Karen Reynolds Un Zambet Scaldat in Lacrimi

KAREN REYNOLDS

Un zâmbet sc`ldat \n lacrimi

ALCRIS Romance

Capitolul 1 Era aproape miezul nop]ii. Laura privea mul]imea din clubul de noapte. Lic`riri amuzate dansar` \n ochii ei verzi. Un zâmbet \i ap`ru pe buze la ideea uimirii \nso]itorilor ei dac` aflau c` era prima aniversare a c`s`toriei ei. Ei nu [tiau c` era m`ritat`. – Te distrezi bine, Laura? o \ntreb` Rupert. El avea o fa]` fin` cu obraji scobi]i, p`r c`runt [i un \nceput de calvi]ie. – Excelent Rupert, mul]umesc. – Bine, bine, spuse el, b`tând-o u[or pe mân`, p`rinte[te. Rupert era redactorul [ef al revistei la care lucra Laura. {i \n acea sear` \[i s`rb`torea aniversarea. – Bine, bine, repet` el cu o min` stânjenit`. Nu era un vorb`re] str`lucit [i, v`dit, nu [tia ce s` mai adauge. Laurei \i fu mil` de el. Ar`t` cu o mi[care din cap tân`ra care cânta pe scena clubului [i \ntreb`:

6

KAREN REYNOLDS

– Este o cânt`rea]` bun`, nu? – Da, excelent`, excelent`... Din nou, nu mai [tiu ce s` spun`. Apoi, ochii \i c`zur` pe sticla de [ampanie [i fa]a i se lumin`. O ridic` [i propuse: – Te mai servesc, Laura? Ea-[i puse mâna peste pahar. – Nu, mul]umesc. {ampania mi se urc` la cap. – Pentru asta este f`cut`, replic` Rupert, convins c` este spiritual. Izbucni \n râs [i colaboratorii lui f`cur` la fel, ca s` nu-l jigneasc`, ca \ntotdeauna când Rupert râdea. Laura \l privi cu afec]iune. Fa]a lui tras` se lumina atât de des de zâmbete \ncât uitai cât putea s` fie de exigent când o cerea situa]ia. Era un redactor [ef minunat pentru o revist` feminin`. P`rea s` \n]eleag` din instinct ce subiecte le interesau pe femei. „Ceea ce este rar la un b`rbat“, gândi Laura. Se \n]elegea cum nu se poate mai bine cu colaboratorii s`i [i to]i \l adorau. Era aproape un an de când Laura lucra la „Style“ [i era \ncântat`. Domnea o ambian]` bun` [i salariul s`u \i permitea s` duc` o via]` pl`cut` \n micul ei apartament. La \nceput, \i fusese team` s` nu fie recunoscut`, s` nu fie g`sit`. Din fericire, pân` \n prezent, totul se petrecuse bine. De obicei, tân`ra nu-[i \nso]ea colegii \n ie[irile lor nocturne. Prefera s` r`mân` acas`, s` citeasc` o carte bun`.

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

7

Când debutase la revist`, frumuse]ea ei v`dit` f`cuse senza]ie printre confra]ii ei. |n primele zile, buclele de un blond-ro[cat ce se rev`rsau pe umeri, \ncadrând fa]a ei fermec`toare cu buze pline [i ochi verzi surâz`tori, f`cuser` senza]ie. Dar dup` ce refuzase politicos mai multe invita]ii, spiritele se potoliser`. Se rezem` de sp`tarul scaunului [i-[i contempl` convivii cu o privire distrat`. Era un loc dintre cele mai elegante. De altfel, pre]urile nu erau trecute pe meniurile invita]ilor. – Ca s` fie scuti]i de comentarii, ironizase Carly consultându-[i lista de bucate. Era o tân`r` superb` [i cinic` de dou`zeci [i opt de ani. Redactor [ef adjunct la serviciul reportajelor, lucra la „Style“ de când \[i terminase studiile. Ceea ce o interesa \n via]`: b`rba]ii [i banii. |n aceast` ordine. Dup` propria ei m`rturisire. – To]i ocupa]i, ca de obicei, morm`i ea. – Poftim? \ntreb` Laura, \ncre]indu-[i sprâncenele. Carly o privi vesel`. – B`rba]ii, scumpa mea. B`rba]ii, replic` ea. Se pare c` to]i au ie[it \nso]i]i \n aceast` sear`. Ea \[i \ntoarse privirea [i observa sala. „|[i continu` ideea ei fix`, gândi Laura amuzat`. Doar din cauz` c` nu a fost niciodat` m`ritat`“. Convins` c` ea, Carly, era mai pu]in cinic` decât se credea, Laura o b`nuia c` era \n c`utarea sufletului pereche. |ntr-un fo[net m`t`sos, Carly se rezem` de sp`tarul scaunului s`u.

8

KAREN REYNOLDS

– Serve[te-m` cu ceva de b`ut, Stephen, spuse ea cu o voce r`gu[it`. Cu privirea pierdut` de admira]ie, tân`rul se gr`bi s`-i dea satisfac]ie. Un zâmbet ambiguu pluti pe buzele lui Carly, care spuse: – Exist` cel pu]in unul care m` apreciaz`. Laura b`u o \nghi]itur` de vin, apoi coment` pe un ton prietenesc: – Haide, Carly, un pic de r`bdare. Vei sfâr[i prin a trage lozul câ[tig`tor. – F`r` \ndoial`, spre optzeci de ani. Laura crezu c` observ` o not` de am`r`ciune \n vocea ei, dar nu f`cu nici o remarc`. Carly nu era o fire expansiv`. {i nici Laura. Aveau rela]ii cordiale, dar care nu mergeau pân` la confiden]e. Dup` o t`cere de câteva clipe, Carly \i f`cu un semn u[or cu cotul, \[i puse pe mas` mâinile cu unghii l`cuite [i se extazie: – Este sublim, nu? Cine poate fi? Laura \i urm`ri privirea. O p`trunse un fior \n fa]a ochilor alba[tri sfredelitori care o fixau printre pleoapele pe jum`tate \nchise. Tr`s`turile ferme ale fe]ei frumoase, bronzate, erau impasibile. Un zâmbet u[or plutea pe buzele senzuale \n timp ce b`rbatul \[i \nclin` capul brun pentru a o saluta pe tân`r`. Ea \ntoarse privirea [i replic` sec:

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

9

– Jake Ashton. – Nu-]i place? se mir` Carly. – Deloc. – Este totu[i ceea ce a[ numi foarte comestibil, susur` Carly cu o expresie avid`. – |mi d` mai curând dorin]a s` mu[c, o persifl` Laura. Carly o privi cu aten]ie. – R`ut`cioaso! murmur` ea pe un ton amuzat. Trebuie s` trag concluzia c` nu este genul t`u? Laura p`str` t`cerea. „Deloc genul meu, gândi ea. Este sigur. Mi-e groaz` de mitocanii sadici“. Dar [ocul de a revedea aceast` fa]` arogant` dup` atâta timp, o tulbura. |ntoarse \ncet capul spre el. Se \nfruntar` din priviri. Laura trebui s` recunoasc` faptul c` era \n continuare extrem de seduc`tor cu alura lui de felin` mare cu trup suplu [i musculos. Dar fizionomia ei nu reflecta nimic din ceea ce gândea. |[i arcui o sprâncean` [i replic` printr-un zâmbet insolent. Se \nro[i [i \ntoarse privirea. Câteva secunde mai târziu, Carly se aplec` spre ea [i murmur`: – Vine aici [i nu te scap` din ochi. Dac` te sâcâie, ]ine-m` la curent. Laura ridic` repede capul. Trupul \nalt [i zvelt al lui Jake Ashton \nainta spre ei cu o gra]ie de panter`, magnetic` dar nelini[titoare. Sim]i cum inima \ncepe s`-i bat` dezordonat. Cu gâtul uscat dintr-o dat`, \nghi]i \n sec. Ce vroia s` fac`? S-o dema[te? S` dezv`luie secretul ei colegilor s`i?

10

KAREN REYNOLDS

Croiala excelent` a smochingului s`u negru \i sublinia l`rgimea umerilor. Un sentiment acut de nostalgie o cuprinse pe Laura. |l \ndep`rt` cu furie. Nu vroia s`-[i aminteasc` de atrac]ia senzual` fa]` de el. Nu-i adusese \n via]` decât am`r`ciune! Carly \l contempla, toat` numai zâmbet. – Bun`, \l \ntâmpin` ea languros. – Bun` seara, r`spunse el amabil cu voce grav` [i melodioas` [i cu un salut din cap. Rupert s`ri \n picioare. Cu un aer \ncântat, exclam`: – Jake, ce surpriz`! Cei doi b`rba]i schimbar` o strângere de mân`. Laura, impasibil`, afi[a indiferen]`. Dar fierbea \n sine, agasat` de modul \n care Jake se folosea de farmecul lui cu o siguran]` lini[tit` pentru ca ceilal]i s`-l plac`. – F` prezent`rile, dragul meu Rupert, suger` Carly. Tonul ei languros o irit` pe Laura. Dar sim]ea privirea lui Jake Ashton str`pungând-o [i continua s` prezinte o masc` impasibil`. |i fu totu[i greu s` se st`pâneasc` \n timpul ceremoniei de prezentare. Vocea lui Jake, prin inflexiunile grave [i mângâietoare, o f`cea pe Carly s` se miorl`ie \ntr-un mod exasperant. Cât despre Rupert, el \ntreb` radios: – Ne faci onoarea s` bei o cup` de [ampanie \n compania noastr`? Jake accept` f`r` a se l`sa rugat. Se a[ez` \n fa]a Laurei [i o privi fix. Rupert p`ru s`-[i dea seama pân` la urm` de interesul lui Jake pentru tân`r`.

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

11

– Laura, am pl`cerea de a ]i-l prezenta pe Jake Ashton, spuse el ceremonios. Jake, Laura Hadleigh, una dintre colaboratoarele noastre de la serviciul de reportaje. Fu singura care v`zu lic`rul de surpriz` din ochii lui Jake. Apoi el o observ` cu aten]ie, cu sprâncele \ncre]ite. Ea \n]elese foarte bine ce gândea. Dar nu se punea problema s` recunoasc` deschis. |i sus]inu privirea [i spuse sec: – Bun` seara, domnule Ashton. – Bun` seara, domni[oar` Hadleigh, replic` el dup` ce o privise \ndelung. Ea \[i \n`bu[i un oftat de u[urare, apoi se \ntreb` de ce nu o tr`dase. F`r` \ndoial`, nu va \ntârzia s` afle. Era pu]in probabil ca Jake s` lase s` treac` asta f`r` comentarii. V`zu cum un zâmbet [iret apare pe buzele lui [i \ntoarse privirea. Pentru a nu-[i pierde cump`tul, ridic` paharul [i lu` o \nghi]itur`. – {tii, spuse Rupert aplecându-se spre ea, Jake este produc`tor de televiziune. – Da? replic` ea pe un ton ursuz [i cu un aer distrat. Jake o observ` fix [i spuse mieros: – Dac` cineva ar trebuie s-o [tie, e[ti chiar dumneata. Ea sim]i cum inima i se opre[te o clip`. – Ce te face s` spui asta? \ntreb` ea, temându-se s` nu se fi hot`rât cumva s` vorbeasc`. V`zu cum buzele lui se strâmb` sarcastic. {tia precis de temerile ei, se \nfurie ea, strângând din din]i. Urma s-o ]in` restul serii \n [ah.

12

KAREN REYNOLDS

– Faptul c` lucr`m [i unul [i altul \n domeniul informa]iilor. Laura \l fulger` cu privirea. „Ce sadic! Asta \l distreaz`!“ gândi ea. Cea mai mare pl`cere a lui era s` descopere sl`biciunile celuilalt ca s` se joace. |n fa]a m`[tii surâz`toare se ascundea un viclean machiavelic. – Da, Jake este foarte influent \n Statele Unite, interveni din nou Rupert. – Fascinant! Rupert p`ru jenat. – {i de asemenea [i aici, Laura, insistând pe un ton care o poftea s` manifeste mai mult respect. Ceea ce nu era \n inten]ia ei. |l privi pe Jack cu un aer insolent [i ironiz`: – Ca un pe[te mare \ntr-un bazin mic? – Unii ar spune chiar un rechin, domni[oar` Hadleigh. Blânde]ea acestei voci grave o f`cu s` se \nfioare. Dar nu vedea nici un motiv s`-i flateze vanitatea vorbindu-i cu o deferen]` excesiv`. – Rechinii mi-au p`rut \ntotdeauna de o urâ]enie resping`toare, ripost` ea privindu-l furioas`. – Dar sunt [i foarte periculo[i. Se l`s` un moment de t`cere. Rupert tu[i [i ochii lui se plimbar` alternativ de la Jake la Laura. Privirea lui se \ntoarse apoi spre colaboratorii s`i \n c`utarea unui sfat. Apoi, ochii i se luminar`. Scoase un etui din buzunar, \l deschise [i propuse:

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

13

– O ]igar`, Jake? – Cu pl`cere. Rupert se aplec` pentru a-i oferi flac`ra unei brighete de aur. Jake, \ncre]indu-[i pleoapele, o fix` pe Laura prin spiralele de fum bleu-argintii care se ridicau din vârful arzând al ]ig`rii sale. Rupert \[i limpezi vocea. – Cum merg treburile la N.T.N.? \ntreb` el cu interes. – Foarte bine, de[i nu sunt acolo \n acest moment s` supraveghez lucrurile \ndeaproape. – Putem [ti ce te aduce la Londra? – Dou` motive, declar` Jake, punându-[i mâna pe mas`. O negociere cu unul dintre canalele britanice. Ceea ce trebuie pus la punct pân` la sfâr[itul lunii. {i apoi, s-o \ntâlnesc pe Theresa Philips, ca s`-i re\nnoim contractul pe doi ani. – O credeam \n Statele Unite, murmur` Rupert gânditor. – S-a \ntors s`-[i ia un pic de vacan]`. – Dac` [tie c`-i re\nnoi]i contractul, de ce te deranjezi? Ai putea a[tepta pân` la \ntoarcerea ei \n S.U.A., nu? – |i place s` fie curtat`, replic` Jake, \ntorcându-[i ochii spre Laura. Ea \i sus]inu privirea, iritat`, [i-l lu` peste picior: – Deci, ai venit special pentru asta... Un surâs languros pluti pe buzele lui când murmur`: – Printre altele. „Face pereche potrivit` cu Carly! se \nfurie ea \n sine. {i unul [i altul sunt obseda]i de sexul opus!“ ~sta era cel mai mare defect al lui. Defect care fusese cât pe ce s-o distrug`.

14

KAREN REYNOLDS

– Bine\n]eles, este un exerci]iu \n care excelezi! \l ironiz` ea. – Mul]umesc, spuse el amuzat. Pref`cându-se c` ia insulta drept compliment, `sta era Jake, gândi Laura. Ar fi fost mai bine s` nu \ncerce s` se joace cu vorbele, cu el. |n aceast` privin]`, avea arta de a r`sturna situa]ia. Rupert continua s`-l contemple pe Jake cu un aer extaziat. B`u o gur` de [ampanie, \[i \nvârti paharul \ntre degete [i declar`: – A trecut mult` vreme de când n-am mai v`zut-o pe Theresa. Este cu adev`rat o fat` dr`gu]`. – Da, \ncânt`toare, accentu` Jake, a c`rui privire alunec` spre Laura. Este mult mai pl`cut s` trebuiasc` s` conving o femeie dr`gu]` s` lucreze cu mine, decât produc`tori obosi]i. „Nu m` \ndoiesc de asta“, se gândi Laura cu am`r`ciune. |[i \ntoarse privirea pentru a-[i ascunde umbra de triste]e care-i \ntuneca ochii. Orice s-ar \ntâmpla, trebuia s` r`mân` \n defensiv`. Nu trebuia s`-l lase s`-i ghiceasc` sentimentele. Dac` Jake Ashton ar avea ocazia, ar aduce-o din nou la disperare. {i aceast` ocazie, \n m`sura posibilului, se va feri s` i-o dea. Carly se aplec` spre Laura. – Ce se \ntâmpl`? [opti ea. Laura o privi nedumerit`. De obicei, colega ei nu-i punea \ntreb`ri indiscrete. – Nu m` l`sa s` mor de curiozitate, insist` ea cu o urm` de ironie.

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

15

– Nu se \ntâmpl` nimic, doar c`-l g`sesc antipatic. Ceea ce nu era prea departe de adev`r. Nu spera totu[i s-o conving` pe Carly. Aceasta \n]elese rezisten]a Laurei, zâmbi cu un aer destins, se \ntrept` \n scaun [i \ntreb`: – Este f`r` comentarii, nu-i a[a? Laura f`cu da din cap. – Asta gândeam [i eu, ad`ug` Carly cu o ridicare din umeri. Apoi arunc` spre Jake o privire uimit`. El \l asculta pe Rupert, cu capul lui brunet aplecat \ntr-o parte. Fa]a lui era la fel de imperturbabil` ca a unui juc`tor de pocher. Laura era sigur` c` nu pierduse nici un cuvânt din conversa]ia sa cu Carly. Aceasta se aplec` din nou spre ea. – |l cuno[ti, nu? {i chiar foarte bine. Laura \[i ridic` fa]a [i o privi drept \n ochi f`r` s` spun` un cuvânt. – Foarte bine, dr`gu]a mea, relu` Carly. Cum vrei. N-o s` mai insist. Muzica \ncepu s` cânte. Perechi se \ndreptar` spre ringul de dans. Ochii lui Jake se a]intir` asupra Laurei. B`t`ile inimii se accelerar`. S` danseze cu el ar fi fost s`-[i asume un risc. Se ridic`, \i zâmbi lui Rupert [i-l lu` de bra]. – Vino, \i spuse ea. Pentru aniversarea ta, \]i solicit primul dans. Rupert fu foarte \ncântat. Jake, deloc. Dar ea \i evita privirea. Rupert o b`tu pe mân` [i, \n al nou`lea cer, o conduse pe ring. |ncepur` s` danseze, apoi Laura se uit` spre mas` [i \n]epeni. }inându-se de bra], Carly [i Jake \naintau c`tre ring.

16

KAREN REYNOLDS

Aceast` \n]ep`tur` \n inim` era gelozie, se \nfurie ea. Bra]ele lui Jake o \nl`n]uir` pe Carly [i trupul lui \ncepu s` se onduleze lâng` al ei. Laura sim]i cum i se strânge stomacul. |i fu pic` pe sine, furioas` s` constate c`, v`zându-l cu alt` femeie, se tulbura [i mai mult. |[i reveni [i \ntoarse privirea. Rupert se mi[ca un pic greoi pe ringul de dans. – Ei bine, Laura, ce gânde[ti despre Jake? – Cum asta, dup` prima impresie? \ntreb` ea u[or ironic`. – P`i... da, bine\n]eles. – La drept vorbind, nu-mi place deloc. Rupert p`ru aiurit. – Dar de ce? – |mi inspir` o antipatie instinctiv`. – Hai, Laura, este cineva foarte important! exclam` Rupert scandalizat. – {i? Exist` personaje importante care nu sunt simpatice. Se \nvârteau lent, \n ritmul muzicii. Rupert p`rea jenat. – {tii, ace[ti directori de canale au o sensibilitate foarte susceptibil`... Ea-l privi ironic [i ripost`: – Glume[ti. Sensibilitatea lui trebuie s` fie ca cea a o]elului c`lit. Orchestra se opri din cântat [i ei din dans. Tân`rea \ncepea s` plece \n direc]ia mesei lor când, un cot u[or al lui Rupert o f`cu s` se \ntoarc`; lâng` ei se aflau Jake [i Carly. Aceasta, cu mâna pe bra]ul cavalerului ei, arbora un zâmbet \ncântat.

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

17

– Te rog s` m` scuzi, murmur` el. Carly \l eliber` pe Jake cu un gest languros. Laura se \ncord`. Vedea prea bine unde vroia s` ajung` el. Se \ntoarse spre Rupert [i spuse: – Mi-e sete. Dac` ne-am \ntoarce la mas`? A[ vrea s`-i cer chelnerului s`-mi aduc` un pahar cu ap`. Rupert ridic` din umeri cu un aer nedecis, [i bâigui: – Cum vrei. Jake interveni repede. – M` ocup eu. }i-o \ncredin]ez pe Carly, ad`ug` el f`cându-i cu ochiul lui Rupert. Carly \[i mu[c` buzele cu o fa]` resemnat`. Apoi, r`spunzând cu un zâmbet \ncântat celui fermec`tor al lui Jake, se \ntoarse c`tre Rupert. – Vino, spuse ea l`sându-l de bra]. Se pare c` suntem \n plus. Se \ndep`rtar` [i Laura r`mase singur` \n fa]a lui Jake. El examin` trupul zvelt cu forme gra]ioase cu o scurt` privire de apreciere. – Un dans? Laura nu avea de ales. Replic` sec: – Dac` insi[ti. – Categoric. O lu` de talie [i o trase \ncet lâng` el. |ncepur` s` danseze \n ritmul lent al muzicii. Laura sim]i cum i se accelereaz` b`t`ile inimii când trupurile lor se atinser`. Se dep`rt` atât cât era posibil, cu spatele ]eap`n [i-[i fix` privirea drept \naintea ei, pe deasupra um`rului masculin.

18

KAREN REYNOLDS

Jake plec` ochii pentru a o privi \n fa]`, cu un zâmbet amuzat pe buze. Degetele \i alunecar` pe [oldul tinerei, pe care-l strânse mai tare. Ea se \ncord` [i mai mult când coapsele lui ferme le atinser` u[or pe ale ei. – Opre[te, spuse ea sec f`r` a-l privi. – Ce anume? murmur` el cu buzele lâng` p`rul ei. O mângâie u[or [i Laura sim]i cum unde de c`ldur` i se propag` prin trup. Inima \i b`tea nebune[te. – Las`-m`. – Nici gând, ripost` el. Este foarte pl`cut. – Regret c`-]i r`nesc vanitatea, dar este o pl`cere pe care nu o \mp`rt`[esc. El \[i d`du capul \napoi ca s-o observe. – Din câte v`d, ai din]i ascu]i]i \ntotdeauna. – |nc` [i mai mult! El \[i \n`bu[i un hohot de râs [i murmur`: – Cu atât mai bine. |mi place când mu[ti... Ea se \nro[i [i p`str` t`cerea. Apoi, prin p`rul m`t`sos, r`suflarea lui Jake \i atinse gâtul. Sim]i buzele lui mângâindu-i pielea \n timp ce inima o pornea din nou la galop. Cu picioarele moi, \[i d`du capul pe spate [i protest`: – Nu face asta! – De ce? murmur` Jake. Nu-]i place? El \nclin` capul [i-[i puse gura peste a ei. Laura sim]i cum prin vine \i curge foc. Jake \[i ridic` fa]a [i o privi cu o lic`rire de triumf \n ochi. Ea \[i strânse pumnii [i ripost`:

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

19

– Nu. Nu-mi place. S` nu-]i \nchipui c` sunt gata s` le[in. – Chiar? Degetele lui lungi, brune, se a[ezar` \ntre sânii tinerei \nainte ca ea s` fi avut timp s`-l \mpiedice. Cu un aer insolent, el relu`: – Inima ta bate cu o sut` pe or`. De excita]ie... sau de team`? Ea \[i \nghi]i saliva [i bomb`ni: – E[ti... – F`r` cuvinte urâte, o \ntrerupse el pe un ton de indiferen]` afectat`. – Nimic nu te-a obligat s` dansezi cu mine... – Corect! Dar nu am putut rezista dorin]ei de a strânge trupul t`u voluptuos \n bra]e. Asta \mi evoc` aduceri aminte. Ea \i arunc` o privire c`tr`nit`. Nu avea nevoie s` se afle \n bra]ele lui pentru a-[i reaminti senza]iile pe care i le trezea. |i ocupase gândurile mai mult decât ar fi sperat. Nu putea niciodat` s` nu-[i aminteasc` f`r` a se \nfiora de oroare, situa]ia \n care \l surprinsese cu un an \n urm`. – Evit s` m` gândesc la amintirile legate de tine, ripost` ea pe un ton glacial. V`zu cum fa]a lui se \ntunec`. – Preferi s` le ui]i? Sau le-ai uitat deja? \ntreb` el sec. – Ai ucis tot ce sim]eam pentru tine acum un an, spuse ea, str`duindu-se s` ignore felul \n care mu[chii lui puternici se contractau sub degetele sale.

20

KAREN REYNOLDS

Muzica se opri. Ea se \ndep`rt` de el [i se \ntoarse pentru a p`r`si ringul de dans. El o prinse de \ncheietura mâinii. – Las`-m`. – Nici nu se pune problema, draga mea. Este timpul s` avem o explica]ie. El [tia foarte bine c` n-ar \ndr`zni s` fac` o scen` \n mijlocul clubului de noapte. O trase spre teras`. Parfumul ghivecelor cu flori dispuse de-a lungul balconului umplea aerul c`ldu] al nop]ii de var`. Jake \naint` cu pa[i mari pân` la cap`tul terasei. Când se \ntoarse spre ea, Laura rosti \nfuriat`: – Nu vreau s` te ascult! Nu mai avem ce s` ne spunem! – M` vei asculta, totu[i. Vrei sau nu vrei. Nu-]i voi l`sa ocazia s` fugi, ca ultima oar`. Ea \ncerc` s` se elibereze din strânsoarea lui. – Toate scuzele pe care le-ai spune nu m` intereseaz`. Nu te-am crezut atunci [i nu v`d ce ar putea s` m` conving` acum V`zu sclipiri amenin]`toare \n ochii lui. O trase violent spre el. – |nc`p`]ânato! scrâ[ni el. O s` ascul]i ce am de spus. Ea se zb`tu s`-[i trag` mâna. Dar \n zadar. – La naiba! Te crezi un dictator? – Nici gând, replic` el cu r`ceal`. Pur [i simplu, so]ul t`u.

Capitolul 2 Ea \ncet` s` se zbat` [i-l privi cu am`r`ciune, murmurând: – Iat` un fapt pe care a[ prefera s`-l uit! El o reduse la imobilitate total`, lipind-o de el. – Nu m` \ndoiesc! Dar nu po]i schimba nimic, doar dac` ceri divor]ul! – O idee excelent`! – Nu cred, ripost` el cu un zâmbet sarcastic. Ai suficient bun-sim] ca s` nu te \nfrun]i cu mine \n fa]a unui tribunal. {tii c` voi avea grij` s` regre]i. Ea strânse din din]i. Bine\n]eles c` avea dreptate. Turba c` trebuia s` recunoasc`, dar avea dreptate. Niciodat` nu s-ar aventura s`-i fac` un proces de divor]. {tia c` ar fi necru]`tor. Era \n stare s` devin` feroce dac` avea impresia c` se \ncearc` s` se profite de el. El o observa cu capul aplecat \ntr-o parte, \ntr-un mod de care \[i amintea prea bine.

22

KAREN REYNOLDS

– {i reiese de la sine, ad`ug` el, c` nu se pune problema anul`rii c`s`toriei. Nu crezi? |i venea s`-i p`lmuiasc` fa]a zâmbitoare. El trebuie s` fi ghicit, fiindc` o strânse [i mai tare [i o avertiz` plecându-i capul: – Nu te sf`tuiesc. }i-a[ \napoia, [i \nc` de dou` ori mai tare. Ochii Laurei scânteiar` de furie. – Da, te cred perfect \n stare s` love[ti o femeie. E[ti suficient de sadic pentru asta! Degetele lui devenir` mai crude. – Nu este \n obiceiul meu, o cert` el. Dar, draga mea, dac` te \nc`p`]ânezi s` m` insul]i, a[ putea face o excep]ie \n ceea ce te prive[te. Ea \l fulger` cu privirea. – Sunt sigur` c` de acum \ncolo pl`cerea ta se va rezuma la vorbit. El \i ridic` bra]ele \n spate [i o men]inu lipit` de el. Pe buze \i juca un zâmbet. F`r` a o p`r`si pe Laura din ochi, spuse: – Ei bine, te \n[eli. Uite cum \mi face pl`cere. Capul lui brun se aplec` [i gura i se n`pusti peste aceea a Laurei. Cu buzele mu[cate, ea \ncerc` \n van s`-i scape. Inima \i b`tea nebune[te [i o c`ldur` perfid` i se strecur` \n vene. Mintea \i protesta \mpotriva senza]iilor pe care Jake le trezea \n trupul ei. Continua s` se zbat`, refuzând s` se lase cuprins` de propria-i dorin]`. El se \ndrept`, cu r`suflarea \ntret`iat` [i o observ` cu un aer gânditor. Str`lucirea din pupilele lui reflecta o dorin]` intens`, pe care Laura vru s-o ignore.

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

23

– A[az`-te, zise el, l`sând-o s` cad` \ntr-unul dintre fotoliile dispuse de-a lungul balconului. Ea \ncerc` imediat s` se ridice. El o \mpiedic` – se vedea clar c`-i era greu s`-[i p`streze sângele-rece. – A[az`-te [i stai lini[tit`! Laura strânse din din]i – era inutil s` protesteze. Turbat` de furie, neputincioas`, plec` ochii [i-[i frec` \ncheieturile mâinilor, ro[ii acolo unde \i fuseser` strânse. – {i acum, ce se \ntâmpl`? \ntreb` ea cu severitate. Am de-a face cu Inchizi]ia spaniol`? El o domina din toat` \n`l]imea sa [i trupul \i radia o violen]` st`pânit`. – Nu \ncerca s` m` sfidezi. Nu este genul t`u. Privirea Laurei se ridic` u[or pe coapsele musculoase, bazinul \ngust, pieptul puternic, pân` la ochii lui Jake. – {i care ar fi genul meu, dup` tine? se interes` ea cu acreal`. S` fiu caraghioas`, batjocorit`? – Nu dramatiza. Ea râse amar [i ripost`: – Nu este necesar. M-am sim]it cu adev`rat \n mijlocul unei melodrame proaste când, la abia cinci ore dup` c`s`toria noastr`, te-am g`sit \n pat \n compania amantei tale! – Asta \]i \nchipui tu, replic` el sec. Situa]ia nu era cea care p`rea. – Ah, am avut halucina]ii, nu-i a[a? R`maser` amândoi mu]i [i \mpietri]i. |ntre ei se l`s` o t`cere grea. Apoi Jake \ntoarse capul [i prinse cu mâinile

24

KAREN REYNOLDS

balustrada balconului, cu privirea pierdut` \n contemplarea ora[ului. Perplex`, Laura \i examin` profilul: maxilarul voluntar, nasul drept, u[or arogant. Londra se \ntindea \n fa]a lor, cu monumentele ei celebre, iluminate. Tân`ra reper` Big Ben [i orologiul lui str`lucitor ca un soare alb, care d`dea pe un chei ascuns privirii lor. Distingea trei poduri ale c`ror lampadare reflectate \n Tamisa f`ceau s` scânteieze apele \ntunecate cu mii de focuri. |n aerul u[or al nop]ii de var`, panorama era sublim`. Laura considera c` era p`cat c` \mprejur`rile nu erau diferite. Jake \ntoarse capul c`tre ea. – |n]eleg ce sim]i, rosti el sec. – Da? f`cu ea impasibil`. Chiar crezi cu adev`rat, Jake? – Dr`cia... Se \ntrerupse, cu tr`s`turile \ncordate de mânie. Laura se ridic` \ncet. – Ce sperai? Simpatie [i \n]elegere? Dac` nu e[ti \n stare s`-]i st`pâne[ti pornirile sexuale, nu trebuie s` te miri c` dai de dificult`]i când asta zdruncin` via]a altora. El se \ndrept` [i se apropie de ea. – La[i ca gre[elile p`rin]ilor t`i s`-]i influen]eze atitudinea fa]` de c`s`torie. Eu nu sunt ca tat`l t`u. C` el a avut nu [tiu câte metrese nu \nseamn` c` asta este un lucru obligatoriu \n toate c`s`toriile. – Ah, nu? \l ironiz` ea. {i ce f`cea fata aceea \n patul t`u? El o prinse de umeri.

