Kelly Bowen Tu Esti Contele Dorit

CapitoCuC 1 Londra Decembrie, 1818 -A m nevoie de o sotie. Langa el, ducele de Worth aproape ca se ineca cu bautura pe care tocmai incerca sa o inghita. - Si trebuie sa ma ajuti ca sa gasesc femeia potrivita. Si asta cat mai repede, continua Hugh, ignorand reactia celui mai bun prieten al sau. lfJfinseamna ca sunt mai beat decat am crezut, raspunse duce­ le, tamponandu-si barbia. Pot sa jur ca 1-am auzit pe contele de Boden cerandu-mi sa-i gasesc o sotie. Si, de parca una ca asta n-ar fi un lucru indeajuns de bizar, sus-numitul conte ar trebui sa fie in Liverpool, transformand tot ce atinge in aur. Peste putinta sa fie intr-o sala de bal din Londra, mai ales fara sa ma fi anuntat in prealabil ca s-a intors in oras. Tonul lui Worth arata ca se simtea jignit, desi ultimele cuvinte fura rostite cu un zambet larg. -N u fi magar, Will! Heath Jsi simtea si el buzele zvacnind, sub impulsul de a izbucni in ras, dar reusi sa-si inabuse orice tentatie de a lua lucrurile in gluma inainte de a-i zdruncina hotararea. -Da, si mie mi-a fost dor de tine. Ducele il batu pe spate pe prietenul sau si ii facu semn unui lacheu sa-i aduca inca un pahar. Sa-nteleg ca abia te-ai intors? -In dupa-amiaza asta, raspunse Hugh cu un oftat. - Cum a fost pe drum?

- Frig. Drumuri proaste. Heath se sprijini de balustrada balconului, inconjurat de zarva balului aflat in plina desfasurare, care razbatea pana la ei. Adauga: Dar s-a putut trece. - Si, dupa cateva zile in care ai stat inghesuit intr-o diligenta, ai vrut sa vii aid? La balul familiei Baustenbury? Will rosti aceste ultime cuvinte cu o anumita doza de scep­ ticism, masurand din priviri inghesuiala de sub locul unde stateau. - Pai, aici esti si tu. - Da, dar eu am o scuza. Mama a insistat sa vina. Heath avu grija sa-si pastreze expresia neutra. -Da, am vazut-o mai devreme. Stii ca iar tine in brate... aaa, o gaina? - Chiar asa? Am crezut ca in seara asta o s-o lase in trasura. Will ridica din umeri, dar apoi ochii i se luminara. Stiai ca Jose­ phine s-a intors in oras? E si ea pe-aici, pe undeva. Heath se incrunta. De cand se insurase, cu putin timp in urma, pe Will incepuse sa nu-1 mai deranjeze comportamentul bizar al mamei sale. Ceea ce era ciudat, avand in vedere cat de mult il tulburau inainte excentricitatile acesteia. Si totusi, deocamdata se hotari sa treaca cu vederea aceasta schimbare pentru a se concentra asupra unui eveniment si mai ciudat: intoarcerea lui Lady Josephine in Londra. ,- Sora ta s-a intors acasa, dupa atata timp? - Da, raspunse Worth cu un hohot de ras. Si-o sa fie incantata sa te vada. Va trebui sa dai de ea si sa va reinnodati prietenia. In mintea lui Heath aparu dintr-odata imaginea unei fete galagioase, cu parul cret, care se tinea dupa ei mereu pe parcursul vacantelor de vara, pe cand erau toti trei doar niste copii. O pustoaica isteata foe, care tinea mortis sa-i innebuneasca pe toti cei din jurul ei cu prelegeri aproape neintrerupte despre o varietate deconcertanta de subiecte. Ar fi fost foarte surprins daca Joss se schimbase prea mult in decursul anilor. Ceea ce nu insemna ca n-avea sa-si faca datoria si ca n-avea sa faca tot posibilul sa ii ureze surorii lui Will bun venit in Londra. Dimpotriva, avea de gand sa se achite de aceasta sarcina respectand toate canoanele etichetei si ale respectului. Dar, in acelasi

timp, se indoia serios ca Josephine Somerhall se gandise vreo secunda la el de cand nu se mai vazusera, mai ales ca nu fasese prea prietenos cu ea in copilarie. De fapt, si-ar fi putut descrie comportamentul de-atunci fata de ea ca fiind dispretuitor. Cu ceva stanjeneala, isi izgoni din minte aceste amintiri. Evident, intre timp se maturizase si lucrurile prostesti pe care le facea in copilarie nu aveau legatura cu conceptiile de acum. Ca si cum i-ar fi citit gandurile, Will ii arunca o privire peste marginea paharului. - Zau asa, Boden, tu ce scuza ai in seara asta? De obicei eviti cu orice pret balurile. Lacheul isi facu din nou aparitia, iar Heath accepta paharul de whisky oferit. Lua o dusca sanatoasa inainte de a raspunde: -Asa cum ti-am spus, am nevoie de o sotie. - Dumnezeule mare, tu chiar vorbesti serios! Fruntea lui Worth se increti, iar zambetul ii disparu de pe chip. Cand te-ai hotarat? - Cand m-am intors de la Liverpool si am descoperit ca menajera m-a parasit, iar valetul a fugit in lume cu singura servitoare care-mi mai ramasese. -N u inteleg... - M-am ocupat de afacerea familiei vreme de mai multi ani de­ cat vreau sa-mi aduc aminte. Am scos mosia dintr-un hau atat de adanc incat nici nu mai stiu daca a avut vreodata fund. Mama se ascunde in continuare la Bath, fara sa vrea sau sa poata da ochii cu lumea dupa esecul social cunoscut drept logodna vremelnica a surorii mele cu un nebun. Am facut tot ce am putut ca sa sterg aceasta pata... - ihtr-un mod foarte admirabil, interveni ducele. - . .. Doar ca sa descopar ca cealalta sora a mea e atat de hotarata sa-si imbunatateasca statutul social, ca ma tot vad nevoit sa o salvez din situatii compromitatoare. La fel ca in cazul tau, daca pot sa-mi permit necuviinta de a-ti aminti asta. La auzul ultimei fraze, Will se cutremura. -A , da, incidentul ala nefericit de la Ascot. Te rog, hai sa-1 dam uitarii! Heath isi trecu o mana prin par, intr-un gest de frustrare reprimata.

- De cand am devenit conte, am reparat mai multe cladiri in ruina, am schimbat acoperisuri prin care ploua, garduri vechi, am angajat tot felul de muncitori, am achitat impozite restante... Toate astea in timp ce ma ocupam si de afacere. Pur si simplu nu mai am energia necesara gestionarii problemelor domestice din viata mea, Worth. Am nevoie de o partenera. O fiinta placuta, cu un temperament echilibrat, care sa-mi accepte protectia si avantajele pe care i le pot oferi si care, in schimb, sa se ocupe de casa. Cuprinse cu privirea multimea de sub ei. -Si-acum treci in revista candidatele disponibile. -L a cum pui tu problema, totul suna foarte... comercial. Dar da, imi analizez optiunile. Ducele pufni. - Ei bine, ce mi-ai descris tu acum e o iapa de prasila bine dresata. Si am grajdurile pline de-asa ceva. 0 s-o rog pe nevasta-mea sa-ti aleaga una si ti-o daruiesc, fara nici o obligatie. Nu-i nevoie sa te lansezi acum in cine stie ce actiuni pripite. -Asta nu e o gluma prea reusita. - Nici nu era o gluma. Incercam sa-ti spun ca te multumesti cu prea putin. Heath isi lasa ochii sa hoinareasca peste marea de femei frumoase, imbracate in culori pastelate. - Ba nu cred, raspunse cu un suspin. Vreau doar sa fiu fericit. - Dar n-o sa fii fericit cu o casatorie de convenienta. Esti prea inteligent si prea... Will cauta cuvantul potrivit, dupa care continua: Pasionat de viata. O sa te plictisesti ingrozitor. - Chiar imi place plictiseala, replica Heath. Macar acum, plictiseala ar fi o schimbare bine-venita. Ce-i rau in a vrea o sotie care sa nu vrea sa iste probleme? O femeie care sa-mi administreze gospodaria, sa-mi nasca urmasi si sa-mi ofere o companie placu­ ta? Cer chiar atat de mult? - Problemele cu care te-ai confruntat in trecut nu au fost din vina ta, protesta ducele. -N u din vina mea, insa mi-au picat in poala totusi. M-am saturat pana peste cap sa rezolv probleme, ofta Heath. Patru ani de scandaluri familiale neintrerupte mi-au epuizat toate resursele mentale si emotionale.

« f - Dar asta nu inseamna... - Nu suntem toti atat de imuni la barfe ticaloase ca tine, zise Heath. Parca nimic nu te atinge. -Asta pentru ca, in sfarsit, am descoperit ceea ce conteaza cu adevarat pentru mine. - Si pentru ca esti duce, mormai Heath. Worth scoase un pufnet depreciativ la adresa propriei persoane. -Da, nu strica... Heath IS adresa prietenului sau un suras obosit. Si-ar fi dorit si el sa fie totul atat de usor. Dar el avea o afacere dS condus, iar succesul sau viitor depindea de reputatia sa. Se baza pe noul sau statut social inalt si pe bunele relatii cu furnizorii, cumparatorii si clientii sai. Pur si simplu nu isi permitea sa nu tina seama de imaginea pe care o avea familia sa in ochii aristocratiei. Mai trase o data aer adanc in piept. - Plictisitoare, repeta hotarat. Vreau o viata plictisitoare. Si vreau ca tu sa ma ajuti sa gasesc cea mai plictisitoare femeie de aici. Heath trecu in revista domnisoarele care dansau: Ce zici de aia? Facu semn catre o bruneta atragatoare care statea impreuna cu o femeie care nu putea fi decat mama ei, chiar la marginea zonei pentru dansat. '^^Aha, domnisoara Alice Edget. Fiica vicontelui Edget. Familie impecabila si o reputatie nepatata. O fata incantatoare, dar nu e cunoscuta ca fiind prea... aaa, spirituals. William se stramba, adaugandr-Ma tem ca n-o sa aveti cine stie ce discutii interesante. - Pa're perfecta. - Doar nu vorbesti serios, Boden. Heath isi incrucisa bratele pe piept. : ;« I n ultima vreme, vorbesc tot timpul serios. -A m observat. Erai mult mai distractiv cand nu erai decat fiul unui sapunar. Mostenirea unui titlu nobiliar te-a distrus, sa stii. : 'gAi de gand sa ma insulti sau sa ma ajuti? Worth scoase un oftat.

