Juramantul Sub Stele

Departamentul de servicii po[tale al societ`]ii noastre de difuzare trimite colete de c`r]i atât pentru persoanele fizice cât [i cele juridice, \n condi]ii foarte avantajoase. Suna]i la telefonul 021-223.63.07 sau scrie]i-ne pe adresa S.C. ALCRIS ‘94 DIFUZARE S.R.L., Str. Teodosie Rudeanu, Nr. 54, Sector 1, Bucure[ti.





Comenzi on-line:

www.alcris.ro

Titlu original (eng.): Remember me, my love

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale COOK, ISOBEL Jur`mânt sub stele / Isobel Cook Traduc`tor: Elvira Popescu Bucure[ti: Alcris, 2007. ISBN 978-973-121-011-7 I. Micu, Aurelian (Editor) II. Dr`ghici, Ioan (Lector) 821.111. 31=135.1 Colec]ia „ EL [i EA “

ISOBEL COOK

Jur`mânt sub stele Traducerea [i adaptarea \n limba român` de ELVIRA POPESCU

ALCRIS

De aceea[i autoare \n colec]ia “EL [i EA” au mai ap`rut:

– nr. 424

{ansa

Harriet scrisese un best-seller [i i se d`duse [ansa unic` \n via]`: s`-l transforme \ntr-un film de un milion de dolari. Dar Joel Blake, noul proprietar al studioului, \i spusese clar c` el considera c` femeile nu sunt bune pentru a[a ceva. Oare p`rerea lui a contat pentru Harriet? O dat` cu trecerea timpului s-a dovedit c` da!

Planul lui Liz Proprietatea din Auckland pus` \n vânzare p`rea s` corespund` exact planului lui Liz – \nfiin]area unei [coli de c`l`rie pentru copiii infirmi. A[adar, se gr`bi s-o cumpere, chiar f`r` s-o fi v`zut \nainte. |n ciuda [ocului avut când ajunsese la fa]a locului [i v`zu starea \n care se afla, Liz nu se d`du b`tut`.

– nr. 564

Capitolul 1 Angie o privi pe tân`ra fat` \mbufnat` din fa]a sa [i cl`tin` din cap cu triste]e. Ce o s` devin` lumea, dac` adolescen]ii aveau impresia c` e[ti un monstru când e[ti virgin` la [aptesprezece ani? – Debbie, scumpa mea, spuse ea cu toat` r`bdarea de care era capabil` \ntr-o vineri dup`-amiaz`, nu este o crim` c` nu e[ti activ` sexual la vârsta ta. De fapt, dac` lu`m \n considerare toate pericolele legate de rela]iile sexuale \n zilele noastre, a[ zice c` a[a este mai \n]elept. Nu po]i, cel pu]in, s` a[tep]i s` termini liceul? Anul [colar este pe sfâr[ite. Peste dou`sprezece luni ai s`-]i iei diploma... Poate tocmai asta este problema. Mul]i dintre liceeni, sim]ind c` se apropie ultimul lor an de studii, reac]ioneaz` emancipându-se cu brutalitate, ca [i când ar vrea s` demonstreze ceva: era timp frumos, un vânt de libertate sufla

6

ISOBEL COOK

peste [coal`, s`rb`torile se \nmul]eau – adesea stropite din bel[ug, cum nu-[i imaginau p`rin]ii – [i aceasta favoriza raporturile umane. Astfel, erau mul]i adolescen]i care \[i pierdeau virginitatea \n ajunul intr`rii lor \n ultimul an. Cu toate acestea, o mare parte dintre liceene nu premeditau acest lucru... |n contradic]ie cu Debbie, care p`rea c` preg`tise totul cu grij`. – Ascult`-m`, relu` Angie, [tiu c` e[ti, f`r` \ndoial`, \ncredin]at` c` \l iube[ti nebune[te pe acest b`rbat, dar dragostea nu dureaz` mult vârsta ta. |n anul viitor – poate chiar \n trimestrul viitor vei \ntâlni, probabil, un altul, apoi \nc` un altul. Dac` ai s` faci dragoste cu to]i... – Nu sunt \ndr`gostit` de Warren, i-o t`ie Debbie, sfindând-o pe interlocutoarea sa cu privirea. Doresc doar s` fac acest lucru, asta-i tot! Toat` lumea vorbe[te, toat` lumea o face... – Deci, vezi! exclam` Angie – Este u[or pentru tine s`-mi faci moral`! Tu [tii deja cum este! Pariez c` ai o mul]ime de iubi]i! Tân`ra femeie sim]i cum se face stacojie de furie: – Debbie, declar` ea pe un ton sever, num`rul "iubi]ilor mei", cum spui tu, nu m` prive[te decât pe mine... |]i amintesc c` vorbim despre via]a ta sexual`, nu despre a mea! Pe de alt` parte, se \ntâmpl` s` am dou`zeci [i patru de ani, nu [aptesprezece. {i pot s` te asigur c` la vârsta ta, eram cât se poate de virgin`!

JUR~MÂNT SUB STELE

7

"{i e[ti [i acum", \i sufl` parc`, o voce ironic` din capul s`u. – {i din punctul de vedere al consilierului \n educa]ie, continu` Angie pe un ton cât se poate de tacticos, p`rerea mea este s` mai astep]i pu]in pân` ai s` tr`ie[ti o rela]ie serioas` [i stabil` \nainte de a te hot`r\. A face dragoste nu trebuie s` fie numai "o experien]`" – mai ales prima dat`! Trebuie s` fie ceva foarte special, o comuniune \ntre dou` fiin]e care \[i poart` o afec]iune adev`rat`, o amintire \ndr`git` pentru mai târziu... |n timp ce se exprima astfel, Angie \[i d`dea seama c` adolescenta \[i b`tea joc de aceste argumente – impresie pe care Debbie o [i f`cea, strâmbându-se. – Rebecca pretinde c` o \n]elege]i. Mi-a spus c` o s` m` ajuta]i, cum a]i ajutat-o [i pe ea. – Cazul Rebecc`i era complet diferit! exclam` Angie. Totu[i, se sim]ea deja \nvins`. Chiar dac` \n particular era idealist` [i romantic`, se ar`ta \ntotdeauna realist` pe plan profesional. Fiind consiliera lui Debbie, r`spundea de s`n`tatea moral`, cât [i de cea fizic` a adolescentei... Ele dou` erau, de altfel, legate suflete[te. Cu moartea \n suflet, trase sertarul de jos al biroului s`u [i scoase câteva prezervative. – Nu ]i le dau cu bucurie, Debbie, declar` ea. O fac chiar pentru c` [tiu c` o s` faci totul dup` capul t`u. Atunci prefer s` te [tiu protejat`. Destui b`ie]i se arat` prea pu]in grijulii cu

8

ISOBEL COOK

fetele care li se d`ruiesc u[or [i f`r` dragoste! sfâr[i ea nu f`r` o oarecare perfidie. Debbie puse prezervativele \n buzunar, apoi \[i cufund` privirea \n cea a lui Angie. – N-am crezut niciodat` c` sunte]i atât de \nvechit`, zise ea dup` câteva secunde. Rebecca mi-a zis c` sunte]i cu adev`rat cool... – Tu g`se[ti "cool" a te culca \n dreapta [i \n stânga? \ntreb` Angie pe un ton ascu]it. – Nu. Dar m` gândesc c` este complet stupid s` fii ignorant` \n problemele vie]ii, r`spunse adolescenta. Angie \n]epeni. F`r` a ar`ta c` [i-a dat seama de jena interlocutoarei sale, Debbie se ridic`. Când s` plece, se opri [i-i arunc` peste um`r lui Angie o privire nelini[tit`. – N-o s` spune]i nimic p`rin]ilor mei, nu-i a[a? – Nu. Tu ai vârsta legal` pentru a lua propriile tale decizii. Liceana \i trimise o s`rutare. – Mul]umesc, domni[oar`. {i v` promit c` o s` reflectez la tot ce mi-a]i spus. Pe lunea viitoare! {i, imediat, se volatiliz` \ntr-un zbor de p`r blond. Angie r`mase a[ezat` la biroul s`u timp de câteva minute, mu[cându-[i buza inferioar` [i \ntrebându-se dac` Debbie nu avea dreptate. Poate c` era cu adev`rat \nvechit`. {i prea prudent` [i prea romantic`. Era o idio]enie din partea sa s` mai spere c` \l va \ntâlni \ntr-o zi pe F`t-Frumos? {i s`-[i spun` c`, \n ziua aceea, ea

JUR~MÂNT SUB STELE

9

n-ar decide s` fac` dragoste pentru c` totul ar fi atât de evident [i natural \ncât decizia va veni de la sine? – Da, complet idiot, afirm` f`r` menajamente colocatara sa când \i puse aceast` \ntrebare pe drumul de \ntoarcere. Vanessa avea treizeci de ani [i afi[a un cinism teribil când era vorba despre b`rba]i [i despre dragoste. Profesoar` de matematic` \n [coala unde Angie era consilier` privind educa]ia, era o brunet` picant` cu ochii verzi, cu o inteligen]` incisiv` [i o ironie care \i \nsp`imânta pe b`rba]i. Ceea ce era foarte regretabil, pentru c` Vanessa iubea b`rba]ii. Era aproape un an de când erau colege \n aceast` [coal` particular` de fete, dar nu locuiau \mpreun` decât de dou` luni, de când colocatara precedent` a lui Angie plecase \n str`in`tate. – Asta-i bun`, exclam` Vanessa, cu franche]ea-i obi[nuit`, gr`be[te-te s` ie[i [i s`-]i g`se[ti pe cineva \nainte de a fi prea târziu! Cum vrei s` dai sfaturi la toate adolescentele, când tu nici nu [tii despre ce vorbe[ti! Doamne, Angie, \n zilele noastre dac`-l a[tep]i pe F`t-Frumos, ri[ti s` mori fecioar`! Sincer, nu pot s` \n]eleg cum o fat` cu fizicul t`u de vis a ajuns la dou`zeci [i cinci de ani f`r` a avea \n jurul s`u o duzin` de tipi! – N-a[ putea spune c` nimeni n-a \ncercat... spuse Angie. – {i nu ]i-a pl`cut nici unul dintre pretenden]ii t`i? insist` Vanessa ne\ncrez`toare. O imagine trecu repede prin mintea lui Angie.

10

ISOBEL COOK

O pereche de ochi de un albastru ultramarin, un surâs fermec`tor, o [uvi]` de p`r blond r`sfirat de vânt, o figur` de zeu grec bronzat` de soare... – Da. Era unul, admise ea. – Unul singur? exclam` prietena sa. Angie schi]` un surâs trist – Crede-m`, dup` Philip, nici unul n-a avut importan]`. De altfel, aceasta era problema, \n]elesese deodat` tân`ra femeie. Dup` ce ai gustat un vin ales, este greu s` te mul]ume[ti cu un modest vin de mas`... ori, mul]i ani, a comparat \n mod incon[tient b`rba]ii pe care i-a \ntâlnit cu Philip Sterling. {i nici unul dintre ei n-a suferit compara]ia. – Spune-mi, iat` un b`rbat care m` pune pe gânduri, sublinie Vanessa. – Da, am putea spune a[a. – Poveste[te! Mor de curiozitate. Angie \[i \ncrunt` sprâncenele, con[tient` c` \n aceast` s`pt`mân` se gândise mult la Philip. Mai ales c` \n aceast` sear` va avea loc serata organizat` de fratele s`u, Bud, pentru cei treizeci de ani, [i la care era obligat` s` participe. Tot ceea ce avea leg`tur` cu Bud o f`cea s` se gândeasc` la Philip. Totu[i, acum fratele s`u nu mai avea leg`turi cu Philip; raporturile lor se sfâr[iser` cu patru ani mai \nainte când Philip s-a c`s`torit [i a plecat s` locuiasc` la Melbourne. |n prezent, se mul]umeau s`-[i trimit`, \n fiecare an, felicit`ri de Cr`ciun.

JUR~MÂNT SUB STELE

11

De altfel, ei nu aveau mare lucru \n comun, cu excep]ia diplomei \n domeniul comercial. Angie nu \n]elesese niciodat` cum deveniser` prieteni ace[tia doi... Ei veneau din lumi complet diferite, având chiar personalit`]i opuse! Dar nu se spune c` extremele se atrag? Sau cel pu]in Philip g`sise amuzant s` aib` ca prieten un simplu b`iat de la ]ar` – un b`iat impresionat de averea [i de familia lui. Dup` cum g`sise amuzant s-o aib` \n vedere, \ntr-o var`, pe sora mai mic` a acestui b`iat, cu nou` ani \n urm`...

***

Angie st`tea a[ezat` pe treapta cea mai de sus a verandei, a[teptând cu ner`bdare ca fratele s`u s` soseasc` \mpreun` cu acel prieten despre care \i vorbise atât de mult. |n ultima sa scrisoare, Bud o anun]ase c` vor p`r`si Sydney chiar dup` micul dejun; \n acela[i timp, erau cinci ore de drum pân` la Wilga, plus dou`zeci de minute pân` la ferm`. |ntrucât nu era decât dou`sprezece f`r` zece, nu vor fi aici decât peste cel pu]in o or`. Totu[i, Angie nu [tia ce s` fac`. S` r`mân` unde era, fixând drumul [i rugându-se ca Bud [i prietenul s`u s` fi p`r`sit ora[ul mai repede decât prev`zuser`?

12

ISOBEL COOK

Pentru a nu [tiu câta oar` de azi-diminea]`, se \ntreba cum ar`ta acest Philip Sterling. Bud spusese c` era "foarte frumos"; dar putea s` aib` \ncredere \n Bud \ntr-un domeniu atât de subiectiv? Cu atât mai mult cu cât aveau gusturi tot atât de diferite cum era [i fizicul lor... Bud mo[tenise de la mama lor talia zvelt`, pielea foarte mat`, p`rul negru, ondulat, marii s`i ochi negri [i tendin]a de a lua u[or \n greutate. Angie era versiunea feminin` a tat`lui lor: \nalt` [i fin`, era bine\n]eles sportiv`. Reflexe ro[cate \i luminau p`rul bogat [i ochii \i erau de un verde de ap` foarte adânc`, pentru care o invidiau toate prietenele sale. Caracterele lor nu erau mai pu]in opuse. Bud se lega repede de oameni [i de lucruri, avea nevoie de agita]ie [i de companie; ea era o natur` mai calm` [i mai rezervat`. |i pl`cea s` fie singur` [i s` se plimbe c`lare ore \ntregi pe câmp sau s` r`mân` \ntins` pe pat [i s` scrie poezii sau s` citeasc` o carte bun`. Prefera mai degrab` s` cugete decât s` vorbeasc`. Bud, ca [i mama lor, vorbea chiar [i \n somn. Deodat`, un nor de praf ap`ru la orizont, smulgând-o pe tân`ra fat` din gândurile sale. Se scul` repede \n picioare. Se apropia o ma[in`! Inima \ncepu s`-i bat` n`valnic. Era sigur` c` erau Bud [i prietenul s`u! Nu i se \ntâmpla s` fie atât de surescitat` la ideea c` va \ntâlni un membru de sex opus... se gândea ea. {i mai ales c` nu-l cuno[tea!

JUR~MÂNT SUB STELE

13

Contrar celei mai mari p`r]i a fetelor din clasa sa, nu era obsedat` de b`ie]i. De altfel, prietenele o calificaser` \n general drept timid`... Dar Angie [tia c` nu e timid` – doar rezervat`. Ea avea nevoie de independen]`, de un spa]iu vital [i nu suporta s` fie h`r]uit`. |n realitate, \i considera pe b`ie]ii de liceu foarte pis`logi, g`l`gio[i [i imaturi [i nu-i \ncuraja niciodat` s`-i fac` avansuri. Ea s-a sim]it u[urat` când tat`l s`u decretase c` nu trebuia s` aib` un iubit \nainte de [aisprezece ani; ea a v`zut \n asta o scuz` perfect` pentru a refuza invita]iile admiratorilor s`i prea insisten]i. Ace[tia nu lipseau. Totu[i, ea nu era \n mod deosebit cochet` [i nici nu \ncerca niciodat`, ca altele dintre colegele sale, s` par` mai \n vârst` decât era. Nu se machia, \[i strângea mereu p`rul \ntr-o coad` de cal [i prefera blugii [i tricourile rochiilor sau minijupelor. Ast`zi nu f`cea excep]ie de la regul`. Avea prea mult bun-sim] pentru a \ncerca s` seduc` un b`rbat cum era prietenul lui Bud. La urma urmei, Philip Sterling avea dou`zeci [i doi de ani – un an mai mult decât fratele ei – [i nu i-ar fi dat aten]ie unei adolescente de cincisprezece ani! |n plus, era singurul fiu [i mo[tenitor al unei dintre cele mai de vaz` familii din Sydney. Poate c` asta g`sea Angie mai fascinant. Ea nu mai \ntâlnise mai \nainte pe cineva bogat [i i se p`rea incitant ceea ce \i povestise Bud despre casa lui Philip [i nivelul lui de trai. Nu

14

ISOBEL COOK

se puteau compara cu via]a simpl`, de ]ar`, pe care o ducea familia ei... Tân`ra fat` fusese \n mod deosebit impresionat` când a aflat c`, la terminarea liceului, Philip \[i luase liber un an ca s` c`l`toreasc` prin lume. El nu \ncepuse facultatea decât la \ntoarcere. Bud [i el erau prieteni doar de un an – [i \nc` nu era sigur c` nu se vor pierde din vedere, odat` ob]inute diplomele. |n anul urm`tor, Bud trebuia s` intre \n via]a activ` [i s`-[i caute de lucru \n timp ce Philip ar fi ob]inut, direct [i f`r` efort, un post bun \ntr-una din societ`]ile apar]inând familiei sale... Sterling Industries era un conglomerat de firme ale c`ror domenii de activitate mergeau de la produse alimentare, la produse de \ntre]inere [i de exploatare minier` sau la pneumatic`. Philip \i propusese lui Bud s`-i g`seasc` o slujb` \ntr-una dintre filierele grupului, dar tân`rul refuzase. Angie era mândr` de aceast` decizie curajoas` [i nu se \ndoia c` fratele s`u va reu[i s`-[i construiasc` singur o carier` str`lucit`: avea suficient` energie pentru a reu[i \n domeniul ales, oricare ar fi acesta. U[a verandei scâr]âi \n spatele ei; \ntorcându-se o z`ri pe mama sa ie[ind din cas`. Nora Brown \[i [tergea pe [or] mâinile pline de f`in`; ea \i surâse fiicei sale. Nimic nu p`rea s-o nelini[teasc` pe Nora. Era o fiin]` cu care se putea convie]ui u[or, u[or de mul]umit [i de iubit, al c`rei singur defect consta, poate, \n faptul c` avea o anumit`

JUR~MÂNT SUB STELE

15

franche]e care friza, uneori, lipsa de tact. Dar, \n ciuda acestui lucru, toat` lumea o adora, \ncepând cu so]ul ei, Morris. Foarte frumos b`rbat, Morris Brown ar fi putut ie[i cu orice femeie din regiune, dar el o alesese pe Nora, \n ciuda \n`l]imii sale micu]e, a rotunjimilor [i a tr`s`turilor destul de comune. Norei i se p`ruse un lucru surprinz`tor. Nu pentru c` era preten]ioas`; ea avea, pur [i simplu, \ncredere \n ea [i g`sea natural ca un b`rbat pe care-l iubea la nebunie s` o iubeasc` la rândul s`u. La dou`zeci [i doi de ani dup` c`s`torie, Morris [i Nora erau \nc` \ndr`gosti]i ca \n primele zile, stârnind admira]ia tuturor cunoscu]ilor. – N-am auzit un zgomot de motor? o \ntreb` Nora pe fiica sa. Aceasta din urm` d`du din cap. |n aceea[i clip`, ma[ina ap`ru aruncând pietri[ de o parte [i de alta a drumului. Era o decapotabil` de culoare ro[u aprins, ale c`rei ornamente argintate str`luceau sub lumina soarelui. Alerta]i de zgomot, trei câini ai fermei \ncepur` s` latre. – Betsie! Fang! Max! strig` Nora. Termina]i cu t`r`boiul [i gr`bi]i-v` s` v` ad`posti]i dup` cas` \nainte s` fi]i strivi]i de acest bolid. |n mai pu]in de zece secunde, Mercedesul se oprea \n fa]a pridvorului, \ntr-un scrâ[net de pneuri de un mare efect. Angie [tia c` aceast` ma[in` nu putea s`-i apa]in` fratelui s`u, pentru c` acesta nu avea nici una; totu[i, el era cel care conducea. El \[i privi ceasul cu un surâs de triumf.

16

ISOBEL COOK

– |nc` treizeci de secunde pân` la orele dou`sprezece; \mi datorezi dou`zeci de dolari. Un râs grav r`sun` \n aerul \nfierbântat [i aproape f`r` voia ei, Angie \[i \ntoarse capul c`tre tovar`[ul lui Bud. Timp de o secund`, crezu c` i se opre[te inima. Acest b`rbat era cel mai frumos pe care \l v`zuse vreodat`! Totul la el i se p`ru perfect: tr`s`turile regulate, p`rul des [i blond, ochii de un albastru atât de profund c` puteai \nota \n ei... |n timp ce ea \l privea fix, ca hipnotizat`, el \i arunc` o privire care ar fi scos din min]i [i o sfânt`. – Bonjour! lans` el cu o voce vesel`. Eu sunt Philip. – Salut mam`! spuse [i Bud. Sper c` nu i-am terorizat pe câini. – Da, scuze pentru vacarm, doamn` Brown, relu` invitatul, \ntorcându-se c`tre Nora, mereu surâz`tor. Dar când este vorba de a câ[tiga un pariu, fiul dumneavoastr` devine nebun. – Nici o problem`, tinere, r`spunse Nora, cunosc sl`biciunile fiului meu ca [i calit`]ile sale. Una dintre acestea este c` [tie s`-[i aleag` prietenii. – Ai mil`, mam`, spus Bud ridicând ochii spre cer, nu \l flata! De aici \nainte nu-i vei mai ajunge nici pân` la glezne!. – Aici, la mine, voi flata tot ce mi se va p`rea bun, decret` Nora cu o severitate pref`cut`. Acum, Bud, ie[i din ma[in` [i vino s`-]i \mbr`]i[ezi b`trâna mam`! {i tu, de asemenea, tinere! – Sosesc! aprob` Philip.

JUR~MÂNT SUB STELE

17

F`r` a mai deschide portiera, el s`ri jos. Angie remarc` \n trecere picioarele lungi pe care blugii presp`la]i se mulau strâns, iar tricoul alb sublinia musculatura sa atletic`; nu se putea t`g`dui – era un b`rbat foarte frumos. Dup` ce o \mbr`]i[` f`r` fasoane pe Nora, \[i \ndrept` aten]ia asupra lui Angie. – Nu-mi spune c` tu e[ti sora mai mic` a lui Bud? \ntreb` el cu un aer ne\ncrez`tor [i mijindu-[i ochii. Acum, inima adolescentei b`tea nebune[te. – Pot s` te \mbr`]i[ez de asemenea? continu` Philip. {i, f`r` a mai a[tepta un r`spuns, o lu` \n bra]e [i o s`rut` pe frunte. Lui Angie \i trebuir` câteva secunde ca s`-[i dea seama ce se \ntâmpl`. Niciodat` o \mbr`]i[are atât de obi[nuit` \n aparen]` nu-i produsese un asemenea efect! Sim]ea sângele urcând \n obraji [i avea impresia c` picioarele abia o ]ineau. Instinctiv, de fric` s` nu cad`, \[i \nnod` bra]ele \n jurul mijlocului lui Philip atunci când el o strânse un pic mai tare la pieptul s`u. – Ei! Acum po]i s-o la[i, exclam` Bud, atingându-l pe prietenul s`u pe umeri. {i, mai ales, nu-]i b`ga nici o idee \n cap \n ceea ce o prive[te pe sora mea! |]i amintesc c` nu are decât cincisprezece ani! Philip o l`s` pe Angie, dar o privi cu un aer ciudat. – Pare mai \n vârst`, murmur` el ca pentru sine. – Cine, Angie? \ntreb` Bud.

18

ISOBEL COOK

Nu, pare a[a pentru c` este mai voinic`. Norocoasa! ad`ug` el cu o strâmb`tur` cinic`. – Un metru [aptezeci [i [ase, cu picioarele goale, anun]` mândr` Nora. Seam`n` cu tat`l ei... Buddy m-a mo[tenit pe mine, zise ea, trecându-[i mâna prin p`rul buclat al primului s`u n`scut. – Mam`, opre[te-te! exclam` acesta. El \[i \ncrunt` sprâncenele [i-[i piept`n` p`rul cu degetele. – {i \nceteaz` s`-mi mai spui Buddy, [tii c` nu-mi place, ad`ug` el. – Ei bine! Iat` c` domnul nu mai suport` porecla pe care i-a dat-o mama sa! For]at s` tr`iasc` \ntr-un mare ora[, fiul meu se crede un burghez! Nu-l influen]ezi, nu este a[a, Philip? Cu regret, interpelatul \[i lu` ochii de la Angie pentru a r`spunde gazdei sale. – Nu, doamn` Brown! afirm` el cu un surâs pozna[. – La fel gândeam [i eu. Tu ai aerul unui b`iat bun, cu toate c` vii dintr-o familie atât de bogat`! – Mam`! protest` Bud. – Ei bine, ce? Toat` lumea [tie c` banii \i pot strica pe copii, spuse mama f`r` s` se opreasc`. Dar acest b`iat, ad`ug` ea ar`tând cu degetul spre Philip, se vede c` a fost crescut de oameni cu bun-sim]. De fapt, unde sunt p`rin]ii t`i acum, Philip? |mi amintesc c` Bud spunea c` sunt pleca]i \n c`l`torie. – Cred c` sunt \n Europa, doamn` Brown.

JUR~MÂNT SUB STELE

19

– Crezi? repet` Nora cu o surpriz` nedisimulat`. Vrei s` spui c` nu e[ti sigur? Philip ridic` din umeri cu non[alan]`. – Ei nu-[i fac \ntotdeauna proiecte precise, explic` el. |[i urmeaz` dorin]ele de moment. – Este ciudat s` plece a[a tocmai \nainte de Cr`ciun, murmur` interlocutoarea sa, \ncruntându-[i sprâncenele. Angie nu se putu \mpiedica s` nu fie de acord cu ea. Perioada Cr`ciunului trebuie petrecut` cu familia. – |n sfâr[it, nu te nelini[ti, i se adres` Nora lui Philip. Vei petrecere s`rb`torile cu noi. Ne vom ocupa noi de tine, nu este a[a, Angie?

***

Vanessa l`s` s`-i scape un chicotit. – Pariez c` mama ta n-ar fi spus acestea dac` dac` ar fi b`nuit \n cel fel visa invitatul s`u ca fiica s` se ocupe de el! {i, ce s-a mai \ntâmplat? Cum ai putut s`-i rezi[ti? Dup` cum spui, era magnific...Angie scoase un lung suspin [i frân` brusc la stopul pe ro[u. – N-a \ncercat s` m` seduc`, declar` ea. {i totu[i, a r`mas la noi aproape pân` la sfâr[itul lunii ianuarie. – Nu-mi vine s` cred! Totu[i, \l atr`geai vizibil...

20

ISOBEL COOK

– Da, asta era impresia mea. |n ceea ce m` prive[te, eram complet nebun` dup` el, ai \n]eles. |l urmam peste tot, ca un c`]elu[. Nu \ncetam s`-mi cer scuze c` m` g`sea mereu acolo unde era [i el. – Pe fratele t`u nu-l deranja s` fii \ntotdeauna pe urmele lor? – Nu. {tii c` noi suntem o familie foarte unit`; pentru noi era ceva obi[nuit s` facem totul \mpreun`. Bud [i tata [i-au petrecut mult timp s`-i arate lui Philip munca de la ]ar` – cum \ncaleci un cal, cum se sap` sau se trage cu pu[ca... La sfâr[itul sejurului s`u, putea s` ]inteasc` o can` cu bere de la o sut` de metri. Toat` lumea g`sea normal ca eu s`-i ajut; [i, de altfel, cine ar mai fi fost atât de dobitoc \ncât s` a[eze c`nile de bere \n echilibru pe barier`? Stopul trecu pe verde [i Angie demar`. – Familia ta \[i d`dea seama ce sim]eai pentru Philip? \ntreb` Vanessa. – Nu cred. Dup` cum ]i-am spus, eu am fost \ntotdeauna o rezervat`... |n tot cazul, ceea ce este sigur, tata [i Bud n-au b`nuit niciodat` nimic. Poate mama, care are un dar al ei, dar nici ea n-a spus niciodat` nimic. – Totu[i, Philip [tia, nu-i a[a? – Da... – {i ce sim]ea pentru tine? Angie ridic` din umeri. – Cine [tie? El m` pl`cea [i cred c`-l atr`geam, dar \ntr-un mod superficial. {i apoi, nu aveam decât cincisprezece ani...

JUR~MÂNT SUB STELE

21

Bine\n]eles, \mi petreceam nop]ile imaginându-mi \n secret c` era nebun dup` mine, cum eram eu dup` el. Scriam duzine de poezii despre el! De fiecare dat` când avea o aten]ie pentru mine, o vedeam ca pe un mesaj sub\n]eles. Cea mai mic` privire \n direc]ia mea era imediat interpretat` ca o ochead` pasional`; cea mai mic` discu]ie ascundea mii de declara]ii de dragoste codate. Angie râse cu triste]e. – Familia mea avea obieciul s` se reuneasc` \n fiecare sear` pe verand` pentru a discuta [i a privi la stele. De câteva ori, ceilal]i s-au dus s` se culce l`sându-ne singuri. Nu-]i po]i imagina ce se petrecea atunci \n capul meu... – Despre ce vorbea]i? – Despre unele [i despre altele... Despre filme, muzic`, despre c`r]i [i poezie. Când \mi amintesc, cred c` Philip \ncerca doar s` se arate dr`gu] fa]` de mine, când pretindea c` g`se[te destul de mature gusturile [i p`rerile mele. – Poate c` nu, obiect` Vanessa. Dup` tot ce-mi spui despre tine \n acea perioad`, cred c` avea dreptate. Poate c` a v`zut \n tine acea intensitate care l-a \nsp`imântat [i l-a \mpiedicat s`-]i fac` avansuri, cine [tie? – Am zis eu c` nu mi-a f`cut avansuri? Da, a[a am zis... De altfel, este adev`rat. El n-a avut nevoie. Eu am fost cea care a sfâr[it prin a \ndr`zni peste m`sur`! Vanessa se \ntoarse spre prietena sa, cu ochii m`ri]i de surpriz`.

