Jacques Salome - Vorbeste-mi... Am Atatea Sa-ti Spun

January 18, 2017 | Author: rbasau | Category: N/A

Share Embed Donate

Report this link

Short Description

Vorbeste-mi... am atatea sa-ti spun...

Description

Jacques Salome

%rbeste- mi.. . am atatea sa-~1 spun .)

A

'\J

ltr,

~

•

•

•

(~

Aspecte din viata de zi cu zi

In viata unui cuplu este necesara crearea unei • distante, a unui spatiu de negociere, in care sa •• poata fi recunoscute atat punctele comune, cat . ~i deosebirile dintre parteneri. Comunicarea ~i · recunoa~terea diferentelor dintre parteneri ii vor ajuta sa se accepte unul pe celalalt in individualitatea lor ~i sa-~i asume raspunderea pentru propria fericire. In cartea de fata, autorul analizeaza motivele ce due la dezintegrarea cuplurilor, acele ~cte din viata de zi cu zi care nu au nimic amenintator in. Ji¥, ~r care, repetate ~i amplificate, adaugandu-se unele alt~rj, ~r.c!oht~itui o sursa re1nnoita de slabire a unei relatii. .tcteques Salo~~•t:;e multume~te cu explicarea e~ecului unei relat~i,- c!}!.'lr:.=~ ranta ~i ofera solutii pentru sporirea intirnitaffi, Cl tuno · .··Ji! sine ~i a spontaneitatii. " • , ~ ~~,.,.. .. ·· ' ~ :~ ~-· !:.-~·.... . J' ;:'."

.·,1

seria Salome

' ; -. ·. ·

Ma adresez tuturor celor care i$i asuma responsabf.lit'a(ea de a actiona personal $i imediat, in vederea imb0fli1tapi'11 relatiilor cu ei in$i$i $i cu cei din jur. .. •· Sa comunicam mai bine pentru a fi mai buni ... Sa fim mai buni pentru a trdi mai bine ... Sa trdim mai bine nu doar pentru a supravietui. .. Pentru a obtine bucuria vietii $i respectul fata de sine.

de

acela~i

...._ ....... ~. //ami,

ta ti,

ma auziW

autor

_

...._ ....... tfinguratatea in dol nu

e pentru

5 948486 004516 >

.... ....... noi

'!fi.Jrajul de a ti tu insuti

'"'='~

~a m-ai asculta, m-a~

intelege

Seri a

Jacques Salome

JACQUES SALOME este psihosociolog, format_or, scriitor ~i poet. $i-a obtinut licenta in psihiatrie sociala la Ecole pratique des Hautes Etudes en Sciences Sociales (Paris). Este fondatorul Centrului de formare tn relap.i interumane .,Le Regard fertile" de la Roussillon-en-Provence, uncle preda buna parte dintre cursurile de formare. A predat timp de 15 ani la Universite de Lille III. Jacques Salome dor~te sa transforme comunicarea intr-o materie de sine statatoare ce se preda in ~coli ~i crede in responsabilizarea individului in vederea crearii unor relatii sanatoase, printr-o comunicare activa. $i-a inceput cariera in domeniul relatiilor interumane pomind de la cercetarile ~i lucrarile ce apartin curentului psihologic umanist, reprezentat de Carl Rogers. La lnceputurile carierei sale, s-a folosit de psihanaliza, mergand pe directia propusa de Milton Erickson, pentru care inco~tien tul este un rezervor de resurse, ~i nu o componenta intunecata a psihicului. in primele sale cursuri de formare, Jacques Salome a folosit tehnici corporale cum ar fi Rebirth, bioenergia sau mijloacele de expresie scenica, precum psihodrarna. Dupa aceste numeroase experiente, ajunge la o metoda personala. El creeaza un sistem teoretico-practic, dezvoltand concepte $i instrumente proprii. Astfel ia na$tere metoda ESPERE (Energie Specifica Pentru o Ecologie RelaponaHI Esenpala). Scopul demersurilor sale pedagogice ~i educative nu este acela de a da sfaturi, ci de a stimula reflecpa personala ~i maturizarea, de a declan~a trezirea con$tiintei ~i luarea de pozij:ie fata de sine ~i fata de ceilalp. Punctul de plecare este exprimarea personala. A format pana in prezent peste 40 000 de asistenti sociali, medici, psihologi ~i consultanp. A tinut conferinte $i cursuri de forrnare $i are discipoli (rnoderatori in rnetoda ESPERE ~i formatori de moderatori) in Franta, Belgia, Quebec, Elvepa, Insulele Reunion. Este autor a peste 30 de carp, coautor al unor lucrari de referintli despre comunicare ~i cuplu, teoretician in cadrul Asociatiei pentru Comunicare Relaj:ionala prin Ascultare Activa. Carµle sale au fost traduse in 27 de limbi, inclusiv in limba romana (Vorbe$te-mi, am atatea sii-fi spun, Dacii m-a? asculta, m-a~ fntelege, Mami, tati, mi1 auzifi?, Singuriitatea fn doi nu e pentru noi, Curajul de aft tu fnsufi, aparute la Editura Curtea Veche). Semneaza cronici permanente in revistele Psychologies (Franta) $i Le Guide Ressources (Canada); numeroase aparitii in presa francofonll (articole cu ~i despre el, interviuri ~i cronici ale conferintelor sale): Nouveaux Cles, Madame Figaro, Medicine naturelle, Presence Magazine, La vie, La marine, Journal de Quebec, La presse, Magazine 7 jours, Entrevue, Le devoir,

Phares, Mariage. Este tatal a cinci copii.

