Judecati Amare Gaviota

ELIZABETH SEIFERT

Judec`]i amare Traducerea [i adaptarea \n limba român` de SILVIA IORGULESCU

ALCRIS M-94

Capitolul 1 Raine sim]i atmosfera tensionat` care domnea la locul de munc` \ndat` ce deschise u[ile din sticl` de la intrare. – S-au \ntâmplat câteva schimb`ri majore la nivelul conducerii, Raine, o \ntâmpin` recep]ionista blond`, pilindu-[i calm` o unghie rupt`. Preluarea mult a[teptat` s-a petrecut \n weekend [i avem un nou [ef. E cu totul altceva... s` [tii! |n mod evident, Sheila \l pl`cea, deduse Raine cu un zâmbet, impasibil` la aflarea ve[tii despre noua conducere. Când fusese angajat`, i se spusese c`, mai devreme sau mai târziu, schimbarea se va produce. – Cred c` ar trebui s` te intereseze mai mult toate astea, continu` Sheila. {tii, se spune c` e foarte capabil, dar [i foarte dur [i, mai presus de asta, nu suport` s` fie contrazis de nimeni. Iar tu vei lucra direct cu el. – Mul]umesc pentru avertiz`ri, râse Raine, dându-[i pe spate buclele ro[cate cu un gest indiferent.

6

ELIZABETH SEIFERT

Nu voia s` se lase impresionat` de comentariile colegei sale. Compania cump`r`toare, Island Marine, avea o reputa]ie foarte bun` aici, \n Jersey, proiectele sale de dezvoltare fiind atât foarte eficiente, cât [i atente fa]` de mediul ambiant. Dar ea era o secretar` foarte competent` [i experimentat`, astfel c` va putea face fa]` exigen]elor celor mai preten]io[i [efi. {i apoi, \ntotdeauna lucrase bine sub presiune. Intr` \n lift, numai pentru c`-l v`zu sta]ionând la parter. Altfel, ar fi urcat cele trei etaje pe sc`ri. Ap`s` butonul etajului trei, \[i aranj` \n oglind` taiorul verde [i a[tept` \ncrez`toare s` se deschid` u[ile, fredonând \ncet o melodie. P`[i afar`... dar exact \n acea clip` sim]i c` o cuprinde o stranie senza]ie de \nghe] [i exclam` brusc, cu ne\ncredere: – Colt! B`rbatul se uita atent la ceva aflat pe biroul ei. Era \mbr`cat \ntr-un costum \nchis la culoare [i o c`ma[` alb`, vestimenta]ie care-i d`dea o \nf`]i[are foarte elegant`. P`rea neschimbat, se gândi Raine. Ochii lui c`prui se ridicar` u[or [i o privir` cu intensitate. Raine se cutremur`. Tr`s`turile lui puternice, extrem de personale, r`m`seser` adânc \ntip`rite \n mintea ei, de parc` nu l-ar fi uitat nicio clip`: p`rul des, castaniu-ro[cat, c`zând pe o parte a frun]ii lui \nalte, nasul arogant, pome]ii proeminen]i [i gura senzual`. Trecerea anilor \i ad`ugase doar câteva linii ferme \n jurul gurii. Ochii lui o privir` cu atâta dezgust \ncât, pentru o clip`, tân`ra fu gata s` se \ntoarc` [i s` fug`. Dar n-o f`cu. Venise aici, din Guernsey, nu numai pentru a accepta o slujb` cu perspective de promovare importante, ci [i pentru a alunga din via]a

JUDEC~}I AMARE

7

ei, o dat` pentru totdeauna, fantomele trecutului. {i dac` totu[i Colston Falloner o dispre]uia \nc` pentru cele \ntâmplate acum [ase ani, era problema lui, nu a ei. – Ei, exclam` b`rbatul cu un glas dispre]uitor, f`când-o s` se cutremure. Se apropie [i se opri chiar \n fa]a ei, privindu-i cu aten]ie chipul ca de filde[, nasul mic, buzele pline [i senzuale [i ochii verzi de smarald. – Raine Welland. Ce mic` e lumea! Dac` b`rbatul era tulburat de vederea ei, atunci \[i ascundea extrem de bine emo]iile. Numai liniile din jurul gurii \i tr`dau efortul de a a-[i ]ine \n frâu sentimentele. Dumnezeule! Ce lovitur` a sor]ii, ce crud` coinciden]` alesese ca el, dintre to]i oamenii, s` fie directorul firmei Island Marine? se \ntreb` Raine disperat`. Tocmai b`rbatul care acum [ase ani amenin]ase s-o distrug`. – Colt, eu... Nici m`car ea \ns`[i nu [tia ce voia s` spun`. Ochii \ntuneca]i ai b`rbatului o fixau \n continuare, poruncindu-i parc` s` tac`. Insolent`, privirea lui aluneca \ncet pe trupul ei, oprindu-se asupra sânilor plini, a taliei sub]iri [i a [oldurilor rotunjite [i trecând \ncet asupra picioarelor lungi. Tân`ra sim]i c` obrajii i se \nro[esc sub privirea lui obraznic`. Fusese \ntotdeauna con[tient` de stilul lui \ndr`zne] [i de masculinitatea sa, dar niciodat` mai mult ca acum. |[i trecu limba peste buzele uscate, stânjenit`. B`rbatul remarc` imediat gestul [i ro[ea]a de pe chipul ei. Gura i

8

ELIZABETH SEIFERT

se strâmb` dispre]uitor, p`rând c` savureaz` aceste momente de tensiune. – Câte inimi ai mai frânt, Raine? Câte vie]i ai mai distrus de când nu ne-am mai v`zut? Dou`? Zece? Dou`zeci? N-ar fi crezut-o dac` i-ar fi spus c` nu mai avusese nicio rela]ie serioas` de la experien]a amar` cu fratele lui vitreg. T`cu, ridicându-[i b`rbia \n semn de sfidare, hot`rât` s` nu se lase intimidat` de arogan]a b`rbatului. – Ce vrei s`-]i r`spund, Colt? zise ea, provocator. Un mu[chi puls` pe obrazul b`rbatului. Se apropie \nc` un pas. – Te crezi grozav`, nu? coment` el. |n ochii lui str`luci o lumini]` dispre]uitoare. {ocat`, tân`ra sim]i c` pulsul i se accelereaz`. La naiba, se sim]ea atras` de el. Era o atrac]ie nebuneasc`, ira]ional`. – Chiar ai devenit... cineva, continu` el. Nu pot nega asta. Totul se afla deja \n stare latent` \n tine [i acum [ase ani... de[i erai abia o [col`ri]`. Dar \]i lipsea ceva... \ncrederea \n tine. Pe atunci, nu \ndr`zneai s` m` \nfrun]i, nu-i a[a, Raine? Nu, aprob` ea \n gând, cu gâtul uscat. Ultima \ntâlnire cu el o f`cuse s` fug` departe, s` se ascund`. Nu era decât o fat` timid` de optsprezece ani, \nsp`imântat` de el mai mult decât de bârfele care circulau pe seama ei. Tân`ra r`mase pe loc, tensionat`, amintindu-[i durerea, [ocul care o f`cuser` s` fug` a[a cum o f`cuse [i consecin]ele triste ale gestului ei... vizita lui Colt, care o amenin]ase c` o va face s` pl`teasc` pentru tot... – Asta se \ntâmpla \n urm` cu [ase ani, replic` ea, cu oboseal` \n

JUDEC~}I AMARE

9

glas. – {i timpul scurs te ajut` s`-]i lini[te[ti con[tiin]a? Tonul lui dur ren`scu \n ea teama veche de a nu fi strivit` de mâna lui grea, dar nu vru s`-i ofere satisfac]ia de a-i ar`ta c` e \nsp`imântat`. – }i-am spus [i atunci... am avut motive \ntemeiate s`... fac ceea ce am f`cut. – Ce motive pot justifica faptul c` l-ai p`r`sit pe fratele meu cu dou` s`pt`mâni \nainte de nunt`? Era \ndr`gostit de tine ca un nerod, iar tu [tiai prea bine... {i totu[i, l-ai p`r`sit f`r` nicio explica]ie. L-ai r`nit atât de tare, \ncât nu mai [tia ce face... n-a mai putut controla ma[ina [i a f`cut accidentul... – Asta nu-i vina mea, se ap`r` ea. – Nu-i vina ta? repet` b`rbatul, furios. Mai f`cu un pas c`tre ea, cu mâinile \n [old. Raine remarc` pieptul lui lat [i mu[chii fermi ai bra]elor. – Tim s-a urcat beat la volan \n seara aia [i a lovit ma[ina Stephaniei numai din pricina ta, [i ai curajul s` sus]ii c` n-ai nicio vin`? So]ia mea a murit, ad`ug` el cu un calm amenin]`tor, iar copila[ul meu e acum orfan. Fratele meu a r`mas marcat pe via]`, schilodit. {i toate astea numai pentru c` te-ai r`zgândit... Te-ai gândit vreodat` cât` suferin]` a produs p`c`leala ta familiei mele? Pentru c` n-a fost decât o p`c`leal`, nu-i a[a, Raine? – Nu, nu-i adev`rat, strig` ea. {i eu am suferit. Doamne, am regretat atât de mult cele \ntâmplate! Mai ales faptul c` so]ia ta... |i era greu s` vorbeasc` despre toate astea. Chiar [i acum, triste]ea \i \neca glasul. Da, trecuse la rândul ei prin momente de agonie. Se

10

ELIZABETH SEIFERT

sim]ise vinovat`, de[i nu era... dar toate astea apar]ineau trecutului. Ast`zi, Colt n-o mai intimida. – Normal c` regret cele \ntâmplate, relu` ea cu emfaz`, dar nu-mi pot asuma responsabilitatea pentru ele, Colt. }i-am spus [i atunci, dar nu m-ai ascultat. Am rupt leg`tura cu Tim pentru c` am aflat c` m` \n[ela. {i ce experien]` crud`, s` vad` cu ochii ei dovada infidelit`]ii sale! Dar, desigur, fostul ei logodnic se ap`rase bine \n fa]a propriei familii... – Da, mi-ai spus, se strâmb` Colt. Dar nu te pot crede. Nu te-am crezut atunci, nu te cred nici azi. {i asta din pricina felului \n care a reac]ionat Tim când a aflat c` l-ai p`r`sit. A negat vehement acuza]ia [i l-am crezut. De ce nu l-a[ fi crezut, când am v`zut cât de devastat a fost de tr`darea ta? Avea dou`zeci [i doi de ani [i \ntreaga via]` \nainte. |i pl`ceau sporturile. Dar acum, din pricina ta, abia dac` poate merge! Tân`ra \nghi]i cu greutate. – Am mai discutat toate astea acum [ase ani, Colt, zise ea \ncet, apropierea trupului s`u f`când-o s` tremure imperceptibil. Dar, desigur, ai preferat s`-i iei ap`rarea lui Tim. Toat` lumea a f`cut acela[i lucru. Dac` lucrurile ar fi stat altfel... atunci, numele lui ar fi fost pe prima pagin` a ziarelor, [i nu al meu. Un zâmbet ap`ru din nou pe buzele b`rbatului. – {i totu[i, te-ai \ntors, zise el. Privirea lui Raine se \ndrept` c`tre fereastr`. De aici, se vedea priveli[tea plajei din golful St. Aubin. Era prea devreme pentru aglomera]ia turi[tilor care invada insula \n fiecare var`. Numai câ]iva

JUDEC~}I AMARE

11

oameni se plimbau pe falez` [i \nc` [i mai pu]ini \ndr`zniser` s` intre \n ap`, pentru c` marea era rece. – Da, m-am \ntors, \l \nfrunt` ea, \ncercând s` ignore faptul c`, de[i era pe tocuri, b`rbatul era cu un cap mai \nalt decât ea. Familia ta [i ziarele de scandal aproape au reu[it s`-mi distrug` reputa]ia. Fu str`b`tut` de un fior, amintindu-[i cât de crud fusese r`nit` [i cât de team` \i fusese! – Dar pe atunci eram mai tân`r`... [i mai sensibil` la ceea ce credea lumea despre mine. Acum... nu-mi mai pas`. Am crescut. – Se vede, spuse el cu r`ceal`. Dincolo de aceste cuvinte, se ghicea o not` senzual`, apreciativ` cu privire la aceast` schimbare. Raine se revolt` \mpotriva atrac]iei pe care o sim]ea \n preajma lui. B`rbatul zâmbi, ca [i cum ar fi fost con[tient de emo]iile ei. – Deci, nu vei mai fugi? Raine respir` adânc, f`când eforturi mari s` nu se arate \nsp`imântat` de el. Dup` ultima lor confruntare, trecuser` luni pân` s`-[i recapete din nou \ncrederea \n sine [i s` aib` curajul de a p`r`si ad`postul fermei p`rin]ilor. Dar o f`cuse, croindu-[i drumul profesional printr-o mul]ime de posturi, de la dactilograf` la secretar` personal`, reu[ind pân` la urm` s`-[i ob]in` independen]a [i s` aib` un apartament propriu. Sim]ise nevoia s` se \ndep`rteze de protec]ia p`rin]ilor. Studiase din greu, continuând s` se perfec]ioneze [i ajunsese s` conduc` o firm` local`, unde lucrase \n ultimii trei ani. Iar acum avusese [ansa de a se \ntoarce [i ob]inuse o slujb` important` la o firm` cunoscut`, astfel c` n-avea de gând s` dea

12

ELIZABETH SEIFERT

\napoi. – N-am nici cea mai mic` inten]ie s` fug, r`spunse ea [optit. Capul lui Colt se \nclin` u[or. – Chiar dac` sunt la fel de hot`rât s` te distrug? Hot`rârea rece din vorbele lui o \nsp`imânt`, dar continu` s`-l priveasc` drept \n ochi, cu o sfidare \nc`p`]ânat`. Doar tremurul abia sim]it din glasul ei ar`ta c`-i era team` de el. – Po]i s` \ncerci, Colt. |n ochii lui putu citi pentru câteva clipe mânia, dar b`rbatul se control` rapid [i zâmbi deta[at: – Voi face mai mult decât atât, Raine. Voi reu[i. B`rbatul se apropie [i mai mult. – }i-e fric` de mine, Raine? Ea nu r`spunse. Sim]ea c` limba i se lipise de cerul gurii. Da, \i era team` de el, dar cel mai tare o speria reac]ia ei la gesturile lui. – Colt... El zâmbi, auzindu-i vocea slab` [i rug`toare. – Stai f`r` grij`, draga mea Raine. Spre deosebire de r`nile fratelui meu, ale tale nu vor fi vizibile. Sperase c` anii care trecuser` \l \mblânziser`. Dar iat` c` ura lui r`m`sese intact`, sub aparenta sa polite]e. Cuprins` de panic`, \l \mpinse de lâng` ea. – Las`-m`, ]ip` ea. – Te voi l`sa numai atunci când voi termina cu tine, Raine, o avertiz` el. O parte din ea era emo]ionat` de apropierea lui. El \i privi obrajii ro[ii [i-i sim]i pulsul crescând. Era mult prea experimentat pentru a

JUDEC~}I AMARE

13

nu-i ghici r`spunsul spontan la ac]iunile lui. – Dac` te gânde[ti c` te voi concedia doar pentru c` e[ti cine e[ti, te \n[eli, r`spunse el \ntreb`rii ei nerostite. Singura ta [ans` de a sc`pa de pedeaps` va fi s`-]i dai demisia. Deci, asta \[i dorea? S` aib` satisfac]ia de a o pune din nou pe fug`? Oare chiar credea c` amenin]`rile lui o vor \ndep`rta? Sau era destul de viclean pentru a-i sugera toate astea doar pentru a-i \nt`ri dorin]a de a r`mâne? Dac` a[a era, \nsemna c` o cuno[tea destul de bine. – Niciodat`, f`cu ea cu fermitate. Pe chipul lui nu se putu citi nicio reac]ie. P`ru c` vrea s` replice, dar telefonul de pe biroul ei \ncepu s` sune [i Colt se \ndrept` c`tre aparat. Mi[c`rile lui erau u[oare, corpul s`u – atletic. Vocea lui r`sun` puternic \n \nc`pere. Dezgustat` de gândurile [i emo]iile proprii, Raine se \ntoarse c`tre fereastr`. Un vânt u[or m`tura florile de cire[ din copacii afla]i de-a lungul str`zii, acoperind trotuarele cu un strat colorat de confeti. Privi dincolo de golf. Un mic iaht se preg`tea de plecare, b`tut de briza u[oar`. Era ca o juc`rie \n voia elementelor – la fel de vulnerabil cum fusese ea acum câ]iva ani. Poate c`, \n parte, contribuise chiar ea la propria durere, se gândi cu regret, pentru c`, pe atunci, fusese foarte naiv`. Dar m`car reu[ise s` scape din aceast` experien]` trist` \narmat` cu un scut – o imunitate emo]ional` fa]` de rela]iile afective, un refuz de a l`sa pe oricine s` se apropie de ea. De aceea era acum atât de [ocat` de propria reac]ie \n fa]a lui Colt. Niciun alt b`rbat n-o mai f`cuse s` se simt` astfel. Iar cauza era,

14

ELIZABETH SEIFERT

desigur, lipsa ei de experien]`. Dac` b`rbatul ar fi [tiut adev`rul despre via]a ei sentimental`, probabil c` ar fi fost uimit, se gândi ea cu un zâmbet. |ntr-adev`r, era de-a dreptul incredibil ca, din punct de vedere fizic, s` fie la fel de inocent` ca la optsprezece ani... Deodat`, \[i d`du seama c` b`rbatul terminase conversa]ia telefonic` [i revenise lâng` ea. – De ce zâmbe[ti? E[ti mul]umit` de drama pe care ai provocat-o familiei mele? Raine nu r`spunse \ndat`, \ntrebându-se dac` trebuia s`-i spun` c` familia lui nu se num`ra printre preocup`rile ei de baz`. Se ab]inu \ns` [i replic` mult mai blând: – Faci o mare gre[eal` acuzându-m`, Colt, dar e[ti prea egoist pentru a realiza asta. Cum ai reu[it s` ai atâta succes \n afaceri, având o minte atât de \ngust`, reprezint` o enigm` pentru mine... Privirea lui \ntunecat` \i ar`t` c` remarca \l enervase. P`ru gata s` riposteze, dar se r`zgândi [i spuse: – De vreme ce ai men]ionat afacerile, s` ne apuc`m de treab`. |[i a[ez` servieta pe birou [i o deschise rapid, dând la iveal` un teanc generos de dosare. – Am o \ntâlnire [i vreau s` vii cu mine, continu` el pe un ton neutru. De asemenea, vom avea nevoie de bilan]ul financiar pe anul trecut [i documentele vânz`rii companiei. Schimbase subiectul cu o u[urin]` care o l`s` pe Raine f`r` replic`. Dup` ce acum câteva minute \[i re\nnoise promisiunea de a se r`zbuna, Colt devenise rapid un profesionist des`vâr[it. Dar tân`ra era la rândul ei foarte eficient` [i, de asemenea, obi[nuit` s` se confrunte cu decizii de moment. Câteva minute mai târziu, reu[i s`

JUDEC~}I AMARE

15

adune toat` documenta]ia necesar` [i-l urm` t`cut` spre lift. – Vom merge cu ma[ina mea, zise b`rbatul când ajunser` \n parcare. Raine se emo]ion`. Era, desigur, mai simplu astfel decât s` mearg` cu dou` ma[ini, dar spa]iul \nchis al automobilului i se p`rea intimidant. B`rbatul \i deschise portiera Mercedesului argintiu, o a[tept` s` se a[eze [i o \nchise \n urma ei. Raine se \ntreb` cum putea acest b`rbat s`-[i p`streze polite]ea, când \ntre ei exista o rela]ie atât de \ncordat`. Imediat ce p`r`sir` parcarea, Colt \i ceru s`-i prezinte un scurt raport despre firma preluat`, Marine Enterprises. De[i era la rândul ei nou angajat`, fu fericit` c` discu]ia dintre ei era una strict profesional`. Mai târziu, realiz` c` b`rbatul o rugase s`-i povesteasc` toate astea pentru a-i calma tensiunea \nainte de \ntâlnire. |n serviet`, avea desigur toate informa]iile necesare [i nu avea nevoie de ajutorul s`u. Tân`ra se gândi c` trebuia s`-i fie recunosc`toare pentru aceast` grij`, dar \n acela[i timp realiza cât de u[or putea manipula Colt oamenii din jurul lui. |ntâlnirea merse bine. Luând noti]e, Raine asist` cu o tem`toare admira]ie la felul \n care Colt se descurcase cu membrii companiei asociate, folosindu-se atât de farmecul s`u specific, cât [i de o hot`râre de fier. Mai târziu \ns`, \ntorcându-se c`tre locul de munc`, se cufund` \ntr-o t`cere ursuz`. Tân`ra se \ntoarse c`tre el [i-l \ntreb` pe nea[teptate: – Ce mai face Sean? |i sim]i privirea de ghea]` a]intit` asupra ei.

16

ELIZABETH SEIFERT

– Ce-]i pas`? Nota de profund dispre] din tonul lui o derut`. Desigur c`-i p`sa. Nu-l cuno[tea prea bine, dar, de fiecare dat` când \l vizitase pe Colt \mpreun` cu Tim, \i pl`cuse s` se joace al`turi de viitorul ei nepo]el. – N-a[ fi \ntrebat, dac` nu m-ar fi interesat, Colt, \l asigur` ea. Presupun c` a \nceput [coala, nu? – Da, de doi ani. – |i place? se gr`bi ea s` \ntrebe, sperând c` va detensiona atmosfera. – Se descurc`, r`spunse el cu ochii la drum. Ar fi mult mai fericit dac` a[ reu[i s`-mi petrec mai mult timp al`turi de el. Acum, locuie[te \n Anglia al`turi de bunica lui. |nva]` acolo. Am fost nevoit s` lipsesc foarte de mult de acas` anul acesta [i n-am vrut s`-l las \n grija str`inilor. |n consecin]`, n-ajung s`-l v`d decât la sfâr[it de s`pt`mân`. E un copil inteligent, dar tot nu pricepe de ce are dou` case, când majoritatea colegilor lui au doar una. – N-ar fi mai u[or pentru el dac` bunica lui s-ar muta aici? \ntreb` Raine, gândindu-se c` era o solu]ie logic`. – Da, r`spunse Colt, s-a pus problema asta, dar [tiu bine c` prefer` Anglia [i nu cred c` e corect s-o rup de cas` [i de prieteni. Oricum, sper s`-l aduc \napoi acas` cât mai repede. B`iatul are nevoie de o mam`. De care tu l-ai lipsit, ghici tân`ra completarea neiert`toare din vocea lui. Raine oft`. Deci, nu puteau dep`[i niciodat` aceast` barier`. Colt nu-i va \ng`dui s`-[i uite vinov`]ia. – Orice copil are, [opti ea. – Un subiect despre care tu [tii foarte multe, desigur.

JUDEC~}I AMARE

17

Sarcasmul lui o duru. – Unele femei sunt foarte... m`moase, Raine... [i pot fi mame bune. Altele... \[i folosesc atributele fizice \n scopuri egoiste. – Te referi la mine, nu-i a[a? El nu r`spunse, dar opinia lui era foarte limpede. Peste câteva clipe, Colt relu`: – Frumuse]ea ta periculoas` p`c`le[te b`rba]ii, Raine, dar nu [i pe mine. Eu [tiu ce se ascunde sub frumuse]ea ta aparent`, dar al]ii mai slabi, cum a fost [i Tim, risc` s` fie distru[i pentru c` nu pot rezista farmecului t`u fatal. Ea \l privi uimit`. – Chiar [i cei de la [edin]a de mai devreme nu-[i puteau lua ochii de la tine, continu` el. Din fericire pentru ei, au crezut c` te culci deja cu mine. Comentariile lui o enervar`. – Numai tu te puteai gândi la o astfel de idee! ]ip` ea. Totu[i, nu cred c` ai tânjit vreodat` dup` mine [i sunt sigur` c` mai degrab` ai muri decât s` m` atingi. El r`spunse cu o voce blând`, bizar`: – Dimpotriv`. Apoi trase brusc pe dreapta, oprind motorul.

Capitolul 2 |n fa]a lor, se afla o mic` plaj` cu nisip fin [i alb, ad`postit` \ntr-un golf lini[tit. Valurile m`turau molcom plaja, iar deasupra zburau \n cercuri largi pesc`ru[ii. |n ciuda acestui peisaj idilic, Raine se sim]ea nelini[tit`. Se \ntoarse c`tre Colt, aruncându-i o privire tem`toare. – Ce facem aici? \ntreb` ea cu o voce r`gu[it`. Un zâmbet lipsit de c`ldur` ap`ru pe chipul lui Colt. – Cred c` [tii foarte bine de ce am oprit. Sau am \n]eles gre[it invita]ia ta? Obrajii tinerei se \mbujorar`. – Despre ce invita]ie vorbe[ti? – Nu mai face pe naiva, o \ntrerupse Colt. Ar trebui s` [tii mai bine decât oricine c`, dincolo de aparen]e, nu sunt deloc un gentleman, Raine. N-am lovit nicio femeie \n via]a mea, dar comportarea ta pervers` m` poate face s`-mi \ncalc principiile. Doamne, atât de mult o ura?

JUDEC~}I AMARE

19

Mâna lui \i ]inea strâns \ncheietura bra]ului. Mânia lui era aproape palpabil`, dar nu furia, ci for]a viril` de dincolo de aceast` emo]ie o impresion` cu adev`rat. – {tii, \n trecut m` \ntrebam adesea cum ar fi fost dac` noi doi am fi fost \mpreun`. Ce gând \ngrozitor, nu-i a[a? B`rbatul râse cinic, remarcându-i reac]ia [ocat`. – Da, da, reprezentai visul oric`rui b`rbat, chiar [i pe atunci, insist` el. Raine clipi, uimit`. Senzualitatea atingerii lui o ]inea captiv`, victim` a propriilor emo]ii. Afar`, un pesc`ru[ se auzi ]ipând. – Nu fi atât de [ocat`, zise el pe un ton dulceag. Erai \ntr-adev`r foarte tân`r` [i, se presupunea, \ndr`gostit` nebune[te de Tim, dar pentru mine aceste fapte puteau fi foarte u[or ignorate. – Porc arogant! strig` ea, fulgerându-l cu privirea. |l lovi hot`rât` peste obraz, apoi se \ntoarse brusc cu spatele, ap`rându-se de r`zbunarea b`rbatului. Dar Colt nu replic` gestului ei disperat, ci, r`mânând la fel de calm, continu`: – Niciodat` nu m-am min]it singur, Raine – acum sau \n trecut – [i la petrecerea aia când am dansat \mpreun`, erai ca o mielu[ea \n bra]ele mele. N-am uitat cum ai ro[it când te-am privit \n frumo[ii t`i ochi verzi [i nici cum \]i b`tea inima când te ]ineam \n bra]e. Raine \l ascult`, uimit`. Crezuse c` b`rbatul nu-i observase acele reac]ii ru[inoase. Dar cât de naiv` fusese! Iat` c` b`rbatul remarcase tot [i, mai mult, toate acestea \i f`cuser` pl`cere! Dar, fiind c`s`torit, b`rbatul nu-[i permisese s` arate asta. Dimpotriv`, tot restul serii o tratase cu o r`ceal` indiferent`.

20

ELIZABETH SEIFERT

O c`ldur` inconfortabil` o \nv`lui, \ntorcându-se cu gândul la acea sear`. |l rugase pe Tim s-o conduc` acas` mai devreme [i \ncercase s` se conving` c` emo]iile sim]ite \n bra]ele fratelui lui erau irelevante \n compara]ie cu adev`rata iubire pentru logodnicul ei. Dar realiza acum c` acele reac]ii nu f`cuser` decât s`-i \nt`reasc` lui Colt p`rerea proast` pe care o avusese despre ea, mai ales dup` ce-l p`r`sise pe fratele lui vitreg. – Te flatezi singur, reu[i ea s` spun`. Dar tremurul din glas \i ar`t` emo]ia. – M` \ndoiesc, r`spunse el cu r`ceal`. {i acum, \ntre noi doi, p`pu[`. – Ce vrei s` spui? \ntreb` Raine. El nu r`spunse, dar \[i trecu un bra] \n spatele tinerei, \i d`du capul pe spate [i buzele lui calde se a[ezar` pe gâtul ei. Raine \[i ]inu r`suflarea. Era ca [i paralizat`. – E foarte simplu, relu` el pe un ton neutru, de parc` ar fi comandat cina. Te vreau, Raine. {i te voi avea. Ea protest` u[or, cu un mic râs ne\ncrez`tor. – {i cum crezi c` vei reu[i asta? Colt ap`s` relaxat butonul care deschidea geamul [i replic`: – Draga mea, sunt sigur c`, dintre toate femeile din lume, tu n-ai nevoie de lec]ii de seduc]ie. Nu fi a[a alarmat`, n-am inten]ia s`-mi pun planul \n aplicare chiar aici. E prea \nghesuit. {i, la vârsta mea, prefer confortul patului când fac dragoste. La vârsta lui? Câ]i ani avea? Nu mai mult de treizeci [i [ase. – Dragoste? zâmbi ea cu cinism. Tu nu [tii ce \nseamn` asta. Jignit, b`rbatul o for]` s` se \ntoarc` spre el.

JUDEC~}I AMARE

21

– Ce ironie, ca aceste cuvinte s` vin` tocmai din partea ta! zise el printre din]i. Femeile ca tine nu recunosc dragostea nici dac` li se ofer` frumos \mpachetat`, ca un cadou. Tim te-a iubit. {i ce-ai f`cut cu dragostea lui? – Nu i-am refuzat iubirea! ]ip` ea, intimidat` de for]a strivitoare a degetelor sale. Iar ceea ce s-a \ntâmplat \ntre mine [i fratele t`u vitreg nu prive[te pe nimeni altcineva, chiar dac` el a ales s` fac` din asta o dram`, publicat` pe prima pagin` a ziarelor. De ce nu m` la[i \n pace? \l rug` ea. B`rbatul o eliber`, de[i privirea lui r`mase aceea a unui om care a v`zut un gândac \n farfuria cu mâncare. – Devine treaba celor din jur atunci când b`rba]ii \[i distrug via]a – [i pe a altora – din pricina unor femei ca tine. I-ai luat totul, pân` [i respectul de sine. Acum, e rândul meu s` iau, Raine, continu` el pe un ton profund [i \mi vei oferi tot ce i-ai promis cândva lui Tim, [i mult mai mult decât atât. Ea fu str`b`tut` de un fior. Din expresia lui feroce, din tonul lui implacabil, se vedea limpede c` nu vorbea despre c`s`torie. – Nu crezi c` ar trebui s`-mi ceri [i mie p`rerea despre toate astea? \ntreb` ea. Nu m` po]i obliga nici m`car s` iau cina cu tine, dac` nu vreau. El râse scurt, se \ndep`rt` de ea [i porni motorul. – Nu, nu po]i, repet` ea. {i totu[i, fu cuprins` de o team` inexplicabil`. {i, de[i \ncerca s`-[i spun` c` b`rbatul se juca doar cu ea, \ncercând s` vad` dac` \[i va da demisia [i va pleca, tot drumul pân` la birou un gând timid o avertiz` c` b`rba]ii ca el nu a[teptau prea mult pân` s`-[i pun`

22

ELIZABETH SEIFERT

amenin]`rile \n practic`. |ncercând s`-[i uite temerile, Raine \[i vizit` \n acea sear` o prieten`. Fu fericit` s` descopere c` prietena ei, Colette Verbier, nu se schimbase deloc. R`m`sese aceea[i fat` generoas` [i prietenoas` cu care fusese coleg` [ase ani. Nu se schimbase nici ca \nf`]i[are. P`rul ei negru, tuns scurt, \i \ncadra chipul mic din care o priveau doi ochi alba[tri. – Ce bine \mi pare s` te rev`d! o \ntâmpin` ea. Raine râse, \mbr`]i[ând-o. – {i mie, r`spunse ea, fericit`. – E[ti foarte frumoas`, continu` Colette. B`rba]ii de pe insul` trebuie s` se fereasc` de farmecele tale. – Exagerezi, zâmbi Raine. Cum a fost \n Anglia? Din scrisorile prietenei ei, aflase c` tân`ra petrecuse o s`pt`mân` la Londra. Colette strâmb` din nas. – Umed [i friguros... dar mamei \i place mai mult acolo, coment` ea, conducând-o pe Raine la etajul apartamentului ei luxos. Pare mai mul]umit` acum decât atunci când locuia cu tata aici. P`rin]ii Colettei erau \n divor]. Mama ei se \ntorsese \n Anglia, iar tat`l – \n Fran]a. – {i tu preferi s` r`mâi aici pe cont propriu? \ntreb` Raine, a[ezându-se pe un fotoliu. – Normal. Tu n-ai face la fel? Ochii ei se plimbar` sugestiv prin \nc`perea mobilat` luxos. – Am apartamentul `sta [i magazinul de la parter. – E al t`u? repet` Raine cu mirare.