-Bineinteles c-o sa te ajut. Dar macar mai asteapta inca o luna. Intre timp o sa apara si alte domnisoare disponibile in Londra. - Fa-mi cunostinta cu domnisoara Edget. -Nu. -Nu? Heath repeta cuvantul pe un ton mult mai dur decat intentionase. - Suntem prieteni de cand aveam trei ani. Nu pot sa te las, cu inima impacata, sa te inhami de bunavoie la o viata mediocra. - Daca nu ma prezinti tu, o sa gasesc pe altcineva. - Daca dansezi cu ea, o sa adormi pana ajunge valsul la jumatate. Worth il privea fix, insa Heath refuza sa isi fereasca privirea. Intr-un final, ceda: Bine. Dar sa nu zici ca nu te-am avertizat... Cand fu prezentata lui Heath, domnisoara Edget dadu dovada de o politete ireprosabila, desi mama ei parea mai putin entuziasmata decat ar fi vrut acesta. Desi asta nu era deloc ceva nou. Nu toti membrii aristocratiei credeau ca averea sa putea suplini faptul ca isi obtinuse titlul pur si simplu printr-o intamplare sau ca aceasta depindea de niste domenii vulgare, cum erau industria si comertul. Dar domnisoara Edget isi pusese mana pe bratul lui fara nici o ezitare cand o invitase, printr-o reverenta, la dans, iar Heath nutrea sperante ca avea sa-i demonstreze lui Will ca nu avusese dreptate. - Va simtiti bine in seara asta, domnisoara Edget? o intreba, in timp ce schita pasii dansului cu precizie maxima. - Minunat, milord, raspunse tanara, in timp ce muzica rasuna tanguitor. - Ce parere aveti despre orchestra? rosti Heath, cu un chicot, sperand sa o faca sa se simta mai in largul ei. - E minunata, milord. Fata ii adresa un zambet. Minunata? O turma de magari chinuiti ar fi scos sunete mai placute decat ce le rasuna acum in urechi. Desi poate ca domnisoara din fata lui era prea politicoasa sa faca o asemenea observatie. - V-a placut cina? incerca Heath.

- A fost minunata, milord. Zambetul ei aparu din nou. Heath isi reprima impulsul de a se incrunta. - Spuneti-mi cate ceva despre dumneavoastra, o indemna. v-’.'.feCe v-ar interesa? Heath se stradui, panicat, sa gaseasca o sugestie potrivita. . •.;-s.Va plac calatoriile? Domnisoara Edget se cutremura, desi isi recapata stapanirea de sine imediat, adoptand o expresie curajoasa si afisand din nou un zambet radios. -N u prea, milord. Mi se par foarte deranjante pentru corp. Heath se straduia sa-si mentina pe chip un zambet placut. Ehei, asta nu era bine. Viitoarea sa sotie ar trebui sa-1 insoteasca din cand in cand in cate o calatorie. Mai ales daca isi extindea afacerea in America, asa cum avea de gand. - Pacat. Cred ca v-ar placea foarte mult Bostonul. - E in Scotia? intreba tanara, fluturand frumos din gene. -Aaa... nu, reusi sa ingaime Heath. - Acolo a fost Lady Josephine? - Poftim? -Mama mi-a spus ca sunteti foarte apropiat cu ducele de Worth. l|i|tiDa. Suntem prieteni de foarte, foarte multi ani. Domnisoara Edget dadu aprobator din cap, incantata de acest raspuns. -Minunat. Cred ca este foarte avantajos sa fii prieten cu un duce. Desi Heath nu avea obiceiul de a-si evalua prietenia in asemeneaM ,termeni egoisti, se gandi ca, probabil, chiar asa stateau lucrurile. Dar de ce discutau despre Worth? Sau despre sora lui? -Aaa... -A m auzit-o pe mama vorbind despre Lady Josephine. Zicea ca a trait printre salbatici. E adevarat? - Poftim? Era o intrebare atat de neasteptata, incat Heath nu era sigur ca auzise bine. ■

-A m auzit ca a trait in niste locuri ciudate. Domnisoara Edget il fixa cu ochii ei rotunzi. Printre salbatici. Va asigur ca Lady Josephine nu a trait printre salbatici. Cred ca a locuit in Italia ani buni. Dar, chiar cand termina de articulat aceste cuvinte, isi dadu seama ca habar nu avea unde fusese Joss in ultimii zece ani. -Oh. Domnisoara Edget dadu din cap in semn de acceptare. In Italia sunt salbatici? Heath lasa sa-i scape un oftat: -Nu, domnisoara Edget, in Italia nu sunt salbatici. Isi dadea seama ca Will il prevenise, desi Heath n-avea sa-i dea nicicand satisfactia de a recunoaste ca avusese dreptate. Poate ca Alice Edget nu era chiar ce cauta el, dar existau o multime de alte optiuni. Acum era conte, ba chiar unui indecent de bogat. Cat de greu putea sa fie? Heath se retrasese din nou in spatiul sacru al balconului, de unde se vedea toata sala de bal, si era ocupat cu savurarea inca a unui pahar cu whisky. Medita mohorat la rezultatele eforturilor depuse in ultimele trei ore, de cand o predase pe domnisoara Edget in grija mamei ei. Dansase cu cel putin o duzina de domnisoare, unele care-i parusera neverosimil de tinere, altele imposibil de cinice. Discutiile fusesera cand afectate, cand lingusitoare, iar el nu reusise nicicum sa le aduca intr-un registru firesc. Mai rau de-atat, numele surorii lui Worth fusese mentionat de mai multe ori, sub forma unor intrebari senine, dar putuse ghici valurile de speculatii care se aflau in spatele fiecarei asemenea mentionari fugare. Iar el nu venise in nici un caz la acest bal pentru a fi imboldit sa dea informatii despre intoarcerea lui Josephine, distribuita de ochii lumii in rolul fiicei risipitoare. Venise in calitate de conte de Boden, sa-si caute candidate pentru rolul de sotie. Si esuase lamentabil. Oare nu exista in toata Londra o femeie care sa aiba macar un dram de inteligenta si o infatisare placuta? Nu cauta minti stralucite, desi capacitatea de a-si exprima o opinie bazata pe fapte despre cel putin un subiect concret ar fi fost o calitate laudabila.

Nu cerea frumuse^e, desi o femeie cu ceva coloana vertebrala si cu siguranta de sine avea un anumit farmec. Si nici nu era intr-atat de naiv incat sa creada ca averea pe care o avea nu era cea mai importanta calitate a sa ca potential sot, insa aluziile prost deghizate despre veniturile anuale deja incepeau sa-1 irite. O tulburare subtila modifica tonalitatea zumzetului multimii intr-un colt al salii de bal de sub balcon, sufkient cat sa-i abata atentia de la gandurile sale. Jos se intampla ceva interesant, iar invitatii vorbeau despre asta suficient de tare incat sa acopere zarva teribila a orchestrei lipsite de orice talent. Fara nici o graba, Heath cerceta multimea, cautand cauza agitatiei in timp ce se felicita ca se afla la ceva distanta. Era o adevarata consolare sa stie ca in seara asta cineva avea probleme mai mari decat el. Poate ca era vorba de doi iubiti care se lansasera intr-un vals scandalos. Sau poate... Speculative sale avura parte de un sfarsit subit cand privirea i se indrepta in directia in care erau intoarse toate capetele xnaltate ale oaspetilor din apropierea mesei cu mancaruri si bauturi. In sfarsit, o gasise pe Josephine Somerhall.

CapitoCuC2 Pe cand avea noua ani, Heath ii bagase o broasca in san lui Josephine. Aruncase pietre in lac, impreuna cu Will, iar Joss pur si simplu refuzase sa ii lase in pace. Fusese ca un tantar sacaitor, hartuindu-i incontinuu cu intrebarile si cu prezenta ei. Initial, Heath incercase sa scape de cicalelile pustoaicei de cinci ani, insa aceasta nu voise nici in ruptul capului sa se dezlipeasca de el, tinandu-se ca un scaiete. Cand se plansese fratelui ei, Will se multumise sa ridice din umeri, din cate se paruse deloc dispus sa-i porunceasca surorii sale mai mici sa se intoarca in casa, unde mai mult ca sigur ar fi trebuit sa se afle, ocupata cu lectii de muzica,

de dans sau de eticheta. Asa ca Heath se vazuse obligat sa rezolve personal problema. Mai folosise metoda cu broasca si cu surorile lui, cu un succes remarcabil. Tipete si crize de isterie, dar si - aspectul cel mai important - plecarea imediata si iute de la locul faptei. Bineinteles, tatal lui ii tabacise bine pielea mai tarziu, insa intervalul de liniste si pace meritase cu varf si indesat. Asa ca, atunci cand vazuse animalutul ascuns pe jumatate sub un bustean si il luase in mana, impreuna cu o portie generoasa de murdarie si mai, avusese asteptari mari. Analizand lucrurile in retrospective, s-ar fi putut intreba de ce Will nu intervenise. Sau de ce prietenul sau se multumise sa ridice dintr-o spranceana si reincepuse sa arunce pietre in timp ce el se apropia de mica diavolita care nu se oprise nici o clipita din turuiala ei care se intinsese deja pe aproape un sfert de ora. Iar cand se napustise catre ea si isi varsase causul plin de orori in decolteul rochiei ei, fata incremenise dintr-odata, ingustand ochii pana ajunsesera sa fie doua fante turcoaz, marcate de o mare surprindere. Da, tipase, dar nu din motivele la care s-ar fi asteptat el. Ii replicase imediat, cu glasul ei firav si plin de indignare, ca amfibienii au pielea foarte sensibila si nu se cuvenea sa fie manevrati intr-un asemenea hal. Isi scosese animalul speriat din san si il cuprinsese in palme, cu mare grija. In timp ce Heath reusise sa ingaime ca era vorba doar despre o broasca proasta. Ochii ei ageri se ingustasera si mai mult, iar Joss il informase ca nu era nicidecum o broasca, ci era cat se poate de evident ca era un broscoi de rasa comuna. Exemplarele din aceasta rasa, il anuntase ea, aveau pupilele rotunde. Ca si cum el ar fi stiut una ca asta. O privise cum asezase cu grija broscoiul intr-un loc unde sa fie in siguranta, dupa care trecuse cu pasi hotarati pe langa el, cu poalele prinse in pumn si folosindu-le sa-si stearga noroiul care-i ramasese pe gat si pe piept. Apoi se asezase pe marginea lacului, langa fratele ei, si-si continuase prelegerea de unde o lasase, numai ca acum monologul ei viza biologia speciilor de amfibieni din Anglia. Iar Heath, dupa toate acestea, se alesese cu pantalonii

plini de stropi de noroi, camasa murdara, obrajii in flacari si senzatia deloc confortabila ca n-avea sa o inteleaga niciodata pe Josephine Somerhall. Nu se schimbase nimic, si totusi se schimbase totul. Fata pe care si-o amintea el, de pe vremea verilor fara griji care parca fusesera intr-o alta viata, disparuse fara urma, iar in locul ei aparuse o femeie de o frumusete remarcabila. Purta o rochie frumoasa, din matase de culoarea ambrei, intr-un stil simplu care-i punea in valoare trupul fara sa dea impresia ca se straduise prea tare. Avea contururile fetei mai ascutite decat isi amintea el, buzele generoase erau stranse, semn ca se gandea serios la ceva, iar curbura gatului si a umerilor ei inspira gratie si eficienta la fiecare miscare. Ochii ei albastri-verzui, care intotdeauna fusesera extrem de expresivi, aveau si acum sclipirea aceea de inteligenta vie pe care si-o amintea el atat de bine. Iar parul ei, de culoarea mahonului, era tuns scurt, sfidand parca modul in care-si purtau parul restul femeilor din incapere. In loc de un par lung pana la talie, feciorelnic, prins strans, peste fruntea ei se revarsa o cascada de carlionti rebeli care ii mangaiau usor lobii urechilor. Insa aceasta femeie remarcabil de frumoasa se purta exact ca fetita pe care si-o amintea el. Ar fi recunoscut-o oriunde, chiar daca nu ar fi intors o vaza chinezeasca nepretuita cu fundul in sus, prinzand-o intre genunchi pentru a o examina cu o concentrare extrema. - Dumnezeule mare, murmura Heath, discret. Lord Baustenbury cumparase vaza aceea din timpul dinastiei Ming pentru o suma exorbitanta. Iar Joss o manuia ca si cum ar fi fost o oala de noapte ieftina, si daca ar fi scapat-o... In jurul ei, ceilalti oaspeti aruncau priviri incredule si dezaprobatoare inspre ea. Alertat de vreun valet privind potentialul pericol la adresa noii sale comori, Lord Baustenbury pornise grabit spre ea, cu o expresie oripilata pe chip. Ajunse la Joss si, cu o grija exagerata, ii lua pretioasa vaza din maini. Tanara ii spuse ceva, iar barbatul acela dolofan aproape ca scapa odorul pe care tocmai il recuperase, reusind abia in ultima secunda sa il prinda din nou in palme. Iar fata i se inrosi destul de tare.