JACQUES SALOME

%°rbeste-mi... ' am atatea sa-t1 spun A

'-'

Editia a II-a revizuita

Traducere de

ANGELA

CISMA~

BUCURE$TI, 2007

•

Descrierea CIP a Bibliotecii Naponale a Romaruei SALOME, JACQUES Vorbe~te-mi ... am atatea sl-ti spun I Jacques Salome; trad.: Angela Cisma~. - Ed. a 2-a, rev. - Bucure~ti: Curtea Veche Publishing, 2007 ISBN 978-973-669-365-6

I. Cisma~, Angela (trad.)

316.77

Coperta colecP.ei: GRIFFON AND SWANS PRODUCTIONS Ilustrap.a: Agata Dudek (http://dudek.carbonmade.com) www.griffon.ro

JACQUES SALOME

Parle-moi... j'ai des choses ate dire Copyright© 1982, 1995, Les Editions de l'Homme Publie avec I'accord des Editions de l'Homme

© Curtea Veche Publishing, 2001, pentru prezenta versiune romineascil ISBN 978-973-669-365-6

0 carte are fntotdeauna doi autori: eel care o scrie $i eel care o cite$te ...

,,A comunica: a-fi deschide inima, a deveni accesibil, a-fi dezvitlui glindurile ...

11

(Littre)

Mulµnnirile $i recuno$tin!a mea Sylviei Gallard, pentru tot ceea ce ii datoreaza aceasta carte $i nu doar atat.

,, Un bitrbat $i o femeie se intalnesc $i-$i spun:

«!ti imprumut libertatea mea» ... " Nelly Kaplan

9e presupune ca relap.a de cuplu are la baza un proiect de viata comun celor doi parteneri, nenumarate realizari obp.nute de-a lungul timpului prin imparta~ire, prin formarea unui teritoriu ce presupune spap.u, timp, interese economice ~i afective comune. Multa vreme ii-am intrebat cum este posibil ca in aceasta relatie sa apara adesea neintelegeri, tensiuni, tacere, blocaj, ajungandu-se in cele din urma la instrainarea unuia fata de celalalt. Am incercat sa disting cateva situap.i, cateva procese care, ca fenomene izolate, nu au nimic grav sau dramatic. Insa atunci cand acestea sunt repetate, amplificate, adaugate unele altora, ele vor constitui de-a lungul timpului o sursa reinnoita de poluare a relap.ilor dintr-un cuplu. In ciuda tandretei ~i a sperantei, comunicarea ce une$te cele doua fiinte va fi astfel impiedicata.

,,E omenesc sa te fn?eli, dar cand guma se toce$te mai repede decat creionul, inseamna ca exageram." ].Jenkins

Cum sa zmparta~e~ti gustul vietii? Prince cuvinte? Ce gesturi? Ce priviri? Ce titceri?

Ce-mi pasil mie de flori ~i de Arbori, de foe ~i de piatra, Daca-mi lipsesc iubirea ~i caldura! Trebuie sa traie~ti in doi - sau, vai! Macar sa ft trait zn doi Ca sa-nfelegi azurul cerului, Ca sa descrii rasaritul! Gaston Bachelard

Aceasta nevoie de-a vorbi ?i teama de-a spune. M. Benin (cantec)

Y'rezentare

gl{i-am organizat cugetarea asupra ,,comunicarii" $i a ,,lipsei de comunicare" din interiorul cuplului in jurul a opt puncte: I. !ntalnirea

1. Imaginile-ecran 2. Alegerea partenerului ~i conflictele ce decurg de aid 3. Cateva din neintelegerile ce stau la baza formarii unui cuplu

II. Viata

zn cuplu

1. Relapa de parteneriat

2. A trai viata de zi cu zi impreuna • Teritoriul spap.ului $i al timpului • Ritualuri: culcarea, trezirea, venirea/intoarcerea acasa, mesele • Durata 3. Comunicarea nonverbala • Privirea • Reacp.ile fiziologice • Mangaierile • Zambetele

14

C7fbrbe$te-mi... am atatea sif-ti spun

4. Comunicarea infraverbala 5. Casatoria ,,potrivita"

III. Cdfiva dintre factorii ce faciliteazi1 deteriorarea comuniciirii fn cuplu

1. Dialogul Iauntric 2. Saracia dialogului 3. Proiecµa, injonctiunea sentirnentelor 4. Sentirnentul de devalorizare

5. Confuzia dintre noi

~i

eu + eu

6. Lipsa de ascultare sau dialogul irnposibil 7. Diverse moduri de a i'ntreba ~i formularea intrebarii

8. Deplasarea comunicarii (intrebari vestite)

~i

raspunsuri tra-

9. Decalajul a~teptarilor, al sentimentelor

10. Orbire, surzenie, selectivitate in dialog ~i ascultare

11. Resentimentul 12. Agresivitatea indirecta

13. Mesajele ,,imposibile" 14. Insemnatatea prezentei trecutului 15. Pseudocontractele

rv. Jocurile 1. Jocurile de complernentaritate

2. Jocurile de opozip.e 3. Alte secvente de jocuri

4. Con:tabilitatea afectiva (,,registrele contabile ale familiei")

15

'9Z'rezentare

V. Comunicare ?i dinamica relafionala 1. Comunicare $i dinamica relationala

2. Beneficii secundare ale ,,dezechilibrului" relaponal 3. impartire, schimb $i intrepatrundere a sirnptomelor rela P.onale 4. Atribuirea incon$tienta de roluri

VI. Cunoa?terea celuilalt, schimbarea 1. Cunoa~terea celuilalt sau de la tere 2. Copiii, factori de schirnbare

cunoa~tere

la

co-na~

VII. 0 evolufie posibili1 a dinamicii cuplului 1. Evolupa dinamicii iubirii in cuplu 2. Relatia creatoare 3. Posibile arneliorari ale comunicarii

VIII. Cateva sperante de-a putea merge fmpreuna mai departe 1. Dezvoltarea intimitatii

2. Dezvoltarea con~tiintei 3. Dezvoltarea spontaneitap.i 4. Crearea unui spapu de negociere 5. Dezvoltarea unei relatii ecologice 6. Renuntarea la atotputernicie

Postfafii E vorba de-o 1ntillnire atunci cand stralucirea realitiffii orbe?te panii ?i visul. aa:waua

- · .,,..

Tandretea noastrit fmpartit~itit e fnsit~i generozitatea efemerii a sorfii.

