Jose Ortega y Gasset Revolta Maselor

ASSE REVOLTA MASELOR

H U M A N I T A S

J O S E O R T E G A Y GASSET s-a născut la 9 mai 1883 la Madrid, într-o familie cu tradiţii liberale (tatăl său era directorul unui coti­ dian democrat). U r m e a z ă colegiul iezuit de la Miraflores del Palo ( M a l a g a ) , apoi Dreptul şi Filozofia la Universitatea din Deusto (Bilbao). în 1903 îl cunoaşte pe Miguel de U n a m u n o , de care-1 va lega o strânsă prietenie. Intre 1905 şi 1908 studiază la diferite universităţi din Germania, unde întâlneşte profesori renumiţi în epocă: Hermann Cohen, Paul Natorp, Nicolai Hartmann. D i n 1910, profesor titular al catedrei de Metafizică a Universităţii din Madrid. întemeiază re­ vista Espana (1915) împreună cu Azorîn şi Eugenio d'Ors, iar în 1923, celebra Revista de Occidente. în 1930 se alătură, împreună cu U n a ­ muno şi Perez de Ayala, mişcării republicane, devenind, un an mai târziu, deputat de Leon în Cortes-ul republican. După 1932, se re­ trage treptat din politică. La începutul Războiului Civil se refugiază rând pe rând în Franţa, Argentina şi Portugalia, pentru a reveni la M a d r i d în 1946. în 1948 întemeiază, î m p r e u n ă cu discipolul său Juliân Marîas, Instituto de Humanidades. M o a r e la Madrid (17 oct. 1956).

JOSE ORTEGA Y GASSET

REVOLTA M A S E L O R Traducere din spaniolă de COMANLUPU Ediţia

a

IlI-a

O P E R E : Meditacwnes del Quijote (1914; trad. rom., 1973), El Espectador (8 voi, 1916-1934), Espana invertebrada (1921; trad. rom. Spania nevertebrată, Humanitas, 1997), La deshumanizacion del arte e ideas sobre la novela (1925; Dezumanizarea artei, Humanitas, 2000, Idei despre roman, trad. rom., 1973), El Tema de nuestro tiempo (1923; Tema vremii noastre, Humanitas, 1997), El espiritu de la letra (1927), La Rebeliân de las masas (1930; Revolta maselor, Humanitas, 1994 şi 2002), En torno a Galileo (1933), în care îşi prezintă teoria despre „generaţii", Historia como sistema (1935), Ideas y creencias (1940; Idei şi credinţe, Ed. Ştiinţifică, 1999), Estudios sobre el amor (1940; Studii despre iubire, Humanitas, 1995), Esquema de las crisis (1942), Papeles sobre Velăzquezy Goya (1950; trad. rom., 1972), El hombre y la gente (1957), iQue es filosofia? (1958; Ce este filozo­ fia ?, Humanitas, 1999), La idea de principia en Leibniz y la evolucion de la teoria deductiva (1958); Una interpretaciân de la historia universal. En torno a Toynbee (1960; O interpretare a istoriei uni­ versale, Ed. Ştiinţifică, 1999), Meditaciân de Europa (1960); Origen y epilogo de la filosof ia (1960), Unas lecciones de metafisica (1966; Câteva lecţii de metafizică, Humanitas, 1999), i Que es conocimiento ? (1984; Ce este cunoaşterea}, Humanitas, 1999) etc.

H U M A N I T A S BUCUREŞTI

PROLOG

Coperta

IOANA

PENTRU

FRANCEZI

DRAGOMIRESCU MARDARE

I

Această carte — p r e s u p u n â n d că ar fi o carte — datea­ ză . . . Publicarea ei a început într-un ziar din M a d r i d în 1926, iar p r o b l e m a pe care o tratează este prea omenească p e n ­ tru a nu fi afectată cu adevărat de trecerea t i m p u l u i . S u n t epoci în care realitatea u m a n ă , mereu mobilă, se accelerează, Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României ORTEGA Y GASSET, JOSE Revolta maselor / Jose Ortega y Gasset; trad.: Coman Lupu. - Ed. a 3-a - Bucureşti: Humanitas, 2007 ISBN 978-973-50-1639-5 I. Lupu, Coman (trad.) 316.356.4 323.26

se aprinde, l u â n d v i t e z e ameţitoare. Epoca noastră este u n a ele acest tip, pentru că este alcătuită din coborâri şi d i n că­ deri. A ş a se face că faptele au lăsat în u r m ă cartea. M u l t e dintre cele prevestite în ea au devenit c u r â n d însă un p r e ­ zent şi au intrat în trecut. Pe l â n g ă aceasta, cum în u l t i m i i ani cartea a circulat m u l t în afara Franţei, nu p u ţ i n e îi sunt lormulele care i-au a j u n s deja la cunoştinţă cititorului fran­ cez, pe căi anonime, şi care sunt astăzi simple locuri comune.

JOSE ORTEGA Y GASSET LA REBELION DE LAS MASAS „Obras de Jose Ortega y Gasset" © Herederos de Jose Ortega y Gasset (Obras Completas, voi. IV, pp. 111 -310, Alianza Editorial, Madrid, 1983) © HUMANITAS, 1994, 2002, 2007, pentru prezenta versiune românească EDITURA HUMANITAS Piaţa Presei Libere 1, 013701 Bucureşti, România tel. 021/317 18 19, fax 021/317 18 24 www.humanitas.ro Comenzi CARTE PRIN POŞTĂ: tel. 021/311 23 30, fax 021/313 50 35, C.P.C.E. - CP 14, Bucureşti e-mail: [email protected] www.librariilchumanitas.ro

Ar fi fost deci o excelentă ocazie pentru a p r o m o v a genul de operă de caritate c e l m a i potrivit pentru v r e m e a n o a s ­ tră: să nu p u b l i c ă m c ă r ţ i superflue. Eu u n u l am făcut tot posibilul în acest sens — sunt aproape cinci ani de când edi­ tura Stock mi-a p r o p u s traducerea ei —, însă mi s-a arătat că ansamblul ideilor e n u n ţ a t e în aceste pagini nu este c u ­ noscut cititorului f r a n c e z şi că, fie el nimerit sau eronat, ar li util totuşi să-1 s u p u n meditaţiei şi criticii sale. Nu sunt prea c o n v i n s de acest lucru, dar nu e cazul să ne formalizăm. Aş v r e a totuşi ca nici un cititor francez să nu-şi înceapă lectura cu iluzii nejustificate. Trebuie să se ştie deci că e vorba doar de o serie de articole publicate î n t r - u n ziar de mare circulaţie din M a d r i d . Ca m a i tot ce am scris

6

PROLOG PENTRU FRANCEZI

PROLOG PENTRU FRANCEZI

până acum, aceste pagini se adresau câtorva spanioli pe care

pentru a c o m u n i c a tot ceea ce m a i r ă m â n e . Serveşte destul

soarta a făcut să-i cunosc. Este oare posibil ca, s c h i m b â n du-şi acum destinatarul, cuvintele mele să le c o m u n i c e fran­ cezilor ceea ce intenţionează ele să enunţe ? M i - e greu să nădăjduiesc la o soartă mai bună, de v r e m e ce sunt convins că a vorbi e — ca, de altfel, m a i tot ce face o m u l — o ope­ raţie m u l t mai înşelătoare decât se crede de obicei. Definim limbajul ca mijloc de e x p r i m a r e a g â n d u r i l o r noastre. D a r orice definiţie, dacă nu e î n ş e l ă t o a r e , e ironică şi p r e s u p u ­ ne reticenţe tacite, iar când nu este interpretată astfel, duce la rezultate funeste. La fel şi în c a z u l nostru. Ca şi celelalte, definiţia limbajului dată de noi este ironică. C e l m a i p u ţ i n însemnat e faptul că limbajul serveşte şi pentru a ne ascunde g â n d u r i l e , p e n t r u a minţi. M i n c i u n a ar fi i m p o s i b i l ă dacă vorbirea primară şi firească n-ar fi sinceră. M o n e d a falsă cir­ culă susţinută de cea sănătoasă. In u l t i m ă instanţă, amăgirea nu este decât un u m i l p a r a z i t al c a n d o r i i . N u : ceea ce este cu adevărat p e r i c u l o s în această defini­ ţie este s u r p l u s u l de o p t i m i s m cu care o b i ş n u i m să o ascul­ tăm. D e o a r e c e ea nu ne g a r a n t e a z ă că p r i n i n t e r m e d i u l limbajului n e - a m putea manifesta, cu suficientă adecvare, toate g â n d u r i l e . N u - ş i ia o asemenea obligaţie, dar nici nu ne ajută să v e d e m pe faţă adevărul strict, şi a n u m e că omul, aflat în imposibilitatea de a se î n ţ e l e g e cu semenii săi, osân­ dit la o singurătate fundamentală, se cheltuieşte în eforturi extenuante ca să ajungă la aproapele său. D i n t r e aceste efor­ turi, limbajul este cel care reuşeşte u n e o r i să t r a n s m i t ă cu o mai m a r e exactitate câte ceva din ceea ce se petrece î n l ă u n t r u l nostru. A t â t şi n i m i c m a i m u l t . Dar, de obicei, nu se face uz de aceste precauţii. D i m p o t r i v ă , când o m u l î n ­ cepe să vorbească, o face deoarece c r e d e că va p u t e a spune tot ceea ce gândeşte. Ei, bine, aceasta este i l u z i a . L i m b a j u l nu poate chiar atâta. El spune — m a i m u l t sau mai p u ţ i n — o parte din ceea ce gândim, dar ridică o barieră de netrecut

7

de bine la e n u n ţ u r i şi teste m a t e m a t i c e ; c u m se ajunge la fizică, el î n c e p e deja să devină echivoc şi insuficient. Iar pe m ă s u r ă ce conversaţia se ocupă de t e m e mai importante de­ cât acestea, m a i u m a n e , m a i „legate de r e a l " , imprecizia, stângăcia şi g r a d u l de confuzie îi sporesc. Subjugaţi de p r e ­ judecata inveterată conform căreia v o r b i n d ne înţelegem, vorbim şi a s c u l t ă m cu atâta bună-credinţă, î n c â t ajungem deseori să ne î n ţ e l e g e m m a i prost decât dacă am fi m u ţ i şi am î n c e r c a să ne g h i c i m g â n d u r i l e . Se u i t ă de p r e a m u l t e ori că orice „ z i c e r e " autentică nu n u m a i că t r a n s m i t e ceva, dar este totodată t r a n s m i s ă de ci­ neva cuiva. In orice c o m u n i c a r e există un e m i ţ ă t o r şi un re­ ceptor, care nu sunt indiferenţi la sensul cuvintelor. Acesta variază în funcţie de cuvinte. Duo si idem dicunt, non est idem. Orice cuvânt este î n t â m p l ă t o r 1 . L i m b a j u l este prin esenţă un dialog, şi orice altă formă a d i s c u r s u l u i nu face decât să-i slăbească eficacitatea. De aceea eu cred că o carte este b u n ă n u m a i î n m ă s u r a î n care p r e s u p u n e u n dialog la­ tent, în care simţim că autorul ştie să-şi imagineze realmente cititorul, i a r acesta percepe o m â n ă ectoplasmică ivită parcă dintre rânduri, care îl palpează, îl mângâie sau îi trage, foarte politicos, o p a l m ă . S-a a b u z a t de cuvinte şi de aceea prestigiul lor s-a pră­ buşit. Ca la alte m u l t e lucruri, şi aici a b u z u l a constat în fo­ losirea

instrumentului

fără

precauţie,

fără

conştiinţa

limitelor acestuia. De aproape d o u ă secole, se crede că a vorbi î n s e a m n ă a vorbi urbi et orbi, adică t u t u r o r şi n i m ă ­ nui. In ceea ce mă priveşte, eu detest acest m o d de a vorbi şi sufăr când nu ştiu foarte concret cui îi vorbesc. 1

A se vedea eseul autorului, intitulat „History as a system", din

volumul Philosophy

and History.

Homages

to

Ernst

Cassirer,

Lon­

dra, 1936. Ediţia spaniolă, Historia como sistema, Madrid, 1942.

8

9

PROLOG PENTRU FRANCEZI

PROLOG PENTRU FRANCEZI

Se spune, fără a se insista p r e a m u l t asupra veridicităţii

s-au folosit de el fără respect şi fără prudenţă, fără să-şi dea

faptului, că la sărbătorirea aniversării lui Victor H u g o a fost

seama de un fapt evident: cuvântul este o taină sfântă, care

organizată o mare recepţie la palatul Elysee, la care au luat

nu trebuie administrată decât cu o extremă delicateţe.

parte, prezentându-şi omagiul, reprezentanţi ai t u t u r o r na­ ţiunilor. M a r e l e poet se afla în imensa sală de recepţie, î n ­

II

tr-o solemnă a t i t u d i n e de statuie, sprijinindu-şi cotul de m a r g i n e a u n u i şemineu. R e p r e z e n t a n ţ i i n a ţ i u n i l o r se des­ prindeau u n u l câte u n u l din r â n d u r i l e p u b l i c u l u i şi îl o m a ­ giau pe maestrul francez. Cu o voce de stentor, un uşier îi anunţa: „Monsieur le Representant de PAngleterre", iar Vic­ tor H u g o , cu un tremolo d r a m a t i c în glas, s p u n e a : „ L ' A n gleterre! Ah, S h a k e s p e a r e ! " Uşierul continua: „Monsieur le Representant de PEspagne". Iar Victor H u g o : „ L ' E s p a g n e ! Ah, C e r v a n t e s ! " U ş i e r u l : „ M o n s i e u r le R e p r e s e n t a n t de l A l l e m a g n e ! " Victor H u g o : „ L ' A l l e m a g n e ! A h , G o e t h e ! " D a r a venit şi r â n d u l u n u i d o m n m i c de statură, cu o î n ­ făţişare cam rustică, rotofei şi cu mersul greoi. U ş i e r u l a ex­ clamat: „ M o n s i e u r le R e p r e s e n t a n t de la M e s o p o t a m i e ! " Victor H u g o , care p â n ă atunci rămăsese impasibil şi si­ gur de sine, a părut tulburat. P u p i l e l e sale neliniştite se r o ­ teau parcă scrutând universul, căutând ceva ce nu găsea. Dar, curând, p u b l i c u l şi-a dat s e a m a că H u g o descoperise acel ceva şi că era din nou stăpân pe situaţie. într-adevăr, cu ace­ laşi ton patetic şi cu aceeaşi convingere, a răspuns la omagiul

Această teză, care susţine p u ţ i n ă t a t e a razei de acţiune eficientă acordată cuvântului, ar putea părea contrazisă chiar de faptul că v o l u m u l de faţă a găsit cititori în mai toate l i m ­ bile europene. C r e d totuşi că acest lucru este m a i degrabă s i m p t o m u l altei realităţi, al unei realităţi grave: c u m p l i t a omogenitate de situaţii în care se cufundă tot mai m u l t î n i reaga l u m e occidentală. De la apariţia prezentei cărţi şi prin mecanismele descrise în ea, această identitate a crescut î n ­ grijorător. Spun „îngrijorător" p e n t r u că, într-adevăr, ceea ce în fiecare ţară este socotit drept circumstanţă d u r e r o a s ă îşi multiplică la infinit efectele deprimante când cel care le suferă îşi dă seama că nu există loc pe continent u n d e să nu se î n t â m p l e acelaşi lucru. î n a i n t e , atmosfera închisă a unei ţări se putea împrospăta deschizând ferestrele spre celelalte ţări vecine. D a r acest tertip nu mai foloseşte astăzi la nimic, deoarece şi în celelalte ţări aerul a devenit la fel de irespira­ bil ca şi în propria ţară. Astfel se explică senzaţia apăsătoa­

dolofanului reprezentant cu aceste c u v i n t e : „ L a M e s o p o ­

re de sufocare. Iov, care era un redutabil pince-sans-rire, îşi

t a m i e ! Ah, L ' H u m a n i t e ! "

întreba prietenii, călători şi neguţători care colindaseră lu­

Am r e l a t a t t o a t e acestea cu s c o p u l de a d e c l a r a , fără solemnitatea lui Victor H u g o , că eu n-am scris, nici n-am

mea:

Unde

sapientia

venit

et

quis

est

locus

intelligentiae

?

C u n o a ş t e ţ i vreun loc în l u m e u n d e să existe inteligenţă ?

vorbit vreodată pentru M e s o p o t a m i a şi că nu m - a m adre­

Se cuvine totuşi ca în această progresivă asimilare de cir­

sat niciodată u m a n i t ă ţ i i . Acest obicei de a vorbi u m a n i t ă ţ i i ,

cumstanţe să distingem d o u ă d i m e n s i u n i diferite şi cu sens

care este forma cea mai s u b l i m ă şi, prin u r m a r e , cea m a i de

contrar.

dispreţuit a demagogiei, a fost adoptat pe la 1750 de nişte

Acest roi de popoare occidentale care şi-a luat z b o r u l

intelectuali rătăciţi, care-şi i g n o r a u propriile limite şi care,

în istorie de pe ruinele lumii antice s-a caracterizat tot t i m ­

prin profesiunea lor, ca o a m e n i ai discursului, ai logosului,

pul printr-o dualitate în m o d u l de viaţă. Iată, de fapt, ce s-a

10

11

PROLOG PENTRU FRANCEZI

PROLOG PENTRU FRANCEZI

întâmplat: în timp ce fiecare îşi făurea propriul spirit, în ace­

despre F r a n c i s c I: „Vărul meu şi cu m i n e suntem î n t r u to­

laşi r i t m se crea, între ele şi dincolo de ele, un repertoriu

iul de a c o r d : a m â n d o i v r e m M i l a n o . "

c o m u n de idei, de maniere, de elanuri. M a i m u l t decât atât.

Important nu este că acestui spaţiu c o m u n — în care toate

Acest destin care le făcea progresiv omogene şi totodată pro­

popoarele d i n Occident se socoteau la ele acasă — îi cores­

gresiv diferite trebuie înţeles ca un fel de superlativ al pa­

punde un spaţiu fizic, pe care geografia îl denumeşte „Eu­

radoxului. Deoarece la aceste popoare omogenitatea n-a fost

ropa". S p a ţ i u l istoric la care mă refer se m ă s o a r ă d u p ă r a z a

străină de diversitate, ci d i m p o t r i v ă : fiecare nou p r i n c i p i u

de coexistenţă efectivă şi durabilă. Este un spaţiu social. Or,

de u n i f o r m i z a r e fertiliza diversificarea. Ideea creştină ge­

coexistenţă şi societate sunt termeni echipolenţi. Societa­

a m i n t i r e a Imperium-ului ro­

tea este ceea ce se produce automat prin simplul fapt al con­

m a n inspiră diversele forme de stat; „renaşterea l i t e r e l o r "

vieţuirii, care secretă inevitabil din ea însăşi obiceiuri, datini,

nerează bisericile naţionale;

din secolul al XV-lea declanşează dezvoltarea literaturilor

limbă, drept, putere publică. U n a dintre cele mai grave erori

divergente; ştiinţa şi principiul unitar al o m u l u i v ă z u t ca

comise de gândirea „ m o d e r n ă " — ale cărei u r m ă r i le m a i

„raţiune p u r ă " creează diferitele stiluri intelectuale care m o ­

suferim î n c ă — a fost confundarea societăţii cu asocierea,

delează diferenţiat până şi abstracţiile supreme ale operei

care sunt aproape contrare. O societate nu se constituie pe

m a t e m a t i c e . In fine, culmea este că până şi ideea extrava­

baza a c o r d u l u i u n o r voinţe. D i m p o t r i v ă , orice acord î n t r e

gantă a secolului al XVIII-lea, potrivit căreia toate p o p o a ­

voinţe presupune existenţa unei societăţi, a unor oameni care

rele trebuie să aibă o constituţie identică, a p r o d u s efectul

convieţuiesc, iar acordul nu p o a t e consta decât în p r e c i z a ­

de a trezi r o m a n t i c conştiinţa diferenţiatoare a naţionalită­

rea u n e i a sau alteia dintre formele acestei convieţuiri, ale

ţilor, echivalent cu a-1 î n d e m n a pe fiecare să-şi u r m e z e pro­

acestei societăţi preexistente. Ideea de societate ca r e u n i r e

pria vocaţie.

contractuală — aşadar, juridică — este cea m a i nesăbuită ten­

Iată de ce, pentru aceste p o p o a r e d e n u m i t e europene, a trăi a î n s e m n a t î n t o t d e a u n a — m a i ales î n c e p â n d cu seco­ lul al X l - l e a , cu Otto al III-lea — a te mişca şi a acţiona î n ­ tr-un spaţiu comun, într-o ambianţă comună. Adică, pentru fiecare popor, a trăi însemna a trăi cu, a convieţui cu cele­ lalte popoare. Această convieţuire la g r ă m a d ă lua fie un as­ pect paşnic, fie o formă combativă. Războaiele intereuropene au arătat m a i m e r e u un stil ciudat, care le face să semene

tativă făcută vreodată de a pune carul înaintea boilor. Pentru că dreptul, ca realitate — şi nu ideile despre el ale filozofului, ale j u r i s t u l u i sau ale d e m a g o g u l u i —, este, d a c ă - m i este î n ­ găduită o expresie barocă, o secreţie spontană a societăţii şi nu poate fi altceva. A dori ca dreptul să guverneze rela­ ţiile dintre fiinţe care în prealabil nu trăiesc într-o societate efectivă mi se pare — şi iertată fie-mi insolenţa — a î m p ă r ­ tăşi o idee destul de confuză şi ridicolă despre drept.

foarte bine cu certurile familiale. Ele evită anihilarea duş­

Pe de altă parte, nu trebuie să ne mire p r e p o n d e r e n ţ a

m a n u l u i şi s u n t m a i degrabă înfruntări, lupte de emulaţie,

acestei opinii confuze şi ridicole despre drept, deoarece unul

asemenea hârjoanelor dintre flăcăi în mijlocul satului sau

dintre cele mai mari n e c a z u r i ale acestor v r e m u r i este că

aidoma certurilor dintre urmaşi pentru împărţirea unei moş­

oamenii din Occident, confruntaţi cu teribilele conflicte pu­

teniri de familie. Cu mici deosebiri, toţi u r m ă r e s c acelaşi

blice ale p r e z e n t u l u i , s-au văzut î n a r m a ţ i cu un arsenal î n ­

scop. Eadem sed aliter. D u p ă c u m spunea C a r o l Q u i n t u l

vechit şi greoi de noţiuni despre ceea ce î n s e a m n ă societate,

12

PROLOG PENTRU FRANCEZI

PROLOG PENTRU FRANCEZI

13

colectivitate, individ, obiceiuri, lege, justiţie, revoluţie etc.

puterea, trebuie să mai spuneţi atunci că în a n u m i t e socie­

O m a r e parte din confuzia actuală p r o v i n e din dispropor­

tăţi nu există stat, dar nu veţi p u t e a spune că în asemenea

ţia dintre perfecţiunea ideilor noastre despre fenomenele fi­

societăţi nu există putere p u b l i c ă . A c o l o u n d e există opi­

zice şi scandaloasa întârziere a „ştiinţelor m o r a l e " . Ministrul,

nie publică, c u m s-ar p u t e a să nu existe şi p u t e r e publică,

profesorul, fizicianul ilustru şi r o m a n c i e r u l o b i ş n u i e s c să

de v r e m e ce aceasta nu este altceva decât violenţa colectivă

aibă, în general, despre toate aceste lucruri, idei d e m n e de

declanşată de acea opinie ? Iar faptul că există o opinie p u ­

un frizer de mahala. Nu este cât se poate de firesc ca frize­

blică e u r o p e a n ă — şi chiar şi o tehnică, pentru a o influen­

rul de m a h a l a să fie cel care dă t o n u l epocii noastre P

1

Dar să ne î n t o a r c e m la ale noastre. V o i a m să i n s i n u e z

ţa —, formată cu secole în u r m ă şi având o intensitate crescândă, este un lucru greu de tăgăduit.

că p o p o a r e l e europene formează de m u l t ă v r e m e o socie­

De aceea îi r e c o m a n d cititorului să-şi rezerve z â m b e t u l

tate, o colectivitate, în acelaşi sens pe care îl au aceste c u ­

răutăcios pentru o ocazie m a i bună, când, ajuns la u l t i m e l e

vinte aplicate la fiecare dintre n a ţ i u n i l e care o constituie.

capitole ale acestei cărţi, va descoperi că susţin — o a r e c u m

Această societate p r e z i n t ă toate atributele c u v e n i t e : există

cutezător, faţă de aparenţele actuale — o posibilă, o proba­

obiceiuri europene, datini europene, o opinie p u b l i c ă e u r o ­

bilă u n i t a t e statală a Europei. Nu contest faptul că Statele

peană, drept european, putere publică europeană. Dar toate

Unite ale Europei sunt u n a dintre fanteziile cele mai m o ­

aceste fenomene sociale se manifestă într-o formă adecvată

deste din câte există şi nu sunt solidar cu ceea ce alţii au gân­

stadiului de evoluţie în care se află societatea europeană, sta­

dit sub aceste semne verbale. Dar, pe de altă parte, este

diu care nu este, bineînţeles, la fel de avansat p r e c u m cel al

extrem de improbabil ca o societate, ca o colectivitate atât

membrilor componenţi: naţiunile.

de m a t u r ă ca aceea pe care o formează deja p o p o a r e l e eu­

De exemplu, această formă de presiune socială — care

ropene, să nu î n c e r c e a-şi crea un aparat statal, p r i n care să

este puterea publică — funcţionează în orice societate, chiar

concretizeze exercitarea puterii publice europene, deja exis-

şi în cele primitive, u n d e nu există î n c ă un o r g a n special,

icnte. Aşadar, dacă gândesc astfel nu î n s e a m n ă că sunt slab

însărcinat să mânuiască această putere. D a c ă vreţi să-i spu­

in faţa solicitărilor fanteziei sau că sunt înclinat spre un

neţi stat acestui organ diferenţiat căruia îi este î n c r e d i n ţ a t ă

„idealism" pe care îl detest şi î m p o t r i v a căruia am luptat î n I icaga mea viaţă. C e l care m-a învăţat că u n i t a t e a Europei

1

Drept e să spunem că în Franţa — şi numai în Franţa — a început procesul de clarificare şi de mise aupoint („punere la p u n c t " ) a tu­ turor acestor concepte. Cititorul va găsi însă în altă parte indicaţii despre acest fenomen şi despre cauzele care au dus la insuccesul aces­ tui început. In ceea ce mă priveşte, eu am încercat să contribui la acest efort de clarificare pornind de la recenta tradiţie franceză, care, în această ordine de idei, este superioară tuturor celorlalte. Rezultatul reflecţiilor mele este prezentat în cartea El hombre y la gente. Citi­ torul va găsi acolo dezvoltarea şi justificarea a tot ceea ce am afir­ mat aici.

ci societate nu este un „ i d e a l " , ci o străveche p r e o c u p a r e constantă, a fost realismul istoric. Iar când se constată acest lucru, probabilitatea u n u i stat general european se i m p u n e de la sine. Prilejul care poate d u c e pe neaşteptate procesul până la capăt poate fi oricare: de exemplu, o codiţă de chinez ivită p r i n U r a l i sau un c u t r e m u r p r o d u s de m a r e a magmă islamică. Forma acestui stat supranaţional va fi, desigur, foarte di­ ferită de cele curente, aşa c u m — şi v o m încerca să o arătăm

14

15

PROLOG PENTRU FRANCEZI

PROLOG PENTRU FRANCEZI

chiar în capitolele care urmează — statul naţional a fost foarte

Acesta este a d e v ă r a t u l guvern al Europei, care r e g l e a z ă

diferit de statul-cetate pe care 1-a cunoscut Antichitatea. In

/.borul prin istorie al acestui roi de p o p o a r e sârguincioase

paginile de faţă, eu am încercat să e l i b e r e z spiritele, pentru

şi luptătoare ca albinele, ieşite din ruinele l u m i i antice. U n i ­

ca ele să poată r ă m â n e fidele subtilei concepţii despre stat şi societate pe care ne-o p r o p u n e t r a d i ţ i a europeană. G â n d i r i i g r e c o - r o m a n e nu i-a fost n i c i o d a t ă uşor să conceapă realitatea ca d i n a m i s m . Ea nu se p u t e a desprinde de vizibil sau de succedaneele lui, tot aşa c u m un copil nu înţelege bine dintr-o carte decât ilustraţiile. Toate efortu­ rile filozofilor greco-romani de a î n v i n g e această limitare şi de a o depăşi au fost z a d a r n i c e . In toate î n c e r c ă r i l e lor de a înţelege a c ţ i o n e a z ă — mai m u l t sau m a i p u ţ i n — ca pa­ radigmă, obiectul corporal care, pentru ei, este „lucrul" prin excelenţă. Ei nu pot concepe decât o societate, un stat a că­ rui unitate are caracter de contiguitate v i z u a l ă ; de pildă, o cetate. Vocaţia mentală a europeanului este opusă. Orice lu­ cru vizibil îi apare ca atare, ca o s i m p l ă mască, aparenţă a unei forţe latente care îl p r o d u c e c o n t i n u u şi care constituie adevărata sa realitate. A c o l o u n d e forţa, dynamis-\A acţio­ nează uniform, există o reală unitate, deşi privirii i se înfă­ ţişează ca manifestare a acestei unităţi doar lucruri diferite. Dacă n-am descoperi unitatea puterii publice decât acolo u n d e aceasta a l u a t măştile deja c u n o s c u t e şi parcă solidi­ ficate ale statului, adică la diferitele n a ţ i u n i ale Europei,

tatea Europei nu este o fantezie, ci este realitatea însăşi; fant ezistă este exact cealaltă teză, şi a n u m e credinţa că Franţa, ( i e r m a n i a , Italia sau Spania sunt realităţi concrete şi inde­ pendente. Se înţelege totuşi că nu toată l u m e a poate percepe l i m ­ pede realitatea Europei, pentru că E u r o p a nu este „un l u ­ cru", ci un echilibru. î n c ă din veacul al XVIII-lea, istoricul Kobertson spunea că echilibrul european este „the great se­ cret

of

modern

politics".