JUDEC~}I AMARE

23

Colettei nu-i spusese nimic despre asta \n scrisori. – A fost un cadou de plecare din partea p`rin]ilor mei. Ca [i toat` mobila de aici. Cred c` au vrut s`-[i r`scumpere gre[elile \n ochii mei, \nainte de a pleca pe drumuri diferite. Colette p`rea foarte pu]in impresionat` de toat` povestea. – Dac` le e mai bine desp`r]i]i, e numai treaba lor, ad`ug` tân`ra, \nainte de a disp`rea \n buc`t`rie. Inima lui Raine se strânse. Mariajul so]ilor Verbier fusese \ntotdeauna [ubred. {i asta pentru c` tat`l, Claude Verbier, era un tip afemeiat. Colette \[i petrecuse mare parte din copil`rie când \n Fran]a, când \n Anglia, \n timpul continuelor separ`ri ale p`rin]ilor. Realiza acum cât de norocoas` fusese s` aib` parte de un c`min stabil [i fericit. – L-ai mai v`zut pe Tim, de când te-ai \ntors? \ntreb` Colette, \ntorcându-se \n \nc`pere cu o tav` cu pr`jituri. Raine zâmbi cu greutate. Prietena ei fusese mereu foarte direct`. – Nu, [opti ea, privind fursecurile asortate a[ezate pe mas` de prietena ei, al`turi de ce[tile de cafea. {i sper s` nu-l mai v`d niciodat`. Cealalt` ridic` din umeri. – Totu[i, e o insul` mic`. Prea mic`, se gândi Raine, judecând dup` coinciden]a c` trebuia s` lucreze pentru Colt. – O, s` nu-mi spui c` ]ii vreo cur` de sl`bire, pentru c` nu suport mofturile astea, schimb` Colette subiectul, luând de pe tav` o pr`jitur` cu ciocolat`. Te rog s` m`nânci, nu m` l`sa singur`. Raine râse [i \ncepu s` m`nânce. Iar dac` refuz` zah`rul pe care

24

ELIZABETH SEIFERT

Colette se oferi s` i-l pun` \n cafea, fu pentru c` a[a era obi[nuit`, [i nu din pricina unui regim alimentar strict. Din fericire, silueta ei delicat` [i slab` mo[tenit` de la tat` \i permitea s` m`nânce tot ce voia, f`r` s` aib` grija greut`]ii. – Dac` te-ai \ntâlni cu fostul t`u iubit, el va fi cel nefericit, nu tu. Pentru c`, dac` te-ar vedea acum, \[i va da palme c` te-a pierdut. Raine \i zâmbi [i sorbi o gur` de cafea, amintindu-[i cât de loial` \i fusese Colette cu ani \n urm`, când toat` lumea o condamnase. – Eu ar trebui s`-mi dau palme, spuse Raine, punând cea[ca de cafea pe mas` [i \ncepând s`-i povesteasc` prietenei ei despre preluarea companiei la care lucra de c`tre Island Marine [i despre [ocul de a afla cine era nou ei [ef. Sprâncenele Colettei se ridicar`, uimite. – Colston Falloner? Cel care a amenin]at c` se va r`zbuna pe tine? [opti ea ne\ncrez`toare. Raine \ncuviin]`, amintindu-[i c`, speriat` [i singur` cum se sim]ise, \i \mp`rt`[ise temerile prietenei ei. – O, Raine... ce ghinion! Ei, dar poate s-a mai schimbat \ntre timp... Dar se \ntrerupse, v`zând c` Raine cl`tina din cap cu un aer nefericit. – Vrei s` spui c` \nc` nu i-a trecut? \ntreb` ea, luând un alt pi[cot de pe mas`. Apoi, v`zând tensiunea de pe chipul prietenei ei, ad`ug`: – Ei, [i ce poate s` fac`? S`-]i fac` via]a grea la birou? S`-]i dea prea mult de lucru [i s` te supravegheze s` vad` dac` ajungi la timp? Nu c` s-ar \ntâmpla vreodat`, din câte te cunosc. Poate s` \ncerce [i s` te

JUDEC~}I AMARE

25

concedieze, ca ultim` solu]ie, dac` a[a \n]elege el s` se r`zbune, continu` Colette, dar ar trebui s` g`seasc` un pretext foarte bun. Altfel, \l po]i da \n judecat`, iar el e prea de[tept pentru a-[i l`sa sentimentele personale s` intervin` \n via]a profesional`. Da, da, a[a era. Raine fu surprins` c` prietena ei \l \n]elegea atât de bine pe Colt. Zâmbi la consol`rile Colettei, f`r` s` \ndr`zneasc` a-i spune c` se temea mai mult de reac]iile proprii la farmecul b`rbatului decât de amenin]`rile lui concrete. Observând c` prietena ei o privea curioas`, ridic` din nou cea[ca de cafea de pe mas`, evitând ochii cercet`tori ai Colettei [i \ntreb` calm: – Cât de bine \l cuno[ti? Cealalt` ridic` din umeri: – Frecventeaz` acelea[i cercuri ca [i p`rin]ii mei. Majoritatea informa]iilor le am de la ei. Se pare c` n-a dus o via]` de ascet \n ace[ti ultimi ani. Se zice c` a fost v`zut \n compania tuturor femeilor frumoase de pe insul`. E un tip ar`tos, Raine, coment` tân`ra. Am v`zut fotografii cu el \n reviste [i arat` mai degrab` ca un sportiv decât ca un om de afaceri bogat. E foarte carismatic [i are un aer de lider. Trece rapid de la femeie la femeie... [i totu[i, se spune c` era foarte \ndr`gostit de nevasta lui. E ca [i cum ar vrea s-o pedepseasc` pentru c` a murit [i l-a l`sat singur. Deodat`, Colette ro[i [i se scuz`: – La naiba, am fost foarte lipsit` de tact... nu-i a[a? |mi pare r`u. Raine \i accept` scuzele cu un mic tremur. N-avea nevoie s` i se aminteasc` de moartea tragic` a so]iei lui Colt. Nu fusese chiar ea f`cut` responsabil` de acest dramatic accident? N-avea nevoie s` i se

26

ELIZABETH SEIFERT

aminteasc` nici dragostea lui Colt pentru fosta lui so]ie. Ochii \ntuneca]i ai b`rbatului din ziua \n care o vizitase s`-i jure r`zbunare nu-i l`sase nicio \ndoial` cu privire la sentimentele lui pentru so]ia moart`. Un fior de ghea]` o str`b`tu. Oare ce inten]ii avea b`rbatul? S-o fac` amanta lui? S-o foloseasc` [i apoi s-o p`r`seasc` la fel de u[or ca [i pe celelalte partenere de pat? Dar cum ar putea s` fac` asta, dac` ea nu capitula? Iar asta nu se va \ntâmpla niciodat`, dac` refuza s` se lase impresionat` de magnetismul lui [i dac` nu r`mânea niciodat` singur` cu el. Pe jum`tate atent`, auzi ceasul b`tând ora nou` cu un sunet metalic. – Mai ia ni[te cafea, s` te \nc`lze[ti, o \ndemn` Colette, remarcându-i tremurul. Dup` aceea, vorbir` despre magazinul tinerei [i despre planurile de viitor ale Colettei. Când se \ntoarse acas`, temerile lui Raine disp`ruser` ca prin farmec. Faptul c` [eful ei nu ajunse la birou a doua zi o ajut` [i mai mult la alungarea temerilor. B`rbatul sun` la ora nou` fix s`-i spun` c` va lipsi toat` ziua. Seara, ajungând acas`, se sim]i mult mai relaxat`. Apartamentul ei era mult mai modest mobilat decât cel al Colettei. Dar era casa ei [i-i pl`cea. Dup` ce se sp`l` pe cap, \[i trase fotoliul lâng` foc [i \ncepu s` se uite la un film. Pierzându-[i \ns` rapid interesul, alese o carte – biografia autorului ei preferat – [i se \ndrept` c`tre dormitor. Dormi bine, trezindu-se mult mai relaxat` dup` un somn f`r`

JUDEC~}I AMARE

27

vise. |n cutia de scrisori descoperi un plic de la mama ei. Relat`rile despre ferma familiei o \nveselir` [i se sim]i chiar [i mai bine când, ajuns` la birou, Colt o sun` s`-i spun` c` n-avea s` se \ntoarc` decât a doua zi. Raine se concentr` asupra muncii cu eficien]a ei obi[nuit`, remarcat` de Jack Hardwicke, managerul fostei companii, devenit acum mâna dreapt` a lui Colt. – Dac` [eful t`u crede c` se poate descurca f`r` tine, roag`-l s` te trimit` la mine, \i suger` el. E[ti mult mai eficient` decât orice computer [i de mii de ori mai frumoas`. Astfel c`, dac` te gânde[ti s`-]i schimbi [eful, [tii unde m` g`se[ti. – Raine mi s-a pus la dispozi]ie de bun`voie, Jack. Vocea lui Colt r`sun` \n spatele lor, f`când-o pe Raine s` se \ntoarc`, speriat`. Deci, se \ntorsese totu[i. Jack \ncepu s` râd`. Credea probabil c` cel`lalt glumea, dar mesajul ascuns din vorbele lui nu-i sc`p` tinerei. – Te a[tept \n biroul meu, ad`ug` el. Cel`lalt b`rbat se \ndep`rt`, iar Raine, cu inima strâns`, \[i urm` [eful. – Ce faci \n seara asta? \ntreb` el. |ntrebarea o [oc` [i-i trebuir` câteva clipe bune pentru a-[i reg`si echilibrul. Oare chiar avea tupeul s-o invite \n ora[? Credea c` va accepta vreodat`? – Mi-am f`cut deja un program. El o privi cu ochi mânio[i. – Atunci, trebuie s`-l schimbi. Furioas`, tân`ra replic` pe un ton violent:

28

ELIZABETH SEIFERT

– Crezi c` voi ie[i cu tine? R`spunsul meu este nu, [i acela[i va fi [i mâine, [i \ntotdeauna. – Voiam doar s` te anun] c` trebuie s` lucrezi peste program, rosti el cu o voce marcat` de dispre]. Fii atent` la ce-]i spun, dac` vrei s` lucr`m bine, ad`ug` el, \nchizând u[a biroului. Lec]ia num`rul unu. Nu mai face presupuneri cu privire la planurile mele. Se apropie de ea [i ad`ug` \n [oapt`: – De[i, trebuie s` m`rturisesc c`-mi pare r`u s` te dezam`gesc \n privin]a \ntâlnirii de disear`. Raine ro[i. Trebuia s`-[i salveze mândria. Clipind din ochi cu un aer provocator, tân`ra zise: – Chiar ar trebui s`-]i par` r`u, Colt, pentru c` nu [tii ce pierzi. |n fond, se vede limpede c` nu te po]i ab]ine s` nu-mi faci curte. {i totu[i, sunt fata care l-a p`r`sit pe fratele t`u. B`rbatul o prinse de mân` [i o strânse cu putere. Apoi, zâmbetul \i ap`ru pe buze [i mâna i se ridic` spre fruntea tinerei, mângâind-o. Inima lui Raine b`tea cu putere, gândurile ei se amestecau haotic. – Lec]ia num`rul doi. Nu m` confunda cu Timothy! Te sf`tuiesc s` nu ui]i asta nicio clip`. Nu sunt atât de prost [i nu pot fi p`c`lit a[a u[or, Raine. Dac`-]i mai testezi farmecele pe mine [i te aventurezi \n ape atât de adânci, va fi pl`cerea mea s` te v`d \necându-te. Raine ro[i din nou. – {i acum, la treab`, relu` el. Cu mândria r`nit`, Raine se \ntoarse la munc`. Colt Falloner o ura [i nu sc`pa nicio ocazie s`-i arate asta. Se sim]ea \ngrozitor de jenat` c` f`cuse gre[eala de a presupune c` o invit` \n ora[. {i apoi, ca s` repare aceast` \ngrozitoare gre[eal`, \l provocase! Nu \n]elegea

JUDEC~}I AMARE

29

ce se \ntâmplase cu ea. Sperase c`-l va bate cu propriile arme? B`rbatul `sta era mult prea experimentat pentru a reu[i s`-l \nving`. |ncepu s` dactilografieze un document foarte lung relativ la preluarea companiei. Dincolo de u[a \nchis` se afla Colt. Dar \i fu recunoasc`toare c`, de[i st`tu mult peste program, nici m`car o dat` [eful ei nu deschise u[a care-i desp`r]ea. Astfel, nu fu nevoit` s`-i mai vorbeasc` pân` când se duse s`-i pun` lucrarea pe birou. El o privi, uimit de faptul c` terminase atât de repede. O compliment` pentru viteza cu care reu[ise s` duc` la bun sfâr[it lucrarea, iar acest compliment \i f`cu tinerei o ciudat` pl`cere. – E[ti gata s` pleci? \ntreb` el, v`zând c` era \mbr`cat`. – Da, [opti ea. – Bun. Te conduc la ma[in`. Acum, fu rândul ei s` se arate surprins`. – Nu-i necesar, zise ea intimidat`. – O tân`r` a fost jefuit` \n parcare acum dou` s`pt`mâni, a[a c` e mai sigur s` te \nso]esc. {i apoi, ad`ug` el ironic, nu vreau s` ]i se \ntâmple nimic r`u \nainte s` apuci s`-]i pl`te[ti datoriile fa]` de mine. Raine avu o mi[care de protest, dar \ncerc` s` se calmeze. Dup` incidentul petrecut \n ma[ina lui acum câteva zile, când \l p`lmuise, jurase c` n-avea s` se mai lase provocat` de vorbele lui. Astfel c` repet` cu un calm ironic, \ndreptându-se c`tre u[`: – Mul]umesc, dar grija ta nu e necesar`. Totu[i, b`rbatul se ]inu dup` ea. – |mi pare r`u, Raine, dar cred c` totu[i e. Merser` \n t`cere pân` \n parcare.

30

ELIZABETH SEIFERT

– Mul]umesc c` ai r`mas peste program, zise el, ]inându-i u[a Fiatului pân` când tân`ra se instal` la volan. Acum, du-te direct acas` [i fii cuminte. Iar dac` te vei \ntâlni cu un b`rbat \n seara asta, nu uita s`-i spui c` e[ti... otr`vitoare. Tot drumul pân` acas`, Raine se sim]i furioas`. Ar fi vrut s`-l sune pe Colt [i s`-i spun` c` nu merita insultele [i dispre]ul lui. Dar [tia prea bine c` acest demers era lipsit de sens. Odat` ajuns` acas`, \[i puse un tricou [i un [ort [i ie[i s` alerge.

Capitolul 3 – Pari obosit`, observ` Colt a doua zi diminea]`. Tân`ra \l privi \n ochi. Nu-i putea m`rturisi c` se trezise \n miezul nop]ii, \ntrebându-se cum de nu prev`zuse toate astea când se gândise s` se \ntoarc` pe insul`. B`nuia c`-l putea \ntâlni din nou pe Colt, dar nu crezuse c` se va afla \ntr-o situa]ie atât de complicat`. Nu realizase c` putea lucra al`turi de el, la fel cum nu b`nuise c` ura lui nu disp`ruse \nc`. Se trezise cu o durere de cap care nu-i trecu nici m`car dup` ce b`u cele dou` ce[ti de ceai obi[nuite. {i, dup` ce hr`ni pisica dungat` \n alb [i negru pe care o g`sise pe pervazul buc`t`riei cu o sear` \nainte, se \ndrept` c`tre serviciu, sim]indu-se \ngrozitor de epuizat`. – Am avut o noapte foarte grea, r`spunse ea. B`rbatul strânse din buze. Nu zise nimic, dar nici nu era nevoie. Ochii lui \ntuneca]i \i comunicar` exact p`rerea pe care o avea despre moralitatea ei \ndoielnic`.

32

ELIZABETH SEIFERT

Pe la jum`tatea dup`-amiezii, durerea de cap deveni [i mai crâncen`. |ncepu s` se simt` din ce \n ce mai r`u. Avea o migren`! se gândi ea cu disperare, c`utându-[i \n geant` pastilele [i sperând c` va sc`pa de durerea de cap. Dar tensiunea ultimelor zile \i venise de hac [i \n curând se sim]i de parc` fruntea avea s`-i explodeze. |[i prinse capul \n mâini, oftând. Chiar atunci, Colt ie[i din birou. – Ce-i cu tine? \ntreb` el cu fermitate. Cred c` ar trebui s` te duci acas`. Tân`ra vru s` protesteze, b`nuind c` b`rbatul o va conduce chiar el. Dar cum privirea \i era tulbure [i se sim]ea foarte bolnav`, con[tientiz` c` nu-[i va putea conduce ma[ina. Colt trase automobilul \n fa]a intr`rii, Raine se urc` [i b`rbatul porni motorul. – Ai des migrene? \ntreb` Colt. Iat` c` pricepuse despre ce era vorba! – Nu, replic` ea cu greutate. Mi se \ntâmpl` rar, dar atunci sunt foarte violente! – |]i sugerez s` dormi mai mult, \i recomand` el. Era clar! Credea c`-[i pierduse noaptea cu un b`rbat! Voia s`-i spun` c` el era motivul pentru care nu dormise, c` el [i atitudinea lui amenin]`toare erau responsabile de aceast` migren`, dar era prea mândr` pentru a-i \mp`rt`[i acest lucru. |nchise ochii, orbit` de lumina zilei. |i era recunosc`toare b`rbatului de lâng` ea c` nu vorbea prea mult. Toate \ntreb`rile pe care i le puse de-a lungul drumului necesitau doar r`spunsuri monosilabice.

JUDEC~}I AMARE

33

– Dac` ai nevoie de mine, sun`-m`, o instrui el la plecare. – M` descurc, murmur` ea, [tiind c` nu va accepta oferta lui de ajutor. – Am spus s` m` suni, repet` el pe un ton dur, \nainte de a demara, l`sând-o uimit` \n urma lui. Raine \[i petrecu restul zilei \n pat, cu toate c`-i fu foarte dificil s` adoarm`. Toate gândurile \i erau dominate de Colt. Acest b`rbat avea o personalitate foarte complex`, reflect` ea, cu ochii \n tavan. Faptul c` putea ur\ cu atâta intensitate o \nsp`imânta. Dar \n acela[i timp putea fi [i foarte amabil, iar grija pe care i-o ar`tase ast`zi era unul dintre semnele acestei generozit`]i. Aceste gânduri nu f`ceau decât s`-i adânceasc` migrena. Dar nu se putea ab]ine. |[i imagin` inten]iile lui Colt vizavi de ea: trupul ei alb de filde[, strivit de corpul s`u de bronz... O, Doamne! zise ea cu voce tare, delirez! Refuz` s` se mai gândeasc` la Colt [i se \ntoarse cu fa]a la perete. Reu[i \n sfâr[it s` adoarm`. Se trezi abia c`tre dup`-amiaz`. Migrena \i trecuse. |[i preg`ti masa, apoi r`spunse scrisorii mamei, asigurând-o pe Joan Welland c` fiica ei mânca destul [i c` avea destui bani pentru a se descurca. Rezist` tenta]iei de a ad`uga c` se descurca singur` de atâta vreme [i m`rturisi, \n schimb, c` lucra pentru Colt Falloner. Nu l`s` \ns` s`-i scape nicio referire la temerile pe care le avea \n leg`tur` cu aceast` inedit` situa]ie. Nu voia s`-[i \ngrijoreze p`rin]ii. Dup` ce termin` de scris, f`cu o baie relaxant`. Ie[i din baie, cu un prosop \n jurul trupului, [i se duse s` vad` dac` pisica pe care o adoptase \[i f`cuse din nou apari]ia. |ntr-adev`r, patrupedul se plimba de colo-colo pe pervazul

34

ELIZABETH SEIFERT

buc`t`riei, mieunând jalnic. Raine lu` pisica \n bra]e [i o \mbr`]i[` cu afec]iune. Chiar atunci, se auzi soneria. Se \ncrunt`, pentru c` nu a[tepta pe nimeni [i, cu pisica \nc` \n bra]e, deschise. – Colt! Numele \i sc`p` de pe buze involuntar. Ru[inat`, Raine \[i d`du seama cum trebuia s` arate: pe jum`tate dezbr`cat`, cu p`rul \n dezordine [i cu o pisic` pe jum`tate s`lbatic` \n bra]e. Expresia b`rbatului era greu de descifrat, dar ochii lui \ntuneca]i \i cercetau chipul f`r` machiaj [i trupul aproape gol. Col]urile gurii i se ridicar` \ntr-un zâmbet ironic: – Treceam prin apropiere [i m-am gândit s` v`d dac` te sim]i mai bine... am aranjat cu cineva s`-]i aduc` ma[ina acas`. A[a c` n-ai niciun motiv s` \ntârzii mâine la munc`. Raine \i mul]umi, asigurându-l c` se sim]ea mai bine. Când Colt d`du s` plece, pisica, \n]elegând gre[it gestul b`rbatului, \ncepu s` se zbat` ca s` se elibereze. Raine \i d`du drumul, dar animalul apucase s`-i lase ni[te urme adânci de gheare pe bra]e. – Ar fi bine s` te ocupi de zgârieturile alea. {i asta cât mai repede, o avertiz` el. Ea ascult` ordinul lui Colt [i-l l`s` s` intre \n cas`. Apoi, lipsit` de voin]`, \l l`s` s-o conduc` \n buc`t`rie. – Ai cumva un antiseptic? Raine \ncuviin]`, ar`tând c`tre dulapul din perete. – Acum, trebuie s` stai cuminte, zise b`rbatul apropiindu-se de ea cu un tampon de vat` \mbibat \n spirt. Ea \[i ]inu respira]ia. Colt \i prinse mâna [i \ncepu s-o tamponeze.

JUDEC~}I AMARE

35

– Nu-i ziua ta norocoas`, nu-i a[a? coment` el, cu ochi juc`u[i. Unde naiba s-o fi dus? \ntreb` el, referindu-se la pisic`. Raine ar`t` c`tre fereastra buc`t`riei. – E o pisic` vagabond`, explic` ea. – {i tu obi[nuie[ti s` adop]i orice animal hoinar pe care-l vezi? – Numai pe cei cu patru picioare, r`spunse ea cu sarcasm. {i apoi, ea m-a adoptat pe mine. – |n]eleg, aprob` el. Exerci]i o fascina]ie fantastic` asupra tuturor fiin]elor. Venind din partea oricui altcuiva, aceste cuvinte ar fi fost un compliment, dar tonul lui spunea cu totul altceva. – E[ti singur`? \ntreb` b`rbatul pe nea[teptate. Tân`ra r`spunse acru: – Nu, am un regiment \ntreg \n dormitor! Un zâmbet ap`ru pe buzele b`rbatului. – Foarte posibil, zise el. Dar asta ar \nsemna un efort prea mare, chiar [i pentru tine, ad`ug` el pe un ton mali]ios. Raine \ncerc` s`-[i trag` mâna dintr-a lui, dar el o strânse mai tare, râzând \nceti[or. – Nu, Colt... [opti ea, \n]elegându-i inten]ia. Dar trupul o tr`d` [i protestul ei se pref`cu \n dorin]` când b`rbatul \[i plec` fruntea [i-i lu` \n st`pânire gura. Niciun b`rbat n-o mai s`rutase astfel \n toat` via]a ei. Nici m`car Timothy, cu toate promisiunile lui de dragoste etern`, n-o f`cuse s`-[i doreasc` mai mult un b`rbat. Gemu u[or [i se arcui spre el. El o strânse mai tare [i, cu un geam`t fierbinte, \i supuse buzele unui nou \nfometat asalt. S`rutul lor era intens, devastator.

36

ELIZABETH SEIFERT

Haina lui era rece acolo unde-i atingea pielea, dar, sub prosop, trupul ei p`rea c` ia foc. |[i trecu bra]ele \n jurul gâtului b`rbatului, [optindu-i numele. Apoi, mâinile \i alunecar` sub hain`, degetele c`utând \nfierbântate c`ldura trupului puternic al b`rbatului, \n timp ce bra]ele lui \i mângâiau conturul corpului. – Colt... Era pierdut`. Atingerea lui, mirosul s`u masculin o fermecau. La rândul lui, b`rbatul [optea pierdut cuvinte ne\n]elese, cu o voce r`gu[it`. O \ndep`rt` pu]in de el [i zise, privind-o \n ochi: – Doamne Dumnezeule! Nu m` mir c` fratele meu [i-a pierdut capul dup` tine. Ce naiba ai atât de special, Raine? B`rbatul era ro[u la fa]` [i se vedea c` se str`duie[te s`-[i recapete controlul. Pân` s-o s`rute, fusese perfect st`pân pe situa]ie. Era incredibil s` vezi cum acest b`rbat distant [i rece fusese atras \n vârtejul pasiunii. Con[tiin]a propriei for]e feminine o f`cu s` se cutremure. Speriat`, \ncerc` s` se \ndep`rteze de el, dar mâinile lui puternice n-o l`sar`, tr`gând-o \napoi cu un gest aproape protector. – Stai aici, Raine. Aici e locul t`u. Al`turi de un b`rbat pe care nu-l po]i r`ni, a[a cum ai f`cut-o cu Tim. Nu \ncerca s` negi c` m` dore[ti, draga mea, ad`ug` el. O femeie nu reac]ioneaz` a[a cum ai f`cut-o tu la aten]iile unui b`rbat, decât dac` vrea s` fac` dragoste cu el. Dac` mai aveam unele \ndoieli \nainte de a te s`ruta, acum au disp`rut. Pentru el, acest s`rut nu fusese decât un experiment? – Dac` asta crezi, atunci e[ti mai \ngâmfat [i mai trufa[ decât

JUDEC~}I AMARE

37

b`nuiam, \l sfid` ea, cu ochii plini de mânie. Colt nu avu \ns` nicio reac]ie. Mâinile lui alunecar` \ns` pe umerii ei albi cu mi[c`ri senzuale. |n ciuda dorin]ei de a-i rezista, un fior o str`b`tu [i obrajii i se \mbujorar`. – Se poate s` ai dreptate, dar trupul te tr`deaz`, [opti el. B`rbatul nu-[i \ncet` mângâierile, iar trupul tinerei tânjea mai mult, mai mult... Doamne, ce fel de b`rbat era c` reu[ea s-o transforme \ntr-atât? \[i zise ea, \nchizând ochii. – Mai devreme sau mai târziu vom deveni aman]i, Raine... \nceteaz` s` te mai min]i. Raine deschise ochii [i, \ntâlnind dorin]a \ntunecat` din privirea b`rbatului, \[i mu[c` buzele. – Ei bine, sper s` tr`ie[ti pân` la nou`zeci de ani, pentru c` atât vei avea de a[teptat, strig` ea. El râse \n hohote [i o eliber`. – Vom vedea, r`spunse b`rbatul. Raine plec` din camer`, \nc` tremurând. Oare Colt avea dreptate? Venirea lui aici \i demonstrase \nc` o dat` cât de vulnerabil` se sim]ea \n prezen]a lui. Auzi u[a de la intrare deschizându-se, apoi \nchizându-se la loc. |n acea clip` ar fi vrut s` urle, s` plâng` sau s` arunce dup` el cu ceva, atât de mare \i era frustrarea. Colt Falloner avea o opinie total gre[it` despre ea [i nimic din ceea ce spunea sau f`cea nu i-o putea schimba. Auzind ma[ina demarând, se \ntreb` dac` b`rbatul acesta era acela[i Colt de acum câ]iva ani. Pe atunci, atitudinea lui fa]` de ea era una afectuoas` [i u[or amuzat`. Pe atunci, \i stârnise admira]ia cu

38

ELIZABETH SEIFERT

inteligen]a lui [i cu foarte spirituala lui conversa]ie. Dar chiar [i atunci, \i fusese pu]in team` de el. Chiar [i atunci realizase c` fratele logodnicului s`u era un tip cinic, dar numai acum \i descoperea adev`rata fa]`. Noul Colt era rece, dificil de \n]eles [i doritor de r`zbunare. Iar asta o f`cu s` se \ntrebe cât` suferin]` se ascundea \n spatele acestei r`celi de fa]ad`. Agonia lui interioar` \l condusese probabil la o astfel de atitudine. Intrând \n dormitor, Raine sim]i o brusc` [i ciudat` simpatie pentru el. Dar nu, niciun b`rbat ca el nu putea stârni simpatia altora. Era mult prea independent, prea sigur pe sine pentru a provoca mil`. Ceea ce sim]ea ea era ceva mai complex decât atât. {i aici se ascundea pericolul pe care-l presim]ea. |[i puse un halat de cas` din m`tase alb` [i \ncepu s` se plimbe f`r` ]int` prin cas`. Se \ntreb` dac` sentimentele stârnite de Colt nu erau legate de atrac]ia pe care aceasta o exercita asupra ei. Dar b`rbatul nu-[i dorea decât s-o fac` s` i se supun`. Nimic mai mult. Ca s` se apere, nu trebuia decât s` nu-i mai permit` s` se apropie de ea. Astfel, nu va mai fi \n pericol. Trebuia s` nu-i mai stea \n cale. {ansa de a face acest lucru se ivi chiar a doua zi diminea]`, când Jack veni la birou cu o propunere de la pre[edintele noii companii. – Se pare c` mâine diminea]` se va organiza o excursie pe iaht c`tre Anglia, la care vor participa câ]iva clien]i. Singura problem` e c`... Jack \[i frec` b`rbia ca [i cum s-ar fi aflat \n \ncurc`tur`... e nevoie de o secretar` [i Susan are grip`. A[a c` pre[edintele te-a propus... pe tine. – Pe mine? exclam` Raine, uimit`. Dar sunt aici numai de dou` s`pt`mâni [i...

JUDEC~}I AMARE

39

– Asta i-am spus [i eu, dar mi-a r`spuns c`, de vreme ce lucrezi al`turi de Colt, e[ti singura persoan` calificat` pentru treaba asta. Ca s` nu mai adaug c` viteza ta de dactilografiere te recomand` de la sine. Asta-i problema, Raine, zâmbi el f`cându-i cu ochiul, referin]ele tale sunt prea bune. Ea \i zâmbi la rândul ei, cople[it`. Se mai ocupase [i alt` dat` de clien]ii importan]i, organizase mese festive [i conferin]e. Dar s` fie aleas` s` fac` toate astea aici, la Island Marine, când fusese angajat` atât de recent, era ceva nou! {i apoi, nu mai fusese niciodat` pe un iaht. Ochii ei str`lucir` la acest gând. Remarcase o fotografie a vasului pe peretele biroului lui Colt [i-[i d`dea seama c` era un vas de lux. – Colt a fost deja de acord cu aceast` propunere, de[i cam cu jum`tate de gur`. A[a c` tot ce mai trebuie s` fac este s`-l sun pe pre[edinte [i s`-i spun c` e[ti de acord. De altfel, e o zi perfect` pentru croazier`, ad`ug` el. Se pleac` \n zori [i v` \ntoarce]i mâine noapte. – Bine, râse Raine. Spune-i c` voi fi \ncântat` s` merg. {tia c` astfel \l va face pe Jack fericit. De când se afla aici, realizase c` Jack Hardwicke tr`ia numai pentru a-[i mul]umi [eful. – E[ti o comoar`, spuse el, \ntorcându-se la birou. Raine era \ns` [i mai fericit`. |i pl`cuse \ntotdeauna s` lucreze direct cu clien]ii, iar cererea pre[edintelui de a fi asistat de ea reprezenta exact lucrul de care avea nevoie pentru a-[i ridica moralul. Mai ales c` excursia \nsemna mai mult timp petrecut departe de Colt. Pu]in mai târziu, \ntâlnindu-se cu prietena ei, Colette, Raine \i men]ion` fericit` \ntâmplarea.

40

ELIZABETH SEIFERT

– N-ar trebui s`-i dai atâta importan]` acestui b`rbat, Raine, o cert` Colette cu o expresie \ngrijorat`. Cum am spus [i data trecut`, ura lui nu te poate afecta. Jucându-se cu salata comandat`, Raine \i zâmbi absent. Ro[i u[or [i spuse, cu o voce stins`: – Vrea s` fac` din mine amanta lui. Colette se strâmb`. – Ooo! Asta explic` de ce n-ai poft` de mâncare. Exist` [i lucruri mai rele pe lumea asta, ad`ug` tân`ra, privind \n jur la oamenii de la mese. Gânde[te-te numai la experien]a pe care o are \n materie de dragoste. Ai putea profita de asta. – Colette, omul `sta m` ur`[te! protest` Raine ner`bd`toare. |i explic` pe scurt atitudinea lui Colt fa]` de ea, din clipa \n care se rev`zuser` la birou. – Sincer` s` fiu, \i pot \n]elege sentimentele... pân` la un anumit punct. M` consider` pe mine vinovat` de tot ce s-a \ntâmplat cu familia lui [i, dac` a[ fi \n locul lui, nu [tiu... poate a[ sim]i la fel, m`rturisi ea. Dar asta nu \nseamn` c` voi accepta s` m` supun h`r]uielii lui. – Nu cred c` inten]ioneaz` s` te h`r]uiasc`, zise Colette cu seriozitate. Din câte \mi spui, b`nuiesc c` pl`nuie[te altceva. S` te seduc` [i apoi s` te p`r`seasc`. E perfect con[tient de farmecul [i de calit`]ile sale. Dac` a[ fi \n locul t`u, a[ fugi unde v`d cu ochii, atâta vreme cât mai am pu]in` demnitate. Raine renun]` s` mai m`nânce salata [i puse jos furculi]a. – Pân` acum, m` \ndemnai s` m` culc cu el, \i aminti ea prietenei sale.

JUDEC~}I AMARE

41

Chelnerul le aduse cafeaua [i conversa]ia \ncet` câteva clipe. Tân`rul osp`tar, un francez seduc`tor, fu atras de Colette, c`reia-i f`cu semne de apreciere. Amândou` fetele izbucnir` \n râs. Colette atr`gea mereu aten]ia b`rba]ilor, cu ochii ei mari [i alba[tri [i stilul impecabil de a se \mbr`ca, dar prietena ei r`mânea fidel` lui David Shaw, cu care se \ntâlnea de un an. |n ciuda insisten]elor b`rbatului \ns`, Colette refuza logodna. Raine b`nuia c` aceast` rezisten]` provenea din experien]a nefericit` a p`rin]ilor s`i. – Chiar [i eu am fost atras` de magnetismul acestui b`rbat, iar eu nu l-am v`zut decât \n poze. Pe când tu lucrezi al`turi de el, relu` Colette, sorbind din cafea. {i apoi, \n scrisori mi-ai men]ionat unul sau doi prieteni. Atât. {i niciunul cu care rela]ia s` devin` foarte serioas`. Iar dac` ai r`mas aceea[i persoan` pe care o cunosc, \nseamn` c` nu te-ai aventurat s` faci dragoste cu necunoscu]i. Iar asta \nseamn` c` n-ai destul` experien]` pentru a te lupta cu un tip atât de experimentat ca Falloner. Fie c` te ur`[te sau nu, problema e[ti tu. E[ti mult prea influen]at` de el. Fugi de el, `sta e sfatul meu, [i nu vei fi umilit`. Raine \[i ascunse gândurile sub un zâmbet vag, \n]elegând c` prietena ei ar fi fost foarte uimit` s` afle cât de neexperimentat` era cu adev`rat. {tia c` prietena ei avea dreptate. Dar nu putea renun]a la slujba pe care o avea. |n orice caz, pentru trei zile sau chiar mai mult, nu trebuia s` se mai \ngrijoreze din pricina lui Colston Falloner. Acum, trebuia s` se ocupe de noua responsabilitate care i se oferise. Când se va \ntoarce pe insul`, va fi deja weekend. Entuziasmul \i alung` grijile. P`r`si biroul devreme, cu permisiunea lui Colt, [i se duse acas` s`-[i fac` bagajul. Avea nevoie

42

ELIZABETH SEIFERT

de o rochie special` pentru cina de la bordul iahtului, realiz` ea, c`utând de zor prin garderob`. Alese \n sfâr[it o rochie ro[ie [i o \mpachet` al`turi de alte haine de zi. Trebuia s` ajung` pe iaht la [ase [i jum`tate dup`-amiaz`, cu jum`tate de or` \nainte de momentul plec`rii, dup` cum \i spusese pre[edintele la telefon. Vasul avea s` ancoreze pentru cin` [i peste noapte \n golful Alderney. Pân` la St. Helier, locul unde se afla iahtul, trebuia s` parcurg` un drum rezonabil cu ma[ina. Raine folosi timpul pe care-l mai avea la dispozi]ie pentru a face baie, a-[i coafa [i usca p`rul. |[i puse un costum din m`tase alb cu negru. |nainte de plecare, l`s` o farfurie cu lapte \n fa]a u[ii pentru cazul \n care pisica se va \ntoarce, de[i n-o mai v`zuse de când Colt venise \n vizit` ieri sear`. Poate c` – se gândi ea \nfiorat` – instinctul acestei feline sim]ise teribilul, iminentul pericol... Pentru o clip`, toate temerile ei ren`scur`, dar le alung` cu hot`râre. Seara care urma [i ziua de mâine promiteau s` fie foarte agreabile [i n-avea de gând s`-l lase pe Colt s`-i strice aceste momente. Ajuns` \n portul St. Helier, respir` adânc aerul curat [i privi \n dep`rtare, \ncântat`. – Domni[oara Welland? \ntreb` un tân`r membru al echipajului, cercetând-o cu o privire admirativ`. O invit` la bord [i-i ar`t` politicos iahtul. Luxul saloanelor o cople[i. – Domnul Cleevely n-a venit \nc`, \i spuse b`rbatul, ar`tându-i cabina \n care avea s` stea. Raine remarc` mul]umit` mobilierul cochet [i faptul c` avea o

JUDEC~}I AMARE

43

cabin` cu sal` de baie proprie. – Nici clien]ii n-au sosit, continu` b`rbatul. Am \n]eles c` vin to]i odat`. Oricum, domnul Cleevely va sta \n cabina de lâng` dumneavoastr`. Raine \i mul]umi [i, \ndat` ce b`rbatul plec`, \ncepu s` despacheteze fericit`, preg`tindu-se pentru cin`. Se fard` – o umbr` de verde pe pleoape, pu]in rimel pe gene [i un ruj ro[u, \n ton cu rochia, pe buze. Se \ntreba mereu ce fel de om era pre[edintele companiei. Când vorbise cu ea la telefon, p`ruse foarte amabil, lini[tit [i destul de matur. Jack \i confirmase impresia, ad`ugând c` b`rbatul avea darul \nn`scut de a-i face pe cei din jur s` se simt` bine. Ceea ce nu putea decât s` fac` voiajul [i mai agreabil, decise ea, auzind zgomote \n cabina al`turat`. Nu fu deloc surprins` atunci când ocupantul \nc`perii b`tu la u[a ei. Ei, bine c` sunt gata! se gândi tân`ra, u[or nervoas`. Deschise u[a, dar... \nghe]` v`zând cine se afla \n prag.

