John McDonald - Mesajul Unui Maestru (Rezumat)

John McDonald –  Mesajul unui Maestru, 1929 (Rezumat)

Împărtăşindu-ţi acum principiile acestei legi, îţi voi cere să treci cu vederea orice aparente contradicţii, fiindcă acestea sunt inerente când abordezi un subiect precum cel de faţă –  dar sunt necesare pentru a clarifica unele enunţuri altfel destul de obscure . Ia aceste învăţături aşa cum îţi pică ţie personal. Dacă unele afirmaţii nu -ţi vor părea a avea vreun sens, nu fă niciun efort pentru a te forţa să le accepţi. Ceea ce s -ar putea să respingi or i să nu reuşeşti să înţelegi acum va căpăta sens şi utilitate pentru tine mai târziu, pe măsură ce capacitatea ta de a cuprinde sporeşte. Mintea ta, ceea ce eşti tu, poate fi asemănată cu o casă care de -a lungul anilor s-a aglomerat cu mii de piese inutile de mobilier, tablouri, ornamente şi alte lucruri, toate împrăştiate şi îngrămădite peste tot, astfel încât, deşi pe din afară tencuiala pare a fi în bună stare, interiorul e un morman de confuzie şi dezordine. Cât de profund imposibil să îţi iasă ceva bun în aceste condiţii, căci nu poţi găsi un lucru fără a te îneca în altele. Nicio ordine.  Niciun scop. Niciun progres. Prima mişcare necesară, atunci, este aceea de a te descotorosi  păstrând numai cele esenţiale pentru succes . de toate prostiile –  păstrând Cum ai ajuns aici? Ai crescut dintr-o celulă neînsemnată, mai mică şi decât vârful unui ac. Gândeşte-te puţin! O celulă, ori o sămânţă de mărimea vârfului unui ac a conţinut în sine, în esenţă şi în întregime, fiinţa minunată care eşti tu astăzi.

E clar că celula aia nu putea conţine contururile materiale, indiferent cât de infinitezimale ar fi fost, ale corpului, capului, părului, braţelor, picioarelor, palmelor, labelor  şi tuturor organelor minunate ale trupului. Ei, atunci cum ai ajuns la statura ta deplină în care te înfăţişezi acum? Este numai un singur răspuns logic – acea –  acea celulă conţinea o scânteie a Minţii, una şi singura putere supremă în om. Acea scânteie de minte, fidelă legii propriei sale fiinţe, a menţinut o imagine fixă a ta -un final te-ai proiectat în exterior, ori ai devenit iar tu ai desfăşurat-o, te-ai dezvoltat şi într -un concretizat conform Legii.

Desigur că nu poţi nega faptul că, în procesul naturii, originea ta a fost într -o celulă. Şi nu vei nega nici faptul că n -ai fi putut să fii conţinut trupeşte în celula aceea. Aşadar, singura concluzie este că trebuie să fi fost în celula aceea mental. Dacă puterea ta de înţelegere nu e gata să cuprindă imediat acest adevăr, abilitatea ta de a raţiona va admite totuşi că este o forţă în desfăşurare în celula cu pricina, forţă ce se desfăşoară conform unui plan precis. Deci trebuie că există o anume inteligenţă. Admiţând  prezenţa inteligenţei, trebuie să admitem şi prezenţa Minţii. Este necesar în acest punct să clarificăm un lucru, fiindcă e temelia fundamentală pe care vom continua, iar acesta este: Mintea, indiferent de forma aparentă în care e conţinută, menţine imagini, fotografii. Şi orice imagine păstrată ferm de orice minte, în orice formă, e obligată să se producă .

Aceasta e măreaţa şi neschimbătoarea Lege Universală care, atunci când cooperăm cu ea inteligent, ne face maeştrii absoluţi ai condiţiilor şi mediului din jurul nostru.