Un secret m a r e şi paradoxal, fără d o a r şi p o a t e ! Pentru Că echilibrul sau b a l a n ţ a p u t e r i l o r este o realitate care con­ stă esenţialmente în existenţa u n e i pluralităţi. D a c ă această pluralitate se p i e r d e , unitatea d i n a m i c ă ar dispărea. E u r o p a este, într-adevăr, un r o i : m u l t e albine, dar un s i n g u r zbor. C a r a c t e r u l u n i t a r al magnificei p l u r a l i t ă ţ i europene este Ceea ce eu aş n u m i cu convingere o m o g e n i t a t e a cea bună, cea fecundă şi dezirabilă, care îl făcea şi pe M o n t e s q u i e u să spună:

„L'Europe

n'est

qu'une

nation

composee

deplusie-

iirs"1, iar pe B a l z a c , mai romantic, îl î n d e m n a să vorbească despre

„la

ţtndent

a je

grande familie ne

sais

quel

continentale, mystere

dont de

tous

Ies

efforts

civilisation"2.

aceasta ar î n s e m n a să ne î n t o a r c e m la l i m i t ă r i l e din A n t i ­ chitate. N e g cu fermitate faptul că p u t e r e a p u b l i c ă decisivă

III

care acţionează în fiecare dintre ele ar consta exclusiv în pu­ terea publică internă sau naţională. Trebuie să recunoaştem,

Această mulţime de moduri europene, care izvorăşte con­

în sfârşit, o dată p e n t r u totdeauna, că de mai m u l t e secole

stant din radicala ei unitate şi se varsă în ea însăşi, menţinând-o,

î n c o a c e — iar conştient, de p a t r u secole — toate popoarele

este marele tezaur al Occidentului. Oamenii mărginiţi nu re­

d i n Europa trăiesc supunându-se u n e i puteri p u b l i c e care

uşesc să accepte o idee atât de subtilă, de acrobatică, o idee

p r i n însăşi p u r i t a t e a ei d i n a m i c ă nu s u p o r t ă alte d e n u m i r i decât cele extrase din ştiinţele m e c a n i c e : „echilibru e u r o ­ pean"

sau

Balance

of Power.

' Monarchie universelle, două opuscule, 2

1891, p. 36.

CEuvres completes, Calmann-Levy, voi. XXII, p. 248.

PROLOG PENTRU FRANCEZI

PROLOG PENTRU FRANCEZI

u n d e gândirea ageră nu trebuie să zăbovească asupra afir­

strămutat, el nu este în stare să î n ţ e l e a g ă că există m i s i u n i

mării pluralităţii decât pentru a se arunca asupra confirmă­

deosebite şi mesaje speciale. D i n acest motiv, el este ostil

rii unităţii, şi viceversa. A c e s t e minţi î n g u s t e s-au născut

liberalismului, de o ostilitate a s e m ă n ă t o a r e celei a s u r d u l u i

16

17

pentru a trăi î n g e n u n c h e a t e de p e r p e t u a tiranie a O r i e n t u ­

faţă de cuvântul rostit. Libertatea a î n s e m n a t î n t o t d e a u n a

lui. A s t ă z i triumfă, pe tot c u p r i n s u l continentului, o for­

în E u r o p a sinceritatea de a fi cu adevărat ceea ce suntem.

mă de omogenitate care ameninţă să consume cu totul acest

Se înţelege că aceia care ştiu că nu au o î n d a t o r i r e autentică

tezaur. Pretutindeni au apărut oameni-mase, omul-masă de

de î n d e p l i n i t aspiră să se d e b a r a s e z e de libertate.

care se ocupă acest v o l u m , un tip de om făcut la repezeală,

Cu o ciudată uşurinţă, toată l u m e a a căzut de acord în

alcătuit din câteva p l ă p â n d e abstracţii şi care, t o c m a i de

ceea ce priveşte combaterea şi terfelirea vechiului liberalism.

aceea, este identic de la un capăt la celălalt al Europei. L u i

I'aptul este suspect. Pentru că l u m e a nu cade de obicei de

i se datoreşte aspectul mohorât, de asfixiantă m o n o t o n i e pe

acord decât în l u c r u r i rele şi cam prosteşti. Nu am p r e t e n ­

care îl î m b r a c ă viaţa pe î n t r e g u l continent. O m u l - m a s ă este

ţia că vechiul liberalism ar fi o idee pe deplin raţională. De

o m u l golit în prealabil de propria-i istorie, fără m ă r u n t a ­

altfel, c u m să fie, dacă e vechi şi dacă e u n . . . ism! C r e d î n ­

iele t r e c u t u l u i şi, p r i n aceasta, ascultând de toate discipli­

să că este o doctrină despre societate mult mai adâncă şi m a i

nele aşa-zise „internaţionale". Nu este un om, ci mai degrabă

valoroasă decât p r e s u p u n detractorii ei colectivişti, care î n ­

o carapace de om, constituită din simple idolafori; este l i p ­

cep prin a o ignora. In plus, liberalismul implică o intuiţie

sit de un „ î n ă u n t r u " , de o intimitate inexorabil şi i n a l i e n a ­

deosebit de perspicace a ceea ce a fost î n t o t d e a u n a Europa.

bil a sa, de un eu irevocabil. Iar de aici p r o v i n e p e r m a n e n t a

C â n d Guizot, de exemplu, o p u n e c i v i l i z a ţ i a e u r o p e a n ă

sa disponibilitate de a se preface că este u n a sau alta. El are

t u t u r o r celorlalte, r e m a r c â n d că în E u r o p a nu au triumfat

doar apetituri, crede că are n u m a i drepturi, şi nu şi o b l i g a ­

niciodată, într-o formă absolută, nici un principiu, nici o

ţ i i : este o m u l lipsit de nobleţea care obligă — sine nobilitate

—,

snobul1.

Acest s n o b i s m universal, care apare atât de evident, de

idee, nici un grup sau o clasă şi că acestui lucru i se d a t o ­ reşte dezvoltarea p e r m a n e n t ă şi caracterul ei progresiv, nu p u t e m să nu c i u l i m bine u r e c h i l e 1 . Acest om ştie ce spune.

pildă, la m u n c i t o r u l actual, a orbit sufletele, î m p i e d i c â n d să se î n ţ e l e a g ă faptul că dacă orice structură d o b â n d i t ă de viaţa continentală trebuie să fie depăşită, aceasta se cuvine să se realizeze fără pierderea gravă a pluralităţii sale interne. C u m snobul a fost golit de propriul său destin, cum nu simte că trăieşte pe p ă m â n t pentru a face ceva a n u m e şi de ne1

în Anglia, listele cu locuitori indicau, alături de nume, profe­ sia şi rangul fiecăruia. De aceea, lângă numele burghezilor simpli apă­ rea prescurtarea s. nob., sine nobilitate, „fără nobleţe". Aceasta este originea cuvântului snob.

1

„La coexistence et le combat de principes divers". Guizot, Histoire de la civilisation en Europe, p. 35. Aceeaşi idee o găsim şi la un om foarte diferit de Guizot, la Ranke: „îndată ce în Europa un prin­ cipiu, oricare ar fi el, încearcă să domine în mod absolut, întotdea­ una întâmpină o rezistenţă care apare din înseşi profunzimile vieţii." (CEuvres completes, 38, p. 110.) în altă parte (voi. 8 şi 10, p. 3), el spune: „Lumea europeană se compune din elemente de origine di­ ferită, din a căror ulterioară contrapunere şi luptă se dezvoltă apoi schimbările epocilor istorice." în aceste cuvinte ale lui Ranke nu se vede limpede influenţa lui Guizot ? U n a dintre cauzele care ne îm­ piedică să vedem clar anumite straturi profunde ale istoriei secolului

18

PROLOG PENTRU FRANCEZI

Formularea este nesatisfăcătoare pentru că este negativă, dar cuvintele ajung la noi pline de v i z i u n i i m e d i a t e . A ş a c u m de la scafandrul care iese la suprafaţă răzbat m i r o s u r i abi­ sale, s e m n e tot atât de subtile şi de s i g u r e ne arată că G u i zot este un om care revine efectiv d i n a d â n c u r i l e t r e c u t u l u i Europei, u n d e a ştiut să se cufunde. Este r e a l m e n t e de ne­ crezut că în p r i m i i ani ai secolului al X l X - l e a , t i m p retoric şi de o m a r e confuzie, a putut fi scrisă o carte ca Histoire de la civilisation en Europe. O m u l de astăzi mai poate î n ­ văţa î n c ă din ea că libertatea şi p l u r a l i s m u l sunt d o u ă lu­ cruri reciproce şi că amândouă constituie esenţa permanentă a Europei. Insă G u i z o t a avut î n t o t d e a u n a o presă proastă, ca de altfel m a i toţi doctrinarii. P e m i n e n u m ă s u r p r i n d e . C â n d văd că unui anumit om sau unui grup îi sunt adresate aplauze cu prea m a r e u ş u r i n ţ ă şi insistenţă, se trezeşte în m i n e un v e h e m e n t sentiment d e b ă n u i a l ă c ă î n acel o m sau î n acel grup, poate excelent înzestraţi, există ceva cu adevărat ne­ curat. Poate că mă înşel, dar trebuie să s p u n că nu-i o bă­ nuială căutată, ci dimpotrivă, experienţa a sedimentat-o în mine de-a l u n g u l anilor. In orice caz, ţin neapărat să am cu­ rajul de a afirma că acest grup al doctrinarilor, de care a râs toată lumea, este, după părerea mea, tot ce a fost m a i de preţ în politica secolului al X l X - l e a pe c o n t i n e n t u l nostru. Ei au fost s i n g u r i i care au v ă z u t cu claritate ce t r e b u i a făcut cu E u r o p a d u p ă M a r e a R e v o l u ţ i e ; şi, în plus, ei au fost oa­ menii care au i m p r i m a t fizionomiei lor ceva d e m n şi dis­ tant, care se o p u n e a frivolităţii şi v u l g a r i t ă ţ i i crescânde a secolului. N o r m e l e create de societate pentru a da coerenţă i n d i v i d u l u i nu mai erau în vigoare, fuseseră d i s t r u s e ; i n d i al XlX-lea este că nu a fost bine studiat schimbul de idei dintre Franţa şi Germania între, să zicem, 1790 şi 1830. Poate că rezultatul unui astfel de studiu ar revela faptul că în această perioadă Germania a primit mai mult din Franţa decât invers.

19

PROLOG PENTRU FRANCEZI

vidul nu-şi m a i putea constitui o d e m n i t a t e decât din eul său l ă u n t r i c . Or, aceasta nu se p u t e a realiza fără exagerări, chiar dacă o făcea n u m a i ca să se apere de a b a n d o n u l or­ giac în care se d u c e a viaţa în m e d i u l său. G u i z o t a ştiut să 1

lie — ca şi Buster Keaton — o m u l care nu r â d e . C a r e nu se a b a n d o n e a z ă . In el se c o n c e n t r e a z ă m a i m u l t e generaţii de protestanţi din N î m e s care trăiseră tot t i m p u l în alertă, lără a se lăsa duşi de curent, fără a se abandona. Părerea ra­ dicală că a exista î n s e a m n ă a rezista, a sta cu p i c i o a r e l e bine înfipte în p ă m â n t p e n t r u a nu te lăsa dus de curent deve­ nise la ei un instinct. Intr-o v r e m e ca a noastră, u n d e totul este „ c u r e n t " şi „ a b a n d o n " , e bine să ţ i n e m l e g ă t u r a cu oa­ menii care nu „se lasă d u ş i " . D o c t r i n a r i i sunt un c a z excep­ ţional de responsabilitate intelectuală, adică t o c m a i ceea ce le-a lipsit i n t e l e c t u a l i l o r e u r o p e n i de la 1750 î n c o a c e . Iar acest defect este, la rândul său, u n a dintre c a u z e l e profunde ale confuziei actuale. Nu ştiu însă dacă, a d r e s â n d u - m ă chiar cititorilor fran­ cezi, pot vorbi despre d o c t r i n a r i s m ca despre o d i m e n s i u ­ ne cunoscută. Pentru că e scandalos, d a r adevărat, faptul că nu există nici m ă c a r o carte care să î n c e r c e să p r e c i z e z e ce gândea acel grup de oameni 2 , tot aşa cum, oricât ar părea de incredibil, nu există nici o carte mai serioasă despre G u i z o t 1

Nu fără o anume satisfacţie, Guizot îi relatează doamnei de Gasparin o conversaţie a papei Grigore al XVI-lea cu ambasadorul Fran­ ţei şi referirea acestuia la el: „E un gran m i n i s t r e Dicono che non ride mai". („E un mare ministru. Se zice că nu râde niciodată".) Correspondance avec Mmc de Gasparin, p. 283. 2 Dacă cititorul va dori să se informeze, va găsi repetată, de mai multe on, o formulă care nu face decât să eludeze problema, şi anume că doctrinarii nu aveau o doctrină identică, ci una diferită de la unul la altul. Or, acest lucru nu se întâmplă oare în orice şcoală intelec­ tuală ? Nu este aceasta deosebirea cea mai importantă dintre un grup de oameni şi un grup de gramofoane ?

PROLOG PENTRU FRANCEZI

20

1

PROLOG PENTRU FRANCEZI

21

sau despre R o y e r - C o l l a r d . C e - i drept, nici u n u l , nici ce­

punctul de vedere al calităţii, ci este de o cu totul altă spe­

lălalt n-au p u b l i c a t vreodată un sonet. Dar, în sfârşit, ei au

ţă şi de o altă substanţă decât toate celelalte stiluri care au

meditat; au gândit cu profunzime şi cu o r i g i n a l i t a t e la p r o ­

triumfat în E u r o p a de d i n a i n t e şi de după ei. De aceea nici

blemele cele m a i grave ale vieţii publice e u r o p e n e şi au ela­

n-au fost înţeleşi, în ciuda clarităţii lor clasice. Şi totuşi este

borat d o c t r i n a politică a secolului cea mai d e m n ă de stimă

foarte posibil ca viitorul să aparţină tendinţelor intelectu­

până în prezent. Nu va fi posibilă reconstruirea istoriei se­

ale asemănătoare cu ale lor. C e l p u ţ i n îi pot garanta celui

colului al X l X - l e a dacă nu se ajunge la o cunoaştere serioasă

care doreşte să expună r i g u r o s şi sistematic ideile doctri­

a modalităţilor prin care se puneau asemenea probleme aces­

narilor că va avea satisfacţii intelectuale neaşteptate şi re­

2

tor o a m e n i . Stilul lor intelectual nu este diferit doar din

velaţia unei intuiţii a realităţii sociale şi politice c o m p l e t diferite de cele curente. D ă i n u i e în ei, activă, cea mai b u n ă

1

în ultimii ani, Charles H. Pouthas şi-a asumat dificila misiune de a despuia arhiva lui Guizot şi de a ne oferi într-o serie de volume un material absolut indispensabil pentru o ulterioară muncă de re­ construcţie, în ceea ce-1 priveşte pe Royer-Collard, nu există nici măcar atât. în cele din urmă, reiese că trebuie să apelăm la studiile lui Faguet despre idearium-u\ acestor doi gânditori. Nu există altceva mai bun pe această temă, dar, cu toată vivacitatea lor, aceste studii sunt cu totul insuficiente. 2 De exemplu, nimeni nu poate rămâne cu conştiinţa liniştită — bineînţeles, e vorba de cineva care să aibă „conştiinţă" intelectuală - după ce a interpretat politica de „rezistenţă" ca fiind pur şi simplu conservatoare. Este cât se poate de evident că oameni ca Royer-Col­ lard, Guizot, Broglie nu erau doar conservatori! Cuvântul „rezis­ tenţă" — a cărui apariţie din pasajul deja citat din Ranke este ca o dovadă documentară a influenţei lui Guizot asupra acestui mare is­ toric — capătă la rândul lui un sens neaşteptat şi, ca să zic aşa, ne re­ velează convingerile sale cele mai intime atunci când citim într-un discurs al lui Royer-Collard: „Les libertes publiques ne sont pas autre chose que des resistances" („Libertăţile publice nu sunt altceva decât rezistenţe"). (Vezi de Barante, La vie et les discours de Ro­ yer-Collard, II, 130.) Iată, încă o dată, cea mai bună inspiraţie eu­ ropeană reducând la dinamism tot ceea ce este static. Starea de libertate rezultă dintr-o pluralitate de forţe care îşi opun rezistenţă reciproc. Discursurile lui Royer-Collard sunt însă atât de puţin ci­ tite astăzi, încât probabil ar fi luată drept impertinenţă afirmaţia că sunt minunate, că lectura lor este un adevărat deliciu al intelectului, că este amuzantă şi chiar bucură, că aceste discursuri reprezintă ul­ tima manifestare a celui mai bun stil cartezian.

l radiţie raţionalistă în care omul se leagă faţă de sine să caute lucruri absolute. Dar, spre deosebire de r a ţ i o n a l i s m u l l i m ­ fatic al enciclopediştilor şi al revoluţionarilor, care găsesc absolutul în abstracţii bon marche, doctrinarii descoperă că adevăratul absolut este istoria. Istoria este realitatea o m u l u i . O m u l nici nu are alta. Prin ea a ajuns să devină ceea ce este. A nega trecutul este absurd şi iluzoriu, pentru că trecutul este „firescul din om, care revine în g a l o p " . D a c ă t r e c u t u l este acolo, dacă şi-a dat osteneala „să t r e a c ă " , nu a făcut-o p e n i iu ca noi să-1 renegăm, ci p e n t r u ca să ni-1 i n t e g r ă m 1 . D o c ­ trinarii d i s p r e ţ u i a u „ d r e p t u r i l e o m u l u i " p e n t r u că sunt absoluturi „metafizice", abstracţii şi irealităţi. A d e v ă r a t e l e drepturi sunt cele ce se află realmente aici, pentru că au apă­ rut şi s-au consolidat în istorie; acestea sunt „ l i b e r t ă ţ i l e " , legitimitatea, m a g i s t r a t u r a , „ c a p a c i t ă ţ i l e " . Dacă ar m a i trăi astăzi, doctrinarii ar recunoaşte dreptul la grevă ( n e p o l i t i c ă ) şi contractul colectiv. Pentru un englez, toate acestea sunt cât se poate de evidente, însă noi, ceilalţi, continentalii, n-am atins î n c ă acest stadiu. P r o b a b i l că î n c ă de pe v r e m e a lui Alcuin t r ă i m cu cel p u ţ i n c i n c i z e c i de ani în u r m ă faţă de englezi. 1

A se vedea eseul deja citat, Historia como sistema.

PROLOG PENTRU FRANCEZI

22

De o asemenea ignoranţă despre ceea ce înseamnă vechiul liberalism suferă însă şi colectiviştii noştri de azi, când îl con­ sideră, în m o d indiscutabil, individualist. In toate aceste su­ biecte, d u p ă c u m am mai spus, n o ţ i u n i l e sunt cât se poate de confuze. Ruşii din aceşti ultimi ani numeau de obicei Rusia „ C o l e c t i v u l " . N - a r fi interesant să cunoaştem ideile şi i m a ­ ginile pe care acest cuvânt m a g i c le declanşează în mintea, c a m aburită, a r u s u l u i care deseori, ca şi căpitanul italian despre

care vorbeşte

Goethe,

„bisogna aver una confuswne

nella testa" ? A v â n d în vedere toate acestea, î m i î n g ă d u i să-1 rog pe cititor să ţină seama de u r m ă t o a r e l e teze, nu pentru a le accepta, ci pentru a le discuta î n a i n t e a oricărei j u d e c ă ţ i : 1. L i b e r a l i s m u l individualist aparţine florei secolului al X V I I I - l e a ; el inspiră, parţial, legislaţia R e v o l u ţ i e i franceze, î n s ă m o a r e odată cu ea. 2. C r e a ţ i a caracteristică a secolului al X l X - l e a a fost toc­ mai colectivismul. Este p r i m a idee născocită de acest secol,

PROLOG PENTRU FRANCEZI

23

Lyon, M. A m a r d , avea să vorbească în 1821 despre collecl

tivisme, în opoziţie c u p e r s o n n a l i s m e - u l . In acest sens, citiţi articolele pe care le publică L'Avenir î m p o t r i v a i n d i v i d u ­ alismului, î n t r e 1830 şi 1831. Dar iată ceva şi mai important decât toate aceste lucruri. C â n d , trecând prin anii acestui veac, ajungem la m a r i i teo­ reticieni ai liberalismului — Stuart M i l l sau Spencer —, sun­ tem surprinşi să constatăm că aşa-zisa apărare a i n d i v i d u l u i nu constă în a arăta că libertatea este binefăcătoare sau in­ teresantă p e n t r u individ, ci dimpotrivă, în a arăta că ea este binefăcătoare şi interesantă pentru societate. Scânteia agre­ sivă a t i t l u l u i ales de Spencer pentru cartea sa — Individul împotriva statului — a fost c a u z a neînţelegerii î n v e r ş u n a t e a celor care nu citesc dintr-o carte n i m i c altceva decât ti­ tlul. Pentru că individ şi stat nu î n s e a m n ă , în acest titlu, alt­ ceva decât d o u ă organe ale aceluiaşi subiect: societatea. Iar

î n c ă de la început, idee care, pe î n t r e g u l său parcurs, n-a fă­

obiectul discuţiei este să se ştie dacă a n u m i t e necesităţi so­

cut altceva decât să crească, p â n ă a u m p l u t cu totul zarea.

ciale sunt mai bine servite de unul sau de celălalt organ. Atât

3. A c e a s t ă idee este de origine franceză. A p a r e p e n t r u

şi n i m i c mai mult. Faimosul „ i n d i v i d u a l i s m " al lui Spencer

prima oară la ultrareacţionarii Bonald şi De Maistre. In esenţa

se dezbate p e r m a n e n t în atmosfera „colectivistă" a socio­

ei, ideea este i m e d i a t acceptată de către toată lumea, cu ex­

logiei sale. In cele din u r m ă , reiese că atât el, cât şi Stuart

cepţia lui Benjamin Constant, un „întârziat" din secolul an­

Mill îi tratează pe indivizi cu aceeaşi c r u z i m e socializantă

terior. D a r triumfă la Saint-Simon, la Ballanche, la C o m t e

ca şi termitele pe unele dintre suratele lor, pe care le î n g r a ­

şi proliferează p r e t u t i n d e n i 1 . De exemplu, un m e d i c din

şă, ca d u p ă aceea să se înfrupte din substanţa lor. A ş a d a r , primatul colectivului era, pentru Spencer şi pentru Mill, baza

1

Germanii pretind că ei sunt descoperitorii socialului ca reali­ tate diferită de indivizi şi „anterioară" acestora. Volksgeist-ul li se pare una dintre ideile lor autentic autohtone. Iată unul dintre cazu­ rile care recomandă în mod deosebit studiul minuţios al raporturi­ lor intelectuale franco-germane între 1790 şi 1830, la care mă refer într-o notă anterioară. însuşi termenul Volksgeist arată foarte limpede că el traduce pur şi simplu voltairianul esprit des nations. Originea franceză a colectivismului nu este o simplă întâmplare şi se supune aceloraşi cauze care au făcut din Franţa leagănul sociologiei şi al în­ muguririi ei în jurul anului 1890 ( D u r k h e i m ) .

pe care se sprijineau ingenuu ideile l o r ! 1

A se vedea La Doctrine de Saint-Simon, cu o introducere şi note de G. Bougle şi E. Halevy (p. 204, notă). Această prezentare a saint-simonismului, făcută în 1829, este una dintre cărţile geniale ale seco­ lului. Pe de altă parte, munca acumulată în note de Bougle şi de Halevy constituie una dintre cele mai importante contribuţii — din câte cunosc eu — la lămurirea efectivă a problemei sufletului euro­ pean între 1800 şi 1830.

24

PROLOG PENTRU FRANCEZI

De aici, trebuie să se înţeleagă deci că apărarea vechiului

PROLOG PENTRU FRANCEZI

25

există în lume o puternică şi crescândă propensiune spre ex-

liberalism este, în ceea ce mă priveşte, absolut cavalerească,

i inderea într-o formă extremă a puterii societăţii asupra in­

dezinteresată şi gratuită. î n t â m p l ă t o r , eu nu sunt un „vechi

dividului, atât p r i n forţa opiniei, cât şi prin cea legislativă.

l i b e r a l " . Descoperirea — glorioasă, fireşte, şi esenţială — a

I )ar c u m toate schimbările care se petrec în l u m e au drept

socialului, a colectivului, era pe atunci recentă. V e c h i i l i ­

efect creşterea forţei sociale şi d i m i n u a r e a puterii individu­

berali mai m u l t d i b u i a u decât vedeau faptul că o colectivi­

ale, această î n c ă l c a r e nu este un rău care să tindă să dispară,

tate este o realitate diferită de indivizii care o c o m p u n şi de

spontan: dimpotrivă, tinde să devină t o t mai puternică. Pre­

simpla lor î n s u m a r e , dar nu ştiau în ce constă aceasta şi ca-

dispoziţia oamenilor, fie suverani, fie în calitate de c o n c e -

re-i sunt atributele efective. Pe de altă parte, f e n o m e n e l e sociale a l e t i m p u l u i c a m u f l a u a d e v ă r a t a f i z i o n o m i e a c o ­ lectivităţii, pentru că pe atunci colectivităţii îi convenea să-i î n d o a p e bine pe indivizi. Nu sosise încă ceasul nivelării, al expolierii şi al repartiţiei la toate nivelurile.

i.iţeni, de a le i m p u n e celorlalţi drept regulă de c o n d u i t ă opinia şi gusturile lor este atât de energic susţinută de unele dintre cele mai bune şi de câteva dintre cele mai rele senti­ mente inerente naturii u m a n e , încât ea nu poate fi stăvilită de nimic altceva decât de lipsa puterii. Iar cum puterea nu-i

„Vechii l i b e r a l i " se deschideau deci c o l e c t i v i s m u l u i pe

pe cale să scadă, ci să crească, trebuie să ne aşteptăm — nu­

care îl respirau fără să-şi ia suficiente măsuri de p r e c a u ţ i e .

mai dacă nu se ridică vreo solidă barieră de convingere m o ­

Dar când s-a v ă z u t limpede ceea ce, în fenomenul social,

rală î m p o t r i v a răului —, trebuie să ne aşteptăm, spun, ca în

în simplul fapt colectiv în sine, este binefăcător, iar pe de altă parte este teribil, î n s p ă i m â n t ă t o r , nu se poate adera de­ cât la un liberalism de un tip cu totul nou, mai p u ţ i n naiv şi de o beligerantă mai abilă, un liberalism care g e r m i n e a z ă deja, gata să se deschidă, aflat chiar la orizont. Era totuşi imposibil ca asemenea oameni, de o clarviziune deosebită, să nu întrezărească în a n u m i t e m o m e n t e n e l i n i ş ­ tile pe care ni le rezerva v r e m e a lor. C o n t r a r c o n v i n g e r i i generale, a fost firesc ca în cursul istoriei să se profetizeze viitorul 1 . La M a c a u l a y , la T o c q u e v i l l e , la C o m t e , s u r p r i n ­ d e m prefigurarea m o m e n t u l u i actual. Citiţi, de pildă, ceea ce scria Stuart M i l l a c u m mai bine de optzeci de a n i : „In afară de doctrinele particulare ale gânditorilor i n d i v i d u a l i , 1

O lucrare uşoară şi utilă, pe care ar trebui s-o întreprindă ci­ neva, ar fi să adune pronosticurile făcute în fiecare epocă asupra vi­ itorului apropiat. Eu am colecţionat deja destule pentru a rămâne uimit de faptul că întotdeauna au existat oameni în stare să prevadă viitorul.

actualele condiţii din lume această predispoziţie să crească." 1 Dar ceea ce ne interesează cel mai mult la Stuart M i l l este preocuparea lui pentru o m o g e n i z a r e a de rău a u g u r pe care (> vede sporind în tot Occidentul. Aceasta 1-a făcut să se refu­ gieze într-o reflecţie de mare profunzime făcută de Humboldt, ni tinereţea lui. Pentru ca fiinţa u m a n ă să se îmbogăţească, sa se consolideze şi să se perfecţioneze, trebuie, d u p ă p ă ­ rerea lui H u m b o l d t , să existe o „varietate de s i t u a ţ i i " 2 . In interiorul fiecărei naţiuni şi în ansamblul naţiunilor, trebuie să existe circumstanţe diferite. Astfel, când una dă greş, ră­ mân alte posibilităţi deschise. Ar fi o prostie să j u c ă m î n I reaga viaţă europeană pe o singură carte, pe un singur tip de om, pe o „ s i t u a ţ i e " identică. Evitarea acestui lucru a fost până azi reuşita secretă a E u r o p e i , iar conştiinţa acestui secret a fost cea care, ferm sau şovăielnic, a î m p i n s m e r e u 1 2

Stuart Mill, La liberte, traducere de Dupont-White (pp. 131-132). Gesammelte Scbriften, I, p. 106.

PROLOG PENTRU FRANCEZI

PROLOG PENTRU FRANCEZI

perenul liberalism european să vorbească. In această con­

simplificare a m e c a n i s m u l u i său gramatical, în comparaţie CU cel al latinei clasice. Savuroasa complexitate i n d o - e u r o peană, pe care o conservase l i m b a claselor superioare, este înlocuită de vorbirea plebee, cu un m e c a n i s m foarte sim­ plu, dar totodată — sau tocmai de aceea — foarte greoi, .iproape material; o gramatică ezitantă şi perifrastică, făcută din tentative şi ocolişuri, c u m e aceea a copiilor. Este, î n 11 adevăr, o limbă puerilă, sau gaga, incapabilă să redea a m ­ biguităţile fine ale raţionamentului, nici scânteile lirismului. Este o l i m b ă fără l u m i n ă şi fără căldură, prin care sufletul nu poate să transpară şi pe care el nu o poate înviora, o limbă i ristă, care m e r g e pe dibuite. C u v i n t e l e p a r vechi m o n e d e tic aramă, slinoase şi tocite, sătule p a r c ă să se tot rostogo­ lească prin tavernele mediteraneene. Câte vieţi golite de sine, condamnate la un etern cotidian, nu se ghicesc în spatele acestui uscat artificiu l i n g v i s t i c !

