Jayne Castle - Vrajitoarea Florilor

Jay n e Castle

920

VRĂJITOAREA FLORILOR

Titlu original (en g.): Bargain with the Devii

r

“

7

Descrierea CDP a Bibliotecii Naţionale CASTLE, JAYNE Vrăjitoarea florilor /Jayne Castle Traducător: M irela D orobanţu Bucureşti: Alcris, 2013. ISBN I.

9 7 8 -9 7 3 -5 8 0 -8 7 3 -0

Aurelian Micu (Editor)

II. Alexandra Piripitsis (Redactor) III. Ioan Drăghici (Lector) 8 2 1 .1 1 1 . 31 = 135.1

V______________________ Colecţia „ ROMANTIC “

J

JAYNE CASTLE

Vrăjitoarea florilor Traducerea şi adaptarea în limba română de: MIRELA DOROBANŢII

ALCRIS

în colecţia “ROMANTIC’ au m ai apărut:

Cynthia Freemm

A dom logodnă

884

 m eR eed

Speranţe renăscute

885

Lee Parker

Efectele geloziei

886

Annabel Dupont

Perspective incerte

887

Amalia Walden

Regina vieţii m ele

888

Angelica Hmt

Bucurie şi speranţă

889

Jaycee Clark

Speranţe de fericire

890

Jerma Lym

Dragostea întinge timpul 891

Ama KendaM

Nopţi africane

892

Jane Beaufort

Pe culmile dragostei

895

Jan Scarbrough

Valurile vieţii

894

Anna Kendalt

Atracţia Africii

895

Capitolul 1 Dacă în noaptea aceea ar fi asistat la filmarea unui western în Tucson, în loc să participe la o petrecere elegantă, Stacy Rylan ştia ce rol ar fi jucat Hunter Manning: ar fi fost răufăcătorul cu privirea ascunsă de o pălărie neagră cu boruri largi. Stătea nemişcată în umbra grădinii din spatele casei fratelui ei, cu un măr pe jumătate mâncat, în mână şi-l privea pe Hunter cum încearcă s-o seducă pe cumnata ei. E un bărbat periculos, îşi spuse Stacy, tremurând de nervi şi de frustrare. Avea această impresie din cauza modului în care o abordase pe Leana, în cuvintele lui nefiind nici urmă de pasiune sau de dorinţă. Oare femeia asta chiar nu sesiza? Toate mişcările acestui bărbat erau reci şi calculate. Involuntar, fu străbătută de un fior când Hunter şopti ceva cumnatei sale, cu voce joasă şi insinuantă, iar Leana începu să chicotească, încântată. -A r trebui să mă întorc la oaspeţii noştri, murmură tânăra, cu un zâmbet inocent. -A tât de repede? spuse Hunter, reuşind să simuleze o umbră de regret. Stătea cu spatele la Stacy, care-1 putea vedea cum stătea sprijinit

6

JAYNE CASTLE

relaxat de zăbrelele foişorului. Lumina palidă venită din holul casei făcea ca părul lui aproape negru să strălucească sinistru. Ca toţi bărbaţii prezenţi la petrecere, îşi scosese sacoul, iar cămaşa albă parcă îi accentua trăsăturile întunecate. Doamne Dumnezeule! se dojeni Stacy. Nici măcar nu l-a cunoscut bine pe Hunter Manning şi deja îl antipatiza. Măcar s-o lase în pace pe Leana. - Mă tem că trebuie să plec, şopti frumoasa blondă. Stacy simţi că dorea să dea o palmă tinerei sale cumnate, ca s-o trezească la realitate. Chiar dacă avea doar douăzeci şi trei de ani şi fusese întotdeauna o răsfăţată, era totuşi o femeie măritată, care jurase să fie fidelă unui bărbat. - Vrei să ne vedem mai târziu? insistă Hunter pe acelaşi ton scăzut, care pentru urechile oricărei femei ar fi sunat seducător. Nu însă şi pentru Stacy. - E u ... Nu ştiu ... încerc, promise Leana, în ochii ei albaştri citindu-se entuziasmul unui copil care primise o jucărie nouă. Acum, chiar trebuie să plec. Vru să se întoarcă, făcând rochia nouă din mătase să-i învăluiască fluid trupul, când Hunter o opri şi-i ridică încet bărbia. - Ceva care să-ţi amintească de mine până când ne vom revedea, şopti bărbatul şi o sărută pe vârful nasului. Leana

zâmbi,

îmbujorată,

apoi

intră

repede

în

casă,

alăturându-se musafirilor. Pe chipul lui Stacy apăru o grimasă, nevoită să admire metodele lui Hunter, deşi ei i se păreau penibile. Recunoscu însă că dacă ar fi sărutat-o pasional pe Leana, biata femeie s-ar fi speriat, descoperind că flirta cu un alt bărbat decât soţul ei. Tactica aplicată de Hunter, acel nevinovat sărut pe nas, fusese perfect calculată, lăsând loc pentru mişcările viitoare. Stacy îl urmări pe Hunter uitându-se după Leana. Era încă întors cu spatele şi tânăra femeie decise să rămână în întuneric până când

VRĂJITOAREA FLORILOR

7

se va alătura şi el invitaţilor. Astfel, nu va afla niciodată că fusese martora jocului său. Era o decizie bună, gândi Stacy, deoarece nu-avea de gând să se confrunte cu el. Trebuia totuşi s-o facă, pentru că se temea că dacă-i spune fratelui ei, nu va face decât să complice lucrurile. Eric era îndrăgostit peste măsură de simpatica şi răsfăţata sa soţie şi prins până peste cap de noua lui funcţie, preşedinte al Companiei Rylan. Ar fi crezut-o pe Leana că se purtase amical cu un partener de afaceri şi mai mult ca sigur s-ar fi supărat pe sora lui, care susţinea că soţia lui ar fi implicată în ceva nepotrivit. Stacy analiză situaţia câteva secunde, apoi se hotărî. înainte să treacă la acţiune, mai muşcă o dată din măr. Deşi nu se putea spune că zgomotul îl speriase pe Hunter, îi atrase atenţia. El se întoarse spre locul de unde venise zgomotul, aşteptând liniştit să-şi facă apariţia cel ascuns în umbră. Luminată slab, şuviţa care-i înspica părul din breton străluci ameninţător. Era prima dată când Stacy îi vedea bine chipul, deşi doar din profil, confirmându-i faptul că Hunter Manning ar fi arătat perfect în rolul unui răufăcător. Fiecare trăsătură, începând cu ochii şi cu linia arogantă a nasului, continuând cu pomeţii puternici, întăreau faptul că acest bărbat trăia doar după regulile impuse de el. Un bărbat care dacă ar fi trăit în urmă cu o sută ani, cu siguranţă ar fi purtat o armă. Senzaţia de pericol era accentuată de linia gurii, care-i dădea un aer de viclean, gândi Stacy, mestecând liniştită. Efectul era însă atrăgător, datorită şuviţei argintii care-i înspica părul negru. Tânăra femeie înghiţi, conştientă că ceea ce avea de gând să facă putea fi o greşeală. - E căsătorită, spuse ea cu îndrăzneală, neştiind cum să înceapă discuţia. - Ştiu, răspunse Hunter, privind-o provocator. Acest lucru ne priveşte însă doar pe mine şi pe doamna implicată.

JAYNE CASTLE

8

Oricine ar fl fost probabil descurajat de acest ton, dar nu Stacy; - Soţul ei, continuă ea din umbră, este fratele meu. - Eşti o Rylan? întrebă mirat bărbatul, făcând câţiva paşi spre locul unde Stacy stătea la umbra unui copac. Tânăra femeie se încruntă când văzu sarcasmul din ochii lui verzi. Avu brusc impresia că este vulnerabilă şi că umbra copacului n-o mai proteja. - Mă numesc Stacy Rylan, spuse ea mândră, după ce făcu un pas spre conul de lumină care venea dinspre casă. -

Interesant, spuse Hunter, fixându-şi privirea pe părul ei

arămiu. Nu ştiam că există şi o soră. Cuta dintre sprâncenele lui Stacy se adânci văzând cum o studiază fără jenă din cap până-n picioare. Era îmbrăcată simplu, cu blugi şi o cămaşă înflorată din bumbac, purtând sandale de piele. Nicio bijuterie nu îndulcea această ţinută simplă. Ei bine, nu venise aici ca să socializeze, deci n-o interesa părerea lui Hunter Manning. In plus, era problema lui dacă prefera femeile micuţe şi dulci ca Leana. Ea era total diferită. în ochii lui verzi se vedeau însă umor şi inteligenţă. Stacy ştia că trăsăturile ei nu se încadrau în tiparul unei frumuseţi clasice, dar era mândră de nasul cârn, bărbia puternică şi buzele senzuale. Leana îi spunea mereu să-şi pună în evidenţă trăsăturile printr-un machiaj mai intens, dar dacă până la douăzeci şi şapte de ani n-o făcuse, n-avea de gând să înceapă acum. Trupul ei era zvelt, deşi era micuţă de înălţime, iar sânii mici îndrăzneţi şi talia subţire erau departe de a fi voluptuoşi. în schimb, deborda de energie. - Acum că ai aflat că există şi o soră, încercă Stacy să-i abată atenţia, probabil ai înţeles interesul meu pentru faptul că flirtai cu Leana. - Din câte am observat, e femeie în toată firea, destul de matură

VRĂJITOAREA FLORILOR

9

încât să poată lua singură decizii, răspunse bărbatul, cu un zâmbet sarcastic. Stacy muşcă din nou din măr şi mestecă în timp ce se gândea cum să lămurească problema. - Din păcate, Leana nu este prea matură. E puţin cam răsfăţată şi din cauza asta e cam copilăroasă din unele puncte de vedere. - Vrei să spui că e dispusă să flirteze? - N-am spus asta! răspunse ea, muşcând nervoasă din măr. Fructul era în mâna ei ceea ce era ţigara pentru un fumător: îi dădea ceva de făcut şi o ajuta să-şi ascundă nervozitatea. Problema e că fratele meu a fost foarte ocupat în ultimul timp şi Leana... - Caută distracţia în altă parte, continuă el. - Cu puţin ajutor din partea ta, din câte se pare. - Sunt întotdeauna fericit să ajut o femeie frumoasă. - Mai sunt şi altele la petrecere. De ce nu mergi înăuntru, să arunci o privire? - îmi pare rău, dar Leana îmi oferă ceea ce caut în acest moment. E una dintre voi. - Ce naiba vrei să spui? E o Rylan, o lămuri el. - Şi ce legătură are? - Ştii cine sunt? - Hunter Manning. Leana mi-a spus că vei veni în seara asta şi te-a descris foarte bine. - A fost prima oară când ai auzit de mine? - îmi pare sincer rău că nu te consider o personalitate, dar nu prea am de-a face cu partenerii de afaceri ai fratelui meu. Am venit în seara asta doar ca s-o ajut pe cumnata mea cu aranjamentele florale şi abia după ce am plecat mi-am amintit că am uitat ceva. Tocmai voiam să mă strecor în casă, când am dat peste tine şi Leana.

JAYNE CASTLE

10

- Spune-mi ceva, Stacy Rylan. Câţi ani ai? - Ce legătura are cu ceea ce vorbeam? îl provocă ea, nervoasă. - Douăzeci şi şase, douăzeci şi şapte? presupuse el, studiindu-i cu interes chipul. - Am douăzeci şi şapte, deşi nu văd de ce te interesează vârsta mea. - Aşadar, în perioada aceea aveai în jur de treisprezece ani. Prea tânără ca să ştii ceva despre afacerile tatălui tău. - Domnule Manning, vrei să-mi spui despre ce naiba vorbeşti? Mă tem că m-ai zăpăcit complet. - Cu plăcere, domnişoară Rylan, spuse el zâmbind. Curând, toţi membrii familiei tale vor afla cine sunt, aşa că nu văd de ce n-ai fi prima. N-am venit în această seară aici pentru afaceri sau ca să socializez, deşi asta crede fratele tău. - Dar de ce ai venit? Ca să-mi seduci cumnata? spuse Stacy, încercând să ghicească ce era în mintea acestui bărbat. - E un început bun, admise el ironic. - Un început pentru ce? - Pentru răzbunarea mea, bineînţeles, răspunse el calm, de parcă ar fi vorbit despre vreme. - Răzbunare? Stacy îi privită uimită ochii reci, verzi, şi gura strânsă într-o linie tăioasă. Pentru ce? Nu înţeleg. Din câte mi-a spus Leana, abia în urmă cu două luni te-ai mutat în Tucson. Ce-ar fi putut să-ţi facă familia mea în acest timp? -

Ceea ce mi-a făcut familia ta, s-a întâmplat în urmă cu

paisprezece ani. Aveam pe atunci douăzeci şi mi-am promis că într-o zi mă voi întoarce. Mi-a luat paisprezece ani să-mi creez o companie destul de puternică încât să-mi permită să mă întorc în Arizona şi să mă lupt cu Paul J. Rylan de la egal la egal. Acum, am venit să-mi satisfac orgoliul.

VRĂJITOAREA FLORILOR

11

Stacy sesiză determinarea lui şi-şi dădu seama că vorbea foarte serios. Acest om era hotărât să se răzbune şi părea că nimic nu-i va sta în cale. - D ar... ce ţi-a făcut familia mea? şopti ea, simţindu-şi gura uscată. - Tatăl tău m-a ruinat. -C u m ? - E dificil de explicat, dar la mijloc a fost o preluare care n-a ţinut cont şi de echipa managerială. Tatăl meu a muncit toată viaţa pentru firma lui de electronice, care acum face parte din Compania Rylan. Faptul că toată munca lui a dispărut, l-a făcut să simtă că nu mai are pentru ce trăi. A murit la un an de la preluare, încheie el cu amărăciune. - Mi se pare p rea ... simplu, spuse Stacy, apărându-şi tatăl. Sunt convinsă că a existat o anumită situaţie care a dus la preluare. Afacerile sunt, în general, mult mai com plicate... - Oh, s-au întâmplat într-adevăr mai multe. A fost, de exemplu, ziua în care am venit la tatăl tău acasă şi l-am implorat să nu ne ia compania. Nici tu şi nici fratele tău nu eraţi acasă, dar mama ta era. îmi amintesc că s-a uitat la mine cu milă, dar n-a făcut nimic să-l convingă pe tatăl tău să se răzgândească. - Şi tata, ce-a spus? - Că e vorba de afaceri. Stacy trase adânc aer în piept. Şi-l închipuia pe tatăl ei spunând aceste cuvinte. Paul Rylan era afacerist până în vârful degetelor. - Din câte înţeleg eu, divergenţele au existat între dumneata şi tata, domnule Manning, spuse Stacy, încercând să-şi imagineze cât de dornic de răzbunare era acest om, chiar şi după paisprezece ani. O parte din ea ar fi vrut să-i spună că-1 înţelege, dar statutul ei nu-i permitea s-o facă. Era o Rylan şi nici nu se punea problema să

JAYNE CASTLE

12

fie împotriva familiei. Mai mult, era convinsă că Hunter Manning nu avea nevoie de empatia ei şi nu i-ar fi permis să încerce să-l facă să se răzgândească. Singurul lucru la care putea spera Stacy era să găsească o cale de a media acest conflict. - Părerea mea e că ar trebui să-ţi rezolvi problemele cu tata. Şi pentru asta ai de aşteptat. Părinţii mei sunt plecaţi în croazieră şi se întorc abia peste o lună. - Ştiu unde sunt părinţii dumitale. A fost primul lucru de care m-am interesat când m-am mutat în Tucson, dar asta nu schimbă cu nimic situaţia: Intenţionez să plătesc cu aceeaşi monedă ca să vadă şi Paul Rylan cum este ruinat cineva pe care-1 iubeşte. - Ai de gând să ruinezi Compania Rylan? întrebă uimită Stacy. - Nu doresc sub nicio formă să achiziţionez compania tatălui tău. Am alte planuri... - Şi care este locul Leanei în aceste planuri? - Aşa cum mi-ai spus chiar tu, fratele tău este foarte îndrăgostit de proaspăta lui soţie. Oricum, asta o ştie toată lumea. - Da, zise ea aşteptând emoţionată să continue. - Faptul că soţia lui ar fi sedusă de un alt bărbat i-ar distrage fratelui tău atenţia de la conducerea companiei, nu crezi? - Dar abia a preluat postul de conducere. Este într-o periodă de probă. Tata îl va împuternici abia peste câţiva ani. - Da, după ce l-a pregătit ani de zile. A investit în el foarte mult, nu-i aşa? Ca şi tatăl meu cu mine. - Fratele meu n-a avut nicio vină în ceea ce s-a întâmplat acum paisprezece ani. N-ai niciun drept să te răzbuni pe el. - E vorba doar de afaceri! - Nu mai spune! N-ai să reuşeşti s-o seduci pe Leana şi nici să-i faci rău fratelui meu, deoarece am să le spun ce se întâmplă. - Nu te va crede decât când va fi prea târziu, mai ales că Leana

VRĂJITOAREA FLORILOR

13

nu-ţi va susţine povestea. De fapt, dacă aşa ai de gând să abordezi problema, Leana va trece de partea mea, iar fratele tău, după cât de naiv e, nu va face o scenă de dragul tău. Probabil îşi va pune întrebări despre "prietenia" mea cu soţia lui; însă când va avea curajul să facă ceva, va fi prea târziu, după cum spuneam. în acest caz, toată familia va fi umilită: fratele tău va fi distrus, iar tatăl tău va exploda de furie. De această dată, Paul Rylan va fi cel neajutorat. Va veni la mine să mă implore s-o las în pace pe Leana. - Nu! Nu poţi face asta! - Cine mă va împiedica? - Urmăreşti să te îmbogăţeşti de pe urma tatei? - B an ii... nu mai sunt de mult o problemă pentru mine. Am mai mulţi decât pot cheltui într-o viaţă şi oricând pot face alţii. Poate n-aş putea cumpăra Compania Rylan, dar Corporaţia Manning valorează cu siguranţă mult mai mult. Ziua în care tatăl tău va încerca să mă scoată din afaceri va fi într-adevăr una fascinantă. îmi va face o deosebită plăcere să-i spun să se ducă naibii. - Deci, vrei să faci rău, aşa cum ţi s-a făcut şi ţie. - Cum i s-a făcut tatălui meu, o corectă el imediat. - El ţi-a transmis această dorinţă de răzbunare? - Ţi-am spus, după ce a pierdut tot, tatăl meu şi-a pierdut dorinţa de a mai trăi. Nu mai avea nici măcar puterea de a se gândi la răzbunare. - în cazul acesta, ai hotărât singur că asta trebuie să faci pentru el. Dar el nu mai este, aşa că cine îţi va aprecia efortul? - Doar nu crezi că mă poţi face să mă răzgândesc cu psihologia asta ieftină, râse el amuzat. Deşi e dreptul tău să încerci. De altfel, o parte din răzbunarea mea presupune că fiecare membru al familiei trebuie să sufere. Sunt mai multe variante. Una ar fi ca tatăl tău să se teamă pentru binele companiei şi să vrea să preia din nou controlul.

JAYNE CASTIE

14

în acest caz, fratele tău se va opune şi se vor certa. Tatălui tău nu-i va conveni situaţia şi-l va renega. Stacy se gândi cum Paul Rylan îl pregătise zi de zi pe fratele ei de treizeci de ani să preia frâiele companiei, ca apoi să ajungă să realizeze că fiul său n-a fost în stare s-o facă. Apoi îşi imagină umilinţa lui Eric când ar trebui să-i spună tatălui lor că fiul unui fost partener de afaceri i-a sedus soţia. - Tot planul tău se bazează pe convingerea că Leana va cădea victimă farmecelor tale. Să ştii că nu e o persoană lipsită de scrupule, şi cred că-1 iubeşte cu adevărat pe fratele meu. O să-i explic care este planul tău şi n-o să mai vrea să aibă de-a face cu tine. - Crezi? Atâta timp cât fratele tău va fi ocupat toată ziua cu afaceri, voi fi în stare s-o joc pe Leana cum vreau. în sinea ei, Stacy se temea că are dreptate. Eric era atât de presat de noile îndatoriri, încât nu avea timp să-şi distreze soţia. Mai mult, era dispus să ofere încântătoarei femei tot ce-şi dorea. Probabil că Hunter nu ştia, dar cei doi soţi avuseseră deja discuţii în ultimul timp. Stacy dedusese asta din cauza unor lucruri pe care le spusese Leana. Intervenţia lui Hunter în viaţa lor nu era decât picătura care va umple paharul. Stacy privi cotorul mărului, încercând să găsească o modalitate de a-1 convinge pe Manning să renunţe. Ridică încet privirea, sperând ca ochii ei, verzi ca şi ai lui, să reflecte sinceritate. - Domnule Manning, înţeleg că sunteţi foarte afectat de ceea ce s-a întâmplat cu paisprezece ani în urmă, dar răzbunarea e un sentiment periculos, care vă va consuma cu timpul. Cât de fericit veţi fi dacă distrugeţi căsnicia fratelui meu? - Eu nu caut fericirea, domnişoară Rylan. Doar satisfacţia... - Şi după aceea, ce-o să faceţi? Credeţi că această satisfacţie va dura la nesfârşit? - Oricum va dura mai mult decât fericirea, răspunse el arogant.

VRĂJITOAREA FLORILOR

15

- Am senzaţia că de fapt nu prea ştiţi ce este fericirea... - Mulţumesc pentru grija ta, domnişoară, dar te asigur că n-ai de ce să-ţi faci probleme. - Ai dreptate. Eşti probabil ultima persoană din lume de care ar trebui să-mi fie milă. Am deschis acest subiect în speranţa că vei alege să fii fericit, decât să ai satisfacţia răzbunării. Chiar dacă vei reuşi să-ţi duci planurile la capăt, asta nu-ţi garantează fericirea. - Mulţumesc pentru grijă, dar sunt capabil să mă descurc. De fapt, dacă mă gândesc bine, am petrecut ultimii paisprezece ani făcând planurile care m-au adus unde sunt azi. - Nu există nimic din ce aş putea face ca să te răzgândeşti? - Nimic. Dar mă bucur că încerci. - Sunt convinsă... - Aceasta este tot o formă de fericire, domnişoară Rylan. Ar trebui să fii încântată că ai fost sursa acestei fericiri. -

Cât de nesuferit eşti! Nesuferit şi arogant! Dacă şi tatăl

dumitale a fost la fel, nu-mi pare deloc rău pentru c e ... se opri brusc când, după ce făcu doi paşi de felină, Hunter ajunse lângă ea şi-i prinse încheietura, făcând-o să scape din mână cotorul mărului, îl privi speriată, fiind luată prin surprindere de această reacţie violentă. - N-o spune, Stacy Rylan, o opri. Mă poţi ataca pe mine cât şi cum vrei, dar să nu îndrăzneşti să spui ceva despre tata. Habar n-ai ce fel de om a fost! Degetele lui o strângeau atât de rău, încât mâna i se albise şi, speriată, Stacy înclină repede din cap că a înţeles. O mai ţinu aşa câteva momente, după care o eliberă cu o mişcare la fel de rapidă. - E mai bine acum, spuse el, privind indiferent cum îşi masa încheietura. S-ar putea să dureze un timp, dar îţi promit că fiecare membru al familiei Rylan va avea partea lui de suferinţă.

JAYNE CASTLE

16

- Tatăl şi cu fratele meu vor găsi o cale să ţi se împotrivească, spuse Stacy printre dinţi. - Mă îndoiesc, dar chiar şi aşa, atunci când vor scăpa de mine, voi fi reuşit să-mi ating scopul. - Dar din moment ce vrei să te răzbuni pe familia Rylan, de ce o amesteci pe Leana? insistă Stacy, sperând să evite ameninţările lui. Ea a venit de foarte puţin timp în familia noastră şi e tânără şi vulnerabilă. Sunt convinsă că poţi să-ţi atingi scopul fără s-o implici pe ea. - Acum, face parte din familie. Nu văd nimic rău în a mă folosi de e a ... - Nimic rău! Cât de amoral poţi fi? Leana s-a căsătorit cu fratele meu doar de câteva luni. Nu te poţi folosi de ea, după care s-o arunci ca pe o păpuşă stricată! Nu era foarte sigură, dar se părea că atinsese un prag. Nu că Hunter ar fi recunoscut ceva, dar ochii verzi i se întunecară şi surâse amar. Acum, tot ce avea Stacy de făcut era să bată fierul cât era cald. - N-are niciun rost să mai încerci să mă fac să mă răzgândesc. Decizia mea a fost luată cu mult timp în urmă. - Tot ce încerc, e să te conving să n-o implici pe cumnata mea. I-ai putea distruge viaţa! Caută o altă modalitate de a rezolva situaţia. Găseşte o cale onorabilă. - Onorabilă? Familia Rylan habar n-are ce e onoarea! Pentru tatăl tău nu contează decât afacerile şi sunt convins că v-a inoculat şi vouă această mentalitate. Nu-mi ţine predici despre onoare, domnişoară Rylan. -

Dar chiar asta vreau să fac. Aşa cum ţi-am mai spus, ai

probleme cu tata şi n-ai niciun drept să distrugi viaţa fratelui şi cumnatei mele. - Dacă singura cale prin care pot să-l lovesc pe tatăl tău e prin

VRĂJITOAREA FLORILOR

17

fiul lui, atunci aşa va fi! în vocea lui era o duritate care te făcea să înţelegi toată frustrarea strânsă în ultimii ani. Era un om furios, care ajunsese prea departe pentru a mai fi întors din drum, chiar dacă înţelegea că nu e bine ce vrea să facă. Asta era soluţia! se bucură Stacy. Trebuia să-i abată atenţia de la fratele ei, oferindu-i o altă ţintă. - Pentru un om care a reuşit în paisprezece ani să ridice un imperiu de importanţa Corporaţiei Manning, se pare că nu observi oportunităţile pe care le ai. - Adevărat? spuse el calm, dovadă că-şi recăpătase controlul, uimind-o pe Stacy cât de repede reuşise acest lucru. Mai întâi mi se ţin predici despre onoare, iar acum mi se oferă oportunităţi de afaceri. Te rog, continuă, domnişoară Rylan, sunt fascinat! Stacy simţea cum o cuprinde furia, dar îşi impuse că se calmeze pentru a rezolva situaţia. - E foarte simplu. Chiar dumneata ai spus că singura modalitate de a-1 distruge pe tata e prin fiul lui. Dar Eric nu e singurul lui copil, domnule Manning! Se lăsă o linişte apăsătoare. Stacy ar fi dat orice să ştie ce-i trece prin cap în acest moment oponentului ei. în loc de asta, fu nevoită să aştepte cu răbdare răspunsul lui. Trecu ceva timp până când, clătinând ironic din cap, Hunter îi răspunse: - Sugerezi să mă folosesc de fiica lui Paul Rylan, de tine? - De ce nu? Faptul că sunt singura lor fată, îi face pe părinţii mei vulnerabili. îşi dădea seama că înota în ape tulburi, dar se baza pe faptul că până în seara asta, Hunter nu ştiuse de existenţa ei. Mai mult, n-avea de unde să ştie ce relaţie are cu părinţii. Aşteptă din nou tensionată până când bărbatul vorbi. - Te referi la ceva anume? întrebă el, şi tânăra femeie îngheţă din

JAYNE CASTLE

18

cauza tonului şi a faptului că se apropiase şi-i mângâia obrazul cu degetele. Cu ultimele puteri, se retrase înainte ca el să ajungă în zona în care pulsul îi bătea extrem de repede. Eşti agitată? Ţi-e teamă să nu iau în considerare generoasa ta ofertă? Bănuiesc că nu e o idee rea şi deschide drum mai multor posibilităţi. Dar mai întâi, aş vrea să aud ideea ta. Spune-mi ce propui, Stacy Rylan. în ce constă mai exact oferta ta? Instinctiv, Stacy se gândi că cererea lui însemna o nouă formă de răzbunare. Urma s-o umilească, făcând-o să-i spună ce era dispusă să facă pentru a salva căsnicia fratelui său. Ei bine, dacă o credea atât de slabă încât să nu meargă până la capăt, se înşela amarnic. îşi petrecuse mare parte din viaţă încercând să devină independentă, şi reuşise! - E chiar atât de evident? întrebă ea. îţi ofer şansa să pretinzi că ai o aventură cu fiica lui Paul Rylan. Ce alt mod mai bun de a te răzbuna pe tatăl meu? îţi imaginezi cât de furios va fi la gândul că te foloseşti de mine ca să ajungi la el? - O aventură cu fiica lui Rylan, murmură Hunter, continuând să-i mângâie obrazul. Ochii lui verzi îi cercetau trăsăturile, făcând-o să simtă fiori reci. M da... asta s-ar putea să-l supere pe Paul Rylan. Va merge, dacă eşti dispusă să cooperezi, ceea ce m-ar mira. Ai de gând s-o faci, Stacy Rylan? spuse masându-i uşor umărul. Văzând că nu se retrage, bărbatul se apropie, şi, intenţionând s-o testeze, puse mâna pe un sân. Asta era prea mult! Cu un icnet nervos, Stacy făcu un pas înapoi, lipindu-se de copacul sub care se adăpostise. - Am spus că ai putea pretinde că avem o aventură! îi aminti ea, furioasă. Mă voi preface că aşa este, dar atât! - De ce m-aş mulţumi cu ceva atât de lipsit de satisfacţii ca o pretinsă legătură amoroasă? se apropie el din nou. - Doar n-ai pretenţia să avem o legătură adevărat? Nici măcar nu

VRĂJITOAREA FLORILOR

19

sunt genul tă u ... - Poate că un ora decis să se răzbune cu orice preţ ar putea trece cu vederea acest lucru. Cât de departe eşti dispusă să mergi ca să-ţi salvezi tatăl şi fratele, Stacy? - Nu vorbeşti serios! gâfâi tânăra femeie, simţindu-se prinsă ca într-o capcană între copacul din spatele ei şi trupul musculos al bărbatului. Acesta stătea nemişcat aşteptând răspunsul ei, curios să vadă ce e dispusă să facă pentru a-şi proteja familia. - Pot să-ţi spun încă de pe acum că oferta ta nu mi se pare deloc atrăgătoare. Mă tem că trebuie să faci mai mult. încearcă altceva, mica mea negociatoare. - Nu pot să cred că vrei să ai o relaţie adevărată cu mine! Ai spus că ţelul tău e să te răzbuni pe tata. Oferta mea îţi înlesneşte acest lucru, dar nu-ţi dă dreptul să ceri mai mult! - Doar nu deschizi iar acest subiect. în această problemă, am toate drepturile din lume. Am aşteptat mult prea mult timp ca să fiu întors din drum de precepte morale. înţelegi, domnişoară? - Ce vrei să spui? Că dacă accept să mă culc cu tine, îi vei lăsa în pace pe Eric şi pe Leana? - Da. Şi vreau să te aud pe tine spunând asta, adăugă el sprijinindu-şi palma de trunchiul copacului, foarte aproape de gâtul ei. Faţa lui se apropiase de a ei şi oricine i-ar fi văzut ar fi crezut că vrea s-o sărute. - Bine, spuse ea atât de încet încât se întrebă dacă o auzise. Sunt de acord s-o fac, dacă îmi dai cuvântul de onoare că nu vei încerca să intervii în viaţa lui Eric şi a Leanei. Vei avea de-a face doar cu mine! "Am să văd cu timpul cum voi ieşi din situaţia asta", îşi promise Stacy. Acum, era important să-i distragă atenţia de la fratele ei. împreună cu tatăl ei, va găsi o soluţie. Totul era să-l protejeze pe

JAYNE CASTLE

20

Eric, cel mai vulnerabil membru al familiei. - Ah, se pare că lucrurile merg mai bine decât mă aşteptam. Nici nu mi-am pus bine planurile în aplicare şi fiica familiei mi se oferă pe tavă. îi întoarse spatele şi se îndepărtă câţiva paşi, ceea ce-i dădu lui Stacy posibilitatea să răsufle uşurată. Ce va urma? în preajma lui plutea pericolul şi aştepta înfrigurată decizia lui: va accepta sau nu oferta ei? Dacă era sinceră, nici ea nu ştia ce spera să spună. - Mă tem că oferta ta nu este destul de satisfăcătoare, spuse el într-un târziu, fără s-o privească, atenţia lui părând concentrată asupra unui aranjament floral. Stacy încercă să-şi adune gândurile. încă nu se terminase. De fapt, ajunsese de unde plecase. Disperată, voia să găsească o cale pentru a-1 abate de la planul său, dar îi era greu să gândească limpede după ce trecuse printr-o astfel de experienţă. Mai mult, următoarele lui cuvinte o lăsară fără aer. - Dar mi-ai dat o idee. îmi poţi oferi altceva. Ceva care-1 va supăra pe Rylan mai mult decât dacă ai avea o aventură cu mine. - D espre... c e ... vorbeşti? - Despre căsătorie! -

Eşti nebun? strigă Stacy, nevenindu-i să creadă. Nu eşti

interesat de o aventură cu mine, dar vrei să-ţi fiu soţie? - Da, deoarece Rylan va suferi şi mai mult la gândul că fiica lui s-a măritat cu mine, spuse bărbatul, apropiindu-se din nou periculos de ea. Dacă te vei căsători cu mine, vei fi obligată să-mi fii mie loială, familiei Manning, sau ce a mai rămas din ea. Nu familiei Rylan! - Eşti nebun! Nu mă căsătoresc cu tine! - Atunci, preferi să continui flirtul cu Leana? întrebă el tăios. Ştii foarte bine că sunt capabil să-mi ating scopul, mai ales că fratele tău nu e în stare s-o protejeze. E atât de naiv, încât îi face toate poftele,

VRĂJITOAREA FLORILOR

21

fără să-şi dea seama că se îndreaptă spre un dezastru. Şi asta o aşteaptă, îţi promit! Stacy luă foarte în serios această ameninţare. Fără să se gândească la consecinţe, ridică mâna şi-l lovi puternic peste obraz. - Naiba să te ia! Nu-mi mai ameninţa familia! - Atunci, mărită-te cu mine, ripostă el prinzând-o de umeri şi scuturând-o cu atâta putere, încât părul bogat îi acoperi faţa şi ochii înlăcrimaţi. - Căsătoreşte-te cu mine şi voi înceta să-ţi ameninţ familia! zise bărbatul, ţintuind-o cu privirea. - D ar... nici tu nu vrei să te căsătoreşti cu m in e... protestă ea. Nici m ăcar... nu mă placi... - Prea puţin contează, râse el scurt, fără urmă de amuzament. Ceea ce vreau de la tine, nu are nicio legătură cu asta. în schimb, dacă îţi respecţi partea de înţelege, îţi dau cuvântul meu că nu mă voi atinge de Eric şi de Leana. Nu asta doreşti? Tot ce ai de făcut, este să-ţi spui jurămintele în faţa altarului. Acceptă şi-ţi voi lăsa fratele în pace! - Şi tata? îndrăzni Stacy. - îi voi spune tatălui tău cine sunt şi voi lăsa la latitudinea lui să spună sau nu şi restului familiei. - Mama... te va recunoaşte, îi aminti ea, sperând să tragă de timp. - M-aş mira. Părerea mea e că tatăl tău nu se va înjosi să recunoască adevărul şi va ţine această informaţie doar pentru el. Numai tu şi cu el veţi şti ce implică această căsătorie. - Asta-ţi va potoli setea de răzbunare? Faptul că tata va fi perfect conştient că i-ai "furat" fiica? - Da, şopti el. Asta îmi va fi de-ajuns. -

Bine. Atunci, mă căsătoresc cu tine, spuse ea, deşi îşi

JAYNE CASTLE

22

promisese că va face totul pentru a ieşi din această situaţie. Acum, trebuia să-şi stabilească priorităţile şi primul lucru era să-l îndepărteze pe Hunter Manning de Eric şi de Leana. La ea se va gândi când va fi momentul. - Bun. Atunci, aşa rămâne. Ne vom căsători imediat ce voi face toate aranjamentele. Fratelui tău şi Leanei le vom spune chiar în seara asta, înainte să plec de la petrecere. Mă.întreb dacă realizezi la ce te-ai angajat, Stacy Rylan! adăugă el, eliberându-i umerii. - La nimic bun, sunt convinsă! Pe chipul lui apăru umbra unui zâmbet. - S-ar putea să ai dreptate. Sper însă să reţii că ai acceptat de bunăvoie... - E greu să poţi spune asta. Mă căsătoresc cu tine din cauza ameninţărilor tale, amândoi ştim prea bine acest lucru. - N-am de gând să accept această scuză. Vei fi soţia mea Stacy, şi asta înseamnă că vei fi mereu pe muchie de cuţit. Nu sunt un prost ca fratele tău, să cred tot ce-mi spui. Ca soţie a mea vei cunoaşte limitele şi faptul că n-ai voie să le depăşeşti. Nu vei ajunge în situaţii în care să-mi faci rău ca Leana. Loialitatea ta îmi va aparţine total! Ai înţeles? - Dar tu? îmi vei fi loial? - Asta depinde de tine, nu-i aşa? o tachină. Tot ce îţi pot promite, este că-i voi lăsa în pace pe Eric şi pe Leana. - Cât timp va dura acest aranjament? întrebă Stacy, cu stomacul strâns de teamă. - Până când voi considera că mi-am atins scopul. - Şi cât va dura asta? insistă ea. - Nu ştiu, recunoscu el şi-şi puse din nou mâniie pe umerii ei. Poate până când Stacy Rylan va învăţa că nu e recomandabil să-şi plesnească soţul.