NuNu-ţi

aminteşti ocazii când ai exprimat, în sinea ta, dorinţa pentru un anumit lucru ori  pentru a te întâlni cu o anumită persoană şi, de îndată ce acel lucru a devenit al tău sau acea   persoană ţi- a ieşit în cale, ai exclamat, „Ce coincidenţă! Tocmai mă gândeam la tine dimineaţa asta!”? Nu e nicio coincidenţă. Nu e nimic ciudat. A fost rezultatul firesc al acţiunii unei legi pr ecise. ecise. Dacă asta e adevărat, de ce nu se materializează toate dorinţele? Multe o fac, dar din cauza lipsei de vigilenţă, din cauza necunoaşterii legii, ele trec neobservate. Dar apoi, multe nu se manifestă defel. Pentru a ilustra asta, gândeşte -te la ce cunoşti despre radio. radio. Încerci să asculţi asc ulţi un post po st cu c u ceva muzi muzică că pe gustul gustul tău, tă u, dar di d in cauza prezenţei multor altora în eter, te alegi numai cu un amestec de confuzie. Dar şi când prinzi un post atunci când celelalte nu emit temporar, îl auzi clar şi dorinţa ta e satisfăcută. Răspunsul la această întrebare este următorul: din întâmplare, acele gânduri ori dorinţe au apărut exact în clipa când nu mai erau prezente şi alte gânduri contrare care să le anuleze  puterea, iar mintea, în loc să fie divizată între multele gânduri, şi-a aruncat întreaga forţă în acestea –  iar ele s-au concretizat, ori exteriorizat. Ai experimentat momente când mintea ta a devenit un vid desăvârşit pentru numai o clipă şi te-ai trezit  privind în gol? Dacă în acea secundă era posibil să insufli orice dorinţă, orice vrere, cu suficient de multă forţă, nimic de pe faţa pământului nu ar putea -o împiedica să se materializeze instantaneu. Deci care e cauza confuziei care predomină mintea şi care -ţi slăbeşte gândurile? Este credinţa greşită că ar exista o putere a puterilor în afara ta, mai mare decât puterea dinlăuntrul tău. Dacă printr -un sistem de practici, condiţiile dinlăuntrul tău ar deveni în aşa fel încât fiecare gând constructiv s -ar concretiza automat în fapt, ai fi maestrul tuturor condiţiilor sau împrejurărilor care te privesc ori îţi afectează viaţa în vreun fel. Nu asta ai fi? Pasul următor în pregătirea ta este acesta: imaginea conştientă sau fixată în minte despre orice, orice condiţie, orice împrejurare –  este de fapt lucrul în sine, iar ceea ce experimentezi prin cele cinci simţuri este imaginea mentală exteriorizată, sau făcută vizibilă ori tangibilă în exact acelaşi fel în care artistul îşi pune imaginile mentale pe pânză, mâna, în cazul lui, fiind un simplu instrument prin care mintea se exprimă şi care este sub călăuzirea şi dirijarea minţii.  Nu confirmă oare medicina că organismul uman este supus unei schimbări complete la fiecare unsprezece luni? Aceasta înseamnă că celulele din care este compus întregul tău corp mor şi sunt înlocuite într -un asemenea ritm încât nu ai nici măcar o singură celulă în corpul tău din cele pe care le aveai cu un an în urmă. Îţi aminteşti vremuri de demult, nu? Multe   pozne din copilărie pot fi aduse-aminte din memorie. Cum îţi poţi aminti lucruri de acum câţiva ani, din moment ce creierul tău are mereu mai puţin de un an? Fiindcă eşti minte. Nu eşti trup . Ca entitate individuală, funcţionând într -o sferă individuală, care este reală fiecăruia dintre noi, eşti cu totului Minte atotputernică, iar corpul tău este vehiculul prin care funcţionezi. Eşti stăpân şi corpul tău îţi este servitor. Este instrumentul tău de expresie. Atâta tot.

Acum, care este corpul adevărat –  cel care rămâne reprezentat ori imaginat veşnic în minte atâta vreme cât exişti aici, sau cel care decade cu desăvârşire şi ajunge în pământ la fiecare unsprezece luni? Şi care sunt lucrurile adevărate –  acelea imaginate sau reprezentate în minte, ori acelea văzute în afară şi care se dezintegrează după o scurtă existenţă ?

 Nu am nicio intenţie în a te induce în eroare spunându-ţi că exteriorul are numai o mică importanţă –  sau nicio importanţă în realizarea omului. Dar e numai secundar, pe când cunoaşterea fundamentală a funcţionării minţii este de însemnătate primară pentru tine la început. Aş vrea să fi fost posibil să explic astfel încât să poţi înţelege procesul prin care se concretizează o imagine din minte, dar ar fi necesare ore bune numai pentru a încerca ceva în acest sens şi n-aş reuşi decât să îţi sporesc confuzia. Căci vorbele sunt lucruri slabe atunci când cineva încearcă să explice aceste chestiuni mai adânci ale Legii Universale. Trebuie să avansezi gradual spre şi în ele pentru a le înţelege. Totuşi, nu e necesar să cunoşti toate astea pentru a putea folosi legea – aşa  –  aşa cum nu e necesar să cunoşti legea prin care razele soarelui sunt transmise pe pământ ca să te bucuri de ele. Pune-ţi credinţa în puterea acestei legi şi orice sarcină îţi vei trasa are să se realizeze. Să trecem acum la pasul următor . Se poate să fi auzit vorbindu-se de mai multe minţi, dar o asemenea expresie e mai degrabă un idiolect. Nimic din cuprinsul ştiinţei ori realităţii nu susţine o asemenea afirmaţie. Este o singură minte, aşa cum este numai o singură electricitate, doar un aer sau o atmosferă.  Multele minţi cu pricina sunt numai o multiplicare în expresie a minţii unice. Folosim mintea aşa cum folosim aerul ori electricitatea – dup –  dupăă cum cer nevoile nevoile noastre noas tre individu individuale ale. Îţi cer acum să ai răbdare cu mine, căci voi folosi o contradicţie cu scopul de a simplifica subiectul următor. Devine necesar pentru mine să mă refer la trei minţi sau, mai bine-zis, trei faze ale minţii. Eşti aparent aparent format d in trei minţi. Cea care c are controlează controlează funcţi funcţ ionarea onarea corpul co rpului ui şi ş i căreia, căreia, din lipsă de o altă noţiune, îi voi spune  Mintea Profundă . Nu ne preocupă în mod special această minte, şi nici nu trebuie să ne preocupe. Putem conlucra cel mai bine cu această minte în vederea unui profit optim atât în sănătate cât şi în forţă ţinându -ne gândurile departe de corp. Uitând că avem un corp şi astfel abţinându-ne de la a ne amesteca în buna funcţionare a Minţii Profunde, vom vedea că şi corpului îi merge foarte bine. Celelalte două minţi de care suntem foarte interesaţi şi cu care trebuie să avem de -a face de acum înainte sunt cele pe care eu le numesc Mintea Interioară şi Mintea Exterioară. Vei recunoaşte cu uşurinţă aceste două minţi din clipa în care vei ţine partea uneia înlăuntrul tău asupra unui subiect şi te descoperi purtând controverse aprinse cu tine însuţi –  atunci se angrenează cele două. Funcţia caracteristică a Minţii Externe, care e legată de lucruri din afară prin intermediul celor cinci simţuri, este aceea de a-şi transmite dorinţele Minţii Interne, care e tronul puterii dinlăuntrul tău şi care, prin însăşi natura sa, nu are o conştienţă duală, din moment ce nu are capacitate de discriminare. Nu cunoaşte imposibilul, eşecul, obstacolul, limita ori lipsa. Depinde însă de ghidarea Minţii Externe şi îşi aruncă forţa uriaşă, nelimitată, spre orice o dirijează Mintea Externă. Pot cel mai bine ilustra însuşirea Minţii Interioare comparând -o din nou cu electricitatea. Aşa cum electricitatea este cea mai mare putere din lume, Mintea Interioară este cea mai mare putere din fiinţa ta. De capul lor, nicicare nu operează independent, ci depind de o mijlocire separată pentru a le provoca la acţiune şi ambele aduc rezultate favorabile ori dezastruoase în funcţie de înţelepciunea sau nepriceperea cu care sunt mânuite. Acest lucru fiind adevărat, cât de important este atunci ca Minţile Exterioară şi Interioară să se unească şi să coopereze –  iar atunci când acesta este cazul, omul devine stăpânul mediului său în loc de a fi sclavul împrejurărilor în care se află . De ce nu sunt atunci toţi super -oameni în loc de bieţi oameni?