C and exprim sau susfin un punct de vedere, a experienfif,

un sentiment personal, doresc s-o pot face de pe o pozifie neutrif, fn confruntare, iar nu fn opozifie sau ca a fnjruntare cu propriul tau punct de vedere, experienta sau sentiment. Cand percepfiile noastre sunt total opuse una alteia, aceasta nu fnseamni1 ca te iubesc mai pufin ori cif neg ceea ce simji. Ci doar ca sunt altfel decat tine $i ca te fntfimpin cu aceste deosebiri. Scrisoarea unei femei catre un barbat

· Comunicare e ceea ce se fntamplt't fntre eel care cheamii ~i eel care e chemat.

g$liltrod ucere

E rana mea; dare ~i rana ta; suntem bucafile aceluia~i fntreg sfa~iat. Pierre Haralambon (cantaret)

sunt un obi~nuit al condeiului, ci o persoana care lucreaza in mod curent in intimitatea unor grupuri restranse ~i a suferintei individuale1 . Nu dispun de nici o competenta ori de vreo ~tiinta aparte sau ie~ita din comun in ce prive9te cuplul. Ca multi alµi, incerc 9i eu sa vietuiesc de mai bine de 20 de ani, uneori chiar sa supravietuiesc, in cuplu(ri) la plural, in cazul meu. Incerc aid sa le imparta~esc 9i altora cateva observaµi, reflecµi, analize care m-au facut sa-mi pun intrebari, invitandu-ma sa-mi revizuiesc sperantele 9i deznadejdile. Nu dispun de nicio reteta, de nicio metoda pe care sa le imparta9esc 9i altora, ba chiar ma tern ca aceasta lectura va trezi 9i mai multe intreban.

C2!Vu

1 Cercetarile mele privesc, intr-un plan mai larg, instituµile, iar cuplul mi se pare o institupe importanta.

20

"lbrbe~te-mi... am attitea sa-ti spun

Doresc numai ca aceasta carte sa poata duce spre schimburi 1 noi $i stimulatoare, ingaduindu-le partenerilor sa depa$easca agresiunea (violen~a), masochismul (depresia-devalorizare2) sau idealizarea (supralicitare relafi.onala - reverie-proiectie), trei dintre mecanismele psihice obi17nuite de aparare a individului in situaµile in care viata cuplului se afla in impas. ' Fie ca lucrarea de fata sa ajute cuplurile sa depa17easdi barierele renuntarii, ale pasivitatii sau ale violentei ~i ale abandonarii relatiilor, atunci cand acestea din urma devin mult prea dureroase din cauza neintelegerilor. Aceasta este dorinta mea.

1 Schirnbul este unul dintre cele mai importante concepte ale psihologiei lui Jacques Salome. Acesta desemneaza interacpunea umana, jocul de a da ~i a primi. Este uniunea, comuniunea, imparta~irea a doua fiinte aflate intr-o relap.e ;ii se realizeaza prin comunicare, intr-un sens foarte larg. Schimbul are drept finalitate schimbarea, dezvoltarea personala in cadrul unei relap.i viabile. Aceasta presupune a tat definirea permanent! ca subiect in fa ta altui subiect, cat $i asumarea modificArii convingerilor, a normelor, a punctelor de vedere intr-o confruntare sau punere laolalta menitA sa p.na in echilibru atat telatia, cat ~i persoana. Intr-un schimb, trebuie sa existe posibilitatea de a relata nu doar evenimentele, ci ~i trairea, urmele acelui eveniment. Schimbul are loc atunci cand ai posibilitatea de ate exprima la cele trei niveluri esenpale ale comunicArii: realist, imaginar $i simbolic. Exprimarea la toate aceste niveluri iti permite sa ajungi la o relatie slinAtoasA. (N. red.) 2 Pentru J. Salome, devalorizarea seam!na cu invinovatirea. Este sentimentul ca e$ti lipsit de valoare ~i conduce la incercarea de a nu mai fi tu insup. Reprezinta o descalificare a propriei persoane, care in acela~i timp il descalifica ~i pe celalalt. Prin devalorizare, individul simte nevoia de a se defini prin eclipsare in raport cu ceilalp, care ies in relief. (N. red.)

I A

~talnirea GMci un proiect nu le-ar ft imposibil. N-ar r;ti ce-i ranchiuna; nici amariiciunea, nici pizma. Deoarece mijloacele ~i dorintele lor ar coincide fntru totul, totdeauna. Ar numi acest echilibru fericire ~i ar $ti sa-1 piistreze, sa-l redescopere fn fiece clipif a vietii comune prin libertatea, tnfelepciunea $i cultura lor. Geoges Perec

Suferinta este limbajul privilegiat al unei rani care se redeschide. Nu fnabu~#i niciodata o suferinfa ce-ncearca sa se exprime prin cuvinte.

1 ~aginile-ecran Alergi spre ceva, gase$ti altceva ... Alergi spre cineva, te regase$ti pe tine! ~rice relape de iubire ~i orice ·relatie de cuplu, care

uneori decurge din prima, mcepe printr-o nemtelegere. Intalnirea marcheaza perioada tuturor sperantelor nebune~ti. Ea presupune iluzia ca nevoia fundamentala a fiecaruia de a se simp o fiinta implinita va fi astfel satisfacuta, este mirajul unei posibile reparap.i a suferintei de ate fi nascut (a fi asemeni celuilalt ~i a fi totul pentru celalalt) ~i a ranilor din copilarie (a exista, a fi recunoscut, inteles, auzit). Intalnirea inseamna posibilitatea de a transforma toate acestea intr-o constanta a viep.i noastre. Literatura din toate timpurile arata di starea de indragosti.re cu greu poate dura. La aceasta, un indragostit convins raspunde: ,,$tiu, dar nu cred." $i mulp vor incerca sa demonstreze ca este posibil, intemeind un cuplu.