VRĂJITOAREA FLORILOR

23

înainte ca ea să reacţioneze, Hunter se aplecă şi o sărută violent. Uimită, nu făcu nicio mişcare, lăsându-1 să-i strivească dureros buzele, pecetluind astfel înţelegerea lor. După o clipă realizând ce se întâmplă, se retrase, furioasă. - Dă-mi drumul! spuse ea, încercând să se ferească. Fără un efort vizibil, el o ţintui locului. - Stai cuminte, şopti el periculos de blând. îşi strecură degetele în părul ei des, imobilizând-o. Vei fi soţia mea, îi aminti, ar trebui să te obişnuieşti cu ideea. Sau ai de gând să încâlci înţelegerea? Dacă asta vrei, o poţi face, domnişoară Rylan! Din câte vezi, nu e prea târziu să te răzgândeşti. Nu mi-ar lua mult timp să reiau de unde am rămas cu Leana... Aşa sunteţi toţi cei din familia Rylan? Bateţi palma numai când sunteţi avantajaţi? - Nu mă răzgândesc! - Bun, spuse el, triumfător. Atunci, arată-mi cu ce m-am ales din asta. - Tot ce ţi-am promis, a fost să mă mărit cu tine. Asta îţi va aduce răzbunarea. N-ai niciun drept să pretinzi altceva! - Iar vorbim despre drepturi? Ai grijă, dragă Stacy, încep să obosesc. - Poate asta te va convinge să pui capăt cât mai repede acestui mariaj aranjat. - Singurul lucru care m-ar convinge, ar fi să avem o căsnicie în adevăratul sens al cuvântului, ca să am şi eu cu ce mă distra. - Hunter, te ro g ... - Nu te mai împotrivi, Stacy, o sfătui blând. Ai făcut o înţelegere şi acum încerci s-o schimbi. Demonstrează-mi că eşti dispusă să-ţi respecţi partea. Vreau să văd că vei fi loială familiei Manning. Sărută-mă. Cine ştie, poate n-o să fie atât de rău, iar gândul că vei fi soţia mea nu ţi se va mai părea atât de respingător. La naiba, poate

JAYNE CASTLE

24

chiar o să-ţi placă! Bărbatul se aplecă şi o sărută din nou. De data aceasta nu mai fu violent şi în parte din cauza ameninţărilor, în parte pentru că înţelesese că nu avea de ales, Stacy îndură răbdătoare sărutul impus. Se consolă cu gândul că era mai bine să nu se împotrivească. Cel puţin pentru m om ent... - N-am bănuit că o Rylan poate fi atât de dulce. Stacy îl privi şi observă în ochii lui dorinţă şi uimire. Ce s-a întâmplat, Stacy Rylan? Ai rămas fără cuvinte? Ai ajuns la concluzia că ai muşcat mai mult decât poţi mesteca? -

Hunter, e u ... Nu putu continua şi-l privi, căutându-şi

cuvintele. Nu-1 putea lăsa să preia controlul absolut asupra situaţiei. Trebuia să-şi păstreze măcar demnitatea. Cu un zâmbet ironic, Hunter îşi retrase mâinile din părul ei, eliberând-o. - Draga mea viitoare soţie, şopti el, voi face din tine o adevărată Manning. Vei simţi că faci parte din această familie cu fiecare fibră a trupului tău. Când vei fi pusă în situaţia de a face alegeri, le vei face cu mentalitatea Manning în minte. Şi mai presus de orice, vei fi loială soţului tău. Paul Rylan va înţelege că te-a pierdut în favoarea mea şi va şti că este pedeapsa pentru ce a făcut cu paisprezece ani în urmă. Cu un gest posesiv îi prinse talia şi o trase spre el, lipindu-i sânii de pieptul lui. Ea inspiră adânc, fără să îndrăznească să se mişte, ca să nu-i dea satisfacţie. -

Sărută-mă, Stacy, şi vei afla ce înseamnă să fii o femeie

Manning. Femeia mea! Tânăra ezită, ştiind că n-avea cum să iasă din situaţia asta. Mai bine s-o facă de bunăvoie decât să-i dea prilejul s-o forţeze. Se ridică pe vârfuri şi-i sărută uşor buzele. în acel moment, el îi prinse sânul în mână. Atingerea o făcu să tremure, mai ales că materialul subţire al bluzei şi sutienul din dantelă n-o protejau cine ştie ce. Vru să se

VRĂJITOAREA FLORILOR_________________________________________25

retragă, dar el o trase mai aproape. - Nu, acum că ai început, nu e cale de întoarcere. De această dată, sărutul lui fu senzual, plin de dorinţă, ameţind-o. Simţind că s-a predat, o privi cu atenţie. Cred că a venit momentul să-i spunem fratelui tău de atracţia subită pe care o simţim unul faţă de celălalt. - Cum vrei, acceptă ea, docilă. Se întrebă însă ce ar spune Hunter dacă ar şti că că tatăl ei nu va suferi prea mult că se va căsători cu el. Important era că Eric şi cu Leana scăpaseră de atenţia lui şi spera că va fi în stare să-i ascundă acest lucru şi că nu va afla prea curând că reuşise să-i deturneze planurile. Ce va crede oare despre indiferenţa cu care va primi Paul Rylan vestea că fiica lui se mărita cu el? Sau va crede că tatăl ei îşi ascunde astfel sentimentele? Până în seara asta, Hunter nici măcar nu ştiuse de existenţa ei, aşa că n-avea nici cea mai vagă idee că tatăl o renegase de mult, din cauza încăpăţânării şi independenţei ei. Din păcate, atât tatăl, cât şi mama ei îşi concentraseră atenţia şi iubirea asupra fiului lor, moştenitorul numelui şi al averii, care făcuse un mariaj perfect şi care îşi dăduse tot interesul să le câştige admiraţia şi respectul. Stacy recunoştea cu durere că Leana era fiica pe care Miriam Rylan şi-o dorise întotdeauna: ştia să se poarte în societate şi făcea familia mândră. Dacă ar şti Hunter cât de departe era de răzbunarea mult dorită... - Da, asta vom face, spuse Hunter ca pentru sine. Să mergem, Stacy Rylan, să anunţăm neaşteptata logodnă. îşi trecu posesiv braţul în jurul umerilor ei şi o conduse spre locuinţa unde se distrau oaspeţii. Stacy nu avu încotro şi se lăsă condusă, supărată că trebuia să dea ochii cu mulţimea aceea elegantă. Ştia însă că n-avea niciun rost să-l roage pe Hunter s-o scutească să-şi facă apariţia în ţinuta simplă pe care o purta. Era prea hotărât să-i arunce în faţă unui Rylan ce făcuse.

Capitolul 2 Experienţa a fost mai neplăcută decât îşi imaginase. în clipa în care intrară, toate privirile se îndreptară spre ei, invitaţii privind uimiţi bărbatul înalt, îmbrăcat elegant, şi tânăra în blugi. Stacy şi-ar fi dorit să intre în pământ sau să dispară în neant, dar Hunter o ţinea strâns lângă el. Fără să se oprească, bărbatul trecu prin mulţime şi se îndreptă spre Eric, care stătea de vorbă cu nişte parteneri de afaceri. Stacy încerca să evite privirile curioase. Doar câţiva dintre cei prezenţi o mai văzuseră, iar aceştia o priveau cu uimire. - Aici erai, Eric, spuse Hunter. Faptul că erau la câţiva metri de grupul vizat şi tonul ridicat atraseră atenţia tuturor. Te căutam. De ce nu mi-ai spus că Stacy este sora ta? Am întâlnit-o în grădină şi nu mi-a venit să cred. Tânăra femeie reuşi să zâmbească degajat fratelui ei, care o privea ca trăsnit. - Stacy, nu ştiam că vii la petrecere. De ce n-ai spus nimic mai devreme, când ai ajutat-o pe Leana cu florile? - E u ... nu intenţionam să rămân, Eric, spuse ea, conştientă de nerăbdarea lui Hunter de a arunca bomba. Uitasem ceva aici şi tocmai mă întorceam cân d ...

VRĂJITOAREA FLORILOR

27

- Când am dat eu peste ea, în grădină. Imaginează-ţi surpriza mea când am aflat că femeia pe care o cerusem de soţie e sora ta! Am crezut că numele este doar o coincidenţă, adăugă privind-o pe Stacy, care-1 ignora. Era obligată să participe la această şaradă, dar nu avea de gând să-şi calce mândria în picioare. Cu coada ochiului, văzu surprinderea Leanei. - Mă tem că nu înţeleg. Nu vrei să mă lămureşti? Care-i treaba cu căsătoria? întrebă derutat Eric. - Stacy a acceptat să ne căsătorim. I-am obţinut în sfârşit acordul în seara asta, în grădină. Intre noi fie vorba, mi-a luat ceva timp până am convins-o. - îmi închipui, spuse Eric şi se scuză în faţa partenerilor cu care discuta. Vino şi povesteşte-mi totul, i se adresă apoi lui Hunter. Trebuie să recunosc că sunt puţin surprins. Habar n-aveam că tu şi cu Stacy vă cunoaşteţi. Oh, bună iubito, se întrerupse la vederea soţiei sale. Nu o să-ţi vină să crezi ce s-a întâmplat: în sfârşit, Stacy se mărită! Leana clipi des, pentru a-şi ascunde uimirea, dar Stacy îi simţi dezamăgirea. Biata fată fusese deja cucerită de farmecul lui Hunter. -

Felicitări, murmură politicos. E destul de neaşteptat, nu?

întrebă ea, privindu-1 pe Hunter, care nu părea să-şi amintească flirtul de mai devreme. Ce bărbat, se gândi Stacy, poate flirta acum cu o femeie ca apoi s-o prezinte pe alta ca logodnică? Deşi Leana nu avea niciun drept asupra lui Hunter Manning, Stacy considera că era normal să aibă resentimente faţă de purtarea lui. - Când v-aţi cunoscut? întrebă Eric, privindu-i când pe unul, când pe celălalt. - La scurt timp după ce m-am mutat în oraş, răspunse Hunter. Nu ştia absolut nimic despre ea, şi Stacy era curioasă să vadă până

JAYNE CAST1E

28

unde merge cu minciunile. Nu se puseseră de acord în privinţa unei poveşti. Dar Hunter nu era genul care să se piardă cu firea. Ca urmare, continuă degajat: ştiu că ai multe întrebări şi îţi vom răspunde la ele. Acum însă, am vrea să sărbătorim în particular. Ne scuzi? Vreau să merg cu Stacy să ciocnim un pahar cu şampanie. O merit. N-ai idee câtă muncă de lămurire am dus până când am convins-o. Am vrut însă să te anunţăm înainte să plecăm. Aşa că, dacă nu te superi... - Hei, staţi puţin. Când e nunta? strigă Eric după ei. - Cât de repede se poate. Probabil la sfârşitul săptămânii. Mă tem că vom avea o ceremonie restrânsă. Nu am dispoziţia necesară pentru un eveniment social. Oricum, îţi vom da detaliile în curând... Răspunsese din mers şi acum se apropiau de uşă. Ultima impresie a lui Stacy despre această petrecere erau chipurile uimite sau amuzate ale musafirilor şi neîncrederea lui Eric. Apoi Hunter o conduse spre luxoasa lui maşină sub privirea mânioasă a Leanei. Aceasta se întreba de ce Stacy nu-i spusese că-1 cunoaşte pe Hunter Manning, când venise să aranjeze florile. - Aşteaptă puţin, spuse Stacy înainte să urce în maşină. Şi eu am venit cu maşina şi n-am de gând s-o las aici. îmi trebuie mâine, să mă duc la serviciu. - Nu contează, spuse Hunter cu o atitudine fermă care o alarmă. Nu te mai întorci. Nu acum, când am anunţat în faţa tuturor că plecăm împreună. Familia Rylan şi-a pierdut fiica, ceea ce mi se pare rezonabil, după ceea ce i-au făcut tatălui meu! Stacy rămase abătută lângă portieră. Gestul ei păru că-1 trezeşte pe Hunter la realitate. - Care-i problema ta? Urcă! Pentru numele lui Dumnezeu, doar n-am de gând să dau în tine, adăugă văzând expresia ei. Dar trebuie

VRĂJITOAREA FLORILOR

29

să discutăm mai multe lucruri, ştii şi tu. - Eşti uimitor! Ce am mai avea de vorbit? Credeam că ai decis deja totul. De ce te deranjezi să mă pui şi pe mine în temă? Sunt doar un pion în tot acest joc. - Se pare că m-am ales cu o femeie cu atitudine, remarcă el sarcastic. în acest caz, va trebui să-mi instruiesc "pionul" cu regulile de bază ale unei relaţii. Şi când ar fi cel mai potrivit s-o fac decât acum? Urcă în maşină, Stacy Rylan, sau te urc cu forţa! Ai înţeles? - Cât eşti de încăpăţânat! Nu înţelegi că vreau să mă duc acasă cu propria maşină? îmi trebuie mâine dimineaţă, să mă duc la serviciu! Doamne Dumnezeule! Dacă eşti atât de nerăbdător să-mi vorbeşti, mă poţi urma cu maşina ta până acasă! Hunter rămase o clipă pe gânduri, întrebându-se dacă să cedeze. - Ce s-a întâmplat? Ţi-e teamă că dai semne de slăbiciune dacă eşti rezonabil? - Singurul lucru pe care nu mi l-aş permite în fâţa unui Rylan ar fi să-mi arăt slăbiciunea, zâmbi el viclean. Şi pentru binele tău, sper să nu confunzi chibzuinţă cu slăbiciunea. De data asta, voi fi rezonabil. Unde ţi-e preţioasa maşină? întrebă el, privind în parcare. - Aici, arătă Stacy în curbă. - Camioneta aia? -D a . - Nu mă aşteptam ca răsfăţata fiică a familiei Rylan să conducă o asemenea maşină, comentă el şi luând-o strâns de braţ, se îndreptară spre locul indicat de ea. - Oricum nu mă cunoşti deloc, ripostă ea. - Te cunosc destul de bine, micuţă Stacy. Ai mândria Rylan-ilor şi eşti vulnerabilă. N-am nevoie să ştiu mai mult. - Şi asta e suficient ca să te căsătoreşti cu mine? întrebă ea, deschizând portiera. Observă în lumina slabă a felinarului cum se

JAYNE CASTLE

30

încruntă. - E destul, mulţumesc de întrebare, Sunt convins că va fi şi mai interesant, decât să-ţi seduc cumnata. Apropo, îţi mulţumesc că ai preluat iniţiativa, în grădină. Aşa voi avea parte şi de ceva provocări în toată această afacere. - Dacă tot ai deschis subiectul, de ce nu te mai gândeşti la prima mea propunere? Sunt convinsă că şi dacă ai susţine că sunt amanta ta, ţi-ai atinge scopul. Nu văd de ce căsătoria ar fi mai importantă. - Pentru că tu nu vezi diferenţa între o aventură şi un mariaj. Pe de altă parte, sunt convins că tatăl tău o va vedea. Numai prin căsătorie te pot transforma într-o Manning! - Eşti dispus să ne legăm unul de altul doar de dragul unei răzbunări? şopti ea neajutorată, căutând pe chipul lui inexpresiv o urmă de înţelegere. Nimic. Trebuia însă să încerce. Nu avea de gând să se căsătorească cu acest bărbat.

- Vrei să spui că te leg pe tine, o corectă amabil. Acestea fiind spuse, nu mai încerca să mă faci să mă răzgândesc. Dacă te ajută cu ceva, cu cât te obişnuieşti mai repede cu ideea, cu atât îţi va fi mai bine. Unde locuieşti? o întrebă, după ce închise portiera. Stacy îi spuse şi el o asigură că vine în urma ei. -A m p u tea... discuta mâine dimineaţă, sugeră ea după ce pom i motorul. - A m putea, dar n-o vom face! Sunt de părere că fierul trebuie bătut cât e cald. Ne vedem în câteva minute, Alt, Stacy... -D a ?

- Sper că nu vei încerca să mă pierzi pe drum ( Tiar dacă mi-ai dat greşit adresa, te voi găsi şi nu vel reuşi decât să amâni inevitabilul. - Mă vei căuta ca un vânător de recompense, vrei sa spui? - Nu chiar. Mai curând ca un băduil cate şl a picului femeia. O

VRĂJITOAREA FLORILOR________________________________________ 3 1

situaţie mult mai gravă, te asigur! Stacy nu mai aşteptă continuarea. Apăsă acceleraţia şi ţâşni de pe loc. "Ei bine, de data asta chiar ai intrat într-o mare belea", se certă ea în drum spre casă. Paul Rylan va găsi situaţia delicios de amuzantă. Va înţelege măcar de ce a făcut-o? îi va păsa? Nici el, nici mama ei nu-şi dăduseră seama cât de fragilă era căsnicia fiului lor. Şi chiar dacă ar înţelege, bătrânul Rylan n-ar accepta ideea că fiul său nu e în stare să se descurce cu problemele profesionale şi cu cele personale. Stacy privi în oglinda retrovizoare şi-l văzu pe Hunter în urma ei. Se simţea de parcă era urmărită de diavol şi fu străbătută de fiori de teamă. Un pact cu diavolul. Asta făcuse în seara asta? îşi continuă drumul pierdută în gânduri. Ar fi vrut să dea timpul înapoi şi să aibă timpul necesar pentru a lua decizia potrivită. Trebuia să există o cale de a o scoate la capăt cu acest om sinistru. Momentan, el deţinea controlul şi-i dăduse posibilitatea să aleagă cine va fi sacrificat: ea sau cumnata ei. în cele din urmă, încetini şi trase maşina pe dreapta în faţa unei căsuţe cochete. Arcadele uşilor, acoperişurile cu ţiglă roţie şi ornamentele din fier forjat erau specifice majorităţii caselor din zonă. Singura diferenţă era că Stacy avea o grădină bine îngrijită în faţă şi o seră superbă în spate. Hunter veni încet şi parcă lângă camionetă. Stacy coborî şi-l văzu cum iese din maşină cu mişcări de felină şi nu se putu abţine să nu-1 compare din nou cu diavolul. - La ce se referă sigla de pe maşina ta? o întrebă după ce citi inscripţia "Sandy - Peisagistică şi pepinieră". — Credeam că e evident, îl ironiză ea. Lucrez ca să-mi câştig existenţa, domnule Manning.

32

JAYNE CASTLE

- Deţii propria pepinieră? - Da. Nu vedea niciun motiv pentru care să nu-i vorbească despre munca ei. Oricum, în scurt timp va afla totul despre ea, gândi în timp ce-1 conducea spre verandă. - Dumnezeule, murmură bărbatul când se lovi cu capul de o ferigă imensă atârnând deasupra uşii. Apoi păşi cu atenţie pentru a nu răsturna un complicat aranjament floral. îţi conduci afacerea de acasă? întrebă în timp ce făcea slalom printre mulţimea de plante şi intră în primitoarea cameră de zi, care semăna cu o seră. - Nu, sediul afacerilor mele se află într-o zonă comercială unde am destul spaţiu pentru plantele şi materialele pe care le folosesc, răspunse cu indiferenţă şi se aşeză pe un fotoliu tapiţat cu un motiv floral. Stătea relaxată, picior peste picior, cu mâinile sprijinite pe braţele fotoliului şi-l privea cum studiază încăperea. Observă amuzat că florile de pe cămaşa ei se asortau perfect cu cele ale tapiţeriei. - Nu mi-am imaginat că un Rylan munceşte ca să se întreţină, remarcă el sarcastic. Oh, un mic aranjament floral când şi când, ca un hobby poate, dar nu m-am gândit la o afacere de dimensiunea acesteia. Taţi te-a ajutat să porneşti? o ridiculiză. - Nu! se răsti Stacy, dar reuşi să se calmeze imediat. Nu voia să afle cât de dezgustat fusese tatăl ei când îl anunţase ce voia să facă. Dacă ar afla, şi-ar putea da seama care sunt adevăratele relaţii dintre tată şi fiică şi era prea devreme. Am pornit această afacere singură. Cei din familia Rylan sunt capabili să muncească. - Şi tu eşti o Rylan pe picioarele tale, vrei să spui? continuă el în timp ce admira plantele din încăpere. La un moment dat se întoarse brusc, luă un scaun şi se aşeză în faţa ei. Stacy se bucură că între ei era măsuţa de cafea, pentru că Hunter îşi sprijinise coatele pe genunchi şi o fixa într-un fel care o făcea să se simtă inconfortabil. Un Rylan independent, repetă. Da, va fi interesant, să te transform

VRĂJITOAREA FLORILOR

33

într-o Manning sub ochii tatălui tău. - Hunter, ai de gând să respecţi înţelegerea? Promiţi să.nu-ţi înfigi ghearele în Eric şi Leana? întrebă ea cu voce slabă. - Da, Stacy Rylan, răspunse pe acelaşi ton ameninţător. îmi respect promisiunea. Atâta timp cât rămâi căsătorită cu mine, nu mă voi atinge de fratele şi de cumnata ta. - Indiferent cât de satisfăcător va fi acest aranjament? Indiferent dacă cei considera sau nu că ai reuşit să te răzbuni? - Ai cuvântul meu de onoare, răspunse ei arogant, iar Stacy se relaxa. Indiferent ce credea despre Hunter Manning, era convinsă că e un om de onoare. Dacă ea va merge până la capăt, şi el îşi va ţine cuvântul dat. Dar cum va reacţiona când va înţelege că planul lui n-a fost perfect şi că nu se va alege cu cine ştie ce răzbunare? -~Ai idee pentru cât timp ne vom lega vieţile? Şase luni, un a n ... cam cât te-ar mulţumi? Pe chipul bărbatului apăru un zâmbet cinic care o făcu să înţeleagă că se află în puterea lui. - Vrei să cunoşti durata condamnării? - Aşa se obişnuieşte! - Şi dacă ţi-aş spune că vreau să fie pe o perioadă nedeterminată? murmură el, privind-o insistent. - Nu te-aş crede. Mai devreme sau mai târziu, vei realiza că nfare niciun rost să continui această farsă sau vei întâlni pe cineva de care te vei îndrăgosti. Indiferent de situaţie, vei dori să scapi de mine. - Sau viceversa? Ce se întâmplă, Stacy, încerci să-ţi dai seama ce-i vei spune bărbatului care este în acest moment în viaţa ta? Vrei să-i spui cât timp să te aştepte? Dacă e aşa, te sfătuiesc să renunţi. N-am de gând să-ţi dau un termen pe care să-l foloseşti pentru a-ţi programa viaţa cu altcineva. Ţi-am spus şi o repet: vei fi femeia mea! O Manning! Şi nu va exista un alt bărbat în viaţa ta!

34

JAYNE CASTLE

Stacy simţi hotărârea din tonul lui, dar nu se lăsă copleşită de furie. în schimb, cu un efort supraomenesc, reuşi să spună calm: - Cum doreşti. După părerea mea, mascarada asta va dura cel mult şase luni. De fapt, cam trei-patru. - în perioada asta, îţi garantez că nu vei mai aduce acest subiect în discuţie. Acum, ce-ar fi să faci pe gazda perfectă şi să-mi oferi o cafea, cât punem la punct toate detaliile? - De ce m-aş deranja să fiu amabilă? Dacă vrei să vorbim, fă-o! - Pentru că te-am forţat să închei această afacere, ai de gând să mi te împotriveşti la tot pasul? se amuză el şi, ridicându-se, se apropie de ea. - încă nu suntem căsătoriţi, murmură ea, speriată de sclipirea din ochii lui verzi. - Nu-ţi cer să joci rolul de soţie, dacă nici măcar pe cel de gazdă nu l-ai acceptat. 0 prinse de încheietură şi continuă: te sfătuiesc să nu încerci să mi te împotriveşti la fiecare cuvânt, Stacy, o ameninţă, ridicând-o de pe fotoliu. Păstrează-ţi energia pentru bătăliile care vor urma, sau vei fi epuizată înainte de sfârşitul săptămânii! - Mă ameninţi? întrebă, chinuindu-se să scape din strânsoare. - Da! Vrei să auzi toate detaliile? N-aş vrea să existe neînţelegeri între noi, atunci când e vorba de probleme importante. - Importante? Faptul că nu te-am servit cu o ceaşcă de cafea îl consideri important? - Micile încăierări duc la bătălii, iar bătăliile - la război. N-am de gând să fac aceleaşi greşeli pe care le-a făcut fratele tău cu soţia lui. - Despre ce naiba vorbeşti? strigă, enervată că-1 aducea din nou pe fratele ei în discuţie. Era a nu ştiu câta oară când îl ironiza pe Eric că nu ştie să-şi strunească nevasta. - îl cunosc pe fratele tău de câteva săptămâni şi am observat că are minte pentru afaceri, dar habar n-are cum să-şi păstreze soţia.

VRĂJITOAREA FLORILOR

35

Din cauza asta am şi considerat că sunt vulnerabili şi că-i pot ataca, în consecinţă, nu vreau să păţesc la fel cu nevasta mea. Soţia mea va şti foarte bine care sunt limitele şi nu le va depăşi. Atitudinea lui încrezută o făcu pe Stacy să nu se mai controleze şi pentru a doua oară în aceeaşi seară, îl plesni cu furie. - M-am săturat de teoriile tale de macho, strigă ea, sperând să scape, uimirea făcându-1 să slăbească strânsoarea. Atâta timp cât eşti în casa mea, eşti obligat să mă respecţi şi atunci poate mă voi purta ca o gazdă perfectă! Ultimele cuvinte le spuse în timp ce realiza că vor urma represalii la gestul ei. încercă să facă un pas înapoi, speriată de furtuna care se vedea în ochii întunecaţi ai bărbatului. Urma palmei ei se vedea clar pe chipul lui, iar Stacy era convinsă că va avea urmări. Se pregătea să fugă în dormitor sau în bucătărie, deşi realiză că n-avea niciun rost: ar fi prins-o în câteva secunde. Deşi era convinsă că lucrurile vor lua o turnură dramatică, Hunter nu făcu nicio mişcare. Un lung moment se uitară unul la altul, el nemişcat în locul în care stătuse, ea în spatele fotoliului de care se folosea ca de un scut. - Vino încoace, Stacy, spuse el în cele din urmă. - Ce a i... de gând... să faci? se bâlbâi, începând să-i tremure picioarele. - Aş putea să te pun pe genunchi şi să-ţi dau o mamă de bătaie la fund, încât să nu te poţi aşeza timp de o săptămână. - Hunter, n u ... reuşi să spună, temându-se că era în stare s-o facă. Nu era de condamnat, având în vedere că-1 plesnise de două ori într-o singură seară. - Vino, repetă el pe acelaşi ton periculos de calm. Am putea să punem capăt acestei situaţii. Mâna stângă i se odihnea pe coapsă şi stătea cu picioarele uşor depărtate. De sub cămaşa descheiată la gât

JAYNE CASTLE

36

se zărea un smoc de păr întunecat care-i accentua masculinitatea, iar şuviţa albă din breton strălucea sinistru în lumina slabă. - Hunter, tu ai vrut-o, ripostă ea, decisă nu să nu se supună. Ai avut... nişte a ere ... de superioritate... - Dar eu nu te-am lovit... - Vrei să spui că te-a durut? - Da, spuse el, trecându-şi degetele peste locul lovit. Doare. Al naibii de tare. - Adevărat? şopti tânăra femeie. - Mă tem că da. Chiar dacă un macho trebuie să facă pe durul şi să nu arate că-1 doare. - H unter... îmi pare ră u ... Dar ştii foarte bine că m-ai provocat. - Cât mai ai de gând să tragi de timp? - Dar n-o fac, strigă furioasă. - Ba da. De fapt, nu contează. Sunt pregătit să stau aici toată noaptea şi amândoi ştim cum se va sfârşi tărăşenia. Cu toate astea, este o pierdere de timp, mai ales că inevitabilul se va întâmpla. - La naiba! strigă tânăra femeie şi părăsi adăpostul din spatele fotoliului, apropiindu-se de el. - Am senzaţia că mă consideri un monstru, spuse el fără s-o atingă, deşi era la câţiva centimetri de el. -- Şi nu eşti? îl provocă. îi tremura tot trupul, dar făcea eforturi să nu-i dea satisfacţie. Ochii iui verzi o priveau insistent, intimidând-o. - Aşadar, crezi că sunt un diavol? o întrebă, prinzând-o de bărbie. în acest caz, de ce ai încheiat un pact cu mine, Stacy Rylan? Nu ştii că îţi vei pierde sufletul? - De ce nu încetezi? se enervă ea. Era perfect conştientă că acest bărbat deţinea o putere cu care o învăluia, subjugând-o. Fără să vrea, îşi aminti sărutul din grădina fratelui său. Fusese cu adevărat

VRĂJITOAREA FLORILOR

37

diabolic. Probabil pentru el era totuna să facă dragoste cu o femeie sau s-o lovească. Fusese o prostie să-l lovească! - Bineînţeles că după prelegerea pe care mi-ai ţinut-o în grădina fratelui tău despre bine şi despre rău, nu poţi pretinde că e în regulă să mă loveşti şi să scapi nepedepsită. - E u ... n-am vrut... murmură. Mi-am pierdut cumpătul. Mi se mai întâm plă... - Des? întrebă el cu o curiozitate ciudată, care o puse pe gânduri. Râdea de ea? - Nu atât de des. - Din fericire pentru amândoi, sper că nu, remarcă el ironic. - Hunter, dacă ai de gând să-ţi iei revanşa, fă-o odată şi să terminăm. Aminteşte-ţi doar că numai o dată am lovit mai tare! După o clipă de tăcere, Hunter începu să râdă. Era pentru prima dată când părea relaxat. îşi retrase mâna şi o vârî în buzunar. Ciudat, dar pentru prima dată în ochii lui apăru un licăr de omenie. - Te tocmeşti până la sfârşit, nu-i aşa? Ştii prea bine că nu vei scăpa nevătămată, dar speri să îndulceşti pedeapsa. Eşti îndrăzneaţă, nu-i aşa? Destul de îndrăzneaţă să te împotriveşti diavolului. Bine, Stacy Rylan, ai obţinut o suspendare a pedepsei. Consider-o cadoul meu de nuntă. Acum, în legătură cu cafeaua... - îţi fac imediat, spuse ea şi se retrase, încercând să parcurgă degajat distanţa până la bucătărie. Nici acum nu voia să-i arate totuşi cât îi era de teamă de el. Crezuse că-şi va duce ameninţarea la capăt şi-şi închipui umilinţa de a fi bătută la fund ca un copil. Va trebui să fie mai atentă în preajma lui. - Până la urmă, primesc ceva de băut? - Dacă te servesc, îmi promiţi să pleci după aceea? îl întrebă în timp ce pregătea un ceainic şi două ceşcuţe. Cum stătea aplecată peste masă, părul îi căzuse peste obraji, ascunzându-i chipul.

38

JAYNE CASTLE

- Te grăbeşti să scapi de logodnicul tău? întrebă Hunter din pragul uşii. - Nu suntem logodiţi. - Avem ceea ce se cheamă o înţelegere. Dacă vrei un inel de logodnă ca să fie totul oficial, bănuiesc că se poate rezolva. -

Nu vreau niciun inel de la tine, mulţumesc, spuse ea,

aşteptând nerăbdătoare să fiarbă apa. - Din moment ce tot vei purta inelul meu într-o săptămână, nu văd care e problema. Stacy îi sesiză indiferenţa şi-i veni să ţipe. Nu avea niciun fel de scrupule, nu se gândea o secundă că-i va distruge viaţa. Avea nevoie de timp pentru a găsi o soluţie care s-o ajute să iasă din încurcătură. - De ce trebuie să ne grăbim cu nunta? întrebă, forţându-se să pară dezinteresată. Mă gândesc că ţi-ai atinge scopul dacă l-ai invita şi pe tata la nuntă. Dacă ar putea amâna momentul încă o lună, poate ar găsi ceva. Cel puţin, va câştiga timp. Se întoarse spre el cu tava în mână şi când îi văzu zâmbetul sarcastic, îi pieriră toate speranţele. - încerci să câştigi timp, Stacy? - Nu, dar nu înţeleg de ce atâta grabă, spuse şi trecând pe lângă el, puse tava pe măsuţa din sufragerie. Adică, înţeleg că nunta asta nu este decât un pas pentru atingerea nebunescului tău ţel, dar gândeşte-te că-mi dai toată viaţa peste cap. Nu te deranjează? - Faptul că-ţi dau viaţa peste cap păleşte prin comparaţie cu efectul pe care-1 va avea asupra vieţii mele. - Te aştepţi ca satisfacţia răzbunării să şteargă orice sentiment de vinovăţie faţă de modul în care ai dus-o la îndeplinire? Hunter era cu mintea în altă parte. Părea că n-o auzise şi după ce luă o înghiţitură din lichidul fierbinte, o întrebă fără să-i răspundă la întrebare.

VRĂJITOAREA FLORILOR

39

- Ce e licoarea asta? - Ceai. - N-am mai pomenit un asemenea ceai. Ce vrei să faci? Să mă otrăveşti? - H m ... Nu e o idee rea. Am să ţin minte pentru data viitoare când mă vei forţa să fiu o gazdă perfectă. Din păcate, acum e prea târziu. E doar ceai din plante. - Ceai din plante? Vrei să spui că sunt flori uscate? Ţi-am cerut o cafea! Mă mulţumeam şi cu un ceai adevărat, dar asta... - Era prea târziu pentru cofeină. - Dacă îţi faci griji că n-am să mai dorm la noapte din cauza conştiinţei încărcate... -- Nu mă interesează câtuşi de puţin cum dormi. Se pare că oricum nimic nu-ţi poate apăsa conştiinţa, din moment ce n-ai aşa ceva. Seara nu servesc nimănui băuturi pe bază de cofeină nici celui mai mare duşman al meu, un rol care ţie ţi se potriveşte mănuşă. Dacă nu vrei să bei ceai de plante, du-te şi caută altceva. Cred că mai este suc de fructe în frigider. - Dumnezeule! Mă căsătoresc cu o fanatică a hranei sănătoase. Trebuia să-mi dau seama de când te-am văzut că mănânci un măr în loc de cipsuri. - Ştii, nu e prea târziu să te răzgândeşti în privinţa nunţii, îi aminti ea cu un zâmbet fals. -

Oh, nu. Nu vei scăpa atât de uşor. Spune-mi totuşi câte

restricţii îţi impui. Mănânci carne? - Nu m-am atins de carne de foarte mulţi ani. - Mie mi se întâmplă să-mi fie uneori poftă de o friptură în sânge... - în cazul acesta, poţi fi sigur că n-am s-o gătesc eu. - Să ştii că n-am de gând să trec la o dietă bazată pe nuci şi fructe

40

JAYNE CASTLE

de pădure, o avertiză. - Cred că cel mai bine ar fi să ne pregătim fiecare mâncarea. Dacă nu eşti în stare s-o faci singur, poţi angaja pe cineva, sugeră Stacy, cu o urmă de îngrijorare. - Dacă ai impresia că voi avea o soţie sub acoperişul meu şi nu mă voi bucura de beneficiile unui mariaj, eşti nebună. - Cea mai bună cale să ne descurcăm cu dezastrul pe care tu-1 numeşti mariaj, va fi să păstrăm o relaţie platonică, zise ea panicată de faptul că păreau total incompatibili. Oare el nu vedea? - Nicio şansă!, chicoti el. Am de gând să fac o adevărată soţie din tine, Stacy Rylan. O soţie Manning! Luă o înghiţitură din ceai, se strâmbă, apoi puse ceaşca pe farfurioară. Pentru că ai deschis acest subiect, ar fi bine să lămurim nişte lucruri. Mă voi ocupa eu de tot ce ţine de planificarea nunţii. Imediat ce hotărăsc când şi unde va avea loc, te voi anunţa, ca să ai timp să faci ce trebuie înainte de nuntă, încheie el cu un gest indiferent, referindu-se Ia trusou, rochie şi toate lucrurile necesare unei mirese. Stacy nu spuse nimic, gândindu-se însă că n-avea de gând să investească nici timp, nici bani în aşa-zisa nuntă. Acceptase să fie mireasa diavolului doar ca să-şi salveze fratele, dar asta n-o obliga să ia parte la pregătiri. Se încruntă şi sorbi din ceai. - Mă gândeam că în ceea ce-1 priveşte pe fratele .tău, ar fi indicat să nu intri în prea multe detalii în legătură cu "povestea noastră de dragoste". Rămânem la faptul că ne-am întâlnit la puţin timp după sosirea mea în Tucson şi n-am ştiut de legătura ta cu familia Rylan. Bănuiesc că vrei ca el şi cu Leana să participe la nuntă, nu? - Nu neapărat. - Cum vrei.