Din acest motiv: Mintea Exterioară formează o dorinţă ce e preluată automat de Mintea

Interioară, care imediat începe să funcţioneze întru producerea acesteia. Abia dacă are timp să-şi îndrepte fabuloasa putere în acea direcţie, că Mintea Exterioară a şi găsit o nouă fantez ie ori a conjurat obstacole iluzorii, iar cea Interioară, nefiind la suprafaţă, nefiind în contact cu lucrurile externe şi aşadar depinzând de cea Exterioară pentru călăuzire, este forţată să -şi d intr-o ţeavă, devieze din nou puterea. Şi o ţine tot aşa, întruna, ca scurgerile di ţeavă, împră î mprăştiindu ştiindu-şi minunată putere în toate direcţiile – dar –  dar neajungând nicăieri. De ce este Mintea Interioară împiedicată astfel la fiecare mişcare pe care o face spre realizarea dorinţei? De ce? Pentru că cea Exterioară judecă totul după cum îi prezintă ochiul şi urechea, transmiţând apoi mesajul celei Interioare. Ce face mai toată omenirea? O găsim  preluând  imagini ale celor pe care le experimentează zilnic în lumea exterioară, developând  filmul sensibilizat şi apoi tipărind  acele imagini înlăuntrul său. Numai că procedeul ar trebui să fie invers!

Ştiu despre ce vorbesc atunci când spun că am fost înzestraţi cu abilitatea şi puterea de a crea imagini dezirabile înlăuntru şi de a le vedea tipărite automat în lumea din afară, în mediul nostru. Şi este un proces simplu, după cum vei vedea mai târziu. Când putem face asta, vom fi dobândit măiestria. Dar nu înainte. „Eh, atunci înseamnă că trebuie să-mi disciplinez Mintea Exterioară”, vei spune, din moment ce aceasta pare a fi „Sfidătorul „Sfidătorul”. ”. Chiar aşa. Dar din moment ce se întâlneşte cu mii de experienţe practic zilnic, metodele obişnuite de disciplinare ar putea lua ani pentru a aduce rezultate. Sau, în cel mai bun caz, o asemenea pregătire ar fi un proces de lungă durată. Există o metodă mai rapidă şi mai bună. O metodă care, odată pusă în practică, pune la treabă utilitatea Minţii Exterioare fără a ţine seama de încăpăţânarea ei şovăitoare. Iar primu l pas în această direcţie este următorul: vom presupune că e nevoie urgentă să ajungi într -un anumit oraş cât mai repede cu putinţă. Când urci în maşină, ai în mod firesc în minte imaginea locului de destinaţie şi te îndrepţi într -acolo. Dacă locul respectiv e depărtat, ai putea fi deviat pe căi ocolitoare de mai multe ori, dar observând asta, revii şi o apuci din nou pe cursul optim  –  călăuzit de ce anume? De imaginea din minte a locului spre care te îndrepţi – şi – şi acolo ajungi. Te ţii de un obiectiv stabilit precis până ce îl atingi. Îţi ţii obiectivul sau destinaţia în minte fără niciun efort special şi pur şi simplu virezi spre drumul care trebuie atunci când vezi că ai deviat – şi –  şi ajungi acolo. Aşa e şi cu noi. Ne trebuie un obiectiv stabilit precis de va -un mare fel. fi să realizăm orice într -un Ce vreau să spun printr -un obiectiv stabilit precis? E chiar atât de simplu precum sună?   Nu, nu la început. Ţi-ai stabili ca obiectiv un milion imediat şi ai începe să-l produci pe negândite peste noapte? Da, ai putea, dacă ai capacitatea de a vedea un milion ca posibilitate imediată. Dar asta e ceva într -adevăr foarte rar. Lucrul înţelept pe care -l poţi face este să te apropii de el aşa cum un maratonist începe prin a alerga mai întâi un kilometru. Apoi aleargă doi, şi apoi trei. Astfel îşi extinde capacitatea de a acoperi într -un final întreaga distanţă. De ce e necesar un obiectiv stabilit precis? Din trei motive.  –  Mintea Interioară este polul pozitiv al fiinţei tale, pe când cea Exterioară este Primul – Mintea polul negativ, aşa cum în geologie Polul Nord este pozitiv şi Polul Sud cel negativ. Trebuie

să fie un pozitiv şi un negativ în toate cele din univers pentru a încheia un circuit ori un cerc, fără de care nu ar exista nicio activitate, nicio mişcare. Pentru a ilustra asta, nu ar fi înainte dacă nu ar exista înapoi. N-ar putea fi sus dacă nu ar exista  jos. Nu ar putea exista vreodată o calitate bună dacă n-ar fi şi un aşa-zis rău. Cum putea fi lumină fără de întuneric? Pentru ca noi să fim conştienţi de un lucru, trebuie să fie un altul opus cu care să-l comparăm, altfel rămâne non-existent pentru noi.

