Jeanne Wallace in Barlogul Corsarilor

JEANNE WALLACE

|n bârlogul corsarilor

ALCRIS

Capitolul 1 Portul comercial m`turat de vântul puternic nu prea te \mbia s` c`l`tore[ti pe mare, dar Laurence privea extaziat` vasul imaculat. Pentru el, l`sase balt` [i spiritul de economie [i pruden]a ei binecunoscut`. Hamalul ridic` cele trei valize din piele l`sate de [ofer pe chei. Un steward cu jachet` alb` veni \n \ntâmpinarea tinerei [i o ajut` s` urce la bordul lui „Chaconia Lady“. Din acel moment, f`cea parte din rândul pasagerilor privilegia]i care se preg`teau s` petreac` o vacan]` \ncânt`toare la bordul unuia din cele mai frumoase vase ale flotei companiei Halcyon. |n urm` cu dou` s`pt`mâni visul ei de a face o croazier` de lux fusese pe punctul de a fi spulberat de un func]ionar al companiei de la Londra. „Vre]i un loc atât de târziu? P`i doamna nu [tie c` vacan]ele Halcyon sunt foarte c`utate“? Individul \i promisese vag c` o va anun]a dac` va renun]a cineva, dar ea \[i luase deja gândul de la croazier`.

6

JEANNE WALLACE

{i minunea se produsese totu[i. S-a eliberat o cabin` de pe „Chaconia Lady“. Tân`ra se gr`bi s` confirme rezervarea. Decora]iunile interioare erau perfecte. Cuvertura de pe pat era din m`tase albastr` cu fir argintiu. Mobilierul era compus dintr-un dulap uria[, o m`su]` joas`, un fotoliu [i un birou. Baia luxoax` era pardosit` cu gresie gri [i argintie. Dup` ce o anun]` c` vor ridica ancora cu pu]in timp \nainte de cin`, stewardul o \ntreb` dac` voia s` r`mân` \n cabin` sau dorea s` cunoasc` toate posibilit`]ile de distrac]ie de la bord. Laurence se hot`r\ s` viziteze vaporul: piscina, barul, sala de mese... Admir` splendidul hotel \n miniatur` pe care \l v`zuse fotografiat prin pliantele turistice. Va cobor\ de pe vas [i se va caza apoi \ntr-un hotel la fel de luxos pe insula Saint Just, unde va r`mâne dou` s`pt`mâni. Dup` aceea... Of, se va \ntoarce acas` cu avionul, dar va trebui s` aleag` o curs` foarte ieftin`. |n mai pu]in de o lun`, va cheltui banii care i-ar fi ajuns s` tr`iasc` [ase luni, dar acest detaliu n-o interesa prea mult \n acel moment. |[i cump`rase [i \mbr`c`minte sumar`: rochii de sear`, pantaloni scur]i, câteva bluze, un taior pentru c`l`torie, sandale [i câteva e[arfe colorate. Luase câteva lec]ii de machiaj [i \[i schimbase coafura. P`rul negru [i bogat \i c`dea \n [uvi]e pe umeri. Rezultatul era excelent. Chipul meu arat` superb, \[i spuse ea uitându-se \n oglinda din cabin`. Machiat` mai mult, ar fi ar`tat mai provocatoare, dar a[a cum era acum, palid`, cu pome]ii u[or proeminen]i, era foarte dr`gu]`. Sprâncenele frumos arcuite deasupra ochilor verzi, care deveneau mai \nchi[i la culoare \n semi\ntuneric, ad`ugau un plus de mister privirii ei. Dale o tachinase \ntr-una din zile:

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

7

– Leag`-]i p`rul cu o e[arf` ro[ie, ia \n mân` un glob de cristal, [i toat` lumea te va lua drept ]iganc`. Din câte \[i amintea, Steven \i f`cuse rareori vreun compliment sau un repro[ referitor la privirea ei schimb`toare... N-o f`cuse nici m`car \n glum`. Dale, Steven... amândoi erau acum departe. |n prezent, ea se numea Laurence Napier [i era singur`. Se sim]ea bine \n rolul de femeie elegant`. |n scurt` vreme, urma s` se bucure de rezultatele eforturilor ei sârguincioase de a nu mai fi comparat` cu o ]iganc`. Dup`-amiaza era pe sfâr[ite. Luminile din port [i din \mprejurimile acestuia erau aprinse. La bord se crease o u[oar` agita]ie. Sosiser` o mul]ime de ma[ini care aduser` la debarcader pasageri [i bagaje. Pasageri nu erau decât unsprezece [i cu ea doisprezece. Va avea tot timpul s`-i cunoasc`. Câ]i \[i vor mai aduce aminte dup` aceea de tân`ra v`duv` care c`l`torea singur` \n cabina num`rul nou`? Laurence \[i puse un costum din dou` piese de culoare neagr`, cu gulerul [i man[etele albe. |[i ref`cu machiajul [i \[i adun` tot p`rul pe o singur` parte, cum \i ar`tase coaforul ei. Se sup`rase pu]in când el râsese de bretonul ei, dar trebuia s` recunoasc` faptul c` schimbarea aceea \i d`dea un aer distins. Podeaua \ncepu s` tremure sub picioarele ei, ceea ce \nsemna c` motoarele vasului se puneau \n mi[care. „Chaconia Lady“ ie[ise deja din port \n momentul \n care Laurence se \ndrepta spre bar, unde spera c` \i va g`si pe ceilal]i pasageri. Lu` un lichior [i se a[ez` la o mas` ca s` se uite la persoanele care intrau. Avea impresia c` participa la un cocteil al`turi de ni[te oameni obi[nui]i cu asemenea \ntâlniri. Nou-sosi]ii erau

8

JEANNE WALLACE

prezenta]i unii altora de c`tre un osp`tar [ef. Cel pu]in dou` perechi se cuno[teau \ntre ele. Se \ntorceau acas` \n Barbados [i f`cuser` cuno[tin]` \n timpul c`l`toriei care \i adusese pân` aici. Mai era [i un medic care se \ntorcea la St.Just, doi oameni de afaceri din Insulele Antile [i o pereche de tineri care \[i petreceau luna de miere f`când turul Caraibelor. Laurence num`r` pasagerii [i observ` c` mai lipseau doi. Apoi intr` \n cercul pasagerilor [i \i ascult`, \ncerc` s`-[i aminteasc` toate numele lor, r`spunse la \ntreb`ri [i le puse [i ea altele. Astfel, afl` c` doctorul Gellhorn fusese la Londra s` ]in` o conferin]` [i era ner`bd`tor s` se \ntoarc` la cabinetul [i la so]ia lui fran]uzoaic`. Tinerii c`s`tori]i puneau mereu \ntreb`ri despre Antile [i cei din Barbados erau \ncânta]i s` le r`spund`. Laurence le m`rturisi c` aceea era prima ei croazier`. |ncepur` s` vorbeasc` despre compania Halcyon. – De când [i-a schimbat proprietarul, serviciile au devenit din ce \n ce mai bune, spuse unul din antilezi. – Oh! Da, ad`ug` un altul. De fapt, cât timp a trecut de atunci? – Doi sau trei ani... Transformarea ei \n companie transportatoare [i de m`rfuri scumpe [i de clien]i boga]i a fost o lovitur` genial`. – {i schimbarea vechiului nume \n Halcyon, care \nseamn` „zile fericite“. Astfel i-au atras pe englezi, care se [tie cât sunt de \nnebuni]i dup` soare. – {i treaba asta chiar le-a pl`cut, spuse tân`rul c`s`torit. Noi am f`cut rezerv`rile \n urm` cu nou` luni, ca s` fim siguri c` putem pleca la bordul lui \n luna de miere. Cina a fost anun]at` \nainte s` soseasc` cei doi absen]i. Ace[tia [i-au f`cut apari]ia la pu]in timp dup` aceea. Era vorba

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

9

despre o doamn` \ntre dou` vârste care se a[ez` la masa unde st`teau Laurence, doctorul Gellhorn [i unul din antilezi [i despre un b`rbat care avea un loc rezervat la dreapta comandantului. Pozi]ia la mas` a doamnei Scruby-Gould \i permitea lui Laurence s`-l studieze \n voie pe invitatul de onoare. Deodat`, f`cu ochii mari [i \i \nghe]` sângele \n vene atunci când \l cunoscu pe individ: era Dale! Dale Ransome se g`sea foarte aproape de ea, pe când Laurence \l credea atât de departe! El f`cea parte din trecutul s`u. |l p`r`sise, se m`ritase cu alt b`rbat [i \n prezent era v`duv`. Dac` acel necunoscut n-ar fi renun]at \n ultima clip` la croazier`, ea n-ar fi fost nevoit` s` sufere un asemenea [oc: s`-l revad` pe Dale! Oare acel b`rbat nu mai \nsemna nimic pentru ea? Ar fi dorit \ntr-adev`r s`-l considere disp`rut f`r` urm`? Nu era prea convins` de asta... Vocea doctorului Gellhorn ajunse pân` la ea cu un timbru stins, de parc` ar fi venit de foarte departe. – A[adar, tân`rul Ransome va c`l`tori \mpreun` cu noi. De obicei era foarte ocupat [i prefera s` ia avionul. B`nuiesc c` a vrut s` verifice dac` proiectul s`u cel mai drag func]ioneaz`. L-a]i \ntâlnit vreodat` pe Dale Ransome, doamn` Napier? – Da, dar \n urm` cu foarte mult` vreme. {tiam c` familia lui f`cea afaceri \n domeniul importurilor, dar nu [i c` sunt proprietarii acestei companii. – Adev`rul e c` s-au specializat de mult timp \n importul de fructe tropicale. Au ni[te planta]ii \n insule. Apoi Dale a avut ideea de a cump`ra pe un pre] mic [ase vapoare Halcyon. Dup` ce le-a renovat, am devenit cu to]ii clien]i pasiona]i ai celei mai mari agen]ii din lume. A[a cum cred c` \]i \nchipui, aceast` companie este copilul favorit al lui Dale.

10

JEANNE WALLACE

– Sunt convins` de asta. Unde are sediul firma? – |n centrul Londrei. – Eu am luat biletul din alt` parte. Nu [tiam nimic despre evolu]ia familiei Ransome. – |ntr-adev`r, \n general clien]ii cunosc compania sub numele de Halcyon. Dale c`l`tore[te atunci când este necesar, dar locuie[te la St.Just. Suntem aproape vecini. – Este c`s`torit? \ntreb` tân`ra femeie dup` o clip` de ezitare. – Nu, de[i multe tinere râvnesc la statutul de so]ie a lui. Locuie[te \mpreun` cu o buc`t`reas`, un majordom [i fratele lui, Olivier. – Ah, da! |mi amintesc c` mi-a vorbit despre fratele lui, dar nu l-am v`zut niciodat`. Lucreaz` [i el la firm`? – Nu, nu are decât optsprezece ani. Este pacientul meu. Secretul profesional \l determin` pe medic s` se opreasc` [i s` schimbe subiectul discu]iei. – Povesti]i-mi când [i cum l-a]i cunoscut pe Dale. – Acum vreo cinci ani. Ne petreceam vacan]a \n nordul Fran]ei. Nu cred c`-[i mai aminte[te de mine. Doctorul Gellhorn \i zâmbi larg [i o privi cu admira]ie: – M` \ndoiesc c` pute]i fi uitat` atât de u[or... Nu v-a]i mai rev`zut de atunci? – Nu. Dup` acea vacan]`, am ob]inut licen]a de psihoterapeut, apoi m-am c`s`torit. |n prezent sunt v`duv`. – Da, am aflat. Apoi se \ntoarse spre doamna Scruby-Gould. Antileza relata povestea averilor efemere din insule de-a lungul secolelor. Laurence o asculta, spunând din când \n când „serios“? sau „cum a fost posibil a[a ceva“? ca s` \ntre]in` conversa]ia, dar mintea ei era \n alt` parte.

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

11

Doctorul avea dreptate. Dale probabil c` n-o uitase. Se desp`r]iser` furio[i [i tri[ti. Ea nu mai \ndr`znise niciodat` s` caute s`-l mai vad`. |i era tare fric` s` nu se certe din nou. Tr`iser` \mpreun` o poveste de dragoste pasionat`. El avea pe vremea aceea dou`zeci [i cinci de ani [i ea dou`zeci. La vârsta asta, r`nile pe care [i le produseser` unul altuia l`saser` ni[te cicatrice dureroase... Totu[i, Dale \nc` nu d`duse nici un semn c` o cuno[tea... Tân`ra femeie se temea de acel moment [i prefera ca el s` o trateze cu o polite]e rece. Nu-i prea venea s` cread` c` o iertase, asta \n cazul \n care \[i mai amintea cumva de ea. Dup` cin`, câ]iva pasageri se \nfofolir` ca s` fac` o plimbare pe punte. Ceilal]i, printre care [i Laurence, se duser` \n salon. Dale st`tea tot timpul de vorb` cu câte cineva, dar ea era sigur` c` o v`zuse. B`rbatul st`tea cu spatele la ea, dar p`ru s` simt` c` ea plecase. O ajunse din urm` pe punte. – Doamna Napier? Deci era la curent cu schimbarea de nume. Laurence d`du din cap [i el continu`, dar de data asta \n [oapt`: – A[ vrea s`-]i vorbesc. E[ti amabil` s` m` urmezi \n cabina mea? – Poftim? Nu, mul]umesc. Nu vreau. El se \ncrunt`. – Adev`rul este c` pe vasul acesta sunt un r`sf`]at al sor]ii. Cabina mea este mai spa]ioas`. A[ putea s` dau o petrecere \n ea. Dar dac` \]i e fric` de mine, putem s` l`s`m u[a deschis`. Vino cu mine! R`m`sese la fel de arogant. Credea c` \l va asculta f`r` s` crâcneasc`! Invita]ia lui politicoas` era mai degrab` un ordin.

12

JEANNE WALLACE

Pe vremuri era suficient s` o cheme [i ea alerga imediat la el. Cu ce drept \i cerea acum s` se poarte la fel? Cu toate astea, \l urm`. Era neschimbat. Odinioar`, la Saint Raphael, chiar \l botezase pe ascuns „omul bun“. Avea p`rul castaniu, pielea bronzat` [i mergea cu o mi[care ml`dioas` a [oldurilor. Revedea \n gând pieptul lui, acum acoperit de c`ma[`, cu mu[chii jucându-se sub pielea neted` [i ar`mie. Avea ochii alba[tri [i, atunci când râdea, un u[or tic nervos \i ridica \n acela[i timp sprâncenele [i un col] al gurii. Dar \n acel moment nu râdea. Privirea pe care i-o arunc` atunci când intr` \n cabin` era rece ca ghea]a... Ea se a[ez` [i accept` un pahar cu b`utur` f`r` s` scoat` nici un cuvânt. El se sprijini de marginea barului, se uit` câteva secunde la ea [i apoi \i spuse: – Te-ai schimbat foarte mult. Laurence cl`tin` din cap. {tia cât de mult` uimire stârnea noul ei aspect cuiva care o cunoscuse pe domni[oara Kenyon. El continu` s` o studieze atent. Ar`t` apoi spre verigheta de pe degetul ei. – De când? – De doi ani. – Cine este? – Se numea Steven. A murit anul trecut, \n iulie. – Ar trebui s`-]i prezint condolean]ele mele... dar vrei s` cred c` schimbarea ta i se datoreaz` lui? Putea s` fie atât de generos? Lui Laurence i se f`cu ru[ine de escapada ei. Nu putea suporta interogatoriul lui necru]`tor. Mândria o \mpiedic` s`-i spun` cât de mult \i afectaser` acele cheltuieli contul din

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

13

banc`. Era mai bine s`-l fac` s` cread` c` \mbr`c`mintea luxoas` [i croaziera scump` f`ceau parte din modul ei de via]`. |i r`spunse cu calm: – Steven era adesea prea bolnav ca s` mai dea aten]ie unor asemenea detalii. – Prea bolnav? – Suferea de leucemie de patru-cinci ani. Era unul din pacien]ii mei de la spital. Dale se \ntunec` la fa]`. – Te-ai m`ritat cu el [tiind ce boal` avea? – Da. – De ce? – Cu ce drept \mi pui asemenea \ntreb`ri? Am avut motivele mele! {i \mi era mil` de el! – Mil`! explod` el. Te-ai m`ritat cu nefericitul acela din mil`? Doamne Dumnezeule! Cum ai putut s` umile[ti un om \n a[a hal?... – Cine ]i-a spus c` nu-l iubeam? se ap`r` ea. – Dac` l-ai fi iubit, sunt sigur c` mi-ai fi spus! – N-am de ce s-o fac... dup` atâta timp. – Chiar [i dup` atâta timp, probabil te-ai sim]it jenat` când m-ai v`zut, spuse el cu convingere. Spune-mi, cum se face c` ai mai putut s` lucrezi? Cred c` mama ta vitreg` nu [i-a retras totu[i ghearele de pe tine, l`sându-te s` lucrezi undeva? – Nu vei ajunge nic`ieri dac`-mi vorbe[ti ironic. La \nceput am lucrat acas`, dar \ncet-\ncet a acceptat ideea de a o vizita pe sora ei \n Canada. Atunci când i-am vorbit despre planurile mele de c`s`torie cu Steven, s-a gândit c` nu va suporta s` revin` s` locuiasc` la noi acas`.

14

JEANNE WALLACE

– Bine\n]eles, tu i-ai propus s` vin` la tine... – Da. Când a murit tat`l meu, acesta m-a pus s` promit c` voi avea grij` de ea. N-a fost niciodat` o femeie prea puternic`. Depindea \n \ntregime de mine [i a crezut c` o abandonasem. – Ah! Ah! Lucile Kenyon, fragil` ca o floare de câmp atunci când e nemul]umit` de ceva! rânji el. Mereu a abuzat de devotamentul t`u fa]` de ea! – Era atât de... preten]ioas`, recunoscu Laurence. – Preten]ioas`! S-a \mbog`]it pe seama ta! Nu-mi vine s` cred c` i-ai propus s` vin` s` locuiasc` la tine. – Nu a fost chiar a[a... I-am spus c` m` voi desp`r]i de Steven dac` se va \ntoarce acas`, dar ea s-a hot`rât s` r`mân` la Vancouver. Se sim]ea bine acolo [i sora ei avea mai mult timp decât mine pentru a se ocupa de ea. – O nou` victim` [i o clim` pl`cut`! |n plus, putea s` se plâng` tuturor c` fiica ei vitreg` n-o mai dorea lâng` ea... A[adar, te-ai m`ritat cu Steven Napier? – Da, dar la pu]in timp dup` aceea. – Sperai s` se r`zgândeasc` [i s` se \ntoarc` acas`, nu-i a[a? Laurence nu-i r`spunse. Nu \ndr`znea s`-i m`rturiseasc` lui Dale cât de trist` [i de inutil` se sim]ise \n lipsa egoistei [i tiranei Lucile [i cum reu[ise s`-[i asume treptat r`spunderea \n privin]a lui Steven. |ntr-adev`r, m`ritându-se cu el f`r` s`-l iubeasc`, \l \n[elase. Dale avea dreptate. Dar Steven nu manifestase fa]` de ea nici un pic de tandre]e. Pentru el nu reprezenta decât o infirmier` la domiciliu. Dale se uit` la ea aproape cu mil`: – Dumnezeule! Ce-]i mai place s` faci pe martira! Spune-mi [i mie, ce-a fost \n capul t`u? Ce s-a \ntâmplat cu fata de care eram \ndr`gostit [i care pretindea c` m` iube[te? Poate c` nici

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

15

n-a existat... Reu[ea oare s` iubeasc` numai când era departe de mama ei vitreg`? Ce mult te-am iubit! Dar atunci când n-am mai vrut s` te \mpart cu nimeni, totul s-a sfâr[it... asta \n cazul \n care ai sim]it vreodat` ceva pentru mine. Tân`ra femeie se \n[elase: \n ochii lui Dale nu era mil`, ci ironie. Se d`du un pas \napoi \n momentul \n care se apropie de ea ca s-o priveasc` mai bine. – Ce-o s` faci dac` n-o s`-]i g`se[ti un alt so]? – Am f`cut \ntotdeauna ceea ce mi s-a p`rut c` este corect. Chiar [i atunci când te-am p`r`sit, sau când m-am c`s`torit cu Steven din cauza milei care ]i se pare ]ie c` trebuie dispre]uit`. N-ai nici un drept s`-mi faci repro[uri numai pentru c` o nefericit` coinciden]` a f`cut s` ne \ntâlnim din nou! Nu [tiam c` e[ti proprietarul companiei. Dac` a[ fi ales alt` firm`, nu ne-am fi aflat acum fa]` \n fa]`. Dale o privi intens \n ochi. – Nu te b`nuiesc c` m-ai urm`rit \n perioada care s-a scurs dup` aventura noastr`. De altfel, nu cred c` e[ti suficient de sentimental` ca s` fii \n stare de a[a ceva. Adev`rul este c` nu te afli aici din \ntâmplare, ci pentru c` am vrut eu. Laurence f`cu ochii mari. – Cum adic`? – |ntâmplarea face c` eram cu agentul meu atunci când ]i s-a refuzat cererea. A venit la mine un func]ionar care mi-a spus c` o doamn` cu numele de Napier \[i \nchipuie c` biletele la Halcyon se vând la orice col] din strad`. Te-am v`zut plecând [i atunci am dat ordin s` ]i se rezerve un loc. Asta e tot! – Mie... mi-a spus c` a renun]at cineva \n ultima clip`. Dar de ce ai f`cut asta? El d`du din umeri [i-i r`spunse cu sinceritate:

16

JEANNE WALLACE

– Din curiozitate. S` zicem c` persoana ta m` intereseaz` destul de mult pentru a dori s` aflu ce-ai mai f`cut \n timpul acesta... Chiar dac` acest lucru nu m` mai prive[te absolut deloc. – Voiai s` afli doar ce s-a mai \ntâmplat cu mine \n acest interval? – Bine\n]eles, prostu]o! Ai fost unica mea dragoste, tu reprezentai totul pentru mine! De asemenea, am mai vrut s` \n]eleg de ce l-ai preferat pe Napier [i de unde ]i se tr`gea bog`]ia pe care o afi[ai. De fapt, cine e[ti? O doamn` bogat`... sau o v`duv` vesel` care vrea s`-[i recapete independen]a? Mai lucrezi undeva? – Nu. Nu \n momentul de fa]`. – Te duci la St.Just? Unde vei locui? – La Marechal, timp de dou` s`pt`mâni. – Mda... Patru stele. Este un hotel excelent. De ce ai ales St.Just? – Am auzit c` este locul cel mai pitoresc dintre toate insulele. – Te rog s`-mi dai voie s` te prezint câtorva prieteni. – Mul]umesc. Doctorul Gellhorn mi-a f`cut deja aceea[i propunere, dar nu cred c` voi avea prea mult timp la dispozi]ie pentru a[a ceva. – {i ce-o s` faci dup` ce te vei \ntoarce acas`? O s` joci bridge sau \]i vei lua un apartament de vis \ntr-unul din cartierele [ic ale ora[ului? – Nu joc bridge [i nu ]in s` tr`iesc la ora[. Discu]ia aceea nu avea nici o noim`. |n plus, Dale era [i foarte indiferent. El s-ar fi uitat urât la ea dac` ar fi \ndr`znit s`-i pun` ni[te \ntreb`ri atât de personale. Ea continu`:

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

17

– Probabil c` n-o s` crezi, dar am de gând s`-mi reiau activitatea. – Ce meserie aveai? Ah, da, parc` psihoterapeut... D`-mi voie \ns` s` nu te cred. Sunt convins c` luxul te atrage mai mult. Laurence ar fi vrut s`-i \ntoarc` spatele [i s` plece cât mai repede posibil \n cabina ei, dar el continu`: – Doar dac`... doar dac` nu cumva po]i \ntr-adev`r s` le ob]ii f`când pe \ngerul p`zitor... {i asta cred c` e mai important pentru tine decât dragostea unui b`rbat. – Nu vrei s` termini odat` cu ipotezele astea stupide? \l opri ea scoas` din s`rite. Dar el nu-i acord` nici o aten]ie [i continu`: – Vreau s`-]i mai spun doar atât: sper ca \ntr-o zi s` te \nve]e un b`rbat ce \nseamn` s` fii pl`m`dit din carne [i oase [i care dup` aceea s` te p`r`seasc` pe nepus` mas`... a[a cum ai f`cut tu, Laurence Kenyon! Dar mai vreau s` v`d dac` ]i-a pl`cut pe vremuri asta.... [i asta.... [i asta... O prinsese \n bra]ele lui musculoase [i-[i sublinia fiecare cuvânt cu un s`rut lung [i senzual pe buze, pe ochi [i pe gât, strângând-o pân` la sufocare la pieptul lui puternic. |i venir` \n minte o mul]ime de amintiri pl`cute, dar s`ruturile de acum nu sem`nau cu cele de alt`dat`. Ele nu reprezentau decât un mod de a-[i bate joc de ea, de a o umili. Sup`rat` [i furioas` la culme, se lupt` s` scape din bra]ele lui. El nu \ncerc` s-o re]in`. – Te... te dispre]uiesc! \i strig` ea gâfâind de emo]ie. – Te cred, dar asta nu \nseamn` c` am avut dreptate? Ea se \ntoarse cu spatele, f`r` s`-i r`spund`. – }i-am stricat coafura! De fapt, poate c` ar fi trebuit s` las u[a deschis`.

Capitolul 2 Toat` noaptea, Laurence se fr`mânt` \ntrebându-se ce anume \l \nfuriase atât de tare pe Dale. Era sup`rat` pe el pentru c` o umilise. El o asigurase totu[i c` discu]ia lor putea s` aib` loc [i \n public. S` fi fost de vin` c`s`toria ei sau motivele care au determinat-o? Dup` p`rerea lui, mila era umilitoare.... sau mai degrab` \i purta pic` din cauz` c` refuzase s-o p`r`seasc` pe mama ei vitreg` pentru a r`mâne cu el? Sau credea c` mo[tenise inexistenta avere a lui Steven? Aceste \ntreb`ri r`mâneau f`r` r`spuns. Se desp`r]ise de Dale \n urm` cu mult` vreme, de ce s` nu aib` dreptul s` se m`rite cu alt b`rbat? Era a[a greu de \n]eles c` cineva se putea c`s`tori din compasiune, f`r` dragoste, cu un b`rbat care avea zilele num`rate? De fapt, avea [i ea destule motive s` fie sup`rat`, din cauz` c` se desp`r]iser`. O silise s` aleag` \ntre el [i Lucile! Dac` sentimentele lui ar fi fost atât de puternice, ar fi putut s` g`seasc` o solu]ie de compromis, dar mândria lui de coco[ nu se putea mul]umi cu a[a ceva. |i d`duse un

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

19

ultimatum: ori c`s`torie, ori nimic! {i Laurence \i era prea devotat` egoistei sale mame vitrege ca s` poat` s-o p`r`seasc`. Era adev`rat c` era vinovat` de faptul c` Dale vedea \n ea o femeie risipitoare, care toac` averea so]ului ei decedat, dar orgoliul tinerei femei fu deocamdat` mai puternic. Se hot`r\ s`-i ascund` \n continuare adev`rul pe durata celor trei s`pt`mâni cât va sta \n Antile. De fapt, n-avea nici un rost s`-i explice c` setea aceea de lux reprezenta un gest de revolt` \mpotriva anilor monotoni petrecu]i mai \ntâi al`turi de Lucile [i apoi \mpreun` cu Steven. Steven era un so] rezervat, \nchis \n el \nsu[i. Via]a cu el fusese extrem de plictisitoare. Nu erau boga]i, [i aceast` sfidare adresat` viitorului era pentru ea o consolare. Oricât [i-ar fi fr`mântat mintea, tot nu reu[ea s` \n]eleag` purtarea lui Dale. |n]elegea [i mai pu]in acele s`ruturi umilitoare aplicate ca un fel de pedeaps`. Ar fi putut foarte bine s`-i trag` o pereche de palme, dac` furia lui sim]ea nevoia s` se exprime prin violen]`! S`ruturile lui lipsite de tandre]e reprezentau deci o r`zbunare dureroas`... {tia c` prezen]a lui putea \nc` s` o tulbure, s` trezeasc` \n ea din nou pasiunea adormit` pân` atunci. {ocul pe care \l sim]ise atunci când \l v`zuse dovedea cât de vie era \n mintea ei amintirea extazului tr`it \n bra]ele lui. Dup` ce se desp`r]iser`, n-ar mai fi reu[it s` o g`seasc`, chiar dac` ar fi \ncercat. Acum, când se \ntâlniser` din \ntâmplare, \[i imaginase c` o va for]a s` asiste la spectacolul oferit de dispre]ul pe care \l sim]ea fa]` de ea. Avea de petrecut zece zile \n preajma lui! {i când se gândea c` ar fi putut s` aleag` alt traseu decât cel spre Insulele Caraibe! {i culmea! Chiar pe insula pe care locuia el.

20

JEANNE WALLACE

„Chaconia Lady“ trecuse deja de insulele anglo-normande când Laurence se duse s`-[i ia micul dejun \n sufragerie. Din cauza timpului urât, majoritatea pasagerilor se hot`râser` s` r`mân` \n cabina lor [i ea se trezi la mas` numai cu domnul Cave [i domnul Willis, cei doi antilezi. Dup` aceea se \mbr`c` mai gros [i se plimb` pe punte. Apoi \mprumut` o carte de la biblioteca vasului [i se instal` \n salon s` citeasc`. De câte ori se deschidea u[a sau trecea vreo umbr` prin dreptul ferestrelor, ridica nervoas` capul, temându-se s` nu fie Dale. Poate c`, pentru a respecta bunele maniere, va veni s` o salute ca [i cum nu se \ntâmplase nimic. El nu-[i f`cu apari]ia, \ns` pu]in mai târziu se a[ez` lâng` doamna Fremayne, una din persoanele care locuiau \n Barbados. Aceasta f`cu semn spre cea]a deas` de afar` [i spuse: – S-ar putea s` dureze mult` vreme... Apoi \ncepu s` brodeze, p`l`vr`gind \ncontinuu. – To]i domnii de la mas` s-au mirat când domnul Ransome te-a r`pit asear`... [i n-a mai venit \n sufragerie. Domnul Cave, care este un fel de asociat al familiei Ransome, a spus c` acesta are obiceiul de a pune ochii pe cea mai frumoas` femeie. Pe acest vas, cu siguran]` tu e[ti aceea. Dar atunci când domnul Cave a spus, f`r` nici o jen`, c` o idil` de zece zile nu-i crea nici o obliga]ie lui Dale, doctorul Gellhorn i-a r`spuns c` auzise chiar de la tine c` sunte]i vechi cuno[tin]e. – Nu suntem prieteni prea apropia]i, o corect` Laurence. Nu ne-am mai v`zut de mul]i ani [i nu [tiam c` va c`l`tori pe acest vas. – Oh! Nici m`car c`pitanul nu [tie dac` Dale sau tat`l s`u a fost cel care a hot`rât s` ia vaporul \n loc de avion. E minunat, nu-i a[a, s` v` \ntâlni]i aici? |n afar` de proaspe]ii c`s`tori]i, voi sunte]i singurii tineri de pe vas. Laurence [opti:

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

21

– Da, desigur, dar pentru el aceasta nu este decât o c`l`torie de afaceri. Sunt convins` c` nu va avea timp s` stea \mpreun` cu noi. – Oh! Se g`se[te \ntotdeauna timp dac` vrei! Oricum, se dau mereu mici petreceri. Exista obiceiul pe vas s` se schimbe locul pasagerilor dup` fiecare mas`, astfel c` Laurence se trezi \n compania domnului Cave [i a tinerei perechi, care aproape nu participau deloc la discu]ii. Dar antilezul umplea cu prisosin]` aceast` lacun` vorbind \ncontinuu, uneori chiar [i singur. Nu era la fel de discret ca doctorul Gellhorn \n privin]a vie]ii private a lui Dale. – Este proprietarul unui domeniu superb pe Mont Michel, chiar \n dreptul portului! Are un mic port privat [i un parc imens. Casa este de dimensiunile unui castel. Are un singur etaj, ca s` reziste la tornade. Dale a pus s` se construiasc` o c`su]` pentru fratele lui. |l cuno[ti pe fratele lui, doamn` Napier? – Nu, \l [tiu numai din auzite. Domnul Cave p`rea s` caute un pretext pentru a continua discu]ia, ceea ce nu-i l`sa prea mult timp! – E o poveste foarte trist`. B`iatul venise s` petreac` la ei câteva luni de vacan]` \n sezonul ploilor. |nchiriase o ma[in` sport [i b`tea str`zile insulei cu ea. |[i risca via]a \n orice clip` la volanul acelui bolid. |ntr-o zi, când ma[ina era condus` de Dale, ma[ina s-a dat peste cap [i b`iatul [i-a rupt coloana vertebral`... – Dumnezeule mare! [opti ea. – Dale a fost g`sit nevinovat. Nefericitul b`iat a fost dus de urgen]` \n Barbados ca s` primeasc` \ngrijiri, dar un nerv important a fost sec]ionat \n timpul unei opera]ii [i a r`mas

22

JEANNE WALLACE

paralizat de un picior. De atunci, tr`ie[te la Mont Michel [i nu pare c` ar vrea s` mai plece vreodat`. – Dar nu crede]i c` ar fi mai bine \ngrijit \n Anglia? – Bine\n]eles, dar din câte \n]eleg, tân`rul refuz` s` fac` acest pas, ba chiar, [i s` asculte de sfaturile doctorului Gellhorn, care \l \ngrije[te... – Se ocup` vreo infirmier` de el? se interes` Laurence. – Nu. Au \ncercat s` angajeze mai multe \n timp, dar nici una nu rezist` mai mult de o s`pt`mân`. Buc`t`reasa lui Dale \i g`te[te mâncarea [i majordomul acestuia \l serve[te. Dale se ocup` foarte mult de el. – Dac` b`iatul refuz` s` fie tratat [i s` plece din St.Just, nu mai este nici o speran]`. – A[a este. Probabil c` tat`l lui l-ar fi putut aduce \n Anglia, dar este \n vârst` [i Dale se simte r`spunz`tor de situa]ia lui. – De ce? – ~`... p`i el conducea ma[ina, nu-i a[a? Era convins` totu[i c` Dale nu era singurul vinovat de producerea accidentului, \[i spuse Laurence \ntr-un elan de simpatie. Nu putea suporta s`-l vad` implicat \ntr-o poveste atât de dureroas`. Dup` ce [i-a b`ut ceaiul \n compania celorlalte doamne, a pornit spre cabina ei, dar s-a trezit nas \n nas cu Dale. Tân`ra femeie avea de gând s`-l salute [i s` mearg` mai departe, dar el nu se d`du \n l`turi ca s`-i fac` loc. – Te c`utam, spuse el. Vrei s` cinezi \n cabina c`pitanului, mâine sear`? – |n cabina c`pitanului? De ce m-ai ales tocmai pe mine? – E o tradi]ie \n timpul croazierelor. Sunt invita]i pe rând, to]i pasagerii de pe vas.

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

23

– Nu trebuie s` a[tept s` m` invite el \nsu[i? – Nu. El m-a invitat pe mine [i eu \]i cer s` fii partenera mea. Laurence \i evit` privirea. – Dup` ce am aflat \n noaptea asta ce p`rere ai despre mine, invita]ia ta m` mir` foarte tare, \i r`spunse ea cu r`ceal` \n glas. – De ce? Dar ]i-am adus la cuno[tin]` p`rerea mea despre metamorfoza pe care ai suferit-o \n anii de când nu te-am v`zut. – {i trebuia s-o faci cu atâta r`utate? Dale d`du din umeri. – Acum, dup` ce r`ul s-a produs, asta nu mai are nici o importan]`. }i-ai ales deja calea pe care vrei s-o urmezi. Dup` ce vei petrece ceva timp \n lumea pe care vrei s-o cucere[ti, nu-]i vei mai aminti de vorbele care spui c` te-au jignit. – Nu prea cred s` fie a[a. R`utatea ta a fost premeditat`. Ce \n]elegi totu[i prin „lumea pe care vrei s-o cucere[ti“? – P`i, nu asta \]i dore[ti? Se uit` cu ochi de cunosc`tor la e[arfa de marc` legat` la gâtul tinerei [i la po[eta superb` care-i atârna pe um`r. – Doar nu vrei s` spui c` hainele astea scumpe [i elegan]a studiat` pe care le afi[ezi sunt menite s`-]i fac` pl`cere numai ]ie. Ea zâmbi u[or. – Nici nu [tii ce departe e[ti de adev`r. B`nuiesc c` nu-]i po]i \nchipui c` o femeie relativ bogat` vrea s` fie elegant` pentru ea \ns`[i. El cl`tin` din cap. – Nu e numai asta, m` refer [i la... aerul t`u. – Cum adic`?

