Karl Leonhard - Personalitati Accentuate in Viata Si in Literatura

Prof.

dr.

KARL

LEONHARD

Directorul clinicii de psihiatrie l?i neurologie a Universitatii Humboldt din Berlin

.~ .. ,

...•. ,......•....••

PERSONALIT A TI

ACCENTUATE IN VIATA ~I IN

LITERATURA .•....

~.

,"~,.••.. '.." ,'

Traducere de Dr. VIRGIL SORIN ;;i MARIANA ZOLTAN

Prefata de Acad. ARTHUR

KREINDLER

Prof. Dr. med. KARL LEONHARD AKZENTUIERTE

PERSONLICHKEITEN

VEB Verlag Yolk und Gesundheit Berlin 1968

EDITURA

ENCICLOPEDICA Bucurel?ti,

'"

_u

ill ;',

1972

ROMANA

Prefata I

\ I

I

j Am citit cu 0 atenlie suslinuta !ji cu 0 reala Placere cartea de fala. Socotesc ca lucrarea prof. Leonhard este deosebit de jnteresanta prin aceea ca aduce in dificila problema a personalitalii umane punctul de vedere original al unui psihiatru care a acumulat 0 mare experienla ca medic !ji director al C linicii de psihiatrie $i neurologie a Universitalii Humboldt din Berlin. Omul ca individ se deosebe$te de toli ceilalli, 0 personalitate nu este la fel cu cealalta. Unii indivizi au insa caracteristici care ies din comun. Ei reprezinta ceea ce prof. Leonhard nume$te "personalitali accentuate". Prima parte a cartii cuprinde 0 clasificare a "trasaturilor accentuate" ale personalitatii omene!}ti. Autorul descrie pe rind acele trasaturi caracteristice ale individului care, Gind sint mai pronunlate, il situeaza pe individ deasupra mediei obi!jnuite. Desigur, aceasta clasificare nu are nici in intenlia autorului caracterul unei scheme rigide, absol~de, menita sa epuizeze marea varietate a personalitatilor umane.

tn aceastaprima parte a lucrarii sale autorul utilizeaza pentru studiul personalitalii un material propriu. E 1 nu prezinta dedt cazuri examinate de el $i de colaboratorii sai, Plecind de la criteriul ca, pentru ca acest studiu sa fie concludent, trebuie considerat omul a$a cum se comportain viala de toate zilele, in mod concreto

Coperta: GH. MOTORA

Selectia textelor, note ~i glosar: dr. V. SORIN

5

.

------'-_

...Irr..I:.

1

ntr-adevar, pe masura ce parcurgem paginile carfii, inaintea noastra se perinda 0 lume pestrita, tot felul de oameni cu particularitatile !ji bizareriile lor, cu trairile !ji destinele lor, oameni pe care-i intilnim zilnic, cu care convietuim, care fac in bun a masura parte din lumea ce ne inconjoara. Unii - exemPlare umane cu totul normale, dar cu anumite particularitafi de comportament care ies din comun; altii, cu tulburari de comportament afit de insemnate incit cer interventia unui psihiatru. Cu un simt fin de analiza clinica, profesorul Leonhard ne infati!jeaza, prin exemPle concrete, zeci !ji zeci de astfel de personalitati, creionindu-le in mod plastic, uneori numai in putine rinduri, etichetindu-le pe fiecare !ji a!jezindu-le in raftul colectionarului de tiPuri !ji specimene umane. Cartea ne infati~eaza 0 gama larga de asemenea tiPuri, care merge de la omul obi!jnuit, ce nu se distinge prin ceva foarte caracteristic, la eel cu "accentuari" mai mult sau mai putin importante - insa perfect compatibile cu o.rodnica viata sociala - ~i se termina cu psihopatul caracterizat pin incapacitatea lui de a se incadra in societatea in care traie!jte. Trecerea de la normal la patologic se face pe nesimtite, nu exista aici 0 limita neta. Intrucit exemplele patologice sint mai pregnante, profesorul Leonhard Ie folose!jte ca puncte de reper, in special in partea I. Adeseori, vorbind despre personalitafi absolut normale, hiPerperseverente sau demonstrative etc., autorul recurge, pentru 0 mai mare reliefare, la termenuZ echivalent psihiatric folosit in cazurile de excePtionala accentuare a trasaturii respective: "paranoid", respectiv "isteric" etc. Aceasta, se inte lege, nu arunca o' lumina negativa asupra individualitatilor descrise. Am tinut totu!ji sa atragem aten{ia cititorului pentru ca acesta, in cunofjitinta de cauza, sa poata evita interpretari gre!jite ale acestor (ermeni. Un intetes exceptional prezinta partea a II-a a cartii, care se ocupa cu Personalitiitile accentuate In literatura. In loc sa utilizeze pentru monografia sa numai date ale psihiatrilor !ji psiho logilor, prof. Leonhard a recurs la un material mu,lt mai graitor !ji mai interesant: la documente omene~ti a!ja cum apar ele in bogatul tezaur al literaturii universale. Marii scriitori !ji marii poeti sint !ji mari psihologi, iar operele lor constituie un

6

imens material carepoate fi consultat cu folos pentru a defini !ji studia j>ersonalitatea umana, cu variatele ei aspecte !ji manifestari. Exemplificarile sint luate din aproape 40 de autori, mergind de la Cervantes Pina la Kafka !ji de la Racine pin a la Strindberg. Lectura acestei parti este captivanta !ji instructiva. Ea consti[ttie 0 contributie originala a unui psihiatru la interpretarea literaturii. Cu mult discernamint !ji cu un remarcabil simt de analiza. proJesorul Leonhard alege din galeria de tiPuri a literaturii mondiale o mare varietate de personalitati "accentuate", toate deosebit de interesante, de la I ago al lwi Shakespeare Pina la printul Mi!jkin allui Dostoievski !ji la Madame Bovary a lui Flaubert. Shakespeare, de pilda, este un neobi!jnttit C1tnOscator al oamenilor !ji al tuturor celor omene!jti. In opera lui gasimtot felul de personalitati mai mult sau mai putin accentuate, a!ja cum se comporta ele in multiPlele imprejurari ale vietii !ji in cele mai diferite aspecte ale interrelatiior omene!jti.ln acela!ji timp Shakespeare este 0 incomparabila calauza in lume fji in viata. Desigur, pe autorul lucrarii prejatate, ca ne'uro-psihiatru, nu-l intereseaza atit latura estetica Sa1t cea etica a operelor literare folosite, ci in primuZ rind tipuZ de personalitate pe care-l £lustreaza cttfare sau cutare personaj literar. Noi, cititorii, !ji chiar eu insumi - un specialistnu ne putem abfine de a folosi prilejul pe care ni-l ofera K. Leonhard pentru a ne bucura de intreaga bogatie !ji muZtilateralitate a operei titamflui de la Stratford-on-A von. Anatole France a spus cindva despre Hamlet ca e5te omul in toata comPlexitatea lui. Hamlet este un nesecat izvor de ginduri care traduc semnijicatiile unei profunde umanitati. D.esigur, Hamlet ne apare ca 0 personalitate "accentuatif', dar el este in acela!ji limp purtatorul unui mesaj de exceNionala valoare etica. In felul acesta, zugravindu-ne cu 0 incomparabila maiestrie anumite personalita{i "accentuate", cu trasaturi de multe ori bizare, uneori chiar anormale sau caricaturale, Shakespeare ne sugereaza totodata valori filozofice # etice etern valabile. Uneori insa, cuvintttl ia la Shakespeare aspectul unei goliciuni infioratoare, care ne uimefjte, ba chiar ne inspaim£nta. Ce-i drept, numai in scurte momente-'c!atorite poate, unui trecator

7

mele cerebrale mt se ocupa, ~i nici nu este menirea lui sa se ocupe de fenomenul psihic, iar psiho logul :;i psihiatrul nu simt dedt in mica masura nevoia de a se preocupa in cercetarile lor de ceea ce se intimPla in creier in cursul unui proces mintal. Neurofiziologul nu are nevoie de notiunea de "mintal" pentru a exPlica cum funclioneaza sistemul nervos.

sentiment de neputinja -geniul artistic al lui Shakespeare !asa naturii $i cuv£ntului gola:; intiietatea; foarte curind insa, Shakespeare i~i reia -- invidios parca pe natura - supremajia, :;i prin in torsatura pe care a da acjiunii sau printr-un enunl cu valoare de aforism i:;i impune propria-i parere. In asemenea enunfuri gasim un sens profund, 0 inlelepciune care este rezultatul reflectarii expericreier lucid enjei OmC1M$ti- individuale $i sociale - intr-un ~i inteligent. lor injelepte Intre comportarea personajelor $i enunjurile exista de multe ori un contrast izbitor, dar totodata elocvent. Doua laturi - doua aspecte ale omenescului. Comportarea nu este numa~' rezultatul unei gindiri, al unei cugetari, ci $i al unei interacjiuni cu imprejurarile $i - pentru a ramine in domeniul evaluarii personalitalii - cu emotivitatea ~i afectivitatea individului. Pina la un anumit punct, it putem considera $i peFaust allui Goethe ca a personalitate "accentuata". Unii l-au considerat ca un reprezentant tipic al pesimismului, al nihilismului, expresia "marii nevroze a epocii noastre". Dar Faust este in acela~i timp intruchip area tendinlei continue spre perfecjionare a omenirii, spre mari infaPtuiri utile colectivitajii.: La un moment dat el reprezinta om14,l in avintarea lui spre realizarea celor mai desav£r$ite idealuri. Fard indoiala ca semnificajiile mesajului 14,man al opere lor literare va fi inca multa vreme discutat. In acest caz, cartea profesorului Leonhard aduce creatorilor :;i criticilor un material documen tar valoros.

_~~

Lectura lucrarii lui K. Leonhard este foarte sugestiva :;i stimulatoare pentru parinli, pedagogi, medici, juri:;ti, scriitori, ziari~ti etc. ~i, in general, pentru oricine 0 cite:;te cu atenjie ~i cauta sa desprinda din ea invalaminte. Mie, ca neurolog, lectum mi-a sugerat in primul rind problema relaliei dintre structura morfo-funclionala a creierului :;i fenomenologia psihologica atit de variata expusa de autorul carlii. Ce putem sa spunem noi azi despre substratul material cerebral al vieIii psihice t Astdzi, drumul de la mecanisme Ie cerebrale la experienflil psihicd, la trairea mintala con~tienta trece inca printr-o lara a nimdnui. Pe de 0 parte neurofiziologul care cerceteaza mecanis-

o mare distanta separa inca metodele de abordare a cercetarii creieruhti utilizate de psihologi de acelea folosite de fiziologi. In ambele este posibil sa se construiasca modele teoretice. Dar entitatile ~i caile modelelor psihologice au 0 mica implicalie morfologica ~i jiziologica; iar pe de alta parte, cercetarile fiziologului nu au, din cauza evidentei complexitaji a problemei, dedt 0 corespondenla foarte vaga cu comportamentul con~tient uman. Mai este:;i 0 alta latura care deosebe:;teneurofiziologia de psihologie. Neurofiziologul studiaza, e adevarat, procesele nervoase care stau la baza viefii con~tiente :;i sint necesare acestei vieji, dar in acest studiu el ignoreaza cu totul conceptul de individualitate. Acest divorl existent actualmente intre metodele care abordeaza studiul creierului amtd ca sintem abia la primele inceputuri ale jormidabilei pro bleme care consta in a inlelege creierul nostru. Vasta panorama de individualitaji variate pe care ne-o prezinta in cartea,sa profesorul Leonhard pune cu acuitate problema relajiei dintre individualitatea psihologica ~i substratul ei cerebral. Totufji, progresele din ultimele decenii au facut ca prapastia dintre mintal $i material sa nu mai fie un htcru chiar a:;a "de la sine inleles" cum 0 admiteau metajizicienii. Psihologia ~i fiziologia sint azi fjtiinje experimentale :;i aduc mereu noi Japte care contribuie la diminuarea acestei prapastii. Un pas curajos in aceasta direcjie I-a facut inca Descartes. El a eliberat sistemul nervos in primul rind de ceea ce imPiedica eel mai mult studiul lui: "sufletul". Plasind "sujletul" in glanda Pineala ~i izoUndu-1 acolo, sistemul nervos a devenit pentru el 2tn "automat" suseeptibil de a fi studiat din punct de vedere al mecanismelor lui Jiziologice. Ca orice mecanism, oricit de comPlex ar fi, sistemul nervos poate ji deci studiat prin analiza fiecarei componente, prin disamblarea $i asamblarea parfilor constituente, a:;a cum a facem pentru mecanismul unui ceasornic.

8

9

~ __

1

Aristotel insa considera caorganismul fiinjelor vii funcfioneaza ca un tot ~i in consencinfa concePfia aristotelica nu incuraja analiza sistemelor vii in termeni de mecanisme interne izolate. Astazi exista 0 tendinPi de imbinare a studiilor analitice de tip Descartes fji a concepjiei aristotelice. Conceptul analitico-sintetic actual asupra mecanisme lor cerebrale, imbinare a analizei sistemice ale lui Aristotel fji a analizei componentelor a lui Descartes, reprezi1~tasinteza care ne va permite in viitor un progres in studiul mecanismelor cerebrale ale viejii psihice. Pavlov a fost printre primii neurofiziologi care au cautat sa exPlice unele caracteristici ale comportamentului animalului !j.i ale omului prin anumite particularitafi ale sistemuhti nervos central. Dupa cum se !jtie, el distingea patru tiPuri esenfiale de sistem nervos: tiPul slab, la care pe primul Plan se situeaza energia scazuta a ambelor procese nervoase fundamentale, excitajia §i inhibifia,' tipul puternic neechilibrat, cu 0 energie mare a procesului excitator !ji 0 energie comparativ mai slaba a procesului inhibitor, tiPul puternic echilibrat inert, cu 0 valoare ridicata a energiei ambelor procese nervoase Ji 0 mo bilitate redusa a lor, in sensu 1 trecerii dificile de la excitajie la inhibifie fji invers ; Ji, in sfir!jit, tiPul puternic echilibrat mobil, la care, spre deosebire de tiPul anterior, mobilitatea proceselor nervoase este mare. Dar Pavlov 0 bserva ca intre comportarea generala a animalului fji caracterul tiPului sau de sistem nervos, determinat experimental, exista nlltmai lItneori 0 concordanfa, deoarece comportarea exterioara se elaboreazii in funcfie de condijiile de viafa, care fiind variabile, pot determina tablouri diferite pentru animale cu acela!ji tip de sistem nervos, cu aceleafji caracteristici ale proceselor nervoase fundamentale. Cu aUt mai complicata devine problema pentru sistemul nervos central al omului. $i la om se pot admite in princiPiu aceleaJi tiPuri de sistem nervos ca fji cele descrise pentru animale. Procesele elementare, fundamentale, ce se petree in sistemul nervos al omului nu se deosebesc in princiPiu de cele ale animalului. Dar in condifiile viefii sociale umane, atunci Gind in comportamentul uman intervine ~i factorul regulator determinant care este limbajul, problema rolului pe care-l joaca tipul funcfional al sistemului nervos, cu complicatele lui mecanisme de inhibifii fji excitafie, de mobilitate Ji

10

de echilibrare a acestor prrocese fundamentale ajunge la 2m gad Joarte inalt de complexitate. Funcfiile nervoase superioare nu sint ni!jte procese constante, rigide, determinate strict de legi formulabile in mod simPlu. Fenomenologia viefii psihice prezinta 0 enorma diversitate; juncfiile variaza continuu, in funcjie de nevoi !ji solicitari !ji se traduc prin performanje care se caracterizeaza printr-o mare plasticitate, printr-o adaptabilitate continua la solicitarile mereu variabile ale viejii. Solicitarea determinii funcfia. Performanja este 0 rezuUanta dintre solicitare !j.ifuncjie. Performanfele sint de fiecare data improvizajii, sint originale, sint unicate. Viaja consta dintr-o aliiturare de astfelde unicate, de unicate configurajionale, din astfel de trasaturi discontinue. Viaja este 0 continua discontinuitate, determinata in buna parte de variafiile in structlltra morfo-funcjionala a sistemului nervos al omului. Personalitajile mai muU sau mai pUfin "accentuate" pe care ni ie prezintii profesorul Leonhard sint!ji ele expresia unei astJel de "discontinuitaji continue", determimorfo-fizio logice ale creienate pe de 0 parte de particularitajile rului lor, de aUa parte de felul in care reacfioneaza acest creier la solicitarile sociale mereu variabile ale viejii. Neurofiziologia comportamentului incepe sa fie din ce in ce mai bine cunoscuta $i socotesc ca poate Ji de folos pentru infelegerea eel pujin a unora !ji poate a celor mai simPle !j.imai elementare devieri ale personalitafii umane. Neurofiziologia a adus date interesante in problema comportamentului apetitiv, aversiv, agresiv !ji sexual. Mecanismul lor neural, studiat prin metoda stimularii anumitor regiuni ale creierului, incepe sa fie mai bine precizat. V oi insista insa mai mult asupra comportamentului social, care are, cred, 0 importanjii mai deosebita in "accentuarea" unei personalitaji. }Vlotivarile comportamentului social la om sint foarte variate ~1:complexe. In muUe cazuri comportamentul social uman este determinat de impulsuri nesociale care pot duce la 0 interacjiune socia!?i, cum sint impulsurile date de nevoile biologice (joame, sete, sexuale etc.); ele pot duce la un comportament cooperativ sau competitiv. Dar de cele mai multe ori comportamentul social este determinat de motiviiri comPlexe cum ar fi dependenja (interacfiunea,

11

-':'" realizeaza valori cult'urale $i spirituale. Comportamentul al omuhti este $i el 0 rezultanta a unei astfel de ·acumulari.

ajutorul, protecfia, conducerea), adaptarea $i acceptarea de catre semeni, dominanta, agresiunea etc. Comportamentul social imbraca de multe ori forma comportamentului de grup. Se poate vorbi de o invatare in grup, de fenomenul de obi$nuire in grup, care poate avea alte caractere decU obi$nuirea unui individ, de 0 motivare de grup, alta decU motivarea individuala, $i a$a mai departe. Trebuie sa remarcam ca avem date neurofiziologice relativ insemnate asupra invatarii, obi$nuirii, motivarii individuale, dar nu cunoa$tem inca nimic despre neurofiziologia comportamentului de grup.

Comportamentulsocialimplicaun numar insemnat de functiuni psihice elementare cum sint perceptia, memoria, obi$nuinta, motivarea, invatarea $i altele. Comportamentul social este 0 runctie integrativa superioara a acestor Junctii elementare $i este evident ca $i la baza lui sta un mecanism cerebral foarte comPlicat pe care nu-l cunoa$tem inca decU destul de sumar. lata cUeva consideratii pe care mi le-a sugerat mie, ca neurolog, lectura cartii proJesorului Leonhard. Sint convins ca $i alti cititori, cu aUe preocupari, var gasi in aceasta carte 0 sursa bogata de sugestii $i de idei. Sociologul va gasi mult material documentar in lectura cazuisticii prezentate $i care ar putea constitu,i baza de plecare a fundamentarii sociologice a genezei personalitatii "accentuate". $i mai ales pedagogul va avea prilejul sa cugete asupra rolului pe care-l poate juca Jactorul educativ in geneza unei "personalitati accentuate" cu 0 valoare sociala pozitiva. Lucrarea are un proJund caracter $tiintiJic $i in acela$i timp constituie - repet - 0 lectura agreabila nu numai pentru specialist, ci $i pentru arice om de cultura. Consultarea ei de catre variate categorii de cititori este Jacilitata de un glosar $i de diJeriti indici ajutatori.

Comportamentul social se stabile$te in functie de mediul social inconjurator $i in functie de relafii interpersonale. Or, aceste relatii se stabilesc intre unul $i mai multe creiere $i este evident ca fara suportul functiilor elementare cerebrale, de motivatie, de me111Orie,de invatare etc. nici 0 relatie interpersonala nu se poate stabili. Creierul O1mtlui este supus, intre altele, influentei pe care 0 exercita asupra lui creierele celorlalti oameni. Creierul omului constituie substratul morfo-functional care sta la baza comportamentului hti social. Datorita limbajului creierul omului poate sa stocheze nu numai informafia imediata, senzoriala, ci $i un numar enorm de informafii cumulate de aUe creiere, nu numai contemporane, ci $i din trecutul indepartat. Limbajul constituie un instrument de prim ordin pentru perfectionarea continua a comportan~entului social al omului.

Acad. ARTHUR KREINDLER

Creierul omului are - am putea spune -- 0 putere radianta. Dupa ce cu ajutorul mecanisme lor lui structurale $i fiziologice inregistreaza ceea ce i-au transmis alte creiere, el prelucreaza acest material # U transmite la rindullui altor creiere. Aceasta prehtcrare $i transmisie constituie baza morfo-funcfionala a comportamentului social. Creierul omului constituie deci substratul material al com.•

JI

portamentului lui social. Creierul omului difera in constructia sa de la individ la individ; exista diferente individuale pe care nu le putem pune insa in evidenta cu tehnicile de cercetare de care dispunem astazi. In cursul existentei sale, creierul omului creeaza, prin colaborare cu muUe aUe creiere, valori pe care le transmite urma$ilor . In acest fel se realizeaza 0 experienta acumulata, ~e

12

social

J I I

lntroducere

Dadt voi fi criticat cama ocup de trasaturile firii omene~ti Hira a trata problema suficient de amplu ~ifara a face uz de bogata literatura psihiatrica ~i psihologica existenta, 'imi voi permite sa dau drept prima explicatie un motiv de ordin exterior: spatiul de care dispun fiind limitat, mi se pare mai potrivit sa expun in amanuntime rezultatele propriilor mele cercetari, dedt sa discut opiniile altor autori, care pot fi gasite 'in numeroase aUe scrieri. Orice psihiatru Ii cunoa~te pe autorii care s-au ocup.t de diagnosticul personalitatii - in frunte cu Kretschmer, Ewald, Kurt Schneider - ~i orice psiholog Ii cunoa~te pe autorii care au adus 0 contributie deosebita 'in specialitata sa. La acest motiv exterior se mai adauga ~i unul launtric. Metodica mea de cercetare a personalitapi nu poate fi prea lesne comparata cu alte procedee. E drept ca 9i eu pornese de la investigarea subiectilor - cum se obi~nuie~te dintotdeauna 'in psihiatrie -, dar chestionarele mele sint asHel orientate 'incit reprezinta ceva deosebit. Lucrul aeesta va ie~i mai pregnant 'in evident a atunci cind voi expune metodica cereetarilor mele. Ca urmare, rezultatele la care am ajuns sint~ ele de un gen aparte, greu de corelat cu lucrarile aHora. Ar trebuisa arat de fiecare data ca, de~i pot avea 0 paTere asemanatoare eu eea a unui autor sau a altuia, viid totu~i intr-un mod diferit legaturile dintre fenomenele studiate. 0 asemenea continua com· parare ar fi obositoare ~i totodata nu prea folositoare.

i

15

Cred, de altfel, cii acest neajuns allucriirii meleeste compensat de faptul di ma voi folosi de Hteratura sub un alt aspect, neuzual, deoarece eu ma straduiesc sa ilustrez ~i sa fundamentez conceptiile mele despre structura personalitatii prin exemple luate din lumea personajelor literaturii beletri5tice mondiale. Va trebui de aceea sa citez foarte multe opere. In legatura cu aceasta, imi va fi poate permis sa formulez ~i eu 0 critica. tn beletristicii se gasesc un numar atit de mare de excelente descrieri de personaIitati, indt ar fi fost necesar ca lucrarile ~tiintifice sa se refere in mai mare masura la ele. Marii scriitori slnt, in majoritatea cazurilor, ~imari psihologi; este prin urmare indicat sa ne ocupam mai mult de personajele lor daca vrem sa intelegem diversele personalitati individuale. tn lucrarea de fata ma voi stradui sa corectez aceasta deficienta, ceea ce imi va oferi toto data ~i posibilitatea de a largi in mod considerabil baza pe care se sprijina conceptine me1e. Aceasta baza consta, In rest!, de cele mai multe ori in observatiile cHnice nemijlocite pe care Ie voi cita. tn mare parte, cazurile pe care vreau sa Ie prezint Ie-am putut extrage din lucrarea Normale und abnorme Personalitiiten, scrisa impreuna cu colaboratorii mei. Citez numai acei subiecti pe care Ii cunosc personal, insa descrierile Ie preiau in general a~a cum au fost intocmite de colaboratorii mei, carora Ie exprim multumirile mele pentru acest ajutor. Acestor cazuri Ii se vor mai adauga ~i altele. Cred ca in explorarea structurii personaIitiitii nici consideratiile teoretice, nici cercetarile experimentale nu ne vor ajuta sa ajungem prea departe daca nu yom studia in mod concret omul insu~i, a~a cum se comporta el in viata, verificind pe aceasta cale atlt teoria dt ~i experienta. lata de ce consider ca misiunea mea este de a da neincetat exemple din viatii, adicii de a descrie personalitati care prin structura specificii a firii lor se distanteazii de anturajul lor. Numai ceea ce se confirmii pe oameni care traiesc ~i actioneaza reprezintii 0 certitudine ·psihologicii. Ne vom ocupa, a~adar, lndeosebi de ceea ce eu numesc "personaIitati accentuate". 1

In partea intii a lucrarii (N.T.).

16

~.