22

ISOBEL COOK

– Tu? Dumnezeule! Când? Unde? – Era \n ajunul \ntoarcerii sale la Sydney. Sub verand`. – Ce ai f`cut? Poveste[te-mi!

Capitolul 2 "Duce]i-v` s` v` culca]i, se ruga \n t`cere Angie. V` rog, duce]i-v` s` v` culca]i... El pleac` mâine. Nu \n]elege]i? Trebuie s` r`mân un moment cu el!". Adolescenta nu-[i crezu ochilor când o v`zu pe mama sa c` se ridic`, parc` drept r`spuns la rug`mintea ei t`cut`, [i a anun]at c` se retrage pentru noapte. Când tat`l s`u se eclips` imediat, imitat de Bud, ea adres` \n t`cere o mul]umire fierbinte celui care \i \ndeplinise dorin]a. Cu o mi[care rapid`, p`r`si balustrada verandei pentru a se a[eza al`turi de Philip, inima b`tându-i puternic. Ca [i ea, Philip purta un [ort scurt [i un tricou. Fusese cald \n acea zi, dar acum aerul \ncepea s` se r`coreasc`. Simpla apropiere de Philip p`rea \ns` s-o \nc`lzeasc`. Ea privi picioarele lungi ale tovar`[ului s`u, bronzate de soarele de var`. Aproape i se vedeau coapsele; dac` s-ar fi

24

ISOBEL COOK

apropiat pu]in, pielea lor s-ar fi atins. Cu toate acestea, nu \ndr`znea s` ri[te o mi[care [i r`mase perfect imobil`. – Nu se vede noaptea, la Sydney, un cer asem`n`tor, observ` Philip cu o voce profund`, atât de cald`, atât de plin` de farmec... Tot vorbind, el se trase pu]in \napoi pentru a-[i ridica privirea spre bolta cereasc` [i, mi[cându-se, coapsa sa o atinse pe cea a lui Angie. Aproape f`r` s` vrea, fata \[i stânse genunchii la piept [i-i \mpreun` cu bra]ele pentru a-i \mpiedica s` tremure. – Ah, da? se bâlbâi ea, blestemându-se imediat pentru platitudinea r`spunsului. – Vei vedea când vei veni la Sydney... Mama ta mi-a spus c`, dup` bac, \]i vei continua studiile acolo. – Da, mi-ar face pl`cere. Dac` tata va avea bani... Nu-mi r`mâne decât s` sper c` nu vom suporta nici secet`, nici inunda]ii \n urm`torii trei ani, concluzion` ea cu umor. Philip \[i \ncrunt` sprâncenele, pentru c` nu se gândise c` viitorul cuiva ar fi putut s` depind` de factorii climaterici. – Dac` se va \ntâmpla a[a, \]i voi da eu banii, afirm` el. – Nu te-a[ l`sa niciodat` s` faci a[a ceva, protest` ea, \n ciuda fericirii pe care i-o provoca aceast` propunere. S` [tii c` familia Brown ]ine la onoarea sa. – Am constat asta cu Bud! exclam` Philip râzând. Totu[i, Angie, relu` el, redevenind serios, trebuie s` vii la Sydney. – Trebuie... repet` Angie, cu gâtlejul strâns de emo]ie.

JUR~MÂNT SUB STELE

25

Ochii lor se \ntâlnir` [i ea sim]i cum inima i se umple de o speran]` nebun`. "El simte la fel ca mine, se gândi ea, cu beatitudine. M` g`se[te prea tân`r`; este modul lui de a-mi spune c` m` va a[tepta". – Altfel spus, nu sunt sigur c` \mi va pl`cea s` te v`d la Universitatea din Sydney, murmur` el. Dar Angie nu-l mai asculta. Ea se cufunda \n albastrul atât de rar al privirii lui, repetându-[i c` era minunat [i gândindu-se c` dorea s-o s`rute cum n-a dorit niciodat`, \n scurta sa existen]`. Deodat` avu o certitudine: ar fi murit dac` el ar fi plecat la Sydney f`r` s-o s`rute. – Ce fel de studii vrei s` urmezi? o \ntreb` el. – Poftim? Eu... Mi-ar pl`cea s` ob]in o diplom` \n psihologie. |n]elegi? A[ prefera s` lucrez cu oamenii. S` ajut la rezolvarea unora dintre problemele sociale ale lumii. – E[ti ambi]ioas`, Angie. S` rezolvi problemele sociale ale lumii! Dar g`sesc fantastic faptul c` vrei s` \ncerci. Atunci spune-mi care este, dup` tine, cea mai grav` problem` a lumii actuale? – Este o \ntrebare dificil`... Sunt atâtea!. Ascult`, poate c` g`se[ti angajamentul meu pu]in naiv, dar m` gândesc c` dac` oamenii nu [i-ar complica via]a, ar fi mai ferici]i. Lumea occidental` se \ndep`rteaz` prea mult de modelul familial tradi]ional. A[ vrea s` \ncurajez oamenii s` ia mai \n serios rela]iile umane, c`s`toria, educa]ia copiilor.

26

ISOBEL COOK

– {i tu, vrei s` te c`s`tore[ti [i s` ai copii? Sau te vei mul]umi doar cu cariera ta? – Nu v`d de ce a[ alege \ntre cele dou`. Dar cariera va trece, \ntotdeauna, dup` familia mea. – Mmm... V`d c` va trebui s` te urm`resc \ndeaproape la Sydney altfel am s` te v`d c`s`torit` \nainte de a zice uf! – Tu n-ai face asta, Philip. Pentru mine nu va exista niciodat` decât un sigur b`rbat. Spunând asta, ea \ntoarse capul spre el [i \l privi fix \n ochi. O lic`rire de surpriz` str`b`tu ochii alba[tri ai lui Philip; dar foarte repede privirea sa c`p`t` alt` profunzime [i mângâie \ncet obrajii lui Angie, oprindu-se la buzele ei \ntredeschise \nainte de a merge mai jos, pân` la proeminen]a sânilor, subliniat` de ]es`tura fin` a tricoului. Deodat`, tân`ra fat` \n]elese ce \nseamn` s` fii obiectul dorin]ei unui b`rbat. Ea sim]i cum corpul s`u r`spunde chem`rii mute a privirii tulbur`toare [i o invad` un val de c`ldur`. – Tu n-ai decât cincisprezece ani, zise Philip cu o voce dur`, ca [i cum ar fi chemat-o la ordine. – Acum, r`spunse ea \ntr-un suflu, dar nu voi \ntârzia s` cresc... – Este adev`rat: crescând, \]i vei schimba probabil p`rerea. – Niciodat`! exclam` ea cu convingere. Mama spune \ntotdeauna c` sunt \nc`p`]ânat` ca un catâr. Sunt sigur` c` voi sim]i acela[i lucru pentru tine peste trei ani. Cu aceste cuvinte, d`du din cap [i murmur`:

JUR~MÂNT SUB STELE

27

A[teapt`-m` aici! S`rind \n picioare, alerg` pân` \n camera sa [i se \ntoarse \n mai pu]in de un minut. – Am scris asta \n s`pt`mâna sosirii tale, zise ea, \ntinzându-i lui Philip o foaie de hârtie. El citi poezia \ntr-o t`cere de plumb, \nainte de a plia hârtia \n patru [i a o depune pe treapt`, lâng` el. Timp de un lung moment, Angie \[i spuse c` era ridicol`. Dar, deodat`, Philip o privi [i ea [tiu... avu certitudinea absolut` c` avusese dreptate. El sim]ea acela[i lucru ca [i ea. – Angie, zise el cu o voce dulce. Dulcea mea Angie! {i \ntinse mâna ca s-o mângâie pe obraz. Degetele lui erau r`coroase [i tandre, pe obrajii s`i \n fl`c`ri. Atunci adolescenta se auzi ca \ntr-un vis: – S`rut`-m`, Philip. S`rut`-m`...

***

– Hei, nu po]i s` te opre[ti! protest` cu vehemen]` Vanessa, când Angie \[i \ntrerupse brusc povestirea. Cele dou` prietene se apropiau acum de cartierul unde locuiau, la nord de Sydney. Angie \ndrept` ma[ina c`tre parchingul subteran unde avea un loc rezervat.

28

ISOBEL COOK

Odat` aceasta parcat`, se \ndreptar` c`tre scar` [i urcar` treptele \n grab`, pân` la apartamentul lor cochet de la etajul doi. – Atunci? Ce s-a mai \ntâmplat? insist` Vanessa când intrar`. Angie surâse \n fa]a ner`bd`rii prietenei sale. A[a deci, sub aerele sale liberale, profesoara de matematic` ascundea o inim` romantic`... – Nu mare lucru, r`spunse ea \n cele din urm`. El m-a s`rutat o singur` dat`! {i \nc` destul de fugitiv. – Nu atât de fugitiv dac` \]i mai aminte[ti dup` nou` ani [i, din aceast` cauz`, refuzi s` cuno[ti al]i b`rba]i! – N-am spus niciodat` c` refuz s` cunosc al]i b`rba]i. Doar c` a[tept ca s`rut`rile lor s` aib` acela[i efect ca cea a lui Philip, din acea sear`. S` zicem, dac` vrei, c` de la Philip nimeni nu m-a f`cut s` visez astfel. – Dar ce avea s`rutarea aceea atât de special? – Nu [tiu... Nu cred c` s`rutarea \n sine avea ceva particular din punct de vedere "tehnic". Ceea ce sim]eam face diferen]a. – {i ce sim]eai? Inima lui Angie se strânse la amintirea aceea. Ea r`mase nemi[cat` pe canapea, cu privirea \n gol. – Aveam impresia c` lumea a deviat de la axa sa, articul` ea. C` murisem [i m-am trezit \n Paradis. Putea fi o nebun` dar, dup` to]i ace[tia ani, era suficient s` \nchid` ochii pentru a sim]i strânsoarea bra]elor musculoase

JUR~MÂNT SUB STELE

29

ale lui Philip \n jurul taliei sale, mângâirerea cald` a buzelor lui peste ale sale, [ocul pe care l-a sim]it când buzele lor s-au apropiat... Dar ceea ce-i spusese, dup` aceea, \i d`duse lovitura de gra]ie. – Am s`-]i scriu, murmur` el \n p`rul s`u. {i când vei fi destul de mare, ne vom revedea. |]i promit... Atunci poate c` [i el crezuse. Dup` to]i ace[tia ani, putea s`-i acorde beneficiul \ndoielii. Dar, \n fapt, aceasta nu schimba nimic din faptul c`, din egoism, o condamnase la ani lungi de a[teptare inutil`, f`r` speran]`. Altfel spus, o s`rutare \i stricase via]a. – O, la, la, Angie! Erai atât de \ndr`gostit` de el? Atunci, ce a devenit? {i unde este ast`zi? Revenind la realitate, Angie se str`dui s` alunge amintirile \ntr-un col] \n capul s`u. – Philip Sterling s-a c`s`torit cu o femeie foarte frumoas` [i foarte bogat` [i tr`iesc la Melbourne, zise ea cu un calm pe care nu-l sim]ea. – {i ce spunea poezia? |]i mai aminte[ti? Evident c`-[i amintea! |[i amintea fiecare cuvânt, fiecare silab`... – Nu prea, min]i ea. Erau prostii oribile, flori albastre lipsite de interes. Cel pu]in aceasta era adev`rat! – Presupun c` nu a p`strat leg`tura cu tine dup` plecarea lui?

30

ISOBEL COOK

Angie aprob` cu o expresie cinic`. – S-a mul]umit s` trimit` o mic` scrisoare p`rin]ilor mei pentru a le mul]umi pentru ospitalitatea lor... Vrei o cea[c` de cafea? spuse ea ridicându-se. Deodat`, sim]ea nevoia s` se mi[te, s`-[i ocupe mâinile. Vanessa o urm` \n buc`t`rie. – L-ai mai v`zut dup` aceea? \ntreb` ea – Da, de mai multe ori. – Glume[ti! Unde? Când? – Prima dat`, câteva luni mai târziu, la ceremonia de decernare a diplomei lui Bud. Pentru aceast` ocazie, toat` familia a mers la Sydney. – {i? – S-a ar`tat politicos cu mine, dar distant. {i apoi, era cu acea ro[cat` foarte sexy care nu-l l`sa nici m`car o secund`. – Cred c` te-ai \mboln`vit! – Eram distrus`. Pân` atunci m` str`duisem s`-i g`sesc scuze. |mi spuneam c`, la fel ca multor b`rba]i, nu-i pl`cea s` scrie... M` gândeam c` atunci când ne vom revedea, totul va fi bine [i c`-[i va da seama cum crescusem de repede – deja s`rb`torisem cei [aisprezece ani! Mi-l imaginam repetându-mi c` m` va a[tepta. Micul surâs al lui Angie \i ascundea prost am`r`ciunea. – Cât eram de proast`! continu` ea. |n cele din urm`, Bud a fost cel care mi-a deschis ochii când mi-a povestit c` Philip fusese ales \n ajun drept "C`l`ul inimilor anului", la o

JUR~MÂNT SUB STELE

31

s`rb`toare organizat` de universitate. El avusese \n trei ani mai multe prietene decât ]epi avea porcul-spinos! Ro[cata nu era decât ultima pe list` – o sedusese chiar \n timpul s`rb`torii \n discu]ie! Bud [i prietenii s`i f`ceau deja pariuri cu privire la durata acestei rela]ii. – Ei bine! Ce om! Poate c`, \n cele din urm`, ai sc`pat cu bine. El ar fi dorit mai mult decât o s`rutare! Trebuie s`-i mul]ume[ti c` n-a profitat de situa]ie. – Da, este adev`rat; m-am gândit la aceasta. {tii, credeam cu adev`rat c` voi sfâr[i prin a-l uita [i a-l ierta, dar l-am \ntâlnit din \ntâmplare la Sydney, când eram \n anul doi la universitate. Aveam un curs de diminea]` [i trenul meu \ntârziase; ie[eam alergând din gara Wynard, sperând s` prind un autobuz, când m-am ciocnit de un b`rbat... Imagineaz`-]i surpriza mea când am v`zut cui \i apar]ineau mâinile care m` sprijineau s` nu cad! Cred c` Philip era tot atât de surprins ca [i mine.

***

– Dumnezeule, Angie! Angie se for]a s` nu-l priveasc` prea direct. Dar era cu adev`rat frumos, cu blugii s`i negri [i cu vesta de sport kaki... {i avea clas`! Cu toate c` nu avea decât dou`zeci [i [apte de

32

ISOBEL COOK

ani, nu sem`na a student – nu, de acum era un om de afaceri sigur pe el. Tinerei i-ar fi pl`cut s` g`seasc` lucruri mai pertinente pe care s` i le spun`; ar fi dorit s` poat` s` \nceteze de a-l mai privi; i-ar fi pl`cut s` nu a[tepte nimic de la el, s`-[i \n`bu[e acea speran]` stupid` pe care o sim]ea invadând-o. Privirea albastr` parcurse silueta sa longilin` [i ea se gândea cu disperare c` o g`sea ca o adolescent`, \n blugii presp`la]i, \n tricou [i cu vechii ei teni[i albi. – V`d c` ai reu[it s` intri la Universitate, observ` el. Studiezi psihologia, a[a cum ai dorit? – Da, reu[i ea s` articuleze. De la sosirea la Sydney, nu \ncetase s`-[i imagineze cum o s`-l \ntâlneasc` din \ntâmplare, pe strad`. Se vedea tratându-l de sus, politicoas`, dar rece [i indiferent`. Iar acum, nu mai era nici rece, nici indiferent`. Inima \i b`tea s` se rup`, atât de tare, \ncât credea c` [i el o va auzi. Dumnezeule, cât era de ridicol`! – Pari \n form`, Angie, observ` el. Sunt dezolat c` n-am putut veni la nunta lui Bud, luna trecut`: eram \n str`in`tate, pentru afaceri. {i sunt dezolat c` nu pot s` stau s` discut cu tine, dar am o \ntâlnire. – Nu face nimic, spuse ea, [i eu trebuie s` plec: sunt deja \n \ntârziere. Salut! {i, cu aceste cuvinte, se \ndep`rt`, aproape alergând. – Unde locuie[ti? strig` el, \n spatele ei.

JUR~MÂNT SUB STELE

33

Inima lui Angie \i b`tea tare \n piept. Ea r`mase pe loc [i se \ntoarse. "Dumnezeule, dac` o s` m` invite s` ie[im \mpreun`? se gândea ea. Da, te rog, f`-l s` m` invite". – Am nevoie de adresa ta ca s`-]i trimit o invita]ie, explic` el. – O invita]ie? repet` ea \ncet. – Pentru nunta mea. Cununia va avea loc \n octombrie. – Oh... Se citea disperarea pe fa]a ei? F`r` \ndoial` c`ci, deodat`, Philip p`ru sincer dezolat. Compasiunea lui evident` fu ca o palm` pentru Angie. Dintr-o dat`, ea g`si for]a s` surâd` – un surâs vesel chiar, \n ciuda lacrimilor ce i se adunau \n inim`. – De necrezut! Te c`s`tore[ti? Ei bine, te felicit. Acult`, po]i s`-i trimi]i invita]ia lui Bud. OK? Acum, trebuie s` plec, Philip. Pe curând, sper!

***

– Imi imaginez c` nu te-ai dus la nunt`! exclam` Vanessa, punând cea[ca de cafea pe mas`. Angie l`s` capul \n jos cu un aer vinovat. – Dar e[ti complet masochist`! De ce naiba ai f`cut-o? Tân`ra femeie scoase un suspin, obosit`.

34

ISOBEL COOK

– Cred c` din curiozitate... Vroiam s-o v`d pe femeia care reu[ise s`-i pun` frânghia de gât... De altfel, fusese invitat` toat` familia, inclusiv tata [i mama; nu puteam s` m` eschivez f`r` s` trebuiasc` s` r`spund la o mul]ime de \ntreb`ri stânjenitoare. – Apoi? – Perfect: iat` singurul cuvânt cu care s-o pot descrie pe Helen. Am urât-o de la prima privire [i nu l-am mai adorat pe Philip ca mai \nainte. A fost cea mai rea zi din via]a mea. – {i familia ta? N-a remarcat nimic? N-a v`zut cum acest Don Juan f`r` inim` ]i-a zdrobit-o pe a ta? \ntreb` Vanessa cu un ton acuzator. – Cred – sunt chiar sigur` – c` mama a \nceput s`-[i pun` \ntreb`ri. |mi imaginez c` [i Bud \[i d`duse seama la un moment dat. Poate din noaptea primirii diplomelor. F`r` \ndoial`, de aceea m-a pus \n gard` cu privire la cuceririle lui Philip. Chiar [i la nunt` l-am auzit spunând c` ar face avere dac` ar paria cu toate persoanele prezente c` acest cuplu nu va dura mult timp... El a afirmat c` Philip era un tip super, dar nu prea era f`cut pentru monogamie. {i [tii ce a mai ad`ugat? C` nu era vina lui dac`, adesea, unele fete stupide – [i zicând acestea m` privea drept \n ochi – i se arunc` proste[te de gât... – Dup` p`rerea mea, nu este o scuz`. Dup` cum ]i-am spus \ntotdeauna, nu este u[or s` \n]elegi un b`rbat! Dar spune-mi, ai vorbit cu el \n ziua nun]ii?

JUR~MÂNT SUB STELE

35

– Am \ncercat s`-l evit, dar Philip p`rea c` m` caut`, nu [tiu de ce. Poate \l mustra con[tiin]a. M-a s`rutat pe obraz, apoi mi-a spus, cu o anumit` r`ceal`, c` spera ca via]a s`-mi aduc` tot ceea ce am sperat, c` eram fata cea mai adorabil` pe care a \ntâlnit-o [i c` i-ar fi pl`cut ca lumea s` fie plin` de oameni ca cei din familia Brown. – Dumnezeule! suspin` Vanessa. Cu adev`rat, spunea astfel ca s` te dezguste, nu? – Nu, admise Angie. – Nu mai e[ti \ndr`gostit` de el acum, nu-i a[a? – Nu bine\n]eles c` nu, r`spunse Angie cu ner`bdare, ridicându-se brusc pentru a-[i duce cea[ca goal` \n buc`t`rie. Au trecut ani de atunci, nu sunt idioat`. Vanessa se apropie de chiuvet`. – Sper c` spui adev`rul, c`ci ar fi cu adev`rat stupid din partea ta s` continui s`-l iube[ti. Cum stupid este [i s`-i refuzi pe b`rba]i sub pretextul c` ai sim]it senza]ii bizare \n bra]ele unui tip, când aveai cincisprezece ani... Haide, Angie, coboar` pe p`mânt! {tii c` nu \ntinere[ti! |ntr-o diminea]` te vei trezi, [i va fi prea târziu! Angie nu se putea ab]ine s` nu surâd` \n fa]a vehemen]ei prietenei sale.. – Iat`, ast`-sear`... continu` aceasta din urm`, imperturbabil`. Te duci la aniversarea fratelui t`u, nu este a[a? Va fi o s`rb`torire mare, sau o mic` reuniune intim`. – Bud este incapabil s` vad` \n mic.

36

ISOBEL COOK

– Ce face el \n via]a de toate zilele? – |n prezent, lucreaz` \n publicitate. De altfel, a reu[it foarte bine \n domeniul s`u. – |n acest caz, trebuie s` existe mul]i candida]i \n aceast` sear`, nu? – Candida]i la ce? – La titlul de "primul amant al lui Angie Brown", bine\n]eles! Era pe punctul de a protesta, dar Angie consider` c` este mai bine s` tac`. Poate c` Vanessa avea dreptate. Poate c` [i tân`ra Debbie avea dreptate. Via]a este f`cut` pentru a putea fi tr`it`. S` r`mâi ignorant` [i neexperimentat` numai pentru a te ag`]a de un vis nes`buit, era o tâmpenie. – Cel pu]in, du-te cu inima deschis`, insist` Vanessa. Promite-mi c` dac` vei \ntâlni pe cineva care te atrage, te vei gândi s`-i dai o [ans`. – De acord, aprob` Angie, \]i promit. Era sincer`. Vanessa \i surâse. – |ncepi, \n sfâr[it, s` fii mai rezonabil`. {i Philip \i spusese asta de mai multe ori \n acea faimoas` var`. Ei bine, avea nevoie s` fie rezonabil`! Mai mult ca \n alte d`]i, se decise s` urmeze sugestia Vanessei: trebuia s`-[i g`seasc` un prieten adev`rat [i s` renun]e la fantasmele romantice. Era timpul. Marele timp! – M` duc s` m` aranjez pentru a fi \n avantaj \n aceast` sear`, zise ea cu un aer cuceritor.

JUR~MÂNT SUB STELE

37

– Perfect! exclam` Vanessa. Gr`be[te-te! Nu tr`ie[ti decât o dat`!.

***

|n seara aceea, la orele zece, Angie \[i regreta deja eforturile. De obicei, chiar \n blugi [i \n tricou, partea masculin` \i acorda mai mult` aten]ie; dar \n aceast` sear`, \n lunga sa rochie sub]ire, de un verde intens, machiat` cu grij` [i \nconjurat` de un nor de parfum \mb`t`tor, era pur [i simplu h`r]uit` de tot ceea ce purta pantaloni [i asta o agasa profund. Avea oroare de b`rba]ii care o abordau plini de siguran]`, \i debitau una-dou` platitudini [i se a[teptau, apoi, ca ea s` se topeasc` de dorin]` [i s` le cad` \n bra]e. Data viitoare, când vreunul dintre ace[ti descreiera]i \i va murmura "Ai t`i sunt ace[ti ochi frumo[i?", va \ncepe s` urle! Acestea fiind zise, era gre[eala ei dac` to]i \[i \nchipuiau c` ea c`uta un partener pentru o noapte. N-ar fi trebuit s` las` p`rul brun-ro[cat s`-i cad` pe un um`r, descoperindu-l pe cel`lalt \ntr-un mod provocator. Nici s` se lase convins` de Vanessa s` poarte lungii cercei de cristal care scoteau un clinchet la fiecare mi[care a ei. V`zând cum un tân`r \ncerca s` se apropie de ea, \i \ntoarse spatele [i se refugie \n buc`t`rie, unde Loretta, so]ia lui Bud, umplea cupele cu alune [i biscui]i.

38

ISOBEL COOK

– Bun`, Angie! E[ti foarte sexy \n aceast` sear`! |n]eleg acum de ce Bud mi-a spus c` to]i colegii lui sunt nebuni dup` tine... Ah, nu! Iar`[i soneria! Vrei s` fii dr`gu]` [i s` deschizi tu? Dac` nu le duc ceva de mâncare invita]ilor, cred c` se vor mânca \ntre ei! Angie izbucni \n râs \n fa]a mutrei comice a cumnatei sale. – Nici o problem`, m` duc eu. De altfel, gândea ea, era mai bine decât s` se \ntoarc` \n \nc`perea vecin`... Traversa vestibulul gândindu-se c` Bud s-a descurcat bine pentru un b`iat de la ]ar`. {i-a \nsu[it repede cariera publicitar`, avea o cas` frumoas` \ntr-un cartier reziden]ial, o nevast` foarte frumoas` [i un copil adorabil. {i toate acestea pân` la treizeci de ani! Era remarcabil. Adâncit` \n gândurile sale, deschise u[a – [i \ncremeni imediat. B`rbatul st`tea cu spatele, cu mâinile vârâte adânc \n buzunare [i cu un mic sac de c`l`torie. Dar ea [tiu imediat [i f`r` nici o \ndoial`, cui \i apar]inea acest p`r blond, ace[ti umeri largi, aceste picioare lungi [i musculoase. Era Philip.

Capitolul 3 El se \ntoarse, auzind zgomotul u[ii, mi[cându-se cu acea gra]ie felin` de care Angie \[i amintea atât de bine. Chiar [i la treizeci [i unu de ani, Philip era de o frumuse]e care \]i t`ia r`suflarea. Ridurile fine care \i marcau col]ul ochilor, nu f`ceau decât s` sublinieze albastrul de necrezut al acestora, de fapt, ele confereau figurii o maturitate foarte atr`g`toare. Corpul lui nu se schimbase deloc. Nici un gram de gr`sime nu-i \ngr`[ase silueta atletic`; [i Angie sim]i un regret. Cum ar fi putut s`-[i st`vileasc` elanul care o \mpingea c`tre el, dac` era atât de perfect? For]ându-se s`-[i vin` \n fire, afi[` un surâs de curtoazie. – Bun` seara, Philip, spuse ea pe un ton deta[at. A trecut mult timp, nu-i a[a? Timp de câteva secunde, el nu r`spunse [i o privi \n t`cere.

40

ISOBEL COOK

Privirea lui reflecta surpriza [i un alt sentiment pe care Angie nu-l putu identifica. – Da. Mult timp, zise el, \n sfâr[it. Te g`sesc... schimbat`. – |n bine, sper, spuse ea pe un ton vioi, aproape provocator, pe care nici ea nu [i-l cuno[tea. El \i surâse. – Este greu de ameliorat perfec]iunea, Angie. Cum putea s` fie atât de ipocrit? Dac` o g`sise odinioar` atât de perfect`, de ce o abandonase? Tân`ra \ncerc` s`-i \ntoarc` surâsul. – Ai [tiut \ntotdeauna s` le vorbe[ti femeilor, Philip, exclam` ea, cu u[urin]`. Dar spune-mi, cum de e[ti aici? Bud [tia c` trebuia s` vii? – Nu. – {tii c` azi este aniversarea sa? Avem o mare s`rb`toare \n cinstea lui. – Da, da, pentru asta am venit. Ea privi sacul de la picioarele lui [i \[i \ncrunt` sprâncenele. – S-ar spune c` r`mâi mai mult timp, remarc` ea. – O noapte sau dou`, afirm` el. Dar numai dac` Bud are loc, bine\n]eles. Dac` nu, voi g`si o camer` la un motel din apropiere... De altfel, sunt cu ma[ina. – Vrei s` spui c` ai condus de la Melbourne pân` aici doar pentru a asista la serata de aniversare a lui Bud? \ntreb` Angie, f`r` s`-[i ascund` surpriza.

JUR~MÂNT SUB STELE

41

– |n parte. – |n parte? Adic`? – Drag` Angie, so]ia mea [i cu mine am decis s` divor]`m [i am sim]it nevoia s` m` \ntorc la vechii mei prieteni. Angie se felicit` pentru st`pânirea pe care o \ncerca – cel pu]in \n aparen]`, la aflarea acestei ve[ti de necrezut. – }i-ai p`r`sit so]ia? – Nu am spus a[a ceva. |n realitate, ea m-a p`r`sit. – De ce? Philip, agasat, scoase un suspin. – Angie, trebuie s` r`mân ]intuit aici toat` noaptea ca s` r`spund la \ntreb`rile tale? Am sosit de la Melbourne, sunt epuizat, m` simt r`u, am nevoie de un du[ bun [i de un pahar. Sunt sigur c` mama ta nu m-ar fi l`sat niciodat` a[a, pe o [terg`toare de picioare. Ea m-ar fi f`cut s` intru \n vitez`. – Este adev`rat. Dar eu nu sunt mama, nu-i a[a? {i prefer "s`rut`rile". Vrei s` m` \mbr`]i[ezi, Philip? \ntreb` ea, con[tient` de absurditatea cuvintelor sale, dar incapabil` s` reziste tenta]iei de a-l provoca. El o privi stupefiat. – Ai b`ut? \ntreb` \n cele din urm`. – Nu. "Dar ar fi trebuit", ad`ug` ea \n sinea sa. – Atunci de ce te agi]i a[a? Asta nu-]i st` \n fire. Ea râse, un râs care suna fals. – Cum po]i s`-]i dai seama despre ce \mi seam`n` sau ba?

42

ISOBEL COOK

Singura Angie pe care ai cunoscut-o era o copil` idioat` [i impresionabil` care te considera ca pe un fel de zeu... – Dup` cum se vede, ]i-ai schimbat p`rerea! Lui Angie nu-i venea s`-[i cread` urechilor. Era decep]ie, un fel de am`r`ciune pe care o d`dea \n vileag tonul lui Philip? – Haide, intr`, zise ea, renun]ând s` reflecteze la \ntrebare. M` duc s`-l caut pe Bud. Acesta din urm` era tot atât de surprins ca [i sora sa. – Philip? Aici? exclam` el. – So]ia sa l-a l`sat, \i [opti Angie la ureche. – Mmm. Nu e greu s` \n]eleg de ce... Am [tiut c` a[a se va sfâr[i. – El zice c` a condus de la Melbourne pân` aici pentru aniversarea ta; vrea s` petreac` noaptea aici. – Nu este nici o problem`. Este prietenul meu. Fii dr`gu]`, Angie, [i spune-i Lorettei c` avem un invitat peste noapte. {i plec`, alergând spre u[a de la intrare. Angie o g`si pe Loretta tot \n buc`t`rie, de data asta umplând sp`l`torul de vase. So]ia lui Bud primi vestea vizitei lui Philip cu bun`voin]` [i Angie nu se putu ab]ine s` nu o compare cu propria sa mam`. "Nu este de mirare c` ea [i Bud se \n]eleg atât de bine", se gândi ea. – Bud trebuie s` fie foarte mul]umit! exclam` Loretta. Nu l-a v`zut pe Philip de la c`s`toria acestuia.

