Judith McNaught_Atractie Periculoasa

•1

Capitolul 1 Decembrie 1973 Cu albumul deschis ITnga ea pe patul cu baldachin, Meredith Bancroft taie cu' grija fotografia din Chicago Tribune. Titlul de deasupra anunta: Copiii oamenilor din Tnaita societate a ora§ului Chicago, fmbracati Tn costume de spiridu§i, participa la un grandios spectacol de binefacere la spitalul Oakland Memorial, apoi le Tn§ira numele. Sub titlu era o fotografie a „spiridu§ilor“, cinci belief §i cinci fe te jn clusiv Meredith, oferind daruri pu§tilor din saionul copiilor. Tn StTnga, supraveghind buna desfa§urare a evenimentului, se afia un tTnar frumos de optsprezece ani, prezentat drept .Parker Reynolds al lll-lea, fiul domnului §/' doamnei Parker Reynolds din Kenilworth". Straduindu-se sa fie cTt mai nepartinitoare, Meredith se compara cu celelalte fete Tmbracate in spiridu§i, Tntrebtndu-se cum de reu§eau sa fie atTt de Tmpiinite la trup §i cu picioare lungi cTnd ea arata... - Bondoaca! decreta, strTmbTndu-se Tndurerata. Nu i se parea deloc cinstit ca toate celelalte fete de paisprezece ani, doar cu cTteva saptamini mal mari ca ea, sa arate atTt de minunat, Tn timp ce ea aducea mai degraba cu o sperietoare, prea Tndesata, cu pieptul plat §i proteza dentara. Privirea Ti trecu' la fotografie §i regret§ din nou impulsul de vanitate care o feicuse sa-§i scoata ochelarii; fara ei se uita un pic cruci§, a§a cum se TntTmpla §i Tn fotografia aceea blestemata. - Lentilele de contact sTnt singura solutie, trase ea concluzia. Ochii Ti cazura pe imafijinea lui Parker, iar buzele i se rSsfrinsera Tntr-un suris visatop, strmgTnd taietura din ziar la c eea ce ar fi trebuit sa fie sTni, daca i-ar fi avut, dar nu-i avea. Inca nu. §i Tn ritmul asta, probabil niciodata. U§a dormitorului se deschise, iar Meredith smuci fotografia de la piept uitTndu-se la batrTna menajera, o femeie vTnoasa de vreo §aizeci de ani, venita sa ia tava cu cina. - N-ai mTncat desertul, o certa doamna Ellis.

- STnt grasa, spuse Meredith. Ca sa i-o dovedeasca se dadu jos din patul vech'r§i mar§alui hotarTta spre oglinda de la masuta de toaleta. Uita-te la mine, spuse ea TndreptTnd un deget acuzator spre imaginea ei. N-am talie! - E§ti doar un pic mai plinuta, nimic mai mult. - N-am nici §olduri. Arat ca un butoi ambulant. Nu-i de mirare ca n-am prietene... Doamna Eliis, care nu lucra decTt de un an pentru familia Bancroft, o privi uluita. - Nu ai prietene? De ce? Dorindu-§i cu disperare sa se confeseze cuiva, Meredith spuse: - M-am prefacut doar ca la §coala totul e Tn regula. Dar, sincera sa fiu, e Tngrozitor! STnt o venetica. Ca Tntotdeauna. - Vai de mine! N-am mai pomenit a§a ceva. Copiii de la §coala probabil ca... - Nu e vorba de ei, ci de mine, dar ma voi schimba, afirma Meredith cu toata convingerea. Voi tine regim §i vreau sa fac ceva cu parul meu. Arata jalnic. - Da’ de unde! o contrazise doamna Ellis uitTndu-se la parul ei de un blond-deschis lung pTna la umeri, apoi la ochii alba§triverzui. Ai ni§te ochi superbi §i un par frumos. Frumos, des §i... - Decolorat. - Blond. - Am aproape un metru §aptezeci §i cu putin noroc voi Tncerca sa mai cresc Tnainte sa ma transform Tntr-un gigant! Dar nu sTnt cu totul lipsita de speranta, am Tnteles-o duminica. SprTncenele doamnei Ellis se Tmpreunara dTndu-i o Tnfati§are contrariata. - Ce s-a TntTmplat duminica de te-a facut sa-^i schimbi parerea despre tine? - Oh, nimic care sa fi zguduit pamTntuI, replica Meredith. Ba da, ceva cutremurator, continua ea Tn gTnd. La spectacolul de Craciun, Parker mi-a zTmbit. Mi-a adus o stida de Cola fara sa i-o fi cerut-o. M-a rugat sa-i pastrez un dans pentru petrecerea doamnei Eppingham, de duminica. Cu §aptezeci §i cinci de ani Tn urma stramo§ii lui Parker fondasera banca unde era depozitat capitalul firmei Bancroft & Company, iar prietenia dintre cele

doua familii dura de mai multe generatii. Toate se vor schimba, nu numai felu! cum arat, continua Meredith fericita TntorcTnd spateie ogiinzii. Voi avea §i o prietena. La §coala a venit o fata noua, iar ea nu §tie ca nimeni altcineva nu ma place. E de§teapta, a§a ca mine, §i m-a sunat Tn seara asta ca sa ma Tntrebe ceva despre tema pentru mTine. M-a sunat. - Am observat ca n-ai adus acasa prietene de la §coala, spuse doamna Ellis frTngTndu-§i mTinile nelini§tita, dar am crezut ca e din cauza ca locuie§ti atTt de departe. - Nu, nu e vorba de asta, spuse Meredith trTntindu-se pe pat §i uitTndu-se stingherita la papucii de casa, replici Tn miniatura a celor purtati de tatal ei. Tn ciuda averii, tatallui Meredith avea un respect deosebit pentru b^ni; toate hainele ei erau de o calitate excelenta, cumparate doar cTnd era necesar, avTndu-se Tntotdeauna Tn vedere rezistenta lor. Nu ma potrivesc nicaieri, Tntelegi? - Pe vremea cTnd eram doar o fetita, spuse doamna Ellis aruncTndu-i brusc o privire plina de Tntelegere, nu-i prea simpatizam pe cei cu note mari. - Nu e numai atTt, replica Meredith strfmbTnd din nas. E mai mult decTt felul cum arat §i notele mari. E tot ce ma Tnconjoara, rosti ea facTnd un gest larg spre Tncaperea mare, destul de austera, cu mobila veche, o camera care semana cu toate cele, lalte patruzeci §i cinci de camere ale re§edintei Bancroft. STnt considerate o ciudatenie fiindca tata insista ca Fenwick sa ma duca la §coala cu ma§ina. - §i ce e rau Tn asta, ma rog frumos? - Ceilalti copii vin pe jos sau cu autobuzul §colii. - S i? - §i nu ajung la §coala Tntr-un Rolls condus de un §ofer. Aproape melancolica, Meredith adauga: Tatii lor sTnt instalatori sau contabili. Unul dintre ei lucreaza la magazinul nostru. - Dar fata asta noua de la §coala, ei nu i se pare neobi§nuit ca Fenwick te duce cu ma§ina? Nu, raspunse Meredith scotTnd un chicot vinovat, crede ca Fenwick e tatal meu. l-am spus ca tata lucreaza pentru ni§te oameni bogati, proprietari ai unui mare magazin. -N u s e p o a te !

- Ba da, §i nu-mi pare rau. A rfi trebuit sa raspTndesc vestea asta gjca de acum cTtiva ani, dar|j-am vrut sa minp4jj|i c ; - §i acum np rninti? Tntreba doamna Ellis pogorTnd asupra e l o privire mustratoare. - Nu e o minciuna, adica nu tn Tntregime, spuse Meredith, vocea implonndu-i Tntelegere. Tata mi-a explicat problerna cu mult limp Tn urma. Bancroft & Company e o corporate, iar o corporate este proprietatea unor actionari. A§a ca, de§i e pre§edinte la Bangroft & Company, tata e, din punct de vedere tehnic, angajatul actionarilor, Intelegi? j - Probabil ca nu, replica ea pe un ton categoric. Cine detine actiunile? Meredith atinti asupra ei o privire Tncarcata de vinovatie. • Noi. Doamna Ellis considera mult prea complicat modul de functionare al firmei Bancroft & Company, un magazin faimos din central ora§up Chicago, dar Meredii| daduse dovada, nu de putine ori, de o Tntelegere cu totul neobi§nuita a afacerijOr. De§i, T§i zise doamna Ellis cu o rnTriie neputincioasa Tndreptata Tmpotriva tatalui lui Meredith, nil era ceva chiar atTt de neobi§nuit, omul nu se arata interesat de fiica sa decTt atunci cTnd Ti tinea prelegeri despre magazin. De fapt, ,T§i continua doannna Ellis §irul gTndurilor, era foarte probabil ca Philip Bancroft sa fie singuruKesponsabil pentru Ificapacitatea^lu,} Meredith de a fi ca toate celelalte fete de vTrsta ei. T§i trata fata ca pe un adult §j avea pretentia ca ea sa se poarte §i sa actioneze ca un adult. • t Ai dreptate Tn privinta u n u ^ u c ru , spuse Meredith. N-o mai pot pacali pe Lisa Pontini. Am crezut doar ca daca va avea destul timp sa ma cunoasca, nu va mai conta ca Fenwick e de fapt §oferul nostru. Singurul motiv pentru care n-a aflat Tnca e ca nu cunoa§te pe nimeif^altdneva la §coalagar dupa ore trebuie sa piece direct acasa. Are §apte fra f ;§i surori, §i trebuie sa-§i ajute mama. Dimineata lucrurile nu mai par atTt de sumbre, declara ea; apelTnd, a§a cum o facea deseori, la unul din cli§eele vechi pe care, din propria experienta, le gasea deosebit de reconfortante. Lua tava cu cina, apoi se opri Tn prag. §i nu uita, fiecare pasare pe limba ei piere!

L - Multumesc, doamna Ellis, spuse ea, e o mare alpare. Urmari Tntr-o tacere jignita u§a TnchizTndu-se in urma menajerei. OftTnd din adTncul- sufletului, dadu Inapoi paginile albumului. Cele de la Tnceput contineau-cTteva taieturi foarte vechi, Tngalbenite de vreme, fotografiile fiind aproape §terse. Albumul apartinuse mamei ei, Caroline, §i, dintre toate lucrurile care se aflau Tn casa, era singura dovada ca doamna Caroline Edwards Ban­ croft existase cu adevarat. Orice altceva care avusese cTt de cTt legatura cu ea fusese TndepSrtat conform instructiunilor li§ f Philip Bancroft. Caroline Edwards fusese actrita, gj|na nu prea talentata, daca era sa te iei dupa cronicile din revistele de specialitate, dar de o stralucire indiscutabila. Meredith studie fotografiile neclare, Tnsa nu mai citi ce scrisese cronicarul, cunoscTnd fiecare cuvlnt pe de rost. §tia ca la decernarea premiilor Oscar, din 1955, mama ei fusese Tnsotita de Cary Grand, ca David Niven declarase ca mama ei era cea mai friimoasa femeie pe care o vazuse Tn viata lui §i ca David Selznick o dorise Tntr-unul din filmele lui. §tia ca mama ei avusese roluri Tn trei spectacole muzicaie de pe Broadway, criticii desfiintTndu-iinterpretarea, dar ridicTndu-i Tn slavi picioarele frumoase. Reporterii rubricilor de bTrfe facusera aluzii la legaturi amoroase dintre Caroline §i mai toti partenerii ei. Taieturile din ziare o Tnfati§au Tnve§mTntata Tn blanuri, luTnd parte la o petrecere Tn Roma; Tmbracata Tntr-o rochie neagra, fara umert, jucind la ruleta din Monte Carlo. Una din,fotografii o prezenta Tntr-un bikini minuscul pe plaja din Monaco, o. alta schiind Tn Gstaad alaturi de un elvetian, medaliat cu aur la Jocurile Olimpice. Pentru Me­ redith era foarte clar ca, oriunde s-ar fi dus, mama ei fusese Tnconjurata de barbati chipe§i §i faimo§i. p|JJtima ta ie ^ a pastrata de mama ei o arata pe aceasta la §ase luni dupa cea dirp'.Gstaad. Purta o rochie magnifica de mireasa §i alerga rTzInd pe treptele catedralei la bratul lui Philip Bancroft sub o ploaie de orez. Reporterii de la rubricile mondene se tntrecusera pe sine cu descrierile extravagante ale nuntii. La receptia de la Hotelul Palmer House se interzisese prezenta presei, dar ziari§tii Tn§irasera con§tiincio§i Tn articolele lor toti invitatii faimo§i, de la familiile Vanderbilt §i Whitney, la un

judecator al Curtii Supreme §i patru senatori. Casatoria durase doi ani, suficient ca frumoasa Caroline sa ramTna Tnsarcinata, sa nasca, sa aiba o aventura cu un antrenor de cai, apoi sa fuga Tn Europa cu un a§a-zis print italian, oaspete chiar Tn aceasta casa. Tn afara acestor lucruri, Meredith nu §tia mai nimic despre fiinta care o adusese pe lume, doar ca mama ei nu se deranjase niciodata sa-i trimita vreo scrisoare sau o felicitare de ziua ei de na§tere. Tatal lui Meredith, care punea mare accent pe demnitate §i valorile vechi, demodate, afirmase ca mama ei era o femeie egoista, fara nici cea mai vaga idee despre fidelitatea conjugala sau raspunderea materna. CTnd Meredith Tmplinise un an, Tnaintase actfunea de divort, cerTnd ca fiica sa-i fie Tncredintata Igi, pregatit sa fac uz de considerabila influenta politica §i sociala a familiei Bancroft, ca sa obtina ce-§i dorea. Dupa cTte Ti povestise el, mama ei nu se obosise sa a§tepte hotarTrea tribunalului §i nu Tncercase sa i se opuna. Dupa ce Meredith fusese lasata Tn grija lui, tatal ei T§i daduse toata silinta sa se asigure ca nu va urma niciodata exemplul mamei ei. Era ferm hotarit ca Meredith sa-§i ocupe locul bine meritat Tn §irul lung al femeilor demne de respect din familia Bancroft, care dusesera o existenta irepro§abila, dedicata operelor de binefacere, §i ale caror vieti nu fusesera atinse de um­ bra nici unui scandal. CTnd venise vremea ca fiica lui sa mearga la §coala, Philip descoperise, spre marea lui nemultumire, ca standardele de conduita erau mai putin stricte, chiar §i printre membrii propriei clase sociale. Multe dintre cuno§tintele sale adoptau un punct de vedere mai liberal privind comportamentul progeniturilor, trimitTndu-§i copiii la §coli „progresive“, cum ar fi Bentley §i Ridgeview. InspectTnd §colile acestea, auzise cuvinte ca „lecfli nestructurate" §i „autoexprimare“. Educatia progresiva suna lipsita de disciplina: prevestea standarde mai joase de instruire §i conduita. RespingTnd ambele institute, o luase pe Meredith cu el sa vada St. Stephen, o §coala catolica condusa de calugarite benedictine, aceea§i §coala pe care o urmasera matu§a §i mama lui. Tn ziua Tn care vizitasera St. Stephen, tatal ei se aratase TncTntat de absolut tot ce vazuse: treizeci §i patru de fete din

clasa TntTi Tn uniforme modeste dintr-un material gri cu albastru §i zece baieti Tn cama§i albe §i cravate albastre se ridicasera Tn picioare respectuos, ca la comanda, imediat ce calugarita deschisese u§a clasei. Patruzeci §i patru de voci tinere intonasera Tn cor Buna dimineafa, domnule. In plus, la St. Stephen materiile erau predate Tnca Tn stilul obi§nuit, spre deosebire de Bentley, unde vazuse copii pictTnd cu degetul, Tn vreme ce alti elevi, care preferasera sa Tnvete, rezolvau probleme de matematica. Un avantaj Tn plus era ca aid Meredith va primi §i o pregatire morala demna de o vrednica urma§a a familiei Bancroft. Tatal ei nu ignorase Tn totalitate deteriorarea cartierului care Tnconjura cladirea §colii, dar era obsedat de ideea ca Meredith sa fie crescuta precum celelalte femei, integre §i cinstite, din neamul Bancroft, care urmasera cursurile acestei institutii timp de trei generatii. Rezolvase problema cartierului, punTndu-§i §oferul sa o duca §i sa o aduca pe Meredith de la St. Stephen. Singurul lucru de care nu-§i daduse seama era ca fetele §i baietii care mergeau, aid, la §coala nu erau micile fiinte virtuoase pe care le vazuse Tn ziua aceea. Erau copii obi§nuifl din familii apartinTnd clasei mijlocii, unele dintre ele foarte sarace; se jucau Tmpreuna, mergeau oriunde Tmpreuna §i Tmparta§eau acelea§i suspiciuni fata de cineva dintr-un mediu cu totul diferit §i mult mai prosper. Prima zi de §coala se desfa§urase destul de bine, dar luase o Tntorsatura cu totul nefavorabila cTnd lectiile se terminasera, iar elevii se revarsasera Tn curte §i Tn parcare. Fenwick o a§teptase Tn uniforma lui neagra ITnga Rolls-ul lucios. Ceilalti copii se oprisera, facusera ochii mari, apoi trasesera concluzia ca era bogata, deci „diferita“. Constatarea Tn sine fiisese suficienta ca sa le stTrneasca prudenta §i lipsa de amabilTtate, dar spre sfTr§itul saptamTnii descoperisera §i alte lucruri despre „fata bogata". Tn primul rTnd, Meredith Bancroft vorbea mai degraba ca un adult decTt ca un copii; pe deasupra nu cuno§tea nici unul din jocurile pe care le jucau Tn recreatii, iar cTnd lua totu§i parte la ele, lipsa de experienta o facea sa para stTngace. §i culmea culmilor, dupa cTteva zile ajunsese preferata profesoarei fiindca era de§teapta. Tn decursul unei iMni, Meredith fusese analizata Tn amanun-

time de colegi, care o catalogasera ca fiind o intrusa, o fiinta extraterestra, apartinTnd ipiei alte lumi, o proscrisa. Daca ar% fost destiJjde draguta ca saffnspire admiratie, cu timppl• d i| ferentele s-agfi aplanat, d a r i^ e r a / Ba noua arii T§i facuse aparitia la §coala purtTnd ochelari. La doisprezeceani avea proteza dentara; la treisprezece era cea maifrialta din clasa. CU o saptamTna Tff-'urma, dupa ani In care Meredith T§i pierduse orice speranta ca af^putea avea o prietena adevarata, lucprile se schimbasera. Lisa Pontini se Tnscrisese Tn clasa a opta. Mai Tnaita cu doi centimetri ca Meredithv Lisa pa§ea ca un manechin §i rezolva plictisita probleme complicate de algebra ca o eleva eminenta. p recreatia de prTnz, Meredith se a§ezase pe #n zid mic de piatra din curtea §colii, mTncTndu-§i sandvieiu^ a§a cum facea Tn fiecare zi, cu o carte deschisa pe genunchi. fhcepuse sa-§i aduca o carte de citit ca sa aplaneze situatia de izolare, singuratatea ei sa nu sara Tn ochi. Dar din clasa a cincea devenise o cititoare avida. Se pregatea sa Tntoarca pagina cTnd Tn fata ochilor plecati aparuse o pereche de teni§i scofTlcifil §i iat-o pe Lisa Pontini uitTndu-se curioasa la ea. Pielea ei m astpe §i pletele de cu~ loarea rugtrBo faceau opusul lui MeredTtRTn plus, a e r|i|e d e fihit de Tndrazneaia §i Tncredere Ti conferea ceea ce revista Seventeen jfiumea s tiL 'Tn loc sa poarte modesta pe umeri jacheta gri a §colii, a§a ca Meredith, Lisa Ti Jegase mTnecile peste piept. - Dumnezeule, ce gramada de amarTti! decretase Lisa, a§ezTndu-se l%ga Meredith §i privind M l ^ ' f i i viata mea n-am mai vazut atTtia baieti mici de statura. Probabil ca se pune ceva Tn apa din fTntmile astea, anume ca sa nq creasca! Ce medie ai? Notele la St. Stephen se exprimau Tn procente, zecimalele avTnd o importanta hotarTtoare. 97,8, spusese Meredith u§or ametita de remarcile rapide ale Lisei §i de amabilitatea ei cu totul nea§teptata. ’ A mea e 98,T4 parase Lisa, iar Meredith observase ca avea urechile gauriteMn perimetrul §coH cerceii §i rujul erau 'strict interzise. Tn timp ce Meredith observa toate astea, Lisa o studia la rTndui ei. ZTmbind nedumerita, o Tntrebase pe §leau: - E§ti de feful tau o singuratica sau ai ajuns o paria?

u. - Nu mi-a trecut prin minte a§a ceva, mintise Meredith. - CTt timp mai trebuie sa porti proteza aia? • - Tnca un an, spusese Meredith hotarTnd ca Lisa Pontini nu-i placea deloc. TnchizTnd cartea, se ridicase, bucuroasa ca urma sa sune clopotelul cTt de curTnd. | - Tn dupa-amiaza aceea, a§a cum era obiceiul Tn fiecare ul­ tima vineri din luna, elevii se al|niau Tn biserica, a§teptTnd sa-§i confeseze pacatele preotilor de la St. Stephen. Simtindu-se, ca Tntotdeauna, o pacatoasa lipsita de gratie, Meredith Tngenunche Tn confesional §i Ti marturisi parintelui Vickers infractiunile comise, inclusiv faptul ca n-o simpatiza pe sora Mary Lawrence §i se gTndea prea mult la Tnfati§area ei. TerminTnd, lasa u§a deschisa pentru persoana urmatoare, apoi Tngenunche Tn strana §i T§i spuse rugaciunile indicate drept pedeapsa. Eleviifiind liberi sa piece acasa, Meredith se duse afara a§teptTndu-l pe Fenwick. CTteva minute mai tTrziu, pe treptele bisericii coborT Lisa, TmbracTndu-§i jacheta. Tresarind pTna §i acum din cauza comentariilor Tntepatoare aie Lisei referitoare la faptul ca era o singuratica §i purta proteza, Meredith o urmari prudenta pe cealalta fata cum se uita Tn jur, apoi porni agale spre ea. - Tti vine sa crezi, o anunta Lisa, ca Vikers m-a pus sa spun mai multe rugaciuni drept pedeapsa pentru un pic de giugiuleala? Nici nu vreau sa ma gTndesc ce fel de pedeapsa ar da pentru un sarut frantuzesc! adauga ea cu un zTmbet obraznic, a§ezTndu-se pe lespede ITnga ea. Meredith nu §tiuse ca nationalitatea determina stilul sarutului, dar presupuse din observatia Lisei ca oricum ar fi facut-o francezii, preotii de la St. Stephen nu voiau ca elevii sa-i imite. IncercTnd sa para atot§tiutoare, replica: - Daca te saruti a§a, psirintele Vickers te pune sa faci curatenie Tn biserica. Lisa chicoti, studiind-o curioasa pe Meredith. - Prietenul tau are §i el proteza dentara? Meredith se gTndi la Parker §i T§i clatina capul. - Atunci e bine, replica Lisa cu un suns m olipsitor. M-am Tntrebat mereu cum se pot saruta doi oameni cu proteze dentare fara sa se Tncurce Tntre ei. Pe prietenul meu TI cheama Mario

Campano. E Tnalt, brunet §i frumos. Care e numele prietenului tau? Cum arata? Meredith arunca o privire spre strada, sperTnd ca Fenwick sa nu-§i fi amintit ca astazi terminau §coala mai devreme. Lisa Pontini o fascina §i sesiza ca, dintr-un motiv necunoscut Tnca, fata voia sa se Tmprieteneasca cu ea. - Are optsprezece ani, spuse Meredith sincera, §i arata ca Robert Redford. Se nume§te Parker. - Care e prenumele? - Asta e prenumele. Numele de familie e Reynolds. - Parker Reynolds, repeta Lisa, strTmbTnd din nas. Suna ca un snob din Tnalta societate. Se pricepe? - La ce? - La sarutat, fire§te. - Oh! Pai, da. E fantastic. Lisa o privi amuzata. - Nu te-a sarutat niciodata. Te faci roz la fata cTnd mintf. Meredith se ridica brusc. - Asculta, Tncepu ea furioasa. Nu ti-am cerut sa vii aid §i eu... - Ei, nu te ambala. Sarutatul nu e o chestie a§a grozava. Adica, atunci cTnd Mario m-a sarutat pentru prima oara a fost clipa cea mai jenanta din toata viata mea. Acum, ca Lisa era pe cale sa marturiseasca ceva despre propria persoana, furia lui Meredith disparu ca prin minune, §i se a§eza la loc. - A fost jenant ca te-a sarutat? - Nu, a fost jenant fiindca m-am sprijinit de u§a de la intrare §i am atins soneria cu umarul. Tata a smucit u§a, iar eu i- am cazut Tn brate cu buzele lui Mario lipite de ale nriele. Au trecut secole pTna ne-am descurcat mTinile §i picioarele, §i ne-am ridicat de la podea. Hohotul de rTs al lui Meredith se termina brusc vazTnd Rolls-ul dTnd coltul strazii. - Vine sa ma ia, replica ea ambiguu, trezindu-se la realitate. - Sfinte Sisoe, ala e un Rolls? DTnd din cap stingherita, Meredith T§i lua cartile §i spuse ridicTnd din umeri:

- Locuiesc la mare distanta §i tata nu vrea sa merg cu autobuzul. - Tatal tau e §ofer? Tntreba Lisa mergTnd cu Meredith spre ma§ina. Trebuie sa fie grozav sa te plimbi Tntr-o astfel de ma­ rina, pretinzTnd ca e§ti bogat. Tata e lucrator la drumuri. Sindicatul lui e Tn greva, a§a ca ne-am mutat aid unde chiriile slnt mai mici. §tii cum merg treburile-astea. - E greu, cum sa nu, spuse ea, apoi, sub impulsul momentului, adauga: Vrei sa te due pTna acasa? Daca vreau!? Nu, a§teapta, o putem lasa pe saptamTna viitoare? Am §apte frati §i surori, §i imediat ce ajung acasa mama ma pune la lucru. Mai bine ramTn aici §i ma Tntorc acasa la ora obi§nuita. Asta se TntTmplase cu o saptamTna Tn urma, iar tentativa de Tmprietenire din ziua aceea Tnflorise §i crescuse, alimentata de alte confidente §i povestiri Tnsotite de chicote. Acum, uitTndu-se la fotografia lui Parker din album §i gTndindu-se la dansul de duminica, hotarT ca mTine sa ceara sfatul Lisei. Lisa §tia o multime de lucruri despre coafuri §i rochii. Ti va sugera poate ceva care sa o faca mai atragatoare Tn ochii lui Parker. A doua zi, a§ezTndu-se sa-§i manTnce sandviciul de prTnz, Meredith T§i puse planul Tn aplicare. - Ce parere ai? o Tntreba ea pe Lisa. - Ochelarii §i protezele nu sTnt tocmai elemente care sa inspire pasiune, glumi ea. Scoate-ti ochelarii §i ridica-te. Meredith Ti facu pe plac, apoi surTse amuzata §i Tndurerata cTnd Lisa se plimba Tn jurul ei studiind-o din cap pTna Tn picioare. - Chiar ca-ti dai silinta sa arati cTt mai urTta, trase ea concluzia. Ai ni§te ochi grozavi, iar parul tf-e superb. Daca te ma^ chiezi putin, renunti la ochelari §i Tti schimbi coafura, dragul de Parker s-ar putea sa te bage Tn seama. - Crezi ca ma va dbserva? Tntreba Meredith gTndindu-se la el, Tn ochii ei reflectTndu-se tot ce simtea. - Am spus s-ar putea, o corecta Lisa cu o sinceritate nemiloasa. E mai batrin ca tine, deci vTrsta ta e un obstacol. Ce rezultat ai obtinut la ultima problema de la testul de mate din dimineata asta?

Meredith Ti spuse rezuitatui, iar Lisa replica: c - La fel ca al meu. Cu doua creiere ca ale noastre, o tachina ea, nu poate fi decTt rezuitatui corect. §tii ca toata lumea din §coala asta idioata crede ca Rolls-ul ala e al tatalui tau? - Nu le-am spus niciodata ca n-ar fi a§a, declara Meredith fara sa minta. - De ce-ai face-o? Daca-s atTt de pro§ti TncTt sa-§i Tnchipuie ca un copii bogat poate sa mearga la §coala asta, probabil ca §i eu i-a§ fi lasat sa creada acela§i lucru. Tn dupa-amiaza aceea, Lisa accepta din nou ca „tatal“ lui Meredith sa o duca acasa, a§a cum Fenwick o facuse toata saptamTna, ce-i drept, fara prea mult entuziasm. CTnd Rolls-ul opri Tn fata cladirii din caramida cafenie Tn care locuia familia Pontini, Meredith masura cu invidia obi§nuita Tngramadeala de copii §i jucarii din curte. Mama Lisei statea pe veranda, Tnfa§urata Tn nelipsitul §ort. - Lisa, striga ea, Tn voce simtindu-se puternic accentul italian, te cauta Mario la telefon. Vrea sa-ti vorbeasca. Buna, Me­ redith, adauga ea, facTndu-i semn cu mTna. Stai la cin§. §i dormi aid, ca tatal tau sa nu mai vina seara sa te ia. - Multumesc, doamna Pontini, striga Meredith fluturTndu-§i mTna din interiorul ma§inii. Visase mereu ca va fi a§a, sa aiba o prietena cu care sa vorbeasca, sa fie invitata sa ramTna peste noapte, iar acum era Tn al noualea cer. Lisa trTnti u§a §i se apleca pe fereastra. - Mama ta a spus ca te cauta Mario la telefon, Ti reaminti Meredith. - E bine sa faci un tip sa a§tepte, spuse Lisa, TI pune pe gTnduri. Nu uita sa ma suni duminica §i sa-mi poveste§ti tot ce se va TntTmpla cu Parker mTine seara. A§ vrea sa-ti pot aranja parul Tnainte de petrecere. - §i eu, spuse Meredith, de§i §tia ca n-o va putea Tmpiedica pe Lisa sa afle ca Fenwick nu era tatal ei, odata ce-i va face o vizita acasa. T§i propunea Tn fiecare zi sa-i spuria adevarul, dar tragea de timp zicTndu-§i ca cu cTt Lisa va ajunge sa o cunoasca mai bine, cu atTt va conta mai putin daca tatal lui Meredith era bogat sau sarac. Continua pe un ton melancolic: Daca ai veni mTine, ai putea petrece noaptea la mine. Ti-ai face temelp cTt

timp a§ fi la petrecere, iar apoi ti-a§ povesti cum a fost. - Dar nu pot. MTine seara am TntTlnire cu Mario, o anunja Lisa fara sa fi fost necesar. Meredith fusese uluita aflTnd ca la paisprezece ani parintii Lisei Ti permiteau sa iasa Tn ora§ cu un baiat, dar Lisa se multumise sa rTda spunTnd ca Mario nu §i-ar permite sa Tntreaca masura cu ea, §tiind ca daca ar face-o n-ar mai scapa viu din mTinile tatalui §i unchilor ei. TndepartTndu-se de ma§ina, Lisa i se adresa cu vocea ei muzicala: - Nu uita ce te-am Tnva^at, O.K? Cocheteaza cu Parker §i prive§te-l Tn ochi. §i poarta parul sus, te facE mai eleganta. Tot drumul spre casa Meredith Tncerca sa-§i imagineze cum i-ar sta sa cocheteze cu Parker. LasTndu-§i capul pe bancheta, Meredith Tnchise ochii visTnd ca arata ca un manechin superb, rostind lucruri amuzante §i inteligente, iar Parker Ti sorbea fiecare cuvTnt.

Capitolul 2 Cu inima Tndurerata, Meredith se uita la imaginea din oglinda. Doamna Ellis facu un pas Tnapoi, aprobmdu-i Tnfa|i§area printr-o Tnclinare a capuiui. SaptamTna trecuta, cTnd plecase la cumparaturi cu menajera, rochia de catifea paruse sa aiba nuanta unui topaz stralucjtor. Tn seara asta arata ca o catifea de un cafeniu metalic, iar pantofii, vopsiti ca sa se asorteze, aratau, cu tocurile lor mici §i groase, ca ale unei babute. Asta era gustul doamnei Ellis. Tn plus, amTndoua primisesera ordine stricte de la tatal ei sa aleaga o rochie „potrivita pentru o trnara de vTrsta §i educatia lui Meredith". Se Tntorsesera acasa cu trei rochii §i, supunTndu-le aprobarii, aceasta fusese singura pe care tatal ei n-o gasise prea „decoltata“ sau prea „transparenta“. Singurul lucru din Tnfati§area ei care n-o umplea de o disperare crTncena era parul. De obicei T§i purta parul liber, atTrnTndu-i pTna la umeri, despar^it Tntr-o parte cu o agrafa prinsa deasupra urechii, dar observatiile Lisei o convinsesera ca avea nevoie de o coafura noua. Tn seara asta o Tnduplecase pe doamna Ellis sa i-l prinda sus Tntr-un manunchi de bucle groase, cu cTteva §uVite atTrnTndu-i peste ureche. Meredith era de parere ca arata excelent.

- Meredith, spuse tatal ei intrTnd Tn camera, fluturTnd Tn mTna ni§te bilete de Opera, Park Reynolds are nevoie de doua bilete Tn plus pentru Rigoletto §i i-am spus ca le poate folosi pe ale noastre. Vrei sa i le dai Tn seara asta cTnd... T§i ridica ochii, o tintui cu privirea §i se Tncrunta. Ce-ai facut cu parul tau? se rasti el. - Am crezut ca pentru seara asta ar fi bine sa-l port sus. * — Eu TI prefer a§a cum TI porti Tn fiecare zi, Meredith, rosti el Tnvrednicind-o pe doamna Ellis cu o cautatura dezaprobatoare, apoi i se adresa pe un ton taios: CTnd ai intrat Tn serviciul meu, stimata doamna, am crezut ca, pe ITnga Tndatoririle de menajera, Ti vei putea fi de folos fiicei mele Tn caz ca vor aparea anumite chestiuni de ordin feminin. Coafura asta e ideea dumitale despre... - Tata, eu i-am cerut doamnei Ellis sa-mi aranjeze parul a§a, interveni Meredith vazTnd ca domana Ellis pale§te §i Tncepe sa tremure. - Ar fi trebuit sa-i ceri mai TntTi sfatul, se burzului Philip, Tn loc sa-i spui ce-ai vrea sa faca. - Da, bineTnteles, replica Meredith. Ura sa-§i dezamageasca tatal sau sa-l supere. Daca TI necajea o facea sa se simta ca singura raspunzatoare pentru succesul sau e§ecul unei zile. - Nu-i nimic, se Tnmuie el vazTnd-o pe Meredith regretTndu-§i Tndrazneala. Tnainte de plecare doamna Ellis Tti va aranja parul a§a cum Tti sta bine. Draga mea, ti-am adus ceva. Un colier, adauga el, scotTnd din buzunar o cutie plata din catifea, de un verde-Tnchis. Tl poti purta Tn seara asta, va arata foarte bine cu rochla ta. Meredith a§tepta cTt el se chinui sa scoata capacul, imagimndu-§i un lanti§or de aur sau poate... - STnt perlele bunicii tale, o anunta el, iar Meredith se stradui din rasputeri sa-§i ascunda groaza care puse stapTnire pe ea vazTnd §iragul c'o perle groase. Tntoarce-te, ti le prind eu. Douazeci de minute mai tTrziu, Meredith se afla Tn fata oglinzii TncercTnd curajoasa sa se convinga ca arata draguta. Parul Ti cadea iar pe umeri, a§a cum TI purta Tntotdeauna, dar perlele fura lovitura de gratie. Bunica ei le purtase aproape zilnic, murise avTndu-le la gTt, iar acum cTntareau cTt ni§te ghiulele pe pieptul ei inexistent.

- Scuzati-ma, domni§oara. Vocea cunoscuta a majordomului o facu sa se rasuceasca. A sosit o anume Lisa Pontini care pretinde ca va e colega de §coala. Tncolflta, Meredith se lasa sa cada pe pat, cautTnd Tnnebunita o solutie care sa o salveze din aceasta situatie neplacuta, dar nu exista nici una, o §tia foarte bine. - (nvit-o sa urce, te rog. Nu trecu un minut §i Lisa pa§i Tn camera uitTndu-se Tn jurul eide parca s-ar fi aflat pe o alta planeta. - Am Tncercat sa te sun, spuse ea, dar telefcnul a fost ocupat mai bine de o ora, a§a ca m-am hotarit sa-mi asum riscul §i sa vin aid. Se opri §i se roti, studiind totul. Cui Ti apartine mormanul asta de pietroaie? Tn oricare alt moment, descrierea cu totul lipsita de respect a casei ar fi facut-o pe Meredith sa chicoteasca vesela. Acum, nu putu decTt sa rosteasca cu o voce §optita, Tncordata: -Tatalui meu. Expresia de pe chipul Lisei se Tnaspri. - Am Tnteles-o §i eu cTnd tipu’ care mi-a deschis u§a de la intrare te-a numit domni§oara Meredith pe acela§i ton cu care parintele Vickers spune „SfTnta Fecioara". Rasucindu-se pe calcTie, Lisa dadu sa piece. ! - Lisa, a§teapta! o implora Meredith. - Te-ai distrat destul. A fost Tntr-adevar o zi grozava, adauga Lisa sarcastic TntorcTndu-se spre ea. Mai TntTi Mario ma duce la o plimbare cu ma§ina §i Tncearca sa ma dezbrace, iar cTnd ma due acasa la ..prietena mea“ aflu ca §i-a batut joc de mine. - Nu, nu-i adevarat! striga Meredith. Te-am lasat sa crezi ca Fenwick, §oferul, e tatal meu fiindca m-am temut ca adevarul ne va desparti. - Oh, da! Cum sa nu, rosti Lisa indignata §i dispretuitoar'e. Fetita bogata T§i dorea cu disperare sa se Tmprieteneasca .cu fetita saraca. Pun pariu ca te-ai distrat grozav cu prietenii tai bogati pe seama mamei mele povestindu-le cum te ruga sa manTnci spaghetti cu noi §i... I - Destul! izbucni Meredith. Nu Tntelegi! Tmi plac parintii tai, §i am vrut sa fii prietena mea. Ai frati, surori, matu§i §i unchi, tot ce

mi-am dorit vreodata. Ce te face sa crezi ca daca traiesc Tn casa asta idioata totul devine automat ca-n basme? Uita- te numai cum te-ai suparat! O singura privire §i, gata, nu mai vrei sa ai de-a face cu mine. De cTnd ma tin minte a fost a§a. Iar pentru informarea ta, Tncheie ea, afla ca ador spaghetele. Ador case ca a ta, unde oamenii rTd §i striga. | Se Tntrerupse cTnd furia de pe chipul Lisei fu Tnlocuita de un zTmbet ironic. - Vrei sa spui ca-fl place zgomotul? Meredith zTmbi Tn coltul gurii. - Cred ca da. - §i cum ramTne cu prietenii tai bogati? - Nu am nici unul. Adica, cunosc tineri de vTrsta mea §i Ti TntTlnesc din cTnd Tn cTnd, dar ei merg toti la acelea§i §coli §i sTnt prieteni de mai multi ani. Pentru ei sTnt o intrusa, o ciudatenie. - De ce te-a trimis tatal tau la St. Stephen? - Pai, dupa parerea luftTmi va modela caracterul. Bunica §i sora lui au facut §coala tot acolo. - Tatal'tau Tmi pare cam Tntr-o ureche. ' - Probabil, dar are intentii bune. - Tn cazul asta e la fel ca toti tatii. Era o concesie, o Tncercare slaba de reconciliere, iar Tn Tncapere se facu tacere. Sepa­ rate de un pat cu baldachin, stil Ludovic al XlV-lea, §i de un uria§ abis social, doua tinere, extraordinar de inteligente, constatara diferentele dintre ele §i se uitara una la alta cu un amestec de speranta nebuna §i prudenta maxima. Cred ca ar fi mai bine sa plec, spuse Lisa. Meredith arunca o privire trista plasei de nailon adusa de Lisa, dovedindu-i intentia de a-§i petrece noaptea Tn casa ei. Ridica mTna, un gest mic de implorare muta, apoi o lasa sa cada §tiind ca era inutil. - Tn curTnd va trebui sa plec §i eu, spuse ea.

- Distractie... placuta. - Dupa ce ma lasa la hotel, Fenwick te poate duce acasa. - lau autobuzul, Tncepu Lisa, apoi observa pentru prima oara rochia lui Meredith §i se Tntrerupse Tngrozita: Cine Tti alege hainele, Muma Padurii? Doar n-o sa mergi a§a la petrecere! - Ba da. E chiar atTt de Tngrozitoare?

- Chiar vrei sa §tii? - Mai bine nu. - Hm, tu cum ti-ai descrie rochia? Meredith dadu din umeri, expresia de pe chip tradmdu-i suferinta. - CuvTntuI desuet Tnseamna ceva pentru tine? Mu§cTndu-§i buza ca sa-§i mascheze rTsul, Lisa T§i Tnalta sprfncenele.

- Daca §tii ca e urTta, de ce-ai mai cumparat-o? - Ti place tatei.

- Tatal tau are un gust nasol. - N-ar trebui sa folose§ti cuvinte ca nasol, spuse Meredith tncet, §tiind ca Lisa avea dreptate Tn ceea ce privea rochia. Te fac sa pari dura §i grosolana, iar tu nu e§ti a§a. Nu §tiu cum sa m3 Tmbrac sau cum sa-mi port parul, dar §tiu ca am dreptate d n d e vorba de vorbit corect. Lisa se uita la ea cu gura cascata, apoi se petrecu ceva, o apropiere u§oara Tntre doua spirite cu totul diferite, care Tnteleg brusc ca au ceva foarte deosebit de oferit unul altuia. Un zTmbet fugar lumina ochii Lisei, apoi T§i Tnclina capul Tntr-o parte, scruttnd gTnditoare rochia lui Meredith. - Trage putin umerii rochiei mai jos pe bra^e, sa vedem daca uratci mai bine, o sfatui ea pe nea§teptate. Meredith surTse recunoscatoare §i o asculta tragTnd de ma­ terial. - Parul Tti sta ca dracu’, nasol, groaznic, se corecta Lisa, apoi se uita Tn jur, privirea oprindu-i-se asupra unui buchet de flori artificiale, din matase lucioasa aflat pe un serin. O floare Tn pfir sau prinsa de e§arfa ar mai schimba ceva. Cu instinctul sigur al stramo§ilor Bancroft, Meredith presimti t - §i le-a§ putea sugera ca bursa sa fie acordata fetei despre care mi-ai vorbit, nu-i a§a? Vorbea de parca Meredith i-ar fi propus ceva lipsit de etica, dar ea §tia ca tatal ei era dispus sa-§i foloseasca puterea §i legaturile cu orice prilej §i Tn orice situatie, daca prin asta §i-ar fi atins scopul propus. E ceva normal sa profiti de putere, i-o spusese el de sute de ori. ■ Ea dadu Tncet din cap, ochii zTmbindu-i. p--D a. p - Intel eg. & - Nu vei gasi o persoana mai merituoasa, insista ea cu elan. §i, adauga cuprinsa de o inspiratie de moment, daca nu facem ceva pentru.Lisa, s-ar putea ca Tntr-o zi sa depinda de asistenta sociala. Asistenta sociala era un subiect garantat sa stTrneasca o reactie negativa din partea tatalui ei. Meredith T§i dorea cu disperare sa-i povesteasca tatalui ei mai multe despre Lisa, §i cTt de importanta era prietenia lor, dar un al §aselea simt o opri. In trecut, tatal sau se purtase atTt de protector, ca nici un copii nu Tntrunise calitatile necesare ca sa-i fie ei prin preajma. Va fi mai u§or de convins ca Lisa merita o bursa decTt prietenia lui Meredith. ■ - Tmi aminte§ti de bunica ta, spuse el dupa o mica pauza Tn care ramase pe gTnduri. Se interesa deseori de sufletele meritoase, dar mai putin norocoase. Simti un junghi de vinovatie fiindca interesul ei pentru pre­ zenta Lisei la Bensonhurst era tot atTt de egoist, pe cTt era de nobil, dar urmatoarele lui cuvinte o facura sa uite totul:

- Sun-o mTine pe secretara mea. Da-i orice informatii aj despre fata asta §i cere-i sa-mi aminteasca sa dau un telefon la Bensonhurst. Tn urmatoarele trei saptamTni, Meredith a§tepta cu un fel de suspans amestecat cu agonie, temTndu-se sa-i marturiseasca Lisei ce punea la cale, fiindca nu voia sa o dezamageasca, dar incapabila sa-§i imagineze ca §coala ar Tndrazni sa refuze cererea tatalui ei. Scrisoarea de la Bensonhurst sosi Tn saptamTna urmatoare, iar Meredith ramase nelini§tita ITnga scaunul tatalui ei a§teptfnd ca el sa o citeasca. - Scrie aici, Ti spuse tatal ei Tn cele din urma, ca-i acorda domni§oarei Pontini singura bursa existenta pe baza rezultatelor extraordinare obtinute la Tnvatatura §i a recomandarii calduroase din partea familiei Bancroft. Meredith scoase un chicot cu totul nedemn de o tTnara distinsa, determinTndu-§i tatal sa o calmeze cu o privire rece Tnainte de a continua: Bursa va acoperi studiile, caminul §i cantina. Va trebui sa vina pe cont propriu la Vermont§i sa-§i faca singura rost de banii de cheltuiala. Meredith T§i mu§ca buza. Nu se gTndise la costul unei calatorii cu avionul sau la banii de cheltuiala, dar, reu§ind pTna aici, era convinsa ca va gasi solutii §i la celelalte probleme. T§i va convinge tatal ca ar fi mai bine sa mearga cu ma§ina, iar atunci Lisa va putea ealatori cu ei. A doua zi, Meredith lua cu ea la §coala toate bro§urile de­ spre Bensonhurst §i scrisoarea despre bursa. Ziua paru sa se tTrasca la nesffr§it, dar pTna la urma ajunse Tn bucataria familiei Pontini. Mama Lisei se agita Tn jurul ei, oferindu-i prajituri crocante §i gem de caise facut Tn casa. - Pe zi ce trece e§ti tot mai slaba, ca Lisa, spuse doamna Pontini, iar Meredith ciuguli ascultatoare dintr-o prajitura, deschizTnd ghiozdanul §i scotTnd afara bro§urile despre Bensonhurst. Destul de stingherita de rolul de filantrop, vorbi plina de vioiciune despre Bensonhurst §i Veimont, despre bucuria de a ealatori, apoi anunta ca Lisei i se oferise o bursa. O clipa se lasa o tacere de mormTnt, doamna Pontini §i Lisa parTnd incapabile sa priceapa aceasta ultima afirmatie, apoi Lisa se ridica Tncet. - Ce sTnt eu, izbucni ea, noua ta opera de binefacere!? Cine naiba te crezi?

- Lisa, am Tncercat doar sa te ajut! - Sa ma ajuti? se rasti Lisa rotindu-se spre ea. Ce te face sa icrezi c-am chef sa merg la §coala cu o gramada de snobi bogatf ca tine, care sa ma considere demna de mila? Parca vad, o §coala plina de scorpii rasfatate pITngTndu-se ca trebuie sa se descurce cu numai o mie de dolari trimi§i lunar de taticii lor. - Nu va §ti nimeni ca e§ti acolo cu o bursa, numai daca le spui tu, Tncepu Meredith, apoi pali furioasa §i jignita. N-am §tiut ca ma crezi „o snoaba bogata" sau „o... o scorpie rasfatata". - Uita-te la tine, nu reu§e§ti sa spui scorpie fara sa te Tneci. E§ti atTt de pedanta §i Tnfumurata! - Tu e§ti snoaba, Lisa, nu eu, o Tntrerupse Meredith Tncet, vocea sunTndu-i Tnvinsa. Vezi totul numai prin prisma banilor. §i n-ar trebui sa-fl faci probleme ca nu te vei integra la Benson­ hurst. Eu sTnt cea care nu-§i gase§te locul nicaieri, nu tu. Spuse toate astea cu un calm plin de demnitate, o atitudine care i-ar fi facut mare placere tatalui ei, apoi se Tntoarse §i pleca. Fenwick o a§tepta Tn ma§ina parcata ITnga casa Pontini. Meredith se urea Tn spate. T§i dadu seama pentru a nu §tiu cTta oara ca ceva nu era Tn regula cu ea. Nu-i trecu prin minte ca ar putea fi vorba de cu totul altceva, o anume delicatefe §i sensibilitate, care-i Tndemna pe ceilalti copii sa o Tnjoseasca sau sa se tina cTt mai departe de ea. Dar Ti trecu prin minte Lisei, urmarind ma§ina departTndu-se, urind-o pe Meredith pentru ca putea sa faca pe zTna cea buna, §i dispretuindu-se pentru sentimentele ei meschine, nedrepte. ; A doua zi la prTnz, Meredith statea la locul ei obi§nuit, Tnfa§urata Tn palton, mTncTnd un mar, cu o carte deschisa pe genunchi. O vazu cu coada ochiului pe Lisa venind spre ea §i se concentra §i mai tare asupra cartii. - Meredith, spuse Lisa, Imi pare rau pentru ce s-a TntTmplat ieri. Nu-i nimic, replica Meredith, fara sa-§i ridice capul. Las-o balta. » - Tmi vine greu sa uit ca m-am purtat nasol cu cea mai buna §i cea mai draguta persoana pe care am cunoscut-o vreodata. i Meredith se uita la ea, apoi reveni la carte, dar vocea i se mai Tnmuie, de§i suna foarte hotarTta:

- Nu mai conteaza. A§ezTndu-se ITnga ea pe lespedea de piatra, Lisa continua TncapatTnata: - leri m-am purtat ca o bestie dintr-o multime de motive egoiste, proste§ti. Mi s-a facut mila de mine Tnsami. Tmi ofereai o §arisa formidabila de a merge la o §coala deosebita, de a ma simti deosebita, iar eu §tiam ca nu voi putea pleca. Mama are nevoie de ajutorul meu la treburile casei §i la cre§terea copiilor, §i chiar daca n-ar avea, mi-ar trebui bani pentru calatoria Tn Vermont §i pentru o multime de alte chestii, odata ajunsa acolo. - Nu mi-a trecut prin minte ca mama sau tatal tau nu ti-ar da voie sa urmezi colegiul, recunoscu Meredith, uittndu-se la Lisa pentru prima oara. M-am gTndit ca parin^ii vor Tntotdeauna o viata mai buna pentru copiii lor, daca a§a ceva e posibijpi - Ai dreptate, dar numai pe jumatate, spuse Lisa, iar Me­ redith observa abia acum ca Lisa fremata de fericire. Mama vrea. Dupa ce-ai plecat s-a certat cU tata. El zice ca o fata n-are nevoie de §coala, treaba ei este sa se marite §i sa faca copii. Mama a scos lingura de lemn §i i-a fluturat-o sub nas, tipTnd ca eu sTnt capabila de mult mai multe, apoi totul s-a petrecut cu o repeziciune uluitoare. Mama a chemat-o pe bunica, iar ea le-a chemat pe matu§ile §i unchti mei, au venit la noi acasa §i Tn curTnd toti T§i aduceau contributia financiara la educatia mea. Nu e decTt un Tmprumut. Tmi imaginez ca daca trag tare la Benson­ hurst trebuie sa pun mTna pe o bursa ia vreun colegiu. Iar apoi voi obtine o slujba grozava §i voi da Tnapoi banii primiti. Sub impulsul momentului, strTnse mTna lui Meredith, ochii stralucindu-i. - Cum e, Tntreba ea cu bITndete, sa §tii ca schimbi Tn Tntregime viata cuiva? Sa §tii c-ai dus la Tmplinire'visurile mele, ale mamei §i ale matu§ilor mele... Meredith simti pe nea§teptate Tntepatura lacrimilor. - Bine, spuse ea, foarte bine. - Crezi c-am putea fi colege de camera? Meredith dadu din cap, chipul ei TncepTnd sa radieze de bucurie. La cTtiva metri distanta, cTteva fete care mTncau Tmpreuna Tntoarsera capetele,. facTnd ochii mari: Lisa Pontini, fata cea

noua, §i Meredith Bancroft, cel mai ciudat specimen din §coala, se ridicasera brusc, pITngTnd, rTzTnd, Tmbrati§Tndu-se §i sarind de pe un picior pe altul.

Capitolul 6 lunie 1978 Camera pe care Meredith o Tmpartise timp de patru ani cu Lisa la liceul Bensonhurst era plina de cutii §i valize umplute pe jumatate. Pe u§a dulapului atTrnau robele §i tichiile albastre purtate la ceremonia de absolvire din ziua precedents, Tmpreuna cu epoletii de aur, semn ca amTndoua terminasera §coala cu note maxime. Tatal lui Meredith T§i petrecuse noaptea la un han din apropiere §i trebuia sa soseasca Tn cel mult o ora, dar Meredith pierduse notiunea timpului. Cople§ita de nostalgie, fruhzarea un album gros scos dintr-un sertar, zTmbind amintirilor evocate de fiecare fotografie. Anii petrecuti Tn Vermond fusesera minunati atTt pentru ea, cTt §i pentru Lisa. Contrar temerilor Lisei c-ar putea fi o proscrisa la Bensohurst, reu§ise instantaneu sa devina un fel de model pentru celelalte fete, acestea considerTnd-o Tndrazneata §i unica In felul ei. Tn primul an, Lisa fusese cea care organizase un raid Tncununat de succes asupra caminului baietilor din Litchfield, drept razbunare pentru Tncercarea nereu§ita de a le fura chilo^ii din dormitoare. Tn cel de-al doilea an, Lisa concepuse scenografia pentru piesa de teatru, reu§ind sa creeze un decor atTt de uluitor, ca ziarele din mai multe ora§e publicasera fotografii pe prima pagina. Tn cel de-al treilea an, Lisa, cine altcineva, fu Invitata de Bil Fletcher la Balul primaverii din Litfield. Pe ITnga titlul de capitan al echipei de fotbal, Bill Fletcher era extraordinar de chipe§ §i foarte de§tept. Tnaintea balului marca de doua ori pe teren §i o facu §i a treia oara Tntr-un motel din apropiere, unde Lisa Ti darui virginitatea. Dupa grandiosul eveniment, Lisa se Tntorsese Tn camera Tn care locuia cu Meredith §i relatase vestea celor patru fete adunate acolo. TrTntindu-se pe pat, zTmbise afectat §i anunta: - - Nu mai sTnt virgina. De acum Tncolo sTnteti libere sa-mi cereti orice informatii sau sfaturi doriti!