"JiOrbe~te-mi... am atatea slf-ti spun

24

lmaginile frumoase Jean o intalne~te pe Marie. Ce ~tiu unul despre altul? Adesea, tocmai ceea ce a~ teapta unul de la altul. Inainte de orice, intalnirea lor a~aza fa ta in fata doua inco~tiente, doua trecuturi ~i de multe ori doua iluzii bazate pe necunoa~terea unuia de catre celalalt. Este intalnirea a doua elanuri, dar ~i a doua temeri, intalnirea unor Universuri de Posibilitap.

--······--~

®--···----··-

imagine-ecran

imagine-ecran

i

i

se intalnesc ~i se iubesc aid ~---

var trebui sa locuiasca acolo

----~

Cate luni, caµ ani le vor fi necesari pentru a demistifica (sau pentru a intrepne, in ciuda dificultap.lor) imaginile-ecran ale unuia ~i ale celuilalt, a unuia in mintea celuilalt.

,,Ce sa Jae cu libertatea mea, daca ma inchide in rolul unei femei puternice - a9a cum eu nu sunt." De pilda, imaginea-ecran a lui Jean va fi alcatuita, intre altele: • de fatada lui Jean, adica de ceea ce vrea cu orice pret sa arate din el; • din proiectiile celuilalt (Marie, in cazul de fata).

~agini/e-ecran

25

Ea va fi intretinuta prin ceea ce ,,crede" Jean ca se ar;;teapta de la el (de pilda: blandete, siguranta, certitudine, afirmare de sine). Prin urmare, in viata cuplului va aparea o lege afectiva constrangatoare: niciunul dintre ei nu se va putea exprima liber, nu va putea dezvalui cum se simte, ca sa nu-1 supere pe celalalt, sa nu rir;;te sa piarda ,,atar;;amentul" celuilalt, sa nu-I dezamageasca. Fiecare va avea grija sa ,,para" ceea ce ir;;i inchipuie ca iuber;;te ?i dore?te celalalt in persoana lui. Totul se va petrece ca 9i cum fiecare dintre ei ar fi nevoit sa se asctmda sau sa joace rm rol pentru a continua sa fie iubit. Imaginile-ecran mai sunt alcatuite 9i din propriile noastre temeri r;;i refuzuri, din necunoar;;terea de sine, din ,,Jnr;;elatoriile" cu privire la noi inr;;ine, provenite din scenarii traite in trecut. Pentru el, ,,a se simti iubit inseamna a risca sa-1 faca pe celalalt sa sufere". $iii va spune ei: ,,Nu care cumva sa ma iuber;;ti, sate atar;;ezi de mine." $i asta in timp ce totul din el trimite semnale contrare, pentru a o subjuga r;;i mai mult. lntr-un alt scenariu, tema va fi: ,,a face dragoste inseamna a-ti asuma riscul de a fi abandonata". Aceasta tema este legata de ceea ce spunea mama: ,,Barbaµi nu vor decat asta, r;;i de cum obtin ce-r;;i doresc, te lasa balta." Deci: ,,Ceea ce m-a sedus la el e din-a incercat sa se culce numaidecat cu mine, ma simt dorita r;;i pentru altceva ... " $i atunci el cum sa-r;;i manifeste dorinta pentru ea? Depa;;irea primelor deceptii - celalalt nu e a:;;a cum ni 1-am inchipuit ori visat ori conceput - este o sarcina ingrata. ,,Prea adesea m-am simpt strans cu u9a, incercand sa-i fac pe plac celuilalt, sa nu dau prilej la nicio critidi, vai! $i cat de rau ma durea atunci cand nu ma

26

°16rbe~te-mi... am atiitea slf-ti spun

simteam nici bun, nici apreciat, ce lovitura primea atotputernicia mea! Dar pe urma am descoperit, incet, foarte incet, ca poti iubi pe cineva chiar daca are lipsuri, ca pana ~i lipsurile ~i slabiciunile pot fi iubite ... " ,,Nu sunt o femeie violenta, incerc sii pun capat, sii spulber imaginea aceasta pe care alp.i mi-au construit-o. Dar daca sunt blanda, rni-e teama sa nu fiu pacalita ... " ,,Ma zbat cu disperare in capcanele imaginilor preconcepute despre biirbati. Dar simt ca nu voi putea sii descopar ce fel de biirbat sunt, sau a~ putea fi, decat daca voi intalni femei care sii fie cu adevarat femei." Marie incearcii sa se conformeze imaginii pe care Jean ~i-a fiicut-o prima oara despre ea ~i din cauza ca vrea sa se placii pe ea insii~i - negand sau ascunzand, de pilda, acele fatete ale ei pe care le resimte ca fiind meschine sau comprornitatoare. 11 Vreau sii ma vezi a~a cum a~ vrea sa fiu, nu a~a cum sunt. Privindu-ma in oglinda deformanta a privirii tale, ma lini~tesc, izbutind sa ma ~el pe mine insami." Au avut parte de clipe deosebite, nemaipomenit de bune la vremea intalnirii. $i vor incerca (zadarnic) sii le retraiasca toata viata lor. Unele cupluri a~teapta intruna sa regaseasca unul dintre momentele ce nu pot fi exprimate in cuvinte de pe timpul cand i~i aruncau cele dintai priviri."

.

Jocul ,,imaginilor frumoase" poate dura o viatii intreaga, insa cu riscul ca fiecare dintre parteneri sii se simta frustrat in dorinta sa de a fi autentic. Acest joc va impiedica totodata crearea unei intimitati veritabile, ce

efmaginile-ecran

27

se bazeaza pe recunoa9terea slabiciunilor 9i pe aspiratia de a fi compatibili a celor doi.

,,Aveam atata nevoie de iubirea lui, 1ncat i-am daruit ce era mai pretios 1n mine ... viata mea." Cand cuvintele se elibereaza pentru a deveni discurs ...

ldeologia indragostirii ~i starea de iubire-nascanda Dincolo de jocul imaginilor frumoase, o alta neintelegere provine din capcanele ideologiei indragostirii, cares-a dezvoltat, s-a inradacinat 9i este intretinuta in cultura noastra. Starea de indragostire, sub toate reprezentarile ei, este perceputa ca promisiune de a satisface un anumit numar de dorinte 9i de nevoi, resimtite ca esentiale sau indrept~tite.