JUR~MÂNT SUB STELE

43

– Nici eu... murmur` Angie. Cumnata sa o privi cu un aer interogator. – Tu nu mai sim]i nimic pentru el, nu-i a[a? Surprins`, Angie era s` scape farfuria pe care i-o \ntindea Lorettei. Aceasta surâse. – Trebuie s` fii surd [i orb s` nu-]i dai seama c` erai cu inima sf`râmat`, \n ziua c`s`toriei lui. Bud mi-a spus, dup` aceea, c` a \ncercat s` te fac` s` \n]elegi c` Philip nu era b`rbatul potrivit pentru sora lui; a avut dreptate? Angie ridic` din umeri. – A[ min]i dac` a[ pretinde c` nu l-am g`sit \ntotdeauna foarte atr`g`tor. Dar atâta tot. – Sper. B`rba]ii \nsura]i nu aduc nimic bun. – El mi-a spus c` este \n plin` procedur` de divor]. – R`mâne de v`zut! – Nu te nelini[ti pentru mine, Loretta. Dup` cum ]i-am spus, cine s-a fript cu sup`, sufl` [i \n iaurt! – Bud se va sim]i u[urat c` reac]ionezi astfel. – Voi fi u[urat s` aflu ce? \ntreb` so]ul s`u, vârând capul prin deschiz`tura u[ii. – C` Angie s-a vindecat de dragostea ei pentru Philip. Bud se uit` gânditor la sora sa. – S` sper`m, r`spunse \n cele din urm`. Pentru c` Philip nu poate s-o ignore, a[a cum este \mbr`cat` \n aceast` sear`. – Ce vrei s` spui? se nelini[ti Angie, \ncruntându-[i sprâncenele.

44

ISOBEL COOK

– C` rochia ta este foarte sugestiv`, surioar`. {i prietenul meu Philip nu este b`rbatul care s` nu remarce o femeie frumoas`, mai ales când este \mbr`cat` provocator. De altfel, i-ai pl`cut \ntotdeauna... – Haide, Bud, nu mai vorbi a[a. {i adu-]i aminte c` acum am dou`zeci [i patru de ani, nu cincisprezece! Sunt capabil` s` m` descurc cu b`rba]ii – \n]elegându-l [i pe Philip. "Pe cine crezi c` \n[eli?", \ntreb` o voce mic` din mintea sa. Dar ea \i impuse s` tac`. Bud scoase un suspin. – Da, ai dreptate, admise el. Am reac]ionat ca un paranoic. {i \n plus, Philip pare c` s-a schimbat. |l g`sesc... foarte calm, foarte diferit de cel de odinioar`. S-ar p`rea c` mariajul i-a eliminat acea parte superficial` pe care o avea când eram studen]i. – De fapt, unde este? \ntreb` Loretta. – |n camera cea mare pentru oaspe]i. Face un du[. |n acest timp, \ncerc s`-i prepar [i s`-i duc un scotch. Dar pentru c` e[ti "vindecat`", po]i tu, Angie, s` faci asta \n locul meu? E timpul s` m` \ntorc la invita]i. {i trebuie s` vii [i tu cu mine, Loretta. De ore \ntregi stai \n buc`t`rie. Angie sim]i cum o cuprinde o u[oar` panic`. |i venea s` strige nu, c`ci nu era vindecat` de tot; totu[i, t`cu. Ideea de a-i duce un pahar lui Philip \n timp ce acesta f`cea du[ era incredibil de excitant`... O n`p`dir` amintirile de alt`dat`, când se sc`ldaser` \mpreun` \n râu, aproape de ferm`. Philip avea, \ntr-adev`r,

JUR~MÂNT SUB STELE

45

un corp superb! Un corp de \not`tor. Umeri largi, [olduri \nguste, picioare musculoase... Fusese campion de crawl la universitate [i auzise de la Bud c` dac` s-ar fi antrenat mai intens, ar fi fost selec]ionat, probabil, pentru Jocurile Olimpice. Iat` ce \i era tipic lui Philip: el nu lua nimic \n serios. Dar aceasta f`cea parte din farmecul s`u. Serioas` [i reflexiv`, Angie \l g`sise fascinant pe acest b`rbat care p`rea c` nu se teme de nimic. De altfel, de ce s-ar teme de ceva? Se n`scuse str`lucitor, frumos [i bogat! Niciodat` nu-i lipsise nimic: femeile \i c`deau \n bra]e f`r` ca el s` fac` cel mai mic efort. La acest gând, Angie nu putu s`-[i reprime o grimas` amar`. Ea turn` \ntr-un pahar o por]ie generoas` de scotch [i \ncepu s` urce scara. |mpins` parc` de un demon, nu b`tu la u[`, ci intr` direct. Philip abia ie[ise de sub du[ [i era aproape \mbr`cat; el ridic` brusc capul v`zând-o intrând [i \[i \ncrunt` sprâncenele cu un aer dezaprobator. – Sunt sigur c` mama ta te-a \nv`]at s` ba]i la u[` \nainte de a intra \n camera unui b`rbat, zise el, vârându-[i poalele c`m`[ii \n pantaloni. Angie ridic` din umeri. – F`r` \ndoial`, replic` ea. O s` \ncerc s`-mi amintesc data viitoare. – Ce ]i-a venit, Angie?

46

ISOBEL COOK

De când am venit, s-ar zice c` vrei s` m` sco]i din s`rite. "A[a este, se gândi tân`ra femeie. Pentru c` altfel risc s` m` arunc la picioarele tale [i s`-]i spun c` \nc` te iubesc, c` \n to]i ace[ti ani n-am \ncetat s` te iubesc". Ea se str`dui s`-i fac` fa]`, afi[ând un surâs la comand`. Capul i se \nvârtea [i nu avea nici o idee ce trebuia s` fac`. {i deodat`, r`spunsul se impuse evident: trebuia s`-l seduc` pe Philip. S` profite de ceea ce ar putea fi ultima sa [ans`. – M-am purtat urât cu tine, nu-i a[a? zise ea, \ncercând s` dea o not` pozna[` surâsului s`u. Scuz`-m`, voiam s` te sâcâi pu]in. Uite paharul t`u; Bud mi-a cerut s` ]i-l aduc. Ea \i \ntinse paharul [i se a[ez` pe marginea patului cu o gra]ie studiat`, \ncruci[ându-[i picioarele care l`sau s` se vad` jupa ce se vedea prin despic`tura rochiei. – Ce s-a \ntâmplat c` so]ia ta a trebuit s` te p`r`seasc`? \ntreb` ea, mereu surâz`toare. Ai fost un b`iat r`u, Philip? O parte din ea dorea s` aud` c` s-a purtat odios cu so]ia sa, \n timp ce alt` parte visa c` \i va m`rturisi c` a f`cut totul ca mariajul s`u s` mearg`, dar n-a reu[it pentru c` era \ndr`gostit de alt` femeie – de ea, Angie. El privi picioarele ei, luând o \nghi]itur` mare de b`utur`. Cu o grimas`, puse paharul pe masa de toalet`. Apoi, f`r` s` spun` un cuvânt, se \ntoarse spre mobil`, lu` un pieptene [i-l trecu prin [uvi]ele umede. Angie \i urm`ri mi[c`rile, agasat` de propria ei reac]ie.

JUR~MÂNT SUB STELE

47

De ce sim]ea o dorin]` visceral` de a se ridica, de a-[i trece degetele prin buclele blonde ale lui Philip, de a-l atrage spre ea [i a-l \mbr`]i[a cu ardoare? O str`b`tu un frison. Niciodat` nu se crezuse \n stare de o pasiune atât de s`lbatic`, distrug`toare. Aceasta o nelini[tea; ce trebuia s` fac`? Deodat`, \[i d`du seama c` el o privea prin oglind`. – De ce vrei s` [tii ceva despre c`s`toria mea? o \ntreb` el. Angie reu[i s` salte din umeri, cu indiferen]`. – Sunt doar curioas`, asta-i tot. Bud a zis \ntotdeauna c` nu va dura. Philip se \ntoarse surprins. – Adev`rat? {i ]i-a explicat de ce gândea astfel? – Cred c` aprecia c` b`rbatul ales \n "C`l`ul Inimilor Anului" la universitate, nu va fi un so] ideal. Timp de câteva secunde, Philip r`mase nemi[cat. Apoi cl`tin` u[or din cap [i scoase un lung suspin. – B`trânul Bud, spuse el pe un ton sec. {i eu credeam c` \mi este prieten! – Bud este prietenul t`u, r`spunse Angie. {i dac` a zis asta, a f`cut-o pentru c` te cuno[tea bine. Dac` mariajul t`u a e[uat, este vina ta! – Asta \mi repet [i eu \n fiecare zi, Angie. Sunt convins c` am f`cut o gre[eal` monumental` c`s`torindu-m` cu Helen. – Sper c` nu \ncerci acum s-o faci responsabil` de divor]ul vostru?

48

ISOBEL COOK

– Te asigur c` nu-mi repro[ez decât mie \nsumi. – Deci, este adev`rat... E[ti gata s` divor]ezi! murmur` Angie, furioas` de satisfac]ia ce o invada la acest gând. Ce diferen]` ar fi fost pentru ea? Dup` cum se vedea, Philip nu va r`mâne decât o zi sau dou`. Apoi se va \ntoarce la Melbourne, \n lumea sa de puternici oameni de afaceri [i de femei bogate [i sofisticate, cu era Helen. – Nu exist` nici o [ans` s` v` \mp`ca]i? \ntreb` ea cu un aer pe care \l credea deta[at. – Nici una, afirm` el, reluându-[i paharul [i terminându-[i b`utura. Din nou, el schi]` o grimas`. – Dar [tiu c` Bud a turnat o por]ie! Vrea s` m` \mbete sau ce? – Nu el a fost, ci eu. Mi-a spus c` ai avea nevoie s` te relaxezi. – Este adev`rat. Dar nu \n acest fel... Spune-mi Angie, relu` el, schimbând subiectul, via]a ]i-a adus tot ceea ce ai visat? Exist` un tân`r b`rbat bine sub toate aspectele care te a[teapt` ner`bd`tor s` te strâng` \n bra]e? |n acea clip`, Angie regret` c` nu pusese arsenic \n paharul interlocutorului s`u. – |n realitate, nu, Philip, r`spunse cu un surâs rece. |n acest moment, sunt singur`. Cât prive[te alte ambi]ii ale mele... Pe legea mea, nu am decât dou`zeci [i patru de ani [i \mi va trebui mult timp ca s` schimb lumea. Am \n]eles acum

JUR~MÂNT SUB STELE

49

c` anumite lucruri – [i anumite persoane – nu ar putea s` fie schimbate niciodat`, ad`ug` ea aruncându-i o privire plin` de r`utate. – Ascult`, propun \ncetarea focului, OK? Ast`zi este aniversarea lui Bud [i a[a cum \l cunosc, ar dori ca totul s` fie bine; nu m` \ndoiesc c`, la ora asta, jos este muzic` [i sunt oameni care danseaz`. Haide, chiar am nevoie. Luând mâna lui Angie, o trase atât de brusc, obligând-o s` se ridice. Ea se cl`tin` [i el \i petrecu un bra] peste talie pentru a o ajuta s`-[i recapete echilibrul, bra] pe care nu [i-l retrase dup` aceea. Surprins`, ea \l privi f`r` s` poat` \n]elege; dar când c`ut` s`-l cerceteze, ochii alba[tri de peruzea, exprimau un cinism f`r` limite. – N-ai aerul \nsp`imântat, Angie, [opti el. La ce te a[teptai din partea unui b`rbat u[uratic [i incon[tient ca mine? Sunt gata s`-]i dau acea s`rutare pe care mi-o cereai la u[`. – Prea târziu, r`spunse ea printre din]i, \ntorcând capul. Eu nu accept s`rut`ri decât la u[`, nu [i \n camer`. Luându-i b`rbia \ntre degete, o for]` s`-l priveasc`. – N-ai decât s` nume[ti asta o s`rutare de adio, murmur` el. "Nu", vru ea s` strige, dar deja buzele lui lui Philip puser` st`pânire, cu violen]`, pe ale sale. "Memoria \]i poate juca feste", de gândea Angie. Ea \i povestise Vanessei c` s`rut`rile lui Philip nu se puteau compara cu nimic altceva! Nu era nimic divin \n modul \n care o s`ruta acum: f`r` delicate]e, aproape cu s`lb`ticie.

50

ISOBEL COOK

Dar, chiar \n momentul \n care tân`ra femeie se gândea c` fusese nebun` s`-[i \nchipuie \n to]i ace[ti ani c` fusese \ndr`gostit` de Philip, s`rutarea se schimba, \ncetul cu \ncetul. Degetele care-i ]ineau b`rbia devenir` mai blânde, mai mângâietoare, apoi \ncepur` s` coboare \ncet c`tre gâtul s`u, \n timp ce celalalt` mân` urca pe spatele s`u [i se oprea \n p`rul ei. |n tot acest timp, limba desf`[ura un dans de o senzualitate incredibil`. Pl`cerea pe care Angie o sim]ea \n aceste clipe eclipsa toate amintirile de alt`dat`. Avea impresia nu mai exista decât dorin]a; tot corpul \l cerea pe cel al tovar`[ului s`u, reclama o fuziune mai total`. Dorea s`-i apar]in` lui Philip, s`-i ofere ceea ce nu-i apa]inuse decât lui. Se sim]ea fericit`, vivant`, ca [i când [i-ar fi g`sit locul care \ntodeauna a fost al ei; \n bra]ele b`rbatului vie]ii sale. {i dac` ar face dragoste, fericirea ar fi complet`, gândea ea confuz`, lipindu-se de el. Aproape incon[tient, \[i trecu degetele prin p`rul lui Philip, [i-l auzi sco]ând un mic geam`t de pl`cere. – M`tu[ic`... Micu]a voce \i parveni prin cea]a pasiunii [i avu efectul unui du[ rece. Ea se degaj` repede de Philip; toat` magia clipei zburase [i nu mai sim]ea decât con[tiin]a abandonului s`u, de ceea fusese cât pe ce s` fac` sau sa-l lase pe Philip s` fac`. – A[ vrea un pahar cu ap`, te rog, m`tu[ic`, zise micul Morris, de trei ani[ori, ridicând spre ea ochii s`i mari [i inocen]i.

JUR~MÂNT SUB STELE

51

Ru[inat`, Angie avans` \n direc]ia sa [i constat` c` u[a r`m`sese deschis` tot timpul cât se desf`[urase "conversa]ia" sa cu Philip. Oricine ar fi putut s` treac` [i s`-i vad`... Dumnezeule, dac` Bud ar fi urcat? Aproape s` le[ine, atât o dezgusta propria atitudine, lu` copilul \n bra]e [i-l duse \n camera lui. – Tat`l t`u [i mama ta n-ar fi mul]umi]i s` te vad` \n picioare la ora asta, remarc` ea a[ezându-l pe Morris \n pat. |]i promit c` n-am s` spun c` te-ai sculat, dar \n schimb, vreau s` bei repede toat` apa [i s` te culci din nou. – Cine era domnul care te s`ruta, m`tu[ic`? – Un vechi prieten, r`spunse Angie, sperând c` era suficient pentru a satisface curiozitatea copilului. Dar Morris era \n perioada \ntreb`rilor permanente [i nu \nceta s` se intereseze de tot. – {i de ce te s`ruta? Spune-mi! O s` te c`s`tore[ti cu el? Tân`ra sim]i cum i se strânge inima. – Nu, nu m` c`s`toresc, Morris. A trecut mult timp de când nu ne-am v`zut; oamenii se \mbr`]i[eaz` când nu s-au v`zut de mult timp. – Da, dar... – Cât` ap` vrei? i-o t`ie ea, sperând s`-i distrag` aten]ia. Un pahar \ntreg sau jum`tate? Reu[i s`-l culce pe Morris, evitând alte \ntreb`ri stânjenitoare. {i se ruga ca el s` nu le povesteasc` p`rin]ilor, \n ziua urm`toare, ceea ce v`zuse.

52

ISOBEL COOK

Ie[i \n vârful picioarelor, crezându-l adormit, dar el o chem`. Nu putea s` adorm`, explic` el, dac` nu i se citea o poveste. Sco]ând un suspin, Angie se resemn` s` se adânceasc` \n lectura lui "Toby, micul camion", ceea ce se p`rea c` va fi o poveste lung`. Când termin`, constat` c` Morris dormea profund. Ea privi cu tandre]e buclele negre [i pielea mat`, gândindu-se, f`r` voia ei, c` dac` Philip ar avea un fiu, ar fi probabil tot atât de blond, pe cât era Morris de brun. Da, adormit, avea aerul unui \nger... Cu inima strâns`, \nchise ochii pentru a goni aceste imagini deranjante [i se aplec` pentru a-l s`ruta pe Morris pe frunte. – Noapte bun`, sufletul meu, murmur` \nceti[or. Cu un mic suspin trist, deschise ochii, \nchise cartea, o puse pe m`su]a de la cap`tul patului [i se ridic`. Ie[i din camer` \n vârful picioarelor, dup` ce stinse lumina, [i d`du nas \n nas cu Philip, care st`tea \n prag. Dup` cum se p`rea, asistase la toat` scena. Agasat` f`r` s` [tie de ce, Angie \l \ndep`rt` f`r` menajamente [i se gr`bi s` \nchid` u[a \nainte ca el s` vorbeasc` [i s`-l trezeasc` pe Morris. – Pu[tiul are un aer inteligent, remarc` Philip. Demnul fiu al tat`lui s`u. Ceva \n tonul s`u o alert` pe Angie.

JUR~MÂNT SUB STELE

53

– S-ar spune c` e[ti... gelos, spuse ea, f`r` s`-[i ascund` uimirea. – Bine\n]eles. – |n acest caz, de ce nu ai copii? Erai prea ocupat cu via]a ta pentru a mai g`si timp de a-i cre[te? – Dac` e[ti decis` s` pui \ntreb`ri [i tot tu s` dai r`spunsurile, nu mai am nimic de ad`ugat... Dar, spune-mi, tu de ce nu te-ai c`s`torit [i nu ai un copil sau doi? Cum putea s-o \ntrebe a[a ceva? Nu-[i d`dea seama de nimic? – Voi sfâr[i prin a ame]i, zise ea, ascunzându-[i chinul sub un surâs sfid`tor. Pentru un moment, vezi tu, trebuie s` m` gândesc la cariera mea. – Ah, da... Cariera ta. Dup` cum mi-a explicat Bud, aju]i [col`ri]ele s` mearg` pe drumul drept. – Nu trebuia s` m` \ndoiesc c` aceasta te va face s` rânje[ti. Oamenii f`r` moral` \[i bat joc \ntotdeauna de cei care au una! – |]i amintesc, draga mea, c` acum câteva minute nu sclipeai \n mod deosebit pentru sim]ul t`u moral... |]i m`rturisesc, de altfel, c` am r`mas stupefiat când am descoperit c` ai devenit una dintre acele femei care sunt gata s` vin` \n pat dup` o s`rutare. |nainte ca el s` fi avut timp s`-i \mpiedice gestul, Angie \i trase o palm` r`sun`toare. – Tic`losule! exclam` ea, tremurând de furie.

54

ISOBEL COOK

Philip duse mâna la obraz cu un gest nep`s`tor. – Atâta violen]`! Dar spune-mi, Angie, de ce m-ai lovit? Pentru ceea ce ]i-am spus, sau pentru ce s-a petrecut acum nou` ani? – Pentru amândou`, r`spunse ea cu ar]ag. |nso]itorul s`u \[i apropie pleoapele. O lumin` meditativ` se aprinse \n ochii s`i. – Bine, zise el, \n sfâr[it, cu un aer de satisfac]ie. – Ce \nseamn` acest "bine"? – Nimic, nimic. Vino, relu` el, antrenând-o pe coridor. S` coborâm [i s` dans`m. Furioas`, Angie se degaj` violent [i se opri. – |]i ba]i joc de mine? |]i imaginezi c` voi merge s` dansez cu tine ca [i cum nimic nu s-ar fi \ntâmplat, dup` ce m-ai insultat? El \i trimise unul din irezistibilele sale surâsuri. – Angie, de când am sosit, n-ai \ncetat s` m` insul]i. S` spunem c` sunt unele cuvinte mai tari \ntre prieteni? Nimic grav, cred c` e[ti de acord. De altfel, cred c` nu te-am insultat. N-am nimic \mpotriva femeilor pu]in virtuoase. A[a se evit` multe minciuni! – Dobitocule... El \i opri cuvintele cu o s`rutare. O u[oar` atingere a buzelor sale, care p`rea un geam`t de disperare [i pl`cere. – E[ti un pervers, murmur` ea. – {i tu e[ti magnific`, \i [opti el la ureche..

JUR~MÂNT SUB STELE

55

El prinse \ntre degete o [uvi]` de p`r [i \l \nf`[ur` u[or, senzual, \n jurul degetului s`u. Din nou, Angie sim]i urcând \n ea o u[oar` dorin]`; aproape incon[tient se ag`]` de umerii lui [i \l atrase spre ea. – Mai târziu, frumoasa mea Angie, zise el surâzând. Nu vreau s` \ncep lucrurile [i s` nu le termin [i am impresia c` fratele t`u nu va \ntârzia s` apar`. Adus` brutal cu picioarele pe p`mânt, Angie \n]epeni. – {i eu am oroare de b`rba]ii \nfumura]i, replic` ea. Eu nu sunt atât de libertin` cum crezi, Philip. – Nu? – Nu! – Interesant! – Aminte[te-]i, \]i plac femeile u[oare... – |n general. Dar pentru tine, frumoasa mea Angie, a[ face o excep]ie. – |nceteaz` s` m` mai nume[ti a[a! Nu mai sunt "frumoasa ta Angie". Nu mai sunt Angie a ta, \n nici un fel. Te dispre]uiesc Philip Sterling, pe tine [i pe to]i b`rba]ii de felul t`u. Voi distruge]i totul \n calea voastr`. Surâde]i [i v` minuna]i – dar nu sunt decât aparen]e. Ai sosit aici \n aceast` sear` [i dup` cinci minute \ncerci s` m` seduci \n timp ce s`rmana ta so]ie \[i plânge toate lacrimile la Melbourne. – Asta m` \nsp`imânt`! exclam` Philip cu un rânjet. La aceast` or`, departe de a plânge, este probabil gata s` se bucure cu amantul s`u!

Capitolul 4 Timp de câteva secunde, Angie nu spuse nimic, invadat` de o compasiune f`r` margini pentru Philip. Totu[i, nu \ntârzie s`-[i aminteasc` personalitatea interlocutorului s`u [i spuse pe un ton sarcastic: – Deci s-a plictisit [i te-a prins \n propriul t`u joc! Philip o privi perplex. – De necrezut, murmur` el, dând din cap... Deci e[ti convins` c` sunt un fel de Cassanova sau Barb` Albastr`? – Nu, nu m` gândesc c` asasinatul ar fi stilul t`u. Ai multe defecte, Philip, dar trebuie s` m`rturisesc c` nu e[ti violent. – Dac` a[ fi \n locul t`u, n-a[ fi a[a de sigur. Exist` acum, de exemplu, o anumit` persoan` pe care a[ sugruma-o cu pl`cere. – Adev`rat! Tu, care mai \nainte voiai s` dansezi cu mine? – Cine ]i-a spus c` era vorba de tine? \ntreb` el.

JUR~MÂNT SUB STELE

57

Bine! Haide, vino, ad`ug` el, tr`gând-o de mân` \n direc]ia sc`rii. De data aceasta, Angie, nu protest`. {i nu f`cu nici o obiec]ie când, ajun[i \n \nc`perea transformat` \n ring de dans, Philip o lu` \n bra]e [i o strânse la piept aproape cu s`lb`ticie. Furia, ritmul surd al muzicii, c`ldura corpului lui Philip... Toate acestea \mpreun` \i d`deau lui Angie \mpresia c` plutea \ntr-un univers ireal, violent [i senzual, o \mbinare unic` de senza]ii. F`r` s` se gândeasc`, \l lu` dup` gât pe Philip [i \ncepu s` se legene provocator. Dorin]a pusese din nou st`pânire pe ea, ghidându-i fiecare din gesturile sale, anihilându-i voin]a. Privirile li se \ntâlnir`, se adâncir` una \n cealalt`, \n timp ce trupurile lor continuau s` se caute, s` se exprime, f`r` ca ei s` vrea. – Philip... murmur` Angie – Ah! Aici era]i? Vocea lui Bud \i aduse brutal pe p`mânt [i Philip o l`s` pe tovar`[a sa. "Mul]umesc lui Dumnezeu", se gândea aceasta din urm`, c` fratele s`u nu v`zuse mare lucru, \n lumina intermitent` [i \ntrerupt` de stroboscop. – Am fost s` v` caut sus, dar n-am reu[it s` v` g`sesc, continu` Bud, incon[tient de tensiunea dintre cei doi. La un moment dat am crezut c` a]i fugit \mpreun`! spuse fratele ei râzând.

58

ISOBEL COOK

Philip râse [i el... for]at. Angie, la rândul s`u, se gândea c` ar fi fost mai bine dac` i-ar fi propus lui Philip s` se eclipseze discret, \mpreun` cu ea. De fapt, era gata s` fac` orice pentru a fi cu el! Aceast` constatare o \ngrozi. Cum putea s` sf`tuiasc` atâtea persoane, când era incapabil` s`-[i ]in` \n frâu emo]iile? Ar fi trebuit s` dea dovad` de mai mult` voin]`, de mai mult respect fa]` de ea \ns`[i. La dou`zeci [i patru de ani, se comporta ca o adolescent` imatur`! |n sfâr[it, totul n-ar fi fost problematic dac` Philip ar fi sim]it ceva pentru ea. Dar nu era cazul, [tia asta destul de bine. |n cel mai bun caz, \l atr`gea din punct de vedere fizic. |n cel mai r`u caz, se servea de ea pentru a se r`zbuna pe tr`darea so]iei sale. |n tot cazul, atrac]ia lui pentru ea nu era decât trec`toare... F`r` \ndoial`, o va uita pân` mâine diminea]`. Angie, \n schimb, \[i va aminti. {i o vor m`cina disperarea [i remu[c`rile, dezgustul fa]` de ea \ns`[i, \n timp ce Philip va disp`rea cu u[urin]a sa obi[nuit`, l`sând-o s` sufere \ngrozitor la amintirea scurtei lor \mbr`]i[`ri. {i totu[i... totu[i, cu toat` aceast` incertitudine, chiar \n aceast` clip`, Angie nu avea decât o singur` dorin]`: s`-l vad` pe Bud disp`rând [i s` r`mân` singur` cu Philip, \n bra]ele sale. "Ei bine, pleac`! Altfel, nu-l vei mai vedea [i nu vei mai fi tentat` s` cazi prad` farmecului s`u". Acest r`spuns i se p`ru ca o eviden]` luminoas`, brutal`.

JUR~MÂNT SUB STELE

59

– V` rog s` m` scuza]i, zise ea repede, de fric` s` nu-[i schimbe hot`rârea... Trebuie... s` merg s`-i spun ceva Lorettei. Bud, cred c` ai multe lucruri s`-i poveste[ti lui Philip; v` voi \ntâlni mai târziu. Ea se dep`rt`, f`r` a mai privi \napoi, [i se \ndrept` direct spre dulapul \n care-[i pusese, la sosire, vesta [i po[eta. Mergând spre u[`, \ncepu s` caute \n po[et` cheile ma[inii. Unde ar putea fi? se \ntreba ea, pentru c` nu le g`sea. Dumnezeule, se petrecea mereu acela[i lucru: când avea nevoie s` g`seasc` ceva, nu era la \ndemân`! De la o clip` la alta, risca s` apar` Bud, Loretta [i Philip [i s-o \ntrebe ce se petrece, de ce pleca astfel ca o hoa]`... – Ce naiba, unde am putut s` le pun? morm`ia ea cu voce tare. La un necaz mare, mijloace speciale, decise ea, [i goli con]inutul pe o consol` din vestibul. Spre marea ei u[urare, leg`tura de chei c`zu cu un zgomot metalic pe platoul de marmur`. – Asta c`utai? Angie tres`ri când Philip se ivi al`turi de ea. El se aplec` cu non[alan]` [i ridic` \ntre degetul mare [i ar`t`tor, un prezervativ care se afla la vedere, pe trusa de machiaj. El nu va crede niciodat` c`-l pusese \n po[et` dup` o reuniune \mpotriva SIDA, la colegiu, [i-l uitase acolo... Cu obrajii \n fl`c`ri, tân`ra femeie se \ntoarse repede c`tre consol` [i se gr`bi s`-[i pun` lucrurile la loc. Apoi, luând

60

ISOBEL COOK

cheile ma[inii se \ntoarse spre Philip [i-l privi cu un aer dispre]uitor, leg`nând leg`tura de chei \naintea ochilor acestuia. – Iat` ce c`utam, imagineaz`-]i, spuse ea cu voce tare. Dar po]i p`stra prezervativul. Sunt sigur` c`-]i va fi de folos. Sunt sigur` c` "Domnul C`l`u al Inimilor" nu va \ntâmpina nici o greutate \n a-[i g`si o tovar`[` fermec`toare pentru la noapte. – Te plimbi \ntotdeauna cu un prezervativ la tine? \ntreb` el. – {i de ce nu? \i r`spunse Angie... Nu se [tie niciodat` ce se poate \ntâmpla, nu-i a[a? Prefer s` fiu preg`tit` pentru orice eventualitate. Mul]umit` de a vedea expresia [ocat` de pe figura interlocutorului s`u, \[i ridic` mândr` b`rbia [i se \ntoarse. |n mai pu]in de dou` secunde, ie[ea pe u[`. Nenorocire! Nu \ntârzie s` constate c` fuga era mai dificil` decât prev`zuse. De altfel, o ma[in` sport neagr` era parcat` chiar \n spatele ma[inii ei, blocându-i accesul la ie[ire. – La naiba! l`s` ea s`-i scape. – N-ar trebui s` conduci \n acest hal. Este clar c` ai b`ut prea mult, se auzi vocea lui Philip, \n spatele s`u. De data aceasta, \[i pierdu r`bdarea. – Ce te face s` crezi asta? \ntreb` ea, f`când stânga-mprejur [i fixându-l cu furie. Pentru c` m-am decis s` plec \n loc s` sfâr[esc seara \n bra]ele tale? – Nu, r`spunse el cu un calm olimpian care sfâr[i prin a o scoate din s`rite.