Capitolul 4 – Ce-ce cau]i aici? {ocat`, Raine se bâlbâi la vederea lui Colt. B`rbatul ridic` din umeri. – Cleevely n-a putut ajunge. Raine se uit` la el, \nsp`imântat`. – Vrei s` spui... c` ai venit aici \n locul lui? Cum b`rbatul nu r`spunse, tân`ra \l privi o clip`, apoi rosti, aproape f`r` r`suflare: – Tu ai aranjat s` se \ntâmple astfel! Colt se uit` la ea cu atâta duritate, \ncât Raine nu insist`. B`rbatul sosise deja \mbr`cat pentru cin`. Purta un costum din catifea gri [i o c`ma[` alb`. P`rul lui des era piept`nat pe spate, iar ochii lui limpezi o priveau cu \ncordare. Revenindu-[i cu greu, Raine \ntreb` cu r`ceal`: – Nu li se va p`rea ciudat clien]ilor c` \n locul pre[edintelui ai ap`rut tu?

JUDEC~}I AMARE

45

– Dimpotriv`, par destul de mul]umi]i. Bine\n]eles, se gândi ea. Colt Falloner era un nume \n lumea comercial`, cu mai mare influen]` decât pre[edintele, care juca un rol aproape onorific \n conducerea companiei Island Marine. Se hot`râse probabil c` tinere]ea [i energia lui Colt aveau s` reprezinte avantaje importante \n ochii clien]ilor. Ochii lui continuau s`-i cerceteze trupul, trecând parc` prin rochia ei de sear`. Trupul tinerei se umplu de o c`ldur` ciudat` sub ochii lui admirativi. – E ceva \n neregul` cu ]inuta mea? \ntreb` ea, hot`rât` s` nu-l lase s`-i sesizeze stânjeneala. N-a[ vrea s` fiu responsabil` pentru pierderea contractului de dou` milioane de lire. Ochii lui \ntâlnir` privirea ei str`lucitoare. – Dac` ar fi nehot`râ]i \n privin]a contractului, atunci ar fi de-ajuns s` te priveasc` o singur` dat` [i-l vor semna f`r` comentarii. Dar cred c` [tii foarte bine asta, nu-i a[a, Raine? E[ti obi[nuit` s` joci rolul de div`. Vocea lui era t`ioas` ca o]elul, sfid`toare. Acestui b`rbat nu-i pl`cea s` se simt` lipsit de control, se gândi tân`ra. Probabil c` ducea o lupt` dificil` cu sine \nsu[i pentru c`, oricât de ciudate ar fi fost circumstan]ele, o dorea \nc`. Pentru el, era aproape o obsesie. Nu trebuia s` fii un expert \n emo]ii umane ca s`-]i dai seama de asta. – E[ti o femeie fatal`, draga mea, continu` el. O Afrodit`, o Circe care seduce b`rba]ii f`r` s` depun` niciun efort. Tonul lui era acuzator, dar ochii lui \nfierbânta]i \i ar`tau c` o dore[te. Ciudat, dar acest lucru o f`cea s` se simt` bine, realizând c` putea

46

ELIZABETH SEIFERT

destabiliza aceast` for]` masculin` de temut. – Dar nu [i pe tine, Colt... – Nu, nu [i pe mine. Era o minciun`, [i amândoi [tiau bine asta. Din fericire, seara se dovedi destul de interesant` pentru ca Raine s` nu se mai gândeasc` la Colt. Cina, preg`tit` de membrii echipajului, fu delicioas`. Li se servir` homari cu vin alb sec, friptur` de vac` \n sos, profiterol [i [ampanie. Când compania d`dea o petrecere, o f`cea cu stil. Iar Colt era atât de fermec`tor! |nc` o dat`, se trezi admirându-i calit`]ile de comunicare [i de interac]ionare cu oamenii. Era fermec`tor. Clien]ii cedar` imediat [armului, sincerit`]ii [i inteligen]ei sale. Singura femeie dintre cei afla]i la dineu fu [i ea imediat cucerit` de atuurile evidente ale b`rbatului. Jocelyn Day, sora unuia dintre directori, venise pe iaht numai pentru a se bucura de croazier`. Dup` cum Colt credea c` ea \l va ajuta s` ob]in` semnarea contractului, tot astfel [i clien]ii o aduseser` pe Jocelyn pentru a ob]ine o \n]elegere \n termeni cât mai favorabili lor. {i, \ntr-adev`r, femeia era cu adev`rat uimitor de frumoas`. Slab`, cu p`rul negru, \mbr`cat` \ntr-o rochie strâmt` [i foarte scurt` de culoare alb`, femeia nu-l sc`p` nicio clip` din ochi pe Colt, fericit` s`-[i \mplineasc` datoria pentru care se afla aici. – E[ti de aici, de pe insul`? o \ntreb` femeia pe Raine. La masa festiv` st`tur` fa]` \n fa]`, astfel c`, vrând-nevrând, fur` nevoite s` converseze. Raine \ncuviin]` cu un scurt [i absent semn din cap, \ntrebându-se de ce femeia sim]ise nevoia s`-i vorbeasc`. Pân` acum,

JUDEC~}I AMARE

47

o tratase de parc` ar fi fost invizibil`. – Colt nu e localnic, continu` femeia cu o satisfac]ie greu de \n]eles. O minte ca a lui nu putea s` apar` dintr-o mic` bucat` de p`mânt de o sut` de kilometri, unde tr`iesc numai cultivatori de ro[ii. Poten]ialul lui ar fi fost foarte... opresat. Ceea ce se traducea prin faptul c` to]i localnicii erau imbecili! Raine se \nfurie. Jocelyn nu f`cuse o gaf`, ci asta inten]ionase s` spun`. Ar fi vrut s` riposteze, dar era prea diplomat` pentru a c`dea \n aceast` capcan`. Clientul avea \ntotdeauna dreptate! – Insula are multe de oferit, se auzi vocea lui Colt. Altfel, de ce a[ fi p`r`sit tenta]iile Londrei? – Pentru a g`si un paradis fiscal, desigur, r`spunse Jocelyn. Nu cred c` exist` cineva, s`n`tos mintal, care s` vrea s` locuiasc` aici, relu` ea cu cinism. |n fond... care e farmecul acestui loc? Raine se hot`r\ s`-i dea o replic` pe m`sur`, dar Colt r`spunse \naintea ei: – O istorie de o mie de ani. Mai mult` libertate fa]` de presiunile vie]ii moderne. O prietenie anglo-francez` [i cea mai veche Camer` de comer] din \ntreaga lume britanic`. Raine fu mândr` de cuvintele b`rbatului. Privi \n ochii lui [i-[i d`du seama c` [i el iubea acest loc la fel de mult ca ea. – De asemenea, poart` urmele b`t`liilor... de cucerire pe care le-a suportat, ad`ug` el. Dar sunt sigur c` s-au \nv`]at lec]ii pre]ioase \n urma supunerii [i cultura s-a \mbog`]it \ntre timp. Aceste cuvinte cu dublu \n]eles o f`cur` pe Raine s` ro[easc`, iar pe Jocelyn s` \ntoarc` jenat` privirea, de parc` ar fi sim]it c` este martora unei scene prea intime, care n-o privea.

48

ELIZABETH SEIFERT

– }i s-a r`spuns, Jocelyn, interveni fratele ei. B`rbatul avea p`rul negru [i ochii cenu[ii ai surorii, [i p`ruse atras de Raine \nc` de la \nceputul cinei. – Se vede cu ochiul liber c` insula are farmecele ei proprii, continu` b`rbatul, zâmbind c`tre Raine. Apoi, \ntorcându-se c`tre tân`r`: – Dac` toate atrac]iile sunt asemenea ]ie... atunci pot \n]elege de ce domnul Falloner locuie[te aici. Imediat ce rosti aceste cuvinte \ns`, b`rbatul realiz` c` f`cuse o gaf`. Vocea uscat` a Jocelynei se f`cu auzit` \ndat`, demonstrându-i c` vorbele lui de mai devreme nu fuseser` deloc \n]elepte. – Colt era c`s`torit când a venit aici, Andrew... cu prietena mea cea mai bun`. |n tonul ei se ghici o not` aproape satisf`cut`, ca [i cum acest lucru i-ar fi dat unele drepturi asupra b`rbatului. Apoi \i zâmbi seduc`toare lui Colt [i ad`ug`: – Mereu am crezut c` ai adus-o aici ca s-o ascunzi de restul lumii, Colt. Ca s-o p`strezi numai pentru tine. Nu ]i-am spus niciodat` cât de mult am suferit cu to]ii din pricina... – Da, mul]umesc! o \ntrerupse el gr`bit. Pe chipul lui r`mas la fel de imobil ca o masc` nu ap`ru niciun semn care s`-i tr`deze durerea. Numai o rece sclipire din privirea lui \i ar`t` lui Raine c` b`rbatul suferea \nc`. Se cutremur`. Iat` c` Jocelyn cuno[tea familia Falloner de mult timp. Numele Raine Welland nu-i stârnise \ns` nicio amintire. Tân`ra r`sufl` u[urat`. Probabil c` povestea de acum [ase ani ap`ruse numai

JUDEC~}I AMARE

49

\n ziarele de pe insul`, astfel c` \n Anglia nu se aflase despre nes`buita adolescent` care provocase atâta durere familiei Falloner. Groaza acelor vremuri se \ntoarse \n inima ei pentru câteva secunde. Suferin]a, con[tiin]a nevinov`]iei, h`r]uiala reporterilor. Totul trecuse, \ncerc` ea s` se coving`, oamenii uit`. {i ea voia s` uite. Dar cum putea uita, când Colt se \nc`p`]âna s`-i aduc` mereu aminte? Când ura lui o urm`rea \nc`? O putea sim]i chiar [i acum, sub politicosul lui zâmbet rece. Ceilal]i vorbeau \n continuare, f`r` s`-[i dea seama de fr`mântarea ei interioar`. Un b`rbat b`trân [i chel f`cea ni[te considera]ii despre crichet, un altul \[i aprinse o ]igar`, iar Andrew \l asculta pe Colt, care-i povestea \n continuare despre insul`. Toate discu]iile de afaceri se \ncheiaser`. Raine se scuz`, ridicându-se de la mas`. Privirea \ntreb`toare a lui Colt [i cea dezam`git` a lui Andrew o urm`rir`, dar ea le ignor`, fericit` s` r`mân` \n sfâr[it singur`. Pe punte, aerul era rece, iar briza puternic` \i r`v`[ea p`rul. Era aproape \ntuneric. C`tre est, se aflau Fran]a [i insula Cherbourg, vizibil` pe timp senin, dar \nv`luit` acum \ntr-o pâcl` deas`. O lumin` intermitent` venea de la farul din apropiere, avertizând navigatorii de pericolul stâncilor care se \n[irau c`tre vest. Raine trase adânc \n piept aerul s`rat, ascultând sunetele relaxante ale nop]ii. Auzind pa[i \n spatele ei, se \ntoarse, pe jum`tate convins` c` avea s`-l vad` pe Andrew. Dar pulsul ei crescu când \l z`ri pe Colt. – Ce s-a \ntâmplat, Raine? \ntreb` el pe un ton ironic. Conversa]ia devenise prea nepl`cut` pentru tine?

50

ELIZABETH SEIFERT

Raine \[i mu[c` buza inferioar`, refuzând s` se lase provocat` \ntr-o nou` disput`. R`spunse, \ncercând s` par` relaxat`: – Nu, a[a ]i s-a p`rut? Nu fusese inten]ia ei s`-l contrazic`, dar o f`cuse, [i sim]i \ndat` cruda replic` a mâniei sale. – Dac` ai fi avut pu]in` compasiune, pu]in` con[tiin]`... dincolo de chipul `la dr`gu], conversa]ia te-ar fi stânjenit, spuse el cu dispre]. B`rbatul suferea, era sigur` de asta. Deodat`, sim]i nevoia stranie s`-l consoleze, s`-i câ[tige respectul [i s`-l fac` s` vad` c` nu era o tic`loas`. F`r` s` se gândeasc` la consecin]ele gestului ei, \i puse mâna pe bra]. – M-ai \n]eles gre[it, Colt. – Ce-i asta? \ntreb` b`rbatul, cinic. Pledoaria inculpatului \nainte de condamnare? |ncet, u[or, o apropie de el. |i lu` mâna [i o duse la gur`. R`suflarea cald`, pasionat` a buzelor lui o f`cu pe Raine s` se cutremure. Apoi, Colt \i \ntoarse palma [i \i s`rut` degetele. |n ciuda temerii profunde \ncercate \n preajma lui, acest gest ren`scu \n ea dorin]a. Sim]urile ei erau devastate. |ncerc` s` se retrag`, dar nu reu[i. Panica i se ghicea \n ochi [i sim]ea c` se sufoc`. – }i-am promis c` nu-]i voi lovi trupul frumos [i am vorbit serios, zise el, continuând s` ating` cu buzele degetele tinerei. Atunci, de ce ]i-e team`? C` vom face dragoste? Sau de faptul c` vei savura fiecare clip`, atunci când se va \ntâmpla? Gura ei se usc`. |ncerc` din nou s` scape de el [i, spre surprinderea ei, b`rbatul o eliber`. – |ntoarce-te la oaspe]ii t`i, Raine.

JUDEC~}I AMARE

51

Ordinul lui rece sunase ca un ultimatum [i tân`ra \l ascult`.

***

Raine se trezi cu o \nfior`toare durere de cap, fapt pe care-l accept` ca pe o pedeaps` meritat` pentru faptul c` nu se ab]inuse de la vin [i de la sos de ciocolat`, dou` lucruri pe care de obicei avea grij` s` le evite. Asta mai lipsea! se gândi ea, ridicându-se din pat cu greutate. |[i g`si pastilele [i se \ndrept` c`tre buc`t`rie s`-[i umple un pahar cu ap`. Afar`, z`ri ap`rând primele raze de soare [i auzi mi[care pe punte. Era echipajul, care ridica ancora. Din cabine nu r`zb`tea niciun sunet, astfel c` Raine se \ntoarse \n lini[te \n cabin` [i se vâr\ \n pat, sperând c` pastilele \[i vor face efectul. Iar acest lucru se \ntâmpl`. Când se trezi a doua oar`, \[i privi ceasul [i constat` c` cele dou`zeci de minute pe care \[i propusese s` le doarm` trecuser`. O b`taie \n u[` o f`cu s` ciuleasc` urechile. Zgomotul se auzi din nou. Apoi, u[a se deschise larg, [i Colt ap`ru \n prag: – Lucram, [i mi-am dat seama c` te-ai trezit, zise b`rbatul. }i-ai uitat astea \n buc`t`rie, ad`ug` el, \ntinzându-i flaconul de pastile. M-am gândit c` suferi [i c` ai nevoie de o cea[c` de cafea. – Mul]umesc, zise Raine, luând pastilele [i cafeaua. Soarele se ridicase, iar iahtul pornise la drum. – Cum te sim]i? continu` el, dup` ce \nchise u[a [i se a[ez` pe

52

ELIZABETH SEIFERT

pat. – Mult mai bine, replic` ea cu o voce surprinz`tor de firav`. – Te po]i descurca? relu` b`rbatul cu seriozitate. Raine sorbi o gur` de cafea, aspirând aroma proasp`t` [i \nvior`toare. Colt se referea la ziua pe care o aveau \n fa]`. Mai devreme, se temuse c` nu va fi \n stare s` se ridice din pat. Dar apoi \[i spusese cu fermitate c` nu trebuia s`-[i dezam`geasc` angajatorii, care o chemaser` aici cu o misiune clar`. – Da, r`spunse ea hot`rât`, remarcând zâmbetul de pe chipul b`rbatului. Cum privirea lui z`bovi din nou pe umerii ei goi, Raine continu`, \ncurcat`: – Ai vorbit serios când ai spus toate acele lucruri despre insul`... ieri sear`? Colt \i r`spunse cu o expresie crispat`, mi[cându-se u[or pe pat: – Dac` n-a[ fi crezut \n ceea ce am spus, a[ fi t`cut. Da, ar fi trebuit s`-[i dea seama de asta, se gândi tân`ra, mu[cându-[i buzele. Nu era el omul care s` discute doar de dragul discu]iilor sau s` spun` lucruri \n care nu credea. Razele soarelui p`trundeau \n cabin` prin fereastra joas`, luminând p`rul castaniu al b`rbatului. Tr`s`turile lui puternice erau ascunse \n umbr`. – Când locuiam \n Anglia, Londra mi se p`rea sufocant`, zise el cu un aer trist. Ambi]ia mea a fost s` fac bani ca s` pot pleca de acolo. Nu invers, a[a cum a sugerat Jocelyn. Nu voiam s` m` \ndep`rtez prea mult de Anglia, dar \mi doream s` pot respira liber. Prin urmare... gura b`rbatului exprim` o satisfac]ie interioar`... când am

JUDEC~}I AMARE

53

ajuns aici acum doisprezece ani, a fost ca o realizare a celor mai dragi visuri. P`rea foarte mândru, ca un b`ie]el care descoper` o comoar` pe care vrea s-o p`streze numai pentru sine. Absorbit` \n contemplarea figurii lui, Raine aproape sc`p` din mâini cea[ca de cafea când vasul avu o mi[care brusc`. Dar Colt o sprijini la timp. – Am multe afaceri la Londra, continu` el, dar nu vreau s` m` mai \ntorc vreodat` acolo. Cred c` ]i-am mai spus toate astea. Asta demonstra c` avea o memorie foarte bun`. |ntr-adev`r, \i spusese toate astea acum [ase ani, \n timpul unei vizite acas` la el. Ea \i povestise c` tat`l ei o ducea din când \n când \n Anglia la un unchi care tr`ia la Londra [i c` urâse dintotdeauna aceste vizite. Apoi, descoperise cu o ciudat` pl`cere c` b`rbatul sim]ea la fel fa]` de via]a din marile ora[e. Dar pe atunci, Colt o respecta... – Da, mi-ai spus, [opti ea, strâmbându-se de durere, str`b`tut` de un junghi. – Te mai doare \nc`? Ochilor s`i vigilen]i nu le sc`pa nimic. – Cred c` am gâtul \n]epenit. Vine odat` cu migrena, glumi ea. – Ia s` vedem, putem face ceva \n leg`tur` cu asta? se oferi el. F`r` s` aib` nicio reac]ie, Raine \l v`zu luându-i din mân` cea[ca de cafea [i a[ezând-o pe m`su]a din lemn de tec. Protest` u[or, dar Colt o ignor`. Când o atinse, tân`ra nu mai putu respira. Mâna b`rbatului \i ap`sa \ncet carnea, pân` când g`si exact punctul dureros. – |ntoarce-te, \i porunci el scurt.

54

ELIZABETH SEIFERT

Ea \l ascult` [i durerea i se calm` treptat-treptat, \nlocuit` de con[tientizarea atingerii reci a bra]elor [i de aroma trupului b`rbatului. |ncepu s` se relaxeze [i gemu u[or, \n semn de apreciere a calit`]ilor lui de masor . – }i-e mai bine? \ntreb` Colt, cu o voce catifelat`, f`r` s` \nceteze mi[c`rile pricepute ale mâinilor. Raine r`spunse din nou cu un suspin de satisfac]ie. N-avea chef s` vorbeasc`. Era \nv`luit` \ntr-o stare de bine [i de confort, pierdut` \n tandra, delicata c`ldur` a atingerii b`rbatului. Mi[c`rile circulare ale mâinilor lui \i d`deau fiori de pl`cere. F`r` s`-[i dea seama când, i se abandon` complet. Colt o \ntoarse cu fa]a c`tre el. Ochii b`rbatului erau \nc`rca]i de dorin]`. – Colt... \l implor` ea. Dar rug`mintea ei sun` mai degrab` a geam`t de pl`cere. Buzele tinerei se desp`r]ir`, primind gura posesiv` a b`rbatului. Trupul ei tânjea dup` el. Sim]ea, fericit`, greutatea celuilalt trup, strivindu-i carnea. Gemu. S`rutul lui se transform` \ntr-o \nceat` [i languroas` explorare a gurii ei. Limba \i cerceta dulcea]a buzelor, \nl`turându-i orice rezisten]`. Lucrurile \naintau \ntr-un ritm alert, dar nu-i mai p`sa. Ardea de dorin]`. C`ma[a de noapte \i ajunse mai jos de sâni. |ntotdeauna crezuse c` sânii ei sunt prea mari, dar constata acum c` erau f`cu]i parc` pentru mâinile lui. Albi ca laptele, lâng` bra]ele lui bronzate... Gemu din nou, din adâncul fiin]ei. El \[i ridic` fruntea [i o privi. St`tea \ntins` ca o nimf`, cu un bra] sub cap. Obrajii \i deveniser`

JUDEC~}I AMARE

55

ro[ii, buzele erau desf`cute [i ochii pe jum`tate \nchi[i. – E[ti foarte frumoas`, declar` el cu un glas r`gu[it. Frumoasa fat` supus`... Zâmbetul ei r`spunse surâsului lui. Senza]ii multe, haotice, amestecate o str`b`teau, iar dorin]a era atât de intens`, \ncât aproape o durea. Un mic murmur de pl`cere \i sc`p` din nou. Colt \[i opri asaltul [i-i desf`cu mai tare cordonul c`m`[ii. Tân`ra r`mase goal`. – Doamne, o s` \nnebunesc! exclam` Colt. Se \ntinse lâng` ea, iar degetele ei tremurânde \ncepur` s`-i desfac` \ncet nasturii c`m`[ii. B`rbatul \[i opri respira]ia, când mâinile ei \i \ncol`cir` trupul, atingându-i bra]ele puternice. Colt \nainta pe corpul ei, a[ezând s`rut lâng` s`rut pe fiecare centimetru al pielii ei de filde[. Dar, \ndat` ce gura lui \i atinse pântecul, Raine deveni tensionat`, \n minte venindu-i brusc femeia cu care Colt fusese c`s`torit. Oare b`rbatul voia s-o r`neasc`? Voia s-o fac` s` pl`teasc` pentru ceea ce credea el c` f`cuse familiei sale? {i, proste[te, cedând pasiunii sale, nu-i d`dea chiar ea ocazia de a se r`zbuna? Deodat`, mâinile ei se prinser` de p`rul b`rbatului [i strig` cu disperare: – Nu! El se opri [i-[i l`s` capul pe pântecul ei, cu r`suflarea t`iat`. Respir` adânc, de parc` ar fi \ncercat din greu s` se controleze. P`rul lui, c`zut \n fa]`, \i mângâia pielea – o atingere senzual`, chiar f`r` inten]ie – [i, \n ciuda oric`rei logici, un val de dorin]` se reaprinse \n Raine. Tân`ra \[i prinse sânii \n palme, f`cându-[i un scut \mpotriva

56

ELIZABETH SEIFERT

lui. – De ce m-ai oprit? \ntreb` el pe un ton t`ios. A[a l-ai opri [i pe Tim, sau i-ai permis luxul de a-]i cunoa[te frumosul trup \nainte de a-l aduce \n pragul nebuniei când te-ai r`zgândit \n privin]a c`s`toriei? – Nu! strig` ea, dar Colt n-o asculta. – |]i place s` te r`zgânde[ti, nu-i a[a? relu` el dur, dându-i la o parte bra]ele de pe sâni [i privind-o cu neru[inare. O, Doamne! Cum putuse uita cât de mult o ur`[te? se gândi ea. De ce nu-[i amintise toate promisiunile lui de r`zbunare, \nainte de a-i permite s`-i dea jos c`ma[a de noapte? – D`-mi drumul, Colt! \i porunci ea cu o voce slab`. Nu, rosti el cu un calm rece. Ce naiba inten]iona s` fac`? Frica o cuprinse, \nghe]ându-i trupul. – Fiin]` nesim]itoare... Bra]ul lui o prinse de mân`, scuturând-o cu putere. – De ce i-ai f`cut asta? De ce? Tr`s`turile lui amenin]`toare o \nsp`imântar`. }ip`, \ngrozit`. Cuvintele lui rostite cu atâta vehemen]` [i ]intuirea sub strânsoarea lui o panicar`. Fu gata-gata s` rosteasc` vorbele care-i umpleau mintea, torturând-o: "Pentru c` am venit \n ziua aia acas` [i l-am g`sit \n pat cu so]ia ta!"

Capitolul 5 Dar nu le rosti. Nu putea. Chiar [i când b`rbatul o brusc`, o lic`rire de ra]iune \i r`mase, \mpiedicând-o s` spun` adev`rul trist al faptelor. Ce i s-ar fi \ntâmplat lui Tim dac` i-ar fi m`rturisit toate astea [i el ar fi crezut-o? |i era team` s` se gândeasc`. |[i aminti toate evenimentele acelei zile. Tim se afla acas`, sub pretextul decor`rii apartamentului \n care aveau s` stea dup` c`s`torie, iar ea, fiind liber` \n acea dup`-amiaz`, trecuse pe acolo ca s`-i fac` o surpriz`. {i ce surpriz`! Numai c` surpriza fusese \n \ntregime pentru ea. Intrase \n apartamentul aparent pustiu [i cercetase \nc`perile. Pân` când, printr-o u[` \ntredeschis`, \i v`zuse. Tim [i viitoarea cumnat` se aflau goi \n pat. Stephanie o v`zuse prima. Scosese un strig`t [i Tim privise [i el c`tre u[`. |ntreaga lui pasiune se transform` \n dezam`gire. "O, la naiba!" exclamase el. Raine fugise din apartament, refuzând s`-l mai vad` vreodat`. Fusese prea amor]it`, când auzise despre accident, pentru a nega toate lucrurile care se spuneau despre ea. Un ciudat sim] al onoarei o

58

ELIZABETH SEIFERT

f`cuse s` nu spun` nim`nui adev`rul, nici m`car p`rin]ilor s`i. {i cu atât mai pu]in lui Colt. Iar apoi, dup` ce Stephanie murise, nici nu se mai pusese problema. |l privi pe Colt, refuzând s` se lase intimidat`, [i [opti cu stoicism: – De ce nu-l \ntrebi din nou pe dragul t`u frate? Ochii b`rbatului devenir` mai \ntuneca]i, dar bra]ele lui o eliberar`. Totu[i, zâmbetul ap`rut \n col]ul gurii sale era la fel de cinic. – Ce te face s` crezi c` te voi l`sa s` te r`zgânde[ti? Când realiz` sensul cuvintelor sale, Raine se alarm`. – Vrei s` spui c`... m` vei viola? Vocea ei sun` atât de slab, de tremur`toare! – Ei, la naiba, Raine... Nu te mai preface... N-ar fi deloc viol, nu-i a[a? Nu, n-ar fi, se gândi ea cu sinceritate. B`rbatul `sta \i luase min]ile. Chiar dac` o ura... ea nu-i putea rezista. Doamne, nu mai avea pic de respect de sine! – Pentru numele lui Dumnezeu! |mbrac`-te odat`! \i ordon` el cu duritate, ridicându-se din pat. Raine lu` rapid c`ma[a de noapte [i se acoperi. – Ce s-a \ntâmplat, Colt? Nu mai are niciun haz situa]ia, dac` nu po]i avea o femeie \mpotriva dorin]ei ei? Imediat \ns` realiz` nebunia acestor cuvinte. – Nu-]i for]a norocul, Raine, r`spunse el cu o voce amenin]`toare. Dac` m` hot`r`sc s` te violez, \]i pot garanta c` \]i va pl`cea, a[a c` mul]ume[te Cerului c` n-am ajuns \nc` atât de r`u. Apoi ie[i, \nchizând u[a cabinei cu o surprinz`toare blânde]e.

JUDEC~}I AMARE

59

Soarele r`s`rise complet. Prin fereastr`, se z`rea apa str`lucitoare. Dar pentru Raine, farmecul acestei c`l`torii pierise. |i era ru[ine. Ru[ine c` se l`sase purtat` de o pasiune nebuneasc`, ru[ine c`, \n ciuda p`rerii groaznice pe care b`rbatul o avea despre ea, se \njosise atât \n fa]a lui. |n ciuda presim]irilor nu tocmai pl`cute, ziua se dovedi destul de agreabil`. |n timpul micului dejun [i al conferin]ei care urm`, Colt o trat` cu o polite]e perfect`. Când lucra, b`rbatul putea face abstrac]ie de sentimentele personale, realiz` ea cu invidie. Deschis, comunicativ, cu sim]ul umorului, Colt câ[tigase respectul tuturor celor de pe vas. De-a lungul zilei, ocupat` s` ia noti]e, s` ignore interesul lui Andrew Day fa]` de ea [i remarcele senzuale adresate de Jocelyn lui Colt, Raine se \ntreb` ne\ncetat cum ajunsese Stephanie Falloner \n patul lui Tim, când avea un astfel de b`rbat. Ea se crezuse \ndr`gostit` de Tim – destul \ncât s` vrea s` se m`rite cu el – dar fusese tân`r`, prea tân`r`. Abia acum, mai matur`, realiza profunzimea caracterului lui Colt, \n compara]ie cu frivolitatea fratelui s`u vitreg. A[a c` nu \n]elegea ce v`zuse Stephanie la Tim, când b`rbatul cu care se c`s`torise putea fermeca orice femeie. – Hei, am ajuns! exclam` Andrew deodat`. Familia Day [i restul colegilor lor trebuia s` se \ntoarc` la birourile din Londra. Ajun[i pe ]`rm, Raine observ` c` Jocelyn \l s`rut` pe Colt la desp`r]ire direct pe buze. |n lumina soarelui, la malul m`rii, cei doi p`reau atât de potrivi]i unul cu altul, \ncât Raine se \ntoarse cu spatele la ei, sup`rat` c` sim]ea s`geata geloziei. De ce-i p`sa cu cine se s`ruta Colt? se \ntreb` ea \n ma[ina care-i

60

ELIZABETH SEIFERT

ducea la aeroport. B`rbatul `sta nu \nsemna nimic pentru ea. Era fericit` c` iahtul fusese trimis la Southampton pentru verific`ri tehnice [i c` aveau s` se \ntoarc` acas` cu avionul. Asta \nsemna c` nu mai avea de rezistat al`turi de el decât câteva ore. Descoperi \ns` c` b`rbatul avea alte planuri... Colt nu urm` [oseaua principal`, ci f`cu dreapta pe un drum de ]ar`. – Ce faci? \ntreb` ea, consternat`. Expresia lui r`mase impenetrabil`. – Vreau s` vizitez pe cineva, r`spunse el. Raine \l privi curioas`, dar el nu-i mai oferi nicio alt` explica]ie. – Dar zborul nostru? insist` tân`ra. {tia de la Jack Hardwicke c` se f`cuser` rezerv`ri pentru ora [ase, iar pân` atunci nu mai era decât o or`. – L-am amânat, zise el pe un ton definitiv. Se aflau \n Hampshire's New Forest. – Ce frumos e aici! exclam` tân`ra. El o privi cu un aer ciudat. – B`nuiesc c` mama mea vitreg` ar fi de acord cu tine, r`spunse el, ap`sând u[or frâna. A vândut casa de la Londra [i a venit s` locuiasc` aici când a murit tata. Raine ascult` cu aten]ie. Era prima oar` când vorbea despre via]a lui. {tia atât de pu]ine despre el! |[i dorea s` afle mai multe, astfel c` nu vru s` lase s`-i scape aceast` ocazie. – Pe atunci aveai... optsprezece ani? Aceast` \ntrebare \l uimi. O privi [i r`spunse impresionat: – Bravo! De[teapt` fat`!

JUDEC~}I AMARE

61

De fapt, nu fusese chiar atât de greu s` calculeze aceast` dat`. Tim \i spusese c`-[i pierduse tat`l când avea zece ani, iar Tim era cu opt ani mai mic decât fratele s`u. Dar faptul c` re]inuse aceast` informa]ie \l surprinse pe Colt. – {i mama ta? continu` ea. Mama ta adev`rat`... El ridic` din umeri. – Nu mi-o mai amintesc, replic` el nep`s`tor. A murit imediat ce m-a n`scut. – {i tat`l t`u, s-a rec`s`torit... când? – Când aveam [apte ani. Dup` mult` vreme, se gândi Raine. – A]i fost destul de apropia]i, nu? El nu r`spunse imediat, concentrat asupra drumului. – Nu, nu \n mod deosebit, spuse el \n sfâr[it. Tata muncea mult departe de cas` [i copil`ria mi-am petrecut-o al`turi de bone. Nu-l vedeam prea des. {i cum credea c` internatul este cea mai bun` metod` de educa]ie pentru copii, m-a dat la [coal` departe de cas`, ad`ug` el cu regret. Poate a crezut c` a[a e mai bine, dar \n ce m` prive[te, consider c` locul copiilor este lâng` p`rin]i... cel pu]in \n cei mai importan]i ani ai dezvolt`rii lor. Raine \l aprob` \n gând, dar nu-[i rosti p`rerea cu voce tare. Colt nu-l putea p`stra pe fiul lui mereu al`turi de el, iar pentru asta o \nvinov`]ea pe ea. Chiar [i a[a, \i fu mil` de el, \ncercând s`-[i imagineze singur`tatea micului Colt. Poate de aceea era atât de independent. Privi pe geam, p`strând t`cerea un timp. – Dar mama ta vitreg`? relu` ea apoi. Te-ai \n]eles bine cu ea?

62

ELIZABETH SEIFERT

– Ce-i asta, Raine? \ntreb` el, suspicios. Un interogatoriu? Deci, i se p`rea normal s` \mpart` patul cu ea, dar nu [i via]a lui personal`, realiz` ea, r`nit`. T`cerea lui era o pedeaps`. Privi din nou pe fereastr`. Treceau pe lâng` case [i ferme din c`r`mid` ro[ie, mici [i cochete. Deodat`, tem`toare, Raine \ntreb`: – Colt... doar nu mergem la mama ta vitreg`, nu? N-o \ntâlnise niciodat` pe mama fostului s`u logodnic. Nici m`car nu-[i amintea ca Tim s-o fi vizitat vreodat` \n timpul cât fuseser` \mpreun`. Aranjase ca prietena lui [i mama vitreg` s` se \ntâlneasc` \nainte de nunt`, dar \ntâlnirea nu mai avusese loc. Dar femeia \[i putea aminti numele ei. Numele femeii care adusese atâta suferin]` fiilor ei. Ce fel de primire \i va face? – Calmeaz`-te, o lini[ti el, \n]elegând care-i erau temerile. Dintr-un motiv necunoscut, nu te-a condamnat niciodat`, astfel c` se va purta cu tine mai bine decât ai merita. De ce naiba o jignea mereu, cu fiecare ocazie? Ce tot voia s` demonstreze? Exasperat`, [i-ar fi dorit s` lase deoparte principiile [i s`-i arunce adev`rul \n fa]`. S`-l r`neasc`. S` vad` cum siguran]a de sine, superioritatea lui se topesc la aflarea tr`d`rii so]iei sale. Dar nu putea, chiar dac` asta \nsemna s` sufere \n continuare. Gr`dina casei era superb`, cu tufi[uri de trandafiri \nc` ne\nflori]i, bine \ngrijit`, ca o mic` bijuterie. Dar nimeni nu r`spunse când Colt b`tu la u[`. Raine respir` u[urat`. Prea devreme, realiz` ea \ndat`, când Colt zise \n [oapt`: – Prin spate. |ntr-adev`r, cei doi locatari ai frumoasei c`su]e se aflau \n

JUDEC~}I AMARE

63

gr`dini]a din spate. Cel mic fu primul care-i z`ri. – Tati! B`ie]elul veni \n fug` c`tre ei. Raine fu foarte emo]ionat` când v`zu felul dr`g`stos \n care Colt \[i \ntâmpin` copila[ul. |l ridic` fericit \n bra]e, leg`nându-l [i mângâindu-i chipul [i p`rul blond cu infinit` blânde]e. Sean \nsemna totul pentru tat`l lui. – Sean... zise b`rbatul dup` o scurt` ezitare... probabil c` nu ]i-o mai aminte[ti pe domni[oara Welland. Copilul privi \n sus c`tre ea, cu sprâncenele \ncruntate. Sem`na atât de mult cu tat`l lui! |n afara culorii p`rului, o mo[tenire de la mama sa, nimic altceva nu amintea figura Stephaniei. Probabil c` [i p`rul avea s` se \nchid` \n timp. – Ai mai \ntâlnit-o când erai mai mic, \i reaminti Colt. Raine lu` mâna \ntins` solemn de Sean. – |ncântat de cuno[tin]`, zise b`iatul. Tân`ra izbucni \n râs, surprins` de precocitatea copila[ului de [apte ani. Mo[tenise inteligen]a tat`lui! Dar aten]ia \i era atras` mai mult de Colt. Bra]ele lui puternice [i bronzate, p`rul lui castaniu str`lucind \n lumina soarelui, ochii lui scânteietori privind-o cu intensitate. Raine se sim]i din nou str`b`tut` de un val de c`ldur`. Dorin]a \i cuprinse trupul [i sufletul. – Colston! Vocea femeii rupse intimitatea n`scut` \ntre ei. – Mam`! Exclama]ii formale din partea amândurora, dar nici urm` de distan]` \n \mbr`]i[area lui afectuoas` [i \n felul \n care buzele b`rbatului atinser` blând fruntea ridat` a femeii.

