51

Lumea pe dos

credinŢA în lume

reportaj

Ortodoxia românească în ţara lui Don Quijote În spaţiul iberic se află astăzi peste un milion de români, ortodocşi în majoritate covârşitoare, iar tendinţa este de creştere numerică (şi îi am în vedere doar pe cei înregistraţi oficial!). Sigur, vechiul exil (cum l‑am cunoscut şi eu, prin anii ’90) a cam dispărut; aceasta este o populaţie nouă şi destul de pestriţă, dar am întâlnit în sânul ei preoţi şi credincioşi de toată isprava, solidari şi respectuoşi faţă de Biserica Neamului şi de vrednicul lor arhipăstor...

E

Ramzan Ahmatovici Ka‑ dîrov, s‑a gândit să facă un dar de preţ noului locaş de cult musulman: o capsulă de sticlă cu fire de păr din bar‑ ba... Profetului Mahomed. Înstrăinarea preţioasei relic‑ ve islamice va primi o ex‑ plicaţie cât se poate de pla‑ uzibilă din partea liderului cecen: delegaţiile unor sta‑ te islamice ajung mai degra‑ bă la Moscova decât la Gro‑ znîi şi este bine ca acestea să se simtă la fel de confor‑ tabil ca acasă, ştiindu‑l atât

52

de aproape pe Profet. Gestul său, de altfel, va fi aplaudat la unison de către liderii reli‑ gioşi din republicile musul‑ mane ale Federaţiei Ruse, ca şi de alţi lideri din Asia Cen‑ trală şi Caucaz.

Un răspuns şiret la un joc de imagine…

O lovitură de imagi‑ ne bine pregătită de Putin – veţi spune –, nevoile re‑ ligioase ale celor peste un milion şi jumătate de mu‑ sulmani din capitala rusă, ce dispun de doar şase gea‑ mii la Moscova, neputând fi rezolvate de o moschee reconstruită la dimensiuni ceva mai mari, într‑un scop pur propagandistic… Ni‑ mic mai adevărat! De alt­ fel, ar trebui ţinut seama nu doar de jocurile strategice

noiembrie 2015 / Lumea credinŢei

de imagine din ultima vre‑ me ale Rusiei, ci şi de răs‑ punsurile la acestea. Ast‑ fel, în preajma deschiderii moscheii de la Moscova, în urma refuzurilor repeta‑ te ale Kremlinului de a du‑ bla numărul locaşurilor de cult musulmane din capitala rusă, ministrul Culturii din Turcia, Yalçın Topçu, lu‑ ând act de eveniment, avea să declare pentru Hürriyet cum că „ar fi nespus de fe‑ ricit dacă marea catedrală Sfânta Sofia de la Constan‑ tinopol ar redeveni gea‑ mie”, propunând, în ciuda tuturor protestelor internaţi‑ onale, un referendum naţio‑ nal pe tema dată… Bucureştiului nu‑i rămâ‑ ne decât să aleagă… Gheorghiţă CIOCIOI www.lumeacredintei.com

piscopia Ortodo‑ xă Română a Spa‑ niei şi Portugaliei îşi are actualmente se‑ diul la Zulema, în Castil‑ la‑La Mancha. E un sediu modest, dar provizoriu. La anul va fi – trebuie să fie – gata Catedrala şi se‑ diul episcopal în construc‑ ţie chiar la Madrid (Cal‑ le de las Tubas 9). Episcop este – din primăvara lui 2008 – P. S. Timotei Lau‑ ran, unul dintre cei mai ti‑ neri ierarhi ai B.O.R. (n. 1975, ardelean de obârşie, tuns în monahism la Mâ‑ năstirea Nicula în 1998 şi doctor în Teologie din 2013), pe care l‑am cunos‑ cut luna trecută şi mi‑a fă‑ cut o impresie excelentă – şi ca om, şi ca ierarh. Tânăra noastră episco‑ pie din patria lui Don Qui‑ jote s‑a angajat la un pro‑ iect măreţ: construirea Catedralei Ortodoxe Ro‑ mâne de la Madrid (în‑ chinate Maicii Domnului) şi a sediului administra‑ tiv al Episcopiei. Tere‑ nul pe care se va construi www.lumeacredintei.com

Lumea credinŢei / noiembrie 2015

53

credinŢA în lume

reportaj

catedrala a fost concesio‑ nat de către primăria Ma‑ dridului parohiei româ‑ neşti de acolo în urma unui concurs şi cu condi‑ ţia ca lucrările să fie gata în vara lui 2016 (altmin‑ teri primăria poate dispu‑ ne liber de terenul respec‑ tiv şi de tot ce s‑a construit pe el până la data respec‑ tivă, fără alte obligaţii faţă de partea română). După estimările arhi‑ tecţilor, întreaga lucrare – realizată astăzi cam pe jumătate (cum se poate ve‑ dea în imaginile alăturate) – se ridică la aproximativ 6 milioane de euro. Suma 54

noiembrie 2015 / Lumea credinŢei

www.lumeacredintei.com

nu este mică, dar se nădăj‑ duieşte nu doar în donaţi‑ ile creştineşti ale tot mai numeroşilor români veniţi să muncească în Regatul Spaniei, dar şi în eventua‑ lul sprijin fratern – indivi‑ dual sau instituţional – al celor de acasă. Sunt în ţară destui români bogaţi, cu râvnă fie de a lucra virtuţi‑ le, fie de a‑şi ispăşi păcate‑ le: catedrala de la Madrid le oferă, iată, prilej pentru amândouă... Este vorba, până la urmă, de imaginea în lume a României şi a Ortodoxiei româneşti, căci una suntem în Hristos, la toată vremea şi în tot locul. „Există un timp pen‑ tru toate, după cum citim în Cartea Ecclesiastului. Nu ştim de ce Dumnezeu a rânduit ca biserica noastră să primească terenul acum, în perioadă de criză finan‑ ciară, dar ştim că nimic nu este întâmplător şi că orice lucrare trainică se săvâr‑ şeşte numai cu jertfelnicie. Toate se fac după o rân‑ duială şi cu un scop anu‑ me. Bunul Dumnezeu să vă binecuvinteze pe toţi” – este cuvântul ctitorilor iniţiali spre toată suflarea românească. Să le întindem o mână fraţilor noştri, fiecare după puteri, şi să nu prididim cu rugăciunea, ca lucrarea să se împlinească la vreme, spre slava lui Dumnezeu şi cinstea latinităţii noas‑ tre ortodoxe, de la Răsărit până la Apus! Răzvan CODRESCU www.lumeacredintei.com

Cei care vreţi să fiţi ctitori ai noii catedrale, o puteţi face prin intermediul următoarelor conturi: În Regatul Spaniei Cont IBAN: ES31 2085 9258 8103 3039 21 56 Titular cont: Obispado Ortodoxo Rumano de España y Portugal Adresa: C/Malaga nº 5, Urb. Zulema, 28810, Villalbilla, Comunidad de Madrid; telefon: +34 91 879 23 24; e‑mail: [email protected] sau [email protected] Banca: IBERCAJA Cod Bic: CAZRES2Z *** În România Cont IBAN RON: RO20BTRL0130120CW13833XX Cont IBAN EURO: RO61BTRL0130420CW13833XX Titular cont: Biserica Ortodoxă Română din Spania Banca Transilvania Lumea credinŢei / noiembrie 2015

55

credinŢA în lume

Reportaj

O fugă la Veneţia (III) Toată călătoria la Veneţia a fost o permanentă alergătură. Prea multe lucruri importante de văzut, prea puţin timp pentru asta. Deşi făcusem drumul doar pen‑ tru a mă bucura de arta bizantină şi de icoanele şi raclele cu moaştele marilor sfinţi răsăriteni, pe măsură ce timpul trecea, am realizat cât era de greu să le găseşti. În timp ce mergeam pe străduţele înguste, de la o biserică la alta, îmi reve‑ nea mereu în minte povestea lui Ali-Baba şi mă regăseam obsesiv în acel per‑ sonaj rămas fără grai în faţa bogăţilor pe care le descoperise în peşteră. Mă imaginam răscolind, întocmai ca acela, sub presiunea timpului, cufăr după cufăr, dând de o parte tot felul bogăţii doar pentru a găsi acel giuvaier cu adevărat de preţ pentru mine. Amalgamul de stiluri artistice, multitudinea de comori de artă din diverse seco‑ le obosesc pe oricine ar vrea să le cuprindă dintr-o singură vizită. Laguna în care se găseşte Veneţia este un loc unde apa dulce se întâlneşte cu apa sărată a mării. Întocmai, aici, arta bizantină, sublimă şi dumnezeiască, se amestecă cu arta barocă şi cu reprezentările realiste. Arta care are ca scop înălţarea şi bucuria sufletului se întâlneşte cu arta care îşi propune doar încântarea ochilor trupeşti. 56

noiembrie 2015 / Lumea credinŢei

www.lumeacredintei.com

Soarele era spre apus. Am plecat grăbit din Piaţa San Marco, poposind câte‑ va clipe lângă cei doi stâlpi de marmură ai fostei mânăs‑ tiri a Sfântului Polieuct din Constantinopol şi apoi lân‑ gă coloanele Sfinţilor Mar‑ cu şi Teodor Stratilat, ocro‑ titorii Veneţiei, după care am pornit pe faleză către Biseri‑ ca Sfântului Zaharia, biserica unei foste mânăstiri benedic‑ tine de călugăriţe. Din inves‑ tigaţiile mele, aici se păstrau moaştele Sfântului Prooroc Zaharia şi ale Sfântului Ath‑ anasie cel Mare, patriarhul Alexandriei. Dreptul Zaharia, prooroc şi preot din neamul lui Aa‑ ron a fost tatăl Sfântului Ioan Botezătorul şi a fost ucis în templul din Ierusalim, aşa cum se precizează în textul Sfintei Evanghelii de la Ma‑ tei. Cercetări recente au sta‑ bilit că mormântul său a fost în Valea Chedronului de lân‑ gă Ierusalim. Mai ştim că sfintele sale moaşte au fost aduse în Constantinopol de Ursus, prefectul Constan‑ tinopolului şi, în data de 4 septembrie 415, aşezate în Marea Biserică a oraşului re‑ făcută de împăratul Teodosie al II-lea. Ele au ajuns la Ve‑ neţia, cel mai probabil după Cruciada a IV-a din 1204. Sfântul Athanasie cel Mare s-a mutat la cele veş‑ nice în anul 373 şi a fost în‑ mormântat în Egipt, în ceta‑ tea Alexandriei. Nu am reuşit să aflu cum au ajuns sfinte‑ le sale moaşte la Veneţia. Unii consideră că au fost şi ele aduse din Constantinopol după 1204, alţii susţin că au www.lumeacredintei.com

fost dăruite mânăstirii de că‑ tre Papa Benedict al III-lea care s-a refugiat aici, imedi‑ at după alegerea sa ca papă în anul 855. GPS-ul s-a dovedit, din nou, salvator. Am ajuns la Biserica Sfântului Zaharia în timp util. În piaţeta din faţa bisericii era o veche fântâ‑ nă, acum închisă. În timp ce admiram faţada de marmu‑ ră albă a bisericii, spre ma‑ rea mea surpiză şi bucurie, am observat o persoană care

intra. Aşadar biserica era des‑ chisă! Am intrat şi eu. Privind iscoditor în toate părţile, am zărit imediat într-un altar late‑ ral din dreapta naosului două racle suprapuse, cu latura din‑ spre biserică din sticlă. Am‑ bele aveau inscriptionat clar numele sfintilor: „Sf. Atha‑ nasie, patriarhul Alexandriei” şi „Sf. Zaharia, tatăl Sf. Ioan Botezătorul”. Înăuntru se dis‑ tingeau trupurile celor doi şi măştile din argint care le aco‑ pereau chipurile.

Cele două racle suprapuse ale Sfinţilor Athanasie şi Zaharia Lumea credinŢei / noiembrie 2015

57

credinŢA în lume

Reportaj Insula Murano

Am rămas până când în‑ grijitorul bisericii a început să stingă luminile şi apoi am pornit înapoi spre hotel. Fu‑ sese o zi încărcată. Pe dru‑ mul de întoarcere am ză‑ bovit totuşi ca să găsesc biserica ortodoxă greacă şi biserica Sf. Ioan din Brago‑ ra care erau în zonă. Amân‑ două erau „pe lista” mea din zilele următoare. Noaptea a trecut repede, în ciuda frigului din cameră. Se pare că recepţionereul ui‑ tase să regleze temperatura şi dimineaţa şi-a făcut, smerit, „mea culpa”. M-a trezit aspi‑ ratorul zgomotos de pe cori‑ dor şi discuţia purtată tare în limba română de cele două menajere care dereticau gră‑ bite. Am luat o cană de cafea pe post de mic dejun şi am pornit către una din cele mai mari biserici veneţiene, Ba‑ silica Sfinţilor Ioan şi Paul. Am ajuns destul de re‑ pede. Construcţia, de factu‑ ră gotică, în formă de cruce latină nu este închinată sfin‑ ţilor aposoli, aşa cum ne-am aştepta, ci Sfinţilor Muce‑ nici Ioan şi Paul, doi oficiali 58

romani decapitaţi în anul 363 din porunca lui Iulian Apo‑ statul. Nespus de încărcată de comori de artă, basilica adăposteşte mormintele a nu‑ meroşi dogi şi este foarte că‑ utată de turişti. Scopul pen‑ tru care am mers la această biserică a fost însă pentru a mă închina la o splendi‑ dă icoană bizantină a Maicii Domnului pe care veneţienii o numesc Maica Domnului „a Păcii”. Am găsit-o ascun‑ să discret într-o mică cape‑ lă din dreapta naosului şi am zăbovit acolo ceva vreme.

noiembrie 2015 / Lumea credinŢei

Afară se înnorase din­ tr‑oda­tă şi parcă ar fi vrut să plouă. Am hotărât deci să iau un „vaporetto” şi am pornit într-o excursie spre vestita insulă Murano. Nu aveam timp să cobor, dar vroiam măcar să o văd în treacăt. Am folosit ocazia pentru a mă bucura din nou de faţadele clădirilor de pe Grand Canal, am admirat mica insulă căreia „vapo‑ retto” i-a dat ocol şi, după o oră eram înapoi la staţia de lângă gara din Veneţia. Am coborât pentu că trebuia să

Maica Domnului a Păcii www.lumeacredintei.com

Biserica Sfintei Lucia

prind deschisă biserica Sfin‑ tei Lucia. Trecând pe Grand Canal nu poţi să nu observi inscripţia cu majuscule de pe peretele altarului bisericii sale: „Lucia, fecioara din Si‑ racuza, muceniţa lui Hristos se odihneşte în această bise‑ rică. Pentru Italia şi-ntreaga lume, fie ca ea să ceară lu‑ mină şi pace”. Biserica era, spre bucuria mea, deschisă. M-am dus drept spre altar unde, într-o raclă cu pereţii de sticlă sunt aşezate moaş‑ tele Sfintei Muceniţe. Pele‑ rinii ocolosc altarul şi trec prin spatele raclei. Am pu‑ tut astfel, pentru prima dată de când venisem în Veneţia să cinstesc sfintele moaşte, sărutând peretele de sticlă al raclei. Am zăbovit îndelug lângă trupul întreg al Sfintei, îmbrăcat într-un veşmânt de culoarea sângelui cu tivuri aurii. Ucisă pentru credinţa în Hristos, Sfânta Muceniţă Lucia a pătimit în 13 decem‑ brie 304 şi a fost înmormân‑ tată în catacombe. În anul 314, creştinii au ridicat o biserică în cinstea ei chiar pe locul martiriului, iar în www.lumeacredintei.com

1038, sfintele sale moaşte au fost aduse la Constanti‑ nopol. De acolo au fost lu‑ ate de latini cu ocazia jefu‑ rii oraşului în 1204 şi aduse în Veneţia. Când am ieşit de la bise‑ rica Sfintei Lucia, am încer‑ cat să găsesc moaştele Sfân‑ tului Mucenic Ermolae. Un blog scria că sunt adăposti‑ te la biserica Simeone Picco‑ lo, închinată Sfântului Sime‑ on, ruda Domnului. Această biserică era pe cealaltă par‑ te a canalului faţă de gară. Zadarnic m-am plimbat prin

biserică, zadarnic am în‑ cercat să aflu ceva de la cei care făceau curat. Erau prea ocupaţi să pregătească to‑ tul pentru noaptea de Paşti care urma şi nici nu vorbeau engleză. M-am lăsat păgu‑ baş, convins că informa‑ ţia de pe internet era erona‑ tă şi am pornit spre centru. Noaptea aceea era Paştele catolic. Vroiam să văd cum prăznuiesc. (va urma) Silviu‑Andrei VLĂDĂREANU Racla cu moaştele Sfintei Muceniţe Lucia

Lumea credinŢei / noiembrie 2015

59

A Păcii

Basilica San Zanipolo din Veneţia

A

frumoasă icoană este una dintre cele mai vechi icoane bizantine pe lemn care se păstrează în Veneţia. Maica Domnului supranumită de veneţieni „a Păcii” („Ma‑ donna della Pace” în italia‑ nă), este un apelativ de sor‑ ginte apuseană, neavând un corespondent în tradiţia ortodoxă. Cunoscută şi venerată ca icoană făcătoare de minuni, această icoană este, prin tra‑ diţie, atribuită Sfântului Evanghelist Luca. Isto‑ ricii o datează însă ca fi‑ ind de la începutul secolu‑ lui 13, dar asta nu înseamnă

62 Icoanele făcătoare 60 noiembrie 60 noiembrie 2015 2015 / Lumea / Lumea credinŢei credinŢei

de

www.lumeacredintei.com

că nu ar putea fi copia de se‑ col 13 a unei străvechi icoa‑ ne pictate de Sfântul Evan‑ ghelist, aşa cum se obişnuia în vechime când originalul era prea afectat de trecerea timpului. Ştim că icoana a fost adusă la Veneţia în anul 1349 şi că este cu certitu‑ dine originară din Răsărit, după unii fiind adusă chiar din Constantinopol. Se mai ştie că ea a fost dăruită de

către Paolo Morosini călu‑ gărilor dominicani în anul 1503. După secularizarea mănăstirilor, în anul 1806, icoana a fost aşezată în basi‑ lica Sfinţilor Mucenici Ioan şi Paul din Veneţia, sau basi‑ lica San Zanipolo, cum este ea cunoscută de localnici, în‑ tr-o caplă laterală din dreap‑ ta naosului, unde se află şi acum. Silviu‑Andrei VLĂDĂREANU

Coordonate GPS Basilica San Zanipolo, Veneția

45o26’21” N 12o20’31” E

minuni ale Preasfintei

www.lumeacredintei.com

Lumea credinŢei / noiembrie 2015 61

AFR PRO VITA

A apărut numărul 100 din Lumea Monahilor În acest număr puteţi citi: • Stareţul Iov de la Halmyris – Cine a gustat din călugărie, acela e un om fericit

repere ale credinţei

Magazin ilustrat / Lumea credinŢei

• Marius Vasileanu – Andrei Scrima şi Rugul Aprins • George Enache – Al. I. Cuza şi lupta împotriva monahismului ortodox • Vincenţiu Dascălu – Lucrarea unui preot prigonit

O nouă apariţie editorială la

editura

Răzvan Bucuroiu – La curţile Duhului (II). Vetre mânăstireşti din Transilvania şi Maramureş „Mărturisesc faptul că eu însumi am rămas uimit de numărul mare de locuri sfinte în care Dumnezeu mi‑a fă‑ cut hodină sufletului în acest deceniu de febrilă căutare... A reieşit, la un calcul sumar, un număr impresionant de mânăstiri, schituri şi biserici pe care le‑am cercetat cu în‑ trebarea (mai mult sau mai puţin „inspirată”), cu apara‑ tul foto, cu nesomnul, cu osteneala drumurilor, dar şi cu gustul (la trapeză), cu umorul şi cu naturaleţea obligato‑ rie oricărei abordări a unui spaţiu sacru. [...] Să aveţi o lectură plăcută, dar mai ales folositoare! Aşa cum folositoare mi‑au fost şi mie aceste drumuri la mânăs‑ tiri, care au fost cea mai emoţionantă călătorie spre mine în‑ sumi. Închei cu înţeleapta zicere a maestrului Grigore Leşe: „A trebuit să mă risipesc ca să mă adun. Acum ştiu cine sunt”. Iar eu m‑am risipit stând şi m‑am adunat călătorind... Şi călătorind, am aflat cine sunt.” (Răzvan Bucuroiu)

Interviu cu Dr. Larisa Ionescu‑Călineşti „Oare «detoxificarea» sufletului pe când?”