.....•

Partea I FIREA OMENEAScA

Oamenii nu se deosebesc in tre ei numai prin trasaturile aeeentuan te ale firii lor, ci 9i prin intreg felullor de a fi. Chiar dad nu au nici 0 trasaturii care sa-i deosebeasd de media generala, ei nu sin t totu9i la fel unul eu ceHilalt. Este yorba de acele particularitati care transforma 0 fiinta umana intr-o individualitate. Aeeste triisaturi trebuie 9i ele cunoscute daca vrem sa intelegem ce anume lnseamna 0 personalitate accentuata. '1

lndividualitati obijnuite ji per sonalit'dti . accentuate

Ceea ce 1i deosebe~te pe oameni intre ei este, in mare masura, rezultatul dezvoltihii lor diferite in cursul vietii, iar nu felul lor de a fi innascut. Comportamentullor difera in functie de familia in care au crescut, de ~coala la care au invatat, de profesia pe care 0 au ~i de oamenii cu care intra in contact. Doua persoane cu firi innascute asemanatoare pot ajunge in felul acesta cu totul diferite una de cealalta, in timp ce 0 asemanare a destinului exterior poate avea drept rezultat ca persoane foarte diferite ca \

structura psihiea sa inceapa sa semene una cn cealalta. ,:Tipurile'~ I din viata - al comerciantului, al ofiterului, al functionarului, I al savantului, al invatatorului, al ospatarului - se formeaza prin

I faptul

di 0 anumitii. pozitie

in societate

i~i ..pune amprenta pe-)

:.J

comportamentullor in viata. Bineinteles, aceasta modelare este , adesea u~urata de faptul ca inclinatia naturala merge in aceea~i directie ~i ea profesiunea respectiva a fost aleasa fiindea ea permite inc1ina,tiilor individuale sa se realizeze in modul eel mai comJ

I I

I

plet. Diagno'sticul personalitatii nu este in mod serios periclitat de

\ influentele care au intervenit in perioada maturitiitii. Ase", menea influente' fixeaza mai mult forma exterioara a comport \ tamentului ~i nu orienti'irile launtrice. Cind un invatator i~i dii importanta, aceasta se explica prin faptul ca este obi~nuit sa fie pentru copii personajul central, ~i nu prin aceea ca ar fi vanitos ~i ar vrea neaparat sa joace pretutindeni primul rol. EI poate fi

l

19

la fel de modest ca oricare altnl. Cind un ofiter este scrupulos pina la extrem in respectarea regulilor vietii militare, aceasta este altceva dedt atunci dnd un om are de la natura inclinatia ditre 0 mare meticulozitate. Deosebirea nu poate fi trecuta cu vederea. in general, noi nu confundam un anum it comportament dobindit prin _o~i~Illlillta, eu un comportament rezultat dil1tT-o particularitate launtrica. Situatia este, bineinteles, alta iJi cazurile in care influente1e speciale se produc in copilarie, mai precis in, prima copilarie, cad trasaturile caracteristice Ie putem constat a chiar la pre~colari. Este insa greu de spus in ce masura asemenea influente provoaca schimbari fundamentale in firea omului ~i mai ales daca - a~a cum sustin unii - caracterul omului este determinat de influentele suferite in frageda copilarie. Dar aceasta nu afecteaza in mod esential felul meu de a pune problema. in cele ce urmeaza ne yom ocupa de tras~!ll~il~ __ ~.Ctr~. fiIiill~ane a~a cum ne apar ele, deci !!1j.ifer~ de ~~!~L}E: s-au:£ormaf Ce-i drept, convingerea mea Oesteca 9 puna parte din caracterul omului este dat de la natura, ca multe lucruri omul Ie face dintr-un imbold "instinctiy'~ ;dar chiar ~i in aceasta conceptie, forma in care se manifesta inclinatiile lui este modelata abia in timpul vietii. Sint convins, de exemplu, ca este in firea omului sa tinda a fi apreciat in societate ~i ca el are 0 inc1inatie fireasca spre mila, dar cum anume se vor dezvolta aceste trasa turi - aceasta depinde de impresiile din perioada copilariei. in mod evident, continutul(tspiratiei resp~etive este dat din afara. Daca un om ambitios i~r va exercita ambitia intr-o dlrectie/sau intr-alta, aceasta depinde exclusiv de influentele exterioare. Doi oameni la fel de ambitio~i pot fi du~mani de neimpacat fiindca urmaresc teluri opuse. Sentimentul datoriei poate sa se manifeste in cele mai diferite directii, directia aleasa depinzind in intregime de societatea in care traie~te omul. Aspirat}ile ~i inclinatiile innascute nu impiedica a~adar educarea omului, ele constituind, dimpotriva, baza fiha de cate educatiariu ar fi posibila~ Daca intr-un om nu ar exista sentimel1.tul datoriei ca tendinta 1nnascuta, ar fi imposibil sa i se insufle acest sentiment prin educatie. 20

Oamenii - indiferent cum s-a ajuns la aceasta - sint foarte diferiti. Tot a~a cum nu seamana unul cu altul din punct de vedere fizic, ei nu sint la fel nici din punet de vedere psihic. Trasaturile firii omene~ti nu prezinta insa un ~ir nesflr~it de posibilitati, la care sa se mai adauge eventual anumite tranzitii continue, astfel incH sa se poata distinge nesf1r~it de multe trasaturi speciale; realitatea este c~ trasaturile care determina firea omului sint numeroase,-dar nu infInite. Am afirmatinlucrarea mea Biologische Psychologic ca multe aspiratii ~i inc1inatii ale omului actioneaza "tnstinctiv" ; nu este 4--'-

ins1 locul pofrIvit pentru a arata aici cum inteleg a~e3.Llllcru_.Jn insu~irilor de a::es1:-gJ2:se poate vorbi despre stera ~:/2.ir./t-:: !ii:-tn~!iijar[i--(£7X$.f!iJ:(;1f:l1!:i~.~JUnele aspiratii sint egoiste, altele altnliste. Un om poate sa tinda spre d~tig sau sa doreasca sa se impuna; un altul poate sa fie milos ~i sa aiba un puternic simt de raspundere fata de colectivitate. Simtul dreptatii, frica, ura omului asuprit impotriva asupritorului sint ~i ele trasaturi care tin de sfera aspiratii-inclinatii. Da:ca una sau alta dintre aceste trasaturi este deosebit de accentllata - sau, dimpotriva, putin dezvoltata -, aceasta formeaza trasa turile individuale care definesc personalitatea. Dar) existenta -unor asemenea trasaturi nu duce la formarea unor "personalitati accentuate" care piin felul lor de a fi sa se ridice deasupra mediei; dupa cum se poate constata, devierile intr-un sens sau intr-altul se mentin intotdeauna in anumite limite, a~a incH nu ridica individul deasupra a ceea ce este general-uman. Ceea ce este dat in mod instinctiv consti- ,

= cazul

tuie ,'baz(tnaturii mnane, lCtdicaa ceeace ildeosebe~te pegwde animal, trasaturile llma~~fiind atit de adinc ancorate indtilU gau lQate, de ceea ce vor avea de facut a doua zi. Uneori povestesc chiar ea li s-a intlmplat sa se intoarca la locul de mundi. crezind ca ar fi uitat ceva, ceea ce insa defiecare data s-a dovedit a nu fi fost cazul. Daca sint chestionati in mod special asupra con~tiinciozitiijii ~i seriozitiijii lor, in majoritatea cazurilor ace~ti oameni fac remarca ca nu se pot lauda singuri. lnsistind, aflam insa de la din~ii ca la locul lor de munca toata lumea ~tie ca se poate bizui pe ei. Poate ca acesta este m:>tivul pcntru care detin toemai un post in care, in limita posibilului, nu este permis sa. se strecoare 0 gre~eala. E drept insa ca adeseori au nevoie de mai mult timp decit altii pentru a-~i termina munca. Fara sa fie rugati, ei compenseaza intirzierea prin are suplimentare neplatite. Indivizii hiperexacp p:>t intimpina mari dificultati daca.

detin un post unde pe:r:tru bunul mers al muncii este indicat sa se treaca peste unele ama.nunte, a~a inch marea lor meticulozitate sa fie nelalocul sau. Din acest motiv pot avea conflicte grave. In general, ei sufera de peurma unei raspunderiatuncidnd uu pot executa totul a~a cum le-o dicteaza con~tiinciozitatea. De aceea. multinici nu aspira la posturi mai inalte ~i nu sint deloc multumiti atunci dnd, datorita muncii lor excelente, sint promovati impotriva vointei lor. In eontinuare, tretuie sa discuti:im eu ei despre viafa lor particularii, intrebindu-i daca ~i aici domnesc exactitatea ~i punctualitatea. Adesea putem constata ca. aceasta trasa tura. a firii lor nu se manifesta in toate sferele vietii. Dnii barbati care in acti~itatea lor profesionala sint hiperp~eocupati ca t;tul sa fie executat cu eea mai mare precizie, adesea nu sint prea ordonati acasa. Comportamentul acesta se datoreaza de obicei conceptiei launtrice di. acasa femeia este cea care poarta raspunderea, ca ea este aceea care trebuie sa se ingrijeasca de ordine. De muIte ori pentru 0 personalitate hiperexacta este mai u~or sa renunte complet la 0 responsabilitate dedt sa-i faca fata in mod defeetuos. Ace~ti oameni sint multumiti daca pot eonsidera ca un domeniu oarecare nu este de competent a lor. Femeile, dimpotriva, se simt raspunzatoare pentru gospodarie, pentru viata de familie. Cum insa niei in meserie nu pot fi altfel dedt hipermeticuloase ~i patrunse de simtul datoriei, ele cauta mai des dedt barbatii sa se Fna departe de acele sarcini care implica 0 raspundere mai mare. Daca meticulozitatea nu existi'i.decit in gospodarie, atunci trebuie sa fim prudenti in aprecierea noastra, deoarece se intimpIa foarte adesea ca femeile sa intretina aici 0 ordine perfecta nu din eonstiinciozitate, ci fiindca sint mindre de caminullor si Ie face 0 deosebita plaeere sa-l vada frumos ~i ordonat. In gen~ral, simpia dragoste pentru ordine, fara a fi insotita de 0 ingrijorare anxioasa, nu este expresia unei firi hiperexacte. In chestionarul pentru constatarea unei personalitati hiperexacte trebuie incluse ~i anumite intrebiiri standard. La aeestea nu se obtin in toate cazurile raspunsuri afirmative, deoarece nu intotdeauna sint prevazute toate domeniile posibile, dar destul de des subiectul in cauza da intelegator afirmativ din

46

47

cap. Ma refer aici la intrebariIe: oare nu controleaza, exagerat de mult daca robinetul de gaz a fost inchis, daca u~a a fost realmente incuiata, daca nu a ramas aprinsa lumina in pivnita, daca o scrisoare importantii a fost efectiv pusa la cutie ? Atit timp dt hiperexactitatea se mentine in limitele unei trasaturi accentuate, ea trebuie apreciatii in general drept pozitiva, de~i prin asemenea controale se risipe~te inutil de multa energie. Cind se ajunge insa la un nivel caracteristic psihopatiei anancaste, apare tot mai mult latura negativa a acestui specific. Dubiul, insotit de permanente controale, poate atinge un grad la care munca progreseazafoarte incet, iar gindirea care se vrea prevazatoare se transforma intr-un sterila rumegare a ~celora~i tapte. Uncle idei pot capata un caracter obsesiv. A~a se anunta nevroza obsesiva, de care nu ne vom ocupa aiei. Cind este vorba de constatarea unei personalitati demonstrative trebuie sa avem 0 deosebita grija sa nu gre~im. In major itat.eac;azurilor nu se poate punebaza pe raspunsurile primite, pentru ca ace~ti oameni nu se .descriu a~a cum sint in reaIitate, ci a~a cum ar vrea sa para in momentul respectiv. Multi dintre ei sustin ca sint con~tiincio~i sau chiar hipercon~tiincio\,i, dnd in reaIitate sintpoate exact COlltrariul. Din intrebare ei retin posibilitatea de a aparea in achii celui care n chestioneaza ca avind 0 illsu~ire pozitiva~i profita de 0 astfel de ocazie. De aceea este foarte important sa Ii se ceara acestor p~nJane s3.-~ifUlldamenteze rasp1ilnsurile prin exemPle concrete. Personalitii tile demonstra,.. tive nu au ··gataj>regatite intimplari reale, a;;a cum e cazul celor hiperexacti, care citeaza imediat exemple care prin forma lor concreta i~i demonstreaza autenticitatea. Unele personaIitati demonstrative i;;i atrib1ilieulleori, fara sa Ii se fi pusvreo intrebare in aceasta privinta, fel de fel de insu;;iri pozitive. Daca cerem mereu fapte concrete, nici in acest din urm'i caz nu putem fi indu~i in eroare . Pentru diagnosticul personalitatilor demonstrative este de asemenea de~mare folos faptul sa nu depindem de ceea ce spun ele, deoarece in decursul unei. simple conversatii putem sa aflam ll1uIte despre firea lor. Inclinatia ce 0 au spre isterie se recu48

moa~te din intregul lor comportament; asemenea persoane sint ispiritualul promotor al reformei ~colare, care chiar adineauri a plecat de la mine, mi-a propus sa public un studiu despre influent a activitatii dumneavoastra literare asupra tineretului. Cit de mult m-a bucurat aceasta, pe mine, om batrin ~i obosit de moarte! Trebuie sa va spun cu toata sinceritatea ca sint unul dintre cei mai sinceri ~i mai convin~i adepti pe care ii aveti, fara ca dumneavoastra sa ~titi acest lucru". Probabil ca aceste cuvinte magulitoare I-au sedus oarecum pe Gurlitt. Nu pare foarte probabil ca May sa fi cunoscut scrierile acestui autor. lntr':o a doua scrisoare catre Gurlitt, Ii comunica acestuia planurile sale literare de viitor; din tonul folosit reiese ca este iara~i yorba mai mult de laudaro~enie dedt de intentii reale. lata ce scrie: "M-am abtinut pina astazi sa a~tern pe hirtie ceea ce am de gind sa public acum, pentru di nu eram destul de matur ~i pentru ca nu-mi terminasem inca pregatirile ~i studiile. Am fost insa crucifieat. Mai bine de zece ani am stat rastignit in public ~i am studiat multimea care urla in jurul meu. Acum sint gata - sint matur. Am coborit de pe cruce ~i voi incepe sa scriu. Ca intre timp am ajuns la virsta de 70 de ani nu are importanta. Sper sa mai traiesc vreme indelungata. lar de nu, este pe deplin suficient dad 0 singura opera imi va reut;>ia~a cum nadajduiesc ~i cum doresc. Atunci voi fi aratat lumii ceea ce vreau sa arat ~i voi putea sa ma las eu1cat, impreuna eu pana mea, acolo unde oriee dntec ia sfir~it". Se poate foarte bine observa aici patosul Plin de ingimfare al istericului. Nu ma indoiesc ca in mare masura Karl Mayda toreaza firii sale demonstrative eapacitatea de a fi devenit un scriitor ale 73

di.rui opere au fost publicate in tiraje de milioane de exemplare i?iau fost traduse in toate limbile imaginabile. Cind Ii citim descrierile aUt de vii putem spune cu certitudine ca el traia nemijlocit in eroii sai atunci cind acei?tia din urma luptau insufletiti de 0 forta neegalata, de 0 inteligenta de neintrecut i?ide 0 dibade de neinchipuit. Traia probabillauntric in mod atit de intens viata acestora, incit aproape ca nu mai mintea cind se dadea drept Old Shatterhand. Era desigur mai mult decit un artificiu poetic faptul ca.-~i scria romanele la persoana intH. EI insu~i era realmente eroul. Din structura sa isterica a luat na~tere excesuI de fantezie. In schimb ,Karl Maya fost lips it de cea de-a doua trasatura care favorizeaza crearea de opere artistice valoroase, si anume 0 excesiva sensibilitate afectiva. Lucrul acesta n dovedesc ipfractiunile sale penale. In operele lui, numeroase exagedi.ri grosolane permit sa se constate lipsa de finete.

Firea hiperexacta Firea hiPerexacta, care in cazul unei accentuari puternice duce la 0 psihopatie anancasta, este contrariul firii demonstrative ~i se distinge prin liPsa capacitaPii de rejulare. In timp ce istericii actio-

neaza pripit chiar in cazurile cind ar trebui sa mai reflecteze, anancai?tii nu pot lua 0 hotadre nici atunci cind exista toate premisele pentru aceasta. Ei vor sa chibzuiasdi totul pina la ultimele consednte inainte de a actiona, nu pot elimina din con~tiinta nici cele mai mici posibilitati de a gasi poate totu~i 0 solutie mai buna, eu alte cuvinte nu sint in stare sa refuleze ~i din aceasta cauza au dificultati in activitatea lor. Astfel, pripeala isterica are la polul opus nehotarirea anancasta. Chestiunile in privinta carora individul hiperexact nu poate ajunge la 0 decizie sint destul de importante. Chestiunile de mica important a pot fi rezolvate launtric fara mare greutate, pentru aceasta nefiind nevoie de luarea unei hotadri nici chiar in cazul unui anancast.

In cazul cind s-a ajuns la 0 nevroza, luarea hotadrilorimportante ramine 0 problema, dar pericolul care impiedica luarea unei 74

hotadri poate sa diminueze. Daca, de pilda, 0 femeie anancasta ascunde in prezenta sugarului toate obieetele ascutite i?itaioase, faptul are 0 oarecare justificare - pericolul ca sugarul sa se raneasca. Daca insa, sub influent a nevrozei obsesive, eadevine complet incapabila de a mai ingriji copilul, fiind stapinita de teama ca l-ar putea rani, atunci - din punet de vedere obiectivingrijorarea ei i~i pierde practic justificarea. Trebuie deci sa persiste 0 oarecare posibilitate de a se ajunge la un deznodamint neplacut, ca.ci altfel indoiala s-ar rezolva de la sine ~i refularea nu ar mai fi necesara. Ablutomania1, aUt de frecventa in nevrozele obsesive, ocupa un loc aparte: intotdeauna mai pot exista urme infime de murdarie, ai?adar ~i microbi. Dadi posibilitatile reduse sau chiar infime de periclitare produc totu~i afeete puternice, faptul indica 0 evolutie psihologica legica, dupa cum am aratat in Biologische Psychologie. Se poate de-a dreptul vorbi despre 0 lege fundamentala a jormarii sentimentelor omene$ti, potrivit careia tendinte afective supuse oscilarii intre doi poli eresc in asemenea masura incH sentimente neinsemnate devin afecte profunde. Aceasta lege 0 yom intilni ~i in cazul dezvoltariZor paranoice. In nevroza obsesiva, teama care face ca 0 primejdie minima sa apara a~a de amenintatoare devine aUt de profunda tocmai datorita nesigurantei permanente in privinta faptului daea exista sau nu motiv de team!L Femeia din exemplul de mai sus s-a asigurat din primul moment ea in apropierea copilului nu exista obieete aseutite. Ea nu s-a lini~tit insa cu totul, ci s-a gindit ea ar mai putea sa existe totu~i posibilitati de ran ire a copilului; chibzuind, a respins aceasta idee ea nefondata. pentru ea apoi s-o reia din nou i?a.m.d. Din asemenea meditatii patrunse de indoieli, eu 0 ve~nica oscilare intre doi poli, ia na~tere friea patologica a nevroticilor obsesivi - friea pe care ei in~i~i in mintea lor 0 considera neintemeiata, dar pe care nu 0 pot invinge.LAnancastul ineearca sa lupte impotriva obsesiei sale inca. din perioada dedezvoltare a afectului; capacitatea sa de refulare fiind insa insuficienta, lupta impotriva obsesiei este tocmai eeea ce creeaza obsesia, deoarece alternanta spore~te tot mai mult fricajDadi femeia din exemplul citat mai sus ar fi eedat 1 Tendint1i obsesiva de a se spala (N.T.).

75

primului sau impuls -care de altfel nu mai era exclusiv anancast, cide domeniul nevrozei obsesive - ~i, fara a lupta impotriva impulsului, ar fi scos, de pilda, din odaie toate aceIe, foarfecele ~i cutitele inainte de a duce copilul acolo, astfelinclt sa nu mai fie preocupata de acest lucru, obsesia nu s-ar mai fi dezvoltat dincolo de aceasta prima masura de securitate. Mai mult, este chiar probabil ca, in cazul unui asemenea mod de a proceda j ea sa renunte treptat la aceste precautii exagerate ~;i, din moment ce nu ar mai fi preocupata launtric de aceasta problema, frica ei sa descreasca de la sine. Pacientanu poate pune insa capat situatiei ,apar temeri noi pe care ea nu Ie poate inlatura. Ea lupta deci impotriva lor, ceea ce face flosibila continuarea evolutiei. Sint ~i cazuri dnd un individ nu inc1ina in mod exagerat spre indoiala, dar imprejurarile externe sint cele ce provoaca oscilatia sentimentelor. Oamenii devin cel mai adesea nevrotici - in sens de ipohondrici - din cauza ca examenele medicale, consultatiile medicale sau tratamentulIi mentin incontinuu intre speranta ~iteama, ajungind in cele din urma la teama patologidi de a avea 0 boala serioasa. Ipohondricii i~i dau mai rar seama ca teama lor este neintemeiata dedt se intlmpla la bolnavii care se tem de ceva din exterior; aceasta se datoreaza faptului ca in lumea exterioara este mai u~or sa te convingi daca 0 teama este sau nu motivata dedt in cazul suferintelor propriului sau corp, lucru adeseori neclar chiar ~i pentru medic. Expunerea mea nu se ocupa, ce e drept, de dezvoltdrile psihologice, dar jirea anancastii este mai u~or de inteles daca se cunoa~te evolutia la care poate sa dud!. in multe cazuri. Pe aceasta cale se poate recunoa~te ~i parte a negativa a acestei trasaturi. Chiar dnd nu avem de-a face cu 0 nevroza, hiperexactitatea prezinta dezavantaje atunci dnd se manifesta cu 0 intensitate psihopatica. Capacitatea de a lua hotiiriri e ste in acest caz atit de mult prejudiciata incH munca nu mai poate fi efectuata in mod fluent. Tot timpul apar noi indoieli, in continuu subiectul trebuie sa verifice daca ceea ce s-a facut poate fi considerat in mod definitiv drept bun. In felul acesta, anancastul ramine in urma cu lucrul, meticulozitatea lui neputind avea dedt in parte un efect de compensare. Ce-i drept, el recupereaza adesea timpul pierdut

prin ore suplimentare voluntare. Hiperexactitatea poateconstitui pentru el 0 piedica ~i in viata particulara.Dupa terminarea orelor de lucru, lui Ii vine de multe od greu sa se indeparteze de loeul sau de munca; uneori se intoarce sa vada daca a inchis toate u~ile si de aeest , daca a lasat totulin ordine. Cind nu eedeaza dorintelor ' fel, in drum spre casa este probabil preocupat ~inelini~tit de lucrarile pe care Ie avusese de executat in timpul orelor de serviciu. Acest lucru se intlmpla mai ales dnd are sarcini de raspundere. Ajuns acasa, nelini~tea tot mai continua sa persiste; adesea timpul dinainte de a adormi, adica momentul care aduce altor oameni o lini~te deplina, este pentru el eel mai bun prilej de a se gindi din nou la activitatea sa profesionala ~i, probabil, la ceea ce va avea de facut a doua zi ~i la felulin care lucrul ar putea fi executat cel mai bine. Nici treburile gospodare~ti nu sint executate intr-un mod relaxat. Aici insa femeile sint mai periclitate dedt barbatii, ele fiind mai legate de treburile casnice. Ele nu fac in camera 0 curatenie obi~nuita, ci 0 fac cu 0 minutiozitate exagerata ~i mult mai des dedt e nevoie. In bucataria lor trebuie sa domneasca 0 curatenie de-a dreptul exemplara. De aeeea la 0 anancasta gatitul cere un timp indelungat, deoarece alegerea, spalatul ~i curatatullegumelor, de exemplu, sint facute cu 0 grija exeesiva. Vesela este spala ta de doua, trei ori, iar apa schimba ta de fiecare data. Clnd sint a~teptati musafiri, dereticatul este efectuat cu 0 intensitate sporita. Grija excesiva de a evita accidentele cere un efort suplimentar . 0 femeie care in viata ei n-a uitat robinetul de gaz deschis se simte totu~i obligata sa se convinga de fiecare data ca I-a inchis efectiv. S-ar putea chiar sa se scoale din pat ca sa mai verifice 0 datil. De asemenea ~i incuiatul u~ii rec1ama adesea repetate verificari in fiecare seara. Aceea~i nesiguranta apare ~i in timpul zilei, dnd anancastul parase~te locuinta. Adesea se intlmpla sa se intoarca din drum pentru a se convinge daca n-a lasat-o totu~i descuiata. EI face acest lucru, cu toate ca niciodata n-a uitat sa 0 incuie. Mai apar ~i alte probleme - daca fierul de calea t a fost. seos din priza, daca nu a ramas cumva vreo lumina aprinsa undeva in apartament sau in pivnita - care toate rec1ama verificari inutile. In acest fel, atit in profesiune cit

76

77

~i acasa bucuria de a ttai ~i posibilitatea de a savura clipele fericitesint pentru anancast muIt reduse. Cind hiperexactitatea nu semanifesta dedt sub forma unei insu$iri accentuante, ea nu are aceste efecte negative. Tot ce am descris mai sus poate sa transpara ~i la aceste persoane, dar numai intr-o masura care nu atinge limitele absurdului. in asemenea cazuri ies la iveala indeosebi avantajele unei inclinatii spre meticulozitate. in profesiunea sa, individul hiperexact nu preda 0 lucrare pe care nu a efectuat-o cu 0 extrema con~tiinciozitate. Conceptia aHora ca. ,,0 sa mearga" ~i cu un efort mai mie este absolut contrara firii sale. La locul de mundi este cunoscut pentru aceasta atitudine a sa ~i lumea ~tie ca se poate bizui pe el; i se dau tocmai acele insarcinari care cer multa exactitate. Adesea este yorba de 0 mundi de raspundEre care poate constitui 0 povara pentru un anancast, deoarece i-ar provoca muIte motive de teama, dar pe care 0 personalitate hiperexacta 0 preia de cele mai multe ori fara prea mare ingrijorare ~i 0 executa spre deplina satisfactie a superiorilor sai. Daca ~tim ca hiperexactitatea inseamna totodata ~i hipercon~tiinciozitate, ne putem da mai bine seama de latura pozitiva a acestei trasaturi. Omul hiperexact mai are ~i marea calitate de a se simti legat de locul sau de muncil., pe care nu-l parase~te fara motive temeiniee. Uneori lucreaza multi ani de-a dndul, dteodata chiar toata viata in aceea~i intreprindere. Acest comportament nu are nimie comun cu pedanteria, iar simPlul sPirit de ordine nu este de natura anancasta. lndividul hiperexact este con~tiincios ~i in treburile casniee; ce...i drept, aici barbatul cedeaza cu placere femeii raspunderea. Atunci dnd ajunge la exagerari, omul care este numai hiperexact fara a fi devenit an ancast este in stare uneori sa-~i complice viata prin exagerari. Pentru societate insa, el reprezinta in orice caz 0 personalitate deosebit de valoroasa. Este adevarat, hiperexactitatea nu se manifesta numai in sens altruist. ea putind da na~tere ~i unei griji exagerate pentru propria bunastare. Daca aceasta nazuinta se mentine in limitele unei intensitati moderate, avem ~i aici de-a face cu 0 trasatura omeneasca pozitiva. lndividul hiperexact se fere~te de primejdii inutile, evita excesele, nu bea prea mult, nu fumeaza prea mult 78

in conditii exterioare nefavorabile, acest comportament poate fi originea unei dezvo ltari ipohondrice. Vom in cepe prin a da exemple de felul in care se prezinta firea hiperexacta. Mai intii redau descrierea a doua persona litati, a~a cum a facut-o Schmieschek in lucrarea noastra colectiva. WERNER K., nascut in 1922, este de meserie reparator de masini. Viata lui s-a desfasurat intotdeauna intr-un mod foarte ~rmonios: Copilaria i s-~ scurs fara evenimente deosebite. A crescut intr-o atmosfera tihnita ;;i a urmat cele opt clase ale ~co1iigenerale, fUnd un elev mijlociu. Dupa aceea, timp de trei ani ~i jumatate a invatat meseria de reparator de ma~ini ;;i la examenul de califieare a obtinut note bune. Din 1939 ~i pina in prezent lucreaza in aceea~i intreprindere. De un an este ~ef deechipa. In 1951 s-a casatorit. Sotia lui este cu patru ani mai tinara dedt el. Are doi copii - unul in virsta de opt, iar celalaIt de cinci ani. K. a facut fata cu succes totdeauna problemelor pe care i Ie-a pus existenta. Duce 0 viata de familie armonioasa ~i se intelege foarte biue cu colegii sai. In intreprindere este foarte apreciat pentru destoinieia sa, general recunoscuta, ca ~i pen· tru indelungata sa experienta. Este harnic ~i intotdeauna gata sa-~i ajute tovara9ii de munca sau, la nevoie, sa Ie tina locul. Trasaturile care se contureaza din cele de mai sus se reliefeazain mod pregnant cu ocazia unor conversatii mai aprofundate. inca din copilarie, K. a fost considerat a avea 0 fire foarte exacta ~i con;;tiincioasa. la in serios oriee insarcinare; nu se intimpla niciodata sa fad ceva in mod superficial. Chibzuie;;te temeinic totul, prevede ;;i planifica toate detaliile. inclinatiile lui de a-si recontrola actiunile sint clare. intotdeauna inainte de a preda u~ ansambiu lucrat de el mai stringe 0 data suruburile. Cind monteaza masini, tine sa se incredinteze mai intii ca nu a ramas ceva ;;pan in rulmentii cu bile. Cind pleaca deacasa verifica robinetele de gaz ;;i aparatele electrice, se asigura d nu sint chibrituri lq. indemina copiilor, incearca u;;a daca este bine incuiata. Este 0 fire echilibrata. ii place sa se afle in societate, nu are greutati in stabilirea de contacte cu alti oameni. Reactioneaza intens la suparari ;;i se consuma in sinea sa, dar nu poate ramine mult timp suparat pe nimeni.