- Nu-mi vine sa cred ca ai facut a§a ceva! izbucnise Me­ redith, Daca ramTi Tnsarcinata? Daca celelalte fete vor rasplndi vestea prin toata §coala? Daca afla parintii tai? Reactfa Lisei fusese la fel de exploziva: - Nu e§ti gardianul meu §i nu e§ti raspunzatoare pentru actele mele, a§a ca nu te mai purta de parca mi-ai fi mama! Daca speri ca Parker sau un alt erou legendar sa te ia pe sus §i sa te vire Tn pat, treaba ta, darifiu te a§tepta ca toata lumea sa fie ca tine! N-am crezut||ici o iota din toate aiurelile alea despre puritate, cu care calugaritele de la St. Stephen ne-au Tmpuiat capul, continuase Lisa, azvTrlindu-§i blazerul Tn dulap. Daca ai fost destul de prostuta ca sa le crezi, atunci n-ai decTt sa ramTi tTnara neprihanita, dar nu te a§tepta sa fiu §i eu! §i nu sTnt atTt de neglijenta, TncTt sa ramTn Tnsarcinata... Bill a folosit un prezervativ. Iar celelalte fete nu vor scoate nici un cuvTnt despre isprava mea, ele au facut-o deja! Singura virgina §ocata din Tncapere e§ti tu! - Destul, o Tntrerupsese Meredith pe un ton aspru, pornind spre masa ei. Tn cjuda calmului«afi§at, sentimentul de vinovatie §i jena nu-i dadeau pace. Se simtea raspunzatoare pentru Lisaf ea era cea care o adusese la Bensonhurst. In plus, Meredith §tia prea bine ca principiile ei erau cam arhaice §i nu avea nicj, un drept sa4 impuna restrictii Lisei numai fiindca Ti erau impuse ei. N-am avut intentia sa te judec, Lisa. Am fost doar Tngrijorata pentru tine. Dupa o clipa de tacere Tncordata, Lisa se Tntorsese spre ea §i spusese: - Mer, Tmi pare rau. - Las-o balta, replicase Meredith. Ai dreptate. - Nu, nu-i adevarat, spusese ea, uitTndu-se la Meredith cu o privire staruitoare, disperata. Doar ca nu sTnt ca tine, §i nu pot fi. Nu ca n-ar fi Tncercat, a§a, din cTnd Tn cTnd. Marturisirea adusese un zTmbet crispat pe buzele lui Me­ redith. - De ce-ai vrea sa fii ca mine? - Pentru ca, rosti Lisa surTzTnd, apoi TI imita pe Hamphrey Bogart §i spuse: Ai clasa, fetito. Clasa cu C mare. Prima lor confruntare adevarata se Tncheiase cu un armisti-

tiu, pecetluit cu o crema de ciocolata la cofetaria din ora§. UitTndu-se la fotografii, Meredith se gTndi la acea seara, dar amintirile tl fura Tntrerupte de Lynn McLaughlin, care vrn capul pe u§a spuntnd: - Nick Tierney a sunat nu demult la telefonul din hoi. Mi-a zis ca telefonul v-a fost deja deconectat §i ca va veni cit de curTnd. - Cu care din noi a vrut sa vorbeasca? Tntreba Lisa. Lynn Ti raspunse ca o cautase pe Meredith, iar cTnd pleca, Lisa T§i puse mTinile Tn §olduri §i se Tntoarse prefacTndu-se furloasa. - §tiam eu! Toata noaptea abia daca §i-a putut dezlipi ochii de la tine, de§i mai ca n-am stat Tn cap ca sa-i atrag atentia., N-ar fi trebuit sa te Tnvat niciodata cum sa te machiezi §i sa-ti alegi rochiile! - Iar ai Tnceput, para Meredith abordTnd un zTmbet afectat, 8§-ti asumi meritul pentru succesul meu neTnsemnat la cTtiva bSieti. Nick Tierney era student Tn anul doi la Yale §i venise ca un frate mai mare sa-§i urmareasca sora absolvind liceul, reu§ind sa ameteasca toate fetele cu fata lui frumoasa §i trupul bine legat.- La cTteva minute dupa ce daduse cu ochii de Meredith, cel ametit fusese el, §i nu facuse nici un secret din preferinta lui. - Succes neTnsemnat la cTtiva baieti? repeta Lisa, aratTnd superb chiar §i cu parul strTns anapoda Tntr-un coc Tn vTrful capuluff Daca ai fi ie§it numai cu jumatate din baietii care te-au invitat, mi-ai fi depa§it deja recordul de TntTlniri. Se pregatea sa spuna mai multe, dar sora lui Nick Tierney bStu Tn u§a deschisa. - Meredith, spuse ea cu un zTmbet greu de stapTnit. Nick e Jos cu un grup de colegi veniti din New Haven. Spuhe cs-i e ferm hotM t sa te ajute sa-ti faci bagajele §i apoi sa te ceara de nevasta sau de sotie, cum preferi. - Trimite-I sus pe bietul barbat bolnav de amor §i lasa-i §i prietenii sa urce, spuse Lisa rTzTnd. Dupa plecarea lui Trish Tie­ rney, Lisa §i Meredith se uitara amuzate una la cealalta, diferite Tn toate privintele, dar mereu de acord. Ultimii patru ani adusesera multe schimbari Tn felul lor de a fi, Tn cazul lui Meredith Tnsa schimbarile fusesera de-a dreptul

revolutionare. Lisa fusese Tntotdeauna frumoasa; actiunile nu-i fusesera restrTnse de nevoia ochelarilor §i nu fusese blestemata cu o dezvoltare tTrzie. Lentilele de contact cumparate de Mere­ dith cu doi ani Tn urma din alocatia primita de la tatal ei eliminasera nevoia ochelarilor §i Ti permisesera sa iasa Tn evidenta. Natura §i timpul se ocupasera de restul, accentumdu-i trasaturile delicate, transformTndu-i culoarea parului Tntr-un.blond mai deschis, rotunjindu-i §i subtiindu-i silueta exact Tn locurile potrivite. La optsprezece ani, Lisa, cu parul ei cTrliontat, arzTnd ca o flacara, era stralucitoare §i plina de viata. Prin contrast, Meredith era mai tacuta, echilibrata §i de o frumusete serena. Vioiciunea Lisei aduna barbatii Tn jurul ei; atitudinea rezervata a lui Mere­ dith Ti incita. Oriunde ar fi mers Tmpreuna, fetele atrageau privirile tuturor barbatilor. Lisa se bucura de toata aceasta atentie; adora senzatia palpitanta conferita de TntTlniri §i se dadea Tn vTnt dupa cTte o noua aventura amoroasa. Meredith descoperi dudat de searbada noua ei popularitate Tn rTndul membrilor sexului opus. De§i Ti placea compania baietilor care o duceau la schi, la baluri sau la petrecerile lor, disparuse noutatea senzatiei de a fi invitata, TntTlnirile cu baieti pentru care nu simtea decTt prietenie devenise ceva placut, dar nu atTt de emotionat pe cTt T§i imaginase. Simtea acela§i lucru §i Tn ce privea sarutul. Lisa atribuia raceala ei faptului ca-§i formase, Tn mod gre§it, un ideal din Parker, iar acum compara cu el fiecare mascul. Asta explica, fara Tndoiala, o parte din retinerea lui Meredith. Dar adevarul era ca Meredith fusese crescuta Tntr-o casa de adulti, dominata, pe deasupra, de un om de afaceri dinamic, foarte serios. § i'c u toate ca baietii cu care se TntTlnea erau simpatici, se simtea Tn mod invariabil mult mai matura ca ei. Meredith §tiuse Tnca din copilarie ca voia sa-§i ia diploma de studii §i sa-§i ocupe locul care i se cuvenea la firma Bancroft & Company. Baietii de la Ritchfield, ba chiar §i fratii lor mai mari de la colegiu nu pareau sa aiba nici un scop Tifiviata, nici o preocupare Tn afara de sex, sport §i bautura. Pentru Meredith, ideea de a-§i da virginitatea unui baiat al carui singur tel era sa-i adauge numele pe lista de virgine Bensonhurst deflorate de barbatii Litchfield, lista despre care se afirma ca atTrna Tn sala de scrima

de laptchfield, nu eraffuimai ceva lipsit.de sens, ci de-a dreptul umilitor §i sordid. CTnd va ajunge' sa aiba o relatie intima, voia sa fie cu cineva pe care TI admira §i Tn care putea sa aiba Tncredere. Dupa ce Tncercase doi ani la rmd, fara nici un succes, sa comunice cu tatal ej, sa se apropie de el, Meredith era ferm hotarTta ca posibilul ei iubit sa fie cineva cu care putea sta de vorba, un barbat dispus sa-§i Tmparta gtndurile cu ea. §i ori de cTte ori !§i imagina acel iubit ideal, Tn fata ochilor ft- aparea Par­ ker. Tn anri petrecuti la BensontSsirst, Meredith reu§ise sa-l vada destul de des Tn vacantele petrecute acasa,. o stradanie u§urata §i de faptul ca atTt'familia lui Parker, cTt §i a ei erau membrii clubului Glenmoor Countru. La Glenmoor, traditia cerea ca toti membrii clubului sa fie prezenti la balurile importante §i la evenimentele sportive. PTna acum cTteva Juni, cTnd Meredith Tmplinise optsprezece ani, i se interzisese sa ia parte la activitatile membrilor adul^i, dar reu§ise sa se foloseasca de celelalte §anse oferite de Gelnmoor. Tn fiecare vara Ti cerea lui Parker sa-i fie partener la concursul de tenis. El acceptase Tntotdeauna cu multa amabilitate, chiar daca meciurile lor fusesera ni§te TnfrTngeri teribile, datorate mai ales emotiei lui Meredith de a juca alaturi de el. I De-a lungul anilor se folosise §i de alte mici §iret!ieuri, cum ar fi sa-§i convinga tatal ca Tn fiecare vara sa dea mai multe petreceri, una dintre ele avTndu-l Tntotdeauna ca invitat pe Par-? ker §i familia lui. Din moment ce familia-lui era proprietara bancii cu care lucra firma Bancroft & Company, Parker fiind deja unul dintre functionarii importantly era practic obligat sa ia parte la un dineu, atTt pentru afaceri, cTt §i ca Tnsotitor al lui Meredith. I Tn perioada Craciunului, reu§ise sa se afle de doua ori sub vTscul agatat Tn hoi exact cTnd Parker §i familia lui se aflau Tn obi§nuita vizita anuala cu qcazia sarbatorilor de iarna, §i mergea Tntotdeauna cu tatal ei cTnd venea vremea sa le Tntoarca vizita. | Ca rezultat al §mecheriei cu vTscul din primul an de liceu, Parker fusese cel care.Ti daruise lui Meredith primul ei sarut; traise cu amintirea lui pTna la Craciunul urmator, visase la atingerea, mirosul §i felul cum Ti zTmbise Tnainte sa o sarute. | Ori de CTte ori Parker venea la cina, lui Meredith Ti placea

Sa-f asculte discuttnd despre afacerile bancare §i Ti placeau §i mai mult plimbarile pe care le faceau Tmpreuna cTt timp parintl lor serveau cite un cotiac. Tntr-una din-plimbSrfle acelea din vara trecuta, Meredith facuse descoperirea umilitoare ca Parker §fUse mereu ca avea o slabiciune pentru el. - De fiecare data cTnd te vad e§ti tot mai frumoasa. Banuiesc ca am §tiut dintotdeauna ca pTna la urma cineva Tmi va ocupa locul din inima ta, dar n-am crezut niciodata ca-mi va fi uzurpat de un mucos care iti salveaza schiul. Adevarul e, o tachina el>, ca am tnceput sa ma obi§nuiesc sa fiu eroul romantic preferat rostise el. MTndria §i bunul-simt o Tmpiedicasera pe Meredith sa-i de­ clare ca Tntelesese gresit §i ca fiimeni nu®luase locul; seriozitatea o oprise sa pretihda ca n-ar fi ocupat niciodata un loc Tn inima ei. §Hcufn nu parea distrus de tradarea ei imaginara, facuse singurul lucru posibil; tncercase sa salvaze prietenia trattnd, la rtndul ei; slabiciunea pentru el ca pe o treaba hazlie apartintnd trecutultii. - Ai §tiut ce simt pentru tine? Intrebase ea, reu§ind sa ztmbeasca. - A m §tiut, recunoscuse el, privind-o melancolic, Obi§nuiam sa ma tntreb daca tatal tau va observa §i ma va alunga cu pu§ca. Are o atitudine foarte protectoare fata de tine. - Am observat §i eu, glumise Meredith, de§i chestitinea In speta era departe de a fi ceva amuzant, atiihci sau acum. Parker rtsese u§or de remarca ei, apoi redevenise serios: - Chiar daca inima tti apartine unui schior, sper ca asta sa nu puna capat plimbarilor, cinelor §i partidelor de tenis. Mi-au facut tntotdeauna o mare placere. Au continuat discutia vorbind despre planunie lui Meredith de a urma colegiul §||ntentia ei de a pa§i pe urmeie stramo§ilor, ocupfnd biroul pre§edintelui de la Bancroft & Company. Parea sa fie singurul care sa tnteleaga ctt de mult t§i dorea sa-§i ia locul care i se cuvine la firma, §i credea sincer ca straduintele ei vor fi tncununate de succes. Acum, stlnd tn camera de la camin §i gtndindu-se ca urma sa-l vada din nou dupa aproape un an, Meredith se pregatea deja pentru posibilitatea ca Parker sa nu-i fie niciodata altceva

decTt un prieten. Ideea Ti sff§ia inima, dar era sigura de prietenia lui, iar asta Tnsemna enorm pentru ea. B |n spatele lui Meredith, Lisa ie§i din dulapul zidit Tn perete, cu ultimul brat de haine §i le azvtrli pe pat ITnga valiza deschisa. I - Te gtnde§ti. la Parker, o lua ea peste picior. Faci mereu mutra asta le§inata cTnd... Se Tntrerupse, Tn pragul u§ii aparTnd Nick Tierney §i cei doi prieteni, blocati vederii de umerii lui jafi. - Le-am spus tjpilor astora, anunja el aratfnd cu capul spre prietenii aflati, undeva, Tn spate, ca Tn camera asta vor vedea doua fete frumoase cum nu exista aitele Tn Tntreg statul Con­ necticut, dar din moment ce-am ajuns primul am dreptul sa aleg, iar eu o iau pe Meredith. FacTndu-i cu ochiul Lisei, se dadu la o parte. | - Domnilor, rosti el facTnd un gest larg cu bratul, permiteti-mi sa va prezint „celeilalte“ frumuseti. Cei doi pa§ira Tn Tncapere parTnd plictisiti, TngTmfati, plini de teribilismul specific studentilor din Ivy League. li aruncara Lisei o singura privire §i Tncremenira. Blondul musculos T§i reveni primul. ■ , >,'■ Trebuie sa fii Meredith® i se adresa el Lisei, expresia Tndurerata de pe chip dTnd de fnteles ca Nick luase tot ce era mai bun. Ma numesc Craig Huxford, iar acesta este Chase Vouthier. t§i tntoarse capul spre brunetul de douazeci §i unu de ani de ITnga el, acesta studiind-o pe Usa ca un barbat venit Tn sfTr§it Tn contact cu perfectiiffiea. : Lisa T§i Tmpreuna bratele la piept §i se uita amuzata la amTndoi. | - Nu sTnt Meredith. | Capetele li se Tntoarsera ca la comanda spre celalalt colt al camerei. Acolo se afla Meredith. I - Dumnezeule! §opti Craig Huxgord. - Dumnezeulel repeta Chase Vauthier, uitTndu-se amTndoi de la o fata la alta. k 4 I Meredith T§i mu§ca buza ca sa nu rTda de reactia lor caraghioasa. Lisa T§i Tnalta sprmcenele §i rosti pe un ton agasafc R - Dupa ce va terminati rugaciunile, va dam cTte o Cola sa ne ajutati la bagaje. [Ei facura un pas Tnainte, zTmbind proste§te. Tn spatele lor aparu Philip Brancroft, sosit cu o jumatate de ora mai devreme,

§i se opri brusc, chipul Tntunecmdu-i-se de furie la vederea celor trei tineri. - Ce naiba se TntTmpla aici? Cei cinci ocupanti ai Tncaperii Tnghetara, apoi Meredith se duse la tatal ei §i mcerca sa aplaneze situatia prezentTndu-i cei trei baieti. IgnorTndu-i efortul, acesta le arata u§a cu capul. - Afara! se rasti eli- iar dupa plecarea lor se Tntoarse spre fete. Credeam ca regulile acestei §coli interzic intrarea Tn afurisita de cladire a altor barbati Tn afara parintilor. Nu „credea“, o §tia foarte bine. Cu doi ani Tn urma Ti facuse lui Meredith o vizita surpriza, iar la sosirea lui, Tntr-o duminica la patru dupa-amiaza, vazuse baieti Tn holul de jos, dincolo de u§ile principale. tnainte de acel weekend, Vizitatorilor de sex opus li se permisese accesul Tn holul caminului Tn dupa-amiezele de la sffr§it de saptamTna. Dupa ziua aceea, persoanelor de sex masculin li se interzisese complet accesul Tn cladire. Philip reu§ise sa schimbe regulile, dTnd buzna Tn biroul directoarei §i acuzTnd-o de toate pacatele posibile, de la neglijenta crasa la favorizareadelincventei minorilor, apoi amenintase ca va anunta toti parintii de aceste fapte reprobabile §i T§i va retrage fondul anual daruit institutiei. Acum, Meredith se lupta cu furia §i umilinta din cauza purtarii lui fata de cei trei baieti. - tn primul rTnd, spuse ea, §coala s-a termpat ieri, a§a ca regulile nu se mai aplica. tn al doilea rTnd, nu faceau decTt sa ne ajute sa ducem jos cutiile, ca sa le expediem acasa §i sa putem pleca... - Aveam impresia, o Tntrerupse el, ca eu eram cel care trebuia sa vin aici dimineata §i sa ma ocup de treburile astea. Cred ca de aceea m-am sculat din pat la... Se Tntrerupse din tirada auzind vocea directoarei: - tmi cer scuze, domnule Bancroft, spuse ea. STnteti chemat urgent la telefon. CTnd el pleca, Meredith se lasa sa cada pe pat, iar Lisa trTnti sticla de Cola pe masa. - Nu-I pot Tntelege pe omul asta! izbucni ea furioasa. E pur §i simplu imposibil! Nu te lasa sa te TntTlne§ti cu nici un tTnar pe care nu-l cunoa§te din frageda pruncie §i sperie pe oricine ar

tncerca. CTnd ai Tmplinit §aisprezece ani ^i-a facut cadou o ma­ rina, dar nu te lasa sa o conduci. Am patru frati care smt italieff| flr-ar sa fie, dar toti la un loc nu sTnt nici pe departe atTt de sfcTitor de protectori'ca tatal tau. Fara sa-§i dea seama ca spusele ei nu faceau decTt sa accentueze nemultumirea §i furia lui Meredith, se a§eza pe pat ITnga ea. Meratrebuie sa faci ceva cu ol, altfel vara asta va fi §i mai cumplita ca ultima. Eu.voi fi plecata, a§a ca n-o sa ma ai jTnga tine. Profesorii de la Bensonl hurst fusesera atTt de impresionati de notele Lisei §i de talentul ei artistic, ca-i obtinusera o bursa de §ase saptamTni Tn Europa, Iar studenta trimisa avea dreptul sa aleaga ora§ul cel mai potrivit viitoarei cariere. Lisa se hotarTse pentru Roma §i se Tnscrisese la un curs de deeoratiuni interipare. \ Meredith T§i sprijini spatele de perete. B - Nu ma Tngrijoreaza atTt de mult vara asta, cTt ce va fi peste treipni. | Lisa §tia ca se referea la batalia dusa cu tatal ei privind colegiul pe c a re * va urma. Mai multe universitati Ti oferisera Lisei ,burse integrale, iar ea alesese Northwestern pentru ca Meredith voia sa mearga acolo. Tatal l,ui Meredith Tnsa insista ca ea sa se Tnscrie la Maryville College, care-nu era decTt un felde jcoala postliceala de elita, dintr-o suburbie a ora§ula1§Chicago. Meredith facuse un compromis §i T§i prezentase cererea de Tnscriere la ambele §colfifiind acceptata de amTndoua. Iar acum, Tntre ea §i tatal ei se declan§ase un fel de stare de razboi din cauza colegiului pe care TI va urma. - Chiar crezi ca vei reu§i sa-l convingi sa nti. te trimita la Maryville? Nu ma due acolo! - O §tii.tu, o §tiu §i eu, dar tatal tau e cel care trebuie sa fie de acord sa-ti plateasca taxele de §colarizare. ; - Va ceda. Ma paze§te ca un cerber, dar vrea tot ce e mai bun pentru mine, pe cuvTnt, iar §coala de management de la Northwestern e cea mai buna. O diploma de la Maryville nu valoreaza nici cTt hTrtia pe care e scrisa. B: Furia Lisei ceda locul nedumeririi, gTndindu-se la Philip Ban­ croft, un barbat pe care ajunsese sa-l cunoasca, dar pe care nu reu§ea sa-l Tnteleaga.

- Tmi dau seama ca vrea tot ce e mai bun pentru tine, spuse ea. §i recunosc ca nu e ca majoritatea parinfilor care T§i trimit copiii aici;- Lui macar Ti pasa. Te suna Tn fiecare saptamTna §i a fost prezent la toate evenimentele importante. Tn primul an petrecut la Bensonhurst, Lisa descoperise, §ocata, ca cei mai multi dintre parintiijfetelor de acolo pareau sa duca o viata cu totul separata de cea a copiilor lor, iar cadourile costisitoare trimise prin po§ta erau de obicei un surogat pentru vizite, telefoane §i scrisori. Poate n-ar fi rau sa vorbesc cu el tn particular §i sa Tncerc sa-l conving sa te lase la Northwestern. • - §i ce crezi ca vei obtine? - Acela?i lucru pe care I-am obtinut §i ultima oara, cTnd I-am Tnfruntat §i ti-am luat apararea, de§i Tncepe sa creada am o influenta proasta asupra ta. Ca sa-l Tmpiedice pe Philip sa creada a§a ceva, Lisa TI tratase, cu o singura exceptie, ca pe un binefacator iubit §i respectat, care fi favorizase intrarea la Benso lW fst. Tn prezenta lui era Tntruchiparea politetii pline de stima §i a decentei feminine, un rol atTt de opus firii ei deschise, fara ascunzi§uri, fapt care o enerva la cuime, iar pe Meredith o facea sa rTda cu lacrimi. La Tnceput, Philip paruse sa o considere pe Lisa un gen de orfelina sprijinita financiar, care TI surprinsese placut achitTndu-se admirabil de Tndatoririle ei la Bensonhurst. Cu trecerea timpului Tnsa, Ti arata Tn feiul sau aspru, deloc expansiv, ca era mTndru de ea §i simtea chiar un minimum de afectiune. Parintii lis e i nu puteau veni la Benosnhurst pentru diferite festivitati §i Tntreceri, a§a ca Philip T§i asumase rolul lor, invitTnd-o la cina Tmpreuna cu Meredith, dTnd dovada de un interes moderat pen­ tru activitatile ei §colare. Tn primavara primului an de liceu, Fhilip mersese atTt de departe, TncTt T§i pusese secretara sa o sune pe doamna Pontini §i sa o Tntrebe daca nu voia sa-i duca el ceva Lisei, cTnd va pleca cu a v io ll||la Vermont pentru „Weekend-ul parintilor". Doamna Pontini acceptase propunerea cu mare bucurie §i stabilisera sa se TntTlneasca la aeroport. Acolo TI TncarCase cu o cutie alba cu prajituri de casa §i o punga maronie ,cu bucati de salam. Enervat ca va trebui sa urce la bordul avionului aratTnd, a§a cum Ti marturisise mai tTrziu lui Meredith, ca un amarTt de navetist urcTnd Tn autobuz cu pachetelul cu mTncare

sub brat, Philip pusese totu§i pachetele Tn mTinile Lisei, contlnuTnd sa faca pe tatal sever. Seara trecuta, Tn cinstea absolvirii, Ti facuse cadou lui Meredith un lanti§or masiv de aur, cu un medalion din topaz Tn forma de trandafir lucrat la Tiffany's. Lisei Ti daduse ceva mai putin costisitor, dar la fel de frumos, o br§tara de aur avTnd gravate pe suprafata cu linii §erpuitoare initialele ei §i data. Fusese lucrata tot la Tiffany’s. B; La Tnceput, Lisa nu §tiuse cum sa-i interpreteze atitudinea, fiindca, de§i incredibil de politicos, era Tntotdeauna distant §i sobru, la fel cum se purta cu Meredith. Mai tTrziu, dupa ce-| cTntarise actiunile §i Ti descifrase comportamentul rezervat, Lisa o anuntase vesela pe Meredith ca, dupa parerea ei, Philip Ban­ croft era de fapt un dulau cu inima buna, care mai mult latra decTt mu§ca. Concluzia, cu totul eronata, o Tndemnase sa intervina Tn sprijinul |§i Meredith Tn timpul verii de dupa cel de-al doilea an de liceu. ti spusese lui Philip, foarte politicoasa §i cu cel mai dulce zTmbet al ei, ca Meredith merita mai mi)lt§ libertate pe perioada vacantei. Reactia lui Philip, la ceea ce numise ,jngratitudinea" §i ..amestecul" Lisei, fusese de-a dreptul exploziva §i numai scuzele ei imediate §i umile TI Tmpiedicasera sa-§i duca la Tndeplinire amenintarea de a pune capat prieteniei ei cu Mere­ dith §i de a sugera directiunii §colii sa acorde bursa ei cuiva mai „meritos“. Confruntarea o zguduise pe Lisa nu doar datorita atitudjnf lui schimbatoare. Din ceea ce-i spusese, Lisa Tntelesese, Tn sffr§it, ca Philip nu numai ca o propusese pentru bursa, dar o crease anume din fondul acordat §colii. Descoperirea o facuse sa se simta ca o mare ingrata, iar reactia lui furtunoasa Ti lasase un gust amar. Acum, Lisa simtea aceea§i furie neputincioasa §i uluiala, VazTnd restrictiile rigide impuse lui Meredith. I - Crezi, Tntr-adevar, ca motivul pentru care se poarta cu tine ca un cTine de paza e ca mama ta l-a Tn§elat? Tntreba ea. p - Nu l-a Tn§elat doar o data, a fost o tTrfa Tn toata regula. Dupa casatorie s-a culcat cu toti barbatii, de la antrenori de cai la §oferi de camioane. A preferat tot felul de canalii, anume ca sa-§i bata joc de tatal meu. Anul trecut I-am Tntrebat pe Parker §i el mi-a povestit ce §tiau parint||lui despre ea. Se pare ca toata lumea era la curent cu ispravile ei.

- Mi-ai mai spus toate astea, dar ce nu Tnteleg, continua Lisa cu amciraciune, e de ce tatal tau se poarta de parea moravurile ar fi un fel de defect genetic pe care s-ar putea sa-l fi mo§tenit. - Se poarta a§a, fiindca asta e parerea lui, replica Meredith. CTnd Philip Bancroft reveni Tn camera, se uitara la el cu un sentiment de vinovatie. - Ce s-a TntTmplat? - Bunicul tau a murit azi-dimineata, spuse el cu o voce mirata, aspra. Infarct. Ma due sa platesc motelul §i sa-mi iau bagajele. Am aranjat sa plecam cu un avion care decoleaza peste o ora. Se Tntoarse spre Lisa. Ma bazez pe tine sa-mi duci ma§ina acasa. Meredith TI convinsese sa mearga acasa cu ma§ina §i nu cu avionul, pentru ca Lisa sa poata veni cu ei. - Cum sa nu, domnule Bancroft, spuse Lisa repede. Condoleante pentru tatal dumneavoastra. CTnd el pleca, Lisa se uita la Meredith. - Mer, nu te simti bine? - Ba da, spuse Meredith pe un ton ciudat. - Bunicul asta e tipul care s-a Tnsurat acum cTtiva ani cu secretara lui? - El §i cu tata nu s-au prea Tnteles. Ultima oara cTnd I-am vazut aveam unsprezece ani. Mai telefona din cTnd Tn cTnd, vorbea cu tata despre lucrurile de la magazin, §i cu mine. Era, era, Tmi era darg, Tncheie ea cu o voce pierduta. §i m-a iubit. Se uita la Lisa, ochii lucindu-i tri§ti. Tn afara tatalui meu a fost sin­ gura mea ruda. Nu mi-au mai ramas decTt ni§te veri Tndepartati, pe care nici macar nu-i cunosc.

Capitolul 7 Tn salonul casei lui Philip Bancroft, Jonathan Sommers §ovai nesigur, cautTnd cu privirea prin multimea venita ca §i el Tn vizita de condoleante cu ocazia TnmormTntarii lui Cyril Bancroft. Opri unul dintre oamenii angajati sa serveasca bauturi §i iua doua pahare de pe tava. BTnd votca dintr-o singura Tnghititura, Jona­ than puse paharul gol pe marginea unui ghiveci, apoi sorbi din paharul cu scotch, strTmbTnd din nas fiindca nu era Chivas Re­

gal. Vodca, combinata cu ginul baut dintr-o sticlu^a plata de la bordul ma§inii, II facu sa se simta ceva mai pregatit pentru Tnfruntarea momentelor funerare. LTnga el, o batrTnica slabuta se sprijinea de un baston §i-l studia curioasa. Din moment ce bunele maniere cereau ca el sa i se adreseze, Jon T§i stoarse creierii Tn cautarea unui subject de conversatfe adecvat situatiei. I - Urasc TnmormTntarile, dumneavoastra nu? I - Mie Tmi plac, replica ea pe un ton TngTmfat. La vtrsta mea consider fiecare TnmormTntare drept un triumf personal, mai ales ca n-am fost eu oaspetele de onoare. P Jon T§i Tnghiti hohotul de rTs, rTsul zgomotos Tntr-o astfel de atmosfera austera ar fi fost o Tncalcare nepermisa a etichetei, pe care fusese crescut sa o respecte cu sfintenie. CerTndu-§i scuze, puse pe o masa de ITnga el paharul cu ce mai ramase din scotch §i porni Tn cautarea unei bauturi mai bune. Tn spatele lui, batrTnica firava lua paharul §i-l duse delicat la buze. I - Scotch ieftin! decreta ea scTrbita §i puse paharul la loc. I CTteva minute mai tTrziu, Jon TI repera pe Parker Reynolds stlnd Tn sufragerie alaturi de doua tinere §i un alt barbat. Dupa ce facu o oprire la bufet ca sa-§i ia un alt pahar, porni sa se alature prietenilor sai. - Un chef pe cinste, nu-i a§a, spuse el rinjind sarcastic. - Parea urai TnmormTntarile §i nu veneai la nici una, spuse Parker la Tncheierea saluturilor. I‘ - Le urasc, cum sa nu. N-am venit aici ca sa-l jelesc pe Cyril Bancroft, am venit sa-mi protejez drepturile. Jon sorbi din pahar IncercTnd sa alunge amaraciunea simtita. Tata ma ameninta cu dezmo§tenirea, doar ca de data asta cred ca ticalosul ala batrTn vorbe§te serios. Leigh Ackerman, o bruneta draguta cu o silueta adorabila, TI privi amuzata §i neTncrezatoare. ■ - Tatal tau are de gTnd sa te dezmo§teneasca daca nu iei parte la TnmormTntari? I - Nu, frumoasa mea, tata ameninta sa ma dezmo§teneasca daca „nu-mi revin" §i nu fac urgent ceva cu viata mea. Tn traducere libera Tnseamna ca trebuie sa apar la TnmormTntarile unor vechi prieteni, cum e aceasta, §i sa particip activ la noua afacere din cacfrul familiei.

■ - Suna cumplit, replica Parker schittnd un zTmbet sever. §i carei noi afaceri i-ai fost destinat? - Puturi petroliere, spuse el. Alte puturi petroliere. Acum, tata a Tncheiat o Tntelegere cu guvernul .venezuelean ca sa se ocupe de petrolul de acolo. Shelly Fillmore privi peste umarul lui Jon la mica oglinda Tncadrata Tntr-o rama aurita §i T§i duse degetul la coltul gurii §tergTnd o pata minuscula de ruj roz. - Sa nu-mi spui ca te trimite Tn America de Sud? - Nimic nu i se pare mai important, rTse Jon batjocoritor. Tata mi-a acordat deosebita onoare de a lasa Tn seama mea angajarea personalului care va lucra acolo. M-a numit §ef al departamentului personal. Apoi, §titi ce-a facut ticalosul ala fara suflet? Prietenii lui erau la fel de obi§nuiti cu tiradele Tmpotriva tata­ lui, ca §i cu betiile, dar a§teptara sa-i asculte §i ultimele nemultumiri. - Ce-a facut? Tntreba Doug Chalfond. - M-a verificat. Dupa 'ce am angajat primii cincisprezece oameni cu experienta, tata a insistat sa-i TntTlneasca pe toti cei cu care am stat de vorba, ca sa-mi poata evalua capacitatea de a alege lucratorii, A respins jumatate din cei numiti de mine. Singurul care i-a placut cu adevarat a fost un tip pe nume Far­ rell, muncitor Tntr-o fabfica de otel, pe care eu nu aveam de gmd sa-l pun pe statul de plata. Singura data cTnd Farrell s-a apropiat de o platforma petroliera a fost acum doi ani, cTnd a lucrat la cTteva puturi mici din Dumnezeu §tie ce cTmp cu porumb din Indiana. Habar n-are ce-i aia o platforma petroliera mare, a§a cum avem noi Tn America de Sud. Tn plus, pe Farrell TI doare Tn cot de petrol. Singurul lucru care TI intereseaza e prima de o suta cincizeci de mii de dolari pe care o va prrmi daca rezista doi ani acolo. l-a spus-o pe §leau tatalui meu. - Atunci de ce l-a angajat, totu§i? - Mi-a zis ca i-a placut stilul lui Farrell, rinji Jon, dTnd pe gTt ce mai ramasese Tn pahar. l-a placut ce vrea sa faca Farrell odata ce va pune mTna pe bani. La dracu’, mai ca ma a§teptam ca tata sa nu-l mai trimita pe Farrell Tn Venezuela §i sa-i ofere postul meu. Iar acum, am primit instructiuni clare sa-l iau cu

mine luna viitoare §i „sa-l familiarizez cu modul de lucru §i sa-i fac cuno§tinta cu restul baietilor". - Jon, spuse Leigh foarte calma, te Tmbeti §i vorbe§ti prea tare. 1 - Scuze, mormai el, dar de doua zile tot TI aud pe tata ridicTndu-l Tn slavi. Fiti atenti ce va spun, Farrell e un ticalos arogant §i ambitios. N-are maniere, n-are bani, n-are nimic. | - Pare de-a dreptul irezistibil, glumi Leigh. Cum ceilalti trei ramasera tacuti, Jon rosti pe un ton defensiv: « - Daca credeti ca exagerez, TI aduc la club, la balul de 4 lulie §i va las sa judecani singuri cam ce fel de om vrea tata sa ajung. I - Nu fi idiot, TI mustra Shelly. Tatal tau poate ca-l simpatizeaza ca angajat, dar te castreaza daca te prezinti la Glen­ moor cu cineva ca el. - §tiu, replica Jon cu un zTmbet fortat, dar merita. I - Numai nu ni-l lasa pe cap, TI preveni ea dupa ce schimba o privire cu Leigh. N-o sa ne petrecem seara stTnd de vorba cu un muncitor numai ca tu sa-i faci Tn ciuda tatalui tau. ^ - Nici o problema. tl las pe Farreii de capul lui, sa se zbata ca pe§tele pe uscat, iar tata TI va urmari cum se chinuie sa aleaga furculita potrivita. BatrTnul nu-mi va putea repro§a nimic. In fond, el mi-a cerut „sa-l pun la curent pe Farrell" §i „sa am grija de el“ cTt timp va fi Tn Chicago. Parker rTse pe Tnfundate de expresia feroce de pe chjpul lui Jon. I - Trebuie sa existe o cale mai u§oara de a-ti rezolva pro­ blema. f - Exista, spuse Jon. Mi-a§ putea gasi o nevasta bogata care sd ma tina Tn palme, §i atunci i-a§ putea spune scumpului meu IStic sa se duca la dracu’n praznic. Privi peste umar §i facu semn unei tinere dragute, Tmbracatia Tn uniforma de camerista, purtTnd Tn mTna o tava cu bauturi. Ea se grabi sa vina ITnga el, Iar Jon Ti zTmbi. Nu e§ti numai frumu§jca, Ti spuse el punTnd paharul gol pe tava §i luTnd altul, dar mi-ai salvat §i viata. Din modul stingherit Tn care fata surTse, apoi ro§i, Jon deduuse, la fal ca restul grupului, ca nu era cu totul imuna la statura lui

vTnjoasa de un metru optzeci §i la trasaturile placute. AplecTndu-se spre ea, Jon se prefacu a vorbi Tn §oapta. Nu exista nici o §ansa ca munca sa fie doar o distractie pentru tine, iar tatal tau sa fie proprietarul unei band sau a unei mari firme? - Ce? Vreau sa spun nu, rosti ea, TmbujorTndu-se. ZTmbetuI lui Jon deveni frivol §i teribil de cuceritor. - N-are banca? Nici macar o fabrica sau puturi de petrol? - E... e instalator, Ti scapa ei. Atunci nici nu se pune problema casatoriei. Orice candi­ date la titlul de sotie a mea trebuie sa Tndeplineasca anumite conditii financiare §$ sociale. Totu§i, am putea avea o mica aventura. Ce-ar fi sa ma a§tepti Tn ma§ina mea peste o jumatate de ora? E Ferrari-ul ro§u din fata casei. Fata pleca, aratTnd Tmbufnata §i contrariata. - Ce-ai facut e absolut respingator, spuse Shelly, dar Doug Ti dadu un ghiont §i chicoti:. - Pun pariu pe cincizeci de dolari ca fata te va a§tepta Tn ma§ina. Jon Tntoarse capul §i dadu sa-i raspunda, dar atenfia Ti fu atrasa brusc de o blonda superba Tntr-o rochie neagra dreapta cu guler malt §i mTneci scurte. TTnara cobora scarile intrtnd Tn salon. Se holba la ea cu gura larg deschisa, vazTnd-o ca se opre§te sa vorbeasca unui cuplu mai Tn vTrsta, apoi cTnd un grup de oameni se mi§ca §i o ascunse, se apleca Tntr-o parte TncercTnd sa n-o scape din ochi. - La cine te uiti? Tntreba Doug privind Tn directia Tn care Ti erau Tndreptati ochii. - Nu §tiu cine e, dar mi-ar placea sa aflu. - Unde? Tntreba Shelly §i toti T§i Tntoarsera capetele Tn di­ rectia Tn care se uita el. - Acolo! spuse Jon aratTnd cu paharul spre multimea care se mi§ca Tn jurul blondei, permitTndu-i s-o studieze. Parker o recunoscu §i zTmbi. - O cunoa§teti toti, doar ca n-ati vazut-o demult. Patru fete nedumerite se rasucira spre el, iar zTmbetuI lui se largi. Scumpii mei prieteni, cea de colo e Meredith Bancroft. - Ti-ai pierdut mintile! exclama Jon. O fixa atent, dar nu gasi nici o asemanare Tntre fata urTta §i stTngace de care T§i amintea

§i frumusetea serena pe care o avea Tn fa^a ochilor. Disparuse grasimea, ochelarii, proteza §i nelipsita bentita din par. Pletele aurii erau prinse Tntr-un coc simplu, cTteva §uvite coborTndu-i deasupra urechilor, TncadrTnd o fata de o frumusete clasica, desenata parea cu penelul. Tn clipa aceea, ea T§i ridica privirea §i T§i Tnclina capul spre cineva din dreapta grupului lui Jon, iar el fl vazu ochii.1 Se uita de-a curmezi§ul Tncaperii la ochii aceia alba§tri-verzui §i T§i aminti cum aceia§i ochi uluitori se atiritisera asupra lui cu mult timp Tn urma. Ciudat de obosita, Meredith ramase pe loc, ascultTnd oamenii care i se adresau, zTmbindu-le cTnd Ti zTmbeau, fiindu-i greu sa accepte realitatea ca bunicul ei murise., §i sa Tnfrunte forfota zecilor de oameni ce pareau sa pluteasca dintr-o camera tn alta. Faptul ca nu-l cunoscuse prea bine reducea suferinta din ultimele zile la o durere surda. Tl zarise pe Parker la ceremonia religioasa de la cimitir §i §tia c3 trebuie sa fie undeva prin casa, dar tinTnd seama de circum#tante i se paru deplasat §i lipsit de respect sa porneasca Tn cfiutarea lui, gata sa Tncurajeze relatia romantioasa Tn astfel de momente. Tn plus, Tncepuse sa se cam plictiseasca sa tot fie ea cea care TI cauta; i se parea ca venise clipa ca el sa faca o mi§care spre ea. De parea gTndurile l-ar fi atras ITnga ea, auzi Tn ureche o voce masculina, dureros defamiliara. - Tn salon e un barbat care m -a am enintat ca-§i pune capat

vietii d a c i nu te due imediat acolo. ZTmbind deja, Meredith se Tntoarse §i T§i puse mTinile Tn palmele Tntinse ale lui Parker, apoi simti cum i se Tnmoaie geitunchii cTnd acesta o trase spre el §i o saruta pe obraz. - E§ti frumoasa, §opti el, dar arati foarte obosita. Ce-ar fi sa facem una din micile norastre plimbari dupa ce terminam cu Indatoririle sociale? - Bine, spuse ea mirata §i u§urata ca vocea Ti suna calma. Ajunsa Tn salon, Meredith se trezi Tn situatia ridicola de a fi prezentata unor oameni pe care Ti cuno§tea deja, patru oameni care, ultima data cTnd Ti TntTlnise, cu multi ani Tn urma, se purtasera cu ea de parea ar fi fost invizibila, dar care acum pareau teribil de dornici sa-i fie prieteni §i sa o includa Tn activitatile lor. Shelly o invita la o petrecere pentru saptamTna viitoare, iar Leigh

starui sa stea la masa lor la dineul din 4 lulie de la Glenmoor. Parker, Tn mod intentionat, TI lasa pe Jon ultimul. - Nu-mi vine sa cred ca e§ti tu, spuse el, dar alcoolul TI facea sa vorbeasca cu mici Tntreruperi. Domni§oara Brancroft, continua el abordTnd surTsul lui cel mai cuceritor, tocmai le explicam celor prezenti ca am o nevoie urgenta §i disperata de o sotie bogata §i superba. Vrei sa te mariti cu mine saptamTna viitoare? Tatal lui Meredith pomenise frecvent de desele neTntelegeri dintre Jon §i paring lui dezamagiti: Meredith presupuse ca „nevoia urgenta" de „o sotie bogata" era probabil rezuitatui uneia dintre acestea, iar atitudinea lui i se paru teribil de amuzanta. - SaptamTna viitoare e perfect, spuse ea, aruncTndu-i un zTmbet stralucitor. Dar tata ma va dezmo§teni fifndca m-am maritat Tnainte de a-mi termina studiile, a§a ca va trebui sa locuim la paring tai. - Doamne fere§te! se cutremura Jonathan, §i rTsera toti, inclusiv Jonathan. PunTndu-§i mtna pe cotul ei, Parker o salva de alte idiotenii, ) spunTnd: - Meredith are nevoie de putin aer. Mergem sa facem o , mica plimbare. Ajun§i afara, traversara peluza TndreptTndu-se spre aleea pietruita. - Cum mai merge? Tntreba el. - Bine, pe cuvTnt, doar ca sTnt cam obosita. Tn tacerea care se lasa, Meredith se gTndi la o replica prompta §i spirituala, dar cum nu-i veni nimic Tn minte se multumi sa spuna simplu: - Tn anul care s-a scurs trebuie s i se fi TntTmplat foarte multe. El dadu din cap §i rosti ultimul lucru pe care Meredith §i-ar fi dorit sa-l auda. - Ma poti felicita. Safe Ross §i cu mine urmeaza sa ne casatorim. Ne vom anunta logodna la o petrecere din seara de duminica. PamTntuI paru sa se cutremure. Meredith §tia cine era Sara Ross §i n-o placea. Cu toate ca era foarte draguta §i plina de viata, lui Meredith i se paruse superficiala §i TngTmfata.

I - Tti doresc multa fericire, spuse ea ascunzTndu-§i cu grija tndoiaia §i dezamagirea. | - Mi-o doresc §i eu. Vreme de o jumatate de ora se plimbara prin jurul casei discutTnd despre planurile lui de viitor, apoi despre ale ei. Era rriinunat sa stea de vorba cu el, T§i zise Meredith traind senzatfa dureroasa a unei mari pierderi, o Tncuraja §i o Tntelegea, sprijiritridu-i Tn Tntregime hotarirea de a urma colegiul la Northwestern, §i nu la Maryvielle. Se Tndreptau deja Tnapoi spre casa cTnd pe alee opri o llmuzina, iar- din ea coborT o bruneta superba urmata de doi lineri avTnd Tn jur de douazeci de ani. - Vad ca vaduva Tndoliata s-a hotarTt, Tn sfTr§it, sa-§i faca nparitia, spuse Parker cu un sarcasm cu totul neobi§nuit pentru el, uitTndu-se la Charlotte Bancroft. Tn urechi Ti atTrnau cercei mari de diamant §i cu tot costumul simplu de|fn gri-Tnchis reuvea sa arate foarte ispititoare §i voluptuoasa. Ai bagat.de seama oS n-a varsat nici o lacrima? Femeia asta Tmi aminte§te de I ucrefla Borgia. Tn sinea ei, Meredith era Tntru totul de acord cu comparatia lui.

- N-a venit sa primeasca condoleante. Vrea ca testamentul n(\ fie citit Tn aceasta dupa-amiaza, imediat ce casa se va goli, 08 diseara sa se poata Tntoarce la Palm Beach. - Apropo de golirea casei, spuse Parker uitTndu-se la ceas, peste o ora am o TntTlnire de afaceri. AplecTndu-se depuse un nArut fratesc pe obrazul ei. Transmitei salutarile mele tatalui tau. Meredith TI privi TndepartTndu-se, luTnd cu el visurile roman-' llco ale adolescentei ei. Deschise portiera ma§inii, T§i scoase |ncheta §i o puse pe scaunul de ITnga volan. Apoi T§i ridica privirea §i Ti facu semn cu rnTna. TncercTnd disperata sa nu statule prea mult asupra pierderii suferite, se sili s-o TntTmpine pe Charlotte. Tn timpul ceremoniei religioase nu-i adresase nici un ouvTntJ nici eivnici tatalui ei; se multumise sa stea Tntre fiii ei, (shlpui fiindu-i lipsit de orice expresie. - Cum te simti? o Tntreba Meredith politicoasa. - Nerabdatoare s§ plec acasa, se rasti femeia pe un ton de ulieata. CTt de repede ne putem ocupa de problemele noastre?

- Casa e Tnca plina de oamenjg spuse Meredith §ocata de atitudinea Charlottei. Va trebui sa-l Tntrebi pe tatal meu cTnd se va citi testamentul. - |- a m mai vorbit cu tatal tau din ziua aceea, din Palm Beach. O voi face doar cTnd totul||m rva apartine, iar el ma va implora sa-i vorbesc. PTna atunci, Meredith, daca voi avea ceva sa-i spun, voi apela la ajutorui tau. Intra Tn casaflancata de fiii sa i.: Meredith se uita cu ochi mari la spatele ei, Tngrozita de ura care emana din tntreaga ei fiinta. Ziua din Palm Beach la care se referise Charlotte era Tnca foarte vie Tn memoria lui Meredith. Cu §apte arfi Tn urma, ea §i tatal ei plecasera cu avionul Tn Florida la invitatia bunicului ei, care se mutase acolo dupa pri­ mul infarct. Odata ajun§i, descoperisera ca nu fusesera invitati numai pentru vacanta de Pa§te, ci mai degraba pentru a asista la o cununie, casatoria 4ui Cyril Bancroft cu Charlotte, secretara lui timp doua decenii. Era cu treizeci de ani mai tTnara ca el, vaduva cu doi baieti, cam de aceea§i vTrsta ca Meredith. Meredith nu aflase niciodata de ce Philip §i Charlotte se urau atTt de muit unul pe celalalt, dar din--cTte auzise din cearta furtunoasa care izbucnise Tntre tatal §i bunicul ei, animozitatea dintre ei Tncepuse cu mult timp Tn urma, Tnca de pe vremea cTnd Cyril mai locuise Tn Chicago. Cu Charlotte de fata, Philip o numise o tTrfa mTr§ava, intriganta §i ambitioasa, §i T§i facuse tatal un prost batrTn, pacaiit sa se Tnsoare numai ca fiii ei sa puna mTna pe banii lui. Atunci T§i Vazuse bunicul pentru ultima oara. Continuase •sa-§i controleze investittile, dar lasase tatalui ei conducerea firmei Bancroft & Company, a§a cum facuse TncepTnd cu ziuapn care se mutase Tn Palm Beach. De§i magazinui reprezenta mai putin de o patrime din averea familiei, prin fiatura sa, cerea Tntreaga atentie a tatalu|^ei. Spre deosebire de celelalte proprietati imense ale familii, magazinui era mai mult decTt o firma cu actionari §i dividende; reprezenta originea averii familiei §i era un motiv de mare mTndrie. - Acesta este testamentul lui Cyril Bancroft, Tncepu avocatul bunicului ei, dupa ce Meredith §i tatal ei se a§ezara Tn biblioteca

Impreuna cu Charlotte §i fiii ei. Primele hotarTri din document se lofereau la mari sume de bani acordate mai multor institutii de binefacere, dupa care urmara altele patru pentru servitorii lui Cyril Bancroft, cTte cincisprezece rnii de dolari pentru §ofer, menajera, gradinar §i Tngrijitor. Din moment ce avocatul insistase ca Meredith sa fie pre/enta, banuia deja ca-i lasase §i ei o suma oarecare. Tnsa chiar 9I a§a, tresari Tndata ce Wilson Riley Ti rosti numele. - Nepoatei mele, Meredith Bancroft, Ti las mo§tenire suma ile patru milioane de dolari. Meredith ramase cu gura cascata iiuzind suma uria§a §i trebui sa faca un efort ca sa se concenIreze cTnd Riley continua: De§i distanta §i circumstantele m-au tmpiedicat sa o cunosc mai bine pe Meredith, cfnd am vazut-o ultima oara era o fata inteligenta, plina de caldura §i stnt sigur Ot va folosi banii cu mare Tntelepciune. Ca sa ma asigur de ,i$ta, suma va fi depusa Tntr-un cont bancar de care va putea illspune cu tot cu dobfnda abia la vtrsta de treizeci de ani. fl numesc pe fiul meu, Pihilp Edward Bancroft, administrator al contului amintit. Oprindu-se ca sa-§i dreaga glasul, Riley se uita de la Philip in Charlotte §i fiii ei, Jason §i Joel, apoi Tncepu sa citeasca din nou cuvintele lui Cyril:., = - fn interesul corectitudinii mi-am tmpartit restul averii ctt mai egal posibil Tntre ceilalti mo§tenitori. Fiului meu, Philip Ed­ ward Bancroft, fi las actiunile firmei Bancroft & Company, un magazin care reprezinta aproximativ o patrime din bunurile care Imi apartin. Meredith auzi ce citise avocatul, dar nu reu§i sa Injeleaga. „Tn interesul corectitudinii" lasase singurului sau fiu o pfltrime din avere? Daca voia sa Tmparta totul Tn mod egal, Mtunci sotia lui nu avea dreptul decTt la o jumatate, nu la trei pitrimi. Apoi, de undeva, dih depiartare, TI auzi pe avocat Tncheind; Sotiei mele ?/' fiilor adoptati legal, Jason §i Joel, le acord i>,)rti egale din cele trei patrimi ale bunurilor mele. O numesc pe Charlotte Bancroft mandatara a partilor lui Jason §i Joel pfnS rJnd ei vor atinge vtrsta de treizeci de ani. Cuvintele adoptati legal sfT§iara inima lui Meredith, mai ales ilupa ce vazu expresia Tndurerata de pe chipul pamTntiu al tata­ lui ei, §tiind ca se simtea tradat. Tncet, acesta T§i Tntoarse capul

§i se uita la Charlotte; ea Ti Tnfrunta privirea fara sa clipeascal zTmbetuI rautacios, triumfator, largindu-i-se pe fata. - Catea mincinoasa, rosti el printre dintii Tncle§tati. Ai zis c-ol sa-l faci sa-i adopte, §i-ai reu§it. - Te-am avertizat acum cTtiva ani. Te avertizez din nou dS| noi doi nu ne-am Tncheiat Tnca socoteiiie, adauga ea, zTmbetuI marindu-i ochii de parea s-ar fi bucurat de furia ei. Sa nu uitiJ Philip. Ai sa ramTi treaz noptile gTndindu-te unde voi lovi §i ce-fll voi lua. Grijiile §i necazurile te vor tine treaz, a§a cum mi le-ai| tinut §i tu Tn urma cu optsprezece ani. Philip Bancroft T§i Tncle§ta maxilarele, ca sa se abtina de lal vreun comentariu. Meredith T§i dezlipi privirea de la cei doi §i sel uita la fiii Charlottei. Chipul lui Jason era o replica fidela a mamei lui, triumfator §i| plin de rautate. Joel T§i privea pantofii TncruntTndu-se." Joel el moale, Ti spusese tatal ei cu multi ani Tn urma. Charlotte §i Jason sTnt ca ni§te rechini Tnfometati, dar macar de la ei §ti la ce sa te a§tepti. Cel tTnar, Joel, Tmi da flori, ceva nu e Tn regula cu el. Simtind parea ca se uita la el, Joel T§i ridica privirea, dar pe fata lui nu se putea citi nimic.'Nu arata deloc ciudat, nici macar amenintator. De fapt, cTnd TI vazuse ultima oara, cu ocazia nuntii, Joel T§i daduse toata silinta sa se poarte frumos cu ea. La vremea aceea lui Meredith Ti fusese mila de el, fiindca mama lui nu facea nici un secret din faptul ca-l prefera pe Jason, iar Jason, care era cu doi ani mai mare, parea sa nu simta decTt dispret pentru fratele mai mic. Brusc, Meredith nu mai putu suporta atmosfera apasatoare din Tncapere. - Daca n-aveti nimic Tmpotriva, i se adresa ea avocatului care punea ni§te documente pe masa, voi a§tepta afara. - Va trebui sa semnezi hTrtiile astea, domni§oara Bancroft. - Le voi semna Tnainte de a pleca, dupa ce tata le va citi. Tn loc sa urce Tn camera ei, Meredith se hotarT sa iasa afara. Se Tntuneca, iar ea coborT alene treptele, lasTnd aerul rece al serii sa-i racoreasca fata. Auzi u§a deschizTndu-se Tn spatele ei §i se Tntoarse, gTndindu-se ca era avocatul care o chema Tnapoi. Tn prag aparu

Joel, Tncremenit cu mTna pe clanta, la fel de uluit ca ea de faptul Oi se aflau fata Tn fata. Ezita, dorind parea sa ramTna, dar nefiind sigur ca era binevnnit. Cum i se bagase Tn cap Tnca de mica ca trebuie sa te porti tiumos cu oricine ti-ar fi oaspete, Meredith Tncerca sa zTmbeaucS. - E placut afara, nu-i a§a? Joel dadu din cap, acceptTnd invitatia nerostita de a ramTne •.11 ea, §i coborT treptele. La cei douazeci §i trei de ani ai sai era cu cTfiva centimetri mai scund ca fratele sau §i nu la fel de -ta indicative doctorilor, va pleca Tntr-o croaziera, Tncepu Gordon pe cTnd pa§eau unul ITnga celalalt pe coridorul acoperit de mocheta, trecTnd pe ITnga ni§ele sertarelor din fata biroului fiecarui vicepre§edinte. Unde are de gTnd sa... Se Tntrerupse cTnd secretara til se ridifca de la mass §i, rostind destul de tare ca sa se faca auzita, spuse: - Domnule Mitchell, sTnteti cautat de domnul Bender. Secre­ tara lui zice ca e ceva important. - Debbie, se rasti el, ti-am spus sa nu raspunzi la telefoanele de pe iB a privata. ScuzTndu-se fata de Meredith, Mitchell trecisjfurios pe itnga secretara §i intra Tn birou, TnchizTnd u§a Tn urma lui. Pe coridor, Debbie Novotny T§i mu§ca limba, uitTndu-se la Meredith Ban­ croft, . care se departa Tncet. Ori de cTte ori suna ..secretara domntilui Bender", Gordon devenea Tncordat §i surescitat, Tnchi-

zTnd Tntotdeauna u§a. De aproape un an ■ tot promitea ca va divorta de sotia lui, ca sa se poata casatori cu Debbie, dar acum o Tngrozi brusc gTndul ca motivul pentru care tragea de timp era ca ..secretara domnului Bender" reprezenta de fapt numele fals al unei noi amante *iMai facuse §i alte p ro m is i^ pe care nu §i le tinuse, una dintre ele fiind ca o va avansa pe Debbie de la secretara la asistenta §i Ti va mari s a la rw C u inima gata sa-i sara din piept, Debbie ridica cu: grija receptorul. Vocea lui Gor­ don era joasa, alarmanta: - Ti-am spus sa nu ma mai suni la b iro ||s f - Calmeaza-te, nu^te voi retine mult, spuse Bender. Mi-a mai ramas un morma||din bluzele pe care le-ai lasat aici §i un munte de bijuterii, false. Tti dau de doua ori partea obi§nuitag daca ma scapi de ele. Era vocea u n || barbat, iar Debbie se simti atTt de u§urata, TncTt dadu sa Tnchida, dar realiza ca ceea ce spunea Bender suna a mita. - iijjp o t, se rasti Gordon. Am vazut zdrentele §i bijuteriile pe care le-ai’irimis aici §i sTnt p § te rahaturi. Ne-a mers pTna acum cu aranjamentul nostru fiindca marfa ta a fost cTt de cTt de calitate. Daca cineva de aici va arunca o singura privire ultimului transport, va dori imediat sa §tie cine l-a cumparat §i de ce. Apoi managerii mei ma vor arata cu degetul §i vor declara ca le-am spus sa cumpere de la tine. . 7- Daca asta te Tngrijoreaza, replica Bender, concediaza-i pe amTndoi §i nu te vor mai arata cu degetul. Va trebui sa o fac, dar asta nu schimba cu nimic lucrurile. Uite ce-i, Bender, spuse Gordon pe ciruton hotarTt, relatia noastra a fost profitabila pentru amTndoi, dar s-a terminat. E prea riscant. ffeaal doilea rind, cred ca mi se va oferi pre§edintia interimara. Iar atunci nu voi mai putea sa ma ocup de cum­ pararea marfurilor. Vocea lui Bender deveni amenintatoare: - Asculta-ma bine. gagauta, fiindca n-o sa-ti spun decTt o data. Noi doi am pus la cale o treaba foarte buna, iar ambitiile tale nu ma privesc. Anul trecut ti-am platit o suta de mii... - Afacerea s-a terminat. pA.lsfu se terming pma hotarasc eu. Daca ma superi; Ti dau telefon b a tr in ifi Bancroft...

- §i ce-o sa-i spui? rise Gordon batjocoritor. Ca am refuzat banii de la tine pentru marfa ta de rahat? - Nu, Ti voi explica ca sTnt un om de afaceri cinstit, iar tu ma seci de bani Tnainte de a-ti lasa oamenii sa-mi cumpere marfa excelenta. §i nu se mai cheama mita, ci §antaj. Se opri o clipa pentru ca Gordon sa Tnteleaga semnificatia spuselor sale, dupa care continua: Apoi mai e §i Garda Financiara, nu? Daca vor primi un telefon anonim §i vor Tncepe sa-ti verifice conturile din banca, pun pariu pe ce vrei ca vor da de o suta de mii de dolari ascun§i pe undeva §i pe care nu i-ai declarat. Evaziunea fiscala se nume§te frauda, scumpule. Cu toata panica care pusese stapTnire pe el, Gordon auzi Tn telefon zgomotul Tnabu§it al unui sertar Tnchis. - A§teapta o clipa, spuse el repede, trebuie sa-mi scot ceva din servieta. Ignorind servieta lasata pe podea, se duse la u§a biroului §i apasa Tncet pe clanta, deschizTnd-o cTt sa vada afara. Secretara statea la masa ei, cu receptorul la ureche, cu mTna pe microfon, iar pe telefon era aprins un singur beculet. Alb de furie §i de panica, Tnchise u§a §i reveni la telefonul lui. Va trebui sa Tncheiem discutia diseara, se rasti el. Suna-ma acasa. - Te previn... - Bine, bine. Suna-ma acasa. Gasim noi o solutie. - A§a mai merge. Nu sTnt cu totul lipsit de Tntelegere. Din moment ce va trebui sa refuzi propunerea lui Bancroft, sTnt dis­ pus sa-ti maresc partea. Gordon puse jos receptorul §i apasa pe butonul interfonului. - Debbie, vrei sa vii putin? O clipa mai tTrziu, Debbie deschise u§a, cu stomacui Tntors pe dos, cu iluziile spulberate, Tngrozita ca fata o va trada. - inchide u§a §i Tncui-o, Ti ceru Gordon, silindu-se sa-i vor­ beasca pe un ton vibrind de dorinta, ocolind masa §i mergTnd spre canapea. Vino aici, adauga el. Tulburata de nota senzuala din voce §i, raceala din ochi, Debbie se apropie prudenta, apoi T§i Thabu§i un tipat cTnd o trase Tn bratele lui. - §tiu ca mi-ai ascultat convorbirea, spuse Gordon, luptTndu-se cu impulsul de a-§i pune mTinile Tn jurul gTtului ei. O fac pentru noi, Debbie. Dupa divort, sotia ma va lasa fara nici un

sfant. Am nevoie de bani, ca sa-ti ofer lucrurile pe care le meriti. Ma Tntelegi, nu-i a§a, iubito? Debbie se uita la chipul frumos, vazu implorarea Tnduio§atoare din ochi §i Tntelese. II crezu. Degetele lui Ti desfaceau nasturii rochiei, iar ctnd o trase spre el, ea se lipi de trupul lui, daruindu-i iubirea §i tacerea ei. Meredith se pregatea sa ridice receptorul, ctnd secretara trecu prin fata u§ii biroului. - Am fost la copiator, Ti explica Phyllis, intrTnd Tn birou. La douazeci §i §apte de ani, Phyllis Tilsher era inteligenta, dadea dovada Tn orice Tmprejurare de intuitie §i bun-simt, cu o singura exceptie: era atrasa Tn mod irezistibil de barbatf iresponsabili, Tn care nu se putea avea Tncredere. Era o slabiciune despre care discutase, rizTnd, cu Meredith de-a lungul anilor Tn care lucrasera Tmpreuna. Te-a sunat Jerry Keaton de la personal, con­ tinua Pyllis, §i, cu eficienta obi§nuita, Ti transmise lui Meredith mesajele telefonice primite. Mi-a zis ca e posibil ca unul dintre angajatii no§tri sa ne dea Tn judecata pentru discriminare rasiala. - A discutat cu avocatii firmei? - Da, dar vrea sa discute §i cu tine, v - Eu trebuie sa ma Tntorc la biroul arhitect'ului, sa revedem schitele pentru magazinui din Houston, replica Meredith. Spune-i lui Jery ca ne vedem luni la prima ora. - O.K. A sunat §i domnul Savage. Se Tntrerupse cTnd Tn cadrul u§ii aparu Sam Green. - Scuzati-ma, li se adresa el la amTndoua, apoi adauga: Meredith, ai cTteva minute? Meredith dadu din cap. - Ce s-a TntTmpIat? - Am vorbit la telefon cu Ivan Thorp, spuse el pa§ind Tn birou cu chipul Tncruntat. S-ar putea sa existe un obstacol Tn contractul pentru terenul din Houston. Meredith petrecuse mai mult de o luna Tn Houston, cautTnd locul potrivit Tn care Bancroft sa poata construi nu doar un ma­ gazin nou, ci o Tntreaga zona comerciala. Daduse Tn cele d i!| urma peste un loc, perfect Tn apropiere de The Galleria, iar de cTteva luni negociau cu Thorp Develop-

merit, firma careia Ti apartinea terenul. - Ce fel de obstaeol? - CTnd ham spus ca sTntem gata sa semnam contractul, mi-a adus la cuno§tinta c-ar putea avea deja un cumparator pentru proprietatile lor, inclusiv pentru terenul aceia. Thorp Development era o companie din Houston, care deti­ nea mai multe cladiri cu birouri, spatii comerciale §i terenuri virane, dar nu era un secret pentru nimeni ca fraff Thorp voiau sa-§i VTnda Tntreaga companie. - Crezi c-au Tntr-adevar un cumparator? Sau vor sa ne faca s§ le oferim mai mult? - Probabil cea de-a doua varianta. Dar am vrut sa §tii ca ar putea exista un competitor pe care nu I-am avut In vedere. Atunci va trebui sa gasim o alta solutie, Sam. Vreau sa construiesc viitorul nostru magazin pe terenul aia, mai mult decTt mi-am dorit sa construiesc oricare alt magazin. Amplasamentui e perfect. Houston-ul Tncepe sa-^i danme cocioabele, dar preturile de constructie sTnt Tnca mici. CTnd ne vom deschide ma­ gazinui, economia lor va fi Tn plina dezvoltare. Meredith se uita la ceas §i se ridica. Era ora trei dupa-masa Tntr-o zi de vineri, ceea ce Tnsemna ca traficul era deja aglomerat. ' - Trebuie sa plec, spuse ea scuzTndu-se cu un zTmbet. Vezi daca prietenul tau din Houston poate sa afle ceva despre un eventual cumparator al companiei Thorp. - I-am telefonat deja. S-a pus pe treaba.

Capitolul 16 Limuzina lui Matt se strecura prin traficul din. acea dupaamiaza de vineri, croindu-§i drum spre cladirea de §aizeci de etaje care reprezenta cartierul general al companiei Haskell Electronics. Pe bancheta din spate, Matt T§i ridica privirea de pe raportul din mTna chiar Tn clipa cTnd Joe O'Hara depa§i un taxi, trecu pe ro§u §i, apasTnd frenetic pe claxon, pacali ni§te pietoni cutezatori, facTndu-i sa-i dispara din cale. La mai putin de cinci metri de garajul subteran al cladirir, Joe apasa brusc pe frine §i coti spre intrare.

- Scuze, Matt, spuse el, ridicTndu-§i privirea §i vazTndu-l pe Matt TncruntTndu-se u§or Tn oglinda retrovizoare. - Tntruna din zilele astea, replica Matt cu o voce taioasa, exasperata, mi-ar placea sa-mi explici ce anume te face sa vrei sa transformi pietonii Tn podoabe pe capota. Vocea i se pierdu cTnd partea din fata a ma§inii se Tnclina Tn jos, cauciucurile scri§nind la infinit rotindu-se spre locul de parcare rezervat celor din conducere, evitTnd peretele la cTtiva centimetri. OricTt de ele­ ganta sau de scumpa ar fi fost ma§ina, O’Hara o conducea ca un adolescent neTnfricat la volanul unui Chevy cu o blonda pe genunchi §i cu un pachet de cutii de bere pe scaunul de ITnga el. Daca reflexele nu i-ar fi fost tot la fel de iuti ca ale unui adoles­ cent, §i-ar fi pierdut demult perrrxsul de conducere, probabil §i viata. Cutezanta Ti era egalata de loialitate, iar acum zece ani cele doua trasaturi l-au facut sa-§i ri§te viata scotTndu-l pe Matt din camionul ramas fara frine, care plonjase peste un dig §i luase foe. Pentru eforturile lui, Joe primise o lada din whisky-ul sau preferat §i ve§nica recuno§tinta a lui Matt. Sub haina, Joe avea prins de umar un pistol automat, achizitionat cu ani Tn urma cTnd condusese ma§ina lui Matt printre camioanele unei companii pe care tocmai o cumparase. Dupa opinia lui Matt, pistolul era Tn plus. De§i nu avea decTt un metru §aizeci, Joe cTntarea peste o suta de kilograme, era tot numai mu§chi, cu o fata bataioasa, mai degraba urita, §i o Tncruntatura teribil de amenintatoare. Era mai potrivit pentru activitatea de bodyguard, decTt pentru cea de §ofer. - Uite ca am ajuns, spuse Joe reu§ind sa opreasca lin ma§ina ITnga ascensorul privat de sub cladire. Caminul nostru mult iubit. - Pentru un an sau mai putin, spuse Matt TnchizTnd servieta. Tn mod normal, atunci cTnd cumpara o companie noua, Matt ramTnea la fata locului doar o luna sau doua, timp suficient ca oamenii sa evalueze capacitatea manageriala a firmei §i sa faca recomandari. Tn trecut Tnsa, cumparase doar companii bine conduse, care dadusera de necazuri din cauza lipsei de capital. Schimbarile din cadrul acelor companii fusesera de cele mai

multe ori minore, facute pentru a le integra mai bine operatiunilor din cadrul Intercorp. Haskell era cu totul altceva. Metodele §i procedurile vechi vor trebui Tnlocuite cu cele noi; beneficiile vor fi recalculate, salariile reglate, urmmd ca Tn zona suburbana Southville, unde cumparase deja un teren, sa se construiasca o fabrica noua. Haskell avea nevoie de o restructurare majora. Pentru reorganizarea de la Haskell, Matt va lucra zile §i nopti lungi, cu Tnver§unare, dar era obi§nuit. La Tnceput, o facuse dintr-un fel de dorinta disperata, obligatorie, de a reu§i, de a demonstra ca putea. Chiar §i acum, cTnd se bucura de un succes care depa§ise cele mai Tndraznete visuri ale sale, pastra acela§i ritm extenuant, dar nu pentru ca i-ar face placere sau pentru ca ar simti nevoia de alte reunite, ci pentru ca a§a traia el. §i pentru ca nimic altceva nu-i oferea o satisfactie mai mare. Muncea din greu, iar atunci cTnd T§i oferea cTte o scurta vacanta, se distra cu aceea§i rivna. Nici una din activitati nu avea vreo semnificatie deosebita. Dar aducerea companiei Haskell pe linia de plutire, transformarea ei Tn ceea ce ar fi trebuit sa fie, de­ venise o tinta care merita efortul. Poate asta fusese gre§eala lui, T§i zise Matt intrind Tn ascensorul privat, care urma sa-l duca la etajul rezervat directorilor. Crease un conglomerat uria§ cumparind companii bune, eficient conduse, care aveau nevoie de sprijinul financiar dat de Intercorp. N-ar fi stricat sa fi cumparat cTteva care sa fi avut nevoie de ceva mai mult. Echipa lui era aici de doua saptamTni, facTnd evaluarile. Erau sus, a§teptTnd sa se TntTlneasca cu el, iar Matt era plin de nerabdare. La etajul §aizeci, receptionera ridica receptorul §i asculta informatia transmisa de paznicul Tn uniforma, care facea §i pe portarul din holul cladirii. Dupa ce Tnchise, Valerie se duse la secretara din dreapta ei. - Pete Duncan zice ca Tn garaj a intrat o limuzina argintie, §opti ea. Crede ca e Farrell. - Argintiul trebuie sa fie culoarea lui preferata, replica Jo­ anna, aruncTnd o privire plina de subTnteiesuri placii arginii cu latura de un metru §i jumatate, reprezentTnd sigla companiei Intercorp atTrnata de peretele cu lambriuri din lemn de trandafir din spatele ei.