Deja in jurul lor incepuse sa se adune o adevarata multime, iar Joss gesticula acum, tot aratand spre vaza si vorbind cu o mina serioasa in timp ce contele punea vasul inapoi pe piedestalul sau. Baustenbury se balbaia, iar pielea sa capatase o nuanta socanta de purpuriu. Arata de parca era in pragul unui atac de apoplexie. Innebunit, Heath il cauta din priviri pe Worth, .insa ducele disparuse de ceva timp impreuna cu sotia sa, ceea ce - stia el bine - insemna ca n-avea sa se intoarca prea curand. Asa ca o cauta in schimb pe ducesa vaduva, pe care o gasi instalata pe un scaun, in cealalta parte a salii de bal, cu o gaina multicolora clocindu-i cuminte in poala, in timp ce ea se concentra asupra discutiei cu o alta mama, fara sa observe tulburarea din jur. Nu ca ea si gai­ na ei afurisita ar fi putut sa rezolve in vreun fel aceasta criza. Josephine Somerhall fusese dintotdeauna oarecum oarba la regulile etichetei si, din cate se parea, lucrul acesta nu se schim­ base. Cineva trebuia sa intervina. Si asta cat de curand. Cu o senzatie ingrozitoare in stomac, Heath isi dadu seama ca acel „cineva“ trebuia sa fie chiar el. Nu se schimbase nimic, si totusi se schimbase totul. Cand Joss se hotarase sa se intoarca la Londra, nu se gandise prea mult la ce s-ar fi putut astepta sa faca la sosire. Nu mai pusese piciorul pe teritoriul patriei sale natale de mai mult de zece ani si la Londra nu mai fusese chiar de o perioada de doua ori mai mare. In momentul de fata, se lupta cu o senzatie crescanda de dezamagire, intrebandu-se daca nu cumva - in anii pe care-i petrecuse peste hotare - in ea se schimbase ceva fundamental. Asta pentru ca i se parea ca asteptarile rigide pe care le avea aristocratia de la ea erau de-a dreptul intolerabile. Prima parte a saptamanii si-o petrecuse cu familia, bucurandu-se de compania mamei, a fratelui ei si a noii sale sotii. Fuse­ sera la muzee, explorasera librarii pline de praf si se lansasera in dezbateri inflacarate, care se prelungisera tarziu in noapte. Dar nu interactionase prea mult cu nimeni din afara si, ca atare, de cand se intorsese, fusese oarecum izolata de opiniile si de judecatile societatii.

Acesta era primul bal la care participa de cand revenise in tara si avea o banuiala ca urma sa fie si ultimul. In seara aceasta, ori de cate ori incercase sa lege o conversatie, se lovise de chicote condescendente din partea barbatilor, care ii sugerasera, fara nici o exceptie, ca n-ar fi trebuit sa se intereseze de chestiuni care-i depaseau puterea de intelegere. Femeile se fofilasera pur si simplu, ridicand intre ele o bariera de piele frumos pictata, ca si cum evantaiele ar fi putut sa le protejeze de boala aceea ciudata care, din cate se parea, o afectase pe Lady Josephine. O parte din ea stia ca ar fi trebuit sa se straduiasca mai mult sa gaseasca subiecte comune de conversatie cu doamnele si cu domnii prezenti aici. Sa abordeze subiectele la care s-ar fi asteptat ceilalti, avand in vedere ca fratele ei era duce, adica - din cate isi daduse Joss seama pana atunci - sa discute numai despre rochii, pantofi si vreme. Toate acestea faceau ca seara sa i se para incredibil de lunga si de monotona, astfel ca Joss se straduia din rasputeri sa nu se lase rapusa de plictiseala. Tocmai de aceea, atunci cand zarise vaza aceea frumoasa asezata pe piedestalul ei, langa ferestrele inalte care dadeau spre terasa, interesul ei fusese starnit imediat, macar pentru faptul ca reprezenta ceva familiar in toata aceasta mare de necunoscut. Si totusi, cand se apropiase mai mult de obiectul respectiv, inima parca i se ingreunase dintr-odata. Iar examinarea fundului vazei ii confirmase temerile. Si stia ca avea obligatia de a-1 cauta pe Lord Baustenbury, pentru a discuta intre patru ochi despre vaza, oricat de neplacuta era aceasta perspective. Nu exista om caruia sa-i placa sa fie anuntat ca odorul cumparat pe bani grei era un fals. Insa durduliul conte fusese cel care o abordase pe ea si ii poruncise sa-si ia mainile de pe comoara lui, fara sa-i lase timp sa-i explice exact ce facea. Iar incercarile ulterioare de a-si clarifica actiunile il facusera pe conte sa se infurie intr-atat incat abia daca mai reusea sa fie coerent. In momentul de fata, Joss isi facea griji ca, daca nu se oprea sa respire in curand, avea sa sufere vreo criza. In mod dar, nuanta tenului sau indica un nivel ridicat de... - Lady Josephine.

Cuvintele acelea fusesera rostite din spatele ei, si, imediat, Jo­ sephine incremeni. Era un glas din trecut, devenit mai baritonal cu trecerea anilor, dar care era invaluit si acum de amintirea unor zile fierbinti si a unor iazuri cu ape reci, ca de cristal. De mirosul fanului proaspat cosit si al florilor de ciubotica-cucului si de eforturile unei fetite de a tine pasul cu doi strengari. De caldura unui zambet ingaduitor, de ecourile rasetelor si ale tachinarilor si, ca si cum anii care trecusera s-ar fi evaporat pur si simplu, de chinul delicios al unei camaraderii simple pe care ea o pretuise si o dispretuise in acelasi timp, avand in vedere cat de nepotrivita era. Foarte meet, se intoarse. Anii il slefuisera pe Heath Hextall intr-un mod care era in aceeasi masura frumos si dezamagitor. Era dichisit impecabil, cu parul sau blond-auriu tuns la moda si cu haine discrete, dar cu atat mai remarcabile prin simplitatea lor. Insa sdipirea jucausa care ii lumina pe vremuri ochii frumosi, albastri, disparuse cu desavarsire, iar Joss se intreba daca farmecul si veselia poznasa pe care si le amintea ea la baiatul de odinioara se mai regaseau in sufletul barbatului care devenise Heath. Ii cerceta chipul, cautand urme ale zambetului aceluia atotprezent pe care si-1 amintea ea, insa trasaturile lui ramasera severe si distante. Si totusi, nimic din toate acestea nu reusi sa stavileasca valul de placere care ii inunda fiinta cand ii intalni privirea. Speram sa dau de tine in seara asta, ii spunea el cu o relaxare eleganta, ca si cum s-ar fi vazut ultima oara in urma cu nici o saptamana. Mi-a spus fratele tau ca esti pe-aici. Apoi se intoar­ se catre contele infuriat. Lord Baustenbury, eu si ducele tocmai discutam ce petrecere splendida ati organizat. Excelenta Sa m-a rugat sa va transmit felicitarile sale. Balul acesta e un succes rasunator, daca pot sa ma exprim astfel. Joss continua sa-1 soarba din priviri pe Heath, in timp ce in minte ii rasunau doua intrebari: In primul rand, de cand o or­ chestra complet dezacordata si un punci de rom apos devenisera marcile unui eveniment monden reusit? Si, in al doilea, de cand era Heath Hextall un mincinos atat de versat? Fratele ei nu zisese

nicidecum asa ceva. Si, mai mult, plecase de la bal in urma cu cateva ceasuri bune. Lord Baustenbury se oprise din balbaiala, daca nu potolit de laudele lui Heath, in mod dar imbunat de complimentele rostite de un duce la adresa sa. Isi trecu palma peste pulpana redingotei sale de seara si ii adresa lui Joss o ultima cautatura fioroasa inainte de a lansa raspunsurile pe care le dictau regulile etichetei. Simtind ca potentialul scandal fusese preintampinat, multimea incepu sa se disipeze, in zvon de soapte agitate. Cand Baustenbury isi puse in miscare trupul dolofan, parasindu-i convins de propria superioritate, Joss rezista tentatiei de a-si da ochii peste cap. ^ y T.arlv Josephine, rosti Heath, poate ca v-as putea oferi o bautura, pentru a trece cu bine peste acest incident? - N-am fost nicicand „lady“ cu tine, Hextall, asa ca nu te crampona de formalism cand vorbesti cu mine. Joss era constienta ca zambea prosteste in timp ce accepta bratul oferit, insa nu reusea sa-i pese de asta. Bucuria nestavilita de a-1 vedea pe Heath dupa atata timp era mult prea mare. Bine, asta daca n-ai prefera sa-ti spun si eu „Lord Boden“. Auzindu-si titlul, Heath se crispa imediat. -Aha, deci ti-a spus fratele tau... BBBineinteles. Atat Will, cat si mama m-au tinut la curent in scrisori cu tot ce s-a intamplat in societatea londoneza, raspunse Joss, relaxata. Inchipuie-ti numai cat de surprinsa am fost sa aflu ca ai devenit conte, milord. Ii adresa un zambet obraznic. -N u este cazul sa ne formalizam, zise el, dupa o clipa de sovaiala. - Slava Domnului! Ti-am zis „Hextall“ atata timp, incat nu cred ca mi-as amiiiti sa-ti vorbesc altfel, il tachina ea. Ma bucur tare mult sa te revad. O, Doamne,'* ii vorbea intr-un mod teribil de nepotrivit. Ca si cum tocmai ar fi regasit o parte din caminul ei despre care nici nu-si daduse seama ca-i lipsea. -S i eu pe tine. Intreaga lui fiinta era complet rigida. Chiar trebuie sa intreb ce i-ai spus lui Baustenbury? Heath o conduse spre masa cu bauturi, indepartand-o cu tact de vaza. Si ce anume faceai cu piesa aceea antica a bietului om?

- I-am spus ca a fost tras pe sfoara, ii explica Joss. Vaza aceea, despre care el sustine ca ar fi din timpul dinastiei Ming, a vazut Orientul cat 1-am vazut si eu. Se opri pentru o clipa, dupa care continua: Ei, poate ca nu e chiar suta la suta adevarat. Presupun ca e posibil sa fi fost facuta in China. Dar mai mult ca sigur nu cu patru sute cincizeci pana la o suta saptezeci si cinci de ani in urma. E un fals foarte reusit, dar tot un fals. Ofta. Lord Baus­ tenbury n-a parut prea receptiv cand i-am comunicat ingrijorarea mea. Poate ar trebui sa discuti tu cu el, mai tarziu. Poate pe tine o sa te asculte. Heath scoase un sunet ciudat, din gat. - Ti-a trecut cumva prin gand ca nu erau nici momentul, nici locul potrivite pentru asemenea observatii? Care poate n-ar tre­ bui impartasite deloc? - Incercam sa fiu discreta, protesta Joss. - Discreta? Glasul lui deveni mai puternic, tradandu-i neincrederea. Tineai o vaza chinezeasca intre picioare! - Nu o tineam intre picioare, spuse Joss, suparata. O tineam pe genunchi. Nu voiam sa o scap din mana. Nu ca ar fi contat prea mult... -N u inteleg de ce a trebuit sa pui mana pe ea de la bun inceput. Joss trase aer in piept si raspunse: - Trebuia sa ma asigur ca e un fals. Eu, una, as vrea sa stiu asa ceva, tu nu? Lord Baustenbury merita sa afle adevarul. Si n-am de gand sa-mi cer scuze pentru asta. Heath mormai ceva incet si indescifrabil. - Si pot sa te intreb cum ai ajuns la aceasta conduzie? Despre autenticitatea vazei respective? o intreba intr-un final. - Semnele de pe fundul vasului sunt total gresite, ii raspun­ se ea, croindu-si in continuare drum prin multime. Daca este sa citesti caracterele, cele din centru arata dar ca e vorba despre un indemn de a pacatui cu propria persoana. Heath se opri dintr-odata, surprins. - Poftim? -A m zis ca e vorba despre un indemn adresat celui care citeste de a...