64

Pulsul vremii Declinul creştinismului în Europa

69

Misiune şi credinţă Chemarea Ortodoxiei pe meleagurile Nordului

72

Din praznicele lunii: Intrarea în biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie)

repere ale credinţei

Interviu

„Oare «detoxificarea» sufletului pe când?” Interviu cu dr. Larisa Ionescu‑Călineşti Relaţia dintre credinţă şi medicină, importanţa armoniei dintre trup şi suflet este un subiect complex, îndelung dezbătut de‑a lungul timpului, atât din punct de vedere teologic, cât şi din punct de vedere medical, însă mereu de actualitate. Doamna doctor Larisa Ionescu‑Călineşti, creştină practicantă, specializată în dome‑ niul nutriţiei şi fitoterapiei, este cunoscută publicului larg prin colaborarea sa la lucrarea Compendiu de terapie naturală, alături de profesorul Gheorghe Mencini‑ copschi şi farm. acad. Ovidiu Bojor, prin articolele scrise în reviste de specialitate, prin prezenţa în emisiuni televizate ca reprezentant al Institutului Naţional pentru Medicină Complementară şi Alternativă „Prof. Dr. Florin Brătilă”. Mai nou, este mem‑ bru al echipei de medici a Clinicii de tratamente şi remedii naturiste Fitoplus, proiect inspirat de şcoala de medicină creştină a Prof. Dr. Pavel Chirilă. De altfel, acesta a susţinut, în data de 20 octombrie, la sediul Clinicii Fitoplus, o conferinţă publică în care a vorbit despre cele 5 pericole majore ale alimentaţiei moderne. În interviul care urmează, doamna doctor Larisa Ionescu‑Călineşti ne oferă sfa‑ turi şi soluţii legate de sănătate pentru vremurile „speciale” pe care le trăim. (L. C.) „Fără conlucrare nu se poate...” Mulţumim, doamnă doctor, pentru că aţi acceptat să ne acordaţi acest interviu. Aş dori să vă întreb direct: Cum este să practicaţi medicina şi ortodoxia deopotrivă? Cum se armonizează practica dvs. medicală cu credinţa ortodoxă?

Este destul de greu, pentru că ambele sunt solicitante, cer timp. Pe de o parte, medicina nu înseamnă că mergi la serviciu, stai cât e progra‑ mul, vii acasă şi s‑a terminat. Nu. Acasă trebu‑ ie să studiezi, cauţi cazuri, te preocupi. Nici un medic nu‑şi încheie activitatea strict când iese din cabinet. Pe de altă parte, ortodoxia este la fel. Nu practicăm ortodoxia numai cât suntem la biserică, iar apoi nu ne mai preocupă. Chiar când ieşim de la biserică poate că trebuie să o practicăm mai intens. Prin citirea Sfinţilor Pă‑ rinţi, a Sfintei Scripturi, ţinând un canon zilnic, pentru că altfel este foarte greu să te ţii pe linia unei vieţi curate. În caz de „cutremur”, avem 64

noiembrie 2015 / Lumea credinŢei

www.lumeacredintei.com

www.lumeacredintei.com

de ce să ne ţinem, să nu cădem. Aplicarea ortodoxiei în practica medicală nu‑i lucru lesne în condiţiile sistemului medi‑ cal actual; cel puţin noi, cei ce lucrăm în am‑ bulatoriu, cea mai mare a timpului ne preocu‑ păm de carduri şi de sistemul electronic, iar de pacient… cât mai rămâne... La cel mai simplu act medical se consumă un timp dublu cu ac‑ tele, cu scriptologia electronică, ce‑i chiar mai consumatoare de timp decât cea convenţiona‑ lă, utilizată de zeci de ani. Prin urmare, în acest context practicarea ortodoxiei e dificilă, singu‑ rul lucru pentru care mai rămâne vreme fiind o rugăciune înainte de a începe lucrul cu paci‑ enţii şi un „Doamne, Iisuse Hristoase, miluieş‑ te‑mă” atunci când apar cazuri dificile. În acest sector particular al fitoterapiei, ce loc îşi gă‑ seşte ortodoxia?

De 15 ani, de când am adăugat fitoterapia la practica medicală a internistului, am simţit Lumea credinŢei / noiembrie 2015

65

repere ale credinţei

Interviu

a recomanda renunţarea completă la tratamen‑ tul alopat. Poziţia pe care o am în institut este una „de graniţă” între medicina alopată şi me‑ dicina complementară, fiind medic internist, în timp ce restul colegilor mei practică o medicină complementară, cum ar fi acupunctura sau ho‑ meopatia. Nu sunt de acord cu exagerările de o parte sau de cealaltă, care vin fiecare cu riscuri. Cumva trebuie păstrat un echilibru şi analizată cu atenţie nevoia pacientului. În lipsa evidentă a luminii Duhului Sfânt, ne bazăm pe cunoaş‑ terea venită din practica noastră şi a celor ce au practicat şi studiat înaintea noastră. Este impor‑ tant însă ca medicul să îşi recunoască şi limite‑ le, şi acolo unde nu mai are soluţii, să îndrume bolnavul către alternative, alţi medici, alte tra‑ tamente şi – de ce nu? – chiar o îndrumare spi‑ rituală. Am avut mulţi pacienţi pe care i‑am în‑ drumat spre preot, spre Sfântul Maslu… un real ajutor; pe lângă informaţiile din lucră‑ rile de specialitate în acest domeniu, mă folo‑ sesc de reţetele tradiţionale călugăreşti pe care le‑am cules şi chiar experimentat. La noi, fitote‑ rapia tradiţională a fost practicată iniţial în mâ‑ năstiri, acolo au fost dezvoltate primele trata‑ mente fitoterapeutice monahale. De fapt, şi în zilele noastre mânăstirile din România – mai‑ cile, călugării bătrâni – sunt o sursă inepuiza‑ bilă de reţete din plante. Să înţeleg că pelerinajele pe care le faceţi la mânăsti‑ rile din ţară (cum ar fi la Petru‑Vodă), întâlnirile cu monahi şi monahii care cunosc leacuri au un rol esenţial în trata‑ mentele pe care le prescrieţi pacienţilor dvs.?

În instituţiile medicale în care lucrez se practică o medicină integrativă, în care nu nu‑ mai trupul bolnavului este important, ci şi su‑ fletul acestuia, omul fiind un întreg. În această viziune, cauzele spirituale ale bolilor reprezin‑ tă un prim motor al patologicului, după care ur‑ mează şi cealaltă parte – pe care o vedem, pe care o simţim trupeşte. Aşadar, astfel se expli‑ că faptul că monahi cu har, cu smerenia prin care lucrează Duhul Sfânt, îmbină din cele mai vechi timpuri rugăciunea cu tratamentul din plante, culese într‑un mediu cât mai curat, nu numai curat ecologic, ci mai ales curat spi‑ ritual. Este foarte important de ştiut că fieca‑ re lucru are informaţia lui şi o plantă culeasă 66

noiembrie 2015 / Lumea credinŢei

industrial are o altă informaţie decât o plantă culeasă în timpul rugăciunii, cu post, cu linişte şi pace. Însă în toate este importantă contribu‑ ţia bolnavului, fără credinţă vindecarea nu are loc. Vindecarea trebuie să fie o conlucrare. Fără conlucrare nu se poate.

„Am avut mulţi pacienţi pe care i‑am îndrumat spre preot…” Sunt multe opinii care resping în totalitate tratamen‑ tele chimice, alopate. În acelaşi timp, altele consideră tra‑ tamentele naturiste ca fiind soluţii pentru ameliorarea unor simptome, fără însă a le vedea ca pe o alternativă reală la tratamentul alopat. Care este opinia dvs.? Există şi aici o cale de mijloc?

Tratamentul este individualizat, nu tratăm boli, ci bolnavi. Asta este o axiomă a medicinii. Sunt cazuri pe care medicina modernă le rezol‑ vă astăzi foarte bine, cum ar fi o valvulopatie aortică severă, la care se impune un tratament intervenţional sau chirurgical, pe inimă. Pe de altă parte, o hipertensiune uşoară, fără factori mari de risc, poate fi cu uşurinţă tratată numai cu plante. Nu pot spune acelaşi lucru despre un pacient cu hipertensiune veche, fumător, având diabet zaharat, caz în care aş considera suficient tratamentul naturist doar pentru o diminuare a dozelor medicamentelor pe care le are, fără însă www.lumeacredintei.com

Care este opinia dvs. despre homeopatie? La o sim‑ plă căutare pe Google apar pagini întregi de aspecte care mai de care mai controversate. Este homeopatia o soluţie alternativă la tratamentul alopat? Este ea compatibilă cu credinţa noastră ortodoxă?

Eu pot să vă răspund doar în calitatea mea de medic şi ca practicant ortodox laic. În ceea ce priveşte practica ortodoxă, homeopatia nu provine din spaţiul nostru ortodox. Ea impli‑ că o relaţie foarte strânsă între pacient şi tera‑ peut, şi de această relaţie depinde foarte mult succesul terapeutic. Ea are rezultate bune faţă de problemele funcţionale, pe tulburările neu‑ rovegetative, endocrine (menopauză, tulburări glandulare etc.), alergii (astm, bronşite asmati‑ forme, alergodermii etc.) şi mai puţin bune faţă de bolile foarte grave. Este ştiut, de asemenea, că tratamentele în general au şi un efect place‑ bo în aproximativ 50% din cazuri, ceea ce este destul de mult… Dacă la aceste tratamente adă‑ ugăm Sfintele Taine ale Bisericii – Spovedania, Împărtăşania, Sfântul Maslu –, cu siguranţă rata de succes va fi mult mai ridicată. Omul trebuie să se cureţe. Ştiţi ca de câţiva ani există aceas‑ tă modă a detoxificării, pentru rinichi, ficat, co‑ lon ş.a.m.d. Dar oare „detoxificarea” sufletului pe când? Când în fapt toate pleacă de acolo. Există şi persoane cu diverse intoleranţe alimentare sau probleme de sănătate, care desigur trebuie să acorde o atenţie excesivă dietei; de asemenea, se ştie că în multe produse din comerţ, inclusiv cele de bază, se adaugă pe o www.lumeacredintei.com

serie de aditivi, coloranţi, conservanţi care pot avea efec‑ te negative asupra sănătăţii. Cu toate acestea, nu cumva aceste situaţii au dat naştere şi unor exagerări legate de teama omului modern de toxine (totul trebuie să fie eti‑ chetat „bio” sau alternativ)?

Aş pleca de la spusele părintelui Arsenie Boca, cel care ne încuraja să facem semnul Sfintei Cruci pe tot ce mâncăm: apă, ceai, ca‑ fea, prăjitură, fructe, băutură, pâine: „De ar fi dat chiar şi cu otravă, Sfânta Cruce anulează tot ce este otrăvit”. Cu siguranţă este bine să ne străduim să mâncăm sănătos, însă cu aten‑ ţie pentru păstrarea unui echilibru. Grija pentru trup nu trebuie să o domine pe aceea pentru su‑ flet. Obsesia pentru trup şi sănătatea acestuia ne face să uităm de veşnicie, de starea sufletească, dacă suntem sau nu pe Calea către mântuire, în condiţiile în care cauzele bolilor sunt de fapt în patimile şi păcatele noastre. Există, spre exem‑ plu, o psihoză a glutenului, a pâinii sau a zahă‑ rului, născută din diverse curente de opinie în spatele cărora sunt interese foarte mari. Sigur, dacă mănânci zahăr cu lingura este cu siguranţă otravă. Preocuparea pentru ce mâncăm nu tre‑ buie să devină o boală în sine, o psihoză para‑ noică. Verificarea obsesivă a etichetelor nu tre‑ buie să ne domine viaţa. Ştim că există E‑uri foarte toxice, însă puţini ştiu că există şi E‑uri din plante, cum ar fi curcumina sau agarul. Un alt fapt este acela că aşa cum există o industrie a medicamentelor, există şi una a suplimentelor alimentare. Or, tendinţa (sau interesul unei ast‑ fel de industrii) este inducerea credinţei că toa‑ te medicamentele de sinteză sunt otrăvuri, au numai efecte adverse, pe când toate suplimen‑ tele sunt naturale şi bune. Adevărul este unde‑ va la mijloc, uneori suplimentele nu au efect. Cheia este o bună informare şi o moderaţie în general în grija pentru trup.

„Dietele n‑au nici o legătură cu postul” Care este diferenţa dintre post şi dietă, cum ar fi cea vegană?

Dietele n‑au nici o legătură cu postul. Di‑ ferenţa este radicală. Pot ţine dietă şi persoa‑ ne care nu au noţiunea păcatului, însă postul creştin îl ţin doar cei preocupaţi de sufletul lor. O spun cu un sentiment de compasiune, pen‑ tru că trăim într‑o lume nebună, care nu mai Lumea credinŢei / noiembrie 2015

67

Interviu

Pulsul vremii

repere ale credinţei

Declinul creştinismului în Europa În Statele Unite, conform unui studiu al organizaţiei Pew Research Center, doar 70% din populaţie se mai declară creştină. Situatia e încă şi mai gravă în Marea Britanie, unde, conform statisticilor şi sondajelor de opinie publicate de Biserică Anglicană, cam 10.000 de persoane abandonează creştinismul în fiecare zi! În ritmul acesta, se presupune că în 2067 în Marea Britanie nu vor mai fi creştini... Stă restul Europei Occidentale mult mai bine? (AFR) Consecinţele imprevizibile ale unei migraţii deosebeşte binele de rău şi stânga de dreap‑ ta, aşa cum erau ninivitenii din cartea lui Iona, dacă ţineţi minte. Postul adevărat este un post total – spiritual şi trupesc. Dieta vine doar în ajutorului trupului, în nici un caz al sufletului. Se spune că o dietă fără carne scade tendinţe‑ le de furie, mânie, omul devine mai calm, mai aşezat, mai liniştit, şi într‑un fel este adevărat. Dar asta nu are nici o legătură cu ortodoxia. Că‑ lugării ştiţi că nu consumă carne, ci doar peşte în zilele de dezlegare. Peştele este un aliment sănătos. Însă atunci când este post, aceştia ţin un post total, în primul rând duhovnicesc. Sunt foarte la modă dietele de detoxifica‑ re, care se bazează în fond pe o stimulare a ex‑ creţiei [eliminarea deşeurilor într‑un ritm mai alert – n. red.]. Sunt bune şi astfel de detoxifi‑ cări, pentru că trăim într‑un mediu poluat; se pot face, spre exemplu, de două ori pe an, dar fără exagerare şi sub supraveghere. Pe de altă parte, oamenii mănâncă foarte multă carne zil‑ nic, şi mă refer aici mai ales la cei care nu ţin nici un fel de posturi peste an. În trecut, po‑ porul român nu a trăit aşa, noi nu am fost aşa mâncători de carne (dimineaţa salam, la prânz friptură, seara friptură). Acest lucru nu este să‑ nătos. Există multe boli încurajate de regimul alimentar cu prea multă carne sau exces de za‑ hăr. Acest lucru se perpetuează şi bolile apar şi la descendenţi. O altfel de dietă este cea de slă‑ bire, care îmbracă nenumărate forme. Ele pot fi corelate şi cu postul. De fapt orice dietă, dacă o 68

noiembrie 2015 / Lumea credinŢei

faci cu binecuvântare şi rugăciune, este de fapt un mijloc terapeutic. Bolile pot fi tratate foar‑ te bine prin diete, desigur sub control medical, însă pentru creştini binecuvântarea părintelui duhovnic este importantă. Pe de altă parte, când ţinem postul ortodox ne pregătim de întâlnirea cu Hristos şi asta nu înseamnă doar o curăţire digestivă, o înfrâna‑ re de la alimentele de provenienţă animală şi alte bucurii culinare. Este o curăţire a minţii, a inimii. Mă gândesc acum şi la Postul Mare, care este şi cel mai frumos. E un crescendo care ne aduce la întâlnirea cu Hristos, la Învie‑ re, la Lumină. În viaţa de creştin avem prototi‑ pul, pe Domnul Hristos, şi încercăm să fim cât mai asemănători cu El. Trebuie să fim curaţi cu inima. În acest sens, este necesar să renun‑ ţăm la gândurile de vrajbă, de invidie, de tris‑ teţe, de angoasă, deznădejde (care este bucu‑ ria dracilor). Când cineva te agasează, rabdă. Răbdarea – ăsta este postul adevărat. Atunci când toate acestea sunt respectate, avem un aju‑ tor fantastic şi în a ţine postul alimentar. Prac‑ ticând constant, chiar dacă la început nu prea îţi dai seama, vine ajutorul Domnului şi ajungi să vezi postul ca pe o bucurie. În momentul în care ţinem postul, rugăciunea este mai puter‑ nică, iar canalele se deschid mai bine între noi şi Dumnezeu. Interviu realizat de Laurenţiu COSMOIU

