Jocul de Sah

ŞAHUL O PUNTE ÎNTRE GÂNDIRE ŞI SPORT  ÎNV. MIRELA BARCAN ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR. 18 GALAŢI

a. SCURT ISTORIC 





A apărut acum peste două mii de ani  în India, numindu-se atunci  “ciaturanga”. Spre sfârşitul sec. V a pătruns în Iran, unde s-a bucurat de o deosebită popularitate. În sec. VII jocul de şah este cunoscut şi de arabi, care îl botează  “şatrandj”.





Arabii dezvoltă şi perfecţionează  jocul, acordând un interes major  “compoziţiei şahiste” şahiste” şi cercetării poziţiilor. În perioada sec. X-XV X-XV şahul cunoaşte o perioadă de declin datorită scăderii generale a nivelului de cultură cauzată de dominaţia feudalismului şi a influenţei bisericii.







În epoca Renaşterii (sec. XV-XVI) însă,  jocului de şah i se creează nişte reguli mai clare, deşi unitatea lor este consemnată după anul 1800. Descoperirea tiparului a permis dezvoltarea literaturii şahiste, care marchează începutul istoriei moderne a acestui joc. Apar teoreticieni şi jucători redutabili, deşi  jocul era destul de ... naiv (bazat pe atacuri simple sau combinative asupra  “regelui” advers, cu preţul sacrificiilor de piese).

b. REGULI DE JOC

Pe lângă o tablă de şah – eşichier – alcătuită din 64 de pătrate, alternând în culorile alb şi negru, aşezată regulamentar cu pătratul alb  în dreapta jucătorului, mai sunt necesare 32 de figuri, 16 albe şi 16 negre.



Pătratele albe şi negre au denumirea de  “câmpuri”. De remarcat că  “reginele” sunt aşezate în poziţia iniţială pe culorile lor.





Scopul jocului este de a face  “mat”  regele advers, adică  de a-i bloca orice câmp liber de deplasare.



Dacă acest lucru este imposibil pentru ambii adversari, atunci partida se declară remiză.



Partida de şah începe cu o singură mutare, făcută pe rând de fiecare partener. Albul va începe  întotdeauna partida, iar o piesă atinsă trebuie mutată, sau dacă este atinsă o piesă a adversarului ea trebuie luată (când acest lucru este posibil). Dacă un jucător vrea să-şi aranjeze (centreze) o piesă pe câmpul său, este obligat să spună acest lucru partenerului şi arbitrului.

SCRIEREA MUTĂRILOR UNEI PARTIDE DE ŞAH: 





Scrierea mutărilor este obligatorie. Tabla de şah este numerotată pe coloane cu litere scrise de la stânga “albului” la dreapta lui, de la  “a” la “h” în ordine alfabetică. Liniile sunt numerotate de la 1 la 8, numărătoarea făcându-se din faţa  “albului” spre “negru”.

a 1 2 3 4 5 6 7 8

b

c

d

e

f 

g

h



Exemplu de scriere a câmpurilor: câmpul “d4” se află la intersecţia coloanei “d” cu linia a 4a; câmpul “f7” se află la intersecţia coloanei f cu linia a 7-a, etc.



Fiecare figură este indicată cu iniţiala cu care începe denumirea ei, la care se scrie cu literă mică  câmpul pe care se află şi  câmpul unde este mutată figura; pionii nu au o iniţială a lor, ei purtând numele câmpului pe care se află. Prescurtat se scrie numai locul unde este mutată figura. Exemplu de scriere a mutării: Cb1c3, adică se mută  calul din câmpul b1 în câmpul c3.

a 1 2 3 4 5 6 7 8

b

c

d

e

f 

g

h



Pentru “rocada mică”  notaţia este “0-0”  aceasta efectuându-se ducând regele alb la g1 (respectiv g8 pentru negru) şi punând lângă  rege, la f1 (respectiv la f8 pentru negru) turnul din h1 (respectiv h8 pentru negru).

a 1 2 3 4 5 6 7 8

b

c

d

e

f 

g

h



“Rocada mare”  notată “0-00”  se efectuează  ducând regele alb la c1 (respectiv c8 pentru negru) şi  punând lângă el la d1 (respectiv la d8 pentru pentru negru) turnul din a1 (respectiv a8 pentru negru).

a 1 2 3 4 5 6 7 8

b

c

d

e

f 

g

h



-

-

-

-

Rocada poate fi efectuată o  singură dată în partidă şi  numai dacă: Regele sau turnul respectiv nu au fost mutate; Regele nu este în poziţie de şah sau nu ar trebui să traverseze un câmp controlat de piesele adversarului; Între regele şi turnul cu care vreţi să faceţi rocada, să nu se găsească alte piese; Regele nu intră în şah  pe câmpul pe care trebuie să fie aşezat.