La doua saptamTni dupa preluarea firmei Haskell, Tn cladire T§i facuse aparitia un grup de tTmplari condus de un tip care se prezentase drept §eful sectiei de design interior de la Intercorp. La plecarea lui, doua saptamTni mai tTrziu, Tntregul salon de primire, la fel ca §i sala de consiliu §i viitorul birou al lui Matt Farrell fusesera complet redecorate. Acolo unde cTndva se aflasera covoare orientale uzate §i piese de mobilier u§or zgTriate de trecerea vremii, erau acum un covor argintiu, acoperind fie­ care centimetru de podea, §i canapele din piele de un ro§uTnchis, aranjate Tn grupuri, Tn jurul §i ITnga masute de cafea. Mania lui Matt Farrell de a-§i redecora fiecare companie nou achizitionata, ca sa semene cu celelalte detinute de Intercorp, se bucurase de o mare publicitate Tn presa. Valerie §i Joanna, la fel ca alte secretare de la etajul lor, erau familiarizate deja nu numai cu reputatia §i ciudateniile lui Matthew Farrell, ci §i cu lipsa lui de scrupule. La cTteva zile dupa preluarea companiei, pre§edintele, domnul Vern Haskell, fusese silit sa se retraga urgent din functie. La fel se TntTmplase cu doi din vicepre§edintii sai, unul fiind fiul lui Vern Haskell, celalalt ginerele lui. Un alt vicepre§edinte refuzase sa se retraga de bunavoie §i fusese concediat. Birourile acelor vicepre§edinti loiali, situate la acest etaj, dar Tn partea opusa a cladirii, erau ocupate acum de trei din acolitii lui Farrell. Alti trei erau stabiliti Tn alte par^i ale cladirii; care, conform zvonurilor, spionau pe toata lumea, T§i bagau nasul peste tot, puneau Tntrebari, Tntocmind fara Tndoiala liste cu personalul care urma sa fie concediat. Iar ca lucrurile sa mearga §i mai prost, vechii directori exe­ cutive nu fusesera singuri alungati din posturile lor; secretara domnului Haskell avusese de ales Tntre a lucra pentru un direc­ tor mai putin important sau a pleca odata cu §eful ei, fiindca Matt Farrell insista sa-§i aduca propria lui secretara din California. HotarTrea lui stTrnise noi furori printre secretarele ramase, dar asta nu se comparase nici pe departe cu ce simtisera cTnd secretara lui Farrell T§i facuse aparitia: Eleanor Stern era un tiran, o pacoste, dreapta ca un bat, scheletica, §i cu un par sTrmos, care le pTndea cu ni§te ochi de vultur folosind Tnca cuvinte precum „impertinenta“ §i „bunacuviinta“. Sosea la birou Tnaintea tuturor, pleca ultima, iar cTnd u§a biroului er era des-

chisa, ceea ce nu era cazul acum, auzea pTna §i risul cel mai slab sau bTrfele cele mai nevinovate. CTnd se TntTmpla a§a, se ridica de la masa §i se posta Tn cadrul u§ii, ca un sergent major scos din tftTni, pTna ctnd diversiunea creata de sporovaiala T§i dadea inevitabilul §i ob§tescul sffr§it. Acesta era motivul- pentru care Valerie rezista impulsului de a le suna pe cTteva dintre secretare, ca sa vina cu o scuza oarecare pentru a-l vedea. Revistele de cinema §i cele de scandal TI prezentau ca pe un fel de zdrahon frumos §i distins, care se TntTlnea cu stele de film §i aristocrate europene. Tntr-un articol din Wall Street Journal se afirmase ca era „un om de afaceri genial, dotat cu talentul lui Midas". Tn ziua Tn care plecase, domnul Haskell declarase ca Matthew Farrell era „un ticalos arogant, inuman, cu instinctele unui rechin §i principiile morale ale unui lup de prada", A§teptTnd sa-i arunce macar o privire, Valerie §i Joanna erau pregatite deja sa-l anticipeze pe loc. §i a§a se TntTmpla. Clinchetul fin al ascensorului zgudui salonul de primire, de parea ar fi fost sunetul unui clopot. Matt Farrell ie§i cu pa§i mari, iar atmosfera paru sa se Tncarce de energia retinuta a prezentei lui. Bronzat puternic, cu alura unui atlet, veni repede spre ele, citind un raport §i ducTnd Tn mTna o servieta, cu haina din ca§mir bej atTrnata de brat. Valerie se ridica Tn picioare. - Buna ziua, domnule Farrell. Politetea Ti fu rasplatita de privirea intimidanta a doi ochi cenu§ii, o scurta Tnclinare din cap, apoi trecu pe ITnga ele ca vTntuI, puternic, tulburator, cu totul indiferent la ni§te muritoare de rTnd. Matt, mai fusese aici cu ocazia unei §edinte de seara §i intra cu o siguranta infailibila Tn partea de birouri particulare care apartinusera pre§edintelui Haskell §i secretarei lui. Nu-§i abatu atentia de la raportul a carui citire o Tncepuse Tn ascensor decTt dupa ce u§a biroului se Tnchise Tn urma lui §i o facu doar ca sa arunce o privire superfieiala secretarei care lucra pentru el de noua ani. Nu se salutara §i nu-§i Tngaduira discutii de prisos; n-o facusera niciodata. - Cum merge treaba? - Destul de bine, replica Eleanor Stern. - Programul §edintei e pregatit deja? Tntreba' el, pornind spre u?ile mari din lemn de trandafir care dadeau spre biroul lui.

- Fire§te, replica ea, adaptTndu-se perfect stilului sau vioi. Formasera un cuplu ideal din ziua Tn care sosise la biroul lui Tmpreuna cu alte douazeci de secretare, majoritatea tinere §i atragatoare, trimise de o agentie. Putin mai devreme Tn acea zi, Matt vazuse o fotografie a lui Meredith Tntr-un numar din Town and Country, uitat de cineva la cafenea. Zacea pe o plaja din Jamaica alaturi de un atlet faimos, Titlul afirma ca-§i petrecea vacanta cu prietenii. Ca rezultat al acelei fotografii, fusese mai hotarTt ca niciodata sa reu§easca Tn tot ceea ce-§i propusese, iar asta Ti fusese starea de spirit cTnd Tncepuse discutiile cu femeile care solicitau postul. Cele ma[,multe erau cu capul Tn nori sau flirtau fara ru§ine, dar el nu era dispus sa tolereze nici prostia, nici §iretlicurile femeie§ti. Ceea ce voia §i avea nevoie era o persoana inteligenta, pe care sa se poata baza, cineva care sa tina pasul cu noua forta de a ajunge Tn vTrf. Tocmai aruncase la gunoi cererea ultimei solicitante a postului de secre­ tara, cTnd T§i ridicase capul §i o vazuse pe Eleanor Stern mar§aluind spre el cu pantofii ei cu tocuri joase, costum negru, simplu, §i un par carunt prins Tntr-un coc strTns. Tmpinsese spre el curri­ culum vitae §i a§teptase Tntr-o tacere stoica cTt timp Matt citise datele pertinente care includeau faptul ca avea cincizeci de ani, era necasatorita §i putea bate la ma§ina o suta douazeci. de cuvinte pe minut §i stenografia o suta §aizeci. Matt T§i ridicase privirea spre ea, gata sa o ia la Tntrebari, dar avusese surpriza sa o auda rostind cu o voce rece, defensiva: - STnt absolut con§tienta de faptul ca am cu douazeci de ani mai mult decTt celelalte solicitante §i arat de douazeci de ori mai putin atragatoare. Insa cum n-am fost niciodata o femeie frumoasa, va trebui sa ma bazez pe celelalte calitati ale mele. Luat prin surprindere, Matt Tntrebase: - §i care ar fi ace^te calitati? glv- Mintea §i priceperea mea, replicase ea. Pe ITnga deprinderile de a bate la ma§ina §i a stenografia, sTnt §i o contabila foarte buna. Tn plus pot face ceva ce majoritatea celor de douaj| zeci de ani nu mai §tiu sa faca... - §i anume? - Sa scriu corect. Observatia, cu toata superioritatea ei TngTmfata §i cu dispretul implicat pentru lipsa perfectiunii, Ti pla-

cuse enorm lui Matt. Avea Tn ea o anumita mTndrie aroganta, admirata imediat de Matt, §i sesizase ca o mTna aceea§i hotarire rigida de a duce lucrurile la bun sfTr§it. BazTndu-se pe o Tncredere instinctiva ca era persoana potrivita pentru postul de secretara, o informase fara menajamente: - Se munce§te mult, iar deocamdata salariul nu e prea mare. STnt abia la Tnceput. Daca ajung Tn vTrf te iau cu mine. Salariul va create Tn functie de contributia adusa. - D e acord. - Voi ealatori mult. Mai tTrziu, s-ar putea sa existe ocazii Tn care vei fi silita sa ma Tnsote§ti. Tn mod cu totul nea§teptat, ochii ei deschi§i la culoare se Tngustasera. - Poate n-ar strica sa fii mai exact Tn privin{a Tndatoririlor mele, domnule Farrell. Femeile te gasesc fara Tndoiala un barbat atragator; totu§i... Naucit ca-§i imagina ca planuia sa se dea la ea §i Tnfuriat de critica oferita benevol despre cTt placea el altor femei, Matt ripostase pe un ton chiar mai rece ca al ei: - Tndatoririle tale se refera doar la munca de secretara, la nimic altceva. Nu ma intereseaza o aventura sau un flirt; nu vreau torturi de ziua mea. N-am nevoie de rasfaturi, cu atTt mai putin de pareri despre probleme personale, care ma privesc doar pe mine. Nu vreau decTt timpul §i priceperea dumitale. Fusese mai dur decTt Tn mod obi§nuit, atitudinea lui datorTndu-se mai mult fotografiei lui Meredith decTt purtarii lui Eleanor Stern, dar pe ea nu paruse s-o deranjeze cTtu§i de putin. De fapt, paruse sa prefere genul de aranjament prezentat de Matt. - STnt Tntru totul de acord, TI anuntase ea. - CTnd poti Tncepe? - Acum. Nu regretase niciodata hotarTrea. Descoperise Tntr-o sapta­ mTna ca Eleanor Stern putea lucra, ca §i el, Tntr-un ritm infernal, nonstop, fara sa fie vreodata istovita sau plictisita. Responsabilitatile Tn plus le Tndeplinea cu aceea§i con§tiinciozitate. Nu depa§isera niciodata bariera stabilita Tn acea prima zi, cTnd TI Tntrebase despre intentiile lui. La Tnceput, fusesera prea absorbiti de munca lor, ca sa aiba timp de altceva. Mai tTrziu, paru

sa nu mai aiba importanta; atinsesera un gen de rutina §i functiona magnific pentru amTndoi. Matt reu§ise sa ajunga Tn vTrf, iar ea lucrase alaturi de el zi §i. noapte, fara sa se pITnga. Adevarul era ca ajunsese un bun de nepre^uit al vietii sale de om de afaceri §i, tinTndu-§i promisiunea, Ti rasplatise din plin eforturile §i loialitatea: salariul secretarei lui era de §aizeci §i cinci de mii de dolari anual, mai mare decTt al oricarui manager de la Intercorp. Acum, TI urma Tn biroul lui §i a§tepta ca el sa-§i puna servieta pe lemnul lustruit al mesei. fn mod normal, Ti dadea pe putin o minicaseta cu instructiuni §i dictari pe care urma sa le transcrie. - N-am nimic de dictat, o anunta Matt, deschizTnd servieta §i TntinzTndu-i un teanc de dosare. §i n-am putut verifica Tn avion contractul cu Simpson. Avionul meu a avut o problema la motoare, a§a ca a trebuit sa iau o cursa obi§nuita. Pe copilul din fata mea trebuie sa-l fi durut tare mult urechile, ca a zbierat pe tot parcursul zborului. Fiindca el deschise discutia, domni§oara Stern se simti obli­ gate sa participe: ’ - Cineva ar fi trebuit sa faca ceva pentru el.

- Barbatul de ITnga mine s-a oferit sa-l sugrume, spuse Matt, dar mama copilului nu s-a aratat mai atrasa de solutia lui decTt de a mea. - §i care a fost solutia? - Un pahar de vodca urmat de unul de coniac. TnchizTnd servieta, Tntreba: Cum se descura secretarele de aici? - CTteva dintre ele sTnt foarte competente. Totu§i, Joanna Simpson, pe ITnga care ai trecut venind Tncoace, nu e deloc potrivita. Se vorbe§te ca a fost mai mult decTt o secretara pentru domnul Morrisey, iar eu sTnt Tnclinata sa dau crezare acestor bTrfe. Din moment ee nu se pricepe la mai nimic din ce-ar trebui sa faca aici, e la mintea oricui ca tatentele ei se Tndreapta Tntr-o cu totul alta directie. Matt abia daca sesiza tonul taios §i dezaprobator. TnclinTndu-§i capul spre sala de consiliu lipita de biroul lui, spuse:

- STnt toti prezenti? - BineTnteles. - Au copii ale agendei de lucru?

- BineTnteles. - Tn ora urmatoare a§tept un telefon din Bruxelles. Fa-mi imediat legatura, dar nu ma deranja pentru altceva. §ase dintre cei mai talentati vicepre§edinti de la Intercorp stateau pe doua canapele din piele de un ro§u-Tnchis, dispuse fata Tn fata de o parte §i de alta a unei mese de cafea din marmura. Se ridicara Tn picioare la intrarea lui Matt, fiecare din ei scuturTndu-i mTna §i studiindu-i trasaturile ca sa descopere vreun indiciu al rezultatului calatoriei Tn Grecia. - E bine ca te-ai Tntors, spuse ultimul dintre barbati, dTnd mTna cu Matt. Haide, nu ne mai tine pe ghimpi, adauga Tom Anderson. Cum a fost la Atena? - Extrem de placut, replica Matt, dupa ce luara loc pe scaunele de la masa lunga. Intercorp define acum §i o flota de tancuri petroliere. Senzatia de triumf, Tn toata deplinatatea §i puterea ei, Ti cuprinse pe toti cei din sala, iar vocile lor se ridicara cTnd Tncepura sa discute planuri pentru utilizarea acestei noi „ramuri a familiei". LasTndu-se cu spatele pe spatarul scaunului sau, Matt Ti observa pe cei §ase directori, a§ezati acum Tn jurul lui. Toti erau barbati dinamici, dedicati muncii lor, cei mai buni din domeniile Tn care lucrau. Cinci dintre ei venisera de la Harvard, Princeton, §i Yale; de la UCLA §i MIT, cu diplome variind Tntre afaceri bancare intemafionale §i marketing. Cinci dintre ei purtau cos­ tume de comanda de opt sute de dolari, cama§i egiptene cu monograme discrete §i cravate de matase alese cu grija. Luati Tmpreuna, a§a cum erau acum, aratau ca o reclama Tn patru culori pentru Brooks Brothers, ceva intitulat: „CTnd ai ajuns pe culme, nu-fi pofi permite decTt ce e mai bun". Tn contrast cu ei, cel de-al §aselea barbat, Tom Anderson, facea o figura teribil de distonanta cu jacheta simpla, verde cu maroniu, pantaloni verzi §i cravata Tn carouri. Pasiunea lui Anderson pentru hainele Tn tonuri Tnchise era o sursa de mare amuzament pentru ceilalti barbafi de la masa, Tmbracati impecabil, dar rareori TI luau peste picior. Tn primul rind, era greu sa-ti bati joc de un barbat de peste un metru nouazeci §i cTntarind Tn jur de o suta de kilograme.

Anderson avea o diploma echivalTnd cu cea de liceu, nu urmase colegiul, §i era plin de o mTndrie agresiva pentru realizarile lui. ..Diploma mi-am luat-o la §coala vietii", declara el ori de cTte ori era intrebat despre educatia lui. Ce lasa nerostit era ca poseda un talent cu totul neobi§nuit, pe care nu i I-ar fi putut oferi nici o §coala: era dotat cu o sensibilitate instinctiva, intuitiva, la toate nuantele naturii umane. Tn cTteva minute de discutie cu un om, §tia ce-l stimula, ce-i facea placere sau daca era vorba de vanitate, lacomie, ambitie ori ceva cu totul diferit. La suprafata era o namila de barbat, vorbind fara ocoli§uri, caruia Ti placea sa lucreze cu mTnecile suflecate. Sub aceasta fatada necizelata se ascundea talentul lui de negociator §i o abilitate extraordinara de a atinge punctul dificil al unei probleme, mai ales atunci cTnd trata cu sindicatele Tn numele Intercorp-ului. Dintre toate calitatile lui, exista una pe care Matt o aprecia Tn mod deosebit: Tom Anderson era loial. De fapt, era singurul din Tncapere ale carui talente nu erau de vTnzare celui care ar fi oferit mai mult. Lucrase pentru prima companie cumparata de Matt. Dupa ce o vTnduse, Tom preferase sa-§i Tncerce norocul cu Matt Tn loc sa ramTna cu noii proprietari, care Ti oferisera un post excejent §i un salariu mai mare. Matt T§i platea oamenii din echipa de achizitionare suficient de bine ca sa se asigure ca nu vor fi tentati sa vTnda informatii unei corporatii rivale; TI platea pe Anderson cu §i mai mult pentru ca se dedica Tn Tntregime lui §i /nfercorp-ului. Nu regretase nicio­ data cTt TI costau, fiindca, ca echipa, erau cei mai buni, Tnsa Matt era cel care le canaliza energiile Tn directia potrivita. Planul maret pentru dezvoltarea /nfercorp-ului era doar al lui §i TI schimba dupa cum i se parea potrivit. Domnilor, spuse el TntrerupTnd discutiile despre tancurile petroliere. Vom vorbi alta data despre compania navala. Sa analizam problemele de la Haskell. Metodele Tntrebuintate de Matt dupa preluarea unei com­ panii erau unice §i eficiente. Tn loc sa piarda timp TncercTnd sa sorteze problemele companiei, sa gaseasca cauzele §i rezolvarile posibile, §i sa elimine directorii a caror competenta nu se ridica la standardele /nfercorp-ului, Matt facea ceva cu totul di-

ferit: trimitea grupul de barbati adunati acum Tn sala de §edinte ca sa lucreze cot la cot cu vicepre§edintii companiei preluate. Fiecare dintre cei §ase era expert Tntr-un anumit domeniu, iarTn cTteva saptamTni se familiarizau pe deplin cu departamentele lor, cTntareau talentele vicepre§edintilor §i- localizau slabiciunile §i punctele forte ale fiecarui sector Tn parte. - Elliot, i se adresa Matt lui Elliot Jamison, sa Tncepem cu tine. Cum se prezinta departamentul de marketing de la Has­ kell? - Nici prost, dar nici prea grozav. Au prea multi manageri aici, ca §i Tn birourile-regionale, §i prea putini reprezentanti pe piata, care sa le vTnda produsele. Clientilor existenti li se acorda o importanta exagerata, iar comis-voiajorii n-au timp sa gaseasca altii. TinTnd seama de calitatea deosebita a produselor Has­ kell, compania ar fi trebuit sa aiba'de trei sau patru ori mai multf cilenti decTt are Tn prezent. A§ propune sa adaugam cincizeci de comis-voiajori ca sa Tntarim forta de vTnzare. Dupa ce fabrica din Southville va fi construita §i va functiona la deplina capacitate, a§ zice sa mai adaugam Tnca cincizeci. Matt T§i nota ceva Tn mapa galbena de pe masa §i T§i Tndrepta din nou atentia asupra lui Jamison. -Altceva? - Paul Cranshaw, vicepre§edintele de la marketing, va tre­ bui sa piece, Matt. E la Haskell de douazeci §i opt de ani, iar ideile lui de marketing sTnt vechi §i proste§ti. Tn plus, este inflexibil, refuzlnd categoric sa-§i schimbe metodele. - Ce vTrsta are? - Tn dosare scrie cincizeci §i §ase.

- Va accepta sa iasa mai repede la pensie? - Posibil. Nu va pleca de bunavoie, de asta sTnt sigur. E un ticalos arogant §i se opune pe fata preluarii companiei. Tom Anderson T§i ridica privirea, dupa un studiu atent al carourilor cravatei. - Nimic surprinzator. E un var Tndepartat al batrTnului Has­ kell. Elliot se uita la el uluit. - Serios? Tntreba el, fascinat fara sa vrea de abilitatea lui Tom de a descoperi informatii importante fara sa para ca-§i da

silinta. Chestia asta nu aparea Tn dosarul lui. Cum de-ai aflat? - Am avut o conversatie edificatoare cu o batrTnica fermecatoare de la sectia de sicuri. Este cea mai veche salariata de aici §i e un fel de jurnal ambulant de informatii prefloase. - Nu e de mirare ca acest Cranshaw se poarta atTt de ostil. Va trebui neaparat sa piece, printre altele reprezinta §i o teribila problema morala. Acestea sTnt chestiunile generate. Matt. Ne TntTlnim saptamTna viitoare §i trecem Tn revista detaliile. Matt se Tntoarse spre John Lambert, a§teptTnd informatiile financiare. Tn^elegTnd aluzia, Lambert se uita la Tnsemnarile lui §i spuse: - Profiturile sTnt bune, dar asta o §tiam §i Tnainte. Exista Tnsa destul loc pentru accelerarea procesului de productie §i reducerea cheltuielilor. Tn plus, se descurca jalnic cu adunarea platilor. Conturile sTnt onorate abia dupa §ase luni, §i asta numai pentru ca Haskell n-a adoptat o politica mai agresiva de achitare a obligatiilor financiare. - Va trebui sa Tnlocuim contabilul-§ef? Lambert §ovai: - Mi-e greu sa spun. Contabilul pretinde ca Haskell a fost cel care n-a cerut clientilor sa plateasca mai repede. Zice ca Tncearca de c^iva ani sa implementeze o procedura mai agre­ siva, dar batrinul Haskell nici n-a vrut sa auda de ea. LasTnd asta la o parte, T§i conduce sectorul cu o mTna de fier. Moralul subordonatilor e ridicat §i T§i cunosc bine meseria. N-are mai mul|i oameni decTt ar fi nevoie, iar a§tia T§i fac treaba a§a cum trebuie. Te poti baza pe departamentul lui. - Cum a reactionat cTnd i-ai invadat Tmparatia? S-a aratat dornic sa se adapteze schimbarilor? - Nu e genul care sa conduca, prefera sa urmeze instructiuni, dar e con§tiincios. Spune-i ce vrei sa faca §i se va face. Pe de alta parte, daca vrei inovatii §i proceduri mai agresive nu e omul care sa vina cu idei proprii. - Pune-I la curent cu metodele noastre, spuse Matt dupa-o clipa de ezitare. Dupa ce vom numi un pre§edinte, vom putea sa-l tinem sub observatie. Departamentul financiar e foarte mare; se pare ca se prezinta Tntr-o forma destul de buna. Daca mo­ ralul e ridicat, mi-ar placea sa ramTna a§a.

- De acord. Luna viitoare voi fi pregatit sa discutam despre buget §i despre noua structure a preturilor. - Bine. Matt se Tntoarse spre barbatul scund, blond, specializat Tn probleme de personal. David, cum stau lucrurile la capitolul resurse umane? - Nu prea rau. De fapt, destul de bine. Procentajul de angajati ai minoritatilor e cam mic, dar nu destul de mic ca sa ajungem pe prima pagina a ziarelor sau sa pierdem contractele guvernamentale, replica David Talbot. Departamentul personal a facut o treaba buna Tn stabilirea §i mentinerea unor practici sanatoase de angajare §i promovare. Lloyd Waldrup, vicepre§edintele, e iute §i bine pregatit pentru functia sa. - E un fanatic deghizat, TI contrazise Tom Anderson, aplel cTndu-se sa-§i toarne o cafea din serviciul de argint aflat Tn centrul mesei. - O afirmatie ridicola, spuse Talbot enervat. Lloyd Waldrup mi-a aratat documentele cu numarul femeilor §i minoritatijor din cadrul diferitelor categorii de slujbe, §i exista un procentaj nor­ mal al celor propu§i pentru posturi de conducere. - Eu nu cred ce scrie Tn documentele alea. - lisuse, ce e cu tine, Tom! se rasti el, rasucind-se pe scaun ca sa se uite Tncruhtat la trasaturile imperturbabile ale lui Tom. De fiecare data cTnd preluam o companie te iei de cei de la personal. Ce anume te face sa-i antipatizezi aproape Tntotdea­ una? - Pentru ca sTnt aproape Tntotdeauna ni§te lingai ahtiati dupa putere. - Inclusiv Waldrup? - Mai ales Waldrup. - §i care din pretfoasele tale instincte te duce la aceasta concluzie? - Mi-a laudat hainele doua zile la rind. N-am Tncredere nicio­ data Tn cineva care Tmi lauda hainele, mai ales cTnd poarta un costum cenu§iu foarte sobru. Tncordarea crescTnda din Tncapere fu Tntrerupta de chicoteli, iar David se relaxa la rTndul lui. - Exista vreun alt motiv ca sa crezi ca minte Tn privinta practicilor de angajare §i promovare?

- Thm, exista, spuse Tom, mtinzmdu-se dupa zahar §i ferindu-§i cu grija mTneca de cafea. De doua saptamTni tot hoinaresc prin cladirea asta, cTt timp tu ai fost ocupat cu treaba ta de la personal, §i n-am putut sa nu observ ceva. Se opri ca sa-§i amestece zaharul Tn cafea, iar asta Ti scoase din sarite pe toti cei prezenti, cu exceptia lui Matt, care continua sa-1 priveasca cu un calm plin de interes, apoi Tom se lasa pe spate, cu cea§ca Tn mTna. - Tom! rosti David cu tTfna. Vrei sa treci la obiect ca sa ne putem Tncheia §edinta? Ce anume ai observat hoinarind prin cladire? La fel de lini§tit ca de obicei, Tom !§i Tnalta sprincenele stufoase §i spuse: - Am vazut barbati Tn birouri. - Ei §i? - Dar n-am vazut nici o femeie, exceptTnd contabilitatea, unde au fost Tntotdeauna mai multe femei. §i numai doua dintre femeile aflate Tn birouri aveau secretare. Ceea ce ma face sa ma Tntreb daca amicul tau, Waldrup, nu acorda posturi de con-' ducere doar cu numele, ca femeile sa fie fericite, iar el sa „arate“ bine Tn documentele de angajare §i promovare. Daca femeile din rapoarte au Tntr-adevar posturi de conducere, unde le sTnt secretarele? Unde le sTnt birourile? - Voi verifica, spuse David oftTnd suparat. A§ fi descoperit oricum mai devreme sau mai tTrziu, dar e bine sa o §tiu de pe acum. IntorcTndu-se spre Matt, continua: fntr-un viitor nu prea Tndepartat va trebui sa aliniem concediile angajatilor §i treptele de salarizare de la Haskell la cele de la Intercorp. Haskell ofera oamenilor. sai concediu de trei saptamTni, dupa o perioada de trei ani, §i patru saptamTni, dupa opt ani. Politica asta costa compania o avere Tn timpul de lucru pierdut §i nevoia constants de angajare a unui ajutor suplimentar. - Care sTnt treptele salarizarii? Tntreba Matt. - Mai joase ca ale noastre. Ideea lui Haskell era-sa le dea concedii mai lungi, dar sa-i plateasca mai putin. O sa discutam Tn amanuntime, dupa ce voi stabili ni§te cifre §i recomandari. tn urmatoarele doua ore, Matt Ti asculta pe ceilalti prezentTndu-§i rapoartele din domeniile lor §i a§teptTnd solutii. Dupa ce

terminara de discutat despre Haskell, Matt le prezenta ultimele noutati privind alte probleme de la Intercorp, care i-ar fi putut interesa acum sau mai tTrziu, probleme variind Tntre greva cu care ameninta sindicatul unei fabrici de textile din Georgia, design-ul §i capacitatea de produce a noii fabrici Haskell, pe care voia s-o construiasca pe terenul cumparat deja Tn Southville. Pe parcursul Tntregii §edinte, un singur barbat, Peter Vanderwild, ramase tacut §i atent, ca un proaspat absolvent de colegiu, inteligent §i u§or cuprins de admiratie, TntelegTnd absolut tot, dar TnvaJTnd de la experti abordarea problemelor delicate. La douazeci §i opt de ani, Peter era un fost „copil-minune" de la Harvard, cu un coeficient de inteligenta demn de un geniu, specializat Tn revizuirea companiilor pe care Intercorp le avea Tn vedere, analizTnd profitul potential, apoi facTndu-i recomandari lui Matt. Haskell Electronics fusese una din'alegerile lui Peter §i urma sa fie al treilea succes la rTnd. Matt TI trimisese la Chicago cu echipa de preluare pentru ca voia ca Peter sa experimenteze la fata locului ce se TntTmpla dupa ce o companie era achizitionata. Voia ca el sa observe ce nu se putea vedea din docu­ mentele financiare pe care Peter se baza atTt de mult cTnd T§i facea recomandarile pentru cumpararea unei companii, cum ar fi contabilii care erau cam neglijentf cu adunarea platilor §i direc­ torii de personal, care T§i ascundeau bigotismul sub masca corectitudinii. Matt TI adusese aici ca sa observe §i sa fie observat. Tn ciuda succesului indiscutabil de pTna acum, Matt §tia cS Peter mai avea nevoie de sprijin. Pe deasupra era Tncrezut §i hipersensibil, obraznic §i timid, depinzTnd de situatie, iar el voia sa-i struneasca pornirile. Avea o cantitate enorma de talent brut; nu trebuia decTt canalizat Tn directia justa. - Peter? Ceva nou Tn domeniul de care te ocupi? Tntreba Matt. - Am Tn vedere mai multe companii care ar constitui ni§te achizitii excelente, anunta Peter. Nu sTnt la fel de mari ca Has­ kell, dar sTnt profitable. Una e o mica companie producatoare de soft pentru computere... - Fara companii de soft, Peter, spuse Matt pe un ton cate­ goric.

- Dar JLH este... - Fara companii de soft, TI Tntrerupse Matt. In momentul de fata sTnt mult prea riscante. Vazu cum obrajii lui Vanderwilt se Tmbujoreaza de jena. Amintindu-§i ca scopul sau era sa ghideze enormultalent al tTnarului, nu sa-i distmga entuziasmul, Matt T§i stapTni nerabdarea §i adauga. Hotarirea mea n-are nimic cu tine, Peter. Nu ti-am spus niciodata parerea mea despre companiile soft. Ce altceva ai vrea sa ne recomanzi? - Ai amintit ca vrei sa extinzi departamentul comercial, spuse Peter §ovaind. Exista o companie Tn Atlanta, alta aici, Tn Chicago, §i o a treia la Houston. Toate trei cauta pe cineva sa le cumpere. Primele doua detin cladiri Tnalte cu birouri. Cea de-a treia, din Houston, are capitalul investit Tn spatii comerciale. Compania e proprietatea unei familii, iar cei doi frati Thorp care o conduc nu se sufera unul pe altul. Tndurerat Tnca de modul dur §i rapid Tn care Matt Ti respinsese ultima recomandare, Peter se grabi sa scoata Tn evidenta piedicile. Economia din Houston a stagnat mult timp §i nu cred sa existe vreun motiv ca revenirea recenta sa fie de durata. Tn plus, cum fratii Thorp nu ajung niciodata la vreun acord, afacerea ne-ar crea probabil mai multe necazuri decTt merita... - Tncerci sa ma convingi ca e o idee buna sau proasta? Tntreba Matt zTmbind, ca sa atenueze asprimea de mai Tnainte. Tti faci propunerile bazTndu-te pe judecata ta, iar eu le iau Tn considerare. E treaba mea, iar daca vei Tncepe sa faci treaba mea plus a ta, nu voi avea nimic de facut. Ma voi simti de prisos. Observatia, rostita Tn gluma, fu TntTmpinata de risete §i, ridicTndu-se de la masa, Peter Ti TnmTna dosarul pe care era scris Achizitii recomandate/Companii comerciale. Tn el se aflau documente privind cele trei companii mentionate, plus altele mai pu­ tin interesante. Ceva mai relaxat, Peter se a§eza la loc pe scaunul sau. Matt deschise dosarul §i observa ca rapoartele erau lungi, iar analizele lui Peter complete. Preferind sa nu-i mai retina pe ceilalti barbati, Matt spuse: - Domnilor, Peter nu s-a dezmintit nici de data asta, iar dosarul asta Tmi va lua ceva timp. Cred c-am trecut Tn revista tot

ce era mai important. SaptamTna viitoare ma voi TntTIni cu fiecare Tn parte. Anuntati-o pe secretara mea cTnd vetf fi pregatiti sa analizam problemele Tn detaliu. Vino la mine Tn birou, Peter. Imediat ce se a§eza pe scaunul din piele, auzi interfonul, iar domni§oara Stern TI anunp ca era chemat din Bruxelles. Cu receptorul Tntre umar §i falca, Matt Tncepu sa studieze analiza financiara a companiei din Atlanta, recomandata de Peter. - Matt, spuse Josef Hendrik, vocea lui TncTntata ridicTndu-se peste pTrTielile de pe fir, legatura e foarte proasta, prietene, dar ve§tile excelente nu pot a§tepta una mai buna. Oamenii mei sTnt Tntru totul de acord cu parteneriatul limitat propus de mine luna trecuta. Nu s-au Tmpotrivit nici uneia dintre conditiile impuse de tine. E minunat, Josef! replica el, dar entuziasmul Ti fu domolit TntrucTtva de diferenta de fus orar §i de faptul ca era mult mai tTrziu decTt crezuse. Dincolo de ferestrele mari ale peretelui care dadea spre ora§, cerul era Tnvaluit Tn Tntuneric, iar Tn zgTrie-norii din apropiere sclipeau mii de luminite. Jos, pe Michigan Avenue, se auzeau claxoanele ma§inilor apartinTnd naveti§tilor, dornici sa se strecoare prin traficul aglomerat, Tncercmd sa ajunga cTt mai repede acasa. Tntinse mTna §i aprinse veioza de pe birou, apoi se uita la Peter, care se ridica §i aprinse candelabrul de sus. Peter, s-a facut tTrziu §i mai am Tnca cTteva telefoane de dat. Voi lua dosarul acasa §i-l voi studia Tn weekend. Discutam despre el luni la ora zece.

Capitolul 17

Tnviorat de sauna §i du§, Matt T§i Tnfa§ura Un prosop Tn jurul taliei §i Tntinse mTna dupa ceasul aflat pe masuta de marmura neagra ce Tnconjura vana circulara. Telefonul suna, iar el ridica receptorul. - E§ti gol? Tntreba vocea Tnvaluitoare a Aliciei Avery Tnainte sa fi rostit vreun cuvTnt. - Ce numar ati format? se prefacu el confuz. - Pe al tau, scumpule. E§ti gol? - Pe jumatate, spuse Matt, §i Tn mare TntTrziere. - Ma bucur atTt de mult ca e§ti Tn Chicago. CTnd ai sosit?

- leri. - Am pus ghearele pe tine! RTse, un ris ispititor, molipsitor. Nici nu-ti poti imagina fanteziile pe care le-am avut gTndindu-ma la noaptea asta, ctnd ne vom Tntoarce de la balul Operei. Mi-ai lipsit, Matt, adauga ea, direct §i fara ocoli§uri ca Tntotdeauna. - Ne vom vedea peste o ora, promise Matt, dar numai daca n-o sa ma mai tii de vorba la telefon. - Tn regula. De fapt, tata m-a pus sa te sun. Se temea ca ai uitat de dineul Tn beneficiul Operei. E aproape la fel de nerab­ dator ca §i mine sa te vada, din motive cu totul diferite, fire§te. - Fire§te, glumi Matt.

- Oh, §i ar fi mai bine sa te previn ca te va propune ca membru al'clubului Glenmoor Country. Balul va fi locul potrivit ca sa fii prezentat cTtorva dintre membri, pentru a le obtine votul, a§a ca, daca TI la§i, va Tncerca sa te tTrasca peste tot dupa el. Nu ca ar fi necesar sa se deranjeze, adauga ea. E§ti ca §i * acceptat. Oh, §i presa va fi prezenta, a§a ca pregate§te-te sa fii asaltat din toate partile. E foarte umilitor, domnule Farrell, TI tachina ea, sa §tiu ca partenerul meu din seara asta va provoca mai multa vTlva decTt mine... Mentionarea clubului Glenmoor Country, unde o cunoscuse pe Meredith cu multi ani Tn urma, TI facu sa stringa din maxilare §i abia daca mai auzi ce-i spuse Alicia Tn continuare. Era deja membru al altor doua cluburi din Tnalta societate, ambele la fel de pretentioase ca §i Glenmoor. Trecea rareori pe la cluburile carora le apartinea §i daca va intra Tn unul din Chicago, lucru pe care nu §i-l dorea, Tn nici un caz nu va fi la Glenmoor Country. - Spune-i tatalui tau ca-i multumesc pentru bunele intentii, dar a§ prefera sa nu-mi depuna candidatura. Tnainte sa poata spune mai multe, Stanto Avery Ti vorbi de la un alttelefon: - Matt, spuse el cu o voce sincera, inimoasa. N-ai uitat balul Operei din seara asta, nu-i a§a? - Mi-am amintit, Stanton. - Bun, bun. Ne-am gTndit sa te luam la ora noua, sa ne oprim sa bem ceva la Yacht Club, apoi sa mergem mai departe la hotel. A§a nu va trebui sa suportam La Traviata Tnainte de Tnceperea petrecerii. Sau e una din piesele tale preferate? - Opera ma face sa intru Tn coma, glumi Matt, iar Stanton

rise cu pofta, fiind Tntru totul de acord. Tn ultimii ani, Matt luase parte la zeci de spectacole §i simfonii, mi§cTndu-se Tntr-un strat al societatii Tn care sponsorizarea §i participarea la evenimentele culturale erau necesare din punctul de vedere al afacerilor. Acum, ca ajunsese sa le cunoasca, opinia lui de la Tnceput nu se schimbase: le considera al dracului de plictisitoare §i mult prea lungi. La noua e bine, adauga el. Tn ciuda antipatiei pentru muzica de opera §i a asaltului presei, Matt a§tepta seara cu destula nerabdare. T§i prinse cea­ sul la mTna §i lua aparatul de barbierit. Tl TntTlnise pe Stanton Avery, cu patru ani Tn urma, Tn California §i ori de cTte ori Matt era Tn Chicago sau Stanton Tn California Tncercau sa-§i petreaca timpul Tmpreuna. Spre deosebire de ceilalti diletan^i TntTlniti de Matt, Stanton era un om de afaceri dur, direct, cu picioarele pe pamTnt, iar lui Matt Ti placeau enorm aceste calitati. Daca ar fi fost sa-§i aleaga un socru, Stanton ar fi fost unul ideal. Alicia Ti semana mult tatalui ei, distinsa §i manierata, dar al naibii de directa cTnd venea vorba sa obtina ce dorea. Voisera amTndoi sa-i Tnsoteasca la balul Operei din seara asta §i n-ar fi acceptat un refuz din partea lui. Ajunsese nu numai sa-i Tnsoteasca, dar §i sa contribuie cu cinci mii de dolari. Cu doua luni Tn urma, cTnd Alicia fusese cu el Tn California,' facTnd aluzii foarte clare ca ar trebui sa se casatoreasca, Matt Tmbratifase scurt ideea, dar impulsul disparu repede. Se bucura de Alicia Tn pat §i Tn afara lui, Ti placea stilul ei, dar avea deja la activ o casatorie dezastruoasa cu o tTnara bogata §i rasfatata a lumii bune din Chicago, §i nu intentiona sa repete experienta. Dimpotriva, nu se gTndise niciodata serios sa se recasatoreasca, pentru ca nu fusese Tn stare sa creeze un duplicat dupa sentimentele avute pentru Meredith, acea dorinta violenta, posesiva, nebuna, de a o vedea, de a o atinge §i de a ride cu ea; acea pasiune vulcanica care TI dominase §i nu se lasase satisfacuta. Nici o alta femeie nu se mai uitase la el facTndu-l sa se simta umil §i puternic Tn acela§i timp, §i nici nu sttrnise Tn el acea nevoie disperata de a dovedi ca putea fi mai bun. Sa se casa­ toreasca cu cineva care nu avea aceea§i influents asupra lui ar fi Tnsemnat sa se multumeasca cu rama§ite, iar rama§itele Tn orice domeniu nu erau destul de bune pentru el. Tn plus, nu

avea nici un chef sa retraiasca emotiile acelea chinuitoare, furtunoase, zdrobitoare. Fusesera pe ctt de dureroase, pe atTt de placute, iar cTnd casatoria lui nefericita luase sfTr§it, doar gTndul la ele §i la tTnara §i tradatoare lui sotie, pe care o adorase, Ti facusera viata un iad ani la rTnd. Adevarul era ca daca Alicia ar fi reu§it sa i se strecoare pe sub piele la fel ca Meredith, ar fi rupt-o imediat cu ea. Nu voia, nu-§i va mai permite niciodata sa fie atTt de vulnerabil. Acum, ca se afla Tn Chicago, Alicia nu va renunta atTt de u§or la ideea casatoriei. Tn cazul asta, fie ca se va vedea silit sa-i dea de Tnteles foarte clar ca a§a ceva nici nu intra Tn discutie, fie va trebui sa puna capat legaturii lor. TmbracTndu-§i haina smochingului, Matt ie§i tacticos din dormitor §i intra Tn sufragerie. Mai avea Tnca cincisprezece minute pTna la sosirea lui Stanton §i a Aliciei, a§a ca se duse spre coltul Tndepartat al apartamentului, urcTnd pe platforma ridicata pe * care se afla un bar §i cTteva canapele aranjate confortabil pentru conversatii. Alesese aceasta cladire §i acest apartament fiindca toti cei patru pereti erau din sticla groasa, oferind o priveli§te uluitoare spre Lake Shore Drive §i asupra ora§ului Chicago. O clipa ramase pe loc privind afara, apoi porni spre bar, cu intentia de a-§i turna un pahar de coniac. TntorcTndu-se, haina i se freca de ziarul lasat de menajera pe masa din centru, iar ziarul cazu, cu paginile desfacute. §i o vazu pe Meredith. Fotografia ei Ti sari Tn ochi de pe pagina din mijloc, zTmbetuI perfect, parul perfect, expresia per­ fects Tipic pentru Meredith, T§i zise el cu o repulsie de gheata, ridicTnd ziarul §i uitTndu-se la imaginea ei, eleganta §i distinsa pentru efect §i aparente. Fusese o adolescenta frumoasa, dar persoana care Ti facea fotografiile pentru presa T§i dadea toata silinta sa o prezinte ca pe o Grace Kelly tTnara. Privirea lui trecu de la fotografie la articolul de sub ea §i pret de o secunda se Tncorda surprins: conform semnatarei rubricii mondene, Meredith se logodise de curTnd cu Jubirea din copilarie", Parker Reynolds al lll-lea, iar Bancroft & Company urma sa-i sarbatoreasca nunta din februarie cu o reducere de preturi Tn toate magazinele sale. Un rinjet ironic §i amuzant arcui buzele lui Matt. ,

Arunca ziarul §i se duse la fereastra. Fusese Tnsurat cu scorpia aceea mica, tradatoare, §i nici macar nu §tiuse ca avu­ sese o Jubire din copilarie". Tnsa n-o cunoscuse cu adevarat, T§i reaminti Matt. Iar ceea ce §tia despce ea, dispretuia din tot sufletul. Tn mijlocul acelui gTnd, Matt realiza brusc ca ceea ce gTndea nu se potrivea deloc cu ceea ce simtea. Reactia lui se datora unei vechi obi§nuinte, acum ca n-o mai dispretuia. Tot ceea ce simtea pentru ea era o aversiune rece. Ce existase Tntre ei se petrecuse cu multa vreme Tn urma, timpul erodase toate sentimentele puternice avute pentru ea, pTna §i dispretul. Tn locul lui nu mai ramasese nimic Tn afara de aversiune §i mila. Meredith fusese mult prea lipsita de caracter ca sa fie tradatoare; lipsita de caracter §i cu totul dominata de tatal ei. CTnd fusese Tnsarcinata aproape de luna a §asea avortase copilul §i Ti trimisese apoi o telegrama, anuntTndu-l ceea ce fa­ cuse §i ca voia sa divorteze. §i cu toate astea, el venise imediat, cu intentia nebuna de a o face sa se razgTndeasca Tn privinta divortului. Odata ajuns la spital, fusese informat la ghi§eul din aripa Bancroft ca Meredith nu voia sa-l vada, iar un agent de paza TI Tnsotise pTna la u§a. GTndindu-se ca instructiunile fuse­ sera date de Philip Bancroft, nu de Meredith, Matt se Tntorsese a doua zi, dar fusese TntTmpinat la u§a de un politist care Ti trintise Tn mTna o hotarire judecatoreasca, hotarTre obtinuta de Meredith, prin care i se interzicea sa se-apropie de ea. Ani la rind, Matt Tmpinsese acele amintiri, ca §i suferinfa pentru copii Tntr-un colt Tntunecat al mintii, pentru ca nu suportase sa se gTndeasca la ele. Alungarea lui Meredith din minte devenise o arta practicata Tndelung §i adusa la perfectiune. La Tnceput, o facuse din spirit de conservare. Mai tTrziu, din obi§nuinta. Acum, uitTndu-se la farurile ma§inilor sclipind departe pe Lake Shore Drive, T§i dadu seama ca nu mai are nevoie sa o faca. Meredith Tncetase sa mai existe pentru el. CTnd hotarise sa-§i petreaca anul acesta Tn Chicago, §tiuse ca TntTlnirea lui cu Meredith va fi inevitabila, dar refuza s-o lase sa-i afecteze planurile. Realiza acum ca n-ar fi trebuit sa-§i faca probleme, nu mai conta. Erau amTndoi adulti; trecutul disparuse. Meredith era o femeie cu maniere irepro§abile. Vor reu§i amTn|

doi sa faca fata TntTlnirii cu politetea c a re se a§tep ta de la adulti Tn astfel de situatii. M a tt urea Tn lim uzina lui S tan ton §i strTnse mTna prietenului sau, apoi privirea i se m uta sp re A licia, Tnfa§urata Tntr-o b land .de s a m u r lunga pm a la g lezn e , d e a c e e a § i cu loare ca §i a parului ei lucios. A c e a s ta Tntinse mTna §i §i-o p u se Tntr-a lui, zTmbindu-i se ducato r, direct, ispititor. - A trecu t m ult d e cTnd nu n e -a m v a z u t, rosti e a cu v o c e a ei adTnca, m elo d fo asa. - P re a m ult, replica el cu to a ta se rio zita te a . - C inci luni, Ti ream inti e a . A i d e gTnd sa -m i stnngi mTna sau m a saruti a § a cu m treb u ie?

Matt Ti arunca tatalui ei o privire amuzata, neajutorata, o explicate a intentiei lui. Stanton raspunse printr-un suns parintesc, Tngaduitor, apoi Matt apuca mTna Aliciei §i o trase fara ru§ine Tn brate. - §i cam cum ar trebui? Tntreba el. E a zTmbj §i sp use:

- Tti arat eu.

Numai Alicia ar fi Tndraznit sa sarute un barbat de fata cu tatal ei. Tnsa putini tati ar fi surTs §i §i-ar fi Tndreptat politicos privirea spre fereastra, Tn timp ce fiica lor saruta un barbat cu toata senzualitatea lenta desemnata a-l stTrni sexual. Alicia o facu, iar Matt o dori imediat. - Cred ca ti-a fost Tntr-adevar dor de mine, spuse ea. - Iar eu cred, replica el, ca unul din noi ar trebui sa aiba bunul-simt §i sa ro§easca. - O atitudine foarte provinciala, dragul meu, TI informa ea nztnd, luTndu-§i fara chef mTinile de pe umerii lui. Tipica clasei de mijloc. - A existat o vreme, sublinie el, ctnd a face parte din clasa de mijloc ar fi fost un pas Tnainte. - E§ti mTndru de ce e§ti, nu-i a§a? TI tachina ea. - Presupun-ca da. Ea aluneca de pe genunchii lui, T§i Tncruci§a picioarele, iar blana lunga se deschise dTnd la iveala rochia neagra, despicata pTna la coapsa.

- La ce te gTnde§ti? Tntreba ea. - O sa afli mai tTrziu la ce se gTnde§te, spuse Stanton, devenit brusc impacientat de monopolul fiicei asupra prietenului sau. Matt, ce §tii despre zvonurile ca Edmund Mining se va uni cu Ryeerson Consolidated? Tnainte de a-mi raspunde, spuse el, ce mai face tatal tau? Tot mai insista sa ramTna la fe rm i? - E bine, spuse Matt. §i era adevarat. De unsprezece ani, Patrick Farrell nu mai pusese picatura de alcool Tn gura... L-am convins Tn sffr§it sa vTnda ferma §i sa se mute la ora§. V a sta cu mine cTteva saptamTni, apoi se va duce Tn vizita la sora mea. Luna asta va trebui sa tree pe la ferma sa Tmpachetez lucrurile. El n-are inima s-o faca. Uria§a sala de receptii a hotelului, cu coloanele Tnalte de marmura, candelabra sclipitoare de cristal §i magnificul tavan boltit, era Tntotdeauna splendida, darTn seara asta lui Meredith i se paru mai minunata ca oricTnd. Comitetul de organizare o transformase Tntr-un superb tarim al craieselor de iarna, cu mici foi§oare acoperite de o mantie de zapada artificiala, pline de boboci de trandafiri. Aproape de centrul Tncaperii, pe o platforma Tnconjurata de ..troiene", se afla orchestra care aducea un omagiu lui Rodgers §i Hart. Din fmtTni marginite de turturi artificiali tT§neau adevarate gheizere de §ampanie, iar chelnerii treceau printre invitati oferind aperitive celor care nu doreau sa se serveasca din platourile gigantice din argint Tncarcate cu mTncare. Tn noaptea asta bogatia podoabelor era accentuata de stralucirea matasurilor §i catifelelor pline de bijuterii, cTntaretii de la opera aparind Tn costumele de pe scena. Tn apropiere de mijlocul salii, Meredith statea ITnga Parker, cu mTna lui pusa posesiv Tn jurul taliei ei, acceptTnd felicitarile de la prietenii §i cuno§tintele care citisera despre logodna lor. Dupa plecarea ultimului grup, Meredith se uita la Parker, chipul luminTndu-i-se de un surTs cu totul nea§teptat. - Ce ti se pare atTt de amuzant? Tntreba el cu un zTmbet tandru. - CTntecul interpretat de orchestra, Ti explica ea. E acela§i pe care I-am dansat cTnd aveam treisprezece ani. VazTndu-i

expresia nedumerita, adauga: La petrecerea lui Miss Epping­ ham, de la hotelul Darke. - A h a , obligatoarea seara de groaza a lui Miss Eppingham. - A fost Tntr-adevar groaznica, fu de acord Meredith. Mi s-a rasturnat po§eta, te-am lovit la cap §i te-am calcat pe picioare Tn timpul. dansului. - fi-a i rasturnat po§eta §i ne-am lovit capetele, spuse el cu acea sensibilitate pentru stentimentele ei, dar nu m-ai calcat pe picioare. Tn seara aceea ai fost adorabila. De fapt, a fost prima seara cTnd am observat cTt de uluitori sTnt ochii tai, continua el cu un zTmbet sincer. Te-ai uitat la mine cu cea mai ciudata §i Tnflacarata expresie pe... Meredith izbucni Tn rTs. - M a gTndeam probabil la modul cel mai potrivit sa te cer de barbat! El surTse, stringTndu-§i bratele Tn jurul ei. - Serios? - Categoric. ZTmbetuI Ti tremura, observTnd o reportera de la rubrica de bTrfe uitTndu-se Tn directia lor. Parker, rosti ea repede, ma due la toaleta pentru cTteva minute. Sally Mansfield se Tndreapta Tncoace §i nu vreau sa vorbesc cu ea pTna luni, cTnd sper sa descopar cine i-a spus ca Bancroft va sarbatori nunta m ea printr-o reducere de preturi. Persoana care a facut-o va trebui sa o roage sa publice o dezmintire, replica Meredith ferm hotarTta, desprinzTndu-se Tn sila din bratele logodnicului ei. Nu va exista nici un fel de reducere de preturi. Caut-o pe Lisa, te rog, adauga ea pornind spre scarile maiestuoase ce duceau la mezanin. Ar fi trebuit sa ajunga demult. - Am sosit la ipomentul potrivit, Matt, spuse Stanton cTnd acesta lua blana de pe umerii Aliciei §i i-o dadu fetei de la garderoba. Matt TI auzi, dar atentia Ti fu atrasa pentru moment de extinderea Tndrazneata a decolteului rochiei din catifea neagra lipita de trupul Aliciei. - Asta da rochie! rosti el, expresia din ochi dezvaluindu-i amuzamentul §i dorinta. Ea Ti sustinu privirea, dTndu-§i u§or capul pe spate, un zTm­ bet semnificativ fluturTndu-i pe buzele ro§ii.

- E§ti singurul barbat, spuse ea cu vocea ei groasa, care poate face ca „asta da rochie" sa sune ca o invitatie irezistibila de a ramTne Tn pat cel putin o saptamTna. Matt rise u§or, apoi se Tndreptara spre luminile orbitoare §i zarva petrecerii. Vazu Tn fata doi fotografi §i o echipa de televiziune, §i T§i aduna fortele pentru atacul inevitabil al presei. - Asta a fost? Tntreba Alicia, imediat ce tatal ei se opri sa discute cu ni§te prieteni. - Ce sa fie? Tntreba Matt, luTnd doua pahare de §ampanie de pe tava unui chelner. O invitatie pentru o saptamTna de regulat furtunos, a§a cum s-a TntTmpIat acum doua luni? - Alicia, o mustra el cu bITndete, dTnd din cap politicos spre doi barbati pe care Ti cuno§tea, fii cuminte. Ar fi mers mai de­ parte, dar Alicia ramase TncapatTnata pe loc, studiindu-l cu o ardoare crescTnda. De ce nu te-ai Tnsurat-niciodata? - Discutam despre asta cu alta ocazie. - Am Tncercat de doua ori cTnd am fost Tmpreuna, dar ai evitat mereu subiectul. Suparat de TncapatTnarea ei, de subiect §i de momentul ales, Matt T§i puse mTna sub bratul ei §i o conduse spre marginea salii. - Presupun, spuse el, ca vrei sa discutam despre chestia asta aici §i acum. - Exact, rosti ea, TntTlnindu-i privirea. - Ce pui la cale? - Casatoria. El se opri, iar Alicia vazu raceala brusca din ochi, dar ceea ce spuse fu §i mai dur decTt expresia din ochi: - Cu cine? Jignita de insulta voita §i furioasa pe ea pentru tactica grosolana prin care Tncercase sa-i forteze mTna, arunca o cautatura cumplita trasaturilor calme ale fetei lui, apoi Tncordarea o parasi. - Banuiesc c-o meritam, recunoscu ea. - Nu, spuse Matt taios, furios din cauza lipsei lui de tact, n-o meritai. Alicia se uita la el cu ochi mari, Tncurcata §i prudenta, apoi schita un zTmbet.

- Cel putin §tim cum stam, deocamdata. Raspunsul lui fu un zTmbet fugar, rece, cu totul descurajator. OftTnd, Alicia T§i strecura mTna pe sub cotul lui. - E§ti cel mai tare barbat pe care I-am cunoscut vreodata! Ti declara ea cu o franchete dezarmanta, aplecTndu-se spre el. IncercTnd sa aduca un pic de frivolitate clipei, Ti arunca o privire piezi§a §i adauga cu toata sinceritatea: §i fizic, §i sentimental, fire§te. Lisa Tmpinse invitatia gravata cu litere aurite spre portarul postat Tn fata salii de receptie. Oprindu-se doar cTt sa-§i scoata paltonul §i sa-l dea la garderoba, intra scrutTnd multimea Tn cau­ tarea lui Parker §i a lui Meredith. Zarind capul blond al lui Parker Tn apropierea orchestrei, se Tndrepta spre el, atingTnd-o din mers pe Alicia Avery, care se plimba la bratul unui barbat foarte Tnalt, brunet §i cu umeri lati, al carui profil Ti parea destul de cunoscut. Pe cTnd T§i croia drum prin multime, barbatii T§i Tntorceau capul dupa ea, uitTndu-se admirativ la imaginea prezentata, o ro§cata mladioasa Tmbracata Tn pantaloni largi din satin §i o haina din catifea neagra, cu o bentita neagra legata Tn jurul fruntii, o combinatie distonanta, cu totul nepotrivita, dar Tn care Lisa reu§ea sa arate fantastic. Era parerea altor barbati, dar nu §i a lui Parker. - Salut, spuse ea venind ITnga el, pe cTnd Parker T§i umplea paharul la una din fmtTnile cu §ampanie. El se Tntoarse, ochii TngustTndu-i-se dezaprobatori la vederea hainelor ei, iar Lisa puse friu criticii lui nerostite. - Oh, nu! exclama ea teatral, uitTndu-se cu prefacuta spaima la fata lui frumoasa, Tncruntata. Pretul de cost a crescut din nou? Privirea lui enervata se smuci de la decolteul expus de jacheta la expresia obraznica. - De ce nu te Tmbraci ca alte femei? Tntreba el indignat. - Nu §tiu, raspunse ea, oprindu-se ca pentru a se gTndi bine, apoi anunta cu Un zTmbet radios: E probabil acela§i impuls pervers care te face §i pe tine sa te bucuri cTnd refuzi credite vaduvelor §i orfanilor. Unde e Meredith? - La toaleta.

RasfatTndu-se astfel cu genul de grosolanii cam neobi§nuite firii lor, dar care crescuse Tntre ei de-a lungul anilor, cautara amTndoi cu stoicism sa nu se mai uite unul la celalalt, TndreptTndu-§i atentia asupra multimii. Tn aceea§i clipa, Tn stTnga lor se declan§a o u§oara agitatie §i T§i Tntoarsera capetele Tn acea directie, urmarind echipele de la posturile de televiziune §i re­ porterii, care pTna atunci se plimbasera printre invitati sau se retrasesera pe margine, cum trecura brusc la actiune, alergTnd spre prada lor. Blitz-urile aparatelor de fotografiat scaparara, iar Lisa se apleca mai spre dreapta reu§ind sa vada cum TI luau cu asalt pe barbatul brunet de ITnga Alicia Averty. Obiectivele camerelor de luat vederi erau atintite spre figura lui, el conducmd-o calm pe tTnara femeie prin explozia de lumini §i hoarda de reporteri ce T§i Tmpingeau microfoanele spre el. - Cine e tipu'? Tntreba Lisa uitTndu-se nedumerita la Parker. - Nu vad bine, Tncepu Parker, urmarind freamatul cu un interes indulgent, dar, cTnd multimea se dadu la o parte* -se Tncorda brusc. E Farrell! Numele de familie, Tmpreuna cu prim-planul figurii bronzate a lui Farrell fura suficiente ca Lisa sa-§i dea seam a ca barbatul de ITnga Alicia era fostul sot, necredincios §i lipsit de inima, al lui Meredith. Aversiunea exploda Tn ea imediat. Tl urmari oprindu-se sa raspunda Tntrebarilor strigate de reporteri, Alicia Averty atTr­ nTndu-i zTmbitoare de brat. CTteva clipe lungi, Lisa ramase nemi§cata, amintindu-§i suferinta provocata de el. lui Meredith, cochetTnd cu ideea de a mar§alui spre el §i a-l declara un ticalos de fata cu toata acea presa pierduta Tn admiratie. Lui Meredith Tnsa nu-i va placea. Tn plus, doar ea §i Parker §tiau ca Meredith avusese vreo legatura cu el. Meredith! GTndul Ti izbi pe amTndoi Tn acela§i moment, §tergTnd de pe chipul lui Parker expresia calma, civilizata, cu care TI studia pe Farrell. - Meredith §tia ca va fi aici? gemu ea Tn aceea§i secunda Tn care Parker Ti apuca bratul §i porunci: - Caut-o pe Meredith §i avertizeaz-o ca Farrell e aici. P e cTnd Lisa Tnainta cu capul plecat, croindu-§i drum prin multime, numele |ui Matthew Farrell trecu printre cei prezenti ca un fel de incantatie §optita. Scapase de presa, cu exceptia lui Sally Mansfield, aflata Tn spatele lui, §i statea acum de vorba cu

Stanton Averty. UitTndu-se cu un ochi la Farrell, ca sa o poata preveni pe Meredith, iar cu celalalt la balcon, Lisa se avTnta mai departe, apoi se opri neajutorata §i distrusa cTnd Meredith aparu brusc Tn partea de sus a scarilor, TncepTnd sa coboare. Din moment ce nu mai putea ajunge la ea Tnainte ca M ere­ dith sa treaca pe ITnga Farrell, Lisa ram ase nemi§cata, bucurmdu-se pe deplin de faptul ca prietena ei nu aratase niciodata mai superb ca acum, cTnd scTrba ei de fost sot urma sa o vada pentru prima oara dupa unsprezece ani. SfidTnd moda ve§mintelor mulate pe corp, Meredith purta o rochie fara umeri, cu o fusta larga dintr-un satin alb, stralucitor, §i cu un corsaj avTnd cusut Tn el perle, paiete §i cristale minuscule. La gTt avea un colier magnific din rubine §i diamante, care era fie un dar din partea lui Parker, lucru la care Lisa se cam Tndoia, fie Tmprumutat de la raionul de bijuterii de la Bancroft, ceea ce Lisei i se parea mult mai probabil. La jumatatea treptelor, Meredith se opri sa vorbeasca unui cuplu de batrini, iar Lisa T§i flnurasuflarea. Parker pa§i ITnga ea, privirea lui trecTnd nelini§tita de la Farrell la Sally Mansfield, apoi la Meredith. Atent la ce-i spunea Stanton, Matt se uita Tn jur dupa Alicia, care se dusese la toaleta, §i T§i auzi numele strigat de cineva sau a§a i se paru lui. JntorcTndu-§i capul, cauta sursa acelei voci, ridica privirea mai sus, spre trepte... §i Tncremeni. Cu pa­ harul de §ampanie aproape de gura, Matt se holba la femeia de pe trepte, care, atunci cTnd o vazuse ultima oara fusese o fata tTnara, nu sotia lui. Iar Tn clipa aceea Tntelese de ce presei Ti placea sa o com pare cu G race Kelly. Cu parul blond prins Tntr-un manunchi elegant la ceafa, Tmpletit cu mici trandafiri albi, Meredith Bancroft era o imagine fascinanta a rafinamentului §i serenitatii. Tn anii care se scursesera de cTnd o vazuse ultima oara, silueta i se Tmplinise, iar trasaturile delicate ale fetei em anau o stralucire fermecatoare. §ocul lui Matt disparu la fel de repede pe cTt aparu §i reu§i sa-§i bea §ampania, dTnd aprobTnd ceea ce Ti spunea Stanton, dar continua sa studieze frumusetea captivanta de pe trepte, doar ca acum o facea cu interesul deta§at al unui expert examinTnd o piesa de arta careia Ti cuno§ t e l heajunsurile, §tiind ca e un fals.