JUR~MÂNT SUB STELE

61

Tu ai ales s` te compor]i astfel, de când am venit. |n seara asta nu e[ti tu \ns`]i. {i m` \ntreb de ce... |n b`taie de joc, Angie \ncepu s` aplaude. – Bravo, Philip! Sunt aproape nou` ani de când nu ne-am v`zut unul cu altul, dar tu [ti ce caracter am! Crede-m`, dac` vrei, scumpul meu prieten: o fat` se schimb` \ntre cincisprezece [i dou`zeci [i patru de ani! Acum eu sunt cea pe care ai v`zut-o \n aceast` sear`. Spune-mi, nu-]i creeaz` nici o problem` s` [tii c` am o via]` sexual`? Sper c` nu, pentru c` asta este [i nu se mai poate face nimic! Abia pronun]ase aceast` minciun` impertinent` c` o [i regret`. F`r` s` vrea, nu se putu \mpiedica s` nu sufere, v`zând expresia decep]ionat` pe care o afi[a Philip \n aceast` clip`. Decep]ionat`... [i chiar trist`. Era prima oar` de când el manifesta un astfel de sentiment \n prezen]a ei [i asta o surprindea. Poate c` era mai afectat de e[ecul c`s`toriei sale? se gândea ea. Poate fusese sincer \ndr`gostit de so]ia sa... Chiar dac` aceast` idee \i era odioas`, credea c` Philip, contrar a ceea ce sus]inea fratele s`u, era capabil de un sentiment profund fa]` de o femeie. De altfel, Bud nu-l mai v`zuse de mult timp; acesta poate se schimbase. Nu era ea cea care sus]inea sus [i tare c` timpul poate schimba persoanele [i caracterele?

62

ISOBEL COOK

Dar, abia \ncepuse s` simt` o oarecare compasiune pentru tovar`[ul s`u, c` expresia \ntristat` a acestuia din urm` disp`ru, \nlocuit` de un surâs feroce. – Ai dreptate, zise el. Ai dreptul s` profi]i de tinere]ea ta, ca oricare altul. Dar, de ce s` nu profi]i \mpreun` cu mine? Angie d`du din cap, descurajat`. {i ea, care fusese gata s` cread` c` se schimbase! – Nu? \ntreb` el. Bine, cu atât mai r`u! Nu po]i s` spui c` n-am \ncercat, nu-i a[a? Ce ai zice s` faci un tur cu ma[ina, \mpreun` cu mine? Exasperat`, Angie, d`du cu violen]` cu piciorul \n p`mânt. – Pentru Dumnezeu, ce te-a apucat? Nu vezi c` nu doresc s` merg undeva cu tine? Vreau, doar, s` plec acas`. Dac` a[ [ti m`car a cui este aceast` ma[in` blestemat` i-a[ cere s-o mute [i... Se \ntrerupse v`zând un mic surâs pe buzele interlocutorului s`u. – Este a ta, nu-i a[a? – Ei, da! m`rturisi el f`r` s`-[i ascund` satisfac]ia. Ca s`-]i spun adev`rul, Bud m-a rugat s` cump`r câteva sticle cu bere de la b`c`nia care este deschis` noaptea [i mi-a spus c` tu \mi vei ar`ta drumul. Sunt sigur c` nu [tia c` te-ai hot`rât s` pleci acas`. De altfel, de ce vrei s` pleci? Noaptea este \nc` la \nceput. Cine [tie? Ai putea s` g`se[ti pe cineva pe m`sura ta. Tân`ra femeie se pref`cu a nu \n]elege aceast` ultim` remarc`.

JUR~MÂNT SUB STELE

63

– De ce Bud n-a mers el \nsu[i s` cumpere bere? – Pentru c` a reu[it, \n sfâr[it, s` dea de un client poten]ial, foarte important pentru el. Tu [tii cum sunt cei ce lucreaz` \n publicitate: mai mult sau mai pu]in ca cei din asigur`ri; \ntotdeauna gata s` munceasc`... Angie crezu c` distinge \n tonul lui Philip o not` de ironie; imediat, s`ri \n ap`rarea fratelui s`u. – Cel pu]in, Bud munce[te! Philip o privi cu un aer n`ucit. – Tu crezi c` eu nu fac nimic? Ea ridic` din umeri, con[tient` [i un pic ru[inat` c` s-a ar`tat, toat` seara, atât de odioas` fa]` de el. Chiar dac` merita sau nu dispre]ul s`u, n-ar fi trebuit s` adopte o comportare atât de dezagreabil`. – |ntr-o zi, continu` el, \]i voi povesti ceva cu privire la via]a mea. Poate atunci vei \nceta s` m` judeci atât de arbitrar. Dar nu \n aceast` sear`, ad`ug` el, deschizând portiera ma[inii sale. Ast` sear` este aniversarea prietenului meu, Bud, care are nevoie de bere [i sora lui drag` \mi va ar`ta cu amabilitate unde o pot g`si. – OK, r`spunse ea. Cu condi]ia s`-mi promi]i s` m` scute[ti de priviri languroase [i de remarce sugestive. – Pe cuvântul meu de cerceta[! – M-ai topit! morm`i ea, prea pu]in convins`. M` \nsp`imânt` gândul c` ai fi putut fi cerceta[, Philip Sterling! Ea se instal` imediat pe scaunul de piele neagr`.

64

ISOBEL COOK

Aceast` ma[in` costase, probabil, o avere, se gândea ea, punându-[i centura de siguran]`. Dar va fi decep]ionat dac` va crede c` se va extazia \n fa]a unui asemenea vehicul. |l va l`sa s` cread` c` este obi[nuit` s` se plimbe cu ma[ini sport luxoase. – A doua strad` la dreapta, \i indic` ea sec, când ie[ir` de pe proprietatea lui Bud. Ceva mai departe se afl` o b`c`nie. Philip parc` \n fa]a magazinului. – M` \ntorc \ntr-o secund`, o anun]` el. A[teapt`-m` aici! Tân`ra femeie nu protest`, mul]umit` s` dispun` de câteva minute de r`gaz pentru a reflecta cu mintea limpede la evenimentele din acea sear`. Vai! Gândurile care \ncepur` s` se \nvârteasc` \n mintea sa nu erau menite s-o lini[teasc`. Din nou, sim]ea c` o cuprinde un sentiment oribil; seara asta era ultima [ans` de a cunoa[te câteva minute de fericire \n bra]ele lui Philip. Nu va regreta toat` via]a dac` va l`sa s`-i scape aceast` oportunitate? Da, dar ce se va \ntâmpla când el va descoperi c` este \nc` virgin`? Ce ironie! se gândea ea cu am`r`ciune. Ea care, \n to]i anii se p`strase pentru Philip, era pe punctul de a-l refuza pentru ca el s` nu b`nuiasc` inocen]a sa! El se \ntoarse repede. Urcând \n ma[in`, \i arunc` un surâs irezistibil. – A[a, ai a[teptat! Mi-era fric` s` nu \ncerci s` fugi. – Nu, am fugit destul \n ast` sear`, replic` ea pe un ton lejer.

JUR~MÂNT SUB STELE

65

– {i ce \nseamn` asta, mai exact? dori el s` [tie. – Asta \nseamn`, Philip, c` m-am decis \n cele din urm` s` nu m` \ntorc acas`. – |]i amintesc c` nu mi-a explicat de ce ai \ncercat s` pleci. – Cred c` mi-era fric` s` nu adaugi [i numele meu pe lista ta de trofee. – Ah... iar`[i Cassanova, nu? El d`du din cap, punând cheia \n contact. – Constat c` n-am nici o [ans` s`-]i schimbi p`rerea \n ceea ce m` prive[te... Dar poate, cu timpul, voi reu[i s`-]i zdruncin certitudinile. Dou` minute mai târziu, se angaja din nou pe aleea ce ducea la casa lui Bud. El opri brusc, la mai pu]in de cinci centimetri \n spatele barei de protec]ie a ma[inii lui Angie. – Foarte impresionant, declar` tân`ra femeie pe un ton ironic. Philip surâse. – Sunt \ncântat c` te mai poate impresiona ceva... Când m` gândesc c` alt`dat`, tot ceea ce f`ceam sau spuneam ]i se p`rea minunat! A[ fi putut s` afirm c` P`mântul este plat [i m-ai fi crezut, nu-i a[a? Dac` ]i-a[ fi cerut s` mergi pe ap`, ai fi \ncercat... Angie se \ntoarse spre el, \ntristat`. – Este mult de atunci, zise cu o voce \ncordat`. – Exact, r`spunse el. Totu[i, cred c` mi-a mai r`mas un mijloc de influen]`... Acesta...

66

ISOBEL COOK

Sco]ându-[i repede centura de siguran]`, o lu` \n bra]e \nainte ca ea s` se poat` \mpotrivi. O frac]iune de secund` mai târziu, o s`ruta cu pasiune.

Capitolul 5 Surprins`, lui Angie \i trebuir` mai multe secunde ca s`-[i revin`, ceea ce \i permise lui Philip s-o s`rute \n voie. Totu[i, cu toate c` inima \i b`tea nebune[te [i sim]urile \i erau a]â]ate, Angie era pe punctul de a face apel la tot curajul s`u pentru a mu[ca limba \ndr`zne]ului când acesta se degaj`. Bine\n]eles, el interpret` \n felul s`u gestul de necaz al tinerei femei. – Nu este grav, murmur` el, depunând o ploaie de s`rut`ri pe obrajii ei. Eu simt acela[i lucru ca [i tine, [tii asta... Trebuia s` se sfâr[easc` bine. O [tii tot atât de bine ca [i mine. – Nu! protest` ea, cu o voce r`gu[it`. – Ba da! insist` el. {i o s`rut` din nou, ca pentru a-i dovedi c` avea dreptate, c` era inutil s` opun` rezisten]`. Ea \ncerc` s` scape din \mbr`]i[are, \ntorcând capul de la stânga la dreapta [i

68

ISOBEL COOK

\mpingându-l pe Philip cu toat` for]a, dar toate \ncerc`rile ei fur` zadarnice. – Haide, nu fi ipocrit`, murmur` el, luându-i mâinile [i ]inând-o prizonier` pe scaunul de piele. Tu vrei s` facem dragoste. Pentru asta m-ai provocat toat` seara; pentru c`, \n sinea ta, m` dore[ti. Da, iat` de ce ai \ncercat s` pleci de la Bud, pentru c` ]i-a fost fric` s` r`mâi – fric` de ceea ce a[ fi putut s`-]i fac. – Nu mi-e fric` de tine, r`spunse ea cu voce tare. – Atunci, de ce ]i-e fric`? Desigur, nu de eventualitatea consecin]elor actelor noastre, pentru c` am buzunar prezervativul pe care chiar tu l-ai adus... Nu l-ai uitat? – Eu n-am uitat nimic. – |n inima ta exist` o dilem`, observ` el, cu perspicacitate. Continui s` m` pedepse[ti pentru ceea ce am f`cut acum nou` ani. M` crezi dac`-]i m`rturisesc c`, la acea epoc`, am ales \n interesul t`u, scumpa mea Angie? E[ti capabil` s` \n]elegi c` sim]ul onoarei... – Al onoarei? repet` ea, uluit`. – Bine, admit c` acest cuvânt nu este bine ales. Tu \ntotdeauna ai trezit \n mine sentimente... s` spunem pu]in necinstite. Dar m-am str`duit \n cele din urm` s` fac ceea ce trebuia. Cuvintele lui demonstrau ce a \nsemnat pentru el, atunci... gândea ea cu am`r`ciune. Singurul sentiment adev`rat pe care i l-a inspirat a fost dorin]a. Nimic altceva.

JUR~MÂNT SUB STELE

69

– {i acum, Philip? \ntreb` ea pe un ton de zeflemea. {i acum "te str`duie[ti s` faci ceea ce trebuie"? – Nu. Acum \mi dau seama c` am o singur` [ans` de a ob]ine ceea ce am dorit \ntotdeauna; [i sunt foarte decis s` n-o las s` treac`. – Bud te-ar strânge de gât dac` ar ie[i [i ne-ar vedea astfel. – Geamurile sunt colorate; nu se poate observa nimic din exterior. {i, \n plus, Bud nu va ie[i. – {i... de ce nu? – Pentru c` este foarte, foarte ocupat cu clientul s`u. {i pentru c` nu [tie c` suntem aici. – Dar... dar... – Bud nu mi-a cerut s` cump`r bere. Era singura scuz` pe care am putut s-o inventez pentru a fi singur cu tine. – Idiotule... Te previn c` dac` mai \ncerci s` m` s`ru]i, am s`-]i smulg limba cu din]ii. – Mul]umesc pentru avertisment, scumpa mea, r`spunse el amuzat. |n acest caz, o s` am grij` s` nu m` apropii prea mult de ace[ti minuna]i din]i perla]i. Cu aceste cuvinte, depuse o s`rutare perfid` pe gâtul s`u [i \ncepu s-o mângâie u[or. Angie \[i ]inu r`suflarea, aproape f`r` voia ei. |n sinea sa, senza]iile dulci-amare duceau b`t`lie cu mândria [i amorul propriu. Doamne, cum dorea s` se abandoneze!

70

ISOBEL COOK

"|l iube[ti. |l dore[ti. Las`-l s-o fac`! \i murmura o mic` voce tr`d`toare \n mintea ei. Virginitatea ta. Nu te gândi la nimic"... Acum, Philip \i descheia vesta. El \i mu[ca \nceti[or, prin m`tasea rochiei, vârful deja \nt`rit al unui sân. Sub aceast` tortur`, Angie nu-[i putu re]ine un geam`t de pl`cere [i trebui s`-[i mu[te limba ca s` nu ]ipe. – Oh, Philip... F`r` a \nceta s`-i s`rute sânii, Philip ac]ion` un mecanism discret [i imediat scaunele ajunser` \ntr-o pozi]ie \nclinat`. Angie \nchise ochii [i scoase un suspin de capitulare. Nimic – nici chiar un cutremur de p`mânt sau erup]ia unui vulcan – nu l-ar fi putut opri \n acea clip`. Vulcanul era \n ea; sentimente adormite de-a lungul timpului se trezeau \n adâncul feminit`]ii slae, cerând o satisfacere imediat`. Philip urc` \ncet de-a lungul gâtului pân` la buzele sale, \nainte de a-i s`ruta pleoapele. Apoi \i [opti la ureche delicioase sugestii erotice, trimi]ându-i frisoane de dorin]` \n tot corpul. – Da, murmur` ea. Da, te rog... Imediat, se \ntreb` ce accepta, ce vrea astfel. R`spunsul nu \ntârzie s` vin`: deja mâinile lui Philip se strecurau sub fusta ei, \ncercând s`-i scoat` ciorapii. Ea se surpinse chiar ridicându-se ca s`-l ajute. Imediat, pantofii c`zur`, ciorapii la fel; nu purta nimic pe sub rochie...

JUR~MÂNT SUB STELE

71

Când Philip \i ridic` fusta, mângâindu-i picioarele lungi, Angie sim]i urcând \n ea o excitare vag`. Acum nu mai era decât o chestiune de secunde... Totu[i, el \ntârzia, cu cruzime, pe coapsele ei. Angie nu mai putea; gemând, \ndep`rt` picioarele, \ntr-o rug`minte mut`, pe care el o \n]elese imediat. Ea nu se mai recuno[tea. Era ea oare, aceast` femeie lasciv` [i p`tima[` care \l l`sa pe Philip s` fac` ce vrea, ba chiar \l stârnea? Dumnezeule, dar era minunat... Respira]ia i se accelera \n timp ce inima \i b`tea nebune[te. Toat` fiin]a sa p`rea concentrat` \ntr-un punct al unei pl`ceri violente. Purtat` pe o spiral` a unor senza]ii ame]itoare, gemu, \nfingându-[i degetele \n p`rul lui Philip. Apoi, deodat`, f`r` s` [tie de ce, \l respinse, \ndep`rtându-l de feminitatea sa arz`toare. – Nu! strig` ea. Era ceva prea puternic, prea intens; avea impresia c` se pierde \n pl`cerea pe care el i-o producea. – Nu te nelini[ti, murmur` Philip. Am s` m` opresc. {i eu vreau mai mult. Sco]ându-[i pantalonii \n grab`, se \ntinse peste Angie [i \ncepu din nou s-o mângâie. Aproape incon[tient, ea \[i dep`rt` din nou picioarele. Dar \n momentul \n care, protejat cum se cuvine se preg`tea s-o penetreze, un fel de blocaj se produse \n mintea tinerei femei. Brusc, corpul ei se \ncord`.

72

ISOBEL COOK

– Ce naiba, Angie, morm`i el, vrei s` te destinzi? – Eu... nu pot, articul` ea. Ah, Dumnezeule mare... Nu reu[esc. Nu [tiu cum... Eu, niciodat`, n-am... – Ce vrei s` zici, mai precis? El o privea acum, uimit. – Este... este ceea ce cred c` \n]eleg? |n acea clip`, Angie dori s` fi murit de ru[ine [i de frustrare. Se acuza de lipsa ei de experien]`! Scoase un geam`t de disperare [i-[i acoperi fa]a cu mâinile. Philip \njur` de mai multe ori [i aceasta nu f`cu decât s` creasc` disperarea lui Angie. Dup` cum se vedea, el decisese s` se opreasc`. Da, a[a dup` cum presupusese \ntotdeauna, virginele nu erau cea[ca de ceai a lui Philip Sterling... – Dumnezeule, Angie, zise el \n cele din urm`, str`duindu-se s` se ridice [i s-o priveasc`. De ce nu mi-ai spus \nainte c` e[ti \nc` virgin`? De ce m-ai l`sat s` cred c` e[ti un fel de... femeie u[oar`? El era furios [i Angie tremura \n fa]a violen]ei din glasul lui. Niciodat` nu-l v`zuse astfel. – Crezi c` te-a[ fi tratat astfel, dac` a[ fi [tiut? continu` el. – Tra-tratat` cu-cum? se bâlbâi ea. – El o privi lung [i apoi cl`tin` din cap. – Nu pot s` \n]eleg dac` e[ti complet inocent` sau femeia cea mai pervers` pe care am \ntâlnit-o vreodat`. E[ti, poate, o fâ[nea]` profesionist`, Angie? Te excit` s` te \mbraci astfel [i s` ai to]i b`rba]ii la picioarele tale f`r` s` le acorzi ceva? Dup`

JUR~MÂNT SUB STELE

73

toate, ad`ug` el, pe un ton dispre]uitor, tu te-ai l`sat, pentru prima oar`, antrenat` \n micul t`u joc... Pentru c` ]i-ai amintit c`, odinioar`, sim]eai ceva pentru mine? – Nu! protest` ea cu for]`. |n sfâr[it, \ntr-un fel... – Da, sau nu, Angie? – Nu, nu sunt o fâ[nea]`. Totu[i, ai oarecare dreptate. M-am \mbr`cat deliberat ast` sear` ca o seduc`toare. {i am sim]it \ntotdeauna ceva pentru tine. – Totu[i, nu pentru mine te-ai \mbr`cat astfel, nu-i a[a? Nu [tiai c` voi veni! Atunci, ce aveai \n cap? De ce ai ales s` por]i ]inuta asta de vamp`, \ndeosebi \n aceast` sear`? Angie schi]` o grimas` [i d`du din cap. – R`spunde-mi sau \i spun totul lui Bud! o amenin]` Philip. – Bud nu [tie... – Ce nu [tie? C` e[ti \nc` virgin` sau c` e[ti o nevropat` care ur`[te b`rba]ii? – Nu ur`sc b`rba]ii! protest` ea. – Atunci, spune-mi adev`rul! – Am... am decis ast`zi c` sunt prea neexperimentat`, m`rturisi ea ro[ind. Mi-am spus c` este timpul s`-mi pierd virginitatea. {tiam c` pot fi destui... prieteni poten]iali la serata lui Bud [i, atunci, m-am \mbr`cat astfel [i... Ea ridic` din umeri, sperând c` spusese destul pentru a satisface curiozitatea partenerului s`u. – Ei, [i? \ntreb` el totu[i.

74

ISOBEL COOK

Insisten]a sa p`rea c` o contrariaz` pe Angie. Ce altceva putea s` fac`? Dup` cum se vedea, nu era interesat efectiv de ea. – Opre[te-te, Philip. Nu e greu s` \n]elegi. Tu ai sosit tocmai \n momentul \n care m` preg`team s` fac pasul, [i, timp de o clip`, \n aceast` sear` mi-am spus c` n-ar fi r`u s` fii tu primul meu amant, pentru c` ai fost prima mea dragoste. {i apoi, când mi-am dat seama c`, \n definitiv, nu doream s`-]i flatez mai mult eul, era deja prea târziu: tu mi-ai stricat [ansele cu to]i ceilal]i b`rba]i prezen]i. Devine o manie la tine, Philip; de fiecare dat` când intervii \n via]a mea, m` \mpiedici s`-mi \ncerc [ansa cu al]ii! Imagineaz`-]i c` dac` sunt \nc` virgin` este [i vina ta! Ea \i arunc` o privire du[m`noas`, dar nu \ntâlni decât expresia tandr` de pe fa]a lui Philip. Avu impresia c` furia i se topea ca prin farmec. – Dar eu nu g`sesc ridicol c` e[ti virgin` la vârsta ta, zise el cu o voce dulce, dar, pentru c` "]i-am stricat [ansele cu al]i b`rba]i", sunt gata s` rezolv eu \nsumi aceast` problem`! – Ce vrei s` spui? \l \ntreb` ea pe un ton b`nuitor. – Vreau s` spun, Angie draga mea, zise el s`rutând-o, c` ai perfect` dreptate: este timpul s`-]i pierzi virginitatea. Altfel spus, m` gândesc c` va trebui s` faci prima experien]` cu cineva care te place cu adev`rat – nu cu un necunoscut \ntâlnit la o serat`! Tu [tii, nu este genial s` faci asta doar pentru o noapte. Iat` de ce vreau s` fiu eu primul t`u iubit.

JUR~MÂNT SUB STELE

75

– Dar, m` gândeam... \n sfâr[it... – |nceteaz` s` te mai gânde[ti, Angie, \i t`ie el vorba, cu o u[oar` fermitate. Mul]ume[te-te s` faci ce ]i-am spus [i totul va fi perfect. Pentru a \ncepe, seara asta nu este un moment bine ales – [i aceast` ma[in` nu este locul visat. S` l`s`m la o parte pasiunea ta, pentru dou`zeci [i patru de ore... El se aplec` pentru a o s`ruta din nou. ... dar, apoi, va fi atât de bine, Angie! spuse el \ntr-un murmur. – Credeam c` te \ntorci mâine la Melbourne. – Nu. Nici nu s-a pus problema. Bine, acum... Vreau s` ies din aceast` ma[in`. Te sf`tuiesc s`-]i pui ciorapii [i pantofii. {i un mic sfat: p`streaz`-]i jacheta... Mi-e team` c` ]i-am [ifonat pu]in rochia! Altfel spus, nu te nelini[ti: \[i voi cump`ra mâine alta. Angie r`mase o clip` nemi[cat`, \n stare de [oc, \n timp ce el deschidea portiera [i p`r`sea vehiculul. |n cele din urm`, aproape f`r` s`-[i dea seama, f`cu ce-i spusese, punându-[i ciorapii [i \ncheindu-[i jacheta pân` sus. O vag` emo]ie o str`b`tu când Philip, care \nconjurase ma[ina, \i \ntinse mâna ca s` o ajute s` ias` la rândul s`u. Surâsul lui era atât de tandru... Sim]ea c` renasc \n ea toate sentimentele pe care, de-a lungul anilor, se str`duise s` le \ngroape \ntr-un cotlon obscur al memoriei. Când se reg`si afar`, al`turi de el, avu impresia c` lumea nu mai exist` \n jurul lor. Nu era dragoste ceea ce citea \n profunzimea albastr` a ochilor lui Philip?

76

ISOBEL COOK

Totu[i, când el \i lu` gura cu pasiune, reveni brutal la realitate. Trebuia s`-[i aduc` aminte c` Philip nu iubea femeile pentru ele \nsele; se mul]umea doar s` fac` dragoste... Dar, din p`cate, acest gând n-o ajut` s` se desprind` din \mbr`]i[area strâns` a tovar`[ului s`u. Acum nu mai avea importan]` ce credea despre Philip. {i acum, \l ascult`: \ncet` s` mai gândeasc` [i-i \nconjur` talia cu bra]ele. {i r`spunse cu pasiune la s`rut`rile lui. El fu cel ce se desprinse primul [i se cl`tin` u[or. – Angie, trebuie s` ne oprim, altfel nu mai rezist. – S` ne oprim, Philip? \ntreb` ea cu un mic surâs pozna[. |]i amintesc c` tu m-ai s`rutat... – Da, dar trebuia s` te ar`]i atât de cooperant`? – Da, r`spunse ea, f`r` s` ezite. El d`du din cap surâzând. – |ntotdeauna ai fost unic` \n felul t`u, Angie. Haide, vino s` intr`m \nainte ca absen]a noastr` s` fie remarcat`. – Ce or` este? \ntreb` ea, \n timp ce str`b`teau aleea \n direc]ia casei. – Unsprezece [i jum`tate. – Angie se opri, n`ucit`. – Numai? Ea \[i amintea c` remarcase ora pe un ceas pe când se aflau \n sala de dans; atunci, era unsprezece f`r` zece. Nu p`r`siser` cas` decât de patruzeci de minute. Totu[i, i se p`ruse o eternitate..

Capitolul 6 Philip avusese dreptate: Bud nu remarcase c` lipsiser`. Era prea ocupat s` se amuze [i s` povesteasc` istorioare simpatice. |n schimb, Angie nu [tia la ce s` se a[tepte din partea Lorettei; cumnata sa le aruncase o privire b`nuitoare v`zându-i venind, ca [i când \ntre ei se urzise ceva. De altfel, se scuz` fa]` de micul grup cu care discuta [i se apropie de ei. – Tocmai m` \ntrebam unde a]i plecat amândoi, zise ea. |mi imaginez c` voi vorbi]i de mult timp. – Nu este a[a! r`spunse Philip \nainte ca Angie s` deschid` gura. I-am cerut lui Angie s`-mi arate de unde pot cump`ra bere. |n]elegi, eram nelini[tit c` am venit cu mâna goal`. Mai ales, la o aniversare ca asta... De fapt, ce i-ai cump`rat fratelui t`u, Angie? |mi amintesc c` familia ta a stabilit o regul` dup`

78

ISOBEL COOK

care cadourile nu trebuia s` coste mai mult de treizeci de dolari. Ideea trebuia s` primeze \n fa]a pre]ului. Este adev`rat? – Absolut, afirm` Loretta, vizibil u[urat` de explica]ia lui Philip. Dup` cum se vedea, \mp`rt`[ea opinia lui Bud, dup` care Angie trebuia s` fie doar prieten` cu Philip, nimic mai mult. P`cat! se gândea tân`ra femeie, ferm hot`rât` s` nu ]in` cont de p`rerea fratelui [i a cumnatei sale. Philip va fi iubitul ei, indiferent ce credea restul lumii. Poate c` leg`tura lor nu va dura decât o noapte, un weekend, sau o s`pt`mân`; dar aceast` scurt` perioad` cu el \nsemna pentru ea mai mult decât o via]` \ntreag` cu un alt b`rbat. Philip putea s` fie un Don Juan imposibil, dar avea nenum`rate alte calit`]i fascinante. Angie sim]ea \n el, sub \nf`]i[area exterioar` indiferent`, o tandre]e, o sensibilitate rar`. Desigur, nu o iubea pentru a face dragoste; dar o iubea, [tia [i vedea asta. – Deci, ce i-ai cump`rat? \ntreb` el din nou, aducând-o la realitate. – Câteva lucruri foarte utile, r`spunse ea, cu un surâs mali]ios. – Ce? – Ni[te chilo]i fosforescen]i! Loretta [i Philip izbucnir` \n râs. |nc` mai râdeau când Bud se apropie de ei.

JUR~MÂNT SUB STELE

79

– Ei, bine! Ce este atât de amuzant? \ntreb` el, \nl`n]uind umerii so]iei sale. – Angie ne vorbea despre cadoul pe care ]i l-a cump`rat, explic` Philip. – Dar acum este momentul tortului! exclam` Loretta. To]i cântar`, apoi omul zilei sufl` \n lumân`ri [i deschise cadourile. Dup` care serata \[i urm` cursul. Acum, Philip st`tea de vorb` cu o tân`r` femeie blond`, foarte \nalt`, cu o \nf`]i[are de vamp`, care p`rea foarte \ncântat` de aten]ia care i se acorda. Cât despre Angie, era departe de a fi \ncântat` de aceast` situa]ie. Gelozia \i rodea inima, amestecat` cu un sentiment de nelini[te. Poate c` Philip \[i spunea c` nu trebuie s` se \ncurce cu o virgin` naiv`? F`r` \ndoial`, prefera s`-[i petreac` scurtele sale vacan]e la Sydney, \n compania unora care [tiau s`-i satisfac` gusturile sale sofisticate \n materie de sex? Cu cât \l privea discutând cu acea femeie, cu atât era mai convins` c` deja nu-l mai interesa. Când blonda mângâie bra]ul interlocutorului s`u, izbucnind \ntr-un râs cristalin, temerile lui Angie se dublar`. Era ceva deosebit de intim \n acel râs senzual. Erau gata s`-[i dea o \ntâlnire \n secret? Poate se vor \ntâlni dup` serat`? Angie [i-i imagin` râzând, goi, \ntr-un pat dublu, cu corpurile \nl`n]uite... |nghi]i cu greu [i, f`r` s` se gândeasc` prea mult, se \ndrept` spre ei. Philip p`ru surprins când o v`zu luându-l de

80

ISOBEL COOK

bra] [i declarând c` vrea s` se \ntoarc` acas` [i s` mute ma[ina. Revenindu-[i repede, el se scuz` fa]` de blond`, care p`rea acum foarte contrariat`. – Ei, voi doi, unde pleca]i? \ntreb` Bud pe când Angie [i Philip se \ndreptau spre u[`. – Angie vrea s` plece acas`, \i explic` Philip, [i ma[ina mea este parcat` \n spatele ma[inii sale. |n]elegerea ce se r`spândi pe fa]a lui Bud \i aminti lui Angie cât de ostil se ar`ta acesta la gândul c` ar putea avea rela]ii mai intime cu Philip. De altfel, nu avea inten]ia s`-i povesteasc` ce s-a \ntâmplat. – |n cazul acesta, noapte bun`, draga mea, relu` Bud, s`rutând-o pe obraji. Mul]umesc c` ai venit. Altfel spus, nu [tiu dac` trebuie s`-]i mul]umesc pentru cadoul t`u... Dar tu nu pierzi nimic dac` a[tep]i. La viitoarea ta aniversare, voi g`si eu ceva care s` te fac` s` ro[e[ti ca o ro[ie! Angie izbucni \n râs. – Abia a[tept s` v`d! Ureaz`-i noapte bun` Lorettei din partea mea! Trebuie neap`rat s` m` \ntorc acas`. Am o cumplit` durere de cap. – Chiar te doare capul? \ntreb` Philip pu]in mai târziu. El tocmai \[i mutase ma[ina [i st`tea acum lâng` Angie, care se preg`tea s` se urce \n a ei. – Da, r`spunse tân`ra femeie, pe un ton sec. O groaznic` durere de cap. Blond` [i cu sânii mari...