K * Te-am auzit din prima. Barbatul isi ridica privirea catre tavan si-si continua drumul catre cealalta parte a salii de bal. -Cel care i-a vandut vaza aceea lui Lord Baustenbury e un escroc. La o piesa autentica, aceste caractere ar trebui sa arate dinastia si imparatul aflat pe tron la momentul respectiv. Iar acestea in mod dar nu fac asta, se simti ea obligata sa precizeze. -S i de unde stii tu? Heath se intoarse catre ea, incruntandu-se puternic. Joss dipi, privindu-1 senina. ’-P o t sa le citesc. -Stii sa le citesti? Joss isi dadu un carliont dupa ureche. ifefgDa. Stii bine ca citesc mult. HBDa, chiar asa. -Asa ca ajungem la concluzia ca artizanul care a facut-o fie era nefamiliarizat cu nuantele subtile ale respectivelor caractere, fie are un simt al umorului de-a dreptul ciudat,,comenta Joss, in urma lui. - Spune-mi ca nu i-ai zis nimic lui Baustenbury despre ulti­ ma parte. - Ca respectivele caractere nu se potrivesc cu o piesa din dinas­ tia Ming? - Ma refeream mai degraba la natura acestei nepotriviri. ■B A h . Cand se oprira, Joss schita un zambet larg si rautacios. Adica la faptul ca odorul cel mare al contelui ii spune, pur si simplu, sa... - Cand te-ai intors la Londra? o intrerupse Heath, pe un ton care aducea a disperare precipitata. Dupa aceea se intoarse pentru a-i face semn unui servitor care astepta porunca. - Saptamana trecuta. Desi Will mi-a spus ca erai plecat. Altfel as fi insistat asupra unei revanse la un joc de sah. Poate ai mai invatat una-alta in decursul anilor. Niciodata nu ti-a placut sa te vezi batut de o fata. Heath isi indrepta umerii. Joss astepta sa ii raspunda cu o alta ironie.

- Hmm. Scoase inca un sunet vag. A trecut mult timp de cand n-ai mai venit acasa, ii zise el, in schimb. Privindu-1, Joss isi simti zambetul incepand sa sovaie. - Chiar asa, confirma. Zece ani. Si, isi dadu seama, in aceasta perioada cineva il rapise pe Heath si-1 inlocuise cu impostorul acesta rigid pe care-1 avea acum in fata ochilor. Servitorul isi facu aparitia dintr-odata si ii oferi lui Heath doua pahare. Acesta ii multumi printr-o miscare din cap si isi drese glasul. - Ceva de baut? Joss alese una dintre cupe, cu un continut a carui culoare bogata arata ca era vorba de o schimbare bine-venita de la punciul acela anemic. Apoi lua o dusca sanatoasa si plina de apreciere din whisky-ul proaspat adus. - Irlandezii chiar stiu ce sa faca intr-o distilerie. Multumirile mele! Heath nu zise nimic, iar intre ei se astemu o vreme tacerea. Dumnezeule, cine era omul acesta? Vechiul Heath ar fi ras cu gura pana la urechi sa afle ca pretinsa vaza antica a lui Baustenbury era marcata cu caractere obscene. Joss lua inca o gura din lichidul tare, tragand de timp. Ochii ii cazura pe paharul cu punci ramas in mana lui Heath, care nu se atinsese de continutul apos. -Chiar ai de gand sa bei asa ceva? il intreba, stramband din nas. -Nu. Punciul e ingrozitor. Dar bautura mea e la tine, o anunta Heath. Asta trebuia sa fie al tau. Nu stiam ca gusturile ti-au migrat catre licori mai tari. Joss incremeni, cu paharul la jumatatea distantei catre gura. - Oh, imi pare rau... -S i mie. A trebuit sa-1 mituiesc pe servitorul ala sa-mi ofere ceva care sa aduca a grog sau asa ceva. Cu aceste cuvinte, puse paharul nedorit si blasfemator pe masa. Joss pufni pe nas.

? - Grog? Asta nu e grog. In paharul asta e o revolta impotriva tuturor bauturilor indoite cu apa. Heath ii adresa un zambet larg. Instantaneu, stomacul ei se stranse, si un fior deloc cuviincios ii parcurse coloana vertebrala, dupa care i se cuibari in piept. Unde inima i se opri pentru o fractiune de secunda. Poate chiar doua. Ca baietan cu un zambet strengar si o scaparare vesela in ochi, Heath fusese de-a dreptul atragator. Ca barbat in toata puterea cuvantului, cu aceeasi expresie indreptata catre ea, era de-a dreptul ravasitor. Intr-atat incat sa o lase fara rasuflare si ca incheieturile degetelor sa i se albeasca de la forta cu care stranse paharul. In mod normal, Joss ar fi crezut ca zece ani petrecuti calatorind prin locuri despre a caror existenta cei mai multi nici nu stiau, avand de-a face cu culturi si experience dincolo de puterea de inchipuire a aristocratilor englezi, ar fi trebuit sa-i confere macar un dram de sofisticare. Cel putin indeajuns de multa pentru a-si mentine autocontrolul prima oara cand un vechi prieten ii adresa un afurisit de zambet, indiferent cat de atractiv era. Joss isi inalta usor barbia, prada unui dezgust profund la adresa propriei persoane. -Si... ia spune, ce-ai mai facut? il intreba, detestand si acceptand in acelasi timp distanta superficiala impusa de o asemenea replica. Zambetul lui disparu, iar contele cu chip impietrit isi facu din nou aparitia. Joss nu reusea sa se simta deloc usurata, chiar daca asa inima ei putea sa-si mai incetineasca putin bataile. -A m fost bine, multumesc, raspunse el. Dar tu? ap ^jDestul debine, multumesc. Dumnezeule mare, dar acum parca erau doi actdri fara experienta care se prefaceau a citi dintr-o piesa prost scrisa. Joss mai lua o dusca sanatoasa de whisky, in timp ce in mintea ei se zgaltaia zdravan, ca sa isi revina. te-a facut sa te intorci in Londra? continua Heath, politicos. Joss ii arunca o privire cercetatoare, intrebandu-se cate dintre secretele familiei ei neconventionale ii fusesera impartasite.

Poate ca Will ii dezvaluise anumite aspecte, dar se indoia serios ca Heath stia tot. -Am lipsit prea mult. Pana la urma, mama nu intinereste, iar frate-meu s-a insurat cand eu eram peste ocean. Mi-era dor de ei, raspunse tanara, fara sa dezvaluie nimic, dar mentinandu-se in limitele adevarului. -Aha. Heath dadu aprobator din cap. Inseamna ca o sa ramai o vreme pe-aici? - Inca nu stiu sigur. - inteleg. Ei bine, arati foarte bine in seara asta. - Multumesc. Si tu esti foarte chipes. - Multumesc. Ei, dracia naibii, era tortura! Asta fara sa tina cont de tulburarea ei in fata acestui barbat. Ce dracu’ se intamplase cu baiatul care mai degraba i-ar fi furat pantofii si i-ar fi umplut cu balegar decat sa-i adreseze complimente rigide? Orchestra se lansa intr-un vals. -Hai sa dansam, zise Joss, dintr-un impuls. Heath paru surprins. - Poftim? - Hai sa dansam, repeta si arata catre ringul de dans. -Hmm. - Ei, pentru numele lui Dumnezeu, Hextall, zise Joss, golindu-si paharul si lasandu-1 langa celalalt, pe masa. Ti-e frica sa nu te calc? - Nu. Tanarul se uita in jur, nelinistit. In mintea lui Joss se materializa brusc un gand, iar plamanii i se stransera dintr-odata. - Esti casatorit? Sau logodit? Era foarte posibil sa fi gasit o femeie care... -Nu. Avea un aer profund stanjenit. Sovai, dupa care intreba: Tu? Raspunsul lui starni un flux de usurare si o facu sa rada. -As prefera sa fiu spintecata in patru decat sa ma marit. Cu sau fara spanzurare inainte. -Aha. Heath parea nedumerit. O exprimare cam melodramatica...

- Ba nu, te asigur ca nu e vorba despre dramatism aici. As prefera sa am membrele atarnate pe zidurile orasului, in patru colturi diferite, decat sa le folosesc pentru a ma prezenta in fata altarului. Pentru mine, casatoria ar insemna sfarsitul vietii mele. ; - Vrei sa spui ca nu ai fost nicicand tentata? intreba Heath, nevenindu-i sa creada. -Niciodata. pvr Si n-ai lua in calcul asta pentru nici un barbat de pe lumea asta? Joss isi inalta capul, prefacandu-se ca se gandea foarte serios la aceasta chestiune. - Poate pentru Sir Francis Drake. Cred ca ne-am intelege de minune. Desi nu sunt prea sigura ca n-are cumva o slabiciune pentru roseate. A, si mai e, bineinteles, si Sir Henry Morgan. Totusi, cred ca e cam temperamental pentru gustul meu. Poate ca o alegere mai buna ar fi capitanul James Cook. - Pirati? Pe chipul lui Heath se citea acum exasperare. - Prefer termenul „exploratori“. Iar Cook n-a fost nicidecum un pirat. - Cred ca hawaiienii ar putea sa te contrazica. Si, oricum, toti sunt morti. , -Morti? Toti? Nu mai spune! Ce dezamagire crunta! Joss isi lipi palma de piept, intr-un gest teatral, dupa care expresia i se insenina: In fine... Presupun ca asa scap de dilema. Ii adresa un zambet triumfator. - Esti imposibila, murmura Heath, ca pentru sine. - Tu ai intrebat! - Spre regretul meu vesnic. -Inteleg. Ei bine, sunt cat se poate de dispusa sa stau aici si sa te provoc sa discutam despre o multime de subiecte diverse in timp ce tu tot amani sa-mi raspunzi. Joss se uita intr-un mod ostentativ catre ringul de dans. Heath avea o expresie chinuita. - Imi cer scuze. Mi-ai putea acorda acest dans? Tanara flutura din gene intr-un mod exagerat.

