Julie Garwood Foc Si Gheata

B E S T

Numărul 1 în topul N ew York Tim es al autorilor de bestseller-uri Julie G arw ood revine la suspansul rom antic contem poran, cu acest roman de m are succes. Sophie Rose, o reporteră dură şi hotărîtă, trece prin pericole uriaşe, fiind ajutată de Jack M ac Alister, un experim entat luptător de la FB I. Ei form ează o alianţă dublată de pasiune. Forţe puternice nu se vor opri de la nim ic pentru a împiedica divulgarea conspiraţiei pe care Jack şi Sophie sînt pe cale să o descopere.

,

M ister captivant, acţiune palpitantă iată elementele acestui suspans romantic.

www.miron.ro MAGAZIN VIRTUAL Lei: 24,00 ISBN 978-973-1789-38-5

JURNAL 1 CHICAGO Astăzi sărbătorim. Fundaţia a aprobat, în sftşit, banii pentru subvenţionarea studiului nostru. Sîntem patru, toţi cu doctorate, dar ne comportăm ca nişte adolescenţi ire­ sponsabili, rîzînd şi făcîndu-ne de cap. Probabil că mai tîrziu o să Fim beţi ca nişte boschetari. Am muncit din greu ca să ajungem aici. Formaţiile noastre sînt total diferite. Kirk a venit la noi din St. Cloud, Minnesotta, unde a făcut cercetări extinse asupra lupilor cenuşii, din Câmp Ripley. Cunoştinţele lui în ceea ce priveşte dinamica de familie a unei haite de lupi vor fi de nepreţuit pentru noi. Eric vine de la prestigiosul institut de cercetări TNI din Chicago.Este cel mai tînăr dintre noi dar are cele mai multe titiuri. Zice despre el că este un şoarece de laborator, pentru că nu a ieşit din laborator în timpul cercetărilor laborioase pentru două proiecte ale Companiei Farmaceutice Kenton. Este biolog şi chimist, iar eu cred că formaţia lui în dome­ niul imunologiei va complementa celelalte studii.

6

JULIE GARWOOD

Brahdon, şeful nostru, a trăit unsprezece ani în Dakota de nord. A urmărit şi a studiat deplasările lupilor pe o distanţă de mai bine de două mii de mile. Intenţionează să fixeze pe două perechi separate de masculi şi femele alaf, zgărzi controlate prin unde radio şi dispozitive de urmărire. Preocuparea lui o reprezintă obiceiurile comportamentale. Eu sînt singurul cercetător de aici, specializat în studiul comportamentului, dar sînt şi biolog. Preocupările mele sînt altele decît ale celorlalţi, dar sper să nu existe nici un conflict Cu toţii sin tem interesaţi de dinamica din interi­ orul haitei, doar că pe mine mă mai interesează şi efectele stresului asupra individului... stresul extrem.

UNU UN URS POLAR I-A VENIT DE HAC. CEL MAI afu-. risit de mare urs polar văzut vreodată de cineva, în ultimii douăzeci şi cinci de ani, în jurul Proudhoe Bay-ului. Sau aşa s-a raportat. Totuşi, infatuarea a fost cea care l-a Ucis şi dacă William Emmett Harrington nu ar fi fost atît de narcisist, poate că ar mai fi trăit şi acum. Dar era narcisist şi fanfaron, pe dea­ supra. Singurul 'subiect de discuţie care-1 interesa pe William era William şi cum nu realizase nimic semnificativ în cei douăzeci şi opt de ani ai săi pe acest pâmînt, era dureros de plictisitor. William a trăit din solidul fond fiduciar înfiinţat de bunicul lui, Henry Emmett Harrington, care trebuie să fi avut o predis­ poziţie pentru gena leneşă pe care a transmis-o, pentru că fiul lui,(Morris Emmett Harrington, nu muncise o zi, în viaţa lui. Iar William i-a urmat, fericit, paşii. Ca toţi bărbaţii Harrington» dinaintea, lui, William era al naibii de frumos şi ştia asta. Nu avea nici o problemă să-şi bage femeile în pat, dar niciodată nu reuşea să le convingă să repete experienţa. Nici o mirare. Pentru William, sexul

8

JULIE GARWOOD

era ca o cursă pe care trebuia să o cîştige ca să dovedească că era cel mai bun, dar pentru că era într-adevâr narcisist, nu se obosea să-şi satisfacă partenera. Nu conta nimic decît ceea ce vroia ti. Cuceririle sale trecute scoteau diverse porecle la adresa lui. Una era Porcul. Alta era La-o-rapidâ . Dar cea care revenea cel mai des era Bârbatul-Minutar. Toate femeile care se culcaseră cu el ştiau exact ce însemna asta. în afară de auto-adulare, cealaltă pasiune a lui William erau alergările. Făcuse din asta o adevărată meserie pentru că, la fel ca şi în cazul sexului; avea o viteză uluitoare.- în ultimul an acumulase douăzeci şi patru de premii întîi pe o rază de şase state şi se pregătea să participe la cursa de 5000 m din oraşul său natal Chicago, pentru a-1 colecţiona pe al douăzeci şi cincilea. Fiind convins că trecerea liniei de sosire pe primul loc avea să fie un eveniment memorabil pentru toată suflarea din Chicago, a sunat la Chicago Tribune, sugerîndu-le să publice un articol dedicat lui, în ziarul de duminică. Le-a repetat de cîteva ori şi cît era el de fotogenic şi cîtâ greutate va conferi articolului o poză a lui, colpr. La telefon i-a răspuns unul din-editorii pentru ştiri locale de la Tribune, care i-a ascultat răbdător bazaconiile, apoi l-a pasat unuia dintre editorii de la divertisment, care l-a pasat repede unuia dintre ziariştii: sportivi, care l-a pasat unuia dintre editorii de la sănătate şi fitness, care, în timp ce-i asculta sporovăială; şi-a: scris un înh'eg articol despre cei cinciprincipalifăctori ăîergenicicare năpâstuiau oraşul ChicagoţNici ^ fost impresionat sau inCu William i-a .

FOC ŞI GHEAŢĂ

9

sugerat să revină cu un telefon cind va ajunge la cel de al nouăzeci şi nouălea premiu şi va fi pe cale sâ-1 cucerească pe al o sutălea. William nu s-a descurajat. A sunat imediat la Chicago Sun Times şi le-a explicat ideile lui despre un articol. Dar a fost din nou refuzat.' William şi-a dat seama că trebuia să-şi coboare ştacheta pretenţiilor dacă vroia să-şi vadă numele tipărit şi a sunat la Illinois Chronicle, un ziar local mic, dar popular, orientat în principal pe evenimentele şi divertismentele din zonă, - Editorul şef, Hermán Anthony Bitterman, era un tăbăcit veteran al presei, cu un pronunţat accent de Brooklyn. Vreme de treizeci de ani lucrase la The New York Times, la ştiri externe şi adunase cîteva premii prestigioase, in­ clusiv Premiul pentru jurnalism RFK şi Premiul Polk, dar cînd licheaua lui de ginere fugise cu o altă femeie — instructoarea de yoga a fiicei sale, Dumnezeule — Hermann şi-a dat demisia de la Times şi s-a mutat împreună cu Marissa, soţia lui, la Chicago, oraşul natal al acesteia şi unde locuia acum fiica lor, cu cele patru fete ale ei. Om de presă pînâ în măduva oaselor, Hermán nu a putut sta însă multă vreme pe tuşă. Cînd s-a ivit ocazia, s-a angajat la Chronicle ca să scape de plictiseală şi de hoarda de rude pisâloage, prin alianţă. îi plâceă Chicago. Studiase la Universitatea Northwesternj unde a şi cunoscut-o pe Marissa. După terminare, s-au întors la New York, oraşul lui natal, ca să se poată angaja la Times. Reîntoarcerea în Chicago, după decenii petrecute la New York, necesita o adevărată rea­ justare. Trăise atîta vreme într-un apartament înghesuit, cu

10

JULIE GARWOOD

două dormitoare, din Manhattan, încît i-a luat ceva.timp ca să se obişnuiască să trăiască într-o casă cu două etaje. Unica lui autentică nemulţumire era lipsa zgomotului. îi lipsea să adoarmă în sunetele liniştitoare ale scîrţîitului de frine, claxoanelor şi sirenelor stridente. în atîta linişte, lui Herman îi era greu să facă ceva, chiar şi la birou. Ca să compenseze, şi-a adus de acasă un tele­ vizor vechi, l-a cocoţat pe mini frigiderul lui şi-l lăsa toată ziua cu sonorul deschis. Cînd a sunat William Harrington şi înainte de a lua re­ ceptorul, Herman a oprit televizorul. L-a ascultat pe Harrington îndrugîndu-şi povestea în timp ce îşi lua prînzul — un sandviş cu cîmat italienesc şi ardei verde, muiat în ketchup şi dat pe gît cu o băutură răcoritoare Kelly*fs Root, de la gheaţă-. < Nu i-a trebuit lui Bitterman mai mult de o jumătate de minut ca să-l cîntâreascâ pe William Harrington. Omul ăsta suferea de manie egocentrică. — Roşii , zici? .La orice cursă, porţi întotdeauna şosete roşii şi maieu roşu. Şi şort alb. Da, interesant. Chiar şi cînd alergi iama? Şi atunci, tot şort porţi? întrebarea lui l-a încurajat pe William să turuie şi mai mult, permiţîndu-i lui Bitterman să-şi termine sandvişul. Luă o lungă înghiţitură din „berea“ lui din rădăcini de plante, după care îi întrerupse lui Harrington grandioasa opinie despre propria-i persoană: — Da, desigur. O să publicăm povestea. De ce nu? După ce îşi notă datele de referinţă, Bitterman între­ rupse convorbirea, apoi făcu cocoloş punga maro în care se aflaseşe prînzul lui şi o aruncă la coş. ; '

FOC ŞI GHEAŢĂ

11

Traversă biroul spre uşă — deloc mic, avînd în vedere că fiecare centimetru din încăpere era plin de lăzi cu băutura răcoritoare din râdăcinoase, K elly’fs Old Fashioned Root Beer, stivuite pînâ la jumătatea pereţilor. Dar cum uşa nu era blocată, biroul nu fusese declarat un pericol de in­ cendiu, cel puţin nu, încă. Tezauriza ce mai rămăsese din K elly’fs Root Beer pentru că, după el, era cea mai afurisita băutură răcoritoare din rădăcini de plante pe care o băuse vreodată şi cînd auzise că firma fusese obligată să-şi închidă porţile şi să-şi înceteze activitatea, a făcut ce ar fi făcut orice dependent de băutură răcoritoare din rădăcini şi s-a grăbit să cumpere cîte sticle a mai putut apuca. — Blondino! strigă el, mai am o poveste pentru tine. Ceva de zile mari. Sophie Summerfield Rose încercă să ignore urletul lui Bitterman, în timp ce făcea ultimele corecturi la un articol pe care se pregătea să i-1 trimită pe e-mail. ~ Hei, Sophie, am senzaţia că te strigă Bitterman. Gary Warner, o brută de bărbat şi turnătorul biroului, se . aplecă peste paravanul separeului ei. Zîmbetul acestuia îi aminti lui Sophie de un vulpoi din desene animate, cu dinţii dezgoliţi. Chiar şi aducea puţin cu un vulpoi. Avea nasul lung şi ascuţit şi tenul la fel de şters ca şi pârul lung, încîlcit. Frizura mullet nu a fost niciodată cu adevărat la modă, dar lui Gary îi plăcea a lui şi folosea atîta fixativ încît arăta de parcă ar fi fost apretatâ. — Cum astăzi eşti singura femeie de pe aici şi cum eşti singura blondă din tot serviciul, sînt mai mult ca sigur că „Blondina“ eşti tu. Rîse cu poftă de ceea ce considera o ob­ servaţie nostima.

12

JULIE GARWOOD

Sophie nu-i răspunse. Oricît de nesuferit devenise Gary, iar el acaparase de mult piaţa nesuferiţilor, refuză să-l lase să o irite. îşi împinse scaunul în spate cu grijă, ca să nu mai lovească'dulapul care avea deja atîtea urme încît arăta ca ciomăgit cu un bâtac de baseball. Chronicît îşi avea sediul într-Un vechi depozit. Era o clădire uriaşă din piatră cenuşie, cu dale cenuşii din ciment, cu ziduri cenuşii din cărămidă şi cu un plafon sumbru, cenuşiu, pe care Sophie îl suspecta că odinioară fusese alb. Iluminatul fluorescent era aproape la fel de bătrîn ca şi clădirea. Tipografia se afla la subsol. Difuzarea şi celelalte departamente se aflau la primul nivel, iar birourile redacţiei, la al doilea. Era un spaţiu uriaş şi totuşi fiecare separeu, din placaj cenuşiu, inclusiv al ei, era de mărimea unui frigider. Cu două uşi, dar totuşi, un frigider. Chronicle putea fi un loc de muncă trist, dar nu era. Postere colorate atîmau deasupra fişierelor cenuşii care se aliniau de-a lungul peretelui opus şi fiecare separeu era puternic colorat. Unii erau mai creativi decît alţii, dar fiecare îţi făcea o părere despre personalitatea ocupantului. Separeul lui Gary era decorat cu sandvişuri pe jumătate mîncate şi cu produse de patiserie, unele vechi de cel puţin o sâptâmînă. Nu lăsa echipa care se ocupa de curăţenie să se atingă de biroul lui iar Sophie bănuia Că acesta nu fusese debarasat niciodată de toate vechiturile de pe el. Nu ar fi fost surprinsă să găsească gîndaci fdşgâind sub tot gunoiul acela* dar lui Gary pi^babUjc^hid nd i-ai fi'pâsăt. De fapt, mai mult ca sigur că era înmdţt cu unii dintre aceştia. Atîrnînd încă- deasupraşepareulufei, carcasa lui era atît de masivă încît Sophie îşi. spuse că placajul s-ar putea

• • ••

y'

; ;

;• !.• r ■

FOC Şî GHEAŢĂ

13

efectiv fisura sub greutatea lui. Cînd se ridică în picioare, apropierea lui Gary deveni atît de mare, incit copleşi totul cu aftershave-ul lui rînced. Ca acesta să nu poată trage cu ochiul în timp ce ea se afla în biroul lui Bitterman, Sophie închise computerul, asigurîndu-se că este văzută făcînd asta. Nu era paranoică. Dar nu mai departe de săptâmîna trecută îl surprinsese la ,biroul ei, încercînd să-i spargă parola de acces la e-mail. Scotocise deja. Două sertare erau deschise şi nici măcar nu se obosise să pună teancul de hîrtii înapoi, unde îl lăsase ea. Cînd l-a întrebat ce ,căuta la biroul ei, bîlbîi ceva despre computerul lui care se stinsese şi despre cum vroia să veri­ fice dacă nu cumva se stinsese şi al ei. Bitterman tună din nou şi Sophie, simţindu-se ca un şoricel navigînd într-un labirint, alergă în zigzag printre se­ pareuri spre biroul acestuia, aflat tocmai în cealaltă parte a lungii hale. îşi imagină o bucată de brînzâ galbenă bălăgânindu-se . la capătul unei sfori agăţată deasupra uşii şefului ei. Nu era oare aceasta recompensa pentru micuţul şoricel ajuns la ieşirea din labirint? — Ei, Sophie, mai ştii ceva de tatăl tău? strigă Gary din spate. ■ ' îi pusese aceeaşi întrebare cam la zece minute după ce începuse lucrul la Chronicle şi probabil acesta şi era mo­ tivul pentru care îl antipatizase de la bun început. Gary nu era doar turnător, dar uneori putea fi de-a dreptul duşmănos. De obicei, cînd făceau cunoştinţă cu ea, oamenii evitau să pomenească de tatăl ei, Bpbby Rose. Dar nu Gary. Abia începuse să lucreze la primul ei articol, cînd Gary îi Strigase pe deasupra separeului:

14

JULIE GARWOOD

— Ei, Sophie Rose ... pardon, Sophie Summerfield, da? Am uitat că nu foloseşti numele tatălui tău. Presupun că nu vrei ca lumea să ştie cine eşti, nu? Nici eu n-aş vrea, dacă bătrînul meu ar fi un escroc. Pe cine a mai păcălit în ultima vreme? Se zice c- ar fi făcut un sac de bani. Dacă te mai vezi vreodată cu el, spune-i că bătrînului Gary nu i-ar strica un împrumut. Spune-i că vreo două milioane ar fi suficiente ... Nu-i răspunsese nici atunci, nici de vreo sută de alte daţi cînd o mai întrebase despre tatăl ei şi nu avea de gînd sâ-i răspundă nici acum. Gary nu era singurul interesat să-l găsească pe tatăl ei. Primea vizite regulate dela .FBI, dela IRS, dela CIA şi aproape de la orice agenţie guvernamentală cu iniţiale. Toate acestea vroiau să ştie unde se afla Boby Rose; toate acestea vroiau o halcă din carnea lui. II auzi pe Gary strigîndu-i din nou întrebarea, dar con­ tinuă sâ-1 ignore, în timp ce ocolea ultimul separeu, ajungînd la biroul lui Bitterman. — închide te rog uşa, ordonă Bitterman. Nu se osteni săşi ridice privirea. Nevoia de a trînti uşa era puternică, dar cu toate că asta i-ar fi oferit o enormă satisfacţie pentru o clipă zburătoare, cu norocul ei din ultimele zile ar fi spart cu siguranţă geamul şi Bitterman ar fi pus-o să plătească înlocuirea acestuia. în plus, dacă era să spună adevărul, de fapt îi plăcea de şeful ei. Cu toate tunetele şi urletele lui, era un om bun. îşi iubea soţia şi familia şi îi păsa de angajaţii lui, cel puţin de o parte dintre aceştia. A.

FOC ŞI GHEAŢĂ

15

Una dintre condiţiile puse de ea ca să accepte postul la Chronicle a fost"ca Bitterman sâ nu o forţeze să vorbească sau sâ scrie despre tatăl ei, motivul pentru care plecase de la ultimul ei serviciu. .Bitterman şi-a dat cuvîntul şi pîriă. acum şi-l păstrase. Mai mult, şi-a dus chiar ceva mai de­ parte promisiunea. O proteja cit putea de ceea ce numea el acei infami, tociţi, nişte gioarse care se hrăneau cu râul — refuza categoric sâ le spună jumalişi — care o vînau continuu pentru interviuri. Bitterman mai încercase, dar eşuase lamentabil, să o protejeze chiar de FBI, citind orice amendament şi- lege despre care ar fî crezut că îi oferea ei dreptul de a fi lăsată în pace. Nu, astăzi nu o sâ trînteascâ nici o uşă. Indiferent cît o scosese din sărite, Sophie îi va trata pe domnul Bitterman cu respectul pe care îl merita. închise încet uşa, ocoli o lada cu bere din rădăcini şi aşteptă ca acesta să-şi ridice privirea din teancul de hîrtii deasupra cărora era aplecat. — Domnule, chiar trebuie sâ încetaţi să-mi mai spuneţi „blondino“. Este sexist, vulgar şi înjositor. Lucrez de sufi­ cient de mult timp aici ca să-mi cunoaşteţi numele, dar pentru amuzament, îl mai repet o dată. Sophie Summerfîeld Rose. Ăsta este. Nu e chiar atît de greu de reţinut, nu? — Nu, nu este, agree el, iar în articole foloseşti numele. de fată al mamei tale. Summerfîeld, corect? Cum tocmai îi amintise numele întreg, Sophie nu mai crezu necesar sâ răspundă. Bitterman nu se putu împiedica să nu observe că ea era în continuare încruntată. — în regulă. Gata cu „blondino“. îţi promit. — Mulţumesc. O privi vreme de un minut bun şi apoi spuse:

16

JULIE GARWOOD

— Sophie, toată lumea din Chicago ştie cine eşti. Eşti fata lui Bobby Rose. — Da, sînt fata lui, consimţi ea. Totuşi, nu cred câ toată lumea din Chicago ştie de ce folosesc în articole numele mamei mele. Bittenman încercă să se lase pe spate, în fotoliu, dar fu împiedicat de cutiile de bere. Nedorind să continue discuţia despre tatăl ei, Sophie spuse repede: — Am terminat articolul despre invazia termitelor, pe care l-aţi dorit. Este bătut în cuie. Vi l-am trimis prin e-mail acum un minut. Mai aveţi ceva scîrbos pentru mine, să mă documentez şi să scriu — Canalizare? Paraziţi? Obiceiurile de împerechere la gîndaci? Bitterman rise. —■Ce faci, Sophie Rose, îmi dai o lecţie? Presupun câ da. îmi dau seama de la primele cuvinte. Mi-ajunge morala celor opt nepoate ale mele. Nu simt nevoia să o mai aud şi de la angajaţii mei, nici măcar de la favorita mea. Sophie rise. — Domnule, dar aveţi patru nepoate, nu opt. Bitterman se întinse după berea lui din rădăcini. — Cînd se pun cu gura pe mine, parcă ar fi opt. Şi da, chiar se întîmplă să am ceva diferit pentru tine. M-a sunat un bărbat pe nume William Harrington şi mi-a îndrugat o idee de poveste. Ai alergat vreodată la o cursă de 5000 m? Ii explică interesul uman al povestirii, îi spuse cît de lung se gîndea el să fie articolul, îi dădu însemnările lui şi adăugă: A

A

FOC Şi GHEAŢĂ

17

— Sunâ-1 şi stabileşte o oră de întîlnire, înainte de cursâ.Poate că o să-i poţi face şi vreo două poze. Da, fă cîteva înainte şi după cursă. Ştii tu, fă una bună cu el luînd startul şi una trecînd linia, de sosire. Harrington mi-a jurat că este fotogenic. Părea să-şi închipuie că era important faptul că arată bine. — Nu Matt ar trebui să facă pozele? Spune întruna, la toată lumea de aici, că el este fotograful oficial la ChTonicle; urăsc sâ-1 enervez. Ştiţi bine cum este el. Sophie nu a folosit cuvîntul „nevrotic“, dar s-a gîndit la el. Cu cît se enervează mai tare, cu atît mai mult ridică vocea. Dacă ar încerca, ar putea sparge şi sticlă. Cu atîta bere din rădăcini aici, ar fi un dezastru. Bitterman dădu din cap. — Ai dreptate. Matt ar trebui să facă pozele ... dacă ar mai lucra aici. Aplecat. M-a anunţat aseară şi mi-a spus că nu mai vrea să se învîrtă încă două sâptâmîni în rahatul ăsta — el a spus-o, nu eu. Mi-a spus că ar fi o pierdere pentru preţiosul lui timp. într-o clipă şi-a făcut lună în separeu. Bitterman îşi flutură mîinile, una peste alta, ca un crapier profesionist care semnalizează camerelor de luat vederi din tavanul unui cazinou. — Nu ştiu dacă are în vedere altceva. Mi-a spus că vrea să facă fotografii importante pentru ziare importante. Sophie nu-1 cunoscuse prea bine pe Matt. Lucrase cu el doar la vreo două articole şi de fiecare dată acesta avusese accese de furie teritorială. —r Ca să fiu sincer, oricum era un fotograf jalnic, spuse Bitterman. întotdeauna tăia scăfîrliile oamenilor, iar în plus, tu ai o cameră mai bună decît străvechea cameră de la

18

JULIE GARWOOD

Chronicîe, Cred câ, Jimmy Olsen a folosit una ca asta în filmul Superman. Iar fotografiile pe care le-ai făcut luna trecută, cu tipul care reconstruia bucătării, au fost bune, chiar bune. — O să mă dau peste cap, spuse Sophie. Se uită peste însemnările lui, încercînd să-i descifreze mîzgâlelile. Domnule, nu înţeleg...cînd are loc cursa? — Sîmbătă. Ridică o mînă ca să oprească orice eventual argument al acesteia. Ştiu ce vrei să spui. Este prea din . scurt. Sophie rise. — Prea din scurt? Sîmbătă este mîine. Ridică din umeri. — Ce pot să-ţi spun? Este clar că nu noi am fost prima opţiune a lui Harrington... presupun că nici măcar a doua, sau a treia. Tipul a sunat abia adineauri. ■ — Nu o să am timp pentru prea multe cercetări . — Ziarul de duminică este deja închis, aşa că nu o să publicăm articolul decît duminica viitoare, iar dacă Harrington se dovedeşte a fi un excentric, ar putea chiar ieşi ceva interesant. Aici nu alergi după premiul Pulitzer. Faci ce poţi, iar dacă nu iese, dacă tipul este într-adevăr un balon, de săpun, o să publicăm altceva. Hai câ pierzi vremea. Mai bine du-te. închidea uşa în urma ei cînd el adăugă: — Ştii regula. Te întîlneşti cu el într-un loc public, dar şi mai bine, ia-ţi o prietenă cu tine. Să fii în siguranţă, nu săţi pară râu. întotdeauna îi spunea exact aceleaşi cuvinte, cînd plecă la o astfel de întîlnire. Să fii în siguranţă, nu să-ţi pară rău.

FOC ŞI GHEAŢĂ

19

Ritualul era într-adevâr liniştitor. Bitterman, decise ea, avea o dublă personalitate. Acum lătra ordine ca un Doberman nebun, acum juca rolul unei mame excesiv de protectoare. Cel puţin aşa credea ea că ar trebui să se poarte o mamă. Dar nu avea suficientă experienţă ca să ştie. înapoi în separeul ei, Sophie tastă „William Harrington“ la computer şi în cîteva secunde începură să ţîşneascâ pe ecran tot felul de informaţii despre acesta. Omul avea propriul lui website, un blog şi în curînd, aşa cum anunţa el, va avea un video^ despre el pe MySace, pe You Tube şi pe Facebook. Scrisese eseuri lungi despre copilăria lui, despre verile în Europa — care ar fi trebuit să fie interesante, dar nu erau — şi despre campania lui de fitness. Sophie nu va avea probleme sâ-1 recunoască. Pe website-ul lui existau o duzină de fotografii. După ce-şi nota cîte ceva despre celelalte curse de 5000 m cîştigate, îl sună. Probabil că îi aştepta telefonul, pentru că răspunse la primul ţîrîit. Sophie îşi închipuise că nu-i vor trebui mâi mult de cîteva minute ca să stabilească un loc şi o oră de întllnire, dar Harrington era o moară neferecată şi a ţinut-o pe fir cincisprezece minute bune, înainte de a ajunge la momentul fixării interviului. Concursul este mîine, fireşte că ştii asta, aşa că o să trebuiască să ne întîlnim diseară. Sper că eşti matinală, pentru că 5000 nr» începe devreme şi o să vrei să fii acolo, corect? Cu un fotograf, adăugă el repede. Cursa se ţine în Lincoln Park, aşa că ce-ar fi ca diseară să ne întîlnim un­ deva pe acolo? — Ce zici de Cosmo ’fs Pub? îl întrebă ea şi-i dădu adresa..

20

JULIE GARWOOD

— Nu am fost niciodată la Cosmo’fs. Eu frecventez restaurante mai bine cotate. Dar e la doar cîteva străzi de locul de unde se dă mîine startul. Ne-am putea întîlni la şapte. Nu, haide mai bine la şase treizeci, ca să avem mai mult timp. Te aranjează şase treizeci? O să trebuiască să mă culc devreme. Vreau să fiu in cea mai bună formă mîine, mai ales că.o să fiu filmat. —• Filmează cineva cursa? .— Nu, mă filmează pe mine, în cursă, o corectă el. Vor sta cu mine tot traseul. — Ai de gînd să-ţi pui filmul pe website? — Desigur. Omul părea serios. Cine altcineva în afară de William Harrington se va uita film? se întrebă Sophie. — Deci o să plăteşti pe cineva care să filmeze toată cursa? întrebă ea, încă îndoită. — Douăzeci şi cinci de victorii înseamnă ceva mai mult decît impresionant, cel puţin pentru cîţiva oameni foarte importanţi. Iar după concurs o să mai ăm un film pe web­ site, care, fără îndoială, o să fie la fel de impresionant. Douăzeci şi cinci de victorii sînt o realizare uriaşă. Nu eşti de acord? Să alergi la maratonul Bostonului era impresionant, iar să cîştigi cursa era, categoric, o realizare. Dar o 5000 m? Nici chiar aşa. Totuşi, Sophie îşi .păstră părerea pentru ea, nedorind sâ-i dezumfle entuziasmul sau să şi-l facă ostil. Harrington avea un ego de mărimea Tllinois-ului dar era politicos şi părea destul de inofensiv,

FOC ŞI GHEAŢĂ

21

S-a dovedit o adevărată provocare să-l facă să se oprească din a vorbi întruna despre el, iar timpul zbura. Era deja trecut de trei. — Ce vroiai să spui despre un alt video după probe? Ce probe? — Am fost invitat să ader la Proiectul Alfa. Este ceva foarte exclusivist, se fuduli el. Sînt solicitaţi doar cei mai bine pregătiţi iar eu am de gînd să bat recordul la cursa asta. ' O să rad două minute. Dacă nu mă crezi, vino cu un cronometru. Cînd se opri în sfîrşit ca să inspire, Sophie se repezi: — Deci avem ce discuta disearâ. Ne vedem la şase treizeci. Acum te las. El încă mai vorbea, cînd Sophie întrerupse legătura. îşi adună repede lucrurile de pe birou şi alergă printre sepa­ reuri, spre lift. în grabă, aproape că intră într-un comisionar care manevra un cărucior cu alte cutii de „bere“ K elly’fs Root, îi arătă direcţia spre biroul lui Bitterman.

JURNAL 2 CHICAGO Sîntem gata să o pornim spre nord După ani de studiere a lupilor polari în captivitate, Brandon şi Kirk vor putea în sfîrşit să urmărească aceste magnifice animale, în habitatul lor natural. Eric şi cu mine sîntem novici, dar entuziasmul nostru este la fel de mare. Dacă o sâ meargă totul conform planului, vom şti mult mai multe despre socializarea acestei subspecii, dar şi despre adaptarea ia mediul ambiant, ceea ce de fapt mă interesează pe mine. Nu aştept cu nerăbdare frigul, dar informaţiile despre aceste misterioase animale, pe care le vom putea aduce co­ munităţii ştiinţifice, vor merita orice sacrificiu personal pe care ar fi posibil să-î facem. Cine ştie? Poate că vom deveni renumiţi.

DOI TOT CE-ŞI DOREA ERA UN CHEESEBURGER. Agentul Jack MacAlister încheiase tocmai o misiune sub acoperire, de două zile, intr-unu! dintre cele mai dure cartiere din Chicago şi era obosit şi murdar şi flâmînd. Ultimul lucru de care avea nevoie intrînd într-o dugheană cu burgeri, era să întrerupă un jaf armat. Singurul glonţ, direct în centrul inimii, îl propulsa pe bărbat în spate,, departe de adolescenta pe care o luase ostatecâ şi îl trînti la pâmînt. Un singur fir de sînge se prelingea de-a lungul maieului murdar al atacatorului. Jack nu a fost nevoit sâ-1 ucidă pe celălalt. Cîteva mişcări iuţi şi tipul era dezarmat şi cu faţa în jos, pe podea, îl ţinu acolo, cu un picior proptit în spinare. Afară, partenerul lui Jack, Alee Buchanan, auzi împuşcătura. Scoţîndu-şi arma în timp ce se strecura iute afară din maşină, Alee se repezi la uşă. în restaurant izbuc­ nise balamucul. Adolescenta urla din toţi plămînii şi se îndepărta, cu spatele, de Jack. Cînd se întoarse şi îl văzu pe Alee —: deşi omeneşte părea imposibil — ţipetele ei devenirâ şi mai stridente. Era clar că era la fel de îngrozită de ei cum fusese de cei doi bărbaţi care probabil că ar fi omorît-o.

24

JULIE GARWOOD

Jack îşi flutură legitimaţia. — FBI! strigă el, acum eşti în afară de orice pericol .Poţi sâ te opreşti din urlat. Şi dumneavoastră, doamnă, adăugă el spre femeia aproape isterica care îşi făcea vînt cu un şervet de masă boţit, sărind în sus şi în jos ca şi cum ar fi fost o marioneta nebună. Alee se scormoni în buzunar după legitimaţie şi o ţinu în sus în timp ce se îndrepta spre partenerul lui. Se aşeză pe vine lingă cadavru. — Frumoasă lovitură, remarcă el cînd văzu unde pătrunsese glonţul. — Nu. am avut variantă, răspunse Jack încet, ca sâ-1 audă doar Alee. Omul pe care-1 ţinea proptit la pâmînt începu sâ se agite. — Dacă te ridici, te trîntesc la loc. Alee apăsă cu piciorul mai tare pe coloana acestuia, ca să-l Împiedice sâ se mai mişte. Trei maşini de poliţie, cu sirenele urlînd, opriră cu frinele scîrţîind, în parcare. Ca să evite sâ fie ciuruiţi de gloanţe, Jack şi Alee continuau să-şi tină legitimaţiile în sus.Cum amîndoi se aflau într-o misiune sub acoperire, cu părul lung şi gras, cu barba crescută, arătau mai curînd ca nişte ucigaşi surprinşi, decît ca doi agenţi FBI. — Nu vrei sâ ştii ce s-a întîmplat? îl întrebă Jack pe Alee, întoreîndu-şi capul spre bărbatul ucis. — Presupun că nu ţi-a înţeles comanda. -^A luat ceva. Dumnezeu ştie ce anume. Fără îndoială că avea de gînd să omoare fata. Se uită în jos, în timp ce-şi mişcă piciorul, ca sâ apese cu mai multă greutate pe omul captiv.

FQC ŞT GHEAŢĂ

25

— Ochii tipului ăstuia sînt atît de dilataţi incit seamănă cu nişte cîrnaţi. Alee observă un alt adolescent care-şi ridica mobilul. Se întrebă de cît timp făcea poze puştiul . Bombănind o înjurătură, se întoarse cu spatele spre şi spuse: . —Tocmai am dat-o în bară cu acoperirea noastră. Pe cît pariezi că într-o oră sîntem pe Internet? Jack ridică din umeri. — Oricum, astăzi ne-am terminat misiunea. Jack şi Alee se dădură de-o parte, în timp ce poliţia se -bulucea pe uşă. Primul ofiţer îngenunchie lîngâ cadavru, — Este Jessup, le strigă el celorlalţi. Doi poliţişti se apropiarâ ca să se uite. — Al naibii să fiu, spuse unul dintre ei, n-aş fi crezut niciodată că o să fie doborît. — Cine este Jessup? întrebă Alee. Ofiţerul îngenunchiat se uită în sus. — Un mare furnizor de droguri. De ani de zile încercăm să-l anihilăm. Arată ca şi cum a început să-şi testeze marfa pe el. îşi făcură apariţia şi paramedicii cu tărgile şi în curînd mica dugheană cu burgeri era ticsită. Jack se sprijini de tejghea şi se întoarse spre Alee. — Mai eşti flămînd? Alee luă un meniu scris pe hîrtie laminată. -—Aş putea mînca ceva Trei ore mai tîrziu, după ce şi-au terminat rapoartele şi au predat cazul poliţiei, se aflau în sfîrşit înapoi, pe drumul spre sediu. în clipa în care au intrat pe uşă, li s-a spus să se

26

JULIE GARWOOD

prezinte la biroul şefului. Ştiau ce va urma. Nimic mai ex­ plicit. Patru cuvinte scurte, care spuneau cît tomuri întregi: în biroul meu. Acum. Margareţ Nu-rhi-Spune-Niciodată- Mâggie Pittman stătea în spatele biroului masiv. Un grup de agenţi formase un semicerc în .spatele ei, urmărind cu toţii, foarte con­ centraţi, ecranul computerului. — Uite cine s-a decis să ni se alăture, spuse ea agale,cu accentul ei nazalizat, din Arkansas. Agentul Marfă-deMarfâ şi partenerul lui, Pistolar-de-Pistolar . —-YouTube? întrebă Alee. Toţi agenţii din încăpere dădură din cap, lâ unison. — Gata, acum, spuse Pittman, îndepărtîrid mulţimea din jurul ei. V-aţi distrat destul. înapoi la treabă, în timp ce eu o să stau de vorbă cu vedetele de/cinema. Dacă ar fi zîmbit, comentariul ei ar fi fost amuzant. —Domnilor, apropiaţi-vă. Agent MacAlister, poate îmi spui ce s-a întîmplat aici, spuse ea arâtînd spre monitor. La naiba. Puştiul prinsese totul. Jack tresări cînd se văzu sprijinindu-se de maşina lui Alee. Cu picioarele încru­ cişate, îşi devora cheeseburgerul, în timp ce parâmedicii transportau cadavrul prin dreptul lui. — Ştii a ce arată asta, Agent? O să-ţi spun eu. Ai omorit un om, ai pus la pămîntun altul, cu karate şi tăe kwon, după care ţi-ai savurat superbul cheeseburger în soarele după-amiezii, ca şi cum nimic din toate astea nu te-ar fi afectat. Aşa arată. Jack îşi închipui că aceasta terminase. — în apărarea mea...

FOC ŞI GHEAŢĂ

27

— Sigur, noi ştim că de fapt înseamnă pentru noi o zi de muncă şi nu ne putem lăsa copleşiţi de aşa ceva, dar lumea hu înţelege neapărat la fel, Agent şi. se aşteaptă de la noi să fim... . sensibili. Da, am spus sensibili, Agent Buchanan. Lumea nu vrea să fim nepăsători sau blazaţi, după ce am împuşcat un om. Sensibili? Se gîndi Jack. Vorbea serios? Nu, imposibil. Cum Alee lucrase cu Agentul Special Pittman de mai mult timp decît el, Jack se uită la el ca să-i vadă reacţia. Nimic. Expresia lui Alee era de nescrutat. •— Care este după dumneavoastră comportamentul core­ spunzător, doamnă? întrebă Jack. Pittman îi aruncă o privire. — O să-ţi spun ce înseamnă un comportament necorespunzător. Să mănînci un nenorocit de hamburger în timp ce un cadavru este transportat pe lingă tine. Jack avea bănuiala că nu terminase. Şi aşa era. -— Luaţi loc, amîndoi. Am obosit să-mi tot ndic gîtul spre voi. .Aşteptă pînă ce se aşezară de partea cealaltă a biroului şi spuse:

■: — Astăzi există însă o.excepţie interesantă. Superiorii nu vor fi prea îneîntaţi cînd vor vedea clipul ăsta. Oftă şi con­ tinuă:, — Probabil că l-au şi văzut. Totuşi, publicul, cel puţin publicul care se uită la acest film, v-a transformat în staruri rock. — Staruri rock? spuse Alee. — E o nebunie, spuse Jack în acelaşi timp.

28

JULIE GARWOOD'

— Exact, staruri rock. Pînâ acum filmuleţul âstâ a avut peste doua mii de vizitatori şi numărătoarea continuă. Să sperăm că după ce o să vă spălaţi şi o să scăpaţi de bărbi şi de plete, nu veţi mai fi recunoscuţi de fan-clubul vostru. Jack oftă. — Fan-club? Glumiţi. Pittman se uită lung la el. — Las impresia că glumesc, Agent MacAlister? Ştiind că acesteia îi plăcea să-şi răspundă singura întrebărilor, Jack tăcu. —. Nu, nu glumesc, izbucni ea, media este o altă poveste. Toţi vor încerca să vă ia interviuri, ori noi nu vrem asta, nu? Ezită cîteva secunde bune, apoi îşi răspunse. — Nu, nu vrem. Din fericire v-aţi terminat ultima mi­ siune şi fireşte, multă, multă vreme de-acum înainte nu vor mai exista alte misiuni sub acoperire. Pînâ cînd chestia asta nu se va dezumfla iar publicul nu va găsi altceva interesant de care să se ocupe, voi doi veţi sta mai retraşi. Aţi pri­ ceput? Cît mai retraşi. Cred câ n-ar fi o idee rea ca amîndoi să vă luaţi o vacanţă, o vreme. — Nu-mi propusesem...începu Alee. — Agent Buchanan, crezi cumva câ vă făceam o propu­ nere? Haideţi sâ clarificăm chiar acum această neînţelegere. 1 Iţi iei liber. Şi tu, Agent MacAlister. Nu este vorba de o alegere. Ah şi veţi râmîne în Chicago pe perioada vacanţei. — Atunci de ce nu-i spuneţi pe nume? întrebă Alee. — Şi care ar fi acela? — Suspendare. Ea scutură din cap. jS

FOC ŞI GHEAŢĂ

29

— O suspendare ar arăta că eu aş crede că aţi făcut ceva greşit. — Cit timp vom fi în vacanţă? întrebă Jack. îşi încrucişă braţele pe piept, aşteptînd. Nu-i răspunse la întrebare, dar spuse: , — în timp ce vâ veţi bucura de concediul vostru în Chicago, accentua ea, veţi raporta prin e-mail sau telefon, în fiecare dimineaţă. Veţi evita să staţi de vorbă cu media, prin asta mţelegînd şi că nu le vei spune că bânuieşti unde anume şi-ar planta aceştia microfoanele, Agent MacAlister. Veţi fi gata să vă întoarceţi la muncă în termen de douăzeci şi patru de ore după ce veţi fi notificaţi, de.aceea trebuie să staţi aproape, în cazul în care am nevoie de voi. Jack dădu să comenteze, dar Alee i-o luă înainte. — Cînd începe vacanţa noastră?

— Acum. Jack o porni după Alee spre ieşire, cînd Pittman strigă: — Agent MacAlister? — Doamnă? — Ai făcut o treabă bună astăzi. . ‘Ce ... Nu exprimă cu voce tare ceea ce avea In gînd. Dădu doar din cap spre superiorul lui şi-şi continuă drumul, dar odată,în lift, împreună cu Alee, repetă remarca ei. r — O treabă bună astăzi? Ce înseamnă asta? Ai lucrat cu ea. mai mult ca mine, aşa că tu trebuie să-mi spui dacă a fost : sarcastică sau a fost stilul ei de umor?' ■■— Nici una, nici alta. Ai făcut o treabă bună astăzi şi ea v a confirmat. Ai .. ;

30

JULIE G A R W O O D

văzut filmul. Puştiul a surprins totul, din clipa în care ticăloşii ăia drogaţi au intrat acolo, pînâ cînd s-a terminat. Ai prevenit o baie de sînge. — Unul dintre noi ar fi trebuit să-i smulgă puştiului tele­ fonul, înainte de a comanda cheeseburgerii. Alee rîse. — Da, aici am daţ-o noi în bară. Şi nici mâear nu erau nişte cheeseburgeri ca lumea. Uşile liftului se deschiseră la etajul B. Alee o luă într-o direcţie şi Jack în cealaltă. — La ce oră, mîine seară? strigă Jack. — încearcă să fii acolo pe la nouă şi vino şi cu bani, Jack. Cu mulţi. Am de gînd să cîştig înapoi ce-am pierdut. Jack tise. — Da, asta s-o crezi tu.

JURNAL 8 FAIRBANKS Am sosit la Fairbanks în după-amiaza aceasta. Este primăvara, dar încă este ger. Ne-am adus cu toţii echipamente suplimentare. Brandon ne-a asigurat că tot ce vom avea nevoie se află deja la tabără noastră, aşteptînd doar să fie despachetat. Mîine vom zbura la Barrow, iar de acolo vom mai avea doar o etapă spre locul unde se află facilităţile noastre pentru cerc­ etare. Brandon ne-a arătat fotografiile. Laboratorul este destul de spaţios, conform majorităţii standardelor şi este legat de două structuri temporare, unde vom locui noi. în afara activităţii ştiinţifice, fiecare dintre noi îşi are propriile obligaţii. Eric este medicul nostru desemnat. Vor exista perioade, în lunile de iarnă, cînd va fi imposibil să primeşti vreun ajutor,, chiar şi în caz de urgenţă. A apro­ vizionat laboratorul cu medicamente şi diverse, dar ştim cu toţii ce pericole ne aşteaptă, ducînd o viaţă atît de izolată, pe perioada cercetărilor. Kirk este responsabil cu armele. Nu dorim să rănim nici un animal. în fond, noi sîntem intruşii, nu ele, dar dacă vom da peste un grizzîy, sperăm ca sunetul puştii noastre să îl

32

JULIE G A R W O O D

alunge. Niciiunul dintre, noi nu va părăsi siguranţa adăpos­ tului, fără protecţie. Se ştie că vulpea polară este purtătoare de rabie şi vom ucide oriqe vulpe turbată pe.care o vom întîîni. Da, vor exista provocări. Ne vom intîlni cu ele la tot pasul

TREI . SOPHIE ŞTIA CĂ ERA DEJA TÎRZIU DAR LA prînz se stropise cu sos de salată pe bluză şi trebuia, să treacă mai întîi pe acasă să se schimbe, înainte de a se întîlni cu William Harrington, la Cosmo’fş. Şi mai trebuia să-şi ia şi reportofonul. în zile ca cea de azi, cînd alerga din colo încoace ca o femeie nebună, Sophie îşi dorea să mai fi avut încă maşina. Avea de străbătut trei străzi pe tocuri înalte — trei străzi lungi — ca să ajungă,la trenul aerian, EL, iar la ora asta din zi trenul avea să fie înţesat de mulţimea posomorită carese-întorc ea-acasă-de la-muncâ. Se înghesui în vagon exact cînd se închideau uşile. Aerul dinăuntru era greu şi mirosea a dezinfectant vechi. Sophie îşi făcu încet.drum spre spatele vagonului. Doi adolescenţi încercară să o atragă într-o conversaţie dar în afară de un zîmbet rapid îi ignoră şi-şi continuă drumul. Trecu pe >lingă un bărbat între două vîrste care duhnea a whiskey- şi care era clar că nu se mai atinsese de multă vreme de o bucată de săpun. îşi spuse că a avut noroc să găsească un loc gol pe bancheta din spatele acestuia şi se aşeză. Beţivul se întoarse spre ea. Avea pleoapele pe jumătate închise şi

34

JULIE GARWOOD

FOC ŞI GHEAŢĂ

35

începu sâ se încline spre stingă dar se scutură şi se apropie tuia, lucru pe care-1 crezuse inevitabil. La vremea aceea pur de e'a. Se ţinea de bara de deasupra capului şi încerca sâ-i şi simplu nu mai avea loc în mintea ei, ca să se gîndească atragă atenţia, scoţînd sunete ciudate în timp ce o privea ; la bani sau la cum putea tatăl ei, fără nici un serviciu nopofticios „Bătrîn împuţit“, aceasta era sintagma pe care o ^ tabil, să ducă o viaţă atît de extravagantă. Pe vremea aceea, întruchipa. Sophie se gîndi că ar putea fi rudă cu Gary: ■i extravagant însemna, pentru ea, obişnuit. Sophie nu a privirea lui respingătoare era aproape identică. cunoscut niciodată altceva. Cei doi adolescenţi se dovediră a fi nişte adevăraţi cav­ Moralitatea situaţiei ei nu a apărut decît după absolvirea aleri. Ca toată lumea din vagon, observaseră şi ei compor­ ţ facultăţii. Datorită insistenţelor celor două prietene tamentul bărbatului. Sărind în picioare, se strecurară în r apropiate, a încetat în final sâ mai accepte bani de la tatăl jurul lui, împiedicîndu-i apropierea de Sophie. L-au ?"Lei, ceea ce a însemnat o drastică schimbare a stilului ei de împiedicat şi sâ coboare din EL, cînd ea se dădu jos. viaţă. Cînd maşina a avut nevoie de reparaţii costisitoare, a Le zîmbi apreciativ băieţilor, deşi gestul lor dulce nu vîridut-o şi a început sâ meargă pe jos sau cu trenul aerian. fusese chiar necesar. Sophie era cît se poate de capabilă sâ Viaţa ei a devenit mai obositoare, dar era, categoric, mai se protejeze singură. Chiar avea asupra ei un spray iute. Iar simplu acum şi îi plăcea aşa. Era mîndrâ că devenise o fe­ în clipa în care a coborît din tren, şi-a luat şi mîna de pe meie puternică, independentă, care putea reuşi cu propriile flacon. ei forţe. Avea o jumătate de oră pînâ la întîlnire. Din fericire, Astăzi era în formă, decise . E drept, avea ea o problemă blocul ei de garsoniere din Lincoln Park se afla doar la vreo cu.întîrziatul, dar făcea reale eforturi ca sâ îşi schimbe acest două străzi de Cosmo’fs, un lucru pe care în mod deliberat prost obicei. După o scurtă oprire acasă, în cinci minute se nu i-1' menţionase lui Harrington. Puţină lume, în afara au­ afla la bar. torităţilor, ştia unde locuieşte ea, sau cel puţin aşa spera şi Cosmo ’fs era frecventat de o lume diversă. Se aflau era decisă ca viaţa ei privată sâ râmînâ exact aşa: privată. întotdeauna acolo directori executivi tineri, care umblau pe Tatăl ei îi dăruise garsoniera la cea de a şaisprezecea neţ în timp ce-şi sorbeau vinul alb sau martiniurile, aniversare şi de îndată ce împlinise vîrsta, i-a trecut-o pe lucrători în construcţii care se relaxau după o zi grea de numele ei. Cu anumite condiţii. Nu o putea vinde, ceea ce muncă, ciugulind gustări şi bînd bere rece, cupluri şi oa­ pentru ea era ca şi cum nu ar fi avut-o. Totuşi nu era meni singuri din cartier, care se opreaţi aici să bea o bere ipotecată $i era recunoscătoare pentru asta. Tatăl ei o plătise rece şi să afle ultimele noutăţi. cu banii jos iar pe vremea adolescenţei, Sophie nu se Barul era renumit pentru berea la sticlă, servită la două întreba de unde veneau banii. Fusese prea ocupată cu grija î grade doar peste nivelul de îngheţ. Cosmo, ca şi tatăl lui, de a nu fi luată de Asistenţa Socială, după arestarea aces{ înainte, era un fanatic al temperaturii. Exista şi o selecţie

36

JULTE GARWOOD

mică, dar corespunzătoare, din podgoriile califomiene şi bere la halbă, făcuta chiar aici, în Chicago. Grilul era po. pular pentru hamburgerii lui jalape?o care parcă erau .de la an la an tot mai iuţi. Nu era nimic pretenţios la Cosmo *fs şi poate că tocmai de aceea îi plăcea ei aici. Era cohfortabil şi primitor, un loc unde toţi localnicii puteau veni îmbrăcaţi în haine de seară sau jinşi şi se simţeau ca acasă. Decorul era eclectic, ca şi proprietarul. Mobilierul era elegant şi contemporan, cu mese din crom lucios şi fotolii cu perne negre groase, moi. Separeuri cu banchete pluşate, cu ciucuri, erau aliniate de-a lungul pereţilor. Totuşi, ta­ vanul era cel care-ţi atrăgea privirea. Cosmo iubea as­ tronomia şi cum avea barul deschis aproape în fiecare seară, decisese să aducă cerul înăuntru. Vopsise tavanul boltit în albastru închis, îl împestriţase cu cercuri galbene care întruchipau planetele, iar de-a lungul grinzilor întinsese luminiţe mici, albe,de Crăciun. Cînd le aprindea, tavanul devenea propria lui noapte, uluitoare, plină de stele. Cosmo o văzu pe Sophie în clipa în care aceasta intră pe uşă. O strigă pe nume ca sâ-i atragă atenţia, îi trimise o sărutare, apoi se bătu de două ori pe piept, ca sâ-i arate că inima lui bâtea sălbatic pentru ea. începuse să o simpa­ tizeze în mod deosebit după ce scrisese un articol laudativ despre barul lui. Cosmo fusese atît de încîntat, încît îl mărise şi îl înrămase. îl ţinea agăţat în spatele barului, unde putea fi văzut de toată lumea. Sophie observă că în seara aceasta, lingă articolul ,ei se mai afla un bilet. Cu litere mari, îngroşate, Cosmo scrisese: „Nu mai avem bere K&lly*s R o o t.