Suntem aproape de finalul lui 2015 şi pu‑ tem spune cu o oarecare certitudine că anul acesta o să rămână în istoria Europei ca anul marilor migraţii în Europa dinspre Orientul Mijlociu şi Africa de Nord. Aproape un mi‑ lion de migranţi au traversat Europa de la sud la nord vreme de mai multe luni, căutând să ajungă în canaanul Europei Occidentale, mai ales în Germania şi Scandinavia. Migra‑ ţia continuă. Reuters tocmai a anunţat că doar duminică, 18 octombrie, peste 10.000 de per‑ soane au trecut din Macedonia în Serbia. Se anticipează că 5000 de persoane vor continua să treacă zilnic din Grecia în ţările învecina‑ te, în drumul lor spre Europa Occidentală. Migraţia aceasta masivă nu este şi nici nu o să rămână fără consecinţe. Acestea pot fi negative şi din perspectiva subiectului pe care îl abordăm aici. Declinul creştinismu‑ lui occidental este o realitate, iar peste ea se suprapune înmulţirea populaţiei musulmane în ţările occidentale. Datele statistice vorbesc de la sine şi nu au nevoie de multe explicaţii. În iulie anul acesta, Conferinţa Episcopi‑ lor Catolici din Germania a emis date statisti‑ ce conform cărora 217.716 persoane au pără‑ sit Biserica Catolică în 2014. În ultimii 5 ani, peste 820.000 de germani au părăsit Biserica Catolică. În comparaţie cu numărul celor care au părăsit Biserica Catolică în 1990, numă‑ rul celor din 2014 e mai mare cu 52%. Unul dintre motivele pentru care catolicii părăsesc

www.lumeacredintei.com

www.lumeacredintei.com

Biserica Catolică îl reprezintă şi taxele pen‑ tru apartenenţă religioasă (între 8% şi 9%) pe care statul german le impune fiecărui ca‑ tolic, protestant ori evreu care locuieşte în Germania. Conform legilor germane, fiecare copil botezat la naştere e considerat membru într‑o credinţă creştină şi, ca adult, plăteşte taxe pentru sprijinirea Bisericii până când re‑ nunţă oficial să fie membru într‑o denomina‑ ţie religioasă oarecare. Taxele religioase sunt distribuite de către stat Bisericilor pentru a‑şi plăti preoţii sau păstorii şi pentru alte proiec‑ te cu caracter religios. Germania are aproa‑ pe 24 de milioane de catolici, care constituie aproape 30% din populaţia ţării. Exodul re‑ ligios afectează însă şi Bisericile Protestan‑ te. Conform datelor statistice, în 2014 apro‑ ximativ 200.000 de protestanţi şi‑au părăsit Bisericile (cel mai mare număr în aproape 20 de ani). De asemenea, în ultimii 10 ani Bise‑ rica Catolică a închis 515 biserici. În ianuarie anul acesta, Wall Street Jour‑ nal a publicat un articol aprofundat conform căruia sute de biserici se închid în Europa Occidentală ca rezultat al declinului creşti‑ nismului. În decembrie 2013, un raport al Bi‑ sericii Catolice din Olanda atenţiona că până în 2025 se aşteaptă închiderea a circa 1000 de biserici catolice, din cauza numărului în scădere al catolicilor în Olanda. În 2012 mai rămăseseră în Olanda doar 1593 de biserici catolice, cu 10% mai puţine decât în 2004. Asta înseamnă că, în conformitate cu rapor‑ tul Bisericii Catolice din Olanda, două treimi din bisericile existente în 2013 vor fi închise Lumea credinŢei / noiembrie 2015

69

repere ale credinţei

Pulsul vremii

până în 2025, adică în doar 10 ani de acum înainte! Raportul indica, de asemenea, că procentul catolicilor în populaţia Olandei a scăzut de la 28,4% în 2004 la 24,1% în 2013. Pe de altă parte, un raport al guvernului Olan‑ dei stabileşte numărul catolicilor olandezi la doar 16% din întreaga populaţie a Olandei în 2013. Numărul credincioşilor care merg la biserică cu regularitate a scăzut ei el dras‑ tic, la fel ca şi numărul copiilor botezaţi. Iar numărul preoţilor catolici a scăzut de la 999 în 2004 la 743 în 2012.  Numărul bisericilor protestante în Olan‑ da e şi el în scădere. Conform articolului din Wall Street Journal, 700 de biserici protes‑ tante urmează să fie închise în Olanda până în 2020. Bisericile care se închid sunt vân‑ dute şi convertite în clădiri cu alte scopuri: devin galerii de artă, cafenele, cluburi etc.  În Marea Britanie, Biserica Anglicană în‑ chide în jur de 20 de biserici anual. În Nor‑ vegia doar 2% din populaţie mai merge cu regularitate la biserică. În 2012, Parlamen‑ tul Norvegiei a desfiinţat Biserica Luterană că Biserică de stat şi i‑a schimbat numele din Biserica Luterană a Norvegiei în Biseri‑ ca Populară a Norvegiei. În prima decadă a noului mileniu, Biserica Catolică din Fran‑ ţa a construit 20 de biserici şi a închis 60. În contrast, în Statele Unite au fost construite 5000 de biserici între 2000 şi 2010, cu toate că, în aceeaşi periodă de timp, numărul per‑ soanelor care merg la biserică în mod regu‑ lat a scăzut cu 3%.

O Europă indiferentă religios

Numărul europenilor care nu se identi‑ fică cu nici o religie este şi el în creştere. Conform unui studiu publicat la începutul acestui an tot de Pew Research Center, 28% dintre francezi nu se identifică cu nici o re‑ ligie, 24,7% în Germania, 12,4% în Italia şi 21,3% în Marea Britanie. Procentul cel mai ridicat e în Olanda, unde 42,1% din întrea‑ ga populaţie nu se identifică cu nici o credin‑ ţă religioasă. Se poate spune deci că Olanda, ţara adoptivă a lui Baruch Spinoza, unul din‑ tre părinţii ateismului modern, este cea mai secularizată ţară a Europei. În 2012, în Franţa trăiau 6 milioane de 70

noiembrie 2015 / Lumea credinŢei

Paris: Marea moschee

musulmani – cea mai mare populaţie de mu‑ sulmani din întreaga Europă. În Germania trăiau 4 milioane. În doar 20 de ani, proporţia musulmanilor în Europa a crescut de la 4,1% din întreaga populaţie a Europei, în 1990, la 6%, în 2010. În termeni reali, asta a însem‑ nat o creştere de la aproape 30 de milioane de musulmani în 1990 la peste 44 de milioa‑ ne în 2010. Se estimează că numărul musul‑ manilor în Europa va ajunge la 58 de milioa‑ ne în 2030. În Franţa 10% din populaţia ţării este deja musulmană.  Raportat şi la numărul musulmanilor, de‑ clinul creştinismului în Franţa este extrem de îngrijorător, deoarece, conform unui sondaj de opinie făcut în 2012 de Institutul Francez de Opinii Politice, numărul musulmanilor în Franţa este mai mare decât numărul catoli‑ cilor practicanţi. Cu toate că 64% din popu‑ laţia Franţei se consideră catolică, doar 4,5% dintre francezi se consideră catolici practi‑ canţi. Comentatorii sondajului afirmau că în viitorul apropiat religia dominantă în Franţa nu va mai fi catolicismul, ci islamismul. În doar prima decadă a noului mileniu numărul moscheilor din Franţa s‑a dublat, ajungând la peste 2000. Cerinţele pentru moschei noi www.lumeacredintei.com

sunt tot mai mari, liderii musulmani din Fran‑ ţa pretinzând că au nevoie de 4000 de mos‑ chei pentru acoperirea nevoilor religioase ale musulmanilor Franţei. Germania se confruntă cu probleme si‑ milare: vidul lăsat în spaţiul public de de‑ clinul creştinismului este umplut de musul‑ mani (mai ales turci). Încă în 2008, un articol din Spiegel International vorbea de nemulţu‑ mirile crescânde ale germanilor privind con‑ strucţia de noi moschei. În 2008 frustrările se datorau uriaşei moschei care urma să fie con‑ struită în Cologne (Köln), un oraş în care bi‑ sericile încă se închid. Campusul giganticei moschei urma să aibă nu mai puţin de 22.000 de metri pătraţi, fiind însă redus în urma pro‑ testelor germanilor. În acelaşi an, nu mai pu‑ ţin de 184 de noi moschei erau în construc‑ ţie în Germania, pe lângă cele 163 existente deja, plus în jur de 2600 de locaşuri de ru‑ găciune musulmane aflate în clădiri private.

Musulmani convertiţi la creştinism?

În februarie a. c., François Foret şi Julia Mourao Permoser au publicat un studiu in‑ teresant în Journal of European Public Poli‑ cy. Conform studiului lor, în 2014 în Uniunea Europeană erau 47 de milioane de migranţi, dintre care 26 de milioane, adică 56%, erau creştini. Musulmanii constituiau doar 27%. Mulţi dintre cei 26 de milioane de creştini migranţi sunt de origine europeană. Mai mul‑ ţi copii se nasc în familiile migranţilor creş‑ tini decât în cele musulmane. Conform ace‑ luiaşi studiu, în 2014 familiile migranţilor creştini aveau 13 milioane de copii, în com‑ paraţie cu 12 milioane de copii în familiile migranţilor musulmani. Veştile, aşadar, nu sunt în întregime rele. Un număr crescând de musulmani se convertesc la creştinism în Europa Occidentală. Statistici încurajatoare parvin din Germania. Un exemplu îl constitu‑ ie Biserica Evanghelică „Sfânta Treime” din Berlin, care este în întregime formată din mu‑ sulmani convertiţi la creştinism! Acum 2 ani avea 150 de enoriaşi, iar azi, conform unui articol publicat pe YahooNews, are peste 600 de membri, iar alţi 80 aşteaptă să fie botezaţi. Cursurile de convertire ţin trei luni, după care musulmanii renunţă la credinţa lor www.lumeacredintei.com

tradiţională. Majoritatea celor care se con‑ vertesc sunt iranieni, dar şi afgani. Există însă şi alte comunităţi de musulmani con‑ vertiţi la creştinism. Bisericile luterane din Hanovra şi Rhineland au raportat şi ele un număr crescînd de musulmani convertiţi. Cu toate acestea, numărul musulmanilor conver‑ tiţi este mic în comparaţie cu cei peste 4 mi‑ lioane de musulmani care trăiesc curent în Germania.  Europa nu se află într‑o situaţie de invi‑ diat. Secularismul a neutralizat creştinismul într‑o mare parte a Europei Occidentale. E îndoielnic, însă, că va putea seculariza ori neutraliza Islamul. Creştinismul este iden‑ titatea Europei de aproape 2000 de ani. Se‑ cularismul nu poate da Europei o identitate distinctă. În conflictul cu Islamul, cu sigu‑ ranţă că va pierde.   În Marea Migraţie a Anului 2015 Uniu‑ nea Europeană ar trebui să vadă şi o oportu‑ nitate pentru fortificarea identităţii creştine a continentului, singura garanţie de supravie‑ ţuire a culturii şi civilizaţiei europene în con‑ flictul cu Islamul. Oportunitatea o constituie creştinii Orientului Mijlociu, care cu adevărat sînt refugiaţi în sensul dreptului internaţional şi au dreptul, în conformitate cu dreptul uma‑ nitar internaţional, la un sanctuar. Observaţia noastră se potriveşte în mod special sirienilor creştini. Ei sunt ţinta unui genocid sistematic şi al unei persecuţii care nu trebuie dovedită prin ritual judecătoresc. Din nefericire, Euro‑ pei îi lipseşte această viziune realistă a lucru‑ rilor. Potrivit ştirilor, Suedia, de pildă, acordă azil politic mai degrabă homosexualilor decât musulmanilor convertiţi la creştinism! Aceeaşi lipsă de viziune se simte şi dincolo de Ocean, în Statele Unite, unde în 2014 şi 2015 s‑au sta‑ bilit 906 de refugiaţi sirieni, doar 3% dintre ei – adică 28 de persoane – fiind creştini. În con‑ trast, australienii par a avea mai mult discer‑ nământ. Recent, liderul Senatului australian a cerut adoptarea unei politici pentru refugiaţi care să acorde prioritare creştinilor din Siria, care, cum spunea el, „sunt cel mai persecutat grup din lume”. ALIANŢA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA www.alianta‑familiilor.ro Lumea credinŢei / noiembrie 2015

71

misiune şi credinţă

Chemarea Ortodoxiei pe meleagurile Nordului Matthew, american de origine, soţia sa Åsa, suedeză, şi fetiţa lor Alma au primit Taina Sfântului Botez, după şase ani de pregătire sufletească spre a intra în Biserica Orto‑ doxă. Acest fericit moment a avut loc pe 17 octombrie a.c., iar a doua zi cei doi tineri s‑au şi cununat.

Toate acestea s‑au petre‑ cut în parohia ortodoxă ro‑ mână din Uppsala, în Suedia, sfintele slujbe fiind săvârşite de Preasfinţitul Macarie, unul dintre cei mai „activi” Epi‑ scopi dintre cei ce păstoresc pe românii aflaţi departe de ţară. Preasfinţitul Părinte, tâlcu‑ ind celor aflaţi în biserică pil‑ da Învierii fiului văduvei din Nain (Luca 7, 11‑16), a arătat că tinerii botezaţi şi cununaţi cu acest prilej au fost ridicaţi de Hristos, asemenea tânărului din Nain, din moartea păcatu‑ lui şi din bezna morţii. Vizibil emoţionaţi, cei de faţă au ascultat cuvintele spu‑ se de Matthew: „Astăzi, eu şi familia mea am fost bote‑ zaţi. Aceasta marchează fina‑ lul unei călătorii de şase ani pe care am parcurs‑o împreună, apropiindu‑ne de Ortodoxie. A fost o călătorie lungă, am avut şi multe dificultăţi, pre‑ cum şi multe întrebări, însă în final am găsit o comunitate în 72

care ne simţim cu adevărat ac‑ ceptaţi, având şansa să întâl‑ nim şi alţi creştini, care au de‑ venit ortodocşi imediat după naştere. Faptul că am fost bine primiţi în comunitatea aceas‑ ta este minunat. Nu este întot‑ deauna uşor să găseşti o ase‑ menea comunitate, aşa că sunt foarte fericit pentru acest lucru şi, de asemenea, sunt fericit să găsesc în final o Biserică ce va rămâne neschimbată şi atunci când copilul meu va ajunge la maturitate. Nu este o Biseri‑ că ce se schimbă cu trecerea anilor, ci rămâne fidelă şi păs‑ trează esenţa credinţei. Lucrul acesta ne va da tărie mie şi fa‑ miliei mele şi copiilor noştri, pe care vrem să îi creştem în‑ tru credinţa creştină. Prin ur‑ mare, suntem foarte fericiţi că în cele din urmă ne‑am putut alătura unei comunităţi unde

noiembrie 2015 / Lumea credinŢei

info

util

Magazin ilustrat / Lumea credinŢei

lucrul acesta va fi posibil. Sun‑ tem cu adevărat fericiţi şi bi‑ necuvântaţi că am putut primi Taina Sfântului Botez şi acum suntem pregătiţi să începem o viaţă nouă.” Părintele paroh Dan‑Vir‑ gil Păcurar a mulţumit Prea‑ sfinţitului Macarie pentru că în ultima vreme s‑a îngrijit de cateheza acestor tineri – o adevărată încununare a efor‑ turilor sale misionare –, dând apoi mulţumire Bunului Dum‑ nezeu pentru darurile revărsate asupra românilor din această comunitate, uniţi în jurul bi‑ sericii parohiale din Upssala. La final, Episcopul româ‑ nilor din Europa de Nord a miruit şi a încurajat pe toţi cei prezenţi în biserică, iar copi‑ ii au primit mai multe daruri din partea arhiereului Domnu‑ lui Hristos.