Avem in fata noastra un ins care se evidentiaza in mod pozitiv fata de altii. Con~tiinciozitatea lui duce la 0 grija deo.. 79

sebita in exeeutarea tuturor sarcinilor. Munca prestata de el e de 0 ealitate superioara. Urmeaza un psihopat ananeast. OSWALD G., nascut in 1927, de meserie lacatus; a fost foarte sirguincios la ~coala. Dupa ce ~i-a terminat u~enicia, a fost luat la armata, ~i in timpul razboiului a ajuns in prizonierat. Lucreaza in meseria sa din 1945. In 1950 s-a casatorit si are un fiu. Dintotdeauna a fost foarte meticulos in munea, d~r pina in 1950 nu a atras prea mult atentia in aeeasta privinta. In 1950 i s-a ineredintat 0 munca de foarte mare raspundere ~i el a inceput sa se simta din ce in ee mai nesigur de sine. Mereu i~i punea intrebarea daca a strins suficient ~uruburile ~i ca urmare Ie stringea atit de tare incH adesea se spargeau. In intreprindere a ineeput sa se spuna: "G. sparge toate ~uruburile". La recomandarea medicului de intreprindere a fost trecut in aWl munea, fiind numit sef de atelier. In aceasta calitate trebuia sa eertifice eu iscalit~ra sa ca ludrarile erau bine exeeutate. Aeum eontrola de atitea ori inainte de a se putea hotari sa isealeasca, incH a trebuit sa sehimbe din nou loeul de munca. Noua sa sarcina era aeum sa tina un fisier cu piesele de schimb. In scurt timp insa nu a ~ai putut face fata, deoareee si aici nu mai contenea eu eontroalele. De asta data a fost trec'ut la sectia de reparatii. La ineeput se parea ca totul merge bine, dar eurind ~i aici au reineeput neeurmatele controale ale propriei sale munei, ba in secret mai verifica 9i dad tovarasii sai de munca isi efectuau bine luerarile. Acasa a~ea dificultati si{uilare. Cind isi ducea bicic1eta in pivnita se intoreea adesea de la usa sa vada daea este intr-adevar a~olo. Apoi i1 obseda lacat~l u9ii - era urmarit de gindul: "L-am ineuiat bine?" Cu intrerupatorul de lumina se intimpla la fel. Uneori trecea destul de mult timp pina ajungea sus in apartament. Se uita de citeva ori in cutia de serisori sa vada daea este sau nu ceva in ea. Multiplele eontroale ii ra .• peau aproape tot timpulliber, dar nu se putea dezMra de ele, eaci se temea neineetat ca ar putea sa fadi. vreun rau altor oameni, ea sotiei ~i fiului sau li s-ar putea intimpla eeva, de pilda ar izbueni un ineendiu.

avea 0 scurta perioada in care rasufla u~urat ea terminase eu 0 activitate chinuitoare. Dar odata eu disparitia sentimentului de u~urare, controalele reineepeau ca mai-nainte. In cadrul tratamentului nostru psihoterapeutic subieetul a invatat cum poate sa-~i infrineze aeeasta particularitate a sa. r -am reeomanda t insistent ea, atunci dnd incepe sa aiba vreo indoiala, sa nu mai mediteze asupra ei, ci sa treaea imediat la aetiune sau la all gind. In felul acesta ananea~tii pot invata sa-~i rezolve proble~ meIe vietii ~i ale muncii, eu toate d predispozitia ananeasta nu dispare. In armata, unde disciPlina severa nu lasa loc pentru ezitare, eelor mai multi dintre ananea~ti Ie merge mai bine decit in viata civila. Dar ea urmare a sfaturilor psihoterapeutice ei i~i pot impune ~i singuri 0 atare disciplina 9i 0 pot respecta in permanenta. , De atunci subieetul a fost in stare sa-si , execute munea tara prea mari dificultati, dar incapacitatea sa de a lua decizii a ramas totU9i atit de pronuntata incH Ii diminueaza in mod considerabil posibilitatea de a duee 0 viata normala 9i pacientul nostru trebuie considetat drept psihopat. Firea hiperexacta poate fi depistata 9i la copii, eu toate ca rareori se ajunge la 0 aceentuare prea mare, deoarece nestatornicia copilareasca, cu reactiile ei pripite, se opune unei hiperexactitati prea pronuntate. Copiii hiperexaeti se distingtotu~i toarte clar de ceilalti prin comportamentul lor con~tiincios ~i ordonat. Citez cazul unui copil descris in lucrarea noastra colectiva de catre domni~oara Linder. PETER SCH., in virsta de 10 ani, s-a aflat in 1962 in tratamentul nostru stationar pentru un tic nervos al fetei. Farintii puneau mare pret pe bunele rezultate la invatatura ale celor patru copii ai lor; dad se intimpla ca vreunul dintre copii sa eapete note mai mid, mama 11medita, facind eu el exercitii suplimentare. Mieul nostru pacient ajungea intotdeauna repede intr-o stare de extenuare. Faeea, ce e drept, fata obligatiilor corespunzatoare virstei sale, dar se putea observa ea era nevoit sa depuna un efort deosebit pentru a nu ramine in urma eolegilor sai de aeeea~i virsta. Este foarte sensibilIa e~eeuri, insa nu vrea sa admita aeest lueru. Uneori ii vine greu sa-~i ascunda plinsul, caei ochii i se umplu repede de laerimi chiar 9i la eele mai mid eontrarietati sau eforturi mai grele. Nu vrea sa diseute

Aeest subiect nu era numai hiperexact, nu era numai deosebit de meticulos, dar se simtea in asemenea masura constrins sa efectueze eontroale peste eontroale, incH devenise aproapeincapabil sa-~i mai predea luerarile. Dupa ceschimba loeul de munea, 80

6

81

despre aceste chestiuni, deoarece Ii e penibil. I~i incordeaza intotdeauna toate puterile pentru a avea rezultate corespunzatoare exigentei sale. In privinta maruntelor obligatii cotidiene i se poate acorda toata increderea; parintii subliniaza ca pacientul este foarte exact dnd Ii dau vreo intilnire in ora~ pentru a face impreuna anumite cumparaturi. El executa cu mare constiinciozitate si insarcinarile pe care trebuie sa Ie indepline~sca in lipsa parintilor - adica fara un control i~e. diat -, in timp ce fratii ceilalti nu sint chiar atlt de con~tiincio~i. De asemenea, lectiile ~i Ie face in mod corect ~i ordonat. Ticul nervos facial i-a aparut inca de pe dnd avea 4 sau 5 ani, deci inainte de efortul cerut de invatatura. In aceasta privinta a jucat un rol ~i fratele sau vitreg, mai in virsta dedt el ~i cu care era intr-o continua rivalitate. Potrivit celor spuse de mama lor, acest fiu din prima ei casnicie este un baiat robust, care ~tie sa se impuna ~i care se amuza sa-l provoace ~i sa-l intarlte pe pacient, mult mai putin capabil de eforturi. Scurt timp. dupa plecarea pacientului din clinica, fratele sau vitreg a fost dat intern intr-un camino Baiatul s-a calmat, atentia lui a fost orientata in alte directii; ca urmare, ticul nervos a cedat in mare masura si nu mai apare dedt in situatii de a~teptare sau de eforturi.' Parintii au fost sfiHuiti sa fie mai putin exigenti in privinta rezultatelor ~colare ale copilului. La acest baiat de 10 ani se poate recunoa~te eu u~urinta firea hiperexacta. El indeplinea cu 0 deosebita con~tiinciozitate tot ce avea de facut. Am putea spune ca ii lipsea superficialitatea fireasca a copilului. Intrucit lucra mai mult decit 11tineau puterile, a devenit neurastenic; ticul nervos s-a intensificat. Acest fenomen este foarte caracteristic, caci ~i la adulti ticurile apar eel mai adesea in cazurile dnd persoana cu fire hiperexacta este suprasolicitata, ceea ce provoaca din partea lor 0 atentie ingrijorata fata de eforturile fizice. in continuare descriu un subiect la care pe fondul unei psihopatii an ancaste s-a dezvoltat 0 nevroza obsesiva. ELISABETH T '., nascuta in 1913, de profesiune infirmiera de sugari, a avut odata idei obsesive la virsta de 13 ani. Era convinsa ca dadi se uWi la 0 persoar:a imbracata in negru ~i dupa aceea la 0 alta persoana, aceasta din urma va trebui sa moara curind. In anii ce au urmat avea mereu scrupule de con-

82

~tiinta ~i se ducea tot timpul sa se spovedeasca. La vlrsta de 18 ani, pe dnd urma cursu 1 de pregatire pentru infirmiere, a aHat ca bacilii tuberculozei sint mai rezistenti dedt alti bacili. In acea perioada era in contact cu cop{i bolnavi de tuberculoza intestinala ~i ganglionara. Cind, in plus, tatal ei i-a povestit ca fratele lui era tuberculos, a capatat 0 adevarata fobie a bacililor. De aceea a renuntat sa mai fie infirmiera de copii ~i a lucrat pina in 1939 ca infirmiera particulara. In ace1 an s-a casatorit ~i in anii urmatori a avut trei copii. in timpul razboiului, T. a lucrat un timp indelungat in serviciile armatei. In aceasta perioada nu au aparut fenomene obsesivemaiimportante.inI945.cu ocazia unui bombardament, ~i-a pierdut cele doua fete. Dupa acest eveniment a inceput sa fie din ce in ce mai nelini~tita ~i vechea ei fobie a bacililor a reaparut. Boala a progresat ~i in 1959 a atins 0 mare intensitate. Pacienta era acum in tot cursul zilei dominata de fenomene obsesive. Cit era ziua de lunga eraocupata cu spalatul miinilor, fara a putea totu~i sa ajunga la gradul de curatenie pe care-l dorea. Avea in casa nenumarate drpe, fiecare cu 0 destinatie deosebWi. Clantele u~ilor Ie apuca numai cu 0 drpa. Rar se intlmpla sa ajunga seara la timp in pat. Zilele senine aveau asupra ei efectul cel mai prost. Atunci, urmarind sa omOare bacilii care s-ar fi putut afla pe rufarie, expunea rufele la soare. De aceea, inca de la ora 2 noaptea incepea sa stringa rufele, pentru ca dimineata, de la prima raza de soare, sa le duca afara. Fobiile se accentuau mai ales atunci dnd trebuia sa pIece de acasa, caci se temea ca peste tot poate intra in contact cu bacilii. Daca vedea singe sau ceva ce ar fi putut sa provina de la singe facea un ocol mare, fara. sa poata totu~i scapa de teama ca din singe bacilii ar putea sa ajunga pina la ea. Era obsedata de expectoratia sanghinolenta a tuberculo~ilor. Descoperea tot mai des pe strazi ~i pe pereti pete care ar fi putut sa fie de singe ~i, ca urmare, nu mai ie~ea pe strada dedt pentru treburile strict necesare. Pacienta, internata in 1960 in sectia noastra de psihoterapie, a trebuit sa fie supusa unui tratament intensiv de distragere a atentiei ~i de adaptare, pentru a scapa de frica bolnavicioasa de bacili ~i de singe. Totodata, ~i-a insu~it regulile de comport ament prescrise de noi, al caror scop era ca simptomele obsesivefobice, care data fiind firea ei, aveau tendinta sa reapara, sa nu mai poata deveni dominante. Dupa tratament am plasat-o 6*

83

din nou in profesiunea ei de infirmiera de sugari, pentru. ca sa-~i mentina deprinderea capatata. De ani de zile T. lucreaza iar in meseria ei ~i i~i conduce din nou gospodaria in mod normal. In 1967, dnd ne-am interesat de ea, era inca la vechiul ei loc de mundi, intr-o cre~a de copii. Am primit de la ea 0 scrisoare de multumire. Totu~i ea trebuie sa aiM mereu grija sa nu-i revina din nou ideile obsesive. Hiperexactitatea ei nu a fost inlaturata prin tratament.

Substratul firii hiperperseverente, respectiv al celei paranoide, este perseverenfa anormalii a ajectului. Sentimentele care au tendinta de a provoca reactii se estompeaza treptat dupa ce aceasta reactie a avut loc; la 0 persoana minioasa, minia dispare daca I-a pedepsit pe eel care a stirnit-o; la 0 persoana fricoasa, frica descre~te dnd poate fugi de ceea ce a speriat-o. Cind 0 asemenea reactie nu este posibila, dar persoana respectiva i~i indreapta totu~i gindurile spre alte probleme, afectul nu descre~te decit foarte lent, insa in mod normal el dispare totu~i dupa citva timp. Omul minios care nu ~i-a putut manifest a minia nid prin vorbe ~i nici prin fapte poate a doua zi sa nu mai fie suparat pe eel care I-a scos din sarite. La dndul lui, fricosul se obi~nuie~te cu situatia respectiva daca nu intervin mereu alte pericole. La personalitatile hiperperseverente aceasta estompare a afectelor are loc mult mai incet. Cind asemenea persoane se gindesc la cele intimplate, afectul corespunzator apare din nou, el continuind sa fie mereu prezent. S-ar putea chiar sa nu dispara complet nid

dupa saptamini ~i luni de zile, cu toate ca nu a fost alimentat de noi evenimente. Dupa cum am aratat mai sus, in special afectele egoiste sint cele ce nu pot sa se "descarce" prin reactii adecvate, deoarece se lovesc de impotrivirea celorlalti oameni ~i de aceea continua sa se manifeste. Din aceasta cauza indivizii paranoizi sint hiperperseverenti, in special in du~maniile lor, adica sint ranchiunofji. De obicei, actiunile altruiste nu intimpina piedici a~a incH in aceasta directie afectele nu persista. Specificul firii hiperperseverente se manifesta intotdeauna atunci dnd sint atinse interesele personale. De aceea se formeaza afecte contra un or prejudicii sau acte de opresiune reale sau imaginare. Cind un om inclina spre asemenea reactii, se poate vorbi de susceptibilitate. Un continut similar 11are ~i predispozitia de a se simti cu ufjurinta jignit, dar aici este yorba mai ales de sfera onoarei personale. Hiperperseverenta este eel mai u~or demonstrabila sub aceasta forma, caci indivizii de acest tip sint foarte seto~i de prestigiu personal. Dar ~i un prejudiciu adus altor inte'" rese - celor legate, de pilda, de posesia bunurilor materialeeste suportat greu. Clnd este lezat sentimentitl de dreptate, sensibilitatea se manifesta mai put in ; in asemenea cazuri omul este mai rar impiedicat sa-~i spuna parerea, ~i in felul acesta, are posibilitatea sa se descarce efectiv. Daca insao forta puternica se opune protestului impotriva nedreptatii - eventual in persoana unui ~ef tiranic -, atunci afectele individului hiperperseverent persista, putind sa faca din el un luptator pentmdreptate. La acest tip de fire au 0 persistent a anormala ~istari1eafective provocate de sentimente agreabile. Din aceasta cauza, unui individ hiperperseverent ii sint caracteristice sentimente egoist~ mai intense decit altor oameni. In felul acesta se ajunge la un mai pronuntat sentiment al propriei valori. Ambifia reprezinta un fel de amestec intre con~tiinta propriei valori ~i lsusceptibilitate, intrudt ea cuprinde, pe linga mindria pentru cele infaptuite, ~i nemultumirea stirnita de faptul di persoana in cauza nu a fost inca apreciata a~a cum ~i-ar fi dorit. Persistenta anormala a afectelor nedescarcate nu se manifesta numai intr-o reactie izolata, ci da na~tere ~i pericolului cumuliirii afectelor. Un al doilea prejudiciu are 0 repercusiune

84

85

Nevrozele iPohondrice nu pot fi intotdeauna precis delimitate de nevrozele obsesive. Oamenii care au 0 cardiojobie - adica 0 teama patologica de a fi bolnavi de inima - pot avea in acela~i timp ~i teama de a ie~i pe strada, unde ar putea suferi un atac de cord. Aceasta jobie a unor situafii, care tine de nevrozele obsesive, este aici consecinta nosojobiei, adidi a temerii de a fi bolnav, pe dnd in alte cazuri reprezinta, desigur, tot frica de 0 vatamare, dar fara ideea unei boli fizlce.

Firea hiperperseverenta

mai puternidi daca primul prejudiciu continua sa mai fie resimtit. In acest fel se contureaza 0 dezvoltare paranoid1, dar deocamdata inca nu ne aflam in fata unei asemenea dezvoWiri. Un om care este incontinuu jignit de alt om, eventual de ~eful sau, 11va ud pe acesta din urma tot mai mult; totodata insa se produce treptat ~i 0 oarecare insensibilizare, fireasca fata de lucruri care se intimpla cu regularitate, astfel incH urmeaza 0 descre~tere a afectului. La fel se intimpla ~i in cazul dnd nu este posibila impotrivirea fata de jigniri; in aceasta situatie nu ia na~tere 0 dezvoltare paranoica. 0 intensificare neintrerupta a afectului rezuWi numai in cazul unei alternanfe intre succes ~i insucces. Cind cineva poate raspunde la jignire, dar nu obtine dedt un succes partial - care este apoi anihila t de 0 contraactiune - , dnd, in acest fel, succesul ~i e~ecul trec alternativ pe primul plan, ia na~tere ajectul paranoic. In asemenea conditii, dezvoltarea se poate produce chiar ~i la un om care nu are 0 fire hiperperseverenta. Put em observa acest lucru la numeroase femei care nu au vreo particularitate personala, dar care, ca urmare a conflictului cu soacra lor, ajung la 0 atitudine paranoica, a~a incH adesea afectele depa~esc cu mult ceea ce ar fi de a~teptat in asemenea ocazii. Primejdia este insa mult mai mare atunci dnd afectele, intensificate in decursul evolutiei, au tendinta de a persista, a~a incH nu mai descresc intre doua ~ocuri ce se produc in directii contrare. Afectele provoaca ~i suspiciunea personalitatilor hiperperseverente, suspiciune care - dupa cum arata ~i denumirea de paranoid - poate sa frizezepatologicul. La 0 persoana care in controversele sale cu altii persista in afeetele anterioare, comportamentul va fi determinat in cea mai mare masura de afecte ~i nu de ratiune. Chiar actiuni mai mult sau mai putin inofensive ale celuilalt vor capata 0 interpret are afectiva, ca actiuni menite sa aduca celui in cauza un prejudiciu. Cind susceptibilitatea atinge o mare intensitate, afeetul se manifesta chiar in cazul unor suspiciuni neinsemnate, intensifidndu-se datorita unor indicii ulterioare ~i in cele din urma poate domina gindirea, ajungind pin a la delir. fn afara sferei psihiatriei putem observa dezvoltari paranoice cu un caracter aproape delirant, in special in gelozie

86

Dat fiind ca manifestarile dragostei sint in mare parte secrete. deci greu de constatat, in sfera eroticului exista un mare pericol ca persoana sa oscileze incontinuu intre speranta ~i teama, a~a incH afectul sa se intensifice. In plus, femeilor cochete Ie place de muIte ori sa-~i mentina partenerul intr-o stare de nelini~te prin atitudinea lor echivoca, dici de obicei odatii cu gelozia cre~te ~i dragostea. fn alternanta sentimentelor, suferinta la gindul unei infidelitati posibile a partenerei atinge intensitati maxime, ca ~i sentimentul de fericire la gindul ca, poate, totu~i, partenera este fidela. fntr-o alta lucrare m-am ocupat pe larg de acest fenomen, care poate duce la dragoste-uriP. La fel ca barbatul, femeia poate, bineinteles, sa simta gelozie dadi barbatul are 0 comportare echivoca; la femei insa gelozia este mai put in primejdioasa dedt la barbati, care nu se considera numai in~elati din punet de vedere erotic, dar, in mai mare masura dedt femeile, se simt ~i jigniti in onoarea lor. fn afara sferei erotice, ceea ce poate face ca individul sa oscileze intre succes ~i insucces este de cele mai multe ori un proces in fata instantelor judiciare, ajungindu-se la 0 atit de mare intensitate a afectului indt acesta domina gindirea ~i nu mai ramine loc pentru ratiune. ;;i in acest caz, gindul ca procesul - uneori de mica importanta - poate fi pierdut provoaca afecte tot atlt de profunde ca ~i speranta ca ar putea fi totu~i ci~tigat. Chiar daca nu se ajunge la situatii extreme, individul paranoid se cramponeaza de ceea ce considera a fi dreptul sau. Aceasta ii confera trasiiturile unui om care vrea sa aiM totdeauna dreptate, trasaturi care se pot manifesta ~i in viata de toa te zilele. In dezvoltarile expansiv-paranoice, cum sint denumite in psihiatrie, afectul stii de asemenea pe primul plan. Pentru cineva care urmare~te un tel important ~i se vede arunca t din succese in insuccese ~i invers, telul ca atare poate constitui un asemenea izvor de desfatare incH ratiunea critidi nu mai poate tine piept sentimentului. Intr-o asemenea dezvoltare, un individ se poate considera, de pilda, un mare inventator, desi obiectiv , in mod . nu este de loc indreptatit sa se creada a~a ceva. Cum sentimentele de placere au tendinta de a persista - intrucit omul este inclinat 1

in original: Hassliebe

(N.T.).

87

5a-~i ia dorintele drept realitati -, asemenea dezvo1t1iri expansive ar fi de a~teptat mai curind dedt cele "persecutorii", dar cu c'lt predomina sentimentele de pHlcere, cu atlt scade incarcatura afectiva necesara potentarii pentru ca alternanta sa poata continua intr-o masura suficienta. Daca ideile care se fixeaza in dezvoltarea paranoica nu sint delirante, ele sint totu~i prevalente - cum se spune incepind de la Wernicke -, adica detin in gindirea omului 0 influent a predominanta. Un om poate ±iatlt de preocupat de gindul unui eventual prejudiciu - in sensul geloziei, de pilda - sau al obtinerii unui mare succes, incH sa piarda in mare masura din vedere alte interese ~i alte teluri. Avem in fata noastra £ndariitnicia personalitatilor paranoide. Am descris procesul dezvoltarii psihice ~i in cazul structurii anancaste. ~i in anxietatile pe care Ie constatam in aceste din urma cazuri exista idei prevalente, chiar dad!. in psihiatrie ele nu sint denumite a~a. Ma refer, de exemplu, la teama de a avea 0 boala fizicil grava sau la preocuparea de a nu rata un lucru important. Asemanarea dintre dezvoltarea paranoica ~i cea anancasta devine ~i mai mare atunci dnd ~i in cazul unei firi hiperperseverente teama este potentatil. Indivizii hiperperseverenti nu sint, de regula, anxio~i; in general, ei pot sa reactioneze cu succes impotriva fricii. Daca insa datorita unei situatii obiectiv nedecise intervine 0 oscilatie intre speranta ~i teama, frica se intensifica mai mult dedt de obicei chiar la un om hiperperseverent, intrudt ea nu descre~te in intervalurile dintre ~ocurile afective. Rezultatul este ca avem inaintea noastra 0 dezvoltare ipohondrica, care la persoanele hiperperseverente este similara celei ce se observa la persoanele hiperexacte, de~i nu e la fel de frecven t a. Firea hiperperseverenta are posibilitati de evolutie aUt insens pozitiv dt ~i in sens negativ. 1n general omul nu ajunge sa se bucure de stima celorlalti decit dadi realizeaza ceva care 5a-l evidentieze. De aceea ambitia 11indeamna la realizari. La isterici lucrurile stau alHel - ei pot fi indntati de sine chiar fara motiv, cad prin refulari i~i pot crea in mod subiectiv iluzia nnei situatii respectabile pe care in mod obieetiv nu 0 au. Persona88

litatile paranoide nu sint in stare de 0 asemenea autosugestie; pentru a se simti mindre, ele au nevoie de aprecierea reala a celorlalti oameni. A~adar, ambitia personalitatilor hiperperseverente poate deveni 0 puternidi forfa motrice pentru realizari pozitive. Ea poate avea insa ~i efecte negative atunci dnd persoana respectiva. nu inceardi. sa-~i atinga telul numai prin realizarile sale, d ~i prin discreditarea ~i inlaturarea oamenilor in care ar putea sa vada coneurenti. eu un asemenea comportament, ambitiosul intimpina de obicei rezistenta colectivWitii; in acest caz s-ar putea sa-~i redobindeasca puterea de judecata ~i sa eaute din nOll sa aiba realizari valoroase. Tot a~a de hiue este insa posibil ca cea de-a doua trasatura a firii sale - susceptibilitatea - sa treadi acum pe primul plan, adica ambitiosul sa se simta prejudiciat ~ sa reaetioneze cu d~manie. 1n acest mod, ejectele negative ale hiperperseverentei devin cIar preponderente, individul ajungind sa eombata tot ce 5e impotriv~te pretentiilor sale. Din exemplele pe care Ie voi cita ne yom putea da seama cum hiperperseverenta, in forma descrisa, poate avea efecte pozitive sau negative. La primul subiect, descris de Seige in lucrarea noastra colectiva, predomina pina dincolo de eeea ce s-ar putea numi jumatatea vietii latura pozitiva, dupa care intervine 0 schimbare totala. In a doua perioada a vietii, se situeaza pe primul plan susceptibilitatea - care ia locul ambitiei - ~i se ajunge din ee in ee mai mult la 0 lupta sterila cu eei din jur. Adesea la personalitatile hiperperseverente 5e poate constata ca in tinerete au realizari excelente, caci satisfacerea ambitiei Ie da o mare multumire. Odata eu seaderea puterii de munca, unora nu Ie mai vine aUt de ~or sa se evidentieze, a~a incH in activitatea lor nu se mai simt stimulati in egala masura. Bueurindu-se acum de mai putina apreciere, iese de obicei la iveal1i predispozitia lor paranoida de a eauta cauza acestei situatii in pretinsa "rea-vointa" a eelorlalti. 1n felul aeesta nazuinta pozitiva se poate transforma intr-una negativa. ERNST B., naseut in 1900, se trage dintr-o familie bUrgheza. 0 ruda a sa a infiintat 0 secta religioasa. Tatal lui a eondus 0 mare intreprindere. Era con~tiincios, energic, leal ~i

.89

avea grija. ca salariatii sa presteze 0 mundi eorecta.. Mama lui ayea 0 fire mai sensibila si mai taeuta.. rnca. din tinerete Ernst B. s-a dovedit a fi exeesiv de ambitios. Cit a mers la 'scoala a tinut sa aiba. intotdeauna eele mai bune note. 0 aprecidre nefavorabila. a profesorilor 11mihnea pentru un timp indelungat. Mai tirziu, dnd i se facea 0 nedreptate nu 0 putea uita multa. vreme. Daea. in cele din urma. i se dadea dreptate, tinea sa i se ceara formal scuze. Daca acest lucru nu se intimpla, Ii era cu neputinta sa mai fie amabil cu persoana respectiva. Punea deosebit de mult pret pe punctualitate ~i avea grija ca aUt el insu~i dt ~i cei din jur sa presteze 0 munca de calitate. Era intotdeauna putin cam suspicios fata de situatiile ~i cuno~tintele noL Nu inclina insa spre indoiala ~i spre taierea Hrului in patru, nici nu controla exagerat de mult actiu' nile sale. r' ~~ Dupa~ ~bsolvirea f~colii prim are ~i a liceului real, B. a studiat la diferite .universitati. A terminat studiile universitare "summa cum laude". ~i a devenit in 1926 asistentul pre~edintelui unei institu}iisupraparlamentare. Datorita muncii sale decalitate a fost CUrlndavansat, devenind referent personal al pre~edintelui. rntrucit se facuse remarcat prin numeroase publicatii, in 1929 i s-a oferit conducerea interimara a unui institut , de cercetari economice. A refuzat oferta din motive de ordin material, deoarece avea tocmai inten}ia sa se ca.satoreasciL tn 1933 a fost concediat de national-sociali~ti dintr-un post important, caciera cunoscut Ca adversar al noului regim. Dupa aceea a luerat la 0 firma de consignatie, un de in CUrlnda fost avansat procurist, iar mai tlrziu a devenit responsabilunic pentru revizuirea bilanturilor unor mari firmegermane. A ramas in aeeasta functie,fiind apreciat de toti factorii interesati, pina in 1945. Sprel sfir~itul ra'lboiuhii a fost evacuat in zona de ocupatie britanica. Simtea acum obligatia launtriea sa ia parte activa la reconstructia Germaniei, sa liehideze nedrepta tile comise de nazi~ti ~i de aceea a inceput sa desfa~oare 0 vie activitate politicii. Impreuna eu alti antifasei~ti de diferite orientari politiee a intemeiat ull comitet, al dirui pre~edinte a devenit. Nefiind de acord eu masurile luate de autoritatile de ocupatie britaniee, a ajuns la diferende eu eomandantul ora~ului. In iulie 1946, dnd trupele britaniee au fost inlocuite cu trupe sovietiee, i s-a oferit postul de LandraF. A aceeptat aeeasta funetie " ~i nu s-a mai inapoiat la vechea firma particulara de eonsignatie. Prin activitatea sa~i a eolaboratorilor sai a reu~it sa Ii

II

o

II

II

II

I

1 Functie aaministrativa. oarecum echivalenta. eu aceea de prefect

al distrietului (N.T.}.

90

organizeze (j) administratie exemplara. Cuno~tintele sale econo. mice i-au usurat sarcina. Ayea ambitia ca districtul sau sa se afle in fruniea tuturor districtelor diit tara, eeea ce incetul cu ineetul a ~i reu~it. ' rn 1951, pe baza remarcabilelor sale realizari profesionale ~i a studiilor sale de economie politica, a fost numit la un minister pentru a organiza 0 direetie noua. Noua activit ate 11satisfacea foarte mult, deoarece era 0 munca important a ~i de raspundere. La ineeput nu avea dedt ~ase colaboratori, dar dupa trei ani a ajuns la peste 0 mie. Dorea ea prin munea sa sa dea 0 structura exemplara acestui sector al aparatului de stat. Pretin-· zind de la eolaboratorii sai aceeasi eorectitudine si acelasi zel in indeplinirea datoriei pe care ~i Ie impunea sie~i, a avut in repetate rinduri dificultati cu functionarii mai tined. In cele din urma ~i-a format parerea ca se urmare~te seoaterea lui din functie si s-a adresat forurilor superioare, incerdnd sa-si impuna pun~tul' de vedere, lucru ee nu i-a reu~it intru totul. r~tre tirnp i s-a oferit 0 catedra la 0 academie nou infiintata. Propunerea s-a facut in baza lucrarilor sale stiintifiee, cu toate ca inca nu-~i trecuse examenul de docent~. A' aeceptat acest post nu numai din interes ~tiintific, ci, inainte de toate, pentru ca. voia sa se realizeze. Acum ambitia sa era de a obtine rezultate ~tiintifice importante. Incepind din 1960 a fost obligat - ca :;;iceilalti docenti ai institutului - sa prezinte mai frecvent dad de seama despre activitatea sa ~tiintifica. ~i profesionala, ceea ce I-a jignit. Se simtea pus sub tutela ~i de aceea a inceput sa acumuleze in adincul sufletului 0 nemultumire tot mai puternidL Cum era acum in virsta de 62 de ani, nu a mai avut puterea sa se adapteze noii situatii. Pentru prima data in viata nu se mai simtea sanatos fizice~te. Cu oeazia examenului nostru medical s-a aratat plin de resentimente impotriva colaboratorilor sai, carora Ie aducea acuzatii vehemente. rn timpul tratamentului a avut adesea 0 atitudine sceptica ~i suspicioasa, in special fata de medicamentele ce i se prescriau. La inceput se temea ca ar putea avea 0 tumoare cerebrala ~i ca. medicii, pentru a-I menaja, nu-i comunica diagnosticul real. Mai tlrziu insa, dnd s-a simtit mai bine din punct de vedere fizic, a ineeput sa aiba incredere in terapeuti. B. este 0 personalitate hiPerperseverenta, cu toate trasaturile caracteristice acestei Jiri. rnca din copilarie a fast ambitios ~i susceptibil fata de mustrari. Timp de zeci de ani s-a distins in mod neobi~nuit datorita rezultatelor sale profesionale extrem de va-

91

loroase. In repetate rinduri a fost nevoit s-o ia de Ia inceput, dar dificultatile exterioare nu au facut dedt sa-i stimuleze ~i mai mult energia, astfe! inclt de fiecare data a ajuns repede din nou in functii de conducere. Ascensiunea lui in posturi importante se producea uneori uimitor de repede. Dar B. nu s-a lasat orbit de aceste succese ~i intotdeauna izbutea sa prezinte rezultate concrete. Abia la virsta de circa 60 de ani, dnd capacitatea sa de munca s-a diminuat - poate ~i pentru ca imprejurari exterioare s-au opus acum deosebit de puternie amorului sau propriu - ~i dnd nu s-a maiputut bueura de consideratia Ia care tinea adt de mult, a ie~it la iveala cealalta latura a firii hiperperseverente. A inceput, din ce in ce mai mult, sa aiba 0 atitudine ostila fata de superiori ~i de colaboratorii sai, simtindu-se nedreptatit de ace~tia. Aeum ~i-a folosit hiperperseverenta, care inainte avusese efecte adt de bune, intr-un continuu ~i steril conflict cu cei din jur. In dezvoltarea paranoidi, nazuintele ~i ambitiile individului nu se indreapta in diverse directii; el are 0 singura preocupare care i1 aeapareaza cu totul. Voi cita acum un subiect eu 0 dezvoltare paranoiea, descris in lucrarea noastra colectiva de catre Seige.