Doar ca nici macar el nu reu§ea sa-§i Tntareasca Tn Tntregime inima Tmpotriva ei, a§a cum statea acolo, ascultTnd cuplul de batrini care o oprise la jumatatea treptelor. Se simtise Tntot­ deauna bine cu oameni mai Tn vTrsta decTt ea, T§i aminti Matt, gTndindu-se la seara cTnd, la club, TI luase sub aripa ei, iar inima i se Tnmuie §i mai mult. Cauta la ea semnele femeii de afaceri Tncrincenate, dar ceea ce vazu fu un zTmbet Tnduio§ator, ochii alba§tri-verzui, sclipitori, §i o aura cu totul nea§teptata de... cauta Tn minte cuvTntul potrivit §i nu se putu gTndi decTt la nevinovatie. Poate se datora rochiei albe sau poate faptului ca, Tn timp ce majoritatea femeilor purtau rochii strTmte, decoltate §i crdpate pTna sus pe coapse, Meredith T§i dezgolise doar umerii, reu§ind chiar §i a§a sa arate mai provocatoare decTt ele. Provocatoare, regala §i de neatins. Simti cum i se risipesc §i ultimele vestigii ale amaraciunii. Mai mult decTt frumusetea, avea Tn ea o bITndete, bITndete care, ca ea sa fi acceptat acel avort, trebuie sa fi fost calcata Tn picioare de o adevarata teroare. Fusese atTt de tTnara cTnd se vazuse silita sa se marite cu el, T§i zise Matt acum, §i nu-l cunoscuse deloc. Se a§teptase fara Tndoiala sa traiasca Tn vreun ora§ murdar ca Edmunton, casatorita cu un betivan, a§a cum fusese tatal lui, TncercTnd sa creasca copilul lor. Tatal ei se straduise din rasputeri sa o convinga ca a§a se va TntTmpla; ar fi fost Tn stare de orice sa puna capat legaturii ei cu un nimeni, inclusiv sa o lamureasca sa faca un avort §i sa divorteze. Spre deosebire de tatal ei, Meredith nu fusese niciodata o snoaba, dimpotriva. Bine crescuta, da, dar niciodata atTt de snoaba ca sa-i faca lucrurile acelea lui §i copilului lor. O convinsesera frica, tineretea §i presiunea din partea tiranicului ei tata. Tntelegea abia acum. Dupa unsprezece ani trebuise sa o vada din nou ca sa-§i dea seama cine fusese atunci. §i cine era Tnca. - Frumoasa, nu-i a§a? Ti dadu Stanton un ghiont lui Matt. - Foarte. - Vino cu mine sa-ti fac cuno§tinta cu ea §i cu logodnicul ei. Tot trebuie sa vorbesc cu el. Apropo, n-ar fi rau sa Tntretii o legatura cTt mai strTnsa cu Parker, controleaza una dintre cele mai mari band din Chicago. Matt §ovai, apoi dadu din cap. Urma sa se TntTlneasca cu

Meredith la tot felul de evenimente sociale; era mai bine sa treaca ctt mai repede peste obstacolul primei confruntari. Cel putin de data asta nu se va mai simti ca o lepra sociala. ScrutTnd multimea Tn cautarea lui' Parker, Meredith coborT ultima treapta, oprindu-se apoi la auzul Vocii raspicate, joviale, a lui Stanton Avery. - Meredith, spuse el, retinTndu4 :bratul cu o mTna hotarTta, da-mi voi sa-ti prezint pe cineva. Ea zTmbea deja, se pregatea sa Tntinda mTna, mutTndu-§i privirea de la rinjetul lui Stanton la gTtuI bronzat al unui barbat Tnalt, apoi la fata lui. Fata lui Matthew Farrell. Naucita, simtind o stringere Tn pTntece, auzi ca prin vis glasul lui Avery rostind: - Acesta este prietenul meu, Matt Farrell... Si vazu barbatul care o lasase sa zaca singura Tntr-un spital, dupa ce-§i pierduse copilul, apoi Ti trimisese o telegrama anurttTnd-o ca vrea sa divorteze. Acum Ti zTmbea, acela§i zTmbet de neuitat, intim, fermecator, detestabil, TntinzTnd mTna sa o ia pe a ei, §i ceva exploda Tnauntrul ei. f§i smulse mTna dintr-a lui Matt, se uita la el cu un dispret de gheafa, apoi i se adresa lui Stanton Avery: - Ar trebui sa-ti alegi prietenii cu mai multa grija, domnule Avery. TntorcTndu-le spatele, Meredith lasa Tn urma ei trei persoane cu stari diferite - Sally Mansfield era fascinate Stanton Avery uluit, iar Matthew Farrell Tnfuriat peste masura. Se facuse deja trei dimineata cTnd ultimii dintre invitatii lui Meredith §i ai lui Parker Ti parasira, lasTndu-i cu tatal ei. - N ^ r trebui sa ramTi pTna la ora asta, Ti spuse ea, lasTndu-se sa cada pe un scaun stil Queen Anne, acoperit cu o husa din pTnza creponatl. Chiar §i acum, la cTteva ore dupa ce-l Tnfruntase pe Matthew Farrell, se mai simtea zguduita. O bTntuia enervarea §i furia salbatica din ochii lui, cTnd TI lasase cu mTna Tntinsa, aratTnd ca un prost. §tii foarte bine de ce sTnt Tnca aici, spuse Philip, turnTndu-§i un pahar de sherry. Nu aflase despre TntTlnirea dintre ea §i Farrell decTt cu o ora Tn urma, cTnd Ti fusese relatata de Parker, dar acum intentiona sa fie pus la curent cu toate detaliile.

HI-

- Nu bea. Doctorii tf-au interzis sa te atingi de alcool. - La dracu’ cu doctorii, vreau sa §tiu ce ti-a spus Farrell. Parker mi-a povestit ca i-ai Tntors spatele. - N-a avut ctnd sa-mi spuna ceva, replica Meredith, apoi Ti explica ce se TntTmplase. Dupa ce termina, urmari tacuta §i vexata cum da pe gTt bautura interzisa. Devenise un barbat TmbatrTnit, impresionant, cu par argintiu, Tmbracat Tn smoching. Ti dominase §i Ti manipulase cea mai mare parte a vietii, pTna T§i gasise curajul §i tSria de caracter sa se opuna fortei vointei lui de fier §i temperamentului vulcanic. Tnsa, Tn ciuda tuturor manevrelor lui, TI iubea §i T§j facea griji pentru el. Era singura ei ruda, familia ei, iar acum era tras la fata din cauza bolii §i a oboselii. Imediat ce-§i va lua concediul, va pleca Tntr-o croaziera lunga, iar doctorul TI silise sa promita ca nu-§i va face probleme pentru Bancroft & Company, pentru afacerile internationale. Pe parcursul celor §ase saptamTni cTt va fi plecat, nu va urmari §tirile, nu va citi ziarele, ci va face doar lucruri placute §i odihnitoare. DesprinzTndu-§i privirea de la tatal ei, Meredith se uita la Parker §i spuse: - A§ vrea sa nu-i fi povestit tatei ce s-a TntTmpIat Tn seara asta. Nu era necesar. OftTnd, Parker se lasa pe speteaza scaunului §i Ti aduse la cuno§tinta un lucru despre care ea nu §tiuse. - Meredith, Sally Mansfield a vazut §i probabil a auzit Tntregul episod. Vom avea mare noroc daca mTine nu vor citi toti articolul ei. - Spera sa-l publice, spuse Philip. - Eu nu, TI contrazise Parker, ignorind cautatura du§manoasa a lui Philip cu calmul lui obi§nuit. Nu vreau ca oamenii sa se Tntrebe ce motiv a avut Meredith sa-i dea peste nas. fnclinTndu-§i capul pe spate, Meredith lasa sa-i scape un suspin §i Tnchise ochii. - Daca a§ fi avut timp sa gTndesc, n-a§ fi facut-o, nu Tn public, Tn orice caz. - Mai multi dintre prietenii no§tri m-au Tntrebat deja, spuse

Parker. V a trebui sa ne gmdim la o explicate... Tncepu el, dar Meredith TI Tntrerupse: - Te rog, nu Tn noaptea asta. A§ vrea sa ma due la culcare. - Ai dreptate, spuse Parker §i se ridica, obligTndu-l astfel pe Philip sa piece odata cu el.

Capitolul 18

Se facuse aproape am iaza cTnd Meredith ie§i de sub du§. Tmbracata Tn ni§te pantaloni de ITna de un ro§u-Tnchis §i un pulover de aceea§i culoare, cu parul prins Tntr-o coada de cai, intra agale Tn sufragerie §i se uita cu o groaza reTnnoita la numarul de duminica din Tribune aruncat pe canapea, dupa ce vazuse articolul lui Sally Mansfield. Prima propozitie scrisa de Sally Mansfield se referea la episodul de la Opera:

«Femeile din lumea tntreaga par sa cada prada farmecului legendar al lui Matthew Farrell, dar Meredith Bancroft a noastra e cu siguranta imuna. La balul Operei de sfmbata seara, faimosul om de afaceri a fost, a§a cum s-ar fi spus pe vremuri - „pus la puncf. Frumoasa noastra Meredith, cunoscuta pentru bunatatea §i tntelegerea de care da dovada tn .orice situatie, a refuzat sa dea mtna cu Matthew Farrell. Ne fntrebam de ce?» Prea Tncordata sa lucreze §i prea obosita ca sa iasa Tn ora§, Meredith ramase Tn centrul Tncaperii, uitTndu-se la masutele §i scaunele de epoca de parea i-ar fi fost la fel de straine ca §i zbuciumul interior. Covorul persan de sub talpi era lucrat Tn modele de un verde §i roz-pal, pe un fundal crem. Totul era a§a cum T§i dorise, de la draperiile din pTnza creponata trase la marginea ferestrelor, la biroul frumos sculptat, adjudecat la o licitatie din New York. Apartamentul cu vedere spre ora§ fusese singura ei extravaganza adevarata, pe ITnga BMW -ul cumparat acum cinci ani. Astazi, Tncaperea i se parea o harababura de nerecunoscut, exact cum Ti erau §i gTndurile. AbandonTnd deocamdata ideea de a lucra, se duse Tn buca­ tarie §i T§i turna o cea§ca de cafea. Cu spatele la chiuveta, sorbi din lichidul fierbinte, a§teptTnd ca senzatia de ireal sa dispara, evitTnd sa se gTndeasca la ceea ce se TntTmplase, pTna mintea nu i se va limpezi. Astazi cerul era mohorit. A§a era §i ea.

Cafeaua aburinda avu mai mult efect asupra ei decit du§ul, TndepartTnd amorteala care Ti cuprinsese creierul, iar cTnd se trezi de-g binelea suporta cu greu furia §i ru§inea pentru purtarea ei. Spre deosebire de Parker §i de tatal ei, Meredith nu regreta ceea ce facuse de team a repercusiunilor articolului lui Sally Mansfield. C eea ce o deranja era ca-§i pierduse controlul. Cu ani Tn urma, Tncetase sa mai dea vina pe Matt Farrell, nu atTt de dragul lui, cTt de-al ei, pentru ca furia §i durerea cauzate de tradarea lui fusesera peste puterile ei. La un an dupa avort se sili sa se gTndeasca din nou, obiectiv, la tot ceea ce se TntTmplase Tntre ei; se luptase din greu pentru acea obiectivitate §i odata gasita se tinuse cu dintii de ea, devenind parte din fiinta ei. Obiectivitatea §i un psiholog cu care statuse de vorba Tn timpul colegiului Ti permisesera sa Tnteleaga ca ceea ce se petrecuse Tntre ei fusese absolut inevitabil. Fusesera siliti sa se casatoreasca §i, cu exceptia copilului p e care TI concepusera Tmpreuna, nu exista nici un motiv pentru care sa fi ramas casatoriti. Nu aveau nimic Tn comun §i nu vor avea niciodata. Matt se purtase foarte crud cu ea, ignorindu-i rugamintea de a se Tntoarce din America de Sud, dupa ce pierduse copilul, §i.daduse dovada de o cruzime §i mai mare cerind imediat divortul. Sub farmecul lui de suprafata fusese Tntotdeauna dur §i intransigent. Cum sa fi fost altfel, tinTnd seama de mediul din care provenea? Trebuise sa se lupte ca sa razbeasca Tn viata, facTnd fata unui tata betiv, unei surori mai tinere, unei slujbe Tntr-o otelarie... Daca n-ar fi fost dur, de neclintit, devorat de dorinta de a reu§i, n-ar fi plecat niciodata de acolo. Cu unsprezece ani Tn urma, cTnd o tratase pe Meredith cu acea indiferenta dureroasa, se purtase cu ea a§a cum era de fapt; dur, crud, necrutator. T§i facuse datoria §i se Tnsurase cu ea, Tndemnat partial §i de lacomie. T§i daduse seama curind ca Meredith nu avea banii ei, iar cTnd ea pierduse copilul, nu mai existase nici un motiv sa ramTna casatorit cu ea. Nu respecta acelea§i valori ca ea, iar daca ar fi ramas casatoriei, i-ar fi frint inima. Ajunsese sa Tnteleaga toate astea sau cel putin a§a crezuse. Dar noaptea trecuta, pret de o clipa oribila, chinuitoare, T§i pierduse obiectivitatea §i stapTnirea de sine. N -ar fi trebuit sa se

TntTmple niciodata §i nici nu s-ar fi TntTmpIat daca ar fi fost prevenita cu cTteva minute Tnainte de a da ochii cu el, sau daca el nu i-ar fi zTmbit Tn felul aceia calduros, familiar, intim. O mTncase mTna §i abia se abtinuse sa nu-i traga o palma peste zTmbetuI aceia prefacut. C eea ce-i spusese lui Stanton fusese exact ce simtise; dar ce o Tngrozea cel mai mult erau sentimentele putemice, apasatoare §i obsedante care o determinasera sa vorbeasca. §i se tem ea ca i s-ar putea TntTmpla din nou. Tnsa chiar Tn timp ce gTndul acesta Ti trecea prin minte T§i dadu seam a ca a§a ceva era imposibil. ExceptTnd indignarea ca Matt era §i mai chipe§, dobTndind un farm ec mai mare decTt ar fi avut dreptul oricare alt barbat, cu lipsa lui totala de scrupule, Meredith nu mai simtea nimic. Explozia emotiilor ei din noaptea trecuta nu fusese decTt eruptia slaba a unui vulcan mort. Acum, ca judecase totul la rece, Meredith se simtea mult mai bine. TurnTndu-§i Tnca o cea§ca de cafea, o duse Tn su­ fragerie §i se a§eza la birou, apucTndu-se de lucru. Frumosul ei apartament era din nou ordonat, familiar, seren, a§a cum Ti era §i mintea. S e uita la telefonul de pe masa §i simti pentru o clipa impulsul de a-l suna pe Matt Farrell §i de a face ceea ce-i dicta educatia primita; sa-§i ceara scuze pentru scena creata. Alunga cu o ridicare din umeri impulsul lipsit de sens, deschise servieta §i scoase dosarul continTnd datele financiare ale magazinului din Houston. CTnd fusesera casatoriti, pe Matthew Farrell TI duruse Tn cot de ce gmdea §i facea ea. Tn consecinta, cu siguranta ca nu-i pasa de ce facuse noaptea trecuta. Tn plus, era atTt de Tncrezut §i cu o piele atTt de groasa, TncTt nimic nu I-ar putea rani sau ofensa.

Capitolul 19

Exact la ora zece Tn dimineata prezenta la domni§oara Stern, pe „Sfinxul“, apoi a§tepta ca un §colar ia act de prezenta lui. Tnsa ea T§i

de luni, Peter Vanderwilt se care o botezase Tn secret plin de neastTmpar ca ea sa atinti asupra lui privirea de

reptila, numai dupa ce-§i termina treaba §i Tnceta sa mai bata la ma§ina de scris. - Am o Tntrevedere cu domnul Farrell pentru ora zece, o informa el. - Domnul Farrell este Tntr-o §edinta. Te va primi peste cincisprezece minute. - Credeti ca ar trebui sa a§tept? - Doar daca n-ai altceva de facut Tn urmatoarele cincisprezece minute, replica ea pe un ton glacial. Trimis la plimbare ca un baietel neascultator, Peter porni teapan spre ascensor §i se Tntoarse Tn biroul lujfi I se paru un gest mult mai Tntelept decTt sa ramTna la etajul §aizeci, dTndu-i motiv sa creada ca nu avea nimic de facut Tn urmatoarele cincisprezece minute. La zece §i un sfert. se duse din nou la domni§oara Stern, care Ti facu semn sa intre Tn sanctuarul de dihcolo de biroul ei, Tn timp ce trei dintre vicepre§edintii de la Haskell ie§eau din sala de §edinta. Tnainte ca Peter sa apuce sa deschida gura, se auzi telefonul de pe masa lui Farrell. - la loc, Peter, spuse Matt. Discutam imediat. Cu receptorul la ureche, Matt deschise dosarul achizitiilor posibile lasat la el de Peter. Erau corporatii care detineau cladiri de imobile comer­ ciale, iar Matt le studiase pe fiecare Tn acel sffr§sit de saptamTna. Era multumit de mai multe dintre alegerile lui Peter, impresionat de extraordinara munca de documentare §i u§or surprins de cTteva dintre recomandarile lui. Dupa ce puse receptorul Tn furca, se lasa pe speteaza scaunului §i-§i Tndrepta Tntreaga atentie asupra lui Peter. - Ce anume Tti place la compania din Atlanta? - Mai multe lucruri, replica Peter, uimit de bruschetea Tntrebarii. Proprietatile ei sTnt Tn majoritate cladiri comerciale noi, ocupate aproape Tn Tntregime. Mai toti chiria§ii sTnt corporatii cunoscute, cu contracte de Tnchiriere pe termen lung, §i toate cladirile sTnt foarte bine amenajate §i Tntrefnute. Am vazut-o cu ochii mei cTnd am fost Tn Atlanta sa le studiez. - Dar compania din Chicago? Define cladiri cu apartamente mari §i chifti ridicate, situate Tn cartiere elegante, iar profiturile sTnt excelente.

Privirea lui Matt se fixa asupra tmarului, subliniind ni§te lu­ cruri fara menajamente. - Din cTte mi-am dat eu seama consultTnd dosarul asta, majoritatea cladirilor au peste treizeci de ani. Peste §apte, zece ani costul renovarilor §i al reparatiilor se va Tnfrupta din plin din acele profituri excelente. - Am luat §i asta Tn considerare cTnd am pregatit raportul, spuse Peter. Dar pammtul pe care sTnt construite va valora Tntotdeauna o avere. Mulfumit, Matt dadu din cap §i deschise dosarul urmator. Recomandarea asta TI puse pe gTnduri, a§a-zisul geniu al lui Peter putTnd fi o exagerare, la fel ca puterea lui de discernamTnt. Tncruntfndu-se la Vanderwilt pe deasupra dosarului, Matt spuse: ■c - Ce te-a facut sa alegi compania din Houston? - Daca Houston-ul T§i continua rena§terea economica, valoarea proprietatilor va urea considerabil §i... - Tmi dau seama, TI Tntrerupse Matt nerabdator. Ce vreau sa §tiu e de ce ne-ai recomanda sa achizitionam Thorp Develop­ ment. Oricine cite§te Wall Street Journal §tie ca e de vTnzare de cTtiva ani, §i mai §tie de ce nu s-a vTndut pTna acum: pretul e ridicol de mare, iar compania prost condusa. Simtindu-se de parea scaunul pe care statea fusese conectat la o retea de curent electric, Peter T§i drese glasul §i continua cu TncapatTnare: - Ai dreptate, dar daca ma asculti cTteva clipe s-ar putea sa te razginde§ti. Cum Farrell dadu scurt din cap, Peter se lansa mai departe cu explicatiile: Thorp Development e o companie detinuta de doi frati care au mo§tenit-o de la tatal lor, mort acum zece ani. De cTnd au ajuns la conducerea companiei au facut o multime de investi{ii proaste, ipotecTnd cea mai mare parte a proprietatilor dumparate de tatal lor de-a lungul anilor. Rezuitatui e ca sTnt Tndatorati pTna peste cap la Continental City Trust, din Houston. Cei doi frati nu se suporta unul pe altul §i nu cad de acord asupra nici unui lucru. Tn ultimii doi ani, unul din ei Tncearca sa vTnda Tntreaga companie cu toate bunurile ei, iar celalalt vrea sa Tmparta bunurile §i sa o vTnda pe bucati. Aeum Tnsa nu-§i mai pot permite nici una din variante, Banca Conti­ nental pregatindu-se sa le Tnchida compania.

- Cum de-ai aflat toate astea? Tntreba Matt. - Tn octombrie, cTnd am fost Tn Houston sa-mi vizitez sora, m-am gTndit sa arunc o privire companiei §i sa o verific, daca tot eram acolo. Am facut rost din Max Thorp de numele bancherului lor §i I-am sunat cTnd m-am Tntors aici. Collins dorea cu disperare sa „ajute“ compania Thorp sa gaseasca un cumparator §i a vorbit pTna m-a ametit. Pe parcursul conversatiei am Tnceput sa banuiesc ca motivul entuziasmului sau e ca voia sa scape de Tmprumuturile Thorp. M-a sunat joia trecuta §i mi-a spus ca Thorp e dornic sa ajunga la o Tntelegere cu noi §i ca vor vinde foarte ieftin. M-a Tndemnat sa analizez bine situatia §i sa le fac o oferta. Daca ne mi§cam repede, s-ar putea sa punem mTna pe toate proprietatile Thorp cumparindu-le la valoarea.ipotecilor §i nu la cea reala. Collins e pe cale sa refuze un alt Tmprumut, iar Thorp §tie foarte bine asta. - Ce te face sa crezi ca va refuza un alt Tmprumut? Peter schita un zTmbet. - Am sunat un prieten de-al meu, bancher Tn Dallas, §i I-am Tntrebat daca TI cunoa§te pe Collins de la Continental City Trust. Mi-a spus ca da §i i-a dat un telefon vorbind ca Tntre colegi despre starea trista a bancilor din Texas. Collins a fost cel care i-a povestit ca cei din conducerea bancii fac presiuni asupra lui sa recupereze mai multe Tmprumuturi mari, neonorate demult, printre care §i al lui Thorp. Peter se opri, urmTnd un fel de tacere triumfatoare Tn care a§tepta un compliment cTt de mic din partea §efului sau imperturbabil pentru con§tiinciozitatea §i rezultatele cercetarii sale; obtinu un zTmbet scurt §i o Tnclinare aproape imperceptibila din cap. I se paru ca fusese binecuvTntat de Dum­ nezeu. Tncurajat peste masura de acest gest simplu, Peter se apleca Tnainte: Vrei sa afli cTte ceva despre proprietatile detinute de Thorp? Doua dintre ele sTnt terenuri excelente, care ar putea fi dezvoltate §i vTndute pentru o avere. - Te ascult, spuse Matt, de§i nu era atTt de interesat de cumpararea §i dezvoltarea terenurilor virane, pe cTt era de cum­ pararea unor cladiri comerciale. - Proprietatea cea mai valoroasa a companiei Thorp e o parcela grozava de cincisprezece acri de pamTnt situata la doua intersectii de The Galleria, un enorm §i elegant centru comercial,

cu propriile sale hoteluri. Tn complexul Galleria expune NeimanMarcus; prin apropiere se afla o multime de buticuri ale creatorilor de moda Tn voga, iar autostrada e la doi pa§i. Proprietatea lui Throp e Tntre alte doua complexe comerciale §i e locul perfect pentru un alt magazin cu marfuri de calitate. - Am vazut zona, am fost acolo cu afaceri, interveni Matt. - Atunci §tii ce chilipir ar fi sa cumparam bucata aceea de pamTnt pentru numai douazeci de milioane de dolari. Am putea construi noi Tn§ine sau am putea pastra terenul §i sa-l vindem mai tTrziu cu un profit uria§. Cu cinci ani Tn urma valora patruzeci de milioane. Daca Houston T§i continua revenirea economica, va valora Tn curind la fel de mult. Matt facea Tnsemnari Tn dosarul Thorp, a§teptTnd o pauza Tn expunerea lui Peter ca sa-i poata explica ca prefera ca Intercorp sa investeasca Tn cladiri comerciale, cTnd Peter adauga: - Daca te intereseaza, trebuie sa ne mi§cam repede, pentru ca atTt Thorp cTt §i Collins au dat de Tnteles ca a§teapta Tn orice clipa o oferta pentru terenul aceia. PTna n-au Tnceput sa spuna nume am crezut ca vor sa-mi forteze mTna. Se pare ca Bancroft & Company, de aici, din Chicago, T§i dore§te enorm terenul aia §i nu e de mirare. Nu mai exista altul la fel Tn tot Houston-ul. La naiba, I-am putea Tnhata acum pentru douazeci de milioane §i I-am putea vinde peste cTteva luni celor de la Bancroft pentru douazeci §i cinci sau treizeci de milioane, cTt valoreaza Tn realitate... Peter lasa fraza Tn suspensie, pentru ca Matthew Farrell T§i ridicase brusc capul §i se holba la el cu o expresie foarte ciudata. - Ce-ai spus? Tntreba el. - Am spus ca Bancroft & Company vrea sa cumpere tere­ nul, replica Peter pus pe gTnduri de privirea rece, calculate, prevestitoare de rele.din ochii lui Farrell. CrezTnd ca Farrell vrea mai multe informatii, adauga repede: Bancroft e ca magazinui Bloomingdale sau Neiman-Marcus, vechi, distins, clientii aparfinTnd lumii bune. Au Tnceput sa se extinda cTnd... ; - Cunosc Bancroft, replica Matt cu o voce taioasa. Privirea i se muta spre dosarul Thorp §i studie evaluarea terenului din Houston cu un interes crescTnd. Vazu cifrele §i-§i dadu seama ca pamTntuI era foarte ieftin, iar profitul uria§. Dar nu la profit Ti

statea lui mintea acum. t§i aminti cu o furie §i mai mare de gestul lui Meredith din noaptea de sTmbata. - Cumpara-I, spuse el Tncet. - Dar nu te intereseaza §i celelalte proprietati? - Nu ma intereseaza nimic altceva decTt terenul pe care TI vrea Bancroft, la legatura cu departamentul juridic de la Inter­ corp §i Tntocme§te contractul pentru cumpararea terenului. Te duci mTine la Houston §i-l prezinti personal lui Thorp. - Un contract? se bTlbTi Peter. Pentru cTt? - Ofera-le cincisprezece milioane §i da-le douazeci §i patru de ore ca sa semneze sau te retragi. Vor pretinde imediat do.uazeci §i cinci. Urea pTna la douazeci §i spune-le ca vrem sa detinem proprietatea Tn trei saptamTni, altfel oferta cade. - Nu cred ca... - Mai exista o conditie. Daca Thorp accepta oferta noastra, tranzactia va trebui sa ramTna secreta. Nimeni nu trebuie sa afle ca vom cumpara acel teren decTt dupa semnarea contractului. Spune-le celor de la juridic sa includa toate clauzele astea Tn oferta, Tmpreuna cu cele obi§nuite. Brusc, Peter se simti nelini§tit. Tn trecut, cTnd Farrell investise sau cumparase companii la recomandarea lui, n-o facuse fara sa se fi consultat cu altii. Verificase totul §i T§i luase toate precautiile. De data asta Tnsa, daca ceva nu va merge a§a cum trebuie, Peter va fi singu­ rul vinovat. - Domnule Farrell', nu cred ca... - Peter, TI Tntrerupse Matt cu o voce calma, dar ferma. Cum­ para blestematul aia de teren. DTnd din cap, Peter se ridica Tn picioare, dar tulburarea lui cre§tea cu fiecare clipa. - Telefoneaza-i lui Art Simpson de la departamentul nostru juridic din California, expune-i oferta §i clauzele, §i spune-i ca vreau ca mTine contracted sa fie aici. CTnd sosesc, le aduci aici §i discutam pasul urmator. Dupa plecarea lui Vanderwilt, Matt se rasuci pe scaun §i se uita pe fereastra. Era clar ca Meredith TI considera tot un om de nimic, demn de dispret

Era dreptul ei, a§a cum era §i cel de a-§i face cunoscute sentimentele tuturor celor care citeau ziarele din Chicago. Totu§i, exercitarea acelor drepturi o va costa cam zece milioane de dolari, suma Tn plus pe care o va avea de platit ca sa cumpere de la Intercorp terenul din Houston.

Capitolul 20

- Domnul Farrell mi-a spus sa-i aduc contractele astea ime­ diat ce sosesc, o informa Peter sigur de sine pe domni§oara Stern Tn dupa-amiaza zilei urmatoare. - Tn cazul asta, replica ea ridicTnd din sprincenele subtiri, Tti sugerez sa faci tntocmai. Enervat ca pierduse Tnca o altercatie cu ea, Peter se rasuci pe calcTie, batu la u§a din lemn de trandafir §i o deschise. Tn rivna lui de a-l Tmpiedica pe Farrell sa actioneze precipitat cu terenul din Houston, nu-l observa pe Tom Anderson aflat Tn celalalt capat al biroului, studiind un tablou care fusese agatat de curind. - Trebuie sa-ti marturisesc ca sTnt foarte nelini§tit de afacerea Thorp, Tncepu Peter. - Ai contractele? - Da. I le TnmTna fara prea mult entuziasm. Vei asculta macar ce am de spus? Farrell arata cu capul spre unul dintre scaunele din fata mesei. - Stai jos pTna ma uit la astea, apoi poti sa-mi spui ce vrei. Peter TI urmari Tntr-o tacere apasatoare citind fara nici o expresie pe fata documentele complexe prin care Intercorp se obliga sa plateasca suma de douazeci de milioane de dolari. Pe nea§teptate, Peter se Tntreba daca barbatul din fata lui era sclavul unor slabiciuni umane, cum arfi Tndoiala, teama, regretul... De cTnd lucra la Intercorp, Peter TI vazuse pe Matt Farrell hotarindu-se sa realizeze ceva: cTnd o facea, putea da solutii unor complicatii care Ti facusera pe altii sa-§i stoarca creierii, depa§ind orice obstacole §i Tncheind o afacere Tntr-o saptamTna sau doua. CTnd T§i dorea atingerea unui obiectiv, trecea peste orice gen de piedici puse Tn calea 1ui, umane, financiare, ca o

tornada aducatoare de moarte, cu o forta extraordinara §i cu o lipsa totala de emotii. Ceilalti barbafi care lucrau cu Farrell ca parte din „echipa de reorganizare" se pricepeau mai bine ca Peter sa-§i ascunda admiratia, teama §i nesiguran|a fata de §eful lor, dar Peter sesizase ca simteau la fel. Cu doua zile Tn urma lucrasera pTna la zece seara §i TI invitasera pe Peter sa li se alature la o cina tTrzie. Tom Ander­ son hotarise Tn ultima clipa sa-§i continue munca. Tn timpul acelei cine Peter Tntelesese ca nici unul dintre cei patru barbati nu-l cuno§tea mai bine decTt el pe Farrell. Doar Tom Anderson parea sa se bucure de Tncrederea §i prietenia lui, de§i nimeni nu §tia cum §i le cT§tigase. GTndurile Ti fura Tntrerupte brusc, cTnd Farrell facu doua schimbari Tn contracte, T§i puse parafa, le semna, apoi i le Tntinse lui Peter peste masa. - Acum sTnt Tn regula. Ce nu-ti place la afacerea asta? - Doua lucruri, domnule Farrell, replica Peter, TndreptTndu-§i umerii §i TncercTnd sa revina la atitudinea hotarTta de mai Tna­ inte. Tn primul rind, am senzatia ca dai curs acestei afaceri pentru ca te-am lasat sa crezi c-am putea vinde terenul compa­ niei Bancroft pentru un profit mai mare, leri, am crezut ca e ceva sigur, dar mi-am petrecut o zi §i jumatate studiind modul de operare al firmei, verificTnd declaratiile financiare, §i am mai dat cTteva telefoane unor prieteni de pe Wall Street. Apoi, am mai discutat cu cineva care Ti cunoa§te personal pe Philip §i Mere­ dith Bancroft... - §i? Tntreba Farrell nepasator. - Iar acum nu mai sTnt atTt de sigur ca Bancroft & Company T§i poate permite sa cumpere terenul din Houston. BazTndu-ma pe tot ceea ce-am aflat, sTnt de parere ca vor avea mari necazuri. - Ce fel de necazuri? - E o explicatie destul de lunga §i nu pot decTt sa am anumite banuieli, bazTndu-ma pe fapte §i fler. Tn loc sa-l ia la rost ca nu trecea mai repede la subiect, o reactie care lui Peter i s-ar fi parut normala, Farrell spuse: - Continua.

CuvTntul Tncurajator alunga toata nesiguranta lui Peter, ace­ sta devenind mintea analitica, Tncrezatoare §i abila despre care se scrisese Tn revistele de specialitate Tnca de pe vremea cTnd era student la Harvard. - Tn regula, uite care e imaginea de ansamblu. PTna. acum cTtiva ani, Bancroft avea doua magazine Tn Chicago, iar com­ pania practic stagna. Metodele de marketing erau depa§ite, echipa de management se baza prea mult pe .prestigiul" numelui §i, precum dinozaurul, erau pe cale de disparitie. Philip Bancroft, care e Tnca pre§edinte, T§i conducea magazinele a§a cum o facuse §i tatal lui, ca pe o dinastie care nu trebuia sa corespunda schimbarilor economice. Apoi, a aparut fiica lui, Me­ redith. Tn loc sa urmeze cursurile pentru domni§oarele din lumea buna §i sa apara cTt mai des Tn paginile mondene, se hotara§te sa-§i ocupe locul care i se cuvine Tn ierarhia familiei. Se duce la colegiu, TI termina summa cum laude, T§i ia diploma Tn comertul cu amanuntul, apoi T§i da licen^a Tn. afaceri. Dar nici unul din lucrurile astea nu-l TncTnta pe tatal ei, care Tncearca sa o faca sa renunte la ideea de a lucra pentru Bancroft, punTnd-o sa-§i Tnceapa ucenicia ca vTnzatoare la raionul de lenjerie. Oprindu-se pentru o clipa, Peter explica: - Tti dau toate aceste detalii ca sa Tntelegi cine conduce de fapt compania.

- Continua, spuse Farrell, dar parea plictisit §i lua un raport de pe masa, TncepTnd sa-l citeasca. - Tn urmatorii ani, relua Peter cu TncapatTnare, domni§oara Bancroft promoveaza dintr-un post Tn altul, iar pe parcurs Tnvata despre vTnzarea cu amanuntul. CTnd ajunge la sectorul de cumparare a marfurilor, insista ca Bancroft sa-§i lanseze propria feticheta, o mi§care-extrem de profitabila, pe care ar fi trebuit sa o faca demult. Cum ideea aducea profituri mari, taticul o muta la raionul de mobila, un raion Tn care se Tnregistrasera mari pierderi. Domni§oara Meredith n-o da Tn bara, a§a cum spera tatal ei, ci insista ca sa creeze o sectie speciala, un fel de muzeu al pieselor vechi, despre care se scrie Tn toate ziarele §i aduce cumparatori Tn magazin ca sa se holbeze la toate acele mobile de epoca Tmprumutate de magazin de la diferite muzee. §i odata acolo, cumparatorii se plimba §i pe ITnga mobilierul mo­

dern §i iata ca Tncepe sa-§i cheltuie banii pentru mobila la Ban­ croft §i nu la alte magazine. Taticul o face atunci directoare la relatiile cu publicul, o pozitie cu totul lipsita de sens, care nu-i cerea altceva decTt sa aprobe dona^iile la diferite opere de binefacere sau sa supravegheze festivitatile anuale de Craciun din sala de receptii. Domni§oara Bancroft se pune imediat pe treaba, organizTnd mai multe evenimente anuale care sa aduca cumparatori Tn ma­ gazin, §i nu doar cele obi§nuite, cum ar fi parada modei. S-a folosit, de asemenea, de legaturile familiei cu Opera, cu orches­ tra simfonica, cu Muzeul de Arta §i a§a mai departe. Spre exem­ plu, a facut Tn a§a fel, TncTt Muzeul de Arta din Chicago sa prezinte o expozitie de pictura Tn magazin, apoi a convins trupa de balet sa danseze Spargatorul de Nuci Tn sala de receptii Tn perioada cumparatorilor de Craciun. Tn mod normal, toate astea au provocat o explozie de reclama Tn presa, iar cetatenii ora§ului au ajuns sa cunoasca mai bine magazinui, acestuia conferindu-i-se o imagine §i mai distinsa. Cumparatorii au Tnceput sa soseasca Tntr-un numar tecord, iar tatal ei o muta la raionul de Tmbracaminte, unde are din nou succes. Un succes datorat tot atTt de mult Tnfati§arii, cTt §i talentului ei. I-am vazut fotografiile din reviste §i, nu numai ea are clasa, dar e uluitoare. CTtiva dintre creatorii de moda din Europa au fost de aceea§i parere, a§a ca ea s-a dus acolo sa-i lamureasca sa-§i vTnda colectiile prin Bancroft. Unul dintre ei, care TI lasa doar pe Bergdorf Godman sa se ocupe de colectia lui, a Tncheiat o afacere cu ea, a acceptat ca Bancroft sa fie singurul magazin care sa-i prezinte crea{iile, cu conditia ca Meredith Bancroft sa Tmbrace numai hainele lui. Apoi, a creat o Tntreaga colectie numai pentru ea, Tn care a fost vazuta §i fotografiata la toate evenimentele sociale. Presa §i publi­ cul §i-au ie§it din minti vazTnd-o aratTnd atTt de eleganta, iar femeile au dat navala la Bancroft. Profiturile creatorilor de moda europeni au urcat rapid, la fel ca vTnzarile magazinului, iar cTtiva dintre creatorii renumiti §i-au retras colectiile din alte magazine aducTndu-le la Bancroft. Farrell Ti arunca o privire plictisita pe deasupra raportului pe care TI citea.

- Exista un motiv pentru toata povestea asta? - Cum sa nu. Domni§oara Bancroft e o comercianta ca §i stramo§ii ei, dar talentul ei deosebit sta Tn extindere §i Tn proiecteie Tn perspective. A reu§it cum-necum sa-§i convinga tatal §i consiliul de conducere, care nu da nici un semn ca ar fi interesat de progres, sa se lanseze Tntr-un program de extindere §i sa deschida magazine Tn alte ora§e. Ca sa finanteze deschiderea acestor magazine aveau nevoie de sute de milioane de dolari, de care au facut rost Tn modul obi§nuit, au Tmprumutat cTt au putut de la banca, apoi au facut compania publica, vTnzTnd actiuni la Bursa din New York. - Ce importanta au toate astea? Tntreba Farrell cu voce aspra. - Nici una, daca n-ar exista doua lucruri, domnule Farrell. S-au extins atTt de repede, TncTt sTnt Tnglodati Tn datorii pTna Tn gTt §i §i-au folosit profiturile ca sa deschida alte magazine. Tn consecinta, nu dispun de bani gheata ca sa faca fata unei Tntorsaturi economice. Sincer sa fiu, nu §tiu cum au de gTnd sa plateasca pentru terenul din Houston, sau daca o pot face. Tn al doilea rind, Tn ultimul timp a aparut un val de preluari ostile Tn care lanturile de magazine se Tnghit unul pe altul. Daca cineva s- ar hotarT sa achizitioneze Bancroft, magazinui nu §i-ar putea permite sa lupte §i sa cT§tige. STnt numai buni de preluat. §i, Peter T§i coborT vocea ca sa accentueze importanta cuvintelor urmatoare, cred ca a mai observat §i altcineva. Tn loc sa arate Tngrijorat, Peter vazu cum pe fata lui Farrell apare o expresie ciudata, o expresie care ar fi putut fi amuzament sau satisfactie. - Serios? Peter dadu din cap, cam tulburat de aceasta reactfe ciudata la ceea ce pentru el erau ve§ti alarmante. - Cred ca cineva a Tnceput deja sa cumpere Tn secret toate actiunile disponibile §i o face Tn cantitati mici ca sa nu alerteze magazinui. Bursa da vina pe cei de la SEC. AratTnd spre ecranele celor trei computere din spatele lui, Peter Tntreba: Se poate? Farrell dadu din cap, iar Peter se ridica §i se duse la masa pe care erau Tn§irate computerele. Primele doua prezentau in-

formatii din diferite sectoare ale /nfercorp-ului, iar ecran ele lor aratau cifre pe care Farrell le studiase putin mai devrem e. Ecranul celui de-al treilea era gol, iar P ete r introduse codurile folosite la cel din biroul lui. O clipa mai tTrziu pe ecran aparu indicele

Dow Jones.

P ete r ap asa pe alte taste, intrTnd Tn fi§ierul cu numele:

Companii Comerciale Bancroft & Company cod B&C - U ita-te aici. P eter Ti arata coloanele de cifre de pe ecran. PTna acum §ase luni actiunile com paniei se aflau acolo unde fusesera timp de doi ani, vTnzTndu-se la z e c e dolari actiunea. N um arul actiunilor vTndute §i cum parate pe saptamTna a fost de o suta de mii. A cum prive§te, spuse el mi§cTndu-§i degetul Tn jos pe coloana din stTnga.

Tn

ultim ele §a se luni a crescut treptat,

ajungTnd la doisprezece dolari, iar volum ul actiunilor-negociate atinge un punct m axim cam o data pe luna. A pasa o alta tasta, ecranul se Tntuneca, apoi se Tntoarse spre Farrell TncruntTndu-se. - E do ar o supozitie, dar cred ca cineva Tncearca sa cT§tige control asupra com paniei. M att se ridica Tn picioare, punTnd repede capat discutiei. - S au investitorii considera

Bancroft & Company o

investitie

de durata. V om cum para terenul din Houston. P eter, realizTnd ca Tntrevederea se term inase, Tntelese ca nu-i ram asese altceva de facut decTt sa ia docum entele de pe m asa §i sa se conform eze instructiunilor primite. - D om nule Farrell, spuse el ezitTnd, m -am tot Tntrebat de ce m a trimiteti pe m ine Tn Houston sa m a ocup de negocierea acestui contract. Nu fa ce parte din specialitatea m ea... - Nu cred ca va fi o afacere prea greu de Tncheiat, spuse M att cu un zTmbet lini§titor. § i Tti va largi experienta. D aca Tmi aduc bine am inte, a fost unul dintre m otivele pentru care ai dorit sa lucrezi pentru

Intercorp.

- D a, dom nule, replies P eter, da r izbucnirea de mTndrie pen­ tru Tncrederea acordata de Farrell suferi o lovitura cumplita cTnd, ajuns la u§a, TI auzi pe Farrell adaugTnd: - S a n-o dai Tn bara, Peter. - Nu, dom nule, TI asigura P eter, dar fu zguduit de avertis-

mentul nerostit din vocea lui Farrell. Tom Anderson, ramas tacut ITnga fereastra pe tot parcursul disertatiei lui Vanderwild, vorbi imediat ce acesta ie§i: - Matt, ai bagat groaza Tn bietul copii. - Copilul aia, Ti atrase atentia Matt pe un ton sec, are un coeficient de inteligenta de o suta §aizeci §i cinci, §i a adus /nfercorp-ului mai multe milioane. Se dovede§te a fi o investitie excelenta. - Iar terenul aceia din Houston e §i el o investitie excelenta? - Cred ca da. - Bun, replica Tom luTnd loc §i TntinzTndu-§i picioarele lungi. Fiindca n-a§ vrea sa cred ca vei cheltui o avere ca sa-i dai peste nas unei dame din Tnalta societate, care te-a insultat de fata cu o reportera. - De ce ai trage o astfel de concluzie? Tntreba Matt, dar Tn ochi Ti aparu o sclipire de amuzament sardonic. - Nu §tiu. Am citit duminica ca o puicuta pe nume Bancroft ti-a dat cu tifla la balul aia de la Opera. Iar Tn seara asta, iata-te semnTnd un contract ca sa cumperi ceva ce vrea pentru ea. Spune-mi un lucru, cTt va costa lntercorp-u\ terenul aia? - Vreo douazeci de milioane, probabil. - Si cTt o va costa pe domni§oara Bancroft sa-l cumpere de la noi? - Al dracului de mult. - Matt, rosti el cu o dezinvoltura Tn§elatoare, Tti mai aminte§ti de noaptea de acum opt ani, dupa ce s-a pronuntat divortul meu de Marilyn? Matt fu surprins de Tntrebare, dar T§i aminti foarte bine. La cTteva luni dupa ce Tom Tncepuse sa lucreze pentru el, sotia lui TI anuntase ca avea o legatura amoroasa §i voia sa divorteze. Prea mTndru ca sa implore §i prea zdruncinat suflete§te ca sa lupte, Tom se mutase din casa, dar crezuse pTna Tn ziua pro- ' nuntarii divortului ca sotia lui se va razgTndi. Tn ziua aceea, Tom nu venise la lucru §i nici nu telefonase, iar la ora §ase seara Matt Tntelesese de ce... Tom TI sunase de la o sectie de politie, fiind arestat pentru betie §i comportare necuviincioasa. - Nu prea Tmi amintesc multe din seara aceea, recunoscu Matt, doar ca ne-am Tmbatat amTndoi.

- Eu eram deja beat, TI corecta Tom strTmbTnd din nas, apoi m-ai scos pe cautiune §i ne-am Tmbatat amTndoi. Privindu-I cu atentie pe Matt, continua: Tmi amintesc destul de vag ca ti-ai aratat deplina Tntelegere pentru nenorocirea mea, vorbind vrute §i nevrute despre o dama pe nume Meredith, care ti-a dat papucii sau cam a§a ceva. Doar ca n-ai numit-o dama, i-ai zis scorpie rasfatata. Tnainte sa fi cazut lat, noi doi am fost de acord ca femeile al caror nume Tncepe cu litera M nu sTnt bune de nimic. - Memoria ta se pare ca e mult mai buna decTt a mea, spuse Matt cu un aer firesc, dar Tom observase Tncordarea imperceptibila a mu§chilor fetei lui Matt la mentionarea numelui ei §i trase imediat concluzia justa. _ A?a deci, continua el zTmbind, acum, ca am stabilit ca Meredith din noaptea aia e de fapt Meredith Bancroft, vrei sa-mi spui ce s-a TntTmpIat Tntre voi de va uriti? _ Nu, spuse Matt. Nu vreau. Se ridica §i se duse la masa de cafea, pe care Tntinse planurile fabricii din Southville. Hai sa term inam discutia despre Southville.

Capitolul 21

Traficul era blocat la intersectia din coltul magazinului Ban­ croft. Multimea de cumparatori Tnfa§urati Tn paltoane traversa strada, ignorind semafoarele. Se auzeau claxoanele §i Tnjuraturile §oferilor adresate pietonilor care Ti Tmpiedicau sa treaca pe verde. Tn BMW-ul ei negru, Meredith urmari cum grupuri numeroase de oameni se opreau Tn fata vitrinelor de la Bancroft, apoi intrau Tn magazin. Vremea se racise, iar schimbarea aducea de obicei multi cumparatori, dornici sa evite aglomeratia din preajma Craciunului. Astazi Tnsa mintea nu-i statea la numarul persoanelor intrate Tn magazin. Peste douazeci de minute urma sa prezinte membrilor consiliului de conducere raportul privind magazinui din Houston. CTnd coborT din ascensor la etajul paisprezece, Tn jurul biroului secretarei ei erau adunate alte patru femei. Oprindu-se ITnga masa lui Phyllis, Meredith aruncd o privire peste umerii lor, a§teptlndu-se sa vada un nou exemplar din revista Playgirl pre-

cum cel Tn jurul caruia se strinsesera de-a valma luna trecuta. - Cum sta treaba? Tntreba ea. Inca un poster cu un barbat fatal? - Nu, spuse Phyllis, celelalte secretare disparind, ea intrind Tn biroul lui Meredith. DTndu-§i ochii peste cap, Ti explica: Pam a comandat o noua prognoza astrologica pentru luna viitoare. Asta zice' ca va TntTIni marea iubire §i se va bucura de faima §i avere. jnaltTndu-§i sprincenele bine dispusa, Meredith replica: - Parea la fel zicea §i cea de data trecuta. - Exact. I-am spus ca pentru cincisprezece dolari, i-o fac eu pe urmatoarea. Cele doua femei se uitara una la cealalta izbucnind Tn ris, apoi revenira la problemele zilei. §edinta cu membrii consiliului e peste cinci minute, Ti reaminti Phyllis. Meredith dadu din cap §i T§i lua mapa cu Tnsemnarile. - Macheta arhitectului a ajuns Tn sala de §edinte? - Da. §i am instalat proiectul pentru diapozitive. - E§ti o adevarata bijuterie, spuse Meredith cu toata seriozitatea. Cu mapa Tn mTna porni spre u§a, apoi se Tntoarse §i adauga: - Suna-I pe Sam Green §i roaga-l sa ma a§tepte dupa ce termin §edinta. Spune-i ca vreau sa revad contractul preliminar pentru terenul din Houston. Vreau sa ajung la Thorp Develop­ ment Tnainte de sfTr§itul saptamTnii. Cu putin noroc, spuse Mere­ dith, voi primi aprobarea consiliului Tn dupa-masa asta. Phyllis se apleca spre telefonul de pe biroul lui Meredith ca sa-l sune pe avocatul firmei, ridicTnd degetele Tn semn de victorie. - Fa-i praf, spuse ea. Sala de §edirite arata aproape la fel ca Tn urma cu cincizeci de ani, numai ca acum, Tn era sticlei, alamei §i cromului exista o grandoare nostalgica Tn Tncaperea imensa cu covoare orientate, pereti lambrisati cu modele complicate §i Tmpodobiti cu peisaje engleze§ti Tncadrate Tn rame baroce. - Buna dimineata, domnilor, spuse ea zTmbindu-le celor doi­ sprezece barbati Tmbracati Tn costume sobre, care aveau puterea sa accepte sau sa respinga propunerea ei pentru proiectul din Houston.

Cu exceptia lui Parker, al carui zTmbet era calduros, §i al lui Cyrus Fortell, al carui zTmbet era lasciv, constata o anume reticenta Tn corul de „buna dimineata" prin care raspunsera la salutul ei. O parte a rezervei lor provenea din con§tiinta puterii §i a responsabilitatii lor; o alta parte se datora faptului ca Meredith Ti fortase §i Ti convinsese Tn mod repetat sa investeasca profiturile Bancroft Tn extindere, Tn loc sa le foloseasca pentru marirea dividendelor actionariloKMnclusiv ale lor. Erau retfnuti §i prudenti, Tn primul rind, pentru ca reprezenta o enigma §i nu §tiau cum sa se poarte cu ea. Cu toate ca era un vicepre§edinte executiv, nu era membra a consiliului, a§a ca, prin functiile detinute, o depa§eau Tn rang. Totu§i, era o Bancroft, o descendenta directa a fondatorului firmei, Tndreptatfta sa fie tratata cu un anume respect. Tatal ei Tnsa, care era un Bancroft §i un membru al consiliului, se purta cu un fel de toleranta severa, nimic mai mult. Nu era un secret pentru nimeni ca nu dorise ca ea sa lucreze pentru Bancroft & Company; la fel cum nu era un secret ca fata excelase Tn toate privintele, iar contribufla ei la dezvoltarea companiei fusese enorma. Ca rezultat al acestor lucruri, membrii consiliului se aflau Tntr-o situate care sa transforme ni§te oameni de afaceri siguri de sine, Tncununati de succes, Tn ni§te barbati cu toane, aspri, nehotariti. Iar din moment ce Meredith era cauza indirecta a acestei senzatii neplacute, aveau deseori fata de ea o atitudine negativa, lipsita de Tncredere. Meredith Tntelegea toate astea §i refuza sa lase ca expresiile lor sobre sa-i zdruncine optimismul. Lu§ loc la capatul mesei, acolo unde fusese pus proiectul, §i a§tepta permisiunea tatalui sau pentru a Tncepe. Acum, ca Meredith e aici, spuse tatal ei, tonul lui implicTnd ca TntTrziase §i Ti facuse sa a§tepte, cred ca putem trece la problemele noastre. Meredith a§tepta sa se scurga minutele interminabile Tn care se citi procesul-verbal al §edintei precedente, dar atentia Ti era Tndreptata spre macheta magazinului din Houston, pusa de Phyllis pe o masura. UitTndu-se la magnifica constructie Tn stil spaniol, creatie a unui arhitect talentat, curtea acoperita fiind dotata cu spatii pentru alte magazine, se simti §i mai hotarTta,

gata sa Tnfrunte pe oricine. Houston era locul perfect pentru cel mai nou §i mai mare membru al familiei Bancroft aflata Tn cre§tere, iar apropierea de Galleria va asigura succesul magazinului Tnca din ziua Tn care se va deschide. Dupa ce se termina de citit procesul-verbal, fara ca sa aiba cineva ceva de adaugat, Nolan Wilder, pre§edintele consiliului, anunta ca Meredith dore§te sa le supuna aprobarii cifrele §i schitele finale ale magazinului din Houston. Douasprezece capete de barbati, cu fiecare §uvita de par la locul ei, se rasucira spre ea. Meredith se ridica §i se duse la projector, - Domnilor, Tncepu ea, cred ca ati avut destul timp la dispozitie sa studiati macheta arhitectuiui. Zece dintre ei T§i Tnclinara capetele. Tatal ei se uita la ma­ cheta, iar Parker o privi Tn tacere cu acel surTs, pe jumatate mTndru, pe jumatate nedumerit, care Ti aparea pe buze ori de cTte ori o urmarea facTndu-§i treaba, de parea nu prea reu§ea sa priceapa cum §i de ce insista sa o faca, dar multumit de cum se descurca. Pozitia lui de bancher al companiei Ti asigura un loc Tn consiliul de conducere, dar Meredith §tia ca nu putea Tntotdea­ una sa se bazeze pe ajutorul lui. Era propriul lui stapTn; Meredith Tntelese asta de la bun Tnceput, Parker beneficiind de respectul ei. mffc Am discutat deja despre cifrele de cost Tn §edintele anterioare, spuse ea TntinzTnd mTna Tn spatele ei §i mic§orind lumina, a§a ca voi Tncerca sa tree cTt mai repede peste aceste diapozitive. Apasa pe telecomanda proiectorului §i pe perete aparura costurile anticipate ale magazinului. A§a cum am stabilit mai devreme, magazinui din Houston va avea o suprafata de peste zege mii de metri patrati. Costurile cladirii se vor ridica la treizeci §i doua de milioane de dolari, suma Tn care e inclus magazinui propriu-zis, dependintele, parcarea, iluminatul §i altele. Terenul pe care intentionam sa-l cumparam de la Thorp Development va Tnsemna un plus de douazeci pTna la douazeci §i trei de mi­ lioane de dolari, depinzTnd de negocierile finale cu ei. Vom avea nevoie de Tnca douazeci de milioane pentru dotarea cu marfuri... - E un maximum de §aptezeci §i cinci de milioane, o Tntre­ rupse unul dintre barbati, dar ne ceri sa aprobam o suma de §aptezeci §i §apte de milioane de dolari.