- Vai, as fi de-a dreptul incantata. Cobori tonul si adauga: Si eu care credeam ca o sa pui o domnisoara sa te invite de doua ori. - Ei bine, o domnisoara n-ar trebui sa invite nici macar o data. - Iar un gentleman n-ar fi subliniat lucrul acesta, sa stii. Buzele lui Heath se subtiara, insa ii intinse bratul fara sa scoata vreun alt cuvant. - Dumnezeule mare, cata galanterie! Mare minune ca nu umbli cu un baston, sa te aperi de hoardele de admiratoare. - Nu ma face sa ma razgandesc. - Nici nu-mi trece prin cap. Joss savura mult prea mult acest schimb de replici. Heath o conduse pe ringul de dans, in timp ce muzicantii schiopatau chinuit pe primele masuri. -A u gresit gama, mormai el. - Da, cu fiecare piesa, devin din ce in ce mai catastrofali, intari Joss. Desi adevarul era ca nu i-ar fi pasat nici cat negru sub unghie daca toti muzicantii s-ar fi imbracat in costume de spiridusi si ar fi cantat la fluiere din metal. In momentul acesta, singurul ei obiectiv era sa-1 faca pe Heath pe care-1 stia ea sa iasa din carapacea aceasta de gentleman rezervat si rigid. Avea sa incerce cu orice pret sa-si mentina tonul relaxat, conversatia glumeata si spiritu­ als si un aer cat mai senin. Asta cu toate ca se intreba daca nu cumva facuse o mare greseala. Heath se intorsese cu fata la ea si ii lua mana intr-a lui, asteptand pana ce ea si-o aseza pe cealalta pe umarul lui. Umarul lui cat se poate de lat si de solid, remarca ea cu un fior de admiratie. Se concentra la a-si mentine degetele intr-un contact usor cu materialul redingotei lui de seara si sa reziste ispitei de a si le lasa sa hoinareasca peste umarul lui, pana la muschii bratului. Ca ado­ lescent, fusese mereu destul de vanjos pentru varsta lui - acum, un deceniu mai tarziu, puternic era cel mai potrivit adjectiv pen­ tru a-i descrie fizicul. Si faptul ca simtea acea putere sub degetele ei ii zapacea gandurile intr-un mod ingrijorator. Cealalta mana ii ramasese captiva in strangerea blanda a palmei lui, astfel incat caldura intensa a pielii lui se transfera prin stratul dublu de panza

al manusilor lor pana la a ei. Josephine trase aer adanc in piept, insa asa narile ii fura invadate de mirosul lui, care era exact asa cum si-1 amintea - o nota slaba de santal condimentata cu ceva mai intunecat. - Poftim? Se trase in spate usor, dandu-si seama ca o intrebase ceva. Heath se uita ciudat la ea. Te-am intrebat pur si simplu daca esti pregatita sa incepem. Isi inclina capul in directia celorlalti oameni de pe ring, care deja se lansasera in pasii fluizi ai dansului. -A , bineinteles. Joss bombani in sinea ei. Dumnezeule mare, ea chiar facea haz de femeile prostute care sustineau ca-si pierdusera stapanirea de sine si capacitatea de a vorbi la vederea cine stie carui pretendent. Aceasta... dorinta imperioasa, aparuta din senin, de a admira in voie frumusetea fizica a acestui barbat era de-a dreptul stanjenitoare. Hotarata sa revina cu picioarele pe pamant, Joss isi drese glasul si-i oferi un suras stramb. - Si... cum e sa fii conte? Din nou, cutele din jurul buzelor lui Heath devenira mai tensionate. - E acceptabil, multumesc de intrebare. Acceptabil? Ce fel de raspuns era asta? - Nu stiam ca familia ta urma sa mosteneasca titlul asta. -Nicinoi. Dar, dupao serie de decese neasteptate, dintr-odata „varul indepartat“ a devenit „mostenitorul de facto". Josephine ii stranse usor mana. - De-a dreptul ironic, nu? Toate verile alea petrecute la tara, in vizita la batranul conte... Imi aduc aminte ca tu si Will va urcati in stejarul ala imens de langa conac si apoi sareati pe acoperis, de unde se vedea resedinta noastra. Si mereu spuneai cat de mult iti place acolo si ca ti-ai fi dorit sa fiti vecini de-adevaratelea. Si-acum iata ca sunteti. Acum mosia Hazeldell e a ta. - Da, presupun ca e, intr-adevar, ironic. Cineva mi-a spus odata sa am grija ce-mi doresc ca s-ar putea indeplini. Joss ii ignora intr-adins ultima remarca.

- Ia spune-mi, care a fost primul lucru pe care 1-ai facut cand te-ai intors la Hazeldell in calitate de conte de Boden? Te-ai dus la pescuit? La o plimbare calare? Ai inotat in lacul de langa pesteri, unde nu aveam voie sa mergem pentru ca apa era prea adanca? -Am inlocuit acoperisul. -Acoperisul? repeta Joss, dezorientata. -Acoperisul conacului era putred si vechi. La fel ca toate anexele din gospodarie. Raspunsul lui fu destul de sec. Bine, atunci... Poate ca ar fi tre­ buit sa abordeze alt subiect. - Ce mai fac surorile tale? -Bine, multumesc de intrebare. Julia si sotul ei au un copil, nascut in toamna asta. Un baietel. -A , deci acum esti unchi. Felicitari! Cred ca Julia e foarte fericita. Te rog sa-i transmit! felicitarile mele. -Asa o sa fac. - Si Viola? - E plecata la New York, cu o adevarata armata de doamne care sa o supravegheze. -La New York? Destul de departe de casa... - Exact. Exact? Si-ar fi dorit ca el sa-si continue ideea. Insa Heath nu mai scoase nici un cuvant. Joss se stramba. Era de-a dreptul ridicol! Din moment ce nu parea dispus sa vorbeasca despre recenta sa intrare in randul aristocratilor sau despre familia sa, incerca singura alternative care-i mai ramasese. - In afaceri cum iti merge? Heath isi cobori privirea catre ea. -Acceptabil, multumesc de intrebare. ..Acceptabil pe dracu’!“ repeta batjocoritor in gand. Era suficient sa arunci o privire prin ziarele londoneze pentru a afla ca Heath preluase afacerea infiintata de tatal sau si care se bucurase de un succes modest si o transformase aproape de unui singur intr-un adevarat imperiu. - Cum merge cu cel solid? Barbatul aproape ca-i scapa mana dintr-a sa.

- Poftim? - Cu sapunul solid. Tatal tau investea mereu cea mai mare par­ te din venituri in productia de sapun moale, rezervand doar o mica parte pentru cel solid, si imi aduc aminte ca asta te supara. Heath se uita ciudat la ea. -Aaa... sapunul. Da, bineinteles, zise dupa cateva secunde. Nu-mi vine sa cred ca-ti aduci aminte. Dar da, acum produc vreo §ase tipuri de sapun solid. -M i se pare o strategie inteleapta, spuse Joss, evitand poalele rochiei unei alte dansatoare. - Da? Surprinderea lui era aproape comica. Trebuie sa recunosc ca esti doar una dintre putinii care sunt de aceasta parere. -Te rog, nu ma intelege gresit. Sapunurile moi produse de compania ta au reputatia de a fi de foarte buna calitate, si pe ele a fost dadita afacerea - si averea - familiei tale. Le gasesti in orice casa din Anglia. Dar e doar o chestiune de timp pana ce taxa pe sapun va fi abrogata. Iar sapunurile solide aromate vor deveni un lux accesibil mult mai multor clienti. -A r fi foarte bine. Pentru ca acum le produc in fabrica mea din Boston. -Asta din cauza restrictiilor cantitative de productie din An­ glia, presupun. Heath aproape ca gresi pasii dansului. - Da. Desi import in Anglia o anumita parte din ceea ce produc la Boston. - Deci nu te limitezi la import. - Bineinteles ca nu. Ca sa scoti profit, cala vasului trebuie sa fie plina si la dus, si la intoarcere. Tocmai am cumparat al cincilea vas saptamana trecuta, in Liverpool. In aceste cuvinte se ghicea o anumita mandrie, iar Heath se arata mai animat decat fusese toata seara. Iar Joss se multumea sa il lase sa vorbeasca, fericita ca in sfarsit reusise sa-1 scoata din carapace. Heath continua: -Export orice marfuri pot fi vandute usor in America, la preturi care sa-mi aduca profit. Textile. Panze pentru corabii, palarii de fetru, rom, carbuni, condimente, portelanuri, bere. Tot felul de marfuri, in functie de cerere si de disponibilitatea

respectivelor marfuri pe moment. In afara de unui, toate vasele mele ridica ancora din Liverpool. Joss dadu aprobator din cap. - Logic. Un port cu apa adanca si o multime de imigranti irlandezi, dispusi sa munceasca. - Da, confirma Heath incet inainte de a-si miji ochii. Ia spune... cum de esti atat de versata in legislatia privind impozitele si exporturile? - Citesc mult. Cred ca ti-am mai spus asta o data. -M a mir ca n-ai ajuns sa te uiti crucis, la cat de mult zici ca citesti. lata, din nou, o urma din Heath cel de odinioara. -Dupa cum vezi, ochii mei se prezinta foarte bine. Totusi, acesta este - dupa cum se pare a se fi pronuntat opinia generala in seara asta - unui dintre cele mai mari defecte ale mele. Cititul, vreau sa spun. Isi ridica ochii spre Heath. Tu mereu ma tachinai cu asta, cand eram mici. Presupun ca n-ar trebui sa ma mire ca si acum faci la fel. Heath se stramba. -T e tachinam in legatura cu multe lucruri cand eram mici. Asta pe langa faptul ca-ti adresam tot felul de insulte nemeritate. Scuzele mele, daca mai conteaza cat de cat acum. Joss clatina din cap. Cum ar fi putut sa-i explice lui Heath ca atentia lui, chiar si izvorata din dorinta de a o necaji, o facuse sa simta ca i se dadea atentie? Ca merita sa i se dea atentie, intr-o perioada a vietii ei in care capacitatea de a trece neobservata ii fusese necesara pentru a supravietui, in calitate de fiica a raposatului duce de Worth. -Scuzele ti-au fost acceptate, ii raspunse ea pe un ton relaxat. Si totusi, tu erai unui dintre putinii care tolera, ba chiar contrazicea, ideile mele ambitioase. Schita un zambet. Si se pare ca nu ti-ai pierdut aceasta calitate. Stii ca asta e prima conver­ satie interesanta de care am parte de cand am sosit aici, in sea­ ra asta? Bine, asta daca nu o punem la socoteala pe cea avuta cu Lord Baustenbury.