Viaţa Bisericii P.S. Ambrozie al Giurgiului: 15 ani de arhierie 74

Stop‑cadru Liturghia prieteniei româno‑bulgare Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, Mânăstirea Secu, sec. XVI www.lumeacredintei.com

www.lumeacredintei.com

75

Aduse cu poşta Răspunsuri către cititori 76 Lumea credinŢei / noiembrie 2015

73

INfo util

Viaţa Bisericii

Stop‑cadru

P. S. Ambrozie al Giurgiului 15 ani de arhierie

Liturghia prieteniei româno‑bulgare

Pe data de 15 octombrie a. c. s‑au împlinit 15 ani de la hirotonia întru arhiereu a Preasfinţitului Părinte Am‑ brozie, Episcopul Giurgiului. Născut pe data de 20 aprilie 1969, în comuna Scorţeni, judeţul Prahova, viitorul Episcop va intra, în 1990, în obştea Schitului Crasna, fiind tuns în mona‑ hism în 1991, iar un an mai târziu primind cinul de iero‑ monah. După încheierea stu‑ diilor teologice la Universi‑ tatea din Bucureşti, în anul 1996, devine stareţ al Schi‑ tului Darvari. În 2005 îşi va susţine doctoratul la Facul‑ tatea de Teologie Ortodoxă din Tesalonic, cu o temă de

Flash

cercetare despre uniaţia tran‑ silvană. Pe data de 4 octom‑ brie 2000 este ales de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca Epi‑ scop‑vicar patriarhal, cu ti‑ tulatura de Sinaitul, hiroto‑ nia având loc în ziua de 15 octombrie a aceluiaşi an. Colegiul Electoral Bi‑ sericesc, în anul 2006, îl va alege pe Preasfinţitul Părin‑ te Ambrozie în demnitatea de Episcop al Giurgiului, întro‑ nizarea având loc pe data de 9 aprilie la Catedrala Episco‑ pală Adormirea Maicii Dom‑ nului din Giurgiu. La împlinirea a 15 ani de la hirotonia întru arhie‑ reu, redacţia revistei Lumea

Credinţei îi urează Preasfinţi‑ tului Părinte Ambrozie mulţi şi binecuvântaţi ani spre rod‑ nică arhipăstorire duhovni‑ cească! (Lumea Credinţei)

Casa „Naturalia”

Dr. Pavel Chirilă, Mădălina Popescu (n. Chirilă) şi Cristian George Popescu au inaugurat luna trecută, pe B‑dul Unirii (nu departe de Piaţa Alba‑Iulia), Casa „Naturalia”, prima cofetărie‑patiserie (dar deopotrivă cafenea‑ceai‑ nărie) bio/raw/vegan din Bucureşti, pandant al magazinului de produse bio din vecinătate, care are deja o reputaţie de mai mulţi ani. Deschidererea festivă a avut loc duminică 18 iar printre „degustători” s‑a 74 octombrie noiembrie2015, 2015 / Lumea credinŢei

numărat şi maestrul Dan Puric, vechi client al Bio‑Naturalia, cu care am savurat, printre altele, delicioasa plăcintă cu brânză şi spanac şi cea mai bună cafea ecologică pe care am băut‑o vreodată. Cochetă, caldă şi primi­toare, Casa „Natura‑ lia” – spaţiu familiar al deliciilor sănătoase – îşi aşteaptă oaspeţii zilnic, inclusiv duminica, între orele 10.00 – 21.00. Grăbiţi‑vă să‑i treceţi pragul şi n‑o să regre‑ taţi! (R. C.)

www.lumeacredintei.com

D

uminică, 18 octom‑ brie a. c., s‑a pogo‑ rât binecuvântarea Domnului în Lunca Dunării, mai exact în Biserica Sfân‑ tul Ierarh Nicolae din loca‑ litatea Chirnogi, judeţul Că‑ lăraşi. Bucuria localnicilor a fost împlinită de prezenţa ÎPS Naum, Mitropolitul de Ruse, şi a PS Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, veniţi să slujească o Sfântă Liturghie arhierească. Ca de obicei, nucleul mo‑ tric, omul de bază şi organi‑ zatorul acestui eveniment cu totul special de la Chirnogi a fost nimeni altul decât domnul Relu Cotoban („un ţăran din Chirnogi”, aşa cum îi place să se recomande), diriginte de poştă, inginer diplomat, con‑ silier local, epitrop al Bisericii Sfântul Ierarh Nicolae, pelerin neobosit, deja cunoscut citito‑ rilor noştri. În afară de cele două înalte feţe bisericeşti, au fost prezenţi pentru a sluji pro‑ toiereul Olteniţei, pr. dr. Mari‑ an Necula, pr. Kiril Sinev din www.lumeacredintei.com

Bulgaria, care a îndeplinit cu smerenie şi pricepere rolul de traducător, un numeros sobor de preoţi şi diaconi din Bul‑ garia şi din România, precum şi oficialităţi locale. Din partea bulgară au fost prezent prima‑ rul oraşului Turtucaia, dr. Di‑ mităr Stefanov, împreună cu un grup de consilieri locali, iar din partea română prima‑ rul comunei Chirnogi, d‑l Iri‑ nel Roman. La finalul slujbei, după ce un număr impresionant de cre‑ dincioşi au primit Sfânta Îm‑ părtăşanie chiar din mâna PS Vincenţiu, au fost ţinute două înălţătoare şi inspirate predici în română şi bulgară de că‑ tre cei doi Preasfinţiţi Arhie‑ rei, urmate de o ceremonie de decernare a unor medalii, di‑ plome şi daruri protocolare. La final, au fost aduse în bise‑ rică moaştele Sfântului Ierarh Nicolae, ocrotitorul sfântului locaş, dar şi cel care a ajutat „neoficial” la săvârşirea eveni‑ mentului, spre închinarea mul‑ ţimii de credincioşi. (L. C.)

Lumea credinŢei / noiembrie 2015

75

INfo util

Ad u

s

c u P oŞ t a

e

Cititorii au cuvântul...

Mesaje prin e‑mail şi scrisori primite la redacţie Spre Ţara de poveste a Dornelor

Sâmbătă, 17 octombrie 2015, 50 de credincioşi ai Parohiei Ortodoxe Naşterea Domnului din Cluj‑Napoca, păstorită de părintele Nico‑ lae Buda, au fost din nou pe‑ lerini, purtaţi de dorul de ru‑ găciune spre Ţara de poveste a Dornelor, prin aşezările de buni gospodari ale ţinutului Bistriţei transilvane. Am pornit la drum sub genele înrourate de ploaie ale zilei, primul popas fiind la Mânăstirea Nuşeni. Ne ru‑ găm, ne închinăm şi lăsăm aici o parte din grija noas‑ tră lumească în mâna Sfân‑ tului Ilie, ocrotitorul mânăs‑ tirii. Ne îndreptăm apoi spre Bistriţa. Aici ne oprim la bi‑ serica de la Coroana, unde este şi Protopopiatul orto‑ dox; ne întâmpină părintele protopop Alexandru Vidi‑ can şi părinţii Nicolae Fe‑ ier şi Vasile Beni. Clădirea bisericii vorbeşte de la sine de o istorie zbuciumată: în‑ cepând din anul 1268, când a fost construită în stil pre‑ gotic, ea are o istorie înde‑ lungată, trecând, de‑a lungul anilor, ca şi acest popor, prin încercări multe şi grele. În 76

curtea Protopopiatului păs‑ trăm un moment de recule‑ gere în faţa monumentului închinat sfinţilor, eroilor şi oamenilor de seamă ai jude‑ ţului Bistriţa‑Năsăud. Ne aşteaptă undeva, în Pasul Tihuţa, Mânăstirea Piatra Fântânele, având‑o ca ocrotitoare pe Maica Dom‑ nului. În faţă vedem parcă un „castel al domniţelor” cu turnuri alb‑maronii şi bal‑ coane largi, care adăposteşte chiliile şi un paraclis. Lângă el se odihneşte şi ne odih‑ neşte, călcându‑i pragul, bi‑ sericuţa din lemn pe temelie de piatră, cu pereţi albi, ca la o casă ţărănească, cu icoane mari, despărţite prin motive

noiembrie 2015 / Lumea credinŢei

geometrice, ca pe iile noas‑ tre. În partea stângă străjuia icoana Maicii Domnului cu Pruncul pictată la Prodromu, cu rama îmbrăcată într‑un alb imaculat. Aflăm că aici maicile se roagă, lucrează broderie, se ocupă de mica gospodărie a mânăstirii şi jos, lângă poartă, este o casă mare, unde maicile îngrijesc 12 copii din satele dimpre‑ jur. E greu să părăseşti ase‑ menea loc! Când mai avem noi prilejul să ajungem în cer? Să avem la picioare vâr‑ furile munţilor? În autocar, o doamnă spunea că un co‑ pil, fiind întrebat ce este ce‑ rul, a răspuns: „Podeaua Ca‑ sei lui Dumnezeu!”. Şi noi

www.lumeacredintei.com

eram acum pe Podeaua Ca‑ sei lui Dumnezeu! Drumul coboară apoi spre Ţara Dornelor, unde am nădăjduit să ajungem, şi, din oraşul‑staţiune Vatra Dornei, mergem încet, înso‑ ţiţi de apele învolburate, în‑ tunecate şi nervoase ale Bis‑ triţei, spre Mânăstirea Dorna Arini, ctitorie a ÎPS Teodo‑ sie, pe vatra fostei sale case părinteşti. Totul te încântă: clopotniţa din lemn, înal‑ tă de 60 de metri, care adă‑ posteşte 24 de clopote, de la care o alee pavată cu pietre de râu te conduce la o fân‑ tână arteziană înconjurată de flori. Ca o minune răsa‑ re, dincolo de ea, mânăstirea din lemn, având‑o ca ocro‑ titoare pe Maica Domnului. Părăsim Bucovina cu dorul revederii. Ajungem iarăşi în satele bistriţene şi ne oprim în Mureşenii Bâr‑ găului, la biserica parohia‑ lă, unde ne‑a întâmpinat pă‑ rintele paroh Andrei Cotuţiu, apoi mergem spre Mânăsti‑ rea Strâmba. În bisericuţa de lemn mică şi prietenoa‑ să, părintele duhovnic ne po‑ vesteşte minunile Sfântului Ierarh Spiridon, ocrotitorul acestei mânăstiri, şi ne în‑ chinăm la papucul acestu‑ ia adus din Grecia. Urcăm şi la biserica de zid, care acum se pictează: totul mi‑ roase a vopsele, a trudă şi a rugăciune. Ultimul popas a fost, la ora serii, la biserica ortodo‑ xă Sfânta Ana din Bistriţa, www.lumeacredintei.com

unde părintele Tudor Bechiş oficia Sfânta Taină a Cunu‑ niei. Biserica nouă, mare şi încăpătoare oferea, la lu‑ mina candelabrului, aces‑ tui eveniment şi nouă tutu‑ ror un îndemn la rugăciune şi viaţă curată. (Marilena Asănică, Parohia Ortodoxă Naşterea Domnului, Cluj‑Napoca)

Poveşti la poarta vieţii

La început de octom‑ brie, la Alexandria, am lan‑ sat cartea mea Poveşti la poarta vieţii. Este o colec‑ ţie preţioasă de emoţii şi tră‑ iri ale multor femei care au trecut prin maternitatea  din Alexandria. Ideea cărţii mi‑a venit în timpul gărzilor de noapte în Secţia nou‑năs‑ cuti a Spitalului Judeţean de Urgenţă din Alexandria, când, în timpul supraveghe‑ rii şi monitorizarii bebelu‑ şilor, am reuşit sa creionez tablouri de mame. Cea care m‑a determinat s‑o scriu a fost o mămică de 25 de ani, nevăzătoare, care a născut doi copii. A refuzat cu sfia‑ lă ajutorul cadrelor medica‑ le, a cerut să‑i număr pasii de la uşă până la pătuţul co‑ pilului. Singură a ajuns lân‑ gă pat, călăuzită parcă de în‑ geri, şi‑a luat copilul în braţe şi a reuşit să‑l cunoască fi‑ zic, urmărind cu degetele fi‑ ecare particică a corpului. S‑a rugat mult lui Dumne‑ zeu şi Maicii Domnului sa o calauzeasca în viaţă, să o ajute să întemeize o familie

şi să nască prunci sănătoşi. Ea trăia în întuneric, nevă‑ zătoare din naştere, dar zâm‑ betul de pe buze nu o pără‑ sea niciodată. Fiecare mamă îşi inchina copilul, îi spunea o rugăciu‑ ne pentru a fi protejat. Sunt mame care luptă cu multe greutăţi pentru a se afla ală‑ turi de copilul sănătos sau aflat în suferinţă. Biserica Ortodoxă pledează în ne‑ numărate ocazii pentru naş‑ terea  de copiii, pentru eli‑ minarea avorturilor, pentru iubirea şi buna creştere a fi‑ ecărui copil şi a familiei în‑ tregi. Părintele Arsenie Boca spunea: „Copiii odihnesc şi refac omul. Chiar ei sunt o refacere a omului. Ei rezu‑ maă gingăşia şi frumuse‑ ţea, nevinovatia şi credinţa. Chiar pe Iisus L‑au odihnit copiii. Mari şi curate bucu‑ rii ne fac ei. Poate cele mai mari dintre bucuriile oame‑ nilor”. (Elena Tănase, Alexandria, jud. Teleorman)

Lumea credinŢei / noiembrie 2015

77

Editor coordonator Răzvan Bucuroiu [email protected] Echipa redacţională Răzvan Codrescu S.‑A. Vlădăreanu Gheorghiţă Ciocioi Mariana Borloveanu Vincenţiu dascălu Matei schinteie Eduard Golescu Fotografii Răzvan Bucuroiu S.‑A. Vlădăreanu George crasnean Layout & DTP DTP Layout Solutions www.dtp‑sol.ro Corectură Valeriu Vaţel Abonamente / Distribuţie directă Ioana Bucuroiu [email protected] 0722.620.694 Tel./Fax: 031.421.27.73 ISSN 1583‑8684 Editor Lumea Credinţei SRL Tipar Artprint

­



Talon de abonament Nume: ............................................................................... Adresa: .............................................................................. ......................................................................................... ......................................................................................... Telefon: . .......................................................................... e‑mail: ............................................................................. Doresc abonament la revista Lumea Credinţei pe o perioadă de:  3 luni ........... 14,70 lei  6 luni ........... 29,40 lei  12 luni ........... 58,80 lei Plata se face în contul firmei SC Lumea credinţei SRL, CUI 30151757 Cont IBAN: RO 95 INGB 0000 9999 0299 7374 deschis la ING Bank

Adresa de corespondenţă: Oficiul poştal 20, căsuţa poştală 08, tel./fax: 031.421.27.73

Cum vă puteţi abona?

Revelion 2016 Nafplio ‑ Grecia Perioada: 28 decembrie 2015 – 3 ianuarie 2016 Pret: 425 €/persoana Pret special pentru fostii clienti: 395 €/persoana Kretan Tour are deosebita pla‑ cere de a va invita sa petreceti cum‑ pana dintre ani intr‑una dintre desti‑ natiile speciale ale Greciei – Nafplio, orasul de pe tarmul grecesc. Aveti ocazia de a explora locurile minuna‑ te oferite de Grecia si sa cunoasteti oameni si traditii speciale. Petrecerea de Revelion asigura pe langa feluri‑ le deosebite de mancare si o atmo‑ sfera extraordinara oferite de dans si muzica traditionala greceasca, artifi‑ cii si Surpriza Serii!

Tariful include: Transport cu au‑ tocar 3*, 4 cazari cu mic dejun la ho‑ tel 3* in Nafplio in camere duble, 2 cazari cu mic dejun la hotel 3* in Sa‑ lonic si 4* in Serres in camere duble, petrecerea cu mancare si bautura in noaptea dintre ani.

1 Decembrie in Dobrogea Perioada: 28 noiembrie – 1 decembrie 2015 Pret: 425 lei/persoana Pret special pentru fostii clienti: 400 lei/persoana Intre Dunare si Marea Neagra se afla un tinut incarcat de istorie, unde s‑au intemeiat cu sute de ani in urma, colonii grecesti, atrase fi‑ ind de bogatiile si perspectivele zo‑ nei . Dobrogea este un teritoriu al contrastelor: Muntii Macinului – cei mai vechi din tara si Delta Dunarii – cel mai tanar pamant romanesc, un spatiu unde convietuiesc pasnic nu‑ meroase etnii.

2. Abonament prin sms Mult mai simplu: trimiteţi un simplu sms şi vă abonaţi, la numărul 7575 valabil in retelele Voda‑ fone, Orange şi Telekom, cu textul LC însoţit de nume, prenume şi adresa completă.

3. Abonament cu plata la poştă sau la bancă Beneficiar: SC Lumea Credinţei SRL [societatea care editează revista], CUI 30151757, Cont IBAN: RO 95 INGB 0000 9999 02997374 deschis la ING Bank După efectuarea plăţii prin ordin de plată/mandat poştal, o copie a documentului de plată trebuie trimisă împreună cu datele personale şi adresa de livrare [nume, prenume, număr de telefon, e‑mail, adresa completă] prin e‑mail ([email protected]), prin fax: (004)031.421.27.73 sau prin poştă/ firmă de curierat: pe adresa Oficiul poştal 20, Bucureşti, căsuţa poştală 08, cu precizarea „Abonament Lumea Credinţei“.

PLECĂRI GARANTATE. Suntem singura agenţie din ţară care nu anulează excursiile programate. De asemenea nu se călătoreşte noaptea cu autocarul. Ne stau mărturie sutele de credincioşi care au participat la pelerinajele ­organizate de noi. Informaţii la

agenţia de turism Kretan Tour

Str. Ştirbei‑Vodă nr. 84, Sect 1, Bucureşti. Tel./Fax: 021‑3141978; ­031‑4011424. Mobil: 0745790530; 0724305254. E‑mail: [email protected]. Web‑site: www. kretan.ro; www.oferte‑grecia.ro

Inscrieri si informatii la Sara Travel, Şos. Giurgiului nr. 33A, sector 4, Bucuresti; Tel/fax: 021.450.90.26. Mobil: 0721.134.320; 0766.409.186; Site: www.pelerinajieftin.ro, E‑mail: [email protected]

Programe 2015

1. Abonament cu plata on‑line Plătiţi abonamentul direct pe site‑ul revistei: www.lumeacredintei.com

Va invitam sa petreceti alaturi de noi 4 zile de vacanta prin Dobrogea + excursie la Balcik, unde vom vizita ti‑ nutul preferat al Reginei Maria. Tariful include: 3 nopti caza‑ re in pensiune/hotel 3*, mic dejun, transport autocar/minibus, asisten‑ ta turistica.