- Cele doua milioane Tn plus sTnt pentru cheltuielile de deschidere a magazinului, explica Meredith. Daca va uitati la a patra coloana de pe ecran, veti vedea ca acopera cheltuielile de lansare, reclama, receptie pentru presa. Apasa pe buton, iar pe ecran aparu diapozitivul cu cifre §i mai mari. Acesta, explica ea, ne arata costurile pentru construirea Tntregului centru comercial odata cu magazinui. §titi deja parerea mea ca trebuie sa construim Tntreg centrul odata cu magazinui. Costurile aditionale vor fi de cincizeci §i doua de milioane, dar le vom recupera din Tnchirierea spatiului din centrul comercial. - Le vom recupera, da, spuse tatal ei enervat, dar nu ime­ diat, a§a cum dai tu de Tnteles, Meredith. - Am lasat eu sa se Tnteleaga a§a ceva? Tntreba ea politicoasa, §tiind bine ca n-o facuse. Ti zTmbi §i lasa sa treaca o secunda de tacere, ca dojana pentru nedreptatea la care o supusese §i pentru lipsa lui de rabdare. Tnvatase din experienta ca era metoda cea mai eficace atunci cTnd se arata Tncapatfnat. Chiar §i a§a, vocea Ti suna Tncordata, cum se TntTmpla destul de frecvent de-la infarct, iar Meredith trebui sa-§i reprime Tngrijorarea. - A§teptam, o avertiza el. Meredith continua pe un ton calm: - Unit dintre voi sTnt de parere ca ar trebui sa a§teptam, Tnainte sa construim centrul comercial. Cred ca exista trei mo­ tive puternice ca sa-l construim odata cu magazinui. - §i care ar fi aceste motive? Tntreba un membru al consiliu­ lui, turnTndu-§i apa Tn pahar - Tn primul rind, trebuie sa platim pentru tot terenul, fie ca-l folosim, fie ca nu. Daca construim centrul Tn acela§i timp cu magazinui, economisim cTteva milioane Tn costuri de constructie, fiindca pe metru patrat e mai ieftin sa construie§ti totul odata decTt sa adaugi mai tTrziu. Tn al doilea rind, costurile de con­ structie vor cre§te pe masura ce economia ora§ului se va Tmbunatati. Tn al treilea rind, daca Tn centrul comercial vom avea firme cunoscute; alese cu grija, vor aduce cumparatori §i Tn magazinui nostru. Mai sTnt §i alte Tntrebari? Cum nu mai fu pusa nici una, Meredith continua cu restul diapozitivelor: Dupa cum vedeti-din aceste grafice, echipa de analiza a evaluat sub toate

aspectele zona aleasa de mine pentru magazinui din Houston, clasTnd-o printre cele mai frecventate parti ale ora§ului. Din punct de vedere demografic, e o zona perfecta, Tn plus, nu exista bariere geografice... Explicafia fu Tntrerupta de Cyrus Fortell, un pacatos de optzeci de ani, aflat de cincizeci de ani Tn consiliul de conducere al companiei, §i ale carui idei erau la fel de Tnvechite ca §i vesta de brocart §i bastonul cu mTner de filde§ purtate Tntotdeauna. - Fata mea, toate astea sTnt ni§te aiureli pentru mine! exclama el cu vocea lui enervant de stridenta. „Punct de vedere demografic" §i „echipa de analiza" §i „bariere geografice". Vreau sa §tiu ce Tnseamna. Meredith trai un amestec de exasperare §i de afectiune pen­ tru Cyrus, pe care TI cuno§tea din copilarie. Ceilalti membri ai consiliului TI credeau senil §i planuiau sa-l oblige sa se retraga. - Tnseamna, Cyrus, ca o echipa formata din speciali§ti Tn studierea celor mai potrivite locuri pentru construirea unui ma­ gazin s-a dus la Houston §i a analizat terenul ales de mine. Ei cred ca demografic vorbind... - Demo... cum? Tntreba el dispretuitor. CuvTntul nici macar nu exista cTnd mi-am deschis eu pravaliile prin toata tara. Ce Tnseamna? - Tn felul folosit de mine acum se refera la caracteristicile populafiei din Tmprejurimile terenului-, care e vTrsta medie, cam ctti bani obi§nuiesc sa cheltuie... - Pe vremuri nu acordam nici o atentie acestor chestiuni, starui el.suparat, uitTndu-se urit la chipurile impacientate din jurul mesei. Ei bine, a§a cred. CTnd am vrut sa deschid o pravalie, trimiteam oamenii sfo construiasca, o umpleam cu marfuri §i gata. • — Astazi e uh pic mai altfel, Cyrus, spuse Ben Houghton. Acum asculta, ca sa poti vota propunerea lui Meredith. — Nu pot vota ceva ce nu Tnteleg, nu? spuse el, marind volumul aparatului auditiv din ureche. Se uita la Meredith. Con­ tinua, draga mea. Tnteleg acum c-ai trimis Tn Houston un fel de comando de experti care a descoperit ca Tn zona locuiesc oa­ meni destul de Tn vTrsta ca sa ajunga la magazinui tau pe jos sau cu ma§ina, §i care au destui bani Tn buzunare ca sa cheltuie

o parte dih ei la Bancroft. Despre asta-i vorba? Meredith chicoti, §i la fel facura mai multi din cei prezenti. - Cam a§a ceva, recunoscu ea. - Atunci de ce n-ai spus-o de la bun Tnceput? Ma scoate din sarite mania tinerilor de azi de a complica fiecare lucru inventTnd cuvinte pOmpoase care ne pot induce Tn eroare. la sa vedem, ce sTnt „barierele geografice"? - Pai, spuse Meredith, o bariera geografica poate fi orice prin care§|jn potential cumparator n-ar vrea sa treaca ca sa ajunga la magazinui nostru. Spre exemplu, daca clinetii ar trebui sa treaca printr-o zona industrials sau un cartier periculos ca sa ajunga la magazin, acestea ar fi considerate bariere geografice. - Locul asta dtnHouston are a§a ceva? - Nu. -- Atunci votez Tn favoarea Itti, anuntS el^iar Meredith trebij| s3-§i TnSbu§eascS hohot'^de rTs. - Meredith, vocea aspra a tatalui Tntrerupse alte comentarii din partea lui Cyrus, mai ai ceva de spus Tnainte ca acest con­ siliu sa voteze proiectul Houston? Meredith se uita la chipurile lipsite de vreo expresie a barbatilor de la masa §i T§i clatina capul. - N-am facut nici o completare la ceea ce am discutat Tn detaliu despre proiectul Houston cu prilejuj ?edintelor anterioare. Tin totu§i sa afirm din nou ca fara a se extinde, Bancroft nu are nici o §ansa de succes competitia cu celelalte companii co­ merciale. Nesigura Tnca de cum vor vota, Meredith facu un ultim efort sa-i cT§tige Tn favoarea ei, adaugTnd: STnt convinsa ca :$ f | trebuie sa reamintesc nici uiSfia dintre m em br||consili||^| ca toate cele cinci magazine au profituri care egaleaza sau ne depa§esc a§teptarile. Cred ca o mare parte a acestui succes se datoreaza §i gri|| cu care am ales locurile Tn care sa le construim. - Grija cu care te-ai ales tu, o corecta tatal ei, dar arata atTt de sobru §i de sever, TncTt Meredith nu pricepu imediat ca-i facuse un compliment. Nu era pentru prima oara ea Ti facea uja compliment rostit morocarios de fata cu consiliul. Meredith K |ia nu numai ca pe un semn extrem de Tncurajator ca va sprijini proieotLHjllouston, dar §i ca va cere consiliulpj sa o aprobe ca

pre§edinte interimar pe perioada absentei lui. - Multumesc, spuse ea simplu §i lua loc. PrefacTndu-se ca nu §tia pentru ce-i multumea, Philip Ban­ croft se Tntoarse spre Parker. - Presupun ca daca consiliul T§i da aprobarea, banca ta e dispusa sa aprobe Tmprumutul pentru proiectul Houdston? Is '- Numai Tn cadrul termenilor discutafl la ultima §edinta. Meredith §tiuse demult de termenii aceia, dar, chiar §i a§a, trebui sa-§i mu§te buzele ca sa-§i ascunda panica amintindu-§i de ei. Banca lui Parker, mai bine-zis consiliul de conducere al bancii, revizuise sumele enorme Tmprumutate companiei Ban­ croft Tn ultimii ani, §i Tncepuse sa se agite la vederea cifrei astronomice. Ca sa Tmprumute bani pentru magazinui din Phoenix, iar acum pentru cel din Houston, banca ceruse imediat introducerea unor termeni noi. Mai exact, Ti cereau ei §i tatalui ei sa garanteze personal Tmprumuturile §i sa le asigure cu propriile actiuni din cadrul companiei. Practic, Meredith se juca cu banii ei. iar ideea o cam Tngrozea. Tn afara actiunilor companiei §i a salariului, singurii ei bani erau cei pe care Ti va mo§teni la Tmplinirea vTrstei de treizeci de ani, §i aceia constituiau garantia pentru magazinui din Houston. CTnd tatal ei vorbi, fu clar ca era Tnca furios din cauza pretentiilor scandaloase ale bancherului: P * - §tii ce parere am eu despre termenii aia, Parker. LuTnd Tn considerare faptul ca Reynolds Mercantile a fost banca compa­ niei Bancroft de peste optzeci de ani, cererea asta brusca pen­ tru garantii personale nu mi se pare doar de prisos, ci §i o insulta. x Tti Tnteleg sentirrventele, replica Parker calm. Sint chiar de acord cu tine, §tii fbarte.bine. Tn dimineata asta m-am TntTlnit din nou cu membrii consiliului bancii §i am Tncercat sa-i conving sa renunte la termenii ace§tia stricti sau cel putin la o parte din ei, dar fara succes. Totu§i, continua el aruncTnd o privire Tn jurul sau, pretentiile lor legate de garantia personala nu sTnt o ex­ presie a opiniei despre valoarea companiei sau a capacitatii ei de a-§i onora Tmprumuturile. - Mie a§a-mi suna; declara batrinul Cyrus. Se pare ca opinia

bancii tale e ca Bancroft a ajuns o companie cer§etoare. - Nici vorba de a§a ceva. Adevarul e ca Tn ultimul an climatul economic n-a fost prea favorabil lanturilor de magazine. Doua dintre ele au trebuit sa se declare falimentare ca sa scape de creditori §i sa se poata reorganiza. A fost unul din factorii care ne-a influentat decizia, dar de aceea§i importanta e §i fap­ tul ca numarul bancilor este Tn continua scadere, fapt ce nu s-a mai TntTmpIat de la marea recesiune. Tn consecinta, bancile devin tot mai precaute privind Tmprumuturile mari. Tn plus, trebuie sa satisfacem cerintele revizorilor financiari care ne evalueaza Tmprumuturile cu o atentie sporita. Conditiile de Tmprumut au devenit mai stricte. - Parerea mea e ca ar trebui sa ne adresam unei alte band, propuse Cyrus, uitTndu-se cu o privire vioaie, entuziasmata, la cei din jurul mesei. Asta o sa facem! Spune-i lui Parker asta sa faca o plimbare pTna la dracu'n praznic, ne gasim noi banii Tn alta parte. - Am putea gasi o alta cale de finantare, Ti spuse Meredith lui Cyrus, luptTndu-se sa nu amestece Tn discutie sentimentele ei personale pentru Parker. Tnsa banca lui Parker ne acorda o rata a dobTnzii extrem de avantajoasa, pe care ne-ar fi'greu sa o obtinem de la alta banca. E normal sa... - Nu e nimic normal, o Tntrerupse Cyrus, aruncTndu-i o pri­ vire admirativa, aproape pofticioasa, apoi i se adresa lui Parker pe un ton acuzator: Daca ar fi dat norocul peste mine §i ar urma sa ma Tnsor cu tTnara asta superba, lucrul cel mai normal ar fi sa-i dau orice T§i dore§te, nu sa-i pun bunurile sub zalog. - Cyrus, TI preveni Meredith, TntrebTndu-se de ce unir batrTni precum Cyrus abandonau demnitatea, preferind sa se poarte §i sa vorbeasca ca ni§te adolescenti Tn plina criza, acum e vorba de afaceri. - Femeile n-au ce cauta Tn afaceri, doar daca stnt urTte §i nu-§i pot gasi vreun barbat. Pe vremea mea, o fata frumoasi ca tine ar sta acasa, facTnd lucruri normale, cum ar fi copiii §i... - Acum nu mai sTntem pe vremea ta, Cyrus! se rasti Parker. Continua, Meredith, ce voiai sa spui? - Voiam sa spun, replica Meredith, simtindu-§i obrajii ro§ii din cauza' jenei, ca termenii speciali impu§i de banca ta nu

prezinta nici o problema serioasa din moment ce Bancroft &

Company T§i va plati toate Tmprumuturile. - E foarte adevarat, sustinu cu tarie tatal ei, atitudinea lui devenind resemnata §i nerabdatoare. Daca nimeni nu mai are nimic de spus, cred ca putem Tncheia subiectul Houston §i sa votam la sflr§itul §edintei. LuTndu-§i mapa, Meredith multumi consiliului pentru atentia acordata proiectului ei §i parasi sala de §edinte. - Ei? Tntreba Phyllis urmTnd-o pe Meredith Tn biroul ei. Cum a mers? Vom avea sau nu un magazin Tn Houston? - Voteaza acum, spuse Meredith frunzarind corespondenta de dimineata lasata de Phyllis pe masa ei. - Tti tin pumnii. Tnduio§ata dfe sprijinul lui Phyllis §i de daruirea ei pentru companie, Meredith ZTmbi Tncrezatoare. - Vor aproba magazinui din Houston, prezise ea. Tatal ei era Tn favoarea lui, de§i fara sa se arate prea TncTntat, a§a ca Tn privinta asta nu-§i facea probleme. Dar din comentariile facute Tn ultimele saptamTni nu era sigura daca era Tn favoarea construirii Tntregului complex comercial. E Tnca sub semnul Tntrebarii daca vor aproba construirea complexului sau numai a magazinului. Vrei sa-l chemi pe Sam Green §i sa-i spui sa aduca contractele pentru Thorp? CTteva clipe mai tTrziu, punTnd jos receptorul, TI vazu pe Sam Green Tn pragul u§ii. Sam nu avea decTt un metru §aizeci §i cinci, un par cenu§iu, des §i aspru, dar competenta §i autoritatea erau u§or de recunoscut, mai ales de cei aflati de partea adversa a oricarei probleme legale de care se ocupa. Dincolo de ochelarii cu rama de baga, ochii verzi scaparau de inteligenta. Tn clipa aceea Tnsa o studiau pe Meredith plini de spe­ ranta. • - Phyllis mi-a spus ca e§ti gata sa finalizezi contractul pen­ tru terenul din Houston, rosti el pa§ind Tn birou. Sa Tnsemne ca ai primit aprobarea consiliului? - Presupun c-o vom avea peste cTteva minute. CTt crezi ca ar trebui sa fie oferta pentru Thorp? - Cer treizeci de milioane, replica el, a§ezTndu-se pe unul din scaunele din fata biroului ei. Ce-ai zice de o oferta de opt-

sprezece milioane §i urcam pTna la douazeci? Terenul e ipotecat §i au o nevoie urgenta de bani gheata. S-ar putea sa-l vTnda pentru douazeci. - Crezi ca e posibil? - Probabil ca nu, spuse el rizind u§or. - Daca va fi nevoie, vom merge pTna la douazeci §i cinci de milioane. Valoreaza maximum treizeci, dar n-au reu§it sa-l vTnda pentru suma asta... Telefonul de pe birou suna §i, Tn loc sa termine fraza, Meredith ridica receptorul. Vocea tatalui ei fu taioasa §i hotarTta: - Vom continua cu proiectul Houston, dar vom amTna construirea complexului comercial pTna vom obtine ni§te profituri din propriul magazin. - Cred ca faci o mare gre§eala, Ti spuse ea, ascunzTndu-§i dezamagirea sub tonul calm, sigur de sine, al unei femei de afaceri. - A fost hotarirea consiliului. - I-ai fi putut lamuri, rosti Meredith Tndrazneata. - Bine, recunosc, a fost hotarirea mea. - §i e o gre?eala. - CTnd o sa conduci compania, o sa iei tu hotaririle... La auzul cuvintelor lui, inima lui Meredith facu un mic salt. - §i asta voi face? - PTna atunci le voi lua eu, spuse el evitTnd raspunsul. Acum ma due acasa. Nu ma simt prea bine. De fapt, a§ fi amTnat §edinta de astazi daca n-ai fi insistat atTt de mult sa ne grabim cu cumpararea terenului. Nesigura daca era Tntr-adevar bolnav sau profita de starea lui ca sa evite o discutie cu ea, Meredith ofta: - Ai grija de tine. Ne vedem la cina joi seara. PunTnd jos receptorul, T§i permise o clipa de regret ca nu vor construi Tntregul complex comercial, apoi facu ce Tnvatase de-a lungul anilor dupa casatoria ei dezastruoasa: Tnfrunta realitatea §i gasi Tn ea un motiv de a merge mai departe. ZTmbindu-i lui Sam Green, transmise vocii o nota de triumf: Am primit aprobarea pentru proiectul Houston. - Tntregul complex sau numai magazinui? - Numai magazinui.

- Cred ca e o gre§eala. Era clar ca o auzise spunTndu-i acela§i lucru tatalui ei, dar Meredith nu comenta. T§i facuse o regula din a pastra pentru ea, de cite ori era posibil, gTndurile despre tatal ei §i remarcile la adresa comportarii lui. Se multumi sa Tntrebe:

- CTt de repede putem Tntocmi oferta §i contractul pentru Thorp?

- Contractele ar putea fi gata pTna mTine seara. Dar daca vrei sa negociez personal afacerea, nu voi reu§i sa ajung Tn Houston decTt saptamTna viitoare. Tnca mai lucram la procesul Tmpotriva jucariilor Wilson. - A§ prefera sa te ocupi tu de contractul asta, spuse ea, §tiind ca se pricepea mai bine decTt oricine sa negocieze o afacere, dorindu-§i Tnsa sa o poata face mai devreme. E bine §i saptamTna viitoare. PTna atunci vom primi documentele Tmprumutului de la Reynolds Mercantile. - Terenul aia e de vTnzare de cT{iva ani, spuse el zTmbind. N-o sa-l cumpere nimeni Tn doua saptamTni. Tn plus, cu cTt a§teptam mai mult, cu atTt cresc §ansele noastre ca Thorp sa-l vTnda mai ieftin. Cum ea continua sa arate Tngrijorata, Sam adauga: Tmi voi pune oamenii sa se mi§te mai repede cu proce­ sul Wilson. Imediat ce terminam, plec la Houston. Trecuse deja de ora §ase cTnd Meredith T§i ridica ochii de pe contractele pe care le citea §i o vazu pe Phyllis venind spre ea Tmbracata Tn palton §i ducTnd Tn mTna ziarul de seara. - Tmi pare rau pentru chestia cu Houston, spuse ea, adica ca n-ai primit aprobarea pentru Tntreg complexul comercial. Meredith se lasa pe spate §i Ti surTse obosita. - Multumesc. - Pentru ca-mi pare rau? - Nu, replica Meredith, TntinzTnd mTna dupa ziar, pentru ca Tti pasa de ce se TntTmpla Tn compania asta. Totu§i, a§ zice ca a fost o zi destul de placuta. Phyllis arata spre ziarul pe care §efa ei TI deschisese deja la pagina a doua. - Sper ca asta sa nu-ti schimbe parerea. Nedumerita, Meredith mai Tntoarse o pagina §i-l vazu pe Matthew Farrell uitTndu-se la ea, la brat cu un fel de starleta pe

care o adusese evident cu ayionul personal ca sa-l Tnsoteasca la petrecerea din casa unui prieten. FrTnturi din articolul de fond se Tntiparira Tn mintea lui Mere­ dith Tn timp ce privea imaginea celui mai nou om de afaceri §i celui mai cautat burlac din Chicago, dar, cTnd ochii i se Tndreptara spre Phyllis, expresia ei nu trada nimic. - Ar trebui sa ma deranjeze? - Uita-te la rubrica de afaceri §i hotara§te, o sfatui Phyllis. Meredith vru sa-i spuna ca depa§ea masura, dar renunta. Phyllis fusese prima ei secretara, iar Meredith prima ei §efa. Tn ultimii §ase ani lucrasera Tmpreuna sute de seri §i zeci de weekend-uri; mTncasera sandviciuri reci la masa lui Meredith, muncind ca sa Tntocmeasca documente pentru termene limita. Formau o echipa bine rodata, se placeau §i se respectau. Tn paginile dedicate lumii afacerilor se afla Tnca o fotografie a lui Matt §i un articol plin de luade despre conducatorul compa­ niei Intercorp, motivele care TI determinasera sa se stabileasca Tn Chicago, fabrica pe care intentiona s-o construiasca Tn South­ ville §i se mentiona din nou apartamentul luxos pe care TI cum­ parase Tn Berkeley Towers. LTnga fotografia lui, putin mai jos, se afla una reprezentTnd-o pe Meredith §i un articol Tn care se citau afirmatiile ei despre succesul extinderii companiei Bancroft pe plan national. - I se face o reclama extraordinary remarca Phyllis, sprijinindu-se de marginea biroului lui Meredith, urmarind-o citind artico- lui. E aici de-abia de doua saptamTni, iar ziarele sTnt pline de pove§ti despre el. - La fel cum sTnt pline de pove§ti despre hofl §i violatori, Ti reaminti Meredith, scTrbita de laudele exagerate pentru modul Tn care T§i conducea compania §i furioasa pe sine, fiindca, dintr-un motiv cam neclar, fotografia Ti facuse mTinile sa-i tremure. Reac­ tia ei se datora fara Tndoiala faptului ca TI §tia Tn Chicago §i nu la mii de kilometri departare. - E Tntr-adevar atTt de atragator pe cTt arata Tn fotografie? - Atragator? Tntreba Meredith cu o indiferenta voita, ridicTndu-se §i ducTndu-se sa-§i ia paltonul. Mie nu mi se pare. - E o jigodie, da? Tntreba Phyllis fara sa-§i poata stapTni zTmbetuI.

Meredith zTmbi la rTndul ei §i reveni la birou sa-§i Tnchida computerul... - Cum de-ai ghicit? - Am citit rubrica lui Sally Mansfield, replica Phyllis. Iar cTnd a scris ca „l-ai pus la punct" de fata cu toata lumea, mi-am zis ca trebuie sa fie un mare ticalos. Adica te-am vazut tratTnd cu barbati pe care nu-i suferi §i reu§e§ti totu§i sa le zTmbe§ti §i te porti politicos cu ei. - Sally Mansfield a Tnteles totul pe dos. Abia daca TI cunosc. SchimbTnd subiectul, Meredith spuse: Daca ma§ina ti-e Tncd la reparat, te pot duce pTna acasa. - Nu, multumesc. Ma due la cina la sora mea, iar ea locuie§te Tn directie opusa.

- Te-a§ duce pTna la ea, dar e tTrziu §i e miercuri seara... - Iar miercuri e seara Tn care logodnicul tau ia Tntotdeauna cina la tine acasa, da? - Exact. - Ce bine de tine ca-ti place rutina, Meredith. Eu a? Tnnebuni sa §tiu ca barbatul vietii mele e atTt de tipicar ca face anumite lucruri numai Tn anumite zile, zi de zi.. an de an... deceniu dupa... Meredith izbucni Tn rTs. - Destul. Ma deprimi. Tn plus, Tmi place rutina, ordinea §i siguranta. - Mie nu. Mie Tmi place tot ce e spontan. - §i asta e motivul pentru care barbatii cu care te TntTlne§ti nu sosesc niciodata cTnd Ti a§tepti, ca sa nu mai vorbim de ora stabilita, o tachina Meredith. - Foarte adevarat.

Capitolul 22 Meredith ar fi vrut sa uite cu totul de Matthew Farrell, dar Parker sosi Tn apartamentul ei cu ziarul Tn mTna. - Ai vazut articolul despre Farrell? o Tntreba el dupa ce o saruta. - Da. Vrei sa bei ceva?

- Te rog.

- Ce ti-ar placea? Tntreba ea pornind spre un serin din secolul al nouasprezecelea, transformat Tntrrun bar, §i deschizTndu-i u§ile. - Ca de obicei. DTnd sa ia un pahar, mTna Ti Tncremeni Tn aer amintindu-§i brusc de remarca Lisei §i de observatia facuta azi de Phyllis. Ai

nevoie de cineva care sa te Tndemne sa faci ceva aventuros, cum ar fi sa votes cu democratii... Eu a? Tnnebuni sa §tiu ca barbatul viepi mele e atTt de tipicar... - E§ti sigur ca nu vrei altceva? Tntreba Meredith §ovaind, uitTndu-se la el peste umar. Ce zici de un gin cu apa tonica? - Nu vorbi prosti. Eu beau Tntotdeauna whisky cu gheata, scumpo, iar tu vin alb. Practic, a devenit un obicei. - Parker, spuse Meredith ezitTnd, Phyllis mi-a spus ceva astazi, iar remarca Lisei de saptamTna trecuta ma face sa ma Tntreb daca nu... Lasa fraza neterminata, avTnd impresia ca exagereaza, dar T§i turna totu§i un pahar de gin cu apa tonica. - Daca nu ce? Tntreba el, sesizTndu-i Tncurcatura §i venind ITnga ea. - Pai, daca n-am devenit prea previzibili. Bratele lui o Tnconjurara. - Mie Tmi place sa §tiu ce va urma, spuse el sarutTndu-i tTmpla. Tmi place rutina, obi§nuinta, la fel ca §i tie. - §tiu ca-mi place, dar nu crezi ca, Tn anii ce vor veni, prea multa rutina ne va transforma Tn ni§te oameni plictisiti §i plictisitori? Adica, nu crezi ca un pic de neprevazut ar fi binevenit? - Nu Tn mod deosebit, spuse el, apoi o rasuci Tn bratele lui §i Ti spuse pe un ton ferm, dar bITnd: Meredith, daca e§ti suparata pe mine pentru ca ti-am cerut tie §i tatalui tau sa depuneti garantii personale Tn cazul afacerii Houston, atunci spune-o. Daca te simti dezamagita, spune-o, dar nu veni cu alte motive. - N-o fac, promise Meredith sincera. Mi-am scos din seif certificatele cu actiuni ca sa ti le dau. STnt Tn mapa de pe masa. IgnorTnd mapa, Parker Ti studie chipul cu atentie, iar Mere­ dith adauga cu pSrere de rau: - Recunosc ca e cam TnspaimTntator sa oferi tot ce ai, dar te cred cmd spui ca n-ai reu§it sa convingi consiliul sa renunte la conditiile acelea.

- E§ti sigura? Tntreba el, aratTnd teribil de frumos §i Tngrif jorat. ; - Da, sustinu ea cu tarie, apoi se Tntoarse sa termine de pregatit bauturile. Uita-te la ele sa Vezi daca totul e Tn regula. Eu voi pune masa §i voi alege ceva din ceea ce ne-a lasat doamna Ellis. Doamna Ellis nu mai lucra pentru tatal ei, dar venea la ea Tn fiecare miercuri sa faca curatenie Tn apartament §i sa-i umple frigiderul, lasTnd de fiecare data cTte ceva gata pregatit. Parker se duse la birou, iar Meredith puse pe masa §ervetele din bumbac roz. - STnt aici? Tntreba el tinTnd Tn mTna un plic mare. Ea se uita peste umar la plic. ! - Nu. Acolo e pa§aportul, certificatul de na§tere §i alte documente. Certificatele de actionar sTnt fntr-un plic mai lat. El lua unul uitTndu-se la adresa expeditorului §i se Tncrunta. - Asta?" - Nu, spuse ea aruncTnd Tnca o privire peste umar. Acelea sTnt actele de divort, - Plicul nici n-a fost deschis. Nu le-ai citit? Ea ridica din umeri, continuTnd cu aranjarea mesei. - Doar cmd le-am semnat. Dar Tmi amintesc ce scrie acolo. Ca, Tn schimbul a douazeci de mii de dolari din partea tatalui meu, Matthew Farrell Tmi acorda divorl;ul §i renunta la orice drepturi asupra mea sau a ceea ce a§ avea vreodata. - STnt sigur ca divortul nu e redactat Tn termenii a§tia, spuse el cu un suris sumbru, rasucind plicul Tn mTna. Ai ceva Tmpotriva daca ma uit la ele? - Nu, dar de ce vrei s-o faci? El se multumi s§ zTmbeasca. - Curiozitate profesionala, sTnt avocat, §tii bine. Nu sTnt doar un bancher plictisitor, mofturos, a§a cum ma crede prietena ta, Lisa. Ve?nic ma ia peste picior cu chestiile astea. Nu era pentru prima data ca Parker facea o observatie care indica ca glumele cam rautacioase ale Lisei nu-l lasau indiferent, iar Meredith T§i nota Tn gTnd sa-i spuna Lisei, de data asta foarte ferm, ca trebuia sa Tnceteze. Parker avea multe calitati de care sa fie mTndru. TinTnd seama de toate astea, i se paru cu totul

lipsit de Tntelepeiune §i absolute inutil sa-i reaminteasca ca specialitatea lui erau impozitcle §i nu divorturile. - Uita-te cTt vrei, replica ea §i se apleca sarutTndu-l pe obraz. A§ vrea sa nu pleci Tn Elvetia. Tmi vei lipsi Tn fiecare zi. - Nu voi lipsi decTt dou§ saptamTni. Poti veni cu mine. Parker urma sa ia cuvTntul la o conferinta internationala a bdncilor, iar lui Meredith i-ar fi placut sa piece cu el, dar era imposibil. - §tii ca mi-ar placea enorm. Dar iarna... - E anotimpul cel mai important al anului, termina el fara ranchiuna. §tiu. Meredith gasi Tn frigider un platou frumos decorat, continTnd o delicioasa salata de pui. Ca de obicei, nu-i ramase altceva de facut decTt sa destupe o sticla cu vin §i sa puna platoul Tn mijlocul mesei. Picaturile de ploaie se izbeau de ferestre, iar Meredith aprinse lumTnarile din sfe§nicele vechi, apoi lua platoul cu salata de pui, sticla de vin §i le puse pe masa. TragTndu-se cTtiva pa§i Tnapoi, studie efectul creat. Tntr-o vaza a§ezata Tn centrul mesei se odihneau trandafiri roz, iar tacTmurile din argint aratau minunat pe §ervetelele din pTnza roz. GTndindu-se ca ar trebui sa contribuie cu ceva mai mult la cina decTt cu aranjarea mesei, punerea platoului §i a sticlei, Tntinse mTna §i schimba pozitia celor doi trandafiri din vaza. - Cina e gata, spuse ea, mergTnd spre Paker. O clipa, el nu paru sa o fi auzit, apoi T§i desprinse privirea de pe documente §i se uita la ea TncruntTndu-se. Ceva nu e Tn regula? - Nu sTnt sigur, spuse el, dar vocea Ti suna de parea Tntr-adevar ceva nu era Tn neregula. Cine a rezolvat divortul? Nepasatoare, Meredith se sprijini de bratul unui fotoliu §i arunca o privire dispretuitoare hTrtiilor avTnd scris Tn centru: Sen-

tinta civila de divort. - Tata s-a ocupat de toate. De ce ma Tntrebi? - Fiindca din punct de vedere legal documentele astea mi se par incoerente. - Tn ce sens? Tntreba Meredith, observTnd ca avocatul tatalui ei scrisese gre§it celalalt nume al lui Matt, Allan Tn loc de Allen.

t:- - Tn toate sensurile, spuse Parker frunzarind paginile alarmant. Tncordarea din vocea lui i se transmise lui Meredith §i, pen­ tru ca detesta sa se gTndeasca la Matt §i la divort, Tncerca imediat sa-l lini§teasca pe Parker, ca §i pe ea Tnsa§i, ca, indiferent ce anume TI Tngrijora, era lipsit de importanta, de§i habar nu avea despre ce-ar putea fi vorba. - STnt sigura ca toate hTrtiile au fost Tntocmite legal §i corect. Tata s-a ocupat de divort, §i tu §tii cTt este de meticulos. - El da, dar avocatul lui, Stanislaus Spyzhalscki, cine o mai fi §i asta, n-a fost deloc. Uita-te aici, dTnd Tnapoi paginile pTna la scrisoarea adresata .tatalui ei. Aici se afirma ca a Tnchis dosarul §i ca tribunalul a primit actele, a§a cum a cerut tatal tau. - Si ce-i rau Tn asta? - E rau pentru ca „Tntreg dosarul" nu contine nici un act prin care sa se dovedeasca ca Farrell a cerut divort sau ca s-a prezentat Tn fata tribunalului, sau ca a refuzat sa se prezinte, §i asta nu e decTt o mica parte din ceea ce ma deranjeaza. Meredith simti o prima tresarire de alarma, dar o ignora hotarTta. - Ce importanta mai are acum? STntem divortati, asta e tot ce conteaza. Tn loc sa-i raspunda, Parker Tntoarse pagina pTna ajunse la cea prin care se intenta actiunea de divort §i Tncepu sa o citeasca cu atentie, TncruntTndu-se tot mai mult cu fiecare paragraf. Meredith nu mai suporta suspanui §i se ridica. - Acum ce-ai mai gasit? Tntreba ea cu o voce calma, fara inflexiuni. - Nu-mi place documentul asta, replica el cu o asprime neintentionata. Ac^iunjle de divort sTnt Tntocmite de avocati §i semnate de judecatQr, dar documentul asta nu seamana cu nimic din ce-ar fi scris un avocat competent. Uita-te la fraze, spuse el, lovind cu degetul Tn ultimul paragraf al ultimei pagini. ,/n schimbul a zece mii de dolari platiti lui Matthew A.F,

acesta re nunta la orice pretenp'i asupra bunurilor §i proprietatilor depnute acum sau pe viitor de Meredith Bancroft Farrell. Prin aceasta, instanta hotara§te desfacerea casatoriei lui Meredith Bancroft Farrell".

Amintirea senzatiei traite cu unsprezece ani Tn urma, cTnd aflase ca Matt acceptase bani de la tatal ei, o facu pe Meredith sa se Tnfioare chiar §i acum, Fusese un mincinos, un ipocrit, afirmTnd ca nu se va atinge niciodata de nici un cent din averea ei. - Nu-mi vine sa cred ca un avocat ar putea redacta un astfel de document. Vocea joasa, furioasa, a lui Parker o aduse la realitate. Suna ca un contract de Tnchiriere. „In schimbul a zece mii de dolari platiti lui“ spuse el din nou. Cine naiba e avocatul asta? o Tntreba el indignat pe Meredith. Uita-te la adresa. De ce sa aleaga tatal tau un avocat cu cabinetul Tn South Side, practic Tntr-o mahala? - Ca sa se pastreze secretul, spuse Meredith, fericita ca avea Tn sfTr§it un raspuns la ceva. Mi-a spus atunci ca a angajat anume un avocat necunoscut din South Side, care n-ar fi banuit cine eram eu sau tata. A fost foarte suparat, a§a cum ti-am mai spus. Ce faci? Tntreba ea cTnd el Tntinse mTna spre telefonul de pe masa. - Tl voi suna pe tatal tau, apoi schitTnd un zTmbet cam strimb, ca sa o lini§teasca, adauga: N-am de gTnd sa-l alarmez. STnt sigur ca nu exista nici un motiv de alarma. TinTndu-se de cuvTnt, dupa ce tatal ei raspunse, discutara cTteva clipe ca doi vechi prieteni, apoi aminti Tn treacat ca se uitase pe sentinta de divort a lui Meredith. AmuzTndu-se parea de faptul ca tatal ei alesese un avocat cu biroul la marginea mahalalei, TI Tntreba cine i-l recomandase pe Stanislaus Spyzhalski. RTse de ceea ce-i raspunse Philip, dar, cTnd puse jos recep­ torul, zTmbetuI Ti disparu. - Ce-a zis? - Ca i-a luat numele din cartea de telefon. - Ei §i? Tntreba Meredith, straduindu-se sa nu reactioneze la panica care punea Tncetul cu Tncetul stapTnire pe ea. Se simtea de parea ar fi fost aruncata pe un tarTm Tntunecat, periculos, §i amenintata de ceva vag, nedefinit. Acum pe cine mai suni? Tntreba ea cTnd Parker T§i scoase agenda din buzunarul interior al hainei. - Pe Howard turnbill.

OscilTnd Tntre Thgrijorare §i furie pentru raspunsurile lui seci, Tntreba: - De ce TI suni pe Howard Turnbill? ■ p i'A m fost colegi la Princeton, replica el fara sa-i dea alte explicatii. - Parker, daca Tncerci sa ma scoti din sarite, o sa reu§e§ti, TI avertiza ea cTnd el apasa pe butoanele telefonului. Vreau sa §tiu de ce TI suni acum pe vechiul tau coleg de la Princeton. Tn mod cu totul inexplicabil, el Ti zTmbi. ||.;¥- Am o slabiciuiie deosebita pentru tonul asta. imi aminte§te de educatoarea de la grading. Eram Tndragostit de ea. Tnainte sa apuce sa-l stringa de gTt, dupa cum parea gata sa o faca, Parker adauga Tn graba: Tl sun pe Howard pentru ca e pre§edintele Asociatiei Avocatilor... Se Tntrerupse cTnd Howard raspunse. Salut Howard, Parker Reynolds la telefon, Tncepu el, apoi se opri cTnd celalalt barbat Ti spuse ceva. Ai dreptate, am uitat ca-fl datorez revan§a pentru jocul aia de squash. Suna-ma mTine la birou §i stabilim o data. Se opri din nou §i rise de o posibila gluma facuta de colegul sau, apoi spuse: N-ai cumva la TndemTna o lista cu membrii Asociatiei Avocatilor din Illinois? Nu sTnt acasa §i sTnt curios sa aflu daca un individ anume e membru. Ji-ai putea verifica lista §i sa-mi spui daca TI ai trecut acolo? Howard spuse evident ca da, pentru ca Parker replica: Bine. Se nume§te Stanislaus Spyzhalski. S-p-y-z-h-l-a-s-k-i. A§tept. Acoperind receptorul Parker Ti zTmbi lini§titor. - Probabil ma agit degeaba. Daca nu e component, nu Tn­ seamna neaparat ca nu e nici legitim. O clipa mai tTrziu Tnsa, cmd Howard reveni la aparat, zTmbetuI i se §terse de pe chip. Nu e pe lista? E§ti sigur? Parker ramase pe gTnduri cTteva momente, apoi spuse: Ai putea face rost de o lista a avocatilor din tara §i sa verifici daca nu e acolo? Se opri, rise, apoi rosti cu o jovialitate fortata: Njj, nu e o urgenta. E bine §i mTine. Suna-ma la birou, aranjam §i meciul de squash. Multumesc, Howard. Transmite-i salutari lui Helen. Pierdut Tn propriile gTnduri, Parker puse receptorul Tn furca. - Nu cred ca Tnteleg ce te Tngrijoreaza, spuse Meredith. - Cred ca a§ mai bea un pahar, declara el §i se ridica ducTndu-se la bar.

- Parker, rosti Meredith pe un ton categoric, din moment ce e vorba de mine mi-ar placea sa §tiu la ce te gTnde§ti. - Tn clipa de fata ma gTndesc la cTteva cazuri de barbati care s-au dat drept avocati, de obicei Tn cartierele saracacioase, luTnd bani de la clientii care credeau ca le rezolva problemele juridice. Unul din aceste cazuri se refera la un barbat care era avocat, dar baga Tn buzunar cheltuielile de judecata, apoi „acorda“ clientilor o sentinta de divort semnTnd el Tnsu§i actele. . - Cum ar putea face a§a ceva? - Avocatii Tntocmesc cererile de divort. Judecatorii doar le semneaza. Iar el a semnat Tn numele unui judecator. - Dar cum putea, au putut scapa fara sa fie prin§i? - Au scapat ocupmdu-se numai de cazuri care nu ajungeau Tn fata instantei, cum sTnt §i unele divorturi. Meredith dadu pe gTt jumatate din paharul cu vin Tnainte sa-§i dea seama de ce face, apoi se Tnveseli. - Dar Tn cazurile Tn care ambele parti smt de acord, atunci tribunalul autentifica sentintele de divort, chiar daca nu sTnt prezente Tn arhiva. - Pe naiba! - Nu-mi place tonul acestei discutii, spuse Meredith simtindu-se u§or ametita. Ce face tribunalul cu oamenii a§tia care se credeau divortati? - Daca s-au recasatorit, tribunalul nu-i acuza de bigamie.

- Bine. - Dar cea de-a doua casatorie e declarata nula §i neavenita, iar prima trebuie desfacuta prin metodele legale. - Dumnezeule! exclama Meredith §i se prabu§i pe un scaun. Dar Tn adTncul inimii ei §tia, era absolut sigura ca divortul ei era legal §i valid. O §tia pentru ca alternativa era inimaginabila. RealizTnd destul de tTrziu cTt era de necajita, Parker tntinse mTna §i T§i trecu degetele prin parul ei matasos. - Chiar daca Spyzhalski nu apartine Asociatiei Avocatilor, chiar daca n-a fost niciodata la vreo §coala de drept, divortul tau tot ar putea fi legal, atTta timp cTt i-a prezentat judecatorului cererea aia absurda. Voi trimite mTine pe cineva la arhivele tribunalului sa verifice daca cererea a fost predata §i Tnregistrata.' Daca da, nu avem nici un motiv de Tngrijorare.

Capitolul 23 - O noapte proasta? o Tntreba Phyllis pe Meredith, cTnd aceasta trecu pe ITnga biroul ei salutmd-o absents. - N-a fost cea mai grozava din viata mea. Care mi-e programul de astazi? - La zece ai o §edinta cu departamentul de publicitate ca sa discuti deschiderea magazinului din New Orleans. Jerry Keaton, de la personal, vrea sa te vada Tn legatura cu ni§te majorari de salariu, pe care trebuie sa le aprobi, §i I-am programat pentru unsprezece. E bine? -D a . - La unsprezece treizeci, Ellen Perkvale vrea sa discute despre un proces intentat de curTnd Tmpotriva magazinului. E vorba de o femeie care pretinde ca §i-a rupt un dinte Tn Claren­

don Room. Meredith T§i Tnalta ochii spre tavan.

- Ne da Tn judecata pentru ca §i-a rupt un dinte Tn timp ce mTnca Tn cofetaria noastra? - Nu chiar. Ne da Tn judecata pentru ca §i-a rupt dintele Tn coaja de nuca dintr-o prajitura. - Aha! spuse Meredith deschizTnd u§a biroului §i acceptTnd posibilitatea ca vor trebui sa ajunga la o Tntelegere. Asta e cu totul altceva. - A§a e. La unsprezece treizeci e bine? - Da, replica Meredith, telefonul TncepTnd sa sune. Raspund eu, spuse Phyllis. Din cmd Tn cTnd avea cTte o clipa libera §i se trezea uitTndu-se la telefon, dorindu-§i ca Parker s-o sune §i sa-i spuna ca nu era nimic Tn neregula cu divortul ei. Se facuse deja ora cinci cTnd Phyllis o anunta ca Parker era la telefon. Cuprinsa de Tncordare, Meredith smulse receptorul din furca. - Ce-ai aflat? Tntreba ea. - Nimic concludent, replica el, dar Tn voce i se simtea ne-

lini§tea. Spyzhalski nu e membru al Baroului. A§tept ve§ti de la tribunal. Tn cTteva ore vom §ti exact cum stam. Vei fi acasa Tn seara asta? - Nu, ofta ea, ma due la tata. Da o mica petrecere Tn onoarea zilei de na§tere a senatorului Davies. Suna-ma acolo. - Tn regula. - Imediat ce vei §ti. - Promit. - Petrecerea se va termina repede pentru ca senatorul tre­ buie sa ia avionul de noapte pentru Washington, a§a ca, daca am plecat, suna-ma acasa. - Te gasesc eu, nu-ti face probleme.

Capitolul 24 A nu-§i face probleme deveni o Tncercare tot mai imposibila, pe masura ce orele Tnaintau. Convinsa pe jumatate ca se chinuia fara motiv, dar incapabila totu§i sa-§i TnfrTneze senzatia crescTnda de alarma, Meredith reu§i sa zTmbeasca, sa dea din cap §i sa se poarte politicos cu oaspetii tatalui ei. Cina se Tncheiase de o ora, iar Parker tot nu-i telefonase. Straduindu-se sa-§i abata atentia spre alte lucruri, ramase Tn sufragerie supraveghind strTngerea farfuriilor §i a tacTmurilor, apoi se duse Tn biblioteca, unde oaspetii se adunasera sa bea un coniac Tnainte de a pleca la casele lor. Cineva deschise televizorul, iar cTtiva barbati stateau Tn pi­ cioare urmarind §tirile. -r O petrecere minunata, Meredith, spuse sotia senatorului Davies, dar restul cuvintelor ei paru sa se fi evaporat Tn neant cTnd Meredith auzi comeritatorul de televiziune spunTnd „Un alt

cetatean al ora§ului Chicago s-a aflat astazi Tn atenpa presei din Tntreaga tara. Matthew Farrell a fost invitatul emisiunii Barbarei Walters, transmisa putin mai devreme pe postul nostru. Printre altele a comentat valul recent de preluari de companii. lata un fragment din acest interviu..." Oaspetii, care citisera toti rubrica lui Sally Mansfield, presijpusera ca Meredith va fi interesata sa afle ce avea Farrell de comentat. Dupa ce se uitara la ea cu zTmbete curioase, T§i

Tntoarsera automat capetele spre ecranul televizorului, de unde fata §i vocea lui Matt umpleau Tncaperea. - Ce parere ai despre numarul tot mai mare de companii

profitable preluate prin forta de corporatii? TI Tntreba Barbara Walter, §i Meredith observa, scTrbita, ca pTna §i reportera se apleca Tnainte pe scaun, fascinata parea de interlocutorul ei. - E un curent pe cale sa continue pTna nu vor fi stabilite anumite limite care sa-l tina sub control. ■ - Exista cineva imun la o preluare fortata de c itre compania ta? Adica, adauga ea prefacTndu-se speriatS, e posibil ca ABC sa fie urmatoarea ta prada? - Obiectivul unei Tncercari de preluare se nume§te tinta, raspunse Matt Tn doi peri, surTzTnd, §i nu pradS. Totu§i, adauga el cu un zTmbet lene§, dezarmant, putep fi lini§tip, Intercorp nu §i-a pus Tnca ochii pe reteaua ABC. Barbafi din Tncapere risera pe Tnfundate de spiritul lui sar­ castic, dar pe chipul lui Meredith nu tresari nici un mu§chi. [. - Am putea discuta putin despre viata ta private? Se zvo-

ne§te ca Tn ultimii ani ai avut aventuri amoroase cu mai multe stele de cinema, o printesS §i de curTnd cu Maria Calvaris, mo§tenitoarea unei companii navale grece§ti. Aventurile astea descrise pe larg Tn preset au fost reale sau inventate de autorii rubricilor mondene?

If Da.

Meredith auzi din nou risul plin de admiratie pentru sTngele rece de care dadea dovada Matt, iar ochii Ti scaparara revoltati de u§urinta cu care putea cT§tiga oamenii de partea sa. - N-ai fost casatorit niciodata §i ma Tntrebam daca a i'de

gTnd sa te TnsoriTn viitorul apropiat? - N-ar fi exclus. ZTmbetuI fugar de pe chipul lui accentua impertinenta Tntrebarii, iar Meredith T§i Tncle§ta dintii, amintindu-§i cum zTmbetuI acesta reu§ise cTndva sa-i faca inima sa-i zvTcneasca Tnnebunita. Pe ecranul: televizorultifeaparu brusc comentatorul de §tiri,* dar u§urarea simtita de M eredit|ffu aliingata rapid de senator, care Ti vorbi cu o curiozitate prietenoasci: - Cred ca toti cei de aici am citit articolul lui Sally Mansfield,

Meredith. E§ti draguja sa ne satisfaci curiozitatea §i sa ne spui de ce nu-ti place Farrell? Meredith reu§i sa imite zTmbetuI lene§ al lui Matt. - Nu. Izbucnira toti Tn rTs, dar Meredith observa ca le trezise §i mai mult curiozitatea §i se apuca sa Tnfoaie pernele de pe canapea, Tn timp ce senatorul Ti spuse tatalui ei: - Stanton Avery a propus ca Farrell sa devina membru al clubului. BlestemTndu-l Tn gTnd pe Matt Farrell pentru venirea Tn Chi­ cago, Ti arunca tatalui o privire de avertismenl, dar temperamentul lui depa§ise deja puterea de judecata. - STnt sigur ca cei aflati aici avem destula influenza ca sa nu admitem a§a ceva, chiar daca toti ceilalti de la Glenmoor TI doresc membru al clubului. Judecatorul Northrup TI auzi §i T§i Tntrerupse discutia cu un alt individ. - Asta vrei sa facem, Philip? Sa-l refuzam? - Exact. - Daca tu e§ti de parere.ca locul lui nu e printre noi, pentru mine e suficient, spuse judecatorul, uitTndu-se Tn jur la ceilalti. Tncet, dar convin§i, toti oaspetii tatalui ei dadura din cap cazTnd de acord, iar Meredith §tiu ca §ansele lui Matt de a deveni membru al clubului erau egale cu zero. - A cumparat o bucata mare de pamTnt tn Southville, Ti spuse judecatorul tatalui ei. Tl vrea nivelat ca sa construiasca un complex industrial. - Serios? Tntreba tatal ei, iar Meredith Tntelese din urma­ toarele lui cuvinte ca avea de gTnd sa-i naruie §i planurile astea. Pe cine cunoa§tem Tn comisia de proprietati funciare din South­ ville? - Destui. E Paulson... - Pentru numele lui Dumnezeu! interveni ea silindu-se sa zTmbeasca §i aruncTndu-i tatalui ei o privire rugatoare. Nu e nevoie sa scoateti artileria grea numai pentru ca nu-mi place Matt Farrell. - STnt convins ca atTt tu, cTt §i tatal tau aveti motive Tntemeiate sa va Tndoiti de integritatea lui, spuse seantorul Davies.

- Exact...

- Nici vorba! afirma Meredith TntrerupTndu-l §i TncercTnd sa Tnabu§e Tn fa§a vendetta pe cale de desfa§urare. Cu un zTmbet stralucitor, dar artificial, le explica tuturor celor prezenti,' Ade­ varul e ca Matt Farrell s-a dat la mine cu multi ani Tn urma, pe cTnd aveam optsprezece ani, iar tata nu l-a iertat niciodata. - Acum §>tiu unde 1-am^ntTlnit! exclama doam na Foster, uitTndu-sema sotul ei. La Glenmoor, cu multi a n k f i urma! Tmi am intesc ca mi s-a parut un tTnar extrem de atragator... §i, Me* r e d it||tU ''« l-a i prezentat.

Fie din TntTmpIare, fie Tn mod intentionat, senatorul o scuti pe Meredith de necesitatea unui raspuns, spunTnd: Ei bine.-ifmi pare rau sa plec de la propria petrecere, dar trebuie sa prind avionul de noapte spre Wahsington. O jumatate de ora mai tTrziu plecara §i uitim ^invitati, iar Meredith T§i lua ramas bun de la ei stTnd ITnga tatal ei. Apoi, vSzu o ma§ina intrTnd pe alee venind spre casa. - Cine naiba o fi la ora asta? Tntreba tatal ei, TncruntTndu-se spre farUHIe careftj orbira c | 2|umina lor. Meredith se uita cu atentie, iar cTnd trecu pe sub un felinar vazu ca era iin ' Mercedes albastru. - A venit Parker. - La unsprezece noaptea? Presimtirile rele o facura pe Meredith sa tremure §i asta se TntTmpla Tnainte sa vada Tnwmina becului de deasupra u§ii chi­ pul sumbru, Tncordat, al lo g o dn icu * ei. - Speram ca la ora asta petrecerea se va fi terminat. Tre­ buie sa va vorbesc. - Parker, Tncepu Meredith, nu uita ca tatal meu e bolnav... > - Nu-l voi necaji mai mult decTt e nevoie, promise Parker, aproape TmpingTndu*i tn hoi cu mTihile apasate pe spatele lor, dar trebuie ftfo rm a ttn privinta faptelor ca sa le putem rezolva a§a cum se cuvine. * - Nu mai vorbifisdespre mine de parea n-a§ fi de fata, spuse Phf!> imediat ce p a jira ^ ^ ^ b lio te c a . Care fapte? Ce d ra ci^se TntTmpla? Oprindu-se ca sa Tnchida u§ile bibliotecii, Parker spuse: - Cred ca amTndoi ar trebui sa stati jos.

- La naiba, nimic nu ma enerveaza mai mult decTt sa fiu tinut Tn suspans... - Foarte bine. Philip, seara trecuta m-am uitat din TntTmplare peste sentinta de divort al lui Meredith §i am dat peste cTteva nereguli. Tti aminte§ti sa fi citit cam cu opt ani Tn urma despre un avocat care accepta onorarii de la clienti, apoi le baga Tn buzunar fara sa Tnainteze cazurile tribunaiului? - Da. Ei §i? . - Iar cu vreo cinci ani Tn urma a facut mare vTlva povestea despre un a§a-zis avocat din South Side, pe nume Joseph Grandola, condamnat pentru cincizeci §i ceva de acte de frauda, deoarece s-a dat drept avocat §i a Tncasat onorarii ca sa se ocupe de cazuri care n-au ajuns niciodata Tn fata unui judecator. Se opri a§teptind comentarii din partea lor, dar Tn afara atitudinii ceva mai rigide a lui Philip, cei doi nu rostira nici un cuvTnt, a§a ca vorbi mai departe: Grandola a urmat un an Facultatea de Drept, apoi a fost dat afara. CTtiva ani mai tTrziu a deschis un birou Tntr-un cartier unde majoritatea „clienti!or“ nu avea §coala. Smecheria i-a mers vreme de zece ani, ocupTndu-se doar de cazuri care nu cereau un proces sau nu implicau aparitia unui avocat al partii adverse, cum ar fi divorturile de comun acord, Tntocmirea testamentelor... Meredith se prabu§i pe canapea, simtind un gol Tn stomac, mintea acceptTnd naucita ceea ce Parker se pregatea sa-i spuna tatalui ei. Auzi de la mare distanta vocea lui Parker turuind: - Avea ceva pregatire Tn domeniul dreptului §i cuno§tea destule expresii tipice ca sa Tntocmeasca acte cTt de cTt legale. CTnd aparea cTte un client, care dorea un divort, se asigura Tn primul rind ca era de comun acord, sau parte opusa de negasit. Tn caz ca da, Ti cerea clientului un onorariu, apoi Tntocmea o petitie de divort. §tiind ca nu va putea aparea Th fata unui jude­ cator fara sa se dea de gol, o semna el. - Vrei, sa-mi spui, articula Philip cu o voce atTt de Tncordata, TncTt ajunsese de nerecunoscut, ca avocatul pe care I-am anga­ jat cu unsprezece ani Tn urma nu era avocat? - Ma tern ca da. - Nu-mi vine sa cred, rosti el cu un strigat gutural, de parea

ar fi putut alunga posibilitatea cu propria furie. - Continua, spuse el dupa o clipa. - Astazi, dupa ce am verificat ca Spyzhalski nu e membru al baroului, am trimis un detectiv la tribunal, un detectiv foarte discret, pe care TI folosim noi. la banca, TI asigura el pe Philip, care se apucase cu mTinile de bratele scaunului. §i-a petrecut toata ziua §i o parte din noapte verificTnd §i reverificTnd divortul lui Meredith, care nu e Tnregistrat nicaieri. f e ^ tl omor pe ticalosul aia! - Daca te referi la Spyzhalski, va trebui mai TntTi sa-l gase§ti. S-a facut nevazut. Daca te referi la Farrell, te sfatuiesc foarte serios sa-ti reconsideri atitudinea. - Pe naiba! Meredith poate rezolva problema foarte repede plecTnd la Reno §i obtinTnd un divort rapid ?i urgent. , - M-am gTndit §i eu la asta, §i nu merge. Ridica mTna ca sa opreasca izbucnirea furioasa a lui Philip. Asculta-ma, Philip, pentru ca Tn seara asta am avut destul timp la dispozitie ca sa ma gTndesc bine. Chiar daca Meredith ar face cum zici, n-ar descTlci harababura drepturilor asupra proprietatii. Treaba aia tot va trebui rezolvata prin intermediul tribunalelor din Illinois. - Meredith nu-i va spune ca exista o harababura. /- O solutie eronata atTt din punct de vedere moral, cTt §i etic, §i pe deasupra cu totul nepractica. OftTnd resemnat, Parker ex­ plica: Baroul a primit deja doua pITngeri Tmpotriva lui Spyzhalski §i le-au prezentat autoritatilor Tn drept. Sa presupunem ca Merer dith face cum propui tu, iar avocatul asta e prins §i face marturisiri. In secunda urmatoare autoritatile TI vor anunta pe Farrell ca divortul lui e ilegal, asta Tn cazul Tn care nu va afla mai TntTi din presa. Tti dai seama ce proces Tti poate trTnti din cauza asta? Fiind de buna-credin^a, te-a lasat pe tine §i pe Meredith sa va ocupati de divort, iar voi ati fost negiijenti: Tn plus, Tn toti anii a§tia i-ati expus pericolului bigamiei §i.. 5 - Ai lamurit toate aspectele, se rasti Philip. Ce propui sa facem? - Tot ceea ce trebuie ca sa-l Tmbunam §i sa-l determinam sa accepte un divort rapid, fara complicatii, replica Parker cu un calm imperturbabil, apoi se Tntoarse spre Meredith. Ma tem ca treaba asta va cadea pe umerii tai.

Tn timpul discutiei, Meredith ramasese nemi§cata, naucita, dar cuvintele lui Parker avura darul sa o trezeasca din apatie. - §i, mai exact, de ce ar trebui Tmbunat de mine sau de altcineva? - Fiindca problema are uria§e implicatii financiare. Tti place sau nu, de unsprezece ani Farrell e sotul tau legal. E§ti o femeie bogata, Meredith, iar Farrell, ca sot al tau, ar putea cere, pe buna dreptate, o parte din tot ceea ce posezi... - Nu-i mai spune a§a! - E adevarat, riposta Parker, dar ceva mai bITnd. Farrell ar putea refuza sa coopereze la obtinerea acestui divort. Ba te-ar putea da Tn judecata pentru neglijarea datoriilor... - Dumnezeule! striga ea §i se ridica Tn picioare, TncepTnd sa se plimbe de colo-colo. Nu-mi vine sa cred. Nu, stai putin, exageram, replica ea dupa cTteva clipe. Silindu-se sa judece logic, a§a cum ar fi facut cu o problema a magazinului, se opri §i spuse: Daca ce-am auzit e adevarat, Matt e cu mult mai bogat ca noi... - Cu mult mai bogat, confirma Parker zTmbind, impresionat de logica ei. §i a§a, Tn cazul unui proces asupra proprietatilor, ar avea mai multe de pierdut ca tine. - Deci n-avem de ce sa ne facem probleme, trase ea concluzia. Matt va dori sa puna capat acestei situatii cu aceea§i Tnver§unare cu care o doresc eu, §i va fi u§urat sa afle ca nu vreau nimic de la el. De fapt, s-ar putea chiar sa fim Tn avantaj... - Nu prea, nega Parker. A§a cum ti-am explicat, tatal tau §i cu tine v-ati asumat raspunderea obtinerii divortului §i, din mo­ ment ce n-ati reu§it, avocatii lui Farrell ar putea convinge tribu­ nalul ca smteti vinovati. Iar Tn cazul asta, judecatorul i-ar putea acorda lui Farrell dreptul la despagubiri. fie Tnsa, fti va fi aLnaibii de greu sa scoti bani de la Farrell, pentru ca tu erai cea care ar fi trebuit sa rezolve divortul, §i banuiesc ca avocatii lui ar putea lamuri juriul ca n-ai facut-o Tn mod intentionat, Tn speranta ca mai tTrziu sa ai posibilitatea sa-l storci de bani. - O sa putrezeasca Tn iad Tnainte sa vada vreun sfant de la noi, se rasti Philip. I-am platit deja ticalosului zece mii de dolari ca sa dispara din vietile noastre §i sa renunte la orice pretentii asupra banilor lui Meredith sau ai mei.

- Cum i-ai platit? - Eu... chipul lui Philip se Tntuneca. Am facut ce mi-a zis Spyzhalski sd fac, nimic neobi§nuit, am completat un cec care putea fi Tncasat de Farrell §i de el. - Spyzhalski e un escroc, Ti atrase atenfla Parker pe un ton sarcastic. Crezi ca a avut scrupule sa falsifice semnatura lui Farrell §i sa Tncaseze el cecul? - Ar fi trebuit sa-l omor pe Farrell Tn ziua Tn care Meredith l-a adus din nou aici! f fj- Destul! striga Meredith. Nu te mai agita, nu vreau sa mai faci un infarct. Vom cere unui avocat sa ia legatura cu avocatul lui... - Nici vorba, o Tntrerupse Parker. Daca vrei ca omul sa coopereze, iar toata Tncurcatura asta sa ramTna secreta, telul principal pentru noi toti, atunci ar fi mai Tntelept sa lamure§ti tu lucrurile cu el. ■i, — Ce fel de lucruri? Tntreba Meredith cu Tnflacarare. - A§ propune sa Tncepi, afirma Parker, cu o scuza pentru remarca ta publicata Tn articolul lui Sally Mansfield. Amintirea TntTmplarii de la balul Operei o izbi Tn plin, iar Meredith se prabu§i pe scaunul din fata caminului, privind tinta flacarile. - Nu-mi vine sa cred, §opti ea. Tatal ei TI fulgera pe Parker cu o privire ucigatoare, vocea fiindu-i aproape un urlet: -Tncep sa am Tndoieli Tn privinta ta, Parker. Ce fel de barbat e§ti tu sa-i propui sa-§i ceara scuze de la ticalosul aia? Ma ocup eu de el. fr - STht un barbat practic, civilizat, replica acesta ducTndu-se la Meredith §i punTndu-§i mTna pe umarul ei. Iar tu e§ti unul nestatornic §i de aceea ultima persoana din lume care ar trebui sa Tncerce sa trateze cu el. Tn plus, eu am Tncredere Tn Mere­ dith. Uite, Meredith mi-a povestit tot ce s-a TntTmpIat Tntre ea §i Farrell. S-a Tnsurat cu ea pentru ca era Tnsarcinata. Ce-a facut dupa ce a pierdut copilul a fost o mare cruzime, dar ceva practic §i probabil mai sincer decTt sa traga de o casatorie care era sortita e§ecului de la bun Tnceput... -•Sincer! racni Philip. Un escroc de douazeci §i cinci de an!, dornic de Tmbogatire, care seduce o mo§tenitoare de optspre-

zece ani, o lasa Tnsarcinata, apoi „din amabilitate" se Tnsoara cu ea. - Destul! spuse din nou Meredith cu §i mai multe forta. Parker are dreptate. Iar tu §tii foarte bine ca nu m-a „sedus“. Ti-am povestit ce s-a TntTmpIat §i de ce. FacTnd un efort, reu§i sa se stapTneasca. Toate astea n-au nici o importanta. Voi lamuri eu problema cu Matt imediat ce ma voi hotarT cum sa o abordez. - A§a te vreau,. spuse Parker. Se uita la Philip, ignorindu-i expresia Tncrincenata. Tot ce are Meredith de facut e sa se TntTlneasca cu el Tntr-un mod civilizat, sa-i explice cum stau lu ­ crurile §i sa-i propuna sa obtina un divort fara pretentii finan­ ciare. Ti studie fata palida §i schita un suris chinuit. Te-ai ocupat de adversari mai duri §i de probleme mai complicate, nu-i a§a, scumpa mea? Meredith vazu Tncurajarea, mTndria din ochii lui, §i se uita la el cu o consternare neajutorata. - Nu. - Ba da! o contrazise el. Daca mTine accepta sa te vada, e posibil ca pTna seara toate lucrurile sa fie lamurite. - Sa ma vada! izbucni ea. De ce nu pot vorbi cu el la telefon? - Ai alege solutia asta daca ar fi vorba de o problema com­ plicate a magazinului? - Nu, fire§te ca nu, ofta ea. CTteva minute dupa plecarea lui Parker, Meredith §i tatal ei ramasera privind Tn gol cu un fel de stupoare furioasa. - Presupun ca ma Tnvinuie§ti pe mine de toate astea, de­ clare Tn cele din urme tatei ei. Revenindu-§i din starea de autocompatimire, Meredith T§i Tntoarse capul §i se uita la el. Arata TnfrTnt §i palid. - BineTnteles ce nu, spuse ea Tncet. Ai Tncercat se me aperi angajTnd un avocat care nu ne cuno§tea. - Tl voi suna pe Farrell mTine la prima bra. - Nu poti, spuse ea calme. Parker a avut dreptate. Te Tnfurii imediat ce se pomene§te numele lui Matt. Dace Tncerci sa stai de vorbe cu el, Tn zece secunde o sa-ti pierzi stepTnirea de sine §i vei face Tnce un infarct. Mai bine du-te la culcare §i Tncearce

s3 dormi, adauga ea, ridicTndu-se. Ne vedem mTine la magazin. MTine dimineata, toate astea vor parea mai putin... amenintatoare. Tn plus, continua ea reu§ind cumva sa-i zTmbeasca lini§titor, mergTnd amTndoi spre u§a de la intrare, nu mai sTnt o fetita de optsprezece ani §i nu ma tem sa-l Tnfrunt pe Matthew Farrell. De fapt, minti ea, abia a§tept sa-l due de nas. Tatal ei arata de parea Tncerca cu disperare sa se gTndeasca la o alternative, fScTndu-se tot mai alb la fata fiindca nu-i venea nici una Tn minte. Fluturindu-§i vesela mTna, coborT alergTnd treptele casei. T§i ISsase ma§ina pe alee. Se urea §i trTnti portiera. Apoi T§i sprijini fruntea de volan §i Tnchise ochii. - Oh, Dumnezeule! §opti ea, Tngrozita ca va trebui sa Tnfrunte demonul cu par negru al trecutului ei.

Capitolul 25 e - Buna dimineata, spuse Phyllis plina de voie buna, urmTnd-o pe Meredith Tn biroul ei. - A§ putea gasi o multime de denumiri pentru dimineata asta, replica Meredith ducTndu-se la dulap sa-§i puna paltonul, dar buna n-ar fi una dintre ele. TncercTnd sa armne sa-l sune pe Matt, spuse: Am fost cautata? Phyllis dadu din cap. - A telefonat domnul Sanborn pentru ca nu i-ai trimis formularul de asigurare completat cu datele noi. Zice ca Ty trebuie imediat. 1-1 dadu lui Meredith §i ramase a§teptTnd. OftTnd, Meredith se a§eza la birou, T§i lua stiloul, complete numele §i adresa, apoi se uita revoltata la Tntrebarea urmatoare. „Starea civile1', scria acolo: „Necasatorita, casatorita, vaduva". Privind cuvTntul din mijloc simti un hohot de ris isteric urcTndu-i-se Tn gTt. Era casatorita. De unsprezece ani. Cu Matt Farrell. - Te simti bine? Tntreba Phyllis nelini§tita cTnd Meredith T§i puse fruntea pe mTna §i se uita la formular ca paralizata. RidicTndu-§i ochii spre Phyllis, spuse: - Ce-ti pot face pentru ca ai falsificat o polita de asigurare? - Cred ca, Tn cazul mortii, pot refuza sa plateasca banii cuveniti. - Corect, replica Meredith pe un ton u§or amar §i Tncercui cu

o Tnfloritura furioasa cuvTntul necasatorita. Fara sa tina seama de Tngrijorarea de pe chipul lui Phyllis, Ti dadu formularul completat §i spuse: E§ti draguta sa Tnchizi u§a dupa tine §i sa nu la§i pe nimeni sa ma deranjeze? Dupa plecarea lui Phyllis, Meredith lua cartea de telefon de pe un raft din spatele ei, cauta numarul de la Haskell Electronics §i-l nota. Apoi puse cartea la loc §i se uita la telefon de parea ar fi avut colti, §tiind ca venise momentul de care se temuse toata noaptea. InchizTnd ochii, Tncerca sa se transpuna Tn starea de spirit potrivita, repetTndu-§i planul din nou: daca Matt va fi suparat pentru ce-i spusese la Opera, §i cu siguranta ca va fi, T§i va cere scuze cu demnitate. Scuze, fara explicatii, urmate de o cerere politicoasa, impersonala, de a-l TntTIni pentru a discuta o problema urgenta. Acesta era planul ei. Ca Tntr-un film derulat cu Tncetinitorul ridica mTna tremuratoare §i o Tntinse spre recep­ tor... Era pentru a treia oara Tn decursul unei ore ca interfonul lui Matt suna insistent, TntrerupTnd o discutie aprinsa Tntre directorii sai executivi. Furios, se uita cu parere de rau la oamenii sai, Tntinse mTna spre butonul interfonului, explicTnd: - Sora domni§oarei Stern e bolnava. Continuati-va discutia, adauga el apasTnd pe interfon §i rastindu-se la secretara care o Tnlocuia pe domni§oara Stern. Ti-am spus sa nu ma deranjezi. - Da, domnule, §tiu, se auzi vocea Joannei Simmons, dar domni§oara Bancroft a spus ca e urgent §i a staruit sa va Tntrerupt din §edinta. - Spune-i sa lase un mesaj, o repezi Matt. Dadu sa ridice degetul de pe interfon, apoi se opri. Cine ai zis ca ma suna? - Meredith Bancroft, accentua secretara, vocea ei dTndu-i de Tnteles ca citise §i ea articolul lui Sally Mansfield despre divergentele dintre el §i Meredith. La fel ca oamenii de la masa semicirculara, pentru ca pronuntarea numelui lui Meredith provoca o secunda de tacere, urmata apoi de explozia unei conversatii Tn care glasurile agitate, u§or stridente, voiau sa acopere tacerea de mai devreme. - STnt Tn mijlocul unei §edinte, replica Matt scurt. Spune-i sa ma sune peste cincisprezece minute.