26

ştiinţă, p l u r a l i t a t e a continentală se recunoaşte pe sine î n ­ săşi ca valoare pozitivă, ca bine, şi nu ca rău. Ţ i n e a m să l ă m u r e s c acest detaliu pentru a evita orice interpretare gre­ şită a ideii de supernaţiune e u r o p e a n ă pe care o postulea­ ză acest v o l u m . C o n t i n u â n d pe d r u m u l pe care ne-am angajat, p r i n re­ ducerea progresivă a „varietăţii de situaţii", v o m ajunge di­ rect la v r e m e a Imperiului târziu, care a fost şi el un t i m p al maselor şi al unei cumplite omogenităţi. î n c ă din t i m p u l d o m n i e i A n t o n i n i l o r se profilează deja, cu claritate, un fe­ n o m e n ciudat, care ar fi meritat să fie mai bine subliniat şi analizat de către istorici: oamenii au devenit proşti. Procesul avea rădăcini mai adânci. S-a spus, nu fără oarecare îndrep­ tăţire, că stoicul Posidonios, dascălul lui Cicero, este ultimul bărbat din Antichitate în stare să se aşeze în faţa lucrurilor, cu spiritul deschis şi activ, gata să le supună cercetării sale. D u p ă el, capetele se obliterează şi, exceptându-i pe alexan­ drini, ele nu fac altceva decât să repete, să cadă în stereotipie. Insă s i m p t o m u l şi d o c u m e n t u l cel mai teribil al acestei forme o m o g e n e şi, în acelaşi t i m p , stupide — u n a p r i n cea­ laltă — pe care o adoptă viaţa, de la un capăt la celălalt al I m p e r i u l u i , se găsesc acolo u n d e ne-am aştepta m a i p u ţ i n şi unde, d u p ă câte ştiu, î n c ă n i m e n i nu s-a gândit să le ca­ u t e : în limbă. Limbajul, care nu ne ajută să s p u n e m î n d e a ­ j u n s ceea ce fiecare dintre noi ar vrea să spună, revelează în schimb şi strigă, fără s-o vrem, condiţia cea m a i tainică a societăţii care îl vorbeşte. In partea n e g r e c i z a t ă a p o p o ­ rului r o m a n , limba în vigoare este cea care a fost n u m i t ă „latina v u l g a r ă " , matrice a l i m b i l o r noastre r o m a n i c e . Nu se cunoaşte bine această latină vulgară, iar noi ajungem la ea, în b u n ă parte, prin reconstrucţii. D a r ceea ce se ştie este de, ajuns şi p o a t e chiar prea m u l t pentru a ne î n g r o z i de cel p u ţ i n d o u ă dintre caracterele sale. P r i m u l este incredibila

27

Cel de-al doilea caracter care ne înspăimântă la latina vul­ gară este tocmai omogenitatea ei. Lingviştii, care sunt poate, după aviatori, oamenii cel mai p u ţ i n dispuşi să se sperie de ceva anume, nu par mişcaţi de faptul că în ţ i n u t u r i atât de diferite ca T m g i t a n i a şi Dalmaţia, C a r t a g i n a şi Galia, H i s pania şi R o m â n i a , se vorbeşte la fel. In schimb eu, care sunt destul de timid, care încep să t r e m u r când văd c u m vântul chinuie o trestie, nu pot, în faţa acestui fapt, să nu mă cu­ tremur cu totul. Mi se pare p u r şi simplu atroce. A d e v ă r u l este că încerc să-mi reprezint c u m era „pe d i n ă u n t r u " ceea ce, văzut din afară, ne apare realmente ca o m o g e n i t a t e ; mă străduiesc să descopăr realitatea vie şi trăită, pentru care acest lapt este o a m p r e n t ă imobilă. Ştim, bineînţeles, că în latina vulgară existau africanisme, hispanisme, galicisme, dar aceas­ ta d e m o n s t r e a z ă tocmai că t r u n c h i u l limbii era c o m u n şi identic, în c i u d a distanţelor, a s c h i m b u r i l o r sporadice, a dificultăţilor de comunicare şi a lipsei vreunei literaturi care să o fixeze. C u m puteau coincide celtiberul şi belgianul, lo­ cuitorii din H i p p o n a şi cei din Lutetia, mauritanul şi dacul,

PROLOG PENTRU FRANCEZI

PROLOG PENTRU FRANCEZI

altfel decât printr-o aplatizare generală, printr-o reducere a

sprijină pe Pascal, din care citează imperativul d'abetissement.

28

29

existenţei la simpla sa bază şi p r i n anularea vieţilor ? Păstra­

Dar am învăţat de m u l t ă v r e m e să mă feresc când cineva îl

tă în arhive, într-o c u t r e m u r ă t o a r e încremenire, latina vul­

citează pe Pascal. Este o e l e m e n t a r ă m ă s u r ă de igienă.

gară este o mărturie a faptului că, odinioară, istoria a agonizat

P o l i t i c i a n i s m u l integral, absorbirea a tot şi a t u t u r o r de

în i m p e r i u l o m o g e n al v u l g a r i t ă ţ i i deoarece dispăruse fe­

către politică, este t o t u n a cu fenomenul de revoltă a m a ­

cunda „varietate de s i t u a ţ i i " .

selor, descris în această carte. M a s a răsculată şi-a p i e r d u t orice capacitate de religiozitate şi de cunoaştere, nu p o a t e conţine altceva decât politică debordantă, frenetică, delirantă,

IV

din m o m e n t ce pretinde că suplineşte religia, cunoaşterea, la sagesse, î n t r - u n cuvânt, s i n g u r e l e lucruri care p r i n sub­

N i c i această carte, nici eu nu facem politică. S u b i e c t u l

stanţa lor sunt apte să ocupe centrul spiritului u m a n . P o ­

despre care se vorbeşte aici este anterior politicii şi ţine de

litica îl goleşte pe om de singurătate şi intimitate, şi de aceea

subsolul acesteia. M u n c a m e a este o m u n c ă obscură şi sub­

predicaţia p o l i t i c i a n i s m u l u i integral este u n a dintre tehni­

terană de m i n e r . M i s i u n e a celui n u m i t „ i n t e l e c t u a l " este,

cile folosite pentru a-1 socializa.

î n t r - u n a n u m i t sens, opusă celei a p o l i t i c i a n u l u i . O p e r a in­

C â n d cineva ne întreabă ce s u n t e m în politică sau — lu-

telectualului aspiră, deseori în zadar, la l ă m u r i r e a cât de cât

.md-o înainte, cu insolenţa care aparţine stilului din v r e m e a

a lucrurilor, în v r e m e ce aceea a politicianului, d i m p o t r i ­

noastră — ne înscrie din oficiu î n t r - o politică a n u m e , tre­

vă, constă frecvent în a le face mai confuze decât sunt. A

buie, în loc să-i r ă s p u n d e m i m p e r t i n e n t u l u i , să-1 î n t r e b ă m

fi de stânga sau de dreapta î n s e a m n ă a alege u n u l dintre ne­

CC crede el că sunt omul şi n a t u r a şi istoria, ce sunt socie­

număratele moduri care se oferă omului pentru a deveni i m ­

tatea şi individul, colectivitatea, statul, uzanţele, dreptul. P o ­

becil: într-adevăr, a m â n d o u ă sunt forme de h e m i p l e g i e

litica se grăbeşte să stingă l u m i n i l e , pentru ca, în î n t u n e r i c ,

morală. în plus, persistenţa acestor calificative contribuie

toate aceste lucruri să nu m a i p o a t ă fi deosebite.

în b u n ă m ă s u r ă la falsificarea şi mai p r o n u n ţ a t ă a „realită­

Trebuie ca gândirea europeană să proiecteze asupra tu-

ţ i i " p r e z e n t u l u i , deja falsă p r i n sine însăşi, pentru că s-a î n ­

mror acestor chestiuni o n o u ă l u m i n ă . Acesta este rostul

chis cercul cercurilor experienţelor politice, d u p ă c u m o

ci, şi nu să se î m p ă u n e z e în a d u n ă r i academice. Şi t r e b u i e

d e m o n s t r e a z ă faptul că astăzi dreapta p r o m i t e revoluţii, iar

să o facă pe cât mai repede posibil sau, după c u m spunea

stânga p r o p u n e tiranii.

I )ante, să găsească ieşirea:

D a t o r i a noastră este de a ne apleca asupra p r o b l e m e l o r timpului, şi aceasta e sigur. în ceea ce mă priveşte, aşa c u m am p r o c e d a t toată viaţa, am fost î n t o t d e a u n a gata să-mi fac datoria. D a r u n u l dintre lucrurile care se spun a c u m — u n u l dintre „ c u r e n t e l e " actuale — este că toată l u m e a trebuie să facă politică sensu stricto, c h i a r cu preţul clarităţii mentale. O spun, fireşte, cei care n-au altceva de făcut. Şi chiar se

...

studiate

Mentre

che

ilpasso l'Occidente

non

s'annerar

( P u r g , XXVII, 6 2 - 6 3 ) " „Nu vă opriţi, ci până-i ziuă încă, / Grăi apoi, cătaţi la deal căi . i r e " . Dante Alighieri, Divina comedie, traducere de Eta Boeriu, I [di tura Minerva, Bucureşti, 1982.

PROLOG PENTRU FRANCEZI

30

Acesta ar fi singurul lucru de la care s-ar putea aştepta —

PROLOG PENTRU FRANCEZI

31

i n g i n e r , dar nul ca istoric. N u , în această ordine a lucrurilor,

cu o vagă probabilitate — rezolvarea formidabilei probleme

istoria e plină de reculuri, şi poate că structura vieţii din vre­

pe care o r i d i c ă masele actuale.

mea noastră îl î m p i e d i c ă pe om, în cel mai înalt grad, să tră­

V o l u m u l de faţă nu-şi propune, nici pe departe, ceva ase­

iască în calitate de individ.

mănător. D u p ă cum se afirmă în ultimele sale cuvinte, aceas­

Privind, în m a r i l e oraşe de azi, imensele a g l o m e r a ţ i i de

ta este o p r i m ă a p r o x i m a r e a p r o b l e m e i o m u l u i de azi.

fiinţe u m a n e , care vin şi se d u c pe străzi sau se î m b u l z e s c

P e n t r u a vorbi despre el î n t r - u n m o d m a i serios şi mai în

in festivaluri şi la manifestări publice, un gând îşi face loc

p r o f u n z i m e , ar trebui să avem acea ţ i n u t ă de investigare a

ni minte, o b s e d a n t : Este oare astăzi posibil ca un om de

a d â n c u r i l o r , adică să ne p u n e m c o s t u m u l de scafandru şi

douăzeci de ani să-şi facă un proiect de viaţă care să aibă

să c o b o r â m cât mai mult în străfundurile intimităţii u m a n e .

i -n acteristici individuale şi care, p r i n u r m a r e , să p o a t ă fi re-

Şi t r e b u i e să o facem fără pretenţii, d a r cu hotărâre, ceea ce

ilr/at prin p r o p r i a sa iniţiativă şi p r i n eforturile sale perso-

am î n c e r c a t şi eu să fac î n t r - o carte care va apărea şi în alte

i II le ? C â n d încearcă să desfăşoare această imagine în fantezia

limbi

sub

titlul

El hombre y

la

gente

(Omul şi lumea).

IA, n-o să-şi dea seama oare că este, dacă nu imposibilă, cel

C â n d v o m fi înţeles bine m o d u l în care se p r e z i n t ă tipul

(JUţin improbabilă, pentru că nu are la dispoziţie spaţiul în

u m a n d o m i n a n t astăzi şi pe care eu l-am n u m i t omul-masă,

' . n e s-o adăpostească şi în care să se p o a t ă m i ş c a în voie ?

atunci se v o r ivi şi î n t r e b ă r i l e cele mai fecunde şi mai pa­

Va constata repede că proiectul său se izbeşte de cel al ve-

tetice: P o a t e fi modificat acest tip de o m ? A d i c ă , gravele

I inului, va simţi cât de mult viaţa v e c i n u l u i o apasă pe a sa.

defecte care există în el, atât de grave, î n c â t dacă nu vor fi

I Icscurajareaîl va duce, cu uşurinţa de adaptare proprie vâr-

extirpate, vor produce inexorabil a n i h i l a r e a O c c i d e n t u l u i ,

tci, spre r e n u n ţ a r e a nu n u m a i la orice act, ci, mai mult, la

pot fi ele corectate ? Pentru că, d u p ă c u m va constata citi­

©rice dorinţă personală, şi el va căuta o soluţie contrară, ima-

torul î n s u ş i , e vorba tocmai de un om ermetic, care nu se deschide cu adevărat spre nici o instanţă superioară. C e a l a l t ă î n t r e b a r e decisivă, de care, după p ă r e r e a mea, depinde orice posibilitate de salvare, este u r m ă t o a r e a : chiar

ni.indu-şi atunci, pentru sine, o viaţă standard, alcătuită ain desiderata c o m u n e t u t u r o r ; şi va î n ţ e l e g e că p e n t r u a 111 ibţine, trebuie să o solicite sau să o ceară în colectivitate, împreună cu ceilalţi. Şi de aici, acţiunea în masă.

dacă vor, p o t oare masele să se trezească la viaţă personală ?

Acest lucru este îngrozitor, dar nu cred să exagerez spu-

Nu e locul aici să dezvolt această r e d u t a b i l ă p r o b l e m ă , care

n.iiul că r e p r e z i n t ă situaţia efectivă în care î n c e p să se gă-

este î n c ă prea puţin abordată. T e r m e n i i în care trebuie pusă

• ttscă aproape toţi europenii. î n t r - o închisoare în care au

nu există încă în conştiinţa publică. N i c i măcar n-a fost schi­

fost îngrămădiţi m u l t m a i mulţi deţinuţi decât ar putea ea

ţat s t u d i u l p e n t r u a evalua marja de i n d i v i d u a l i t a t e pe care

ii cuprindă, n i m e n i nu-şi poate mişca un braţ sau un pi-

fiecare epocă a trecutului a lăsat-o în existenţa umană. Deoa­

dinjproprie iniţiativă, p e n t r u că i se o p u n t r u p u r i l e ce-

rece este o p u r ă inerţie m e n t a l ă p r e s u p u n e r e a , conform

II ll lalţi. In asemenea împrejurări, mişcările trebuie executate

„ p r o g r e s i s m u l u i " , că pe m ă s u r ă ce istoria î n a i n t e a z ă , se lăr­

M I i o m u n ; p â n ă ş i m u ş c h i i a p a r a t u l u i respirator trebuie s ă

geşte m a r j a care se oferă o m u l u i p e n t r u a p u t e a deveni in­

funcţioneze în ritmul r e g u l a m e n t e l o r . Iată ce ar deveni

divid personal, după c u m credea H e r b e r t Spencer, un onest

I liropa, transformată în termitieră. î n s ă nici această cruntă

PROLOG PENTRU FRANCEZI

PROLOG PENTRU FRANCEZI

imagine nu este o soluţie. T e r m i t i e r a u m a n ă este i m p o s i ­

•.irige în faţa m u l ţ i m i i . în a n u m i t e ocazii, această adresare

bilă, pentru că tocmai aşa-zisul „individualism" este cel care

| H i b l i c u l u i poate fi o m a g i s t r a t u r ă sacrosanctă. D e m a g o g i a

32

33

a î m b o g ă ţ i t l u m e a şi pe toţi din l u m e ; iar această bogăţie

esenţială a d e m a g o g u l u i se află în m i n t e a sa şi î ş i are r ă d ă ­

este cea care a î n m u l ţ i t atât de fabulos planta u m a n ă . De

c i n i l e în lipsa de responsabilitate faţă de înseşi ideile pe care

îndată ce resturile acestui „individualism" ar dispărea, în Eu­

Ic manevrează, idei ce nu îi aparţin, ci le-a p r i m i t de la a d e ­

ropa şi-ar face din nou apariţia c u m p l i t a foamete din Im­

v ă r a ţ i i creatori. D e m a g o g i a este o formă de degenerare in-

periul târziu, iar termitiera ar sucomba, spulberată parcă de

iclcctuală, care, ca fenomen de amploare al istoriei europene,

un zeu duşmănos şi răzbunător. Ar rămâne atunci mult mai

a p a r e în Franţa, în j u r u l a n u l u i 1750. De ce tocmai atunci ?

puţini oameni, dar ar m e r i t a ceva mai m u l t acest calificativ.

Şi de ce în F r a n ţ a ? Acesta este u n u l dintre punctele nevral­

în faţa p a t e t i s m u l u i feroce al acestor p r o b l e m e care —

g i c e ale destinului occidental şi m a i ales ale celui francez.

ne convine sau nu — se şi arată la orizont, t e m a „justiţiei

Fapt este că, din acel m o m e n t , F r a n ţ a şi, p r i n iradiere,

sociale", oricât ar fi de respectabilă, păleşte şi se d e g r a d e a ­

aproape întregul continent cred că metoda de a rezolva ma­

ză într-atât, încât pare doar un suspin de un r o m a n t i s m re­

nie probleme u m a n e este metoda revoluţiei, înţelegând prin

toric şi nesincer. Dar, în acelaşi timp, ea ne c ă l ă u z e ş t e pe

aceasta ceea ce Leibniz numea o „revoluţie generală" 1 , voinţa

căi sigure spre a dobândi ceea ce este drept şi posibil de do­ bândit din această „justiţie s o c i a l ă " , căi care nu p a r că vor să treacă printr-o m i z e r a b i l ă socializare, ci să se î n d r e p t e fără ocolişuri spre o m ă r i n i m o a s ă „ s o l i d a r i z a r e " . A c e s t u l ­ tim cuvânt este î n c ă inoperant, pentru că p â n ă în p r e z e n t nu s-a condensat în el un sistem energic de idei istorice şi sociale, ci m a i degrabă un vag iz de filantropie. P r i m a c o n d i ţ i e p e n t r u o a m e l i o r a r e a situaţiei a c t u a l e este să ne d ă m bine s e a m a de e n o r m a sa gravitate. N u m a i aceasta ne va ajuta să atacăm răul în straturile profunde unde îşi are, într-adevăr, rădăcinile. O civilizaţie este r e a l m e n t e foarte greu de salvat când i-a sosit ceasul să cadă sub p u ­ terea d e m a g o g i l o r . D e m a g o g i i au fost marii s t r a n g u l a t o r i de civilizaţii. C e a grecească şi cea r o m a n ă au s u c o m b a t în m â i n i l e acestei faune respingătoare, care 1-a făcut pe M a c a u l a y să e x c l a m e : „în toate secolele, cele mai josnice exem­ ple ale naturii u m a n e s-au î n t â l n i t printre d e m a g o g i " 1 . D a r un om nu este un d e m a g o g n u m a i pentru că s-a apucat să 1

Histoire de Jacques II, I, p. 643.

de a transforma totul dintr-odată şi în toate modurile 2 . D i n .iccastă pricină, minunea care este Franţa a ajuns, în condiţii ' „Je trouve meme que des opinions approchantes s'insinuant peu .i peu dans l'esprit des hommes du grand monde, qui reglent les au11 rs et dont dependent les affaires, et, se glissant dans les livres â la mode, disposent toutes choses â la revolution generale dont l'Europe est mcnacee." [„Consider chiar că opinii asemănătoare îşi fac loc trepI . H în mintea oamenilor din rândul celor ce hotărăsc pentru alţii şi (le care depind afacerile şi, strecurându-se în cărţile la modă, orien­ tează totul spre revoluţia generală de care Europa este ameninţată."] (N(mveaux essais sur Ventendement humain, IV, cap. 16). Ceea ce demonstrează două lucruri. Mai întâi că, în jurul anului 1700, dată •ipi oximativă, la care Leibniz scria cele de mai sus, un om era în staic să prevadă ceea ce avea să se întâmple un secol mai târziu; în al doilea rând, că relele de care suferă Europa de azi îşi au originea în SOne mai profunde (din punct de vedere cronologic şi vital) decât le presupune de obicei. 2

„...notre siecle qui se croit destine â changer les lois en tous genres" [„...veacul nostru se crede menit să schimbe legile de toate Ici u r i l e " ] . D'Alambert, Discours preliminaire â l'Encyclopedie, CEuvres, I, 56 (1821).

34

PROLOG PENTRU FRANCEZI

35

PROLOG PENTRU FRANCEZI

atât de proaste, în dificila conjunctură a prezentului. Fiindcă

ţii publice din Franţa din u l t i m i i o sută cincizeci de ani, ne

această ţară are sau crede că are o tradiţie revoluţionară. Şi

sare în ochi un fapt: geometrii, fizicienii şi m e d i c i i ei s-au

dacă este deja un l u c r u grav să fii revoluţionar, cu atât m a i

înşelat mai m e r e u în j u d e c ă ţ i l e lor p o l i t i c e ; în schimb, is­

grav este, paradoxal, să fii r e v o l u ţ i o n a r p r i n t r a d i ţ i e ! Este

toricii le-au n i m e r i t de cele m a i multe ori. Insă r a ţ i o n a l i s ­

adevărat că în Franţa a avut loc o mare revoluţie, p r e c u m

mul fizico-matematic a fost în F r a n ţ a prea glorios ca să nu

şi alte revoluţii sinistre sau ridicole, d a r dacă nu ne abatem

tiranizeze opinia publică. M a l e b r a n c h e o rupe cu u n u l din-

de la a d e v ă r u l adevărat al analelor, c o n s t a t ă m că aceste re­

i re prietenii săi pentru că a v ă z u t pe masa acestuia un exem­

voluţii au servit mai ales p e n t r u ca F r a n ţ a să trăiască t i m p

plar din T u c i d i d e .

1

de un veac — cu excepţia câtorva zile sau săptămâni —, mai

î n u l t i m e l e luni, p l i m b â n d u - m i singurătatea p e străzile

m u l t decât orice alt popor, sub forme politice mai autori­

Parisului, m i - a m dat seama că de fapt eu nu c u n o ş t e a m pe

tare şi mai contrarevoluţionare. Şi îndeosebi marea prăpastie

nimeni din marele oraş, în afara statuilor. Insă printre aces-

m o r a l ă a istoriei franceze, adică cei d o u ă z e c i de ani ai celui

i ea am descoperit vechi prieteni, care m i - a u s t i m u l a t viaţa

de-al doilea imperiu, a fost evident u r m a r e a prostiei şi su­

intimă sau m i - a u fost m e n t o r i durabili. Şi c u m nu aveam

perficialităţii de care au dat dovadă revoluţionarii de la 1848 1 .

CU cine sta de vorbă, am discutat cu ele despre m a r i l e teme

M u l ţ i d i n t r e ei fuseseră î n a i n t e , d u p ă c u m a m ă r t u r i s i t

ale omenirii. Nu ştiu dacă într-o bună zi vor apărea aceste

î n s u ş i p s i h i a t r u l Raspail, clienţii săi.

(kmversaciones

con

estatuas

(De

vorbă

cu

statuile),

care

In revoluţii, abstracţia încearcă să se ridice împotriva con­

mi-au î n d u l c i t o etapă d u r e r o a s ă şi sterilă din viaţă. In ele,

c r e t u l u i : de aceea eşecul este consubstanţial oricărei revo­

,un făcut schimb de replici cu marchizul de Condorcet, care

luţii. Problemele u m a n e nu sunt abstracte, aşa c u m sunt cele

se află pe Q u a i de C o n ţ i , în legătură cu p r i m e j d i o a s a idee

ale a s t r o n o m i e i sau ale chimiei. Sunt p r o b l e m e foarte con­

de progres. Cu m i c u l bust al lui C o m t e am vorbit, în casa

crete, p e n t r u că sunt istorice. Iar s i n g u r a m e t o d ă intelec­

sa de pe strada Monsieur-le-Prince, despre le pouvoir spiri-

tuală care ne î n g ă d u i e să le m â n u i m cu oarecare şansă de

tuel, puterea spirituală, insuficient exercitată de m a n d a r i n i i

succes este „motivaţia istorică". C â n d privim p a n o r a m a vie1

„Cette honnete, irreprochable, mais imprevoyante et superficielle revolution de 1848 eut pour consequence, au bout de raoins d'un an, de donner le pouvoir â l'element le plus pesant, le moins clairvoyant, le plus obstinement conservateur de notre p a y s . " [„Această onestă, ireproşabilă, dar neprevăzută şi superficială revoluţie de la 1848 a avut drept urmare, la mai puţin de un an, că a dat puterea ele­ mentului celui mai greoi, celui mai puţin clarvăzător, celui mai înver­ şunat conservator din ţara noastră."] Renan, Questions contemporains, XVI. Renan, care în 1848 era tânăr şi simpatiza cu această mişcare, se vede obligat la maturitate să exprime unele rezerve, e drept, bi­ nevoitoare, presupunând că a fost „onestă şi ireproşabilă".

literari şi de o Universitate care a rămas cu t o t u l în afara vieţii efective a naţiunilor. în acelaşi timp, am avut onoarea de a fi însărcinat cu un mesaj energic, pe care acest bust îl adresează altuia, marelui bust ridicat în piaţa Sorbonei, bust ii 1 falsului C o m t e , al lui C o m t e cel oficial, cel din Littre. Era însă firesc să mă intereseze mai cu s e a m ă să ascult ia­ răşi cuvântul maestrului nostru suprem, Descartes, omul că­ ruia Europa îi datorează cel mai mult. H a z a r d u l care î m i guvernează existenţa a vrut ca eu să scriu aceste rânduri având în faţa ochilor lăcaşul din O l a n d a 1

J.R. Carre, La Philosophie de Fontenelle, p.

143.

36

37

PROLOG PENTRU FRANCEZI

PROLOG PENTRU FRANCEZI

u n d e a trăit în 1642 noul descoperitor al „ r a ţ i u n i i " . Locul,

huie să lucreze pe un material m i n i m de experienţe. Tot aşa,

n u m i t Endegeest, ai cărui arbori î m i u m b r e s c fereastra, este

tigrul de azi este identic cu cel de a c u m şase mii de ani, pen-

astăzi o casă de nebuni. De d o u ă ori pe zi — şi la o a p r o ­

11 u că fiecare tigru trebuie să î n c e a p ă prin a redeveni tigru,

piere premonitorie — îi văd trecând pe idioţii şi pe demenţii

68 şi cum nu ar mai fi fost înainte nici unul. In schimb omul,

care îşi p l i m b ă u m a n i t a t e a f a l i m e n t a r ă î n aer liber, d o a r

graţie capacităţii sale de a-şi a m i n t i , a c u m u l e a z ă trecutul,

p e n t r u câteva clipe.

DC al său şi al strămoşilor săi, îl stăpâneşte şi profită de pe

T r e i secole de experienţă „raţionalistă" ne obligă să m e ­

urma lui. O m u l nu este n i c i o d a t ă p r i m u l o m ; fireşte, el nu

d i t ă m asupra splendorii şi l i m i t e l o r acelei p r o d i g i o a s e rai-

poate î n c e p e să trăiască decât de la un anumit nivel al tre­

son carteziene. Este o „ r a ţ i u n e " exclusiv m a t e m a t i c ă , fizică

cutului a c u m u l a t . Acesta este s i n g u r u l său tezaur, p r i v i l e ­

şi biologică. Fabuloasele ei victorii asupra naturii, superioa­

giul, î n s e m n u l său. Iar cea m a i p u ţ i n î n s e m n a t ă b o g ă ţ i e a

re oricărui vis posibil, îi s u b l i n i a z ă cu atât m a i m u l t eşecul

acestui tezaur constă în ceea ce ni se pare nimerit şi d e m n

în faţa subiectelor p r o p r i u - z i s u m a n e şi ne invită să o inte­

de a fi conservat din e l : i m p o r t a n t ă este m e m o r i a greşeli­

g r ă m î n t r - o altă raţiune m a i radicală, care este „ r a ţ i u n e a is­

l o r ; ea este cea care ne p e r m i t e să nu le repetăm m e r e u pe

torică."

aceleaşi. Adevăratul tezaur al o m u l u i este tezaurul greşelilor

1

A c e a s t ă raţiune istorică ne d e z v ă l u i e vanitatea oricărei

gftle, î n d e l u n g a experienţă de viaţă decantată încetul cu î n ­

revoluţii generale, a oricărei tentative de a transforma su­

cetul de-a lungul mileniilor. De aceea N i e t z s c h e defineşte

bit o societate pentru a reîncepe istoria, aşa c u m au pretins

omul superior ca fiinţa „cu cea m a i î n d e l u n g a t ă m e m o r i e " .

că fac minţile confuze din '89. M e t o d e i revoluţiei ea îi opune

A rupe continuitatea cu trecutul, a vrea să începi din nou

s i n g u r a alternativă d e m n ă de o experienţă î n d e l u n g a t ă pe

înseamnă a aspira să cobori şi să p l a g i e z i u r a n g u t a n u l . î m i

care e u r o p e a n u l o are în spatele său. Revoluţiile, atât de in­

face plăcere că un francez, D u p o n t - W h i t e , a fost cel care,

consecvente în graba lor ipocrit generoasă de a p r o c l a m a noi

gpre 1860, s-a încumetat să scrie: „La continuite est un droit

drepturi, au violat întotdeauna, au călcat în picioare şi au dis­

de 1 ' h o m m e ; elle est un h o m m a g e â tout ce qui le distin-

trus dreptul fundamental al o m u l u i — atât de fundamental,

gue de la b e t e . " 1

încât el constituie definiţia însăşi a substanţei sale —, d r e p ­

Am în faţa mea un ziar în care t o c m a i am citit o relatare

tul la continuitate. S i n g u r a diferenţă radicală î n t r e istoria

.i sărbătorilor cu care A n g l i a a î n t â m p i n a t î n c o r o n a r e a n o ­

u m a n ă şi „istoria n a t u r a l ă " este că p r i m a nu va m a i p u t e a

ului său rege. Se spune că de m u l t ă v r e m e monarhia engleză

niciodată să o ia de la capăt. P s i h o l o g u l Kohler şi m u l ţ i al­

nu este decât o instituţie pur simbolică. E adevărat, dar pre­

ţii au arătat că c i m p a n z e u l şi u r a n g u t a n u l nu se deosebesc

zentând astfel faptele, lăsăm să ne scape ceea ce este mai bun.

de om p r i n ceea ce, r i g u r o s vorbind, n u m i m inteligenţă, ci

Pentru că, într-adevăr, monarhia nu exercită în Imperiul Bri­

mai degrabă prin faptul că au m u l t mai p u ţ i n ă m e m o r i e de­

tanic nici o funcţie materială şi p a l p a b i l ă . R o l u l său nu este

cât noi. Bietele dobitoace se trezesc în fiecare d i m i n e a ţ ă în faţa uitării a tot ceea ce au trăit în ajun, iar intelectul lor tre-

1

„Continuitatea este un drept al omului, este un omagiu adus a

tot ceea ce-1 deosebeşte de animal." în prologul de la traducerea sa 1

A

se vedea Historia

como sistema.

din Stuart Mill, La Liberte, p. 44.

