Johanna Lindsey Promisiunea-pdf.pdf

Capito{u{l ~ Rose Warren i$i stapani plansul inainte ca fiica ei, Tiffany, sa-i deschida U$a casei lor elegante de caramida. maronie, insa nu-$i putea scoate din minte cuvintele care o facusera sa izbucneasca in lacrimi: ,;vino cu ea, Rose! Au trecut cincisprezece ani, nu ne-ai chinuit indeajuns?" De obicei, o lasa pe fiica ei, care abia implinise optsprezece ani in urma cu o luna, sa citeasca scrisorile de la Franklin Warren. In general, Frank se limita la un ton impersonal, astfel incat ea sa i le poata arata {ii fi.icei lor. De data aceasta insa, el nu mai procedase la fel, a$a ca ea mototoli scrisoarea in pumn $i se grabi s-o indese in buzunar de indata ce auzi in hol glasul lui Tiffany. Fata nu $tia care era adevaratul motiv pentru care parintii ei nu locuiau impreuna. Frank nu cuno$tea nici macar motivul real pentru care ea fusese nevoita sa-1 paraseasca. ~i, dupa atatia ani, era eel mai bine ca lucrurile sa ramana a$a. - Tiffany, vino, te rog, in salon! ii ceru Rose, inainte ca fata sa o ia in sus pe scari, spre camera ei. Soarele dupa-amiezii se reflecta in parul blond-ro$cat al lui Tiffany care, dupa ce intrase in salon, 'l$i scosese boneta, apoi pelerina scurta $i U$oara. pe care o purtase. Se facuse de-acum prea cald pentru o haina, dar in New York, o lady trebuia sa fie imbracata respectabil atunci cand ie$ea din casa. In timp ce o privea, Rose trebuia sa recunoasca inca o data ca micuta ei draga nu mai era mica. Din clipa in care Tiffany ajunsese la varsta de optsprezece ani, Rose se rugase de multe ori ca fata ei sa nu se mai inalte. Era deja prea inalta, la cei 1,70 metri ai ei, $i de multe ori se plangea de asta. Tiffany IDO$tenise inaltimea de la tatal ei, Franklin, de la care luase $i ochii de un verde ca de smarald, doar ca ea n-avea de uncle sa $tie asta. Osatura fma

- - -- johanna Lindsey ~---

.- - - -.. Promisiunea ----- - --

li ct , are o faceau sa fie mai mult deca.t draguta, erau mo$t nit d la Rose, insa parul nu era in intregime ro$cat

$i acum era toata a ei. Cand Rose se intorsese din teritoriile din Montana, aducand-o cu ea $i pe fiica ei, in varsta de trei ani, 1$i gasise mama revenindu-$i cu greu dupa cateva boli care o secatuisera de orice putere in cei cinci ani in care Rose fusese departe. Mama ei mai traise doai patru ani, dar Tiffany apucase m acar sa-$i cunoasca bunica. Fusesera vremuri tare dureroase in viata lui Rose. Fusese nevoita sa-$i paraseasca sotul, sa-$i abandoneze cei trei baieti, dupa care 1$i pierduse $i ultimul parinte. Dar macar o avusese pe Tiffany. Probabil ca urma sa innebuneasca de durere daca avea s-o piarda $i pe Tiffany. Dar iata ca venise $i ziua aceasta ... - E timpul pentru marea discutie, din nou?.se interesa Tiffany, . pe un ton plictisit. -Ai devenit tare obraznica de cand ai implinit optsprezece ani, remarca Rose. - Daca a$a vrei sa--i spui tu supararii care ma macina, n-ai decat. Sunt obraznica. -Tiffany... - Mama, eu nu ma due in Montana. Nu-mi pasa deloc daca asta inseamna varsare de sa.nge. Nu-mi pasa daca inseamna ca n-o sa-mi mai vad niciodata fratii. Refuz sa ma casatoresc cu un om pe care nu 1-am vazut in viata mea, prodama Tiffany, 1ncruci$andu-$i bratele la piept $i inaltandu-$i barbia, sfidatoare. Gata, am zis-o, in sfar$it, $in-am de gand sa-mi schimb parerea. - Sunt intru totul de acord cu tine. Fata facu ochii m ari, dupa care scoase un suspin de U$Urare. -Multumesc! Habar n-ai in ce hal de nefericita am fost in legatura. cu planul asta ... -Ar trebui sa ma la$i sa termin. Sunt de acord ca n-o sa te casatore$ti cu un barbat pe care nu 1-ai vazut niciodata. Vei pleca in Montana ca sa-1 intalne$ti. Vei avea cateva luni la dispozi~ie, ca sa ajungi sa-1 cuno$ti. lar la sfar$itul acestei perioade, daca nu vei avea nici un sentiment pentru el, atunci, da, vei putea pune capat logodnei $i te vei intoarce la New York, inainte sa se ,,trice vremea. iti dau cuvantul meu ca a$a va fi, Tiffany.

$i trasaturil d

ca al lui Rose, c i Tiffany avea o nuanta mai mult aramie. -Am primit o scrisoare de la tatal tau. Nici un raspuns. Odinioara, Tiffany era tare incantata cand primea cate o scrisoare de la Frank, dar asta fusese cu mult timp in urma - cam de cand incetase sa mai intrebe cand avea sa vina el in vizita. Lui Rose i se rupea inima sa vada indiferenta pe care o adoptase fiica sa fata de tatal ei. ~tia ca Tiffany nu $i-l amintea. Era prea mica atunci cand plecase cu ea din ora$ul Nashart, din Montana. Rose $tia ca ar fi trebuit sa le permita celor doi sa se intalneasca de-a lungul anilor. Frank fusese marinimos, cad ii trimisese pe baieti la ea, de$i era sigura ca el procedase astfel incat ea sa se simta vinovata ca nu procedeaza la fel $i nu-i permite fiicei lui·sa ii viziteze. Dar fusese mult prea inspaimantata ca Frank n-avea s-o lase pe Tiffany sa se intoarca acasa la ea. Nu era o teama lipsita de temei, era eel mai mare CO$mar al ei. in furia lui, el amenintase ca n-avea sa-i dea drumul fiicei lui. Amenintase cu atat de multe, numai ca sa-$i reintregeasca familial lar ea nici macar nu putea sa-1 condamne pentru toate acestea! Dar a$a ceva n-avea sa se intample, era imposibil. ~i acum, trebuia sa-$i infrunte cea mai mare spaima: ca, din momentul in care Tiffany urma sa plece in Montana, ea n-avea sa-$i mai revada niciodata fiica. Ar fi trebuit sa insiste ca logodnicul lui Tiffany sa vina la New York pentru a-i face curte. insa asta ar fi umplut paharul rabdarii lui Frank. De cincisprezece ani, el respectase cu strictete dorintele lui Rose $i se tinuse deoparte, dar ea ii promisese ca, din acest an, Tiffany avea sa locuiasca iar in casa lui. ~i Rose nu mai putea, daca voia sa fie corecta, sa-i mai tina departe unul de altul. Tiffany se oprise in fata ei, cu mana intinsa, ca sa ia scrisoarea, insa Rose o conduse catre sofa. -la loc! Fata o privi uimita, vazand ca nu i se da scrisoarea, dar se a$eza in fata mamei sale. Camera era mare. Casa toata era mare. Parintii lui Rose avusesera o avere considerabila in Lumea Veche, 6

7

---~- Johanna Lindsey------

- -- - - - Promisiunea ~----

-D n u n. i-ai spus niciodata di am dreptul sa aleg in privinta ac st i cs, torii pe care ai pus-o la cale impreuna cu tata pe cand eram do r un bebelu$? - Pentru di am sperat ca vei onora din proprie vointa acest aranjament pe care 1-am fa.cut pentru tine. Am vrut sa cre$ti obi$nuita cu aceasta idee, am sperat ca, pana acum, poate chiar vei a$tepta cu nerabdare momentul. - Dar Montana nu e nici macar civilizata inca! - Putem sa discutam fara sa ridicam vocea, te rog? replica Rose, adaugand cu un U$Or suras: Teritoriul Montana nu e a$a de necivilizat pe cat crezi. Credeam ca fratii tai te-au convins in privinta asta. ~i este unul dintre cele mai frumoase tinuturi pe care le-am vazut vreodata. De fapt, e foarte posibil sa-ti placa acolo. - Imi place aid, uncle am crescut, uncle sunt prietenii mei, uncle e$ti tu, murmura Tiffany, continuand apoi, pe un ton un pie mai ridicat: Uncle barbatii nu poarta pistoale la $Old pentru ca e mereu ceva de impu$cat prin preajma, inclusiv alti oameni. Cum de-ai putut sa fii de acord cu aranjamentul asta, mama? - Eu 1-am sugerat. Nu-i spusese niciodata acest lucru fiicei sale $i, in timp ce se uita la ochii de smarald ai lui Tiffany, acum larg deschi$i, i$i dori sa-i poata explica asta in alt mod. Dar nu exista nici un alt mod. -Adica tu e$ti cea care ma arunca in mijlocul lupilor? - 0, pentru Dumnezeu, Tiff, nu fi a$a de melodramatica! A fost singurul lucru la care m-am putut gandi ca sa pun capat zazaniei dintre familiile Callahan $i Warren. Fa$ia aia de pamant cu apa care le desparte proprietatile nici macar nu este motivul de la care a inceput confl.ictul, dar ambele tabere se folosesc de ea ca sa continue razboiul, ambele sustinand ca le apartine. N-am vazut in viata mea atata indipatanare, de amandoua partile. De fiecare data cand ajungeau in acela$i timp langa apa aia, se auzeau impu$dituri. Daca vreo vaca se apuca sa hoinareasdi pe acolo $i trecea hotarul, nu m ai era inapoiata, ceea ce ducea la alte impu$dituri. Daca va dam pamantul tie $i lui Hunter Callahan, ca parte a intelegerii voastre d · casatorie, atunci vom pune capat acestei dispute.

