Download Jon Peniel - Străvechile învăţături atlante şi experienţa mea în leg&...
Străvechile Învăţături Atlante şi Experienţa mea Personală în Legătură cu Extratereştrii şi O.Z.N.–urile de Jon Peniel Traducere de Victor S.
ISBN #: 0-9660015-9-1 2001 The Children of the Law of One and Windsor-Hill Inc.
Este posibil ca unii dintre voi să nu fie familiarizaţi cu autorul acestei broşuri, cu numele Jon Peniel sau cu cartea sa cea mai vândută „Fiii Legii Lui Unul şi Învăţăturile Pierdute ale Atlantidei”. Jon este un învăţător ce aparţine unui străvechi ordin spiritual numit Fiii Legii Lui Unul. Cel plecat acum, faimosul medium Edgar Cayce (cel mai documentat medium din lume) a vorbit despre Fiii Legii Lui Unul de mai multe ori pe parcursul anilor în care a oferit lecturi mediumnice în starea de transă. Cayce a vorbit despre istoria acestui ordin, campion al libertăţii şi iluminării şi despre descendenţa acestuia – începând din Atlantida, continuând cu străvechiul Egipt şi până în prezent. Cayce a prezis de asemenea că un important mesager spiritual cu numele John/Jon Peniel, va veni mai înainte de marile Schimbări ale Pământului. Potrivit lui Cayce care se afla în starea de transă, Peniel va veni să aducă lumii informaţii spirituale vitale – „noua ordine a lucrurilor” pentru o nouă eră / un nou tip de lume şi următorul pas al dezvoltării spirituale a lumii. În acest moment, Jon nu se pretinde a fi această persoană, dar nici nu respinge acest lucru – el consideră că acest lucru nu este important. Însă mulţi dintre membri organizaţiei de mai târziu pe care însuşi Cayce a fondat-o (The Association for Research & Enlightenment [A.R.E.] - Asociaţia pentru Cercetare şi Iluminare) şi cei care au aparţinut „grupului de studiu” alături de Cayce timp de mai mulţi ani, (după ce au citit cartea / învăţăturile) au declarat şi consideră că Jon este mesagerul pe care l-a prezis Cayce, iar acum studiază cărţile lui Jon şi străvechile învăţături. Născut în Statele Unite, Jon Peniel şi-a început instruirea în mănăstirea tibetană a Fiilor încă de când era un adolescent. Acolo, el a învăţat, s-a instruit şi a devenit un iluminat spiritual. După profeţita distrugerea a mănăstirii, lui i-a fost încredinţată sarcina de a face publice în lume învăţăturile lor (fapt de asemenea profeţit de către învăţătorii săi). El este acum conducătorul internaţional al ordinului şi încă se află în procesul de revelare a străvechilor învăţături (care în mică parte, includ şi această broşură), şi a publicat informaţii în legătură cu legendara Sală a Înregistrărilor care este îngropată între Sfinx şi Marea Piramidă. Pentru mulţi, străvechile învăţături au stins setea unei întregi vieţi de căutare spirituală (n.tr. including for myself ). Acestea oferă în sfârşit pur şi simplu adevărul, şi răspunsurile care dau sens întrebărilor despre viaţă, Dumnezeu, creaţie, motivul existenţei noastre, ce anume urmează, ce putem face şi multe altele. Vă rugăm să vedeţi ultima parte a acestei cărţi pentru informaţii despre seminarii, despre cărţile noastre şi despre minunatul ajutor pentru trup / minte / suflet, sau mergeţi la adresa de internet www.atlantis.to [nu .com]. [Următoarea carte este o editare transcrisă a unei serii de prelegeri pe care Jon a dat-o călugărilor novici în perioada lunii februarie 2001. El este o persoană plină de umor şi ocazional face glume „aici”, astfel că vă veţi bucura de broşură mai mult decât în cazul în care aceasta ar fi fost scrisă de o persoană prea serioasă.]
-1-
Sub-Capitolul Unu – Nu Mă Împuşcaţi, Eu Sunt Doar Interpretul de la Pian. În primul rând permiteţi-mi să spun că eu sunt doar un umil învăţător spiritual. Scopul meu în viaţă este acela de a-i ajuta pe oameni să-şi dezvolte natura lor spirituală, să revină la starea lor spirituală originară de a fi şi de a se întoarce la Unitatea cu Duhul Universal / Dumnezeu. Eu nu sunt un ozenolog şi nu acesta este domeniul meu de expertiză. Însă, îi respect foarte mult pe cei care au aceste interese, căutarea adevărului despre acestea şi expunerea adevărului în legătură cu acestea, nu este domeniul meu şi sunt foarte ocupat cu alte priorităţi ale mele, nu am timp pentru acestea (şi pentru multe alte lucruri. Ce naiba, eu sunt norocos să-mi pot face timp pentru baie!). De asemenea, nu am timp pentru chestiunea răpirilor şi aş dori ca unii dintre aceşti extratereştrii să ne lase în pace – am încercat spray-uri pentru insecte şi nu au avut nici un efect pentru blestemaţii de extratereştrii (glumă). Dar indiferent de motiv, se pare că eu am avut partea mea de legătură cu O.Z.N.–urile şi experienţele cu extratereştrii şi sunt fericit să le împărtăşesc cu ceilalţi, împreună cu străvechile învăţături din Atlantida pe care le-am învăţat în legătură cu asemenea lucruri. De asemenea, eu nu pretind că aş fi un expert, astfel că, dacă nu eşti de acord cu ceea ce am de spus aici sau dacă tu consideri că mă poţi ajuta la clarificarea lucrurilor, te rog să-ţi menţii propria opinie şi să nu ţi-o modifici din cauza mea – probabil că tu cunoşti mult mai multe decât mine, iar opiniile mele sunt numai din ceea ce am experimentat personal şi din ce am citit în străvechile învăţături. Însă nu este nevoie să mă contactezi. Sunt atât de ocupat cu îndatoririle mele de învăţător spiritual încât nu pot ţine pasul cu acestea de unul singur. Eu consider totuşi că ar trebui să-ţi împărtăşeşti informaţiile şi cred că una dintre cele mai bune resurse pentru răspândirea comentariilor şi poveştilor tale, pentru a le auzi şi ceilalţi este prin intermediul lui Jeff Rense la www.sightings.com Capitolul Doi – Străvechile Învăţături Atlante despre O.Z.N. - uri şi Extratereştri Înainte ca mănăstirea noastră din Tibet să fie distrusă, am citit, sau mai bine spus mi-a fost dat să citesc, un număr de vechi texte din era atlantă şi egipteană în care se vorbea despre extratereştri. Cele ce urmează sunt numai un rezumat al acestora. Ştiu că v-aţi dori să auziţi mai multe, ştiu ce am făcut atunci când eram un novice, însă eu chiar nu am timp să răspund la orice întrebări iar acest subiect nu este în legătură cu dezvoltarea ta spirituală sau unul care să ajute pe ceilalţi. Cu toate acestea, ar trebui să auzi unele dintre aceste lucruri, aşa că bucură-te numai cât poţi şi lasă lucrurile aşa. După cum îmi amintesc, învăţăturile vorbesc despre aproximativ 40 sau 50 de rase diferite de extratereştri care au vizitat Pământul. Mulţi dintre oamenii acestor zile doresc să accepte totul în legătură cu ceea ce oamenii numesc „cenuşii”, sau vreo două alte specii – însă există aici mult mai multe. Şi mult mai de neînţeles sunt cei care nu au vizitat Pământul şi mulţi alţii care l-au vizitat fiind numai spirituali şi neavând nici o -2-
formă fizică aşa cum o ştim noi. Printre cei care au vizitat Pământul, textele vorbesc despre deosebita importanţă a evoluţiei diferitelor rase extraterestre spirituale, în opoziţie cu evoluţia lor teologică. Acest lucru este în legătură cu conceptul că orice specie evoluează în mod corespunzător. Cu alte cuvinte, evoluţia lor spirituală ţine pasul cu tehnologia lor, sau mai bine spus, evoluţia lor spirituală devansează tehnologia fizică. Carl Sagan a vorbit despre acest lucru în cartea sa „Cosmos”. El a oferit teoria că multe civilizaţii precum a noastră ar putea ajunge la nivelul nostru de evoluţie apoi şi-ar distruge întreaga specie, din cauza tehnologiei lor mult mai avansate decât moralul, intelectualul sau dezvoltarea lor spirituală. Astfel, tehnologia este folosită în mod lacom, egoist şi uneori pentru război. Dar învăţăturile străvechi spun că mulţi extratereştrii au trecut peste acest aspect din dezvoltarea lor – ÎNSĂ unii doar au „trecut” şi au rămas doar mai evoluaţi tehnologic decât evoluaţi spiritual, chiar dacă nu s-au distrus singuri. Textele spun că există un întreg spectru al evoluţiei spirituale printre cei care au învăţat să călătorească către alte lumi. Spectrul extratereştrilor variază foarte mult – pe toate căile, de la rase foarte crude şi tiranice până la sfinţi sau angelici – precum extratereştrii spirituali pe care străvechile învăţături îi numesc „fraţii din spaţiu”. Ideea este că atunci când o rasă evoluează spiritual, aceasta nu va deveni doar mult mai compasională, bună şi inofensivă, dar în cele din urmă chiar va evolua către existenţa în tărâmurile spirituale şi nu va mai avea nevoie de orice fel de maşini pentru transport. Asta îmi aduce aminte de o veche melodie a grupului „The Moody Blues”. Acesta era probabil numit „Gândirea este cel mai bun mijloc de a călători” (cred că este de pe albumul „În căutarea corzii pierdute”). De fapt, vechile profeţii spun că în perioada „sfârşitului timpului”, „marii purificări” în care intrăm acum, în care probabil, doar probabil, „fraţii din spaţiu” vor interveni sau vor ajuta pe cei care merită ajutorul sau îi vor ajuta să treacă peste această perioadă. Vorbind despre cântecele şi muzica modernă profetică, Neil Young are un cântec despre ceea ce se numeşte „Timpul de După Goana după Aur”. În orice caz, din acelaşi motiv, acele rase care au avut mai puţină, sau nici o evoluţie spirituală, au rămas încă în trupurile fizice şi au încă nevoie de folosirea navelor fizice de un anumit tip sau de altul pentru a călători în Univers. Există în texte un avertisment special în legătură cu navele în formă de „trabuc” – aceste texte spun că fiinţele acelea sunt deosebit de rele şi ne avertizează să ne ferim de ele. Dar o spun din nou, acesta este conceptul general. Cu toate acestea, ar fi fost teoretic posibil pentru oameni să fie o rasă cumsecade, un gen de rasă care să fie încă în trupuri fizice sau semi-fizice şi să dezvolte tehnologie fizică sau semi-fizică pentru a călători în spaţiu, în general dacă vrei cu adevărat să clarifici lucrurile şi să le dihotomizezi (să le împarţi în două sau din două în două), într-adevăr, cu adevărat fiinţe extraterestre bune care sunt fiinţe ale luminii, fiinţe care trăiesc în totalitate pe tărâmurile vibratorii rapide, tărâmurile pe care le putem numi spirituale. Aceasta este o anumită parte din ceea ce este văzut ca O.Z.N.