38

PROLOG PENTRU FRANCEZI

PROLOG PENTRU FRANCEZI

de a guverna, nici de a a d m i n i s t r a justiţia, nici de a conduce

i i mp, este cu adevărat stăpânul secolelor sale, pe care le păs­

a r m a t a . Insă nu din această p r i c i n ă ea este o instituţie vană,

trează î n t r - o posesie activă. Şi tocmai aceasta î n s e a m n ă a fi

fără nici o misiune. In A n g l i a , m o n a r h i a exercită o funcţie

un p o p o r de o a m e n i : să poţi azi să-ţi p r e l u n g e ş t i z i u a de

dintre cele mai bine definite şi de o î n a l t ă eficienţă: aceea de a s i m b o l i z a . De aceea, p o p o r u l englez, cu un scop deli­ berat, a dat a c u m o n e o b i ş n u i t ă solemnitate ceremoniei î n ­ coronării. Faţă de turbulenţa actuală de pe întregul continent, el a vrut să afirme astfel n o r m e l e p e r m a n e n t e care îi regle­ m e n t e a z ă viaţa. Ca de obicei, ne-a m a i dat o lecţie. Ca î n ­ t o t d e a u n a — Europa s e m ă n â n d cu un c o n g l o m e r a t de p o p o a r e t u r b u l e n t e —, continentalii au fost mereu plini de geniu, d a r lipsiţi de seninătate, niciodată maturi, m e r e u infantili, iar în fundal, în spatele lor, A n g l i a . . . apare ca o

39

ieri, fără a renunţa să trăieşti pentru viitor, să poţi să exişti într-un p r e z e n t autentic, deoarece p r e z e n t u l nu î n s e a m n ă altceva decât prezenţa trecutului şi a viitorului, locul în care trecut şi viitor trăiesc efectiv. Prin sărbătorirea simbolică a încoronării, A n g l i a a opus, încă o dată, metodei revoluţionare, metoda continuităţii, sin­ gura care p o a t e evita, în mersul lucrurilor omeneşti, aspeclul p a t o l o g i c care face din istorie o strălucită şi nesfârşită luptă î n t r e paralitici şi epileptici.

nurse a Europei. A c e s t a este p o p o r u l care a sosit î n t o t d e a u n a p r i m u l în

V

viitor, care a luat-o î n a i n t e a t u t u r o r aproape pe toate pla­ nurile. Practic, ar trebui omis acest „aproape". Şi iată că acest p o p o r ne obligă astăzi, nu fără uşoara i m p e r t i n e n ţ ă a celui mai p u r dandysm, să asistăm la un c e r e m o n i a l vetust şi să v e d e m c u m funcţionează — p e n t r u că n i c i o d a t ă n-au î n c e ­ tat să fie actuale — cele mai vechi şi m a g i c e u n e l t e ale isto­ riei sale, coroana şi sceptrul, în timp ce, la noi, nu m a i c o n t e a z ă decât arbitrarul j o c u l u i de cărţi. Englezul ţine să

C u m aceste p a g i n i îşi p r o p u n să facă a n a t o m i a t i p u l u i de om d o m i n a n t astăzi, a trebuit să încep cu aspectul său exterior, de la piele, dacă mă pot exprima astfel, ca apoi să pătrund ceva mai î n ă u n t r u , spre viscere. De aceea, p r i m e l e capitole au fost şi cele care s-au învechit mai mult. Pielea timpului s-a schimbat. C i t i t o r u l va trebui să se r a p o r t e z e

că i

la anii 1 9 2 6 - 1 9 2 8 . C r i z a î n c e p u s e deja în Europa, dar pă­

vi­

rea a fi o criză ca oricare alta. L u m e a se m a i simţea î n c ă în

itor la care noi n-am ajuns încă, ne arată forţa, în vigoare

siguranţă şi chiar se m a i b u c u r a de luxul inflaţiei. Şi, mai

ne

arate

s-a

că trecutul

întâmplat

lui,

lui,

tocmai fiindcă a

continuă să existe pentru

trecut, el.

pentru Dintr-un

încă, a trecutului său 1 . Acest p o p o r circulă p r i n întregul său

ales, se gândea: Iată A m e r i c a ! O A m e r i c ă a f a b u l o a s e i p r o s perity.

1

Acesta nu este un simplu mod de a vorbi, ci, literalmente, ade­ vărul adevărat, deoarece se aplică în domeniul în care sintagma „în vigoare" are astăzi sensul său imediat, adică cel folosit în Drept. în Anglia, „aucune barriere entre le present et le passe. Sans discontinuite, le droit positif remonte dans Phistoire jusqu'aux temps immemoriaux. Le droit anglais est un droit historique. Juridiquement parlant, îl n'y a pas « d'ancien droit anglais ». Donc, en Angleterre,

tout le droit est actuel, quel qu'en soit l'âge." („nici o barieră între prezent şi trecut. Fără discontinuitate, dreptul pozitiv îşi are obâr­ şii istorice, în timpuri imemoriale. Dreptul englez este un drept is­ toric. Juridic vorbind, nu există un « vechi drept englez ». Deci, în Anglia, orice drept este actual, oricare i-arfi vârsta.") Levy-Ullmann, Le systeme juridique de l'Angleterre, I, pp. 3 8 - 3 9 .

40

PROLOG PENTRU FRANCEZI

PROLOG PENTRU FRANCEZI

41

D i n tot ceea ce am spus în aceste pagini, singurul lucru

Ba mai m u l t decât atât: m - a m abţinut deseori să p r e z i n t lu­

care î m i inspiră un oarecare orgoliu este că nu m - a m lăsat

crurile într-o formă care, deşi era cea mai favorabilă pen-

ispitit de s u r p r i n z ă t o a r e a eroare de optică, căreia i-au că­

1 ru a l ă m u r i tema exclusivă a acestei cărţi, î m i p e r m i t e a mai

zut victime mai toţi europenii, inclusiv economiştii. Fiindcă

puţin decât oricare alta să fac înţelese p r o p r i i l e m e l e opinii

nu-i bine să u i t ă m că pe atunci se credea foarte serios că

despre aceste lucruri. Este de ajuns un exemplu, care este,

americanii descoperiseră o altă organizare a vieţii, care anula

de altfel, fundamental. Am m ă s u r a t o m u l m e d i u de astăzi

p e n t r u t o t d e a u n a aceste veşnice plăgi ale u m a n i t ă ţ i i , care

după capacitatea sa de a continua civilizaţia modernă şi după

sunt crizele. In ceea ce mă priveşte, mă î n r o ş e a m v ă z â n d

gradul său de a d e z i u n e la c u l t u r ă . O r i c i n e ar p u t e a spune

că europenii, inventatori ai celui mai deosebit l u c r u inven­

că aceste d o u ă lucruri — civilizaţia şi cultura — sunt pentru

tat p â n ă astăzi — simţul istoric —, dovedeau în acele î m ­

mine în afara oricărei discuţii. A d e v ă r u l este însă că tocmai

prejurări că tocmai acesta le lipsea. V e c h i u l loc c o m u n ,

pe ele le p u n în discuţie î n c ă de la p r i m e l e m e l e scrieri. D a r

potrivit căruia „ A m e r i c a este v i i t o r u l " , le î n t u n e c a s e p e n ­

nu trebuia să complic p r o b l e m e l e . O r i c a r e ar fi a t i t u d i n e a

tru o clipă perspicacitatea. Am avut atunci curajul de a mă

noastră faţă de civilizaţie şi faţă de cultură, a n o m a l i a repre­

opune unei asemenea devieri, susţinând că America, departe

zentată de o m u l - m a s ă este aici un factor de p r i m o r d m pe

de a fi viitorul, era de fapt un trecut îndepărtat, p e n t r u că

care trebuie să ne b a z ă m . De aceea trebuia u r g e n t să-i i z o ­

era o expresie a u n u i soi de p r i m i t i v i s m . Şi, tot contrar opi­

lez simptomele, fără m e n a j a m e n t e .

niei curente, aceasta era şi este adevărat într-o mai m a r e m ă ­

C i t i t o r u l francez nu trebuie deci să aştepte altceva de la

sură pentru A m e r i c a de N o r d decât pentru A m e r i c a de Sud,

acest v o l u m , care, la u r m a u r m e i , nu este decât un eseu de­

cea hispanică. A s t ă z i l u c r u r i l e au început să se limpezească,

spre seninătate în mijlocul furtunii.

iar Statele U n i t e nu-şi m a i t r i m i t fetele pe b ă t r â n u l conti­ nent cu u n i c u l scop — d u p ă c u m î m i m ă r t u r i s e a pe atunci u n a dintre ele — „de a se convinge că în E u r o p a nu există nimic interesant"1. A trebuit să mă străduiesc, mărturisesc, să i z o l e z , în această pseudocarte, din p r o b l e m a globală — care este p e n ­ tru om, şi m a i ales pentru o m u l european, viitorul său i m e ­ diat — un singur element: caracterizarea omului mediu, care p u n e astăzi stăpânire pe tot. Pentru aceasta, a trebuit să mă s u p u n u n u i d u r ascetism, să mă feresc de a-mi e x p r i m a p ă ­ rerile despre toate subiectele pe care le a b o r d e z în treacăt. 1

A se vedea eseul Hegel şi America, 1928, şi articolele despre Sta­ tele Unite, publicate la scurtă vreme după acesta. (Vezi voi. I, şi res­ pectiv, IV din Obras completas.)

JOSE ORTEGA Y GASSET „Het Witte H u i s " Oegstgeest, Olanda, mai, 1937

P a r t e a întâi

Revolta

maselor

I FENOMENUL

1

AGLOMERAŢIILOR

Există un fapt care, b u n sau rău, este cel mai i m p o r t a n t din viaţa p u b l i c ă a Europei de astăzi. Acest fapt este acce­ sul m a s e l o r la deplina putere socială. D a r c u m , p r i n defi­ niţie, masele nu trebuie, nici nu pot să se guverneze pe ele însele, şi cu atât mai p u ţ i n să conducă societatea, aceasta î n ­ seamnă că E u r o p a traversează a c t u a l m e n t e cea mai gravă criză pe care o pot suferi p o p o a r e , naţiuni şi culturi. Acest jţen de criză a survenit de m a i m u l t e ori de-a l u n g u l isto­ riei. I se cunosc fizionomia şi u r m ă r i l e . I se cunoaşte şi nu­ mele: este vorba de revolta maselor. Pentru o cât mai bună î n ţ e l e g e r e a acestui fenomen, ar 11 bine, fireşte, să ne ferim să a c o r d ă m cuvintelor „revoltă", „mase", „putere socială" e t c , un sens exclusiv sau funda­ mental politic. Viaţa p u b l i c ă nu î n s e a m n ă doar politică, ci, în acelaşi timp sau poate î n a i n t e de orice, şi viaţă intelec­ tuală, morală, economică, r e l i g i o a s ă ; ea cuprinde toate obi­ ceiurile unei colectivităţi, inclusiv modul său de a se îmbrăca şi de a se b u c u r a de viaţă. 1

în cartea Espana invertebrada, publicată în 1921, într-un arti­ col din ziarul El Sol, intitulat „Masele" (1926), şi în două conferinţe ţinute la „Asociaţia Prietenilor Artei" din Buenos Aires (1928), m-am ocupat de tema dezvoltată în eseul de faţă. Acum, scopul meu este d e a aduna aceste materiale şi de a completa cele spuse atunci, astfel încât să rezulte o doctrină organică despre cel mai important fapt din vremea noastră.

REVOLTA MASELOR

46

Poate că cea mai bună modalitate de a ne apropia de acest fenomen istoric este să ne referim la o experienţă vizuală, subliniind o trăsătură a epocii noastre, care este cât se poate de evidentă.

FENOMENUL AGLOMERAŢIILOR

47

IVUt loc o modificare, o inovaţie, care justifică, cel puţin în primul m o m e n t , s u r p r i n d e r e a noastră. A fi surprins, a te m i r a î n s e a m n ă a î n c e p e deja să î n ţ e ­ legi. U i m i r e a este sportul şi l u x u l p r o p r i u i n t e l e c t u a l u l u i .

T r ă s ă t u r a aceasta, uşor de enunţat, dar nu şi de anali­

I )e aceea, a t i t u d i n e a sa profesională constă în a privi l u m e a

zat, eu aş n u m i - o fenomenul aglomeraţiei, al „ p l i n u l u i " .

CU ochii măriţi de u i m i r e . T o t u l în l u m e este c i u d a t şi mi­

O r a ş e l e sunt pline de l u m e . Casele, p l i n e de locatari. H o ­

nunat pentru nişte p u p i l e larg deschise. U l u i a l a , deliciu in­

telurile, pline de oaspeţi. T r e n u r i l e , pline de călători. C a ­

terzis fotbalistului, îl poartă însă pe intelectual p r i n l u m e

fenelele, pline de consumatori. Aleile, pline de trecători.

mlr-o c o n t i n u ă beţie de vizionar. U i m i r e a este u n u l dintre

Sălile de aşteptare ale cabinetelor medicilor celebri, pline de

atributele sale. De aceea A n t i c h i t a t e a o r e p r e z i n t ă pe M i -

bolnavi. Spectacolele — dacă nu sunt foarte nepotrivite —

i K ' i v a cu o bufniţă, pasăre ai cărei ochi au m e r e u o expresie

au loc cu sălile pline de spectatori. Plajele, pline de î n o t ă ­

de uluială.

tori. C e e a ce înainte nu fusese niciodată o p r o b l e m ă începe să fie u n a aproape p e r m a n e n t ă : aceea de a găsi loc.

Aglomeraţia, plinul, acest fenomen nu era înainte un fapt obişnuit. Şi de ce este a c u m ?

D a r să ne o p r i m aici. Există oare, în v i a ţ a actuală, v r e u n

Indivizii care alcătuiesc aceste m u l ţ i m i nu s-au ivit to­

l u c r u m a i simplu, mai n o t o r i u şi m a i constant ? Să cerce­

ni.şi din neant. C a m acelaşi n u m ă r de p e r s o a n e exista şi în

t ă m această observaţie, aparent b a n a l ă ! V o m fi surprinşi

urmă cu cincisprezece ani. Ar fi fost firesc ca acest n u m ă r

constatând c u m ţâşneşte de aici un neaşteptat izvor, în care

Să descrească d u p ă război. Or, t o c m a i aici d ă m peste o pri­

l u m i n a albă a zilei, a acestei zile, a p r e z e n t u l u i , îşi descom­

mă remarcă importantă. Indivizii care formează aceste mul­

p u n e î n î n t r e g i m e b o g a t u l c r o m a t i s m interior.

ţimi existau şi înainte, dar nu ca mulţime. Risipiţi prin lume,

Ce v o m vedea oare ? Şi de ce acest spectacol ne va sur­

ni mici g r u p u r i sau izolaţi, d u c e a u în aparenţă o viaţă di­

p r i n d e în m o d deosebit ? M u l ţ i m e a aşa c u m este a pus stă­

vergentă, disociată, distantă. Fiecare dintre ei — i n d i v i d sau

p â n i r e pe localuri şi pe maşinăriile create de civilizaţie.

grupuscul — ocupa un loc, poate locul său l e g i t i m , la ţară,

De-abia î n c e p e m să ne g â n d i m la toate acestea, că ne şi p o ­

m sat, la oraş, în cartierul u n e i metropole.

m e n i m surprinşi de propria noastră mirare. Ei, bine, nu este

însă acum, deodată, apar toţi sub formă de aglomeraţii,

acesta idealul ? Teatrul are locuri tocmai pentru a fi ocupate,

iar ochii noştri văd pretutindeni mulţimi. Pretutindeni ? N u ,

p r i n u r m a r e sala trebuie să fie plină. In acelaşi scop există

i u i chiar pretutindeni, ci tocmai în cele mai bune locuri, creaţii

şi l o c u r i l e din vagoanele t r e n u r i l o r sau din camerele hote­

i dativ rafinate ale culturii umane, în locurile rezervate îna­

lurilor. Da, aşa este, fără î n d o i a l ă . Insă e clar că î n a i n t e nici

inte unor grupuri restrânse, de fapt, u n o r minorităţi.

u n u l d i n t r e aceste localuri şi vehicule nu era plin de obi­

Pe neaşteptate, m u l ţ i m e a a devenit vizibilă, s-a instalat

cei; iar acum, toate g e m de lume, ba m a i şi r ă m â n e o m u l ­

in locurile de p r i m rang ale societăţii. î n a i n t e , dacă exista,

ţime pe dinafară, n e r ă b d ă t o a r e la r â n d u - i să se b u c u r e de

trecea neobservată, pe fundalul scenei s o c i a l e ; astăzi, ea a

ele. Deşi acest fapt este logic, firesc, este sigur că î n a i n t e nu

înaintat spre r a m p ă şi a devenit personajul p r i n c i p a l . Pro­

se î n t â m p l a aşa ceva, în schimb astăzi, da. P r i n u r m a r e , a

tagoniştii au dispărut, a c u m nu mai există decât corul.

48

REVOLTA MASELOR

FENOMENUL AGLOMERAŢIILOR

49

C o n c e p t u l de m u l ţ i m e este cantitativ şi v i z u a l . T r a d u -

glezeşti ce se autodenumesc „nonconformiste" sunt formate

cându-1 fără a-1 altera, î n t r - o t e r m i n o l o g i e sociologică, am

din indivizi a căror trăsătură c o m u n ă este doar nonconfor-

d e s c o p e r i m el ideea de masă socială. Societatea este întotdea­

mismul lor faţă de m u l ţ i m e a nesfârşită. Acest element care

una unitatea dinamică a doi factori: minorităţile şi masele.

ii uneşte pe cei p u ţ i n i t o c m a i p e n t r u a-i separa de cei m u l ţ i

M i n o r i t ă ţ i l e sunt indivizi sau g r u p u r i de i n d i v i z i calificaţi

este î n t o t d e a u n a implicit în constituirea oricărei minorităţi.

în m o d special. M a s a este a n s a m b l u l de p e r s o a n e nu nea­

Referindu-se la p u b l i c u l foarte restrâns care ascultă un ra-

părat calificate. Aşadar, t r e b u i e evitat a î n ţ e l e g e p r i n „ m a ­

I mat interpret de m u z i c ă clasică, M a l l a r m e spunea inspirat

s ă " n u m a i sau î n primul rând „masele muncitoreşti". M a s ă

Că acel public subliniază p r i n p r e z e n ţ a sa redusă absenţa

este „omul m e d i u " . Şi astfel ceea ce era o simplă cantitate —

inultitudinară.

m u l ţ i m e a — se converteşte î n t r - o valoare calitativă: este ca­ litatea c o m u n ă , ceea ce a p a r ţ i n e t u t u r o r şi n i m ă n u i , este o m u l ca om nediferenţiat de ceilalţi semeni şi care repetă un tip generic. C e - a m câştigat oare prin această conversiune a cantităţii în calitate ? Este foarte simplu de e x p l i c a t : p r i n i n t e r m e d i u l calităţii î n ţ e l e g e m g e n e z a cantităţii. Este evi­ dent, poate chiar pueril, faptul că formarea n o r m a l ă a u n e i m u l ţ i m i p r e s u p u n e o c o i n c i d e n ţ ă de dorinţe, de idei, de m o d u r i de a fi ale i n d i v i z i l o r care o c o m p u n . S-ar p u t e a obiecta că acest lucru se î n t â m p l ă cu orice grup social, ori­ cât de select s-ar putea el pretinde. Afirmaţia este adevărată, dar există aici o diferenţă esenţială. în g r u p u r i l e care se c a r a c t e r i z e a z ă prin faptul că nu for­ m e a z ă o m u l ţ i m e sau o masă, coincidenţele efective d i n t r e m e m b r i i acestora constau î n t r - o a n u m i t ă dorinţă, idee sau ideal, care, p r i n însăşi natura sa, exclude î m p ă r t ă ş i r e a de că­ tre un n u m ă r mare de persoane. Pentru a forma o m i n o r i ­

La rigoare, m a s a se p o a t e defini ca fapt psihologic, fără a mai fi nevoie să aşteptăm ca i n d i v i z i i să apară constituiţi in aglomeraţie. V ă z â n d un individ, p u t e m şti dacă este masă sau nu. A p a r ţ i n e masei orice i n d i v i d care nu-şi atribuie va­ lori — bune sau rele — din m o t i v e speciale, ci se simte „ca loată l u m e a " şi totuşi nu-i încercat de nelinişti, ci dimpotri­ vă, se simte în largul său când se găseşte asemănător cu cei­ lalţi, închipuiţi-vă un om modest care, încercând să-şi evalueze valoarea, se întreabă dacă nu are v r e u n talent pentru cutare sau cutare lucru, dacă nu c u m v a iese în evidenţă p r i n ceva anume, dar constată că nu p o s e d ă nici o calitate deosebită. Acest om se va simţi m e d i o c r u şi vulgar, slab înzestrat, d a r nu se va simţi „ m a s ă " . C â n d se vorbeşte despre „minorităţi de e l i t ă " , o a m e n i i de rea-credinţă au obiceiul de a d e n a t u r a înţelesul acestei expresii, făcându-se că nu ştiu că i n d i v i d u l de elită nu este

tate, de orice fel ar fi ea, trebuie ca mai întâi fiecare m e m b r u

pretenţiosul care se crede s u p e r i o r celorlalţi, ci acela care

să se fi separat de m u l ţ i m e din raţiuni speciale, mai m u l t sau

este mai exigent cu sine decât cu alţii, chiar dacă aceste as­

m a i p u ţ i n individuale. C o i n c i d e n ţ a ce îl leagă de ceilalţi

piraţii superioare nu ajung să se r e a l i z e z e în el. Este neîn­

membri care formează minoritatea este deci secundară, pos-

doielnic că î m p ă r ţ i r e a cea m a i r a d i c a l ă care se poate face în

terioară m o m e n t u l u i în care fiecare dintre ei s-a diferenţiat

sânul u m a n i t ă ţ i i este d e l i m i t a r e a a d o u ă clase de i n d i v i z i :

de m a s ă ; prin u r m a r e , faptul de a nu c o i n c i d e ar fi în b u n ă

Cei care cer m u l t de la ei înşişi şi îşi î n g r ă m ă d e s c unele peste

parte o coincidenţă. Există c a z u r i în care caracterul ce sin­

ahele dificultăţi şi î n d a t o r i r i şi cei care nu cer n i m i c deo­

g u l a r i z e a z ă grupul iese l i m p e d e în e v i d e n ţ ă : g r u p u r i l e en-

sebit de la ei înşişi, cei pentru care a trăi î n s e a m n ă a fi în

REVOLTA MASELOR

FENOMENUL AGLOMERAŢIILOR

orice clipă ceea ce sunt deja, fără v r e u n efort de autoper-

speciale. De p i l d ă : a n u m i t e plăceri cu caracter artistic şi de

50

fecţionare, p l u t i n d ca nişte g e a m a n d u r i în derivă.

51

lux sau u n e l e funcţii de c o n d u c e r e şi de decizie politică în

A c e s t l u c r u î m i aduce a m i n t e de faptul că b u d i s m u l or­

afacerile publice. Aceste activităţi speciale reveneau înainte

t o d o x este alcătuit din d o u ă religii d i s t i n c t e : una, mai ri­

unor m i n o r i t ă ţ i calificate sau care aveau cel p u ţ i n preten­

guroasă şi anevoioasă; cealaltă, mai accesibilă şi grosolană: M a h a y a n a — „marele v e h i c u l " sau „marele d r u m " — şi H i n a y a n a — „micul v e h i c u l " sau „micul d r u m " . Decisivă este î n s ă o p ţ i u n e a pe care o face individul p e n t r u u n u l sau al­ tul dintre aceste vehicule, cu m a x i m u m sau m i n i m u m de exigenţă. î m p ă r ţ i r e a societăţii în mase şi în m i n o r i t ă ţ i de elită nu este deci o diviziune în clase sociale, ci în clase de indivizi şi nu poate coincide cu i e r a r h i z a r e a în clase superioare şi inferioare. Este evident că în clasele superioare, când ajung superioare şi atâta t i m p cât se m e n ţ i n cu adevărat astfel, există o mai mare posibilitate de a găsi oameni care să adopte „marele v e h i c u l " , în v r e m e ce clasele inferioare sunt firesc alcătuite din indivizi fără calităţi. Dar, la rigoare, în fiecare clasă socială se pot descoperi o masă şi o m i n o r i t a t e auten­ tică. D u p ă c u m v o m vedea, o caracteristică a t i m p u l u i nos­ tru este predominanţa masei şi a vulgului, chiar şi în grupurile

ţia că sunt calificate. M a s a nu avea pretenţia să se ameste­ ce aici, ea îşi d ă d e a seama că dacă dorea să intervină ar fi trebuit să dobândească neapărat acele î n z e s t r ă r i speciale şi ar fi încetat să m a i fie masă. î ş i cunoştea perfect rolul î n i r-o salutară d i n a m i c ă socială. Să ne î n t o a r c e m a c u m la faptele amintite la început, ce ne vor apărea limpede ca semne anticipative ale unei schim­ bări de a t i t u d i n e din partea masei. T o a t e aceste s i m p t o m e par să indice că m a s a a hotărât să treacă în p r i m - p l a n u l so­ cial şi să o c u p e p o z i ţ i i l e acestui prim-plan, folosindu-i in­ strumentele şi bucurându-se de plăcerile rezervate odinioară doar celor puţini. Este evident că, de pildă, l o c a l u r i l e n-au lost proiectate p e n t r u m u l ţ i m i , date fiind d i m e n s i u n i l e lor reduse; m u l ţ i m e a le asaltează totuşi constant, oferind astfel 0 probă v i z i b i l ă p e n t r u acest fapt n o u : masa, c o n t i n u â n d să fie masă, ia locul minorităţilor.

u n d e selecţia este tradiţională. Astfel, în v i a ţ a intelectuală,

C r e d că n i m e n i nu va d e p l â n g e faptul că i n d i v i z i i se

care, prin însăşi esenţa sa, cere şi presupune calitatea, se con­

bucură astăzi de viaţă într-o mai mare măsură şi î n t r - u n nu­

stată triumful progresiv al pseudointelectualilor necalificaţi,

măr mai m a r e decât înainte, din m o m e n t ce au căpătat pen­

incalificabili şi descalificaţi chiar de p r o p r i a textură a spi­

tru asta şi apetit şi mijloacele necesare. De p l â n s este î n s ă

ritului lor. Acelaşi fenomen se î n t â m p l ă în grupurile supra­

1 aptul că această decizie luată de mase de a-şi a s u m a acti­

vieţuitoare ale „nobilimii" masculine şi feminine. în schimb,

vităţile proprii minorităţilor nu se manifestă — şi nu se poate

nu rareori descoperim astăzi printre m u n c i t o r i — care odi­

manifesta — d o a r în p l a n u l plăcerilor, ci că este un semn

nioară p u t e a u fi luaţi ca e x e m p l e foarte clare pentru ceea

general al t i m p u l u i nostru. Astfel — anticipând ceea ce v o m

ce n u m i m „ m a s ă " — spirite aflate la cel m a i î n a l t nivel de

vedea mai departe —, cred că inovaţiile politice din u l t i m i i

disciplină.

ani nu înseamnă altceva decât o dominare exercitată de mase.

Or, în societate există operaţii, activităţi, funcţii dintre

Vechea d e m o c r a ţ i e era t e m p e r a t ă de o a b u n d e n t ă d o z ă de

cele m a i diverse, care, prin însăşi n a t u r a lor, sunt speciale

liberalism şi de e n t u z i a s m faţă de lege. C â n d servea aceste

şi prin u r m a r e nu pot fi bine executate fără î n z e s t r ă r i tot

principii, i n d i v i d u l se obliga să m e n ţ i n ă în sine o disciplină

52

53

REVOLTA MASELOR

FENOMENUL AGLOMERAŢIILOR

riguroasă. A p ă r a t e de p r i n c i p i u l liberal şi de n o r m e l e j u r i ­

fle limpede că acest „toată l u m e a " nu m a i î n s e a m n ă „toată

dice, m i n o r i t ă ţ i l e p u t e a u trăi şi acţiona. D e m o c r a ţ i a şi le­

lumea". „Toată l u m e a " însemna de obicei unitatea complexă

gea — convieţuire legală — erau sinonime. A s t ă z i asistăm

.i masei şi a minorităţilor disidente, specializate. A c u m toată

la triumful unei hiperdemocraţii în care masa acţionează di­

lumea î n s e a m n ă n u m a i masa.

rect, fără lege, i m p u n â n d u - ş i aspiraţiile şi gusturile p r i n in­

Iată deci în ce constă fenomenul deosebit al timpului nos-

t e r m e d i u l p r e s i u n i l o r m a t e r i a l e . Ar fi greşit să i n t e r p r e t ă m

11 ii, pe care am încercat să îl d e s c r i e m aici fără a căuta să-i

noile situaţii în sensul că m a s a s-ar fi săturat de p o l i t i c ă şi

ascundem brutalitatea aparenţei.