Toate programele sunt afisate detaliat pe site‑ul agenţiei: www.pelerinajieftin.ro • Pelerinaj Italia ‑ Grecia 03‑12 oct.2015, 685 euro . Ca‑ zare cu mic dejun +pranz pe ferry boat, 10 zile. Bari: Sf Nicolae; Pompei; Roma: Muzeele Vaticanului ‑ Ca‑ pela Sixtina ‑ San Pietro ‑ Colloseum ‑ Fontana di Trevi ‑ Piata Spania ‑ Piata Navona; Monopelo: Sfanta Mahrama ( Voalul Veronicai)care este prima Icona a Mantuitorului, minicroaziera pe Marea Adriatica, Pa‑ tras Grecia‑ Biserica Sf Andrei ocrotitorul Romaniei, Canalul Corint, Mega Spilaeo, Lutraki, Atena, Mete‑ orele, Salonic, Manastirea Rila Bulgaria. • Pelerinaj Turcia si Insula Patmos 17‑28 oct 2015:12 zile 516 euro. Cazare cu mic dejun : Istanbul – Insula Pat‑ mos – Cappadocia ‑  Mira Lyciei, Troia‑Pergam‑Smir‑ na‑Efes‑Pamukkale‑Mira Lyciei‑Cappadocia‑  Ancy‑ ra – Constantinopol‑ Konia‑ Anicra. • Pelerinaj Grecia Sf. Nectarie si Corfu Sf Spiridon 04‑12

noiembrie 2015; 6 nopti Cazare cu mic dejun 295 euro/pers, taxe ferry incluse. Salonic : Cate‑ drala Sf. Dimitrie‑Sf Paraschevi,Trikala‑Comple‑ xului Meteora‑Atelierul de Icoane‑Egina ‑Biserica Sf.Nectarie (procesiune de ziua Sfantului)‑Sf Efrem Cel Nou‑Insula Evia: Sfantului Ioan Rusul  ‑  Sf Partenie;Manastirea Kato Xenia ‑ Brâului Maicii Domnului;Paralia;Manastirii Sf Efrem Sirul‑ Ma‑ nastirea Sf Dionisie;Corfu Sf Spiridon‑Biserica Vlaherne. • Pelerinaj complet Israel : 16‑22 noiembrie 2015, 710 euro Cazare cu demipensiune, bilet avion, taxe aero‑ port incluse.Se Viziteaza toate obiectivele religioase din Ierusalim, Betleem, Hebron, Ierihon, Marea Moar‑ ta, Carantania, Muntele Tabor, Cana, Nazateth, Marea Galileii, Tel Aviv.

Ghidul tău terapeutic

editura

Caută noul număr la chioşcurile de presă din ţară!

Cea mai completă, serioasă şi documentată publicaţie de profil Continuăm în acest număr povestea dia­ conului Zarko Mar­ kovski, diagnos­ticat cu o tumoră malignă, prezentându‑vă stilul de viaţă adoptat împreună cu soţia sa. Diaconiţa Irina ne va da şi reţetele mâncărurilor din meniurile pe care le recomandă şi le pregăteşte zilnic ­diaconului Zarko.

Din sumar: l Prunele dizolvă cheagurile de pe artere l Pasiflora, sedativ fără efecte secundare l   Strugurii ţin departe afecţiunile vasculare l Coriandrul detoxifiază şi elimină metalele grele l Scorţişoara fluidizează sângele l Pelinul vindecă gastrita hipoacidă l Mânăstirea Pasărea: iubirea din ceea ce pui pe masă l Părintele Iustin Petre, stareţul Mănăstirii Sf. Ioan Casian: Alimentaţia şi despătimirea în viziunea Sfinţilor Părinţi l Diaconiţa Irina Markovski: Reţete pentru recăpătarea sănătăţii l O vizită la Hospice‑ul Sfânta Irina l Minuni la moaştele Sfântului Dimitrie Basarabov

credinţa la români

reportaj

Un ctitor al Bisericii Sfântul Silvestru Părintele Nicolae Bordaşiu nu cred că mai are nevoie de nici o prezentare în rândul credincio‑ şilor. Este cunoscut mai ales datorită mulţilor ani de prigoană sau petrecuţi în sumbrele închisori comuniste, dar şi pentru cei puşi în slujba Biseri‑ cii şi a lui Dumnezeu, ca preot la Biserica Sfântul Silvestru din capitală sau ca profesor la Semina‑ rul Teologic. Şi‑a legat 45 de ani din viaţă de bise‑ rica sa de suflet, cu întâiul hram Sfântul Silvestru. Dragostea pentru aceasta nu l‑a mulţumit doar cu a‑i fi preot credincios, ci a cercetat şi cules de­spre sfântul lăcaş, cu dragoste, suflet şi pasiu‑ ne, istorii de­spre ctitorii şi donatorii generoşi ai veacurilor trecute, şi nu în ultimul rând de­spre părinţii care au slujit aici de‑a lungul vremurilor. Dezvăluit din hrisoave Aşa a aflat multe lucruri tăinuite de timp părintele profesor paroh Nicolae din vechile documente ale bise‑ ricii ce zăceau amuţite prin

82

pod, sub straturi de praf, de­ spre părintele paroh Chiri‑ ac Bidoianu. Cel care era menţionat în pisania de la intrarea în biserică, aco‑ lo... undeva... mai la urmă.

noiembrie 2015 / Lumea credinŢei

Părintele Chiriac Bidoianu

secolului 19, alături de cei‑ lalţi vrednici preoţi ai paro‑ hiei, Theodor Arţăreanu şi Radu Radulian, au consem‑ nat în condica de inspecţii că biserica „în interior ara‑ tă excepţional, dar în afară este foarte crăpată şi trebu‑ iesc luate măsuri urgente”.

Biserica Silvestru la sfinţire, 30 septembrie 1907

Cine a fost Chiriac Bidoianu

Părintele a început filă cu filă să se destăinuie parcă plin de blândeţe, cu impre‑ sionante fapte de întărire a parohiei Sfântul Silvestru şi poveşti din vremuri de demult. În anul 1981, când Pă‑ rintele Nicolae Bordaşiu de abia venise la biserica Sfân‑ tul Silvestru, împreună cu preotul paroh de la vremea aceea, Părintele Constantin Galeriu, personalitate ex‑ cepţională a acestei biserici, observând că biserica avea o seamă de fisuri în cupo‑ lă şi în pereţii marginali din pricina cutremurului din martie 1977, au hotărât să angajeze un arhitect price‑ put în acest gen de repara‑ ţii. Arhitectul Naumescu a fost cooptat pentru această lucrare deosebit de delicată. Lucrările au început prin a monta nişte traverse ce stră‑ băteau biserica dintr‑o par‑ te într‑alta, pentru a sprijinii pereţii. Cu această ocazie au urcat în podul bisericii Părintele Galeriu, împreună www.lumeacredintei.com

cu Părintele Bordaşiu, cu arhitectul şi cu inginerul. Intrarea în pod se făcea ur‑ când o scară în spirală din turnul răsucit dinspre partea de nord, printr‑o uşă metali‑ că ce era întotdeauna închi‑ să. Intrând în vechiul pod, au putut vedea ce se află acolo. În partea din faţă a podului, care era spre stra‑ dă, erau nişte mici locuri prin care intraseră porum‑ beii şi îşi făcuseră cuiburi. La lumina aceea obscură, spre surprinderea părinţilor Galeriu şi Bordaşiu şi a ar‑ hitectului Naumescu, au ză‑ rit o siluetă printre cui‑ burile porumbeilor, ca un bust, o statu‑ ie. După ce au cu‑ răţat‑o de penele, rămurelele şi pa‑ iele din care îşi făcuseră cuib po‑ rumbeii, au văzut dezvăluindu‑se în toa‑ tă frumuseţea lui bus‑ tul Părintelui Chiriac Bi‑ doianu, cel care a avut www.lumeacredintei.com

iniţiativa refacerii biseri‑ cuţei vechi, înlocuind‑o de fapt cu biserica ce o vedem şi astăzi şi care este proba‑ bil cea mai frumoasă bise‑ rică pe care o are în prezent capitala. Părintele Chiri‑ ac Bidoianu, pe la sfârşitul

Bustul Părintelui Chiriac Bidoianu

În testamentul său din 1928, părintele nota că s‑a născut la Chirnogi, judeţul Ilfov (în secolul 19 localita‑ tea aparţinea de judeţul Il‑ fov), la 9 martie 1853. În‑ tr‑o monografie a localităţii Chirnogi stă scris că în ju‑ rul anului 1870 satul şi pă‑ mânturile din împrejurimi se aflau în proprietatea Mâ‑ năstirii Pantelimon. Părinţii, poate datorită acestei apro‑ pieri de Biserică, l‑au în‑ demnat de mic spre preo‑ ţie. În familia Bidoaie, căci aşa se numea pe atunci, erau şase fraţi şi surori: Ion, Marin, Oprea, Miţa, Stan‑ ca‑Neaga şi Chiriac. Primele clase le‑a fă‑ cut la şcoala Radu Vodă din Bucureşti, iar apoi a urmat cursurile Seminarului Cen‑ tral, pe care le‑a frecventat în ciclu complet. Pe vre‑ mea aceea erau hiro‑ toniţi preoţi chiar şi fără studii teologi‑ ce. Era suficient să fi avut practică în‑ delungată la strană sau să fi frecven‑ tat parţial seminarul. Faptul că Părintele Bi‑ doianu a terminat semina‑ rul arată că avea o pregăti‑ re teologică solidă. Pe lângă

Lumea credinŢei / noiembrie 2015

83

credinţa la români

reportaj

La intrarea în biserică

aceasta, tânărul Chiriac Bi‑ doianu avea o voce deose‑ bită. Vrednicul de pomenire Părintele Dimoftache rela‑ ta de­spre părinte: „S‑a prins cu mâinile de Sfânta Masă şi când şi‑a dat drumul la voce am crezut că se dărâ‑ mă bolţile peste mine. Aşa un volum avea vocea Părin‑ telui Chiriac”. Cu o astfel de voce nu i‑a fost greu să‑şi găseas‑ că pentru început un post de cântăreţ de strană la biseri‑ ca Sfântul Elefterie vechi, care la vremea aceea se afla pe un ostrov al Dâmboviţei. Pe atunci era preot vrednic Părintele Nestor Lazăr, care l‑a apreciat foarte mult pe tânărul Chiriac, astfel încât i‑a dat binecuvântarea de a se căsători cu fiica sa Elena, la 11 noiembrie 1873, cea care îi va fi sprijin în toată viaţa şi activitatea. La data de 29 ianuarie 1874 este 84

hirotonit diacon, deşi va mai rămâne la această bise‑ rică doar câteva luni, trans‑ ferându‑se la biserica Sfân‑ tul Silvestru. Aici slujeau preoţii Theodor Arţăreanu, Radu Radulian şi Mihail Referendaru, cel din urmă fiind destul de bătrân şi bol‑ nav, aşa încât tânărul dia‑ con Chiriac a fost imediat agreat de enoriaşii bisericii Sfântul Silvestru. La data de 17 aprilie 1884, Părintele Mihail a decedat, iar o lună mai târziu, pe 17 mai, tână‑ rul diacon Chiriac a fost hi‑ rotonit preot de către arhi‑ ereul Inochentie, după mai bine de zece ani de slujire ca diacon. La biserica Sfântul Sil‑ vestru viaţa parohială era complexă întrucât era o pa‑ rohie destul de bogată, cu multe proprietăţi, iar sluji‑ torii erau salariaţi din fon‑ durile parohiei, administrate

noiembrie 2015 / Lumea credinŢei

de o epitropie formată din trei membri. Aceşti mem‑ bri erau la rândul lor apro‑ baţi şi coordonaţi de forul central numit Casa Biseri‑ cii şi de către Primăria Ca‑ pitalei. Astfel Părintele Chi‑ riac s‑a integrat în echipa ce lucra la biserica Sfân‑ tul Silvestru, conlucrând de minune cu ceilalţi preoţi şi membri. Aşa s‑a întâm‑ plat şi când a început orga‑ nizarea învăţământului pri‑ mar din Bucureşti. Biserica având în jurul ei aproxima‑ tiv 4.000 de metrii pătraţi de teren, preoţii au gândit înfiinţarea unei şcoli, con‑ struind un local pe acest te‑ ren. În anul 1860 au reuşit să obţină acordul autorită‑ ţilor, înfiinţând una dintre puţinele şcoli de la vremea aceea din capitală, cunoscu‑ tă pe atunci sub denumirea de „şcoala popilor”. Vre‑ me de 31 de ani Părintele www.lumeacredintei.com

Chiriac a predat la această şcoală. Mai târziu, în anul 1885, s‑a construit o şcoa‑ lă mai mare, iar Chiriac Bi‑ doianu va rămâne pe postul de învăţător până la vârsta de pensionare în anul 1912. Atât în şcoală, cât şi în ac‑ tivitatea parohiei ştia să se apropie cu răbdare şi com‑ pasiune de sufletele copiilor şi ale enoriaşilor. Avea gri‑ jă, alături de ceilalţi preoţi, ca slujbele să fie înălţătoa‑ re şi să creeze o atmosferă înduhovnicită. Îşi pregătea cu mare grijă predicile, in‑ spirat din textele patristice, mai ales ale Sfântului Ioan Gură de Aur, dintr‑o biblio‑ tecă ce număra aproximativ 700 de volume ce se mai re‑ găsesc şi astăzi. A sprijinit îndeaproa‑ pe activitatea corului bise‑ ricii, care activa din anul 1890. Acest cor – iniţi‑ al format numai din bărbaţi şi copii şi devenit mai apoi cor mixt – a susţinut peste 300 de concerte în afara bi‑ sericii, cât a fost preot aici Părintele Chiriac. Pentru a încuraja activitatea cultura‑ lă la nivelul parohiei, ală‑ turi de ceilalţi preoţi şi în‑ văţători ai şcolii Silvestru, în anul 1919 a înfiinţat „Că‑ minul cultural şi de ajutor Sfântul Silvestru”, fiindu‑i preşedinte de la înfiinţare şi până la sfârşitul vieţii sale vremelnice.

Schimbarea la faţă a bisericii

Faţă de vremurile în care primii ctitori Pârvan şi Stanca au ridicat pri‑ ma biserică, în anul 1743, www.lumeacredintei.com

întregul cartier Silvestru, cel ce era la început o mo‑ destă mahala, a căpătat multe modificări la înfăţişa‑ re. Odată cu creşterea popu‑ laţiei, încet‑încet s‑a schim‑ bat şi starea materială, iar vechea biserică a lui Pârvan şi Stanca nu mai corespun‑ dea, devenind neîncăpătoa‑ re. Totodată, la o inspecţie din data de 23 august 1895 a economului I. Iordăches‑ cu, Protoiereul Plasei de sus a Bucureştilor, se consem‑ na: „Făcând inspecţie la bi‑ serica Silvestru, am găsit biserica în stare de curăţe‑ nie interioară, însă regret că nu s‑a luat nici o măsură de a se îmbunătăţi biserica pe dinafară”. Iar la inspecţia din anul următor, făcută de protoiereul C. Ionescu, se notează: „Biserica are nea‑ părat nevoie de o reparaţiu‑ ne radicală sau a se construi din nou”. Astfel epitropia şi preoţii încep să facă eforturi pentru a putea reface ve‑ chea biserică. În anul 1901, Părintele Theodor Arţărea‑ nu demisionează din funcţia de paroh pentru a se ocupa numai de şcoala Sil‑ vestru, rămânând în continuare preot la biserică. Aşa că pen‑ tru problemele le‑ gate de noua con‑ strucţie a bisericii singurul rămas să se ocupe era Părintele Chiriac. Existând o înţe‑ leaptă administra‑ re a epitropiei prin Ion Pricopie Dumi‑ trescu, averea bi‑ sericii crescuse

considerabil şi mai întâi s‑a reconstruit vechea clopot‑ niţă ce data din anul 1789, în care s‑a instalat un ceas mecanic ce se poate obser‑ va şi în prezent, iar în anul 1904 au început lucrările de refacere a bisericii. Pla‑ nurile acestei frumoase bi‑ serici au fost realizate de arhitectul francez Dona‑ ut după schiţele arhitectu‑ lui Maimarol şi sub atenta supraveghere a arhitectului Pavel Petricu, enoriaş cre‑ dincios al sfântului lăcaş. Preotul Chiriac Bidoianu şi epitropul Ion Pricopie Du‑ mitrescu au acceptat pro‑ punerea arhitecţilor de a se

Lumea credinŢei / noiembrie 2015

85

credinţa la români

reportaj

păstra structura veche a bi‑ sericii, dar să se măreas‑ că dimensiunile prin crea‑ rea unui pronaos, deasupra căruia să se înalţe semeţe două turle după modelul ce‑ lor de la Mânăstirea Curtea de Argeş. După ce construcţia a fost gata, dintre numeroa‑ sele oferte de pictură a fost preferat marele pictor Cos‑ tin Petrescu, cel care a pictat şi fresca de la Ateneul Ro‑ mân şi Catedrala Reîntregirii Neamului de la Alba Iulia. Întreaga construcţie a durat 3 ani, 2 luni şi 3 zile, după cum consemnează Pă‑ rintele Nicolae Bordaşiu în scurta bibliografie de­spre Părintele Chiriac. Pe 30 septembrie 1907 a avut loc slujba de sfinţire a bisericii, săvârşită de arhiereul vicar al Mitropoliei Calist Ialomi‑ ţeanul şi de un impresionant sobor de preoţi şi diaconi. A fost o zi de mare bucurie şi sărbătoare pentru între‑ gul cartier Silvestru, văzând noile dimensiuni ale bise‑ ricii, mare ca o catedrală şi de o frumuseţe impunătoa‑ re în rândul bisericilor din capitală.