64

ELIZABETH SEIFERT

|nalt` [i slab`, mama lui vitreg` avea un chip serios [i grav, dar pl`cut. Gesturile ei erau blânde, protectoare. Dar chiar [i a[a, Raine deveni foarte tensionat` când b`rbatul o prezent`. Ochii inteligen]i ai femeii \l privir` pe Colt cu uimire, iar fiul confirm`: – Da, e chiar Raine Welland. Printr-un concurs ciudat de \mprejur`ri, am ajuns s` lucr`m \mpreun`. Asta a fost tot. Nu mai sim]i nevoia unor noi justific`ri sau scuze. – Sper c` n-ai nimic \mpotriv` s` ne d`m mâna, zise Ruth Falloner, sco]ându-[i m`nu[a de gr`din`rit. M` tem c` musafirii trebuie s` m` viziteze numai seara, pentru a m` g`si \n alt` parte decât \n gr`din`, glumi ea. Probabil de asta era atât de frumoas`, se gândi Raine. Amândou` gr`dinile erau minunate, splendide. Raine o compliment` cu toat` sinceritatea. Ruth râse [i-i mul]umi cu modestie. Raine pricepu c` era o femeie deosebit`. Plin` de tact, mama lui Colt nu-l \ntreb` de ce adusese aici o astfel de musafir`. Tân`ra \i mul]umi \n gând. – Vii s`-mi vezi noul pe[ti[or, tati? zise Sean, tr`gându-[i p`rintele de mâneca hainei. Colt \l privi cu un zâmbet indulgent. – A câ[tigat un pe[ti[or auriu la o serbare [colar` chiar ast`zi, chicoti Ruth, vizibil \ncântat`. {i acum i-a venit ideea s`-[i fac` propriul acvariu. Raine [i Colt izbucnir` \n râs. B`rbatul se l`s` \ndemnat c`tre micul iaz \n care pe[ti[orul \[i g`sise s`la[. Raine realiz` c`, \n ciuda atitudinii b`rbatului fa]` de ea, dragostea lui pentru Sean era pur` [i

JUDEC~}I AMARE

65

profund`, dar [i foarte echilibrat`, \n a[a fel \ncât b`iatul avea s` devin` un adult sensibil [i iubitor. Deodat`, \[i d`du seama c` ei trei puteau fi lua]i drept o familie venit` \n vizit` la rude pentru o zi. Propriile gânduri o uimir` [i se \ntoarse cu spatele la Colt, \ncercând s`-[i dea seama de unde proveneau aceste imagini nebune[ti. |[i dorea ca Sean s`-i devin` fiu? Iar Colt... so]ul ei? Era absurd. |ncerc` s`-[i revin` [i-[i concentr` \ntreaga aten]ie asupra lui Ruth, care-i povestea istoria trandafirului c`]`r`tor [i-i promise s`-i dea un buta[ la momentul potrivit. Totu[i, \i era greu s` se concentreze asupra vorbelor femeii. |n mod ridicol, trupul ei tânjea dup` atingerea lui Colt. Era o nebunie, o dorin]` lipsit` de logic`, de vreme ce ignora dispre]ul cu care b`rbatul o privea. Probabil c`-i lipsea total sim]ul de autoconservare. Voia s` fac` dragoste cu el, s` se abandoneze lui. Dar asta nu \nsemna decât o dorin]` sexual` [i contrazicea toate principiile de via]` \n care fusese crescut`. De aceea, mintea ei c`uta noi justific`ri ale dorin]ei senzuale, f`când-o s` cread` c` dincolo de ea se g`seau sentimente profunde... dar asta nu era adev`rat. Oricum ar fi fost \ns`, emo]iile o cople[eau. Chiar [i acum se sim]ea cuprins` de fiori necunoscu]i, greu de ignorat. Luar` ceaiul pe verand`. Ruth le preg`tise sandvi[uri [i pr`jituri. |n timpul mesei, Colt discut` cu mama sa probleme de familie, pe când Raine se \ntre]inu cu Sean. B`iatul o surprinse prin cuno[tin]ele sale, foarte bogate pentru vârsta lui. Raine privi c`tre Colt [i, chiar \n acea clip`, b`rbatul o privi la rândul lui. |n ochii lui ghici mândria de a avea un astfel de copil. Recunosc`toare, Raine r`sufl` u[urat` c`,

66

ELIZABETH SEIFERT

m`car pentru un moment, animozitatea dintre ei disp`ruse. Soarele \ncepuse s` coboare \n spatele copacilor. Dintr-o gr`din` vecin` se auzi o ma[in` de tuns iarba. – Sean, de ce nu-l iei pe tati s`-i ar`]i plantele pe care le-am pus \n ser`? suger` Ruth, ridicându-se de pe scaun ca s` spele vasele. Sean nu a[tept` s` i se spun` de dou` ori. S`ri imediat de pe locul lui [i-[i lu` tat`l de mân`, preg`tit s`-i arate ispr`vile lui [i ale bunicii. Chipul lui Raine se \mblânzi la vederea entuziasmului copil`resc al b`iatului, dar \n acela[i timp sim]i o ciudat` und` de gelozie la vederea rela]iei tat`-fiu. – V` voi ajuta cu sp`latul vaselor, doamn` Falloner, se oferi Raine, bucuroas` s` scape pentru câteva clipe de prezen]a tulbur`toare a lui Colt. {i apoi, voia s` discute pu]in cu Ruth, sim]ind c`-i datoreaz` acestei femei o explica]ie pentru faptul c` ap`ruse atât de brusc \n via]a ei. Ruth accept` ajutorul ei [i amândou` intrar` \n buc`t`rie, cu bra]ele pline. – Ei? \ncepu femeia f`r` o preg`tire prealabil`, imediat ce intrar` \n buc`t`rie. Raine r`mase pe loc, uimit`. Femeia relu` cu un zâmbet, r`spunzând \ntreb`rii nerostite a tinerei: – Ei bine, da, mi-am dat seama c` vrei s`-mi spui ceva. Colston nu explic` nimic dac` nu consider` necesar, [i asta te-a f`cut s` te sim]i prost de când ai venit, nu? Raine privi apa \nspumat` adunat` \n chiuvet`, gândindu-se c` Ruth Falloner era o femeie foarte perspicace. La fel de inteligent` ca

JUDEC~}I AMARE

67

fiul ei, de[i \ntre ei nu exista o leg`tur` de sânge. Ridic` din umeri [i explic`: – Problema e c` n-am [tiut c` vrea s` m` aduc` aici. A fost o coinciden]` destul de nefericit` s` ne reg`sim dup` atâta timp... [i s` fim nevoi]i s` lucr`m \mpreun`... dar s` m` aduc` aici... Cred c` a fost un adev`rat [oc pentru dumneavoastr`. Zâmbetul cu care femeia \i r`spunse era \n]eleg`tor. – Am destul` experien]` pentru a mai fi [ocat` de astfel de fapte, draga mea, r`spunse ea calm, sp`lând o farfurie din por]elan cu imprimeuri roz, delicate. Cele \ntâmplate \ntre tine [i fiul meu nu privesc pe nimeni altcineva \n afar` de voi. Iar dac` dragul de Colston te-a adus aici, asta-i treaba lui, nu a mea. Raine \i mul]umi cu un surâs. Colt avusese dreptate când \i spusese c` Ruth n-o judeca pentru faptele trecutului. Raine se \ntreba \ns` de ce anume. – Cât despre Tim... am avut motivele mele, explic` ea, plecându-[i ochii. {i-ar fi dorit ca Ruth Falloner s` afle adev`rul, dar nu-i putu m`rturisi care fuseser` aceste motive. Surprins`, sim]i bra]ul \ncurajator al femeii pe um`rul ei. – Nu te-a adus niciodat` aici, s` te v`d, oft` Ruth. De fapt, m` viziteaz` din ce \n ce mai rar. |n vocea ei se sim]ea triste]ea. Colston, pe de alt` parte, continu` femeia, vine regulat, fie c` Sean se afl` aici sau nu. De fiecare dat` când se afl` \n Anglia, \ncearc` s` treac` pe la mine, \nainte de a se \ntoarce pe insul`. Exista o incontestabil` mândrie \n cuvintele lui Ruth, iar Raine sim]i o not` de respect pentru acest b`rbat. Nu era prima oar` când

68

ELIZABETH SEIFERT

\i trezea astfel de sentimente. Ca adolescent`, \l venerase, de[i \n rela]ia lor dominase un soi de team` din partea ei. Colt era un b`rbat care impunea respect [i a c`rei atitudine de lider trezea spontan admira]ia. Acum, Ruth confirma ceea ce Raine [tia deja – pentru el, familia era foarte important`. Dac` n-ar fi fost, n-ar fi urât-o atât de mult, \[i aminti ea. – Sunte]i foarte apropia]i, nu? Blânde]ea afirma]iei lui Raine lumin` chipul femeii. – |l iubesc ca pe copilul meu. Mi-a fost mai apropiat decât propriul fiu, de[i nu ne-am cunoscut pân` la moartea so]ului. Surprins` de remarca ei, tân`ra o observ` \n t`cere. Ruth continu` s` a[eze ce[tile de ceai \n suportul de lemn care acoperea aproape un perete. – Când m-am c`s`torit cu tat`l s`u, \[i continu` femeia povestea, Colston era deja un b`iat de [coal`, cu o personalitate bine conturat`. Vezi tu, \i sem`na foarte bine tat`lui. Amândoi voiau s` domine, s`-[i impun` punctul de vedere. Erau foarte \nc`p`]âna]i [i s-au n`scut inevitabile confrunt`ri. E greu s` tr`ie[ti cu o astfel de personalitate al`turi, Raine, dar e mai u[or de suportat atunci când se \mbin` cu loialitatea [i sim]ul responsabilit`]ii. {i `sta e cazul lui Colston. Raine se \ntreb` cum ar fi reac]ionat Colt dac` ar fi [tiut c` mama lui \i comenteaz` comportamentul \n fa]a ei. |[i imagin` reac]ia b`rbatului [i avu un scurt tremur de team`. – Tat`l lui a fost dur cu el? \ntreb` ea. – Foarte, replic` Ruth Falloner pe un ton dezaprobator. Nu i-a f`cut nici un r`u, dar chiar [i a[a nu mi s-a p`rut normal s`-l trimit`

JUDEC~}I AMARE

69

departe de cas` atât de mic... a fost l`sat s` se descurce singur. Ciudat, dar Henry a fost mult mai \ng`duitor cu Timothy. Dac` n-ar fi fost, nu cred c` ar mai exista o astfel de rivalitate \ntre ei. Raine se \ntoarse c`tre Ruth, nedumerit`. – Vre]i s` spune]i... Colt gelos pe Tim? I se p`rea greu de crezut a[a ceva. – Ciudat, dar lucrurile au stat tocmai invers, o contrazise femeia, uimind-o [i mai mult. Timothy [i-a dorit \ntotdeauna ceea ce avea Colston. A vrut mereu s`-i calce pe urme. {i, desigur, dup` moartea tat`lui, lucrurile au fost foarte dificile pentru mine. Colston i-a pl`tit educa]ia [i cred c` [tii la fel de bine ca [i mine c` tot el i-a oferit prima slujb` [i l-a luat cu el când a mutat compania \n Jersey, ba chiar i-a pl`tit apartamentul \n care st`tea. Acest ultim aspect reprezenta o noutate pentru Raine. – Timothy lucreaz` \nc` pentru Colston... la firma-mam`, o l`muri Ruth. Cred c` ]i-a spus... Nu, nu-i spusese, iar Raine nu \ntrebase. Dar \[i amintea acum cât de mult \ncerca fostul logodnic s`-[i imite fratele [i s` ob]in` aceea[i elegan]`, acela[i aer de lider... f`r` succes. |ntr-adev`r, \[i dorise tot ceea ce Colt avea... Iar Ruth nu [tia cel mai important dintre aceste lucruri: so]ia lui Colt. Prin fereastr`, putea vedea figura \nalt` a b`rbatului. Se afla \n ser` [i p`rea foarte interesat de ceva ce b`ie]elul s`u \i ar`ta. |nghi]i cu greu, afectat` mai mult decât ar fi trebuit de dragostea b`rbatului pentru micul Sean. – Mi-ar pl`cea s` pute]i accepta c` exist` dou` fe]e ale pove[tii dintre Tim [i mine, [opti ea c`tre Ruth. Colt m` \nvinov`]e[te pe

70

ELIZABETH SEIFERT

mine pentru accident. – |nc`? replic` uimit` Ruth. Speram c` i-a trecut, oft` femeia, dar presupun c` a fost cel mai afectat dintre to]i. {i apoi, nu-l ajut` s`-l vad` pe Timothy a[a cum este. Raine o privi \ntreb`tor, sim]ind c` femeia mai voia s` adauge ceva. Dar Ruth ezit` [i spuse numai: – {i... a pierdut-o pe Stephanie. F`r` s` [tie de ce, pomenirea numelui so]iei lui Colt o f`cu pe Raine s` tremure. Nu se putu uita la femeia din fa]a ei. Scoase dopul din chiuvet` [i privi apa scurgându-se \ncet. – Cred c` ar trebui s` ne \ntoarcem \napoi la b`ie]i, \nainte s` vin` s` ne caute, zâmbi Ruth. Raine aprob` dar \nainte de toate se scuz` [i se duse pân` la baie. Voia s` fie singur`. Sp`lându-se pe fa]`, se gândi cât de binevoitoare era gazda sa. Când Colt o adusese aici, sperase c` mama lui Tim o va privi cu oarecare \nd`guin]`, dar nu se a[teptase \n niciun caz la o primire cald` [i prieteneasc`. Asta dovedea c` era o persoan` corect` [i foarte blând`, care nu se l`sa influen]at` de subiectivism, a[a cum o f`cea Colt. Dar, dup` cum spusese Ruth, b`rbatul pierduse cel mai mult. Revenind de la baie, se opri pe sc`ri, auzind b`t`i \n u[`. Când Colt cioc`nise mai devreme, Ruth nu-l auzise, pentru c` se afla \n gr`din`. Astfel c` era pu]in probabil s` aud` b`t`ile \n u[` din locul \n care se afla. Se \ntreb` dac` trebuia s` deschid` chiar ea u[a [i hot`r\ rapid c` da. Dar, când ap`s` clan]a [i d`du u[a de perete, resim]i cel de-al doilea [oc teribil al ultimelor dou` zile.

Capitolul 6 Raine \ntâlni ochii alba[tri [i cândva frumoasele tr`s`turi ale chipului b`rbatului, acum urâ]it de \ngrozitoarea cicatrice de pe obraz. P`rul, mai deschis decât cel al lui Colt, p`rea lipsit de culoare. – Ce cau]i aici? \ntreb` Tim, cu vocea blând` care alt`dat` o f`cea s` se cutremure, iar acum i se p`ru lipsit` de personalitate. Revenindu-[i din [oc, Raine reu[i s` articuleze: – Tim... eu... Dar se opri, ne[tiind ce s` adauge. Abia remarc` venirea micu]ului Sean, care se opri brusc \n spatele ei, uimit de prezen]a nea[teptat` a unchiului. Apoi, f`r` s`-[i dea seama cum, rosti: – Colt m-a adus. Tim privi dincolo de ea [i o z`ri pe Ruth, care-l urmase pe Sean. – Mam`? rosti b`rbatul \ntreb`tor [i cu o not` acuzatoare \n glas. Raine \[i privi cu mil` fostul logodnic intrând cu greu \n cas`, sprijinit \n baston. Ruth p`rea palid` [i surprins`. La fel de palid` ca

72

ELIZABETH SEIFERT

[i Tim. Numai Colt p`rea total netulburat de ciudata apari]ie a fratelui [i-l privea cu o expresie greu de p`truns. Raine pricepu [i de ce. Vizitele lui Tim erau atât de rare, \ncât era greu de imaginat c` aceast` apari]ie era o simpl` coinciden]`. Cu ochi arz`tori, trecu rapid pe lâng` Colt, ignorând faptul c` b`rbatul o chem` \napoi [i, luptând cu lacrimile de furie, ie[i \n gr`din`. Doamne, cum putuse face a[a ceva? O ura atât de mult \ncât programase aceast` \ntâlnire ca s`-i arate ororile provocate de refuzul ei de a se c`s`tori? Ca s-o for]eze s` se confrunte cu Tim? S-o fac` s`-[i accepte vinov`]ia? – Raine! o strig` Colt, urmând-o. – Ah, tic`losule! strig` ea, \nl`crimat`. Nu-i venea s` cread`! Nici m`car Colt nu putea fi atât de crud. – Tu ai aranjat totul. M-ai adus aici... l-ai chemat pe Tim... doar ca s` m` for]ezi s`-l v`d a[a... Colt o prinse de bra]e [i \ncerc` s-o opreasc`. Dar degetele ei \i c`utau fa]a, \n efortul nebunesc de a-l zgâria. – Raine! Pentru numele lui Dumnezeu, chiar crezi c` am f`cut ceva atât de nebunesc? Recunosc, am vrut s` te v`d r`spunzând pentru faptele tale, dar numai \n fa]a mea. Vocea lui era \nc`rcat` de emo]ie, astfel c` Raine \l privi, pe jum`tate \ncrez`toare \n vorbele lui. Mâinile lui coborâr` c`tre bra]ele ei, mângâind-o \nceti[or. – E o pur` coinciden]` faptul c` a venit [i el aici, spuse Colt. |n ciuda b`nuielilor con[tiin]ei tale \nc`rcate... – O, foarte emo]ionant, se auzi vocea ironic` a lui Tim, surprinzându-i pe amândoi.

JUDEC~}I AMARE

73

Raine st`tea prea aproape de Colt. Oare Tim crezuse c`... – Nu, nu-i nicio coinciden]`, continu` Tim, contrazicându-[i fratele. Am sunat la birou, mi s-a spus c` e[ti \n Anglia, a[a c` am venit \ncoace. {tiam c` nu vei sc`pa ocazia de a juca rolul fiului iubitor. |n tonul lui se ghicea un adânc resentiment. – Se pare c` am ob]inut r`spunsul la \ntreb`rile mele, ad`ug` el cu dispre]. Acum, \ncep s` \n]eleg de ce ai avut tupeul ordinar s`-mi tai fondurile. – Cheltuiai prea mult la jocurile de noroc, replic` fratele s`u scurt. – {i ce altceva \mi mai r`m`sese, pentru Dumnezeu? Am`r`ciunea din glasul lui o impresion` profund pe Raine. Se schimbase mult. Tân`rul [i fermec`torul b`rbat de alt`dat`, de care se \ndr`gostise pe loc, devenise un trist personaj, un tip anost, plin de am`r`ciune. Raine se sim]i \nduio[at`. Auzi glasul lui Sean din hol, apoi o v`zu pe Ruth conducându-l \napoi \n cas`. – }ie ]i-e bine, izbucni Timothy, cu imperiul t`u de afaceri, cu ma[ina ta de lux [i cu banii t`i. Dar mie, femeile nu-mi prea cad \n bra]e, râse b`rbatul cu am`r`ciune. Deci, cum e s` te \ntâlne[ti cu fosta mea prieten`? – Tim! Iat` cât de mult \l \nr`ise accidentul! |ntre cei doi b`rba]i se n`scuse o extraordinar` rivalitate, generat` de c`tre Tim, sim]i Raine. – Ce ]i-a spus de te-a convins s` fii cu ea? \ntreb` Tim, strâmbându-se. Deodat`, Raine realiz` c` Tim b`nuia c`-i spusese fratelui lui

74

ELIZABETH SEIFERT

despre Stephanie. Aruncându-i o privire \nc`rcat` de ur`, Timothy continu`: – }i-a povestit cât de bine ne \n]elegeam \n pat? O, era s`lbatic`... – Tim! strigar` amândoi, scandaliza]i. – Tim, relu` Raine. Lucrez pentru Colt... asta-i tot... nimic mai mult. Nu f`cuse niciodat` dragoste cu Tim. Raine, naiv` cum era, voia s` se p`streze pentru ziua nun]ii, de[i logodnicul ei \ncercase din r`sputeri s-o fac` s` se r`zgândeasc`. Acum, când se gândea la toate astea, \i venea s` râd` de propria ei inocen]`. – Ei, draga mea, nu mai min]i! Ce am v`zut eu acum nu poate intra \n categoria rela]iilor de serviciu. Dar crezi c` te poate satisface? E[ti sigur` c` asta \]i dore[ti? Un b`rbat care n-a putut avea grij` nici de propria nevast`? – Unde vrei s` ajungi, Tim? \ntreb` Colt cu duritate. |n nem`rginita sa ur`, Tim nu voia decât s`-[i r`neasc` fratele, s`-l fac` s` pl`teasc`... pentru ce? Pentru c` avusese \ntotdeauna grij` de el. Credea c` Raine \i povestise deja totul lui Colt. – Tim, nu, \l implor` tân`ra, \ncercând s` previn` o scen` violent` \ntre cei doi fra]i. Colt suferise destul, \[i spuse ea, cu inima strâns`. Ciudat, voia s`-l apere, de[i b`rbatul voia \nc` s-o r`neasc`... – Vrei s` spui c`... nu i-ai povestit? replic` Tim. |n vocea sa se sim]ea ne\ncrederea. Vocea [optit` a lui Colt se f`cu auzit`: – Ce s`-mi spun`? B`rbatul se \ndrept` c`tre fratele s`u mai mic. Raine \l prinse de

JUDEC~}I AMARE

75

mân`: – Nimic, Colt... – Nimic? repet` Tim cu sarcasm, agitându-[i mâna \n aer. Loialitatea ta e demn` de laud`, dar pân` la urm` tot i-ai fi spus, murmur` b`rbatul. Am auzit c` puterea sa de convingere, mai ales \n privin]a femeilor, n-are egal. Oricum, era momentul s` afle. Raine \[i d`du seama c` nimic altceva nu mai conta pentru Tim. Dac`-[i putea r`ni fratele, \[i asuma orice risc. Tân`ra strig`, cu disperare: – Tim! Dar acesta n-o lu` \n seam`. – De ce s` nu afle cum ai dat peste mine [i peste Stephanie? strig` b`rbatul, plin de cruzime. Raine nu pricepu ce se \ntâmpl` pe urm`. |i v`zu pe cei doi fa]` \n fa]`, o auzi pe Ruth ]ipând [i se trezi \ntre cei doi, \ncercând s`-i despart`. – Colt, nu! El se opri pe loc, cu pumnii strân[i, cu din]ii \ncle[ta]i. |n spatele ei, auzi glasul dispre]uitor [i sarcastic al lui Tim. – Grija pe care mi-o por]i este \nduio[`toare, draga mea, dar nu-i deloc necesar`. Fratele meu nu va lovi niciodat` un schilod. Nu-l las` moralitatea lui... arhicunoscut`. Ame]it`, Raine realiz` c` ac]iunea ei putea fi interpretat` ca o ap`rare a lui Tim, când, de fapt, nu asta inten]ionase. Vrusese doar s` previn` un scandal inutil. Dar Tim avea dreptate. Colt nu-[i lovi fratele. Iar acesta se bazase probabil exact pe acest lucru când avusese curajul s`-i arunce \n fa]`

76

ELIZABETH SEIFERT

adev`rul despre so]ia lui. |nc` nevenindu-i s` cread` cele \ntâmplate, Raine se \ntreb` de ce o f`cuse. Probabil pentru c` purtase prea mult` vreme povara asta pe umeri. – Propriul meu frate! [opti Colt cu dezgust, dar triste]ea i se citea \n ochi. Raine aproape c`-i putea sim]i durerea. Ar fi vrut s` sun` ceva, s`-i u[ureze chinul, dar nu [tia cum s`-l ajute. Lâng` ea, auzi vocea [optit` a lui Ruth: – Colston? El privi c`tre ea, cu ochii mai tri[ti ca niciodat`. – Ai [tiut despre asta? Ruth ezit`. – Am b`nuit ceva, admise ea, cu glas nefericit. De asta n-o condamnase niciodat` pe ea, se gândi Raine. Afar` se l`sase frigul. Vântul rece b`tea u[or. Raine tremur`. Sim]i bra]ul lui Colt pe um`rul ei. – Mul]ume[te Cerului c` mergi \n baston, ]ip` Colt c`tre fratele s`u. Altfel, te-a[ fi adus \n a[a hal, \ncât n-ai mai fi avut nevoie de el. De fapt, de nimic... niciodat`... |l mai v`zuse suferind [i alt` dat`, \l mai v`zuse mânios. Dar niciodat` nu-l mai v`zuse astfel. Durerea lui era aproape palpabil`. – Ciudat... Colt... c` m-a preferat pe mine! continu` Tim. Tinerei nu-i venea s` cread` c` fratele mai mic continua s` vorbeasc` astfel. – {tii, voia s` te p`r`seasc`, s` se mute cu mine. Ai fi suportat a[a ceva... s`-]i pierzi nevasta \n favoarea fratelui vitreg? Nu \nceta s` a]â]e cearta. Totu[i, Colt r`mase rece la acest efort

JUDEC~}I AMARE

77

zadarnic. Chipul lui se relax` [i redeveni st`pân pe sine. – Te \n[eli, fr`]ioare, dac` ai impresia c` ai fost singurul, replic` el. Stephanie a avut mai mul]i aman]i [i nici m`car nu se mul]umea cu unul singur deodat`. Totu[i, a reu[it s` p`streze discre]ia. Ceea ce n-am [tiut, e c` a fost atât de josnic` \ncât s` seduc` un membru al familiei... [i c` tu ai putut fi atât de tic`los. Nu pot suporta s` mai stau sub acela[i acoperi[ cu tine. B`rbatul \i \ntoarse spatele [i plec`. Raine, uimit` de aceast` nou` revela]ie, r`mase pe loc, privind chipul palid al lui Tim. Nu-i venea s` cread` c` adev`rul fusese spus \n sfâr[it. R`mas` f`r` glas, \i privi pe Ruth [i pe Colt intrând \n cas` [i vru s`-i urmeze. |ns` bra]ul lui Tim o opri. – |mi pare r`u, spuse b`rbatul. Vorbesc serios, o asigur` el. |n leg`tur` cu Stephanie... Lui Raine i se p`ru c` b`rbatul pare \ntr-adev`r chinuit de remu[c`ri. |i privi chipul. Chiar [i cu rana de pe obraz, tr`s`turile \i r`m`seser` frumoase. F`r` t`ria de caracter a lui Colt, desigur, dar atr`g`tor. – Avea totul, continu` Tim, [i Raine \n]elese c` nu vorbea numai despre lucrurile materiale. Nu credeam c` pu]in` distrac]ie cu so]ia lui va d`una cuiva. A fost doar o glum`, dar totdeauna te-am dorit numai pe tine... dar tu m-ai exasperat cu s`ruturile tale inocente [i cu principiile tale morale... nu \n]elegi c` tu ai fost cea care m-a \mpins \n bra]ele Stephaniei? – Cum \ndr`zne[ti s` spui a[a ceva? exclam` Raine, cu ochii plini de mânie. Nu m` mai po]i \nvinov`]i pentru nimic din cele petrecute atunci. Totul s-a aflat. Colt [tie adev`rul. {i acum, te rog s`-mi dai

78

ELIZABETH SEIFERT

drumul. Dar el n-o eliber`. Dimpotriv`, o trase mai aproape de el, cu atâta putere \ncât tân`ra \[i pierdu echilibrul. – Putem trece peste toate cele \ntâmplate, insist` b`rbatul. Doar nu crezi c` ai vreo [ans` cu fratele meu. Nu numai c` e[ti prea tân`r` pentru el, dar nici nu pari genul lui. Dar noi... noi putem fi \mpreun`. {i ne va fi bine... Acum e[ti mai matur`, ai mai c`p`tat experien]`. |i duse mâna la gur`, s`rutându-i-o cu patim`. Raine pricepu c` Ruth avusese dreptate. Timothy voia tot ceea ce avea Colt. Probabil c` pentru el devenise o adev`rat` obsesie s` concureze permanent cu fratele mai mare. Credea c` Raine \i apar]inea lui Colt [i de aceea o dorea \napoi. Ce altceva decât pura nebunie \l putea face s` cread` c` avea s` se \ntoarc` la el, dup` toate cele petrecute \ntre ei [i dup` felul cum o tratase? Colt ie[i din cas` [i-i z`ri pe Raine [i pe Tim \nc` \mpreun`. Se \ncrunt` [i zise c`tre tân`r`, pe un ton de ghea]`: – Strânge-]i lucrurile! Plec`m. Apoi se \ntoarse [i intr` din nou \n cas`. Raine \l urm`, sim]indu-se condamnat` [i nicidecum achitat`. Pe drumul \napoi c`tre Southampton, niciunul dintre ei nu vorbi. Colt \l luase pe Sean cu el \n weekend [i copilul, dup` un \nceput de drum g`l`gios [i entuziast, se plictisise [i mo]`ia pe bancheta din spate. |ncepuse s` plou`, câteva pic`turi mari ici-colo. Colt ac]ion` [terg`toarele [i ddeschise radioul. Poate sim]ise nevoia s` destind` atmosfera \nc`rcat`, \ns` câteva cuvinte de scuz` ar fi fost un \nceput mai bun, se gândi Raine cu

JUDEC~}I AMARE

79

gravitate, privind pe geam. Totu[i, muzica era lini[titoare. Era o pies` clasic`, pe care Raine o recunoscu dup` primele acorduri – Debussy, Clar de lun`. L`sându-[i capul s` se odihneasc` pe tetiera scaunului, tân`ra \nchise ochii, sperând s` se elibereze de tensiunea acestor momente de intimitate nedorit` cu b`rbatul de la volan. Deschise din nou ochii, sim]indu-se observat` de Colt. – A[a da, [opti b`rbatul. V`d c` te-ai trezit. Apoi, \ntorcându-se cu privirea c`tre drum, ad`ug`, cu un oftat adânc: – Se pare c` am gre[it fa]` de tine... Asta a[a e! se gândi Raine cu mânie. Dar, temperându-[i furia, r`spunse cu simplitate: – Da. El o privi din nou, remarcând durerea care i se citea \n ochi [i relu` gr`bit. – Ce altceva puteam crede, Raine? Am avut \ncredere \n fratele meu, iar el p`rea atât de distrus \n urma desp`r]irii... [i destul de stupid \ncât s`-[i bea min]ile [i s`-[i loveasc` ma[ina. Iar tu... tu mi-ai ascuns adev`rul... de ce? Pentru c` nu [tiai ce-i voi face lui Tim? Asta credea? |l privi nedumerit`. – Nu, desigur c` nu. – Atunci, de ce? Nu-i putu r`spunde la aceast` \ntrebare, dar Colt pricepu adev`rul. |n ochii lui, citi o \ntrebare arz`toare, iar concentrarea asupra drumului \i sc`zu o clip`. Apoi, când \[i \ntoarse privirea la [osea, b`rbatul [opti cu uimire.

80

ELIZABETH SEIFERT

– Doamne, Raine, cred c`-]i place s` fii pedepsit`! Tân`ra pricepu c` se refer` atât la zvonurile r`ut`cioase pl`smuite despre ea \n trecut, cât [i la recenta lui h`r]uial`, [i ro[i. Vederea acestor mâini puternice a[ezate pe volan \i amintea \n fiecare clip` mângâierile pe care acelea[i bra]e i le d`ruiser`. Ru[inat`, \ncerc` s` scape de acest moment penibil [i zise: – Dac` \]i imaginezi c` mi-au pl`cut amenin]`rile tale...[i c` am vrut s`... – S` ce? o \ntrerupse el. Colt o provoca din nou. Zâmbetul lui era ironic. Raine nu-i putu sus]ine privirea [i \ntoarse capul c`tre geam. Muzica lui Debussy devenea din ce \n ce mai senzual`. – N-ai cum s` scapi, draga mea, relu` Colt. |ntre noi exist` o vraj`. Chiar dac` recuno[ti sau nu, fie c` vrei sau nu, fiecare gest al t`u \mi demonstreaz` c` e[ti con[tient` de asta. Când te ating, \mi dau seama c` m` dore[ti. De fapt, \ntotdeauna a fost astfel. Dac` Sean n-ar fi cu noi \n ma[in`, ]i-a[ demonstra c` am dreptate. Ea \nghi]i cu greu, aruncând o privire c`tre copila[ul care dormea. Era recunosc`toare c` se afla acolo. – P`cat c` nu ]i se ofer` oportunitatea asta, izbucni ea, \ncercând s`-[i ignore b`t`ile inimii. Altfel, ai fi descoperit cu uimire c` te \n[eli. {i n-ar fi prima dat`... B`rbatul privi \n oglinda retrovizoare, apoi din nou la drum. – Raine Welland... vei regreta aceste cuvinte, \i promise el calm, \nchizând radioul, unde \ncepuse s` cânte o forma]ie rock. Raine fu scuturat` de un fior. Acum c` aflase adev`rul despre Tim [i Stephanie [i nu mai avea niciun motiv de r`zbunare, b`rbatul

JUDEC~}I AMARE

81

trebuia s` \nceteze aceast` h`r]uial` f`r` sens, nu? Pentru c` la asta se reducea totul. Apoi, f`r` s` vrea, se \ntoarse cu gândul la femeia pe care Colt o iubise suficient de mult pentru a o lua de so]ie. Faptul c` Stephanie avusese atâtea aventuri o uimea \nc`, mai ales c` se \njosise \ntr-atât \ncât s` aib` o rela]ie cu Tim. Iar Colt [tiuse despre toate astea... Bine\n]eles, cu excep]ia celei mai importante. Probabil suferise mult din pricina tr`d`rii femeii. {i totu[i, \[i ascunsese bine sentimentele, realiz` ea cu admira]ie. Ce ironie, s` descopere acum c`, dac` s-ar fi dus la el acum [ase ani [i i-ar fi spus adev`rul, Colt n-ar fi alungat-o, ci ar fi crezut-o, ar fi \n]eles-o... – De ce n-ai divor]at... de Stephanie? \ntreb` ea aproape f`r` voie. – Am avut motivele mele, r`spunse el cu un lung oftat. {i, probabil, cel mai bun dintre ele fusese acela c` \nc` o mai iubea, se gândi Raine, regretând c` pusese aceast` \ntrebare. – Ei... mi-ai acceptat scuzele? insist` Colt. Ie[iser` din Forest [i se apropiau de suburbiile ora[ului. Tonul b`rbatului era rece, oarecum nep`s`tor. Faptul c` gre[ise nu-l f`cea mai vulnerabil, mai pu]in mândru. R`m`sese acela[i om orgolios. |ntr-un fel, \i invidia siguran]a de sine. – S` uit`m toat` povestea, murmur` ea cu aceea[i r`ceal`.