însărcinează cu exercitarea ei anumite persoane. Dimpotrivă. A ş a ceva se î n t â m p l a î n a i n t e , asta î n s e m n a d e m o c r a ţ i a li­ berală. M a s a estima că, la u r m a urmei, cu toate defectele şi tarele lor, m i n o r i t ă ţ i l e de p o l i t i c i e n i se p r i c e p e a u ceva m a i mult în problemele publice decât ea. In schimb, astăzi, masa crede că are dreptul să i m p u n ă şi să dea p u t e r e de lege con­ versaţiilor de cafenea. Mă î n d o i e s c să fi existat alte epoci în istorie în care m u l ţ i m e a să ajungă să c o n d u c ă atât de direct ca în v r e m e a noastră. De aceea vorbesc de hiperdemocraţie. A c e l a ş i l u c r u se î n t â m p l ă în toate d o m e n i i l e şi m a i ales în cel intelectual. Poate că greşesc, însă scriitorul, luând con­ deiul în m â n ă ca să scrie despre un subiect pe care 1-a stu­ diat îndelung, trebuie să se gândească la cititorul mediu, care nu s-a ocupat niciodată de subiectul său şi care, dacă îl ci­ teşte, nu o face cu scopul de a învăţa ceva de la el, ci d i m ­ potrivă, pentru a constata dacă textul coincide cu locurile c o m u n e de care îi este plină mintea. Dacă indivizii care for­ m e a z ă masa s-ar considera deosebit de înzestraţi, nu am avea aici a face decât cu un c a z de eroare personală, şi nu cu o zguduire fletul

sociologică.

mediocru,

drepturile

ştiindu-se

mediocrităţii

şi

Caracteristica

momentului

astfel,

cutezanţa

le

are

impune pretutindeni.

este de

a

După

că su­ afirma cum

se spune în A m e r i c a de N o r d , a fi diferit î n s e a m n ă a fi in­ decent. M a s a nimiceşte tot ceea ce nu este d u p ă chipul şi asemănarea sa, tot ceea ce este deosebit, excelent, individual, calificat şi de elită. C i n e nu este ca toată lumea, cine nu gân­ deşte ca toată l u m e a riscă să fie eliminat. Şi este cât se poate

II CREŞTEREA

NIVELULUI

CREŞTEREA NIVELULUI ISTORIC ISTORIC

55

mulţumesc cu această descriere, poate exactă, dar exterioară, şi care nu este decât o faţetă, o aparenţă sub care se p r e z i n ­ tă acest fapt surprinzător, când este privit din trecut ? Dacă mi-aş părăsi aici subiectul, dacă aş întrerupe eseul aici şi asta ar fi totul, cititorul ar putea crede pe bună dreptate că aceas­ tă fabuloasă venire a m a s e l o r la suprafaţa istoriei nu mi-a i aspirat altceva decât câteva observaţii dezagreabile, dispre­ ţuitoare, în care se amestecă repulsia cu tot atâta d e z g u s t ;

Iată deci în ce constă fenomenul d e o s e b i t al t i m p u l u i

CU atât m a i m u l t cu cât este de notorietate p u b l i c ă faptul

nostru, pe care am î n c e r c a t să-1 d e s c r i e m aici fără a căuta

că eu susţin o interpretare a istoriei radical aristocratică .

1

să-i a s c u n d e m b r u t a l i t a t e a aparenţei. In p l u s , acest feno­

Este radicală, fireşte, deoarece eu n-am spus niciodată că

m e n este absolut nou î n istoria c i v i l i z a ţ i e i noastre. N i c i o ­

s< >cietatea u m a n ă ar fi trebuit să fie aristocratică, ci mult mai

dată în cursul dezvoltării sale nu s-a m a i î n t â m p l a t ceva

mult decât atât. Am spus — şi continui să cred, tot mai con­

asemănător. D a c ă ar trebui să găsim ceva analog, ar trebui

vins de acest lucru, cu fiecare zi ce trece — că societatea umană

să c ă u t ă m dincolo de istoria noastră şi să c o b o r â m într-o

este întotdeauna aristocratică, volens nolens, prin însăşi esenţa

l u m e , î n t r - u n element vital cu totul diferit de al n o s t r u ; ar

ei, până într-atât încât nu p o a t e deveni societate decât în

trebui să p ă t r u n d e m în l u m e a antică şi să o s u r p r i n d e m la

măsura în care este aristocratică şi î n c e t e a z ă să m a i fie so­

ceasul d e c l i n u l u i ei. Istoria I m p e r i u l u i r o m a n este şi isto­

cietate pe m ă s u r ă ce se dezaristocratizează. Bineînţeles că

ria ridicării şi a d o m i n a ţ i e i maselor, care absorb şi a n u l e a z ă

vorbesc despre societate, şi nu despre stat. N i m e n i nu poate

m i n o r i t ă ţ i l e d i r i g u i t o a r e şi se i n s t a l e a z ă în locul acestora.

crede că, în faţa acestei fabuloase fierberi a maselor, atitu­

A t u n c i se p r o d u c e fenomenul aglomeraţiei, al p l i n u l u i . De

dinea aristocratică se mărgineşte la o scurtă grimasă m a n i e ­

aceea, după c u m r e m a r c a foarte bine Spengler, a trebuit să

rată, în felul celei făcute de un mărunt nobil de la Versailles.

fie construite, ca şi azi, edificii e n o r m e . E p o c a maselor este

Versailles-ul — mă refer la Versailles-ul reverenţelor — nu

epoca gigantescului 1 . T r ă i m sub dominaţia brutală a maselor. Perfect! Am ca­ lificat deja, de d o u ă ori, drept „ b r u t a l ă " această d o m i n a ţ i e ; acum, d u p ă ce ne-am plătit tributul, s u n t e m în regulă cu z e u l l o c u r i l o r c o m u n e . P r i n u r m a r e , cu p e r m i s u l de liberă trecere în mână, p u t e m intra binedispuşi în subiect, ca să v e d e m spectacolul din interior. Sau credeţi că aveam să mă 1

Ceea ce este tragic în procesul menţionat este că, în vreme ce se formau aceste aglomeraţii, începea depopularea satelor, ceea ce avea să ducă la o scădere progresivă a numărului de locuitori din imperiu.

reprezintă aristocraţia, ci dimpotrivă, m o a r t e a şi putrefac­ ţia unei magnifice aristocraţii. De aceea, ceea ce m a i r ă m â ­ nea cu adevărat aristocratic în acele fiinţe era doar graţia 1

A se vedea „Espana invertebrada", 1921, data primei sale apa­ riţii sub formă de articole publicate în serial de ziarul El Sol. Profit de acest prilej pentru a le face cunoscut specialiştilor stră­ ini, care scriu cu generozitate despre cărţile mele şi întâmpină uneori greutăţi în precizarea datei primei lor apariţii, faptul că, aproape în întregime, opera mea a ieşit în lume sub formă de articole în diverse ziare; multe dintre ele au zăbovit îndelung înainte de a se încumeta să se adune într-o carte (1946).

56

57

REVOLTA MASELOR

CREŞTEREA NIVELULUI ISTORIC

d e m n ă cu care ştiau să-şi î n t i n d ă gâtul în faţa tăişului ghi­

orice destin. î n c o t r o ne poartă ? Spre un rău absolut ori spre

lotinei; îl acceptau aşa c u m t u m o a r e a acceptă bisturiul. N u ;

un bine posibil ? Iat-o aici, colosală, suspendată d e a s u p r a

dar pentru cel care are s i m ţ u l m i s i u n i i profunde a aristo­

timpului nostru ca un imens şi c o s m i c semn de î n t r e b a r e ,

craţiei, spectacolul masei este o vie incitare, ca blocul vir­

semn mereu echivoc, care are, într-adevăr, ceva de ghilotină

gin de m a r m u r ă pentru sculptor. Aristocraţia socială nu are

şi totodată de spânzurătoare, d a r care se străduieşte u n e ­

nimic a face cu grupul foarte restrâns care încearcă să-şi atri­

ori să şi a d u c ă a arc de triumf!

buie n u m e l e de „societate", care se declară „societate" şi

Faptul pe care trebuie să-1 s u p u n e m analizei se poate

pentru care viaţa constă d o a r din a primi sau nu invitaţii.

enunţa sub d o u ă f o r m u l ă r i : 1. M a s e l e execută astăzi un re­

C u m totul pe lumea asta îşi are rolul şi misiunea sa, şi această

pertoriu vital care coincide în m a r e parte cu cel care m a i

„mică l u m e e l e g a n t ă " îşi are r o l u l şi m i s i u n e a sa în l u m e a

înainte părea rezervat exclusiv minorităţilor. 2. In acelaşi

cea m a r e , însă o m i s i u n e subalternă şi i n c o m p a r a b i l ă cu î n ­

t imp, masele au devenit rebele faţă de minorităţi, cărora nu

datorirea herculeeană a aristocraţiilor autentice. Nu văd nici

li se m a i supun, pe care nu le m a i u r m e a z ă , nu le respectă,

un inconvenient în a vorbi despre înţelesul pe care îl are

ei dimpotrivă, le dau la o parte şi le iau locul.

această viaţă elegantă, lipsită în a p a r e n ţ ă de s e n s ; dar su­

Să a n a l i z ă m conţinutul p r i m e i formulări. Vreau să s p u n

biectul nostru este altul şi de o mai mare anvergură. Bineîn­

prin aceasta că masele se b u c u r ă de plăceri şi m â n u i e s c in­

ţeles că şi această „societate a l e a s ă " merge în pas cu vremea.

strumente inventate de grupurile alese şi de care î n a i n t e be­

M - a m gândit mult la ceea ce m i - a spus o tânără d o a m n ă ,

neficiau n u m a i acestea. Simt pofte şi au nevoi calificate

foarte tânără şi strălucitoare, la curent cu toate noutăţile,

înainte drept rafinamente, pentru că erau doar p a t r i m o n i u l

stea de p r i m ă m ă r i m e în z o d i a c u l eleganţei m a d r i l e n e , care

câtorva. Un exemplu b a n a l : în 1820, la Paris nu existau mai

î m i m ă r t u r i s e a : „ N u pot s u p o r t a un bal la care au fost in­

mult de zece băi în casele p a r t i c u l a r e (vezi m e m o r i i l e con­

vitate mai puţin de opt sute de p e r s o a n e " . D i n această frază

tesei de B o i g n e ) . Ba mai m u l t : masele cunosc şi folosesc as-

am înţeles că stilul maselor triumfă astăzi asupra întregii arii

i azi, cu o relativă îndemânare, m u l t e dintre tehnicile pe care

a vieţii şi se i m p u n e p â n ă şi în u n g h e r e l e rezervate p e n t r u

odinioară le m â n u i a u d o a r i n d i v i z i specializaţi.

happy

few.

Dar nu este vorba n u m a i de tehnicile materiale, ci şi —

P r i n u r m a r e , resping î n egală m ă s u r ă orice interpretare

ceea ce este şi mai important — de tehnicile j u r i d i c e şi so­

a vremii noastre care nu s u b l i n i a z ă semnificaţia pozitivă as­

ciale, în secolul al XVIII-lea, a n u m i t e minorităţi au desco­

cunsă sub actuala d o m i n a ţ i e a maselor, p r e c u m şi pe cele

perit că orice făptură umană, prin simplul fapt că s-a născut,

care o acceptă cu evlavie, fără a se cutremura de spaimă. Orice

şi fără a avea nevoie de vreo calificare specială, are a n u m i ­

destin este dramatic şi tragic dacă îl scrutăm p â n ă în străfun­

te drepturi politice fundamentale, faimoasele drepturi ale

duri. C e l care n-a simţit p u l s â n d u - i în m â n ă p r i m e j d i a t i m ­

o m u l u i şi ale cetăţeanului, şi că aceste drepturi, c o m u n e tu­

p u l u i n-a ajuns la m i e z u l destinului, n-a făcut decât să-i

turor, sunt t o c m a i singurele existente. Orice alt drept re-

atingă în trecere obrazul m o r b i d . In destinul nostru, i n g r e ­

leritor la î n z e s t r ă r i speciale era c o n d a m n a t ca privilegiu.

dientul teribil îl constituie torenţiala şi violenta revoltă m o ­

Aceasta a fost la început o simplă speculaţie, o idee a câtorva;

rală a maselor, echivocă, i m p u n ă t o a r e şi de n e î m b l â n z i t ca

apoi aceşti câţiva s-au apucat să p u n ă ideea în practică, să o

58

59

REVOLTA MASELOR

CREŞTEREA NIVELULUI ISTORIC

impună, să-şi prezinte revendicările pe baza ei. Aceşti câţiva

fie stăpân. A t u n c i nu e de m i r a r e că acesta a c ţ i o n e a z ă după

au fost cele m a i bune minorităţi. Şi, totuşi, în c u r s u l seco­

c u m îl taie capul, că reclamă tot soiul de plăceri, că-şi i m ­

l u l u i al X l X - l e a , masa, care c o n t i n u a să se e n t u z i a s m e z e la

pune hotărât voinţa, că respinge orice servitute, că nu as­

ideea acestor drepturi ca de un ideal, nu şi le-a însuşit cu

cultă de nici un sfat, se îngrijeşte doar de persoana sa şi de

adevărat, nici nu le-a exercitat, nici nu le-a valorificat, ci de

plăcerile sale, îşi supraveghează doar propria-i ţinută. A c e s ­

fapt a c o n t i n u a t să trăiască mai departe şi să simtă, sub le­

tea sunt câteva dintre atributele eterne care i se potrivesc

gislaţiile democratice, ca sub vechiul regim. „Poporul", cum

cel mai bine conştiinţei de stăpân. A s t ă z i le găsim sălăşluind

era n u m i t pe atunci, ştia deja că este suveran, d a r nu-i ve­

î n o m u l mediu, î n masă.

nea să creadă. Astăzi, acel ideal s-a convertit într-o realitate,

C o n s t a t ă m deci că viaţa o m u l u i m e d i u este constituită

nu n u m a i a legislaţiilor, care sunt modele exterioare ale vie­

acum din a n s a m b l u l de posibilităţi vitale care o d i n i o a r ă ca­

ţii publice, ci şi a spiritului fiecărui individ, indiferent de

racterizau m i n o r i t ă ţ i l e d o m i n a n t e . Or, o m u l m e d i u este,

ideile sale, fie ele şi cele mai reacţionare, chiar dacă. distruge

dacă se poate spune astfel, c â m p u l de desfăşurare a istoriei

şi

spulberă instituţiile

care

sancţionează aceste

drepturi.

După

fiecărei epoci. El este pentru istorie ceea ce nivelul mării este

părerea mea, cine nu pricepe această ciudată situaţie m o r a l ă

pentru geografie. D a c ă nivelul m e d i u se află astăzi acolo

a m a s e l o r nu-şi poate explica n i m i c din ceea ce î n c e p e să

unde înainte aveau acces n u m a i aristocraţii, aceasta î n s e a m ­

se î n t â m p l e astăzi în lume. Suveranitatea i n d i v i d u l u i necali­

nă pur şi simplu că nivelul istoriei — d u p ă î n d e l u n g i şi sub­

ficat, a individului ca tip u m a n generic, a devenit, din simplă

terane pregătiri p e n t r u o i z b u c n i r e neaşteptată — a crescut

idee sau ideal j u r i d i c c u m era, o stare p s i h o l o g i c ă consti­

brusc, p r i n t r - u n salt, într-o generaţie. Viaţa o m u l u i , în an­

tutivă a o m u l u i mediu. Şi să ne fie clar: când ceva care a fost

samblul ei, s-a înălţat. Am putea spune că soldatul de azi

un ideal devine element al realităţii, acel ceva îşi pierde, ine­

are multe din însuşirile u n u i căpitan; armata u m a n ă se c o m ­

xorabil, statutul de ideal. P u t e r e a m a g i c ă şi i l u z o r i e , care

pune astăzi din căpitani. Este de ajuns să vedem cu câtă ener­

sunt atributele i d e a l u l u i şi îi dau putere a s u p r a o m u l u i , se

gie, cu câtă hotărâre, cu ce dezinvoltură se mişcă astăzi orice

volatilizează. D r e p t u r i l e nivelatoare ale generoasei inspira­

individ p r i n existenţă, se înfruptă din orice p l ă c e r e care se

ţii democratice s-au convertit, din aspiraţii şi idealuri, în do­

iveşte şi îşi i m p u n e deciziile.

rinţe şi date inconştiente. Or, r a ţ i u n e a de a fi a acelor drepturi nu era alta decât să scoată sufletele u m a n e din subjugarea lor interioară şi să tre­

Tot ceea ce p r e z e n t u l şi viitorul apropiat conţin ca b u n şi rău îşi are c a u z a şi rădăcinile în această creştere g e n e r a l ă a nivelului istoric.

zească în ele o a n u m e demnitate şi o a n u m i t ă conştiinţă a

Ne vine a c u m în m i n t e o observaţie neaşteptată. F a p t u l

d o m i n a ţ i e i şi a demnităţii. O a r e nu asta se d o r e a ? Ca o m u l

că nivelul m e d i u de viaţă este astăzi cel al fostelor m i n o r i ­

mediu să se simtă singurul său stăpân ş l r ă s p u n z ă t o r de p r o -

tăţi reprezintă ceva nou p e n t r u Europa. In s c h i m b , p e n t r u

pria-i viaţă ? Este exact ceea ce s-a şi reuşit. De ce a n u m e

America, acesta era elementul originar, constitutiv. Ca să-mi

se plâng deci liberalii, democraţii, progresiştii de a c u m trei­

înţeleagă limpede gândul, rog cititorul să reflecteze la n o ­

zeci de ani ? Sau, p r e c u m copiii, vor un l u c r u a n u m e , dar

ţiunea de egalitate j u r i d i c ă . Această stare psihologică, ce îi

nu şi consecinţele acestuia ? Se doreşte ca o m u l m e d i u să

dă omului sentimentul propriei sale superiorităţi, care îl face

60

61

REVOLTA MASELOR

CREŞTEREA NIVELULUI ISTORIC

esalul oricărui alt individ şi pe care în E u r o p a o aveau d o a r

un m i s t e r . A ş a d a r nu este v o r b a de o influenţă, ceea ce ar

g r u p u r i l e superioare, există în A m e r i c a î n c ă din secolul al

fi c a m ciudat, ar fi un reflux, ci de ceva care poate fi cu atât

XVIII-lea, practic d i n t o t d e a u n a . Şi iată î n c ă o coincidenţă,

mai p u ţ i n b ă n u i t : e vorba de o nivelare. Dintotdeauna, eu­

şi mai c u r i o a s ă : când a apărut în E u r o p a această stare psi­

ropenii au sesizat, dar nu p r e a l i m p e d e , că nivelul m e d i u

h o l o g i c ă a o m u l u i mediu, odată cu creşterea n i v e l u l u i î n ­

de v i a ţ ă din A m e r i c a este m a i î n a l t decât cel de pe bătrâ­

tregii sale existenţe, t o n u l şi formele vieţii e u r o p e n e au

nul continent. Intuiţia acestui fapt, prea puţin aprofundată,

dobândit dintr-odată, în toate domeniile, o fizionomie care

dar totuşi evidentă, a generat ideea, mereu acceptată, nici­

i-a făcut pe m u l ţ i să s p u n ă : „Europa se a m e r i c a n i z e a z ă " .

odată p u s ă la îndoială, că A m e r i c a reprezintă viitorul. Se

C e i care afirmau acest lucru nu acordau fenomenului o i m ­

înţelege că o idee atât de c u p r i n z ă t o a r e şi de î m p ă m â n t e n i ­

p o r t a n ţ ă deosebită; credeau că e vorba d o a r de o u ş o a r ă

tă nu putea să cadă din ceruri, c u m se spune despre orhidee

s c h i m b a r e a obiceiurilor, de o m o d ă şi, derutaţi de a p a r e n ­

că ar creşte în aer, neavând rădăcini. B a z a ei o reprezenta

ţele exterioare, o atribuiau nu stiu cărei influente a A m e -

constatarea u n u i nivel mai ridicat al vieţii medii de peste

ricii asupra Europei. D u p ă p ă r e r e a mea, a fost b a n a l i z a t ă

ocean, care contrasta cu nivelul inferior al m i n o r i t ă ţ i l o r de

astfel o p r o b l e m ă care este m u l t mai subtilă, surprinzătoare

elită d i n A m e r i c a , raportate la cele din Europa. Insă isto­

şi profundă. D i n politeţe, ar trebui p o a t e să le spun celor de peste ocean că, într-adevăr, Europa s-a americanizat, iar acest lu­

ria, ca şi agricultura, se hrăneşte din văi şi nu din culmi, din altitudinea socială medie, şi nu din eminenţe. T r ă i m într-o epocă a nivelărilor: se nivelează averile, cul-

cru s-a întâmplat datorită unei influenţe reale a Americii asu­

lura diferitelor clase sociale se o m o g e n i z e a z ă , sexele devin

pra Europei. Dar n u : adevărul intră aici în conflict cu politeţea

egale în drepturi. Ei, bine, este firesc ca şi continentele să

şi trebuie să triumfe. E u r o p a nu s-a a m e r i c a n i z a t . Ea nici

devină egale. Şi c u m europeanul se află în plan vital mai jos,

m ă c a r n-a suferit până a c u m o m a r e influenţă d i n p a r t e a

el n-a avut decât de câştigat d i n această nivelare. De aceea,

A m e r i c i i . A m b e l e procese î n c e p , eventual, de-abia a c u m ,

privită din acest punct de vedere, subversiunea maselor ex­

dar nu s-au produs în trecutul apropiat, din care s-a ivit pre­

primă o fabuloasă creştere de vitalitate şi de posibilităţi. Ceea

zentul. Există aici o acumulare exasperantă de idei false, care

ce î n s e a m n ă contrariul a ceea ce a u z i m atât de des spunân-

ne t u l b u r ă j u d e c a t a şi u n o r a şi altora, a m e r i c a n i sau e u r o ­

dii-se despre decadenţa Europei, expresie confuză şi gro­

peni. Triumful maselor şi spectaculoasa creştere a nivelu­

solană, despre care nu se î n ţ e l e g e p r e a bine la ce a n u m e se

lui lor de viaţă au avut loc în E u r o p a din r a ţ i u n i interne,

i el eră, dacă este vorba despre statele europene, despre cultura

d u p ă d o u ă secole de educaţie progresistă a m a s e l o r şi, în

europeană sau despre ceea ce se află la baza t u t u r o r acestor

paralel, de î m b o g ă ţ i r e e c o n o m i c ă a societăţii. C e e a ce î n ­

lucruri şi contează mult m a i mult, adică vitalitatea e u r o ­

seamnă î n s ă că rezultatul c o i n c i d e cu trăsătura definitorie

peană. D e s p r e statele şi despre c u l t u r a europeană o să spu­

a existenţei americane. Şi t o c m a i pentru că s i t u a ţ i a m o r a l ă

n e m câteva cuvinte ceva mai î n c o l o , şi poate că expresia mai

a e u r o p e a n u l u i m e d i u c o i n c i d e cu cea a a m e r i c a n u l u i , s-a

MI s-menţionată — „decadenţa E u r o p e i " — li se poate apli­

î n t â m p l a t ca pentru p r i m a o a r ă e u r o p e a n u l să p o a t ă î n ţ e ­

c i , î n s ă în ceea ce priveşte vitalitatea, e bine, desigur, să con-

lege viaţa americană, care î n a i n t e era pentru el o e n i g m ă şi

Itatăm î n c ă de pe a c u m că este vorba de o eroare grosolană.

62

REVOLTA MASELOR

E x p r i m a t ă într-o altă formă, probabil că afirmaţia mea ar

III ÎNĂLŢIMEA

VREMURILOR

putea p ă r e a m a i convingătoare sau m a i p u ţ i n neverosimilă. Susţin deci că tonusul vital al u n u i italian m e d i u , al unui spaniol m e d i u sau al u n u i g e r m a n m e d i u diferă astăzi m a i puţin de cel al u n u i y a n k e u sau argentinian decât a c u m trei­ zeci de ani. Iar acesta este un fapt pe care a m e r i c a n i i nu tre­ buie să-1 u i t e .

Prin u r m a r e , d o m i n a ţ i a maselor p r e z i n t ă un aspect fa­ vorabil, atâta cât semnifică o ridicare a î n t r e g u l u i nivel is­ toric şi revelează faptul că viaţa medie se mişcă astăzi într-un plan superior celui în care se mai zăbovea î n c ă ieri. C e e a ce ne face să acceptăm că viaţa poate avea „ a l t i t u d i n i " diIcrite, iar fraza ce se repetă de obicei fără înţeles când se vor­ beşte de î n ă l ţ i m e a t i m p u r i l o r este de fapt plină de sens. Se cuvine să ne o p r i m în acest punct, care ne oferă posibilitatea de a stabili u n u l dintre caracterele cele mai s u r p r i n z ă t o a r e ale epocii noastre. Se spune, de pildă, că un a n u m e lucru sau altul nu se si­ tuează la înălţimea timpului. E adevărat, timpul, dar nu tim­ pul abstract şi plat al cronologiei, ci t i m p u l „ v i t a l " , cel pe care fiecare generaţie îl numeşte „epoca n o a s t r ă " , ce are în­ totdeauna un a n u m i t nivel, care se poate r i d i c a astăzi mai sus decât ieri, poate stagna sau coborî. I m a g i n e a căderii, a descreşterii conţinute în cuvântul „decadenţă", îşi are obâr­ şia în această intuiţie. De asemenea, fiecare dintre noi simte, mai mult sau mai p u ţ i n clar, în ce relaţie se află p r o p r i a sa existenţă cu nivelul t i m p u l u i în care trăieşte. Sunt destui cei care, în vâltoarea existenţei actuale, se simt ca nişte naufra­ giaţi care nu reuşesc să se m e n ţ i n ă la suprafaţă. V i t e z a t i m ­ pului sau mai precis a tempo-ului cu care se desfăşoară astăzi lucrurile, energia i m p e t u o a s ă care ne c a r a c t e r i z e a z ă toate actele îl neliniştesc pe o m u l învechit, iar această nelinişte

64

65

REVOLTA MASELOR

ÎNĂLŢIMEA VREMURILOR

m ă s o a r ă diferenţa dintre nivelul p u l s u l u i său şi nivelul epo­

domină, ci dimpotrivă, că se află sub ele, ca un grad de tem­

cii. Pe de altă parte, cel care trăieşte din p l i n şi cu plăcere

peratură care, dacă ar avea conştiinţă, ar simţi că nu cuprinde

formele prezentului are conştiinţa relaţiei dintre nivelul tim­

în sine şi gradul superior sau, altfel spus, că acesta din u r m ă

p u l u i nostru şi nivelul diverselor epoci revolute. C a r e este

ar conţine m a i m u l t e calorii. î n c e p â n d cu a n u l 150 d.Chr.,

această relaţie ?

impresia de restrângere a vieţii, de sărăcire, de decădere şi

Ar fi greşit să p r e s u p u n e m că o m u l u n e i a n u m i t e epoci ar crede î n t o t d e a u n a că toate epocile trecute, n u m a i p e n ­ tru că sunt trecute, sunt la un nivel mai coborât decât a sa. Este de ajuns să a m i n t i m ce s p u n e a J o r g e M a n r i q u e : Orice

timp

A fost

mai

trecut bun.

D a r nici acest lucru nu este î n t o t d e a u n a adevărat. C ă c i nu toate epocile s-au simţit inferioare u n e i a a n u m e din tre­ cut, d u p ă c u m nu toate s-au crezut superioare celor care le-au precedat sau de care îşi a d u c a m i n t e . Fiecare etapă i s ­ torică trăieşte o senzaţie diferită faţă de acest fenomen ciu­ dat al nivelului la care se situează şi mă surprinde că n i c i o d a t ă gânditorii şi istoriografii n-au r e m a r c a t un ase­ m e n e a fapt evident şi substanţial. I m p r e s i a pe care o e x p r i m ă J o r g e M a n r i q u e a fost, de­ sigur, cea mai răspândită, luată cel p u ţ i n grosso modo. în

de pierdere a p u l s u l u i creşte progresiv în I m p e r i u l roman, l i o r a ţ i u cântase deja, în Ode, C a r t e a a IlI-a, 6: „Părinţii noştri, mai răi decât bunicii, ne-au zămislit pe noi şi m a i păcătoşi, iar noi v o m avea p r o g e n i t u r i şi m a i vicioase." Aetas nos

parentum nequiores,

progeniem

peior

avis

mox

daturos

tulit

vitiosorem.