–uri – atunci când oamenii văd bile de lumină care se învârt prin împrejurimi cu viteză – acesta ar putea fi numai câmpul auric al unora dintre fiinţele foarte evoluate. [n.tr. poţi vedea pe youtube „UFOs Over London Friday 14 june 2011” la adresa: http://www.youtube.com/watch?v=QDIF-ZwJbF0] Oricum, trebuie să fim atenţi chiar şi la aceste fiinţe, pentru că în cazul în care îşi coboară frecvenţa lor vibratorie prea mult în scopul de a interfera cu tărâmurile fizice ale planetei Pământ, acestea devin -3-
susceptibile de a se supune legilor fizice ale acestei tărâm. Acestea pot avea în primul rând problema pe care o au oamenii, în cazul în care se implică prea mult în nivelele fizice ale vibraţiei materiei Pământului, acestea îşi pot pierde starea de conştiinţă spirituală înaltă, unitatea lor cu Duhul Universal / Dumnezeu şi să fie blocate aici, aşa cum am făcut şi noi. Astfel că trebuie să rămânem oarecum distanţi în cele mai multe dintre cazuri. Capitolul Trei – Experienţele Mele de Început Aceasta va fi o combinaţie de povestiri, unele dintre ele fiind experienţe directe personale pe care le-am avut eu, amestecate cu povestiri „din auzite”. Cu toate acestea, cele din auzite nu sunt doar „discuţii aleatoare”, acestea sunt de la surse pe care eu le consider a fi extrem de credibile. Experienţele mele de început presupun că nu contează, pentru că eu nu sunt foarte sigur de ce anume au fost acestea. Astfel, mă voi opri doar puţin asupra acestora. Odată când aveam aproximativ 15 ani, am văzut ceva care părea a fi după descrierea stereotipică un O.Z.N. care zbura în apropierea Los Angeles-ului. Vreo doi dintre prietenii mei au crezut că era un balon Good Year, o şmecherie făcută de oameni folosind o placă luminoasă pentru a imita un O.Z.N. În orice caz, nu am putut-o urmări. Zbura cu aproximativ 65 mile pe oră (104,607 km/oră) şi cred că am pierdut-o. Nu cred că un balon ar fi zburat atât de repede, plus că acesta se îndrepta către Santa Barbara, lucru care nu ar fi avut nici un sens, pentru că un balon pentru reclamă este folosit în zonele foarte populate ale L.A.-ului. Poate că a fost ceva experimental. [Destul de plictisitor, nu-i aşa? Nu-ţi face griji, vom ajunge la unele lucruri destul de interesante şi reale, în special în volumul 2 al acestei serii de broşuri.] Un alt incident a fost straniu. Nu sunt foarte sigur dacă acesta a fost un incident cu fantome sau unul cu un O.Z.N., sau ambele, din motiv că acesta a fost scurt şi combinat cu ambele aspecte, deci, probabil că doar voi sări peste această poveste şi o voi lăsa pentru Halloween, pentru că am atât de multe alte experienţe care au fost în mod incontestabili incidente O.Z.N. directe. Poate vom apărea cândva cu o carte despre fantome şi paranormal, sau vom face un spectacol cu poveşti despre fantome la Jeff Rense, de Halloween sau altcândva şi vom spune povestea atunci. Părţile pregătitoare ale Povestirii ce Urmează Înainte de a începe prima dintre povestiri, trebuie să-ţi spun în primul rând câteva lucruri pe care ai nevoie să le cunoşti, în scopul de a o înţelege în mod corect. Acestea pot părea fragmentate, irelevante sau neimportante în acest moment, însă există un punct pentru a le spune totuşi. În primul rând, pe la mijlocul anilor ’70 au existat mai multe observaţii O.Z.N. în Hawai, în mod special în Maui, iar apoi dintr-o dată toate s-au oprit într-o zi. Vei înţelege de ce mai târziu în această povestire. În al doilea rând, nu toate O.Z.N. - urile sunt extraterestre. Ştiu că unii dintre voi experţii veţi spune, „Da, mare scofală, deci ce altceva este o noutate.” Însă eu nu -4-
vorbesc numai despre O.Z.N.–urile experimentale ale guvernului ori despre nave hibride, eu vorbesc despre străvechile nave care se află încă pe Pământ. Deci, cred că ar trebui să spun, nu toate O.Z.N. –urile sunt extraterestre sau nave moderne terestre. Întorcându-mă înapoi în zilele de demult (atunci când eram un tânăr!) înainte de schimbarea polilor, de „marele potop”, de distrugerea Atlantidei şi a multor altor locuri, un număr de rase de pe Pământ foloseau navele terestre care sunt văzute în timpurile moderne, care ar putea fi (şi sunt) considerate O.Z.N.–uri. Nu se putea face cu adevărat diferenţa între vehiculele extraterestre şi cele terestre. Î: Navele terestre erau destul de mult limitate la Pământ? R: Ei bine, acestea erau făcute pentru acest lucru (pentru călătoria terestră, nu pentru călătorie extraterestră). Î: Şi acestea foloseau tunele din Pământ? R: Da. Dar tu ai aflat asta înaintea mea. Acestea vor fi discutate în vreo câteva diferite povestiri mai târziu [unele dintre acestea în broşura a 2-a]. În fine, mai este şi călătoria mea în Canada atunci când eram un copil. Incitant, nu? Nici o scofală, nu-i aşa? Atunci când aveam aproape… 15 ani, am mers într-o excursie către Canada, plecând din Sudul Californiei împreună cu prietenii mei (unul dintre ei era bunul meu prieten John despre care este posibil să fi citit în „Învăţăturile Pierdute ale Atlantidei”). Aproape de muntele Shasta ne-am oprit pentru a mânca şi pentru lua ceva de mâncare. Acest munte este o panoramă a unui vechi vulcan şi are o interesantă vedere murală pe unul dintre pereţii opuşi. Aceasta este foarte elaborată şi detaliată – însă de asemenea, ciudată. Ce era atât de straniu şi neobişnuit în legătură cu aceasta era faptul că Shasta este descris ca având 3 raze de lumină care ies din partea de sus şi ţâşnesc către cer. Acestea erau raze foarte largi şi luminoase. Un fel de Hotel Luxor din Las Vegas (probabil că ei au furat idea de la muntele Shasta!). Mai târziu în viaţă, în timpul zilelor mele la mănăstire, aceste raze de lumină au ajuns să însemne ceva destul de interesant, straniu şi chiar amuzant. Noi toţi am observat acele raze ca şi cum ar fi fost proiectate pe perete şi am vrut cu adevărat să întrebăm despre acestea, însă eram cu toţii destul de timizi, copii timizi, cel mai mare dintre noi avea doar 16 ani. Şi ne-am simţit destul de intimidaţi de tipul care deservea acel loc. Cina era servită de un singur om – Şeful, care era de altfel şi chelneriţa (cu toate că nu era bărbierit, astfel că nu arăta aşa de atrăgător precum o chelneriţă). El avea o privire dură, ca şi cum tocmai scăpase din închisoare. Însă cu trecerea timpului, şi făcându-i complimente pentru burger-i săi, el s-a răzgândit dovedindu-se destul de prietenos şi amabil. Aşa că am „sărit cu întrebarea”. Arătând spre imaginea proiectată, am întrebat, „Care este treaba cu cele trei raze de lumină care ies din muntele Shasta?” El a spus că nu ştie, însă a spus către toată lumea de acolo că acestea sunt acolo o dată în fiecare lună sau cam aşa ceva, atunci se pot vedea aceste raze de lumină ţâşnind în sus din vârful muntelui Shasta. Dar nimeni nu ştie de ce. Persoana care a făcut pictura murală a trăit în aceste împrejurimi, astfel că a decis să le -5-