-M a bucur ca ti-am putut fi de folos. In ciuda eforturilor sale de a pastra aparenta de politete indiferenta, Heath parea foar­ te amuzat. - Ei bine, am si eu ceva pentru tine, drept multumire. fc^Da? 0 masura din priviri, atent. Spune-mi ca nu e o vaza din perioada dinastiei Ming. -Nu! Joss chicoti. Am o esenta pentru tine. - 0 esenta? • -Da. - Pentru ce? -Pentru sapunul pe care-1 produci. Pentru ce altceva? Fii atent, Hextall! Will zicea mereu ca, dintre voi doi, tu esti cel mai inteligent. Heath inchise ochii pentru o secunda. t -Ti-a spus cineva vreodata cat de obositoare sunt discutiile cu tine? - Ba chiar in repetate randuri. Asadar, vrei sau nu sa stii ce am adus? Heath deschise ochii. -T e rog! Spune-mi, insist! E vorba despre un ulei extras din floarea de ylang-ylang. - Floarea de iiii... cum? - Parca esti o maimuta. Se uita lumea la noi. Joss isi musca buza, pentru a nu izbucni in ras. Ylang-ylang. Este floarea unui arbust care creste in Orientul Indepartat. Miroase absolut dumnezeiesc. -Scuza-ma, dar... De ce ai tu aceasta iiii... esenta? -In calatoriile mele, am folosit un sapun facut cu floarea asta si cu ulei de cocos, combinate. A fost cel mai divin lucru pe care 1-am simtit Vreodata pe pielea goala. Si imediat m-am gandit la tine. Heath se opri brusc in mijlocul ringului, iar dansatorii din jur ii sanctionara stangacia cu cateva mormaituri nemultumite. Joss se inrosi instantaneu. 0, Doamne, nu asta voise sa spuna! Fara sa vrea, in minte ii aparu imaginea lui Heath, puternic si fierbinte, lipit de trupul ei. Pielea inflacarata si umeda, inflamata de dorinta si... insa Joss isi calca imediat in picioare imaginatia,

inainte de a merge mai departe, si isi duse o palma la obrazul in flacari. -N u m-am exprimat cum trebuie. Nu asta voiam sa spun. Voiam doar sa subliniez ca mirosul era atat de unic, incat m-am gandit ca ai putea sa-1 folosesti la... adica... Orchestra trudea catre un final scartait al melodiei. -A m un ulei pe care ai putea sa-1 ai in vedere pentru parfumarea sapunului solid pe care-1 produci, relua Joss, pe un ton masurat. Daca vrei sa-1 incerci personal, poti sa vii in vizita la mama. Chipul lui Heath ar fi putut foarte bine sa fi fost sculptat din marmura, atat de golit de expresie era. -Bineinteles. Multumesc ca te-ai gandit la mine. Foarte frumos din partea ta. Heath fugi direct in biroul lui Baustenbury, fara sa-i pese daca era nepoliticos sau necuviincios sa dea buzna intr-o incapere care, evident, nu fusese pusa la dispozitia oaspetilor in acea seara. Ceea ce era graitor, pentru ca de obicei il interesa chiar foarte mult ce parere aveau ceilalti despre el. Se duse glont la carafa de cristal aflata pe o masuta de citit si, cu maini tremurande, isi tuma un pahar plin cu bautura care se afla in ea. Apoi, plimbandu-se de colo-colo prin camera cu covoare luxoase, incerca sa-si recapete echilibrul si stapanirea de sine. Josephine era la fel de capricioasa cum si-o amintea - poate chiar intr-o masura mai mare. In doar cateva minute, demascase o vaza pretioasa ca fiind doar un fals, daduse pe gat un pahar cu whisky ca un marinar, invitase un conte la dans si apoi ii dezvaluise parerile sale despre legile englezesti privind impozitarea. Toate acestea parca faceau ca lumea sa se invarta cu el, si, de cand se intorsese si-i zambise, isi pierduse echilibrul pe care acum nu reusea deloc sa si-1 recapete. Ii spusese ca arata bine, dar fusese un las. Nu arata bine, era de-a dreptul coplesitor de frumoasa. Avusese nevoie si de ultimul dram de autocontrol ca sa o tina la o distanta politicoasa in timp ce in ochii ei dansau sclipiri vioaie, pline de energie vitala, iar zambetul ei ii pusese in pericol propria fatada disciplinata. Senzatia data de corpul ei cand dansasera si presiunea sigura a mainii

s— ----------- T ’u e$ti conteCe d o rit--------------- -

ei intr-a lui il lasasera nauc. Si cand se exprimase atat de scandalos, iscandu-i in minte imagini incitante cu pielea ei catifelata si parfumata sub atingerea lui, ratiunea il parasise cu totul. Inainte de seara aceasta, nu se gandise niciodata la ea decat ca la... Jo­ sephine. Sora mai mica a lui Will. 0 fetita indrazneata cu nasul stramb, mintea agera si gura sloboda. Numai ca nu mai era o fetita. Era femeie in toata puterea cuvantului, ba chiar o femeie care aproape ca-1 facea sa uite de ce venise in primul si-n primul rand la balul acesta. Desi, daca avea nevoie de un motiv mai bun pentru a se concentra din nou asupra obiectivelor sale, nu trebuia decat sa fie atent la norul de soapte si priviri scandalizate pe care le lasase in urma Joss, fara sa-si faca vreo grija sau sa-si puna problema sa se scuze pentru comportamentul sau. In aceasta privinta, era exact ca mama ei, ducesa vaduva, care din cate se parea flirta mereu cu scandalul cu o veselie netulburata, ca si cum ar fi fost o distractie nevinovata. Dar Heath pur si simplu nu-si permitea sa isi vada numele asociat cu vreun scandal. In ultimii cativa ani, principalul sau obiectiv fuse­ se sa evite sau sa musamalizeze diferite catadisme sociale pe care nu el le pusese in miscare. Nu voia sa mai aiba parte de asa ceva, indiferent de cat de atragatoare, de inteligenta si de fascinanta era Josephine Somerhall. Tot ce-si dorea era sa se intoarca la un trai normal, in care ziarele de scandal n-aveau sa aiba nici un motiv sa mentioneze nu­ mele familiei sale cu o asemenea regularitate alarmanta. In care Heath sa poata sa doarma in sfarsit linistit, asa cum nu mai putuse de la decesul prematur si neasteptat al varului sau de-al doilea, care nu lasase in urma vreun descendent direct, astfel ca titlul de conte de Biden cazuse fulgerator pe aceasta ramura a copacului genealogic al familiei, pe umerii sai. Acum deja bea mai calm, luand inghitituri masurate, nu sorbituri lacome, ca la inceput. Bautura ii linistise emotiile, iar acum se simtea mult mai stapan pe sine decat atunci cand navalise cu pasi nesiguri in birou. Joss pur si simplu il prinsese cu garda jos, atata tot. O reactie complet normala, avand in vedere ca se trezise pe neasteptate fata in fata cu o prietena din copilarie, devenita intre timp

femeie in toata puterea cuvantului. Poate ca acum avea forme si farmece pe care nu le poseda in urma cu zece ani, dar in esen­ ta era tot Joss, pur si simplu. La fel de profund neconventionala cum fusese dintotdeauna. Inca o fiinta pe care ar fi trebuit sa o ghideze si sa o ingradeasca in asa fel meat sa se potriveasca in tiparele societatii. Undeva in birou, un orologiu incepu sa bata ora fixa. Dumnezeule, era tarziu! Zilele lungi petrecute pe drumuri il apasau dintr-odata, iar extenuarea se aseza ca o mantie direct pe umerii lui. In momentul de fata, nu-si dorea nimic mai mult decat sa se bage in pat. Gandul de a fi nevoit sa faca fata altor prezentari si sa sustina discutii spirituale si inteligente era cum nu se putea mai respingator. Aveau sa fie si alte ocazii de a cunoaste si de a cantari eventuale sotii in saptamanile urmatoare, cand sezonul monden urma sa fie in toi. Avea sa se consulte cu Will despre petrecerile care puteau sa-i ofere cele mai bune ocazii de a gasi ce cauta. Intre timp, avea sa se retraga in linistea binecuvantata a resedintei sale din oras, pentru a se bucura de o noapte intreaga de somn. Si pentru a uita de Josephine Somerhall.

CapitoCuC3 Inainte de a deveni conte, cand fusese pur si simplu domnul Hextall, Heath fusese perfect capabil sa-si inseueze singur calul. Asa ca nu vedea de ce faptul ca avea un titlu 1-ar face din­ tr-odata incapabil sa se achite de asemenea sarcini simple sau 1-ar priva de placerile echitatiei. Tatal lui insistase sa tina o trasura si cai de tractiune, plus servitori necesari pentru deplasarea prin Londra. Insa acum, ca tatal sau murise, mama lui se afla in Bath, iar surorile sale nu erau in capitala, una fiind maritata si cealalta calatorind peste hotare, Heath nu putea vedea de ce s-ar justifica o asemenea cheltuiala numai pentru a pastra aparentele. In loc de trasura, avea un cal, un animal calm si serios

care putea sa-1 poarte foarte bine oriunde avea nevoie sa ajunga. Daca se intampla sa aiba nevoie de o trasura acoperita, erau o multime de asemenea echipaje care puteau fi inchiriate, ceea ce 1-ar fi costat doar o mica parte din suma necesara intretinerii unei trasuri proprii. N-aveai cum sa faci avere daca risipeai banii pe lucruri inutile. Iar, in seara aceea, se bucura de libertatea pe care i-o oferea un cal. Atingerea racoroasa a aerului noptii pe piele reprezenta o schimbare bine-venita fata de atmosfera supraaglomerata si supraincalzita din sala de bal. Calul lui pasea calm catre St. James, iar Heath nu facu nici un efort pentru a-1 face sa se grabeasca. Expira prelung, dand nastere unui norisor alb care ramase o clipa suspendat in aer inainte de a se ridica, spiralat, catre cer si catre stelele care straluceau netulburate pe fundalul lor ca de cerneala. Mai devreme se pornise o incercare de ninsoare, insa fulgii de zapada se transformasera intr-o ploaie aproape inghetata, iar strazile erau punctate cu balti care reflectau luminile din jur. Tanarul inchise ochii si trase adanc aer in piept, invaluit in tacerea noptii care venea ca o adevarata binecuvantare dupa harmalaia balului. Nu vazu trupul care se izbi de calul sau decat atunci cand era prea tarziu. Calul se trase si facu un pas in lateral, speriat, dar nu se ridi­ ca in doua picioare, desi Heath se prinse bine de grumazul lui, pentru a-si recapata echilibrul. Stranse fraiele bine, pregatit sa imboldeasca animalul cu picioarele pentru a-1 face sa porneasca in galop, daca se trezea victima a unei incercari de talharie, insa barbatul care se izbise de calul lui se pravalise in strada, iar Heath nu reusi sa djstinga altceva decat sange. La lumina extrem de slaba a celui mai apropiat felinar, lichidul acela se distingea macabru, in stropi care formau un model diavolesc pe pavaj si se uneau incet-incet, formand o balta sub trupul inert. Heath cobori din sa, cu inima bubuindu-i in piept. Arunca o privire in jur, dupa cineva caruia sa-i ceara ajutor, insa nicaieri nu se vedea nici un suflet. Repede, se ghemui langa trupul inert, distingand haraielile chinuite ale unui om care se chinuia sa respire, si il intoarse pe strain pe spate.

-— ■-----------'Keffy (Bowen' ----------------

O pereche de ochi mari, ingroziti, il fixara, iar buzele necunoscutului se miscau incontinuu, intr-o ruga muta. Heath avu ne­ voie de cateva dipe bune pentru a-si da seama ca-1 cunostea pe omul respectiv. - Domnule Smythe! exdama oripilat. Heath deschise gura, pentru a striga dupa ajutor, insa barbatul se agata disperat de reverele redingotei lui si il trase mai aproape de el. -Lord Boden! Slava Domnului... Sa nu scoateti nici un sunet, ingaima cu un glas aspru Smythe. Ma cauta... Daca ne gasesc, o sa ne faca felul amandurora. Heath se holba la omul pe care-1 cunostea drept Gavin Smythe, vajnic om al legii. II vazuse in urma cu sase luni, dar Smythe parca imbatranise cu douazeci de ani in acest timp. La momentul acela, politistul il ajutase cu prinderea unui hot care reusise sa patrunda de mai multe ori in depozitele sale din Londra. Acum, in lumina asta slaba, chipul politistului era cenusiu, cu trasaturile brazdate de cute adanci de panica si durere. -Trebuie sa ma ascultati, suiera muribundul. Tusi, scotand un sunet de rau augur, care trada o sangerare undeva in piept, care-1 sufoca. -Domnule, trebuie sa chem ajutoare, zise Heath, pe un ton presant. Lasati-ma sa chem un gardian. Sau... -Nu! Smythe se straduia sa bage mana in buzunarul interior al hainei sale, care era deschisa. Heath distinse o gaura in dreptul pieptului, care strapungea materialul hainei si al vestei. Dracia naibii, cineva il injunghiase. Cu maini tremurande, Smythe scoa­ se o mapa groasa, din piele, legata strans cu niste sfoara. -Sunt peste tot. Luati asta, reusi sa ingaime. Luati-o si aveti grija de ea. Heath accepta mapa, a carei suprafata era umeda si lipicioasa. - Ce-i aici? Incerca sa gandeasca lucrurile la rece, insa era prea mult sange peste tot. Barbatul injunghiat ajunsese sa gafaie disperat. -Trebuie sa plecati de aici! Sa nu cumva sa afle. - Cine?