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

25

– Ai vrut s` te iei dup` aparen]e, morm`i el printre din]i. Te-ai comportat ca un judec`tor [i ai plecat pentru a m` condamna f`r` s` accep]i s` m` ascul]i. – Te-am surprins \n pat cu alta! Dup` ce mi-ai oferit acel spectacol revolt`tor, nu v`d ce argument ar putea avea valoare \n ap`rarea ta. El p`rea nebun de furie. Sclipiri uciga[e \i ap`rur` \n ochi. Mâinile lui strânser` umerii tinerei pân` la durere [i mârâi: – O cau]i cu lumânarea, pe onoarea mea! Laura \l privi cu ochii m`ri]i de nelini[te. Un fior de groaz` \i trecu de-a lungul spin`rii. – Las`-m`, \i ordon` ea cu buzele uscate. El o contempl` cu o fa]` de marmur` [i ea \[i sim]i sângele cum i se zbate \n timpane \ntr-un ritm asurzitor. – Las`-m`, repet` ea. Ea \l auzi rec`p`tându-[i respira]ia [i ridic` ochii spre ai lui. Ceea ce citi o \nsp`imânt`. Avu o mi[care de recul. – Nu, te rog... El o prinse \ntr-o strângere irezistibil` [i-i lu` gura \n st`pânire \ntr-un lung s`rut ame]itor. Tân`ra avu impresia c` ia foc. O cople[i o c`ldur` incredibil` \n timp ce Jake o mângâia senzual. – Laura, murmur` el cu o voce r`gu[it`. Ea \i trecu bra]ele \n jurul gâtului, scoase un geam`t de supunere [i-[i \nfund` degetele \n p`rul lui negru. S`rutul lor deveni mai profund [i se cambrar` unul lâng` altul, pierdu]i de dorin]`, cu inima b`tând s` se rup`.

26

KAREN REYNOLDS

Jake \[i \n`l]` capul [i a]inti asupra ei o privire arz`toare. Ea \i v`zu expresia pe care o cuno[tea atât de bine. – Scumpo, murmur` el, cu ochii din nou asupra buzelor ei. Nu! Nu-i putea permite s` re\nceap` s-o subjuge, gândi ea cu groaz`. Se d`du \napoi, gâfâind, [i spuse cu am`r`ciune: – De ce nu vrei s` m` la[i \n pace? Se privir` câteva clipe \n t`cere. Apoi, Laura f`cu stângamprejur [i o lu` la fug`.

***

Petrecu weekendul \nchis` \n apartamentul ei, roas` de nelini[te cernând amintiri amare. Cu urechile ciulite, se temea f`r` \ncetare c` aude zgomotul unui motor puternic, sau pa[i care ar fi anun]at sosirea lui Jake. Duminic` seara, avea nervii \ncorda]i la maximum. Trecu noaptea f`r` s` poat` dormi mai mult de dou` ore f`r` \ntrerupere. A doua zi diminea]`, plec` la birou cu mintea mai relaxat`. La orele opt [i jum`tate, birourile erau \nc` pustii. Se a[ez` la masa ei de lucru [i \ncepu s` reflecteze. Ceea ce nu-i folosea la nimic, gândi ea cu ironie, fiindc` firul gândurilor sale se \ntorcea spre trecut... [i Jake. |n momentul primei lor \ntâlniri, ea lucra pentru o societate de radiodifuziune din nordul Angliei. Angajat` la

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

27

Londra, fusese trimis` s` fac` stagii de câte dou` luni la diverse studiouri din ]ar`. El se afla acolo pentru a semna un contract cu o actri]`. Laura aducea cafea [i sandvi[uri patronului ei. |mpinse u[a [i ]inea un platou \n echilibru instabil când, din spate, vocea lui Jake \i propuse: – Pot s` te ajut? Ea \ntorsese capul din reflex [i descoperise cei mai fascinan]i ochi alba[tri pe care-i v`zuse vreodat`. Sim]ise c` o fixau când traversase \nc`perea, dar nu se \ntorsese de team` ce ar fi dezv`luit ai ei. O s`pt`mân` mai târziu, f`cea o clasificare \n biroul ei când auzi u[a deschizându-se. Un fior prevestitor \i trecu de-a lungul spin`rii, apoi se uit` la cine intra. Ochii alba[tri ai lui Jake, sprijinit de canatul u[ii cu o gra]ie nep`s`toare, o priveau \ntr-un mod tulbur`tor. – Mi-ar face pl`cere s` te invit la cin`, spuse el din senin. Laura \ncepu prin a refuza. Nu avea atunci decât nou`sprezece ani [i se sim]ea prea naiv` pentru a ie[i cu un b`rbat atât de monden [i experimentat ca Jake Ashton. Dar el nu se l`s` descurajat. |[i re\nnoi invita]ia cu un zâmbet atât de c`lduros [i de irezistibil \ncât acceptase. O lun` mai târziu, erau logodi]i. |n cursul acelei luni, Laura \l v`zu \n toate serile. Cinar` \mpreun`, merser` la teatru, din când \n când \ntr-un club de noapte sau la o recep]ie. Era minunat de fericit`, sigur` c`-l iubea.

28

KAREN REYNOLDS

„Dumnezeule, gândi ea, eram \ndr`gostit` nebune[te de tine, Jake“. F`cu o mutr` zeflemitoare [i amar`. El, evident, nu o iubea atât cât crezuse. |n seara logodnei lor, \n timp ce o \nl`n]uia tandru, buzele lui le mângâiar` pe ale ei [i murmur` cu voce r`gu[it`: – Crede-m`, Laura, nu te voi face niciodat` s` suferi. Ea \[i sprijini capul \n scobitura um`rului lui [i r`spunse: – Mi-e team`, Jake... Toate astea s-au \ntâmplat atât de brusc \ncât m` simt pu]in dezorientat`. Cum a[ putea fi sigur` c` m` vei iubi mereu atât? El cobor\ spre ea o privire grav`. – Laura, \n]eleg ce sim]i. Dar eu nu sunt ca tat`l t`u. Suntem total diferi]i. {i nu te voi p`r`si... niciodat` Ea \i zâmbi, asigurat` de dragostea pe care o vedea str`lucind \n ochii lui. Prea tulburat` ca s` mai spun` ceva, r`spunse simplu: – Te iubesc... Jake \[i \nclin` capul [i-i lu` gura \ntr-un lung [i tandru s`rut [i toate temerile Laurei fur` spulberate. |n fond, \i cerea s`-l cread`. Se sim]ea datoare s`-i acorde \ncrederea [i o f`cea din toat` inima. ... Se cutremur` [i-[i \ncruci[` bra]ele peste piept, ca pentru a se proteja. Poate c` nu existase niciodat` \ntre ei decât o banal` atrac]ie fizic`. Nu, gândi ea cu triste]e. |n acest caz, n-ar fi suferit un astfel de martiriu. |n ziua c`s`toriei lor, avu impresia c` plute[te pe un nor. La ie[irea din biseric`, Jake o lu` \n bra]e. Soarele era radios \n timp ce Jake \[i lipea buzele senzuale de cele ale Laurei.

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

29

– E[ti so]ia mea, murmur` el \nainte de a se \ndrepta. O bucurie nebun` o cuprinse când se \ndreptar` spre ma[ina care trebuia s`-i duc` la recep]ie. Dar, pe m`sur` ce dup`-amiaza se transforma \n sear`, Laura sim]i treptat cum o invadeaz` o team` perfid` la ideea nop]ii. Lâng` Jake, se sim]ea mic` [i fragil`. Pe m`sur` ce trecea timpul, devenea din ce \n ce mai nervoas`. Ceea ce nu-i sc`p` lui Jake, care nu \nceta s-o observe printre genele lui lungi. Când se duser` s` se schimbe pentru plecarea \n voiajul de nunt`, \nainte de a o p`r`si \n pragul u[ii, el \i mângâie u[or obrazul cu vârful degetelor, murmurând: – Abandoneaz` acest aer trist, draga mea. Nu te voi brusca. |]i promit. Ei \i lu` mult timp s` se \mbrace, supravegheat` de mama sa, care verific` modul \n care-i c`dea taiorul [i insist` s`-i retu[eze machiajul. Apoi, aceasta se declar` satisf`cut` de felul \n care ar`ta fiica sa. Tân`ra plec` spre camera lui Jake, mirat` c` nu era gata \naintea ei. B`t`ile inimii se accelerar` nervos când b`tu timid la u[`. Sunete ciudate [i \nfundate proveneau din interiorul \nc`perii. Deschise u[a cu sprâncenele \ncre]ite. Fu paralizat` \n fa]a spectacolului care se oferea. Cu bustul gol, Jake era lungit pe pat lâng` o tân`r` fermec`toare, foarte lejer \mbr`cat` cu o rochie de muselin`. Privirea Laurei se plimb` alternativ peste buzele umflate ale tinerei, peste un obraz al lui Jake murdar de ruj [i p`rul lui ciufulit. |[i fix` so]ul, prad` unei dureri de nesuportat.

30

KAREN REYNOLDS

– Laura... Jake se ridic`, \nainta spre ea, \i \ntindea bra]ele. Dar Laura v`zuse suficient. O lu` \napoi spre camera ei fugind [i se n`pusti \n baie. |ndoit` deasupra chiuvetei, cuprins` de o gre]` penibil`, auzea vag apelurile lui Jake. Maic`-sa o b`tea pe um`r [i-i punea \ntreb`ri cu o voce \ngrijorat`, curioas`. Când Laura se \ndrept`, g`si scena grotesc`. Apoi Jake intr` \n camera ei [i \ncerc` s`-i explice pe scurt mamei Laurei ce se \ntâmplase. – Ea tocmai s-a \ntors, declar` el \ncercând s` se apropie de tân`r` \n ciuda protestelor mamei ei. Habar n-avea despre noi [i era nec`jit`. Trebuia s`-i explic. – Ea? Ea? repeta doamna Hadleigh, nevenindu-i s` cread`. O expresie de oroare [i dezgust ap`rea treptat pe fa]a sa. – {i eu, nu contez? \ntreb` ea. Suferin]a mea ]i-ar fi indiferent`? Mama ei se \nfurie, \i ordon` s` plece, \l amenin]` c` cheam` poli]ia dac` nu pleac`. Jake protest` cu o voce r`gu[it`, plin` de emo]ie pe care Laura o lu` drept furie. Vroia cu orice pre] s-o conving` pe Laura, dar mama ei \l \mpiedic`. – Nu crezi c` i-ai f`cut destul? spuse ea pe un ton indignat. Urm` o t`cere. Jake p`r`si \n cele din urm` camera, dup` ce anun]ase c` va reveni când se vor calma. – To]i sunt la fel, bomb`ni doamna Hadleigh ajutând-o pe Laura s` se spele pe fa]`. |n fa]a expresiei sale amare, Laura \[i recunoscu propria-i sup`rare. Niciodat` nu va putea uita oroarea pe care o sim]ise v`zându-l pe Jake lungit pe pat cu alta, chiar \n ziua c`s`toriei lor. Plec` pe la intrarea de serviciu \mpreun` cu mama ei care, conducând-o cu ma[ina acas`, spuse:

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

31

– Nimic nu te oblig` s`-l revezi pe acest b`rbat. Mi-a[ fi dorit s` m` aflu confruntat` cu o punere \n gard` de acela[i gen când m-am c`s`torit cu tat`l t`u. Asta m-ar fi scutit de multe necazuri [i suferin]e. Laura privea str`zile defilând prin fa]a ferestrei. Se gândea cu o luciditate crud` la visurile ei spulberate. Toate visurile cristalizate \n jurul lui Jake... |n timp ce mama sa preg`tea ceaiul, Laura r`mase mut`, cu privirea r`t`cit`, \ncercând s` se lupte cu amor]eala care o cuprindea. – Unul dintre lucrurile pe care m-a \nv`]at via]a cu tat`l t`u, Laura, rosti doamna Hadleigh mângâindu-i p`rul, este c` b`rba]ii nu se mul]umesc cu o singur` femeie. Presupun c` este ceva mai puternic decât ei. Tân`ra observ` fa]a mamei sale, brusc crispat` de am`r`ciune [i retr`i oroarea glacial` care o cuprinsese la intrarea \n camera lui Jake. O alt` imagine, mult mai veche, dar de o oroare la fel de ascu]it`, \i revenea \n memorie; aceea a tat`lui s`u cu o alt` femeie. Prostarea ei f`cu loc unei suferin]e sfâ[ietoare. Izbucni \n lacrimi. Era \n jur de ora zece seara când \ncepur` cioc`niturile \n u[`. Laura, nefiind \n stare s`-l \nfrunte pe Jake, se retrase \n camera ei. Auzi, frânturi dintr-o ceart`. – Las`-m` s` trec! urla Jake furios. Auzi pa[i apropiindu-se de camera ei [i \ncepu s` tremure. El n`v`li \n camera ei [i \nchise u[a \n urma lui. Mânia care-i scânteia \n ochi o f`cu pe Laura s` se \nfrico[eze.

32

KAREN REYNOLDS

O implor` s`-l asculte dar, dezam`git`, tulburat`, ea nu vroia s` aud` nimic. Dup` ce \ncercase \n van s-o fac` s` ra]ioneze, \[i pierdu sângele-rece. O trânti pe pat [i-i smulse c`ma[a de noapte. Ea \ncepu s` se zbat`, s`-l zgârie. Dar, \ncetul cu \ncetul, datorit` mângâierilor lui experte, sim]urile i se trezir`, \ntunecându-i ra]iunea. Când \n cele din urm` o l`s`, \nc` frem`tând de pl`cere, ea se \ntoarse pe-o parte. Dezgustat` [i umilit`, plânse de furie. |i p`rea r`u mai ales pentru r`spunsul ei intens, nea[teptat. O obliga s` se uite la el [i o fixa cu o privire arz`toare. Apoi \ncerc` din nou s`-i explice scena a c`rei martor` fusese. Dar Laura refuza s`-l asculte. S`ri din pat, \[i puse o rochie de cas` pe ea [i d`du frâu liber am`r`ciunii. |l blestem`, \i spuse c` se sim]ea dezonorat`, murd`rit` [i c` abuzase \n mod josnic de ea. Jake hot`r\ \n cele din urm` s` plece, s-o lase singur` pân` a doua zi, ca s`-i permit` s` reflecteze. Ea-l privi plecând, cu ochi plini de sup`rare. ... P`r`si casa mamei sale \n zori [i st`tu la diverse prietene \n cursul celor cincisprezece zile care urmar`. Apoi, se mut` \n apartamentul \n care locuia acum. Nu-l mai v`zuse pe Jake \nainte de recenta lor \ntâlnire. El \ncercase \n zadar s` ob]in` adresa Laurei de la mama ei, vreme de zece zile f`r` \ncetare. Aceasta refuza s` i-o dea pentru a o scuti pe fiica ei de suferin]ele pe care le \ndurase ea \ns`[i din vina so]ului s`u.

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

33

Laura se sim]ise \ntotdeauna iritat` c` Jake nu insistase mai mult de zece zile. |n acela[i timp, \[i spunea, ce sperase un b`rbat infidel chiar din ziua c`s`toriei? |ncepuse deci o nou` via]` [i treptat, melancolia i se risipi. Nu mai avea insomnii decât uneori, când capul brunet cu fa]` arogant` venea s`-i bântuie visele. Laura scoase un oftat. De ce trecutul revenea pân` la urm` la suprafa]`? Mult timp se temuse s`-l revad` pe Jake [i acum când se \ntâmplase, era aproape u[urat`. U[urat`, dar \ngrijorat`. U[a s`lii de redac]ie se deschise \n fa]a lui Carly, \mbr`cat` \ntr-o rochie de m`tase [i un sacou pus peste umeri cu o elegant` dezinvoltur`. – E[ti foarte matinal`! constat` ea surprins`. Ai b`ut deja ceva? Laura zâmbi [i-i ar`t` vasul de plastic pus \n fa]a ei. – Doar o cea[c` din aceast` cafea infect`. Carly l`s` s`-i alunece sacoul \n mâini cu o mi[care gra]ioas`. – Ar trebui s` ne cump`r`m o cafetier` ca s` ne-o facem singure. Pân` atunci, voi continua s` m` otr`vesc cu asta. Vrei s` m` serve[ti [i pe mine? Laura se ridic` [i se \ndrept` spre ma[in`ria electric`. Umplu o can` pe care se duse s` i-o dea lui Carly. – Weekend bun? o \ntreb` ea. – Glume[ti? replic` aceasta cu un zâmbet languros. Laura se \ntoarse s` se a[eze la biroul ei, urmat` de Carly care se aplec` peste biroul ei.

34

KAREN REYNOLDS

– Apropo de weekend, care sunt nout`]ile vedetei? – Despre cine vorbe[ti? – De tine, dr`gu]a mea. Laura o privi cu sprâncenele \ncre]ite. – Trebuie s` fie ceva care \mi scap`. Prin ce a[ fi vedeta weekendului? Carly sorbi din cafea \nainte de a r`spunde: – Aminte[te-]i... o or` de discu]ie privat`, vineri seara, cu deliciosul domn Jake Ashton. Laura sim]i c` ro[e[te. Se \n[elase presupunând c` nu va auzi comentarii de la Carly. Lu` o t`ietur` de ziar din co[ul ei de birou. – Oh, nu este vorba decât despre asta, murmur` ea cu ochii pleca]i asupra documentului. – Da, doar de asta, o zeflemisi u[or Carly. Se ridic`, lu` hârtia din mâna Laurei, o fix` cu aten]ie [i continu`: – Hai, poveste[te-i lui Carly. Laura \[i sus]inu privirea cu fa]a impasibil`. – Ce ar fi de povestit? Sprâncenele lui Carly se ridicar` \ncet. – Interesant, murmur` ea. Este vorba de o criz` de amnezie sau devii misterioas`? – Nu \n mod special, zâmbi Laura. |n schimb, mi se pare c` tu cau]i secrete acolo unde nu exist`. Carly o observ` câteva secunde \n t`cere, apoi se ridic` [i \ntreb`:

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

35

– Dac` \n]eleg bine, este o poveste \n care sunt rugat` s` nu m` amestec? – Nu este nici o poveste, murmur` Laura plecând ochii. Carly plec` la locul ei. U[a se deschise [i intrar` al]i reporteri. Treptat, to]i se cufundar` \n lucru. Laura nu se \ntrerupse decât o dat` sau de dou` ori ca s`-[i bea cafeaua. Recitea atent` textele sale \nainte de a le transmite lui Carly pentru aprobare. Spre ora dou`sprezece [i jum`tate, se \ntinse. Carly o privi [i, dup` ce arunc` o privire ceasului de aur de la mâna ei, \i spuse: – O.K., frumoas` adormit`, ia-]i pauza de prânz acum. Laura ajungea lâng` u[` când sun` telefonul. Carly o strig`, agitând receptorul spre ea. – E[ti chemat`. Laura travers` \nc`perea, cu sprâncenele \ncre]ite. – Cine este? \ntreb` ea. Carly f`cu o mic` grimas`. – Nu [tiu, dar vocea este al naibii de seduc`toare. Restul este la fel? Laura nu r`spunse [i lu` receptorul cu o mân` care tremura. – Alo? – Bun`, Laura, rosti vocea grav` a lui Jake. Tân`ra sim]i cum o p`trunde un fior de panic`. Mâna i se crisp` pe telefon [i \ntreb`: – Ce vrei? Se auzi un mic râs.

36

KAREN REYNOLDS

– Ghice[te... Laurei \i fu greu s` nu \nchid`. Se ab]inu doar din cauza lui Carly. Aceasta nu ar fi l`sat-o \n pace pân` n-ar fi aflat cine era la cap`tul firului. – Mai dore[ti [i altceva s` [tii? se interes` ea pe un ton mieros, l`sându-l pe Jake s` aud` c` nu avea chef de glume. – S` cin`m \mpreun`. Ea ezit`, apoi r`spunse: – Nu m` tenteaz`. – Atunci, s` prânzim... – Regret, dar nu am timp. – Nu c`uta s` m` evi]i, Laura! ripost` el cu o voce ascu]it`. Voi reu[i s` te \ntâlnesc \ntr-un fel sau altul. Ea \n]epeni, mut`, [tiindu-l \n stare de orice pentru a-[i atinge scopul. Chiar [i de violen]`. – Ei? insist` el. Se str`dui s` aib` un ton ferm când \i r`spunse: – Nu. Nu se pune problema. |l auzi sco]ând o \njur`tur`, apoi \nchise \ncet telefonul, cu fa]a posomorât`. Nu o s` mai telefoneze, gândi ea. Cum [tia unde lucreaz`, f`r` \ndoial` c` nu va trece mai mult de dou` sau trei zile pân` când \[i va impune prezen]a. Se juca acum cu ea ca [oarele cu pisica.

Capitolul 3 Cuib`rit` \ntr-un fotoliu, Laura \ncerca s` citeasc`. Dar rândurile \i dansau prin fa]a ochilor [i cuvintele \[i pierdeau \n]elesul. Furioas`, \nchise volumul [i-l trânti pe mas`. Ca [i cum ar fi citit chineze[te! Se auzi soneria de la u[`. Era vorba probabil de una dintre vecinele de sus. Asistente medicale amândou`, plecau prea târziu de la serviciu ca s` fac` [i cump`r`turi. A[a c` adesea veneau la Laura s` \mprumute lapte sau zah`r. Se duse s` deschid`. Era Jake. Laura ridic` ochii spre fa]a lui arogant` [i p`li. R`mase \mpietrit` o frac]iune de secund` cu gâtul strâns, cuprins` de panic`. Când \[i veni \n fire, era prea târziu. |ncerc` \n van s`-i \nchid` u[a \n nas, dar el deschise cu piciorul. Apoi, trânti u[a dup` el [i \naint` \n \nc`pere cu un aer furios. – S` nu mai faci niciodat` asta, spuse el cu o voce t`ioas`. Ea se cutremur`, consternat`.

38

KAREN REYNOLDS

– Nu mi-ai dat de ales. – Ce naiba vrei s` spui? Ea \[i umezi buzele cu vârful limbii [i-[i \ntoarse ochii, ro[ind sub privirea albastr` care o fixa. – Acela[i lucru ca [i azi-diminea]`, replic` ea. Nu vreau s` te v`d. – Nu-mi place s` mi se \nchid` u[a \n nas. Laura amu]i. El o fixa intens \n continuare. – Vino s` cinezi cu mine, spuse el. Ea f`cu „nu“ din cap. El t`cu un moment, apoi se interes` scurt: – De ce? Ea oft`. – |]i repet: nu vreau s` te mai v`d. – Explic`-mi cel pu]in de ce, \ntreb` el sec. D`-mi un motiv serios. Ea oft` din nou. Motive serioase... putea s`-i furnizeze mai multe. Dar nici unul pe care s`-l admit`. Era sigur. – Cred c` nu mai avem ce s` ne spunem. El o observ` \ndelung, apoi \i ordon`: – Du-te s`-]i pui un mantou. Te iau la mas`. Speriat` de atâta \nc`p`]ânare, ea ripost`: – Pentru c` trebuie pus punctul pe „i“, iat` – doresc s` te v`d disp`rând din via]a mea pentru totdeauna. El o fulger` cu privirea [i repet` sec:

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

39

– Du-te s`-]i pui un mantou. Ea se d`du \napoi cu un pas, \nsp`imântat` brusc de lucirea ameni]`toare din ochii lui. Apoi se opri, hot`rât` s`-i ]in` piept. A ceda \nsemna s` se expun` din nou [i s` i se frâng` inima. El o studia de parc` \i \n]elegea revolta. Apoi pe buze \i ap`ru un zâmbet complice. – Dac` preferi s` r`mânem aici, nu v`d nici un inconvenient. {tia perfect c` o atr`gea \n capcan`. S` r`mân` singur` cu el \n apartament \nsemna un risc prea mare. Nu avea de ales. Scoase un oftat adânc. – Foarte bine. M` duc s` iau un mantou. Cum f`cuse Jake s`-i afle adresa? se \ntreb` Laura \n timp ce luxoasa limuzin` gri metalizat \i purta pe str`zile Londrei. Precis o ob]inuse prin Rupert. Acesta nu putea refuza s` i-o dea: Jake se bucura \n ochii lui de un mare prestigiu. Avea putere [i profita pentru a ob]ine tot ce vroia... Chiar [i pe mine, gândi ea cu am`r`ciune. Crepusculul f`cuse loc nop]ii [i circula]ia se fluidizase. Laura \ntoarse ochii spre Jake. Un felinar lumin` \n trecere profilul lui d`ltuit, maxilarul p`trat, ras proasp`t, care d`dea fe]ei toat` autoritatea sa. – Unde m` duci? \ntreb` ea. El \i arunc` o ochead` rece [i cu un zâmbet ironic, r`spunse: – O s` vezi. Ea se \nfund` furioas` \n scaunul ei. De ce un asemenea mister?

40

KAREN REYNOLDS

Jake opri ma[ina \n fa]a portalului iluminat al unui mare hotel. Laura scrut` strada f`r` a descoperi firma vreunui restaurant. Se \ntoarse c`tre el, care deja coborâse [i \nconjura ma[ina pentru a-i deschide portiera. – Unde se afl` restaurantul? \ntreb` ea, cu o privire b`nuitoare, când el \i lu` bra]ul pentru a o ajuta s` coboare. – |n hotel. O conduse rapid spre intrare. Un portar \n livrea \i salut` ridicându-[i cascheta [i le deschise u[a. Laura abia \l remarc`. Arunc` o privire circular` \n hol. Jake o trase repede spre ascensor. – Unde mergem? se interes` ea, cuprins` de panic`. El schi]` un zâmbet. – Restaurantul se afl` la un alt etaj. Laura se \ncrunt`. Tocmai v`zuse \ntr-un col] al hotelului o s`geat` luminoas` indicând direc]ia restaurantului – la parter. |[i smulse bra]ul din strângerea lui Jake. – M` iei drept o proast`! se r`]oi ea. Nu se pune problema s` urc cu tine. U[ile liftului se deschiser`. Oamenii care ie[eau treceau prin fa]a perechii f`r` s`-i acorde nici cea mai mic` aten]ie. Jake o trase pe Laura \n cabin` [i o strânse lâng` el. – A[ vrea s` v`d ce-o s` faci ca s` scapi, \i murmur` el la ureche \n timp ce u[ile se \nchideau. Redus` la neputin]`, \l v`zu ap`sând pe butonul de la al [aselea etaj. Pe cadranul ce se afla deasupra u[ilor \ncepur` s`

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

41

se \nscrie cifre luminoase. Laura \l privea ]int` pe Jake, cu ochi venino[i. – De ce faci asta? protest` ea printre din]i. De câte ori trebuie s` \]i repet c` nu mai vreau s` te v`d? Jake o urm`ri cu aten]ie o clip`, cu tr`s`turile \ncordate. Apoi, un zâmbet crud \i juc` pe buze. – }i-am spus deja: doresc s`-]i vorbesc. – {i eu, n-am chef s` te ascult. Consider c` nu mai avem nimic s` ne spunem. – Te \n[eli. Avem de discutat multe lucruri. Fugind, nu schimbi nimic. Asta nu ar face decât s` \ntârzie explica]ia noastr`. U[ile liftului se deschiser`. Laura ezit` o clip`, apoi ie[i pe palier, urmat` de Jake. O ghid` spre o u[` pe dreapta [i o f`cu s` intre \ntr-o \nc`pere vast`, decorat` \n bej [i auriu. Tablourile care ornau pere]ii evocau mai mult decât ambian]a unui hotel. – Este apartamentul t`u? \ntreb` ea \n timp ce Jake \nchidea u[a dup` ei. El \ncuviin]` din cap, se apropie de ea [i-[i vâr\ mâinile \n buzunarele pantalonilor perfect croi]i. Laura examin` camera. Privirea i se opri asupra a trei u[i care se deschideau \n peretele stâng. Se \ntoarse spre Jake. – Pentru c` tu ai decis scenariul, ce urmeaz`? se interes` ea iritat`. Se continu`, la stânga, pentru a intra \n camera ta? El ridic` o sprâncean` mirat`.

42

KAREN REYNOLDS

– S-ar spune c` obsesia de care m` acuzi devine contagioas`! Laura strânse din din]i [i c`ut` \n zadar o replic` ustur`toare. – Ei bine, Laura, relu` el ironic, ai r`mas f`r` replic`? – Umorul t`u este irezistibil! ripost` ea sarcastic. Din nefericire, m` tem c` l-am pierdut pe al meu când m-ai f`cut s` traversez jum`tate din Londra, contra voin]ei mele. O observ` o clip` \n t`cere, cu capul plecat pe o parte. – |n fa]a unui astfel de rezultat, se pare c` ar trebui s` re\ncep cât de des posibil. – Nu te sf`tuiesc, spuse ea cu acreal`. Nu g`sesc c` ar fi chiar o idee bun`. El \[i \n`bu[i un mic râs. – |n acest caz, ar trebui s` \nve]i s` fii ascult`toare. Atâta arogan]` o l`s` f`r` voce. |i arunc` o privire plin` de ur`. – Este un nou mod de a-mi demonstra c` nu e[ti decât un egoist josnic, Jake? – Nu este exact ceea ce vroiam s` spun. Se apropie de ea [i privirea lui insolent` o m`sur` din cap pân` \n picioare. Apoi zâmbi [i ad`ug`: – De ceea ce sunt sigur, este c` [tiu ce vreau. Capul lui brunet se aplec` [i buzele sale le atinser` pe cele ale tinerei. – {i s` [tiu cum s` ob]in, termin` el cu o voce r`gu[it`. Buzele lui puser` st`pânire pe cele ale Laurei, fierbin]i,

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

43

\mb`t`toare. Cu ochii fixa]i pe fa]a lui sculptural`, ea sim]i cum i se opre[te inima din loc o scurt` clip`, ca apoi s` \nceap` s` galopeze. El era atât de aproape... Mâinile lui Jake se ridicar` pân` la umerii Laurei, dezbr`când-o de mantou. – Nu... murmur` ea gâfâind, \n timp ce ve[tmântul z`cea pe podea. Ochii i se \ntâlnir` cu cei ai lui Jake. Avea impresia c` este hipnotizat`. B`t`i \n u[` o aduser` la realitate. Jake \[i \n`l]` capul brun [i strig`: – Intr`! Un b`rbat \nalt [i rigid p`trunse \n \nc`pere. |i privi cu indiferen]`. – Bun` seara, domnule, doamn`, \i salut` el cu o voce având accent popular. Recep]ia ne-a informat de sosirea dumneavoastr`. Jake cl`tin` din cap. – Mul]umesc, Travers. Vom trece la mas` imediat ce va fi gata. Travers \[i aranj` musta]a. – Bine, domnule. Dori]i [i altceva? – Nu, asta ar fi totul. Travers \[i \nclin` capul chel \nainte de a se retrage. Jake cobor\ privirea [i Laura \l observ` câteva clipe \n t`cere. Apoi \naint` spre o ni[` cu lichioruri.