***

82

ELIZABETH SEIFERT

– Deci, acum [tie adev`rul, concluzion` Raine, relatându-i Colettei vizita la mama vitreg` a lui Colt [i \ntâlnirea cu Tim, evitând totu[i s`-i spun` c` amanta lui Tim fusese nimeni alta decât Stephanie Falloner. St`teau \ntinse la plaj`, toropite de c`ldura soarelui. Raine s`pa cu picioarele \n nisipul fierbinte, ridicându-le pentru a urm`ri cum i se preling firele aurii printre degete. – Colt se poart` cu mine... foarte diferit... dar... – Dar? repet` prietena ei. Mi-ai spus c` ]i-a trimis flori, c` te-a dus la cel mai bun restaurant de pe insul`... Ce mai vrei de la bietul om? – Nu [tiu, oft` Raine. Nu mai era sigur` ce voia sau dac` voia ceva. |n fond, Colt se schimbase. Mai \ntâi, \i d`ruise trandafiri. Trandafiri ro[ii. Un buchet mare, f`r` niciun mesaj. Doar un mic bilet, pe care-[i scrisese numele. Iar ea \i acceptase ca pe o subtil` scuz` pentru trecutul lor tumultuos, la fel cum acceptase [i invita]ia la cin`. |n restaurantul luxos, luminat elegant numai de lumân`ri, descoperise cu uimire c` b`rbatul o putea face s` râd`, s` se simt` fericit`. Aflase c` [i lui \i pl`cea muzica clasic`, dar [i cea popular`, [i mai remarcase o aversiune comun` pentru televizor. Colt se relaxa \notând [i jucând squash, ceea ce explica forma lui fizic` grozav`. Pentru prima oar`, vorbeau aceea[i limb`, f`r` ostilitate, f`r` team`. Raine \l privea acum ca pe un b`rbat, nu ca pe fratele vitreg al fostului logodnic. F`r` s` vrea, se \ntreba f`r` \ncetare de ce un tip ca el se \nc`p`]ânase s` p`streze rela]ia cu Stephanie, de ce nu divor]ase. Dar nu \ndr`zni s`-l \ntrebe din nou despre asta, mai ales c` \n discu]ia

JUDEC~}I AMARE

83

lor nu mai interveni subiectul mariajului lui Colt. De asemenea, niciunul dintre ei nu-l men]ion` pe Tim. Amândoi sim]eau c` fostele lor rela]ii reprezentau subiecte tabu. Raine era mul]umit`. Atât Tim, cât [i Stephanie le aduseser` mult` nefericire \n trecut. Dar \n]elegerea lor intelectual` fu \ntrecut` de comunicarea dintre trupurile lor. Simpla prezen]` a b`rbatului de partea cealalt` a mesei trezea \n ea valuri de dorin]`. Auzindu-i vocea profund`, joas` [i cald`, o treceau fiori de pasiune. Privind \n frumo[ii lui ochi hipnotici, se sim]ea captiv`, supus` farmecului lui. Astfel c`, \n momentul când ajunser` \n fa]a apartamentului ei, Raine era toat` numai dorin]`, anticipând cu emo]ie senza]ia de a fi strivit` sub trupul lui [i de a fi s`rutat` de buzele sale. Dar nu se \ntâmpl` astfel. Fu nevoit` s` se declare mul]umit` cu un amical s`rut pe frunte. Zâmbetul b`rbatului, ironic [i \n acela[i timp plin de compasiune, \i demonstr` c`-i ghicise dorin]a de a fi s`rutat`, dar c` nu voia s`-i ofere aceast` satisfac]ie. – Sunt \nnebunit` dup` el, [opti ea disperat`. Iar asta m` sperie. Dup` felul \n care Colt se purtase cu ea, era o nebunie s` [i-l doreasc` atât de mult, o avertiza logica. Dar f`r` succes. Chiar [i a[a, se sim]i dezam`git` când, luni diminea]` la birou, observ` c` b`rbatul nu se afla acolo. Inima \i b`tu emo]ionat` când Colt sun` [i-i spuse c` Sean era bolnav [i o rug` s` vin` la el acas` cu câteva documente importante. – Norocoaso! \i zise recep]ionista, când Raine o anun]` unde trebuia s` plece. Dar tân`ra nu se mai gândea deja la \ntâlnirea cu b`rbatul la care visa, ci la b`ie]elul bolnav. Raine [tia c` familia Falloner avea o

84

ELIZABETH SEIFERT

menajer` care se ocupa de cas` zilnic, astfel c` starea lui Sean trebuia s` fie grav`, de vreme ce Colt alesese s` r`mân` acas` [i s`-l \ngrijeasc` personal. Adun` gr`bit` cele solicitate de [eful ei [i ie[i rapid \n parcare. Casa lui Colt era aproape la fel cum [i-o amintea, uria[` [i alb`, dominând micul golf din preajm`. Brazii \nal]i [i gazonul perfect \ntre]inut \i d`deau un aer de sobrietate. Raine cioc`ni la u[` [i tres`ri v`zând c`-i r`spunde chiar Colt. – Ce-ai f`cut... ai zburat? glumi el, surprins de rapiditatea cu care ajunsese. – Mi-ai spus s` vin, am venit, r`spunse ea criptic, sperând ca b`rbatul s` nu-[i dea seama de ner`bdarea ei de a-i satisface orice dorin]`. Trecu pe lâng` el cu foile \n mân`, gândindu-se cât de frumos era [i ce bine \i st`tea \n c`ma[a neagr` pe care o purta. Apoi, luându-[i o expresie serioas`, \ntreb`: – Ce s-a \ntâmplat cu Sean? El ridic` din umeri. – B`nuiesc c` e vorba de o indigestie. Doctorul spune c`-[i va reveni \ntr-o zi sau dou`, dar nu vrea s` m`nânce nimic. Raine \l privi cu simpatie. P`rea obosit, avea cearc`ne mari [i linii adânci \n jurul gurii. – Ai avut o noapte grea, nu-i a[a? \ntreb` ea. – Da. {i ca [i cum n-ar fi fost de-ajuns, fata doamnei Bisson s-a \ntors acas` de la maternitate [i are nevoie de mama ei pentru câteva zile. Tân`ra \l urm` \n birou, o camer` surprinz`tor de ordonat`

JUDEC~}I AMARE

85

pentru un b`rbat f`r` so]ie, f`r` menajer` [i cu un copil boln`vior. Numai biroul era \nc`rcat de hârtii, iar pe c`min se aflau câteva vaze cu flori ofilite. Pe jos, o carte de pove[ti [i dou` ma[inu]e, lucruri care nu [i-ar fi g`sit niciodat` locul aici, dac` Stephanie ar fi tr`it. Din câte [tia, nevasta lui Colt fusese o maniac` a ordinii. Imaginea b`rbatului stând \n fotoliul din col] cu Sean pe genunchi [i citindu-i fiului o poveste \i ap`ru \n minte lui Raine. Apoi, \l v`zu cu ochii min]ii ducându-l la culcare [i coborând din nou \n birou, strângând juc`riile [i f`când pu]in` ordine. Inima i se strânse. Nu [i-l imaginase niciodat` pe Colt \n rolul de tat` [i de cap de familie. Dar acum c`-l vedea \n mediul lui, realiza c`-i pl`cea ideea. Diminea]a trecu agitat`, neavând timp de conversa]ii personale. Telefonul sun` aprope tot timpul [i Colt dict` f`r` \ncetare scrisori, cu un debit verbal extrem de rapid. Raine se felicit` \n gând pentru viteza ei de notare. F`cur` o pauz`, timp \n care Colt se duse s` fac` o cafea \n buc`t`rie. Raine \l urm`. Era o \nc`pere larg`, luminoas`, mobilat` cu piese din lemn de stejar. Pe lâng` cele dou` ce[ti de cafea, Colt preg`ti un pahar cu lapte. Pentru Sean, desigur. – Pot veni cu tine? – Dac` vrei, aprob` el, \ncepând s` urce sc`rile c`tre dormitorul b`iatului. Când p`trunser` \n micul dormitor, Sean \i zâmbi slab tat`lui [i o privi curios pe Raine. Avea febr` [i, dup` câteva \nghi]ituri sorbite din paharul de lapte, refuz` s` mai bea. – Haide, b`iete... trebui s` m`nânci... m`car pu]in, insist` Colt, a[ezându-se lâng` el pe pat.

86

ELIZABETH SEIFERT

Ca [i cum ar fi avut nevoie de \ncuraj`ri, b`ie]elul lu` câteva guri de lapte, apoi \ncepu s` scânceasc`, lipsit de voin]`. Chiar atunci, telefonul sun`. – R`spund eu, se oferi Raine, ie[ind pe hol. Era Jocelyn, care suna de la biroul din Londra al fratelui s`u. Raine realiz`, nu f`r` oarecare stânjeneal`, c` femeia era foarte uimit` de faptul c` secretara lui Colt r`spunde la telefonul lui de acas`. – Vrei s`-l chemi la telefon? \ntreb` Jocelyn pe un ton de ordin. Nu-mi place s`-i transmit mesaje prin intermediul secretarei. Raine \[i mu[c` limba ca s` nu-i r`spund` cum merita [i-l chem` la aparat pe Colt. B`rbatul se ridic`. – M` ocup eu de Sean, suger` Raine, ridicând paharul cu lapte de pe noptier` [i a[ezându-se lâng` copil. Nu se sim]ea \n largul ei. I se p`rea ciudat s` aib` grij` de b`iatul lui Colt. Copilul avea p`rul ud de sudoare. Raine \i mângâie fruntea [i-i [opti cuvinte lini[titoare, apoi \ncepu s`-i citeasc` o poveste. Când Colt se \ntoarse, paharul cu lapte se odihnea aproape gol pe noptier` [i fiul lui adormise la pieptul lui Raine. – Dumnezeule! se mir` el. Cum ai reu[it performan]a asta? B`rbatul \[i trecu privirea admirativ` de la pahar la copil, apoi se uit` c`tre Raine [i zâmbi. Chipul ei palid, \nconjurat de pletele de foc fine ca m`tasea, avea ceva angelic. – I-am spus c` vacile ar fi foarte nefericite dac` ar [ti c` nu vrea s` bea din laptele f`cut de ele, r`spunse ea cu un zâmbet larg. Se pare c` a mers, chicoti tân`ra.

JUDEC~}I AMARE

87

Colt se apropie de pat [i Raine deveni deodat` foarte tensionat`. |[i trecu limba peste buze cu un gest nervos. Apropierea lui o f`cea mereu s` se simt` slab`, vulnerabil`. – V`d c` te descurci de minune cu copiii, zise el, zâmbind. Vocea tinerei tremur` când r`spunse: – Nu suntem chiar atât de diferi]i de animale, [i \n acest domeniu am destul` experien]`. Nu uita c` am crescut la ferm`. |[i aminti c`, odat`, st`tuse o noapte \ntreag` \mpreun` cu tat`l ei, s` \ngrijeasc` un vi]el bolnav. – Dar, dac` \mi amintesc bine, acum dou` s`pt`mâni nu erai deloc dispus s`-mi lauzi instinctele materne. B`rbatul avu o expresie de regret. – Câteodat`, vorbesc prea mult. |nc` nu m-ai iertat pentru ce am spus? – Nu, zâmbi ea, de[i ochii ei spuneau cu totul altceva. – Atunci, ar trebui s` fac tot posibilul pentru a-]i schimba p`rerea, r`spunse el pe un ton pozna[ [i totu[i senzual. Colt se a[ez` pe pat lâng` ea. Se aflau atât de aproape, \ncât \i putea sim]i mirosul de parfum [i c`ldura trupului. Raine se sim]i jenat` [i privi ostentativ micul trupu[or ce dormea ghemuit al`turi de ei. – Ce te-a f`cut s` p`r`se[ti ferma familiei? \ntreb` Colt. Ea ridic` din umeri. Apoi, f`r` s`-l priveasc`, \i m`rturisi c` sim]ea nevoia de mai mult` independen]`. – P`rin]ii mei sunt ni[te dr`gu]i, dar nu pot accepta faptul c` am crescut, concluzion` ea, râzând. – Nu ]i-e dor de ei?

88

ELIZABETH SEIFERT

– Ba da, desigur, dar asta nu \nseamn` c` trebuie s` locuiesc cu ei pân` la b`trâne]e. – {i... nu mai exist` altcineva c`ruia s`-i duci dorul? Se referea la un iubit. Raine nu r`spunse \ndat`. Murmurul m`rii \n golf [i respira]ia u[oar` a copilului umpleau t`cerea. – Nu, recunoscu ea \n sfâr[it. Privirea b`rbatului alunec` pe trupul copilului ad`postit la sânul ei. – Ce norocos e Sean, [opti el. M-ai trata [i pe mine la fel dac` a[ fi bolnav? Raine ar fi vrut s` r`spund` da. Dar, temându-se de reac]ia lui, se str`dui s`-[i aminteasc` faptul c` existau probabil zeci de alte femei la care b`rbatul putea apela, dac` ar fi sim]it nevoia de cineva al`turi de el. {i printre ele se num`ra Jocelyn Day. Geloas`, aproape c` izbucni \n lacrimi, imaginându-[i-i pe cei doi \mbr`]i[a]i. – Te \mboln`ve[ti vreodat`? – Crezi sau nu, Raine, sunt totu[i un simplu om, o asigur` el. {i, v`zându-te aici, al`turi de copilul meu, m` face s`-mi dau seama \n ce m`sur` resimt lipsa unei adev`rate familii. Cred c` ar fi mai bine s`-l l`s`m singur pe Sean [i s` ne \ntoarcem la lucru, ad`ug` el pe un ton schimbat. Ridic` b`iatul de lâng` ea [i, accidental, degetele lui \i atinser` sânul. Raine \[i ]inu r`suflarea. El \i surprinse reac]ia, dar nu zise nimic. Chiar dac` restul zilei trecu f`r` mari evenimente, tensiunea dintre ei r`mase constant`. Raine se sim]ea de parc` ar fi stat pe un vulcan gata s` erup`.

JUDEC~}I AMARE

89

Terminar` treaba târziu. Colt se duse s`-l verifice pe Sean [i o anun]` pe Raine c` b`iatul voia s`-i vorbeasc`. – Sean vrea s` te vad` \nainte s` pleci. Se pare c` l-ai impresionat. Raine \nghi]i cu dificultate, când \l z`ri pe Colt mai aproape de ea. Ar fi vrut s`-l ajute, s`-i u[ureze suferin]ele. L`sându-se de pe un picior pe altul, Raine [opti stânjenit`: – A[ putea s` r`mân, dac` vrei. Ironia din ochii lui Colt o f`cu s` se simt` ciudat [i regret` c` spusese aceste cuvinte. Bra]ele lui i se a[ezar` pe umeri: – Mul]umesc, zise el, dar am un copila[ bolnav [i cred c` m` distragi din treab`. Ar fi mai bine s` pleci. Atingerea mâinii lui o f`cu s` se cutremure. – |mi ofeream serviciile, nu trupul, preciz` ea rece, stânjenit` c`-i interpretase gre[it sugestia. – {tiu, r`spunse el. Dar chiar crezi c` putem petrece noaptea aici, \mpreun`, f`r` s` sfâr[im \n acela[i pat? – Da, spuse ea, ridicând demn` b`rbia. B`rbatul o privi cu scepticism. – Dac` asta crezi, draga mea, atunci \ncerci s` te p`c`le[ti singur`, \i repro[` el. De fiecare dat` când m` apropii de tine, m` simt de parc` a[ fi b`ut un elixir al dragostei. – Ai o imagina]ie bogat`! râse ea. – O, nu, deloc, [opti el cu blânde]e, venind spre ea. Buzele b`rbatului \i atinser` p`rul. R`suflarea lui cald` [i senzual` \i crescu pulsul. Dar b`rbatul se dezmetici repede [i se \ndep`rt` de ea.

90

ELIZABETH SEIFERT

– Chiar [i acum m` simt \mb`tat de un afrodiziac, relu` el, a[a c` ar fi mai bine s` pleci mai curând. F`r` s` a[tepte s`-i spun` a doua oar`, Raine \l ascult` [i \ncepu s` urce sc`rile c`tre camera lui Sean. B`ie]elul era \nc` treaz. Raine \l s`rut` pe frunte [i tres`ri când Sean o \ntreb` cu o naivitate copil`reasc`: – Mai vii [i mâine? – Da, promise ea zâmbind, atingându-i fruntea [i sim]ind c` febra \i sc`zuse. |n curând avea s`-[i revin`, se gândi ea mul]umit`, conducând \napoi c`tre cas`. Iar asta \nsemna c` nu trebuia s` se mai duc` acas` la Colt prea multe zile. Atrac]ia lor reciproc` devenise un lucru \ngrijor`tor [i ar fi vrut s` scape de aceast` tensiune nedorit`. Totu[i, nu se putea \mpiedica s` se \ntrebe de ce, ini]ial hot`rât s-o fac` s` i se supun`, Colt se str`duia acum s` \mpiedice o posibil` apropiere intim` \ntre ei. Nu era pentru c` n-o mai dorea, nu. Fiecare privire, orice atingere \i demonstrau asta. {tia c` b`rbatul nu mai \ncerca s-o r`neasc`. Iar recompensa fizic` o putea ob]ine de la o femeie mult mai sofisticat`, a[a cum era Jocelyn Day. Gândul o duru [i opri motorul, \ncercând s`-[i spun` ferma c` rela]iile lui Colt n-o interesau. |n fond, ce \nsemna acest b`rbat pentru ea? |i era [ef [i nimic mai mult. {i totu[i, visele \i erau pline de scene romantice [i se trezea \n miez de noapte, \nfierbântat`, g`sindu-[i pernele ude de lacrimi. Trecur` dou` zile pân` când Sean se ridic` din pat. Raine se ducea acas` la Colt \n fiecare diminea]` [i munceau aproape toat` ziua. Abia dac` ajungeau s` vorbeasc`. Iar când b`rbatul \ncerca s`

JUDEC~}I AMARE

91

converseze [i despre alte subiecte \n afara serviciului, Raine se mul]umea s` zâmbeasc`, f`r` s`-i r`spund`. |i era team`. Team` s` se implice \ntr-o rela]ie nesigur`, team` de suferin]`. La rândul lui, Colt se cufunda \n munc`. Astfel c` tân`ra fu surprins` când b`rbatul intr` \n birou [i-i spuse: – Gata cu treaba. |l scot pe Sean afar` [i vrea s` vii [i tu. Raine \ncerc` s` protesteze, spunându-i c` mai avea \nc` destule de f`cut. Dar el insist`, [i pân` la urm` tân`ra fu nevoit` s` accepte, gândindu-se dac` invita]ia venea \ntr-adev`r din partea copila[ului sau tat`l \l influen]ase. Dar ce mai conta? \[i spuse ea, sup`rat` c` se surprinsese sperând c` ini]iativa fusese a lui Colt. Urmându-i c`tre ma[in`, observ` bucuroas` entuziasmul cu care b`ie]elul o \ntâmpin`. Era o zi minunat` – lini[tit`, \nsorit`, cald` – [i Raine se sim]ea foarte bine al`turi de Colt. Nu merser` prea departe, [i Colt trase ma[ina pe dreapta, lâng` un pâlc de copaci. – De curând, am cump`rat ceva, zise b`rbatul cu o mândrie amuzat`. Ca o fiic` de fermier ce te afli, m` gândeam c` ai fi interesat` s` afli ce anume. Raine \l privi curioas`, dar b`rbatul nu-i d`du am`nunte, astfel c` fu nevoit` s` a[tepte pân` când Colt opri \n fa]a unor por]i de fier [i spuse: – Vino s` vezi. Raine râse, cu ochii str`lucind de entuziasm. – Vrei s` spui c` ai... cump`rat... o ferm`? El surâse, amuzat de uimirea ei, privindu-[i noua proprietate cu

92

ELIZABETH SEIFERT

mult` c`ldur` [i cu mândrie. – Aveam nevoie de un loc unde s` pot sc`pa de stresul muncii, [i ce alt mod mai bun de relaxare exist` decât \ntoarcerea la natur`? explic` el. Desigur, altcineva se va ocupa la \nceput de ferm`, dar, \n timp, am de gând s` m` implic mai mult \n conducerea acestui loc. Vreau s` petrec mai pu]in timp departe de cas` [i s` dezvolt aici un c`min solid pentru Sean. Intrar` \n curtea larg`. Vacile p`[teau lini[tite [i ochii lor mari [i c`prui \i privir` placid. Fiind crescut` la o ferm`, Raine era obi[nuit` cu ele. Se apropie de una [i-i mângâie p`rul auriu, râzând când animalul \[i \ntoarse c`tre ea botul rozaliu, cu o expresie de \ncredere total`. – Nu-i a[a c` sunt cele mai frumoase din lume? zise Raine, zâmbind c`tre Colt. Vacile de la ferma noastr` din Guernsey sunt mai mari, dar sunt aproape la fel. Bovinele de pe insul` sunt aparte. – {i [tii de ce? \ntreb` b`rbatul. Apoi, privind fruntea \ncruntat` a tinerei, relu`: – Vrei s` spui c` ai tr`it aici atâta vreme f`r` s` cuno[ti unul dintre cele mai vechi obiceiuri ale insulei? Ea ridic` din umeri. – Ei, va trebui s` m` luminezi tu, profesore. Gluma tinerei n`scu \n ochii lui o str`lucire aparte. – Pe vremuri, Raine, \ncepu el cu gravitate, când un fermier din Jersey \[i lua de so]ie o fat` din Guernsey... sau invers... femeia trebuia s`-i cumpere un vi]el ca parte a dotei. – Ce idee interesant`! râse Raine, amintindu-[i c` tat`l ei \i povestise cândva despre acest obicei. Dar crezi c` moda se mai poate

JUDEC~}I AMARE

93

\ntoarce? – Nu, nu cred, admise el. De[i mi-ar pl`cea s` cred c` semnifica]ia original` este \nc` valabil`, [i anume aceea c` fata m`rturisea c` era preg`tit` s`-[i amestece sângele... [i nu numai pe cel al turmelor. Jenat`, Raine privi \n p`mânt. Dar Colt continu`: – |[i oferea trupul... pentru a crea o nou` via]`... pentru a da na[tere unui copil. Tân`ra ro[i, ridicându-[i \ncet privirea. Apoi râse, c`utând s` \nl`ture atmosfera tensionat`. – Colston Falloner... e[ti un romantic incurabil! – Asta nu poate fi o acuza]ie, glumi el. Chiar atunci, Sean \i strig` [i Colt propuse s`-l urmeze. R`v`[it`, se \ndrept` \ntr-acolo. Iat` c` descoperea o nou` latur` a lui Colt, sub plato[a aparent invincibil` pe care o ar`ta lumii. |n ultimele zile, b`rbatul i se descoperise ca un om cald [i apropiat, de[i era con[tient` c` nu cuno[tea \nc` multe despre el. Dar mai important era faptul c` descoperea lucruri surprinz`toare despre sine \ns`[i. Iar unul dintre ele era c` se \ndr`gostise de Colt.

Capitolul 7 Zilele treceau ame]itor de repede pentru Raine [i-i era din ce \n ce mai greu s` se concentreze asupra treburilor de la birou. De când descoperise sentimentele pe care le avea pentru Colt, se emo]iona de fiecare dat` când b`rbatul o privea sau \i vorbea. O simpl` rug`minte din partea lui \i f`cea inima s`-i bat` cu putere [i realiza cu disperare c` tr`ia pentru momentele \n care se afla \n compania lui. Cât despre Colt, b`rbatul p`rea s`-[i dea toat` osteneala pentru a repara gre[elile pe care le f`cuse fa]` de ea \n trecut. Luau prânzul \mpreun` la restaurant [i-i cerea mereu sfatul \n leg`tur` cu problemele de la serviciu. {i, din când \n când, g`sea pe birou câte un trandafir ro[u. Iar câteodat` o invita la cin` \n ora[. Totu[i, de fiecare dat` când o ducea acas`, b`rbatul era foarte politicos [i o s`ruta distant pe obraz, nef`când niciun gest care s`-i aline nevoia de el, \n fiecare zi mai puternic`. Numai \n momentul \n care ar fi izbutit s` fac` dragoste cu el ar fi reu[it s` se vindece de aceast` dorin]`

JUDEC~}I AMARE

95

nebun`. Dar Colt nu p`rea s` se gândeasc` la aceast` posibilitate. Prefera o rela]ie platonic`. Raine pricepu c` b`rbatul se purta cavalere[te, c`utând s` [tearg` impresia proast` pe care i-o l`sase \n trecut. |n timp ce ea se \ndr`gostea din ce \n ce mai mult. {i, ca [i cum via]a ei n-ar fi fost [i a[a destul de complicat`, \ncepuse s` primeasc` telefoane disperate de la Tim. – Te-am sunat ieri, zise b`rbatul când Sheila \i f`cu leg`tura, dar mi s-a spus c` e[ti la mas` cu fratele meu. Parc` \mi spusesei c` n-ave]i o rela]ie. – A[a e, izbucni Raine, deranjat` de tonul lui autoritar [i dorindu-[i \n secret ca lucrurile s` fi stat altfel. {i chiar dac` am avea o rela]ie, asta nu-i treaba ta. Realiza c` b`rbatul, ca proasp`t [omer, n-avea prea multe de f`cut, de[i [tia prea bine c` el \nsu[i renun]ase la slujba oferit` de Colt. Fratele lui mai mare n-ar fi fost niciodat` atât de lipsit de inim` \ncât s`-l concedieze. |nc` o dat`, inima \i tres`ri de mândrie, gândindu-se la b`rbatul pe care-l iubea. – Colt m-a rugat s`-l ajut s` caute ni[te c`r]i pentru Sean, continu` ea, amintindu-[i cât de mult o flatase aceast` rug`minte. Sean, nepotul t`u, ad`ug` ea cu ironie, [tiind de la Colt c` b`rbatul nu-i acorda copila[ului prea mult` aten]ie. – Dac` insinuezi c` nu-mi pas` de el, afl` c` b`iatul nu m-a pl`cut niciodat`, se ap`r` Tim. Raine pricepuse [i asta din felul \n care Sean reac]ionase la vederea unchiului \n acea zi, când se afla la bunica sa. {i ea spera s` aib` mai pu]in de-a face cu Tim, \ns` b`rbatul avea alte idei. Se gândi chiar s-o invite \n ora[.

96

ELIZABETH SEIFERT

F`când un efort foarte mare pentru a nu-i r`spunde urât, Raine reu[i s`-i r`spund` politicos, dar cu fermitate, c` nu era interesat` de reluarea rela]iei. Conversa]ia devenise stânjenitoare, mai ales c` Jack Hardwicke se tot plimba prin jurul ei, amuzat de discu]ia auzit`. Dar refuzul ei de a-l revedea nu-l descuraj` pe Tim, care o sun` a doua zi de mai multe ori. Ultima oar`, chiar \n momentul \n care Colt se afla lâng` ea, dictându-i un raport de care avea nevoie la \ntâlnirea spre care se \ndrepta. Dup` plecarea b`rbatului, i se f`cu leg`tura. Chiar când Raine trânti receptorul \n furc`, sperând c` \ncheiase ultima conversa]ie cu Tim, lâng` ea veni recep]ionista. – Ce-i cu [eful? \ntreb` femeia. Nu-i place s` te caute cineva când e el prin preajm`? Sau nu vrea s` discu]i cu fratele lui? V`zând expresia uimit` a colegei ei, Sheila explic`: – Era la recep]ie când ]i-am f`cut leg`tura cu Tim Falloner [i a vrut s` [tie dac` ai mai vorbit cu el. Când i-am zis c` da, a]i mai vorbit de vreo patru ori s`pt`mâna asta, n-a p`rut deloc mul]umit. De fapt, mi s-a p`rut chiar furios. Raine avu o presim]ire urât` [i c`ut` s` \n]eleag` de ce Colt nu suporta ideea de a fi sunat` de fratele lui. De[i [tia c` nu-i decât o speran]` nebuneasc`, Raine se \ntreb` dac` nu cumva la mijloc era gelozia. Dac` ar fi fost, asta n-ar fi \nsemnat c`-i p`sa de ea? Nu, nu se putea, se str`dui ea s` recunoasc`, oricât de dureroas` ar fi fost aceast` constatare. Iar dac` insista s`-[i fac` astfel de gânduri, nu putea decât s` ajung` s` sufere. Astfel c`, atunci când Colt se \ntoarse [i o invit` la cin`, mai \ntâi refuz`. |n urma insisten]elor lui [i din pricina faptului c` tânjea dup` prezen]a lui, pân` la urm` accept`.

JUDEC~}I AMARE

97

– Am auzit c` te caut` Tim, zise b`rbatul, când ajunser` la desert. Raine \l privi calm` cum amesteca \n cafea, \ntrebându-se de ce a[teptase atât de mult pân` s` aduc` \n discu]ie acest subiect. Poate c` nu-l considera destul de important. Poate c` Sheila interpretase gre[it reac]ia b`rbatului. – Da, admise ea. – Ce vrea? – Presupun c` vrea s` ne \mp`c`m, zise Raine, ridicând din umeri. – {i exist` vreo [ans` ca a[a ceva s` se \ntâmple? Sorbind din paharul cu lichior, Raine fu gata s` nege imediat, apoi se opri. Dac` b`rbatul ar fi b`nuit ce sentimente avea pentru el, probabil c` ar fi fost surprins [i amuzat, realiz` ea cu disperare. Dac` ar fi [tiut c` \n fiecare clip` se gândea la el... C`utând s` câ[tige timp, Raine arunc` o privire prin restaurant. Afar` era aproape sear`, iar l`mpile mici [i roz de pe mese \ncepuser` s` se aprind`, creând o atmosfer` cald`. Pe ringul din centrul restaurantului dou` cupluri dansau. Raine se \ntoarse c`tre Colt [i [opti: – Nu cred. – {i totu[i, ai fost cândva \ndr`gostit` de el. Da, dar \nainte s` te cunosc pe tine, zise ea \n gând. Realiza acum c` nu-l iubise niciodat` pe Tim, cel pu]in nu a[a cum \l iubea pe fratele lui. Z`d`rnicia sentimentelor ei o duru. – Nu vrei s` vorbim despre altceva? suger` ea, dornic` s` schimbe subiectul. – Dans`m?

98

ELIZABETH SEIFERT

– Da, [opti ea. Se l`s` fericit` \n bra]ele lui. Dar Colt p`rea \ngândurat. |l enervase prin faptul c` fusese evaziv` \n r`spunsuri, realiz` ea. Asta \nsemna oare c` b`rbatul era gelos? Trupul lui puternic se mi[ca lent \n ritmul muzicii, iar atingerea corpurilor lor o f`cu pe Raine s` se cutremure – a câta oar` – plin` de emo]ie [i de dorin]`. Speriat` c` b`rbatul \i putea remarca reac]ia, se \ndep`rt` de el [i murmur`: – Nu mai vreau s` dansez, las`-m`. Dar rug`mintea ei avu un efect contrar. Bra]ele lui se strânser` mai tare \n jurul ei.}ip` u[or, strivit` de pieptul lui, iar deasupra ei auzi morm`itul lui de satisfac]ie. – {tii c` ochii t`i devin verzi ca smaraldul când e[ti emo]ionat`? [opti el. Acum e[ti emo]ionat`? – Nu, min]i ea, urându-l pentru efectul pe care-l avea asupra ei. – Nu? o provoc` el, \ndep`rtând-o de el câteva clipe, atât cât s-o poat` privi. Tân`ra ro[i, iar ochii i se umezir`. Tot ce putu face fu s` \nchid` pleoapele peste ochii tr`d`tori. Muzica lu` o turnur` mai senzual`. Colt o trase din nou lâng` el [i \ncepur` s` se mi[te ca un singur trup. Ame]it`, \[i aminti de prima oar` când dansaser` \mpreun`. Pe atunci, dragostea pentru Tim o ap`rase de atrac]ia nebuneasc` sim]it` pentru acest b`rbat. Dar acum nu mai avea nimic care s-o protejeze. – Hai s` plec`m de aici, \i propuse Colt pe un ton r`gu[it. Ea se l`s` condus` f`r` s` opun` rezisten]`. B`rbatul conduse

JUDEC~}I AMARE

99

nebune[te pân` acas` [i o l`s` \n fa]a apartamentului. Raine [opti un timid "mul]umesc" [i vru s` plece. Chiar dac` graba ei putea p`rea nepoliticoas`, tân`ra [tia c` era singura solu]ie pentru a sc`pa de lâng` el cu mintea \nc` \ntreag`. Dar reac]ia ei era târzie. El o ajunse [i o prinse de mân`, cu o foame teribil` \n ochi. Senza]ii mii [i mii o traversar` când buzele lui o s`rutar`. Se sim]i str`b`tut` de ace de foc, mistuitoare. O, Doamne! Trecuse atâta vreme de când n-o mai s`rutase! |n bra]ele lui, se topea ca o p`pu[` de cear`. Avu o tres`rire intens` când mâna lui \i cânt`ri \n palm` sânul. R`suflarea ei era la fel de grea ca a lui. Mâinile b`rbatului \i alergau pe tot corpul, f`când-o s` geam` de dorin]`. Mâna lui \i desf`cu degetele strânse [i-i lu` cheia cu o blând` fermitate, murmurând: – Haide. Ar fi vrut s`-i spun` c` nu era protejat` [i c` putea r`mâne \ns`rcinat` dac` f`ceau dragoste. Dar \l dorea atât de mult, \ncât nu voia s` se lipseasc` de aceast` unic` ocazie de a fi fericit`. |l urm` orbe[te c`tre propriul apartament. Imediat ce \nchise u[a \n spatele lor, el o prinse \n bra]e. Raine ardea de dorin]` [i se l`s` dominat` de buzele lui calde [i de bra]ele sale cercet`toare. – O, Doamne! [opti ea, aproape delirând de pl`cere. |i scoase c`ma[a din pantaloni [i tr`i \n sfâr[it senza]ia divin` de a-[i plimba degetele pe pieptul lui tare, puternic. El \i desf`cu fermoarul rochiei [i o l`s` s`-i cad` la picioare, apoi o ridic` \n bra]e, purtând-o c`tre pat.

100

ELIZABETH SEIFERT

O \ntinse pe patul mare din dormitor [i se aplec` asupra ei, luminat discret doar de lumina lunii care intra prin fereastr`. Cu p`rul ar`miu r`v`[it pe pern` [i cu ochii verzi m`ri]i de dorin]` [i a[teptare, Raine p`rea o zei]` a dragostei. Când Colt se aplec` s-o s`rute, privirea lui p`rea s` fie cea a unui om care descoper` paradisul. – E[ti atât de frumoas`! [opti el. Atât de frumoas`! repet` el, punctând fiecare cuvânt cu câte un s`rut. Pentru prima oar`, Raine fu mândr` de formele ei generoase [i de sânii ei grei. |n]elegea acum c` se n`scuse cu un singur scop, acela de a-l face fericit pe Colt [i de a-[i g`si fericirea \n bra]ele lui. |l v`zu sco]ându-[i hainele [i \ntorcându-se spre ea, un b`rbat superb, puternic [i bronzat. Bra]ele ei \i sim]eau trupul, mai \ntâi timid, apoi cu o crescând` \ncredere, de[i nu era la fel de experimentat` ca el. Cu gesturi blânde [i totodat` dominatoare, b`rbatul o aduse \n pragul agoniei, f`când-o s`-[i piard` min]ile de dorin]`. Mai târziu, când se odihnea \n bra]ele b`rbatului, cu fruntea pe um`rul lui, b`rbatul o \ntreb` [optit: – De ce nu mi-ai spus c` sunt primul? Raine \nghi]i cu greu. Oare era sup`rat pe ea? – Ar fi contat? El se ridic` \n cot ca s`-i priveasc` fa]a. – Nu, dar a[ fi fost mai tandru, dac` a[ fi [tiut. Credeam \ns` c`, dac` nu altcineva... m`car Tim... r`spunse b`rbatul uimit. Raine cl`tin` din cap, zâmbind. – O, draga mea, minunata mea, o mângâie Colt. Ar trebui s` st`m

JUDEC~}I AMARE

101

\mpreun`. Vino s` stai cu mine, Raine. Chiar de mâine. Mâine diminea]`. – Pur [i simplu? Colt, nu [tiu ce s` spun. Colt, nu pot, nu... – De ce nu? Te \ngrijoreaz` ce vor zice p`rin]ii t`i despre asta? Nu-i venea s` cread`! Reu[ea s`-i ghiceasc` atât de bine sentimentele! Chiar \n acea clip` se gândea c` p`rin]ii ei ar suferi un [oc dac` i-ar anun]a c` se va muta cu cineva, de[i nu acesta era motivul pentru care nu se putea hot`r\ s` fac` un astfel de pas. Singurul lucru care o oprea cu adev`rat era acela c`-l iubea prea mult pentru a se mul]umi cu statutul de amant`. Nu voia s` fie doar una dintre rela]iile lui [i s` tr`iasc` \n nesiguran]`, s` [tie c` sfâr[itul putea veni oricând... Dar, \nainte s` poat` r`spunde, el \i \ntoarse fa]a [i \ntreb`: – M` vrei? – Da. – Atunci? – E greu de explicat, ezit` ea. – Nu, nu-i greu. Deloc. Ei bine, eu te vreau [i, dac` e nevoie de o mic` formalitate pentru a te p`stra mereu \n patul meu... atunci... sunt hot`rât... m`rit`-te cu mine, Raine. Ea \l privi cu gura c`scat`, cu ochi ne\ncrez`tori. O tres`rire de fericire \i s`lt` inima. – Vrei s` spui c` m` iube[ti, Colt? [opti ea. – Nu. R`spunsul lui sincer \i \nghe]` sângele \n vene. – Cuvântul `sta e folosit mult prea mult [i provoac` prea mult` suferin]`, prea multor oameni. {tiu foarte bine. Am tr`it toate astea.