-DucetM|-o... fratelui meu. Se chinuia sa poata articula si adauga: Salvati-1! - Pe cine? intreba Heath din nou. -Frate... Luat in vizor... Ca... razbunare. Acest sir de cuvinte disparate nu parea sa aiba vreo logica. - Cine sa se razbune? - Salvati-1! Promiteti-mi! - Promit, rosti Heath fara sa cantareasca bine ce spunea, socat de vehementa cu care muribundul ii ceruse asta. Vizibil extenuat de efortul depus, Smythe se lasa cuprins de o toropeala de rau augur. Heath baga mapa la pieptul hainei si arunca o privire innebunita in jur nu zari nicaieri nici o miscare. Primul sau gand fu sa il transporte pe Smythe la resedinta lui din oras, insa era ceva distanta de parcurs si avea sa fie foarte greu sa care un barbat inconstient tocmai pana acolo. Sa fpcerce sa il urce pe spatele calului sau ar fi fost aproape imposibil si ar fi riscat sa ii provoace si alte rani. Pentru prima oara, Heath blestema faptul ca nu avea o trasura. Ca la un semn, un vehicul isi facu aparitia In capatul strazii pustii. Caii erau manati cu mare indemanare de un vizitiu infofolit bine, cocotat pe capra inalta. Heath s'imti un val de usurare atat de puternic, incat aproape ca-1 facu sa-si piarda echilibrul. Slava Domnului! Trebuia sa-1 ia pe bietul om de pe strada si sa-1 duca la un medic. Sari in fata trasurii care se apropia^ facandu-i pe cai sa-si arunce capetele pe spate si sa pufneasca, nemultumiti. Din spatele trasurii isi faclx aparitia un valet, zvelt si cu miscari silentioase, care |:inea in mana un pistol. - Lasa blestematia aia imediat, poruhci Heath, uitandu-se urat catre arma, desi H i putea decat sa-si inchipuie tabloul din care fa­ cea parte/tu haina plina de sange>fi un muribund langa el. Omul iista e ranit grav si am nevoie de ajutor. -Lord Boden? intrebavizitiul. Dumneavoastra sunteti? - Da, raspunse Heath, surprins: Pe trasura nu aparea nici un blazon care sa-i arate cine era proprietarul, iar livrelele celor doi

servitori nu se distingeau bine, fiind acoperite cu haine calduroase, de iama. Usita trasurii se deschise dintr-odata. - Hextall? Heath tresari auzind glasul lui Joss. Dracia naibii! Fix de ce avea nevoie. - Ce cauti aici? - Eram in drum spre casa. - Unde e Worth? - A plecat cu mult timp in urma. Cu trasura lui. Asta este a mamei. - Si e cu tine? Chiar nu avea nevoie ca si ducesa vaduva, plus gainile ei, sa fie implicate in haosul asta. - Nu. A ramas la bal. - Ei bine, ramai in trasura. Asta nu era deloc o imagine potrivita pentru o doamna. Se intoarse repede la Smythe si ingenunche langa el, straduindu-se sa il ridice de pe caldaramul ud. -N u fi magar! Heath aproape ca-1 scapa pe ranit din maini, uluit de faptul ca glasul ei se auzi chiar langa urechea lui. Joss statea ghemuita langa el, uitandu-se atenta la politist. - Dumnezeule mare, omul asta a fost injunghiat! Probabil ca nu in inima, insa, dupa cum respira, se pare ca plamanii nu au avut acelasi noroc. Dupa cat sange vad ca a pierdut, cred ca arma a atins si vreun vas de sange. - Ce, esti si medic acum? mormai Heath spre ea. - Nicidecum, raspunse ea. Desi am avut ocazia sa citesc niste tratate de anatomie minunate. - Bineinteles. Joss nu paru sa observe sarcasmul lui. - Luke, ajuta-1 sa-1 ridice! Dintr-odata, vizitiul aparu langa el, ridicandu-1 pe barbatul ra­ nit cu usurinta. Aceasta miscare paru sa-1 smulga pe Smythe din toropeala, desi privirea ii ramase tot incetosata. -Plecati, zise cu glas spart. Lasati-ma! O sa va omoare si pe voi.

- N-am de gand sa fug ca un iepure speriat si sa te las sa sangerezi pana mori, ii raspunse Heath. Spune-mi cine te-a injunghiat. Cine a incercat sa te omoare? Smythe se straduia sa articuleze, frica reusind sa-i concentreze privirea, in ciuda durerii. -Trei, reusi sa spuna, ragusit. Calare. Sabii... felinare. Unui... ochiul stang. Nu sunt departe. -Daca e sa-1 caute cineva pe omul asta, o sa mearga pe urmele picaturilor de sange, ii avertiza valetul. -Plecati! Tonul lui Smythe era rugator acum. Vin! Aveti soarta Angliei... O alta criza de tuse il opri. Sa nu aveti ^ncredere in nimeni! -N u inteleg ce spui, suiera Heath. - Poate ar trebui sa chem pe cineva? Poate un politist? in­ sists Joss. H N u ! Cineva... ei m-au... m-au tradat. Strainul incepu din nou sa tuseasca, incercand sa inspire suficient aer, insa ochii i se dadura peste cap si se lasa moale in bratele lui Heath. Acesta scoase o injuratura. - II cunosti pe omul asta? intreba Joss, pe un ton inflacarat. -Da. Gavin Smythe. E politist in divizia Bow Street. ■BgPoti sa ai incredere in el? " -Absolut. E un om bun. Mi-e prieten. Heath se cutremura, iar reactia sa nu avu nici o legatura cu aerul rece al noptii. fe -‘ Oricine-or fi oamenii aia, ma tem ca tin mortis sa termine ce au inceput. Joss arunca o privire in jos, la sangele de pe caldaram, dupaicare inapoi in directia de unde venisera. Nu avem prea mult timp. ■ Pune-1 pe calul meu, porunci Heath, cu o concentrare care-i facu vocea sa sune ragusita. Trebuia sa-1 ia pe Smythe de aici cat mai repede posibil, desi nu voia sa o lase pe Joss singura. Reusira sa traga trupul moale al lui Smythe peste spinarea animalului care astepta rabdator in drum. - Stii sa calaresti? il intreba Heath pe valetul tanar, in timp ce el si Luke il urcau cu atentie pe ranit.

-Da, Joseph stie sa calareasca, raspunse Joss lapidar inain­ te ca servitorul sa apuce sa raspunda. Mai bine decat noi toti la un loc. Heath se indoia ca lucrurile stateau chiar asa, insa, atata timp cat reusea sa-1 tina pe Smythe oarecum drept, avea sa se descurce. -In cazul asta, du-1 la resedinta mea din oras. Stii unde... -Nu, il intrerupse Joss. Du-1 la resedinta mamei. E mai aproa­ pe. Si adu imediat un medic! Heath datina din cap. -N u vreau sa te... - Nu ma mai contrazice, Hextall. Daca omul asta moare, toate astea isi pierd orice rost. Joseph se ridica in saua calului cu o usurinta neverosimila, in spatele lui Smythe, reusind sa-1 tina bine. Pentru un trecator oarecare, Smythe parea a fi baut pur si simplu prea mult, daca privitorul n-ar fi fost indeajuns de atent incat sa distinga sangele care pata materialul inchis la culoare al hainei. - Da-mi haina ta, ii porunci tanara lui Heath. - Poftim? -E plina de sange. Deja ii desfacea cu forta nasturii de la piept. Asa scapam sa dam explicatii pentru asta, daca e sa ne vada cineva. Cand haina ii fu smulsa de pe umeri, aerul inghetat il ataca nemilos. Heath prinse mapa din piele chiar cand se pravali de la pieptul sau. Joss ii arunca haina servitorului ei, care o indesa in­ tre el si barbatul inconstient. -Du-te, Joseph! Grabeste-te si sa nu te opresti pentru nimic in lume! Servitorul intoarse capul calului cu o miscare experta, iar animalul se puse in miscare, facandu-se nevazut in intuneric. Prin spatiile goale dintre cladiri, inspre capatul strazii aparura niste felinare, iar un cal necheza. Joss deja se intorcea la trasura ei, iar vizitiul urea pe capra. - Urea, i se adresa lui Heath, si, desi glasul ii parea calm, trasaturile ii erau ferme si tensionate.

P n Nu putem sa mergem mai tare decat ei, ii avertiza Luke, de pe locul sau, la inaltime. - Nu vreau sa mergi mai repede ca ei, ii raspunse Joss vizitiului. Vreau sa-i intarzii. -S-arnteles, zise Luke. Heath urea in cabina inghesuita, cu Joss in urma sa, care inchise usita cu un clinehet. In interiorul intunecat, nu-i putea distinge expresia, doar ii auzea respiratia precipitata. Trasura se puse greoi in miscare, de ai fi crezut ca vizitiul era fie beat, fie nepriceput, dupa cum se datina incet, cand intr-o parte, cand intr-alta. Din exterior razbatu un alt sunet, estompat de peretii trasurii. Era insotit de bocanitul copitelor unor cai care se apropiau. Heath isi simti maxilarul inclestandu-i-se. -Te-am pus in pericol. -A i fi preferat sa nu te bag in seama, cum stateai in mijlocul drumului, si sa-mi fi vazut de drum? - Poate. Daca oamenii aia 1-au injunghiat pe Gavin Smythe... HBjDaca lucrurile ar fi stat invers, tu ai fitrecut pe langa mine fara sa opresti? - Bineinteles ca nu. ^BBine, atunci. Tanara inspira, ca si cum ar fi adulmecat aerul. Heath nu era deloc linistit. - O sa vada sangele ala. Si orb sa fii si tot iti dai seama ca e acolo. La naiba, cat sange e in corpul unui om? K |4,73 litri, raspunse Joss de undeva din fata lui. ' —4,73 litri? repeta Heath, slab. £ -Pentru un om de talie medie. Poti sa calculezi cantitatea in raport cu 'greutatea corpului, astfel ca la copii sau la persoanele mai mici d'sa fie vorba de ceva mai putin, bineinteles, dar... Glasul ei se stinse. Nu ca asta ar fi ceva important, in momentul de fata, mormai intr-un final Joss. -Ah, Dumnezeule mare! Heath isi dadu seama ca strangea mapa din piele in maini atat de tare, ca ii intepenisera incheieturile degetelor. Fara sa-si dea seama, o ridica, incercand sa o vada mai bine, in lumina slaba a felinarelor de pe strada filtrata prin geamul trasurii.