44

KAREN REYNOLDS

Ea se a[ez` \ntr-un fotoliu, mul]umind cerului pentru interven]ia valetului. F`r` intrarea lui \n acel moment precis, nu ar fi fost \n stare s`-i reziste lui Jake. El \[i p`strase puterea de a o tulbura nesfâr[it. La fel ca [i \n anul precedent. Trebuia s` se ]in` \n gard`. Deoarece ura ei \mpotriva lui se ar`ta ineficace fa]` de magnetismul lui. Laura se cutremur`, nelini[tit`. Dac` nu se ar`ta foarte prudent`, el va r`sturna repede barierele pe care [i le ridicase pentru a se proteja... Repede, \[i va distruge din nou via]a. Nu va avea puterea s-o ia din nou de la zero. Pentru a evita suferin]ele [i decep]iile, trebuie s` [tii s` descoperi oamenii susceptibili s` ]i le provoace – [i s`-i evi]i. – Ce vrei? \ntreb` Jake. Ea \l privi nedumerit`. – Oh, un Martini, te rog, r`spunse ea posomorât`. Spera ca el s` n-o re]in` prea mult timp. Cu cât mai repede se va \ndep`rta de el, cu atât va fi mai bine. Privirea ei r`t`ci pe tablourile atârnate pe pere]i. Un fior de ghea]` o p`trunse când ochii i se oprir` asupra unuia dintre ele. – V`d c` ai p`strat „Leb`da din Eden“, spuse ea cu o voce monoton`. Jake se afla \n fa]a ei. O observa printre gene [i-i \ntinse cocteilul. – Da. Am preferat s`-l p`strez la Londra. Cu inima strâns`, Laura continua s` contemple albastrul [i auriul picturii. Reprezenta un cuplu tân`r, \n picioare sub

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

45

umbra protectoare a aripilor \ntinse ale unei uria[e lebede albe, pe malul unei ape pe care jucau reflexele magice ale lunii. Tân`ra \nghi]i \n sec, cu mâna crispat` pe pahar. Jake cump`rase acest tablou cu cincisprezece zile \naintea c`s`toriei, pentru a-l pune \n camera lor. „Leb`da din Eden“ ar fi trebuit s` fac` parte din paradisul lor. Laura râse amar \n sine. C`snicia lor o f`cuse s` cunoasc` infernul \n loc de paradis. Jake se a[ez` \n fa]a ei. Nu o sc`pase din ochi. Tân`ra \i evit` privirea [i-[i duse paharul la buze cu o mân` care tremura u[or. B`utura rece \i r`cori gâtul uscat, dar t`cerea care se instala \ntre ei \ncepu s`-i \ncerce nervii. Apoi, spre u[urarea ei, se auzir` b`t`i \n u[`. Jake \[i \ntoarse \n cele din urm` ochii [i r`spunse s` intre. Ap`ru Travers care anun]` c` cina era servit`. Jake se ridic` [i o invit` pe Laura s` treac` \n sufragerie. Mâncarea era delicioas`, prezentat` minunat pe t`vi de argint [i serviciul lui Travers era de o discre]ie perfect`. |n timp normal, Laura ar fi fost \ncântat`. Dar era departe de a fi cazul \n aceste \mprejur`ri. Jake o f`cea s` fie crispat`, \i \ncorda nervii la maximum. O adusese acolo cu un scop precis: el nu ac]iona niciodat` f`r` motiv. Laura \l cuno[tea prea bine ca s` nu \n]eleag` c` a[tepta sfâr[itul serii pentru a se explica.

46

KAREN REYNOLDS

Conversa]ia lor \n timpul mesei se purt` pe un teren neutru. Jake povesti cu brio anecdote nostime din studiourile de televiziune. Laura se str`dui cât putu s` zâmbeasc` [i s` se comporte firesc, dar \i fu foarte greu s` reu[easc`. Cu u[urare, v`zu sosind momentul de a se \ntoarce \n salon pentru a lua cafeaua. Jake f`cu \n a[a fel \ncât ea se a[ez` pe canapea lâng` el. Aceast` apropiere o f`cu febril`. C`uta ce s`-i spun`, complet lipsit` de idei, când o frap` un lucru: el nu locuia \nainte \n acest apartament. Locuia \n camere de hotel sau la prieteni. Totu[i, acest loc poate i-a servit \ntotdeauna s` primeasc` alte femei. |l privi cu un aer b`nuitor [i se str`dui s` ia un ton egal când \ntreb`: – De când ai acest apartament? – |n jur de [ase luni, replic` el cu o sprâncean` arcuit` ironic. Po]i s` renun]i imediat la vreo fantasmagorie. Ea se \nro[i [i \ntoarse capul. Jake se ridic`. – Vrei un alcool? – Nu, mul]umesc. M` limitez la cafea. El se duse la ni[a cu lichioruri din stejar patinat, \[i turn` un coniac, reveni s` se a[eze [i-[i \ntinse picioarele lungi \n fa]a lui. – De când lucrezi pentru „Style“? \ntreb` el cu dezinvoltur`. Laura f`cu o mutr` perplex` \nainte de a replica: – Nu \ncerca s` m` faci s` cred c` nu cuno[ti r`spunsul, Jake. El ridic` din umeri.

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

47

– C`utam pur [i simplu s` \ntre]in o conversa]ie curtenitoare. Dar constat c` nimic nu-]i dezarmeaz` agresivitatea. Laura \[i puse cea[ca pe mas` cu un zgomot sec. – Nu [tiu de ce m-ai adus aici, Jake. Dar sunt sigur` c` ai ceva precis \n cap. Nu ac]ionezi niciodat` f`r` motiv, nu-i a[a? – Corect, recunoscu el, cu capul lui brun u[or aplecat pe o parte, pentru a o observa. Dar presupuneam c` ai fi preferat s` flec`re[ti despre subiecte neutre. O credea complet tâmpit`? Scântei de mânie ap`rur` \n ochii ei verzi. – Nu este vorba aici de ce a[ numi un subiect neutru. De când [tii unde locuiesc [i pentru cine lucrez? El p`str` o clip` t`cere \nainte de a r`spunde: – Am [tiut \ntotdeauna. Laura nu se a[tepta la asta. O r`ceal` cu ghea]` \i strânse inima. |l privi ]int`, amu]it`. Era \ngrozitor s` afle c` [tiuse \ntotdeauna unde s-o g`seasc` f`r` s` caute vreodat` s-o revad`. Era clar c` doar \ntâmplarea de a se \ntâlni \n acel club de noapte reanimase atrac]ia sa pentru ea. – Am aflat printr-un raport de detectiv, la o s`pt`mân` dup` \ntoarcerea mea \n Statele Unite. Aceast` declara]ie o f`cu s` ias` din gândurile ei sumbre.

48

KAREN REYNOLDS

– |n Statele Unite? Dar de ce te-ai \ntors acolo? Se \ntrerupse o scurt` clip` [i, cu ochii ei verzi voala]i de am`r`ciune, relu`: – Haide, las`-m` s` ghicesc. Afacerile \nainte de toate, bine\n]eles. O problem` atât de ne\nsemnat` ca a fi p`r`sit de so]ia ta nu putea prima asupra intereselor unei re]ele de televiziune. Jake lu` o ]igar` dintr-o tabacher`, o aprinse [i se ridic`. Se \ndep`rt` câ]iva pa[i, apoi se \ntoarse. Ochii lui alba[tri o fixar` cu r`ceal` pe Laura. – M-am \ntors la New York fiindc` fratele meu a murit. Cu gura c`scat`, ei nu-i venea s`-[i cread` urechilor. – Se ducea la birou cu ma[ina [i a intrat \ntr-un carambolaj \n serie pe strada a cincea. Au fost numero[i r`ni]i. El a fost omorât. Laura r`mase interzis`, lipsit` de voce, cu ochii umezi. Nu-l \ntâlnise pe Tom decât o singur` dat` – \n ziua c`s`toriei ei cu Jake. Când se a[tepta la ostilitate din partea lui – \n fond, Jake era un om puternic – Tom \i ar`tase o prietenie cordial` [i o primise \n familie cu bra]ele deschise. Ea \i p`stra o simpatie emo]ionant`. Acum i se p`rea de necrezut s` fie mort de un an [i ea s` nu fi [tiut nimic. – |mi pare r`u, murmur` ea. Nu [tiam. – Vezi, ca de obicei, tragi concluzii pripite. Jake trase un fum din ]igar` [i o observ` pe tân`r` prin fumul bleu-argintiu, \nainte de a continua:

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

49

– Dup` funeralii a trebuit \ntrunit de urgen]` consiliul de administra]ie \n adunare general` extraordinar`. De cum s-a aflat vestea mor]ii lui Tom, ac]iunile noastre la Burs` au \nceput s` scad`. Mi-au trebuit câteva zile pentru calmarea spiritelor. Odat` totul intrat \n ordine, am \n]eles c` ar fi prea târziu. Laura \[i \nclin` capul. – Prea târziu? Prea târziu pentru ce? Jake o observ` câteva momente \n t`cere \nainte de a se \ntoarce [i a se a[eza lâng` ea. Cu o fa]` impasibil`, murmur`: – Prea târziu pentru a reveni. {tiam c` am`r`ciunea ar fi avut timp s` se instaleze [i c`-mi va fi foarte greu s`-i dau de cap`t. – Am`r`ciunea? repet` ea, cu ochii plini de mânie. Ce naiba [tii tu? |]i \nchipuiai c` exist` ceva de care s` fiu \ncântat`? O expresie \nduio[at` trecu fugitiv pe fa]a lui Jack. |i lu` mâna tandru [i cu privirea cufundat` \ntr-a ei, spuse cu blânde]e: – |n]eleg ce ai sim]it. Ea \[i smulse mâna cu o mi[care furioas`. – Nu m` face s` râd. M` \ndoiesc c` ]i-ar putea trece a[a ceva prin cap. El o privi f`r` s` spun` un cuvânt. Apoi p`ru pe punctul de a vorbi, dar nu f`cu nimic [i \ntoarse capul. Strânse din pumni pân` i se albir` \ncheieturile.

50

KAREN REYNOLDS

Laura se cutremur`. Curajul o p`r`sea a[a cum curge nisipul printre degete. Se vedea c` Jake era furios. Dar era imposibil s` prevezi dac` \[i va st`pâni furia sau va izbucni. Era singurul om de care se temea. Singurul \n fa]a c`ruia se sim]ea fragil` [i neputincioas`. Refuz` totu[i s` capituleze. Se ridic` \ncordat` [i bâigui: – Este timpul s` plec. Se ridic` [i el. O domina cu \n`l]imea lui [i aerul s`u amenin]`tor \i f`cea pielea ca de g`in`. Ordon` sec: – A[az`-te la loc. Nu se pune problema s` pleci. – Aici, \]i faci iluzii! – Nici gând, draga mea, murmur` el pe un ton glacial, cu o fa]` de marmur`. Ar trebui s` [tii c` nu renun] niciodat` la ceea ce \mi apar]ine. Jake se apropie cu un pas [i ea se sim]i minuscul`, cu nasul la \n`l]imea gulerului c`m`[ii lui. |[i ridic` fa]a [i privirile li se \ncruci[ar`. – |mi apar]ii [i eu nu renun] niciodat` la ceea ce-mi apar]ine, afirm` el din nou cu un zâmbet insolent. – Nu apar]in nim`nui! se r`]oi ea, cu mâini tremur`toare. M-am c`s`torit cu tine fiindc` te iubeam. Amorul nu poate fi posedat. Este un dar. Un dar pe care n-am chef s` ]i-l mai fac. Este prea târziu. Tu, Jake, e[ti cel care a ales deliberat s` arunce ceea ce ofeream. – Scorpie \nc`p`]ânat`! tun` el, cu tr`s`turile crispate de furie. Tat`l t`u te obsedeaz` pân` la punctul \n care vezi to]i

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

51

b`rba]ii dup` chipul lui. Te \nc`p`]ânezi s` m` categorise[ti la fel ca pe el. Ea sim]i asta ca o lovitur` sub centur` [i p`li. El [tia c` aceast` reflec]ie o r`nea profund. {tia c` avea oroare de a aminti de tat`l ei, indiferent cu cine. – {i nu exist` nici o \ndoial`, ripost` ea cu voce tremurat`, c` e[ti la fel ca el! El o prinse de umeri. – Nu am inten]ia s`-mi petrec restul zilelor pl`tind pentru el! – |nceteaz` s` deturnezi problema servindu-te de tat`l meu! strig` ea. Nu pl`te[ti pentru gre[elile lui, ci pentru ale tale. E[ti singurul responsabil, dac` nu po]i petrece mai mult de dou` ore f`r` a curta o femeie. {i acum, las`-m` s` plec! T`cut, cu buzele strânse, \i strânse \ncheieturile mâinilor, \i bloc` bra]ele la spate, o lipi de un perete [i declar` sec: – }i-am spus deja c` nu se pune problema. Laura se zb`tu \n van pentru a \ncerca s`-i scape. El o ]inea f`r` un efort aparent. – Nu m` atinge! ]ip` ea. – Nu asta \mi spuneai adineauri, replic` el cu un zâmbet. Ea \l fulger` cu privirea. – Individ josnic ce e[ti! }i se \ntâmpl` s` te mai gânde[ti [i la altceva? Zâmbetul lui Jake deveni sarcastic.

52

KAREN REYNOLDS

– Nu când e[ti tu prin \mprejurimi, spuse el pe un ton nelini[titor. E[ti prea seduc`toare. O privea languros [i inima ei b`tea s` se rup`. Se for]` s`-[i \nfrâneze dorin]a care i se propaga prin tot trupul \n valuri fierbin]i. El nu trebuia s` câ[tige. – Te ur`sc! rosti ea. Mi-e groaz` de contactul t`u! El \[i \nt`ri strângerea asupra mâinilor ei [i ea gemu de durere. – Este sfâ[ietor, o zeflemisi el pe un ton mieros. Nici nu se poate mai sfâ[ietor. Ea \[i holb` ochii [i se ghemui lâng` zid, v`zând cum se apropie capul lui brun. – Nu, Jake, gemu ea. Nu, te rog! Gura lui se ab`tu asupra gurii ei [i for]` brutal deschiderea buzelor. O trase \n bra]e [i-o \nl`n]ui strâns. Ea \ncerc` s`-[i \ntoarc` fa]a, dar degetele lui lungi \i prinser` maxilarul ca un cle[te. Scoase un ]ip`t de protest. Jake ridic` fa]a, o privi cu ochi arz`tori [i murmur` rug`tor: – |nceteaz` s` m` respingi, Laura. Accentul surd al acelei voci r`gu[ite \i strânse inima. Cald` [i dulce, gura lui Jake o lu` pe a ei. Mâinile \i mângâiau spatele, [oldurile, producându-i furnic`turi pe piele, prin ]es`tura u[oar` a rochiei de var`. |ncepu s` tremure când sim]i coapsele lui tari lipindu-se de ale sale. Ridic` mâinile, le puse pe umerii lui Jake [i-[i strecur` degetele \n p`rul des [i negru, gemând de pl`cere.

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

53

S`rutul lor fu interminabil, \mb`t`tor. Laura se strângea \n so]ul ei, de parc` ar fi vrut s` se topeasc` \n el. |n ea, dorin]a se b`tuse cu bunul-sim] [i-l \nvinsese. Se abandon` trup [i suflet fericirii de a redescoperi pl`cerea sim]urilor. O c`ldur` difuz` \i radia din [ale \n toate membrele. Un geam`t surd se ridic` din fundul gâtului lui Jake \n timp ce s`rutul s`u deveni mai profund. Laura \ntredeschise pleoapele... |n acea clip`, el pierdu. Cu ochii \nchi[i, prezenta o fa]` care exprima o satisfac]ie senzual` voluptuoas`. |ncepu s`-l urasc` [i mai mult: \[i \nchipuia c` o ]ine \n puterea lui, credea c` a \nvins! „Nu, Jake, gândi ea. Nu, de aceast` dat`!“ Se d`du brusc \napoi [i el deschise \ncet ochii. – Ce este, scumpa mea? [opti el cu o voce r`gu[it`. – Foarte abil, Jake. Dar nu ]ine. El se \ncrunt` u[or. – Laura... – Jocul de-a seduc]ia nu te va duce prea departe, i-o t`ie ea, ridicându-[i capul \ntr-o mi[care incon[tient` de sfidare. Lumina f`cea s`-i joace reflexe ar`mii \n aurul ro[cat al p`rului, \n timp ce continua: – Nu de aceast` dat`. Nu cu mine. De fapt, comportamentul t`u \mi \nt`re[te p`rerea: obsesia ta sexual` este atât de mare \ncât e[ti gata s` faci orice pentru a ]i-o satisface. Gura lui Jake se crisp` [i ripost`:

54

KAREN REYNOLDS

– Ce idio]enie! {tii foarte bine c` te-am s`rutat fiindc` o doream. {i nu din motivul nu [tiu c`rei strategii complicate, nici a unei tulbur`ri psihice. Laura \[i mu[c` buza inferioar`, apoi spuse: – Asta nu \mpiedic` s` nu duc` nic`ieri. El \[i ridic` b`rbia [i ochii lui alba[tri se cufundar` \n cei ai tinerei. Pe buzele lui senzuale pluti un zâmbet \n timp ce scruta figura Laurei. Aceasta dezv`luia vestigiile manifeste \nc` ale dorin]ei ei. – Ai \ndr`zni s` pretinzi c` nu ai sim]it nici o pl`cere? \ntreb` el ironic. – Nici cea mai mic`! rosti ea, refuzând s`-[i recunoasc` sl`biciunea. El izbucni \n râs. – Mincinoaso! }i-a pl`cut la fel de mult ca [i mie. Furioas` [i umilit`, Laura deveni stacojie. De ce se \nc`p`]âna s-o r`neasc`? De ce refuza s-o lase \n pace? – Nu fi a[a sigur! scrâ[ni ea furioas`. Se smulse din \mbr`]i[area lui, \[i lu` rapid po[eta [i mantoul, apoi se gr`bi spre ascensor, orbe[te. Gâfâind, ap`s` pe buton [i \nchise ochii. Jake nu va \ntârzia s-o urm`reasc`. Dar de aceast` dat`, nu-i va mai permite s-o re]in`. Nu trecuser` mai mult de câteva secunde când auzi u[a apartamentului deschizându-se. Jake sosi \n spatele ei [i o r`suci cu fa]a spre el. – Unde naiba crezi c` te duci? \ntreb` el sec. Ea \[i adun` ultimele r`m`[i]e de curaj.

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

55

– M` duc acas`, Jake. Nu vreau s` stau aici prea mult. F`r` s` [tie c`rui fapt se datoreaz`, v`zu o expresie \nduio[at` pe fa]a lui, vreme de o clip`. Dar el \[i relu` masca impasibil`. Apoi, cu sprâncenele \ncre]ite, murmur` blând: – Nu pleca imediat, Laura. Mai am ceva s`-]i spun. U[ile ascensorului se deschiser`, ca \ntr-un film cu \ncetinitorul. Laura se for]` s` intre cu calm \n cabin`. O impresie bizar` o incita s` dea \napoi. I se p`rea c` distinsese \n vocea lui Jake un accent rug`tor, citise o rug` \n ochii lui. Cu inima strâns`, refuz` cu un semn din cap. – Tot ce-a fost de spus s-a spus, Jake. U[ile ascensorului se \nchiser`, \n timp ce aceast` expresie curioas` \mblânzea din nou tr`s`turile lui Jake. Laura prefera s` nu se \ntrebe. Se rezem` de peretele cabinei, sim]ind cum o p`r`sesc for]ele. |n sine, aspira din toat` fiin]a ei s` r`mân` lâng` el. Efortul de a-l p`r`si o epuizase. Dar nu se punea problema s` se lase din nou prad` acestei atrac]ii. Ar fi fost o adev`rat` nebunie.

Capitolul 4 |n cursul s`pt`mânii urm`toare, Laura suferi de insomnie. Obsedat` de Jake, petrecea cea mai mare parte a nop]ilor urm`rind cadranul luminos al de[tept`torului. I se resim]i [i munca. La birou, nu era \n stare s` se concentreze. |n minte \i revenea mereu conversa]ia lor. Remarcele lui Jake \n leg`tur` cu tat`l ei o r`niser`. O f`cuse special, [tia c` nu vroia s`-[i aminteasc` aceast` perioad` din via]a ei. |n minte \i reveneau amintiri penibile. P`rin]ii ei se c`s`toriser` foarte tineri, din obliga]ie, la optsprezece ani. Laura se n`scuse cam la [ase luni dup` c`s`toria lor. La \nceput, se iubeau profund. Dar greut`]ile responsabilit`]ilor, prea dificile pentru vârsta lor, \i condusese la ne\n]elegeri. Stewart Hadleigh, tat`l Laurei, dup` ce f`cuse tot ce putuse, se s`turase de eforturile pe care familia i le pretindea.

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

57

O l`sase pe Amanda, so]ia lui, s`-[i asume cea mai mare parte a responsabilit`]ilor vie]ii lor comune. Ceea ce ea \ncepuse s` \ndeplineasc` din toat` inima, acceptând lipsa de maturitate a lui Stewart [i incapacitatea acestuia de a renun]a la libertatea sa. Dar descoperind c` \[i c`uta pl`cerile \n alt` parte, fusese foarte sup`rat`. Stewart \i implorase iertarea. Jurase c` nu cedase decât unei atrac]ii f`r` viitor. Amanda \l iertase, cu speran]a c` va sfâr[i prin a se cumin]i. Dar Stewart continua s` tr`iasc` \ntr-o lume himeric` [i s` fug` de obliga]iile sale, frecventând alte femei. Când Laura avea zece ani, num`rul aventurilor tat`lui ei devenise incalculabil. Amanda Hadleigh se resemnase cu aceast` neputin]` a lui de a se mul]umi cu o singur` femeie. Printre altele, avea nevoie de ajutor financiar [i credea c` fiica ei avea nevoie de prezen]a unui tat`. Ea se ag`]a cu disperare de iluzia c` se va potoli cu timpul. Era roas` de am`r`ciune, str`duindu-se s`-i ascund` asta Laurei. Dar copiii sunt foarte sensibili la sentimentele celor din jur. Laura \[i d`du repede seama ce exista \ntre p`rin]ii ei. Când o vedea pe mama ei mohorât`, era surâz`toare, ca s-o \mb`rb`teze. Asta nu servea la nimic. Zarurile erau deja aruncate. Incidentul definitiv se petrecu \ntr-o diminea]` când mama ei, ca s` se mai \nveseleasc`, hot`r\ s-o conduc` pe Laura la plimbare. Se duser` cu metroul \n centru, pentru a vizita

58

KAREN REYNOLDS

Turnul Londrei. Laura [i maic`-sa erau hot`râte s` se distreze, de[i Stewart continua s` nu se \ntoarc` acas`, uneori chiar [i câteva zile la rând. Dup` care ap`rea cu un aer sp`[it, cu flori, jurând s` se schimbe. Traversau Tower Hill când \l z`ri pe Stewart, care mergea ]inând o femeie de talie. Se oprise pentru a o s`ruta. Mama Laurei \n]epenise, livid`. Recunoscând-o pe m`tu[a sa Jennifer, sora mamei, Laura se \ntrebase de ce taic`-s`u o s`ruta a[a de ciudat. Apoi Amanda f`cuse stânga-mprejur, am`rât` [i furioas` [i o duse \napoi la sta]ia de metrou pe Laura, nemul]umit` [i nefericit`. |n seara zilei urm`toare, \i auzise certându-se violent \n buc`t`rie. Ie[ise din camera ei [i, a[ezat` pe treptele sc`rii, plânsese \n t`cere, rugându-se s` se opreasc`. Nu-l mai v`zuse niciodat` pe tat`l ei. Ie[ise din cas` [i din via]a lor, trântind u[a, f`r` a da aten]ie strig`telor Laurei pentru a-l chema \napoi. De atunci, nu mai era \n stare s` aib` deplin` \ncredere \ntr-un b`rbat. Oft`, cu ochii fixa]i \n spectacolul str`zii prin fereastra biroului, cu privirea vag`. De ce nu reu[ea s` uite trecutul? De ce acesta continua s-o bântuie? Nu va reu[i niciodat` s` dea la o parte amintirea tat`lui ei, nici s` ierte tr`darea lui Jake. Suferise prea mult. Arunc` o privire circular` prin sala redac]iei. To]i colegii lucrau, \n timp ce sim]ea cum via]a ei o ia \n deriv`. Scoase un nou oftat [i-[i spuse c` f`cea o stare depresiv`.

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

59

Se ridic`, se duse \n col]ul unde se afla ma[ina de cafea. |nc` \i era greu s` cread` c` Jake o \n[elase chiar \n ziua c`s`toriei. Buzele i se crispar` \ntr-o strâmb`tur` amar`. Era totu[i adev`rat – o constatase cu proprii-i ochi. Auzi pe cineva apropiindu-se [i \ntoarse capul. Se sprijini de automatul de cafea \ntr-o atitudine languroas` [i s`lt` \n mân` câteva monede. – Salut, murmur` Carly pe un ton t`r`g`nat. – Ai terminat? ar`t` ea spre ma[in`. Laura \ncuviin]` din cap, \[i lu` cea[ca [i se d`du \napoi. – Ia-]i. Carly introduse monedele \n fa]a automatului, ap`s` pe un buton, apoi privirea i se opri pe cea[ca Laurei. – Câ]i litri din aceast` b`utur` contezi s` mai \nghi]i? Pân` la urm` o s` te \mboln`ve[ti dac` nu reduci consumul. Este periculos \n doze mari. Ca b`rba]ii! Laura zâmbi [i replic`: – Asta m` ]ine treaz`. Carly ridic` sprâncenele, amuzat`. – B`rba]ii sau cafeaua? – Cafeaua! râse Laura. Carly ridic` din umeri [i o privi cu mali]ie: – Fiecare cu socotelile lui. Personal, pentru a r`mâne treaz`, prefer b`rba]ii. – Ar trebui s` te cenzurezi! r`spunse Laura cl`tinând din cap.

60

KAREN REYNOLDS

Se \ntoarse la locul ei. Carly se ]inu dup` ea [i se a[ez` pe un col] al biroului. Ochii ei coda]i se a]intir` asupra Laurei. – Ce nu merge? o \ntreb` ea. Toat` s`pt`mâna trecut` ai avut un aer foarte obosit. Am crezut c` o s`-]i mearg` mai bine dup` un weekend de odihn`. Zâmbi \nainte de a continua: – Dar iat`-ne luni diminea]` [i ai o min` \ngrozitoare. De ce? Laura \ntoarse privirea. – Sunt pu]in obosit`. – Mai mult decât pu]in. Scuz`-m` c` insist, dar când munca ta \ncepe s` fie influen]at` de starea de s`n`tate, sunt obligat` s` intervin. Laura o privi cu coada ochiului, apoi \[i plec` fa]a [i r`mase mut`. Nu vroia s` r`spund` la nici o \ntrebare, dar nici nu vroia s-o ofenseze pe Carly. |[i puse coatele pe birou [i-[i lu` capul \n mâini. Asta crea o situa]ie delicat`. – E[ti la cap`tul nervilor, murmur` Carly. Ai tenul palid [i cearc`ne la ochi. Pe buzele Laurei flutur` un zâmbet [i [opti pe un ton ironic: – Nu puteai s` fii mai dr`gu]`! Carly izbucni \n râs. – Ai noroc, scumpa mea. Ast`zi sunt plin` de amabilit`]i. Mim` gestul de a scutura cenu[a unei ]ig`ri imaginare [i imitând vocea lui Marlon Brando, ad`ug`:

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

61

– |n schimb, o s`-]i fac o propunere pe care nu o po]i refuza. Laura ridic` repede privirea. – Despre ce este vorba? – Pleac` s` te odihne[ti pentru restul zilei. – Este foarte amabil, Carly. Mul]umesc mult replic` Laura cu un aer aiurit. Carly f`cu o mutr` comic`. – Acest impuls generos nu izvor`[te drept din inima mea. Patronul cel mare trebuie s` ne viziteze \n cursul dup`-amiezii [i n-a[ vrea s`-i las impresia c` te tortur`m... Când ie[i din metrou pentru a lua autobuzul, Laura trecu prin fa]a panourilor de oglind` ale unui mare magazin. Constat` c`, \ntr-adev`r, ar`ta r`u. Soarele str`lucea pe un cer senin. Razele sale se reflectau \n caroseriile automobilelor. Din asfalt se ridica o cea]` de c`ldur`. |n timp ce a[tepta autobuzul lâng` dou` femei \n vârst` \nc`rcate cu co[uri pline de cump`r`turi, Laura se sim]i brusc epuizat`. B`trânele flec`reau \n [oapt`. Laura observ` c` o priveau critic [i zâmbi timid. Cea cu p`l`rie verde \i r`spunse cu un zâmbet larg. Laura \ntoarse ochii [i oft`. Curios, gândi ea, cum te poate \mb`rb`ta zâmbetul unei necunoscute. Limuzina gri-argintie care ap`ru \i atrase dintr-o dat` aten]ia. Inima \ncepu s`-i bat` nebune[te. Arunc` o privire \n jur, c`utând \n zadar un loc unde s` se ascund`. Limuzina veni

62

KAREN REYNOLDS

[i opri \n fa]a sta]iei de autobuz. Jake cobor\, o privi pe deasupra acoperi[ului ma[inii [i-i ordon`: – Urc`. Ea f`cu nu din cap [i \ntoarse privirea. Pulsul i se acceler` [i r`suflarea i se opri. – Urc`, repet` el. Ea \l ignor`. Doamnele \n vârst` \ncepur` s`-i observe alternativ, f`r` a-[i ascunde curiozitatea. Jake \nconjur` ma[ina [i sosi \n dreptul ei, cu o fa]` hot`rât`: – Urc` \n ma[in`, Laura. – Nu, r`spunse ea sec. – Dac` nu te hot`r`[ti s` te urci singur`, o s` te duc eu, rosti el cu o voce calm`. Ea ridic` din umeri, apoi spuse pe un ton egal: – Cum dore[ti. Nu-[i \nchipuise c` va \ndr`zni s`-[i pun` amenin]area \n practic`. Nu \n plin` strad`, \n fa]a lumii. R`mase cu gura cascat` când o ridic` \n bra]e, \n timp ce se zb`tea protestând. – Ei bine, exclam` una din b`trâne, cu un semn din cap spre prietena ei care o observa pe Laura, cu un aer [ocat. Jake o puse f`r` menajamente pe scaunul pasagerului, apoi se a[ez` rapid la locul lui, \nainte ca ea s` fi avut timp s` deschid` portiera. O strânse de \ncheieturi când ea \ncerc` s` prind` clan]a portierei [i tun`:

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

63

– Nu te sf`tuiesc. Apoi puse contactul [i demar`. Laura \[i mas` \ncheieturile dureroase [i-l fulger` cu privirea. – Cine naiba te crezi? Ar fi de preferat s` renun]i s` m` iei pe sus ori de câte ori \]i trece prin cap! – Nu am de gând, replic` el cu un zâmbet mieros. Ea \[i \ntoarse ochii [i privi fix strada. Când consider` c` este suficient de calm`, \ntreb`: – {tii c` a[ putea depune plângere [i ai fi obligat s` m` la[i \n pace? El o privi rapid cu coada ochiului: – A[ fi curios s-o v`d [i pe asta! Tonul lui ironic o exasper` [i min]i cu bun` [tiin]`: – Nu o s` mai a[tep]i mult timp. M` voi ocupa de asta la \ntoarcerea la birou. El profit` de o clip` de oprire la semafor pentru a-i studia fa]a. – Chiar? \ntreb` el mieros. Cum vom ajunge imediat, o s`-mi fac` pl`cere s` te privesc cum \i telefonezi avocatului. Ochii ei se m`rir` [i exclam`: – Dar nu m` duc la birou! Am liber \n aceast` dup`amiaz`. Jake f`cu nu din cap. – Nu acum. Te conduc acolo. – {i de ce m` rog? Carly mi-a spus s`-mi iau liber fiindc` nu m` sim]eam prea bine.