FOC ŞT GHEAŢA _ 37

Sophie îşi croi drum prin mulţime, uitîndu-se după William Harrington. îl găsi în spate, aşezat într-un separeu. Părea îngrijorat. — Domnul Harrington? Acesta sări în picioare şi-i întinse mîna. — Sînteţi Sophie Summerfield? întrebă el. Părea şocat şi uluit. v Sophie nu-i putea înţelege reacţia. — Da, eu sînt, răspunse ea, aţi spus şase treizeci. — Da, da, aşa am spus. Continua să rămînâ în picioare, perplex. —: Ne aşezăm şi începem?.sugeră ea. Se strecură în separeu, aşteptînd ca acesta să se aşeze pe locul din faţa ei, apoi îşi scoase reportofonul digital. — Este prima oară că îl folosesc, aşa că vă rog să fiţi răbdător, spuse ea. în mod normal, un recorder atît de mic şi de elegant ar fi costat o avere cumplită, dar fabricarea acestui model special fusese întreruptă, aşa că l-a putut cumpăra cu o reducere uriaşă. Cum intra în cheltuielile A firmei, era sigură că dl. Bitterman o va rambursa. înainte de a pune reportofonul între ei, verifică dacă este încărcat. Harrington continua să o privească intens. — S-a îritîmplat ceva? întrebă ea. ;— Ştiam că eşti tînără, spuse el, mi-am dat seama după voce, la telefon, dar nu m-am aşteptat să fii atît de drăguţă. n Cum ea nu răspunse, o întrebă: •: r Ai fost surpirinsâ cînd m-ai văzut? ■Se aştepta oare sâ-i întoarcă complimentul?

"3 8

JULIE GARWGOD

—V-am văzut fotografiile pe website, răspunse ea, aşa că nu, nu am fost surprinsă. Ştiam cum arătaţi. Dar ce-ar fi să începem? - r Nu vreţi mai întîi ceva de băut? . Insistă ca ea să comande ceva, aşa că ceru un ceai rece. El comandă apă gazoasă. — Am făcut o regulă din a nu bea niciodată alcool sau cafeina, în seara dinaintea unei curse. Ştii, nu, ce înseamnă 5ooo m? Pesţe trei mile. Nu-mi pot permite să fiu încet, sămi afectez timpul, de aceea râmîn pe apă. — Ce-ar fi să-mi spuneţi ceva despre prima dumnea-voastrâ cursă? ‘ In următoarea oră nu a mai pus nici o altă întrebare şi nici n-a mai scos vreun cuvînt. îndată ce a început să vor­ bească, nu s-a mai oprit. Era agonizant de plictisitor, dar fie că ei îi plăcea sau nu, era decis să treacă în revistă toate cele douăzeci şi patru de curse, de la start la sosire — şi le ţinea minte pe toate. Dacă recorderul ei ar fi fost un model vechi, ar fi schimbat deja pe puţin două casete.îşi spuse că un reporter bun l-ar fi. întrerupt şi ar fi preluat controlul interviului. Sau cel puţin şi-ar fi dat silinţa să asculte ce spunea. în apărarea ei, da, încercase de cîteva ori să-l întrerupă. Şi încercase chiar sâ-1 asculte, dar vocea lui monotonă ar fi adormit chiar şi un insomniac. Ajunsese la a zecea cursă cînd Sophie s-a deconectat complet şi a început să se gîndească la toate cursele pe care trebuia să le facă peste weekend. Odată programul făcut în minte, începu să viseze cu ochii deschişi la o noua o călătorie prin Europa. Mai fusese o dată, după absolvirea facultăţii, dar ratase cîte ceva din

FOC ŞI GHEAŢĂ

39

vestul Europei. Data viitoare ar vrea să viziteze Spania şi Portugalia. O. croazieră frumoasă ar putea fi un mod re­ laxant de a vedea frumuseţile acestor ţări. Chiar i-ar prinde bine o vacanţă liniştită. Sau să facâ o rezervare la acel elep gant spa despre care a citit în Vogue şi care abia a fost | inaugurat la St. Barts ... Dar realitatea şi-a reintrat repede în drepturi. în clipa asta nu avea suficienţi bani în cont pentru un bilet de avion indiferent unde, dacâ nu se decidea să nu mai mânînce nimic o lună sau două. — Am făcut o tradiţie din a purta şosete de un roşu aprins. £ Atenţia ei se întoarse la Harrington. — Da, aţi spus asta. Şosete roşii, şort alb, maieu roşu. ■— Am spus că şosetele' mele sînt un model special? | Fiecare are o bandă subţire, albă, în partea de sus, de jtir ■ împrejur. Un singur magazin are aşa ceva şi am cumpărat : peste o sută de perechi. Mi-e teamă să nu rămîn fără, l adăugă el. Apoi, ridicînd din umeri, adăugă: — Cred că sînt superstiţios. Aţi reţinut toate astea? — Da. Sophie arătă spre reportofon. U — Bine, perfect. Să vorbim atunci puţin despre băşici, t Cititorii vor dori probabil să ştie totul despre ele. Unele au p fost într-adevâr groaznice. Am avut o dată una ... fr. îmi urăsc meseria, cei puţin in clipa, asta, o urăsc. Şi | urăsc să fiu săracă. Dar cine nu urăşte să fie sărac? se | întrebă ea. Poate Gandhi sau Maica Tereza, dar amîndoi au I fost consideraţi sfinţi, ori Sophie cu siguranţă nu era o !• sfintâ.

40

JULIE GARWOOD

Harrington îşi termină disertaţia despre cremele pentru picioare şi fără să se oprească să respire, spuse: — Haide acum să ne întoarcem la curse, da? Ei bine, in dimineaţa celei de a unsprezecea... Dumnezeule, ucide-mâ acum, pe loc. Oare oftase tare? Harrington fie că nu observase, fie nu se sinchisea că ochii ei priveau aiurea. Sophie inspiră adînc -şi îşi imagină că se afla la cursul ei de yoga. Va înlătura din mintea ei toată energia negativă şi se va gîndi doar la lucruri pozitive. Mîine seară va cina.cu Regan Buchanân şi Cordie Kane, prietenele ei cele. m ai. bune, încă de la grădiniţă. Abia aştepta să se vadă cu ele. Regan călătorise cu afaceri, dar la noapte va fi înapoi la Chicago. Cordie lucra la teza ei de doctorat în chimie şi Sophie nu o mai văzuse de două săptămîni. Se întreba unde vor cina, cînd îşi dădu seama că Harrington se oprise din vorbit şi se uita la ea, aşteptînd. — îmi pare rău. Vreţi să repetaţi ultima ... —V-am întrebat dacă aveţi un prieten. — Ah... nu, nu am, răspunse ea. Apoi, înainte ca el să mai pună vreo altă întrebare personală, scotoci în geantă, îşi scoase blocnotesul şi îl răsfoi. — Aţi menţionat la telefon că aţi fost invitat să aderaţi la nu ştiu ce proiect exclusivist şi aţi mai pomenit ceva de nişte probe. Parcă i-aţi spus Proiectul Alfa. Despre ce anume, exact, este vorba? — Nu-mi amintesc să fi pomenit ceva despre un proiect sau nişte probe. Privea în jos, la masă, în timp ce răspun­ dea, un semn sigur că nu spunea adevărul. Sophie nu era suficient de interesată ca să continue.

FOC ŞI GHEAŢĂ

41

— -Bine, atunci presupun că am terminat.' îşi băga carnetul înapoi în geantă, cînd el se întinse peste masă şi luă reportofonul. — Cum îl închid? — îl închid eu. — Nu, am găsit. Apăsă un buton, apoi un altul. — Aşa, acum nu mai înregistrează. Nu vreau pe nici un recorder ceea ce o să vă spun acum. Asta este strict „neofi­ cial“. Nu aşa spuneţi voi reporterii? — De fapt... începu ea, dar el o întrerupse, fluturînd din mină. . — Am încredere că nu o să spuneţi nimănui. Este ceva foarte secret. Se aplecă peste masă şi îi spuse, aproape şoptit: — Este ca Olimpiadele. Cel puţin aşa mi s-a explicat. Sophie îşi puse geanta înapoi pe locul de lingă ea şi îi acordă toată atenţia. —-Ce anume este ca Olimpiadele? • Nervos, se uită în jur, să se asigure că nu îl auzea nimeni şi spuse: • — Sînt într-o formă excelentă şi de aceea am fost cali­ ficat. Era exasperant. — Calificat pentru ce anume? Pentru probe, explică el., Este exact ca la probele pentru olimpiade... Ştii, calificările. Examinarea fizică a durat trei zile în cap şi jur că mi-au luat jumătate din sînge, pentru analize. Ah, şi m-au scanat de jos pînâ sus şi mi-au făcut şi un RMN. Nu mi-au spus de ce erau necesare toate analizele astea, dar cred că se asigurau că nu am nici o

42

JULIE GARWOOD

problemă majoră, cum ar fi un anevrism sau un blocaj, orice mi-ar putea inhiba performanţa sau m-ar descalifica. Adăugă apoi, zîmbind: — Este într-adevâr ceva, să fii invitat să participi. Numai . cîţiva inşi speciali sînt aleşi. Ochii lui înconjurau încăperea, în timp ce bău repede puţină apă şi spuse: — Sper că nu v-am făcut o impresie greşită. Nu vreau să credeţi că bat cîmpii, dar puteţi vedea de ce anume am fost ales, nu? Vreau să spun, uitaţi-vâ la mine. îşi jură că dacă o să-şi încordeze muşchii, o să se scoale să plece, cu sau fără articol. Din fericire, acesta n-o făcu. — Pentru ce anume aţi fost ales, Domnule Harrington? —William, o corectă el. Vă rog, fără .formalisme. Pot deja să spun că noi doi sîntem pe cale să ne apropiem. Pui pariu? Sophie îşi dădu nerăbdătoare bretonul la o parte de pe ochi, repetînd întrebarea pentru cel puţin a zecea oară. ■ ' — Pentru ce anume ai fost ales, William? Domnul Vorbâ-Lungâ deveni dintr-o dată evaziv. — Chiar nu ar trebui să discutăm despre asta. — Dar tu ai adus vorba. — Ştiu, dar nu trebuie să vorbesc despre asta. Nu, pînâ ■ cînd nu se termină totul. Decise să nu îl preseze. Se uită însă la ceas. Era deja aproape de nouă. Harrington vorbise vreme de două ore non stop despre el şi despre cele douăzeci şi patru de curse ale sale şi despre băşici şi acum, cînd subiectul începea să o intereseze, devenise reticent. I se părea atît de bizar, încît bănui că Harrington inventase totul ca să o mai ţină aici.

FOC ŞI GHEAŢĂ

43

— înţeleg, William, spuse ea, dacă nu poţi vorbi despre asta... — Este confidenţial, spuse el brusc.. Sophie dădu din cap. — Confidenţial. Atunci presupun câ am terminat. Mulţumesc pentru interviu. — Mai vrei să bei ceva? o întrebă el în timp ce ridica mînâ spre chelner. ■ . — Nu, mulţumesc. Bietul chelner îi urmărise de aproape o oră, cu privirea aruncînd pumnale. Părea ostil cînd le aruncă nota pe masă. Un ceai rece şi o apă minerală— ce bacşiş putea primi la aşa ceva? Lui Sophie îi era foame, dar nu vroia sâ mânînce cu Harrington. O să aştepte să ajungă acasă şi să-şi arunce pantofii din picioare. O să se relaxeze, în timp ce o să-şi butoneze o cină rece, la microunde. ■ — Uite ce-o să facem, spuse el.într-o şoaptă confi­ denţială. Dacă o să ieşi mîine seară cu mine, sâ cinăm împreună, o să-ţi explic atunci totul. Garantez că o sâ fii fericită. -— Fericită că o sâ cinez cu tine sau fericită pentru ce-o să-mi spui? Acesta zîmbi. —;Amîndouă, sper. Te interesează? — îmi paie râu. Am deja un program pentru mîine seară ...şi pentru duminică. , — Atunci luni seara? Sophie cîntâri râul, în comparaţie cu binele posibil. Pe de o parte vă trebui să-l suporte încă o seară trăncănind

44

JULIE GARW O OD

monoton, iară şi iară, despre el, dar pe de altă parte, dacă o să-i spună adevărul? Dacă era vorba despre cine ştie ce club secret la care erau invitaţi să adere doar cîţiva oameni speciali? Care ar fi scopul unui asemenea club? Iar dacă toţi trebuiau să fie super atleţi, să fi fost oare vorba despre un club al supraoamenilor? Care ar fi ideea? O prostie. Precis era o prostie. Dar totuşi... — Da, bine, o să cinez cu tine, dar... — Da? întrebă el, nerăbdător. — Vom cina aici, la Cosmo’fs, Luni seara, la şapte treizeci. — Nu, nu, nu vreau să mănînc aici. Vreau să te duc la un restaurant de cinci stele. Poate.la Nuvay sau la J’fAdore. Amîndouâ sînt grozave. Dâ-mi adresa şi o să tri­ mit un şofer să te" ia la ora şapte. Nu-ţi face griji, adăugă el mişcînd degetul, îmi pot permite să îţi ofer o cină oriunde, în lumea asta. * Sophie nu a fost impresionată. — Qricît de ademenitor ar suna, eu prefer totuşi să cinez aici, la şapte şi jumătate, sau deloc, William. Acceptă sau nu. — Nu-mi place mîncaiea de bar, se bosumflâ el. Chiar dacă Sophie ar fi fost încîntatâ să mănînce într-un restaurant renumit, se simţea Sigură la Cosmo'fs iar despre William Harrington nu ştia prea multe, în afară de faptul că părea total absorbit de propria-i persoană. Probabil că simţise din tăcerea ei că era de neclintit. — Ah, în.regulă. O să cinăm aici, cedă el. Dacă nu ai fî fost aşa de drăguţă, nu mi-aş fi bătut atîta capul cu-tine, dar sînt înnebunit după blonde cu forme şi după ochii ăştia

FOC ŞI GHEAŢĂ

45

albaştri, fabuloşi ... îşi mută privirea şi spuse aproape stînjenit: —Eşti uluitoare. Presupun câ ai mai auzit spunîndu-ţi-se asta. Ridică din umeri. Privirea i se întoarse spre picioarele ei şi se ridică, încet, de-a lungul trupului. — Ştii, Sophie, de obicei femeile nu îmi rezista prea mult. Decise să ignore surîsul lasciv. — Unde vrei să ne întîlnim mîine, înainte de cursă? îl întreba ea, nerăbdătoare. .îi mai trebuirâ acestuia"alte zece minute casa stabilească ora şi locul, după care, în sfîrşit, era liberă să plece acasă. El se ridică şi îi întinse mîna în timp ce Sophie sé strecura afară din separeu. — Atunci pe mîine, spuse el. — Noapte bună, răspunse ea, dînd din cap. O. pomi spre uşă, ui'tîndu-se la ceas. Incredibil, se gîndi. Dacă nu ar fi existat eventualitatea unui alt subiect de ar­ ticol, în ruptul capului nu ar mai fi pierdut o secundă cu omul ăsta. Era de nesuportat. Şi ce a vrut el să spună prin „forme“? Vroia să-i spună că avea un aer sănătos? Că arăta bine hrănită? Plinuţâ? Sau supradotată? Din clipa în care se aşezaseră la masă, şi-a aruncat tot timpul privirile spre pieptul ei. Şi remarca aceea, că nu şi-ar fi bătut atîta capul cu ea dacă nu era drăguţă? Ar fi trebuit să fie un compli­ ment? Omul era incredibil de nemanierat, iar egoul lui se afla pe undeva prin stratosfera. "Sophie sé calmase deja cînd a ajuns acasă şi încuie uşa ; din spatele ei.Nu i se întîmpla deeît rar să fie acasă vinerea seara. Adevărul este câ nu îşi mai putea aminti cînd se

46

JULIE G A R W O O D

întâmplase asta ultima oară şi îşi propuse să ia partea bună şi să îşi citească e-mail-urile şi să se culce devreme. Dar timpul părea să i-o ia întotdeauna înainte lui Sophie şi noaptea aceasta nu era o excepţie. Nu s-a culcat mai de­ vreme de ora unu , ceea ce ar fi fost perfect dacă nu ar fi trebuit să se scoale a doua zi în zori, pentru cea de a doua. rundă a ei cu William Harrington.

JURNAL 22 • TABĂRA DIN ARCTICA Brandon şi cu mine am ieşit din nou . A fost o zi cumplit de geroasă, dar ne-am luat toate precauţiile împotriva degeraturilor. Sâptămîna trecută Eiic şi Kirk au văzut o haită de lupi traversînd platoul şi au urmărit-o, ca să afle unde aveau să se stabilească. Brandon şi cu mine nu vom monta echipamentul de monitorizare pînă cînd nu vom fî siguri că am găsit o mostră stabilă.

PATRU HARRINGTON INSISTASE SĂ SE ÎNTÎLNEASCĂ CU două ore înainte de cursă. O aştepta la locul potrivit, în faţa unei fîntîni care era una din preferatele Sophiei. Avea forma unei sălcii plîngătoare iar apa cădea în cascade blinde, din crengile de sus. Cînd se apropie ea, Harrington făcea exerciţii de întin­ dere. Respectîndu-şi cuvîntul, îşi purta uniforma: şort alb de alergări, care, îşi spuse ea, era pârçà puţin prea pe corp; maieu alb; ghete negre, de alergări şi şosete roşii cu o fişie subţire, albă, în jurul părţii de sus. Făcu cîteva poze în timp ce el sporovăia şi-i dădea sugestii. Sophie nu prea era genul matinal, dar Domnul Preocupat-Numai-De-El nu păru să observe sau sâ-i pesé că ei nu-i ardea de vorbă. Cum ar fi putut vedea aşa ceva? Nu se oprea niciodată din vorbit... sau din dat indicaţii. — Eşti sigură că o să ai camera pregătită pentru finiş? Ştii unde trebuie să aştepţi? Eu cred că treptele din partea cealaltă a străzii liniei de sosire sînt cel mai bun loc. Este important să faci o. fotografie bună, nu crezi? Mai ales că o să apară pe prima pagină. VoCea i se ascuţi şi întrebă: — Acolo o să apară, nu?

FOC ŞI GHEAŢĂ

49

— Nu ştiu. O să verific ... O întrerupse. — Mi s-a promis prima pagină. — Da? Pâiatunci... O întrerupse din nou. — Era de la sine înţeles. :. — înţeleg. Nu înţelegea, dar altceva nu-i trecuse prin cap să spună. Ciudat, dar răspunsul ei păru să-l blocheze. — Şi acum să vorbim despre fotografii, începu el. Trebuie să fii pregătită. Un fotograf profesionist ar şti asta. Sincer să fiu, nu înţeleg de ce faci tu fotografiile. Ar fi tre­ buit să vii eu unul din fotografii ziarului. Măcar ştii ce ăi de făcut? Asigură-te că o să ai cel puţin o poză cu mine la start -şi trebuie să găseşti unghiul corect, cu soarele în spatele meu, cînd trec linia de sosire. Nu chiar în spatele meu, înţelegi, ca să nu ai lumină prea puternică, ori noi nu vrem asta, nu? Dar trebuie să fii pregătită, altfel ratezi momentul. ; Jură că dacă o să-i mai spună o dată că trebuie să fie pregătită, o să înceapă să urle. — Da, ai mai spus asta. Cam de vreo douăzeci de ori, adăugă ea, în tăcere. Şi te asigur, o să fiu pregătită. Se comportă ca şi cum nu ar fi auzit-o. : — Ştiu ce putem face. Ai cumva la tine o carte de vizită? ■ Găsi una în fundul genţii şi i-o înmînă. Nu avea vreun logo sau adresa Ziarului pe cărţile ei de vizită, ci doar numele şi numărul mobilului ei. Le făcuse după ce plecase : de la ultimul ei serviciu. Încercînd să tragă de fiecare dolar, era decisă să le. folosească pe toate, înainte de a face altele. Hariington deschise fermoarul de la spatele şortului şi scoase de acolo un portofel din piele. îl deschise ca să bage

50

JULIE G A R W O O D

FOC ŞI GHEAŢĂ

51

cartea ei de vizită dar se opri, ca şi cum tocmai i-ar fi trecut jv ; 'Sophie era fericită să scape de el pentru o vreme. Se o altă idee prin minte. Vîrînd la loc în buzunar portofelul, > întoarse la q cafenea, trei cvartale mici mai încolo, bău spuse: . v douâ ceşti de ceai şi simţindu-se din nou umană, se îndrepta — Cred că o s-o dau cuiva din echipa de filmare. Se aplecă ; spre linia de pornire, ca să vadă cursa. din genunchi şi vîrî cartea de vizită în şoseta dreaptă. ţ Alergătorii se mişcau în cerc în jurul străzii, cu nu— O să te poată suna cînd sînt aproape de finiş. Ştii, aşa ! merele fixate bine pe maieuri. Avea camera pregătita să îl o să poţi să fii pregătită. " pozeze pe Harrington luînd startul, preşupunînd că acesta Pregătită pentru ce? Murea să-l întrebe asta, doar ca să î urma să fie în faţa plutonului, dar nu-1 vedea nicăieri. Dădu vadă cum reacţionează. Nu prea bine, presupuse ea. Nu ■t ocol spre cealaltă parte a liniei de plecare, găsi o bancă de prea părea să aibă cine ştie ce simţ al umorului iar în mod i b parc neociţpată, se sui pe ea, întinzîndu-şi gîtul să-l normal, la ora asta, nici ea. i : zărească pe Harrington în grămadă. Din nou, nici urma de îşi întinse braţele deasupra capului, îşi roti umerii ca şi \ F el; Cu maieul lui roşu i-ar fi fost uşor să-l depisteze în cum ar fi încercat să scape de un junghi din ceafă, apoi \ mulţime, dar cine să ştie că atita lume purta roşu, astăzi? spuse: Pocnitura sonoră a pistolului îi trimise pe oameni în pas — Bine, acum plec. îmi place să fiu primul şi simt nevoia j . alergător spre poziţia de start. O mare de chipuri se revărsa să mă mai dezmorţesc puţin. Eu le acord treizeci de minute ; în faţa ei, dar nici unul dintre acestea nu îi aparţinea lui exerciţiilor de întindere. ■- j |v William Harrington. îl pierduse. — Exact treizeci de minute? ' ' L Iritată, Sophie se trinti pe banca, cu aparatul de fo— Da, desigur. Nu-mi place sâ fiu luat prin surprindere, ; | tografiat în poală. Dacă Harrington fusese atît de hotârît ca aşa că îmi planific totul pînâ la ultimul detaliu. Cred câ este j |vea sâ-i facă o poză la începutul cursei, de ce nu se afla în important sâ fii precis. Ai putea menţiona asta în articolul j : faţă? Fusese unul dintre primii alergători care ajunseseră în despre mine. parc, chiar înainte ca organizatorii să-şi fi instalat mesele, — Atunci ar fi bine să pleci ...dacă vrei să te ţii de proT | ; deci ar fi avut timp suficient să-şi găsească un loc bun. De gram. ţ... ce să-i fi lăsat pe alţii să i-o ia înainte? Cu miile de — Da, ai dreptate. ; | alergători care viermuiau pe stradă, ca o uriaşă colonie de Alerga în ritm de jogging spre alee, cînd Sophieîi strigă furnici, îi era imposibil sâ distingă vreo figură. în urmă: ' Se uită în jur, în mulţimea spectatorilor, după vreo — Baftâ. b echipă de filmare, dar nu văzu nici una. Se uită peste umăr. f Nu mai avea nimic altceva de făcut decît sâ aştepte. — Eu nu am nevoie de baftă. Pe curînd. P Traseul cursei se depăna printre străzi şi se termina la o

52

JULIE G A R W O O D

jumătate de cvartal de locul unde stătea ea. îşi croi drum spre linia de sosire, aşteptînd apariţia câştigătorului. Peste cîteva minute văzu o siluetă dînd colţul, cîteva cvartale mai încolo. Mulţimea îl aplauda, în timp ce se apropia. In regulă, s-a făcut, îşi spuse Sophie. Ridică aparatul de fotografiat, pregătită să facă poza trecerii liniei de sosire. Alergătorul se apropia tot mai mult şi abia'cînd acesta ajunse la mai puţin de o sută de metri de linie, apărură în raza vizuală şi ceilalţi concurenţi, departe, în urma lui. Sophie lăsă jos camera ca să poată vedea mai bine. Ahah. Cîştigâtorul nu era William Harrington. Era un bărbat pe care nu-1 mai văzuse pînâ atunci. îşi mută repede privirea spre ceilalţi care începuseră să se apropie. Harrington nu era printre ei; Alergător după alergător trecea linia de sosire, dar nici urmă de Harrington. Nu era primul - şi nu era nici ultimul — şi nicăieri, între. Omul acesta dispăruse, pur şi simplu.

.

. . JURNAL 23

TABĂRA DIN ARCT ICA

Evrika! Am identificat haita. Şase adulţi şi trei pui. Am ■ reuşit imediat să depistăm masculul alfa. Este foarte uşor ■ de identificat, datorită blănii lui albe, dese, spoită cu o mică C*pată întunecată de-a lungul spinării. Totodată, este mai fi mare decît ceilalţi. Brandon este înnebunit de această nouă familie pe care o vom studia. Masculul alfa este magnific.

CINCI ERA RÎNDUL SOPHIEI SĂ PLĂTEASCĂ MASA. Regan insistase să cineze la The Hamilton, nava amiral a lanţului de hoteluri al familiei. Rezervase unul din saloanele private, adiacent holului. Ferestrele înalte dădeau spre Lacul Michigan. în timp ce Regan deschidea drumul spre masă, cu Sophie şi Cordie în urma ei, Sophie spuse: — Nu înţeleg de ce ai insistat să mîncâm aici. — Ţi-am spus. Aveam poftă de scoici şi ador cum le pregăteşte Eduardo, declară Regan. Sophie nu se lăsă păcălită. Chiar dacă era adevărat că scoicile lui Eduardo erau nemaipomenite, cunoştea motivul, real pentru care Regan ţinuse să vină aici. Dacă mîncau la hotelul familiei, nu se prezenta nici o notă de plată. Convenabil, de vreme ce era rîndul lui Sophie să plătească. — Faci asta doar pentru că ştii că sînt săracă, spuse ea. Un chelner trase scaunul pentru ea. Sophie îi zîmbi, îi mulţumi pentru meniul oferit, apoi se întoarse iar spre Regan. ■ — Recunoaşte asta;

/ FOC ŞI GHEAŢĂ

55

: — Nu-ţi place să mănînci aici? întrebă Cordie. Se uita la Sophie pe deasupra meniului. .. — Ador să mânînc aici, dar asta nu este o soluţie. Nu vreau decît ca Regan să recunoască. ; — Ce, că eşti săracă? Bine, eşti săracă, spuse Regan, veselă. . •/ Cordie dădu din cap. — Da, eşti săracă. Foarte săracă. Aş spune că eşti de o ,sărâcie:lucie, doar că expresia asta nu îmi spune mie nimic. Ce înseamnă sărăcie lucie? Sophie se încruntă Nu mă ajuţi cu asta, Cordie. Regan, vreau să recunoşti că sărăcia mea este motivul pentru care mîncăm noi acum aici. — Fireşte că ăsta este motivul, spuse Cordie. , i— Da, ăsta este, recunoscu Regan, împăciuitoare. Cordie puse meniul jos. / ■— Doar n-o să te bosumfli acum, nu, Soph? Zîmbetul ei arăta că nu era prea preocupată de această posibilitate. '— Faptul că sînt săracă este numai şi numai din vina ta, Regan şi a ta, Cordie. Eram cît se poate de fericită cu viaţa mea, cumpărîndu-mi tot ce-mi doream. Aveam o maşină frumoasă, cărţi de credit fără limită, haine uluitoare şi nu ¡aveam nici măcar un rid.cauzat de griji. ■-/ — Nu erai fericită, o contrazise Regan. Da, a trebuit să renunţi la maşină, dar e mai bine pentru tine să mergi pe jos, decît cu maşina. Haine frumoase tot mai ai, chiar dacă sînt din sezonul trecut. De cărţi de credit nu ai nevoie iar cît despre riduri provocate de griji, încă nu ai nici unul. — Sărăcia îţi prieşte, spuse Cordie rîzînd. /•

56

JULIE GARWOOD

—Tu ne-ai rugat să te ajutăm să te dezbari de banii tatălui tău, îi reaminti Regan. — Da, dar chiar trebuia să fiţi atît de ... entuziaste? Atît. de categorice? Ce e râu să-ţi cumperi o bluză de ocazie de la Prada? spuse Sophie. — Banii pe care ţi-i dădea tatăl tău erau obţinuţi prin mij­ loace ilegale, spuse Regan. Sophie se întinse după paharul ei cu apă. — De unde eşti aşa de sigură de asta? Nu a fost niciodată condamnat pentru vreo crimă şi nu se spune că eşti consi­ derat nevinovat pînâ cînd ţi se dovedeşte vinovăţia? — Nu ştiu cu certitudine, spuse Regan. Dar'asta ne-âi spus tu, de aceea Cordie şi cu mine am acceptat să te ajutăm. — Să mă ajutaţi să devin săracă? —: Să te ajutăm să faci ceea ce era corect. Sophie îşi îndepărtă nervoasă bretonul din ochi şi se lăsă pe spate. — Urăsc cu toată fiinţa mea să fiu săracă. — Asta nu e râu, spuse Cordie, aşa o să înveţi să te ad­ ministrezi ca mine. — Ah, te rog, tu nu eşti săracă. Tu ai un fond fiduciar uriaş, asigurat de tatăl tău pentru tine, iar Kane Automotive s-a extins acum în toată ţara. Tu ştii care este problema ta? Ţie nu-ţi pasă de bani pentru că îi ai. Eu aş vrea să Cumpăr ... fel de fel de chestii... Ah, Doamne, sun a tinichea. Pînâ să apuce Cordie să riposteze ceva, Sophie spuse: — Dar haide să nu mai discutăm despre bani. Mor de foame. Aş vrea să comand.

FOC ŞI GHEAŢA

57

Deşi salonul era elegant, cu luminări şi cristale, nici una dintre ele nu a comandat şampanie şi gustări. Sophie a co­ mandat salată şi supă. Cordie a vrut un pui pregătit la grill 'iar Regan a comandat brînză, în loc de scoici. Nici una dintre ele nu ă vrut să bea altceva mai tare decît un ice tea. —Voi vă daţi seama că a trecut un milion de ani de cînd ne-am cunoscut toate trei, la grădiniţa de la Biiarwood SchooH întrebă Regan. — Din ziua aceea, voi două aţi devenit surorile mele, . spuse Cordie. . ; — Mi-amintesc sosirea ta în maşină, îi spuse Regan lui Sophie.- Mi-ăm zis că erai o prinţesă, cu părul tău blond de­ schis şi cu ochii ăştia albaştri. - - — Şi tu ai venit cu limuzina, spuse Sophie. —Tata m-a adus în bâtrîna lui camionetă, rise Cordie. _ — Sophie, tu ne-ai băgat în atîtea necazuri cu schemele tale, spuse Regan. Erai campionul oricui credeai tu că era , tratat cum nu trebuia. — Şi aşa ai rămas, spuse Cordie. — Ţineţi minte cînd am rămas încuiate în vestiar? întrebă •Regan. . Cordie continuă: : - — Eram convinse că nimeni nu o să ne găsească. Şi cînd i ăm găsit un baton cu bomboane în haina lui Billy Miller, am fost atît de fericite, crezînd că dacă îl raţionalizăm între î; noi, vom putea supravieţui cîteva zile. O amintire o aducea pe alta şi pe alta, pe măsură ce ’• acestea reînviau momente din îndepărtata lor copilărie. : ;Masa a fost servită şi devorată, în timp ce fiecare îşi depăna ' poveştile preferate.

58

IULIE GARWOOD

— M-am întrebat de ce ai, rezervat un salon privat, dar acum ştiu. Facem atîta zgomot, rîzînd şi sporovăind, zîmbi Cordie. — Aiden mi-a sugerat salonul ăsta, spuse Regan. Zice că devenim gălăgioase. — Fratele tău are dreptate. — Cînd ai vorbit cu Aiden? întrebă Cordie. Vine curînd? îşi dădu seama cît de nerăbdătoare păruse şi adăugă repede: — Sînt doar curioasă. Atîta tot. Duc o viaţă foarte plicti­ coasă. Chiar aşa, insistă ea, dîndu-şi seama că prietenele ei intenţionau să, protesteze. Gîndiţi-vâ. Predau chimia la liceu, unor puşti care nu se gîndesc decît la droguri şi cînd nu predau sau nu-mi fac schema pentru lecţii, lucrez la teza mea de doctorat. Nici măcar nu mai ştiu de ce fac asta. Dacă un singur elev mai vine cu Mentos şi sticle de Coka la laborator, nu o să mai răspund pentru gesturile mele. Vreau şi eu să ştiu că mai există oameni care fac lucruri înnebunitoare. Toţi cei trei fraţi ai tăi cutreieră lumea, con­ struind hoteluri. Duc o viaţă strălucitoare şi fascinantă şi îmi place să. aud despre ei. — Nu despre ei, despre el, spuse Sophie. îţi place să auzi despre Aiden. ' î — Şi de ce nu? El este cel mai mare şi cel mai sofisticat. Probabil că în weekendul ăsta este într-un jet, zburînd peste Australia. Ştiţi ce am făcut ieri după amiază şi azi toată ziua? Cercetări. M-am închis într-o bibliotecă, făcînd cercetări. — Ah, te rog. Aici te-am bătut, spuse Sophie. Am renunţat la seara mea de vineri ca sâ-1 ascult pe cel mai ne­ suferit, egocentrist şi narcisist bărbat, vorbind despre el. Şi

FOC ŞI GHEAŢĂ

59

a mai şi trebuit sâ mă scol înainte de a se crăpa de ziuă, ca ;şâ mă întîlnesc cu el în parc şi sâ-1 ascult din nou. II cheamă William Harrington. Şeful meu a vrut să scriu un articol de­ spre el, dar Harrington mi-a tras clapa. ; Le povesti despre cursa de 5ooo m şi despre dispariţia lui Harrington. — Crezi câ i s-a făcut rău? întrebă Cordie. — Poate că a pâţit ceva în timpul încălzirii, se oferi Regan. — Nu, cred câ ştiu ce s-a întîmplat, spuse Sophie. Am vorbit cu doi dintre coordonatorii cursei. Mi-au spus că Hanington nu a apărut deloc. Cîştigătorul cursei a fost un nou venit, Brett Mason şi toata lumea vorbea despre rapid­ itatea lui. Eu cred câ Harrington a auzit, discuţiile înainte de bursă şi s-a temut de competiţie. Nu îşi putea permite, sâ rişte să piardă cea de a douăzeci şi cincea cursa, aşa câ a şters-o. Nu pot să cred câ am pierdut atîta timp ca să şfîrşesc fără un articol. Nu ştiu ce s-a întîmplat cu .el, dar sînt decisă sâ aflu şi să-l oblig sâ-şi ceară scuze. Regan clătină.din cap spre cele două prietene ale ei, cu frustrările lor. — Ştiţi ce vă trebuie vouă? spuse ea. Sophie oftă. ;• Cordie suspină şi spuse: Lasâ-mă să ghicesc. Tu crezi câ trebuie sâ ne îndră­ gostim şi sâ ne mărităm. Ţie ţi-e uşor sâ spui asta, tu ai găsit bârbatul perfect. - Buzele lui Regan se curbară în sus, într-un .zîmbet ■visător.

60

JULIE G A R W O O D

— Da, aşa este. Alee este perfect. După care reveni re­ pede la tonul serios. Dar noi nu vorbim aici despre Alee şi despre mine. Vorbim despre voi două. Nu cred că este obligatoriu sâ vâ măritaţi. îndrăgostiţi-vă doar. Nu vă sug­ erez decît să vă faceţi loc pentru o legătură. Ştiu că .amîndouâ puteţi ieşi în fiecare seară cu un alt bărbat, dacă vreţi... —Vrei sâ spui că sîntem cam neserioase, da? întrebă Cordie. \ — Nu, nu, fireşte că nu. Dar cred că voi faceţi ce făceam şi eu înainte de a apărea Alee. Vă întîlniţi cu cine nu tre­ buie. Toţi sînt ... cam ...nepotriviţi. înţelegeţi ce vreau să spun? Regan ignoră încruntaturile lor dezaprobatoare. — Alee are o groază de prieteni. Are un partener acum. Arată chiar foarte bine şi nu are obligaţii. Sophie, mă gîndesc că ar trebui sâ ieşi cu el. Cîteva clipe, Sophie îşi spuse că Regan glumea. Cînd îşi dădu seama că vorbise serios, spuse: — Lucrează la FBI. Nu te poţi gîndi serios ca m-aş putea gîndi la el, iar cît despre el, cu siguranţă că nu l-ar interesa persoana mea. Ai uitat cine este tatăl meu?. Regan ridică din umeri. — Nu am uitat, dar cred că dacă ai ieşi cu un agent FBI, ai putea scăpa de aversiunea ta penţru oricine este asociat cu internele. — Ce înseamnă ăsta? Modificare comportamentală? Nu am o aversiune, protestă ea. Ştii că îmi place Alee, îmi plac prietenii lui, Gil şi John şi amîndoi tot la interne lucrează. -

FOC ŞI GHEAŢA

61

ii . — Gil a ieşit la pensie iar pe ei îi cunoşti de mult Te-ai !■'obişnuit cu ei, iar ei nu lucrează cu agenţii care îl investigau ■-pe tatăl tău. Nu este acelaşi lucru. Iar aversiunea ta există în : continuare. Chiar cred că ar trebui să-i aplici un şoc. îl jr cheamă Jack MacAlister şi sînt convinsă că Alee v-ar putea ;Varanja o întîlnire. I — Glumeşti, da? Precis glumeşti. Aşa e, da? > ' Regan nu răspunse. ţ i — Am veşti noi. Alee şi cu mine intenţionăm să căutăm r un apartăment aici în Chicago, f - —Vreţi să vă mutaţi aici? întrebă Sophie, fericită. h- Toate au început să vorbească deodată. Sophie nu se t putea abţine să nu zîmbească. Regan şi Alee se mutaseră jţdeja de vreo două ori de cînd acesta se angajase la FBI. Cordie era şi ea îneîntată. . . — Ce v-a venit? S-a transferat Alee? Ştiu că îl oboseau ^misiunile sub acoperire, dar cum... ţ~ — Nu, nu a fost nevoie să ceară el asta. De un an şi ^'jumătate tot are cazuri 'în Chicago, aşa că agenţia a decis sâ-1 fixeze aici. Noul lui partener are şi el contribuţia lui în ¡¿chestia asta. Oarecum. — înseamnă că am şi început sâ-1 iubesc, spuse Cordie. ; — Şi care a fost contribuţia lui? I:j; — Q id mergeţi acasă, intraţi pe Internet şi uitaţi-vă pe pYouTube. Tastaţi Jack MacAlister. O să vedeţi. — Haide, spune-ne. — Ah, nuu Trebuie să vedeţi asta. I: • — Asta? repetă Cordie.

62

JULIE GARWOOD

— Un clip video. Doar atît vă spun iar cum tu ar şi spus că deja că îl iubeşti pe partenerul lui, cred că ar trebui să ieşi cu el. • — Ah, nu, nu face asta, spuse Sophie. Nu o tîrî pe Cordie spre partea întunecată. Ajunge un agent FBI în familie. Regan zîmbi cu toată faţa. . . — Deci l-ai acceptat pe Alee în familia noastră? — Aşa cred. Regan ridică paharul. — Este timpul să toastăm. Pentru familie.

-j j

;

* ;

JURNAL 28 £. -

TABĂRA DIN ARCTICA .

.)

i -: Kirk a botezat lupul alfa, Ricky. Femelei alfa, pe care ^j-o alesese Ricky parteneră, i-am spus Lucy. Ricky este Moarte îndrăgostit de ea. Se pare că Lucy este răutăcioasă şi jucăuşă, iar Ricky pare puţin stingherit de bufoneriile ţfei. ' ■ ■_ v; ; Adulţii pleacă dimineaţa şi se întorc înapoi cu prada, ¡.pentru ea şi puu ei. Jt-. _Azi dimineaţă am aşteptat să se îndepărteze suficient de -¡mult, după care Brandon şi cu mine am folosit puşti cu | săgeţi ca să-i sedăm pe adulţi. A trebuit să lucrăm repede ca ţ$ă le ataşăm monitoarele de reperare. Am vrut să le iau |probe de sînge, dar el m-a convins că nu aveam timp s u f ­ icient pentru asta. I După ce ne-am îndepărtat îndeajuns, ne-am aşezat pe ţjyine şi i-am studiat cu binoclul. Eram prea departe de ei ca ppâ ne vadă, deşi ştiam că le rămăsese mirosul nostru. Ricky u ă fost primul care s-a trezit. Cînd a putut în sfîrşit să se ^ridice, ne-a lăsat impresia că a început să se uite exact în i-i'

64

JULIE GARWOQD

direcţia noastră. Ştia oare ce făcusem? Căutătura lui fixă ma făcut să cred că ştia. A rinjit spre noi, în timp ce vîn tul îi purta mîrîitul. Am simţit că mă ia cu irig pe dinăuntru.

ŞASE E :. ÎN TIMP CE SOPHIE ŞI PRIETENELE EI sporovăiau ’¿In salon, o altă întîlnire avea loc într-o altă parte a lobbyş ului hotelului. 1 O dată pe lună, clubul de pocher al lui Alee se înţîlnea rida Hămilton. f -;. Existau doisprezece jucători In club, dintre care majoriISatea lucrau la interne, dar din cauza programului lor complicat, niciodată nu se puteau întîlni mai mult de jumătate, fiecare lună. Vara, cînd vremea colabora cu ei, se Mtîlneau în terasa grădină de la ultimul nivel al hotelului iar d nu, se mtîlneau într-o încăpere privată, cu acces la bar, la primul nivel ; John Wincott, un detectiv mereu în criză de somn, de la partamentul de Poliţie din Chicago, era o prezenţă perUfiiianentâ, ca şi Gil Hutton, un poliţist^ieşit la pensie, care eă să afle întotdeauna înaintea celorlalţi, ultimele veşti. în ultima vreme Gil nu mai bea alcool, era întotdeauna erul desemnat al lui John, pentru că, după o bere şi ătate, John era de obicei pe jumătate adormit.

66

JULIE GARWOOD

Cum în seara aceasta era nefiresc de cald şi de umed, ] s-a la i Gil.

Cămaşa îi era pătată de sudoare şi părul negru era umed. | Se afla un'mic bar în colţ, întotdeauna bine aprovi- | zionat. Jack luă un pepsi dietetic şi se pregătea să-l *3 deschidă, cînd John îi strigă: J — Adu-mi te rog şi mie o bere. | — Jack, abia dacă te mai recunosc, spuse Gil. Arăţi parcă J mai omeneşte, fără barbă şi'fără părul ăla lung, ciufulit, 1 murdar. l — Mai omeneşte? repetă John. Eu zic că arata ca un star | de cinema. Ei, am spus star de cinema? Am vrut să zic star | de Internet. | Cei doi riseră cu poftă. Jack îi. dădu berea lui John, luă | o gură din pepsiul lui, apoi se trînti într-un fotoliu, vizavi! de cei doi. ’ j — înţeleg că aţi văzut filmul de pe YouTube. j — Cam de vreo zece ori, deja, spuse John, zîmbind. Nu | cred că o să îmbâtrîneascâ vreodată. — Am găsit că cinematografia îţi oferă un impact vizual j uluitor, dar şi plin de suspans, spuse Gil, cu o expresie se-1 rioasâ. Felul în care îl ţineai pe ticălos la pâmînt şi discutai j meniul cu Alee. Fantastic. | John confirmă dînd din cap. î — Am auzit că o sâ-1 prezinte la JMAX. :

FOC ŞI GHEAŢĂ

67

fpki.Alec, în mînă cu o tavă înţesată cu sandvişuri, îşi făcu fapariţia la timp ca să audă comentariul lui John. |vr >;—YouTube? îl întrebă el pe Jack. !e.T b ţi trei dădură din cap. Cum Gil avea darul să ştie ce se | Va întîmpla înainte de a se întîmpla, Alee îl întrebă cît timp |;yâ dura pînă se va ^lezumfla povestea asta. .Gil se scărpina pe chelie, gîndindu-se. •— Cel mult două zile, pînă cînd un alt film video o să |iocupe centrul scenei. Nu o să trebuiască să staţi prea mult tn-„vacanţă“. : * — Ai aflat de vacanţa noastră forţată? Vocea lui Jack trăda surpriza.

I

Fireşte. întotdeauna am avut un deget pe puls, Jack. |;PeJpuls, repetă el, tapotîndu-şi încheietura. că cel mult «treabă,înseamnă spuse Alee dînd ‘dinintr-o cap. sâptâmînâ ne întoarcem la . ' — Doar daCâ Jack nu simte nevoia să mai împuşte pe ^Cineva în timp ce comandă un taco sau altceva, spuse John, presei. Sau ... y: Jack oftă. fe-.-.1. fc: — Sau ce? jj • gr! .T—Ah, la naiba, oftă John. fci John îşi spuse că reacţia lui Jack era amuzantă şi rîse |pîţiâ la lacrimi. I'-; “ Am terminat de despicat chestia asta? întrebă Jack. j £ ; ; P o a t e că nu, spuse Gil. li .; — Sîntem aici ca să jucăm pocher, nu? spuse Jack. Pe ¡Şine mai aşteptăm? |; v.. — Brigada moravuri, răspunse Gil.

68

JULIE GARWOOD

— Pe toţi? Se apleca apoi în spatele barului, ca să scoată o băutură răcoritoare din frigider. — Nu, doar pe Woods şi Zahner. Gil zîmbi spunîndu-le numele. Majoritatea celor de la moravuri erau buni jucători de cărţi, dar Woods şi Zahner făceau excepţie. Amîndoi erau groaznici. Amuzant era că nici unul nu părea să-şi dea seama de asta. Ei credeau întotdeauna că pierdeau din cauza ghinionului)şi nici unul dintre ceilalţi jucători nu simţea nevoia sări ilumineze. — Dar Aiden? întrebă John. — Nu poate veni în seara asta, spuse Alee. Este tot la Sidney, cu hotelurile lui. Un oftat general de uşurare se auzi în jurul mesei. Cumnatul lui Alee era campionul absolut. Cînd juca el, cîştiga aproape întotdeauna şi cînd era în foimă, cîştiga aproape fiecare afurisită de mînâ.. Sună telefonul lui Jack. Zîmbi cînd văzu cine îl sună, se ridică de la masă înainte de a răspunde, apoi se duse la fer­ eastră şi privi ploaia de afară în timp ce asculta. —Trebuie să fie o femeie, comentă John. — Ah ... Ce vremuri, oftă Gil. Se auzi un ciocănit la uşă şi Regan îşi băgă capul în încăpere. — Vă pot întrerupe o clipă? 4 Gil şi John se ridicară în picioare în timp ce aceasta se îndrepta repede spre soţul ei. Priviră cum Alee se aplecă şi şopti ceva la urechea ei, fâcînd-o să roşească. Gill îşi dădu ochii peste cap. Alee şi Regan erau căsătoriţi de mai bine de un an,. dar continuau să se poarte ca doi proaspăt căsătoriţi. Nu-1 putea învinui pe Alee pentru comporta-

FOC ŞI GHEAŢĂ

69

mentul lui de îndrăgostit. Regan era o bucăţică bună: brunetă, ochi frumoşi, picioare lungi, frumoase. Gil înţelegea de ce Alee fusese atras de ea— cine nu ar fi fost— şi înţelegea şi de ce rămăsese Alee cu ea. Era o femeie de afaceri deşteaptă, avea suflet bun şi un spirit blînd şi avea un simţ al umorului aproape la fel de deosebit ca şi al lui Alee. Erau făcuţi unul pentru celălalt. Regan sporovâi cîteva minute cu Gil şi John. îi ştia pe amîndoi de cînd îl ştia şi pe Alee şi îi considera nişte pri­ eteni buni. Ar fi discutat şi cu Jack, dar acesta vorbea la telefon şi era întors cu spatele la ea. îl întîlnise o dată la un dineu şi fusese plăcut impresionată. Era mai mult decît bun în ceea ce făcea — aşa îi spusese Alee. O asigurase şi că nu „ar fi putut avea un partener mai bun, aşa că nu avea pentru Vce să-şi facă griji. Văzuse filmul video pe YouTube şi fusese la fel de plăcut impresionată. îrttr-o situaţie de criză, •jack se dovedise a fi uluitor de puternic, rapid şi exact. Era - puţin înspăimântător cît de nonşalant fusese în tot acest timp, dar să nu uităm că era obişnuit să lucreze sub acoperire. Jack şi Alee, decise ea, erau parteneri perfecţi. Semănau atît de mult. Jack termină convorbirea şi se întoarse exact cînd •'Regan spunea: : •' — Sophie are nevoie de o favoare. Jack se apropie de ea. ¿ ¡y.;— Bună, Regan. Mă bucur că te văd. Cine e Sophie? |Vj._— Nu i-ai spus despre Sophie? îl întrebă John pe Alee şi fţîncepu să rîdâ.