86

La Chirnogi

Am hotărât împreună cu Părintele Nicolae Borda‑ şiu să mergem în vechea lo‑ calitate din Lunca Dună‑ rii, pe urmele neobositului Părinte Chiriac, drept recu‑ noaştere şi recunoştinţă adu‑ să sfinţiei sale pentru efortul enorm de creştere duhovni‑ cească, culturală şi material‑ nică a vechii parohii Sfântul Silvestru. În acelaşi timp, şi pentru a le reaminti localni‑ cilor ce binecredincios des‑ toinic cu înalte preocupări a fost consăteanul lor Chiriac Bidoianu. Am luat legătura cu vechea noastră cunoştinţă din Chirnogi, epitropul bise‑ ricii Sfântul Ierarh Nicolae, Dl Relu Cotoban, care a răs‑ puns imediat pozitiv dorinţei Părintelui Nicolae de a vizi‑ ta localitatea unde s‑a născut şi a copilărit ctitorul Chiriac Bidoianu. Astfel, pe data de 21 martie 2015, într‑o înso‑ rită după‑amiază de primă‑ vară, am plecat pe drumul ce coboară spre sud‑est către Olteniţa. De acolo încă 5‑6 kilometri până la Chirnogii din Lunca Dunării. Părintele Bordaşiu a fost extraordinar de impresionat de primirea

noiembrie 2015 / Lumea credinŢei

caldă ce i s‑a făcut, după tra‑ diţie, cu pâine şi sare. În in‑ cinta bisericii din centrul co‑ munei, sub privirile unei numeroase audienţe, Părin‑ tele Nicolae Bordaşiu a ţinut mai întâi o frumoasă pre‑ dică de­spre Postul mare în care ne aflam, asemănându‑l cu un drum către mântui‑ rea sufletelor noastre, creând o inspirată paralelă cu dru‑ mul pe care l‑a parcurs până la Chirnogi. Apoi în a doua parte le‑a vorbit celor de faţă de­spre cine a fost Părinte‑ le Chiriac şi câte lucruri im‑ portante a făcut pentru paro‑ hia Sfântul Silvestru şi chiar pentru oraşul Bucureşti, spre surprinderea sătenilor, din‑ tre care mulţi nu ştiau prea multe, dar care s‑au simţit extrem de onoraţi să afle lu‑ cruri noi de­spre un consă‑ tean de‑al lor. La minunata întâlnire au participat şi luat cuvântul primarul comunei, d‑l Irinel Roman, d‑l vice‑ primar Ştefan Ion şi d‑l Relu Cotoban, epitrop al biseri‑ cii şi neobosit pelerin creştin (nu o dată prezent şi în pagi‑ nile revistei noastre). Laurenţiu COSMOIU

www.lumeacredintei.com

www.lumeacredintei.com

Lumea credinŢei / noiembrie 2015

87

credinŢA în lume

Fericitul Vasile F

Biserica Fericitului Vasile din Piaţa Roşie, Moscova

ericitul Vasile s‑a năs‑ cut în luna decembrie 1468 lângă Moscova, în satul Elokhovo, sat care as‑ tăzi nu mai există, fiind înghiţit de extinderea metropolei. Con‑ form tradiţiei, mama sa l‑a adus pe lume chiar în pridvorul bise‑ ricii din sat. Părinţii Sfântului, Iacov şi Ana, erau ţărani iobagi şi şi‑au trimis copilul de mic ca ucenic la un cismar în Moscova. Aici tânărul Vasile şi‑a arătat pen‑ tru prima dată darul

dumnezeiesc când a proooro‑ cit unui negustor că nu‑i va fi de folos încălţămintea coman‑ dată. Într‑adevăr, la scurt timp după ce îşi comandase mai mul‑ te perechi de încălţări, negusto‑ rul a murit. De la vârsta de 16 ani, Sfân‑ tul şi‑a luat asupra sa nevoinţa nebuniei pentru Hristos. A înce‑ put să trăiască pe străzile Mos‑ covei întocmai ca în pustie, pe‑ trecând singur şi aproape gol, adăpostindu‑se noaptea prin pridvoarele bisericilor, suferind

Coordonate GPS Biserica Fericitului Vasile 55o45’09”N, 37o37’23”E

Pe urmele Sfinţilor 88

noiembrie 2015 / Lumea credinŢei

www.lumeacredintei.com

arşiţa verii şi gerul iernilor, în‑ străinându‑se de toţi oamenii şi prefăcându‑se că nu poate vorbi. Faptele şi gesturile sale aveau însă întotdeauna o pro‑ fundă semnificaţie. Astfel se povesteşte că arunca cu pietre în casele oame‑ nilor care duceau o viaţă plăcută lui Dumnezeu şi săruta cu evla‑ vie zidurile caselor unde se pe‑ treceau păcate şi fărădelegi. El a explicat că arunca cu pietre în diavolii care stăteau pe afară pentru că nu puteau intra în ca‑ sele pline de sfinţenie şi se în‑ china îngerilor alungaţi din ca‑ sele în care se săvârşea păcatul. În anul 1521, în vremea marelui cneaz Vasile al III‑lea,

2 august www.lumeacredintei.com

Lumea credinŢei / noiembrie 2015

89

credinŢA în lume

Rugăciunea Fericitului Vasile, pictură recentă de Serghei Kirillov

Sfântul a început să se roage cu lacrimi înaintea uşilor din‑ spre nord ale catedralei Ador‑ mirii din Kremlin, cerând de la Dumnezeu izbăvirea de primej‑ dia ce avea să vină. Atunci din biserică s‑a auzit un vuiet, o fla‑ cără s‑a ridicat şi, dinspre icoa‑ na făcătoare de minuni a Maicii Domnului din Vladimir, s‑a au‑ zit o voce care a spus că Maica

Domnului va părăsi Mosco‑ va pentru păcatele locuitorilor ei. Sfântul a stăruit în rugăciu‑ ne şi vedenia a încetat. La scur‑ tă vreme tătarii conduşi de ha‑ nul Mehmed I Giray au invadat Rusia prădând şi arzând ceta‑ te după cetate. Ajunşi în apro‑ pierea Moscovei, tătarii, care păreau până atunci de neoprit, au fost îngroziţi şi puşi pe fugă

de vedenia unei teribile armate. Prin rugăciunile Fericitului Va‑ sile cel Nebun pentru Hristos, Moscova fusese salvată în mod miraculos. Cu toată străduinţa lui de a fi desconsiderat de toată lumea, Fericitul Vasile a fost remarcat pentru viaţa curată, răbdarea şi harismele sale. Între cei care îl preţuiau în chip special erau mitropolitul Macarie al Mos‑ covei şi însuşi ţarul Ivan cel Groaznic. Odată se istoriseşte că, în‑ tr‑o zi de praznic, ţarul ple‑ când de la biserică după sluj‑ bă, l‑a întâlnit pe Fericitul Vasile care până atunci stătu‑ se ascuns într‑un colţ al biseri‑ cii. Sfântul i‑a reproşat: „Nu ai fost la Sfânta Liturghie!”. Mi‑ rat, Ivan cel Groaznic i‑a răs‑ puns că fusese la toată slujba. Fericitul Vasile i‑a replicat: „Ai fost pe Muntele Vrăbiilor unde vrei să‑ţi zideşti palatul tău cel nou!”. Atunci ţarul s‑a ruşinat şi a căpătat mai mare respect pentru Sfânt căci, într‑adevăr, toată slujba se gândise cum să‑şi construiască şi cum să‑şi împodobească noul palat pe care dorea să şi‑l facă acolo. Cu alt prilej, fiind invitat la palat la sărbătorirea ţarului, când a primit cupa cu vin, Fe‑ ricitul a vărsat de trei ori din ea pe fereastră, ceea ce l‑a înfuri‑ at pe ţar. Atunci Sfântul i‑a ex‑ plicat că trebuia să stingă focul care cuprinsese cetatea Novgo‑ rodului. La scurtă vreme s‑a confirmat că exact în acel ceas, Novgorodul fusese cuprins de

Pe urmele Sfinţilor 90

noiembrie 2015 / Lumea credinŢei

www.lumeacredintei.com

flăcări şi locuitorii văzuseră un om străin şi dezbrăcat care uda casele în flăcări şi care a împie‑ dicat astfel întinderea focului. În data de 23 iunie 1547, Sfântul s‑a dus Mânăstirea Înă‑ ţării Sfintei Cruci şi a început să plângă în faţa bisericii. A două zi, chiar din acel loc a pornit te‑ ribilul incendiu care a distrus Moscova. În afară de acestea, în viaţa Sfântului se mai istorisesc şi alte înâmplări minunate. Cum a sal‑ vat de la scufundare o corabie, cum a vindecat nişte fete care îşi pierduseră vederea după ce au râs de el sau cum a mustrat pe cineva care se prefăcea mort şi acela a murit cu adevărat. La vârsta de 88 de ani, apro‑ piindu‑i‑se sfârşitul, Fericitul Vasile a fost cercetat de Ţarul Ivan cel Groaznic împreună cu ţarina şi cei doi fii, Ioan şi Fe‑ odor. Atunci Sfântul i‑a proo‑ rocit lui Feodor că va fi urma‑ şul la tron al tatălui său, deşi era băiatul cel mic, ceea ce s‑a şi întâmplat. Luminat şi plin de bucu‑ rie pe chip, Fericitul Vasile a adormit în Domnul, la 2 au‑ gust 1552 şi a fost înmormân‑ tat lângă biserica „Sfânta Tre‑ ime” din centrul Moscovei. În locul acestei biserici, Ivan cel Groaznic a construit câţiva ani mai târziu o minunată biseri‑ că închinată Acoperământului Maicii Domnului. În 2 august 1588, 120 de bolnavi s‑au însănătoşit mira‑ culos la mormântul Sfântului, ceea ce a fost argumentul final

Vindecarea fetelor care orbiseră după ce au râs de Fericitul Vasile, pictură recentă de Vitaly Grafov

Troparul Fericitului Vasile Viaţa ta, O, Vasile, a fost adevărată şi fecioria ta neîntinată. În post şi privieghere, suferind arşiţa şi gerul, ţi‑ai ­supus trupul, de dragul lui Hristos, pentru aceasta chipul tău cu strălucirea soarelui a strălucit, iar astăzi credincioşii proslăvesc sfântă adormirea ta. Te roagă, deci, Fericite, lui Hristos ca să ne slobozească din toate legăturile, din vrajbă şi războaie şi să dea mare milă sufletelor noastre. pentru canonizarea sa. În ace‑ laşi an, deasupra mormântului Sfântului, alipit bisericii Acope‑ rământului a fost ridicat un pa‑ raclis închinat Fericitului Vasile. Astăzi, biserica Acoperământu‑ lui Maicii Domnului din Piaţa

­Roşie este cea mai celebră bi‑ serică din Rusia şi toată lumea o cunoaşte drept biserica Feri‑ citului Vasile cel Nebun pentru Hristos.

2 august

www.lumeacredintei.com

Silviu‑Andrei VLĂDĂREANU

Lumea credinŢei / noiembrie 2015

91

credinţa la români

reportaj

Comunitatea din podul

Bisericii Sfântul Fanurie

stă în faţă şi căruia îi oferă din harismele sale. Sunt primită şi eu cu os‑ pitalitate în mijlocul aces‑ tui cerc de tineri întruniţi în Asociaţia ortodoxă pentru o lume nouă. În seara în care am ajuns şi eu printre aceşti tineri, discuţia era de­spre „Ju‑ decată şi credinţă”, mai exact de­s pre ce spune credinţa noastră cu privire la judecata celorlalţi, când îi judecăm, de ce, care este scopul observaţi‑ ilor noastre, cum să reuşim să nu judecăm pe nimeni ca să nu fim la rândul nostru jude‑ caţi, practic o discuţie de­spre cea mai scurtă cale către rai: nu judeca şi nu vei fi judecat! Fiecare dintre cei prezenţi a ridicat câte o problemă lega‑ tă de acest subiect, într‑o for‑ mulă sinceră şi respectuoasă. Fac cunoştinţă cu Alexandru Barna, absolvent al Facultăţii de Teologie şi profesor de re‑ ligie la una dintre şcolile bu‑ cureştene. „Am crescut odată

cu această asociaţie pentru că m‑am implicat în acţiunile ei încă de când eram elev. După mai bine de doisprezece ani de zile de voluntariat şi ex‑ perienţa mai multor proiecte realizate împreună, am reuşit să înţelegem mai bine pe cei aflaţi în suferinţă. Scopul în‑ tâlnirilor noastre este de a ne învăţa unii pe alţii, de a îm‑ părtăşi din experienţa noastră, de a comunica de­spre lucru‑ rile care ne marchează, ide‑ ile care ne macină şi să că‑ utăm împreună răspunsuri la problemele esenţiale ale vie‑ ţilor noastre”. Nicuşor Golişteanu este economist şi are douăzeci şi şapte de ani. Într‑un mo‑ ment important al vieţii lui, după cum singur mărturiseş‑ te, când a dat admitere în cla‑ sa a IX‑a şi nu ştia spre ce activităţi extraşcolare să se îndrepte, a mers într‑un pe‑ lerinaj la Athos. Apoi a hotă‑ rât să meargă şi la întâlnirile

tinerilor de la Sâmbăta. Cre‑ de că invitaţia de acum doi‑ sprezece ani a fost un semn al proniei dumnezeieşti pen‑ tru că a ajuns în compania unor tineri extraordinari şi în mijlocul cărora a desfăşu‑ rat multiple proiecte în care s‑a implicat cu toată inima. „Simţeam o mare bucurie ori de câte ori eram solicitat pen‑ tru acţiunile asociaţiei, dintot‑ deauna a fost o activitate de care nu mă puteam lipsi ori‑ cât de ocupat aş fi fost. Răs‑ pundeam pozitiv chiar dacă eram în vacanţă sau în tim‑ pul şcolii, era ceva ce îmi plă‑ cea pentru că în această for‑ mulă eram activ în mediul Bisericii. În afară de faptul că mergeam duminica la bi‑ serică, puteam face ceva şi în restul săptămânii pentru cre‑ dinţă, dar mai ales mi s‑a ofe‑ rit oportunitatea de a fi alături de mai mulţi tineri care do‑ reau să facă bine. Activitatea aceasta ne menţine pe linia

Fiecare treaptă pe care pun piciorul să urc spre podul Bisericii Sfântul Fanurie scârţâie din cauza lemnului vechi, cu poveste, şi scârţâitul acesta mă duce cu gândul la paşii celor ce altădată, în sutele de ani de când s‑a ridicat biserica de pe Strada Cerceluş, au trecut pe aici. Câte doamne or fi mers spre balconul din faţa catapetesmei fie să cânte în corul bisericii, fie să îngenuncheze şi să se roage pentru alinarea vreunei dureri sau a unui necaz. Ani de rugăciune, de făcut curăţenie, de şters de praf icoane‑ le vechi de pe pereţii casei scărilor... Şi firul gândurilor mi se întrerupe de vocile vesele ale unor tineri ce se aud discutând chiar în podul bisericii...

Î

n acest spaţiu, din două în două săptămâni, sâmbăta seara, se întâlnesc zeci de tineri şi aleg o temă pe care o dezbat şi o lămuresc laolal‑ tă. Locul e amenajat cu mese şi scaune din lemn, pictate în motive florale vesele, iar cei 92

prezenţi aduc câte o gustare cu care să îşi bucure papile‑ le gustative în timpul discuţi‑ ilor lămuritoare. Prin ochiu‑ rile de geam din pod se vede cartierul de case din Baba Novac, atât de retras de zgo‑ motul oraşului, deşi se află în

noiembrie 2015 / Lumea credinŢei

centru şi curţile îngrijite, şi frumoase din această zonă a Bucureştiului. În biserică, pă‑ rintele Cristian Popa oficiază slujba religioasă a unei cunu‑ nii. Sfântul Fanurie asistă la această bucurie din icoana sa, o fereastră pentru omul care‑i www.lumeacredintei.com

Membrii asociaţiei în faţa bisericii Sfântul Fanurie www.lumeacredintei.com

Lumea credinŢei / noiembrie 2015

93

credinţa la români

reportaj

Târgul caritabil al tinerilor AOLN

moralităţii. Lumea nu am schimbat‑o din podul biseri‑ cii, dar am reuşit într‑o mică măsură, credem, să ne schim‑ băm pe noi. Pentru mine au însemnat mult şi zecile de persoane ce ni se alătură în diferite proiecte şi ne contac‑ tează dorind să afle mai mul‑ te de­spre noi, împreună am schimbat lumea noastră şi a celor apropiaţi nouă. Princi‑ pala învăţătură este cea că tre‑ buie să ascultăm. De părinţii Bisericii, să ne ascultăm noi pe noi înşine şi pe cei din ju‑ rul nostru, iar din această as‑ cultare am putut să ne dezvol‑ tăm mai mult personalitatea şi să avem o viaţă, cel puţin din punctul meu de vedere, mult mai liniştită. Am obţinut un echilibru în tumultul vârstei la care am ajuns. Apoi lu‑ crăm foarte mult, ritmul vie‑ ţii e unul alert, iar când ve‑ nim aici, în pod, pentru cele câteva ore pe care le petre‑ cem împreună, este cu totul altă lume. Cine a venit de do‑ uă‑trei ori la Sfântul Fanurie simte că trebuie să revină şi 94

acesta e marele câştig. Prin proiectele asociaţiei putem face puţin bine aproapelui şi acest lucru ne împlineşte. De mic am fost obişnuit, datorită bunicilor şi părinţilor, să frec‑ ventez biserica. Sunt o fire practică, totodată, şi de ace‑ ea am şi ales să urmez Aca‑ demia de Studii Economice. Mi‑a plăcut să citesc, să fiu alături de oameni şi am reuşit să îmbin pasiunea pentru eco‑ nomie şi aplecarea spre teolo‑ gie, pentru că am fost mereu atras de lumea spirituală. Par‑ tea aceasta religioasă m‑a aju‑ tat în viaţa profesională să fac lucrurile cu măsură. În viaţa de zi cu zi, îmi dau seama că ar trebui să schimbăm multe lucruri, observ goana aceas‑ ta după bani a clienţilor sau partenerilor mei, consider că poţi fi un economist moral dacă eşti corect şi sincer în ceea ce faci. Atitudinea aceas‑ ta m‑a ajutat să îmi găsesc loc de muncă onest şi echipe în care să îmi desfăşor activi‑ tatea etic şi cred că şi datori‑ tă educaţiei primite am reuşit