Şi în toate care se supun Legii, pozitivul domină şi guvernează, iar negativul serveşte. Dar omenirea a inversat asta. Mintea Exterioară priveşte asupra lumii şi raportează conflict, competiţie, obstacole, imposibilităţi şi condiţii de genul acesta. De ce? Din cauza lipsei de direcţie, este lăsată să cutreiere fără ţel şi astfel, rătăcind fără ţintă, le acceptă pe toate . Obiectivul stabilit precis, imaginat in minte cu fer mitate, înfrânge imediat Mintea Exterioară, dându-i o sarcină clară de îndeplinit. Aceasta, automat şi fără efort din partea ta, insuflă insuflă în ea e a atributul pozitiv al Minţii Interioare Interioare şi ş i, d in moment ce legea legea univ u niversului, ersului, deci şi şi a fiinţei tale, nu se poate schimba, condiţiile negative, inclusiv indivizi, îi servesc ei –  şi astfel astfel, ţie. ţie. Ş i din nou, automat, automat, condiţii c ondiţii şi indivizi pozitivi sunt atraş atraş i spre tine la fel fe l de sigu s igur  r  cum particulele de oţel sunt atrase de magnet. Acesta e primul motiv . Al doilea  –  atmosfera,

ori eterul, după cum preferăm noi să-i spunem, este plină de milioane şi milioane de gânduri mereu în mişcare. Sutele de posturi de radio din ţara asta, toate emiţând simultan, îţi pot oferi o vagă idee despre gândurile din aer. Fiecare fiinţă umană este un post de radio şi fiecare este un aparat de radio. Astfel se explică de ce sunt în stare să ţi răspund instantaneu la întrebări, înainte ca tu să fii nevoit să le pui în cuvinte. Faptul că ţiam prins gândurile înainte ca tu să le fi exprimat, ceea ce te-a uluit, acum îţi este limpede. Asta e o abilitate dezvoltată după ani de antrenament. Abilitatea a fost mereu în mine şi este şi înlăuntrul tău. Eu am identificat-o şi cultivat-o, în timp ce la tine rămâne latentă. Să revenim însă la subiect. Omul c are nu are un obiectiv stabilit precis e pe toate frecvenţele şi nu prinde nimic. Acela e într -adevăr un nefericit, căci e la discreţia milioanelor  de gânduri conflictuale şi viaţa lui e una a confuziei şi suferinţei. Unii din domeniul meu s -au   perfecţionat într - atât încât sunt capabili să vadă aceste gânduri în virtutea aceleiaşi legi dezvoltate în ei înşişi, lege prin care şi tu te vei bucura curând de imagini mişcătoare transmise în felul undelor radio. Aşadar, cunoaştem ce spunem atunci când vorbim desp re haosul gândur gândurililor or din aer . Pe de altă parte, omul care are un obiectiv stabilit precis, se racordează deliberat la un singur lucru, acţiune care îl transformă automat în pozitiv şi le elimină pe toate celelalte. Dacă bani sunt ceea ce vrea, el îi obţine. Dacă e vorba de o poziţie, o obţine. Nimic din cele la care se racordează un asemenea om nu îi poate fi refuzat. Al treilea  – când  –  când

îţi fixezi mintea asupra unui lucru, fie el mic sau mare, un creion, o   pălărie, o casă ori averi fabuloase, fie el tangibil precum acestea ori intangibile, precum o anume educaţie, o profesie ori o călătorie, transferi o parte din forţa ta vitală acelui lucru –  altfel, cum ar putea fi el atras spre tine? Şi continui să -l alimentezi atâta timp cât îl ţii în minte, iar intensitatea dorinţei tale controlează puterea cu care este direcţionată această forţă . Vezi aşadar că, fie el pozitiv, când omul îşi direcţionează forţa spre câteva obiective diferite, acea forţă devine divizată şi fiecare obiectiv primeşte numai un stimul slab, c eea ce duce la reacţii slabe sau la nicio reacţie. Ai oare un scop măreţ suprem care necesită atingerea unor obiective mai mărunte între timp? Ei bine, lasă - le pe astea mici deoparte şi dirijează-ţi forţa spre cel mai apropiat, ori spre primul, iar când acesta e realizat, apucă -te de următorul şi tot aşa mai departe, în ordine secvenţială. Ţi-am oferit de-acum Legea în deplinătatea ei? Ei bine, într -un fel, da. Sau poate că nu. Să explici cuiva ce să facă e una, dar a -i arăta cum s -o facă facă e încă şi mai bine.   Nu e necesar numai să învăţăm cum s-o obţinem, ci trebuie să învăţăm şi cum să o menţinem. Voi merge mai departe aşadar şi îţi voi oferi o condiţie de bază în realizarea cu succes a unui obiectiv –  iar aceasta este secretoşenia.

Înainte de a-ţi explica importanţa Secretoşeniei, va trebui să mă îndepărtez puţin de la subiect.