Puse jos receptorul, §titnd ca buna cuviinta ar fi cerut ca el sa se ofere sa o sune pe Meredith la terminarea Tntrunirii. Tl durea Tn cot; nu aveau ce sa-§i spuna. Silindu-se sa se concentreze asupra afacerilor,. se uita la Tom Anderson §i continua discutiaTntrerupta de Meredith: Nu vom avea nici un fel de probleme Tn Southville. Avem un contract cu comisia de protectie a mediului Tnconjurator prin care ne asigura ca atTt districtul, cTt §i ora§ul Southville sTnt dornici sa ne construim fabrica acolo. Vom primi aprobarea miercuri, cTnd se vor TntTIni sa voteze... Zece minute mai tTrziu T§i conduse oamenii afara, Tnchise u§a §i se instala din nou la birou. Cum Meredith nu-l suna nici dupa treizegi de minute, sari de pe scaun §i se uita la aparat cu o du§manie tacuta, aversiunea crescTndu-i cu fiecare clipa. CTt de tipic pentru Meredith, T§i zise el, ca, dupa ce-l suna pentru prima oara Tn zece ani cerindu-i secretarei sa-l Tntrerupa dintr-o §edinta, sa-l faca sa a§tepte, cTnd el nu se grabea sa vorbeasca cu ea. Se purtase Tntotdeauna. de parea ar fi apartinut unei familii regale. Se nascuse cu o imagine distorsionata a propriei importance §i fusese crescuta sa creada ca era mai buna decTt oricine altcineva... BatTnd cu degetele Tn masa, Meredith se lasa pe speteaza scaunului, urmarind furioasa ceasul, a§teptTnd Tn mod intentionat patruzeci §i cinci de minute Tnainte de a-l suna din nou. CTt de tipic pentru acel fanfaron arogant §i fudul s-o faca pe ea sa-l sune iar, T§i zise ea furioasa. Era clar ca nu cT§tigase nici un fel de maniere odata cu averea. Ar fi §tiut ca, din moment ce ea facuse politicoasd primul pas luTnd legatura cu el, era de datoria lui sa-l faca pe al doilea. Dar, bineTnteles, manierele nu vor Tnsemna niciodata nimic pentru Matthew Farrell. Pe sub lustrul proaspat achizitionat al bunei cuviinte, nu era decTt un ticalos ambitios, plin de cruzime. Meredith puse capat gTndurilor sumbre; amaraciunea nu va face decTt sa-i complice misiunea. Tn plus, T§i reaminti ea, nu era drept sa-l acuze pe Matt de tot ceea ce se TntTmplase cu unsprezece ani Tn urma. Participase din tot sufletul la actul iubirii din seara Tn care se cunos-

cusera §i neglijase complet responsabilitatea de a se proteja Tmpotriva sarcinii. CTnd ramasese Tnsarcinata, Matt facuse un gest decent §i se oferise sa se Tnsoare cu ea. Mai tTrziu, se convinsese ca o iubea, de§i el nu i-o spusese. De fapt, n-o mintise niciodata §i era copilaros §i prostesc din partea ei sa-l Tnvinovateasca ca hu-i Tndreptatise sperantele naive. Simtindu-se mult mai calma §i stapTna pe sine, Meredith lasa deoparte mTndria ranita §i T§i promise sa pastreze aceasta atitudine filozofica. Acele ceasului se postara la zece §i patruzeci §i cinci, iar ea Tntinse mTna spre telefon. Matt tresari auzind bTzTituI interfonului: - Va cauta domni§oara Bancroft, spuse Joanna. El ridica receptorul. - Meredith? rosti el cu o voce taioasa, impacientata. E o surpriza nea§teptata. Meredith observa distrata ca nu spusese „o placere nea§teptata", a§a cum se obi§nuia, §i ca vocea Ti era mai adTnca §i mai rasunatoare decTt §i-o amintea. - Meredith! Enervarea lui vibra, strabatTnd distanta care Ti separa §i o trezi la realitate. Daca m-ai sunat sa-mi sufli Tn ureche, ma simt flatat, dar cam nedumerit. Ce te a§tepti sa fac? - Vad ca e§ti la fel de Tnfumurat §i prost crescut ca... - Aha, m-ai sunat sa-mi critici manierele, trase el concluzia logica. Meredith T§i reaminti hotarTta ca telul ei era sa-l Tmbuneze, nu sa-l Tnfurie. StapTnindu-§i accesul de mTnie, spuse sincera: - De fapt, te sun pentru ca a§ vrea sa... sa Tngrop securea. - Tn care parte a corpului m eu?

Replica lui era destul de aproape de adevar ca sa-i smulga un mic hohot de ris, iar cTnd TI auzi Matt T§i aminti brusc cTt de fermecat fusese cTndva de acest ris molipsitor. Strinse din maxilare, iar vocea i se Tnaspri: - Ce vrei, Meredith? - Vreau, adica, trebuie sa vorbesc cu tine, Tn persoana. - SaptamTna trecuta mi-ai Tntors spatele de fata cu cinci sute de oameni, Ti aduse el aminte pe un ton de gheata. De ce aceasta schimbare brusca?

- A intervenit ceva §i trebuie sa discutam cTt mai calm §i matur, spuse ea, Tncercind cu disperare sa nu intre Tn a m inunte pTna nu se vor afla Tntre patru ochi. E vorba, hm, despre noi... - Notiunea de noi e inexistenta, remarca el incisiv, iar din ce s-a TntTmpIat la Opera e clar ca maturitatea depa§e§te capaci­ ta t e tale. Pe buzele lui Meredith tT§ni o replica usturatoare, dar §i-o reprima. Nu voia o batalie, voia un acord. Era o femeie de afaceri §i Tnvatase sa trateze cu oamenii TncapatTnati. Matt pa­ rea decis sa-i puna bete Tn roate; Tn consecinta, trebuia sa-l aduca la o stare de spirit mai dispusa discutiilor. Iar cu cearta nu va ajunge nicaieri. H f$ CTnd m-am purtat a§a cu tine nu §tiam ca Sally Mansfield se afla prin apropiere, explica ea cu rabdare. Imi cer scuze pentru ce-am spus §i mai ales pentru ca am spus-o de fata cu ea. ■ - STnt adTnc impresionat, replica el cu un glas sarcastic. Trebuia sa fi studiat drplomatia. Meredith se'strimba la telefon, dar pastra tonul calm: ■ I I Matt, Tncerc sa fac pace, nu ma poti ajuta §i tu un pic? Sunetul numelui sau pronuntat de ea TI zdruncina §i ezita cinci secunde lungi Tnainte de a raspunde: m Peste o ora plec la New York. Nu ma Tntorc decTt luni seara. Meredith zTmbi triumfatoare. H I Joi e Ziua Recuno§tintei. Ne-am putea TntTIni Tnainte, sa zicem marti, sau e§ti extrem de ocupat? Matt se uita la agenda de birou, paginile fiind acoperite cu o multime de §edinte §i de Tntruniri pentru sfTr§itul de saptamTna. Era extrem de ocupat. - Marti e bine., Ce-ar fi sa vii la biroul meu pe la doua­ sprezece fara un sfert? - - Perfect, accept^ Meredith imediat, mai mult u§Urata decTt dezamagita de amTnarea de cinci zile. ■ ft Apropo, spuse el, tatal tau §tie ca ne TntTlnim? Tonul lui mu§catorTi dadu de tnteles ca antipatia pentru tatal ei nu se diminuase. ■ - §tie.

- Atunci ma mir ca nu te-a Tncuiat §i nu te-a pus Tn lanturi ca sa te Tmpiedice. Probabil ca s-a mole§it. - Nu s-a mole§it, dar e mai batrin §i a fost foarte bolnav. IncercTnd sa TmblTnzeasca inevitabila enervare a lui Matt cTnd va descoperi ca tatal ei angajase un escroc drept avocat §i erau Tnca casatoriti legal, adauga: . - Ar putea muri Tn orice clipa. - CTnd o sa moara, riposta el sarcastic, sper din tot sufletul ca sa aiba cineva prezenta de spirit sa-i Tnfiga un taru§ de lemn Tn inima. Auzindu-i replica usturatoare, Meredith trebui sa-§i Tnabu§e un chicot Tngrozit, apoi T§i lua politicos ramas bun. Dupa ce Tnchise telefonul, calmul Ti disparu de pe chip §i se lasa pe spate Tn scaun. Observatia lui Matt implica ca TI considera pe tatal ei un vampir §i existase o vreme cTnd simtise §i ea ca o lipsise de dreptul la viata. Tn orice caz, Ti furase o mare parte din bucuria tineretii.

Capitolul 26 PTna astazi, ziua fatidica, stTnd Tn fata oglinzii din baia lipita de biroul ei, Meredith reu§ise sa se convinga ca va putea avea o TntTlnire politicoasa, fara complicatii personale cu Matt, §i ca-l va face sa accepte un divort rapid, cTt mai simplu. T§i trecu rujul peste buze, T§i pieptana parul lung pTna la umeri dTndu-i un aspect lejer, un fel de stil suflat de vTnt, apoi facu un pas Tnapoi ca sa studieze efectul rochiei din jerseu negru cu guler Tnalt, fusta strTmta §i mTnecile lungi, largi. Un lanti§or gros de aur sclipea pe rochia de un negru mat, la Tnchietura mTinii atTrnTndu-i o bratara asortata. MTndria §i bunul-simt Ti cereau sa arate cTt mai bine posibil. Matt se TntTlnea cu stele de cinema §i manechine sexy, elegante, §i §tia ca-l va putea Tnfrunta mai u§or daca se va simti Tncrezatoare Tn sine §i nu §leampata. Multumita, T§i vTrT trusa cu cosmetice Tn po§eta, T§i lua paltonul §i manu?ile, §i se hotarT sa apeleze la un taxi ca sa nu se lupte cu traficul §i sa nu caute un loc de parcare pe ploaie. Tn taxi se uita pe geam urmarind pietonii traversTnd Tn graba Michigan Avenue, tinTnd deasupra capetelor umbrele sau ziare.

Timp de cinci zile §i cinci nopti T§i pusese la punct strategia, repetase ceea ce va spune §i cum o va spune. Cu calm §i tact, pe tonul folosit Tn rezolvarea negocierilor. Nu se va coborT la a-l critica pentru actiunile din trecut. Tn primul rTnd, Matt nu avea deloc con§tiinta; Tn al doilea rind, era ferm hotarTta sa nu-i dea satisfactfa de a afla cTt de mult o duruse tradarea lui. Fara Tnvinuiri, T§i reaminti ea, va fi calma, rezervata §i va da dovada de tact. PurtTndu-se a§a, spera sa dea tonul TntTlnirii dintre ei, silindu-l, spera ea, sS-^Wmeze exemplul. '§i nu li va trTnti brusc Tn fata informatia despre problema lor, va ajunge la ea treptat. MTinile Tncepura sa-i tremure §i le vTri Tn buzunarele adTnci ale paltonului, stringTndu-§i pumnii din cauza nervozitatii. §uvoaiele de ploaie se revarsau peste parbrizul taxiului, estompTnd luminile semaforului, tranformTndu-le Tn scrntei verzi, galbene §i ro§ii, scmtei amintindu-i de explozia focurilor de artificii din seara de 4 iulie, seara care Ti schimbase Tntregul curs al vietii. Vocea §oferului de taxi o trezi din reverie: - Am ajuns, dom’§oara. Meredith se scotoci prin po§et3, Ti plati, apoi o lua la fuga prin rafalele de vTnt §i ploaie spre cladirea Tnalta din otel §i sticla adapostind noua achizitie a lui Matt. Coborind din ascensor la etajul al §aizecilea, se trezi Tntr-o sala de receptie spatioasa acoperita de un covor argintiu. Se duse spre receptionera, o bruneta §ic a§ezata la o masa ro­ tunda, aceasta urmarind apropierea lui Meredith cu o fascinatie prost ascunsa. ^ ' - Domnul Farrell va a§teapta, domni§oara Bancroft, spuse ea recunoscTnd-o din fotografiile de prin reviste. Tn momentul de fata e Tntr-o §edinta, dar se va termina Tn cTteva minute. Va rog sa luati loc. Suparata ca Matt.o facea sa a§tepte ca o supusa venita Th audienta la rege, Meredith arunca o privire plina de submtelesuri ceasului de pe perete. Sosise Tnsa cu zece minute mai devreme. Furia o parasi la fel de repede pe cTt aparuse §i se a§eza pe un scaun din crom §i piele. CTnd lua o revista ca sa o frunzareasca, un barbat ie§i grabit din birou, lasTnd u§a Tntredeschisa. UitTndu-se pe deasupra revistei, Meredith descoperi ca

avea o vedere clara asupra barbatului care Ti era sot, $i-l studie cu o curiozitate nedorita. Matt se afla Tn spatele mesei de birou, dus pe gTnduri, ascultTndu-i pe barbatii care vorbeau. Cu toata atitudinea relaxata, maxilarul purta amprenta autoritatii, barbia emana Tncredere Tn sine §i, chiar daca era numai Tn cama§a, cu mTnecile suflecate, parea sa degaje o aura de putere §i dinamism pe care Meredith o gasi pu|in surprinzatoare §i ciudat de tulburatoare. In seara de la Opera nervii Ti fusesera prea slabiti ca sa se uite bine la el, ce sa mai vorbim sa-l studieze cu atentie. Acum, pentru ca avea timpul necesar §i i se oferise ocazia, observa ca trasaturile Ti erau cam la fel cu cele pe care §i le amintea... totu§i u§or diferite. La cei treizeci §i §apte de ani chipul sau pierduse obraznicia tinere^ii, locul ei fiind luat de o forta TndTrjita care TI facea sa para chiar mai atragator §i mai Tnduplecat. Parul Ti era mai negru decTt §i-l amintea, ochii mai deschi§i la culoare, dar gura frumos desenata radia aceea§i senzualitate ostentativa. Unul dintre barbati spuse ceva amuzant, iar stralucirea brusca a zTmbetului sincer al lui Matt Ti strinse inima. Ignorind cu fermitate reactia inexplicabila, se concentra asupra discutiei din birou. Dupa cTte se pSrea, Matt planuia sa uneasca doua departamente din cadrul /nfercorp-ului, iar scopul Tntrunirii era discutarea modalitatii ceiei mai simple de a rezolva pro­ blema. Cu un interes profesional tot mai mare, Meredith remarca ca maniera cu care Matt conducea o §edin{a cu directorii sai era foarte diferita de cea a tatalui ei. Tatal ei tinea o §edinta ca sa dea ordine §i era revoltat daca cineva Tndraznea sa-l contrazica. Era clar Tnsa ca Matt prefera o disputa vie, o exprimare libera a opiniilor diferite §i propunerilor contradictorii. Asculta, cTntarind Tn tacere meritul fiecarei idei, fiecare! obiectii, pe masura ce erau exprimate. In loc sa-§i terorizeze staff-ul, silindu-l la o supunere umilitoare, cum facea tatal ei, Matt se folosea de talentul fiecarui om, beneficiind de pe urma experientei lui Tn domeniul respectiv. Lui Meredith stilul lui Matt i se paru mult mai logic §i mult mai eficient. Statea pe scaun, tragTnd cu urechea, o samTnta minuscula

de admiratie prinzTnd radacini §i TncepTnd sa creasca. Ridica bratul ca sa puna revista jos §i, de parea gestul ei i-ar fi atras atentia, Matt T§i Tntoarse brusc capul, uitTndu-se direct la ea. CTnd ochii aceia gri, patrunzatori, se fixara Tn ai ei, Meredith fncremeni cu revista Tn mTna. Matt T§i retrase privirea, Tndreptfnd-o spre barbatii din jurul mesei. - S-a facut tTrziu, spuse el. Vom relua discutia dupa dejun. Tn cTteva clipe, oamenii ie§ira afara, iar lui Meredith i se usca gTtuI vazTndu-l pe Matt pa§ind furios spre ea. Calma, rezervata, cu mult tact, T§i reaminti ea Tntr-un fel de incantatie trepidanta, silindu-§i privirea sa urce dincolo de pantalonii gri, ce-i cuprindeau picioarele musculoase §i §oldurile, spre ochii cu pleoapele u§or coborTte. Fara Tnvinuiri... Ajungi la problema treptat, nu i-o

trfnte§ti imediat fn fata. Matt o urmari ridicTndurse, iar cTnd Ti vorbi vocea Ti fu la fel de neutra ca §i sentimentele lui pentru ea. - A trecut mult timp, spuse el, preferind Tn mod intentionat sa uite de scurta §i neplacuta lor TntTlnire de la Opera. Meredith T§i ceruse scuze la telefon, t§ i dovedise buna-credinta venind aici, iar el era dispus sa faca un pas spre ea. Tn fond, se lecuise de ea cu ani Tn urma §i era o prostie sa poarte pica cuiva care nu mai Tnsemna absolut nimic pentru el. Tncurajata de lipsa unei du§manii aparente, Meredith T§i Tn­ tinse mTna Tnmanu§ata, chinuindu-se sa-§i alunge Tncordarea din voce. - Buna, Matt, reu§i ea sa spuna, cu o pace.sufleteasca pe care n-o simtea defel. StrTngerea lui de mTna fu scurta, distanta. - Vino o clipa Tn biroul meu: Tnainte de a pleca, mai am de dat un telefon... - A pleca? Tntreba ea pa§ind alaturi de el Tn biroul cu covor argintiu, avTnd o priveli§te panoramica asupra ora§ului Chicago. Cum adica a pleca? Matt ridica receptorul telefonului. - Au sosit cTteva opere de arta pentru biroul meu, iar tablourile vor fi atTrnate pe perete peste cTteva minute. Tn plus, m-am gTndit c-am putea sta mai bine de vorba servind dejunul Tmpreuna.

- Dejunul? repeta Meredith, cautTnd Tnnebunita o cale de a-l evita. - Sa nu-mi spui ca ai mTncat deja, pentru ca nu te cred, replica el, apasTnd- pe un buton de pe telefon. Pe vremuri credeai ca e necivilizat sa serve§ti dejunul Tnainte de ora doua. Meredith T§i aminti ca-i spusese ceva asemanator Tn zilele petrecute la ferma. Ce idioata obraznica §i Tnfumurata trebuie sa fi fost la optsprezece ani, T§i zise ea. Tn zilele astea servea dejunul la masa de lucru, cTnd §i daca avea timp sa manTnce. Daca statea bine sa se gTndeasca, ideea dejunului Tntr-un res­ taurant nu era chiar atTt de rea. CTnd Ti va da vestea, Matt nu va putea Tnjura, striga sau face o scena. Tn loc sa stea pe loc a§teptTnd ca el sa-§i Tncheie convorbirea telefonica, Meredith se plimba prin biroul spatios admirTndu-i colectia de arta. Tn capatul Tndepartat al Tncaperii, Meredith observa §i recunoscu singura piesa care Ti placu cu adevarat, o sculptura mare de Carter. Pe peretele de ITnga ea atTrna un tablou uria§, plin de stropi galbeni, alba§tri §i maroni dintr-o substanta vTscoasa, §i se dadu Tnapoi cTtiva pa§i TncercTnd sa vada ce i-ar placea cuiva Tntr-o astfel de pictura. Dupa parerea ei, lucrarea arata ca ni§te ochi devpe§ti TnotTnd Tn crema de struguri. Alaturi se afla un tablou care parea sa reprezinte o straduta din New York... T§i Tnclina capul Tntr-o parte, examinTndu-l atenta. Nu o straduta, mai degraba o manastire sau poate un munte cu vTrful Tn jos, cu un sat §i un riu traversTnd Tntreaga pTnza Tn diagonala, §i ni§te cutii goale de conserva... StTnd Tn picioare la birou, Matt o urmari a§teptfnd sa i se faca legatura telefonica. Studie femeia din biroul lui cu interesul deta§at al unui cunoscator. Tnfa§urata Tn blarta de nurca, cu lanti§orul gros lucindu-i la gTt, arata eleganta, costisitoare, rasfatata, o impresie aflata Tntr-un contrast izbitor cu puritatea de madona a profilului, acum cTnd privirea i se ridica spre tablou, parul scaparTndu-i sub neoanele de deasupra ca ni§te banuti de aur. La aproape treizeci de ani, Meredith degaja Tnca aceea§i aura convingatoare de distinctie Tnnascuta §i senzualitate incon§tienta. Aceasta fusese fara Tndoiala partea cea mai impor­ tanta a atractiei exercitate asupra lui, T§i zise el sardonic. Chiar §i acum, mai batrin §i mai Tntelept cu un deceniu, daca n-ar fi

§tiu deja ctt de egoista §i fara inima era Tn reaiitate, ar fi considerat-o incredibjl de fermecatoare. Dupa ce puse jos receptorul, merse agale spre locul unde ea analiza tabloul §i Ti a§tepta Tn tacere comentariile. - Cred... cred ca e minunat, minti Meredith. - Serios? replica Matt. Ce-fl place la el? - Oh, totul. Culorile... emotia transmisa, imaginile. - Imagini! repeta el pe un ton mirat. Ce anume vezi cTnd te uiji la el? - Pai, vad ce-ar putea fi: munti sau turle gotice cu susul Tn jos, sau... Lasa fraza Tn suspans, teribil de stingherita. Ce vezi tu cTnd te ui{i la el? Tntreba ea cu un entuziasm fo rta t.' J - O investitie de un sfert de milion de dolari, replica el sec, care acum valoreaza jumatate de milion. Ea fu Tngrozita §i se dadu de gol Tnainte sa se poata stapTni. - Pentru asta? - Pentru asta, replica el* iar Meredith ar fi putut jura ca vazuse Tn ochii lui o sclipire de umor. - N-am vrut sa sune chiar a§a, spuse ea ru§inata, reamintindu-§i planul ei: calma, distanta... Adevarul e ca ma pricep prea putin la arta moderna. El trecu peste subiect ridicTnd nepasator din umeri. - Mergem? CTnd Matt se duse sa-§i ia paltonul, Meredith observa pe masa de birou fotografia Tnramata a unei tinere foarte dragute, stTnd pe un bu§tean cu genunchiul ridicat la piept, parul fiuturindu-i Tn vTnt, avTnd pe chip un zTmbet ame^itor. Ori era manechin de profesie, constata Meredith, ori, judectnd dupa zTmbetuI aceia, Tndragostita de fotograf. - Cine a facut fotografia? Tntreba ea cTnd Matt se Tntoarse. r - E u .d e ce? - Nici un motiv anume. TTnara nu era una dintre faimoasele starlete sau membre ale societatii de elita, cu care Matt era fotografiat de obicei. Fata avea o frumusete proaspata, inocenta. N-o recunosc. hi — Nu se mi§ca Tn lumea ta, replica el ironic, TmbracTndu-§i haina §i paltonul. E doar o fata care lucreaza, chimista la o fabric^ din Indiana.

- §i te iube§te, trase Meredith concluzia, rasucindu-se spre el surprinsa de sareasmul din vocea lui. Matt se uita la fotografia surorii lui. - Ma iube§te. Meredith sesiza imediat ca fata era importanta pentru el §i, daca era adevarat, daca se gindea ciimva sa se casatoreasca cu ea, atunci va fi la fel de dornic ca §i ea sa obtina un divort rapid. Iar misiunea din aceasta dupa-amiaza i-ar fi devenit mult mai u§oara. - TrecTnd pe ITnga biroul secretarei, Matt se opri.sa-i vorbea­ sca femeii cu par carunt. - Tom Anderson e la audierea comisiei pentru protectia mediului, spuse el. Daca se tntoarce cTt stnt la restaurant, da-i numarul §i spune-i sa ma sune acolo.

Capitolul 27 In fata cladirii Ti a§tepta o limuzina argintie. LTnga ea statea un §ofer voinic cu nasul rupt §i fizicul unui bizon, tinTnd deschisa portiera. In mod normal, a ealatori cu limuzina era pentru Me­ redith o placere §i un lux, dar cTnd ma§ina se repezi Tn trafic se apuca de bratele scaunului, surprinsa §i nelini§tita. Reu§i sa-§i ascunda panica cTnd §oferul lua curbele cu cauciucurile scT§nind, dar cTnd trecu pe ro§u §i depa§i un autobuz Tn mod nepermis privirea Ti zvTcni preocupata spre Matt. El raspunse comentariului ei nerostit printr-o u§oara ridicare din umeri. - Joe n-a renuntat Tnca la visul de a concura la Indy. - Aici nu sTntem pe un traseu Indy, Ti atrase atentia Me­ redith, apucTndu-se §i mai strTns de bratele scaunului, ma§ina luTnd coltul pe doua roti. - Iar el nu e §ofer. HotarTta sa-i imite non§alanta, Meredith T§i desprinse de­ getele de bratele scaunului. - Serios? Atunci ce e? - Bodyguard. Stomacul i se strTnse la aceasta dovada ca Matt facuse lucruri care stTrnisera atTt de mult ura unor oameni, TncTt Ti do-

roau raul. Primejdia n-o atrasese niciodata; Ti placea sa traiasca In lini§te, cu un program bine organizat, iar ideea unui bodygard I se parea putin cam barbara. Nici unul din ei nu mai scoase un cuvTnt pTna ce ma§ina nu se opri brusc la intrarea de la Laundry, unul dintre cele mai elegante restaurante din Chicago, frecventat doar de lumea buna. §eful de sala, care era §i unul dintre proprietarii restaurantului. se afla la locul lui obi§nuit de ITnga u§a, Tmbracat Tn smoching. Meredith TI cuno§tea pe John Tnca de pe vremea cTnd mergea la §coala, iar tatal ei o aducea aici la prinz, John trimitindu-i bauturi racoritoare aranjate ca ni§te cocktail-uri. - Buna ziua, domnule Farrell, rosti el respectuos, dar cTnd se Tntoarse spre Meredith, adauga cu un suns jucau§: E Tntot­ deauna o placere sa va vad, domni§oara Bancroft. Meredith arunca o privire rapida spre fata indescifrabila a lui Matt, TntrebTndu-se cum se simtea descoperind ca ea era mai bine cunoscuta Tn restaurantul ales de el. Uita de asta cTnd fura condu§i la masa lor §i observa ca Tn local luau prTnzul mai multi oameni pe care Ti §tia foarte bine. JudecTnd dupa privirile lor §ocate, TI recunoscusera pe Matt §i se Tntrebau fara Tndoiala de ce lua ea masa cu un barbat caruia TI Tntorsese spatele Tn public. Sherry Withers, una dintre cele mai bTrfitoare din cercul de cuno§tinte ale lui Meredith, ridica mTna fluturind-o spre ea, TI studie pe Matt, apoi T§i Tnalta sprincenele amuzata. Un chelner Ti conduse pe ITnga o multime de flori proaspete dispuse Tn jurul unei spalier, alb, lucrat artistic, spre o masa aflata destul de departe de pianul de abanos din centrul Tncaperii. Sa rezervi o masa buna, a§a cum era cea la care se a§ezau, era practic imposibil, iar Meredith se Tntreba Tntr-o doara cum de reu§ise acest lucru Matt. K s - Vrei sa bei ceva? o Tntreba Matt, dupa ce luara loc. Mintea ei trecu brusc de la presupunerile lipsite de sens privind modul cum rezervase masa, la confruntarea cumplita care o a§tepta. - Nu, multumesc, doar apa minerala, Tncepu Meredith, apoi T§i zise ca o bautura mai tare o va ajuta sa-§i calmeze nervii. Da, se corecta ea. Vreau.

- Ce anume? - Sa fiu Tn Brazilia, murmurs ea oftTnd din to t sufletul. - Poftim? - Ceva tare, spuse Meredith, TncercTnd sa se hotarasca ce anume. Un Manhattan din whisky §i vermut dulce servit de obi­ cei cu o cirea§S amara. CIStina din cap, razgTndindu-se. Una era sa se calmeze §i alta sa se ameteasca §j sa faca sau sa spun;i ce nu trebuia. Era un pachet de nervi §i voia ceva care s-o destinda. Ceva ce va putea sorbi pTnS T§i va Tncheia misiune:i Ceva ce nu-i placea. Un Martini din gin sau vodca cu vermut sec, servit de obicei cu o mSslina sau cu o felie de lamTio, comanda ea, accentuTndu-§i decizia printr-o Tnclinare a capului. - Toate astea? Tntreba el serios. Un pahar de apa mineraln, un Manhattan §i un Martini? - Nu... doar un Martini, spuse ea cu zTmbet crispat, dar tn ochi i citea exasperarea §i apelul incon§tient la rabdarea lui. Matt fu intrigat pe moment de acest amestec de contradic,|li surprinzStoare. Tmbracata Tntr-o rochie neagra, elegants, cam o acoperea de la gTt pTna la Tncheieturile mTinilor, arata nu numil distinsS, ci §i ispitioare. Lucrul Tn sine nu I-ar fi dezarmat, dm combinat cu ro§eata u§oara care Ti pata obrajii netezi, rugdmlrv tea neputincioasa din acei ochi mari, ametitori, §i stTnjeneala d« adolescenta o fSceau aproape irezistibilS. TmblTnzit de faptul cfl i ceruse aceastS TntTlnire pentru a repara nedreptatea fScuta, na hotSrT dintr-o data sS ia aceea§i atitudine pe care tncercaso sit o ia Tn seara cTnd Ti vorbise la OperS, §i anume, sa uite trecutul, - Iti voi provoca o Tncurcatura §i mai mare dacS to voi intreba ce fel de Martini? - Cu gin, spuse Meredith. VodcS, se corecta ea. Apoi na rSzgTndi din nou. Nu, cu gin. Obrajii i se Tmbujorara §i mai tare, nervozitatea Tmpiedlclnd » sS observe scTnteia amuzatS din ochii lui, cTnd o Tntret))”! fie un ton solemn: - Sec sau cu apa? - Sec. - Beefeater. - Masline sau ceapa? - Masline.

p - Una sau doua? - Doua. - Extraveral sau aspirina? se interesa el pe acela§i ton lipsit nuanta, dar buzele i se arcuira Tntr-un zTmbet, iar ea T§i dadu Mama ca o tachinase de la bun Tnceput. Inima i se umplu de f*riru, dar nu §i intimitatea momentului. - Rezolv lucrurile ca §i tine, spuse ea tncet, fara sa se irtint.easca sa-§i ascunda admiratia. , I I ridica dintr-o sprinceana. - De unde §tii tu cum rezolv eu lucrurile? Te-am urmarit Tn ziua ctnd te-am vizitat la birou. Am §tiut fM rou ca exista §i alta cale de a trata cu directorii executivi dectt H a folosita de tata, dar # a m fost sigura carBcerethdCun dialog WHl deschis, voi fi considerate moale §i lipsita de autoritate. - §i? insista el ztmbind u§or. - §i tu faceai exact asta cu staff-ul tau, dar nimeni n-ar jM rfiz rf vreodata sa te acuze ca ai fi moale sau lipsit de autoriMltn. A§a ca, termina ea cu un rTs sfios, TntorcTndu-se spre tacTRUirlle din sertar, m-am hotarTt sa fiu ca tine ctnd voi , cre§te H in r o .

In camera se lasa o tacere apasatoare, Meredith teribil de |9flHtd, iar Matt mult m aiihe in ta t de lauda ei decTt era dispus sa r«tiunoasca. - E foarte magulitor, spuSe el pe un: ton rezervat. Multu- Cu placere. Acum stai jos §i-ti pregatesc cina. Dupa liihlioteca Irttcuse o ■lin cauza

cina au revenit Tn sufragerie §i Meredith se duse la uittndu-se la jocurile §i cartile vechi de pe rafturi. Pezi minunata, de neuitat, iar acum se simtea vinovata lui Parker §i vag nelini§tita pentru... pentru ceva caruia

•nu-i prea gasea un nume. B a:da§f§i zise ea cu o sinceritato b ru ta la ,*p ju te a gasi un nume cu mare u§urinta, de§i nin n te * legea de ce o afecta. casa asta exista prea multa barbatio dominatoare pentru iini§tea mintji ei, prea mult farmec masculin, prea multe amintiri trezite la viata. Venind aici nu se gtndise la a§a ceva. Nu se a§teptase ea un prim-plan al pieptului gol al lui Matt sa-i declan§eze memoria celorlalte momente ctnd Tl mai vazuse, momente tn care zacuse pe spate cu Matt deasupra el, Tnauntrul e i; : T§i trtecu degetul peste cotoarele prafuite ale romanelor, farS Sa le vada t illr f e , §i se -fntreba Tntr-o doara cite alte femei aveau acelea§i amintiri intime despre tr u p ifW lM a tt unit cu al lor. Zeci, trase ea concluzia, probabil chiar sute. §i B tr-un mod caraghios, aproape deta§at, nu-l mai condamna pe Matt pentru toate aventurile amoroase relate cu lux de amaraiinte Tn presa, a§a cum nu mai avea B m a sa disprefuiasca femeile care tl oferisera trupurile lor. Acum, ea femeie matura, recuno§tea pe d e p fi ceea ce Intelesese doar partial Tn adolescenta, §i anume, ca Matt Farrell pur §i s im p g radia sex-appeal §i o v il|ta te ametitoare. Doua componente care exercitau o atractie fatala, dar daca le adaugai puterea §i averea enorma acurhulata de-a lungul anilor nu era greu de ghicit de ce majoritatea femeilor gSseau combinatia absolut irezistibila. Ea nu se afla deloc Titr-un astfel d e . p e ric o || Nici •. vorbS! Ultimul B c ru pe care §i-l dorea In viata ei era un atlet sexual imprevizibil dupa care femeile alergau cu sufletul la gura. Prefera Tfitr-o mai mare masura barbatii demni de Tncredere, integri, cinstiti. Ca Parker. Dar se bucura de compania lui Matt, atlt era dispusa sa recunoasca, Probabil chiar prea map. Matt o urmarea de pe canapea, sp e B id ca nu va gasi o carte ra m !r||d cu n a s u H e a pentructot restul serii. CTnd o vazu sttnd destul de mult tn fata raftului cu jocuri vechi, se gtndi ca se uita probabil la Monopoly... §i-§i aminti seara cTnd il jucaserS Tmpreuna. - Ai vrea sa jucam? Tntreba e l Ea se rasuci brusc spre el, expresia de pe chip fiindu-i ciu-j dat de prudenta. . |S - Ce sa jucam?

t - Credeam ca te uiti la unul din jocurile alea, cel de deasu-

pfl, Meredith vazu cutia cu jocul Monopoly. Toate grijile §i neimiviile ei disparura Tntr-o clipa, bucuroasa sa-§i petreaca urmalOniplle ore cu o activitate atTt de frivola §i lipsita de seriozitate. Ti (tmbi peste umar, luTndu-l de pe raft, r -'V re i sa jucam? [i - N-ar strica, spuse el, tragTnd deja patura de pe canapea M 83 poata sta acolo cu jocul Tntre ei. Doua ore mai tTrziu, Matt era proprietarul trotuarelor, a parOului, avTnd Tn stapTnire setul de proprietati verzi, cel ro§u, cel Uttlben, toate patru liniile de cale ferata §i ambele companii de Hrvlcii publice; iar plan§a era acoperita practic de casele §i holelurile lui, Meredith trebiiind sa plateasca chirie de fiecare ilflta cTnd cartona§ul ei se nimerea pe una din proprietatile lui. p - Tmi datorezi doua sute de mii de dolari pentru ultima mi§N re, Ti atrase el atentia, TncTntat de seara petrecuta §i complet fminecat de femeia care putea transforma un joc de Monopoly loli-una din cele mai reunite seri din ultimii ani. Da-i Tncoace. Ea Ti arunca o privire attt de abatuta, TncTt Tl facu sa rTda, rtpoi spuse: - Nu m-ai am decTt cinci sute. Ce-ai zice de un Tmprumut? - Nici o §ansa. Am cT§tigat: Plate§te-ti datoria. - StapTnii mahalalelor n-au pic de mila, spuse ea §i Ti trTnti btnli Tn palma deschisa. Tncerca sa se Tncrunte, dar nu reu§i ilndt sa-i zTmbeasca. Ar fi trebuit sa-mi dau seama Tnca de prlrna oara cTnd am jucat Tmpreuna, cTnd ai cumparat tot se ce I f l l pe plan§a §i ai luat banii tuturor, ca vei ajunge un magnat al nfncerilor, bogat §i faimos. Tn loc sa-i zTmbeasca, el se uita o clipa la ea, apoi Tntreba Mlm: i - Ar fi contat dac-ai fi §tiut? Inima lui Meredith zvTcni dureros, luata pe nepregatite de iceasta Tntrebare. TncercTnd cu disperare sa treaca peste ea cu iwpfisare §i sa restabileasca starea de spirit de mai Tnainte, N|inti asupra lui privirea nostima a unei femei adTnc jignite §i Incepu sa adune cartona§ele de pe plan§a. - Domnule Farrell, ti-a§ fi recunoscatoare daca n-ai implica

■

faptul ca a§ fi avut un caracter mercantil Tn tinerete. M-ai umilll destul Tntr-o singura seara luTndu-mi toti banii. — Ai dreptate, replica Matt pe acela§i ton, dar fu uluit cA pusese Tntrebarea cu voce tare §i furios pe el pentru ca Tncepe* sa-§i doreasca ca ea sa ramTna maritata cu e||RidicThdu-se, se duse la foe §i se asigura ca flacarile nu vor aprinde casa cTt timp vor dormi. Fiindca veni vorba de bani* spuse el punTnd cutia Tnapoi pe raft, daca vei mai garanta vreodata personal pentru un Tmprumut al companiei, insista macar ca banca logodnicului t5u sa te elibereze de aceasta garantie dupa doi sau trei ani. E suficient sa arate bancii ca Tmprumutul e Tn siguranta. Bucuroasa de schimbarea subiectului, Meredith se Tntoarse spre el. - Bancile fac a§a ceva? ;:;f Tntreaba-ti logodnicul. Matt T§i.auzi sarcasmul din voce §1 urT junghiul de gelozie pe care i-l provoca. §i Tn timp ce se mustra pentru ceea ce rostise deja, complica §i mai mult lu­ crurile adaugTnd: §i daca nu accepta, gase§te-ti urt alt bancher. Meredith §tiu imediat ca se afla pe un teren minat, doar cS nu Tntelegea cum de ajunse acolo. - Reynolds Mercantiles, explica ea rabdatoare, este de aproape un sepol banca companiei. STnt sigura ca, daca ai afla toate detaliile finantarii, ai gasi conditiile Tmprumutului extrem de avantajoase. Enervat fara vreun motiv logic pentru modul insistent Tn care Ti lua apararea lui Parker, spuse ce-i statuse pe limba toata seara: - El e raspunzator pentru inelul de pe mTna stTnga? Ea dadu din cap studiindu-l nedumerita. - Are un gust jalnic. E urTt ca dracu’! O spuse cu un dispret atTt de arogant, iar constatarea lui privinta inelului era atTt de adevarata,,TncTt Meredith simti cum o apuca un rTs de nestapTnit. El ramase nemi§cat, cu sprTncenele Tmpreunate, dorindu-§i ca ea sa-l contrazica, dar Meredith T§i mu§ca buza, TncercTnd sa nu rida. - E o bijuterie de familie. - E urTta. - Pai, o bijuterie de...

I un obiect, spuse Matt grosolan, cu o mare valoare sentiM ntald, prea urTt sa fie vTndut §i prea valoros sa fie aruncat. In loc sa fie suparata, a§a cum se a§teptase, Meredith izlimm Tn ris. - Ai dreptate, izbucni ea. UitTndu-se la ea, Matt se chinui sa tina minte ca nu mai iRimnna nimic pentru el, apoi T§i dezlipi privirea de pe fata ei fflbujorata, fascinanta, TndreptTnd-o spre ceasul de pe §emineu. s - E trecut de unsprezece, spuse el. Seara s-a terminat. Mirata de tonul aspru, Meredith stinse repede veioza de n g A canapea. i - Imi pare rau. N-ar fi trebuit sa te tin treaz atTt de tfrziu. Nu ml am dat seama ctt e ora. Ctnd urcara treptele sa mearga la culcare, atmosfera prieJtnoasa se risipise complet. Meredith sesiza schimbarea, dar nu ytlu ce anume o provocase. Matt o sesiza §i §tiu exact ce o provocase. O conduse, distant §i politicos, ptna la camera lui Julie, apoi Ti ura noapte buna.

Capitolul 37 La miezul noptii, Matt era Tnca treaz. Avea ochii Tnchi§i, dar mintea Ti era bTntuita de ideea ca Meredith dormea la capatul ootldorului. La ora douasprezece jumatate se rostogoli pe spate |l, profund vexat, deschise sticluta cu avertismentul Tmpotriva smejelii. La ora unu §i un sfert smuci capacul §i mai lua o pilula. Adormi, dar somnul adTnc provocat de medicamente Tl facu •A viseze la ea... vise nesffr§ite, arzatoare, Tn care Meredith i se fAftucea Tn brate, goala §i dornica, trecTndu-§i degetele peste trupul lui, facTndu-l sa geama de placere. Facu dragoste cu ea Iar §i iar, pTna o sperie, pentru ca nu se mai putea opri...

Matt, fnceteaza, ma sperii! El se Tnfigea Tn ea tot mai adTnc, Tn timp ce Meredith Tl Implore sa se opreasca...

Matt, gata, te rog! In timp ce-i spunea ca viseaza...

fnceteaza, visezi! §i amenintTnd sa cheme un doctor... *

Daca nu te treze§ti, m3 due sa chem doctorul. El nu voia nici un fel de doctor, o voia pe ea. Incerca sa si urce pe ea, dar Tl Tmpinse Tnapoi §i T§i puse mTna pe fruntea lui., Apoi Ti oferi cafea. - Te rog, treze§te-te! Ti-am adus cafea.

Cafea? §i Ti §opti Tncet la ureche: - La dracu’, visezi! ZTmbe§ti Tn somn. Gata, treze§te-te! Injuratura fu cea care patrunse prin ceata din mintea lui. Meredith nu Tnjura niciodata, deci ceva nu era Tn regula cu visu lui. Ceva nu era In regula... T§i sili ochii sa se deschida §i se uita la fata ei frumoasS luptTndu-se sa se dumireasca unde era. Era aplecata peste el mTinile ei apucTndu-l de umeri, §i arata Tngrijorata. - Ce s-a TntTmpIat? Tntreba el. vyC Meredith T§i retrase mTinile de pe umerii.tyi §i se lasa sa cada pe pat, respirTnd u§urata. - Te-ai zvTrcolit Tn pat §i ai vorbit Tn somn attt de tare, Tncit te-am auzit din capatul coridorului. Cum nu te-am putut trezi, am intrat Tn panica, dar fruntea ti-e rece. Poftim, ti-am facut ni§te cafea, adauga ea aratTnd cu capul spre cea§ca de pe noptiera. | Matt se forta sa se ridice Tn capul oaseior. Sprijinindu-se cu spatele de capatul patului, T§i trecu mTna prin par TncercTnd sS alunge urmele somnului. - Pilulele alea, explica el. Doua cred ca-ti deglan§eaza Tn creier un adevarat razboi nuclear. t Meredith lua sticluta §i citi eticheta. - Aici scrie ca n-ai voie sa iei decTt una o data. Fara sa-i raspunda, Matt se Tntinse dupa cea§ca de cafea, o bau aproape pe toata, apoi T§i lasa capul pe perne §i Tnchise ochii mai multe. minute, lasTnd cofeina sa-§i faca efectul, fara sa-i pese sau sa fie preocupat de lucrurile care-1 bmtuiserS noaptea trecuta. Meredith, care T§i amintea rituialul lui de sculare §i raceala urmTnd primelor minute de trezire, se ridica §i aranja obiecteie de pe noptiera, a§a ca sa se afle Tn treaba, apoi lua absents halatU §i Tl puse la picioarele patului. CTnd se Tntoarse spre el, ochii Ti erau mai vioi, fata mai

M x a td §i aproape copilaroasa. §i teribil de atragatoare. ■ - Te simti mai bine? Tntreba ea zTmbind. I - Mult mai bine. Faci o cafea excelenta. I - Fiecare femeie se pricepe la cel putin o specialitate culifmrA. ceva cu care sa se laude ori de cTte ori i se ofera prilejul. f El surprinse sclipirea amuzata din ochii ei §i zTmbi lene§: 1 - Unde scrie asta? Intr-o revista pe care am citit-o la cabinetul dentistului, Upllcei ea chicotind. Specialitatea mea culinara e cafeaua. Bine, | l chef de un mic dejun? 1 - Asta depinde daca ai de gTnd sau nu sa m‘r-1 serve§ti ca §i imi, din sticle §i borcane, glumi el. j? - In locul tau a§ fi mai atent cu insultele la adresa bucataruim In dulapul de sub chiuveta din baie am dat de ni§te praf de mirfltat §i-ar arata exact ca zaharul, daca ti l-a§ pune Tn fulgii de ovflz. Matt rTse cu pofta, apoi bau ce mai ramasese din cafea. : - Vorbesc serios, spuse ea, zTmbindu-i de la capatul patului, | zeitS cu plete aurii Tmbracata Tn blugi; un Tnger pus pe §otii. C*-ai.vrea la micul dejun? Pe tine, T§i zise el Tn gTnd, iar dorinta i se raspTndi prin tot Itupul... O voia pe ea la micul dejun. Voia sa se Tntinda §i sa o traga In pat, sa-§i vTre mTinile Tn pletele matasoase ale parului §i s§-§i uneasca trupul Tnfometat de al ei. Voia sa-i simta mTinile mTngTindu-l, voia sa se afunde Tn ea, ••o faca sa geama pentru el. Orice, n-are importanta, spuse el taios, mi§cTndf paturile ca •C ^i ascunda erectia. Voi face un du§, apoi cobor sa manTnc Tn bucStarie. Dupa plecarea ei', Matt Tnchise ochii §i strTnse falcile, furios |l descumpanit. In ciuda a tot ceea ce se petrecuse Tn trecut, mu§ea §i acum sa-l stTrneasca. Daca tot ce-ar fi simtit pentru ea ar fi fost doar dorinta sexualS, §i%r fi putut-o ierta, dar nu-§i putea ierta acest dor mistuilor, disperat, de a fi din nou alaturi de ea... de a fi iubit de ea. Cu unsprezece ani Tn urma se Tndragostise aproape imediat Ot- §i Tndreptase ochii asupra ei, iar ani la rTnd dupa aceea viata

Ti fusese bTntuita de o adolescenta de optsprezece ani moftu« roasa, aroganta, rTzind fericita. In deceniul care se scursese culcase cu zeci de femei, toate cu mult mai experimentate decl fusese Meredith. Actul sexual cu ele fusese reciproc avantajoij Cu Meredith fusese un act de o frumusete inimaginabila. Su­ perb. Chinuitor. Magic... Cel putin a§a simtise atunci, foarte probabil, trase el con cluzia acum, pentru ca fusese atTt de nebun dupa ea ca nu-^i mai daduse seama de diferenta dintre imaginatie §i reajitate. U optsprezece ani Tl vrajise, dar la douazeci §i noua era cu mull mai periculoasa pentru lini§tea lui sufleteasca. Se schimbase, iar.transformarile din ea Tl intrigau §i-l atrageau. Distinctiei din tinerete i se adaugase lustrul elegantei, dar Tn ochi Ti stralucea aceea§i fragilitate ginga§a, iar surTsul continua sa alterneze do la provocator la Tnsorit m functie de starea ei de spirit. La optsprezece ani posedase o candoare dezarmanta, care Tl fermecase §i-l surprinsese: la douazeci §i noua era o femeie de afaceri plina de succes, dar parea sa fi ramas la fel de naturala §i lipsita de afectare ca §i Tnainte. Iar un lucru la fel de surprinzator era faptul ca parea complet indiferenta sau tncon§tienta de frumusetea ei. leri, nu se oprise nici macar o data sa se aranjeze Tn oglinda din sufragerie, nu se uitase nici Tn treacat la ea. Spre deo^ebire de celelalte femei frumoase pe care le cuno§tea, nu pozase §i nu luase o anumita pozitie, nu-§i trecuse degetele prin parul aceia minunat numai ca sa-i atraga atentia. Frumusetea i se maturizase, iar silueta capatase rotunjimi voluptuoase, permitTndu-i sa arate la fel de ispititoare Tn blugi §i pu­ lover ca §i Tn blana de samur §i rochia neagra purtate Tn ziua cTnd luasera prTnzul Tmpreuna. STngele Ti zvTnci Tn vene §i simti mTncarimi Tn palme, dornic sa exploreze §i sa mTngTie acele rotunjimi. Pe nea§teptate, mintea-i tradatoare Ti oferi o solutie extrem de ademenitoare: dacS ar mai avea-o o singura data, ar reu§i poate sa-§i stinga definitiv setea pentru ea §i sa §i-o scoata din cap odata p ln tru totdeauna... InjurTnd Tn barba, Matt se scula din pat §i Tmbraca halatul. Era nebun numai sa se gTndeasca din nou la o relatie intima cu ea.

Din nou? Se opri brusc. Pentru prima oara de la sosirea ei f|Uyl sS analizeze situatia fara sa se simta slabit sau dominat de ifsclQle eecundare ale blestematelor de pilule. De ce naiba v e v p i e la ferma? RSspunse ea Tnsa§i la Tntrebare: vreau sa facem pace... Bun, acceptase sa faca pace cu ea. Atunci de ce mai era tG O lo ? Meredith nu venlse sa se joace de-a nevasta cu el, nici ¥este sTni, cuprinzTndu-i strTns sfTrcurile. Pierduta Tn patima Tntunecata, fara grai, Ti simti mTna strecurfndu-se spre triunghiul dintre picioare, cautTnd §i gasind fie­ care loc§or umed §i fierbinte, atingTnd §i dezmierdTnd pTna Tncepu Id se zvTccoleasca sub el. Matt §tiu momentul exact cTnd Meredith T§i preda trupul; ilm^i Tncordarea parasind-o, picioarele i se relaxara, apoi se ileschisera pentru el, iar delicatetea subtila a capitularii ei, de care T§i amintea atTt de bine, Ti cutremura corpul de o dorinta de nestapTnit. Inima Ti bubui Tn piept, trupul Ti vibra §i cTnd se mi§ca peste •a Ti tremurau bratele |i picioarele. Pierduse cu totul speranta ile§arta de a prelungi aceasta unire incredibila, magnifica; nu mai conta nimic altceva decTt sa fie parte din ea. TinTndu-se deasupra ei, se lasa Tn ea Tncetul cu Tncetul, luptTndu-se cu nevoia covTr§itoare de a se afunda Tn Tntregime Tn minunata ei fierbinteala, devorTnd-o cu mTinile §i cu gura. Patima Tncepu sa-i scape de sub control cTnd ea T§i ridica foldurile spre el, apoi din nou cTnd mTinile Ti alunecara peste Umeri §i Ti §opti numele, dar cTnd deschise ochii §i se uita la ea, Matt fu pierdut: ce vedea nu era un fragment al imaginatiei lui InflScarate, fata pe care o iubise era femeia din bratele lui; fata fiumoasa care Ti bTntuise visele era la cTtiva centimetri de a lui, tmbujorata de dorinta, parul lucios revarsTndu-se peste perna. Tl a§teptase la spital; nu Tncercase niciodata sa scape de copilul lor. Venise aici, Ti Tndurase ura §i Ti Tnfruntase furia, apoi Ti Ceruse iertare. Adevarul era rascolitor, Tnsa chiar §i Matt ar fi

reu§it sa continue sa se mi§te lent §i ritmic Tn ea... daca Mereith nu §i-ar fi ales acel moment ca sa-i mTngTie ceafa cu degetele, sa-§i ridice §oldurile §i sa §opteasca: - Te rotg Matt. Tandretea numelui sau pe buzele ei §i mi§carea excitanta a trupului ei venind spre al lui Ti smulse un geamat gutural §i se Tmpinse Tn ea, izbind iar §i iar pTna cTnd patima salbatica li Tnnebuni pe amTndoi, se repezira spre ea Tmpreuna... gasind-o Tn aceea§i clipa, explodTnd simultan. Cu membrele Tmpreunate, inimile bubuind la unison, Matt o cuprinse Tn brate, TnfigTndu-se mai adTnc, dorind sa verse Tn ea unsprezece ani de dorinta, iar Meredith Tl lipi de ea, pTna spasmele ei ritmice Tl stoarsera de orice cu exceptia unei senzafii cople§itoare de bucurie §i pace interioara. Se prabu§i peste ea, cu respiratia sacadata, apoi se Tntinse alaturi tragTnd-o ITnga el. Tnchise ochii, savurTnd clipa, venerTnd tot ce era Meredith §i tot ceea ce-l facea sa-§i doreasca sa fie. Cu unsprezece ani Tn urma fusese dat afara din. rai; Tl regasise Tn acest sfTr§it de saptamTna §i ar fi facut orice ca ;sa nu-l mai piarda din nou. Atunci nu avusese sa-i ofere altceva decTt pe sine Tnsu§i; acum Ti putea darui Tntreaga lume §i pe sine Tnsu§i. O simti respirTnd regulat §i T§i dadu seama ca adormise. ZTmbi Tn sinea lui, un pic cam jenat de lipsa de stapTnire care-i secatuise pe amTndoi... O va lasa sa doarma o ora sau doua, hotarT el, §i se va odihni §i el. Apoi o va trezi §i va face din nou dragoste cu ea, dar mai lent. Iar dupa aceea vor sta de vorba. Vor trebui sS faca planuri. Chiar daca se a§tepta sa nu rupa logodna numai din cauza unei dupa-amieze furtunoase petrecute Tn pat cu el, Matt §tia ca o putea convinge de adevarul simplu: erau sortiti sS ramTna Tmpreuna. Acesta le era destinul... Trezit din somn de un zgomot venind, de undeva, din casS, Matt deschise ochii §i se uita nedumerit la perna goala de ITng;"i el. Tncaperea era cufundata Tn Tntuneric §i se rostogoli pe o parte, zgTindu-se la cadranul ceasului. Era aproape §ase. So ridica sprijinindu-se Tntr-un cot, mirat ca dormise aproape trei ore. O clipa sau doua ramase nemi§cat TncercTnd sa-§i de.i seama unde era Meredith, dar primul sunet pe care Tl auzi fu

ultimul la care s-ar fi a§teptat: venea de afara, motorul unei ■Mvini, apoi scn§netul rotilor. Pret de o secunda de binecuvTntata ignoranta, T§i zise ca ittibuie sa fi fost Tngrijorata ca bateria va slabi din cauza frigului, 91 iizvTrli patura sculTndu-se din pat. TrecTndu-§i mina prin par, f t duse la fereastra §i Tmpinse draperiile la o parte, vrTnd sa-i Mtilge sa-l lase pe el sa se ocupe de ma§ina. Dar vazu o pe'reOhu de lumini ro§ii stralucitoare, BMW-ul accelermd pe drumul (ling TndreptTndu-se spre §oseaua principal#. Uluit, prima lui reactie fu sa se Tngrijoreze ca ma§ina mergea 1u 0 viteza prea mare, apoi realitatea Tl izbi Tn plim Plecase! O fmotiune de secunda mintea lui refuza sa Tnregistreze §ocul. Se lliliie afara din pat §i se furi§ase Tn noapte. InjurTnd salbatic, it|>ilnse lumina, T§i apuca pantalonii, apoi ramase pe loc, cu mllnile pe §olduri, uitTndu-se la patul gol, aproape complet paraKut. Nu-i venea sa creada ca fugise de parea ar fi facut ceva de onre sa se ru§ineze §i n-ar suporta sa-l Tnfrunte la lumina zilei. $i atunci vazu foaia de hTrtie de pe noptiera, rupta din blocnottsu galben Tn care T§i notase Tnsemnarile pentru Tntrunirea qu directorii. O lua, speranta arzTndu-i pieptul, gTndindu-se ca se dusese sa caute un magazin cu alimente sau ceva asemanator.

M att, ce s-a TntTmpIat n-ar fi trebuit sa se TntTmple. A fost o unreala din partea noastra, presupun ca una u§or de Tnteles, dm totu§i o mare gre§eala. Aveam amTndoi vietile noastre §/ l>iiinurile noastre de viitor, §/ Tn vietile noastre exista oameni m e ne iubesc §i au Tncredere Tn noi. I-am tradat prin ce-am ficut. § i mi-e ru§ine. fnsa chiar §i a§a, Tmi voi aminti mereu de mvst minunat, incredibil, sfTr§it de saptamTna. fti multumesc". Matt se holba furios §i neTncrezator la bilet, simtindu-se stu­ pid, de parea ar fi fost violat. Nu, nu violat, folosit, ca un fel de •tmSsar platit pe care Tl putea duce Tn pat cTnd voia ceva „inlirodibil", apoi concediat ca un zilier nesemnificativ de care se itiglna. In toti anii a§tia nu se schimbase deloc. Era tot rasfatata §i nyoista, §i atTt de convinsa de propria superioritate, TncTt nici mrtcar nu i-ar fi trecut prin cap ca cineva dintr-o clasa mai putin pMvilegiata ar merita poate sa fie respectat. Nu se schimbase cu filmic, era tot o la§a, tot...

Matt se Tntrerupse, uimit ca furia putea sa §tearga amintire® lucrurilor descoperite. In ultimele minute o judecase pe bazn parerii eronate avute despre ea timp de unsprezece ani. Era un obicei; nu era realitatea. Realitatea era ce aflase despre ea tn aceasta Tncapere; adevaruri atTt de crTncene §i atTt de frumoase, TncTtTi provocau dureri. Meredith nu era la§a, nu fugise niciodati de el, de responsabilitatea de mama §i nici macar de tiranicul e tata, pe care trebuia sa-l Tnfrunte zilnic la magazin. Avuseso optsprezece ani §1 crezuse ca-l iube§te pe Matt, buzele lui so arcuira Tntr-un mic zTmbet amintindu-§i marturisirea ei extraordi­ n a ry dar disparu cTnd se gTndi la ea zacTnd Tn spital, a§teptTndu-l, Trimisese flori fetitei lor §i-o botezase Elizabeth ca pe manw lui... Iar cum el nu se Tntorsese, se dusese la colegiu, gata sa so lupte cu tot ceea ce i-ar fi rezervat viitorul. Se Tnfiora gTndindu-se la toate cTte Ti spusese §i Ti facuse Tn ultimele saptamTni. lisuse, cum trebuie sa-l fi urTt! O amenin^ase §i o terorizase... dar, cu toate astea, cTn aflase adevarul de la tatal lui Matt, Tnfruntase viscolul ca sa vinfl sa i-l spuna §i o facuse §tiind ca la sosire va fi Tntfmpina cu du§manie. Sprijinindu-se eu umarul de capatTiul patului, se uita la cearceafurile mototolite. Sotia lui, trase concluzia Matt cu o mTndrio tot mai mare, nu fugea de lucruri care i-ar fi facut pe multi sa o In la goana Tngroziti. v Dar Tn seara asta fugise de el. * Ce anume, se Tntreba el, ar fi putut-o face pe Meredith sfl fuga ca un iepure speriat cTnd, pentru prima oara Tn acest sfTr§it de saptamTna, ar fi existat o armonie totala Tntre ei? Revazu rapid Tn minte ultimele doua zile, cautTnd raspunsuri, O vazu TntinzTndu-i mTna, cerTnd armistitiu, §i T§i aminti de felul cum se uitase la mTinile lor Tmpreunate, de parea momentul ar tl avut o semnificatie deosebita pentru ea. CTnd i le atinsese, de­ getele ei tremurasera. O vazu zTmbindu-i cu acei ochi stralucitorl de un albastru-verzui. Matt T§i Tndrepta Tncet umerii, izbit de raspunzul extrem do evident. Meredith fugise probabil pentru ca ceea ce se TntTm­ plase Tntre ei era la fel de tulburator pentru ea, cTt era §i pentru el. §i daca da, atunci planurile ei pentru viitorul cu Parker ?l

lantul vietii erau puse Tn pericol de ceea ce se petrecuse Tn casa aala §i mai ales Tn patul asta. Nu era la§a, dar era prudenta. O Ib le rv a s e cTnd Ti povestise de magazine. T§i asuma riscuri, dar nmnai cTnd recompensa era mare §i §ansele de nereu§ita compniBtiv mici. TinTnd seama de asta, era al naibii de sigur ca nu-§i va risca p r Inima §i viitorul de dragul lui Matthew Farrell. Complicatiile ■Acute din faptul ca facuse dragostea cu el, ca s-ar putea IfPplica din nou sentimental erau prea cople§itoare ca sa le ■Oatd Tnfrunta. Ultima data cTnd o facuse, viata Ti devenise un lad. Realiza ca pentru Meredith §ansele de nereu§ita cu el erau tnorme, iar recompensa... Matt rTse Tncet, recompensa depa§ea orice imaginatie. Acum RU-i ramTnea altceva de facut decTt sa o convinga. Iar pentru ttniu avea nevoie de timp,' iar ea nu va fi dispusa sa i-l acorde, Dlmpotriva, tinTnd seama de felul cum fugise de aici, se a§tepta •A piece imediat la Reno sau Tn alt loc §i sa taie toate legaturile nu el. Cu cTt se gTndea mai mult, cu atTt era mai convins ca acnsta va fi pasul ei urmator. De fapt, existau doar doua alte lucruri de care era mai sigur, |! anume, ca Meredith Tnca simtea ceva pentru el §i ca Ti va fi »o|le Tn toate felurile posibile. Ca sa ajunga aici, Matt era dispus •A rSstoarne cerul §i pamTntuI; ba mai mult, era pregatit sa ranunte chiar §i la satisfactia de a-i gasi ticalosul de tata §i a lac nuind strategia pentru a doua zi.