70

JULIE GARWOOD

— John, ce este aşa de amuzant? Regan îi aruncă exact aceeaşi privire pe care i-o arunca şi soţia lui, ori de cîte ori era furioasă pe el. — Doar că ... ştii... are un ... începu John, apoi se uită la Gil, cerînd ajutor. John vroia să' spună ceva despre infamul' tată al Sophiei, dar se opri la timp. Regan era extrem de' protectoare cu Sophie. — Are un ce? întrebă Regan. — Ce se petrece aici? întrebă Jack. — Ai ratat ocazia, spuse Gil. Ocazia de a o cunoaşte pe Sophie. Este ceva cu totul special. Dacă aş fi cu treizeci de ani mai tînâr . ... şi aş avea cu cincisprezece kilograme mai puţin ... —Ţot nu ai fi avut trecere la ea, spuse John. Se uită la Jack şi explică: — Lui Sophie nu îi place în mod deosebit nici poliţia şl nici FBI-ul... — Sau orice agenţie de interne. Noi sîntem nişte excepţii. Pe noi ne iubeşte. — Alee, tu chiar nu i-ai pomenit partenerului tău despre; Sophie? John avea o dificultate în a pricepe chestia asta. — Nu s-a ivit ocazia. Şi că veni vorba, cînd s-a aflaţii chestia asta, tu nu mi-ai spus nimic, răspunse Alee. — Haideţi că divagăm. Să ne întoarcem la Regan, da? spuse Gil. — Bine, în regulă, consimţi John. Ziceai că Sophie are nevoie de un serviciu? Ce fel de serviciu? Legal sau ilegal? o întrebă el pe Regan. Aceasta se lăsă pe sbţUl ei.

FOC ŞI GHEAŢĂ

71

' — Depinde de cum priviţi problema. Are nevoie de aju­ torul lui Gill. John dădu din cap. — Nu mai spune nimic. Am priceput. 4?> Jack aştepta ca cineva să-l pună în temă. Ştia că.pierduse ■ceva important din conversaţie. Nu îi ştia de multă vreme nici pe Gil şi nici pe John şi nu fusese partenerul lui Alee Mecît în ultimele trei misiuni, aşa că îşi imagină că era vorba ; de un fel de glumă a cercului. . Auziră cu toţii rîsete venind dinspre barul principal şi ; peste o clipă se deschise uşa şi Sophie intra în încăpere. r~ Nuu. Pe Jack parcă îl lovise, cineva în partea mediană. VVederea acesteia îi tăie respiraţia. Pârul lung, blond, i se ^legăna pe umeri cu fiecare pas pe care îl făcea şi trupul ei — jt Dumnezeule! — era perfecţiunea întruchipată. Avea pantofi £ cu nişte tocuri ridicol de înalte, care-i făceau picioare kiloSnetrice şi linia fluidă a rochiei de mătase îi evidenţia plecare curbă. Chiar dacă ar fi existat vreo fisură, Jack nu ar Jfi putut-o observa, atît era de distras de felul sexi în care i pie.mişcau coapseje în timp ce se apropia de Regan. Sophie îl salută pe Alee cu o sărutare pe obraz, apoi se |întoarse şi le zîmbi lui John şi Gil care se hlizeau la ea, gămîndoi, ca nişte puşti cu hormonii clocotind. -Regan i-o prezentă lui Jack. Cea mai bună prietenă a mea, Sophie Rose. -Sophie îi zîmbi lui Jack şi-l salută, 'dar cu asta aproape ică' îl concedie. Ceea ce îi stîmi acestuia şi mai mult in|ţeresul. Jack nu era obişnuit să fie ignorat de femei. Le fcmbea şi era iubit de ele. Alee îi spunea că este un jucător, plar Jack nu credea asta. El pur şi simplu nu credea în anga-

72

JULIE G A R W O O D ‘

jamente. Căsătoria o fi ea bună pentru prietenii lui, dar nu j pentru el. îi plăcea să fie liber să facă ce vroia, cînd vroia şi J avea grijă ca femeile cu care se întîlnea să înţeleagă^ acest ;J lucru. 1 Adevărul reducea complicaţiile. Existau tot atîtea femeii cît şi bărbaţi, care simţeau exact ce simţea şi el. J O studie, pe Sophie cu aprecierea unui connoisseur în | timp ce aceasta se- aşeza la masă. Lîngâ Gil. 1 — Gil, urăsc să te rog asta...începu Sophie. '| — Ce îţi trebuie, draga mea? | "—le-ai supăra dacă mi-ai face din nou curăţenie în| apartament? .I — Fireşte că nu. Ştii că aş face orice pentru tine. Dar laj birou? Nu crezi că şi acolo e nevoie de o curăţeniei temeinică? I Ea se gîndi cîteva clipe şi era gata să spună nu, pentru| că asta ar fi însemnat un deranj prea mare, dar Regan ojj înghionti, şoptindu-i: | — Doar nu o să doară, nu? % — Da, bine. Ţi-aş rămîne recunoscătoaredacă mi-ai face| c u ră ţe n ie şi în se p a re u l m e u . Cînd ţi- a r C onveni? | — Ce-ai zice mîine dupâ-amiază, pe la patru? O să începi cu apartamentul, explică el şi dacă poţi aştepta, biroi 1 o săi ţi-1 curăţ luni seara, după ora cinci. Te aranjează? Sophie încuviinţă din cap. — Da, spuse ea. Şi mulţumesc foarte mult. Nu şti î cuml m-aş putea vreodată revanşa. El îşi mişcă sprîncenele în mod comic. — O să ne -gîndim noi la ceva. Sophie rîse. '• *T

FOC ŞI GHEAŢĂ

73

Ş: f; —-Vino, Regan. Cordie este blocată la bar de doi ţipi de § :1a moravuri. Bagă spaima în ceilalţi clienţi. Âlec ţinu uşa deschisă pentru soţia lui şi prietena aces­ t e i a , zîmbind de ceva ce-i spusese Regan trecînd pe lingă | =vel, dar în timp ce ieşea pe uşă, Sophie îşi întoarse capul spre |kJack. p> y- — Mi-a făcut plăcere şâ te cunosc. . it::: La naiba. Zîmbetul ei sexi a avut asupra lui Jack exact | t impactul pe care credea el că îl intenţionase aceasta. L-a , lăsat fără aer. ; : Plecase înainte ca el să se poată gîndi la un răspuns. I; ■■Rămase cîteva clipe zgîindu-se la uşă, încercînd să-şi amin| ; ţeascâ cum să respire. în sfîrşit se adună la loc şi se întoarse înspre Gil sâ-1 întrebe dacă Sophie avea pe cineva, Trîntiţi în scaunele lor, John şi Gil îl priveau, zîmbind ca linişte idioţi. : Ce e? întrebă Jack. — Edrăguţă,nu? — Da, este, recunoscu Jack. pf,.., în ăcest moment intră Alee, urmat de Woods şi Zahner. Cei. doi poliţişti de la moravuri arătau ca şi cum ar fi fost ^proprietarii unui salon de tatuaj. Braţele şi gîtul le erau ^acoperite cu desene estompate. Woods avea în mînâ două 4sticle de bere iar Zahner ducea un bol cu nuci cashew. ■— Ce se petrece aici? întrebă Zahner cînd John izbucni ari rîs. ■ iz*,i!!’"— Jack tocmai a cunoscut-o pe Sophie, îi explică Gil. — Da? Chiar acum? întrebă Zahner, zîmbind cu toată Nu este măritată, se oferi John. w-'

74

JULIE. G ARWOOD

— Iar Regan zice câ nu are pe nimeni în momentul de faţă. Te interesează? Jack trase un scaun dar nu se aşeză. — Care e problema ei? — Nu ştie? întrebă Zahner. — S-ar părea câ nu, spuse Woods. • — Care e problema ei? A mai fost măritată de vreo trei, patru ori? A ieşit din puşcărie pentru crimă? Ce este? — Nu a fost niciodată arestată, se oferi Alee. — Este un cetăţean integru, adăugă John. — Este o dulceaţă, spuse Woods. Şi? Lansă Jack, aşteptînd pontul. — Şi este formidabilă, omule, chiar formidabilă, spuse Zahner. — Şi o cheamă Sophie Rose, spuse Alee. Acesta tocmai se pregătea sâ-i explice câ Rose nu era cel de al doilea prenume al Sophiei, dar John scutură din cap şi îşi ridica mîna. — Stai puţin ...Stai puţin ... Lui Jack în sflrşit îi pică fisa. John izbucni în rîs, lâsîndu-se pe spate şi ridieîndu-şi mîinile. ' _ — Ei, asta este, spuse el. Jack se încruntă. — La naiba ... este fiica lui Bobby Rose? — Care în nici un caz nu. este agent FBI, spuse Woods, tărăgănat. — Jack a priceput mai repede decît tine, îi aminti Zahner acestuia.

\?J

FOC ŞI GHEAŢĂ

75

— Jack, dacă ţi-ai putea vedea faţa, ai zice că ai avut un |: atac, îi spuse Gil. | V Jack se prăbuşi în scaun. Părea uluit. — Şi curăţenia din apartament, ce e cu ea? Cauţi microjŞ;foane? — Exact, îi răspunse John, în locul lui Gil. y: — Şi de cîte ori caut, găsesc. • — Cine le plantează? I — Am încercat să aflu, spuse Alee. Nu mai zîmbea acum. f Nici o agenţie nu o să şi le asume vreodată, dar dacă ar fi Usâ ghicesc... I. — FBI? Sugeră Zahner. f , — Nu, în niciun caz FBI, spuse Alee, categoric. t -y — Eu mă gîndeam la CIA, spuse Wood, dînd din cap. V v : — Categoric nu. Este IRS, spuse John. Da, categoric, | îr s . f^'-^A TF, spuse Gil. ATF, e clar. fev — FDA, spuse Woods. p - — Ăştia se ocupă cu alimentele şi drogurile, idiotule, jgflpuse Zahner, rîzînd. fc — Părerea mea este că nici una dintre ele. Mai jucăm sau ||nu; cărţi? întrebă Alee. IB'/ John împărţi prima mină. Se uită în sus la Jack şi ft&itrebâ: |: :: —Tot îi mai vrei numărul de telefon? f&p Jack nu răspunse. Sjişfr..

___

JURNAL 32 TABĂRA DIN ARCTICA

împreună cu Eric âm reuşit să luăm ctteva probe de , sînge. ; Lupii arctici nu au fost vînaţi de oameni, aşacâau fost rel­ ativ încrezători. Ne priveau darnu s-au retras şi nici nu au atacat) Sînt fiinţe curioase, iar mirosul nostru probabil că le este străin. » Ieri a fost o zi tristă. A murit unul din puii lui Lucy. Deşi| eram curioşi să aflăm cauza, Brandon a insistat să nu ne M terferăm. Vrea să urmărească dinamica haitei confruntată aii pierderea, deci nu vom face autopsie. Ricky a fost stoic şi aj plecat din tabără după hrană, ca şi cum nimic nu s-ar iî| întîmplat. ' Sîngele pe care l-am studiat pînă acum, Eric şi cu mine§ a indicat existenţa unui hormon pe care încă nu 1-ăm putuiţ identifica şi care există la R icky în mare cantitate. Abia| aştept sa fac mai multe săpături legate de asta. ' | Pe Brandon nu-1 interesează descoperirea noastră. DM impresia că se simte, parcă ameninţat de orice activitate care nu a aprobat-o dinainte. Iar Kirk este indiferent la toat astea. în fiercare seară face copioase însemnări despi fiecare membru al haitei.

FOC ŞI GHEAŢĂ

77

Şi eu scriu cît pot de des, în jurnal. Abia aştept sâ-mi încep propriile experimente, dar pentru asta trebuie sa aştept sfîrşituî iernii.

ŞAPTE

SOPHIE NU-ŞI-PUTEA LUA ÎNAPOI ORELE pierdute cu William Harrington, dar simţea că avea dreptul, c e l: puţin, la scuze. Pierduse mai mult de o oră după cursă,: sâ-1 caute. • Cum de la cursă s-a întors direct acasă, a încercat să-l.' sune pe Harrington. I-a răspuns robotul şi i-a lăsat uri mesaj să o sune. A încercat să pară preocupată, nu iritată. Dar era iritată. Cum putea fi cineva aşa de necioplit? Şi cum rămîneâ ; cu cina de luni seara? Presupuse că s-a zis cu ea. Duminică dimineaţa, în continuare, nici o veste de la el.! L-a sunat din nou acasă. După două ţîrîituri, o voce j mecanică o anunţa că numărul acesta de telefon nu mai exista. Presupuse că a apăsat greşit dar cînd a sunat din nou, -a-? primit acelaşi mesaj. L-a sunat pe mobil şi i-a răspuns o altă 1 voce mecanică. Numărul fusese desfiinţat. . ': Rămînea doar website-ul lui Harrington. Cînd se uitase! pe acesta, în timpul cercetărilor pentru articol, descoperise j că Harrington prevăzuse un loc pentru comentariile vizită- ! torilor site-ului. Decise să deschidă site-ul şi să scrie un j mesaj. Tastă adresa. Website-ul lui nu mai exista. Cercetă |

FOC

ŞI GHEAŢĂ

79

^repede, dar nu găsi nici o urmă. Ca şi Harrington, websiteul dispăruse. , Ei bine, devenea Intr-adevăr ciudat. Se hotărî să mai f facă un singur efort ca să intre în contact cu el, înainte de a Ejrenunţa. Avea adresa lui de acasă — i-o dăduse în timpul interviului, vineri seara — şi cum nici nu locuia prea departe I de ea, decise să facă o plimbare pînă la el acasă, să bată la pfuşâ şi sâ ceară nişte răspunsuri. Proprietatea lui Harrington era de fapt mult mai departe ||decît apreciase ea. I-au trebuit efectiv patruzeci şi cinci de IJminute şi douăzeci de dolari pentru taxi, după ce picioarele ţ i începuseră să-i urle de durere, pentru că uitase să-şi schim||:be pantofii cu tocuri de opt centimetri. fiT : Harrington locuia într-un cartier exclusivist. Clădirea |era elegantă şi modernă, cu geamuri colorate, reflectori||zânte. Portarul, îmbrăcat într-o uniformă gri impecabilă, îi deschise uşa. Un coridor mic ducea spre un hol impresiophănt, cu dale de marmură şi pereţi placaţi. Un bărbat cam ||ide vreo treizeci de ani, tuns perie şi extrem de muşchiulos pÎşi aranjâ cravata în timp ce se grăbea să iasă din spatele llrecepţiei de granit, în aşteptarea ei. |ţl;F ie era un fost militar, fie culturist, îşi spuse ea. îi am^rntea de Bluto, din filmele cu Popeye. Ochii păreau prea fmjpi faţa de cap iar capul părea prea mic faţă de umerii şi Jfiraţeie imense. Se presupune că recepţionerii trebuie să fie prietenoşi, dar Bluto nu părea să fi citit fişa postului. Se uita îda ea cu o faţă de piatră, aşteptînd să vorbească. Era .„brăcaţ frumos, cu pantaloni negri şi o cămaşă în dungi. iSophie decise'sâ-i acorde prezumţia îndoielii. Poate că

E

. 80

JULIE G A R W O O D

,

:i ]

• : | făcea parte din echipa de securitate a clădirii şi acum îi i ţinea doar locul recepţionerului. • Securitatea era impresionantă. Văzu camere montate în I toate colţurile ştucaturilor din tavanul înalt de peste patru j metri. Undeva, probabil după uşa din spatele pupitrului j recepţiei, se afla un centru de securitate care computeriza J orice persoană care intra în clădire. | — Vă pot ajuta cu ceva? întrebă cu o voce surprinzător j de plăcută, contrastînd puternic cu privirea încruntată. i — Da, mulţumesc. Puteţi vă rog suna la apartamentul lui William Harrington, sâ:i spuneţi că Sophie Summerfield a r ; vrea să vorbească cu el? —- Nu este aici, spuse el’ privind peste umărul ei, spre holul care dădea în stradă. Sophie nu putea spune dacă omul acesta nerăbdător nu vroia efectiv să fie deranjat sau dacă Harrington nu era, într-adevăr, acasă. — Vă rog, sunaţi doar pentru siguranţă. — Nu este acasă. Vocea lui nu mai era plăcută. Privirea ameninţătoare a acestuia nu o sperie. — Ştiţi cînd se întoarce?. — Nu. Se uită din nou spre ieşire. Se temea oare că o să-l surprindă portarul că este bădăran? Nu prea părea genul căruia sâ-i pese de impresia lăsată. —Vreţi sâ-i lăsaţi un. mesaj? — Nu, cred că o să aştept aici pînă la întoarcerea domnului Harrington. . — Asta iese din discuţie. , • — De ce?

FOC ŞI GHEAŢĂ

81

;tL— Domnul Harrington o să lipsească mult de acasă. Şi-a făcut bagajele şi a plecat în Europa. Nu a spus cînd se întoarce. De ce nu mi-aţi spus asta cînd- am ... & —- Noi respectăm intimitatea locatarilor noştri. ;;v-;— Există vreo modalitate de a intra în legătură cu domnul Harrington?Aveţi cumva programul lui sau ştiţi luide anume în Europa poate fi găsit? — Nu, nu ştiu. Şi chiar dacă aş şti, nu v-aş putea da l^ ă stâ infoimaţie, nici dumneavoastră, nici altcuiva. Aşa ^un ani spus, noi respectăm intimitatea locatarilor noştri. IjrŢărâ să se oprească, .adăugă: i Vreţi să vă Conduc spre ieşire? p /: Sophie înţelese mesajul. Se gîndi să-i spună portarului c|t ¿de necioplit fusese bărbatul de la ghişeu, dar ce putea |ăce acesta? Gu siguranţă că ştia deja că omul era un necio|V'Sophie era conştientă că făcuse tot ce i-a fost în putinţă. Îşm od oficial, terminase cu William Harrington. ^Scormoni în geantă după bani. Avea suficienţi ca să ia Ifcu l înapoi spre casă, dar atunci nu ar mai fi avut bani ¡pată săptămîna şi în mod categoric nu avea de gînd să se l^ru m u te din „geanta-puşculiţâ“ pe care o ţinea ascunsă fcdebara. în plus, putea să se uite la vitrine, pe drumul p W ' J ş :Deşi nu era încă ora trei cînd a intrat în bloc, Gil o Aştepta deja. Holul ei nu era prevăzut cu securitatea clădirii (Harrington, dar, era totuşi sigur. Nu existau camere la ¡¿pare colţ, dar exista un portar şi existau încuietori bune i alarme care funcţionau.

82

JULIE GARWOOD

Portarul îl ştia pe Gil şi îi permisese să aştepte în hol. Cînd intră Sophie, acesta citea The New York Times. Găsirea microfoanelor nu era o treabă chiar aşa de ; uşoară cum se vede în filme. Din fericire Gil era un profe-1 sionist, dar totuşi nu se culca pe o ureche. El verifica şi ţ reverifica fiecare posibil loc: Rutina lor era simplă. Sophie | dădea drumul la televizor, se aşeza pe canapea şi stăteai acolo pînâ cînd acesta îi dădea undă verde. In timp ce el=! căuta, nici unul nu scotea un cuvînt. I De data aceasta, Gil a găsit trei aparate. Două erau, cum;; le spunea el, ediţii standard, dar nu mai văzuse niciodată} ceva asemănător cu cel de al treilea dispozitiv. îi spuse câ| Alee ar fi interesat să-l vadă. j Era deja trecut de şase cînd termină Gil şi Sophie sel grăbi să se îmbrace pentru întîlnirea ei. La ora şapte veneăl să o ia de acasă. Promisese să participe la o acţiune de car-| itate, împreună cu.Jeffrey Oakley, un prieten şi însoţitorUÎ| ei cînd nu avea pe nimeni şi avea nevoie de o escortâ;| Jeffrey era la fel de dulce şi de blînd ca o bomboană marsh?| mallow şi ani de zile ţinuse aprinsă flacăra iubirii pentru! Regan, dar acum câ aceasta se măritase cu Alee, îşi îndrept tase flacăra asupra lui Cordie. îşi declara public, sistematicii dragostea pentru Cordie, iar Sophie îl asculta cu simpatiei! Propria viaţă amoroasă a Sophiei era un ţinut pustiu, dâj pentru ea era în regulă. Nu avea nevoie acum' dŞ complicaţiile unei poveşti de iubire. ■ ■ 4 TELEFOANELE DE AMENINŢARE începură d l vreme, luni dimineaţa. Abia îşi băgase geanta în sertaniÎ biroului ei din separeu cînd sună primul telefon. 1

■■ii

FOC ŞI GHEAŢĂ

83

- ■ — Sophie Rose? ti pronunţă numele o voce sîsîită. — Sophie Summerfield, făcu ea corecţia. Cine întreabă? “ Nu te poţi ascunde de mine. ■— Cine este? repetă ea, apăsat. —Tatăl tău mi-a luat banii şi nu o să scape aşa uşor. Adresaţi-vâ poliţiei, sugeră ea. Eră gata să închidă cînd acesta spuse: — Eu am o idee mai bună. Nu întreba, îşi spuse ea, nu întreba. — Cum ar fi? - Am de gînd să-ţi fac rău. Curînd, Sophie. Foarte d, Şi atunci tatăl tău o să ştie ce înseamnă să pierzi. Trîntind receptorul în furcă, se prăbuşi în scaun. Iar îşi spuse ea. Ori de cîte ori tatăl ei era blamat tril ceva, era sunată şi ameninţată, presupunîndu-se că J u va transmite mesajul dragului, bătrînului ei tată. ^elefpnul acesta sunase mai sinistru şi nu ştia exact ce să ¡eu el. |;:Sb decise să se concentreze asupra muncii, pînă cînd se .„palma. Ticălosul o speriase rău, ori asta nu se mai plase de mult. Munca o va ajuta să poată privi în pertivâ. . ^Prima problemă era William Harrington. Se îndreptă ^"biroul lui Bitterman ca să-i raporteze cele întîmplate. ^ ce putea fi explicat în cinci minute îi luă cincisprezece, +Jrii că odată pornită, nu se mai putea opri. Pe măsură ce l’esteă, se enerva tot mai râu, Bitterman o lăsă să se J ¡reâscâ şi să-şi irosească vremea, în timp ce se delecta bere K elly’fs Root de la gheaţă, apoi îi dădu vreo două '•eu care să înlocuiască povestea despre Harrington.

84

JULIE GARWOOD

Bittemnan a ţinut sâ discute în detaliu fiecare idee şi cînd în sfîrşit reveni în separeul ei, găsi trei mesaje de la opera­ toare. Două erau de la Regan şi unul de la Cordie. Toate trei erau marcate urgent. Prietenele îi lăsaseră mesaje şi pe celular, dar nu a avut timp să le asculte pentru că a fost chemată la producţie, să răspundă la cîteva întrebări, Cînd s-a reîntors în separeul ei, Bitterman striga după ea. De data aceasta pe nume, ori asta nu însemna decît un singur lucru: indiferent ce vroia, nu era de bine. Gary îmcercă să vină după ea, dar Bitterman îi făcu semn sâ plece, o trase pe .Sophie în birou şi trînti uşa în nasul acestuia. Televizorul urla. Făcu volumul mic şi spuse: —Tocmai a apărut în ştirile de la amiază. —A apărut, ce? Arâtînd spre televizor, spuse: — Are loc o conferinţă de presă. înainte ca el sâ continue, Sophie ştia ce avea să urmeze. — FBI-ul tocmai a anunţat că tatăl tău este căutat. Din nou.

JURNAL 45 TABĂRA din ARCTICA Ricky a devenit cît se poate de previzibil. Pleacă în fiecare dinimeaţă la aceeaşi oră, în excursii interminabile, împreună cu ceilalţi masculi şi se întoarce aproximativ la t aceeaşi oră. Totuşi, astăzi nu ă lipsit decît o oră. Cînd s-a [întors, era agitat şi i-a trezit pe pui din somnul lor. Ceilalţi ; masculii dădeau ocol cuibului, confuzi. Ştiau că ceva nu .era bine. R icky s-a dus şi s-a aşezat în faţa cuibului, cu spatele la pui şi a început să se uite spre nord. N oi nu puteam vedea nimic de la distanţă, dar am reperat cu ajutorul binpcfului un urs, cam vreo jumătate de milă mai departe. Pe . măsură ce ursul se apropia, R icky a început să mîrîie. :■Ceilalţi masculi s-au lu a t după el. La vreo treizeci de meir/ de cuib, ursul s-a oprit şi s-a ridicat pe picioarele ¿din spate. ' ■R icky nu s-a dat înapoi. De cîteva ori, ursul a mai j!făcut cîţiva paşi înainte, retrâgîndu-se însă imediat; ]:pentru ca în final să se întoarcă şi să se îndepărteze spre

86

JULIE GARWOOD

Probabil câ nu intrase în calculele sale că va avea de a face cu un adversar atît de teribil ca R icky şi mica lui' armată. i

OPT

: TATA ERA DIN NOU HĂITUIT. : ; / Bobby Rose nu a făcut niciodată parte din lista FBI cu ; Cei Mai Căutaţi . El îşi iubea ţara; îşi iubea oraşul natal, . Chicago; şi iubea oamenii. Nu a ridicat niciodată mîna w&supra cuiva; nu avea armă şi nu credea că violenţă va re• zolva vreodată vreo problemă. în mod cert, nu era o ¿ameninţare pentru cetăţenii paşnici. Avea stil şi carismâ şi era întotdeauna un gentleman. Şi, ah,da, era un hoţ. Oricît de mult ar fi vrut autorităţile să-l bage la zdup ■pentru diferitele furturi pe care erau convinse că le ; domisese acesta, nu au reuşit totuşi niciodată să vină cu cea f mai mică dovadă. * ■ ’■ < Un anchetator iritat a fost odată citat că ar fi spus despre Bobby Rose că era un delincvent obişnuit. Chicago nu a £ fost de acord eu el. Omul acesta nu avea nimic obişnuit. ■Da. Fura, dar avea standardele lui. El nu lua decît de la acei ; ’bărbaţi şi de la acele femei care îşi acumulaseră bogăţiile pe i căi ilegale şi imorale. Bobby .ştia, înaintea oricărei agenţii ăparţinînd internelor, cine erau acei bărbaţi şi acele femei şi ".mai. important, unde anume îşi ascundeau aceştia banii.

83

JULIE G A R W O O D

Bobby Rose a fost o dată în plus mai isteţ decît legea, iarl lor nu le plăcea asta. Pentru majoritatea oamenilor, era un Robin Hood modem.Cînd vremurile erau grêlé, aveau nevoie să creadăl în el. Ori acum vremurile erau grele. Familiilor le era tot mai greu să întindă de un dolar. Preţurile creşteau iarj salariile fie îngheţau, fie scădeau. Ipotecile erau mai mari! ca oricînd; recurgerea strategică la închirierea unor servicii! din exterior devenise o soluţie frecventă şi parcă în fiecare săptămînă o altă companie îşi închidea porţile, lăsînd tot mai mulţi oameni fără lucru, în timp ce lacomul CEO bâgal milioane în buzunar. Teama, frustrarea şi mînia erau la oiSi dinea zilei şi poveştile cu „reglarea conturilor“ de către Bobby Rose le aduceau o speranţă. Sophie stătea în picioare lîngă Bitterman, cu braţele! încrucişate, nemişcată şi urmărea conferinţa de presă; transmisă în direct. Nu l-a recunoscut pe bărbatul care stătea în faţa microfoanelor, dar nici nu-i păsa. Toţi aeuza-f torii tatălui ei erau la fel, pentru ea. îmbrăcaţi ca nişte sen-J atori, în costumele lor de firmă, cu tunsurâ perfectă, cui nodul de la cravată perfect, cu discursul lustruit, ca aurul! nebunilor, cu expresiile lor întotdeauna corecte şi indignatei — probabil că repetau în faţa oglinzii ca să fie perfecţi — | bateau cu pumnul în pupitru, jurînd să-l aducă pe Bobby Rose în faţa justiţiei. Tatăl ei era acuzat pentru orice, în afară vremii. Şi de| cîte ori reîncepea arătarea cu dègetul spre acesta, Sophie primea invitaţii de la Departamentul Poliţiei din Chicago i

g '

'

FOC ŞI GHEAŢĂ

89

|fer.V

Hâd de la FBI şi uneori de la IRS, să ia loc şi să discute puţin fldespre el. Acestea nu erau invitaţii pe care le putea declina. (Dacă nu coopera, ar fi fost tîrîtă din biroul ei şi arestată |pehtru obstrucţionarea investigaţiilor. ® rCu alte cuvinte: acelaşi ritual dintotdeauna. p^Bitterman o bătu stîngaci pe umăr, apoi se strecură Iprintre lăzi şi cînd se lăsă în scaun se izbi cu cotul deja |fiftyineţit, de birou. " ' ■ Ia hîrtiile alea de pe scaun şi aşează-te, îi sugeră el. pJJ^Brea îngrijorată ca să stea jos, Sophie se întoarse cu |tpâtele la televizor, se sprijini de marginea biroului şi ^& se: ' Ife''-— Ñu vreau să mai aud un alt discurs pompos despre cît ¡Ée teribil este tatăl meu. Vă rog, spuneţi-mi doar pentru ce ieste acuzat acum. p-: Bitterman opri televizorul cu telecomanda şi începu abl-sent să-şi frece cotul, în timp ce-i explica. Sg-I'— Berea Kelly ’fs Root. Despre asta este vorba. . §&-■ — Berea din rădăcini? iii Acesta dădu din cap. K 7^ Omul care hămâie acum este Darren Ellis de la Biroul tae.âvocaturâ Ellis, Ellis şi Coopzr. Firma lor îl reprezintă jjjjge Kevin Devoe. ip^Sophie se uită peste umăr, la avocat, ¡fe' i — Şi cine este Kevin Devoe? Ifc Acesta nu-i răspunse pe loc. ;s

p

90

JULIE G A R W O O D

— Ţi-aminteşti cînd ai vrut să scrii despre închiderea! fabricii Kelly şi eu ţi-am spus că toate ziarele din oraş sej ocupau deja de asta? f ?! — Da, spuse ea. Şi aţi avut dreptate. § — O companie pe care o iubeşte tot oraşul, aşa cum este j iubită aceasta, îşi închide porţile după mai bine de şaizeci* de ani de funcţionare şi lumea vrea să ştie de ce. i — .Am citit că'firma nu cîştiga deloc. Costurile creşteau! şi profiturile scădeau. | —Da. Am citit şi eu, dar asta nu explică mai nimic, nu-i| aşa? Nu s-a intrat în detalii. Nu, închiderea fabricii nu preaf avea sens pentru mine. Cea mai afurisit de -bună bere din| rădăcini din Statele Unite nu are profit? Prostii. De ce com-f pania nu a mărit preţul pe sticlă? Eu unul aş fi plătit dublul chiar triplu şi aproape toţi din Chicago ar fi făcut la fel. Nii| poţi găsi nicăieri în altă parte o bere răcoritoare ca cea de lă| K elly’fş. \ | Sophie se îndoia că mai exista cineva în Chicago căruia! sâ-i placă „berea“ asta aşa cum îi plăcea lui Bitterman, dai| i-ar fi putut răni sentimentele, dacă i-ar fi spus-o. Era foarte| sensibil cînd era vorba de băutura lui răcoritoare. | — Nu, domnule, nicăieri în altă parte nu poţi găsi o beref ca cea de la K elly’fs, spuse ea. Acesta zîmbi văzînd că Sophie era de acord cu el. j — Reiese că povestea este mult mai lungă. A dispărut! fondul privat de pensii al tuturor acelori loiali salariaţi. A§ dispărut, repetă el pocnind din degete ca să fie mai plasticii ■

FOC ŞI GHEAŢĂ

91

i i j - . ; C u m este posibil? întrebă ea. Un fond de pensii este ^monitorizat îndeaproape de ... tfe Acesta scutură din cap, sâ o oprească. Nu era un fond de pensii. Era un fond privat de pensii, pşte. o mare diferenţă. Kelly a fost un om de afaceri pri­ ceput şi a vrut sâ fie corect cu salariaţii lui. A angajat un diIrcctor de investiţii şi le-a spus angajaţilor săi că dacă sînţ de Jaicord, aceştia ar putea depune pînâ la o treime din salariul Ipk o’lunâ într-un fond privat de pensii, iar el va depune o ¡simtă egala cu a lor. Un funcţionar pune lunar o sută de Jdolari; Kelly bagă şi el o sută. Era un plan de pensionare ^generos şi de-a lungul anilor s-a dovedit a avea mari avan|&jfe, fiscale. Directorul de investiţii ales de Kelly era bun, poarte bun şi fondul devenea ţot mai puternic, t "— Ce n-a mers bine? întrebă ea. Simţea noduri în stomac, pe;groazâ. p - Oamenii au îmbâtrînit şi s-au retras, spuse el pe un ton Iparecare. Directorul de investiţii a fost primul care p k retras şi Kelly l-a ales pe un anume Kevin Devoe în Blocul lui. Acesta era un investitor conservativ şi fondul a §Şontinuat sâ crească sub supravegherea lui. La început, Mică. . -Kevin l-a cunoscut pe singurul copil al lui Kelly, o fata §|e nume Meredith, cu ocazia uneia dintre acţiunile comllăniei şi cei doi s-au plăcut. Peste şase luni erau căsătoriţi. Ipoin era bolnav şi în final s-a retras. A numit-o pe Meredith B re şedinţe şi l-a lăsat pe soţul ei sâ se ocupe de -investiţii.

92

JULIE GARWOOD

Nu ştiu dacă asta era legal, dar la vremea aceea nu a obiectat nimeni. 1 Şi acum începe să devină totul îndoielnic. După doi ani de la preluarea postului de director de investiţii, Kevin a transferat banii într-un alt fond. Trei companii au constitui! 'T acest fond şi toate trei prezentau o soliditate considerabilă! Pe hîrtie, adică. Cifrele însă erau umflate iar Kevin i început să spună că a băgat banii într-un redutabil fond comercial pentru acoperirea investiţiilor dar a constatat că .■ ':T fusese înşelat. Mai spunea şi că numai Bobby Rose putea face astă şi aşa cum tocmai.a declarat la televizor avocatul lui Kevin, au descoperit că Bobby deţinea titluri într-unl dintre companii. Nu a menţionat volumul acestor titluri. | —Tata este ţapul ispăşitor ideal. f Bitterman nu o contrazise. | — In urmă cu.cîteva săptâmîni, soţia lui Kevin a intenta! divorţ, exact înainte ca toate acestea să iasă la lumină. ‘ 1 Sophie scutură din cap. ' | — Să nu-mi spui că tot pe tata îl acuză şi pentru asta. :l — Pentru divorţ? Nu, nu, fireşte că nu. ' 1 Luă un creion şi începu sâ-1 învîrtă între degete. '| — Am spus asta pentru că Devoe s-a dovedit nerâbdătdi să-şi transfere toate finanţele avocatului soţiei sale şi s-'a asigurat că documentele -vor intra pe mîna presei. Şi ce crezi? Pe hîrtie el apare sărac lipit. Vrea ca toată lumea s| ştie că şi-a băgat majoritatea banilor în fondul comercial pentru acoperirea investiţiilor şi că şi el este o victimă, câ toţi ceilalţi angajaţi.

FOC ŞI GHEAŢĂ

93

ţr~ 'd' ■— Este ridicol. Doar el a ales fondul, nu? — Fără îndoială, dar insistă că cifrele au fost grosolan ămflate. Î — în afară de faptul că tatăl meu deţine acţiuni într-una |intre companii, există vreo dovadă concretă că el a luat bănii? I? ~ Nu, dar FBI-ul cercetează. t ;, — Nu va găsi niriuc. Tata nu a făcut asta. K, Loialitatea ei era admirabilă. în cazul de faţă, îşi spuse pitterman, era chiar justificată. Da. Nici, eu nu privesc asta ,ca pe ceva ce ar fi putut |fece tatăl tău. Există totuşi mulţi care cred că a folosit clafsicul truc umflâ-şi-dă-lovitura. Ştii cum se face, creşte Sfeţul stocului pînă cînd se strînge o sumă uriaşă, apoi tipii |are au declanşat creşterea vînd şi boom, stocul se duce la fiind. Există mulţi care cred că într-adevăr el a umflat banii. j|ht furioşi, foarte furioşi. I r Sophie dădu din cap. J f î n ţ e l e g . Am citit că unii dintre aceşti angajaţi au lucrat ¿Kelly peste treizeci de ani. Iar acum nu mai au nimic. k--Vreau să ştii că în clipa în care ieşi din clădirea asta, o ţi se vîre microfoane sub nas. Cei de la pază au sunat % ca să anunţe că doi reporteri de la tabloidele alea au at să pătrundă aici. Vă mulţumesc că m-aţi prevenit, spuse ea. Nu e nimic i râu decît să fii luat prin surprindere. Poate câ ai vrea să te gîndeşti să îţi cîteva zile libere cînd se dezumflă toata povestea astă.' jiK V .V

•

94

JULIE. GARWOOD ;ţ

— Daca aş fi procedat aşa de cîte ori a apărut tata pe| prima pagină, n-aş mai fi făcut niciodată nimic. | Bitterman se ridică şi privi peste căpul ei, în biroul cel;: mare. , ■ 1Ş . sŞ — Uite că a venit şi FBI-ul. ’¡J — Mai. devreme ca niciodată, spuse ea fără să se întoarcă-! De obicei nu o chemau la o discuţie decît cel mai devrc cu o zi sau două după apariţia tatălui ei în presă.— Mă întreb de ce sînt atît de grăbiţi. Pe un ton plin de simpatie, Bitterman îi răspunse: — Pentru că i-am chemat eu.

JURNAL 61 TABĂRA DIN ARCTICA Astăzi am privit haita doborind un cerb caribu. A fost 'itor să urmăreşti lupii lucrînd în echipă, sâ despartă ul de turmă şi să-l atace din toate părţile, ca şi cuiji ar comunicat telepatic. Ricky orhestra totul iar ceilalţi îşi urmau şeful. El a ucis laiul. Fălcile lui puternice s-au închis peste gîtul cer'ui şi nu s-au mai descleştat decît cînd acesta a căzut la înt. Atunci s-au repezit şi ceilalţi lupi şi cu permisiunea pz Ricky au savurat festinul.. Nu puteam simţi simpatie pentru caribou. în mod clar, tul lui a fost acela de a-1 hrăni pe Ricky şi familia acesa. y Supravieţuirea celui mai puternic. Cînd am revenit în tabără, am discutat cu Eric despre toarea forţă a lui. Ricky şi despre abundenţa mişte‘ şilor hormoni din sîngele acestuia. Eric Je-a spus K-74. ^ţa rugat să îl ajut să îl izoleze pe Ricky, pentru a preleva jjăliă probă de sînge. Cum Brandon şi Kirk oricum nu jănifestau prea mult interes pentru descoperirile lui Eric, :sta m-a rugat să nu le spun ce facem.

96

IULIE G ARWOOD

Am devenit asistentul benevol al lui Eric, pentru câj tocmai curiozitatea mea de om de ştiinţă a fost motivul\ pentru care am venit pînă aici. Eu cred ca trebuie să fim flexibili şi dornici să încercăm metode noi. Cum Brandonj face parte din şcoala veche şi nu ar fi de acord cu părerile mele, este mai bine să nu ştie ce anume facem noi.

['

NOUĂ

!< ' Bl;-: • I ' ERA MOMENTUL SĂ IA O DECIZIE. SOPHIE NU SE eputea hotărî dacă voia să joace rolul blondei stupide sau pe jfbel al blondei afurisite, în timpul chestionării care urma. în fjoii aceşti ani îşi perfecţionase ambele roluri. Poate câ de |dragul schimbării, ce-ar fi să flirteze de data asta? |Prietenele ei îi spuneau câ ea ştia cum să manevreze o lîncăpere întreagă. Dar totuşi, să flirteze cu un agent FBI? pophie se îndoia câ ar putea face asta. fc ; Ştia că vor fi doi agenţi. întotdeauna păreau să umble în ijjereche. Pentru siguranţă, presupunea ea. f c îşi îndreptă umerii şi se întoarse. Orice gînd de a juca pieun joc zbură pe fereastră de îndată ce îl văzu pe Alee jSpropiindu-se. Coborî garda şi inspiră adînc. i f Bitterman îşi croi drum în jurul biroului şi se duse să de­ schidă uşa. Sophie zîmbea în clipa în care l-a văzut pe plălălt agent dînd colţul. Ah, nu. Era bărbatul pe care îl ihtîlnise la hotel, în seara de pocher. Jack MacAlister. ■ ifeîn seara aceea i-a trebuit un considerabil efort de disci►îjftâ ca sâ-1 concedieze, dar Sophie nu era sigură câ ar mai pitea face asta acum. Nici un râu dacă se uita, nu? Era al Saibii de bine. Ce femeie nu s-ar fi uitat la el? Doar că Jack

98

JULIE GARWOOD

,

|

lucra şi el la FBI iar ea era fiica unui om pe care aceştia îlj considerau un răufăcător de carieră. Gîndul o ajută să-şi i controleze sentimentele. Aşa încît abia dacă îi aruncă o | privire, concentrîndu-se asupra lui Alee. •| Şeful ei l-a cunoscut pe Alee cu cîteva luni în urmă, cînd| acesta o condusese cu maşina la serviciu. îi dădu mîna lui| Alee şi spuse: J — intraţi. | Alee i-1 prezentă pe Jack lui Bitterman şi zîmbi| privindu-1 pe şeful lui Sophie strecurîndu-se printre lăzilej cu bere din rădăcini, ca să se aşeze în scaun. | — Luaţi loc, cu toţii,spuse Bitterman. | Jack.se uită în jur,uluit. | — Qred că sînt o sută de lăzi aici. ¡| — Aş vrea eu să am atîtea, spuse Bitterman. Dacă vreţi! una rece, găsiţi ceva în frigiderul din spatele Sophiei. | Nici unul dintre ei nu-i aprecie oferta. J

revedem, dar s-ar putea sa nu ne aşa. presupun ca tonii oer|

FOC ŞI GHEAŢĂ

99

tpinde de motivul pentru care sînteţi aici. Întqrcîndu-se spre ¿Alee, îl întrebă: (U* — De ce te-a sunat dl. Bitterman? ş — Nu i-aţi spus?' fe ^Bitterman scutură din cap. , ;— M-am gîndit că pur şi simplu o să refuze. Mi-am zis pâ:o să vă las pe unul dintre voi să-i spuneţi şi cu puţin ¡noroc-, să o faceţi să priceapă cît de serioasă este povestea Ésta. g^Alec era şi el mai mult ca sigur că o sâ-1 trimită la plim­ bare, aşa încît îi făcu lui Jack un semn cu capul, să-i spună pjeşpre ce era vorba. Poate faptul că afla de la cineva care Sîfciera prieten, va avea un impact mai mare asupra ei. Jack nu se obosi să fie diplomat sau degajat în timp ce j|j3Únea în temă. .-.Cineva te vrea moartă. |f; — în regulă. Sophie dădu din cap, fără să fíe surprinsă. p ]r—în regulă? Asta-i tot? o întrebă Jack. I j Dúpa părerea lui Jack, vestea nu a afectat-o prea mult. fevbaza pe iubirea lui Dumnezeu . Era mare. Jack nu se t e împiedica să nu fie impresionat. ţ t —rAi auzit des chestiile astea? |vri--Tatăl meu este Boby Rose.Ce părere ai, Agent jjacAlister? gj&eesta rezistă să nu zîmbească. Da, era mare, perfect, ir: el tot nu avea de gînd să cumpere atitudinea blas?. 1 Alee a fost mai delicat în încercarea lui de o aduce la relitate. |l^r; Au existat cîteva ameninţări. fe$n. continuare, nici o reacţie vizibilă.

100

JULIE GARWOOD

— în regulă. — Noi nu tratam aşa ceva cu uşurinţă, Sophie, spuse! Alee, cu vocea mai fermă,, acum. încerca metoda sensi­ bilizării, chiar dacă ştia că era inutil. Sophie era la fel dej încăpăţînată ca şi soţia lui. Nici o mirare că erau atît de j bune prietene. | . — Mulţumesc că m-aţi avertizat. Dar acum vă rog să mă| scuzaţi, trebuie să o sun pe Regan. Nu i-ai spus despre! ameninţări, nu? | — Nu, nu i-am spus, dar a văzut conferinţa de presă. Ştiej că tatăl tău e din nou pe prima pagină. 1 Jack observă o proeminenţă extrem de mică pe peretele! de lingă frigider. Se apropie, apoi se uită peste umăr la AleeJ şi spuse: 'i — E o ploşniţă aici. I Bitterman îşi trinti mîinile pe birou, ridieîndu-se pe| jumătate şi privind în jurul camerei. I — Unde? Ce ploşniţă? Urăsc gîndacii şi urăsc păianjenii^ Se aşeză la loc şi începu să îndoaie un ziar, în aşteptate. | — Nu e genul ăsta de insectă, domnule. Jack se apro de Sophie, ştergîndu-se cu braţul de umărul ei în timp ce strecura în spatele acesteia şi smulse microfonul de pef peretele din dreptul frigiderului. Pentru un necunoscător, protuberanta abia vizibilă putea trece ca făcînd parte priza neagră din perete. Era prăfuită, ceea ce însemna că afla acolo de ceva vreme. Jack îi întinse dispozitivul lui Alee. 1 — Ţi se pâre cunoscut? « Cu Jack stînd aproape de ea, Sophie se simţea încolţită. * Lipită de frigider, îi putea simţi respiraţia în spinare. Sei

FOC ŞI GHEAŢĂ

101

pgîndi să-se strecoare pe lingă el sau sâ-1 împingă mai |încolo, dar nu era el genul care să se lase împins. Trupul lui ||pkea dur ca o rocă. Se îndoia că l-ar fi putut împinge un-' ©eya. In plus, dacă s-ar fi foit sau s-ar fi mişcat în vreun fel, |fcaf fi putut observa disconfortul, ori ea nu vroia ca el să lisimtâ ceva. în agenţii FBI, cu excepţia lui. Alee, nu puteai |âyea încredere, iar ea nu avea de gînd ca Agentul |MacAlister să vadă că era nervoasă, fJ Cînd era vorba de tatăl ei şi de apariţiile lui în presă, nipîeni nu o putea da deoparte. Jack se uită în jos la Sophie şi îi ţintui privirea nu mai Ipult de două clipe, dar suficient ca să se uite în ochii ei for­ midabili, suficient ca, să-i inhaleze parfumul subtil, parfum ppiinin. Foarte plăcut. j|;;ţoSe dădu repede înapoi. Ultimul lucru de care avea el Jaevoie era să se apropie de fiica lui Boby Rose. Bodogănind şi cu faţa roşie, Bitterman îi distrase atenţia. -Vrei să spui... Vrei să spui că cineva îmi ascultă biroul? Cineva îmi ascultă conversaţiile particulare? Era fubs. Cine face asta? întrebă el fără pauză de.respiraţie. ^ I-ul, da? FBI-ul, da, Alee? Alee scutură,din cap. p Este la fel cu cea găsită de Gil în apartamentul Sophiei, îi spuse lui Jack. Iar lui Bitterman: p — Nu seamănă cu ce folosim noi. Bitterman îşi dădu seama că mai ţinea încă în mină piarul făcut sul. îl aruncă în lada de gunoi. pŢ V.—.Eşti sigur? — Sută la sută.