- Prin urmare, ai luat asupra ta sarcina sa opre$ti o galceava pe care n-ai pornit-o tu, sacrificandu-ti propria fiica? Rose ofta, exasperata. - Daca vrei sa $tii, domni$oara, Zachary Callahan este unul dintre cei mai chipe$i barbati pe care i-am intalnit in toata viata mea. N-aveam nici o indoiala di $i fiii lui aveau sa fie la fel de frumo$i cand o sa creasca mari, mai ales daca ma gandeam ca $i sotia lui era frumoasa. Nu mis-a parut deloc ca te sacrific, ba chiar er~m sigura ca o sa fii tare incantata sa fii sotia unui Callahan. Dar, pe de alta parte, eu, care eram din afara, vedeam lucrurile intr-un mod diferit. Fermierii erau agresivi, intr-adevar, ba chiar posesivi, dar nu cred di asta era ceva unic in zona. Frank $i Zachary erau, pur $i simplu, doi barbati cu o vointa puternica $i care nu voiau sa cedeze nici cat negru sub unghie. Ni$te vechi resentimente au dus la declan$area zazaniei, iar apa aceea, afl.ata la marginea celor doua ferme, n-avea cum sa imbunatateasca situatia. in ce ma prive$te, eu nu cred ca cei din neamul Callahan sunt oameni rai. Zachary o fi el un fermier tafnos $i trufa$, dar are reputatia di e un sot devotat $i un tata bun, iar asta spune multe in legatura cu o familie. - Mama, nu era treaba ta sa pui capat disputei. De ce te-ai apucat sa incerci? N-avea de gand s-o impovareze pe Tiffany cu grozaviile pe care le traise ea in acele vremuri. Impu$diturile devenisera atat de dese, di ajunsese sa se teama ca unul dintre copiii ei avea sa fie urmatoarea tinta. Iar apoi, in minte ii aparuse un gand simplu: sa puna capat certei cu ajutorul unei disatorii. Cand ii vorbise pentru prima data lui Frank despre asta, Rose inca nu $tia ca ea $i Tiffany n -aveau sa ramana in Montana. I$i inchipuise doar di Tiffany $i Hunter vor cre$te impreuna, di vor fi mai intai prieteni, dupa care se vor indragosti unul de altul in mod firesc. .. incerca sa-i explice lucrurile in termeni mai simpli. - Uram disputa aia, dar, intr-adevar, am incercat s-o ignor, pana in noaptea cand tatal tau a fost adus pe jumatate mort acasa. Nu-1 impu$case un Callahan, ci unul dintre oamenii lui. Asta e una dintre ciudateniile Vestului: $i angajatii sunt de partea

8

9

- - -- .Johanna Lindsey - rniva, iar unii dintre ei nu indeplinesc prea bine ordinele. Dar, ca sa revin, tatal tau era cu un picior in groapa, iar eu doream cu atata disperare sa pun capat varsarii de sange, ca eram gata sa incerc orice. Iar logodna chiar asta a :;;i facut. Din clipa aceea, a fost un armistitiu. Fratii tai au putut sa creasca fara sa le :;;uiere gloantele pe la ureche de fiecare data cand plecau de acasa. Rose a:;;tepta acum raspunsul lui Tiffany cu sufletul la gura. Ceea ce-i spusese fiicei sale nu era intru totul o minciuna, ci doar adevaruri partiale. Dar era exact ceea ce gandisera cu tot,ii cand Frank fusese impu:;;cat. Numai ca pistolarul nu lucra pentru Callahan. Fusese angajat de altcineva, de un individ mult mai nemilos, care tragea propriile sfori. Cand aflase asta :;;i int,elesese ca nu putea sa-1 arate cu degetul pe adevaratul vinovat, facuse unicul lucru la care se putea gandi ca sa-1 impiedice pe Frank sa se razbune, cand avea sa-:;;i revina: adusese din nou in discutie ideea unui armistitiu prin intermediul unei casatorii, un mijloc sigur de a pune capat pentru totdeauna acelei dispute jalnice, :;;i de data aceea insistase cu adevarat. Ea era singura care :;;tia ce se petrecuse in realitate in noaptea aceea :;;i de ce. ~i a:;;a trebuia sa ramana. Insa faptul ca Tiffany accepta o casatorie aranjata putea sa reprezint~ intr-adevar salvarea celor doua familii invecinate, care erau mult prea incapatanate ca sa imparta dreptul pentru apa, in loc sa se bata pentru asta. Rose nu voia totu:;;i s-o oblige pe Tiffany sa rezolve o problema veche de generatii. Nu-i putea cere fiicei sale decat sa dea o :;;ansa Montanei :;;i lui Hunter Callahan. Din fericire, Tiffany adoptase o expresie de vaga curiozitate. -Atunci, ce-o sa se intample daca refuz sa ma casatoresc? 0 sa inceapa iar sa se impu:;;te unii pe alt,ii? Rose ridica din umeri. - Nu :;;tiu. Sper ca ace:;;ti cincisprezece ani in care s-au inteles sa-i fi facut sa-:;;i dea seama ca n-ar fi trebuit niciodata sa duca mai departe o disputa pe care au pornit-o bunicii lor :;;i care nu are nimic de-a face cu ei. -Ce a declan:;;at-o? - Nici macar nu :;;tiu prea bine. Ceva legat de o nunta care s-a sfar:;;it cu impu:;;caturi. 10

Prornisiunea - - - - -- Vrei sa spui ca ambele familii t rebuiau sa se uneasca printr-o casatorie, in urma cu doua generatii? -A:;;a se pare. -Asta nu preveste:;;te ceva bun pentru ideea ta de a incerca din nou, sublinie Tiffany. De fapt, pare mai degraba sortit ca o casatorie intre cele doua familii sa nu aiba niciodata loc. Rose o privi cu asprime pe fiica ei. - Clar ca n-o sa aiba loc, cu o asemenea atitudine. Vrei macar sate J:ntalne:;;ti cu acest om fara sa ai prejudecati? Da-i o :;;ansa, Tiffany! Ar putea sate faca foarte fericita. Tiffany ramase tacuta un timp, gandindu-se la cele auzite, :;;i in cele din urma spuse: -Acum, ca :;;tiu ca nu sunt nevoita sa ma marit cu el daca nu vreau, cred ca a:;; putea sa incerc :;;i sa privesc totul intr-un alt mod - cape o vacant,a de vara de doua luni, intr-un alt loc al tarii. Cand plecam? - Eu nu merg - adica nu fac drurnul pana la capat. Te voi insoti pana la Chicago :;;i voi ramane acolo, ca sa vad cum va merge curtarea ta. La auzul ve:;;tii, umerii lui Tiffany se lasara in jos, ca sub o povara. -· Atunci la ce te mai deranjezi, daca tot nu mergi pana la capat? ·- Pentru ca vreau sa fiu relativ aproape, in caz ca ai nevoie de mine, iar acum, ca exista cale ferata pana la Nashart, Chicago e destul de aproape. Evident, Anna o sa vina cu tine. ~i am aranjat ca un :;;erif pensionar sa ne int alneasca 'in Chicago :;;i sa te insoteasca pe ultima portiune a drumului, pana la u:;;a casei tatalui tau. Rose simtea ca nu-:;;i m ai poate retine lacrimile daca Tiffany nu-:;;i schimba expresia trista de pe chip, afland de inerenta separare. -Nu e:;;ti nici macar putin incantata de ca.latoria asta? o intreba ea, cu un dram de sperant,a. -Nu, veni raspunsul fetei, rostit pe un ton neutru, in timp ce se ridica. -Nu e:;;ti nerabdatoare sa-t,i vezi tatal din nou? 11

---- -- :Johanna Lindsey~---

- - - - - Promisiunea - - - - -

- Din nou? pufni Tiffany, rasucindu-se pe calcaie. Nu mi-1 amintesc, iar tu ai avut grija sa n-am nici o amintire cu el. Af?a ca o sa fiu cinstita, mama. Daca pot trece prin toata aceasta aventura fara sa dau ochii cu Franklin Warren, o s-o fac. -Tiffany! - Nu glumesc f?i te rog sa nu-mi servef?ti toate motivele pentru care am crescut fara tata. Daca el chiar voia sa ma vada, ar fi gasit o cale. Darn-a facut-o. $i, in ceea ce ma privef?te, acum este prea tarziu. Inainte ca Tiffany sa iasa in goana pe Uf?a salonului, Rose apuca sa vada perlele lacrimilor de furie care straluceau in ochii fiicei sale. Doamne, Dumnezeule, ce le facuse oamenilor pe care ii iubea eel mai mult pe lume?

-N-o sa mai vorbim despre asta pana cand o sa vina vremea sa ne facem bagajele, o asigura Rose, in timp ce se a$ezau la un capat al mesei lungi. - E in regula, mama. Eu ma convinsesem singura ca n-o sa ma due. Iar acum, ca voi merge, af? avea cateva intrebari pe care le-am la.sat prea mult timp sa af?tepte. Chiar in timp ce spunea asta, Tiffany if?i dadu seama ca poate n-ar fi trebuit sa mentioneze ca lasase aceste lucruri sa af?tepte. Pe chipul mamei sale strafulgera o clipa o expresie ingrijorata, inainte ca Rose sa zambeasca f?i sa spuna: -Cumsanu! -$tiu ca expresul Transcontinental poate sa strabata toata tara, pana in California, intr-un timp-record de patru zile, iar Chicago nu e nici macar la jumatatea distantei. iti sunt recunoscatoare ca 0 sa ma insotef?ti pe 0 portiune atat de lunga, dar de ce aide gand sa ramai in Chicago, in loc sate intorci acasa, unde sa af?tepti sa vezi rezultatul acestei perioade de curtare? -Asta e cu adevarat in mintea ta? Tiffany rase Uf?urel. -Nu. Pur f?i simplu, daca tot mergi atat de departe, nu inteleg de ce n-ai veni pana in Nashart. De ce sa stai doua luni intr-un hotel, cand ... - Chicago este eel mai apropiat oraf? unde pot avea parte de confortul cu care sunt obif?nuita. - Bine, dar la Nashart nu exista un hotel? - Nu era, ultima data cand am fost eu acolo. Era doar o pensiune. Poate ca acum o fi existand unul, dar intr-un oraf? de marimea aceea, nu ma pot ascunde. Prea multi oameni o sa-F?i aminteasca de mine. Franko sa afle f?i o sa sparga Uf?ile. Tiffany iF?i privi neincrezatoare mama. -Sa sparga Uf?ile? Exagerezi, nu-i af?a? -Nu. -Atunci, de ce n-a venit aid sa sparga Uf?a? intreba Tiffany, pe un ton care incepea sa fie furios, dar pe care, din fericire, mama ei nu paru sa-1 observe.

Capito{u{2 ~ Tiffany nu suporta sa se certe cu mama ei; ura cu disperare nodul dureros de emotii care inca ii apasa in piept in timp ce cobora scarile pentru cina, la caderea serii. Mamei insa ii fu de ajuns sa-i arunce o singura privire ca s-o inteleaga F?i sa-F?i deschida larg bratele. Iar Tiffany i se arunca la piept, imbratif?and-o. Iar in clipa urmatoare, amandoua izbucnira in ras, deoarece Tiffany, care era mai inalta, trebuise sa se aplece Uf?or, ca sa fie imbratif?ata. Rose o lua pe Tiffany de mijloc f?i se indreptara astfel spre sufragerie. in casa Warren, cinele erau protocolare, indiferent daca aveau sau nu oaspeti, iar mama F?i fiica se imbracau corespunzator. Rochia de seara pe care F?i-o pusese Tiffany era de culoarea coralului, cu paiete ivorii care marcau taietura patrata a decolteului. Rose purta o rochie de un albastru-inchis, cu dantela neagra, iar parul ei de un rof?cat stralucitor contrasta cu culorile mai degraba sumbre. Numai unul dintre cei patru frati mof?tenise parul de un rof?cat-inchis al lui Rose, $i anume Roy, al treilea fiu. Ceilalti doi erau blonzi ca tatal lor. Doar la Tiffany, care avea parul de un blond-rof?cat, nuantele de par ale parintilor se amestecasera.

12

13

- - - - .'.Johanna Lindsey ---- - ,

- 1' n ru

~tia

ca l-a$ fi aruncat in inchisoare, raspunse Rose, it .: In Nashart, nimeni n-ar clipi la vederea unui .t t de irascibil.