picteze acolo. Îndată ce a început să vorbească, el nu s-a mai oprit. Ne-a spus diferite poveşti despre oameni care au mers acolo în drumeţie şi despre lucrurile stranii care li sau întâmplat. De exemplu, ei ar fi mers în drumeţii pe una dintre părţile muntelui şi s-ar fi simţit dintr-o dată extrem de epuizaţi – astfel că nu şi-au mai putut continua drumeţia şi s-au întors înapoi. Apoi îndată ce şi-au început drumeţia din altă parte a muntelui, ei s-au simţit bine. După aceea a spus ceva despre un jurnal… În acel moment, aceste lucruri nu au avut nici un sens pentru mine, însă mai târziu… ei bine, nu vreau să stric partea despre razele de lumină, însă pot să vă spun acum că drumeţi cu experienţă ajunşi prea departe pentru a continua, se referă la dispozitive energetice străvechi asemănătoare cu cele pe care le-am avut în apropierea mănăstirilor din Tibet şi din Spania – dispozitive care „încurcau” energia oamenilor pentru ca aceştia să nu poată merge mai departe şi să ne descopere sau să ne deranjeze. Din cunoştinţele mele, aceasta nu era altceva decât străveche tehnologie Atlantă. Aceasta este o modalitate de a crea un sistem de apărare inofensiv, cu mult superior decât a avea garduri electrificate, gardieni sau ceva similar. În Tibet, alpiniştii şi exploratorii s-au simţit foarte „extenuaţi” nemaiputând continua către locul unde doreau să ajungă. Î: A existat o altă mănăstire în Spania? R: Da, în Pirinei. Una dintre cele mai vechi a fost acolo. De asemenea în Yucatan. Î: Asta s-a întâmplat atunci când tu ai ajuns în vârf sau pe anumite porţiuni ale muntelui? R: Ei bine, eu niciodată nu am urcat pe Shasta, astfel că tot ceea ce pot face este să reproduc ce am auzit. De asemenea, am auzit asta de la alte persoane care au mers în magazine new age sau care s-au retras în oraşul Shasta. Am auzit zvonurile de la oamenii care au vorbit despre aceste lucruri şi au dorit se exploreze muntele. Ţi s-a întâmplat acest lucru şi ţie? [Jon privind la unul dintre călugări] Cineva a avut o experienţă de genul acesta. Ai avut această experienţă făcând o drumeţie acolo? [Călugărul venit în vizită]: Oarecum diferită. S-a întâmplat odată când am mers în tabără acolo. Era întuneric beznă. Mi-am ridicat cortul iar pe cer nu erau stele. Nu puteai vedea nici măcar copacii, dar dintr-o dată a apărut brusc o lumină în formă de cruce peste cortul meu. Nu puteai vedea copacii dar puteai vedea această cruce strălucitoare! R: Îhî, asta era probabil de la un actor care se juca de-a crocodil Dundie. (el a făcut un fim care se numeşte „Aproape un Înger” în care folosea o instalaţie de lumină care proiecta de la distanţă un crucifix). Oricum, câţiva ani mai târziu, atunci când eu am devenit un călugăr novice, unul dintre ceilalţi învăţători iniţiaţi dintr-o altă mănăstire a venit la noi în vizită. El a ajuns într-un târziu, într-o zi sau două – neajungând atunci când trebuia să ajungă şi nu exista aparent nici un motiv pentru această întârziere. Desigur, eu nu aveam prea multă -6-
cunoaştere şi nici cunoştinţe despre multe lucruri, pentru că eram doar un novice la acea vreme. Ştiam că serviciul de telefonie în anumite părţi izolate ale Himalayiei nu erau foarte bun [glumă]. Când în cele din urmă a ajuns acolo, după ce el s-a întâlnit cu învăţătorul meu, în timpul unei reuniuni a spus tuturor ce se întâmplase cu el. El a fost… nu ai putea numi asta o răpire, a fost întrebat dacă vrea să meargă. L-au întâlnit vreo câteva fiinţe umane (care s-au dovedit a fi descendenţi direcţi ai atlanţilor). Aceasta a fost un fel de chestie foarte stranie… Ei foloseau ceea ce au descris că ar fi nave terestre lemuriene (care diferă foarte multe de versiunile atlante), însă aceşti oameni erau atlanţi şi nu lemurieni. Unul dintre tipurile de nave lemuriene – unul pe care învăţătorul l-a descris, este precum o platformă circulară pe care păşeşti şi te ţii de un fel de bară. Oricum, ei l-au dus la muntele Shasta şi în INTERIORUL vulcanului inactiv. El a spus că aceştia i-au explicat faptul că acolo există o colonie a (oh… acest lucru este în cartea „The Lost Teachings of Atlantis” sau cel puţin un pic din acest lucru) atlanţilor. Aceştia erau de fapt descendenţii direcţi pur sânge ai atlanţilor originari. Şi comunitatea lor se afla de fapt în interiorul muntelui Shasta. El a spus că aceştia i-au oferit un tur complet (imaginează-ţi, un tur cu ghid şi nu l-au taxat chiar cu nimic pentru acesta!) [glumă] Î: Şi-a luat el vreun suvenir? [a glumit călugărul novice] R: Nu, nici urechi de Mickey Mouse, nimic altceva decât un pandantiv. Î: Ce fac acolo aceşti oameni? R: Aceşti oameni? Aceştia au fost atlanţi. I-au spus de ce se află acolo --- Dacă nu ai citit sau nu ai învăţat încă despre asta, atunci a fost un mare război între Atlantida şi Lemuria, cu mult timp în urmă. Atlanţii au învins. Bătălia finală a avut loc în ceea ce este acum Maui, într-un loc ce este chiar renumit pentru războaiele din Hawaii şi pentru vărsarea de sânge a tuturor războinicilor din Maui. Oricum, lemurienii au bătut în retragere şi s-au retras, în cele din urmă s-au retras în interiorul Pământului prin tunele de intrare. [Notă Relevantă: În acel timp exista o reţea elaborată de tunele subterane care a fost în principal folosită pentru călătorie. Atlanţii, Lemurienii şi alte grupuri care aveau tehnologie pentru a putea face acest lucru, au construit această reţea interioară de tunele prin care zburau, în loc să zboare pe cer. Nu pentru că ei nu ar fi făcut-o sau nu puteau zbura pe cer, dar pentru a călători rapid pe distanţe mari, tunelele preveneau toate felurile de probleme cu animalele, problemele cu vânturile, problemele aeriene, turbulenţele de tot felul, condiţiile climatice, anularea zborurilor, însoţitorii de zbor, etc. – tunele preveneau toate obstacolele atmosferice pentru a călători.] Î: Lemurienii le-au făcut? R: I-aţi mâinile de la urechi. A fost un efort de grup. Atunci erau diferite rase în lume şi aveau această tehnologie. Deci, lemurienii s-au retras prin unul din punctele de intrare iar acesta a fost numit mai târziu craterul Lunar, în apropiere de Iao. După retragerea în acesta, atlanţii au sigilat literalmente punctul de intrare cu laserele – în esenţă au fost închişi în -7-
interiorul Pământului. De asemenea, ei au tăiat tunelul lor de acces astfel încât aceştia să nu mai poată merge nicăieri altundeva (asta au făcut în cele din urmă). [Zgomote asemănătoare unor lovituri sunt auzite în fundal]: [Jon]: De fiecare dată când vorbim despre acest lucru, se întâmplă lucruri ciudate! Ei bine, nu chiar de fiecare dată, însă de suficiente ori pentru a fi destul de absurd. Aceasta este o parte interesantă a efectului de a vorbi despre acest lucru. În trecut, noi auzeam bătăile provenind din subteran, de sub stâncă solidă, exact atunci când am vorbit despre acest subiect. Se întâmplă de obicei atunci când spun cuiva despre străvechile profeţii în legătură cu modul în care lemurienii se presupune că vor străpunge într-o zi la suprafaţă din interiorul Pământului şi vor ataca omenirea. Iar aceste lovituri au loc de asemenea numai atunci când vorbesc despre aceste lucruri în anumite zone izolate – zone în care există anumite formaţiuni stâncoase foarte neobişnuite – locurile unde se află aceste puncte de intrare iar tunelele sunt destul de la suprafaţă. De exemplu, s-a întâmplat asta în afara zonei Sedona şi într-o altă zonă a deşertului din nordul Phoenix-ului, acolo unde există o zonă perfect circulară în stâncă, o zonă de aproximativ 20 de picioare (6 m) lăţime. Aceasta are linii în jurul ei care vin centrul cercului, ca şi cum cineva ar fi luat un cuţit mare şi ar fi tăiat opt bucăţi de plăcintă. Acesta a fost un tip special al unui punct vechi de intrare şi care ar putea fi deschis precum în filmul „2001”, atunci când acesta arată domul de protecţie al bazei de aselenizare deschizându-se pentru a permite o aselenizare. Domul se deschide precum bucăţile unei prăjituri, retrăgându-se şi ducând în subteran. Oricum, fiind în zonele cu puncte de intrare, întotdeauna îmi vine în minte această poveste. Deci, aşa îi spun acestui lucru şi destul de sigur, „cioc, cioc, cioc”. De asemenea, foarte zgomotos şi distinct – nu înşelare a urechilor sau orice altceva. Iar ecoul sună tubular. Şi pentru a răspunde la o simplă întrebare, nu, n-a fost nimic. A fost un semnal destul de evident, ceva de genul, „Da, suntem aici şi te ascultăm.” Şi desigur, aşa cum am spus mai devreme, în vechile profeţii din Fiii Legii Lui Unul, Lemurienii se presupune că vor ieşi din subteran şi vor ataca omenirea, acest lucru în apropierea marilor schimbări ale Pământului – astfel că, acest lucru este destul de straniu şi sperie mulţi oameni. Dar vechile profeţii spun de asemenea că, dacă şi atunci când se întâmplă acest lucru, puternica navă terestră a lui Toth va fi găsită de către iniţiaţi, aceştia vor şti cum să o folosească iar lemurienii vor fi învinşi din nou, şi din nou se vor retrage în subteran. Aceasta este aceiaşi navă care foloseşte antigravitaţia şi a permis construirea Marii Piramide, aceasta este asociată piramidelor şi a fost îngropată sub Sfinx. Aceasta ar putea fi de asemenea nava care a fost folosită la construirea mănăstirii din Tibet, însă eu nu am spus niciodată acest lucru, numai că aceasta a fost utilizată o singură dată. Î: Lemurienii sunt acei Fii ai lui Belial sau Cel de-al Doilea Val? [dacă nu ştii la ce se referă această întrebare, aceasta este o trimitere la informaţiile din „Fiii Legii Lui Unul şi Învăţăturile Pierdute ale Atlantidei”.] R: Nu, aceştia sunt propria rasă – un gen de hibrizi. Fiii lui Belial şi Fiii Legii Lui Unul sunt ambii atlanţi, ambii din cel de-al doilea val. -8-