24

JEANNE WALLACE

– E greu de explicat. La[i impresia c` e[ti o pas`re de prad` care-[i pânde[te victima vreme \ndelungat` [i acum este gata s` se n`pusteasc` asupra ei. Laurence l`s` ochii \n jos. Cât de mult se \n[ela! Dar avea dreptate s-o b`nuie c` \[i cump`rase cu mare pl`cere acele lucruri... Pân` atunci nu avusese timp s` se mai gândeasc` [i la ea [i nici nu se va mai ivi probabil o asemenea ocazie, din moment ce \[i cheltuise toate economiile. Spuse cu o voce \n`bu[it`: – V`d c` m` tratezi \n continuare cu dispre]. Cred c` nu voi accepta invita]ia c`pitanului. – Serios? |nseamn` c` sunt \ntr-o mare \ncurc`tur`. – De ce? Po]i s` invi]i pe altcineva. – Gânde[te-te mai bine: suntem singurele persoane libere de la bordul vasului. To]i ceilal]i sunt \mpreun` cu perechea lor sau sunt lega]i printr-un fir invizibil de cei pe care i-au l`sat acas`: doctorul Gellhorn, Cave, Willis... M` vezi invitând-o pe doamna Scruby-Gould? Laurence nu se putu ab]ine s` nu zâmbeasc` de acea idee cumplit`. – Dar oricum va fi invitat`, atunci când \i va veni rândul! – Evident, dar nu de mine! C`pitanul se a[teapt` ca tu s` fii partenera mea la cin`. – Chiar \nainte de a cunoa[te r`spunsul meu? – Da. Dup` p`rerea lui, trebuie neap`rat s` vin cu tine. Dac` m` refuzi, \mi va fi [tirbit` demnitatea. – {i un Ransome nu-[i poate permite un asemenea afront, nu-i a[a? Dale se pref`cu c` nu aude observa]ia ei.

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

25

– Sau pot foarte bine s` te duc acolo cu for]a... [i \n cazul acesta tu e[ti cea care va ie[i cu prestigiul [ifonat. |n timp ce se \mbr`ca, Laurence \ncerca s` se autoconving` c` \n prezen]a c`pitanului Kitchin [i a secundului s`u nu era \n pericol. Dale nu va \ndr`zni s-o umileasc` \n fa]a lor [i credea c` poate conta pe bunul lui sim] pentru a-[i ascunde p`rerea proast` pe care o avea despre ea. Seara aceea fiind un eveniment important, Laurence se hot`râse s` se \mbrace cu cea mai elegant` ]inut` a ei: o rochie lung` cu bretele, mulat` pe corp, din m`tase alb`, cu garnituri argintii. Ideea ei fu r`spl`tit` din plin de privirea admirativ` cu care o \ntâmpin` Dale. Primirea c`lduroas` pe care i-o f`cu ofi]erul de marin` o f`cu s` se simt` imediat \n largul ei. B`ur` un vin excelent [i se delectar` cu feluri de mâncare rafinate. Servirea era perfect` [i conversa]ia amuzant`. Laurence era \ncântat` s` fie singura femeie \ntre trei b`rba]i care erau foarte curtenitori cu ea, de[i [tia c` purtarea lui Dale era fals`. Nimeni nu putea s`-i strice bucuria acelei seri! Atunci când Bill Stellhouse, secundul vasului, se ridic` s` plece, [i Dale f`cu la fel. |i mul]umir` \n acela[i timp gazdei lor [i p`r`sir` cabina. Vremea se mai \ndreptase pu]in [i \n cea de-a treia noapte petrecut` pe vas lini[tea era deplin`. Pe cerul f`r` lun` ap`ruse mii de stele. Urmau s` se despart`, dar Laurence nu voia s` se \ntoarc` atât de devreme \n cabin` [i nici s` r`mân` singur`. – Am putea face o mic` plimbare pe punte, \i propuse el. – Se las` frigul. – Mai pui ceva pe tine. Ea ezit`, apoi accept`.

26

JEANNE WALLACE

– M` duc s`-mi iau ceva de \mbr`cat. – Te \nso]esc. O ajut` s`-[i pun` jacheta groas` din mohair. Deodat`, sim]i intens prezen]a lui Dale \n spatele ei. Dac` nu s-ar fi temut s` fie umilit` din nou, ar fi fost de-ajuns s` se \ntoarc` pentru a se lipi de pieptul lui. Nu-[i duse gândul pân` la cap`t, ci doar \i mul]umi pentru ajutor. Dup` ce se plimbar` pu]in, se sprijinir` cu coatele de balustrada vasului. – Rafinamentul cu care te-ai \mbr`cat \n seara asta ]i-a fost de folos: ai str`lucit ca o stea pe cer. – Serios? – Kitchin [i Stellhouse erau la picioarele tale, f`r` s` fii nevoit` s` te folose[ti de trucurile feminine obi[nuite pentru a le atrage aten]ia. Le-ai p`rut absolut fermec`toare. – |]i mul]umesc! |mi face pl`cere ce-mi spui. El nu remarc` ironia din glasul ei [i continu`: – Mi se pare c`, de[i era bolnav, dragul de Steven a avut un aport benefic asupra ta. Atunci când ne-am desp`r]it, erai mult prea sensibil`, puneai totul la inim`. Dat fiind c` erai \nc`p`]ânat` [i foarte naiv`, parc` nici nu auzeai când \]i vorbeam. So]ul t`u te-a f`cut s` te maturizezi. |ntr-adev`r, dac` a te maturiza \nsemna s` te a[tep]i la pu]in [i s` nu ob]ii nimic de la b`rbatul cu care se m`ritase, adic` nici bani, nici prietenie, nici dragoste, judecata era corect`, \[i spuse Laurence. – Am cu cinci ani mai mult, asta e tot. – E[ti mai \n]eleapt`... [i mai dur`. Dale se \ntoarse cu fa]a la ea. |i [opti, c`zut pe gânduri: – M` \ntreb de ce ai ales o croazier` scurt`, de numai zece zile, ca s`-]i exerci]i talentul de seduc`toare. Nu e rentabil s`

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

27

ai numai unsprezece pasageri de prostit... Un tur al lumii ]i-ar fi oferit o raz` de ac]iune mai mare, dac` ]i-ai propus s` g`se[ti un alt b`rbat pe care s` trebuiasc` s`-l r`sfe]i. – De ce a[ avea nevoie de un scop anume? M-au atras Insulele Barbados. E o destina]ie minunat` \n timp ce \n Anglia este iarn`! Nu este un motiv suficient de \ntemeiat? – Ba da, dar sunt convins c` ai avut altceva \n cap. Vorbele lui erau mai adev`rate decât [i-ar fi putut \nchipui, de aceea s-a sim]it acuzat`. – Dup` trei zile petrecute \mpreun`, e[ti convins c` m-am schimbat enorm [i \mi sco]i asta pe nas tot timpul. Ce-ar fi totu[i s` mai vorbim [i despre tine? \l provoc` ea. Nu [tiu nimic despre persoana ta, \n afar` de ce-am auzit de la al]ii. – E[ti mul]umit` de portretul schi]at de bârfitorii de pe vas? – De unde s` [tiu adev`rul, dac` nu-mi spui nimic? Doctorul Gellhorn spune c` locuie[ti la St.Just \mpreun` cu fratele t`u, Olivier, iar domnul Cave mi-a dezv`luit motivele prezen]ei sale acolo. – Sunt convins c` o alt` persoan` bine inten]ionat` \]i va face o dare de seam` asupra muncii mele [i a modului \n care \mi petrec timpul liber, inclusiv aventurile mele amoroase. Ce vrei s` [tii \n plus? Laurence era enervat` de tonul lui arogant. – Nu vreau s` aflu secretele tale. – Chiar a[a, de ce te-ar privi pe tine aceste lucruri? – Nu m` privesc absolut deloc. Am mai auzit c` e[ti foarte discret atunci când este vorba despre aventurile tale. |]i place ca ele s` fie scurte [i f`r` urm`ri. |n cazul \n care avusese de gând s`-l r`neasc`, se \n[elase. Dale \ncepu s` râd` [i se pref`cu foarte interesant de ce auzise.

28

JEANNE WALLACE

– Serios? Atunci, ar trebui s` m` felici]i pentru c` [tiu cum s` procedez! {i Don Juan se pricepea s` dea repede papucii amantelor sale, o tachin` el. – Ai cumva impresia c` e[ti vreun donjuan? – |n orice caz, din câte \n]eleg, a[a m` v`d informatorii t`i. Nu sunt de acord \ns` s` se vorbeasc` despre „iubitele“ mele. Pân` acum n-am avut decât una. Laurence ajunsese \n culmea disper`rii. Ea \i ceruse s` discute \n mod sincer, dar ironia lui o jignise profund. Se s`turase s`-i mai asculte r`ut`]ile. – Ne \ntoarcem \n`untru? \l \ntreb` ea brusc. |n fa]a cabinei, ea \i \ntinse mâna. Cu o elegan]` nea[teptat`, el o duse la buze, privind-o provocator: – De un singur lucru po]i s` fii sigur`, [i anume c` nu sunt un vân`tor de fuste neru[inat. – Ce p`cat! \l ironiz` ea. |]i lipse[te tehnica? – Deloc, sunt as la capitolul acesta. Doream numai ca acest aspect s` fie clar \ntre noi. – De ce? – Dac` vom continua s` ie[im \mpreun`, dragii no[tri pasageri vor \ncepe ne\ntârziat s` comenteze rela]ia noastr`. Nici nu-]i \nchipui cât de mult le place s` bârfeasc` despre astfel de subiecte. |i ura cinismul de care d`dea dovad`. Aceasta era o nou` tr`s`tur` de caracter a str`inului care devenise Dale. – Exagerezi. Oamenii nu sunt atât de clevetitori. |n orice caz, cred c` ar trebui s` nu ne mai vedem atât de des. |n felul acesta, nimeni nu va mai avea de ce s`-[i fac` griji pentru virtutea mea.

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

29

– Crezi c` este posibil s` nu ne \ntâlnim, \ntr-un spa]iu atât de restrâns? – Fire[te. – Chiar dac` to]i ochii vor fi \n c`utarea unei idile? Indiferen]a noastr` reciproc` va stârni mirarea tuturor. – Dac` \[i vor \nchipui c` exist` ceva \ntre noi, voi pune lucrurile la punct imediat! – {i ei vor lua reac]ia ta drept o simpl` ceart` \ntre \ndr`gosti]i. |i f`cea pl`cere s-o agaseze, dar r`bdarea tinerei se cam terminase: – |n definitiv, ce vrei de la mine? S`-mi p`tez reputa]ia l`sând s` circule zvonuri false? Nu cumva \]i \nchipui c` e[ti vreun b`rbat irezistibil? Dale oft` u[or. – Ce naiv` e[ti! Nimeni nu poate contesta faptul c` e[ti cea mai frumoas` femeie de la bordul vasului. Pasagerii vor \ncepe s` bârfeasc`. – N-or s` aib` de ce, pentru c` voi sta departe de tine pân` la sfâr[itul c`l`toriei! Dale avea \ns` dreptate. Nu era posibil ca ei doi s` se ignore total. Se nimereau adesea unul lâng` altul la mas` sau erau parteneri la jocul de bridge... To]i pasagerii se duceau \n salon diminea]a, ca s` bea ceva sau s` stea de vorb`. Lipsa vreunuia din ei ar fi stârnit, \n mod inevitabil, comentarii. Erau invita]i \mpreun` la petrecerile organizate \n cabine [i ea \ncerca s` fac` figur` frumoas` \n calitate de partener` a lui Dale. Calcul` câte zile mai era nevoit` s` se poarte ca o femeie bogat` [i lene[`. Ra]iunea \i spunea s` uite de acel b`rbat, dar inima o tr`da, temându-se de momentul \n care nu va mai fi lâng` ea.

30

JEANNE WALLACE

Anii petrecu]i lâng` egoista Lucile [i indiferentul Steven, f`cuser` din Laurence o persoan` \nchis` \n ea \ns`[i, dar acum sim]ea nevoia s` se confeseze cuiva. Se \ntâmpl` ca acesta s` fie doctorul Gellhorn. Aveau preocup`ri profesionale comune [i el se ar`ta foarte interesat de planurile tinerei femei, a[a \ncât socoti c` putea s`-[i deschid` sufletul \n fa]a lui f`r` nici o team`. {i el credea c` mo[tenise averea de la so]ul ei decedat. – P`cat c` medicina pierde oameni ca dumneata. Ce s-ar face doctorii f`r` terapeu]i de toate felurile care s`-i ajute \n munc`? – Mi-a p`rut r`u c` a trebuit s` renun] la serviciu dar, pe vremea când tr`ia so]ul meu, acesta \mi ocupa tot timpul. – |mi \nchipui, [i acum nu mai este nevoie s`-]i câ[tigi existen]a. Laurence avea de gând s`-l mint`, dar se r`zgândi: – De fapt, mi-e team` c` lucrurile nu stau chiar a[a. – Poftim? – Când a murit, so]ul meu mi-a l`sat pu]ine lucruri. Am cheltuit aproape to]i banii pentru a-mi oferi aceast` c`l`torie [i hainele de pe mine... Dup` ce m` voi \ntoarce \n Anglia, voi \ncepe s`-mi caut un loc de munc`. Zâmbi cu triste]e. – Probabil m` crede]i o prost`nac` sau [i mai r`u. – Absolut deloc, protest` el. E o atitudine foarte uman`... [i foarte feminin`. E[ti foarte curajoas`. Multor oameni le-ar pl`cea s` fac` la fel, dar sunt prea la[i ca s`-[i asume consecin]ele faptelor lor. |]i mul]umesc c` ai avut \ncredere \n mine. Ne \nchipuiam cu to]ii c` e[ti v`duva vreunui miliardar.

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

31

– Nu le spune]i adev`rul! Poate c` este o prostie din partea mea, dar toate astea nu vor dura decât câteva zile. Nu m` voi mai \ntâlni niciodat` cu vreunul din pasagerii acestui vas, a[a c`, pentru a sc`pa cu fa]a curat`, v` rog s` nu le spune]i nimic! – |]i promit c` \]i voi respecta dorin]a, dar cred c` te vei mai \ntâlni cu unii din noi, de exemplu cu Dale Ransome. – N-am de gând s` fac a[a ceva! – S` \n]eleg c` nici el nu [tie micul t`u secret? Ea \i r`spunse printr-un semn din cap. – Nu inten]ionezi s`-l vizitezi \n timpul [ederii la St.Just? – Sper c` nu... dar dac` va trebui s-o fac, sper c` ve]i ]ine promisiunea, nu-i a[a? – Desigur! Dar dat fiind c` era]i vechi prieteni, am cl`dit \n jurul vostru un \ntreg roman... Forma]i un cuplu foarte pl`cut: sunte]i de aceea[i vârst`, amândoi sunte]i frumo[i... Chiar aveam de gând s`-i anun] [i pe ei, dac` aceast` idee s-ar fi confirmat \nainte de plecarea dumitale de la St.Just... – Nici nu s-a pus vreodat` aceast` problem`. Faptul c` suntem parteneri la petreceri nu \nseamn` nimic. Ne vom desp`r]i aproape ca doi str`ini. – Am \n]eles. |n orice caz, pot s` m` consider prietenul dumitale? – Oh, da! – M` bucur. Acum, te rog s` m` scuzi. Am \ntâlnire cu domnul Willis la bar. Se ridic` din [ezlong [i \i \ntinse mâna, dar apoi se r`zgândi [i o s`rut` u[or pe obraz. – |]i urez noroc! Când se \ntoarse, fu gata s` se ciocneasc` de Dale. Se salutar` [i Dale se a[ez` lâng` ea.

32

JEANNE WALLACE

– {tiai c` Brian este c`s`torit [i \[i ador` so]ia? – Da. – {i atunci? – Atunci, rosti ea rar, a fost un s`rut care se d` \n general unei m`tu[i, unui prieten sau unui copil mic. – Serios? Te-a s`rutat deja? – Din câte ]in eu minte, nu, \i spuse ea nep`s`toare, ridicându-se \n picioare. Prietenia doctorului Gellhorn \i d`dea curaj. Se sim]ea \n stare s` nu ia \n seam` b`nuielile jignitoare ale lui Dale referitoare la ea. – M` duc s` fac o ultim` baie \n piscin`. Ne \ntâlnim acolo? – E posibil, dar asta nu va fi ultima ta baie. S-a produs o schimbare \n program. Vom face o escal` \n insula Barbados. Deci vom petrece o noapte \n plus la bord. – ... Cum a[a? – Din cauza schimb`rii. Vom ajunge \n port mâine diminea]` [i vom pleca seara. |n felul acesta vei avea ocazia s` vizitezi ora[ul Bridgetown [i \mprejurimile lui. – Dar mi-am rezervat camera la hotel pe St.Just. – Au fost anun]a]i prin radio. Laurence mai st`tu pu]in, \ntrebându-se dac` Dale \i va propune s` viziteze insula. Se sim]ise atât de umilit` de observa]iile lui r`ut`cioase, \ncât i-ar fi f`cut pl`cere s`-l refuze... de[i nu-i prea surâdea s` viziteze singur` un ora[ exotic necunoscut. Croaziera se apropia de sfâr[it [i jum`tate din pasageri urmau s` p`r`seasc` vasul \n insula Barbados. Nu avea nici un motiv s-o invite \n ora[. Scurta lor comedie se terminase.

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

33

A doua zi de diminea]`, pe cheiul portului Bridgetown erau o mul]ime de oameni veni]i s` \ntâmpine vasul. Barbados este o insul` plat`. Nu se z`rea la orizont nici un munte, dar era acoperit` cu o vegeta]ie luxuriant` [i multicolor`. Florile, cerul albastru [i senin, nisipul auriu al plajei [i c`su]ele joase reprezentau o bucurie pentru ochi. |ns`[i mul]imea de la debarcader era o s`rb`toare a culorilor. To]i fluturau batiste, e[arfe sau ramuri \nflorite de portocal. To]i pasagerii vasului se aflau pe punte [i r`spundeau la semnele de simpatie ale localnicilor. Cele dou` perechi care locuiau \n Barbados \[i reperar` prietenii [i f`ceau gesturi disperate \n direc]ia lor. Dale, care st`tea la câ]iva metri de Laurence, \i f`cuse semn unei femei. Aceasta st`tea ceva mai departe de mul]ime. De la acea distan]` nu-i putea deslu[i tr`s`turile, dar Laurence v`zu c` era \nalt` [i zvelt`. |mbr`c`mintea alb` \i scotea \n eviden]` pielea bronzat`. P`rul blond [i buclat \i c`dea greu pe umeri. Era de-a dreptul \ncânt`toare. |l a[tepta pe Dale. Se \n]eleseser` dinainte, de[i, dup` spusele c`pitanului, hot`rârea de a se face escal` fusese luat` abia ieri. |nsemna c` Dale o anun]ase pe necunoscut` printr-un mesaj radio... O asigurase pe Laurence c` nu era implicat \n nici o aventur` amoroas`. Atunci, cine era individa? {i ce rela]ii erau \ntre ei? Tân`ra ar fi dat oricât pentru a-[i astâmp`ra curiozitatea.

Capitolul 3 Unei str`ine singure vizitarea or`[elului Bridgetown i s-ar fi p`rut plictisitoare, dar Laurence era \n culmea fericirii. Soarele blând, umbra pl`cut` a palmierilor [i cântecele antilezelor o \ncântau. Pasagerii se \mpr`[tiaser` repede. Nu-i v`zuse plecând pe Dale [i pe \nso]itoarea lui. Doctorul Gellhorn avea o \ntâlnire \n ora[. Cei care locuiau \n Barbados fuseser` \nconjura]i repede de prietenii lor. Cât despre doamna Scruby-Gould, aceasta se urcase \ntr-un Rolls Royce [i disp`ruse. Laurence se plimb` pe str`zi, admirând buticurile. O impresionar` nespus gr`mezile de fructe tropicale din pia]` [i \[i cump`r` dou` vase de lut specifice locului [i ni[te pânz` din bumbac brodat` de mân`. Era o dup`-amiaz` foarte lini[tit`. B`[tina[ii se \mpr`[tiaser` imediat ce se \nchiseser` magazinele. |n timp ce se odihnea pe o banc`, se \ntreb` unde ar putea s` m`nânce ceva. Singurii oameni pe care \i vedea \n jurul ei erau [oferii de taxi, care a[teptau clien]i picotind la volan. Unul din ei, un tân`r cu tr`s`turi pl`cute, i se adres`:

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

35

– Doamn`! Dori]i s` face]i turul insulei? S` vede]i cele mai frumoase panorame sau s` g`si]i un restaurant? \i propuse el subliniind fiecare destina]ie cu câte un zâmbet larg. – Chiar nu [tiam unde s` m` duc, \i r`spunse Laurence. – Hotelul Victoria, Regal, Mount Gay, Sam Lord's Castle...? \n[ir` el dintr-o r`suflare. Citise undeva povestea lui Sam Lord. Acel plantatorcontrabandist f`cuse avere atr`gând navele comerciale spre recife. Din banii aduna]i astfel, \[i construise un castel. – Bine! Du-m` la Sam Lord. Este departe? – |n cap`tul cel`lalt al insulei, \n afara ora[ului, spuse el, temându-se c`-[i va pierde clienta. – N-are importan]`. S` mergem! Avea suficient timp la dispozi]ie pân` la plecarea vasului. |n plus, pornise la drum hot`rât` s` vad` cât mai multe lucruri. Se a[ez` lâng` [ofer, care p`ru \ncântat de gestul ei. Se prezent`: se numea Rico Morgan. – Dar pute]i s`-mi spune]i Rico! Vorbea destul de bine engleze[te. |i povesti cu lux de am`nunte legenda lui Sam Lord: crimele pe care le f`cuse, uria[a lui avere [i fantomele care bântuiau prin castel, care acum fusese transformat \n hotel. De fapt, acesta era o cl`dire ar`toas`, cu ferestre imense. Dup` num`rul ma[inilor parcate \n fa]a intr`rii, \n]elese c` hotelul avea o faim` foarte bun`. Rico opri la umbra unor copaci. Tân`rul r`mase cu gura c`scat` când v`zu c` Laurence nu cobora din ma[in`, de[i \i deschisese portiera. St`tea cu capul aplecat, scotocind prin geant` dup` bani. Adev`rul era c`-l v`zuse pe Dale pe peronul hotelului [i acesta nu era singur! Era \mpreun` cu necunoscuta din port, care \l

36

JEANNE WALLACE

]inea de bra]. Laurence nu se ridic` decât atunci când \i v`zu urcând \ntr-o luxoas` limuzin` american` [i plecând, cu femeia la volan. Rico o \ntreb`, cu un aer trist: – Vre]i s` lua]i un alt taxi ca s` v` \ntoarce]i \n ora[? – Nu, nu! \l asigur` ea. Nu voia s` se \ntoarc` prima pe vas, ci dimpotriv`, ar fi dorit s`-i lase impresia lui Dale c` petrecuse o zi minunat` [i c` sosise \n ultima clip`. – A[teapt`-m` aici, Rico. Mi-ar pl`cea s` v`d [i restul insulei dup` ce iau masa. |i \ntinse bani [i pentru masa lui [i, dup` zâmbetul tân`rului, \[i d`dea seama c` \[i f`cuse un prieten. Ca aperitiv, a ales pepene galben extrem de parfumat, apoi a luat ni[te cl`tite crocante cu pe[te [i ca desert banane cu miere. Toate acele mânc`ruri erau noi pentru ea [i se hot`r\ s` mai guste [i din punchul de Caraibe. Se \ntoarse apoi la Rico [i \[i continuar` drumul printre planta]iile de trestie de zah`r [i marile propriet`]i cu frumoasele lor case coloniale. V`zu apoi plajele str`juite de palmieri [i cl`diri noi, printre care [i aeroportul. |[i terminar` excursia vizitând parcul public din Bridgetown, care era o adev`rat` simfonie de culori. Laurence \i atrase aten]ia [oferului c` trebuia s` se \ntoarc` \n port la timp. – Nu v` face]i griji, vom ajunge la ]anc, spuse el zâmbind cu toat` dantura. Pe drum, Rico \i punea \ntreb`ri despre Anglia, \n schimb Laurence era interesat` de istoricul locurilor pe care le vizitau.

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

37

Deodat`, se sim]i foarte singur`. Dale i-ar fi putut servi drept ghid, dac` nu l-ar fi p`r`sit cândva... Acum era prea târziu! Rico o \ntreb`, cu un aer timid: – Sunte]i c`s`torit`? – Sunt v`duv`. Dar tu? – Nu, nu sunt \nsurat. Laurence se a[tepta la acest r`spuns, deoarece Rico p`rea foarte tân`r, \ns` acesta ad`ug` f`r` nici o jen`: – Dar am cinci copii [i o prieten`. Laurence fu prea uluit` ca s` mai poat` spune ceva [i Rico ad`ug` vesel: – Ne vom c`s`tori \n vara asta sau de Cr`ciun. Avem timp! Tân`ra \l \ntreb` dac` erau departe de port, ca s` schimbe subiectul discu]iei. Soarele \ncepea s` apun` [i se temea s` nu \ntârzie. – Nu suntem prea departe. Vreau s` v` ar`t monumentul amiralului Nelson. Deodat`, spuse: – Nu vre]i s`-mi vede]i copiii? Casa mea este foarte aproape, uita]i, acolo! spuse el ar`tând spre un punct la orizont. – Acela e satul t`u? – E numai un c`tun de trei-patru case, o corect` el. {i \ntr-adev`r, ce mai case! Erau ni[te magherni]e din lemn [i tabl`, dar Laurence se hot`r\ s`-i fac` pl`cerea. A[adar accept` s`-i cunoasc` pe copii [i pe prietena lui. Cobor\ din ma[in` zâmbind. – Stau numai câteva minute! Dar u[a uneia din magherni]e se deschise brusc [i o femeie alerg` spre Rico. |l prinse de c`ma[` [i striga la el \ntr-un

38

JEANNE WALLACE

amestec ciudat de creol` [i englez`. Rico se \ntoarse spre Laurence [i \i spuse: – S-a \ntâmplat ceva cu cel mic. Veni]i [i dumneavoastr`? |ntre timp, din cas` ie[iser` patru copii care o priveau curio[i pe Laurence. Apoi alergar` chiuind spre taxi [i se c`]`rar` pe el. Laurence \i urm` pe Rico [i pe Judy, tân`ra antilez`. Pe mas` se afla un co[ \n care se afla culcat un bebelu[. Acesta gemea \ncontinuu, f`r` s` plâng`. St`tea cu genunchii la gur` [i era ro[u la fa]`. Laurence observ` bra]ele [i picioarele rahitice ale copila[ului. Cu permisiunea lui Judy, se a[ez` pe un scaun cu sugarul pe genunchi. – Tocmai o \mbr`cam s-o culc [i când deodat` s-a... \n]epenit! se v`ic`rea Judy. {ti]i cumva ce ar putea s` aib`? – Cred c` da. Adic` sper c` [tiu. Laurence se uit` \n jurul ei. |i trebuia mult` ap` cald` ca s`-i fac` baie feti]ei ]inând-o de sub]iori. Judy umplu imediat un lighean care servea drept cad`. Laurence cufund` de mai multe ori copilul \n ap` [i apoi \i puse pe frunte un prosop \nmuiat \n ap` rece. Trecur` dou`zeci de minute. Laurence v`zuse destul de multe cazuri de convulsii ca s` fie sigur` de tratamentul pe care-l aplica. Sugarul \ncepu s` dea semne de \nviorare. |n sfâr[it, picioarele i se destinser` [i fa]a acesteia c`p`t` o culoare aproape de cea normal`. – Criza s-ar putea repeta. Trebuie s` fie v`zut` de un doctor. Po]i s` chemi pe cineva, Rico? El cl`tin` din cap.

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

39

– Doctorii se g`sesc numai la spital. – Atunci, s-o ducem acolo imediat, \i ordon` Laurence uitându-se la ceas. Spera ca ora[ul s` nu se afle prea departe [i c` pentru a ajunge la spital n-o s`-i ia prea mult timp. Cu pu]in noroc, ar fi putut s` ajung` la vas \nainte de plecarea acestuia. Dar când Rico opri ma[ina \n port, ora de plecare trecuse de mult. A[teptaser` prea mult la spital. Ar fi putut s` ia alt taxi, dar ]inuse neap`rat s`-i explice ea \ns`[i infirmierei ce se \ntâmplase cu bebelu[ul. Credea c` i se va ierta \ntârzierea atunci când va relata incidentul c`pitanului. Foarte stânjenit, dar [i recunosc`tor, Rico refuz` s` i se pl`teasc` la sfâr[it cursa, dar Laurence, [tiindu-l s`rac, \l convinse s` accepte, apoi se urc` pe vas. Dale se afla pe punte. Era convins` c`-i va lua \ntârzierea drept o \nc`lcare a regulilor de naviga]ie. Nu era singur, \ns`. |n timp ce se apropiau de ea, \nso]itoarea lui \i [opti acestuia: – Te a[tept \n salon. Vino [i tu acolo \nainte de plecarea vasului. El d`du din cap [i o l`s` s` plece. Ar`t` spre panoul de afi[aj [i o \ntreb`: – Nu [tii s` cite[ti? Sau ai \ntârziat dinadins? Nu cumva din cauza firii tale miloase a trebuit s` st`m cu to]ii s` te a[tept`m? Nu ne-am \nscris la vreun maraton, dar oricum, avem un program de respectat. Laurence fu uluit` s`-l aud` rostind acele cuvinte sarcastice. N-avea nici un drept s` se poarte a[a cu ea! De[i era proprietarul companiei, singura autoritate de la bordul vasului era c`pitanul Kitchin. Când \l v`zuse pe Dale, avusese

40

JEANNE WALLACE

de gând s`-i explice cum stau lucrurile, dar acum nu voia s` se lase intimidat` de el, din moment ce nici m`car nu apucase s` deschid` gura! – |ntr-adev`r, am \ntârziat din motive \ntemeiate. Când v`zu c` avea de gând s` plece, o prinse de bra]. – Nu vrei s`-mi spui [i mie despre ce este vorba? – Nu sunt obligat`. |i voi comunica totul c`pitanului. – Dac` a[ fi \n locul t`u, a[ a[tepta s` mi-o cear` el. {tie c` ai sosit, dar nu cred c` ar fi indicat s` te duci la el acum, când este ocupat cu preg`tirile de plecare. Dale o privi atent. Vântul \i ciufulise p`rul [i \[i [ifonase hainele \n timp ce se agita s` salveze copilul. – Parc` ai fi sc`pat dintr-o \nc`ierare... Dar ce m` intereseaz` pe mine ce ]i s-a \ntâmplat? De fapt, ai plecat singur`... – Nu era nimeni care s` m` \nso]easc`. – Willis [i Cave au plecat \mpreun` cu tinerii \nsur`]ei. Ai fi putut s` mergi cu ei, dac` ai fi vrut. Ei s-au \ntors la timp! – Eu am \ntârziat, dar m` mir c` \]i faci atâtea probleme. Credeam c` ideea de a nu m` \nso]i, ca s` salvezi aparen]ele, \]i va face pl`cere. Peste pu]in timp, nu va mai trebui s`-]i faci griji pentru mine. El d`du din umeri. – St.Just este o insul` mic` [i am obiceiul s` invit adesea la mine turi[ti caza]i la Marechal. Prin locurile astea, ca [i \n Barbados, exist` multe pericole necunoscute de tinerele femei imprudente. Pe aici nu sunt, ca \n Anglia, str`zi bine luminate sau cabine telefonice. S-ar putea s` fie necesar s` supraveghem persoanele singuratice care nu [tiu ce le a[teapt`... [i uneori chiar s` le s`rim \n ajutor...

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

41

Sim]indu-se lezat`, Laurence se gr`bi s`-i dea replica. |[i ridic` ochii mari spre figura \mpietrit` a fostului ei iubit. – Po]i s` fii lini[tit. Nu stau decât cincisprezece zile la St.Just. Atunci când n-o s` circul \mpreun` cu grupul de turi[ti, o s` r`mân cuminte la hotel. – Cred totu[i c` nu acesta era scopul c`l`toriei tale. – Nu, \ntr-adev`r. |l p`r`si \nainte ca el s` mai apuce s-o \ntrebe: „Atunci care este“? Dac` i-ar fi pus acea \ntrebare, n-ar mai fi putut s`-l ignore mult` vreme. Ar fi fost la discre]ia iubirii pentru el. O iubire f`r` speran]`. Dup` ce \n dup`-amiaza aceea realizase cât de singur` era, se \ntreba ce pl`cere putea s`-i mai fac` acea croazier` costisitoare... |n cazul \n care Dale s-ar fi purtat mai frumos cu ea, i-ar fi spus adev`rul despre \ntreaga t`r`[enie [i i-ar fi explicat de ce a \ntârziat. I-ar fi ar`tat c` pentru ea nu se schimbase nimic, c` \l iubea [i acum [i c` sim]ea nevoia s` fie iubit` de el. Dar Dale nu mai era ca \nainte. Era de nerecunoscut. Faptul c` \[i c`lcase pe mândrie \n fa]a lui [i el o respinsese, era de nesuportat pentru tân`ra femeie... Trebuia totu[i s` joace \n continuare \n comedia aceea jalnic`. Niciodat` cincisprezece zile nu i se p`ruser` mai lungi ca acum. La cin`, se trezi a[ezat` lâng` doctorul Gellhorn. F`r` s`-i dea nici o aten]ie lui Dale, care st`tea lâng` ea, Laurence \i povesti doctorului toat` aventura prin care trecuse pe insul`. Acesta p`ru interesat [i o felicit` pentru c` \i aplicase copilului tratamentul corect. Apoi o lini[ti: – Odat`, un vas a plecat cu mare \ntârziere din cauza unei ducese care \[i pierduse cheile. |n cele din urm` le-a g`sit \n buzunarul ei. Sunt convins c` n-o s` ai probleme cu c`pitanul.

42

JEANNE WALLACE

Ultima noapte petrecut` la bord avea un aer festiv, dar Laurence, \n]elegând c` petrecerea urma s` se termine târziu, se hot`r\ s` mearg` la culcare. Voia s` fie treaz` atunci când „Chaconia Lady“ va sosi la St.Just. A[adar, \[i lu` r`mas-bun de la c`l`torii a[eza]i la masa ei. Dale, stând cu coatele sprijinite de bar, st`tea pu]in mai departe de micul grup care o \nconjura pe tân`r`. Nu \nchise u[a cabinei cu cheia, deoarece nu observase c` este urm`rit`. Deodat`, \n cadrul u[ii \[i f`cu apari]ia silueta lui Dale. Era evident c` b`use foarte mult, chiar se temea c` este beat cri]`. – Ce vrei? Sunt obosit`, vreau s` m` culc, spuse ea pe un ton rece. – Nimic din ceea ce ]i-ai putea dori de la un alt b`rbat. Avea vocea sigur` [i privirea direct`, dar tinerei i se f`cu fric`. O urm`rise cu prea mult` discre]ie. Probabil c` b`use mult prea mult \ns`, ca s` mai vrea s` continue discu]ia, dup` ce se impuseser` pe punte prin ni[te vorbe atât de caustice. – E[ti un b`d`ran! |nc` n-am aflat totu[i de ce te afli aici! El \i r`spunse printr-o \ntrebare: – De ce nu mi-ai spus adev`ratul motiv pentru care ai \ntârziat? – Pentru c` nu aveai nici un drept s` m` \ntrebi [i nici s` m` amenin]i. – {i Brian Gellhorn avea acest drept? – El nu se poart` ca un tiran! – Numai din cauza mândriei tale proste[ti [i a ne\ncrederii pe care o manife[ti fa]` de mine nu mi-ai spus adev`rul!