JOSEF N., in virsta de 47 de ani, miner, a fost din copilarie o fire vesela, foarte sociabila ~i intotdeauna foarte activa. In ~coala era un elev mediu, nu avea ambitia sa fie primul ~i i~i faeea eonstiincios lectiile. De la virsta de 24 de ani a lucrat ca miner,'intotdeaun~ cu un randament bun. Este adevarat ca ::nu era intotdeauna de acord cu conditiile din exploatarea miniera. Avea dintotdeauna un simt al dreptatii foarte dezvoltat ~i nu suporta nedreptatile. De~i in timpul razboiului, din cauza meseriei sale, a fost dec1arat nemobilizabil, dupa repetate discutii cu condueerea de atunci a exploatarii ~i in urma unar dec1aratii antinaziste facute de e1 a fost totusi chemat sub arme spre sfir~itul razboiului. Dupa ce razboiul s-a terminat, a lucrat din nou ca miner ~i a fost iara~i considerat ca un muncitor foarte bun. De patru sau cinci ori a fost propus pentru premiere, lucru pe care directia nu I-a aprobat din cauza frecvente10r sale diferende cu conducerea. Intervenea adesea pentru colegi ~i ridica obiectii cu privire la ceea ce el considera ca nedrepHiti comise in aprecierea acestora. Ii critic a pe superiori ~i pe ac. 92

tivi~tii sindicali ~i - dupa cum parea sa reiasa din spusele sale - avea probabil uneori dreptate. ~i-a manifestat in asemenea masura spiritul critic in mina incH pina la urma a fost considerat, circota~ ~i un om care tulbura bunul mers al intreprinderii. In ultimii ani, inca inainte de accidentul pe care i1 yom descrie mai jos, se simtea din ce in ce mai desconsiderat si a inceput sa creada ca un'ii functionari ai exploatarii ~i-au pu~ in gind sa-l inlature din serviciu. La 27 decembrie 1958, cu ocazia deschiderii unei noi galerii, s-a surpat un zid de carbune mai inalt dedt statura unui om ~i pacientul a fost partial ingropat. A suferit probabil 0 u~oara comotie cerebrala ~i izbituri destul de grave in ceafa ~i in partea superioara a spatelui. Avea. dureri puternice. Dupa mai multe zile de odihna la pat ~i tratament medical ~i-a reinceput munca, cu toate ca mai avea inca dureri. Dupa clteva zile a trebuit ins a sa renunte, caci durerile persistau. In urmatoarele sase luni, in ciuda a numeroase tratamente, starea lui nn s-a imbunatatit apreciabil. Pacientul gasea ca nu este ingrijit corect ~i intensiv, resimtind acest fapt ca 0 nedreptate. Totodata se temea ca reincepuse prea devreme sa lucreze. Cind, dupa cinci luni, a fostdeclarat aptde munca, a considerat acest lucru drept nejustificat ~i a presupus ca la baza ar sta 0 ~icana din partea conducerii. Credea ca se urmareste musamalizarea accidentului. Dupa ce incercarea de a luc~a a d~t repede gre~, a cerut sa fie pensionat pentru invaliditate ca urmare a unui accident de munca. Se simtea invalid din cauza durerilor continue din regiunea occiputului, a cefei ~i spatelui. Cind,in urma unor repetate examinari chirurgicale, neurologice ~i ortopedice, nu s-a gasit nimic gray in starea sanatatii sale, in special nici un sindrom organic posttraumatic, s-a simtit ~i mai nedreptatit. A facut contestatie impotriva respingerii cererii sale de pensionare ~ia cerut sa fie intern at pentru tratament intr-o clinica universitara. Cind constestatia i-a fost respinsa de comisia districtului, N., ocolind aceasta comisie, a depus la Ministerul Muncii 0 plingere impotriva Casei Asigurarilor Sociale. Avea acum ferma convingere ca responsabilul cu asigurarile sociale din exploatare, cu care avusese diferende, se afla indaratul acestor manevre ~i ca, in general, conducerea exploatarii se unise cu cei de la Casa Asigurarilor Sociale in intentia de a-I lipsi de drepturile sale. La cererea Tribunalului muncii, N. a fost internat la 25 odombrie 1960 in clinic a noastra ca sane dam avizul asupra reclamatiei sale privitoare la consecintele accidentului. Este caracteristic faptul ca N. a propus sa plateasca el insu~i costul

93

expertizei, numai sa i se faca dreptate. A fost chiar nevoit sa imprumute ace~ti bani de la un cunoscut al sau. Examenul clinic minutios nu a dat la iveala nici 0 secheIa a fenomenelor trclumati~e. In schimb s-a constatat un sindrom ipohondric cIar. N. era convins ca are efectiv 0 leziune, se temea ca niciodata nu se va insanato~i complet ~i spunea ca ar fi bucuros daca ar putea sa lucreze macar pina la virsta de 50 de ani. Inca din timpul cit a stat in clinica pentru expertiza ne-am straduit sa-l scoatem din atitudinea sa paranoida. I-am lamurit in mod detaliat cauzele si felul bolii sale - de natura nevrotica. Pina la urma s-a aratat intelegator ~i dispus sa se interneze la noi pentru un tratament psihoterapeutic. La scurt timp dupa reinternare a avut un diferend vehement cu medicul de salon dnd acesta i-a vorbit din nou despre structura nevrotidi a durerilor sale actuale. Abia dupa cuvintele lini~titoare ale medicului care efecttIase expertiza initiala ~i care fusese acum chernat la fata locului s-a lasat convins sa nu paxaseasca clinica. In saptam'i:nile ce au urmat, printr-o psihoterapie intensiva, prin distragere si solicitare, am reusit sa-l eliberam in oarecare masura de complexele sale ipohondtice; credeam ca s-ar afla pe calea insanato~irii, dar din pacate a pastrat 0 atitudine ostila fata de intreprindere. Dupa patru saptamini s-a iritat din cauza unor probleme minote din spital. A devenit violent, s-a opus tratamentului ~i dupa scurt timp a parasit clinica intr-o stare de sanata te incerta. Dupa cum fusese convenit la ie~irea sa din clinica, patru saptamini mai tirziu ne-a informat despre sanatatea sa printr-o scrlsoare adresata medicului de salon. Scria di incepuse din nou sa lucreze, dar - contrar recomandatiilor noastre si dorintei pacientului - medicul intreprinderii i-a decIarat inapt pentru munca in subteran. Aceasta decizie I-a afectat foarte muIt si I-a dus din nou la 0 stare de indispozitie ipohondrica ~i anxi~tate. Ii era teama ca va orbi, pentru ca la examenul medical se constatase 0 u~oara scadere a vederii. Datorita acestui fapt ~i-a indreptat din nou atentia asupra accidentului de munca. In scrisoare ne-a anuntat ca va prezenta nQi cereri forurilor superioare. Dupa circa un an am aflat insa ca pacientul se straduia sa obtina 0 noua expertiza. Avem aici de-a face cu 0 dezvoltare paranoidi tipica. Un om care intotdeauna provoaca neplaceri prin incapatinarea sa ~i care poate fi considerat drept un psihopat paranoid 'i:ncepe, dupa un accident, 0 lupta pentru ceea ce considera ca drepturile sale, lupta pe care - fata de amploarea piedicilor - 0 continua cu tot mai 94

multa indirjire. Citva timp, psihoterapia pare sa dea rezultate bune, pentru ca apoi dezvoltarea paranoica sa persiste totu~i. Subiectul era deja in prea mare masuradominat de afectul sau patologic. eu toate ca nu avusese pina atunci dedt e~ecuri, faptul ca plingerile sale, trebuind sa fie de fiecare data cercetate, duceau la noi deibateri ~i expertize, metinea alternanta ce constituie o premisa a progresului dezvoltarii paranoice. Totodata se poate observa din acest exemplu ca ~i personalitaiile hiperperseverente pot ajunge la dezvoltiiri ipohondrice, subiectul fiind nevrotic ~i sub acest aspect. Este adevarat ca pacientullupta in primul dnd pentru drepturile sale, dar el cauta in acela~i timp sa obtina ajutor in legatura cu invaliditatea pe care credea in mod eronat ca 0 are. Dezvoltarea poate lua ~i forme pur ipohondriace, fara sa fie neaparat necesara ~i prezenta unei trasaturl anancaste.

Firea nestapznita Lipsa de stiipinire, care constituie 0 foarte importanta trasatura a firii omene~ti, se manifest a prin faptul ca pentru eomportament sint hotaritoare nu considerentele rationale, ci impulsurile, instinctele ~i sentimentele. In ceea ce prive~te ratiunea, ea este prea put in luata in seama. Daca yom coneepe notiunea de impuls intr-un sens mai general - g'i:ndindu-ne in special la o dorinta vie de desearcare nervoasa, resimtita mai mult fizic dedt psihic -, atunci putem vorbi despre un ro1 exagerat a1 impu1surilor. A~a-numita psihopatie ePi1eptoidii reprezinta intensitati mai mati ale firii nestap'i:nite, tara ca prin aceasta denumire sa se pretinda existent a vreunei legaturi reale eu epilepsia. Este posibil ca asemanarea cu trasiHurile firii bolnavilor de epilepsie sa nu presupuna 0 inrudire launtrica. Personalitiiti1e nestiipinite reaetioneaza in mod impuZsiv. Cind ceva nu Ie convine, ele nu cauta posibilitatea unui modus vivendi, ci i~i arata neplacerea prin reaePile lor, i~i manifesta nen:mltumirea prin mimica~i cuvinte, i~i formuleaza pretentiile sau'se retrag suparate. In felul acesta ajung sa se certe pentru

95

nimicuri cu ~efii ~i colaboratorii lor, devin agresivi, trintesc pe birou lucrarea in curs ~i, poate fara sa se gindeasdi la urmari, i~i dau demisia. S-ar putea sa nu Ie convina felul in care sint tratate in intreprindere, ca salariul sa Ii se para insuficient, ca munca sa fie insotitii de unele neajunsuri reale. Dar numai rareori Ii se pare ca munca ar fi prea grea, caci personaIitatile nestapinite au adesea 0 deosebita incIinatie pentru activitatea fiziea ~i obtin in aeest domeniu rezultate mai bune dedt altii. Ceea ee Ii supara sint mai degraba perturbarile in desfa~urarea muncii lor. Din cauza starii lor de proasta dispozitie ~i iritabiIitate intllnim adesea 0 nestatornicie in activitatea profesionala. Personalitatile nestapinite ~i schimba adesea serviciuI. Daca minia, aparuta dintr-un motiv oarecare, cre~te,cuvintele sint adesea urmate de fapte, rezultatul fiind destul de freevent, incaierari en alti oameni. Ba, uneori, personaIitatile nestapinite sint ehiar mai iuti la fapte dedt la vorbe, deoarece, faclnd abstractie de vorbele de ocara, nu prea au tendinta de a vorbi. A vorbi presupune in prealabil a gindi, ceea ce corespunde prea putin felului lor. Motivul pentro care s-au suparat reiese din situatia respectiva; alte explicatii ~i motivari nu Ii se pare necesar sa dea. Cn toate acestea, nu se poate sustine ca aetiunile lor sint pripite; mai degraba g-ar putea spune ca iritatia lor ere~te at'lt de mult in intensitate incH impune 0 descarcare. !n plus, firea greoaie a personalitatilor nestapinite - de care ma voi ocupa mai jos - nu permite 0 dezvoltare foarte rapidii a reaetiilor afective. Impresia este mai degraba. a unei umflari excesive a afectelor dedt a unei intensificari explozive a lor, a~a incH exista mai cudnd 0 predispozitie pentru ample manifestari de minie dedt pentru explozii bru~te de furie. Se poate vorbi insa despre explozie de minie ~i atunci dnd reactia imediata este foarte intensa; afectulin cre~tere atingind 0 anumita limWi, se ajunge la 0 izbuenire brusca. I ritabilitatea, proprie oamenilor eolerici, nu prezinta reactii de 0 asemenea amploare, dar are 0 desfa~urare mai rapida. La 0 suparare de mai mica importanta. dnd omul colerie ~i-a i~it din fire, personalitatile nestapinite par mai cudnd dominate de tensiune afectiva dedt de iritare. Adesea proasta lor dispozitie nu se poate constata in asemenea Q6

I

I

I

cazuri dedt in mimica. Cu ocazia investigatiei medica Ie - care de obicei Ie este dezagreabila -, nestapinitii sint de regula tiicuti, morocano~i ~i nu raspund dedt strictul necesar. !n felul acesta, minia este mai u~or de mentinut in Iimitele moderate. Dominarea anormala a omului de di tre impulsuri se .intinde ~i asupra impulsurilor in sens mai £ngust. Oamenii nestapiniti maninca ~i beau tot ce Ie place. in special acest din urma fapt este periculos, deoareee in felul acesta unii dintre ei devin alcoolici cronici. Cind Ii tenteaza alcoolul, ei beau fara sa se gindeasca la urmarile posibile - nid la cele provoca te de 0 betie acuta ~i niei la prejudidile famiIiale, profesionale sau ale sanatatii ce se pot ivi in decursul anilor. Printre marii alcooIici se gasesc numeroase personalitati nestiipinite. Aceste personalitati sint nestapinite ~i in domeniul sexual, ceea ce la un ba.rbat nu prea bate la ochi, deoarece adesea nu se manifesta dedt prin raporturi sexuale prea frecvente, dar nu ~i prin schimbarea femeii; ba, in unele cazuri, ace~ti oameni sint chiar foarte puternic legati de o singura femeie. Acest lueru nu are insa nimie de-a face cu fidelitatea, caci daca 0 alta femeie ii atrage se lasa condu;;i de impuls fara nici un fel de scrupule. !n special, in anii tineretii ei pot avea raporturi eu numeroase femei ~i chiar, eventual, pot avea eopii nelegitimi cu mai multe dintre ele. $i la femei se constata adesea tendinta de a ramine eu partenerul pe care ~i I-au ales; la 0 virsta mai matura, ele ajung frecvent la 0 legatura trainica. Dar la feteIe nestapinite, respectiv la psihopatele epileptoide tinere, constatam de multe ori tendinta de a ceda fa.ra stapinire de sine dnd unui partener, dnd altuia. Lucrul se explica in parte prin aceea ca impulsul sexual este deosebit de puternic in perioada de dupa pubertate. Un rol important 11joaea insa desigur ~i faptul ca partenerii respectivi nu sint dispu;;i la fidelitate. Cum fetele reactioneaza impulsiv, ele cedeaza repede barbatilor, nimerind astfel de cele mai multe ori barbati care nu doresc dedt 0 legatura trecatoare. Unele fete epileptoide devin prostituate. $i in alte privinte, la personalWitile nestapinite scrupulele morale joaca un rol destul de mic. Daea imprejurarea este favorabila, ele comit eu u~urinta un act necinstit - un furt, de exemplu. !n schimb, erima premeditata, indelung pregatita, nu '1 -

pel'sonalitati accentuate

97

corespunde firii lor. Dad! un psihopat epileptoid devine criminal, lucrol se inUmpla adesea sub forma unui act de violenta fizica. Laadolescenti este destul de frecvent yorba de atacuri savir~ite impotriva: Unor fete. La amindoua sexele se poate constata in adolescent a 0 inclinatie catrejuga impulsiva, motivul fiind adesea faptul ca tinerilor nestapiniti nu le-a convenit ceva ~i dl. cea mai simpl~ solutie Ii se pare aceea de a se indeparta de locul supaTarii. Se intlmpla ca in felul acesta sa scape pentru un timp oarecare de ~coala; pe ei nu-i intereseaza ce va urma mai Urziu. Datoritarp.izeriei in care cad uneori ca urmare a fugii lor, se intlmpla destul de des ca fetele sa aiM relatii sexuale cu diferiti Mrbati. Baietii, pe de alta parte, pot comite 0 spargere numai pentru a-~i gasi un loc de dormit sau pentru a fura cevade care tocmai au nevoie. La adolescentii cu firea nestapinita se constata destul defrecvent ~i juga nenwtivata, careia nu i se poate gasi nici chiar 0 cauza de moment. Atunci dnd i~i are originea intr-o dominatie exageraHi a impulsurilor, criminalitatea capata un caracter deosebit. Dat fiind ca personalitatile nestapinite comit acte de violenta, dind dovada cu aceasta ocazie de brutalitate, ele sint adesea socotite a fi "jara inima". Aceasta pretinsa ,,lipsa de inima" este considerata a fi cauza criminalitatii. Ace~ti oameni sint ins3. gre~it intele~i. Ei nu devin violenti dintr-o indiferenta afectiva, ci din cauza unei mari. tensiuni afective. Clnd sint lini~titi, de muIte ori se arata afectuo~i, grijulii fat a de copiii lor, iubitori de animale ~i gata sa ajute pe oricine, caci prin felul lor impulsiv sint capabi1i~i de reaqii pozitive din punct de vedere social. In schimb nuau intelegere pentru aceIe cerinte sO,ciale care reclama 0 judecata mai profunda. Nu prea inteleg ca nu ai voie sa tragi chiulul de la'i'coala, canu este bine sa bei excesiv de mult alcool, ca trebuie sa ai un motiv serios ca sa lipse~ti 0 zi de la lucru sau ca in discutii trebuie sa dai socoteala ~efului in mod ordonat. Nu segindesc dedt prea putin ~i rar mai departe de ceea ce depa~e'?te momentul prezent. Asemanarea psihopatiei epileptoide cu modificarea epilepticaa firii esteaccentuata pring£ndirea lenta $i greoaie. Se poate

constata o' incetineala in mersul gindirii.. Sesizarea insa,?i poate fi mai grea, a,?a incH e~ti nevoit sa explici totul exact ~i concret daca vrei sa fii inteles corect. Incetineala ideatiei se poate observa ~i mai mult atunci dnd este necesara 0 oarecare reflectie. Raspunsul trebuie adesea a'?teptat timp indelungat, chiar ~i la cele mai simple intreMri. Cind la~i personalitatile nestapinite sa vorbeasca in voie, at unci incetineala se manifesfa sub forma amanunfirii exagerate. Povestesc detalii secundare, se opresc mereu asupra acestora, inainteazii cu greu in naratiune 'i'i adesea nu ajung sa spuna totul despre ceea ce este esential. Aici trebuie, ce e drept, sa tinem seama de faptul ca numer0'i'i psihopati epileptoizi sint putin inzestrati din punct de vedere intelectual. S-ar putea sa existe 0 legiitura launtrica, inertia intelectuala exercitindu-'i'i efectele inca din timpul ~colarizarii 'i'i impiedidndo suficienta educare a inteligentei. Mai trebuie sa luam in considerare ~i faptul ca in general copiii nestapiniti nu sint inclinati sa suporte dificultatile 'i'colii ~i ca atare sint adesea neatenti, nU-'i'ifac lectiile ~i trag chiulul de la 'i'coala. ;ii aceasta poate explica in parte subdezvoltarea lor spirituala. Gindirea greoaie a psihopatilor epileptoizi poate fi constatata de regula chiar dintr-o simpla conversatie. Ea reiese 'i'i mai clar din testele de inteligenta. Adesea 0 putem demonstra in mod pregnant prina~a-numita proM a productivitafii. Aceasta proba consta in a-I pune pe pacient sa enumere timp de trei minute, intr-un ritm dt mai rapid, toate obiectele care-i vin in minte. In mod normal omul ajunge in acest interval la cel putin 60 de notiuni, psihopatul epileptoid insa ramine adesea sub aceasta cifra. Din gindirea lenta, greoaie - din care rezulta 'i'i 0 mobilitate launtrica ingreuiata - poate rezulta 0 pedanterie. Ea nu este insa niciodata aUt de pronuntata ca la multi dintre epileptici. Daca vrem sa facem 0 distinctie intre jireanestap£nita ~i psihopatia ePileptoida, incetineala ideatiei este poate mai importanta dedt dominatia exagerata a impulsurilor. Uneori incetineala ideatiei este chiar predominanta. Ocazional vomconstata ~a unele personaliUtti greoaie, lente, psihopat-epileptoide, nu au tendinta spre stari de indispozitie, nu-~i schimMlocul de. 7*

98

99

mund'i ~i se inteleg cu cei din jur.ln asemenea cazuri putem ajunge la concluzia ca.dominatia exagerata a impulsurilor lipse~te numai aparent, fiind poate, in realitate, estompata de incetineala ideatieL Daca pe primul plan se afla insa iri tabilitatea, personalitatile nestapinite pot ajunge prin autocontrol sa se adapteze la viata. Trebuie insa menponat ca in general nid chiar 0 inteligent a buna nu este capabila sa invinga pornirile impulsive. Ceea ce un om nestapinit i~i propune intr-un moment dnd rationeaza clar poate fi rasturnat de prima explozie afectiva. Acest lucru se poate observa deosebit de bine la copiii epileptoizi. Oridte eforturi am depune, oridt am incerca - cind ace~tia sint mai mari - sa-i influentam prin ratiune ~i argumente sau sa-i indrumam in mod consecvent, nu yom putea totu~i impiedica ca la prima ocazie sa reactioneze la fel de impulsi v ca mai inainte. La nid 0 alta fire nu este aUt de dificila injluenfarea prin educafie ca la firea nestapinita, probabil fiinddi masurile luate nu se pot adresa decit personalitiitii con~tiente, pe cind sfera instinctelor, de unde pornesc impulsurile, nu poate fi atinsa. E drept ca odaHi cu maturizarea personalitatii intervine, adesea de la sine, 0 oarecare ameliorare. De multe ori autocontrolul este de ajuns de eficace pentru a face fata emotiilor ~i tentatiilor de toate zilele, dind gre~ numai in cazul Ullor tensiuni afective mai mari. $i in afara psihicului exista 0 inrudire intre psihopatia epileptoida ~i epilepsie. In ambele cazuri putem adesea observa o conformafie atletica a corpului. Fiind foarte puternice, personaliti'itile nestapinite pot deveni deosebit de brutale dnd sint iritate. Marea tensiune afectiva are ea insa~i unefect de amploare, dar devine deosebit de periculo3.sa dnd i se adauga 0 mare forta fizica. Nu intotdeauna gasim insa 0 asemenea constitutie fizica; exista ~ipersonalitati nestapinite cu 0 aWl conformatie a corpului. Pentru a contura mai cIar acest portret psihologic, am descris pina acum poate mai cudnd 0 psihopatie epileptoida dedt 0 fire nestapinita. De aceea in ilustrarea care urmeaza voi prezenta un subiect care nu poate fi considerat drept psihopat ~i care poseda totu~i tra.saturile caracteristice ale nestapinitilor~ Este yorba de un om inteligent.

100

HELMUT H., nascut in 1921, de profesiune istoric, a invatat bine la scoala, a luat bacalaureatul si a terminat cu succes studiile de germanistica ~i istorie. De' atunci lucreaza intr-un institut stiintific. S-a casatorit in 1955 si are doi copii. Dintotdeauna H. a avut incIinatie pentru actiuni impulsive, dar in prezenta strainilor izbute~te de cele mai multe od sa se stapineasca. Pe sotie ~i pe copii Ii cople~e~te adesea cu ocari grosolane, fara. sa fi recurs insa niciodata la violente fizice. Daca nu are posibilitatea sa-~i descarce nervii in alt mod, 0 face rupind hirtii, batind cu pumnii in masa, zvirlindu-~i lucrarile sau plednd brusc din locul un de se afla. Orice fleac n poate irita. Cind face cumparaturi intr-un magazin ~i e nevoit sa a~tepte putin, se enerveaza in asemenea masura incH Cll greu poate ramine lini~tit. In conflictele pe care le-a avut a fost in repetate rinduri aUt de iritat incit ajungea pina la tipete ~i urlete. De~i dezaproba el insu~i aceasta comport are nedemna, era incapabil sa se stapineasca. Ocazional incerca sa-~i potoleasca enervarea prin alcoo!. In cazul unor conflicte demailungadurata.iritabilitatea lui sporea ~i din cauza insomniilor care apareau in acest rastimp. In asemenea perioade de enervare era adesea depresiv ~i manifesta 0 tendinta spre sinucidere. In clinidi, H. vorbea perfect rational despre iritabilitatea sa ~i era vadit ca acest defect n apasa. Tendinta spre sinucidere era, pe de 0 parte, expresia iritabilitatii sale, deoarece in asemenea cazuri nu era numai minios, dar ~i depresiv, iar pe de alta parte reprezenta un anumit fel de reactie, pentru ca, odata minia trecuta, se simtea ru~inat de lipsa sa de stapinire. in clinica se straduia sa se stapineasca, dar s-a putut totu~i constata ca in repetate dnduri, dnd Ii displacea ceva, era gata sa izbucneasca ~i trebuia sa faca. eforturi rapide pentru a se stapini. in conversatie, in ciuda marii sale inteligente, nu prea avea mobilitate. Gindurile i se invirteau adesea in mod neproductiv in jurul aceleia~i teme ~i cu greu putea fi adus sa se concentreze asupra faptelor esentiale. La plecarea sa din clinidi H. era plin de incredere ~i convins ca in viitor se va putea stapini. intre timp, scazusera mult ~i conflictele sale.