JUR~MÂNT SUB STELE

81

– Ah, \n]eleg... El surâse. – E[ti doar geloas`! – {i apoi? – Apoi, nimic. B`nuiesc c` e un lucru bun, dulcea mea Angie, declar` el luând-o \n bra]e. Este bine, foarte bine. – Dac` ai fi fost \n locul meu, n-ai fi considerat c` este foarte bine! |mi \nchipui c` tu nu e[ti niciodat` gelos, nu-i a[a? – Dar a[ putea fi... – Spune-mi, nu te duci s` te culci cu acea femeie, ast`-sear`? – Dar pentru Dumnezeu, explod` Philip, \ncep s` m` satur de toate acestea! Ce te-a apucat? |]i imaginezi c` nu sunt \n stare s` m` lipsesc de sex pentru o noapte? Imagineaz`-]i c` nu sunt un animal. M` conduc dup` câteva principii. Crezi sau nu, \mi place s` cunosc bine o femeie \nainte s` m` culc cu ea. Nu am petrecut nici o noapte cu cineva. N-am \ncercat nimic de când am p`r`sit Universitatea. Timp de câteva secunde, Angie r`mase f`r` voce. – Oh, Philip... Sunt dezolat`! declar` ea \n cele din urm`, confuz`. Cu toate acestea, nu era complet convins` de sinceritatea lui. – Am impresia c` mi-am petrecut seara insultat de familia Brown! morm`i Philip. Asta trebuie s` \nceteze, Angie... Nu [tiu cum v` imagina]i tu [i fratele t`u... Doamne, n-ai deci, nici

82

ISOBEL COOK

un pic de respect pentru mine? Nu ai acceptat s` faci dragoste cu mine decât pentru actul \n sine? La aceste cuvinte, Angie sim]i c` se face ro[ie ca un bujor. |nainte s` aib` timp s` r`spund`, Philip exclam`: – A[a este? Doreai s` ai o leg`tur` cu mine numai ca s` te debarasezi de virginitatea ta! Este... – Nu, bine\n]eles c` nu! \l \ntrerupse ea cu vehemen]`. Eu... te iubesc mult. |ntotdeauna te-am iubit. {tii bine asta. – M-ai iubit pu]in, alt`dat`, Angie. Este o diferen]`. – Credeam c` te iubesc, se corect` ea. Nu eram decât o copil`. – Nu m` face s` cred a[a ceva. Erai mai matur` la cincisprezece ani decât so]ia mea la dou`zeci [i patru! Surprins` de aceast` ciudat` m`rturisire, Angie \l privi f`r` s`-i r`spund`. |ntinzând mâna, el o mângâie pe obraz, \nainte de a o atrage spre el [i a o s`ruta cu pasiune. – M` iubeai, murmur` el. Nu po]i s` negi. Ea nu putu s`-[i re]in` un geam`t surd care constituia singura sa m`rturisire. – Poate totu[i, m` iube[ti \nc`? suger` el cu o voce voalat` de emo]ie. Cu inima b`tându-i, Angie se desprinse. Sim]i cum se na[te \n ea o panic` vag`. – Nu... murmur` ea. – Nu?

JUR~MÂNT SUB STELE

83

– Nu, nu mai sunt \ndr`gostit` de tine, afirm` ea, cu o fermitate simulat`. Dup` cum m-ai f`cut s` remarc, nu mai [tiu acum cine e[ti. – Ei bine, putem remedia aceast` situa]ie. |ncepând chiar de mâine. Vreau s` m` cuno[ti bine, Angie. – Doar \n sensul biblic al termenului, sublinie ea. El \ncrunt` sprâncenele cu un aer iritat. – Nu numai. Acum, du-te acas`, am s` trec s` te caut mâine la orele unsprezece. – La unsprezece! – Da. – De ce atât de devreme? – Aveai alte proiecte? – Nu... – Atunci, s` fii gata la unsprezece. – Tu... nu-mi cuno[ti adresa. – O s-o aflu de la Bud. Angie schi]` o strâmb`tur`. – A[ prefera ca Bud s` nu [tie, m`rturisi ea. Privirea aspr` pe care i-o arunc` Philip o nelini[ti. – |n]eleg, zise el cu r`ceal`. Foarte bine, \n acest caz, d`-mi adresa ta. Abia se execut`, c` el se \ndep`rt` f`r` a mai privi \anpoi. Era evident c` se sim]ea jignit pentru c` Angie dorea s` ]in` secret` leg`tura lor. Tân`ra femeie scoase un geam`t.

84

ISOBEL COOK

Nimic nu i-ar fi fost mai pl`cut \nainte decât s` strige lumii \ntregi c` Philip era pe punctul de a deveni amantul s`u – dac` ar fi fost \ndr`gostit` de ea. Dac` \ntâlnirea lor de mâine ar fi fost preludiul unei rela]ii... Dar Angie nu-[i f`cea iluzii. Oricât ar fi vrut, lista cuceririlor lui Philip era impresionant`. Poate \ncetase s` mai aib` aventuri f`r` importan]` dup` terminarea Universit`]ii; asta nu-l \mpiedicase s` colec]ioneze iubite. Pe de alt` parte, e[ecul c`s`toriei sale dup` numai patru ani, nu era deloc \ncurajator. Bine\n]eles, el nu era \n \ntregime responsabil de succesul \n fa]a femeilor. Bog`]ia [i fizicul s`u contau ele singure pentru pentru adev`ratele iubite. {i Angie remarcase, \n mai multe rânduri, cu ce lips` de pudoare se ag`]au de gâtul lui. Dar era oare acesta un motiv de a ceda avansurilor acestora? Sco]ând un suspin, urc` \n ma[in`. Era timpul s` se duc` acas`, s` \ncerce s` se odihneasc` pu]in. Mâine... De fapt, constat` ea, aruncând o privire pe ceasul s`u, era deja "mâine"..

***

– Nu! |ncerci s` m` am`ge[ti! exclam` Vanessa.

JUR~MÂNT SUB STELE

85

Era ora nou` [i cinci minute [i cele dou` tinere tocmai se treziser`. |nc` \n pijamale, \[i luau cafeaua \n buc`t`rie. |n timp ce ceainicul se \nfierbânta, Angie \i povesti prietenei sale evenimentele din ajun. – Dac` numai asta ar fi fost! zise ea, suspinând. Nu voi fi capabil` s` \nghit micul dejun. Mi se revolt` stomacul numai când m` gândesc la asta. – Bine, s` rezum`m situa]ia, continu` Vanessa \n timp ce se instalau la mas` cu ce[tile \n mâini. Acest frumos Philip [i-a p`r`sit nevasta [i... – Ea l-a p`r`sit, rectific` Angie. – {tii din ce cauz`? – Dup` cum am \n]eles, exist` un alt b`rbat \n via]a ei. Dup` cum pretinde Philip, nu era prima dat` când \l \n[ela, dup` ce s-au c`s`torit. – Cum? So]ia domnului Irezistibil [i-a luat amant? \ntreb` Vanessa cu scepticism. Doar dup` patru ani? Angie ridic` din umeri. – Poate este nimfoman`? – Sau poate c` so]ul s`u era prea ocupat s` seduc` toate femeile ce \i treceau pe dinainte ca s` se mai intereseze [i de so]ia sa. – El pretinde c` s-a schimbat. – Pentru Dumnezeu, Angie, l-ai rev`zut abia dou` ore [i a \ncercat s` fac` dragoste cu tine pe bancheta ma[inii! Dup` tine, este o atitudine de so] fidel?

86

ISOBEL COOK

– Poate era doar o atitudine de so] r`nit? Dac` ar fi fost complet lipsit de con[tiin]`, nu s-ar fi oprit descoperind c` sunt virgin`! Vanessa o privi, cuprins` de mil`. – {tii bine c` acest argument nu ]ine. El doar a schimbat câteva minute de pl`cere pentru o noapte \ntreag` de dragoste, asta este tot! }i-a povestit ceva [i tu ai c`zut \n curs`! Angie trânti cu zgomot cea[ca pe mas`. – |]i amintesc c` tu, nu mai târziu de ieri, \mi repetai pe toate tonurile posibile, c` trebuie s`-mi iau un iubit! Ei bine, asta voi face. |n aceast` sear`. {i acesta va fi Philip. Din nou, Vanessa d`du din cap cu un aer pe jum`tate comp`timitor, pe jum`tate descurajator. – E[ti \nc` \ndr`gostit` de el, nu-i a[a? Este singura explica]ie posibil`. – Singura explica]ie posibil` la ce? Philip va fi un amant de vis, o [tiu – am avut o prob` ieri, \n ma[in`. – Poate va fi un amant de vis, dar de[teptarea care urmeaz` ar putea fi un co[mar! Pentru numele lui Dumnezeu, Angie, nou` ani te-ai gândit la o s`rutare; \n ce stare ai fi dup` o noapte de dragoste? Dac` ne-am imagina c` raportul s`rut act este de unu la zece, ai avea parte de nou`zeci de ani de lament`ri! Deodat`, ochii lui Angie se umplur` de lacrimi. – Crezi, cu adev`rat, c` nu-mi dau seama? \ntreb` ea cu o voce sfâr[it`.

JUR~MÂNT SUB STELE

87

Cu aceste cuvinte, se ridic` brusc [i se \ndrept` alergând spre camera sa. Acolo, c`zu pe pat, plângând cu lacrimi fierbin]i. Vanessa, la rândul s`u, nu \ntârzie s` intre \n \nc`pere. Se a[ez` \ncet pe marginea patului [i puse o mân` lini[titoare pe um`rul prietenei sale. – Of, s`rmana mea scump`. {tii c` ar trebui s` te opre[ti imediat, altfel vei avea ochii umfla]i când va sosi. Cenu[`reasa era, poate, plin` de funingine când a venit s-o caute prin]ul, dar nu avea ochii ro[ii! Ascult`-m`, nu lua \n seam` ce ]i-am spus. De fapt, sunt geloas`. Gr`be[te-te s` petreci o clip` pl`cut` cu el Cine [tie? Poate asta te va face, odat` pentru totdeauna, s` nu-l mai idealizezi. Dac` nu se va \ndr`gosti de tine. Cine [tie? Angie se \ntoarse spre prietena ei, smiorc`indu-se. – Tu... crezi c` ar fi posibil? \ntreb` ea cu o voce mic`. – Tot ce pot s` spun, decret` Vanessa, este c` eu, dac` a[ fi b`rbat [i tu mi te-ai oferi pe un platou de argint, te-a[ p`stra mai mult decât o noapte. |n zilele noastre, fetele ca tine sunt rare. Angie se ridic` [i depuse o s`rutare sonor` pe obrajii colocatarei sale. – Mul]umesc! xclam` ea. Este cel mai dr`gu] lucru pe care mi l-ai fi putut spune! – Bine, bine, zise \nceti[or Vanessa. De fapt, scumpa mea, sub \nf`]i[area ta rece [i serioas`, e[ti un suflet sensibil!

88

ISOBEL COOK

Angie surâse [i-[i [terse lacrimile cu dosul palmei. – Spune-mi cu ce te \mbraci pentru aceast` ocazie? – Nu [tiu. Philip vine s` m` ia la unsprezece. – La unsprezece? repet` Vanessa, \ncruntându-[i sprâncenele cu un aer dezgustat. Am oroare s` fac asta ziua. Este atât de pu]in romantic. Angie izbucni \n râs. – Cât e[ti de caraghioas`! Nu cred c` Philip inten]ioneaz` "s` fac` asta" imediat, cum spui tu! El spunea c`, mai \ntâi, s` ne cunoa[tem. Vanessa scoase un fluierat apreciativ. – Adev`rat? Iat` c` asta promite. – Este ceea ce mi-am spus [i eu... pe moment. – {i acum? – Acum? Acum sunt blocat` de fric`. – {tii, mai este timp s` dai \napoi: cheam`-l [i spune-i c` ]i-ai schimbat p`rerea. Angie d`du viguros din cap. – A[ regreta toat` via]a dac` a[ face asta. – {i nu ri[ti s` regre]i toat` via]a dac` leg`tura voastr` nu duce la nimic? – Cum s`-]i explic? Am impresia c` a[ renun]a dac` Philip m-ar p`r`si dar, dac` nu m` duc, m-ar roade toat` via]a regretele care m-ar duce \n pragul nebuniei. – |n tot cazul, experien]a te va ajuta \n problema ta, remarc` Vanessa. Mama mea spunea \ntotdeauna c` trebuie

JUR~MÂNT SUB STELE

89

c` vedem partea bun` a lucrurilor, chiar [i \n situa]iile cele mai rele. – {tii, ripost` Angie, pu]ine femei ar considera c` a petrece o noapte cu Philip este ceva r`u! – Adev`rat? Trebuie neap`rat s` arunc o privire asupra acestui semizeu când va veni s` te ia. Vrei s` m` la[i s`-i deschid eu u[a? – Te rog. De altfel, eu voi fi \ntr-o asemenea stare când voi auzi soneria, c`-mi va fi probabil imposibil s` fac un pas! – Ba nu. A[a cum te cunosc, este \n firea ta s` nu-]i manife[ti sentimentele. O lucire stranie, diabolic` se aprinse \n ochii negri ai Vanessei \n timp ce spunea aceste cuvinte. – |n tot cazul, relu` ea, a[ da nu [tiu cât s` fiu o musc` ascuns` \n \nc`pere când tu [i Philip ve]i fi \n pat. Dac` a[teapt` s` se g`seasc` \n fa]a unei virgine timide, risc` s` aib` un [oc! Sunt sigur` c` sub \nf`]i[area ta timid` se ascunde o adev`rat` tigroaic`. Totu[i, un sfat: \n aceast` sear` trebuie s` bei o cup` de [ampanie sau chiar dou`. Asta te va ajuta s` te destinzi, ceea ce este important. – OK, m` voi gândi. – Alt lucru: nu uita s` iei prezervative, \n cazul \n care Cassanova va uita. Este moartea amorului s` se repead` \ntr-o farmacie de gard` \n plin` noapte! – Da, profa'! – {i f`r` violen]`!

90

ISOBEL COOK

Mi-ar fi pl`cut ca cineva s`-mi explice totul, \nainte de prima oar`. Altfel spus.. Ea schi]` un mic zâmbet [treng`resc. ... eu nu aveam un colocatar la paisprezece ani, concluzion` ea. – Paisprezece ani! exclam` Angie, [ocat`. Vanessa ridic` din umeri. – Eu am fost \ntotdeauna un copil precoce. Gata, am vorbit destul. Trebuia s` fii deja sub du[. B`rba]ilor nu le place s` a[tepte. Angie \nc` surâdea când \nchidea u[a de la sala de baie. Dar când \[i scoase pijamaua [i arunc` o privire \n oglind`, surâsul \i disp`ru. Un corp armonios nu era suficient s` câ[tige inima lui Philip. Probabil c` ]inuse \n bra]e o mul]ime de femei superbe... Era inutil s`-[i pun` ast`zi o \mbr`c`minte sexy. Inutil "s`-i demonstreze" ceva \n pat. Nu va reu[i. Era ca [i când ar fi participat la Jocurile Olimpice \ntr-o disciplin` ale c`rei reguli nu le-ar fi cunoscut! |n schimb, i-ar fi putut oferi lui Philip ceea ce n-ar fi putut mai \nainte: o veritabil` experien]` amoroas`. O noapte plin` de c`ldur`, de afec]iune sincer` [i de recuno[tin]`. C`ci se sim]ea cu adev`rat recunosc`toare fa]` de el. Oricare ar fi fost motiva]iile, el era pe punctul de a-i \mplini una dintre dorin]ele sale cele mai scumpe – cea pe care o exprimase \n poemul pe care i-l dedicase cu nou` ani mai \nainte...

Capitolul 7 Apartamentul lui Angie se g`sea la al doilea [i ultimul etaj al unui vechi imobil din sudul ora[ului Sydney, pe o mic` strad` dintr-un cartier de afaceri. Nu era departe de gar`, dar, din p`cate, nu oferea nici o vedere asupra portului atât de apropiat. |n imobil erau dou`sprezece apartamente, trei pe fiecare etaj. Cel al lui Angie avea num`rul 11. Fereastra salonului d`dea spre strad`, avantaj deloc neglijabil când doreai s` supraveghezi aleile [i pe cei care sosesc. La ora unsprezece f`r` cinci, Vanessa se a[ez` \n fa]a jaluzelelor pe jum`tate coborâte. – Ce ma[in` are? \i strig` ea lui Angie, care se g`sea \nc` \n camera de baie, \ntrebându-se dac` s`-[i strâng` p`rul sau s`-l lase neglijent. – O ma[in` neagr`.

92

ISOBEL COOK

– Da, dar ce marc`? – N-am idee. Nu este o ma[in` sport, dar este destul de joas` [i pare str`in`, dac` \n]elegi ce spun. – Cu scaune adânci, de piele... ad`ug` Vanessa – Da, cum de [tii? {i, de asemenea, cu geamuri u[or colorate. – Tocmai s-a oprit \n fa]`. – Ce? strig` Angie, ie[ind \n fug` din baie, ]inându-[i cu mâna p`rul deasupra capului. Vanessa o m`sur` din cap pân` \n picioare. – Cum este posibil s` vezi cum unii care pot folosi un truc vechi, pot ar`ta fantastic? \ntreb` ea. – Aceast` rochie nu este "un vechi truc"! se revolt` Angie. Din in oranj, se oprea deasupra genunchilor [i era foarte decoltat` \n spate. – M-a costat dou` sute de dolari! Bine\n]eles, era de acum doi ani [i de atunci a purtat-o destul de mult. Dar Angie se sim]ea bine \n ea [i era singura \mbr`c`minte \n care se sim]ea bine. – Ce s` fac cu p`rul meu? \ntreb` ea pe un ton disperat. |l leg sau nu? – Da, f`-]i un coc slab [i cu câteva [uvi]e rebele pe gât. Este mai sexy. {i pune-]i cerceii. Este tot ce-]i trebuie. O, o... Iat`-l pe Cassanova coborând din ma[in` – este un Audi – [i aveai perfect` dreptate: este sublim. – Cum este \mbr`cat?

JUR~MÂNT SUB STELE

93

– |ntr-un costum albastru-gri. O, la, la, Angie, sunt deja nebun` dup` el! – Nu-l atinge, Vanessa! Este al meu. Vanessa izbucni \n râs. – Crezi c` mi-ar arunca o privire avându-te pe tine al`turi? Bine, haide, \]i caut cerceii. |n acest timp, strânge]i p`rul cu câteva agrafe. {i când Cassanova va fi aici, a[teapt` cinci minute \nainte de a veni s` ne cau]i. – Opre[te-te de a-l mai numi Cassanova! Prenumele lui este Philip. – OK, OK! Philip [i mai cum? – Sterling. – Bine. Iat` cerceii. |i \ntinse lui Angie doi cercei din chihlimbar [i aur, care m`surau, fiecare, aproape cincisprezece centimetri \n lungime. V`zându-i, tân`ra femeie d`du din cap. – Nu, Vanessa, este prea mult. Prefer s` pot perechea de cercei auri]i, dac` nu te superi. – Cum vrei, dar aminte[te-]i de cerceii pe care-i purtai ieri sear`, când i-ai atras aten]ia. Angie considera c` este mai diplomatic s` nu-i spun` prietenei sale c` Philip o g`sise \n ajun teribil de provocatoare. – Poate, declar` ea, dar era vorba de o serat`! Acum suntem \n plin` zi. Oh, Dumnezeul meu, iat`-l!

94

ISOBEL COOK

Vanessa se \ndrept` spre u[` \n timp ce Angie fugea spre baie. Mâinile \i tremurau \n timp ce-[i aranja p`rul atât de bine, \ncât ob]inuse, f`r` efort sau inten]ie, veritabilul efect "vapora[", a[a cum o sf`tuise Vanessa. Rezultatul i se p`ru satisf`c`tor: \n acela[i timp clasic [i sexy. Grace Kelly cu p`rul [aten-ro[cat. Str`duindu-se s` respire calm, pentru a-[i reveni, Angie g`si \n cele din urm` curajul de a-[i p`r`si refugiul din baie pentru a face fa]` destinului s`u. Philip era "sublim", cum \l definise Vanessa. Era ciudat cum prezen]a sa \n micul salon f`cea apartamentul s` par` mai strâmt, mai modest ca de obicei. Când Angie intr` \n \nc`pere, el st`tea cu spatele la fereastr` [i cu mâinile \n buzunarele pantalonului. Soarele crea un fel de halou aurit \n jurul capului s`u [i punea \n valoare nuan]ele m`t`soase ale costumului s`u italian. C`ma[a era de un bleu foarte pal, constrastând cu culorile vii – bleu, galben [i verde – ale cravatei. Angie nu se putu ab]ine s` nu reflecteze cu un sentiment de proast` dispozi]ie c` ar fi putut cump`ra zece rochii oranj cu pre]ul costumului lui Philip. Pân` atunci, nu o deranjase averea lui Philip. Dar niciodat` pân` acum nu visase c` va avea cu el o leg`tur` durabil`. Deodat`, faptul c` era multimilionar p`rea un obstacol \n plus \n fa]a reu[itei proiectului s`u. Fete ca Angie Brown nu se

JUR~MÂNT SUB STELE

95

c`s`toreau cu b`rba]i ca Philip Sterling. Cel mult, deveneau metresele acestora. Angie \[i d`du seama c` st`tea \n u[`, cu sprâncenele \ncruntate, iar Philip o privea [i el fix, \n timp ce Vanessa \i privea rând pe rând... \ncruntat`. Reg`sindu-[i ra]iunea, tân`ra alung` visurile sale absurde [i reu[i s` afi[eze un surâs politicos. – E[ti foarte punctual, remarc` ea, tensionat`. – {i tu e[ti foarte frumoas`, r`spunse el. Vanessa suspin` \nceti[or. Angie \i arunc` o privire scurt`, apoi se aplec` pentru a-[i lua po[eta, pus` aproape de m`su]`. Deodat`, v`zu c` aceasta nu era de acela[i bej deschis ca pantofii. Mai \nainte, nu s-ar fi sinchisit; dar iat` c`, deodat`, regreta c` n-a putut s`-[i cumpere \nc`l]`minte nou`, o po[et` nou`, lenjerie intim` nou` [i poate ni[te cercei placa]i [i nu de aur masiv. Ce o apucase? Pentru prima oar` \n via]a sa, se surpindea râvnind la bog`]ie! – Vrei s` plec`m? zise ea pe un ton fals lejer. – Sunt \ncântat c` te-am cunoscut, Vanessa, declar` Philip, \ntinzând mâna prietenei lui Angie. Vanessa i-o strânse politicos. – {i eu. Atunci, unde merge]i ast`zi amândoi? – Adev`rat, unde mergem, Philip? ad`ug` Angie, cufundându-[i privirea \n ochii alba[tri ai tovar`[ului s`u.

96

ISOBEL COOK

– Inten]ionam s` facem câteva drumuri, zise el, cu un surâs senzual. }i-am promis s`-]i cump`r o rochie, nu \]i mai aminte[ti? Apoi doream s` te duc la un dejun. – |n acest caz, Angie va fi \napoi pentru ceai, interveni Vanessa cu un mic zâmbet ironic. Vede]i, eu m` ocup de buc`t`rie [i vreau s` [tiu dac` trebuie s` preg`tesc gust`ri pentru una, dou`... sau poate pentru trei persoane? – Dac` a[ fi \n locul t`u, n-a[ a[tepta-o pe Angie la ceai, r`spunse Philip cu o voce mieroas`. Lic`rirea de amuzament care str`lucea \n privirea lui, demonstra cu claritate c` nu se l`sa \n[elat de mica [iretenie a interlocutoarei sale. – De fapt, n-a[ a[tepta-o \nainte de... foarte târziu. {i eu am câteva proiecte pentru ast` sear`. E[ti liber` ast` sear`, Angie? \ntreb`, \ntorcându-se spre cea interesat`. – Ei... da, reu[i ea s` articuleze. – Perfect! La revedere, Vanessa. Am fost cu adev`rat \ncântat s` te cunosc. – O, la, la! Spui asta, ca [i când nu ne-am mai revedea niciodat`! Angie tres`ri \n fa]a \ndr`znelii prietenei sale. – Adev`rat? se mir` Philip. Sunt dezolat. {i sunt \ncredin]at de contrariu, vom avea nenum`rate prilejuri s` ne revedem. – Sper, murmur` Vanessa. Angie \i arunc` o privire nelini[tit`, la care ea r`spunse printr-un surâs cât se poate de natural.

JUR~MÂNT SUB STELE

97

– Pleca]i, la revedere, spuse ea. {i nu uita ce ]i-am spus cu privire la alcool, Angie. – Nici o grij`, r`spunse aceasta din urm`, tr`gându-l efectiv pe Philip de mân`. Se gr`bea acum s` se \ndep`rteze, \nainte ca prietena sa s` mai spun` ceva. Când u[a se \nchise \n urma lor, Philip \ncepu s` râd`. – Ce e atât de caraghios? \ntreb` Angie. – Prietena ta. S-ar putea spune c` erai Scufi]a Ro[ie pe punctul de a se aventura \n p`dure cu lupul cel r`u! Ce i-ai povestit despre mine? – Numai lucruri adev`rate. – Versiunea ta despre adev`r seam`n` prea pu]in cu realitatea, Angie. Dar nu cred c` este gre[eala ta. Bud nu s-a ab]inut s` nu-]i creeze despre mine o imagine fals` – de altfel, i-am spus asta asear`. {i i-am cerut s` \nceteze. Angie \l privi [ocat`. – Cel pu]in, nu i-ai spus c` ie[im ast`zi, \mpreun`? – Nu, cu toate c` eram tentat s-o fac. Dac` mi-am ]inut limba, a fost doar pentru c` ]i-am promis c` voi t`cea. Totodat`, [tiam c` m` voi tr`da dac` r`mâneam la Bud [i am preferat s`-mi petrec noaptea la un motel. Imediat, imaginea lui Philip \mbr`]i[ând-o pe blonda din ajun pe un pat de motel, puse st`pânire pe gândurile lui Angie, f`r` s` o poat` alunga.

98

ISOBEL COOK

Ea continu` s` coboare scara \n lini[te, detestând \ndoielile ce se insinuau \n mintea sa [i de care nu reu[ea s` se debaraseze. – Ce s-a \ntâmplat, Angie? \ntreb` Philip. Deodat`, ai devenit t`cut`. Ce am mai f`cut? Ea se opri la piciorul sc`rii [i se \ntoarse c`tre el, incapabil` s` r`mân` mult timp \n ignoran]`. – Jur`-mi c` nu te-ai culcat cu blonda, noaptea trecut`! Te rog, Philip, jur`! Ea tremur` v`zând lic`rirea de furie s`lbatic` ce se aprindea \n privirea tovar`[ului s`u. Un grup de persoane cobora \n acela[i timp scara; c`utând, f`r` \ndoial`, s` le evite, Philip o lu` de bra] pe Angie [i o \mpinse \n direc]ia u[ii. Odat` afar`, \i deschise portiera ma[inii sale. Când s-au instalat pe locurile din fa]`, se \ntoarse spre tân`ra femeie [i-i arunc` o privire plin` de un repro[ amar. – {i dac` jur, a[a cum mi-ai cerut, zise el pe un ton dispre]uitor, ce va demonstra asta? Dac` eram capabil s` fac un lucru asem`n`tor, crezi c` a[ fi ezitat apoi s` te mint? Dar dac` asta te lini[te[te, Angie, \]i jur c` nu m-am culcat cu fata aceea – de altfel, nici cu alta. N-am \mbr`]i[at pe nimeni [i... – Opre[te-te! \l \ntrerupse ea, chinuit`. Te cred. – Adev`rat? Ce gentil din partea ta! – Te rog, Philip, sunt sincer dezolat`. |]i promit c` voi avea \ncredere! Este adev`rat c`... tu placi femeilor... Eram nebun` de gelozie când te-am v`zut vorbind cu ea [i...

JUR~MÂNT SUB STELE

99

– ... [i tu continui s` m` faci s` pl`tesc pentru reputa]ia mea de "c`l`u de inimi", concluzion` el \n locul ei. Doamne! Dac` m-a[ putea \ntoarce \n trecut, a[ alege s`-mi fac studiile \ntr-o m`n`stire \n loc s` merg la aceast` universitate blestemat`! {tiu c` n-am nici o scuz` pentru cum m-am purtat \n acei ani – eram un tân`r idiot, prea r`sf`]at, ascultând mai mult de hormonii s`i decât de bunul sim]. Dar m-am schimbat cu adev`rat, Angie. Am \ncetat s` profit de atrac]ia pe care o exercitam fa]` de cel`lalt sex. Dup` ce am p`r`sit universitatea, am avut iubite, dar doar pentru aventuri de o noapte. Iar \n anul care a precedat c`s`toria noastr`, Helen a fost singura mea metres`. – {i \n timpul mariajului vostru, Philip? I-ai fost fidel? – Te-a[ min]i dac` a[ pretinde acest lucru. Dar ea e cea care m-a \mpins s-o \n[el. Este un an de când a \ncetat s` se mai culce cu mine. Eu doream s` avem copii [i ea nu. De altfel, de la \nceput am avut dorin]a s` avem copii; ea a spus c` o s` avem peste doi ani, apoi peste trei... [i, \n cele din urm`, a refuzat categoric. Nu-]i po]i imagina cât eram de furios. Dup` aceea, n-a mai avut \ncredere, \i era team` c` m` voi descurca pentru a-i face un copil f`r` voia ei [i a \ncetat, pur [i simplu, s` mai fac` dragoste cu mine. {i-a luat lucrurile [i s-a instalat \ntr-o alt` camer` "a[teptând s` devin ra]ional" – sunt propriile ei cuvinte. – Dar... de ce nu lua pastile? Philip avu un rânjet rece.