Î: Ar putea fi posibil ca lemurienii să fi evoluat în trecut până la punctul de a avea cap de pasăre în trupuri umane? R: Există tot felul de posibilităţi pe care le-ar fi putut avea evoluând în ceea ce am putea considera aspect uman normal, sau ca jucătorii de baschet. Însă de asemenea, ceva care s-a întâmplat în mod categoric de atunci până acum, este faptul că lemurienii au evoluat în rasa lor prin reincarnare. Există o mulţime de oameni care au fost odată lemurieni care au mers până în jurul a ceea ce sunt chiar acum, întocmai la fel cum sunt oameni aici care au fost jumătate om, jumătate animal în Atlantida, acum arătând aproape normal pentru ochiul neantrenat. Dacă eşti sensibil poţi încă să deosebeşti oamenii, „Om, care ca şi persoană pare să arate într-adevăr precum un porc sau precum un bursuc sau o nevăstuică”. Există atât de multe tipuri diferite ale lucrurilor pe care le poţi asocia. Reîncarnarea de odinioară a lemurienilor avea în general un cioc şi acele subtile calităţi precum cele ale păsărilor. Modul cum îşi mişcă aceştia capul, să privim la anumite trăsături şi la modul cum îşi mişcă ochii. Ei nu au întotdeauna aceste calităţi, şi / sau toţi dintre ei, însă în anumite cazuri asta fac. Î: Întorcându-ne atunci când cel de-a doilea val a venit în planul Pământului, unii s-au materializat în diferite locuri de pe Pământ? R: Da. Î: Deci, Atlantida a fost unul dintre locurile unde s-au materializat lemurienii? R: Nu, aceştia au mers altundeva – pentru a fi mai exact, în Lemuria. Lemurienii sunt un fel de eşec – ei sunt de fapt primul val care nu s-a „pierdut” complet. Pentru că, din nou spun, aceştia erau parţial animale, însă nu-şi pierduseră conştiinţa precum au făcut-o ceilalţi din primul val, pentru că ei s-au implicat foarte mult în planul material, motiv pentru care conştiinţa şi abilităţile lor spirituale au dispărut. Lemurienii s-au menţinut încă destul pe această cale. Erau foarte psihici, foarte puternici şi extrem de inteligenţi – astfel încât, aceştia au fost în continuare capabili de a construi maşini de zbor fără aripi. Î: Aceştia au fost animale? R: Ei au avut capete de pasăre şi trupuri umane. Î: Numai capete de pasăre şi trupuri umane? R: Da. Acesta este de asemenea şi motivul pentru o mulţime de conexiuni cu descoperirile arheologice străvechi, aspecte sociologice care fac legătura cu capul de pasăre sau cu creaturile cu pene, în părţile a ceea ce a rămas nescufundat ca fiind Lemuria. Aşa cum tocmai ce a rămas din Atlantida este în mare parte scufundat în Atlantic şi zonele Caraibelor, Lemuria a fost în cea mai mare parte în locul în care este acum oceanul Pacific. Coasta de vest a celei mai mari părţi a Americii a fost marginea Lemuriei. Se găsesc încă străvechi desene de oameni cu cap de pasări în vestul coastelor Americii, iar unele în insulele din Pacific. Şi influenţa se vede de asemenea într-o mulţime de culturi polineziene, unde pentru regalitate sau la evenimente speciale, -9-
aceştia folosesc păsări strălucitor colorate, folosesc pene de pasăre colorate pentru veşminte şi acele pălării înalte cu asemănarea unui cacadu (specie de papagal cu penaj în general de culoare albă şi cu o creastă viu colorată) din pene şi articole asemănătoare. Î: Ai început să spui că lemurienii se vor întoarce înapoi la un moment dat. R: Ei bine, aceştia au fost închişi. Î: Au fost închişi? R: Aceştia au fost închişi. Î: Asta numai într-o anumită parte, alta decât celelalte locuri de pe Pământ… (prea departe pentru a fi auzit). R: Da, tunelele lor de acces au fost izolate. Desigur, ştii că este doar o chestiune de timp… înainte ca aceştia să iasă. Î: Cum ar putea ei să trăiască în interiorul Pământului? R: Au fost în retragere iar acolo în subteran se afla deja o mulţime de echipament, aceştia nu au oraşe mari acolo jos, însă au mijloace de trai, iar pentru a menţine acest loc înseamnă să trăiască. Chiar şi unii dintre oameni aleg să trăiască în case subterane, şi desigur, este cunoscut faptul că guvernul a stabilit pentru înalţii oficiali ca să trăiască în subteran pentru foarte lungi perioade de timp. Astfel că nu este greu de înţeles cum o cultură chiar mai avansată ar putea face asta timp de generaţii. Î: Care a fost cauza războiului? (?) R: Cred că a fost din cauza luptei pentru Muntele Templului din Ierusalim (glumă). Acest lucru este destul de urmărit acum şi de fapt ar fi mult mai bine dacă ţi-ai păstra întrebările pentru la sfârşit, dar în orice caz, am putea să le notăm şi să le scoatem mai târziu dacă ne convine. Oricum, revenind la povestire, am vorbit despre nave terestre şi despre legătura lor cu existenţa unei colonii atlante în Muntele Shasta. Ei au explicat acelui învăţător că au fost aduşi acolo, că motivul pentru care se află acolo este acela de a se asigura că lemurienii nu vor ieşi înainte de timpul profeţit pentru „sfârşitul lumii aşa cum îl ştim noi”. Au spus-o considerând că sfârşitul timpurilor se apropie, că timpul lor ca şi gardieni se apropie de asemenea de sfârşit iar această comunitate va pleca pe la mijlocul anilor ’70. Î: Observatori ?!? R: Da. Şi din nou revenind la punctul… Având în vedere faptul că sistemele de tuneluri din interiorul Pământului nu funcţionează corespunzător, că nu sunt sigure, ei au folosit de fapt navele terestre în atmosferă. Eu fac în mod frecvent călătorii zburând de la Shasta către Hawai, peste Maui în mod special. Cunosc progresele făcute la tunele de acces şi faptul că etanşarea a fost spartă, însă au trebuit să se asigure că aceştia nu au ieşit la atac. Deci, învăţătorul nostru s-a întors, şi într-o zi, aceştia nu mai erau în Shasta. - 10 -
Revenind la prima parte a poveştii, atunci când ţi-am spus despre razele de lumină de pe pereţii muntelui, acestea aveau legătură cu ei. În timpul cât atlanţii l-au condus pe el, aceştia i-au arătat sistemul lor de eliminare a deşeurilor. Acesta implica în esenţă un dispozitiv care dezintegra sau vaporiza materia, transformând-o în lumină ori în particule care pot fi transportate de lumină. Ei puteau lua atât de des toate aceste deşeuri materiale ale lor, pe care vaporizându-le în lumină, le transportau în spaţiu prin partea de sus a vulcanului – cred că de fiecare dată când coşul de gunoi sau sistemul de ejecţie era plin! Acestea erau razele de lumină pe care oamenii le puteau vedea! Î: Ziua în care se duce gunoiul?! R: Da, [grupul râzând] exact. Scoaterea afară a gunoiului. Asta pare destul de straniu. Nu este cu adevărat nici o altă explicaţie profundă pentru acest lucru sau altceva mistic – decât că scăpau de resturile lor. Oricum, acesta este motivul folosit pentru o mulţime de apariţii pe deasupra zonelor dintre California şi Hawai, apoi ei au dispărut încet şi s-au oprit. De atunci, hai să vedem… Într-o zi a călătoriilor mele am mers în cele din urmă către Maui. Şi din cauza învăţăturilor şi poveştilor pe care le-am auzit, am vrut cu adevărat să verific locul unde ei au fost închişi – acest lucru suna aşa de fascinant. Acesta este un loc protejat natural, înconjurat de stânci abrupte. Este o zonă foarte înşelătoare. Iar acest lucru era unul destul de absurd, cred că acesta putea fi unul în care cade cea mai mare cantitate de ploaie – sau poate cel de-al doilea din cele mai mari din lume? Deci, acolo este mereu umed şi alunecos. Am fost în Maui de nenumărate ori, cu puţin timp înainte ca acea colonie Atlantă să fie abandonată. La începutul / mijlocul anilor ’70, am presupus că patrulările se opriseră. Am început prin a căuta un ghid, un ghid localnic hawaian care să mă ducă în zonă. Eram pregătit să fac alpinism şi coborâre cu coarda, orice ar fi fost necesar pentru a verifica. Dar, nu numai că nu am putut găsi pe nimeni care să mă ducă acolo, de fiecare dată când duceam pe cineva acolo, acesta privea în jos şi un sentiment foarte rău cobora asupra lui. Şi ajungeam practic la acelaşi răspuns ca toată lumea – „Uh, ştii, nu e bine, nu ar trebui să mergi acolo, o mulţime de oameni au vrut să meargă acolo şi nu au venit înapoi. Este prea periculos, foarte periculos. Mergi în schimb la Haleakala, sunt drumeţii frumoase, te duc eu acolo dacă vrei.” Am cerut multor oameni să mă ducă acolo şi am primit o mulţime de refuzuri, am auzit o mulţime de poveşti diferite despre oamenii care nu au mai venit înapoi. Cele mai comune şi logice poveşti erau despre un fel de căţărare înşelătoare în care oamenii au murit şi din această cauză nu s-au mai întors. Şi apoi mai erau alte poveşti destul de dure, precum că acolo ar exista dinozauri. O altă poveste era că acolo este un loc atât incredibil şi paradisiac încât nimeni nu mai vroia să-l părăsească. Desigur, nimeni nu ştia nimic despre poveştile cu atlanţi / lemurieni. Pe atunci se folosea pentru această zonă denumirea de Craterul Lunii şi din anumite motive, toate afacerile care au folosit acest nume, ceva de genul „Inelul Craterului Lunii” sau în alt fel, şi-au schimbat denumirile în acelaşi timp. Dintr-o dată, nu a mai trebuit să se facă referiri de acest fel, s-a numit în schimb, „Munţii Maui de Vest”. Asta pare să coincidă cu ceea ce ar putea să fie o descoperire guvernamentală în - 11 -