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

43

– Exact, din mândrie. Dar acum c` ]i-am satisf`cut curiozitatea, ce mai vrei de la mine? |nc` m` b`nuie[ti c` am min]it? Trebuia cu orice chip s`-l fac` s` ias` din cabin`. |i spuse pe un ton dispre]uitor: – Dac` ai venit s` te scuzi pentru c` te-ai purtat ca un b`d`ran, afl` c` apreciez cu atât mai mult gestul t`u cu cât o faci fiind \n stare de ebrietate. V`zu imediat ce gre[eal` mare f`cuse, observând furia din ochii lui Dale. Se apropie de ea [i \i [opti scrâ[nind din din]i: – Dac` mai spui o singur` dat` a[a ceva, o s` regre]i amarnic! – De ce s` nu spun? Te-ai fi purtat atât de mâr[av, dac` ai fi fost treaz? Peste mai pu]in de dou`sprezece ore nu vom mai fi obliga]i s` ne vedem. |n timpul [ederii mele la St.Just, voi c`uta s` nu te mai \ntâlnesc [i cred c` [i tu vei proceda la fel, dar a[ avea rug`mintea s`-mi la[i amintirea unei desp`r]iri frumoase. Nu m` face s` te ur`sc! Dar apelul ei disperat la ra]iune se sold` cu un e[ec. Dale continu`: – Dac` ai de gând s` m` ur`[ti pentru un motiv atât de lipsit de importan]`, afl` c` am chef s`-]i dau un motiv mult mai serios... Ea se d`du \napoi \ngrozit` atunci când se apropie [i mai mult de ea. Strig`tul ei de spaim` se stinse \ntr-un geam`t u[or atunci când el o cuprinse cu bra]ele lui puternice. Nu spera s` se poat` m`sura cu for]a lui fizic`. Dale nu o strângea \n bra]e din dragoste. El se aplec` spre ea, dar atunci când \[i lipi buzele de ale ei, tân`ra femeie \n]elese c` o f`cuse numai pentru a o umili [i a o supune for]ei lui virile.

44

JEANNE WALLACE

A[a cum \i promisese ceva mai devreme, acum avea \ntr-adev`r un motiv serios pentru a-l ur\. Mângâierile lui Dale erau atât de controlate [i de studiate, \ncât tân`ra \[i d`du seama c` Dale nu era beat [i sim]i cu groaz` c` trupul ei, nemaiascultând de ra]iune, se l`sa invadat de dorin]a provocat` de Dale. Faptul c` se g`sea pentru a doua [i ultima oar` \n bra]ele lui f`r` voia ei reprezenta pentru ea o adev`rat` tortur`, asem`n`toare cu o violare a sentimentelor, lucru care o speria \ngrozitor. {i cu toate astea, se lipea [i mai tare de trupul lui, sperând din tot sufletul s` nu fie ultima oar` când \i sim]ea c`ldura trupului prin c`ma[a sub]ire... |ntoarse capul, dar el o for]` s` se uite la el, ]inând-o de b`rbie f`r` nici un pic de tandre]e. Apoi \i d`du drumul [i \i spuse ironic: – Ce trebuie s` le spun celor care m-au v`zut venind dup` tine [i care acum probabil stau ca pe ace de ner`bdare? Sau trebuie s` te las s` plângi pe um`rul lui Brian Gellhorn, cu riscul de a-mi vedea numele târât \n noroi? Oricum ar fi, cred c` ai dreptate: dat fiind c` a[a stau lucrurile, nu e nevoie s` ne mai vedem la St.Just... Laurence nu l-a mai v`zut pe Dale pân` la sosirea lui vasului \n port, a doua zi diminea]`. De[i avusese o noapte alb`, se urcase devreme pe punte. Vârfurile mun]ilor de pe insul` erau \nv`luite \ntr-o cea]` sub]ire. V`zut dinspre mare, St.Just ar`ta mai bine decât insula Barbados. De la ]`rm porneau ni[te suprafe]e \mp`durite. Mai sus de micul port cl`dirile erau coco]ate pe pantele dealului, pres`rat cu pete de verdea]`. La ora aceea puteai s` crezi c` insula este nelocuit`. Nu se vedea nici un semn de via]`.

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

45

|n afar` de Dale, to]i pasagerii erau pe punte. Willis, Cave [i doctorul Gellhorn pentru a \ncerca s` redescopere locurile deja cunoscute, perechea tân`r` [i Laurence ca s` admire acel peisaj de vis. Stând lâng` Laurence, doctorul \i [opti: – Ia spune-mi, e[ti mul]umit` de ceea ce vezi? Ea se \ntoarse spre el cu figura luminat` de un zâmbet radios: – Oh, da! E absolut \ncânt`tor! Fa]` de St.Just, Barbadosul nu e nimic! – A[a este. Nou`, celor din St.Just, ne place s` credem c` acesta este purul adev`r. Noi tr`im din comer], ca [i cei din Barbados, dar consider`m aceast` activitate ca pe un fel de schimb \n natur`. Petrecem mult timp mergând la plaj` [i distrându-ne... Spune-mi, continu` el dup` o pauz`, chiar crezi c` vei putea s` te strecori precum Cenu[`reasa la sfâr[itul [ederii pe insul`? – A[a trebuie. – |n]eleg. Te \ntorci \n Anglia ca s`-]i g`se[ti un loc de munc`. Dar de ce neap`rat \n Anglia? – De ce nu? E ]ara mea natal`... Schi]` un zâmbet for]at. {i nu pot s`-mi iau bilet decât pân` \n Anglia, nu mai departe. – Exist` locuri pe p`mânt pentru care nu te va costa prea mult biletul, poate chiar mai pu]in. De exemplu, suntem adesea nevoi]i s` apel`m la Barbados pentru un anumit num`r de opera]ii pe care micul nostru spital nu le poate face. Avem mare nevoie de oameni ca tine, dar nu exist` a[a ceva pe aici. Dac` te vei hot`r\ s` r`mâi \n insule [i s`-]i cau]i un post de psihoterapeut, nu-]i va fi greu s`-]i g`se[ti de lucru. Ce p`rere ai?

46

JEANNE WALLACE

– E imposibil. Nu pot s` r`mân aici. Dar de ce dori]i s` m` convinge]i s` nu m` \ntorc la mine \n ]ar`? – Par]ial, cred c` nu te-ai gândit la anumite cheltuieli inevitabile. – Ce fel de cheltuieli? – Trebuie s` pl`te[ti pentru a sc`pa de a[a-zisa ta bog`]ie. Nu este u[or s`-]i g`se[ti un serviciu acolo \n luna martie. Aici e suficient s` ceri. Soarele simplific` foarte mult problema hainelor [i mâncarea este foarte ieftin`. Nu este nevoie s`-]i \nnoie[ti garderoba. Noi tr`im tot anul \n c`ma[` [i pantaloni scur]i [i po]i ob]ine un serviciu cât ai zice pe[te. Nu este decât o sugestie, dar ar fi preferabil s` te gânde[ti mai bine la ce ]i-am spus, o sf`tui el punându-i mâna cu prietenie pe um`r. – V` mul]umesc, sunte]i foarte amabil, dar oricum este imposibil. – De ce? }i-e team` cumva ca tovar`[ii t`i de c`l`torie s` nu râd` de hot`rârea pe care o vei lua? – Chiar dumneavoastr` m-a]i avertizat c` mai mult ca sigur m` voi \ntâlni cu Dale Ransome. – Dale? Da, dar am promis c` voi p`stra secretul pe care mi l-ai \mp`rt`[it. }ii neap`rat ca el s` nu afle, nu-i a[a? – Da. – Chiar dac` jocul t`u va fi interpretat drept o comedie nevinovat`? – Lui nu i se va p`rea amuzant. Oamenilor nu le place s` fie tra[i pe sfoar`. – Numai dac` gluma \i prive[te personal, dar mi-ai spus c` tu [i cu el nu... – Nu am fost atât de apropia]i cum cred unii, dar nu trebuie s` [tie nimeni c` joc teatru.

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

47

– Foarte bine, e[ti o persoan` adult` acum. Cât stai la Marechal, n-o s`-l invit niciodat` la mine, m` voi \ntâlni cu el \n alt` parte. C`ci sper c` [tii c` trebuie s` vii s-o cuno[ti pe so]ia mea, Marthe. – A[ fi \ncântat`! – Atunci, a[a r`mâne. |]i voi da telefon ca s` stabilim o \ntâlnire. Sunt multe locuri pe insul`, situate departe de re[edin]a lui Dale, unde am putea s` mergem. Ah! exclam` el. Te a[teapt` vreo ma[in` a hotelului? – Bine\n]eles. – Marthe trebuie s` fie deja \n port. Nu uita c` acum ne spunem doar „la revedere“. }i-ai luat r`mas-bun de la Dale? – Nu \nc`. Nu pare s` fie pe punte. – Nu. De obicei se treze[te devreme, dar poate a b`ut un pic mai mult asear`...

Capitolul 4 Vasul r`mase la chei vreme de patruzeci [i opt de ore. Desc`rcarea bananelor, fructelor de avocado [i bumbacului din insul` era un spectacol grandios. Turi[tii, ca [i locuitorii insulei, erau fascina]i. |n zorii celei de-a treia zile, plecase [i \mpreun` cu el se dusese [i simbolul nebuniei lui Laurence. Hotelul Marechal era foarte luxos. Oferea o priveli[te splendid` spre port [i plaj`. Aceasta din urm` se \ntindea pân` la marginea unei p`duri luxuriante. Din loc \n loc, plaja era scobit` \n form` de mici golfule]e ascunse \n spatele stâncilor la poalele c`rora clipoceau valurile m`rii. Clien]ii erau \n mare parte americani sau canadieni. |n fiecare noapte se d`dea un soi de bal. Dup` cin`, se dansa dup` melodiile intonate de o orchestr`. |ntotdeauna se g`sea câte un client care se servea de câte un pretext ca s` organizeze o petrecere [i aproape toate se sfâr[eau adesea printr-o baie \n piscin` la miezul nop]ii sau o plimbare cu ma[ina \n mun]i. De dou` sau de trei ori, \ns`[i conducerea hotelului organiza o petrecere \nainte de mas`, dar Laurence

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

49

nu participa la ele. Acestea aveau loc la bar [i ea se temea s` nu se \ntâlneasc` din \ntâmplare cu Dale. Era foarte posibil ca acesta s`-[i invite vreun prieten la mas`. Se angajaser` unul fa]` de altul s` se evite cât mai mult posibil [i n-ar fi suportat ca la \ntâlnirea lor \ntâmpl`toare s` mai asiste [i martori. Brian Gellhorn se dovedi a fi un bun prieten. |n a doua diminea]` de la sosire, sun` telefonul. La cap`tul cel`lalt al firului, o voce pl`cut` se prezent` [i o invit` la mas`. Era Marthe Gellhorn. So]ia doctorului avea \nf`]i[area asem`n`toare cu vocea: era scund`, distins` [i avea p`rul brunet inelat. La \nceput, Laurence era mai re]inut`, ne[tiind ce-i povestise Brian despre ea, dar \[i d`du seama destul de repede c` \i p`strase secretul [i se l`s` cucerit` de polite]ea rafinat` a gazdei. |nc` de pe drum, Marthe \i dovedi c` nu era la curent cu tensiunea care exista \ntre Dale [i Laurence. Ar`tând cu mâna spre o cas` ascuns` \n spatele unor copaci, \i spuse: – Acela este Saint Michel, proprietatea lui Dale Ransome. A c`l`torit \mpreun` cu tine, nu-i a[a? Brian mi-a spus. Nu ]i se pare c` e un b`rbat \ncânt`tor? Este unul din cei mai buni prieteni ai no[tri. Ne vedem adesea când este pe insul`, dar mi-a spus Brian c` nu r`mâi aici decât cincisprezece zile, a[a c` mi-e team` c` nu va fi posibil s` v` invit pe amândoi odat`. L-a anun]at pe Brian c` este foarte ocupat [i c` nu poate onora nici o invita]ie timp de cel pu]in o lun`! Nu m` mir` deloc! Când se \ntoarce din c`l`torie, ne vedem destul de rar. |n plus, acum trebuie s` aib` grij` de fratele lui. {tii ce i s-a \ntâmplat nefericitului? Evitând s` se pronun]e asupra farmecului lui Dale, Laurence \i r`spunse:

50

JEANNE WALLACE

– Da. So]ul dumneavoastr` mi-a vorbit despre Olivier [i un alt pasager mi-a relatat accidentul pe care l-a suferit. – Acest fapt l-a schimbat foarte mult pe Olivier. Lui Brian nu-i place s` vorbeasc` despre pacien]ii lui, dar cred c` el consider` c` boala acestuia este localizat` la cap. Sufer` de un fel de blocaj. Oh! Am \nceput s` m` port ca o ]a]`! exclam` ea râzând. Ma[ina continua s` urce pe serpentinele abrupte ale dealului, apoi se \ndrept` spre o cas` din lemn \nconjurat` de o gr`din` plin` cu flori [i umbrit` de ni[te copaci uria[i [i ciuda]i de culoare ruginie. Când a ap`rut doctorul, Marthe [i Laurence luau masa pe teras`. Chiar \nainte de sosirea so]ului s`u, Marthe \i ar`tase o potec` \ngust` care f`cea leg`tura \ntre gr`dina lor [i proprietatea lui Dale. Apoi nu mai vorbir` despre el. Aceea a fost prima din nenum`ratele invita]ii \n casa lor. Cei doi Gellhorn au f`cut \mpreun` cu Laurence turul insulei [i i-au ar`tat planta]iile de bananieri. S-a \nscris temporar ca membr` a Yaht Clubului [i a participat la activit`]ile acestuia. Dup` atâ]ia ani \n care cele mai pasionante \ntâlniri le avusese cu dentistul sau coaforul ei, Laurence se bucura din plin de sejurul ei minunat. Oamenii din jurul ei p`reau s` o aprecieze [i le f`cea pl`cere s` se afle \n compania ei. Spre sfâr[itul celei de-a doua s`pt`mâni petrecute la St.Just, Brian o invit` din nou s` ia masa de prânz la el acas`. |i spuse c` Marthe fusese nevoit` s` se duc` \n ora[ [i nu [tia dac` se va \ntoarce \nainte de venirea lor. So]ia lui Brian era atât de.... bucuroas` când ap`ru, \ncât murea de ner`bdare s` li se dest`inuie:

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

51

– {tii peste cine am dat pe strada Iezui]ilor? Era Dale \n persoan`! St`tea singur \n ma[in` [i era gata-gata s`-mi scape printre degete, dar nu l-am l`sat s` fug`. „De când te-ai \ntors din Anglia, nu mi-ai f`cut nici o vizit`“, i-am spus eu. „Acum am pus mâna pe tine [i trebuie s` vii neap`rat la noi la mas`. Nu admit nici un refuz“. Brian arunc` o privire spre Laurence [i o \ntreb`: – I-ai spus c` nu va fi singurul invitat? – Oh, nu! Nici nu m-am gândit s`-l anun]. Iart`-m`, draga mea! Dar nu e prea grav, nu-i a[a? Dale [i Laurence se cunosc deja. – Da. {i deci va veni? – A[a a promis. Trebuie s` vin` din clip` \n clip`. Rolul de gazd` o f`cea pe Marthe s` fie u[or nervoas`. – |i voi spune lui Claribel s` pun` masa pentru patru persoane, le strig` ea peste um`r. – |mi pare r`u pentru acest eveniment neprev`zut, se scuz` Brian. Laurence \[i mu[c` buza de jos [i-i spuse: – Sta]i lini[tit, nu sunt atât de fricoas`. N-am nimic s` v` repro[ez [i, oricum, voi pleca curând de aici. Atâta vreme cât Dale nu va afla.... – Dac` nu va depinde decât de mine, po]i s` fii sigur` c` secretul t`u este bine p`strat. Evident c` nici Marthe nu-i va spune nimic. }i-ai rezervat bilet pentru \ntoarcere? – Nu. M` voi ocupa mâine de aceast` problem`. Marthe veni \n mijlocul lor. Auzise ma[ina lui Dale. Se ridicar` \n picioare [i a[teptar` ca Dale s` parcheze [i s` coboare. Acesta \i strânse mâna lui Brian [i o \mbr`]i[` pe Marthe.

52

JEANNE WALLACE

– M-ai ademenit precum cântecul sirenei! Acum ar fi trebuit s` fiu cu directorul b`ncii mele... glumi el. O v`zu pe Laurence, dar nu manifest` nici un fel de surpriz`. Tân`ra femeie nu se prea sim]ea \n largul ei. – Scuz`-m` c` nu ne-am \ntâlnit de când am sosit, dar mi s-a spus c` e[ti r`sf`]at` [i plimbat` peste tot de prietenii no[tri. – A[a este. Toat` lumea se poart` extrem de frumos cu mine. N-am prea avut timp s` m` plictisesc. – Oamenii de pe meleagurile astea \i primesc \ntotdeauna cu bra]ele deschise pe cei cu care se aseam`n`, [opti el. Dar Laurence fu convins` c` o spusese numai din polite]e. Marthe disp`ru din nou [i Brian le oferi câte un pahar de punci. Dale o \ntreb` pe Laurence: – Te \ntorci \n Anglia pe un vapor al companiei Halcyon, de exemplu „Cassia Lady?“ Sau mergi mai departe, spre Miami sau New York? – Nici una, nici alta. Voi lua avionul. – A fost o c`l`torie cam scurt`. Nu [tiu dac` merita osteneala... – Ba da, dimpotriv`! Am v`zut o mul]ime de lucruri [i mi-am f`cut o gr`mad` de prieteni. N-a fost vorba decât despre o scurt` vacan]`. – Vacan]`? P`i, o femeie ca tine nu este liber` tot timpul? – Oare exist` pe lume oameni a c`ror via]` reprezint` o vacan]` permanent`? Dac` ar exista, probabil c` ar fi groaznic de plictisitor. „{i slav` Domnului, via]a mea nu este deloc a[a“, \[i spuse ea. – A[a este. Am uitat c` te intereseaz` ac]iunile de binefacere [i alte treburi de genul `sta, o ironiz` el.

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

53

Probabil c` Brian se sim]ea jenat de faptul c` fusese martor la discu]ia lor, \[i spuse Laurence. Ea nu-i oferise acestuia alt motiv pentru refuzul de a-l \ntâlni pe Dale decât teama de a nu i se descoperi secretul. – De când m-am \ntors, n-am primit nici o veste de la Olivier, \i spuse Brian lui Dale. – A]i fi fost binevenit dac` a]i fi trecut pe la el zilele astea. – |n calitate de vecin sau de medic? – Ambele. – Dat fiind c` tot \i promisesem lui Laurence s`-i ar`t Mont Michel, a[ putea s` m` duc s`-l v`d \nainte de plecarea ei? Laurence evit` cu grij` privirea lui Dale, dar a[tepta cu ner`bdare r`spunsul acestuia. – Bine\n]eles, \i r`spunse el f`r` nici o ezitare. Eu trebuie s` plec \n Barbados mâine, unde voi r`mâne o s`pt`mân`. Pute]i s` merge]i s`-i face]i o vizit`. – Da, dar Laurence s-a hot`rât s` plece acas` \n weekendul acesta. Oricum, era deja timpul s`-l v`d pe Olivier, a[a c` vom merge imediat ce Laurence va avea un moment liber. |i voi da un telefon \nainte. Dale se \ntoarse spre tân`r`: – P`cat, dar dup` câte se pare \ntâlnirea asta nea[teptat` echivaleaz` cu un r`mas-bun. |i vei da adresa din Anglia Marthei [i lui Brian? Data viitoare când mai vin acolo, \mi dai voie s` te sun [i s` lu`m masa \mpreun`? Dac` ar fi ]inut neap`rat s-o fac`, i-ar fi cerut-o personal, \[i spuse tân`ra. Invita]ia lui era rece [i lipsit` de orice sens. Dup` ce servir` masa, Dale \i propuse s` o \nso]easc` la hotel. Laurence fu mirat` când Brian refuz` invita]iile lui \n locul ei, pentru care oferi [i un motiv.

54

JEANNE WALLACE

– Am stabilit s` ne petrecem ziua \mpreun`. Pentru sear` are deja program, dar o voi aduce devreme \napoi la hotel. Apoi [i-au luat r`mas-bun de la Dale. Brian [i Marthe l-au rugat s` nu mai a[tepte o invita]ie special` pentru urm`toarea vizit`. V`zând cum dispare ma[ina lui dup` o curb` a [oselei, Laurence se lini[ti. Nu putea s` uite iubirea ei pentru acel b`rbat [i \[i pierduse orice speran]` de a o mai vedea \mplinit` vreodat`. |nainte s` plece de la familia Gellhorn, \i promise Marthei s` vin` s-o mai vad` o dat` \nainte de plecare. Dup` ce se \ntoarse la hotel, tocmai se preg`tea s` trimit` ni[te flori pentru a-i mul]umi amabilei ei gazde, când avu marea surpriz` s` primeasc` un telefon de la Brian. – Dale ia avionul pentru Barbados \n seara asta. A[ vrea s` te duc mâine la Mont Michel, dac` e[ti de acord. Olivier Ransome ne a[teapt`. Vin s` te iau dup`-amiaz`. Po]i s` mergi? Minunat! Brian t`cu câteva clipe, apoi spuse: – Laurence? – Da? – Nu-]i cump`ra bilet pentru sâmb`t` \nainte s` te \ntâlne[ti cu mine. Ea accept` f`r` s`-i mai spun` c` risca s` r`mân` f`r` loc \n cazul \n care se va ocupa de problem` prea târziu. |l \ntreb` \ns` de ce trebuia neap`rat s`-[i amâne plecarea. El \i r`spunse: – Iart`-m`, dar nu pot discuta despre asta la telefon, [i \nchise. Tân`ra r`mase cu gura c`scat` de uimire [i, atunci când el o sun` a doua zi, \i spuse numai c` trebuia s` nu-[i ia bilet

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

55

imediat, f`r` s`-i mai ofere [i alte explica]ii. |n sfâr[it, opri ma[ina la marginea drumului cu pu]in \nainte de a ajunge la re[edin]a familiei Ransome. El se \ntoarse spre ea, stând \n continuare cu mâinile pe volan: – O s` te mire ce \]i voi spune acum. Iat` care este adev`rul: a[ vrea ca vizita ta la Olivier s` aib` un aspect la fel de profesional ca [i al meu. – Profesional? Ce vre]i s` spune]i? El \ncepu s` râd` când v`zu cât de nedumerit` era. – Am \n]eles, crezi c` am \nnebunit brusc. Lini[te[te-te, nu e cazul. Olivier este un caz dificil. Persoana lui necesit` \ngrijiri speciale, pe care eu nu sunt \n m`sur` s` i le dau. Nu are nevoie numai de tratament fizic, ci [i de unul psihic. M` gândesc c` experien]a ta \mi poate fi de mare ajutor pentru a-l vindeca. Dale, Marthe sau altcineva, ]i-a povestit ceva despre aventura pe care a tr`it-o? – Am auzit ceva la bordul lui „Chaconia Lady“. A r`mas paralizat par]ial dup` un accident de ma[in`, dup` câte am \n]eles. Are probleme ortopedice [i nu d` nici un semn de ameliorare. – Tare mi-e team` c` nici nu vrea s` fac` vreun efort \n acest sens. Pentru a-l putea vindeca, trebuie mai \ntâi s`-i spargem blocajul mental. Este tân`r [i puternic. |n mod normal, nimic nu ar putea s` stea \n calea unei vindec`ri complete cu ajutorul tratamentului [i exerci]iilor de recuperare zilnice. Lui i-a intrat \ns` \n cap c` nu se poate vindeca [i refuz` s` se supun` oric`rui tratament psihologic sau fiziologic. |mi dai voie s`-]i vorbesc \n calitate de medic despre acest b`iat câteva minute?

56

JEANNE WALLACE

Laurence accept`, cu atât mai mult cu cât era foarte interesat` profesional, deoarece \n felul acesta \[i amintea de cazurile cu care avusese de-a face pe vremea când \[i practica meseria. Dup` ce explica]iile lui Brian luar` sfâr[it, ea \i spuse: – Se \ntâmpl` destul de des ca unii oameni, mai ales dac` sunt tineri, s` se lase prad` disper`rii. Nu pot sau nu vor s` cread` c` orizontul nu le este \nchis pentru totdeauna. – Da, se mai \ntâmpl`. La \nceput [i uneori starea aceasta dureaz` destul de mult, v`d totul \n negru, dar imediat ce accept` tratamentul [i v`d c` fac progrese, totul se schimb`! Dificultatea cu Olivier const` nu numai \n faptul c` refuz` s` coopereze, dar mai este [i mândru de rezisten]a lui. M`rturisesc c` uneori \mi vine s`-i dau o b`taie la fund, mai ales pentru ranchiuna pe care o manifest` fa]` de Dale. – Dale conducea ma[ina atunci când a avut loc accidentul? Dar e o prostie! Pe de o parte, este gata s` se \mpace cu ideea nenorocirii lui, dar \n sinea lui \[i deplânge soarta. Are nevoie de un ]ap isp`[itor [i cel mai la \ndemân` i s-a p`rut a fi fratele lui. – Bine\n]eles. El era la volan. – Pe scurt, Olivier ar trebui s` fie internat \ntr-un spital [i s` urmeze un tratament. Dumneavoastr` \mi cere]i s`-l consult, având \n vedere experien]a pe care o am \n astfel de cazuri, ca s` v` confirm diagnosticul [i s` v` sf`tuiesc s`-l determina]i pe Dale s` ia o hot`râre \n acest sens? Brian se foi pe scaun, b`tu darabaua cu degetele pe volan, p`rând extrem de jenat: – Nu tocmai. De fapt, iat` motivul pentru care am hot`rât s`-]i cer s`-]i amâni plecarea: a[ vrea s` te ocupi de Olivier ca terapeut. Ce p`rere ai? Ea \l privi speriat`.

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

57

– Doamne sfinte! Nu pot s` accept! – |nc` nu l-ai v`zut! Nu refuza \nainte de a te \ntâlni cu el! – Dar nu pot s` r`mân aici! Doar [ti]i din ce cauz`! – {tiu c`, dup` ce te vei \ntoarce \n Anglia, va trebui s`-]i g`se[ti un loc de munc`, dar acum ai un motiv \ntemeiat s` nu mai pleci. Exist` chiar aici un pacient [i un serviciu pentru tine. Sunt convins c` ai suficient` personalitate ca s` duci aceast` sarcin` la bun sfâr[it [i imediat ce se va \ntoarce Dale... – P`i tocmai din cauza lui nu mai pot r`mâne! Brian se \ncrunt`, cu un aer mirat. – Acesta este motivul principal? Credeam c` s`r`cia este de vin`! – Nu... Da... Din ambele motive, se fâstâci ea. Acum, mai ales din pricina lui Dale. Am reu[it s` ascund acest secret fa]` de toat` lumea, cu excep]ia dumneavoastr`. Dale este ultima persoan` care a[ vrea s` afle. Plec duminic`, pentru c` nu vreau s`-l mai v`d niciodat`. Dac` afl` dup` aceea, oricum nu mai are nici o importan]`. Brian o privi cu ironie: – Acesta este lucrul cel mai important pentru tine: atâta timp cât te g`se[ti fa]` \n fa]` cu Dale, el nu trebuie s`-]i cunoasc` situa]ia real`. {tiu, am devenit complicele t`u, dar de ce crezi c` te-ar aprecia mai pu]in \n cazul \n care se afla? – N-o s` aib` vreo reac]ie mai deosebit`. Laurence \ncerc` s` trânteasc` o minciun`: – Nu, este numai o problem` de orgoliu: \n cazul \n care el sau o alt` persoan` ar afla adev`rul, m-a[ sim]i vinovat` [i stupid`. Brian o privi \n ochi: – Ascult`, feti]o, dac` n-o s` te sim]i niciodat` \n via]` stupid`, afl` de la mine c` e[ti o tân`r` norocoas`. Acum vom

58

JEANNE WALLACE

merge s`-l vedem pe fratele lui Dale. Eu cred c` e[ti \n stare s`-l aju]i [i \]i cer s` fii obiectiv`. – V` rog, nu-mi cere]i asta! N-are nici un sens s`-l v`d acum, când m` preg`tesc de plecare. – Nu uita c` am fost invita]i [i suntem a[tepta]i. Vei veni cu mine. Descrierea conacului Mont Michel pe care i-o f`cuse domnul Cave s-a dovedit a fi exact`. Era o cl`dire alb`, orientat` spre soare [i \nconjurat` de o paji[te pres`rat` cu straturi de flori. Laurence admir` nespus dimensiunile gr`dinii [i priveli[tea pe care o oferea \mprejurimile. Brian \i r`spunse: – Da. Dale are norocul s` aib` casa [i la \n`l]ime [i foarte aproape de mare. Vezi poarta aceea? De acolo porne[te o c`rare care duce la Orchid Point, o plaj` privat`. Anexa \n care locuia Olivier era legat` de casa mare printr-o alee acoperit`. – E un exemplu tipic de re[edin]` de var` pentru casa st`pânului atunci când servitorii locuiesc acolo. Odinioar`, ace[tia plecau \n fiecare sear` spre casele lor situate \n cartierele s`race ale ora[ului. Numai majordomul [i so]ia lui r`mâneau pe loc. Hector, majordomul lui Dale, locuie[te \n casa mare, anexa este rezervat` lui Olivier [i infirmierelor, atâta timp cât le suport`... U[a de la intrare era deschis`. Brian intr` [i-l chem` pe Hector. Imediat \[i f`cu apari]ia un antilez uria[ cu un zâmbet vesel pe buze [i p`rul cre], care \i forma un fel de aureol` \n jurul capului. – Bun` ziua, domnule doctor. Domnul nu este acas`. A plecat pentru o s`pt`mân` \n Barbados.

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

59

– {tiu, dar noi am venit la Olivier. Probabil c` ne a[teapt`. Putem s` intr`m? Hector abord` un aer jenat. – |[i face siesta. N-o s`-i plac` deloc s` fie trezit din somn. – Nu-i nimic. El ne-a invitat. Când ajunser` \n fa]a u[ii anexei, \l strig`. Dup` numai dou` minute, ap`ru un tân`r \ntr-un scaun cu rotile. Fa]a acestuia cu tr`s`turi ascu]ite nu era decât o palid` replic` a celei a lui Dale. Ochii lui cenu[ii erau reci [i avea col]urile gurii c`zute, dându-i un aer de om b`trân. Zâmbetul pe care i-l adres` lui Laurence era evident rodul unui efort politicos. – Ceai? le propuse el scurt. – Cu pl`cere, dar vreau s`-l preg`tesc eu, spuse Brian. Plec` din \nc`pere [i Laurence b`nui c` acesta era \ncântat c` o l`sase singur` cu Olivier. Pentru a \ntre]ine discu]ia, ea f`cu elogiul gr`dinii, dar Olivier i-o t`ie scurt. – Nu m` intereseaz` problema asta! Nu te mai obosi s` faci risip` de farmec! – Brian mi-a spus c` po]i s` cobori pân` la malul m`rii f`r` s` ie[i de pe potec`, mai \ncerc` ea odat`. – La malul m`rii? [uier` el cu o voce r`stit`. Vrei s`-]i ba]i joc de mine? Cum pot face a[a ceva? – Cineva, fratele t`u sau altcineva, poate s` te \mping`, spuse ea ar`tând spre scaunul cu rotile. {i dac` nu po]i \nota, m`car vei \ncerca s` plute[ti. Toate aceste activit`]i \]i vor prinde foarte bine. El o fix` cu ochii lui reci. – Acum \n]eleg de ce te-a adus doctorul cu el: ca s`-mi spui pove[ti de adormit copiii. F` bine [i scute[te-m` de aiurelile astea pe care le-am mai auzit deja de o mie de ori.

60

JEANNE WALLACE

– Dar ai \ncercat m`car o dat`? – Nu v`d ce rost ar avea. Nimeni [i nimic nu m` poate vindeca. – Eu a[ vrea s`-]i demonstrez c` n-ai dreptate, spuse ea, dar el schimb` subiectul conversa]iei. – E[ti prieten` cu Brian [i Marthe din câte am auzit, dar am impresia c` te cunoa[te [i Dale, nu-i a[a? Ea gândea cu rapiditate. Era posibil ca Olivier, care probabil era elev pe vremea aceea, s` fi auzit despre desp`r]irea fratelui s`u de Laurence Kenyon, dar nu p`ruse deloc surprins atunci când Brian i-o prezentase ca fiind doamna Laurence Napier. Se hot`r\ s` nu-i spun` adev`rul. – Da. L-am \ntâlnit pe fratele t`u la bordul vasului „Chaconia Lady“. Dar ce vrei s` spui cu asta? – Nu e[ti prima femeie care mi-a fost prezentat` cu scopul de a m` fermeca [i a m` face un pic mai civilizat. Ultima dintre ele a plecat cu el \n Barbados. Se numea Mia Summer parc`. O cuno[ti? – Nu cred, dar e posibil s-o fi v`zut \n Barbados. Atunci când am f`cut escal` acolo, a venit o femeie s`-l ia din port. – Precis era ea. Nu-i place de mine, iar eu nu pot s-o suf`r! Acum, Dale \ncearc` s` mi te vâre pe gât... ca s` intre pu]in` lumin` [i veselie \n via]a mea prin intermediul unui medic... Pas`rea ciudat` din colivie. – Nu e adev`rat! Brian a avut ideea s` m` aduc` aici, pentru a-mi ar`ta \mprejurimile. |ntâlnirea cu tine nu este decât un incident. De ce ar vrea fratele t`u s` ne cunoa[tem? – Ca s` m` provoace, vezi bine! |[i \nchipuie c` dac` am s` v`d fete frumoase \n jurul meu, voi fi tentat s` merg \n cârje.

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

61

– Nu! Ar fi un lucru inutil [i \ngrozitor. Nu cred c` este \n stare de a[a ceva. Cât despre doctorul Gellhorn, acest procedeu ar contraveni conceptelor medicinei la care dânsul ]ine foarte mult. |l insul]i b`nuindu-l de asemenea lucruri. Dar având \n vedere tot ce am auzit despre tine [i ce am putut s` constat acum, dup` ce te-am cunoscut, [tii ce cred eu? – Pu]in \mi pas` de p`rerea ta despre mine! Dar, m` rog, d`-i drumul! – Ei bine, uite cum stau lucrurile: dac` te crezi o pas`re ciudat` \ntr-o colivie, asta se \ntâmpl` \n cea mai mare parte din cauza ta. Te folose[ti de handicapul t`u ca s`-i enervezi pe cei din jurul t`u [i s` monopolizezi aten]ia tuturor. – S` fim serio[i! Crezi c` a[ putea s` m` ridic \n picioare [i s-o iau la fug` dac` a[ vrea? – Nu, dar stau [i m` \ntreb dac` nu cumva ai putea s-o faci \n mod treptat, cu ajutorul cuiva sau al unui baston, sau cu ni[te cârje. Te observ de cât`va vreme [i am constatat c` picioarele ]i se mi[c` totu[i sub p`tur`. Tu poate c` nu-]i dai seama de asta, dar a[a este. – S` fiu al naibii! S-ar p`rea c` te cam pricepi la treburile astea! A[ putea s` jur c` e[ti psiho... nu [tiu cum. Olivier t`cu, pentru c` Brian adusese deja ceaiul. Apoi i se adres` acestuia: – Ai avut o idee de milioane prezentându-mi-l pe \ngerul acesta consolator! Fii amabil [i sun`-l pe Hector. Spune-i s`-mi aduc` ceaiul \n camera mea. Brian puse tava pe mas` [i-i r`spunse: – Nu e nevoie s`-l deranjezi. Dac` nu r`mâi aici, ]i-l aduc eu. Olivier adopt` un aer sup`rat [i furios. F`r` s` spun` nici un cuvânt, plec` \n camera lui, trântind u[a dup` el.

62

JEANNE WALLACE

– Am impresia c` i-ai provocat o stare de spirit extrem de proast`. S` zicem mersi. Acum este doar obraznic, nu [i furios. Ro[ie la fa]` de indignare, Laurence zise, scrâ[nind din din]i: – E un monstru! – Dar este un caz interesant, nu-i a[a? – B`nuiesc c` ar fi, dac` ar trebui s` m` ocup de el o vreme, recunoscu Laurence ro[ind [i mai mult. Brian \i \ntinse cea[ca [i o \ntreb` cu calm \n timp ce o ducea pe a lui la gur`: – Deci, ce ai hot`rât? – |n leg`tur` cu ce? – {tii foarte bine. E[ti de acord s`-]i amâni plecarea \n Anglia pân`... peste dou` s`pt`mâni? Pân` atunci se va \ntoarce [i Dale [i am putea s`-i cerem p`rerea. Laurence \[i d`du atunci seama cu cât` dib`cie o manipulase Brian. O adusese aici ca s`-i provoace orgoliul profesional. |i stârnise interesul pentru cazul tân`rului Ransome [i dorea s`-i ofere mijloacele necesare pentru rezolvarea acestuia. |l admira pe medic [i \n alte \mprejur`ri probabil c` ar fi acceptat cu pl`cere propunerea lui, dar tân`ra femeie d`du din cap \n semn de refuz. – Bine, spuse el. De[i speram s` aud un „da“ entuziast. Ar fi posibil totu[i s` te mai gânde[ti? Bine.... S` mergem. Mult mai târziu, la hotel, Laurence analiz` cu cât` r`bdare \i demolase Brian toate argumentele. N-avea destui bani s` mai stea \nc` o s`pt`mân` la Marechal? Ba da, \i r`spunsese Brian. Nu trebuia s` se ating` de banii de drum pentru \ntoarcerea acas`.