100

ISOBEL COOK

– Dup` ea, acestea o f`ceau s` ia \n greutate... {i eu credeam ce-mi spunea. |n realitate, prefera s` utilizeze protec]ii mai... complete, dac` \n]elegi ce vreau s` spun. – Vrei s` spui c` \i era fric` s` nu capete vreo boal`? Dar te \n[ela deja? – Da. Am descoperit c` \ncepuse s`-[i ia aman]i la pu]in timp dup` \ntoarcerea noastr` din luna de miere. Detectivul particular pe care l-am angajat acum dou` luni, a descoperit rezerv`ri regulate la hotel pe numele ei; aceasta dura de aproape patru ani. |n tot acest timp, ea pl`tea, f`r` complexe, utilizând c`r]ile mele de credit... Câteodat`, când plecam \n c`l`torii de afaceri, le d`dea liber servitorilor [i \[i instala amantul \n cas`. Incapabil` s` spun` vreun cuvânt, atât era de [ocat`, Angie se mul]umi s`-l priveasc` pe Philip cu oroare. – Când i-am ar`tat raportul detectivului, la \nceputul s`pt`mânii, relu` el cu voce monoton`, mi-a m`rturisit c` nu m-a iubit niciodat`. Estimase c` voi face din ea o divor]at` foarte bogat`! Auzind a[a ceva, am preferat s` p`r`sesc casa \nainte de a deveni violent. Am ales s` fac o plimbare; când m-am \ntors, \[i f`cuse bagajele [i plecase. – O, Dumnezeule, Philip, exclam` Angie, revenindu-[i \n sim]iri, este oribil! Aproape de necrezut! – Pot s`-]i citesc raportul, dac` nu m` crezi, r`spunse el, sec. – Fire[te c` am \ncredere.

JUR~MÂNT SUB STELE

101

Totu[i, nu pot s` \n]eleg cum o femeie se poate c`s`tori cu un b`rbat pe care nu-l iube[te sau, cum o femeie c`s`torit` cu tine poate dori un alt b`rbat! Privirea pe care i-o arunc` Philip era \nc`rcat` de mult` tandre]e. El \ntinse mâna [i o mângâie \nceti[or pe obraz. – E[ti foarte dr`gu]` cu mine, Angie! Dac` toate femeile ]i-ar sem`na! Numai dac`... El se \ntrerupse [i se redres` u[or. Deodat`, p`rea adâncit \n gândurile sale. – Philip? sfâr[i prin a-l \ntreba Angie, intrigat` de aceast` t`cere prelungit`. El p`ru c` revine la realitate [i-i surâse. Dar \n surâsul s`u era atâta triste]e, \ncât tân`ra femeie sim]i c` i se rupe inima. El, care p`rea atât de norocos, nu poseda, \n realitate, nimic cu adev`rat important, pentru c` nu beneficia nici de dragostea familiei sale, nici de cea a so]iei sale... Fiind pe punctul de a-i m`rtirisi c` \l iube[te din toat` inima, Angie se opri. F`r` \ndoial` \i era fric` s` se predea \n \ntregime \n mâinile sale, m`rturisindu-i c`, dup` atâ]ia ani, vedea \n el singura sa dragoste. – S` nu mai vorbim de Helen, zise ea. S` nu mai vorbim azi de nimic serios. S` ne mul]umin s` ne distr`m! Surâsul pe care el i-l arunc`, o calm`. Iat` c`-l reg`sea pe Philip pe care-l cuno[tea, fermec`tor [i vesel! – Este cea mai bun` sugestie pe care am auzit-o! declar` el.

102

ISOBEL COOK

El demar` [i \[i \ndrept` ma[ina spre centrul ora[ului. Acolo, opri \n parcarea de la Prima Hotel, un nou complex hotelier cunoscut pentru clientela aleas`, pentru discre]ie [i pre]urile extravagante. – Aici mergem s` dejun`m? \ntreb` Angie pe un ton ezitant. – Nu. Este hotelul meu. – De când? – De când am rezervat o camer` aici, \n aceast` diminea]`. Dup` ce mi s-a spus c` cele mai interesante magazine din Sydney sunt la cinci minute pe jos, la fel ca teatrele... m` gândeam c` ar fi un loc lini[tit ast`zi pentru noi. Haide, vino s` intr`m; un om a[teapt` s` se ocupe de ma[ina noastr`. Angie nu se putu \mpiedica s` se uite fascinat` \n jurul s`u, \n timp ce Philip \i \ncredin]` acestuia cheile [i sacul de voiaj. – Ai mai fost aici? [opti ea când o lu` de bra] [i o conduse \n interior. – Nu, niciodat`. Dar de ce vorbe[ti [optit? – Pentru c`... Pentru c` este genul de locuri unde nu se vorbe[te tare, r`spunse ea privind lambriurile bogate, mocheta moale bordo, fotoliile din piele patinate de ani [i numeroasele statui din bronz. Ea g`sea acest decor pu]in prea preten]ios [i chiar \n]elegea c` putea s` plac` multor oameni, dar c` nu corespundea personalit`]ii lui Philip, a[a cum \l [tia. – De ce ai ales acest hotel? \l \ntreb`, \n cele din urm`.

JUR~MÂNT SUB STELE

103

– Pentru c` este singurul din Sydney, unde apartamentul nup]ial era liber \n aceast` sear`. Angie se opri. – Apartamentul... nup]ial? repet` ea. |[i ridic` ochii spre tovar`[ul s`u, \ncercând s` g`seasc` o explica]ie pe figura sa. – Ei bine, da, zise el cu o voce mângâietoare. Doream ca prima noastr` noapte \mpreun` s` se desf`[oare \ntr-un cadru special, reflectând ceea ce gândesc despre tine [i ceea ce reprezin]i pentru mine. Angie sim]i cum i se umplu ochii de lacrimi; reu[i totu[i s` le re]in`. – Este... este foarte dr`gu] din partea ta, Philip, reu[i s` articuleze. El avu un râs grav. – Angie, eu nu sunt "gentil". Sunt preten]ios [i egoist [i câteodat` chiar dezagreabil. Te-am invitat aici ca s` m` asigur c` nu vei uita aceast` noapte. Nici eu. Mi-ai spus c` pân` acum te-am \mpiedicat s` te interesezi de al]i b`rba]i. Acum, a[az`-te câteva clipe \n acest fotoliu, ordon` el trimi]ându-i un surâs crud [i devastator. Merg s` completez fi[a la recep]ie – dup` care vom face cump`r`turi. – Da, \l lu`m [i pe el, zise Philip. El era a[ezat \ntr-un fotoliu confortabil [i superviza probele lui Angie, sorbind din cafeaua pe care i-o servise o vânz`toare.

104

ISOBEL COOK

Angie [i cu el se g`seau \ntr-un magazin de lux, unde fuseser` primi]i cu respect de c`tre personal. Tân`ra femeie \[i \ncrunta sprâncenele, gândindu-se cât trebuia s` coste somptuosul taior de brocart bej pe care \l \ncerca – probabil [i mai scump decât rochia lung` de sear` pe care o \ncercase mai devreme, [i pentru care tovar`[ul s`u \[i d`duse, de asemenea, aprobarea. Ea se opri [i se aplec` spre el. – Philip, acest taior este foarte, foarte scump. Nu te pot l`sa s` mi-l cumperi. El puse cea[ca, suspinând pu]in. – Da, po]i s`-l iei, spuse el cu voce joas`, dar ferm`. Angie, vreau ca ast`zi s` faci tot ce dore[ti, s` iei tot ce-]i dore[ti. Ast`zi e[ti cu mine [i eu sunt un b`rbat foarte bogat. F`-mi pl`cerea, draga mea; las`-m` s` m` ocup de tine, s` te r`sf`]. Este, cu adev`rat, o pl`cere pentru mine s` te \mbrac – cum va fi o pl`cere pentru mine s` te [i dezbrac, ast`-sear`. Angie d`du din cap, ro[ie toat`. – Tu... nu trebuie s` spui astfel de lucruri, se bâlbâi ea. Deja sim]ea cum dorin]a cre[te \n ea, cum pulsul i se accelereaz`. Surâsul pe care i-l arunc` Philip demonstra f`r` \ndoial` c` era con[tient de tulburarea pe care i-o trezise. – S-ar putea, murmur` el cu o voce senzual`, dar nu m` pot \mpiedica. E[ti fermec`toare, frumoasa mea Angie... – }i-am spus deja s` nu-mi spui astfel, obiect` ea, f`r` convingere.

JUR~MÂNT SUB STELE

105

– De ce, pentru c` asta corespunde atât de bine realit`]ii? F`r` voia ei, \i \ntoarse surâsul. – E[ti un b`rbat periculos, Philip Sterling... – Ce vrei, nu putem avea totul... Bogat [i gentil, nu ]i se pare c` este prea mult? Angie nu r`spunse. De câte ori se gândise la asta? Se \ntrebase dac` Philip preg`tea terenul ca s-o fac` metresa lui – dac` \ncerca, \ntr-un fel, s-o corup`. – Nu vreau s` devin o femeie \ntre]inut`, Philip. El p`ru surprins. – |n felul acesta vezi darurile mele? – Am dreptate? – Da, r`spunse el. – Atunci, ce trebuie s` fac? – Surâde, f` ce-]i place, nu-]i face probleme. |ntr-un cuvânt, distreaz`-te. – S` m` distrez... repet` ea. Ce-[i imagina! C`-i va acorda statutul de metres`? Nu, el dorea doar o pl`cere de o noapte! Dar, de ce s` nege? Ea a[tepta aceast` noapte cu o ner`bdare de necrezut, cum nu mai sim]ise niciodat`. Deodat`, privindu-l cum bea o \nghi]itur` de cafea, dori s`-l roage s-o duc` imediat la hotel. Nu mai voia s` joace rolul unei p`pu[i pe care o \mbraci, nu mai sim]ea nevoia s` dejuneze, avea stomacul strâns [i nu putea \nghi]i nimic. – {i dac` ]i-a[ spune c` nu m` amuz deloc? articul`.

106

ISOBEL COOK

{i, dac` ]i-a[ spune c` mi-ar pl`cea mai bine... c` a[ prefera... c` a[ dori... Cuvintele nu re[eau s` treac` dincolo de buzele sale, s` exprime clar dorin]a ce se n`[tea \n ea. Dar, f`r` \ndoial`, Philip ar putea s-o citeasc` pe fa]a ei ce ro[ea, \n ochii ei? Da, i se citea pasiunea \n ochii alba[tri, fixa]i asupra ei. – Philip... murmur` ea. – Da, [tiu, r`spunse el, cu o voce r`gu[it`. El se ridic` [i se \ntoarse spre vânz`toare, care se dep`rtase politicos \n timpul conversa]iei. – Doamn`, poate p`stra taiorul pe dânsa, zise el. Mul]umesc, dar v` rog s` ne \mpacheta]i rochia oranj \mpreun` cu cea neagr`. Func]ionara cl`tin` din cap, iar el \i d`du cartea sa de credit. Când \[i \ntoarse aten]ia spre Angie, aceasta tremura efectiv, atât de excita]ie, cât [i de spaim`. Cinci minute mai târziu, se \ndreptau \ntr-un taxi c`tre hotel. |n timpul c`l`toriei, Philip nu spuse nici un cuvânt, nici când ajunser` \n holul hotelului. Angie era recunosc`toare pentru t`cerea sa, deoarece se sim]ea incapabil` s` sus]in` o conversa]ie. Imediat u[ile ascensorului se deschiser` [i se g`sir` \n fa]a unei u[i grele de lemn. Philip introduse cheia \n broasc`; pentru prima oar`, se \ntreba cu ce va sem`na aceast "apartament nup]ial".

JUR~MÂNT SUB STELE

107

Ea nu \ncerc` s`-[i ascund` surpriza [i \ncântarea când tovar`[ul ei se d`du la o parte s` o lase s` intre. Mobila [i zidurile erau albe, perdelele [i mocheta ivoar, pernele [i l`mpile aurite... Cât prive[te mesele, erau acoperite cu sticl` mat`. O fereastr` imens` se deschidea c`tre port; o lustr` magnific` de cristal spânzura dintr-un plafon decorat cu stucaturi. – Ce loc magnific! exclam` Angie. Ea privi patul mare cu baldachin, \mpodobit cu o plapum` de saten alb cu auriu [i cu patru perne mari, cu fe]e de saten. Da, era un pat f`cut pentru o tân`r` c`s`torit`, \n c`l`torie de nunt`... – |]i place? \ntreb` Philip, apropiindu-se \n spatele ei [i punându-i mâinile pe umeri. – Este... este \ncânt`tor, reu[i ea s` r`spund` cu o voce gâtuit`. Deodat`, se sim]i crispat`, \ncordat`, ]eap`n` ca o statuie. – |ncearc` s` te relaxezi, \i suger` \nceti[or Philip. Când se aplec` pentru a o s`ruta pe gât, Angie \n]epeni [i mai mult. – Trebuie s`... s` merg la toalet`, zise ea, gr`bindu-se c`tre u[a camerei de baie. Intr` [i \nchise u[a dup` ea. Un lung moment r`mase nemi[cat`, sprijinit` de u[`, cu ochii \nchi[i [i inima b`tându-i rapid. Când ridic` \n sfâr[it pleoapele, putu constata c` se g`sea \n cea mai mare sal` de baie pe care o v`zuse \n via]a ei [i

108

ISOBEL COOK

frumos decorat`: o cad` imens`, rotund`, ocupa mijlocul \nc`perii \n timp ce, \ntr-un col], se ridica o spa]ioas` cabin` de du[ cu pere]i de sticl` mat`. Pere]ii erau acoperi]i \n \ntregime cu marmur` alb` cu vini[oare aurii. Erau [i trei lavabouri, un bideu [i veceuri, toate de culoare crem. Cât prive[te robinetele, acestea erau aurite [i \n form` de mici Cupidoni, apa curgând prin s`ge]ile zeului dragostei. Periu]e de din]i, batiste, bonete de baie, nimic nu lipsea pentru a se asigura confortul clien]ilor. Angie remarc` chiar [i un telefon fixat pe perete. Cât prive[te halatele [i prosoapele, de un alb imaculat, erau [i ele brodate cu un mic Cupidon aurit. "Dumnezeule, gândi ea, este un apartament nup]ial pentru miliardari!". For]ându-se s` respire calm, reu[i s`-[i revin` [i decise s` se \ntoarc` \n camera vecin`. Acolo, spre marea sa surpriz` \l g`si pe Philip umplând dou` cupe cu [ampanie. O g`leat` cu ghea]`, din argint gravat, era pus` pe o m`su]` rulant`, al`turi de un co[ mare cu fructe [i cu un platou cu brânzeturi. – Toate acestea au fost aduse \n timp ce erai \n sala de baie, \i explic` Philip. Cu ur`ri din partea direc]iei... – O... Amintindu-[i sfaturile Vanessei – "S` bei un pahar sau dou`. Aceasta te va destinde" – tân`ra femeie \naint` [i accept` cupa ce i se \ntindea. Philip surâse [i ciocni paharul cu al ei.

JUR~MÂNT SUB STELE

109

– Pentru frumoasa mea mireas`! zise el. Din nou, Angie \n]epeni. – Nu face asta, murmur` ea. – Ce? – Nu-]i bate joc... de... – Crezi c` asta este inten]ia mea? Crede-m`, \n acest moment nu vreau s`-mi bat joc. Nu regret decât un lucru: c` am a[teptat atât de mult. Trebuia s` fac asta cu ani \n urm`. E[ti nemaipomenit de frumoas`... ad`ug`, punându-[i u[or mâna pe gâtul lui Angie... Dar este prea târziu s` punem \ntreb`ri sau s` avem remu[c`ri. S` bem! El duse cupa la buze [i lu` o \nghi]itur`; Angie \l imit`. – |nc`, o \ndemn` el. De data aceasta, el lu` propriul pahar [i o f`cu s` bea, \nceti[or. Era un gest de o infinit` sezualitate [i Angie sim]i o dulce \nfiorare. Imediat, sim]i cum i se \nvârte capul, nu atât din cauza alcoolului, cât din cauza emo]iilor intense pe care i le trezea Pilip; picioarele \i tremurau pe tocurile \nalte. Philip l`s` cupa jos [i o \nl`n]ui. Ridicând ochii spre el, Angie \i arunc` o privire plin` de adora]ie, de predare complet`. F`r` un cuvânt, o ridic` [i o duse pân` la patul imaculat. Ea \nchise ochii când se a[ez` al`turi [i \ncepu s-o dezbrace. O ame]eal` delicioas` o cuprinse. Când deschise ochii, nu mai avea decât sutienul [i chilo]ii; c`ma[a lui Philip era descheiat`.

110

ISOBEL COOK

Privirile li se \ncruci[ar`. – Te sim]i bine? \ntreb` el. – Nu [tiu, m`rturisi ea. – Ai s` vezi, totul va fi bine peste un minut sau dou`. Doar c` ]i-ai b`ut [ampania prea repede. – Tu m-ai f`cut s` beau, remarc` ea. El se mul]umi s` surâd` [i, cu un gest foarte natural, \[i scoase c`ma[a. Angie nu uitase bustul lui neted [i musculos, \ntotdeauna bronzat [i sculptural. |l privea acum cu emo]ie, cu o \ncântare nespus`. La gândul c`, pentru câteva ore, acest corp splendid era la dispozi]ia ei, c` putea s`-l ating` [i s`-l mângâie \n voie, sim]ea cum i se usuc` gura, iar vârfurile sânilor i se \nt`resc sub ]es`tura de saten sidefiu. Privirea lui Philip se fix` pe pieptul ei; \ntinse mâna pentru a-i mângâia un sân cu vârful degetelor. F`r` voia ei, Angie l`s` s`-i scape un geam`t de pl`cere. Ca pentru a r`punde la acest semnal, Philip se aplec` [i-i cuprinse buzele cu ale sale. Mai \ntâi tandru, aproape ezitant, s`rutarea deveni apoi exigent`, s`lbatic`; tulburat` de dorin]`, Angie \[i \nnod` degetele peste ceafa tovar`[ului s`u, atr`gându-l cu putere spre ea. |n cele din urm`, el se smulse din aceast` \mbr`]i[are s`lbatic` pentru a-[i l`sa buzele s` alunece pe ceafa tinerei femei, pân` la un sân pe care \l mu[c` \nceti[or, mai \ntâi prin ]es`tura fin` a sutienului [i apoi gol, pentru c`, nemairezistând, i-l desf`cu. O pl`cere pur` p`rea s` iradieze

JUR~MÂNT SUB STELE

111

\n tot corpul lui Angie, \n timp ce o chinuia o delicioas` tortur`. Neobosit`, gura lui Philip trecea de la un sân la altul, \mp`r]indu-le, rând pe rând, mângâieri [i mu[c`turi u[oare. |n sfâr[it, \[i relu` explor`rile, trasând un drum fierbinte de-a lungul pântecului plat al lui Angie. Philip nu se \ntrerupse decât pentru a-i scoate chilo]ii; dar deja reveni, mângâindu-i coapsele [i carnea dulce a pântecului. Angie se ondula, cerea cu tot corpul, din toat` inima, pl`cerea p`trunz`toare pe care o cunoscuse o singur` dat`, una singur`, \n ma[ina lui Philip. Ce amintire vie va p`stra acestui moment plin de extaz, ireal! Totu[i, de data aceasta, mâna lui Philip [i nu gura mângâie subtil triunghiul umed dintre coapsele sale, pân` când, f`r` s`-[i dea seama, \[i dep`rt` din ce \n ce mai mult picioarele, ca pentru a-l chema pe amantul s`u, pentru a-l ruga s`-i ofere pl`cerea suprem`. R`spunzând rug`min]ii mute, Philip se dezbr`c` repede. Angie \l privi f`r` fals` pudoare, admirându-l dincolo de cuvinte. Câteva secunde mai târziu, se \ntindea din nou al`turi de ea. – Acum, \i murmur` el la ureche, \nchide ochii, scumpa mea. Nu te gândi la nimic altceva decât la noi doi, \mpreun` unul \n bra]ele celuilalt ca doi iubi]i. Noi am a[teptat atât de mult acest moment... Vreau s` fie de neuitat. Un val de dragoste o invad` pe Angie [i \ntinse bra]ele pentru a-l atrage pe Philip la ea, \n ea.

112

ISOBEL COOK

Când o penetr`, scoase un mic strig`t – un strig`t de pur` bucurie, \n ciuda unei dureri trec`toare. Cum Philip se opri, \l strânse, incitându-l s` continue pân` la apogeul pl`cerii. |n sfâr[it, nu erau decât o singur` fiin]`. Picioarele ei se \nf`[urar` \n jurul [oldurilor iubitului s`u [i, instinctiv, se mi[car` la unison, condu[i de o senza]ie extraordinar` pân` când, \mpreun`, \[i strigar` fericirea, extazul de a se fi cunoscut [i recunoscut. Lacrimile curgeau pe obrajii lui Angie, lacrimi de dragoste, [i Philip se aplec` pentru a le sorbi, leg`nându-o pe tân`ra femeie. – Nu plânge, scumpa mea, murmur` el. Ai fost minunat`. Doamne, dac` ai [ti cum regret c` trebuie s` m` \ntorc mâine la Melbourne! A[ vrea s` r`mân aici [i fac dragoste secole de-a rândul...

Capitolul 8 La acest cuvinte, Angie se \ncord`, \nainte de a scoate un lung suspin. Bine\n]eles, [tiuse de la \nceput c` leg`tura lor va fi scurt`. Dar \i era greu s` revin` la dureroasa realitate, dup` experien]a magic` pe care o tr`ise! Din nou, suspin`! Philip ridic` privirea spre ea. – Sunt suspine de satisfac]ie, de oboseal`... sau de alt fel? \ntreb` el. Ea surâse [i-i petrecu mâna prin p`r. – Care este p`rerea ta? – Nu [tiu, m`rturisi el gânditor. De aceea te-am \ntrebat. Angie l`s` s`-i scape un mic râs nervos. – Ei bine... un pic din toate trei. Sunt satisf`cut`, foarte obosit` dar, de asemenea, foarte decep]ionat`... concluzion` ea, cu o mutr` \mbufnat`.

114

ISOBEL COOK

– Decep]ionat`? repet` el, vizibil stupefiat. – Da. A[ fi vrut s` r`mâi s` m` iube[ti secole \ntregi! Dar... dac` trebuie s` te \ntorci la Melbourne, asta este, nu-i a[a? Ne mai r`mâne sfâr[itul dup`-amiezii [i toat` noaptea. {tii, Philip n-a[ fi a[teptat atâta timp, dac` a[ fi [tiut c` este atât de minunat! Dar tu e[ti minunat! E[ti un amant de vis, ]i s-a mai spus? Philip \ncrunt` sprâncenele [i tân`ra femeie se \ntreb` ce a spus r`u. El murmur` câteva cuvinte pe care nu le \n]elese [i se ridic` brusc, pentru a se duce la baie, l`sând-o pe Angie descump`nit` [i disperat`. Când reap`ru pe pragul s`lii de baie, ea se a[ez` [i-l privi cu un aer dezolat. – Ce se \ntâmpl`? \ntreb` ea. Ce am f`cut? De ce e[ti furios pe mine? – Nu-]i dai seama? El se apropie [i o ridic` \n bra]e f`r` tandre]e. – Mica mea Angie, vino cu mine. Tu [i cu mine vom face o baie \n jacuzzi pus la dispozi]ia noastr` [i, \n acest timp, vom avea o discu]ie ra]ional`. Vorbind, a dus-o pân` la baie; f`r` polite]e, o arunc` \n baia adânc` plin` cu ap` cald`, \mpro[când \n toat` \nc`perea. – E[ti un... un! exclam` ea, când reu[i s` ias` din ap`.

JUR~MÂNT SUB STELE

115

– Cum? \ntreb` el cu un aer batojocoritor, intrând \ncet \n ap` [i \ncruci[ându-[i mâinile pe piept. – Un ipocrit! Ceea ce te \mbolv`ne[te, este c` a[ putea aprecia experien]a [i c` a[ vrea s-o reiau din nou! E[ti nebun de furie la gândul c` altul ar putea s`-]i locul cât timp e[ti plecat la Melbourne. – N-ai s` te culci cu altcineva, decret` el. Niciodat`! – Adev`rat? {i cum crezi c` m` vei \mpiedica? – Luându-te de so]ie! Timp de câteva minute, Angie nu [tiu ce s` spun`. – {i ce te face s` crezi c` vreau s` m` c`s`toresc cu tine? \ntreb` ea, \n cele din urm`. – {tiu c` m` iube[ti. "{i tu? se gândi ea cu am`r`ciune. Niciodat` nu mi-ai vorbit de dragostea ta"... – |]i ba]i joc de mine? Dup` cum ]i-am spus [i noaptea trecut` nu pot iubi un b`rbat pe care nu-l cunosc! Este adev`rat, am avut odinioar` o veritabil` pasiune adolescentin` pentru tine; [i este adev`rat, exist` o atrac]ie fizic` \ntre noi. Dar asta nu este dragoste. – Ce [tii tu? – Chiar dac` este un fel de dragoste – de[i \nc` m` \ndoiesc – aceasta nu va dura. |n tot cazul, nu este felul de dragoste care s` ofere unui cuplu o baz` solid`. – Acesta este r`spunsul t`u?

116

ISOBEL COOK

Angie nu se putea ab]ine s` r`mân` datoare cu r`spunsul. B`rbatul pe care-l iubea – pe care-l iubise \ntotdeauna – o cerea \n c`s`torie [i ea \l refuzase. Indecizia ei se transforma \n \ngrijorare; totu[i, f`când apel la bunul sim] [i la curaj, declar`: – Acum, da. – {i pe viitor? Ea \nghi]i cu dificultate. – Depinde de tine, Philip. Trebuie s` \ncerc s` te cunosc mai bine, s` [tiu ce sim]i cu adev`rat pentru mine... Chiar de pe acum sunt sigur` c` ceea ce simt ar putea deveni o dragoste adev`rat`. – |n]eleg, zise el gânditor. – {i tu? M` iube[ti? \ntreb` ea, re]inându-[i respira]ia. Privirile lor se g`sir`, se \nfruntar`. – Eu n-am obiceiul s` le spun femeilor c` le iubesc, când tocmai m` p`r`sesc, r`spunse el pe un ton dur. – Dar nu te-am p`r`sit... }i-am cerut s` faci un efort ca s` fim mai apropia]i unul de altul. Problema cu tine este c` ai ob]inut tot ce ai vrut f`r` efort. Trebuie s` \nve]i c` \n via]` nu vine totul pe o tav` de argint, atunci când dore[ti. F`r` s`-i r`spund`, Philip se apropie de ea. – Ce... ce faci? se bâlbâi Angie. – Exact ce mi-ai cerut s` fac.

JUR~MÂNT SUB STELE

117

|ncerc s` te cunosc mai bine, r`spunse el, mângâindu-i prin spum` unul dintre sânii ridica]i. – {i crezi c` este cel mai bun mijloc? – Imagineaz`-]i, fac [i eu ce pot! Pentru c` trebuie s` te cuceresc, folosesc cele mai slabe talente... Mi-ai spus c` sunt "un amant de vis" [i eu profit. {tiu c` Angie a mea nu m-ar fi min]it. Tot vorbind, s-a apropiat atât de mult cât putea s` pun`, f`r` efort, st`pânire pe buzele ei [i s`rutarea lor dur` mult timp...

***

Angie era \ntoars` pe o parte [i privea pieptul lui Philip care se ridica regulat \n ritmul respira]iei. Ea scoase un suspin obosit. Lumina slab`, ce \ncepea s` \nro[easc` ferestrele, ar`ta c` se apropie zorile. – Ei bine, Philip, murmur` tân`ra femeie c`tre iubitul s`u adormit, ai câ[tigat. {tiu acum c` nu pot risca s` te las s` pleci ast`zi la Melbourne f`r` mine. Nu pot risca s` nu m` mai ceri niciodat` de so]ie... de a nu mai fi niciodat` a[a, culcat` lâng` tine.

118

ISOBEL COOK

Din nou scoase un suspin din adâncul inimii [i se \ntoarse pe spate. Cum va fi viitorul ei dac` se va c`s`tori cu acest b`rbat? |i va fi credincios? Va fi un bun tat` pentru copiii lor? Va fi mereu al`turi de ea? Se gândea cu invidie la cuplul p`rin]ilor s`i, atât de uni]i, iubindu-se dup` atâ]ia ani. Iat` ce visa ea. Vroia s`-[i creasc` acas` copiii, nu s`-i trimit` \ntr-un pension de lux. Vroia ca b`rbatul ei s` se \ntoarc` \n fiecare sear` acas`, nu s`-[i petreac` via]a \n a[a-zisele "c`l`torii de afaceri". C`s`torindu-se cu Philip Sterling, risca s` sacrifice toate astea. N-ar fi tr`it \ntr-un infern? Din p`cate, s` se resemneze s` tr`iasc` f`r` el ar fi o condamnare [i mai rea. |nchise ochii [i reflect` la aceast` alternativ`. Dac` renun]a s` se c`s`toreasc`, nu va mai sim]i niciodat` bra]ele protectoare \n jurul s`u, buzele lui peste ale sale, corpul \mpreunat cu al s`u. Niciodat` nu-l va mai auzi murmurându-i la ureche cuvinte \ncânt`toare ca acelea pe care i le-a repetat \ncontinuu \n timpul nop]ii: "E[ti atât de frumoas`... Te ador... Te-am dorit \ntotdeauna... Te voi dori mereu... Sunt nebun dup` tine"... |ntr-o singur` noapte, cuvintele de dragoste o f`cuser` pe Angie s` fie complet dependent` de el. {i ea \i spusese – [i cu ce mândrie absurd` – c` nu putea s` ob]in` nimic f`r` efort! F`r` s` ]in` seama de propria-i sl`biciune...

JUR~MÂNT SUB STELE

119

Soneria telefonului de pe noptier` o f`cu s` tresar`. Cine putea s` fie? Vanessa era singura persoan` care [tia unde s-o g`seasc`: Angie o sunase \n ajun pentru a-i spune unde era [i s-o anun]e c` nu se va \ntoarce acas` \n noaptea aceea. – Vrei s` r`spunzi tu? morm`i Philip, pe jum`tate treaz. Poate fi un incendiu \n hotel... Angie \ntinse mâna spre receptor. – Da? zise ea cu o voce care-i tr`da nepl`cerea c` fusese deranjat`. – Tu e[ti, Angie? Bud! Doamne, era Bud! Angie \[i puse palma pe microfon [i gemu. – Ce este? \ntreb` imediat Philip, ridicându-se \ntr-un cot. – B-Bud, bâigui ea. Philip trase o \njur`tur`. |n ceea ce o prive[te, Angie \nghi]i cu dificultate [i reu[i s` spun` \n aparat: – Da... eu sunt, Angie... – Nu mi-am putut crede urechilor. Vanessa mi-a spus unde e[ti [i cu cine. M-ai decep]ionat teribil – [i po]i s`-i spui lui Philip c` atitudinea lui m-a dezgustat. Mintea lui Angie \ncepu s` func]ioneze \n mare vitez`. Niciodat` Vanessa nu i-ar fi dezvl`uit lui Bud unde se g`sea dac` n-ar fi intervenit o urgen]`. Mai ales la o asemenea or`!