Capitolul 39 - Buna dimineata, spuse Phyllis, fruntea Tncretindu-i-se in grijorata cTnd Meredith trecu pe ITnga ea luni dimineata fan salutul obi§nuit, aparut cu doua ore mai tTrziu decTt de obicei S-a TntTmpIat ceva? Tntreba ea ridicTndu-se d a la noua masa da lucru din fata biroului pre§edintelui §i urmTnd-o pe Meredith TnS untru. Domni§oara Pauley, secretara lui Philip Bancroft vrema de douazeci de ani, se tiotarTse sa-§i ia un concediu binemerit.i cTt timp §eful ei se va afla Tn vacanta. Meredith se a§eza la ma^a, T§i puse coatele pe ea §i 1} * masa tTmpleie. Fire§te ca se TntTmplase.

1 - Nu, mai '.nimic. Ma doare doar c a | | « A rq|prim it mesaje H tfo n ic e ? I - O multime, spuse Phyllis. T ile aduc o cea§ca |§ cafea. Pari sa ai mare nevoie. Meredith s e p ita la Phyllis ie§ind din birou, apoi se lasa pe H jt e , simtindu-se de parea ar fi TmbatrTnit cu o suta de ani de ■ t d plecase de aici. Pe ITnga faptul ca traise cel mai dezastruos p r? it de saptamTna al vietii ei, reu§ise sa-§i distruga mmdria p lc fn d u -se cu p a tt, tradTndu-§i logodnicul, apoi T§i-Tndreptase ■ l^ e lile fugind §i lasTndu-i lui Matt un: bilet. Vinovatia §i ru§inea § litntuisera tot drum ul pTna acasa, iar ca lucrurile sa se ispraVBHsca cTt mai dragut, se crezuse urmarita d e f|n .p o litist nebun ■ h Indiana care ||ice tin ise ori de cTte ori o facuse §i ea, se ■ fle e la benzinarie odata cu ea §i ramasese Tn spatele ei pTna Tl (Hoiduse din o g p d a retrovizoare la cTteva strazi de apartamentni ei. La vremea cTnd ajunsese acasa era deja un balon umflat Ho vinovatie, ru§ine §i teama, iar asta Tnainte de a depcila mesa)ol« de pe robotul telefonului §i a le asculta pe cele de la Parker. 0 sunase vjneri seara ca sa-i spuna ca H era dor de ea §i wild sa-i auda vocea. ■ e le fo n B de sTmbatadimineata fusese UfOr derutat de lipsa unui r a s p ||s din partea ei. STmbata seara fimnse Tngrijorat §i o jritre b a s e daca tatal ei se Tmbolnavise In timpul croazierei. Duminica dimineata spusese ca intrase Tn panica §i o va H m pe Lisa.-D im neferieire, LisaH. explicase ca Meredith se ■(Wise vineri sa-l vada pe Matt, sa-i si M a adevanll si sa lamuff«BcS lucrurile cu el. Vocea lui Parker din mesajul lasat dutVNnlcd seara era fulisbasa §i jjgnita. ,jSuna-ma, fir-a r sa fie!, Hfuse el. Vreau sa cred ca ai avut un m otiv logic sa-ti petreci

tflrtfitul de saptamTna cu Farrell, daca asta al facut, dar nu-ti ffli/ gSsesc scuze“. Meredith suporta partea aceea mai bine •tacit cuvintele urmatoare, care o umplura de confuzie §i tanf l m . .Praga mea, unde e§ti de fapt? §tiu ca nu e§ti cu Farrell.

m\l pare rau ca am spus a§a ceva, imaginatia mi-a iuat-o razna. A acceptat divortul? Te-a ucis? STnt foarte Tngrijorat pentru Meredith Tnchise ochii Tncerc||d sa alunge senzatia de ca(■BirofS iminenta, ca sa poata face fat§ acelej zile. Biletul lasat

lui Matt fusese un gest la§ §i copilaros, §i nu reu§ea sa leaga de ce nu putuse ramme acolo ptna s-ar fi trezii, sa-§i in apoi ramas bun ca o persoana matura. De fiecare data ctnd mi apropia de Matt Farrell spunea §i facea lucruri pe care nu le-ar IB facut Tn circumstante obi§nuite, lucruri stupide, gre§ite, pericu«l loase. Tn mai putin de patruzeci §i opt de ore petrecute cu ol renuntase la orice scrupule §i uitase cu totul de lucrurile card contau Tn viata ei, decenta §i principiile. §i ca sa puna capac In toate se culcase cu un barbat pe care nu Tl iubea §i Tl Tn§ela:;n pe Parker. Con§tiinta Ti era scandalizata. Se gTndi la felul cum reactionase Tn pat la mTngTierile lui, yl pe obrajii palizi aparura doua pete de un ro§u-aprins. La opt* sprezece ani fusese vrajita de faptul ca Matt parea sa cunoasci toate locurile Tn care sa o atinga, ce sa-i §opteasca ca sa o aduca Tntr-o starea de pasiune nebuna, lipsita de aparare. Sa descopere acum, cTnd avea douazeci §i noua de ani, r.fl Matt tot mai reu§ea sa o aduca Tn aceasta stare, chiar mai mull decTt Tn trecut, o umplea de o ru§ine disperata. leri, Tl imploraso s-o duca la orgasm, ea care era atTt de sfioasa Tn pat cu logodnicul ei. Meredith se mustra imediat. Genul asta de acuzatii, gin*1 durile astea riu erau corecte nici fata de Matt §i nici fata de ea, Lucrurile pe care i le povestise Tl zguduisera teribil. Se culcaserlj Tmpreuna ca... ca sa SE consoleze unul pe altul... Matt nu sa folosise de asta numai ca sa faca dragoste. Cel putin, T§i zise ea cu TndTrjire, nu a§a paruse. Jar o facea, constata ea cu un fel de panica lezata, scapa din vedere ce era important, se concentra asupra lucrurilor gre§ite. Era lipsit de sens sa stea aici, gata sa pITnga, plina da remu§cari §i obsedata de ceva atTt de prostesc ca experienta lui sexuala. Trebuia sa treaca la actiune, sa faca ceva care sA alunge panica stranie, de neTnteles, care cre§tea Tn ea din clipa Tn care parasise patul lui Matt. La ora patru Tn acea dimineata trasese ni§te concluzii §i ajunsese la o hotarire. Acum trebuia sfl Tnceteze sa-§i analizeze problemele §i sa urmeze cursul hotarirll luate. A trebuit sa a§tept ca sa-ti pregatesc o cafea proaspat spuse Phyllis venjnd spre masa de birou a lui Meredith cu a

H l c S aburinda Tntr-o mTna §i un teanc de hTrtiu^e roz Tn cea■ I , Poftim mesajele. Sa nu uiti, ai reprogramat §edin{a pentru •ft Im unsprezece. Meredith reu§i sa nu arate atTt de hartuita §i tulburata pe cTt m simtea. t p» O.K., multumesc. E§ti amabila sa-l suni pe Stuart WhitfhQin? §i sa Tncerci sa dai de Parker la hotelul lui din Qeneva? Ilm i'i nu-i Tn camera, lasa un mesaj. Pe cine vrei sa sun mai TntTi? Tntreba Phyllis cu obi§nuita-i ifciinntci plina de voie buna. m Pe Stuart Whitmore, spuse Meredith. Mai TntTi Ti va comuhotarTrea ei, apoi va vorbi cu Parker §i va Tncerca sa-i Upllce. Sa-i explic? T§i zise ea nelini§tita. tncercTnd sa se gTndeasca la ceva mai putin descurajant, lua M iH jele telefonice §i le frunzari absenta. Cel de-al cincilea mai # 0 tocu sa sara Tn picioare, inima TncepTnd sa-i bubuie Tn piept. litrtiuta roz scria ca Matthew Farrell o sunase la noua §i HTzTituI interfonului Ti Tndrepta atentia asupra telefonului. Hhyllis o anunta ca Matthew Farrell e pe linia doi. Ritmul pulsului Nil Moredith se dubla. Phyllis, rosti ea cu voce cam speriata, nu vreau sa vorI t i c cu Mgtt Farrell. Vrei sa-i spui ca de acum Tncolo doresc sa «w*!iunicam numai prin avocatii no§tri? Si mai spune-i ca plec dm nra§ pentru o saptamTna sau doua. Fir poltticoasa, adauga ugltata, dar ferma. ~ Inteleg. Meredith Tnchise telefonul, mTna tremurindu-i, urmarind behiIb|iiI de pe linia a doua TncetTnd sa mai pTIpTie, lumina deveMind constanta. Phyllis fi transmitea lui Matt mesajul ei, Dadu sa IfHJCe receptorul; trebuia cel putin sa vprbeasca cu el §i sa afle m dorea, T§i zise ea, apoi T§i trase mTna. Nu, nu trebuia. Nu mai conta. Imediat ce Stuart Ti va spune unde putea RUrge sa obtin^ un divort rapid, legal, nu mai conta ce-ar vrea MnU sS-i spuna. Tn primele ore ale diminetii ajunsese la solutia KVKlonta a unui divort Tn Reno, sau Tntr-un loc asemanator, §i i M pflroa rezolvarea cea mai simpla a problemei ei. Acum, ca nu mai exista du§manie Tntre ei, §tia ca Matt nu va

duce la Tndeplinire amenintarile facute Tn ma§ina, Tn ziua cTnd luasera prTnzul Tmpreuna. Toate astea apartineau trecutului. Beculetul de pe linia a doua “Se stinse, iar ea nu rezisW suspansului. O suna pe Phyllis §i Ti ceru sa vina Tnauntru. - Ce-a zis? o Tntreba Meredith. Phyllis T§i mu§ca buza ca sa nu zTmbeasca auzind curiozi­ tatea copilaroasa a §efei ei. - A zis ca Tntelege perfect. - Asta a fost tot? - Apoi a Tntrebat daca calatoria ta e una brusca, neprogramata, §i i-am spus ca da. E Tn regula, nu? - Nu §tiu, replica Meredith zapacita. A comentat ceva cTnd i-ai spus ca e o calatorie neprogramata? - Nu chiar. ! Asta ce mai vrea sa Tnsemne? - Pai, a rTs, dar nu tare. Cred ca s-ar putea numi un fel de rTs pe Tnfundate, gros §i adTnc. Apoi mi-a multumit §i a spus la revedere. Dintr-un motiv cu totul necunoscut, reactia lui Matt o facea pe Meredith sa se simta teribil de nelini§tita. - A mai fost §i altceva? Tntreba ea vazTnd ca Phyllis con­ tinua sa ramTna Tn pragul u§ii. - Ma Tntrebam doar, replica secretara mai sfioas,a decTt de obicei. Adica, crezi ca s-a TntTlnit Tntr-adevar cu Michelle Pfeiffer §i Meg Ryan, sad revistele de cinema inventeaza chestiile as­ tea? / - STnt conymsa ca da, spuse Meredith, luptTndu-se ca vocea §i fata sa4 ramTna lipsite de orice expresie. DTnd din cap, Phyllis se uita la telefon. - Ai uitat ca Stuart e pe linia unu? Meredith smuci Tngro^ita receptorul §i o ruga pe Phyllis s.l Tnchida u§a. - Stuart, Tmi cer scuze ca te-am facut sa a§tepti, Tncepu ea, vTrTndu-§i degetele nervoasa prin parul de pe frunte. N-am o dimineata prea placuta. Stuart replica amuzat: - Eu am o dimineata fascinanta, multumita tie. - Ce vrei sa spui?

K - Ca avocatii lui Farrell doresc dintr-o data sa negocieze. pavid Levinson m-a sunat la noua treizeci dimineata debordind tin atita bunavointa de-ai zice ca ticalosul naibii §i-a petrecut Wnekend-ul traind o profunda revelatie religioasa. E - Mai exact ce ti-a spus? Tntreba Meredith, Tngrijorarea cresittndu-i §i mai mult. I - Pai, m-a tratat mai TntTi cu o lectie de morala despre sanclltntea casatoriei, Tn special cea dintre catolici, pe care rni-a |®rvit-o pe tonul cel mai pios posibil. Meredith, Ti atrase atentia Btuart, stapTnindu-§i cu greu rTsul, Levinson e un evreu ortodox l i a patra casatorie §i la a §asea amanta. Dumnezeule, ce tupeu «ro omul asta! I - Ce i-ai spus? r - Ca are un tupeu nemaipomenit, replica Stuart, apoi se opri 6a ea sa vada umorul situatiei, pentru ca avea impresia ca nu prea era Tn stare. Bun, hai sa lasam treaba asta. Conform afirmatiilor lui Levinson, clientul sau e dispus, a§a, dintr-o data, sa flccepte divortul, ceea ce mi se pare straniu, §i tot ce e straniu fnfi face sa intru la banuieli. I - Nu e chiar atTt de straniu, spuse Meredith Tncet, ignorTnd gfndul dureros §i irational ca Matt, acum ca se culcase cu ea, Ti ilfldea papucii cu o repeziciune jenanta. Facea Tnsa doar un jycru decent punTnd imediat capat ostilitatilor dintre ei. M-am tnttlni cu Matt Tn weekend §i am stat de vorba. If - Despre ce? Nu pastra secrete fata de avocatul tau. Nerabdarea surprinzatoare a lui Levinson de a stabili o TntTlnire face il-m i zdrangane prin cap tot felul de clopote de alarma. Miros a iimbuscada. §tiind ca nu era cinstit sau Tntelept sa-i ascunda lui Stuart ovenimentele petrecute. Ti povesti tot ceea ce se TntTmplase, de lii descoperirea faptului ca Matt cumparase terenul din Houston pfnS la confruntarea furtunoasa cu tatal lui Matt. I - CTnd am ajuns la ferma, Matt era prea bolnav ca sa ma Hcuite, continua ea, dar ieri i-am-spus adevarul despre ce-a fAcut tatal meu §i m-a crezut. Nu-i mai spuse lui Stuart ca se nulcase cu Matt; nu trebuia sa afle nimeni, poate doar Parker. Dupa ce termina, Stuart ramase tacut atTt de mult timp, ca Meredith se temu ca ghicise adevarul.

- Farrell are mai multa staptnire de sine dectt mine. Eu i-a? fi Tmpu§cat pe tatal tau, spuse el. Meredith, care urma sa-§i ia tatal la rost pentru minciunile lui, dupa revenirea din croaziera, trecu peste comentariul lui. - In orice caz, replica ea, e clar de ce Matt a devenit Tntelegator. ■ - E mai mult dectt Tntelegator, riposta Stuard sec. DupS spusele, lui Levinson, Farrell e extrem de Tngrijorat de bunastarea ta. Vrea sa aranjeze un fel de pensie alimentara. S-a oferit, de asemenea, sa-ti vTnda terenul din Houston Tn ni§te conditii extrem de avantajoase, de§i la vremea aceea nu §tiam despre ce teren vorbe§te Levinson. - Nu vreau §i nici n-am dreptul la nici un fel de pensie alimentara, refuza Meredith pe un ton categoric. Daca Matt e . efiSpus sa rite vTnda terenul din Houston, e minunat, dar nu e nevoie de o TntTlnire cu avocatii lui. Am hotarTt sa plec la Reno sau altundeva §i sa obtin imediat un divort. De aceea te-am chemat, a§ vrea sa §tiu unde sa ma due ca totul sa fie rapid §i legal. - Nici vorba, o contrazise Start prompt. Daca Tncerci, Farrell T§i retrage oferta. - Ce te face sa spui a§a ceva? Tntreba Meredith, sim^ind cum cade Tntr-o capcana invizibila. - Levinson mi-a explicat foarte clar. Dupa cTte se pare, clien­ tul sau vrea sa faca lucrul asta a§a cum trebuie sau deloc. Daca refuzi sa te TntTlne§ti mTine cu el sau Tncerci sa obtii un divort fulger, oferta lui Farrell de a-ti vinde terenul din Houston va fi retrasa. Levinson a dat de Tnteles ca ambele actiuni ar fi consi­ derate de clientul sau drept un refuz al bunelor sale intentii. E ceva de speriat, trase Stuart concluzia vorbind pe un ton ironic, sa descoperi ca reputatia de fiara necrutatoare a lui Farrell nu e decTt o masca ca sa-i ascunda sufletul de aur, nu-i a§a? Meredith se lasa cu spatele pe speteaza scaunului, atentia fiindu-i atrasa de cTtiva membri ai comitetului executiv trecTnd prin fata biroului ei §i intrTnd Tn sala de §edinte. - Nu §tiu ce sa cred, recunoscu ea. L-am judecat pe Matt atTt de aspru, atTt de mult timp. Nu §tiu cum e Tn realitate. - Ei bine, o informa Stuart vesel, o sa aflam mTine dupa-

gmlaza la patru. Farrell vrea TntTlnirea la biroul lui cu avocaflsai, |U mine §i cu tine. Ne vedem acolo sau preferi sa vin sa te iau? K - Nu! N ifl/reau sa merg. Ma vei reprezenta tu. I - Nu, nu. Ijirezenta ta e obligatorie. Levinson mi-a zis ca N rrell e de n e cg titT n privinta loeiilui, d atel sau persoanelor. Nrmitatea asta, remarca Stuart revenindulponia, e o trasatura Ciudata pentru un barbat de o maiSimie attt de extraordinara eiim vor avocatii lui Farrell sa le consideram clientul.' Hartuita|§ij|eredith se uita la ceas. Sedinta trebuja sa m-f imiipa acum. N » facea nici o placere sa ritfu n te la terenul din Houston, daca Matt era dispus sa i-l VTnda, §i avea la fel de putin chef sa Tndure te n ^ m e a de a da dirt nou ochii cu e B I - Chiar daca obtii d iv o rtu *|| Reno* Ti reaminti Stuart, la Inloarcere tot va trebuirtsa rezolvi problema proprietatilopff co­ mun. Ai de-a face cu complicate dreptiitfsde proprietate vechSle unsprezece ani, care pot fi simplificate prin bunavointa?||||f arrel|| ■“ iii, daca a§a vrea, te poate tin prin tribunale arH a rtnd. f - Dumnezeule, ce harababura! exclama ea fara vlaga. ;0ine| no TntTlnim Tn holul de la Intercorp la patru dupa-amiaza. A§ prefera sa nu urc singura. ! - Tnteleg, spuse Stuard cu bITndete. Ne ve'dem mTine. §1 Incci ceva, rosti el. Cu cinci minute Tn urma magazjpjfi din New Orleans a primiiajn telefon ca Tnauntra e o bomba. Golesc m a | yazinul, iar echipa de interventie e pe drum. F Toti cei prezenti sarira Tn picioare. - De ce n-am fost anuntata? jffitreba Meredith indtgnata. p - Ambele linii erau ocupate, a§a ca directorul magazpullS a urmat procedura de urgenta §i m-a sunat pe mine, - A m §i o S iie directa. - §tiu, §tie §i Michaelson. Din nefericire, a intrat Tn panica §i n*a gasit numarul de teleforf. La cinci §i jumState dupa-masa, dupa o zi de Tncordare §| njteptare neputincioisa, ^Meredith prim lp - sfTr§it telefonul care l-o lini§teasca: echipa de geni§ti a politiei djfj New Orleans nu uSsise nici o urma de exploziv §i va eljbera magazinui. Asta era vostea buna. Cea proasta era ca magazinui pierduse o z i i j ^ Itoaga de vTnzari l | anotimpul cel mai important al am/MKM Vlaguita de extenuare §i u§urare, Meredith ^ & i§ tiin ta pe

Mark Branden despre vestea cea noua, T§i Tndesa servieta cu dosare §i rapoarte ca sa le studieze acasa §i pleca. Parker nu-l raspunsese la mesajul trimis, dar era sigura c-o va face imediat ce-l va primi. Ajunsa Tn apartamentul ei, T§i arunca paltonul, manu§ile §1 servieta pe un scaun §i se duse la robotul telefonului sa-§i verifice apelurile, gTndindu-se ca Parker sunase deja, dar beculetul ro§u nu era aprins. Doamna Ellis trecuse totu§i pe acolo §i tl lasase un bilet ITnga telefon, anuntTnd-o ca-i facuse cumparSturile astazi Tn loc de miercuri, pentru ca miercuri dimineata trebuia sa mearga la doctor. Tacerea lui Parker o nelini§tea tot mai mult §i intrTnd in dormitor Tncepu sa §i-l imagineze zacTnd Tntr-un spital din Elvetia sau, chiar mai rau, consolTndu-se cu vreo alta femeie, dansTnd Tn cine gtie ce club de noapte din Geneva... Gata, termina, ?§i zise ea. Simpla apropiere a lui Matthew Farrell o facea sa a§tepte catastrofe la fiecare pas. Era o prostie, §tia, dar tinTnd seama de experientele avute cu Matt, era destul de u§or de Tnteles. Facuse un du§ §i se pregatea sa-§i puna pijamaua, cTnd auzi o bataie puternica Tn u§a. Indiferent cine era, avea cheia de la u§a de jos, ceea ce Tnsemna ca trebuia sa fie doamna Ellis, pentru ca Parker era Tn Elvetia. - Ai uitat deja, doamna, Tncepu ea deschizTnd u§a, apoi Tncremeni veizTnd chipul sumbru al lui Parker, - Ma Tntrebam daca n-ai uitat tu ceva, spuse el taios, cum ar fi existenta unui logodnic. Cople§ita de remu§cari pentru ca se Tntorsese acasa, Mere­ dith i se arunca Tn brate, observTnd ezitarea lui de a o Tmbrati§ea. - N-am uitat, spuse ea sarutTndu-i obrazul rigid. Tmi pare atit de rau! adauga ea tragTndu-l Tn apartament. Se a§tepta ca el sa-§i scoata paltonul, dar Parker nu facu decTt sa o studieze cu o privire rece, §ovaielnica. - Pentru ce anume TWpare rau, Meredith? Tntreba el Tn cele din urma. - Pentru ca ti-ai facut atTt de multe griji, TncTt ai parasit

KShferinta §i te-ai Tntors acasa. Nu mi-ai primit mesajul lasat la Bptei? Te-am sunat dimineata pe la zece treizeci. Raspunsul ei alunga rigiditatea de pe fata lui, dar expresia Inu'Tncenata, pe care n-o mai vazuse pTna acum, ramase. » - Nu, nu I-am primit. A§ vrea sa beau ceva, spuse el dez|rAcTndu-§i paltonul. N-am vreo preferinta, numai sa fie tare. Meredith dadu din cap, dar §ovai Tngrijorata de Tncordarea §i iboseala Tntiparite pe chipul lui frumos. I - Nu-mi vine sa cred ca te-ai Tntors acasa pentru ca n-ai putut sa dai de mine. t - E doar unul din motivele pentru care m-am Tntors acasa. Ea T§i Tnclina capul Tntr-o parte. I - Care e celalalt? I - MTine, Morton Simonson T§i va anunta falimentul. Am aflat |#rl-seara. Meredith nu era sigura de ce simtise el ca trebuia sa se Intoarca acasa pentru ca patronui unei fabrici de vopsele era Tn pragul falimentului, §i i-o spuse cTnd se Tntoarse sa-i pregatea•cfi ceva de baut. > - Banca noastra are un Tmprumut de peste o suta de mili0«ne Tn fabrica aia, Ti explica Parker. Daca se duce la fund, Ti plerdem. §i din moment ce paream sa fiu pe cale sa-mi pierd §i (Oflodnica, adauga el, m-am hotarTt sa vin acasa sa vad ce pot f«ce ca sa rezolv macar una din cele doua probleme. [ Tn ciuda tonului lipsit de seriozitate, Meredith Tntelegea acum gravitatea situatiei create de Morton Simonson, simtindu-se §i mai prost pentru grijile Tn plus cauzate lui Parker. I - N-ai fost niciodata pe cale sa ma pierzi, replica ea Tnghi(Ind nodul din gTt. | - De ce naiba n-ai raspuns telefoanelor mele? Unde ai fost? Ce se TntTmpla' cu Farrell? Lisa mi-a povestit ce-ai aflat de la titSI lui Farrell. Mi-a zis c-ai plecat cu ma§ina Tn |fidiana vineri; a«ara ca sa-i spui adevarul §i sa-l convingi sa fie de acord cu divortul. I-am spus adevarul, rosti Meredith pe un.ton biTnd, dTndu-i bflutura, §i a acceptat sa divortam. MTine, Stuart Whirmore §i cu mine ne vom TntTIni cu avocatii lui Matt. Ei dadu din cap urmarind-o Tntr-o tacere banuitoare. Tntre-

barea urmatoare fu cea care o Tngrozea §i la care se a§teptase, I - Ti-ai petrecut weekend-ul cu el? - Da. A fost prea... prea bolnav ca sa ma asculte vineri I noapte. Amintindu-§i abia acum ca Parker nu §tia ca Matt cum- I parase terenul din Houston drept razbunare pentru refuzul ce* I rerii de construire a fabricii, Meredith ti povesti §i asta. Apoi II I explica de ce simtise ca era necesar ca Matt sa fie de acord cu 1 o tmpacare tnainte de a-| spune despre pierderea copilului. In-1 cheind, se uita la mtinile ei, chinuita de vinovatie pentru ceea ce I nu-i spu’sese lui Parker, nefiind sigura daca a-i marturisi era un | mod egoist de a-§i descarca sufletul sau un gest corect din punct de vedere moral §i etic. Tn cel de-al doilea caz, a§a cum Mereditlf tnca mai credea ca ar fi fost logic, nu parea sa fie momenful potrivit sa i-o spuna, nu acum, ctnd primise deja o lovitura' teribila cu falimentul lui Mortond Simonson. Tnca mai tncercajsa se hotarasca, ctnd Parker spuse: - Farrell trebuie sa fi fost furios duminica dupa ce §i-a dat seama ca tatal tau l-a mintit tn legatura cu avortul. - Nu, spuse Meredith, gtndindu-se la regretul §i tristetea sft§ietoare de pe chipul lui Matt. Probabil ca e furios acum, dar atunci nu. Am tnceput sa pltng ctnd i-am povestit de tnmormtntarea lui Elizabeth §i cred ca Matt tncerca din rasputeri sa nu pltnga §i el. Furia nu-§i avea rostul.Vinovatia pentru ce se tnttmplase dupa aceea i se citea tn ochi, iar Parker o vazu. - Nu, probabil ca nu. - Parker, spuse ea tremurtnd, gata sa i se confeseze, daca te tntrebi cumva... - Sa nu-mi spui ca te-ai culcat cu el, Meredith, o repezi el. Minte-ma daca trebuie, apoi fa-ma s-o cred, dar nu-mi spune c3 te-ai culcat cu el. N-a§ suporta. O judecase deja §i Ti acordase pedeapsa. Parker a§tepta un minut, evident ca sa le dea timp la amtndoi sa treaca peste subiectul penibil, apoi t§i puse paharul jos. Ti tnconjura umerii cu bratele, o apropie de el, apoi ti ridica bSrbia uittndu- se tn ochii ei tri§ti. - Din ctte mi-ai povestit din discutia avuta c'u Stuart, se pare ca Farrell se va purta decent tn privinta divortului.

I - Da, replica Meredith, dar vinovatia §i suferinta o facura sa llmbeasCa crispat. Parker Ti saruta fruntea. I - Atunci aproape ca s-a terminat. MTine seara vom sarbatori ■Cheierea cu succes a problemelor divortului §i poate chiar cumpAiarea terenului din Houston pe care ti-l dore§ti attt de mult. Apoi se dezmetici §i din ce-i spusese Meredith Tntelese cu TntTrjllere ctt de preocupat era de afaeerily bancii. S-ar putea sa fiu flovoit sa-ti caut pe altcineva care sa-ti finanteze magazinui §i tarenul. Morton Simonson e al treilea client important al bancii ®*re ne anunta falimentul Tn ultimele §ase luni. Daca nu he ftcuperam banii n-avem cum sa-i dam clientilor decTt daca ne tmprumutam de la banca federala, §i ne-am Tmprumutat deja surios. j - N-am §tiut ca ai mai avut alti doi clienti care au dat faliment. - Situatia economica ma sperie de moarte. N-are impor­ tanta, adauga el ridicTndu-se §i tragTnd-o §i pe ea Tn picioare, /fmbindu- i Tncrezator. Banca e solida. STntem mai bine pregatrti decTt majoritatea celorlalte band. Mi-ai putea face totu§i o favoare? Tntreba el pe jumatate serios. - Orice, declaraea fara nici o ezitare. El Ti surise §i o Tmbrati§a Tnca o data dTndu-i un sarut de noapte buna. ‘ ’ - Vrei sa iei toate masurile ca Bancroft & Company sa-§i plSteasca dobTnzile la timp? fr. - Categoric! replica Meredith zTmbindu-i tandru. Iar atunci Parker Ti dadu un sarut lung, obosit, plin de bITndete, la care ea rSspunse cu mai multa ardoare decTt de obicei. Dupa plecarea lui refuza sa compare sarutul lui cu sarutarile insistente, fierbinti, Bfilbatice, ale lui Matt. Sarutarile lui Matt ofereau pasiune. Ale lui Parker iubire.

Capitolul 40 Matt statea Tn centrul salii de consiliu, cu mTinile Tn §olduri, uitlndu-se la tot ceea ce era Tn jurul sau. Meredith urma sa sOseasca peste treizeci de minute §i T§i dorea cu disperare,

copilaros de mult, s-o impresioneze cu semnele distinctive a ir succesului sau. O secretara §i o tTnara de la receptie, ale carol nume nu se deranjase pTna Tn prezent sa le memoreze, fuse* sera chemate de urgenta ca sa le poata cere parerea despra aspectul general. Sunase §i la biroul lui Vanderwild lasTnd un mesaj, somTndu-l sa urce imediat. Vanderwild era mai aproape de vTrsta lui Meredith decTt era el §i avea gusturi bune, nu strica sa-i ceara §i lui parerea. . - Ce zici, Joanna? o Tntreba el pe secretara ducTnd mTna lei Tntrerupatorul c^fe controla luminile din tavan. A§a e prea putinS lumina sau pre^ multa? - Cred... cred ca e numai bine, domnule Farrell, replica Joanna Tn graba, dmdu-§i toata silinta sa nu arate cTt era de §ocata acum ca descoperise ca §eful cel teribil era pasibil de o slabiciune atTt de umana, cum ar fi Tndoiala, §i ca, Tn sfir§it, se straduise sa le Tnvete numele. Faptul ca avea §i un zTmbet ametitor nu era tocmai o surpriza. Il vazusera zTmbind Tn §edintele cu directorii, prin reviste §i ziare, dar pTna Tn ziua de astazi nici o femeie de la Haskell Electronic nu mai avusese parte de acel zTmbet Tndreptat numai asupra ei, iar Joanna, la fel ca §i Valerie faceau tot posibilul sa-§i ascunda tulburarea. Valerie se dadu cTtiva pa§i Tnapoi studiind efectul vasukii cu flori din mijlocul mesei. - Florile proaspete de pe masa mi se pare o idee foarte potrivita, Tl asigura ea. Sa cer florariei sa trimita cTte un buchet Tn fiecare marti? - De ce? Tntreba Matt atTt de preocupat de problema luminii, TncTt uita pentru moment ca le lasase pe cele doua femei s§ creada ca interesul lui spontan pentru Tnfati§area salii era pur estetic §i fara nici o legatura cu vizitatoarea ce urma sa soseasca. Arata dragu^, spuse el urmarind-o pe Joanna aranjTnd pe una din mesele mici carafa de cristal de doua mii de dolari §1 paharele asortate. CTnd ea T§i Tndrepta spatele §i se departa de masa, Matt arunca o privire lenta, critica, asupra Tncaperii vaste cu covor argintiu, canapele §i scaune din piele de un ro§uTnchis. Cu toate ca biroul §i sala de §edinte ocupau aproape Tn Tntregime partea din sticla a etajului, oferind o priveli§te uluitoare asupra ora§ului Chicago, hotarT sa traga draperiile de la ferestre.

I

•

ijl I

I ff I

'

r

Cu draperiile trase §i Tncaperea cufundata in penumbra, neoanele din tavan accentuau luciul de satin al mesei din lemn de tiandafir, lunga de aproape zece metri, permitTnd cristalurilor de pe masa sa raspTndeasca Tn jur prisme de lumina.-La fel ca masa §i barul circular din colt, lambriurile peretilor erau tot din lemn de trandafir. U§ile barului erau deschise, lumina reflectTndu-se de pe miile de fatete ale carafelor §i paharelor cu margini aurite puse pe rafturi, Cu toate astea, Matt Tnca mai statea Tn cumpana privind aspectul Tncaperii. Cu draperiile la ferestre sala arata mai lu­ xoasa, mai eleganta. Sau ca un restaurant foarte scump, nu mai era sigur nici el. - Deschise sau Tnchise? le Tntreba el pe cele doua femei, apoi apasa pe un buton §i draperiile lungi de douazeci §i cinci de metri se despartira Tn doua alunecTnd Tn parti opuse, dTnd la iveala o imagine de vis asupra ora§ului. . - Deschise, spuse Joanna. • - Deschise, repeta Valerie. Ziua era cetoasa, mohorTta. IntTlnirea cu Meredith va dura cel putin o ora, dupa care afara va fi deja Tntuneric, iar priveli§tea extraordinara. - Tnchise, spuse el, apasTnd pe buton §i urmarind draperiile fo§nind peste peretele din sticla. Le voi deschide cTnd se va intuneca, rosti el gTndind cu voce tare. tncheindu-§i nasturii de la haina costumului, se gtndi la Tntre|| vederea care urma, §tiind ca obsesia lui pentru detalii era o prostie. Chiar daca Meredith ar fi fost extrem de impresionata de cristalurile valorTnd peste patruzeci de mii de dolari §i de foate celelalte semne distinctive ale micului sau regret, chiar daca va, fi. relaxata §i prietenoasa cTpd va pa§i aici, era al naibii de sigur ca nu-i va placea nici locul §i nici gazda odata ce TntTlnirea va Tncepe. .Ofta, a§teptTnd batalia cu nerabdare, dar fara prea mare tragere de inima, apoi T§i aminti absent de cele doua femei r§mase sa vada daca mai avea nevoie de ceva. - Va multumesc foarte mult. Mi-afi fost de mare ajutor, spuse el, mintea revenindu-i la aspectul salii. Le zTmbi cuceritor, plin de caldura, apoi strica totul TntrebTnd secretara:

- Daca ai fi femeie, Tncaperea asta ti s-ar parea atraga­ toare? - Mi s-ar parea atragatoare, domnule Farrell, reptica Joanna pe un ton Tntepat, §i daca a§ fi un robot de eea mai joasa speta. Mintea lui Matt avu nevoie de cTteva secunde ca sa Tnregistreze raspunsul rece, dar cTnd se uita peste umar ammdoua femeile ie§eau prin u§ile duble, ocolind-o pe Eleanor Stern. - De ce-i Tmbufnata? o Tntreba el pe secretara personala, al carei singur interes, la fel ca al lui, era sa-§i faca treaba la birou §i nu sa se Tmprieteneasca sau sa flirteze. Domni§oara Stern T§i Tndrepta costumul gri §i trase creionul pus dupa ureche. - Presupun, spuse ea cu un dispret evident pentru cealaltS secretara, ca spera sa fii la curent cu faptul ca e femeie. Spera ca vei observa acest detaliu Tnca din prima zi cTnd ati venit aici. - T§i pierde vremea, o informa Matt. Printre altele e o angajata. Numai un prost T§i face de cap cu angajatele. - Poate n-ar strica sa te casatore§ti, domnule Farrell, Tl sfatui domni§oara Stern, dar T§i rasfoia cametul de Tnsemnari Tn cautarea unor cifre pe care voia sa le discute cu el. Pe vremea mea asta ar fi pus capat oricaror aspiratii feminine. Un zTmbet lene§ brazda chipul lui Matt §i se sprijini cu §oldul de masa lunga, domic dintr-o data sa povesteasca cuiva adeva­ rul proaspSt descoperit. - STnt casatorit, spuse el calm, urmarind-o Tn a§teptarea reactiei uluite. Domni§oara Stern mai Tntoarse o pagina §i, fara sa ridice privirea, spuse: - Cele mai sincere felicitari. - Vorbesc serios, spuse Matt TncruntTndu-se. - Sa transmit informatia §i domni§oarei Avery? Tntreba ea pe un ton neutru, fara sa tradeze vreo emotie. Astazi a sunat de doua ori. - Domni§oara Stern, spuse Matt cu voce ferma, §i pentru prima oara Tn decursul relatiei sterile dintre ei Ti paru sincer rau ca nu se Tmprietenise cu ea. M-am Tnsurat cu Meredith Bancroft acum unsprezece ani. Va veni aici Tn dupa-amiaza asta. ■ Ea se uita la el peste rama de otel a ochelarilor.

L - Ai rezervat pentru diseara o masa la restaurantul Renaldo. Domni§oara Bancroft va lua cina cu dumneata §i domni§oara Avery? Tn cazul asta sa anunt ca vor fi trei persoane? - Mi-am contramandat TntTlnirea cu... Tncepu Matt, apoi ramnse cu gura deschisa §i pe fata i se a§ternu un zTmbet pozna§. I )otectez corect nota de dezaprobare din vocea ta? ; - Nici vorba, domnule Farrell. Mi-ai facut foarte clar Tnca de In bun Tnceput ca dezaprobarea actiunilor dumitale nu face parte din slujba mea. Dupa cTte Tmi amintesc ai specificat anume ca nu ai nevoie de parerile mele personale §i nu dore§ti tort de ziua ilo na§tere; n-ai vrut decTt priceperea §i timpul meu. Vrei sa fiu prozenta la Tntrunirea asta §i sa fac Tnsemnari? Matt T§i Tnghiti hohotul de rTs, descoperind ca remarca lui o iTcTise Tn toti anii - Gred ca ar fi o idee buna sa faci Tnsemnari'. Acorda o ntentie deosebita oricarui lucru cu care domni§oara Bancroft ■au avocatul ei sTnt de acord; am de gTnd sa-i fac sa-§i respecte fiecare promisiunea. - Foarte bine, spuse ea §i se Tntoarse sa piece. Tn spatele ei, vocea lui Matt o opri brusc: - Domni§oara Stern? Ea se rasuci spre el, dreapta §i rigida, cu creionul Tn mTna, gata sa-§i hoteze dispozitiile lui. Ai un nume de botez? - Fire§te, replica ea strTngTnd din ochi. - Pot sa-l folosesc? - Cum sa nu. De§i nu cred ca Eleanor ti se potrive§te la fel de bine ca Matthew. Matt se uita la fata ei lipsita de vreo expresie §i T§i Tnghiti un nit hohot de rTs, ne§tiind daca vorbea serios sau glumea. - Nu crezi, spuse el'pe un ton grav, ca noi doi am putea... hm... discuta mai putin oficial? - Presupun ca te referi la o relatie mai relaxanta, ceva Tn yenukconsiderat tipic pentru o secretara §i §eful ei? -D a . Ea ridica gTnditoare dintr-o sprTnceana, dar de data asta Matt vazu sclipirea amuzata din ochii ei. - Va trebui sa-ti ofer tort de ziua de na§tere? - Probabil, replica Matt ca un pu§ti ru§inat.

- O sa-mi notez, replica ea §i,,emd Tntr-adevar o facu, Matt izbucni Tn rTs. Mai dore§ti §i altceva? Tntreba ea §i, pentru prima oara Tn toti anii de cTnd lucrau/tmpreuna, Eleanor Stern Ti zTmbi. ZTmbetuI avu un efect incredibil asupra fet;ei ei. - Tnca ceva, adauga Matt. E foarte important §i vreau sa-mi acorzi atentie. Ea deveni imediat serioasa. - Tn regula. - Dupa parerea ta, sala asta de §edinte e extrem de impresionanta sau doar ostentativa? - STnt ferm convinsa, replica ea fara sa clipeasca, dupa ce se uita prin Tncapere, ca domni§oara Bancorft Va ramTne muta de admiratie. Matt se holba la ea vazTnd-o ca se rasuce§te pe calcTie fara sa-l mai Tiftrebe daca dore§te ceva §i practic fuge afara din Tncapere, dar ar fi putut jura ca umerii i se zguduiau. Peter Vanderwild se plimba agitat prin fata biroului domni§oarei Stern, a§teptfnd ca batrTna scorpie sa iasa din cel al lui Farrell §i sa-i acorde permisiunea de a intra. Aparu cu graba obi§nuita, iar Peter se pregati sa fie facut sa se simta ca un elev care chiuiise de la ore §i era dus la director. - Domnul Farrell vrea sa ma vada, spuse el, TncercTnd sa-§i ascunda nelini§tea provocata de somatia urgenta a lui Matt. A spus ca e foarte important, dar nu mi-a spus despre ce e vorba, a§a ca... n-am §tiut ce dosar sa aduc. Nu cred, rosti ea cu o voce ciudata, Tnfundata, ca vei avea nevoie de dosare, domnule Vanderwild. Poti intra. Peter Ti arunca o privire curioasa, stranie, apoi se grabi sa-l vada pe domnul Farrell. Doua minute mai tTrziu, Peter ie§ea cu spatele din biroul lui Matt, lovindu-se neatent de coltul mesei domni§oarei Stern, adTnc preocupat. Domni§oara Stern se uita la el. • - Ai reu§itsa raspunzi fara dosare Tntrebarilor domnului Far­ rell? Simtind o nevoie disperata de a fi lini§tit, Peter T§i aduna curajul pentru a Tnfrunta ceea ce §tia ca va fi dispretul ei. - Da, dar nu §tiu daca am dat raspunsul corect. Domni§oara

Bli»rn, o implora el, dupa parerea dumitale, sala de consiliu e Impresionanta sau ostentativa? E - Impresionanta, spuse ea. Peter T§i coborT umerii u§urat. | - Asta am spus §i eu. I - E raspunsul corect. Peter se holba la ea uluit - se uita la el cu ochii sdipindu-i im uzaji. §ocat sa descopere ca exista §i caldura sub Tnfati§area ol rece §i severa, se Tntreba daca nu cumva propria-i atitudine dlstanta Ti stTrnise antipatia din trecut. Se hotarT ca de Craciun •A-I cumpere o cutie cu bomboane. CTnd Meredith intra Tn holul de la Intercorp, Stuart o a§tepta deja cu servieta Tn mTna. - Arati minunat, spuse el luTndu-i mma. Perfect. Calma §i ItfipTna pe tine. Dupa o Tndelungata chibzuire, care Ti luase mai toata di­ mineata, Meredith se hotarTse Tn cele din urma sa Tmbrace .o rochie de ITna de un galben-deschis §i un palton albastru. - Farrell T§i va arunca o singura privire §i ne va da tot ce ne dorim, prezise Stuart galant, Tn timp ce se Tndreptau spre ascensoare. Cum ti-ar putea rezista? - Am o presimtire rea, spuse ea tremurTnd u§or, intrTnd Tn nscensor Tnaintea lui Stuart. Receptionera de la etajul §aizeci se ridica imediat ce Stuarf II spuse numele lor. - Pe aici, va rog, domnule Farrell va a§teapta pe amTndoi. Ceilalti au sosit deja. Siguranta lui Meredith, de care se agatase cu disperare, prlmi o lovitura u§oara Tn clipa Tn care pa§i Tn biroul lui Matt §i nu-l recunoscu. Peretele din stTnga era daMa o parte,, iar dincolo de el se vedea sala de consiliu de marimea unui teren de tenis. I a masa lunga stateau doi barbati vorbind din cTnd Tn cTnd cu Matt. Et se uita Tn sus, o vazu §i se ridica imediat venind spre ea cu pa§i mari, hotarTti, expresia de pe fata fiind plina de caldura, prletenoasa. Purta ua.costum superb de un albastu-Tnchis, care II venea perfect, o cama§a alba §i o cravata de matase cu modele maronii §i albastre.

Dintr-un motiv necunoscut, Tnfatifarea lui de om de afaceri o tulbura §i mai mult. - Da-mi voie sa-ti iau paltonMI, spuse el ignorTndu-l pe Stuart, care se dezbraca deja de al luri. Prea nelini§tita §i sfioasa ca sa-i TntTlneasca privirea, Mere­ dith se supuse automat, TntorcTndu-se u§or, TncercTnd sa punS capat fiorului care o strabatu cTnd Matt Ti ridica paltonul, iar degetele lui trecura peste umerii ei. TemTndu-se ca-i va observa reactia, T§i pleca capul §i se concentra sa-§i scoata manu§ile albastre trecTndu-le Tn mTna cu po§eta. Stuart se duse la masa sa dea mTna cu reprezentantii lui Matt, a§a ca Meredith se Tndrepta spre el, dar cTnd vru sa o prezinte celorlalti doi avocati, Matt aparu pe nea§teptate ITnga ea §i Tncepu sa se poarte de-a dreptul caraghios, de parea ar fi fost un fel de serata intima data Tn onoarea ei. - Meredith, spuse el zTmbind, uitTndu-se la ea, da-m [voie sa ti-i prezint pe Bill Pearson §i Dave Levinson. Con§tienta de felul posesiv §i protector Tn care Matt statea ITnga ea, Meredith T§i desprinse privirea uimita de pe chipul lui §i Tntinse mTna spre fiecare din ei. Aveau amTndoi peste un metru optzeci, erau Tmbracati impecabil Tn costume la comanda, degajTnd o aura de eleganta Tncrezatoare §i fermitate ne§tirbita. Tn comparatie cu Tnaltimea §i Tnfati§area lor distinsa, Stuart, aflat vizavi, cu parul rar de un §aten-deschis §i ochelarii rotunzi, parea mic de statura §i cu totul nesemnificativ. De fapt, T§i zise Meredith impacientata, Stuart arata d6pa§it ca numar, inteligenta §i provenienta sociala. Citindu-i parea gTndurile, Matt spuse: - Bill §i Dave sTnt aici ca sa protejeze atTt interesele tale, cTt §i pe ale mele. Observatia lui Tl facu pe Stuart, care voia sa se a§eze, sa se opreasca brusc §i sa-i arunce lui Meredith o privire de un dispret ironic, avertizTnd-o sa nu creada treaba asta nici macar o clipa. Meredith vazu privirea §i se simti mult mai lini§tita. Poate ca Stuart era mai tTnar §i mai scund decTt ceilalti doi, dar nu se lasa nici prostit, nici Tn§elat. Mat vazu si el privirea, dar o ignora. TntorcTndu-se spre Me-

fedith, care voia sa ia loc, T§i puse mTna sub cotul ei oprind-o, IncepTnd sa-§j puna planul Tn aplicare. - Ctnd ati intrat tocmai hotarisem sa bem ceva, minti el, V(5zind-o ca se ridica din nou §i se uita la el nedumerita. Matt se iidresa avocatilor sai. Ce-ati dori, domnilor? - Scotch cu apa, replica prompt Levinson, Tntelegmd ca i se poruncea sa bea fie ca voia, fie ca nu, §i Tmpinse ascultator dosarul pe care se pregatea sa-l deschida. - La fel, se auzi vocea lui Pearson, TntelegTnd aluzia §i lasTndu-se pe spate de parea ar fi avut la dispozitie tot timpul din lume. TntorcTndu-se spre Stuart, Matt Tl Tntreba: - Ce-ai vrea sa bei? - Perrier, replica el scurt. Cu lamTie, daca se poate. Se poate. Matt se uita la Meredith, dar ea T§i clatina capul. - Nu vreau nimic. - Tn cazul asta vrei sa ma ajufl sa aduc bauturile? ataca el, hotarTt sa vorbeasca cu ea fara sa fie auzit de ceilalti. Am aflat cfi avocatii ace§tia s-au Tnfruntat §i cu alte ocazii. STnt sigur ca vor gasi despre ce sa vorbeasca pTna le aducem bauturile. Instruindu-i astfel pe Levinson §i Pearson sa-l fma ocupat pe Stuart, o lua pe Meredith de bra^. Tn spatele lui, Levinson pornise deja un dialog animat despre un proces controversat de care presa facea mare caz, Pearson aducTndu-§i propriile observatii, totul facut destul de tare ca Matt sa aiba parte de intimilatea pe care Tntelesesera ca o dorea cu Meredith. Barul avea forma unui semicerc ornamentat cu oglinzi lunfluiete §i, fiind construit Tn perete, Matt disparu din raza privirilor oamenilor de la masa Tn clipa Tn care Tl Tnconjura. Meredith Tnsa r.lmase, TncapatTnata, de cealalta parte a tejghelei, uitTndu-se la oglirizile lunguiete, oblice, hipnotizata parea de reflexia luminii colorate aruncate de paharele de cristal. TndepartTnd capacul de pe cupa cu gheata, Matt puse cTteva cuburi Tn cinci pahare, apoi scoase dopul unei carafe de cristal §i turna scotch Tn trei pahare $1 vodca Tn altul. UitTndu-se la frigiderul care se afla ITnga el, Bpuse cTt mai direct: - Vrei sa scoti sticla cu Perrier?

Ea d§du din cap, iar Matt o urmari mi§cTndu-se fara tragere de inima, TnconjiirTnd barul ca sa faca ce-i ceruse. EvitTndu-l privirea cu mare grija, scoase sticla de Perrier §i o lamTie, le puse pe tejghea §i dadu sa piece. - Meredith, spuse Matt Tncet, retinTndu-i bratul cu mTna, de ce nu te poti uita la mine? Ea tresari puternic la atingerea lui. Matt Ti dadu imediat dru­ mul, dar Meredith T§i ridica ochii spre el, iar cTnd o facu, o mare parte din Tncordare disparu complet de pe fata ei frumoasa. Reu§i chiar un mic zTmbet malitios recunoscTnd: - Nu prea §tiu exact de ce, dar tot calvarul asta mi se pare teribil de jenant. - A§a-ti trebuie, o tachina el, TncercTnd sa o Tnveseleasca. Nu ti-a spus nimeni ca nu e frumos sa parase§ti un barbat Tn pat §i sa-i la§i doar un bilet de ramas bun? Bietul de el ajunge sa.se Tntrebe daca Tl mai respecti? Ea T§i Tnghiti chicotul provocat de remarca amuzanta, iar Matt Ti zTmbi. - A fost o prostie sa te parasesc a§a, marturisi ea, dar nu le trecu la nici unul prin minte sa se Tntrebe de ce conversatia dintre ei pornea atTt de u§or, indiferent cTt de lunga ar fi fost desparfirea sau cTt de ciudate erau circumstantele Tn care se aflau. Nu pot explica de ce am facut-o. Nu Tnteleg nici eu. - Eu cred ca da, spuse Matt. Poftim, bea-l. Ti Tntinse paharul cu vodca §i sifon pregatit pentru ea. CTnd ea vru sa-l refuze, el T§i clatina capul. Va face Tntrevederea asta mai u§or de Tndurat. A§tepta ca ea sa bea o Tnghititura, apoi rosti fraza pentru care o adusese acolo. A§ vrea sa-ti cer o favoare. Meredith auzi tonul devenit brusc solemn §i Tl studie atenta. - Ce fel de favoare? - Tti mai aminte§ti ca la ferma mi-ai cerut sa facem pace? Ea dadu din cap amintindu-§i cu o claritate neobi§nuita felul Tn care statuse ITnga patul lui, urmarindu-i mTna cuprinzTnd-o pe a ei. !?% Tti cer acela§i lucru, un fel de armistitiu, o Tncetare a focului, din clipa Tn care avocatii mei Tncep sa vorbeasca pTna vei pleca din camera asta. Pe Meredith o strabatu un mic fior de teama* puse Tncet

Mtrti'u! pe tejghea, scrutTnd prudenta trasaturile lui pe care nu ■ pi itoa citi nimic. ■ - Nu Tnteleg. - l|i cer sa asculti conditiile propunerii mele §i sa-ti aminte§ti Ml illicit de... Matt se opri TncercTnd sa se gTndeasca la un M fta n potrivit pentru a le descrie. Enervante? Scandaloase? §bm;one? OricTt de neobi§nuite ti s-ar parea, fac ceea ce cred 0fK)nr cS e rr^ai bine pentru amTndoi. Avocatii mei Tti vor explica iAwnativele juridice daca refuzi, iar la Tnceput s-ar putea sa te Until Tncoltita, dar te rog sa nu te ridici §i sa pleci din aceasta IftOApere sau sa ne trimti pe toti trei la dracu’, indiferent cTt vei fi i ll furioasa. Iar, Tn ultimul rTnd, tti cer sa-mi acorzi cinci minute Ungur cu tine dupa Tntrevedere, timp Tn care voi Tncerca sa te iSfiving sa accepti oferta mea. Daca nu voi reu§i, e§ti libera sa lilmiti la dracu’ §i sa pleci de aici. De acord? Panica care pusese stapTnire pe Meredith atinse noi cote. In fend, Matt nu-i cerea dectt sa stea acolo, §i sa stea calma timp U l o or5.

4

- La ferma, eu am fost de acord cu conditiile tale, Ti reaminti •I l|l cer oare attt de mult ca tu sa fii acum de acord cu ale

IM lf ? lucapabila sa reziste fortei tacute a logicH lui, Meredith T§i gtylnA Tncet capul. BSnuiesc ca nu. Tn regula. Pace, spuse ea, apoi urmari MtpilnsS cum Matt Ti Tntinde mTna, a§a cum i-o Tntinsese la ■fflA, doar ca acum el o facu cu palma Tn sus. PunTndu-§i mTna ’■■ti n lui §i simtindu-i degetele cuprinzTndu-i-le strTns pe ale ei, IMna fl facu un mic salt cu totul inexplicabil. *. It Multumesc, spuse el. «. Mnnliza imediat ca ea ,Ti spusese acela§i lucru. Uluita ca MMmt (jest de la ferma avusese o semnificatie attt de deosebita im iliii el, Meredith Tncerca sa-i zTmbeasca repetTnd cuvintele lui 4b itiiinci: • Cu placere. Con§tient pe deplin de manevra folosita de Farrell ca s-o liy A ileoparte pe Meredith, Stuart le permise cek.1 doi avocati I M continue schimbul de replici menite sa-i abata atentia, cal•ifliiil In gTnd timpul necesar pentru pregatirea celor cinci bau-

turi. CTnd timpul aceia se scurse, se roti cu scaun cu tot, Tnt< cTndu-se Obraznic cu spatele catre Levinson §i Pearson, §i, fa sa se deranjeze sa ascunda ce facea, T§i Tnalta gTtuI sa-i va( pe cei doi de la bar. Aproape ca se a§teptase sa-l vada pe Farrell sTcTind-o pi Meredith; dadu Tnsa cu ochii de imaginea unui cuplu Tn profli surprin§i Tntr-o atitudine atTt de surprinzatoare, TncTt, pe momei Stuart se simti complet dezorientat. Departe de a o sTcTi, Farr Ti Tntindea mTna, uitTndu-se la ea cu un zTmbet grav, care-1 i/t pe Stuart ca fiind incredibil de... tandru. Iar Meredith, care er mai Tntotdeauna stapTna pe sine, T§i punea mTna Tntr-a- lui, pr vjnd Tn sus spre el cu q expresie pe care Stuart n-o mai vazu niciodata pe fata ei: o expresie Tnduio§atoare de afectiune nita. T§i muta brusc privirea de la cei doi revenind la avocati, d un minut mai tTrziu, cTnd- Meredith §i Farrell adusera bauturile I masa, tot nu reu§ise sa gaseasca o explicate cTt de cTt logi pentru expresia Ji|| Meredith. Dupa ce Farrell o ajuta pe Meredit sa se a§eze, Pearson spuse: - Matt, Tncepem? Amplasarea la masa i se paru stranie I Stuart Tnca din clipa Tn care pa§ise Tnauntru: Pearson statea capul mesei, acolo unde ar fr fost locul jui Farrell. Mered fusese invitata la stTnga lui Pearson, cu Stuart ITnga ea. Levin son era Tn dreapta lui Pearson, exact Tn fata ei, iar acum Farrnll ocoli masa §i lua loc ITnga Levinson. Mereu atent la detalii §i subtilitati, Stuart se Tntreba dac Farrell nu-l pusese anume pe Pearson Tn capul mesei ca s£ faca pe“ Meredith sa creada ca el era responsabfcentru ceea a urma s ^ auda. Fie asta, T§i zise Stuart, urmarindu-l pe FarroN schimbTnd unghiul scaunului §i sprijindu-§i glezna de genunc fie omul voia sa o studieze pe Meredith pe parcursul discutiilop fara sa se afle Tn centrul atentiei, a§a cum ar fi fost normal ds s-ar fi aflat Tn capul mesei. O clipa mai tTrziu, Pearson-Tncepu sa vorbeasca, iar ceea spuse fu atTt de nea§teptat, atTt de caraghios, TncTt Stuart tfi ridica sprTncenele mirat §i prudent. - Exista multe lucruri care trebuie luate Tn considerais spuse el, adresTndu-§i observatiile catre Stuart, observatii, re*

H | Stuart imediat, menite sa atinga o coarda sensibila Tn Meffrillh. Cu unsprezece ani Tn urma cuplul de aici §i-a facut ni§te ijjlm ln te , juraminte solemne. La vremea aceea §tiau amTndoi • fl p.isul spre casatorie nu e unul u§or... I OscilTnd Tntre enervare §i haz, Stuart spuse: I - Bill, ne poti scuti de recitarea discursului matrimonial. L-au lu /ll deja cu unsprezece ani Tn urma. De aceea sTnt acum aici. | | tntoarse spre Matt, care rasucea, plictisit parea, un stilou H f degete, §i spuse: Clienta mea nu e interesata de o eva|||r n a situatiei de catre avocatii tai. Ce vrei §i ce oferi? Sa ploann la chestiunile importante. tn loc sa reactioneze la atacul voit grosolan al lui Stuart, Mult ti arunca lui Pearson o privire scurta §i, cu o u§oara TnclitMio a capului, Ti dadu voie sa faca a§a cum cerea Stuart. K - Foarte bine, spuse Pearson, renuntmd la rolul de mediator lllto s . Uite cum stam. Clientul meu are motive suficiente pentru |f) proces foarte neplacut §i compromitator Tmpotriva tatalui cliM t l tale. Prin amestecul imoral al lui Philip Bancroft Tn casatoiih clientului meu, lui Matthew Farrell i s-a refuzat dreptul de a imb parte la TnmormTntarea copilului sau, de a-§i consola sotia §i •" ti fi consolat de ea dupa moartea acelui copii. A fost lasat sa Hfnadci Tn mod gre§it ca ea dore§te sa divorteze de el. Pe scurt, t a privat de unsprezece ani de casatorie. Domnul Bancroft a Wbi venit Tn mod ilegal §i Tn afacerile domnului Farrell, TncercTnd I I Influenteze hotarTrea comisiei de protectie a mediului din lottthville. Acestea sTnt probleme care, fire§te, pot fi rezclvate Tn Ifdrul unui proces... Stuart se uita la Farrell, care o urmarea pe Meredith, cafe, la ‘imliil ei, Tl privea fix pe Pearson, devenind tot mai alba la fata, furios ca era supusa Tn mod cu totul nea§teptat unui astfel de 0 0 , Stuart T§i Tntoarse capul spre Pearson §i replica dispretui-

Hr

- Daca fiecare barbat Tnsurat cu rude bagarete le-ar da Tn ■ llc a td , pronuntarea sentintelor ar dura pe putin Cincizeci de ini S-ar face de rTs. I ’earson se uita la el ridicTnd din sprTncene, gata de lupta. - Ma Tndoiesc. Amestecul lui Bancroft a fost plin de rautate, h consecinte grave. Cred ca juriului i-ar face mare placere sa-l

condamne pe Bancroft pentru ceea ce, dupa parerea mea, . hi eonSti(pif:.ni§te actiupi de o rea vointa Jlluitoare. §i ast^Tnaintd de a tncepe sa vorbim despre traficul de infIuenta.-T-otu§i, s p u s i el tnalttnd mtna ca sa-l' opreasca pe Stuart de la alte comentarilj daca cT§tigam sau M ia c e s te procese, nu are importanta, adu4 cerea acest**: c h e s ti^ ii^ jp ;fa ta p is ta n te i.: a r ' crea o furtuna dij publicitate negativa, publicitate c a re lh a r discredita pe domnul Bancroft §i compania sa. Se §tie ca domnul .Bancroft e bolnav,] iar efectul unei astfel de p u b lic ita p § i a procesuluBi-ar puled pune sa n a ta te a jitr-u n pericol §i mai mare. Un nod de teama §i de panica se puse gttul I t f Meredith, dar in clipa aceea senzatia cea mat puternica era cea de trfl dare. Se dusese la ferma ca sa-i spuna lui Matt adevarul desprd copii §i despre telegrama tatal® ei; acum, o ameninta sa s i foloseasca de cele aflate tmpotriva ei. Starea de spirit-i se m il inviora ctnd Pearson spuse: - iN-am pomenit toate astea, domni§oara Bancroft, ca sa td alarmez sau sa te necajesc, ci doar ca sa-ti amintesc faptele | | sa-ti prezint §M ctulsfle vedere al clienjsJlii meu. Domnul Farrell e dispus tnsa sa ;treaca peste lucrurile astea §i sa renunte l| intentarea unor procese tmpotriva ta ta li||ta u acum sau oricTndl tn viitor'r.' tn schimbul cttorva mici concesii. Stuart, spuse tti TntinztndiM un document de doua pagihi f i apoi o copie ■ Mm redith, oferta verbala pe care o voi face se afla scrisa aici §i, cd sa tndepartam orice tndoieli ai avea privind sinceritatea domnu*j ® F arrew clientul meu s->a oferit sa-l semneze la tncheierei aceste t n t m * ! Totu§i, exista o caluza, §i anume, ca oferttj trebuie acceptata sau refuzata tnainte ca dom nifoara Bancroft sa piece astazi de aici. Daca va fi respinsa, va fi retrasa pentru iiptdeauna' | i v o ffi-^ e n ta procesele tmpotriva lui P ^ p Bancroft,! Vrei sa-ti las ctteva minute la dispozitie ca sa cite fti documentul tnainte de a-l prezenta pe scurt? Refuztnd sa se uite la d o c u m e n ||s tu a r t tl a J p c a p e m a s ij se lasa pe s p e te a za s c a u p M j §i t§i ||fru n ta adversarul cu un dispret caustic:

- A§ prefera sa-l aud din gura ta, Billv Ptna Tn ziua de azi nu ti-am apreciat ta le n t* te a tra l ia adevarata lui valoare. Singurul moUy pentru c a re fn ® |a m spus tnca sa te dupt la dracu’ §i s§ nfl

Jplom la tribunal e ca nu ma Tndur sa plec pTna n-am asistat §i t l ultimul act al piesei. In ciuda nepasarii aparente fata de ameWn|fl!’lle lor, Stuart, era nu ;.i^ m a ||^ rij6 r a t,-;'da!:-'(Bra §i furios iin tru Tncercarea deliberate a lui Pearson de a o TnspaimTnta §i iiillinlda pe Meredith. Matt dadu scurt din cap, iar Levinson interveni §i el, vocea U)nlndu-i Tmipaciuitoare: f - Ar fi mai bine daca a§ prezenta eu rezumatul acelui docu­ ment. | - §tiu §i eu? riposta Stuart obraznic. E§ti dublura sau stariil? | - Starul, replica im perturbaS barbatul mai in vTrstalindrepliiMItl-§i. atentia spre Meredith, Levinson zTmbi §i spuse: A§a .un partenerul meu ti-a explicat deja, dom nifoara Bancroft, ■ qI e?ti de acord cu ce-ti cere, sotuftau va fi dispUs sa renunte )| orice actiune legala Tmpotriva ta ta ffi tau, Oferiftd chiar mai mull decTt documentul astaOun partaj de divort extrem de gefwros, un fel de pensie alimentara, daca vrei sa o iei a§a, ridiifNdu-se la suma de cinci milioane d o la riffe t Asta le puse capac la toate. Alarm a simtita de Meredith se lim b in £ cu §ocul. Se uita la Stuart §i spuse: * - Cu ce sa Tiu de acord? Ce se TntTmpla aici? - E doar un joc, o lini§ti Stuart. Mai TntTi te a m e n lita cu ce-ti voi lua daca refuzi sa intri Tn joc. Acum Tti spun ce-ti ofera daca mi i.epti. - Un joc!? striga ea cu glas emotionat. Ce fel de joc? I - Asta-i partea pe care o lasa la urma. ■ Cu ochii indreptati plini de speranta spre el, Meredith dadu (jlll cap, T§i reverii Tri fire, §i se uita la Levinson evitmd cu mare ffijfl privirea lui Matt. “ - Continua, domnule Levinson, spuse ea ridicTndu-§i barbia Bihfl-§i demonstreze demnitatea §i curajul. - Pe ITnga cele cinci miliqane, spuse Levinson, sotul tau va yjlirlo firmei Bancroft un teren din Houston pentru suma de ijoilfeeci de milioane. Meredith simti cum Tncaperea se TnvTrte cu e a y a r atunci T§i bourse capul spre Matt, pe fata ei fiind Tntiparita confuzia, rePPO?tinta §i Tndoiala. El Ti sustinu privirea fara sa clipeasca, I ■vlnson vorbind mai departe:

- Iar Tn ultimHrTnd, daca acceptl.propunerea sotglui tau, vfl sernna o cerere solidtTnd divortul pe baza nepotrivjfede caruoi ter, iar a§a, conform legilor acestui stat, perioada de a§tept,iri se va reduce de la doi ani la §ase luni, Stuart trecu peste aceasta concesie cu o ridicare din umeri - N-avem nevoie de o cerere dim partea domnului Farrell ofl sa convinge.m tribunalul sa reduca perioada de a§teptare. Legal spune clar ca daca cuplul n-a trait tmpreuna o perioada de doi! ani §i exists nepotriviri ireconciliabile, perioada de a§teptare poals fi redusa la §ase luni. Oamenii ace§tia n-au. trait Tmpreuna (Is; unsprezece ani. - . Levinson se lasa pe spate, iar Meredith avu o presimtii# sumbra la ce se referea cTnd spuse: - Au petrecut Tmpreuna weekend-yl trecut. ; A 'E i §i? Tntreba Stuart. Nu mai era furios, era cu totul nauci de cele cinci milioane §i teribil de preocupat sa afle ce c o n c e il voia Farrell Tn schimbul lor. N-au trait Tn sensul conjugal al cut vTntului. Au dormit doar-Tn aceea§i casa. Nici un judecator TntraJ la minte nu va considera ca mariajul poate fi salvat insistln® asupra unei perioade de a§teptare de doi ani, numai pentru c-(m ajuns sa petreaca doua zile sub acela§i acoperi§. Tn nici un cu/ n-au trait Tmpreuna. Se lasa o tacere apasatoare. Levinson T§i ridica sprTnceneli §i se uita drept Tn ochii lui Stuart. Acesta, Tnfuriat din nou, I arunca lui Farrell o cautatura ucigatoare. - Ati Tmpartit un acoperi?, nu un pat. Dar Farrell nu s p u *l •nimic. T§i muta Tnsa privirea spre Meredith §i se uita calm la ea, 1 Iar atunci Stuart §tiu. §tiu chiar Tnainte sa-§i Tntparca capul h sa vada expresia jignita din ochii scaparTnd de furie ai lui Mero dith, ro§eata din obrajii palizi cTnd ea T§i muta privirea de la so|ulj ei §i §i-o fixa asupra mTinilor. Tn ciuda gTndurilor contradictor! zvTcnindu-i prin minte, Stuart ridica din umeri nepasator §i ro ll cu o siguranfa convingatoare: - Bine, s-au culcat Tmpreuna. Mare scofala. A§a ca, repol de ce ar refuza clientul vpstru sa semneze cererea de reducenj a perioadei de a§teptare? De ce-ar prelungi un divort inevitabil?] • - Pentru c^, rosti pevinson calm, domnul Farrell nu e cot vins ca divortul e inevitabil.