Când declari „EU SUNT”, „Eu voi face”, „Eu am făcut”, emiţi cele mai puternice şi  profunde enunţuri. Sunt puţini cei care realizează puterea realizează puterea dezlănţuită atunci când se exprimă „Eul”. I-auzi măreaţa proclamare, „EU SUNT CEL CE SUNT” [Exodul 3:14], de d e pe buzele   prorocului, care a traversat secolele răsunând în urechile tuturor şi care, atunci când e înţeleasă, uneşte pe fiecare cu acea putere universală, impersonală. Corpul pe care îl ai este personal, dar „Eul” pe care îl exprimi este universal, căci în întregul univers este un singur „EU”, aşa cum în întregul univers este numai o cifră „1”. Cealaltă cifră, „7”, de exemplu, este „1” repetat de tot atâtea ori. Ştiinţa celor ca mine arată faptul că „EU” este rădăcina din care a răsărit cifra „1”. Din ce am spus, ar trebui să deduci asta: atunci când lucrezi în conştienţa „al meu/a mea” (Mintea Exterioară), lucrezi din perspectiva personală, limitată. Când acţionezi în conştienţa „EU” (Mintea Interioară), invoci şi primeşti ajutorul resurselor impersonale, nelimitate ale universului. „Ei bine”, vei întreba, „cum voi ajunge în acest stadiu?” – „Uşor”, –  „Uşor”, îţi voi răspunde. Căci prin simpla urmare a sistemului de practic i pe care ţi-l evidenţiez, gravitezi firesc înspre ele fără ca măcar să ştii. Acum ascultă cu atenţie: dacă e numai un singur „EU” şi nu te poţi exprima fără a -l folosi, urmează că, din punctul tău individual de vedere, trebuie să fie numai un singur „tu”. Nu ţi-e limpede? Ei bine, ai aplicat vreodată pronumele „EU” unei alte fiinţe umane? Bineînţeles că nu ai făcut-o. Nici n-ai fi avut cum. Ai putea spune „el”, „ea”, „ei”, „tu”, „noi”, dar niciodată „EU”. Căci există un singur „EU”, şi acela eşti tu. Şi spun că există un singur „tu”. Da, aplicat individual, există un singur „tu”. Vom presupune că, printr -un oarecare accident, ai rămâne inconştient pentru cinci minute. În această perioadă, lumea ar  înceta să existe. Ar fi eliminată radical. Dar, vei spune tu, ea ar continua nestingherită. Da, dar fără conştienţa ta despre ea, ea nu mai este; este neexistentă . Dovedind că este numai un singur „tu”. De vreme ce marele şi tarele „EU” este, atunci când este exprimat individual, nimeni altul decât tu însuţi, observi ce putere ai la porunca ta. Observi ce fiinţă extraordinară eşti. Observi că eşti un maestru de-acum, poate nu încă desăvârşit, dar atributele sunt acolo, aşteptând să se desfăşoare şi să fie folosite . Dacă nu înţelegi clar ceea ce tocmai ţi -am oferit, las-o deoparte pentru moment şi hai să trecem mai departe. O poţi descâlci mai târziu de unul singur şi îi vei vedea adevărul. Ai putea pune la îndoială rostul unei asemenea explicaţii detaliate, dar am eu un motiv, iar acel motiv este de a te determina să gândeşti, să gândeşti profund, cu intensitate. Şi nu confunda cuvântul „intensitate” cu „tensiune”. Tensiunea implică încordare mentală şi se naşte din frică şi anxietate. Este distructivă atât pentru minte cât şi pentru corp. Folosind cuvântul „intensitate”, sugerez forţă sau putere mentală –  iar rezultatele ei sunt constructive. -o anume Ştii de-acum că progresul depinde de gradul de intensitate susţinută într -o direcţie. Şi mai ştii şi că progresul este foarte rapid zilele astea. Trebuie să ne mişcăm la fel de repede odată cu lumea ori să renunţăm, iar când renunţăm, imediat începem să regresăm. Pentru a ne bucura de d e succes de durată d urată,, trebuie să ne mişcăm mişc ăm puţin puţin mai reped repedee decât dec ât lumea lumea.

Impulsul interior insistent în cursa mentală de a atinge mai repede un obiec tiv s-a cristalizat şi concretizat în final în forma unui automobil, care a fost primul mare pas în transportul rapid de uz general. Dar din moment ce e în firea Minţii să se întindă mereu spre mai mari realizări, avionul a venit întru fiinţă, supunându -se minţii omului care voia un mijloc mult mai rapid şi care să nu fie afectat de obstacolele inerente unei călătorii cu automobilul. Şi astfel, Mintea se mişcă şi se va mişca veşnic . Deschide-ţi ochii şi priveşte în jur. Nu poţi observa tendinţa? Mintea se î ntinde continuu şi nu s -a oprit la avion ca la cel mai rapid mod de a călători. Mă feresc să-ţi spun care va va fi f i următorul următorul mare pas în di d irecţia asta, dar îţi î ţi spun atât: atât: Mintea pătrunde atât de rapi rap id în ceea ce-i al ei, încât în viitorul nu prea îndepărtat, omul care cunoaşte Legea şi o foloseşte va fi supremul, iar ignorantul care refuză să vadă asta va rămâne în lanţurile inerţiei. Voi numi următoarea cerinţă Nutrire sau Rezervă . Ştim Ş tim că puţini puţini sunt s unt capabili de efort susţinut şi acesta este motivul pentru care avem relativ puţine succese. Ai învăţat că marea ta   putere nu se află la suprafaţă, ci adânc în fiinţa ta, în Mintea ta Interioară. Omul obişnuit trăieşte la suprafaţă, neştiutor în privinţa măreţei sale puteri lăuntrice. Punându -şi puţina credinţă pe care o are în Mintea Exterioară, el e guvernat de rapoartele false ale acesteia şi, ca rezultat, el e într -o -o continuă harababură a confuziei, conflictului şi efortului până moare, descurajat şi demoralizat, cu sănătatea şi spiritul şubrezite . De ce stau astfel lucrurile? De ce s-a încetăţenit expresia potrivit căreia omul care adună averi plăteşte scump pentru asta cu sănătatea şi vitalitatea? Din cauză că, aşa cum ţiam mai spus, când îşi intensifică atenţia asupra unui obiectiv ales, el transferă acestuia o parte din forţa lui vitală. Asta e în regulă şi chiar necesar, dar o asemenea practică susţinută continuu, fără realimentarea acelei forţe vitale, îl secătuieşte şi rezultatul e necazul. E destinul tău, dreptul tău din naştere, să ai orice doreşti – şi –  şi să ai fără limite, căci, după cum arătam, eşti, într - un fel, singurul de aici, deoarece, în ceea ce te priveşte, a ta este singura conştienţă existentă. Nu poţi cunoaşte vreodată alta. Acele lucruri pe care le doreşti au fost puse aici pentru ca tu să le foloseşti, să te bucuri de ele. Altfel, de ce ar fi aici? Şi de vreme ce numai tu poţi fi conştient de propriile tale dorinţe individuale, acele lucruri au fost puse aici special pentru tine.