64

KAREN REYNOLDS

Jake o cercet` cu o privire rapid`, \i remarc` paloarea [i cearc`nele, apoi fix` din nou drumul. – Chiar ai o min` \ngrozitoare. – Mul]umesc, ripost` Laura \n]epat`. Nici nu se poate ceva mai flatant pentru vanitatea mea. El scoase un mic hohot de râs sec, dar albastrul ochilor s`i r`mase de ghea]`. – Vanitatea ta? \ntreb` el. Nu ai nici un fel de vanitate. – Nu fi a[a de sigur. Am mai mult` \ncredere \n mine decât \]i \nchipui. O observ` câteva secunde cu coada ochiului [i-[i lu` vocea lui grav` cu inflexiuni mângâietoare, pentru a murmura: – Plângându-]i de mil` cu orice pre], nu mai e[ti \n stare s` ai nici cea mai mic` \ncredere \n mine. – Ce prostie! Nu m` crede atât de slab`, Jake. N-am de gând s` te las s` continui s` m` agi]i \n acest fel, Jake. – {i ce o s` faci ca s` m` \mpiedici? – Voi g`si un mijloc, \l asigur` ea. Jake cl`tin` \ncet capul de la dreapta la stânga, \n timp ce mâinile i se mi[cau pe volan pentru a lua o curb`, apoi spuse cu r`ceal`: – Laura, ai face mai bine s` recuno[ti c` sunt mai puternic ca tine. Nu te po]i lupta cu mine. Ea se surprinse cercetându-i \n am`nun]ime fa]a d`ltuit`, privirea glacial`, maxilarul voluntar [i gura ferm`.

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

65

– Fizic, sigur c` e[ti mai puternic decât mine. Dar nu m` vei putea obliga s` am \ncredere \n tine sau s` te cred. – Fiindc` nu ai \ncredere \n mine, o persifl` el. Asta-i, nu-i a[a? Ea fix` din nou, spectacolul str`zii, apoi bâigui: – Chiar crezi c` gre[esc? El \i arunc` o privire \n timp ce schimba viteza. – Nu ai fost \n[elat` decât o dat`. Dar \]i \nchipui c` va fi mereu a[a. {i aici, gre[e[ti. – {i tu [tii despre ce vorbe[ti! \l ironiz` ea. O sclipire de mânie trecu fugitiv prin ochii alba[tri, apoi replic` pe un ton t`ios: – Dac` ai avea m`car un pic de \ndr`zneal`, de mult n-ai mai fi meditat la tr`darea tat`lui t`u! – U[or de zis, Jake, când habar nu ai despre ce este vorba. – Opre[te-te! explod` el furios. Perplex`, Laura \l privi [i-l \ntreb`: – Ce trebuie s` opresc? – Pl`cerea de a-]i plânge de mil`. Ea \l privi, nevenindu-i s` cread`. Sensul acestor cuvinte o f`cu s` reflecteze \n t`cere. Avea cumva dreptate? |[i strica via]a lamentându-se asupra trecutului? Nu, \ncerca s-o culpabilizeze doar ca ea s` nu aminteasc` de ziua c`s`toriei lor. Cum se aflau bloca]i \ntr-un ambuteiaj, aproape de biseria Sf. Paul, Jake se \ntoarse spre ea:

66

KAREN REYNOLDS

– Pân` la urm` o s` termini s` te mai \ndoie[ti de toat` lumea. – {i de tine \n mod special! ripost` ea pe un ton ustur`tor. – De mine [i de oricine altcineva care apar]ine sexului masculin. – |n]eleg! morm`i ea. Dup` tine, \i ur`sc pe b`rba]i \n general... – Ce alt` explica]ie ai putea s` dai ne\ncrederii boln`vicioase fa]` de ei? \ntreb` el sec. – Nici una, replic` ea furioas`. Fiindc` nu am inten]ia s`-]i dau nici cea mai mic` explica]ie. – Nu? Parc` ma[ina la câ]iva metri de intrarea biroului Laurei [i opri motorul. Tân`ra se sim]i dintr-o dat` minuscul` [i fragil`. – Nu, r`spunse ea cu o voce r`gu[it`. Precis nu. El o contempl` cu gravitate. – |ntr-o zi, murmur` el cu voce blând` dar plin` de violen]` st`pânit`, te voi obliga s` m` ascul]i. Ea \l privi câteva secunde \n t`cere, apoi se \ntoarse [i, \ncordat`, ridic` \ncuietoarea portierei. Cum puse piciorul \n strad`, c`ldura grea [i umed` a dup`-amiezii \nsorite o sufoc`. Jake \nconjur` repede ma[ina [i o lu` de bra] \ntr-un mod posesiv. Apoi o duse spre intrarea imobilului ziarului. – De ce m-ai adus iar aici? \ntreb` ea când p`trunser` \n cabina liftului.

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

67

– Vei afla suficient de repede, replic` el, ap`sând pe butonul etajului al patrulea. – Este \n leg`tur` cu Rupert? insist` ea. Jake r`mânea mut. La ie[irea din ascensor, o preced` \n direc]ia biroului lui Rupert. Laura \l urm` cu team`. Ce i se rezerva? F`r` un motiv precis [i important, nu [i-ar fi dat atâta silin]a s-o g`seasc`. O f`cu s` intre \n biroul lui Rupert, apoi se duse s` strâng` mâna acestuia, \nainte de a se \ndrepta c`tre fereastr`. Cu c`ma[a lui alb` care scotea \n eviden]` costumul \nchis la culoare, degaja o impresie de autoritate calm`. – Draga mea Laura, o \ntâmpin` Rupert radios, sunt \ncântat c` domnul Ashton te-a putut \ntâlni la timp. |]i aminte[ti de el, nu? – Sigur... Rupert nu p`ru s` remarce tensiunea care domnea \ntre interlocutorii s`i. – A[az`-te, micu]a mea, \i spuse el Laurei, ar`tându-i un fotoliu care se afla \n fa]a biroului s`u. Ea se supuse, cuprins` de ame]eal` [i de groaz` la ideea s` afle ce mai clocise Jake. – Am o veste mare s` te anun], relu` Rupert, \n continuare la fel de radios. Asta va marca \n mod sigur o etap` important` a meseriei dumitale la „Style“. Laura se oblig` s` respire profund [i-l privi cu coada ochiului pe Jake, dar fa]a lui era impasibil`.

68

KAREN REYNOLDS

– Domnul Ashton ne ofer` ocazia unui interviu de prim-plan, continu` Rupert. Acela al Theresei Philips, cu noul ei so], Russ Taylor. Ea se str`dui s` par` \ncântat`. Dar zâmbetul \i era ]eap`n [i p`li strângând din pumni. – Dac` suntem suficient de rapizi, continu` redactorul [ef, am putea s`-l public`m eventual \n num`rul lunii august. Cu cât mai repede \l vom scoate, cu atât mai bine, nu crezi, Laura? – Sigur, conveni ea cu fermitate. Cu coada ochiului, z`ri zâmbetul de triumf care se schi]a pe buzele lui Jake. De-abia se ab]inu s` nu se duc` s`-l p`lmuiasc`. – Printre altele, Laura, ad`ug` Rupert, dumneata vei realiza acest reportaj. Domnul Ashton a insistat s` fie a[a. |]i acord` toat` \ncrederea lui. Bine\n]eles! fulmin` ea \n sine. Nu se putu ab]ine s` nu spun`: – Foarte amabil din partea sa! Rupert nu remarc` sarcasmul [i rosti pe un ton vesel: – Oh, da. A[ vrea s` nu-i \n[eli a[tept`rile. Este vorba despre un interviu foarte important. Thereza Philips te va primi acas` la ea, \n Fran]a, pentru a se realiza cât mai bine. De aceea, ]ine s` petreci o s`pt`mân` acolo. Laura avu impresia c` i se opre[te inima. F`cu ochii mari, cu stomacul strâns de fric` [i repet` cu sfial`:

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

69

– O s`pt`mân`? Acas` la ea? Un zâmbet pluti pe buzele lui Jake atunci când rosti: – Tocmai [i-a cump`rat aceast` cas` [i ]ine s` se laude cu ea. – O s`pt`mân`? insist` tân`ra, nevenindu-i s` cread`. |n]elegea acum motivul manevrelor lui Jake ca s` fie desemnat` pentru acest reportaj. Cum nu era o ziarist` experimentat`, trebuie s`-i fi fost greu s`-l conving` pe Rupert! Acesta se aplec` \n fa]`, numai lapte [i miere. – Nu te \ngrijora, domnul Ashton va fi acolo pentru a superviza totul. Laura \i arunc` o privire iritat`. De asta se temea! – Va fi [i un fotograf. |l vom trimite de cum vom vedea cine este disponibil. Jake o privea scrut`tor. Vedea cum se strânge la]ul \n jurul ei [i se bucura! Trebuia s` ias` din aceast` camer` \nainte de a exploda. Se sim]ea umilit` \n ultimul grad. Se ridic` brusc [i, cu un zâmbet for]at, reu[i s` spun` pe un ton calm: – A[tept cu ner`bdare s` cunosc restul am`nuntelor. Rupert se ridic`, foarte radios. – Bine! Bine! Pân` atunci, domnul Ashton dore[te o scurt` discu]ie cu dumneata. Vrea s`-]i spun` cum gânde[te atacarea interviului. Laura \ntoarse \ncet capul spre Jake [i-i \ntâlni privirea, apoi morm`i printre din]i:

70

KAREN REYNOLDS

– |n]eleg... Rupert se \ndrept` c`tre u[`. – Ei bine, v` las s` discuta]i \ntre patru ochi. Jake [i Laura r`maser` câteva clipe s` se observe reciproc. Apoi ea oft`, \ntoarse privirea [i \ntreb`: – Ce \nseamn` toate acestea, Jake? Este mar[ul triumfal? Ai venit s`-]i proclami victoria? – De ce mi-a[ proclama victoria fa]` de un eveniment pe care l-ai considera drept mar[ul meu triumfal? Poate fi vorba, a[a cum a subliniat Rupert, de o etap` important` a carierei tale. Laur` cl`tin` \ncet din cap, cu ochii fixa]i asupra biroului, ca s` evite vederea trupului \nalt [i zvelt al so]ului ei. – Po]i s` abandonezi acest ton p`rintesc cu mine, Jake. |]i pierzi timpul. El \naint` doi pa[i [i spuse: – Ai fi acceptat acest reportaj cu entuziasm dac` eu nu a[ fi jucat un rol. – Se \n]elege de la sine! Fiindc` nu mai vreau s` am nici un fel de rela]ie cu tine. – Te repe]i, constat` el ridicând din umeri. Intona]ia lui dispre]uitoare o f`cu s` se zbor[easc`. – Nu a[ fi obligat`, dac` nu te-ai \nc`p`]âna s`-mi impui prezen]a ta. El zâmbi r`ut`cios.

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

71

– Te credeam pasionat` de ziaristic`. Dar nu e[ti \ntr-atât cât ai vrea s` se cread`. Altfel, interven]ia mea \n profesia ta ]i-ar fi indiferent`. Ea \[i mu[c` buzele. – Prefer s` nu datorez nimic interven]iei tale! A trecut mult timp de când m` descurc singur` [i sunt sigur` c` pot continua lipsindu-m` de asta. F`cu un pas spre ea cu o sprâncean` arcuit` ironic [i \ntreb`: – O crezi cu adev`rat? – Bine\n]eles. – Ai f`cut multe interviuri \n exclusivitate \n ultimul timp? se interes` el cu un zâmbet sarcastic. Mânia f`cu s` sclipeasc` ochii Laurei cu un verde furtunos. – O s` ajung [i la asta, dar a[ prefera s` fie prin propriile mele merite [i nu datorit` protec]iei tale \nalte. Sim]ea c` \nnebune[te de furie, gata s` comit` ac]iuni pe care risca s` le regrete. |n fa]a tonului zeflemitor al lui Jake, se [tia incapabil` s`-[i p`streze sângele-rece. – |n acest mod, ar trece mult timp, o zeflemisi el. Nu uita c` este \ntotdeauna util s` ai prieteni sus-pu[i. – Nu te clasific \n rândul prietenilor mei. – Atunci, s` spunem c` nu este inutil s` ai un amant influent. – M`garule! ]ip` ea cu furie, ro[ie la fa]`. Nu e[ti amantul meu.

72

KAREN REYNOLDS

Un zâmbet crud flutur` pe buzele senzuale ale lui Jake. – Este adev`rat, Laura, conveni el pe un ton mieros. Sunt so]ul t`u [i vei sfâr[i prin a-mi apar]ine. – Niciodat`! – Sunt sigur c` voi reu[i s` te conving, afirm` el sec. – Mai bine mor! ripost` ea cu violen]`. – Moart`, nu ai servi la mare lucru, o ironiz` el cu un zâmbet nepl`cut. Ochii lui alba[tri aveau o lucire de ghea]`. Privirea \i alunec` asupra Laurei, care tremura din cap pân` \n picioare din cauza furiei. Ea \i arunc` o privire ucig`toare, apoi f`cu stânga-mprejur [i plec` rapid spre u[`, cu capul ridicat. Nu se punea problema s` mai r`mân` o secund` \n plus \n aceast` camer`, pentru a fi insultat` \n asemenea hal! Jake \nconjur` biroul [i o prinse din doi pa[i. O prinse de bra] \n clipa \n care punea mâna pe clan]`. – Unde inten]ionezi s` te duci? \i murmur` el la ureche, ironic. – Trebuie s` m` \ntorc \n sala de redac]ie, r`spunse tân`ra. Era \n spatele ei, foarte aproape. Sim]ea ca o amenin]are for]a emanat` de trupul lui puternic. Cu buzele \n p`rul ei, el [u[oti: – Am altceva s`-]i spun. Inflexiunile mângâietoare ale vocii lui grave o f`cur` s` se \nfioare de nelini[te. Trebui s`-[i adune tot curajul pentru a spune:

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

73

– Asta pretinzi \ntotdeauna. Cât despre mine, pe moment, nu apreciez \n mod deosebit compania ta. – Ob]in \ntotdeauna ceea ce vreau. Dac` ai uitat, \nseamn` c` ai o memorie foarte proast`, draga mea. – Nu am uitat, [opti Laura cu am`r`ciune. Sim]i cum degetele lui Jake i se \nfig \n bra] [i o f`cu s` se \ntoarc`. – Nu o s` m` la[i niciodat` s` uit, nu-i a[a Jake? \ntreb` ea pe un ton de ironie mu[c`toare. – Nu, murmur` el. Niciodat`. Se privir` o clip` \ntr-o t`cere \ncordat`. Cu fa]a lui Jake atât de apropiat` de a ei, Laura fu \ncercat` de o dorin]` nebun` de a-i mângâia cu vârful degetelor obrajii ra[i proasp`t. |[i \ntoarse ochii, [tiind c` ace[tia \i tr`dau emo]ia. – Te tulbur` ceva, Laura? Ea \i sus]inu privirea câteva secunde, fascinat`. El [tia. |n]elegea c` prezen]a lui stârnea pasiunea ame]itoare pe care o avea pentru el. |[i plec` ochii, genele-i lungi acoperindu-i ochii. Apoi se \nro[i. – Nu, nimic... Atmosfera se schimba vizibil. Laura \[i \nclin` capul [i se str`dui s` se adune. – Pot s` plec, acum? \ntreb` ea cu o voce mic`. – De ce te gr`be[ti, draga mea? De ce ]i-e fric`? – De nimic, \l asigur` ea slab.

74

KAREN REYNOLDS

– Atunci, de ce tremuri? insist` el cu un zâmbet crud. Laura \[i \ntoarse capul. – Te rog, Jake... Degetele lungi o obligar` s`-l priveasc` din nou. O privi \ndelung \nainte de a spune: – Cred c` ]i-e fric` de mine. Ea neg` din cap. – Continuu s-o cred. {i ai de asemenea, sunt sigur, chef s` te s`rut. Buzele lui le atinser` pe ale Laurei, mângâietoare, r`v`[itoare. Ea avu impresia o clip` c` inima i se oprea. Apoi \ncepu s` bat` nebune[te. |[i uni buzele cu cele ale lui Jake, cu ochii pe jum`tate \nchi[i. El scoase un geam`t surd [i o trase lâng` trupul lui musculos. – Oh, Laura... m` \nnebune[ti! [opti el lâng` gura ei, cu o voce r`gu[it`. S`rutul lor deveni mai intens. Laura se sim]i cople[it` de un val de pasiune. Strâns` lâng` Jake, supl` [i supus`, \i trecu bra]ele \n jurul gâtului. Dar, mai \ntâi \nce]o[ate, \n minte \i revenir` imagini cu o acuitate dureroas`. Euforia ei voluptuoas` ced` locul urii. O ur` mu[c`toare [i rece. |ntotdeauna s-ar \ntâmpla la fel când Jake ar atinge-o sau ar s`ruta-o. De fiecare dat` revedea acea scen` oribil` din ziua c`s`toriei lor. – Draga mea... |l fulger` cu o privire mânioas` [i [uier` printre din]i:

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

75

– Opre[te-te! Sim]i cum mâinile lui Jake o strâng mai tare, \n timp ce tr`s`turile i se crispeaz`. Era pe punctul de a vorbi când, auzir` deschizându-se o u[` [i vocea lui Rupert, clar` [i cordial`, adres` câteva cuvinte secretarei lui. Laura avu timp s` se \ndep`rteze de Jake, \nainte de intrarea lui. Privirea acestuia din urm` se plimb` de la unul la altul [i fa]a lui supt` se lumin` de un zâmbet larg. – Totul s-a aranjat? se interes` el, f`r` a observa tensiunea care domnea \ntre ei. Jake \ncuviin]` cu un semn din cap, \[i puse mâinile \n buzunare, apoi privi fix fa]a \nm`rmurit` a Laurei. Ea profit` de aceast` ocazie pentru a se eschiva. – Da, mul]umesc, Rupert, reu[i ea s` spun`, cu gura uscat`. Scuza]i-m`, trebuie s` m` \ntorc la redac]ie. Acestea fiind spuse, ie[i pe culoar f`r` a a[tepta r`spunsul. |[i promise atunci s` se aranjeze ca s` nu se mai afle niciodat` singur` cu Jake. El nu l`sa nimic la \ntâmplare, nu f`cea nici cel mai mic gest f`r` s`-l fi calculat \n prealabil, \n mintea lui [ireat` [i crud`. {tia c`-[i p`strase puterea de seduc]ie asupra ei [i se bucura de aceast` sl`biciune. Dar ceea ce nu [tia, era blocajul mental care-i oprea elanurile. Din momentul \n care Jake o atingea, o \n[iruire de amintiri penibile \i ]â[neau din memorie [i o \nghe]au. Ei bine, solu]ia era s` evite ca el s-o s`rute. |ncrunt` sprâncenele: cum s`-l \mpiedice?

Capitolul 5 Parisul era sublim. Acest ora[ deborda de dragoste, farmec [i frumuse]e. Poseda o seduc]ie feminin`, care p`rea s` te atrag` cu o mân` [i cu cealalt` s` te resping`, dar r`mâneai vr`jit de el printr-o gra]ie subtil` [i discret`. Laura inspira cu nesa] mirosul bulevardelor largi, str`juite de arbori verzi care se \n`l]au \n cerul pur de iulie. Taxiul ei, un Citröen mare [i confortabil, ajunse lâng` Pia]a Concorde, peste care plutea o cea]` de c`ldur`. Tân`ra admir` pe \ndelete splendoarea locurilor, apoi nu-[i putu st`pâni o mic` grimas`. Trebuia s`-l \ntâlneasc` pe Jake la hotel [i avea deja o or` \ntârziere. Din cauza personalului de la sol al aeroportului Heathrow. Din cauza grevelor, nu puteai niciodat` [ti dac` un avion va decola sau nu la ora stabilit`. Ridic` din umeri. Era un simplu ghinion, c` nimerise \ntr-una dintre acele greve.

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

77

Trebuia s` stea \n Paris pân` a doua zi, deoarece fotograful desemnat s-o \nso]easc`, Mike, \ntârziase \n ultimul moment, pentru probleme redac]ionale. S` petreci dou`zeci [i patru de ore la Paris era mai simplu, la aceast` vreme a anului, decât s` schimbi biletele. Jake re]inuse deci camere \ntr-un hotel din centrul capitalei, unde o a[tepta. Scoase un oftat, apoi privi din nou spectacolul str`zii. Elegante [i zvelte, pariziencele se plimbau vesele la umbra pomilor, admirate de consumatorii de la mesele teraselor. Acestea mergeau cu pa[i la fel de energici ca londonezele, dar atmosfera ora[ului le aureola cu o clas` nespus`. Privirea Laurei se \ncruci[` cu cea a [oferului de taxi \n oglinda retrovizoare. Ochii lui sclipeau de amuzament pe fa]a bronzat`. El \i zâmbi cu toat` gura [i \ntreb`: – V` place Parisul, nu? Ea \i \napoie zâmbetul. – Este un ora[ minunat. – Da, replic` el cu o mi[care din umeri tipic fran]uzeasc`. Toat` lumea se \ndr`goste[te de Paris. Este irezistibil. Ie[ir` \n Place Vendôme. Laura \[i ridic` ochii spre \n`l]imea coloanei enorme [i gigantice \n`l]at` \n mijlocul pie]ii, ale c`rei dale dau locului un soi de farmec atemporal. Taxiul opri \n fa]a unui mare hotel. Un portar \n livrea cobor\ sc`rile de marmur` pentru a veni s` deschid` portiera Laurei. |i ur` bun venit, apoi se gr`bi s`-l u[ureze pe [ofer de valiza ei.

78

KAREN REYNOLDS

Când intr` \n r`coarea holului mare din marmur`, Laura scoase un oftat de u[urare. De[i adora vara, \i era uneori greu s` suporte c`ldura prea mare. |nconjurat` de aur [i marmur`, \naint` spre recep]ie, un pic nelini[tit` c` nu-l vedea pe Jake. Ce va face dac` se l`sa a[teptat? Perspectiva de a petrece ziua singur` \ntr-un ora[ necunoscut o speria pu]in. La auzul numelui, recep]ionera \i d`du cheia de la camer` [i o inform` c` domnul Ashton o a[tepta \n salon. Laura \l reper` pe Jake printre al]i clien]i, de cum intr` \n restaurant. Se degaja din el o astfel de vitalitate, de energie, \ncât era distins imediat din mijlocul mul]imii. Fa]a lui r`mase impasibil` când se ridic`, privind-o venind spre el. Se for]` [i ea s` arate o figur` impenetrabil`. Ochii alba[tri ai lui Jake scânteiar` când \[i aplec` frumosul lui cap pentru a o saluta. – Bun`, Laura. Ai c`l`torit bine? – Excelent... când am decolat \n cele din urm`, r`spunse ea cu un zâmbet de comand`. A trebuit s` a[tept`m o or` din cauza unei greve. – Venea din partea controlorilor de trafic sau a personalului administrativ? |i ar`t` un fotoliu \n fa]a celui al lui. Laura lu` loc \n timp ce se a[eza [i el. Jake \[i \ntinse picioarele lungi [i, relaxat, o privi fix. Ea ridic` din umeri.

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

79

– Nu [tiu. Dar era vorba precis de o problem` a controlului de trafic, fiindc` am sta]ionat pe o pist` de a[teptare privind cum decoleaz` mai multe cargouri. Laura era \ncântat` c` discu]ia se limita la acest schimb de banalit`]i. Nu avea nici un chef s-o vad` luând o \ntors`tur` mai personal`. – Este ne\ndoielnic c` frecven]a traficului devine diabolic` \n aceast` perioad` a anului, afirm` Jake \n timp ce, printre gene o examina din cap pân` \n picioare, cu o privire apreciatoare pentru formele ei zvelte sub rochia u[oar` de var`. Privirile li se \ntâlnir` [i Laura \[i ]inu r`suflarea. |l g`sea \nnebunitor de seduc`tor. Jake o mai privi o frac]iune de secund` \n t`cere \nainte de a face semn unui chelner, care se gr`bi s` vin` spre ei. – Un Martini? o \ntreb` Jake pe Laura. – Da, te rog. Chelnerul disp`ru la fel de repede precum venise. – I-am telefonat Therezei azi-diminea]`, relu` Jake. I-am expus situa]ia [i a p`rut cam dezam`git`. |i place s` fie curtat`. F`r` \ndoial`, datorit` acestui fapt a acceptat din toat` inima acest interviu [i reportajul foto. Laura ridic` din umeri. – Este vorba doar de o u[oar` nepotrivire. Mike a fost re]inut o zi \n plus decât era prev`zut pentru probleme de punere \n pagin` a unui alt reportaj important. Nu s-a putut face nimic.

80

KAREN REYNOLDS

Mike Jenson fusese selec]ionat datorit` reputa]iei de talent pe care o c`p`tase \n cursul anilor preceden]i. Era un tân`r de dou`zeci [i patru de ani, dezinvolt [i nep`s`tor, care colaborase adesea cu „Style“. – |l cuno[ti bine? \ntreb` Jake. – Destul de bine. Am lucrat \mpreun` de dou` sau de trei ori. {i ne vedem destul de des la redac]ie. Ea \l pl`cea pe Mike. O distra. Plin de vitalitate, cuno[tea tot soiul de pove[ti nostime [i avea un profund sim] al umorului. |n compania lui, o zi de lucru p`rea scurt`. Chelnerul veni rapid s` pun` paharul Laurei pe mas`. Jake b`u o \nghi]itur` de whisky \nainte de a rosti: – Am anun]at-o pe Thereza c` vom sosi la ea mâine pe la orele trei [i jum`tate dup`-amiaz`. Vom pleca imediat ce sose[te fotograful. – Mike crede c` va fi spre orele unsprezece. Dar date fiind orarele fanteziste datorate acestei perioade de vârf, s-ar putea s` \ntârzie. Jake ridic` din umeri [i privirea Laurei fu re]inut` de jocul mu[chilor puternici sub haina u[oar` de var`, bleumarin, a c`rei elegan]` denota o origine prestigioas`. O purta peste o c`ma[` cu dungi albe [i albastre, cu gulerul deschis, cu pantaloni gri de o croial` impecabil`. – N-are nici o importan]` ora la care va sosi Mike, spuse el cu un zâmbet fermec`tor. Tot ceea ce vreau este s` am timp s` prânzesc lini[tit \nainte de a porni la drum.

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

81

|i r`spunse printr-un mic zâmbet ]eap`n. Avea darul s-o fac` nervoas` prin chiar prezen]a lui. Jake o privi cu sprâncenele \ncre]ite. – Ai planuri pentru azi dup`-amiaz`? – Nu, nu chiar... – |n acest caz, cum sunt [i eu disponibil, ce-ai spune s` mergi s` vizitezi Parisul? Cunosc dou` libr`rii engleze[ti, spuse el cu un zâmbet fermec`tor. {i nim`nui nu-i place s` citeasc` atât de mult ca ]ie, [tiu. – Da? \ntreb` ea f`r` a se putea \mpiedica s` nu surâd` vesel. Inima ei b`tea un pic mai tare. |[i amintea! Se cert` imediat \n sinea ei, repro[ându-[i c` era o proast`, dar obrajii i se \nro[ir` de pl`cere. Jake râse \ncet. – Exist` libr`ria Shakespeare, aproape de Notre-Dame. {i, bine\n]eles, W.H.Smith's, pe strada Rivoli. – W.H. Smith's? La Paris? El confirm` cu un semn din cap [i ea izbucni \n râs. – Te duc acolo imediat, propuse el. – Foarte amabil de partea ta. Mul]umesc. – Nu ai pentru ce! Oricum aveam de gând s` m` duc, spuse el ridicând o sprâncean`, cu un aer arogant. Chem` chelnerul, ceru nota, apoi pl`ti [i se ridic`. – Gata? Laura \[i goli paharul [i se ridic` [i ea. Jake o lu` de bra].

82

KAREN REYNOLDS

– |]i sugerez s` te urci \n camera ta, s`-]i deschizi valiza. Trec s` te iau peste o jum`tate de or`. Putem \ncepe prin a merge la Smith, sau la libr`ria Shakespeare dac` preferi? – Sunt curioas` s` le v`d pe amândou`, zâmbi ea. Jake o \nso]i pân` la ascensor [i ap`s` pe butonul de chemare. Cum u[a cabinei se deschidea, spuse: – |n ceea ce prive[te libr`ria Shakespeare, ne putem duce seara, fiindc` este deschis` pân` târziu. De altfel, Notre-Dame este mult mai frumoas` de v`zut noaptea. Ca [i tot Parisul. Laura ezit`. O sear` cu Jack risca s` se transforme \ntr-o nou` disput`. – Vom vorbi mai târziu, spuse ea intrând \n cabin`. Jake \nclin` din cap [i se \ndep`rt`. Ascensorul ajunse repede la etajul Laurei. Intr` cu \ncântare \ntr-o camer` cu mobil` din lemn l`cuit, cu fotolii capitonate \n alb [i auriu, [i un pat mare cu baldachin, alb [i albastru. Tân`ra consider` inutil s` scoat` mai mult de dou` toalete din valiz`, fiindc` pleca a doua zi. Le ag`]` \n dulap [i se duse s` fac` un du[. Tocmai termina cu \mbr`catul când Jack b`tu la u[`. – Sosesc! strig` ea, studiindu-se \ntr-o oglind`. Purta un pantalon alb foarte ajustat, cu o bluz` alb` al c`rui decolteu era brodat cu volane de dantel`, care-i scoteau \n eviden]` bronzul auriu. Se sim]ea bine a[a cum ar`ta [i-[i zâmbi. – Salut! spuse ea vesel`, deschizând. Apoi se \ntoarse spre interior pentru a-[i lua po[eta. Jake r`mase \n prag, \nalt [i superb \ntr-un pantalon negru [i o c`ma[` de m`tase alb`.