102

JULIE GARWOOD

— Seamănă cu ceva ce poţi cumpăra pe Internet, remarcă < Jack. Sculă de amatori. * — Stai" puţin. Cineva ţi-a montat chestii dintr-astea în i apartament, Sophie? Bitterman era acum revoltat pentru ea. -1 — Nu-i nimic, spuse ea ca să îl calmeze. M-am obişnuit, i Nu vreau să vă faceţi griji pentru asta. j —Te-ai obişnuit să-ţi simţi invadată viaţa intimă? o întrebă Jack. 4 . Exasperată, spuse: 'j —Repet, Agent MacAIister. Tatăl meu... Bobby Rose...? ' Felul în care pronunţase numele tatălui ei îl făcu pe Jack ] să vrea să rîdă. Dacă Sophie ar fi fost bărbat, probabil că ar .f fi spus că este un fund-deştept, dar nu era bărbat. Era o fe-} meie revoltător de sexi. Cu mult curaj. Ah, nu, trebuie să se debaraseze cît mai repede de ea. Ar fi trebuit să aştepte afară în maşină. Dar fusese curios. Primele impresii sînt i adesea greşite, ori el vroia să vadă dacă ea era la fel de provocatoare cum şi-o amintea. Era. în mod categoric. Spuse, brusc: j — Arată-mi biroul tău. Sophie presupuse că Jack avea de gînd sâ-i cureţe sepa-• reul şi îndreptîndu-se spre uşă îl rugă pe Alee să-l surie peGil şi sâ-i spună că nu mai trebuia să vină aici. ^ — Bine. Iar cît fac eu asta, te rog să-ţi strîngi lucrurile de ; care ai nevoie în următoarea sâptâmînâ, sau două. O să lu-crezi acasă. Cunoşti schema. — Nu o să stau acasă. 1— Ba da, o să stai, îi spuseJack.. O împinse uşor, s-o' urnească.

FOC ŞI GHEAŢĂ

103

Stilul lui abrupt era la limita mîrlăniei. Sophie se gîndi sâ-i spună să nu se amestece, dar cum era partenerul lui Alee, tăcu. Exista şi posibilitatea ca el să nu suporte criti,?■:cile şi să decidă să o ia la sediu pentru unul dintre acele fru• moaşe interviuri. Alee nu l-ar fi lăsat să facă asta, dar chiar şi aşa, de ce ■să provoace fricţiuni? p Bitterman încetă cu protestele. —Trebuie să te documentezi pentru două articole şi poţi face asta de acasă. Ai computer şi Internet. Nu mai ai nevoie de nimic altceva. ; Sophie ar fi vrut să-l tragă pe Alee deoparte şi sâ-1 întrebe de ce-şi pierdea timpul pentru două ameninţări *făcute în fierbinţeala momentului. El nu era un boboc, . atunci de ce i s-a dat lui însărcinarea asta? ' . Ori şi-a dat-o‘singur? . — Domnule Bitterman, aţi chemat FBI-ul, sau l-aţi ■chemat pe Alee? — Alee este FBI-ul, punctă acesta. ; — Da,dar...' — Mi-am băgat puţin nasul, recunoscu şeful ei, ca un "■mieluşel. M-am uitat prin agenda ta şi i-am găsit numărul vde telefon. — Haide, Sophie, spuse Alee. 1;. — Da, bine. O clipă. Au existat mai multe ameninţări? îşi ^întrebă ea şeful. De cîte ori apare tata în presă, există întotfedeauna cel puţin două sau trei ameninţări. Agent 51 IJMaeAlister, dacă mă mai împingi o dată, o să fiu nevoită să |te împing şi eu.

104

JULIE G A R W O O D

Nu se întoarse cînd făcu ameninţarea asta. Jack zîmbi. i Sophie se dovedea a fi mult mai încăpăţînată decît.i se-j spusese. Decise să îl lase pe Alee să o convingă să coope­ reze. * . ■ — Da, au fost mai multe, spuse Bitterrtian. Pînă acum eu am primit trei. Mesajul era întotdeauna acelaşi. Tatăl tău ai luat ceva de valoare de la ei, aşa că ei vor lua ceva de val-J oare de la el. Adică pe tine, adăugă el. Se uită la Alee şif continuă. Două apeluri au folosiţ acelaşi cuvînt: răzbunare.! Mi-am spus că era destul de ciudat. Totodată, vocile păreau^ înfundate şi toate au folosit aceleaşi cuvinte: „noi“ şi *,ei“.| Şi asta este ciudat, ce credeţi? — De ce v-au sunat pe dumneavoastră? întrebă Sophie. — Presupun că cei care au ¡sunat şi-au imaginat că o să ţe] forţez să-ţi denunţi tatăl. J — Ca şi cum ameninţările ar fi venit din partea aceloraşi^ persoane, observă Alee. j — Un amic de la compania de telefonie a verificat sursâl apelurilor, spuse Bittermari. Au fost făcute de la telefoi publice din oraş. — De cînd s-a pus o recompensă pe capul lui: Bobi Rose? întrebă Jack. Sophie se întoarse brusc. — Ce? Există o recompensă ... ' ■j — La conferinţa de presă, avocaţii au spus că oferă o rec-j ompensă pentru informaţiile care conduc la arestarea ş | condamnarea tatălui tău. ^ — Condamnare pentru ce? M — Pentru devalizarea fondului privat de pensii al com | pan iei JCeJVy? sugeră Bitterman. ă '

-r,:

*

FOC ŞI GHEAŢĂ

105

> *•

î — Deci este vinovat înainte de a i se dovedi nevinovăţia? ? Aşa lucrează sistemul? izbucni Sophie. ' . , —: Credeţi că recompensa este motivul pentru care s-au • plantat ploşniţe în birou? întrebă Bitterman. i n — Categoric, spuse Jack. Gmdiţi-vâ. Acesta este un ziar. |; mic, de cartier. Cîţi duşmani vă puteţi face scriind articole r despre pericolul reprezentat de polen — Ştiu că sună £.insultător şi nu asta vreau, domnule. Spun doar că ziarul h ăcesta nu abordează probleme politice grele sau... . Bitterman ridica mîna. I -' — Am priceput ce vreţi să spuneţi şi nu mă consider &jignit. Sîntem un ziar mic. ÎT : — Dar în creştere, spuse Sophie sărindu-i în apărare. Şi ^există oameni care vor să citească despre problema § polenului. — Multă lume ştie că fiica lui Bobby Rose lucrează aici, p sublinie Alee. Poate îşi închipuie că Sophie o să vorbească t la telefon cu el sau o să vorbească despre el, cu dumnea­ voastră. !j"“ —Vreau să aflu exact cine anume îmi ascultă convorf birile, spuse Bitterman. Poate că sînt mai multe chestii pdintr-astea pe-aici? adăugă el, arătînd spre microfonul din Rmîna lui Alee. Şi cum rămîne cu telefoanele? Credeţi că |şîht şi ele ascultate? La naiba, vreau să ştiu cine se află în pupatele chestiei âsteiă. |Cr; —^ o să trimitem nişte tehnicieni.aici... începu Jack. I;: —r- Nu, nu, îl întrerupse Bitterman. Nu vreau încă să se Jafle; nu înainte de a afla cine este infractorul.

106

JULIE GARWOOD

înainte ca Alee să apuce să spună ceea ce era important, | anume că ascultarea unui birou era o activitate ilegală, ! Sophie punctă: j — Dar Gil? Este ofiţer de poliţie ieşit la pensie, domnule % Bitterman şi execută acum lucrări de consultanţă, ! Specialitatea lui sînt dispozitivele de ascultat şi securitatea. Ar fi perfect pentru treaba asta. | — Sigur, Gil ne-ar putea ajuta,, conveni Alee. O să tre-1 buiască să-l plătiţi, dar preţurile lui sînt rezonabile. | — Plătesc oricît, spuse Bitterman. Staţi, n-am vrut să 5 spun asta. Nu-i spuneţi lui Gil că plătesc oricît. îl puteţi J suna acum, să-l rugaţi să vină aici cît de repede? | — Haide Sophie, să mergem, zise Jack. 1 O luâ înainte spre separeul ei, apoi se opri în coridorul 4 îngust, aşteptînd ca Jack să caute microfoanele. A găsit ! unul identic cu cel din biroul lui Bitterman. Şi acesta fusese | montat tot lingă prize. 1 Gary ieşea de la bufet, mîncînd un croissant umplut c u | dulceaţă. O văzu pe Sophie şi o pomi spre ea. . — 1De ce stai pe coridor? '| Dar nu îi dădu timp sâ-i răspundă. îl văzu pe Jack la | biroul ei, câutînd prin sertare. ,| — Ce face omul ăsta acolo? întrebă el cu gura plină, i Văzu apoi pistolul în tocul de pe coapsă acestuia.Ei, aref armă. :;| — Este de la FBI, spuse ea. — Nu este îmbrăcat ca unul de la FBI. i Jack purta o pereche de jeanşi uzaţi şi un shirt de cu- f loarea vinului de Burgundia, fanat. • 5 — Este vinerea ţinutei relaxate, spuse ea imperturbabilă. •;

FOC Şl GHEAŢĂ

107

Gary intra în separeul lui şi continuă sâ-1 urmărească pe c; Jack. — Stai aşa. Astăzi este luni. — Este lunea ţinutei relaxate, spuse ea dintr-un foc. r ;; — Ce face? ’ | ■ “— îmi verifică biroul. ţi'" — Să nu cumva să încerce să-mi verifice şi separeul meu. r Este spaţiul meu privat şi nimeni nu intră aici fără mandat |f.de percheziţie, răcni el. Se presupune că eşti reporter, Sophie. Ar trebui să simţi ca mine. în locul tău i-aş spune ¡f Să se care... g J a c k se ridică dintr-o dată, copleşindu-1 pe Gary. Privirea lui era sfredelitoare. ■,— Ce mi-ai spune să fac? .. Gary se chirci sub privirile lui. Se dădu în spate, în |f colţul separeului său şi spunse: — Nimic. Nu am vrut... nu contează. ¡£ Jack ieşi în coridor pentru ca Sophie să poată intra. I Acesteia nu-i trebuiră decît cîteva minute ca să transfere ff prin e-mail cîteva fişiere în computerul ei de acasă. închise ¡^computerul şi înghesui două dosare mari în sacul ei, feîmpreunâ cu o carte şi un teanc de hîrtii pe care trebuia să fese uite. îşi scoase geanta din sertarul de jos al biroului, îşi piuă mobilul şi încărcătorul, după care privi în jur să se pasigure că avea tot ce-i trebuia, i f Curiozitea lui Gary învinse teama faţă de Jack. | f — Eşti arestată? o întrebă el pe Sophie. Ce ai făcut? p ţ ’i-ai ajutat tatăl? Asta este, da? Este vorba de Kelly ’/$? LŞ;ăi ajutat pe tatăl tău să sustragă fondul privat de pensii? .

.

.

a

108

JULIE GARWOOD

, Sophie era obişnuită cu prostia lui Gary, dar nu se putu abţine să nu-i alimenteze frenezia. — Sînt gata, agent. îmi pui cătuşele acum, sau în lift? — în lift, răspunse acesta fără ezitare. Doar să nu încerci să faci vreo prostie. îşi ţinu capul aplecat, mimînd jena. Jack îi făcu un semn lui Alee, în timp ce o urma de-a lungul coridorului. Cu cît mai mult se îndepărta Jack, cu atît mai curajos de­ venea Gary. — Ştie unde se află tatăl ei, strigă acesta. Doar că nu vrea să spună. Pentru asta aţi ridicat-o, nu? — Şi-a imaginat totul, da? Jack scutură din cap, coborînd glasul. Cum suportă stomacul tău să lucrezi cu el? — Nu am de ales, răspunse ea. Din fericire, pleacă cineva şi o să pot să mă mut mai departe de el. — Este reporter? — Asta crede el că este. Dar nu este foarte vigilent.Nici măcar nu a observat că nu ai cătuşe. Chiar aşa, cum de nu ai? — Este lunea ţinutei lejere. Fără cravată. Fără cătuşe. Nu vrei să duc eu asta? întrebă el, întinzîndu-se după sac. Părea greu. Uşile liftului se deschiseră exact în clipa în care Alee îi ajunse din urmă. Intrară toţi trei în lift. — în regulă. Sophie îi dădu săcul. Dar fii atent, este Louis Vuitton. \ . — Şi Lou mai are loc să respire în el? Sophie zîmbi. ; — Este Louis, nu Lou. — E scump, da?

FOC ŞI GHEAŢĂ

109

— Da, foarte scump. L-am primit cadou şi încerc să nu-i fac nici o zgîrietură. — Cadou de la tatăl tău? Zîmbetul îi dispăru lui Sophie. — Nu, răspunse ea sec. Era fericită câ-i pusese întrebarea asta sîcîitoare. începea sâ-i placă de el şi în mod cerţi era atrasă de el. Cine ^ n-ar fi fost? Omul ăsta era al naibii de sexi. Dar din fericire, . întrebarea lui băgâcioasâ îi aminti că era de la FBI. ,:■ Stătea în picioare între cei doi bărbaţi, cu faţa la uşi. Se - simţea stînjenitâ şi stingherită. Dacă nu ar fi fost Jack, s-ar :y'fi simţit bine. îl iubea pe Alee pentru că Alee o iubea pe pRegan şi Sophie se simţea în siguranţă şi relaxată în b prezenţa lui. Alee nu făcea pe judecătorul; Jack însă părea p s-o facă. fe — Ce-ar fi să mergi tu cu Sophie şi eu yă urmez cu ^ maşina mea? sugeră Jack. ' Nu se uită la el cînd răspunse: — Eu nu am maşină. | — Serios? Ha. Mi-am imaginat că ai un BMWsau un £ Mercedes. înseamnă că m-am înşelat. |;v Se uită la el sâ-i vadă reacţia la dezvăluirea ei, dar fii ¡^contrariată cînd îi citi rîsul în ochi. ş.- Ajunseră la parter. Jack îşi parcase maşina în garajul de gşub depozit. Cînd s-au deschis uşile liftului, a ridicat mîna jbca să o oprească. A verificat apoi să se asigure că zona era f liberă şi abia atunci a lăsat-o să iasă. Nu existau reporteri ^pitiţi, aşteptînd să se năpustească asupra ei. Sophie îşi spuse Icâ Bitterman a exagerat cînd i-a spus că o să se trezească cu |microfoanele sub nas. Se urcă pe 1bancheta din spate a

MO

JULIE G ARWOOD

maşinii lui Jack. Coborau rampa şi în timp ce Jack aştepta să facă la stînga şi să iasă în stradă, s-a năpustit asupra lor. o liotă de reporteri. Aceştia se buluciră de ambele părţi ale maşinii, dar păreau să fie la fel de interesaţi de Jack şi de Alee precum erau de ea, spunîndu-le chiar pe nume. — De unde vă cunosc reporterii ăştia? — De fapt, nu ne cunosc, se eschivă Alee. — Vă strigă pe nume şi vă pozează. — Nu l-a văzut? întrebă Jack. — Se pare că nu. Vorbeşte cu Regan sau Cordie, îi spuse Alee. Vor fi fericite să-ţi explice. — Ce să-mi explice? Alee, despre ce tot vorbeşti? Nu-i răspunse. Un cameraman dădu cu pumnul în capota maşinii, ca să-i atragă atenţia lui Jack. Era clar că alerga după fotografia speriat-ca-o câpnoară-în-tuminafarurilor. Jack însă nu i-a făcut plăcerea asta. — Ce pot să-ţi spun? Trebuia să fie o săptâmînâ mai domoală. ' — Agenţii FBI nu dau interviuri, spuse ea. Iar reporterii ăştia ştiu. De ce vă vîneazâ pe voi? — Nu acum, Sophie. Cînd ajungi acasă, O suni pe soţia mea. Sophie decise să nu mai aştepte. îşi scoase celularul $1 le trimise un text lui Regan şi lui Cordie. — Cît crezi că aş primi dacă aş trece peste vreo doi dintre ei? întrebă Jack. — Nu ştiu. Eu ţi-aş da zece, douăzeci de dolari, răspunse Alee. Jack rîse. — Mă refer la ani. Cîţi ani crezi c-aş lua?

FOC ŞI GHEAŢĂ

111

: Traficul se puse în mişcare exact în clipa în care un re; porter degaja bara de protecţie, strecurîndu-se spre fer­ eastra Iui Alee, dar Jack pomi înainte ca acesta să poată f face vreo poză. p —. Urăsc reporterii, bombăni Jack. Cei mai mulţi nici măcar nu scriu adevărul. — Nu este aşa, spuse Sophie. îi ignoră protestul. t — Nu există decît senzaţionalul. Orice, pentru un subiect. £ — Eu sînt reporter, îi reaminti ea. . £ r — Acelaşi lucru ,. spuse Jack. • i — Agent MacAlister?

W- ^ - dbî? ■

.

JURNAL 113 TABĂRA DIN ARCTICA

Este greu de crezut că stăm cu lupii de cîteva luni. Am adunat munţi de date despre comportamentul lor şi am stu­ diat mostre de ţesut, ca să înţelegem adaptarea lor fizică, dar mai sînt încă atîtea de aflat. Dacă ne reuşesc planurile, fundaţia ne va suplimenta fondurile şi ne vom putea întoarce aici la anul, ca să ne continuăm cercefăriie. Nu au fost puse nici un fel de întrebări privind pierderea masculului pe care Kirk l-a botezat Jasper. Ei ştiu că eu am fost ultimul care l-am observat şi au'acceptat raportul meu despre grizzly. Le-am spus că Jasper s-a luptat cu toată: forţa lui, dar a sucombat în sirînsoarea ursului. Adevărul este ceva mai groaznic. Eric şi cu mine l-am; sedat pe Jasper ca să-i mai luăm o mostră de sînge; să vedem dacă a fluctuat nivelul de hormoni. Cînd s-a apropiat ursul grizzly, el era prea ameţit ca să se poată lupta. Ursul l-a sfîşiat pe Jasper ca pe o păpuşă de cîrpă. i Scena violentă a fost greu de privit, dar Eric a putută măcar să ia o mostră de sînge ca să o compare cu sîngeleţ lui Ricky. i

ZECE

Ó DE OBICEI, SOPHIEI ÎI PLĂCEA SĂ LUCREZE acasă. Aici nu era întrerupta; Gary nu atîma peste peretele . despărţitor salivînd ca un St.Bemard, în timp ce o cicălea cu informaţii despre tatăl ei. Totodată, aici, acasă, toate 'Snack-urile interzise ale Sophiei se aflau la îndemînă. Şi %nici măcar nu trebuia să răspundă la telefon dacă nu avea chef. Iar dacă vroia, putea să lucreze în pijama. y Ceea ce nu-i plăcea era să fíe obligată să lucreze acasă. Se simţea ca un prizonier şi nu-i plăcea ideea ca altcineva să-i facă programul. Totuşi, domnul.. Bitterman era şeful ei şi era cit se poate de bine intenţionat. Spre deosebire de ticălosul care o ameninţa să-i facă rău. Acum o să tre­ buiască să-şi reprogrameze întîlnirile de serviciu, ceea ce ^ presupunea scuze pînă la greaţă şi mai trebuia să-l roage pe ,Raul să-i facă o altă programare pentru tuns. Şi toate aceste schimbări din cauza cîtorya telefoane ^Ciudate. Dar putea fî şi mai râu, îşi spuse ea. Trebuia să fie ^recunoscătoare că nu a fost tîrîtâ la secţie, de autorităţi. Mă rog," nu încă.

114

JULIE GARWOOD

Nu avea importanţă despre ce agenţie era vorba. Toate îi puneau aceleaşi întrebări, iară şi iară. A ţi vorbit în ultima vreme cu tatăl dumneavoastră? Ca şi cum le-ar spune vreodată, chiar dacă ar fi aşa. V-a spus vreodată cum procură el banii? Avea o sumedenie de răspunsuri sarcas­ tice pentru aceasta, dar tăcea, pentru că rie foarte mică învăţase că nu trebuie să şi-i facă ostili pe oamenii cu in­ signă, mai ales dacă prefera să plece acasă în loc să stea ore întregi într-o sală împuţită de interogatoriu. De asemenea, cu toţii vroiau să ştie dacă exista un seif. Avea tatăl ei unul, ascuns pe undeva? Şi unde-şi ţinea el hîrtiile importante? îi spunea vreodată secrete? în ultima vreme, Sophie lua întrebările mai uşor, dar nu fusese aşa dintotdeauna. Cea mai rea experienţă a avut-o la nouă ani. Un detectiv bătrîn, arţăgos, i-a spus că dacă nu împrăştia fasolea — habar nu avea ce însemna asta — şi nu-i spunea unde se afla tatăl ei, va chema Protecţia Copilului, ' care o va lua pentru totdeauna de acasă şi o vor da în îngri­ jire prin asistenţă matemală. Nimeni nu va şti unde este şi nu-şi va mai vedea niciodată tatăl sau prietenele. Nici în ziua de astăzi nu a ştiut exact cum a aflat Aiden, fratele lui Regan, despre interogatoriu. S-a gîndit că poate l-a sunat menajera lor, dar femeia nu a recunoscut niciodată.. Aiden a apărut la secţia de poliţie ca un cavaler în armură strălucitoare, cu trei avocaţi, ca să o salveze de tacticile teroriste ale detectivului. Sophie îşi aminteşte că a plîns cînd l-a, văzut şi a alergat în braţele lui. Aiden. i se părea atunci cumplit de bătrîn, deşi nu avea decît cel mult

FOC ŞI GHEAŢĂ

115

douăzeci de ani. Acesta era revoltat pentru ea şi a proferat cîteva ameninţări, inclusiv darea în judecata pentru detenţie ilegală, umilire publică şi Dumnezeu mai ştie ce altceva. S-a apropiat de faţa detectivului şi i-a spus că dacă va mai pronunţa o dată cuvintele „asistenţă matemală“, o să-l lase fără insignă. Avocaţii lui Aiden au insistat că o poate face. Aiden a condus-o acasă, i-a dat numărul privat al firmei de avocatură şi a ajutat-o să îl înveţe pe dinafară. I-a spus că poate suna zi şi noapte. Pînâ astăzi ţine minte numărul şi ocazional, îl mai foloseşte. Niciodată nu le-a povestit lui Regan sau lui Cordie ce s-a Intîmplat în noaptea în care a salvat-o Aiden şi l-a rugat pe acesta să păstreze şi el secretul şi să nu spună nimănui, niciodată, că plînsese. Era genul care-şi făcea griji pentru alţii şi Aiden a înţeles. Nu a ştiut cum, dar el a reuşit să dea de urma tatălui ei, care fugea de poliţie dintr-un loc într-altul şi l-a convins să fie de acord să îl laşe să devină tutorele ei, în absenţa lui. Sophie se întreba dacă nu era cazul să-i sune pe avocaţii lui Aiden, pentru această ultimă rundă de ameninţări. Speranţa ei era că totul va muri şi va fi uitat, în cîteva zile. Cînd au ajuns acasă, Alee şi Jack au condus-o pînâ sus. Au stat acolo pînă cînd a ascultat mesajele din ziua aceea, toate cele treisprezece. Nici unul nii era cu ameninţări, dar ultimul l-a derutat pe Jack. Cel care suna şi-a spus Muffin şi robotul lui Sophie arăta că sunase de la Cantina pentru Săraci, Southside Reserve. Timbrul gros al vocii contrasta cu numele.

116

JULIE GARWOOD

— Sophie, draga mea, am vrut să-ţi mulţumesc pentru su­ perba poşetă Fendi, ediţie specială şi portofel. Chiar acum mă uit la ele şi sînt spectaculoase* scumpo, efectiv spectaculoase. încă o dată, te-ai întrecut pe tine. Dar tu ştii cît de mult apreciem noi asta, nu? Şi hei, se zice că data viitoare o să fie o Birkin., Asta da, ambiţie, dar ştiu că o să reuşeşti. Acum să ai grijă de tine. Ştii că te iubesc. Jack ascultă ce se spunea atît de explicit. — Ai dat o poşetă-şi un portofel celor de la Cantina pentru Săraci? Am auzit eu bine? — Da, întocmai. Alee, vrei să te uiţi prin toate colţurile să te asiguri că nu e nimic ascuns? — Chiar asta o să fac acum. — Stai aşa, spuse Jack, chiar nu te interesează ce e cu telefonul de la Muffin? — Nu cine ştie ce, răspunse Alee, zîmbind în timp ce intra în dormitorul Sophiei. Jack nu vroia să se dea bătut. — Explică-mi de ce ai oferi unei Cantine pentru Săraci o poşetă şi un portofel? — Pentru că aşa am vrut, răspunse ea. Nu fi aşa de îngri­ jorat, Agent MacAlister, poşeta şi portofelul iiu:sînt cuvinte de cod pentru nimic ilegal. Sophie îl lăsă pe Jack perplex şi se duse în bucătărie i după o sticlă de apă din frigider. Alee îşi termină inspecţia, îşi luă o sticlă pentru el şi îi întinse şi lui Jack una. — Promite-mi că diseară şi mîine stai în casă, îi spuse el { Sophiei. Nu plec pînă nu îmi dai çuvîntul.

FOC ŞI GHEAŢĂ

117

— îţi promit. Nu uită câ şi tu ţi-ai dat cuvîntul câ nu o să■ i spui lui Regan nimic despre ameninţări. — N-o să-i spun. — Mulţumesc. Ştii ce griji îşi face.. —Tu nu eşti îngrijorată? v — Cîtuşi de puţin. V — S-ar putea ca Regan să treacă pe la tine, mai tîrziu. : — Nu, izbucni ea, pînă să-şi dea seama câ era o cursă. — Parcă ziceai câ nu eşti îngrijorată, spuse Alee, sec. — Pur şi simplu nu vreau să risc cînd e vorba de viaţa prietenilor mei, asta e tot. O să fiu precaută. în plus, am enorm .vde lucru, f O săruta pe obraz. :— încuie uşa în urma noastră. i Jack aşteptă pînă cînd se aflau amîndoi în lift şi spuse: jr — Ş i 0 i^ i aşa? — Are protecţie. Doar că ea nu ştie. De cîte oii apare tatăl j’ei pe prima pagină. îl angajez pe Gil care îşi adună cîţiva prieteni, toţi poliţişti la pensie, ca să-i asigure paza, ^douăzeci şi patru de ore din douăzeci şi patru. Nimeni nu |poate ajunge la ea. O să fie bine' l i — Ameninţările ... sînt frecvente? t Alee dădu din cap. —: Da. Dar este pentru prima oară cînd a fost sunat ^Bitterman, în legătură cu ea. E ceva nou. Dar aşa cum am |spus, Sophie o să fie bine. Sophie chiar nu era îngrijorată. Cum au plecat Jack şi |£lec, s-a schimbat şi s-a pus pe treabă, la computer. Timpul

118

JULIE GARWOOD

|

a zburat repede şi se făcuse aproape şapte cînd a sunat-o J Cordie. —A început, spuse aceasta. Uită-te. Ş Sophie nu pierdu timpul. Alergă la televizor, şi se 1 asigură că înregistrează reality show-ul. Era una dintre emi-1 siunile ei preferate. Adevărul era că şi ea şi Cordié urmă- I reau şi le plăceau aproape toate reálity show-urile. Regan le " zicea dependentele de reality show. Dar nici Cordie şi nici J Sophie nu se simţeau ofensate. ;ţ Zece minute mai tîrziu, Sophie o suna pe Cordie. | — Cum pot crede John şi Sara câ se află în deşert? Nu J există nici urmă de nisip. ;j — Se prind ei, prezise Cordie. ;După alte cinci telefoane, spectacolul se termină şi ) viaţa adevărată îşi reintră în drepturi. Sophie îşi întinse l braţele deasupra capului şi căscă. Decizînd să se culce : 'mai devreme, stinse computerul şi se duse în dormitor. • Nu existau aşternuturi pe pat. Nu avea decît un singur set r de aşternuturi pentru pat dublu, dar acesta se afla în maşina de spălat. Aşteptînd să se usuce aştemuturile, ¿ mîncâ o jumătate de pizza rece, apoi se duse la baie şi se spălă pe dinţi. Sună telefonul. Văzînd câ era Cordie, ridică receptorul. — Ah, Dumnezeule, Soph, rîdea aceasta, te-ai uitat pe * YouTube? — Pentru ce? mormăi Sophie prin pasta de dinţi; — Jack MacAlister. Trebuie să vezi filmul. — Biné, o să-l văd. închise şi se duse înapoi în baie să-şi clătească gura.

FOC ŞI GHEAŢA

119

Telefonul sună din nou. —; Ah, Dumnezeule Mare, Cordie... Se tîrî înapoi la noptieră. Telefonul afişa un număr ne­ cunoscut. Ezită vreme de două ţîrîituri, apoi decise să răspundă, —‘SophieSummerfield? Summerfield. E bine. Nu-i spunea Sophie Rose şi avea o voce prietenoasă. —Da — Numele meu este Joe Rooney şi sînt ofiţer de poliţie aici, în Prudhoe Bay. Ştii unde vine asta? . Ştia că pe undeva prin Alaska, dar nu ştia în ce parte \anume. Din fericire, nu a fost nevoită să recunoască-asta. — În Alaska, foarte aproape de capăt. —Trebuie să fie frig acolo, a fost tot ce i-a venit în gînd să spună. — Da. Este deja cam friguleţ aici, răspunse. Deşi neobiş­ nuit, atît de devreme. Motivul pentru care te-am sunat... Ezitarea lui o făcu mai curioasă. —Dd? — Ţi-am găsit cartea de vizită. Cea de serviciu. Este sin­ gurul document de identificare, aşa că m-am gîndit să te sun şi să te întreb dacă îl cunoşti pe bărbatul pe care l-am găsit.. - — El nu vă poate spune cine este? — Nu, nu poate spune nimic, doamnă. Nu-mi este uşor ,sâ vă spun. Este mort. V-am găsit cartea de vizită în şoseta lui roşie.

120

JULIE GARWOOD

Nu putea fi adevărat, nu? Sophie simţi nevoia să se aşeze. — Aţi spus o şosetă roşie? — Da, răspunse acesta răsuflînd uşurat - Harrington. Oh, Dumnezeule. William Harrington. Şi-a amintit că acesta îi luase cartea de vizită şi o-vîrîse' în şosetă. O împinsese adînc, pînâ la gleznă, după care îşi ‘ trăsese şoseta pînă la jumătatea piciorului, spre genunchi. " Cine altcineva ar fi putut fi? Dar nu avea sens. Prudhoe Bay? Ce căuta William în Prudhoe Bay? El se afla în Europa. ; — îmi pare rău că v-am sunat ca să vă dau o veste atît de • cumplită, spuse Rooney. Sophie avea nevoie să fie sigură, înainte de a-i da. • omului numele lui William Harrington. * — Spuneţi-mi cum arată. Se auzi un oftat prelung. * — Mă tem ca nu pot face asta, doamnă. — De ce nu? :— Problema este ... că nu am găsit decît o parte din el. ^ Mai exact o labă şi o parte dintr-un picior. —1 Un picior şi o labă? Nu putea asimila ceea ce-i spunea yj omul. — O labă şi o parte dintr-un picior, . Era piciorul drept. % Credeţi că asta v-ar ajuta să îl identificaţi pentru noi? \ —Vreţi să spuneţi ...Dumnezeule ...Cum a murit? Şi I A unde este restul din el? J Un alt oftat se auzi pe fir. ,J '

A

■!

FOC ŞI GHEAŢĂ

121

— Nu-mi este uşor să vă spun asta, răspunse Rooney. După o uşoară ezitare, izbucni: —Avem urşi polari aici. — Ah, Doam... —A fost omorît de un urs polar.

JURNAL CHICAGO

Este greu sâ revii la Chicago. Am petrecut opt luni : împreună în Alaska, am supravieţuit unei iemi aprige, ■ înghesuiţi în adăpostul nostru iar eu am acumulat destule ; date privind comportamentul subiecţilor mei, ca sâ mă apuc de raport. . Ordinul de împachetare# perturbat mersul lucrurilor, în mica noastră familie. Brandon era incapabil să manevreze j orice fel de dezacord, iar Kirk nu se amesteca în discuţiile aprinse... Eric şi cu mine am devenit membrii alfa, deşi, în realitate, Eric este mereu prea ocupat ca sâ poată conduce pe cineva. Fundaţia a fost impresionată de rapoartele noastre şi a fost de acord să ne mai sponsorizeze încă doi ani. Peste trei J luni ne vom întoarce înapoi, în nord. Eric îşi petrece concediul în laborator. Eu ăm adus cu mine cîteva probe de sînge de la fiecare membru ăl haitei —: cu excepţia lui Lucy şi a puilor ei, vreau sâ spun - aşa_ * că şi eu petrec mult timp în laborator, sâ văd dacă pot ■ izola hormonul pe care l-a găsit Eric în sîngele Iui Ricky. Pînă acum am ajuns la cîteva concluzii uluitoare ]

FOC ŞI GHEAŢĂ

123

şi neaşteptate. Va trebui sa aştept să mă întorc în nord ca să-i arăt lui Eirc descoperirea mea. Aştept cu nerăbdare sa aud ce-o să spună:

UNSPREZECE FIR-AR SĂ FIE! O labă şi “un picior, atîta a mai rămas? Putea fi William Harrington? Cartea ei de vizită se afla în şoseta lui, în şoseta lui roşie. Trebuia să fie el. Mintea Sophiei alerga. Era atît de răvăşită de ce auzea, încît nu se putea gîndi la nici o întrebare. Rooney rupse tăcerea. — Era mascul. — Poftim? — Ursul polar era un mascul, explică acesta. Trebuie să fi avut în jur de cinci sute cinzeci de kilograme, în plus sau în minus. . —A văzut cineva atacul? întrebă ea agăţîndu-se mental de această posibilitate. — Nu, dar exista poveşti^ Aţi putea identifica victima, pentru noi? “ Trebuie să fie William Harrington. Eu i-am dat cartea mea de vizită şi l-am văzut cînd a vîrît-o în şosetă. îi dădu adresa de acasă a lui Harrington şi spuse: — Locuia singur. Telefonul lui a fost deconectat şi mi s-a spus că a plecat în Europa.

FOC ŞI GHEAŢĂ

125

• — în mod evident, şi-a schimbat ruta. Cum l-aţi cunoscut ^pe acest domn Harrington? T ■ — Nu l~am cunoscut prea bine. L-am văzut pentru prima L-oară abia în urmă cu vreo cîteva zile. Mă tem că nu vă pot | şpune prea multe despre el. îmi pare rău. — Ne-aţi fost de un real folos doar dîndu-ne numele lui, m asigură el. ' —Veţi găsi o modalitate de a vă asigura că este cu ^adevărat Harrington, înainte de a-i anunţa rudele, da? Iş Ah, da. îi vor. trimite rămăşiţele la morgă, probabil în S?Ancorage, Eu sînt nou aici, aşa că nu cunosc procedura "¡exactă, dar vă pot asigura că rămăşiţele lui vor fi păstrate la ^ihorgă pînă cînd se va face o identificare exactă şi se vor da iinstrucţiuni privind felul în care se va dispune de acestea. Se va dispune. Ce cuvînt oribil. fk--.- După ce i-a promis lui Rooney că îl va suna în cazul în ¡■icare va avea vreo informaţie utilă, Sophie închise telefonul. ■Şocul veştii despre William Harrington se transformă reSpede în enigmă. De ce se afla acesta în Alaska şi nu în -^Europa, aşa cum spusese? Se gîndi la evenimentele din ulpimele două zile, rememorind ce-i spusese Harrington, ca şi ¡tpeea ce descoperise ea la locuinţa acestuia. Nimic nu avea Isens, ' • ‘ în mai puţin de o oră de cînd fusese sunată de Joe ^Rooney, telefonul ţîrli din nou. Al doilea apel venea din flAlaska şi de data aceasta cel'care suna se identifică drept |Paul Larson. . ’P ' — Lucrez la o societate de securitate de aici, spuse I,Larson; Răspundem, în principal, de siguranţa celor care ¡^lucrează pe terenurile petroliere, dar cum poliţia este destul i: •■■ . ; < y l •/ '

.

126

JULIE GARWOOD

de lipsită de oameni prin aceste părţi, îi ajutăm de Cîte ori ; putem. Joe Rooney mi-a spus despre moartea prietenului dumneavoastră. Vocea lui Larson deveni plină de comp a - ; siune. îmi pare foarte râu pentru pierderea suferită. I-am spus lui Joe că voi face cîteva investigaţii ca să cunosc cir­ cumstanţele în care a avut loc atacul ursului şi sper că nu vă ■ supăraţi dacă vă rog să-mi răspundeţi la cîteva întrebări. _ — Apreciez cuvintele dumneavoastră de condoleanţe, domnule Larson, dar mă tem că nu l-am cunoscut prea bine pe William Harrington, spuse Sophie. —Te rog, spune-mi Paul, îi răspunse acesta. Compor­ tamentul lui reveni profesionist. Care era relaţia ta cu domnul Harrington? — De fapt nu aveam o relaţie. Eu lucrez pentru un ziar mic şi urma să scriu un articol despre o cursă de 5000 m la care urma să participe. Se întrebă dacă explicaţiile sunau la fel de lamentabil pentru el, cum i se păreau ei. Era vorba de o poveste de viaţă, adăugă ea, aproape ca o scuză. Am stat cu el vreo două ore şi i-am luat un interviu, dar el nu a: vorbit decît despre curse. Era foarte mîndru de realizările lui şi de condiţia lui fizică. De fapt, a menţionat că fusese ales pentru nu ştiu ce proiect secret, tocmai datorită acestei superiorităţi a lui faţă de ceilalţi oameni. în afară de asta, mă tem că nu vă pot oferi nici*un fel de alte informaţii per­ sonale despre el. Nu a pomenit nimic despre vreo familie. — Fii liniştită. Vom contacta poliţia din Chicago şi vom . da de urma vreunei rude. Ne-ai fost de mare folos. Vă mulţumesc.

FOC ŞI GHEAŢĂ

127

j:,; — Paul, Joe era sigur câ un urs polar l-a omorît pe CHarrington, după spusele oamenilor. Care erau aceste ‘spuse? I Larson ezită o clipă înainte de a răspunde. — Unul din piloţii de aici a văzut ursul polar. Era... era l’sînge, mult sînge şi Ursul se spăla. Ştii, aşa fac. Sînt de-a ■i dreptul obsedaţi de curăţenie. Uneori se opresc în mijlocul | mesei doar ca să se cureţe. Este ceva instinctiv. Dacă blana ; unui urs polar se murdăreşte sau se pătează, aceasta nu-şi g-mai poate face treaba care i-a fost dată de la natură, aceea | de a-1 proteja. C Ursul respectiv tîra mîneca' unei haine de ski iar 1 rămăşiţele, laba şi piciorul victimei, nu se aflau foarte depparte de el şi şe vedea o urmă de sînge, aşa câ îţi dai seama fVacum de ce presupunem câ ursul l-a omorît pe acest bărbat, jg- „— Ce s-a înţîmplat cu ursul polar? ju- * —=Nimic. Acesta este domeniul lui, nu al nostru. Ascultă, ?;• ce-ar fi să-ţi dau numărul meu privat? Dacă te gîndeşti Ia r - ceva ce m-ar putea ajuta, sau dacă mai ai întrebări, mă poţi î:'-'• suna. ■ SJ După ce a i-a notat numărul, Sophie l-a rugat: i< — Mă suni, da, după ce vor avea o identificare categoricâ? — Desigur. Hei, ai fost vreodată în Alaska? Pariez câ poţi t găsi aici cel puţin o sută de poveşti de viaţă. . ţ .. .7—Mâ inviţi? —Te invit, recunoscu el. Ar fi o avenmrâ pentru tine. Mi-ar face plăcere să te invit la cină. Nu-ţi pot oferi vin, l; aici nu se bea alcool, dar pot găsi vreo două luminări.

128

JULIE G A R W O O D

— De unde ştii că nu sînt măritată şi nu am vreo şase copii? — Mă uit chiar acum la tine. — Ce fad? —: Mă uit la biografia ta. Avem şi noi computere, aici. Team găsit pe Google. în afară de cazul în care cineva nu a lu­ crat la fotografia ta, arăţi al naibii de atrăgătoare. — Haide să he gîndim la invitaţia ta, Paul. Tocmai mi s-a spus că un urs polar a mîncat un om iar acum îmi propui să vin acolo la o cină cu luminări? Rîse. — Ar fi o ocazie rara. în plus, în perioada aceasta a anu­ lui sînt mai mulţi urşi grizzlie pe aici, decît urşi polari. — înseamnă că n-am de ce să-mi fac griji. — Invitaţia mea rămîne deschisă. Sună-mâ, Sophie. închise telefonul dar nu se ridică multă vreme de pe pat. Mintea îi zbura de la un lucru la altul. Urşii polari se opreau adesea în mijlocul unei mese, ca să se cureţe. Aşa spusese Larson. Bietul William Harrington fusese masa. Ce mod cumplit de a muri. Gustarea unui urs. Gîndurile ei se întoarseră la Paul Larson. îi făcuse cUrte. Nu cea mai potrivită, îşi spuse ea, avînd în vedere circum­ stanţele telefonului său. Negâsindu-şi locul, se duse la bucătărie şi luă o pungă cu cipsuri de cartofi, interzise, ca să ciugulească în timp ce se gîndea. Nu erau buni pentru ea; nu ar trebui să-i mănînce, dar nici nu vroia să-i arunce pentru că asta ar fî însemnat risipă. Era un păcat să arunci mîncarea. Cheia ca să nu mănînci chip suri este să nu le cumperi, dar Sophie era su­ ficient de cinstită ca să admită că. acest lucru nu se va

FOC ŞI GHEAŢĂ

129

* întîmpla. De cîte ori se ducea la magazin, sfirşea prin a i cumpăra o pungă mare, grasă, cu ripsuri. Cele prăjite în au& toclavă erau preferatele ei. Nu se putea convinge sâ :• cumpere din cele coapte. Se sprijini de masă, ronţăind în timp ce cîntârea lucruri i importante. De ce le spusese Harrington celor de la locuinţa lui că pleca în Europa? Şi ce căuta el în Prudhoe Bay? îSophie nu ştia prea multe despre zonă şi simţindu-se ■ oarecum ca o blondă stupidă din toate glumele acelea 1 despre blonde stupide, lăsă ronţâitul.şi se duse la computer să caute Prudhoe Bay. Cel mai mare teren petrolier din America'de Nord, se i afla pe coasta Oceanului Arctic. Oceanul Arctic?-Se zgrik.buli gîndindu-se doar la cp al naibii de frig putea fi şi cu Ş toate Că nu avea nici un gînd să se ducă acolo, era curioasă să afle tot ce putea despre Prudhoe Bay şi orăşelele din ^ împrejurimi. Sigur că existau orăşele prin jur, corect? Şi p oare aceste orăşele aveau comodităţi pentru , turişti? Cu siguranţă. Doar oricine se aventura atît de departe în nord, f lucra la exploatările petroliere, nu? ¡§K De îndată ce a început sâ citească, timpul a trecut relepede. Multe lucruri deja ştiute, dar alungate de ea undeva |Mn străfundurile minţii, începură sâ se reîntoarcă. îşi aminti Şjacum de discuţiile legate de extinderea conductei de petrol. ^.Ambele părţi erau pasionate de subiectul acesta, p Citind despre Prudhoe Bay, ajunse' sâ citească despre ^tundră şi despre solul permanent îngheţat. Citi pînâ noaptea ptîrziu, cînd ochii i se împăienjeniră din cauza ecranului | computerului. Era trei dimineaţa cînd se prăbuşi în pat. Nu | credea că o să poată dormi cu atîtea date şi cifre despre bar-

130

JULIE GARWOOD

ilii de petrol pompaţi din apa îngheţată şi trimişi pe con- A ductă, care înotau în creierul ei, dar cum puse capul pe pernă, adormi buştean. . _ ' ;i Visă urşi polari. Se afla într-o furtună de zăpadă, înconjurată de animale uriaşe, albe, apoi scena s-a schimbat într-o ; stradă din faţa apartamentului ei şi urşii polari o urmăreau i cu aparatele de fotografiat. în final, unul dintre urşi s-a metamorfozat în Jack MacAlister şi agentul FBI se apropia de ea, mai feroce decît oricare dintre urşi. Telefonul a salvat-o. Telefonul care a sunat la 6:45. Era : şeful ei. —Te-am sculat? ■ — Nu, fireşte că nu. Se îndoia că acesta ar fi crezut-o, după voce ei de broască orâcâitoare. — Ai mai primit ameninţări? — Nu, nici una. — S-au oprit şi aici. Dar totuşi, vreau să mai râmîi acasă. — Aşa o să fac. — înseamnă că ar trebui sâ fii deja la computer, spuse el. Tonul lui devenise oficial. Ai lucrat ceva la materialul de- ■ spre telefoanele celulare, pe care ţi l-am dat? — Nu. Nu, încă. — O să am nevoie de el, mi-1 trimiţi prin e-maib Articolul despre testarea densităţii oaselor nu este gata. I l-am dat lui Bemie, care însă nu a reuşit sâ obţină interviul 4 cu specialistul, aşa că l-am mutat pe săptămîna viitoare. Cît J de repede poţi să-mi trimiţi articolul tău? — Cît de repede aveţi nevoie de el? — Nu mai tîrziu de mîine la prinz. * Sophie se relaxâ. /

FOC ŞI GHEAŢĂ

131

: — Nici o problemă. Mîine la prînz. . — Perfect. Iar astăzi îmi trebuie articolul despre Cantina Săracilor din Southside, pe care vroiai tu să-l scrii. Ei au nevoie de donaţii iar eu am nevoie de un articol. Trimitemi-1 pe la patru şi o să-l bag pe prima pagină. O zi bună, Sophie şi să nu ieşi din casă, ■ —Dar, Domnule Bitterman . . . . j: Acesta închisese deja. Sophie aruncă aştemuturile de pe ea şi se duse la baie. i O să trebuiască să bea galoane de ceai cu cafeină ca să se *poată concentra la lucru. Avea nevoie de un somn bun, de opt ore, ca să funcţioneze la maximă capacitate, dar se .putea descurca şi cu şase. Funcţionarea la patru ore de .somn însemna o uzură categorică a creierului. Iar şi mai .puţin de atît, o transforma într-o idioată notorie. A lucrat toată ziua, a dormit opt ore bune, apoi s-a lansat în cea de a doua zi de muncă, reuşind să scrie ambele artiscole cu interviuri, la termenele date. de Bitterman. • La începutul după-amiezii era gata pentru o pauză. Ar fi trebuit să renunţe la computer, dar nu-şi răspunsese încă lă !’toate întrebările despre Prudhoe Bay. Vroia să afle tot ce ; putea despre acele locuri. Poate că o anumită informaţie ar gpiitea-o ajuta să-şi explice ce căutase Harrington acolo. |; ! îşi scoase carnetul şi reportofonul digital pe care-1 folo­ sise la primul interviu cu Harrington, la Cosmo 7s. Nu era |chiar ce-şi dorea ea, .să-l asculte vorbind despre cele . douăzeci şi patru de curse şi despre interminabilele, dez^gustâtor de graficele descrieri ale fiecăreia dintre băşici, dar Itrebuia s-o facă. Şi probabil nu doar o dată. îşi spuse ca nu ^exista nici o altă cale de a dezlega misterul.

132

JULIE GARWOOD

-

^

îi După ce-şi puse reportofonul şi carneţelul pe pat, se | aşeză din nou la computer Exista un orăşel aproape de l Prudhoe Bay, care se chema Deadhorse. Grozav nume, îşi | spuse ea. în funcţie de website-ul pe care îl deschidea, | populaţia varia. Cifra cea mai optimistă era douăzeci; cifra % pesimistă era şapte. i Vreo două rapoarte prezentău o glumă populară despre , acel loc. Bărbaţilor care erau recrutaţi să vină să lucreze i aici li se spunea că vor găsi cîte o femeie goală după fiecare J copac. Nici o mirare că Larson flirtase cu ea. Probabil că nu 4 mai văzuse de secole o femeie, în Arctica fiară copaci. I Se ridică şi-şi răsuci bustul ca să-şi întindă muşchii. Nu mai fusese la sală de aproape o săptămînâ. Apartamentul ei | era spaţios, dar avea,senzaţia că acesta se strîngea în jurul ei. Trecu prin dreptul reportofonului şi gemu. Nu avea chef j să-l asculte singură pe Harrington. Supliciului îi plăcea compania, decise ea şi în clipa aceea le-ar fi vrut pe'Regan 1 şi Cordie să asculte banda împreună cu ea. Oricum, murea % să le povestească despre această ultimă întorsătură legată ^ de Harrington şi poate că tina dintre ele o să surprindă ceva I ce i-a scăpat ei cînd a ascultat interviul.Cum să ajungă la | Hamilton fără ca toată lumea să explodeze, aceasta era j adevărata dilemă a Sophiei. Se gîndea la diferite posi- 1 bilităţi, în timp ce-şi făcea duşul. . | Problema era cum să rezolve cu Bitteraman. îşi dăduse .ţ cuvîntul că nu va părăsi apartamentul; iar el o să explodeze^ cînd o să afle. Dar nici ea nu era un copil. Nu avea nevoie | de permisiunea lui ca să iasă, chiar dacă o promisiune era o î promisiune, iar şeful ei nu se gîndea decît la binele ei. |

FOC ŞI GHEAŢĂ

133

Oricît ar fi fost de trist, ea era obişnuită sâ primească ameninţări, dar Bitterman fusese efectiv şocat. îşi dăduse cuvîntul şi faţă de Alee. Ce-ar fi- sâ-1 sune, ar putea el sâ o ducă la hotel. Nu, nu era o soluţie. Ar fî fost un deranj prea mare pentru Alee sâ-1 roage sâ o ducă, dusîntors. în plus, se pare că oriunde se deplasa Alee în ultima vreme, partenerul lui arogant, justiţiar, era lipit de el. Sophie trebuia sâ se gîndească la altceva. Nimerii nu ar fî putut avea nimic de spus dacă o con­ ducea uri fost poliţist. Da, ăsta era planul! O putea conduce Gil la hotel. Mai mult ca sigur că acesta se află chiar acum jos, în hol. Ştia că ori de cîte ori apărea tatăl ei la ştiri, Alee îi ruga pe Gil şi echipa lui sâ o urmărească, dar cum nici Alee şi nici Gil nu au vorbit nimic despre asta, a presupus ; câ nu vroiau ca ea sâ ştie, aşa că a păstrat şi ea tăcerea. Da, Gil era soluţia pentru problema ei. ' Decise sâ-şi pună planul în mişcare, începînd cu Bitterman. Bitterman nu era în biroul lui. Lucy, recepţionera, i-a spus lui Sophie că acesta luase un prînz tîrziu cu soţia lui la PaviUion, unul din restaurantele lui favorite. Era la o aruncătură de băţ de ziar. Sophie îl sună pe celular. — Da, Sophie? . , — Aţi comandat somon la grătar, corect? întotdeauna co­ mandaţi somon la grătar, cînd mîncaţi la Pavlîlion. i'î :— De unde ştii că sînt aici? — Sînt reporter ... Iar Lucy â fost fericită să-mi spună.