Avem in fata noastra un barbat care prezinta iritabilitatea nestapinite, eu inclinatie pentru explozii afective. Ori de cite ori ceva nu mergea a~a cum voia, ajungea tot mai mult intr-o stare de tensiune launtrica care a yea nevoie de descarcare. Faptul ca la minia sa se adauga adesea 0 trasatura depre-

personalitafilor

101

siva nu este ceva neobi~nuit. La unele personalitati nestapinite,

proasta dispozitie capata de muIte ori un pronuntat caracter depresiv ~i poate duce in mod impulsiv la sinucidere. La aceste personalitati, dispozitia depresiva, ca ~i starea de iritabilitate reclama 0 desci:ircare afectiviL Cu toata inteligenta subiectului, greutatea de gindire era foarte evidenta, confirmind prezenta unei firi nesHipinite. Pe de aWi parte, observam existenta unor posibilitati de echilibrare a predispozitiilor anormale. Subiectul nu era intru totul prada pornirilor sale afective; aUt timp cit nu existau solicitari suplimentare datorate conflictelor, el se putea stapini in suficienta masura. lritabilitatea sa nu I-a impiedicat sa ajunga intr-un post inalt, unde de alUel s-a reintors dupa tratamentul din clinica. Printre prostituate se gasesc adeseori epileptoide." DociHtatea lor fata de impulsuri duce la 0 viata sexuala timpurie ~i, tot datorita incapacitatii lor de a combate impulsurile, aceasta se transforma pentru ele in meserie. Pe acela~i plan se situeaza ~i furturile pe care Ie comit muIte din ele. La ePileptoizii tineri de sex masculin impulsurile care Ie determina actiunile pot fi ;;i mai impetuoase ~i ca at are mai periculoase. Criminalii epileptoizi sint caracterizati adesea in expert izele medica Ie drept oameni reci, lipsiti de sentimente. Aceasta se datoreaza faptului ca din brutalitatea cu care a fost sav1r~itii crima se conchide in mod eam simplist ca vinovatul nu este capabil de sentimente normale. Impresia se intare;;te atunci dnd epileptoidul reactioneaza cu iritatie la examinare ~i da raspunsuri morocanoase, dnd normal ar fi fost sa manifeste diinta. Dad!. i se vorbe;;te insa cum trebuie, atunci se poate cUl1oa~te viata lui sufleteasca reala. 0 asemenea viata a existat chiar ~i la brutalul asasin pe care n voi descrie mai jos. Lui HORST D., nascut in 1936, i s-a facut prima expertiza medicala la 17 ani, dnd devenise pentru prima data un criminal, ajungind aproape sa omoare un biHrin. Medicul care a efectuat expertiza a ajuns la urmatoarea concluzie: "Are un nivel intelectual foarte sciizut, fara a fi insa un debil mintal. Este surprinziHoare totala lipsa de sentimente a acestui tinar,

102

care nici acum nu regret a actul de violenta savir~it dedt pentru motivul ca «ll baga pe viata la zdup l)" • La ~coala D. a ramas de doua bri repetent pentru di invata greu ~i deseori chiulea. TaUI sau era la razboi, iar mama era incapabila sa-i tina piept. tn timp ce ar fi trebuit sa fie la scoaHi, fura adesea lucruri de mincare, de mai muite ori si ~ufe, pe care Ie revindea. Dupa un furt de gaini a fost intern~t intr-o institutie de reeducare, de unde a fugit ~i s-a intors acasa. Odata a fost batut de patru copii. Drept riposta, a luat 0 grebIa care Ii era tocmai la indemina ~i I-a lovit pe unul dintre baieti aUt de puternic in cap, indt i-a provocat ni;;te rani grave. Cu ocazia ceremoniei de confirmare a baut 0 sticla de vin si s-a imbatat. Apoi a muncit ca lucrator necalificat, parte in agrkultura ;;i parte in industrie. Schimba des munca ~i bea mult aleoo!. La 16 ani a furat intr-un magazin un portmoneu dintr-o po;;eta. La 17 ani era birjar. tntr-o zi a luat cu trasura doua. fetite care se duceau la scoala. Pe drum a avut fata de ele purtiiri obscene.' . La 17 ani ~i juma tate locuia in aceea;;i odaie cu Un barb at de 73 de ani cu care se certa mereu. Odata, acest batrln I-a invinuit ca i-ar fi furat 0 pereche de manu;;i care, in realitate, nu fusesera dedt riHacite. Batdnul avind 0 memorie carn slaba, asemenea acuzatii s-au repetat destul de des ;;i de aceea D. era furios pe el. tntr-o zia vazut ca batdnul are 50 de marci. Cind, ceva mai drziu, a intrat in camera ;;i I-a vazut dormind linga soba, s-a gindit ca banii i-ar prinde bine pentru cinematograf. A luat un vatrai ;;i I-a lovit pe batrin in cap. Acesta ~i-a pierdut imediat cunostinta. D. I-a tidt intr-o camaruta invecinaU dupa cum afirma; ca sa nu-l mai aiba in odaia sa. L-amai lovit de doua ori cu pumnul in obraz, deoarece avea impresia ca batrinul nu murise inca. Dupa aceea a dat de mincare vitelor ~i a vrut sa pIece eu cele 50 de marci, dar a fost arestat inainte de a se fi putuUndep.1rta. Victima avea 0 ran a grava deschisa la cap ~i 0 fractura a craniului, dar a seapat eu viata. Urmatorii dnd ani - adid pina la virsta de 25 de api D. a stat la"inchisoare. La 24 de ani s-a casatorit, iar la 25 de ani se gasea din nou in fata justitiei pentru maltratarea sotiei sale, pe care 0 Mtuse ~i 0 calease in picioare. La 26 de ani a divortat. Sub influent a a1coolului a mai avut 0 multime de indi~rari. A doua zi'dupa. betie lipsea adesea de la lucru. La virsta de 27 de ani, fiind sub influent a aleoolului, a inceput sa se certe Cllun individ~ tot un alcoolic, care ii repro~a delictele comise. Putin timp dupa aceea cei doi - care nll

103

se cunC1teau dedt superficial - s-au intilnit intr-o zi pe dnd se intorceau acasa venind de la bodega. Horst a inceput din nou cearta. Voia sa se razbune pentru ni~te afirmatii ale celuilalt si imediat I-a lovit. Cind celalalt i-a intors lovitura, D. I-a i~bit atlt de puternic cu legatura sa de chei, inclt tovara~ul lui de drum s-a prabu~it la pamint. lncerdnd sa se ridice, el striga: "Cline, am sa te denunt!" Horst i-a raspuns: ,,0 sa-ti arat eu cine-i dine!" ~i I-a lovit pe celalalt de clteva ori cu cizmele in obraz. Cind acesta ~i-a ridicat bratele ca sa se apere, Horst I-a mai izbit 0 data cu picioarele. Clnd riinitul nu S6 mai mi~ca ~i de-abia mai gemea slab, D. s-a indepartat, iar victima a murit chiar acolo din cauza ranilor grave de la cap .. La interogatoriu subiectul le-a declarat politi~tilor ca a fost furios pe victima pentru ca-l denumise "pu~cada~ ~i seduditor de minore". La inceput nu avusese intentia sa-l maltrateze atlt de tare. "Cind mi-a spus insa ca ma denunta, nu mi-a mai pasat ce se intimpla cu el ~i de aceea am dat in el ~i cu piciorul". Cu ocazia examenului medical efectuat de mine am putut constata cii D. are 0 inteligenta redusa, fara a fi un debil mintal. In timpul explorarii era prost dispus ~i ta.cut. Cind am inceput sa vorbim despre delictele sale, a devenit ~i mai prost dispus. La repro~ul cii dupa toate aparentele nici nu regreta fapta sa ingrozitoare, a raspuns evaziv. Spunea ca orice ar face, tot nu l-ar mai putea invia pe mort. Se putea constata ca nu voia sa se gindeascii la fapta sa. Vorbea ~i despre cantitatea de alcool pe care 0 consumase ~i care era intr-adevar considerabila, lucru ce nu I-a impiedicat insa sa aiba 0 amintire clara a. tot ce facuse. Am incercat sa aflu atitudinea moralii a subiectului, independent de delicte. Atunci a devenit mai prietenos ~i mi-a poves-tit cii intotdeauna a avut raporturi foarte bune cu fratii ~i surorile sale. Adesea a venit in ajutorul fratelui sau mai mic, dnd acesta se certa cu altii. I-ar pare a foarte rau daca fratii, surorile sau parintii sai ar dUce-o greu. lntotdeauna. se intelegea foarte bine cu animalele. Tinea la vacile pe care· trebuia sa Ie mulga. Pe cai Ii trata bine, nu folosea niciodata biciul, nici nu-llua cu el. Caii nechezau od de dte ori 11vedeau apropiindu-se de ei. De multe ori s-a eertat cu alti vizitii dud ace~tia bateau caii, dar ei i-au raspuus ca asta nu-i treaba lui. Odata, un alt vizitiu, caruia is-au rupt hamurile unuia dintre cai, voia sa scoatii numai Cll celalalt cal earuta incarcata diu dmpul de sfeda. Vizitiul lovea mereu calul ca sa porneascii. D. a incer~at mai intli zadarnic sa-l opreasca, sa nu mai bata caii, dar apoi ~i-a deshamat propriii cai ~i a scos...

104

caruta celuilalt din dmp. Dupa cum a povestit, ~i eu COplll era iutotdeauna bun. Aducea adeseori bomboane copiilor surorii sale si ei 11 bibeau. Chiar atunci dnd devenea prieteuos, D. continua sa ramiua ursuz ~i zgircit la yorba. Facea impresia ca este greoi in toate eele. La testul productivitatii s-a eonfirmat incetineala ideatiei sale, deoareee nu a fost in stare sa enumere dedt 28 de obie~te in 3 minute. In meseria sa insa, parea sa fie destul de iute. Ultimul sau ~ef ii lauda u~urinta cu care intelegea Jucruri1e ~i D. insu~i spuuea cii termina treaba mai repede dedt ceilalti. ~i la acest subiect se eontureaza'imaginea unei personalitati nestapinite, mai bine zis a unui psihopat ePileptoid. El chiule~te adesea de 1a ~coala, fura, fuge de la institutia de reeducare, se apara eu grebla impotriva mai multor copii, ranindu-l gray pe unul din ei. La ceremonia confirmarii se imbatii, in meserie este nestatornic, nu ramine mult timp in acela~i loc ~i totodatii devine a1.coolic.Faptele sale obscene cu eopiii se potrivesc cu firea sa dominata de impulsuri. La virsta de 17 ani aproape cii omoara un am care I-a suparat prin comport area lui ~i ai carui bani I-au tentat. In sfh'~it, la 27 de ani, sub influent a alcoolului, love~te ell brutalitate un om care n intaritase. La amenintarea acestuia ca. 11va denunta, furia sa ia asemenea proportii incH 11 omoara cu lovituri de picior. Dar subiectul nu trebuie vazut numai prin prisma acestei comportari ingrozitoare. Firea lui nu este caracterizata in mod exact daea sustinem ca este total lipsit de sentimente. Numai atunci dnd afectele sale crese prea mult, el apare ca "lipsit de inima". Cind este lini~tit, nu se poate constat a ca ar fi reee ~i insensibil. A fost foarte impresionant modul in care a vorbit despre purtarea sa bllnda cu animale1e, cum Ie iube~te ~i Ie eompatime~te dnd altii se poarta brutal cu ele. Faptul cii est,esaritor ~i dornic sa ajute reiese din exemplul citat, dnd a pus propriii sai eai la dispozitia altui vizitiu. In afectele sale se arata fara indoiala mult mai brutal dedt tovara~ii sai de lucru care maltrateaza animalele dar nu eomit acte de violenta fata de oameni. Cind sint calmi, eamarazii sai dau dovada totu~i de mai multa insensibilitate dedt el. Nu trebuie sa ne lasam indu~i in eroare 105

nici de faptul ca personalitatile epileptoide nu iai.1 propriu-zis atitudine fata de crimele lor. In felul lor impulsiv, ele cautil sa indeparteze din cOli~tiinta ceea ce s-a intimplaf ~i nu mai poate fi schimbat. 0 cainta autentica presupune meditatii, reflectare, prin care sa fie apreciata intreaga gravitate a faptei comise. Epileptoizilor nu Ie este proprie reflectia. Cind Ii se repro:;;eaza faptele savir~ite, se indispun, reactionind prin proasta dispozitie, provocata de faptul ca Ii /se reamintesc actiuni la care nu vor sa se gindeasca serios. Acest lucru este valabil in special pentru tineri, care au 0 mai mare inclinatie spre pripeala dedt adu1tii. A~a s-a facut ca prima expertiza medicala a ajuns la concluzia ca subiectul llOStruare fata de faptele sale 0 atitudine ce dovede~te 0 pronuntata insensibilitate. Fire;j,' epileptoida ne este confinna ta la acest subiect de incetineala ideatiei ~i de testul productivitatii. InteIigenttIU3-na?tere reac~ii afective violente. Voi cita cazul umd barbat, descris de Bergmann in monografiaei(nu in lucrarea noastra colectiva). Am cunoscut ~i eu personal subiectul. WILLI W., 30 de ani, a fost internat in 1957 in clinica de neuropsihiatrie, fiind considerat periculos pentru societate. Tatal sau era foarte irascibil. Pentru oriee fleac nu numai ca-i bateape eei trei copii ai sai in mod brutal eu biciul, dar in furia sa oaroa se dezlantuia si impotriva mobilierului. Nu admitea sa fie contrazis. tntr-o zi, dnd unul din biliet! a zimbit

110

\.

laoremarcaaJui, a luat 0 farfurie ~i a spart-o in capul acestuia. $i fratii luierau iritabili. W. era si el ineadin timrete iritabil, banuitor si, chiar de la inceputu'l casniciei, gelos. D1.ipa~ase ani de casni~ie au inceput sa apara dificultati mai strioase. tn ptrioada in care urma cur3urile serale ale unui liceu pentru a-~i lua bacalaureatul, sotia sa a incercat de mai muIte ori sa-l a~tepte la tErminarea cunurilor. Dar numai rareori a reu~it sa-l intilneasca, pentru ca W. folosea adesea 0 aIta ie~ire. Sotia a devenit geloasa ~i la inceputul lunii februarie 1955 a intentat actiune de divor~. Cu 0 zi inainte de termenul de impaciuire s-au impacat, iar procedura divor~ului a fost suspendata pe dnci luni, Apoi femeia s-a.mutat la ni~te rude, dar intr-o bun a zi s-a int()rs in apartamentul comun. S-a ajuns la acte de violenta. Ea~i-a atacat sotul eu 0 punga de piper, iar el i-a fracturat asul nazal. Dupa cele intimplate, la 9 mai 1955 divortul a fost pronuntat. La IOmai\1955 W, a distruscameraei de dormit, dupa care s-a prezentat la politie, un de a fost arestat. A fost condamnat la inchisoare. Cum era insa un bun muncitor miner, a fostpus in libdtate inainte detErmen,.1a 19 decembrie 1955. Intentiona sa se-intoarca la sotia sa. Aceastainsa, fara sa-si facamutatia, pleGase la 15dece~brie 19;;5 in Gtrmania de Vest. Printr-o serisoare trimisa de consiliul municipal din ora~ul G., W. i-a aflatadresa. A plecat acolo $i s-a impacat cu ea. tn noiembrie 1956iIitre pacient si fosta sa sotia a,' intervenit 0 alta femeie. Dupa trei saptamini subiectul ~-a certat cu prietena sa, a~a incH aceasta l~g(Hura a in~etat. S-a intors imediat la fosta sa sotie, rugind-o sa revina la el, lueru pe care insa ea nu I-a mai acceptat. Acum W. 0 pindea in fiecate zi in drumulei spre gradinita unde luera. tn ajunul Craciunului i-aspart ferestrele de la camera de dormit. tn zilele urmatoare a facut mereu ineercari de a 0 red~tiga. Nereu~ind, i-a spart la 4 ianuarie 1957 fereastra de la buca tade, iar in noa ptea urma toare inca 0 fereastra de la dormitor. La 5 ianuarie, in timpul prinzului, a intrat prin efractie in pivnita, iar de acola a intimpinat-o pe fosta sa sotie care se intorcea de la munca si a batut-o. La 7 ianuarie a 'a~teptat-o in apropiere de gradinita. Ea a chemat politia ~i subiectul a fost arestat. Din dec1aratiile sotiei reiese ca W. nu admitea sa fie contraz.is. Din pu~ct de v~dere sexual era foarte excitabil ~i brutal. Cind ea s-a inapoiat din Germania de Vest, dupa numai trei saptaillini au reineepuf certuri serioase, cu toate ca W. nu locuia incala fosta sa sotie. Intr-o zi i'-a spus, in prezenta altor persoane, ca ~i-a gasit a alta femeie. Sotia lui considera aceasta. 111

afirmatie ca un neadevar. tn ultima vreme 11putea vedea adesea a~teptind-o in fata locului ei de munca, incepind de la 8 dimineata ~i pina dupa-amiaza. De muIte ori ea a incercat sa. sara repede intr-un tramvai ca sa 'seape de el, dar el alerga dupa tramvai injurind-o. In clinica, pacientul a declarat ea 0 iube~te foarte mult pe sotia sa, ca este gelos ~i, ca toate rudele din parte a tataJui sau, iritabil. Spunea ca nu vrea sa traiasca in libertate fara so}ia sa, preferind sa fie aruncat in inchisoare, deoarece el poarta vina ca ea s-a instrainat de el; ca considera dragostea lui trecatoare pentru cealalta femeie drept 0 mare vina fata de fosta lui sotie, care, din aceasta caud, s-a indepartat ~i rnai mult de el. Faptul acesta n irita atit de mult, incH ar vrea s-o omoare. "Cind ma infurii - spunea el - mi-e totul egall" Acest subiect era 0 personalitate hiPerperseverenta, care dintotdeauna a manifestat inclinatii spre suspiciune ~i gelozie. De aceea in raporturile sale cu sotia a ajuns la 0 evolutie paranoica, evolutie care pina in cele din urma a dat na~tere - intr-o succesiune caracteristica - unui sentiment de dragoste-ura. Astfel se explica, in parte, violentele sale. Adeseori se pot insa observa la el nu numai actiuni premeditate, dar ~i izbucniri afective necontrolate. Telul sau era sa-~i convinga sotia sa se intoarca la el. Din punctul de vedere al comportamentului paranoid este de inteles ca pentru a-~i atinge telul voia sa reeurga in parte la violenta. Dar atunci dnd i-a fracturat osul nazal, dnd a distrus mobila, dnd spargea ferestrele numai avea de-a face dedt cu izbuenid de furie oarta. Put em spune ca din atitudinea paranoidii pornea imboldul spre violenta, dar jirea ePileptoida era cea care determina desfa~urarea actiunilor. Faptul ca era un om condus de impulsuri reiese ~i din aeeea ca, in ciuda puternicei legaturi afective fata de so}ia sa, W. s-a incurcat un timp cu 0 al!a femeie. Daca tinem seama ~i de comportarea sa rezonabila in clinica, putem vedea intr-un mod impresionant in ce masura afectele unui om, in special ale unei personalita}i paranoide ~i epileptoide n pot duee pe alte drumud dedt ar voi el insu~i. Tatal sau trebuie sa-i fi semanat sub raportul iritabilitatii sale brutale.

112

Firea hipertimica

/-

I

Temperamentul hiPertimic - a carui accentuare este denumita temperament hiPomaniac - este bine eunoseut in psihiatrie datorita aspectului sau pregnant. Ca ~i in eazul unei manii, dar intr-o forma mai atenuata, gasim la temperamentul hipertimic o combinatie de veselie cu dorinta de actiune si cu nevoia de a vorbi, pre~um ~i cu 0 inclina}ie ~pre dig;esiuni' in gindire, inclinatie putind merge uneori chiar pina la a friza fuga de idei. Aceentuarea hipertimica reprezinta 0 variant a pozitiva a temperamentului uman.LYiata e privita mai mult sub latura ei placuta, se trece cu mai multa u~urinta peste necazuri; unui hipertimic viata i se pare mai u~oarl. Nevoia de ac}iune poate genera totodata realizari de valoare; n umeroase inovatii ~i initiative apar in feIul aeesta. Digresiunile gindirii sint insotite de bogatia de idei, ceea ce, de asemenea, poate stimula munca productiva. La reuniuni, personalitatile hipertimice sint de obicei cele mai antrenante. Atita timp dt au un public care Ii asculta, hipertimidi vorbesc ~i povestesc fara sa devina plictisitori, deoarece nu ramin mult timp la acela~i subiect~duc mereu in discutie teme noi, povestirile lor sint p'line de glume; in general acest fel de oameni au umor. (Cind acest tip de temperament este insa excesiv de pronuntat, aprecierea favorabiHi de mai sus nu mai este valabila. Veselia devine acum 0 primejdie; chiar lucrurile care ar trebui luate in serios sint ~i ele date deoparte eu superficialitate. Mai mult chiar, din cauza lipsei simtului datoriei ~i a lipsei de remu~cari se ajunge la abateri de la etiea. Prin superficialitatea sa un hipomaniac de asemenea grad i~i pune in joe prestigiul ~i, destul de freevent, i:;;i peric1iteaza insa:;;i situa}ia materiala, deoarece se lanseaza in ac}iuni sau speculatii care pentru moment ii fac placere, dar care, eu treeerea timpului, se vadese a fi, in realitate, dezavantajoase sau ehiar eatastrofale. Nevoia de aetiune - dad exist a intr-o masura. exeesiva - are ea rezultat 0 aetivitate febrila dar sterila. Individul devine "impra~tiat", se apuea de muIte:;;i nu duee nimie pina la capat, iar fertila sa boga}ie de idei 8

113

se poate transforma intr-un joc -..,-ce-i drept, 1'lin de fantezie cu idei nerealizabile. Un alt dezavantaj apareatunci dnd exista tendinta ca veselia sa se transforme in iritabilitate, fenomen relativ frecvent. Clnd acest lUCfLldevine foarte evident, putem presupuneca avem de-a face cu 0 comp;)nenta paranoica, dupa cum Yom Vedeall1::tiin ap.1anuntime. Acele componente psihologice ale temperamentului hipertimic care se refera la afectivitate, gindire ~i voin1a nu coexistiiintotdeauna in acela~i grad. Veselia poate sa fie predominantii sau poate ceda locul nevoii de a vorbi. In unelecazuri, tendinta spre digresiuni in gindire este foarte pronuntatiL In generalinsa, cele trei trasaturi se potrivesc intre ele ~i formeaza (j unitate, ca in cazul maniei. Uneori se poate dovedi ca firea hipomaniaca nu reprezinta dedt 0 manie diluata, atenuata, ~i antlme prin aceea ca aceasta boala s-a ivit la subiectulin cauza Ofi la una din tudele sale. In principiu insa nu este obligatoriu ca un astfel de tempera:..: ment sa aiba implicatii maniacale ; in specialincazurile mai putin pronuntate avem de obicei de-:i face Cll unadintre variantele nor,., male ale firii omene~tl. Voi prezenta doua cazuri descrise de Unger in lucrarea tl.Oas~ tra colectiva. La primul subiect, activitatea intensa pe care 0 desfa~ura ca urmare a temperamentului sau a avut un efect pozitiv. nascuta in 1911. Tatal ei fusese un om sociabil, foarte apreciat, blajin. Era in stare Sa insufleteasca societatea in care se afla, dnta mult ~i cu placere. Iubea mult dreptatea ~i avea 0 l?ozitie com~ativa de dte ori era yorba de a 0 apara. Era functlOnar superIOr. Mama ei se tragea dintr-o familie de sectanti ~i era ea insa~i foarte credincioasa. Dupa ce i-a murit sotul, a refuzat sa se casatoreasca cu omul pe care-l iubea din cauza ca acesta era de aWicredinta. In rest, era intotdeauna bine dispusa, dnta'cll placere, fara a avea insa vioiciu,nea tatalui. E.N. are 0 sora, pe care 0 descrie ca fiind foarte vioaie, veseHi si activiL Aceasta sora poate distra ~i amuza chiar ~i patruze'ei de persoane, e, foarte simpatizata, toata lumea vrea sa fie in societateaeL: Organizeaza adesea petreceri, intotdeauna foarte reu~ite. ELISABIDTH

N.,

114

E. N. este de parere ca i s-a dat 0 educatie contrara inc1inatiilor sale. A fost un om vesel si soeiabil; dar a fost trimisa 'lntr-o ~coala de maici, unde datorita educatiei primite a ajuns sa fie 0 credincioasa hnatica. Curind insa a studiat si diferite curente filozofice, desi avea mustrari de constiinta fata de maicile care 0 educau. La ~coala invata cu sirgiIint~ ~i, filra. sa fie cea care dadea tonul printre colegele ei, participa la tot ce puneau acestea la cale. A luat exeamenul de stat ca inviHatoare eu media generala "foarte bine". Acest rezultat s-a dator~t insa muncii depuse, caei, dupa cum spune ea insa~i, nu era inzestrata de la natura. In continuare a urmat cursuri la facultatea de filozofie-teologie. :;;i aid a obtinut succese la in vata tura. Meseria . de invata toare 0 exercita cu placere, in special pentru di ii erau dragi copiil. AceasHiinsu~ire a influentat-o ~i la incheierea disatoriei. Viitorul ei sotavea de ingrijit un sugar, a caruimama murise la nastere. E.N. a considerat imediat ca.misiunea ei este sa-i fie ~amaacestuicopil. Abia dupa casatorie :;;i-adat seama ca sotulei -om de ~tiinta, muzicolog - este un geniu. S-a familiarizat foarterepede cu teoriile Iui ~i a incercat sa Ie raspindeasca. A cautat sa stabileasca cele mai variate contacte ~i a izbutit ca sotul ei sa fie angajat succesiv la trei universitati. Sotul ei este tipul omului de :;;tiinta care nu se poate afirma faril. ajutorul altcuiva ~i 1m este in stare sa-~i impuna teoriile. Ea a intreprins numeroase caUitorii, vizitlnd muzicologi consacrati, carora le-:a relatat despre lucrarile sotu1ui ei. A "apucat taurul de coarne" :;;iaexplicat teoriile sotuJui ei. A reu~it sa fie convingatoare, ~i ca urmare el a fost angajato In timpul ocupatieia dus tratative cuautoritatile britanice eom:petente,obtinindsa i sepuna la dispozitie 4 000 DM pentru scopuri de cetcetare. A luatcontact~i cu critici de vaza pentru a-·i fainiliariza cu lucrarile sotului ei. In acest fel a obtinut sa se scrle diverse studii despre sotul ei, ceea ce i-a adus ~cestnia noi aprecieri ~tiintifice favorabile. A obtinut chiar ~i avizul marelui fizician Heisenberg, care a confirmat justetea iormulelor matematice din lucrarile sotului el. Acesta din urma a caracterizat-o intr-un mod foarte exact: "Nu-mi pot imagina un om sau 0 autoritate care sa nn capituleze in fata ta". Tot dinsa i-a procurat ~i actuala sa functie. Capadtatea de a-~i face cu u~urinta relatH i-a. permis d..nei N. sa cunoasca 0 multime de oameni interesanti, stabilind " en unii dintre ei legaturl durabile. Printre altii, s-a' imprietenit eu un scrUtor cunoscut, care gratie ei a prim it un nou imbold in crearie. Acesta i-a spus: "Operele meIe sint opere Ie tale, caci

115

tu mi-ai dat impulsul sa Ie creez". 1n legatura cu aceste cuvinte, doamna N. a declarat ca, in general, face cuno~tinta cu oameni pe care trebuie sa-i impulsioneze, cu oameni in locul carora ea trebuie sa hotarasca si care au nevoie sa Ii se insufle curaj si bucuria vietii. ' , Noi am cunoscut-o pe doamna N. prin fiulei vitreg, pe care I-a crescut ca pe propriul ei copiI. EI era in tratament in clinica noastra pentru schizofrenie. Se ocupa de tratamentul fiului ei cu aceea~i intensitate cu care lupta pentru lucri'irile sotului ei. Se informa din carp de speciaIitate, aduna toate sugestiile terapeutice pubIicate vreodata ~i Ie recomanda medicilor respectivi. Pornea de la ideea ca in acest domeniu nu au fost inca epuizate toate posibilitatile terapiei ~i nu-~i pierdea optimismul nici in fata refuzurilor, sustinind ca, probabiI, orice terapie noua se love~te la inceput de refuzuri, pina ce se gase~te un om curajos care s-o apIice. Cu ocazia ultimei ei calatorii a vizitat la Budapesta pe un profesor renumit, interesindu-se de succesele acestuia in vindecarea schizofreniei. 1n numeroasele noastre convorbiri, doamna N. a fost cam prea volubila. Daca avea ocazia, trecea cu pIacere la teme cu incarcatura afectiva, inflorindu-Ie cu mult umor ~i observatii sarcastice. Se putea insa concentJa bine asupra unei anumite probleme ~i relata lucrurile pe scurt ~i concreto Era intotdeauna bine dispusa; incerca adesea sa treaca la subiecte vesele, ddea din toata inima ~i ne ruga sa ne intilnim mai des ca sa mai sHim de yorba ~i sa mai ridem. Povestea cu mimica ~i gesturi expresive. Ca moto pentru viata ei ar propune: "Bogatia vietii consHi in a fi trait tot ce e cu putinta". La citva timp dupa ce doamna Unger a terminat referatul pe care I-a intocmit despre doamna N., fiul ei vitreg a murit subit de un acces de inima. Cu aceasHi ocazie s-a putut constata ca doamna N., in ciuda firii sale hipertimice, putea avea reactii profunde. Era puternic zguduita de pierderea fiului iubit ~i multa vreme nu s-a putut elibera de indoiala ca totu~i se omisese ceva in tratamentul lui ~i ca - de~i medicii afirmau contrariul - acesta a suferit poate inainte de moarte. Avem in fata noastra un subiect foarte activ inca din copilarie ~i care i~i ajuta sotul ~i prietenul in probleme importante. Prin felul ei energic de a fi, E.N. este un mare sprijin pentru oamenii talentap, dar slabi. ~i de fiul ei vitreg s-a ocupat in tens ~i, atit timp cit acesta mai era in viata, n-a pierdut speranta ca-l va putea ajuta in boala lui mintala. Vioiciunea, locvacitatea ~i

116

veselia ei - intrerupte doar de moartea fiului - confirma imaginea firii hiPertimice. La eel de-al doiIea subiect ciudateniile unei psihopatii hipomaniace se manifesta intr-un asemenea grad incH, in ciuda unor elemente pozitive, efectele negative sint puternic preponderente. nascuta in 1898. 1n legatura cu antecedentele familiale, pacienta ne informeaza di tatal ei era un om plin de vitali tate , cu replica prompta, un om "hitru". Putea sa amuze o societate intreaga ~i era iubit de top. Ii placea sa bea. Muncea din greu ~i multo 1n afara muncii sale profesionale mai executa ~i alte lucrari, liituralnice, a~a incH era ocupat de dimineata pina seara. Mama ei, careia in tinerete ii placuse, ce e drept, sa danseze si sa se amuze, nu avea talentul tatalui de a insufleti reuniuniie la care lua parte, din care cauza sotul ei 0 porecli~e "adormita". Se supara repede ~i s-a intimplat uneeri sa nu-~i ierte fiica cite sase luni in sir pentru vreo greseala comisa. 0 sora de-a tatalui ei era, ca ~i'acesta, plina de vi~ta ~i foarte activa. Pe bunicul din partea tatalui, pacienta ni I-a descris tot ca pe un om sociabil, diruia Ii placea sa povesteasca, sa fadi glume ~i care era iubit de tovara~ii sai de munca. De meserie era lucrator in constructii. Mama bolnavei a avut trei surori. Una dintre ele se remarca' prin temperamentul ei vesel. 1i placea sa danseze, era spirituala ~i facea 0 multime de ~trengarii. Pentru firea ei vesela era ~i ea indragita de toata lumea. Pacienta a fost rahitica in copilarie ~i de aceea a ramas cam mica de statura. Din cauza bolii a mers la scoala abia la 8 ani, dar, dupa cum afirma, a fost 0 eleva buna. '1n timpul anilor de ~coala nu a avut multe prietene, pentru ca in majoritatea timpului liber trebuia sa ajute in gospodarie. Dupa terminarea ~colii a lucrat in bucataria unui birt. Cind brita~ul se imbata, ea 0 ajuta pe sotia acestuia'la servitul clientilor. Ea i~i indeplinea sarcinile cu mult elan, chiar daca nu-i erau famiIiare. Mai tirziu a inceput in repetate rlnduri sa lucreze ca muncitoare necalificata in fabrica - de pilda, 0 data intr-o fabrica de tigari, alta data intr-o fabrica unde se reparau saci. N-a suportat insa mult timp aceasta munca. Pacienta comenteaza astfel aceasta experienta: "Trebuie sa am 0 munci:i independentii, unde sa am oameni in jurul meu". Apoi a incercat sa lucreze ca femeie de serviciu la persoane particulare, sustinind ca in anumite familii acest gen de munca i-a pIacut ; dar nu a ramas niciodaHi mult timp in acela~i loc. 1n sfir~it, ~i-a gasit ocupatia care Ii convenea - ~i-a scos 0 autorizatie de comert pentru ANNA W.,