1nca sunt sotia lui, $i top $tiu asta. 'mama? fotr barea plutise in aer, intrebare care o interesa eel mai mult pe Tiffany $i la care nu primise niciodata un raspuns satisfacator. Parintii sai erau separati de dncisprezece ani, dar nu divortasera, ca sa se poata recasatori. Iar Rose inca era o femeie frumoasa. Nu avea nici macar patruzeci de ani. Parintii lui Tiffany se intalnisera in Chicago, uncle Rose se afla in vizita la o matu$a, care intre timp murise. In ultima seara petrecuta in ora$, Rose se dusese la un dineu fi vrut sa locuiesc in ora$ pe timpul cat dura curtarea asta de care nu sunt absolut deloc interesata :;>in-a? fi dat deloc ochii cu el. Dar, cum mama a respins din start aceasta idee, mi-a$ dori sa am macar cateva zile la dispozitie, ca sa af:l.u ce fel de om e de fapt. Anna incerca atunci o cale diferita ca sa-i abata lui Tiffany gandul de la ideea care-i venise. - N-o sa.gase$ti vopsea de par intr-un ora:;>el a tat de mic. Uita-te :;>i tu, pe toata strada e doar un magazin cu de toate :;>i, dupa cat se pare, asta e singura strada! Tiffany se intoarse atunci :;>i ea sa arunce o privire ora$elului Nashart din Montana. Anna exagerase. Din strada principala plecau multe alte strazi, care pareau insa doar rezidentiale. Iar aceasta unica strada principala, uncle se aflau multe pravalii :;>i birouri, era foarte lunga. Ora:;>ul i:;>i dublase marimea de cand . locuise acolo Rose, fara indoiala, datorita aparitiei caii ferate . - Ei bine, asta chiar ca e o surpriza, spuse Tiffany. Nashart este mai mare decat m-a$ fi a$teptat, luandu-ma dupa felul in care mi l·-a descris mama. Nici macar nu putem sa vedem unde e capatul strazii. Ar putea sa mai fie tot felul de alte magazine

40

- - - -- Promisiunea - - - - pe aic1. .. 0, uite, e :;>i un teatru! exclama incantata la vederea cladirii. ~i un restaurant langa el! Anna nu era impresionata. - Unul e deschis, iar celalalt, inchis, daca ma iau dupa ce scrie pe u:;>i, a:;>a ca nu-ti pune sperante prea mari in asta, domni$Oara Tiffany. Actorii locuiesc in ora:;>ele mari :;>i vin in targu:;>oare ca asta doar pentru cateva reprezentatii, dupa care pleaca in urmatorul targu:;>or. · -A:;>a e, dar poate avem noroc :;>i vedem $i noi o trupa in cele doua luni cat vom sta aid. Iar acum, daca tot se pare ca in Nashart exista :;>i un hotel, eu o sa iau o camera, in timp ce tu vei cauta ni:;>te vopsea de par. Daca nu au la magazinul general, ai putea incerca la frizerie. - Daca o fi vreuna pe aid, bodogani Anna. Sper ca :;>tii ca o sa te pricopse:;>ti cu parul vopsit multe luni de acum inainte :;>i o sa araµ tare aiurea cu un par in doua culori, pana cand iti va cre:;>te destul de mult - sau pana o sa-1 tai. Tiffany era absolut ingrozita de ideea de a-:;>i taia parul, a:;>a ca ridica mainile, in semn de cedare. - Bine, renunt. 0 sa-1 acopar cu vreo e:;>arfa sau o sa-1 ascund eu in vreun fel. Gasim noi ceva. Anna clatina din cap. --N-ai luat in consideraµe toate consecintele acestei in:;>elaciuni. Tatal tau o sa fie bucuros daca apari mai devreme, luandu-1 prin surprindere. N-o sa fie la fel de incantat insa daca apari la u:;>a lui ca sa-1 in:;>eli. ~i cum o sa-i explici ce ai facut, dupa ce vei termina cu :;>arada :;>i o sa dezvalui cine e:;>ti, cu adevarat? - 0 sa-i spun adevarul. 0 sa incerc sa i-1 prezint fara ranchiuna, dar o sa-i spun adevarul. Arn strans in mine prea multe resentimente, ca sa n-o fac. -Asta e corect. Numai sa nu uiti ca ai spus fiirii ranchiuna . Presupun ca vrei ca eu sa raman in ora:;>, in limp ce tu-ti duci farsa la indeplinire? -De ce? - Pentru ca menajerele nu calatoresc insotite de cameriste personale, replica Anna. 41

..__---johanna LindSey ..__- - Tiffany se incrunta. ..,-Atunci, n-o sa mearga. - Ba va merge, insa doar o singura zi. Nu voi fi de acord cu mai mult, deoarece, daca la~;i sa treaca mai mult timp, to,tul se va transforma intr-o in$elaciune, nu intr-o surpriza. Tiffany ca$tigase $i nu putea sa-$i ascunda un zambet larg. 0 zi era mai mult decat suficient pentru ea, ca sa-$i dea seama cum avea sa reactioneze cand va da ochii pentru prima data cu Frank Warren.

Capito{u{7 ~ -Asta trebuie sa fie, ii zise Cole lui John, fratele sau mai mare. - Pe dracu', exclama John. E prea bine imbracata. - Doar e din Est. Credeai ca pe acolo se intolesc in rochii de stamba? - E $i prea draguta, m ormai John . Vrei sa ri$ti sa aduci acasa fata care nu t rebuie? Cole rase U$Or, explicandu-i: - Doar n-o sa punem m ana pe ea $i s-o luam la goana, a$a ca ar fi cazul sa ma la$i pe mine sa vorbesc. Sau, $i mai bine, du-te $i inchiriaza o caruta, cat timp o vrajesc eu pe fatuca asta. Tare prost momen t $i-a gasit carut a noastra sa se strice, taman cand aveam mai multe catrafuse de carat , care veneau cu t renul asta. -Nu. Cole ofta, la auzul acestei replici atat de hotarate. -Ai putea sa fii $i tu rezonabil, macar o data? E$ti mult prea intimidant cand e$ti a$a de morocanos $i n-ai niciodata nici un pie de diplomatie. La primul semn ca are cineva o alta parere, te $i repezi sa dai cu pumn ul! Pana la urma, de ce e$ti a$a de pornit pe ziua de azi? - Poate ca lui tata i s-o fi parand distractiv, dar mie nu-mi vine deloc sa rad, zise J ohn. 42

------ -

Promisiunea ---- - --

Nici lui Cole n u i se parea amuzant, mai ales ca el mai $i incasase un glont de curan d. Roy Warren jurase ca nu fusese el, dar Cole n-avea de gand sa se 1ncreada in cuvantul unui Warren. John era iute la manie pana $i in zilele lui cele rnai bune, a$a ca n-ar fi trebuit deloc sa se ocupe de t reaba asta. Amandoi mo$tenisera ochii caprui ai tatalui lor, insa J ohn era la fel de inalt ca el, avand cu mult peste 1,80 m , in timp ce Cole era considerat bondocul familiei, cad n-avea decat 1,80. Cole m o$tenise statura mai scunda de la mama lor, de la care luase $i parul castaniu, in timp ce toti ceilalti membri ai familiei aveau parul negru. -Ar cam trebui sa ne grabim, adauga John, dupa ce arunca o cautatura rapida spre ambele capete ale strazii. Nu vad pe nici unul de-ai lui Warren, dar lucrn.rile se pot schimba intr-o clipita. $i nu poti sa-ti promit ca n-o sa dau zdravan daca aia se arata $i se iau la harta cu noi. Cole dadu din cap aprobator, dar $i el incepea sa-$i faca griji $i nu din pricina celor din n earnul Warren. - Poate ca, spre deosebire de noi, nici n-au aflat ca trenul a sosi.t mai devreme, zise el, dupa care in glas ii aparu o nota de ingrijorare: Ce-o sa facem daca ea nu accepta? - De ce n-ar accepta'? -Bine, dar daca n-o s-o fad? repeta Cole. -Tata zice ca , oricum ar fi, t rebuie sa vina cu noi. 0 sa facem ce e de fa.cut. --Tata nu ~i-a imagin at ca totii ochii o sa fie atintip asupra ei ca.nd a z:is asta. Vrei sa ajungi la inchisoare? - Ce-ar fi sa stam 1ntfil de vorba cu ea, inainte sa ne apucam ~a. dari"A la o parte toate piedicile ast ea care nici rnacar nu ne-au ie~it inca in cale?

In mijlocul strazii, Tiffany reu$ise, in cele din urma, sa se opreasca indeajuns de mult din stranutat, cat sa se uite la cei doi cowboy care ridicasera norul de praf care o sufocase. Nu era insa vina lor, cad trecusera pe langa ea destul de repede, dar dupa ceea se oprisera brusc, iar asta putea sa fi fast din vina ei. 43

------Johanna Lindsey-----An na o facuse deja atenta ca ele doua provocasera ceva sen:ti pe cineva, dar, daca tot ai gasit, ar fi trebuit macar sa-1 anun ti pe tata, ca sa vada el daca ii angajeaza sau nu. - Nu am cerut permisiunea nimanui. il poate plati tatal tau sau ii platesc eu. Insa bucatarul de dinainte avea un ajutor $i, daca ai impresia ca eu n-o sa insist sa fie la fel $i cu mine, atunci gre$e$ti. Din moment ce iar il infrunta, ultimul lucru la care se a$tepta era sa-1 auda izbucnind in ras. - E$ti a naibii de autoritara pentru o angajata, zise el cu un zambet atragator. 122

~----

Promisiunea ~----

- Din fericire, nu lucrez pentru tine, ci pentru tatal tau, i-o intoarse ea. - ~i chiar crezi ca e vreo deosebire? Pe aici, un Callahan este un Callahan. -Acolo de unde vin eu, o menajera nu e bucatareasa. - Mda, dar chiar imi place ideea ca lucrezi pentru mine, adauga el, razand din nou. Oare de ce ii amuza atat de mult remarca asta? Vorbeau, macar, despre acela$i lucru? Tiffany simti deodata ca-i fuge pamantul de sub picioare, a$a ca se indrepta spre restaurant, spre ceea ce, cu putin noroc, nu avea sa fie unica masa buna pe care avea s-o ia in urmatoarele doua luni. -Ai zis ca-I cheama Buffalo? o intreba Hunter cand ajunsesera inapoi pe strada mare. ~tii ca e un nume fals, nu? -Da? Are vreo importanta? - Nu, atata timp cat nu fuge de lege. - Nu fi absurd! E doar un pu$ti! - Ei, $i? Am vazut unii mai mici decat el amestecati in lupte cu arma. Ai fi uirnita daca ai $ti cati baiep au venit in Vest in cautare de aventura $i, daca nu au parte de ea, i$i fac ei rost singuri. Dar, de obicei, numai cei care intra in bucluc i$i schimba numele. - Data ar fi un proscris, cred ca ar fi mai bine hranit, nu ti se pare? -Nu neaparat. - Doamna Martin mi-a garantat pentru el, scra$ni ea. -Agnes? De ce n-ai zis a$a de la inceput? Am incredere in parerea ei. Aprobarea lui venea insa prea tarziu. Indiferent daca intentionase sau nu, Hunter ii umbrise bucuria de a-1 fi angajat pe Andrew, iar acum era suparata pe el. Prin urmare, cand el incerca sa 0 ia de brat ca sa traverseze Strada, Tiffany i$i trase bratul $i i$i continua drurnul pe aceea$i parte a strazii. Restaurantul era la cateva cladiri mai in fata, $i cineva tocmai trecuse calare pe drum, rascolind tot praful, a;>a ca ea n-avea de gand sa traverseze inca. Pe urrna insa i;>i dadu seama ca se apropiau de una dintre tavernele ora$ului, in fata careia stateau, trandavind, cativa barbati. 123