Ca urmare a acestei perceptii, se creeaza o mi9care dubla: af;>teptam de la celalalt sa recunoasca, sa admita ca pretentiile noastre sunt indreptatite ·9i sa le satisfadi in cea mai mare parte. La randul nostru, ne simtim gata sa fim buni pentru el. Toate acestea intr-o perspectiva pozitiva, dorind sa aducern satisfactie. in intregul ei, schema aceasta ni se pare impusa de traditiile culturale $i nu corespunde intotdeauna dinamicii anumitor indivizi $i anumitor cupluri. Pentru multi, intr-adevar, dificultatea nu consta in a gasi pe cineva care sa satisfadi, sa raspunda intr-un mod pozitiv la a9teptari, ci dimpotriva, in a gasi pe cineva care sa intruchipeze un aspect negativ. Ma voi simti

28

O/brbe~te-mi... am atiitea sa-fi spun

atras tocmai de acel ceva din el/ ea despre care ~tiu ca mii va rani. Celalalt este iubit ~i ales pentru a elibera (a plasa in afara sinelui) o reprezentare defavorabila despre sine. Astfel, cineva care percepe in sine, mai mult sau mai pupn confuz, o slabiciune sau un aspect negativ, inacceptabil - se va simti U$urat sa gaseasca o alta persoana la care aceasta slabiciune sa fie l?i mai vizibila. $i va putea, pe indelete (cat va dura relara), sa mcerce sa intretffia ~i sa condamne in acelai,;i timp acest aspect. Prin aceasta dinamidi, unul va putea observa pe viu acel aspect din sine care i se pare intolerabil !}i care este intrupat acum de celalalt. Intreg echilibrul acestui cuplu se va baza pe critica acestui comportament $i pe eforturile depuse pentru a-1 impiedica pe celalalt sa se schimbe. Daca celalalt se schimba, situaµa devine insuportabila - proiecpa1 devine mai dificila, iar partenerul va fi obligat sa-$i recunoasca din nou propria insuficienta. Acest tip de dinamica relaronala este confirmat frecvent de interesul $i de placerea, evidente, cu care multe persoane vorbesc despre o trasatura jenanta sau inadmisibila ... a altcuiva. in cazul anumitor despartiri, se observa ca tocmai eel care a dorit ruptura va fi dezechilibrat, va cadea in depresie, recurgand la acte disperate, deoarece plecarea celuilalt il obliga sa se intoarca la propria imagine negativa ... Sau poate ca va lega numaidecat o alta relatie ... Vedem, a$adar, ca alegerea persoanei pe care o iubim (alegere care deseori sta la baza formarii cuplului) poate fi insopta de cererea a: 1 Proiecpa este un termen foarte general in neurofiziologie ~i psihologie. In lucrarea de fafa, are eel mai adesea sensul de deformare sau folosire gre~ita a unui proces normal, care determina cautarea in lumea exterioara a cauzei unei neplaceri. (N. red.)

G?'maginile-ecran

29

• unei parp. din sine (ce am fost, ce am vrea sa fim, ce nu avem ... ); • negativului sinelui - tocmai acea parte din noi pe care o recuzam. ,,Fii a1}a cum eu nu vreau sa fiu, eel pe care astfel 11 pot respinge, judeca, agresa sau compatimi." Cautarea acestor aspecte in celalalt este unul dintre liantele cele mai solide in anumite cupluri. Cuplurile care se despart raman adesea ,,magnetice", in vreme ce unele care nu se destrama sunt ,,magnetizate".

Credinte ~i mituri personale 0 alta neintelegere foarte frecventa in clipa constituirii unui cuplu - adica a hotararii de a trai impreuna - consta in credinta rareori exprimata 9i niciodata implinita de a putea satisface dorintele regresive. Este o nevoie de contopire, de a-1 avea pe celalalt la discretia noastra, pentru uzul nostru. Ca 9i cum ne-am dori sa regasim gustul foarte indepartat al paradisului pierdut al simbiozei inip.ale. Sa fim totul pentru celalalt, iar el sa fie totul pentru noi 9i mai cu seama sa poata infelege totul, sa ne satisfaca totul, fara ca macar sa fim nevoiti a i-o cere: ,,Daca ma iube9te cu adevarat trebuie sa simta ce anume 1mi face placere." II ~tim, am avut 9i noi acest mare vis occidental despre casatorie; marea speranta a cuplului este tocmai aceasta stare paradiziaca ce ne dli dreptul (fara ca macar sa fie nevoie sa cerem) ~i la ingrijirile mateme necondiponate (garantate de iubirea celuilalt), 9i la afecfiunea intotdeauna disponibila, ~i la iubirea gratuita, 9i la intelegerea profunda, de nezdruncinat, 9i la sprijin, 9i la siguranta.

30

"lbrbe~te-mi... am atatea sa-ti spun

Pe scurt, in orice imprejurare, aceasta stare ne da dreptul la tot ceea ce ne-a lipsit in propria noastra familie, fie pentru ca pur ~i simplu nu ni s-a dat, fie pentru ca n-am putut sau n-am $tiut sa primim. E o stare menita sane cople$easca, sa ne schimbe. Ne ,,revarsam" asupra celuilalt, in el, laolalta cu el (la fel $i el uneori) cu toate aceste a$teptari ale noastre. Mult visatul partener ce ne va implini toate a$teptarile va fi cu atat mai dorit, cautat $i temut cu cat mai mare a fost lipsa. Astfel incepe ($i continua) starea de dependenta imaginara. $i lucrurile merg bine - deoarece ~i noi avem multe de daruit pentru a ne demonstra iubirea sau pentru a o cere. Dependenta imaginara va fi combatuta mai tarziu de teama de a ne pierde identitatea sau de descoperirea ca am $i pierdut-o in parte ... sau in mare parte. Ceea ce se dezvoltase prin apropiere, in intimitatea unui ,,noi" expus, oferit privirii prietenilor, familiei i?i in vazul lumii - devine ceva prea amenintator pentru identitatea fiecaruia. Unii dintre parteneri recurg atunci la alte forme de intimitate, ce substituie intimitatea cuplului: munca, sportul, activismul politic sau militantist, sau chiar la intoarcerea la o stare de dependenta fata de unul dintre parinµ. Dependenta imaginara (dar cat se poate de reala) evolueaza spre neincredere. futr-adevar, cum sa putem depinde de cineva $i in acelai?i timp sa ne luptam cu el, pentru a $ti cine pe cine domina? Afirmapa lui Jacques Lacan despre isterie e deseori aplicabila acestei faze a dinamicii relaponale a cuplului, care va constitui una dintre capcanele cele mai perverse, mai dureroase $i mai daunatoare.