Da, poţi avea bogăţii şi poziţii şi odată cu ele sănătate şi fericire, atunci când cunoşti Legea fiinţei tale şi cooperezi cu ea. N -am strop de răbdare cu cel care slăveşte slăveşte sărăci sărăc ia drept d rept   binecuvântare. Sărăcia e cel mai mare blestem de pe faţa pământului. Cel care  propovăduieşte o asemenea doctrină nu e cinstit cu sine însuşi, căci, deşi îi ies pe buze astfel de afirmaţii, dorinţa de lucruri bune în viaţă îi roade constant inima . Ştiind atât de bine că fiecare individ, fiind constituit diferit, potrivit principiilor  -un fel diferit, conform naturii sale inerente şi fundamentale ale Legii, o va scoate la capăt într -un  particulare, am evitat dinadins să fac referire strictă la metoda mea, astfel încât tu să poţi avea deplina libertate de interpretare şi decizie. Dar din moment ce mă simt îndemnat să o fac, îţi voi oferi un indiciu al felului în care lucrez eu, sfătuindu -te să nu laşi ca asta să te influenţeze ori să te schimbe în vreun fel în alegerea propriei tale metode, numai fiindcă vine de la mine.  Nu poţi dobândi autoritate patentând după alţii, ori urmând obiceiuri şi tradiţii. Oile şi vitele de povară fac asta. Maeştrii şi liderii nu o fac niciodată. Un tablou ar fi un lucru monoton, neinteresant, dacă artistul, înfăţişând un stejar falnic, nu ar include şi împrejurările fireşti ale acestuia, iarba, desişurile, florile şi poate cerul şi norii săi. Adevăratul artist creează o reproducere fidelă.

Metodele noastre sunt similare. Pe când el îşi aşterne imaginea pe pânză, eu o pun pe a mea înlăuntru. El aşează stejarul pe canava şi îi adaugă mediul natural. Eu fac la fel. Pent ru a-şi reliefa imaginea, el e nevoit să se concentreze asupra ei până când uită de toate cele care l- ar putea distrage de la scopul lui. La fel fac şi eu. Uneori, ceva din afară îi sugerează imaginea. Alteori, inspiraţia i-o sugerează. E la fel şi în cazul meu. O sută de lucruri pe zi s ar putea ivi pentru a-l distrage şi a - l îndepărta de la scopul lui, dar el, avându-şi tabloul în minte mai presus de toate, nu le rezistă, ci le acordă atenţia cuvenită şi apoi se întoarce la canavaua lui. Exact ca şi mine. Odată tabloul finisat, el începe un altul. Şi eu la fel. Căci n u sunt niciodată conştient inactiv mental. Inactivitatea este degenerare. De aş dori prezenţa servitorului meu în acest moment, l-aş vedea înaintea mea în imaginea mea mentală, înconjurat de ceea ce se află în viziunea mea aici şi, în scurt timp, imaginea se concretizează. De aş dori averi, aş înconjura acea imagine cu întreaga pletoră de lucruri care ar însoţi firesc bogăţia, condiţii şi bunuri care ar veni odată cu bunăstarea materială. M - aş inspira, la nevoie, din imagini concrete, sau exterioare, ale succesului altuia. Mi-aş aborda sarcinile ca de obicei. Contează prea puţin ceea ce par a face în exterior. E de mare însemnătate ceea ce fac înl î nlăuntru ăuntru. Dacă aş fi un începător şi aş dori, de exemplu, un automobil nou sau o casă, aş alege o imagine imagine,, o fotografie color a celei c elei pe care c are o vreau, sau a uneia asemănătoare, dintr -o revistă, şi aş aşeza-o undeva unde mi-ar atrage frecvent privirea. Acest lucru tinde să menţină Mintea Exterioară sub control şi grăbeşte concretizarea ideii mele. Îţi voi oferi acum o listă de cuvinte cu o mare forţă, cuvinte care nu numai că îţi vor  menţine forţa vitală reînnoită, dar te vor şi ridica, susţine şi purta pe drum ori de câte ori  puterea fiecăruia este necesară : CONCENTRARE PACE ECHILIBRU ARMONIE