134

JULIE GARWOOD

— încă nici nu m-am uitat pe meniu, dar ai dreptate, o sâ comand somon. îmi aştept încă soţia. De ce m-ai sunat? Ce vrei? — Nu am mai primit ameninţări. —Da? •— Mi-am ţinut promisiunea sâ stau în casa, dar acum că ameninţările au încetat, o să mă duc la Hamilton. — Ascultă, mi-ai dat cuvîntul, iar e u ... — Mă vor supraveghea doi agenţi FBI. O să ardă în pur­ gatoriu pentru minciuna asta. — Alee şi Jack? Nu mâ lăsa să spun asta. —Da, domnule. — Bine, atunci. G să-ţi dau drumul din cîrlig. Mîine te aştept la birou. închise înainte ca ea sâ mai apuce să spună ceva. Era ciudat. Simţea junghiul vinovăţiei pentru minciuna pe care j i-o spusese lui Bitterman, dar nu simţea nici urmă de vinovăţie pentru că nu-şi ţinea promisunea faţă'de Alee. îl ; adora, dar el era-agent FBI ... şi nu el îi semna cecul de plată. Sună la portar şi află că Gil era în hol, preluîndu-şi tura. Cînd o să coboare cu liftul, acesta va trebui sâ o conducă l a 1 hotel. Să-l ia prin surprindere. Strategia perfectă. îşi luă poşeta,vin în ea carneţelul şi cheile, apoi îşi luă • reportofonul. Nu funcţiona. Decise că trebuia să-i schimbe bateriile, ceea ce nu avea în casă. Probabil că o să găsească ? la buticul hotelului, sau Regan avea precis cîteva la ; îndemînâ. Aruncă reportofonul în poşetă împreună cu 3

FOC ŞI GHEAŢĂ

135

restul lucrurilor şi se duse în debara. îşi luă bluza şi fusta ei Dolce & Gabbana. De cîte ori le punea, se simţea mai bine. îmbrăcămintea nu îi influenţa Sophiei în mod deosebit starea de spirit, dar era o Dolce&Gabbana şi nu cunoştea pe nimeni care să nu se simtă mai fericit, îmbrâcînd rafinatele aţinute ale designerului. îşi trase fusta, apoi bluza. încă nu îşi încheiase nasturii, cînd auzi telefonul. — Alo, răspunse ea grăbită. — Ce cauţi acasă? o întrebă Regan. Eşti bolnavă? — Nu. Lucrez. Mă documentez, răspunse ea. . — Dar de ce acasă? — Aşa mi-a venit. Pînâ să apuce Sophie sâ-i spună că era în drum spre hotel, prietena ei izbucni. — L-ai văzut? Eram sigură că o să mă suni cum o sâ-1 vezi, dar cum n-ai făcut-o ... — Ce să văd? - — Asta-mi răspunde la întrebare. Uitâ-te şi sună-mâ. — Regan, la ce să mă uit? • — La filmul de -pe YouTube. Tastează doar Jack ■MacAlister şi o să te ducă direct acolo. — Mie nu-mi place Agentul MacAlister, aşa că de ce să -vreau sâ-i văd filmul? — Pentru că îl placi pe soţul meu şi apare şi el pe video. Uitâ-te, da? Şi de ce nu-ţi place Jack? Da, ştiu, este FBI şiţi cunosc aversiunea pentru... ; Nu-ţi uita vorba. Mă sună pe celular. Sophie îşi fixă receptorul în scobitura umărului şi scor­ moni în uriaşa ei geantă, după celular.

136

JULIE GARW O OD

— Sunâ-mă tu, spuse Regan. * — Nu, stai. Vreau să-ţi spun ceva. Fireşte, celularul era în fundul poşetei. — Ah, l-am găsit. Alo? — Bună, Sophie. Vocea bărbătească era veselă şi cunoscută, dar nu putea plasa. — Cinee? — îţi spun imediat. Nu vreau să stric surpriza. ■ — Ce surpriză? ' I — Uitâ-te afară pe fereastra din living şi o să vezi. | Chiar dacă ştia că era o cerere prostească* se duse în • living şi spuse: v " | —- Nu poţi doar să-mi spui? Sînt ocupată. 7 — Joacă sportiv. Trebuie să te uiţi, altfel n-o pot face. | Mai încerca încă să păstreze; un ton indignat. Se duse la'-j fereastră şi privi afară. I — Altfel nu poţi face, ce anume? — Asta Nu-i auzi ultimele cuvinte şoptite. Glonţul sparse.* geamul dublu şi o lovi*în piept. Velocitatea o aruncă spre spate şi Sophie se prăbuşi pe jos.

JURNAL 260

'

TABĂRA DIN ARCTICA A.

.'

Au trecut trei luni de cînd, în martie, am părăsit căminul \ nostru arctic iar acumt Kirk şi cu mine ne-am întors. Brandon şi Eric trebuie să sosească peste cîteva săptămîni. l Lupii se împerechează în martie iar perioada de gestaţie ţ este de doar şaizeci şi trei de zile. Spre încîntarea noastră, ' Lucy are trei noi puişori şi este din nou hrănită de masculii Ş caie vînează pentru ea. •f ; Unul dintre masculii mai bătrîni, cel pe care l-am i :botezat Lester, nu mai este în haită. Dispozitivul nostru de ¡¡urmărire n u a indicat nici o separare, aşa că putem doar face ţ şpeculaţii despre ce anume s-a întîmplat cu el. ş ţ* în mod evident, tot Ricky este şeful. Noi i-am aproximat f .yîrsta la vreo şase ani şi cum speranţa medie de viaţă la ¿ lupii arctici este de şapte ani, ne aşteptam să-l vedem mai Şţmoale, dar ei pare mai viguros ca oricînd. Eric şi Brandon vor sosi la distanţă de cîteva zile. De ¡■îndată ce voi avea ocazia să-l prind pe Eric singur, voi avea | o discuţie cu el. a-- . Ştiu ce face. întrebarea este: va recunoaşte?

DOISPREZECE

TREBUIA SĂ SE UITE. Sophie era furioasă mai ales pe propria ei prostie, deşi ; ar fi preferat să moară decît să recunoască aasta. Era norocoasă că mai trăia. Glonţul nimerise exact în locul mortal, chiar sub încuietoarea din faţă a sutienului. ■ Dar distanţa la care se afla trăgătorul de pe acoperiş şi ’ vîntul dinspre nord, tot mai puternic, au încetinit velocitatea glonţului, ca şi geamul dublu şi încuietoarea din metal 4 greu a genţii ei. Glonţul a străpuns totuşi pielea, lâsînd în urmă o gaură mică, perfect rotundă. ': Avînd în vedere toate circumstanţele, era într-adevar o l rariâ minoră — cel puţin potrivit medicului de la camera dej urgenţă care i-a pus diagnosticul chiar dacă se dădea cu i spatele înapoi din separeu, ca să pună distanţă între el şi ■ j furia Sophiei. Asistenta doctorului chemase deja securi-! tatea. . | Sophie le înţelegea reacţia. în fond, ameninţase să o J ucidă pe una din infirmiere, o femeie pe al cărei ecuson; scria „Cursant Louanne“ şi dacă ar fi avut foarfecele în! mînâ, probabil că Sophie şi-ar fi dus la capăt ameninţarea^ Cursanta Norocoasa-Cu-Foarfecele nu îndepărtase cu grijăl

FOC ŞI GHEAŢĂ

139

bluza Sophiei. Ah, nu. Folosi se foarfecele ca sâ i-o taie, iar ^Sophie fusese prea ameţită ca să o.oprească. Cînd a încercat să protesteze, femeia i-a zîmbit insolent şi a continuat să v taie delicata mătase. . Bluză, nefiind încă închisă în nasturi, scăpase ravagiilor glonţului, dar acum era numai zdrenţe. Frumoasa, fru■¿moaşa ei bluză Dolce & Gabbana, era distrusă. Sophie ştia ¡. că era o prostie, poarte chiar o mică nebunie sâ iubească atît ¡ de mult bluza aceea, dar mai ştia că de fapt nu iubea atît (bluza în sine. Cît ceea ce reprezenta aceasta. Era ultimul r lucru pe care-1 cumpărase din banii daţi de tatăl ei. O purtâse deja de cîteva ori, înainte de a deveni scrupuloasă şi ; pentru că nu era o achiziţie nouă, nu avea nici un fel de remuşcâri sâ o poarte. Cum nu ar mai accepta sâ primească baiii de la tatăl ei ca să-şi ia un cadou atît de extravagant, se f îndoia că şi-ar mai putea permite vreodată ceva atît de §luxos. Orice ban în plus pe care-1 economisea din salariul r ei de mizerie meigea pe acţiuni de caritate. Pur şi simplu, |jaşa trebuia sâ fie. Nu era sigura de ce era atît de obsedată ;:;de asta. Poate că făcea penitenţă pentru presupusele păcate (‘ale tatălui ei, sau poate că era propria ei încercare patetică ( de a limita consecinţele faptelor acestuia. i , De îndată ce sora şi infirmiera au lăsat-o singură, Sophie ¡¿se ridică şi îşi roti picioarele la marginea patului. Deşi îi Vfăcuseră o injecţie ca sâ-i uşureze disconfortul, simţi o ^durere cumplită. Se chirci, apucîndu-se de cearşafurile din bjurul ei, ca să nu pice în faţă. Auzi voci ridicate venind dinShşpre pupitrul asistentei, din hol. Bărbaţi care discutau ^aprins. Probabil doctorii şi personalul de serviciu, care se Icertau cine să se ocupe de ea.

140

JULIE GARWOOD

Se simţi puţin jenată pentru scena pe care o provocase, :: dar ştia câ avusese dureri. Se uită însă In jos, văzu resturile siîşiate ale bluzei, îşi aminti de privirea obraznică a infir- ' mierei şi se înfurie din nou. 1 Infirmiera Louanne trase perdeaua şi reveni să siringă resturile. Expresia ei era de-a dreptul urîtă, Ii trebuirâ 1 Sophiei cîteva secunde ca şă înţeleagă ce se petrecea cu ■ Louanne. Era o femeie acrită, care simţea câ merită ceva mai bun. Avea o expresie dură, rea. Avea în jur de patruzeci de ani* ;• aprecie Sophie, dar ochii înroşiţi şi nasul cu firişoare roşii ; sugerau un ficat care se apropia de optzeci. Parfumul greu, ■ greţos, era, fără îndoială, turnat special ca să estompeze ■ mirosul de alcool pe care-1 adăuga aceasta băuturilor ei, în ; timpul pauzelor. — Ştiu cine eşti, spuse Louane cu un sforăit trufaş. — Foarte bine pentru tine. Şi acum pleacă. — Numele tău nu este Summerfield. Este Rose. Louanne aproape câ scuipă numele, ca şi cum ar fi fost cel mai ■ scîrbos dintre cuvinte. Se uită peste umăr ca să se asigure , : că nu asculta nimeni, după care continuă: j — Nu mă poţi ameninţa şi apoi să scapi doar aşa. Nu eşti ; decît un gunoi. Ştii ceva? Banii tatălui tău sînt cîştigaţi.ca ■ banii curvelor, iar cum tu eşti fiica lui, atunci eşti tot o i curvâ. • Cum Sophie nu reacţiona, mînia Louannei crescu. — O să fii arestată. O să fac plîngere, adăugă ea. Trebuie 1 să te aresteze. ' în continuare, nici o reacţie. Louanne deveni de-a j dreptul furibundă. ’

FOC ŞI GHEAŢA

141

— Ai face bine să-ţi ceri scuze. Asta primi o reacţie. — Scuze? Era o Dolce & Gabbana, spuse Sophie, fu­ rioasa. Ga...banna. : -— Perfect. O să spun la poliţie că ai dat în mine. Asta se cheamă „act de violenţă“. '•— Nu, asta se cheamă minciună. Un lucru bun despre agenţii FBI este acela că se pot face neauziţi, cînd au ei nevoie. Louanne se întoarse şi-l găsi pe JackMacAlister stînd exact în spatele ei. Şe uită înapoi la Sophie. " — Este cuvîntul meu împotriva cuvîntului tău. Jack nu avea răbdare cu prostia. ■-'[■■■ — Alee, ai auzit asta? Abia atunci observă Louanne insignele şi ecusoanele. - -— Nu am vrut sâ spun nimic cu ... Dar femeia asta nebună a ţipat la mine şi mi-am zis că nu era corect şi m-a ameninţat că mă omoară cu foarfecele, adăugă ea, dîrid din cap ca ieşită din minţi. Probabil că o să nege, dar aşa a făcut. ... — Nu o sâ neg. Am ameninţat-o că o omor. Dâ-mi foar­ fecele şi o s-o fac. s — Sophie, pentru numele lui Dumnezeu...începu Alee. — Era Dolce & Gabbana. Ai puţin respect. 7 — Este nebună. Jack şi Alee nu scoaseră un cuvînt. Se uitau pur şi "simplu la femeie. Louanne înghiţi şi începu sâ se bîlbîie: • — De fapt nu aveam de gînd sâ fac plîngere la poliţie. ;Dar s-a purtat cumplit cu mine. Efectiv cumplit. Iar eu nu

142

JULIE GARWOOD

încercam decît să-mi fac treaba. Oricum ămrâmas în urmă, aşa că mai bine plec. Există alţi pacienţi care mă apreciază mai mult. închise perdeaua la loc, respirînd greu în timp ce se grăbea pe coridor. Amîndoi bărbaţii aşteptară pînâ cînd dispăru după colţ. Alee spuse: — Eu plec după Regan. Tu îi ţii companie Sophiei. Jack se dădu un pas înapoi. — Eu nu intru acolo. Mă duc eu după soţia ta. Alee trase din nou perdeaua şi intră, apropiindu-se* de patul Sophiei. —Te doare tare? — Nu, nu prea. — Sophie, îmi pare atât de rău că ţi s-a întîmplat asta. Simpatia din glasul lui o făcu sâ-i vină să plîngâ..Ridică mina şi spuse: — Nu fi drăguţ cu mine, oricum, nu încă. Sînt.la capătul,, puterilor, Alee, efectiv la capătul puterilor. , Alee zîmbi la această dramatică atenţionare. — Ar trebui să-ţi fie ruşine de tine. Ai. făcut-o pe infir­ miera aia să plîngâ. ' • — Presupun că o să trebuiască să găsesc o modalitate să trăiesc cu asta. — Cred că partenerului meu îi esţe frică de tine. Asta reuşi să o înveselească. —Tu găseşti întotdeauna exact cuvîntul care trebuie. —Te-aş îmbrăţişa şi te-aş mîngîia pe spate şi ţi-aş spune că totul o să fie bine, dar nu vreau să mă umplu de sînge.

FOC ŞI GHEAŢĂ

143

— îţi poţi arata dragostea împuşcînd pe cineva pentru mine. — Sigur, de ce nu? — Cît mai trebuie să aştept? M-au băgat la raze X, m-au ■scanat la CAT, am fost înţepată şi scormonită. Am pierdut ceva sînge şi cred că restul mi l-au luat ei. ' Simţi din nou greaţă. Adrenalina crescută din cauza fu­ riei scăzuse la loc şi acum din piept îi iradia durere. — Chirurgul se uită acum la radiografii. După care o să vină aici să discute cu tine. — De ce nu mă întrebi ce s-a întîmplat? : — Ştiu ce s-a întîmplat. Cineva a tras în tine. Ştiu şi că nu puteai vedea trăgătorul. Era prea departe. Sînt cîteva de­ talii pe care mi le-ai putea lămuri, dar astea mai pot aştepta pînâ cînd te vor coase la loc. — Agentul MacAlister merge cu tine peste tot? — De fapt este invers. Eu am fost numit pe lîngă el. Eu :merg peste tot unde merge el. Dar asta s-ar putea schimba - în curînd. S-ar putea ca Jack să primească o permisie. Nu se sinchisi să întrebe 4e ce. ■. — Amîndoi ar trebui să plecaţi acasă. Asta nu este o ^problemă federală. Poliţia îmi va lua declaraţia. • ir- -r- Nu plec nicăieri şi încă nu s-a decis dacă va rămlne o ^investigaţie locală sau federală. în afară de asta, vreau ^glonţul, de îndată ce-1 vor scoate din tine. | r . Se cutremură la gîndul ăsta. — O să ţi-1 trimit prin e-mail. Oftă şi adăugă: % —Vreau acasă. % Sophie nu şi-a amintit prea multe după asta. A apărut ^chirurgul cu o soră care i-a făcut o altă injecţie şi somnul

144

JULIE GARWOOD

i-a venit aproape instantaneu. Nu a ştiut cît timp a dormit, dar cînd a deschis ochii, se afla într-un pat de spital, cu u ri' perfuzor. Regan şi Cordie stăteau amîndouă la fereastră şi vorbeau în şoaptă.. Sophie ştia că erau îngrijorate. —r Aţi văzut-o? întrebă Sophie. Jack stătea în uşă. Auzise întrebarea, care i se păruciudată. De ce să fi crezut că prietenele ei i-au văzut rana? Sau poate le întreba dacă au văzut glonţul care provocase rana. Dar se paré că şi Cordie şi Regan ştiau exact ce între­ base . — Cine ar distruge în mod deliberat o Dolce & Gabbana?. E criminal ce s-a întîmplat, spuse Cordie. — E doar o bluză, comentă Jack. A spus exact ce nu trebuia. — Era o bluză frumoasă, izbucni.Regan. —Avea valoare simbolică, adăugă Cordie, tu n-ai cum să : înţelegi. . ' ■ ■ — O bluză simbolică, plină de sînge. Regan oftă. . j —Am fi putut încerca să o spălăm. Glonţul nu a sfîşiat-p • Femeia aia' care a tăiat-o este o barbară. •ş — Şi pentru asta ai ameninţat-o cu moartea? întrebă el adresîndu-i-se lui Sophie, în timp ce intra în salon. în fond,;: ce atîta tărăboi pentru o cabană? — Gabbana, îl corectă Cordie. Ştie ce este, îşi spuse Sophie, doar că rîde de mine. Jack ridică din umeri. îi urmări reacţia, în timp ce-i întreba prietenele: — De fustă i-aţi spus?

FOC ŞI GHEAŢĂ

145

— Nu ... nu fusta, se văicări Sophie. Iubeam fusta aia. E ra... . , Zîmbetul lui o făcu să se oprească brusc. — Eşti un ticălos. . Zîmbi şi mai larg.

JURNAL 283

!

•ii

TABĂRA DIN ARCTICA

f

în sfîrşit am avut ocazia să vorbesc cu Eric în particular. :■ Am insistat să vină cu mine şi sâ ridicăm un adăpost temporar, ca să observăm lupii. J Nu am luat-o pe ocolite, l-am spus direct că aveam o | probă cu sîngele lui Ricky, una din primele prelevate, care j arăta că la vremea aceea nu exista nici un hormon ne- " cunoscut, nici urmă, deşi probele pe care le luase el i prezentau nivele înalte al acestui misterios hormon. s Eric a recunoscut în final că făcuse experimente pe . Ricky, dar a jurat că nu a injectat nici un alt lup. Ştia că ce ' făcea avea sâ-i aducă necazuri, aşa că m-a rugat sâ păstrez : secretul pînă cînd voi citi datele strînse de el. Am petrecut ore în şir îuînd-o iară şi iară de la început, dar în final Eric m-a convins să particip la experiment. Dacă incredibilele lui afirmaţii se vor dovedi a fi adevărate, înseamnă că a descoperit un drog minune. ţ

TREISPREZECE

ÎN SEARA URMĂTOARE, SOPHIEI I S-A DAT ¿drumul acasă. Regan a pledat să vină să stea la Hamiîton, jar Cordie a încercat să o convingă să se mute cu ea, în casa ¡ ei din piatră, a cărei renovare încă nu se terminase. Sophie î:le-a refuzat cu amabilitate ofertele, insistind că se va simţi ^ foarte bine acasă. Vroia să doarmă în patul ei. Va avea ■protecţie zi şi noapte, pînă cînd îl vor prinde pe lunetist, f Alee a insistat să o conducă el acasă, ceea ce însemna că ¡ va avea o a doua escortă, pe Jack MacAlister. ţ_‘ Odată acasă şi schimbată în pantaloni de gimnastică şi o %flanelă veche, putea, în sfîrşit, să se relaxeze. Se aşeză pe ' .canapea, îşi puse picioarele pe măsuţă şi scoase un oftat de Ifuşurare. . ¿i-, — Ai vorbit.cu detectivuLMorris? l-a întrebat ea pe Alee. I'-J-am uitat numele mic. g A l e e zîmbi. & —Vrei să spui detectivul Morris Sţeinbeck? — Sţeinbeck, ca scriitorul? ¡Ijrt! — Ca detectivul care se ocupă de cazul tău şi nu, nu am Jyprbit cu el, încă. O sâ-1 sun mîine dimineaţă.

148

JULIE G A R W O O D

— De curiozitate, de ce nu a primit John Wincott cazul? J Este detectiv şi este şi prieten cu tine. jj — Nu i s-a dat lui John, explică Alee. — Deci localii se ocupă de caz? Nu-1 preiei tii? întrebă Jack. i — Am vrut, dar John mi-a spus că Steinbeck e un 'de- ; tectiv bun şi că eu ar trebui să mă retrag şi sâ-1 las să-şi facă ] treaba. -J — Dacă vroiai cazul, trebuia să-l iei, spuse Jack. i — Nu, sînt prea implicat. Sophie este o prietenă bună dea noastră. Dar dacă Steinbeck nu mă ţine la curent, atunci -ţ pot face valuri.. Cîtă aroganţă. Dacă nu ar fi simţit pulsaţii în inciziei ^ poate că ar fi rîs. Oare toţi bărbaţii erau aşa de aroganţi şi J de cocoşi ca aceştia doi? Dacă Steinbeck nu mă ţine lâ-ţ curent, fac valuri? Ah, Doamne. Puterea. Despre asta era J vorba? FBI-ul se dă mare faţă de poliţie? Alee era vanitos, | dar cel puţin era bine intenţionat. 3 în timp ce Alee şi Jack continuau să discute probleme ; teritoriale, Sophie îşi luă sacul. Plecase de la spital cu un 'i antibiotic, pansamente suplimentare şi analgezice. Sosise " timpul să ia o pastilă. ^ ^ Alee se întoarse spre Sophie. /: —-Vorbeşte-mi despre Steinbeck. Ce crezi despre el, voi * el să ştie. . I — Pare că ştie ce face. A fost foarte meticulos. Şi a pus o | groază de întrebări. | — Nu prea erau multe de spus, nu? întrebă Jack, înainţe | de a dispărea în bucătărie. Sophie îl auzi scotocind prin;| dulăpioare.

FOC ŞI GHEAŢĂ

149

‘■ — Ce caută? îl întrebă ea pe Alee. — Mîncare. Murim de foame. . . — Sînt nişte morcovi în frigider, strigă ea. I II auzi pe Jack rîzînd. Reveni în living cu pungi cu p cartofi prăjiţi şi covrigei, cu două sticle cu apă şi o cola diI;' etetică. îi întinse lui Alee covrigii şi o sticlă cu apă. | — Nu puteai vedea lunetistul, spuse el aşezîndu-se lîngâ |yea pe canapea, era prea departe. îşi aruncă pantofii şi îşi pi-ridică picioarele pe măsuţă, lîngă ale ei. |i —Te simţi confortabil? întrebă Sophie.

¡p:. — încep. |^i. Era clar că omul ăsta nu pricepea sarcasmul. :— Ai dreptate. Nu l-am văzut pe cel care a tras. A trebuit |^;sâ-i spun lui Steinbeck despre ameninţări şi mi-a cerut sâ-i | ;dau nume de oameni care ar vrea să mă omoare. „ Pariez că e o listă lungă, comentă Jack nonşalant, în feţimp ce desfăcea punga cu cipsuri. p - , — Nu este amuzant, ripostă ea. I-am spus detectivului că p toată lumea mă iubeşte, că sînt bună şi drăguţă şi că nimeni ffn-ar vrea să-mi facă vreun râu. Poate doar infirmiera ţ Louanne, îşi spuse ea, şi doctorul de la urgenţă. II făcuse să tjttremure de frică. Şi, âh da, cretinul Care s-a dat la ea în tren, fsiacela care nu vroia să considere nu-ul,un răspuns. Mai era ÎSşi femeia de Ia butic... p;:l;. — Mă rog, poate că e o listă mai lungă, recunoscu ea. pî-am spus detectivului că la închiderea companiei K elly’fs, |fcând a ieşit la lumină că fondul de pensii s-a evaporat, au iost mulţi angajaţi furioşi. îi poţi blama? Contau pe banii ¿aceştia pentru bătrîneţe. Întîmplâtor, tatăl meu a avut un pa­ rchet mare de acţiuni la una din companiile care deţineau

ţ

>150

JULIE GARWOOD

3 fondul de acoperire, în care au fost investiţi banii. Cum s-a â| volatilizat fondul, toţi au început să-l arate cu degetul. Sînt | sigura ca ai văzut conferinţa de presă unde s-a înfiinţat ..;. imediatCEO, ca să spună minciuni cum că tatăl meu a luat '■'{ banii, înainte de căderea fondului. 1 j — CEO nu s-a înfiinţat imediat ca să spună aşa ceva, ;; Sophie. Au fost suficient de deştepţi ca să evite să fie | acuzaţi de calomnie. —A dat de înţeles asta, ceea cé este la fel de distrugător, j contracara ea. Nu crezi că au fost oameni care l-au crezut? ¡ Şi poate că aceşti oameni vor sâ-i plătească tatălui meu 1 poliţa. Toată lumea vrea un ţap ispăşitor. Nimeni nu vrea să;| fie răspunzător pentru ceva ce se întîmplâ râu. Cînd j Congresul îi strînge cu uşa, găsesc cîţiva ţapi ispăşitori ca să dea satisfacţie oamenilor, deşi ei sînt responsabili. în cazul acesta, tatăl meu este ţapul ispăşitor, pur şi simplu pentru faptul că a făcut în trecut cîtevă afaceri discutabile.: — Atunci oamenii aceia vindicativi ar trebui să se răzbune pe tatăl tău, nu pe tine, spuse Jack. — Lasâ-1 pe tata în pace. Jack observă că Sophie avea probleme să deschidă bor­ canul cu medicamente. —• Nu-1 putem lăsa pe tatăl tău deoparte. El se află chiar în mijlocul afacerii. — Nu am de gînd să discut despre tata nici cu tine şi nici, cu altcineva. Jack o lăsă baltă. Nu era momentul să o enerveze. Arăta % palidă şi mîinile îi tremurau cînd îi dădu înapoi borcanul | deschis. Ar fi împrăştiat pastilele pe canapea dacă nu i l-ar| fi luat din nou. 1

j, — Nu, Gil nu vine pînâ la nouă. Sper că sînt Regan şi HCordie, cu mîncarea. Mor de foame, ţ); Jack se ridică să ajute. Cordie îi dădu o pungă de la ^băcănie şi Regan îi pasă soţului ei fripturile. §ş"“; Sophie strigă de pe sofa: Ifi .1 —■Mi-ai adus bateriile? fe:. — Aşa cum mi-ai cerut, răspunse Regan în timp ce pimplea frigiderul, le pun pe bufet.

152

JULIE GARWOOD

Lui Sophie nu îi era foame, dar Gordie o convinse să bea I puţină supă fierbinte de la restaurantul chinezesc din josul .J străzii. Supa gustoasă o învioră. :l Prietenele Sophiei se aplecară deasupra ei. Cordie îşi puse dosul palmei pe frunte, ca să se asigure că nu avea :| febră, iar Regan îi arânjâ pernele de la spate şi îi aşeză o I pătură pe umeri. 3? —A fost o operaţie minoră, protestă Sophie. Minoră, f repetă ea. într-o săptămînă îmi scot firele, după care revin | la normal. M-aş putea chiar întoarce la haltere. J — Qnd ai făcut tu vreodată haltere? întrebă Cordie. — Ziceam doar că aş putea. 1 — Cu ce te mai pot ajuta? întrebă Regan. | Sophie se uită prin cameră. Draperiile erau închise, poate pentru prima dată într-un an şi asta îi aminti defj glonţul care făcuse geamul ţăndări. - M Alee îi urmări privirea. Cei doi terminaseră de mîncat şiifj stăteau acum răsturnaţi în fotoliile uşoare care flancau şem-J ineul Sophiei. * 1 — Gil s-a ocupat de fereastră. A adus oamenii azi | dimineaţă, devreme. — Poate c-ar trebui să mă mărit cu omul ăsta. Este atît de! eficient, spuse Sophie. — Ce să mai fac? întrebă Regan. — Ai putea pune cumpărăturile la loc, după care să te 3 duci acasă. Mă zăpăceşti cu grija ta. Sînt bine. Cordie o urmă pe Sophie în dormitor şi ar 11 mers dupăf ea şi în baie, dacă Sophie nu ar fi închis repede uşa. îşi schimbă pansamentul şi rămase surprinsă să vadă că inciziaj nu arăta de loc rău. După ce se spălă pe mîini şi pe faţă, luă"

FOC ŞI GHEAŢĂ

153

?Un tub cu cremă: hidratantă şi deschise uşa. Izbucni în rîs. ..Cordie îi făcuse patul şi-i umflase pernele. —Vrei să te culci acum? — Dumnezeule Mare. Nu, nu vreau să mă culc. A fost o ' operaţie minoră, repetă ea. Nici nu este încă şapte şi am o mulţime de treabă. Cordie o urmă înapoi pe sofa. V. —Trebuie să-l sun pe Domnul Bitterman. Unde este tele­ fonul fără fir? Ştiu că e îngrijorat, spuse Sophie. — Am vorbit eu cu el, răspunse Alee. M-a sunat pe mobil ^cînd a auzit că ai fost împuşcată şi l-am asigurat că eşti Ibine; Ş;:’Sophie dădu din cap. .■Cordie, le-ai trimis e-mailuri la toţi, să ştie că sînt Rine? |P: Pe cine ai anunţat? întrebă Alee, Părea uşor curios. |y’. Familia şi prietenii, spuse Cordie. j i j : D a r pe tatăl ei? Pe el l-ai anunţat? îi: Regan îi aruncă soţului ei „privirea aceea“, pe care el o |jgnprâ complet. ■— Chiar am vrea să stăm, de vorbă cu el. Poate l-am inivita la o bere ... spuse Jack. |p — Este un om greu de prins, adăugă Alee. |i- — Circulă mult Tatăl meu este un om ocupat Iar acum |feplecat din ţară. Cordie şi Regan ştiau cît de greu îi era Sophiei să vorfpeascâ despre tatăl ei, aşa că schimbară subiectul. Unul din copiii mei a încercat să arunce în aer laborarul, rise Cordie.

E

/ 154

JULIE GARWOOD

;

Sophie îi explică lui Jack: — Cordie predă chimia la liceu. Nu ţi l-a aruncat unul din ei în aer şi anul trecut? — Oarecum. Jack zîmbi. — Cum poate cineva să arunce un laborator oarecum în aer? , — Este complicat. Cordie se uită la Regan şi clătină din cap înspre Sophie,;: semn că era rîndul ei să ţină conversaţia departe de Bobby: Rose. — Nu o să uit niciodată zgomotul acela, izbucni Regan. .;: — Ce zgomot? întrebă Sophie. îşi aminti că nu-şi luase; antibioticul şi încerca acum să deschidă flaconul prevăzuţi cu siguranţă, pentru copii. — La telefon, am auzit a detunătură şi zgomot de sticlă) spartă şi apoi o căzătură. Sophie. nu avea răbdare pentru flacon şi fără să sej gîndească ce face, i-1 întinse lui Jack. Acesta- îl deschise;! mai putea deschide unul. ' j — Sophie, am crezut că ai murit, spuse Regan .şi ochiri se umplură de lacrimi. Chiar am crezut ăsta. Am sunat la; nouă-unu-unu, de la unul din telefoanele din casă şi l-ani sunat pe Alee de la altul/ Dar ţineam celularul deschis,;, sperînd că o să-mi răspunzi. M-ai auzit cînd te strigam? l — Nu, nu te-am auzit. — Cum te-ai descurcat cu trei telefonae deodată? o: întrebâ Cordie. — Nu ştiu cum am făcut-o, dar am făcut-o. Alee şi Jack] se aflau într-o şedinţă şi de obicei secretara nu-i întrerupe^

FOC ŞI GHEAŢĂ

155

• dar eu nu aveam prea multe de explicat. Gred că am speriat1 *0, strigînd că ai fost împuşcată. . ('■ Alee se întinse după Regan şi o trase în poala lui. f , —A ajuns la spital înaintea ta, Sophie, spuse el. ". , Regan îşi tapotă ochii. — O să mă duc acasă şi o sâ-i trag un plîns pe cinste. - Alee o bătu uşor pe mînă. \ — De ce nu-i dai drumul chiar acum? Altfel nu o să t ajungi înapoi la hotel cu ochii uscaţi. | Sophie rîse. Regan putea plînge din orice. Era întrpadevâr impresionant. Cînd erau la şcoala elementară, Cordie | şi Sophie se întreceau care din ele o făcea prima să plîngă. Sophie spunea mereu o poveste tristă inventată de ea, în | timp ce Gordie cînta întotdeauna un cîntec trist. Gîndindu|^se acum la asta, ce făceau ele nu era prea frumos.Nostim, | dar nu frumos. Ciudat moment pentru asemenea amintiri. |Poate că pastilele de durere să aibă fie explicaţia, f p —- îmi pare rău că te făceam să plîngi cînd eram mici, fespuse Sophie, simţindu-se dintr-o dată vinovată, ffep Cînd ai făcut-o să plîngă? întrebă Alee. U' —Tot timpul, recunoscu şi Cordie. — Pînâ m-am prins, spuse Regan dînd din umeri. Se duse |în antreu să-şi ia puloverul şi geanta. Se întoarse apoi spre jCordie: - ' —Te duc acasă, dacă vii şi tu acum. — Dacă Sophie nu mai are nevoie de mine... Vă rog, plecaţi. Vă implor chiar,■dar sâ-i luaţi şi pe [ăştia doi cu voi. Mai trecură cinci minute pînâ cînd prietenele ei ajunseră pa uşă. Regan se mai întoarse o dată:

Î

156

JULIE GARWOOD

— Mâ întreb cine oare a fost la telefon cînd ai fost împuşcată? Dar indiferent cine a fost, precis că s-a speriat şi el de moartj. — Ah, da, despre asta ... o să vorbim mîine. Alee şi Jack nu au sesizat subtilitatea răspunsului .ei evaziv. Păreau să fi prins rădăcini în fotoliile lor. Odată Regan şi Cordie plecate, Sophie se întoarse spre ei. — Ar trebui să plecaţi şi voi acasă, sugeră ea. — îl aşteptăm pe Gil, spuseAlec. —AmîndoU

— Eu îl duc pe Jack acasă, aşa că da, amîndoi. — Gine era la telefonul mobil? întrebă Jack- Acum de­ venise curios. > — I-am explicat deja totul detectivului Steinbeck. — Ce i-ai explicat? Cine era? întrebă Alee. Ezitase pînâ acum să le spună* dar se gîndi că devenise inevitabil. Nu avea ctim să scape. — Bărbatul care a tras în mine.

; :

,

;

I |

JURNAL 290 TABĂRA DIN ARCTICA

S-a întîmplat ceva cumplit cu haita. Ieri a murit Allie, -' una dintre femele. Am observat noi ca fusese neobişnuit de liniştită în ultimele doua zile, dar nu am acordat prea multă atenţie acestui lucru. £ Eric m-a luat deoparte ca să mă asigure că el nu avea *. nici o legătură cu moartea lui Allie. îi cred, dar o să mă simt j;mai bine cînd nu o să găsesc nici un hormon neobişnuit în | sîngele acesteia.' r.- Alţi doi lupi prezintă simptome. Presupunem că motivul j*este un virus, pe care însă nu l-am putut identifica. Ne simţim cu toţii neajutoraţi şi ne rugăm ca ceilalţi să rămînâ ! sănătoşi.

PAISPREZECE

-D A R ŞI VOI V-AŢI FI UITAT, PROTESTĂ SOPHIE. — Eşti nebună? spuse Alee. Nu, eu nu m-aş fi uitat. Tu te-ai fi uitat* Jack? — Fireşte că nu. Sophie îşi mută privirile de la unul la altul. — Ah, haide. Dacă te sună cineva şi vocea acestuia ţi se pare cunoscută şi omul îţi spune Că nu vrea să strice sur- , priza... Cei doi aveau un aer atît de uluit, îneît'Sophie încetă să mai încerce să-şi justifice acţiunile. — Reacţionaţi aproape la fel ca detectivul Steinbeck, spuse ea. * —- L-ai întrebat şi pe el dacă el s-ar fi uitat pe fereastră? vroi Jack să ştie. — Întîmplâtor, l-am întrebat. — Şi? insistă Jack, văzînd că nu continua. — Şi mi-a spus că nu s-ar fi uitat, recunoscu ea fără plăcere. Doar este detectiv criminalist. Ce altceva mi-ar fî putut spune? — Ai uitat de ce a vrut şeful tău să lucrezi acasă? Ai uitat; de ameninţări? interveni Alee.

. FOC ŞI GHEAŢĂ

159

— Nu, nu am uitat. Dar pur şi simplu nu le-am luat în se­ rios, spuse ea liniştită. :— De ce nu? — Primesc tot timpul ameninţări — cel puţin de fiecare . dată cînd apare tata la ştiri, fiind acuzat pe nedrepţ de un delict sau altul. Aş mai adăuga faptul câ nu a fost niciodată ^condamnat. . — Ce fel de ameninţări primeai în trecut? întrebă Jack. . Sophie ridică din umeri cu nonşalanţă. — Chestiile obişnuite. „Te urăsc“, „O să te fac să-ţi pară rău“, „O să-ţi iau capul“...bla, bla,bla... — I-am spus să le declare imediat cum le primeşte, îi spuse Alee lui Jack. V Sophie zîmbi, în derîdere: — Cui, poliţiei? Ca să se învîrtă în jurul meu mâi mult »decît o face dejâ? Pentru ce? Ameninţările încetează întot­ deauna într-o săptâmînâ, două. Alee, nu am de gînd să-mi -trăiesc viaţa în frică. — Ce altceva ţi-a mai spus-cel care a tras, înainte de a te uita pe fereastră? întrebă Jack. — ,Joacă sportiv“. L-am întrebat cum îl cheamă iar el ¿mi-a spus ,joacă sportiv“. Mi-a spus şi că nu vrea să-mi ¿'strice surpriza. — Aşa că te-ai uitat, suspină exasperat Jack dînd din cap. — Evident ■— Hmm ...Da, presupun că a fi împuşcat poate fi o sur­ priză. *V — NU ajută la nimic să fii sarcastic. Stînd aşezat în fotoliul din faţa ei, Jack se lăsă în faţă, cu ¡Coatele pe genunchi. •

160

JULIE G A R W O O D

— Deci, dacă te-aş ruga să joci sportiv, ai fi gata să faci | orice aş vrea eu? ‘ Sophie nu-i aprecie atitudinea. Dacă asta ar implica să te împuşc, probabil cada. Alee vroia ca ea să continue. | — Ziceai că vocea ţi se părea cunoscuta. — Oarecum. Era foarte vesel şi m-a dus cu gîndul la un i vînzâtor. Am crezut atunci că mai auzisem vocea aceea, dar | acum nu mai şînt sigură. .J — Prima oară cînd mai primeşti o ameninţare, mă suni| imediat. Clar? Tonul lui Alee era dur C| — Pot să am şi singură grijă de mine. ^ îşi dădu seama că nu spusese ce trebuia, mai ales tocmai fusese externată de la spital şi se îngrijea de o rană făcută de un glonţ. Alee arăta ca şi cum ar fi vrut să o facă să se trezească la realitate. Expresia lui Jack era şi mai cumplită. — Nu te mai uita aşa la mine. — Cum mă uit? întrebă Jack. — Ca şi cum aş fi o idioată. — Atunci am reuşit. Asta-i bine. Ce vroiau de la ea? Adevărul? Pe ăsta nu-1 vor av Normal că era speriată şi atît de obosită, obosită să pretin că toate ameninţările astea nu o preocupau. Amîndoif aşteptau de la ea pocăinţă. | — Bine. Recunosc. Nu am fost precaută. I Jack dădu din cap aprobator şi se întoarse spre Alee. în | timp ce acesta recita o litanie despre toate lucruriTe oribilei care i s-ar putea întîmpla dacă nu va fi mai atentă, râm tăcută, studiindu-1. Chiar că era un ticălos, îşi spuse

FOC ŞI GHEAŢĂ .

161

: Păcat câ era aşa de al naibii de sexi. Nu-i venea să creadă Lscă era realmente atrasă de el. Dar de cc nu? Era un specimen fin de masculinitate — înalt, cu umeri laţi, muşchiulos, ;r Avea păr des, brunet, un chip cizelat şi ochi pătrunzători şi . zîmbetul lui de băiat rău îi făcea stomacul sâ-i tremure cînd |.;se uita la ea într-un anumit fel. I-, Ştia că şi el era atras de ea. Felul cum o studia era al ^naibii de personal, pentru un agent FBI. O privea aşa cum | rse uită un bărbat la o femeie care-1 interesează. Ştia şi că nu Ifyroia să o dorească. Luînd în consideraţie faptul că îşi ^ spunea despre ea că era o imbecilă cu gură bogată şi luînd jpîn consideraţie cu cine era rudă, cine l-ar fi putut blama | pentru asta? îl studie mai bine pe Jack MacAlister în timp ce acesta |icontinua să discute cu Alee, fără ea. Oare ştia că era atrasă jfde el? Spera că nu. Ah, Dumnezeule. FBI. Ce se petrecea ic u ea? Ce se întîmplase cu standardele ei? jfv Presupuse că s-ar fi putut culca cu el. Ar fi doar sex, ¡Jmult sex sălbatic, uluitor, pasionat. Dar fără dragosţe. Nu-şi Sputea permite să se îndrăgostească. Trebuia să-şi protejeze |finima. Ea nu era o femeie ca toate celelalte. Ea nu ar fi fetitut niciodată să se mărite şi să aibă copii ...nu cu ipovestea ei de familie. P i '.'.Sex animalic, nebun ...fără promisiuni ...nimic nu era păiu în asta, nu? W ' Ei...FBI. încetează, Sophie, se dăscăli ea. Precis a ¡¡înnebunit, dacă se gîndea la asemenea lucruri. FBI. De ce Piu părea să-şi amintească asta, cînd se uita la el? K ;, Trebuia să-şi ocupe mintea cu altceva, ca să nu mai Ki&â timp să se gîndeascâ la înclinaţiile ei perverse pentru

162

JULIH GARWOOD

bărbaţi. Era la fel câ în cazul unei cure de slăbire. Ori de ‘: cîte ori ţinea regim, trebuia să-şi găsească mereu ceva de făcut ca să nu se gîndeascâ la îngheţata H?agen-Dazs, cu bucăţi de ciocolată, din fundul congelatorului ei. E drept, de obicei săpa în ea şi o mînca oricum, dar era decisă să nu sape şi în Jack. Asta era o poftă căreia i-ar putea rezista. William Harrington. Cu toata nebunia din ultimele : douăzeci şi patru de ore, efectiv uitase de el. Da, acesta era un mister asupra căruia se putea concentra. Ce se ; întîmplase cu el? Şi de ce se dusese la Prudhoe Bay? : Acolo a plecat cînd a părăsit cursa? Atunci de ce i se 1; spusese că a plecat în Europa? Ceva nu mergéa aici, dar ce anume? ■ ' ■ Sophie nu era sigură cum să procedeze. Se gîndea că ar putea să stea de vorbă cu Alee. I-ar putea povesti cum l-a 'j cunoscut pe Harrington şi circumstanţele bizare care îi înconjurau moartea, dar ce i-ar putea sugera Alee? Că a fost o moarte accidentală? Un mod oribil de a muri, dar totuşi un accident? Trebuia să vorbească cu Domnul Bitterman. Acesta"; era un expert în verificarea surselor şi precis' o să ştie I cum ar trebui ea să-şi conducă investigaţiile. In fond ju-^ casé în ligile mari, lucrînd la cele mai prestigioase ziare din lume, vreme de mai bine de douăzeci de ani. Trebuie ; să-l sune. Alee şi Jack îşi terminaseră discuţia despre éa, iar Alee ■ trimitea acum mesaje pe iphone. ■' / j — Alee, crezi că cineva mi-ar putea asculta convorbirile telefonice? întrebă ea.

i

r

FOC ŞI GHEAŢĂ

163

îi răspunse fără să-şi ridice privirea. . —A verificat Gil. Este convins câ nimeni nu-ţi ascultă :: linia. De ce întrebi? ^ — Eram curioasă, atîta tot. Agent MacALi ster, trebuie să ajungi undeva? Te uiţi tot timpul la ceas. v — Nu crezi câ e timpul să începi să-mi spui Jack? Şi nu, nu am nici un plan care nu poate fi schimbat. O să dau doar v- un telefon scurt. . — Alee, pentru Dumnezeu, du-1 pe Jack la maşina lui. Să Lnu rateze întîlnirea. Este nepoliticos din partea lui să o con[ tramandeze la oră asta. In plus — nu se putu ea abţine — am 3 auzit câ anumite servicii de escortă de calitate te amenl dează pentru contramandări în ultima clipă. , Jack îi flutură un zîmbet şi spuse: r* — Nu putem pleca pînâ nu vine Gil. k Chiar atunci se auzi soneria. Jack izbucni în rîs. % — Jur câ nu am programat asta. Gil venise cu două ore mai devreme. Se năpusti / înăuntru, cărînd trei cutii mari de pizza, cu două seturi de s cite şase sticle de bere K elly’fs Root, balansînd precar deaIsupra celorlalte' | — Fâ-mi loc, Alee. Trebuie să mîncâm pizza asta cît este M>unâ şi fierbinte şi să bem mineralele astea cît sînt bune şi freci. Ei, Sophie, draga mea, cum te mai simţi? Ai chef de o Ifelie sau două? | — Poate mai tîrziu. De unde ai făcut rost de Kelly 7s? — De pe piaţa neagră, răspunse el, zîmbind. — Ţi-ai făcut atîtea probleme să vii cu mîncare caldă, |spuse ea. Vroia să mai adauge câ era păcat câ Jack şi Alee pnîncaseră deja iar Regan şi Cordie plecaseră, dar Jack îl

164

JULIE GARWOOD

urmă pe Gil la masă, în timp ce Alee se duse la bucătărie după şerveţele. — De care ai adus? întrebă Alee. —Tu ce crezi, de care? Setul complet, normal. Dacă e f comestibilă, poftă bună. ;| Sophie traversă camera şi îl dădu pe Jack deoparte ca să i examineze pizza enormă pe care tocmai o deschidea Gil. — Chiar o să mănînci din nou? întrebă ea uitîndu-se la ^ Jack. 4 Jack se uită în jos şi simţi brusc cum i se leagă limba. La :;S" naiba, era frumoasă foc. Chiar şi aşa, fără urmă de machiaj, ^ tot grozav arăta. Seducătoare pînă la Dumnezeu. Altă dată, ' Intr-un alt loc, ar fi făcut o mişcare. — Poftim? spuse el încereînd să-şi amintească ce îl între- i base. . | — Am întrebat dacă o să mănînci iâr. — Da, normal că o să mànînc. Este pizza. Trebuie să o; mîncăm fierbinte. ^ — E ca un viciu, Sophie, spuse Alee., '--4 E mai mult lăcomie, se gîndi ea. îi lăsă la festinul | roman, care părea să semene cu un eveniment orgasmic şi 4 se duse la bucătărie să-şi facă un ceai. Văzu pachetul cu ba- ';i terii şi îşi aminti de reportofonul digital pe care-1 folosise la* interviul cu Harrington. în seara asta, indiferent ce s întîmpla, o să asculte fiecare cuvînt pe care-1 spuse; Harrington. Era cea mai potrivită penitenţă pentru faptul că îl făcuse narcisist. Era un narcisist, dar acum îi părea râu că spusese acest lucru. Dar acum va fi atentă. Trebuia să fi spus ceva relev despre Pradhoe Bay, în timp ce èa era cu gîndurile aiurea

•

FOC ŞI GHEAŢĂ

165

poate câ menţiunea va explica unde, cînd şi de ce. Bietul ■om murise şi Sophie îşi jură să nu se plîngâ în timp ce îl va asculta trăncănind întruna despre cele douăzeci şi patru de curse ale sale. Şi, ah, da, povestind saga băşicilor lui. Nu va ' da repede- înainte la nimic din toate acestea, indiferent cît de mult ar simţi nevoia . Oftă. Bietul om mort. Acest sărman, plictisitor pînă la Dumnezeu, om mort. p Sorbi din ceai şi intră,în dormitor să-şi ia reportofonul. Ştia că îl lăsase pe măsuţă, dar nu era acolo. Uitîndu-se prin - sertare, îşi aminti câ îl băgase în sac. Exact înainte de a psuna Regan. Ah-ah. Totul îi revenea acum în minte. îşi apminti cum ţinea geanta, îşi aminti de telefonul care o între- rupsese şi apoi acel infam „Joacâ-Sportiv“ vorbindu-i cu f vocea aia atît de veselă. Amintirea o făcu să se înfioare. Sacul trebuia să fie în Jl'ving. ţ Dar nu era. —- Alee, mi-ai văzut sacul? Cel din piele roşie ... Se uită din nou prin cameră. K. — îl ţineam în mină cînd am fost împuşcată. Trebuie să gfieaici. |y — L-am văzut, spuse Gil cu gura plină de pizza. Era pe Q’os, chiar acolo, lingă fereastră, adăugă el fluturînd o felie fd c pizza, pe jumătate mîncatâ, .în direcţia aceea, era plin de l'Sînge. | | — Plin de sînge? Nu, nu sacul meu Prada! Jack se uită la Alee, fâcîndu-i acestuia uri semn cu capul |jspre Sophie. pg: ■ — O să fie cum a fost cu bluza cabana? Sophie îl auzi.