- - - :Johanna Lindsey ~--Dupa cum aratau, pareau a fi mineri. Tocmai trecusera pe langa alp. doi indivizi solizi, care stateau rezemati de peretele unei pravalii $i care o facura sa se gandeasca la cei doi mineri pe care ii vazuse mai devrerne incercand sa-1 provoace pe Hunter din priviri. Poate ca erau aceea$i... Auzi apoi exclarnatia exasperata a lui Hunter: - Inca n-am omorat pe nimeni in ultima vrerne. Cred ca mi-o fi venit timpul. Tiffany i$i schimba pe data atitudinea, de$i era sigura ca el exagereaza. Sigur exagera! Dar era dispusa sa-i dea dreptate in privinta acestei declaratii alarmante. - Hai sa traversarn acum! - E;=;ti sigura ca nu vrei sa te bagi direct in bucluc? in sfar$it, ii observa $i ea ranjetul de pe fata. Ii venea sa-1 ia la palrne pentru ca 0 inspaimantase dinadins in halul asta. - Ma bucur sa vad ca inca nu ati plecat din ora$, domnule Callahan. Pot sa va rapesc cateva minute? Amandoi se intoarsera spre barbatul intre doua varste care aparuse din spatele lor. Palaria cu calota rotunda $i boruri mid, precurn $i costumul scurnp, de om de afaceri, erau rnult rnai potrivite pentru un ora$ mare, nu pentru un targu$or de fermieri. A$a imbracat, in hainele elegante, tipice pentru Est, barbatul ie$ea in evidenta la fel de mult ca ea. Pe urrna o lovi revelatia. Nu cumva era directorul de mina despre care ii vorbise Anna? -N-a~ prea zice, replica Hunter, taios. Era clar ca il cunoa$te pe omul acela $i ca nu il are deloc la inima. Cei doi mineri lap. in spate care statusera rezemati de peretele pravaliei se postasera acum la cativa pa$i in urma barbatului bine imbracat. - Dad. mai ai ceva sa-rni spui, $tii unde-1 gase$ti pe tata. -Tatal durnneavoastra nu a fost rezonabil. $i, cum suntep. fiul lui eel mai mare, poate ii puteµ. schirnba parerea. - $i ce te face sa crezi ca parerea mea se deosebe$te de a lui? Topitoriile voastre ne-au ingropat in furn. N-avern cum sa-1 facem sa nu zboare peste campuri. -Campiile sunt multe $i sigur nu va trebuie toate. Vi s-a oferit o avere ca sa fiti de acord in privinta asta. 124

~

Promisiunea ~----

- Raspunsul nostru n-o sa se schimbe, Harris. De ce nu va strangeti lucrurile $i nu plecati? -$i noi v-am putea intreba acela$i lucru. Omul nu mai parea la fel de amabil in clipa in care le intoarse spatele $i se indeparta. Director? Parea mai degraba una dintre gorilele proprietarului minei. Insa, chiar in clipa cand el se indeparta, cei doi barbati care statusera destul de aproape ca sa auda cuvintele care se schimbasera facura un pas inainte, infruntandu-1 pe Hunter. lar unul dintre ei, eel mai inalt, chiar incerca sa-i dea unghiont! Probabil ca Hunter se a$tepta la asta, pentru ca dadu repede la o parte mana acestuia. $i, fara sa-$i ia ochii de la el, ii zise lui Tiffany: - Du-te la restaurant, pana ma ocup eu de a$tia. N-o sa intarzii mult. Ea se indeparta cativa pa$i, ca sa nu-i stea in drum, dar nu se duse prea departe. Poate ca el era increzator ca o sa scape de ei, insa ea nu era prea sigura, mai ales ca in taverna din apropiere se mai aflau $i alti mineri $i doi dintre ei, fara indoiala beti, veneau clatinandu-se pe pidoare, ca sa vada ce se petrece. - Fad o gre$eala, baiete, zise eel mai scund. Din cauza ta $i a familiei tale, noi n-avem de lucru. -Atund _de ce n-ati plecat din ora$? - Ni s-a zis sa mai ramanem, ca ... -Taca-~i fi.eanca, Earl! i-o taie celalalt, apoi i se adresa lui Hunter: Avem un mesaj pentru taica-tu. Da' nu-i nevoie sa i-1 transmiti tu, adauga, ranjind. 0 sa se prinda singur cand 0 sa fii adus acasa. Tiffany tresari cand Hunter se chird brusc de durere. Parase prima lovitura, dar cei doi se repezisera la el in acela$i timp! Cum ramanea cu minerii care doar latrau $i nu sareau primii cu pumnii, a$a cum 1i spusese Degan? Faceau asta pentru ca o gramada de martori, adunati in fata tavernei, aveau sa-i acopere $i sa spuna ca Hunter incepuse? Oare uitasera ca era $i ea acolo $i ca o sa zica altceva? Sau nid nu le pasa? Dar era absurd ca Hunter sa fie nevoit sa se bata cu amandoi deodata. Tiffany 1$i prinse mai bine 125

~ ----.'.]olianna Lincfsey ~---

- - - Promisiunea - - --

in mana umbreluta de soare, nu prea $tia nici ea de ce, dar n-avea de gand sa le lase pe brutele alea sa-1 bata cu salbaticie. Unde era $eriful? I$i tinea rasuflarea, dar respira un pie mai U$urata vazand cat era de rapid Hunter. Ii trase un pumn unuia dintre cei doi, d$tigand astfel cateva clipe ca sa-1 infrunte pe eel numit Earl, caruia ii cara in rafala cativa pumni in fata $i in burta, dupa care termina cu o lovitura de jos in sus care il arunca pe Earl la pamant. Acum avea ceva timp sa se ocupe $i de celalalt. Dar Earl se ridica repede in picioare, napustindu-se furios la Hunter. Tiffany icni, speriata. Daca il aruncau la pamant, el n-avea sa se mai poata ridica. in mod incredibil insa, Hunter il arunca pe celalalt barbat drept in bratele lui Earl $i cei doi mineri se rostogolira pe jos. Asta ii infurie $i mai tare. Dar, cum reu$ise sa-i faca sa se clatine pe picioare $i chiar sa-i arunce la pamant, Hunter reu$ise sa-$i pastreze avantajul. Se parea ca, in cele din urma, avea sa ca$tige! Apoi zari scanteierea soarelui pe un obiect din metal. Unul dintre betivi scosese un pistol mic din buzunar $i tintea spatele lui Hunter. -Hunter, ai grija in spate! striga ea $i, in aceea$i clipa, arunca umbreluta in capul minerului, fara sa-1 nimereasca. Dar Hunter se aruncase din instinct la pamant $i-$i scosese pistolul inainte chiar sa se uite inapoi. ~i in aceea$i clipa trase un singur foe. Omului ii cazu pistolul din mana $i incepu sa tipe, tinandu-se de bratul care i se inro$ise de sange. Hunter fie ratase, fie nu-$i gre$ise deloc tinta, insa nu intentionase decat sa-1 dezarmeze. - Eun-a$ face asta, il avertiza el pe celalalt betiv, care se aplecase sa ia pistolul de jos. Minerul ridica mainile $i se dadu imediat inapoi, in timp ce Hunter se rostogoli $i sari in picioare. Nu-$i bagase pistolul la loc in toe, ci continua sa-i tinteasca pe cei doi care il atacasera. Ace$tia incepusera sa dea inapoi, dar n-apucara sa ajunga prea departe cand i$i facu aparitia $i $eriful, care auzise impu$cclturile. Hunter schimba cateva cuvinte cu omul legii, dupa care ridica de jos umbreluta lui Tiffany $i se indrepta spre ea. Fata se uita dupa $erif, care se indeparta doar cu eel ranit.

-De ce nu-i. aresteaza pe toti? se interesa ea. - Pentru ca pu$cclria geme deja de scandalagii, $i nici eu n-am chef sa depun vreo plangere azi. -- De ce nu? intreba ea, indignata. Au fost doi contra unu $i ei au inceput. -Ai fost in grijorata pentru mine? zambi el larg. -In nici un caz, se apara ea repede. - Ei bine, multumesc pentru ca m-ai avertizat, Jenny. Pistoalele alea Deringer or fi ele mici, dar pot sa omoare un om. Apoi incepu sa rada, in timp ce-i inapoia umbreluta: Chiar ai aruncat cu asta int:r-un barbat inarmat'? Fusese o mare nebunie din partea ei! Oare a$a era Hunter cand nu-1 avea pe Degan prin preajma, sa-1 potoleasca? Gata sa sara la bataie? Tiffany era exasperata ca el nu-$i scosese mai repede pistolul ca sa-i faca pe cei doi mineri sa i-$i ducea viata. Auzise batjocura cu care Hunter $i fratii lui vorbisera despre Tiffany Warren la cina. Lui Hunter ii placeau femeile mai cu picioarele pe pamant, femeile muncitoare, asemenea lui Pearl sau Jennifer. Mare pacat ca ea nu se putea bucura de clipele petrecute aid $i ca nu-i semana mai mult lui Jennifer. Oare va fi capabila domni$oara Fleming sa reziste farmecelor lui Hunter? $i-ar dori asta cu adevarat? 0 menajera nu 1-ar fi refuzat cu cateva ceasuri inainte, 184

---- - - - Promisiunea - -- -cand aparuse in prosop. Nu s-ar fi ferit nici de saruturile lui, care-o faceau sa se simta atat de ... Dumnezeule, pe ce faga$ i-o luasera gandurile! Se stapani inchipuindu-$i vacute ce sareau peste un gard, pana ce le pierdu socoteala $i adormi. Insa nu pentru multa vreme. Putin mai tarziu fu trezita de-un zgomot. Nu, nu era un zgomot, ci o voce care-i $Optea de la marginea patului! - Domni$oara Fleming, am venit sa te ajut. Rogu-te, domni$Oara Fleming, treze$te-te. Cu siguranta ar fi tipat daca. n-ar fi fost atat de somnoroasa. Cineva ingenunchease la marginea patului. Imediat se gandi ca cineva a dat foe casei $i unul dintre frati venise s-o ajute. Dar de ce $Optea atunci? - Ce s-a intamplat? Cine e$ti? intreba ea Cl.l grija, incercand sa deslu$easca trasaturile barbatului in bezna. - Sam Warren, domni$oara. Tiffany icni de spaima. Doamne sfinte, ce cauta fratele ei mai mare in odaie? Nu trebuia sa fie acolo! Cum de aflase? Ar fi vrut sa-1 stranga la piept, dar nu putea! I se adresase cu ,,domni$oara Fleming", deci nu $tia cu cine vorhe$te .. - Mi-am dat seama in final ca tu erai la restaurantul lui Sally. Te-am vazut doar cu spatele, dar rochia aia mi-a dat de gandit. Nimeni nu poarta hain«:; dintr-alea prin partea locului. Mis-a parut ca te-au silit sa parase$ti restaurantul. Tipic pentru Callahani sa faca una ca asta. Am venit sa te ajut. Cu fiecare cuvant rostit, Tiffany voia tot mai tare sa-1 stranga la piept. Sam - salvatorul. Ce frumos din partea lui. Faptul ca era nevoita sa-i toarne minciuni ca sa-1 alunge o va bantui mai tarziu. - Te pn cu forta aid? Cand am vazut ca U$ile de la parter sunt '.lnchise, mi-a fost teama ca asta e, banuiesc ca paznicul ala ce da ture casei are gtija sa nu fugi. - Paznicul are grija sa nu mai dea nimeni foe casei. - Am auzit de incident, dar iti jur ca familia mea nu e deloc implicata. - Cum ai reu$it sa te furi$ezi pe langa el? 185