120

ISOBEL COOK

– Termin` cu predica, Bud! zise ea cu o voce alb`. Ce s-a \ntâmplat? – Mama a suferit o criz` cardiac`, r`spunse el, f`r` ocoli[uri. Angie crezu c`-i vine r`u. Cum, mama lor avusese un atac? Nu era posibil... Nu avea decât patruzeci [i opt de ani! – Ea... n-a murit, nu-i a[a? Doamne, Bud, nu-mi spune c` a murit... strig` la limita isteriei. – Nu, n-a murit. Dar a fost dus` de urgen]` la spital. Dup` cum spune tata, via]a ei este \nc` \n pericol. Un val de lacrimi \ncepu s` curg` pe obrajii lui Angie. Philip lu` telefonul din mâinile ei tremur`toare. – Bud? Aici Philip. Angie este prea bulversat` pentru a mai vorbi. Ce s-a \ntâmplat? Lui Angie nu-i venea s` cread` ce auzise. Mama sa... mama sa poate c` murea, acum. Ce se va \ntâmpla dac` va sucomba? Ce va face Bud? Dar tat`l lor? Niciodat` nu-[i va reveni... Era prea devreme. Mult, mult prea devreme! – Pentru numele lui Dumnezeu, Bud, \ncearc` s`-]i dai seama de priorit`]i, spuse deodat` Philip cu o voce t`ioas`. Ce importan]` are c` Angie [i cu mine am petrecut noaptea \mpreun` dac` mama ta este \ntre via]` [i moarte pe un pat de spital? {i ce mai a[tep]i s` sari \n ma[in` [i s`-]i \ntâlne[ti p`rin]ii? Gr`be[te-te [i fii atent la drum. Nu vei face nici un

JUR~MÂNT SUB STELE

121

serviciu tat`lui t`u dac` ma[ina ta va fi g`sit` \nfipt` \ntr-un pom. Cu toate \mprejur`rile, Angie nu se putu \mpiedica s` fie impresionat` de tonul s`u ferm [i direct. De obicei, el se ar`ta glume] \n raporturile sale cu Bud, nefiind niciodat` b`nuitor fa]` de repro[urile sau ezit`rile acestuia... Dar, \n anumite \mprejur`ri, putea s` demonstreze c` [tia s` gestioneze crizele mai bine ca oricine. – Nu, s` nu pierzi timpul s-o cau]i pe Angie aici, relu` el, st`pân pe sine. O voi conduce eu acolo. {i dac` a[ fi \n locul t`u, mi-a[ ]ine gura \n ceea ce ne prive[te pe Angie [i pe mine. Dac` spui p`rin]ilor t`i ceva dezgreabil despre noi, te jupoi de viu! |n]elegi? F`r` s` a[tepte r`spunsul, se aplec` peste Angie [i puse cu putere receptorul \n furc`. Expresia sa feroce se \ndulci pe loc când privirea se ab`tu asupra fe]ei acoperite de lacrimi a tinerei femei. – S`rmana mea drag`, murmur`, luând-o \n bra]e [i leg`nând-o \ncet. {tiu ce reprezint` mama ta pentru tine... pentru voi to]i! Este o femeie formidabil`. Mi[cat` de gentile]ea lui, Angie f`cu un efort pentru a nu izbucni din nou \n lacrimi. |n cele din urm` [i \mpotriva voin]ei sale se desprinse din \mbr`]i[area lui. – Vrei s` m` conduci acolo, Philip? \ntreb` ea. Nu trebuia s` mergi ast`zi la Melbourne?

122

ISOBEL COOK

– Trebuia s` plec, dar cum s` te las \n asemenea momente? Ai nevoie de mine, Angie. Ochii tinerei femei se umplur` de lacrimi. – Da... da... este adev`rat, admise ea. Philip, eu... – Taci, nu spune nimic. Nu este momentul; ceea ce sim]i este denaturat de circumstan]e. Acum gr`be[te-te s` faci un du[, draga mea, \n timp ce eu voi comanda un mic dejun rapid. Trebuie s` ne gr`bim, pentru c` trebuie s` trecem [i pe la tine, s`-]i iei ni[te lucruri.

***

|n mai pu]in de o or`, Angie intra \n apartamentul s`u. Era ora [ase [i dou`zeci [i cinci de minute la ceasul din salon. – Tu e[ti, Angie? \ntreb` vocea somnoroas` a Vanessei. – Da, da, sunt doar eu. Prietena sa ap`ru câteva minute mai târziu, \n c`ma[` de noapte, cu p`rul zburlit. – Sper c` nu e[ti sup`rat` pe mine, zise ea nelini[tit`. Nu vroiam s`-i spun fratelui t`u unde e[ti, dar când mi-a explicat ce este cu mama ta, n-am putu s`-l refuz. – Este foarte normal. Ai f`cut bine.

JUR~MÂNT SUB STELE

123

– Unde este Philip? – M` a[teapt` \n ma[in`. Mi-a propus s` m` conduc` la p`rin]ii mei. – Presupun c` nu este momentul s` te \ntreb ce s-a \ntâmplat \ntre voi? – Nu, r`spunse Angie cu r`ceal`. |ntr-adev`r, nu. Vanessa d`du din cap f`r` a se formaliza de tonul tran[ant al prietenei sale. – Vrei ceva? O cea[c` de cafea, de exemplu? – Nu, nimic, mul]umesc. – Sper din toat` inima c` mama ta se va face bine, zise Vanessa \n timp ce Angie se schimba. Tân`ra femeie abandon` taiorul oferit de Philip pentru a \mbr`ca un pantalon alb [i un tricou \n dungi. – {i eu sper, murmur` ea. – Este atât de dr`gu]` la telefon. – |ntr-adev`r, este o femeie adorabil`. – Mama mea este odioas` [i totu[i o iubesc. Lui Angie \i tremura b`rbia. Vanessa se apropie de ea [i o lu` \n bra]e. – Haide, plângi, \i spuse ea cu duio[ie. Nu trebuie s` faci pe viteaza cu mine. Angie plângea. Zece minute mai târziu, era \n ma[ina lui Philip [i se \ndreptau \n vitez` spre nord.

Capitolul 9 – Ce faci exact, ca meserie? \ntreb` Angie. Philip se \ntoarse scurt spre ea. De aproape o or` rulau aproape \n t`cere; singurul sunet, \n habitaclu, era o muzic` slab`, venit` de la radio. – Nu e[ti obligat` s` vorbe[ti, dac` nu vrei, sublinie Philip, \ndreptându-[i aten]ia spre drum. – {tiu. Dar vreau, cu adev`rat, s`-mi spui ce faci. Bud mi-a spus \ntr-o zi c` munce[ti \n domeniul exportului la Sterling Industries; \n ce const` munca ta? Din nou el \i arunc` o privire rapid`. – A[adar nu [tii? se mir` el. – Ce s` [tiu? – Am p`r`sit acest post acum un an. |n prezent, sunt pre[edinte-director general la Sterling Industries.

JUR~MÂNT SUB STELE

125

T`n`ra femeie r`mase cu gura c`scat`. – Nu... nu, nu [tiam, zise ea \n sfâr[it. Credeam c` tat`l t`u conduce compania. – Da, el trebuia s-o fac`. Dar, din p`cate, se dezinteresa din ce \n ce mai mult de societate [i aceasta avea de suferit. Alegând s` locuiasc` la Sydney, s-a rupt de lumea de afaceri; dup` cum [tii, aproape toate \ntreprinderile influente au sediile sociale la Melbourne. A fost gre[eala mamei mele: ea refuza s` locuiasc` la Melbourne [i ob]inea ce vroia... Când l-am \nlocuit, câteva ramuri ale companiei aveau mari probleme. Am avut [ansa s` realizez o mai bun` organizare [i suntem gata acum s` profit`m de un nou start. Angie era impresionat` [i surprins`. – Dar cum ai reu[it s`-l \nlocuie[ti pe tat`l t`u? L-ai convins s` se retrag`? – Nu. A murit. Angie nu-[i putu re]ine un mic strig`t. – Nu [tiam c` nu cuno[teai acest lucru, continu` Philip. Bud era la curent, mi-a dat chiar [i un telefon, \n vremea aceea. Credeam c` ]i-a spus. – Nu, nu mi-a spus... Doamne, sunt chiar dezolat`, Philip. Cred c` m-ai g`sit nepoliticoas` c` nu ]i-am telefonat sau s`-]i fi trimis câteva cuvinte. Dar cum a murit? Era bolnav?

126

ISOBEL COOK

***

Ea p`stra amintirea unui b`rbat robust, \nc` frumos, care p`rea s` aib` cincizeci de ani sau mai mult când l-a \ntâlnit. – Da, foarte bolnav. Suferea de un cancer al ficatului [i al pancreasului; medicii n-au mai putut s` fac` nimic. A murit la trei luni dup` ce boala a fost detectat`. – Cred c` a fost groaznic pentru voi to]i. Cred c` s`rmana ta mam` a fost distrus`. – Absolut, r`spunse el pe un ton plin de cinism. Atât de distrus`, \ncât a f`cut \nconjurul lumii ca s`-[i revin`. C`l`toria sa a \nceput a doua zi dup` \nmormântare. {i, luna trecut`, a devenit a treia doamn` Jonathan Winthrop... Din fericire pentru mine, domnul Winthrop locuie[te \n Texas [i nu poate c`l`tori din cauza nu [tiu c`rei boli ciudate [i rare a sângelui. Dup` p`rerea mea, data viitoare când o voi vedea pe mama va fi la \nmormântarea noului meu tat` vitreg. Dar nici asta nu este sigur, ad`ug` el, cu o ironie caustic`. {i dac` am s` \ntârzii, risc s-o ratez – ea va fi deja plecat` c`tre noi aventuri! Angie vru s` \ncerce s-o apere pe mama lui Philip prin câteva platitudini de circumstan]`, dar se ab]inu. Doamna

JUR~MÂNT SUB STELE

127

Sterling \i f`cuse o impresie atât de proast`, \ncât \n]elegea perfect reac]ia fiului. Preferând s` schimbe subiectul, Angie relu`: – Poveste[te-mi una din zilele tale obi[nuite. Sau, mai bine, una din s`pt`mânile obi[nuite. – Te previn, ri[ti s` nu-]i plac` r`spunsul... – Cu atât mai r`u, \mi asum riscul. Ea detest` r`spunsul. Mai r`u: acesta o \ngrozi. Philip muncea \n medie zece ore pe zi \n timpul s`pt`mânii, \n weekend juca golf, mergea la teatru sau la restaurant – dar \ntotdeauna pentru a discuta cu clien]i poten]iali, sau pentru a se \ntre]ine cu unii dintre concuren]i... Angie \ncepea s` \n]eleag` de ce mariajul s`u fusese un e[ec! Ea \i \mp`rt`[i acest gând. – Ui]i c` \n primii trei ani de c`snicie ocupam un post mai pu]in solicitant! Aveam mai mult timp s`-l consacru cupului. Timp de doi ani, Helen m-a \nso]it \n toate c`l`toriile mele \n str`in`tate. Angie se str`duia s` \n`bu[e gelozia pentru a se concentra asupra faptelor pe care i le relata Philip. – Când a murit tat`l meu, continu` el, mariajul meu era deja \n agonie. Helen refuza sistematic s` vin` cu mine: nu mai voia nici s` \mpart` patul cu mine când eram acas`. |[i tr`ia via]a ei separat`...

128

ISOBEL COOK

– Ca s` fiu cinstit`, m`rturisi Angie, g`sesc stilul t`u de via]` actual incompatibil cu o via]` de familie decent` – chiar [i al`turi de o femeie foarte \ndr`gostit` de tine. – Cine vorbe[te? Angie psihologul... sau Angie tân`ra care se gânde[te la cererea mea \n c`s`torie? – Amândou`. – Astfel te gânde[ti c` nu avem nici o [ans` s` fim ferici]i dac` r`mân pre[edinte la Sterling Industries? – S` zicem c` nu m-a[ c`s`tori cu pre[edintele lui Sterling Industries, zise ea curajoas`. Era sincer`. Philip sim]ea determinarea din vocea ei, c`ci \njur` \nceti[or. – {i ai accepta s`-mi devii metres`? \ntreb` el cu oarecare brusche]e, privind-o pe tovar`[a sa cu coada ochiului. Niciodat` nu s-a sim]it Angie atât de descump`nit` – nici atât de decep]ionat`. Totu[i ar fi trebuit s` se \ndoiasc` privind alegerea lui Philip... Singurul lui scop era de a se asigura c` va r`mâne tovar`[a sa de pat permanent`? Nu conta dac` ar fi fost sau nu c`s`tori]i... – Ei bine? insist` el cu o voce dur`. Ai accepta? Ea \nghi]i cu dificultate. – |mi... imaginez c` da, articul` ea \n sfâr[it, cu o sinceritate amar`. Incapabil` s`-l priveasc`, se \ntoarse spre fereastr`, moart` de ru[ine.

JUR~MÂNT SUB STELE

129

A fi metresa unui b`rbat \nsemna s` accep]i o rela]ie bazat` pe sex, nu pe dragoste. Iat` ce-i propusese Philip... {i totu[i, era ciudat c` dragostea o adusese \ntr-o asemenea situa]ie. O dragoste care refuza s` moar`, care o f`cea s` se tr`deze pe ea \ns`[i [i s` tr`deze valorile care i se transmiseser` prin educa]ie. O t`cere de plumb se a[ternu \n habitaclu. Angie \[i p`stra cu obstina]ie capul \ntors spre portier`. Ei nu se oprir` decât o singur` dat`, foarte pu]in; Philip conducea \n permanen]` cu viteza maxim` legal`, f`r` s-o dep`[easc`. Treptat, peisajul deveni mai arid [i Angie putu constata pe viu amploarea secetei de care tat`l s`u se plângea \n fiecare an. Bun fermier, domnul Brown reu[ise s` câ[tige suficien]i bani pentru a-[i ]ine cei doi copii la universitate; dar, dac` [tia s` protejeze recoltele de toate bolile majore, nu putea s` fac` mare lucru \mpotriva lipsei ploii. {i dac` ferma sa era pe o latur` vecin` cu un râu, acesta, redus \n unele locuri la un firicel de ap`, nu era suficient pentru irigarea propriet`]ii. De altfel, se gândea Angie, cu o \mpuns`tur` \n inim`, tat`l s`u avea multe alte griji \n aceste momente decât seceta!

130

ISOBEL COOK

– Vrei s` trecem mai \ntâi pe la voi sau vrei s` mergem direct la spital? \ntreb` Philip când se apropiar` de cap`tul c`l`toriei. – La spital, te rog. Risc`m s` nu fie nimeni acas`. Philip \i urm` indica]iile pentru a g`si drumul c`tre acesta [i, dup` pu]in timp, se opri \n parcarea acestuia. – Ma[ina lui Bud este deja aici, constat` Angie, \n timp ce se \ndreptau spre intrarea \n cl`direa principal` pe o ar[i]` zdrobitoare. Prive[te, iat` camionet` tatei! Ea nu [tia dac` este un semn bun sau nu. Toat` familia era la spital pentru c` mama era \ntre via]` [i moarte? Sau pentru c` se sim]ea mai bine [i putea s` primeasc` vizite? Cel pu]in \n cele dou` cazuri se putea presupune c` Nora tr`ia. Cel pu]in Angie spera din tot sufletul... Philip \i puse o mân` pe um`r \n timp ce ea intr` \n holul recep]iei. – Mama ta este o lupt`toare, afirm` el. Se va face bine. Vei vedea. Dar aceste cuvinte lini[titoare nu reu[ir` s` calmeze teama tinerei femei. Chiar dac` mama sa \[i va reveni dup` atac, va r`mâne un "subiect de risc". Deja, câ]iva ani mai \nainte, medicul lor de familie o sf`tuise s` piard` \n greutate \n leg`tur` cu tensiunea ei foarte ridicat` – dar ea nu fusese capabil` s` renun]e la hrana bogat` care-i pl`cea. O va face de acum \nainte?

JUR~MÂNT SUB STELE

131

Vocea lui Angie tremura când se adres` recep]ionerei. – Bun` ziua... Am venit s-o v`d pe Nora Brown. A fost adus` aici \n urma unei crize cardiace... Sunt fata ei. Surâsul func]ionarei o lini[ti pu]in. – Da, \n]eleg. I-am v`zut trecând pe fratele [i pe tat`l dumneavoastr`. Doamna Brown a fost transferat` de la terapie intensiv` la un alt serviciu, ceea ce este un semn bun. O g`si]i \n aripa C, camera 10. Lua]i ascensorul pe care \l vede]i pân` la etajul trei [i urm`ri]i s`ge]ile. Atât de mare era grija acesteia, \ncât lui Angie \i venea s` plâng`. Ea \ncerc` s`-[i p`streze sângele rece, \i mul]umi recep]ionistei [i se \ndrept` cu pa[i vioi c`tre ascensorul indicat. Camera 10 din aripa C era o camer` particular` [i confortabil`, de[i mic`. Când Angie intr`, dup` ce b`tuse \ncet la u[`, o g`si pe mama sa \n aparen]` adormit`; avea figura tras` [i tenul cenu[iu. So]ul s`u st`tea al`turi pe pat, ]inându-i mâna, iar Bud st`tea \n picioare lâng` fereastr` [i p`rea pierdut \n contemplarea arborilor rari ce jalonau parcarea. Cei doi b`rba]i se \ntoarser` spre u[` când intr` Angie. Ea putu s` citeasc` \n privirea tat`lui s`u o mare bucurie. |n schimb, cea a lui Bud tr`da un viu resentiment. – Angie este aici, murmur` Morris Brown la urechea so]iei sale, pe un ton vesel.

132

ISOBEL COOK

Ochii bolnavei se deschiser` imediat. – Angie... Vocea sa era r`gu[it` [i nesigur`. Când \i \ntinse bra]ele, Angie, incapabil` s`-[i re]in` lacrimile mult timp, se repezi spre ea. – Vino, vino, scumpa mea, murmur` mama, leg`nând-o \nceti[or. M` simt bine. Trebuia mai mult de o criz` de inim` s` m` omoare! – Haide, haide... morm`i Morris. Tu n-ai fi aici, la ora asta, dac` nu te-a[ fi transportat la urgen]`! – Tat`l t`u exagereaz` \ntotdeauna, afirm` Nora, [tergând cu un prosop lacrimile ce [iroiau \nc` pe obrajii lui Angie. Am avut doar un cheag mic de sânge \ntr-un loc nepotrivit, asta-i tot... Doctorul mi-a spus c` electrocardiograma nu ar`ta nici un pericol serios. – El a subliniat, de asemenea, c` dac` nu te ]ii serios de regim, ri[ti s` ai mai pu]in noroc data viitoare \i reaminti so]ul ei, cu un aer sever dar tandru. – Regim, regim, regim... suspin` Nora. Nu ave]i \n gur` to]i decât acest cuvânt. Cred c` este cel mai oribil cuvânt de pe p`mânt! – {i eu g`sesc cuvântul "mort" cel mai urât, interveni Bud. Te rog, mam`, fii rezonabil` [i ascult`-l pe doctor. A ]ine regim nu \nseamn` s` te \nfometezi! Trebuie doar s` m`nânci diferit, asta-i tot!

JUR~MÂNT SUB STELE

133

– Tu vorbe[ti! bomb`ni ea. – Bud are dreptate, doamn` Brown. Pentru prima oar`, ochii Norei se oprir` asupra lui Philip. – Oh, oh! Iat` cine este! Nu s-ar spune c` este Philip Sterling? Angie, spune-mi c` visez! Tân`ra se ridic` [i-i adres` lui Philip un surâs obosit. – Mam`, din p`cate, ai dreptate; este \ntr-adev`r Philip! A sosit pe nea[teptate la Bud sâmb`t` seara, \n timpul seratei de aniversare [i era \nc` la Sydney când am aflat c` e[ti bolnav`. A avut amabilitatea s` m` aduc` pân` aici. – Bine, bine... murmur` mama sa, b`nuind c` Angie nu-i spunea tot. Este adorabil din partea ta, Philip. Dar ce a[tep]i pentru a m` \mbr`]i[a? Philip se execut` râzând. – Sunt fericit s` constat c` nu v-a]i schimbat, doamn` Brown! exclam` el. – Nu pot s` spun acela[i lucru despre tine, fiule! Te g`sesc mai obosit. Dac` vrei s` [tii p`rerea mea, ai nevoie de o noapte bun` de somn [i s` profi]i de aerul curat de la ]ar`. De ce nu r`mâi câtva timp la ferm` cu noi? – Mi-ar face pl`cere, doamn` Brown, dar afaceri urgente m` cheam` la Melbourne. Trebuie s` m` \ntorc la Sydney mâine diminea]` [i s` iau un avion de acolo. – P`cat.

134

ISOBEL COOK

Voi, cei tineri, nu v` da]i seama cât de scurt` este via]a. S` nu te \ndoie[ti: s` nu ]i-o gre[e[ti pe a ta, f`când lucruri care nu-]i aduc fericirea! Aminte[te-]i c` n-ai decât una. {i mai ales, nu l`sa pe mai târziu ceea ce ai fi putut face de mult timp... Când cuno[ti momente dificile, ca acela pe care \l tr`iesc eu, ai tendin]a s`-]i redefine[ti priorit`]ile \n via]`. De exemplu, Morris [i cu mine, am decis s` nu mai amân`m c`l`toria pe care o vis`m de mult timp. Nu-i a[a, Morris? – Absolut, \nt`ri interpelatul. {i cu atât mai r`u pentru neacoperirea noastr` bancar`! Intrarea unei infirmiere cu o figur` sever`, puse cap`t acestei conversa]ii. – Medicii au spus c` domna Brown trebuie s` se odihneasc`, decret` ea, indicând \ntregii trupe drumul c`tre ie[ire. {i e valabil [i pentru dumneavoastr`, ad`ug` ea, adresându-i-se domnului Brown, care se preg`tea s` riposteze. Ave]i, \n egal` m`sur`, nevoie de odihn`. – De altfel, trebuie s` mergi s` hr`ne[ti câinii, \i aminti Nora. Poate a]i putea reveni disear`? \ntreb` ea, aruncând o privire seduc`toare c`tre infirmier`. – Bine, de acord, morm`i aceasta. Dar nu mai mult de o or`! Angie decise s` nu se \ntoarc` a doua zi cu Philip la Sydney. Tat`l s`u ar`ta extenuat [i prost hr`nit; va r`mâne pu]in [i se ocupa de el. {coala nu se va d`rma dac` va

JUR~MÂNT SUB STELE

135

absenta o s`pt`mân` – mai ales la aceast` epoc` din an: to]i elevii din clasele terminale \ncheiaser` cursurile [i \n dou` s`pt`mâni va \ncepe vacan]a mare. Ea trebuia, probabil, s` se \ntoarc` [i s` pun` ordine \n lucr`ri, \nainte de concediul estival; poate chiar s`-[i dea demisia. Dac` devenea metresa lui Philip, trebuia s` se mute la Melbourne... Cu toate c` nu prea \i pl`cea ora[ul, nu-[i putea \nchipui via]a departe de Philip. – De ce nu-l \nso]e[ti pe tata pân` acas`, Bud? suger` ea când se \ndreptau spre ascensor. Philip [i cu mine mergem s` c`ut`m ceva de mâncare [i v` \ntâlnim cât mai curând posibil. – OK, r`spunse fratele s`u pe un ton sec. F`r` un cuvânt \n plus, se \ndep`rt` cu r`ceal`. Dup` cum se vedea, nu iertase "tr`darea" lor. – Voi vorbi cu el, declar` Philip. – Nu [tiu dac` va servi la ceva, observ` Angie suspinând. Este foarte furios pe mine. – Nu, este furios pe mine. {i pe drept cuvânt. Angie \i arunc` o privire. – Ce vrei s` spui? – Ei bine, iat`... Totul a \nceput \n vara când am fost la voi. La \ntoarcerea la universitate, Bud a developat fotografiile pe care le f`cusem cu to]ii. {i \n ele se vedea c` tu [i cu mine nutream sentimente puternice unul pentru

136

ISOBEL COOK

cel`lalt. Deodat`, Bud m-a acuzat c` te-am sedus. A trebuit s` jur c` \ntre noi nu s-a petrecut nimic, era ca un nebun... Mi-a spus c` dac` \]i ating un singur fir de p`r, m` va ucide... Nu \nceta s`-mi repete cât e[ti de tân`r` [i de inocent`, c` meritai ceva mai bun decât un stricat ca mine... {i, cinstit vorbind, eram de acord cu el. {i sunt [i acum. La asta te-ai gândit când ai refuzat s` te c`s`tore[ti cu mine. Angie scutur` din cap, str`duindu-se s`-[i re]in` lacrimile. – Dar \]i promit c` nu sunt monstrul pe care \l descrie Bud, continu` Philip, luând, f`r` \ndoial`, t`cerea ei drept o aprobare. M` gândesc chiar c` a[ putea s`-mi isp`[esc gre[elile... dac` nu este prea târziu... – Prea târziu pentru ce? – Prea târziu pentru a ob]ine ce-am visat... r`spunse el, cu o flac`r` arz`toare \n fundul ochilor. Pe tine, Angie. Pe tine te vreau, murmur` el [i se aplec` s-o s`rute. Angie fu cea care puse cap`t s`rut`rii lor, \nsp`imântat` de dorin]a pe care o sim]ea urcând \n ea. Cum era posibil ca un b`rbat s` exercite o asemenea atrac]ie asupra ei? Murea de dorin]a de a face dragoste acolo, \n parchingul spitalului, unde se g`sea mama ei \n urma unui grav atac cardiac! Totu[i, ce-i promitea el? C` se va schimba? Desigur – dar sentimentele sale nu erau suficiente pentru a-l re]ine lâng`

JUR~MÂNT SUB STELE

137

ea. Mâine, orice se va \ntâmpla, el se va \ntoarce la Melbourne. {i ea \l va urma, dac` i-o va cere, \l va l`sa s`-i conduc` via]a [i s` dispun` de ea dup` bunul s`u plac... Angie râse amar, dezam`git`. – Ei bine, vezi? Ai ce ]i-ai dorit. Eu chiar de pe acum am acceptat s`-]i fiu metres`. – {i nu voi \ncerca s`-]i schimb hot`rârea, afirm` el, atr`gând-o din nou \n bra]ele sale. – Fii atent, \l preveni ea; faptul c` am spus da nu-]i d` dreptul s` te por]i r`u cu mine. Dac` n-ai s` m` respec]i, am s` te trimit la dracu! – Dac` te voi lipsi m`car o zi de respect, draga mea, voi merge eu \nsumi acolo! Aceasta suna ca o promisiune solemn` [i aceast` constatare o mi[c` pe Angie. |n aceast` clip` ar putea crede c` Philip este \ndr`gostit nebune[te de ea... Totu[i, bunul sim] o punea \n gard` \mpotriva concluziilor prea gr`bite. Ea [tia c` Philip nu era capabil de o astfel de dragoste. Dup` propriile lui afirma]ii, o "vroia", dar n-o iubea. – Bine, \]i amintesc c` trebuie s` c`ut`m ceva de mâncare, \i aminti el, luând-o de bra]. Alungându-[i gândurile negre, \l urm` pân` la ma[in`.

***

138

ISOBEL COOK

– Domnule Brown... Toat` lumea se \ntoarse spre Philip. Erau a[eza]i \n jurul mesei din buc`t`rie [i mâncau ceea ce adusese Angie de la birt. |n timpul acestei mese nimeni nu vorbise. Angie era foarte iritat` de atitudinea lui Bud, care nu \nceta s` le arunce, ei [i lui Philip, priviri dispre]uitoare. Noroc c` tat`l s`u era prea preocupat pentru a observa aceste manevre... – Da, Philip? \ntreb` Morris. – Cu privire la aceast` c`l`torie pe care so]ia [i dumneavoastr` vre]i s-o \ntreprinde]i... Iat`, [tiu c` sunte]i un om mândru [i c` niciodat` nu ve]i accepta un gest de caritate. Dar mi-ar face pl`cere s` v` ofer aceast` vacan]`. A[ vrea s` considera]i aceasta ca un gest de mul]umire pentru gentile]ea cu care m-a]i ad`postit \n timpul verii pe care am petrecut-o aici. {ti]i, mi-o amintesc ca pe cea mai frumoas` vacan]` din via]a mea. Bud scoase un fel de fluierat r`ut`cios care atrase privirea surprins` a tat`lui s`u [i una furioas` din partea lui Angie. – Crezi c` n-ar trebui s` accept oferta prietenului t`u, Bud? se mir` Morris. – Da, da, bine\n]eles, afirm` Bud cu rea-voin]`. El are posibilit`]i... Nu-i a[a, Philip? ad`ug` el, luându-l pe dup` umeri, \ntr-o parodie de gest amical.

JUR~MÂNT SUB STELE

139

Ce \nseamn` câteva mii de dolari pentru un Sterling? Morris d`du din cap. – Nu asta este problema. Propunerea ta \mi merge la inim`, Philip, dar nu cred c` Nora va aprecia prea mult aceast` idee. |n]elegi, ei nu-i place s` datoreze cuiva ceva. {i apoi, nu-i plac cadourile scumpe. Angie puse mâna peste cea a tat`lui s`u. – Papa, nu fi a[a! Cum a spus Philip, voi i-a]i oferit o vacan]`; acum e rândul lui, asta-i tot! – Presupun c` o putem considera astfel, admise Morris cu un suspin. Bine, de acord... Dar atunci, nimic prea scump. {i f`r` trasee lungi. Trebuie g`sit` o localitate aici, \n Australia. Un loc cu adev`rat frumos [i lini[tit. – Cunosc un astfel de loc, exclam` Philip. Insula lui Orfeu. Este una dintre insulele cele mai la nord de Marea Barier` de Coral [i, \n acela[i timp, una dintre cele mai pu]in frecventate. "Ai uitat s` adaugi c` e [i una dintre cele mai scumpe", se gândea Angie. Dar nu f`cu nici o remarc`. Nici Bud, slav` Domnului, de[i experien]a lui ar`ta c` [i el [tia cât putea s` coste o vacan]` pe insula lui Orfeu. – Nora a visat \ntotdeauna s` stea câteva zile pe una dintre aceste insule... murmur` Morris, vizibil câ[tigat de idee. – Adjudecat! spuse Philip râzând.