D o u ă secole m a i târziu, în tot I m p e r i u l r o m a n nu mai erau destui italici de valoare m e d i e care să ocupe l o c u r i l e de centurioni, şi atunci a trebuit să fie angajaţi pentru aceas­ tă slujbă dalmaţi, iar apoi barbari de pe m a l u r i l e D u n ă r i i şi ale R i n u l u i . în aceeaşi perioadă, femeile au devenit sterile, iar Italia s-a depopulat. Să v e d e m acum un alt gen de epoci, care se b u c u r ă de o impresie de ordin vital, pare-se total opusă celei m e n ţ i o ­

general, epocilor nu li s-a p ă r u t că t i m p u l l o r ar fi s u p e r i o r

nate m a i sus. Este vorba despre un fenomen foarte curios,

v r e m u r i l o r anterioare. D i m p o t r i v ă , o a m e n i i p r e s u p u n de

care merită să fie bine definit. A c u m aproape treizeci de ani,

obicei că vremurile mai bune, de existenţă plenară, se situează

când politicienii p e r o r a u în faţa m u l ţ i m i l o r , ei aveau obi­

î n t r - u n trecut incert: în „epoca de a u r " , s p u n e m noi, dis­

ceiul de a respinge cutare sau cutare m ă s u r ă a guvernului,

cipolii Greciei şi ai R o m e i ; înAlcheringa, spun aborigenii

cutare sau cutare exces, declarând că ele erau improprii ple­

din A u s t r a l i a . Aceasta ne arată că o a m e n i i simţeau pulsul

nitudinii vremii lor. Este curios, d a r trebuie să a m i n t i m că

p r o p r i e i lor vieţi mai m u l t sau mai p u ţ i n lipsit de p l e n i t u ­

aceeaşi frază apare î n c ă la T r a i a n , în faimoasa lui scrisoare

dine, slăbit, incapabil să-i a n i m e pe deplin. R e s p e c t a u tre­

către Pliniu, când îi r e c o m a n d ă să nu-i u r m ă r e a s c ă pe creş­

cutul, vremurile „clasice", a căror existenţă şi-o reprezentau

tini pe baza u n o r denunţuri a n o n i m e : Nec noştri saeculi est.

ca pe ceva mai vast, m a i bogat, m a i perfect şi m a i dificil

Au fost deci mai multe epoci în istorie care au avut senti­

decât viaţa t i m p u l u i lor. P r i v i n d în u r m ă şi î n c h i p u i n d u - ş i

mentul că au atins un nivel deplin şi definitiv: v r e m u r i în

aceste secole de aur, aveau sentimentul nu n u m a i că nu le

care o a m e n i i au crezut că au ajuns la capătul u n e i călătorii,

66

, REVOLTA MASELOR

în cursul căreia li s-a îndeplinit o veche d o r i n ţ ă şi li s-a î m ­

67

ÎNĂLŢIMEA VREMURILOR

tr-o bună zi satisfăcută. Şi, într-adevăr, timpurile pline sunt

plinit o speranţă. Aceasta este „ p l e n i t u d i n e a v r e m i i " , m a ­

timpuri m u l ţ u m i t e de ele, iar uneori, c u m s-a î n t â m p l a t în

turitatea d e p l i n ă a vieţii istorice. A c u m treizeci de ani,

secolul al X l X - l e a , a r h i m u l ţ u m i t e . D a r a c u m a v e m con­

europeanul credea, într-adevăr, că viaţa omenească ajunsese

firmarea că aceste secole atât de m u l ţ u m i t e , de complete,

1

să fie, în sfârşit, ceea ce trebuia să fie, ceea ce de m a i m u l t e

sunt

generaţii se dorea să fie, ceea ce ar trebui să fie m e r e u . T i m ­

stă în

p u r i l e de p l e n i t u d i n e se consideră î n t o t d e a u n a că sunt un

tes a spus deja că „ d r u m u l este î n t o t d e a u n a mai b u n decât

rezultat al m a i m u l t o r etape pregătitoare, al u n o r t i m p u r i fără p l e n i t u d i n e , inferioare lor, d e a s u p r a c ă r o r a a înflorit ceasul lor de m a t u r i t a t e . V ă z u t e de la o a s e m e n e a î n ă l ţ i m e , perioadele p r e g ă t i t o a r e apar de p a r c ă viaţa ar fi fost trăită în ele doar cu dorinţe şi cu i l u z i i n e î m p l i n i t e ; v r e m u r i doar de dorinţe nesatisfăcute, cu precursori pătimaşi, v r e m u r i ale u n u i „nu î n c ă " , de contrast penibil între o aspiraţie l i m p e d e şi o realitate care nu-i corespunde. Astfel este v ă z u t Evul M e d i u în secolul al X l X - l e a . Dar, în sfârşit, vine o zi în care aceste vechi dorinţe, uneori milenare, p a r să se î m p l i n e a s c ă : realitatea le culege şi li se supune. Am ajuns la acest nivel întrevăzut, la scopul p r o p u s dinainte, pe c u l m e a t i m p u l u i ! L u i „nu î n c ă " i-a luat locul „în sfârşit". A c e a s t a era senzaţia pe care părinţii noştri şi veacul lor au avut-o despre propria lor viaţă. Să nu u i t ă m un l u c r u : t i m p u l nostru este un timp care v i n e d u p ă un t i m p de p l e ­ nitudine. Iar cel care a zăbovit pe celălalt mal şi r ă m â n e le­ gat de acest trecut apropiat de p l e n i t u d i n e , şi care priveşte totul din perspectiva sa, va fi supus i r e m e d i a b i l mirajului de a simţi epoca actuală ca o cădere d u p ă p l e n i t u d i n e , ca o decădere. D a r un bătrân pasionat de istorie, a cărui i m p e n i t e n t ă m a n i e este aceea de a lua p u l s u l t i m p u l u i , nu se poate lăsa amăgit de această optică a p l e n i t i t u d i n i l o r presupuse. D u p ă c u m am mai spus, esenţial pentru ca să existe o „plenitudine a t i m p u l u i " este ca o veche dorinţă, care se tâ­ răşte, n e r ă b d ă t o a r e şi presantă v r e m e de secole, să fie î n -

moarte

lăuntric.

satisfacţie,

nici

Autentica plenitudine

în

împlinire,

nici

în

vitală,

nu

reuşită.

con­

Cervan-

popasul". D a c ă un t i m p şi-a satisfăcut dorinţa, idealul, î n ­ seamnă că nu m a i doreşte n i m i c altceva şi că i-a secat i z ­ vorul dorinţei. C e e a ce ne face să afirmăm că această faimoasă plenitudine este în realitate o concluzie. Există se­ cole care, pentru că nu ştiu să-şi împrospăteze dorinţele, m o r de m u l ţ u m i r e , aşa c u m m o a r e şi trântorul din stup, fericit după z b o r u l său n u p ţ i a l 2 . De aici, faptul s u r p r i n z ă t o r că aceste etape de pretinsă plenitudine au simţit, în tihna lor, o tristeţe aparte. Dorinţa cu gestaţie lentă şi care în secolul al X l X - l e a pare, în sfârşit, să se fi realizat este cea care s-a a u t o d e n u m i t „cul­ tură m o d e r n ă " . N u m e l e este deja neliniştitor; o epocă să se numească pe sine însăşi „modernă", adică ultimă, definitivă, în raport cu toate celelalte, ca şi c u m ele n-ar fi decât un trecut mort, t i m p u r i de modeste pregătiri şi aspiraţii spre e a ! Săgeţi trase fără vlagă şi care nu-şi ating ţinta 3 . 1

Pe monedele lui Adrian se pot citi inscripţii ca acestea: Italia l-'clix, Saeculum aureum, Tellus stabilita, Temporumfelicitas. în afară de marele repertoriu numismatic al lui Cohen, a se vedea şi unele monede reproduse în Rostowtzeff: The social and economic bistory of tbe Roman Empire, 1926, planşa LII şi p. 588, nota 6. 2

Trebuie citite neapărat minunatele pagini ale lui Hegel despre limpurile mulţumite, din lucrarea sa Filozofia istoriei. 3 Sensul originar al cuvintelor modern şi modernitate — de care timpul actual se foloseşte pentru a se desemna pe sine, face ca sen­ zaţia de „înălţime a timpurilor" pe care o analizez aici să devină foarte intensă. Este modern ceea ce este conform cu un mod; este vorba de

REVOLTA MASELOR Nu se ajunge astfel la diferenţa esenţială dintre t i m p u l nostru şi cel care tocmai s-a scurs, „s-a transpus" ? î n t r - a d e ­ văr, t i m p u l nostru nu se c o n s i d e r ă definitiv; în însăşi rădă­ cina sa, el are tocmai v a g a i n t u i ţ i e că nu există t i m p u r i definitive, sigure, cristalizate pentru totdeauna, ba d i m p o ­ trivă, pretenţia că un timp — c u m este cel al aşa-zisei „cul­ turi m o d e r n e " — ar fi definitiv ni se pare o î n c ă p ă ţ â n a r e şi o î n g u s t i m e neverosimilă a c â m p u l u i vizual. G â n d i n d ast­ fel, t r ă i m cu delicioasa i m p r e s i e de a fi evadat dintr-un spa­ ţiu strâmt şi ermetic, de a fi scăpat şi a fi revenit sub cerul cu stele al unei l u m i autentice, profunde, teribile, i m p r e v i ­

ÎNĂLŢIMEA VREMURILOR

69

ci a încercat de o m e l a n c o l i e nu m a i p u ţ i n apăsătoare, deşi .ivea un caracter i n v e r s : m e l a n c o l i a edificiilor eterne. Faţă de această stare emotivă, nu este evident că senzai i.i caracteristică pentru epoca noastră seamănă mai degrabă i 11 veselia şi cu l a r m a copiilor care au scăpat de ş c o a l ă ? Acum. nu mai ştim ce se va î n t â m p l a mâine în lume. Iar acest lucru ne b u c u r ă , pentru că i m p r e v i z i b i l u l , o r i z o n t u l des­ chis t u t u r o r posibilităţilor î n s e a m n ă viaţă autentică, adevăi ata p l e n i t u d i n e a vieţii. Acest diagnostic, căruia îi lipseşte, desigur, pentru a fi complet, „diagnosticul i n v e r s " , contrastează cu necontenii d e tânguiri privitoare l a decadenţă, care u m p l u paginile

zibile şi i n e p u i z a b i l e , u n d e totul, absolut totul, este posi­

multor contemporani. E vorba de o greşeală de optică, gre­

b i l : şi ceea ce este m a i bine, şi ceea ce este m a i rău.

şeală care are m a i m u l t e cauze. O să e x a m i n ă m câteva din-

C r e d i n ţ a în cultura m o d e r n ă era tristă: ea nu consta de­

i re ele cu un alt prilej. A c u m însă vreau să mă ocup de cea

cât în a te convinge că fiecare zi trebuie să reproducă, în

mai evidentă dintre ele. Aceasta p r o v i n e din faptul că, fi­

esenţă, z i u a precedentă, că p r o g r e s u l î n s e a m n ă să î n a i n t e z i

deli u n e i i d e o l o g i i — perimată, d u p ă părerea mea —, noi nu

î n t o t d e a u n a pe un d r u m i d e n t i c cu cel pe care p ă ş i m deja. Un astfel de d r u m este mai d e g r a b ă o î n c h i s o a r e care se tot întinde, ca un elastic, fără să ne dea d r u m u l . C â n d , la începutul Imperiului, sosea la R o m a vreun p r o ­ vincial mai deosebit — L u c a n sau Seneca, de e x e m p l u —• şi vedea maiestuoasele construcţii imperiale, simboluri ale unei puteri definitive, simţea c u m i se strânge inima. Se părea că

luăm în consideraţie din istorie decât politica şi cultura, fără Să ne d ă m seama că ele r e p r e z i n t ă d o a r suprafaţa istoriei, fără să observăm că realitatea istorică le precedă şi este m a i profundă decât ele, că este o simplă d o r i n ţ ă de a trăi, o p u icre a s e m ă n ă t o a r e forţelor c o s m i c e ; nu este aceeaşi, desi­ gur, d a r este soră cu aceea care nelinişteşte marea, face să se î n m u l ţ e a s c ă vieţuitoarele sălbatice, să înflorească arborii si să p â l p â i e stelele pe cer.

n i m i c n o u nu mai putea avea l o c în lume. R o m a era eter­

î m p o t r i v a diagnosticelor de decadenţă, eu r e c o m a n d ur­

nă. Şi dacă există o m e l a n c o l i e a ruinelor, care se ridică d i n

mătorul r a ţ i o n a m e n t : D e c a d e n ţ a presupune, fireşte, ideea

ele ca a b u r u l deasupra apelor m o a r t e , provincialul sensibil

de comparaţie. Se decade dintr-o stare superioară într-o stare

modul nou, de modificarea sau moda care, într-un anumit prezent, a ieşit în faţă, în faţa modurilor vechi, tradiţionale, folosite în tre­ cut. Cuvântul modern exprimă deci conştiinţa unei vieţi noi, superi­ oare celei vechi, şi totodată imperativul de a fi la înălţimea timpurilor. Pentru „modern", a nu fi modern înseamnă a cădea sub nivelul istoric.

inferioară. Ei bine, această comparaţie se poate face din cele mai n u m e r o a s e şi mai diferite p u n c t e de vedere care se pot imagina. P e n t r u un fabricant de portţigarete din c h i h l i m ­ bar, l u m e a este în decadenţă p e n t r u că nu se prea mai fo­ losesc portţigaretele de c h i h l i m b a r . Alte puncte de vedere vor fi m a i respectabile decât acesta, î n s ă de fapt ele vor fi

70

71

REVOLTA MASELOR

ÎNĂLŢIMEA VREMURILOR

parţiale, arbitrare şi exterioare vieţii înseşi, ale cărei carate

sa este m a i p l i n ă decât oricare alta din trecut sau, viceversa,

trebuie evaluate î n t o c m a i . N u există decât u n singur punct

Că întregul trecut s-a î n g u s t a t în raport cu u m a n i t a t e a ac-

de vedere justificat şi firesc: să ne i n s t a l ă m în această viaţă,

(uală. Această intuiţie a vieţii noastre de azi a n u l e a z ă , prin

să o p r i v i m dinăuntru şi să constatăm dacă ea însăşi se simte

claritatea sa elementară, orice elucubraţie despre decadenţă,

decăzută, adică d i m i n u a t ă , slăbită şi insipidă.

dacă nu este susţinută de subtile măsuri de p r e c a u ţ i e .

D a r chiar privită din interior, cum p u t e m recunoaşte dacă

Viaţa noastră simte, d e o c a m d a t ă , că are d i m e n s i u n i mai

o viaţă se simte sau nu decăzută ? Pentru m i n e nu există nici

mari decât cele din trecut. C u m ar p u t e a să se simtă deca­

un d u b i u în privinţa acestui s i m p t o m decisiv: o viaţă care

d e n t ă ? D i m p o t r i v ă : ceea ce s-a î n t â m p l a t este că, s i m ţ i n ­

nu preferă o viaţă de dinainte, din nici un t i m p anterior, ci,

du-se mai plină de vitalitate, ea a încetat să m a i acorde vreo

p r i n u r m a r e , se preferă pe sine însăşi, nu p o a t e fi n u m i t ă

atenţie, să aibă v r e u n respect p e n t r u trecut. De aceea, pen-

î n m o d serios decadentă. A c e s t a era rostul i n c u r s i u n i i m e ­

i ru p r i m a oară, ne aflăm î n t r - o epocă ce face tabula rasa

le în p r o b l e m a despre „înălţimea t i m p u r i l o r " . Or, în acest

din orice clasicism, care nu recunoaşte v r e u n m o d e l posi­

sens, se î n t â m p l ă ca t o c m a i epoca noastră să resimtă o sen­

bil sau vreo n o r m ă acceptabilă în nici un trecut şi care, apă­

zaţie foarte ciudată, care, dm câte ştiu eu, este unică, p â n ă

rută la capătul atâtor secole de evoluţie fără discontinuitate,

în prezent, în istoria cunoscută.

pare totuşi a fi un î n c e p u t , o auroră, o iniţiere, o vârstă a

In saloanele v e a c u l u i trecut, venea negreşit un m o m e n t

copilăriei. Să p r i v i m în u r m ă : faimoasa R e n a ş t e r e ne pare

în care d o a m n e l e şi poeţii lor „de c a s ă " îşi p u n e a u u n i i a l ­

u 11 timp îngust, provincial, cu gesturi i n u t i l e şi — de ce să

tora î n t r e b a r e a : „în ce epocă v-ar fi plăcut să trăiţi ?" Şi iată

n-o s p u n e m — de prost gust.

că fiecare, având în faţă p r o p r i a sa viaţă, se lansa cu î n c h i ­

A c u m câtva timp, rezumam astfel o atare situaţie: „Această

p u i r e a p e d r u m u r i l e istoriei, î n c ă u t a r e a u n u i t i m p î n care

gravă sciziune î n t r e trecut şi p r e z e n t constituie faptul pri­

să-şi p o a t ă plasa cu u ş u r i n ţ ă silueta existenţei. Simţindu-se î n c ă — sau poate t o c m a i pentru că se simţea în p l e n i t u d i ­ nea sa —, secolul al X l X - l e a rămânea, într-adevăr, i n t i m le­ gat de trecut, de un trecut pe ai cărui u m e r i credea că se sprijină; se considera o î n c u n u n a r e a t r e c u t u l u i . De aceea m a i credea î n c ă în epocile relativ clasice — secolul lui P e ricle, R e n a ş t e r e a —, în care se pregătiseră valorile actuale. A r g u m e n t u l ar fi suficient pentru a ne face să ne î n d o i m de epocile de p l e n i t u d i n e ; acestea î n t o r c c a p u l î n a p o i şi pri­ vesc t r e c u t u l care se î m p l i n e ş t e în ele. Ei, b i n e : să vedem a c u m ce-ar r ă s p u n d e sincer orice om reprezentativ din epoca actuală, căruia i s-ar p u n e o î n t r e ­ bare asemănătoare. Eu nu cred că există d u b i i : orice perioadă din trecut, fără excepţie, i-ar da impresia de cadru strâmt, în care nu se poate respira. A d i c ă o m u l actual simte că viaţa

mordial al epocii noastre; de aici provine bănuiala, mai mult sau mai p u ţ i n confuză, care d ă naştere t u l b u r ă r i l o r carac­ teristice din u l t i m i i ani. N o i , o a m e n i i de astăzi, am simţit dintr-odată că am rămas singuri pe p ă m â n t ; că m o r ţ i i n-au murit în glumă, ci de tot; că nu ne mai pot ajuta. U l t i m e l e u r m e ale spiritului t r a d i ţ i o n a l au dispărut. M o d e l e l e , nor­ mele, regulile nu ne mai sunt de folos. T r e b u i e să ne rezol­ văm problemele fără colaborarea activă a trecutului, în plină actualitate, fie că e v o r b a de artă, de ştiinţă sau de politică. Europeanul e singur, fără morţi care să trăiască alături de el: asemeni lui Peter Schlemihl, şi-a p i e r d u t u m b r a . A ş a se î n t â m p l ă totdeauna la ceasul a m i e z i i . " 1 1

„La deshumanizacion del arte", în Obras completas, voi. III,

p. 428.

72

REVOLTA MASELOR

C a r e este deci, pe scurt, î n ă l ţ i m e a t i m p u l u i nostru ?

IV

CREŞTEREA

VIEŢII

El nu a atins p l e n i t u d i n e a t i m p u r i l o r , dar s i m t e că d o ­ m i n ă toate t i m p u r i l e revolute, că se află deasupra t u t u r o r p l e n i t u d m i l o r cunoscute ale trecutului. Nu este uşor să for­ m u l e z i impresia pe care epoca n o a s t r ă o are despre sine î n ­ săşi: crede că reprezintă ceva m a i m u l t decât toate celelalte, d a r se simte, totodată, ca un î n c e p u t , fără să fie sigură că nu este o agonie. Ce expresie am p u t e a alege ? P o a t e pe aceasta: superioară t u t u r o r celorlalte t i m p u r i şi inferioară ei înseşi. F o a r t e p u t e r n i c ă şi n e s i g u r ă totodată de destinul

D o m i n a ţ i a maselor şi ridicarea nivelului vital, î n ă l ţ i m e a

său. M â n d r ă de forţele sale, d a r t e m â n d u - s e în acelaşi t i m p

i impului pe care o indică acesta, nu sunt la rândul lor alt­

de ele.

ceva decât s i m p t o m e ale u n u i fapt m a i complet şi mai ge­ neral. Acest fapt este aproape grotesc şi incredibil prin însăşi simpla sa e v i d e n ţ ă : l u m e a a crescut brusc şi, odată cu ea şi in e a , s-a ridicat şi nivelul însuşi al vieţii. In curând, viaţa liecăruia a devenit realmente o viaţă universală; adică via­ ta o m u l u i de tip m e d i u o conţine astăzi pe aceea de pe î n l reaga planetă. F i e c a r e individ trăieşte în mod obişnuit lumea in totalitatea ei. A c u m aproape un an, locuitorii din Sevilla urmăreau ceas de ceas, în j u r n a l e l e l o r p o p u l a r e , ceea ce se întâmpla cu nişte oameni care p a r t i c i p a u la o expediţie po­ lară: pe fundalul torid al câmpiei betice se scurgeau deci ghe­ ţari în derivă. N i c i o bucată de p ă m â n t nu mai rămâne acum izolată între limitele sale geometrice, ci, în multe chestiuni de ordin vital, acţionează în celelalte locuri ale planetei. P o ­ trivit principiului fizic, după care lucrurile se află acolo u n d e ele acţionează, v o m recunoaşte astăzi că fiecare punct al glo­ bului are cea mai efectivă ubicuitate. Apropierea de locuri­ le îndepărtate sau prezenţa a ceea ce este absent a lărgit, într-o proporţie fabuloasă, orizontul fiecărei vieţi. L u m e a a crescut însă şi sub aspect temporal. Preistoria şi a r h e o l o g i a au descoperit d o m e n i i istorice de d i m e n s i u n i himerice. Civilizaţii întregi şi imperii, al căror nume, până de curând, nici nu-1 bănuiam măcar, au fost anexate m e m o ­ riei noastre ca nişte noi continente. Ziarele ilustrate şi filmul

74

75

REVOLTA MASELOR

CREŞTEREA VIEŢII

au adus toate aceste fragmente foarte î n d e p ă r t a t e ale l u m i i

două epoci, şi să c o m p a r ă m g a m a de lucruri de v â n z a r e care

sub p r i v i r e a i m e d i a t ă a o m u l u i de rând.

se oferă şi u n u i a , şi celuilalt. Diferenţa este a p r o a p e fabu­

D a r această creştere spaţio-temporală a l u m i i nu ar î n ­

loasă. N u m ă r u l de posibilităţi care se deschid c u m p ă r ă t o ­

semna n i m i c p r i n ea însăşi. Spaţiul şi t i m p u l fizic sunt ele­

rului de azi este practic nelimitat. Este greu de i m a g i n a t ca

mente absolut stupide ale universului. De aceea este m a i

astăzi cineva să-şi dorească un a n u m i t obiect şi acesta să nu

justificat decât se crede de obicei cultul pentru viteză pe care

existe pe piaţă şi viceversa: este imposibil ca un om să-şi

îl au, d e o c a m d a t ă , c o n t e m p o r a n i i noştri. Viteza făcută din

imagineze sau să dorească tot ce este de v â n z a r e . Mi se va

timp şi d i n spaţiu este nu mai p u ţ i n stupidă decât c o m p o ­

spune că, la o avere p r o p o r ţ i o n a l egală, o m u l de azi nu va

nentele sale; dar ea serveşte pentru a le anula. O stupiditate

putea c u m p ă r a mai m u l t e l u c r u r i decât o m u l d i n secolul al

nu poate fi d o m i n a t ă decât de o alta. Pentru om era o p r o ­

XVIII-lea. C e e a ce este fals, pentru că industria a redus pre­

blemă de o n o a r e să triumfe asupra spaţiului şi a t i m p u l u i

ţul la aproape toate articolele. Dar, la u r m a u r m e i , nu mă

cosmic , care sunt total lipsite de sens; nu există motiv să

interesează ca această observaţie să se adeverească; î n a i n t e

ne m i r ă m că t r ă i m o plăcere copilărească când ne servim de

de toate, ea nu ar face altceva decât să sublinieze ceea ce

această v i t e z ă goală, cu care s u p r i m ă m spaţiul şi s u p r i m ă m

vreau să spun.

1

timpul. A n u l â n d u - l e , le însufleţim pentru a profita cât m a i

Activitatea de a c u m p ă r a ia sfârşit în m o m e n t u l în care

bine posibil de ele, din p u n c t de vedere v i t a l ; p u t e m să fim

ne decidem pentru un obiect. Or, p r i n aceasta, ea este m a i

în mai multe locuri decât înainte, să ne bucurăm de mai multe

mtâi o alegere, iar alegerea începe prin a ne da seama de p o ­

d r u m u r i dus-întors, să c o n s u m ă m mai m u l t t i m p cosmic

sibilităţile pe care le oferă piaţa. De aici rezultă că viaţa, prin

î n t r - u n t i m p vital m a i r e d u s . In definitiv, creşterea substanţei l u m i i nu constă în spo­

modul său de „a c u m p ă r a " , constă în p r i m u l rând în a trăi aceste posibilităţi de c u m p ă r a r e ca atare. C â n d v o r b i m des­

rirea dimensiunilor sale, ci în faptul că ea cuprinde mai m u l ­

pre viaţa noastră, p i e r d e m din vedere tocmai acest p u n c t

te lucruri. Fiecare lucru — şi înţelegeţi acest cuvânt în sensul

esenţial: viaţa noastră este în orice clipă şi î n a i n t e de orice

său cel m a i larg — este ceva care se poate dori, încerca, face,

conştiinţa a ceea ce ne este posibil. Dacă, în orice clipă, n-am

desface, găsi, ceva de care ne p u t e m b u c u r a sau pe care îl

avea în faţa noastră decât o posibilitate, ar fi lipsit de sens

putem respinge; toate aceste cuvinte exprimă activităţi vitale.

s-o mai n u m i m astfel. Aceasta ar fi mai degrabă o necesita­

Să l u ă m în consideraţie oricare dintre activităţile noas­

te pur şi simplu. Dar iată că acest foarte straniu fapt al vie­

t r e : a c u m p ă r a , de exemplu. î n c h i p u i ţ i - v ă doi bărbaţi, u n u l

ţii noastre posedă condiţia radicală de a avea î n t o t d e a u n a în

din epoca noastră, iar celălalt din secolul al XVIII-lea, care

faţă mai m u l t e ieşiri care, prin varietatea lor, dobândesc ca­

sunt la fel de bogaţi, în raport cu valoarea b a n u l u i din cele

racterul de posibilităţi pentru care ne putem decide 1 . A spune

1

Omul trebuie să triumfe asupra distanţei şi asupra temporizării tocmai pentru că el este muritor, pentru că timpul său vital este li­ mitat. Pentru Dumnezeu, a cărui existenţă este nemuritoare, auto­ mobilul ar fi lipsit de sens.

1

în cel mai rău caz şi dacă lumea ar părea redusă la o singură ieşire, întotdeauna vor fi două posibilităţi: aceasta din urmă şi ieşirea din lume. Dar ieşirea din lume face parte din lume, tot aşa cum uşa lace parte dintr-o cameră.

CREŞTEREA VIEŢII

REVOLTA MASELOR

76

77

că t r ă i m e acelaşi lucru cu a spune că ne aflăm î n t r - o a m ­

bucura au crescut într-un m o d incredibil, cel puţin de la în­

bianţă de posibilităţi determinate, pe care le n u m i m de obi­

ceputul secolului.

cei „ c i r c u m s t a n ţ e " . A trăi î n s e a m n ă a ne afla în interiorul 1

„ c i r c u m s t a n ţ e i " sau al l u m i i . Pentru că acesta este sensul

D a r creşterea p o t e n ţ i a l u l u i vital nu se reduce la ceea ce .un spus până aici. Creşterea trebuie înţeleasă şi într-un sens

originar al ideii de „ l u m e " . L u m e a este inventarul posibi­

mai i m e d i a t şi m a i misterios. Este un fapt constant şi n o ­

lităţilor noastre vitale. Ea nu este deci ceva aparte şi străin

toriu că, în efortul fizic şi sportiv, se r e a l i z e a z ă astăzi per­

de viaţa noastră, ci constituie autentica periferie a acesteia.

formanţe care le depăşesc cu m u l t pe toate cele cunoscute

R e p r e z i n t ă ceea ce p u t e m fi, adică potenţialitatea noastră

în trecut. Nu este de ajuns să a d m i r ă m fiecare performanţă

vitală. Or, aceasta trebuie să devină concretă pentru a se rea­

şi să r e c u n o a ş t e m recordul pe care îl doboară, ci trebuie să

liza sau, altfel spus, noi nu d e v e n i m decât o parte m i n i m ă

fim atenţi la influenţa pe care frecvenţa lor o exercită asu­

din ceea ce p u t e m fi. De aceea l u m e a ni se pare atât de mare,

pra noastră, c o n v i n g â n d u - n e că o r g a n i s m u l u m a n posedă

iar noi, care suntem în ea, un l u c r u neînsemnat. L u m e a sau

m vremea de azi capacităţi superioare celor pe care le-a avut

viaţa noastră posibilă î n s e a m n ă î n t o t d e a u n a ceva mai m u l t

vreodată. Pentru că un lucru s i m i l a r se î n t â m p l ă şi în şti­

decât destinul nostru sau decât viaţa efectivă.

inţă. In n u m a i câţiva ani, ştiinţa şi-a lărgit o r i z o n t u l cos­

D a r ceea ce mă interesează a c u m este să s u b l i n i e z d o a r

mic într-un m o d de neînchipuit. Fizica lui Einstein se mişcă

c u m a crescut potenţialul vieţii umane, care cuprinde un an­

în spaţii atât de vaste, încât bătrâna fizică a lui N e w t o n ocupă

samblu de posibilităţi, cu m u l t mai m a r e astăzi ca n i c i o d a ­

in ele doar o m a n s a r d ă 1 . Iar creşterea extensivă se datoreşte

tă. In plan intelectual, viaţa are m a i m u l t e căi posibile de a

unei creşteri intensive în p r e c i z i a ştiinţifică. Fizica lui Ein­

oferi, mai m u l t e idei, mai m u l t e probleme, m a i m u l t e date,

stein ţine seama de diferenţele m i n i m e , nesocotite î n a i n t e

mai m u l t e ştiinţe, mai m u l t e p u n c t e de vedere. In v r e m e ce

şi neluate în calcul, pentru că p ă r e a u lipsite de î n s e m n ă t a ­

în viaţa primitivă, meseriile şi ocupaţiile aproape că se nu­

te. Atomul, în fine, ieri limită a l u m i i , astăzi s-a „umflat"

m ă r a u pe degetele de la o m â n ă — păstor, vânător, r ă z b o i ­

până la a se converti î n t r - u n î n t r e g sistem planetar. Şi nu

nic, vraci —, repertoriul de profesii posibile este astăzi infinit

mă refer la tot ceea ce ar putea î n s e m n a aceasta, ca perfec­

mai m a r e . în d o m e n i u l d i v e r t i s m e n t u l u i se î n t â m p l ă ceva

ţiune a culturii — subiect care. nu mă interesează a c u m —,

asemănător, cu toate că — iar acest fenomen are o gravitate

ci la creşterea puterilor subiective pe care le presupune toa-

mai m a r e decât se p r e s u p u n e — g a m a sa nu este la fel de

t a această evoluţie. Nu vreau să afirm astfel că fizica lui Ein­

bogată ca în celelalte sfere ale vieţii. Totuşi, pentru o m u l

stein ar fi mai exactă decât cea a lui N e w t o n , ci că o m u l

cu o viaţă obişnuită, care locuieşte în oraşe — iar oraşele sunt

Einstein este în stare de o mai mare exactitate şi libertate de

r e p r e z e n t ă r i ale existenţei actuale —, posibilităţile de a se 1

1

în prefaţa la prima mea carte, Meditaciones del Quijote, 1916. în Las Atlântidas apare sub numele de „orizont". A se vedea şi eseul „El origen deportivo del Estado", 1926, inclus în voi. VII din El Espectador (şi în Obras completas, voi. II).

Lumea lui Newton era infinită; dar această infinitate nu era o mărime, ci o generalizare vidă, o utopie abstractă şi fără conţinut. Lumea lui Einstein este finită, dar plină şi concretă în toate părţile sale; este, prin urmare, o lume mai bogată în lucruri şi, efectiv, de dimensiuni mai mari.