BUNĂVOINŢĂ NON-REZISTENŢĂ DREPTATE LIBERTATE ORIENTARE

ÎNŢELEPCIUNE ÎNŢELEGERE INSPIRAŢIE INTELIGENŢĂ MEMORIE OR DIN NE LEGE ŞI ORDI

CREDINŢĂ ÎNCREDERE SPIRIT SĂNĂTATE

TĂRIE

ENERGIE ACTIVITATE

VITALITATE PUTERE

VIAŢĂ TINEREŢE SUCCES FERICIRE

VIGILENŢĂ INVENTIVITATE

PERSISTENŢĂ SCOP REALIZARE

MĂIESTRIE

AUTORITATE

După activităţile dedicate treburilor tale zilnice şi devitalizarea care urmează astfel, mai mult sau mai puţin, e bine să îţi rezervi o oră sau o jumătate de oră, după cum ţi-ar dicta  propria judecată, în fiecare seară când poţi fi singur şi de nederanjat, şi în tăcere şi în liniştea   propriei tale fiinţe, să iei fiecare cuvânt separat din listă, ori, după cum consideri, să alegi cuvintele care crezi că necesită o reîmprospătare specială pe moment.  Imprimă - ţi   ţi ferm fiinţa cu fiecare cuvânt şi, în acelaşi timp, interpretează- i înţelesul şi efectul asupra ta, nu neapărat în sensul său general acceptat, ci strict a ceea ce înseamnă pentru tine.

Deşi Deşi încerc să s ă-ţi imprim continuu ideea că tu eşti acel „EU”, puterea din lumea ta, şi că trebuie să te ridici pe propriile tale picioare şi  să o trăieşti, marile caractere ale omenirii se retrag de la vederea lumii, se feresc de publicitate din cauza nimicniciei acesteia. Totuşi, nu te sfătuiesc să foloseşti declaraţia „EU SUNT” în combinaţie cu aceste cuvinte decât dacă, în acel moment, eşti într -o dispoziţie mentală pozitivă, dacă ai convingerea fermă a ceea ce repeţi. A declara, de exemplu, „EU SUNT PUTERE”, lasă Mintea Interioară deschisă atacului celei Exterioare în formă de negare sau îndoială. Pe când, atunci când numai cuvintele sunt repetate, ele nu iau asupra lor natura declaraţiei, aşadar Minţii Exterioare nu i s -a dat ocazia de a sări la bătaie. Pentru a simplifica explicaţia atitudinii tale potrivite în timpul acestei practici, aş putea spune că, ţinându-ţi gândurile departe de trup şi departe de lucruri şi treburi externe, te  plasezi automat în dispoziţia ideală. Desigur, Mintea Exterioară va colinda pe coclauri şi va aduce cu sine sute de aiureli, de sute de ori, dar, precum automobilul la care am făcut referire şi care a deviat pe drumuri lăturalnice, o aduci înapoi de fiecare dată, punând -o de fiecare dată pe cursul cel bun. Această tendinţă de cutreierare fără rost a Minţii Exterioare va slăbi în aceste intervale, iar tu te vei descoperi a fi un maestru în arta concentrării . N-ar trebui să fie niciun efort, nicio sforţare, nicio încordare sau nelinişte asociate acestei practici. Îţi dedici fiecare seară, dacă nu eşti prin s altfel cu treburi ocazionale, obligaţii sociale ori familiale, pentru a îngădui acestor cuvinte să pătrundă în fiinţa ta precum stropii de apă limpede ce intră într -un vas cu apă tulbure, iar murdăria este forţată în afară  picătură cu picătură, până ce vasul rămâne plin numai cu apă curată. Aceste puternice cuvinte, acţionând asupra ta (asupra fiinţei tale) în acelaşi fel în care hrana acţionează asupra corpului tău, îşi găsesc automat locul şi folosul înlăuntrul tău, aşa cum o fac elementele conţinute de alimentele pe care le ingerezi –  şi nu ar trebui să cauţi rezultatele acestei practici, aşa cum nu cauţi după ceea ce rezultă din cele pe care le mănânci în fiecare zi.

Vei practica acest sistem în fiecare seară, cu regularitate şi sârguinţă, aşa cum îţi permit treburile tale, iar apoi vei uita de ele cu desăvârşire până seara următoare. Ele îşi vor vedea de rostul ros tul lor lor, sub suprafaţă, necunoscut ţie, dar efectele lor se vor arăta în tine şi în acţiunile tale. Apropiindu-ne de finalul instruirii tale, consider