.

- Am să angajez o companie de transport să-ţi mute lucrurile la mine. Locuieşti cu chirie?

VRĂJITOAREA FLORILOR

41

-D a . -

Ar trebui să fie simplu. Am să rezolv eu cu rezilierea

contractului. Mobila o vom duce într-un depozit, până când te hotărăşti s-o vinzi.

Capitolul 3 Stacy rămase tăcută, jurându-şi că nu se va coborî niciodată atât de mult încât să ia vreun ban de la el. Nu făcu niciun comentariu. Continuă să soarbă când şi când din ceaiul aromat, în timp ce el îşi expunea planurile şi instrucţiunile. Era foarte priceput, recunoscu în sinea ei şi dacă n-ar fi fost direct implicată în povestea asta, ar fi fost interesant să-l asculte. Aşa însă, nu putea să nu observe cât de insignifiant era rolul ei, deşi viaţa sa urma să fie distrusă. Era doar un simplu pion. - Cred că am rezolvat toate problemele, spuse el şi mai luă o gură de ceai, de data aceasta fără grimasă. Sau, poate, crezi că am uitat ceva? întrebă politicos. - Sunt convinsă că vei avea grijă de toate. Lucrezi la asta de paisprezece ani! M-aş mira să nu fi luat în considerare toate detaliile! încheie cu amărăciune. - Te îndoieşti de asta? murmură, studiindu-i chipul. - Da. Cred că ne distrugi vieţile şi abia apoi vei descoperi că n-a meritat. - Spune-mi de ce consideri că-ţi distrug viaţa, Stacy Rylan. Există vreun bărbat în viaţa ta care ar fi distrus la gândul că te măriţi cu

VRĂJITOAREA FLORILOR

43

mine? - Adică dacă există cineva care să se coboare la nivelul tău şi să caute răzbunare pentru că m-ai luat? Nu. Nu cunosc pe nimeni atât de necivilizat, spuse ea gândindu-se la Gary Bowen, cu care avea multe în comun. - Asta e părerea ta despre mine? Că nu sunt civilizat? - Da. Eşti un bărbat necivilizat şi atât de disperat să te răzbuni, încât nu te gândeşti că vei culege ce ai semănat. - Sună de parcă ai pune la cale propria răzbunare... - Dacă ai terminat sesiunea de instrucţiuni şi ceaiul, am să te rog să pleci, spuse tânăra femeie, temându-se că a spus prea multe. - Nu e prea civilizat modul de a te purta cu viitorul soţ. Sincer, aş fi curios să aflu ce înseamnă pentru tine o căsnicie ca în paradis. La urma urmei, e ceva nou pentru mine. - Sincer? Am crezut că în paisprezece ani ai făcut deja o schiţă. - N-am avut de ce. N-a fost cazul şi nici n-am dorit. - Nici acum n-o doreşti. Nu e prea târziu să renunţi la ideea asta stupidă şi să te prefaci că nici n-a existat. - Nu mă cunoşti prea bine, nu-i aşa? spuse el, trecându-şi privirea peste trăsăturile ei împietrite şi părul lung, arămiu, care-i cădea pe umeri. Dar o vei face, Stacy Rylan, îţi promit. Se ridică brusc şi-i prinse braţul. în ochii lui era o strălucire ciudată, iar gura era strânsă într-o linie fermă. Cred că cea mai uşoară cale de a-ţi demonstra că nu e cale de întoarcere ar fi să pecetluim înţelegerea noastră în seara asta. - Ce vrei să spui? întrebă Stacy, încercând să-şi păstreze calmul. Ştia exact la ce se referea, dar ideea i se părea revoltătoare. încă nu era soţia lui şi nici măcar nu-1 iubea. Nu avea niciun drept să-i ceară să facă dragoste cu el! De parcă i-ar păsa despre ce era drept! - Vorbesc despre falsele tale speranţe că vei reuşi să mă întorci

44

JAYNE CASTLE

din drum şi despre schemele pe cale le pui la cale ca să scapi. Nu vreau să existe discuţii, Stacy Rylan. Până la sfârşitul săptămânii, îmi vei aparţine. Şi nu există decât o cale ca să te conving... încheie el, trăgând-o spre el. - Nu! Lasă-mă! Nu suntem căsătoriţi, Hunter, şi nu o să fac cum vrei tu! spuse ea, zbătându-se să-l împingă. - Nu te împotrivi, Stacy. Nu vei reuşi decât să te răneşti. - Nu vreau! Mă auzi? - Nu cred că ai de ales, spuse el aspru, reuşind s-o imobilizeze fără să-i facă rău. Avea dreptate. Nu reuşea decât să se rănească singură. Se simţea ca un animal prins în capcană. - Fir-ai să fii! N-ai niciun d rept... încercă să spună, dar buzele lui i le striveau pe ale ei într-un sărut dureros. El căuta semne de supunere, iar Stacy îşi spunea că ar fost mult mai simplu dacă s-ar preda. Dar continua să se zbată, pentru că nu voia să accepte să-i controleze viaţa. - Ţi-am mai spus că n-are importanţă dacă am sau nu dreptul, îi aminti. îmi place, iau! - N-o să faci asta cu mine, protestă tânăra femeie. înţelegerea noastră nu prevedea şi asta. Se propti în picioare şi-l împinse cu putere. Era liberă! - El o privi furios cum încearcă să se îndepărteze de el. - Să nu îndrăzneşti să fugi! - Lasă-mă în pace, Hunter! Te previn! zise Stacy, mergând cu spatele spre bucătărie şi cu mâinile întinse în faţă, ca pavăză. în acest moment numele i se potrivea de minune, se gândi disperată. Se apropia de ea, cu paşi lenţi, ca o felină care şi-a încolţit prada. - N-are niciun rost să fugi. Vei afla în seara asta ce înseamnă să fii doamna Hunter Manning!

VRĂJITOAREA FLORILOR

_________________ ______________4 5

- Asta n-a făcut parte din înţelegere! protestă ea, cu spatele lipit de uşa bucătăriei. Deşi era blocată în acea poziţie, el se opri. Se purta de parcă ar fi vrut s-o tortureze psihic, să realizeze că n-are unde să se ascundă. - Când vine vorba despre această înţelegere, eu am ultimul cuvânt, nu tu! Vocea lui era tăioasă ca oţelul, iar Stacy intră în panică. Cu o exclamaţie de teamă amestecată cu furie, deschise uşa, traversă bucătăria şi ieşi în grădina din spatele casei. Sera părea un adăpost potrivit. Acolo, aşteptă în întuneric, cu inima bătându-i năvalnic. Nu va dura mult şi o va găsi, gândi ea, disperată. Grădina nu era prea mare şi probabil văzuse unde se ascunsese. Nu se auzea însă niciun zgomot, nimic care să-i confirme că urmărirea continua. în liniştea apăsătoare, Stacy încercă să-şi regleze respiraţia, ca să poată auzi zgomotul paşilor lui. Nimic. Secundele de aşteptare se transformară în minute şi se simţi copleşită de nevoia disperată de se uita în direcţia casei. Unde era? îi trecu prin minte că poate n-o urmărise. Poate abandonase cursa, dezgustat. Cu toate acestea nu auzise motorul vreunei maşini, şi nu credea că avusese atâta noroc. Asta însemna că era încă undeva acolo. Dar unde? Cu mare atenţie îndrăzni să se uite spre casă. în conul de lumină care venea din bucătărie nu se vedea nimic. Presupuse că plecase, lăsând-o să ameninţe în van. Dinspre casă nu se auzea nicio mişcare şi Stacy încercă să se îmbărbăteze. Cu siguranţă, n-avea de gând să stea toată noaptea afară şi dacă mai era încă prin preajmă, până acum ar fi venit după ea. -

Hunter? spuse încet, intrând în bucătărie. Hunter, putem

discuta despre asta? îţi dau cuvântul meu că nu mă răzgândesc în legătură cu căsătoria, dacă...

46

JAYNE CASTLE

- Dacă ce, Stacy? întrebă el din spatele ei. - Oh! ţipă ea şi se întoarse brusc. Trecuse pe lângă el în timp ce stătea ascuns în umbră, pe verandă. Fusese destul de aproape s-o imobilizeze, realiză Stacy cu amărăciune, recunoscând că neliniştea şi impetuozitatea ei nu făceau doi bani în faţa acestui vânător care-şi urmărea prada cu răbdare. - Dă-i drumul! Vreau să văd ce intrigi mai ai de gând să ţeşi pentru a nu respecta înţelegerea. Ce rost mai avea, se întrebă resemnată Stacy, în timp ce-i privea chipul implacabil. în ochii lui verzi se vedea triumful pentru capitularea ei. - E dificil ca un Rylan să-şi respecta cuvântul dât, ceea ce nu e deloc în favoarea ta. Dar o vei face. îţi jur! în cuvintele lui erau atâta siguranţă şi încredere, încât Stacy nici măcar nu mai prostestă când, cuprinzându-i obrajii în palme, o sărută cu pasiune. Tânăra femeie stătea nemişcată, ca hipnotizată, în timp ce buzele lui Hunter le strivea pe ale ei. Ştia că ar fi trebuit să reacţioneze într-un fel, dar confruntarea o lăsase fără putere. Era ca şi cum i-ar fi anihilat toată voinţa şi realiză că nu mai avea rost să se împotrivească. Rămase pasivă, cu ochii închişi, aşteptând să se termine. - E mai bine aşa, spuse bărbatul în timp ce buzele lui coborau spre gât. Soarta ta a fost deja pecetluită în seara asta, în grădina fratelui tău, aşa că nu văd ce rost mai are să te opui. Ar fi mai bine să te relaxezi şi să descoperi plăcerea. - De ce îţi iroseşti cuvintele ca să mă convingi să fac ce nu vreau? întrebă dezgustată Stacy. Ai fost foarte clar când ai spus că voi fi la mâna ta şi nu vei ţine seama de dorinţele mele. - Aşadar, acum joci rolul martirei? o ironiză el, fără să pară îngrijorat. Mâinile îi cuprinseră talia şi continuă să-i exploreze cu

VRĂJITOAREA FLORILOR

47

buzele gâtul şi umerii. Sărutările tandre, uşoare, erau ceva nou pentru Stacy, cuprinsă de confuzie. Nu ţi se potriveşte acest rol, Stacy, adăugă el sărutându-i colţul gurii. - C e ... nu mi se potriveşte? tresări ea când îi trase cămaşa din blugi. O clipă mai târziu, simţi cum degetele lui fierbinţi urcă spre sâni. - Rolul de martir. în adâncul sufletului tău eşti o luptătoare, ca şi mine; dar odată ce accepţi faptul că sunt mai puternic şi mai nemilos decât poţi fi tu, lucrurile vor merge din ce în ce mai bine. - Nicio şansă, îi promise, furioasă. -V ezi? Exact ce spuneam, murmură. Niciodată nu vei fi o sfântă, dar nici eu nu te voi lăsa să-ţi faci rău singură în încercările tale disperate de a mi te împotrivi. îţi vei canaliza energia într-un scop mai bun: acela de a fi soţia mea. -

Doar ca să-i poţi face rău tatălui meu! îl provocă,

întrebându-se din nou ce-ar spune Hunter dacă ar afla adevăratul impact pe care-1 va avea căsătoria ei asupra lui Paul J. Rylan. - Da, spuse Hunter după o secundă. Imediat îi dispăru tandreţea, de parcă cele spuse de Stacy îl făceau să realizeze că n-o va convinge cu frumosul şi brusc, o ridică în braţe. - Lasă-mă jos imediat, fir-ai tu să fii! strigă speriată tânăra femeie şi strânse pumnul să-l lovească. - Loveşte încă o dată, Stacy Rylan, şi ai să vezi ce înseamnă să-mi pierd cumpătul! spuse el, prinzându-i pumnul în palmă; traversă bucătăria şi o duse în sufragerie. Ameninţarea lui o făcu să se stăpânească. -A tunci, lasă-mă jos şi nu va mai fi nevoie de asemenea scene, îl ameninţă, deşi era conştientă că nu era în situaţia de a se târgui. îl privi cu ură, dar el îi răspunse zâmbind.

JAYNE CASTLE

48

- Abia aştept să asist la următoarea scenă, spuse el cu voce joasă. O duse lângă canapeaua înflorată şi o trânti fără nicio ceremonie. Nu te mişca! o avertiză. - Ce crezi că faci? continuă ea să se opună, temându-se totuşi de strălucirea rece din ochii lui verzi. Se uita la ea ca la o pradă. - Am de gând să aflu ce anume am câştigat în urma înţelegerii noastre, în afară de faptul că voi savura numai mâncăruri sănătoase, zise el aşezându-se lângă ea. - Ai intrat în acest joc numai ca să te răzbuni, aşa că nu poţi avea pretenţii la ... altceva, îi aminti ea. - Dar vreau şi altceva. Ceva care va face ca răzbunarea mea să fie completă. Te vreau pe tine! Ii prinse încheietura mâinii stângi, imobilizând-o, în timp ce mâna dreaptă era ţintuită sub greutatea trupului său. Cu mâna liberă, începu să-i descheie încet nasturii cămăşii. - H unter... te rog, îl imploră, conştientă că furia n-o mai ajuta. Nu face asta! O privi cu ochi înceţoşaţi şi tânăra femeie fu străbătută de fiori. Imediat îi simţi palma cum se strecoară sub sutien. - Mă rogi? Fără ordine sau negociere? - Hunter, şopti ea, disperată. Te implor să aştepţi. Dă-mi măcar şansa să te cunosc şi să mă obişnuiesc cu ideea că voi fi soţia ta. Totul s-a întâmplat prea repede! Ştiu c ă ... pentru un bărbat e uşor, dar eu am nevoie de tim p ... - Dar la ce te aşteptai de la un diavol? continuă el, descheindu-i ultimul nasture. Stacy simţi că i se aprind obrajii de furie şi-şi întoarse faţa, deznădăjduită. Avea dreptate, gândi cu amărăciune. Ce trebuia să ştie mai mult despre el, în condiţiile în care încheiase pactul nesilită de nimeni. Ce rost mai avea să plângă? Simţi cum îi atinge sânul prin

VRĂJITOAREA FLORILOR

49

dantela delicată a sutienului. - Priveşte-mă, Stacy, îi ceru el în timp ce-i strivea trupul sub greutatea lui. îi simţea muşchii, tăria trupului. Am spus să te uiţi la mine! repetă el. Ridică mâna şi-i întoarse capul, obligând-o să-l privească. Stacy privi chipul ale cărui trăsături păreau de piatră şi înghiţi în sec. Avea nevoie de tot curajul ca să nu plângă. Mai ales că n-o făcuse de foarte mult timp. - Să ştii că n-o fac din cauza unei dorinţe de necontrolat pe care aş avea-o pentru o femeie pe care abia acum cunoscut-o. O fac pentru că instinctul îmi spune că vei continua să te cerţi şi să negociezi, sperând să scapi şi să nu devii soţia mea. Ei bine, asta n-o să se întâmple. - îţi promit că am să respect înţelegerea! - Prefer să mă asigur. De fapt, o tachină, nu eşti curioasă să vezi dacă eşti în stare să împărţi patul cu diavolul? - Şi dacă îţi demonstrez că sunt? îl provocă ea. A de gând să renunţi la înţelegere dacă nu reuşesc să fac dragoste cu un bărbat care mă dispreţuieşte pe mine şi familia mea? - înţelegerea rămâne indiferent cât de mizerabilă alegi să-ţi fie viaţa de acum înainte! - Pentru că eşti hotărât să faci orice pentru a-ţi duce răzbunarea până la capăt? - O dată pentru asta şi pentru că în clipa în care bat palma, nu mai dau înapoi, spuse printre dinţi. - Ei bine, şi eu fac la fel! - Şi vrei să am încredere în tine? - Da. Te ro g ... insistă ea, simţindu-i uşoara ezitare. - Bine, acceptă în cele din urmă. Dacă stau să mă gândesc, poate nu e o idee rea să înveţi să ai încredere în mine. Dă-mi totuşi un mic

50

JAYNE CASTLE

acont în seara asta, Stacy Rylan, ca să-ţi dovedeşti buna intenţie, o tachină el, şi-ţi dau cuvântul meu că nu mă voi atinge de tine până în seara cununiei. - Un acont? şopti, suspicioasă, - N-ai încredere în mine. Stacy îl privi o clipă. Partea ciudată era că fără să-şi dea seama de ce, avea încredere în el. Era dur, înverşunat şi nemilos, dar cumva credea că se va ţine de cuvânt. Era prea mândru ca să n-o facă. - Câteva... săruturi, acceptă ea prudent. - Asta e Stacy a mea. Negociază până în ultima clipă. Gura lui puse imediat stăpânire pe buzele ei şi tânăra femeie încercă să se relaxeze, amintindu-şi că fusese de acord. în clipă următoare începu să fie conştientă de masculinitatea lui şi de satisfacţia că-i răspunde. Poate că Hunter Manning nu era un bărbat atât de dur pe cât voia să se creadă. Dintr-un motiv pe care încă nu-1 înţelegea, gândul acesta o intriga. Insinctiv, realiză că-i descoperise punctul slab. - Atinge-mă, îi şopti bărbatul, tremurând. îi eliberă mânile şi-şi strecură genunchiul între coapsele ei, presând-o intim cu greutatea trupului său masiv. Stacy se cutremură din cauza senzaţiilor care o invadară. Era o bătălie a voinţelor, dar furia lor se transformă într-o altfel de emoţie. Poate că pasiunea îi domolise temperamentul, gândi Stacy. Nu mai trăise asemenea senzaţii până acum, dar la fel de adevărat era că niciun bărbat n-o enervase atât de rău. Ezitând la început, apoi cuprinsă de curiozitate, Stacy îi atinse spatele puternic. Simţi căldura lui prin materialul subţire al cămăşii. Sărutul deveni din ce în ce mai pasional şi nici nu-şi dădu seama când rămăsese fără sutien. Tânăra femeie fu la un pas să protesteze, dar îşi aminti că trebuia

VRĂJITOAREA FLORILOR

51

să-şi dovedească bunele intenţii. Trebuia să aibă încredere în el, dar mai mult decât atât, fusese cuprinsă de o dorinţă pe care n-o putea nega. Se simţea de parcă toată furia i se transformase în pasiune. - Asta e, mica mea vrăjitoare, murmură el, după care începu un joc erotic cu lobul urechii ei. Intră în contact cu diavolul şi vezi dacă te arzi în timp ce el se scufundă în flăcările părului tău, adăugă, continuând înnebunitorul joc. în clipa când începu s-o muşte uşor, Stacy trecu prin cele mai confuze senzaţii. înainte de a se obişnui cu ele, altele şi mai puternice o invadară când bărbatul începu să-i sărute sânii. Era prea mult. Gemu şi-şi arcui trupul spre el, cerând mai mult, înfigându-şi unghiile în muşchii spatelui lui. Bunul-simţ şi o urmă de mândrie încercară s-o trezească la realitate, amintindu-i cum ajunsese în situaţia asta, dar totul fiind nou şi neaşteptat, se lăsă pradă pasiunii. Stacy se cunoştea prea bine şi ştia că în locul potrivit şi cu bărbatul potrivit, era o femeie caldă şi plină de pasiune, dar de data această nu era vorba de tandreţe. Mai mult, nu era bărbatul potrivit! - Hunter! - Mă vrei, mică vrăjitoare? murmură el, continuând să traseze linii fierbinţi pe gâtul şi pe sânii ei. Eu te doresc. Te vreau cu disperare. Diavolul din mine vrea să te posede total. Până când te vei preda necondiţionat! Buzele lui începură un nou atac senzual asupra sânilor ei, iar tânăra femeie fu convinsă că va înnebuni dacă nu va primi mai mult. Disperată, îi smulse cămaşa. Imediat după aceea îşi strecură degetele în părul de pe pieptul lui, coborând apoi mai jos. - Am ştiu t... când m-ai înfruntat cu atâta curaj în grădină... am ştiut câtă pasiune există în tine. O pasiune pe care o vei stinge numai cu mine.

52

JAYNE CASTLE

Stacy ar fi vrut să protesteze în faţa acestei aroganţe masculine, dar era prea copleşită de dorinţă şi tot ce i se păruse important până în acel moment, dispăruse în focul pasiunii. Trupul ei răspundea fiecărei atingeri ca un instrument bine acordat în mâinile unui maestru, fiind dureros de conştientă de asta. După un timp, îşi retrase mâinile de pe pieptul lui şi-şi înfipse degetele în părul lui negru, amânând pentru mai târziu procesele de conştiinţă. Acum, trebuia să trăiască pasiunea, mai ales că totul era atât de diferit... Hunter îi ridică mâinile, împletindu-şi degetele cu ale ei, imobilizând-o cu greutatea lui. Instinctiv, Stacy începu să se zbată. - Linişteşte-te, micuţă vrăjitoare. Ii imobiliză şi picioarele cu ale lui şi continuă să-i şoptească răguşit, dar blând şi tandru, vorbe de alint până când Stacy se relaxă şi deschise ochii. Adâncimile întunecate ale ochilor lui verzi aveau ceva diabolic de seducător. Continuă să-l privească şi nici nu realiză când respiraţia îi reveni la normal. Zâmbetul lui o trezi la realitate. Dorinţa din ochi fusese brusc înlocuită de triumf masculin şi Stacy înţelese că-şi dezvăluise punctul slab - o armă de care el nu va ezita să se folosească în viitor. - In viaţa mea n-am fost mai tentat să-mi încalc cuvântul dat, Stacy Rylan, spuse el amuzat şi-i eliberă degetele. Dacă nu ar fi fost atât de important să-ţi demonstrez că ştiu exact ce vorbesc, nu cred că m-aş fi oprit. Dar îţi garantez că nu-ţi voi mai oferi o amânare ca asta. N-aş mai putea rezista încă o dată! Stacy era dureros de conştientă că bărbatul îi câştigase respectul datorită faptului că o transformase dintr-o persoană furioasă şi mândră într-o creatură plină de pasiune. Dar nu-1 respecta datorită abilităţilor sale de amant sau a autocontrolului. Nu, totul se datora faptului că reuşise să-i trezească senzaţii despre care nu ştiuse că există. Acum, îi era mai greu să accepte mariajul-răzbunare decât

VRĂJITOAREA FLORILOR

53

atunci când nici nu-şi închipuia că va fi intimă cu el. Era conştientă că a devenit vulnerabilă din cauza afurisitelor lui mângâieri şi săruturi. - Eşti al naibii de stăpân pe tine! spuse ea frustrată. Mai întâi Leana, apoi eu. Tot ce ai de făcut, este să pocneşti din degete şi orice femeie îţi cade la picioare, nu? Şi nici măcar nu-ţi pierzi stăpânirea de sine când le seduci, nu-i aşa? într-o clipă, din ochii tăi a dispărut toată dorinţa de parcă ai fi fost ataşat la un întrerupător pe care l-ai scos din priză. Era mult mai important să-mi dai o lecţie cu această ocazie, aşa că pur şi simplu te-ai detaşat ca să-ţi demonstrezi teoria! La auzul acestor cuvinte, din ochii lui dispăru instantaneu căldura şi amuzamentul, iar gura i se strânse. - Crezi că numai despre asta a fost vorba? - Ştiu că doar asta a fost! Ai dovedit-o cu vârf şi îndesat! - Dumnezeule! exclamă el uimit. îţi dau cuvântul că nu te voi poseda în seara asta şi ce păţesc dacă mi-1 ţin? Sunt acuzat că aş fi un robot lipsit de sentimente. încep să cred că e adevărat ce se spune despre femei, că orice ai face nu le mulţumeşti. - De ce te-ar îngrijora dacă am fost sau nu mulţumită? continuă, deşi ştia că ar fi fost mai bine să se oprească aici. Sunt doar o piesă în măreţul plan cu care speri să te răzbuni pe tata, ai uitat? - îmi amintesc prea bine, ripostă el. Dar speram ca, în acelaşi timp, să reuşesc să te transform într-o femeie. Şi cu ocazia asta, continuă cu sarcasm, mi-am dat seama că nu vreau ca femeia mea să se manifeste atât de gălăgios şi de exuberant când se află în braţele mele. Adună-te, Stacy Rylan, sau îţi dau mama de bătaie promisă mai devreme! Stacy îl privi cu teamă, citind în ochii lui că vorbea foarte serios. Depăşise limita şi cel mai inteligent lucru pe care-1 putea face era să înceteze. Bun psiholog, Hunter observă imediat schimbarea

‘

54

JAYNE CASTLE

petrecută. - Aşa e mai bine, spuse el şi se ridică să-şi încheie nasturii cămăşii. Mă bucur că ţi-ai revenit, pentru că nu am dispoziţia necesară de a te pune la punct! Termină să-şi aranjeze cămaşa şi o vârî în pantaloni, privind-o cum îşi strângea bluza peste piept cu degete tremurânde. Eram sigur că transformarea unei vrăjitoare Rylan într-una Manning nu va fi lucru uşor, adăgă în timp ce încerca să-şi aranjeze părul. în câteva mişcări, şuviţa argintie era la locul ei, luminându-i sprânceana întunecată. Dar mă descurc eu până la urmă, continuă laconic, îndreptându-se spre uşă. Se opri şi, privind-o peste umăr, îi spuse pe un ton ameninţător: ne auzim mâine, Stacy Rylan, când te voi anunţa cât timp mai ai până când vei deveni doamna Manning! Apoi ieşi, trântind uşa atât de tare, încât toate geamurile din casă protestară.

Capitolul 4 Telefonul primit a doua zi dimineaţă de la Eric nu era cel mai bun mod de a-şi începe ziua, gândi Stacy. Inspecta câteva cutii cu seminţe pe care urma să le planteze, când tânăra Julia, angajata ei, o strigă: - La telefon, Stacy! Poţi vorbi acum, sau îi spun să revină? Tânăra femeie se încruntă, bănuind că apelantul era nimeni altul decât Hunter Manning, de care nu avea niciun chef. - Cine este, Julia? întrebă ea, pregătită să spună că este ocupată. - Fratele tău, Eric. Stacy oftă şi-şi scutură pământul de pe mâini. Privi o clipă plantele pe care le îngrijea, întrebându-se cum o va scoate la capăt. - Vin imediat! - Deci, ai ales până ai cules! începu Eric, amuzat de faptul că niciodată nu ştia la ce să se aştepte din partea surorii sale. Sincer să fiu, Manning era ultimul bărbat cu care te-aş fi văzut căsătorită, dar tu ai avut întotdeauna talentul să faci lucrurile în felul tău şi reuşeşti să surprinzi de fiecare dată. Stacy, care nu se considera cu nimic diferită faţă de restul familiei, murmură un răspuns monosilabic, în timp că-şi dădea după

56

JAYNE CASTLE

urechi cârlionţii rebeli. - Am vorbit adineauri cu Manning la telefon, continuă Eric. Se pare că nu vrea să piardă timpul. L-am întrebat dacă aşteptaţi până când mama şi tata se vor întoarce din croazieră şi mi-a spus că nu. M-am gândit că şi tu eşti destul de prinsă în perioada asta şi le-am trimis eu o telegramă...

.

- Eric! se panică Stacy. Pentru numele lui Dumnezeu, ce le-ai spus? Aveam de gând să-i aştept să se întoarcă şi abia apoi să le sp u n ... - Mi-am închipuit, oftă bărbatul. Dar aveau tot dreptul să ştie, trebuie să înţelegi. Era urât să le dai vestea după ce toţi prietenii şi partenerii lor de afaceri au aflat deja! - Bănuiesc... că ai dreptate. Ei bine, probabil vor ridica din umeri şi-şi vor spune că oricum era timpul s-o fac. Le-ai spus cu cine m ă ... căsătoresc? - Am menţionat numele de Manning, dar mă îndoiesc că ştiu despre cine e vorba. Este nou-venit în zonă, continuă Eric, liniştit că sora lui nu se supărase că scrisese părinţilor. Stacy clipi, resemnată, înţelegând că nu mai era nimic de făcut. Putea spera doar că tatăl ei nu va răspunde la telegramă înainte de nuntă. Dacă Hunter va afla că tatăl ei se va amuza de situaţie, cum ea era sigură, tot planul ei de a salva căsnicia lui Eric se va nărui. Degetele i se strânseră pe receptor ascultându-1 pe fratele ei, care-i făcea urări de bine. - Bănuiesc că ştii ce faci, spuse el cu afecţiune. Deşi în cele mai multe situaţii, eu nu te înţeleg. Sincer să fiu, Manning mi s-a părut un tip dur, adică nu genul de bărbat cu care s ă ... Se opri, aşteptând să completeze sora lui. - E diferit de bărbaţii cu care m-am văzut în ultimul timp, admise ea, întrebându-se cum să continue. Pentru prima dată, fratele ei avea

VRĂJITOAREA FLORILOR

57

dreptate. Hunter Manning nu era sub nicio formă genul ei. Poate asta m-a atras la el. E diferit de ceilalţi. Cred că e . .. un priceput om de afaceri, adăugă, ştiind că fratele apreciază asemenea persoane. - Asta aşa e, încuviinţă acesta imediat. E inteligent şi dispus să-şi asume riscuri. Mai mult, are reputaţia unui om corect, care se ţine de cuvânt. Oamenii spun că e dur, dar e de încredere. Ştiu cu siguranţă că Leana îl place. Stacy îşi muşcă buzele, ca să nu răspundă la această remarcă. Dar pe de altă parte, îi prindea bine să fie asigurată că Hunter e un om de cuvânt. Asta-i întărea convingerea că-i va lăsa în pace pe Eric şi pe Leana. Cu toate acestea, se va ruga la Dumnezeu să-şi ţină promisiunea şi după ce afla că planul lui nu-i va aduce răzbunarea mult dorită. Şi-a asumat un risc foarte mare, gândi după ce termină convorbirea cu fratele ei. Un risc prostesc care nu va părea ieşit din comun părinţilor ei, care considerau că era normal pentru ea să se poarte aşa.

Stacy ajuta o clientă să aleagă un cactus, făcându-şi în continuare griji în legătură cu telegrama trimisă părinţilor ei, când fu chemată din nou la telefon. - E Gary, zise Julia, din spatele tejghelei. - Spune-i că-1 sun eu mai târziu, răspunse ea, întorcându-se la clientă. - Staţi liniştită, mergeţi şi răspundeţi, îi spuse doamna care se hotărâse deja. Am găsit ce căutam. Pentru zona în care trăim e exact ce aveam nevoie; nu stau cu grijă să-l ud mereu. Din cauza asta am

58

JAYNE CASTLE

pierdut o frumoasă diffenbachia. Stacy îi zâmbi şi se duse la telefon. Nu era deloc în apele ei. Cum să-i spună bărbatului cu care se vedea de ceva timp că se va mărita cu un altul până la sfârşitul săptămânii? - Bună, Stacy, se auzi vocea prietenoasă a lui Gary, iar ea şi-l imagină în spatele tejghelei în librăria pe care o deţinea: părul castaniu-deschis, pe care-1 purta mai lung, era mai mult ca sigur răvăşit, iar ochii albaştri, senini, urmăreau dinţii pentru a-i servi la momentul oportun. Te-am sunat să te întreb ce faci diseară. Stacy trase aer adânc în piept. Decise să lămurească lucrurile cât mai repede, dar n-o putea face la telefon. - Gary, n-ar fi mai bine să ne vedem la prânz? Trebuie neapărat să discutăm ceva important. - Bineînţeles. Ne vedem tot la restaurantul cu produse naturiste pe care l-am descoperit săptămâna trecută? - E perfect. Ne întâlnim la douăsprezece, spuse Stacy.

După o oră, când plecă de la restaurant, Stacy se gândi că fusese cel mai neplăcut moment din viaţa ei. îşi va aminti mult timp de-acum înainte privirea şocată a lui Gary, care rămăsese cu sandvişul la jumătatea drumului spre gură în momentul în care i-a spus că se va mărita. La început se simţi rănit, apoi deveni furios, iar Stacy nu-1 putea condamna. - Uite cum stau lucrurile. Ştiu că nu aveam o relaţie pasională, dar ai fi putut să-mi spui că mai era cineva în peisaj. Credeam c ă ...

VRĂJITOAREA FLORILOR

59

- Gary, până foarte de curând nu exista nimeni, îi spuse tânăra femeie cu blândeţe. Totul s-a întâmplat rapid. Ţi-am sp u s... cât de repede am putut, crede-mă. E o poveste complicată şi nu vreau să intru în detalii. Ai tot dreptul să fii supărat. A ţinut-o tot aşa până când Gary s-a calmat, i-a urat noroc şi a plecat, lăsând-o şi mai supărată pe Manning. Mai mult, a trebuit să achite şi nota de plată. Furia ei, îndreptată asupra celui care-i distrugea viaţa, dar şi a ei pentru că nu fusese în stare să rezolve mai delicat situaţia, crescu pe măsură ce parcurgea drumul spre serviciu. Eleganta maşină sport parcată în faţa pepinierei nu-i îmbunătăţi cu nimic dispoziţia, dimpotrivă. Scrâşnind din dinţi, sări din maşină şi dădu buzna în magazin. Hunter stătea degajat, discutând cu Julia. Frumoasa brunetă râdea la glumele lui şi Stacy observă că bărbatul părea încântat, relaxat şi fermecător. Zâmbetul pe care i-1 aruncă frumoasei de după tejghea îi ffânse inima. Nu credea că-i va adresa şi ei vreodată unul asemănător. Nu că şi-ar dori aşa ceva, se dojeni imediat. Singurul lucru care o obseda acum era scena neplăcută pe care tocmai o avusese cu Gary Bowen. Şi pentru asta nu exista decât un singur vinovat - Hunter Manning. - Ce-i cu tine aici? îl întrebă pe ton lipsit de politeţe, care o lăsă pe Julia cu gura căscată de uimire. Stacy îl privea încruntată pe Hunter. Zâmbetul cu care o gratulase pe tânăra angajată dispăru ca prin minune, când o văzu atât de nervoasă. O măsură din cap până-n picioare, studiindu-i blugii pătaţi, cămaşa imprimată cu lalele şi părul arămiu strâns neglijent într-o coadă, după care se opri la chipul ei. -A m venit să te văd, bineînţeles, spuse el cu o voce exagerat de calmă. Venisem să te scot la prânz, dar Julia mi-a spus că ai plecat deja.

60

JAYNE CASTLE

- E trecut de unu. De obicei, mănânc la douăsprezece. - Voi ţine minte, spuse amabil. Se întoarse spre Julia şi-şi luă la revedere, apoi o prinse pe Stacy de braţ şi o duse aproape pe sus în seră, unde nu mai era nimeni. - întotdeauna după prânz arăţi de parcă ai omorî pe cineva, sau sunt eu cel mai norocos om din lume? o întrebă sarcastic, trăgând-o în spatele unor filodendroni enormi. Pe chipul lui se citea furie şi nu voia să-l vadă Julia în această ipostază. - Consideră-te favorizat. Am avut o zi proastă. - Cine e, Stacy? întrebă tăios, urmărindu-i reacţia. Julia mi-a spus că te întâlneşti cu cineva. - Un prieten foarte apropiat. Ochii verzi licăriră, dar Hunter păstră aparenţa de calm. Purta un elegant costum care se asorta perfect cu părul negru şi cu şuviţa argintie. Arăta ca un afacerist de succes, gândi Stacy. Cât de fraier putuse să fie să se lege de ea, chiar şi de dragul unei răzbunări? Lui i-ar fi trebuit o femeie sofisticată şi sociabilă, ca... Leana. - Acest "prieten apropiat"... Ţi-ai luat rămas-bun de la el? De asta te-ai întors într-o dispoziţie atât de proastă? - Nu e treaba ta! - Dacă asta crezi, te anunţ că te înşeli amarnic. Nu-1 vei mai vedea niciodată, Stacy, şi cu asta basta! Din fericire, ai avut bunul-simţ să-i dai vestea într-un restaurant, dar chiar şi aşa... - Ce vrei să spui? strigă, nervoasă că îndrăznea să-i controleze viaţa. Dacă vrei să ştii, n-a fost nimic fericit în această întâlnire, pot să te asigur! Sunt din ce în ce mai convinsă că viaţa mea e ruinată! - Nu mai fi atât de melodramatică. Am vrut doar să spun că mă bucur că ai fost destul de deşteaptă să te vezi cu el într-un loc public, nu în intimitate... la tine acasă. - Care ar fi fost diferenţa? Nu mi-a fost mai uşor să-i spun, numai

VRĂJITOAREA FLORILOR

61

pentru că eram în restaurant. - Diferenţa o face faptul că acolo erai în siguranţă, prostuţo. In fine, nu mai contează. Ţi-ai făcut datoria şi i-ai sp u s... - în siguranţă? Despre ce vorbeşti? Gary nu mi-ar face nici cel mai mic rău! izbucni ea, exasperată. Cu ce fel de oameni crezi că mă întâlnesc? Gura lui Hunter se strânse într-o linie subţire şi ea văzu cum se străduieşte să-şi păstreze calmul. - Poate am greşit când am atribuit altui bărbat reacţiile pe care le-aş fi avut eu în locul lui. - H unter... reuşi să spună, speriată de tonul ameninţător cu care spusese ultimele cuvinte. Vrei să spui c ă ... t u . .. - Vreau să spun, Stacy Rylan, că dacă vreodată îmi vei da întâlnire la prânz ca să-mi spui că mă părăseşti pentru un alt bărbat, sunt convins că voi recurge la forţă ca să te fac să te răzgândeşti. O prinse de umeri şi o trase spre el. îmi vei aparţine, vrăjitoare mică, iar diavolul nu renunţă niciodată la ce-i al lui. Buimăcită de intensitatea vorbelor lui, Stacy nici nu realiză când se aplecă spre ea şi o sărută posesiv. Neajutorată, se supuse, conştientă că era sclava lui, că-şi vânduse sufletul necuratului. în acelaşi timp, începea să creadă că după cât era de pasional, era imposibil să nu aibă şi inimă.