REVOLTA MASELOR

CREŞTEREA VIEŢII

spirit decât o m u l N e w t o n ; tot aşa c u m un c a m p i o n de box

cadenţă absolută, cea care constă în scăderea vitalităţii, iar

astăzi loveşte cu p u m n u l mai tare ca niciodată î n a i n t e .

aceasta există n u m a i când este resimţită. D i n această pricină

78 1

A ş a c u m filmul şi ilustraţiile p u n în faţa ochilor o m u ­

79

m-am oprit asupra unui fenomen căruia de obicei i se acordă

lui obişnuit cele mai î n d e p ă r t a t e colţuri ale planetei, ziarele

puţină a t e n ţ i e : conştiinţa sau senzaţia că orice epocă îşi are

şi discuţiile îi a d u c veşti despre performanţele intelectuale,

propriul nivel vital.

pe care aparatele tehnice recent inventate le confirmă din vitrine. T o a t e acestea lasă în m i n t e a lui impresia u n e i fabu­ loase atotputernicii. Nu vreau să spun p r i n aceasta că viaţa u m a n ă ar fi as­ tăzi mai b u n ă decât în alte t i m p u r i . N - a m vorbit despre ca­ litatea vieţii actuale, ci doar de creşterea ei, de p r o g r e s u l ei cantitativ sau potenţial. Sper să descriu astfel r i g u r o s con­ ştiinţa o m u l u i actual, tonusul său vital, care constă în a se simţi î n z e s t r a t cu un potenţial mai m a r e ca niciodată şi a-şi î n c h i p u i î n t r e g u l trecut afectat de n a n i s m . Această descriere era necesară pentru a preîntâmpina elu­ cubraţiile despre decadenţă şi m a i ales despre decadenţa oc­ cidentală, care s-au tot înmulţit în ultimul deceniu. Amintiţi-vă de r a ţ i o n a m e n t u l pe care îl făceam eu şi care mi se pare pe cât de simplu, pe atât de evident. Nu se poate vorbi despre decadenţă fără a p r e c i z a ce î n s e a m n ă decadenţa. P e s i m i s ­ tul termen se referă oare la c u l t u r ă ? Există o d e c a d e n ţ ă a culturii e u r o p e n e ? Sau m a i d e g r a b ă există doar o d e c a d e n ­ ţă a o r g a n i z a ţ i i l o r naţionale e u r o p e n e ? Să p r e s u p u n e m că da. D a r este oare suficient acest l u c r u p e n t r u a vorbi de de­ cadenţă occidentală ? N i c i d e c u m . Pentru că aceste decadenţe sunt slăbiciuni parţiale, referitoare la elemente secundare ale istoriei: c u l t u r i şi naţiuni. Nu există decât o s i n g u r ă de1

Libertatea spiritului, adică puterea intelectului, se măsoară prin capacitatea de a disocia ideile tradiţional inseparabile. A disocia ideile este mult mai greu decât a le asocia, după cum demonstrează Kohler în cercetările lui despre inteligenţa cimpanzeilor. Niciodată mintea umană nu a avut o mai mare capacitate de disociere ca acum.

Aceasta ne-a făcut să v o r b i m despre „ p l e n i t u d i n e a " pe care au resimţit-o a n u m i t e secole, în raport cu altele care, dimpotrivă, se considerau ca decăzute, coborând de la m a r i înălţimi, din vechi şi l u m i n o a s e vârste de aur. Şi î n c h e i a m subliniind un fapt evident şi a n u m e că t i m p u l nostru se ca­ racterizează printr-o ciudată p r e z u m ţ i e : se crede d e a s u p r a oricărui alt t i m p t r e c u t ; ba chiar m a i m u l t decât a t â t : ig­ norând trecutul în î n t r e g i m e , nu recunoaşte epocile clasice şi normative, dar se consideră pe sine ca ducând o viaţă nouă, superioară vieţii d i n toate epocile trecute şi i r e d u c t i b i l ă la acestea. Mă îndoiesc că am putea î n ţ e l e g e t i m p u l nostru fără a ne opri asupra acestei observaţii. Pentru că tocmai aceasta este p r o b l e m a sa. D a c ă t i m p u l nostru s-ar simţi decăzut, ar considera celelalte epoci ca superioare lui, iar aceasta ar fi unul şi acelaşi l u c r u cu a le respecta şi admira, cu a venera începuturile care le-au generat. T i m p u l nostru ar avea idea­ luri clare şi ferme, chiar dacă nu ar fi în stare să le î m p l i ­ nească. D a r adevărul este exact pe d o s : trăim într-o v r e m e care se simte fantastic de capabilă să împlinească, dar nu ştie Ce să împlinească. Intr-un timp care d o m i n ă toate lucrurile, dar nu se domină pe sine. Se simte pierdut în propria-i abun­ denţă. Cu mai multe mijloace, mai m u l t ă ştiinţă şi mai m u l t e tehnici ca oricând, l u m e a actuală este cea mai nefericită dini re l u m i : merge p u r şi s i m p l u în derivă. De aici p r o v i n e acel ciudat amestec de atotputernicie şi nesiguranţă care s-a cuibărit în sufletul contemporan. D e ­ spre acesta din u r m ă s-ar putea spune ceea ce s-a spus şi despre regentul din perioada m i n o r a t u l u i lui L u d o v i c al

80

81

REVOLTA MASELOR

CREŞTEREA VIEŢII

X V - l e a : că avea toate talentele, în afară de acela de a se fo­

al dorinţelor lor se va realiza inexorabil, cu o necesitate ase­

losi de ele. M u l t e l u c r u r i p ă r e a u deja imposibile în secolul

mănătoare necesităţii astronomice. Protejaţi de această idee

al X l X - l e a , care era totuşi neclintit în credinţa sa în p r o ­

în faţa conştiinţei lor, ei au lăsat din m â n ă c â r m a istoriei,

gres. Astăzi, cu cât ne c o n v i n g e m mai tare că totul e posi­

au renunţat la vigilenţă, şi-au p i e r d u t a g e r i m e a şi eficienţa.

bil, cu atât t r ă i m şi p r e s i m ţ i r e a că este posibil şi ceea ce este

Şi astfel, viaţa le-a scăpat p r i n t r e degete, a devenit complet

1

r ă u : reculul, barbaria, d e c a d e n ţ a . Privit în sine, acesta nu

nesupusă, iar astăzi u m b l ă de capul ei, fără o direcţie anume.

ar fi un s i m p t o m r ă u : ar î n s e m n a că r e l u ă m contactul cu

Sub m a s c a u n u i generos futurism, progresistul nu se mai

n e s i g u r a n ţ a esenţială p e n t r u orice viaţă, cu neliniştea du­

preocupă de viitor; convins că nu va avea surprize, nici se­

reroasă şi totodată savuroasă, care e înlănţuită în fiece clipă,

crete, peripeţii sau inovaţii esenţiale, sigur că l u m e a va î n a ­

d a c ă v o m şti s-o t r ă i m pe deplin, p â n ă în m i e z u l ei, palpi­

inta tot pe d r u m u l drept, fără abateri sau reculuri, el îşi

tant şi crunt. De obicei, e v i t ă m contactul cu această pulsa­

adoarme neliniştea privitoare la viitor şi se instalează într-un

ţie îngrozitoare, care face din fiece clipă sinceră o minusculă

prezent definitiv. Nu avem de ce să ne m i r ă m că astăzi l u ­

i n i m ă efemeră; ne s t r ă d u i m să ne r e c ă p ă t ă m siguranţa şi să

mea pare golită de proiecte, de anticipări sau idealuri. N i ­

devenim insensibili la dramatismul radical al destinului nos­

meni nu se mai îngrijeşte să le pregătească. Astfel a avut loc

tru, ascunzându-1 d u p ă obiceiuri, datini, locuri c o m u n e —

dezertarea m i n o r i t ă ţ i l o r diriguitoare, care constituie întot­

cloroformul obişnuit. Este deci bine ca, pentru p r i m a oară

deauna reversul revoltei maselor.

d u p ă aproape trei secole, să descoperim în noi conştiinţa că nu ştim ce se va î n t â m p l a m â i n e . T o ţ i cei care vor a d o p t a în faţa existenţei o atitudine se­ rioasă şi vor avea sentimentul răspunderii lor depline vor fi î n c e r c a ţ i de un fel de n e s i g u r a n ţ ă care îi va î n d e m n a să fie cu ochii în patru. O r d o n a n ţ a r o m a n ă i m p u n e a santine­ lelor legiunii să-şi ţină degetul arătător peste buze, ca să evite s o m n u l şi să rămână atenţi. Gestul nu-i rău şi pare a i m p u n e o m a i m a r e linişte tăcerii nocturne, pentru a p u t e a auzi mai bine tainica germinare a viitorului. Siguranţa epocilor de ple­ n i t u d i n e — cea din u l t i m u l secol, de p i l d ă — este o i l u z i e optică ce duce la neglijarea viitorului, lăsând direcţia aces­ t u i a î n seama mecanicii u n i v e r s u l u i . L i b e r a l i s m u l p r o g r e ­ sist, ca şi socialismul lui M a r x , p r e s u p u n că viitorul o p t i m 1

Aceasta este originea profundă a diagnosticelor de decadenţă. Nu că am fi decadenţi, ci că, fiind dispuşi să admitem orice posibi­ litate, nu o excludem pe cea a decadenţei.

D a r a venit timpul să v o r b i m iarăşi despre aceasta din urmă. D u p ă ce am insistat asupra aspectului favorabil pe care îl p r e z i n t ă triumful maselor, e bine să vedem şi cealaltă parte, m a i periculoasă.

V

O

DATĂ

O DATĂ STATISTICĂ

STATISTICĂ

83

luntem proiectaţi în existenţă ca gloanţele dintr-o puşcă, a păror traiectorie este absolut d e t e r m i n a t ă . F a t a l i t a t e a peste I are dăm când „ c ă d e m " în această l u m e — l u m e a este î n II itdeauna aceasta, cea de a c u m — este cu totul contrară. In loc să ne i m p u n ă o traiectorie, ne i m p u n e mai m u l t e şi, prin I I I mare, ne obligă s ă . . . alegem. Este deci surprinzătoare condiţia vieţii noastre. A trăi î n s e a m n ă a ne simţi fatalmente obligaţi să ne exercităm libertatea, să d e c i d e m ceea ce v o m

A c e s t eseu ar vrea să l ă m u r e a s c ă diagnosticul t i m p u l u i

deveni în această lume. Activitatea noastră de decizie nu are

nostru, al vieţii noastre actuale. P r i m a sa parte, deja e n u n ­

nici o clipă de răgaz. C h i a r atunci când suntem disperaţi şi

ţată, se p o a t e r e z u m a astfel: privită ca a n s a m b l u de posi­

ne lăsăm în voia soartei, l u ă m deci hotărârea de a nu hotărî.

bilităţi, viaţa noastră este magnifică, exuberantă, superioară

Este fals aşadar să spunem că, în viaţă, „hotărăsc circums-

t u t u r o r celorlalte m o d u r i de existenţă c u n o s c u t e în istorie.

i antele". Dimpotrivă, circumstanţele reprezintă dilema, me­

D a r p r i n însuşi faptul că limitele sale sunt m a i vaste, ea a

reu nouă, în faţa căreia trebuie să hotărâm. Dar cel care decide

depăşit cadrul, principiile, normele şi i d e a l u r i l e lăsate m o ş ­

este doar caracterul nostru.

tenire prin tradiţie. Este mai viaţă decât toate celelalte vieţi,

Toate acestea se pot aplica şi vieţii colective. Şi în ea există,

şi de aceea este şi m a i problematică. Ea nu se poate orienta

mai întâi, un orizont de posibilităţi, iar apoi o rezoluţie care

privind trecutul 1 . T r e b u i e să-şi descopere p r o p r i u l destin.

alege şi decide m o d u l efectiv al vieţii colective. A c e a s t ă re­

D a r trebuie ca a c u m să-i c o m p l e t ă m diagnosticul. Viaţa,

zoluţie e m a n ă din caracterul pe care îl are societatea sau,

care este, î n a i n t e de orice, viaţă posibilă, ceea ce p u t e m fi,

l eea ce este acelaşi lucru, din tipul de om care este d o m i ­

reprezintă totodată şi în acelaşi timp capacitatea de a decide,

nant, în epoca noastră d o m i n ă omul-masă, el este cel care

între mai multe posibilităţi, ce p u t e m realmente deveni. C i r ­

decide. Să nu mi se spună că aceasta se î n t â m p l a şi în epoca

c u m s t a n ţ a şi decizia sunt cele două elemente esenţiale din

democraţiei, a sufragiului universal. în sufragiul universal

care se compune viaţa. Circumstanţa, deci posibilităţile, con­

nu masele sunt cele care h o t ă r ă s c ; rolul lor consta în a adera

stituie p a r t e a dată sau i m p u s ă a vieţii n o a s t r e ; o m a i p u t e m

la decizia uneia sau alteia dintre minorităţi. A c e s t e a îşi p r e ­

n u m i şi „ l u m e " . Viaţa nu-şi alege lumea, ci d i m p o t r i v ă , a

zentau „ p r o g r a m e l e " — cuvânt g r ă i t o r ! P r o g r a m e l e erau,

trăi î n s e a m n ă a ne afla, fireşte, într-o l u m e d e t e r m i n a t ă şi

într-adevăr, p r o g r a m e de viaţă colectivă. P r i n ele, masele

de neînlocuit, adică în l u m e a de a c u m . L u m e a noastră este

erau invitate să accepte un proiect de decizie.

partea de fatalitate pe care o conţine viaţa noastră. D a r această

Astăzi se petrece un l u c r u cu totul diferit. D a c ă p r i v i m

fatalitate vitală nu seamănă cu fatalitatea m e c a n i c ă . N o i nu

viaţa din ţările u n d e triumful maselor este m a i avansat — c u m este c a z u l ţărilor m e d i t e r a n e e n e —, v o m fi surprinşi

1

O să vedem totuşi cum se pot primi din trecut, dacă nu o orien­ tare pozitivă, cel puţin anumite sfaturi negative. Trecutul nu ne va spune ce anume trebuie să facem, ci ceea ce trebuie să evităm.

să constatăm că în ele se trăieşte, din punct de v e d e r e p o ­ litic, de pe o zi pe alta. F e n o m e n u l este cât se poate de ciu­ dat. Puterea publică se află în m â i n i l e u n u i r e p r e z e n t a n t al

84

REVOLTA MASELOR

maselor. A c e s t e a sunt atât de p u t e r n i c e , î n c â t au anihilat orice o p o z i ţ i e posibilă. Ele sunt stăpâne ale p u t e r i i publice î n t r - u n m o d atât de necontestat, absolut, î n c â t ar fi foarte greu de găsit în istorie forme de g u v e r n a r e la fel de puter­ nice p r e c u m acestea. Şi totuşi puterea publică, guvernul, tră­ ieşte de azi pe m â i n e ; nu se p r e z i n t ă ca un v i i t o r limpede, nu î n s e a m n ă o p r o m i s i u n e bine definită de viitor, nu apare ca început al unei epoci a cărei dezvoltare sau evoluţie poate fi imaginată. Pe scurt, trăieşte fără un p r o g r a m de viaţă, fără proiecte. N u ştie î n c o t r o s e î n d r e a p t ă ; p e n t r u c ă d e fapt n u se î n d r e a p t ă spre n i c ă i e r i ; nu are un d r u m prestabilit, o tra­ iectorie prevăzută. C â n d această p u t e r e p u b l i c ă î n c e a r c ă să se justifice, nu face nici o referire la viitor, ci dimpotrivă, se î n c h i d e în prezent şi afirmă cu d e p l i n ă s i n c e r i t a t e : „Sunt un m o d anormal de guvernare, impus de circumstanţe". A d i c ă de urgenţele p r e z e n t u l u i şi nu de p r e v i z i u n i asupra viitorului. De aceea acţiunea sa se reduce la eschivarea con­ flictelor de fiecare zi, deci nu la r e z o l v a r e a lor, ci la încer­ carea de a se îndepărta de ele cât m a i repede posibil, folosind orice mijloc, chiar şi pe cele a c ă r o r folosire ar d u c e la acu­ m u l a r e a de conflicte şi m a i m a r i în z i u a u r m ă t o a r e . Astfel s-a î n t â m p l a t î n t o t d e a u n a c â n d p u t e r e a publică — atotpu­ ternică şi efemeră — a fost exercitată direct de către mase. O m u l - m a s ă este o m u l a cărui v i a ţ ă e lipsită de proiecte şi merge în derivă. De aceea nici nu construieşte nimic, cu toate că posibilităţile şi puterea sa sunt e n o r m e . T o c m a i acest tip de om d e c i d e în epoca noastră. Se i m ­ p u n e deci să-i a n a l i z ă m caracterul. V o m găsi cheia acestei analize dacă, î n t o r c â n d u - n e la î n ­ ceputul acestui eseu, ne v o m î n t r e b a : De u n d e au venit toate aceste m u l ţ i m i care u m p l u p â n ă la refuz scena istoriei ? A c u m câţiva ani, marele economist W e r n e r Sombart su­ blinia un fapt, aparent atât de simplu, î n c â t este ciudat că n-a fost constatat de nimeni dintre cei care se ocupă de p r o -

O DATĂ STATISTICĂ

85

U r m e l e c o n t e m p o r a n e . A c e s t fapt foarte s i m p l u este sufi• i e n t p e n t r u a l ă m u r i v i z i u n e a n o a s t r ă a s u p r a E u r o p e i acni.ile sau cel p u ţ i n p e n t r u a ne i n d i c a posibilitatea de a o niii'lege mai bine. Faptul este următorul: din secolul al Vl-lea, | .md începe istoria europeană, până în anul 1800 — adică de-a lungul a d o u ă s p r e z e c e secole —, E u r o p a n-a reuşit să d e I lăşească cifra de o sută optzeci de milioane de locuitori. Or, Intre 1800 şi 1914, adică într-un secol şi ceva, populaţia Eui c >pei se ridică de la 180 de m i l i o a n e la 460 de m i l i o a n e ! Bănuiesc că diferenţa dintre cele d o u ă cifre nu mai lasă nici o ii i(Ioială asupra vocaţiei prolifice a u l t i m u l u i veac. In trei ge­ neraţii, Europa a produs „pasta u m a n ă " în cantităţi uriaşe, rare, lansându-se ca un torent în spaţiul istoriei, 1-a inundat. Acest fapt, repet, ar fi de ajuns pentru a înţelege triumful ma­ selor şi tot ceea ce se reflectă şi se anunţă prin el. Pe de altă parte, acest fapt trebuie considerat ca u n u l dintre factorii cei mai concreţi ai creşterii vieţii, pe care am subliniat-o mai sus. D a r acest fapt ne arată în acelaşi t i m p că nu este î n t e ­ meiată a d m i r a ţ i a prin care subliniem creşterea u n o r ţări noi, cum ar fi Statele U n i t e ale A m e r i c i i . Ne m i r ă creşterea lor, pentru că î n t r - u n secol au ajuns la 100 de milioane de locuii (>ri, dar adevărata minune este creşterea prolifică a Europei. I ată deci un alt motiv pentru a rectifica mirajul pe care îl pre­ supune americanizarea Europei. N i c i măcar trăsătura care ar părea cea m a i evidentă pentru a caracteriza A m e r i c a — r a ­ piditatea creşterii populaţiei sale — nu-i este proprie. Euro­ pa a crescut în veacul trecut cu mult mai mult decât America. America s-a constituit prin debordarea europeană. Deşi statistica lui W e r n e r S o m b a r t nu este atât de cu­ noscută pe cât s-ar cuveni, mi se pare că perceperea conl u z ă a creşterii considerabile a populaţiei europene era destul de notorie p e n t r u a mai insista asupra acestui fapt. D e c i nu creşterea p o p u l a ţ i e i , transcrisă î n cifre, m ă interesează, c i diferenţa c a r e p u n e în relief caracterul vertiginos al acestei

86

REVOLTA MASELOR

O DATĂ STATISTICĂ

creşteri. Acesta este faptul care ne interesează a c u m . Deoa­

acestor d o u ă principii — d e m o c r a ţ i a liberală şi tehnica —,

rece această creştere vertiginoasă î n s e a m n ă că valuri întregi de o a m e n i au fost a r u n c a t e în istorie î n t r - u n ritm atât de accelerat, încât nu era deloc uşor să m a i fie şi saturaţi cu c u l t u r a tradiţională. î n t r - a d e v ă r , tipul m e d i u al e u r o p e a n u l u i actual posedă

87

specia e u r o p e a n ă s-a triplat î n t r - u n singur secol. Un fapt atât de deosebit ne obligă, dacă nu preferăm să fim nebuni, să tragem u r m ă t o a r e l e c o n c l u z i i : Prima, că democraţia liberală bazată pe creaţia tehnică este lipul superior de viaţă publică ce se cunoaşte până astăzi.

un suflet mai sănătos şi m a i puternic decât cel al o m u l u i din

A doua, că acest tip de viaţă nu va fi probabil cel m a i

veacul trecut, d a r şi m u l t mai simplu. De aceea lasă uneori

bun dintre cele care ar p u t e a fi imaginate, dar cel pe care

i m p r e s i a u n u i om p r i m i t i v ivit pe neaşteptate î n t r - o civili­

l-am i m a g i n a mai b u n va trebui să păstreze esenţialul aces­

z a ţ i e î m b ă t r â n i t ă . în şcoli, cu care se m â n d r e a u cei din se­

tor principii.

colul trecut, nu s-a putut face altceva decât să se predea maselor tehnicile vieţii m o d e r n e , dar nu s-a reuşit şi educarea lor.

A treia, că orice î n t o a r c e r e la forme de v i a ţ ă inferioare celor din secolul al X l X - l e a este o sinucidere.

Li s-au dat i n s t r u m e n t e pentru a trăi intens, d a r nu şi sen­

0 dată recunoscute toate acestea, cu toată claritatea pe

sibilitate pentru m a r i l e î n d a t o r i r i istorice; li s-au inoculat

care o cere claritatea faptului însuşi, va trebui să ne î n t o a r ­

în m o d violent orgoliul şi puterea mijloacelor moderne, dar

cem î m p o t r i v a secolului al X l X - l e a . D a c ă este evident că

nu şi spiritul. De aceea nu vor să aibă n i m i c c o m u n cu spi­

exista în el ceva e x t r a o r d i n a r şi incomparabil, nu este m a i

r i t u l ; noile generaţii se p r e g ă t e a u să p r e i a c o n d u c e r e a lu­ m i i de parcă l u m e a ar fi un p a r a d i s fără u r m e vechi, fără p r o b l e m e t r a d i ţ i o n a l e şi complexe. Secolului trecut îi revin deci gloria şi responsabilitatea de a fi dat d r u m u l m a r i l o r m u l ţ i m i pe suprafeţele istoriei. A c e s t fapt ne oferă astfel perspectiva cea m a i potrivită pen­ tru o dreaptă j u d e c a t ă a acestui secol. T r e b u i e să fi avut în el ceva extraordinar, i n c o m p a r a b i l , de v r e m e ce în a t m o ­ sfera lui s-au copt a s e m e n e a recolte de vieţi u m a n e . O r i c e preferinţă pentru p r i n c i p i i care au inspirat orice altă epocă trecută este frivolă şi ridicolă, dacă mai înainte nu dovedeşte că şi-a dat seama de acest fapt magnific şi că a încercat să-1 digere. întreaga istorie ne apare ca un uriaş laborator în care s-au făcut toate î n c e r c ă r i l e i m a g i n a b i l e p e n t r u a obţine o formulă de viaţă publică, formulă care să favorizeze planta „ o m " . Şi trecând d i n c o l o de orice sofisticare posibilă, ex­ perienţa ne arată că, s u p u n â n d speţa u m a n ă t r a t a m e n t u l u i

puţin adevărat că t r e b u i a să şi sufere de a n u m i t e vicii radi­ cale, de a n u m i t e insuficienţe constitutive, p e n t r u că a ză­ mislit o castă de oameni — o a m e n i i - m a s ă rebeli — care p u n mtr-un pericol iminent înseşi principiile cărora le datorează viaţa. D a c ă acest tip u m a n c o n t i n u ă să fie stăpânul E u r o ­ pei şi dacă el r ă m â n e în m o d definitiv cel care decide, vor li de ajuns treizeci de ani p e n t r u ca acest c o n t i n e n t al nosi i u să revină la barbarie. T e h n i c i l e j u r i d i c e şi m a t e r i a l e se vor volatiliza cu aceeaşi u ş u r i n ţ ă cu care s-au pierdut, de atâtea ori, secrete de fabricaţie 1 . Viaţa se va chirci. A c t u a l a 1

Herman Weyl, unul dintre cei mai mari fizicieni actuali, coleg .şi continuator al lui Einstein, are obiceiul să spună, în conversaţiile particulare, că dacă ar muri subit zece sau douăsprezece persoane anume, î aproape sigur că minunea fizicii moderne s-ar pierde pentru tot­ deauna în omenire. A fost nevoie de o pregătire de mai multe secole pentru a acomoda organul mental cu complicaţiile abstracte ale te­ oriei fizice. Orice eveniment poate anihila o atât de extraordinară po­ sibilitate umană, care, în plus, constituie baza tehnicii viitoare.

88

REVOLTA MASELOR

abundenţă de posibilităţi se va converti într-o sărăcire efec­ tiva, m lipsuri, într-o îngrijorătoare n e p u t i n ţ ă ; într-o a d e ­ vărata decadenţă. Pentru că revolta m a s e l o r nu este altceva decât ceea ce R a t h e n a u n u m e a „invazia verticală a bar­ barilor.

VI

ÎNCEPE

DISECAREA

OMULUI-MASĂ

Este deci foarte necesară o cunoaştere profundă a o m u iui-masa, rezervor potenţial al celui mai m a r e bine si, tot­ odată, al celui mai m a r e rău. C u m este acest o m - m a s ă care d o m i n ă astăzi viaţa p u ­ blică, politică şi nepolitică ? De ce este aşa c u m este sau, vreau să spun, c u m a fost el p r o d u s ? E bine să r ă s p u n d e m c o n c o m i t e n t la ambele întrebări, deoarece se l ă m u r e s c reciproc. O m u l care î n c e a r c ă astăzi să treacă în fruntea existenţei e u r o p e n e este foarte diferit de cel care a condus în secolul al X l X - l e a , d a r a fost p r o ­ dus şi pregătit în secolul al X l X - l e a . O r i c e spirit perspicace de la 1820, de la 1850 sau de la 1880 a putut, p r i n t r - u n sim­ plu r a ţ i o n a m e n t apriori, să p r e v a d ă gravitatea situaţiei is­ torice actuale. Şi, într-adevăr, nu se î n t â m p l ă n i m i c nou care să nu fi fost p r e v ă z u t a c u m o sută de ani. „ M a s e l e î n a i n ­ t e a z ă ! " spunea, apocaliptic, H e g e l . „Fără o nouă putere spi­ rituală, epoca noastră, care este o epocă revoluţionară, va produce o catastrofă", a n u n ţ a A u g u s t e C o m t e . „Văd c u m creşte m a r e e a n i h i l i s m u l u i " , striga m u s t ă c i o s u l de N i e t z s che, de pe un vârf de stâncă din Engadina. Este falsă afir­ maţia că istoria nu este previzibilă. Ea a fost profetizată de nenumărate ori. Dacă viitorul nu şi-ar oferi o l a t u r ă p r o ­ feţiei, el n-ar m a i putea fi înţeles nici în m o m e n t u l în care se împlineşte şi devine trecut. Ideea că istoricul este un pro­ fet al e v e n i m e n t e l o r trecute r e z u m ă î n t r e a g a filozofie a is­ toriei. Desigur, se poate anticipa d o a r structura generală a viitorului, dar acesta este singurul lucru pe care, la drept vorbind, îl î n ţ e l e g e m din trecut sau din prezent. De aceea,

90

REVOLTA MASELOR

ÎNCEPE

DISEC

ARE

A

OMULUI-MASĂ

91

dacă vreţi să vă vedeţi bine epoca, priviţi-o de departe. De

şi i m p o r t a n ţ a lui apar în m o d a u t o m a t când ne a d u c e m

la ce distanţă ? Foarte s i m p l u : tocmai de la distanţa care vă

aminte că această nestânjenire vitală a lipsit cu totul o a m e ­

î m p i e d i c ă să vedeţi nasul C l e o p a t r e i .

nilor de r â n d din trecut. P e n t r u ei, dimpotrivă, v i a ţ a a fost

Ce aspecte oferă existenţa acestui om m u l t i t u d i n a r , că­

0 soartă copleşitoare, din p u n c t de vedere e c o n o m i c şi fi­

ruia secolul al X l X - l e a îi dă naştere într-o p r o p o r ţ i e tot mai

zic. Ei şi-au simţit viaţa a nativitate ca pe o a c u m u l a r e de

m a r e ? M a i întâi, un aspect de facilitate m a t e r i a l ă absolută,

impedimente, pe care erau nevoiţi să le î n d u r e , fără altă so­

în toate privinţele. N i c i o d a t ă o m u l m e d i u n-a putut să-şi

luţie decât aceea de a li se adapta, de a se oploşi în spaţiul

rezolve cu atâta înlesnire problemele sale economice. în vre­

strâmt care le mai r ă m â n e a .

me ce, proporţional, m a r i l e averi descreşteau, iar existenţa

C o n t r a s t u l situaţiilor devine însă şi mai clar dacă trecem

m u n c i t o r u l u i din industrie devenea tot m a i dură, o m u l m e ­

ele la d o m e n i u l material la cel civil şi moral. î n c e p â n d cu a

diu — din oricare clasă socială — îşi vedea o r i z o n t u l tot mai

doua j u m ă t a t e a secolului al X l X - l e a , omul m e d i u nu mai

liber cu fiecare zi. în fiecare zi, la repertoriul standardului său de viaţă se a d ă u g a un n o u lux. Cu fiecare zi, p o z i ţ i a sa devenea mai sigură şi m a i i n d e p e n d e n t ă de v o i n ţ a altora. C e e a ce altădată ar fi fost considerat o binefacere a sorţii şi ar fi inspirat o g r a t i t u d i n e u m i l ă faţă de destin s-a trans­ format î n t r - u n drept p e n t r u care nu m a i eşti recunoscător, ci îl pretinzi. D i n 1900 începe şi m u n c i t o r u l să-şi amplifice şi să-şi asi­ gure viaţa. Ca să r e a l i z e z e aceasta, trebuie totuşi să lupte. El nu se întâlneşte, ca o m u l mediu, cu o b u n ă s t a r e oferită cu solicitudine de către o societate şi un stat care sunt un miracol de organizare. La această facilitate şi siguranţă economică se adaugă cele m a t e r i a l e : confortul şi o r d i n e a publică. V i a ţ a se d e r u l e a z ă pe căi liniştite şi e p u ţ i n p r o b a b i l ca asupra ei să se abată ceva violent si p e r i c u l o s . O situaţie atât de deschisă şi de liberă ar fi trebuit, în m o d necesar, să decanteze în stratul cel mai profund al acelor su­ flete medii o impresie vitală, pe care ar putea-o e x p r i m a bă­ trâna noastră vorbă din popor, plină de farmec şi de m i e z :

întâlneşte în calea sa nici un fel de barieră socială. Cu alte cuvinte, de la naştere şi apoi în formele vieţii p u b l i c e el nu se va mai confrunta cu obstacole şi limitări. N i m i c nu-1 obligă să i m p u n ă constrângeri vieţii sale. Şi pentru el „ M a r e este C a s t i l i a " . Nu există „stări" şi nici „caste". N i m e n i nu e pri­ vilegiat din p u n c t u l de vedere al drepturilor civile. O m u l mediu învaţă că toţi o a m e n i i sunt egali în faţa legii. N i c i o d a t ă în î n t r e a g a istorie omul nu m a i fusese pus î n 1 r-o împrejurare sau î n t r - u n cadru vital care să semene, fie şi pe departe, cu cele determinate de atare condiţii. Este vorba, într-adevăr, de o inovaţie radicală, i m p l a n t a t ă în destinul o m u l u i de către veacul al X l X - l e a . Se ridică o n o u ă scenă pentru existenţa o m u l u i , n o u ă din punct de vedere fizic şi social. Trei principii au făcut posibilă această n o u ă l u m e : democraţia liberală, experimentul ştiinţific şi i n d u s t r i a l i s ­ mul. U l t i m e l e două se pot r e z u m a într-unui singur: tehnica. Nici u n u l dintre aceste p r i n c i p i i n-a fost inventat de seco­ lul al X l X - l e a , ci p r o v i n d i n veacurile anterioare. M e r i t u l secolului al X l X - l e a nu r e z i d ă în inventarea, ci în aplica­

„Mare e C a s t i l i a ! " C e e a ce vrea să spună că, în toate aceste

rea lor. N i m e n i nu ignoră acest fapt. Dar nu este suficientă

orânduieli elementare şi decisive, viaţa i s-a înfăţişat o m u ­

o recunoaştere abstractă, ci trebuie să ne şi a s u m ă m con­

lui n o u ca lipsită de impedimente. î n ţ e l e g e r e a acestui fapt

secinţele sale inexorabile.