102

ELIZABETH SEIFERT

Dar acum sunt mult mai realist, Raine. Tot ce [tiu este c` te doresc [i vreau s` fii lâng` mine mereu. Noaptea, la culcare, [i diminea]a, când m` trezesc. Vreau s` fii acolo, numai a mea. Nu pot suporta gândul c` po]i fi a alcuiva. Nu era cea mai romantic` cerere \n c`s`torie, iar profunzimea dorin]ei lui o f`cu s` se cutremure. Era o decizie impetuoas` [i necaracteristic` lui, sim]i Raine, care ajunsese s`-l cunoasc`. Dar spusese clar c` nu exista nicio implicare afectiv` din partea lui. |ncruntat`, Raine \ntreb`: – Pot s` m` mai gândesc? Mâinile b`rbatului, care o mângâiau u[or, se oprir`. – Dac` vrei, accept` el, cu o expresie aproape suferind`. Dar nu prea mult. |n urm`toarele zile, Raine se gândi intens la propunerea lui, \ncercând s`-[i imagineze cum ar fi via]a ei f`r` b`rbatul iubit. Aceast` idee era de nesuportat. |[i dorea numai s`-i lase mai mult timp. {tia c`-l iube[te, dar era ridicol s` cread` c` el o poate iubi. Oricum, nu conta. |n fond, o cerea \n c`s`torie, nu? Iar asta \nsemna o leg`tur` pe via]`. Colt nu era un tân`r neexperimentat, care s` confunde dragostea cu dorin]a fizic`. Atunci, de ce se mai temea? Din pricina lui Tim. Fusese r`nit` \nainte, iar acum voia s` fie sigur` c` partenerul ei n-o va tr`da. Iar Colt nu-[i ar`ta niciodat` emo]iile. Dar [i el suferise foarte mult, \[i amini ea, \n]elegându-i teama de a se implica \ntr-o rela]ie. {i totu[i, depindea numai de ei s` fac` aceast` rela]ie s` func]ioneze. Depindea de ea s`-l fac` s` aib` \ncredere \n ea. Ei bine, asta avea s` fac`, decise ea, \nainte de a se duce la culcare. A doua zi diminea]`, \n biroul lui, \i d`du r`spunsul

JUDEC~}I AMARE

103

a[teptat. Se c`s`torir` peste dou` s`pt`mâni, la o biseric` din apropierea casei lui. Casei lor, se corect` ea, zâmbind [i \ncercând s` se acomodeze cu ideea. P`[ir` afar` din biseric`, \n lumina puternic` a soarelui, \ntâmpina]i cu râuri de confeti [i felicita]i de pu]inii prieteni invita]i. Raine alesese o rochie crem, elegant` [i totu[i simpl`. Sim]i mâna lui Colt a[ezat` posesiv pe bra]ul ei [i-i privi chipul. |n ochii lui citi din nou dorin]a. Privirea ei era toat` numai dragoste. B`rbatul privi \n jur [i sc`p` o scurt` \njur`tur`. Fericirea tinerei fu acoperit` de un nor de triste]e. Afar`, dincolo de por]ile bisericii, \i a[teptau reporterii. Presa aflase \ntr-un fel sau altul despre acest eveniment. – Domnule Falloner, e adev`rat c` doamna Falloner a fost logodit` cu fratele dumneavoastr`? Ignorând \ntrebarea, Colt o trase pe Raine din calea ziari[tilor, dar reporterii \i urmar` insistent. – Cum a primit fratele dumneavoastr` vestea? Ce face el ast`zi? Colt nu-l anun]ase [i nu-l invitase la nunt`. B`rbatul nu r`spunse \ntreb`rilor [i-[i p`str` calmul, conducându-[i mireasa c`tre ma[in`. Raine se feri de bli]urile aparatelor de fotografiat [i r`sufl` u[urat` când ma[ina porni. – Nu te teme, \i zâmbi el lini[titor. Vor uita de noi \n câteva s`pt`mâni, de[i presupun c` era inevitabil s` afle despre nunt`. Da, a[a era, se gândi Raine, de vreme ce so]ul ei era o persoan` atât de important` pe insul`. So]ul ei. Suna bine, zâmbi tân`ra. Acas`, se ]inu o mic` recep]ie. Primir` felicit`rile invita]ilor. Un s`rut pe obraz de la Jack Hardwicke, cuvinte pline de c`ldur` de la

104

ELIZABETH SEIFERT

Colette [i de la iubitul ei. John Welland \[i \mbr`]i[` fiica. Joan era foarte elegant` \n rochia ei verde. – Ei bine, unul dintre Falloner tot a reu[it s` te ia de nevast`, zise John Welland, stând lâng` so]ia lui. Raine \[i aminti c` p`rin]ii ei fuseser` foarte [oca]i când aflaser` de inten]ia lui Colt de a se c`s`tori cu ea. Dar asta fusese \nainte s`-l \ntâlneasc`, se gândi ea, s`rutând obrajii tat`lui. Colt \i invitase pe cei doi s` petreac` al`turi de ei ultima s`pt`mân` [i, ca to]i ceilal]i care ajungeau s`-l cunoasc`, fuseser` cuceri]i de farmecul lui. Interesul b`rbatului pentru noua ferm` cump`rat` g`sise \n domnul Wealland un puternic aliat. – Sunt atât de fericit`! zise Ruth Falloner cu lacrimi \n ochi, s`rutându-[i nora. Nu credeam c` vreo femeie va reu[i s`-l cucereasc` din nou pe Colt. Dar tu e[ti exact ce-i trebuie [i m` bucur foarte mult pentru voi. Era un semn de bun venit \n familie. Raine o privi plin` de recuno[tin]`. – Voi \ncerca s`-l fac fericit, [opti ea, \ntâlnind privirea so]ului ei de cealalt` parte a casei. |n ochii lui \ntâlni aceea[i privire posesiv`, un mesaj secret care-i transmitea c` o dore[te, c` are nevoie de ea. Ascultându-i ordinul nespus, se duse s` se schimbe, tremurând de ner`bdare. Nu mai f`cuser` dragoste din ziua \n care o ceruse de so]ie. Colt voia ca noaptea nun]ii s` nu-[i piard` semnifica]ia. |i spusese c` nu voia ca atrac]ia fizic` s`-i influen]eze decizia de a se c`s`tori [i, de atunci, petrecuser` foarte pu]in timp singuri. Mai \ntâi, Colt plecase \ntr-o c`l`torie de afaceri. Iar apoi, p`rin]ii ei sosiser` \n ora[.

JUDEC~}I AMARE

105

Ultimele dou` s`pt`mâni fuseser` dedicate preg`tirilor de nunt`, cump`r`turilor [i planific`rilor. Se \ntoarse la parter, \mbr`cat` mai lejer, emo]ionat` la gândul nop]ii care avea s` vin`. Nu mai era mult, [i avea s` se afle din nou \n bra]ele iubitului ei. |n josul sc`rii se opri, auzind voci venind dinspre birou. Una dintre ele era nervoas`. Tonul lui Colt era \ns` calm, ]inut parc` sub control. Nu se auzea ce spune. |n schimb, glasul celuilalt b`rbat era din ce \n ce mai r`spicat. La auzul lui, Raine \ncremeni. – O, da, \n]eleg c` are un trup de zei]`, dar nu-i o femeie sofisticat` [i nu apar]ine lumii cu care e[ti obi[nuit. De ce ai luat-o de nevast`, Colt? Tim? Ce c`uta aici? {i de ce vorbeau despre ea? Raine se apropie de u[`, cu gâtul uscat, \ntrebându-se ce anume va r`spunde Colt. – Ai f`cut-o numai pentru a te r`zbuna pe mine, nu? continu` vocea iritat`. Haide, s` te aud c` negi. Unghiile lui Raine i se \nfipser` \n carne. Nu pricepea de ce era atât de tensionat`. Desigur c` fratele lui va nega. Auzi c` so]ul ei replica ceva, dar nu \n]elese ce anume. Apoi, zgomotul de pahare, lucru care \nsemna c` b`rbatul se \ndreptase c`tre barul aflat chiar lâng` u[`. Astfel c`, de data asta, \l putea auzi foarte clar. Dar cuvintele lui o \nghe]ar`. – Ei, [i? Nu-i un schimb corect? Raine \n schimbul lui Stephanie. Trebuie s` recunosc, \mi face o mare pl`cere s` [tiu c` tu o doreai [i c` n-o po]i avea. Nu-i venea s` cread` cele auzite. {i totu[i, nu era nicio gre[eal`. Acesta fusese r`spunsul so]ului ei. Cu un suspin dureros, \[i puse

106

ELIZABETH SEIFERT

mâinile la urechi. Cum discursul r`zbun`tor al lui Colt continua, nu se putu ab]ine s` asculte [i-[i lu` mâinile de la urechi. – De ce crezi c` m-am c`s`torit cu ea? Numai [i numai pentru a-mi savura victoria de fiecare dat` când fac dragoste cu ea. Inima ei fu parc` str`puns` de mii de s`bii ascu]ite. Se sprijini de u[`, cu sufletul amar. Deodat` \ns`, vocile se \ndep`rtar`, [i nu mai putu auzi decât glasul lui Timothy replicând cu furie. Suspinele o \necau, \i sfâ[iau pieptul. |ncerc` s` se calmeze, pentru c`-i era greu s` mai r`sufle. Nu-i de mirare c` b`rbatul nu-i spusese nici m`car o dat` c` o iube[te. Cel pu]in nu fusese ipocrit [i nesincer! Se \ndep`rt` de u[` orbe[te, tremurând din toate \ncheiturile. Se lupt` din greu cu lacrimile care-i \necau glasul. Deci, so]ul ei o luase \n c`s`torie numai pentru a se r`zbuna! Toat` ura pe care i-o ar`tase la \nceput se \ntorsese acum \mpotriva lui Tim. Doar c`, \n toat` aceast` poveste, ea era o victim` inocent`, un simbol al victoriei \n lupta masculin` pentru suprema]ie. Decizia lui de a o cere \n c`s`torie nu fusese una entuziast`, impetuoas`, a[a cum i se p`ruse la \nceput, ci un act calculat cu mult` r`ceal`. Doamne! Cât de mult o iubise pe Stephanie! se gândi ea, cu inima b`tând plin` de disperare. Raine intr` \n dormitorul pe care tocmai \l p`r`sise, \n speran]a c`-[i va reg`si calmul. Nu mai era fericita mireas` care p`[ise afar` din aceast` \nc`pere acum câteva minute. |nchise u[a cu putere, ap`rându-se parc` de cruda realitate a celor auzite. Se trânti pe pat, str`duindu-se s` nu plâng`. Dac` so]ul ei ar fi auzit zgomot venind de sus, ar fi venit dup` ea ca s` afle ce se \ntâmplase. Iar ea ar fi trebuit s`-i explice, dar nu

JUDEC~}I AMARE

107

putea. Nu, nu \nc`. Era prea tulburat` pentru a gândi corect, pentru a vorbi. Singurul lucru pe care mintea ei \l \nregistrase era c`, printr-o crud` ironie, istoria se repeta. Din nou, dorin]a ei de \mplinire cu un b`rbat din familia Falloner fusese spulberat`. Dar acum, durerea era \nc` [i mai mare decât dezam`girea suferit` cu Tim. Crezuse atunci c` nu va mai tr`i niciodat` o asemenea durere, dar dragostea adolescentin` pentru Tim nu \nsemnase nimic pe lâng` pasiunea pe care o sim]ea pentru Colt. De data asta, durerea o putea ucide. Nu-[i putea imagina cum avea s` dep`[easc` aceste momente. Se ridic` de pe pat. Cineva b`tuse \n u[`. |[i [terse lacrimile cu degete tremur`toare. – Cine e? \ntreb` ea abia auzit. – Colt. Pot s` intru? – Nu, ]ip` ea, speriat`. Nu fi ner`bd`tor. Nu sunt gata \nc`, ad`ug` ea mai calm, sperând c` panica din vocea ei nu-l nelini[tise. Cobor \n câteva minute. Din spatele u[ii, \l auzi chicotind: – E[ti timid`, draga mea? |ntotdeauna am crezut c` asta nu-i deloc o calitate. Bine, iubito. Pot s` a[tept. Deocamdat`. Aceast` remarc` trimise \nc` o s`geat` otr`vit` c`tre inima ei. Cum putea s` spun` astfel de lucruri, dup` discu]ia pe care tocmai o avusese cu Tim? Raine se sim]i bolnav` de durere. Colt se retrase \ns` [i, m`car pentru atâta lucru, \i fu recunosc`toare. |ncercând s`-[i revin`, se \ntreb` ce putea face de acum \nainte. Trebuia oare s` coboare [i s` aib` o discu]ie cu so]ul ei? S`-i spun` c` auzise totul? {i apoi? Cum s` le spun` celor aduna]i pentru a-i s`rb`tori c` nunta

108

ELIZABETH SEIFERT

fusese pur [i simplu o mare gre[eal`? Pentru c` asta era! O mare, mare gre[eal`. {i totu[i, când ajunse la parter, \[i pierdu curajul [i nu fu \n stare s` se confrunte cu so]ul ei \n fa]a tuturor. {i, tocmai când se gândea s`-i vorbeasc` atunci când vor fi singuri, p`rin]ii ei \i ie[ir` \n \ntâmpinare zâmbind ferici]i [i \mbr`]i[ând-o. Realiz` atunci c` nu putea face nimic care s`-i r`neasc`. Abia c`s`torit`, fiica lor nu se putea desp`r]i de so]ul ei. Era ceva greu de \n]eles pentru un cuplu care rezistase atât de bine anilor de c`snicie. Zâmbind la rândul ei, le accept` din nou felicit`rile. |l c`ut` din ochi pe Tim, dar b`rbatul nu se vedea nic`ieri. De ea se apropie [i Ruth Falloner. Raine se \ntreb` ce ar fi spus femeia dac` ar afla c` mariajul fiului vitreg nu era decât o fars`, un act de r`zbunare. Se a[ez` nefericit` lâng` Colt \n ma[ina care-i ducea c`tre avionul personal al b`rbatului. |ncerca s` nu se gândeasc` la luna de miere de trei zile pe care aveau s-o petreac` \n sudul Fran]ei. Pân` acum, crezuse c` va fi o vacan]` de vis. Dar acum... mâinile \i st`teau \ncle[tate \n poal`. Tres`ri când Colt \i m`rturisi calm: – Am primit o vizit` nea[teptat`, cât ai fost \n dormitor s` te schimbi... Tim. Raine privi afar`, p`rând indiferent`. Colt \i lu` mâna, \mpletindu-[i degetele cu ale ei [i-i ridic` bra]ul, s`rutându-i \ncheietura. – Nu vrei s` afli ce a vrut? Gâtul lui Raine deveni uscat. Ah, ar fi trebuit s`-l \ntrebe, s` simuleze curiozitatea.

JUDEC~}I AMARE

109

– Ce a vrut? – Cred c` pe tine, draga mea.. |n timp ce vorbea, b`rbatul privea drumul. – {i tu, ce i-ai spus? |i era dificil s`-[i p`streze glasul neutru [i calm, când \ntreaga ei fiin]` tremura. – C` acum e[ti numai a mea [i c`... te p`strez. Iat`, aproape c` recuno[tea cele spuse lui Tim. Iar bra]ul lui posesiv o trase mai aproape. – E[ti aici, lâng` mine, ad`ug` el. Se urcar` \n avion. Raine se l`s` pe spate \n scaun, \ncercând s` se relaxeze. Se dispre]uia pentru c` n-avusese curajul s`-i spun` \n fa]` tot ce [tia. Avusese aceast` [ans` [i o l`sase s`-i scape, prea la[` pentru a suporta r`spunsul lui Colt. Desigur, b`rbatul avea s` nege. Dar dac` n-o va face, ce se va \ntâmpla? Care va fi urm`toarea ei reac]ie? Trebuia s`-l p`r`seasc`? La acest gând, o cuprinse o durere inimaginabil`. S` nu-l mai vad` niciodat`? O cuprinse un fior de ghea]`. Parc` vedea titlurile primelor pagini ale ziarelor, povestind despre fata care p`r`sise pe unul dintre fra]ii Falloner \n urm` cu [ase ani, iar acum, c`s`torit` cu cel de-al doilea, \l p`r`sise imediat dup` nunt`. Nu mai ]inea minte cum se petrecuse zborul, [tia doar c` prezen]a lui Colt n-o impresionase mai puternic decât cea a unui str`in. Ajunser` la hotel imediat dup` cin`. Raine \l v`zu pe Colt semnând \n registru [i-i permise s`-i ia bra]ul [i s-o conduc` spre

110

ELIZABETH SEIFERT

camer` sau, mai degrab` c`tre apartamentul \n care aveau s` stea. U[ile de un alb str`lucitor erau superb sculptate, tavanul era pictat \n mii de culori, iar mobilierul era deosebit de luxos. Colt era \ntr-adev`r foarte bogat [i nu f`cuse economii pentru luna lor de miere. Lun` de miere! se cutremur` Raine, \ntrebându-se ce putea face dac` b`rbatul voia s` fac` dragoste. Pentru c` mândria ei nu-i permitea s` se lase folosit`. Intr` \n dormitorul dominat de un pat dublu imens [i avu din nou un tremur de nelini[te. Colt se apropie de ea, \mbr`]i[ând-o. – E[ti emo]ionat`, draga mea? O s`rut` pe ceaf`, \nfiorând-o. Fl`c`ri \i alergau prin \ntreg trupul, iar [oaptele lui trezeau \n ea un r`spuns spontan. Doamne! Cum mai poate avea aceast` putere asupra mea, dup` tot ce am aflat ast`zi? se gândi ea. Gemu u[or, \n semn de protest, dar pasiunea o f`cu s` se cufunde \n bra]ele b`rbatului. – Nu vrei s` s`rim peste cin`? \ntreb` el cu glas r`gu[it de dorin]`. Raine \l privi, paralizat` de frumuse]ea lui neobi[nuit`. Ochii lui \ntuneca]i, p`rul str`lucitor, fruntea \nalt`, pome]ii proeminen]i, genele lungi [i negre care d`deau la iveal` foamea din ochii lui de chihlimbar [i gura lui crud`... – Nu, eu... Trebuia s`-i spun`. Acum! I se puse un nod \n gât, dar se str`dui s` vorbeasc`. – Colt, nu... Cineva cioc`ni la u[`, \ntrerupând-o. Un chelner le aduse

JUDEC~}I AMARE

111

[ampanie. Colt turn` \n pahare [i-i \ntinse b`utura. Raine duse cupa la buze, sim]ind \nc` o dat` c` o p`r`sea curajul. Din fericire, Colt nu mai insist` cu sugestia de a trece peste cin`. Ajun[i \ns` \n restaurantul elegant [i str`lucitor, luminat puternic de candelabre, Raine descoperi c` n-are deloc poft` de mâncare. Timpul trecea rapid, iar momentul \ntoarcerii \n apartament se apropia cu pa[i repezi. – Vrei s` dans`m? Nu dorea, dar terminaser` masa [i singura [ans` de a amâna inevitabilul moment al \ntoarcerii la culcare era s` aprobe entuziast` ideea unui dans. Dar tertipul ei fusese naiv [i inutil. Bra]ele b`rbatului cuprinzându-i trupul \i readuser` aminte de vraja atingerii lui. Inima \i plângea dup` cele ce ar fi putut fi. Aroma lui, c`ldura mâinilor sale erau mai pl`cute decât [i-ar fi dorit. |[i d`dea seama c` trupul o tr`deaz`, dar n-avea ce face. Când \n sfâr[it Colt \i suger` s` urce \n camer`, era deja bucuroas` s`-l urmeze, m`car pentru a \ntrerupe pu]in contactul fizic dintre ei. Pulsul \i crescu nebune[te când b`rbatul descuie u[a. Pentru numele lui Dumnezeu, spune-i! strig` o voce din interiorul ei. Dar Colt o trase spre el [i \nchise u[a cu piciorul, gura lui c`utându-i buzele cu o dorin]` aproape furioas`. Inima b`rbatului b`tea lâng` a ei. Deodat`, instinctul de ap`rare fu mai puternic [i se smulse din bra]ele lui. |n ochii lui citi o \ntrebare dureroas`. – Ce s-a \ntâmplat? zise el cu voce tare. Raine \[i trecu limba pe buze. – Pur [i simplu nu vreau, r`spunse ea.

112

ELIZABETH SEIFERT

Furia se citi pe fa]a lui Colt. – Vrei s` spui c`... nu m` vrei? Raine \nghi]i cu greutate. – |mi pare r`u... [tiu c` n-ar fi trebuit s` vin aici cu tine... s` te las s` crezi c` totul e \n regul`... dar nu pot trece prin toate astea, Colt. Nu pot. Nu [tia exact ce avea s` spun` \n continuare. – Nu pot face dragoste cu un b`rbat care s-a c`s`torit cu mine numai din r`zbunare! strig` ea pân` la urm`. Uimirea se a[ternu pe chipul b`rbatului. – Despre ce naiba vorbe[ti? \ntreb` el. Ea \[i trase r`suflarea. Inima \i b`tea cu putere. – Te-am auzit... vorbind \n birou... \n dup`-amiaza asta. Cu unghiile \nfipte dureros \n palm`, suspinând cu greutate, Raine ad`ug`: – Nu te mai preface, [tiu ce am auzit. Am coborât din dormitor [i m-am oprit la u[`, auzind voci. Vorbeai cu Tim [i i-ai spus c` te-ai c`s`torit cu mine numai pentru a te r`zbuna pe el. C` te bucuri de fiecare dat` când... noi... – Ai auzit asta? [opti el cu ne\ncredere. Pentru câteva clipe, i se p`ru c` b`rbatul va izbucni \n râs. Dar expresia lui redeveni serioas`, grav`. – Ce altceva ai mai auzit? \ntreb` el, \ncruntat. – Doamne, Colt! Nu ]i se pare de-ajuns? El veni c`tre ea, \nalt [i amenin]`tor. De pe chipul lui nu se [terse expresia de consternare de mai devreme. Ea p`[i \napoi, \ncercând s` se apere.

JUDEC~}I AMARE

113

– La naiba, Raine, fii rezonabil`. Chiar crezi c` m-am c`s`torit cu tine numai din r`zbunare? Raine fu nevoit` s` recunoasc` faptul c` b`rbatul era mult prea inteligent pentru a lua o decizie major` ca asta dintr-un motiv atât de pueril. – O, nu, sunt convins` c` au existat motive mult mai bune, [opti ea. Ca nevoia de a avea un partener sexual, \l acuz` Raine cu am`r`ciune. Ca dorin]a de a g`si o mam` pentru Sean! Ochii lui Colt devenir` mânio[i. – O s` m` fac c` n-am auzit toate astea, [opti el, p`strându-[i un ton egal. P`cat c` ai ajuns acolo \ntr-un moment nepotrivit... – P`cat? repet` Raine nervoas`. O, acum ar fi dat orice ca b`rbatul s` fi negat toat` povestea! S-o fi min]it chiar! Orice, numai s-o conving` c` \[i imaginase c` auzite ce auzise. Dar el nu nega nimic. Lacrimile cu care se luptase pân` acum \i umplur` rapid ochii. – P`cat pentru cine? Pentru mine sau pentru tine? ]ip` ea. M-ai folosit, murmur` ea, nefericit`, ca s` te r`zbuni pe fratele t`u. |l privi aprig, cu din]ii strân[i. – Dac` sentimentele mele n-au contat, m`car la el s` te fi gândit. N-a[ fi crezut c` vrei s`-l r`ne[ti. N-a pl`tit suficient pentru cele ce a f`cut? – |n]eleg, r`spunse Colt, de parc` [i-ar fi l`murit \n sfâr[it o b`nuial`. Se afla atât de aproape de ea \ncât putea vedea expresia dureroas`, de parc` \n interiorul lui s-ar fi dat o lupt`. Nu \n]elegea \ns` \n ce consta aceasta. |n fond, ea fusese cea r`nit`.

114

ELIZABETH SEIFERT

– Ce te sup`r` de fapt, Raine? o studie el cu r`ceal`. Faptul c` a[ putea fi monstrul pe care ]i l-ai imaginat? Sau c` am \ntrecut m`sura vrând s`-l r`nesc pe dragul t`u Tim? Poate c` \nc` ]ii la el, nu? O privi \ntreb`tor, dar Raine nu zise nimic. – Bun, s` vorbim atunci despre sentimentele tale. De ce te-ai c`s`torit cu mine? De vreme ce-mi pui la \ndoial` motivele, trebuie s`-]i spun c` nu-mi aminesc s` fi primit din partea ta nicio declara]ie de dragoste. Nu, a[a ceva nu se \ntâmplase, dar avea motive \ntemeiate pentru asta. Se temea s` nu fie tr`dat`. Iar dup` cele auzite \n conversa]ia dintre el [i fratele s`u, aceast` temere devenise o certitudine. Crezuse cândva c` va veni o vreme când \[i vor putea m`rturisi dragostea. Dar fusese atât naiv`! Iar acum, el o acuza c` era \nc` \ndr`gostit` de Tim! Ei bine, dac` asta credea, era preg`tit` s`-i dea aceast` satisfac]ie. – N-ai nimic de spus? Dac` \mi amintesc bine, ai avut nevoie de timp pentru a te gândi la cererea mea \n c`s`torie. A[a c` te pot \ntreba: de ce te-ai c`s`torit pân` la urm` cu mine? Pentru c` te temeai s` nu r`mâi \ns`rcinat`? Sau pentru c` nu te puteai lipsi de mine... \n pat? Duritatea cuvintelor lui o f`cu s` tresar`. Cum de nu pricepea ce anume o sup`rase? {i de ce \i cerea s` spun` motivele care o f`cuser` s` se m`rite cu el, când el \nsu[i fusese atât de rece, de calculat? Ultima lui remarc` o f`cu s` ro[easc`, amintindu-i cât de mult sperase ca \ntr-adev`r s` fi r`mas \ns`rcinat`. – Nu po]i crede c` m-am c`s`torit doar pentru sex! ]ip` ea, dezgustat`.

JUDEC~}I AMARE

115

|n spatele lor, perdeaua de la balcon flutur` u[or, mi[cat` de briza de afar`. Colt zâmbi. – Nu mai fi atât de dispre]uitoare, draga mea. Sexul reprezint` o for]`. {i nu sunt singurul care [tie acest lucru. Comentariul era general, astfel c` Raine se \ntreb` dac` b`rbatul vorbea despre Stephanie sau despre celelalte femei cu care avusese rela]ii. Oricum, era prea sup`rat` pentru a-i mai p`sa. – Ei bine, eu nu [tiu! ripost` ea. Iar dac` te gânde[ti c` te voi l`sa s` m` mai atingi vreodat`, dup` toate cele m`rturisite lui Tim, te \n[eli amarnic. Pentru o clip`, crezu c` b`rbatul avea s` replice, dar Colt, cu o expresie indescifrabil` pe chip, travers` camera [i ie[i, trântind u[a.

Capitolul 8 Luna de miere se \ncheiase. Când Colt opri ma[ina \n fa]a casei, Sean le ie[i \n \ntâmpinare, \mpreun` cu bunica lui. Raine se for]` s` zâmbeasc` atunci când Ruth o s`rut` pe obraz. Dar paloarea ei nu-i sc`p` soacrei. – Draga mea, ar`]i obosit`, zise aceasta, studiind-o. S` nu-mi spui c` e[ti bolnav`. Raine arunc` o privire c`tre Colt. B`rbatul \l luase \n bra]e pe Sean [i-l leg`na. |n ochii lui se citea o fericire nem`surat`. – M-a obosit zborul [i m-a tulburat, min]i tân`ra, sim]ind din nou acea u[oar` invidie la vederea dragostei dintre tat` [i fiu. Nu va putea niciodat` s`-l fac` s-o iubeasc` la fel de mult. – Ai zice c` sunt cel mai prost pilot din lume, nu-i a[a, mam`? interveni Colt, privind c`tre Raine. Ar trebui s` ai mai mult` \ncredere \n so]ul t`u, draga mea. Tân`ra femeie nu era sigur` de semnifica]ia acestor cuvinte, dar sim]ea c` \n spatele lor se ascundea un repro[. |n orice caz, era foarte

JUDEC~}I AMARE

117

clar c` nu se refereau la calit`]ile lui de pilot. Pilota avionul cum f`cea orice altceva, foarte sigur pe sine [i cu mult` \ndemânare. Dar altceva o deranja cu adev`rat. Faptul c` el putea glumi, \n timp ce inima ei era frânt`. |n ultimele patru zile, rela]ia lor se r`cise. Colt nu \ncercase s-o mai ating`, probabil de teama c`, dac` o va face, Raine \l va refuza. Iar mândria lui nu permitea s` se \ntâmple a[a ceva. |l privi desc`rcând bagajele din ma[in`, amintindu-[i zilele petrecute \n Fran]a. Vizitaser` podgorii renumite, gustaser` soiurile de vin din Provence [i b`user` cafea pe terase romantice, conversând ca doi str`ini politico[i. Dar discu]iile lor aveau ceva straniu [i frustrant. O singur` dat` \mp`rt`[iser` un contact fizic, [i asta numai \n clipa când ie[ir` dintr-o catedral`. P`[ind afar` din interiorul \ntunecat al bisericii, Raine c`lcase gre[it pe o treap` [i, atent, el o prinsese de mân`. Aceast` atingere avusese efectul unui [oc electric. Foarte repede, \[i tr`sese mâna dintr-a lui, refuzând s` con[tientizeze senza]iile pe care contactul degetelor sale i le treziser`. |l dorise chiar [i atunci, recunoscu ea, temându-se de propiile sentimente. Nu trebuia s`-l lase s` vad` cât de afectat` era de prezen]a lui. |ntr-o zi, era sigur`, mariajul lor avea s` se termine [i [tia c` avea s` sufere grave consecin]e dac`-l l`sa s`-i descopere adev`ratele sentimente. Iar dac` ar fi fost gravid`... Un vânt u[or b`tea dinspre plaj`, mângâind brazii. Raine fu str`b`tut` de un fior rece, \n ciuda soarelui. – M` bucur c` v-a]i \ntors. Lui Sean \i era dor de Colston... va fi mult mai bine s` aib` pe cineva mereu \n preajm`... \n afar` de doamna Bisson. De asta are nevoie.

118

ELIZABETH SEIFERT

Doamna Bisson era o femeie \n vârst`, nu foarte r`bd`toare [i foarte pu]in comunicativ`. Nu era o bun` \nlocuitoare a mamei care-i lipsea b`iatului. Raine realizase acest lucru de prima oar` când o cunoscuse pe menajera lui Colt. Zâmbi c`tre Ruth, \ntrebându-se stânjenit` ce ar spune soacra ei dac` ar afla c` mariajul lor debutase dezastruos [i c` fiul ei vitreg [i so]ia lui dormeau deja \n camere separate. – Raine va sta aici? se bucur` Sean. Tot timpul? Entuziasmul din glasul lui o impresion` pe Raine [i totodat` \i spori nelini[tea. Fusese de acord, \n timpul scurtei lor logodne, c` va renun]a la serviciu [i va avea grij` de Sean. {i acum \[i dorea la fel de mult asta, dar inima i se strânse din nou, amintindu-[i cât de mult \[i dorise s` devin` mam`, s` fie so]ia lui Colt... – Nu-i normal ca mamele [i ta]ii s` locuiasc` \mpreun`? \ntreb` Colt. }i-am spus sâmb`t` c` ea e... noua ta mam`. Trebuie s` nu ui]i s`-i spui a[a, [i nu Raine. Ei, [i acum... du-te la ea [i \ntâmpin-o la fel de frumos ca pe mine. Sean zâmbi larg [i, spre amuzamentul tuturor, fugi c`tre noua lui mam` cu bra]ele deschise. Raine râse [i-l \mbr`]i[`. |ntâlni apoi privirea neclintit` a lui Colt asupra ei [i, dincolo de zâmbetul lui de aprobare, z`ri un lucru care o puse pe gânduri. Un soi de mul]umire, de \ngâmfare stranie. Colt pricepuse afec]iunea ei pentru Sean [i, \n mod absurd, se folosea de ea. Raine avu ciudata senza]ie c` e prins` \ntr-o capcan`.

***

JUDEC~}I AMARE

119

Nu era \ns`rcinat`. Când realiz` acest lucru, la dou` zile dup` plecarea lui Ruth, o parte din ea se sim]i u[urat`. Dar, \n acela[i timp, parc` \i p`rea r`u. Preg`tindu-se pentru o plimbare cu Sean \n ma[in`, st`tea la m`su]a de toalet`, aranjându-[i p`rul. Uimit`, descoperi o trist` resemnare \n ochii ei verzi. Oare chiar sperase c` va purta \n pântece copilul lui Colt? |n fond, b`rbatul o luase de so]ie doar pentru a se r`zbuna pe cel care \ndr`znise s`-i seduc` so]ia. Un val de dezgust fa]` de sine \ns`[i o str`b`tu. Doamne, cuno[tea prea bine capacitatea lui de r`zbunare! |i sim]ise direct puterea! Dar oare setea lui de r`zbunare fusese generat` de dragostea pentru Stephanie? De orgoliul lui r`nit? De tr`darea lui Tim? Sau de toate acestea la un loc? Oricum ar fi fost, o durea s` [tie c` ea nu era decât un instrument al r`zbun`rii. Cu un imens efort de voin]`, \[i st`pâni lacrimile de durere la gândul c`-l iubea \nc` pe acest b`rbat. Se duse dup` Sean, dar \nainte se opri s`-i telefoneze doctorului, pentru a-[i face o programare. |nainte de c`s`torie, hot`râse \mpreun` cu viiorul so] c` vor \ntemeia o familie [i c` vor avea copii, dar acum nu mai era atât de sigur` de \n]elepciunea acestei decizii. {i, de[i Colt nu \ncercase \nc` s` fac` dragoste cu ea, nu avea cum s` treac` prea mult timp pân` când b`rbatul s`-[i revendice drepturile conjugale. {i apoi, nu putea ignora faptul c` se sim]ea extrem de atras` de el. Astfel, voia s` fie sigur` c`, chiar dac` va \ncerca s-o seduc` iar ea va fi destul de naiv` pentru a ceda, cel pu]in nu va r`mâne gravid` \n urma unei sl`biciuni de moment.