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

83

– E[ti \ncânt`toare! murmur` el cu o voce grav` [i mângâietoare. – Mul]umesc, replic` ea cu un zâmbet, \ntâlnindu-i privirea. El scoase un mic râs amuzat. – {i bine dispus`! ad`ug` el, când ea revenea spre u[`. – Da, f`r` \ndoial` este aerul Parisului. M` simt \n plin` form`. Se opri, de team` s` nu-l ating` \n trecere. O tensiune bizar` domni vreme de o scurt` t`cere. Apoi Jake se \ndep`rt` de canat [i plecar` spre ascensor. Petrecur` cam o jum`tate de or` s` aleag` c`r]i \n libr`ria Smith. Dup` ce pl`ti cump`r`turile la casierie, Jake o lu` de bra] [i-i propuse: – O cafea? – Cu pl`cere. O conduse \ntr-un salon de ceai extrem de elegant [i rafinat. Dup` ce d`du comanda, \ntr-o francez` excelent`, Jake \ntreb`: – Dac` \n]eleg bine, este prima ta c`l`torie la Paris? Ea \ncuviin]` din cap. – Nu am fost niciodat` \n Fran]a mai departe de Calais. Cu ocazia unei excursii organizate de c`tre liceu. Totu[i, m-am distrat bine, povesti ea. Având r`u de mare, profesoara noastr` [i-a petrecut toat` traversarea canalului \n toalet`!

84

KAREN REYNOLDS

Un zâmbet u[or trecu peste buzele lui Jake \n timp ce chelneri]a le punea cafelele pe mas`. A[tept` ca aceasta din urm` s` plece ca s` spun`: – Precis a]i profitat ca s` face]i nebunii? – Da. Biata femeie era prea bolnav` ca s` ne supravegheze. Dar este prima dat` când vin la Paris. |n timp ce-[i beau cafeaua, Laura se minun` s` se g`seasc` acolo, a[ezat` calm \n fa]a lui Jake. Dup` ce vroise cu orice pre] s`-l evite, cum putea flec`ri cu el \ntr-un mod atât de relaxat? El o observa atent. – Nu ai deci prieteni pe care s`-i vezi aici? se interes` el. – Nu, deloc. – Ai planuri pentru disear`? Ea ar`t` cu mâna spre punga de hârtie cu c`r]i. – O s` fac o baie, apoi o s` citesc pu]in \nainte de a adormi, recunoscu ea sincer. Nu pot s` m` uit la televizor, nu \n]eleg prea bine franceza. El p`ru mirat. – Nu? Eu credeam c` dimpotriv`. – N-am decât amintiri foarte vagi de la [coal`. Impasibil, el p`ru s` reflecteze o clip`, \nainte de a murmur: – Ar fi p`cat s` nu vezi Parisul noaptea. De ce nu am cina \mpreun`? Laura \i sus]inu privirea. Nu p`stra o amintire bun` a ultimei lor cine...

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

85

– Nu cred c` ar fi o idee bun`. Se observar` câteva clipe \n t`cere. Laura ar fi dorit s`-i ghiceasc` gândurile. – Parisul este [i mai frumos sub luminile nop]ii, spuse Jake cu o voce dulce. Ea \i zâmbi contrariat`, apoi \ntoarse ochii. – Nu m` \ndoiesc. Dar continuu s` cred c` a-l vizita \mpreun` nu ar fi o idee excelent`. Dup` o nou` t`cere, el ripost` sec: – Pentru c` trebuie s` ne petrecem oricum seara \n acest ora[, ar fi mai bine s` profit`m. Ar fi o prostie s` stai \nchis` \n hotel, s` meditezi asupra trecutului. Laura strânse din din]i. – Nu meditez asupra trecutului! Jake f`cu un gest cu mâna. – |n acest caz, ie[i cu mine. N-am nimic special de f`cut [i nici tu. Ea se aplec` [i se a[ez` cu coatele pe mas`. – Drept cine m` iei, Jake? O juc`rioar` cu care te distrezi \n lips` de altceva? – Iat` o compara]ie care nu mi-ar fi trecut niciodat` prin minte! ripost` el cu o voce r`gu[it` [i cu ochii dintr-o dat` \ntuneca]i. Laura \[i re]inu o ripost` ustur`toare. – }i-ar fi fric` de mine, Laura? \ntreb` blând Jake. – Bine\n]eles c` nu, min]i ea, \nfiorându-se. El ridic` din umeri.

86

KAREN REYNOLDS

– Haide, accept`. – Ascult`, oft` ea, precis ai prieteni la Paris. Du-te s`-i vezi. Noi termin`m \ntotdeauna prin a ne certa. Prefer s` petrec o sear` lini[tit`. – S` facem un armisti]iu, propuse el cu calm. – S` vedem, Jake... – |nceteaz` s` discu]i, i-o t`ie el scurt. Vom cina la ora opt, apoi vom merge s` facem o plimbare. Era inutil s` mai discute... Laura \i arunc` o privire iritat`. Nu era cazul s` se epuizeze pentru a-l face s` se r`zgândeasc`. El n-o s` se lase cu una cu dou`. – Am f`cut s` fie transportate unele \n California [i altele la Londra, dup` fuga ta, replic` el agasat. Mi se p`rea inutil s` r`mân` \ntr-o cas` goal`. Privirile lor se \ncruci[ar` \n geamul vitrinei [i Laura \ntreb` cu calm: – De ce nu ai p`strat mobilele, ca s` locuie[ti când e[ti acolo? – Este prea departe de centru, r`spunse Jake dup` o clip` de t`cere. Cu acestea, se \ndep`rt` cu pa[i mari. Tân`ra trebui s`-[i gr`beasc` pasul pentru a-l ajunge [i sosir` la hotel \n t`cere. Laura era gata la ora [apte [i jum`tate. |mbr`cat` \ntr-o rochie furou, alb`, era elegant` [i gra]ioas`. Aurul ro[cat al p`rului aureola frumoasa ei fa]` cu o sclipire luminoas`. Era foarte u[or machiat`.

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

87

Când Jake cioc`ni la u[`, la ora opt fix, \[i lu` po[eta \nainte de a deschide. O cercet` din cap pân` \n picioare. – Chiar ai inten]ia s` por]i aceast` rochie? se interes` el pe un ton care suna mai mult a constatare decât a \ntrebare. Ea \[i \nclin` capul. – Nu este bun`? – Ba da, e[ti superb`, dar ri[ti s` te \ntorci plin` de vân`t`i. – Plin` de vân`t`i? repet` ea, mirat`. O lu` de bra] pentru a se \ndrepta spre lift. – N-are importan]`. Hai s` mânc`m. Coborâr` la restaurant \n t`cere. {eful de sal`, foarte amabil, se gr`bi s`-i conduc` la masa lor. Laura remarc` privirile de invidie ce se \ndreptau spre Jake. Priviri furi[e dar indiscrete, gândi ea \n sine. Femeile \l urm`reau \ntotdeauna pe Jake \n acest mod. Jake Ashton reprezenta pentru toate idealul celibatarului de cucerit. |i admirau puterea, iar prestan]a fizic` le tulbura. Foarte bogat, frumos, influent, avea multe atuuri. Toate femeile erau gata s` le[ine când le fixa cu magnificii lui ochi alba[tri. Comand` pentru amândoi o mâncare u[oar`: salat` de pe[te [i o friptur`. Fur` servi]i de doi picoli care vegheau s` le umple paharele [i \ntrebau dac` sunt satisf`cu]i. Dar Laurei \i lipsea pofta de mâncare. Jake o privi cum abia ciugule[te. – Nu ]i-e foame? Ea zâmbi [i-[i puse furculi]a pe farfurie.

88

KAREN REYNOLDS

– C`l`toria mi-a f`cut r`u la stomac. Nu era adev`rat. Ceea ce-i t`ia apetitul era tensiunea care o cuprindea de fiecare dat` când erau \mpreun`. Jake pl`ti nota, o a[tept` pe Laura s` se spele, apoi o lu` de mân` [i o conduse afar`, \n aerul tare al verii. Luar` un taxi din fa]a hotelului, care \i conduse prin str`zile Parisului, unde circula]ia era \nc` dens`, de[i era aproape ora nou` seara. Apusul soarelui era departe, iar oamenii se plimbau pe trotuare, bucuro[i s` profite de ultimele ore ale zilei. Taxiul se opri la o intersec]ie [i Laura asist` la un spectacol care o nedumeri: o gr`mad` de oameni \mbr`ca]i \n blugi se \nghesuia \n cerc \n jurul unui grup de muzican]i. – Unde suntem? \ntreb` ea când Jake o ajuta s` coboare din ma[in`. – Bulevardul Saint-Michel. – {i cine sunt to]i acei oameni? \ntreb` ea, cu ochii \ntor[i spre gr`mada de oameni, \n timp ce traversau strada. Jake \i urm`ri privirea [i spuse: – Oh, doar ni[te casc`-gur` ie[i]i s` se distreze. – Dac` am merge s`-i ascult`m câteva clipe? – Cu pl`cere. Muzican]ii cântau muzic` rock antrenant` [i \n câteva minute, picioarele Laurei \ncepur` s` se mi[te \n ritm. |l privi pe Jake [i ochii lor se \ntâlnir`. – Te distrezi? \ntreb` el cu vocea lui grav` cu inflexiuni mângâietoare. Ea \ncuviin]` din cap cu un zâmbet, apoi declar`:

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

89

– Este formidabil! Sunt muzican]i ambulan]i? – Poate. |ntotdeauna \i g`se[ti \n acest loc. Dar nu obligatoriu aceia[i. Brusc, Laura v`zu cum ochii \i devin de ghea]`. |i urm`ri privirea [i descoperi un tân`r, \n costum de pânz`, care o fixa extaziat. El \i zâmbi vesel [i ea \i r`spunse la fel, amuzat` de buna lui dispozi]ie comunicativ`. Jake o lu` de bra] [i o trase mai departe. – De ce plec`m? \ntreb` ea dup` câ]iva pa[i, \ncruntându-se u[or. El o privi impasibil [i-i spuse sec: – Am venit s` vizit`m Cartierul Latin, nu? – E[ti furios fiindc` b`iatul acela mi-a zâmbit. Regret` imediat aceast` remarc`. Dar o exasperase cu atitudinea lui posesiv`! – Se pare c` nu-]i dai seama c` a flirta cu necunoscu]i \n acest cartier risc` s` ne atrag` necazuri... – Nu fi a[a solemn! Doar mi-a zâmbit. Asta-i tot. – {i tu i-ai \napoiat zâmbetul, \i reaminti Jake. – {i? Ce-ai vrea s` fac, dup` tine, când mi se zâmbe[te? S` scot limba? Merser` \n t`cere câtva timp, apoi intrar` \ntr-o strad` lung` [i \ngust`. Toate casele erau vechi [i aveau obloanele deschise. Zvonuri de voci [i de muzic` r`sunau de-a lungul acestei str`du]e fermec`toare. – Unde suntem? \ntreb` Laura, f`r` a \ndr`zni s`-[i priveasc` so]ul.

90

KAREN REYNOLDS

– Tot \n Cartierul Latin, r`spunse el laconic. Tonul lui sec o irit` pe tân`ra femeie, dar nu protest`. Un grup de adolescen]i venea spre ea. Glumeau \ntre ei [i o priveau cu o admira]ie v`dit`. Unul se apropie [i o pi[c` de bra], apoi fugi, murind de râs. Jake arunc` spre ea o privire elocvent`. Laura nu-i d`du importan]`, dar când ajunser` la cap`tul drumului, fusese pi[cat` de mai multe ori. Se \ntoarse spre Jake. – Sper c` nu ai tupeul s`-mi spui c` m-ai prevenit! El \[i m`ri ochii cu un aer nevinovat. – De ce ar trebui s-o spun? – Pentru c` sunt plin` de vân`t`i! spuse ea cu o grimas`. El izbucni \n râs. – Haide, vino. Acum te duc la libr`ria Shakespeare. Când ajunser` \n apropierea insulei Cité, se l`sa noaptea. Luminile ora[ului reflectate de Sena f`ceau atmosfera [i mai romantic`. Laura se sim]i dintr-o dat` \ngrozitor de singur`. Perechi se plimbau bra] la bra], p`rând ferici]i [i vorbind. Laura \i observa cu un pic de invidie. Ea nu iubea pe nimeni [i se \ndoia c` i se va \ntâmpla vreodat`. Jake o \n[elase prea \ngrozitor ca s` se poat` gândi s` mai aib` \ntr-o zi \ncredere \ntr-un b`rbat. Totu[i, ar fi putut s` fie ferici]i \mpreun`. |l iubise nebune[te când se cunoscuser`, pân` la a avea inten]ia s`-[i petreac` via]a cu el. Crezuse sincer \n jur`mintele de c`s`torie. Dar el, evident, nu le luase \n serios. Scoase un oftat.

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

91

– Am impresia c` este mult` lume, spuse el când ajunser` \n fa]a libr`riei. – Nu am neap`rat nevoie de c`r]i, afirm` Laura. El o cercet` atent [i \ntreb`: – Ce nu merge? Ea se str`dui s` se adune, zâmbi [i-l asigur`: – Totul este \n regul`. Dar mai curând vreau s` iau aer decât s` scotocesc prin libr`rie. – Cum vrei. O lu` din nou de bra] [i se \ndrept` spre catedrala \n`l]at`, \n mijlocul ilumina]iilor pe cerul negru, ca un simbol al speran]ei. Laura r`mânea mut`: nu reu[ea s` \n]eleag` ce o f`cea atât de trist`. Se gândi f`r` s` cread` prea mult, c` era din cauza oboselii. Apoi \n]elese c` era melancolic` fiindc` se afla \n compania lui Jake \n acest ora[ romantic. La vederea cuplurilor fericite, suferea: pentru ea [i el, nu mai exista nici o [ans` de fericire. Cu inima grea, ridic` ochii spre Notre-Dame. Proiectoarele care o luminau modelau liniile sale sculpturale cu umbre [i lumini. Era un spectacol de o frumuse]e sublim`, dar care nu trezea \n Laura nici cea mai mic` speran]`. Era prea trist`. – Vrei s` mergi s` bei ceva? propuse Jake cu un gest \n direc]ia unei cafenele. – Mi-e indiferent, rosti ea pe un ton posomorât. – Modereaz`-]i entuziasmul! Laura surâse, contrariat`.

92

KAREN REYNOLDS

– A[ merge cu pl`cere s` iau o cafea pentru a m` odihni un moment. Se a[ezar` la o mas` de lemn. Dup` ce d`du comanda chelnerului, Jake \ntreb`: – E[ti obosit`? – Un pic, recunoscu Laura cu ochii pleca]i asupra mâinilor a[ezate pe mas`. Jake o observ` cu un aer enigmatic sorbind un whisky, apoi rosti: – Ce-ai spune de o plimbare de-a lungul Senei? Podurile [i monumentele luminate pe care le descoperi urmându-i cursul ofer` o panoram` superb`. – Dac` vrei, r`spunse ea cu indiferen]`. V`zu cum gura lui se crispeaz`. – Dac` preferi s` mergi \n alt` parte, nu de astfel de locuri este lips`. – |mi este indiferent. Alege. El p`ru exasperat, p`ru pe punctul s` vorbeasc`, dar se ab]inu. Laura \[i plec` ochii asupra cafelei, lu` cea[ca, gust` din ea. – N-are nici un gust! spuse ea moroc`noas`. Jake observa \n continuare. Ea \ntoarse capul [i z`ri \n cap`tul s`lii un tân`r care-i adres` un zâmbet larg. Apoi \l recunoscu pe tân`rul de pe bulevardul Saint-Michel [i-i \napoie zâmbetul. Jake urm`ri imediat direc]ia privirii ei. Când o \ntoarse spre ea, Laura fu \nsp`imântat` de furia care lucea \n ochii lui.

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

93

B`u restul de whisky dintr-o \nghi]itur`, puse paharul pe mas` cu un zgomot sec. Apoi, azvârli câteva monede pe mas` [i o prinse pe Laura de \ncheietura mâinii. – Ce este? \ntreb` ea \n timp ce el o ducea rapid \n strad`. – Ne \ntoarcem la hotel, declar` el. O urc` \ntr-un taxi care sta]iona [i nu-[i adresar` nici un cuvânt \n timpul drumului. O privi c`utând \n po[et` cheia când ajunser` \n fa]a u[ii de la camera ei. – Ai petrecut o sear` pl`cut`? \ntreb` el cu r`ceal`. – Mul]umesc, excelent`, replic` Laura cu un zâmbet nervos. – Mincinoaso! Ea ridic` spre el ochi mira]i [i bâigui: – Cum a[a? – {tii foarte bine ce vreau s` spun! Erai bine dispus` pân` la sosirea noastr` la libr`ria Shakespeare. |ncepând de acolo, te-ai transformat \n mumie. De ce? – F`r` \ndoial` fiindc` eram obosit`, min]i ea. – Nu-mi spune pove[ti. Pretind s`-mi spui de ce. Ea se \ntoarse pentru a-i evita privirea furioas` [i m`rturisi cu un oftat: – Nu [tiu. – Când ies cu o femeie, nu admit s` se arate dezagreabil` f`r` nici un motiv, spuse el luând-o de \ncheietur`. |ncerc` s` se elibereze [i protest`:

94

KAREN REYNOLDS

– Nu am fost dezagreabil`. – Aproape n-ai rostit un cuvânt de o or`. Sau dac` ai binevoit s-o faci, era pe un ton posomorât sau iritat. Vreau s` [tiu de ce. – Ui]i c` nu sunt una dintre amantele tale! Nu m` simt obligat` s` zâmbesc ipocrit fiindc` binevoie[ti s` m` sco]i \n lume. Jake \[i ie[i din fire. – |]i place sau nu, ai totu[i o obliga]ie fa]` de mine, spuse el sec. Legal, suntem \n continuare c`s`tori]i, \]i reamintesc. Se l`s` o t`cere \ncordat`. Ea \l privi, \nfiorându-se. – Ce vrei s` spui exact? \ntreb` ea cu o voce mai pu]in ferm` decât [i-ar fi dorit. – Oh, nu cred util s`-]i precizez. {tii foarte bine despre ce vorbesc, o zeflemisi el pe un ton glacial. Cu mâna liber`, f`r` a-l p`r`si pe Jake din ochi, Laura introduse discret cheia \n broasc`. Apoi murmur`: – Asta nu ar rezolva nimic, Jake. El izbucni \ntr-un râs dur care o \nghe]`. – Pu]in \mi pas` de rezolvare, indiferent care ar fi ea. Asta \mi pare mult mai pl`cut decât o plimbare prin Paris. Laura fu u[urat` când auzi cum cheia se \ntoarce \n broasc`. – Am fost prea r`bd`tor cu tine, continu` Jake. Este timpul s` \ncetezi s` fugi. Ea \[i plec` ochii spre \ncheietura mâinii pe care el o ]inea strâns` \n continuare. Apoi \i prinse din nou privirea [i murmur` cu o expresie de supunere:

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

95

– M` doare, Jake. El o l`s` [i se apropie cu un aer triumf`tor. Laura profit` pentru a-l respinge cu ambele mâini, cu toat` for]a ei. |n timp ce el se afla \n dezechilibru, n`v`li \n camer` [i \nchise u[a cu cheia. Apoi se rezem` de u[` gâfâind. Jake b`tu cu putere \n u[`. – Las`-m` s` intru! – Pleac`, \nainte de a trezi tot hotelul, replic` ea calm`, u[urat` s` se afle \n siguran]`. Se f`cu t`cere o clip`, dup` care el b`tu din nou cu lovituri duble. – Dac` nu deschizi blestemata asta de u[`, o s-o sparg! Ea frem`t` de nelini[te, dar se \ndep`rt` de u[` [i se str`dui s` nu dea importan]` tapajului pe care el continua s`-l fac`. Sfâr[i prin a se l`sa p`guba[. |l auzi \njurând \ngrozitor, dând o ultim` lovitur` \n u[`, apoi \ndep`rtându-se cu pa[i furio[i.

Capitolul 6 Laura b`tea nervoas` cu degetele \n bra]ul fotoliului din lemn aurit. Salonul hotelului era aproape pustiu. |n ochii ei verzi sclipea agasarea. |l a[tepta pe Mike de la ora unsprezece [i acum era dou`sprezece f`r` dou`zeci. Scoase un oftat [i \[i puse cartea pe genunchi ca s` bea o gur` de cafea. Avea \ntâlnire cu Jake \n aceea[i \nc`pere, la prânz, [i ideea de a fi singur` când va veni el nu o bucura. Spera s` evite, pe cât posibil, s` r`mân` \ntre patru ochi cu el. Nu avea nici un chef s` \nceap` o discu]ie sau o nou` ceart` cu Jake, apropo de seara din ajun. – Salut! frumoasa mea! \i murmur` o voce la ureche. Aiurit`, se \ndrept` [i zâmbi v`zând buclele brune ale lui Mike Jenson, ai c`rui ochi sclipeau de mali]ie. Se ridic`, u[urat` s` vad` o fa]` familiar`. – De ce ai \ntârziat? Mike o lu` de talie [i o strânse \n bra]e. Scoase un oftat adânc [i spuse pe un ton fals trist:

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

97

– Nu e[ti geloas`, nu-i a[a, draga mea? Laura izbucni \n râs. – Nu vrei totu[i s` m` faci s` cred c` ai fi \ntârziat din cauza uneia dintre iubitele tale? Mike \[i duse mâna la frunte, gemu, apoi spuse cu un zâmbet larg: – Nu exist` nici un mijloc s` m` lase \n pace! Laura \l b`tu amical pe bra]. – Acum, las`-m` s` m` odihnesc un pic! spuse Mike luând loc \n fa]a ei, \ntinzându-[i picioarele [i c`scând. Laura zâmbi v`zând inscri]ia imprimat` pe tricoul lui: „Eu sunt un sex-simbol“. Tân`rul se \ndrept`, se aplec` spre mas` cu o privire consternat`, apoi rosti: – Iat` o cea[c` de cafea care se plictise[te fiindc` este goal` [i singur`. Acestea fiind zise, chem` chelnerul [i-i comand` alte dou` cafele. De cum plec` chelnerul, ad`ug`: – Te previn, tu pl`te[ti. – Nu z`u? se mir` Laura. El f`cu o grimas`, \[i \ntoarse buzunarele goale [i spuse cu triste]e pref`cut`: – Sunt complet falit. Ai mil` de un biet fotograf \nsetat. Zâmbetul Laurei \ncremeni când \n spatele lui observ` silueta \nalt` a lui Jake, imobil`, lâng` lift. |i sus]inu privirea câteva clipe, apoi \ntoarse ochii.

98

KAREN REYNOLDS

– Ai a[teptat mult \nainte de decolare? \l \ntreb` pe Mike pe un ton dezinvolt, ca Jake s` nu-[i \nchipuie c` prezen]a lui o tulbura. De cât timp se afla acolo? Mike cl`tin` capul de la dreapta la stânga [i buclele brune \i dansar`, dându-i aerul unui prepelicar. – Nu, nu prea. De altfel, nu m-am plictisit, spuse el cu un zâmbet pozna[. Julie a venit s` m` \nso]easc`. – Julie? Te credeam cu una Lisa, \n aceste moment? – Da, ea... F`cu cu mâna un semn de alungare. – Biata Lisa, murmur` Laura cu un zâmbet u[or. Amicele lui Mike Jenson se succedau una dup` alta \ntr-un ritm ame]itor. El nu p`rea s` a[tepte decât dou` lucruri: frumuse]ea [i neputin]a de a lega cap la cap dou` propozi]ii. Laura nu \n]elegea despre ce putea s` le vorbeasc`. El \i spuse adesea: „Cu o femeie inteligent`, ri[ti s` cazi \n capcan`. Cel mai bun mijloc de a-]i p`stra libertatea este s` ai de-a face cu idioate“. Cum [i-o p`strase pân` acum, probabil avea dreptate. Laura sim]i sosirea lui Jake mai mult decât o auzi, printr-o furnic`tur` la ceaf`. Mike se ridic`, tot numai zâmbet [i se prezent`: – Bun` ziua! Mike Jenson. – Ashton, r`spunse Jake cu r`ceal`, strângându-i mâna. Mike p`ru amu]it de felul sec al lui Jake, dar se a[ez` din nou \n fa]a lui, f`r` comentarii.

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

99

– Bun` ziua, Laura! o salut` Jake, \n continuare la fel de sec. – Bun` ziua, murmur` ea, cu ochii fixa]i pe t`blia mesei. – Ai dormit bine, sper? se interes` el pe un ton mieros. Apoi, f`r` a-i a[tepta r`spunsul, chem` chelnerul [i-i ceru whisky. Laura rosti cu jum`tate de voce: – De-abia este prânzul! – {tiu! se r`]oi el. Laura ridic` din umeri, apoi \[i d`du seama c` Mike \i privea cu aten]ie. Oft` \n sine. Atitudinea lui Jake demonstra c` era \nc` furios pe ea. Doar dac`... doar dac` nu asistase la sosirea lui Mike. Ar fi atribuit \mbr`]i[`rii tân`rului o alt` semnifica]ie decât cea a unui salut amical. Mike Jenson avea reputa]ia unui afemeiat. Ceea ce nu-l deranja câtu[i de pu]in, era \ncântat s` treac` drept un distrug`tor de inimi. Laura avea cu el rela]ii amicale, nimic mai mult. D`dea prea mare importan]` viitorului ei ca s` se amorezeze de un b`iat atât de nep`s`tor [i u[uratic ca Mike. Nu era deloc idealul s`u masculin. Jake ar fi trebuit s-o cunoasc` suficient de bine ca s` nu se \ndoiasc`. Prânzir` \nainte de a pleca la drum. La sfâr[itul mesei, Jake se duse s` ia cheile ma[inii \nchiriate, \n timp ce Laura [i Mike \l a[teptau \n sala restaurantului. Mike povesti anecdote amuzante despre montajul reportajului care \l \ntârziase [i Laura \ncepu s` se destind`. Dup` care, tân`rul o privi ciudat.

100

KAREN REYNOLDS

– Cum se face c` ]i s-a \ncredin]at ]ie treaba asta? Nu este genul de interviu care se \ncredin]eaz` de obicei unei \ncep`toare. Tân`ra reflect` imediat la cel mai bun r`spuns [i spuse: – {tiu. {i eu am fost surprins` la fel ca ceilal]i reporteri când Rupert mi-a dat aceast` sarcin`. Mike o examin` câteva minute \n t`cere, cu privirea lui amical` de prepelicar, apoi spuse jucându-se cu o linguri]`: – Am auzit spunându-se c`-l cuno[ti pe numitul Ashton mai bine decât vrei s` recuno[ti. Laura nu se d`du b`tut`. A[adar, bârfele au \nceput deja s` circule la birou despre ea [i Jake. Izbucni \n râs de parc` ar fi fost vorba de o glum` bun`. – Cine naiba ]i-a spus gluma asta? El \[i lu` un aer misterios. – Degetul meu mic. Mi-a spus c` e[ti una dintre prietenele lui. Pretinde c` asta dateaz` de mult timp [i tu ai fost secretoas` fa]` de colegii t`i fideli de la ziar. {i c`, mai mult, \n seara anivers`rii lui Rupert, ai fi avut cu el o foarte lung` conversa]ie \ntre patru ochi. El \i adres` un zâmbet mare, cu ochii str`lucind de amuzament [i ad`ug`: – Ei bine, drag`, ce spui? – Hai s` vedem, Mike, tu m` cuno[ti bine. Nu mi-a[ fi \nchipuit niciodat` c` o s` dai crezare bârfelor. – Trebuie s` r`mâi vigilent, ripost` el f`cându-i cu ochiul. Nu a[ vrea s` fiu indiscret, dar sunt curios. Ea se \ncrunt`, agasat`.

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

101

– {i chiar ridicol. Unde naiba a[ fi putut s`-l \ntâlnesc pe Jake Ashton? Mike nu p`ru convins. – Hmm! Foarte bine, nu o s` mai atac subiectul.

***

Tereza Philips [i Russ Taylor locuiau \ntr-un or`[el \ntre Chartres [i Alençon. |n ma[in`, Mike lu` loc pe bancheta din spate. Flec`ri vesel la \nceputul c`l`toriei. Dar t`cerea ostil` a lui Jake sfâr[i prin a-i t`ia entuziasmul [i se refugie \n t`cere. Era ora trei dup`-amiaz`, când, la cap`tul unei alei str`juit` de copaci, Jake opri ma[ina \n fa]a unui conac mare din piatr` alb`. Mike ascoase un fluierat admirativ. – M` \ntreb dac` regina este la palat! Gluma care-i atrase o alt` privire glacial` din partea lui Jake. Mike f`cu o strâmb`tur` [i Laura \[i \n`bu[i un chicotit. Coborâr` din ma[in` când u[a de la intrare se deschise \n fa]a unei femei de o frumuse]e r`pitoare. P`rul lung [i blond \i ondula liber pe umeri. |naint` spre ei cu un zâmbet fermec`tor, care ar`ta din]i aproape prea albi. Ochi verzi lumino[i, d`deau o ultim` tu[` de perfec]iune ovalului pur al fe]ei. – Jake, drag`! exclam` ea cu o voce melodioas` \n perfect acord cu frumuse]ea ei de siren`. Ce mai faci? Sunt \ncântat`

102

KAREN REYNOLDS

s` te v`d, \n fine. A]i c`l`torit bine? Dificult`]ile circula]iei sunt uneori nepl`cute pe acest drum, \n iulie. P`cat c` a]i \ntârziat. Eram atât de bucuro[i de aceast` vizit`, \ncât am fost dezam`gi]i ieri, când ai telefonat c` nu sosi]i mai devreme de ast`zi. Jake \i atinse cu buzele obrazul satinat. – Dup` câte v`d, Terry, pari \n plin` form`, spuse el vesel. – Pozna[ lingu[itor! replic` ea cu un nou zâmbet, b`tându-l pe bra]. Apoi, cu capul u[or \nclinat, p`rul ei fiind aureolat de soare, \[i \ntoarse dr`g`l`[enia spre Mike. – Fi]i bine venit, gânguri ea cu accentul ei californian melodios. Sunt \ncântat` c` a]i putut veni. Sunte]i fotograful? Mike \ncuviin]` din cap, cu ochii ie[i]i din orbite, lovit brusc de mutism. Thereza se \ntoarse spre Laura cu un zâmbet larg. – Bun` ziua. S` intr`m cu to]ii \n cas`, s` bem ceva. F`cu stânga-mprejur, urmat` de mirosul parfumului ei [i de norul vaporos al p`rului blond. – V` a[teptam citind reviste, continu` ea. Russ lipse[te azi dup`-amiaz`... cred c` me[tere[te prin parc. Nu \n]eleg de ce, dar ador` s` fac` asta. A[eza]i-v`, f`ce]i-v` comozi. Sunt nebun` de bucurie s` am musafiri. De când ne-am instalat aici, acum [ase luni, nu am mai primit aproape pe nimeni. Mike o sorbea din ochi, vizibil subjugat. Jake \i arunc` o privire amuzat` Laurei. Ea \i zâmbi [i-l urm` \ntr-un salon vast unde Thereza, când se aplec` pentru a-i servi cu b`utur`,

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

103

trebui s`-[i ]in` p`rul incredibil cu o mân` fin` [i bronzat`. Apoi continu` s` vorbeasc` timp de dou`zeci de minute. Una din reflec]iile ei \l f`cu pe Jake s` caute privirea Laurei. Ea \i \napoie zâmbetul, u[urat` s`-l vad` c` se relaxeaz`. Thereza termin` de vorbit [i se \ntoarse spre Laura, propunându-i cu amabilitate: – Vre]i s` v` duce]i s` v` \mprosp`ta]i? Eram atât de fericit` c` v-am v`zut sosind, \ncât nu m-am gândit s` v` propun mai devreme. Aceast` cas` este atât de izolat` \ncât rar avem pl`cerea s` primim vizite. Nu este aceea[i via]` ca \n California. – A tr`i aici este f`r` \ndoial` mai calm [i mai odihnitor. Poate prea calm? \ntreb` Laura. Thereza râse u[or din gât. – Ei bine, par s` m` plâng, dar ador casa aceasta. Nu m-a[ desp`r]i de ea pentru nimic \n lume. |[i puse paharul pe t`blia [emineului, apoi se \ndrept` c`tre u[`. – Pu]in` r`bdare, relu` ea. Doar s-o caut pe femeia noastr` de serviciu, pentru a-i cere s` v` conduc` la camerele voastre. Laura zâmbi iar`[i. Thereza era simpatic`. |ncordarea se estompase datorit` vorb`riei ei inepuizabile. Evident, ar fi u[or s`-i ia un interviu – cu condi]ia s` reu[e[ti s-o fixezi suficient de mult asupra unui subiect. – Doamn` Winterbottom, fii dr`gu]` [i vino câteva clipe, o strig` Thereza din pragul u[ii.