legătură cu lemurienii şi / sau cu tunelele lor de acces şi / sau cu extratereştrii. Mai mult decât atât, am văzut maşini Hummer militare îndreptându-se incredibil de rapid către crater şi desigur, elicoptere nemarcate. Şi bineînţeles, în aceste zile există semne cu „Trecerea interzisă” peste tot în jurul zonei – unele guvernamentale, altele particulare şi care nu au nici un sens. Cu aproape zece ani în urmă am aranjat un studio de înregistrări pe coasta Maui de Vest unde am încercat să fac unele înregistrări. Am avut tot felul de probleme cu echipamentul, probleme foarte bizare, de parcă programele digitale s-ar fi modificat de la sine. Din senin, sintetizatoarele îşi schimbau patch-urile de parcă sunetul unei viori ar fi fost un banjo sau altceva, şi erau numai salturi peste tot. Alte lucruri pur şi simplu nu funcţionau deloc sau se blocau – totul se comporta foarte straniu. Magazinele locale de instrumente muzicale au încercat să ne ajute. Ei spuneau, „Ei bine acesta este sistemul electric pe Maui. Este destul de arhaic iar calitatea distribuţiei de energie electrică este ceea ce ai putea numi ,mizerabilă’ şi ştii, există probleme cu tensiunea şi vârfurile, etc. deci, ai nevoie de un stabilizator de tensiune de putere”. Aşa că am cumpărat un stabilizator de tensiune de putere şi acesta nu mi-a fost de ajutor. Iar într-o zi aveam un radio portabil pornit şi l-am plimbat dintr-o parte a camerei în cealaltă. Am observat că într-o parte a camerei funcţiona bine iar când l-am dus în cealaltă era cu adevărat rău, zgomotul electrostatic foarte intens ştergea complet semnalul staţiei radio. Şi învârtindu-l prosteşte, mişcându-l înainte şi înapoi, am descoperit că semnalul care străbătea acel loc avea aproape patru inch (10 cm), vreau să spun – îmi pare rău, ai putea spune patru picioare (1,2 m) lăţime. Numai atunci când radio-ul se afla pe această cale liniară se comporta ciudat. Astfel că am ieşit afară încercând să păstrăm direcţia înainte şi înapoi, în interiorul şi în exteriorul căii, încercând să determinăm direcţia şi unghiul din care venea aceasta. În final am aflat – acest semnal venea din centrul Craterului Lunii. Iar în jur, în acel moment, am început să observ mai multe vehicule militare urcând acolo. Î: Pe partea din spate? R: Asta depinde de ceea ce consideri tu partea din spate. Deci, am presupus în acel punct că ceva sau cineva a descoperit ceva acolo. Ceva sau altceva nou se întâmpla în interiorul craterului. Iar în jur, şi în acelaşi timp, toate firmele cu nume precum „Moon Crater Café” sau „Moon Crater Cleaning” sau ceva de acest fel, toate şi-au schimbat aceste denumiri cu altele – toate într-o aceeaşi perioadă de timp. Această zonă a început să se numească Munţii Maui de Vest şi nu Craterul Lunii, astfel că aceste firme se numesc acum „West Maui Mountain Café” sau altfel. Acesta nu a fost doar singurul lucru interesant care s-a întâmplat recent în ultimul an, atunci când un elicopter a făcut un tur recent peste acea zonă, acel elicopter a fost distrus. Acesta a fost destul de bine fragmentat. Î: S-au găsit trupurile? R: Nu ştiu dacă s-au găsit trupuri sau nu, dar s-au găsit fragmentele. Se presupune că le-a luat două zile pentru a ajunge la acestea. Înclinaţia acestora arăta că - 12 -
erau la un unghi de 70 – 80 de grade. Şi ei se presupune că nu trebuiau să zboare pe acolo. Nu ştiu ce s-a întâmplat, cel mai probabil se pare că persoanele care făceau acel tur l-au implorat şi l-au convins pe pilot să zboare cu ei pe acolo chiar dacă el ştia că este în afara limitelor. Motivaţiile mass-mediei au fost presupunerile că nu ar fi trebuit să zboare pe acolo pentru că sunt curenţii de aer care pot fi cu adevărat înşelători, de care şi eu sunt sigur că pot fi dar… Un alt lucru straniu despre Craterul Lunii este că aproape întotdeauna acesta este acoperit de nori. Acesta ar putea fi în totalitate senin, nu un nor peste tot, iar centrul „Munţilor Maui de Vest” este în totalitate acoperit de nori. Totuşi, anul trecut l-am putut vedea în vreo câteva dimineţi când nu era. Capitolul Patru – Am Întâlnit un Foarte Neobişnuit Ambasador al Naţiunilor Unite În regulă… deci următoarea fază a povestirilor noastre despre O.Z.N.–uri implică o misiune ce mi-a fost încredinţată după ce am părăsit mănăstirea – o misiune pentru a călători şi a încerca să încurajez cooperarea şi comunicarea între diferitele grupuri spirituale şi religii minore, astfel încât oamenii să se ajute unul pe celălalt şi să dezvolte o unitate a minţii şi a scopului. Există mai multe grupuri care sunt asemenea unui mare sine separat, însă acestea au evoluat spiritual în mai multe moduri. Acestea au de asemenea multe diferenţe, însă diferenţele sunt neimportante în comparaţie cu asemănările şi evoluţia lor spirituală. Este precum descrierea din cartea „Învăţăturile Pierdute…” despre muntele cu oamenii ce se caţără pe propriile şi diferitele căi spirituale – ei pot fi aproape de vârf şi încă să nu îi recunoască pe ceilalţi care sunt întrun punct asemănător pentru a ajunge în vârf, unitatea. Şi ei trebuie să înveţe păstrarea, deschiderea minţii şi respectul pentru ceilalţi. Dacă oamenii pot veni împreună prin ideea Regulii de Aur şi să facă din aceasta prioritatea lor pentru a pune bunătatea, compasiunea şi inofensivitatea înaintea oricăror alte credinţe ale lor, atunci chiar nu contează care sunt celelalte convingeri ale lor. A fost un incident în urmă cu un deceniu sau două, unul care a fost un exemplu despre cum pot merge lucrurile dacă ar fi mai multă grijă între diferitele grupuri. O comunitate yoga, un ashram – cred că acesta se numea Comunitatea Ananda sau ceva de genul acesta, unde a fost un incendiu cu adevărat rău – acesta a fost o parte a marelui incendiu forestier în apropiere de Nevada City în California. Î: Ananda? R: Da, cred că a fost Ananda. Foc cu adevărat rău, iar ei au primit ajutor de la o mulţime de alte grupuri spirituale diferite. Însă unul dintre singurele motive era…, ei bine erau câteva motive, unul a fost acela că erau foarte bine acceptaţi, pentru că erau în esenţă o foarte populară comunitate bazată pe yoga. Un altul a fost că acesta era un foarte mare incendiu de pădure în întreaga zonă, nu doar peste ashram-ul lor. Atât de mulţi oameni cu orientare spirituală şi alte comunităţi au auzit despre acesta de la ştiri şi - 13 -
din gură în gură, chiar dacă nu exista o reţea de comunicare corespunzătoare în comunităţile spirituale înfiinţate. Ajutorul reciproc al oamenilor este foarte important, iar în aceste timpuri oamenii au devenit mai izolaţi şi dependenţi de sistem sau de guvern numai pentru a-şi trăi vieţile, ca să nu mai vorbim de situaţiile de urgenţă. Însă, aşa cum am văzut cu toţii, în special în cazurile de urgenţă, guvernul pare să nu fie capabil a avea grijă de asemenea lucruri – acestea sunt prea multe şi acesta este depăşit, chiar dacă într-o anumită măsură este pregătit. Deci, oamenii au nevoie de o reţea. Iar în cazul acestor comunităţi spirituale şi a indivizilor, multe dintre ele şi mulţi dintre ei au în esenţă aceleaşi scop şi acelaşi ideal – ştii, ei cred în unitate şi în ajutorarea celorlalţi, au în esenţă conceputul Regulii de Aur – însă multe dintre aceste grupuri au propriile lor „probleme” individuale. Unii oameni sunt mâncători de carne şi cred că vegetarienii sunt iraţionali şi ţăcăniţi, alţi oameni sunt vegetarieni şi cred că mâncătorii de carne sunt răi, etc. etc. şi ceilalţi nu. Oamenii trebuie să se concentreze mai mult pe motivele comune şi să înţeleagă importanţa motivaţiei comune. Din nou, credem că unul dintre cele mai importante lucruri este chestiunea Regulii de Aur, existenţa bunătăţii şi iubirii unuia pentru celălalt. Vreau să spun că, dacă oamenii cu diferite convingeri şi credinţe ar face numai din asta prioritatea lor şi s-ar opri din a da mare importanţă diferenţelor dintre ei, acest lucru ar schimba literalmente lumea. Nu ar conta dacă eşti un Martor al Lui Iehova sau un „Închinător la Flori” sau cineva care nu crede în purtarea de ochelari – dacă fiecare s-ar concentra numai pe Regula de Aur şi ar lua în considerare problemele celorlalţi care vor să creadă în separare şi să scape de aceasta. Ei trebuie să înţeleagă că, în cazul în care fac din R.A. scopul lor principal, atunci pot transforma lumea într-un paradis – într-un loc foarte minunat. Din acest motiv Iisus ne-a dat-o ca pe o poruncă, nu ca pe o învăţătură. Şi de ce poţi găsi acelaşi concept în cele mai multe dintre religiile de pretutindeni – problema este că cei mai mulţi dintre oameni nu trăiesc în acest concept, indiferent de religia lor. Imaginează-ţi că nu mai sunt războaie, nu mai este foamete, nu mai este tortură, violuri, bătăi, ucideri – şi pune toată această energie în lucrurile pozitive şi constructive. Dar oamenii încă luptă, şi încă pentru chestii prea stupide, în mod normal pentru un ţinut, bogăţia şi puterea se află în spatele războaielor, factorul lăcomiei, toate duc înapoi la egoism. Egoismul – opusul Regulii de Aur. În orice caz, am primit un pic din cale. În timp ce făceam asta, am călătorit şi m-am întâlnit cu toţi aceşti oameni, am aranjat întâlniri, am păstrat calea intersectându-se cu aceeaşi femeie din noi şi din nou – prin toată ţara. Numele ei era… de fapt ar trebui să folosesc un pseudonim deoarece nu ştiu dacă ea ar dori să folosesc adevăratul ei nume – ea se afla într-o poziţie delicată iar aceasta este o problemă delicată. Însă nu am văzut-o şi nu am auzit de ea de mulţi ani şi aş vrea să aud de ea din nou, astfel, dacă este cineva care cunoaşte o astfel de persoană (care este la baza povestirilor), îi rog să mă contacteze prin intermediul lui Jeff Rense, aş aprecia acest lucru. Deci, haide să-i spunem Helena pentru scopul acestei povestiri. Ea era unul dintre ambasadorii Naţiunilor Unite în acel timp. Se pare, căile noastre s-au intersectat, pentru că ea era într-o misiune asemănătoare – aceasta includea şi alte lucruri pe lângă ceea ce făceam, dar de asemenea includea şi reunirea tuturor liderilor spirituali şi religioşi din toată lumea pentru a veni împreună într-un mai mare spirit al - 14 -