120

ELIZABETH SEIFERT

|ncerc` s`-[i ascund` nefericirea sub un zâmbet cald \n fa]a lui Sean. Dup` o vreme, zâmbetul veni de la sine, pentru c`-i f`cea pl`cere s`-l vad` fericit, privind cu \ncântare \n jur frumuse]ile insulei. Se \ntoarser` acas` abia c`tre sear` [i, dup` cin`, jucar` c`r]i. La culcare, Sean o rug` pe Raine s`-i citeasc` o poveste, de[i el \nsu[i putea citi foarte bine. Copilul adormi \nainte ca povestea s` fie terminat`, iar Raine r`mase lâng` el. |l iubea mult, pentru c` era o parte din Colt, o parte inocent`, \nc` neatins` de durere [i de ur`. Sau poate de dragoste... Pentru c` dragostea \l f`cuse a[a cum era acum. Dragostea, deziluzia, durerea. |[i amintea prea bine cât de r`nit`, de distrus` fusese de tr`darea lui Tim. Crezuse \n el, fusese \ndr`gostit` de acel b`rbat. Iar atitudinea lui Colt trebuia interpretat` prin prisma durerii pe care i-o provocase tr`darea oamenilor pe care-i iubise. Dac` ar fi putut s` ajung` la adev`ratul Colt! se gândi ea cu regret. B`rbatul care-l iubea pe Sean cu o dragoste ne]`rmurit` era adev`ratul Colt, dincolo de masca sa cinic`. Chiar [i suspiciunea dureroas` c` so]ul ei putea fi \nc` \ndr`gostit de Stephanie putea fi \ndurat` dac`, \n timp, \l putea face s-o iubeasc` pe ea... Se duse s` trag` draperiile, sperând ca ridicolele ei dorin]e s` poat` disp`rea. Cobor\ [i se a[ez` \n fotoliu, \ncercând s` citeasc` o carte istoric`. De obicei, ar fi g`sit aceast` lectur` foarte antrenant`, dar acum nu se putea concentra [i nu reu[i s` parcurg` nici m`car o pagin`. Pân` la urm`, \nchise cartea [i o puse lâng` ea, auzind cheia \n u[`. Primul impuls fu acela de a se ridica [i a-[i \ntâmpina so]ul. |ns`

JUDEC~}I AMARE

121

mândria r`nit` n-o l`s` [i, când Colt intr` \n camer`, se afla \nc` \n fotoliu, cu cartea \n poal`. B`rbatul zâmbi ironic. – Te pui la curent cu aristocra]ia francez`? \ntreb` el. Travers` camera cu gra]ia natural` obi[nuit`. Costumul bej pe care-l purta \i scotea \n eviden]` bronzul tenului [i str`lucirea p`rului. V`zându-l apropiindu-se de ea, Raine deveni tensionat`. Ridic` volumul [i citi numele autorului. – Are un stil destul de lejer, nu? – Da, r`spunse ea r`gu[it`, emo]ionat` de apropierea lui. – Ce ai f`cut ast`zi? relu` el. Ea privi \n sus c`tre el, sim]indu-[i inima b`tând s`-i sparg` pieptul. – Am ie[it la plimbare cu Sean. Zâmbind, Colt se aplec` spre ea [i o s`rut`, luând-o prin surprindere. Acesta era primul contact fizic dintre ei din ziua nun]ii [i dorin]ele ei frustrate ie[ir` la iveal`. Ochii lui se \ngustar`. – Cât mai ai de gând s` te min]i singur`, draga mea? \ntreb` el pe un ton nep`s`tor, a[ezându-se \n fotoliul din fa]a ei. Cu inima b`tându-i mai tare decât de obicei, Raine \[i mu[c` buzele. B`rbatul era perfect con[tient de efectul pe care-l avea asupra ei [i asta o \nfurie. R`zbunarea nu era \ns` o solu]ie. N-ar fi f`cut decât s`-i arate cât de mult o tulbura, hot`r\ ea cu triste]e. |l privi calm. – Sean \[i dore[te un iaz numai al lui. Nu mi-a vorbit decât despre

122

ELIZABETH SEIFERT

asta, toat` dup`-amiaza. Cred c` poate fi f`cut lâng` magnolie, dar voiam s` vorbesc cu tine mai \ntâi. |n privirea lui citi o u[oar` mirare. – Acum, tu e[ti mama lui, iar asta e casa ta. Nu trebuie s`-mi ceri aprobarea, r`spunse el, pe jum`tate nervos. Po]i face tot ce vrei, ad`ug` el, ridicându-se [i ie[ind din camer`. Peste câteva clipe, \l auzi urcând. |i venea s` urle de disperare. Cum \[i putea asuma rolul de so]ie, când [tia prea bine c` nu este iubit`? se \ntreb` ea nefericit`. R`nit`, incapabil` s` mai suporte \nc` o sear` de conversa]ie politicoas` [i t`ceri jenate, se duse \n buc`t`rie s` verifice mâncarea, puse masa pentru o singur` persoan` [i se hot`r\ s` fac` o baie. Ie[ind din cad` o jum`tate de or` mai târziu, calm` [i relaxat`, realiz` c` uitase s`-[i aduc` halatul de baie, astfel c` fu nevoit` s` se \nf`[oare \ntr-un prosop. Pe hol, auzi telefonul sunând. Cum Colt nu r`spundea soneriei insistente, se gr`bi pân` la aparatul aflat \n dormitorul matrimonial. Aici trebuia s` fie camera lor, se gândi ea, dar numai Colt o folosea. Cu strângere de inim`, \[i aminti cum aleseser` \mpreun` culorile de toamn` ale zugr`velii pentru a se potrivi cu mobilierul din lemn de stejar [i cu deja existentul covor. Ridic` receptorul. Se dovedi c` era gre[eal` [i \nchise telefonul. Stângace, d`du din gre[eal` cu mâna peste ni[te monede care se aflau lâng` telefon [i le auzi c`zând \ntre noptier` [i pat. Se opri ca s` le adune de pe jos, dar una dintre ele se rostologise sub pat. {i tocmai de cealalt` parte! realiz` ea cu o grimas`. Se aplec` [i descoperi moneda, apoi \ntinse mâna s-o scoat`.

JUDEC~}I AMARE

123

Deodat`, auzi un zgomot lâng` ea [i ridic` privirea. Colt o studia din pragul u[ii. – Ei... stai confortabil? \ntreb` el. N-ar fi mai bine s` te a[ezi pe pat? Glasul lui p`rea amuzat [i totodat` u[or iritat. Raine se ridic`, cu obrajii \n fl`c`ri. – Am venit s` r`spund la telefon, explic` ea, \nregistrând vag c` b`rbatul se schimbase \ntr-o c`ma[` bej [i ni[te pantaloni \nchi[i la culoare. – De sub pat? \ntreb` el curios, plimbându-[i privirea pe trupul ei pe jum`tate gol. Raine realiz` c` felul \n care fusese descoperit` era foarte ciudat, astfel c` deschise palma [i-i ar`t` monedele recuperate de pe jos, \nainte de a le a[eza la locul lor, lâng` telefon. Tot acolo se aflau [i cheile b`rbatului, remarc` Raine. Probabil c`-[i golise buzunarele \nainte de a se schimba. – Tu nu r`spundeai, se justific` Raine, urm`rindu-l cu privirea cum se apropia de ea [i-i bloca drumul. Dac` ar fi f`cut un pas \napoi, ar fi c`zut probabil pe pat, a[a c` alese s` r`mân` pe loc. – Eram afar`, c`utând un loc potrivit pentru iaz, r`spunse Colt, p`rând la fel de calm pe cât de tulburat` era ea. Cred c` te-ai gândit foarte bine... \n leg`tur` cu amplasarea. Ai ridicat receptorul chiar \n clipa \n care am r`spuns eu din hol. Cine era? Apropierea lui o nelini[tea din ce \n ce mai mult, con[tient` fiind c` era foarte sumar \mbr`cat`. Cl`tin` din cap, incapabil` s` vorbeasc`. Auzi ca prin vis ceasul b`tând ora exact`. El se apropie de

124

ELIZABETH SEIFERT

ea, ignorându-i reac]ia de team`. – Colt... te rog... zise ea, când b`rbatul o lu` de mân`. – {tiu, [tiu, spuse el, r`gu[it. Nu m` vrei... {tii... c` purtai acela[i prosop [i prima oar` când te-am s`rutat? Nu vei afla niciodat` cât de mult m-am str`duit s` nu... facem dragoste \n seara aia, ad`ug` el cu ochii clipind de dorin]` [i cu respira]ia t`iat`. Sim]urile ei o luar` razna. |[i puse mâinile pe piept, \ncercând s` se apere. – Dar acum, nu mai am de ce s` m` ab]in, nu-i a[a, Raine? ad`ug` Colt. |ncerc` s` se \ndep`rteze de el, dar el o prinse de umeri, ]intuind-o pe loc. Se zb`tu, dar zadarnic. Singurul lucru pe care reu[i s`-l fac` fu s`-[i piard` prosopul. – Uite ce-ai f`cut, draga mea, zâmbi b`rbatul. Ochii lui \i privir` cu apreciere trupul gol. Speriat`, Raine realiz` c` era adev`rat. Colt nici m`car nu atinsese prosopul. Numai prin efortul de a se debarasa de el \l pierduse. R`mase \n bra]ele lui, tremurând. Colt \i s`rut` umerii [i gâtul. Atingerea buzelor lui o f`cu s` con[tientizeze pentru a mia oar` cât de mult \l dorea. Sub degetele ei, sim]ea b`t`ile inimii lui. Pe jum`tate con[tient`, auzea zgomotele serii de var`. Vitele se \ntorceau de la p`[une, greierii cântau [i, atra[i de l`mpile aprinse, fluturii de noapte se \nvârteau haotic, lovindu-se de abajururi. – Nu, nu, [opti Raine, când s`ruturile lui dulci devenir` mai pasionale. El nu-i lu` \n seam` protestele [i, sprijinind-o cu o mân`, o aplec` u[or pe pat.

JUDEC~}I AMARE

125

Sim]urile ei se aprinser`. – Vrei s` te las \n pace... s` neg c` te doresc? \i [opti el la ureche, respirând cu greutate. Nu pot. Pentru c` te vreau, Raine... foarte mult. Vocea lui tremura de dorin]`, f`când-o s` priceap` cât de aproape era s`-[i piard` controlul lui obi[nuit. Trebuia s`-l opreasc`! se gândi ea. Dar \i era greu s`-l \mping`, iar suspinul ei de protest fu redus la t`cere de gura lui lacom`. F`r` s` vrea, \ncepu s`-l s`rute la rândul ei, iar mâinile ei \i c`utau trupul. Gemu, pierdut`. – Ce e, Raine? Ce-]i dore[ti? Surprinz`tor, b`rbatul p`rea la fel de vulnerabil cum se sim]ea [i ea. Ce voia? S` fac` dragoste cu el. Dar el p`ru s`-i citeasc` gândurile [i ripost`. – Nu, nu, cl`tin` el din cap. Când mi te d`ruie[ti, a[ vrea s` fie pentru c` mintea [i inima ta m` vor, nu trupul t`u. Cuvintele lui o smulser` din vraja momentului [i o aduser` \napoi la cruda realitate. B`rbatul \[i revenise total [i era din nou sigur pe sine, \n timp ce ea tremura \nc`. – Trebuie s` ie[im din situa]ia asta ridicol`, ad`ug` Colt. {i cum aveau s` fac` asta? se \ntreb` Raine. Cum avea s` justifice faptul c` se c`s`torise cu ea numai pentru a-[i duce la bun sfâr[it o r`zbunare mâr[av`? |[i ridic` genunchii la gur` pentru a nu mai r`mâne descoperit` \n ochii lui [i zise \n [oapt`: – Nu vreau s` vorbesc despre asta. – Va trebui s` vrei, ripost` el cu r`ceal`. Ar fi bine s`-]i vii \n fire

126

ELIZABETH SEIFERT

[i s` nu te mai compor]i ca un copil \nc`p`]ânat [i r`sf`]at... Un mic strig`t venind din camera al`turat` \l opri \n mijlocul propozi]iei. Sean se trezise dintr-un co[mar [i-[i striga tat`l. Cu toate astea, Colt nu reac]ion` imediat. Mai privi o vreme c`tre Raine, cu o ciudat` dorin]` amestecat` cu o urm` de disperare. Dar ea se ridic`, \ncercând s` ajung` la Sean. |ncet, cu mare blânde]e, el o \mpinse la loc pe pat, amintindu-i c` era goal`. Apoi, cu gesturi tandre, o \nveli \n plapum`. – Draga mea, [opti el, va trebui s`-]i dai seama, o dat` pentru totdeauna, de ce naibii te-ai c`s`torit cu mine. Apoi ie[i, l`sând-o tremurând sub plapum`. Cum de avea curajul s`-i pun` la \ndoial` motivele? Dar ra]iunea pentru care el se c`s`torise cu ea? |n urm`toarele zile, nu-l prea v`zu. Când nu se afla la birou, era plecat \n c`l`torii sau se ocupa de ferm`. Lui Raine i-ar fi pl`cut s`-l ajute, dar via]a lor personal` dificil` \mpiedica existen]a oric`rei rela]ii profesionale. Astfel c` nu-i mai r`mânea decât s` stea acas`, singur` sau cu Sean. A doua zi dup` ce ob]inuse acordul lui Colt, se ocup` de angajarea muncitorilor pentru realizarea iazului. |[i aminti c` b`rbatul \i spusese c` aici era casa ei [i c` putea face orice dorea. Bucuroas`, \[i d`du seama c` existau destule lucrurile pe care le-ar fi dorit schimbate \n cas`. Voia s` fac` acest c`min mai intim, mai confortabil. |ncepu s` fac` o list` a schimb`rilor: mai multe plante, l`mpi cochete pentru col]urile \ntunecate, perne noi [i perdele. Aproape c` uitase cât de nefericit` era, preocupat` de potrivirea culorilor, de alegerea materialelor [i de asortarea viitoarelor achizi]ii

JUDEC~}I AMARE

127

cu mobilierul existent. Entuziasmul ei de moment o p`c`li chiar [i pe prietena ei Colette, cu care se \ntâlni \ntr-o bun` zi s` ia prânzul. – V`d c`-]i merge bine \n c`snicie, o \ntâmpin` aceasta. Raine râse cu greutate. O, dac` prietena ei ar fi [tiut... Dar voia s`-[i ascund` problemele din cuplu. Era o chestiune prea personal` pentru a fi \mp`rt`[it` cu cineva. – {tii... m-am hot`rât, ad`ug` Colette... \n sfâr[it, am acceptat s` m` c`s`toresc cu Dave. Dar peste un an sau... mai bine. – Felicit`ri! exclam` Raine, plin` de fericire. Dar Colette nu p`rea prea entuziasmat`. – Câteodat` mi-a[ dori ca Dave s` fi procedat asemenea lui Colt. S` m` z`p`ceasc`... s` m` oblige \ntr-un fel s` m` m`rit cu el, zise ea. Sunt cam la[`, nu? Oricum, m` bucur foarte mult c` ]ie \]i merge bine. Raine se \ncrunt`. Se sim]ea \ngrozitor s`-[i \n[ele astfel prietena. Nespunând nimic, min]ea, \i ascundea adev`rul. Când Colette schimb` subiecul, \i fu recunosc`toare. |i ar`t` prietenei cump`r`turile f`cute. Alesese ni[te ciucuri originali pentru prinderea perdelelor [i vase pentru flori \n culori fermec`toare. – {i iubitul t`u so] ce crede despre ideea ta de a re\mprosp`ta atmosfera c`minului? \ntreb` Colette râzând. |ntrebarea o duru, reamintindu-i problemele pe care le avea cu "iubitul ei so]", dar se str`dui s` zâmbeasc`. Ochii alba[trii ai Colettei o supravegheau cu aten]ie. – |l iube[ti foarte mult, nu-i a[a? \ntreb` tân`ra. Da, da, \l iubea imens, recunoscu ea \n gând, luptându-se cu

128

ELIZABETH SEIFERT

lacrimile care amenin]au s`-i inunde privirea. |l iubea prea mult. Putea s` se confrunte cu aceast` situa]ie [i s`-i suporte consecin]ele, atâta vreme cât Colt nu va descoperi dragostea ei. Dup` ce se desp`r]i de Colette, Raine \[i termin` cump`r`turile [i-l lu` pe Sean de la [coal`, \nso]indu-l pân` acas` la colegul lui, care-[i s`rb`torea ziua de na[tere. A doua zi fiind sâmb`t`, Sean avea s` r`mân` peste noapte la prietenul lui. Raine \i \nmân` cadoul [i Sean o privi cu mare satisfac]ie. – E exact ca ma[ina lui tati, zise el cu o tres`rire de triumf. Raine \l s`rut`. – Da, exact ca a lui tati, [opti ea, privindu-l intrând \n casa colegului cu mândrie [i gândindu-se c` nu l-ar fi putut iubi mai mult nici dac` ar fi fost propriul ei copil. Ajuns` acas`, realiz` ultimele retu[uri ale decorului [i-[i admir` munca, satisf`cut` de c`ldura [i intimitatea pe care noile elemente o ofereau c`minului. Apoi, \ncepu s` scrie o scrisoare p`rin]ilor s`i, [tiind c` ace[tia a[teptau ve[ti de la ea. Le povesti pe scurt \ntâmpl`rile de dup` nunt`, f`r` s` intre \n detalii [i mai ales f`r` s` le povesteasc` problemele c`sniciei ei. Dup` ceea, sim]ind nevoia de a auzi glasul lui Colt, ridic` receptorul [i-l sun`, sub pretextul c` voia s` afle când avea s` se \ntoarc` acas`. – Colt e la o \ntâlnire cu domni[oara Day de la prânz [i a spus c` nu se va \ntoarce decât foarte târziu, o inform` Sheila. S`-i transmit ceva? – Nu, mul]umesc, r`spunse Raine, punând la loc receptorul, cu o

JUDEC~}I AMARE

129

ciudat` [i ridicol` emo]ie. Jocelyn Day se \ntorsese deci pe insul` [i, probabil, atitudinea ei fa]` de Colt r`m`sese aceea[i. {tia c` era un sentiment prostesc, dar era geloas`. |n fond, Colt era un b`rbat s`n`tos [i puternic, iar ea nu fusese tocmai generoas` cu \ndatoririle ei conjugale. |ncercând s` se gândeasc` \n alt` parte, se hot`r\ s` ias` s` alerge. Se schimb` rapid \n maiou [i [ort [i alerg` pân` la ferm` [i \napoi. |ntoars` acas`, \[i prepar` o gustare [i apoi f`cu un du[. Era aproape dezbr`cat` când auzi o ma[in` sosind \n fa]a casei. Inima \i b`tu mai repede. Colt! Dac` era el, atunci \nsemna c`-[i uitase cheia, de vreme ce suna la u[`. Acas` nu se mai afla nimeni. Doamna Bisson era liber`. Punându-[i un capot din m`tase, Raine se duse s` deschid`. |n prag se afla Timothy, sprijinit \n baston. Umbrele serii f`ceau ca cicatricea sa s` arate foarte ciudat, aproape sinistru. – Ei... \ncepu el cu un surâs dubios, privind-o insistent. Am picat \ntr-un moment nepotrivit? Am \ntrerupt ceva? Raine \l privi, nervoas`. – Ce dore[ti? \ntreb` ea. Tim pocni din limb` dezaprobator, dându-[i la o parte p`rul de pe frunte. – V`d c` nu m` prime[ti cu bucurie, observ` b`rbatul. {i totu[i, suntem cumna]i, nu-i a[a? De fapt, dac` ]in bine minte, nici m`car n-am apucat s` s`rut mireasa... – S` nu \ndr`zne[ti, se ap`r` Raine. Ocolind-o, b`rbatul reu[i s` intre \n hol. Arunc` o privire asupra salonului, observând schimb`rile de

130

ELIZABETH SEIFERT

decor, apoi se \ntoarse c`tre cumnata sa. – Unde e Colt? \ntreb` el. – Nu-i acas`, r`spunse ea. Imediat \ns` regret` c` vorbise, sesizând \n ochii lui o sclipire nepl`cut`. Oare era u[urat? se \ntreb` ea, realizând c` b`rbatul b`use. – Da? Munce[te pân` târziu? Foarte... nedrept fa]` de proasp`ta lui so]ie. – N-a[ zice, coment` Raine, reu[ind s`-[i p`streze calmul, \n ciuda comportamentului bizar al lui Tim. Dac` nu te superi, ad`ug` ea, ]i-a[ fi recunosc`toare dac` ai pleca. El ridic` din umeri cu indiferen]` [i \nchise u[a \n urma lui. – Ce naiba faci? \ntreb` Raine, tres`rind u[or de spaim`. – Când se \ntoarce so]ul t`u? Raine \nghi]i cu greutate, \ndep`rtându-se de el. – Cât de curând, se bâlbâi ea, neavând nici cea mai vag` idee despre momentul \ntoarcerii lui Colt. Timothy o studie cu gravitate. – Min]i, observ` el. Habar n-ai când se va \ntoarce. Lucrurile nu merg prea bine \n aceast` c`snicie, nu-i a[a? \ntreb` el cu bucurie \n glas. Era un tip iste], nu putea nega asta. – }i-ar pl`cea s` fie a[a, nu? \l acuz` ea cu am`r`ciune. |n fond, Tim era singura persoan` care cuno[tea adev`ratul motiv pentru care Colt se \nsurase cu ea [i b`nuia c`, \n egoismul lui, b`rbatul ar fi fost extrem de fericit dac` ar fi aflat c` mariajul lor era o fars`.

JUDEC~}I AMARE

131

– Nu, Raine, a[ vrea s` te v`d fericit`. Surprins` de aparenta sinceritate a declara]iei lui, Raine nu se ap`r` când b`rbatul o prinse de cot. – Trebuie s` vorbim, insist` el, \ntorcând-o cu fa]a c`tre el. Nu ne-am mai v`zut \ntre patru ochi de când... s-au \ntâmplat toate acele lucruri. Raine pricepu c` se refer` la accident [i la desp`r]irea lor. – Colt crede c` am venit aici \n acea noapte pentru a-i povesti problemele mele, continu` Tim cu un glas aspru, nepl`cut. Dar [tiam foarte bine c` se afl` \n Anglia. Venisem s-o v`d pe Stephanie, beat cum eram, s`-i spun c` totul se sfâr[ise \ntre mine [i ea. |i telefonasem deja s`-i spun c` vin \ncoace. Cred c` a b`nuit de ce vreau s` vin... pentru c` s-a sup`rat [i a insistat s` vin` ea la mine... Probabil voia s` m` conving` s` nu renun] la rela]ia noastr`. Cred c` se \ndrepta c`tre apartamentul meu, când m-am ciocnit cu ma[ina ei, \n acea noapte. Dar n-am vrut s` se \ntâmple a[a ceva. Cu un geam`t surd de durere, \[i l`s` fa]a \n palme. Luat` prin surprindere de neobi[nuita lui izbucnire, Raine fu cuprins` de mil`. – La \nceput, nici nu m` gândeam s` fiu cu ea, ad`ug` Tim, dar, Doamne! Era atât de insistent`! Orice b`rbat ar fi cedat pân` la urm`... Nu m` a[tept ca fratele meu s` \n]eleag` asta... el are o voin]` de fier. Orice b`rbat ar fi f`cut acela[i lucru... Colt ar fi trebuit s` fie un supraom ca s-o poat` mul]umi. Era bolnav`, Raine! Dar \mi pare teribil de r`u pentru c` te-am pierdut [i i-am distrus via]a lui Colt... Vocea i se frânse. Tim plângea. Cuprins` de mil`, Raine se apropie de el [i-l atinse u[or pe mân`. Ca [i cum abia a[tepta acest gest, Tim o lu` \n bra]e [i-[i \ngrop`

132

ELIZABETH SEIFERT

fa]a \n p`rul ei, suspinând. Era un copil, se gândi ea – slab [i vulnerabil. Oare ce g`sise la el? Dar mila \nvinse [i \ncepu s`-l mângâie pe cap. |n timp ce-l lini[tea \ns`, realiz` c` toat` simpatia [i compasiunea ei se \ndreptau c`tre Colt. Deci, mariajul cu Stephanie fusese o fars` sinistr`! Colt suferise probabil foarte mult. Deodat`, Tim tres`ri de spaim`. – Ce naiba... Colt se afla \n cadrul u[ii, fulgerându-i cu privirea. – Pleac` imediat de aici, url` el, venind spre Tim cu pumnii strân[i. Pleac` imediat sau Dumnezeu [tie ce se poate \ntâmpla! Timothy se albi la fa]`. Era [ocat [i \nsp`imântat. Colt avea o expresie amenin]`toare. Cu mi[c`ri tremur`toare, Tim \[i lu` bastonul [i, cu o vitez` surprinz`toare, se gr`bi s` plece din calea fratelui. Ajunse rapid la u[` [i p`r`si casa. Raine r`mase s`-l \nfrunte pe Colt. – Ce naiba se petrece aici? morm`i b`rbatul. De asta m-ai sunat? O, da... Sheila mi-a l`sat un bilet. Ce f`cea]i aici? Voiai s` vezi când m` \ntorc acas`, pentru a te \ntâlni cu amantul t`u? Cu chipul \nfl`c`rat de aceste acuza]ii stupide [i neadev`rate, Raine replic` scurt: – Nu fi ridicol. Nu l-am chemat eu aici. – Dar te-am g`sit \n bra]ele lui! o acuz` el. R`nit` de presupunerile lui absurde, Raine urc` \n dormitor, \ndep`rtându-se de furia lui. Dar Colt o urm`.

JUDEC~}I AMARE

133

– O, nu! strig` ea, auzindu-i pa[ii. La u[a dormitorului, b`rbatul o ajunse din urm` [i o prinse de bra], silind-o s` se \ntoarc` spre el. – Auzi ce-]i spun? Vreau o explica]ie pentru scena de mai devreme. Ochii ei \l privir` cu ne\ncredere. – Nu-]i datorez nicio explica]ie, Colt, zise ea cu r`ceal`, smucindu-se s` scape. Dac` a[ \ncerca s`-]i explic, nu m-ai crede. E[ti atât de m`cinat de dorin]a de a te r`zbuna pe Tim, \ncât nu te gânde[ti decât la a-l r`ni, f`r` s` conteze c` m` implici [i pe mine, care sunt nevinovat`. Chiar crezi c` m-a[ fi c`s`torit cu tine, dac` voiam s` am o rela]ie cu el? – De ce nu? \ntreb` el cu un scepticism rece, \naintând spre ea. Am \nv`]at s` nu mai am niciodat` \ncredere \n motivele unei femei. – Nu sunt Stephanie! url` ea, intrând \n \nc`pere. Doamne, Colt, ce fel de femeie crezi c` sunt?... Pentru a-[i face de lucru, Raine se \ndrept` c`tre sertarele cu lenjerie [i scoase din`untru prosoape curate pentru baie. Degetele lui se \nfipser` în carnea bra]ului ei, oprind-o \n loc. Ochii lui ageri remarcar` \ndat` folia de medicamente care se afla \n sertar. – So]ia mea mi-a cerut s` n-o mai ating [i ia, totu[i, contraceptive? \ntreb` el. Din tonul lui dur, se putea ghici cu u[urin]` la ce anume se gândea. {i, \ntr-adev`r, \ntreaga \ntâmplare o dezavantaja. – Am motivele mele, [opti ea, speriat`. {tia c` nu-i va putea explica niciodat` care sunt acestea.

134

ELIZABETH SEIFERT

– Ce fel de motive, Raine? relu` el, cu o voce joas` [i amenin]`toare. Ce putea spune? Cum se putea ap`ra? Trebuia s`-i spun` adev`rul? Trebuia s` m`rturiseasc` faptul c`-i era team` ca el s` n-o oblige s` fac` dragoste [i ea s` nu se poat` ap`ra? Deodat`, nervii \i cedar`. Voia s`-l r`neasc`, s`-l umileasc`. – Ce e, Colt? ]ip` ea. Nu po]i suporta gândul de a pierde dou` so]ii \n favoarea aceluia[i b`rbat? Colt deveni palid. Atunci, [i-ar fi dorit s` nu fi spus aceste cuvinte otr`vite. Dar era prea târziu. |ncerc` s` plece din calea lui [i ]ip` scurt când b`rbatul o prinse cu t`rie de umeri. – Ah... [opti el. O ridic` de jos ca pe un fulg [i o trânti pe patul moale. – Colt, nu! strig` ea. Dar b`rbatul n-o ascult` [i se aplec` asupra ei, cu for]a trupului s`u masiv. Raine \nchise ochii, tremurând. Apoi, surprinz`tor, b`rbatul se ridic` [i plec` din camer`. Peste câteva clipe, auzi u[a de la intrare trântindu-se [i ma[ina demarând.

Capitolul 9 Raine se trezi a doua zi diminea]a cu o durere teribil` de cap. Descoperi cu uimire c` so]ul ei nu se \ntorsese \nc` acas`. Patul lui nu fusese desf`cut. Nefericit`, se \ntreb` unde \nnoptase. S` fi fost cu Jocelyn Day? Nu putea suporta acest gând [i nu era deloc o consolare faptul c`, trebuia s` accepte, ea \l \mpinsese c`tre acea femeie. Era adev`rat c` nu se c`s`torise cu ea din dragoste, se gândi ea, privindu-[i chipul palid reflectat \n oglind`. Dar o tratase mereu cu respect [i ea, la rândul ei, ar fi trebuit s`-i arate acela[i respect. Durerea de pe chipul lui când \i spusese acele cuvinte nebune[ti va r`mâne \n memoria ei pentru totdeauna. Chiar dac` era vorba numai despre orgoliul lui masculin r`nit, realizase c` acea ran` fusese foarte grav`. Ce o f`cuse s` spun` acele lucruri \ngrozitoare? se \ntreb` ea. Da, o provocase, dar gestul ei r`mânea de neiertat. |mbr`c` blugii [i-[i puse un pulover, pentru c` diminea]a era r`coroas`. Apoi, cobor\ la parter s`-[i fac` o cafea. Fiindu-i dor de

136

ELIZABETH SEIFERT

Sean, era gata s` sune acas` la prietenul lui pentru a-i auzi glasul, când cineva sun` la u[`. Se \ntoarse emo]ionat`, temându-se de o nou` confruntare, dar \n prag se afla Sean, al`turi de Colt. – Mami! Sean se arunc` \n bra]ele ei [i o \mbr`]i[`, \nainte ca tat`l lui s`-l strige pe un ton dur. B`iatul se \ntoarse c`tre Colt cu o expresie uimit`, ne\n]elegând ce anume provocase nemul]umirea tat`lui. F`r` s` se mi[te din pragul u[ii, b`rbatul zise pe un ton mai blând: – Muncitorii au terminat iazul ieri. Nu vrei s` te duci s`-l vezi? Sean exclam` fericit. – Vii [i tu, mami? \ntreb` copilul. – Nu, mami r`mâne aici, r`spunse Colt \n locul tinerei femei. Imediat ce Sean plec`, cei doi se \nfruntar` f`r` s` vorbeasc`. Lumina care intra pe fereastr` era cenu[ie, punând umbre grave pe chipul lui Colt. P`rul b`rbatului era b`tut de vânt, iar ochii lui erau \ntuneca]i de dispre]. Dup` câteva secunde \n care se privir` \n ochi, Colt trecu pe lâng` Raine [i \ncepu s` urce sc`rile. – Colt, a[teapt`! strig` ea. Nu putea suporta atitudinea lui rece [i cinic`. |ndurerat`, alerg` dup` el. – Colt, te rog! Vreau s` vorbim! – N-avem ce discuta! – Colt, te rog, inist` ea. Era disperat`. Ar fi f`cut orice s`-i poate recâ[tiga respectul. |l urm` gr`bit` \n dormitor. – |mi pare nespus de r`u, zise ea cu o voce tremur`toare. El \i arunc` o privire dur`.

JUDEC~}I AMARE

137

– De ce anume? C` e[ti a doua doamn` Falloner care m` \n[al` cu fratele meu? Cuvintele lui o f`cur` s` tresar`. B`rbatul \[i lu` din sertar o c`ma[` curat` [i intr` \n baie, l`sând u[a deschis`. – Nu e a[a! strig` ea din toate puterile, \nvins` de dispre]ul lui. Colt nu r`spunse nimic, \ncepând s` se dezbrace. – Colt... n-am avut nicio rela]ie cu Tim, relu` Raine, sperând s`-l fac` s` \n]eleag`. – Dar aveai de gând. Desigur, descoperirea pastilelor \l convinsese de asta. – Nu, ripost` ea cu t`rie. Ochii lui o privir` ciudat. Pentru prima dat`, Raine \i observ` cearc`nele. – Atunci, continu` el, s` \n]eleg c` m` la[i \n patul t`u, atâta vreme cât nu exist` pericolul de a face un copil. Asta e? Ea \i evit` privirea. |n interiorul ei, o voce strig`: "A[ face oricâ]i copii ai vrea, dac` mi-ai spune c` m` iube[ti!" Colt \i ridic` b`rbia, iar ea \nchise ochii, cople[it` de emo]ii. Dar chiar [i a[a, era con[tient` de apropierea lui, de aroma lui familiar`. Chiar atunci, sun` telefonul. Colt se \ndrept` c`tre el [i ridic` receptorul. Era cineva de la serviciu, pricepu Raine auzind replicile. Chiar dac` era sâmb`t`, personalul din conducere era, ca de obicei prezent la munc`. – Trebuie s` plec, zise el. Dar ai dreptate, trebuie s` discut`m. Dup` plecarea lui, Raine ie[i afar` \n c`utarea lui Sean,

138

ELIZABETH SEIFERT

gândindu-se c` aerul curat [i jocul de frisbee o vor face s` se simt` mai bine. Dar vântul era prea puternic, iar apa era agitat` \n golf. Astfel c`, dup` câteva minute, se gr`bir` amândoi \n cas`. Telefonul sun` din nou când ajunser` \n hol. Ridic` receptorul [i fu uimit` s` aud` vocea lui Ruth, care p`rea foarte nelini[tit`. – Unde e Colt? \ntreb` femeia. – A plecat, r`spunse nora ei, uimit`. Ruth r`spunse cu un geam`t de nepl`cere. – S-a \ntâmplat ceva? insist` Raine. – Da, r`spunse Ruth. Timothy m-a sunat seara trecut` [i m-a rugat s` vin \ncoace, explic` femeia. P`rea \n pragul unei crize de nervi. Soacra ei f`cu o pauz`, apoi relu`: – Trebuie s` afli [i tu toate astea, Raine... Timothy a venit pe la mine acum o s`pt`mân` [i am discutat \ndelung. Am \ncercat s`-i ar`t cât de mult a gre[it \n leg`tur` cu Stephanie [i i-am spus c` gelozia lui fa]` de fratele mai mare e foarte d`un`toare, \n special pentru el. Credeam c` vorbesc degeaba, c` nu m` ascult`, dar cred c` am reu[it s` ajung la sufletul lui, pentru c` mi-a povestit c` a venit pe la voi ca s`-[i cear` iertare fa]` de Colston, dar c` nu l-a g`sit acas`. Credea c` te poate convinge pe tine s`-l l`mure[ti cât de r`u se simte, dar când Colston s-a \ntors acas`, a interpretat gre[it cele v`zute [i a crezut c` ai o rela]ie cu Timothy. Raine ro[i, amintindu-[i amara discu]ie care urmase \ntre ei. Dar m`car \n]elegea acum de ce o vizitase Tim [i ce anume \l f`cuse s` se schimbe atât de brusc. Acum pricepea de ce b`rbatul p`ruse atât de u[urat când aflase c` era singur`. S`-[i cear` scuze prin intermediul ei i se p`rea probabil mai u[or decât s` se confrunte cu fratele mai

JUDEC~}I AMARE

139

mare. A[a era Tim, \ntotdeauna alegea calea mai u[oar`. – Mi-a spus c` nu mai suport` s`-l vad` pe Colston atât de \nver[unat [i sunt convins` c` e m`cinat de regrete... Cu riscul de a p`rea o mam` lipsit` de obiectivitate... cred c` asta a fost dintotdeauna problema... sentimentul de vinov`]ie. De asta a ac]ionat a[a cum a f`cut-o, de la accident \ncoace. Raine fu nevoit` s` recunoasc` faptul c` soacra ei avea dreptate. {tia c` Ruth nu voia s`-i g`seasc` scuze lui Tim. – Una peste alta, continu` femeia, am luat avionul [i am venit \ncoace, dar Timothy nu-i acas` [i am sentimentul c` are de gând s` fac` un gest stupid. – Ce vrei s` spui? \ntreb` Raine. De ce crezi asta? – Nu [tii cum a vorbit cu mine azi-noapte... Tim se afla \ntr-o stare jalnic` atunci când o sunase. Era tulburat de ceea ce f`cuse, iar Colt nu-l ajutase deloc amenin]ându-l a[a cum o f`cuse. – Am g`sit o sticl` de whisky pe jum`tate goal` pe masa din sufragerie, continu` Ruth \ngrijorat`. A b`ut mult, f`r` \ndoial`. {i am vorbit cu menajera, care mi-a spus c` l-a v`zut plecând cu ma[ina acum o or`, \ndreptându-se c`tre [alup`. – Cum? exclam` Raine, prinzând receptorul cu ambele mâini [i \ntorcându-se pentru a privi pe fereastr`. Vântul b`tea cu putere [i, chiar din`untru, se puteau auzi valurile care se loveau cu violen]` de stânci. Tim nu era un navigator experimentat [i nu existau multe [anse de supravie]uire pe o vreme ca asta. O ghear` de ghea]` \i strânse inima. Probabil c` b`rbatul asta [i

140

ELIZABETH SEIFERT

voia, se gândi ea cu un fior. – Trebuie s` d`m de Colston, declar` Ruth. Unde poate fi? La ferm`? – Nu, nu, la birou. |n ciuda problemelor lor, Raine realiz` c` trebuia s` se ofere chiar ea s`-l contacteze. N-o putea l`sa singur` pe Ruth cu o astfel de problem`. – Nu-]i face griji, vorbesc eu cu el, o lini[ti ea pe Ruth. Dar când form` num`rul, se sim]i foarte emo]ionat`. – Colt! Se \ntâmpl` ceva cu Tim... \ncepu ea. Dup` discu]iile lor din ultima vreme [i dup` cele v`zute de el ieri sear`, era sigur` c` b`rbatul ghicea \n \ngrijorarea ei mai mult decât ar fi trebuit. Dar nu mai conta. Raine era la fel de \ngrijorat` ca [i Ruth, [i [tia c` nu era momentul pentru explica]ii. |i povesti pe scurt despre ce era vorba... telefonul primit de la Ruth... plecarea fratelui de acas` cu gândul de a naviga... Colt nu spuse niciun cuvânt, apoi exclam` ne\ncrez`tor: – Pe o vreme ca asta? Ce om stupid! Când a plecat? – Acum o or`, r`spunse Raine \nsp`imântat`. – La naiba! exclam` so]ul ei. – Colt... ce s-a \ntâmplat asear` nu e ceea ce crezi. Lui Tim \i p`rea r`u pentru ce a f`cut [i \ncepuse s` plâng`... – Ai sunat paza de coast`? o \ntrerupse el. Nu voia s` discute despre toate astea acum. |nc` n-o iertase. – Nu, [opti ea. Am vrut s` vorbesc cu tine mai \ntâi. – Sun` imediat. De restul m` ocup eu. – Ce vei face?