- Ce-i aia? - O mapa sau un fel de registru. A fost a lui Smythe. -A m crezut ca e a ta. -Nu. Mi-a dat-o inainte sa-si piarda cunostinta. Zicea ca tre­ buie sa am mare grija de ea. Joss mormai ceva deloc delicat ca pentru sine. -Si-mi spui asta abia acum? - Cer iertaciune, dar mai devreme eram prea ocupat incercand sa-i salvez viata bietului om. Degetele ei se lovira de ale lui in umbra din trasura, iar tanara ii trase mapa din maini. - Ce faci? - O ascund, raspunse suierat Joss. Cel mai probabil, tocmai din cauza ei a fost injunghiat omul nostru. Dintr-odata, se trezi cu fundul lui Joss in fata lui, in timp ce aceasta aproape ca se ghemui si se intoarse in spatiul ingust. Heath se lasa pe spate cat putu de mult, iar in momentul acela auzi dedicul unui zavor in intuneric, urmat de scartaitul unei balamale si un harsait ciudat. Trasura se lasa intr-o parte, iar mainile lui Heath se repezira sa o prinda pe Joss, pentru a evita ca aceasta sa se dezechilibreze, dupa care se retrasera in mare viteza. N-ar fi trebuit sa-si puna mainile in vecinatatea dosului surorii lui Will. De fapt, n-ar fi tre­ buit sa-si puna deloc mainile pe corpul lui Josephine, si cu asta, basta. Ii placea mult prea mult atingerea trupului ei. Auzi mai multe zavoare deschise, dupa care harsait de metal pe metal. Ce dracu’ facea? -Descheie-ti camasa, rosti Joss in timp ce tragea perdelele trasurii, cufundand interiorul in bezna. Si scoate-ti lavaliera. - Pardon? O auzi cum se lasa cu un bufnet din nou pe spatarul banchetei. Calaretii aproape ca ii ajunsesera din urma, iar copitele potcovite ale cailor rasunau puternic in noapte la fiecare contact cu caldaramul. - Pe drum e o dara de sange care duce chiar in mijlocul strazii. Acolo, dara se transforma intr-o baltoaca, dupa care dispare

— Tu e$ti contefe dorit -— dintr-odata. Iar trasura noastra e singura din zona. Spune-mi tu mie ce o sa deduca pomind de la toate astea. - Ca 1-am luat cu noi pe ranit. - Da. Banuiesc ca o sa ne opreasca. Mai mult, ma bazez pe asta. Asa, Joseph o sa aiba mai mult timp sa-1 duca pe domnul Smythe la loc sigur. Ca si cum aceasta replica ar fi fost un semnal, trasura se opri gemand si cutremurandu-se din toate mcheieturile. O tacere sinistra se pogori asupra lor, strapunsa doar de pufnetul unui cal cu hamul strans prea tare si de sunetul unor cizme pe pietrele drumului, cand mai multi barbati descalecara. Heath isi dadu seama ca Joss se foia sub pelerina, sunetul materialului alunecand peste tesatura rochiei devenind dintr-odata sesizabil in linistea din jur. - Ce faci? o intreba in soapta. - Nu-mi vine in minte decat un singur lucru care sa ne faca sa nu observam nimic din ce s-ar fi putut petrece dincolo de perdelele astea. Un singur lucru care sa poata explica de ce nu ai haina pe tine. Era cu neputinta sa fi facut aluzie la ce credea el ca facea aluzie... Un zgomot slab, ca de sfasiere, ii indica faptul ca, undeva in xntuneric, o cusatura tocmai fusese distrusa. - Lavaliera, Hextall, si misca-te repede! Apoi, nasturii din partea de sus a camasii. Dracia naibii, chiar avea de gand sa puna in practica ideea ace­ ea de neconceput. -Tu... eu... e... e absurd! Doar nu vorbesti serios! - Nu trebuie sa fii atat de scandalizat. -N u este vorba despre asta, preciza el. Fratele tau o sa ma omoare. - Nu si daca nemernicii astia i-o iau inainte. Si-apoi, nu e prima oara cand te vad imbracat mai sumar. Din cate tin eu minte, pe vremuri nu te deranjai nici macar sa porti pantofi. - Era vara. Si eram copii, replica Heath, fastacit. -Inseamna ca familiaritatea de atunci ar trebui sa ne usureze situatia acum.

- Reputatia ta o sa fie distrusa! - Pentru numele lui Dumnezeu, Hextall, crezi ca ticalosii aia dau doi bani pe reputatia mea? In seara asta au injunghiat si, cel mai probabil, au ucis un om al legii pentru a obtine ce vor, si am o banuiala ca respectivul obiect e acum ascuns in... 0 bataie puternica in usa il facu sa tresara. -Deschideti! striga un glas grosolan. Dumnezeule mare, lucrurile astea chiar se intamplau. Heath trase cu putere de bucata de material pe care o avea legata la gat. - Vino-ncoace, rosti aspru, intinzand mana dupa Joss, in semiintunericul trasurii. Dadu de bratul ei si o trase in poala, asezand-o in asa fel incat el sa se afle cu spatele la usa trasurii, iar ea sa fie ascunsa de trupul lui. Putea macar sa o apere de individul aflat afara, oricine ar fi fost el. Picioarele ei ii cuprinsesera talia, iar Heath ii ridica poalele peste genunchi, lasand-o sa se aseze bine pe coapsele lui. Joss isi strecura mainile pe sub redingota de seara, peste coastele lui, miscandu-se lipita de el. Trupul lui reactiona instantaneu, cu o dorinta ca un vartej, iar Heath scoase o injuratura. Nu erau nici momentul, nici locul potrivite. Asa cum nu era nici femeia potrivita. - Si cum ramane cu vizitiul? sopti innebunit Heath, aruncandu-si lavaliera cat colo. - Luke stie sa se descurce. - Bine. Trebuia sa o creada pe cuvant. Principala lui grija era Joss. Si el. Eu si cu tine... nu am vazut, nu am auzit nimic. N-am dat de nici un Gavin Smythe, n-am vazut sange, nu stim nimic de vreo mapa misterioasa. Ai inteles? -Da. -N-ai fost atenta decat la mine, ii sopti, cu mainile aventurandu-i-se sub fuste si oprindu-se pe fundul acela superb pe care tocmai ce jurase ca n-avea sa-1 atinga vreodata. - Doar la tine, repeta ea. Usa trasurii fu deschisa cu putere. Chiar daca stia ce avea sa se intample, Heath tresari, surprins, cand o pala de aer rece si o lumina inundara trasura. Joss scoase un tipat convingator.

T*ue$ti conteCe dorit 4 - Sper ca e ceva de viata si de moarte, Luke, marai Heath, nefacand absolut nici un efort sa se miste. fi-am zis ca nu trebuie sa fiu deranjat pentru nimic in lume. - Iertaciune dan inima, stapane, balmajea Luke din intunericul de dincolo de usa, rostind cuvintele taraganat si cu un accent scotian puternic, ca si cum ar fi fost beat. Da’ flacaii astia are... v -Da-te deoparte! Se lasa o tacere tensionata cand persoana care tinea felinarul arunca o prima privire la ocupantii trasurii. - E acolo? intreba poruncitor cineva de afara. Joss isi schimba pozitia in poala lui, iar Heath isi dadu sea­ ma ca putea sa-1 vada perfect pe nou-venit. O stranse mai tare de solduri, tinand-o lipita de el, aparata de persoana care se afla in spatele lor. Foarte incet, intoarse capul. Un barbat se aplecase in interiorul trasurii. Avea gluga trasa peste parul inchis la culoare, dar nu suficient de mult pentru a ascunde plasturele care ii acoperea orbita stanga si cicatricea fioroasa care-i strabatea obrazul respectiv. Intr-o mana avea un felinar, iar in cealalta - un pumnal inspaimantator. - Cine dracu’ esti? Heath alese calea insolentei si a condescendentei, stiind ca nimic nu inabusea banuielile la fel de eficient ca o atitudine aroganta. Intrusul nu raspunse, ci se multumi sa-si lase ochiul teafar sa o cerceteze pe Joss. Maxilarul lui Heath se inclesta. - Ia ce vrei. Am fost la un bal, nu la banca, asa ca incearca sa nu fii prea dezamagit, adauga batjocoritor. -Crezi ca te-am oprit pentru gologani? rosti intr-un final bar­ batul, cu un accent care-i trada originea franceza. ^. - Ce dracu’ altceva sa vrei? replica furios Heath. Tocmai am terminat diademele cu diamante. - Unde e? - Cine? - Stim ca era aici, in strada. Unde e? Chiorul agita lama pumnalului spre ei. Heath nici macar nu tresari.

-Habar n-am despre ce vorbesti, dar as zice ca e evident ca persoana pe care o cauti nu e aici. - Eu nu sunt asa sigur ca nu stii nimic. Poa’ ca ai vazut ceva, rosti strainul. Manerul pumnalului se lovi de usa trasurii. Un barbat. Poa’... ca nu chiar teafar si nevatamat. - T i se pare ca mi-ar pasa acum de amicul tau bolnav? marai Heath. Zau asa... daca n-ai de gand sa ne golesti buzunarele, iesi dracu’ de-aici! E un ger de crapa pietrele. - Unde ti-e haina de iama? intreba impunator strainul. -Doamne, Dumnezeule! Heath scoase un hohot ca un latrat, lipsit de orice urma de umor. Nu stiu cum faci tu sa cuceresti o femeie, dar ce faceam eu pana sa fiu xntrerupt cu-atata grosolanie nu implica haine. -Sa-nteleg ca ai pornit la drum fara haina, pe-o noapte asa rece? Din glasul lui se ghicea ca nu credea o iota din ce-i spunea Heath. - Pan-acum un minut imi era cum nu se poate mai cald. Asculta bine, iti mai zic inca o data: Iesi dracu’ din trasura mea! - C-altfel ce faci? Ia zi, ce-o sa faca un domnisor ca tine unui om ca mine? Tu si porumbita ta? Hmm? Trasa cu varful pumna­ lului o linie de-a lungul piciorului dezgolit al lui Joss. Se pare ca esti... cum se zice? A, da... in dezavantaj. Joss isi schimba din nou pozitia, lipita de el, si initial Heath crezu ca era pentru a se feri de atingerea rece a lamei. Avu nevoie de cateva momente pentru a-si da seama ca tanara isi apasa palmele de coastele lui si, dintr-odata, simti pe piele atingerea unor obiecte din metal neted. Dracia naibii, Joss avusese in tot acest timp doua pistoale ascunse sub redingota lui de seara! Aproape ca i se taie respiratia, nevenindu-i sa creada, sau pur si simplu de spaima ca Joss ar fi putut sa-1 xmpuste din greseala nici el nu stia exact. Ceea ce el crezuse ca era zgomotul facut la deschiderea zavoarelor fusese, de fapt, sunetul facut la xncarcarea si armarea pistoalelor. Privirea lui se abatu imediat catre ea, iar femeia ii intalni ochii fara ocolisuri, in lumina oferita de felinar, dupa care isi ascunse fata in curbura gatului lui, prefacandu-se speriata.

-Orice s-ar intampla, sa nu faci nici o miscare prea iute, ii ?opti Joss la ureche. Ai inteles? Heath incuviinta usor din cap, suficient cat ea sa perceapa miscarea. Dumnezeule mare, daca se ajungea la asa ceva... - Da’ vizitiu’? continua strainul. - Ce e cu el? - Poate-a vazut ceva. Heath trase aer in piept dramatic, prefacandu-se infuriat la culme. - Luke! striga el nervos. - Da, stapane? Vocea vizitiului razbatu de undeva din afara trasurii. -Spune-le oamenilor acestora daca ai vazut cumva in seara asta vreun om bolnav hoinarind pe strada. - N-am vazut nici un bolnav, stapane. Doar un mort. Si-asta sigur nu mai pleca de un’ 1-am vazut. Luke pufni ca ametit, aparent amuzat de umorul spuselor sale. - Unde? intreba strainul. Si cand? -Uite-acolo! Heath isi putu inchipui clar cum Luke arata in directia locului unde caldaramul era murdar de sange. Da’ n-am oprit. Nu-mi bag eu nasu’ unde nu-mi fierbe oala. Si stapanu’ a zis s