cooperării şi grijii pentru umanitate. Însă motivele ei pentru unirea grupurilor şi liderilor spirituali era destul de diferit în comparaţie cu ale mele – ea spunea că extratereştrii au pus-o să facă acest lucru. Povestea ei era destul de interesantă. După cum îmi amintesc, ea a spus că a fost în Japonia – cred că spunea că prin anii 1950 – în timpul Summitului Internaţional. Ea nu avusese de-a face cu O.Z.N.–uri, extratereştrii sau ceva asemănător în acel timp. Dar într-o zi, ea a dat un interviu la radio şi dintr-o dată, chiar în mijlocul acestui interviu, a început să vorbească despre extratereştrii, O.Z.N.–uri şi că rasa umană trebuie să se unească şi evolueze şi să lucreze precum unul. Ea nu ştia ce se întâmplase sau de ce, însă acestea ieşiseră din gura ei. „Mesajul” a fost comunicarea că a venit timpul să se spună că toţi liderii politici, liderii religioşi şi ştiinţifici al lumii, ar putea chiar să ajungă împreună în acelaşi timp, într-un singur loc, că acesta ar putea fi un semn pentru ei (extratereştrii) că noi am evoluat suficient pentru a ne întâlni cu ei şi pentru a lucra cu ei (indiferent ce extratereştrii au fost, aceştia au fost cei care au spus acest lucru). După descrierea ei, asta suna precum cel puţin una dintre formele de viaţă extraterestră pe care străvechile învăţături o numesc „Fraţii din Spaţiu” (despre care am vorbit mai devreme) – extratereştrii evoluaţi spiritual. Sau aceştia ar fi putut fi extratereştrii canibali, precum cei din episodul Twilight Zone şi ar fi putut fi cu adevărat, ştii tu, acel mare meniu „pentru a servi omul”, însă nimic la meniu în acel moment. [râsete puternice] Acum pot vedea asta… „Lideri religioşi cu ketchup, mmmm, yummy (delicios)… şi am putea avea unii dintre aceşti lideri ştiinţifici cu muştar, rumeniţi bine şi pentru desert…” În orice caz, revenind la lucruri serioase, Helena a fost concediată imediat de către superiorii săi după ce au aflat ce a spus ea la radio. Eu nu cred că ea chiar a intenţionat să participe la summit pentru acest lucru, însă nu sunt sigur. Dar după aceea, în timpul summit-ului (şi ţine minte că acest lucru s-a întâmplat cu mult timp în urmă şi asta este numai ce am auzit de la ea, nu din experienţa mea directă), acolo au fost aproape 10.000 de rapoarte O.Z.N., toate în jurul Japoniei, multe veneau din surse extrem de renumite precum poliţia şi… (nu politicieni, cu toate că ar fi destul de interesant). [râsete] Cred că ea a spus că în timpul celor cinci zile cât a durat summit-ul au fost apariţii tot timpul. De atunci ea a mers peste tot în lume şi acolo unde a mers au fost cel puţin vreo câteva apariţii. Deci, cum şi de ce drumurile noastre s-au intersectat – pentru că ea s-a întâlnit cu toate aceste grupuri spirituale cu care eu de asemenea mă întâlnisem, pentru că ea a încercat să adune pe toţi liderii religioşi împreună într-o reuniune gigant pe astrodromul din Huston sau ceva de genul acesta. Aşa că la momentul respectiv noi nu ne întâlnisem, când ea a fost în vizită la oamenii de ştiinţă şi politicieni. Am fost numai la întrunirile la care ea mergea ori de câte ori mergea să-i vadă pe liderii spirituali. Acest lucru s-a întâmplat destul de frecvent, şi era dincolo de ceea ce ai putea considera cadrul tărâmurilor coincidenţei. Într-o zi am vorbit despre acest lucru şi am decis să începem a călători împreună. Iar acest lucru a dat naştere unui întreg set de experienţe şi poveşti foarte interesante. Astfel că, în continuare vă voi duce în câteva dintre multele şi interesantele povestiri pe care le-am trăit reciproc. Î: Ea nu mai este de mult un ambasador? - 15 -
R: Oh, bine punctat, am nevoie de o mică întoarcere înapoi. După toate apariţiile din Japonia, ei bine, este evident că superiorii ei au fost uimiţi. Nu numai superiorii ei, dar şi diplomaţi importanţi din toată lumea. Astfel că, nu numai că a fost repusă în drepturi de către ambasada ei, dar a primit şi o scrisoare din partea Secretarului General al Naţiunilor Unite din acel timp, numele său era U Thant cred, şi aici este chichiţa – scrisoarea întreba cine a prezentat-o acestora pentru o cooperare completă din partea ei în misiune. Deci, a fost luată foarte în serios de către unele persoane foarte puternice. Cu toate că acest lucru a fost ţinut în foarte mare „taină”. Eu am văzut acea scrisoare. Nu l-am sunat pe U Thant pentru a-i spune „Hei, acest lucru este adevărat?!”, însă cu toate celelalte lucruri stranii care s-au întâmplat în jurul ei, acest lucru este foarte, foarte probabil să fie adevărat. Şi am văzut-o prezentă în compania unor persoane foarte importante, inclusiv a marilor fizicieni ai timpului şi care explorau ceea ce se numea atunci „noua fizică” (precum Fizica Cuantică şi alte idei inovatoare de acest gen). Din moment ce am călătorit împreună, totul dintr-o dată în călătoria mea m-a dus nu numai către aceste grupuri spirituale şi către liderii religioşi, dar de asemenea m-a luat în călătoriile ei – am întâlnit oameni de ştiinţă şi politicieni. După cum îţi poţi imagina, am o mulţime de poveşti pe care ţi le pot spune. Însă, vom adăuga numai pe câteva dintre acestea care sunt probabil cele mai interesante. Voi începe cu una de atunci de când am ajuns într-o rezervaţie a indienilor Hopi. Capitolul Cinci – Începutul Aventurilor Noastre Am ajuns acolo în rezervaţia Hopi pentru a-i întâlni pe bătrânii lor spirituali. Doar ca o scurtă notă, strămoşii Hopi au fost atlanţii care au rămas de la începutul marii distrugeri. Legendele lor spun că au ajuns în nordul AZ într-o „carapace de broască ţestoasă zburătoare”, aceasta era de fapt o navă terestră Atlantă. Dar toate ca naiba, a fost o ruptură şi o pierdere cu schimbări climatice şi ale Pământului, care, datorită plecării lor cu întârziere din Atlantida, nu au fost deloc pregătiţi pentru aceasta. Ei ar fi fost ucişi dacă nu ar fi făcut asta, iar potrivit legendei lor, o creatură cu cap de pasăre care a urcat din interiorul Pământului i-a condus şi ia lăsat jos în siguranţă până ce holocaustul a trecut, apoi avea să-i ducă iar înapoi. Desigur, aceştia erau un fel de lemurieni mai buni. Cred că ei l-au numit pe el / ea, primul Kachina. Este posibil ca tu să fi văzut păpuşile Kachina cu capetele lor de pasăre. Oricum, să ne întoarcem înapoi la călătoria şi întâlnirea cu bătrânii spirituali Hopi. Când am ajuns în rezervaţie, am descoperit că tribul avea un fel de împărţire care se făcuse de-a lungul anilor şi existau diferiţi şefi şi diferite facţiuni ale tribului Hopi care locuiesc în zone diferite. Dar noi nu ne aflam acolo pentru a-i căuta pe şefi, noi eram acolo pentru bătrânii spirituali. Desigur, ei nu puteau fi găsiţi pe hartă sau în cartea de telefon, aşa că ne-am oprit pentru a cere îndrumare. S-a dovedit a fi chiar casa unuia dintre marii şefi şi a soţiei sale. Aceşti oameni erau aşa de calzi şi prietenoşi, ei mi-au reamintit de marea mea legătură cu poporul tibetan. De fapt, aceştia au multe asemănări cu tibetanii. Cei mai mulţi dintre oamenii care nu au fost în Tibet nu au cu adevărat idee despre ce anume vorbesc – aceasta este cu mult diferită faţă de o întâlnire - 16 -