JUDEC~}I AMARE

141

– M` duc dup` el. Nu asta vrei? R`spunsul lui dur \i confirm` cele mai \ntunecate temeri. – Nu! zise ea. Dar Colt \nchisese deja. Raine era convins` c` nu l-ar fi putut opri nici dac` ar fi \ncercat. Tim era fratele lui, indiferent de cele ce f`cuse. Iahtul lui, Cassandra, era ancorat \n port, astfel c`, probabil, va pleca \n c`utarea lui cu el. {i cum Tim plecase probabil din golful din apropierea apartamentului lui, nu trebuia s` parcurg` o distan]` prea mare. Dar chiar [i a[a, \i era team`. Colt era un marinar foarte priceput, dar pe mare era furtun`, iar curentul din preajma insulelor Channel era foarte periculos. Dac` i se \ntâmpla ceva? Acest gând o umplu de spaim`, dar \ncerc` s` se calmeze. Colt \i ceruse s` anun]e paza de coast` [i asta trebuia s` fac`. Sun` [i relat` situa]ia. Apoi, sim]ind c` nu poate sta indiferent` acas`, \i anun]` pe Sean [i pe doamna Bisson c` trebuia s` plece. Lu` ma[ina [i se \ndrept` c`tre micul port, presupunând c`, dup` ce-l g`sea pe Tim, Colt se va \ntoarce aici. Vântul o lovi puternic \n fa]` când ie[i din ma[in` [i travers` parcarea firmei Island Marine. {i când se gândea c` so]ul ei este undeva pe mare... Luptând cu lacrimile, intr` \n cl`dire [i ofi]erul de paz` o pofti s` a[tepte la recep]ie. Raine se a[ez` lâng` fereastr`, c`utând din ochi apari]ia iahtului la orizont. Apoi, auzi sirena ambulan]ei venind dinspre golf. Dar nu reu[i s` vad` nimic, din pricina ce]ii. Ie[i \n grab` din birou [i alerg` pe sc`ri \n jos. Intr` \n ma[in`, foarte gr`bit`. Oare Colt \l g`sise pe Tim? Dar dac` vasul lui Colt avusese

142

ELIZABETH SEIFERT

probleme? Dac` atât el, cât [i Tim... D`du col]ul str`zii [i v`zu salvarea. Iahtul Cassandra se afla [i el acolo. R`sufl` u[urat`. Lacrimile \i umplur` ochii. Se [terse cu palma [i ap`s` mai tare pe accelerator. Colt sc`pase cu bine. Slav` Domnului! Dar Tim era r`nit sau... De asta se chemase salvarea sau era numai o precau]ie necesar` \n astfel de cazuri? Parc` ma[ina [i ie[i precipitat` afar`, amestecându-se \n mul]imea de privitori. – Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` ea, nelini[tit`. Spune]i-mi ce s-a \ntâmplat. Sunt o rud`. Unde e domnul Falloner? Spune]i-mi! – S-a \ntâmplat un accident tragic. M` tem c` domnul Falloner e \n stare grav`. – Care domn Falloner? insist` ea, cu o inspira]ie de moment. Dar b`rbatul care-i r`spunsese \i \ntoarse spatele, având lucruri mai importante de f`cut decât s` discute cu ea. Era vorba de Tim, desigur, se lini[ti ea. Nu c` ar fi vrut s` i se \ntâmple vreun r`u, dar b`rbatul spusese numai c` e \n stare grav`. Deci, era \nc` \n via]`. Dar Colt? Unde era Colt? |n ambulan]`, al`turi de fratele lui? Se \ntoarse [i v`zu o siluet` cunoscut`. Era Jack, pe al c`rui chip se citea un amestec de u[urare [i dezam`gire. – Jack, strig` Raine. Ce s-a \ntâmplat? Jack \i va explica despre ce era vorba. – {alupa lui Timothy s-a zbrobit de stânci, r`spunse b`rbatul. Dar va fi bine, o lini[ti el. – {i Colt? Unde e Colt? Trebuie s`-l v`d.

JUDEC~}I AMARE

143

Jack o prinse de bra]. – Ce e? \ntreb` tân`ra, ]inându-[i r`suflarea. – M` tem c` a fost r`nit... destul de r`u, m`rturisi Jack, ezitând. De asta au trimis o ambulan]`... s`-l ia imediat... – Nu, [opti ea, \ncercând disperat` s` nege realitatea. Cum? Cum a fost r`nit? – P`i, a \ncercat s`-[i salveze fratele. Timothy fusese luat de curent... dar Colt a reu[it s`-l trag` \napoi. Apoi, Cassandra a fost lovit` [i Colt s-a r`nit. Deci, so]ul ei \[i riscase via]a pentru fratele s`u, \n ciuda tuturor celor \ntâmplate. – Trebuie s`-l v`d, zise ea pe un ton ferm. – Vrei s` vin cu tine? \ntreb` Jack cu blânde]e. – Nu, m` descurc. Mul]umesc, r`spunse Raine cu un zâmbet slab. Jack o privi cu admira]ie. – Dar Tim unde e? relu` Raine. – Cu el, \n salvare. Dar nu e r`nit grav, ]i-am spus. B`nuiesc c` e numai \n stare de [oc. A[a era. Acest lucru i se confirm` la sosirea la spital. |n schimb, Colt era \nc` sub supraveghere. – Sunt câteva scaune \n sala al`turat`, \i spuse o asistent`. Pute]i a[tepta acolo, dac` vre]i, pân` când doctorul v` va spune despre ce e vorba. Raine \i mul]umi, apoi se duse s`-i telefoneze lui Ruth. Dup` aceea, se a[ez` \n sala din preajma rezervei lui Colt. Oare era grav r`nit? Gândul i se \nvârtea \n minte f`r` odihn`, pentru c` nimeni de la recep]ie nu p`rea s` [tie nimic.

144

ELIZABETH SEIFERT

|n urm`toarea or`, \ncerc` s`-[i imagineze cum ar fi fost s` tr`iasc` f`r` el [i realiz` c` n-ar fi putut suporta imensul gol r`mas \n via]a ei. |ncepu din nou s` plâng`, pân` când asistenta se apropie de ea [i-i spuse c` putea s` intre \n rezerva lui Colt. Aspectul so]ului ei o [oc`. B`rbatul st`tea pe marginea patului [i avea pieptul bandajat. Raine \l v`zu tres`rind când se apropie de el, iar pe chipul lui citi o expresie de r`ceal`. Niciunul dintre ei nu vorbi la \nceput. – Am fost foarte \ngrijorat`, \ncepu Raine. – Da? r`spunse el sceptic. – Jack mi-a spus c` e[ti \n stare grav`, replic` ea, r`suflând u[urat`. – Probabil c` a[a ar`tam, ultima oar` când m-a v`zut Jack, zise el cu un glas neutru. – Dar Tim? – Era aproape isteric când l-am scos din r`m`[i]ele [alupei. Imaginându-[i spaima de a se afla \n apa rece, f`r` putin]a de a fi salvat, Raine se cutremur`. – Ai f`cut un gest foarte curajos, zise ea, cu voce tremurând`. – L-ai v`zut pe Tim? relu` Colt, foarte pu]in impresionat. Raine cl`tin` din cap. Pe ea n-o interesa decât starea lui Colt, dar nu-i putea spune asta. Se sim]ea de parc` ar fi avut \n fa]a ochilor un str`in. – Tu e[ti bine? \ntreb` ea la rândul ei. – Nu cred c` voi muri dintr-o lovitur` u[oar` la cap [i \n urma unor coaste rupte. Da... sunt foarte bine... ceea ce nu pot s` spun [i despre tine. Ar`]i \ngrozitor.

JUDEC~}I AMARE

145

– Mul]umesc, replic` Raine, detectând o urm` de \ngrijorare \n tonul lui. |[i aminti c`, atunci când Sean fusese bolnav, Colt o \ntrebase dac` l-ar \ngriji dac` ar c`dea la pat. Ar fi vrut s`-i r`spund` acum c` da. S`-i spun` c` aproape \[i pierduse min]ile de disperare, a[teptând s` vad` dac` p`]ise sau nu ceva. Dar toate lucrurile pe care ar fi vrut s` i le spun` r`maser` nerostite, \nghe]ate de bariera impenetrabil` ridicat` \ntre ei. – Nu mai putem continua a[a, zise el deodat`. Raine \l privi speriat`. – Ce vrei s` spui? \ntreb` ea. – Nu trebuie decât s` m` uit la tine ca s`-mi dau seama ce-]i fac... cât r`u ne facem reciproc. Niciunul nu poate nega c` mariajul nostru a fost o gre[eal` de la bun \nceput. Nu te \nvinov`]esc pentru nimic, ad`ug` el, lipsit de pasiune. Probabil c` a fost numai vina mea... te-am gr`bit s` spui da. {i asta din motive cât se poate de egoiste, recunoscu b`rbatul. Ochii lui \i cercetar` chipul. P`rea obosit, epuizat de momentele prin care trecuse. – Când ies din spital, vom rezolva problema asta. Durerea o cuprinse. {tia ce voia s` spun` cu aceste cuvinte, de[i sperase dintotdeauna c` mai exista [ansa unui viitor \mpreun`. Dar se \n[elase. Se c`s`torise cu ea numai pentru a-i demonstra fratelui s`u c` se poate r`zbuna pentru \ntâmplarea cu Stephanie. Dar acum c` v`zuse limpede cât de vinovat se sim]ea Tim [i c` \ncercase s`-[i ia via]a din pricina asta, nevoia de a se r`zbuna se stinsese. {i ea, ce va face? Era nefolositoare.

146

ELIZABETH SEIFERT

Cel pu]in \ns` nu va afla de dragostea ei nebuneasc` pentru el. – Da, r`spunse ea abia auzit, fiind recunosc`toare asistentei care intr` \n \nc`pere [i anun]` c` Ruth Falloner a[tepta afar`. Ie[i din camera de spital cu inima frânt`.

Capitolul 10 Raine ie[i din cas` când ultima vac` p`r`si locul de muls [i zâmbi b`rbatului \nalt aflat \n fa]a ei. – Gata, tati? El aprob` din cap [i-[i privi fiica. |mbr`cat` \n c`ma[` cadrilat`, blugi [i cizme \nalte, Raine p`rea mult mai mic` [i mai palid`. Era total schimbat` fa]` de momentul când o condusese la altar, cu numai o lun` \n urm`. – Ai mâncat azi-diminea]`? \ntreb` b`rbatul, \ngrijorat. Raine [opti o scurt` confirmare, sperând c` tat`l ei nu-i va verifica spusele. Adev`rul era c` n-avea deloc poft` de mâncare zilele astea. Privi \n jur, \ntrebându-se de ce locurile ei dragi nu puteau face nimic pentru a-i u[ura durerea ascuns` \n inim`, care p`rea s` creasc` mereu. Ridicând o g`leat` goal` [i ducând-o de partea cealalt` a cur]ii, Raine \ncerc` s` nu se mai gândeasc` la motivul durerii sale. Dar [tia

148

ELIZABETH SEIFERT

c` nimic, nici m`car munca fizic` dur` n-o va putea ajuta s`-l uite pe Colt. Nevoia de a fi lâng` el devenea din ce \n ce mai mare, mai greu de suportat. |n loc s` umple g`leata, o a[ez` jos [i se ascunse \n spatele hambarului, pentru ca nimeni s` nu-i poat` vedea lacrimile care-i inundar` ochii. Nu mai vorbise niciodat` cu so]ul ei \ntre patru ochi dup` acea diminea]` de la spital. Dup` ce venise acas`, Colt o tratase cu aceea[i politicoas` r`ceal` pe care o adoptase dup` prima lor ceart` conjugal`. Raine pricepuse c` nu mai exista nicio [ans` de \mp`care pentru ei. Se \ntreb` a mia oar` ce mai f`cea iubitul ei. {tia c`, ultima oar` când \l v`zuse, suferea \nc` de pe urma accidentului. {i asta cu toate c` insistase s` se duc` la serviciu [i s`-[i conduc` singur ma[ina. Colt sugerase ca Ruth s`-l ia pe Sean \n Anglia pentru câteva zile, pentru ca ea s` aib` timp s` \mpacheteze [i s` plece. {i plecase, cu o or` \nainte de \ntoarcerea lui de la birou. Fusese prea la[` pentru a rezista momentului de adio. De atunci, se \ntreba mereu cum avea Colt s`-i explice absen]a ei lui Sean. De asemenea, se \ntreba cum reac]ionase Colt când venise acas` [i n-o mai g`sise. |n biletul pe care i-l l`sase, \i comunica faptul c` nu se va opune divor]ului [i c` nu a[tepta nimic de la el. {i nici nu primise nimic. Nici m`car un telefon. |ncercând s` treac` peste emo]ia care o \ncerca, ridic` din umeri [i se str`dui s` se \ntoarc` la munc`. Trebuia s` treac` peste dragostea asta nebuneasc`. Altfel, va \nnebuni, \[i spuse ea. Nu fuseser` niciodat` potrivi]i unul pentru altul [i nici nu vor fi.

JUDEC~}I AMARE

149

Dar când ajunse \n curtea din fa]`, v`zu dubi]a po[ta[ului tr`gând \n fa]a por]ii [i inima \i b`tu mai tare. Oare venise o scrisoare pentru ea? Cu respira]ia t`iat`, \l v`zu pe Nick Chalmers venind spre ea [i-[i aminti de interesul constant al b`rbatului pentru ea. Niciodat` \ns` nu reu[ise s` fie impresionat` de el [i nici nu-i trezise vreo dorin]`. – E pentru tine, zâmbi b`rbatul, fluturând \n fa]a ei un plic alb. Raine \ntinse mâna cu degete tremurânde spre scrisoare. – E totul \n regul`? \ntreb` el uimit. Din câte [tia el, Raine venise \ntr-o scurt` vacan]` la p`rin]i. – Perfect, mul]umesc, zâmbi ea, lini[tindu-l, de[i mâinile \i tremurau. Dezam`girea \i str`punse inima. Scrisoarea nu era de la Colt. Era din str`in`tate, dar fusese trimis` la Jersey, iar so]ul ei o redirec]ionase, trimi]ând-o la ferma p`rin]ilor ei. Un gest rece, indiferent. Cum putuse face a[a ceva? se \ntreb` ea. Cu lacrimi \n ochi, deschise plicul. "Raine! Sunt \n luna de miere!" \i scria prietena ei entuziasmat`. "Cred c` lui Dave i-a fost fric` s` nu m` r`zgândesc, a[a c` a f`cut pasul cel mare. Suntem la Vene]ia. Sunt convins` c` voi fi la fel de fericit` ca tine.C." De[i pl`cut surprins` de aceast` veste, Raine trebui s` se ab]in` s` nu cedeze nervos la citirea ultimului comentariu. |[i l`s` \ns` deoparte durerile [i \ncerc` s` se gândeasc` la bucuria prietenei sale. Voia din tot sufletul s` aib` parte de fericirea care nu-i fusese h`r`zit` ei al`turi de Colt.

150

ELIZABETH SEIFERT

– De la cine e? Ochii vioi ai tat`lui o priveau curio[i. – De la Colette, r`spunse ea, punând scrisoarea deoparte. John Welland o privi cu aten]ie. – Nu crezi c` ar trebui s`-l suni? Raine cl`tin` din cap, iar chipul tat`lui c`p`t` o expresie exasperat`. De data asta, o \nvinov`]ea pe ea pentru ruperea rela]iei. Când ajunsese la ferm`, \n urm` cu o s`pt`mân`, [i le spusese c` mariajul ei se terminase, mama \ncepuse s` plâng`. Se dispre]uise pentru c`, \nc` o dat`, adusese acas` la ei necazurile care o fr`mântau, de[i [tia prea bine c` nu le putea ascunde prea mult` vreme un astfel de fapt. John Welland sugerase c` so]ul ei era un b`rbat destul de matur pentru a-[i alege bine mireasa [i c` nu era genul care s`-[i ignore responsabilit`]ile familiale. Iar asta \nsemna c` era de partea lui. {i, de vreme ce nu putea s` le spun` adev`rul despre motivele c`s`toriei, se resemn` s`-i lase s` cread` ce voiau. – Mama ta [i cu mine plec`m la Yates, continu` b`rbatul. Vrei s` vii? Raine cl`tin` din nou din cap. – Nu, mul]umesc, tat`. Voi r`mâne aici, r`spunse ea, [tiind prea bine \ntreb`rile curioase pe care prezen]a ei le-ar stârni din partea vecinilor. Tat`l ei ridic` din umeri, [i câteva minute mai târziu, auzi ma[ina familiei demarând din fa]a casei. Dup` ce plecar`, casa i se p`ru pustie. Raine se sim]i deodat` singur`. |n cas`, nu era nimic de f`cut. Joan Welland era foarte

JUDEC~}I AMARE

151

metodic` [i \n urma ei nu se mai puteau face nici m`car mici retu[uri. Singur`tatea cre[tea parc` \n jurul ei [i, \ntr-un moment de panic`, se \ntreb` dac` n-ar fi fost mai \n]elept s` plece cu p`rin]ii ei la Yates. {i totu[i, era prea târziu pentru regrete. Diminea]a era cald`, iar briza b`tea dinspre mare. Vacile p`[teau lini[tite, mugind din când \n când. |n aerul calm se auzi \n dep`rtare un zgomot de tractor. I se p`rea... sau nu? Dar nu-i p`sa. Gândurile ei se \ntorceau f`r` \ncetare la Colt. De ce? De ce se c`s`torise cu ea? \[i repeta mereu. {tia prea bine c` un astfel de mariaj n-avea cum s` dureze. |i p`sa atât de pu]in de ea, \ncât s-o foloseasc` f`r` regret [i apoi s` se descotoreasc` de ea cu atâta cruzime? |i era greu s` cread` a[a ceva, dar trebuia s` \nfrunte realitatea. |[i \nfund` mâinile \n buzunarele blugilor, nep`s`toare la frumuse]ea \nsorit` a zilei. Cum de fusese atât de stupid`, \ncât s` nu-i vad` motivele pentru care o ceruse \n c`s`torie? Dar fusese atât de tandru [i un iubit atât de minunat, \ncât nu-[i putuse imagina ce se ascundea \n spatele propunerii sale. Ei bine, pl`tise un pre] mare pentru naivitatea ei, \[i spuse ea. Hot`r\ c` peste o zi sau dou` trebuia s`-[i g`seasc` o slujb` de secretar` \n Anglia. Nu voia s` fie o povar` pentru p`rin]ii ei, iar pe continent va fi departe de Colt [i putea fi sigur` c` nu-l va mai vedea niciodat`. Auzind un vehicul oprind \n fa]a por]ii, se \ntoarse, realizând prin perdeaua de lacrimi c` nu era un tractor, a[a cum i se p`ruse, ci un Land Rover. |nghe]`, recunoscând figura familiar` care ie[i din ma[in`.

152

ELIZABETH SEIFERT

– Colt! Cuvintele \i ie[ir` de pe buze ca o [oapt`. Se \ndrept` spre el, fericit`. Apoi, con[tient` c` plângea, r`mase pe loc. – Raine! o strig` el. – Ce vrei? \ntreb` ea emo]ionat`. B`rbatul se afla chiar \n spatele ei. – Vreau s` vorbesc cu tine, r`spunse el cu blânde]e. Ea trase adânc aer \n piept, rugându-se s` aib` putere s` poat` vorbi cu el p`strându-[i demnitatea. – Despre ce? \ntreb` ea f`r` s`-l priveasc`. Dar vocea \i tremur`, tr`dând-o. – }i-am scris \n bilet c` sunt de acord cu divor]ul. De ce ai mai venit aici? Privi \n p`mânt. Dar Colt \i zise cu glas rug`tor: – Raine, uit`-te la mine. Nu voia, dar tonul lui ferm nu putea fi ignorat. P`rea mai slab [i mai tras la fa]`, iar \n jurul ochilor avea cearc`ne adânci [i negre. Se \ntreb`, absent`, dac` toate astea se datorau \ngrijor`rii pentru Tim. – N-am venit s` discut`m despre divor], zise el. Am venit s` te rog... s` te \ntorci la mine. O scânteie de speran]` se aprinse \n sufletul ei. – De ce? \ntreb` cu o voce tremur`toare, realizând c` ar putea exista o mul]ime de motive pentru aceast` cerere. Sean ar fi putut fi unul dintre ele. Dar gândul la copila[ o emo]ion` \ntr-atât, \ncât zise rapid, ca s`-[i ascund` lacrimile: – De ce, Colt? }i-e team` c` Tim va câ[tiga, dac` va afla c` ne-am

JUDEC~}I AMARE

153

desp`r]it? Mânia se aprinse \n ochii lui. Dar oare era mânie? P`rea mai degrab` durere. – De ce n-ai niciodat` \ncredere \n mine? B`rbatul se \ntoarse cu spatele la ea [i se \ndep`rt`, cu mâinile \n buzunarele blugilor. Un fior rece o str`b`tu [i \ntoarse capul, pentru a nu-l vedea plecând. Realizase c` era preg`tit` s` revin` \n via]a lui, oricare ar fi fost motivele. Orice ar fi fost preferabil torturii de a tr`i f`r` el. Dar acum, din pricina comentariului ei stupid, era prea târziu. |l auzi trântind u[a Land Roverului [i se for]` s` reziste durerii acute care-i str`punse inima. Apoi, dintr-o dat`, \l auzi strigând-o [i se r`suci pe c`lcâie, cu sufletul la gur`. Venise \napoi! |l privi, uimit` de emo]ia care se citea \n ochii lui, dar [i de vi]elu[ul pe care-l ducea \n bra]e. – {tiu c` so]ia trebuie s` d`ruiasc` vi]elul, dar voi schimba tradi]ia, zise el, pentru c` semnifica]ia r`mâne aceea[i. Vreau s` fii al`turi de mine, Raine, toat` via]a. S` facem copii... Raine \ncepu s` plâng`. – O, dragostea mea, nu plânge, spuse Colt, apropiindu-se de ea [i s`rutându-i p`rul. Dar ea nu \n]elegea de ce b`rbatul spunea aceste lucruri. {tia prea bine c` \n inima lui nu existau sentimente adev`rate pentru ea, dar \n acele clipe nimic nu mai conta. Tot ce voia era s` se afle \n bra]ele lui, s` simt` aroma trupului s`u. Colt l`s` animalul jos [i se apropie de ea. – Când am venit acas` [i nu te-am g`sit, aproape c` mi-am pierdut min]ile, [opti el, \mbr`]i[ând-o.

154

ELIZABETH SEIFERT

Raine gemu u[or. Timp de zece zile cât tr`ise f`r` el, tânjise dup` aceast` \mbr`]i[are. {i iat` c` acum se \ntâmpla. Dar \nc` nu putea \n]elege de ce, de ce o strângea \n bra]e ca [i cum n-ar fi vrut s`-i mai dea niciodat` drumul. – Dar asta ]i-ai dorit, \l acuz` ea, privindu-l \n ochi. La spital, mi-ai spus... – {tiu ce am spus, o \ntrerupse el, dar nu credeam c` vei pleca a[a... c` m` vei p`r`si. Eram atât de furios... dar mai târziu, am decis c` aveam nevoie doar de câteva zile numai pentru noi... ca s` ne gândim ce vom face \n continuare. De ce crezi c` i-am cerut lui Ruth s`-l ia pe Sean \n Anglia? – Credeam... Credeam c` vrei s` plec... c` nu m` mai vrei \n via]a ta... Oricum, n-a[ fi rezistat s` fiu doar un simbol al victoriei tale \n fa]a fratelui... – Chiar crezi c` n-ai \nsemnat decât asta? Raine \l privi mu[cându-[i buza, \nc` nesigur` de ce anume trebuia s` cread`. – Dar te-am auzit foarte bine, \i aminti ea, \ndurerat`. – Ce ai auzit a fost doar o fars`, zise el. Raine clipi, f`r` s` priceap` nimic. – Tim m-a acuzat c` te-am luat de so]ie doar pentru a m` r`zbuna pe el, iar eu i-am dat dreptate. V`zându-i expresia nedumerit`, Colt izbucni: – Ce naiba, Raine! Dac` mai r`mâneai pu]in la u[`, m-ai fi auzit spunându-i c` n-am mai auzit \n via]a mea ceva mai stupid. C` n-am risipit atâta timp pentru a ticlui un plan de r`zbunare. {i c` dac` a[ fi vrut a[a ceva, de[i n-am vrut asta nicio clip`, n-a[ fi fost capabil s`-]i

JUDEC~}I AMARE

155

distrug viitorul doar pentru a-l pune \n aplicare. Raine \l privi cu ochi str`lucitori. – Dar mi-ai cerut mai \ntâi s` locuim \mpreun`, [opti ea, \nc` ne\ncrez`toare. Nu te-ai fi c`s`torit cu mine, dac` a[ fi acceptat rela]ia pe care mi-o propuneai la \nceput... – Nu imediat, admise el. {i asta pentru c` nu voiam s` te gr`besc. Mi s-a p`rut c` nu e[ti preg`tit` s` faci acest pas. {i te voiam prea mult pentru a face sau a spune ceva care s` te sperie. Dup` felul \n care m-am purtat cu tine, dup` cele \ntâmplate lui Tim, mai ales c` n-aveai nicio vin`, credeam c` mi-am distrus [ansele s` pot ajunge la inima ta. {tiam c` trebuie s` fiu foarte atent pentru ca tu s` m` placi din nou. Când am aflat c` Tim te sun` [i te-am \ntrebat ce sim]i pentru el, n-ai vrut s` vorbe[ti despre asta [i am crezut c` \n adâncul sufletului \nc` \l mai iube[ti... [i c`, dac` mai stau mult pe gânduri, te va convinge s` te \ntorci la el. Mi-am dat seama c` te gr`besc chiar [i prin faptul de a-]i cere s` te mu]i la mine, dar [tiam c` a te cere \n c`s`torie putea p`rea un gest [i mai pripit. Când m-ai refuzat, am intrat \n panic`. Nu puteam risca s` te pierd \n favoarea lui Tim... sau a altcuiva. Te-am dorit prea mult... [i pentru prea mult` vreme. – Ce vrei s` spui? \ntreb` ea, nedumerit`. |n fond, nu se cunoscuser` prea bine cât timp fusese logodit` cu Tim. – Când am dansat cu tine la petrecerea de acum [ase ani, r`spunse el, mângâindu-i obrazul, te-am dorit mai mult decât am dorit vreodat` o femeie. – Dar dup` aceea m-ai ignorat complet, ripost` Raine. – {tiu, m`rturisi el. Dar am sim]it c` [i tu m` placi [i, dac` nu m`

156

ELIZABETH SEIFERT

st`pâneam din toate puterile, puteam face... ceva nebunesc. Poate c` te-a[ fi f`cut s` rupi logodna... Nu voiam s` mai pleci niciodat` din bra]ele mele. – Dar o iubeai pe Stepahine! protest` ea. – Nu, Raine, r`spunse el blând. Nu atunci. – Atunci, de ce... de ce mai st`teai cu ea? \ntreb` ea, realizând pentru prima dat` c` acest b`rbat putea fi \ndr`gostit de ea. – Numai pentru Sean. Stephanie a fost o mam` bun`, \n ciuda tuturor celorlalte... defecte ale ei. {tiam c`, dac` divor]ez de ea, cu slujba pe care o aveam [i cu lungile c`l`torii pe care trebuia s` le fac... nu avea s` mi se \ncredin]eze mie b`iatul. Eram preg`tit s` r`mân al`turi de ea pentru a nu risca a[a ceva, iar Stephanie n-avea de ce s` se plâng`. Tr`ia \n lux [i \n acela[i timp \[i putea vedea de treburile ei personale, la ad`postul unui paravan respectabil. Nu se putea ab]ine, Raine. Era bolnav`. Colt p`rea \ndurerat la amintirea tristului s`u mariaj. – {tiu, zise ea. Tim mi-a spus toate astea. – Da? se mir` Colt. Da... probabil c` a pl`tit destul pentru c` s-a implicat \ntr-o astfel de rela]ie. Amândoi am avut de p`timit. Oricum ar fi, continu` el, a[ezându-se pe iarb`, trebuie s` [tii c` eu [i Stephanie n-am mai f`cut dragoste \n ultimul an [i nici nu m-am implicat \n rela]ii cu alte femei. Credeam c` pot rezista a[a... atâta timp cât \l aveam pe Sean [i slujba, dar la petrecerea din acea sear` m-ai f`cut s`-mi dau seama c` e un sacrificiu inutil. Cred c`, dac` te-ai fi c`s`torit cu Tim, a[ fi \nfiin]at o filial` a companiei la cel`lalt cap`t al lumii [i v-a[ fi trimis acolo pe amândoi, ca s` \nl`tur ispita din calea mea.

JUDEC~}I AMARE

157

Nu-i venea s` cread` c`, sub aparenta lui r`ceal`, se ascundeau astfel de sentimente fa]` de ea, \nc` de pe atunci. – Ai ascuns toate astea foarte bine, [opti ea. – Ce altceva puteam face? Trebuia s` te c`s`tore[ti cu Tim [i v` respectam pe amândoi foarte mult. Apoi, când l-ai p`r`sit – a[a cum credeam eu – [i s-a \ntâmplat accidentul acela nefericit, mi-am jurat s` te distrug. – Mi-ai [i spus-o, murmur` ea. B`rbatul gemu u[or, iar ea \[i d`du seama c` urm`rile accidentului recent nu trecuser` a[a u[or. – Te mai dor coastele? \ntreb` ea. – Numai când m` mi[c, glumi el, f`când un gest indiferent din mân`. Vrei s` [tii când mi-am dat seama prima dat` c` sunt\ndr`gostit de tine? Când am plecat de la Ruth, \n ma[in`. Am realizat atunci c`, \n ciuda felului \n care m-am purtat cu tine, tu n-ai vrut s` m` r`ne[ti spunându-mi adev`rul despre Stephanie [i Tim. Nu mi-a venit s` cred... parc` zburam de fericire, când ai fost de acord s` te m`ri]i cu mine. Apoi, când m-ai acuzat c` te-am luat de so]ie pentru a m` r`zbuna pe Tim, nu mi-a venit s` cred c` ai atât de pu]in` \ncredere \n mine. Dar cel mai chinuitor a fost s`-mi dau seama c` era probabil vina mea. – Dar de ce nu mi-ai spus c` ceea ce am auzit era o mascarad`? De ce nu mi-ai spus adev`rul? – Din mândrie, admise el cu o grimas`. De fiecare dat` când am vrut s`-]i explic, nu m-ai ascultat [i eram furios c` m` crezi capabil de a[a ceva. Da, nu-l ascultase niciodat`, recunoscu Raine \n sinea ei. {i asta

158

ELIZABETH SEIFERT

pentru c` era gata s` cread` numai rele despre el. O, cât de proast` fusese! – |n noaptea aia când am plecat... când te-am g`sit cu Tim... am mers la un hotel. Toat` noaptea m-am gândit... cum s` te fac s` m` iube[ti. Apoi, ai plecat... [i am crezut c` am pierdut aceast` [ans` pentru totdeauna. Iar ea crezuse c` fusese cu Jocelyn Day! – Dar te iubesc! strig` ea. |ntotdeauna te-am iubit. De ce crezi c` n-am vrut s` m` mut cu tine când mi-ai cerut-o? Pentru c` nu credeam c` pot suporta ca rela]ia s` se termine vreodat`. De asta te-am l`sat s` crezi c` sunt \nc` \ndr`gostit` de Tim... pentru c` mi-era team` de sentimentele mele pentru tine... pentru c` nu credeam c` ]ii la mine. – O, Raine! Dac` ai fi [tiut cât de mult te iubeam! Voiam s` cred c` \nc` \l iube[ti pe Tim, pentru c` nu eram preg`tit s` \n]eleg c` te-ai \ntors \mpotriva mea din vina mea. {i apoi, Tim m-a \nt`râtat f`r` s` vrea. A venit s` m` vad` [i mi-a spus c` [i-a luat un nou apartament [i c` are o nou` slujb`. Dar... s` ne \ntoarcem la noi doi. M-am tot gândit zilele astea... [i am sperat c` nu m` vei alunga din nou. Ei, draga mea? ad`ug` el, privind c`tre vi]elul pe care i-l adusese. |mi vei accepta oferta? – Tu ce crezi? [opti Raine. – Dovede[te-mi, zâmbi el. – Acum? – Acum. – Dar... nu te dor coastele? – Acum, repet` el \ncet.

JUDEC~}I AMARE

159

Ea surâse [i ridic` vesel` din umeri, apoi \l lu` de mân`, \ndreptându-se spre cas`. Mai târziu, cu fruntea pe um`rul so]ului ei, Raine privea fericit` \n jur, gândindu-se la viitor. Peste ani, vor \mp`rt`[i aceea[i \ncântare [i noi bucurii. Vor ap`rea copiii [i, poate, câteva mici probleme, cu care [tiau prea bine c` se vor descurca, mereu \mpreun`, al`turi, siguri pe dragostea lor. Afar`, vacile mugeau, [i Raine zâmbi la gândul expresiei mirate a tat`lui ei când se va \ntoarce acas` [i va vedea un vi]el din Jersey printre vitele lui de Guernsey. Explica]iile vor veni dup` aceea, hot`r\ ea, cuib`rit` lâng` trupul cald al lui Colt. Ridic` ochii spre el, mul]umindu-i \n gând c` se afla acolo. – Credeam c` ai adormit, [opti el. Cum te sim]i? – Minunat, iubitule, r`spunse ea.

Sfâr[it