166

JULIE GARWOOD

— Era o Dolce & Gabbana, iar sacul din piele roşie,/: Prada, este ceva asemănător. r '—A fost ceva asemănător, o corectăJack. - 1| îi veni să înjure. Se prăbuşi în scaunul de lîngâ Jack. j —A fost? Poţi să-mi explici ce înţelegi prin asta? 3 — Cred că ai putea spune că Prada ţi-a salvat viaţa;| Glonţul a trecut prin închizâtoarea ei, înainte de a ajunge la | tine. / Sophie se lăsă pe spate. '^ — Perfect, o pot repara. Dacă pielea nu este pătată ..¿3 dacă pot scoate sîngele ...unde este? .^ — Nu este aici, îi răspunse Alee. J — Face parte din obiectele de la locul crimei, aşa că ăi fost luat la laborator, îi explică Gil. | — îl vreau înapoi. Am reportofonul în el şi portofelul cui actele şi, ah, Doamne, cărţile mele de credit. — O şâ-1 sun pe Sţeinbeck mîine dimineaţă, promise-: Alee terminîndu-şi pizza şi începînd să strîngă masa. Sophie căscă. Analgezicele o făceau somnoroasă şi era" terminată. —Voi doi nu aveţi un loc mai bun unde să fiţi acum?J Poate aveţi de prins nişte băieţi răi. .; | — Eu, nu, răspunse Jack. Eu unul probabil că o să-mi iau| o învoire. Dacă da, atunci o să caut o plajă izolată, undej este cald tot anul şi o să stau intr-un hamac. Urăsc frigul şiii Chicago e deja pe calea asta. — Bine, sînt sigură că o să te distrezi de minune. Aci pe mine vă rog să mă scuzaţi. Aş vrea să mă culc. — Eu şi jack plecăm, spuse Alee, dar Gil o să rămînă; peste noapte.

FOC ŞI GHEAŢĂ

167

r s —Dar... începu Sophie. 1 — Nu comenta cu mine pe tema asta, Sophie, o avertiză f Alee. jr Gil îi făcu cu ochiul. j? : — Canapeaua asta mi se pare cît se poate de confortabilă. ¡¡Promit să fiu tăcut ca un şoricel. Nici nu o să ştii că sînt paici. < Sophie renunţă, fără convingere.Nu mai avea energia să psecerte. După ce încuie uşa în urma lui celor doi, se duse la Mebaraua cu lenjerie ca sâ-i aducă lui Gil o pătură şi o fpemâ. Se duse apoi la bucătărie şi stinse luminile, după | care o luă spre dormitor Livingul era iluminat de televi­ zo rul pornit. Gil se uita la un meci de baschet, cu sonorul lînchis. — Noapte bună, Gil. Şi mulţumesc, spuse ea. — Noapte bună Sophie, draga mea, îi răspunse acesta cu »un căscat. l ’.Sophie îşi puse cămaşa de noapte şi se aşeză pe marJuiea patului. Era atît de obosită îneît abia îşi mai putea * e ochii deschişi. Ceasul de pe noptieră arăta 11.30. Nu putea culca la ora asta. Trebuia să stea trează încă o tunâtate de oră, aşa că luă 6 revistă şi începu să citească, [tr-un tîrziu, la 11:55, se dădu încet jos din pat. Merse P'Vîrful picioarelor la uşă şi o întredeschise puţin. Gil ¡¡fprâia din toate puterile. Închizînd încet uşa la loc, trajbrsâ încăperea şi. intră în dresing, puse alături pe jos o 'tivâ de cutii cu pantofi şi dădu la iveală un mic panou de . Cu cîteva lovituri, acesta se desprinse. In spatele ikse afla o cavitate de mărimea unui roman de buzunar.

168

JULIE GARWOOD '

Bagă mîna înăuntru şi scoase de acolo un mic telefor celular. Privind in încăpere în direcţia noptierei, se încruntă ca să vadă ceasul. Acesta arăta acum 11:59; Aşteptă. Fix la miezul nopţii, telefonul vibră în mîna ei. Sophie îl deschise repede şi-l duse la ureche. — Bună, tată.

JURNAL TABĂRA DIN ARCTICA _ Nu pot descrie cît sîntem de consternaţi, cu toţii. Lucy, ceilalţi adulţi, puii, s-au dus cu toţii. Singurul supra­ vieţuitor este Ricky. Şi Ricky se află în anticamera morţii. Eric i-a convins pe Brandon şi Kirk să se întoarcă la bază. Imediat după ple­ carea acestora, Eric l-a sedat pe Ricky şi atunci, cu ajutorul meu, i-a mai făcut acestuia încă o injecţie cu K-74. Eu am insistat sa mărească' doza. După cîteva ore de la injectare, Ricky era în picioare şi puternic ca întotdeauna. Remarcabila lui revenire, într-un timp atît de scurt, i-a uluit pe Brandon şi Kirk. Pentru prima dată am văzut emoţie la masculul nostru alfa. Ricky a intrat într-un doliu profund, după pierderea familie. Nu lăsa impresia că-şi va reveni şi urla a jale pînă tîrziu în noapte; ziua, umbla într-una.

CINCISPREZECE

TOTUL O SĂ FIE BINE, MĂ ROG, POTRIVIT > tatălui ei care, nouăzeci şi nouă la slitâ din daţi, avea drep-| tate. Lucrurile aveau felul lor de a sfîrşi bine şi aşa cum îi l amintea el mereu, găseşti o luminiţă la capătul tunelului.J Doar că străbaterea acestui tunel ca să ajungi la lumină, era | întotdeauna atît de plină de suferinţă. | împuşcarea ei era exemplul perfect. Ce bun posibili putea ieşi din asta? Este prea devreme să ştie, îşi spuse ea,-j dar alese să-şi creadă tatăl şi să îmbrăţişeze felul lui optifj mist de a privi viaţa. Sophie credea acum că începuse să4| îmbrăţişeze şi o altă filozofie: să-şi ia revanşa.. Sophie vâj saluta ocazia de a trage în cel care a tras în ea. Să vadă cîtl de mult o sâ-i placă iui. Tatăl ei i-a promis la telefon că angajaţilor de la K elly’ft| | li se va face dreptate şi ea avea încredere în el. Spera câ| aceştia îşi vor primi banii înapoi, ceea ce menţionase (fe| cîteva ori. Răspunsul tatălui ei a fost simplu: „ o să vedem“\ | După ce au terminat de vorbit despre starea actuală^a| afacerilor companiei K elly’fs Root Beer, i-a povestit de^j spre William Hamngton, nescutindu-1 de nici unul dirij detaliile cumplitei morţi a acestuia. Tatăl ei i-a sugeratf

FOC ŞI GHEAŢĂ

171

? să-şi împacheteze lucrurile şi sâ facă o excursie la Prudhoe fyBay. I-a amintit câ era reporter şi că precis va găsi o ■poveste, acolo. Sophie îşi dădu seama de adevăratul motiv Jkal tatălui ei. Acesta o vroia departe de Chicago, pînâ cînd |/rşe va potoli toată tevatura legată de închiderea companiei ţiK elly’fs. Totuşi, sugestia lui era de bun simţ. Exista o ^poveste de povestit, în Alaska. Următoarele două zile au trecut surprinzător de repede, fedeşi Sophie nu a reuşit să facă prea multe. A dormit mult, a iŢnîncat puţin şi se simţea searbădă ca păsatul de ovăz. Gil a l^dormit numai în prima noapte în apartamentul ei, dar nu l^pleca niciodată prea departe. Cînd nu-i păzea el aparta^mentul, altcineva era de serviciu. Nimeni nu putea trece de ^ holul blocului fără, identificare şi permisie. Paza suplilamentară era grija lui Alee şi Sophie nu ştia cum îl va ^răsplăti vreodată pentru siguranţa pe care i-o oferea. î|^\ Avea companie, multă companie şi primea flori proasf pete şi cărţi de vizită cu Fă-Te Bine. Doamna Bitterman a l'Venit cu un castron cu şpaghetti cu sos făcut în casă şi Itihifteluţe. Avea mîncare pentru douăsprezece persoane. |l€hiar şi oameni complet străini îi transmiteau însănătoşire Sgfăbnicâ.Cei mai mulţi dintre aceştia insistau să o asigure Lcâ ei nu credeau câ Bobby Rose — un Robin Hood proprie^tate Chicago — a furat bani din fondul privat de pensii al t-fcompaniei K elly'fs . Cei mai mulţi îl acuzau pe Kevin j|pevoe, directorul de investiţii al companiei, pentru inepţie lf$i proastă urmărire a fondului. ţf* * Sophie nu putea scăpa de acest scandal. în fiecare seară Ipârea ceva la ştirile locale despre închiderea companiei şi |pespre urîtul divorţ. Fiica lui Kelly, Merediţh şi viitorul-

172

JULIE GARWOOD

fostul lui ginere, Kevin Devoe, erau implicaţi într-o luptăjj urîtă şi plină de ură. Acuzaţiile erau aruncate din fiecare! parte şi toate erau surprinse pe peliculă,şi prezentate ca o te -| lenovelâ bolnavă, la ştirile locale de la TV, de la ora 6 şi 10 4 seara. Rînjetele lor sarcastice, rele, mînioase, se aflau chiaH acolo, în mijlocul ecranului, pentru oricine vroia să le vadă.' Cum puteau doi oameni care în mod clar s-au iubit cînd; s-au căsătorit, să se transforme în asemenea gargui? AstăziJ te iubeşti, mîine te urăşti? Nici o mirare că gîndul lâ căsătorie o făcea pe Sophie să vrea să uite de aşa ceva. Domnul Bitterman o suna zilnic dar refuza să o viziteze, ? să vadă cum s-a refăcut şi refuza să o lase să spună uirii cuvînt despre muncă. — Dacă te las, ştiu că o să mă asasinezi cu întorsul la ziar, % iar eu o să sufăr pentru tine că ai fost împuşcată şi aş putea^j ceda, i-a spus acesta. Cînd a deschis gura să vorbească, i-a tăiat-o scurt. La început era furioasă pe îrÎcâpâţînarea lui Bitterman, pentru că murea să-i povestească despre soarta lui Harrington, dar| îşi dădu curînd seama că aceasta putea lucra în avantajul ei.| Mai avea nevoie de timp ca să adune informaţii înainte det a-i împărtăşi planul ei. Sophie nu şi-l putea scoate din minte pe Harringtoni| Vroia sâ-1 sune pe Paul Larson, din Prudhoe Bay şi să-l| întrebe dacă a mai aflat ceva despre decedat. Paul îi dăduş^ numărul mobilului său şi îi spusese că îl putea suna oricînd;j zi şi noapte, dar nu vroia sâ-1 deranjeze. Acesta avea uiij program plin, ca ofiţer însărcinat cu securitatea compa^ niilor petroliere şi îi promisese că o va suna dacă şi cînd vă|

FOC ŞI GHEAŢĂ

173

fâvea noi informaţii despre Harrington. Totuşi, aşteptarea o |Îăcea. nerăbdătoare. Avea lîngâ ea, în permanenţă, un carneţel şi oricînd îşi |ămintea ceva ce spusese Harrington în timpul interviului, înota. Se simţea cumplit de vinovată. Ar fi trebuit să fie mai latentă cu el. Totuşi, atenţia îi era îndreptată acum asupra sacului ei, gare dispăruse. Trebuia să descopere unde se afla laborapbrul de criminalistică, asta trebuia să facă ea şi să se ducă ¡acolo şi să le ceară înapoi bunurile ei personale. Se mai afla pfoieâ la ei reportofonul digital, cu fiecare cuvinţel rostit de |fÎarrington. jfvV;;,,

g ZIUA ÎN CARE I-AU FOST SCOASE FIRELE a |ineeput, desigur, ca o zi foarte bună. Paul Larson, tipul cu ¡¡Securitatea din Alaska, a sunat-o cu fel de fel de informaţii interesante. p ' — Au găsit portofelul lui Harrington. Se afla la vreo ¡treizeci de metri de rămăşiţele unui cort care fusese ridicat l|am la vreo douăzeci de mile depărtare de nimic. Vorbesc ¡¡şrios. Era o pată mică în mijlocul celui mai dezolant ţinut I P ’care ţi Tai putea imagina. Nimic de jur împrejur, la mile lu mile distanţă. Întîmplarea a făcut ca un avion mic sâ-1 Ip ite pe Barry şi au aterizat ca să instaleze repere noi. |p g —Cine.este Barry? . Ursul polar, un mascul, care l-a mîncât pe ...vreau să Ritmpare Ta ucis pe William Harrington. Am descoperit că părry' este o adevărată celebritate aici. jpşSophie era îngrozită, f e —Pentru că Ta ucis pe omul acela?

174

IULIE GARWOOD

-I

------ ----- ------------------------------------- —-----------------------% —■Ah, nu, nu. Este celebru pentru câ face parte dintr-un i studiu ştiinţific despre urşii polari. Se află întotdeauna aicH un grup ştiinţific sau un altul, care să colecteze date despre j ceva. Dacă nu sînt urşii polari, este încălzirea globală. j — Ziceai că îl căutau pe Barry? ^ — Exact. Pilotul a observat o fîşie lungă de material roşu, j zburind în bătaia Vîntului. Ó mare bucată din ea făcea parte \ din cort, dar mai era una, mai mică, îngheţată, lîngâ'J portofel. Dacă cortul nu ar fi fost atît de viú colorat, nu l-ar ¡ fi văzut niciodată. Chiar şi aşa, dacă te gîndeşti la imensi--| tateâ acestui loc, este de-a dreptul uluitor faptul că âu gâsitj ceva. I se spune pustiul îngheţat. '2 Şi William Harrington şi-a pus un cort în mijlocul aces-j tuia? Ce Dumnézeule Mare făcea el la douăzeci de mile dé¡ ...acel îngheţai nimic? Sophie nici măcar nu putea începea să-şi imagineze ce avusese acesta în cap. Se minună cU| voce tare: á — Nu îţi închipui că William Harrington se afla îri| Alaska pentru vreuna din aceste cercetări ştiinţifice? 3j — Ce fel de cercetări? întrebă Larson. — Poate că sună forţat, dar mă gîndesc la proiectulj menţionat de Harrington. I-a spus Proiectul Alfa. Poate căi nu e nimic ... Harrington era destul de fanfaron şi mai mul§j ca sigur câ exagera despre nu ştiu ce club al superoamenilorj din care făcea parte, dar ar merita, poate, cîteva investigaţi^ — Proiectul Alfa? Sună ca ceva ştiinţifico-fantastic, rîs|f Larson. — Sînt convinsă câ ai dreptate, Paul, recunoscu Sophiéj dar tot nu mă pot abţine să nu mă simt intrigată. Mă într

FOC ŞI GHEAŢĂ

175

ii;-mereu ce căuta Harrington în Alaska. Ce s-a găsit în J- portofel? „ -— Permisul lui' de conducere, două hîrtii de o sută de k'dolari şi una de douăzeci şi un cârd Visa. Nu. era nici o |;zgîrietură pe acest anemic portofel din piele. Nici o zgîripeturâ, zic ei. Ciudat, nu? Avînd în vedere ... înţelegi... fh , Avînd în vedere că tunul, bătrîul Barry l-a păpat pe pWilliam Harrington? |P .— Au trimis portofelul la laboratorul, din Ancorage. ^Rămăşiţele lui se aflau deja acolo. Am vorbit cu cineva de |acolo, i-am spus că sînt cu adevărat interesat de investigaţie l&i’e â aş aprecia dacă mă va ţine la curent. Presupun că au ^Început cu banca unde a fost,emisă cartea de credit şi de |acolo au dat de numele unei firme de avocatură care se locupa de afacerile lui Harrington. Au găsit chiar numele ^singurei rude, care, înţeleg-eu, va moşteni al naibii de mulţi ftani. Dwayne Wicker. Un văr de gradul doi. Destul de trist Icănu avea decît o singură rudă. ¡¡p-'Sophie spuse: — Nu-i cunosc prietenii sau poate că nici nu avea priiSfeni. Nu am discutat decît despre cele douăzeci şi patru de se pe care le-a cîştigat. Şi despre băşici. Am discutat "uit despre băşicile lui. Paul risc. — Băşici? Inventezi acum. Nu, nu inventez. Mi-e ruşine să recunosc faptul că mă ideam la cu totul altceva în timp ce el vorbea. Acum îmi râu. Cursele acelea însemnau atît de mult pentru el. i r Atunci de ce a renunţat la a douăzeci şi. cincea lui â?

176

JULIE GARWOOD

— Dacă ar fi să-mi spun o părere, aş zice că ştia că nu vă cîştiga, dar faptul că mai purta încă. în Alaska şosetele lui: roşii de cursă, mă face să mă întreb dacă nu cumva dispariţia lui ascunde ceva. — Ascultă, am o idee. Cum tot nu o să scrii despre cursă, vino aici şi scrie despre Alaska. Avem un hotei de cinci stele chiar lingă Barrow. Ce-ar fi să fac o rezervare pentru; tine? Chiar îmi doresc cina aceea la lumina luminărilor. — în hotelul acela de cinci stele pun bomboane de cio­ colată pe perne, în fiecare zi? •*; El rîse. — Bine, renunţ la hotel, dar tot trebuie să vii aici. Aveirf un hotel fără fiţe, dar cu camere curate şi aşternuturi curatei şi chiar ar trebui să vezi aurora boreală. Panorama de aici; este spectaculoasă. 4 — Parcă ziceai că e un pustiu. — Un pustiu superb. Presupun că asta este o contradicţie,; rîse el. Dar trebuie sâ-1 vezi ca să înţelegi. Alaska o să tej facineze. .1 — Lasâ-mâ să mă gîndesc. 1 — Gîndeşte-te şi la mine. Nu răspunse acestui comentariu. % — Mă măi suni dacă mai afli ceva despre Harrington, da?t — O să te sun oricum. La revedere, acum.

SOPHIE ERA DISPERATĂ. — Am nevoie de bere K ţlfy ’fs şi am nevoie râu de tot. -; — Şi m-ai sunat pentru că ... întrebă Cordie. — Pentru că tu ştii cum să obţii lucruri de sub tejghea, — De sub ce? '-m

FOC ŞI GHEAŢĂ

177

; — De sub tejghea... umblînd Ia teşcherea. îmi poţi sau nu, face rost? —- Am în frigider două sticle. Ţi le pot aduce după ultima .mea oră de laborator. — Nu-s de ajuns. Am nevoie de cîteva cutii. ţ~ — Am înţeles. Dar, Dumnezeule, de ce? — Pentru că disearâ vine la mine Domnul Bitterman. -Este vorba de o poveste pe care aş vrea să o investighez şi vfs-ar putea să trebuiască să plec într-o călătorie. Speranţa ymea este câ el va agrea povestea mea şi va acoperi cheltu­ ielile. O să-ţi povestesc totul cînd o să fim împreună. Dar făcum am nevoie de berea asta din rădăcini şi încă de multă. |D am convins pe Domnul Bitterman să vină la mine |fâcîndu-i o promisiune şi am exagerat puţin. I" — Cît de mult înseamnă acel puţin? fi--".— I-am dat de înţeles că am o debara plină cu bere. —• Soluţia e simplă. Sună la prăvălie şi roagâ-i să-ţi Jlivreze două lăzi cu o alta marcă de bere din rădăcini. ţy — Domnul Bitterman ar putea face un infarct. Trebuie să Ifie Kelly ’fs Root Beer. | r— - Regan? Poate ne ajută ea. | ^ î — Ea are deja o temă. Trebuie să-l convingă pe Alee |sâ-mi aducă înapoi lucrurile de la laboratorul de criminaistică. Nu au absolut nici un motiv să-mi reţină lucrurile personale. — Gil mi-a spus că tot sacul era plin de sînge şi că llonţul a trecut prin încuietoarea lui. Biata de tine. >uia să ia sacul, pentru că era un obiect de la locul crimei.Tu nu te uiţi niciodată la emisiunile astea de la

178

JULIE GARWOOD

televizor? Ai noroc că nu ţi-ău tăiat o bucată din covor, so ia şi pe aia. — Dar cum râmîne cu lucrurile din sac? De ce trebuie să-mi reţină portmoneul şi reportofonul digital şi mobilul? Presupun că trebuie să-mi iau adio de la toate astea. —Vorbeşte cu detectivul Steinbeck. — Am vorbit cu el. Tot îmi zice că o să mi le aducă în., curînd, dar am încetat sâ-1 mai cred. Rîde doar de mine. '; .— Nu ştiu ce crezi că poate face Alee. Nu este o inves­ tigaţie la nivel federal. — Are prieteni la poliţie şi sper sâ-1 poată convinge pe vreunul dintre ei să mă ajute. Chiar am nevoie de re^ V portofon. Trebuie să ascult neapărat un interviu important, îi explică Sophie. * — Ah, interviul cu alergătorul. — Da. §înt disperată. I-am lăsat chiar un mesaj iui Alee, pe mobil, spunîndu-i că dacă nu-mi primesc înapoi, mîine, reportofonul, dau buzna în laborator şi mi-1 iau singură. Chiar dacă ar fi să distrug totul acolo, pentru asta. Cordie rîse. • ■ — Ah, pariez că l-a pufnit rîsul cînd ţi-a citi mesajul. După ce a terminat convorbirea cu prietena ei, Sophie a mai încercat cîteva alte posibilităţi, dar nici una nu a putut-o ajuta cu berea K ell’fy. Băutura asta răcoritoare eră la fel de absentă ca machiajul la o întrunire a sectei: Amish. Nimic nu mergea după cum vroia ea şi Sophie ajunsese la capătul puterilor. Nu cerea cine ştie ce, doar cîteva veşti bune.

FOC ŞI GHEAŢĂ

179

Şi iată că veniră. Dar cum se face că majoritatea veştilor buiie vin însoţite de veşti proaste? se întrebă Sophie. Vestea bună: şi-a primit înapoi reportofonul. Vestea proastă: i l-a adus Jack MacAlister.

JURNAL TABĂRA DIN ARCTICA

'

Brandon a convocat o şedinţă şi a sugerat să considerăm ■ moartea haitei de lupi, „micul nostru secret44. Se temea să nu ni se retragă fondurile de cercetare. Fuseseră tocmai ■ reînnoite şi nici unul dintre noi nu vroia să plece fără să vadă ce se va întîmpla cu Ricky. Am fost cu toţii de acord cu propunerea lui Brandon. Ricky a găsit pentru noi o nouă haită. A bîntuit singur \ aproape două sâptămîni, pînă şi-a găsit o nouă familie. Este ^ tipic lupilor să se deplaseze, toamna şi iama. Ricky a d a t: peste o haită în migraţie şi cu toate că acest lucru este foarte neobişnuit, a reuşit să fíe acceptat în ea. Rămîne de văzutdacă acest lup alfa va crea probleme în noua lui comnuni- > tate. i

ŞAISPREZECE AGENTUL MACALISTER ERA FERMECĂTOR CA întotdeauna. Şi la fel a fost şi salutul -lui. Nu a pierdut ' timpul cu bună“ sau „ei, tu“. Sophie a deschis uşa şi a auzit: ? — E un delict să dai buzna într-un laborator de crimi­ nologie şi să furi probele. \ — Dar nu am dat buzna în laborator, nu? Am ameninţat doar. Presupun că ar fi nepoliticos să îţi cer reportofonul şi să pleci, Agent MacAlister, replică ea. — Jack. Spune-mi Jack. Zîmbi, trecînd pe lingă ea şi "ihtrînd în living. : — Nu vezi reportofonul înapoi pînâ nu îmi spui Jack. _ Jack nu lăsa impresia că avea de gînd să plece repede. “Şe aşeză comod pe canapea. V — De. ce ai venit? — Este o poveste lungă. | — Pune-mă la încercare. : îşi împreună mîinile pe piept şi îşi aminti brusc că nu Javea sutien sub maieu. Banda acestuia se freca de rană. Se ^întinse după puloverul ei supradimensionat. îl pusese pe

182

JULIE GARWOOD

speteaza unui scaun, cu gîndul să-l îmbrace cînd o să-i r deschidă Domnului Bitterman, dar uitase complet de el. Jack puse reportofonul pe mâvsuţa de lîngă el, o împinse mai departe, apoi şe lăsă pe spate şi îşi întinse picioarele pe î ea. Sophie n-ar fi fost deloc mirată dacă ar fi luat comanda ' TV şi i-ar fi cerut o bere. — îi mai fac un ultim serviciu lui Alee, înainte de a o pomi spre ocean. — Cît stai în concediu? — Nu este un concediu. Este o permisie. Răspunsul lui; era brusc, grăbit. •— Este chiar aşa de rău? — Depinde. — La ce plajă te gîndeşti? încă nu ştiu. Undeva unde să fie cald, presupun. — Ce serviciu te-a rugat Alee sâ-i faci? Putea trimite pe ; cineva cu reportofonul. —Trebuie să ascult interviul. Ridică mina cînd văzu că Sophie vroia să obiecteze şi spuse: — Detectivul Steinbeck i-a spus lui Alee că el îl ascultase deja, dar cînd a fost presat, a recunoscut că avusese prob­ leme cu atenţia. Zicea că tipul căruia i-ai luat interviul ... " cum îl cheamă? — Harrington. William Harrington. — în regulă, deci Steinbeck zicea că era un interviu cît se poate de anost... Sophie îşi încordă spinarea. — îmi permit să te întrerup. Eu nu fac interviuri anoste..? Jack continuă ca şi cum nu ar fi fost întrerupt.

FOC ŞI GHEAŢĂ

183

K • -— Steinbeck zicea câ Harrington trăncănea într-una, cu o voce monotonă: *'■ Sophie consimţi, înclinîndu-şi capul. Adevărat. Harrington fv a trăncănit şi a trăncănit într-una. — Poliţia îi cercetează pe toţi cei cu care ai fi putut intra V în contact în zilele care au precedat împuşcarea ta şi Alee v s-a gîndit câ unul din noi ar trebui să-l asculte, pentru evenk: tualitatea în care ar exista cumva vreo legătură. — Nu vorbeşte decît despre cursele lui de 5000 m, pe k care le-a cîştigat. — Cîte curse de 5000 m? | , Sophie zîmbi. p. — Douăzeci şi patru. Eşti sigur că vrei să-l asculţi? p — Sînt.aici, nu? t — Ţi-aş putea povesti eu. .. [t; Acesta scutură din cap. Sophie bătea agitată din picior, gîndindu-se ce să facă. Apoi renunţă. ' & :— Bine. Poţi asculta interviul. 1" — Sophie, nu-ţi ceream permisiunea. O să-l ascult. O pot |; face aici sau pot lua reportofonul, ca sâ-1 ascult acasă la #mine. % — Bine, ascultâ-1 aici. —Vrei să începem acum? 5;*i. . — Nu încă. îl aşteptăm pe Domnul Bitterman să vină. um Probabil eâ nu o să vrea sâ-1 asculte, dar eu trebuie să-i fac. .propunerea. Şi te rog,, nu te. amesteca în discuţie, cînd o :şă-i vorbesc despre articolul pe care intenţionez sâ-1 scriu. D să vrei să te amesteci, dar încearcă să te abţii. > — De ce m-aş amesteca? " : Sophie oftă.

184

JULIE G A R W O O D

— Ursul polar. • .; — Ursul polar? Vrei să scrii despre un urs polar? — Nu chiar despre urs. Şi apropo, îl cheamă Barry. * Jack zîmbi. — Sună de parcă ai scrie o carte pentru copii. — Doar dacă intenţia mea ar fi sâ-i sperii de moarte. — Spune-mi pe nume, Sophie, sau altfel mă tem că o să • mă amestec. — Nu vreau să-ţi spun pe numele mic, pentru că nu vreau = să ne împrietenim. Acesta rise. — Ba da, vrei. Şi eu vreau să ne împrietenim. * Scutură din cap. — Nu, nu vrei. Nu mă placi. — Nu trebuie să te plac, ca să ne împrietenim. Ne mai ştiind ce să spună şi simţindu-se puţin laşă, Sophie se retrase în bucătărie. ' — Adu-mi o bere din rădăcini, îi strigă el. — Categoric, nu. Berea din rădăcini este pentru Domnul Bitteiman, îi strigă ea înapoi. Decise să i se alăture în bucătărioară. — Se vorbeşte că ţi-ai umplut cămara cu K elly’fs. ■ Conducta dintre Cordie şi Jack trebuia neapărat sigilată. \ — Poţi să bei o Cola, un Pepsi, o băutură dietetică sau apă. v A trebuit să verifice singur frigiderul, înainte de a lua o decizie. Se hotărî în final la o Cola dietetică, apoi se duse la dulăpioare să găsească ceva de ciugulit. ^ Sophie încercă să-i bage pe gît uscăţele din orez. I lej adusese Regan de la magazin, dar ei nu-i plăceau. Ei îi

FOC ŞI GHEAŢĂ

185

plăceau cipsurile la etuvă, dar, fireşte, tot pe acestea le vroia , şi Jack. 1 — Pentru faptul că Alee poate cotrobăi în dulăpioarele •¡ mele, nu înseamnă că poţi şi tu. Dar el deschisese deja punga şi începuse să ronţăie, f- — Nu eşti o gazdă foarte delicată. Ce avem la cină? ; Răspunsul ei nu a fost inteligent. Pufăi. ;* — Foloşeşte-ţi cuvintele, Sophie. Foloseşte-ţi cuvintele, y spuse el rar, îndreptîndu-se înapoi spre canapea. -r * Sophie ar fi vrut.să folosească satirul. Bine că nu avea £ aşa ceva. în timp ce se delecta cu alte cîteva gînduri ucigaşe, îşi scoase o apâ minerala rece din frigider, inspiră ă' adine de două ori şi se întoarse la el. — Ara fost rănita. Nu o sâ gătesc nimic pentru diseară. :: — După cum arată bucătăria ta, .presupun câ nu găteşti ¿niciodată. — Bineînţeles că gătesc. Da? Cratiţele şi tigăile tale mai au încă etichetele pe f ele. Mai exact, cratiţa şi tigaia. Şi nu am văzut nici un |sr: capac. £:/ Se aşeza lingă el, întinse mîna în poala lui şi luă un | pumn de cipsuri. | — Eu gătesc la microunde. S. -- Jack schimbă brusc subiectul, f .— Cînd vine şeful tău? | Se uită la ceas şi spuse: f: ■ — Ar trebui sâ vină. ' ;Ks\ — Cît de lungă este înregistrarea? • — Două ore, poate ceva mai mult. De ce?

Î \

— La zece vreau sâ fiu în pat.

186

JULIE GARWOOD

— La zece? Nu arăţi de nouăzeci de ani. Şi numai cu ? somnul te alegi? Domnul Bitteiman nu a apărut mai devreme de o oră. j Era ciudat, dar aşteptarea alături de Jack nu a fost chiar aşa ¡1 de neplăcută. Acesta nu ezita să-i răspundă la întrebări ■! despre trecutul lui, unde a crescut, unde a mers la colegiu | şi cum, după terminarea studiilor juridice, s-a decis să devină agent FBI, în loc să se angajeze la o firmă de avo- ■! caturâ. ' * — Spune-mi de ce îţi-iei permisie? Ai obosit? întrebă ea.1 — Nu.

.

— Ai împuşcat pe cineva din greşeală? — Nu.

•j

) .1

— Probleme cu nervii? Asta e, da? 5 — Nu, zîmbi el. 1 — Atunci? îl înghionti. Era la fel de tenace ca şi el. * — Este o permisie forţată. — Asta devine interesant. J îl aşteptă sâ-i explice, dar cum tăcea în continuare, îl | presă din nou. jîj — Ştii că o să te tot.întreb. Ce ai făcut? . j îi povesti fără plăcere despre filmul de pe YouTube.,| Cînd termină explicaţiile, spuse: | — Probabil că eşti singura persoană din Chicago care nu| a văzut prostia aia. — Filmul video. Exact, Regan şi Cordie mi-au spus să| mă uit la el, dar am uitat. — Pînâ cînd nu o să apară ceva mai interesant, eu o să fiu vînat de presă. La început, superiorii mei au vrut să mă; dau o vreme la fund, aici în Chicago, dar nu ţine. Acum vor

FOC ŞI GHEAŢA

187

|$sâ plec din oraş, aşa că mă duc la un ocean, pînâ cînd se ; dezumflă povestea asta. Jack scutură din cap şi adăugă: ;j > — Cred că înţeleg cum trebuie să-ţi fie ţie, de fiecare dată ?icînd tatăl tău apare la ştiri. ţ'f Sophie nu vroia ca discuţia să se apropie cît de cît de &tatâl ei, aşa că îl îndepărtă de subiect cu alte cîteva întrebări ^personale. Singurul aspect despre care nu vroia să discute ^era viaţa lui amoroasă. A recunoscut că nu a fost niciodată ^înşurat, dar cînd l-a întrebat dăcă a fost vreodată pe ffâproape, a schimbat subiectul. — Acum e rîndul meu. Haide să vorbim despre tatăl tău, ppuse el. !?'■'' — Haide să nu vorbim. El nu insistă. —Te-aş întreba despre trecutul tău, dar nu am nevoie. feŞtiu totul despre tine. Şi. începu să-i demonstreze. j |j ' Cînd şi-a zis că a terminat, Sophie spuse: -— Mi-ai citit dosarul. — Ştiu şi alte multe lucruri, care nu sînt în dosar. |g:. — Cum ar fi? întrebă ea suspicioasă. | | : — Cum ar fi că te străduieşti din greu să convingi lumea Ică eşti superficială. . . l t “ Sînt superficială, protestă ea, chiar dacă realiza cît de ||araghios suna. Jack rîse. £ — Asta este protecţia ta, nu? Singurii oameni care ştiu cu fâdevărat cum eşti, sînt Regan şi Cordie şi poate fraţii lui ik ’egân. K — Nu ascund cine sînt. m’i — Ba da, ascunzi. EV-:...'

/

188

JULIE GARWOOD

Glasul i se înmuie şi adăuga: '-ţ — Am făcut cîteva cercetări şi ştiu exact cine eşti, Sophie/i -Rose. Aceasta scutură din cap. . Jack dădu şi el din cap. ■ — Pui întotdeauna bani deoparte pentru cîte o geantă nouă, nu-i aşa? — îmi plac genţile. Isuse, parcă se apăra ^ —Totuşi, realitatea este că de fapt nu-ţi cumperi genţile, nu? O alegi pe cea pe care o vrei, economiseşti cît îţi tre- • buie ca să o cumperi — şi am auzit că unele sînt extrem de.; scumpe — apoi îi dai banii unui bărbat muşchiulos, de vreos o sută de kilograme, pe care îl cheamă Muffin şi care con-; duce o cantină a săracilor. A devenit un joc pe care-1 jucaţi^ împreună, tu şi Muffin. Tu îi trimiţi fotografia genţii intr-un s plic, împreună cu banii. . ;v — Habar n-ai ce spui. Chiar o să-mi cumpăr o geantâ ;| Birkin. — Asta face vreo cîteva mii, nu? •"Ş —O sâ-mi cumpăr o Birkin, insistă ea. M-aş duce să oy văd în fiecare miercuri la ora cinci dacă nu mi-aş cumpăra-o? | Este o geantă superbă, deuncafeniu-untbs,cu marcajel aurii. î .■ fi Jack arăta exasperat. ii — Nu, nu o să ţi-o cumperi. Ce o să faci tu o să fie să i economiseşti banii şi apoi să-i dai. Tu faci multe lucruri-j frumoase despre care nu vrei să ştie nimeni, nu-i aşa? q începu din nou să protesteze, dar Jack oopri. 4

FOC ŞI GHEAŢĂ

189

; — Renunţă, Sophie. Tu nu eşti o pro.stănacă superficială, ^înnebunită după bani şi după mărci. îmi pare rău, draga iinea. Chestia asta nu ţine-cu'mine. Sophie se frâmînta pe locul t ei încins, dar Domnu -Bitterman salvă ziua, bătînd la uşă. Sophie nu mai simţise ¿niciodată aşa o uşurare. Ura faptul că Jack ştia atîtea lucruri despre ea. De ce se obosise el sâ-i afle secretele? De ce îl ¿interesau— Ce avea de gînd să facă? Tată! ei. Asta era. Nu ¡vi-ar fi cercetat trecutul şi modul de viaţă dacă nu ar fi vînat ¡¡Ceva legat de tatăl ei. ţy\: Bitterman îi întinse haina. Aranjîndu-şi cravata în drum |şpre j§£ţ)’: living, # se aşeză greoi într-un mic fotoliu. în timp ce ^acesta discuta cu Jack despre ancheta privind atentatul — ^ancheta privind atentatul la viaţa e i— Sophie îi atîmâ haina jjp. vestiar.- şi se duse la bucătărie,; sâ-i aducă o băutură [răcoritoare din rădăcini, rece. Bitterman îşi sufleca minecile, întrebîndu-1 pe Jack: fe — Deci nu s-au făcut progrese? Nici un indiciu? — Aşa mi-a spus detectivul Steinbeck, răspunse Jack. Bitterman arătă cu degetul spre Sophie. Luă sticla f e r ită dar râmase încruntat. — Atunci o să rămîi pe loc, tînără doamnă. Nu te vreau jiergînd pe străzi cită vreme există un trăgător nebun, în rtate. ■ — Domnule, eu nu alerg pe străzi, iar în ceea ce priveşte ,tul pe loc ... v-am rugat să veniţi ca să discutăm cevaimprtant.Fărâ să se gîndeasâ, Sophie traversă şi se aşeză gâ Jack. Bitterman luă notă.

190

JULIE GARWOOD

— înainte de a începe sâ discutăm afaceri, o întrebă elf trebuie să te întreb cum ai reuşit sâ procuri atîta bere dini rădăcini. Am crezut că am luat ultima ladă. || Sophie se uită spre Jack. Acesta încerca sâ nu rîdă. | — Da, Sophie, cum ai reuşit? ^ Gîndurile ei reveniră la satîr. 3. — De fapt, domnule, eram disperată să vâ conving săi veniţi aici ca sâ pot vorbi cu dumneavoastră şi probabil căf * ■.■-¿b am exagerat cantitatea. | Bitterman se aplecă în faţă. J — Probabil că ai exagerat? întrebă el, îngrijorat. f| Sophie îl privi în ochi. ^ — Am exagerat. Nu am o cămară plină cu bere din| rădăcini. Doar cîteva sticle. Atîta tot. i — Cu alte cuvinte, a minţit, corectă Jack, fericit. Sophie îi aruncă o privire care ar fi trebuit să-l ţintufl iască, dar n-a fost aşa. Nu vroia ca Domnul Bitterman sâ in^| siste în dezamăgirea lui, aşa că încercă repede sâ-i atragăl atenţia asupra unei probleme mai importante. — Domnule, vă amintiţi de William Harrington şi de! cursa de 5000 m? ;3 — Fireşte că-mi amintesc. S-a răzgîndit în ultima clipă şij nu a mai participat la cursă, corect? Mi-ai spus că a făcui asta ştiind că nu o să cîştige. . || — Asta a fost ce am crezut eu, dar s-a dovedit că m-ăml înşelat. Nu acesta a fost motivul pentru care nu a mai par|| ticipat la cursă.. ' Bitterman se uită prin cameră. -f —Vorbeşti serios, numai altă bere din rădăcini? ;j| —>■Domnule, ce încerc eu sâ vă spun este important. - j

FOC ŞI GHEAŢĂ

191

El dădu din cap, aprobator. Bine. Deci care a fost motivul pentru care nu a mai ergat? fe —A murit. :Liii Bitterman îi tiebuirâ cîteva secunde ca sâ asimileze ^formaţia, apoi spuse. Păcat. Era un bărbat tînăr, nu? Trebuia să fie tînăr ca ă participe la toate cursele acelea.. Presupun că moartea singurul motiv plauzibil ca sâ te retragi dintr-o cursă. |nde s-a înţîmplat? I.::— în Alâska. A murit în Alaska. Din tonul ei, Bitterman ştia că va mai urma ceva. îşi juse sticla pe măsuţa de cafea şi se lăsă pe spate, ite“ Şi chiar a murit? —A fost mîncat de un urs polar. Ce înseamnă asta? Ce-ai spus? întrebă el, confuz. Sophie repetă teribila veste iar Jack interveni la sfîrşit. — Barry l-a mîncat. |fc — Dumnezeule, au botezat ursul polar care a mîncat un la? Este cumplit de crud. Nu, domnule. Fusese botezat deja. |/, Acum venea partea cea mai grea. Sophie trebuia sâ-1 Jspnvingâ pe Domnul Bitterman să îi permită să inveseze povestea şi dacă va fi necesar, sâ o trimită în |ăskâ, fără sâ îl facă sâ creadă câ ar putea fi în pericol, ¿ful ei era prea grijuliu cu ea. Nu repetase dinainte ce avea i|i spună, dar îşi spuse câ a făcut o treabă grozavă du-i interesul, fără să sugereze nimic altceva decît ¿IHeea jfe - unei poveşti de interes uman. ijP-ţ;

192

JULIE G A R W O O D

Apoi Jack începu să-i pună întrebări grele despreţ! condiţiile de viaţă de acolo, despre animalele sălbatice şif despre clima dură — toate întrebările la care nu vroia să| răspundă în prezenţa şefului ei. Sophie îl înghionti cu cotul! în coastă. | — Putem discuta despre asta mai tîrziu, Jack. Nu uita, mi! trebuia să te amesteci în discuţie. < — Pericolul... H îl întrerupse. — Ştiu, este cumplit de frig acolo, dar o să mă îmbrac^ adecvat, ^ — Nu asta... -j îl înghionti din nou. '^1 — în loc de povestea asta, aş putea scrie despre permisia^ ta şi să le amintesc celor din Chicago despre filmul video.^ Jack se apropie mai mult de ea. -^ ■ — Dacă vrei să te duci în Alaska şi să îngheţi de moartei acolo, eu unul nu o să te opresc. — Ai spus cel mai dulce lucru cu putinţă. d A reieşit că lui Bitterman i-a plăcut ideea plecări| Sophiei din Chicago, pentru o vreme. S-a gîndit şi că citi-j torilor lui le-ar face plăcere să citească nişte poveşti d

f

.

N u . e d o a r p u ţin în n o rat, sp u se Rocm ey. S o a re le n u

Răpune d e c ît p e s te o o ră. P e la m ijlo c u l lu i n o ie m b rie , v a rep u n e d e to t.

|T

— P e n tru c it tim p ? în treb ă Jack.

I?.. — C a m p en tru v re o şa ize ci şi c in c i d e zile, d a r n u e c o m ^plet în tu n eric. S o ţia m e a în c ă n u s-a o b iş n u it c u z ile le pnoastre. A c re s c u t în io w a şi a tră it 1a A n c h o ra g e d o a r v re o Şloi a n i în a in te d e a n e c u n o a şte . E u în c e rc sâ o c o n v in g c ît ■:este d e ro m a n tic aici.

298

J U L IE G A R W O O D

}

— A sta, d e c ise Ja c k , este c ev a g reu d e vîridut.

M a i 'tîrz iu , J o e i-a a d u s la h o te l p e p ilo ţii M a s s a c k ş i 1 W a lte rs, c a să d isc u te cu Jack,. ia r S o p h ie a ră m a s în c a m e ră , c h in u in d u -s e să în c e a p ă a rtic o le le p e c a re v ro ia sa le s c rie d e s p re o a m e n ii d in B arro w . S im ţe a n e v o ia să se g în d e a sc ă , o v re m e , la a ltc e v a d e c ît la W illia m H arrin g to n .; M in te a ei e ra b în tu ită d e m in c iu n ile lui L a rso n . E r a t îr z i u c în d s-.a în to rs Ja c k . S o p h ie a d o rm is e d eja, dări lă s a s e v e io z a ap rin să . C a rn e tu l se a fla alătu ri. J a c k p u s e c h e ia d e la c a m e ră p e b iro u . C iti p rim e le două; fra z e d in a rtic o lu l p e care-1 s c rise se S o p h ie . A c e s te a I ai, c a p tiv a t in te re s u l, a ş a c ă lu ă c a rn e tu l şi citi to t artic o lu l E ra v o rb a d esp re

c u p lu l

m a i în

v îr s tă p e care-ljS

în iîin is e ră la re s ta u ra n t. î i c h e m a S a m u e l şi A n n a. J a c k äj|

m 1 dar m a|

fo s t im p re s io n a t d e a c u ra te ţe a cu c a re îşi a m in te a S o p h ia d e ta liile in fo rm a ţiilo r p e c a re i Ie d ă d u s e ră a c e ştia ,

im p o rta n t, a fo s t iz b ii d e e ît d e fru m o s p rin s e s e e a esenţă a c e lu i c u p lu , v o rb in d d e sp re v ia ţa lo r c a şi c u m a c e ştia a r f | fo s t e ro u l şi e ro in a u n e i p o v e ş ti ep ic e . S a m u e l şi A n n a s-a i| c u n o s c u t d in ş c o a la e le m e n ta ră şi rîd e a u c în d s p u n e a u că f fo s t „ d ra g o s te la p rim a v e d e re “ . Ş i-a u v ă z u t c o p iii c resctafi şi ac u m , d u p ă p a tru z e c i d e a n i d e c ă s ă to rie , îi vedeaţş c re s c în d p e c o p iii c o p iilo r lor. C în d S o p h ie d e s c ris e felu l ir: c are S a m u e l se u ita la A n n a , c a şi c u m a r fi fo s t to t c e a mai

fru m o a s a fa tă p e c a re o v ă z u s e el v re o d a tă , J a c k a v u în faţa] c h ip u l b ă rb a tu lu i în v îrs tă . î n o c h ii a c e stu ia v e d e a o v ia ţi în tre a g ă d e d ra g o s te p e n tru o sin g u ră fe m e ie .

-

jj

FOC ŞI G H EA TĂ

299

J a c k se a ş e z ă p e m a rg in e a p a tu lu i, g în d in d u -s e la a r­ ticol. G în d in d u -s e şi la S o p h ie . C în d s e b ă g ă su b p la p u m ă , 0 c u p rin s e în c e tiş o r în b ra ţe , î i s ă ru tă fru n te a şi ad o rm i. A D O U A ZT D IM IN E A Ţ Ă , în tim p ce S o p h ie îşi fă c e a duşul, J a c k îl s u n ă p e A lee. S o p h ie a ie şit d in b a ie g a ta îm b ră c a tă şi în t i m p .c e e a .îm p a c h e ta ; J a c k u m b la p rin cam eră. S o p h ie îşi în c h is e b a g a ju l d e m in ă , îşi p u se h a in a şi se a ş e z ă la p ic io a re le p a tu lu i, a şte p tîn d . J a c k o b s e rv ă în sfîrşit c ă e a îl u rm ă re a . ■Ja c k c lă tin a d in cap . — C e este? iii

> —T u s ă -m i sp u i. T u e şti în g rijo ra t. S -a în tîm p la t c e v a în tim p ce e u fă c e a m d u ş? .— în c e rc d o a r să. în ţe le g . M ai ţi-am in teşti c e v a ce ţi-a sp u s L a rs o n ? .. S o p h ie d ă d u d in cap , ' — D a , M - a c ău tat p e G oogle. — Ce... ' ; — Z ic e a c ă m -a g ă sit p e G o o g le şi c ă s e u ita la fo to g ra fia m ea. C h e s tia asta p a rc a îm i d ă şi a c u m fio ri, re c u n o s c u ea. — U n d e ţi-a g ăsit fo to g rafia? 1 — U n eo ri ziaru l m e u îm i d â fo to g rafia, d e a su p ra arti­ colelor, e x p lic ă ea. H a id e Ja c k . Ş tii că în ziu a d e astăzi o ricin e p o a te a fla o ric e d e sp re c in e v a , d e p e In te rn e t.. — Tipul a s ta s -a s tră d u it o g ro a z ă ca să te a d u c ă aici. N u ştim c in e e s te şi n u -i c u n o a ş te m m o tiv e le . în c lin s ă n e sch im b ăm p la n u rile . S o p h ie rid ic ă n iîn a.

300

JU L IE G A R W O O D

— Ştiu ce vrei să-spui. înapoi ia C hicago, da? Şi o să lie v perfect, d a r după ce m erg em la Inook. N u am ajuns pînâaici ca să re n u n ţ tocm ai acum . Ce m ai co ntează cîteva ore? . E ste d oar un m ic sătuc de coastă. Stau de vorba cu orice om': pe care îl găsesc acolo, d u p ă care p o t face o pauza. ■—*N u, eu cred că a r ...