o?inagini/e-ecran

Calea iubirii nu e neapiirat $i calea fericirii. Ci mai cu seamti inseamnti asumarea iubirii $i a riscurilor pe care aceasta le comportii, cum ar ft suferinfa izvorata din intristarea fantasmatica adusa de faptul ca celitlalt e diferit, deci purtiftor al unei Zipse ce ne trimite la propria noastra lipsii.

31

-~

---

---~----

Da, simt nevoia ca privirea ta sa poposeasca asupra-mi, dar mai simt ?i nevoia ca vorba ta sa vina spre mine.

2 i in zilele noastre, se situeaza in prelungirea relatiei mama-fiu !;>i mama-fiica1. Sop.a ii 1 Vezi Christiane Olivier, Les enfants de Jocaste (Copiii locastei), Ed. Denoel/Gonthier.

"lt;rbe~te-mi... am atotea sa-ti spun

152

va aduce sotului acelea~i ingrijiri pe care mama i le aducea sotului ei: il completa ( jumatatea mea"), il lini~tea, il hranea, il ingrijea, i se devota ~i-~i punea viata in slujba lui. Cand femeia refuza acest rol, cand i~i modifica spap.ul, cand i~i face simtite propriile cereri, barbatul se simte deposedat, in~elat, tradat, uneori orfan, cu toata angoasa ~i disperarea ce decurg de aici (dar ascunse prin reactii de fuga, de agresivitate, de mutenie). Aceasta absenta a reperelor va fi ~i mai putemic resimp.ta din cauza ambiguitatii anumitor demersuri ale femeilor din ziua de azi" _Cautarea, dorirea libertlitii are loc ~i in interiorul cautarii unei sigurante afective sporite. 0 mai mare libertate se plate~te totdeauna prin angoasa, adica prin regresii." Barbatul va fi respins ~i totodata cautat. Femeia il va respinge ca protector ~i in acela~i timp va reclama dreptul ca uneori sa se refugieze in bratele lui. ,,Lasa-ma sa fac ce vreau eu, dar am nevoie sli fii aici"; ,,Lasa-ma sa plec, dar pastreaza-ma totu~i." Am nevoie de spap.u, de decizii personale, de tatonari, dar ramai aici, nici vorba sa renunt la tine ... " Imaginile ,,parentale" intiparite in noi, purtate, intrep.nute sau respinse de fiecare dintre noi sunt surse de conflicte, de nenumarate neintelegeri. 11

11

11

11

In copilarie, aveau parte de mama tatalui daca ea sau mama intarziau. Sotul ei, Paul, nu se supara niciodata daca ea intarzie. Ea i~i inchipuie ca el i~i ascunde sentimentele (n-ar fi cazul sa suporte aceste intarzieri, ci sa reac!].oneze). $i-atunci il va provoca, va exagera ,,pana cand totul va face explozie". S-a maritat cu un barbat foarte diferit de tatal ei, dar va face totul ca acesta sa-i semene.

In aceasta goana dupa repetip.e, partenerul ii;;i da multa osteneala sa se intample exact lucrul de care se

Glnsemni!tatea prezentei trecutu/ui

153

teme. Cheltuim o energie nebanuita pentru a declan9a 9i provoca ceea ce nu vrem. Mecanismul geloziei e graitor in aceasta privinta: ,,Aveam dreptate sa cred ca nu-µ voi putea fide ajuns, ca 0 sa te duci sa cauµ in alta parte, ca 0 sa ma la9i. .. a9a ca mi-am dat toata osteneala sa-µ procur dovada asta ... " ,,Stai de vorba cu mine, hai, stai de vorba cu mine, ce Dumnezeu! Nu spui niciodata nimic, tot ce-P. propun pica balta, nu te intereseaza nimic (din ce ma intereseaza pe mine), e9ti ve9nic obosit(a) ... " $iii va repeta astfel partenerei/partenerului acelea9i cereri pe care mama i le adresa in copilarie: ,,Fii a9a cum te vreau eu." E acela9i lucru daca. alcatuie9ti un cuplu, daca te casatore9ti PENTRU sau IMPOTRIVA imaginii tatalui, a mamei ori a acestui cuplu (format de parinp.) , deoarece oricum ii cerem celuilalt, mai mult sau mai putin incon9tient, sa se schimbe pentru a fi mai mult sau mai puµn opus, mai mult sau mai pupn asemanator. Ceea ce ne pune in situap.a de-a adresa multe pretentii contradictorii partenerului, ca expresie a unei dorinte multiforme: parintii mei (sau persoanele cele mai insemnate, care au constituit 9i structurat primele mele relatii) a9a cum erau; a9a cum ar fi fost necesar sa fie; a9a cum se temeau sa fie. Nu pop. scapa pe de-a-ntregul de-aceste ,,dorinte vechi". El a avut o mama austera, devotata, rap.onala, care punea accentul pe datorie, logica, idei, rigoare sub toate formele ei. S-a casatorit de foarte timpuriu cu o fa ta cocheta, vesela, spontana 9i uneori capricioasa.