~---:Johanna Linlsey ~---:--- Sunt iute de picior, rosti Sam mandru, iar Tiffany aproape ca-i zari ranjetul. Mi-am priponit calul langa un pale de copaci, m-am apropiat tiptil, apoi am ta$nit spre U$a din spate, doar ca U$a era inchisa. Paznicul era de partea cealalta a casei, a$a cam-am urcat pe veranda. Ferestrele de la etaj sunt larg deschise, inclusiv cea care da in coridorul tau. Pe deasupra e atat de intuneric in noaptea asta, ca paznicul $i-a luat o lampa cu el, $i astfel am reu$it sa-1 evit. - Daca te gasesc aid, vor crede ca voi ati dat foe casei $i ca ai venit sa-ti termini treaba. - Nici, gand. Tata i-a zis deja lui Zachary cateva de la obraz, doar pentru ca ar fi putut crede a$a ceva despre noi. -Cum ai $tiut sa ma gase$ti? Sper ca n-ai cotrobait prin toate odaile. - Fire$te ca nu. Nici nu era nevoie. Te-am zarit la fereastra inainte sa stingi lumina. Nu sunt prea multe fete la etaj, mai ales care sa se perinde prin fata geamului. Numai tu puteai fi aid. - Ma mir ca $tii cum sunt dispuse dormitoarele. Sam chicoti incet. - Eu $i fratii mei ne provocam sa ne furi$am in casa asta cand eram mai mid. Tiffany i$i dadu ochii peste cap $i descoperi ca Sam nu exagerase in privinta intunericului. Razele lu~ii se ascundeau in spatele norilor ce prevesteau o noua furtuna. 1$i lua inima-n dinp $i rosti: - Trebuie sa pled. Eu am ales sa vin aid. Nu sunt mandra de alegerea mea, dar e vorba de bani. Callahanii mi-au facut o oferta mult mai buna ca sa lucrez pentru ei. Mi-a fost prea ru$ine sa-i spun tatalui tau. - Daca-i doar de bani vorba, te asigur ca o sa platim mai bine. -Nu, ofta ea. Nu vreau sa fiu prilej de scandal, a$a ca am hotarat sa trag linia. - Dar nu intelegi, insista el. Ei te-au angajat doar·ca sane faca-n duda, dar noi chiar avem nevoie de tine. Sora mea se intoarce pentru prima oara de cand era o copilita. Te-am angajat ca sa-i asiguri confortul necesar. Ea e obi$nuita cu valeti, menajere 186

~----

Promisiunea - - - - -

$i slujnice de nu le poti numara. Tata i$i dore$te enorm ca sora mea. sa se simta in largul ei. De aia am trimis dupa tine. In acea clipa o podidira lacrimile. Se straduise sa le tina in frau, dar fara noroc. La auzul suspinelor ei, Sam aprinse iute un chibrit. Tiffany icni $i i$i trase patura peste cap, dar nu suficient de rapid. - Tiffany? Ce mama naibii?

Capito{u{ 33 ~ Tiffany cobori incet patura. Sam se holba la ea, nevenindu-i sii-$i creada ochilor. Flacara incepea sa-1 arda. Stinse chibritul ~i scapara. altul pe care--1 folosi sa aprinda lampa de pe noptiera. Cedand impulsului de mai-nainte, Tiffany 1$i arunca bratele dupa gatul lui $i-l stranse la piept, fara sa-i pese de cautatura lui suparata. - Pot sa-ti explic, $Opti ea. Sam o indeparta putin. Tiffany il sorbea din priviri, fericita sa-1 vada dupa atata amar de vreme. Blond, cu ochi verzi $i atat de chipe$. II intrebase mai demult de ce nu semana cu ea. El ii raspunsese mandru i sa o faca sa rasufie greoi. ~i inca nu-$i putea lua ochii de la el. Ba chiar se uita unde nu mai indraznise vreodata, la umfiatura dintre picioarele lui. ~tia se afia acolo. Mama ei fusese meticuloasa in a-i explica in amanunt intimitatea patului conjugal, ajungand chiar sa ii descrie 1zicul masculin $i schimbarile pe care acesta le suferea in pat. La Hunter, parea putin prea mare. Probabil ca era incomod. Apoi ·. cu ochii mari. Chiar atunci s-a mi$cat? Ahia cateva minute mai tarziu, i$i dadu seama ca numai sfoia. Ridica privirea spre fata lui ca sa il gaseasca cu ochii deschi$i ~ i uitandu-se la ea. - Nu dormeai? $Opti ea. Hunter ofta inainte sa recunoasca. - M-am prefacut, ca sa poti sate relaxezi. De ce nu dormi? Tiffany nu ii raspunse. Nu $tia! Era doar atat de cople$ita rl ceea ce el o facea sa simta, iar el nici macar nu cautase sa o c ca sa simta ceva, ba dimpotriva. Dar inca era acolo, acea dura care o strabatea, ritmul alert al pulsului ei, tensiunea nsuportabila, ca $i cum ceva inauntrul ei era pe cale sa explorl ze daca nu ie$ea la suprafata. El trebuie sa fi citit o oarecare patima pe chipul ei, care il facu din nou sa ofteze. - Ma omoara cu zile, dar am jurat ca nu am sa profit de tine in u aptea asta. - Cui i-ai jurat? - Mie insumi. - incalca-1. 227

~---:Johanna Lindsey~---

---- - -- Promisiunea ---- - - -

Chiar spusese a$a ceva? Trebuie sa o fi facut, fiindca ii intalni la jumatatea drumului, la mijlocul paturii. Iar explozia chiar se petrecu, eliberand-o de toate inhibitiile. il sarut a agresiv, patima$ i'i savurand fiecare nuanta a raspunsului sau. Dar n u era de ajuns. Dumnezeule, nu se putea apropia destul de el. Hunter i~i desfacu cama~a $i Ii scoase bluza atat de repede ca Tiffany abia baga de seama. Pielea lui era atat de calda, !neat ii era teama sa-1 atinga, dar o fa.cu oricum, era nevoita, ii venea sa urle la gandul ca nu ar fi. putut sa o faca. Ceva Inca cre~tea in ea. Era nespus de placut sa-1 sarute, atat de satisfacator, dar tot nu ii potolea foamea dinauntru ce era pentru altceva. - Cum de ma fad sa ma simt de parca am sa mor daca nu te gust? Pe toata. ~i incepu sa o faca inainte sa termine de rostit cuvintele. Era prea mult, ~i totu$i nu 1-ar fi oprit pent ru nimic in lume. Pe gat $i pe umeri, pana la sani ~i chiar mai jos. Vorbise serios, chiar intentiona sa sarute $i sa guste fiecare particica a ei. Chiar ii linse palmele $i ii supse fiecare deget! lntregul trup ii era cuprins de fiori ~i era incinsa de caldura limbii lui. - Ajuta-ma, icni ea cand ii reveni sufl.ul. Ii era greu sa respire cand gafaia atat de greu. - Orice. Doar spune-mi .. . -Acum! Nici macar n u $tia ce implora. Un sfar$it , cu siguranta. Era prea multa placere dintr-odata ~i totu~i n u indeajuns. Lucru care nu avea nici un sens in mintea ei buimacita. Dar el $tia, ~i un tipat de ext az parasi buzele lui Tiffany cand el ii dadu ce avea nevoie, pe el, in cea mai adanca parte a t rupului sau. fl tinu strans, cu bratele infa$urate in jurul gatului sau in vreme ce valurile de placere pulsau prin ea pana in varfurile degetelor de la picioare. Niciodata nu ~i-ar fi imaginat ca un lucru atat de frumos $i desavar~it, de satisfacator sa izbucneasca dintr-o asemenea tanjire frenetica. Continua sa se minuneze la ceea ce el ii oferise chiar ~i cand il auzi cum ajunge la propriul sau extaz. Cateva momente mai tarziu, se a$eza langa ea ~i o stranse in brate. fi simti buzele moi

pe frunte $i a poi un ultim sarut, atat de tandru, de ... iubitor. Probabil ar fi plans din pricina emotiei pe care i-o inspira daca Inca nu ar fi fost invaluita de o asemenea mole$eala, !neat nu putea sa se mi$te, sa vorbeasca. Avea sa analizeze totul dimineata, dar in acea clipa se sirntea in sfar~it suficient de lini~tita incat sa se cuibareasca la pieptul lui ~i sa adoarma.

228

Capito{u{ 41 ~ Tiffany se trezi prirna, insa nici nu se clinti. Era intoarsa cu spatele la Hunter, dar inca ii simtea trupul lipit de-a lungul patelui ~i al picioarelor. f~;i odihnea capul pe bratul lui intins. Mana lui zacea pe perna de la capatul paturii, la care ease uita. Nici mul nu mai ajunsese sa o foloseasca. Asemenea fapt ar fi putut a o faca sa rada daca nu s-ar fi simtit a$a... a$a ... ca ~i cum era ata sa izbucneasca in lacrimi. Urma sa fie nevoita sa-1 minta rnult. Trebuia sa-i spuna ca t t ce se petrecuse era o gre~eala ~i ca nu avea sa se mai repete. Logodna, onorarea acelui angajament, trebuia sa recurga la orice uza, chiar ~i la adevar daca era nevoita. Fiindca ceea ce facusera ra o gre$eala. - E~ti gata sa gase$ti un preot? Tiffany clipi, luata prin surprindere. Nu erau vorbele unui " ducator de profesie. Probabil ca doar o tachina. Desigur ca o ea, la urma urmei doar acesta era punctul lui forte. Pana la sfar1Jtul saptarnanii, urma sa fie plecata, cu consirntarnantul marnei d.. Hunter nu avea sa afl.e vreodata cine era. 0 va uita cu totul ... ~i ttunci de ce ii venea sa planga? Dintr-odata, barbat ul se intinse sa ii sarute umarul, apoi. P razul. . - Vei fi cea rnai frurnoasa mireasa pe care a vazut-o vreodata \ nutul. 229

----!Johanna Lindsey----

- - - - - Promisiunea - - - - -

Vai, Doamne, era serios? Ochii i se umplura de lacrimi, cad in glasul lui vibra atata feridre! Ce facuse, oferindu-se acestui barbat incredibil pe care nu putea sa-1 aiba? El nici macar nu $tia cu cine avea de-a face. $i daca i;;tia ... Se ridica brusc $i incepu sa se imbrace. - Nu pot sa vorbesc despre asta chiar acum. Nu ... nu ma a$teptam ca a$a ceva sa se 'i:ntample. - inteleg. Probabil te simµ vinovata din pricina acelui barbat cu care ai spus ca te vei casatori, dar nu ai de ce. A fost un prost ca te-a la.sat sa pleci. Trebuie sa-ti fi dat seama pana acum ca nu e potrivit pentru tine. Fiecare cuvant pe care il rostea o facea sa se simta mai rau. El voia sa se insoare cu o femeie care nu exista. I$i duse palmele la obraji sa-$i $tearga lacrimile $i spuse: - Vreau sa ma intorc la ferma inainte sa se descopere ca amandoi am lipsit toata noaptea. - Da, trebuie sa-i dau multe lamuriri lui tata, dar nu-mi pasa, ii spun ca ma insor cu tine, nu cu Tiffany Warren. Lacrimile Ii potopira din nou obrajii la auzul vorbelor lui, iar ea continua sa ~i le ~tearga pe ascuns. Hunter nu baga de seama, cad tocmai se imbraca. - Deci nu vrei sa-i spun lui Caleb sa-ti faca niicul dejun mai intai? - Nu mi-e foame, minti ea, rugandu-se sa nu o tradeze stomacul. Daca imi pui $aua pe un cal, probabil ca am sa gasesc drumul inapoi destul de U$Or. - ~tii ca nu am sa te las sa pleci singura. Dar putem sa plecam acum, daca vrei. Daca stau sa ma gandesc mai bine, prefer sa mananc ceva pregatit de tine, la cat de bine ai invatat sa gate$ti. Tiffany nu avu ocazia sa ii raspunda la compliment, cad el o prinse dintr-odata in brate $i o saruta molcom. - Buna dimineata, Ro$cato, Ii ranji el. Doar alla e, nu? Cea mai buna dimineata dintre toate! ii dadu drumul $i o plesni u~or peste fund, i1?i var! camal?a in pantaloni fara sa o incheie la nasturi $i cobori scara. Imediat ce ie$i afara, Tiffany se prabu$i in genunchi $i lasa lacrimile sa-i curga