în ziua nunţii ei, Stacy rămase la serviciu până la ora obişnuită, încăpăţânându-se să urmeze rutina zilnică, deşi starea de spirit nu-i permisese să realizeze prea multe. Nervozitatea crescândă nu putea

62

JAYNE CASTLE

fi însă atribuită doar ceremoniei care urma să se desfăşoare după-amiază, deşi contribuise într-o oarecare măsură. Nu, agitaţia ei se datora scrisorii pe care o primise cu o zi înainte şi pe care o păstrase toată ziua în buzunarul blugilor. Nici măcar n-ar fi fost nevoie s-o citească; se aşteptase la un asemenea mesaj de la tatăl ei. "Felicitări, Stacy, întotdeauna te-ai ambiţionat să faci lucrurile cum ai vrut. Mă întreb cât va mai dura până când te vei trezi la realitate. Priveşte-te în oglindă, fetiţo. Nu se căsătoreşte cu tine pentru că ai fi vreo frumuseţe, sau că ai avea veleităţi de divă şi îi garantez că nu va iubi niciodată o Rylan. Ştiu că n-are niciun rost să mă cert cu tine, aşa că nu-mi consum energia. îţi vei reveni curând şi cine ştie, poate Manning se va alege cu mai mult decât a sperat". Mama ei nu adăugase nici măcar un cuvânt. Urmând tradiţia împământenită în familia lor de ani de zile, Paul vorbise în numele amândurora. Stacy îşi muşcă buzele şi continuă să verifice ghivecele pe care le îngrijea. Scrisoarea n-o găsise nepregătită. Se aştepta la ea, după ce Eric îi spusese că le trimisese o telegramă. Era agitată din cauză că nu ştia dacă şi Eric primise una. De fapt, dacă s-ar fi întâmplat aşa, era convinsă că ar fi primit veşti de la el. Ar fi anulat nunta şi ar fi făcut un scandal monstru că încercase să-l păcălească. Singurul motiv pentru care se căsătorea cu ea era doar răzbunarea şi odată ce ar fi aflat că pe tatăl ei nu-1 interesa ce făcea ea, ar fi înţeles că n-avea de ce să meargă până la capăt şi ar fi revenit la planul iniţial. în ultimele zile, îl văzuse rar pe viitorul mire. După prima noapte, la încheierea armistiţiului, încercase să se pregătească

VRĂJITOAREA FLORILOR

63

psihic. Dar era greu, mai ales că a doua zi, când o sărutase în seră, îi dăduse clar de înţeles că n-avea de gând să aibă o relaţie platonică. Era total derutată; deşi Hunter îşi ţinuse promisiunea de a n-o forţa să se culce cu el, asta o înfuria, chiar dacă nu-şi dădea seama de ce. Apoi, fusese foarte ocupat. O singură dată o scosese la cină într-un restaurant renumit pentru fripturile pe care le servea şi bineînţeles se enervase când Stacy comandase paste fără carne. Cu toate acestea, insistase să ia prânzul împreună a doua zi. Apropierea datei în care va deveni soţia lui o făcea pe tânăra femeie să se simtă prinsă într-o capcană. N-o păcălea nici masca de nerăbdare pe care o afişa Hunter, ştiind foarte bine că se datora de fapt bucuriei că-şi va duce în sfârşit răzbunarea până la capăt. în faţa ei, nu făcuse niciun secret din asta, dar pentru toţi ceilalţi lăsa să se înţeleagă că bucuria se datora iminentei căsătorii. Până în momentul acela îşi ţinuse cuvântul şi nu exista niciun indiciu că Eric şi cu Leana vor avea de suferit. Săruturile care nu lipseau din întâlnirile lor erau pline de pasiune, dar el nu rămânea prea mult la ea şi nici n-o invitase vreodată la el acasă. De fapt, ea nu fusese acolo decât o singură dată, când supraveghease aranjarea lucrurilor ei şi admirase casa în stil spaniol, aflată în mijlocul deşertului. O vizitase repede şi recunoscuse în sinea ei că uşile-ferestre, arcadele şi ţiglele decorative îi dădeau un farmec aparte. După care plecase, iar el nu făcuse niciun efort s-o reţină. Amânase mutarea serei în care se aflau peste două sute de orhidee. Dezasamblarea şi montarea ei la el acasă era ceva important şi decisese că se va ocupa de asta după nuntă. De fapt, abia după ce se va convinge că mariajul va fi unul viabil. Se întreba cum i se va părea lui Hunter această oază de culoare printre cactuşii şi rocile de care era înconjurată casa. Mai mult, avea o mulţime de plante acasă,

64

JAYNE CASTLE

pe care încă nu se hotărâse dacă să le ia cu ea sau nu. Şi totuşi, pe chipul lui apăruse o expresie ciudată, când ea se grăbise să plece de acolo. Stacy se ridică, îşi scutură mâinile de praf şi se uită la ceas. Ceremonia urma să aibă loc într-o oră şi Hunter încă n-o sunase s-o anunţe că totul s-a anulat. Putea presupune că tatăl ei nu-i scrisese şi lui, ceea ce însemna că lucrurile vor merge înainte. Odată căsătorită, Hunter era prins în propria, capcană. îşi dăduse cuvântul de onoare. Şi oricât de ciudat i-ar fi fost temperamentul, nu părea genul care să nu respecte o înţelegere. O jumătate de oră mai târziu, zumzăitul motorului elegantei maşini a viitorului ei soţ îi dădu de înţeles că venise. Stacy lucra în seră şi zgomotul îi reaminti, dacă mai era nevoie, că se apropia ora la care era programată ceremonia. Oare el descoperise adevărul? - Unde e? îl auzi întrebând-o pe Julia, iar tonul vocii lui o făcu să înghită nervos. Era furios! Asta era situaţia, îl va înfrunta. Doar nu era s-o lase pe angajata ei să se descurce cu el! îşi şterse palmele de blugi şi ieşi. îl văzu când ajunse la jumătatea aleii străjuite de plante, iar pe chipul lui nu erau decât semne rău prevestitoare. Purta un costum închis la culoare, cu o cămaşă de mătase albă. Pielea fină a pantofilor italieneşti lucea în tandem cu butonii de aur de la manşetele cămăşii. Părul negru, luminat de şuviţa argintie, fusese tuns şi aranjat de curând. Era bărbatul perfect, dar Stacy ar fi dat orice s-o rupă la fugă, să scape. însă încăpăţânarea de care se plângea şi familia ei, o făcu să înainteze şi să facă faţă mâniei lui Hunter Manning. Privindu-1, fu convinsă că tatăl ei îi trimisese şi lui o scrisoare. - Ce joc crezi că faci, Stacy Rylan? întrebă el cu voce tăioasă. Chiar se gândise că poate înfrunta necuratul? Stacy rămase

VRĂJITOAREA FLORILOR

65

nemişcată, cu trupul rigid, ridicând bărbia într-o atitudine războinică. In ochii ei verzi se citea furie amestecată cu teamă şi sfidare. - Ştii, nu-i aşa? - Oh, da, mârâi el, apropiindu-se dar fără s-o atingă. Stacy se gândi că n-o făcea de teamă să nu-şi piardă cumpătul şi să reacţioneze violent. Trebuia să-mi dau seama de la început că nu pot avea încredere că un Rylan va respecta o înţelegere din care n-are de câştigat sută la sută. Dar nu-ţi merge, Stacy! Vei afla că nu e bine să te joci cu mine. Ai făcut această alegere perfect conştientă. Stacy se încruntă. Nu se aştepta ca discuţia să meargă în direcţia asta. - E u ... n-am avut nicio intenţie să-mi calc cuvântul... - Atunci, de ce naiba eşti îmbrăcată în blugii aştia ponosiţi? izbucni el furios. Şi de ce eşti plină de pământ cu douăzeci de minute înainte de a depune jurământul de credinţă faţă de mine? Nu ştia! realiză ea, uimită. Era nervos deoarece crezuse că nu va respecta înţelegerea. - Hunter, sunt mai mult decât pregătită să-ţi devin soţie, îl asigură ea, răsuflând uşurată. întreab-o şi pe Julia. De azi-dimineaţă tot aşteaptă să preia frâiele. E prima dată când se ocupă singură de afacere. - Nu te cred! - N-ai găsit biletul pe care ţi l-am lăsat acasă, în uşă? Ţi-am spus să vii aici. L-ai găsit mai mult ca sigur, altfel de ce ai fi venit? - L-am văzut şi m-am gândit că e o stratagemă. Că aici te simţi mai siguranţă să-mi spui că refuzi să mergi până la capăt. Stacy clătină din cap, deoarece nu era sigură că nu aflase adevărul şi că încă voia să se căsătorească. Se duse să se spele pe mâini, apoi se şterse tacticos cu un prosop, în timp ce el o privea

66

JAYNE CASTLE

iritat. - Poftim, spuse ea în timp ce împăturea prosopul. Sunt gata. Fără să aştepte un comentariu din partea lui, se îndreptă spre magazin. Noi plecăm, Julia. Eşti sigură că te vei descurca? Nu uita să încui uşa serei când pleci, bine? Aceasta o asigură zâmbind că totul va fi în ordine, în timp ce-1 privea admirativ pe Hunter. - Nu-ţi face probleme. Am grijă de tot. Ezită o clipă, apoi spuse, ca şi cum ar fi scăpat un secret. Ţi-am spus să-ţi cumperi o rochie drăguţă. Eram sigură că el nu va fi un ginere în blugi. Pentru numele lui Dumnezeu, Stacy, e vorba de nunta ta! Tânăra femeie o privi siderată. Automat, îşi coborî privirea spre blugii ponosiţi şi cămaşa înflorată şi abia atunci realiză cât de elegant era Hunter. - Ştiai c ă ... Stacy avea de gând să se îmbrace aşa la propria nuntă? o întrebă el pe frumoasa asistentă, în timp ce punea mâna grea pe umărul viitoarei lui soţii, care se simţi umilită de privirile pline de dezaprobare ale celor doi. - Să nu credeţi că n-am încercat s-o fac să se răzgândească, domnule Manning! zâmbi Julia, amuzată totuşi de roşeaţa din obrajii şefei sale. Dar o cunoaşteţi pe Stacy. Nu-i pasă nici cât negru sub unghie ce haine poartă, atâta timp cât este înconjurată de flori. - Se pare că n-o cunosc atât de bine pe cât am crezut. Dar voi remedia asta. La revedere, Julia. - La revedere şi mult noroc! răspunse aceasta cu glasul tremurat şi Stacy realiză dezgustată că ochii angajatei sale se umpluseră de lacrimi. - Sper ca roşeaţa din obrajii tăi să fie de jenă, i se adresă Hunter lui Stacy. O conduse spre maşina lui prin jungla de vehicule din parcare. N-am crezut că există pe faţa pământului o femeie care să

VRĂJITOAREA FLORILOR

67

îmbrace haine de lucru în ziua propriei nunţi. Trânti portiera în urma ei şi se aşeză pe scaunul şoferului. „E încă nervos”, gândi Stacy, „dar s-a mai domolit când a înţeles că planul lui de răzbunare merge mai departe.” - D a r... nu e ca şi cu m ... am fi nişte m iri... obişnuiţi, mormăi Stacy, încercând să se disculpe. Nu văd de ce trebuia să mă port altfel. La urma urmei, nu e decât un contract. Un pas în elaboratul plan de răzbunare. Bărbatul îi aruncă o privire care o îngheţă şi porni motorul, ţâşnind din loc. - Acest mariaj va fi unul foarte real, Stacy, şi pentru bine tău, ar fi bine să faci tot posibilul să te conformezi. Ea înghiţi în sec şi se afundă în scaunul din piele, "admirând" peisajul oferit de munţii Santa Cătălină, în timp ce el făcea slalom prin traficul aglomerat. Cu coada ochiului, observă că deşi era încă furios, conducea relaxat şi prudent. Oare cum reuşea să aibă atâta autocontrol? Când ea îşi pierdea cumpătul, totul exploda. Rămase tăcută, iar Hunter nu deschise nici el vreun subiect de discuţie până când parcă în faţa unei bisericuţe. Stacy înmărmuri la vederea clădirii. - Credeam că ne căsătorim la primărie, se plânse ea, după care se încruntă când văzu în parcare o maşină cunoscută. Nu mi-ai spus că Leana şi fratele meu vor fi prezenţi! - A i arătat atâta lipsă de interes faţă de eveniment, încât am decis că n-am de ce să te consult în această privinţă. Pe treptele de la intrare se afla Leana, care discuta cu pastorul. Cele două femei se priviră, iar Leana făcu ochii mari când observă ţinuta lui Stacy. Ochii mari şi albaştri se aţintiră apoi visători asupra lui Hunter. Era în ei atâtă dorinţă, încât Stacy fu convinsă că ar fi fost o pradă foarte uşoară pentru Manning. O clipă mai târziu apăru şi

68

JAYNE CASTLE

Eric şi în privirea lui văzu aceeaşi dezaprobare faţă de ţinuta ei. Chipul i se lumină însă repede şi se îndreptă spre sora lui. -

Stacy, draga mea! spuse el, sărutând-o pe frunte. Poţi fi

convinsă că vei schimba trendul în ceea ce priveşte ţinuta unei mirease - Pentru numele lui Dumnezeu, Stacy! îi şopti Leana şocată, te-aş fi putut ajuta să găseşti o rochie potrivită pentru această ocazie. Hunter arată fabulos, iar t u ... - Aşa arată ea în fiecare zi, spuse nervos Hunter. Probabil ar trebui să-i fiu recunoscător că măcar şi-a luat liber restul zilei. în glasul lui se simţea că acceptase felul ei de a fi, deşi o prinsese de braţ cu degete de fier. Ceremonia din capelă decurse fără incidente şi dură foarte puţin, observă Stacy, care o considera mai degrabă un contract de afaceri între doi parteneri. Dar pastorul n-avea de unde să ştie ce fel de afacere pecetluise, îşi spuse la sfârşit, când se întoarse spre Hunter pentru tradaţionalul sărut. în loc s-o ia tandru în braţe, bărbatul depuse câte un sărut pe fiecare obraz. - Bună, Stacy Manning, spuse el, după care o sărută brutal, lăsându-i buzele îndurerate. Hunter refuză invitaţia lui Eric de a lua cina împreună, pretinzând că vrea să fie singur cu soţia lui. Privirea plină de dorinţă din ochii lui, îl făcu pe Eric să râdă, după care îşi luă soţia şi plecă, în timp ce se îndepărta, aceasta îl privi lung pe Hunter, care nu-i dădu însă nicio atenţie. - Aşadar, acum eşti o Manning, îi spuse Hunter proaspetei sale soţii, după ce urcară în maşină. Satisfacţia din vocea lui o făcu să-l privească rece. Era deosebit de încântat de afacerea pe care o făcuse. Sper să-ţi aminteşti că ai fost de acord să plăteşti tot ce-mi datorează

VRĂJITOAREA FLORILOR

_______________________________ 6 9

familia ta! Stacy nu scoase o vorbă, iar el pomi motorul şi ieşi din parcare. Şi îţi promit că vei plăti cu vârf şi îndesat. Acum, nu mai există cale de întoarcere pentru niciunul dintre noi. Stacy îşi păstră aparenţa de dezinteres, deşi mâinile îi tremurau. Ajunsese până aici, dar ce se va întâmpla când Hunter va descoperi adevărul? Era singura asupra căreia va cădea mânia lui şi era convinsă că va fi ceva teribil. - Aveam de gând să te scot la cină, dar cred că vom merge acasă. N-ai ţinuta potrivită pentru localul la care mă gândisem. De fapt, dacă mă gândesc mai bine, nu e potrivită nici măcar pentru cele pe care le frecventezi tu! Ne oprim la un magazin, să cumpărăm nişte rădăcini şi ierburi sau ce-ţi doreşti la cină. - Pentru tine iei o friptură? îl ironiză ea, fericită că putea discuta despre altceva, deşi o iritau apropourile lui legate de dieta vegetariană. - Exact. Poate reuşim să împărţim o salată. -

Crezi că nu sunt în stare să pregătesc ceva de mâncare?

continuă pe acelaşi ton, mulţumită că nu discutau despre motivele căsătoriei lor şi despre ceea ce urma. - Dacă ceaiul pe care mi l-ai servit e o mostră de pricepere, atunci... - Nu poţi judeca o dietă numai după un ceai. - Vrei să spui că poţi pregăti ceva comestibil? Bine. Accept provocarea ta, dar îmi cumpăr şi friptura, pentru orice eventualitate. Când intrară în magazin, toate privirile se aţintiră asupra lor. Bărbatul brunet, înalt şi elegant, alături de o tânără simplă, în blugi, atrăgeau comentarii. Nimeni n-ar fi crezut că era în ziua nunţii lor. Asta o ajuta totuşi, făcând-o să aibă impresia că nu era cu adevărat căsătorită cu el, gândi Stacy în timp ce alegea produsele necesare sub privirea plină de dezaprobare a soţului ei. Tânăra femeie încerca

70

JAYNE CASTLE

să-şi păstreze controlul, cu toate că-i venea să strige în gura mare că totul e o farsă. Zâmbi cu amărăciune şi-i dădu lui Hunter o roşie mare, coaptă. - Cred că asta e tot, spuse după ce verifică coşul. - Cu excepţia fripturii mele. Mă întorc imediat! Dispăru în spatele rafturilor de unde reveni triumfător cu o bucată de carne înfăşurată în folie. - Nu cred că e normal să arăţi atât de mândru de parcă te-ai fi întors de la vânătoare, spuse Stacy, indignată. Hunter ridică o sprânceană, puse pachetul în coş, dar nu făcu niciun comentariu, continuând să zâmbească viclean.

Capitolul 5 Bucătăria se dovedi a fi o surpriză plăcută pentru Stacy, care o studie încântată în timp ce scotea cumpărăturile şi le punea pe masa lungă de stejar. Când vizitase casa în cursul săptămânii, o făcuse în grabă, mai mult din obligaţie decât din curiozitate, şi nu avusese timp să ia seama la tot. -

Ce părere ai? întrebă Hunter după ce renunţă la ţinuta

pretenţioasă în favoarea uneia mai lejere. Crezi că-ţi vei putea găti nucile şi ierburile în bucătăria asta? Se întoarse hotărâtă să-i dea un răspuns acid, dar ceva din privirea lui o opri. Chiar era curios ce părere avea despre casa lor, realiză uimită şi i se păru că vede o urmă de vulnerabilitate în ochii lui verzi. Ca şi cum răspunsul ei ar fi foarte important pentru el. - Ai o casă minunată, Hunter, spuse ea plecând ochii asupra salatei pe care o spăla, iar bucătăria este superbă. N-am mai văzut una atât de bine organizată. De obicei, majoritatea dulapurilor sunt puse foarte sus şi cele mai multe femei nu reuşesc să ia de acolo ce au nevoie. La naiba! De ce obosea cu atâtea complimente? - Iar restul casei? Ai făcut un tur rapid zilele trecute şi m-am temut că nu ţi-a plăcut din cauza stilului m odern...

72

JAYNE CASTLE

- Nu mi s-a părut că ar fi exagerat de modernă, spuse ea repede. Cel puţin nu în modul acela rece pe care-1 au unele clădiri în zilele noastre. Arhitectul care a proiectat-o a păstrat foarte mult din stilul spaniol, fără să încarce. Iar mica grădină este de-a dreptul încântătoare. Deja îmi închipui cum voi planta acolo flori şi arbuşti. Un zâmbet îi lumină chipul în timp ce-şi imagina ce plante s-ar potrivi. Cine a proiectat casa, a făcut o treabă minunată. - Mulţumesc, murmură el cu modestie. - Tu ai făcut-o? se întoarse uimită Stacy. - Te miră? întrebă el, încrucişându-şi braţele la piept. Continua să stea nonşalant, sprijinit de tocul uşii, privind-o. -

Am b ăn u it... am crezu t... spuse amintindu-şi numele

companiei lui, că afacerile tale sunt strict în dom eniul... Am crezut că tu cumperi şi vinzi terenuri şi că angajezi arhitecţi care să se ocupe de construcţii. - Aşa fac. Dar, la început am făcut singur cele mai multe proiecte, până când s-a dezvoltat compania. Acum nu mă mai implic personal, dar tot îmi place să creez şi când am decis să-mi fac propria casă, am făcut-o singur din cap până-n picioare. - Cunosc sentimentul, zâmbi fără voia ei. - Te referi la faptul că şi tu faci lucrurile în felul tău? întrebă tandru. - Uneori, cei din jurul tău sunt convinşi că ştiu ce-i mai bine pentru tine şi când nu le îndeplineşti visele... se opri brusc, temându-se că a spus prea mult; şi-ar putea da seam a... în fine, am terminat de spălat salata şi acum voi pregăti pastele. îşi şterse mâinile şi luă un castron mare.

VRĂJITOAREA FLORILOR

73

- Mă bucur că dieta nu-ţi interzice un vin bun, spuse Hunter după un timp, umplându-i din nou paharul. - De ce? chicoti ea. într-un pahar cu vin nu e niciun strop de carne. Apropo, nu vrei să recunoşti că nici măcar nu te-ai mai gândit la friptura în sânge? - Faptele vorbesc de la sine, răspunse bărbatul în timp ce lua ultima bucăţică de fetuccini. A fost delicios. Să nu crezi că voi renunţa la carne, dar cu asemenea preparate, s-ar putea să fiu convins cu timpul. îi zâmbi şi Stacy avu impresia că este gata să se piardă în privirea lui. Nu era prima dată când trăia o asemenea experienţă în preajma lui, dar tot nu se obişnuise. O privi de parcă ar fi vrut să spună ceva important, când răsună soneria telefonului. Când el se îndreptă spre aparat, Stacy simţi, inexplicabil, că este cuprinsă de frisoane. Intuiţia îi spunea cine se află la capătul firului la fel de clar de parcă ar fi auzit vocea autoritară a tatălui ei în receptor. Ar fi făcut orice, ar fi acceptat o nouă înţelegere, dacă ar fi putut face ca acest apel să dispară. Fusese o seară liniştită, cu o atmosferă plăcută, dar acum totul era pe cale să explodeze. Ei bine, îşi spuse ea în timp ce Hunter aştepta să i se facă legătura, la ce se aşteptase? Acest mariaj fusese încă de la început un pact cu diavolul şi acum va descoperi că a fost înşelat. Lăsă cu mare atenţie furculiţa pe farfurie şi observă cum pe chipul soţului ei apare aroganţa pe care o cunoştea. înţelesese cine-1 căuta. - Bună seara, Rylan, spuse rece. Mă aşteptam să suni. Privirile li se întâlniră în timp ce Hunter îşi asculta socrul în tăcere. Stacy observă umbra care începu să acopere ochii verzi ai soţului ei şi înţelese că nu mai exista nicio fărâmă de speranţă. Conversaţia fu scurtă. Hunter spusese foarte puţine şi tânăra femeie înţelese că obişnuitul lui autocontrol intrase în funcţiune.

74

JAYNE CASTLE

Numai privirea întunecată şi linia amară a gurii îi trădau tulburarea. Stacy nu putea decât să aştepte izbucnirea furtunii cu pumnii strânşi. Ajunsese prea departe ca să mai poată da înapoi şi oricum n-ar mai fi avut niciun rost. Hunter n-ar fi permis să-i scape singurul Rylan aflat în puterea lui. - Mulţumesc pentru urările de bine, spuse Hunter în receptor, cu o voce de gheaţă. Le voi transmite şi soţiei mele. Stacy surprinse ironia cu care pronunţase ultimele cuvinte şi începu să tremure nervos. Bărbatul puse receptorul cu o încetineală înspăimântătoare, Iară să-şi ia privirea de la Stacy. Părea fascinat, iar ea rămase nemişcată, de parcă ar fi fost hipnotizată de mânia lui tăcută. Incapabilă să mai suporte liniştea apăsătoare, Stacy decise să vorbească şi să-l convingă pe Hunter să respecte totuşi înţelegerea făcută. - Aşadar, ai aflat adevărul, spuse ea încet, ridicând sfidător bărbia. Când mi-ai atacat tatăl, ai facut-o din păcate în cel mai puţin vulnerabil punct al său. - Iar tu ai ştiut toate astea când ai acceptat să te căsătoreşti cu mine, spuse el. Ai ştiut că Paul J. Rylan se va bucura că singura lui fiica a fost aruncată în gura lupului. - Nu mi se pare aşa de rău, se apără Stacy. De fapt, mi-a făcut un compliment. De-a lungul anilor, am învăţat că sunt în stare să am grijă de mine şi că mă va lăsa să fac cum cred de cuviinţă. Sentimentul e reciproc. Dacă mi-ai fi spus că vrei să te răzbuni direct pe el, nu m-aş fi amestecat. E puternic şi inteligent. - Dar când ai înţeles că vreau să-l atac prin Eric şi Leana... - Ai un dar aparte să găseşti punctul slab al familiei. N-am reuşit să te fac să renunţi, aşa că n-am avut altceva de făcut decât să te las să crezi că sunt de fapt mai vulnerabilă.

VRĂJITOAREA FLORILOR

75

- Ştiai că tatăl tău mă va suna în seara asta? întrebă Hunter, după ce împinse farfuria şi se aplecă, sprijindu-şi coatele pe masă. Era atâta ameninţare în ochii lui întunecaţi, încât Stacy se simţi ispitită să spună orice pentru a-1 face să-şi piardă controlul. Era în firea ei să împingă lucrurile la limită. Dar ştia că Hunter nu va permite asta. O parte din pedeapsă va consta într-o stare de tensiune insuportabilă. - Mă aşteptam să ia legătura cu tine, dacă nu pentru altceva, măcar să te anunţe că ai dat greş, recunoscu ea spăşită. Ieri, am primit o scrisoare de la el în care îşi făcea datoria părintească şi mă avertiza să nu-mi fac iluzii legate de acest mariaj. Stacy scoase scrisoarea din buzunarul pantalonilor. O puse pe masă şi o împinse spre Hunter, care o luă s-o citească. Cuvintele tatălui erau încă prezente în mintea ei: "Priveşte-te în oglindă, fetiţo. Nu se căsătoreşte cu tine pentru că ai fi vreo frumuseţe sau că ai avea veleităţi de divă şi îţi garantez că nu va iubi niciodată o Rylan". Hunter mototoli scrisoarea şi o privi cu răceală. - Dar tu oricum nu-ţi făcusei iluzii. - Nu chiar. Ce anume ţi-a spus tata? - Pe scurt, mi-a spus că ştie motivul pentru care m-am căsătorit cu tine. A adăugat că n-a uitat "incidentul" de acum paisprezece ani şi că se aştepta la o răzbunare mai puţin dramatică decât să-i iau fiica. Mi-a mai spus că dacă voi fi în stare să strunesc o femeie atât de încăpăţânată şi de temperamentală, deloc potrivită ca soţie a unui bărbat cu poziţia mea socială, să te păstrez sănătos. Mi-a urat să mă bucur de căsnicia şi de răzbunarea mea şi a spus că dacă lucrurile nu vor merge bine, să nu vin să mă plâng la el, cum am făcut acum paisprezece ani. Am senzaţia că e de părere că ne merităm unul pe celălalt, încheie Hunter. Deşi se aştepta, Stacy era uimită aflând cât de crud fusese tatăl ei.

76

JAYNE CASTLE

Aproape îl auzea rostind tăioasele cuvinte. Dar era prea târziu să mai facă ceva, atât pentru ea, cât şi pentru Hunter, şi trebuia să facă în aşa fel încât să înţeleagă şi soţul ei acest lucru. - Ţi-am spus că răzbunarea nu aduce fericire, şopti, refuzând însă să-şi plece privirea, uitându-se curajos în ochii verzi, întunecaţi. Dar erai atât de sigur că asta îţi doreşti... Ei bine, acum eşti prins în afacerea ta deşteaptă, Hunter. Mi-ai dat cuvântul că indiferent de rezultatul planului tău, vei considera că am plătit datoria căsătorindu-mă cu tine. - în condiţiile de faţă, ce te face să crezi că sunt obligat să-mi ţin cuvântul? - Ai promis, îi aminti ea. - Şi crezi că asta mă obligă? - Da! Ştiu că eşti furios, dar ţi-ai dat cuvântul de onoare. N-ai ce face. Nu ştia ce o făcea să afirme asta cu atâta tărie, dar aşa simţea. - Crezi că mă poţi obliga s-o fac? - Da, răspunse ea hotărât. - Acum paisprezece ani, spuse Hunter după un moment de tăcere, am ajuns la concluzia că tatăl tău e un individ nemilos, viclean şi arogant. însă abia azi mi-am dat seama cât am fost de fraier. - C e ... vrei să spui? - A transmis aceste trăsături diabolice unui membru al familiei Rylan. Nici mama ta, nici cumnata şi nici fratele tău n-ar fi fost în stare să mă deturneze de la planurile mele, aşa cum ai făcut-o tu în seara aceea, în grădină. Ei ar fi dat fuga imediat la marele Paul J. Rylan. Numai cineva care a moştenit îndrăzneala şi obrăznicia lui ar fi semnat un pact cu divolul. Iar acesta a acceptat provocarea. Hunter se ridică brusc de pe scaun, făcând-o pe Stacy să tresară, înspăimântată. Dar nu putea şi nu voia să fugă, aşa că făcu singurul

VRĂJITOAREA FLORILOR

77

lucru posibil în situaţia de faţă. îşi ridică ferm capul şi-l privi în ochi, peste masa care-i despărţea. Hunter nu făcu nicio mişcare ca să ocolească obstacolul. în schimb, începu să studieze trupul zvelt al soţiei sale, ochii de culoarea smaraldului care străluceau sub flăcările părului lung, arămiu. Apoi, privirea lui se opri asupra chipului ei. - Paul Rylan nici nu bănuieşte că de fapt a pierdut, spuse el rar, observând cum Stacy îşi retrage mâinile de pe masă şi-şi cuprinde trupul subţire, încercând să se protejeze. Dar eu sunt conştient ce i-am furat şi răzbunarea a devenit dintr-odată foarte ingenioasă. - Ai de gând să-i spui tatălui meu ce plănuiai să faci cu căsnicia lui Eric şi Leana? - Nu mai contează. Oricum nu m-ar crede, acum. Nu. Ai decis să plăteşti tu datoriile pe care familia Rylan le are faţă de tatăl meu şi ai promis că vei respecta înţelegerea. Ei bine, accept o soţie încăpăţânată, temperamentală şi greu de strunit, care va plăti cu vârf şi îndesat. Din doi paşi, ocoli masa şi apropiindu-se de Stacy o prinse de umăr, cu toate că, instinctiv, tânăra femeie încercase să se ferească. Prinsă ca într-un cleşte, Stacy fu obligată să se ridice şi, lipită de trupului lui, văzu cruzimea care-i marca trăsăturile. - Hunter, tata are dreptate. Nu mă iubeşti. Chiar trebuie să trecem prin partea asta a mariajului? Nu e destul că m-ai legat de tine? Te vei răzbuna de nenumărate ori în fiecare zi, prin faptul că mă obligi să stau în preajma ta. Deja a încep u t... Căsătorindu-mă cu tine, am renunţat la relaţia pe care o aveam. Nu te poţi mulţumi cu faptul că deja mi-ai distrus viaţa? Hunter îşi luă mâna de pe umărul ei şi, strecurând-o sub părul des, îi prinse gâtul, Zâmbetul malefic care-i ridică colţurile buzelor o făcu pe Stacy să înţeleagă că nu mai avea nicio şansă. Fără o vorbă,

78

JAYNE CASTLE

bărbatul înclină capul şi-i cuprinse buzele într-un sărut posesiv, care-i reaminti termenii înţelegerii lor. - Mai ai amendamente sau modificări pe care vrei să le aduci contractului nostru? o întrebă el ironic, fără să se depărteze prea mult de gura ei. Negocierile cu tine sunt întotdeauna foarte interesante. Minunea se va petrece când vei înţelege că eşti prinsă în termenii înţelegerii noastre. Ironia cuvintelor lui irită temperamentul pe care Stacy crezuse că învăţase să-l controleze. Iar faptul că el reuşea să se controleze atât de uşor, o întărâta şi mai mult. Nu era corect ca acest bărbat să-şi stăpânească emoţiiile atât de bine, în timp ce ea era total răvăşită. -

"Contractul" nostru nu prevedea obligativitatea de a face

dragoste cu tine. Am promis să mă căsătoresc cu tine şi atâta tot. Nu mă acuza că încerc să schimb înţelegerea, Hunter Manning! Am şi eu drepturile mele şi nu mă voi lăsa terorizată de tine doar pentru că trăim sub acelaşi acoperiş! Eşti la fel de crud şi de arogant precum susţii că este tatăl meu. Sper să vină ziua în care îţi va da ceea ce meriţi. - Cred că ziua aceea tocmai a venit, micuţă vrăjitoare, spuse Hunter şi ridicând-o în braţe, o lipi de pieptul lui. M-am legat prin jurămintele

matrimoniale

de

o

femeie

independentă,

temperamentală, îndărătnică şi până cu puţin timp în urmă, greu de strunit. Din fericire, am soluţii pentru această ultimă problemă. - Nu-ţi permit să mă ameninţi! şuieră ea furioasă, temându-se totuşi să se zbată prea tare. Se simţea ciudat în această poziţie în care o ţinea suspendată, făcând-o să se simtă însă deosebit de vulnerabilă. Dar când văzu că Hunter se îndreaptă spre dormitor, fu copleşită de teamă. - Nu e ameninţare, răutate mică, spuse el în timp ce o purta în braţe prin faţa ferestrelor care dădeau în grădină. E o promisiune!