154

OJfJrbe$te-mi... am atatea siI·ti spun

Ii reproi;;eaza ui;;uratatea, lipsa de logica i;;i de rigoare, lipsa de gust pentru dezbaterile intelectuale, prea marea inclinap.e pentru placerile ui;;oare. Ea face mari sfortari pentru a-i fi pe plac (pentru a corespunde cu ceea ce ea considera cerinta lui) i;;i-$i va pierde nepasarea, spontaneitatea, prospep.mea pe care le avea. Jar el ii va reproi;;a mai tarziu tocmai aceasta schimbare ... pe care de altfel o provocase. Relap.a cu socrii - deseori sursa a numeroase glume - are i;;i ea radacini profunde $i nu este, de fapt, decat o forma de transfer: ,,N-o pot suferi pe soacra-mea, se amesteca-n toate cele. Ne ducem s-o vedem o data pe luna. E o adevarata corvoada. Imi atrage copiii de parca ar fi ai ei ... " De fapt, pe sotul ei nu-1 suporta sau, mai curand, relatiile bune pe care sotul le are ~i acum cu mama lui. Iar sop.a nu suporta sa-1 vada atat de ata$at, de dependent ... $i cum nu indrazne9te sa-i faca in mod direct observap.i sotuiui. .. ii ,,ataca" mama 9i nu-~i da seama ca exact acest lucru e de nesuportat pentru el, a~a incat acesta i9i va apara mama, se va apropia $i mai mult de ea ... intretinand dependenta. Jar daca mai tarziu va reui;;i sa-i;;i ,,desprinda" sotul, nu va suporta nici situatia in care acesta va depinde la fel de mult de ea insa$i.

-·-=-·--

ln orice relafie triunghiulara, cine e eel fn?elat? Tu insufi ~i nimeni altul decat tu znsufi. Indiferent de pozitia ocupata in triunghi. Cum sa renunti la nostalgia a tot ce trebuie sa parase9ti i;;i care continua totui;;i sa existe fara noi? ...

15 9!>seudocontractele Fa tot ce pofte9ti ... dar nu-mi face rau. Fii tot ce pofte9ti ... dar nu ma contrazice. Fa tot ce pofte9ti ... dar ... fll>artenerii vor ,,stabili" implicit sau explicit un ,,acord", un ,,contract" asupra celor permise i;;i nepermise, asupra celor posibile i;;i imposibile. Acest contract, tocmai in cazul in care va fi respectat, va fi imposibil de pus in practica, cu neputinta de suportat ~i totu~i va servi ca pun.ct de referinta. in domeniul afectiv ~i sexual, enuntarea ,,regulilor" abunda in contradictii. ,,Trebuie sa-mi spui totul ... cu conditia ca eu sa fiu de acord." De pilda, in genul acesta de contracte va fi consfintita ceea ce numim ,,libertatea sexuala conditionata": ,,E$ti liber, cu condipa ... " • E$ti liber sa-mi spui tot, cu conditia ... sa nu i;;tiu nimic, sa nu va scrieti ~i sa nu va telefonati de acasa, ceilalti sa nu ~tie nimic, tu sa nu fii indragostit, sa nu tifla mult, sa nu fii acaparat.

°'6rbe~te-mi... am atatea sa-fi spun

156

•

E~ti

liber sa nu-mi spui, dar sa nu ma minti, cu condip_a ... ca ~i tu sa faci la fel, ca tu sa nu faci la fel, sa nu te ata~ezi, copiii sa nu vada nimic, sa nu devina un obicei, sa nu locuiasca 1n acela~i ora~, sa nu-i vorbe~ti despre mine, sa nu lucreze unde lucrezi tu, sa nu cake pe la noi prin casa, sa-1 cunosc, sa nu ~tiu cine e, sa nu fie in timpul weekendurilor ~i in concediu.

,, Trebuie sa-mi spui tot cu conditia sa nu-mi spui ... nimic." Tot atatea mesaje duble, la fel de ~elatoare ca tacerile ~i minciunile. In aceste contracte, pretul care trebuie platit e totdeauna prea scump pentru unul/ sau altul dintre parteneri. Regula sau contractul cu clauza ,,de a spune totul" va duce la un anume sadism ~i masochism, ce va otravi mult timp cutare sau cutare relap_e. Nevoia de-a te simti iubit e deseori legata de suferinta ... impusa celuilalt.

Jµ

fac rau ~i pretind un semn de iubire ca sa ma despagubesc pentru culpabilitatea mea. $tiu prea bine ca n-am dreptate procedand .astfel 11i-mi port pica; 11i tocmai de asta a~tept de la tine un semn de atentie, de tandrete. Dar daca tu pleci trantind u~a, pentru ca ai ajuns la capatul puterilor ~i nu mai

'lJ'seudocontractele

pop.... am sa-J:i port m-ai inteles."

~i

157

mai mult pica pentru ca nu

In acest tip de situapi, in care unul ii cere celuilalt: ,,Accepta sa te fac sa suferi, ca sa pot avea dovada iubirii tale", daca partenerul refuza sau fuge, totul devine cat se poate de deprimant pentru eel care a formulat cererea: ,,Lipsa ta de incredere ma deprima", am auzit spunandu-se de mai multe ori. ,,Am incercat sit-I ascult, dar nu vrea sit-nteleagii m ruptul capului ... " ,, Vreau sit fii dependenta ?i instriiinatli cu orice pref ... pentru cit nimic nu-i mai riiu decat despitrfirea. $i tocmai asta o sii ne desparta, o sa ne piardii ?i pe unul, ?i pe altul. 11

Printre pseudocontracte a~ezam alternativa relap.onala legata de dorinta de transparenta, de imparta~ire: sa se spuna tot, sa nu se spuna tot, spre deosebire de cele ascunse.