140

ISOBEL COOK

Angie, dac`-]i dau bani, te-ai putea ocupa de organizare? M` gândesc c` perioada cea mai bun` ar fi \n timpul lunii mai. |n plus, pân` atunci, mama ta va fi complet restabilit` [i ar putea profita la maximum. – Da, mai este o lun` bun`, aprob` Morris. La acel moment, a[ fi terminat de strâns recolta de var`. {i sunt sigur c` vecinii ar accepta s` se ocupe de animale \n lipsa noastr`. – Perfect! exclam` Philip. – Bine, acum v` rog s` m` scuza]i, continu` Morris, punându-[i scaunul la loc. Vreau s` merg s` fac o mic` plimbare pe malul râului. Am o groaznic` durere de cap [i, \n general, sunt obosit. Angie \[i privi tat`l \n timp ce acesta ie[ea pe verand` [i-[i tr`gea pe ochi p`l`ria. Ea se ruga din toat` inima ca mama sa s`-[i revin` repede de pe urma atacului. Morris Brown nu suporta s`-[i vad` so]ia \n starea asta. – Trebuie s` fie grozav s` po]i pl`ti totul dup` dorin]`, remarc` Bud cu un surâs r`ut`cios \n direc]ia lui Philip. Prietenie... considera]ie. Ce Dumnezeu, Angie, n-ai nici un fel de mândrie? Mica mea sor`! Nu-]i dai seama c` nu e[ti decât un nume \n plus pe o list` care cuprinde deja sute [i c` \nc` nu s-a terminat? Când se va s`tura s` se culce cu tine, Philip te va arunca precum o vulgar` batist` de hârtie folosit`! Pentru el, tu reprezentai o sfidare, pentru c` erai

JUR~MÂNT SUB STELE

141

prima fat` pe care n-a avut-o de la prima \ntâlnire. Dar acum nu mai e[ti o sfidare. Doar o s`rman` proast` care s-a gr`bit s`-[i scoat` chilo]ii când marele Philip Sterling i-a cerut-o. – Destul! \i t`ie Philip cuvintele, ridicându-se brusc. Angie sim]i cum o \ncearc` un frison. Niciodat` nu-l v`zuse pe prietenul s`u atât de amenin]`tor, atât de vizibil scos din fire. – S` ie[im, Bud, zise el cu o voce periculos de calm`. – Philip, nu,strig` Angie. Te rog... – Lini[te[te-te, Angie, n-am s`-l provoc pe fratele t`u la duel. Vreau doar s` clarific unele lucruri cu el. – E[ti... e[ti sigur? – Ce Dumnezeu, Angie! explod` Bud. Suntem adul]i, nu ni[te pu[ti. De altfel, sunt capabil s` m` ap`r [i singur, nu este nevoie ca surioara mea s` se amestece. Dac` Philip vrea s` se bat` cu mine, atunci s` vin`! A trecut mult` ap` pe râu, de când eram doar un b`ietan de la ]ar` impresionabil [i prea fericit s` ling` cizmele marelui Philip Sterling! Angie d`du din cap, dar nu spuse nimic. Ea \i privea \n t`cere pe cei doi b`rba]i \ndreptându-se spre garaj [i trântind \n urma lor u[a grea de lemn. N-au trecut decât dou`zeci de minute [i u[a garajului se redeschise \ncet. Cei doi ie[ir` \mpreun`. Bud p`rea pu]in z`p`cit, dar nu se vedea nici un semn de violen]`. El se \ndep`rt` c`tre râu,

142

ISOBEL COOK

\n timp ce Philip venea spre cas`. Angie veni \n \ntâmpinarea lui [i-l a[tept` pe verand`. – Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` ea nelini[tit`. Ce i-ai spus? Timp de câteva secunde care \i p`rur` interminabile, Philip se mul]umi s-o priveasc` intens. – R`mâne \ntre el [i mine, Angie, declar` el, \n cele din urm`. – Dar... dar... – Nu \ncerca s`-l faci pe Bud s` vorbeasc`, \i t`ie el cuvintele. L-ai pune \ntr-o situa]ie stânjenitoare. Ascult`-m`, Angie, am decis s` plec la Sydney. Cu cât voi ajunge mai repede la Melbourne, cu atât va fi mai bine. Astfel, a[ putea reveni la Sydney \n weekend-ul viitor. Ce vrei s` faci pentru mama ta? Cât timp vei sta aici? Totul se petrecea atât de repede... Angie nu [tia ce s` r`spund`. – M`... m` gândeam la cel pu]in o s`pt`mân`. – Deci nu te vei \ntoarce la Sydney weekend-ul viitor? – Nu. |mi imaginez c` Bud va fi acolo; m` voi \ntoarce probabil cu trenul de duminic` seara. Trebuie s` fiu la [coal` pentru ultima s`pt`mân` a trimestrului. Dar, Philip, ce se \ntâmpl`? – Despre ce vorbe[ti? Despre mine [i Bud? – Nu! |]i vorbesc despre noi, Philip. Despre mine [i tine. Ce a[tep]i din partea mea?

JUR~MÂNT SUB STELE

143

– E[ti gata s` revii cu privire la acordul nostru? – Nu, deloc... Dar trebuie s` [tiu unde m` g`sesc. Contezi c` vei veni s`-]i petreci weekend-ul cu mine, la Sydney? Sau vrei s` demisionez [i s` m` mut la Melbourne? – Ascult`, nu pot s`-]i spun precis ce se va \ntâmpla. Nu, nu vreau s` demisionezi [i s` mergi la Melbourne. Voi veni eu la Sydney, când voi reu[i s` aranjez totul. Pentru moment, po]i continua s` tr`ie[ti [i s` lucrezi exact ca mai \nainte. Lumini de bucurie se ivir` \n ochii tinerei femei. – Adev`rat? \ntreb`, ne\ndr`znind s`-[i cread` urechilor. Oh, Philip, este minunat! Sunt atât de fericit`! Timp de câteva secunde, el nu zise nimic, mul]umindu-se s-o priveasc`; apoi o trase spre el [i o s`rut` \ndelung. – Spune-mi c` m` iube[ti, murmur` el. – Te iubesc, r`spunse ea, f`r` cea mai mic` ezitare. – {i nu vei iubi niciodat` pe altcineva? – N-am f`cut-o [i nu o voi face niciodat`. – Este tot ce vroiam s` [tiu. La ce or` vei fi luni sear` acas` la tine? – C`tre patru [i jum`tate. – Te voi \ntâlni atunci.

144

ISOBEL COOK

Cu aceste cuvinte, el cobor\ repede sc`rile verandei [i se \ndrept` spre ma[in`, f`r` a mai arunca nici o privire \n urm`. Abia când ma[ina se dep`rt`, Angie \[i d`du seama de un lucru esen]ial. El nu-i spusese, la rândul s`u, c` o iube[te.

Capitolul 10 – A plecat Philip? A[ezat` pe treptele pridvorului, ca odinioar` când era copil, Angie ridic` privirea când Bud i se adres`. – Da, r`spunse ea cu un suspin. |i trebuir` câteva secunde ca s`-[i dea seama c` Bud nu se mi[case [i o privea fix, cu o expresie ciudat` pe figur`, \n acela[i timp \nsp`imântat` [i impresionat`. S-ar fi zis c` \ncerca s` citeasc` \n ea, dar nu reu[ea cu adev`rat.. – Termin` s` m` prive[ti a[a, bodog`ni ea. Tu nu po]i \n]elege. |l iubesc; \ntotdeauna l-am iubit. Din acea var`... {tiu c` nu-l consideri demn de a fi iubit astfel, dar este. Philip este un tip bun. Tu nu-l \n]elegi, asta este tot. Fratele ei ridic` mâna, \n semn de ap`rare. – Te \n[eli, Angie.

146

ISOBEL COOK

Cred c`-l \n]eleg perfect pe Philip. Poate mai bine ca tine. Angie s`ri \n picioare. Ochii ei aruncau fulgere. – Te rog, termin` cu acea poveste a "c`l`ului de inimi". Este o poveste veche. De ce te crezi \n permanen]` obligat s`-l d`râmi pe Philip? |]i amintesc c` te-ai considerat cel mai bun prieten al lui! {tii ce? Cred c` e[ti gelos pe el. C` \ntotdeauna ai fost. Cu mâinile \n [old, a[tept` s` vad` dac` lovitura [i-a atins scopul. Dar remarc`, decep]ionat`, c` Bud surâdea. – Cred c` \ncep s` \n]eleg ce-i place lui Philip la tine, observ` el. E[ti o adev`rat` tigres`! {i eu continuam s` te consider o adolescent` timid`... atât de inocent` \ncât avea nevoie de fratele mai mare pentru a o proteja de Philip, Marele Lup R`u! – Philip n-are nimic dintr-un "mare lup r`u"! Ascult`-m`, dac` se pare c` m-a sedus \n mod la[, \]i m`rturisesc c` nu este cazul. De fapt... – Este ceea ce mi-a spus [i el. Angie \[i \ncrunt` sprâncenele. – El... ]i-a spus. {i ce ]i-a mai povestit despre mine? – Nu pot s`-]i reproduc. – Pentru numele lui Dumnezeu, ce vrei s` spui? De ce trebuie s` fi]i amândoi atât de discre]i? – Philip dore[te acest lucru.

JUR~MÂNT SUB STELE

147

– {i de când \l ascul]i pe Philip? Eu sunt, totu[i, sora ta. Nu este mai important decât un amic pe care nu l-ai v`zut de atâ]ia ani? – Imagineaz`-]i, surioar`, c` b`rba]ii nu sunt ca femeile. Ei n-au nevoie s` se vad` de trei ori pe s`pt`mân` ca s` r`mân` apropia]i. – Visez! Iat` c` re\ncepi s`-i lingi cizmele lui Philip, ca odinioar`! Nu [tiu ce ]i-a povestit \n hangar, dar s` [tii un lucru: minunatul t`u Philip m-a cerut \n c`s`torie [i l-am refuzat. Ei bine, \n schimb el s-a gr`bit s`-mi propun` s`-i devin metres`! – Se spune c`, acum, tu cau]i s`-l distrugi! – Am acest drept. Eu sunt \ndr`gostit` de el. Bud o privi câteva secunde \n t`cere, \nainte de a da din cap, surâzând. – {tii ceva, Angie? Aproape c` mi-e mil` de Philip. {i când m` gândesc c` \n tot acest timp eu \ncercam s` te protejez! Ce idiot am fost! concluzion` el, \ndep`rtându-se. Auzind o cioc`nitur` u[oar` \n u[a biroului s`u, Angie arunc` o privire c`tre pendula de pe perete. Era trei [i jum`tate; nu putea fi vorba de Vanessa, profesoar` con[tiincioas` al c`rei curs se termina dup` ce suna. – Intr`, strig` ea. Era Debbie. Adolescenta p`rea \ncântat`. – Bun` ziua, domni[oar`, zise ea.

148

ISOBEL COOK

|mi pare r`u c` v` deranjez, [tiu c` nu aveam \ntâlnire... Dar voiam s` v` spun c`... n-am f`cut-o. {ti]i? Cu Warren... M-am gândit la ceea ce mi-a]i spus [i m-am hot`rât s` a[tept pân` când voi \ntâlni pe cineva cu adev`rat special. Angie sim]i cum i se umezesc ochii de emo]ie. – Vroiam de asemenea, s` v` \ntreb dac` ve]i fi aici [i anul viitor, continu` Debbie. Vreau s` spun c`... sunte]i a treia noastr` consilier` \n trei ani... Dar v` iubim mult [i ne-ar pl`cea s` r`mâne]i. Chiar [i Gloria v` iube[te mult! Angie nu se putu ab]ine s` nu râd`. Gloria era fata cea mai insuportabil` din [coal` – o "super-pacoste", dup` expresia Vanessei. – Asta este, \ntr-adev`r, un compliment! exclam` ea cu umor. Lini[te[te-te, Debbie, r`mân. – Super cool! M` duc s` le spun [i celorlalte. Erau nelini[tite pentru c` a]i lipsit s`pt`mâna trecut`. Le era fric` s` nu fi clacat... – Nu, nu are leg`tur` cu voi, te asigur. |n realitate, mama mea este bolnav`. A avut o criz` cardiac`. Dar acum se simte mai bine. A ie[it ieri din spital. – Oh, nimeni nu ne-a spus... Debbie \[i \ncrunt` sprâncenele, nemul]umit`. – Aici nu ni se explic` nimic! Dac` am fi [tiut, v-am fi putut trimite o scrisoare, ceva de genul `sta.

JUR~MÂNT SUB STELE

149

Angie se gândi c` acesta era unul dintre momentele ce f`ceau ca meseria s` fie pl`cut`, \n ciuda muncii dificile. – Mul]umesc mult, Debbie. E[ti adorabil`. Sunt foarte mândr` de decizia pe care ai luat-o. Dovede[te c` ai crescut [i c` te-ai maturizat. Debbie surâse. – Asta mi-am spus [i eu... Dar s` nu spune]i la nimeni. Eu le-am spus c` am f`cut-o [i c` este fabulos! La revedere, domni[oar` Brown! Abia ie[ise, c` Vanessa \[i vâr\ capul pe u[`. – Ce vroia Debbie? \ntreb` ea. Imagineaz`-]i c` a povestit la toat` lumea c` [i-a pierdut virginitatea \n weekend-ul trecut! Sincer, ce genera]ie! – Eu nu g`sesc aceast` genera]ie foarte diferit` de a noastr`, observ` Angie. To]i \ncearc` s` \n]eleag` ce \nseamn` sexul [i dragostea... [i toat` lumea comite gre[elile cele mai grosolane. Ochii negri ai Vanessei se \ngustar` cu un aer b`nuitor. – Nu-mi spune c` ai f`cut o gre[eal` ie[ind cu "c`l`ul de inimi". – Bine\n]eles c` da! El nu-mi va da niciodat` ceea ce visez, Vanessa. – Pot s` [tiu ce? – O via]` normal` de familie, cu o cas`, copii [i un so] care vine \n fiecare sear`...

150

ISOBEL COOK

– Ce oroare! Eu prefer cocteilurile [i c`l`toriile \n avion particular! – Materialisto! Po]i s` spui tot ce vrei, dar aerele tale nu m` \n[al`. {tiu cum \l prive[ti pe Bret Johnson... Acum, m`rturise[te: ce este \ntre profesorul de economie [i tine? – Nu este mare lucru, pentru moment, r`spunse Vanessa cu un mic zâmbet [iret. Dar cred c` m` place. – Nu-i de mirare. E[ti destul de agreabil` pentru profesor de mate feminin... Bine, \mi vei povesti totul pe drum. Imagineaz`-]i c` Philip trebuie s` m` a[tepte acas`. Trebuie s` m` gândesc la un alt mod de a te asculta. – Nimic nu te-ar putea face s` te gânde[ti la altceva. O [tii tot atât de bine ca [i mine! Angie suspin` [i \i surâse prietenei sale. – Poate ai dreptate... La vederea Audi-ului negru al lui Philip, deja parcat lâng` imobilul lor, Angie \[i d`du seama c` nu \ncetase s` se team` c` nu va veni. – Ei, fii atent`! strig` Vanessa când propria lor ma[in` ocoli periculos un camion ce venea drept spre ele. – Iart`-m`. O secund` de neaten]ie. – Da, [i \mi dau seama care a fost cauza! Credeam c` vine doar la patru [i jum`tate. – A[a mi-a spus, r`spunse Angie, \ncercând – f`r` prea mult succes – s`-[i controleze tremurul mâinilor [i al vocii.

JUR~MÂNT SUB STELE

151

Ce or` este? – Patru [i dou`zeci [i trei de minute. Iat` un b`rbat gr`bit! Cele dou` femei \l v`zur` pe Philip ie[ind din ma[in` când ajuser` aproape de el. De data aceasta, era \mbr`cat foarte lejer, cu blugi presp`la]i [i un polo de golf bleumarin, cu mâneci scurte. Cu toat` aceast` ]inut`, din el se degaja o impresie de dezinvoltur` de net`g`duit. To]i b`rba]ii boga]i se n`scuser` cu acest aer de \ncetineal` arogant`? se \ntreba Angie. Sau o c`p`tau cu timpul, ca s` fie trata]i de to]i ca ni[te fiin]e superioare? Vanessa cl`tin` din cap. – Doamne, este cu adev`rat un tip afurisit, admise ea. Nu este de mirare c` e[ti nebun` dup` el! Cred c` dac` mi-ar fi cerut s` fiu metresa lui, mi-a[ fi f`cut bagajele \nainte s` aib` timp s` termine fraza! Dar eu a[ fi acceptat s` m` c`s`toresc cu el. Nu pot decât s`-]i admir for]a de caracter. Cum ai putut s` refuzi? Noteaz` c` din aceast` cauz` se arat` atât de gr`bit. "Nu", nu era cuvântul pe care s`-l fi auzit din gura multor femei! – Mmm, r`spunse Angie. Privirea sa se \ncruci[` cu cea a lui Philip când \[i opri ma[ina lâng` a lui. – Spune-mi Vanessa, te superi dac` mergi s` duci ma[ina \n garaj? \ntreb` ea.

152

ISOBEL COOK

A[ vrea s` schimb câteva cuvinte cu Philip \nainte de a urca. – Egoisto, murmur` Vanessa. – |]i promit c`-l voi aduce la cafea \ntr-un minut. – OK, voi pune apa s` fiarb`. Philip se apropie de ma[in` [i-i deschise portiera lui Angie. – Bun` ziua, Angie, zise el. Bun` ziua, Vanessa, ad`ug` el cu un mic semn din cap, \n timp ce aceasta trecea pe locul [oferului. – Salut, r`spunse doar Vanessa, surâzând cu un vag aer ironic. Punctualitatea ta este uimitoare. El nu-i r`spunse, mul]umindu-se s`-i \ntoarc` surâsul. Totu[i, Angie \i sim]i tensiunea ascuns` sub acest surâs de fa]ad`; [i imediat o invadar` temerile. "A venit s`-mi spun` c` totul s-a terminat \ntre noi. C` a decis s` nu mai vin` la Sydney. C` eu nu valoreze nimic". Dar de ce a venit \n persoan` s`-i spun`? Putea s` telefoneze sau s` scrie... Ai rezolvat ceea ce trebuia s` faci? \ntreb` ea când Vanessa demar` [i se \ndep`rt`. – Aproape, r`spunse el. Mi-au mai r`mas câteva probleme s` le rezolv. Dar, dac` vrei s` [tii dac` m-am mutat la Sydney, r`spunsul este da. P`rea c`-i face pl`cere vizibila u[urare a lui Angie.

JUR~MÂNT SUB STELE

153

Dar tân`ra femeie nu era mul]umit` de ea \ns`[i. Era incorigibil`! Sigur c` mândria [i dragostea nu puteau face cas` comun`, decise ea cu triste]e. – Vrei s` urci la o cea[c` de cafea? \i propuse ea. Vanessa tocmai o prepar`. – A[ prefera s` discut doar cu tine, Angie, spuse el atât de serios \ncât temerile [i \ndoielile lui Angie revenir` imediat \n for]`. Am putea merge undeva? Exist` un parc \n apropiere, de exemplu? – Ei, da. Las`-m` doar o secund` s-o previn pe Vanessa ca s` nu-mi repro[eze c` nu i-am spus nimic, OK? La rândul s`u, Philip o a[tepta \n ma[ina sa [i cu motorul deja pornit. Urm`rindu-i indica]iile, el o conduse pân` la un parc deasupra portului. Vederea era magnific`; merser` câteva minute \n t`cere \nainte de a se a[eza pe o banc` dominând marea. Angie era atât de nelini[tit`, de tulburat`, \ncât nu putu s` stea t`cut` mult timp. – Philip... Philip, nu sunt sigur` c` eu... c` eu... – Te rog, Angie, nu mai continua, \i t`ie el cuvintele. Ascult` mai \ntâi ce vreau s`-]i spun, apoi vei putea vorbi. – Foarte bine, r`spunse ea. Dar deja sim]ea c` nu va aprecia cuvintele lui Philip. – Eu n-am fost \ntru totul cinstit cu tine, relu` el.

154

ISOBEL COOK

Ea sim]i cum i se strânge stomacul. – Iat`, continu` el, ]i-am f`cut o propunere pe care nu aveam de gând s-o onorez. Cople[it`, tân`ra femeie \[i \nclin` capul. – Vroiam doar s` verific dac` m` iube[ti. Dup` aceea, te asigur v` nu aveam inten]ia s` fac din tine metresa mea. Niciodat` nu m-am gândit s`-]i dau alt rol decât pe cel de so]ie [i de mam` a copiilor mei. Cople[it`, Angie tres`ri [i \[i cufund` privirea \n cea a lui Philip. Acesta \ntinse mâna [i o mângâie \nceti[or pe obraz. – Te iubesc, Angie, murmur` el. Te-am iubit \ntotdeauna, Din acea faimoas` var`. – Dar... dar n-ai venit niciodat` s` m` cau]i, obiect` ea. {i te-ai c`s`torit cu alta! Philip \nclin` capul. – Am comis o gre[eal` l`sând ca alte for]e s` aib` controlul asupra vie]ii mele. Credeam c` \]i fac un serviciu purtându-m` cu cruzime; nu credeam c` te merit. – Cum ai putut s` crezi a[a ceva? – Oh, Angie, Angie... |]i dai seama cât de diferite sunt familiile noastre? |n acea var` am cunoscut o lume total diferit` de ceea ce cunoscusem \nainte, atât de minunat`, \ncât eram literalmente ros de invidie. Aveam o p`rerea despre ceea ce erau Brown-ii cunoscându-l pe Bud, care era cel mai cinstit [i mai plin de

JUR~MÂNT SUB STELE

155

via]` dintre persoanele pe care le cunoscusem \nainte. Pe mine m` aprecia pentru ceea ce eram, nu pentru familia sau pentru averea mea. Am \n]eles reac]ia sa, \n perioada aceea. Ce frate, demn de acest nume, ar fi vrut ca un b`rbat ca cel ce eram atunci s` se ating` de sora sa de cincisprezece ani? De altfel, atunci nici eu nu aveam nimic dintr-un b`rbat. Nu eram decât un imbecil, obsedat de fete, preten]ios [i r`sf`]at... {i, de fapt, fetele acelea nu m` interesau decât pentru a le aduce \n patul meu! |n aceste condi]ii, \i era u[or, când m-am \ntos la universitate, s` se conving` c` ceea ce a crezut c` e dragoste, nu era decât o form` elaborat` de dorin]` [i de a m` convige c` dragostea ta nu era decât o trecere rapid` spre adolescen]`... – Eu \nsumi am \ncercat s` m` conving, m`rturisi Angie. Dar n-am reu[it s` te uit. – La fel [i eu... Evitam toate fetele care \]i sem`nau cât de cât. Totu[i, \n acela[i timp, c`utam genul de rela]ii pe care mi-ar fi pl`cut s-o \ntrev`d. Când am \ntâlnit-o pe Helen, ea a \n]eles repede c` a[teptam o femeie [i s-a str`duit s` joace rolul unei tovar`[e ideale – reu[ind s` m` conving` c` visa s` devin` so]ia mea [i mama copiilor mei. Nu era decât o comedie, fire[te. Ea venea dintr-o familie care fusese bogat`, dar care pierduse mult din cauza crizei

156

ISOBEL COOK

imobiliare, \n anii patruzeci [i cinci. S-a c`s`torit cu mine pentru banii mei [i n-a vrut decât ace[ti bani. Admit a fi, par]ial, responsabil de atitudinea pe care a adoptat-o fa]` de mine. De fapt, a \n]eles rapid c` n-o iubeam, cum nici ea nu m` iubea. C`s`toria noastr` a fost condamnat` de la \nceput. Când a refuzat s` se culce cu mine, am angajat detectivul particular despre care ]i-am vorbit deja... [i cuno[ti urmarea. – {i când te-ai culcat cu alta? \ntreb` Angie nesuportând s` nu [tie. Sau, mai bine zis, au fost numeroase alte femei? – Nu, doar una singur`. Crede-m`, Angie, a fost o aventur` f`r` importan]`, atât pentru ea, cât [i pentru mine. Era o "bussineswoman" dat` dracului, de vrei treizeci de ani. Zicea c` face dragoste ca s` se destind`... Pe scurt, pentru a reveni la ceea ce este esen]ial, când a plecat Helen, m-am gândit la ceea ce reprezenta via]a mea. M-am privit \n oglind` [i nu mi-a pl`cut ce-am v`zut. {i apoi am privit altfel lucrurile – [i nu mi-e ru[ine s` m`rturisesc. Inima tinerei femei se umplea de tandre]e. – Ce ai v`zut, Philip? \ntreb` ea. – Asta, r`spunse el, sco]ând din portofel o foaie de hârtie \ndoit` \n patru [i u[or uzat`. Cu grij`, i-o \ntinse lui Angie. – Este... poemul meu, exclam` ea cu o voce sugrumat`, \n timp ce lacrimile \i ardeau pleoapele. Cel pe care ]i l-am dat \n acea noapte de neuitat... L-ai p`strat \n to]i ace[ti ani?

JUR~MÂNT SUB STELE

157

– Cum a[ fi putut s`-l arunc? Nimeni nu m-a iubit a[a, Angie, [i nimeni nu mi-a scris, niciodat`, lucruri atât de frumoase. Când am recitit acest poem, disperarea s-a transformat \n hot`râre. M-am decis c`, dac` a r`mas m`car o mic` [ans` s` te recuceresc, nu trebuie s-o las s` treac`. {tiam c` nu te-ai c`s`torit. Speram [i m` rugam s` mai sim]i ceva pentru mine... Mi-au trebuit câteva zile ca s` g`sesc curajul de a ac]iona. Aniversarea lui Bud a servit drept catalizator. {tiam c` d`dea o serat`, ca \n fiecare an, [i [tiam c` vei fi acolo. – Deci, când ai venit la aniversarea lui Bud... \n realitate, m` c`utai? – Da, m`rturisi el. O parte din mintea mea nu \nceta s` repete c` eram un idiot dac` \mi imaginam c` te-a[ putea seduce dup` atâta timp; dar, cu toate acestea, nu puteam s` renun]. El schi]` un zâmbet amuzat. – Bine\n]eles, p`stram despre tine o imagine pu]in... \nvechit`. |]i imaginezi ce [oc am avut când mi-ai deschis u[a! |n mai pu]in de o frac]iune de secund`, mi-am pierdut toate speran]ele. Splendidja creatur` pe care o aveam sub ochi, nu se a[tepta la venirea mea... – Dar te \n[elai. – Da, dragostea mea, am sfâr[it prin a remarca. {i atunci am [tiut c` aveam \nc` o [ans` de a-mi realiza visul. Iat` de ce am f`cut ceea ce am f`cut. – Despre ce vorbe[ti?

158

ISOBEL COOK

– Despre trei lucruri, dragostea mea. Mai \ntâi, am demisionat din postul de la Sterling Industries. Apoi am pus \n vânzare casa mea din Melbourne. |n sfâr[it, am decis s` \nfiin]ez aici, la Sydney, o firm`, avându-l pe Bud ca asociat. Angie r`mase cu gura c`scat`. – Nu este un mare sacrificiu pentru mine, insist` Philip. {i \]i promit c` n-am s` regret \n cele din urm`. De când a murit tata [i mama a plecat, n-am mai dat o importan]` enorm` firmei familiei. Am angajat persoane de \ncredere pentru a conduce filialele; voi urm`ri de la Sydney mersul global al \ntreprinderii, f`r` s` m` implic totu[i prea mult. |n ceea ce prive[te casa mea... nu p`strez nici o amintire pl`cut`. A[ fi mul]umit s` cump`r ceva pe aici. |n sfâr[it, pentru asocia]ia mea profesional` cu Bud... |ntotdeauna am visat s` muncesc \ntr-un domeniu creativ. Ori, \n seara anivers`rii sale, Bud m-a informat c` dorea s`-[i deschid` propria agen]ie de publicitate; iat` de i-am propus s`-l finan]ez când am discutat al`t`ieri \n hangar. Când a \n]eles c` era serios, a acceptat. Angie nu [tia ce s` spun`, parc` era c`zut` din nori. – Acum, relu` Philip, te rog, \nc` o dat`, s` te c`s`tore[ti cu mine. Dac` accep]i, vom merge direct s`-]i cump`r inelul de logodn`... Din cauza divor]ului meu, trebuie s` a[tept`m dou`sprezece luni pân` ne vom c`s`tori, dar \n acest timp am putea s` c`ut`m o cas` [i s` preg`tim ceremonia. Vreau ca mama ta s` fie mândr` de tine!

JUR~MÂNT SUB STELE

159

Dac`, \n schimbi, zici nu, trebuie s` te previn c` nu voi abandona partida. Te voi urm`ri f`r` \ncetare, te voi seduce, te voi [antaja, te voi cump`ra, dac` va fi necesar... Voi face din tine so]ia mea, Angie Brown! Atunci? Ce spui acum? Da? Sau, din nou, nu? Angie privi fa]a frumoas` a lui Philip \nainte de a-[i pleca privirea pe poemul pe care \l scrisese cu atât de mult timp \nainte. |n fiecare zi m` voi gândi la tine {i \n fiecare noapte te voi visa |ntr-o zi, vei reveni la mine. |ntr-o noapte, vei face cu mine O dragoste cu adev`rat fierbinte Care niciodat` nu va muri Te voi iubi \ntotdeauna. – Angie? murmur` Philip, te rog, d`-mi un r`spuns. Emo]ia tinerei femei era atât de mare \n acea clip`, \ncât nu [tia dac` s` râd` sau s` plâng`. – Da, reu[i ea s` articuleze \n cele din urm`. Deodat` fa]a sa se lumin` de un surâs radios. – Da, dragostea mea, exclam` ea. Da! {i se arunc` \n bra]ele lui Philip.

Sfâr[it

Solicitan]ii la „CARTEA PRIN PO{T~“ se pot adresa „S.C. ALCRIS 94 DIFUZARE“ Bucure[ti, str. Teodosie Rudeanu 54, sector 1 tel. 021-223.63.07. sau C.P. 41-129. Pentru rela]ii editoriale se pot adresa editurii: str. Panait Istrati 62, sector 1 tel/fax 021-224.16.98 tel.: 021-665.45.65

|n ITALIA detaili[tii [i cititorii no[tri fideli se pot adresa pentru cump`r`turi sau abonamente la oricare din cele [ase colec]ii ale noastre: El [i Ea, Romantic, Roz, De Aur, Nostalgic, Poli]ista, la num`rul de telefon: 00393480820307.