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

63

{i cum va putea s` tr`iasc` [i unde, \n cazul \n care ar accepta s` se ocupe de Olivier? Brian va \nchiria o garsonier` [i vei tr`i din salariu. Salariu! Dar nu putea s`-i cear` lui Brian s-o pl`teasc`! Brian \i respinsese [i de ast` dat` obiec]iile: Brian era acela care o va angaja ca psihoterapeut, mai \ntâi pentru Olivier [i apoi \i va face rost [i de al]i pacien]i. Dale n-avea nici o leg`tur` cu planurile lui. Dale [tia ce meserie are ea, dar credea c` devenise bogat` dup` moartea so]ului s`u. Nu va crede \n veci c` era nevoit` s`-[i câ[tige existen]a [i mai mult ca sigur nu va accepta ca primul ei pacient s` fie Olivier. |n cazul \n care acesta va refuza terapeutul [i tratamentul, Brian \l va anun]a c`-[i poate g`si un alt doctor pentru el [i fratele lui. Laurence nu putea s`-i explice lui Brian c` \n cazul acesta s-ar fi sim]it respins` ca individ [i nu ca profesionist. |ncepea s` se simt` prins` \n capcan`. Olivier va refuza cu siguran]` s` se lase tratat de ea. O urâse din momentul \n care o v`zuse. N-avea nici o importan]`, \i spusese Brian. Toate figurile str`ine pe care le vedea \i stârneau ne\ncrederea [i antipatia [i depunea ni[te eforturi diabolice s` [ocheze f`r` a-[i pierde controlul asupra lui \nsu[i. Din conversa]iile pe care le avusese cu ea \ns`, la bordul lui „Chaconia Lady“, Brian putuse s` constate c` Laurence era foarte dotat` pentru apropierea de pacien]ii dificili. Doctorul voia ca ea s`-[i exercite acest har asupra lui Olivier. – Nu voi reu[i niciodat`, spuse ea \n cele din urm`, cu triste]e. Brian nu rat` ocazia.

64

JEANNE WALLACE

– Dar ]i-ar pl`cea s` \ncerci, nu-i a[a? – Dac` lucrurile ar fi stat altfel, poate... a[ accepta, recunoscu ea. – |nseamn` c` nu mai avem decât s`-l convingem pe Dale! – {i pe Olivier! – Dac` va refuza, Dale \l va amenin]a c`-l va trimite ramburs \napoi \n Anglia. |n definitiv, este fratele lui [i cam abuzeaz` de ospitalitatea lui Dale. |nainte de a pleca, Brian \i mai f`cu o sugestie: – N-ar fi mai bine pentru tine s`-i dezv`lui lui Dale adev`rata ta situa]ie? C` e[ti o tân`r` obi[nuit` care munce[te [i care a vrut s` evadeze din rutina ei cotidian`. Dar ea refuzase cu \nc`p`]ânare [i el nu mai insistase. Toat` s`pt`mâna, Laurence tr`i cu spaima s` nu se \ntoarc` Dale. Era geloas` pe Mia Summer [i ar fi vrut s` [tie ce reprezenta femeia aceea pentru el. Asta de fapt, n-o privea pe ea, \[i repeta mereu dar \n zadar. |n cele din urm`, Brian reu[ise s-o conving` pentru c` \n sinea ei dorea s` fac` acel lucru, dar acesta nu va reu[i s`-l conving` [i pe Dale. Spera ca Brian o va anun]a atunci când Dale va dori s-o vad`. Dar Dale veni singur [i alese un moment ciudat s`-[i fac` apari]ia. Fusese invitat` la cin` de un client american al hotelului. Tinerei femei nu-i prea pl`cea de el [i refuzase multe invita]ii ale acestuia. O acceptase pe cea din seara aceea pentru c` se gândise c` era una din ultimele zile petrecute la hotel [i c` deci nu se mai putea \ntâmpla nimic. Avea \ntâlnire cu el \n salonul mare al hotelului Marechal. |n timp ce individul se \ndrepta spre ea, tân`ra \l z`ri pe Dale stând singur la bar. O v`zuse [i el [i se apropie de ei.

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

65

Ea \ncerc` s` fac` prezent`rile, dar americanul se \ndep`rt`, dup` care Dale \i spuse: – Vreau s` te v`d. – Da, dar \n seara asta am deja program. El arunc` o privire spre Curtis Halgern. – Am \n]eles. Atunci, r`mâne pe mâine? – Da. – Trec s` te iau pe la prânz. – Oh! La prânz trebuie s` m` duc s` beau ceva \mpreun` cu câ]iva prieteni. – Anuleaz` \ntâlnirea. Avem ni[te probleme de discutat. {i f`r` s`-i mai a[tepte r`spunsul, \l salut` pe cel`lalt b`rbat [i se \ntoarse la bar.

Capitolul 5 Cina \mpreun` cu Curtis Halgern fu destul de nepl`cut`. Discu]ia cu el se limitase la câteva glume de un gust destul de \ndoielnic, jocuri de cuvinte proste[ti [i povestirea unor ispr`vi de vitejie al c`ror personaj principal fusese, evident, el \nsu[i. Avea obiceiul enervant de a alege el felurile de mâncare, \n a[a fel \ncât Laurence fusese nevoit` s` \nghit` numai lucruri care nu-i pl`ceau. Era prea preocupat` de problemele ei ca s` mai catadicseasc` s` g`seasc` un subiect de discu]ie care s`-i intereseze pe amândoi. Masa aceea plictisitoare, prelungit` de \ncetineala cu care erau servi]i, p`rea s` nu mai aib` sfâr[it. Poate c` la fel de nemul]umit ca [i ea, partenerul ei b`u foarte mult. Pe m`sur` ce trecea timpul, tonul lui devenea din ce \n ce mai pu]in respectuos [i fanfaronada din ce \n ce mai strident`. La sfâr[itul mesei, Laurence se preg`tea s-o [tearg` cât mai repede posibil, dar Curtis o anun]` c` se gândise la un alt mod de a-[i termina seara. O lu` familiar de bra] [i \i spuse cu un zâmbet seduc`tor.

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

67

– La ora servirii cafelei vin la hotel mul]i turi[ti. Ace[tia se vor afla aici peste pu]in` vreme, a[a c` te voi duce la alt` petrecere. Ea \l privi cu r`ceal`. |[i cam \nchipuia \n ce fel de loc ar fi vrut s-o duc`: \ntr-una din casele acelea noi, construite pentru turi[ti. N-avea nici un chef s` r`mân` lâng` el o ve[nicie. – Nu. Dac` nu te superi, a[ vrea s` plec. |]i mul]umesc pentru invita]ie, dar aici personalul se mi[c` foarte \ncet [i este deja prea târziu. |n curând te voi p`r`si. |i \ntinse mâna s`-[i ia r`mas-bun, dar el nu-i lu` \n seam` gestul. Pe fa]` \i ap`ru o expresie posac`. – Nu po]i s` m` la[i balt` \n halul `sta, protest` el. O s` fiu ridicol dac` apar singur la petrecere. Le-am promis celorlal]i c` te aduc cu mine! – Nu vreau. Sunt sigur` c` vor \n]elege. Te rog s` m` scuzi fa]` de ei. – De ce a[ face-o? Cina nu era decât un preludiu, ca s` fiu \n form` \nainte de a petrece o sear` pe cinste! {i acum, tu vrei s` pleci! – Nu mi-ai spus nimic pân` acum din toate astea. – Nici nu m-am gândit s-o fac. Eram convins c` ai \n]eles c` nu ne vom desp`r]i imediat dup` cin`. Nu e frumos din partea ta! Laurence se hot`r\ s` trateze toat` povestea aceea cu sim]ul umorului. – Bine. Voi veni numai s` beau o cafea, apoi voi pleca. – Dac` \n]eleg bine, vii cu mine ca s` ai de unde pleca, bodog`ni el sup`rat. – N-ai dreptate. Dac` a[ r`mâne pân` la terminarea petrecerii, care s-ar putea s` se prelungeasc` foarte mult,

68

JEANNE WALLACE

probabil c` ]i-ar trece prin cap s` m` \nso]e[ti pân` acas`. Dup` cum vezi \ns`, str`zile sunt luminate ca ziua [i sunt pline de lume. Pot s` m` plimb [i f`r` escort`. Dar v`zând casa cufundat` \n \ntuneric, intui]ia \i [opti c` fusese p`c`lit`. E adev`rat c` era posibil ca prietenii lui Curtis s` nu fi sosit \nc`, dar totu[i... |i spusese c` erau a[tepta]i. |i aminti acest lucru \n momentul \n care el deschise u[a cu cheia lui, dar Curtis nu-i r`spunse. Ap`s` pe \ntrerup`tor [i \n \nc`pere se f`cu lumin`. Era o camer` care servea [i drept living [i drept dormitor. Nici urm` de petrecere sau invita]i. Nu existau decât dou` ce[ti [i ni[te zah`r pe o mas` [i, \n buc`t`ria minuscul`, un filtru de cafea preg`tit s` fie pus \n priz`. Erau ni[te preg`tiri pentru o sear` intim`! Laurence se \ntoarse furioas` spre el. – Nu este nimeni! – A[a e. Voiam s` fiu singur cu tine, m`rturisi el zâmbind. Ce e r`u \n asta? – Totul! Totul, \ncepând din clipa \n care m-ai min]it ca s` m` ademene[ti aici! Mi-ai spus c` musafirii ar fi râs de tine dac` ai fi ajuns singur la nemaipomenita ta petrecere! – A trebuit s` procedez a[a. Te pref`ceai c` nu [tii c` urma s` petrecem noaptea \mpreun`. Ia gânde[te-te pu]in! Dintre toate fetele de pe insul`, de ce te-a[ fi invitat tocmai pe tine dac` n-a[ fi vrut ca cina s` fie urmat` [i de altceva? – E[ti un nemernic! – Nu-mi vorbi pe tonul `sta, spuse el cu r`utate prinzând-o de mijloc [i lipind-o cu spatele de perete. Ea \ncepu s` se zbat`.

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

69

– Las`-m` s` plec! strig` ea \n timp ce-l lovea, dar el \i imobiliz` bra]ele. Am s` strig dup` ajutor. Sunt oameni \n casele din jur. – N-ai decât s` strigi. N-o s` te aud` nimeni [i oricum, sunt convins c` nu se vor amesteca \n treburile noastre. Individul era destul de puternic. O ]inea de bra]e, c`utându-i buzele cu l`comie. Când \ntoarse capul ca s`-i evite gura, z`ri o siluet` \n pragul u[ii. Necunoscutul \l prinse pe Curtis de um`r [i-l for]` s`-i dea drumul tinerei. Nu se \n[ela deloc. Auzi vocea rece [i autoritar` a lui Dale: – Asta e casa ta? – Tu ce p`rere ai? – Nici una, dar dac` este a ta, te sf`tuiesc s` te duci repede la culcare. E[ti mort de beat. – Da cine te crezi tu? – Nu fi tâmpit! – {i ce-o s` se \ntâmple cu iubi]ica mea? – Po]i s-o \ntrebi [i singur, dar b`nuiesc c` vrea s` plece cu mine. – Nu prea merit`. Ai face mai bine s`-]i g`se[ti alta. Fata asta e rece ca un sloi de ghea]`. |n loc de r`spuns, Dale \i trase o lovitur` puternic` \n falc` [i Halgern se pr`bu[i la picioarele lui Laurence. Dale \l ridic` \n picioare [i-l \mpinse spre pat: – Noapte bun`! Unde ]i-e cheia? Ai g`sit-o? Atunci \ncuie u[a de dou` ori, \n cazul \n care m` voi \nfuria din nou. S-ar putea s`-mi vin` cheful de a-]i da o lec]ie pe care s-o ]ii minte toat` via]a! O prinse strâns pe Laurence de bra] [i merser` \mpreun` pân` la hotel, f`r` s` scoat` nici un cuvânt. T`cerea lui era

70

JEANNE WALLACE

amenin]`toare [i sumbr`. Ea a[tepta s-o acuze, ca s`-i poat` explica \mprejur`rile \n care era gata-gata s` fie violat`. Când ajunser` la recep]ie, el ceru cheia de la camera ei [i urc` \mpreun` cu ea. |n fa]a u[ii, \i spuse: – Am impresia c` ai o \nclina]ie special` pentru indivizii cei mai pu]in atr`g`tori, ca personajul b`d`ran cu care ai ie[it \n seara asta. – Nu [tiam cum stau lucrurile. N-am mai fost agasat` de un b`rbat beat de... Avea de gând s` spun` „de când am sosit aici“, dar el o opri [i-i spuse: – Din ultima noapte petrecut` pe vas. Aveai ceva de \mp`r]it cu be]ivanul acela, sau cel pu]in a[a \l credeai. Ea ro[i când \[i aminti: – M-am \n[elat. Dup` aceea mi-am dat seama c` nu b`use[i. – Ba te \n[eli din nou. B`usem \n seara aia [i am b`ut [i dup` ce m-am desp`r]it de tine. Dar oricum, \]i mul]umesc c` ]i-ai cerut scuze... |n alt` ordine de idei, spune-mi [i mie de ce te-ai luat dup` individul `sta? – Mi-a spus c` organizeaz` o petrecere \n cinstea mea [i c` nu era frumos din partea mea s` nu m` duc. – Asta este totu[i o capcan` destul de banal`. Pentru asemenea b`rba]i, o femeie singur` este o prad` ispititoare pe care nu poate rezista s` n-o adauge panoului s`u cu trofee. Ar fi trebuit s`-]i iei cu tine o secretar` cu mai mult` experien]`, care s` te apere de atacul lupilor. – Am ]inut neap`rat s` c`l`toresc singur`. – {i dup` trei s`pt`mâni ai obosit \n a[a m`sur`, \ncât ai fost interesat` de ideea prosteasc` a lui Brian de a \ncepe din

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

71

nou s` munce[ti f`r` s` fie nevoie [i s`-l ai pe Olivier drept prim pacient. |]i \nchipui cumva c` va deveni blând ca un mielu[el ca s`-]i u[ureze sarcina? – Dac` a[ fi fost sigur` c` nu exist` nici o [ans` de vindecare, Brian n-ar fi reu[it s` m` conving` s` fac o \ncercare. – Dar de ce crezi c` fratele meu a refuzat \n permanen]` s` accepte un tratament? – S-a obi[nuit prea mult cu boala lui ca s` mai vrea s` se trateze. – Deci este vorba mai degrab` de o cauz` psihic` decât de una fizic`! {i Brian e de aceea[i p`rere, dar... asta \nseamn` c` m` consider` pe mine vinovat de accident? Cuno[ti povestea? – Da, dar eu doar m-am oferit s` dau o mân` de ajutor. – Cât timp? – Nu [tiu exact... atâta cât va fi necesar. E nevoie s` fac` exerci]ii fizice [i s` fie \n]eles. E posibil s` n-ajung la nici un rezultat, dar oricum mi-ar pl`cea s` fac o \ncercare. – Mereu atras` de statutul de „mam` a r`ni]ilor“... o ironiz` el. Ea l`s` capul \n jos, sim]indu-se jignit` de atitudinea lui indiferent`. – Da, se poate. Tu n-ai \n]eles niciodat` devotamentul meu pentru Lucile sau c`s`toria cu Steven. Stau [i m` \ntreb dac` de fapt n-ai fi \ncântat dac` a[ da gre[ [i cu Olivier. – {i cu el? repet` el mirat. Deci consideri c` timpul petrecut al`turi de Lucile [i de Steven Napier a reprezentat o \nfrângere? O \nfrângere amar` pe care o pl`tise cu pierderea lui Dale, dar dac` ar fi recunoscut acest lucru, ar fi m`gulit orgoliul acestuia [i ea nu putea suporta acest lucru.

72

JEANNE WALLACE

– Ocupându-m` de ei, am respectat numai ce mi-a dictat con[tiin]a. Cazul fratelui t`u este \ns` diferit. El reprezint` pentru mine o provocare din punct de vedere profesional. Dac` pot s` fac ceva pentru el, \nseamn` c` merit \ncrederea pe care mi-o acord` Brian. Pentru mine, acest lucru este foarte important. Ar fi vrut s`-i mai spun` [i cât de necesar va fi ajutorul lui, dar nu \ndr`zni s-o fac`. – Mie unul, ideea asta mi se pare ciudat`. Voi vorbi mâine diminea]` cu Brian. – Mul]umesc, [opti ea. Mul]umesc [i pentru azi-noapte. – Pentru c` ]i-am s`rit \n ajutor? – Da. Ce c`utai acolo? – Nu m-am mai \ntors acas`. Am r`mas la bar, dar te-am l`sat s` prime[ti o lec]ie de via]`. Laurence f`cu ochii mari. – {tiai dinainte c` o s` am necazuri dac` iau cina cu acel b`rbat? Cum ]i-ai dat seama? – Dup` privirea trist` a indivizilor de la bar, atunci când Curtis te-a condus \n restaurant. Ea se \nro[i la fa]` de ru[ine. – |l cuno[teai bine? – Mult prea bine, din câte mi-am dat seama. Atunci m-am sim]it obligat s` v` urm`resc, dup` ce a]i luat masa. Pe m`sur` ce ai \naintat \n vârst`, ai devenit [i mai frumoas` [i mai rafinat`, dar, a[a cum ]i-am mai spus, nu te pricepi deloc la b`rba]i. |n alte \mprejur`ri, l-ar fi rugat s` nu-i fac` moral`, dar acum \[i d`dea seama c` Dale ]inea destul de mult la ea dac` o salvase din ghearele lui Curtis.

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

73

– Deci erai prin apropiere? {i ai fost \ngrijorat de ce se putea \ntâmpla? – Cunoscându-mi propriile reac]ii fa]` de tine, ca [i uria[a ta naivitate, m` temeam de ce este mai r`u. Laurence a[tepta de la el un alt r`spuns. – Dar tu m-ai silit s`... [opti ea, sperând c` el nu-i va mai aminti de noaptea aceea cumplit` de pe vas. Dar el continu`: – Sunt [i eu un b`rbat ca oricare altul [i uneori nu ne putem controla. Laurence nu mai spuse nimic. Dale \i descuie u[a [i \i \ntinse cheia: – Data viitoare ai face bine s` fii mai atent` cu cine ie[i seara, \i spuse el, dup` care plec`. A doua zi diminea]`, discut` cu to]ii despre aspectele materiale ale experimentului. Dale a vrut \nc` de la \nceput s` afle unde dorea s` locuiasc` \n timp ce se ocupa de fratele lui. – M` gândisem s`-i \nchiriez o garsonier` la marginea ora[ului, dac` este [i ea de acord, propuse Brian. – Nu, cl`dirile respective sunt prea izolate [i r`zle]e. Nu putem s-o l`s`m s` locuiasc` singur` \n aceste condi]ii. Prefer s` stea la Mont Michel. Putem s-o instal`m \n camera din apropierea anexei care d` direct \n gr`din`. O scutim astfel de un drum, hot`r\ Dale. – Oh, exclam` Brian \ntorcându-se spre ea. Ce p`rere ai? Se a[tepta la un refuz, dar Laurence \i r`spunse: – Dac` vi se pare solu]ia cea mai potrivit`... – Perfect. Cei doi servitori ai mei, Hector [i Melie, vor avea grij` s` nu-]i lipseasc` nimic. Când \ncepi? – Trebuie s` eliberez camera la hotel duminic`. – Trimit ma[ina dup` tine.

74

JEANNE WALLACE

– Mul]umesc. Crezând c` discu]ia luase sfâr[it, t`cu, dar Dale o \ntreb` brusc: – Cum ai de gând s` procedezi cu Olivier la \nceput? Prezentându-te drept o prieten` a lui Brian [i f`cându-l s` \n]eleag` c` e[ti interesat` de cazul lui din punct de vedere profesional sau o s`-]i faci apari]ia \n bluz` alb` [i cu un manual de exerci]ii fizice sub bra]? Nici m`car \n cursul acelui gen de discu]ii nu se putea ab]ine s` n-o sâcâie cu \ntreb`ri! – Dup` p`rerea dumneavoastr`, care este cea mai bun` metod` prin care s` mi-l apropii? \l \ntreb` ea pe doctor. – E complicat, [opti Brian vis`tor. Mai bine te la[i condus` de intui]ie. Olivier nu a avut niciodat` \ncredere \n cei care au vrut s`-l trateze. – Va vedea totu[i c` locuiesc \n aceea[i cas` cu el [i va trage repede concluziile care se impun, continu` Laurence. Se uit` pe furi[ la Dale [i observ` c` acesta zâmbea u[or. – Nu-]i face griji. Din când \n când invit ni[te prietene s` r`mân` la mine [i acestea nu au fost b`nuite c` au venit s`-l trateze... spuse el. Apoi i se adres` lui Brian: – Mia va veni pentru o vreme s` stea aici. Dup` care continu`: – Dar, din câte [tiu eu, nici una din ele n-a avut nevoie de serviciile lui Hector sau Melie. Pân` la urm`, cred c` ar fi mai bine s`-l inform`m pe Olivier despre motivul pentru care Laurence va r`mâne la Mont Michel. – Bun` idee! aprob` Brian. Tuturor le place s` li se spun` adev`rul. A[adar, ]i se preg`te[te terenul! Nu-]i mai r`mâne decât s` abordezi problema cu cât mai mult` diploma]ie.

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

75

Dale se uita la tân`r` cu o privire rece. |i studia picioarele fine \nc`l]ate cu sandale elegante [i gambele zvelte [i bronzate. Purta o rochi]` alb` de tenis [i \[i strânsese p`rul \ntr-o panglic`, deoarece urma s` joace tenis. – Sper c`-]i vei juca rolul cu toat` delicate]ea pe care o a[tept`m de la tine, spuse Dale. {i, f`r` s` mai a[tepte vreun r`spuns, \i propuse lui Brian s` mearg` s` bea ceva. Doctorul zâmbi u[or. – Va pune mult suflet \n toat` treaba asta. Te asigur c` va fi de nerecunoscut. Va deveni \n curând un psihoterapeut care pur [i simplu \[i practic` meseria. Iar eu \l voi sili pe Dale s` m` accepte a[a cum sunt, \[i spuse hot`rât` Laurence. Atunci când p`r`si hotelul, Hector veni s-o ia cu ma[ina. La Mont Michel f`cu cuno[tin]` cu Melie, o femeie bondoac` [i zâmbitoare. I se ar`t` camera \n care va locui [i lu` masa singur`. Olivier preferase s` m`nânce la el \n camer` [i Dale nu se \ntorsese \nc` acas`. |l l`s` apoi pe Olivier s`-[i fac` siesta, apoi \[i lu` inima \n din]i [i se duse s`-l vad`. Era \mbr`cat` \ntr-un taior de culoare deschis`, f`r` bluz` alb` [i carte sub bra]. Ducea cu ea un s`cule] cu a]e colorate [i o broderie cu modelul pe jum`tate terminat. |l g`si \ntins \ntr-un [ezlong. O \ntâmpin` cu un semn din cap, \nchizându-[i cartea pe care o citea cu un aer plictisit. Ea \i \ntinse mâna. V`zând c` Olivier nu-i ia \n seam` gestul, se uit` dup` un scaun. – |mi pare r`u, nu pot s`-]i dau un scaun, spuse el printre din]i.

76

JEANNE WALLACE

Laurence nu acord` aten]ie tonului s`u jignitor. Lu` un scaun [i se a[ez` \n fa]a lui. – S-ar p`rea c` nu sunt prea binevenit`, nu-i a[a? Nu plec`m de pe pozi]ii mai bune decât data trecut`. – Asta din cauza ta. Doar nu-]i \nchipui c` pot fi dus de nas ca un dobitoc! Ori e[ti una din prietenele lui Dale, ori ai venit s` m` spionezi \n vederea unei activit`]i viitoare. N-am avut nevoie de Dale ca s`-mi dau seama c` am dreptate. Bun! Când \ncepem? Se uit` ne\ncrez`tor spre lucrul de mân` de pe genunchii ei. – Ce e aia? Bluza [i boneta de infirmier` sau masca lui Mickey Mouse cu care s`-l \nvesele[ti pe bolnav? Ea desf`cu broderia [i i-o ar`t`; apoi \ncepu s` coas`. – Putem s` \ncepem numai atunci când dore[ti tu. Dat fiind c` nu cred c` e cazul acum [i mie \mi place s` fac tot timpul ceva cu mâinile, mi-am adus lucrul de mân`. Ar`t` spre cartea lui. – Cite[te, dac` vrei. Nu m` deranjeaz`. Olivier nu-i r`spunse. Deschise din nou cartea [i \ncerc` s` citeasc`, dar nu reu[ea s` se concentreze. Laurence [tia acest lucru [i fiecare din ei se \ntreba cine va vorbi primul. Acesta fu Olivier. – Treaba asta e o tâmpenie! explod` el. Pe tine nu te intereseaz` deloc broderia, iar eu m` plictisesc de moarte. La munc`, deci! Ce vrei s` vezi mai \ntâi? S` fac un exerci]iu de \ndoire [i apoi de \ntindere a piciorului? Ea l`s` lucrul de mân` deoparte [i spuse: – Nici una, nici alta. A[ prefera s` st`m de vorb`. – Am \ncercat [i data trecut` [i trebuie s` recuno[ti c` n-ai fost prea blând` cu mine!

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

77

– |ntr-adev`r! spuse ea râzând. Dar nici tu n-ai fost mai breaz! – M-ai acuzat c` m` port a[a dinadins... C` dac` a[ vrea, a[ putea s` merg! – Nu numai dac` ai vrea. De altfel, chiar nu vrei? – De ce crezi c` n-a[ vrea? – Pentru c` la vârsta ta, când ai tot viitorul \n fa]`, \n afar` de cazul \n care ai fi cretin, ar trebui s` sim]i nevoia s` mergi. Nu, n-am vrut s` spun numai asta. S-ar p`rea c` te \nc`p`]ânezi s` nu vrei s` te vindeci. Nu vrei s` recuno[ti c` exist` oameni care pot s` te ajute. Nimeni nu se a[teapt` s` te vad` ridicându-te dintr-o dat` [i f`când pa[i. A[a ceva e absurd. Pe de o parte, ai stat nemi[cat prea mult` vreme [i mu[chii nu te-ar putea sus]ine, dar te-a[ putea ajuta s` schimbi aceast` stare de lucruri. Ai putea \ncepe cu câteva exerci]ii, masaje [i alte activit`]i mai mult sau mai pu]in coercitive. Laurence oft` adânc. Sim]ea c` discursul ei avusese oarece efect. |ncercase s` se exprime f`r` s` se adreseze ra]iunii sau dorin]ei tân`rului, dar trebuia s` lucreze \n echip`. – Prin \nc`p`]ânare, trebuie s` \n]eleg mul]umire de sine? Recunosc c` sunt un personaj \ntr-adev`r mediocru. – Nu asta am vrut s` spun. Nu e[ti prea cooperant pentru c` ai un motiv bine \ntemeiat. – Ar putea exista unul... Dup` p`rerea ta, cam care ar fi? – B`nuiesc c`... \]i este foarte team` c` nu vei reu[i s` devii iar`[i ca \nainte de accident [i c` nu vrei s` urmezi un tratament pentru a nu fi dezam`git de rezultatele acestuia. El p`ru c` se gânde[te vreme de câteva clipe, dar \n cele din urm` cl`tin` din cap:

78

JEANNE WALLACE

– Dar dac` medicii nu au nici o putere s` m` vindece? – Poate fi vorba despre altceva. E posibil ca ranchiuna, justificat` dup` p`rerea ta, s` fie cea care s` te \ndemne s` spui: nu m` voi vindeca niciodat`! – De ce? – Nu putem face progrese atâta timp cât aceast` ranchiun` nu va disp`rea. |n aceast` privin]`, tratamentul poate face minuni. Cel mai indicat ar fi s` te \ntorci \n Anglia [i s` consul]i un specialist. – Aha! exclam` Olivier, dar râsul lui scurt era lipsit de veselie. Ideea asta nu-]i apar]ine! Ai tras cu urechea la bârfele ora[ului, care de data asta chiar spun adev`rul. Probabil c` circul` prin tot ora[ul vorbe de genul: „Dale Ransome era la volan atunci când a avut loc accidentul [i Dale Ransome, directorul firmei Halcyon, a sc`pat nev`t`mat, dar fratele lui mai mic a fost r`nit. Dale probabil c` se simte \ngrozitor de vinovat etc., etc.“ Cum s` nu m` gândesc la toate astea? Tu nu ai fi f`cut la fel? – Ba da, dar... – Dar tu l-ai fi iertat cu noble]e. Eu nu sunt \n stare s` fac ca tine. – Poate c` nici nu a[ fi fost \n stare, dar sper c` a[ fi devenit la un moment dat con[tient` de stupiditatea mea. Consider c` e o prostie s` te lamentezi la nesfâr[it pentru ceea ce ]i s-a \ntâmplat. |n fiecare zi are loc câte un accident de ma[in` [i uneori nu este nimeni vinovat. – |n cazul meu, exist` unul. Ea nu-i lu` \n seam` observa]ia [i continu`: – Nu sunt prea sigur` c` a[a va fi, dar cred c` nu te va mai amuza mult` vreme s` fii tratat ca o victim` inocent`. Mai

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

79

devreme sau mai târziu, v`zând c` oamenii se mi[c` normal \n jurul t`u, vei \ncepe s` \n]elegi adev`ratul sens al cuvântului cooperare. – A[a crezi? P`i atunci ai grij` s` nu ]i se \ntâmple ceva pân` când va avea loc minunea... – Nu-]i face griji pentru mine, \l lini[ti ea calm. Repet: este o simpl` presupunere. Dar aten]ia lui Olivier era \ndreptat` spre altcineva. Se uita peste capul ei [i când Laurence se \ntoarse, \l v`zu pe Dale care se oprise la mic` distan]` de ei. – Scuza]i-m`. I-am ordonat lui Hector s` se ocupe de tine. Apoi i se adres` lui Olivier. Vrei s` iei cina cu noi? Olivier se \ndrept` spre u[` [i-i r`spunse evaziv: – |nc` nu [tiu. Trimite-l totu[i \ncoace, o s` v`d atunci ce o s` fac. – Melie serve[te ceaiul pe teras`. Vrei s` vii [i tu? o \ntreb` pe Laurence. Credeam c` te-a adus Brian pentru prima dat`. Ai venit singur`? – Da. L-am rugat pe domnul doctor Gellhorn s`-mi lase libertatea de ac]iune deplin` [i el a fost de acord s` procedez cum cred eu c` e mai bine. Dale se \ncrunt` [i spuse sup`rat: – Domnul doctor Gellhorn? De ce ai devenit brusc atât de protocolar`? – M` port cât se poate de normal. El m-a angajat s`-l tratez pe fratele t`u [i m` pl`te[te pentru asta. – Conform logicii tale, tu e[ti doamna Napier [i eu domnul Ransome. Las-o balt`! – Sunt de acord, dac` asta \]i face pl`cere, dar \n fa]a lui Olivier a[ vrea s`-mi spui doamna Napier.

80

JEANNE WALLACE

– De ce? – Asta simplific` lucrurile. Olivier \[i aminte[te de faptul c` i-am fost prezentat` drept o prieten` a ta, ceea ce \i displace profund. Nu sunt o persoan` apropiat` de tine, ci o infirmier`. Sper c` va prefera aceast` imagine, dar eu cred c` va fi un pacient comod. – Te-a tratat cu indiferen]` \n dup`-amiaza asta? – A f`cut tot posibilul s` m` fac` s` \n]eleg cât de mult \l plictise[te prezen]a mea... Ajunser` pe teras`. Pe mas` se aflau dou` ce[ti [i un ceainic din argint. Dale o invit` s` ia loc [i-i turn` ceaiul \n cea[c`. – Deci [edin]a de azi a constat \ntr-o discu]ie prudent`? Oare doar pentru atâta lucru te-o fi angajat Brian? Era o glum` nevinovat`, dar venind de la el, Laurence nu o gust` deloc. Mâna \i tremura u[or când lu` cea[ca de toart`. – |ntr-un caz ca cel al fratelui t`u, psihologia e la fel de important` ca exerci]iul fizic. |ntreab`-l [i pe Brian, dac` nu crezi. |nainte de orice altceva trebuie s`-l determin`m s` nu mai refuze tratamentul. Trebuie s` g`sesc un mijloc de a-l \n]elege pe Olivier, [i asta poate dura mult` vreme. Dale se uit` fix \n cea[ca de ceai. – Atunci când am ap`rut eu, d`dusei cumva de urma unui posibil blocaj? Nu era vorba despre ranchiuna pe care o poart` unui anumit vinovat? Din câte am \n]eles, tocmai \i spuneai c` \n locul lui ai fi reac]ionat la fel. – Ascultai de mult` vreme discu]ia noastr`? – Am stat \n spatele tufi[ului. Te-am auzit vorbind despre o eventual` adversitate fa]` de mine, care persist`. }i-a

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

81

povestit cu lux de am`nunte toate bârfele legate de accident [i tu ai considerat atitudinea lui pe deplin justificat`. Indiscre]ia \[i are [i ea avantajele ei... Ea cl`tin` din cap. – N-ai fost prea atent. Am precizat dup` aceea c` a[ fi avut \n]elepciunea de a nu m` transforma \n propriul meu du[man. Asta n-ai auzit? – Nu, probabil c` \n momentul acela d`deam ocol tufi[ului. Acest argument a dat roadele scontate? – Habar n-am. Chiar atunci ai ap`rut tu. – Deci nu avem nici un rezultat palpabil. – Nu. Dat fiind c` se g`se[te de mult \n aceast` situa]ie, ar fi fost o minune s` observ vreun progres. Nu pot s`-l for]ez s` urmeze vreun tratament dac` nu vrea, dar e neap`rat necesar s`-[i pun` \n mi[care mu[chii \n]epeni]i. Hector ne poate ajuta. – Cum? – Ieri i-am spus lui Olivier c` ar putea \ncerca s` \noate. A râs de mine, spunându-mi c` nu este posibil, chiar dac` ar vrea. |n mod normal, trebuie m`car s` \ncerce s` pluteasc` deasupra apei. Hector ar putea s`-l coboare \n golf \n scaunul cu rotile... – Da, dar exist` un impediment. Antilezilor adul]i le este fric` s` \noate. Hector nu cred c` va accepta s` se ocupe de aceast` problem`. – P`cat! Credeam... – Nu e pierdut` \ns` orice speran]`; o opri el. A[ putea foarte bine s`-l duc eu acolo. Laurence ezit`.

82

JEANNE WALLACE

– Ar fi minunat, \l asigur` ea f`r` mult` tragere de inim`. Dale se \ncrunt` [i observ` cu ironie: – Nu e[ti prea entuziasmat` de propunerea mea. Nu e[ti obligat` s` accep]i. – Ba da. |]i mul]umesc foarte mult, dar m` \ntreb cum va reac]iona Olivier. – Dat fiind c` ini]iativa vine din partea mea? – Da, spuse ea c`zut` pe gânduri. – Vom vedea... Se ridicar` \n acela[i timp. St`teau fa]` \n fa]`, fiecare la câte un cap`t de mas`. – E important mai ales s`-l iei cu bini[orul, \l rug` ea \ngrijorat`. – Voi avea grij` s` m` port frumos cu el. Când ]i-ai propus s` mergi la plaj`? – Mai \ntâi trebuie s` vorbesc cu el. Poate mâine. – Eu m` duc dup`-amiaz` s` o iau pe domni[oara Summer de la aeroport. Cred c` ai v`zut-o \n Barbados. Mâine, \ns`, voi fi liber. – Foarte bine. Voi avea nevoie de tine... – Bine\n]eles. Ce poate fi mai pl`cut decât o baie \n trei, fiecare dintre parteneri având un motiv anume de a-i ur\ pe ceilal]i doi, o ironiz` el cu o veselie pref`cut`.