104

KAREN REYNOLDS

|n timp ce ecoul vocii ei melodioase r`sun` \n vestibul, se \ntoarse spre ei [i [u[oti cu un zâmbet pozna[: – Seam`n` pu]in cu un dragon, dar este foarte cumsecade. Am adus-o din Anglia [i nu [tiu ce ne-am face f`r` ea. Se auzi un zgomot confuz dinspre buc`t`rie, urmat de cel al unei u[i care se deschide, apoi pa[i greoi care se apropiau de salon. O femeie corpolent`, de vârst` mijlocie, cu fa]a c`zut` \ncadrat` de p`r sur, ap`ru \n pragul \nc`perii. Thereza o b`tu pe bra]. – Doamn` Winterbottom, \]i prezint pe domni[oara Hadleigh [i domnul Jenson, de la revista „Style“. Cât despre domnul Ashton, cred c`-]i aminte[ti de el? – ...N`-ziua, morm`i doamna Winterbottom. – Fii o scumpete, condu-i la camerele lor, te rog, o rug` Thereza cu un zâmbet seduc`tor. – Bine, doamn`, r`spunse menajera, care \[i \ncruci[` bra]ele pentru a-l observa pe Mike cu o privire net dezaprobatoare. Laura [i Mike \[i strânser` lucrurile [i se ridicar`. Jake se instal` [i mai confortabil \n fotoliul lui. – R`mân cu tine pân` la \ntoarcerea lui Russ, Thereza, spuse el. Mike [i Laura soseau la picioarele sc`rii, \n urma doamnei Winterbottom, când vocea Therezei \i opri. – Cin`m la ora [apte [i jum`tate. |mbr`ca]i-v` cum dori]i, ne este egal.

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

105

Escortat` de un Mike care zâmbea \ncântat, Laura o urm` pe menajer` pân` la o \nc`pere mare, decorat` \n pasteluri trandafirii [i movulii. Tân`ra fu \ncântat` de camera pe care i-o atribuise Thereza. Rezemat de u[` cu un aer extaziat, Mike declar`: – Este incredibil`! – Incredibil`, aprob` vesela Laura. – Acest reportaj este o adev`rat` baft`. |ntotdeauna am visat s` cunosc o femeie ca ea. Am impresia c` am câ[tigat o c`l`torie gratuit` la Hollywood. Doamna Winterbottom \l privea cu seriozitate pe Mike, ca o imagine vie a mustr`rii. – Dac` vre]i s` m` urma]i, domnule, v` conduc la camera dumneavoastr`. Mike \i adres` cel mai frumos zâmbet al lui. – Mul]umesc, doamn`, este foarte [ic din partea dumneavoastr`, glumi el. Doamna Winterbottom \[i mu[c` buzele [i-l fulger` cu privirea. – V-a[ fi recunosc`toare s`-mi spune]i doamna Winterbotoom, protest` ea. {i acum, fi]i amabil s` m` urma]i, fiindc` am treab` care m` a[teapt`. Mike f`cu o grimas`, apoi r`spunse: – La ordinele dumneavoastr`! Ea porni cu pa[i grei [i Mike se gr`bi dup` ea. Dup` ce-[i aranjase hainele \n dulap [i-[i pusese produsele de \nfrumuse]are pe toalet`, Laura se apropie de o fereastr`.

106

KAREN REYNOLDS

Parcul era minunat. Printre copaci, soarele lumina straturile de trandafiri ale c`ror crengi se leg`nau \n briza estival`. Tân`ra nu avea nici un chef s`-[i petreac` restul dup`-amiezii \n camer`. Se hot`r\ s` fac` un du[ [i s` se duc` s` se plimbe prin gr`din`. Ie[ind din baie, se \nf`[ur` \ntr-un prosop moale [i se gândi \nc` o dat` la Jake. De ce r`m`sese \n salon cu Thereza? Ridic` din umeri. Poate c` vroia s` discute despre re\nnoirea contractului lor. Se duse [i se a[ez` \n fa]a oglinzii de toalet`, cu un aer gânditor. Nu reu[ea s` \n]eleag` de ce se str`duise atât pentru a o obliga s` fac` acest reportaj. {tia foarte bine c` nu putea s`-l refuze. Pentru asta, trebuie s`-i fi furnizat lui Rupert o scuz` \n toat` regula: ca [i când ai fi \n agonie sau ]i-ai rupt un picior. Se uit` \n oglind` [i oft`. |i veni \n minte un gând care o \nghe]`: Jake spera poate s` divor]eze. Se sim]i dintr-o dat` foarte deprimat`. Dar de ce? Desp`r]irea lor definitiv` i-ar permite pân` la urm` s` duc` o via]` normal`. Nu asta dorea? Situa]ia i se p`ru brusc mai pu]in clar`. Se sprijini cu coatele de toalet` [i, profund nefericit`, \[i prinse capul \n mâini. Auzind b`tându-se \n u[`, se \ndrept` cu sprâncele \ncre]ite. S` fie Jake? |[i umezi buzele nervoas`, apoi \ntreb`: – Cine este? U[a se deschise [i ap`ru capul lui Mike \n cr`p`tur`. – Salut! spuse el vesel. Oh, scuz`-m`.... nu m` \ndoiam c` e[ti \mbr`cat` decent. Ea râse, u[urat`.

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

107

– Foarte nostim. Ce vrei? El f`cu pe miratul. – Iat` ceea ce se cheam` o invita]ie! – Mike, \nceteaz` s` faci pe prostul! \l cert` ea \n timp ce el intra [i \nchidea u[a. – A[ vrea doar s`-]i pun câteva \ntreb`ri. Nu te nelini[ti, nu am inten]ia s`-]i fac curte, decât dac` m` rogi. – Foarte bine, oft` ea. Fiindc` ai intrat, te ascult. Dar fii scurt. Nu sunt \mbr`cat` [i mai am \nc` o mie de lucruri de f`cut \nainte de cin`. |[i scoase capotul din dulap [i r`mase \n picioare, a[teptându-l s` vorbeasc`. Mike se lungi pe pat, cu mâinile \ncruci[ate sub ceaf` [i cu ochii \n tavan. – Nu g`se[ti c` acest Ashton este amabil ca o u[` de \nchisoare? Am avut impresia c` era pe punctul de a m` bate \n momentul primei noastre \ntâlniri. O privi ]int` \nainte de a ad`uga: – Vezi o explica]ie la asta? Laura ridic` din umeri. – S-a sculat precis cu fa]a la cear[af. Cum a[ putea ghici motivele proastei sale dispozi]ii? Mike p`rea nedumerit. – Orice ar fi, cotoroan]a Winterbottom este [i mai de temut. Pare s` fie gata s` m` taie \n buc`]ele cu un satâr! Laura izbucni \n râs.

108

KAREN REYNOLDS

– Da, s-ar spune c` nu te apreciaz` deloc! – Oricum, ceea ce vroiam s` te \ntreb este sub ce unghi contezi s`-]i \ndrep]i interviul. Dac` dore[ti s-o prezin]i adorabil de simpl`, i-a[ face fotografii \n acest sens. |n schimb, dac` vrei s-o faci un star a la Monrose, spuse el f`când cu ochiul, sunt omul t`u. Ea zâmbi. – Rupert nu ]i-a dat nici o indica]ie? – Nici una. Mi-a dat o palm` peste cap [i mi-a oferit o alt` cup` de [ampanie. |n obrajii Laurei ap`rur` gropi]e. – |nc` nu m-am hot`rât. Trebuie s` \ncep s` tatonez terenul. – Dar asta risc` s` dureze o eternitate! gemu el. Ea ridic` din umeri. – Ar trebui totu[i s` a[tep]i. – O s` m` plictisesc, replic` el cu o grimas`. – Ei bine, distreaz`-te num`rând mu[tele, sau ce altceva vrei. El \[i lu` o mutr` jignit`. – Dispun [i de alte surse! Cred c` m` duc s` fac ni[te poze ]`ranilor din \mprejurimi. Laura \[i strânse nodul prosopului \ntre sâni. – Este o idee excelent`. Dar acum trebuie s` m` \mbrac. }i-a[ fi recunosc`toare dac` ai vrea s` te duci s` te distrezi altundeva. Ea auzi zgomot pe culoar [i privi fix u[a.

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

109

– Cine este? \ntreb` Mike, \n continuare lungit pe divan. U[a se deschise \n fa]a lui Jake. R`mase nemi[cat \n prag, cu fa]a de marmur` [i ochii furibunzi. Laura r`mase \nlemnit`. Cu buzele uscate, reu[i totu[i s` exclame: – Jack! Mike \ntoarse capul spre el [i avu o tres`rire \n fa]a privirii ameni]`toare a lui Jake. Se ridic` dintr-un salt. – Pe mai târziu, Laura, spuse el precipitat. Apoi merse de-a \nd`ratelea pentru a trece prin fa]a lui Jake, f`r` a-l sc`pa o clip` din ochi. O dat` u[a \nchis`, Jake [i Laura se privir` \n t`cere. El fu cel care rupse t`cerea. – Ce naiba f`cea `sta aici? Ea r`mase ]eap`n` cu bra]ele strânse de-a lungul trupului pentru a men]ine prosopul de baie [i se for]` s` r`spund` pe un ton egal: – Vroia s`-mi vorbeasc`. – Da, chiar? o zeflemisi el cu un rictus sarcastic. Laura sim]i cum sângele \i \nghea]` \n vine. Se \ntoarse. – Da, vroia s` [tie sub ce unghi o s` abordez interviul... Are nevoie s` fie la curent \nainte de a \ncepe s` fac` fotografiile, \n]elegi... Se \ntrerupse [i ridic` ochii pentru a-i vedea reac]ia. Apoi relu` repede: – Dac` nu, risc` s` fac` fotografii care nu sunt \n acela[i spirit. Ceea ce ar duce la faptul c` toat` lumea [i-ar pierde timpul, nu crezi?

110

KAREN REYNOLDS

– A venit aici a[adar ca s`... ca s`-]i „vorbeasc`?“ – Exact. Noi am lucrat deja \mpreun` de mai multe ori. |l cunosc foarte bine. Jake \[i puse mâinile \n buzunarele pantalonilor s`i bleumarin [i o privi fix. – |l cuno[ti foarte bine... Pân` la ce punct? Laura \[i umezi buzele cu vârful limbii [i v`zu c`-i remarc` gestul nervos. Se \nro[i [i-i evit` privirea. – Rela]iile noastre sunt pur amicale, murmur` ea. Spunând acestea \[i aminti dintr-o dat` c` Jake, lâng` ascensor, \l v`zuse f`r` \ndoial` pe Mike \mbr`]i[ând-o \n salonul hotelului. Dumnezeu [tie ce concluzii putea trage \n prezent din faptul c`-l prime[te pe Mike \n camera ei, pe jum`tate goal`! – Pur amicale, repet` Jake pe un ton t`r`g`nat. |naint` spre ea doi pa[i cu to]i mu[chii \ncorda]i, ameni]`tor. – Mi se pare prea familiar ca rela]iile voastre s` fie „pur amicale“, nu crezi? o cert` el. – |l cunosc de un an, protest` ea cu o voce calm`. Se l`s` o clip` de t`cere. – Un an, spuse \n cele din urm` Jake. Adic`, de fapt, de la separarea noastr`. Laura \nghi]i \n sec, con[tient` c` se aventura pe un teren periculos. – Da, dar noi nu avem decât rela]ii de munc` prietene[ti.

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

111

– L-ai cunoscut \nainte sau dup` c`s`toria noastr`? \ntreb` Jake. – L-am cunoscut când am \nceput s` lucrez la „Style“, r`spunse ea cu o voce mereu egal`. Se sim]ea incapabil` s` mai suporte mult tensiunea care domnea \ntre ei. – {i de atunci, are obiceiul s` te viziteze \n camer`, relu` Jake mieros, f`r` a o sc`pa din ochi. Laura respir` adânc, pentru a-[i domina furia care se trezea \n ea \n urma acelor insulte. Se duse repede la u[` [i o deschise. – Nu ]in s` mai discut cu tine, Jake. Fii amabil [i pleac`. A[ vrea s` m` \mbrac. El se apropie cu o sclipire periculoas` \n ochi. |[i puse mâna pe cea a Laurei de pe clan]` [i \nchise u[a. – Doar nu vrei ca toat` lumea s` aud` ce discut`m? Cum ap`sarea lui Jake \i strivea mâna, durerea f`cu s`-i explodeze furia. – Cau]i un nou motiv de ceart`, dac` \n]eleg? strig` ea exasperat`. – Este amantul t`u? insist` el f`r` s` ]in` cont de \ntrerupere. – Nu te amesteca unde nu-]i fierbe oala! ripost` ea pe un ton ustur`tor. Era nebun` de furie \n fa]a insultei lui deliberate. Cu un gest rapid, Jake \i r`suci bra]ul la spate. Zâmbetul lui amenin]`tor o f`cu s` se \nfioare.

112

KAREN REYNOLDS

– Asta nu te prive[te, Laura. Fiindc` e[ti \n continuare so]ia mea. La cap`tul nervilor, ea strânse din din]i. – Nu mai sunt so]ia ta, o [tii prea bine. Tu e[ti cel care a distrus c`snicia noastr`, acum un an. }i-ai pierdut astfel dreptul de a-mi pune \ntreb`ri de acest gen. – Poate, dar pu]in \mi pas`, bomb`ni el. Dac` faci dragoste cu acest imbecil cârlion]at, vreau s` [tiu. – }i-am spus deja c` nu este decât un prieten, ripost` ea cu ochii sticlind de furie. Jake cl`tin` din cap. – Min]i, Laura. Nu te cred. |n t`cerea ap`s`toare care urm`, tân`ra nu-[i mai auzea decât sunetul respira]iei sacadate. Inima \i b`tea s` se rup` [i ridic` ochii spre Jake. |i zâmbi sarcastic. – Este seduc`tor, \n particular? – Du-te! [uier` ea. – Nu \n]eleg ce g`se[ti la el. Nu este genul t`u. – {i care ar fi genul meu, dup` tine? – Eu, o asigur` el cu un zâmbet batjocoritor. Arogan]a lui \i t`ie r`suflarea. – |ngâmfarea ta nu are limite! arunc` ea ca o pisic` \nfuriat`. Nu a[ vrea s` te ating nici chiar dac` m-ai ruga \n genunchi. Ea v`zu cum pe fa]a lui apare o expresie de violen]`. – Chiar nu? \ntreb` el pe un ton mu[c`tor. Se apropie, \i prinse cealalt` \ncheietur`, \i ridic` bra]ul deasupra capului [i o strânse lâng` u[` cu greutatea trupului lui.

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

113

– Nu m` atinge! protest` ea. Jake zâmbi cu cruzime. Apoi privirea lui c`zu pe nodul prosopului de baie, chiar deasupra sânilor. |ntinse o mân` [i o mângâie \ntr-un mod sugestiv. Ochii lui revenir` s` se \ncruci[eze cu ai Laurei. – Inima ta bate foarte tare, constat` el. Laura \[i mu[c` buzele. B`t`ile inimii i se sim]eau prin trup. Respira]ia i se acceler` \n timp ce sânii palpitau lâng` m`tasea vestei lui Jake. – Te tulbur, Laura? \ntreb` el cu o voce r`gu[it` [i ochii arzând de lascivitate. Ea sim]i c` i se opre[te r`suflarea, cuprins` de valuri de dorin]`. – Nu, murmur` ea, cu buzele uscate. – Mincinoaso, [u[oti el cu o voce r`gu[it`. |i l`s` \ncheieturile mâinilor, o prinse de umeri [i o trase lâng` el. Apoi, gura lui se ab`tu cu brutalitate peste a ei [i o for]` s` deschid` buzele. Ea se zb`tu [i \ncerc` s`-l resping`, \ndep`rtându-i pieptul cu mâinile. Mâinile lui alunecar` pe spatele ei [i o strânse tare lâng` el, pân` când \i sim]i fiecare mu[chi al trupului. Pe genele Laurei ap`rur` stropi de lacrimi. |ncerc` s`-[i \ntoarc` fa]a, dar el ridic` o mân` pentru a-i ]ine fa]a nemi[cat`. S`rutul lui se transform` brusc: mâinile \i devenir` mai blânde, gura mai pu]in agresiv`, apoi tachinatoare [i senzual`. Aceast` schimbare o r`v`[i pe Laura, care nu se putu \mpiedica s`-i \napoieze s`rutul.

114

KAREN REYNOLDS

Buzele lui Jake se amestecau cu ale ei, cu voluptate. Mâinile lui o mângâiau. Se \nfior` toat` de pl`cere [i se l`s` \n voia lui. Prosopul de baie c`zu pe podea [i sub mâinile mângâietoare, un fream`t parcurse pielea goal` a tinerei. Respira]ia \i deveni sacadat`. Urm` cu degetele pome]ii lui bronza]i [i \ncepu s` tremure ca o frunz`, de dorin]` [i de team` \n acela[i timp. Palmele lui Jake urcar` pe [olduri de-a lungul torsului [i ea gemu de pl`cere când \i cuprinse sânii \n palme. Gura lui se dep`rt` de a ei, o cercet` cu o privire arzând de pasiune, apoi murmur` r`gu[it: – Am nevoie de tine, Laura. Mereu am nevoie de tine. Cu ochii fic[i, privi cum capul lui brun se \nclin` spre sânii ei [i a[tept`, ]inându-[i r`suflarea. – Dumnezeule, ce frumoas` e[ti! [opti el cu o voce lipsit` de expresie, din cauza emo]iei. |[i \n`l]` capul [i-i contempl` trupul cu o privire rapid`. Apoi, gura lui puse st`pânire pe a ei \ntr-un s`rut \mb`t`tor, \n timp ce mâinile-i acopereau talia [i [oldurile cu mângâieri febrile. Ea \[i puse mâinile tremur`toare pe umerii lui la]i [i le strecur` prin r`scoaiala gulerului. Contactul cu pielea cald` [i m`t`soas` \i smulse un mic strig`t de pl`cere. Pieptul lui Jake se ridica [i cobora rapid \n ritmul b`t`ilor dezordonate ale inimii sale. Continua s-o s`rute [i mângâierile \i deveneau din

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

115

ce \n ce mai arz`toare. |n cele din urm`, un geam`t r`gu[it se ridic` din gâtul lui [i o ridic` \n bra]e ca s-o duc` spre pat, unde o puse u[or. |ncepu s` se dezbrace f`r` a p`r`si din ochi trupul suplu, feminin, mole[it, a c`rei piele aurie lucea ca o piersic`. Cu ochii \nce]o[a]i de beatitudine, Laura \l v`zu desf`cându-[i nasturii de la c`ma[` cu degete ce tremurau de ner`bdare. Un zâmbet \i destinse buzele când putu s` contemple torsul neted [i bronzat. Fu curpins` de o dorin]` violent` de a sim]i acele bra]e puternice peste ea. Când gura lui Jake o lu` din nou pe a ei, Laura se cufund` \ntr-un vârtej de voluptate. Ritmul dezordonat al b`t`ilor inimii i se propag` \n toate membrele. Buzele i se lipeau febril de ale lui Jake [i-l strânse cu toat` puterea. Cu sim]urile inflamate, ondula lâng` el cu o pasiune egal` cu a lui. – Dulcea mea... e[ti atât de dulce, atât de dulce, \i murmur` Jake la ureche când trupurile lor se unir` \n cele din urm`. Dup` aceea, cuib`rit` \n bra]ele lui Jake [i \nc` toropit` de pl`cere, Laura \ncepu s` se simt` vinovat` [i nelini[tit`. Jake \i mângâia p`rul cu o mân`, \ncol`cind [i descol`cind [uvi]ele lungi de aur ro[u pe degete. Nici unul nici altul nu [tia ce s` spun`: r`mâneau mu]i, deruta]i de situa]ie. Nici una din disputele lor precedente nu se terminase \n acest mod. Era prima oar` c` f`ceau dragoste din ziua c`s`toriei lor. Jake rupse t`cerea.

116

KAREN REYNOLDS

– Te sim]i bine? \ntreb` el cu o voce grav` [i tandr`, mângâindu-i un obraz cu vârful degetului. – Da, [opti ea r`gu[it`, cu ochii fixa]i pe pieptul lui. Cu capul \n scobitura um`rului lui Jake, asculta cum inima lui se potole[te pu]in câte pu]in, la fel ca [i a ei. Se sim]ea euforic`, u[oar`, cople[it` de o stare de bine, de nedefinit. |[i \ncre]i sprâncenele [i \ncerc` s`-[i analizeze sentimentele pentru el. Evident, \l iubea \nc`. Nici o femeie nu s-ar fi abandonat cu atâta ardoare \n bra]ele unui b`rbat doar pentru simpla atrac]ie. Se iubiser` cu \nfl`c`rare [i senzualitate, ca [i cum erau lega]i printr-o vraj` pe care nu o putea rupe nimic. Ca [i cum \ncercase prea mult timp s` scape unei fatalit`]i. Niciodat` nu sim]ise pentru nimeni altcineva o dragoste atât de intens` [i de devoratoare. O \nv`luia acum ca o maree [i-i era imposibil s` se gândeasc` la vreun viitor sau o via]` f`r` Jake. Câteva b`t`i \n u[` \i smulse din gânduri. Ea \i arunc` o privire \ntreb`toare lui Jake. – |ntreab` cine este, o sf`tui el \n [oapt`, s`rutându-i fruntea cu blânde]e. Ea se \ndrept` u[or, f`r` a ie[i din cercul bra]elor lui [i spuse cu o voce nu prea sigur`: – Cine este acolo? – Eu, r`spunse vocea melodioas` a Therezei. Laura \l \ntreb` din nou pe Jake din privire, \ngrozit`. El ezit` o frac]iune de secund` \nainte de a-i sufla.

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

117

– Spune-i c` tocmai te \mbraci. Ea \[i ridic` cear[aful pân` la umeri, apoi cu ochii fixa]i pe u[`, spuse: – M` \mbrac. Nu mai poate a[tepta? – P`i... \l caut pe Jake, relu` Thereza din spatele u[ii. A anun]at c` urc` la dumneata pentru a discuta interviul. Nu l-ai v`zut? Jake f`cu din cap un semn negativ. – Nu, spuse Laura. Trebuie s` fi ie[it. Se l`s` o clip` de t`cere, apoi Thereza relu` pe un ton sceptic: – Oh... \n acest caz, m` duc s`-l caut afar`. I s-a telefonat, \n]elegi. {i trebuie s`-i transmit un mesaj. – Dac` \l v`d \nainte, o s`-i spun c`-l cau]i, zise Laura \n speran]a c` Thereza se hot`r`[te s` plece. – Bine, bine. Atunci, pe mai târziu. Pa[ii ei se \ndep`rtar` \n cele din urm` de-a lungul culoarului [i Laura se l`s` s` cad` \n bra]ele lui Jake cu un oftat de u[urare. El \i mângâie p`rul, \i mângâie fruntea, cu un s`rut u[or. – Era cât pe ce! murmur` el, vizibil amuzat. – Hmm! M` \ntreb cine ]i-a telefonat. Jake o s`rut` din nou. – Ar fi mai bine s` m` duc s` v`d. Laura nu avea nici un chef s` plece. – Crezi c` este neap`rat` nevoie? \ntreb` ea cu o voce \nc` r`gu[it`. El oft`:

118

KAREN REYNOLDS

– S-ar putea s` fie ceva important. {i dac` Thereza revine, s-ar putea ca de data aceasta s` intre. Laura se \ncrunt`. – Dar i-am spus c` ai ie[it. O privi cu un zâmbet ironic. – Nu pot fi plecat departe, fiindc` ma[ina mea este tot acolo, nu crezi? – Evident, oft` ea dezam`git`. O s`rut` \nainte de a se da jos din pat. Laura \l privi \mbr`cându-se. Apoi se aplec` spre ea, \i s`rut` vârful nasului [i spuse: – Nu o s` \ntârzii mult` vreme. M` voi \ntoarce cât pot de repede. Ne r`mân multe lucruri de clarificat. Dup` plecarea lui, Laura r`mase \ntins` \n t`cere, s`-[i rememoreze fiecare s`rut, fiecare mângâiere. O cuprinse o dulce euforie [i a[tept` \ntoarcerea lui Jake.

Capitolul 7 Dar Jake nu reap`ru toat` dup`-amiaza. De fapt, la \ntoarcerea lui, Laura se culcase de mult. |l auzise oprind motorul ma[inii [i trântind portiera. Apoi, pietri[ul scâr]âise sub pa[ii lui. Când deschise u[a de la camera ei [i intrase \n \nc`pere, luminat \n \ntuneric de becul de pe culoar, se pref`cuse c` doarme. – Laura? E[ti treaz`? \ntrebase el \ncet. Ea nu r`spunse, cu ochii \nchi[i, nelini[tit`. Ie[ise dup` câteva clipe [i ea scoase un oftat de u[urare. Dup` care, se ghemuise [i cu capul \nfundat \n pern`, plânsese amarnic. A doua zi diminea]`, primele raze de soare care \i atinser` pleoapele o f`cur` s` se trezeasc` tres`rind. Parfumul care plutea \n aerul proasp`t o f`cu pe Laura s` se ridice pentru a se plimba prin gr`din`.

120

KAREN REYNOLDS

La aceast` or` matinal`, era [i mai frumos decât [i-ar fi imaginat. Merse \ncet peste peluzele verzi, admir` straturile de trandafiri, reflectând asupra serii din ajun. Suferise un \ntreg martiriu \n timpul cinei: cu inima zdrobit`, era r`nit` \n orgoliu de scaunul gol al lui Jake. Conversa]ia u[oar` [i vesel` a Therezei [i a so]ului s`u, Russ Taylor, \i permisese s` p`streze t`cerea. ... Un zgomot de pa[i, \n spate, o f`cu s` se \ntoarc`. Se \ntoarse pe c`lcâie, a[teptându-se s` se afle fa]` \n fa]` cu Jake. Dar zâmbi de u[urare v`zându-l pe Russ Taylor [i alura sa de brunet frumos. P`rul lui negru [i buclat \i c`dea pân` la umeri. La urechea stâng` avea un cercel de aur [i ochii lui ca t`ciunele o cercetar` din cap pân` \n picioare cu un zâmbet [mecheresc. – Ei bine, f`cu el cu vocea-i languroas` [i sofisticat`, nu [tiam c` avem zâne \n fundul gr`dinii. Sau e[ti o nimf`? – Bun` ziua, domnule Taylor, r`spunse ea surâz`toare. – Domnule Taylor? repet` el cu repro[. Dac` mi-aduc aminte, ieri sear` \mi spuneai Russ. Doar n-ai inten]ia s` manife[ti r`ceal`, sper? Ea zâmbi iar`[i, sincer amuzat`. {tia foarte bine c` nu trebuia s` ia \n serios galanteriile lui. Ceea ce era farmecul lor. Russ Taylor le debita tuturor femeilor f`r` excep]ie. Doar ca s` le fac` fericite. La care Laura nu vedea nici un fel de inconvenient. – Gr`dina mea \]i place? \ntreb` el când se \ntorceau agale spre cas`.

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

121

– Este minunat`. Trebuie c` munce[ti din greu s-o \ntre]ii a[a. El oft`. – Trebuie s`-]i m`rturisesc c` nu mie mi se datoreaz` frumuse]ea gr`dinii, ci lui Gaston, gr`dinarul. Vine aproape \n toate dimine]ile s`-[i fac` de lucru prin toate col]urile, morm`ie, ridic` bra]ele spre cer [i geme de disperare. Laura izbucni \n râs. – S-ar spune c` este un fenomen. – Da, este un tip formidabil, spuse Russ mergând spre un tufi[ de trandafiri. Se aplec` [i culese o floare ro[ie cu tij` lung` pe care i-o \ntinse Laurei. – Pentru dumneata. Ea \l mirosi delicat. – Oh, mul]umesc. Russ se aplec` din nou pentru a culege un alt trandafir, dar se \n]ep` \ntr-un ghimpe [i se d`du brusc \napoi. |[i examin` vârful degetului, apoi se \ncrunt` când v`zu cum curge o pic`tur` de sânge. |[i supse degetul [i spuse: – Sunt ca femeile, aceste roze, dulci [i frumoase la suprafa]`. Nu se [tie niciodat` \n ce cotlon ascund un spin. – |ntr-adev`r, un b`rbat avertizat face cât doi! replic` ea f`când glume] cu ochiul. |ncepur` s` mearg` [i Laura se gândi din nou la Jake. Se ar`tase foarte tandru cu ea \nainte de a o p`r`si. Promisese s` revin` cât de repede posibil. {i atunci, unde plecase? La urma urmei, o afacere important` \l putuse obliga s` lipseasc`

122

KAREN REYNOLDS

inopinat. Poate c` se gr`bise s`-l condamne? Avusese dreptate sau gre[ise c` nu-i vorbise când intrase \n camera ei \n mijlocul nop]ii? Ridic` din umeri. Va vedea. Nu vor lipsi ocaziile pentru a-i explica ce se \ntâmplase. Vocea cordial` a lui Russ \i \ntrerupse [irul gândurilor. – Cât timp vom avea pl`cerea companiei voastre? {tiu c` Jake conteaz` s` stea \n jur de o s`pt`mân`, spuse el f`când cu ochiul... Dar dumneata nu e[ti Jake. Ea râse [i \n obraji i se ivir` gropi]e. – Asta depinde de timpul cât va necesita interviul. Dar cu siguran]`, \n jur de o s`pt`mân`. – Da? \ntreb` el cu un aer \ncântat. |mi vei lua [i mie interviul? Sau sunt condamnat de Jenson? A[ prefera s` fii tu aceea care \l va realiza. – Mi s-a cerut s` v` fac amândurora. – Minunat! exclam` el cu un zâmbet. Am avut presentimentul c` o s` ne \n]elegem bine din prima clip` când te-am v`zut. Ar trebui s` petrecem dou`zeci [i patru de ore \n alt` parte pentru a face acest interviu – doar tu [i cu mine, \ntre patru ochi, \nchi[i nu [tiu unde, \ntr-o c`m`ru]`. – E[ti mai r`u ca Mike! spuse ea \ntr-un hohot de râs. Amândoi face]i o pereche reu[it`! El ridic` mâinile \n semn de predare. – Bine, bine, ai câ[tigat! {tiu s`-mi recunosc \nfrângerea. Merser` câteva secunde \n t`cere, apoi Russ declar`: – Sper c` nu vei fi vexat` dac` \]i spun c` nu am auzit niciodat` vorbindu-se despre tine din punct de vedere profesional.