JURNAL 761

S ophie îl întrerupse. — J a c k ,m â duc acolo, cu sau fără tine. — A h, Sophie, ştii câ eşti nostim ă? spuse el cu un zîm bet; în glas. S uspicioasă, î l întrebă: — De ce sînt nostim ă? — Eşti nostim a pentru câ îţi im aginezi câ aici ai un cuvînt de spus. T u m ergi unde m erg eu, nu invers. S ophie îşi îm p reu n ă braţele, sfidătoare. — Punem pariu?

TABĂRA DIN ARCTICA

1;

C u m p lita z i!

. ■Brandon devenise alît de agitat în dimineaţa asta, îneît

ni-am tem ut să nu facă ceva ireparabil I-arn spus intr-o ■/doară lu i Bric că Brandon ar putea beneficia de o doză de '■K-74, fără să-m i închipui o clipă că acesta o să i-o şi adm in­ istreze. Brandon a intrat în stop cardiac cam în ju r de 3. OO p.m . '".Am chem at elicopterul medical, dar era deja prea tîrziu. Cind a apărut, Brandon m urise deja. ş P ot spune câ Bric era teniiat. C ind l-am luat la întrebări, 'jţ recunoscut că i-a injectat lui Brandon K -74, spunîndu-i ''acestuia că era un sedativ slab. A m aflat abia acum că Brandon avea problem e cu inima, p e care .însă le ţinea se■Crete. K irk zice că nu i se va face autopsie. N orocul nostru.

DOUĂZECI ŞI NOUA

.fi J A C K Ş I S O P H IE A U P L E C A T S P R E IN O O K D O U A o re m a i tsrziu. U n a d in tre aceste o re a u p etre cu t-o certînduS o p h ie e r a a p ro a p e sig u ră că p în ă la u r m ă J a c k re n u n ţa s e '! d o a r c a să o fa c ă să tacă. O d a tă în aer, C h ip p e r l-a în tre b a t p e J a c k d a c ă a r a v e a | c e v a îm p o triv ă să fa c ă o o p rire în d ru m u l în a p o i spre B a rro w .

'

-j

*vr!

A m d e lăsat provizii- în tr-u n a lt s a t d e c o a stă , N u î

f

d u re a z ă m u lt şi m ă s c u te şte d e u n d ru m , m îin e . — N o i o s ă s tă m în In o o k a p ro ap e to a tă d u p â -a m ia z a . De c e n u fa c i d ru m u l şi te în to rc i d u p ă n o i? su g e ră J a c k . .

;j

C h ip p e r îi e ra re c u n o sc ă to r.

|

— N u o să v a fac

1

s ă aşteptaţi .

— C în d n e ap ro p ie m d e In o o k , d ă o ro a tă ca să p o t v edea to a tă în tin d e re a . V re a u să-m i d a u s e a m a u n d e s ta t c a b a n e le ; P ilo tu l e r a în c m ta t sâ-i în d e p lin e a sc ă d o rin ţa . Z b u ră •d e a s u p ra a p e i, a p o i tre c u p e d e a s u p ra u n e i a g lo m e ră ri de . c lă d iri d in p re fa b ric a te , p rin se îm p re u n ă , c a h o te lu l din D e a d h o rs e .

r

■ ■■

*? î

■

,

■

F O C SI G H E A Ţ Ă

|\ ,

303

— A c o lo stau o a m e n ii ca re o b se rv a lupii. A m a u z it c ă

Iveşte fo a rte m o d e rn în ă u n tru . A u a n te n ă d e sa te lit şi p la y e re |;s::p V D . Ş tiu a s ta p e n tru c ă le -a m a d u s d is c u r i S e u ită la o ||:g ro a z â d e film e c în d n u p o t ieşi. py

L o c u l p ă re a p u s tiu , d a r c u z ă p a d a p ro a s p ă t c ă z u ta , o ric e

||u r n î â d e p ic io a re d isp ă ru se .. N ic i o lu m in ă n u stră b a te a ^ d in ă u n tr u .

.

f e - : — P ro b a b il e ă au în c h is p e n tru ia rn ă , re m a rc ă S o p h ie. ti

.Z g o m o tu l m o to ru lu i îi a c o p e rise v o c e a şi n ic i J a c k , n ic i

R C h ip p e r n u i*au a u z it c o m e n ta riu l. A u tre c u t d e a s u p ra ¡p îio o k u lu i şi a u a te riz a t. J a c k d e s fă c u fe rm o a ru l d e la sacu l Slui, s c o a s e d e a c o lo d o u ă c a rtu şie re su p lim e n ta re şi le vârî

¥

m z u n a re le d e la g e a c ă . î i d ă d u u n a S o p h ie i ş i-i s p u s e să

pte b a g e în h a in ă . |;v , —T e a ş te p ţi l a p ro b le m e ? îl în tre b ă C h ip p e r. Vi ■ — N u , d a r îm i p la c e să fiu pregătit. |V-: 4 - E xag erezi, d o a r nu m e rg e m la ră z b o i, sp u se S o p h ie în ffim p ce c o b o ra d in a v io n . Jack

n u - i , ră s p u n s e . S tîn d u n u l lîn g â a ltu l, p riv iră

;avionul d is p a rîn d . D in tr-o d a tă se p o m e n iră sin g u ri în m ijlocul s ă lb ă tic ie i alb e. |

S o p h ie făcu u n c e rc c o m p le t, c ă n tîn d u n se m n d e v ia ţă,

'Nici u n s u n e t n u se au z e a . S e scu tu ră :

I

if —• Jack , îm i dai şi m ie un p isto l? — în sfîrşil, d ev ii n e rv o a să ? o în treb ă e l O lu ă d e m in ă

H A •„ ¡(şt m c e p u ra

s a m e a rg ă .

PA".— E s te tim p u l să b a te m la n işte u şi şi să n e ru g ă m la «D um nezeu să n u n e d e s c h id ă .n im e n i c u o p u şc ă .

ĂV". k.

304 ........

J O J E GARW OOD ' ..............................-

..................

...................... ;----------------------------

.......................................... ...............

.........

— E şti p re a b ănuitor, sp u se S o p h ie. G rfîia d e ja , d u p ă ¿ i-r.. F rig u l îi d ă d e a s e n z a ţia c ă p lă m în ii îi în g h e ţa u şi c ă

om pa.

d in tr-o c lip ă în tr-a lta .

^ tr ­

_

— C in e a r d e sc h id e u ş a în să lb ă tic ia asta, f ă r ă o m i cădi p ro te c ţie ? N -a re a fa c e , c u n o sc ră sp u n su l. T u ai d e sc h id e o. . — N u o să u iţi n ic io d a tă asta, nu ?

j

J a c k m e rg e a în fa ţa ei a ş a c ă nu-1 p u te a v e d e a zâm bind, .] — C e an u m e n -a ş p u te a u ita n ic io d ată ?

:j

—■- C ă m -a m u ita t p e fe re a stră şi m -a m p o m e n it Im p u ş-j ca tă . A s ta n -ai p u te a uita. Jack- se g h id i l a S a m u e l şi l a A n n a. O a re se c e rta u ei \ reo d a tă a ş a c u m fă c e a u el şi S o p h ie ? D a c ă da, o a re se d istrau şi e i la fe l d e b in e ?

|

T e re n u l e ra p la t, d a r S o p h ie i i se p ă re a c a şi c u m a r fr| u rc a t u n m u n te , u n u l m a re . N u p u tu să n u o b s e rv e că Jackf n u p ă re a d e lo c o b o sit. O m u l ă s ta e ra în tr-o f o r m ă g ro zav a .] A r fi tre b u it să ştie , a m in tin d u -şi d e m u ş c h ii Ini, su b v îrliil d e g e te lo r, ei. — N u z ic e a J o e c ă to a te c a se le s în t a p ro p ia te ? sp u se ea| g ifiin d . -•

_

1:

— r D a , a sp u s. D a r a s ta p ro b a b il d u p ă u n ită ţile d e m ăsura]

d in A la sk a .

.1

M e rs e râ c a m v re o m ilă , p în â c în d a u d a t d e o c a să , d a r

Ja c k o a s ig u ră c ă n u fă c u s e ră nici. m ă c a r a p a tra p a rte din;: d ru m . S tru c tu ra a c e s te ia e ra to t d in p re fa b ric a te , c u o f e r i e a s tră lin g ă u ş ă ia r în d re p tu l, tre p te lo r e ra u p a rc a te dona sn o w m o h ile .

I

F O C ŞI G H E A Ţ Ă

305

A m e ric a n c a in d ig e n ă c a re le 'd e s c h is e u ş a se u ită în c re ­ m e n ită la ei.

.

.

— N u c re d c ă e x istă p e a ici p re a m u lţi v în z â to ri a m ­ b u la n ţi, îi şo p ti S o p h ie Iui J ack. F e m e ia le fă c u se m n s ă in tre , S o p h ie ră s u flă u ş u ra tă c în d s im ţi c ă ld u ra . Ja c k p u s e c îte v a în tre b ă ri, d a r fe m e ia e ra e z ita n tă în ră sp u n su ri. —A v e ţi o c a s ă p lă c u tă , s p u s e S o p h ie. A c e a s ta le p o v e s ti atu n c i d e u n d e e ra şi d e c e se a v e n ­ tu ra s e aici. în c îte v a m in u te , S o p h ie o fă c u p e fe m e ie să-i p o v é s te a s a c à v ia ţa ei. O c h e m a M a ry şi a v e a trei c o p ii zd ra v e n i. S o ţu l ei e ra Ia p e s c u it, c u u n v e c in . P e m ă s u ră ce M ary se s im ţe a to t m a i re la x a tă în p re z e n ţa 'fo r, se o fe ri să ie d ea in fo rm a ţii d e s p re sat şi d e s p re v ecin i. — D a c ă v re u n u l d in tre noi s-ar fi întâlnit c u o m u l d esp re care v o rb iţi, atu n ci a m fi a u z it c u to ţii asta. P în ă di seară, to a tă lu m e a v a afia d e fe m e ia cu o c h i alb aştri şi d e so ţu l ei bine. F e m e ia s c u tu ră d in c a p c u a u to rita te ş i sp u se : — N ic i u n H a rrin g to n n u a fo st v ă z u t p e aici. O m u l ăsta s-a ră tă c it? — N u , a a v u t u n a c c id e n t n efericit. A fo st o m o rît d e u n u rs polar. M a rry d ă d u d in c a p , p rice p îrid acu m . — A h , da, i-a om orît. B arry, N u am ştiu t c u m îl c h e a m ă . A c u m ştiu, W illia m H a rrin g to n , — I-aţi v ă z u t v re o d a tă p e o a m e n ii d e ştiin ţă c a re stu d ia ză lu p ii? în tre b ă S o p h ie .

306

J U L IE G A R W O O D

— N u , s în t fo a rte iz o la ţi. U rm ă re sc lu p ii şi u n eo ri n e u rm ă re s c p e n o i. P ro b a b il că n e s tu d ia z ă şi p e n o i. M a rry in s is tă să l e d e a c e v a să m â n î n c e . Ş tiin d c ă a r f i in s u lta t-o d a c ă o re fu z a u , S o p h ie v o rb i în a in te c a J a c k să a p u c e s â d e c lin e in v ita ţia , — A m m în c a t c h ia r în a in te d e

&

v e n i aici, d a r m i - a r .

p rin d e b in e d a c ă aş b e a c e v a , v ă ro g . î n tim p c e M a ry fie rb e a c e a iu l, le p o v e s te a d e sp re s ă te n i. M a i tîrz iu , le a ră tă d ru m u l sp re c e i tre i v e c in i d e s p re c a re ş tia c ă s în t aca să . A u p e tre c u t u rm ă to a re a o ră b â tîn d la u ş i şi p u n în d în tre b ă ri. C în d au p le c a t d in u ltim a c a să , S o p h ie sp u se : — A r fi .treb u it să o asc u ltă m p e M ary. E a n e - â sp u s că n im e n i n u l-a v ă z u t p e H a rrin g to n şt a a v u t d re p ta te . E s te o. fe m e ie p lă c u tă , n u ? Ja c k c o n firm ă d in cap. —T u a i fă c u t-o s ă se s im tă b in e . — C rezi c ă am p u te a sta în c a b a n a d e sp re ca re n e -a v o rb it J o e ? S im t c ă în g h e ţ. F rig u l p a re şi mai. c u m p lit, d u p ă c ă ld u ra d e i a M ary . J a c k îşi p e tre c u b ra ţu l p e d u p ă u m e rii ei. '

■ — Desigur. C re d c ă am şi aju n s. C h ip p e r tre b u ie să se

în to a rc ă ş i ei în c u rîn d . J a c k a ră tă s p re o c o n s tru c ţie m ic ă d in le m n , la v re o p a ­ tru z e c i d e m e tri m a i în c o lo . —- A sta tre b u ie sâ fie, sp u se el.

FO C Şi G H EAŢĂ

307

O tra se a p ro a p e d e el în tim p ce-şi c ro ia u d ru m sp re c a b a n ă şi S o p h ie se ru g ă s ă e x iste a c o lo c e v a d e în c ă lz it, g a ta s ă fie p o rn it. :

—

P ro b a b il că n u o să aflu n ic io d a tă ce a c ă u ta t

H a rrin g to n a ic i, m ă rtu ris i S o p h ie . U rc a ră c e le d o u ă tre p te p în â la u şă . J a c k în tin se m in a spre c la n ţă , c în d o p o c n itu ră p u te rn ic ă tă ie aeru l şi s p in te c ă le m n u l, a ş c h iile tre c în d p e lin g ă fa ţa S o p h ie i. R e a c ţia iui a fost in s ta n ta n e e . D e s c h is e u ş a ş i o îm p in se p e S o p h ie în ă u n tru , a c o p e rin d -o c u tru p u l să u în tim p ce a ce asta ateriza p e d u şu m e a .

JURNAL 807 CHICAGO

N u n e m ai putem perm ite o altă greşeală ca aceea a lui : Bric cu Brandon. Dacă vrem să continuăm Proiectul A lfa , atunci trebuie sâ fim prudenţi şi precauţi- A m perfecţionat form ula şi credem că am găsit dozajul ideal. A m demarat experimentarea p e oam eni şi este u luitorcît de m u lţi doritori există. E ste incredibil cită lu m e este gata sâ. accepte ceva, dacă ştii cum sâ faci apel la egouî oam e­ nilor, Chiar şi cînd îi punem sâ ju re ca vor păstra secretul, 'Î ■aceştia par nerăbdători sâ se afirm e. E i cred că testează suplim ente alimentare p e n tru diete. L e-am oferit doar atâtea in form aţii cît să le cîştigăm încred­ :4 erea şi cooperarea. i R ezultatele au fo s t fenom enale, chiar m ai bune decît n e­ •1 am aşteptat. Ideea m odificării adaosului .de adrenalină de la caz la caz a fo st în m o d deosebit formidabilă. Următorul pas este creştere a factorului de stres, pentru a vedea cum afectază acesta rezultatele.

TREIZECI O N O U Ă B U B U IT U R Ă . ÎN T R E G IN O O K -U L P Ă R E A să fi c ră p a t în d o u ă , lo v it d e o fo rţă d e m o n ia c a , a tît d e p u te rn ic a f o s t z g o m o tu l. J a c k în c h is e u ş a c a b a n e i cu p ic io ru l şi o tra se p e S o p h ie din lin ia fo c u lu i. ■

îm p ie trită , a c e a s ta şo p ti: — C e e s t e ...? — O p u ş c ă p u tern ică. S tai jo s! V o cea lu i J a c k e ra asp ră ,

.m înioasâ. N -a fo s t n e v o ie s ă re p e te p o ru n c a . C h ia r d a c ă m in te a ei ■a a v u t n e v o ie d e c îte v a s e c u n d e c a s ă a sim ile z e o ro a re a g în d u lu i c ă c in e v a în c e rc a sâ-i o m o a re , tru p u l ei re a c ţio n a in sta n ta n e u . J a c k îşi s m u lse m ă n u ş a cu p isto lu l în m în ă şi se ro s to ­ goli p în ă la fe re a stră . S e lipi d e p ere te â sc u lţîn d tă cerea, ' a step tîn d u n z g o m o t care. sâ -i s p u n ă d e u n d e 's e tră se se . A u trecu t z e c e s e c u n d e . A lte z e c e . N im ic . S e rid ic ă în c e t c a să se u ite a fa ră d in c o lţu l fe re stre i. Im p o s ib il d e v ă z u t cev a . • V întu l s tîrn e a z ă p a d a d e p e jo s , ia r d e su s, c ă d e a alta.

3 I0

J0L.IE GAEWOOD

S o p h ie s e tîri p e b u rtă p în ă la p erete, s e în to a rse în c e t şi se a şe z ă , s p rijin ită c u sp a te le d e el. S e u ită d e ju r îm p re ju ru l c a b a n e i, cău tân d c e v a , o ric e , c a re b a r fi p u tu t a ju ta să se ap ere . E ra s ă ră c ă c io s m o b ila tă , cu o m a s ă şi u n s c a u n , u n d u lă p io r şi u n p at. O d ra p e rie g ro a să , ăl c ă re i sc o p e ra să ţin ă a fa ră o p a rte d in frig , e ra tra să şi p rin s ă în tr-u n c îriig d e lin g ă fe re s tru ic ă , s in g u ra lo r su rsă d e lu m in a . O a ltă r u n d ă d e g lo a n ţe iz b i p e re te le ex te rio r. U n e le p ă tru n s e ră p r in le m n , lo v in d m a s a şi sc a u n u l. — D u -te în sp atele d u lap u lu i! strig ă Jack. S o p h ie se g ră b i s ă fa c ă c e i s e o rd o n a se şi se c h irc i la p â m în t e x a c t în c lip a în c a re u n g lo n ţ lo v i o c u tie d e p e o p o liţă a fla tă d e a s u p ra ei. O p u şc u liţă . C u tia se învârti, z b u ră în p e re te şi c ă z u jo s. T ră g ă to ru l d e v e n e a m a i în d ră z n e ţ, se a p ro p ia to t m a i‘ m u l t J a c k au z i z g o m o tu l u n u i m o to r to rc în d în d e p ă rta re . S e u ită d in n o u a fa ră şi v ă z u , p rin z ă p a d ă , o lu m in ă săitîn d d in d ire c ţia u n d e a te riz a se C h ip p e r. T re b u ia să f ie u n sn o w m o b ile . R a z a d e lu m in ă se lă rg i şi z g o m o tu l m o to ru lu i d e v e n i m a i p u te rn ic . — In d ife re n t ce s e întâm plă, n u te rid ic i, îi strig ă Ja c k ' S o p h ie i. — A i grijă, Jack . A i g rijă ...te rog.

.

î

S o p h ie îl u rm ă ri în to rc în d u -s e şi în tin z în d m in a spre c la n ţa u ş i i . . O . d e s c h is e u n

c e n tim e tru , n u m a t m u lte

În tin z în d b ra ţu l, ţin ti şi a şte p tă o p rire a sn o w m o b ilu lu i, E ra în c ă p re a d e p a rte . T re b u ia să a ju n g ă în ra z a d e b ă ta ie a p is­ to lu lu i.

*n-

FOC ŞI GHEAŢĂ

311

— P u ţin m a i ap ro ap e . D o a r -puţintel, sp u se ei încet, e x ­ tre m d e calm . D o rin ţa i se în d e p lin i. S n o w m o b ilu l se a p ro p ie d e c a b a n ă , C în d o p ri, tră g ă to ru l s tin s e m o to ru l d a r lă s ă fa ru rile a p rin s e , îş i s ă ltă p ic io ru l p e ste sn o w m o b il, sări jo s

K?

,. şi în ţe p e n i lin g ă a c e sta , rid ic în d d in n o u p u şc a . C a şi cu m şi-ar fi d a t se a m a c ă p u te a fi v ă z u t în lu m in ă , c o b o rî p u ş c a

‘ şi se a p le c ă să s tin g ă fa ru rile . P e n tr u o c lip ă , s -a a fla t în lu m in ă . D e a tît a a v u t n e v o ie : Jack . P rim u l g lo n ţ îl lo v i p e o m în u m ăr, răsu cindu-1 în lo c. VAI d o ile a g lo n ţ îi tre c u p rin gît. A m u rit în a in te d e a atin g e 'p âm în tu l. V în tu l su flă u ş a sp re Ja c k şi a c e sta o îm p in se în a p o i c u b ra ţu l, în tim p c e s c a n a z o n a , în c ă u ta re a u n u i a lt trăgător. F â e în d u -i se m n S o p h ie să râ m în â p e io c , Ja c k ; d isp ăru în z ă p a d ă . S o p h ie i i s e p ă re a c ă tre c u se o v e ş n ic ie d e c în d s tă te a :acolo , în tin s ă p e jo s , tre m u rîn d . S e sim ţe a n e a ju to ra tă . N u av ea s e m n a l la m o b il, ia r o a m e n ii d in s a t o ric u m n u av ea u ' te lefo an e, a ş a în e ît îi e ra im p o sib il să c e a ră ajutor. F ie c a re .‘m in u t fă ră Jack. i se p ă re a o o ră. C e s-a în tîm p la t? P ă ţise cev a ? D e c e n u se în to rc e a ? C a b a n a e ra la fel d e re c e ca o c a m e ră frig o rific ă p e n tru ..carne şi d in ţii îi tre m u ra u v io le n t. N u m a i p u te a a şte p ta . S e rid ic ă -şi a le rg ă s p re u şă. In c lip a în c a re p u n e a m în a pe ...clanţă, a c e a s ta se d e s c h ise . Jack- u rc a tre p te le , c u p u ş c a tră g ă to ru lu i în m în a stin g ă . îş i p e tre c u b ra ţu l d re p t p e d u p ă e a şi o tra se în a p o i în ă u n tru , în c u in d u şa. D u p ă c e a p rin s e o lu m in a re d e p e

312

JULIE G A R W O O D

m a s ă , s e u ita în ju r, d u p ă c e v a cu ce a r fi p u tu t în c ă lz i cam era. S o p h ie s e d u s e c u p ru d e n tă la fe re a s tră şi s e u ită afară. V ă z u c a d a v ru l în tin s în z ă p a d ă .

.

— D e u n d e a venit'? în tre b ă ea. D a r în a in te c a Ja c k să a p u c e să ră s p u n d ă , se g în d i la saţ. — C e fac M a ry şi c eilalţi? se în g rijo ră ea. -t— D a c ă sîn t d e ştep ţi, se în c u ie

în

casă.

• S o p h ie a b ia r e u ş e a s ă d is tin g ă c o n tu ru l c a se lo r, în d e p ă rta re . N u p u te a v e d e a n ic i o m işc a re . P riv i d in n o u leşu l. — C e facem acu m ? în treb ă ea. — P în ă u n a alta, stăm p e lo c. D a c ă n u m ai ap are n im e n i, m u tă m c a d a v ru l. S-ax p u te a .s ă v in ă c in e v a d u p ă el. J a c k g ă s is e o s o b ă c u k e ro s e n şi. acu m o a p rin d e a . S o p h ie îşi fre c a m îin ile şi b â te a d in p ic io a re în tim p c e el p u n e a s o b a în fu n c ţiu n e . P u ş c a p e c a re o lu a se d e ia o m u l u c is s tă te a p e m a să . I n v îrf-a v e a o lu n e tă . — C in e a fo st, Jack? în tre b ă ea. — N u l-am m a i v ă z u t n ic io d ată . î l re c u n o şti? P o a te e c in e v a d in D e a d h o rs e sa u B a rro w . — N u -i p o t v e d e a fa ţa d e aici, râ su n se ea. T ra s e d ra p e ria p e s te fe re a stră . J a c k v e n i şi. se o p ri în fa ţa ei. E ra p a lid ă şi tre m u ra . O c u p rin s e în b ra ţe şi-i rid ic ă b ă rb ia sp re el.. ~ N u o să p e rm it sâ ţi se în tîm p le n im ic râu. S o p h ie îl a p u c ă d e g u le ru l g e c ii, ti‘ăgîndu-1 sp re ea. — ■Ş tiu , Ş i n ic i eu n u o sâ p e rm it să ţi se în tîm p le n im ic ră u . T u ai p isto l. P o t s ă ia u e u p u şc a ?

^__________________ . '

F O C -ŞI G H E A Ţ Ă

313

— C rezi că o p o ţi m an ev ra? — D a c ă îm i arăţi cu m . S o p h ie se u ită sp re uşă. 'V ' — D e c e se în tîm p lă asta? D e .ce să v re a c in e v a s ă tra g ă ■.în n o i? ;7 ‘ — N u ştiu, d a r o să aflu, sp u se el. ■■ ■ S o p h ie în tre b ă d in n o u . — D e u n d e a ap ăru t? M ary n e -a sp u s c ă b ărb aţii din sat :.. nu se în to rc d e c ît ti'rziu. :

— S n o w m o b ilu l v e n e a d in sp re est. S in g u ru l lu c iu în

^ direcţia aia. e s te ta b ă ra o a m e n ilo r d e ştiin ţă, s p u se Jack . '

S o p h ie sp u se , ag itată : — M i-am in tesc, C h ip p e r n e -a p o v e stit că c e i ca re stau

-"acolo s în t d o ta ţi'c u e c h ip a m e n te d e u ltim ă o ră. D a c ă au -■-.telefon p rin sa te lit, a m p u te a c h e m a p o liţia d in B arro w , în f ajutor. % ' — O s ă a ştep tăm p în â v in e C hipper. N u m a i p u te m risca, f •'

— C u m poţi fi aşa d e calm ?

i

— P ractica, spu se el. Ja c k re u ş i u n z îm b e t scu rt, d a r

în

sin e a lu i c lo c o te a d e

-furie. Ii v e n e a să m a i tra g ă d e c îte v a o ri în tic ă lo su l ăla, ¿T ra v ersă

în c ă p e r e a

şi

se

o p ri

în

d re p tu l

f e re s tre i,

fîn d ep ă rtin d d ra p e ria , a tît c ît.sâ p o a tă u rm ă ri sp a ţiu l d in fa ţa fcabanei. M in u te le tre c e a u şi n u m a i a p ă re a n im en i, jf - în tr-u n tîrz iu , s p u se : iT

— M ă d u c să m u t s n o w m o b ilu l şi cad av ru l în sp atele ca-

(banei. T u să b a ric a d e z i u ş a în u rm a m ea. j;

— A h , n u , n u f a c e asta. N u m a i stau aici, fă ră tin e, strig ă

314

JULIE GARWOOD

— • A tu n c i sta i fia sp atele m e u , sp u se J a c k p ru d e n t. Ie ş i el f p rim u l. A fa ră s e a ş te rn u s e o tă c e re d e m o a rte , o tă c e re ! lu g u b ră .

!

S o p h ie îl u rm ă p e J a c k la ş n o w m o b il. H a lo u l d e s în g e ! d in ju r u l c a p u lu i tră g ă to ru lu i se v e d e a n e g ru , p e zăpada'; a lb ă . A d u n în d u -ş i p u te rile , S o p h ie se u ită la fa ţa a c e stu ia .

>\

S p u se , c u g u ra c ă s c a tă d e u lu ire :

j

— îl cunosc.

\

f:,

JURNAL CHICAGO

îl’ r

A m găsit subiectul perfect. A re o condiţie fizică extrem ‘ţ d e bună şi s-a înscris sa 'facă parte din proiect , ştiind că

Şforicînd ar putea f i supus testelor. E goul iu i considerabil îl face d o m ic să se afim ie. In p lu s, nu are fam ilie şi are foarte ţ'p u ţm e legături. Dacă ar dispărea pentru eîteva săptâmîni, ţ ţ nim eni nu i-ar sim ţi lipsa.

TREIZECI ŞI UNU •

I

S O P H IE S E ÎN D E P Ă R T Ă D E C A D A V R U . — C h ic ag o , s p u se ea. A m v o rb ii c u el la C h ic a g o . E ra i n ecippl.il ş i-m i sp u n e a m că se a m ă n ă cu B lu to . J a c k se lă să în tr-u n g e n u n c h i şi în c e p u

.5 să-l c a u te |

m e to d ic p rin b u z u n a re , d e a c te d e id e n tita te . G ă s i u n p isto l, ■: îl a rm ă şi i-1 d ă d u S o p h ie i. în tr-u n ălt b u z u n a r g ăsi d o u ă l c a rtu ş ie re şi i le d ă d u şi p e a c e ste a S o p h ie i. S o p h ie sp u se :

| . :|

— E ra ag en tu l d e pază. N u , am c re z u t e u ,c ă era a cen tu l: d e p ază . M i-a m in le se m i-a m sp u s că probabil, ţin e a locul c u iv a , la re c e p ţie . — U n d e , S o p h ie ? U n d e e x a c t l-ai văzu t? o în tre b ă Jack, ră b d ă to r.

|

' — în h o lu l b lo cu lu i lui W illia m H a rrin g to n .

|

D a c ă p e J a c k l-a s u rp rin s v e ste a , n u a lă sa t s a s e vadă® asta .

"

— In tră în c ab a n ă în a in te să în g h eţi tun.

j J

E x p re s ia lui îi sp u n e a c ă n u v re a c o m e n ta rii. S o p h ie o| p o m i în a p o i sp re c a b a n ă , d a r îi p ic ă o c a rtu şie ră , în zăpadă!!

FOC ŞI GHEAŢĂ

317

O re c u p e ra şi o a p u c ă b in e , s ă n u -i m a i cad ă . O d a tă . înăuntru , p u s e cu g rijă p isto lu l şi c a rtu şie re le p e m a să , lin g ă |p u ş e â şi se sim ţi p u ţin m a i lin iştită , ştiin d c ă d a c ă c in e v a ar jrincepe d in n o u s ă tra g ă în ea, a v e a a c u m cu ce. s ă se ap ere . ŞN u c o n ta c ă n ic i m ă c a r n u m a i ţin u se v re o d a tă o a rm ă în

4

$r.

y.mmă, p în ă a c u m c îte v a m in u te . J a c k o sâ-î a ra te c u m sâ fe rm e z e ş i să în c a rc e p u şca. P e D u m n e z e u l ei, o să tra g ă şi ţfd .să u c id ă , d a c ă v a treb u i. |v

îş i a m in ti p e te le d in z ă p a d ă şi ie şi d in n o u . în tim p ce

ŞJack d u c e a s n o w m o b ilu l şi c a d a v ru l în sp atele c a b a n e i, ca |i u â cu m in a z ă p a d ă şi a c o p e ri sîn g e le . A p o i o b ătă to ri, c a sâ |f iu fie m ă tu ra tă d e v în t. I se p ă re a că te m p e ra tu ra scăzu se' şi fanai m u lt. O a re se fă c e a v re o d a tă p re a frig c a sâ n in g ă , sau p c e s t a e r a u n m it? N u ştia. A r fi tre b u it s ă fie m a i a te n tă ia feşcoală, la le c ţiile d e g e o g ra fie , în lo c sâ flirte z e c u B illy p jib s o n . j | | . C în d , in tr-u n tîrz iu , s-a u în to rs în c a b a n ă , în c e p e a u să R e sim tă e fe c te le b ip o t e m i ie i S o p h ie n u -ş i m a i sim ţe a p ip io a r e le , d a r d u p ă Ce a tro p ă it p u ţin în ju r u l so b iţe i, llp g e te le a u în c e p u t s ă o în ţe p e , se m n b u n , ş tia a sta ,d e şi e ra p lre ro s . p V -Ja c k în c e p u s ă c o tro b â ie "prin d u lă p io r, c ă u tîn d o rice Ife-ar fi fo lo s it în c a z u l în c a re a r fi tre b u it s ă râ n rin â p e s te «noapte în c a b a n ă . î n se rta ru l d e j o s g ă s i u n te a n c d e re v is te jpbrno, c e e a c e v o rb e a d e s p re fe lu l în c a re -ş i p e tre c e a u aici i m p u i u n ii d in tre p ilo ţi şi o la n te rn ă . B a te riile e ra u slab e.

318

JULIE GARWOOD

Adăugă lanterna la grămada de pe masă şt continuă să caute. — Asta este cea mai prost echipată cabană, bombăni el.: — De ce ar trebui echipata? întrebă ea. îşi scoasă mânuşile şi-şi încălzi mîinile în faţă sobiţei. — Pentru orice eventualitate. Ne-ar mai trebui kerosen, dar nu văd nimic. — O să apară Chipper, în curînd. încerca să fie optimistă; Jack dădu din cap. — Este o mică magazie afară. Mă duc să mă nit. — Poate că. e încuiată, spuse ea, punîndu-şi înapoi mânuşile. — Dacă este, sparg încuietoarea. Jack trase draperia dii dreptul ferestrei şi privi zona din faţa cabanei. — Jack, tu ce crezi? întrebă ea. Jack nu vroia să o sperie, dar vroia să o ştie pregătita. "— Dacă bărbatul pe care l-am ornant avea:prieteni care | aşteptau, aceştia ar putea veni după eî. Trebuie să fin pregătiţi pentru orice ...dacă o să fie cazul. , ; Se uită la ea să vadă cum asimilează întunecata posibi­ litate. Sophie încuviinţă doar din cap şi spuse: — Bine. îşi înfăşură apoi şalul în jurul gîtului şi-l vîrî sul guler. .. — Arată-mi cum să mînuiesc arma. Acesta zîmbi. — Ce e? întrebă ea. 1

FOC ŞI GHEAŢĂ

319

~ Eşti mult mai tare decît pari. U dădu pistolul trăgătorului şi o puse sâ-1 amieze şi să-l ^dezarmeze de cîteva ori, asigurîndu-se că nu va uita nimic |îri cazul unei situaţii limită. Apoi îi arătă cum să încarce peartuşele şi să tragă. ] ; . '.Sophie îşi vîrî gloanţele suplimentare în buzunarul gstîrig, trase fermoarul şi mai verifică o dată siguranţa, j$inte de a vîrî pistolul în buzunarul din dreapta. - Mă duc la magazie. Mă întorc repede, spuse Jack. Se |« ă afară înainte de a deschide uşa. Sophie era chiar în Spatele lui. , rrMerg cu tine. Pot să te ajut la cărat, dacă există acolo sfva;ce ne-ar trebui. Hai, mai repede, laşi frigul să intre, şpuse ea împingîndu-1 din spate. S; Jack închise uşa. Sophie mergea alături de el şi Jack icetini, ca ea să poată ţine pasul cu el. .— Alaşka ţi-a trebuit. Urăsc frigul ăsta, bombăni Jack. Sophie îi ignoră văicăreala . Ninsoarea mai încetinise şi ¡ophie se uită spre est. Pe orizontul întunecat, abia reuşea Jj$;distingâ silueta unei case. Joe le spusese că cercetătorii •"Chiseseră pentru toamnă, dar poate că Bluto intrase acolo, |şteptînd venirea lor. - De unde a ştiut Bluto ...vreau să zic omul care a tras jjfrhoi,- câ o să venim aici? Cu siguranţă că ne-a urmărit, |pa.se ea.

•Au ajuns la magazie şi în timp ce Jack încerca să vadă I¡simt poate deschide uşa, Sophie îşi trase şalul de lînâ peste ¡feri ■-

teri..

320

JULIE GARWOOD

gură şi iias, ca să încălzească aerai înainte de a-1 inspirai Auzind un zgomot în depărtare, se uită în sus, la norii gref care âtîmau deasupra lor; aştcptînd să zărească avionul lut Chipper. — Ai auzit,,.? ' 1 Jack o înşfăca şi o împinse după construcţia fragilă, i —Vine cineva. Stai aici. Se uita încet după colţ. Două ... nu, trei lumini care sa! apropiau de cabana, dinspre est. Trei bărbaţi pe snowmo­ bile goneau cu toată viteza. Era prea periculos pentru Jacki şi Sophie să se întoarcă înapoi la cabană, aşa că aşteptară pe.; ioc. Bărbaţii încetiniră şi se dispuseră In formă de evantai;; pe măsură ce se apropiau. Unul o luă înainte, oprind îuaime. de a ajunge ia cabană, ca să nu poată fi văzut. Ceilalţi doi o; încercuirâ prin spate. Cîhd trecură prin dreptul snowmobilului pe care îl parcase Jack acolo, se opriră brusc. — Au găsit cadavrul, şopti Jack. Unul dintre bărbaţi îi făcu un semn celuilalt şi întoarseră maşinile în loc, retrag îndu-se cîteva sute de metri, ca să sc; sfătuiască. Jack îl văzu pe unul dintre ei luînd o canistra cu combustibil din spatele şnowmobilului său. Se întoarseră înapoi la cabană, pe jos. Cel de al treilea bărbat se apropii mai mult, scoţînd un pistol şi ţintind spre uşă, iar ceilalţi doi se aplecară, alergînd prin dreptul ferestrei. Unul scoase | cîrpâ din buzunar, o înmuie în canistră şi îi. dădu foc, Dini . semnalul, sparse geamul şi dădu drumul cîrpei înăuntn| exact in clipa în care celălalt arunca pe fereastră canistra

FOC ŞI-GHEAŢĂ

321

'"destupată.. Lumina flăcării străluci ca un fulger prin desehidere şi cabana lua foc. Bărbaţii se chirciră în zăpadă, fer“.-- • f>aşteptînd ca Jack şi Sophie să iasă pe uşă. Sophie nu reuşi [ să-şi scoată înmănuşatâ pistolul din buzunar, aşa că-şi l’smulse mănuşile din mîini. Flexîndu-şi mina ca să-şi slim"uleze circulaţia, o închise peste minerul armei, cu degetul fipe trăgaci. Unul dintre bărbaţi s e .întoarse într-o parte şi văzu .mişcare în dreptul magaziei. Pînâ să ridice el arma în "direcţia lor, Jack a şi ţintit şi a tras. în plin. Omul căzu în "Zăpadă, cu faţa în jos. Jack se răsuci spre stingă şi (rase din Inou. îl atinse pe cel de al doilea, rânindu-1 la umăr şi trase fdin nou. Glonţul îl lovi în încheietura genunchiului, în timp "ce încerca să se întoarcă, să tragă: Se prăbuşi la pămînt, |pirlînd.' ■' Gel de al treilea bărbat se făcu nevăzut. O clipă mai |ţîrziu, au auzit pornind un snowmobil. Jack alergă spre jj&ălosul care se zvîrcolea pe jos şi dădu cu piciorul în Şpistoi, azvîrlindu-i departe de el. Sophie îl urmă. ‘ I" Ăsta nu pleacă nicăieri, strigă ea, ţintind pistolul spre |ţapul lui. Du-te după celălalt, f | .— Dacă mişcă, tragi, îi ordonă Jack. Alergă spre un iSnowmobil, sări în el şi demară. Bărbatul pe careJ umiărea [piuase spre est, apoi a virat spre nord, cu maximă viteză, |Jack îşi spuse că probabil era dezorientat. în direcţia aceea Hju era nimic altceva decit oceanul.

I

322

JULIE G A R W O O D C eru l se în tu n e c a s e c o m p le t şi lu m in ile s n o w m o b ilu lu i |

îl fă c e a u u ş o r d e u rm ă rit. L u m in ile tre m u ra ră şi J a c k auzi | fo c u ri d e a rm ă . O m u l tră g e a în el. L a v ite z a a sta e ra d o a r p - j c h e s tiu n e d e tim p p în ă să p ia rd ă c o n tro lu l s n o w m o b ilu lu i ş i 'l s ă se sin u c id ă . J a c k în c e tin i, m ă rin d d is ta n ţa d in tre ei şi îl I u r m ă în tim p c e o m u l g o n e a în z ig z a g p e z ă p a d ă şi lu m in ile |

S

se c lă tin a u la fie c a re d e n iv e la re ,

C îte m ile a u alerg a t? P e J a c k îl în ţe p a u obrajii, d e f r ig ; |j o c h ii îi a rd e a u d in c a u z a v în tu lu i. U n d e c re d e a tic ă lo su l -'§ ă s ta c ă se în d re a p tă ? îş i p ie rd u s e o rie n ta re a ? D o a r s e .l a p ro p ia u to t m a i m u lt d e o c e a n . T ip u l v a tre b u i fie s ă v ire z e d in n o u , fie să se în to a rc ă ^ ••.sSS

în a p o i, s p re ei. F ă ră să-l p ia rd ă d in o c h i. J a c k în c e tin i încâ.-1 o d ată.

'

.

îl

B ru s c , a u z i o tro z n itu ră p u te rn ic ă , a m p lific a tă d e e c o u - l U r m ă u n s trig ă t te rifia n t şi ap o i u n p le o sc ăi t. Farurile';; s n o w m o b ilu lu i se în d re p ta ră sp re c e r şi d isp ă ru ră . U n alt.| strig ă t ...d u p ă c a re , tă c e re .

1|

—T ic ă lo s u l. T ic ă lo su l, şo p ti Ja c k .

1

’ J a c k se u ită la g h e a ţa d e su b el. N u e ra u n d ru m b u n d e | * m e rs p e el, îşi sp u se . în to a rs e im e d ia t s n o w m o b ilu l şi s e | în d e p ă rtă c ît p u tu d e re p e d e . În d re p tîiid u -s e s p re su d , v ă z u i o lu m in ă în d e p â rta re .C a b a n a în flă c ă ri e r a c ă lă u z a lu i.

|

S o p h ie e ra în n e b u n ită . J a c k lip s e a d e p re a m u ltă v r e m e :' C în d au z i to rsu l m o to ru lu i, o ftă d in răsputeri:. F.l tre b u ia s8f fie . T re b u ia . B ă rb a tu l p e care-1 p ă z e a s e u ită la ea.

$ ‘

i,

FOC ŞI GHEAŢĂ

323

— FBI-ul este pe drum, îi spuse, mutîndu-se de pe un pi, cior pe celălalt. Căldura focului ii încălzise obrajii, dar picioarele încă le simţea îngheţate. Foc şi gheaţă, îşi spuse dea. Cît de ciudat i se părea sa stea acolo şi să privească ‘.focul arzînd şi zăpada topindu-se, pentru ca apoi să jjreîngheţe, instantaneu. Ce nebunie. Foc şi gheaţă. ; , ‘ Sophie nu mai fusese niciodată atît de fericita să vadă pe || cineva. Vâzîndu-1 pe Jack apropiindu-se, îi veni să alerge ■înaintea lui şi sâ-şi. petreacă braţele pe după eî, dar se | slâpîni. Va trebui mai întîi să o ajute sâ-şi descleşteze mina dde pe armă. Se gîndea că i-au îngheţat degetele pe trăgaci. |\ După ce Jack îi luă armă din mînâ, se uită Ia bărbatul de f pe jos, | y u — Cine eşti?

1 ;. — Am nevoie de îngrijire medicală, urla acesta. Era de-a f'dreptul revoltat, g s -r- Cine eşti? repeta Jack. fer- —■Am nevoie de îngriji . Jack îl lovi în picior, pr-' — Cine eşti? i r Bărbatul urla. IP ' I — Carter. Doctorul Eric Carter. Şi acum ajută-mâ. p — Eşti doctor? Ingrijeşte-te singur, jri _, Eric rînji. 1Nu sînt genul ăsta de doctor. Sînt doctor în biologie. sr — Studiezi lupii? îl întrebă Sophie. ¥ Privirea acestuia se întoarse spre Sophie.

324

JULXE G A K W O O D

___________ ^

— Ai stricat totul. De ce n-ai putut s-o laşi moartă? Auziră uruitul avionului. —A venit Chipper, spuse Jack. ijj — De ce n-am.lăsat moartă ce? îl întrebă ea pe Carter, .j — Subiectul experienţelor noastre. De ce nu l-ai lăsat in pace? Ai tot scurmat înlr-una. •—Vorbeşti despre William Harrington? întrebă ea. — Femeie stupidă. Ai tot scurmat într-una, —. Ce experienţe? Ce i-aţi făcut? întrebă ea. Acesta nu-i răspunse. . — Haide, Sophie.Te urc în avion şi mă întorc după el/J Trebuie să te încălzeşti. Doctorul Carter nu putea.pleca nicăieri. Jack ajunse la1¡j snowmobil, cu Sophie după el. îşi rezemă faţa de spinarea;| lui. Jack îi făcu semn lui Chipper să râmînă pe loc, în timpi; ce se apropiau cu snowmobilul de el. Acesta deschise u ş|| avionului pentru Sophie şi o pală de aer cald se revărsi| peste faţa ei. Odată instalată în spate, Jack urcă şi el şi| închise uşa. Puţin îi păsa dacă Eric trebuia sâ-I aştepte în'! zăpadă, în timp ce el se încălzea puţin.Cîteva minute n-oj să-l omoare. . J ■— Cheamă- prin radio poliţia din Barrow, îi spuse luiJ Chipper, după care îi explică repede ce.se întîmplase. Ochii cafenii ai lui Chipper se făcură atît de mari, încîtl cînd îşi termină Jack explicaţiile, acesta arăta ca un cocker| spaniol. :| — Şi ce o să faci cu Carter? ¡1

J

.'¿¡•ij

*

.|espre care scria, în dosarul său, că avea patruzeci şi cinci lié ani. Evidenta lui oboseală îl făcea să arate mai bătrîn. —Vreţi să vă aduc ceva de băut, Domnule Agent? Se iiferi Halpem. Luă Cîteva ziare de pe scaun şi îi făcu semn Ipf jack să se aşeze. I . “ Soţia mea era cea care făcea ordine aici. A murit acum |şise ani. Mă tem că am scăpat situaţia de sub control, spuse d ,pruncind o privire in încăpere, ■ —‘Cum se descurca soţia cu lungile dumnevoastrâ voia|iif în Alaska? îl întrebă Jack, |.A cestuia i se lumină chipul.

358-

JI LIii GARWOOD

$

—-Venea cu mine. Iubea munca mea şi mă ajuta. DupaJ moartea ei i-am însoţit pe Eric, Marcus şi Brandon, lâtj * /¡ţa: inook. . '■ -Vorbiţi-mi despre ei, Doctore. ;|j Jack se ridică şi-şi scoate pardesiul. Observând cil Halpem se uita la pistolul iui, Jack împături pardesiul, î | puse pe speteaza scaunului şi se aşeză la loc. g —Te rog, spune-mi Kirk. Nu-ţi pot spune nimic altcev# decît le-am spus celorlalţi agenţi. I — Aş aprecia dacă mi-aţi mai repeta şi mie, insistă Jacki .j— Nu sînt prea multe de spus. Acesta luă o pernă cu m o| tive brodate de pe scaun şi se aşeză. — O să încep cu şeful echipei noastre, Brandon Doctorul Brandon Finch. După o vreme, Brandon a începvi| şă ne calce pe nervi. Lucrurile trebuiau să fie aşa cum vroifj el. Era obsedat de totul, de ia cum ne pregăteam mîncareaJj. pînă la ce oră ne culcam. Era enervant. Eu reuşeam să nit descurc cu el, dar uneori tot ne mai dondăneam. După u|| timp, izolarea şi vremea te doboară. M-am simţit cum p|| cîpd a murit. Nici unul dintre noi nu a ştiut că avea prob| leme cu inima. Era supraponderal, dar nu cine ştie ce. Ţihe| !i pasul cu noi, pe teren, — Ceilalţi doctori cum se descurcau cu el? — Se descurcau şi ei, ca şi mine. Din cînd în cînd se certau cu el, dar nu existau resentimente, după ce m i dădeau drumul la aburi. — Şi Eric Carter? . — Tmâr, pasional, intens. El şi Marcus s-au împri-j eten it' pe loc, fiind de aceeaşi vîrstă. Lucrau binf

FOC Şi GHEAŢĂ

B Ap;.împreuna şi

•

359

împărtăşeau aceleaşi interese — Ia început, cel puţin. Apoi Eric . a început să devină mai indej| pendent, Pe măsură ce trecea timpul, prietenia lor se răcea. într-o după-amiază, în timp ce Eric examina nişte probe de sînge pe care le recoltase, Marcus ne-a luat pe pânine şi pe Brandon deoparte şi ne-a spus câ era îngripj'orat pentru Eric. Ne-a întrebat dacă am remarcat .vreo JŢ’schimbare la el. Sigur, am observat. Eric. devenise foarte I: retras şi nu lăsa pe nimeni sâ se uite în însemnările lui, Epînă cind nu şi le organiza. Oricum majoritatea acestora |herau ilizibile pentru n o i. Marcus spunea că el nu-i putea descifra mîzgăJiluriie. . Ai avut vreo idee despre ce anume ascundea? te; — Nu, nu am avut. Agenţii mi-au spus că înainte de a nutri, acesta i-a spus domnişoarei Rose ceva despre nişte gţeste. Era preocupat de ceva ce căuta aceasta. Nu am idee |Ia ce s-a referit. Jack vroia să treacă mai departe, la Marcus Lemming, ||eînd s-a gîndit sâ-i mai pună o întrebare. Cine dintre voi făcea imprimările? ■fa ;— La început le făceam pe rînd, dar în ultimii doi ani, iŞric a insistat să se ocupe numai el de asta. %' — Deci au existat filme video în ultimul an? f- — Bineînţeles. Eric se uita la ele iară şi iară şi iară. Pe jjppi ne scotea din sărite cu asta. Pînă Ia urmă am mutat Ipţiăyerul în camera mică, sâ putem închide uşa. Stătea şi uita la ele ore-în şir. îl iubea pe Ricky, Dar şi noi îl Iubeam. Era un mascul alfa superb. Nu-mi doresc deeît. §feb pot observa pînă la sfîrşit. Nu cred că o să mai jfe m

mi I

360 ■

JULIE GARWOOD

trăiască mult. Ştii, lupii arctici nu au viată lungă. Eu a tre-. buit să părăsesc faza aceasta de studii pentru că în ultimii ; doi ani Brandon a vrut să merg cu el, să urmărim- puii lui Ricky din cea de a doua haita. îţi imaginezi, probabil, că j am creat un fel de arbore genealogic. Recunosc că am ! aflat multe, dar nu am reuşit să filmăm noile haite atît c it. ne-am fi dorit. Eric acaparase echipamentul bun, video şt i audio. Avea treizeci de CD-uri. Noaptea le urmărea cu sonorul oprit. El nu vroia să audă, doar să vadă. De la unu; la treizeci — cînd termina eu ultimul, ‘o lua delà capăt. Mârcus zicea că Eric avea probabil o cădere nervoasă, sau ­ çant aşa ceva. Zicea: ca acesta ar trebui să plece pentru of vreme'acasă, să consulte un doctor. L-am fi expediat noiC dar oricum urma să închidem în cuxînd, aşa că i-am mai; suportat o vreme ciudăţeniile. Eu cred că odată revenit im oraş, Eric şi-ar fi revenit.1 Jack vroia să se întoarcă la filmele video. — Ai spus de la unu la treizeci. Eşti sigur de cifra asta? — Ah, da, sînt sigur. . . ţ — Eu am găsit doar douăzeci şi trei de discuri. ■; Kirk; se lăsă pe spate, — Ce s-a întîmplat cu celelalte şapte? 4 —Tu să-mi spui. Acesta îşi scărpina bărbia. j — Nu ştiu. Precis a făcut Eric ceva cu ele. Poate că le-aj trimis acasă. Aţi verificat? Sigur că aţi verificat, adăugă ei zîmbind. | Jack trecu la ultimul cercetător: Marcus Lemming. J ' -

•

-

-

■

"Vjţ

FOC ŞI GHEAŢĂ

361

— A ş a c u m ţi-a m sp u s, a fo st a p ro p ia t d e E ric p în â cîn d a c e sta a în c e p u t s ă s e c o m p o rte c iu d a t. M a rc u s e r a dedicat. L s tu d iu lu i şi h a ite i şi la. v re m e a c în d a te rm in a t, d e v e n ise , m a i a p ro p ia t d e m in e d e c ît d e E ric . S e a ra , c în d E ric se u ita la film e le lu i, M a rc u s ş i c u m in e ju c a m s c ra b b le şi c â rti, j ‘A m v o r b it d o a r.d e c îte v a o ri c u el, d e c în d a m p le c a t d in In o o k . M arcu s. se g în d e şte s ă se m u te în a p o i în D a k o ta de ţ N o rd , c a s ă f ie a lă tu ri d e fa m ilie . S tu d iu l a c e s ta l-a c o n f - s u m a t m u lt. I '

J a c k a m a i p e tre c u t o o ră s tm d d e v o rb ă eu K irk . îş i

]' p u n e a p a rd e s iu l şi se în d re p ta sp re u şă , c în d s-a o p rit să ;; în treb e: ,,

— N u i-a ţi sp u s n ic io d a tă stu d iu lu i v o stru P ro ie c tu l A lfa? '■ — M i s-a m a i p u s în tre b a re a asta d e c e l p u ţin o s u tă 'd e

îf o ri p în ă a c u m . L e -a m s p u s n u , a g e n ţilo r şi i-a m sp u s n u , ir. D o m n iş o a re i R o se . N u i-a m sp u s P ro ie c tu l A lfa. 1“

— A p stat d e y o rb â c u S ophie?