că e potrivit să conturez un exemplu de procedură pentru tine. De vreme ce, aşa cum am mai spus, cuvintele sunt adesea atât de neputincioase în a transmite înţelesul potrivit atunci când tratează un subiect ca acesta, voi aborda lucrurile din unghiuri diferite pentru o optimă elucidare. Iată un exemplu: invocând ajutorul acestei Legi, nici banii, nici prietenii ori influenţa nu reprezintă o necesitate pentru realizarea a indiferent ce îţi vrea inima. Fie că eşti un bancher, un funcţionar ori un lustragiu, Legea nu ţine seama de persoană ori de poziţia persoanei. Fie că ambiţia ta vizează poziţia pe care o ocupi acum, sau fie că necesită o schi sc himbare mbare radi rad ical ca lă de la ceea ce c e faci acum. S-ar putea să nu ai niciun plan precis în viaţă, numai scopul de a merge înainte. Din moment ce chiar şi toată dorinţa din lume nu te va duce nicăieri, devine necesar să stabileşti un obiectiv clar , pe care să clădeşti mai apoi. După ce cugeţi îndelung, decizi asupra unui Scop Suprem. Este depărtat, poate, dar  asigurarea splendidă este aceea că poate fi atins. Care e primul tău pas? Pentru un bancher sau un negustor  – este  –  este acela al unei creşteri semnificative în venitul lunar? Sau, dacă eşti un angajat – vizezi  –  vizezi o poziţie mai înaltă? Iaca, ai cel dintâi şi cel mai apropiat obiectiv în direcţia Obiectivului tău Suprem. Când primul obiectiv este atins, apoi ce? Stabileşte altul, dincolo de acesta, imediat . De ce? Din cauza naturii speciale a Minţii Externe, care tinde să se complacă în inerţie după ce a fost silită să ajungă la o ţintă. Îţi poţi imagina Mintea Exterioară reflectând ceva de genul: „Ei  bine, am fost călărită fără milă şi adusă aici, dar acum am ajuns şi va trebui să mă odihnesc”. Dar tu îi vei spune, „Nici vorbă de odihnă, deja te-am strunit spre altceva”. Deoarece, odată  prins acel avânt de mare importanţă, menţine-l. Ţine-te de el. Şi pe măsură ce avântul creşte,  paşii progresului tău devin mai rapizi, până ce, într -un final, va fi posibil să atingi un obiectiv aproape imediat, precum practicanţii versaţi ai acestei arte. Cursul urmat în producerea obiectivului tău poate fi asemănat procesului ce are loc într -o sămânţă. Fiind fixată în întunericul   pământului, începe să se exprime, sau să se concretizeze în imaginea exactă înscrisă în celula ei vitală şi, în conformitate cu Legea, trimite în sus un mugur ce caută lumina . În acelaşi timp, trimite şi în jos rădăcini ce caută nutrirea. Dacă, în calea ei ascendentă, mugurul acela întâlneşte obstacole în vreo formă sau alta, nu încearcă să le împingă din faţa lui. O ia pe lângă ele. Dacă rădăcinile nu reuşesc să găsească nutrimentele necesare, planta se ofileşte. Dacă totul merge bine, înfloreşte şi, atingându- şi  şi scopul, o nouă sămânţă este lăsată să cadă şi procesul se repetă. Ţine minte că întregul proces are loc în întuneric, sub suprafaţă. Vasăzică aşa e cu noi. Acolo e locul unde îşi au obârşia toate ideile importante şi măreţe. Vei arunca aşadar ocheade din colţul ochiului pentru a vedea cum se desfăşoară lucrurile? Te vei pune oare pe analizat cum funcţionează, sau dacă funcţionează într -adevăr?   Nicidecum. Stabileşti obiectivul. Ai plantat deci sămânţa. N-o să te apuci să dezgropi sămânţa din grădina ta pentru a vedea dacă a încolţit. Ai sădit -o şi udat-o şi eşti mulţumit că,  potrivit legii fiinţei sale, va răsări. În acelaşi fel, nimic de pe suprafaţa pământului nu-ţi poate împiedica obiectivul să se exteriorizeze, fiindcă nimic din lume nu poate anula Legea Universa Universallă. Sădeşti S ădeşti ideea-sămânţă. O ţii acolo. O întreţii. Ţi-ai îndeplinit partea ta. Ai încredere în Lege să-şi facă partea ei.

Vei întâmpina rezistenţă? Oh, da! Activitatea ta o creează. De ce? Pentru că acţiunea necesită re- acţiune pentru a o suporta. Rezistenţa este polul negativ al acţiunii sau activităţii, polul pozitiv, aşa cum ai auzit deja, iar tu ai nevoie de ambele. Dacă nu exista rezistenţă, acţiunea ar fi fost non-existentă. Rezistenţa e cea care ţine avionul în aer. Fără rezistenţă, nu ar putea zbura. Nici  păsăril  păs ărilee n -ar face-o; ori peştii –  n-ar putea înota; sau tu, n-ai putea păşi. Pe măsură ce puterea motorului creşte, cu atât mai mare avântul avionului şi cu atât mai mare rezistenţa necesară pentru a-l susţine. Cu cât mai mare elanul, cu atât mai mari altitudinile ori înălţimile posibil de atins. Cu scăderea forţei motorului vine şi descreşterea în avânt şi coborârea avionului. Acesta e un exemplu pentru noi. Avântul trebuie să fie obţinut şi apoi menţinut , de va fi să atingem înălţimile reuşitei. Iar treaba devine plăcută imediat după ce aparenta dificultate a   primilor paşi a trecut. Căci nu e nimic mai aducător de bucurie decât satisfacţia de a fi realizat ceva demn de laudă. Vei admite rezistenţa în vreun fel? Nu. Căci, dacă o vei recunoaşte ca forţă opusă  progresului tău, îi rezişti, aşadar admiţi automat că e o forţă mai mare decât tine, din moment ce nicio forţă inferioară nu poate întârzia progresul uneia superioare. Asta -i clar. Şi, mergând mai departe, ţine minte acest mare adevăr: oricui şi la orice rezişti, fie cu gândul, cu vorba sau cu fapta, fie sub forma criticismului, invidiei, geloziei, urii sau altfel, cu siguranţă îl  alimentezi   pe acela şi te slăbeşti   pe tine proporţional. De ce? Pentru că ai luat în mod deliberat o porţiune din preţioasa ta forţă vitală atât de necesară progresului tău şi ai transferat-o acelei persoane sau acelui lucru. N-ai observat asta uneori, când cineva se sleieşte de puteri după un „acces de furie” îndreptat asupra cuiva? Extenuarea este epuizare. Şi a epuiza înseamnă a goli. Ceva a ieşit. Da, spre cealaltă persoană, în avantajul lui şi în defavoarea celui care s-a enervat. Acesta e un exemplu de transfer de forţă vitală în formă violentă. Eşti foarte norocit învăţând această înţelepciune. Acum, te rog, practic-o.