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

123

– Nu chiar! Nici m`car surprins`. De fapt, este vorba despre primul meu reportaj important. Ea \[i strânse buzele la ideea c` nu era meritul ei, ci al lui Jake, care i-l oferise pe tav`. – Bizar c` a fost \ncredin]at unei novice, murmur` Russ perplex. Ajunser` la cap`tul aleii carosabile, \n clipa \n care o ma[in` ro[ie, sport, se oprea cu un scrâ[net de pneuri care \mpro[c` pietri[ul. Russ \[i \ncre]i sprâncenele [i acceler` pasul pentru a ajunge la poarta de la intrare. O femeie \nalt`, elegant`, ie[i din ma[in`. O privi fix pe Laura. Aceasta sim]i c` inima i se opre[te \n loc. |n]epenit`, o observ` f`r` a-i veni s` cread`. Frumuse]ea Melissei Blake era \n continuare la fel de insolit`. Imen[ii ei ochi alba[tri cu privirea tragic` p`reau s` devoreze o fa]` fin`, cu ten aproape l`ptos [i buze foarte ro[ii. P`rul ei brunet, lung [i m`t`sos, \i c`dea liber pe umeri. Numai zâmbet, Russ \i \ntinse bra]ul. – Melissa! |ngera[ul meu adorabil! Nu te a[teptam \nainte de vineri. Melissa continua s-o fixeze pe Laura cu o privire mâhnit` [i nelini[tit`, \n timp ce r`spundea cu o voce dulce: – I-am telefonat Therezei. Mi-a spus c` te va anun]a. – Ca de obicei, a uitat! spuse el vesel. Ea este frumoas` ca un \nger, dar are un adev`rat cap de p`s`ric`. Dup` ce trecu primul [oc de a o revedea pe Melissa dup` atâta vreme, Laura o \ntreb` ce o aducea. O invitase Jake? Russ

124

KAREN REYNOLDS

o lu` de mân` [i o conduse spre intrare, unde Laura st`tea \n continuare nemi[cat`. – Melissa, am pl`cerea s` ]i-o prezint pe femeia cu condeiul – reporterul nostru, Laura Hadleigh, ai recunoscut-o f`r` \ndoial` – e Melissa – celebrul manechin. Se privir` [i una [i alta \n t`cere, f`r` s` [tie cum s` se comporte. Apoi, Melissa \ntinse o mân` ezitant` [i murmur` amabil`: – Bun` ziua, domni[oar` Hadleigh. Laura \i strânse mâna cu r`ceal` [i se str`dui s`-i r`spund` cât de politicos putu: – Domni[oar` Blake. – De fapt, doamna Radcliff, rectific` Melissa cu un zâmbet timid. Dar a[ prefera s`-mi spune]i pe nume. Doamna Radcliff? se \ntreb` Laura, perplex`. Dar de când era m`ritat`? Precis nu de mult timp, doar dac` nu era cumva din vremea când se \ntâlnea cu Jake. |[i d`du dintr-o dat` seama c` Russ o observa gânditor, ca [i cum c`uta s`-i ghiceasc` gândurile. Se pare c` remarcase echivocul \n care se g`seau cele dou` tinere. – {i dac` am merge s` bem o cafea? suger` el, cu ochii fixa]i \n continuare asupra Laurei. – De ce nu? replic` ea cu un zâmbet politicos. Russ o privi o clip` \nainte de a intra \n cas`. – Nu cred c` Terry s-a sculat deja. Era cât se poate de adormit` ultima oar` când am aruncat o privire \n camer`. Dar nu se [tie, poate s-a trezit \ntre timp. S-au v`zut [i lucruri mai uimitoare.

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

125

Melissa o privea \n continuare pe Laura [i aceasta se sim]ea din ce \n ce mai \ncordat`. – Doamn` Winterbottom! strig` Russ \nainte de a intra \n salona[. Adu-ne cafea pentru trei! Zgomotul care se auzi \n buc`t`rie aduse un zâmbet pe buzele lui Russ. Ar`t` spre o mas` [i fotolii de r`chit`, dispuse lâng` o mare fereastr`. – A[eza]i-v`. Cum soarele este \n partea aceasta diminea]a noi lu`m \ntotdeauna micul dejun aici. Cel pu]in eu. Fiindc` Thereza nu m`nânc`, biata de ea, ca s` r`mân` supl` [i fermec`toare. Doamna Winterbotton intr` cu un pas greu, \nc`rcat` cu o tav` mare [i cu o fa]` acr`: – Sunte]i matinal`, f`r` \ndoial`! \i spuse ea Laurei pe un ton ar]`gos. Credeam c` to]i ziari[tii lenevesc \n pat pân` la ore nepotrivite. Dup` ceea ce spune domnul Russel, sunte]i cu to]ii o band` de puturo[i... – Mul]umesc, doamn` Winterbottom! i-o t`ie Russ cu o privire amenin]`toare. Ea rânji [i arunc` un surâs aspru \n direc]ia Laurei \nainte de a ie[i. Russ p`rea stânjenit. – Nu \n]eleg de ce Terry a insistat s-o aduc` aici de la Yorkshire. Este o limb` de scorpie \n cele mai bune momente ale ei. Dar cum a lucrat pentru familia lui Terry ani \ntregi, nu am putut s-o refuz. Este atât de adorabil`. Vreau s` spun, Terry, bine\n]eles, preciz` el f`când cu ochiul. Aceast` doamn` Winterbottom este o adev`rat` cotoroan]`.

126

KAREN REYNOLDS

|[i b`ur` cafeaua \n timp ce Russ continua s` converseze aproape singur. T`cerea evident` care se instalase \ntre Laura [i Melissa devenea jenant`. Ceea ce nu-i sc`p` lui Russ. |ntorcea din când \n când spre Laura ochi plini de curiozitate. Ea se sim]ea din ce \n ce mai prost. {i, \n consecin]`, furioas` pe Jake. De ce se afla Melissa \n aceast` cas`? El o invitase? Laura nu o cuno[tea prea bine fiindc` nu fuseser` prezentate \nainte. Dar fa]a ei frumoas`, delicat` [i vis`toare, o obsedase de-a lungul \ntregului an. |i r`m`sese gravat` dureros \n memorie. – Laura este aici ca s` fac` un reportaj despre Terry [i despre mine, \i spuse Russ Melissei. Din nefericire, este perspicace [i caustic`. Am un presentiment funest c` ne va face buc`]ele prin comentarii n`prasnice. A[a-i c` am dreptate, frumoasa mea? o \ntreb` el pe Laura cu un aer mali]ios. Ea se str`duia s` se st`pâneasc` [i, cu un zâmbet amabil r`spunse: – Mi s-a recomandat s` manifest cea mai mare amabilitate. Russ izbucni \n râs. – M` nelini[team deci pentru nimic! O s` ne prezinte \mpodobi]i cu aureole. Melissa \ntoarse spre Laura o privire luminoas`, plin` de blânde]e, [i-l asigur`: – Sunt convins` c` reportajul va fi foarte bun. Laura \ntoarse ochii. |i era destul de greu s` continue s` deteste o persoan` care manifesta atâta farmec [i amabilitate.

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

127

|[i consum` necazul \n t`cere. Dac` n-ar fi fost urm`rit` de viziunea de co[mar a Melissei [i Jake \nl`n]ui]i pe acel pat, f`r` \ndoial` c` ar fi putut s` simt` o mare simpatie pentru aceast` femeie. Zgomotul u[ii care se deschidea puse toate sim]urile Laurei \n alert`. |nainte ca cineva s` pronun]e un cuvânt sau s` fac` un gest, [tiu c` Jake intra. – Bun` ziua, spuse el cu vocea sa cald` cu inflexiuni mângâietoare. – Bun`, Jake, murmur` Melissa care-l privea cum \nchide u[a cu un zâmbet tandru. El \naint` spre ea [i se aplec` pentru a-i atinge obrazul. – |mi pare bine c` ai putut veni, spuse el \ndep`rtându-se. Pari \n plin` form`. Laura privea fix podeaua. – Mul]umesc. Am sosit cum am putut, replic` Melissa cu voce dulce. Russ contempla scena cu interes. – Deci tu ai invitat-o, constat` el zâmbind cu toat` gura. Asta [i presupunem. „{i eu la fel“, gândi Laura cu buzele strânse. Dar s` aib` \n prezent certitudinea nu o bucura prea mult. Sim]i privirea lui Jake pus` o clip` asupra ei, dar o ignor`. El veni s` se a[eze la mas` lâng` ea. Ceea ce reu[i s-o irite. – Aveai dreptate, \i r`spunse el lui Russ. Ce face Peter? ad`ug` el \ntorcându-se c`tre Melissa.

128

KAREN REYNOLDS

Ea zâmbi [i privirea ei luminoas` avu o str`lucire mai cald`. – Face foarte bine, r`spunse cu o voce vibrant`. Laura se \ncrunt` u[or. Peter \n chestiune era so]ul ei? |n acest caz, ce f`cea aici? Dac` Jake \i ceruse s` vin`, nu putea fi decât pentru a o avea ca metres`. Ce alt` explica]ie ar fi putut avea invita]ia lui? Melissa b`u un pic din cafea, apoi continu`: – Va veni peste dou` sau trei zile. }ine s` nu rateze recep]ia. Jake cl`tin` din cap cu un aer satisf`cut. – Thereza nu este \nc` prin \mprejurimi? \l \ntreb` pe Russ. Acesta din urm` neg` din cap [i ad`ug`: – Cât despre fotograf, presupun c` s-a dus s` se plimbe. L-am z`rit \n zori [i de atunci a disp`rut din circula]ie. Jake se aplec` pentru a lua cafetiera, c`reia \i s`lt` capacul. – Mai este? – Probabil, replic` Russ. Laura se uit` cu coada ochiului la Jake \n timp ce \[i turna cafea. Era superb. Nebune[te de seduc`tor. Blugii lui negri \i mulau talia [i [oldurile \nguste, subliniind lungimea picioarelor. |i purta cu un tricou negru de ca[mir, care \i punea \n valoare musculatura bustului [i umerii. Russ se ridic`. – Ar fi mai bine s` m` duc s-o smulg pe Maiestatea Sa din bra]ele lui Morfeu. Nu m-ar ierta s-o las s` doarm` dup` sosirea ta, Melissa. {tii ce fericit` va fi s` te vad`.

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

129

Ie[i din camer` [i se instal` o t`cere grea. Laura, din ce \n ce mai \ncordat`, \[i privea fix cea[ca, \ntr-o atmosfer` \nc`rcat` de electricitate. De ce f`cuse Jake asta? Nu putea s` nu [tie c` va fi profund jignit` [i furioas`. Aceast` situa]ie era de un ridicol nemaipomenit, gândi ea \n timp ce t`cerea se eterniza. {tiau cu to]ii ce se petrecuse \ntre ei [i r`mâneau acolo, a[eza]i politicos, f`r` s` spun` un cuvânt, ca [i cum abia se cuno[teau. Destinul \i unise totu[i \ntr-o plas` invizibil`, care-i ]inea prizonieri [i-i f`cea s` sufere pe fiecare \n felul s`u. Se sim]i dintr-o dat` incapabil` s` mai suporte. Se ridic` [i spuse sec: – Trebuie s` plec s` lucrez. Jake se ridic` \n fa]a ei. – Nu, Laura. Trebuie s` r`mâi. Sper s` vorbe[ti cu Melissa. Ea tres`ri, apoi ripost` pe un ton fals dezinvolt: – {i despre ce, Dumnezeule? O privi cu un aer enigmatic. – Dac` i-am cerut Melissei s` vin` aici, nu este dintr-un simplu capriciu. Ci pentru c`, este necesar s` ave]i o discu]ie. – Necesar? Necesar pentru cine? ripost` ea, cu mâinile crispate. – Pentru tine [i pentru mine... pentru noi to]i. Apoi, interveni vocea Melissei, dulce [i voalat` de emo]ie: – Da, Laura. Ceea ce am s`-]i spun, trebuia s` fi ascultat de mult` vreme. Dar nu ai dat niciodat` ocazia nici unuia, nici altuia s`-]i explice.

130

KAREN REYNOLDS

– Ah, da, chiar? ripost` ea pe un ton acru. {i nu inten]ionez s` v` permit nici de azi \nainte. Nimic din ce ave]i de spus nu m-ar interesa. Melissa o privea cu compasiune, cu imen[ii ei ochi alba[tri plini de triste]e. – Te rog, Laura, nu te sup`ra. Totul s-ar putea clarifica dac` ai accepta s` ne ascul]i. Laura o fulger` cu privirea. Mila care se \ntrevedea \n \ntreaga ei atitudine o exaspera. Nimic nu i se p`rea mai execrabil ca mila. – Nu am cerut s` v` v`d, nici s` v` vorbesc! strig` ea cu furie [i nu v` cer decât un lucru: l`sa]i-m` \n pace! – Laura, interveni Jake luându-i mâna, eu i-am cerut Melissei s` vin`. Nu te lua dup` ea. – Pu]in \mi pas` motivul pentru care ai invitat-o aici. {i nu ]in s`-l cunosc. Prefer s` nu [tiu detaliile sordide ale vie]ii tale amoroase. – E[ti pe o cale gre[it`, Laura... – Ia te uit`! lans` ea, degajându-se cu o mi[care brusc`. Bine\n]eles, eu sunt cea care v`d r`ul pretutindeni. Tu e[ti precis la fel de pur ca un bebelu[. Jake \[i \nfund` mâinile \n buzunarele blugilor. O lucire fugar` de mânie trecu prin ochii lui. – {tiu ce crezi, Laura, dar te \n[eli. Nu exist` nimic altceva \ntre mine [i Melissa decât prietenie. – Evident! rânji ea. El scoase un oftat exasperat, apoi \ncerc` s-o fac` s` ra]ioneze:

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

131

– Dac` ar fi fost altfel, crezi c` a[ fi organizat aceast` \ntâlnire \ntre voi? Gânde[te-te un pic, Laura. {i \nceteaz` s` vezi prezentul prin prisma trecutului. Ea strânse din din]i. Era prea viclean ca s` po]i avea dreptate \ntr-o discu]ie. Avea arta de a \ntoarce cel mai mic detaliu \n favoarea lui pentru a te culpabiliza. – Sincer, nimic din ce faci nu m-ar mira, morm`i Laura. Excelezi prea mult prin a-]i disimula inten]iile. Cum a[ putea s` ghicesc ce ai putut complota \n mintea ta [ireat`? Fa]a lui Jake se aspri. – Melissa [i cu mine am avut o leg`tur` pe vremuri. Dar s-a terminat de mult` vreme. De fapt, nu s-a mai pus problema din momentul \n care te-am cunoscut. – U[or de zis! spuse ea \nainte de a se \ntoarce, nemaisuportând vederea lor. |n spatele ei, Melissa se ridic` [i rosti cu o voce trist`: – Este adev`rat, Laura. Eu nu [tiam atunci, dar totul s-a terminat \ntre noi doi din clipa \n care a pus ochii pe tine. Nu este vina lui, spuse ea privindu-l cu tandre]e [i melancolie. Era mai presus de el. S-a prins de tine atât de repede... era imprevizibil, atât pentru el cât [i pentru mine. Laura sim]i c` buzele-i \ncep s` tremure – f`r` s` [tie clar dac` era din cauza sup`r`rii sau a furiei. {tia un singur lucru: trebuia s` ias` din aceast` \nc`pere cât mai repede posibil. Jake \i puse mâna pe um`r.

132

KAREN REYNOLDS

– Vrei s` te a[ezi acum [i s` ne ascul]i? Ea se \ntoarse \ncet. Ochii \i str`luceau de furie [i de lacrimi st`pânite. – |mi pare r`u, doamn` Radcliff, spuse ea cu o voce ascu]it`, dar nu sunt \n stare s` mai suport mult vederea dumitale. Jake strânse din maxilare [i scrâ[ni: – Grosol`nia ta dep`[e[te limitele. A[az`-te [i ascult`. Ea se scutur` pentru a se elibera din mâna lui. – M` enervezi! {i dumneata la fel, ad`ug` ea azvârlindu-i o privire furioas` Melissei. M` dezgusta]i [i unul [i altul! Sunte]i incapabili s` sta]i mai mult de cinci minute f`r` s` v` s`ruta]i? Mi-a]i transformat ziua c`s`toriei \ntr-un co[mar. Tu mi-ai r`v`[it via]a [i ai disp`rut f`r` s`-]i pese ce s-ar \ntâmpla cu mine. Ai uitat de existen]a mea pân` acum. – Fals! se indign` Jake, furios. – Este purul adev`r! M-ai ignorat pân` la \ntâlnirea noastr` din acel club de noapte. Dar \mi este indiferent. S` v` ia dracu pe amândoi! U[a se deschise brusc [i to]i r`maser` \nm`rmuri]i când Mike Jenson intr` \n \nc`pere. Laura \[i reveni prima [i se gr`bi spre u[`, \mpingându-l pe Mike \n trecere. Se n`pusti c`tre scar`. – Ce-a apucat-o? \l auzi ea \ntrebând. Am devenit dintr-o dat` lepros? Nu mai avea suflu când intr` \n camera ei. Trânti u[a, apoi se rezem` de ea cu ochii \nchi[i [i arzând de lacrimi st`pânite.

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

133

Avea un tupeu incredibil pentru a \ndr`zni s` invite aceast` femeie s` vin` s`-i fac` moral`. Aceast` voce dulce [i tragic` o \ngre]o[a. Aceast` Melissa prea fermec`toare [i bun`, aproape ireal`, \i f`cea grea]`. De fiecare dat` când o privea, revedea acel tablou: Jake lungit lâng` ea, cu p`rul ciufulit, iar fa]a Melissei radiind, cu buzele umflate [i p`rul \n dezordine. Cum ar fi putut ei s` nege? Doar nu sperau s-o fac` s` cread` c` aveau \n acel moment rela]ii platonice? Oft` [i cl`tin` din cap. A[a cum cuno[tea \nc`p`]ânarea lui Jake, era de prev`zut c` nu ar abandona f`r` lupt`. Se \ncrunt`. Dar de ce refuza el s` abandoneze? Cui atribuia atâta importan]` pentru a \ncerca astfel s-o conving`? Nu era oare din cauz` c` avea \nc` sentimente pentru ea? Emo]ia f`cu s`-i bat` inima mai tare. Mâinile i se \ntâlnir` \ntr-un gest de rug`ciune \n timp ce-[i mu[ca buza inferioar`. De ce avea asupra ei o astfel de influen]` dup` ce o f`cuse s` sufere chinurile martiriului? De ce avea dintr-o dat` chef s` cânte, s` danseze [i s` sar` \n sus de bucurie la gândul c` el ar avea poate sentimente pentru ea? „Sunt o proast`, gândi ea cu am`r`ciune. O adev`rat` proast`, caraghioas` [i lipsit` de mândrie. Dup` atât de mult timp [i atâta suferin]`, \nc` sunt \ndr`gostit` de el“. Scoase un oftat adânc. De ce nu reu[ea s` se descotoroseasc` de un sentiment atât de profund ca dragostea sa pentru Jake? Când dragostea te ]ine \n mâinile ei, se cramponeaz` cu o \nc`p`]ânare dureroas`. Dar Laura nu vroia s` sufere. Spera s` simt` indiferen]` fa]` de Jake. Spera s` devin` insensibil` la

134

KAREN REYNOLDS

atingerea, la vocea [i la prezen]a lui. Ori, \n loc de asta, cum se apropia de ea, sim]ea c` trupul \i fream`t` de dorin]` [i de emo]ie. Ceea ce era perfect contradictoriu [i prostesc. „Este un monstru f`r` inim`, dar \l iubesc \nc`“, gândi ea cu am`r`ciune. B`t`i \n u[` o f`cur` s` tresar`. Cine era? Jake? Melissa? |[i \n`bu[i un râs nervos. Aceast` cas` era plin` de oameni hot`râ]i s-o viziteze \n camer`. Era mai r`u ca un peron de gar`! – Laura? E[ti acolo? \ntreb` vocea lui Jake. Cu inima strâns`, plec` \n vârful picioarelor s` se ascund` \n baie. – Laura? strig` Jake pe un ton puternic, dar care nu con]inea nici o not` de furie. Zgomotul pa[ilor lui se deplas` prin camer`. Tân`ra se lipi de perete, aproape de u[`, rugându-se cerului s` nu fie g`sit`. – Laura? Vocea lui era mai aproape \n prezent. U[a de la baie se deschise apoi se opri \n momentul \n care o atinse. Jake intr` \n \nc`pere. Laura \[i ]inu r`suflarea. Când u[a se d`du \n l`turi, se g`si ru[inat`, expus` privirii lui furioase. El o prinse de \ncheietura mâinii, o trase \n camer` [i o f`cu s` se a[eze pe pat. Jake r`mase \n picioare, \n fa]a ei. – De ce te ascundeai acolo? – Mi s-a p`rut mai original decât dulapul, replic` ea cu r`ceal`.

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

135

– Foarte nostim! Cu ochii pe jum`tate \nchi[i, o privea fix. Ea-i sus]inu iritat` privirea. – {i de ce crezi c` m` ascundeam, dup` p`rerea ta? Fiindc` nu aveam chef s` te v`d, bine\n]eles. Dar ]ie pu]in \]i pas`. Chiar dac` [tii c` g`sesc prezen]a ta indezirabil`, nu te re]ii s` mi-o impui! El scoase un oftat adânc. – }i-am spus ieri, \nainte de plecarea mea: ne r`mân multe lucruri de clarificat. – {i unde ai fost? se zbor[i ea. Era vorba de o problem` de cea mai mare importan]`... sau absen]a ta avea o leg`tur` cu tân`ra persoan` care se afl` jos? Jake o ascultase f`când un efort vizibil s` n-o \ntrerup`. – A trebuit s` m` duc la Paris, replic` el cu r`ceal`. Laura \[i ridic` sprâncenele. – Adic` \n apropierea aeroporturilor dac` nu m` \n[el! Din \ntâmplare, Melissa nu [i-a petrecut seara de ieri la Paris? El \[i \nfund` mâinile \n buzunare. – |ntr-adev`r, [i-a petrecut seara de ieri la Paris. Tocmai sosea de la Londra cu avionul. Laura zâmbi r`ut`cios. – Te-ai dus s-o \ntâmpini, \l zeflemisi ea. Cu adev`rat emo]ionant! {i trebuia s`-i ar`]i drumul ca s` vin` aici. – Da, altfel ar fi riscat s` se r`t`ceasc`. Nu a venit niciodat` altfel decât condus` de Peter. Laura \l fulger` cu privirea.

136

KAREN REYNOLDS

– Ar fi trebuit s`-]i petreci noaptea cu ea la hotel [i s-o \nso]e[ti chiar tu \n aceast` diminea]`. Ai fi \mpu[cat doi iepuri dintr-o dat`! V`zu cum sup`rarea \i altereaz` tr`s`turile, dar se st`pâne[te. – Laura, ]i-am spus deja, nu este metresa mea. – Nu? Ha, se poate s` nu fie. Dar nu uita, v-am surprins \nl`n]ui]i pe un pat, deci am toate motivele s` cred c` rela]iile voastre nu erau pur amicale, cel pu]in \n acel moment. – E[ti \nc` furioas`... – M`rturise[te c` am de ce! explod` ea, ochii devenindu-i de un verde limpede sub efectul indign`rii. Ai \nceput prin a abuza de for]a ta, ieri dup`-amiaz`, ca s` faci dragoste cu mine. Apoi, abia ai ie[it din pat, te gr`be[ti s-o [tergi la Paris pentru a te \ntâlni cu alt` femeie... [i mai precis, cu cea cu care m` \n[elai \n ziua nun]ii. Crezi \ntr-adev`r c` ar trebui s` strig de bucurie? Fa]a lui Jake se \mpurpur` [i ochii lui alba[tri exprimar` o emo]ie pe care Laurei \i fu greu s-o descifreze. – Este imposibil s` se discute cu tine când e[ti \n aceast` dispozi]ie, Laura. Voi a[tepta s`-]i reg`se[ti calmul pentru a-]i vorbi. – Nu am inten]ia s` te ascult niciodat`! Ea se ridic`. El o observ` \n t`cere câteva clipe, apoi sfâr[i prin a declara pe un ton sec: – Iat` un an de când a[tept, pot s` mai am r`bdare pu]in. Cu acestea, se \ntoarse pe c`lcâie [i ie[i, \nchizând u[a \n urma lui. Laura \[i mu[c` buza inferioar` [i se \ndrept` spre

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

137

fereastr`. Apoi se pierdu \n contemplarea parcului lini[tit [i oft`: de ce nu putea s` aib` [i ea sufletul a[a de calm [i senin? Când intr` \n sufragerie, la ora prânzului, Jacke nu se afla acolo. – Bun`, bun`! o \ntâmpinar` Thereza cu un zâmbet cordial. Ai petrecut o diminea]` pl`cut`? |ncepu s` se plimbe prin camer` [i unduirea p`rului s`u lung [i blond \i d`dea aerul unei raze de soare care r`sare. – Nu m-am sculat decât acum dou` ore. M` sim]eam groaznic la trezire. Russ a venit s` m` trag` din pat când eram \nc` pe t`râmul viselor. Ai cunoscut-o pe prietena mea, Melissa? Este \ncânt`toare, nu-i a[a? Nu este corect... pe lâng` ea, eu m` simt [tears`. Dar este atât de adorabil` \ncât nu m` pot \mpiedica s` n-o iubesc. Laura \naintase \n \nc`pere, zâmbind sub acest torent verbal. Russ st`tea lâng` bufetul cu b`uturi, \mbr`cat cu un pantalon negru [i un veston vi[iniu. – Salut, frumoasa mea, \i spuse el Laurei. Ce bei? – Un Martini, te rog. |naint` s` ia paharul pe care i-l \ntindea el [i \ntreb`: – Unde sunt ceilal]i? Thereza f`cu cu mâna un gest de zbor. – Oh, Mike a plecat \n sat s` fac` fotografii. Dup` el, ar trebui s` [tii ce ar inten]iona s` fac`. Un zâmbet pluti pe buzele Laurei. Mike p`rea s` aib` o sl`biciune fie pentru cine era tân`r [i de o mare frumuse]e, fie

138

KAREN REYNOLDS

pentru cine era b`trân [i foarte ridat. Dup` el, cu aceste subiecte reu[ea cele mai bune fotografii. Cum ale sale erau cel mai des excelente, avea f`r` \ndoial` dreptate. – Cât despre Jake, continu` Thereza, a dus-o pe Melissa s` m`nânce undeva pe drum. – Ah da? se mir` Laura, un pic cam repede, cu sprâncenele \ncre]ite. Ochii negri ai lui Russ se fixar` asupra ei, aten]i [i perspicace. – A[a ne-au spus. Melissa avea nevoie s` fac` unele cump`r`turi [i au hot`rât s` m`nânce la restaurant. Laura reu[i s` asculte toate acestea cu un aer senin, apoi, ca s` \ntre]in` politicos conversa]ia, coment`: – Va absenta deci mai multe ore. Russ ridic` din umeri. – N-au precizat, dar m` \ndoiesc. Sunt prieteni vechi. Se \ntrerupse pentru a observa reac]ia Laurei. – Ceea ce [tii \n mod sigur, ad`ug` el. Laura b`u pu]in Martini, apoi \ntreb` cu deta[are: – Deci, nici Mike nu se va \ntoarce s` m`nânce. Russ zâmbi \n fa]a abilit`]ii ei de a schimba subiectul. Apoi, cu un aer dezolat, replic` \ncet: – Nu, r`mânem noi trei acas`, singuri cu doamna Winterbottom. Laura \[i petrecu dup`-amiaza \n camera ei, s` preg`teasc` planul unui chestionar pentru interviul

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

139

Therezei. Era ora [ase când auzi ma[ina lui Jake sosind. Se duse s` se uite pe fereastr`, ascuns` \n spatele perdelei de dantel`. – Iat`-ne ajun[i, \n fine! spuse vocea dulce a Melissei. Jake râse tandru [i murmur` un r`spuns inaudibil. Melissa \i zâmbi [i \naint` \n fa]a ma[inii. Laura sim]i cum i se strânge inima când \l v`zu pe Jake luând-o familiar de bra] pentru a intra \n cas`. Laura r`mase mult timp \n]epenit` la fereastr`, prad` unei triste]i adânci. |n ciuda tuturor protestelor sale, Jake avea mai mult decât rela]ii pur amicale cu aceast` femeie! Ar fi trebuit s` fii orb ca s` nu-]i dai seama! Se sim]i \n pragul disper`rii la ideea de a se afla sub acela[i acoperi[ vreme de o s`pt`mân`, f`r` a putea s`-i evite. Dar \[i \nghi]i lacrimile. Nu era momentul s` plâng`. Trebuia s` arate o fa]` destins`. Trebuia s`-[i mobilizeze toat` energia pentru a domina gelozia [i am`r`ciunea care o rodeau de fiecare dat` când [i-o \nchipuia pe Melissa cu Jake.

Capitolul 8 Laura pl`nuise s` ia interviul Therezei a doua zi diminea]`. Ceea ce se dovedi imposibil, fiindc` era aproape ora unsprezece când tân`ra femeie se scul`. Pe deasupra, ap`ru \ntr-un neglijeu de m`tase, cam ursuz`. – Sincer, Russ, ar trebui s` m` treze[ti mai devreme, gemu ea. M` simt \ntotdeauna r`u când dorm prea mult. M` g`sesc idioat`, abrutizat` [i obosit`. Russ o contempla cu un zâmbet indulgent [i ochi sclipind de amuzament. – Foarte bine, comoara mea. Mâine te scol din pat \n zori. E[ti de acord? Thereza f`cu o fa]` \ngrozit`. – Ptiu! Nu vorbeam s` m` scol odat` cu g`inile, ci la o or` normal`. S` spunem \n jur de nou` [i jum`tate. S` fiu \n picioare \n zori când filmez \mi este suficient. Agita]ia la ora cinci diminea]a nu poate fi decât nociv` s`n`t`]ii!