Capitolul 6 Reac]ia lui Olivier a fost una ostil`, dar nu de refuz total. – Ideea asta mi se pare stupid`. Nu va duce la nici un rezultat. Voi merge dac` o s` m` simt \n form`. Dac` nu, duce]i-v` singuri. – Sper c` pân` atunci vei lua o hot`râre. Ai spus c` nu dormi bine? Ar fi foarte bine, \n cazul acesta, s`-]i obose[ti pu]in trupul. Dac` vei veni, ar fi mai simplu s`-]i pui slipul aici. – Dale face baie gol [i eu f`ceam la fel \nainte. Exist` pe plaj` dou` stânci \n spatele c`rora te po]i [terge [i dezbr`ca. Vii [i tu? – Da! Vreau s` v`d cum te descurci. – Atunci, am dat-o \n bar`! Va trebui s` ne punem costumele de baie. Ce nasol! spuse el c`scând. Dup` ce se schimb` \n camera ei, Laurence \l a[tept` pe Dale pe teras`. Pe drumul spre anex` \l \ntreb` dac` erau curen]i \n apa golfului.

84

JEANNE WALLACE

– Nu, marea este destul de lini[tit`, \n schimb puricii de nisip sunt o adev`rat` pacoste, care e adev`rat nu este pomenit` \n ghidurile turistice. – Am auzit despre asta la hotel, dar \nc` n-am avut probleme cu ei... – Vei avea \n curând. Nu uita s` te \narmezi cu o crem` pentru alungarea acestora. Ai a[a ceva? – Da, \n saco[a de plaj`. – Perfect. Unge-te cu ea atunci când te vei \ntinde la soare. Olivier \i a[tepta \n scaunul lui cu rotile, cu un prosop aruncat pe umerii goi. Paloarea [i fragilitatea acestuia f`ceau un puternic contrast cu trupul musculos [i bronzat al lui Dale, trup pe care Laurence tare i-ar mai fi pl`cut s`-l mângâie u[or cu mâinile ei... Petecul \ngust de plaj` era m`rginit de palmieri care se unduiau u[or \n b`taia vântului. Un [ir lung de stânci ap`ra golful de briza puternic`. Dale se apropie cât mai mult posibil de mal [i Laurence se a[ez` pe nisip s`-[i scoat` rochia. Olivier se l`s` greu la gândul c` trebuia s` p`r`seasc` scaunul de invalid, neluând \n seam` eforturile lui Dale de a-l ajuta. |n cele din urm`, Dale \l lu` pe sus [i \l duse \n mare, la câ]iva metri de ]`rm. Astfel, Olivier putea s` pluteasc` [i Dale atingea cu picioarele fundul apei. |l ]inea pe Olivier de mân` [i mergea al`turi de el. Laurence se b`l`cea \n mare, pândind apari]ia vreunui semn care s` dovedeasc` faptul c` Olivier nu era total paralizat [i interesul ei fu curând r`spl`tit: acesta \ncepu s`-[i mi[te piciorul s`n`tos. Se folosi apoi [i de un bra] pentru a se b`l`ci. F`cea mult` spum`, dar f`r` ajutorul lui Dale. |ntr-un anumit fel, chiar \nota! Inima tinerei tres`ri. Era convins` c` Olivier se

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

85

va sim]i \ncurajat de acel \nceput promi]`tor. Dale nu putea s` o acuze c` râsese de fratele lui punându-l s` fac` acest experiment. Dup` câteva tururi prin ap`, Olivier \ncepu din nou s` pluteasc`, aruncând apa \n v`zduh ca o balen`. Dale \nota aproape de el [i Laurence \i ajunse din câteva mi[c`ri ale bra]elor. Olivier \ng`im`, sperând s` fie l`udat: – Cum a fost? – Bine, dar pentru mine n-a fost o surpriz`. Eram convins` c` po]i! Dale [opti, c`zut pe gânduri: – Stau [i m` \ntreb... din câte \mi aduc eu aminte, nu ]i-a propus [i Brian s` faci aceste exerci]ii? Brian o f`cuse cu siguran]`, \[i spuse Laurence. Fie [i pentru a-[i putea da seama de rezisten]a tân`rului infirm. |l rug` pe Dale s`-i lase pu]in singuri. – Las`-m` pe mine, spuse ea apropiindu-se [i mai mult de Olivier. – Dar tu nu po]i... – Nu vorbi prostii! Prive[te! Nici m`car nu are nevoie de ajutorul meu. – {i dac` va intra \n panic` [i se va ag`]a de tine? – N-are decât s` se aga]e! Nu [tiai c` viitorii psihoterapeu]i urmeaz` [i cursuri de prim-ajutor \n timpul studiilor? Dale [tia acest lucru. Odinioar`, el voia s` cunoasc` toate detaliile vie]ii ei [i tân`ra \i vorbise \ndelung despre studiile pe care le f`cea \n acel moment. – Atunci când nu vei putea s` ne \nso]e[ti, voi veni singur` cu Olivier. Va trebui numai s`-i spui lui Hector s` \mping`

86

JEANNE WALLACE

scaunul cu rotile pân` aici. Ar fi foarte bine s` poat` \nota de trei-patru ori pe s`pt`mân`. Abia atunci \[i d`du seama de semnifica]ia vorbelor ei: munca ei va dura cel pu]in câteva s`pt`mâni. Dar Dale nu observ` nimic. – Am s` vorbesc cu Hector, spuse el, acceptând astfel pentru prima oar` hot`rârea lui Laurence, f`r` s` mai fac` nici un comentariu. Olivier mai \ncerc` s` se mi[te pu]in, urmând sfaturile lui Laurence, apoi se \ntoarser` to]i trei pe plaj`. Dale se arunc` apoi din nou \n mare, ca s` \noate departe de ]`rm, [i Laurence se a[ez` lâng` scaunul pacientului ei. El nu ezit` s`-i pun` \ntreb`ri \n leg`tur` cu durata [ederii ei pe insul`. – Cine ]i-a spus c` tratamentul va dura câteva s`pt`mâni? \i spuse el cu obr`znicia lui obi[nuit`. – Sper c` vei face \n a[a fel \ncât s`-l scurt`m cât mai mult posibil. – Nu ]i-am cerut s` te ocupi de mine! – N-am nici un motiv s` r`mân, dac` nu dore[ti. El \i arunc` o privire acuzatoare. – Nu cumva reprezint pentru tine numai un pion pe o tabl` de [ah? N-ai de gând s` te folose[ti de mine ca s` te apropii de Dale? Bine. Nu m` deranjeaz` s` \not, dar spune-mi [i mie \n ce mai const` tratamentul? E mai bine s` aflu ve[tile proaste cât mai curând. – La \nceput, este important` dorin]a de a te face bine. Apoi trebuie s` vedem dincolo de faptul c` vei putea s` mergi din nou. Apoi...

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

87

– Cum adic`? – Trebuie s` cape]i convingerea c` vei putea conduce o ma[in`, c` vei putea c`l`ri... – {i c` o s` fiu \nconjurat de gagici, rânji el. Laurence izbucni \n râs: – Dac` vei dori s`-]i dai osteneala s` le cucere[ti, nu va fi deloc greu. Exist` câte ceva din Maica Tereza \n oricare dintre noi! Cât despre tratament, a[a cum \i spui tu, acesta mai const` [i \n masaje de tot felul. – Da, [tiu totul despre masaje, spuse el posomorât. – Nu face glume proaste, \l cert` ea cu asprime. Pentru mine va fi o munc` istovitoare [i nici pentru tine nu va fi prea u[or. Va trebui s` \ncepi s`-]i treze[ti la via]` [i restul corpului, cum ar fi bra]ele, umerii [i cavitatea toracic`. To]i mu[chii \]i sunt aproape atrofia]i din cauza perioadei lungi de nemi[care. Atunci când \]i vei sim]i piciorul, care acum este ]eap`n, \nseamn` c` am f`cut mari progrese. – {i toate astea vor dura câteva s`pt`mâni? Nu avu curajul s`-i spun` adev`rul, dar tratamentul putea de fapt dura mai mult. – Probabil c` ar merge mai repede dac` te-ai \ntoarce \n Anglia. Ai beneficia de electroterapie. – }i-am mai spus de mii de ori: nu vreau s` m` mai \ntorc acolo! – De ce? – Pentru c` \n felul acesta, Dale se va descotorosi de mine. – |n]eleg, [opti ea, ne[tiind ce s` mai spun`. – Nu \n]elegi nimic, dar asta n-are nici o importan]`! bodog`ni Oliver uitându-se \n largul m`rii. Unde s-a dus? M-am plictisit, vreau s` m` \ntorc acas`!

88

JEANNE WALLACE

{i Laurence voia s` ajung` acas`, dar din alt motiv. Uitase s`-[i aduc` crema \mpotriva puricilor de nisip [i micile insecte \ncepur` s-o bâzâie. Acul acestora p`rea plin de otrav`. Laurence era plin` de pete ro[ii pe gât, fa]` [i spate. Când Dale se \ntoarse pe plaj`, n-avea nici o posibilitate s` se ascund` de el. – Doar te-am prevenit! Nu te-ai protejat? – Nu, am uitat. F`r` s` \n]eleag` de ce, \ncepuse s` tremure. – Pân` la urm` vei fi imun` la \n]ep`turile lor, ca [i localnicii insulei. Am acas` o crem` pentru atenuarea durerilor. S` mergem! |l duc mai \ntâi pe Oliver [i dup` aceea vin la tine. A[teapt`-m` pe teras`. {i \ntr-adev`r, ie[i din cas` cu un tub de crem`. Ea \ntinse mâna s`-l ia. – Cum se procedeaz`? Dale luase pu]in` crem` cu vârful degetelor. F`cu semn spre rochia ei. – D`-o jos! Vreau s` te ung pe spate, unde nu ajungi singur`, \i comand` el. Aten]ie, o s` te usture! |ntr-adev`r, a fost destul de dureros, dar Dale avea mâinile blânde. |[i aminti cu nostalgie de vara vr`jit` \n care se cunoscuser` [i când se ungeau unul pe altul cu lo]iune antisolar`. Se \ntreb` dac` [i el se gândea la acela[i lucru, dar el \[i vedea mai departe de treab`. – Te sim]i mai bine? se interes` el. – Da, spuse ea, dar cl`n]`ni u[or din din]i. De ce m` \ntrebi? – |n]ep`turile puricilor pot provoca uneori alergie, care se manifest` prin febr`. Mai bine te-ai duce la culcare. |l voi ruga pe Brian s` vin` s` te vad`.

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

89

Tân`ra protest`, dar Dale o prinse de bra] [i o conduse \n camera ei. Pe drum, \i ceru lui Melie s`-i serveasc` masa lui Laurence la pat. |i promise c` va veni s-o vad` dup` ce se va duce s-o ia pe Mia Summer de la aeroport. Alifia \i f`cea bine pielii ei arse. La prânz nu mânc` decât pâine pr`jit` cu lapte, apoi se cufund` \ntr-un somn agitat. Atunci când se trezi, Brian era lâng` ea. El o dojeni cu blânde]e, \i lu` temperatura [i \i prescrise un medicament. Dac` \l lua [i st`tea cuminte \n pat, bubi]ele vor disp`rea \n dou`zeci [i patru de ore. Suferea de un soi de febr` tropical` benign`, dar se va imuniza rapid, \i explic` el. Micile insecte preferau pielea fin` [i \nc` nebronzat`... Vorbir` pu]in [i despre Olivier. – E greu, dar cred c` va \nota din nou, spuse ea schi]ând o grimas`. – {i a acceptat s`-l duc` [i s`-l ajute Dale? P`i asta nu e pu]in lucru! – Da, dar atunci când Dale nu va fi liber, Olivier va trebui s` m` suporte pe mine [i pe Hector. Am voie s` m` ridic din pat mâine ca s` m` duc s`-l v`d? \l \ntreb` ea \ngrijorat`. – Dac` \ncepe s`-]i scad` temperatura. Dale \mi va telefona s`-mi spun` cum te mai sim]i. Crezi c` ai o [ans` cu Olivier [i nu vrei s-o ratezi, nu-i a[a? – Oare a[a s` fie? Datorit` medicamentului, Laurence adormi imediat. Când se trezi, v`zu c` se sim]ea mult mai bine. Era ora [ase dup`amiaz`. Dale \i spusese c` va trece s-o vad` disear`. Se ridic` \n picioare. Nu ]inea ca el s-o g`seasc` stând \n pat! |[i puse capo]elul sub]ire pe umeri [i, refuzând s`-[i vad` fa]a r`v`[it` \n oglind`, \ncepu s`-[i perie p`rul. Deodat`, auzi dou` voci.

90

JEANNE WALLACE

O recunoscu pe cea a lui Dale. O mai auzise [i pe cealalt`, la bordul lui „Chaconia Lady“, \n seara \n care el o certase cu asprime [i apoi o umilise cu s`ruturile lui. Se auzir` b`t`i \n u[`, dup` care Dale [i Mia intrar` \n camer`. Mia \[i l`sase p`rul lung [i blond s`-i cad` pe umeri [i era \mbr`cat` \ntr-o rochie multicolor` f`r` mâneci. |ntr-o mân` ]inea o jachet` alb` [i cu cealalt` se ]inea de bra]ul lui.... Dale. Dale f`cu prezent`rile. Mia o privi cu mil` pe nefericita Laurence, care avea fa]a desfigurat` de \n]ep`turi. – Biata de tine! Ce ]i s-a \ntâmplat? |]i aminte[ti, Dale, c` noi dou` ne-am mai \ntâlnit odat`, \n Barbados, atunci când doamna Napier \ncerca s`-]i explice de ce \ntârziase! Nu te-a pus nimeni \n tem`, sau n-ai fost ascult`toare? Noi am devenit imuni, dar se pare c` aceste creaturi infernale se n`pustesc asupra primului turist care le iese \n cale! Pentru frumoasa Mia, turi[tii erau f`r` \ndoial` o specie inferioar`, \[i spuse Laurence furioas`. Ea \i r`spunse: – Mi s-a spus, dar n-am ascultat sfaturile care mi s-au dat. Am fost pur [i simplu neatent` [i acesta este rezultatul. Data viitoare voi lua m`suri. Brian mi-a recomandat s` stau \n pat pân` mâine, dar m` simt foarte bine, mai ad`ug` ea adresându-se lui Dale. – Eram sigur c`-]i va impune s` te odihne[ti. – Voiam s` m` v`d cu Olivier din dup`-amiaza asta, dar cu p`rere de r`u trebuie s` amân \ntrevederea. – Nu crezi c` va fi bucuros c` nu te vei duce la el? Din câte spune Dale, maniera \n care te-ai hot`rât s` te \mprietene[ti cu Olivier este la fel de riscant` ca [i mersul pe o ghea]` sub]ire. M` \ntreb de ce \]i ba]i atâta capul cu el!

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

91

Dale \i r`spunse Miei printr-un comentariu scurt [i spru: – Nu te mai \ntreba atâta! Nu te afli pe aceea[i lungime de und` cu Brian Gellhorn [i Laurence. Ei nu numai c` merg pe o ghea]` foarte sub]ire, dar las` impresia c` se ocup` de acest caz dificil din ambi]ie profesional`. – Oh, dragul meu! Probabil c` noi p`rem ni[te creaturi foarte indiferente \n compara]ie cu ei, nu-i a[a? – Deloc. Numai c` noi nu suntem ni[te... oameni, o corect` el. Mia se \nsenin` la fa]` ca [i cum ar fi interpretat vorbele lui Dale drept un compliment binemeritat. – E[ti un lingu[itor, Dale, se fandosi ea. {i ad`ug` pentru Laurence, \n timp ce se \ndrepta spre u[`: – {i e [i un artist \n felul lui, o s` vezi! Laurence se \ntreba dac` observa]iile veninoase ale Miei erau c`utate sau \i veneau pe buze \n mod cât se poate de natural. Din nefericire, oricum ar fi fost, era nevoit` s` le suporte pe toat` durata [ederii acesteia pe insul`. Toat` seara, Laurence nu se gândi decât la Dale [i la prietena lui. Amândoi plecar` \n ora[. Când \i aduse cina s`r`c`cioas`, compus` din orez [i ou`, Melie o anun]` c` Dale [i invitata lui vor lua masa numai ei doi, deoarece Olivier refuzase invita]ia de a-i \nso]i. Dup` aceea probabil c` vor lua cafeaua pe teras` [i vor profita de momentul lor de intimitate ca s`-[i declare iubirea unul fa]` de cel`lalt... Poate c` se vor [i culca \mpreun`. A doua zi diminea]`, Mia va fi vesel` ca un cintezoi, iar Dale fericit pe deplin [i satisf`cut, \n timp ce ea, plin` de bube ca o leproas`, va fi dat` deoaprte... Era geloas` pe Mia... |i venea s-o strâng` de gât!

92

JEANNE WALLACE

Pe la miezul nop]ii atmosfera cald` [i umed` deveni sufocant`. Laurence se ridic` din pat ca s` deschid` aerul condi]ionat. Trase perdelele de la fereastra care d`dea \n gr`din`. Pe cer se fug`reau nori gro[i de furtun`, acoperind luna din când \n când. Deodat`, z`ri ceva care se mi[ca \n semi\ntuneric: era o pereche \mbr`]i[at` cu tandre]e care se plimba agale. Laurence \i urm`ri cu privirea [i o v`zu pe femeie, cine altcineva decât Mia, oprindu-se [i punând mâinile b`rbatului pe umerii ei [i ridicând fa]a spre el pentru a fi s`rutat`. Dup` aceea o luar` pe drumul spre cas`, ca [i cum acel s`rut pecetluia \n]elegerea t`cut` dintre ei. F`r` s` se mai gândeasc` la aerul condi]ionat, Laurence trase la loc perdelele [i se pr`bu[i pe pat. Acum era convins` c` totul era real [i nu o inven]ie a min]ii ei bolnave. Deplas`rile lui Olivier \n golf nu mai depindeau de Dale, [i asta \i convenea. Mia \i acaparase tot timpul liber. |l ducea \n vizit` la prieteni [i invida p`rea a avea tot atât de mul]i ca [i el pe insul`. Mergeau s` se scalde \mpreun` \n golf, sau Mia se ducea singur` acolo, dar niciodat` atunci când se g`sea Olivier acolo. Se urau [i se ]ineau la distan]` una pe alta atâta cât era posibil. La \nceput, Laurence b`nuise c` ostilitatea lui Olivier fa]` de tân`r` se datora unui soi de frustrare personal`, dat fiind c` Olivier era deja b`rbat [i Mia era o femeie superb`. Putea foarte bine s-o urasc` pentru feminitatea ei seduc`toare, deoarece el nu era \n m`sur` s`-i ofere nimic \n schimb. Mai putea fi gelos [i pe virilitatea lui Dale, comparat` cu a lui... Dar toate astea nu puteau explica puternica antipatie pe care o nutrea Mia fa]` de tân`r [i nici faptul c` \l evita permanent, ca [i cum s-ar fi temut de el.

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

93

Oare de ce \i era fric` de Olivier? Sau lui \i era team` de ea? Oricum ar fi stat lucrurile, du[m`nia dintre ei \i era de folos lui Laurence. Din cauza activit`]ii pe care o presta, era nevoit` s` se situeze de partea lui Olivier [i s` fie aliata lui. Mia \i f`cea sarcina mai u[oar`. Ea exploata la maximum adversitatea dintre cei doi [i rezultatele nu au \ntârziat s` apar`: el \ncepu s` fie interesat de tratament. Asculta cu aten]ie atunci când \i explica modul \n care trebuia f`cut un nou exerci]iu [i, \n func]ie de ce toane avea, accepta s`-l fac` sau refuza. Nu-i f`cea niciodat` observa]ie, ca s` nu se revolte \mpotriva ei. |n orice caz, tân`rul f`cea progrese [i era din ce \n ce mai cooperant. Prefera \notul oric`rui exerci]iu [i ea se folosea de sc`ldat ca de o recompens` când se purta frumos. Rela]iile dintre ei se \mbun`t`]iser` [i Laurence \[i permitea chiar s`-l certe din când \n când, f`r` ca lui Olivier s`-i sar` ]and`ra. – Dac` ai fi ucenicul unui actor, n-ar putea nimeni s` spun` c` \nve]i prea repede rolul. – Iar tu, dac` ai fi un profesor mai bun, pân` acum a[ fi reu[it s` ajung la golf alergând. |n trei s`pt`mâni, rezultatele nu erau prea evidente, dar Laurence considera micile lui progrese drept o \ncurajare pentru a continua. {i Brian Gellhorn o felicit` pentru str`dania ei, când nu era Olivier de fa]`. |ntr-o zi, dup` ce Brian \i spusese c` acum \i mergea mai bine, Olivier \i r`spunsese \ntr-un mod extrem de nepoliticos: – Mai bine decât când? refuzând s` recunoasc` fa]` de el c` \nregistrase progrese.

94

JEANNE WALLACE

Aprecierile \nc` rezervate ale lui Dale \[i schimbau total sensul \n gura fratelui s`u mai tân`r: – dac`-[i \nchipuie cumva c` va putea s` m` trimit` \n Anglia f`r` consim]`mântul meu..., \i repeta el cu ciud` tinerei femei, chiar [i atunci când aceasta \l l`udase. Mia Summer nu dorea s` fac` nimic care s`-i dea aripi du[manului ei, dar era extrem de curioas` \n leg`tur` cu motivele lui Laurence de a se ocupa de tân`rul Ransome. |i punea mereu \ntreb`ri pline de tupeu: – De ce te chinui cu treaba asta, dac` so]ul t`u ]i-a l`sat mo[tenire o avere atât de mare? – A[a ai auzit? Cine spune asta? – Nu [tiu, circul` un zvon. Probabil c` mi-a spus Dale \ntr-o zi. Oricum ar fi, nu \n]eleg de ce mai lucrezi. Mai ales cu un b`iat atât de antipatic ca Olivier... Lui Laurence tare i-ar mai fi pl`cut s`-i \nchid` gura, dar se hot`r\ totu[i s` nu-i ia \n seam` vorbele. – Probabil din cauz` c` exist` un asemenea caz. – Acesta nu este un r`spuns. N-aveai de gând s`-]i reiei activitatea \nainte s` ]i-o cear` Dale, nu-i a[a? – |nainte s` mi-o cear` Brian Gellhorn, o corect` Laurence. – E totuna. Brian n-ar fi puut s`-]i \ncredin]eze cazul f`r` acordul lui Dale. – Olivier este suficient de mare ca s` hot`rasc` singur. Putea s` refuze s`-l tratez eu. – Mie mi se pare c` abuzeaz` de ospitalitatea fratelui s`u! Nu! Dale a luat aceast` hot`râre. Nu poate s`-]i plac` s` faci a[a ceva dac`... urm`re[ti [i altceva decât vindecarea lui Olivier.

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

95

– Nu! N-am propus eu s` m` ocup de el. Tocmai m` preg`team s` plec \n Anglia, când mi s-a f`cut aceast` ofert`, pe care am acceptat-o \n interes profesional! – Dar ai f`cut-o \n principal pentru Dale. E foarte clar! Tu nu ai nevoie s` munce[ti [i nici nu-]i cau]i de lucru, numai c` Dale ]i-a ie[it \n cale, Dale, care, din câte se [tie, este ne\nsurat. Era o ocazie pe care nu puteai s-o ratezi... Locuie[ti \n casa lui, deci e[ti aici [i ziua [i noaptea. Nu e nevoie decât s` prelunge[ti boala fratelui s`u la nesfâr[it. Care femeie, fie ea [i bogat`, n-ar exploata o asemenea situa]ie? Zâmbetul nevinovat cu care Mia \nso]ise acele cuvinte \i \nghe]` sângele \n vene lui Laurence. – Credeam c` glume[ti, dar tare mi-e team` c` vorbe[ti serios. Teoria asta alambicat` este crea]ia ta, sau sunt ni[te zvonuri care circul` pe insul`? – Oh! Gura lumii e slobod`... – Cine a spus a[a ceva despre mine? – Toat` lumea. Asear`, la familia Hollands... – Nici m`car nu-i cunosc pe cei din familia Hollands! – N-are importan]`. Unul dintre invita]i se \ntreba de ce oare o frumoas` mo[tenitoare ca tine s-ar preocupa de soarta lui Olivier Ransome, decât dac`... – Decât dac`? – Oh! A urmat tot ce ]i-am spus mai \nainte, n-are rost s`-]i mai repet. – |ntr-adev`r, n-are rost. Este destul de clar, dar ]i-a[ fi r`mas datoare dac` ai avea amabilitatea s` le comunici prietenilor t`i c` se \n[al` total \n privin]a mea. – Cum o s` fac a[a ceva? De fapt, [i eu sunt de aceea[i p`rere. |nseamn` c` totu[i nu m-am \n[elat.

96

JEANNE WALLACE

– Ai sosit aici imediat dup` mine. M-ai v`zut m`car o singur` dat` atras` de domnul Ransome? Am l`sat m`car o singur` dat` s` se vad` c` nu \l consider decât fratele pacientului meu? – Din câte \mi amintesc eu, nu, dar ai fi f`cut-o oare de fa]` cu mine? – Sau, continu` Laurence f`r` s-o ia \n seam`, l-ai v`zut vreodat` pe el tratându-m` astfel decât ca pe fizioterapeutul lui Olivier? – |]i dau acela[i r`spuns ca [i la \ntrebarea dinainte. Se poart` Dale la fel [i atunci când nu este cu mine? Dac` \l interesezi... – Vorbe[ti prostii! – Nicidecum. De altfel, ]i-am mai spus o dat`, la tine chestia asta se observ`. – Ce anume? Mia f`cu un gest vag cu mâna. – Atunci când o femeie este \ndr`gostit`, se vede. Nu spune c` nu e[ti fascinat` de farmecul lui Dale. {i mai este o \ntrebare la care trebuie s`-mi r`spunzi: dac` nu e[ti \ndr`gostit` de el, de ce \]i ie[i din fire atunci când doar se vorbe[te despre el? Laurence nu-i r`spunse imediat, dar atunci când se hot`r\ s` vorbeasc`, era foarte mândr` de ea: – Poate din cauz` c` [tiu c` exist` deja un anumit num`r de femei care \[i disput` favorurile lui Dale Ransome. N-a[ fi \ndr`znit niciodat` s`-mi \nchipui c` a[ avea vreo [ans` s` fiu b`gat` \n seam` de el... Acest r`spuns \n doi peri poate c` o lini[tise pe Mia. Laurence spusese c` nu-i era rival`, dar ea spera totu[i ca Mia s` nu ias` \nving`toare din aceast` lupt`!

Capitolul 7 |n ultima s`pt`mân` a sejurului s`u, Mia a plecat la ni[te prieteni care erau proprietarii unui domeniu vecin. Toat` lumea a r`suflat u[urat` dup` dispari]ia ei. Individa era extrem de agasant`... Chiar [i Hector [i Melie p`reau mai relaxa]i. Melie m`rturisi, oftând: – Domni[oara Summer cere mereu câte ceva. Vreau aia, vreau ailalt`... Melie, du-te [i adu-mi cutare, nu Melie, nu haina asta, ci pe cealalt`... N-are o clip` de odihn`, domni[oara asta! Acum, Dale ap`rea mai des acas` la cin` [i Olivier venea [i el s` ia masa cu ei. F`cea \n continuare progrese. Dac` se for]a pu]in, reu[ea deja s` se ridice din scaun f`r` ajutorul nim`nui [i când binevoia s` \ncerce, putea s` se deplaseze cu ajutorul a dou` bastoane, târând u[or piciorul dup` el. – Atunci când vei \ndoi genunchiul, \i spunea Laurence ca s`-l \ncurajeze, vei merge cu adev`rat! Ai v`zut? F`r` tratament, n-ai fi ajuns aici!

98

JEANNE WALLACE

– E adev`rat, n-a[ fi ajuns, \i r`spundea el stânjenit. Datorit` ]ie. Tu e[ti cea care ai hot`rât s` fiu pe picioare \n câteva s`pt`mâni. – Dar [i ]ie ]i se datoreaz` succesul! N-a[ fi reu[it singur`! – Bine\n]eles, dar pân` [i un copil de un an poate s` stea \n picioare... – |ns` pentru a merge, e nevoie de voin]`. Ceea ce \]i lipse[te, tinere, \n momentul de fa]`, este o real` dorin]` de a merge. S` mergem! Mi[c`-te! – De ce? – Deocamdat`, pentru c` ]i-o cer eu, \i r`spunse ea cu fermitate. D`-i drumul! Vino spre mine! \i ordon` ea dându-se câ]iva pa[i \napoi. Tratamentul pe care i-l administra lui Olivier o sleise de puteri pe tân`r` femeie, dar era [i mai extenuant s`-i sus]in` permanent moralul [i s`-i stimuleze voin]a tân`rului infirm. Acceptând s` execute acea munc`, [tia dinainte la ce s` se a[tepte, pentru c` avusese de-a face cu pacien]i care \[i pierduser` \ncrederea \n ei [i speran]a [i care nu suportau mila celor din jurul lor. Olivier sem`na foarte mult cu ace[tia. Laurence [tiuse s` g`seasc` metoda cea mai potrivit` prin care s` [i-l apropie. |l provoca, [i dac` Olivier putea s` r`spund` provoc`rii, o f`cea. Dup` o [edin]` cu pacientul ei, Laurence sim]ea adesea nevoia s` se relaxeze. |n acele momente, era bucuroas` s` se afle singur` \n gr`din` sau pe plaj`. Acum, Olivier \nota destul de bine. La sfâr[itul exerci]iului era frânt de oboseal`, dar mul]umit [i ea \l l`sa pe Hector s`-l duc` acas` f`r` ajutorul ei. Str`lucitoarea Mia nu era acolo ca s-o bat` la cap [i nici cinicul Dale nu-[i f`cuse apari]ia. Golful apar]inea

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

99

domeniului, a[a c` nimeni nu venea acolo neinvitat. Dac` ar fi vrut, ar fi putut s` se scalde [i \n pielea goal`, dar ea se mul]umi s`-[i dea jos doar bretelele costumului de baie, ca s` se bronzeze uniform. Avuseser` dreptate. Puricii de nisip n-o mai \n]epau. Putea s` reflecteze sau s` mo]`ie \n lini[te. Singurul zgomot era cel produs de valurile care clipoceau u[or la mal. |n dup`-amiaza aceea, f`cea plaj` \ntins` pe burt` [i-[i sprijinea capul pe bra]ele \ndoite. Purta o p`l`rie cu boruri late care \i ap`ra ceafa de razele puternice ale soarelui. |nchise ochii cu voluptate [i \n scurt timp a]ipi. Atunci când se va trezi \i va fi probabil foarte cald, dar asta n-avea nici o importan]`. Se va duce [i se va arunca \n apa rece. Deodat`, o deranj` un zgomot, dar era prea adormit` ca s`-[i dea seama ce e cu el. P`l`ria \i alunec` de pe cap [i atunci se ridic` \n capul oaselor bodog`nind, ca s` [i-o pun` la loc. Abia atunci \[i d`du seama c` lâng` ea se afla cineva. Era Dale, cu slipul pe el [i cu capul \ntors spre ea. Disperat`, \ncerc` s`-[i ridice repede bretelele costumului de baie... Era evident c` stânjeneala fetei \l amuza [i nu-[i lua privirea de la ea. Avea o p`l`rie care s`-i protejeze ceafa, dar nimic pe sânii expu[i la soare [i... privirii lui Dale. Pân` [i prosopul se afla departe de ea. I se f`cu \ngrozitor de ru[ine. – Te rog... spuse ea. N-aveam de unde s` [tiu... El o asculta, \ntins pe spate [i cu ochii a]inti]i asupra cerului senin. – Te rog s` m` crezi c` [tiu cum arat` un trup de femeie... chiar [i al t`u \mi este familiar. E adev`rat c` odinioar` inventai fel de fel de vicle[uguri ca s`-]i aperi pudoarea de

100

JEANNE WALLACE

tân`r` virgin`, dar acum nu mai e[ti o adolescent`. Buc`]elele acelea de pânz` nu au menirea de a te ascunde dup` ele. – Oh! Taci din gur`! Mintea \i era invadat` de amintiri de odinioar`. Alte ]`rmuri [i alte timpuri. Pe vremea aceea, când voia s` se schimbe \n prezen]a lui, \l ruga, ro[ind u[or, s` se \ntoarc` cu spatele. Când era gata, \l l`sa s-o \mbr`]i[eze. Nici unul din ei nu \ndr`znea s` m`rturiseasc` ritmul n`valnic \n care sângele lor tân`r \ncepea s` le circule prin vene când atingeau trupul fiin]ei iubite. – De ce s` tac? se interes` Dale cu o indiferen]` lene[`. Deoarece nu-i r`spunse, el se \ntoarse spre ea. Se distra luând nisip \n pumn [i l`sându-l apoi s` cad` printre degetele r`sfirate. – Când te-am surprins dormind, te-ai fâstâcit toat`, \ncât, dac` ne-ar fi v`zut cineva, ar fi crezut c` m-am ascuns dup` tufi[uri \n scopul de a te seduce... sau c` ]i-am propus s` faci baie cu mine \n costumul Evei... Dup` câteva clipe, continu`: – Vrei s` faci baie cu mine a[a? Acum, fiind acoperit` \n mod decent, Laurence \i r`spunse: – Asta \n nici un caz! – Bine. S`-]i pun atunci alt` \ntrebare: vrei s` \no]i cu mine... \mbr`cat`? – Am mai \notat \mpreun` [i atunci când l-ai adus pe Olivier \n golf, \i aminti ea. – |]i faci cumva iluzii c` \]i vei p`stra virtutea neatins` acoperindu-te cu un costum de baie... care oricum nu-]i ascunde formele? Ea \i r`spunse pe un ton provocator:

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

101

– Nu e vorba de virtute, ci de decen]`! El se ridic` \n picioare [i \i f`cu o reveren]` ironic`. – Zise domni[oara Grundy, campioana pudorii! Acum vorbesc serios. Vrei s` \no]i cu mine? – N-aveam de gând s` mai intru \n ap`, min]i ea. – Pe vremea când \nv`]ai s` \no]i, instructorul t`u nu te ducea cu for]a \n bazin, chiar dac` n-aveai chef de \notat? Se ridicar` amândoi \n picioare. – Nu-mi amintesc decât de o singur` baie for]at`! – {i crezi c` eu n-o s` reu[esc o asemenea performan]`. Ea evit` s` se uite \n ochii lui provocatori. – Habar n-am, dar dac` vrei s` faci jocul acesta, b`nuiesc c` [tii o mul]ime de femei care ar fi \ncântate s`-]i ]in` isonul. El oft` resemnat. – Ai mare dreptate. Unele ar refuza, dar s-ar g`si cel pu]in o duzin` care s` considere nostim` propunerea mea. Mia Summer, de exemplu? fu gata s` \ntrebe Laurence, dar renun]` când v`zu c` el se \ntindea la loc pe nisip. – A[adar nu e rost de baie \mpreun`. Atunci s` st`m de vorb`, e[ti de acord? Stai jos. Ea ezita, dar el o lini[ti. – Vreau s` vorbim despre Olivier, \i spuse el cu sinceritate. Pentru ea era u[or s` vorbeasc` despre Olivier. Dale nu mai putea \n acest caz s` se foloseasc` de acest subiect pentru a o ironiza, a[a cum f`cea de obicei. A[adar, se mai relax` pu]in: – Ce s` vorbim despre Olivier? Ce vrei s` [tii despre el? – |n ce stadiu se mai afl`? Cât timp va mai dura? – |nc` nu pot s` spun nimic \n privin]a asta. Depinde numai de el. Cred c` te-am avertizat \nc` de la \nceput...