noiembrie 2015 / Lumea credinŢei

acest lucru. Lumea religioa‑ să este una frumoasă şi liniş‑ tită, iar eu am simţit de copil nevoia să mulţumesc pentru toate câte am primit. În lumea Bisericii, practic, am simţit că trebuie să fiu. Erau perioade în care aveam un disconfort dacă nu ajungeam în vreo duminică la Sfânta Liturghie sau la întâlnirile noastre din pod. Îmi lipseşte această lume dacă din cauza serviciului nu pot fi prezent vreodată. Cre‑ dinţa nu trebuie să fie privită prin ochii părinţilor sau ai bu‑ nicilor, ea trebuie experimen‑ tată şi atinsă personal, apoi vrei să faci parte din această mare familie. Biserica nu este ceva învechit şi nu va fi nicio‑ dată, vezi cum te ajută pe tine însuţi. Pe mine mă ajută şi nu pot lipsi din această lume”. Concluzia discuţiei de­ spre judecată a fost că oame‑ nii sunt diferiţi şi, din păcate, cu greu te poţi abţine să nu ju‑ deci; oricât te‑ai strădui, cazi în această ispită, firea umană îşi face simţită prezenţa. Fi‑ ecare dintre noi îşi găseşte drumul propriu, mai devre‑ me sau mai târziu, susţin ti‑ nerii adunaţi în podul biseri‑ cii Sfântul Fanurie, judecând persoane de lângă noi, la un moment dat, apropiindu‑te şi fiindu‑le alături, încerci să‑i înţelegi. Exerciţiul pe care ar fi bine să‑l facem zilnic ar fi să‑i înţelegem pe oameni şi să‑i cunoaştem. Ana‑Maria Miu a avut de‑a face cu acţiunile aso‑ ciaţiei de la Sfântul Fanurie prin intermediul colegului ei de la ASE, Nicuşor. „Mi‑a spus un coleg că abia aşteap‑ tă să meargă la forum şi am www.lumeacredintei.com

cerut detalii. Mi‑am dat sea‑ ma că e vorba de ceva deo‑ sebit şi m‑am implicat în or‑ ganizare şi cred că este una dintre cele mai bune alegeri pe care le‑am făcut în via‑ ţă. M‑a ajutat în plan perso‑ nal, m‑a echilibrat, am deve‑ nit mai împăcată cu mine şi cu toată lumea. În familia se făceau ouă roşii, ţineam săr‑ bătorile, dar nu le cunoşteam semnificaţia. Am avut me‑ reu întrebări şi aici le‑am gă‑ sit răspunsul. Ne întâlnim o dată la două săptămâni şi este o întâlnire destul de preţioa‑ să pentru mine. Avem două săptămâni în care ne învârtim prin Bucureşti, ne risipim, iar aici ne adunăm. Preocupările mele au căpătat o altă direc‑ ţie, până acum şapte ani mer‑ geam cu turma la discotecă, dacă era cazul, acum am înţe‑ les că nu toate‑s potrivite pen‑ tru mine. Cum scrie în Biblie: „Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi folosesc”. Printre membrii asociaţiei se numără mulţi băieţi, ceea ce mă determină să întreb cum de sunt atraşi spre ase‑ menea activităţi. Adrian Soa‑ re lucrează într‑o societate fi‑ nanciară şi mă lămureşte în privinţa nedumeririlor mele. „Să vă spun ce m‑a atras pe mine spre această asociaţie. Nu suntem bombardaţi de lucruri superficiale de la tele‑ vizor, de pe stradă, sunt dis‑ cuţii de profunzime care au loc aici. Aici aflăm mai mul‑ te de­spre tradiţia româneas‑ că, de­spre identitatea noas‑ tră. Într‑un decembrie, eram vreo treizeci aici şi ne‑am adus câte un cadou, fiecare la fiecare, nu mare lucru, ceva www.lumeacredintei.com

Obiecte făcute de voluntarii AOLN pentru unul dintre târgurile caritabile

de vreo zece‑douăzeci de lei, dar important a fost că îna‑ inte de a ne oferi aceste da‑ ruri am cântat câte un colind. E o amintire frumoasă pen‑ tru mine. Ne‑am desprins de toată lumea care făcea nişte pregătiri pentru Crăciun ne‑ potrivite. Vin din Drumul Ta‑ berei în sâmbetele în care au loc aceste întâlniri. Aici fie‑ care dintre noi are părerea lui, şi‑o susţine cu argumen‑ te, dacă cineva nu e de acord cu această părere o infirmă cu argumentele pe care le are şi pe care le susţine. Cu miere atragi muştele şi nu cu oţet. Această deschidere ne atrage. Apoi, dacă aş avea nevoie de ajutor, fie şi la două noaptea, ar exista cel puţin două per‑ soane din asociaţie pe care m‑aş putea baza. Noi am le‑ gat prietenii bune aici şi dacă aş avea nevoie de ajutor, aş suna doi‑trei prieteni de aici şi mi‑ar sări în ajutor. Nici unul nu m‑ar refuza. Noi aici dezbatem un subiect, dar îl aprofundăm individual, citim, ne documentăm. De exemplu,

citesc de­spre Părintele Arse‑ nie Boca. Pe telefonul meu am o mulţime de cărţi, inclu‑ siv Sfânta Scriptură, mai ales că fac până la serviciu mai bine de o oră, iar cu căştile în urechi pot mai mult decât aş citi, mai ales că am o me‑ morie auditivă mai bună de‑ cât una vizuală. Bunicii mei m‑au iniţiat în tainele Biseri‑ cii, iar acum ceea ce fac mă ajută să iau decizii mai bune, să mă detaşez de lume. Via‑ ţa mea ar fi fost mai săracă fără aceste întâlniri. Suntem anunţaţi cu două zile înain‑ te de tema discuţiei pe care o vom avea şi de joi până sâm‑ bătă pentru mine este o conti‑ nuă căutare şi această întâlni‑ re e principala mea activitate din agenda de sâmbătă. Abia aştept să vin în podul biseri‑ cii Sfântul Fanurie”. Dialogurile pentru cre‑ dinţă reprezintă un program pastoral adresat tinerilor, im‑ plementat la parohia Sfân‑ tul Fanurie – Mihai Bravu din Bucureşti, iar dialoguri‑ le au ca scop sensibilizarea

Lumea credinŢei / noiembrie 2015

95

credinţa la români

reportaj

participanţilor prin teme ale‑ se din cotidianul tinerilor, de­spre atitudinea creştină în faţa problemelor actuale ale societăţii. Povestea grupului de ti‑ neri voluntari a început în 1993, la Sibiu, cu sprijinul Mitropoliei Ardealului, prin Mitropolitul Antonie Plămă‑ deală, când s‑a organizat pri‑ ma tabără de tineri la Mânăs‑ tirea Brâncoveanu Sâmbăta de Sus. Această acţiune a fost piatra de temelie a asociaţiei. De atunci, proiectele asociaţi‑ ei au crescut şi s‑au diversifi‑ cat, iar de peste zece ani sunt sprijiniţi de parohia Sfântul Fanurie – Mihai Bravu şi de părintele paroh Cristian Popa. Asociaţia ortodoxă pentru o lume nouă îşi propune să for‑ meze o comunitate de tineri şi voluntari care să se impli‑ ce în viaţa Bisericii Ortodo‑ xe, ajutându‑i să‑şi croiască un drum în acord cu învăţătu‑ ra acesteia prin dialog şi spirit de prietenie.

În fiecare vară, începând din 1999, are loc la Mânăsti‑ rea Brâncoveanu Sâmbăta de Sus Forumul Tinereţe şi Spe‑ ranţă, în care tinerii îşi îm‑ părtăşesc ideile, leagă priete‑ nii şi se bucură împreună de activităţi spirituale, cultura‑ le, artistice şi sportive. Timp de o săptămână durează fo‑ rumul de la Sâmbăta de Sus, perioadă în care tineri din toată ţara, studenţi, absol‑ venţi, profesori sau din alte domenii de activitate, mul‑ ţi nepracticanţi ai credinţei, declaraţi necredincioşi chiar, dar care în aceste şapte zile cunosc lumea Bisericii, fără nici un fel de prejudecată, reuşesc să poarte discuţii cu oamenii mânăstirii. Acade‑ mia de la Sâmbăta de Sus a creat o comunitate de pes‑ te o mie de tineri care se de‑ dică principiilor morale ale creştinismului şi care încear‑ că să se apropie de această cale. Forumul are loc în ulti‑ ma săptămână a lunii iulie şi

a ajuns la ediţia cu numărul şaptesprezece. În cadrul aso‑ ciaţiei mai există un proiect dedicat adolescenţilor, lice‑ enilor din Sibiu, Bucureşti, Braşov, Cluj şi Mediaş, pro‑ iect ce constă în organizarea unor finaluri de săptămână tematice, forumuri în minia‑ tură, tabăra Vara adolescen‑ ţilor din fiecare an de la Mâ‑ năstirea Tismana, din judeţul Gorj. Tabăra Vara adolescen‑ ţilor, parte a programului Dezvoltare – Autocunoaşte‑ re – Credinţă, este organiza‑ tă la Mânăstirea Tismana la sfârşitul lunii august şi repre‑ zintă un cadru sănătos pentru adolescenţi, respectând evo‑ luţia personală a fiecărui tâ‑ năr, problemele, încercările şi bucuriile sale. Pe lângă aceste activi‑ tăţi, asociaţia de la Sfântul Fanurie organizează în mod curent acţiuni caritabile şi social‑educative. Laura AIVĂNCESEI

Tabăra de vară

96

noiembrie 2015 / Lumea credinŢei

www.lumeacredintei.com

www.lumeacredintei.com

Lumea credinŢei / noiembrie 2015

97

credinŢA în lume

Documentar

Sfântul Sfinţit Mucenic

Jānis Pommers

Artizanul autonomiei Bisericii Ortodoxe Letone. Cel dintâi sfânt de naţionalitate letonă. Unul dintre mar‑ tirii perioadei staliniste. Şi cel mai de seamă militant din prima jumătate a secolului trecut în favoarea reconcilierii letono‑ruse. În esenţă, mărturisitor al dreptei‑credinţe prin asumarea pe deplin a misiunii sacerdotale. Sau, aşa cum este perceput în întreg spa‑ ţiul baltic, un erou.

Ortodox în Letonia secolului 19 Comunitatea ortodoxă din Letonia începu‑ tului de secol 19 este alcătuită, în cea mai mare parte, din ruşi. Pentru majoritatea populaţiei, de confesiune luterană, supuşi ai Imperiului Rus, naţionalitatea ocupantului se confundă cu Bise‑ rica căreia îi aparţine şi, de aceea, etnicii letoni care, mai ales după 1844, în urma ucazului emis de Ţarul Nicolae I, ce recunoaşte dreptul de fo‑ losire a limbii naţionale în cadrul Bisericii Or‑ todoxe Letone, adoptă credinţa ortodoxă, sunt supuşi oprobriului public. Printre ei – străbuni‑ cul Sfântului Ierarh Jānis, care, de la calitatea de fruntaş al satului Venden, comuna Praulina, districtul Madona, regiunea Vidzeme din nordul Letoniei, obţine în cadrul comunităţii statutul de „marginal” nu doar ca rezultat al apartenenţei la Biserica Ortodoxă – fiind primul din pagasts (comună) ce adoptă această confesiune –, dar şi prin spargerea izolării vecinilor ruşi şi medie‑ rea conflictelor dintre aceştia şi conaţionalii săi.

Insistenţa parohului

Acesta este contextul naşterii, la 6 ianuarie 1876, a Sfântului Ierarh Jānis. Şi în ciuda ten‑ siunilor, mulţumită în bună măsură apartenen‑ ţei la una dintre familiile prospere din Venden, copilăria sa este lipsită de griji. Dar neocolită de Icoana Maicii Domnului îndatoriri, printre ele numărându‑se munca la „Caută la smerenie” câmp, drumul în oraşele din jur pentru vinderea 98

noiembrie 2015 / Lumea credinŢei

produselor, păscutul oilor, toate aceste sarcini având drept ţel formarea unui bun administrator al proprietăţilor familiei şi, asemenea anteceso‑ rilor săi, unul dintre membrii de vază ai comu‑ nităţii. Singurul obstacol în calea acestui scop sunt... rezultatele bune la învăţătură. Remarcân‑ du‑se printre colegii săi, insistenţele parohului pe lângă familie pentru înscrierea la seminar se intensifică. Rezultatul – este admis la Semi‑ narul Teologic din Riga. Este bursier pe toată durata studiilor. Verile le petrece la Venden. În 1897 absolvă cursurile seminarului. Devine în‑ văţător, fapt care reanimă speranţa părinţilor că existenţa lui nu va diferi în mod radical de cea a antecesorilor. În 1899 ocupă postul de citeţ al bisericii ortodoxe din Libav, Lituania. Lini‑ ile clare ale viitorului său sunt modificate, din nou, de parohul din Praulina, care, în 1900, îi sugerează să se înscrie la examenul de admite‑ re al Academiei Teologice din Kiev. O provocare însemnată care ia chipul unui fel de pariu. Dacă va fi respins, preotul renunţă la orice intervenţie în favoarea continuării stu‑ diilor. Dacă va fi admis, parohul nu are nici o îndoială că Jānis va avea o contribuţie majoră la înflorirea Bisericii. Deşi obstacolele nu lip‑ sesc în calea pregătirii temeinice, este admis printre cei dintâi. În primul an nu doar rezul‑ tatele la învăţătură îl impun atenţiei profesori‑ lor şi colegilor, dar şi cele sportive. Forţa fizică remarcabilă îi este prilej de smerire şi îndemn pentru paza dreptei măsuri. www.lumeacredintei.com

Asumarea vocaţiei

Lectura din Sfinţii Părinţi, aprofundarea ru‑ găciunii, încercările, cursurile, întâmplările co‑ tidiene şi amintirile primelor vârste îl îndeamnă spre asumarea vieţii monahale. Elementul care rânduieşte şirul de intenţii şi proiecte este cores‑ pondenţa cu Sfântul Ioan Sergheev. În 1903 este tuns ca monah în Mânăstirea Sfântului Arhan‑ ghel Mihail din Kiev. În acelaşi an este hiroto‑ nit ierodiacon, un an mai târziu devenind preot. Iscusinţa didactică, distinsă în câteva rân‑ duri în vremea în care fusese învăţător, îmbo‑ găţită pe perioada studiilor universitare, este cea care îi aduce numirea ca profesor al Seminaru‑ lui Teologic din Cernigov. Şi, cu toate că îşi do‑ reşte a fi nu mai mult decât un monah, la sfatu‑ lui Sfântului Ioan Sergheev acceptă numirea. În 1906 este numit inspector al Seminarului Teo‑ logic din Vologda. Misiunea sa – reimpunerea ordinii într‑o instituţie sfârtecată între tentaţii‑ le noilor idei ce animă societatea rusă, for‑ me de anarhism şi inovaţii dintre cele mai stranii. Calităţile dovedite în soluţiona‑ rea acestei crize conduc la noi numiri: director al seminarului şi egumen al Mânăstirii Sfânta Treime din Vilnius, preşedinte de onoare al asociaţiilor de binefacere lituaniene şi ruse, per‑ cepându‑se mai curând drept un funcţionar ce uită că este, de fapt, doar monah.

Slujirea ca arhiereu

În ciuda îndoielilor, se află doar la începutul misiunii sale. La 11 martie 1912, în Catedra‑ la Sfintei Treimi a Lavrei Ale‑ xandr Nevski, este consacrat vicar al diecezei de Minsk ca Episcop de Sluţk. Este cel mai tânăr ierarh al Bisericii Orto‑ doxe Ruse. În 1913 devine vi‑ car al Arhiepiscopului de Odes‑ sa. Apoi este ales, la 4 aprilie 1913, Episcop de Priazovsk şi Taganrog. Succesiunea demni‑ tăţilor arhiereşti reflectă, în ace‑ eaşi măsură, calităţile deosebite ale ierarhului leton şi criza pro‑ fundă traversată de Biserica www.lumeacredintei.com

Ortodoxă Rusă. Numeroasele conflicte sociale pe care le mediază şi soluţionează, războiul, valuri‑ le de refugiaţi cehi, slovaci şi galiţieni cărora le oferă adăpost, hrană şi sprijin duhovnicesc, faci‑ litându‑le integrarea în parohii, dovedesc aceasta. Tocmai această activitate intensă se află, din februarie 1917, la baza acuzaţiilor care i se aduc. I se intentează proces pentru acţiuni îndreptate împotriva statului. Nu sunt aflate probe care să îl incrimineze. Se hotărăşte mutarea la Tver. Pre‑ oţii şi credincioşii din Priazovsk se opun. Este chemat la Petrograd pentru fi soluţionată criza. Din nou lipsesc argumentele care să justifice în‑ depărtarea din jilţul de Episcop de Priazovsk. Revenirea la Taganrog este imposibilă pe fondul loviturii de stat din octombrie. I se încredinţează conducerea Episcopiei de Stariţa. Apoi a celei de Penza şi Saransk. Autorităţile locale se dovedesc mai mult decât reticente. Nu doar pentru că por‑ nesc de la premisa că li se cuvine o autonomie lărgită faţă de centru, pe fondul războiului ci‑ vil, cu atât mai mult cu cât centrul devine o noţiune abstractă, cât şi pentru că, într‑un timp al efervescenţei naţionalismului, ac‑ ceptarea unui ierarh ne‑rus este inaccep‑ tabilă. Răspunsul – în ziua de Înviere a anului 1918 este organizat atentatul la adresa vlădicăi Jānis. Pronia şi forţa fizică îl ajută să dejoa‑ ce tentativa de asasinat. Spri‑ jinul comunităţii – să organi‑ zeze viaţa duhovnicească în parohii. De aici pornind are loc frângerea calomniilor şi reţinerilor. Liantul relaţi‑ ei – încrederea deplină în sprijinul Maicii Domnului. Având drept temelie aceas‑ tă neclintită credinţă se înalţă şi împlinirea uneia dintre dorin‑ ţele cele mai puternice: reveni‑ rea în Letonia.

