Jurnal Esential - Monica Lovinescu

Scris de mihai.firica pe 15 februarie 2011, 16:03

"Jurnal esential" - Monica Lovinescu Monica Lovinescu a fost o voce inconfundabila a culturii. Timbrul sau vocal ne-a dat, ani de-a randul, sentimentul ca speranta in regasirea libertatii nu este iluzorie, iar scrisul poate fi un bun antidot impotriva totalitarismului. Din exil, de la microfonul Europei Libere, Monica Lovinescu trimitea in tara aerul pe care aici nu mai puteam sa-l respiram: aerul libertatii. Emisiunile sale - “Actualitatea culturala” si “Teze si antiteze la Paris” - erau asteptate de ascultatori cu un interes special, de multe ori avand sentimentul ca scriitorii si cartile despre care vorbea aveau sa infrunte razbunarea regimului comunist. De multe ori, chiar asa s-a intamplat. Apoi, dupa 1989, violenta dictaturii a fost inlocuita de vulgaritatea, cinismul si perfidia comunistilor travestiti in democrati. In acele insemnari dintre 1981 si 2000, pastrate sub forma unui jurnal publicat in sase volume la Editura “Humanitas”, intalnim zbaterea unei femei puternice, dornica sasi vada tara libera de comunism, mereu atenta atat la fenomenul literar, cat si la ceea ce se intampla in spatiul public.

“Jurnal esential” este o sinteza a celor sase volume aparute anterior. Condensat, jurnalul are un ritm alert, consistent, o privire retrospectiva cu mult mai patrunzatoare asupra unor fapte, personaje si evenimente pe care le-am trait recent. Sunt antologice acele pagini din preajma caderii regimului ceausist din Romania, primele alegeri de dupa 1990, castigate de Iliescu si FSN, desfiintarea postului Radio Europa Libera, alegerile din 1996, apoi cele din 2000… Toate evenimentele sunt traite la o intensitate greu de banuit la o femeie care parea o dura, notatiile sale zugravind o lume dominata de zbuciumul schimbarii permanente.

Am regasit in “Jurnalul esential” al Monicai Lovinescu explicatia inadaptarii sale la un sistem aflat sub zodia compromisului. Fiica lui Eugen Lovinescu nu a uitat niciodata pretul platit de familia sa regimului comunist. Mama sa a fost lasata intr-o puscarie comunista, asemenea atator martiri ai neamului romanesc. Suferinta Monicai Lovinescu nu a lasat loc vreunui compromis, oricat de neinsemnat, fata de cei care i-au strivit familia si au fortat-o sa ramana in exil. Ea nu uita si nu iarta nimic in insemnarile sale zilnice: Mihai Botez, Mircea Dinescu si Andrei Plesu sunt priviti drept niste curiozitati care se metamorfozeaza sub presiunea ispitelor “generoase” si se dedau la compromisuri scabroase. Scriitoarea Ioana Pirvulescu realizeaza un portret admirabil, pe care-l redau in finalul acestui semnal de carte: “Monica Lovinescu a fost dintre oamenii privilegiati care au putut ajuta si ale caror cuvinte se transforma in fapte. A salvat vieti, si prea putini mai par sa-si

aminteasca de asta. A ocrotit, a vegheat, a ridicat zid de cuvinte... in jurul celor care protestau.” Articol preluat de pe editie.ro ADRESA: http://crct.ro/ncXT