I

;— D a , m -a s u n a t ieri. Z ic e a că a r v re a să v in ă să m ă v adă.

ţ A m vorbit, m u lt la te le fo n . M -a în tre b a t d e s p re P ro ie c tu l • Alfa, d a r a p o i, n u ştiu c u m , a m în c e p u t să v o rb im d e sp re |r. so ţia m e a . M i-a p rin s b in e să îm i a d u c a m in te d e ea. M ă | ' tem c ă m -a m c a m lă s a t p u rta i d e v a l, d a r p ă re a s in c e r in ­

ii teresată. I

A ş a e ra S o p h ie ă lu i. P u te a fa c e p e o ric in e sâ -i sp u n ă

p o v e ste a v ie ţii . D a r d e fa p t,m u e r a S o p h ie a lu i, n u ? Ja c k |? s e g îrid e a m u lt la eă. î i lip se a. I "■ S o p h ie e ra în g în d u rile lu i, în z b o ru l în a p o i sp re ¿. C hicago. T o t m a i „ s c o rm o n e a “ a şa c u m o a c u z a se E ric, N u | Javea d e g în d s ă re n u n ţe , c e e c e îi c re e lu i J a c k u n se n tim e n t

362

JULIE G A R W O O D ____________

._________-

ciu d at. T re b u ia sâ o su n e şi sâ-i s p u n ă să în c e te z e . T re b u ia să v o rb e a s c ă cu e a f sâ o c o n v in g ă să se re tra g ă . S im ţea n e v o ia sâ o re v a d ă . '

TREIZECI ŞI ŞAPTE VORBE, VORBE, VORBE. S o p h ie u rm ă r e a p ro te s ta ta rii c a re p ic h e ta u în fa ţa b ă c ă n ie i, c u u n a m e ste c d e n e în c re d e re şi u lu ire . D o m n u l B itterm an îi d ă d u s e m is iu n e a şi a sta a v e a să fie co n . se m n a ta , în c a rn e tu l ei, c a u n a d in a c e le m u n c i-p e -c a re -le -

• u ră sc . A r p u te a a ju n g e c h ia r în to p 5. Ş a p te p ro te s ta ta ri c u p a n c a rte în m in ă , m ă rş ă lu ia u în a in te ş i în a p o i, în fa ţa in tră rii în m a g a z in . T re i d in tre e i erau îm b ră c a ţi în c u rc a n i. S o p h ie tra v e rsă p a rc a re a . F â c în d u -ş i c u ra j, b ă tu p e ./u m ă ru l u n e i fe m e i d in c o a d a şiru lu i. — S cu zaţi-m â . P u te ţi să-m i sp u n e ţi c in e e ste Şeful c u r­ c a n ilo r? A ş v re a s ă ştiu d e c e p ro te sta ţi. U n d o m n c u o fa ţă ro tu n d ă , în c o n ju ra tă d e p e n e şi c u u n m o ţ p o rto c a liu c a re -i a tîm a d e b ă rb ie fă c u u n p a s în a in te . — E u s în t E u am o rg a n iz a t a c ţiu n e a asta , a n u n ţă el. c ît se p o a te d e serio s. —- S criu u n articol p en tru

Illin o is C h r o n ic le ,

d o m n u le .

" P o t s ă v ă p u n c îte v a în tre b ă ri în le g ă tu ră c u a c ţiu n e a rîum -

■ n e a v o a s tră d e p ro te s t?

364

ÎU L IE G A R W O O D

— C u m să nu. V re m s ă a tra g e m a te n ţia a su p ra a c e ste i o ro ri. — C e oro are? în tre b ă S ophie. — C ru z im e a n e m ilo a să fa ţă d e curcani. — E s te o b a rb a rie , a s ta este, strig ă o fe m e ie , p e ste p a n ­ c a rta ei. A s a s in ii îi c re sc d o a r c a s ă -i u c id ă şi să-i m â n în c e . E s te o crim ă!

:— N u v re ţi c a m a g a z in e le să v în d ă c u rc a n i p e n tru Z iu a j R e c u n o ş tin ţe i? în tre b ă S o p h ie ,c a lm ă . O fe m e ie m a i în v îrstă , c u o c h e la ri, p ă ş i în faţa . — în to c m a i, ia r n o i o s ă stă m a ici p în â c în d în c etea ză c rim e le ; . F ie c a re d in tre p ro te s ta ta ri a v e a c e v a d e a d ă u g a t şi erau c ît se p o a te a te n ţi c a S o p h ie s ă le sc rie c o re c t n u m e le . Cxun

n u -i m a i tre c e a n ic i o a ltă în tre b a re a b s u rd ă p rin c a p , le ; m u lţu m i p e n tru in te rv iu şi s e în to a rs e s ă p le c e . î n sp a te le ei, g ru p u l m ic d a r m u z ic a l, in c a n ta : — S alvaţi cu rcanii! S a lv a ţi curcanii!

:

Ţ in m d m ic ro fo n u l sus, S o p h ie făcu c îte v a p o ze. C o rd ie şi R e g a n n u v o r c re d e n ic io d a tă , d a c a n u le v a a ră ta d o v ad a.,:

N u se g ră b i în d ru m u l e i în a p o i sp re b iro u . O a m e n ii ; m e rg e a u în p a s alert,; în fo fo liţi eu to ţii în pardesielfe lo r cu g u le re le rid ic a te p în â la u re c h i şi cu c ă c iu lile d e lîn â tra s e ; b in e p e c a p . S o p h ie n u sim ţise frig u l şi a f o s t s u rp rin s ă c în d s e - u ită în su s, d e a s u p ra c lă d irii F irs t C o m m e rc e B a n k şi v ă z u te m p e ra tu ra , c u lite re m a ri, ro şii, s u b o r a ex a c tă : - 2 j g ra d e C e lsiu s. A v în d în v e d e re u n d e fu sese, e a , a s ta e ră : flo a re la u re c h e .

F O C ŞI G H E A Ţ Ă

.

365

C e o să sc rie d e s p re o a m e n ii-c u r cani ? N u ri p u te a n u m i

n e b u n i ia r a rtic o lu l tre b u ia să fie c o n v in g ă to r şi v e se l, p e n tru c ă a s ta v r o ia lu m e a s ă c ite a sc ă . In re g u lă , o sări fa c ă n iş te o a m e n i-c u rc a n i v e se li . ' -. A h , D o a m n e , c u m a a ju n s ea ai c i? -P ro te sta ta ri c u rc a n i şi n e ca zu rile p ro v o c a te d e electric ita te a sta tic ă — d e sp re asta . scria e a în u ltim e le zile. G a ta c u v ă ic ă re a la , îş i sp u se S o p h ie .O s ă s c rie a rtic o lu l . fă ră s ă ,v o c ife re z e p e n tru c ă a s ta e ra tre a b a ei, d a r c u m îl v a te rm in a , se v a n ă p u s ti în p lin tra fic , c u s p e ra n ţa c ă o s ă in tre în e a u n a u to b u z c ît m a i m a re . G a ry e ra d in n o u în se p a re u l ei. D e v e n is e a tît de în d ră z n e ţ in c it n ic i m ă c a r n u se m a i p re fă c e a c ă a r c ă u ta

¡.ceva.

.

.

Nici. S o p h ie nu s-a p re fă c u t a m ab ilă . ie ş i afară. A r fi v ru t sâ -1 îm b rîn c e a sc ă , d a r ştiindu-1 p e

,

' G ary, a c e s ta a r fi d a t-o p ro b a b il în ju d e c a tă p e n tru atac. ¡ E ste sp a ţiu l m e u , n u al tău. ;;

— M ă u itam doar, s p u se e l, ‘im p e rtin e n t.

r

N u l-a în tre b a t d u p ă c e s e uita. î i s p u s e s e o d a tă c ă e a

r p rim ea în to td e a u n a p o v e ştile b u n e — cu sig u ra n ţă c ă n u

j

.1

îl su n ă. K irk a fo s t fe ric it s ă o au d ă.

g

S o p h ie în c e p u :

i

— C h ia r u ră sc id e e a c ă te p lic tise sc , dar- m ă g în d e a m ia

i

lu p ii p e c a re i-a i stu d ia t.

•,

— S în t în c în ta t să-ţi spun to t ce v re i să ştii, s e o fe ri a ce sta.

. '

-1

-

— A c e ste a n im a le e ra u în m o d sp e c ia l m a i v ig u ro a se şi m a i p u te rn ic e ? în tre b ă ea.

J

— N u aş s p u n e c ă erau n e o b işn u ite . E ra u c e n e a ştep tam n o i d e 1a a c e ste s u b sp e c ii d e o se b ite .

' i|

— A ţi o b se rv a t o îm b u n ă tă ţire sp e c ta c u lo a să a c o n d iţiei . a c e sto ra , c ît tim p le -a ţi stu d ia t?

1

FO C ŞI G HEAŢĂ

367

— : D e fa p t eu n u am sm d ia t ace leaşi an im ale , d e -a lu n g u l ' c e rc e tă rilo r m e le. D o c to ru l F in c h şi cu m in e a m p le c a t să ; .stu d iem u n a lt g ru p , în ..ultimii d o i ani. E ric şi c u M arcus. au .c o n tin u a t c u m a s c u lu l a lfa in iţia l. A c e s ta , d e sig u r, e ra c e l m ai p u te rn ic d in h a ită . A ş a c u m p ro b a b il ştiţi, l-a m b o te z a t ; ,R ick y . E r a d e ja a ju n s la m a tu rita te cîn d n e -a m în c e p u t n o i c e rc e tă rile , a ş a în e ît p ro b a b ilita te a c a a c e sta să d e v in ă şi

5 m ai p u te rn ic e ra m ic ă . N u -i p u te a m a p re c ia e x a c t vârsta, d a r î.

am p re s u p u s c ă ar fi m a i b â trîn , d u p ă u z u r a d inţilor. S p e ra n ţa d e v ia ţă a lu p ilo r a rc tic i e ste c a m d e şa p te ani.

f T otuşi, e s te u im ito r că R ic k y m a i e r a în c ă în v ia ţă la

(

sfirşitu l studiilor, n o a s tre .

i,:

— C ît d in o b se rv a ţiile d u m n e a v o a stră a fo st în reg istrat

f p e v id e o ? r

-

— D o c to ru l C arter a fo s t fo arte zelo s c u im p rim ă rile lui, deşi, am

a fla t a d in e a u ri c ă u ltim e le d in tre a c e ste a au

jf: d ispăru t. T o c m a i a tre c u t p e a ici u n a g e n t F B I, J a c k C M acA lister, c a re a în tre b a t a c e la ş i lu c ru . — C în d a p lecat? a în treb at ea. |

— S ă fie v reo c in cisp rezec e m in u te,

I '

— îţi m u lţu m e sc m u lt, K irk . M -ai a ju ta t en o rm .

|

_

p-

S o p h ie lă s ă te le fo n u l jo s şi lo v in d u ş o r c u stilo u l în

p 0 ţi Să m ă suni aricin d .

|.;b ărb ie, în c e p u să se g în d e a c ă . C u m p u te a s ă p u n ă m în a p e » în re g is tră rile a c e le a ? T o a te m a te ria le le a fla te în ta b ă ra d e la f l o o o k e ra u c o n s id e ra te p ro b e în in v e stig a ţiile c a re c o n -

fez '

♦

, ,

-p in u a u şi e ra u p ă z ite c u stră şn ic ie .

i-

■ .

368

JULIE G ARWOOD

FOC Şl GHEATĂ

369

O să fa c ă o şm e c h e rie . F ă r ă s ă ştie , K irk o a ju ta se

P e s te c in c i m in u te , în a rm a tă cu u n e c u so n p e n tm v iz ita ­

s p u n în d u -i c ă A g e n tu l M a c A lis te r to c m a i p le c a s e d e la e-L

tori p rin s p e b lu z ă , îl u rm a p e A le e d e -a lu n g u l u n u i

G în d in d u -s e c ă J a c k a v e a să se su ie în p rim u l z b o r în a p o i

co rid o r, intrând în tr-o în c ă p e re s u m a r m o b ila tă . A in tra i

s p re C h ic a g o , tre b u ia să se g ră b e a sc ă . C ro n o m e ira re a era

a p o i u n te h n ic ia n c u un p la y e r D V D , F a in s ta la t şi a

.im p o rta n tă.

în tre b a t-o c e d isc u ri v re a să v iz io n e z e . — P rim e le trei şi u ltim e le tre i, te ro g , Spuse ea.

L -a s u n a t p e A le e şi fă ră s â -i e x p lic e d e c e , l- a ru g a t s ă

A lee a ră m a s în c a m e ra c ît tim p a u rm ă rit eă lu p ii. L u c ra

se în tîln e a s c â c u ea în h o lu l c lă d irii F B I. C u m a c e sta se a fla

la n işte h îrtii, d ai’ din c în d în c în d îş i rid ic a p riv irile şi o

d e ja aco lo , a a c c e p ta t.

întreba:

C în d s-au v ă z u t, F a z îm b iî d u lc e şi l-a să ru ta t p e o b ra z .

— A i g ăsit ceva?

— Ja c k m i-a sp u s c ă a r tre b u i s ă v ă d c îte v a d in tre fílm ele :

cn lu p i, F a s p u s ea. A p o i a rid ic a t d in u m e ri şi a o ftat. Ş tiu

— -N u , n u încă. A s c a n a t .p rim u l şi u ltim u l disc.

c ă o să fie p lic tisito r, d a r m -a r u g a t şi eu F a m p ro m is c ă o 3

— In re g u lă , a m te rm in at, a n u n ţă ea. N u m a i a m n e v o ie

să fac asta. A i p u te a tu s ă -m i fa c i ro s t d e d e ?

;sâ v ă d n im ic altcev a . M u lţu m e s c , A lee.

A le e îi în to a rs e zîm b e tu L O ş tia d e p re a m u ltă v re m e pe

A c e s ta o c o n d u s e în a p o i în h o l.

S o p h ie ea să n u îşi d e a s e a m a c în d tre b u ia să fie b ă n u ito r,

. — S p u n e-m i, S o p h ie, c e cântai?

— F B I-u l n u e ste u n m a g a z in d e în c h iria t casete. N n p o ţ i ;

A c e a s ta z î m b i

p le c a c u e le d e aici.

— U n supraom . P e curînd.

— P erfect. A tu n c i le p o t v e d e a aici? A sta n u a r fi, o.

S e în to a rs e sp re u ş ă e x a c t în c lip a în c a re in tra Ja c k .

p ro b le m ă , n u ?

A c e sta p ă re a la fe l d e s u rp rin s s ă o v a d ă , c ît a f o s t e a , să-l

— P o a te c -a r treb u i să v o rb e sc cu Jack , sp u seA lec.

:. vadă p e el.

— B u n ă id ee, E aici? O să--ţi c o n firm e c ă e l a v ru t s ă î l ' aju t.

.

— N u ,n u -ia ie i.

’ '

J a c k îşi în c lin ă cap u l. jgPjK .

—V rei să-l. s u n i? în tre b ă ea, ru g în d u -s e la D u m n e z e u c ă

în c e rc ă s ă tre a c ă prin. d re p tu l lu i, d a r o a p u c ă d e m in ă .

a c e sta sa fie d e ja în aer, — M ă în d o iesc c ă îl p o t c o n ta c ta acu m . D a r c re d c ă p o t 1 a ra n ja să v e z i C D -u rile ,

— B ună — B u n ă , li ră sp u n se ea. L a rev ed ere,

’

—T re b u ie să stă m d e v o rb ă.

¡'

II fc

p:>

—T u F a i sp u s să v a d ă în re g is tră rile ? îl în tre b ă A lee. J a c k se u ită la S o p h ie.

370

J U L IE G A R W O O D

— Nu. . — A m fo s t c o n v in să că da, sp u se ea cu u n a e r n ev in o v at. — S o p h ie , s p e r c ă n u ai m in ţit u n ag en t fe d e ra l, n u ? o în tre b ă Ja e k . S o p h ie se u ită re p e d e îa ceas. — A h , sc u m p u le . A m în tîrz ia t la o întîln ire. C e p lă c e re m i-a fă c u t s ă n e v e d e m , sp u se , re p e z in d u -s e sp re uşă.

TREIZECI ŞI OPT S O P H IE Ţ ÎŞN T A T ÎT D E R E P E D E P E U Ş Ă , ÎN C ÎT A fo st la u n p a s şă d e a p e s te d o u ă fe m e i m a i în vrrstâ, z în c ă rc a te c u saco şe. J a c k n u a ie şit d u p ă ea. C u m îin ile în b u z u n a re , a râ a s * să o u rm ă re a s c ă p u ia c în d d is p ă ru d in v e d e re , a p o i se în to arse şi se în d re p tă sp re lift. A le e n u a p u tu t re z ista . ::

— N u v re i s ă d isc u tă m d e sp re asta? — L u naiba, nu.

I:

. A le e z îm b i. J a c k e ra u n b ă rb a t p ru d e n t ş i c a m a jo rita te a

• b ărb aţilo r, îş i p ă s tra e m o ţiile p e n tru e l. L e g ă tu rile n u e ra u ■' ţin s u b ie c t p lă c u t d e d is c u ţie ia r e l, în m o d c a te g o ric , n u ^ a v e d d e g în d să d is c u te d e sp re fe m e ia p e c a re o iu b e a . N ic i : âcu m ş i n ic io d a tă . C

l

A le e re c u n o ş te a se m n e le . V ia ţa lu i J a c k d e v e n ise d in tr-o d a tă fo a rte c o m p lic a tă şi a c e sta e ra d e ru ta t. O a re p rie te n u l

i/lu i a tin se se d e ja e ta p a n e fe ric irii? D u p ă c u m arăta, A le e ^ c re d e a c ă e ra p o sib il. O ric u m , a tin se se în m o d c a te g o ric •■'¡etapa în care' o ric in e p u te a v e d e a c e e a ce el re fu z a să

372

J U L IE G A R W O O D

re c u n o a sc ă . Ş i A le e tre c u se p rin astă. Ş tia c â n u e ra d e c ît o 4 c h e s tiu n e d e tim p p în â ta p ră b u ş ire a lu i Jâ c k .

4

J a c k şi S o p h ie . E i d a , a s ta a v e a s ă fie o c o m b in a ţie in - j te re sa n tă . ja c k a p ă s ă p e b u to n u l liftu lu i.

4 i

— D e ce a v ru t S o p h ie să v iz io n e z e în re g istră rile ? Ţ i-a ii sp u s? A le e a ş te p tă să s e în c h id ă u şile .

'!

— Z ic e a c ă a re e a o teorie,, d a r to c a n u e ra p re g ă tită să Ş v o rb e a s c ă d e s p re ea.

f

— N u e ra p reg ătită ? D e c e n u a i c o n v in s-o tu să v o r- | b e a a e â d e s p re e a ? — Să

o co nvingi G lu m e şti, d a?

| |

— E şti ag en t F B I ...

|

— H e i, a r fi n e v o ie d e o e c h ip ă d e a g e n ţi c a re să lu c re z e

%

n o n s to p d o a r c a să o fa c ă să s p u n ă ce a m în c a t la p rtn z . Ş i f c h ia r şi a tu n c i, p ro b a b il c â a r m in ţi.

— D a c ă d e s c o p e ră c e v a şi în c e p e sâ~şi v îre n a su l, ar i p u te a d a d e n eca z. îţ i d a i s e a m a d e c îte o ri s -a tra s în e a ? îţi sp u n e u . A l n a ib ii d e p r e a m u lte o ri. C re d c â îl sun p c G il s ă s te a d in n o u in s p a te le S o p h ie i.

— B u n ă id ee, sp u se A le e , îl ştii p e G iL Ii p la c e să aib ă j b a n i în p lu s p e n tru p o c h e r şi îi p la c e d e S o p h ie .

J a c k a ş te p tă să a ju n g ă î n 1b iro u c a să îi p o v e s te a sc ă l u i f. A le e d e s p re c ă lă to ria la M in n e a p o lis şi d is c u ţia Iui cu D o c to ru l H a lp e m ,

—A s c ris o g ro a z ă d e c ă rţi şt a. p rim it p re m ii, d a r e ste un, :

tip m a i c u rin d m o d e st. N u -m i p o t im a g in a c u m a p u tu t su-q;

FOC ŞI GHEAŢA

373

| ‘ p o rta să s te a în c h is c u alţi trei o a m e n i, în A la s k a , a tîta '■1 -vrem e. S în t c h ia r s u rp rin s c â n u a lu a t-o ra z n a . ;L, ■ ţ!

— A p e le lin iştite sînt, a d în c i, în ţe le g c ă M a rc u s L e m m in g

este — scuză-m i calam b u ru l — la p o lu l o p u s.în m o d evident,

!; n u -1 d e ra n je a z ă să -ţi s p u n ă c ît e ste el d e g ro zav , |

J a c k şi A le e s-au u ita t p e ste d o sa re le cu in fo rm a ţii

|

strin se p în ă în acel m o m e n t, lnchi.zîndu-1 p e u ltim u l, Jack

p

îsi îm p in s e sc a u n u l în sp a te şi-şi în tin s e p ic io a re le . — P o triv it rapoartelor. H a lp e m şi L e m m in g n u se aflau

! | \ l a In o o k c în d a fo s t o m o rit H a rrih g to n . E i p re tin d c ă n u au au zit n ic io d a tă d e W illia m H a rrin g to n . E ric e ra s in g u r şi | -habar n u a v e a u c e fă c e a a ce sta. L e m m in g se în to a rc e la n oap te. C re d c ă o sâ -i fac o v iz ită , sp u se Jack . JA C K . O P R I M A Ş I N A

în

f a ţa

c a s e i iu i M a r c u s

L e m m in g , o .c a s ă m ic ă , tip iz a tă , d in a n ii 1960. S tru c tu ra p â tră ţo asâ, cu u n s in g u r e ta j, a ră ta g o la ş ă p e p a rc e la ei. N ic ă ie ri îm p re ju ru l e i n u e x is ta .u n p o m s a u o tu f ă s a u o

p?plim i; bă

d e ia rb ă . B u ru ie n ile c a re fu s e s e ră m e s e p în â la

f răd âc ih ă în lo c u ia u g a z o n u l. U n c e rc e tă to r c a re îş i p e tre c e a c e a m a i m a re p a r te a tim ­

& p u lu i

în A rc tic a , p ro b a b il c ă n u a v e a tim p s ă s e în g rije a s c ă

de casai îşi s p u se J a c k , d a r se în tre b ă c e c re d e a u d e sp re |a c e s ta v e c in ii lu i, c u g a z o a n e le lo r im p e c a b ile şi c u tu fe le Ip e rfe c t tu n se.

■

A le e a a v u t d re p ta te în p riv in ţa lu i M arcu s. L e m m in g : n u . Işe m â n a d e lo c e u K ir k H a lp e m : îi d e s c h is e u ş a u n b ă rb a t fv în jo s, c u u n m a x ilia r p ă tra t şi o c ă u tă tu ră b ă n u ito a re . C în d

374

JU L IE G A R W O O D

ţ

J a c k îi a ră tă le g itim a ţia , r u g în d u -1 să-i a c o rd e c in c i m in u te ,

:j

L e m m in g se d ă d u în tr-o p a rte , s â -1 .lase s ă in tre .

In te rio ru l casei e ra a p ro a p e Ia fel d e in e x is te n t c a ş i ex - ; te rio ru l. D u ş u m e a u a d in le m n d u r e ra n e a c o p e rită . In

d re p tu l u n u i p e re te se a fla o c a n a p e a e x te n s ib ilă ia r o m a s ă '

ş i u n s c a u n se afla u în fa ţa fe re stre i c a re d ă d e a în stra d ă . U n ■:

a lt p e re te e ra a c o p e rit în în tre g im e c u b ib lio te c i cu ra ftu rile ;;

i

a tît d e tic site , în c ît se a rc u ia u s u b g re u ta te a e â rţilo r.

— C e v reţi să ştiţi? L e -a m sp u s d e ja c e lo rla lţi ag e n ţi tot i c e ş tiu d e s p re E tic , s p u s e L e m m in g . —

j

C u m aţi d e sc rie re la ţia d u m n e a v o a stră c u acesta? i

în tre b ă Ja c k . f — N e -a m d e s c u rc a t d estu l d e b in e . L a în c e p u t am fo st j

fo a rte b u n i p rie te n i, d a r a d e v e n it e v id e n t p e n tru to ţi c ă E ric ;| e ra g e lo s pe m in e . E u p u b lic a s e m d e ja c îte v a c ă rţi şi mi

s-a p ro p u s să fac p a rte d in c o n s iliu l a d o u ă in stitu ţii im p o r- 3 ta n te . E ric avea. u n C V — u ră sc să v o rb e sc d e râ u despre m o rţi — d a r m ă te m că av e a u n C V m a i c u rîn d p a te tic . D e? fa p t, a u rm a t o ş c o a lă d e sta t.

In tim p

a d e v e n it fo a rte c a t e - .

g o ric în c e e a c e p riv e a m u n c a Iu i şi m i v r o ia s ă v o rb e a s c ă \ c u n im e n i d e s p re asta . S e s c u la n o a p te a şi lu c ra la.| în s e m n ă rile şi în re g is tră rile Iu i v id e o . D e v e n is e ap ro ap e^ p a ra n o ic , ca ş i c u m se te m e a ca c in e v a să n u -î fu re ideile:? V ă asig u r, E ric C a rte r n u a v e a n im ic c e aş fi v ru t eu sa u a r: fi tre b u it să fur.

j

N u e x is ta d ra m d e s im p a tie în g la su l lu i L e m m in g , îrij tim p ce c o n tin u a să ia în d e rîd e re a c re d ită rile lu i C arter.

?î

— N u ■am n ic i o id e e ce a n u m e l-a fă c u t să iz b u c n e a sc ă : în fe lu l a ce sta. P ro b a b il c ă a fo s t d o b o rit d e stres.

FO C Şl G H EA ŢĂ

375

p; x . — D e c i n u i-aţi v ă z u t c o n se m n ă rile sau în re g istră rile v id e o ?

'

— A m v ă z u t d te v a d in tre ele. D â r a şa c u m a m sp u s, spre :

sfîrşit a în c e p u t să le ţin ă d o a r p e n tru el.

,

.— Ş t i ţ i c e s - a

în t i m p i a t

c u în re g is tră rile ?

— N o i, ceilalţi, n e trim iteam în se m n ă rile acasă, p rin e:

m a iî, ia r h a rd u rile Ie a m b a la m în c u tii şi Ie e x p e d ia m . N u

'

v â p o t s p u n e c u m p ro c e d a E ric. — I-a m g ă s it c a iete le c u în se m n ă ri şi c îte v a C D -u ri, d a r

: . se p a re c e c e le m a i re c e n te d in tre a c e ste a lip se sc . Ş tiţi c e v a 1 d e sp re e le ? .

— N u am nicio idee.

> .

C u c ît p u n e a J a c k m a i m u lte în tre b ă ri, c u a tît m a i

n e ră b d ă to r d e v e n e a L e m m in g . C în d a fo s t m e n ţio n a t n u ,f- m e le lu i W illia m H a rrin g to n , o u n d a d e p re o c u p a re îi trav e rsă faţa.

i '/

-

.

■— ■A m a u z it ce s-a întîm p lat. U n u rs p o la r ... sp u se el, apoi s c u tu ră d in cap . C u m p lit m o d d e a m u ri. N u -m i p o t ’im a g in a c e c ă u ta el în m ijlo c u l u n u i p u stiu c a acela.

I;

D u p ă a tîte a în tre b ă ri la c a re ră s p u n s e s e , L e m m in g n u

i: i-a s p u s n im ic: în p lu s fa ţă d e ce c itise d e ja J a c k , în d o sare.

f

•T o tu şi, a c e sta în c e p u s ă re m a rc e o te m ă c a re re v e n e a c o n -

| sta n t în c e le d e c la ra te d e L e m m in g ; E ric C a rte r lu c ra d e Imunul sin g u r. f ’ ■' D e c e in s is ta a tît d e m u lt a s u p ra a c e ste i id e i? D e c e e ra 'attr.de im p o rta n t p e n tru el să se d ista n ţe z e d e a c e sta ? E ra u | în treb ări .pe c a re J a c k a v e a să le ţin ă p e n tru el ...o v rem e .

376'

-TUT.ţF, GARWOQD ________ ■■

_________

.

C î t e v a m i n u t e m a i t î r z i u , în- m a ş i n a , l u i , d e m a r î n d d i n fa ţa

casei

o m u lu i

de

ş tiin ţă ,

L e m m in g s tă te a ia fe re a s tră .

Jack

se

u ită

p e s te

u m ă r.

Î!> «y;\îi

TREIZECI SI NOUĂ

i

te

I

J A C K A R Ă T A B IN E , F O A R T E B IN E ...Ş I O B O S IT , .se g în d e a S o p h ie . D a r fo a rte , foarte- b in e . . Ş i-a p e tre c u t d u p ă -a m ia z a ,1a o m tîln ire d e serv iciu , S co tîn d u -şi-l p e J a c k d in m in te , d a r a c u m a c e sta se stre c u ra în a p o i în g în d u rile ei. S e în tre b a ce s -a r fi în tîm p la t d a c ă s -a r fi r e p e z it a s u p ra lui, în h o lu l c lă d irii F B I. S -a r fi d e c la n ş a t a la rm e le ? ■

G în d u ri n e b u n e . Ş i n u e ra d e c ît v in a tic ă lo s u lu i ă ia

inare. î i e r ă d o r s ă îl săru te. S im ţin d u -s e m e la n c o lic ă , îşi p o ru n c i s â în c e te z e să se m a i g în d e a s c â la el. A v e a lu c ru ri m a i im p o rta n te a su p ra c ă ro ra ş â se c o n c e n tre z e . C u m a r f i cu rca n ii. J a c k n ic i m ă c a r n u s -a o b o s it s ă o su n e , d e când s-âu kîîn, to rs d in A la s k a . Ş i d e c e a r f i fă c u t-o ? S e g ră b e a în a p o i la ziar. D e a s u p ra ei p la n a u n te rm e n d e p red are. M â ii ritm u l p a ş ilo r p în â a p ro a p e d e a le rg a re . N u e ra b in e , în p a n to fii e i cu to c u ri în alte. C în d a a ju n s la b iro u , e ra g a ta d e b ă ta ie . S p e ra c ă îl v a găsi d in n o u p e G axy în se p a re u l ei. A tu n c i a r fi a v u t m o tiv

378

JULIE GARWOOD

s â -i d e a u n p u m n . S ă o d e a n u m a i în ju d e c a tă . C eri p ă s a ei? N u a v e a n ic i u n b a n , d e c i n u a v e a c e să p ia rd ă . D o m n u l B itte rm a n o v ă z u în d re p tîn d u -s e sp re b iro u l ei; — B î o n d i ... s trig ă el, d ar fă c u o p a u z ă şi s e co rec tă: — P ată B lo n d ă

Sophie fond.

e ra în c în ta tă D o m n u ll B itte rm a n e x e rsa , în

¡3 :i

— L a s â -ţi lu c ru rile ş i v in o aici. A m o n o u ă te m ă p en tru ’ tin e .

:;Ş

D a c ă te m a e ra o c o n tin u a re la o a m e n ii-c u rc a n , îşi s p u s e ; c ă o s ă c u m p e re u n u l

u n u l c o n g e la t — şi o să-i d e a în cap

cu el.

în regulă, trebuie să încetez să mai gîndesc aşa. Meseria asta mă transformă într-o persoană violenta, îş i sp u se ea. Cu

b lo c n o te s u l în

m în â ,

S o p h ie

in t r ă

în

b iro u l;

D o m n u lu i B itte rm a n şi în c h is e u şa .

; |

G ary e ra a p le c a t a su p ra b iro u lu i să u şi n u îş i r id i c a i p riv ire a d u p ă ea. Z iu a în c e p e a să d e v in ă m a i bu n ă; — A i o b se rv a t că ţi-am sp u s F a iâ B lo n d â ? — D a, d o m n u le , am o b se rv a t şi ap rec iez. A c u m p o ate căij

1

o să v ă s tră d u iţi să n u flu ie ra ţi d u p ă m in e. —- în reg u lă . A c u m stai jo s şi sp u n e -m i c e ai d e sc o p e rit

I

la 'F B I. A i d a t d e c e v a ? —

O a re c u m . A m

e u o. te o rie , d a r e s te d e stu l

în d ră z n e a ţă . S în te ţi sig u r că v re ţi să o au ziţi?' ’ — Pune~m ă la încercare.

1 dea

;;;iţ

I

.J

— E u cred că D o c to ru l E ric C a rte r n u d o a r u rm ă re a lupii;-j; E u cred c ă le . şi fă c e a cev a . U n u ia în sp e c ia l, m a s c u lu l alfa:.'| D a r eu n u p o t d o v e d i asta. F B I-u l a r p u te a. C e rc e tă to rii lo r

FOC ŞI GHEAŢĂ

379

a r p u te a lu a p ro b e d e s în g e d e la a n im a le , s a u a r p u te a e x ­ am in a h aita, s a u .... — C e în ţeleg i p rin „ ie fă c e a c e v a an im ale lo r“ ? — P ă re re a m e a este că D o c to ru l C arter le a lte ra in tr-u n ■fel. — -Vorbeşti serio s, d a? — E ste o n eb u n ie, n u -i aşa? A c e s ta d ă d u d in cap. — L e-a i v o rb it iu i Ja c k sa u lu i A le e d e sp re te o ria ta? — N u . D a r în a in te c a a c e sta s ă p o a tă în tre b a d e c e , spuse: — D a c ă d u m n e a v o a stră rîd e ţi d e m in e , e s te u n a , d a r n u v re a u s-o fa c ă ei. — L a s ă F B I-u l s ă fa c ă in v e stig aţiile, îi o rd o n ă el. S o p h ie n u c o m e n tă . O r ic u m - a ju n s e s e în tr-u n p u n c t

mort, — D a, d o m n u le . E u am fă c u t to t c e am p u tu t, ia r p în ă lă u rm ă se v o r g ă si şi C D -u rile lip să, c a re v o r ră s p u n d e la m u lte în tre b ă ri. — N u m a i v reau să lu c re z i la asta. în reg u lă , S o p h ie? în c u v iin ţă d in c a p . — Spuneaţi, câ av eţi c e v a p e n tru m ine. .'

în g rijo ra re a d is p ă ru s e d in o c h ii lui. . — D a, aşa este. îm i p ro m iţi c â o să m ă ascu lţi p în ă la

s fîrş it’ în a in te d e a în c e p e să c o m e n te z i?

-

: — D a ...? în tre b ă ea, su spicioasă. •— A ş v rea să p reiei tu ru b ric a

„ B u c ă t ă r i a ! u i K a th f\

— S ă o preiau?. K a th y îş i d e s c h id e în p rim ă v a ră 'o p a tis e rie , în centru. ?

— Ş i v re ţi sâ-i. ţin lo c u l p în ă c în d g ă siţi p e cin ev a?

380 .

.IULIE GARWOQD

— N u , v re a u sâ preiei p o stu l definitiv. O sa-i sp u n e m

„Bucătăria Sophief\

A c e a s ta în c e p u s â rid a , d a r c u m B itte rm a n n u i se j a lă tu ră , s e o p ri.

C

— Nu glumiţi. — N u , n u glum esc. ■ — D o m n u le , eu n u ştiu să gătesc. E u n u aş p u te a ...

— O sâ te d e sc u rc i. A i c in c i lu n i ca să în v eţi. D a c ă v re i , 3

o să -ţi p lă te s c n iş te o r e . N u te p rip i. T u p o ţi f a c e o ric e , c în d i îţi p u i m in te a , — D a r e u ... d a r ...

'

i

— B in e , m ă b u c u r că e şti d e aco rd . Ţ î-a tn trim is artic o lu l 3 ă s ta în a p o i, sâ-1 re fa c i. A p u c ă -te c h ia r a c u m d e el. — D ar eu ... N O RO CU L E l CĂ

. :J

A V E A S IM Ţ U L U M O R U L U I, 3

p e n tru c ă a ltfe l c h ia r s -a r f i d u s sâ c a u te a u to b u z u l acela. . M a i în tîi c u rc a n ii, a p o i b u c ă tă ria . O a re v ia ţa ei p u te a d e ­ v en i şi m a i n e b u n ă ?

■

C în d tre c u p rin d re p tu l iu i G ary , îi su rp rin s e rin je tu i. C e c a n a lie , îşi sp u se e a p e n tru a m ia o a ră . D â -l în c o lo , în clip a în c a re s-a a p u c a t d e lu c ru , u ita s e d e ja d e G ary.' D o m n u l? B itte rm a n v ro ia să re fa c ă u n u l d in a rtic o le , c e e a ce însem na.,; „Scrie-1 d in n o u , n u -m i p la c e d e lo c “ .

E ra la u ltim u l p a ra g ra f c în d a s u n a t te le fo n u l, A ră s p u n s 3 fă ră să-şi ia o c h ii d e p e e c ra n . — Alo.

FOC ŞI GHEAŢĂ

381

— Sophie Rose? Vocea era adîncă şi gravă. Ăsta nu era un teiefon de la un ziar. Omul nu-i folosise numele profe­ sional. ■— Da, a răspuns ea cu o ezitare. ■ ~ Am ceva ce ai vrea să vezi. — Cine sînteţi? — Nu-ţi pot spune numele . . — Atunci mă tem că aici se termină conversaţia noastră. Era gata să închidă, cînd omul spuse: — Stai. Te rog. Nu închide. Am nevoie de ajutorul tău. : Tonul lui rugător o făcu să se oprească. —-Ascult' : — Am înregistrările care vă vor arăta ce făcea Eric Carter .înAlaska,' " . Asta ii atrase atenţia. h—De unde le aveţi? Nu-ţi pot spune. Tot ce pot să-ţi zic, este că eu nu am -nici o legătură cu asta. Nu ştiam cu ce se ocupa el. Nu era un lucru bun şi nu trebuia să mă las implicat. Nu vreau decît să scap de ele. — Du-le la FBI, spuse ea. — Nu pot. M-ar umfla. .■ ■— Âdu-le atunci aici, la ziar. : ~~ Nu, nu pot. Devenise frenetic. Nu le dau nimănui altcuiva. Arh încredere în tine. Ţi-am citit articolul. Fie mă scapi tu de ele, fie le distrug şi atunci nu o să mai afli niciodată ce s-a întîmplat cu WiîHam Harrington. — Unde eşti? întrebă ea.

382

JULIE GARWOOD

— Strada 68 , spre Prescott. Ne vedem acolo, spuse el, şi % sâ vii singură, altfel nu le mai vezi. '-j — Nu, aleg eu locul, spuse Sophie. ■ ■ . — Bine, unde? f Mintea Sophiei alerga din loc în loc, locuri publice, cu multă lume. —La Cosmo’fs, spuse ea. îi dădu adresa. — Să fii acolo la şapte. Şi să vii singură, altfel cade v învoiala, mai adăugă acesta şi închise. Ceasul Sophiei arăta 6:15. Dacă se grăbea, putea ajunge mai devreme la Cosmo ’fs. In drum o să îl sune pe Jack, să- i spună să vină acolo. Nu a închis computerul şt nici nu l-a anunţat pe Domnul Bitterman că pleacă. îşi înşfâcâ geanta şi se grăbi spre ? ieşire. Odată în stradă, căută un taxi. Dar la ora asta de virf. j şansele de a găsi unul gol erau mici, dacă nu imposibile. Va trebui să ia El-ul, ‘ | In tip ce alerga, îşi scoase mobilul din geanta ca să-l sune pe Jack. Dar telefonul sună înainte de a fi apucat să-l -v deschidă. Era tatăl ei. i — Ce-ai zice dacă te-aş invita la masă, prinţesă? M-am j întors în oraş şi astăzi nu sînt o persoană căutată. Ne putem întîlni faţă-în-faţâ. — Ar fi grozav, tată, dar nu pot acum. ţj — Unde eşti? Respiri greu, spuse acesta. ;| :— O tai prin Neîson Park ca sâ prind El-ul. Mă înrîlnesc ? cu -I v cineva. * — Dar se întunecă. Nu e cazul sâ umbli prin parc pe întuneric. De ce nu mă laşi să-ţi cumpăr o maşină?

p.'

FOC Ş! GHEAŢĂ

383

K - — Nu e momentul, tatâ. O să te sun eu, mai tîrau, i Trebuie sâ-1 prind pe Jack, chiar acum. Este foarte impor­ ţi tant, spuse ea grăbită. Jack? Jack MacAIister? întrebă acesta. y | r —Tatâ, nu pot... Acesta auzi în telefon: ţ \ __ Nu... Nu... şi apoi ceva nedesluşit. Şi atît.

PATRUZECI

T!l

JACK STĂTEA LA MASA DIN SALA DE CO N -J FERINŢE, împreună cu alţi. îxei agenţi şi un teanc de ij dosare. Piitman intră cu alte trei dosare şi se aşeză în capuLm mesei. După un minut, intră şi Alee. j — Ai întîrziat, Agent Buchanan, latră Pittman. m — Da, am întîrziat. Nu se scuză. Oricum, ea tot nu ar apreciat. El nu era un copil. Întîrziase.— O să începem cu dosarul Alaska. Jack, vorbeşte. ' | Jack făcu un rezumat al interviurilor sale cu Kirk'l Halpem şi Marcus Lemming. — Amîndoi au reiterat, în principal, tot ce există deja înfj dosar. Halpem mi-a spus că Lemming a fost cel maî|| apropiat de Carter. Âu petrecut mult timp împreună. Pe de altă parte, Lemming le făcea 'să crezi că nu-1 prea avea la i stomac pe tip. L-a acuzai pe Carter de totul, în afara de zăpadă. Na. i-au plăcut în mod deosebit întrebările mele.,:] aşa că mi-a spus numai ce vroia el să ştiu. Este un individj arogant. A ţinut să accentueze faptul că Eric Carter nu era1^ la fel de inteligent ca el. în mod clar, vroia să cred câ Eric J Carter avea secrete, A insistat puţin cam mult pe ideea asta,lj

FOC ŞI GHEAŢĂ

385

dacă mă înţelegeţi. Eu cred câ ar trebui sări punem sub ob­ servaţie. Se auzi, un ciocănit şi Jennifer, asistenta iui Pittman, îşi vîrî capul pe uşă. — Nu vreau niciun fel de întreruperi, îi reaminti Pittman acesteia. — Agentul MacAîister este căutat la telefon. — Preia tu mesajul. Sîntem în mijlocul unei acţiuni. — Este Bobby Rose. Toată lumea de la masă se întoarse spre Jack. Vestea o blocă pe Piltman. — Bobby Rose? De ce te-ar suna el pe tine, Agent MacAîister? Jack traversa deja încăperea ca să ajungă ia telefon, cînd Jennifer spuse: '' — Domnul Rose insistă că este urgent. S-a întîmpîat ceva cu Sophie. Jack ştia deja, înainte de a : răspunde. Bobby Rose nu ar fi sunat altfel, — Puneri pe speaker, ordonă Piltman. Linia patru, spuse Jennifer, înainte de a închide uşa. — MacAîister la telefon. —A dispărut Sophie. A răpit-o cineva. — Cînd? Ce s-a întîmpîat? întrebă el. ; — Scurta drumul prin Nelson Park, spre trenul aerian. ,!■ 1 Piltman se prezentă şi întrebă: — De unde ştiţi câ a fost răpită? —Vorbeam cu ea 1a telefon. Vocea lui era aspră, din cauza groazei. Mi-a spus câ mergea sâ întîlneaseă pe cineva

386

JULIE G A R W O O D

şi că trebuia să te sune pe tine, Jack. Trebuia să-ţi spună ceva important. — Cînd a fost asta? întrebă Alee. — Acum cel mult cinci minute. Tocmai îmi spunea la revedere, cînd a ţipat dintr-o dată ... şi...atît. — O să facem localizarea exactă, spuse Pittman, făcîndui semn cu capul unui agent. — Unde eşti acum, Domnule Rose? — în diurn spre parc. — Ne vedem acolo, spuse Alee. — Ascultâ-mă, MacAlister. Gâseşte-o. Mă auzi? Gâseşte-o. în clipa în care convorbirea încetă, Jack se uită la Pittman. Spuse, înnebunit: —Ticălosul de Lemming a răpit-o. Ştiu ăsta. Dădu un biînci scaunului şi dispăru în goană. Pittman luă telefonul şi chemă ajutoare, în timp ce începea să le dea ordine celorlalţi din sală. Alee îl prinse pe Jack în parcare. — Eu conduc, urlă el. Tremurînd de furie, Jack se străduia să nu se gîndeascâ la ce i s-ar putea îniîmpla Sophiei, încercînd să se concen­ treze asupra găsirii ei. Nelson Park.mi era prea departe, dar cînd Alee şi Jack au ajuns,acolo, zona viermuiă deja de poliţişti. Nu era nici urmă de Sophie şi nimeni nu văzuse nimic. — La el e, Alee. Ştii că am dreptate.' Ar fi trebuit sâ-1 umflu. Ar fi trebuit ... — Nu avem probe.

FOC ŞI GHEAŢĂ

387

; — La naiba cu probele. Se uită în jur, la poliţie şi în .■ mulţime. Alţi agenţi soseau în zonă. ' — Sîntem aproape de biroul Sophiei, Poate că a lăsat ;; ceva acolo. O adresă, o notiţă, ceva. Jack alerga spre maşină, dînd din cap. — Pierdem timp. Cu cît o deţine mai m ult... r:. — O găsim noi, o găsm noi, promise Alee, ureîndu-se din ; goană pe locul şoferului. E — De ce? De ce ar risca Lemming să o răpească? Doar ştie că nu avem nic o probă împotriva lui. Dacă aveam, acum era în arest preventiv. Nu are sens. Alee firmă-brusc în faţa sediului ziarului şi lăsă maşina 1 parcată în paralel cu o alta şi cu girofarul mergînd. j, — Nu-i cunosc motivul, spuse Jack. | Bitterman tocmai stingea luminile în birou şi se îndrepta ;■ spre uşă, cînd îi văzu pe Jack şi Alee alergînd spre el. | — Ce s-a îniîmplat? I Alee îi explică repede. Bitterman se albi la faţă. f- —A spus cumva unde se ducea, cînd a plecat de aici? ;>întrebă Alee. ipj_ 1? — Presupun că se ducea acasă. Trebuia să refacă un ar-Aticol, dar a plecat fără să-l termine. Este ceva foarte neobişnuit pentru Sophie, li; _^y.a SpUS ceva, orice, despre unde avea să se ducă sau I