Arhiepiscop de Riga

Pe fondul transformărilor politice de la sfârşitul Primului Război Mondial, statele balti‑ ce îşi proclamă independen‑ ţa. În cazul Letoniei, aceasta este afirmată de către Consiliul Lumea credinŢei / noiembrie 2015

99

credinŢA în lume

Documentar

Popular Leton la 18 noiembrie 1918. O lună mai târziu este proclamată Puterea Sovietică, drept urmare a colaborării dintre Partidul Co‑ munist Leton, cea mai puternică organizaţie de extremă stângă din afara Rusiei, şi noua putere de la Moscova. Urmarea – Letonia devine parte în războiul civil încheiat, după aproape doi ani, prin tratatul letono‑sovietic din 11 august 1920. La 26 februarie 1920, Sinodul Bisericii Or‑ todoxe Letone îl alege ca Arhiepiscop de Riga pe Sfântul Jānis Pommers, primul ierarh leton în fruntea Bisericii. Patriarhul Tihon ezită să ac‑ cepte alegerea, memoriile venite de la Riga fi‑ ind element important în schimbarea atitudinii şi aprobarea cererii în mai 1921. Biserica Leto‑ nă obţine şi largă autonomie în domeniile admi‑ nistrativ, economic şi educaţional. În iulie 1921 Sfântul Jānis soseşte în Letonia. În 1923 dobân‑ deşte recunoaşterea autonomiei din partea Pa‑ triarhiei Ecumenice. Trei ani mai târziu statul leton recunoaşte Biserica Ortodoxă, cu condiţia desprinderii de sub influenţa Patriarhiei mosco‑ vite. Cum obţinerea autocefaliei este imposibi‑ lă după mutarea la cele veşnice a Patriarhului Tihon şi pe fondul persecuţiilor contra Biseri‑ cii Ruse, Arhiepiscopul Rigăi caută să prote‑ jeze interesele Bisericii Letone. Independenţa numără printre semnificaţii, pentru autorităţile centrale letone, şi îndepărtarea reperelor orto‑ doxe de pe teritoriul ţării. Printre ele – Catedra‑ la ortodoxă din Riga, unde noul Arhiepiscop îşi stabileşte reşedinţa. Astfel reia lupta străbuni‑ cului său. Primul câmp de luptă – Sinodul, în cadrul căruia, mulţumită diplomaţiei, noul Ar‑ hiepiscop înregistrează primele izbânzi în acest sens. Al doilea – Saeima, legislativul leton, al cărui membru devine în 1925 Sfântul Jānis, ca reprezentant al comunităţii ruse, în calitate de lider al Partidului Ortodox, formaţiune al cărui obiectiv era adoptarea legii agrare. Acţiunile sociale iniţiate de ierarh în primul rând, pe fondul crizei economice, în favoarea şomerilor, impun Biserica Ortodoxă ca un actor important în cadrul societăţii letone. Adversa‑ rii nu lipsesc. Scăderea încrederii în instituţiile democratice determină, la 15 mai 1934, prelu‑ area puterii prin lovitură de stat de către lide‑ rul ultranaţionaliştilor, Karlis Ulmanis. Este in‑ staurat, cu sprijinul armatei, un regim autoritar. Cinci luni mai târziu, la 12 octombrie 1934, 100

noiembrie 2015 / Lumea credinŢei

la capătul unui val de intimidări, în reşedinţa sa de la lacul Kiş, în apropierea Rigăi, Sfân‑ tul Jānis Pommers este ucis de un grup de ti‑ neri. Înjunghiat de numeroase ori, corpul este ars pentru a şterge urmele. Ancheta se soldea‑ ză fără rezultat concludent, îngăduind naşterea speculaţiilor. La înmormântare, străzile capita‑ lei sunt pline. Trupul este depus într‑o capelă modestă din cimitirul Pokrova din Riga.

Proslăvirea

În 1981 are loc proslăvirea sa de către Bi‑ serica Ortodoxă Rusă din Afara Graniţelor. De‑ mersul este urmat de cel similar al Bisericii Or‑ todoxe Sârbe, apoi al celei ruse care, la 17 iulie 2001, alătură numele Sfântului Ierarh Jānis Pommers listei noilor mucenici ai perioadei co‑ muniste. Două luni mai târziu este rândul Sino‑ dului Bisericii Ortodoxe Letone să proclame, la 25 septembrie, proslăvirea Arhiepiscopului de Riga, sfintele sale moaşte fiind depuse în Cate‑ drala Naşterii Domnului din capitala Letoniei. În 2006 este înfiinţat „Ordinul Sfântul Mucenic Arhiepiscop al Rigăi şi Letoniei Jānis”. Vincenţiu DASCĂLU

www.lumeacredintei.com

www.lumeacredintei.com

Lumea credinŢei / noiembrie 2015

101

repere ale credinţei

Poveşti adevărate

Mucenicie în doi Istoria de faţă ar fi putut fi un basm. Mai cu seamă că poartă ampren‑ ta multor basme georgiene. Aspră, impresionantă, fereastră către sine a celui care o descoperă. De asemenea, aminteşte de multe episoade ale istoriei Georgiei. Aceeaşi victorie morală, aceeaşi ten‑ taţie de a o compara cu înfruntarea dintre David şi Goliat. Basm. Şi îndrumar al înţelegerii trecutului ivirilor. Dacă nu ar fi mărturisire a jertfei, în primul rând a credinţei ce a odrăslit‑o, a doi adolescenţi, mucenici georgieni din secolul al 7‑lea, Davit şi sora sa, Tirician.

S

e nasc într‑o familie prosperă. Tatăl lor, Vardan, se înrudeşte cu regele Ivi‑ riei, Stepanoz al II‑lea, şi graţie înţe‑ lepciunii şi generozităţii faţă de cei sărmani este printre cei mai preţuiţi oameni ai cetă‑ ţii. Mama lor, Taghina, frumoasă, blândă, pregătită a‑i ajuta pe ceilalţi, reprezintă un exemplu pentru fiecare şi sprijin celor nevo‑ iaşi, căci darurile sale sunt numeroase şi me‑ reu însoţite de un cuvânt bun. Naşterea prun‑ cilor încununează armonia acestui cămin. Adesea însă coaja lucrurilor tulbu‑ ră pe cei slabi. Fratele Taghinei, Teodo‑ sie, negustor, poposeşte adesea în drumu‑ rile sale în casa surorii sale. Şi de fiecare dată se simte intimidat de belşugul gospo‑ dăriei lui Vardan. „Cu ce e mai presus cum‑ natul meu decât mine pentru a se bucura de acestea?”, gândeşte el. Iar daniile făcute Bi‑ sericii sunt pentru Teodosie, cel rămas în rândurile păgânilor, de neînţeles. Nici ospi‑ talitatea, nici darurile, nici legătura de sân‑ ge, nici chiar sporirea propriei sale averi, căci afacerile îi sunt prospere, nu pot să îi îndepărteze nemulţumirea. Pentru că, în timp, invidia se schimbă în mânie şi îi întu‑ necă fiecare dintre zile. Apoi devine zidire în sine. Curând capătă chipul faptei, deoa‑ rece, în căutarea liniştii, angajează oameni care‑l ucid pe Vardan. Sosit să‑şi consoleze sora, obţine fără prea mare greutate dreptul de a administra bunurile cumnatului. Anii trec. Teodosie prosperă, exploa‑ tând în propriul folos bunurile care i‑au fost încredinţate, în timp ce Taghina poartă 102

noiembrie 2015 / Lumea credinŢei

greutatea sărăciei. Nu are a se plânge şi nici răgaz să asculte compătimirile vecini‑ lor. Mulţumirea îi vine din partea copiilor. De educaţia lor se preocupă, alături de ei ia hotărârile, lor li se mărturiseşte în orele cele mai apăsătoare, alături de ei participă la Sfânta Liturghie şi întâmpină praznice‑ le, în ei îşi află neîndoiala depăşirii oricărei încercări. Citind împreună Vieţile Sfinţilor, rugându‑se, rememorând anii senini, mun‑ cind pentru cei care odinioară îi admirau, îi invidiau sau îi flatau, acceptând umilinţe, insulte şi ironii, se simt fericiţi într‑un mod pe care vorba nu ajunge a‑l cuprinde. Sfatu‑ rile părintelui duhovnic, căruia îi încredin‑ ţează grija pentru copiii săi în cazul în care ar trece pragul acestei lumi, sunt o altă sur‑ să de întărire pentru Taghina. Totul pare a se afla în albia potrivită. Dar după un timp, încărcat de cadouri, Teodosie revine în casa lor. Se arată preocupat de situaţia surorii sale şi, pentru a‑şi dovedi mărinimia, este gata să o ajute. I se adresează: ‑ Sunt singur şi bătrân; moartea îmi este aproape. Voi aţi rămas singurele mele rude şi mă doare să vă văd trăind în mize‑ rie. De aceea aş dori să locuiţi cu mine. Îţi este şi ţie greu să îi creşti singură pe copii; odată ce aţi veni alături de mine, grijile ar fi şterse. Şi, după ce eu nu voi mai fi, cine va moşteni totul dacă nu Davit şi Tirician? Am însă o singură dorinţă: să lepădaţi legea creştină. Ea v‑a adus în starea aceasta ne‑ norocită. Căci Bisericii i‑aţi dăruit tot ce aţi avut, cu nechibzuinţă. Şi iată ce v‑a oferit www.lumeacredintei.com

Dumnezeul vostru: suferinţă şi lipsuri. ‑ După ce ne‑ai luat totul, râvneşti acum să ne depărtezi de credinţa noastră? Moşte‑ nirea copiilor mei ţi‑ai însuşit‑o. Măcar Îm‑ părăţia Cerurilor nu le‑o răpi! Dezamăgit, Teodosie decide să‑şi con‑ vingă nepoţii. Şi, după ce împarte cadourile aduse şi le vorbeşte de­spre ţările îndepărta‑ te în care a făcut negoţ, le spune: ‑ Sunteţi tineri şi aveţi dreptul să vă bu‑ curaţi de viaţă. Moartea tatălui vostru v‑a umbrit zilele şi lipsa sa de cumpătare v‑a lăsat săraci. De aceea trebuie să lăsaţi la o parte cele trecute şi să priviţi spre bucuri‑ ile ce stau să vină. Veniţi cu mine şi nu vă va lipsi nimic. Veţi avea prieteni şi vă veţi bucura de sărbătorile zeilor mei. Tu, Davit, vei deveni asemenea puternicului Kopa‑ la, ucigaşul demonilor, iar tu, Tirician, o vei întrece în strălucire pe frumoasa zeiţă La‑ mara, cea numită ochiul pământului. ‑ Îţi mulţumim, unchiule, pentru toa‑ te cele ce vrei să ni le oferi. Însă oare de ce eşti aici? Din teamă că vreodată am putea să www.lumeacredintei.com

îţi cerem ceea ce ne‑ai răpit. Căci zeii tăi – umbre atât de darnice – nu au putinţa de a‑ţi oferi liniştea. Hristos singur a răscum‑ părat‑o prin jertfa Sa, dăruindu‑ne mântui‑ rea. Cele de aici sunt trecătoare, aşa cum au fost şi zilele noastre înainte de moartea tatei. Dar cele promise de Domnul nu se vor risi‑ pi. De aceea, oricât de aspră, viaţa este doar un drum. Capătul său este Cerul. Mânios, Teodosie pleacă în grabă. Cu‑ noscând bine roadele încrâncenării frate‑ lui său, în timpul nopţii Taghina îşi ia copiii şi se îndreaptă către sudul regatului geor‑ gian al kartvelilor, aflat astăzi în nord‑estul Turciei, pentru a se ascunde. Un timp tră‑ iesc departe de griji. Însă, înspăimântat că ar putea pierde totul, unchiul apelează la is‑ coade pentru a‑i găsi. Şi aflându‑i, porneşte dornic de răzbunare către Tao. 18 mai 693. De departe, Teodosie este zărit de Davit. Neîndoindu‑se că dorul l‑a adus pe unchiul său acolo, îi iese înain‑ te spre a‑l îmbrăţişa. Însă pieptu‑i este stră‑ puns de lama pumnalului lui Teodosie. Vă‑ zând scena, Tirician aleargă să ceară ajutor. Oamenii lui Teodosie o urmăresc. Şi ajun‑ gând‑o, potrivit poruncii, o dau morţii. Ve‑ seli că toate au decurs după aşteptări, aud un urlet. Ajunşi în poiană, îşi descoperă stă‑ pânul prăbuşit şi fără vedere. Ţipătul devi‑ ne căinţă. Taghina, apropiindu‑se, după pil‑ da Mântuitorului, îi unge ochii cu pământ purtând sângele fiului ei. Lacrimile devin pentru Teodosie apă a unui alt Siloam. Se prinde de haina surorii sale, cerân‑ du‑i iertare. Taghina îl priveşte şi spune: ‑ Singur Dumnezeu te‑ar putea ierta.  Apoi îl lasă singur. Şi privind Teodosie la toiagul lui Davit, îl vede înmugurind. Tre‑ zit din somnul părelniciilor, se botează în dreapta credinţă. Dispune înălţarea unei bi‑ serici în cinstea nepotului său. O alta se înal‑ ţă spre amintirea lui Tirician. Apoi, părăsind toate, se retrage în loc uitat de lume, pentru a obţine liniştea de care îi vorbise Davit. Se încheie o istorie. Sau doar începe? Doar cei care se pot oglindi în chipurile cu‑ prinse de ea pot să aibă răspunsul. Vincenţiu DASCĂLU Lumea credinŢei / noiembrie 2015

103

Un monah

Stop

înainte de toate

cadru

Mitropolia Ardealului şi Episcopia Devei şi Hunedoarei au iniţiat, la începutul lunii octombrie, demersurile în vederea proslăvirii Părintelui Arsenie Boca. O ştire extrem de importantă nu doar pentru credincio‑ şii care au evlavie faţă de cuvioşia sa. Dar, mai ales, o acţiune necesară, pe fondul pasiunilor care au dominat prima jumătate a acestui an.

P

ortretul plângând, re‑ portajele, numărul de apariţii editoriale, ta‑ lk‑show‑urile, o pată pe ci‑ ment, contestarea virulentă, adoraţia de tip pietist, mulţi‑ mile prezente la sfârşit de săp‑ tămână la Prislop sunt dovezi‑ le grăitoare în acest sens. Mulţumită lor am desco‑ perit că este imposibil să ai o părere limpede despre Arsenie Boca, pentru că fiecare tabă‑ ră care îl invocă este convinsă 104

INfo util

că îi aparţine. Atâta timp cât este vorba doar de proiecţia unei umbre, doar una dintre trăsăturile vieţii sale fiind re‑ levantă. Amestecul de zvonuri şi fabulaţie, de iacobinism şi de patimă acoperă cu totul chi‑ pul celui ce s‑a nevoit la Sâm‑ băta de Sus şi la Prislop. Spe‑ culaţiile despre canonicitatea/ stilul picturii de la Drăgănescu sau despre relaţia cu părintele profesor Dumitru Stăniloae ori cu Mişcarea Legionară, despre

noiembrie 2015 / Lumea credinŢei

anii de temniţă şi despre alun‑ garea din cinul preoţesc ţes o pânză de păianjen ce aproape devine, ea însăşi, lespede de ciment. Un sfânt! Un înşelat! În‑ tre cele două nu există pote‑ că de trecere. Nici posibilita‑ tea măsurării, cu grijă, sine ira et studio, a rolului monahului Arsenie în cadrul vieţii duhov‑ niceşti a veacului trecut. Acest fapt este trist. Pentru că, dinco‑ lo de ispita sfâşierii unei efigii, www.lumeacredintei.com

a maculării sale, este zdrenţu‑ it propriul suflet. Cruciada în favoarea sau împotriva lui Ar‑ senie Boca este doar mostră a trufiei. Şi singura mulţumire – meschină, desigur – este aceea că nu numele unui Sofian Bo‑ ghiu, Arsenie Papacioc, Ioani‑ chie Bălan sau Teofil Părăian sunt aruncate în arena ce are drept copertină relativizarea. Care ar fi consecinţa ca‑ nonizării călugărului Arsenie Boca? Care ar fi premiul pen‑ tru probarea statutului de în‑ şelat a celui ce a îndrăznit să pună alături de chipul sfinţilor ortodocşi pe cel al lui Francisc de Assisi? Eşecul. Dispreţul faţa de legea pe care o invo‑ căm. Pentru că tabloidizarea este firesc să nu se preschimbe în pată de ulei înghiţind orice firidă a vieţii noastre. Pentru că proslăvirea nu echivalea‑ ză cu producţia de serie. Pen‑ tru că reflecţia este mereu mai utilă decât instinctul. Deoare‑ ce Biserica nu colecţionează megastaruri. Părintele Arsenie Boca. Cuviosul Părinte Arsenie Boca. Atât este suficient să ştim a denumi deocamdată www.lumeacredintei.com

în cazul cuvioşiei sale... Aş‑ teptând timpul unei posibi‑ le canonizări. Căci, având atâţia sfinţi în sinaxar, dintre care 102 români, de care ui‑ tăm mai tot timpul, de ce am arunca întreaga energie pen‑ tru a ne afla în preajma altei racle? De ce am reduce totul la divertisment, alimentând o anume propagandă ce desco‑ peră doar aparenţa, folosind măsluirea imaginii Ortodoxi‑ ei pentru macularea esenţei? În căutarea de eroi şi minuni, de semne şi senzaţional, uităm de grija faţă de sufletul nostru. Părintele Arsenie Boca, ase‑ menea nouă, asemenea voie‑ vozilor şi oamenilor politici, a fost o persoană. Care a ales ca‑ lea, deloc la îndemână, a mo‑ nahismului. De aici se cuvine să pornim în definirea portre‑ tului său. Atât, firesc este, să ne intereseze. Înainte de ori‑ ce altceva. Acesta, cred, este punctul de la care este drept să pornim atunci când enun‑ ţăm opinii. Şi, atenţi la puţi‑ nele lucruri autentice pe care le cunoaştem, să admirăm va‑ lorile ce au conturat o biogra‑ fie nu chiar obişnuită. Să ad‑ mirăm, spre a putea să folosim piatra, menită lapidării, pen‑ tru a zidi. Să admirăm pentru

a nu deveni noi înşine umbre. Să preţuim pentru a reînvăţa folosul respectării celuilalt. Al respectului faţă de noi. Părintele Arsenie Boca. Imagini, mărturii, controver‑ se. Şi silueta unuia dintre noi. În afara fiecăreia dintre aces‑ tea. Singur în mijlocul larmei. Şi, o dată cu trecerea timpului şi a vorbelor, tot mai enigma‑ tic. Căci, în loc să‑l trăim, pre‑ ferăm a‑l închipui. Până când, obosiţi, ne devenim doar bo‑ lovani a căror urnire a fost ra‑ tată, a căror cioplire a devenit improbabilă. Dumnezeu să ne lumine‑ ze, de la vlădică la opincă. Oresta MATEESCU

Lumea credinŢei / noiembrie 2015

105