VRĂJITOAREA FLORILOR

79

încheie când ajunse în dormitorul întunecat. O lăsă din braţe, ţinându-i însă ferm încheietura mâinii, şi se întoarse să aprindă lumina. Stacy clipi mărunt şi încercă să-şi recapete echilibrul, căutând din instinct o cale de evadare. Dar totul în jurul ei părea să-i confirme că este prinsă în capcană. încăpere reflecta masculinitatea soţului ei: patul jos, din lemn masiv, draperiile întunecate şi covorul indian navaho. Un întreg perete din sticlă îţi dădea impresia că eşti afară, în grădină. în lumina slabă, Hunter îşi privea victima, fără să slăbească strânsoarea. Disperată, Stacy încercă, fără succes, să se desprindă. - Hunter, nu mă voi lăsa obligată să fac aşa ceva! N-ai niciun drept! Te-am avertizat încă de la început asupra acestui subiect. El zâmbi uşor şi-şi încleştă degetele şi mai strâns în jurul încheieturii ei delicate. Când văzu că privirea ei coboară spre mâna îndurerată, Hunter spuse: - Nu te mai zbate, pentru că n-am de gând să te las să te răneşti singură. Acum, îmi aparţii şi diavolul ia întotdeauna ce i se cuvine! Stacy îşi trecu privirea scânteietoare de la încheietura amorţită la chipul soţului ei. - Ei bine, o ispiti uşor ameninţător, ai de gând să mă plesneşti din nou? - Ţi-ar plăcea, nu-i aşa? răspunse, fără speranţă, dar decisă să nu se predea. Ai avea o scuză să foloseşti forţa împotriva mea. - Nu neapărat. Sunt alte lucruri pe care le-aş putea face cu tine în acest moment. Dar dacă voi fi nevoit să fiu brutal, atunci o voi face. O privi, zâmbind ironic. Chiar vrei să te lupţi cu mine, mică vrăjitoare? Aminteşte-ţi cum s-a terminat confruntarea noastră în noaptea în care am încheiat înţelegerea. Şi cât de pasional ne-am sărutat după aceea... Ridică mâna şi-şi strecură degetele în părul ei des. Ochii îi

80

JAYNE CASTLE

sclipiră când văzu bogăţia arămie care se revărsa pe spatele ei. - N-o face! şuieră calm Stacy, când el începu să-i descheie nasturii cămăşii. Disperată, încercă să-i îndepărteze mâna, dar efortul ei fu zadarnic. N-am de gând s ă ... împart patul cu un bărbat care-şi controlează emoţiile ca un robot! Singurul motiv pentru care mă vrei, este doar ca să-ţi consolidezi răzbunarea! N-ai niciun pic d e ... pasiune sa u ... iubire sa u ... se încurcă în cuvinte, roşind de frustrare. -Aşadar, despre asta e vorba? întrebă el în şoaptă. Nu m-ai iertat pentru că în prima noapte te-am părăsit după ce mi-am dat cuvântul că nu mă voi culca cu tine. Şi probabil toată săptămâna te-ai gândit să mă refuzi şi tu, adăugă, scoţându-i cămaşa de pe umeri. Dar la mine a existat un motiv pentru care mi-am impus autocontrolul, mică vrăjitoare, îi explică în timp ce-i cuprindea sânul. Nu puteam risca să intri în panică şi să refuzi să te mai măriţi cu mine, nu-i aşa? De fapt, până să mă sune tatăl tău, am fost convins că însurându-mă cu tine era cel mai bun lucru pe care-1 puteam face pentru a-mi duce planurile la îndeplinire. - Exact despre asta vorbesc! Nu te poţi gândi decât la nenorocita ta de răzbunare! Chiar nu putea înţelege? Nu avea pic de compasiune pentru ea? Ce fel de femeie şi-ar putea dori să se abandoneze în braţele unui bărbat în situaţia dată? De când era pasiunea folosită ca armă? -

Atunci, fă-mă să mă gândesc la altceva, o provocă el,

eliberându-i încheietura, iar ea încercă să-şi aranjeze ţinuta. înainte de a reuşi s-o facă, bărbatul îi cuprinse talia, lipind-o de el şi desfăcându-i sutienul cu degete experte. O clipă mai târziu, materialul înflorat căzu pe podea, iar Stacy rămase goală până în talie şi realiză că nu mai avea niciun rost să-l implore să se oprească, înfrântă, îşi plecă fruntea pe umărul lui, incapabilă să-i vadă triumful

VRĂJITOAREA FLORILOR

81

în privire. Bărbatul îi permise să se ascundă şi o lipi de el cu palmele fierbinţi. Stacy îi auzi respiraţia sacadată, iar Hunter îşi îngropă faţa în părul ei minunat, inspirând mirosul proaspăt, în timp ce mâinile continuau să-i exploreze trupul. -

Micuţă, delicată şi atât de ispititoare, murmură Hunter,

trecându-şi degetele peste pielea ei. Fără să se poată controla, Stacy se înfioră de plăcere. Amintirea pasiunii pe care o mai trăise în braţele lui, o făcu să uite că îşi impusese să lupte. în schimb, fu cuprinsă de o dorinţă atât de puternică, încât o făcea să dorească să-şi transforme diabolicul soţ într-o persoană slabă. Multe femeie reuşeau să subjuge bărbaţii, dar se putea număra oare printre acestea? Ar fi putut doar dacă l-ar fi învins la propriul lui joc, gândi tânăra femeie, conştientă de tremurul pe care i-1 provocau atingerile lui. Dacă-1 făcea să-i simtă pasiunea arzătoare, poate i-ar abate gândurile de răzbunare. Ideea i se părea atrăgătoare şi hotărârea ei creştea cu fiecare clipă. Nu putea spera să-l învingă prin forţă, nici prin puterea cuvintelor, dar îşi dădu seama cum l-ar putea aduce unde voia. Toată viaţa făcuse lucrurile numai aşa cum a vrut. Trebuia să existe o cale prin care să obţină ce-şi dorea de la Hunter Manning. Bărbatul o trase şi mai aproape, lipindu-i coapsele de ale lui. Trupul lui emana senzualitate şi o învăluia pe tânăra femeie cu parfumul masculin. De parcă era înconjurată de nepreţuitele sale orhidee, Stacy se bucură de mirosul lui: o combinaţie de after-shave cu o uşoară transpiraţie bărbătească. îi înconjură Încet gâtul cu braţele, trecându-şi degetele prin părul de pe ceafă. Incapabilă să se controleze, răspunse la îmbrăţişarea fierbinte, surescitată de senzaţia pe care i-o dădea cămaşa lui pe pielea goală.

82

JAYNE CASTLE

- Aşa te vreau, mică vrăjitoare, şopti Hunter. Vreau să te fac să fii conştientă de senzualitatea ta cum n-a mai făcut-o niciun bărbat. Acum, eşti a mea! Degetele lui îi trasau linii pe şira spinării, coborând spre marginea blugilor. - H unter... mă v rei... cu adevărat? se auzi Stacy şoptind, în timp ce el îi trăgea fermoarul pantalonilor, eliberându-i coapsele. - O h ... d a ... iubita mea cu ochi verzi. Te vreau şi sunt mai mult decât dispus să pecetluim înţelegerea noastră în această seară. Eşti destul de femeie ca să-ţi dai şi tu seama de asta, nu-i aşa? chicoti el şi se aplecă să tragă cuvertura de pe pat. îşi luă soţia în braţe şi o aşeză în mijlocul patului. Un lung moment rămase privindu-i flăcările părului împrăştiat pe pernă şi sânii goi, după care se aşeză lângă ea cu chipul luminat de un zâmbet. - Să fiu a! nabii! Ţi-e chiar îţi plac florile, chicoti el admirându-i slipul înflorat. Deranjată de această ironie, Stacy se îndepărtă de el. - Ai de gând să şi râzi de mine? - Nu, doamnă a florilor, răspunse el, grăbindu-se să scape de haine. Nu vreau să râd de tine, vreau să mă bucur de tine. E o diferenţă. îşi aruncă degajat cămaşa pe un scaun, iar Stacy nu-şi putu lua ochii de la pieptul lui musculos. Vigoarea lui o copleşi şi o făcu să-şi dorească mai mult. Confuză şi cu sângele fierbând, tânăra femeie fu atrasă în vârtejul pasiunii, realizând că nu era vorba doar de atracţie fizică. Era ceva peste puterea ei de înţelegere şi se simţea dominată de autoritatea lui. Mai mult, avu senzaţia certă că odată uniţi, va putea avea încredere deplină în el. Brusc, realiză că tot ce dorea era ca el să-i aparţină trup şi suflet. înainte să-şi clarifice sentimentele, bărbatul îi cuprinse talia şi o

VRĂJITOAREA FLORILOR

83

trase aproape de el. Stacy îşi încolăci picioarele cu ale lui, într-o îmbrăţişare tandră, totală. Hunter îi cuprinse sânii, sărutându-i fierbinte, lăsând-o fără aer. - Iubito, tu vei fi grădina mea de flori, şopti el cu buzele în părul ei. Te voi putea explora oricând şi mă voi putea bucura de frumuseţea ta cum niciun alt bărbat n-o va putea face. Ai vrea să schimbi rolul şi să devii grădină din grădinar? întrebă în timp ce mâna lui trasa linii fierbinţi pe trupul ei încins. -

Eşti convins că vrei să-ţi asumi această responsabilitate,

Hunter? şopti întretăiat când el îi scoase ultimul articol de îmbrăcăminte. - Crezi că nu voi fi în stare să îngrijesc o grădină plină cu flori? murmură el în timp ce depunea mici săruturi pe gât. Nu-ţi face griji. Recunosc că e prima dată când sunt pus în această postură şi mă voi strădui din tot sufletul să fie perfect, încheie în timp ce buzele lui coborau uşor spre curba umerilor. Stacy începu să respire sacadat când mâna lui coborî dureros de încet spre pântece. Tremurând, îşi ascunse faţa la pieptul lui. -

O grădină... poate c e re ... multă dedicaţie... şopti ea,

înfigându-şi degetele în muşchii tari de pe spatele bărbatului. - La fel poate fi şi un grădinar, spuse el răguşit şi mişcându-se încet, îi acoperi trupul cu al lui. Spune-mi cum ar trebui îngrijită o grădină pentru a avea satisfacţii depline? - Trebuie s-o înţelegi... să ţii la e a ... - Ei bine, acest grădinar îşi doreşte la rândul lui, ca florile să se uite la el ca la soare. Pentru ele să nu mai existe nimeni altcineva pe care să-l divinizeze, spuse el, împletindu-şi degetele cu ale ale ei într-o strânsoare dulce. - Oh, H unter... se predă Stacy. îl îmbrăţişă, arcuindu-şi trupul, cerând mai mult.

JAYNE CASTLE

84

- Spune-mi că mă doreşti, vrăjitoare a florilor, îi ceru Hunter cu buzele lipite de lobul urechii ei. Ea auzi ca prin vis şi se întrebă cum reuşise s-o transforme în sclava lui într-un timp atât de scurt. De ce o mai întreba? Era vizibil cât de mult îl dorea. Spune-mi, Stacy! insistă el. Tonul lui o făcu să se cutremure. - Te doresc, H unter... atât de m ult... doar ţi-ai dat seam a... -V rea u să te aud spunând-o. Vreau să recunoşti, în faţa mea şi a ta! într-un colţişor al minţii, Stacy înţelese că voia să fie sigur că e a lui, că e o Manning. în această seară, îşi ducea la capăt răzbunarea. Se folosea de slăbiciunea pe care ea o simţea în braţele lui, pentru a o supune. După noaptea asta, nu se va mai pune problema dacă-i aparţine sau nu: în cel mai deplin mod, va fi a lui Hunter Manning. Stacy înţelese că nu se putea opune, pentru că nu-i putea contesta puterea. Se putea salva doar dacă-1 convingea că lanţul cu care s-au legat îi uneşte pentru totdeauna. Va trebui să-l înveţe pe arogantul şi pasionalul ei soţ că nu putea fi posedată fără un preţ şi că vânătorul ar putea deveni vânat. Da, Hunter va afla ce înseamnă să aibă o soţie! în acest timp, tânăra femeie simţi cu toată fiinţa o dorinţă copleşitoare pentru el. Era uimită de felul cum trupul ei răspundea, de parcă toată viaţă l-ar fi aşteptat numai pe acest bărbat. Se agăţă de el cu disperare. Hunter, un bărbat atât de atrăgător şi de viril încât părea venit din alte timpuri, acceptă supunerea ei fără să-şi dea seama că se scufunda încet-încet în nisipurile mişcătoare ale iubirii. Va veni un moment, gândi Stacy, când va fi prins îm mrejele ei şi nu se va mai putea desprinde. Forţat să depăşească o anumită limită, Hunter va deveni victima dorinţei şi a pasiunii în a cărei sclavă a vrut s-o transforme pe ea. - Ah, mică vrăjitoare cu ochi de smarald, îi şopti el, sacadat, cu

VRĂJITOAREA FLORILOR

85

trupul cutremurat de fiori, deşi făcea eforturi să-şi păstreze controlul. Vei înflori numai în braţele mele! Vei avea nevoie numai de mine pentru a atinge culmile plăcerii absolute! -

Da, Hunter, răspunse în timp ce bărbatul încerca să-şi

strecoare genunchiul între coapsele ei. Stacy simţi imediat uimirea şi aroganţa care-1 cuprinse când ea refuză să se supună. - Haide, mică grădină. Dă-mi voie să culeg florile iubirii tale, insistă el fără rezultat. De ce-mi rezişti, mică floare? Ştii că şi tu vrei la fel de mult ca m in e... - Cât de mult îţi doreşti, Hunter? îl întrebă privindu-1 în ochii în care văzu furtuna dorinţei. Stacy îşi ridică uşor mâna şi-i răvăşi şuviţa argintie care-i acoperea fruntea. - Pentru numele lui Dumnezeu! exclamă el uimit. Ce joc faci în seara asta? Brusc pasiunea din ochii întunecaţi se transformă în ceva greu de definit şi Stacy se întrebă ce făcuse. Dar era prea târziu: deja se hotărâse cum va proceda. - Vrei să închei o nouă înţelegere? Asta vrei? Chiar credeai că te voi lăsa s-o faci, că vei putea să mă controlezi în pat? Eşti a mea, Stacy, iar eu iau tot ce e al meu! în pat, nu vor exista înţelegeri! Cu degetele strâns împletite cu ale ei, Hunter se aplecă şi privind-o intens îşi uni buzele cu ale ei într-un sărut fierbinte. Stacy se predă complet. Nici măcar mândria şi ambiţia ei nu se mai revoltară în faţa unui asemenea asalt. Era a lui, trup şi suflet, nu mai era loc pentru jocuri. în acelaşi timp, realiză că Hunter era deplin conştient de capitularea ei totală, dar nu-i mai păsa. Singurul lucru care mai conta acum, era să răspundă pasiunii şi ritmului impus de puternicul bărbat. Spirala dragostei o prinse şi lumea dispăru, rămânând în faţa şi în sufletul ei doar Hunter.

86

JAYNE CASTLE

Mai târziu, Stacy deschise încet ochii, dominată de greutatea trupului care o acoperea. Acoperit de o uşoară transpiraţie, soţul ei îşi lăsase capul pe pernă alături de ea. O privea cu ochii înceţoşaţi, forţând-o să-şi întoarcă privirea spre el. - Pot să spun că ai reuşit să-mi distrugi toate planurile, spuse el gâfâind. - Ce vrei să spui? - Trebuia să-mi dau seama că o mireasă care acceptă să se căsătorească numai din cauza unei înţelegeri şi vine la cununie îmbrăcată în blugi, va găsi o cale să-mi distrugă planurile făcute pentru noaptea nunţii. - Despre ce vorbeşti, Hunter? - Aveam de gând să te seduc şi să te uimesc cu abilităţile mele desăvârşite în arta amorului. Vroiam să-ţi arăt că te poţi abandona cu plăcere în braţele mele şi că ştiu să te satisfac... - Hunter, n-are nicio noimă. Eu n u ... - Ce s-a întâmplat, în schimb? Ai încercat să faci un joc periculos. M-ai întărâtat şi m-ai tachinat până m-ai adus la un pas de nebunie, spuse el răguşit, sprijinindu-se în cot pentru a o vedea mai bine. îşi trecu uşor degetul peste obrazul ei îmbujorat şi continuă: e riscant să te joci cu necuratul, mica mea vrăjitoare. Dar trebuia să-mi dau seama că şi asta face parte din personalitatea ta! Avea dreptate, recunoscu Stacy în sinea ei. A vrut să-l provoace,

VRĂJITOAREA FLORILOR

87

să-l atragă în mrejele ei. Chiar dacă-şi dădea seama sau nu, Hunter îşi dusese răzbunarea la îndeplinire în această seară. Se simţea legată de el într-un fel pe care nu şi-l putea explica. Dar ea reuşise oare să-l subjuge, cum îşi propusese?

Capitolul 6 A doua zi, Stacy se trezi devreme şi vru să se întindă satisfăcută, dar greutatea braţului bărbătesc care-i imobiliza talia o făcu să revină la realitate. într-o clipă, privindu-şi soţul adormit,' îi trecură prin minute toate întâmplările nopţii trecute: ore întregi de pasiune şi de dorinţă. Odată descătuşat, Hunter nu mai putuse să-şi controleze dorinţa. Poate până acum se crezuse dur şi nemilos şi nu observase că în sufletul lui era căldură şi lumină. Poate Hunter Manning deţinea controlul absolut asupra temperamentului său, dar n-avea niciun control când era vorba de pasiune. Luase de la Stacy tot ce i se cuvenise, într-un mod primitiv, fără să dea în schimb absolut nimic. Acum, studia figura întunecatului ei soţ, luminată de razele blânde ale soarelui. Trăsăturile îi era relaxate, iar şuviţa argintie se odihnea între sprâncenele negre, lăsând impresia de asprime chiar şi în timpul somnului. Privirea îi coborî asupra trupului magnific, conturat de cearşaful de mătase, amintindu-i minunile pe care le făcuse noaptea trecută. Chiar şi pasiunea cu care răspunsese ea i se păruse miraculoasă, chiar puţin de speriat. Alternase tachinarea cu supunerea, forţa cu seducţia şi simţise că a căpătat puteri nebănuite.

VRĂJITOAREA FLORILOR

89

Iar Hunter făcuse faţă cu brio schimbărilor ei de ritm. Avea cumva senzaţia că se provocaseră tot timpul unul pe celălalt. - Nu-mi spune că eşti o persoană matinală, mormăi Hunter, când ea se strecură din braţele lui. - Mă tem că da. - Trebuia să mă aştept, de la o persoană care se ocupă de grădinărit, comentă el, privind printre gene trupul gol al femeii. Privirea lui o făcu pe Stacy să roşească şi se grăbi spre dulapul în care fuseseră aşezate lucrurile cu o zi înainte. Găsi halatul fin de mătase, împodobit cum era normal, cu enorme flori roşii pe un fundal negru. - Nu-i nicio problemă, spuse Hunter, privind-o amuzat. Şi eu sunt destul de matinal. De fapt, aici în deşert nu prea mai ai ce face odată ce te invadează soarele. Se ridică din pat şi aruncă de pe el cearşaful, etalându-şi trupul musculos. Stacy trecu pe lângă el cât putu de demn şi se îndreptă spre baie.

- Ce-ai vrea să facem azi, întrebă Hunter, o jumătate de oră mai târziu. Bărbatul scobea iritat în jumătate de grapfrut pe care Stacy i-o pusese în faţă. Nu trebuie să te duci la serviciu, nu? Ar trebui să dăm măcar impresia că ne bucurăm de luna de m iere... - Nu, nu trebuie să mă duc, deşi în mod normal merg în fiecare zi. Sâmbăta, mă ajută însă un student. - Bun, acceptă Hunter, satisfăcut. Atunci, vom petrece ziua împreună. Luna de miere foloseşte cuplurilor pentru a se cunoaşte

90

JAYNE CASTLE

mai bine, nu-i aşa? adăugă surâzând. - S-ar putea să trebuiască să rezolv ceva azi... - Despre ce e vorba? - Ei bine, nu mi-am adus toate plantele. - Am bănuit că le vei muta în pepinieră. - N u ... Hotărâsem să le mut aici după ce m-aş fi asigurat... după ce aflam dacă n o i... spuse ezitant, încercând să-şi dea seama dacă el înţelege la ce se referă. - Nu voiai să-ţi muţi plantele în noua ta locuinţă decât dacă te convingeai că aceasta va fi şi casa ta, nu? întrebă el sarcastic. - Ceva de genul ăsta... - Puteai să mă întrebi, Stacy. Ţi-aş spus că fără nicio îndoială, aceasta este şi casa ta. - De unde să ştiu că lucrurile nu se vor schimba după ce vorbeai cu tata? Dacă te-ar fi sunat înainte de nuntă... - Tot aş fi mers până la capăt! - Chiar dacă ai fi aflat înainte c ă ... nu ţi-ar fi folosit la nimic? - Chiar şi dacă mi-aş fi dat seama că aveai de gând să mă păcăleşti. Hotărâsem deja că am numai de câştigat, aşa că nu m-aş fi răzgândit. - înţeleg, şopti ea, deşi nu era sigură la ce s-a referit. în acest caz, voi avea o mulţime de plante de mutat.

Folosindu-se de camioneta lui Stacy, mutară toate plantele care aşteptaseră provizoriu în pepinieră. Tânăra femeie verifică dacă studentul care o ajuta la sfârşit de săptămână se descurcă, apoi plecă

VRĂJITOAREA FLORILOR

91

acasă împreună cu Hunter. - Casa m ea ... a noastră, se corectă imediat bărbatul, nu este pregătită pentru toate aceste plante, dar voi face în aşa fel ca totul să fie perfect. - Te deranjează? se sperie Stacy. Nu multor persoane le place să fie înconjurate de o pădure luxuriantă. - Deloc. Sunt de acord cu toate, dar cu o condiţie. - Care ar fi aceea? întrebă suspicioasă. - Să nu începi să te răzgândeşti imediat după ce am găsit locul potrivit pentru fiecare şi să mă pui să le mut. N-am de gând să împânzesc toate colţurile casei cu cârlige de care să nu atârne niciun ghiveci pentru că ţie ţi s-ar părea potrivit ca o anume plantă să stea în cine ştie ce colţ. - Nu-ţi face probleme. Iţi promit că totul va fi perfect şi casa ta se va îndrăgosti de florile mele. După câteva ore, Stacy aşeză şi ultima plantă pe un scăunel în faţa unei ferestre care dădea spre curtea interioară. Se dădu câţiva paşi înapoi, o studie şi apoi admise, încântată: - Arată perfect! Va primi toată lumina de care are nevoie, iar copacii de lângă casă îi vor asigura suficientă umbră încât să nu se pălească. - Nu ştiu de ce, dar nu m-aş fi văzut în ipostaza să-mi transform luna de miere în seră. - Cred că florile mele fac multe pentru această locuinţă. Ăăă, ştii, sera ajunge aici lu n i... - Despre ce vorbeşti? Chestia aia enormă pe care o aveai în spatele casei? N-a fost închiriată odată cu casa? - Mă tem că nu. Dar nu trebuie să-ţi faci probleme în legătură cu mutatul. Voi face rost de ajutoare şi de unelte şi totul va fi gata înainte să-ţi dai seama. Văzându-1 încruntat, se grăbi să adauge: ştii,

92

JAYNE CASTLE

nu mi-am imaginat că eşti un meseriaş atât de priceput. Adică, nu pari genul de bărbat care să se preocupe de înfrumuseţarea unei locuinţe... - Dar ce fel de bărbat par, Stacy? zâmbi, lăsând jos ciocanul şi scuturându-şi mâinile de praf. O fixă cu privirea, făcând-o să devină agitată fără motiv. - P ăi... când te-am văzut prima dată în grădina fratelui meu, m-am gândit că ai fi potrivit să joci într-un western. - îmi place să cred că mă vedeai în rolul băiatului bun, chicoti el amuzat. -

Nu chiar... te vedeam mai mult ca banditul care aduce

necazuri şi pune mereu autorităţile pe urmele sale. Băiatul rău, sinceră să fiu ... Hunter se apropie şi-i ridică tandru bărbia, forţând-o să-l privească. - N-am făcut prea multe ca să-ţi schimb impresia asta nu-i aşa? încă mă vezi ca pe un diavol... Asta crezi despre mine, Stacy? în ochii lui se vedea teama şi îngrijorarea şi Stacy înţelese că era important să primească un răspuns la această întrebare. Deschise gura să spună ceva, dar sună telefonul. Momentul de intimitate dispăru şi Hunter îşi retrase mâna. - Răspund eu, se oferi Stacy, grăbindu-se să se îndepărteze de el. Ai mâinile murdare. Bărbatul ridică nepăsător din umeri şi se duse spre bucătărie, să-şi cureţe mâinile. -A lo ? spuse Stacy, întrebându-se dacă ar fi trebuit să se prezinte ca soţia lui Hunter. Mulţi oameni probabil nici nu ştiau că s-au căsătorit. - Stacy! Sunt Leana. Te-am sunat să-ţi urez o lună de miere fericită, spuse cumnata ei, destul de protocolar.

VRĂJITOAREA FLORILOR

93

- Bună, Leana. Nu mă aşteptam să suni. - Ştiu, draga mea. Dar vreau neapărat să fac ceva pentru tine şi Hunter. A refuzat să mă lase pe mine sau pe Eric să vă ajutăm cu ceva la nuntă, apoi aţi plecat atât de repede de la biserică... în fine, continuă ea văzând că Stacy nu spune nimic, mi-ar plăcea să luăm cina împreună săptămâna asta. Hunter e acasă? Mă aştept să fie mai greu de convins. Dă-mi-1 la telefon, draga mea. Stacy ezită o secundă, indispusă de tonul agitat al cumnatei sale. Dar ar putea să-i spună că Hunter nu-i acasă, nu-i aşa? Acoperi receptorul cu mâna şi se întoarse spre bucătărie. Soţul ei stătea în uşă şi-şi ştergea mâinile cu un prosop, privind-o întrebător. - E ... Leana, şopti tânăra femeie. Vrea să-ţi vorbească. E ceva legat de o cină împreună. - Spune-i că sunt ocupat. Dacă tu vrei să mergem, acceptă invitaţia, spuse el şi se întoarse în bucătărie. - Leana, spuse Stacy, încă surprinsă de reacţia soţului ei, Hunter este foarte ocupat acum şi nu poate veni la telefon, dar spune că e încântat de invitaţia voastră.. . ' Dumnezeu ştia că nu avea niciun chef, dar nu ştia ce scuză plauzibilă să găsească pentru a refuza. De fapt, nu voia să rănească sentimentele fratelui ei. - înţeleg, spuse Leana, dezamăgită. Ei bine, în acest caz rămâne pentru luni seară? E bine şi pentru voi? - Da, cred că e în regulă. Vrei să aduc şi eu ceva pentru aperitiv? - Poftim? Oh, te referi la dieta ta ciudată? Nu, nu-ţi face griji. îi voi da Măriei indicaţiile necesare; va găsi ea o soluţie. Probabil vom avea mâncare mexicană. A pomenit o dată că sunt multe preparate mexicane vegetariene, continuă Leana să vorbească fără noimă. Atunci, ne vedem luni pe la şase, încheie brusc conversaţia. Stacy puse receptorul la loc şi se duse în bucătărie, unde-1 găsi

94

JAYNE CASTLE

pe Hunter preocupat de ceea ce se găsea prin frigider. - în afară de rădăcini şi de ierburi, mai e ceva comestibil? o întrebă el. - Cred că îţi pot pregăti ceva de mâncare. Nu cred că sunt genul de femeie care flămânzeşte, răspunse ea, iritată de tonul lui. - Ştii, spuse el absent, urmărind-o cum pregătea brânză peste care puse ingredintele ei speciale, cred că fratele tău ar trebui să ia măsuri şi s-o aducă pe soţia lui cu picioarele pe pământ, altfel va avea necazuri. Stacy continuă să-şi vadă de treabă, dar nu se putea abţine să nu se gândească la cât era de nerăbdătoare Leana să vorbească cu Hunter, întrebându-se dacă încă spera la o aventură cu soţul ei. - Sunt sigură că a vrut să fie d oar... prietenoasă, spuse ea, simţind nevoia să-şi apere cumnata. - E născută pentru flirt, iar Eric ar trebui să facă ceva în privinţa asta, înainte ca situaţia să-i scape de sub control! - Sunt convinsă c ă ... exagerezi... - Pe naiba! - De fapt, tu ştii mai bine, izbucni ea. Nu cu mult timp în urmă, nu dădeai doi bani pe căsnicia fratelui meu. - Lucrurile s-au schimbat. Şi nu te uita aşa la mine, când ai un cuţit în mână! - Hunter, spuse Stacy, uneori reuşeşti să mă scoţi din minţi. - Am observat, spuse bărbatul şi luă platoul cu gustări. Dar am ţinut cont de ceea ce mi-a spus. tatăl tău şi am înţeles că nu sunt singurul. - Tata se referea la trecutul meu, îl lămuri Stacy, şi-l urmă cu o farfurie plină cu fructe feliate. - Trecutul recent, bănuiesc? - Nu! Am reuşit de minune să-mi controlez temperamentul în

VRĂJITOAREA FLORILOR

95

ultimul timp - Până când m-ai întâlnit pe mine? - Nu mai râde! - Stai liniştită, draga mea, temperamentul tău nu mă sperie, o asigură Hunter, servindu-se cu un alt sandviş. Ştiu cum e să fii temperamental. - T u ... începu Stacy, neştiind cum să-l întrebe. Ţi-ai pierdut vreodată cumpătul? Adică, să te enervezi cu adevărat? Ştiu că ne-am ameninţat de câteva ori, dar în cele din urmă păreai să ai un autocontrol perfect, încheie ea, dorindu-şi să fi avut şi ea această abilitate. Credea că învăţase să se controleze, dar în ultimul tim p ... - Contează? Ţi-e teamă că explodez şi dau în tine? - Nu, constată ea, privindu-1 peste masa îngustă. Nu cred că te-ai enerva atât de tare încât să mă loveşti. Dar te văd în stare să mă ameninţi din nou că mă pui pe genunchi şi mă baţi la fund, aşa cum ai făcut în prima seară, chicoti ea. - Eu cred că pot face mai mult decât să te ameninţ, o asigură zâmbind. Dacă situaţia o cere, te asigur că-ţi dau o bătaie de n-o să mai stai în fund o săptămână, continuă el să glumească. - Dar n-o s-o faci numai pentru că te-am mâniat? îl provocă, zâmbind. - Nicidecum. Am s-o fac numai dacă depăşeşti limitele pe care le-am stabilit înainte de căsătorie! Şi am s-o fac aşa cum ar trebui să facă fratele tău cu soţia lui. - Hunter! exclamă Stacy, oripilată, pierindu-i veselia. Crezi că asta e singura soluţie a lui Eric? - Da! Dar n-am chef să vorbesc despre ei acum. Ce-ai vrea să facem după-amiază? Stacy se încruntă: pe de o parte, ar fi vrut să continue discuţia cu el despre căsnicia fratelui ei, iar pe de alta i-ar fi plăcut să facă ceva

JAYNE CASTLE

96

deosebit alături de soţul ei în prima zi a căsniciei lor. învinse perspectiva petrecerii unei după-amieze liniştite, mai ales că era convinsă că vor mai exista confruntări în viitor. - Ai vizitat Tucson de când te-ai mutat aici? Ştiu că au trecut doar două luni de când te-ai întors şi probabil că ai fost foarte ocupat... cu proiectele ş i... planurile tale. Sprâncenele lui se apropiară periculos, de parcă s-ar fi pregătit să-i dea o replică acidă. Dai- nu se întâmplă nimic şi chipul lui se lumină într-un zâmbet. - Te gândeşti să-mi oferi un tur al oraşului? - Ei bine, mă gândeam să facem ceva amuzant. Dar dacă n u . .. - Sună minunat!

Cu un uşor sentiment de ireal, Stacy observă cum căldura dogoritoare se domoleşte când ajunseră la Muzeul Arizona-Sonora Desert. Instituţia adăpostea o largă varietate de animale vii care vieţuiesc în deşert, prezentate în habitatul lor natural. Pume, şerpi, câini de prerie şi o mulţime de alte animale exotice. - Pare mai mult o grădină zoologică decât un muzeu, spuse Stacy, spirijinindu-se de un gard în spatele căruia se aflau feline, întotdeauna am crezut că muzeele adăpostesc liicruri lipsite de viaţă. -

Iar tu iubeşti foarte mult tot ce e viu, observă Hunter

entuziasmul de pe chipul ei. Probabil ar trebui să mă consider norocos că nu ai adus acasă, odată cu mulţimea de plante, şi o colecţie impresionantă de pisici, câini şi hamsteri.

VRĂJITOAREA FLORILOR

97

Stacy începu să râdă. - La un moment dat, mi-a fost greu să aleg între animale şi plante. Dormitorul meu era o combinaţie de grădină zoologică şi seră. în cele din urmă au învins florile şi am reuşit să-mi construiesc o afacere datorită lor, atunci câ n d ... vocea ei se pierdu, amintindu-şi scena care a dus la această situaţie. - Părinţii tăi n-au fost de acord? întrebă Hunter, cuprinzându-i cu tandreţe talia. - Ei aveau... alte planuri pentru mine. - Ce anume? - De exemplu, să urmez şcoala potrivită unde să învăţ să mă port perfect în societate, după ce mama a considerat că eforturile ei n-au dat roade, apoi să fac o căsătorie perfectă cu fiul unui prieten al tatălui meu. Mă tem că am fost o constantă sursă de dezamăgire pentru părinţii mei. -

Dacă te ajută cu ceva, nici eu n-am fost mai ascultător,

recunoscu bărbatul. - Dar ai spus că tatăl tău te pregătea să preiei frâiele afacerii atunci când tata a distrus totul, remarcă uimită Stacy. - E adevărat. Dar eu aveam alte planuri. întotdeauna am avut alte planuri, murmură el, dezamăgit. Şi nu mă interesa prea mult să mă gândesc la viitorul afacerii pe atunci. - T e ... certai cu tatăl tău? îndrăzni să-l întrebe tânăra femeie. -

Tot timpul. Am plecat de acasă când abia împlinisem

şaptesprezece ani. - Eu m-am mutat când aveam optsprezece. Cred că de pe atunci mama şi tata au renunţat să mă mai aducă pe drumul pe care ei îl considerau cel bun. Când am refuzat să mă întâlnesc cu tânărul pe care mi-1 aleseseră, au încetat să se mai preocupe de mine şi m-au lăsat în voia sorţii. Probabil au considerat că făcuseră tot ce ţinuse

JAYNE CASTLE

98

de ei. - Dar se pare că în cazul meu, ca de altfel şi în al tău, aşchia n-a sărit departe de trunchi. Când am aflat ce s-a întâmplat cu afacerea tatălui meu, am lăsat deoparte mândria şi am venit la tatăl tău, implorându-1 să renunţe de ideea de preluare. La rândul tău, când ţi-ai văzut familia ameninţată, ai încheiat un pact cu diavolul! Amuzant e faptul că am senzaţia că niciunul dintre părinţii noştri nu apreciază eforturile noastre, concluzionă cu amărăciune. Dacă mă gândesc mai bine, măcar tatăl meu n-a fost atât de arogant ca al tău. Rămaseră tăcuţi unul lângă celălalt, fără să simtă nevoia să mai spună ceva. între ei se crease o legătură mută, care o uimi pe Stacy. - Să pornim spre vechiul Tucson, propuse ea vesel. Vreau să vezi cum ai fi arătat dacă te-ai fi născut şi ai fi trăit în secolul potrivit. - Acum o sută de ani? - Cel puţin! Turul vechiului oraş îi aruncă în secolul nouăsprezece. Privindu-şi soţul, Stacy decise că se potrivea perfect în atmosfera acelor ani. - Ştiai că aici s-au filmat foarte multe filme western? întrebă ea încântată, în timp ce o mulţime de tineri pe role trecură gălăgioşi pe lângă ei. îl prinse de mână şi-l zori extaziată: grăbeşte-te! Nu vreau să pierdem împuşcăturile! - Eşti o mică sadică, nu-i aşa? întrebă Hunter mărind pasul, dar refuzând să alerge aşa cum şi-ar fi dorit ea. - Nu-i adevărat. îmi place să ştiu cum au trăit strămoşii noştri, răspunse ea. El începu să râdă şi-i permise să-l tragă după ea spre platoul unde doi cowboy din secolul trecut se confruntau în întrecerea violentă specifică acelor ani. Stacy era atât de prinsă de spectacol, încât fără să-şi dea seama, chiui în clipa când băiatul bun învinse.

VRĂJITOAREA FLORILOR

99

Atmosfera plăcută în care petrecuseră ziua continuă şi seara, în faţa unei cine la care serviră un picant curry vegetarian. La vederea farfuriei, Hunter avu un moment de ezitare, care se transformă în încântare după ce gustă din preparatul delicios. Mai târziu, îşi servi soţia cu un păhărel de lichior cu aromă florală şi puse un disc cu muzică de Vivaldi. Se bucurau de atmosfera liniştită, stând îmbrăţişaţi pe canapeaua de piele. -

în seara asta am dispoziţia perfectă pentru a seduce o

vrăjitoare, şopti el, făcând-o pe Stacy se se înfioare de plăcere. O trase mai aproape de el şi-i oferi un alt pahar cu lichior. Degetele li se atinseră şi privindu-1 în ochi, Stacy se simţi inexplicabil de timidă. - îţi place Vivaldi? o întrebă, jucându-se cu buclele ei. - Oh, da. Mă tem însă că în colecţia mea nu vei găsi ceva atât de sofisticat. Nici n-am despachetat combina mea muzicală. Oricum, n-avea rost să aglomerez încăperea, mai ales că ai asemenea aparatură, încheie ea, arătând modernul sistem stereo. - îmi place tehnologia. - Am observat. Vorbesc de la sine toate instalaţiile din casă, maşina ta. Toate sunt de calitate superioară. Ai probabil o eleganţă înnăscută, continuă Stacy să vorbească agitată, deşi nu-şi dădea seama de ce. Pentru numele lui Dumnezeu! Deja împărţise patul cu acest bărbat, de ce era atât de nervoasă? - Până şi soţia pe care mi-am ales-o este de calitate superioară, şopti el luându-i paharul şi punându-1 pe măsuţa din faţa lor.