102

JEANNE WALLACE

– A[a este, dar v`d c` a f`cut progrese uria[e pe plan fizic. Nu trebuie s` mai urmeze [i altceva, sau m`car s` fac` ceva pa[i \n direc]ia asta? – A ajuns deja la un anumit stadiu [i va merge mult mai departe. Cel pu]in a[a cred. Dar dac` prin altceva \n]elegi comportamentul lui psihic, \n privin]a asta nu [tiu când va avea loc o schimbare – Dac` Olivier ar fi, de exemplu, un leu bolnav, ar fi introdus` \n cu[ca acestuia o leoaic` s`n`toas` pentru a vedea ce efect are asupra lui. De ce nu-i prezin]i câteva fete?. Te-ai gândit la asta? Nu e atât de greu s` fie g`site... – N-ar folosi la nimic tactica asta. I-am sugerat odat` c` ar fi de-ajuns s` ridice degetul cel mic ca s` dea toate fetele fuga la el, dar dac` ar veni vreuna, el ar considera c` aceasta o face din mil`. Nu-mi pot asuma r`spunderea pentru ceea ce ar urma... Nu are \ncredere \n femei, ca [i \n multe alte lucruri. Pe mine m` tolereaz` deoarece pentru el sunt \n primul rând o profesionist` [i apoi femeie. Uite [i tu \ns` cum se poart` cu domni[oara Summer...! – N-o amesteca pe ea \n povestea asta! El [i cu ea nu au nimic de-a face unul cu altul, \i ordon` el pe un ton glacial. Pentru c` \]i apar]ine ]ie [i nici m`car bietul Olivier nu are dreptul s-o iubeasc` sau s-o urasc`? \[i spuse Laurence, dar nu zise nimic cu voce tare. – De ce crezi c` Olivier nu vede \n tine o femeie? – Sunt convins` de asta [i e foarte bine a[a. – De ce? Succesul \n psihiatrie nu depinde mai ales de sentimentele pacientului fa]` de medicul lui? – Astea sunt inven]ii lipsite de orice temei [tiin]ific, dar eu sunt psihoterapeut, nu psihiatru!

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

103

– Dar te folose[ti de psihiatrie. Parc` a[a te-ai l`udat. – M` folosesc numai atunci când este absolut necesar. – Din câte \n]eleg, Olivier are nevoie de a[a ceva. Dup` ce vei face tot ce trebuie pe plan fizic, ai de gând s` te \ntorci \n Anglia? Laurence nu se a[tepta la aceast` \ntrebare. Surprins`, \l \ntreb` stânjenit`: – De ce m` \ntrebi? Probabil c` m-am \n[elat \n cazul lui, dac` tu consideri c` tratamentul meu const` numai \n exerci]ii fizice. – N-ai f`cut oare o gre[eal` convingându-l s` nu vad` \n tine o femeie frumoas`? – Ce gre[eal`? repet` ea f`r` s` \n]eleag`. – N-ai f`cut nici una? Tu e[ti singura persoan` cu care Olivier se poart` civilizat. |n consecin]`, \n cazul \n care \l la[i s` se \nchid` \n sine \nsu[i, acest fapt nu va avea oare urm`ri nepl`cute asupra lui? – Nu [tiu dac` am \n]eles bine. |mi propui cumva s`-l determin pe Olivier... s` se \ndr`gosteasc` de mine? – Nu asta am vrut s` spun. El simte doar nevoia de a se crede \ndr`gostit de tine. A[a cum leul are nevoie doar de un stimulent, exist` toate [ansele ca [i Olivier s` uite repede de tine. Pe de alt` parte, [tiind c` risc` s` te piard` când te vei \ntoarce \n Anglia, s-ar putea s` se hot`rasc` s` se \ntoarc` [i el. M` urm`re[ti? – Mi-e team` c` da. Pe scurt, vrei ca Olivier s` se duc` \n Anglia pentru a-[i termina tratamentul de recuperare [i s` scapi [i de prezen]a mea cu aceea[i ocazie, dac` s-ar putea... S` presupunem c` a[ reu[i s`-l cuceresc. |]i po]i \nchipui ce [oc ar putea fi pentru fratele t`u?

104

JEANNE WALLACE

– Ai o experien]` util`. Nu va lua nimic \n serios. – Dimpotriv`. Aranjamentul t`u s-ar putea s`-l fac` extrem de nefericit. Ai cam uitat ce \nseamn` s` fii \ndr`gostit. – A[a cum ]i-am mai spus \n câteva rânduri, m` \ndoiesc c` tu ai fi [tiut vreodat` ce reprezint` aceste cuvinte! Hai s-o l`s`m balt`! M` gândeam totu[i c`... Sper c` \]i dai seama cât de importanta este pentru mine \ntoarcerea lui \n Anglia! – Da. Este un musafir cam stânjenitor. Ai dreptate. |n definitiv, s` te bucuri de casa ta [i s` invi]i aici numai pe cine dore[ti tu. – Olivier este con[tient de asta [i se folose[te de acest pretext ca s`-mi fac` necazuri... Dale se ridic` [i \[i frec` piciorul ca s`-i cad` nisipul de pe piele. |i \ntinse mâna indiferent, ca s-o ajute s` se ridice. – Am un motiv anume ca s`-l v`d plecat cât mai curând posibil, dar poate c` e mai bine s` nu-l [tie \nc`. – Un motiv anume? Ar trebui s`-l [tiu [i eu? – N-ar avea nici un rost s` ]i-l spun. Oricum, nu ai fi de acord. – Scuz`-m`. Credeam... – C` te-ai putea folosi de el ca s`-l convingi s` plece? Nu. Folose[te mai departe tot faptele pe care le cuno[ti deja. |n definitiv nu eu am avut ideea de a te ocupa de fratele meu, dar dac` asta te mai lini[te[te pu]in, pot s`-]i spun c` nici m`car Brian nu [tie nimic. Laurence r`mase t`cut` câteva clipe, uitându-se la el cum d`râm` castelul de nisip pe care-l construise \n timp ce vorbea cu ea, apoi spuse: – Ce ar fi trebuit s` reprezinte? – O citadel` impenetrabil`, \nconjurat` de un [an] de netrecut. E un simbol. Ai v`zut? Nu avea poduri mobile.

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

105

– {i ce simbolizeaz` asta? – De exemplu, o femeie refugiat` \n spatele unui zid de respect, corectitudine [i fidelitate fa]` de cuvântul dat, pentru a se ap`ra de tenta]ia dorin]ei, c`reia \i cad prad` majoritatea muritorilor. – Deci, castelul m` reprezint` pe mine? [opti ea \ntorcându-[i privirea \n alt` parte, pentru ca el s` nu vad` cât de jignit` se sim]ea. – Oarecum. Dac` a existat vreodat` vreun pod mobil care unea cele dou` maluri ale [an]ului, b`nuiesc c` l-ai ridicat cu mult` vreme \n urm`... Nu este a[a? – E posibil! S` \n]eleg c` n-ai dat uit`rii nici acum trecutul? – Ba da... |n mormânt poate... Cicatricele se estompeaz` uneori, dar nu dispar niciodat` definitiv, chiar dac` \ncerci s`-]i pansezi r`nile... – {tiu, dar nu crezi totu[i c` desp`r]irea noastr` m-a r`nit [i pe mine \n aceea[i m`sur` [i c` poate cicatricele mele sunt la fel de adânci ca [i ale tale? Oare \n]elegea ce voia s`-i spun`? |i cerea s-o ierte, dac` nu mai era posibil s` se iubeasc` de acum \ncolo, dar el nu auzi strig`tul ei disperat. – Serios? Atunci \nseamn` c` sunt foarte bine ascunse. |ntr-un loc \n care probabil nu le poate vedea nimeni. Ai mare noroc, o ironiz` el. Laurence \ncepuse s` \ntoarc` pe toate fe]ele propunerea ciudat` a lui Dale. Oare ar putea s` accelereze vindecarea lui Olivier \ncercând s`-l conving` c` era dorit de femei? Cu cât se gândea mai mult \ns` la aceast` idee, cu atât \i repugna mai tare. Dale vorbise despre acest subiect cu deta[are, de parc` ar fi fost vorba despre un tratament obi[nuit. Doamne

106

JEANNE WALLACE

Dumnezeule! Oare era posibil s` vorbeasc` serios? Nu, probabil \i spusese acele lucruri ca s`-i dea un avertisment: coabitarea for]at` nu-i convenea. Din cauza asta \i d`duse binecuvântarea pentru a \ncepe o aventur` cu fratele s`u. Cu propriul lui frate! Se purta ca un b`rbat care se s`turase de amanta lui [i acum i-o pasa unui prieten! Probabil c` Mia Summer nu se va \ntoarce la Mont Michel decât dup` plecarea ei. Laurence se gândi cu bucurie la faptul c` n-o va mai vedea, dar speran]ele ei se spulberar` curând. Marthe [i Brian insistau s` accepte o invita]ie la o petrecere dat` de gazda Miei. Era vorba despre un bal mascat, \n scopuri caritabile. – Trebuie neap`rat s` participi, exclam` Martha la telefon. Petrecerile doamnei Page-Broom sunt \ntotdeauna foarte reu[ite, dar [i utile. Cea de acum este organizat` cu scopul a strânge fonduri pentru trimiterea unor copii convalescen]i la Disneyland, \n Florida. B`nuiesc c` te-ai uitat peste invita]ie. Toat` lumea va fi acolo! – V` duce]i [i dumneavoastr`? – Evident! – {i „A la recherche du temps perdu“ ce \nseamn`? spuse Laurence citind de pe invita]ie. – Oh! Hannah Page-Broom a luat acest titlu de la Marcel Proust. Aceasta este tema petrecerii. Trebuie s` fim \mbr`ca]i ca antilezii din vechime. Putem s` \nf`]i[`m personaje celebre, sau oameni simpli din popor. Vii [i tu? – Dac` g`sesc un costum, da. – Po]i s` iei cina cu noi \n seara respectiv` [i te vei schimba aici de haine. Venim noi s` te lu`m.

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

107

|n mod cu totul ciudat, Melie a fost aceea care a avut o idee inspirat` referitoare la costumul lui Laurence. – Ave]i pielea la fel de m`slinie ca [i noi, doamn`, a[a c` sem`na]i cu fetele antileze de odinioar`. Nu cu cele din ziua de azi care se \mbrac` precum b`rba]ii. V` v`d \mpodobit` cu panglici divers colorate \n p`r [i multe jupoane de culoarea florilor. Ro[ii, galbene... toate culorile! {i foarte largi, ca s` se roteasc` frumos atunci când dansa]i. Entuziasmul lui Melie o f`cu pe Laurence s` râd` \n hohote. Ideea acesteia \i pl`cea grozav [i era bucuroas` c`-i venise servitoarei, care cuno[tea mai bine decât oricine istoria poporului s`u. – De unde pot s` fac rost de un costum? – E simplu. V` duc eu la un butic din ora[. Fetele se deghizeaz` adesea a[a pentru carnaval [i croitoreasa are tot ce este necesar. Dac` \mi asculta]i sfaturile, nimeni nu-[i va da seama cine sunte]i, o asigur` Melie. Expedi]ia la magazin a fost \ncununat` de succes. Melie o sf`tui ce s` aleag`. Au cump`rat buc`]i de pânz` de culoare stacojie, galben` [i albastr`, care contrastau cu bustiera din catifea neagr`. I-au confec]ionat [i o p`l`rioar` \mpodobit` cu pene, pe care urma s` [i-o prind` \n p`r. Se \ntreb` cum s`-[i aranjeze p`rul. |i veni o idee \n timp ce \[i proba costumul... Era o idee [i o amintire. Pe vremea când Dale era \ndr`gostit de ea, [i mult timp dup` desp`r]irea lor, purta p`rul cu c`rare la mijloc [i breton. P`rea alegerea perfect`... Va fixa p`l`rioara u[or l`sat` pe o ureche. I se n`z`rea c` \l aude pe Dale râzând de ochii ei negri... ochi de ]iganc`.

108

JEANNE WALLACE

Pân` la urm`, Laurence lu` [i masa de prânz [i cina tot cu Marthe Gellhorn. |[i petrecu dup`-amiaza \n gr`din` [i prietena ei \ntocmi o list` cu posibilii invita]i la petrecere, imaginându-[i [i costumele pe care le vor purta. – |mp`r`teasa Josephine va avea noroc dac` va ap`rea \n numai trei exemplare, spuse ea râzând. Era n`scut` \n Guadalupe, [tiai? {i lordul Nelson are toate [ansele s` fie bine reprezentat... Cineva se va deghiza \n Sam Lord, jefuitorul de vase. Va mai fi [i Toussaint l'Ouverture, care a fondat Haiti, un vr`jitor voudou etc. Brian va fi un fost guvernator francez al insulei St.Just [i eu voi fi so]ia lui. Voi purta o rochie Empire, \ncre]it` sub sâni [i o pern`. Tu la ce te-ai gândit? Laurence \i explic` ce va purta. – Vine [i Dale? se interes` Marthe. Laurence \i r`spunse afirmativ, dar nu [tia ce costum va purta. Ajunser` cu o mic` \ntârziere la doamna Page-Broom, deoarece Brian fusese re]inut la spital. Laurence se uit` imediat dup` Dale. Era \mpreun` cu gazda [i cu domni[oara Summer. Mia p`rea o statuie zvelt`, \mbr`cat` \ntr-o tunic` greceasc` [i piept`nat` ca o femeie din antichitate. – Probabil c` este Pauline, sora lui Napoleon care folosea sclavi la construirea unui palat \n Haiti. Nu [tiu care artist a pictat-o sau a sculptat-o \n aceast` ipostaz`, \i explic` Marthe. Dar prietenul nostru pe cine \nf`]i[eaz`? Pentru Laurence, el era pur [i simplu Dale: un b`rbat viril [i cu pu]ine elemente de deghizare, cu excep]ia unei p`l`rii mari care \i acoperea p`rul \ntunecat. |n rest purta ni[te cizme \nalte pân` la genunchi, ni[te pantaloni scur]i elegan]i [i o

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

109

jachet` deschis` la piept, \mpodobit` cu fâ[ii de pânz` ro[ie. Pe cât era el de natural, pe atât de rece [i distant` era Mia. Laurence se bucura. Orice personaj ar fi vrut s` reprezinte, acesta era la fel de simplu ca [i ea. – S` mergem la ei, spuse Marthe. Oricum trebuie s-o salut`m pe doamna Page-Broom. Marthe \ntinse obrazul pentru a primi s`rutul amical al lui Dale. Aceasta o felicit` apoi pe Mia pentru fidelitatea fa]` de original a ]inutei sale [i \l \ntreb` pe Dale: – Suntem foarte curio[i \n ce te-ai deghizat. – Sunt un personaj ne\nsemnat, un simplu soldat. Fac parte din rândurile aventurierilor certa]i cu legea, numi]i [i corsari, care se ascundeau \n mun]i ca s` scape de urm`rirea armatei spaniole. – Am \n]eles! [opti Marthe \ntorcându-se spre Laurence. Erau ni[te r`zvr`ti]i care atacau turmele de animale [i \i h`r]uiau permanent pe spanioli. – Dar tu cine e[ti? se interes` Dale. – So]ia guvernatorului de pe vremea când insula era a francezilor. I-am d`ruit [apte copii, dintre care trei sunt mor]i [i \ngropa]i. Se vede? Ea râse, netezindu-[i [oldurile [i pântecul, umflate cu ajutorul unor perni]e [i \[i aranj` coafura extravagant`, confec]ionat` din flori [i fructe. Mia se uita cu interes la costumul lui Laurence. – E[ti o adev`rat` fiic` din popor! E foarte reu[it costumul, dar... cine te-a sf`tuit s`-]i pui p`l`riu]a \n acel mod pe cre[tetul capului n-a prea fost inspirat. Nu este a[a, Dale? Marthe? Marthe o s`get` cu privirea.

110

JEANNE WALLACE

– Ce vrei s` spui? – Dar, draga mea, uit`-te [i tu cum [i-a pus-o pe cap! Nu e frumos din partea ta s` nu-i spui ce \nseamn` asta. Trebuie s` [tii! Nici tu Dale, n-ai aflat nimic? Laurence se \nro[i [i spuse, bâlbâindu-se de emo]ie: – Nu \n]eleg. Am f`cut vreo prostie? Explic`-mi, te rog! – N-are nici o importan]`! E[ti absolut fermec`toare, draga mea, o lini[ti Marthe. Mia ad`ug`, studiindu-i \n continuare costumul: – Dar nu inventez nimic! O p`l`rie a[ezat` pe cap \n felul acesta reprezint` o metod` de a ag`]a b`rba]i. Este un semn c` fata este... disponibil`. Laurence sim]i c` Dale observase ro[ea]a din obrajii ei. Acesta i se adres` \nso]itoarei lui: – Nu [tiu dac` era neap`rat necesar s`-i faci aceast` dezv`luire, dar, oricum, v`d c` nu te-ai jenat deloc! Marthe trase concluzia, râzând: – E absolut ridicol! Acest semn nu reprezint` o invita]ie, ci doar faptul c` fata nu este logodit`. Mia continu`, cu o voce mieroas`: – A[a este, dar trebuie s` ne amintim c` buc`t`resele din armat` purtau asemenea aranjamente pe cap. Aceasta era \ntr-un fel marca meseriei lor [i toat` lumea [tie... L`s` fraza neterminat`: – Nu [tiam nimic despre toate astea... \ng`im` Laurence. Marthe \i lu` ap`rarea: – Nu e nimic de \n]eles, draga mea! Mia vrea numai s` te nec`jeasc`. P`rerea mea este c` te-ai deghizat foarte bine [i acum, dac` tot ne afl`m aici, ar trebui s` ne [i distr`m! Hei! Aici suntem! strig` ea c`tre Brian.

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

111

Acesta se apropie de ele \mbr`cat cu o jiletc` ro[ie cu epole]i aurii [i ni[te pantaloni scur]i din m`tase neagr` lungi pân` la genunchi. – Invit-o pe Laurence la dans [i v` sf`tuiesc s` fi]i cumin]i! Nu lua drept invita]ie modul \n care [i-a a[ezat p`l`rioara pe cap... Eu dansez cu Dale... Plecar` to]i pe ringul de dans, l`sând-o pe Mia singur`. – Ce-a vrut s` spun` cu chestia aia cu p`l`ria? o \ntreb` Brian \n timp ce dansau. – Nimic. E o glum` proast`. – Pot s` [tiu [i eu despre ce era vorba? Ea \i povesti [i el izbucni \n râs. – Nu-]i face griji. |n general, po]i s` ai \ncredere \n judecata Miei Summer, cu excep]ia unui singur lucru: e fericit` atunci când reu[e[te s` scoat` din ]â]âni o alt` femeie. Sunt tentat s`-i dau dreptate lui Olivier. Fata asta este o adev`rat` scorpie. M` mir` foarte mult faptul c` Dale \nc` n-a b`gat de seam`. – Probabil c` sunt prea apropia]i. Probabil c` s-a l`sat orbit de ea... Brian râse din nou. – Asta se poate spune despre toate femeile pe care le-a cunoscut Dale. Mia nu este prima [i pân` acum nici una n-a reu[it s`-l determine s-o ia de nevast`. – Poate c` ea va reu[i! – Doamne sfinte! Dac` s-ar \ntâmpla a[a ceva, mi-a[ face griji serioase \n leg`tur` cu s`n`tatea lui mintal`! Oricum, nici m`car nu se pune problema! Cel pu]in atâta timp cât se afl` Oliver aici... Ei doi se ur`sc. Dale trebuie s` ]in` cont de faptul c` Mont Michel s-ar transforma cu siguran]` \ntr-un adev`rat infern \n cazul \n care ea ar locui aici \n permanen]`.

112

JEANNE WALLACE

Dansar` câteva minute \n t`cere, dup` care Brian o \ntreb`: – Apropo, \mi pare r`u c` trebuie s` vorbim despre probleme de serviciu la petrecere, dar a[ vrea s` [tiu ce s`-i spun tat`lui lui Olivier \n leg`tur` cu \ntoarcerea acestuia. – Tat`lui lui Olivier? repet` Laurence neatent`. Avea mintea \n alt` parte. Se gândea la „motivul“ pentru care Dale voia s` se debaraseze de fratele lui cât mai curând posibil. Dup` p`rerea lui Brian, acesta nu putea s` se \nsoare cu Mia decât dup` plecarea acestuia. Nu-i spusese acest secret lui Brian, dar acesta \l ghicise... [i acum \l [tia [i ea! Reveni cu picioarele pe p`mânt \n momentul \n care auzi vocea doctorului: – Da. Dale trebuie s` plece \n Anglia s`pt`mâna viitoare. Nu [tiai? – |nc` nu mi-a spus nimic. Se duce cu vaporul sau cu avionul? – Cred c` va merge cu avionul, e mai rapid. A[adar, vorbind numai \ntre noi, ce speran]e trebuie s`-i d`m \n leg`tur` cu tân`rul nostru pacient? Vrei s` bem ceva? Am putea s` discut`m mai lini[ti]i despre acest subiect. Atunci când se desp`r]ir`, dup` ce discutaser` \ndelung, Brian o felicit`. F`cuse treab` foarte bun` cu Olivier. – Mai l`sa]i-m` pu]in [i sf`tui]i-l pe Dale s` aib` r`bdare, \i spuse ea medicului. Pe plan fizic va mai \nregistra progrese, dar \n ceea ce prive[te moralul, nu pot s` promit nimic. Se poate \ntâmpla ceva, nu [tiu ce anume, dar acest eveniment poate duce la o vindecare rapid`. Mai târziu, \n timpul petrecerii, se \ntâlni absolut \ntâmpl`tor cu o tân`r` englezoaic`. Erau singure la garderob`. Tân`ra se deghizase \n doamna de onoare a \mp`r`tesei [i \[i repara catarama unuia din pantofi.

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

113

– Te ocupi de Olivier Ransome la Mont Michel, nu-i a[a? o \ntrebase ea pe Laurence. Te nume[ti \ntr-adev`r doamna Napier? Numele meu este Cherry Huppert. P`rin]ii mei au murit [i eu locuiesc de obicei la o m`tu[` din Anglia, dar acum m` aflu \n vacan]` la o alt` m`tu[`, doamna Valery. O cuno[ti? – Cred c` ne-am \ntâlnit odat`, \i r`spunse tân`ra femeie. – |n Anglia suntem vecini cu familia Ransome, la Charter Court. |i cunosc pe Olivier [i pe Dale \nc` de când eram mic`. |n afar` de perioada petrecut` la pension, eu [i Olivier eram mereu \mpreun`. Am fost aici vara trecut`, dar am plecat \nainte de accident. Nu ]i-a vorbit niciodat` despre mine? – Nu prea \mi face confiden]e, spuse Laurence cu pruden]`. Figura fetei se \ntunec`. – Dar cu mine era ceva special! Nu se poate s` m` fi uitat \n mai pu]in de un an! Po]i s`-i spui c` te-ai \ntâlnit cu mine [i c` m-ai rugat s` m` duc s`-l vizitez? – A[ prefera s` te invite chiar el. – Dar o va face? I-am scris de mai multe ori, dar nu mi-a r`spuns. Oare cum va reac]iona dac` a[ veni la Mont Michel pe nepus` mas`? Laurence \ncepu s` râd`. – F` o \ncercare, dar ai grij`! A[a cum nu ]i-a r`spuns la scrisori, ar putea foarte bine s` nu se poarte prea frumos cu tine... – M-am obi[nuit! Ne certam tot timpul, dar asta nu ne afecteaz` cu nimic. Cherry \[i terminase de reparat pantoful. – Deci, a[a r`mâne. Nu-i spune nimic, iar eu o s` apar netam-nesam. Dac` nici eu nu voi reu[i s`-l dau pe brazd`,

114

JEANNE WALLACE

atunci nu va mai reu[i nimeni! Trebuie neap`rat s`-[i revin`, m`car de dragul tat`lui s`u, domnul Ransome! Oricum, \]i mul]umesc mult! M` bucur c` ne-am \ntâlnit. Pe curând! Laurence oft` adânc. Oare adolescenta aceea plin` de energie va avea succes acolo unde ea, Dale [i Brian d`duser` gre[? Va g`si Cherry Huppert vreun mijloc prin care s` \nfrâng` \nc`p`]ânarea de catâr a lui Olivier? {i dac` va reu[i, ce urm`ri va avea acest lucru asupra lui Dale [i Laurence? Pentru el, vindecarea lui Olivier \nsemna libertate. Se va sim]i \n sfâr[it eliberat de sentimentele de vinov`]ie [i era liber s` se \nsoare cu Mia [i s` scape de prezen]a ei... Dar pentru mine? Tot libertate \nsemna, \ntr-un anumit sens. Libertatea de a trage linie sub experien]a ei cu Olivier: \nregistrase un semisucces sau un semie[ec... Putea s` plece din St.Just unde descoperise cu \ntârziere iubirea lui Dale pentru Mia... Era liber` s`-l p`r`seasc` din nou. Poate c` \ntr-o zi va \nv`]a s`-l uite... Gândindu-se la toate aceste lucruri, tân`ra femeie fu cople[it` de nostalgie [i triste]e...

Capitolul 8 Petrecerea continu`, ca un vârtej de veselie pân` dup` miezul nop]ii. Punctul culminant a constat \n compunerea unei serii de tablouri istorice. Aceste scene fuseser` imaginate pentru ca fotografii de la ziarele locale s` poat` imortaliza succesul balului de caritate, dar pe lâng` flash-urile profesioni[tilor, curând ap`rur` [i cele ale amatorilor. |n sfâr[it, to]i o felicitaser` pe doamna Page-Broom. Crinolinele, p`l`riile cu pene [i spadele str`lucitoare disp`rur` \n ma[inile lor [i gazda, \nconjurat` de ultimii invita]i, printre care [i Mia, fluturar` mâinile \n semn de salut spre cei care plecau. Laurence se gândise la \nceput s` se \ntoarc` la Mont Michel cu ma[ina celor doi Gellhorn, dar Dale \i d`du planurile peste cap. – O duc eu pe Laurence, o anun]ase el pe Marthe, voi pute]i s` v` duce]i direct acas`. – Niciodat` nu am avut mai pu]in chef de a m` \ntoarce acas`! \i r`spunse Marthe râzând. Ce petrecere minunat`!

116

JEANNE WALLACE

Dar Dale \i deschisese deja portiera lui Laurence [i aceasta se urc` \n ma[in`. Trebuir` s` a[tepte pu]in \nainte s` demareze, deoarece coada format` din ma[ini era destul de lung`. Atunci când ma[ina \n sfâr[it porni la drum, tân`ra \i povesti despre \ntâlnirea cu Cherry Huppert. – I-am spus s` vin` la Mont Michel când vrea, \i spuse ea. El nu f`cu nici o obiec]ie, dar o \ntreb`: – Ai de gând s`-l anun]i pe Olivier c` va veni s`-l viziteze? – Probabil c` [tie despre sosirea ei la St.Just. Ea l-a anun]at printr-o scrisoare, dar el nu i-a r`spuns. Cherry nu vrea s`-i spun nimic, vrea s`-i fac` o surpriz`. Este o fat` tare nostim` [i plin` de vitalitate. Poate s` aib` o influen]` binef`c`toare asupra lui Olivier. – S-ar putea s` fie dezam`git` de r`ceala lui. – Eu am avertizat-o! |n ce rela]ii erau \nainte? A existat vreo idil` \ntre ei? – Nu cred, dar e posibil. – Ce puncte de interes aveau \n comun? – Caii [i echita]ia. – Echita]ia? Isuse! – Crezi c` nu e indicat` pentru el? – Mai târziu cu siguran]`, dar acum este prea devreme. – Bietul de el! Va trebui s` aib` r`bdare. El [i micu]a Huppert au studiat ca la carte echita]ia de la vârsta de paisprezece ani! Nu le sc`pa nici o curs` de cai. Bine\n]eles c` exagerez pu]in, dar au participat [i la ni[te curse pentru amatori. – Ciudat, nu mi-a spus nimic despre acest subiect, spuse Laurence uluit`. Tu ai \ncercat vreodat` s` vorbe[ti cu el despre asta?

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

117

– Da, dar f`r` nici un rezultat. A[ fi avut acela[i succes [i dac` i-a[ fi vorbit chineze[te... dar sunt convins c` pu[toaica va reu[i s` fac` mai mult decât mine. Dale coti spre un drum \n serpentin` care se c`]`ra pe munte, apoi, schimbând subiectul discu]iei, o \ntreb`: – {i tu ai la fel de pu]in chef ca Marthe s` te \ntorci direct acas`? – Eu? |n \ntrebarea lui Dale sim]ise o invita]ie, dar nu [tia cum s`-i r`spund`. – P`i... M` duci \napoi la Mont Michel, nu-i a[a? Nu prea am de ales... – |]i ofer o variant`. Dac` vrei s` te consideri \n continuare o fat` din timpuri str`vechi, \]i fac o propunere: un simplu aventurier o invit` pe fata frumoas` s`-i viziteze bârlogul din mun]i. Este o re[edin]` frumoas`, construit` \n \ntregime din materiale naturale. Evident, \i cam lipse[te confortul, dar m`car nu mai trebuie s`-]i fie fric` de du[mani. Ce zici de ideea mea? – Vrei s` spui c` mai exist` locuri \n care se ascund r`zvr`ti]i? Pe dealurile acestea? Au r`mas neatinse [i se poate merge acolo cu ma[ina? – Da. Au sc`pat ca prin minune. Nu apar pe h`r]ile turistice... Am aflat de la un b`trân de existen]a unuia din ele. {i tat`l lui fusese corsar. Putem s` ajungem pân` \n apropierea acesteia cu ma[ina, dar va trebui s` mergem pu]in [i pe jos. Ce \nc`l]`minte ai \n picioare? – Ni[te sabo]i foarte solizi. Con[tiin]a o \ndemna s` fie atent`, s` simuleze c` nu poate s` mearg` sau c` era prea obosit`...

118

JEANNE WALLACE

Dar ea n-o ascult`. De data asta, Dale nu râdea de ea [i nu o certa. |i propunea numai o mic` aventur`, ca odinioar`. |[i imagin` c` tr`ie[te cu câ]iva ani \n urm`, când se jucau ca ni[te copii, se luau la \ntrecere... Ea pierdea \ntotdeauna, iar el o s`ruta pentru a-[i s`rb`tori victoria... Pe atunci, avea \ncredere \n ea. Dorea foarte tare s` fie din nou singur` cu el, a[a c` se hot`r\ s` se comporte ca alt`dat`... Pe de alt` parte, era \ncântat` s`-i joace o fest` rivalei sale. Mia \l monopolizase pe Dale aproape toat` seara. |n plus, trebuia pedepsit` pentru insinu`rile nedrepte pe care le f`cuse la adresa lui Laurence! Bine\n]eles, Mia [i-l va rec`p`ta curând pe omul iubit, dar \n noaptea aceea, pentru câteva minute, nu vor exista pe lume decât Laurence [i Dale! {i dac` va avea noroc, va reu[i s` re\nvie trecutul... Ea nu spuse nimic [i Dale interpret` t`cerea ei drept r`spuns afirmativ. O lu` pe un alt drum de munte. Ma[ina se hurduca foarte tare din cauza gropilor adânci. Coroanele copacilor tropicali uria[i formau un tunel pe deasupra ma[inii. Dale opri, lu` o lantern` din torpedo [i o ajut` pe Laurence s` coboare din ma[in`. – D`-mi mâna. Ea \l ascult`, ne\ndr`znind s`-i pun` \ntreb`ri despre brusca lui dorin]` de a petrece câteva ore cu ea. Se hot`r\ s` joace un joc: nu erau Dale Ransome [i Laurence Napier, care se iubiser` la nebunie odinioar`, ci dou` personaje din alt` epoc`, pentru care peisajul nu avea nimic ciudat. Dale \ndep`rta crengile care le st`teau \n cale, ]inând-o strâns de cealalt` mân` pe \nso]itoarea lui. Ca [i cum i-ar fi citit gândurile, el \i spuse:

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

119

– Dac` \]i face pl`cere s` ne vizitezi tab`ra, drag` fat` de la ora[, s` nu te a[tep]i s`-]i d`m altceva decât o tor]` pentru a-]i croi drum prin p`dure. Când \l auzi vorbind a[a \i st`tu inima \n loc, dar acum era prea târziu s` mai ias` din pielea personajului ei, a[a c` se for]` s` râd`: – Polite]ea nu era inclus` \n invita]ie? – N-avem timp de asemenea fleacuri. Suntem b`rba]i [i n-am mai v`zut o femeie de câteva luni. Cum s` nu ui]i de regulile civiliza]iei când tr`ie[ti \n asemenea condi]ii? Dar nu-]i fie team`: dac` ajungi la tab`r`, vei fi r`spl`tit` din plin pentru serviciile tale... Vino, aproape am ajuns. |nfipse lanterna \ntr-o cr`p`tur` a stâncii, aproape complet ascuns` \n spatele unui tufi[. – Am ajuns, o anun]` el. – Aici este? – Da. E o pe[ter`, cu perdea de copaci \n fa]` [i faleza \n spate. De fapt, e o adev`rat` fort`rea]`. E de necucerit! Dale d`du crengile tufi[ului la o parte ca s` poat` intra \n pe[ter`. Ea \l urm`, dup` care crengile acoperir` din nou intrarea. La \nceput era un \ntuneric deplin, apoi lumina lanternei d`du la iveal` pere]ii ro[ca]i, podeaua [i tavanul. Pe jos era plin de ferigi uscate pline de praf. Laurence \ncepu s` tremure. – E frig aici. Unde este focul de tab`r`? – Afar`. Dac` s-ar face \n`untru, ne-am umple de fum, dar vom organiza un adev`rat festin numai dup` ce vom reu[i s` prindem o capr` sau un vi]el!

120

JEANNE WALLACE

– |]i mul]umesc c` mi-ai ar`tat vizuina ta. F`cu câ]iva pa[i sprijinindu-se de perete. Se gândea cu triste]e c` jocul luase sfâr[it. Curând, vor redeveni cei dinainte. – Ar fi mai bine s` plec`m, [opti ea. – Ia auzi! Afar` \ncepuse s` plou` \n rafale. Era una din obi[nuitele furtuni antileze care se stârneau din senin [i erau de o violen]` extraordinar`. De obicei, se opreau la fel de brusc cum ap`reau... – Dar nu se poate s` r`mânem aici! exclam` Laurence. Furtuna ar putea dura ore \n [ir! – |mi pare r`u, dar n-avem \ncotro, \i r`spunse calm Dale. Adun` un mald`r de ferigi ca s` improvizeze un fel de saltea. – Stai jos, o sf`tui el. Ai dreptate, ar putea s` dureze mult` vreme. Resemnat`, Laurence \l ascult` f`r` s` mai comenteze nimic. Tân`ra femeie \[i aminti ziua \n care fuseser` s` se ad`posteasc` sub un copac. |n timp ce a[teptau s` se opreasc` ploaia, \[i \mp`rt`[eau unul altuia visele de viitor. Probabil c` [i Dale se gândea la acela[i lucru, deoarece o \ntreb`: – Pe vremea când \]i f`cea curte Steven Napier, ai trecut prin situa]ii asem`n`toare cu cea de acum? – Nu. Nu era destul de rezistent ca s` poat` face plimb`ri lungi. N-a mai condus nici ma[ina atunci când a \nceput s` i se fac` fric` s` nu le[ine la volan. – Probabil c` aveai mult de lucru: s` [ofezi, s` faci treab` \n gospod`rie, s` g`te[ti, s` ai grij` ca cear[afurile s` fie curate... Laurence cl`tin` din cap când observ` tonul lui ironic.