Un pion poate fi luat din trecere (“en passant”,  prescurtat: e.p.) imediat după  înaintarea lui cu două  câmpuri din poziţia iniţială,  clasându-se pe aceeaşi  linie lângă  pionul advers şi trecând prin bătaia acestuia. Mutarea trebuie efectuată  imediat după cea a pionului la g4, mai târziu nefiind admisă. Mişcarea e.p. se poate efectua ori de câte ori se repetă situaţia descrisă mai sus.

a 1 2 3 4 5 6 7 8

b

c

d

e

f 

g

h



Orice pion situat pe ultima linie adversă, trebuie transformat într-o figură de aceeaşi culoare, indiferent de numărul celorlalte figuri de pe tablă, excepţie făcând regele.

VALOAREA FIGURILOR ŞI CUM SE MUTĂ ACESTEA ÎNTR- O PARTIDĂ DE ŞAH 

REGELE

Cea mai importantă piesă, este echivalent cu un cal în cazul în care ia parte la luptă. El se deplasează pe toate câmpurile alăturate lui, care nu se află sub controlul unei figuri adverse, excepţie făcând rocada.

REGINA

Are valoare aproximativă cât două turnuri sau cât un turn + un cal + un pion. Ea se deplasează de-a lungul coloanelor, liniilor şi diagonalelor pe care se află.

TURNUL - TURA

Are valoare cât 5 pioni sau cât un nebun + doi pioni sau cât un cal + doi pioni. El se deplasează de-a lungul coloanelor sau liniilor pe care le găseşte.

NEBUNUL

Are valoare cât trei pioni şi se deplasează numai pe diagonalele pe care se află.

CALUL

Are valoare cât trei pioni. El se mută diferit de celelalte piese, executând o săritură asemănătoare literei “L”.

PIONUL

Este considerată piesa cea mai slabă, deoarece se deplasează numai un câmp (un pătrat) şi tot  înainte. Doar la prima lui mutare poate trece două câmpuri, dar tot numai înainte şi când acestea nu sunt ocupate de alte piese. Pionul poate “lua” o piesă adversă numai în diagonală la un câmp în faţă.

Când un pion reuşeşte să  înainteze şi să ajungă până la ultima orizontală a tablei de şah, aici se “transformă” în orice altă piesă, la alegerea jucătorului (poate deveni a 2-a, a 3-a etc. damă sau turn, nebun sau cal, cu excepţia regelui). Transformarea pionului este considerată o singură mutare.



VOCABULAR

 AVANTAJ – când un jucător,  în timpul unei partide, obţine o superioritate numerică, valorică sau poziţională a pieselor, faţă de adversar.



VOCABULAR 

COMBINAŢIE – acţiunea comună a mai multor piese care poate implica chiar sacrificii materiale, schimburi de piese.

VOCABULAR

GAMBIT – procedeu tactic în  jocul de şah, care constă în sacrificarea unei piese la  începutul partidei, dar în urma căreia se câştigă un avantaj în continuare (de poziţie, de iniţiativă, de atac etc.).



VOCABULAR 

PIESĂ BLOCATĂ – piesă care nu are spaţiu de mutare, din cauza altor piese proprii sau adverse.

VOCABULAR 

STRATEGIA JOCULUI – cuprinde elaborarea mentală a unor planuri generale de joc, ţinând seama de poziţia pieselor proprii şi ale adversarului, cu scopul de a realiza un anumit obiectiv (ocuparea unor anumite poziţii, atacarea unor piese slab păzite etc.)

VOCABULAR 

TACTICA JOCULUI – mijloacele de realizare a planului strategic, seriile de mutări, de combinaţii.

Cun o sc ân d acu m

noţiunile de bază despre şah nu vă rămâne decât să intraţi în competiţie. SUCCES!

BIBLIOGRAFIE: 



 “SPORTUL ŞI TURISMUL – enciclopedie practică a copiilor”, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1983 Polihroniade, E. şi Rădulescu, T.:  “PRIMII PAŞI ÎN ŞAH”, Editura SportTurism, Bucureşti, 1982