100

JAYNE CASTLE

Stacy se tulbură, cunoscând deja senzaţiile pe care urma să le trăiască. îşi plecă genele când el se aplecă şi o sărută, aşezând-o blând de-a lungul canapelei. -

Eşti mulţumită de contractul pe care l-ai încheiat, Stacy

Manning? murmură aproape de gura ei, continuând s-o sărute. Tânăra femeie răspunse sărutului pasional, lăsând să se înţeleagă că este mulţumită, deşi o voce interioară îi şoptea că nu va fi până când soţul ei nu va înţelege că nu este deloc normal să te foloseşti de oameni pentru a-ţi atinge scopurile. îl trase mai aproape, în timp ce el îşi strecură degetele în părul ei, răsfirându-i buclele. Săruturile lui continuară pe obraji, pe ochi şi pe lobul urechii şi-şi afundă chipul în marea de foc a părului ei. - Tu eşti pepiniera mea, şopti. Proaspătă, verde şi naturală. Grădina mea personală. în seara asta, când voi încerca să-ţi culeg florile, mă vei necăji din nou? -

Poate, murmură, tremurând când îi simţi pe gât buzele

fierbinţi. Te-ar deranja? se răsfăţă, torcând ca o pisică. - Nicidecum, răspunse el, încântat de jocul erotic. Oricum, finalul va fi cel aşteptat. - Hunter, eşti sigur de asta pentru că te gândeşti la tine sau la mine? - îţi vei pierde cumpătul dacă sunt sincer? tatonă terenul în timp ce-i descheia încet nasturii cămăşii. - Tot ce se poate. Dar din câte am înţeles, nu te deranjează deloc temperamentul m eu ... - Nu mă tem de el, dar acum aş prefera să-l foloseşti în alte scopuri. Cu toate acestea, unui bărbat n-ar trebui să-i fie teamă să vorbească deschis, aşa că-ţi voi spune adevărul, continuă, săruntându-i uşor sânul. Sunt sigur de final, pentru că ştiu că amândoi o dorim. Dulcea ta supunere de azi-noaptemi-a spus tot ce

VRĂJITOAREA FLORILOR

101

trebuia să ştiu despre tine şi despre ce putere ai asupra mea. Mai mult, mi-ai dat clar de înţeles că nu te voi împărţi niciodată cu un alt bărbat. Un bărbat poate deveni foarte posesiv după o noaptea ca aceea. - Posesiv? îl tachină, strecurându-şi degetele sub cămaşa lui, mângâindu-i pieptul puternic. "Dar eu nu vreau să aparţin pur şi simplu cuiva, ca un obiect, vreau să fiu iubită!" gândi Stacy frustrată. Cam primitiv acest gând, spuse însă cu voce tare. - Aşa este, admise el, gemând când Stacy începu să-i desfacă fermoarul pantalonilor. Se pare că ai un adevărat talent de a scoate la iveală latura mea sălbatică. - Prostii... nu spuneai tu că ai un autocontrol perfect? îl tachină, savurând puterea pe care o deţinea în acest moment. Hunter se ridică râzând de pe canapea şi o luă în braţe. - îţi place să te joci cu focul, vrăjitoare mică. îţi arăt imediat care poate fi rezultatul acestei imprudenţe. Stacy îşi ridică privirea şi fu cucerită de pasiunea din ochii lui verzi şi de masculinitatea atitudinii lui. Simţea că, la rândul ei, devenea sălbatică şi dornică să se piardă în senzaţiile plăcute pe care i le oferea. - Hunter, dragul meu Hunter, şopti după ce o aşeză pe pat şi i se alătură, ţintuind-o cu greutatea lui. întotdeauna obţii ce doreşti? - De-a lungul vieţii, mi-am dorit puţine lucruri la fel de mult cum te doresc pe tine, spuse el tandru, şi-i cuprinse buzele într-un sărut pasional. Porniră împreună pe drumul uitării de sine şi al plăcerii. Mult mai târziu, în timp ce stătea epuizată în braţele soţului său, Stacy îşi aminti cuvintele lui şi se întrebă dacă dorise într-adevăr să se răzbune, sau o dorise pe ea.

102

JAYNE CASTLE

Luni după-amiază, Stacy se apucă de treabă, hotărâtă să definitiveze mutarea ei în casa lui Hunter. Dezasamblarea şi reasamblarea serei de orhidee nu era deloc o sarcină uşoară. Tânăra femeie ştia că va fi foarte complicat şi deveni de-a dreptul disperată când avu în faţă manualul de instrucţiuni pe care-1 primise odată cu piesele construcţiei. Cum va putea descurca toate indicaţiile acelea? Ajutată însă de doi dintre tinerii care lucrau cu jumătate de normă la pepinieră, reuşi s-o desfacă bucăţi şi s-o încarce într-un camion. Cele două sute de orhidee fuseseră transportate mai devreme acasă la Hunter. - Am impresia că va fi şi mai greu să reasamblăm bucăţile la loc, remarcă John, studentul cu care lucra la sfârşit de săptămână. Ar fi trebuit să angajezi un matematician, un inginer sau un arhitect care să-i dea de capăt, nu un grup de artişti ca noi. - Cred că cea mai bună abordare, interveni Neal, celălalt ajutor, un tânăr cu părul lung, blond, prins cu o bendiţă de bumbac, ar fi ca noi să încercăm să le punem la loc, în timp ce Stacy ne ghidează cu manualul în faţă. - Mi-a fost teamă că veţi propune asta, spuse femeia, privind încruntată desenele din care nu înţelegea nimic. Asta e, ne vom descurca la faţa locului. Probabil că dacă nu sunt mulţumită de rezultatul final, veţi renunţa să mai lucraţi cu m in e... O oră mai târziu, o voce amuzată întrerupse încordarea cu care Stacy încerca să înţeleagă ceva din manualul de instrucţiuni. Ridicând privirea, îl văzu pe Hunter venind dinspre casă, cu sacoul

VRĂJITOAREA FLORILOR

103

pe o mână şi cu servieta de piele în cealaltă. -

Ce naiba se întâmplă aici? întrebă el, privind la bucăţile

împrăştiate pe gazon, la cei doi tineri transpiraţi şi la soţia iui cocoţată pe o stivă de plăci din lemn. Construiţi vreun bazar? - Oh, Hunter! exclamă Stacy, sărind de pe lemnele pe care stătea şi fugind spre el. îmi pare foarte rău! Speram să termin toată nebunia asta până te întorci de la birou! Acum, cred că nu vom mai termina niciodată. Va trebui probabil să cumpăr o seră nouă! spuse, aruncând dezgustată în iarbă foile care nu-i foloseau la nimic. încântaţi de prezenţa unui alt bărbat, chiar dacă nu purta haine de lucru, ci un costum elegant, Neal şi John îşi părăsiră posturile şi se apropiară, plini de speranţă. - Am şi eu o întrebare, spuse Hunter, privindu-şi soţia care era la un pas să explodeze. Cum ai asamblat-o când ai cumpărat-o? întrebă, studiind toate bucăţile împrăştiate pe gazon. - Mi-au instalat-o angajaţii firmei de la care am cumpărat-o. Dar mi-au spus că este foarte uşor s-o desfaci şi s-o reasamblezi în cazul în care decizi s-o muţi în altă parte. - Probabil ar fi trebuit să notăm locul fiecărei bucăţi atunci când le-am desfăcut, nu-i aşa, domnule Manning? întrebă John. - Hunter, îmi cer scuze, îşi aminti Stacy de bunele maniere. Ei sunt Neal Rhoades şi John Finley. Lucrează cu jumătate de normă la pepinieră şi au fost atât de amabili să mă ajute cu mutatul. - Eu i-am spus că nu trebuia să angajeze studenţi la Arte Plastice, comentă John, în timp ce Hunter lăsă servieta jos. Ce credeţi? Vedeţi vreo rezolvare? Stacy se încruntă văzând că cei doi tineri aşteptau instrucţiuni de Ia bărbatul mai matur. Ce-i făceau să creadă că Hunter ar şti ceva despre ansamblarea unei sere? Dar află răspunsul când Hunter îi dădu sacoul şi se aplecă să adune paginile împrăştiate. Avea un aer

104

JAYNE CASTLE

de competenţă şi autoritate, la care cei doi tineri reacţionară imediat. Cei trei neaveniţi în construcţii aşteptau cu nerăbdare ca Hunter să termine de examinat schiţele. Stacy aproape simţi uşurarea lui Neal şi a lui John în momentul în care Hunter înclină din cap, semn că a înţeles cum puteau rezolva problema. - Bun. Neal, tu ia această placă din plastic, iar tu, John, adu stâlpul ăsta. Nu ăsta, cel de lângă tine, îi instrui Hunter. Cei doi tineri trecură la treabă, nerăbdători să pună în practică instrucţiunile primite. Stacy aştepta cu speranţă, cu haina lui Hunter pe braţ şi cu servieta la picioare. - Stacy, iubito, nu vrei să te duci să ne aduci trei beri reci? sugeră Hunter, după ce-i depuse un sărut scurt pe nas. Tânăra femeie văzu privirile încântate ale celor doi tineri şi se încruntă uşor. - Nu ştiu dacă au vârsta potrivită, şopti. Poate ar trebui să le aduc un suc? - Neal şi cu John fac muncă de bărbaţi şi au dreptul să se bucure de o răsplată pe măsură. Fugi şi adu berile! Odată cu această remarcă, Hunter câştigă respectul şi admiraţia celor doi studenţi, care-1 priveau ca pe un erou. Stacy nu putea şi nici nu voia să se împotrivească, aşa că porni spre casă.

Capitolul 7 Mult mai târziu, în aceeaşi seară, în timp urcau în maşină să meargă spre Eric şi Leana, Stacy îi zâmbi soţului ei. - Ştii, am senzaţia că-mi vei fi de mare folos! Nu pot să-ţi spun cât îţi sunt de recunoscătoare că mi-ai salvat sera! - De ce cred oare că ai fi fost recunoscătoare oricui ar fi făcut-o? Dar nu-i nimic, nu-mi forţez norocul. îmi voi cere răsplata de ia adorabila mea soţie, imediat ce ne întoarcem acasă. - întotdeauna te-ai priceput la asemenea lucruri? îl întrebă, făcând abstracţie de gluma lui. Să lucrezi cu planuri, să descifrezi scheme şi să pui lucrurile la locul lor? insistă, amintindu-şi cât de bine se descurcase cu tot ce ţinuse de aranjarea plantelor ei şi de faptul că locuinţa lui fusese ridicată după planurile pe care le întocmise chiar el. îi plăcea să se înconjoare de tot felul de maşinării, de care se folosea cu îndemânare. - Da. Am fost mereu pasionat de felul în care funcţionează lucrurile şi am căpătat destul de multă experienţă de-a lungul anilor ca să pot descifra în cel mai scurt timp instrucţiunile de asamblare ale unei sere. - Normal. Pentru tine a fost foarte simplu, în timp ce pe mine

106

JAYNE CASTLE

m-au înnebunit toate liniile şi săgeţile acelea. - Pe de altă parte, spuse el tandru, m-aş mira să fiu în stare să fac să crească măcar un fir de iarbă. Tu ai talentul tău, Stacy, care este la fel de uimitor ca al meu. Stacy acceptă cu graţie complimentul la care nu se aştepta, coborând încântată din maşină. Fericirea îi dispăru însă în momentul în care Eric le deschise uşa. Tânăra femeie îşi dădu seama imediat că ceva nu era în ordine. - Bună seara, Hunter, spuse politicos Eric, cu atitudinea unei gazde perfecte când strânse mâna cumnatului său. Mă bucur să te revăd. Intraţi. Leana ne aşteaptă cu băuturile, adăugă după ce-şi îmbrăţişă cu drag sora. Arăţi foarte bine, surioară, îi şopti. Trebuie să recunosc că am avut îndoieli săptămâna trecută, când te-ai căsătorit. Dar acum sunt bine, pentru că arăţi minunat. Uimită că-i părea schimbată fratelui ei, Stacy roşi uşor. - Tu eşti bine, Eric? şopti la rândul ei, în timp ce Hunter trecu pe lângă ei şi merse s-o salute pe Leana. E totul în regulă? insistă, observând că gazda părea mai aranjată decât ar fi fost normal pentru o cină obişnuită şi că-şi îndulcise vocea atunci când i se adresase lui Hunter. - Sunt bine, spuse Eric prea repede, oferindu-i o băutură. - Stacy, draga mea. Sunt onorată că aţi acceptat invitaţia noastră. Vai, ce frumos, te-ai îmbrăcat în rochie special pentru mica mea petrecere... - Ar trebui să fii încântată, spuse Stacy, deranjată de insinuarea cumnatei sale. E una dintre cele trei rochii pe care le am. Hunter privi cu drag rochia neagră ornată cu o orhidee galbenă. - Şi toate trei sunt decorate cu flori, ca de altfel toate articolele ei de îmbrăcăminte, comentă el zâmbind. Dar niciuna dintre ele, gândi Stacy, nu avea croiala îndrăzneaţă,

VRĂJITOAREA FLORILOR

107

de-a dreptul provocatoare a rochiei albastru-saflr pe care o purta cumnata ei în seara aceea. îşi spuse din nou că era prea mult pentru o seară petrecută acasă, în familie, ceea ce era dubios, deoarece Leana era recunoscută pentru arta cu care se îmbrăca potrivit fiecărei ocazii. - De ce v-aţi grăbit aşa cu nunta? începu Leana discuţia, în timp ce-i servea cu aperitive. Trebuie să recunoaşteţi că aţi făcut totul în mare grabă, chicoti de parcă ar fi făcut o glumă. Nici măcar nu mi-aţi spus dacă v-aţi luat liber să plecaţi undeva în luna de miere. Stacy tăcu, preocupată de bagheta de morcov pe care o luase de pe platou. "Lasă-1 pe Hunter să răspundă!" - Nu ne-am hotărât încă. Mă gândeam să plecăm la Acapulco peste două luni, spuse bărbatul, evitând privirea mirată a soţiei sale, - Sună minunat! se entuziasmă Leana, privindu-1 languros. De când Eric a preluat afacerea familiei, n-am mai ieşit din Tucson. Mi-ar plăcea să merg undeva... Eric zâmbi slab, iar Stacy observă că se uitase la Hunter, căutând înţelegerea unui alt bărbat. Spre totala ei uimire, acesta îl susţinu. - Durează ceva timp până când te obişnuieşti cu noua poziţie, Eric. Dacă nu te organizezi de la început, pe viitor îţi va fi din ce în ce mai greu, crede-mă. Pentru o clipă, chipul lui Eric se lumină, după care se aplecă şi sorbi din paharul cu băutură. - Momentan am senzaţia că muncesc douăzei şi patru de ore din douăzeci şi patru, iar problemele curg una după alta. Nu ştiu de ce, dar partea tehnică mi se pare mult mai uşoară. Cu resursele umane am probleme. Cred că, deşi nu m-am gândit până acum la asta, am un stil de abordare diferit de al tatălui meu, adăugă ezitant, privindu-şi sora. - Stacy mi-a spus că acum tu te ocupi de toate aspectele afacerii.

108

JAYNE CASTLE

După părerea mea, n-ai de ce să te chinui să faci lucrurile cum le-ar fi făcut tatăl tău. - Bănuiesc că aşa e. Dar e greu să devii un om de afaceri de succes, cum a fost tata. - înţeleg că te afli într-o situaţia în care instinctul îţi spune să faci într-un fel, dar ai senzaţia că tatăl tău ar fi procedat altfel. - Exact! - Aveţi de gând să discuţi afaceri toată seara? se alintă Leana. - Nu vrei să mergem la bucătărie, să vedem cum se descurcă Maria? propuse Stacy, ridicându-se. Am putea aranja noi tacâmurile şi ard de nerăbdare să-mi povesteşti cum a fost petrecerea pe care ai organizat-o săptămâna trecută. Sper că nu ţi-am făcut probleme cu ţinuta m ea ... înainte ca tânăra femeie să-i răspundă, Stacy o prinse de mână şi o luă spre bucătărie. Eric avea nevoie să se sfătuiască cu cineva şi Hunter părea dispus să-l ajute. Nu înţelegea de ce era atât de generos, dar nu voia să strice nimeni momentul. Nu-i plăcuse tensiunea care se citise pe chipul fratelui ei şi era evident că din partea Leanei nu primea nicio susţinere. - Nu-mi vine să cred, se plânse aceasta imediat ce ieşiră din camera de zi, nu înainte de a-i arunca o privire lui Hunter. Fratele tău nu se poate abţine să nu discute afaceri! Până să preia afacerea, lucrurile stăteau mult mai bine între noi. Mi-ar plăcea... - Ai încercat să stai de vorbă cu el? întrebă Stacy, intrând în spaţioasa bucătărie. Poate dacă... - Senora Manning! exclamă bucătăreasa plinuţă, încinsă cu un şorţ

alb,

apretat.

Senora

Rylan

mi-a

spus

de

căsătoria

dumneavoastră! Sunt atât de fericită! V-am văzut bărbatul... spuse femeia, făcând un gest de apreciere. E un adevărat macho. Prima dată când l-am văzut, mi s-a părut întunecat ca un diablo, dar e

VRĂJITOAREA FLORILOR

109

fermecător şi cred că dumneavoastră îl faceţi fericit. Acum, sunteţi La Senora d e las flores, nu de la florărie! "Doamna florilor", chicoti Stacy în sinea ei, amintindu-şi că şi Hunter îi spusese ceva asemănător. - Mulţumesc, Maria! Am venit să te ajutăm să aranjezi masa. - Si, si. Muchas gracias, senhora! se bucură femeia, arătându-i apoi preparatele: enchilada cu brânză, tostadas şi o mulţime de alte bucate. Fără carne! o asigură pe Stacy. Mi-am amintit de când aţi fost la petrecerea domnului Rylan! - Mulţumesc, Maria! - Cred că ar trebui să pregătim masa, dacă vrem să mai mâncăm în seara asta, spuse Leana, dezgustată de prietenia pe care cumnata ei o arăta unei servitoare. Fără un cuvânt, Stacy o urmă în sufragerie. După un lung moment de tăcere în care aranjară tacâmurile şi farfuriile, Leana întrebă: - Şi, când se va naşte copilul? - Poftim? se miră Stacy. - Haide, Stacy, nu trebuie să te prefaci! E evident! -

Ce? Leana, îmi pare rău că te dezamăgesc, dar nu sunt

însărcinată. - Atunci, de ce s-ar fi căsătorit Hunter cu tine? Stacy simţi că-i ard obrajii de indignare şi că e la un pas să explodeze. Se întrebă ce-ar spune Leana dacă ar afla adevăratul motiv pentru care s-au căsătorit. Era convinsă că nu i-ar fi fost recunoscătoare! Oricum, ea a vrut să-şi protejeze fratele care-şi diviniza soţia egoistă. - Pot să te asigur că n-a făcut-o din acest motiv. - La petrecere, chiar înainte de fulminantul vostru anunţ, mi-a dat de înţeles că n-avea nicio intenţie să se însoare, şopti Leana. Probabil v-aţi văzut de câteva ori şi în seara aceea ai dat buzna peste

110

JAYNE CASTLE

el, anunţându-1 că eşti însărcinată, pentru că ştiu sigur că nu dorea să se căsătorească. Acesta a fost motivul pentru care ai venit să mă ajuţi cu petrecerea, Stacy? Pentru că ştiai că Hunter va fi aici şi voiai să-i dai vestea cea mare? - Dar de ce eşti sigură că Hunter nu voia să se însoare? - Am devenit destul d e ... apropiaţi. Ne înţelegem ... b in e... - Poate dacă ai face efortul să-l înţelegi pe E ric.!. Se opri brusc, satisfăcută de roşeaţa care acoperi obrajii cumnatei sale. Nu reuşi să afle răspunsul acesteia, pentru că intră Maria, care anunţă că cina e gata şi le sfătui să cheme bărbaţii, cărora, de obicei nu le place să aştepte. Stacy se duse spre camera de zi, dar se opri un moment şi ascultă conversaţia dintre Eric şi Hunter. Expresia fratelui ei se schimbase, părând mult mai liniştit decât la sosirea lor. - Ai dreptate. Ştiu că tata l-ar fi concediat fără să-l intereseze ce va face acest om în continuare. Dar nu poţi face asta cuiva care ţi-a fost devotat o viaţă. - Mi se pare foarte bună ideea ta de a schimba responsabilităţile. Cred că Winthrop va arăta ce poate dacă-i dai o şansă. Şi din câte mi-ai spus, mai are multe de demonstrat. Dar trebuie să scape de stresul provocat de funcţia pe care o deţine acum. - Aşa este. îţi mulţumesc că m-ai ascultat. De când am preluat conducerea, am observat că de cele mai multe ori mă simt singur. Trebuie să am mereu grijă să aleg oamenii potriviţi cu care să lucrez şi cărora să le dau funcţii de conducere. în timp, acest lucru poate da naştere la discuţii şi invidii. Ridicându-şi privirea, o zări pe Stacy. - Draga mea soră, trebuie să-ţi spun că sunt foarte încântat că ai decis să te măriţi cu Hunter, în locul proprietarului acela de librărie pe care mi l-ai prezentat în ziua în care am venit să iau flori pentru

VRĂJITOAREA FLORILOR

111

Leana. E bine să mai fie şi altcineva în familie, în afară de tata, care-i atât de priceput în afaceri. Nu că nu mi-ar plăcea să discut afaceri cu el. Dar este foarte rigid în legătură cu anumite lucruri. Pe măsură ce mă maturizez, descopăr că de fapt nu stăm de vorbă, ci îmi dă indicaţii. Cred că tu, Stacy, ai înţeles asta încă din leagăn. Observând reacţia lui Hunter la pomenirea fostului ei iubit, tânăra femeie anunţă că cina este gata.

în drum spre casă, Stacy încercă să privească obiectiv cele întâmplate în această seară. Nu era nicio îndoială că Hunter îl aprecia pe fratele ei şi că ignorase total ocheadele aruncate de Leana toată seara. Se aşteptase să aibă această atitudine, pentru că, atunci când au încheiat "contractul nupţial" şi-a dat cuvântul de onoare că nu va mai încerca să distrugă căsnicia fratelui ei. Dar de ce fusese oare atât de prietenos cu fratele ei? - La ce te gândeşti, Stacy? întrebă Hunter, în timp ce strecura cu dibăcie maşina prin traficul aglomerat. - Mă gândeam la ... seara asta. - Ai fost îngrijorată de comportamentul Leanei? Din câte am observat, pe Eric nu l-a preocupat deloc. - Cumnata mea are impresia că voi doi aţi avut... un fel d e ... înţelegere, înainte să te căsătoreşti cu m in e... - Oh, cred că a avut această impresie. Din păcate, fratele tău nu observă nimic. în fine, lasă asta. De fapt, ce ţi-a spus de te-a întristat? Când ai venit să ne inviţi la masă, aveai o privire ciudată. - Nu era nimic deosebit...

112

JAYNE CASTLE

- Stacy! Tânăra femeie se foi pe scaun. La urma urmei, de ce să nu-i spună? - Stacy a sugerat că singurul motiv pentru care te-ai căsătorit cu mine a fost faptul că aş fi fo st... ăăă... - Că ai fi fost cum? întrebă el blând. - însărcinată, spuse brusc, fără să-şi ia privirea de la drum. în maşină se lăsă o tăcere apăsătoare. - Poate chiar e ş ti... acum ... - Nu! spuse ea şocată, privindu-i profilul. - Nu-ţi plac copii? - N-am nimic împotriva copiilor, se enervă ea din cauza detaşării cu care el aborda acest subiect. Dar n-aş vrea să se nască într-o familie în care părinţii lor sunt legaţi doar de jurământul de răzbunare al tatălui lor. - înţeleg... Dar oricum, se poate întâmpla. Ştii că eu nu m-am protejat, doamnă a florilor. Şi cred că nici tu ... - O femeie ştie să aibă grijă de ea! Cu o mişcare bruscă, Hunter trase de volan, făcu slalom printre maşinile de pe carosabil şi trase pe dreapta, unde opri motorul. - Hunter, ce faci? Bărbatul îşi trecu braţul peste spătarul scaunului ei şi în spaţiul acela strâmt părea mai masiv şi mai ameninţător. Luminiţele de la bord, care se reflectau pe chipul lui, îi dădeau un aer periculos. - Dacă ai de gând să scapi de complicaţiile acestui mariaj cu ajutorul unui avort, poţi să-ţi iei gândul de la acest plan. - Nu te-ar deranja câtuşi de puţin dacă aş rămâne însărcinată, nu-i aşa? întrebă uimită. - Ideea că mi-ai purta copilul nu mă deranjează absolut deloc. Stacy înghiţi cu greu, încercând cu disperare să-şi reţină lacrimile

VRĂJITOAREA FLORILOR

113

de mânie şi de frustrare: îşi aminti că-i spusese că răzbunarea lui va fi subtilă şi de durată. Până acum, nu înţelesese la ce se referise. - Nu-ţi face probleme că aş avorta. Am mers la medic săptămână trecută şi am luat reţetă pentru anticoncepţionale. Măcar să ştie că n-avea de gând să coopereze la planul lui. - De ce nu mi-ai spus? - Nu văd de ce ar fi fost problema ta. - Pentru numele lui Dumnezeu, femeie! Ai reuşi să scoţi din minţi şi cel mai calm bărbat! Cum îndrăzneşti să iei singură o decizie de asemenea importanţă? - Dacă erai atât de preocupat de această problemă, ar fi trebuit s-o stipulezi în "contract". înainte de cununie! strigă furioasă. Trăsăturile lui se încordară o clipă, după care se relaxară, dovedindu-i încă o dată că avea un autocontrol incredibil. Era clar că-i dăduse planurile peste cap şi asta-1 înfuriase, dar părea decis să nu înceapă un scandal. Stacy nu putea să nu se întrebe de ce n-o făcea. - Nu-mi place să iei anticoncepţionale! - Hunter, suntem prea nervoşi ca să discutăm rezonabil în seara asta. Propun s-o lăsăm pe altă dată. Bărbatul răsuci cheia în contact cu un gest care-i dovedea nervozitatea. - Să nu crezi că voi lăsa lucrurile aşa! Le vom lămuri cât de curând! încheie el, înscriindu-se prudent în trafic. Cu un oftat, Stacy se ghemui în scaunul de piele, cu degetele încleştate în poală. Câştigase această bătălie, dar plătise un preţ foarte mare: înţelesese în ce fel decisese soţul ei să-şi ducă la capăt răzbunarea. Acum totul avea sens - felul în care încercase să se împrietenească cu Eric; dorinţa lui de a avea un copil îm preună... Paul J. Rylan putea rămâne indiferent faţă de mariajul lui Hunter

114

JAYNE CASTLE

cu răzvrătita sa fiică, dar nu acelaşi lucru se putea spune despre copilul şi urmaşul lor. Când va afla că Eric se împrietenise cu duşmanul, Paul va fi cu siguranţă furios. Dar faptul că nepotul lui va fi copilul lui Hunter Manning... In acea noapte, când Eric o cuprinse tăcut în braţe, Stacy nu protestă. Nu se putea certa cu el, realiză ea când simţi căldura trupului lui puternic şi se înfioră la mângâierile lui pline de dorinţă. - Eşti încăpăţânată, independentă şi nebună exact aşa cum susţine tatăl tău, îi şopti, răvăşindu-i tandru pletele arămii. Dar eşti soţia mea şi am să-ţi arăt ce implică asta, chiar dacă va fi ultimul lucru pe care-1 voi face în viaţa mea! Stacy ridică privirea şi-i întâlni ochii verzi, plini de promisiuni. "Dumnezeule, cum ar fi acest bărbat dacă şi-ar canaliza toată energia în iubirea unei femei şi nu în posedarea ei?" La fel de repede cum apăruse, gândul dispăru din mintea ei, alungat de mângâierile seducătoare ale soţului ei. în scurt timp se predă senzaţiilor copleşitoare, prinsă din nou în vârtejul emoţiilor.

Apelul primit a doua zi dimineaţă de la Gary Bowen o luă pe Stacy prin surprindere. Tânăra femeie era convinsă că fostul ei iubit n-o va mai căuta. Julia răspunse şi-i întinse receptorul, privind-o curios. Plecă însă imediat, să servească un client. - Stacy? Vocea lui Gary suna neaşteptat de familiar. Un bărbat ca Hunter reuşea să facă în aşa fel încât toţi ceilalţi bărbaţi să pară nişte îngeri. Te-am sunat să-ţi urez toate cele bune. Am auzit că te-ai

VRĂJITOAREA FLORILOR

115

căsătorit. - Da. A fost o ceremonie restrânsă. E drăguţ din partea ta că m-ai sunat să mă feliciţi. - Suntem prieteni Stacy, îi amintise cu o urmă de reproş. Sincer să fiu, am sperat că prietenia noastră se va transforma în ceva mai mult, dar bănuiesc că a fost vina mea că m-am mişcat prea încet. în fine, am vrut să ştii că mă bucur sincer pentru tine. Dacă este ceea ce ţi-ai dorit, bineînţeles... - Fireşte că asta mi-am dorit, spuse ea repede. Nu voia să lase loc de speculaţii în legătură cu mariajul ei, aşa cum făcuse Leana. Din ce alt motiv aş fi făcut-o? - îmi cer scuze, dar totul s-a întâmplat cu viteza luminii, îi explică Gary. M-am temut că nu te-ai gândit foarte bine la implicaţii şi că te-ai grăbit... - Am luat în calcul absolut tot, îl asigură Stacy, şi sunt ch iar... mulţumită d e ... mariajul meu, spuse repede, fiind la un pas să spună că e mulţumită de rezultatul înţelegerii. - îmi accepţi felicitările, deşi m-am purtat îngrozitor la ultimul nostru prânz? Stacy se abţinu să-i spună că reacţia lui a fost calmă în comparaţie cu izbucnirile lui Hunter. Gary avusese dreptate şi la urma urmei, erau prieteni. - Gary, nu fi ridicol! - Dar îmi permiţi să mă revanşez? Mi-ar părea rău să stricăm prietenia din cauza comportamentului meu. îmi place să am cu cine discuta despre dificultăţile conducerii unei afaceri, glumi bărbatul. Dă-mi voie să te invit azi la prânz. Câteva clipe, se gândi că în aceeaşi situaţie erau şi fratele ei, şi Hunter, care simţeau nevoia să se sfătuiască cu cineva în privinţa afacerilor şi asta o convinse să accepte invitaţia. Mai mult, nu voia ca

116

JAYNE CASTLE

din cauza noului ei statut, să renunţe la vechile prietenii. Cu toate acestea, se auzi spunând: -

Gary, îmi pare sincer rău, dar sunt foarte ocupată în

după-amiaza asta, se scuză, dezamăgită de laşitatea ei. Simţea însă că în acest moment, nu era bine să rişte. îşi aminti cum o privise soţul azi-dimineaţă, când se pregătise să plece la pepinieră. Nu era sigură ce însemnase privirea aceea, dar era mai bine să fie precaută. Dacă Hunter ar afla că a luat prânzul cu Gary, această întâmplare s-ar putea transforma în ceva neplăcut. - Atunci o lăsăm pe altă dată? insistă Gary, plin de speranţă. -V o m vedea, ezită Stacy. Era hotărâtă să nu facă nicio greaşeală, mai ales că Hunter îşi ţinuse cuvântul în legătură cu Leana. în acest caz, era corect din partea ei să-l evite pe Gary. Din păcate, am foarte mult lucruri de rezolvat zilele astea, încercă să încheie discuţia. - înţeleg. Ei bine, îţi doresc încă o dată, toate cele bune, Stacy. Dacă vreodată ai nevoie de ceva sau de cineva care să te asculte, aminteşte-ţi de mine, bine? - Mulţumesc, şopti ea, emoţionată de gestul lui. Abia închise şi telefonul sună din nou. De această dată, la celălalt capăt al firului era o voce feminină. - Stacy, am auzit vestea cea mare. Hai să luăm prânzul împreună, să-mi povesteşti tot! Nu-mi vine să cred că te-ai măritat, dar sunt foarte fericită pentru tine. Trebuie să ne vedem, să-mi dai toate detaliile. Poţi să ne întâlnim azi? Fac cinste! turui femeia. - Mulţumesc, Caria. Mi-ar face mare plăcere. Era exact ce avea nevoie, îşi spuse, după ce termină convorbirea. O prietenă care se bucura cu adevărat de vestea căsătoriei ei!

VRĂJITOAREA FLORILOR

117

Două ore mai târziu, Stacy îşi luă poşeta şi cheile camionetei şi se adresă Juliei: - Azi iau prânzul în oraş. Mă întorc în jurul orei unu şi jumătate. Te descurci? - Bineînţeles, stai liniştită, spuse aceasta, dar o privi într-un fel ciudat, pe care Stacy nu încercă să-l descifreze. - Dacă ai nevoie de mine, mă găseşti la restaurantul Nature Hut. Prânzul cu Caria fu un balsam pentru nervii întinşi ai lui Stacy, care se relaxă în faţa salatei preparate cu măiestrie de bucătarul restaurantului în care se serveau doar produse vegetariene. Atmosfera era plăcută şi tânăra femeie reuşi chiar să râdă şi să vorbească despre prietenii lor comuni. - Stacy, am o întrebare, spuse Caria după ce terminară masa. Ai nevoie de ceva anume? Urăsc să dau banii pe cadouri de nuntă care vor zace apoi ani la rând pe un raft prăfuit, continuă amuzată. - Dacă am nevoie? întrebă Stacy, vizualizând imediat casa soţului ei. Nu; ştii şi tu cum e când se căsătoresc doi oameni. Sfârşesc prin a primi de câte două ori acelaşi obiect. Chiar nu mă pot gândi la nimic, acum. - Atunci, trebuie să mă gândesc la ceva ieşit din comun. - Dacă ţii nepărat... -D a ! - în cazul acesta, aş avea nevoie de un furtun nou pentru seră. - Un furtun?! Dumnezeule! Numai tu poţi veni cu asemenea idei. Bine, dacă asta doreşti, asta vei primi! Draga mea, îmi dau seama că tu eşti patroană, dar şeful meu aşteaptă să mă întorc repede. îmi pare sincer rău să pun capăt întâlnirii noastre, dar s-a făcut târziu. - înţeleg, zâmbi Stacy. Nu pot să-ţi spun cât de bine m-am simţit. Mulţumesc încă o dată!

118

JAYNE CASTLE

- A fost plăcerea mea şi aminteşte-ţi, fac cinste! Caria se opri să achite nota de plată, iar Stacy se îndreptă spre ieşire. împinse uşa şi ieşi în canicula specifică Tucsonului. Dură o clipă să se adapteze temperaturii după răcoarea oferită de aparatul de aer condiţionat din restaurant. Se opri în capătul scărilor, căutându-şi cheile maşinii şi aşteptând-o pe Caria să-şi ia la revedere. Ridică însă instinctiv privirea când auzi un zgomot cunoscut şi rămase mută de uimire: maşina lui Hunter tocmai intra în parcare! Ce naiba căuta aici, când biroul lui era în celălalt capăt al oraşului? N-ar fi venit să ia prânzul la acest restautant, care servea numai preparate vegetariene! - Hunter! exclamă cu un zâmbet slab. Nu-mi spune că ai devenit dependent de mâncarea sănătoasă! încercarea ei de a destinde atmosfera nu avu niciun efect, pentru că trăsăturile chipului soţului ei rămaseră împietrite. Era furios, realiză Stacy când după ce coborî, bărbatul trânti cu putere portiera şi apoi se îndreptă spre ea. -

Unde e? întrebă din mers. E încă înăuntru? Nu-i nicio

problemă. Mă pot descurca şi acolo cu el! După ce termin cu Bowen, va veni rândul tău! Să nu crezi că nu vei plăti pentru această prostie! Era la doi paşi de ea, iar Stacy se simţi ameninţată şi se retrase spre intrare. Dar el se mişcă mai repede, urcând treptele două câte două şi ajungând lângă ea, îi prinse braţul ca într-o menghină. Şocată, Stacy scăpă cheile maşinii din mână şi-şi privi neajutorată soţul: niciodată nu semănase mai bine cu diavolul! - Hunter! Te rog! Ascultă-mă! Nu m-am întâlnit cu Gary! Realizând că fusese la un pas să ia prânzul cu fostul ei iubit, tânăra femeie se felicită pentru instinctul ei bun şi-i mulţumi lui Dumnezeu că nu Gary era cel care achita acum nota de plată. în

VRĂJITOAREA FLORILOR

119

acest moment, nu trebuia decât să-l calmeze pe Hunter şi să-i explice totul. Dar bărbatul nu-i dădea nicio şansă. - La naiba, nu te-ai întâlnit cu el! explodă, privind-o furios. Julia mi-a spus că te-a sunat şi că imediat după aceea ai plecat să te întâlneşti cu el! De parcă n-ar fi fost de-ajuns, mai ai şi tupeul să mă minţi, Stacy Manning! - J u lia ţi-a sp u s... Abia acum înţelegea Stacy. Julia răspunsese la telefon când a sunat Gary, dar nu ştia de celălalt apel la care răspunsese Stacy. Tot ce ştia angajata ei, era că vorbise cu Gary şi apoi o anunţase că iese să ia prânzul. Nu-i de mirare că tânăra crezuse că se întâlneşte cu fostul iubit. - Da, Julia mi-a spus când te-am sunat să te invit la masă, fără să ştiu că tu deja aveai alte planuri! Tremurând din toate încheieturile, Stacy înţelese că descoperise accidental că soţul ei era la un pas să-şi piardă controlul. Dacă nu reuşea să-l lămurească imediat, se va găsi într-o situaţie mai mult decât neplăcută. Linia gurii lui Hunter, ochii înceţoşaţi de gelozie şi felul cum degetele lui îi intrau în carne îi transmiseră fiori de teamă. Era convinsă că de data asta, era în stare s-o bată şi se chinui să găsească o cale de a-i explica înainte de a face o scenă în faţa restaurantului. - Hunter, Gary nu e înăuntru! Vrei să încetezi cu strigătele şi să mă laşi să-ţi explic? îl rugă. - Am crezut că până acum ţi-ai dat seama că nu e bine să te joci cu necuratul, spuse el printre dinţi. Dar îţi place să duci lucrurile la extrem. Şi acum, dacă tot te ambiţionezi s-o faci, vei afla care sunt consecinţele. Dar mai întâi, am să mă ocup de amorezul tă u ... - Nu face asta! - Dacă aş fi în locul tău, nu m-aş mai obosi să-l apăr! spuse, trăgând-o mai aproape de el. Vei avea nevoie de toată energia ca să

120

JAYNE CASTLE

te aperi pe tine! încheie, fulgerând-o cu privirea.