92

REVOLTA MASELOR Secolul al X l X - l e a a fost esenţialmente revoluţionar. C a ­

racteristica aceasta nu trebuie însă căutată în spectacolul ba­ ricadelor sale, care, n u m a i ele, nu constituie o revoluţie, ci în faptul că 1-a plasat pe o m u l m e d i u — m a r e a m a s ă socială — în condiţii de viaţă radical opuse celor care îl înconjura­

ÎNCEPE DISECAREA OMULUEMASĂ

93

L u m e a care îl înconjoară pe o m u l nou î n c ă de la naşte­ rea sa nu-1 o b l i g ă să se l i m i t e z e în nici un sens, nu-i o p u n e nici un veto, nici o oprelişte, ci dimpotrivă, îi aţâţă poftele, care, în p r i n c i p i u , pot creşte nedefinit. Se î n t â m p l ă deci — ceea ce este extrem de important — că l u m e a din veacul al

seră î n t o t d e a u n a . Secolul al X l X - l e a a î n t o r s pe dos viaţa

XlX-lea şi de la î n c e p u t u l secolului al X X - l e a nu n u m a i că

publică. R e v o l u ţ i a nu î n s e a m n ă o simplă r ă z v r ă t i r e î m p o ­

dispune de perfecţiunile şi a m p l o a r e a pe care le p o s e d ă de

triva o r d i n i i preexistente, ci i n t r o d u c e r e a u n e i noi ordini

fapt, dar le şi sugerează l o c u i t o r i l o r săi o c e r t i t u d i n e fun­

care o c o n t r a z i c e pe cea tradiţională. De aceea nu e deloc

damentală, că m â i n e va fi şi m a i bogată, m a i desăvârşită şi

exagerat să s p u n e m că o m u l z ă m i s l i t de secolul al X l X - l e a

mai amplă, ca şi c u m ar beneficia de o creştere spontană şi

este, p r i n efectul pe care îl are asupra vieţii publice, un om

inepuizabilă. P â n ă şi azi, în c i u d a u n o r semne care a n u n ţ ă

diferit de toţi ceilalţi o a m e n i . O m u l secolului al XVIII-lea

o mică breşă în această credinţă totală, p u ţ i n i o a m e n i se î n ­

se deosebeşte, fără îndoială, de cel care d o m i n ă veacul al

doiesc că peste cinci ani automobilele vor fi mai confortabile

XVII-lea, iar acesta este diferit de cel care caracterizează se­ colul al XVI-lea, însă cu toţii se î n r u d e s c , sunt similari şi chiar identici în esenţă, dacă îi confruntăm cu acest om nou. Pentru vulgumpecus, „ v u l g u l " din toate epocile, „viaţă" î n ­ semna, înainte de orice, limită, obligaţie, dependenţă; într-un cuvânt, presiune. Sau, dacă vreţi, opresiune, dar cu condiţia de a nu î n ţ e l e g e p r i n acest cuvânt n u m a i opresiunea j u r i ­ dică şi socială, dând-o uitării pe cea cosmică. Pentru că aceas­ ta din u r m ă nu a lipsit niciodată până a c u m o sută de ani, dată la care î n c e p e expansiunea tehnicii ştiinţifice — fizică şi a d m i n i s t r a t i v ă —, practic nelimitată. O d i n i o a r ă , chiar şi p e n t r u cel bogat şi puternic, l u m e a era un t ă r â m al sărăciei, 1

al dificultăţilor şi al p r i m e j d i e i . 1

Oricât de bogat ar fi fost un individ în raport cu ceilalţi, cum lumea în ansamblul ei era săracă, sfera facilităţilor şi a confortului pe care i-o putea oferi averea sa era foarte redusă. Viaţa omului me­ diu este astăzi mai uşoară, mai comodă şi mai sigură decât existenţa omului celui mai puternic de altădată. Ce contează că nu-i mai bogat decât alţii, de vreme ce lumea este mai bogată şi-i pune la dispoziţie extraordinare şosele, căi ferate, telegraf, hoteluri, securitate trupeas­ că şi aspirină!

şi mai ieftine decât cele de acum. Majoritatea oamenilor cred în acest lucru ca în u r m ă t o r u l răsărit de soare. C o m p a r a lia este categorică. Pentru că, într-adevăr, o m u l obişnuit, pus în faţa acestei l u m i atât de perfecte din punct de vedere tehnic şi social, crede că ea a fost p r o d u s ă de N a t u r ă şi nu se gândeşte niciodată la efortul de geniu al u n o r indivizi de excepţie, pe care îl presupune crearea ei. Va fi mai puţin dis­ pus să a d m i t ă ideea că toate aceste facilităţi c o n t i n u ă să se întemeieze pe anumite însuşiri dificile ale oamenilor, cea mai mică deficienţă a acestora p r o v o c â n d foarte r a p i d a volatili­ zare a magnificei construcţii. Toate acestea ne fac să c o n s e m n ă m două p r i m e trăsă­ turi în d i a g r a m a psihologică a o m u l u i - m a s ă a c t u a l : libera expansiune a dorinţelor sale vitale, deci a persoanei sale, şi ingratitudinea sa funciară faţă de tot ceea ce i-a făcut posi­ bilă î n l e s n i r e a existenţei. A m b e l e trăsături alcătuiesc bine cunoscuta psihologie a copilului răsfăţat. De altfel, cel care s-ar folosi de această psihologie ca de o grilă p r i n care să privească sufletul maselor actuale nu s-ar înşela deloc. M o ş ­ tenitor al unui trecut foarte îndelungat şi genial — genial prin inspiraţii şi strădanii —, noul vulg a fost răsfăţat de lumea înconjurătoare. A răsfăţa î n s e a m n ă a* nu limita dorinţele, a-i

REVOLTA MASELOR

ÎNCEPE DISECAREA OMULUI-MASĂ

crea u n e i fiinţe impresia că totul îi este permis şi că nu-i este

masele: nu le p r e o c u p ă n i m i c altceva decât p r o p r i a lor bu­

94

impusă nici o obligaţie. Făptura supusă acestui r e g i m nu are experienţa p r o p r i i l o r sale limite. T o t evitând orice presiune din afară, orice ciocnire cu alte fiinţe, ajunge să creadă re­ almente că n u m a i ea există şi se obişnuieşte să nu m a i ţină cont de ceilalţi şi, mai ales, să nu considere că cineva ar pu­ tea să-i fie superior. Această senzaţie a superiorităţii faţă de ceilalţi nu putea să-i fie p r o d u s ă decât de cineva care, fiind mai p u t e r n i c decât el, l-ar fi obligat să r e n u n ţ e la o dorinţă a n u m e , să se restrângă, să se abţină. Astfel, acest om ar fi învăţat o disciplină e s e n ţ i a l ă : „Eu mă opresc aici şi î n c e p e altcineva, care poate mai m u l t decât mine. D u p ă cât se pare,

95

năstare şi t o t o d a t ă s-au disociat de c a u z e l e acestei b u n ă s i.iri. C u m în avantajele civilizaţiei ele nu văd o invenţie sau c i construcţie miraculoasă, care nu se poate susţine decât cu mari eforturi şi cu precauţii, cred că rolul lor e n u m a i de a Ic pretinde fără a m â n a r e , ca şi c u m ar fi d r e p t u r i d i n n a ş icre. In răscoalele cauzate de sărăcie, masele p o p u l a r e caută de obicei pâine, iar mijlocul pe care îl folosesc în general este de a distruge brutăriile. î m p r e j u r a r e a aceasta poate sluji 11rept simbol al comportamentului pe care, -în proporţii vaste şi subtile, îl a d o p t ă masele actuale faţă de civilizaţia care le 1

li răneşte .

pe lume suntem doi: eu şi altul, care-mi este superior . O m u l m e d i u din epocile trecute î n v ă ţ a z i l n i c această î n ţ e l e p c i u n e fundamentală de la l u m e a sa, pentru că era o l u m e atât de greoi organizată, încât catastrofele erau frecvente şi n i m i c nu era sigur, a b u n d e n t sau stabil în ea. N o i l e m a s e se află î n s ă în faţa u n u i peisaj p l i n de posibilităţi şi, pe deasupra, sigur, toate fiind gata pregătite, la dispoziţia lor, fără a li se cere v r e u n efort prealabil, aşa c u m găsim soarele pe cer fără a fi t r e b u i t ca noi î n ş i n e să-1 u r c ă m pe u m e r i . N i c i o fiinţă u m a n ă nu-i este recunoscătoare alteia pentru aerul pe care-1 respiră, pentru că aerul n-a fost fabricat de n i m e n i : aparţi­ ne ansamblului a ceea ce „este a i c i " , a ceea ce, c u m spuneam, „e natural", pentru că nu lipseşte. Aceste mase răsfăţate sunt î n s ă suficient de p u ţ i n inteligente ca să creadă că o r g a n i z a ­ rea m a t e r i a l ă şi socială pusă la dispoziţia lor, ca aerul, are aceeaşi origine ca şi el, de v r e m e ce, în aparenţă, nici ea nu lipseşte şi este aproape la fel de perfectă ca şi cea naturală. Aşadar, teza mea este u r m ă t o a r e a : însăşi perfecţiunea cu care secolul al X l X - l e a a dat o o r g a n i z a r e a n u m i t o r d o m e ­ nii ale vieţii se află la originea faptului că masele beneficiare nu o consideră ca o r g a n i z a r e , ci ca natură. Astfel se explică şi se defineşte absurda stare de spirit pe care o d e z v ă l u i e

1 Lăsându-se pradă propriei lor înclinaţii, masele, oricare ar fi ele plebee sau „aristocratice" —, tind totdeauna, din dorinţa de a trăi, \.i şi distrugă bazele vieţii lor. Mi s-au părut întotdeauna o carica­ tură nostimă a acestor tendinţe propter vitam, vitae perdere causas i ele întâmplate la Nfjar, un sat din apropiere de Almeria, când, la I i septembrie 1759, Carlos al I I I - l e a s-a proclamat rege. Proclamai ea s-a desfăşurat în piaţa satului: „Apoi s-a dat poruncă să se aduI .i de băut pentru toată mulţimea de acolo, care a consumat şaptezeci ;,i şapte de vedre de vin şi patru burdufuri de rachiu, încât spiritele N-au încălzit în aşa hal, că tot strigând u r a a ! s-au îndreptat cu toţii .pre depozitul comunal, unde au aruncat pe ferestre tot grâul care .' Im.ii să ne h o t ă r â m a r ă m â n e p e n t r u totdeauna sălbatici, •fi vreun alt risc decât acela al sosirii altor fiinţe c a r e să lin lie ca noi. Dar, în principiu, există posibilitatea ca u n e l e Şl ip< urc să rămână veşnic primitive. Şi chiar există asemenea H p o a r c . Breyssig le-a n u m i t „ p o p o a r e l e aurorei v e ş n i c e " , li care s-au oprit în zorii imobili, îngheţaţi, care nu se mai Jlitli captă spre nici o a m i a z ă . A i est lucru s e petrece însă n u m a i î n l u m e a naturii, dar ly

i in cea a civilizaţiei, c u m este l u m e a noastră. C i v i l i z a -

U n u e c u adevărat mereu aici, n u subzistă prin sine î n s ă ş i ; fa i Mc artificiu şi are nevoie de un artist sau de un meşteM I ; , n , 1 )acă vreţi să profitaţi de avantajele civilizaţiei, însă |U

i preocupă şi susţinerea e i . . . v-aţi ostenit d e g e a b a ! In

!••! 11 n i p i şi trei mişcări, vă veţi p o m e n i fără civilizaţie. Nu Iffluiie decât o clipă de neatenţie, iar când veţi privi iar în Uflll dumneavoastră, veţi constata că s-a volatilizat totul. •

i i i um ar fi fost date la o parte draperiile care ascundeau

M U I I i.i virgină, reapare p ă d u r e a primitivă, c a l a î n c e p u t u 1

t*i I 'ădurea este î n t o t d e a u n a primitivă. Şi viceversa. T o t • i c este primitiv este p ă d u r e . Romanticii din toate t i m p u r i l e erau cuceriţi de scenele ii il, in care n a t u r a l u l şi i n f r a u m a n u l o p r i m a u o p a l i d ă

fi

mă u m a n i t a t e , şi z u g r ă v e a u lebăda fremătând peste

124

REVOLTA M A S E L O R

L e d a , t a u r u l cu Pasiphae, A n t i o p e sub ţap. Generalizând, au descoperit un spectacol l u b r i c m a i subtil în peisajul cu ruine, în care piatra civilizată, geometrică, se î n ă b u ş ă sub î m b r ă ţ i ş a r e a vegetaţiei silvestre. C â n d u n r o m a n t i c „de b u n - g u s t " zăreşte un edificiu, p r i m u l l u c r u pe care-1 cau­ tă ochii săi, pe acroteră sau pe acoperiş, este „ m u ş c h i u l găl­ b u i " , care anunţă că, în definitiv, totul este pământ, că p r e t u t i n d e n i p ă d u r e a îşi face iar apariţia. Ar fi o prostie să r â d e m de r o m a n t i c . Şi el are dreptate. Sub aceste imagini inocent perverse p u l s e a z ă o mare şi veş­ nică p r o b l e m ă : cea a relaţiei d i n t r e c i v i l i z a ţ i e şi ceea ce a rămas în u r m a ei — N a t u r a —, dintre raţional şi cosmic. R e ­ v e n d i c deci o deplină libertate de a mă o c u p a de ea cu un alt prilej şi de a deveni r o m a n t i c la ceasul cuvenit. A s t ă z i mă aflu însă în faţa unei obligaţii cu totul opuse. E vorba de stăvilirea pădurii invadatoare. „Bunul european" trebuie să se consacre unui fenomen ce constituie, după cum se ştie, grava p r e o c u p a r e a statelor australiene, şi a n u m e să î m p i e d i c e cactuşii să câştige teren şi să-i î m p i n g ă pe oameni în m a r e . In j u r u l a n u l u i o mie opt sute p a t r u z e c i şi ceva, u n e m i g r a n t m e r i d i o n a l , din nostalgie p e n t r u m e l e a g u r i l e natale — M a l a g a , Sicilia ? —, a dus în A u s t r a l i a un ghiveci doar cu un cactus prăpădit. Astăzi, bugetele O c e a n i e i sunt î m p o v ă r a t e d e s u m e oneroase destinate r ă z b o i u l u i î m p o ­ triva cactusului, care a invadat continentul şi câştigă în fie­ care an m a i m u l ţ i k i l o m e t r i . O m u l - m a s ă crede că civilizaţia în care s-a născut şi de care se foloseşte este la fel de spontană şi de p r i m i t i v ă ca şi N a t u r a şi că, ipsofacto, se transformă în primitiv. D u p ă c u m am m a i spus, el îşi î n c h i p u i e că civilizaţia este pădurea. D a r trebuie să mai a d ă u g ă m aici câteva p r e c i z ă r i .

PRIMITIVISM ŞI ISTORIE

125

lidar cu ele, nu este dispus să se p u n ă în slujba lor. C u m de s a putut î n t â m p l a aşa ceva ? D i n mai multe pricini, dar deo­ camdată n-o să s u b l i n i e z decât una. Pe măsură ce progresează, civilizaţia devine tot mai com­ plexă şi m a i dificilă. P r o b l e m e l e pe care le ridică astăzi sunt tot mai î n c u r c a t e . Cu fiecare zi, n u m ă r u l persoanelor al căr o r spirit este la î n ă l ţ i m e a acestor p r o b l e m e se r e d u c e tot mai tare. Perioada de după război ne oferă un exemplu foarte clar în acest sens. R e c o n s t i t u i r e a Europei — o p u t e m ur­ mări desfăşurându-se treptat — este un subiect prea algebric, iar europeanul de rând se dovedeşte inferior u n e i î n t r e p r i n ­ deri atât de subtile. Şi totuşi nu mijloacele lipsesc pentru a găsi o soluţie, ci capetele. Sau m a i bine zis, există capete, insă foarte p u ţ i n e ; dar trupul v u l g a r al Europei centrale nu vrea să şi le p u n ă pe u m e r i . Acest d e z e c h i l i b r u î n t r e subtilitatea c o m p l i c a t ă a p r o ­ blemelor actuale şi cea a spiritelor se va a c c e n t u a cu fiecare zi tot mai mult, dacă nu se găseşte un leac, şi constituie tra­ gedia fundamentală a civilizaţiei. C u m principiile care o •.I i ucturează sunt rodnice şi sigure, ele îi sporesc recolta, cani itativ şi calitativ, până la nivelul la care posibilitatea de re­ ceptare a o m u l u i n o r m a l este depăşită. Nu c r e d ca aşa ceva să se fi petrecut în trecut. T o a t e civilizaţiile au dispărut din cauza insuficienţei principiilor lor. Civilizaţia europeană este ameninţată să se stingă dintr-un motiv contrar. In Grecia şi la R o m a , nu o m u l a eşuat, ci principiile sale. I m p e r i u l ro­ man s-a d e z m e m b r a t din p r i c i n a lipsurilor tehnice. Ajun­ gând la un mare număr de locuitori, a căror convieţuire cerea soluţionarea anumitor urgenţe materiale, pe care numai teh­ n i c a le p u t e a găsi, l u m e a antică a î n c e p u t să involueze, să dea î n a p o i şi să-şi p i a r d ă vlaga.

P r i n c i p i i l e pe care se sprijină l u m e a c i v i l i z a t ă — cea care

Dar a c u m omul eşuează pentru că nu poate merge în pas

trebuie susţinută — nu există pentru omul mediu actual. Va­

cu progresul propriei sale civilizaţii. E penibil să a u z i m per­

lorile fundamentale ale culturii nu-1 interesează, nu este so-

soane relativ cultivate vorbind despre temele fundamentale

126

REVOLTA M A S E L O R

•

PRIMITIVISM ŞI ISTORIE

127

ale zilei de azi. Parc-ar fi nişte ţărani neciopliţi care, cu de­

şeii şi r e z u m ă în substanţa sa cea m a i vastă experienţă. D a r

getele lor groase şi stângace, vor să apuce un ac de pe o masă.

deja secolul al X l X - l e a a început să piardă „cultura istorică",

De exemplu, sunt abordate t e m e politice şi sociale cu ar­

cu toate că specialiştii din acest v e a c au făcut m u l t e p e n t r u

senalul de concepte obtuze care erau folosite acum două sute

progresul ei ca ştiinţă . Acestei pierderi i se datoresc în bună

de ani pentru a înfrunta situaţii de fapt de d o u ă sute de ori m a i p u ţ i n subtile.

1

parte greşelile caracteristice, care astăzi apasă greu asupra noastră. In u l t i m a treime a veacului al X l X - l e a a î n c e p u t —

O civilizaţie î n a i n t a t ă nu î n s e a m n ă altceva decât un an­

deşi î n t r - u n mod subteran — involuţia, întoarcerea la bar­

samblu de p r o b l e m e a r z ă t o a r e . De aceea, cu cât progresul

barie, adică la ingenuitatea şi primitivismul celui care nu are

este mai important, cu atât pericolul este m a i m a r e . Pe zi

trecut sau şi—1 u i t ă .

ce trece, viaţa devine tot m a i b u n ă ; dar, bineînţeles, şi m a i complicată. Fireşte că, dacă p r o b l e m e l e se complică, se per­ fecţionează şi mijloacele de a le rezolva. D a r trebuie ca fie­ care nouă generaţie să stăpânească aceste mijloace avansate. P r i n t r e aceste mijloace — ca să d ă m un e x e m p l u concret — există u n u l strâns legat de p r o g r e s u l civilizaţiei, care con­ stă în a avea m u l t trecut în spate, m u l t ă experienţă, î n t r - u n cuvânt, istorie. Ştiinţa istorică este o tehnică de p r i m ă î n ­ semnătate pentru conservarea şi continuarea unei civilizaţii avansate. Nu pentru că oferă soluţii pozitive n o u l u i aspect al conflictelor vitale — viaţa este întotdeauna diferită de ceea ce a fost —, ci pentru că evită greşelile naive ale epocilor an­ terioare. D a r dacă dumneavoastră, când îmbătrâniţi şi, prin urmare, viaţa începe să fie anevoioasă, vă m a i pierdeţi şi m e ­ m o r i a t r e c u t u l u i şi nu profitaţi de experienţa dobândită, atunci totul devine dezavantaj. Or, d u p ă părerea mea, t o c ­ m a i aceasta este situaţia Europei. O a m e n i i cei mai „ c u l ţ i " de astăzi suferă de o incredibilă ignoranţă istorică. Eu sus­ ţin că, astăzi, conducătorul european ştie m u l t m a i p u ţ i n ă is­ torie decât o m u l din secolul al XVIII-lea şi chiar din veacul al XVII-lea. Ştiinţa istorică a minorităţilor guvernante — g u ­ vernante sensu lato — a făcut posibil u i m i t o r u l progres d i n secolul al X l X - l e a . Politica acestora era gândită — de seco­ lul al XVIII-lea — t o c m a i p e n t r u a evita greşelile t u t u r o r vechilor p o l i t i c i ; ea a fost g â n d i t ă p o r n i n d de la acele gre-

De aceea bolşevismul şi fascismul,

cele două

„noi" în­

cercări de politică pe care le fac Europa şi vecinii ei, sunt două exemple evidente de regresiune esenţială. Nu atât p r i n conţinutul p o z i t i v al doctrinei lor, care, privită izolat, con­ ţine, fireşte, o parte de adevăr •— cine în univers nu-şi are fărâma de dreptate ? —, cât prin m o d u l — anti-istoric, ana­ cronic, cu care îşi tratează dreptatea. Mişcări tipice de oameni-mase, conduşi, ca toţi cei care se lasă conduşi, de oameni mediocri, i n o p o r t u n i şi cu m e m o r i a scurtă, fără „conştiin­ ţă i s t o r i c ă " ; ei se comportă de la b u n î n c e p u t ca şi c u m ar aparţine trecutului, ca şi cum, sosind în acest ceas, ar ţine deja de fauna de odinioară. Problema nu este a fi sau a nu fi comunist şi bolşevic. Nu pun în discuţie vreun credo. C e e a ce este de neconceput şi anacronic este ca un comunist din 1917 să se lanseze să facă o revoluţie care este, prin forma sa, identică cu toate cele precedente şi în care să nu se î n d r e p t e câtuşi de p u ţ i n nici unul dintre defectele sau greşelile revoluţiilor anterioare. De aceea, ceea ce s-a petrecut în Rusia nu prezintă nici un inte­ res din punct de vedere istoric; de aceea ea este strict contra­ riul unui început de viaţă umană. Este, dimpotrivă, repetarea 1

întrevedem deja de aici diferenţa dintre starea ştiinţelor unei

epoci şi starea culturii sale, deosebire de care urmează să ne ocupăm îndată.

128

REVOLTA MASELOR

PRIMITIVISM ŞI ISTORIE

monotonă a revoluţiei dintotdeauna, este perfectul loc comun

tre aceste tentative nu se ridică „la î n ă l ţ i m e a t i m p u l u i " , nu

al tuturor revoluţiilor. Până într-atât încât, dintre multele fraze

poartă în ele această sinteză a întregului trecut, condiţie esen­

formulate despre revoluţii de îndelungata experienţă umană,

ţială pentru a-1 depăşi. Cu trecutul nu se d u c e o luptă corp

nu există nici u n a care să nu-şi găsească o d e p l o r a b i l ă con­

la corp. V i i t o r u l îl învinge, pentru că îl absoarbe. D a r dacă

firmare atunci când este aplicată revoluţiei ruse. „ R e v o l u ­

lasă să-i scape ceva, atunci e pierdut.

129

ţia îşi devoră propriii fii". „ R e v o l u ţ i a î n c e p e cu o hotărâre

Şi u n u l şi celălalt — şi bolşevismul, şi fascismul — sunt

moderată, apoi trece iute la altele extremiste şi foarte curând

două p s e u d o a u r o r e ; nu v o r aduce d i m i n e a ţ a de m â i n e , ci

se întoarce la o restauraţie" e t c , etc. La aceste venerabile lo­

pe cea a u n e i z i l e de demult, deja desfăşurată o dată sau de

curi c o m u n e s-ar putea a d ă u g a alte câteva adevăruri, mai p u ţ i n notorii, dar nu m a i p u ţ i n probabile, p r i n t r e care şi acesta: o revoluţie nu d u r e a z ă mai m u l t de cincisprezece ani, p e r i o a d ă care coincide cu p e r i o a d a de activitate a u n e i 1

generaţii . C e l care aspiră cu adevărat la crearea u n e i noi realităţi

mai multe o r i ; ele î n s e a m n ă p r i m i t i v i s m . Şi astfel se va î n i ampla cu toate mişcările care vor aluneca în naivitatea de a se angaja într-o luptă cu u n u l sau altul dintre fragmentele i recutului, în loc să caute să-1 asimileze. Fără d o a r şi poate, liberalismul secolului al X l X - l e a tre­ buie depăşit. D a r acest lucru este exact ceea ce nu poate face

sociale sau politice trebuie să se îngrijească, î n a i n t e de orice,

regimul care, ca şi fascismul, se declară antihberal. Pentru

ca aceste foarte u m i l e locuri comune ale experienţei istorice

că tocmai aceasta — a fi sau a nu fi liberal — era atitudinea

să fie invalidate de situaţia pe care el o provoacă. In ceea ce mă priveşte, voi rezerva calificativul de „genial" pentru poli­ ticianul care, de îndată ce îşi începe activitatea, îi va înnebuni pe toţi profesorii de istorie, care îşi vor da seama că toate „le­ gile" ştiinţei lor sunt caduce, paralizate şi reduse la zero. Schimbând semnul hărăzit bolşevismului, am putea spune l u c r u r i s i m i l a r e despre fascism. N i c i una, nici cealaltă din1

O generaţie activează cam timp de treizeci de ani. Dar activi­ tatea sa se împarte în două etape şi îmbracă două aspecte: în prima jumătate, aproximativ, a acestei perioade, noua generaţie face pro­ pagandă pentru ideile, pentru preferinţele şi gusturile sale, care, în cele din urmă, se realizează şi domină cea de-a doua perioadă a ca­ rierei sale. Insă generaţia crescută sub imperiul său are deja alte idei, alte preferinţe, alte gusturi, care încep să impregneze atmosfera pu­ blică. Când ideile, preferinţele şi gusturile generaţiei diriguitoare sunt extremiste şi deci revoluţionare, noua generaţie este antiextremistă şi antirevoluţionară, adică are un suflet esenţialmente restaurator. Fi­ reşte că prin „restauraţie" nu trebuie să se înţeleagă o simplă „în­ toarcere la trecut", ceea ce n-a fost niciodată o restauraţie.

omului anterior liberalismului. Şi c u m acesta a triumfat o dată asupra a n t i l i b e r a l i s m u l u i , îşi va m a i repeta victoria de nenumărate ori sau totul — l i b e r a l i s m şi a n t i l i b e r a l i s m — va sfârşi p r i n distrugerea Europei. Există o c r o n o l o g i e vi­ tală inexorabilă, în care liberalismul este posterior antilibei.ilismului, sau, d a c ă vreţi, conţine m a i m u l t ă viaţă decât acesta din u r m ă , tot aşa c u m t u n u l este o a r m ă m a i bună decât lancea. La p r i m a vedere, o atitudine anti-ceva pare posterioară acestui ceva, p e n t r u că î n s e a m n ă o reacţie la acest ceva şi presupune existenţa sa prealabilă. Insă i n o v a ţ i a pe care o teprezintă anti-ul se topeşte în gol, î n t r - u n gest v a n negalor, care lasă drept conţinut pozitiv o „ v e c h i t u r ă " . C e l care .'