Latina Texte Traduse

Quousque tandem abutere, Catilina, patientia nostra? Quo usque tandem abutere, Catilina, patientia nostra? Quem ad finem sese effrenata iactabit audacia? Nihilne te nocturnum praesidium Palati, nihil urbis vigiliae, nihil timor populi, nihil concursus bonorum omnium, nihil hic munitissimus habendi senatus locus, nihil horum ora voltusque moverunt? Patere tua consilia non sentis, constrictam iam horum omnium scientia teneri coniurationem tuam non vides?

Tr. Pana cand ai de gand, Catilina, sa abuzezi de a noastra rabdare? (Pana cand isi va mai bate joc de noi nebunia aceasta a ta?)(quem ad finem=) Pentru ce scop se va etala insolenta ta nerusinata? Nici garda de noapte a palatinului, nici paza, nici strajile cetatii, nici teama poporului, nici infruntarea celor mai buni dintre toti, nici acest loc foarte aparat al senatului, nici figuriile, nici privirile nu te-au miscat. Nu simti ca planurile tale sunt date in vileag, nu vezi ca dupa toate lumea a aflat ca conjuratia ta este tinuta in lanturi? O tempora, o mores! Quid proxima, quid superiore nocte egeris, ubi fueris, quos convocaveris, quid consilii ceperis, quem nostrum ignorare arbitraris? O tempora! O mores! Senatus haec intelligit, consul videt; hic tamne vivit. Vivit? immo vero etiam in senatum venit, fit publici consilii particeps, notat et designat oculis ad caedem unumquemque nostrum. Nos autem, fortes viri, satisfacere reipublicae videmur, si istius furorem ac tela vitemus. Ad mortem te, Catilina, duci iussu consulis, iampridet oportebat. Tr. Cine dintre noi crezi tu ca nu stie ce-ai facut noaptea trecuta, ce-ai facut ieri noapte, unde ai fost, pe cine ai strans in sedinta, ce hotarare ai luat? O, vremuri! O, moravuri! Senatul isi da seama de acestea, consulul le vede, si el totusi traieste. Traieste? Ba mai mult inca, vine chiar in senat, ia parte la discutia publica, noteaza si inseamna din ochi cand e randul fiecaruia dintre noi sa fie ucis. Iar noi, barbati puternici, ni se pare ca facem destul pentru stat, daca vom inlatura nebunia si armele acestuia. De mult tribuia, o, Catilina, sa fii trimis la moarte din ordinul consulului.

In qua urbe vivimus? O di immorales! ubinam gentium sumus? In qua urbe vivimus? Quam rem publicam habemus? Hic, hic sunt in nostro numero, patres conscripti, in hoc orbis terrae sanctissimo gravissimoque consilo, qui de nostro omnium interitu, qui de huius urbis ataque adeo de orbis terrarum exitio cogitent! Hos ego video consul et de republica sententiam rogo; et quos ferro trucidari oportebat, eos nondum voce vulnero. Tr. O zie nemuritori! In ce loc din lume suntem? In ce oras traim? Ce republica avem? Aici, senatori, aici, intre noi, in cea mai sfanta si cea mai importanta adunare de pe suprafata pamantului, sunt unii oameni in stare sa gandeasca la uciderea noastra a tuturor, la pieirea acestui oras si chiar a lumii intregi. Eu, consulul, ii vad si le cer parerea despre treburile statului; oameni care ar fi trebuit sa fie ucisi cu sabia, pe acestia eu nu-i ranesc macar cu vorba. Secedant improbi = sa plece ticalosii Quare secedant improbi, secernant se a bonis, unum in locum congregentur, muro denique,[id] quod saepe iam dixi, secernantur a nobis; desinant insidiari domi suae consuli, circumstare tribunal praetoris urbani, obsidere cum gladiis curiam, malleolos et faces ad inflammandam urbem comparare; sit denique inscriptum in fronte uniuscuiusque quid de republica sentiat. Tr. De aceea sa se restranga ticalosii, sa se separe de cei buni, sa fie adunati intr-un loc, in sfarsit sa fie adunati la un zid, asa cum am mai spus adesea, sa intinda curse consulului acasa la el, sa inceteze sa inconjoare din toate partiile tribuna preotului urban, sa inceteze sa pregateasca pentru a da foc orasului cu sageti incendiare si torte. In sfarsit sa fie scris in fruntea fiecaruia ce gandeste despre republica Nec sine virtute amicitia esse potest Est enim amiciţia nihil aliud nisi honore omnium divinarum humanarumque rerum cum benevolentia et caritate consensio; qua quidem haud scio an, excepta sapientia, nihil melius homini sit a dis immortalibus datum. [divitias alii praeponunt, bonam alii valetudinem, alii potentiam, alii honores, multi etiam voluptates] Qui autem in virtute summum bonum ponunt, praeclare illi quidem sed hadc ipsa virtus amicitiam et gignit et continet nec sine virtute amiciţia esse ullo pacto potest. Tr. Căci prietenia nu este nimic altceva decât acordul de voinţă al tuturor lucrurilor umane şi divine, înlesnit cu bunăvointă şi caritate; nu .stiu dacă, în afară de întelepciune, i-a fost dat omului de către zeii nemuritori ceva mai bun decât prietenia. Este o realizare binevenită a celor care plasează în virtute binele suprem, dar o astfel de virtute şi naste şi contine prietenia, iar fără virtute prietenia nu poate exista în nici un fel.