Stuart rise din toata inima. I - E ridicol. I - Domnul Farrell nu e de aceea§i parere. De fapt, e dispus I I nfere toate concesiile discutate ptna acum, partajul de cinci j||ll()(ine, terenul din Houston oprirea oricarei actiuni juridice TmlOtrlva lui Philip Bancroft, o cerere pentru scurtarea perioadei de gol «ni, toate astea Tn schimbul unei singure concesii facute lui. ■ - §i anume? - Vrea o saptamTna pentru fiecare an Tn care casatoria i-a H it refuzata. Unsprezece saptamTni. Unsprezece saptamTni cu fBtlo lui ca sa ajunga sa se cunoasca mai bine... Meredith tT§ni Tn picioare, ochii fulgerindu-l pe- Matt cu o ptlvlra ucigatoare. ft - Ce vrei? p - Define§te cum anume vrea sa o cunoasca, se rasti Stuart, lOnvins ca fraza confinea implicatii sexuaie. I - Cred ca treaba asta o putem lasa Tn seama lor..; Tncepu I nvlnson, dar vocea furioasa a lur Meredith Tl Tntrerupse: i - Nu, nu poti. T§i Tndrepta spatele, ochii scaparTndu-i furio§i llnd i se adresa lui Matt. M-ai expus la toate Tn Tntrevederea de la terorism la umilinta. Nu te opri acum. Sa lamurim §i •intiiliul asta ca sa-i poata nota alaturi de celelalte propuneri ale HI*. Spune-mi exact cum ai de gTnd sa*ma cuno§ti? Nu e nimic attcova decTt §antaj, a§a ca specifica conditiile, ticalosule! Matt se uita la avocatii sai. I - Lasati-ne singuri. Meredith Tnsa trecuse de punctul Tn care sa-i mai pese cine •• mjzea. Stati jos! Ti preveni ea. Nu mai conta nim ic. Era Tncoltita; Idjilesese conditiile; doar ca nu se a§teptase la plata mTr§ava pratlnsa de Matt. Ori se culca cu el Tn urmatoarele §ase sapMWntnl, ori Ti va tTrT tatal prin tribunale, reu§ind Tn cele din urma ♦a I omoare. Mai vazu §i altceva, secretara carunta care se Uftcurase Tn Tncapere, a§ezTndu-se pe o canapea, notTndu-§i jiflDltS tot ce spuneau cei prezenti. Qa un animal atacat din Pcirtile, Meredith se zbatu cu Tnver§unare cautTnd o cale de ■pare, punTndu-§i palmele pe masa §i sfredelindu-l pe Matt cu « privire plina de dispret §i ura. Toata lumea ramTne aici pTna Tti

I

Hi.

a r m ® conditiile obscen. O rifrffl ucizKatal ci||procesele, ori la bucuri de trupul mea, da? Acum’, spune-le avocatilor tai cuiij a riim e ti-ar;pilacea s-osfaei Spune-le ctt de des §i | | ce pozi|lfl ■ a te -a r naiba! Dar vei descrie t o t * c u llix de a m a B rite tn chi tante, ticalosule, pentru ca o sa te fac sa le semnezi. T§i muta privirea spre secretara I ^ H H K Discutia asta te excita? Notezi totul? Monstru! pentru carl lucrezi tti va dicta cum vrea sa l e regulat, ctt de des... Brusc, toata lumea se puse tn mi§care.,-Matt sari de pi scaun §i tnconjura masa, Levinson vru sa-l apuce de m m eol dar n,y reu§i. Stuart t§i trase scaunul §i dadu sa o tmpinga pi Meredith tn spatele lui, dar M eredithfendeparta. - Nu te apropia de mine! tl avertiza ea pe Stuart tnainte l i se rasuceasca spre. Matt, c j i pumnii ■T ic a lo s tfi §uieri Da-i d ru m * §i dicteaza-i conditiile. Ctt de des o vrei, cum... Mull ||tin s e mtna spre ea tn clipa J | care Meredithitl, izbir cu palmi peste fata cu o forta attt de m a re B n ctt tl facu sa-§i tntoarol capul. • ' Destul! porunci el, apuctnd-o de brate, dar privirea ti ori tndreptata spre Stuart, care facuse i|p pas spre ei. - Ticalosule!Sohott ea, arun0||du4.6 privire ctf§ita.i§ricaiijj sule, am avut tncredere w -|ine. Matt o trase la pfeapf, Tm pingtndi||pe Stuart. - Asculta-ma! spuse el tncordat. Nurti cer sa te culci ■ mine! Ma B telegi? Nuj-|i cer dectt,o §.ansa, fir-ar sa fie! 0 §an« timp de Unsprezece saptamtni. Toti erau tn picioare|||oti tncremenisera, ptna §i Meredllh tncetase sa se mai flp te , dar ttopul contfcua sa-Brem ure §i l i acopeiftfata cu mtinile, Privind spectatorii, Matt p o B fd i taios: j - Carati-ya d ra c tiifld e aici! Levinsofc§i Pearson lgi adunara h tp fe sa piece, dar Stum ramase pe loc, urmarind-o pe M e re d ifi care nici. hU' accept* dar nici nu se opunea tm brati§arSui Matt. A j^ iM u plec nicaieH ptna nu-|i'; iei mtinile dupa ea §i nu-™ spuse ea ca vrea sa plec. Matt §tia ca vorbea serios, iar din moment ce Meredith mod tase sa se mai zvtrcoleasca, t§i lasa bratele jtn os §i baga mini tn buzunar dupa o batista.

[ - Meredith? i se adresa Stuart nesigur spatelui ei. Vrei sa if lo p t afara sau sa ramTn aici? Spune-mi ce vrei sa fac.

Umilita dincolo deggmitele rabdarii pentru ca trasese ni§te p n clu ziil gre§ite §i facuse o scena, furioasa pentru ca fusese Blllld sa ajunga aici, Meredith smulse cu un gest deloc elegant tmtista de \k Matt. ■ - Ce-ar vrea ea sa faca acum, Ti spuse Matt lui Stuart, llllndu-se din rasputeri sa glumeasca, e sa-mi traga Tnca o pliina.,. j - Pot vorbi §i singura! Tl repezi Meredith §tergTndu-§i ochii §i ■ i s u l , apoi facTnd un pas Tn spate. Stai aici, Stuart. Ridica spre Matt ni§te ochi furio§i, Tnlacrimati, §i spuse: Ai vrut ca toata freaba asta sa fie legala §i oficiala. Spune-i avocatului meu ce inum e Tntelegi prin o §ansa pentru ca e clar ca eu nu Tnteleg. I - A§ prefera sa-ti spun Tntre patru ochi. I - Ei bine, replica ea cu o privire aroganta, al carui efect se plerdu datorita lacrimilor Tnca atTrnTndu-i de gene, atunci pune-ti pofta-n cui! Tu e§ti cel care a insistat sa avem discutia asta lit& z l de fata cu avoca||5tai. Ti-a fost a§a de greu sa ma scui< 'Ii de conditiile tale §i sa vorbe§ti cu mine cu o alta ocazie... i - Te-am sunat ieri ca sa vorbesc despre conditiile astea, Hposta el. I-ai cerut secretarei sa-mi transmita ca voi putea cottmnica cu tine numai prin intermediul avocatuliStau. [ - Ai fi putut Tncerca din nou. i - CTnd? Dupa ce-ai fi plecat Tn Mexic sau Reno, sau unde |V«ai de gTnd te duci Tn calatoria brusca de saptamTna asta, ca ifl divortezi de mine? I - §i cTta dreptate a§ fi avut, spuse ea apriga, iar Matt T§i lnrtbu§i un zTmbet de mmdrie. Era splendida, T§i venise deja Tn N . Dar nu era Tnca capabila sa-i priveasca pe avocati, a§a ca Mot se uita peste'um ar la ei. Ai lui se Trtdreptau spre ie§ire cu imltoane §i serviete, dar al lui Meredith, TncapatTnat cum era, iflmfisese pe loc cu bratele Tncruci§ate peste piept, urmarindu-l p« Matt cu un amestec de du§manie, neTncredere §i curiozitate. [ - Meredith, spuse Matt. Roaga-ti cel putin avocatul sa a§tepte Tn biroul meu. De acolo poate sa vada tot ce se TntTmpla m< l. dar nu e nevoie sa auda mai multe declt a auzit deja. I - Eu n-am nimic de ascuns, sublinie ea pe un ton incisiv.

Acum, hai sa terminam odata. Ce anume dore§ti de la mine? I - Bine, spuse Matt hotarTnd ca nu-i pasa daca Whitmor| auzea sau nu. A§ezTndu-se pe marginea mesei lungi, T§i Tncru< ci§a bratele la piept. Vreau §ansa ca Tn urmatoarele unsprezeoj saptamTni sa ajungem sa ne cunoa§tem. - §i cum anume intentionezi sa o facem? Tntreba ea in d lj nata. - Tn mod obi§nuit, luam cina Tmpreuna, mergem la teatru.,, I - CTt de des? Tl Tntrerupse ea aratTnd tot mai furioasa. - Nu m-am gTndit. - STnt convinsa ca erai prea ocupat 'sa-ti finisezi §antajul I sa-mi distrugi viata. - De patru ori pe saptamTna! se rasti Matt raspunzTndu-i If Tntrebare. $i nu Tncerc sa-ti distrug viata. - Tn care zile ale saptamTnii? i-o trTnti ea. Furia lui disparu §i se lupta cu Tnca un surTs involuntar. - Vinerea, sTmbata, duminica §i miercurea, spuse el-dupS o clipa de gTndire. - Ti-a trecut prin minte da am o slujba §i un logodnic? - Nu-mi bag nasul Tn slujba ta. Iar logodnicul tau va trebui a i se tina deoparte vreme de unsprezece saptamTni. - Nu-i corect pentru el, striga Meredith. - Ghinionul lui! Tonul aspru §i expresia dura de pe chipul lui Ti demonstmu atTt de elocvent personalitatea neTnduplecata, TncTt Meredith re.i liza Tn cele din urma ca nimic din ceea ce va spune sau va faci nu-l va opri sa-§i dupa planul la Tndeplinire. Era tinta cea mu! noua a unei preluari prin forta. - Toate lucrurile teribile scrise despre tine sTnt adevarato, nu-i a§a? - Tn cea. mai mare parte, se rasti el aratTnd de parea i-ar fi tras o alta palma. - N-are importanta pe cine jigne§ti sau ce trebuie sa faci,] numai sa obtii ce dore§ti, da? El se Tncorda. - Nu §i Tn cazul asta. T§i coborT umerii, bravura disparTndu-i complet. - De ce te porti a§a cu mine? Ce rau ti-am facut, Tn mod

w4»ntlonat, ca s£j Tncerci sa-mi transformi viata Tntr-un calvar? lu l Matt nu-i veni Tn minte nici un raspuns care Tn clipa de {tyA hu n-o faca sa rTda sau sa se Tnfurie. - Sa zicem ca exista ceva Tntre noi, o atractie, §i vreau sa I clt e de adTnca. • Dumnezeule, nu pot sa cred! striga ea punTndu-§i bratele iirul abdomenului, Nu exista nimic Tntre noi! Nimic altceva It un trecut oribil. - §i weekend-ul trecut, Ti atrase el atentia fara ru§ine. Meredith T§i ascunse mThnirea Tn furie. - N-a fost decTt... decTt sex. - Oare? - Tu ar trebui sa §tii mai bine, se burzului ea, amintindu-§i v i i ce trecuse cu vederea. Daca numai jumatate din tot ceea i * nm citit despre tine e adevarat, atunci detii recordul mondial i l oventuri amoroase cu cine se nimere§te. Dumnezeule, cum ||« il putut culca cu starul aia rock cu par roz? - Marianna Tigbell? , - Da! Nu Tncerca sa negi. Te-am vazut pe prima pagina din National Taller. Matt T§i Tnghiti hohotul de rTs, urmarind-o plimbTndu-se Tncet I l colo-colo, iubind felul Tn care se mi§ca, Tn care accentua luvlntele cTnd era furioasa, felul cum se agata de el cTnd se liro p la de orgasm, de parea n-ar fi fost sigura ca va ajunse sa ilbA unul. Poate nu-i reu§ise cu ceilalti amanti ai ei... Era su(tBiha, cu o ardoare Tnnascuta; era mai bine sa nu-§i faca iluzii ■ .1 nu se culcase cu zeci de barbati. Se mukumi sa spere ca toti p its e r a egoi§ti, inepti sau plictisitori^De preferinta toate trei. §i i npotenti. • - Ei bine? Tl lua ea la rost. Cum ai putut sa te culci cu... cu' fanioia aia? - Am fost la o petrecere Tn casa ei. Nu m-am culcat cu ea. - Iar eu ar trebui sa cred? t - Se pare ca nu. - N-are importanta, spuse Meredith certTndu-se Tn gTnd. Mull, te rog, spuse ea TncercTnd pentru ultima oara sa-l faca sa Ibondoneze planul aceia nebunesc. STnt Tndragostita de altci-

^ B N u erai dum tfica cTrvd ai fost Tn pat'ctt-mirje... - Nu-mi mai vorbi despre asta! STnt Tndragostita de Parkalj Reynolds, ti-o jur. STnt Tndragostita de el Tnca din adolescent] Am fost §i Tnainte de a le TriiTIni pe tine. Matt era gata sa considere ideea extrem de raeverosimila din acela§i motiv pentru care o credea §i acum, cTnd ea spuse: ;K w N u m a ic a se logodise eu alteTneva §i eti am renuntat. informatia Tl duru destul de mult ca sa-l faca sa se ridicti brusc §i sa spuna taios: - Mi-ai auzit propunerea Meredith, o accepti sau pleci. M e re d iti Tl privi tinta, con§tienta de faptul ca devenise dintr-flj data distant §i dur. Vorbea serios, discutia se Tncheiase. Stuaii Tnfelesese §i el, §] T§i Tmbraca deja paltcijwlndreptTrfdu-se spro b iro tflu i Matt, oprindu-se liip ra g sa o a§tepte. fritorcTndu-se tn j mod intentionat cu spatele la Matt, Meredith se duse sa-§i In po§eta, bucurTndu-se la gTndyi ca el va crede ca-i dispretuln tTrguly de§i era complet confuza. T§i lua po§eta de pe masfl, sim tin d ® odW|arzTndu-i spatele, apoi se duse hotarTta spr«| canapea sa-§i ia paltoniilPlinispatele eH M a tt vorbi cu o vocal rece, amenintatoare: - A sta e raspunsul tau, M eredith?

Meredith refuza sa raspurisa.Inghiti, TncercTnd pentru ultima] oara sa gaseasca o cale de a-l face^sa Tnteleaga, de a ajunge In inima lui. Dar el nu avea B ^ ia . Era capabil doar de pasiune; erii facut din pasiune, orgoliu §i dorfnta de razbUnare. T§i lua paltonul de pe canapea, §i-l puse pe brat, lasTndu-l pe Matt Tn- sala dai .consiliilfara sa-i arunce macar o privire peste umar. “ ^ Sa mergem, Ti s p ^ e ea lui Stuart, vnnd sa-l lase pal Matthew Farrell sa creada macar pentru un minut sau doua cS-i l arunca ultimatumul Tn fata... fara sa-§i piarda Tnca speranta ca o] ■va chema?Tnapoi §i Ti va s p ||ie ca totul E a fost decTt o ca ce a lm il §i nu-i va face a§a ceva tatalui ei. Insa nimic nu Tntrerupse tacerea din spatele ei. Secretara lui Matt plecase deja, iar cTnd Stuart. Tnchise u§n biroUluK Meredith se opri.§i vorbi cu respiratia taiata: . - Poate sa-l dea Tn judecata pe tata, a§a cum ameninta s | l faca? # Furios din mai muite motive, inclusiv pentru faptul ca Me-j

M t h fusese supusa unei presiuni teribile §i silita sa ia o hotaH , 6tuart ofta: * Nu-l putem Tmpiedica sa-l aduca pe tatal tau Tn fata in■jfyal. Iar daca o face, nu cred ca va avea altceva de cT§tigat *teii sa-§i pregateasca propria bautura. AruncTnd ctteva cuburi M gheata tn pahar, se lansa tntr-o disertatie nea§teptata, imperImliabila, asupra existentei lui Stuart care-1 lasa pe acesta cu p i t ! cascata §i un pic cam speriat. [> - E§ti fiul cel mai mare dintre cei cinci copii ai familiei, spuse h rra ll. Bunicul tau §i fratii lui au fondat firma de avocati la care lucrezi §i unde ai devenit partener cu drepturi depline, contihtilnd traditia familiei de a practica avocatura. La douazeci §r trei f t ani ai terminat primul tn clasa ta de la Harvard, tot o traditie a familiei,. unde te-ai facut remarcat ca pre§edinte al clasei §i redoctor al revistei Law Review. Dupa absolvire ai vrut sa-ti tncepi fjtuctica tn biroul procurorului, specializtndu-te tn abuzurile proprlotarilor de imobile, dar ai cedat presiunii exercitate de familie |i le-ai dus sa lucrezi pentru firma tatalui §i bunicului tau. Aici te loupf de problemele legale ale societatilor pe actiuni aparflntnd Unor clienti bogati, cei mai multi din propriul cerc social. Ura§ti ynnul asta de procese, dar ai un talent tnnascut pentru ele; e§ti tin negociator dur, un strateg stralucit §i un bun diplomat, daca nu stnt implicate §i sentimentele tale personale, a§a cum s-a Inllmplat astazi. fyi faci treaba con§tiincios §i cu meticulozitate, •l«i o dai tn bara cu juratii, pentru ca tncerci sa-i convingi cu fapte §i nu cu o logica bazata pe sentimente. Acesta e motivul pentru care pregate§ti documentele unui proces, apoi le predai unui asociat §i supraveghezi totul de la distanta... Farrell se opri ca sa-i tntinda paharul lui Stuart. - V.rei sa continui? - Fara doar §i poate, daca mai e §i altceva, replica Stuart pe Un ton cam tntepat. Ridictndu-§i paharul, Farrell lua o tnghititura, iar dupa ce itu a rt facu la fel, spuse; - Ai trezieci §i trei de ani, e§ti heterosexual, iube§ti ma§inile tapide, o pasiune de care nu e§ti prea mtndru, §i ai o mare •labiciune pentru plimbarile cu iahtul, pe care o tncurajezi din |ilin. La douazeci §i doi de ani te-ai crezut tndragostit de o fata I n Merlose Park, pe care ai cunoscut-o pe plaja, dar provenea tllntr-o familie italiana foarte severa, iar prapastia cuiturala a fost iMriii adtnca pentru voi. Ati cazut de acord sa puneti capat rela|ini dintre voi. §apte ani mai ttrziu te-ai tndragostit de Meredith,

dar ea nu ti-a Tmparta§it sentimentele, a§a ca ati ramas prieteni, Acum doi ani familia a insistat sa te Tnsori cu Georgiana Gibbos, al carei tatic e un avocat de seama, §i v-ati logodit, dar de datu asta tu ai pus capat relatiei dintre voi. Tn cliipa de fafa valorezl cam optsprezece milioane de dolari, majoritatea Tn actiuni, §i vei mo§teni Tnca cincisprezece la moartea bunicului, mai puftn dacii T§i continua escapadele la Monte Carlo, unde pierde aproape Tntotdeauna. Oprindu-se din ceea ce devenise aproape o prelegere, aducTndu-l pe Stuart Tntr-o stare aflata Tntre uimire §i furie, Farrell arata cu mTna spre canapelele de ITnga ferestre, iar Stuart lufi documentul §i paharul, urmTndu-i. Dupa ce se a§eza vizavi de el, Farrell spuse direct, fara menajamente: - Am uitat cumva ceva important? - Da, replica Stuart cu un zTmbet sardonic, ridicTndU^i pa­ harul, toasttnd Tn batjocura, care e culoarea mea preferata? Farrell Tl privi drept Tn ochi. - Ro§ul. Stuart izbucni Tn rTs. - Le-ai nimerit pe toate, cu: exceptfa con§ti|lciozital;ii mele. Te-ai pregatit mai bine ca mine pentru aceasta TntTlnire. Eu Tnc - Refuzasem sa-i primesc banii §i-l ascultam acuzTndu-ma !ca-ti doresc milioanele §i nu pe tine. I-am spus ca n-am nevoie de ele, ca Tntr-o zi voi avea destui bani ca sa-l cumpar §i sa-l vTnd. Cred ca am folosit exact cuvintele astea. Iar prin a-l Tn­ gropa, m-am referit la acela§i lucru, ca voi fi Tn stare sa-l cumpar §i safivTnd. Fata lui Meredith se luminS, Ti trase capul Tn jos, degetele mTngTindu-i u§or obrajii. Ma saruti sau nu? §opti ea zTmbind.

Capitolul 54 ZTmbetuI Tnca Ti mai Tncalzea inima a doua zi dimineata, cTnd se apleca sa ia ziarul aflat la u§a. Titlul aproape c-o facu sa .cada Tn genunchi. Matthew Farrell interogat fn legatura cu uciderea lui Stanis­ laus Spyzhalski. Cu inima bubuindu-i Tn piept, Meredith ridica ziarul' §i citi articolul de fond. Tncepea printr-o prezentare a Tntregului fiasco provocat de avocatul impostor care le facuse rost de documente false de divort §i se Tncheia cu afirmatia prevestitoare de rele ca Matt fusese interogat de politie ieri dupa-amiaza. Meredith se holba la acea propozitie Tntr-o stare de §oc. Matt fusese interogat ieri. leri. §i nu numai ca nu spusese nici un cuvTnt noaptea'trecuta, dar aratase §i se purtase de parea toate ar fi fost Tn regula. Complet naucita de dovada incontestabila a capacitatii lui de a-§i ascunde emotiile, de a o Tn§ela pTna §i pe ea, se Tntoarse Tncet Tn apartamentul ei, pregatindu-se de lucru, intentionTnd sa-l sune imediat ce va ajunge la birou. CTnd sosi, o gasi pe Lisa plimbTndu-se agitata prin fata biff roului ei.

^ B M e re d ith , trebuie sa vorbesc cu tine, spuse ea dupa ce Tnchise u§a Tn urma ef. Meredith se ||ta la prietena ei din copilarieBarfenesiguranta ei privind loialitatea Lisei se vazu im ediat® zTmbetuI ei abia schitat. - Ma tot Tntrebam c fjd o sa a jp g t §Ua treaba asta? • • -^cLa ce te referi? Meredith o privi nedumerita. - - Ma refer la Parker,; ;; Asta paru sa o arunce pe Lisai l f r -o disperare profunda. - Parker? Of, Dumnezeule, am vrut sa-ti vorbesc despre el, doar c a l i i mi-am adunat Tnca curajul. MeredilM o ifeiblora ea ridicTndu-§i mTihfle, apoi iasTndu-le sa cada neajutorate, §tiu ca trebuie sa ma crezi cea mai^mare mincinoasa din lume pentru felul cumBam luat la mi§to de fata cujftine, dar T^i jur ca n-am facut-o ca sa Tncerc sa te Tmpiedic sa te mariti cu el. Tncercam sa ma Tmpiedic sa-l vreau, sa ma conving ca nu era decTt un bancher tTfnos. §i, la naiba, nu erai cu adevarat Tndragostita de el, s|jta-te cTt de 'repede ai cazut Tn bratele lui Matt imediat ce s-a mitors. Fatada sfidatoare se prabu§i. O h ||e rog! Nuffria utf! Te rog, Meredith, spuse ea, iar vocea i se frinse, te iubesc mai mult decTt Tmi iubesc surorile §i m-am urTt ea Tl iubeam pe barbatul pe care Tl doreai... r Pe nea§teptate erau din nou fetele d ll clasa a opta, care se certasera §i se Tnfruntasera pe terenul de joaca de la St. Ste­ phen, numai ea acum erau mai Tn vTrsta §i m a*ntelepte, §tiind sa aprecieze valoarea prieteniei Tor. Lisa se uita la ea, lacrimile , sclipindu-i Tn ochi. - Te rog, §opti ea. Nu ma urT. Meredith respira adTnc. ’ Nu te poHirT, replica ea, un zTmbet mie aparindu^i Tn coltul gurii. §i e ifte iubesc §i, pe deasupra, eign-arf) surori... RTzTnd §i pITngTnd, Lisa se arunca Tn bratele ei §i, a§a cum facusera cu mult timp Tn urma, cTnd purtasera uniforme §colare §Ltoi taioare §ic, se Tmbrati§ara strTBs, rT^ra §i Tncercara sa nu pITnga. :: -^ Nu ti. se pare un pic... incestuos? jhtreba Lisa zTmblhd ru§inata, dupa ce se departara una de alta. Eu §i Parker?

- Ba da, adevarul e ca da... mai ales Tn dimineata ctnd fte-am sunat §i erati amtndoi Tn pat. Tmpreuna.. Lisa Tncepu sa rTda, apoi deveni serioasa. i - De fapt, n-am venit sa discut despre Parker. Am venit sa te Tntreb despre interogatoriul Jui Matt. Am vazut ziarele de di­ mineata §i, T§i Tntoarse capul, privirea zabovindu-i prin Tncapere, panuiesc ca am venit sa ma lini§te§ti ca totul e Tn regula. Vreau [sa spun ca....politia crede ca l-a ucis pe Spyzhalski? ReprimTndu-§i izbucnirea de loialitate jignita, Meredith spuse balma: - De ce ar crede a§a ceva? Dar, mai important, de ce ai jcrede fu? - Nu cred, protesta Lisa simtindu-se ca o mizerabila. Doar ica Tmi amintesc conferinta-de presa, cTnd Ti vorbea avocatului sau de la telefonul cu difuzor. Matt era teribil de furios pe Spyz­ halski, oricine T§i dadea seama de asta, §i ferm hotarit sa te apere de orice fel de scandal. Apoi a zis ceva care mi s-a parut... ciudat §i... amenintator,chiar §i atunci. - Despre ce vorbe§ti? Tntreba Meredith mai mult nerabda^ toare decTt suparata. - Vorbesc despre ce-a zis Matt cTnd avocatul lui l-a avertizat ca Spyzhalski e un ticnit care vrea sa se dea Tn spectacol Tn sala de judecata. Matt i-a spus avocatului sa-l faca pe Spyzhal­ ski sa se razgTndeasca §i sa-l scoata din ora§. Iar Matt a comen­ tat ca dupa aceea „se va ocupa de el“. Nu: crezi, Tncheie Lisa, privirea ei nelini§tita scrutTnd fata lui Meredith, ca modul lui de a se „ocupa'' de el s-ar putea sa fi fost o bataie buna, apoi aruncarea lui Tntr-un §ant? - E lucrul cel mai absurd §i mai revoltator pe care I-am auzit Tn toata via^a mea! replica Meredith cu o voce joasa, exploziva, dar cuvintele tatalui er le facura pe amTndoua sa se roteasca repede. r - Nu cred ca politia va considera absurda afirmatia asta, anunta el din pragul u§ii de legatura cu sala de §edinte. Tn plus, e de datoria ta sa informezi politia. - Nu, spuse Meredith intrind Tn panica, gTndindu-se cum ar putea fi interpretata de politie remarca lui Matt, apoi Ti veni o inspiratie. Se simti atTt de u§urata, TncTt zTmbi. STnt sotia lui Matt.

Nu e de datoria mea sa repet a§a ceva, nici macar Tn fa(a jura^ilor. Philip se uita la Lisa. - L-ai auzit §i tu, iar tu nu e§ti maritata cu ticalosul aia. Lisa T§i Tntoarse capul spre .Meredith §i Ti vazu rugamintea din ochi. Fara sa ezite, trecu imediat de partea ei. -A d eva ru l e, domnule Bancroft, minti ea cu un zTmbet spS§it, ca nu cred ca Matt sa fi rostit tocmai cuvintele astea. Nu, sTnt convinsa ca n-a fost a§a. §titi doar ca am o imaginatie extrem de bogata, adiuga ea, ie§ind din birou cu spatele, de aceea nu sTnt un designer atTt de apreciat, am o imaginatie extrem de... vie. Dupa ce tatal ei T§i transfera asupra ei cautatura crunta, Meredith Ti atrase atentia asupra unui lucru care Ti trecu prin minte abia atunci. • - § tilt spuse ea cu un calm imperturbabil, Tn Tncercarea ta disperata de a-l acuza pe Matt de toate, te Tmpiedici de propria-ti logica. Pe de o parte, Tl Tnvinuie§ti ca n-are nici un fel de sentimente pentru mine §i ca ma folose§te doar ca sa re razbune pe tine. Daca e adevarat, cum poti crede ca a fost Tn stare sa-l ucida pe Spyzhalski ca sa ma fereasca de scandal? §tiu imediat ca marcase un punct Tn favoarea lui Matt, pen­ tru ca tatal ei Tnjura Tn barba §i ie§i afara, dar Tn clipa urmatoare Meredith simti cum inima i se opre§te Tn loc amintindu-§i de o alta replica a lui Matt. Tn noaptea Tn care se gasise cadavrul lui Spyzhalski, Tl tachinase Tn legatura cu propunerea lui de a atrage atentia reporterilor asupra sa ori de cTte ori va intra Tn parcarea din cladirea lui. Ai face tu a§a ceva? Numai pentru mine? glumise ea, dar raspunsul lui nu fusese dat Tn gluma, ci cu o solemnitate Tnver§anata. Habar n-ai, spu. sese el, cTt de multe a§ face pentru tine. Meredith se duse la masa, T§i clatina capul, alungTnd gTndul. - Destul! se .preveni singura cu voce tare. Te la§i influentata de banuielile tuturor. Tnsa la ora § a s e Tn s e a ra a c e e a Ti fu apro a p e imposibil sa n-o faca.

- lata, primele dovezi, Meredith, o informa tatal ei intrTnd

[fudos Tn birou, Tnsotit de Mark Branden §i aruncTnd pe masa [doua rapoarte. Cuprinsa brusc de presimliwrele, M eredifi Tmpinse deoparte referatui privind bugetul publicitar la care lucrase, se uita la fetele sumbre ale celor doi barbati, apoi trase rapoartele spre ea. Primul prezenta o informare asupra trecutului lui Matt Tntocmita de Mark. Numele companHor detinute de Matt erau Tnsemnate cu ro§u, la fel ca operatiunile financiare la care fusese sau era implicat, §i nu erau putine. Opt nume a v e a ilH dreptul lor cTte un X mare, ro§u. SeHita [la celalalt raport continTnd numele oamenilor, institutiilor §i comS ipaniilor care achizitionasera mai mult de o mie de actitB Banpro ft, iar.inima Tncepu sa-i bubuiepspaimTntat§. Cele opt nume din primul raport apareau §i Tn cel al noilor actionari. O socoteala simpla arata ca Matt achizitionase deja uttbloc imens de actiuni Bancroft, toate cumparate Tn numele altora. - §i asta e numai Tnceputul, spuse tatal eiffl.ista de actionari nu e la zi, iar raportul despre Farrell nu e Tnca complet. Numai Dumnezeu §tie cTte alte actiuni a mai cumparat §i pe numele lui. iCTnd pretul actiunilor a crescut, Farrell s-a gTndit ca;ni§te bombe amplasate Tn magazinele noastre le va face sa scada ca sa le poata cumpara mai ieftin. Deci, spuse el punTndu-§i palmele pe suprafata mesei, ai de gTnd sa recuno§ti ca el e cel care se afla Tn spatele TntTmplarilor din ultimul timp? B L n u ! spuse Meredith pe upto n aspru. Dar a§a sa-i ajute Dumnezeu, nu mai era sigura daca neaga ca avea dreptate sau nega capacitatea ei de a recunoa§te. Toate astea nu dovedesc altceva decTt ca s-apotarTt sa cumpere actiuni. Ar putea exista mai multe motive. E posibil sa-§i fi dart seama ca sTntem o investitie profitabila pe termen lung §i l-a... l-a arnuzat ca sa se Tmbogateasca pe seama companiei tale. Se ridica, genunchl tremurmdu-i, §i se uita la cei doi barbati. De aici §i pjna la a pune bombe ^ magazine §i a omori oameS e drum loarte lung. ^ De ce am crezut oare ca e§ti dotata cu inteligenta? replica Philip pe un ton vexat §i furios. Ticalosul aia are deja terenul din Houston §i numai Dumnezeu §tie ctt din aceasta companie. Are destule actiuni ca sa capete un loc Tn cons||ul de conducere §i... - S-a facut tTrzru, Tl Tnterupse Meredith, dar vocea Ti era

tncordata. t§i baga grabita ctteva dosare tn servita. Ma due acasa §i voi Tncerca sa lucrez acolo. Tu §i cu Mark n-aveti dectt sa continual aceasta, aceasta vtnatoare de vrajitoare, dar fara mine. - Tine-te cTt mai departe de el, Meredith! o avertiza tatal ei cTnd ea porni spre u§a. Daca n-o vei face s-ar putea sa fii considerata complice. PTna yineri, cel tTrziu, vom avea destule dovezi ca sa-l predam autoritatilor... Ea T§i Tntoarse capul, TncercTnd sa arate dispretuitoare. - Care autoritati? - La tnceput, comisiei de control §i siguranta a bursei. Daca a achizitionat deja cinci procente din actiunile noastr-e, dupa cum stnt sigur ca a facut-o, atunci a Tncalcat legea pentru ca n-a anunfat comisia. Iar daca a tncalcat legea aceea, politia nu-l va mai crede curat ca lacrima tn cazul mortii unui avocat §i a amplasarii bombelor... 1 Meredith ie§i §i tnchise u§a tn urma ei. Reu§i cumva sa-i salCite pe directorii tnttlniti tn drum spre parcare, dar odata ajunsa pe scaunul din fata al ma§inii daruite de Matt, echilibrul interior se duse naibii. Daca I-ar vedea pe Matt, t§i zise ea, daca i-ar vedea fata §i ochii, §i i-ar auzi vocea, s-ar lini§ti ca nu facuse nici unul dintre lucrurHe de care tl acuza tatal ei. Se decise sa se duca la el. Apastnd pe soneria de Itnga u§ile duble ale apartamentului lui Matt, T§i mai repeta Tnca ca singurul motiv pentru care dorea sa-l vada era sa se lini§teasca §i sa-§i Tmpiedice im agfctia s-o ia razna. Matt Ti trecuse deja numele pe lista vizitatorilor perma­ nent, a§a ca habar n-avea de sosirea ei. U§a Ti fu deschisa de Joe O’Hara, mutra lui simpatica fiind brazdata imediat de un ztmbet larg. - Buna, doamna Farrell! Matt va fi foarte fericit sa te vada. Nimic nu I-ar face mai fericit, prezise el cobortndU-§i vocea §i uittndu-se tn spatele ei, dectt daca ai fi adus cu dumneata §i ii§te valize. - Ma tem ca nu, spuse Meredith ztmbind fara sa vrea de incredibilul sau tupeu. in casa de burlac a lui Matt, Joe parea un fel de „geniu universal", §ofer §i bodyguard, iar tn orele libere raspundea la u§a, la telefon §i chjar gatea din ctnd tn ctnd.

■ A c u m , ca se mai obi§nuise cu trupul lui de zdrahpn, cu fata Roache§a,;sinistra, Ti amintea mai degraba de un urs, chiar Haoa B d e unul extrem de periculos. ■

- MattveMbiblioteca, spuse el TncbizTnd u§a. §i-a adus o I gramada de dosare, dar nu se va supara sa fie Tntrerupt. Vrei sa Ite due la el? - Nu, multumesc, spuse Meredith zlmbindu% peste umar. iC unosc drum ul^; 1/ - Tocmai ma pregateam sa plec pentru Vreo doua ore, B a d a u g a el pe uit ton plin de submtelesuw iar |/lereditST§i re-

■ prima o izbucnire stupida de jena provocata de ceea ce credea Bel ca era motivul vizitei inopinante. Se oprUTn pragul bibliotecii, TncTntata §i liniftita de imaginea ■ lui Matt. Statea pe un fotoliu din piele, cu glezna proptita de E: g e n u n cfi citind mi§te documente §i facTndftse®!nari pe marK gine. O multime de alte rapoarte §i referate era Tmpra§tiata pe ■m asa joasa din fata El T§i ridica privirea, o vazu stTnd 1 pragul u§ii, iar stralucirea brusca a zTmbetului sau sincer, dezar■m ant, Ti idadu o senzatie de alinare euforica.' - Probabil ca e ziua mea norocoasa, spuse el ridicTndu-se §i 1 venind spre ea. Credeam ca nu vei putea sa ma vezi Tn seara I asta, ceva legat de nevoia de a-ti termina munca §i a dormi I toata noaptea. Banuiesc ca Tmi fac iluzii prea mari, adauga el cu I un nou zTmbet cuceritor, sperind ca ti-ai adus §i valizele? Meredith izbucni Tn ris, dar suna fals pTna §i Tn urechile ei. - Joe m-a Tntrebat acela§i lucru. L - Va trebui sa-l dau afara pentru impertinenta, o tachina I Matt, tragTnd-o Tn brate §i sarutTnd-o patima§. Ea Tncerca sa-i I raspunda cu ardoare, dar n-o tragea inima, iar el Ti simti imediat f starea de spirit. RidicTndu-§i capul, Ti studie chipul u§or neduI merit. - Oare de ce am senzatia ca nu-ti sta mintea la ce facem? Tntreba el. - Intuitia ta e mult mai buna decTt a mea. MTinile lui alunecara Tn jos pe bratele ei, apoi Ti dadu drumul §i facu un pas Tnapoi, TncruntTndu-se. B - Asta ce vrea sa Tnsemne? - Tnseamna ca nu prea reu§esc sa ghicesc ce se Tnttmpla Tn

pi

mintea ta, replica Meredith cu mai multa forta decit intentionase §1 realiza. tresarind, ca nu venise aici ca sa-§i gaseasca lini§tea sufleteasca. Venise sa p rim e a 3 c a ni§te raspunsuri. - Mai bine mergem in sufragerie, e mai confortabil, §i acolo imi poti explica intelesul acestei remarci. * Meredith dadu din cap §i il urma, dar'odata ajun§i acolo se simtea prea plina de neastimpar ca sa ia loc §i prea stingherita ca sa-l Tnfrunte cu acuzatiile ei inca nerostite. Foindu-se nelini§tita sub privirea lui calma, se uita prin incapere... Sesizindu-i incordarea, Matt ramase in picioare, iar cind i se adresa, vocea ii fu uimita §i aspra: - Ce te framinta? Surprinsa de tonul lui, i§i indrepta brusc privirea spre fata lui §i ii spuse exact ce-o framinta: - De ce nu mi-ai spus noaptea trecuta ca politia te-a intero­ gat in legatura cu moartea lui Spyzhalski? Cum de-ai putut pe­ trece cu mine cea mai mare parte a noptii fara sa dai macar un semn ca... ca te numeri printre suspecti? - Nu ti-am spus pentru ca aveai deja destule pe cap. §i in al doilea rind, politia ii interogheaza pe multi dintre „clientii“ lui Spyzhalski, iar eu nu sint suspectat de moartea lui. Vazu u§urarea §i nesiguranta pe care incerca sa le ascunda §i strinse din maxilare. Sau sint? - Ce sa fii? - Suspect de crima, in ochii tai. - Fire§te ca nu! Dindu-§i parul de pe frunte cu un gest nervos, i§r intoarse capul, incapabila sa continue cu intrebarile §i urindu-se pentru neincrederea care o silea sa le puna. Imi pare rau, Matt. Am avut o zi ingrozitoare. Tata e convins ca cineva va lansa asupra noastra o actiune de preluare. Expresia lui ramase neschimbata, impenetrabila, prudenta. E de parere ca cine a pus bombele in magazine s-ar putea s i fie aceea§i persoana sau grup de persoane care planuiesc sa ne ia com­ pania. -f E posibil sa aiba dreptate, spuse el, iar din tonul taios §tiu ca incepea sa-§i dea seama ca-l banuia pe el §i ca o va dispretui. Complet distrusa, i§i intoarse din nou capul, iar privirea ii cazu pe fotografia inramata a mamei §i tatalui lui zimbind la

■hunta. Gasise o fotografie similara Tn albumuiHTmpachetat la ■ferma. Fotografiile... Numele de sub ele... Numele. Numele de Ifa ta al mamei lui era COLLIER. Trustul Collier cumparase Tm■prumuturile companiei. Daca n-ar fr fost asaltata de alte pro■bleme, ar fi facut, imediat legatura. Privirea Ti zvTcni spre fata lui Matt. - Numele de fata al mamei tale e Collier, nu-i a§a? Tntreba Bea, simtind o usturime Tn gTt. Tu e§ti trustul Collier, nu-i a§a? - Da, spuse el urmarind-o atent, nesigur parea de ce reac■ io n a a§a. - Oh, Dumnezeule! spuse ea retragTndu-se cu un pas. Ne ■cumperi actiunile §i ne-ai cumparat §i Tmprumuturile. Ce pui la Scale, sa ne preiei §i sa ne Tnchizi daca TntTrziem cu plada dobTn■zilor? - E ridicol ce spui, rosti el staruitor, venind spre ea. Mere* | dith, Tncercam sa te ajut. I - Cum? striga ea, smucindu-se din bratele lui. CumparTnI du-ne Tmprumuturile §i actiunile? K p e - Ambele... Minti! replica ea §i totul Tncepu sa capete contur, iar obseIs ia oarba legata de el ceda locul realitatii dureroase. Ai Tnceput I sa cumperi actiuni a doua zi dupa ce-am luat prTnzul Tmpreuna, I imediat dupa ce-ai aflat ca tata Tti blocheaza cererea la comisia ■ de protectie a mediului. Am vazut datele. Nu Tncercai sa ma | ajuti. - Nu, atunci nu, raspunse el cu o sinceritate disperata. Am ■cumparat primele actiuni cu intentia ferma de a acumula sufiI ciente ca sa obtin un loc Tn consiliul de conducere sau posibiliI tatea de a controla profiturile. §i ai continuat sa le cumperi, Tl repezi ea. Numai ca acum I actiunile te costa mai putin, nu-i a§a, pretul lor a scazut vertigi1 nos de la bombele alea. Spune-mi- ceva, Ti ceru cu o voce care I tremura de indignare, dar de data asta spune-mi adevarul, TntreI gul adevar. L-ai ucis pe Spyzhalski? Ai aranjat ca bombele sa 1 fie puse Tn magazinele noastre? H - Nu, fir-ar sa fie! Indurerata §i furioasa, Meredith Ti ignora protestul. - Prima amenintare cu explozia unei bombe a avut loc Tn

saptamtna tn care am luat micul dejun §i ai aflat ca tata a aranjat sa ti se refuze cererea. Nu ti se pare o coincident prea mare? - Nu stnt raspunzator pentru nici una dintre bombele alea, insista el cu fervoare. Asculta-ma, Daca vrei tntregul adevar, bine, ti-l voi spune. Vocea i se tmbltnzuVrej sa ma asculti, iubito? Inima ei tradatoare paru gata sa se frtnga. Dadu din cap, dar §tiu ca nu va fi tn stare sa-l creada ca ti spunea tot adevarul, acum, ca descoperise ca ti ascunsese attt de multe, §i cu o pricepere attt de mare. - Am recunoscut deja ca am tnceput sa-cumpar actiuni ale companiei ca sa ma razbun pe tatal tau. Mai ttrziu, dupa ce am fost tmpreuna la ferma, mi-am dat seama ctt de mult tnseamna magazinui aia pentru tine, a§a cum mi-am dat seama §i ca, imediat ce tatal tau se va tntoarce acasa §i va descoperi ca stntem din nou tmpreuna, va trage toate sforile ca sa te tmpiedice sa ramti cu mine. Mi-am tnchipuit ca mai devreme sau mai ttrziu te va sili sa alegi: el sau eu. Compania §i pre§edintia, sau daca m-ai fi preferat pe mine, nimic. M-am hotartt sa continui sa cumpar actiuni ca sa n-o poata face. Eram dispus sa cumpar orictt de multe actiuni ar fi fost necesare ca sa ct§tig controlul asupra consiliului de conducere astfel tnctt sa nu te poata ame­ ninta cu pierderea pre§edintiei, fiindca alegerea pre§edintelui ar fi depins de mine. Meredith ti privi cu ochi mari. - Dar nu mi-ai putut tmparta§i telurile tale nobile, spuse ea arunctndu-i o cautatura dispretuitoare. - Nu eram sigur de cum vei reactiona. - §i ieri m-ai lasat sa ma fac de rts povestindu-ti de noii no§tri investitori, trustul Collier, ctnd tu e§ti de fapt trustul Collier. - M-am temut ca ai sa o consideri drept... pomana. - Nu stnt attt de proasta, se rasti ea, dar vocea ti tremura, iar lacrimile ti ardeau ochii. N-a fost pomana, a fost o stralucita manevra tactica. I-ai promis tatalui meu ca tntr-o zi va ajunge sa depinda de tine, iar acum ti-ai pus planul tn aplicare. Cu ajutorul cttorva bombe §i a nevinovatei mele cooperari... - §tiu ca a§a arata... - Pentru ca a§a §i e! striga ea. Din ziua tn care am venit la

ferma sa-ti spun ce s-a TntTmpIat acum unsprezece ani,' n-ai : facut altceva decTt sa te folose§ti de tot ceea ce ti-am povestit, ?ca apoi sa manipulezi lucrurile §i sa obtii ce-|i? dore§ti. M-ai mintit... . ^ - Nu, nu te-am mintit! - M-ai indus Tn eroare Tn mod intentionat, e acela§i lucru. Metodele tale sTnt cu totul lipsite de onestitate §i mai a§tepti sa cred c§ motivele sTnt nobile? Ei bine, nu pot!. - Nu distruge ce avem, o avertiza el, vocea fiindu-i ragu§ita de o furie disperata, dTndu-§i seama ca era pe cale sa o piarda. Permitf celor unsprezece ani de neTncredere sa Tntunece tot ceea ce-ai descoperit ca am facut. O parte din ea nu era sigura ca nu se Tn§ela. Tot ceea ce §tia era ca un avocat impostor aparut Tn calea lui Matt era mort, iar tatal ei, care se pusese §i el Tn calea lui, va fi cTt de curTnd o marioneta dansTnd Tn ritmul sforilor finanicare trase de Matt. §i la fel se va TntTmpla §i cu ea. - Dovede§te-mi-o! striga ea Tn pragul isterief. Vreau dovezi. Chipul lui se Tnaspri. - Vrei ca sa-ti dovedeasca cineva ca nu sTnt un uciga§? Vrei dovezi ca nu sTnt vinovat de tot restul, iar daca nu ti le pot oferi Tti vei Tnchipui tot ce poate fi mai rau? Zguduita de adevarul cuvintelor lui, se uita la el, simtindu-se de parea inima i-ar fi fost sff§iata Tn bucati. CTnd vorbi din nou, vocea lui adTnca vibra de emotie: - Nu trebuie decTt sa ai Tncredere Tn mine cTteva saptamTni pTna autoritatile vor afla adevarul. Ii Tntinse mTna. Ai Tncredere Tn mine, iubito, spuse el cu bITndete. Meredith se uita la mtna Tntinsa, dar nu se putu mi§ca. Bom­ bele erau un mijloc attt de convenabil... Politia nu Ti interoga pe toti clientii lui Spyzhalski, pentru ca ei nu-i pusese nici un fel de Tntrebari. - Ori Tmi dai mTna, spuse el, ori terminam totul acum §i punem capat suferintelor noastre. Meredith se sili sa-§i puna mTna Tn a lui §i sa aiba Tncredere Tn el, darnu reu§i. - Nu pot, §opti ea distrusa. Vreau sa o fac, dar pur §i simplu nu pot. MTna lui cazu pe ITngS corp, iar fata i se goli de orice

expresie. Incapabila sa Tndure felul cum se uita la ea, Meredith se Tntoarse sa piece. Degetele cuprinsera cheile din buzunar, cheile ma§inii primite de la el... Le trase afara §i se rasuci TntinzTridu-le spre el. Tmi pare rau, spuse ea luptTndu-se sa-§i pastreze controlul asupra vocii, n-am voie sa primesc cadouri mai scumpe de douazeci §i cinci de dolari de la persoane cu care compania Tntretine relatii de afaceri. El ramase nemi§cat, un mu§chi zvTcnindu-i Tn maxilarele strtnse, refuzTnd sa ia cheile, iar Meredith avu senzatia ca ceva moare Tn ea. Le lasa sa cada pe masa §i o lua la fuga. Ajunsa jos, chema un taxi. Tn dimineata urmatoare, vTnzarile de la magazinele din Dal­ las, New Orleans §i Chicago crescura surprinzcitor de repede. Urmarind cifrele de pe ecranele computerelor, Meredith se simti u§urata, dar nu teribil de fericita. Ce simtise cu unsprezece ani Tn urma, cTnd Tl pierduse pe Matt, nu se putea compara cu tortura de acum. Cu unsprezece ani Tn urma nu avusese posibilitatea sa schimbe cursul evenimentelor. De data asta, alegerea Ti aparflnea Tn Tntregime §i nu se putea debarasa de incertitudinea obsedanta ca s-ar putea sa fi facut o gre§eala grosolana, atunci cTnd Sam Green Ti adusese raportul final, din care rezulta ca Matt cumparase chiar mai multe actiuni decTt T§i imaginasera. Pe parcursul acelei zile. Ti ceruse de doua ori lui Mark Bran­ den sa telefoneze politiei din .Dallas, New Orleans §i Chicago, sperTnd Tnca ca una dintre ele daduse peste vreo pista §i ui^tasera sa o anunte. Cauta ceva, orice, care sa-i fi justificat do­ rinta de a se razgTndi §i a-l suna pe Matt, dar nu se aflase nimic Tn legatura cu bombele. Dupa aceea, T§i petrecu indiferenta restul zilei, capul durind-o Tngrozitor. CTnd ajunse acasa seara tTrziu, ziarul o a§tepta Tn fata u§ii apartamentului §i, fara sa-§i dezbrace paltonul, Mere­ dith Tl frunzari nerabdatoare, cautTnd un articol despre un sus­ pect posibil Tn cazul Spyzhalski, dar nu gasi nimic. Deschise televizorul ca sa prinda §tirile de la ora §ase seara, dar cu acela§i rezultat.

Se hotari sa-§i Tmpodobeasca pomul de Craciun. Termina pe la zece seara, cTnd se transmisera ultimele §tiri. Cu inima zvicnindu-i plina de speranta, se a§eza pe podea, cu bratele Tn fjurul genunchilor ridicafl, atenta la fiecare cuvTnt alreporterilor. tnsa, cu toate ca se aminti despre uciderea lui Spyzhalski §i despre bombele de la magazinele Bancroft, nu se spusese ni­ mic care sa-l disculpe pe Matt. Deznadajduita, Meredith Tnchise televizorul, dar ramase pe loc, uitindu-se la beculetele sclipitoare din pomul de Craciun. Auzi Tn minte vocea adtnca a lui Matt, chinuitor de familiara, calma §i staruitoare. Mai devreme sau mai ttrziu va trebui sa-ti asumi riscui ?/' sa ai Tncredere Tn mine, Meredith. Nu pop pacali soarta stTnd pe margine §i punTnd pariuri cTt mai m id Tn lega­ tura cu ceea ce se va TntTmpia cu viata ta. Ori te arunci Tn joc §i cT§tigi, ori nu mai joci deloc. Iar daca nu joci, n-ai cum sa cT§tigi... CTnd venise momentul sa faca o alegere nu fusese Tn stare sa-§i asume riscui. Se gTndi §i la celelalte lucruri pe care i le spusese, lucruri frumoase, rostite cu o solemnitate tandra. Daca te mup la mine, Tp voi oferi paradisul pe un platou de aur. Indiferent ce-p dore§ti, tot ce-p dore§ti. Fire§te, paradisul nu poate exista fara mine. Voi fi §i eu acolo... Subtilitatea cuvintelor Ti trimise un junghi dureros prin piept. Se Tntreba ce facea Matt acum, daca a§tepta, daca spera ca ea sa-l sune. Raspunsul la Tntrebare se gasea Tn cuvintele de despartire din seara trecuta. Importanta lor, semnificatia lor, o izbi abia acum §i realiza ca nu va mai a§tepta niciodata telefonul ei. In opinia lui, alegerea pe care o silise s-o faca era irevocabila. Ori Tmi dai mTna, ori terminam totul acum §/' punem capat suferintelor noastre. CTnd Tl parasise noaptea trecuta, nu Tntelesese pe deplin ca hotarirea ei era perrfianenta, ca nu avea deloc intentia sa-i acorde Tnca o §ansa de a se Tntoarce la el daca, cTnd, se va dovedi ca era nevinovat de lucrurile pe care ea crezuse ca le facuse. Tntelegea acum. Ar fi trebuit sa-§i dea seama atunci. Dar chiar daca ar fi facut-o, tot n-ar fi fost capabila sa aiba Tncredere Tn el §i sa-i dea mina. Dovezile erau toate Tmpotriva lui.

O despartire permanenta... Luminitele beculetelor Tncepura sa tremure ctnd lacrimi usturatoare Ti umplura ochii, apoi T$i puse capul pe brate. - Dumnezeule, te rog, pITnse Meredith, fa sa nu mi se TntTmple a§a ceva. Nu, asta nu, te implor.

Capitolul 55 Tn dupa-amiaza urmatoare, la ora cinci, Meredith fu chemata Tn sala de §edinte, unde de cTteva ceasuri se desfa§ura o Tntrunire de urgenta a consiliului de conducere. CTnd intra Tn Tnca­ pere, constata, surprinsa, ca scaunul din capul mesei Ti.fusese rezervat ei. TncercTnd sa nu se lase impresionata de figurile sumbre care o urmarira luTnd loc, se uita Tn jur la cei prezenti, inclusive tatal ei. - Buna ziua, domnilor. Ei Ti raspunsera Tn cor cu un „buna ziua" distant, singura voce prietenoasa apartinTndu-i lui Cyrul Fortell. - Salut, Meredith, replica'batrTnul, §i da-mi voie sa-ti spun ca arati mai frumoasa ca niciodata. Meredith arata groaznic §i o §tia foarte bine, dar Ti acorda un suris recunoscator, de§i aluziile transparente la faptul ca era femeie reu§isera Tntotdeauna sa o scoata din sarite. Banuia ca unul dintre motivele acelei §edinte de urgenta era legat de Matt, cei prezenti dorind sa primeasca explicatii din partea ei. A§a ca fu cu totul luata prin surprindere cTnd pre§edintele consiliului, a§ezat Tn stTnga ei, arata cu capul spre un dosar pus pe masa Tn fata ei §i rosti cu o voce glaciala: - Am pregatit documentele astea ca sa le semnezi, Mere­ dith. La Tncheierea §edintei le vom trimite autoritatilor Tn drept. Cite§te-le. Din moment ce toti am lucrat la redactarea lor, nu are nici un sens sa facem la fel. - Eu nu le-am citit, protesta Gyrus, deschizTnd dosarul Tn acela§i timp cu ea. Pret de o secunda, lui Meredith nu-i veni sa-§i creada ochilor, apoi simti cum i se pune un nod Tn gTt, sufocTnd-o, dTndu-i o senzatie de greata.

Primul document continea o pllngere oficiala catre comisia Ide control a bursei, Tn care se afirma ca era la curent cu modul nn care Matthew Farrell manipulase actiunile Bancroft, ca se [folosise deififbrmatii obtinute de la ea ca sa faca tranzaCtiile respective, cerind sa fie oprit §i cercetat. Cea de-a doua pITngere era adresata FBI-ului §i §efilor poBtiei d l l DaHas^New Orlenas §i Chicago, afirmTM ca ea credea, r§i avea motive Tntemeiate sa creada, ca Matthew F a rrlf era responsabil pentru amplasarea bombelor din magazine. I Cea de-a treia pITngere era adresata direct departamentului de politie. Se afirma Tn; ea ca Tl afezise pe MafheW Farrell ame|hiritTnd viata H s ta ||s la u s Spyzhalfki Tn cursul unei convorbiri [telefonice cu avocatul lui §i ca renunta la dreptui de a pastra tacerea ca sotie a lui Matthew Farrell-; urmTnd sa faca §i o deIclaratie publica acuzTndu-l de uciderea avocatuluiNihpostor. Meredith se uitaia cuvintele grote§ti, la jumatatile de adevar incrimihatorfivlredactate cu rriare atenfie, la' acuzatiife rautaffeioase, §i trupul Tncepi^sa-taremure. O voce din minte zbiera Tnnebunita ca fusese o proasta §i o tradatoare crezTnd ca exista macar un dram de adevar Tn gra­ mada de gifioi a dovezilor neconcltodente Tmpotriva ’S o ty H e lj |PTcla neputintei §i a bahuielii care o mentffiuse Tntr-uft fel de apatie de cTnd plecase din apartamentul'4ui Matt, se evapora pbrusc §i tot ceea ce se TntTrripla deve||#mpede precum cristaluf, gre§elile ei, motivele consilipui, manevrele tatalui ei. - Semneaza, Meredith, spuse Nolan Wilder, TmpingTnd un stiiou spre ea. Meredith; facu alegerea, o alegere irevocabila, una care ve|ftea poate prea tTrziu. Se ridica Tncet. - Sa semnez? repeta ea dispretuitoare. Nici nu ma gTndesc! ^ - Speram ca vei aprecia §ansa de a te disculpa §i de a te disocia de Farrell, ca §i dorinta de a vedeS adevarul ie§ind la lumina §i de a se face dreptate, spuse Wilder cu aceea§i voce glaciala. :”