nestavilit. De ce trebuia sa fie un cowboy? De ce nu 1-a intalnit in New York? Fire$te, atunci tot ceea ce ii placea la el nu ar fi fost acolo. Nu ar fl fost Hunter, $Ugubat, vesel, $armant, lipsit de griji, curajos, galant ... Hunter. Drumul inapoi la ferma fu scurt. De fapt, nu scurt, doar mai rapid decat eel de noaptea trecuta. Hunter se opri la veranda din fata ca sa o lase pe ea sa intre inainte sa duca bidiviii in grajd. Tiffany cobori din $a inainte ca el sa apuce sa descalece $i sa o ajute. Dar nu reU$i sa intre in casa inainte ca el sa 0 opreasca cu o mica sugestie. - Ce spui daca am face un picnic la lac, candva saptamana asta? Tiffany gemu in sinea ei. Dar trebuia sa se comporte firesc, a spuna ceea ce el se a$tepta sa auda. Inca nu putea sa ii spuna de ce nu s-ar ca.satori cu el. Daca incerca, ar fi izbucnit din nou in lacrimi. Noaptea trecuta fusese atat de frumoasa! De ce trebuise a afle a$a ceva? Af?a case intoarse f?i rosti: - Numai daca pescuie~ti ceva pentru dna. Apoi, dandu-f?i seama ca Jennifer nu ar fi spus af?a ceva, adauga: Presupun ca te $tepti sa umplu un CO$ cu mancare pentru picnic? - Nu, desigur ca nu! Mintea de ingheta apele, cad era evident ca tocmai la asta se ndise. - Pot sa comand un CO$ din oraf?. Ar fi fost un lucru amuzant sa faca asta, daca nu ar fi avut noi ileme cu care sa se confrunte. Dar putea fi f?i ultima ei ocazie rl a-1 convinge sa incheie duf?milnia dintre familii fara violente. Hvident ca nu putea sa o faca acum. Pur $i simplu, urma sa se Urif?eZe din ferma in Cateva zile $i Sa dispara fara Sii-$i ia rail). s-bun $i poate fara a fi nevoita sa i$i intalneasca tatal... ceea ce r singura raza de lumina in toata bezna situatiei in care se afla. incuviinta f?i intra in casa, dar nu se indeparta indeajuns incat nu auda glasul lui. - Rof?cato, cheama-1 pe tata. Se pare ca necazurile ne fac o vizita. Tiffany arunca o privire afara, in directia spre care se uita 1 lunter. 0 mica armata, aflata la cateva minute departare, calarea

230

1

231

- - · - - jofianna LindSey - - - -

- - - - - Promisiunea - - - - -

in goana catre ferma. Urea scarile in graba ~i batu cu putere in U?a lui Mary. Era 1nca. sufident de devreme ca Zachary inca sa fie acolo. Mary o pofti inauntru. Tiffany intreba repede: -Sotul tau? - E in bucata.rie, imi face micul dejun. S-a intamplat ceva? - Un grup foarte mare de oameni se indreapta incoace. Hunter a spus ca aduc necazuri. Mary arunca la o parte a$ternuturile de pe ea. -· Da-mi carja aia. Tiffany ramase surprinsa, dar facu ce i se ceruse. - Po~i sa te ridici din pat? -- Sunt aproape vindecai:a. Dar tot am n evoie de sprijin ~i e 1nca prea devreme sa cobor scarile. Du-te $i spune-i lui Zach. ~i nu le stain cale, fata mea. Nu vreau sa pate$ti ceva daca lucrurile iau o turnura urata. Tiffany parasi camera valvartej. ,;violent " era ceea ce Mary voise sa spuna, iar Tiffany se gandi imediat la mineri. Oare veneau sa ii macelareasca pe Callahani? Sa comita un masacru total, care sa nu lase 1n urma nici o dovada ce i-ar incrimina'? lar cei care ar fi fost J:nvinovatiti ar fi fost membrii familiei ei. Arunca o privire la pu$tile agatat e de peretele sufrageriei in timp ce cobora scarile. Acum 1$i dorea sa-i fi cerut lui Hunter sa o inve ~e sa traga. Oricum, daca era nevoita, era gata sa ia una $i sa o foloseasca. Dar mai intai il gasi pe Zachary, caruia ii spuse ce auzise de la Hunter t?i il urma spre veranda, dar mai incet. Insa strigatele deja incepusera. - Zachary! Prin ora~ se zvone$te ca sub acoperi$ ai o fata care ar t rebui sa fie sub acoperi;ml meu. Ie~i afara $i dovede$te-mi ca n-am dreptate! Tiffany incremeni. Acoperi~ul lui? Vai, Doamne, nu cumva sa fie tataJ ei! Dar oricine ar fi fost, Zachary il intampina amuzat. Chicotea 1nainte sa iasa pe veranda. - Deci ai afl.at? - Atunci e adevarat?

-I-am oferit rnai multi bani decat tine. Acum lucreaza aid $i are sa ramana aici, a~a ca nici miicar sa nu te gande~ti sa-mi intreci ferta. Avem nevoie de ea aid. Voi n-aveti nevoie de ea. -Te a~tepti sacred a$a ceva? 0 tineti prizoniera! Zachary pufni. - Astea-s ni$te baliverne. - Dovede~te-o! - Ma fad mindnos, Frank? intreba Zachary pe un ton sumbru. Se oprise la capatul scarilor verandei. Tiffany il vazu cum . ~i scoase pistolul la ultima intrebare. Nu putea sa ii vada bine I e calaretii in$irati in fata casei. Erau prea multi. Frank venise pregatit de lupta. I$i adusese fiii $i toate ajutoarele cu el $i venise aici furios. Acum, ~i Zachary era furios. Iar Tiffany nu era n stare sa se umeasca din loc! Faptul ca tatal sau se afla acolo o ' cuse sa inlemneasca. - Chiar e~ti un mincinos, Zach! Ai avut ocazia sa-mi spui ca aid ultima oara cand am vorbit. Nu ai facut-o pentru ca ... - Cred ca toti ati face bine sa va carati de pe proprietatea mea i chiar acum, 1nainte ca Frank sa incaseze primul glont. - 0 sa fii mort pana apuci sa tragi, riposta Frank. 0 noua voce interveni, cumva suparata la randu-i, dar nu la fel d incarcata de manie ca a celor doi barbati mai in varsta. - Tot ce trebuie sa facem e s-o auzim din gura ei, ca ea a ales ramana aid. Era Roy, fratele ei! Ave~ sa-1 omoare. El ~tia ce urma sa se 1 - treaca daca o vedeau. Dar oare avea sa se ·intample? Frank 1 u avea idee cum arata propria sa fiica. Niciodata nu se deranjase ', c af-ie. A~a ca probabil Roy incerca sa ii forteze mana, ca sa se 1 ltoarca acasa cu ei. Poate ca el nu considera ca ii tradase incre(1 rea, dar a$a era! Apoi auzi glasul lui Hunter. - Are dreptate. Am s-o aduc. ,,Fugi! Fugi prin spate, ia un cal ~i du-te in ora$! Acum!" Tnca era incremenita locului cand Hunter 0 apuca de mana sa P scorteze afara, spunandu-i bland: - Doar spune-le ca nu e$ti tinuta aid impotriva vointei tale, ' ·nny, $i 0 sa piece.

232

233

~---Johanna Lindsey~----Tanara ridica privirea la el, disperata. - Nu ma face sa ies acolo, te rog. - 0 sa fie in regula, iti promit. Tiffany se lasa pe calcaie. Cu toate acestea, Hunter inca o tragea spre veranda. Nu pricepea. Credea ca poate sa o protejeze. insa, dintr-o clipa in alta, avea sa o arunce in gura lupilor cu propria-i mana. Asemenea lucru putea face vrajba sa escaladeze, asta daca nu cumva urmau sa se omoare unii pe altii chiar acum. Istoria putea sa se repete! -Tiffany? Nu Sam, Roy sau tatal ei fu eel care ii rosti numele cu mare uimire. Era fratele ei Carl, iar acum toti ochii erau atintiti asupra ei. Era U$or sa-1 zareasca pe Franklin in mijlocul grupului, ie$it in fata celorlalti. Era eel mai in varsta dintre calareti, iar trasaturile sale erau o combinatie a celor ale fratilor ei. Blond $i lat in umeri. Un barbat chipe$. Un barbat manias. Nu era de mirare ca mama ei ii parasise. Arata de parca era gata sa ucida pe dneva, iar acel dneva putea fi chiar ea. Dar ochii lui verzi se intoarsera scaparand acuzator asupra lui Zachary. -Fiu de catea, $tiai de la bun inceput, nu-i a$a? - Ce dracu' indrugi acolo? intreba Zachary, apoi i$i intoarse privirea spre Tiffany. Ce se petrece aici, domni$oara Fleming? Tiffany nu putea sa raspunda nici daca ar fi incercat, intr-atat de $OCata era de toata furia $i acuzatiile la care fusese martora, apoi auzi vocea lui Hunter langa ea: - Jenny? Spune-le ca se in$ala. Dumnezeule ... - E fiica mea, rosti Frank cu manie. Nu va mai prefaceti ca nu $tiati. Seamana mult prea bine cu Rose ca sa nu va fi dat seama! - Pe naiba, se rasti Zachary inapoi. Ahia daca ti-am vazut nevasta la fata ca sa-mi aduc aminte cum arata. Nemerniculel Ti-ai trimis fata aid ca sane spioneze? De parca nu ar fi evident. Nunta se anuleaza, $i tampitul ala de armistitiu odata cu ea! - Ba bine ca nu! Ar fi trebuit sa am mai multa minte decat sa am incredere intr-un Cal ... 234

- - - -- Promisiunea - - - - Un foe de arma rasuna peste vorbele lui. Aproape toate mfilnile se indreptara spre propriile arme, insa doar in semn de urprindere. Sunetul venise de deasupra. Toti calaretii priveau pre una dintre ferestrele de deasupra. Zachary cobori de pe veranda $i se opl'i langa calul lui Frank, ca sa vada dincolo de coperi$ul verandei. -- Mary, incepu el impaciuitor. - E randul meu, Zach, a$a ca tad, li taie Mary vorbele. Barbatii in familiile noastre nu au avut nidodata pie de minte cand venea orba de vechea vrajba, dar noi, femeile, am $tiut mai bine. Nunta sa. a.iba loc, intocmai cum eu $i Rose am aranjat acum multi ani. i Frank, de vreme ce ai sa n e lipse$ti de cea mai buna bucatareasa in tinut, a$teapta-ne pe toti maine-seara la dna. Atund putem vorbim mai pe indelete ... pa$nic, ati auzit? Frank n id nu consimt i, nici nu refuza, dar I$i cobori carabina i le spuse fiilor sai: -- Luati-o pe sora voastra. Toti trei fratii incepura sa descalece, dar nu trebuira sa o duca. Tiffany se indrepta cu spatele rigid spre calul lui Sam, care 1ntinse mana, $i incaleca in spatele lui. Nuse mai uita la tatal i, nu ii pasa ce credea, nu ii pasa cat de furios era pe ea. Odata ce IV'ea Sa t reaca peste $0Cul de a fi fost descoperita, intentiona Sa ii una exact de ce facuse ceva a.tat de drastic ... din cauza lui! Cei doi du$mani de-o viata nu 1$i mai spusera nid un cuvant. Mary inca era aplecata peste fereastra de sus, cu pu$ca in brate, 1 ~i ii fa.cu cu mana lui Tiffany cand aceasta pleca cu grupul. I lun.ter era inca pe veranda. Ultimul lucru pe care ea il vazu fu 1 presia de pe chipul lui. Pe langa durerea din ochii lui, arata seas din minti de furie.