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

121

– Nu. |n plus, nu plecam niciodat` din cas`. Steven avea oroare de ie[irile din ora[. – A[adar, nu aveai parte deloc de claruri de lun` romantice [i plimb`ri prin landele pline de ciulini [i buruieni... Acum \n]eleg de ce e[ti atât de rece... – Cum adic` rece? Ce vrei s` spui? Dar ea deja ghicise. O acuzase destul de des c` nu cuno[tea sensul cuvântului „iubire“ [i acum \i amintea \nc` o dat` acest lucru. Ea \i r`spunsese \ntotdeauna c` era de rea-credin]`, dar el n-o luase \n seam` niciodat`. Putea \ns` s`-i demonstreze c` se schimbase. Oare dac` i-ar face avansuri, el se va l`sa impresionat? Inima tinerei femei \i b`tea foarte tare \n piept \n momentul \n care \i spuse: – Nu joci corect. Te rog s` nu ui]i c` nu sunt decât o fat` inocent`, lipsit` de orice experien]` sentimental`, care se afl` aici numai pentru a satisface dorin]ele corsarului... Dale proiect` lumina lanternei direct pe fa]a ei. – V`d c` te aventurezi pe un teren foarte periculos. Dac` atitudinea ta reprezint` o invita]ie, speri s` te iau cumva \n serios? Laurence d`du din umeri. – Suntem singuri, bloca]i aici din cauza furtunii. Chiar dac` a[ vrea, cum a[ putea s` m` lupt cu tine? – Mi se pare c` eu sunt cel care trebuie s` vreau, spuse Dale cu o voce r`gu[it` de emo]ie. El se a[ez` \n genunchi lâng` ea. Laurence se \ncord`, [tiind ce va urma. O avertiza \n felul acesta c` mersese deja prea departe, dar ea lu` hot`rârea de a-l surprinde prin lipsa ei de reac]ie... |l va l`sa s-o ia \n bra]e. Risca s`-l [ocheze

122

JEANNE WALLACE

cedându-i atât de u[or, dar voia ca Dale s` [tie c` este \n stare s` iubeasc`! S` afle [i el \n sfâr[it cât de mult \l iubea! Stând tot \n genunchi, Dale cuprinse fa]a lui Laurence cu mâinile. Ochii lui, obi[nui]i deja cu \ntunericul, \i c`utau pe ai ei. – E-n regul`, nebunatico! Accept provocarea. N-avem altceva de f`cut pân` trece furtuna... |ncepu s` tremure atunci când sim]i c` o cuprindea cu bra]ul de mijloc, dar nu-l respinse, ci, dimpotriv` \[i apropie trupul de al lui. Deschise apoi buzele \n momentul \n care gura lui Dale se lipi de a ei. El se opri mirat, dar ea \l trase spre ea gemând u[or. Mâinile lui Dale o pip`iau cu \nfrigurare, \ncercând s`-i desfac` [nurul de la gât. Reu[i s`-i dezveleasc` umerii [i decolteul superb. Laurence se sim]ea ru[inat`. Ea era cea care-i provocase cu bun` [tiin]` dorin]a! |ncerc` s` scape de sentimentul de vinov`]ie. Atunci când iube[ti, trebuie s`-]i asumi r`spunderea pentru faptele tale! Dar trupul ei \i opunea rezisten]` lui Dale \n mod instinctiv. F`cu un efort pentru a se relaxa. Trebuia neap`rat s`-i dovedeasc` \ntr-un fel sau altul c` \l iubea, c` era singurul b`rbat din via]a ei! Dar brusc, Dale \[i reveni! O for]` s` se a[eze, apoi se ridic` \n picioare, dominând-o de la \n`l]imea lui: – Ajunge! Te por]i ca o adev`rat` dam` de consuma]ie! Felicit`ri! Ce p`cat, nu-i a[a, c` refuz s` intru \n jocul t`u murdar! Laurence se f`cu mic` de tot, devenind con[tient` de e[ecul ei. Nu se gândise c` lucrurile puteau lua o asemenea \ntors`tur`. Dac` el i-ar fi pus \ntreb`ri \n momentele cele mai

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

123

fierbin]i ale dorin]ei lor, i-ar fi m`rturisit totul [i el ar fi \n]eles... dar acesta \[i rec`p`tase luciditatea prea repede. Cuvintele lui Laurence r`maser` nerostite [i nu putu s`-[i apere nevinov`]ia. – Eu... eu... \ncerc` ea s` spun`, bâlbâindu-se. – Taci din gur`! Ai fi reu[it s` m` p`c`le[ti, dac` n-a[ fi [tiut ce inim` de piatr` ai! |n timp ce ea se ridica de jos, el f`cu un semn spre decolteul ei. – Ai face mai bine s`-]i recape]i aspectul decent dinainte! |n caz contrar, scena ta provocatoare ar putea avea un sfâr[it nepl`cut... pentru tine! Ea \i rosti \ncet numele, dar el se pref`cu totu[i c` nu o auzise. Atunci, ea \[i netezi hainele [i se ghemui lâng` un perete, rugându-se \n sinea ei ca ploaia s` se opreasc` \n curând. |n cele din urm`, furtuna se mai domoli. Dale se \ndrept` spre ea [i, f`r` s` scoat` nici un cuvânt, o ridic` de jos, petrecându-[i un bra] sub genunchii acesteia [i cu cel`lalt sprijinind-o de umeri. – Gata, r`bdarea mea a ajuns la sfâr[it! Te sf`tuiesc s` te por]i frumos! o anun]` el atunci când ea \ncerc` s` protesteze. Ia tu lanterna [i \ncearc` s-o manevrezi \n mod inteligent. El \ncepu s` coboare pe dibuite, cu Laurence \n bra]e, sc`pând din când \n când câte o \njur`tur`. |n sfâr[it, ajunser` la ma[in`. O a[ez` pe scaunul ei [i demar`. Parcurser` drumul pân` acas` \n tacere. Laurence \[i rec`p`tase destul de rapid sângele-rece [i de aceea \ncerc` s` par` natural`. – E adev`rat c` pleci \n Anglia s`pt`mâna viitoare? – Mai \ntâi, trebuie s` m` duc duminic` \n Barbados.

124

JEANNE WALLACE

– Ar trebui s` te \ntâlne[ti cu Brian \nainte s` pleci... ca s` [tii ce s`-i spui tat`lui t`u \n leg`tur` cu Olivier. Pleci cu avionul? – La \ntoarcere, nu la ducere. Vine [i Mia cu mine, [i ea prefer` vaporul. „Chaconia Lady“ ridic` ancora mar]i, probabil c` vom pleca la bordul lui. Vrei s`-i transmit salut`ri din partea ta c`pitanului Kitchin? – Da, mul]umesc. Nu-i mai r`mânea decât s`-i spun` noapte bun`. Dale parc` ma[ina [i o l`s` prad` gândurilor negre. Ru[inea, nemul]umirea [i gelozia se amestecau \n mintea ei. Dale pleca \n Anglia cu Mia, [i ca s`-i fac` pl`cere acesteia, se \mbarcau pe „Chaconia Lady“! Vasul speran]elor ei, la bordul c`ruia \l \ntâlnise pentru a doua oar` pe Dale! Aceast` ultim` veste venea s` se adauge tuturor suferin]elor \ndurate de Laurence \n acea noapte... Apari]ia lui Cherry Huppert a fost o reu[it` total`. Nici m`car nu o anun]ase c` va veni! Au v`zut-o r`s`rind brusc \ntr-o diminea]` \n fa]a u[ii lui Olivier, salutându-l vioaie, ca [i cum s-ar fi desp`r]it doar cu o zi \n urm`. Laurence se opri din lucru, exclamând cu o veselie pref`cut`: – Olivier! Uite cine a venit! – Cine te-a trimis aici? mârâi el c`tre Cherry. Tu te-ai mai \ntâlnit \nainte cu ea? o \ntreb` pe Laurence. Cherry \i r`spunse râzând: – Bine\n]eles! Ne-am cunoscut la balul de caritate al doamnei Page-Broom. De ce n-ai venit [i tu, lene[ule? Când ai de gând s` vii acas`?

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

125

Ei bravo! \[i spuse Laurence, impresionat`. Nici ea n-ar fi \ndr`znit s`-l atace vreodat` pe Olivier \n felul acesta. Acesta \i r`spunse r`stit: – Vezi-]i de treburile tale! Dar, f`r` s` se descurajeze, Cherry \i \ntinse o mân` \mp`ciuitoare: – Bine, bine, am \n]eles... Dar s` [tii c` ai ratat toate cursele din prim`var` [i dac` nu te gr`be[ti s` te faci bine, vei rata [i Derbyul. Olivier r`mase o vreme t`cut, apoi \ntreb`: – Cine particip`? – Sunt mul]i. Printre al]ii, câ[tig`torul cupei Chester. De obicei el este favoritul, dar acolo antrenorul este antipatizat. Dar oricum, ]in s`-]i spun c` am pariat \n locul t`u pe toat` perioada sezonului. M-am descurcat destul de bine. Nu pariem cu adev`rat, \i explic` ea lui Laurence. A[a ceva este interzis \nainte de a \mplini optsprezece ani, dar alegem un cal favorit [i ne not`m rezultatele. – Cum ai putut s` pariezi \n locul meu? N-aveai de unde s` [tii ce cal mi-am ales. – Ia ghice[te! |nchideam ochii [i tr`geam un nume la \ntâmplare, \i r`spunse tân`ra cu [iretenie. – Am auzit c` e [i asta o metod` ca oricare alta de a nimeri numele \nving`torului, spuse Laurence zâmbind. – Da, dar singur` c` n-are nici un haz. Apropo, \]i mai aminte[ti de Chuck Kincaid, tipul acela cu urechi mari? |n mod normal ar trebui s` se \ntoarc` la Cambridge \n octombrie, dar i-ar pl`cea s` se fac` jocheu profesionist [i mi-a cerut s`-i dau ni[te informa]ii. Mi-a propus s` m` ia cu el la Ascot \n iulie.

126

JEANNE WALLACE

– P`i atunci, du-te, cine te re]ine? ]ip` Olivier. – A[ prefera s` merg cu tine. – Nu sunt \n stare s` conduc, spuse Olivier f`când o mutr` trist`. – Dar o s` fii \n scurt timp! Nu-i a[a doamn` Napier? – Bine\n]eles, dar oricum, nu pân` \n iulie. D`-mi voie \ns` s` termin aceast` [edin]` [i dup` aceea pute]i s` sta]i lini[ti]i de vorb`. – Pot s` r`mân [i eu ca s` v`d cum se procedeaz`? – Ca s` m` ba]i la cap? Nici nu m` gândesc! se r`sti Olivier la ea. – |n anul acesta, la colegiu vom avea cursuri de fizioterapie. Acum am ocazia s`-mi fac [i eu o idee despre meseria asta, se rug` Cherry. – Cu alte cuvinte, o s` fiu cobaiul t`u! Nu! Ea nu r`mâne aici, \i ordon` el lui Laurence. Spune-i s` plece! – E adev`rat c` prezen]a ei ar putea s`-]i deturneze aten]ia, dar am o idee: ce-ar fi s`-i ceri s` te duc` dup`-amiaz` \n golf? – Dac` o s` vrea, bomb`ni Olivier. |n definitiv, tr`im \ntr-o lume liber`. Cherry zâmbi, \ncântat`. – Am fost avertizat`, mai \nainte de a veni aici c` ai devenit un adev`rat urs! E-n regul`, acum am plecat, dar dup`-amiaz`, po]i s` contezi pe mine. Dup` plecarea tinerei, Olivier o \ntreb` pe Laurence: – I-ai spus lui Cherry c` voi [ofa din nou, dar nu p`reai prea convins`. – |]i repet c` asta depinde numai de tine [i dac` n-ai cu adev`rat chef s` te faci bine, ca s` po]i [ofa, de exemplu, toat` munca mea este inutil`. Poate ar fi chiar mai bine s` plec...

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

127

– Nu face asta, [opti Olivier dup` o pauz` de gândire. O s`-mi fie dor de tine... Aceasta era prima laud` ie[it` din gura tân`rului [i Laurence se \nro[i la fa]` de pl`cere. |nainte de a pleca, \i mai f`cu o surpriz`: – Atunci când Dale nu este aici, nu mai sunt cump`rate ziarele engleze[ti. Te rog s`-i ceri lui Hector s` le ia pentru mine. Era clar c` Cherry Huppert \i g`sise coarda sensibil` din prima \ntâlnire, \[i spuse Laurence. {i acest lucru se confirm` [i \n zilele urm`toare. Baia \n golf deveni o obi[nuin]` [i Cherry nu lipsi nici m`car o singur` dat`. Acum, Olivier \nota aproape singur. Uneori Laurence nu se ducea cu el. Putea s` aib` deplin` \ncredere \n Cherry. Olivier putea s` fac` [i câ]iva pa[i singur. Ziua \n care urca din golf \mpingând el \nsu[i scaunul gol a fost un mare eveniment! – Olivier! exclam` Laurence, nevenindu-i s`-[i cread` ochilor. Se repezi la el [i-l strânse la piept. El \i spuse cu modestie: – M-am folosit de scaun ca punct de sprijin. F`r` el n-a[ fi reu[it, spuse el gâfâind din greu. Dar Laurence b`nui c` de fapt Olivier este foarte mândru de el. Viitorul devenea dintr-o dat` mai luminos pentru tân`r. Cherry venea adesea la anex`. Uneori pleca furioas`, dup` ce se certa cu Olivier. Alteori p`reau c` se \n]eleg de minune, dar \ntr-o zi Cherry se duse direct \n casa cea mare [i ceru s` stea de vorb` cu Laurence. Aceasta o primi cu veselie, dar tân`ra voia s`-i dest`inuie un lucru grav.

128

JEANNE WALLACE

– Ieri, Olivier mi-a povestit ceva oribil. Nu-mi venea s` cred, pur [i simplu. N-am dormit toat` noaptea... L-am \ntrebat dac` tu erai la curent cu toat` povestea. Mi-a r`spuns c` numai Dale [tia [i c` nu trebuie s` mai afle nimeni. – Atunci, de ce ]i-a spus ]ie? – Nu [tiu. Nu ne-am ascuns niciodat` nimic unul altuia [i acest secret \l tulbura foarte mult. B`nuiesc c` a avut \ncredere \n mine pentru c` [tia c` n-o s`-l tr`dez, dar e prea cumplit s` ]in totul \n mine! Atunci m-am hot`rât s`-]i vorbesc. |mi dai voie? Laurence \i r`spunse stânjenit`: – Bine\n]eles, dac` este atât de important pentru tine. Dac` secretul te apas` atât de mult... – M` apas`, \ntr-adev`r, m`rturisi Cherry. {i apoi, trebuie ca a[a ceva s` se afle. I-am spus lui Olivier [i el este de acord cu mine. Dar el nu vrea s` spun` nimic \nainte ca Dale... M` rog... Este vorba despre accidentul lui. Se b`nuie[te numai c` a fost Dale la volan, dar de fapt n-a fost el! – Vrei s` spui c` era Olivier? – Nu, n-a fost nici unul din ei, ci Mia Summer! Se l`s` o t`cere ap`s`toare, apoi Laurence \[i reveni [i protest`: – Dar cum a fost posibil? Ea nici m`car nu s-a aflat \n ma[in`! – Ba da, ba da! Pe vremea aceea locuia la familia PageBroom, ca [i acum. Se \ntorcea de la terenul de golf. Dale [i Olivier au trecut pe acolo cu ma[ina [i i-au propus s-o ia cu ei. Ea a vrut s` conduc` [i Dale a l`sat-o. A gonit nebune[te pe drumurile \nguste de munte [i deodat`... Dup` aceea, Olivier nu [tie ce s-a mai \ntâmplat. Când [i-a revenit era \ntins pe

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

129

marginea drumului, afar` din ma[in`, cu Dale lâng` el. Mia disp`ruse. Olivier a aflat mai târziu c` Dale o trimisese \napoi la familia Page-Broom. N-avea nici o zgârietur`. Dale i-a cerut fratelui s`u s` p`streze secretul. Asta e toat` povestea. Nici unul din ei n-a suflat o vorb` despre \ntâmplare [i bine\n]eles [i Mia [i-a ]inut gura! Nimeni n-a aflat adev`rata versiune a accidentului... Laurence o asculta pe fat` [i observ` mai ales un lucru: Dale o protejase cu bun` [tiin]` pe Mia... Cu pre]ul propriei lui reputa]ii! {i Mia acceptase f`r` nici o problem`. Probabil c` erau foarte \ndr`gosti]i unul de altul. Acum era convins` de asta, dar refuza s` cread` \nc`. Nu exista \ns` o alt` explica]ie pentru riscul uria[ pe care [i-l asumase Dale. Olivier, [i acum Cherry, ghiciser` cum stau lucrurile... Laurence exclam`: – Pare incredibil! Probabil c` Dale este \ndr`gostit de Mia [i a vrut \n felul acesta s-o protejeze, dar lui Olivier nu-i place deloc de Mia, a[a c` nu \n]eleg de ce a acceptat s` p`streze secretul? – L-am \ntrebat [i eu asta [i, dup` p`rerea mea, n-a vrut s`-l supere pe fratele lui, dar pe ea o ur`[te pentru c` s-a ascuns \n spatele lui Dale. Se r`zbun` pe Mia vârându-i frica \n suflet... Ea [tie foarte bine c` se afl` la discre]ia lui. Laurence \[i aminti de atitudinea suspicioas` a unuia fa]` de cel`lalt [i o aprob` \n t`cere. Soarta Miei era \n mâinile lui Olivier. El o ura cu adev`rat [i nu ascundea acest lucru fa]` de nimeni. – |nseamn` c` medicii care l-au consultat [i chiar eu \ns`mi ne-am \n[elat asupra lui Olivier, spuse Laurence. To]i credeam

130

JEANNE WALLACE

c` \l pedepsea pe Dale refuzând s` coopereze, dar \n cazul \n care ]i-a spus adev`rul, de fapt el nu se r`zbuna pe Dale, ci pe Mia... – Par]ial [i pe Dale. La \nceput ]inta era Mia, dar ea se ducea des \n Barbados, a[a c` a fost vizat [i Dale. Olivier \i purta pic` din cauz` c` i-a interzis s` fac` public adev`rul. Nu \l ur`[te totu[i \n aceea[i m`sur` pe Dale ca pe Mia. |i face doar mizerii pentru c` o sc`pase de vinov`]ia de a fi comis accidentul. – Dar ce s-a \ntâmplat acum cu Olivier? De ce l-a tr`dat pe Dale, dezv`luindu-]i secretul? – Cred c` a f`cut-o din cauz` c` a obosit s`-i tot urasc`, spuse tân`ra cu naivitate. Voia s` fie din nou liber s` iubeasc` oamenii, [i mai ales pe Dale. {i \n plus, pentru c` s-a hot`rât s` se \ntoarc` \n Anglia. |l va anun]a pe fratele lui imediat ce se va \ntoarce. – S-a hot`rât? Cum Dumnezeu ai reu[it s`-l convingi? – Oh! Nu cred c` am contribuit cu ceva la luarea deciziei. Nu l-am convins, ci i-am spus c` trebuie neap`rat s`-[i schimbe viziunea asupra lucrurilor... Asta era dorin]a ta cea mai mare, nu-i a[a? – Da. Acolo are [anse mult mai mari s` se vindece. Dale va fi \ncântat. – Mia va fi [i mai bucuroas` ca el, insinu` Cherry. Plecarea lui Olivier \nseamn` sfâr[itul necazurilor ei. Fie vorba \ntre noi, cred c` ea va uita repede de Olivier, de accident [i de urm`rile acestuia, mai ales dac` Dale o va lua de nevast`! Dar nu e drept! Nu ]i se pare c` ar trebui s` sufere [i ea pu]in?

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

131

– Ba da. Din punct de vedere moral, a[a ar fi corect, dar povestea \nc` nu s-a sfâr[it. Era necesar` o depozi]ie din partea Miei sau a oric`ruia din cei trei. Nu cred c` Dale a ]inut prea mult s-o fac`. – Nu i s-a cerut p`rerea lui Olivier. Era prea bolnav. Mia a plecat imediat dup` accident \n Barbados. Nu a existat nici martor. Dale [i-a asumat r`spunderea [i nu s-a mai vorbit despre asta, decât rareori, sub form` de bârf`. – Nu crezi c` Olivier ar dori s` dezgroape aceast` afacere, nu-i a[a? – M` \ndoiesc c` ar avea aceast` inten]ie. Mi s-a confesat mie pentru c` sim]ea nevoia s`-[i descarce sufletul. Ce facem acum? – M` duc la Brian Gellhorn s`-i comunic hot`rârea lui Olivier. Nu-i voi spune nimic altceva. |n definitiv, este o problem` care \i prive[te pe Dale [i pe Olivier [i care trebuie rezolvat` de ei doi. Cât despre mine, nu mai am mare lucru de f`cut aici. Voi pleca imediat dup` Olivier. – Voiam s` te \ntreb altceva. Din câte am auzit, e[ti o femeie foarte bogat`, deci n-ai avea nevoie s` munce[ti. Spune-mi [i mie, dac` nu sunt indiscret`, de ce ai acceptat s` te ocupi de Oliver? Fiind luat` prin surprindere de \ntrebare, Laurence nu avea un r`spuns gata preg`tit. – Oh! Nu [tiu, ezit` ea. Pentru c`... – Spune... – De aia.... bâigui Laurence. – |n]eleg, o asigur` tân`ra, care de fapt nu pricepea nimic.

Capitolul 9 Laurence \l inform` pe Brian \n leg`tur` cu hot`rârea nea[teptat` a lui Olivier. El nu era deloc convins, a[a cum era ea, c` Cherry era cea care \nf`ptuise singur` minunea. – Datorit` ]ie [i muncii tale \ndelungate [i meticuloase a ajuns la acest rezultat. Efortul t`u permanent [i bunul-sim] mo[tenit de la familia Ransome, temporar dat uit`rii de c`tre tân`r, i-au \nvins \nc`p`]ânarea prosteasc`. Tu l-ai tratat din punct de vedere fizic [i restul a urmat de la sine. Succesul ob]inut corespunde speran]elor tale, nu-i a[a? – Da, recunoscu Laurence, trecând sub t`cere cauza triste]ii lui Olivier, a[a cum promisese. – Atunci, \i pot anun]a pe confra]ii mei englezi care \l vor trata atunci când se va \ntoarce \n ]ar`. Ar trebui \ns` s` vorbesc [i cu Dale despre asta. {tii cumva când se \ntoarce? – Olivier [i Hector au primit ve[ti de la el azi-diminea]`. Va fi la aeroport miercuri. – Bine. O s` trec pe la Mont Michel. Dar tu, Laurence, se interes` Brian dup` câteva clipe, tu ce ai de gând s` faci?

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

133

– Vre]i s` spune]i, dup` ce \mi voi pierde func]ia de psihoterapeut? M` voi \ntoarce [i eu \n Anglia. – Din acela[i motiv ca mai \nainte? – Da. – Nu po]i nici acum s` supor]i ideea de a nu mai fi considerat` o v`duv` excentric` [i bogat`? Nu vrei s` fii v`zut` ca o femeie curajoas` care este nevoit` s`-[i câ[tige traiul zilnic? Ce e ru[inos \n asta? – Nu e nimic ru[inos, recunoscu Laurence, dac` oamenii m-ar fi cunoscut \nc` de la \nceput \n aceast` ipostaz`, ceea ce nu este cazul. Nu-mi va fi iertat` niciodat` o asemenea minciun`... – Dar este ridicol! Nim`nui nu-i pas` de a[a ceva! De acord, recunoscu el ridicând o mân`. Lui Dale \i pas` [i probabil c` a povestit despre tine câtorva prieteni ai lui. – Dup` p`rerea lui Cherry Huppert, [tie toat` lumea de pe insul`! – Mai mult sau mai pu]in. {i ce dac` [tie? |nc` nu ai fost demascat` [i pe discre]ia mea cred c` [tii c` po]i s` contezi oricând. – Da, mul]umesc, dar deja am obosit s` joc teatru. Vreau s` fiu din nou eu \ns`mi, s` opresc acest joc stupid [i singura solu]ie este s` m` \ntorc acas`. Spune-mi, te rog, Brian, de ce ]ii atât de mult s` r`mân aici? – Mai \ntâi, \n calitate de medic, nu vreau s` pierd o colaboratoare excelent`, iar Marthe nu vrea s` piard` o prieten`. |n plus, am impresia c` aici \]i po]i g`si mai u[or fericirea. Marthe ar fi foarte bucuroas` dac` te-ai rec`s`tori [i eu sunt \n asentimentul ei. Laurence se sili s` zâmbeasc`:

134

JEANNE WALLACE

– Exist` o mult mai mare ofert` de b`rba]i de \nsurat \n Anglia. Cred c` a[ avea mai multe [anse acolo... – Da, dac` iei \n calcul cantitatea, dar aici poate e mai important` calitatea, o tachin` Brian. – Oh, Brian! Nu exagera! – Bine, o s` redevin serios. Oricum e[ti frumoas`. Nu te prea v`d a[teptând disperat` vreun prin] pe cal alb. Dac` a[ fi fost mai tân`r [i nec`s`torit, a[ fi f`cut [i eu parte dintre pretenden]ii t`i... – Brian, e[ti un lingu[itor, \l cert` ea râzând. Nu crezi ce spui. – Ba da! Dar dac` Dale ar face parte dintre rivalii mei, m`rturisesc c` a[ [terge-o rapid din calea lui. Se mai gândi câteva clipe [i continu`: – De fapt, Dale este exact genul de b`rbat pe care-l v`d luându-te de nevast` [i, dup` p`rerea mea, tu e[ti femeia de care are nevoie. M` a[tept s`-mi r`spunzi c` toate considera]iile acestea nu vor duce la nici un rezultat. Chiar e[ti hot`rât` s` ne p`r`se[ti? Laurence \[i st`pâni dorin]a de a i se confesa. |ncerc` s` glumeasc`: – M` interoghezi ca la poli]ie! Fire[te c` r`spunsul meu este: da! Chiar la prima [edin]` de dup` dezv`luirile lui Cherry Huppert, Olivier o anun]` pe Laurence c` se hot`r`[te s` se \ntoarc` acas`, dar nu \i relat` povestea accidentului s`u. – Probabil lui Dale nu-i va veni s`-[i cread` urechilor, dar am luat aceast` hot`râre de unul singur. Dac` \]i face pl`cere, po]i s` consideri c` acest succes ]i se datoreaz` ]ie. Nu m` deranjeaz`.

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

135

– Nu, nu este succesul meu! }i-am mai spus de o mie de ori: vei fi vindecat \n ziua \n care \]i vei lua soarta \n propriile mâini. Nici unul din noi nu ar fi avut puterea s` te conving` s` te \ntorci \n Anglia ca s`-]i des`vâr[e[ti recuperarea. }i-ai dat seama de asta singur, a[a c` te rog s` nu-mi mai faci complimente pe tonul `sta arogant! – }i-am spus toate astea ca pe un fel de... dovad` de apreciere, \i r`spunse Olivier sup`rat. {i \n plus, asta ar fi putut s`-]i serveasc` drept referin]e pentru viitorul t`u loc de munc`, nu crezi? Laurence zâmbi \n fa]a realei sau falsei naivit`]i a tân`rului, dar, f`r` s`-i mai lase r`gazul de a-i r`spunde, el \i spuse: – Dar uitasem... Nu va trebui s` mai munce[ti. E[ti o femeie bogat`, te scalzi \n aur [i m-ai tratat... din dragoste, a[a este? – Po]i s` interpretezi lucrurile [i \n acest mod, dar ar fi mai apropiat` de realitate exprimarea... din interes, \i r`spunse Laurence râzând. – Ai f`cut fa]` cu brio ciud`]eniilor de caracter ale lui Dale [i ale mele, dar nu erai obligat` s-o faci! – E adev`rat c` ai un caracter \ngrozitor! E[ti foarte b`nuitor atunci când e[ti prost dispus, dar Dale nu seam`n` cu tine. Nu mi-a f`cut probleme atunci când am vrut s` m` ocup de tine, ba chiar mi-a propus s` locuiesc la Mont Michel ca s` m` pot concentra mai bine asupra cazului t`u... – Asta te-a surprins [i ]i-a f`cut pl`cere? – Da. Nu era obligat s` m` invite \n casa lui. – Nu... dar Dale nu se poate lipsi niciodat` de priveli[tea oferit` de o femeie frumoas`. Drag` doamn` Laurence Napier,

136

JEANNE WALLACE

cum po]i fi atât de naiv`? S` nu-mi spui c` Dale nu ]i-a f`cut curte atunci când Mia Summer se uita \n alt` parte. Laurence sim]i c` se \nro[e[te la fa]`, dar nu era nevoit` s` mint`. Curtea pe care i-o f`cuse Dale \n ultimele luni nu era pl`cut` din nici un punct de vedere. Fusese vorba mai ales de un amestec de dispre], pedeaps` furioas` [i dorin]` de a o umili pe Laurence, dar \n nici un caz de tandre]e! Se ru[ina \ngrozitor [i când \[i amintea de ultimele lor \mbr`]i[`ri, \n bârlogul corsarilor: \mbr`]i[`ri provocate de ea [i respinse f`r` drept de apel... – Nu spune prostii! Aici sunt mai \ntâi de toate infirmier` [i abia dup` aceea femeie. Sper c` nu vorbe[ti serios. |l ponegre[ti pe fratele t`u cum \]i vine la gur` pentru c` vrei s` fie luat drept un vulgar vân`tor de fuste! – Nu crezi [i tu la fel? Negi cumva faptul c` Dale a remarcat prezen]a [i farmecul t`u? Ca s` nu cad` \ntr-o capcan` primejdioas`, Laurence nu putu evita s` spun` o minciun`: – Eu [i fratele t`u n-am f`cut niciodat` pasul hot`râtor de a \ncepe o idil` romantic`, spuse ea dând din umeri cu o indiferen]` pref`cut`. – M` mir, \nseamn` c` Dale a \mb`trânit subit. Asta este singura explica]ie, [opti Olivier. Dup` aceea lu` cartea \n mân` [i \ncepu s` citeasc`. Laurence fusese \nvins` de cinismul tân`rului, care sperase c` \ncepuse s`-i mai dispar`. |n timpul ultimelor zile dinaintea \ntoarcerii lui Dale, Laurence nu se prea bucura de succesul pe care Brian considera c` i se datoreaz` ei. Dup` p`rerea doctorului, Laurence preg`tise terenul [i Cherry sosise la momentul

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

137

potrivit pentru a-i des`vâr[i vindecarea. Fata n-avea de unde s` [tie, dar triumful ei era de fapt opera lui Laurence. Pe de alt` parte, dup` ce i-a dezv`luit secretul cumplit care \i unea pe Dale, Mia [i Olivier, Cherry p`rea s` nu se mai sinchiseasc` de consecin]ele gestului s`u, dar Laurence era fr`mântat` de team`, gândindu-se la r`ul pe care acest lucru putea s` \l cauzeze lui.... Dale. |ntr-adev`r, acesta se f`cuse vinovat de m`rturie fals` pentru a o proteja pe Mia. Aceast` idee ar afecta toate amintirile despre el pe care le va lua cu ea atunci când va pleca, iar sejurul ei pe insul` ar p`stra pentru totdeauna un gust dulce-amar. Ar fi trebuit s` se bucure de ve[tile pe care Brian putea s` le comunice acum la Charter Court, re[edin]a familiei Ransome, dar se gândea totu[i cu triste]e la pu]inele zile pe care le mai avea de petrecut acolo... Dale [i Brian erau permanent \n leg`tur`, pentru a pune la punct toate problemele impuse de \ntoarcerea lui Olivier. |n ziua \ntoarcerii lui, Dale \i ceru lui Brian s`-l ia de la aeroport, deoarece voia s` discute ceva cu el \nainte de a ajunge la Mont Michel. De asemenea, \i invitase pe doctor [i pe Marthe s` ia cina \mpreun` cu el \n seara aceea. Pentru preg`tirea mesei \i d`duse instruc]iuni lui Melie [i Hector [i \l rugase pe Olivier s` fie [i el prezent. – Te vei afla [i tu acolo, bine\n]eles \i spuse Brian lui Laurence. Va fi un fel de mas` festiv`, pentru a s`rbatori evenimentul. – Mia Summer se \ntoarce odat` cu el? \l \ntreb` ea f`r` s` se poat` ab]ine. Dar Brian nu [tia nimic despre Mia. Dac` Dale nu pomenise nimic despre ea, \nsemna c` tân`ra ori r`m`sese \n Anglia, ori se dusese direct \n Barbados.

138

JEANNE WALLACE

Nu numai c` Olivier accept` s` participe la masa festiv`, dar o invit` [i pe Cherry. Sup`rat c` fusese \nlocuit de Brian \n rolul s`u de [ofer, Hector se r`zbun`, purtându-se urât cu servitorii. Melie \ns` era fericit` la gândul c` va putea preg`ti o mas` demn` de o asemenea zi. De la scena umilitoare petrecut` \n bârlogul corsarilor, Laurence nu mai r`m`sese nici m`car un sfert de or` singur` cu Dale. Se hot`r\ deci s` fac` \n a[a fel \ncât s` nu fie nevoit` s` se certe cu el \n ziua aceea, cel pu]in nu \n prezen]a celorlal]i, care nu erau la curent cu rela]iile lor tensionate... Toat` diminea]a \[i trecu \n revist` garderoba. Constat` c` de jum`tate din obiecte nu va mai avea nevoie \n Anglia: pantofi elegan]i, ]inute sport, rochii de sear`... Putea s` scape cumva de ele. |n locul acestora,, \[i va cump`ra ni[te haine de gata practice potrivite cu sfâr[itul de var` englezesc [i iarna ce va urma... Dar \n seara aceea cu ce s` se \mbrace? Aceea era ultima ocazie \n care putea s` fie elegant`, \n cazul \n care Olivier avea de gând s` plece cât mai curând posibil. Avea un chef nebun s` arate cât mai bine... s` se \mbrace corespunz`tor nivelului averii pe care se b`nuia c` o avea, s` re\nvie personajul sofisticat pe care \l p`r`sise pentru a juca rolul impus de meseria ei, s` afi[eze din nou siguran]a monden` care \l deranjase atât de tare pe Dale la bordul lui „Chaconia Lady“... Cei doi Gellhorn vor considera probabil c` este prea elegant` pentru o simpl` mas` \ntre prieteni, la care participau numai [ase persoane... dar pu]in \i p`sa! Era convins` c` Brian va ghici motivul acelui ultim gest de opulen]`, interpretându-l drept o modalitate de a-l

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

139

impresiona pe Dale. Dup` ce va pleca de pe insul`, Brian putea s`-i dezv`luie so]iei lui gluma nevinovat` pe care o ]inuse secret... Se hot`r\ s` poarte o rochie scurt` cu bretele, de culoare ro[ie, care se potrivea perfect cu pielea ei de ]iganc`. |mbr`case acea rochie doar de vreo dou` ori, la hotel. Nu-[i va pune bijuterii, pentru c` averea ei nu con]inea [i pietre pre]ioase, dar aspectul ei nu va avea de suferit din cauza asta. Pielea ei c`p`tase o frumoas` tent` aurie, neavând nevoie nici m`car s` se machieze, \n afar` de o u[oar` umbr` aplicat` deasupra pleoapelor. |[i re]inuse or` la coafor \n mod inten]ionat mai târziu, a[a c`, atunci când se \ntoarse din ora[, se duse direct \n camera ei ca s` se schimbe. Hector o inform` c` Dale era a[teptat peste circa o or`. – Domnul Olivier [i domni[oara Huppert sunt \n anex`. Ei vor veni aici mai târziu, a[a mi-au zis, o anun]` majordomul pe tân`r`. Se \nserase deja atunci când sosi ma[ina lui Brian. De la fereastra camerei ei, \i v`zu coborând pe Marthe [i pe Brian, \mbr`ca]i \n haine de sear`, [i pe Dale, care intr` gr`bit \n cas`. Era urmat de Hector, care-i ducea bagajele, cu un zâmbet fericit pe buze. Laurence a[tept` ca Dale s` ajung` \n camera lui, apoi cobor\ repede ca s`-i \ntâmpine pe Marthe [i pe so]ul ei. Ace[tia, datorit` lui Melie, aveau deja câte un pahar \n mân`. Marthe se \ndrept` spre ea ca s-o s`rute. – Scumpa mea! Parc` e[ti o regin`! Dar e[ti [i o fat` rea. De ce vrei neap`rat s` ne p`r`se[ti? Mi-a spus Brian c` nu reu[e[te

140

JEANNE WALLACE

s` te conving` s` r`mâi la noi. Poate s`-]i g`seasc` o mul]ime de cazuri la fel de interesante ca al lui Olivier de care s` te ocupi! – Nu, mi-am propus s` plec \n momentul \n care Olivier nu va mai avea nevoie de mine. A[a ]i-am spus, nu-i a[a? se adres` ea lui Brian. – A[a este, din nefericire! – {i nu vrei s`-]i prelunge[ti sejurul ca s` ai parte [i tu \n sfâr[it de o adev`rat` vacan]`? Te-a[ g`zdui la mine cu cea mai mare pl`cere, \i propuse Marthe. – E[ti foarte dr`gu]`, spuse Laurence emo]ionat`, dar am plecat din Anglia cam de mult` vreme [i mi s-a f`cut pu]in dor de ]ar`. |n clipa aceea intrar` Olivier [i Cherry [i Marthe nu mai apuc` s`-i r`spund`. Olivier se ajuta numai de un baston ca s` mearg` [i Cherry \l supraveghea \ndeaproape, ca [i cum tân`rul ar fi fost un robot inventat de ea. Sosirea lor a creat pu]in` agita]ie [i Brian s-a folosit de ocazie ca s` se apropie de Laurence. Ca s` nu fie auzit de so]ia lui, ocupat` s` stea la taifas cu cei doi tineri, acesta \i [opti: – Trebuie s` st`m de vorb`. Ea fu mirat` de tonul \ngrijorat al medicului. – Despre ce? El deschise gura s`-i spun`, dar se r`zgândi brusc. – Nu acum, mai târziu. |]i voi spune dac` voi avea ocazia s` r`mân singur cu tine. Atunci, Laurence observ` c` Dale intrase \n camer`. |l privi drept \n ochi. El o studia cu aten]ie [i ea se \ntreba dac` \ntr-adev`r \n]elegea motivul pentru care se \mbr`case atât de elegant. Se aflau la cap`tul unei pove[ti lungi [i curând se vor desp`r]i pentru a merge fiecare pe drumul lui.