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

141

Laura se retrase discret. Când \nchise u[a, un zâmbet \nduio[at \i plutea pe buze. Ei, dup` cum se vedea, erau uni]i tandru; fiecare din gesturile [i vorbele lor \]i provocau invidie. |n ciuda limbajului s`u galant, Russ era \n admira]ie fa]` de so]ia lui. Thereza \l f`cea fericit. Era reconfortant s` vezi un mariaj atât de fericit. Un mariaj foarte diferit de al ei cu Jake, gândi Laura melancolic`, atunci când ie[ea din gr`din`. Ridic` din umeri: interviul trebuia s` a[tepte pân` dup`-amiaz`. P`cat, fiindc` sperase s`-l termine \n dou` sau trei zile. Ceea ce i-ar fi permis s` se \ntoarc` la Londra f`r` s` \ntârzie mai mult decât era necesar. Credea c` nu va putea s` suporte mult timp s`-i vad` pe Jake [i pe Melissa \mpreun`. De fiecare dat` când \i privea, era torturat` de otrava perfid` pe care gelozia i-o strecura \n vene. – Domni[oar` Hadleigh! strig` o voce ascu]it` prin gr`din`. Se \ntoarse [i privi c`tre cas`; \n pragul u[ii, cu mâinile \n [olduri, doamna Winterbottom o observa fix. Laura se \ntoarse [i \ntreb`: – Da, doamn` Winterbottom? – Sunte]i chemat` la telefon. Un b`rbat care pretinde c` este patronul dumneavoastr`, spuse ea pe un ton posac. Laura oft`. – {i chiar el este. Mul]umesc, doamn` Winterbottom. Aceasta o urm`ri din ochi \n timp ce se \ndrepta spre aparat.

142

KAREN REYNOLDS

– Alo? spuse Laura \n telefon. – Ah, bun`, draga mea Laura, replic` vocea lui Rupert. M` \ntrebam cum merge interviul. Cum doamna Winterbotoom \ntârzia \n vestibul, Laura o privi \ntr-un mod semnificativ. Menajera \i arunc` o privire iritat`, apoi plec` spre buc`t`rie cu un pas greoi. – De-abia a \nceput, min]i Laura. – Bine, bine, e[ti pe calea cea bun`, spuse Rupert. Continu` tot a[a. ~`... mai ales, trebuie s` r`mâi pân` la sfâr[itul s`pt`mânii. Laura se \ncrunt` u[or. – Dar a[a este prev`zut. Rupert tu[i. – Da, da, bine\n]eles, micu]a mea. }ineam s`-]i reamintesc, din cauza tuturor celebrit`]ilor care vor sosi acolo pentru weekend. Va fi o serbare pentru celebrarea noului contract al Therezei. Laura \[i \ncre]i din nou sprâncenele. – Nu [tiam. Nu am fost informat`. Rupert scoase un mic râs nervos. – Ah, nu? Ei bine, n-are importan]`, asta-i situa]ia. Acum, trebuie s` te p`r`sesc. Carly tocmai intr` \n biroul meu. Nu uita c` vrem un reportaj despre s`rb`torire. Pe s`pt`mâna viitoare. La revedere! – Rupert... Laura se \ntrerupse, fiindc` linia telefonic` se \ntrerupsese.

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

143

Puse receptorul la loc cu un aer nedumerit. Nimeni nu-i vorbise despre aceast` s`rb`torire. |[i aminti atunci o reflec]ie a Melissei \n leg`tur` cu sosirea so]ului ei, vineri, pentru a asista la recep]ie. Dar de ce \i telefonase Rupert c` trebuia s` r`mân` pân` la sfâr[itul s`pt`mânii? Nu avea de unde s` [tie de inten]ia ei de a se \ntoarce mai devreme. |[i \ncre]i pleoapele. Jake! Jake trebuie s`-i fi telefonat pentru a-i cere s` pretind` s` r`mân` \ntreaga s`pt`mân`. Furia o f`cu s` strâng` din din]i. Avea chiar un tupeu infernal! |n]elegea motivul acestei interven]ii, bine\n]eles. Era convins c`, având un pic de timp, va sfâr[i prin a asculta ceea ce Melissa [i el vroiau s`-i spun`. Se rezem` de perete [i reflect`. Trebuia s` aib` o explica]ie cu Jake: pentru a-i interzice s` se amestece \n via]a ei. Auzi cum se deschise u[a salonului [i tres`ri. Apoi surprinse primele frânturi dintr-o conversa]ie care o f`cu s` \n]epeneasc` pe loc, cu urechile ciulite, incapabil` s` reziste tenta]iei de a asculta continuarea. – Jake, trebuie neap`rat s`-i expunem situa]ia, spunea Melissa. |l auzi pe Jake oftând adânc. – Am \ncercat de nenum`rate ori, Lissa. Dar e pierdere de vreme. Refuz` cu \nc`p`]ânare s` m` asculte. Modul lui de a pronun]a cu blânde]e diminutivul Melissei \i strânse inima. Era foarte tandru cu aceasta, gândi Laura, \n timp ce fa]` de ea nu manifesta decât violen]` [i agresivitate. Vocea suav` a tinerei femei se ridic` din nou.

144

KAREN REYNOLDS

– Ar trebui s` \ncerc s`-i vorbesc. {tiu, m` ur`[te, dar ar vedea lucrurile altfel dac` explica]ia ar veni din partea mea. – Nu [tiu... Se poate s` ai dreptate. Nu mai ajung s` v`d clar problema. – Bietul de tine, \l comp`timi Melissa cu blânde]e. – Nu este vorba numai de ce s-a petrecut \ntre noi, \n]elegi, continu` Jake cu o voce grav` [i emo]ionat`. R`d`cinile r`ului sunt mult mai adânci. Se \ntrep`trund cu alte motive decât evenimentele din ziua nun]ii noastre. – Are leg`tur` cu tat`l ei? Laura sim]i c` gâtul i se usuc`, consternat` c` Jake \ndr`znise s` discute detalii atât de penibile din via]a ei privat` cu aceast` femeie. – Da, de aceea sunt obligat s` umblu cu m`nu[i cu ea. Este atât de profund perturbat`, \ncât cea mai mic` gaf` din partea mea face s` reizbucneasc` totul. Atunci, furia ei se porne[te [i m` pune la zid – nu mai vrea s` asculte nimic. – Trebuie neap`rat s-o punem la curent, Jake, murmur` Melissa. Nu po]i continua s` supor]i asta la nesfâr[it. Se l`s` t`cere, apoi Jack rosti cu o voce r`gu[it`: – {tiu... nu mai pot. Laura sim]i cum \i dau lacrimile \n timp ce asculta. Ce vroia s` spun` prin „Nu mai pot?“ |[i mu[c` buza care \ncepuse s` tremure de am`r`ciune. El dorea s` divor]eze... iat` ce vroia s` spun`! Pentru a se rec`s`tori cu Melissa? Dar [i ea era m`ritat`...

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

145

Pentru Laura, asta nu era adev`rata problem`. Dorin]a de a divor]a a lui Jake \nsemna c` urma s`-l piard` definitiv... Brusc, asta i se p`rea suferin]a cea mai de nesuportat pe care o cunoscuse \n via]`. Inima i e strânse la amintirea dup` amiezii când f`cuse dragoste cu ea. Apoi o cuprinse furia. Mândria jignit` \i \nl`tur` am`r`ciunea. |n timp ce o ]inea \n bra]e, se gândea la alta. Strânse pumnii, dezgustat`. Ar fi vrut s`-l omoare! Rupert n-avea decât s` se duc` la dracu. {i Jake la fel! Nu se punea problema s` mai r`mân` \n aceast` cas` un minut \n plus. Era prea mult s` i se cear`. Era mai presus de puterea ei. Merse câ]iva pa[i. – Este cineva \n vestibul! spuse Melissa cu o voce speriat`. Laura sosea la picioarele sc`rilor când u[a se deschise larg. Se \ntoarse [i-l fix` pe Jake cu o privire furioas`. – Am auzit totul! Jake p`ru r`v`[it. – V`d... Cl`tinându-se, se ag`]` de balustrad` [i se str`dui s`-[i ia un ton neutru când rosti: – }in s` precizez c` po]i cere divor]ul când dore[ti. Astfel, vei fi liber s` te \nsori cu Melissa sau cu oricine consideri. |i urez succes celei care m` va urma! Nu-i va trebui mult timp s` descopere cât e[ti de ipocrit [i de mincinos! |[i termin` tirada dintr-o r`suflare.

146

KAREN REYNOLDS

– Am impresia, Laura, c` te \n[eli \ntr-un fel sau altul \n interpretarea celor auzite, spuse el \ncet, \naintând spre ea, u[or \ncruntat. – Nu, Jake, replic` ea, foarte rigid` [i rece. Singura dat` când m-am \n[elat \n ceea ce te prive[te a fost \n ziua când am acceptat s` m` m`rit cu tine. Afect` un aer dezinvolt, pentru a continua: – Dar, nu-i a[a, ni se \ntâmpl` tuturor s` comitem erori. {i o repet, po]i cere divor]ul când vei voi. Se \ntoarse pentru a urca sc`rile, dar Jake o ajunse din doi pa[i. – Unde te duci? – |n camera mea. Ochii alba[tri o privir` câteva clipe \n t`cere. – Nici s` nu te gânde[ti! O s` cobori s` ascul]i ceea ce Melissa [i cu mine avem s`-]i spunem. Este timpul s` afli adev`rul. Ea sim]i cum \i vin \n ochi lacrimi de furie. Nefiind mul]umit s-o umileasc` \n particular, vroia s-o fac` [i-n fa]a Melissei. – Nu vreau s` v` ascult! url` ea. {i [tii de ce? Fiindc` pu]in \mi pas`! Distreaz`-te cum vrei cu cine \]i place, dar nu conta pe mine s` te ascult. Sunt s`tul` de minciunile [i reaua ta credin]`. |ncepu s` se \ndep`rteze de el, tremurând de furie, prad` unei dezn`dejdi atât de mari \ncât picioarele amenin]au s-o lase. Jake o re]inu de bra].

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

147

– Dac` \]i \nchipui c` o s` te las s` pleci f`r` a l`muri situa]ia, te \n[eli! Laura \ntoarse \ncet capul când remarc` prezen]a Therezei [i a lui Russ \n josul sc`rii. Ei \i fixau cu un aer aiurit [i plin de curiozitate. Ea se smulse din strângerea lui Jake. – }ii neap`rat s` provoci un scandal \n public? morm`i ea printre din]i, ar`tând spre cuplul care \i observa. Jake le azvârli o privire peste um`r. – |mi este perfect egal! – Foarte bine. |n acest caz, vei avea parte de scandal! {i sper s` apreciezi! Cu acestea, strângând din din]i, \i trase o palm` cu toat` puterea. Cu obrazul marcat de urma degetelor ei, o privi stupefiat. |n mijlocul t`cerii \ncordate, Laura urc` sc`rile dou` câte dou`. Jake o prinse \n fa]a camerei [i o \ntoarse cu fa]a spre el. – De ce ai f`cut asta? Crezi c` a te bate \n public poate aranja lucrurile? Furia o f`cea s` tremure din cap pân` \n picioare. – |nfumuratule, bâigui ea, \]i \nchipui c` o s` ie[i \ntotdeauna basma curat` prin discursuri! Ei bine, pentru o dat` nu o s` reu[e[ti. Se \ntoarse pe c`lcâie [i \nainte ca el s-o fi putut re]ine intr` \n tromb` \n camera ei, trânti u[a [i o \ncuie. – Deschide! \i ordon` el. El b`tu \n u[` amenin]`tor.

148

KAREN REYNOLDS

– Dac` nu deschizi aceast` u[`, o s-o sparg! – F` ce vrei. Auzi un murmur de voci ne\ncrez`toare la parter. Apoi un [oc puternic zgudui u[a. Ea avu un moment de recul instinctiv. „Dumnezeule, gândi ea speriat`, chiar o s` sparg` totul“. |n acel moment, \ncuietoarea ced` [i Jake p`trunse \n \nc`pere cu pa[i mari. Laura se ghemui cu respira]ia oprit` de valurile de violen]` pe care le sim]ea emanând din el. Se \n`l]a \n fa]a ei, imens, nelini[titor. – Coboar` cu mine, spuse el sec. – Nu. F`r` a-i l`sa timp s` se eschiveze, o prinse de \ncheieturi [i o trase c`tre u[`. Ea \ncerc` \n van s` i se opun`. |l urm` pe sc`ri, pe care le cobor\ \mpiedicându-se. Cu obrajii \n fl`c`ri, se str`dui s` evite privirile intrigate ale lui Russ [i Therezei. Jake o f`cu s` intre \n salon \nainte de a-i spune cu o voce t`ioas`: – A[az`-te. Laura \l ascult` \mpotriva voin]ei ei. El se duse s-o caute pe Melissa [i o invit` s` intre. Tân`ra o contempl` pe Laura cu o expresie plin` de simpatie. Apoi se \ntoarse spre Jake [i-l \ntreb` cu o voce blând`: – E[ti sigur c` este gata s` ne asculte? – Te asigur c` o va face, spuse el. Nu-i a[a? ad`ug` el la adresa Laurei.

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

149

Ea \i sus]inu t`cut` privirea [i \[i \ncruci[` bra]ele, hot`rât` s` nu cread` un cuvânt din ce ar putea povesti ei. Se s`turase s` mai fie bruscat`, fiindc` el abuza de for]a lui. Jake [i Melissa luar` loc \n fa]a ei. – Foarte bine, o s` \ncep deci cu \nceputul, spuse el. Melissa [i cu mine suntem cuno[tin]e vechi. O cuno[team cu mult \nainte de a te \ntâlni. Privirea lui Jake alunec` spre Melissa. Laura o fix` cu o privire du[m`noas`. Nu avea nici un chef s`-i asculte. Melissa \ncuviin]` cu un semn din cap, ceea ce f`cu s` i se unduiasc` p`rul de abanos. Apoi preciz`: – Jake [i cu mine pl`nuisem s` ne c`s`torim, cam cu un an \nainte de a te \ntâlni. Laura p`stra o fa]` impasibil`. Biata Melissa, [i ea trebuie s` fi suferit v`zând cu cine are de-a face. Jake \[i \ngust` ochii. – Gre[e[ti când \]i imaginezi c` nu \n]eleg ce se petrece \n mintea ta \ntortocheat`... Dar te \n[eli. Nu exist` \n toat` lumea zeci de femei c`rora le-a[ fi promis c`s`toria \nainte de a le p`r`si. Ai face bine s`-]i sco]i aceast` idee din cap. – Nu-mi \nchipuiam nimic de acest soi, min]i Laura, f`r` a reu[i s`-[i ia un aer ofensat. Jake f`cu o mutr` incredul`, dar se mul]umi s` adauge: – Ne-am v`zut vreme de un an, \nainte de a pl`nui s` ne c`s`torism. Eram amândoi f`r` leg`turi, aveam amândoi peste treizeci de ani [i gândeam c` ar fi timpul s` fond`m o familie. Arunc` o privire tandr` Melissei, apoi ad`ug` \ncet:

150

KAREN REYNOLDS

– Dar nu ne iubeam la nebunie. Melissa zâmbi \nduio[at`. – Este adev`rat, Jake. |l privi o scurt` clip` \nainte de a se \ntoarce la Laura. – Hot`râsem s` ne c`s`torim dup` \ntoarcerea mea din India. – Din India? \ntreb` Laura. Jake relu` povestirea. – Melissa lucra la acea vreme cu o echip` care filma documentare pentru televiziune. Trebuiser` s` plece \n India pentru [ase luni. Convenisem s` ne c`s`torim la \ntoarcerea ei, dac` nu ne r`zgândeam unul sau altul \ntre timp. Imen[ii ochi alba[tri ai Melissei str`luceau blând. – Necazul este c` deplas`rile noastre erau atât de numeroase \ncât nu-mi ajungea nici una dintre scrisorile lui Jake. Nu [tia niciodat` dac` m` aflam la Delhi sau Chandigar. Jum`tate din timp nu [tiam nici eu unde voi fi a doua zi. Laura examina problema. Se temea s` se lase convins` de povestea lor. Ceea ce reprezenta o nou` umilin]`. – Este adev`rat, po[ta func]ioneaz` \n India \ntr-un mod \ngrozitor. Laura strânse din din]i. – Fascinant! protest` ea. – Inutil s` te ar`]i odioas`, spuse Jake cu o voce glacial`. Când te-am cunoscut, am \ncercat s` dau de Melissa. I-am trimis telegram` dup` telegram`, scrisori... Am f`cut tot

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

151

posibilul s-o pun la curent. Dar \n zadar, conchise el cu o ridicare din umeri. Scrisorile \mi demonstrau c` nu primise nici o veste de la mine. Laura \[i \n`l]` sprâncenele. – Toate acestea sunt emo]ionante, dar nu v`d ce m` prive[te pe mine. – O s` ajung [i acolo, replic` el sec. Melissa s-a \ntors din c`l`torie \n ziua nun]ii noastre. A telefonat imediat la biroul meu, unde nu a putut lua leg`tura cu mine. Laura \ntoarse privirea, exasperat`, ner`bd`toare ca aceast` povestire s` se termine. Melissa relu` firul: – Când am auzit c` se c`s`tore[te nu mi-a venit s` cred. F`cu o grimas`, ridic` din umeri, apoi continu`: – |n timpul [ederii mele \n India, nu speram decât s`-l reg`sesc. Zilele de lucru erau grele. Nu se oprea filmarea decât la ora de culcare. Gândurile mele erau atunci ocupate decât de Jake [i planurile noastre de c`s`torie, m`rturisi ea cu ochii pleca]i – Habar n-aveam c` s-a \ntors, oft` Jake, pân` \n momentul când am z`rit-o la biseric`. Melissa \ntoarse spre Laura o fa]` \ngrijorat`. – Aveam nevoie s`-l v`d... Laura plec` ochii, furioas` c` \ncepea s` se \nduio[eze. Melissa relu`. – Nu reu[eam s` accept d`râmarea universului pe care \l construisem \n jurul lui. Eram r`nit`, sup`rat`, m` sim]eam \n[elat`, umilit`.

152

KAREN REYNOLDS

Jake o observ` cu o privire trist`. Laura \[i strânse pumnii. Dac` \n]elegea ce putuse sim]i Melissa, asta nu scuza cu nimic maniera \n care Jack o \n[elase pe ea \ns`[i. Tân`ra femeie inspir` adânc. – F`r` \ndoial`, un elan de furie [i un pic de masochism m-au \mpins s` asist la nunta voastr`. Vroiam s` [tiu cum e[ti. Aveam inten]ia s` v` fac albie de porci pe amândoi. Dar, zâmbi ea, presupun c` nu st` \n firea mea s` procedez astfel. De[i m` sim]eam batjocorit`, furia mea nu era atât de oarb` \ncât s` m` \mping` s` fac scandal. Am a[teptat ca Jake s` fie singur \n camer` pentru a m` duce s`-l v`d. Laura o privi cu am`r`ciune. – De ce?... Nu [tiai ce tulbur`ri poate provoca asta? Trebuia s`-]i imaginezi totu[i consecin]ele probabile a prezen]ei dumitale \n camera lui. – Eram furioas`! Consideram c`-mi datoreaz` cel pu]in o explica]ie, replic` ea mai ferm. Laura \ncuviin]` cu o cl`tinare din cap. Melissa continu` cu o voce foarte joas`: – Nu aveam for]a s` te \nfrunt, Laura. Speram s` v`d cum ar`]i, bine\n]eles. Dar nu vroiam s`-]i adresez cuvântul. Erai du[manca. Cea care, \ntr-un scurt interval de [ase luni, mi-l furase[i pe Jake. Laura lupta \mpotriva compasiunii crescânde pentru Melissa. |ncepea s` se \ntrebe dac` ceea ce auzea era adev`rul. Melissa o privea fix [i cu o voce care sem`na a mirare, relu`:

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

153

– A[ezat` \n fundul bisericii, te contemplam, ascultam timbrul voios al vocii tale [i te invidiam. Te blestemam [i doream ca Jack s` nu te fi \ntâlnit niciodat`. Se l`s` o t`cere pe care Jack o \ntrerupse: – Când a intrat \n camera mea eram consternat. Nu [tiam ce s`-i spun. Era atât de r`v`[it`, \ntr-o astfel de stare de confuzie, c` ai fi spus c` este o somnanbul`... Am \ncercat s`-i explic situa]ia cu blânde]e. Este simplu de anun]at c` \n momentul \n care te \ndr`goste[ti cu adev`rat, asta te surprinde ca o lovitur` de traznet [i nu po]i face nimic. Dar este dificil de admis când iube[ti tu \nsu]i. Cum era cazul Lissei. Laura \n]elegea ce vroia s` spun`... Totul p`rea adev`rat [i conving`tor. Trebuia s`-l cread`? – Am izbucnit \n plâns, sufl` Melissa. F`cu o grimas` [i continu` pe un ton mai sigur: – Ast`zi g`sesc asta un pic caraghios, dar la vremea aceea aveam impresia c` tr`iesc un co[mar. Laura o \n]elegea perfect: \[i amintea starea de trans` \n care tr`ise dup` ruptur`. – Nu [tiam prea bine ce s` fac când a \nceput s` plâng`, continu` Jack. Mi-am urmat instinctul [i am \mb`rb`tat-o cât de bine m-am priceput. – Ai s`rutat-o! interveni cu r`ceal` Laura. – Nu aveam inten]ia. O luasem pur [i simplu \n bra]e... Melissa interveni \n locul lui:

154

KAREN REYNOLDS

– Niciodat` nu am sim]it o dorin]` a[a de violent` el s` m` s`rute. |l [tiam \ndr`gostit profund de tine. {tiam [i c` totul se terminase \ntre noi. Dar aveam nevoie de acest ultim s`rut. Mi s-a p`rut foarte firesc s` \ntorc fa]a spre el [i s`-i gust buzele pentru ultima oar`. |ncetasem s` mai plâng, era modul meu de a-i spune adio. Presupun c` Jack nu vroia s` m` r`neasc`, fiindc` o f`cuse deja. El \n]elesese prea bine c` era vorba de un s`rut de adio. – Deci pe mine m-ai r`nit \n locul ei, spuse Laura cu am`r`ciune, \ntorcându-se c`tre Jack. Se l`s` o scurt` t`cere, apoi el urm` cu o voce r`gu[it`. – Nu a fost voit. Nu am vrut s`-]i fac r`u, Laura. Ea se ridic`. Trebuia s` p`r`seasc` aceast` \nc`pere cât mai repede. Sim]ea cum \i dau lacrimile [i nu vroia ca Jack s-o vad` plângând. |n cele din urm` \l credea, dar era prea târziu s` revin` asupra trecutului, pentru a câ[tiga timpul trecut... – Am auzit deja toate acestea... spuse ea, prad` confuziei [i incertitudinii. Jack t`cu o clip` \nainte de a se ridica [i el. – Nu, nu le-ai ascultat niciodat`. Fiindc` \ntotdeauna ai refuzat s` ascul]i. Ea t`cu. Se sim]ea vinovat` c`-i pusese pe to]i \ntr-o situa]ie delicat`. |i p`rea r`u pentru Melissa: \i acuzase pe amândoi pe nedrept. Dar toate acestea veneau \mpotriva mâniei [i urii care fuseser` \n centrul universului ei vreme de un an. D`dea dovad` de sl`biciune? Sau dimpotriv` devenea adult` [i lucid`? Jack \ntreb` pe un ton periculos de calm:

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

155

– Dac` nu m` \n[el, nu ne crezi? Privirea Laurei merse pe rând de la Jack [i la Melissa care o observau cu aten]ie. Se auzi r`spunzând: – Este o poveste cât se poate de \nduio[`toare. Cu un nod \n gât, constat` c` Melissa p`rea \ncremenit`. Laura se \ntreb` ce o \ndemnase se se arate cinic` \n fa]a acestei femei care, pentru ea, venise s`-[i dezv`luie sufletul. |[i lu` curajul \n din]i [i se \ndrept` spre u[`. Dar Jack o re]inu de bra]. – Nici gând s` pleci! Ea ridic` ochii spre el [i protest` f`r` mare convingere. – Nu mai stau aici nici o secund` \n plus. El nu-i d`du nici o aten]ie [i-i ceru Melissei s`-i lase singuri. Imen[ii ochi alba[tri ai tinerei femei erau dezola]i. Laura sim]i c` i se frânge inima. De ce o jignise inten]ionat pe Melissa din nou? |ncepea s`-i judece atitudinea dintr-un unghi total nou. „De ce, se \ntreb` ea, nu pot accepta ce mi se spune? De ce nu sunt \n stare s` am \ncredere, \n loc de a m` \ndoi \ntotdeauna?“ Jack \i \ntrerupse [irul gândurilor. – Destul! O s` punem dou` sau trei detalii la punct \ntre noi [i de acum \ncolo \]i vei schimba comportamentul. – Da? Crezi asta? ripost` ea \ntr-o ultima tentativ` de sfidare. – Am suportat toate comentariile tale acide, fantasmele tale boln`vicioase \n leg`tur` cu tat`l t`u [i am`r`ciunea ta

156

KAREN REYNOLDS

ridicol`. Nu a[ mai suporta de acum \nainte. |ncepând de acum, o s` \nve]i s` ascul]i. Ea \l str`fulger` cu privirea. – M-am s`turat s` fiu brutalizat`. Jack o trase lâng` el, atât de aproape \ncât ea \[i sim]i trupul c` ia foc la contactul cu al lui. – P`r`se[te deci aceste argumente proste[ti, Laura. Nu mai au valoare. Acum [tii exact ce s-a petrecut \ntre Melissa [i mine. S` nu-]i \nchipui c` voi accepta mai mult s` te v`d f`când pe martira! – Cum \ndr`zne[ti? [uier` ea, iritat` s` aud` vorbele pe care le gândea [i ea. – |nceteaz`... nu e[ti o femeie \n[elat`, ci o mic` prostu]`. Laura r`mase cu gura c`scat`. |i azvârli o privire \nciudat`, apoi spuse primul lucru care-i trecu prin cap: – Las`-m`. – Nici s` nu te gânde[ti. Te-am l`sat prea des s` fugi \n trecut. Este timpul s` dau dovad` de autoritate. – Tiranule! – Tiran? Este clar, spuse el cl`tinând din cap, c` m-am ar`tat mult prea indulgent cu tine pân` acum. Sim]eam compasiune pentru tine. Problema mea este c` sunt prea comp`timitor! Am fost \n privin]a Melissei [i n-a ie[it nimica bun. Mi-era mil` de tine din cauza tat`lui t`u... De aceea nu vroiam s` te buschez obligându-te s` m` ascul]i. M` temeam s` nu te traumatizez.

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

157

– Nu am cerut niciodat` mila ta! se indign` Laura. – Se vede c` ar fi trebuit s` m` ar`t mai ferm cu tine de la \nceput! |n]eleg foarte bine motivele tale: situa]ia p`rea cu adev`rat condamnabil`! Dar [tii acum c` nu a fost nimic. Ea nu \ndr`znea s`-l priveasc`. |i era greu s`-[i recunoasc` gre[elile. {i nu mai pu]in greu s`-[i schimbe p`rerea despre jack. Dup` un an petrecut urându-l, ar [ti s`-l vad` \ntr-o lumin` nou`? El o strânse mai tare. Prin m`tasea c`m`[ii ea sim]ea b`t`ile inimii so]ului ei. – De ce m` tulburi astfel, Laura? \ntreb` el cu o voce r`gu[it`. |n ciuda tuturor necazurilor pe care mi le-ai cauzat continuu s` te doresc nebune[te. Ea se \nro[i ca focul. – Nu m-a[ putea mul]umi cu asta, Jack. Nu vreau s` re\nnod cu tine. Rela]iile sexuale f`r` sentimente nu m` intereseaz`. M-ar face prea nefericit`. – Ce spui acolo? se interes` el, perplex. – Cineva a scris \ntr-o zi: „S` iube[ti nu \nseamn` fericire dac` nu e[ti iubit. Fericirea este s`-l iube[ti pe cel care te iube[te“. Iat` ce-mi doresc eu Jack. {i iat` de ce nu poate exista nimic \ntre noi. El se \ncrunt`. – E[ti nebun`... – Nu-]i bate joc de mine, Jack! i-o t`ie ea. A[a sunt f`cut` eu [i tu nu po]i nimic schimba. Rela]iile pur fizice, cu tine sau cu altul, nu m` intereseaz`. Inspir` adânc, \nainte de a ad`uga:

158

KAREN REYNOLDS

– Nu vreau deci s` te mai v`d niciodat`. Lumini]e juc`u[e se aprinse \n ochii lui Jack. – Totu[i, m` iube[ti! – Da, te iubesc, m`rturisi ea, cu capul drept [i ochii str`lucind de lacrimi re]inute. Dar asta nu schimb` cu nimic. Nu a[ putea suporta s` fiu dorit` f`r` dragoste. El râse \ncet. – |n]eleg. Nu vrei s` fii o femeie obiect. – Nu m` face caraghioas`, Jack... Puse un deget pe gura ei. Fa]a i se apropie de a ei [i Laura sim]i r`suflarea lui \i mângâie fa]a \n timp ce murmur`: – Nu mai spune nici un cuvânt. – Las`-m` s` plec, \l implor` ea cu o voce tremur`toare. – Nici gând. Te iubesc infinit de mult. Nu te voi l`sa niciodat` s` pleci. Laura crezu c` inima i se opre[te \n loc. |ntreb` nevenindu-i s` cread`: – Ce-ai spus? Cu o voce pu]in r`gu[it`, el \i murmur` lâng` gur`: – Te iubesc. O bucurie inexprimabil` o cuprinse \n timp ce se priveau \n t`cere. Niciodat` nu-i mai spusese asta. O ame]eal` minunat` f`cea s` i se \nvârt` capul. Buzele lui Jack le mângâie pe ale ei. – |ntoarce-te la mine, Laura. De când m-ai p`r`sit, via]a mea nu a fost decât o \n[iruire de clipe cenu[ii [i de o plictiseal` mortale.

UN ZÅMBET SC~LDAT |N LACRIMI

159

– A mea la fel, m`rturisi ea \ntr-un oftat. – Am nevoie de tine, [opti el, \nainte de a-i lua gura \ntr-un s`rut de o tandre]e care o mi[c` adânc. – Cum pot s` fiu sigur`? Cum pot s` fiu sigur` c` m` iube[ti desatul? Buzele lui Jack se dep`rtar` de ale sale [i-[i cufund` privirea \ntr-a ei. – Nu vei [ti niciodat`, afirm` el cu o voce grav`. Nu po]i fi sigur niciodat` de ceva \n via]`. Nu exist` decât o singur` solu]ie – s` ai \ncredere \n mine. Acord`-mi \ncrederea ta [i-]i voi da tot ce-mi este omene[te posibil. Se sim]ea ea \n stare de asta? |l privi cu ochi mari – fa]a ei radia de dragoste [i speran]`. Inima i se umplu de fericire când r`spunse dintr-o suflare: – Am \ncredere \n tine. U[urarea destinse fa]a lui Jack, privirea i se \ndulci [i o trase din nou lâng` el. – Toat` via]a mea va fi construit` \n jurul t`u. {i o s` te sim]i \ntr-atât de la ad`post, \ncât nu vei tentat` niciodat` s` m` p`r`se[ti. Apoi gurile lor se unir` \ntr-un s`rut lent [i senzual, \n timp ce mâinile lui Jack o mângâiau cu blânde]e care f`cea [i mai r`finat vârtejul languros al sim]urilor.

Sfâr[it