117

"marfud de tot felul". A~anu era legata de comer~ul cu 0 anumita marfa, ci facea negot cu tot felul de articole. Intr-o vreme, cind vindea inghetata, Ie tinea adesea locul ~i unor colegi din vecinatate. Unul dintre acestia vindea bretele, celalalt - raci. Ea i~i avea taraba cu inghetata la mijloc. Celor doi Ie placea sa se duca impreuna intr-un birt din apropiere ~i 0 rugau pe pacienta noastra sa aiba grija de tarabele lor. Ea nu se marginea numai sa Ie faca acest serviciu, dar mai si facea reclama marfii de la toate cele trei tarabe. Ea ne explica: "A~a sint eu, multilaterala". Vindea ~iridichi, pornind de la ideea ca acestarticol este apreciat de oamenii putin chercheliti sau chiar beti de-a binelea. Dupa aceasta i-a venit ideea sa ofere tipari drept ci:;;tig la jocul cu zaruri. ~i-a cumparat zaruri, cornet pentru zaruri :;;i0 lada in care tinea tiparii. ,,~i i-am dat drumuI!" "Cu cit sint zarurile mai bune, cu aUt e :;;itiparul mai gros!" Citva timp a vindut prin localuri bomboane, saleud :;;itot felul de dulciuri. Mai tirziu nu mai vindea pdn localuri dedt seara :;;iera considera ta de~eful ei drept cea mai buna vinza toare. A mai trecut un timp ~i a inceput sa vinda pe contpropriu flod in localuri de noapte. Pentru un buchetel cerea in medie 2,5 marci: "Fiindca un barbat n-o sa ceara un rest de 50 de pfenigi". In localuri dadea sfaturi barbatilor insurati: "Asta nu te vrea dedt pentru banii dumitale; ginde~te-te ca nu mai e mult :;;iajungi la «virsta critica ». Atunci sotia 0 sa ramina cu dumneata, dar asta te lasa!" Ii placea sa glumeasca, :;;icu glumeIe ei:;;i cu firea ei amabiHi capiita intotdeauna bac~i:;;urigrase. Era activa zi :;;inoapte, deoarece trebuia sa fie in piata la ora 5 tara un sfert dimineata pentru a putea cumpara £lorile la pret de gros, iar dupaaceea facea toata. ziua buchete. Intre timp mai villdea :;;iziare. La inceput villdea ziarele tot in locaIuri, deoarece acolo primea bacsisuri mai mari. Mai tirziu 7i-a ales insa un loc intr-una din garile centrale, unde a devenit in cudnd CUlloscuta prin reclama pe care 0 facea ziarelor :;;i prin replicile ei pline de haz. Seard., dupa terminarea lucrului, se forma intotdeauna un cerc in jurul ei ~i oamenii ride au de glumele :;;ipilavrageala ei. Unul din cei care 0 ascultau a pove5tit odata ca din cauza ca statuse adta timp s-o asculte a pierdut ultimul tren :;;ia trebuit sa-~i petreaca noaptea in sala de a~teptare. A devenit aUt de cunoscuta, incit radiodifuziunea berlineza a transmis un repQrtaj despre ea, prezentind-o drept un "tip berlinez". Prin elocventa ei devenise cea mai buna vinzatoare de ziare. Ea I-a instruit in vinzarea ziarelor :;;ipe sotul ei din aceajvreme,.care nu-~i mai putea exercita me-

118

seria de :;;elar.El n-a fast insa potrivit ca vinzatof:;;i nu a avut dedt un dever foarte mic. Pacienta povestea cu spontaneitate :;;i cursivitate latura sociala a vietii sale, dar era mult mai rezervata in descrierea legaturilor ei amoroase. A mentionat ca primul ei sot fusese foarte gelos, de:;;i- dupa cum sustinea - fara motiv. A avut intotdeauna grija sa nu dea impresia ca e ,,0 fata u:;;uratica", dar, in mod obiectiv, avusese numeroase legaturi cu barbati. La virsta de 21 de ani s-a casatorit pentru prima oara. Pe acest sot 11numea "ciocanarul", fiindca era deseori beat :;;iin stare de ebrietate 0 lovise in repetate rinduri cu un ciocan. In perioada acestei casatorii - adivortat dupa trei ani -- a avut in fiecare an cite 0 na:;;tere. Trei dintre copii au murit la na:;;tere sau, scurt timp dupa na~tere, Ia orfelinat. Pe al patrulea I-a scos din orfe1inat dupa ce a divor~at. Era sincer indurerata de moartea copiilor, sustinind ca ei ar fi ramas in viata dad!. ar fi fost hraniti de dinsa. Ne-a declarat ca motivul pentru inter..: narea copiilor in orfelinat era di sotul ei "voia sa faca copii, dar nu sa-i ~iaiba". In perioada na:;;terilor ea statea intotdeauna Ia mama ei, deoarece sotul 0 lasa singura in acest timp. In rea~ litate, aUt ei cit ~i sotului ei li s-a retras dreptul de ingrijire a copiilor din cauza ca Ii neglijau. In 1935 s-a casatorit pentru a doua oara. ~i acest sot era un om grosolan, care 0 batea des, a:;;aincH a fost in repetate rinduri nevoita sa fuga de acasa ~i sa stea pe la colturi de strada ca 0 "prostituata". Dupa trei ani de casnicie a divortat din nou. In legatura cu acest fapt ea a facut urmatoarea remarca: "Am fost multumita ca am scapat de el. Am doua mIini :;;idoua picioare :;;ilucrez". In 1959 s-a casatorit pentru a treia oara, cu un om cu care locuia de zece ani in aceea:;;i locuinta. Trei Iuni mai tlrziu biirbatul a murit, fapt care a facut-o sa sufere foarte mult. Dupa aceasta. pierdere a inceput sa bea mai mult alcoo!. Cind era in stare de ebrietate deranja vecinii ~i a fost internata in clinica de neuropsihiatrie fntr-o stare subdeliranta. Bause alcool ~i fnainte, fara a atrage insa prea mult atentia asupra ei. Protesta vehement contra denumirii de "alcoolica", sustinind ca meseria ei e lagata de bauturiL Fiind·intrebata daca ar mai vrea sa se marite, ea a vorbit de ultimul ei sot, pe care nu-l poate uita, dar in acela~i timp povestea :;;idespre un barbat pe care-l cunoscuse recent. Acest barbat are 0 fiica adulta care Iocuie~te cu el: ,,0 asemenea povara nu poti sa-ti iei in spate" ~ Niciodata nu i-a fost teama ca nu va gasi un pattener, ~i nici azi nu-i este.

119

In timpul deselor explorad in clinica, Anna W. era totdeauna vesela ~i in verbozitatea ei pIasa dte 0 gluma. Pe doctorita o saluta intotdeauna ca pe 0 veche cuno~tinta. Daca se mai gasea cineva in camera de consultatie se indrepta cu un zimbet prietenos spre aceasta persoana - fara s-o cunoasca -, asigudndu-~i atentia ei printr-o yorba de duh. In felul acesta incepea cu oricine 0 conversatie plina de verva. Vizitele medicale durau foarte mult, deoarece pacienta raspundea numai prin prima fraza la intrebarea ce i se punea, pentru ca imediat sa inceapa sa vorbeasca despre lucruri neinsemnate, care nu aveau dedt 0 vaga contingenta cu tema discutiei. Dupa ce doamna Unger ne-a prezentat-o, pacienta a ramas in continuare in ingrijirea noastra. Atlta timp dt nu bea alcool era harnica. Am angajat-o in c1inica ca femeie de serviciu ~i in curind era cunoscuta de toata lumea, deoarece intra cu toti in yorba. Din dnd in dnd recidiva: nu venea la serviciu si z~cea acasa beata. In asemenea cazuri 0 reinternam in clinici pentru un timp mai indelungat, lucru pe care ea il gasea complet nejustificat, caci in ciuda exceselor sale nu voia sa fie considerata drept alcoolica. Intr-o zi - implinise intre timp 68 de ani - a fost gasita moarta acasa. Bause iarasi mult si murise probabilin urma unei sincope cardiace. ' , Dupa dt se pare, in familia acestei paciente au fost multe personalitati hipertimice. Ea insa~i avea intr-un grad foarte inalt aceasta fire. Era intotdeauna vesela, aferata, prompt a in raspunsuri, dibace in relatiile sale cu oamenii. Tendinta catre digresiuni in gindire ajungea la ea pina la limita fugii de idei. Ayea putine inhibitii morale, dar i-a ramas sentimentul de ru~ine pentru aventurile sale sexuale. Nereu~ita ei in cre~terea copiilor era poa te mai putin rezultatul lipsei dragostei de mama, deoarece vorbea despre copii cu un sentiment antentic. Din cauza tendintei sale de a trece de la 0 preocupare la alta a pierdut, probabil, capacitatea de a urmlri cn consecventa un anumit tel. Inca dmainte de a incepe sa bea, pacienta nu mai era in stare sa se adapteze exigentelor vietii sodale. Dispersindu-se in multiple ocupatii, rezultatele muncii sale erau nesatisfacatoare. A cazut victima alcoolului datorita nepasarii sale optimiste, precum ~i datorita faptului ca prin felul ei de viata, determinat de firea hipertimica, avea dese prilejuri sa bea.

120

Firea

distimica

Temperamentul distimic, care la un grad mai ridicat devine temperament subdepresiv, este contrariul temperamentului hiper-

timic. Oamenii de acest tip sint din fire serio~i, fiind in mai mare masura afectati de evenimentele triste ale vietii dedt de cele vesele. Evenimente zguduitoare pot accentua starea de seriozitate pina la 0 depresiune reactiva, ceea ce se intlmpla mai ales atunci dnd starea de subdepresiune este foarte clara ~i de lunga durata. La oamenii cu temperament distimic imboldul spre actiune este diminuat, iargindirea este (mai lenta 'dedt la cei. lalti oameni. In reuniuni, personalitatile distimice nu participa dedt putin la conversatie. Daca ar fi dupa din~ii, ar exista mai multe pauze dedt conversatii. Predispozitia spre seriozitate are drept rezultat ca pe primul plan apar sentimente contrare tendintelor lor egoiste. A~a se explica faptul ca aceasta seriozitate duce totodata la 0 tinuta etica serioasa. Insu~i faptul ca in ambele expresii revine notiunea de "serios" atesta conexiunea idintre dispozitie ~i tinuta etica. Aici se m1.nifesta latura pozitiva a temperamentului distimic. In schimb, diminuarea imboldului spre actiune ~i incetineala. gindirii au - dnd ating un anumit grad - efecte negative,. scazind randamentul. Cind temperamentul Isubdepresiv este foarte accentuat, ne p'ltem gindi la 0 stare ~demelancolie, dar nu intotdeauna exista o asemenea conexiune. ;Variantade temperament distimica poate· fi absolut normala. Ma voi refed la un subiect descris de Unger in lucrarea noas~ tra colectiva. HORST H., nascut in 1931. Tatallui a fost un om foarte linistit si a dus intotdeauna 0 viata retrasa. Mama, ceva mai vi~aie dedt fusese ta tal, are insi muIte dured si boli fizice: "N-a fost niciodata cu adevarat sanatoasa". Hor~t are doi frati, firi mai deschise dedt el. Fratelui mai mic ii place sa lie totdeauna in centrul atentiei.

121

o

Horst era inca din copilarie foarte tacut ~i retras. La ~coala ii venea destul de greu sa irivete; isi facea insa temele cu constiinciozitate, asa incH trece~ totdeauna clasa. Prieteni n-a 3.vut nici in ~co~la ~i nici mai tlrziu in viata. Pe citiva colegi ai sai ii considera huligani, deoarece i~i bateau joc de dispozitiile date de profesor ~i nu Ie urmau niciodata. Me~terea mult acasa impreuna cu tatal sau ~i dorea sa devina proiectant de mobila. Dupa terminarea ~colii nu s-a putut insa pIasa dedt ca ucenic strungar la un sculptor in lemn. Dupa un an a intrerupt ucenieia pentru ca, dupa parerea sa, ucenicia nu avea nici o valoare fara a urma concomitent cursuri la 0 ~coala profesionala. Dupa aceea a lucrat iei-colo, ocazional, multumindu-se sa constate cu resemnare ca numai acei copii de care parintii se ocupa au parte de 0 formatie profesionala adecvata. In 1949 a inceput sa lucreze intr-o exploatare miniera, unde s-a calificat ca miner in abataj ~i brigadier. In timpul sau liber nu se distra, cum faceau colegii sai. Cind, la invitatia lor, ie~ea cu ei, nu era in stare sa stabileasdi un adevarat contact cu ei. Facea de unul singur plimbari lungi, iar iama schia. Dupa un an ~i jumatate urma sa fie transferat la aWl mina. Cum despre aceasta mina auzise ni~te zvonuri proaste, Horst n-a acceptat transferul, ci a lucrat timp de jumatate de an ca lucra.tor auxiliar. Aceasta munca nu-i placea de loc; a suferit in special de pe urma colegilor sai, dintre care unii aveau cazier judiciar ~i "erau cu gura mare". De mult intentiona sa renunte la aceasta profesiune, dar nu a avut curajul s-o faca dedt atunei dnd doi colegi I-au convins sa intre in rindurile politiei. A urma t ~coala de ofiteri pe care a termina t-o, "ce-i drept doar eu nota 6". A fost numit sef al unei sectii unde avea mai multi subalterni. Munea nu-i' plaeea, se l~ecajea de fiecare data dnd cineva nu-i dadea de bunavoie ascultare. Seara se gindea faxa nid 0 bucurie la munca ce-l a~tepta a doua zi. Medita asupu sensului vietii, ajungind de obicei la concluzia ca viata nu mai are nici un rast. La eererea lui a fost mutat la 0 sectie mai mica ~i mai putin complicata. In rapoartele despre activitatea lui se arata ca. i~i exe.cuta munea eu con~tiinciozitate, dar ea prea i~i punea tatul la inima ~i ca traia prea retras. Dorinta lui ar fi fost sa paraseasdi serviciul, dar regulamentul politiei il impiedica. Prima sa rdatie intima cu 0 fat a a durat doi ani. Aceasta fata Ii povestea ~ magulita ~i incintata - ca. era deseori invitata de alP biirbati. Din aceasta cauza Horst s-a indepartat de ea, subliniind ca ceea ce I-a apasat cel mai mult era faptul di pe fata 0 bucurau invitatiile. In 1955 s-a casatorit cu 0 fat a de 0

122

aceea~i virsta cu e1, dar in 1962 au divortat. Motivu1: "nepotrivire de caracter". Sotia sa era vese1a, Ii p1acea sa danseze, pleca la sfiqit de saptamina in excursiile organizate de intreprindere, iar in timpul acesta el avea grija de copii. Nu acest din urma fapt i-I repro~a el, ci ca era atit de intreprinzatoal?e. Daca sotia reu~ea din dnd in dnd sa-1 convinga s-o insoteasca la dans, se intlmpla de multe ori ca el sa pIece mai devreme acasa. Cind sotia aducea vreun musafir la ei acasa, statea mai tot timpul retras ~i tacut ~i nu izbutea sa se distreze. Prefera singuratatea ~i Ii place sa citeasea. De acord cu el, sotia a intentat divortul. A accept at propunerea ei de a continua sa locuiasea impreuna pentru a putea sa participe 1a ingrij irea copiilor. Parerea lui este: "A ie~it altfel dedt am sperat eu; acum mi-e totuna, pot sa ram in ~i acolo unde sint". Daca. fosta 1ui sotie i~i va gasi un alt partener, el va pleca. Horst declara despre sine ca a fost intotdeauna un om tacut ~i a 1uat viata in serios. In orice, vede in primu1 rind latura proasta ~i nu are bueurii. "Bine - in adevaratu1 inteles al cuvintului - nu mi-a fost niciodata". Nu poate stabili contaetul cu altii ~i dnd se afla printre oameni straini are un sentiment de inferioritate. In societate nu ~tie pur ~i simplu ce sa vorbeasea. La inceput nu voia sa povesteasca despre viata sa: "La ce bun!" La aeest subiect gasim fara indoiala trasaturi pozitive. E indulgent fat a de ceilalti ~i i~i ia obligatiile in serios. Oriunde lucreaza, face treaba buna. Lipsa de elan 11impiedica insa sa-~i organizeze viata in mod rational. Atitudinea lui pesimista accentueaza aceasta lipsa ~i a contribuit la faptul ca de fiecare data incearca sa faca altceva, deoarece nu se simte bine in nici 0 meserie ~i in nid un loc. Inca din copililrie, Horst a avut acest fel de a £i - serios ~i exagerat de tacut. De obicei, particularitatile de temperament se pot constata eu u~urinta inca din copili'irie. Temperamentul hipertimic este mai izbitor la copii dedt la adulti, deoarece vioiciunea fireasdi a copiilor se adauga vioiciunii tempcnmentului. In Kinderam descris astfel de copii neurosen und Kinderpersonlichkeiten exceptional de vioi. Pe de alta parte, temperamentul distimic nu este totdeauna mascat de predispozitia copiilor pentru veselie ~i actiune. Lucrul acesta 11demonstreaza cazul urmatorului copU, descris de Zeller in lucrzrea noastra colectiva. 123

" KARL S., nascut in 1948, a fost in ingrijirea noastra la stationar in 1960. Mama lui are 0 fire schimbatoare - pllnge u~or, dar li ~i place sa dda. In general este insa tacuta ~i rezervaHi. Tatal, maistru brutar, este foarte vioi si constiincios. De dnd Karl a implinit 6 ani, lucreaza ~i mam'a in brutarie, a~a indt copiii au fost in mare masura lasati de capul lor. Tata nu se ocupa nici seara de copii dedt rareori, deoarece din cauza meseriei sale se culca inainte de ora dnei. K. era cel mai tacut dintre cei ~ase copii. Era ~i cam greoi ~i lent, dar nu propriu-zis anxios. A fost intotdeauna surprinzator de serios, niciodata n-a ris din toata inima. Fata de straini era foarte timid, de emotie abia daca putea sa sco~ta 0 vorb~i. Se simtea complet "naudt" ~i stingherit. Avea oroare sa faca cumparaturi, cad acestea 11obligau sa vorbeasca mult. Nu ie~ea in strada daca imbracamintea nu era perfect curata. Se certa frecvent cu fratele sau mai mare care, dupa parerea lui, era copilul preferat. Adesea a fost batut de acest frate ~i de prietenii acestuia, ceea ce 11facea sa-~i doreasdi ca fratele sa pIece din casa. Randamentul sau ~colar era nesatisfacator; intr-un an a ramas repetent. Lectiile ~i Ie facea con~tiincios, dar li luau mult timp. In clasa el era acela pe care ceilalti baieti 11necajeau ~i 11bateau cu predilectie. Nidodata nu se apara ~i nid nu avea VreUIlprieten care sa-i ia apararea. I~i alegea ca tovara~i de joaca copii mai tineri ~i mai mici, pe motiv ca sint mai putin obraznid si nu-l bat. In secti~ noastra K. era foarte timid, inhibat si depdmat. PHngea u~or. Ii lipsea acea prospetime ~i veselie proprie copiilor. Dadea intotdeauna impresia unui copil abatut, neputindos ~i vorbea in ~oapta. Mereu se simtea j ignit, dar se impaca repede. Era recunoscator pentru orice atentie. Cind venea yorba despre fratele lui mai mare se enerva foarte tare. Colectivul de copii 1i intorcea de obicei spatele. A fost fericit dnd a gasit un baiat care I-a admis ca tovara~ de joaca. Acestui baiat i s-a supus cu totul, accepHnd sa faca de dragullui lucruri care in sine li erau foarte penibile. Astfel, impreuna cu "prietenul" lui a chiulit 0 data de la ~coala, numai ca sa fie apreciat de prieten. Examenul de inteligenta a dat rezultate corespunzatoare vlrstei.

Recunoa~tem aid toate trasaturile temperamentului subde. presiv. Baiatului lilipsea veselia eopilareasca, dadea intotdeauna impresia unei oarecare deprimari. La aeeasta se mai adauga 0 anumita neputinta

~i incetineala.

124

Randamentul

sau mediocru

la ~coala ne face sa credem ea prezenta probabil ~i 0 oarecare incetineala in gindire. Datorita. comportarii sale depresive?i felului lent de a reactiona, K. nu s-a putut impune celor de virsta sa, a~a inch era adesea persecutat ~i batut.

Firea labilti Individul la care putem observa alterl1ari de stari hipertimice cu stari distimice este 0 fire labila (afectiv). Cind aceste trasaturi Sillt mai accentuate, este yorba de 0 fire ciclotimica. La ace~tia din urma - dteodata fara motive exterioare - pe primul plan trece ba un pol, ba celalalt. Alteod evenimentele exterioare sint cele ce declan~eaza aceasta oscilatie a dispozitiei. Evenimentele fericite nu produc numai bucude normala, ci intregul tablou al hipertimiei, din care fac parte ~i dorinta de a actiona ~i de a vorbi, precum ~i tendinta catre digresiuni in gilldire. Evenimentele triste nu declan~eaza numai depresiune, ei in acela~i timp ~i 0 incetinire in gindire ~i actiune. Ca sa apara oscilatii de la un polla altul nu este neaparat necesar Ciaimpulsurile extern~ sa fie trairi propriu-zise; ambianta generala poate avea acela~i efect. Indivizii cu dispozitie labila devin intr-o societate veseHi. cei mai veseli dintre toti, ei pot ajunge punctul central al reuniunii ~i pot amuza pe toata lumea. Intr-un anturaj serios sint adesea cei mai serio~i. $i acest gen de temperament are un corespondent in domeniul bolilor psihice, caci boala maniaco-depresivii i~i urmeaza cursu I tot in alternanta eelor doi poli. Dar nu este necesara. existenta unui raport etiologic intre firea labiIa ~i boala maniaco-depresiva. Ne-am putea gindi ca labilitatea dispozitiei rezulta din asoderea distimiei cu hipertimia, eventual pe baza de ereditate. una din trasaturi tra.gindu-~i originea de la mama, cealaWi. de la tata. Din cercetarile mele (1963) a reie~it insa ca dintr-o asemenea combinatie nu rezulta 0 labilitate a dispozitiei, ci se ajunge la o echilibrare reciproca, adica la 0 fire sintona, care estecaracterizata printr-o dispozitie medie uniforma. Acest fenomen esle asemanator cu cel ce s-a putut COl1statain cazul unei confluente 125

a firii isterice cu cea anancasta. Tot a~a cum nu poti fi in acela~j timp isteric ~i anancast, la fel de imposibil este sa fii In acela~i timp hipertimic ~i distimic. E drept ca nu ne gin dim 1a un om care sa fie in acela~i timp vesel ~i trist, ci in mod alternativ, dar din constatari empirice s-a vazut ca nici acest fel nu rezulta dintr-o combinatie a celor doua temperamente. Este foarte semnificativ cum doua trasaturi accentuante sau chiar psihopatice nu produc prin confluenta lor 0 accentuare mai pronuntata, respectiv o psihopatie, ci, din contra, due la 0 fire medie normala. Aceasta observatie este importanta mai ales pentru cei ce inclina sa priveasca psihopatia ca ceva absolut negativ. Din doua psihopatii asociate poate rezulta un om normal.

Voi cita 0 personalitate 1abila, descrisa de Unger in lucrarea: noastra colectiva. Doamna CHRISTINE SCH., nascuta in 1925, relateaza ca tatal ei a murit in 1944, in razboi. De meserie a fost hotelier, era un om foarte activ, foarte vioi si avea 0 vasta sfera de interese. Se ocupa de politica, era fiiatelist ~i un entuziast al fotbalului. In societate era antrenant, era un excelent "causeur" si avea: un larg cerc de cuno~tinte. Mama ei mai traie~te. Este in prezent lucratoare intr-o fabrica de du1ciuri, unde a fost in repetate dnduri evidentiata pentru frumoasele ei realizari. Se descurca bine in viata, are insa perioade dnd "vede totul in negru" ~i ii piere eurajul de a mai trai. Treee insa destul de repede peste asemenea perioade. A fost crescuta la 0 manastire, unde a frecventat eursurile unui seminar pedagogic. Acum este profund religioasa, fapt care inainte nu ap'lrea atH de evident. Este cam suspicioasa ~i ranchiunoasa. Seh. are trei surori. Doua dintre ele au un temperament vioi ~i vesel - una a emigrat in America ~i a fost intotdeauna 0 fire intreprinzatoare, cealalta este de-a: dreptul u~uraticaJ profit a de tot ce-i poate oferi viata ~i cheltuie~te pina la ultimul ban ca sa traiasca "pe pieior mare". Cea de-a treia sora e lini~tita, stapinita ~ifoarte inteligenta.V orbe~te trei limbi straine si are inclinari muzicale marcate. Subiectul nostru, Christine Sch., a fost in copilarie foarte vioaie. La ~coaIa avea totdeauna "ga~ca ei", pe care 0 conducea. Se juca mult eu alti eopii, fara sa aiba insa 0 prietena stabila. Mergea cu ,placere la ~coaIa ~i pina in clasa a V-a a fost eleva. foarte buna. Mai tirziu a avut rezultate mai slabe deoareee, potrivit dorintei parintilor, urma sa devina invatatoare, in timp

126

c~ peea 0 interesa maimult muzica. I~i f,kea de pe atunci multe probleme dinaceasta eauza ~i a pierdl1,tgustul de invata,turiL La virsta de 7 ani a inceput sa ,dnte la pian, la 8 ani citea ziarul. Cind a implinit 12 ani ~i-a propus, impreuna cu sora sa, "sa cunoasca lumea". Copiii au porn it in drumetie, dar n-au ajuns dedt la dtiva kilometri de ora~. Dupa absolvirea ~colii a fast un an interna ~i apoi, din cauza razboiului, a fost nevoita sa lucreze in gospodarie. A avut noroc - "am avut mult noroc in viata I" - ajungind sa lucreze in gospodaria unui dirijor care a ajutat-o mai tirziu sa fie angajata la un teatru in functia de corepetitoare. Nu s-a simtit insa bine in acest post, tdiia retrasa, avea "inhibitii" si se fcaminta adesea din cauza intrigilor dintre colegi. Pe u'rma' a redevenit atit de vesela ~i de vioaie, inch a putut privi ra,zboiul drept 0 mare aventura ~i nu-i simtea latura neplacuta. In 1945 se afla la Fraga, unde germanii erau supu~i legii mar~iale. Pentru a putea ie~i din ora~, ~i-a prins pe haina tricolorlll francez ~i dnd trecea pe la posturile de control fredona ~ansonete frantuze~ti. In acest fel planul i-a reu~it. Mai tirziu, familia ei afost expulzaHi din Cehoslovacia ~ia ajuns intr-unlagar de interrrare. Pacienta a intrat in contact cu conduciitoral lagarlllui ~i dnta la pian pentru eei din lagar. Nu 0 facea numai de dragul avantajelor pecare Ie obtinea, ci ~i pentrll pUicerea de a dnta.Dupa un an a primito locuinta ~i pina in 1952 a dntat la pianintr-o orchestra de dans ~i in orchestrele un or a~ezaminte culturale. Incepind din 1954 a fost referenta pentru cultura ~i presa ~i, in acela~i timp, a condus corul unei intreprinderi. Tot in aceea~i perioada a urmat ~i cur.3uril~unei ~coli de cadre, pe care Ie-a absolvit eu mentiunea "bine". Intoti ace~ti ani Sch. a fost in general vesela ~i intreprinzatoare, Starile de proasta dispozitie care se iveau din dnd in dnd erau de scurta durata. In 1955, in afara profesiunii ei, a activat ca asesoare populara la un tribunal. La inceput s-a bucurat ca are astfel ocazia dea lucra activ cu oamenii. In eurirtd insa a inceput sa reflecteze asupra mizeriei existente in lume, in a~a felincH aceasta munca i-a devenit aproape de llesuportat. Lucrurieare inainte Vr2me nu 0 afectau dedt prea putin sau deloc, acum nu-i mai ie~eau din m.inte, In 1956 a devenit din nou activa ~i s-a angajat ca statisticiana la 0 intreprindere. Aurmat ~i un curs suplimentar de perfectionare. Studiul individual nu dadea rezultate prea bune pentru ca nu-~i putea fixa atentia un timp mai indelungat, dar la seininarii era cea mai buna. La petreceri se arata in totdeauna foarte antrenanta. Dupace a terminat cursul de specializare, Sch. nu a gasit un post corespunzator in intreprinderea 127

rilar in ea insa~i., Cind se diseutau Iucruri mai imbucuratoare" devenea vioaie, vor~areata ~i veseIa.Dupa toate probabilitatile. comportamentlll ei a fost in trecut ~imai schiillbator dedt.S7ar, putea. crede din relatarile ei. Cind i~i amintea de.vremurile predominant hipertimice, oscilatiile distimice treceau probabil pe planul al doilea; dnd se gindea 1a vremurile predominant dis7, timice, .isi amintea prea putin de zilele vesele careexistau ~iin:' aS$menea perioade. Aceasta impresie nis-aintarit prinfaptul di a venit in c1inica eu idei depresive ~i aid, prin convorbiri stimuJante, .a devenit vesela ~i vioaie.