-

- Stacy? se auzi o voce îngrijorată. Ce se întâmplă? Ai nevoie de ajutor? Să chem pe cineva? - Da, şopti Stacy, în timp ce Hunter se întoarse să vadă cu cine vorbeşte. - Vezi-ţi de treabă, oricine ai fi! E soţia mea şi ne rezolvăm singuri problemele! adăugă, fără să slăbească strânsoarea. - Soţia ta? întrebă Caria cu o urmă de amuzament. Stacy, acesta este bărbatul despre care mi-ai povestit la masă? - El e, spuse Stacy, înţelegând că în situaţia de faţă, prietena ei era cea mai potrivită să lămurească lucrurile. El e cel despre care ţi-am spus că nu-şi pierde niciodată cumpătul şi că are un autocontrol perfect! De fapt, nu-i spusese şi asta, dar era o oportunitate de care se putea folosi. - Stacy, spune-i cunoştinţei tale să-şi vadă de treabă! o avertiză Hunter. - De ce aş face asta? Tocmai mi-a plătit prânzul: a fost cadoul de nuntă! - Ce vrea să însemne asta? - Exact ce a spus, îl lămuri Caria, continuând să se amuze. Am sunat-o mai devreme pe Stacy, s-o invit să luăm prânzul împreună. Auzisem că s-a căsătorit de curând şi eram curioasă să aflu detaliile. E ceva rău în asta? Am mai auzit de bărbaţi geloşi, dar credeam că se întâmplă când la mijloc este un alt bărbat... - Crede că tu eşti celălalt bărbat. - Terminaţi! strigă Hunter. Unde-i Bowen? le întrebă pe cele două femei, care ridicară din umeri. Stacy simţi însă în vocea lui o uşoară nesiguranţă. în scurt timp, lucrurile se vor lămuri, dar îşi jură că-1 va face să plătească pentru

VRĂJITOAREA FLORILOR

121

această scenă. - Gary Bowen? întrebă uimită Caria. Nu l-am mai văzut de când a venit cu Stacy la ultima mea petrecere, acum două săptămâni. Ai crezut că s-a întâlnit cu Gary? Interesant... Ce reacţie... Bietul Gary ar fi fost îngrozit de o asemenea purtare. Nu e genul de bărbat care să se întâlnească pe ascuns cu cineva, încheie Caria, aproape chicotind. Stacy aştepta amărâtă deznodământul, fiind convinsă că nu va dura mult până când toate cunoştinţele ei vor afla despre această întâmplare. - Vrei să spui că soţia mea s-a întâlnit cu tine, nu cu Bowen? se răsti Hunter. - Mă tem că da. Priveşte. Acesta este bonul pentru prânzul a două persoane şi sunt convinsă că orice chelneriţă ne poate identifica. - Mai vrei şi alte dovezi? întrebă sfidător Stacy prinzând curaj. - Se pare că Julia a făcut o greşeală... - Se pare că tu ai făcut o greşeală, îl corectă soţia lui. Una a naibii de mare! adăugă cu răceală, uşurată că trecuse foarte aproape de scandal şi că-1 evitase numai pentru că refuzase invitaţia lui Gary. Asta nu-i micşora însă furia. Hunter îşi eliberă soţia, clătinând din cap. - îmi cer scuze că ai asistat la aşa ceva, domnişoară... - Caria Fowler. Şi nu e nevoie să te scuzi, adăugă vesel. Mi s-a părut fascinant. - Da, şi mie, spuse Stacy, frecându-şi braţul îndurerat. Nu pot să-ţi spun cât de incitant este să fii făcută de râs în felul ăsta. Mai ales la câteva zile de la cununie, şuieră spre soţul ei Observă cu surpriză şi cu încântare că Hunter Manning era jenat. Se aştepta la orice de la el, numai la jenă nu.

122

JAYNE CASTLE

- Ei bine, cred că ar fi mai bine să plec, altfel nu mai ajung la birou în după-amiaza asta, spuse Caria. La revedere Stacy şi nu te teme, nu voi uita de furtunul pe care ţi l-am promis. Te voi suna imediat cum îl achiziţionez, ambalat în hârtie argintie şi legat cu o fundă mare, glumi femeia şi se întoarse spre Hunter. Mă bucur că te-am cunoscut domnule Manning. Am auzit de la Stacy numai lucruri frumoase despre dumneata, încheie, lăsându-i singuri. - îmi imaginez care va fi azi subiectul preferat în biroul Cariei. - Stacy, iubito, începu precaut Hunter, nu ştiu ce să spun. Când am auzit că te-ai întâlnit cu Gary Bowen, am văzut negru înaintea ochilor şi n-am mai putut gândi limpede. - Ce-ar fi să începi prin a-ţi cere scuze? sugeră ea cu amărăciune, aplecându-se să-şi ridice cheile, ferindu-se asemenea atingerea lui. - îmi pare rău, şopti el, răsuflând uşurat. Doamne, cât sunt de recunoscător! adăugă imediat. Stacy, eram în stare să comit o crimă dacă l-aş fi găsit aici! Mi-a fost atât de teamă că încerca să te facă să te întorci la el! - Erai gata să-l ucizi pe Gary? întrebă siderată tânăra femeie. - Nu chiar... M-aş fi mulţumit să-l bat zdravăn... - După care ar fi fost rândul meu, explodă Stacy. Hunter vru să spună ceva, dar se răzgândi. - Hai acasă, Stacy. Puterm discuta acolo şi vreau să-ţi arăt... - Cât tupeu ai! strigă Stacy, depărtându-se de el. Crezi că voi uita totul dacă mă târăşti acasă şi mă duci în pat? Specific bărbătesc! Ei bine, am veşti pentru tine, Hunter! N-am niciun chef să fac dragoste cu tine. Dimpotrivă, aş putea spune. Dacă vrei să-ţi iei liber restul după-amiezii, eşti invitatul meu. - Stacy, eşti supărată... încercă el s-o împace. - Sunt al naibii de supărată şi am de gând să rămân aşa mult timp. Cel puţin până când se vor stinge bârfele legate de acest

VRĂJITOAREA FLORILOR

123

incident, îi promise ea, în timp ce razele soarelui care-i băteau din spate îi luminau părul arămiu, făcând-o să arate ca o furie. Te răzbuni de minune, Hunter Manning. îţi pot garanta că niciun Rylan n-a fost mai umilit decât am fost eu astăzi! Se întoarse şi plecă înainte ca el să poată spune ceva; deschise uşa camionetei şi urcă. Nu-i lăsă nicio şansă s-o oprească. Cu ochii plini de lacrimi de frustrare, vârî cheia în contact, o răsuci nervoasă şi demară în trombă. Păstrându-şi aerul arogant, bărbatul rămase în mijlocul parcării.

Capitolul 8 Primul lucru pe care-1 observă Stacy după-amiază când se întoarse acasă, fu o elegantă maşină sport, parcată lângă uşa de la intrare. Asta-i mai trebuia, gândi necăjită şi încercă să facă loc camionetei. N-avea niciun chef de musafiri şi la norocul pe care-1 avea, era convinsă că maşina aparţinea vreunui important partener de afaceri al soţului ei. Coborî şi observă că maşina era nou-nouţă, având încă numerele de înmatriculare de probă. Ei bine, va face tot posibilul să fie cât mai politicoasă cu musafirul nepoftit.

Intră pregătită în hol, dar în casă era linişte totală. - Hunter, anunţă încet, pentru a nu întrerupe vreo discuţie de afaceri. Am ajuns acasă! Din bucătărie se auzi un clinchet şi în clipa următoare apăru Hunter. Ţinea în mâini două pahare şi o privea intens. Stacy ar fi dat orice să ştie ce-i trece prin minte în acest moment. - Ai venit. Mai eşti supărată? - Dacă aş fi în locul tău, n-aş deschide subiectul! A cui e maşina verde din faţă? - E frumoasă, nu? o întrebă şi ochii lui străluciră în timp ce sorbi din băutură.

VRĂJITOAREA FLORILOR

125

- Bineînţeles, dar a cui este? - A ta! spuse el indiferent. - A mea? şopti, uimită. - Cadou de nuntă. Şi după cum se pare, şi modul meu de a-mi cere scuze. - O maşină! Mi-ai cumpărat o maşină? - Camioneta e perfectă pentru treabă, dar m-am gând că în alte ocazii... îi explică, întinzându-i un pahar cu vin. Poftim! Vino să ne uităm la ea. Stacy ezită o clipă, încercând să-şi ascundă entuziasmul. După scena de la prânz, era dezamăgită că nu-i putea arunca în faţă cadoul. Neajutorată, îl urmă afară. - E superbă nu-i aşa? întrebă Hunter. Priveşte-i bordul. Şi încă n-ai văzut ce e sub capotă! Tânăra femeie, care nu fusese niciodată pasionată de ceea ce s-ar putea afla sub capota unei maşini, încercă să zâmbească, urcându-se la volan. -

Hunter, am senzaţia că eşti ca unul dintre acei taţi care

cumpără jucării copilului de doi ani, ca să se joace tot el cu ele. îşi muşcă limba. Ce-i venise să vorbească despre copii? Dar răul era făcut: Hunter îşi luă privirea de la elegantul autovehicul. - Da, ai dreptate. Cred că aş fi genul acesta de părinte. - Maşina... e ... superbă. Dar e o problemă. Nu ştiu să mă folosesc de schimbătorul de viteze. - Poftim? - îmi pare rău, dar întotdeauna am condus maşini cu transmisie automată. Chiar şi cam ioneta... Sunt mai puţin complicate. P oate... ar trebui... s-o ţii pentru tin e ... - în niciun caz. Am cumpărat-o pentru tine! Nu-ţi face probleme; te voi învăţa s-o conduci!

126

JAYNE CASTLE

- Nici moartă! - Nu-ţi place maşina? - E superbă, dar voi ruga pe altcineva să mă înveţe. Poate pe Neal sau pe Jo h n ... - Stacy, eu te voi învăţa! E cadoul meu! - Nu vreau. Parcă văd că o să începi să ţipi la mine şi să mă faci să mă simt prost. Nicio şansă. Nu-mi pot imagina ceva mai înspăimântător decât să-mi dai tu lecţii de şofat! D ecât... p oate... scena din faţa restaurantului... - Ai de gând să deschizi acest subiect, după ce ţi-arn dăruit o maşină de vis? - Crezi că această maşină mă va face să uit cum te-ai purtat cu mine? întrebă, privindu-1 cu răceală. Despre asta e vorba? Crezi că poţi şterge umilinţa cu un cadou scump? Nu ştia ce o găsise. Se temea probabil că va fi mereu ţinta răzbunării lui. Nu voise să aducă vorba despre întâmplarea de la prânz, dar era singurul lucru pe care-1 putea folosi împotriva lui. - Stacy, n-am chef de scandal, o avertiză el, exagerat de calm. Mi-am cerut scuze pentru reacţia mea. Ţi-am spus că am aflat de la Julia că te-a sunat Gary B ow en... se întrerupse, urmărind reacţia soţiei sale. Te-a sunat, nu-i aşa? - Ei bine, da, dar i-am refuzat invitaţia. Ai văzut cu ochii tăi! -

Dar ai luat-o în considerare, nu? De aceea erai atât de

înspăimântată când m-ai văzut! Nu din cauză că ai fi fost vinovată de ceva, ci pentru că ai fost la un pas să accepţi! - Hunter, n-are niciun sens ceea ce spui. - Bucură-te că ai fost destul de inspirată să-l refuzi. Pentru că altfel, ai fi avut de ce să te temi! - Nu mă ameninţa, Hunter! Am tot dreptul să mă întâlnesc cu prietenii.

VRĂJITOAREA FLORILOR

127

- Nu fi ridicolă! Acum, vino să vezi ce motor are. - Hunter! strigă ea, frustrată de indiferenţa cu care soţul ei trata subiectul. Nu-ţi permit să-mi dictezi cu cine mă văd! Asta n-a făcut parte din înţelegere! Bărbatul îşi ridică privirea de sub capotă, iar Stacy ştiu că depăşise măsura. N-ar fi trebuit să-l provoace. Dar nu mai putea da înapoi. Sau putea?... La naiba cu temperamentul ei vulcanic! - Eşti soţia mea! Asta implică mai mult decât orice altă înţelegere şi-ţi stabileşte îndatoririle. Când ai de gând să renunţi la încăpăţânare şi la obsesia asta pentru independenţă, roşcato? - Doar nu te aştepţi să mă rup de toate cunoştinţele. Vreau să rămân cu câţiva prieteni pe care să mă pot sprijini atunci când vei decide că te-ai răzbunat destul! - Dar nu vorbim despre orice fel de prieteni, nu-i aşa? E vorba despre fostul tău iubit şi eşti cel puţin nebună dacă ai impresia că voi fi de acord să continui relaţia cu el. In fine, ce-ar fi să termini cu provocările şi să-mi arăţi cât eşti de recunoscătoare pentru cadoul pe care ţi l-am făcut? - Tu crezi că-mi poţi cumpăra loialitatea? strigă ea, simţindu-se din ce în ce mai nervoasă. Avusese o după-amiază stresantă şi din cauza poveştilor pe care era convinsă că le-a spus Caria la birou, şi pentru că Hunter nu părea deloc să regrete ce făcuse. Crezi că darurile scumpe vor compensa faptul că-mi distrugi viaţa? - Ştiu şi eu că nu cadourile te vor face să-mi fii credincioasă, spuse Hunter, iritat. Lăsă jos capota şi-şi privi soţia, care se foia, nervoasă. Aşa că va trebui să rezolv altfel această problemă. Stacy fu cuprinsă de panică şi răsucindu-se pe călcâie, vru să fugă spre singurul loc care-i oferea protecţie: sera. Sigur avea de gând s-o pună la punct, se gândi neajutorată, alergând pe aleea scurtă. De ce naiba îl provoca mereu? Pentru că era mândră şi pentru că n-avea

128

JAYNE CASTIE

de gând să-i permită s-o terorizeze. Prinzând uşa opacă din plastic, Stacy trase cu putere şi se strecură la adăpost, observând cu coada ochiului că Hunter o urmăreşte, dar nu aleargă. Asta o sperie şi mai rău, pentru că în atitudinea lui era ceva ameninţător. Se simţea vânată. Tânăra femeie trânti uşa în urma ei, dorindu-şi s-o fi putut bloca, şi se strecură printre superbele plante exotice. Ajunse însă imediat în capătul serei, printre orhideele sălbatice. Hunter deschise calm uşa, intră şi scrută încăperea cu privirea, în căutarea soţiei sale. - Amuzant. Te-ai camuflat perfect. Cu mulţimea de flori de pe cămaşă şi cu părul roşu, semeni perfect cu una din iubitele tale orhidee. Plină de culoare, temperamentală şi tânjind după cineva care să te protejeze, ca să nu te transformi într-o floare sălbatică. - Hunter, nu mă atinge! strigă Stacy, ridicând mâinile ca un scut. - Oh, stai liniştită, murmură. Vreau să-ţi demonstrez că n-am nevoie de cadouri pentru a câştiga loialitatea soţiei mele. Ochii verzi, înceţoşaţi, o priveau fix şi colţul gurii i se ridică de satisfacţie. - Dacă ai impresia că poţi să mă baţi şi să scapi nepedepsit.. . - La asta te aştepţi? Să dau în tine? Nu mă cunoşti prea bine, vrăjitoare mică. Dar am de gând să remediez asta... Cu o mişcare bruscă, făcu un pas mare, apropiindu-se de ea. - Hunter! ţipă Stacy, plecând brusc capul, încât părul lung şi bogat îi acoperi umerii şi chipul ca o cortină. Disperată, strânse pumnul să-l lovească. Bărbatul o surprinse când, fără avertisment, îi trase o palmă peste fund. -A u ! - Va trebui să mă ierţi pentru asta, se scuză, ridicând-o şi aruncând-o pe umăr. E ceva în sera asta care scoate tot ce mai

VRĂJITOAREA FLORILOR

129

sălbatic în mine, adăugă el, pornind spre ieşire. - Lasă-mă jos în clipa asta! înţelegând că va fi purtată ca un trofeu, Stacy strânse din dinţi, umilită. Nu-i rămânea decât să se bucure că nu aveau vecini care să vadă penibila scenă. - Hunter, îţi jur că n-am să te iert niciodată pentru ce ai de gând să faci! spuse tânăra femeie când ieşiră din seră. - Nu face asemenea promisiuni, iubito, o sfătui el, ducând-o în dormitor. în clipa următoare o trânti pe pat, unde rămase nemişcată. - Ticălos arogant... începu ea furioasă, dându-şi părul pe spate cu un gest violent. Mişcările lui îi dădură de înţeles ce avea să urmeze. Să nu îndrăzneşti să te dezbraci! - Am auzit că e mai uşor aşa, o ironiză, desfăcându-şi cureaua. - Hunter! Nici măcar n-am luat cina! încercă să câştige timp, ca un copil. Dacă ai impresia că voi fi de acord să fac dragoste cu tine după cum te-ai purtat astăzi.... - Anumite lucruri sunt mai importante decât cin a ... o informă el scoţându-şi cămaşa. - Nu accept să fiu tratată astfel! spuse Stacy, retrăgându-se spre capătul opus al patului. Hunter fu însă mai rapid şi aruncându-se pe pat, o prinse şi o trase spre el. Tânăra femeie se zvârcoli frenetic, în timp ce el o imobiliză fără probleme. în câteva secunde se afla ţintuită sub greutatea trupului lui masiv. - Ce crezi că demonstrezi cu asta? reuşi să spună. - Am de gând să-ţi arăt că ştiu cum să-mi asigur loialitatea ta, şopti el şi începu să smulgă hainele de pe ea. Şi apoi, te voi face să-mi arăţi cât de încântată ai fost de cadoul meu de nuntă. - Naiba să te ia! N-am de gând să mă las manipulată! ţipă Stacy,

130

JAYNE CASTLE

încercând cu disperare să se elibereze. Deşi Hunter nu părea că face vreun efort deosebit, Stacy nu reuşi să se mişte nici măcar un centimetru. încheieturile mâinilor erau prinse într-o strânsoare de fier de mâna lui, picioarele i le încolăcise, în timp ce cu cealaltă mână continua să tragă hainele de pe ea. în momentul următor, era goală, simţind căldura trupului bărbătesc. începu să tremure, dar se ambiţionă să nu răspundă, deşi ştia că va fi din ce în ce mai greu. Vedea în ochii lui hotărârea de a o transforma din nou într-o femeie învinsă de pasiune. Dar n-avea de gând să cedeze. Nu şi de data asta! Stacy închise ochii, încercând parcă să se detaşeze de această realitate, rămânând cu trupul înţepenit. Dar seducătorul asalt, nu fu agresiv, aşa cum se aştepta. Abia dacă simţea tandrele săruturi cu care el îi acoperea sânii. Stacy rămase nemişcată, cu ochii închişi. - E o plăcere să te ţin în braţe, dulcea mea vrăjitoare, şopti Hunter, abia atingându-i buzele. Caldă, moale, dar îndeajuns de puternică să stârneşti un bărbat. Cu vârful degetelor, trecu uşor peste sânul ei înfiorat, aşteptând un răspuns. Stacy îşi impuse să rămână rigidă, întrebându-se ce va urma. - H unter... gemu. Nu vreau să faci asta! Nu de data asta! spuse, ascunzându-şi chipul în pernă. - Linişteşte-te, floare mică. Mi te poţi dărui; voi şti să am grijă de tine. Te doresc, iu bito... Asta nu înseamnă nimic pentru tine? Am nevoie de tine aşa cum au florile ta le... -

N-ai nevoie de mine, Hunter, protestă Stacy, implorând,

conştientă că trupul o trădează. Buzele lui trasau linii fierbinţii peste umerii tinerii femei, coborând uşor spre pântec. Dacă ar fi fost brutal, Stacy era convinsă

VRĂJITOAREA FLORILOR

131

că ar fi rezistat, dar mişcările şi atingerile lui tandre îi topeau şi ultimul strop de voinţă. - Am nevoie de tine, doamnă a florilor, o asigură el blând. Eşti atât de sensibilă la nevoile iubitelor tale orhidee, de ce nu poţi fi şi cu mine la fel? De ce nu stingi focul care mă mistuie? Trupul lui o presa, facând-o să-i conştientizeze dorinţa. Confuză, întoarse capul şi-şi ascunse chipul la umărul lui, căutând protecţie, în loc să continue s-o tortureze cu mângâierile care-i ardeau trupul, Hunter îşi strecură degetele în părul ei de foc. - Dacă îţi eliberez mâinile mă vei mângâia cu pasiune? şopti. Tânjesc să-ţi simt palmele pe piele. Dă-mi măcar atât şi promit să nu fac nimic din ceea ce nu-ţi doreşti. La auzul vocii lui, Stacy se simţi străbătută de fiori. Cum putea rezista unei asemenea tandreţe? Nu-i răspunse, dar probabil trupul ei o trădă, pentru că-i eliberă încet mâinile. în loc să profite de asta pentru a se elibera, tânăra femeie îi cuprinse umerii. Se gândi cu tristeţe că mişcarea aceasta însemna înfrângerea ei. Cu toate acestea, în acest moment nu mai părea atât de important. îl trase mai aproape, tânjind să-l simtă, să-l atingă, să-şi astâmpere foamea. îşi înfipse unghiile în muşchii puternici de pe pieptul lui, arcuindu-şi trupul de dorinţă. Buzele ei se apropiară şi depuseră pe gâtul bărbatului săruturi care-1 făcură să geamă. - Te dorec atât de m u lt... şopti Hunter. Dar nu vreau să te forţez să faci ceva ce nu doreşti... - Iubeşte-mă, H unter... te d oresc... - Vrei diavolul din soţul tău, micuţo? - Nu! protestă ea. Te vreau pe tine, bărbatul meu! Ochii ei sclipiră ca smaraldele ca şi cum voia să-l vrăjească, să alunge diavolul din bărbatul iubit. - Dacă te-ai convins că nu sunt un demon, eşti de acord să avem

132

JAYNE CASTLE

un copil împreună? întrebă el cu duioşie. O fetiţă cu păr de foc şi ochi verzi, strălucitori, căreia să-i dăruiesc tot ce e mai frumos pe lumea asta... Stacy îl privi printre gene, simţindu-se mai neajutorată ca niciodată. îi ceruse să ia cea mai importantă decizie din viaţa ei şi asta când era mai vulnerabilă. în mintea ei reveniră cuvintele tatălui ei: "Niciodată nu va iubi o Rylan..

în clipa următoare, Stacy ştiu

că înainte să-i răspundă, va trebui să mai încheie un pact cu diavolul. - Ai putea... Se opri, umezindu-şi buzele. Ai putea iubi o fetiţă cu părul de foc chiar dacă prin venele ei curge şi sângele neamului Rylan? - Mi-aş adora fiica, răspunse el cu o pasiune care o convinse pe Stacy de sinceritatea lui. Spunea adevărul! Câştigase! Asigurase viitorul copilului ei. Sufletul i se umplu de linişte şi ridicând mâna, îi mângâie obrazul aspru. Cred că ai primit răspunsul pe care-1 aşteptai, spuse bărbatul, impresionat de gestul ei. Buzele lor se uniră într-un sărut fierbinte. - Te rog, H unter... te ro g ... - Mă doreşti atât de mult, încât să mă ierţi pentru ce am făcut azi? - Oh, da, Hunter. Te iert! -

Dar cadoul?... o tachină, deşi tânăra femeie tremura de

nerăbdare în braţele lui. - Darul tău e m inunat... îl ad or... Dar acum ... iubeşte-mă... Cei doi deveniră un singur trup, fericiţi într-o lume a lor unde nu mai exista decât dragoste şi pasiune.

VRĂJITOAREA FLORILOR

133

Mult mai târziu, Stacy se trezi şi privi ceasul. Era miezul nopţii, ora cinei trecuse de mult. Dar nu-i părea rău. Era un preţ prea mic pentru bucuria pe care o simţise în braţele soţului său. Poate n-o iubea, dar va adora copilul pe care-1 vor avea şi asta le-ar putea întări legătura... - Ar mai fi ceva... mormări Hunter, cu nasul în pernă. -C e ? - Dacă te prind vreodată cu vreun fost iu bit... chiar că-ţi dau o mamă de bătaie! - în cazul acesta, va trebui să mă asigur că cel care îmi va da lecţii de şofat n-a fost iubitul meu, nu-i aşa? spuse Stacy, în timp ce se îndrepta spre baie.

Capitolul 9 - Mi-am adus aminte, spuse Hunter în timp ce ungea cu unt un biscuit din cei pe care Stacy abia-i scosese din cuptor. Diseară suntem invitaţi la familia Adams, adăugă el, mestecând cu plăcere. - Familia Adams? Nici măcar nu ştiu cine sunt. Nu crezi că era bine să-mi fi spus mai din timp? - îmi pare rău, iubito. Invitaţia datează de ceva timp. De fapt, e dinainte de a ne căsători, dar cu toată agitaţia din ultimul timp, mi-a ieşit complet din minte. Nu trebuie să stăm mult şi cred că te va ajuta faptul că Eric şi cu Leana vor fi şi ei acolo, aşa încât nu vei fi printre străini. - 0 cină de afaceri? - Cam aşa ceva. Nu trebuie decât să ai o ţinută potrivită... - Cum ar fi blugii? întrebă suav, deşi nu era deloc încântată de perspectiva de a purta o rochie de seară. - Sunt convins că vei găsi ceva potrivit evenimentului, zâmbi el şi ocolind masa, veni şi o sărută cu drag pe frunte. Ne vedem după-amiază, o anunţă, luându-şi servieta. - Laşule! strigă în urma lui, în timp ce bărbatul ieşea râzând. Un lung moment, Stacy privi în urma lui. Aruncă bomba şi apoi

VRĂJITOAREA FLORILOR

135

pleacă! Supărarea îi trecu însă repede şi când termină de făcut ordine în bucătărie, un zâmbet slab îi lumina faţa. îndreptându-se spre camionetă, se opri să admire luxoasa maşină verde care aştepta răbdătoare pe alee, spunându-şi că va găsi ţinuta potrivită pentru petrecere: ceva ce-1 va face pe soţul ei să se gândească de două ori înainte s-o mai pună într-o asemenea situaţie.

Rochia pe care o cumpără după-amiază din magazinul unei prietene era la fel de verde şi de sexy ca maşina pe care o primise cadou. Croiala simplă îi îmbrăca trupul într-un mod seducător, iar bordura cu flori exotice îi mângâia gleznele. - Rhea, nu ţi se pare prea sofisticată pentru mine? întrebă Stacy privindu-se în oglindă. - E perfectă! o asigură femeia. Numai pe un trup suplu ca al tău poate să aibă un asemenea efect, iar florile parcă au fost puse pentru tine. Poate mi se pare aşa şi pentru că de-a lungul timpului, ţi-am vândut numai cămăşi înflorate. - E totuşi o schim bare... Parcă nu mai sunt e u ... - Bineînţeles că eşti tu! Atâta doar că scoate în evidenţă o altă faţetă a personalităţii tale. Aş putea să-ţi fac o sugestie în ceea ce priveşte coafura?

M*

136

JAYNE CASTLE

în aceeaşi seară, îmbrăcată cu superba rochie verde şi purtând sandale cu tocuri înalte, Stacy îşi aştepta soţul să vină de la birou. Se oprise de mai multe ori în faţa oglinzii de deasupra şemineului, pentru a cerceta dacă totul e în regulă. Cu degete tremurânde, aşeza când şi când orhideea pe care o prinsese lângă cocul lejer pe care-1 strânsese deasupra cefei. La propunerea prietenei sale Rhea, renunţase să-şi ridice părul în creştet, fiind de acord că pieptănătura aceasta avea ceva elegant şi feminin. Acum, cu chipul liber, ochii verzi păreau mai mari şi mai strălucitori. Stacy era conştientă că nu era o frumuseţe răpitoare, dar cu siguranţă atrăgea privirile. La asta se gândea încântată când auzi zgomotul maşinii, semn că Hunter ajunsese acasă. Ceva se schimbase şi avu confirmarea în momentul când soţul ei intră şi rămase uimit, privind-o. - Dumnezeule! exclamă el, în timp ce tânăra femeie îi aştepta reacţia. Mă aşteptam la ceva mai mult decât obişnuiţii blugi, dar asta... - Nu-ţi place? întrebă ea cu teamă. - Arăţi foarte exotic, o asigură. Nu sunt sigur dacă doresc să ies cu tine îmbrăcată astfel. N-am chef să stau să îndepărtez toţi bărbaţii care vor roi în jurul tău, descoperindu-şi brusc pasiunea pentru orhidee. Stacy se relaxă şi zâmbi timid. - într-un sfert de oră sunt gata şi eu, promise el, îndreptându-se spre dormitor, nu înainte s-o sărute. Luăm maşina, ta, îi spuse din mers. Vreau să mă asigur că totul e în regulă. - Te joci cu jucăriile mele, Hunter? îl tachină ea. -

Nu-mi spune că eşti genul egoist, care nu-şi dă jucările

celorlalţi copii, strigă din dormitor. Peste exact paisprezece minute, Hunter apăru elegant, într-un

VRĂJITOAREA FLORILOR

137

costum închis la culoare. Părul negru, luminat de şuviţa argintie, era pieptănat cu grijă spre spate şi chipul îi era luminat de albul strălucitor al cămăşii. In timp ce o conducea spre maşină, Stacy recunoscu cât de atrăgător şi de masculin era soţul ei. -A cum , fii atentă, spuse el, după ce se aşezară şi introduse cheia în contact. Poţi să consideri asta prima ta lecţie, spuse el zâmbind, schimbând viteza. - Poţi să spui ce vrei, n-am de gând să învăţ de la tine cum se conduce o asemenea maşină, chicoti ea, bine dispusă. Drumul a fost perfect şi când ajunseră în faţa frumoasei locuinţe a familiei Adams, Hunter nu mai contenea cu laudele la adresa maşinii. Stacy coborî şi se îndreptă, puţin tensionată, spre intrare.

Petrecerea începu neaşteptat de bine. Sosirea proaspetei şi necunoscutei soţii a lui Hunter stârni o uşoară agitaţie, iar Stacy ar fi putut să jure că atitudinea soţului ei trăda mândrie când o prezentă musafirilor. Incet-încet, tânăra femeie se relaxă şi, după sosirea lui Eric şi a Leanei, fu convinsă că totul va fi şi mai uşor. Dar nu s-a întâmplat aşa. Imediat cum îi văzu pe fratele şi pe cumnata ei, Stacy înţelese că cei doi se certaseră din nou. Sau cel puţin Leana era cea care făcuse scandal, în timp Eric încercase s-o calmeze. Tânăra femeie se gândi cu amărăciune că deşi încheiase un pact cu diavolul, nu reuşise să salveze căsnicia fratelui ei, ceea ce era o lovitură pentru ea. - Vino să stăm aici, iubito, o invită Hunter, după ce se salutară cu Eric şi cu Leana. Dă-mi voie să-ţi iau şalul, să-l dau cuiva să-l pună

138

JAYNE CASTLE

în cuier. S-a făcut cald aici. Luă zâmbind materialul mătăsos, încântat de obedienţa soţiei sale, nereuşind însă să-şi ia ochii de la silueta ei, scoasă în evidenţă de materialul fluid al rochiei. Zâmbetul îi dispăru însă repede. - Dumnezeule! Cum îndrăzneşti să apari în public îmbrăcată în felul acesta? şopti el. - Până acum câteva momente îţi plăcea, îi aminti ea chicotind, deşi gândurile erau la fratele ei. - Nu-i de mirare că strângeai şalul ăsta în jurul umerilor. Cred că ar fi mai bine să nu-1 dai, continuă el, văzându-i-superbii umeri dezgoliţi. Ce-i cu tine, Stacy? întrebă el, când văzu că soţia lui părea distrasă. - Oh, Hunter! E vorba despre Eric şi Leana. De fiecare dată când îi văd, am senzaţia că lucrurile stau din ce în ce mai rău între ei. Bărbatul aruncă o privire spre cuplul în cauză exact în momentul în care Leana ridică privirea. îi zâmbi insinuant, gest care o făcu pe Stacy să se enerveze. - Mai bine te-ai ocupa doar de căsnicia ta, iubito, îi şopti Hunter, sesizându-i încruntarea. Lasă-i pe Eric şi pe Leana să-şi rezolve singuri problemele. - Nu ştiu ce să spun, Hunter. - Ei bine, eu ştiu că n-am de gând să te las să aduci între noi, în seara asta, necazurile altora. Mai bine vino şi arată-mi care dintre preparatele de pe masa asta sunt comestibile. Petrecură câteva minute plăcute, în care Hunter ridică în slăvi în faţă oricui era dispus să-l asculte, beneficiile unui regim vegetarian. Stacy îşi dădea seama că o tachina fără răutate. - Dar cu ce te hrăneşti în mod normal? o întrebă curioasă o femeie între două vârste pe Stacy. - Cu rădăcini şi verdeţuri, răspunse Hunter.

VRĂJITOAREA FLORILOR

139

- Vorbesc serios, zâmbi femeia. încântată, Stacy începu să vorbească despre decizia ei de a renunţa la carne. - Dar îţi acoperi necesarul de proteine? întrebă doamna, în timp ce li se alăturau alţi musafiri. - Bineînţeles, râse] Stacy. E un mit că e obligatoriu să mănânci carne pentru asta, se /ansă tânăra femeie în subiectul ei preferat şi dură un timp până când observă că Hunter nu mai era lângă ea. De fapt, realiză doar atunci când îşi ridică privirea să răspundă cuiva. în entuziasmul ei, uitase şalul pe masă şi atrăgea ca un magnet privirea unui bărbat cu părul nisipiu. Interesul lui pentru hrana vegetală nu-1 împiedica însă să-i admire linia decolteului şi gâtul delicat. - Ochii tăi se potrivesc perfect cu culoarea rochiei, observă el pe un ton scăzut. Un efect extraordinar, continuă, privind-o într-un fel care-o derută pe tânăra femeie. - Mulţumesc, răspunse automat. - Sunt Anthony Hogan, se prezentă. Abia am sosit. Nu cunosc decât câteva persoane din cele prezente aici şi am senzaţia că şi pentru tine e la fel. - Nu chiar. Fratele şi cumnata mea sunt aici. Ca şi soţul meu, punctă Stacy, zâmbind. Sunt Stacy Manning, spuse ea, amuzându-se cât de uşor i-a fost să-şi spună numele la numai câteva zile de la căsătorie. -

Te-am auzit vorbind despre o dietă minune. Am fost

întotdeauna

interesat

de

mâncarea

sănătoasă,

spuse

el,

admirându-i orhideea din păr. - Adevărat? Ştii, eu îmi produc singură mare parte din hrană, se înflăcăra Stacy. Mai mult ca un hobby, dar se potriveşte foarte bine cu afacerea mea.