Capito[u{ 42 ~ Ferma familiei Warren aducea mult cu Triple C. Casa era la fel I • mare, insa era facuta din piatra $i nu cl.in lemn. Tiffany $tia 235

----johanna Linlsey --------

- - - - - Promisiunea - - - - -

ca nu avea cum sa fi fost la fel cu douazeci de ani in urma cand Rose sosise aid ca mireasa, $i totu$i mama ei ii spusese ca Tiffany avea sa se simta aid ca acasa. Frank trebuie sa fi construit o casa mai mare, mai confortabila pentru Rose, pentru a-i oferi noii sale sotii un camin mai asemanator cu ceea ce ea era obi$nuita. Lui Tiffany ii venea greu sa creada ca mama ei sofisticata, care ducea o viata luxoasa in New York, traise aid. ~i Tiffany traise aid. Dar era prea mica atunci ca sa-$i mai aminteasca. Cu siguranta nu se simtea ca $i cum se intorcea acasa. Sam incercase sa-i ~opteasca pe drumul spre ferma ,,N-am fost eu", dar ea nu ii raspunsese. Durerea pe care o simtea era ca un pumn incle$tat in jurul inimii. La ce se a$teptase? Ca Frank sa o ia in brate in fata tuturor Callahanilor $i a propriilor argati $i sa-i spuna ca'.t de m~lt o iubea, cat ii dusese dorul, ca i$i dorea ca Rose sa nu o fi luat vreodata de langa el? De ce nu? Era tatal ei! Dar nu ii spusese nici un cuvant! Cand sosira la casa, intra grabita inauntru cu Sam urmand-o indeaproape. Parca i$i ie$ise din minti. Daca Frank ar fi intrat $i i-ar fi vorbit chiar atunci, toata durerea $i mania pe care le simtea s-ar fi revarsat, a$a ca i$i implora fratele: - Condu-ma spre camera mea, $i repede. Te rog! Panica din vocea ei trebuie sa-1 fi convins sa-i dea ascultare, a$a ca o conduse pe scari. Avea de gand sa se baricadeze inauntru pana cand va primi ve$ti de la Rose, apoi sa se furi$eze din ferma a$a cum facuse $i mama ei odinioara. Sam putea sa-i lamureasca pe toti in locul ei. Nu avea sa fie nici o cina cu familia Callahan. Si nici o confruntare cu barbatul fara inima care o procrease. ~i cu ~iguranta nu avea de gand sa se casatoreasca cu Hunter, chiar daca acesta ar fi putut sa o ierte. De fapt, spera ca el sa nu o faca. 1-ar fi fost mult mai U$Or sa plece daca nu il revedea. Sam repeta in timp ce o urma in camera a carei U$a o deschise pentru ea: - Nici eu, nici Roy nu i-am spus tatei, de$i Roy a vrut. S-a certat cu mine ca nebunul din cauza asta. A trebuit sa-i dau vreo doua ca sa-$i tina gura. Dar cred ca i-a$ fi spus eu tatei destul de curand.

Ma macina vina ' sa tin totul sub tacere. Chiar nu era corect, Tiff. Locul tau e aid, cu noi. - Iar acum toata lumea e suparata, raspunse ea sec. - Tata a fost al naibii de suparat de dimineata, consimti el. Tocmai porneam sa vedem de pamant cand Herb, unul dintre argati, $i-a facut curaj sa-i spuna ce auzise in ora$ in weekend. Ai fost vazuta mai mult decat o data cu fratii Callahan. Nu le trebuie mult oamenilor din ora$ ca sa inceapa sa speculeze $i sa barfeasca despre nou-veniti. Nimeni nu a banuit ca e$ti tu, dar s-au gandit ca e$ti menajera a$teptata, ademenita in cealalta tabara. Cred ca tata a fost mai suparat ca Zachary nu i-a spus despre farsa asta and a avut ocazia. Dar Hunter parea suparat pana sa se dumireasca e se petrece $i 1-am vazut ca se infurie. E de inteles, avand in vedere ca trageai cu urechea chiar sub nasul lor. A meritat? Tiffany tresari, cuprinsa de vinovatie. Reu$ise sa tulbure apele $i mai mult. Familia Callahan avea deja o parere proasta despre ei, dar acum? Cu atat mai proasta. Dar, ca sa ii raspunda, rosti: - De fapt, da. Nu sunt diferiti de voi. Sunt oameni de treaba odata ce apuci sa-i cuno$ti. Dar din cauza acelei vechi du$manii, nici una dintre tabere nu a avut ocazia asta. Din cauza ei, simt xact ca voi. Hunter chiar mi-a marturisit ca nu $tie daca nu m-ar uri daca ne-am ca.satori. - Vrei sa spui, sa o urasca pe femeia pe care inca nu a ntalnit-o? Tiffany ro$i. - Da, dar mi-a spus ca indiferent ce ar simti pentru ea ... pentru mine .. . ura i-ar sta tot timpul in cale, fiindca a trait cu ea ntreaga viata. Sam reflecta asupra celor auzite. - Niciodata nu 1-am placut pe Hunter din cauza a cine e, dar 1-am respectat. Niciodata nu s-a luat de mine sau de fratii mei and a avut ocazia. Era mult mai in varsta $i mai masiv decat ricare dintre noi. Pe de alta parte, John pare suparat pe lume, si era la fel $i in copilarie. Ne intarata cu fiecare ocazie pe care o vea, sperand sa ne luam la bataie. Dar unul din fratii lui il oprea

236

.

237

~---:Johanna Lindsey ~--tot timpul. Cel mai adesea era Hunter. Cred ca parintii lor le-au ordonat sane dea pace ... din cauza armistitiului. - Halal armistitiu, mormai Tiffany, cand ambele parti inca se urasc de moarte. Sam chiar ranji la auzul vorbelor ei. - E greu sa renunti la ceva atat de distractiv. Tanara miji ochii. - Ce-ai spus? · Fratele ei chicoti. -Nu $tiu cum stau lucrurile cu parintii no$tri, dar baietii din ambele tabere $i-au jucat destule renghiuri unii altora. - Evident, nu tii minte omorurile, altfel nu ai spune asta. Sam ridica din umeri. -Tiff, am crescut cu armistitiul, la fel ca Hunter $i fratii lu~. Niciodata n-am vazut pe cineva ucis. Chestiile astea se petreceau inainte sa ne na$tem. Acum am sa trimit un om sa-ti aduca lucrurile astazi. Presupun ca Mary Callahan o sa ii dea voie. intotdeauna a fost prietenoasa cand ne-am intalnit in ora$ ... nu ca barbatii din familia ei. - Sam, nu vreau sa vad pe nimeni. - Vrei sa spui pe tata? - Da, vreau sa spun pe tatal tau. -E $i al tau. Aceasta realitate o lovi crunt. -Nu e al meu. A fost vreodata al meu?! - Cand te-am tinut in brate dupa ce te-ai nascut, rosti cu blandete Franklin din prag. Ii facu un semn din cap lui Sam sa ii lase singuri, apoi continua: Cand te-am hranit inainte sa poti sa tii o lingura. Cand te-am leganat seara, pana cand adormeai. Cand am stat langa patul tau toata noaptea atunci cand ai racit prima oara, pentru ca mama ta era ingrozita ca te-ai putea sufoca in somn. Cand. te-am tinut de manuta ca sa fad primii pa$i. Cand .. . - Opre$te-te! striga Tiffany, sugrumata de durere. Te a$tepti sa cred lucruri pe care n u mi le amintesc? Nu am nici o amintire cu tine! Nici macar una! Unde ai fost cand ar fi contat? Unde ai fost 238

~----

Promisiunea - - - - -

nd aveam nevoie de tine? Iar acum e prea tarziu. Vrei sa $tii · ce m-am prefacut de fapt ca sunt altcineva? Pentru ca a$ prera sa traiesc cu du$manii tai decat cu un tata caruia i-a pasat tat de putin de mine ca nu m-a putut vizita nici macar o data in L tii anii a$tia! ii intoarse spatele ca sa nu ii vada lacrimile pe care nu $i le rnai putea stapani. Ii ;:;iroiau pe obraji, revarsandu-se cu toata urerea adusa de indiferenta lui, durerea adusa de absenta ' ' lui, durerea ... - Asta a fost camera ta, rosti el pe acela$i ton bland. La ince1 utul anului, am pus sa fie pregatita pentru intoarcerea ta, dar J ' na atunci in ca avea t oate lucrurile din pruncia ta. Veneam in L care noapte inainte sa ma culc ca sa te invelesc mai bine .. . in 1nintea mea. ~tiam ca nu e$ti, dar imi inchipuiam ca e$ti. Mi-a st at.it de dor de tine, Tiffany. Cand Rose m-a parasit, durerea a st cu atat mai mare ca mi te-·a luat $i pe tine. Parea sincer, dar ea nu avea de gand sa se lase prostita. Dum1 zeule, chiar considera ca 'i i va mai crede minciunile in ultima lipa? De ce nu putea pu.r ili simplu sa recunoasca adevarul? Poate i-a purta.t de grija cat era bebelu$, dar a uitat de ea imediat ce n disparut. Nu avea cum sa creada altceva, fi.indca avea dovezi, ncisprezece ani lungi de dovezi. Nu mai putea sa indure a$a ceva ... sau peel. Ahia reu$ind sa i$i 1,dice cuvintele peste nodul.din gat, ii spuse: - Trebui.e sa-ti cer sa parase$ti camera. Voi sta aid deocamd ta, dar a.~ prefera sa n u ne mai prefacem ca am fi tata $i fiica. I itul verii. Presupuneau ca ea are sa fie acolo pentru ele. Inca nu $tiau ca Rose era dispusa sa se intoarca in New York. Dar Rose nu $tia ca Tiffany nu mai voia sa se duca acolo. Totu$i, daca ramanea sau pleca depindea 294

295

I

I'