occidentală extrem de caldă şi prietenoasă. Cum să o descriu? Oameni smeriţi – şi care au avut un mic amestec de mamă italiană acolo – nu vei putea scăpa de ea fără să intri şi să mănânci. Şi fac acea pâine incredibilă numită pâine piki, făcută de mână şi dintr-un fel de făină de porumb, un fel de paste franţuzeşti în straturi sau aluat grecesc Philo. Ei ne-au arătat cum se face aceasta, cum au făcut-o ei după vechiul obicei cu pietre, etc. Au rulat-o dinainte în acele lucruri care se aseamănă oarecum cu enchilada, însă aceste rulouri subţiri albăstrui din mălai sunt complet crocante şi ţi se topesc în gură. Deci, i-am vizitat puţin apoi le-am spus că trebuie să mergem acasă la un interpret al bătrânilor pentru că toţi bătrânii vorbesc numai limba tribului Hopi. Ei au spus că numele său este Thomas Banyaca. (Cred că Thomas şi-a părăsit trupul (a decedat) destul de recent, în ultimul an sau poate doi – el a fost un om cu adevărat bun.) Apoi ne-au îndrumat către casa lui. Ne-am rătăcit imediat. Şi nu ne-am oprit din căutarea direcţiei. Direcţiile noastre au fost mereu greşite sau noi nu am fost capabili să le urmăm – aşa cum îmi amintesc nu a fost nici stradă a cincea şi principală sau 2369 West Kachina Ave. – doar o mulţime de străzi nemarcate. Desigur, sincronicitatea funcţiona. Peste tot unde ne-am oprit pentru a cere îndrumări despre direcţie, în mai mult de două locuri, era casa unul alt şef. Aceeaşi trataţie călduroasă, aceeaşi plinătate de piki şi multe îndrumări. În cele din urmă, după ce am trecut prin toate aceste întâlniri şi discuţii (eu neamestecându-mă în acestea) care trebuie să fi avut o oarecare semnificaţie, am ajuns în cele din urmă la casa lui Thomas. Iar primul lucru dintre toate lucrurile şi care ne-a izbit încă de la uşă a fost o carpetă din catifea. Da, o carpetă din catifea neagră cu ceva asemenea matadorilor sau lui Elvis or ceva de felul acesta. Dar serios, aceasta era o carpetă din catifea neagră – carpeta unui bătrân Hopi, o lună plină, şi un O.Z.N. care lăsau dungi pe cer. Arăta ca şi cum ne aflam la locul potrivit. Thomas era în mijlocul unei discuţii cu vreo câţiva alţi nativi americani din alte triburi din Dakota. El şi-a întrerupt întâlnirea cu ei pentru a vorbi cu noi. Ne-am aşezat şi am început să vorbim despre motivul pentru care ne aflam acolo când deodată el ne-a întrerupt şi a spus „Asta e amuzant, să vorbesc numai cu cutare şi cutare şi cutare şi cutare (nu-mi pot aminti numele lor) destul de curând vor fi aici unele persoane pentru a vorbi în legătură cu o mare întâlnire”. Am avut o discuţie foarte interesantă în legătură cu multe lucruri. Unul dintre subiecte a fost în legătură cu schimbările ce vor urma, schimbările care ar putea distruge toată viaţa, inclusiv pe indienii Hopi dacă ei nu-şi schimbă direcţia. În trecut, Hopi au spus întotdeauna că atunci când vor veni marile schimbări ale Pământului, ei vor fi acolo pentru supravieţuitori, pentru ai ajuta şi pentru ai învăţa. Pe scurt, ei spuneau că oricine face ceea ce fac Hopi în ţinuturile lor, va supravieţui. Însă acum apărea întrebarea dacă vor supravieţui sau nu, sau cât de mulţi Hopi vor supravieţui – pentru că mulţi s-au întors de la căile lor spirituale. Apoi am vorbit despre vechea noastră mănăstire din Tibet, despre care el deja ştia. Am vorbit despre relaţia şi punctele noastre comune ancestrale. Apoi, el ne-a spus că tocmai a fost vizitat de un grup de discipoli ai lui Dalay Lama şi despre faptul că a fost încântat în mai multe feluri de acest lucru. A spus că i-a auzit pe bătrâni vorbind despre o zi în care ei vor vorbi unii cu ceilalţi şi i-a întrebat cum de vor şti tibetanii să vorbească cu cei din tribul Hopi. Apoi bătrânii şi-au dat seama că aceştia nu vorbeau cu - 17 -
adevărat precum Hopi, însă aveau atâtea asemănări şi îi înţelegeau bine pe aceştia, dar „polaritatea” era inversată. Nu-mi pot aminti exact ce a spus el, însă ideea era că, cuvântul Hopi pentru Soare era cuvântul tibetan pentru Lună şi viceversa, frig era cald, etc. Apoi au vorbit despre modul cum unul are două lacuri sacre iar celălalt are după vârfuri de munte sacre – nu îmi amintesc care erau acelea. Apoi a fost vorba despre ceva în legătură cu locaţiile din Tibet şi cu rezervaţia Hopi, şi că acestea sunt pe părţi opuse ale globului – nu-mi amintesc foarte clar o mulţime de lucruri – ţine minte că acestea s-au întâmplat cu foarte mult timp în urmă iar eu am avut un moment foarte traumatizant în mijlocul discuţiilor noastre. Thomas a spus că în Tibet călugării au o oarecare ceremonie a ploii sau un dans al ploii, care aduce ploaia, apoi s-a ridicat. Am vorbit despre carpeta lui, despre O.Z.N.–uri şi extratereştrii şi am înţeles că el a avut experienţe cu aceştia. El a vorbit despre un „Pod Curcubeu” care s-a produs pe la începutul anilor ’70 şi care a fost aparent o legătură psihică între bătrânii Hopi şi cei din Hawaii – Kahunas din Polinezia (şamanii hawaieni). Aici era vorba despre un scop al unităţii spirituale şi a frăţiei universale, iar aceasta implica „frăţia din spaţiu” fie în mod direct, fie în mod indirect. Un celebru chitarist rock cu numele Jimi Hendrix a fost implicat în toate acestea. Mulţi oameni ştiu despre el că era numai un flamboiant şi se pretinde că ar fi murit din cauza unei supradoze de droguri. Însă există mult mai multe lucruri în legătură cu el. Adevăratul său albumul de final, înainte ca el să fie ucis, s-a numit Rainbow Bridge (Podul Curcubeu). Acesta a fost în mod deliberat înregistrat în timpul unui eveniment Hopi / Kahuna pe pantele cu mare energie ale vulcanului „în formă de piramidă” Haleakala, în Maui (din nou această legătură cu Maui!). Pentru a scurta lunga poveste a lui Hendrix, cel care a fost un canal al fraţilor din spaţiu şi cu excepţia albumelor sale „dezlănţuite” (care sunt necesare comercialismului grosier) multe dintre versurile sale sunt despre venirea schimbărilor Pământului, schimbarea polilor, războaie, nevoia oamenilor de a se iubi unul pe celălalt (sau despre alte lucruri), şi bineînţeles despre O.Z.N.–uri şi extratereştrii. „Rainbow Bridge” a fost unul dintre cele mai specifice albume în această privinţă. Eu îl consider o capodoperă muzicală şi de asemenea cea mai mare lucrare a sa. Acesta de asemenea a fost scos din circulaţie. Considerat adesea doar o conştiinţă slabă, un drogat, parte animală, prietena lui mi-a arătat după moartea sa o documentaţie cu grosimea de 5 cm – planurile lui pentru construirea unui spital de vindecare prin culoare / sunet. Să ne întoarcem la întâlnirea noastră cu Thomas. În cele din urmă am ajuns la discuţia despre detaliile Helenei, „provocarea extraterestră” pentru unirea liderilor lumii, cea care ne-a dus la întâlnirea cu bătrânii. Dar Thomas a spus că sunt diviziuni chiar şi printre ei, iar unii chiar au dorit să fie izolaţionişti şi ceilalţi să ajute întreaga umanitate. El era de partea care dorea să ajute umanitatea, însă acest lucru nu era locul său în cursa contra celorlalţi. Câmpul său de energie era deosebit de puternic, cu toate că – el spunea că era unul dintre vindecători, însă acest lucru a fost dincolo de ceea ce au avut cei mai mulţi dintre vindecători. Printre acestea şi iubirea pe care eu am simţit-o, am ştiut în mod clar că nu este o persoană „obişnuită” ori o persoană mediocră, sau un Hopi obişnuit. Am suspectat faptul că el ar fi putut fi de asemenea o „nouă specie” de - 18 -
bătrân, ori cel puţin un ucenic de un alt fel. În orice caz, el a spus că nu ne vom putea întâlni cu toţi aceştia, însă el va merge şi va vedea cine vrea să se întâlnească cu noi. Apoi totul dintr-o dată, cu toţii am fost cu adevărat atacaţi psihic şi energetic cu putere… unul dintre ucenicii mei, un călugăr novice care călătorea cu noi în acel timp a căzut într-un plâns constant şi isteric. Eu am simţit ca şi cum cineva m-ar fi lovit în capul pieptului şi eram conştient de acest lucru şi de încercarea acestuia de a intra. Am folosit apărarea psihică pe care o învăţasem la mănăstire însă a fost nevoie să-mi păstrez concentrarea pentru a mă proteja. Ambasadorul Helena a intrat într-o stare isterică… într-un delir maniacal şi furie. A fost nevoie să ieşim de acolo. Thomas a fost foarte supărat şi a încercat să ne ajute cu energia sa. Însă acest lucru nu a ajutat. El spunea că asta se întâmplă pentru că acolo au existat forţe, fiinţe puternice care au încercat să prevină această întâlnire cu bătrânii. Nu-mi pot aminti exact dacă spunea că un bătrân sau bătrânii făceau acest lucru sau dacă a fost un fel de magie neagră. El i-a ajutat pe toţi să urce în maşină iar eu am condus. Helena era supărată din cauză că a fost nevoită să întrerupă acea scurtă întâlnire şi în care i-au fost indus sentimentul focului furiei sale isterice. Acest lucru a fost ca şi cum ai încerca să conduci o ambulanţă cu victime ale rabiei cu schizofrenie paranoică însă diferenţa era că se aflau cu toţii pe scaunul din faţă cu mine, în loc să fie în partea din spate a unei ambulanţe. În timp ce mă apropiam de frontieră, ca de obicei în jurul Helenei se învârtea încet o sferă strălucitoare care a trecut strada prin faţa noastră. Ceilalţi doi se aflau încă în freneziilor lor şi chiar dacă le-am spus despre aceasta, acest lucru nu a făcut nici o diferenţă. Iar acest lucru nu se termina… pur şi simplu continua. Fenomenul isteric şi golul din stomacul meu s-a terminat de îndată ce am trecut frontiera şi am ieşit din rezervaţie. În mod cert, cineva cu foarte multă putere a fost determinat să oprească întâlnirea noastră. Iar acest lucru nu a fost unul de bun augur pentru sarcina Helenei sau pentru posibila speranţă care ar fi însemnat ceva pentru lume dacă aceasta ar fi fost realizată. Dacă ea chiar nu a putut aduna pe bătrâni laolaltă în spatele unui proiect – cum ar fi putut-o face cineva vreodată precum Papa? Dar ea nu a renunţat şi a mers în următoarea noastră aventură. Curând am avut experienţe chiar şi mai interesante. Dar specialistul meu care îmi pregăteşte broşura pentru imprimare mi-a spus că am atins limita şi va trebui deocamdată să mă opresc. Cu toate acestea, în următoarea serie a acestei broşuri vom avea mai multe povestiri în legătură cu experienţele mele din călătoria împreună cu Helena, experienţele noaste cu fondatorul, compozitorul şi interpretul de la clape al trupei Moody Blues, întâlnirea Helenei şi a lui Johnny River cu un extraterestru în deşert, o mică cunoaştere universitară a O.Z.N.–urilor (cu semnalmente ale O.Z.N. – urilor care ar putea răspunde întrebărilor despre mişcarea acestora pe cer), întâlnirea noastră cu un arheolog de la UCLA care a descoperit efectiv hărţi ale vechilor sisteme de tunele din interiorul Pământului, acestea arătând punctele de intrare de peste tot din lume, cel de-al doilea timpan al meu implantat de extratereştrii, întâlnirea directă cu extratereştrii în interiorul şi în exteriorul locuinţei mele, şi multe altele. De-abia am început.