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

141

Dar Cherry \i deturn` aten]ia lui Dale, punându-i o \ntrebare ciudat` referitoare la Olivier: – Ce p`rere au medicii dup` ce au studiat \ndeaproape cazul? Când vor considera c` s-a vindecat complet? Dale \i r`spunse \ntr-un mod la fel de ciudat: – Destul de repede din moment ce Olivier dore[te cu adev`rat acest lucru. Doctorul i-o impune [i fizioterapeutul a f`cut tot ce era posibil. – Hmm... Sunt dat din nou pe mâna unor [arlatani. Cine va avea grij` de nevoile mele de handicapat? – N-ai nici un fel de „nevoi de handicapat“ \i r`spunse categoric Cherry. {i chiar dac` ai avea, nu \mi sacrific eu trei s`pt`mâni de vacan]` ca s` vin cu tine \n Anglia? Tic`los nerecunosc`tor ce e[ti! – Tu? rânji Olivier. Ultima oar` când am mers \n avion \mpreun` ai avut r`u de \n`l]ime. |ntr-o curs` de la Ramsgate la Dieppe, preciz` el cu r`utate. – Oh! Au trecut ani buni de atunci! {i \mi d`duser` cârna]i s` m`nânc la micul dejun. Ei continuar` s` se ciond`neasc` [i ceilal]i \ncepur` s` discute f`r` s` le mai acorde vreo aten]ie. Nu se pomeni nimic despre Mia. Brian vorbise deja cu Dale [i Laurence era singura care ar fi vrut s` [tie unde era tân`ra [i când anume se desp`r]ise Dale de ea. Era posibil, \[i spuse Laurence amintindu-[i ciudata purtare a lui Briam de mai devreme, s` fi vrut s` o anun]e c` Dale [i Mia se logodeau. La un moment dat, Brian \i m`rturisise c` i-ar fi pl`cut un asemenea deznod`mânt... {i doctorul \nc` nu cuno[tea adev`rul despre accident! Cât de mult ar fi detestat acesta admira]ia lui Dale pentru acea fat` dac` ar fi [tiut cumplitul secret!

142

JEANNE WALLACE

Cinar` la lumina lumân`rilor, pe terasa casei. Masa rotund` facilita conversa]ia tuturor. Pentru a-i adresa o \ntrebare lui Brian, Laurence era nevoit` s` vorbeasc` foarte tare [i sim]ea c` ce avea el de zis era totu[i confiden]ial. Vorbir` despre Olivier, despre tratamentul pe care \l va urma [i convalescen]a acestuia. Mica lor petrecere p`rea a fi una reu[it`, datorit` mai ales spiritului vesel al lui Cherry. |l apuca mereu de ciuf pe Olivier [i \l obliga s` r`spund` \n]ep`turilor ei. Felurile de mâncare preg`tite de Melie [i vinurile alese de Dale erau excelente, \ns` se sim]ea o anumit` tensiune \ntre comeseni. |ntre Brian [i Laurence, din cauza mesajului \nc` netransmis. Ca \ntotdeauna, \ntre Dale [i Olivier, dar parc` mai atenuat ca alt`dat`. |ntre Laurence [i Dale. Dar poate c` se \n[ela [i \ntre ea [i Dale nu exista nici o tensiune... Era o noapte foarte cald` [i de aceea ie[ir` afar` ca s` vad` luna \ncepându-[i traseul ascendet pe cer. M`tu[a lui Cherry veni s-o ia cu ma[ina, dar fata o l`s` s` a[tepte, insistând ca toat` lumea s` mearg` s`-l conduc` mai \ntâi pe Olivier \n anex`. Pe drum, ea \ncerc` s`-l sprijine pe Olivier cu un bra], dar el o respinse bomb`nind: – Nu e nevoie! Sunt \n stare s` merg [i singur, mul]umesc. |nfuriat`, ea \l lu` pe Dale de bra]. – Mia Summer n-a plecat cu tine \n Anglia? Unde ai l`sat-o? Laurence ciuli urechea. – Nu s-a \ntors cu mine. A r`mas acolo. – |n Anglia? exclam` Cherry, uluit`. {i Laurence se sim]ea la fel de dezam`git`. Amândou` aveau \n cap aceea[i idee: Mia \n Anglia, Olivier trebuie s` se

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

143

\ntoarc` acolo [i Dale era aici... Existau suficiente elemente care s` creeze o situa]ie exploziv`. Dar Dale le demonstr` c` se \n[elaser`. – Da, \n Anglia, dar acum cred c` a plecat deja. – Unde? – Ce curioas` e[ti! |n Africa de Sud. – De ce tocmai \n Africa de Sud? insist` Cherry. – Pentru c` s-a \ntâlnit cu ni[te prieteni \n Anglia [i s-a hot`rât s` plece cu ei. – |n vacan]`? – Habar n-am! i-o retez` Dale cu asprime \n glas [i de aceea Cherry nu \ndr`zni s`-i mai pun` [i alte \ntreb`ri. Laurence era uluit`. Era evident c` Dale n-avea nici un chef s` vorbeasc` despre Mia. |ntreb`rile lui Cherry reu[iser` s` scoat` la iveal` aversiunea lui pentru acel subiect de discu]ie. Oare ce se petrecuse \ntre ei? |n fiecare sear`, Hector se ducea \n anex` ca s`-l ajute pe Olivier s` se \ntind` \n pat. Cherry plec` de lâng` Dale, pentru a vorbi cu Hector [i Laurence se trezi pe moment singur` cu Olivier. – Iei [i tu acela[i avion cu noi? o \ntreb` tân`rul. – Nu. Probabil voi pleca \naintea voastr`, peste foarte pu]in timp. – De ce te gr`be[ti? Doar nu e[ti salariat`, s` fii scalava unui program fix! – Nu, dar... Oricum, va fi Cherry cu tine. Poate c` va veni [i Dale cu voi. – Credeam c` eu sunt capodopera ta [i, \n consecin]`, m` vei supraveghea \ndeaproape, \i spuse el cu un aer glume]. Laurence rosti când v`zu figura lui ab`tut`:

144

JEANNE WALLACE

– Nu fi atât de arogant! Tu nu reprezin]i primul meu succes [i \n cazul \n care va trebui s` muncesc din nou, sper s` nu fii nici ultimul! – Dar de ce vrei s` r`mâi \n umbr`? |n definitiv, tu te-ai ocupat de mine pân` acum [i nu ai dreptul s` m` abandonezi... Laurence sim]i pericolul. – |n cazul \n care voi r`mâne \n Anglia, \]i promit c` nu te abandonez, a[a cum speri tu, dar excursia asta mi-a deschis gustul de a c`l`tori. S-ar putea s` m` hot`r`sc la un moment dat s` plec \n str`in`tate. – Cu alte cuvinte, nu vrei s` mai [tii nimic de mine, o acuz` el. A[a era Olivier: b`nuitor [i egoist... dar Laurence nu se putea sup`ra pe el. Cherry nu-i d`dea niciodat` prea mare aten]ie [i nu se jena s`-l [i bruftuluiasc` din când \n când. Laurence avea \ncredere \n fata aceea. Al`turi de ea, Olivier nu trebuia s` se team` de nimic...

Capitolul 10 |l l`sar` pe Olivier \n grija lui Hector [i se \ntoarser` \n cas`. Dup` ce plec` [i Cherry, Dale \i invit` pe Brian [i pe Marthe s` mai bea ceva. V`zând \n asta o \mprejurare favorabil` pentru a-i putea vorbi lui Laurence, Brian ar fi acceptat dac` so]ia lui n-ar fi declinat invita]ia pentru amândoi. Toat` seara Laurence reu[ise s`-l evite pe Dale, datorit` prezen]ei celorlal]i, dar acum voia s` plece cât mai repede [i de aceea se gr`bi s`-[i ia r`mas-bun. Travers` apoi \nc`perea [i pusese deja mâna pe balustrada sc`rii când fu oprit` de o voce puternic`: – Nu! Din trei salturi, Dale fu lâng` ea [i o readuse \n camer`. – Ia loc! \i ordon` pe un ton care nu admitea nici o replic`. Nu face pe nevinovata! {tii foarte bine despre ce vreau s`-]i vorbesc, deoarece cred c` Brian te-a anun]at deja. – Ce s` m` anun]e Brian? Dale se \ncrunt`, cu un aer ne\ncrez`tor.

146

JEANNE WALLACE

– A avut totu[i destul timp la dispozi]ie. Juri c` nu ]i-a spus nimic? Nici nu ]i-a telefonat s`-]i cear` s` apelezi la el \n cazul \n care a[ deveni periculos? Laurence cl`tin` din cap, ne\n]elegând nimic. – Nu [tiu despre ce vorbe[ti, dar \ntr-adev`r, [tiu c` Brian avea ceva important s`-mi comunice... – Aha! – Dar nu s-a ivit nici o ocazie \n seara asta. – {i nu te-a sunat \nainte? – Nu. V`zând ne\ncrederea de pe fa]a lui Dale, Laurence nu se mai putu ab]ine: – Dale, spune-mi [i mie ce se \ntâmpl`? Dar imediat \[i d`du seama despre ce era vorba! Brian o tr`dase, de[i promisese s` n-o fac`. Jurase c` nimeni nu va afla din gura lui trista comedie jucat` de Laurence. {i cu toate astea, el \i povestise totul lui Dale! {i nu trebuia s`-[i mai ]in` gura decât câteva zile! Cum putuse s` fac` a[a ceva? O asigurase c` o \n]elegea perfect [i chiar \i l`udase curajul... Acum b`nuia c` Brian ghicise c` nu din mândrie se comportase \n felul acela enigmatic, ci din cauz` c` descoperise iubirea ei f`r` speran]` pentru Dale. Ar fi fost de-ajuns ca Laurence s`-i spun`: „|l iubesc pe Dale. |n cazul \n care mi-ar afla secretul, nu mi-ar p`sa dac` m-ar iubi. Dar el nu m` iube[te“. {i era convins` c` dup` aceea Brian [i-ar fi respectat promisiunea. Cobor\ apoi cu picioarele pe p`mânt [i auzi vocea lui Dale. – Bine. Dac` \ntr-adev`r Brian nu ]i-a spus nimic, o voi face eu... Lu` un scaun [i se a[ez` \n fa]a ei.

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

147

– Dup` cum [tii foarte bine, \n Anglia oricine are dreptul s` cear` informa]ii referitoare la con]inutul unui testament, dup` validarea acestuia, a[a c` m-am dus acolo, spuse el pe un ton amenin]`tor. – {i ce-i cu asta? – Am cerut rela]ii despre un anumit testament. Ceea ce am aflat nu l-a surprins deloc pe Brian Gellhorn, atunci când i-am vorbit despre acest subiect. Ghice[te al cui era testamentul [i de ce am fost atât de surprins. |nc` nu era cu adev`rat periculos, dar modul de exprimare era destul de amenin]`tor. – Da, cred c` am ghicit. Este vorba despre testamentul so]ului meu, nu-i a[a? Nu \n]eleg totu[i ce te prive[te pe tine problema asta [i cum ai f`cut ca s`-l g`se[ti? – Am procedat \n modul obi[nuit. Mi-ai spus chiar tu data la care a murit, a[a c` mi-a fost u[or s` dau de el, cu atât mai mult cu cât aveam un interes personal. Nu-mi place s` m` las fraierit de nimeni. A[adar, aflase singur adev`rul, nu-l putea acuza de nimic pe Brian. Bietul medic vrusese numai s-o pun` \n gard`, f`r` s` poat` face nimic pentru ea. Laurence nu spunea nimic [i privea fix \ntr-un punct situat deasupra capului lui Dale. – Am putut deci s` citesc negru pe alb c` Steven Napier nu-i l`sa so]iei lui decât o asigurare de via]`. Cât putea s` \nsemne asta? Probabil c` a fost destul de mic`, pentru c` restul averii lui revenea unor institu]ii de cercetare a cancerului. {tii la cât se ridica acea dona]ie? – Da, bine\n]eles. |n total, bunurile lui erau formate din contul nostru comun [i lucrurile lui personale. Tare mi-e team` c` institu]iile respective n-au avut prea mult de câ[tigat

148

JEANNE WALLACE

de pe urma dona]iei lui Steven. Vrei neap`rat s` afli valoarea exact` a mo[teniirii lui? Nu e[ti departe de adev`r crezând c` este vorba de o nimica toat`... – Oricum ar sta lucrurile, o opri Dale, te-ai purtat de parc` ai fi fost mo[tenitoarea unei averi imense. De ce ai f`cut asta? Fusese la \nceput bogat [i ulterior a dat faliment sau [tiai, atunci când te-ai c`s`torit cu el, c` nu-]i va l`sa aproape nimic dup` moartea lui? – N-a fost niciodat` bogat [i traiul nostru comun era foarte... modest. {tiam c` nu m` voi alege cu nimic dup` moartea lui. Acesta este [i motivul pentru care m-am purtat a[a dup` dispari]ia lui. Aveam \n sfâr[it ocazia s` m` bucur de lucruri care \mi fuseser` interzise ani \n [ir [i la care nici m`car nu \ndr`zneam s` visez. Am cump`rat un bilet scump ca s` merg \n Caraibe cu un vas de lux [i ni[te haine elegante... Mi-am cump`rat \n felul acesta libertatea [i lipsa de responsabilit`]i pentru o lung` perioad` de timp... – {i admira]ia b`rba]ilor [i gelozia femeilor... [i dreptul de a-i \n[ela cu bun` [tiin]` pe ni[te oameni de care nu-]i pas` câtu[i de pu]in. Ne-ai indus \n eroare cu o r`utate diabolic`. Cu excep]ia lui Brian, c`ruia i-ai impus s` p`streze secretul [i din care ]i-ai f`cut un complice \n comedia asta ridicol`, \i repro[` el dispre]uitor. – N-am avut inten]ia s` te p`c`lesc. Te aflai la bordul vasului din \ntâmplare. – Foarte corect. – {i ai tras ni[te concluzii false referitoare la mine, concluzii care au fost mereu gre[ite! C` m` preocupam numai de oameni ca Lucile \n loc s`... te iubesc pe tine, c` eram mai degrab` o societate de caritate decât femeie [i c` m-am m`ritat

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

149

cu Steven numai ca s`-i mo[tenesc a[a-zisa avere. Cum \]i \nchipui c` ]i-a[ fi putut m`rturisi toate astea f`r` s`-mi simt orgoliul r`nit? – Având \n vedere vechile noastre rela]ii, am crezut c` ai fi putut g`si o mul]ime de modalit`]i prin care s`-mi dovede[ti c` m` \n[el \n privin]a ta. – Când ai fost dispus s` m` ascul]i? |n prima noapte de pe vas? Dat` fiind starea ta de spirit de atunci, crezi c` puteam s`-mi pun sufletul pe tav` \n fa]a ta? |n noaptea aceea a[ fi fost gata s`-]i cad \n genunchi, dar nu mi-ai dat ocazia s-o fac [i dup` aceea a fost prea târziu. Dup` ce am aflat despre existen]a Miei Summer, am considerat c` nu mai avea nici un rost s` afli adev`rul. Totul mi-ar fi fost indiferent dup` ce a[ fi plecat departe de aceste locuri. – |nainte s` fii sigur` c` vei pleca, era foarte important pentru tine s` nu-mi dezv`lui secretul? – }ie [i tuturor celorlal]i! – Celorlal]i? Brian era aproape sigur c` te temeai \n special de mine. – Se \n[al`. N-am spus niciodat` a[a ceva [i el n-are nici un drept s` vorbeasc` despre acest subiect cu tine! Am avut \ncredere \n el! – Dac` ar fi putut, te-ar fi \n[tiin]at \n seara asta c` ]i-am aflat secretul. Dar de fapt, ce [tii tu despre mine [i Mia? Ai ascultat bârfele celor de pe insul` [i ai tras concluzia c` doi [i cu doi fac cinci? – |n orice caz, Mia m-a ajutat foarte mult s` ajung la acest rezultat. A f`cut tot posibilul s`-mi spulbere iluziile romantice pe care mi le puteam face \n leg`tur` cu tine. A insinuat c` acceptasem s`-l tratez pe Olivier ca s` te pot prinde \n mrejele mele mai u[or.

150

JEANNE WALLACE

– {i te-ai gr`bit s`-i deschizi ochii, nu-i a[a? – Bine\n]eles... – Avea motive \ntemeiate s`-[i pun` anumite \ntreb`ri. |n definitiv, ai fi putut s` scapi cu secretul neatins, dup` sejurul de la Marechal. – Brian a reu[it s` m` conving` c` era de datoria mea s` \ncerc s`-l ajut pe Olivier. – Ah, da! Datoria \nainte de toate! Ca \ntotdeauna, asta e cel mai important pentru tine... Dar puteam s` ob]in mult mai u[or informa]ii despre tine atunci când ai acceptat s` locuie[ti sub acoperi[ul meu. N-ai sesizat pericolul? – Ba da, recunosc c` am riscat. – Deci ai [tiut c` e posibil [i totu[i ]i-ai asumat riscul? E ciudat. Unui str`in i s-ar fi p`rut stranie insisten]a mea de a veni s` locuie[ti \n casa mea, nu crezi? – De ce s` i se fi p`rut straniu? {i lui Brian aranjamentul i s-a p`rut foarte convenabil. – Din fericire, ]i-ar fi p`rut tare r`u s` m` refuzi. – {tiu. N-am avut de ales. Se l`s` o t`cere ciudat`, apoi Dale continu`: – Nici eu n-am avut \ncotro. Laurence se hot`r\ s`-l priveasc` \n fa]`. – Tu? Cum a[a? Nu erai obligat s` m` prime[ti. Dale se ridic` [i veni \n fa]a lui Laurence. |[i cobor\ privirea asupra chipului uluit al tinerei, apoi spuse cu o voce emo]ionat`, neobi[nuit` la el: – Te doream aici, Laurence. Nu [tiu cum s` ]i-o spun mai clar. Sau poate c` pot? Elimin` cuvântul „aici“. Te doream. |n]elegi? Laurence nu reu[ea s`-[i dezlipeasc` privirea de pe fa]a lui Dale. Era atras` de el ca fluturele de lumina l`mpii.

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

151

– Nu, nu m` doreai de mult` vreme. De altfel, dac` m-ai fi iubit la un moment dat, nu m-ai fi l`sat s` plec. – Voiai s` m` p`r`se[ti. Aveai de ales \ntre mine [i Lucile [i ai preferat-o pe ea. – Pentru c` n-am vrut s-o abandonez [i nu puteam s` accept ca la \nceputul carierei tale s` te \nhami la o asemenea povar`. – {i atunci când scumpa ta Lucile te-a p`r`sit, de ce n-ai \ncercat s` m` g`se[ti? Ea oft`, cu un aer obosit. – Trecuse atâta timp de atunci! N-ai fi \n]eles de ce te caut. – N-a[ fi \n]eles? De ce crezi c` am dat ordin s` ]i se fac` rost de un bilet pentru „Chaconia Lady“, atunci când te-am v`zut la agen]ie? Pus` cu spatele la zid, Laurence r`spunse: – Spuneai c` ]i-am stârnit curiozitatea. – {i dorul de tine, [i gelozia [i ura fa]` de un b`rbat care te luase [i te transformase \ntr-un manechin elegant! Dale o f`cuse [i pe ea s` se ridice [i acum o ]inea de bra]. – ... {i banii pe care ]i-i d`duse, spuse el tr`gând de r`scroaiala rochiei [i ciufulindu-i p`rul splendid coafat. – ... Puteam s` ]i-i dau [i eu, ba chiar mai mul]i, dac` ai fi dorit. Dar pentru mine ai fi r`mas fata care sem`na cu o ]iganc`, aceea de care m` \ndr`gostisem [i prin venele c`reia curgea un sânge fierbinte [i n`valnic ca soarele de pe cer! A[a este, \n prima noapte petrecut` pe vas te uram aproape la fel de mult ca so]ul t`u. Laurence putea s`-i simt` b`t`ile inimii \n pieptul lui musculos, inima care \i transmitea mesajul dorin]ei pe care sufletul ei \l a[tepta cu ardoare. Se ag`]` cu toat` \ncrâncenarea de trupul lui puternic [i viril.

152

JEANNE WALLACE

– |n seara aceea eram aceea[i femeie, [opti ea, [i la fel sunt [i acum. Brian a \n]eles ce putea s` fac` lipsa chefului de via]` la o femeie. Sim]eam o dorin]` teribil` s` fiu frumoas` [i s` fiu admirat`, pentru a putea s` m` bucur de o anumit` putere m`car pentru scurt timp. Po]i s` \n]elegi acest sentiment? – Am \ncercat s-o fac toat` ziua, de când Brian mi-a deschis ochii \n ceea ce te prive[te. |ncerc [i acum [i cred c`, strângându-te \n bra]e, \mi va fi mai u[or. O prinse de b`rbie cu blânde]e. – |]i f`ceai sânge-r`u din cauza Miei, nu-i a[a? Erai geloas` pe ea f`r` nici un motiv? – Ba abeam motive! Deodat`, se gândi la tân`ra femeie care mai st`tea [i acum ca o barier` invizibil` \ntre ei. Chiar dac` ar fi reu[it Dale s-o conving` c` nu fuseser` aman]i, asupra lor va plana mereu o umbr` provocat` de secretul referitor la accident. Laurence se \nfior` u[or [i Dale \i puse o mân` pe um`r. – Stai jos. |]i voi explica totul. El se a[ez` lâng` ea, f`r` s-o ating`. |n timp ce vorbea, tân`ra avea o senza]ie nepl`cut`, ca [i cum rivala ei invizibil` ar fi stat \ntre ei. – Dac` Mia ar fi \nsemnat ceva pentru mine, de ce n-am plecat cu ea \n Africa de Sud? N-ar fi trebuit s` fiu nebun de gelozie fa]` de b`rbatul care a \nso]it-o? Individul este o cuno[tin]` mai veche, de dinainte s` vin` ea \n Barbados. Pasiunea Miei pentru acest tip se datoreaz` mai ales diamantelor pe care le de]ine. Oricum, el avea inelele de logodn` preg`tite [i nu a[tepta decât s`-[i dea ea consim]`mântul. – Crezi c` se va mai \ntoarce aici? – E posibil, ca s`-[i vad` prietenii, dar atât [i nimic mai mult. Am cunoscut-o atunci când tat`l ei a \nceput s`

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

153

foloseasc` firma Halcyon ca s`-[i exporte fructele exotice [i zah`rul \n Anglia. Aveam adesea \ntâlniri de afaceri. Mia se sim]ea cam izolat` aici. |nc` nu-[i f`cuse prietenii pe care \i are acum. Drept urmare, se \nvârtea mereu \n jurul meu, fapt care nu-mi displ`cea deloc. Era foarte frumoas`, to]i b`rba]ii \ntorceau capul dup` ea. Era de-ajuns s` ridice un deget [i dorin]eie \i erau \ndeplinite. |i pl`cea riscul, atât \n sport cât [i \n via]a amoroas`, dar asta nu era decât o aparen]`. |n adâncul sufletului, era foarte fricoas`. De-a lungul anilor, am salvat-o adesea din ni[te situa]ii deosebit de periculoase. De fiecare dat` când f`cea câte o boac`n`, st`tea o vreme lini[tit`, dar apoi \[i d`dea iar \n petic. |i pl`cea la nebunie viteza. A dobândit foarte repede faima de „spaim` a [oselelor“ de pe toate insulele. Odat`, a r`nit un b`iat [i tat`l acestuia a f`cut o criz` de furie. Bine\n]eles c` eu trebuia s-o consolez mereu. – Dar tu [tiai ce fel de om era cu adev`rat, nu venea s` te duc` de nas cu v`ic`relile ei! De ce nu te-ai desp`r]it de ea? Ba ai mai [i primit-o \n casa ta dup` ce m` mutasem eu acolo, \i aminti Laurence. – Am f`cut-o numai pentru bunul mers al afacerilor. Nu-mi puteam permite s`-mi stric rela]iile cu tat`l ei [i apoi, ca toat` lumea de pe aici, \nv`]asem s` nu-i stârnesc furia. Nu ar`ta ce sim]ea, dar \i era \ntr-adev`r fric` [i mi s-a f`cut mil` de ea. – {i ai mai ajutat-o \nc` o dat`? – Nu, o f`cusem deja. Povestea asta dateaz` de anul trecut, când a avut loc accidentul lui Olivier. Dale ezit` câteva clipe, apoi continu`: – N-o s`-]i plac` ce-o s` afli acum, dar trebuie s` [tii adev`rul. Probabil c` ai auzit versiunea cunoscut` de toat`

154

JEANNE WALLACE

lumea: se spune c` eu am fost la volan [i deci a[ fi unicul responsabil de comiterea accidentului. De altfel, mi-am asumat r`spunderea, dar de fapt Mia era la volan. Numai eu [i Olivier am [tiut pân` \n acest moment c` era [i ea \n ma[in`... Cu asta, ]i-am spus totul. – {tiam deja, [opti Laurence. Uluit, Dale se \ncrunt`. – De unde [tii? Cum ai aflat? Cine...? Ea \i dep`n` toat` povestea. La sfâr[it, Dale exclam`: – Deci a[a, Olivier n-a mai rezistat! De asta \i era cel mai team` Miei. Eram con[tient de dispre]ul pe care \l sim]ea fratele meu pentru ea [i \mi era fric` s` nu se dea de gol. Din acest motiv doream s` se revin` cât mai curând \n Anglia, departe de Mia. Lui Laurence i se f`cu ru[ine. {i ea care \[i \nchipuise c` o f`cea numai ca s` scape de ea! – Olivier a mai spus [i altcuiva \n afar` de Cherry? – Nu. Dup` p`rerea ei, acesta \i dezv`luise secretul pentru c` devenise mult prea ap`s`tor pentru el. Sim]ea nevoia s` se dest`inuie cuiva. B`nuiesc c` Cherry vrea s` uite totul cât mai repede posibil. Olivier nu [tie c` fata mi-a dezv`luit secretul. – Asta nu mai are acum nici o importan]`. Mia a aranjat frumos lucrurile, ca s` scape de un scandal. Fratele meu poate s` doarm` lini[tit. Tot ce i-am cerut a fost s`-[i ]in` gura \n prezen]a Miei. Dar Laurence, u[urat` pe moment de m`rturisirea lui Dale, nu se putut ab]ine s` nu pun` o \ntrebare: – Asta e tot? Nu trebuia s` ]in` secret` [i.... minciuna ta? Ea nu va uita niciodat` privirea trist`, de om jignit, pe care i-o arunc` atunci Dale. Rosti cu dificultate:

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

155

– Minciuna mea? Crezi c` am min]it sub jur`mânt? Deci m` consideri un criminal? Sau cel pu]in un dobitoc? Criminal este totu[i prea mult spus... Ea l`s` capul \n jos ca s` se fereasc` de ochii lui furio[i [i \[i lu` inima \n din]i: – |]i... \]i voi povesti totul a[a cum mi-a fost relatat de c`tre Cherry Huppert. Olivier st`tea \n spate [i tu lâng` Mia, care conducea prea repede pe drumurile acelea periculoase. Tu i-ai strigat s` fie atent`. Ea nu te-a ascultat [i dup` aceea Olivier nu-[i mai aminte[te nimic din ce s-a mai \ntâmplat, pân` \n momentul \n care s-a trezit \ntins pe iarb`. Mia disp`ruse [i i-ai spus c` tu ai f`cut accidentul, c` tu erai la volan \n momentul acela... – Acesta este adev`rul! – Dar cum este posibil? Mia... – ...Pierduse controlul volanului. |n momentul nenorocirii, i-am smuls volanul din mâini. Frâna era moart` [i era prea târziu s` se mai poat` face ceva, dar cu câteva secunde \nainte s` se produc` accidentul, eu conduceam ma[ina! N-am min]it absolut deloc! Laurence zâmbi u[or. – Deci tu [i Olivier nu trebuia decât s` ascunde]i prezen]a Miei. – Dac` am fi fost \ntreba]i [i am fi negat, se putea spune c` suntem mincino[i, dar nu ni s-a pus niciodat` aceast` \ntrebare. Versiunea oferit` de mine [i de Olivier a fost suficient` s` le taie curiozitatea. Cel mai ciudat \n toat` povestea asta \ns`, pentru oamenii care erau la curent cu ce se \ntâmplase, era tensiunea dintre Olivier [i Mia [i ura cumplit` pe care i-o purta acesta...

156

JEANNE WALLACE

– O ura pentru c` se ascundea \n spatele t`u, a[a mi-a spus Cherry. – A crezut c` pot s-o fac, din cauza ajutorului pe care i-l mai d`deam [i \nainte. – Cu siguran]`. Acum cunosc foarte bine faptele [i nu cred c` ai fost cu adev`rat \ndr`gostit de ea, dar nu \n]eleg de ce erai mereu dispus s-o sco]i basma curat` ori de câte ori avea nevoie? De ce era atât de sigur` c` poate s` dea fuga la tine de fiecare dat`. – Poate din cauz` c` probabil sem`n cu tine mai mult decât \]i \nchipui. Pur [i simplu din mil`. Nu acesta este motivul pentru care \i aju]i [i tu pe al]ii? – Ba da... B`nuiesc c` uneori este a[a. – D`-mi ni[te exemple! – Nu... nu [tiu... Referitor la Lucile, cu siguran]`, mila a fost cea care m-a determinat s` r`mân lâng` ea. – {i altul? – Te... gânde[ti la Steven? \l \ntreb` ea ro[ind f`r` voia ei. – Da, [i mai po]i s`-l adaugi pe list` [i pe Olivier, dar a[ prefera s` te aud spunând c` te-ai ocupat de el din dragoste pentru mine... doarece doreai s` r`mâi lâng` mine. Vino aici... Laurence nu f`cu nici o mi[care. – O s` vin numai dac` \mi promi]i c`... nu m` vei obliga s` fac o alegere dureroas`... – Vino odat` aici! Ea \l ascult` [i atunci când bra]ele lui Dale o \nl`n]uir` cu tandre]e, Mia, Lucile, Steven devenir` doar o amintire vag`. Singurele fiin]ei vii erau Dale [i ea. |[i lipir` buzele cu pasiune. Mâinile lor recuno[teau liniile trupurilor lor cu o nou` bucurie. Apoi \n vene le explod` dorin]a [i \ncepur` s`-[i [opteasc` la ureche

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

157

cuvinte pe care numai \ndr`gosti]ii [tiu s` le inventeze. Pentru Laurence, de data asta nu mai exista \n \mbr`]i[area lor nici ru[ine [i nici umilin]`. Acum se armonizau perfect, f`r` nici o re]inere. Dale se l`s` s` cad` pe covor, \mpreun` cu Laurence. Stând \ngenuncheat deasupra ei, o mângâia pe p`r [i o implora: – C`s`tore[te-te cu mine, Laurence, te rog s` te c`s`tore[ti cu mine! Ea \i mângâie b`rbia cu degetul [i apoi se opri la buze. – Da. – Aici [i acum! E[ti preg`tit`? – Da, dar....chiar vrei s` faci asta? Dale zâmbi [i tân`ra v`zu cu \ncântare cum col]ul gurii lui se ridic` \n acela[i timp cu sprânceana. Ce mult \i pl`cea acel tic nervos! – Credeam totu[i c` am fost destul de clar. – A[a [i e[ti, dar... – ... dar vrei un voal [i o noapte a nun]ii? Dac` asta vrei, iubirea mea, asta vei avea, dar te avertizez c` este pentru ultima dat` când te cer de nevast`. |n definitiv un b`rbat are [i el mândria lui.... El \n]elesese motivul ezit`rii ei [i se purtase delicat cu ea. Laurence \l iubea [i mai mult pentru asta. – De ce spui a[a ceva? De câte ori m-ai mai cerut? – Destul de des. Prima dat` când mi-ai \ntors spatele, preferând-o pe Lucile [i ultima oar` a fost \n noaptea \n care te-am dus \n bârlogul corsarilor. Atunci am vrut s`-]i cer mâna. Ea cl`tin` din cap. – Oh, nu cred! Pe vremea aceea m` urai pentru c` te dezam`gisem din nou [i, pe lâng` asta, \n cazul \n care ar fi fost timp frumos, ce pretext ai mai fi inventat ca s` m` duci acolo?

158

JEANNE WALLACE

– Zeii au ]inut cu mine [i n-a plouat, dar atunci trebuie s`-]i spun c` ai mers prea departe \ntr-un joc pe care eu \ns`mi \l pl`nuisem. – Oh, Dale! Ce bine ar fi fost dac` ai fi [tiut c` nu jucam deloc teatru! |ncercam s`-]i plac dovedindu-]i c` nu eram insensibil`, c` \ntre timp m` schimbasem. Dar m-am \n[elat, [i tu te-ai purtat atât de urât cu mine... Am fost obligat` s` spun c` a fost o glum` ca s`-mi salvez demnitatea! – M-ai f`cut s`-mi ratez num`rul \n seara aceea. {tiam cât de priceput` erai s` \nfierbân]i sângele unui b`rbat f`r` s`-]i pese de el câtu[i de pu]in dup` aceea. Eram convins c` \]i b`teai joc de mine, ca \ntotdeauna. – A[adar, aveai de gând s` m` ceri de so]ie? – Ajunsesem la un punct dincolo de care nu mai exista cale de \ntoarcere [i trebuia neap`rat s` [tiu cum stau lucrurile. Ea \ngenunche lâng` el. – Dac` ai fi insistat \n noaptea aceea s` m` m`rit cu tine, a[ fi acceptat f`r` nici o rezerv`, ca \n seara asta, m`rturisi ea. Era lucrul pe care mi-l doream cel mai mult pe lume. Dale se ridic` \n picioare [i o ajut` [i pe ea s` fac` la fel. – Acum sunt sigur c` n-o s` mai rat`m ocazia, pentru c` [tim \n sfâr[it amândoi c` ne-o dorim foarte mult. Vrei s` \mi promi]i un lucru, iubirea mea? – Tot ce vrei! – Pentru o adev`rat` noapte a nun]ii, vei veni cu mine la bârlogul corsarilor? |mi vei da voie s` te iau de nevast` de-a dev`ratelea, acolo sus? – Vrei s` spui... – Sunt sigur c` ai ghicit. Vreau s` fii a mea \n ascunz`toarea aceea de pira]i!

|N BÅRLOGUL CORSARILOR

159

Ea \n]elesese perfect [i sim]i deodat` cum valuri de dorin]` explodeaz` \n trupul ei. Toate sim]urile \i luaser` foc la gândul clipei pe care [i-o doreau atât de mult amândoi. – {i patul nostru nup]ial va fi din frunze uscate? – {i voi comanda s` plou`, s` fim for]a]i s` r`mânem acolo. Sau mai bine nu, s` nu plou`, pentru ca atunci când vom fi acolo s` putem ie[i afar` [i s` admir`m stelele de pe cer. – Nu m` voi s`tura niciodat` s` te iubesc! – Nici eu. Am de gând s` descop`r toate vicle[ugurile ]ig`ncu[ei mele. – }ig`ncu[a nu le [tie decât pe acelea pe care i le inspir` dragostea pentru tine... Se \ndreptar` spre scar`, \nl`n]ui]i cu tandre]e, pân` ajunser` la u[a camerei lui Laurence. El se opri s-o s`rute pasionat [i ea \i r`spunse cu aceea[i \nfl`c`rare. – Viseaz`-m`, o rug` el. – Voi \ncerca, promise Laurence. Dar când se desp`r]ir`, ea [tia c` nu va dormi [i deci nici nu-l va putea visa. |n noaptea aceea, certitudinea c` \l iubea pe Dale [i c` era iubit`, o va ]ine permanent treaz`.

Sfâr[it