unde lucrase inainte, a~a incH a preluat in 1959 un post de planificator al productiei in sectorul alimentar. Aici munca nu mergea cum ar fi dorit, fikea numeroase gre~eli ~i se simtea prost. In aceasHi perioada pllngea des ~i se intreba: "Pentru ce prime~ti banii?" $i-a schimbat activitatea 9i a devenit calculatoare. Dar ~i in acest post se ducea la lucru fara tragere de inima; seara medita mult ~i li era teama de zina de mline. De-acum inainte ~i pin a in 1962 a ramas mai millt serioasa ~i cu inclinatie spre meditatie, de~i in mod trecator a avut ~i perioade de mai bun a dispozitie. In cele din urma s-a simtit total incapabila de munca ~i a fost internata in cliniciL Aid a fost la inceput earn deprimata; dnd i~i povestea e~ecurile, cauta vina in ea insa~i. Mai tirziu s-a aratat mai degraba veselii; povestea ca avusese ,,0 serie de ghinioane" ~i pe deasupra a mai macinat-o ~imunca monotona. Acum insa - spunea tot dinsase simte iarasi bine si are de gind sa formeze 0 orchestra. Pacienta relata ~a in viata ei sexuala a fost intotdeauna foarte stabila. In 1947 I-a cunoscut pe actualul ei sot, care in 1948 a divortat din cauza ei de prima lui sotie ~icu care s-a casatorit abia in 1955. Spunea ca ii era indiferent daca e sau nu casatorita, ca s-a maritat mai mult la insistenta sotului ei. Ulterior a marturisitinsa ca ideea de a fi fost cau~a pentru care sotul ei divortase 0 apasa intotdeauna foarte mult. Adesea a considerat e~ecurile pe care Ie-a avut in viata drept 0 pedeapsa pentru aceasta. Sotul ei are ambele picioare amputate ~i este un om profund cinstit ~i cumsecade, ceea ce pentru ea a fost hotaritor in alegerea pe care a facut-o. Acest subiect a fost in copilarie in mod vadit 0 hiPertimica. La inceputul razboiului, in schimb, traia retrasa ~i era inhibaHi.. Au urmat dtiva ani de voio~ie ~i bucurie de viata, aceasta perioada intinzindu-se pina mult dupa razboi. Cu 0 u~urinta hipertimica Sch. a invins greutati mari, ajungind sa aiba importante succese in profesiune. Oscilatii nu preagrave ale dispozitiei au existat frecvent ~i in acest timp, dar erau trecatoare. In 1955 s-a manifestat 0 indispozitie mai accentuata ~i de mai lunga durata, insotita de idei depresive. In 1956 a fost iara~i vesela, iar intre 1959 ~i 1962 a inclinat mai mult spre dispozitii depresive. In aceasta perioada i-a fost greu sa munceasca. In clinica s-a prezentat dnd ca 0 fire distimica, dnd ca una hipertimica. Atunci dnd in discutie se ajungea la probleme serioase, parea deprimata ~i inclina sa-~i priveasca viata cu ochi critici, cauUnd motivele ~ecu·

128

Firea exaltata

I I

•

Oamenii exaltati reactioneaza la diferitele inUmplari diu: viata lor mult mai intens dedt oamenii obi~nuiti. Evenimentele imbucuratoare Ie provoaca foarte repede entuzias1nul, iar cele triste ii due tot a~a de repede la disperare. Cuvintele "chiuind pina-n inaltul eerului" ~i "mihnit de moarte" se potrivesc firilor exaltate ehiar mai bine dedt personalitiltilor cic1otimice. Exaltarea se asociaza mai putin eu pornirile inferioare - adica mai ales egoiste - dedt eu eele superioare - adica altruiste. :bragostea de oameni, bueuria simtita pentru prosperitatea ahora pot ajunge la 0 mare intensitate. Se manifesta insa ~i impulsuri care se afla in afara "sferei aspiratii-inc1inatii" ~icare din aeeasta cauza sint, in principiu, mai slabe. Dragostea de muzicil, arta, natura, sport, devotamentul pentru 0 religie, 0 eonceptie despre lume toate aeestea Ii pot emotiona pe oamenii exaltati pina la extaz. Tot astfel ~i reactia lor la celalalt pol nu este provocata de cauze: vulgare. Ei pot fi desperatidin cauza milei pe care 0 simt pentru un om sau un animal. Pot fi profund nefericiti din eauza unuf e~ec care. poate fi lesne remediat, din cauza unei mici deceppi care mline poate fi uitata sau din eauza unei boli inofensive de: care sufera 0 ruda, ca ~i pentru faptul ea unul prietel1 is-aJ:ntimplat eeva neplacut. E drept 'insa ca frica ~i grija pentru proprial01f persoana pot deveni de asemenea exeesive. Acest fen(j)menpoate' fi '20nstatat atH in psihoza anxietate-fericire, dt~i la tempera!~ 9 - Personalitllti accentuate

129

mentul anxios-fericit. Teama este deosebit de susceptibila de accentuare, probabil fiindca la 0 anumita intensitate se transforma intr-o stare fizica, devenind in felul acesta cople~itoare. Faptul ca la oamenii exaltati se constat a in special sentimente nobile este cauza pentru care aceasta fire e deseori intllnita la arti~ti ~i poeti. Trebuie sa ne punem insa intrebarea: de ce in general talentul acestora nu este propriu-zis un talent specializat, a~a cum este cazulla oamenii de ~tiinta, care au realizari remarcabile numai intr-un anumit domeniu. De cenu sint marii compozitori sau pictori pur ~i simplu genii specializate cum sint, de pilda, marii matematicieni? Dupa. parerea mea, fiindca talentul singur nu duce la arta dedt atunci dnd exista ~i un raport afectiv intre individ ~i arta. Privita exc1usiv sub prisma necesWitilor imediate ale vietii, arta nu are 0 mare valoare. Un om cu simt practicare suficiente motive sa-~i dezvolte talentul pentru matematica, tehnica sau organizare. Intr-o asemenea stare sufleteasca el nu scrie insa poezii sau nu compune muzica, chiar daca are talent pentru aceasta. Un altul, chiar pentru a-~i putea forma 0 parere despre opera in curs de elaborare, are nevoie de sentiment. Talentul specializat poate aprecia 0 perfectiune tehnica, dar dnd este yorba de valoarea unei opere de arta, hotadtor este efectul ei emotiv. Este deci lesne de inteles ca 0 vie sensibilitate afectiva. este 0 trasiitura proprie arti~tilor ~i poetilor. Am vazut ca. 0 alta trasatura care favorizeaza creatia artistica 0 constituie jirea demonstrativa, iar 0 a treia 0 yom constata atunci dnd V0lR vorbi despre introversiune. Firile artistice se descurca adesea greu in viata, deoarece datorita reactiilor lor deosebit de sensibile nu sint in suficienta masura inarmate pentru a face fata cerintelor brutale ale vietii. Dintre poeti, Holderlin ne ofera cea mai pregnanta confirmare a faptului ca exaltarea sentimentelor favorizeaza creatia poetica ~i, totodata, ingreuiaza lupta pentru existenta. S-ar putea ca emotivitatea lui sa Ii avut in parte un fundament maladiv, pentru ca, dupa ce a creat operele salegeniale,timp de cUeva decenii a devenit alienat mintal (de aceasta problema m-am ocupat intr-o !alta lucrare, publicata in 1964), dar in orice caz la H6lderlin se poate observa mai mult dedt la oricare alt poet important a pe care 0

130

are 0 sensibilitate excesiva. In intreaga sa opera, aUt in poezii dt ~i in Hyperion., aceasta sensibilibte se vade~te intr-un mod impresionant. Daca In viata sa particulara H6lderlin a suferit mult mai mult dedt alti oameni, daca, pe de aHa parte, putea sa simta bucurii extatice, faptul se datore~te In mod cert marilorgreutati pe care le-a avut in viata, greutati cauzate tocmai de sensibilitatea sa. Sensibilitatea sa afectiva s-a intensificat la inceputul bolii. Intr-o scrisoare citata de W. Lange se spune: "Crede-ma, scumpul meu! Am luptat plna la epuizare mortala pentru a ma mentine la acel nivel mai lnalt al vietii unde se afla credinta si , , contemplarea. Da, am luptat impotriva unor suferinte care, dupa toate probabilitatile, slnt mai cople~itoare dedt tot ceea ce poate sa lndure un om inzestrat cu 0 fort a de fier". Chiar ~i in aceste exagerari maladive n recunoa~tem pe H6lderlin ~i, totodata, putem intui puternicele impulsuri pe care sensibilitatea le-a oferit creatiei sale. il citez pe marele liric german doar ca exemplu. Chiar dadi nu in aceea~i masura, dar lntr-un fel asemanator, sensibilitatea afectiva 11orienteaza pe om spre valorile artei, trezindu-i totodata dorinta sa creeze elinsu~i ceea ce 11emotioneaza atlt de profund. La fel cum oamenii practici i~i procura ei ln~i~i prin mund valorile utilitare ale vietii, bucurlndu-se astfel mai mult de ele dedt daca le-ar primi in mod pasiv, tot astfel ~i arti~tii i~i creeaza propriile lor pUismuiri in literatura, pictura sau muzidi pentru a-~j gasi in ele implinirea sentimentelor personale. Citez cazul unei femei la care capacitatea de a se entuziasma s-a trezit la viata datorita unor idealuri politice. Acest caz a fost descris In lucrarea noastra colectiva de catre von Trostorjj. "

MARGARETHE E., nascutaln 1905. Ambii ei parinti aufostfoarte activi din punet de vedere politic; taU I ei era supranumit "ro~ul". Inca din copilarie ea 11ajuta la difuzarea clandestina a unor ziare revolutionare. La 17 ani, cu 0 puternica participare launtrica, a lncercat sa determine pe tovara~ele ei de munca dintr-o otelarie sa faca greva. A fost foarte dezamagita dnd acestea au abandonat-o In mod las, iar ea a fost concediata. Cind, in ultimele saptamlni ale' razboiului, a vazut cum au fost impu~cati pe strazi ni~te soldati tined, a fost profund zgu... duita. De atunci a considerat ca misiunea ei este de a.,.~ipun~ 9*

131

intreaga forta in slujba idealurilor ei p6litice ~i, in 1945, a in~ trat in Partidul Comunist. Plina de entuziasm, a exclamat: "Acum m-amhoUidt, apartin partidului!". De,atunci a lucrat cu deosebWi energie ~ in mod onorific ~ in lll~,imulte ,fun0tii. A amenajat adaposturi de zi pentru batdni, le-a pregatit de mincare, s-a ocupat de lagarele derefugiati: 'Din proprie initiativa a organizat 0 vasta actiune sub lozinca "Salvati copiii!" : A infiintat gradinite si crese, a organizaUnHlniri ale parintilor ~i nu ~i-a crutat ni~i ,~oste;ealapentru a fartat-ofoarte greu. Pe cei doi copii ai sai i-a ingrijit exemplar. Copiii, iar mai tlrziu ~i un nepotel, au fost pentru ea o sursa de mari bucurii. in 1966, sotul ei - in virsta de 60 de ani - s-a sinucis fara vreun modv aparent. inainte de savir~irea acestui act a declarat cu un prilej oarecare ca nu mai este apt pentru munca. Gertrud a fost profund zguduitii de moartea lui. Nu mai putea minca, nu mai dormea ~i s-a gindit chiar sa se sinucidiL A renuntat la acest gind numai din cauza copiilor. i~i spunea mereu ca nu s-a ocupat destul de sotul ei ~i ca de aceea poartii ~i ea vina pentru moartea lui. Din punet de vedere obieetiv a fost insa intotdeauna 0 sotie model. Putin inainte de a muti, sotul ei a declarat ca un om mai cumsec~de ca ea nu mai existii pe iume. Cind p3.cienta a venit in clinica, sotulli murise de aproape un an. in acest rastimp devenise neurastenica din cauza insomniei ~i a lipsei de pJfta de mincare ~i slabise cu zece kilograme. Daca i se amintea de moartea sotului ei, 0 p::>dideau imediat lacrimile. incepea sa plinga ~i atunci cind se vorbea despre alte evenimente triste din viata ei. Dupa. tratament, starea de neurastenie a incetat, a luat sHr~it ~i depresiunea patologica, dar durerea persista. Avem de-a face cu 0 personalitate pronun/at emotiva, care inca din copilarie traia evenimentele vietii mai intens dedt a1tii. Cazul cind 0 personalitate cu un caracter sensibil este pina intr-atlt dobodtii de un eveniment exterior incH i~i Pierde orice for/a de rezisten/a este comparabil cu depresiunea reacti va. in starea de depresiune, revolta impotriva altor oameni sau impotriva soartei devine imposibila. Voi descrie acum cazul unui barbat care prin comportarea sa a devenit "tinta" elevilor sai. K., nascut in 1911, invatator, a fost un copil fricos. Adesea era tachinat de copiii mai puternici decit el, dar a fost num:d rareori bUut, deoarece se retragea inainte de a se ajunge

·:HELMUT

142

atlt de departe. Se alatura mai mult copiilor lini~titi; alteari statea singur, bucudndu-se de frumusetea naturii. Nu lua parte la jocurile mai brutale ale celorlalti copii. Cind ayea 0 suparare, gasea refugiu la mama lui. Mai tirziu, dnd s-a facut mai mare, ~i-a gasit camarazi de virsta lui care, ca ~i el, se abtineau de la jocuri brutale ~i pteferau sa fadi excursii, sa discute despre muzica sau poezie. Foarte curind a manifestat mult interes pentru lectiile de desen ~i de atunci s-a ocupat ~i de probleme ale artei. La ~coala a avut un invatator sever, care Ii batea pe copii. Elinsu~i nu a avut dedt putin de suferit ~i de aceea nu prea Ii era frica. PHngea insa deseori cind erau batuti alti copii. Din aceasta cauza era dojenit de invatator. A ramas toata viata ,,0· inima sensibila". Ii dadeau cu u~urinta lacrimile, de pi Ida cind vedea la cinema un film trist sau dnd citea 0 povestire trista. Ani de zile a lucrat in functia de cartograf. Era capabiI profesional ~i nu avea dificultati. in 1948 i s-a propus sa devina profesor. A dat examenele de rigoare ~i ulterior a functionat ca profesor de desen cartograficintr-o ~coala profesionaIa. in 1963 ~coala a fost desfiintata ~i el s-a angajat la un liceu. Aici a intlmpinat curind mari dificultati in mentinerea disciplinei. in asemenea cazuri ii admonesta pe elevi sau ma~ degraba ii ruga sa fie lini~titi, dar elevii nlspundeau cu 0 ~i mai mare obraznicie. A~a, de pilda, dimineata intorceau harta de-a-ndoaselea, se a~ezau pe scaune cu spatele la el ~i incepeau Sa citeasca cu voce tare in timp ce elle vorbea. Cind vedea ca toate indemnurile lui nu aveau succes, i~i pierdea uneori rabdarea ~i mai "scutura" pe dte un baiat. Acesta, spre distractia intregii clase, se lasa sa cada pe jos. Dupa incidente de acest fel se simtea uneori atlt de desperat, incH izbucnea in pIins in fata clasei. Superiorii lui n faceau raspunzator pentru lipsa de disciplina din clasa, iar parintii unora dintre elevi voiau chiar sa-l reclame pentru maltratare din cauza ca-i "scuturase" pe copiii lor. Un baietas i-a spus 0 data: "Ah, sinteti iar aici!" si I-a informat ca frat~le' sau mai mare i-ar fi povedtit ca el ar'sta la inchisoare pentru ca maItratase un elev. Numai dteva fete mai compatimitoare Ii mai luau uneori apararea, se opuneau celorlalti ~i ii spuneausa nu mai tolereze totul. In cele din urma a fost trimis la medic pentru a se constata daca e apt sa exercite meseria de profesor. A~a a ajuns la noi in clinica. Ne-a spus di se simte pur ~i simplu dezarmat in fata elevilor. Cind baietii ii fac dte 0 farsa, acest fapt n deprima in asemenea masura incH nici nu mai e in stare sa se infurie. in felul acesta cerintele ~i admonesHirile lui au devenit mai

143

degrabJ: ruga-minti la care elevii au :reacponat prin Obrainicii. E adevarat ca. s-a ajunspina acolo indt sapHnga in fata clasel. ;;i .in timpll dt a f03t internat in clinidi. S-a putut constata sensibilitatea lui. Cind pwestea. unele evenimente din viata lui, subiectul avea lacrimi in ochi. Pe de ,aJta pJ.rte, relata Cll 'I multa emot·ie desp~'eIDllcuriap~ care 0 simteca desenator. Tot , .astfel pwestea ~i despre alte evenimente din viata lul. A beneficiat mvltdep3ihoterapie ~i I-am ajutat sa fie reincadrat ~i sa p.'edeala 0 clasa de adulti, undenu era de a~teptat sa se iveasea probleme de diseiplina. Avem aici de-a face cu un om La care, inca din copilarie, 5'-ap:ltut ob3erva 0 fire de 0 m;;r,resensibilitate. La irieeput emotivitatea sa nu i-a creat dificultati in activit,ateaprofesionala, p~ care~i-a exercitat-o eu mult interes launtric. Toate acestea s-au. sehimb3.t in~~dnd nu a mai fost pus nvmai in fata problemei de a: transmite cunostintele sale unor b5.ieti, dar si dea-ieduca. Slabiciunealui a fost imediat remareata de topii~i ace~tia ell lip3a lor de ssrupule - au profitat de ea. Neajutorarea lui ta7co3.la se datora in mare m3.sura faptului' ca la p:lrtarea groso~a.naa elevilor a reactionat prin deprirnare, ,c~eace I-a impie.(iicat sa se arate energie fata de ei ~i sa lupte imp::>triva indisciplinei. "

,

.

"

.,.

J

", Coplii cu 0 fire em::>tivasint adeseori anxio~i. La 0 examinare :1).-1ai atenta se pnte identifica insa modullor ,sensibil de comportare, anxietatea 'trebuind sa fie privita in acest cadru genera1. I,

Combinatii ale trasalurilor de caracter jt temperament accen~uante Nuam intenpa sa prezint toatecombinatiile posibile ale trasaturilor de caracter~i temp~rament. Cind do~a, sall ,de$i daca ar reflecta dt de putin asupra celor auzite ar trebui sa se·nasca in el indoieli. El devineastfel cu u~urinta purtatorul de cuvint a:l celor din jur. Totce spun ceilalti, tot ce e scris in ziare, tot ce se spune la radio - iar la femei adesea tot Ce spune biirbatul - reprezinia pentru oamenii cu aceasta fire adevaruri obiective. La extravertiti conceptiile nu sint puternic fixate, pentru ca nu provin dintr-o prelucrare launtrica. 0 noua comunicare cu. un continut contrariu Ie poate schimba brusc conceptiile. Puternica orientare spre exterior favorizeaza ~i reactia riemijIodta la influente din afara. Deoarece intimplari care le atrag pentru 0 cEpa atentia devin aUt de u~or dominante, ele faciliteaza ~i actiunile ce urmeaza ca raspuns. Gindurile care ar putea frina aceste actiuni sint inexistente. De aceea ac{iunile impulsive fac parte din firea extravertitiL Citez cazul unei jemei extravertite cu studii universitare reu$ite, ceea ce atesta ca extraversiunea nu inseamna nicidecum lipsa de aptitudini intelectuale, chiar din cele mai bune. RAUHILD M., nascuti'i in 1913, casnica, a fost 0 eleva buna, care la 19 ani ~i-a luat bacalaureatul. A studiat apoi engleza ~i istoria. La vlrsta de 22 de ani s-a casatorit ~i ~i-a intrerupt studiile. Dupa ce sotul ei a cazut in razboi, ~i-a reIuat studiile ~i a terminat facultatea, apoi a exercitat profesiunea de invatatoare. La 33 de ani s-a recasatorit si dupa seurt timp a re~untat definitiv sa mai profeseze. Nu se simtea atrasa nici de studiul propriu-zis, lllici de activitatea pentru care se pregatise. Prefera sa faca 0 treaba practica, se ocupa eu placere de gospodarie ~i de eopiH ei - unul din prima casnicie, ceialait dintr-a doua. Cu toate ca ambii soh au fost sub nivelulei - atit din punct de vedere profesionai dt ~i, dupa toate probabilitatile, caintelect -, ea Ii lasa sa hotiirasca in toate chestiunile care dJ;pa~eau sfera gospodariei' ~i prelua parerile lor politice ~i sociale. Stu@iile ~i Ie facuse urmind cu strictete regulile in vigoare, indicatiile primite. lnvata eu u~uril1ta, intelegea u~or) dar accepta. ca ;:ttare tot ce i se

153

prezenta. Nu-~i facea in aceasta privinta ginduri proprii 9i nici nu a avut vreodata probleme personale mai importante. Ca profesoara 0 scotea bine la capat cu copiii. Citea din obligatie unele lucrari de care avea nevoie pentru a putea preda, dar in esenta facea numai ceea ce era prescris in planul de invatamint. In timpul ei liber nu-i placea sa stea singura ~i, avind de regula mai multe prietene, ii era u~or sa gaseasca societate. Stabilea foarte lesne contactul cu altii, inclusiv cu barbati. Se bucura intotdeauna dnd putea sa stea de yorba 9i nicioda'ta nu-i lipseau subiectele de conversatie. In plus, facea atletism, inota 9i ii placea sa asiste la intreceri spotrive, la meciuri. Se bucura dnd lupta era apriga 9i cu sorti schimbatori, dar nu-~i facea ginduri despre evolutia jocului. Ii placea sa calatoreasca fara planuri precise, resimtind doar bucuria de a trai ceva nou. In discutiile pe care Ie-am avut cu M., ea s-a aratat relaxata, prietenoasa ~i s-a calificat singura drept extravert ita dnd - dupa ce i-au fost date explicatiile necesare - i S-a pus aceasta intrebare. Avem aid 0 confirmare convinga toare a faptului ca nu depinde de inteligenta daca un om este extravert it sau introvertit. Subiectul nostru era - in felul sau - inteligent. Nu avea insa nici 0 inclinatie p:mtru 0 gindire independenta. Se bizuia pe judecata sotHor ei, iar in profesiune se pricepea sa transmita elevilor ceea ce invatase, fara sa adauge nimic personal. In general, lua viata a9a cum i se oferea. Fikea sport, lua parte la manifestari sportive, discuta mult, dilatorea - toate acestea insa fara a-9i face prea multe ginduri proprii. Pe linga extraversiune, subiectul avea 9i u~urinta de a-~i jace relatii. Dar a~a cum am vazut, extraversiunea nu duce intotdeauna la u9urinta in stabilirea contactelor. Acest lucru il putem observa la sllbiectul pe care i1 voi descrie mai jos ~i care, de9i in mare masura extravertit, intimpina totu9i dijicultati in stabilirea contactelor. WOLFGANG G., nascut in 1945, zidar, avea inca din copilarie 0 fire vioaie. Acasa era vorbaret, dar se ata9a destul de greu de alti oameni. La 9coala a invatat bine, 9i la fel de bine a progresat 9i in profesiune. Dintotdeauna a fost amator de distractii. Ii place sportul, joaca fotbal, inoata, face ciclism.

154

Cind pleaca in excursii cu bicicleta ia cu el aparatul de radio portativ si asculta muzica usoara, operete, scenarii radiofonice. Aca~a asculta discuri, din care are 0 colectie proprie. La televizor, cel mai mult Ii place sa urmareasca filme politiste 9i operete. Ocazional cite9te ~i carti, eventual un roman de aventuri sau 0 carte despre sport. Prefera revistele ilustrate, pentru ca poate nu numai sa citeasca, dar sa 9i vada ceva; Ii plac insa si descrierile de calatorii cu fotografii frumoase. Are o co'tectie de carti po~tale ilustrate din tari straine. Cel mai mult se bucura dnd poate sa calatoreasca 9i sa vada locuri noi. Are in general 0 inc1inatie pentru colectionare - pe vremuri a colectionat timbre ~i capace de la stic1ele de bere. Nu-~i face probleme. Politica 9i religia nu-l preocupa. De obicei este singur in tot ceea ce intreprinde. Nu are prieteni 9i gase9te greu contactul cu fetele. Pina acum nu a avut nici 0 legatura stabila cu 0 femeie. Nu cautil sa gaseasca un om caruia sa-i poata spune ceea ce are pe suflet, este multumit daca poate povesti familiei sale cele ce i se intimpla. Fata. de straini se simte putin inhibat 9i nu gase9te subiecte de conversatie. Nu merge aproape deloc la petreceri, 9i numai foarte rar la vreun dans. Cind sta singur in fata radioului sau dnd asculta discuri nu simte nevoia sa mai aiba pe cineva linga el. In convorbirile noastre, G. era prietenos 9i dispus sa dea informatii, facea insa foarte putine gesturi 9i avea 0 mimidi neexpresiva. Cuvintele sale - chiar 9i atunci dnd exprimau o participare launtrica puternica - nu erau insotite de mimica sau de gesturi vioaie, astfel incH nu puteai trage conc1uzii despre sentimentele sale. De asemenea, modulatia vocii era redusa. E de inteles ca alti oameni nu se imprieteneau prea u90r eu el. G. are 0 jire extravertita pronuntata, interesele sale sint continuu indreptate spre exterior: face sport, se plimba prin tara cu bicicleta pentru a vedea lucruri noi, ia cu sine aparatul de radio portativ pentru a da acestor excursii 0 atractie in plus, dte9te romane de aventuri 9i reviste ilustrate, in care, pe linga text, mai gase~te 9i poze. Are foarte putine ginduri proprii. De9i e atitde puternic orientat spre exterior, are dijicultiiti in stabilirea de relafii cn alti oamenL In conversatii, comportamentul sau