----Johanna Lindsey---- Ce zi lunga. Sunt gata sa merg la somn. - Somn? chicoti Frank in timp ce i$i urma sotia pe scari. Tiffany ii urmari cu privirea cateva clipe, zambind, apoi dadu sa urce scarile la randul ei, dar se opri cand i$i aduse aminte de remarca lui Hunter ca urma sa doarma pe veranda lor in acea noapte. Doar ca sa se asigure ca glumea, ie$i afara. $i acolo ii gasi. Deja daduse jos $aua de pe Patches pentru a dormi mai bine, $i o pusese pe podea, langa scaunul incomod de lemn pe care $edea Hunter. Zambi la vederea ei. - Ce ti-a luat atat de mult? Tiffany se sprijini de peretele de langa el, ha chiar ridica genunchiul a$a cum facea el intotdeauna. - Pentru ca nu credeam ca tu chiar vorbeai serios. - Bineinteles ca asta credeai, altfel n-ai fi aid. Tiffany nu il contrazise. -Sa iti aduc o patura? Hunter ramase putin pe ganduri pana sa raspunda. -Azi a fost una dintre cele mai calde zile ale verii. Nu ma a$tept sa se raceasca prea mult la noapte ... sau po ti sa dormi aid cu mine $i nic:_i nu o sa prindem de veste daca se face frig. - In scaun cu tine? - De ce nu? Ei bine, tu poti sa dormi. Nu ma a$tept sa pot sA inchid un ochi. - Chiar crezi ca vor mai fi necazuri? Capii rautatilor sunt in inchisoare, iar $eriful a spus ca va vorbi cu compania de trenuri sa ii duca pe restul, in est sau in vest, in cateva zile. - Voiam sa spun ca nu o sa am parte de somn cu tine la mine in poala. -Ah. Lampa de pe veranda nu era aprinsa, dar lumina ce razbatea prin ferestrele salonului era destul de puternica. Cu toate acestea, mac:_ar o data, lui Tiffany nu ii pasa daca se imbujoreaza putin la chip. Insa nu cobori privirea cand spuse: - De ce nu m-ai invitat la dans in seara asta? - Pentru ca ma distram prea mult privindu-te cum te deprindeai sa dansezi. Pentru ca voiam sa simti cum sunt petrecerilc

296

- - - - - Promisiunea - - - noastre $i sa vezi ca putem sa ne distram la fel de bine, aid in Vest, cum o faceti voi in Est. Pentru ca $tiam ca, daca imi petreceam bratele in jurul tau, nu aveam sa te mai las ... $i nu mai pot sa a$tept. Se intinse dupa ea $i o trase in poala. Cu un brat in jurul mijlocului ei ca sa ii sprijine spatele, ii inclina barbia ca sa o faca sa-1 priveasca. Tiffany aproape gemu vazand cata patima se citea in ochii alba$tri ce o priveau. - Vreau sa ma insor cu tine, Tiffany. Niciodata n-am vrut in viata mea un lucru la fel de mult cum vreau ca tu sa fii sotia mea. ' - E a doua oara cand imi spui Tiffany. -A$a e? Se pare ca ma obi$nuiesc cu numele tau. Dar sa $tii ca nu conteaza cum vrei sa iti spui, inca e$ti femeia de care m-am indragostit. Am $tiut-o in noaptea in care te-am vazut cu nou-nascutul lui Caleb, cand am vazut cat de duke $i de tandra e$ti de fapt. Nu era nimic fals in asta. Nu era un rol pe care-I jucai. Erai tu, a$a cum e$ti de fapt. Nu mi-a luat mai mult de o zi sa-mi dau seama de asta, ca erai numai tu. Ai dat dovada de mult curaj prin faptul ca ai indraznit sa vii in tabara du$mana pe cont propriu. La fel ca atunci cand ai incercat sa stingi un foe in loc sa fugi de el. Ca ai vrut sa prinzi o vaca $i ai ras de tine pentru cat timp ti-a luat. Ca te-ai imprietenit cu un pore. Recunoa$te-o. Nimic din toate acestea nu a fost o minciuna. Singurul lucru despre care ai mintit a fost numele tau. -Poate ... - Poate? Doar atat ai de zis? Ai tot incercat sa ma convingi a nu te vreau de fapt. Tocmai ti-am dovedit ca te vreau. $i tocmai ti-am cerut sa fii sotia meal Nu pentru ca deja suntem looditi. $i cu siguranta nu pentru ca numele tau de familie este Warren. Te iubesc! -$i eu te iubesc, dar ... Doar de atat avu nevoie pentru a o amuti cu un sarut. Nici Tiffany nu voia sa mai a$t epte sa ii simta gustul. La naiba cu ndoielile ei! La naiba cu ce ii spusese el atunci cand ie$isera sa alareasca, ce ii spusese lui Jennifer, despre motivele pentru are nu voia sa se insoare cu singura fiica a familiei Warren.

297

'II

II

~--- :Johanna Lindsey------

$i ea se gandise mult prea mult timp ca nu il poate avea. Acum, cu un licar de speranta ca pentru ei exista un viitor, era ca ~i cu?1 un baraj se sparsese in adancul ei, iar toate emotiile ie~eau acum ca un ~uvoi. Sarutul sau era din cale-afara de pasional. Ea ii apucase gatul cu mana, dar pozitia in care se afla nu o avantaja, nu putea sa il simta indeajuns. Singurul avantaj al scaunului incomod era ca nu avea brate care sa o impiedice sa il incalece. Nu statu pe ganduri odata ce i$i dadu seama. Spre surpriza lui Hunter, acum era fata in fata cu el, cu sanii apasandu-i ferm pieptul, cu mfilnile in jurul capului, acum cam la aceea$i inaltime. $i putea sa-i simta, intre picioare, acea umflatura tare. Putea chiar sa se frece de el, ceea ce $i fa.cu. Barbatul acela o innebunea ... nu, ea se innebunea pe sine, deoarece aproape simtea acea emotie ametitoare $i placerea cople$itoare care o animasera in acea noapte petrecuta in hambar. Era din nou acolo dorinta de a scapa de orice control, doar ca 'ii scapa printre degete. Atata pasiune, atata nevoie, $i nu reu$ea sa ajunga la ea. Nu i$i dadu seama cum, fara sa o ridice sau sa intrerupa sarutul, Hunter reu$ise sa traga o funda, sa coboare pantalona$ii desfacuti, dar dintr-odata era in ea, chiar inauntrul ei. Mfilnile alunecara pe $oldurile ei, ca sa o indrume, dar ea nu avea nevoie de ajutor. $tia exact ce sa faca. Toate se contopira deodata, tot ceea ce ii evoca el - pasiunea, speranta, iubirea - implinindu-i dorinta, infa~;urand-o in extaz. Stateau acolo nemi$cati, inca rasufland greoi. Parul ei se desprinse $i se unduia pe bratele care o tineau strans la pieptul lui. Inca nu voia sa se foiasca, nu voia sa renunte nici macar la un centirnetru din el. Era o pozitie remarcabil de confortabila pentru un scaun atat de incomod. Pana ce i$i veni in fire. - Dumnezeule, pe veranda? Rasul lui ii scutura trupul, inca lipit de al sau. - Hambare, verande, mai conteaza? Tiffany intoarse capul, $i-l odihni pe umarul sau $i il saruta tandru pe gat. --Nu.

298

- - - -- Promisiunea - - - -- Mai devreme, am auzit acel dar, rosti el precaut. Era un ,,da, ma casatoresc cu tine", nu-i a$a? Tiffany suspina. - Nu pot sa neg ca am o singura retinere, dare una mare. -Spune-mi. - E legata de ziua cand mi-ai spus de ce nu vrei sa te insori cu ineva din familia Warren, ca ceea ce simti pentru ei va fi intotdeauna acolo, ascuns adanc, sub aparente. $i ca µ-ar sta in cale, indiferent daca ai place··o - m-ai place - sau nu. Hunter ii zambi viclean. - Nu aveai cum sa nu-ti aminte$ti de asta. Nu e ca $i cum nu credeam. A$a era de fiecare data cand cautam un motiv pentru are sa nu ma casatoresc cu o femeie pe care nu o iubeam. Alte dati, priveam lucrurile mai optimist, ca, cine $tie, poate aveam a ajung sa o ador. Deci chiar am facut unele cumparaturi pentru ea ... ei bine, comenzi. Din cand in cand, prin locurile astea mai apar cataloage ciudate. I-am cumparat unele lucruri care redeam ca ar fi pe gustul unei femei din Est. Nu rade, dar camera mea e plina de lazi cu portelanuri engleze$ti, vaze, tot felul de marunti$Uri dragute, Ce$ti de portelan pictate CU dichis, cand nici n-aveam idee daca macar beai ceai. Exageram in zilele mele optimiste. Apoi imi venea sa arunc totul in foe in cele nu chiar $a de optimiste. M-ai innebunit chiar dinainte sate cunosc. Tiffany ranji. - E ironic cum cateva dintre lazile acelea au sosit in aceea$i zi umine. Hunter o dadu putin pe spate pentru a-i lua chipul in palme. - De ce nu ma intrebi de ce ti-am imparta$it acele temeri? -De ce? - Pentru ca deja ma gandeam la tine intr-un fel permanent $i nu voiam sa crezi ca distrugi ceva ce era sortit sa fie. Adevarata ironie e ca era sortit sa fie, doar ca nici unul din noi inca nu o $tia. Ei bine, eu nu $tiam. Tu, pe de alta parte, ai tri$at. M-ai intalnit cu mult inainte ca eu sa te intalnesc. -Ai vreodata de gand sa nu-mi mai scoti ochii cu asta? - N-am sa mai scot o vorba .. . noaptea asta.

299

~---:Johanna Lindsey ~--Tiffany incepu sa rada, dar el adauga: - Suspansul ma omoara, Ro$cato. Ne punem pirostriile ma.inc saunu? II saruta pe un obraz. - Mama chiar a comandat o rochie de mireasa pentru mine. II saruta pe celalalt obraz. - Doar ca am refuzat sa o impachetez, de vreme ce nu aveam vreo intentie sa ma marit cu tine. II saruta pe buze. - Ia eel putin o saptamana sa ajunga aid. Hunter o saruta lung $i pasional inainte sa spuna: -Atund, duminica viitoare? - Duminica viitoare suna minunat. - 0 sa trebuiasca sa mutati un pat pe veranda pentru mine, spuse el $i adauga cand Tiffany dadu ochii peste cap: Nu glumesc. Dar duminica urmatoare e o data buna. Poate chiar reu$im sa ne cladim casa pana atund. -Asta e de-a dreptul absurd. Nu ai cum ... -Ai fi surprinsa; de fapt, cred ca vei fi. Avem tamplari, chiar $i zidari, $i al naibii de multi oameni care vor vrea sa dea o mana de ajutor. Un hambar poate fi construit intr-o zi. 0 casa in toata regula va lua cateva zile in plus. $i po ti sa o fad cum vrei tu ... daca vrei una aid. Dintr-odata, Hunter parea putin ingrijorat fiindca poate intrecuse masura. Tiffany il lini$ti. - Ma gandeam sa facem o vizita in New York dupa ce casa e gata. Putem sa alegem mobilierul impreuna. $i pot sa-ti arat uncle am crescut, sa-ti fac cuno$tinta cu prietenii mei.. . -$i sa ma convingi sa raman? A$ face-o, daca asta vrei. Nu-mi pasa uncle traim, atata timp cat suntem impreuna. -Ai face asta pentru mine? -A$ face orice pentru tine. Nu era tocmai surprinsa sail auda spunandu-i acele lucruri. Era parte din farmecul lui, inca unul din multele motive pentru care se indragost ise de el. 300

- - - Promisiunea - - Norocul tau ca imi plac apusurile din Montana, il tachina ea. Printre altele. $i cred ca putem sa gasim un pat gol pentru tine pe undeva prin casa. Atrasa de frumusetea lui, subjugata de farmecul lui, inima ii fusese ca$tigata de acest barbat. Zambi atat de cald la gandul ca, la urma urmei, $i nepotii ei aveau sa fie cowboy.

f1 I n1fLJ1Cf(t3' I

[i; Jf:l1\JA .

301