140

JAYNE CASTLE

- Care este aceea? întrebă politicos Anthony, în timp ce-i luă paharul gol din mână şi-l umplu din sticla aflată alături. - Am o pepinieră. - Ce plăcut. Credeam că femeile din clasa ta socială nu consideră potrivit pentru ele decât cel mult să conducă un butic cu produse de lux. - Ce vrei să spui cu femeile din clasa mea? - In general, soţiile afaceriştilor de succes nu muncesc. Rar am cunoscut vreuna care să aibă o slujbă adevărată. - Dar dumneata cu ce te ocupi, domnule Hogan? întrebă Stacy, considerând că bărbatul încercase să-i facă un compliment admirându-i ocupaţia. - Spune-mi Anthony, te rog. Şi eu muncesc. Cbmpania la care lucrez m-a detaşat de curând aici, din California. - Şi de când eşti interesat de orhidee? - Probabil de vreo zece minute, se auzi o voce familiară în spatele lor. - Hunter! Mă întrebam unde ai dispărut. - A trebuit să rezolv o mică problemă, răspunse el privindu-1 pe Anthony Hogan. Stacy făcu imediat prezentările, neştiind la ce să se aştepte de la temperamentalul ei soţ. Cei doi bărbaţi îşi strânseră mâinile, privindu-se în ochi. Nu după mult timp, Anthony îi părăsi, amestecându-se în mulţime. - La naiba, Hunter! Cred că l-ai speriat! spuse Stacy, puţin iritată. - Poate ar trebui să mă port în aşa fel încât să te sperii şi pe tine, spuse bărbatul, observând şalul care acum i se sprijinea lejer de încheietură. Parcă ţi-am spus să porţi şalul pe umeri. - Tu ai vrut să port ceva potrivit pentru o petrecere... - Data viitoare, merg cu tine la cumpărături! Să mergem, draga mea, ne-am făcut datoria. Ia-ţi la revedere!

VRĂJITOAREA FLORILOR

141

- Plecăm atât de repede? - Ţi-am spus că trebuie doar să ne facem apariţia. Consider că sunt încă în luna de miere şi am lucruri mai bune de făcut în timpul meu liber. - Oh! spuse Stacy privind oaspeţii. Unde or fi Leana şi cu Eric? Vreau să-mi iau la revedere de la ei. - Au plecat deja. - Poftim? Nu i-am văzut plecând. - Au ieşit pe uşa din spate. Bănuiesc că au vrut să evite o scenă. - Hunter, ai făcut ceva? Cum adică au plecat? Leana adoră petrecerile şi nu cred că a fost de acord să stea atât de puţin. Nu-mi închipui că a vrut să ajungă acasă atât de devreme. - Sunt convins că n-a vrut. De aceea, Eric a decis să iasă pe uşa din spate. - Hunter! spuse ea, exasperată. Ce se întâmplă? - Fratele tău e un bărbat inteligent. I-am dat câteva sfaturi, pe care, dacă le va aplica atunci când va fi cazul, nu vei mai avea de ce să-ţi faci probleme pentru căsnicia lu i... - Ce sfaturi i-ai dat? Ce cazuri să se ivească? Hunter, dacă nu-mi spui ce-ai făcu t... Oh, nu! Doar nu i-ai spus lui Eric s-o lovească pe Leana, nu? - Vino, hai să mergem acasă şi-ţi povestesc toate detaliile.

Un sfert de oră mai târziu, Hunter parca superba maşină pe aleea din faţa casei lor. - Acum spune-mi exact ce s-a întâmplat, îi ceru Stacy.

142

JAYNE CASTLE

- Ei bine, pe scurt, i-am spus lui Eric că soţia lui e predispusă să flirteze cu alţi bărbaţi şi asta numai din vina lui, începu calm Hunter. - Vina lui? - Exact. L-am făcut să înţeleagă că o femeie tânără, frumoasă şi plină de viaţă ca Leana trebuie ţinută din scurt şi că nu-şi ajută cu nimic căsnicia dacă o scapă din mână. - Dumnezeule! - Apoi, i-am dovedit cât este Leana de vulnerabilă, atrăgând-o în cursă. - Hunter, cum ai putut? - Sincer, a fost simplu. Am invitat-o pe terasă şi am întrebat-o care mai este viaţa ei. N-a avut nevoie de alte încurajări. A început să se plângă că Eric n-o înţelege prin comparaţie cu mine. Când s-a aruncat, cu ochii plini de lacrimi, în braţele mele, Eric a ieşit din umbră. - Ce şiretlic murdar! Biata Leana! - Cu puţin noroc, biata Leana va primi ceea ce merită. Să-şi vadă soţia aruncându-se în braţele altui bărbat, a fost prea mult chiar şi pentru Eric. - Eric te va urî pentru asta! - N-o va face. A trecut prin iad, în ultimul timp. Ştiu, pentru că am vorbit de câteva ori cu el. în seara asta, când şi-a dat seama că-şi poate controla atât soţia, cât şi afacerile, părea dintr-o dată mulţumit. - Şi ţi-a fost recunoscător pentru că l-ai învăţat că poate face lucrurile altfel decât le face tata şi să aibă totuşi rezultate foarte bune, înţelese Stacy. Dar ce se va întâmpla dacă Leana îi va spune că la un moment dat ai încurajat-o să aveţi o aventură? - Am profitat de scurta întâlnire de pe terasă şi i-am spus Leanei că a înţeles greşit intenţiile mele şi că-mi pare rău pentru ea, dar are

VRĂJITOAREA FLORILOR

143

un soţ care o iubeşte foarte mult şi că eu nu sunt cel mai potrivit confident. Eric a auzit, aşa că nu mai contează ce i-ar spune ea. Mai ales că în timpul discuţiilor noastre l-am S cu t să înţeleagă clar că singura femeie care mă interesează este soţia mea. - Şi te-a crezut? întrebă Stacy fără să-l privească. - Bineînţeles. în afară de asta, m-aş mira ca Leana să deschidă subiectul legat de mine. Dacă ar face-o, s-ar incrimina singură. - Am văzut că ai sărutat-o în seara aceea, în grădină... - Te referi la pupicul pe nas? Mă crezi sau nu, a fost prima dată în viaţa mea când am făcut un asemenea gest pe care cu greu îl poţi considera ca sărut. - Deci, ai aranjat lucrurile în aşa fel încât toată vina să cadă doar asupra Leanei.., - Şi a lui Eric. - T otu şi... Leana va fi cea care va avea de suferit. - Nu e singura. - Ce vrei să spui? - Nu contează, mormăi bărbatul. Dar dacă te ajută cu ceva, faptul că i-am spus lui Eric s-o plesnească dacă e nevoie a fost doar o parte a sfaturilor mele. I-am spus că după ce termină, s-o ia în braţe şi s-o ducă în pat. - Şi fratele meu are de gând să urmeze preţiosul tău sfat? întrebă Stacy, gândindu-se cât de proşti pot fi bărbaţii. - La fel cum ar fi făcut dacă-1 primea de la fratele său mai mare şi mai experimentat. Are încredere în mine. - De ce, Hunter? întrebă femeia după un moment de tăcere. - De ce are încredere în mine? - Nu. De ce încerci, chiar şi în felul tău unic, să salvezi căsnicia fratelui meu? Stacy coborî din maşină fără să-l privească, aşteptând un răspuns.

144

JAYNE CASTLE

Oricât de nebuneşte i s-ar fi părut cu câteva zile în urmă, acum era convinsă că Hunter încerca să-l ajute pe Eric, şi era curioasă să afle de ce. Ii trecu prin minte că un cumnat recunoscător ar fi fost o armă redutabilă împotriva lui Paul J. Rylan. - îmi place fratele tău. Hai să încheiem discuţia asta.

*!’ $ $

în lumina celor petrecute cu o seră înainte, era de înţeles de ce Stacy se grăbi să ia receptorul după ce Julia îi spuse că o caută fratele ei. O sunase oare să-i spună că şi-a distrus căsnicia? - Bună, Stacy, începu el vesel, lucru care o uimi peste măsură. Te-am sunat să-ţi dau o veste. - Ce s-a întâmplat? - Am primit telefon de la tata. Se întorc mâine în Tucson. Am vorbit puţin şi cu mama, care voia să afle totul despre Hunter, râse Eric. Aşa că i-am făcut portretul complet şi a devenit admiratoarea lui. - Cum e posibil? Nici măcar nu-1 cunoaşte. Sau mama ei îşi amintise de tânărul de douăzeci de ani care o implorase să-i salveze familia? -A h , nu-ţi dai seama? Hunter reprezintă tot ce a visat să fie soţul fiicei ei. E plin de succes, bine poziţionat în societate şi te-a făcut să porţi rochii. I-am povestit despre chestia aia verde cu care erai îmbrăcată aseară. Abia aşteaptă să te vadă îmbrăcată cu ea. Ea nu a reuşit să te convingă să te aranjezi pentru o petrecere, aşa că-şi închipuie că Hunter deţine puteri supranaturale. - Singurul lucru pe care l-a făcut a fost să-mi ceară să port ceva

VRĂJITOAREA FLORILOR

145

potrivit... Eu am făcut restul! - Pentru că n-ai vrut să-l faci să se simtă prost? - Eric! - E în regulă, surioară. Toţi facem lucruri ciudate pentru cei pe care-i iubim. Apropo, spune-i soţului tău că a avut perfectă dreptate. - în legătură cu ce? - Ştie el. Poţi să adaugi că pentru prima dată după câteva săptămâni, sunt un bărbat căsătorit cu adevărat fericit.

Mai târziu, în aceeaşi seară, Hunter o privi cu atenţie pe Stacy, care venea din bucătărie cu o două farfurii cu legume gratinate cu brânză. - S-a întâmplat ceva? întrebă, ajutând-o cu farfuriile. - Mama şi cu tata se întorc mâine. -A cesta e motivul pentru care te învârti agitată prin casă de când ai venit de la serviciu? - Cât de curând, vor vrea să te cunoască, Hunter. Ştiu sigur că aşa vor face. -Ş i? - S-au întors mai devreme decât planificaseră, îi explică ea. Cine ştie ce va face tata, spuse ea îngrijorată. - Orice s-ar întâmpla între mine şi tatăl tău, sunt sigur că ne vom purta ca nişte gentlemeni. Nu trebuie să fii atât de îngrijorată. Stacy trase aer în piept, dorind să amâne cât poate de mult momentul întâlnirii. Dar de ce dorea asta? Venirea tatălui ei însemna că va avea un posibil aliat. Paul J. Rylan era singurul bărbat din

146

JAYNE CASTLE

familie îndeajuns de viclean şi de inteligent ca să găsească o soluţie pentru această situaţie. Hunter citi probabil ceva pe chipul ei, pentru că privirea i se întunecă. - Sper că nu vei uita cărei familii aparţii acum! îi atrase el atenţia. Indiferent cum vor decurge lucrurile între mine şi tatăl tău, rămâi soţia mea, Stacy! - Iar tu vei ţine cont de termenii înţelegerii pe care am făcut-o? Că mariajul cu tine a completat răzbunarea ta? - întotdeauna îmi respect promisiunile. Acum că eşti o Manning, o să înveţi să faci şi tu acelaşi lucru.

Capitolul 10 Confruntarea urma să aibă loc într-o atmosferă relaxată, din punctul de vedere al lui Stacy. Locul şi ora întâlnirii fură stabilite în dimineaţa următoare, când Leana o sună şi o invită pe ea şi pe soţul ei la petrecerea oferită în onoarea întoarcerii socrilor ei. - Vor fi numai câţiva prieteni apropiaţi şi familia, bineînţeles. Mi-ar plăcea să porţi ceva la fel de fermecător ca rochia aceea verde. Mama ta ar fi încântată să te vadă atât de sofisticată, chicoti Leana. Va fi ocazia perfectă să faci cunoştinţă părinţilor tăi cu proaspătul tău soţ. E bine la şapte? Cu cât se termina mai repede, cu atât mai bine, gândi Stacy. - Vom fi acolo, Leana. în clipa următoare ridică din nou receptorul şi-l sună pe Hunter, să-i spună noutăţile. Bărbatul o ascultă fără s-o întrerupă, aşa că Stacy nu-şi dădu seama ce părere avea despre această întâlnire. - Tot mai eşti îngrijorată? o întrebă în cele din urmă. - Urăsc scenele. - Eu n-am nicio intenţie să provoc una şi am senzaţia că nici tatăl tău n-o va face. Cel puţin nu în faţa familiei, adăugă. Ai de gând să te îmbraci cu obişnuiţii blugi?

148

JAYNE CASTLE

- Te-ar deranja dacă aş face-o? - Da! Sincer să fiu, de data asta ra-ar deranja. în plus, şi tu te-ai simţi mai bine dacă ai fi în rând cu restul musafirilor. - Contează cum mă voi simţi? spuse ea, imaginându-şi că Hunter nu voia decât să se laude în faţa tatălui ei cum o transformase într-o Manning. - Da, contează. Stacy, poate de data asta găseşti ceva mai puţin decoltat.

%

îiî î !*

Rochia pe care o cumpără, tot cu ajutorul prietenei sale, era exact ce şi-ar fi dorit Hunter. Din mătase neagră, avea o croială ce o făcea să pară de-a dreptul austeră. Din fericire, orhideea superbă de pe umăr îi dădea un aer elegant şi feminin. Floarea fusese pictată manual, iar rochia costase o avere. în seara aceea, Stacy fu foarte mulţumită de investiţia pe care o făcuse. Ţinuta potrivită şi atmosfera relaxată puteau face minuni pentru dispoziţia unei femei. Şi deşi nu era conştientă, eleganta rochie neagră atrase privirile tuturor. Tot ce o interesa, era că se simţea puternică la braţul lui Hunter, când îşi făcu aparţia Miriam Rylan. - Stacy, draga mea! Arăţi fabulos! Mă bucur mult să te revăd! spuse femeia elegantă, îmbrăţişându-şi de complezenţă fiica. Atenţia ei era atrasă de ginere. A trebuit să mă întorc acasă, să-ţi cunosc bărbatul. Bănuiesc că tu eşti Hunter, i se adresă zâmbind, cel care mi-a salvat fiica de la căsătoria cu anostul proprietar de librărie, chicoti, strângându-i mâna şi se întinse să-l sărute pe obraz.

VRĂJITOAREA FLORILOR

149

Spre surprinderea lui Stacy, bărbatul îi răspunse la fel. Frumoşii ochi ai lui Miriam se luminară de încântare. - într-adevăr, eu sunt Hunter. Mă tem că librarul n-a opus prea multă rezistenţă. - Vino să-l cunoşti pe Paul... începu ea, fiind întreruptă de o voce baritonală. - Bună seara, Manning, spuse calm Paul J. Rylan, în timp ce scrutătorii ochi albaştri o priviră mai întâi pe fiică, apoi pe ginere. Interesant să ne întâlnim aşa, după atâţia ani. - Dragul meu, îl cunoşti pe Hunter? exclamă uimită Miriam, privindu-şi soţul încă atrăgător. Avea părul castaniu-închis şi ochii de un albastru superb, dar ieşea în evidenţă datorită liniei arogante a maxilarului şi a bărbiei puternice. -

Ne-am întâlnit acum câţiva ani, spuse el soţiei, fără s-o

privească. - Cu ce ocazie? - Era ceva legat de afaceri, o lămuri Hunter, cu o expresie impenetrabilă. -

Fascinant, ciripi Miriam, dovedind că uitase incidentul

petrecut în urmă cu paisprezece ani. Poate ceea ce o va face să-şi amintească de el va fi faimoasa şuviţă argintie, se gândi Stacy. Lucrurile decurgeau exact aşa cum presupusese Hunter, îşi spuse tânăra femeie când Leana îi dădu un pahar cu vin rece şi începu s-o prezinte celorlalţi invitaţi. Nimeni nu făcu scene. Cel puţin nu în faţa musafirilor. Pentru prima dată în viaţa ei, Stacy fu recunoscătoare bunelor maniere. Hunter îi rămase alături, soţul perfect, şi conversaţia ajunse inevitabil la călătoria întreprinsă de soţii Rylan. Stacy îi lăsă să discute despre acest subiect,

150

JAYNE CASTLE

recunoscătoare că se evita astfel o discuţie neplăcută. Tocmai sorbea din vin, când prinse zâmbetul pe care Leana i-1 aruncă soţului ei aflat în celălalt capăt al încăperii. Trecuse mult timp de când Stacy n-o mai văzuse pe cumnata ei să-şi privească soţul cu atâta dragoste şi se întrebă cum de ridicolul plan al lui Hunter dăduse asemenea rezultate. Dar era clar că totul mergea perfect, îşi spuse amuzată. în acest timp, soţul ei îşi cucerea soacra, care lăsa să se înţeleagă că e mai mult decât încântată de ginerele ei. După ce renunţase să mai creadă că-şi va putea aduce fiica pe drumul cel bun, mariajul cu Hunter venise ca o binecuvântare. După vreo douăzeci de minute, Paul Rylan se apropie şi-şi întrebă fiica dacă ea şicu Hunter vor să-l însoţească în grădină. Instinctiv, Stacy îşi privi soţul, iar acesta, fără să spună un cuvânt, o luă de braţ şi o conduse afară. - Bineînţeles că mergem, Paul, i se adresă Hunter politicos, dar distant. Stacy nu ştia ce să creadă. Cei doi bărbaţi păreau să caute un loc izolat. Avea impresia că între ei exista o înţelegere tacită şi că momentul confruntării sosise, iar ea va fi prinsă la mijloc. Ce ciudat, locul ales era chiar cel în care Stacy semnase pactul cu divolul, realiză tânăra femeie când ieşi afară, încadrată de cei doi bărbaţi. Avea impresia că până şi florile miroseau la fel ca în noaptea aceea. Trecuse atât de puţin timp de atunci, dar viaţa ei se schimbase radical. Tatăl ei nu pierdu timpul. Odată singuri, se întoarse spre Stacy şi Hunter, privindu-şi insistent fiica. - Bănuiesc că ştii despre ce e vorba, spuse el calm. -D a . - A ştiut de la bun început, interveni plat Hunter. Stătea chiar în locul în care stai tu, Rylan, când a făcut înţelegerea cu mine. - De ce ai făcut asta? Singura calitate de care nu m-am îndoit

VRĂJITOAREA FLORILOR

151

vreodată că ai avea-o, a fost inteligenţa ta, Stacy. - A făcut-o ca să plătească datoria pe care familia Rylan o avea faţă de mine, îl lămuri cu răceală Hunter. - înţeleg. Afacerea aceea cu tatăl tău, spuse Paul, sorbind din vin, după care spuse: nu era nevoie s-o faci, Stacy. Aş fi rezolvat eu această problemă. - N-ai fi avut cum să rezolvi. Era vorba despre Eric şi Leana... - Ah, înţelese bărbatul, clătinând uşor din cap. încep să înţeleg. N-am să te întreb cum intenţionai să-mi distrugi fiul, Manning. E mai bine să nu ştiu. Presupun că Stacy a fost cea care s-a oferit să plătească în locul fratelui ei? - Cam aşa ceva, spuse cu amabilitate Hunter. - Leana şi cu Eric ştiu? -N u . - Mulţumesc, spuse Paul, surprins. - Nu-mi mulţumi mie, ci lui Stacy. - Da. Neliniştita, încăpăţânata şi independenta mea fiică. Nu eşti fraieră, Stacy, aşa că bănuiesc că ştii în ce te-ai vârât. Singurul motiv pentru care am acceptat să ne întoarcem mai devreme decât plănuisem, a fost că mama ta nu mai suporta să nu-1 vadă cu ochii ei pe bărbatul cu care te-ai căsătorit. Nu mi-am făcut griji în privinţa ta, pentru că ştiu că eşti în stare să-ţi porţi singură de grijă. - Se poate să fie în stare s-o facă şi singură, dar acum nu mai este nevoie, doarece este o Manning, interveni Hunter. E soţia mea şi o voi proteja. Stacy îşi privi uimită soţul, fără să înţeleagă intensitatea tonului său. -

înţeleg că ai intrat în această relaţie perfect conştientă,

continuă Paul, ignorându-şi ginerele. Nu-ţi face iluzii. Toată prefăcătoria asta cu prietenia faţă de Eric şi cu felul în care a

152

JAYNE CASTLE

cucerit-o pe mama ta face parte din planul lui răzbunare. Ţi-am verificat soţul ieri. Băiatul de acum paisprezece ani s-a transformat într-un adevărat om de afaceri, inteligent şi cu fler. Oricine a avut de-a face cu el îţi poate spune că ştie cum să încheie o afacere... - Dacă l-ai verificat, atunci ai aflat şi că soţul meu e un om care-şi ţine cuvântul dat. Mi-a spus că am răscumpărat eu ceea ce i-ai făcut tu tatălui său, şi eu îl cred. - Adevărat? Nu crezi că are motive ascunse pentru care încearcă să câştige prietenia lui Eric şi încrederea mamei tale? întrebă Paul, amuzat. - La început m-a pus pe gânduri dorinţa lui de a avea un copil... Chipul tatălui ei se crispă şi Stacy înţelese că şi el se gândea că aceasta era de fapt mişcarea finală în planul lui Hunter de răzbunare. Conştientă că soţul ei o privea, Stacy continuă: dar şi-a dat cuvântul că-şi va iubi copilul şi asta înseamnă că nu l-ar folosi ca pe o armă împotriva ta. La fel l-am crezut când mi-a spus că s-a împrietenit cu Eric pentru că-1 place. Asta e tot. - Şi tu crezi toate astea? - Da. Pur şi simplu îl cred. Paul Rylan o privi un moment în tăcere după care se înclină, întorcându-se spre Hunter, îi spuse: - Fiica mea a decis să rezolve ea ce s-a întâmplat în urmă cu paisprezece ani, Manning. Recunosc că poate îţi eram datori, dar tatăl tău era un bărbat încăpăţânat cu care nu puteai ajunge la o înţelegere. Nu era ca mine. N-ar fi putut lucra cu mine şi sunt sigur că ar fi recunoscut. Sincer să fiu, m-am gândit o dată sau de două ori la afacerea asta şi recunosc că poate lucrurile puteau fi rezolvate altfel. în fine, ce-a fost a fost. în legătură cu fiica mea, voi lăsa lucrurile aşa cum sunt, mai ales că n-am avut cum s-o împiedic. Oricum nu m-a ascultat niciodată! îţi spun asta pentru că sunt

VRĂJITOAREA FLORILOR_______________________________________ 1 5 3

convins că într-o bună zi vei descoperi că e la fel de curajoasă ca mine sau ca tine. Asta, băiete, împreună cu credinţa faţă de omul pe care-1 iubeşte face să fie combinaţia perfectă. Poate ai făcut o Manning din ea, dar rămâne fiica mea. Atât eu, cât şi tu vom fi total neajutoraţi în ziua în care va realiza ce putere are. Tare mă tem că arma pe care ai ales-o împotriva mea se va dovedi de fapt liantul care va uni familiile Rylan şi Manning! Paul se aplecă şi-şi sărută fiica uşor pe frunte. Apoi se întoarse zâmbind şi intră în casă. Stacy rămase nemişcată, privindu-şi emoţionată tatăl. Realiză că încă se ţinea de braţul lui Hunter, dar nu-1 putea privi în ochi, simţind însă că bărbatul este îngrijorat. Hunter? Nu avea niciun sens. - Poţi considera că ţi-ai plătit datoria, spuse el pe un ton scăzut, enigmatic. - Poftim? întrebă ea uimită, ridicând ochii. în lumina slabă, i se păru din nou că seamănă cu un demon, senzaţia fiind accentuată de sclipirea vestitei lui şuviţe. - Tatăl tău are dreptate, Stacy, spuse el. Nu mai pot schimba trecutul şi n-are rost să distrug şi alte vieţi. - Hunter, nu înţeleg, murmură neajutorată, aşteptându-se la ce e mai rău - Mi-ai spus odată că răzbunarea nu-mi va aduce fericirea, aşa că voi fi nevoit să aleg. încă nu ştiu dacă am descoperit fericirea, dar sunt sigur că nu mai vreau răzbunare. Nu vreau să ajung ca tatăl tău sau ca al meu: nişte bărbaţi distanţi, care n-au ştiut să se apropie de copiii lor. în ultimul timp, mi-am dar seama că vreau altceva de la viaţă. Pur şi simplu nu vreau să ajung ca e i ... Aşa că te eliberez. Ai plătit datoria! O clipă, Stacy rămase fără cuvinte, după care fu cuprinsă de furie, îi trebuiră câteva secunde până să poată vorbi.

154

JAYNE CASTLE

- La naiba! Dacă tu crezi că poţi să-mi dai viaţa peste cap după care să dispari, ai face bine să te mai gândeşti! îţi place sau nu, acum ai o soţie, Hunter Manning, şi cât de curând vei avea un copil. Poate te-ai căsătorit cu mine din motive greşite, dar într-un fel sau altul, va trebui să te descurci. Eşti obligat! în ochii lui Hunter, răceala fu înlocuită de uimire şi de căldură, dar Stacy era prea pornită ca să observe. - N-a trecut mult de când i-am strigat tatălui meu cât eşti de corect şi de onorabil. Ai de gând să mă faci să par mincinoasă? Ai jurat în faţa martorilor să mă iubeşti şi mă protejezi până când moartea ne va despărţi. Probabil ţi-ai muşcat limba când ai făcut-o, dar sunt convinsă că un Manning are destulă mândrie pentru a-şi ţine promisiunea făcută! - N-am făcut-o, Stacy, spuse el, incredibil de blând. - Ce n-ai făcut? - Nu mi-am muşcat limba când am jurat că te voi iubi toată viaţa. Tu ai făcut-o? întrebă bărbatul, trecându-şi degetele peste buzele ei. - Nu, şopti ea, epuizată. - Stacy, crezi că într-o zi ai putea să simţi pentru mine mai mult decât respect că-mi ţin cuvântul dat? Crezi că vei putea iubi un diavol? - Acest diavol are nevoie să fie iubit? murmură ea fericită, iar ochii de culoarea smaraldului scânteiară plini de fericire. - Diavolul... nu, bărbatul din mine are nevoie de iubirea ta, Stacy, mica mea doamnă a florilor. - Dar bărbatul din tin e ... poate dărui dragoste la rândul lui? - Cred că bărbatul din mine te-a dorit chiar din noaptea în care te-am cunoscut şi m-ai înfruntat, ţinându-mi lecţii despre loialitate, răzbunare şi fericire, încheind totuşi un pact cu diavolul. Nu ştiu când s-a transformat totul în dragoste, dar ştiu că odată ce te-am

VRĂJITOAREA FLORILOR

155

găsit, nu vreau să te mai pierd. La început, mi-am spus că ţin morţiş la această căsătorie doar ca să mă răzbun pe tatăl tău, dar acum ştiu că a fost mai mult. îmi doresc căldura şi iubirea t a ... - Oh, H unter... - A i greşit când i-ai spus tatălui tău că n-am avut motive ascunse ca să mă împrietenesc cu Eric, când am încercat s-o cuceresc pe mama ta şi când te-am convins că vreau să avem un copil împreună. De fapt, am făcut toate asta numai ca să te leg de mine, să fiu sigur că nu te pierd. Crezi că ai putea să mă ierţi şi să mă laşi să te fac fericită? - Nu, Hunter,‘spuse ea zâmbind. Nu voi ierta, ci voi preţui toate astea. Te iubesc. La început mi-am spus că fac totul de dragul familiei mele, dar ai avut dreptate spunând că nu sunt genul care să pozeze în martir. Ceva din mine îmi spunea că trebuie să fiu a ta. Exista o putere care mă atrăgea, ceea ce nu avea nimic de-a face cu diavolul. însă mândria şi încăpăţânarea mea mă ţineau la distanţă. Nu mi-am dorit niciodată să mă eliberezi! - Oh, scumpa mea vrăjitoare. Am ajuns împreună din motive greşite, dar dacă aşa a vrut soarta, n-am niciun regret. Sunt însă recunoscător că toate acestea au rămas în urmă. Eşti în braţele mele şi nu mă pot gândi decât la viitor. Stacy simţi lacrimi pe obraji şi constată uimită că şi ochii lui Hunter erau înceţoşaţi. Cu dragoste şi compasiune, îi şterse lacrima care-i demonstra în sfârşit cât de tandru era soţul ei. Câteva momente rămaseră tăcuţi, îmbrăţişaţi, făcându-şi promisiuni mute de iubire. în cele din urmă, Stacy îl privi zâmbind. -

Cred că ar trebui să intrăm în casă. Probabil ceilalţi se

întreabă... - Aici eraţi porumbeilor, se auzi vocea lui Eric. Deschidem şampania. Nu vreţi să veniţi?

156

JAYNE CASTLE

- Ce sărbătoriţi? glumi Hunter, cuprinzând talia soţiei sale. - Aş putea spune că o mare afacere, chicoti el fericit. Tu şi cu mine suntem nişte bărbaţi cu adevărat fericiţi, Manning. - într-adevăr. Am trecut prin iad, dar ne-am descoperit norocul, spuse Hunter, privindu-şi soţia. Peste câteva ore, Hunter şi Stacy treceau pragul casei lor. - începusem să cred că nu se mai termină petrecerea, spuse bărbatul după ce închise uşa. - în seara aceasta, mi-ai demonstrat că eşti soţul perfect, zâmbi Stacy, când braţele lui îi înconjurară talia. -A m fost, nu-i aşa? Probabil e ceva natural, adăugă cu modestie. Dar am şi exersat în ultimul timp. Tu cum te simţi în rolul de soţie? - N-ai observat cât de bine m-am adaptat? - Hai să mai exersăm puţin, şopti el, sărutându-i lobul urechii. Vreau să-ţi simt pielea caldă şi să te aud şoptind că mă iubeşti. - Crezi că nu se aude la fel dacă păstrez hainele pe mine, îl tachină ea, îmbrăţişându-1. - Draga mea, cred că te-ai căsătorit cu un lacom. Vreau să aud tot timpul acest lucru: la micul dejun, în timp ce ascultăm muzica lui Vivaldi, când eşti la muncă şi când facem dragoste... - în cazul acesta s-ar putea să devin şi eu la fel de lacom ă... - Te iubesc, Stacy Rylan Manning, murmură el, sărutându-i uşor buzele umede. - Pe cuvânt de onoare? - Pe cuvântul meu. O sărută plin de pasiune, de dorinţă, de tandreţe şi de iubire, iar Stacy îi răspunse cu căldură, lipindu-şi trupul de al lui. - Când am spus că eşti liberă de orice înţelegere, am încercat din răsputeri să mă comport ca un domn, spuse el, ridicând-o în braţe. Acum, ştiu că nu te-aş fi putut lăsa să pleci. Nu ştiu dacă mai există

VRĂJITOAREA FLORILOR

157

ceva diabolic în mine, dar riu-ţi pot da drumul. Eşti grădina mea cu flori şi am de gând să te îngrijesc tot restul vieţii, murmură în drum spre dormitor. - Ţi-am mai spus că grădinile pot fi foarte pretenţioase, că au nevoie de multă atenţie şi de dragoste... - Ai auzit chiar de la tatăl tău că sunt un om de onoare. Ştiu să închei o afacere. - H unter... Ai fost foarte amabil că i-ai strâns m âna... - N-a fost amabilitate. într-un fel, i-am mulţumit că datorită lui te-am cunoscut pe tine. Acum, nimic altceva nu mai contează pentru mine. - Oh, H unter... iubitul meu H unter... Te iubesc atât de m u lt... încet, cu nesfârşită atenţie, bărbatul începu să-i scoată rochia, lăsând-o să-i cadă la picioare. Urmări cu privirea curbele dulci ale trupului ei, după care îi desfăcu părul, admirând valurile care-i acopereau umerii. Stacy îşi strecură mâinile sub cămaşa Iui, mângâindu-i pieptul puternic. - S-ar putea să stârnesc o furtună, dar trebuie să-ţi spun ceva. - E ceva îngrozitor? - Tot ce-mi doream când erai în braţele mele, era să te fac să mă iubeşti... recunoscu el în şoaptă. - Şi credeai că-mi înfrângi rezistenţa, aducându-mă în pragul plăcerii absolute? - Nu chiar. Numai că îmi răspundeai cu atâta căldură şi pasiune, încât am început că cred că simţi ceva pentru mine. în noaptea nunţii... - în acea noapte, îl întrerupse Stacy, am vrut să-ţi demonstrez că nu eşti singurul care o ia razna atunci când face dragoste. Bănuiesc că vrăjitoarea din mine provoca diavolul din tin e ... - La început, am încercat să mă controlez. Am crezut că-mi vei

158

JAYNE CASTLE

răspunde cu sufletul dacă sunt blând. - Adevărul este că aveai un autocontrol care mă scotea din minţi. Apoi, când l-ai pierdut în pat, a fost prea mult. Am lăsat ca totul să decurgă cum ai vrut tu. -V răjitoare mică. Din ziua în care te-am cunoscut, nimic n-a mai fost cum plănuisem. Spune-mi că mă iubeşti, Stacy, murmură el printre săruturile fierbinţi pe care i le depunea pe gât, pe umeri şi pe sâni. - Te iubesc, Hunter. Am făcut-o încă de la început. - Stacy, dulce doamnă a florilor, te iubesc atât de mult. După care n-a mai fost nevoie de cuvinte: lacrimile de fericire şi gemetele de plăcere spuneau totul. în jurul lor nu mai exista decât dragoste şi pasiune. După un timp, Stacy îi zâmbi epuizată soţului său. - Hunter, niciodată nu mi-ai făcut ră u ... Nici atunci când mă împotriveam din toate puterile... - Mai ales când fugeai de mine şi mă provocai... chicoti el, amuzat. - Nu-ţi pot promite că nu se va întâmpla. Deşi m-am mai domolit, încă există în mine o urmă din temperamentul care mi-a făcut atâtea necazuri. - Mă ameninţi, vrăjitoare mică? Ţi-am mai spus că nu mi-e teamă de temperamentul tău. Cred că-i pot face faţă, nu-i aşa, Stacy Manning? - Ei b in e ... cred că da. Mai ales dacă promiţi să nu foloseşti forţa brută... - Iar negociezi? Tot n-ai învăţat lecţia? - Promiţi? insistă ea, abţinându-se să nu râdă. - Stacy, iubito, sunt foarte îndrăgostit, dar nu sunt prost. Nu te aştepta să închei afaceri profitabile doar fiindcă eşti goală lângă

VRĂJITOAREA FLORILOR

159

m in e... - Ce păcat... Am crezut că în pat eşti mai vulnerabil, îl tachină ea, amuzată. .

- Oricum, sunt vulnerabil în preajma ta. Apropo de negocieri... -Hm... - Bănuiesc că e momentul potrivit să aduc vorba despre cadoul

meu de nuntă. - Nu facem nicio afacere! Nu sunt atât de satisfăcută încât să accept să-mi devii profesor de şofat. Se lăsă o linişte care o făcu pe Stacy să-şi ridice privirea. Ochii lui semănau cu ai unui copil care îşi imploră părintele să-i cumpere o jucărie nouă. - Oh, nu, Hunter! Vorbesc serios. Nu vreau să ţipi la mine de câte ori greşesc! Sunt sigură că n-ai pic de compasiune pentru cineva care nu are pasiunea ta pentru maşini. - De asta ţi-e teamă? Că nu voi avea destulă răbdare cu tine? - Sunt sigură! Hunter zâmbi. Stacy îşi aminti cum în prima noapte aşteptase răbdător timp de câteva minute ca ea să iasă din ascunzătoarea din seră şi să se întoarcă în casă. Apoi, îşi demonstrase răbdarea aşteptând paisprezece ani lungi ca să se răzbune. Tot cu răbdare, o convinsese să se căsătorească şi s-o facă să-l iubească. Hunter ştia într-adevăr când merită să închei o afacere... - Sunt un bărbat... foarte răbdător... confirmă el cu un sărut.

Sfârşit

Trimitem colete cu cărţi pentru persoane juridice şi fizice în orice zonă a ţării, fără taxe poştale. Persoanele juridice pot achiziţiona cărţi şi direct de la sediul firmei noastre din str. Panait Istrati, nr. 62, sector 1, Bucureşti, beneficiind astfel de un rabat avantajos. Cei interesaţi pot telefona la numerele: 021.223.63.07; 021.224.16.98.

C o n sid erân d u -se d e stu l d e p u te rn ică p e n tru a-1 în fru n ta pe se d u că to ru l H u n ter M anning, fru m o a sa S tacy Rylan a c c e p tă c ă s ă to ria de co n v e n ie n ţă, p e te rm e n lim itat, co n ştie n tă de p lan u l lu i d e ră z b u n a re , d ecisă să salveze o n o a re a fam iliei. D esfăşu rarea e v e n im e n te lo r îi su rp rin d e în să p e am ân d o i p ro tag o n iştii, re z u lta tu l fiind d e p a rte d e in ten ţiile lo r.

PREŢ: 10 LEI