1~55

introvertil1tl traie~te mai mult in imaginafie decit in perceptie. Din aceastana~oasa de introversiunesluje~teniai ales 1a formarea unei judedti independente, OW1,ll cuo introversiune mai pronuntata traie~te in mare parte intr-o lume .ireala a ideilor .. Unde vot duce ideile in caz de introversiune ~i in ce masura pierd ele contactul cu realitatea, aceasta depinde ~i de inteligenta omului. rn toate cazurileexista insa inclinatia spre 0 viata launtrica. tn profesiunea sa, introvertitul.are idei proprii, e1 face modifidirile care i se par indicate, chiar dad in mod abiectiv uneori nu sint potrivite. tn timpul liber i~i cautil ocupatii care Ii stimuleaza ideile, nu acceptain mod pasiv continutul cartilor, Ci ia atitudine fata de ceea ce cite~te, i~i cautao lecturii caresa-i deaposibilitatea sa aprofundeze un anumit 0.0meniu. Introvertitul i~i alege drept ocupatie preferata pentru

tirnpul sau liber eeva care sa-i stimuleze gindirea ~ ceva care sa nuconstituie numai 0 activitate mai mult san mai putin mecanica ~i nici 0 simpla activita te de colecponar. Cind indrage~te sportul, face calcule ~i se orienteaza dupa considerente care nu au poatenid 0 valoare practica. Cind este insa pur ~i simplu vorba de placerea unei activitati fizice, aceasta nu tine nid de introversiune~i nici de extraversiune. Printre jocurile preferateale omului introvert it senumara adesea~ahul, pentru ca ofera multe ocazii de gindire. Cind un introvertit inclina spre a me~teri tot felul de Iucruri, e! i~i satisface acest gust pe b~zade planuri~iinovatii proprii. Unii introvertiti realizeaza efectiv inventii, aitii fauresc tot felul de proiecte ale unor inventii ire.alizabile. Unii dintreei elab)reaza idei de r~formare a lumii. Adesea introvertitii.sint puterJ;lic stimulati de .probleme greu de rezolvat; de aceea ei ref.lecteaza mult asupra filozofiei, religiei,politicii ..~i i~i forIlleaza propria lor opiniecare, eveptual, este din punct de vedere objectiv .mai intemeiata dedt aceea a majqritatii oamenilor;, dar care, tot atlt de bine, poate fi .~i 0 opinie rupta de .viata, care nu tine seama de realitiip. La introvertiti actiunea urmeaza ideile ezitind sau chiar:nu leurmeaza deloc. Pe de 0 parte,G iucercare de aactionas-ar lovi adesea de realitate :- insufident in". Levin i:;;iiube:;;tefratele :;;i11eompiitime:;;te din toata inima pentm nenorocirea ce I-a lovit. Cind este insa silit sa vegheze ore in :;;ir linga muribund ii tree prin minte ginduri care par nelalocul lor in prezenta iminenta a mortii, dar sint omene:;;ti. Tolstoi nu infrumuseteaza, nu poleie~te nimic, la el nu gase~ti nimie altceva dedt sufletul autentic al omului - al omului ca atare, :;;inu al unei anumite personalitati. Putin mai departe, dupa citatul de mai sus, putem cHi (p. 465): "Toti doreau un singur lucm: sa moara dt mai repede. Totu:;;i, toti, ascunzindu-~i dorinta, Ii dildeau doctorii din stic1e, cautau medicamente si doctori, mintindu-I si pe el, si pe ei insisi, si unul pe altul". , Toistoi eu~oa~te ~{procese 'care au lo~ doa; in pragul confjtiinlei, hindea de cele mai multe ori omul nu Ie admite din cauza stnlduintei sale de a nu-~i pierde buna pihere pe care 0 are despre sine. Deosebit de impresionant este un pasaj din Rl1zboi ~i pace. Karataev~i Pierre sint prizonieri ai armatei franceze in retragere. Ei sint prieteni. Cind un rus nu mai poate continua sa mearga din cauza slabieiunii, este impu~cat. III acest context citim urmatoarele (vol. IV, p. 129): "Karataev se uiti'i la Pierre eu ochH Iui buni si rotunzi, inecati de lacrimi, :;;ise vedeabine d'i il chema: ~oia sa-i spuna ceva. Dar Pierre era satnl pina peste cap de ale sale. Se faeu deci ca nu baga de seama cum se uita 1a el ~i se indeparta in graM. Gnd convoiul de prizonieri se urni iara~i din lac, Pierre se uita inapoi. Karataev inca statea pe marginea drumului, proptit de mesteacan, ~i doi francezi, aplecati asupra-i, tot vorbeau eeva intre ei. Pierre nu se mai uiU; isi continua mersul 1a deal, ~chiopatind. Indarat, dinspre locul unde statuse Karataev, rasuna un foe de arma. Pierre auzi clar detunatura, dar chiar in dipa dnd 0 auzi isi aminti ca nu sfirsise inca numaratoarea etape10r ee Ie mai rimineau pina la SI~olensk, socoteala pe care 0 incepuse inainte de trecerea mare~alu1ui. $i ineepu iar sa calculeze. Cei doi soldati francezi, dintre care unul tinea in mina 0 arma fumeginda, il ajunseril din urma ~i treeura pe linga eL Erau amindoi palizi ~i in expresia chipului lor unul din ei se uita timid 1a Pierre - era eeva asemanator cu ceea ce vazuse Pierre pe fata soldatului eel tinih, la executie. Pierre se uita la soldat ~i i~i aminti cum, cu hei zile inainte, 192

tot soldatul acesta i:;;iarsese eama~a pe care ~i-o usca la foc :;;i cum risesera ceilalti de dinsul. Un dine urla de undeva, din spatele lor, dinspre loeul un de ramasese Karataev. {se gindi Pierre". Putin mai incolo citim (vol. IV, p. 131) : "Uitindu-se mai bine, Pierre 11recunoscu pe Serii, catelul liliachiu, care, dind din coadil, se gudura la picioarele soldatului. - A, ai venit - spuse Pierre. - Dar unde-i PIa ... ! incepu el si nu-si mai sfirsi vorba. tn mintea lui se asociara dintr-odata, ie~ind bruse '1a lumina, unele amintiri: ochii cu care se uitase l~ el Karataev dnd statea rezemat de copac, impu)"catura auzita dintr-acolo, urletul de dine, chipurile de uciga:;;iale celor doi soldati francezi care trecusera pe linga eI, arma din teava careia mai ie)"ea inca fum, lipsa Iui Karataev la acest popas. Era pe punctul de a pricepe ca Platon Karataev fusese uds, dnd Ii ti:;;ni in con~tiinta amintirea unei sed petrecute cu 0 frumoasa polonezil, vara trecuta, pe terasa casei sale din Kiev". Exact in acestfeI, admirabil descris de Tolstoi, se straduiesc oamenii - ~i nn numai unii dintre ei - sa-:;;irefuleze gindurile penibile. Cu darul sau de a observa :;;iemotii semicon~tiente, Tolstoi a vazut ea adesea sentimentele apar la oameni mai devreme dedt gindurile sau perceptiile de eare depind. tn Biologische Psychologie am citat un exemplu din Sonata Kreutzer. A~ putea sa citez :;;iun alt exemplu din Rl1zboi # pace. Cind 0 revede pe Nata~a, Pierre nu 0 recunoa~te la inceput din eauza aspectului sehimbat, a ve~mintelor ei negre ~i a mediului in care nu se a~tepta sa 0 vada. Dar de la prima vedere s-a ~i trezit in el un sentiment (vol. IV, p. 177): "Aruncindu-~i in treaca t oehii pe chipul dGmni~oarei de eompanie, el vazu 0 privire atenta ~i curioasa indreptata ell prietenie asupra lui ~i, a:;;a cum se intimpla adesea in timpul unei eonversatii, simti, fara sapoata spune de ee, ca domni:;;oara.de companie in roehie neagra era 0 fiinta ddigala~a, buna. minunata, care nu va stingheri de lac eonversatia intima pe care va avea-o eu printesa Maria". 13 - PersonaliUiti

accentuate

193

In sfir~it, Toistoi mai cunoa~te ~i in ce masura profunzimea unor sentimente foarte omene;;ti depinde de obi;;nuinta. Referin· du-se la suferintele ingrozitoare pe care Pierre a trebuit sa Ie indure in timpul retragerii, el spune (vol. IV, pp. 125-126):

lndividualitatile

m literatura

"Aflase acum ca ~i suferinta ~i libertatea au 0 limitii ~i ca aceste limite sint foarte apropiate: ca omul care sufera din pricina ca pe a~ternutullui de petale de roza 0 petala s-a indo it sufera exact la fel cum suferea el acum, cind dormea pe pamintul gol ~i um~d, racindu-~i 0 parte a trupului ~i incalzindu-~i-o pe cealalta; ca atunci cind el, Pierre, se inciilta odinioara cu pantofii strimti de bal suferea exact la fel ca acum, cind umbla cu totul descult (inciiltamintea i se rupsese de mult) ~i cind picioarele Ii erau numai rani" . Descrise in felul acesta, evenimentele pierd 0 parte din efectullor zguduitor. Dar pentru Toistoi este mai important adevarul psihologic ca suferintele ~i bucuriile oamenilor sint in mare masura relative. Totul depinde de punctul de plecare. Intr-o situape favorabiHi - vorbind la modul absolut - iti aduce bucurie numai ceea ce reprezinta 0 imbuniitatire in plus. Vorbind tot la modul absolut, intr-o situatie defavorabilii cu care te-ai obi~. nuit, suferinta nu apare dedt atunci cind intervine un element ~i mai nefavorabil. Referindu-ma la Toistoi, am vrut sa subliniez faptul ca. scriitorii pot fi mari psihologi ~i tara prezentarea unor personaE .• tati accentuate.

Trasaturile neaccentuante prezinta ~iele deosebiri individuale care apar ca variatii ale felului de a reactiona al oamenilor. Nu le-a~ putea prezenta prin personaje din viata reala, dar 0 pot face recurgind la personaje luate din literatura.

Trasaturile individuale din sfera impulsurilor (tendintelor

instinctive)

La formarea firii omene~ti participa ~i impulsurile (tend intele instinctive). In cazul unui puternic impuls de alimentare, aspiratia este indreptata in special spre satisfacerea acestui impuls, a~a incH influenteaza intregul curs al vietii. Printre oamenii gra~i exista desigur multi care, de la natura, simt 0 mare nevoie de a minca. Dad! unii dintre ei sint din punet de vedere spiritual mai lenti, mergind chiar pina la 0 oarecare inertie - despre ei spunindu-se ca sint "comozi" -, s-ar putea sa fie vorba de un eerc vicios, trupul gras restringind activitatea, astfe.J indt cerintele fizice primitive trec in ~i mai mare masura pe primul plan. Ne amintim in acest context cuvintele rostite de ]3*

195

Cezar 'in drama lui Shakespeare: ,,!n preajma mea doresc doar oameni gra~i, cu fete lucitoare, care noaptea dorm bine". Pentru tematica mea nu e nevoie sa intru 'in amanunte. C'ind este vor-

ba de trasaturi ale firii umane nu ne g'indim la 'insu~iri care 'i~i produc efectul 'in sfera corporala. ~i impulsul sexual poate influenta desfa~urarea vietH. C'ind e prea accentuat, el poate ajunge pina la aceea ca omul vede in satisfacerea lui cel mai important continut al vietii. In schimb nu pot Iasa deoparte cea mai 'inalta nazuinta instinctiva omeneasdi, setea de trairil, deoarece de ea depinde intens ita tea cu care omul cauta sa foloseasca posibilitatile pe care i Ie ofera viata. EI poate sa Ie foloseasca cu 0 adeviitatii "sete" sau - la polul opus - poate, 'intr-o automultumire obtuza, sa se multumeasca cu cea mai searbada monotonie cotidiana. Vom 'intelege foarte bine ce anume inseamna setea de trairi daca voi cita un personaj celebru din literatura. In romanul sau Madame Bovary, Flaubert ne arata 'intr-un mod impresionant cum poate fi cineva dominat de 0 puternica sete de trairi, sete care este 'in stare sa-i determine 'intreaga desfa~urare a vietii. Emma este 'inca din copilarie 'insetata de a trai ceva neobi~nuit, ceva frumos, de mare 'insemnatate. Trimisa sa fie educatii la maici, ea vede acolo, la inceput, muIte lucruri noi ~i e multumitii. In cudnd 'insa la ea se desvolta predilectia pentru romanele de senzatie (p. 40): "Nu era yorba 'in ele dec'it de dragoste, amanti, amante, de doamne persecutate care le~inau in chio~curi singuratice, surugii de po~talioane uci~i la fieare popas, cai care crapii. in fiecare pagina, paduri 'intul1ecoase, inimi zbucinmate, juraminte, suspine, lacrimi ~i saxutari, barci pe clar de luna, privighetori 'in boschete, domni curajo~i ca ni~te lei ~i bl'inzi ca ni~te miei, virtuo~i cum nu se mai afla, totdeaul1a spilcuiti si de lacrimi". , care varsa siroaie , 1

in original:

Erlebnishung'er

(N.T.).

196

In ciuda acestor lecturi pline de sentimentalism, Emma se plictise~te la maici din ce 'in ce mai multo Dupa ce se 'intoarce acasa e 'insa ~i mai nemultumita (p. 44): "Cind se 'intoarse acasa, Emmei ii placu la inceput sa dea ordine slugilor, dar pe urma se satura de viata la tara ~i-i paru rau ca a plecat de la maid' .. ~i 'in casatorie doamnei Bovary totul 'ii pare mult prea prozaic (p. 44):

"I se parea ca anumite locuri de pe pamint erau menite sa-ti dea fericire, a~a cum 0 plantii ar cre~te numai 'intr-un anumit teren ~;inu i-ar prii 'in alta parte. De ce nu putea ea oare sa stea rezemata de balustrada balconului unei vile elvetiene sau sa-si inchida tristetea intr-un conac scotian, alaturi de 'un sot imbricat intr-o haina neagra, cu pulpane lungi, cu botfori moi, palaria tuguiata ~i man~ete!" Nostalgia e zadarnica.

Dezamagirea cre~te tot mai mult

(p. 49):

"Apoi, 'incetul cu 'incetul, 'i~i aduna g'indurile ~i, sUnd pe iarba pe care-o scormonea cu v'irful umbrelei, Emma 'i~i spul1ea mereu: «Doamne, de ce m-am maritat? i)". lar putin mai jos citim (p. 49): "Pe dnd viata ei era rece ca un pod de casa cu lucarna spre nord, plictiseala; paianjen tacut, i~i tesea p'inza 'in umbra tuturor cotloanelor inimii sale". Cu ocazia unei invitatii la un marchiz care locuie~te 'in apropiere, ea 'intrezare~te pentru 0 clipa societatea buna ~i e aUt de impresionata 'incit nu se mai poate dezbara de dorinta de a trai 'in acesata societate. !ntr-adevar, sufletul ei este tot timpul stap'init de nostalgie (p. 69): . "In ad'incul sufletului, Emma a~tepta totu~i sa se 'int'imple ceva. Ca matrozii 'in ceasul primejdiei, 'i~i plimba privirile disperate pe singuratatea ei, diuUnd 'in departare, 'in ceata zarii, vreo p'inza alba. Nu ~tia cum se va 'int'impla, spre ce tarm o va duce v'intul care-ar 'impinge-o pin a la ea, daca va fi 0 ~alupa sau 0 corabie cn trei punti, 'incarcata cn ad'inci neli197

ni~ti sau plina pina sus de fericiri netulburate. Dar in fiecare dimineata dnd se trezea, nadajduia ca va sosi in ziua aceea, asculta cel mai mic zgomot, se scula tresarind, se mira ca. nu o zare~te; apoi, la asfintitul soarelui, din ce in ce mai trista, dorea sa fie a doua zi". Devine tot mai clar ca ceea ce 0 chinuie~te pe Emma :este o infioratoare plictiseala (p. 71): "Pe urma, Emma se urca din nou in odaie, inchidea,u;;a, rava~ea jaraticul ~i, mole~ita de caldura caminului, simtea ca 0 apasa mai tare plictiseala care-o napadea". Putin mai incolo citim ](po 72): "Dar mai ales la orele dnd trebuia sa stea la masa, nu mal putea sa rabde sala aceea mica de jos, cu soba care fumega, cu u~a care scirtiia, cu peretii asudati, cu lespezile umede: i se parea ca-i serve~te in farfurie toata amaraciunea vietii ei, ~i prin aburii rasolului, din fundul sufletului se ridicau parca al te adieri dezgusta toare" 0

Fiindca se simte vinovata, doamna Bovary se stapine;;te fata de sotu1 ei, pe care-l dispretuie~te, dar uneori abia de mai e in stare s-o faca. Minia pe care i-o inspira el, care este cauza acestei plictiseli, tinde sa izbucneasca (po 121): "Revarsa asupra lui toata ura care se aduna din nenumaratele ei plictiseli; ~i orice sfortare pentru a 0 mic~ora n-o facea decit sa creasca; cad truda aceasta zadarnica, adaugata la celelalte motive de deznadejde, 0 facea sa se indeparteze ~i mai mult de el". tn aceasta situatie, necontenit cu dorul in suflet, chinuita mereu de plictiseala, inconjurata exclusiv de monotonia vietH cotidiene, doamna Bovary ajunge la 0 viata plina de excese. Ea poseda inhibitii absolut normale, e~ecul ei nu provine din sHibiciune, ci dintr-o dorinta care este mai tare decit 0 personalit ate cu 0 putere de vointa medie. E yorba mai cu seama de aventuri erotice, dar doamna Bovary devine ~;;irisipitoare, minata de dorinta de a se transpune intr-o lume mai buna cu ajutorul unormobile frumoase, a unor covoare scumpe ~i rochii atragatoare. Aventurile erotice sint unul din mijloacele cele mai la indemina 198

\.

pentru a potoli 0 mare sete de viata, ceea ce e cazul ~i la doamna Bovary. Pina la urma insa nu excesele erotice - dintre care majoritatea nici nu devin de notorietate publica - , ci dificultatile financiare sint cauza pierii ei. Desigur, autorul exagereazao Dar din descrierea lui putem vedea foarte bine cum, sub forma plictiselii, se manifesta setea nepotolita de trairi ~i cum poate ea sa influenteze in mod atit de fundamental comportamentul unui om. Daca aceasta particularitate ar exista la multi oameni intr-o asemenea masura ca la doamna Bovary, atunci ace~ti oameni "insetati de trairi" ar trebui calificati drept personalitati accentuate. In viata reala, ele nu se distanteaza insa atlt de fundamental de medie, afara doar daca comportamentulle este amplificat prin alte trasa turi ale firi lor. Charles Bovary, sotul Emmei, este intruchiparea unui contrast impresionant in raport cu sotia sa. La el nu observam numai lipsa unei fid excesive, proprie sotiei sale, dar, in plus, putem constata, fara echivoc, lipsa setei de trairio Charles e tot timpul prozaic, neinteresant, searbad. Sotia lui constata cu groaza acest lucru la scurt timp dupa casatorie (po

45):

"Conversatia lui Charles era searbada ca un trotuar si-n ea defilau toate ideile camune, in vesmintul lor de rind, fara sa stlrneasca vreo emotie, sa te faca s~ rizi sau sa visezi. Spunea ca pe dnd locuia la Rouen nu avusese niciodata curiozitatea sa se duca la teatru, sa vada actorii din Paris. Nu ~tia nici sa inoate, nici sa faca scrima, nici sa traga cu pistolul, iar intr-o zi nu fu in stare sa-i explice un termen de calarie pe care 11 intilnise intr-un roman". Cind se intorcea din vizitele facute, Charles 0 plictisea pe sotia sa cu aridele sale relatari medicale, apoi, "multumit de el, infuleca un rest de tocana, curata brinza de coaja, rontaia un mar ~i golea carafa, dupa. care se ducea sa se cuIce ~i incepea sa sforaie" (po 46). ~i dragostea lui era searbadiL tncercarile sotiei sale de a 0 face c~va m1.i rommtica. au dat gre~ (p. 48): . "Expansiunile lui de dragoste faceau parte din program; o saruta la anumite ore. Era un obicei ca oricare altul si ca un desert inainte ~tiut, dupa monotonia unei mese". ' 199

Invitatia la marchiz, care a incintat-o atlt de mult pe doamna Bovary, nu era pentru Charles dedt 0 povara (p. 59): "Charles se tlra tinindu-se de rampa; Ii trecuse os prin os. Statuse cinci ceasuri de-a rindul in picioare in fata meselor privind cum se juca whist, fara sa priceapa nimic. A~a ca rasumi adinc, de multumire, dnd i~i trase cizmele". Astfel ni se infati~eaza Charles. El este pina in miiduva oaselor un "filistin" care nu cunoa~te dedt banalitatea de zi cu zi ~i caruia atlt ii e de ajuns. Cu 0 sotie la fel de nepretentioasa ca dinsul ar fi dus probabil 0 viata multumita ~i ar fi avut 0 casnicie fericita. S-ar putea ca Flaubert sa nu £i exagerat figura lui Charles. Exista intr-adevar oameni care se multumesc cu atJ:t de put.in ca el, oameni pe care nu-i intereseaza sa priveasca dincolo de mediocritate ~i banalitate. Vina pentru acest comportament 0 poarta probabillipsa celei mai inalte nazuinte instinctive omene~ti - setea de trairi.

Trasaturi individuale din sfera aspiratii-inclinafii o

intreaga serie de trasaturi ale personalitatii apartin sfeCind e yorba de caracter, ne gindim in primul rind la insu~irile acestei sfere. Cele mai importante pot £i ilustrate cu personaje luate din literatura beletristica. Printre trasaturile de caracter accentuate, intr-unul dincapitolele ce urmeaza yom intilni ~i an xietatea , aceasta fiind inrudita cu angoasa, care este resimpta fizic. Anxietatea poate fi explicata ~i prin aceea ca predispozitia omului de a simti in anumite conditii frica este deosebit de puternica. Aceasta trasiHura confed apoi omului respectiv 0 noHi aparte, dar fara a-I diferentia , clar de oamenii obisnuiti. , , Un fricos in acest sens este Dom'nul Parent din nuvela cu acela~i titlu de Maupassant. Povestirea incepe cu 0 aluzie la rei asPirafii-inclinafii.

200

anxietatea domnului Parent, care a fost la plimbare cu baietelul sau in parc ~i este ingrijorat ca va ajunge prea tlrziu aeasa, adidi. mai tlrziu decit sotia lui (p. 130): "Tatal Hlua atunei in brate ~i, zorindu-se mai tare, ineepu sa gifiie de greutate urcind trotuarul in panta. Era un om de patruzeci de ani, carunt, nitel earn gras, purtlndu-~i cu nelini~te pinteeele earn mare, de flaeau vesel, pe care imprejuriirile I-au faeut sfios". Pentru citeva minute de intlrziere lui Parent Ii era frica de sotia sa, in timp ce ea, de~i intlrzia aproape seara de seara, nu-~i facea nici un fel de probleme in legaJud cu aceasta. Frica lui a atins punctul culminant atunci dnd, ajuns aeasa, ~i-a dat seama ca, pierdut in ginduri, zabovise prea mult schimblndu-~i hainele (p. 132): "Pendula biitu ora menise inca! Atunci, ca, se spala, i~i puse pardi l-ar fi a~teptat ..... " vecma .

~apte. Tresari. ~apte, ~i el nu se prisperiat, cu rasuflarea taiata, se dezbrii0 cama~a aIM, se imbraca in graM, de un eveniment foarte insemnat in odaia

Lui Parent Ii era frica ~i de zdravana lor servitoare, mai bine zis de scena pe care aceasta se pregatea sa i-o faca stapinei sale pentru ca, datorita intlrzierii ei, se stricase mincarea (p. 132): "Tremurind de groaza, simti ca trebuie sa reteze pe loc scena asta amenintatoare: ,,Iulia - spuse el -, nu-t.i dau voie sa vorbe~ti a~a despre stapina ta, m-ai inteles? Te rog sa nu uit! de azi inainte". Iar putin mai departe citim (p. 133): "Nu era suparat pe Henrieta ca intlrzie, dar ii era frica, frica de ea ~i de Iulia, frica de tot ceea ce se putea intlmpla. ri era atlt de frica, incH ii tremurau picioarele, ~i cearta in perspectiva, cuvintele jignitoare care VOl' fi rostite il muiau ca pe 0 cirpa". Cind, in continuare, servitoarea ii dezvaluie ca de ani de zile sotia H in~ala, el nu izbute~te sa se infurie, ci incepe sa pllnga cu disperare. rntr-un tlrziu, soFa se intoarce acasa insotita de 201

amantul ei si, pe deasupra, isi mai si bate pe fata J'oc de el dar Parent nu indrazne~te sa protesteze. Parent, care mai aflase de la servitoare ~i faptul ca., probabil, copilul nu e al sau, incearca sa gaseasca asemanari intre baiat ~i amant, dar Ii e teama sa-l priveasdi pe amant drept in fata ~i de fiecare data i~i pleaca imediat ochii. lar daca mai tlrziu Parent are un acces de furie turbata, faptul nu vine in contradictie cu anxietatea lui, ci mai curind 0 confirma: in cele din urma afectul retinut si acumulat atita timp ~i-a croit drum spre suprafata, ace~sta e~plozie este provocata de un fapt destul de grosolan, caci Parent, intordndu-se 0 data pe nea~teptate acasa, i~i gase~te sotia in bratele amantului. Maupassant i~i continua povestirea cu multa consecventa psihologica. Singur, fara sotie ~i copil, Parent sufera nespus de mult, deoarece singuratatea il umple de frica. Teama pune stapinire pe el nu numai in locuinta sa, dar 9i pe strazile mai putin umblate (p. 151): J

",,,

"Ii era mai ales frica de locuinta lui goala, atit de neagra, de infioratoare, ~i de strazile pustii pe care arde, din loc in loc, un bec de gaz, de-a lungul carora trecatorul singuratic pe care 11auzi de departe pare 0 haimana care te face sa incetine~ti sau sa iSraber,ti pasul, daca ti se nazare ca se apropie sau ca te urmare9te .

descrie este un om fricos din fire. In ciuda profundei sale minii, Parent abia-abia gase~te curajul sa iasa in calea celor care i-au distrus viata (p. 160): "Parent se apropie treptat, gifiind de emotie ~i de oboseala, pentru ca de la 0 VrEme nu mai facuse mi~care deloc. Ii ajunse in cUrlnd, dar fu cuprins de 0 frica nelamurita, de neinteles, a~a ca Ii depa~i, ca sa se intoarca spre ei, sa-i intimpine in fata. Mergea cu inima batlnd, simtindu-i acum in urma lui, ~i i~i spunea necontenit: «Hai, e momentul: curaj! E momentul! »". Anxietatea lui Parent este atlt de puternica indt i~i pune pecetea pe intregul sau mod de viata ~i Ii hotara~te destinul; I-am putea considera drept 0 personalitate accentuata. Pe de alta parte insa, el nu s-ar fi deosebit de medie daca nu ar fi avut nenorocirea sa ajunga intr-o situatie in care anxietatea sa era un inconvenient deosebit de gray. Oameni frico~i gasim adesea ~i la Lope de Vega, ~i anume la servitorii din dramele lui, care trebuie sa contrasteze cu stapinii lor plini de curaj. In piesa Castelvines $i Monteses, 0 drama care seamana destul de mult cu Romeo ~i Julieta, gasim un exemplu de fricos in persoana lui Marin, servitorul indragostitului. De la inceputul piesei se spune despre el ca este "fricos ca un iepure", ceea ce se ~i vade~te in decursul actiunii, mai ales in cavou, in care, spre deosebire de piesa lui Shakespeare, are loc o scena mai curind comica dedt tragica. Pe de aHa parte, daca nu exista dedt 0 foarte slaM predispozitie spre teama, vom avea de-a face cu 0 fire curajoasa, ba chiar temerariL Un astfel de caracter gasim in Wilhelm Tell de Schiller.

Remarcabil este faptul ca aici se vorbe~te despre intuneric, care adesea este deosebit de inspaimintator pentru oamenii fric09i. Oamenii necunoscuti Ie provoaca teama mai ales atunci dnd comportarea lor e imprevizibila, persoanele familiare Ie dau in schimb un sentiment de siguranta. Din acest motiv, Parent incepe sa traiasca din ce in ce mai retras, petredndu-~i timpul intr-un cerc restrins de oameni cunoscuti, adica la masa sa obi~nuita dintr-un local unde cunoa~te bine ~i chelneritele, ~i pe numero~ii c1ienti. Dupa ce ~i-a petrecut in felul acesta douazeci de ani din viata, Parent - acum batrln - ii int11ne~te intlmplator pe sotia sa, pe amantul ei ~i pe baiatul devenit om in toata firea ~i deodat3. rabufnesc minia ~i amaraciunea pe care 0 viata distrusa Ie acumulase in el. Autorul nu uita insa nici aici ca cel pe care-l

Un alt sentiment de care e cuprins omul in anumite conditii este acela de miNi. Daca la un anumit om acest sentiment ia na~tere foarte u~or, el imprima ~i firE sale 0 nota speciala. In cazul acesta nu este insa yorba despre un om care are in general 0 "inima sensibila", cum este cazul la personalitatile emotive. Afectivitatea categoriei de oameni la care ne referim reactioneaza foarte repede numai dnd este yorba de mila.

2tl2

203

Vania din Umilili $i obidifi de Dostoievski este dominat de mila. Acest lucru iese cel mai pregnant in evidenta din atitudinea lui fata de Nata~a, care Ii spune 0 data (pp. 128-129):

"Ah, Vania, prietenul meu drag ~i bun. $tiu ca daca ar fi sa ma incerce din nou nefericirea ori sa ma na pastuiasca amaraciunile, tu ai fi iara~i aici aHituri de mine; poate ca numai tu singur, dintre ei toti! Cum sa-ti multumesc pentrn toate acestea?" E drept, Vania 0 iube~te pe Nata~a, dar dragostea lui nu ar fi un motiv suficient al grijii pe care i-o poarta Nata~ei, daca n-ar exista si mila, caci ea iubeste pe altcineva. Adesea, dnd ~tie ca Nata~a are un necaz, e de'-a dreptul desperat. 0 data, Vania spune despre el insu~i (p. 238): "Am stat cu ea vreo doua ore incerdnd s-o consolez, ~i, in cele din urma, am reusitsa-i readuc linistea. Fireste, Natasa avea perfecta dreptate in toate temerile ei'. Inima mi se Striilgea de durere dnd ma gindeam la situatia in care se afla ~i mi-era teama pentru ea. Dar ce puteam face?"

vieti afective in general, ci la lipsa sentimentului de mila. E drept, nu e yorba numai de mila; aici trebuie inclusa ~i capacitatea de a imparta~i ~i bucuria altcuiva. Oamenii pe care Ii caracterizeaza raceala afectiva nu simt mila dnd vad cum altii sufera, dar nici nu se pot bucura de bucuria altuia. Turghelliev descrie in romanul san Parinli $i coPii pe un am foarte rece. Un tinar medic, Bazarov, este - in conceptia autorului - reprezentantul tipic al nihilismului 1, la moda pe vremea aceea. Prietenullui Baz3.Tovspune despre acesta (p. 170): "Nihilist este omul care nu se pleaca in fata nici unei autoritati, care nu crede orbe~te in nici un principiu, oridt de pretuit ar fi ace 1 principiu". Bazarov pretuie~te ~tiintele naturii, in special fizica ~i chimia, dar dispretuie~te arta ~i literatura. A-I citi pe Pu~kin este in ochii sau un lucru ridicol. Opil1ia sa despre arta culmineaza in urmatoarele cuvinte (p. 199): "Dupa parerea mea, raspunse Bazarov, Rafael TIU face cit 0 ceapa degera ta ~i nici ei nu sint mai breji". Dat fiind ca universul spiritual al eroului lui Turgheniev 11U ofed aproape nimic pozitiv, ca reprezentant al curentului revolutionar el nu prezinta dedt 0 insemnatate minima. tn schimb, ideile pe care Ie expune celor din jurul sau arat3. ca ii lipse~te compasiunea normala pentru oameni. Adesea el insu~i accentueaza atitudinea lui rece printr-un "zimbet ironic". Este vadit ca simpatia autorului se indreapta spre generatia mai virstnica, din moment ce generatia tlnara este descrisa in mod atlt de neprietenos. Ajuns la Nikolai Petrovici, tatal prietenului sau, ~i la Pavel Petrovici, unchiul prietenului sau, Bazarov se necaje~te din cauza comportarii demodate a acestora, ~i in special a manierelor unchiului, care afecteaza 0 atitudine de trufie si , distinctie , aristo-

Ca pentru comportarea lui Vania nu dragostea pentru Nata~a este factorul decisiv se poate vedea ~i din faptul ca elnutre~te aceea~i compasiune ~i pentru parintii ei, ceea ce reiese din felul in care se poarta cu ei, straduindu-se sa Ie aline durerea pricinuita de plecarea fiicei lor. tnainte de toate insa, este pHn de compiitimire pentru soarta micutei Nelly ~i de-a dreptul se jertfe~te pentru acest copil. De multe ori Vania ar dori sa-i ajute in acela~i timp pe toti prietenii sai ~i este extrem de nelini;otit ca nu poate fi in acela;oitimp in mai mul te locuri. Prin mila sa, neumbrita de nici 0 trasatura egoista, Vania este un om bun. Vom vedea insa ca aceasta caracterizare devine ;oimai potrivita atunci dnd milei i se mai adauga :;;ialte trasaturi; in primul rind incapacitatea de a deveni vreodata du~manul unui alt om. Vania putea sa fie cuprins de 0 minie violenta din cauza rautatii printului, putea chiar sa tremure de furie. Dar oamenii care sint buni din toate punctele de vedere nu-i pot uri nid pe du~manii lor. o puternica inclinatie spre mila duce la sentimente cal