- 19 -
Our Other Books & Products (see below or on our website www.atlantis.to [not “.com”]): 1) Atlantean Vibrational Sounds CD’s & Tapes 2) Books – More of the UFO/alien series; “The Children of the Law of One & the Lost Teachings of Atlantis”; The “Spiritual Sexuality” series”; “The Golden Rule Workbook”. 3) “UFO” design fiber optic lamps.
Jon Peniel’s Sound Therapy
The Subconscious Affirmation Vibrational Sound Recordings (Also known as the Atlantean Vibrational Sounds) (available on CD or tape)
Create instant deep brainwaves to help you with: Remote Viewing/OOBE (out of body experiences), Changing Habits; Insomnia; Losing Weight; Emotional Healing; Enhancing Relationships/Sexual Relationships, Spiritual Development, etc. Instant Deep Relaxation, Meditation, and Affirmations Just put on headphones, relax & enjoy while you reap the benefits! Speeds up the process of personal growth, even if you are practicing meditations. Jon Peniel created these recordings using safe, scientific, ancient and cutting edge techniques. These amazing CD's/tapes are the single most effective way to achieve quick sub-conscious programming changes, deep relaxation, and experience profound meditative states. They combine proven techniques of vibrational sound technology, guided imagery, brainwave entrainment, self-hypnosis, progressive relaxation, visualization, and affirmations, to create the most powerful tool ever known for improving your life (they are NOT subliminal!). These recordings have even been used by doctors and psychiatrists, and are very special tools that instantly give you the advantages of years of meditation practice - and more - with absolutely no effort or training. Even for advanced meditators, and Initiates, the Vibrational Sounds can be beneficial. Jon uses a custom version himself, and says, "Besides aiding my health, it allows me to get the equivalent of 3 hours rest in only a half-hour. Time is invaluable to me, and the only thing other than love, that money can't buy." - 20 -
The special background "Vibrational Sounds" on the recordings are not music, and not meant for music-like enjoyment. They're scientifically generated sounds that gently encourage your brain to generate alpha and theta brainwaves (see our website for scientific details – www.atlantis.to [not “.com”]). These natural brainwaves always occur during periods of relaxation, heightened awareness, creativity and deep meditation. When you're in those enhanced states, the "seeds" you plant in your subconscious with affirmations, goals, and ideals, find more "fertile ground". This allows your positive "seeds" of thought to take hold more effectively, have deep roots and grow strong and healthy. It is a very effective way of helping you change your habits, build virtues, and create positive programming to help you make powerful changes in your life. Mixed in with the sounds is a soothing female voice that guides your journey into deep relaxation by taking you on an imaginary train trip, and then gives you specific affirmations to help you achieve the various goals listed below. Also, creating proper affirmations is an ability that takes skill and proper learning. For example, if you want to lose weight, you can't just say "I will lose weight", for several reasons: 1) it is a "negative" phrase to the subconscious, and actually reinforces that you are overweight, helping to continue the cycle; 2) It takes place in the future, "I will...", thus the subconscious doesn't act on it; 3) If you said "I am losing weight" with no qualification, you could lose too much weight, to an unhealthy level. Examples of correct affirmations to achieve weight loss, are "I only consume foods & beverages in the proper amounts for the health of my body", and "I only have a desire to ingest things that are healthy", etc. Because of how critical affirmations are, all the affirmations on our recordings have been created by elder monks, and reviewed by Jon. Besides the ancient technologies that formed the basis for these recordings, years of research & development in a color/sound lab went into creating the Vibrational Sounds alone. Poor attempts at "ripping off" this research and making "lame" variations of the sounds in order to circumvent copyright laws, have been sold for anywhere between $80 and hundreds of dollars for the butchered attempts to copy the sound technology alone. You can only get the original "real thing" vibrational sounds from us, and of course, they have all the other techniques (including affirmations, inductions, guided imagery and visualizations) that make this the most powerful tool of its kind in the world. And even though they're custom made one at a time, all our Vibrational Sounds CD's, or tapes, are only $29.95 each. Order more than one at a time and save on shipping. Available on tape or CD (CD reproduces the sounds more accurately). Requires a stereo CD or tape player with headphone jack, and a pair of stereo headphones. Vol. 1 - with Spiritual Development affirmations Vol. 2 - with Healing affirmations Vol. 3 - Developing Healthy Habits (thus breaking bad ones) affirmations Vol. 4 - Male Virility affirmations Vol. 5 - Stress Management affirmations (great gift for almost everyone!) - 21 -
Vol. 6 - Sounds Only. No affirmations. Perfect to aid remote viewing/astral traveling. Vol. 7 – Ancient Chinese Healing affirmations Vol. 8 - Weight Loss affirmations Vol. 9 - Emotional Healing - (ties into many things such as eating disorders, smoking, sexual disorders, history of emotional or sexual child abuse, self-esteem, substance abuse, codependency, etc. - almost everyone needs this.) Vibrational Sounds for Couples Vol. 10 - "Rainbow Bridge" - Create a "chakra connection" with each other. Vol. 11 - Developing a psychic bond with your partner. Vol. 12 (a) & (b) - The Traditional Atlantean Spiritual Sexuality Tantric Intercourse Visualizations (Primary training level). (first read Jon's books "Sex & the Spiritual Guy (or Woman)", and "Active Celibacy"). Vol. 12a - with Vibrational Sounds background. Vol. 12b - with classical music background (Jon's rendition of Bolero). New – Music Therapy/Meditation Music with Vibrational Sounds mixed subtly in the background Vol. 13 - Crystal Gong Chakra Meditation Vol. 14 - Crystal Gong Monk's Meditation Vol. 15 - Didjeridoo Monk's Meditation Vol. 16 - Didjeridoo & Crystal Gong Monk's Meditation Vol. 17 – Transformation Vol. 18 - Vintage Classics Note: Vibrational Sound recordings are not to be used when operating motor vehicles, or dangerous equipment. FDA Disclaimer: These statements haven’t been evaluated by the FDA. This product is not intended to diagnose, treat, cure, or prevent any disease or condition. If you have a health concern or condition, consult a physician.
Fiber-optic strands on top slowly rotate & change color, while the little "ufo" colored lights around the base blink on and off. This beautiful color changing lamp is nice for soft meditation lighting, creating a cozy, mystical or romantic atmospheric, or even as a "cosmic night-light". Over a foot tall. Used throughout the universe to help scare away alien abductors (believe it or not, we have received emails asking if we're lying about that last sentence, or if it's true, so for those who suffer from H.I.D. - 22 -
[Humor Impairment Disorder], the FDA [Funny Diseases Association] requires that we inform you - it's a joke). (Actually, we've heard from some people that aliens actually love these, and that if you bargain well, you can get them to pay twice the retail price!) $19.95, #LAMPUFO.
Orders: Windsor-Hill Inc., Phone: 1-800-845-7991 Web – www.atlantis.to [not “.com”] Email –
[email protected]
- 23 -