Si se spuni tot Din experientele pe care le cunosc, obiceiul de-a spune tot intr-o relape de iubire e un foarte bun mijloc de-a 0 transform.a pup.n cate pup.n intr-o prietenie profunda. Orice ~laciune dispare, iluziile se spulbera, disparand ~i ele, mania, resentimentul ~i speranta recapata dimensiuni rezonabile, dorinta devine facultativa. Entuziasmul ~i transferurile se ~terg atunci cand proiectiile se dezvaluie; tandretea ~i increderea raman inepuizabile ~i lipsite de suferinta, nu fara un gust de nostalgie, totu~i. E un demers indelung, pe bajbaite,

158

'%rbe~te-mi... am atiitea sa-fi spun

plin de crize, de infruntari, de lacrimi, dar $i de rasete. Totul devine fascinant ca o initiere, fiece adevar nou cheama dupa sine un altul, mai adevarat sau diferit. Sa distrugi puµn cate putin imaginarul pentru a cunoa$te ceva mai bine realitatea celuilalt, ca $i pe a ta, e o cale laborioasa, trista ~i frumoasa ca viata 1nsa$i. Trista, deoarece misterul, necunoscutul mirific 9i magia se impupneaza, frumoasa, deoarece e mai adevarata. Aceste experiente traite, bazate pe ,,sa se spuna tot", dadi suPt 9i reciproce, au drept rezultat o adevarata transformare a relatiei de iubire. Mizele se plaseaza pentru fiecare intre a pastra ceva ascuns, nespus fata de celalalt - ca pe un ostrov, ca pe un petic de pamant mi$cator ce-ar salva ceva din acest imaginar necesar 9i vital pentru relatia de iubire - 9i a spune totul, solutie reductoare $i demistificatoare in scopul unei relatii mai putin excesive, dar poate mai durabile. Dupa cum in acest ,,sa se spuna tot" poate exista $i o tentativa incon9tienta de-a induce sadismul $i eel pqtin poluarea. ,,Cu sistemul tau de-a spune tot te eliberezi 9i-l la~i pe celalalt sa se descurce cu ce simte. Tu te purifici spunand, iar celalalt se simte poluat prin tot ce prime~te in carnea lui. .. iar cand acesta sunt eu, spun nu."

A nu spune tot

in orice relatie, situatia aceasta e legata de codul tacerii 9i al exprimarii. Al ,,tu"-ului 9i al ,,vorbit"-ului. E codul ce define~te foarte rapid mtr-o relatie domeniile ce vor fi abordate cu circumspectie 9i prudenta, zonele tacerii necesare, subiectele de care niciunul dintre parteneri nu se va atinge. Asupra acestui punct - subiectele tabu - se a9terne un fel de speranta intru catva magica,

'9Dseudocontractele

159

un soi de conjuratie. Daca nu vorbim despre asta, va cantari mai pupn, nu va exista. Astfel, el nu vorbea niciodata despre sentimentele pe care le avea fata de copiii lui. Nu zgandarea rana de-a fi fost despartit de ei. Cand prietena lui ,,a violat acest spatiu" de tacere, el a raspuns brutal: ,,Nu vreau sa aducem treburile astea in relatia noastra." $i in a nu spune (ca !;ii in a spune) se pot depista comportamente ce implica agresiunea, farl. -i fi !;ii deliberat agresive. 0 femeie spunea: ,,Eu, una, tree mai U!;)Or peste frustrarile mele daca ele au fost rostite. Trebuie sa stric anumite mornente pentru ca altele sa fie depoluate. Pentru ca absenta ta de ieri ca !;ii cea de maine sa nu se regaseasca in prezenta ta de astazi, nu ma multumesc totdeauna cu tacerea, trebuie s-o umplu cu o informatie astfel incat sa-mi diminuez banuielile." Ceea ce mai trebuie $tiut e ca zonele de tacere sunt contagioase, se maresc, se propaga ~i in alte domenii $i inchid dialogul posibil. Ea ii va spune lui: ,,Niciodata nu-mi spui nimic important." Mai exista apoi ~i pseudodialogurile in triunghi, deci cu o terta persoana, ce joaca un rol deviant in discursul cuplului. Partenerii nu-$i vorbesc decat facand referiri la altcineva (copil, ruda, vecin, prieten... cuno~tinta apropiata sau departata). Schimbul se va face totdeauna prin raportare la altcineva, de preferinta absent. Cu ajutorul acestui limbaj indirect se vor spune multe lucruri, cu riscul insa de-a nu fi intelese.

Pastrate sub tacere Pastrarea sub tacere poate servi la mentinerea legaturii cuplului, in sensul ca daca lucrurile ar fi spuse, ele

160

°IOrbe~te-mi... am atiitea sa-ti spun

ar dezvalui decalajul dintre imaginar ~i real, riscand sa atraga dupa ele deceptia, despartirea. ,,Nespunand, mentffi ficpunea, inchipuindu-mi ca nu sunt departe de tine, ca te 9tiu tot cu-acelea9i optiuni ~i gusturi, ca avem acelea!Jii interese 9i afinitaµ ... " ,,Daca spun, rise sa dezvalui iluziile pe care ni le facem." ,,Nu sunt a9a cum iti inchipui tu, cum m-ai iubit tu." Reducand astfel aceste spuse care nu circula, imobilizandu-le, menpn relaP,a intact-sudata, dar devitalizanta, deoarece e separata de angajarea mea reala. Lipsa de angajare poate indeplini aceea~i funcpe. Nu ma angajez in acte ~i sentimente, cad ar insemna sa scot la vedere o intreaga latura vie din mine. Dar ceea ce 1-a atras pe partenerul meu era tocmai partea rruuta din mine, disperata, moarta, care i-a permis lui sa se simta viu. A spune, a acµona, a fi viu inseamna sa nu fii: • a~a cum i~i inchipuie celalalt ca e~ti, • al?a cum ne dorim sa fun vazuµ de celalalt.

,,fnca nu e$li indeajuns de intim cu tine - de nefericit - ca sa simfi nevoia sa comunici." Henri Michaux

,,Mult timp am crezut ca celalalt se intereseaza de mine pentru ca sunt eu. E-adevarat in parte, dar nu trebuie sa uit ca, daca celalalt se intereseaza de mine, o face pentru ca e el! Reciproca fiind adevarata, narcisismul fiecaruia e neincetat confruntat cu aceasta realitate implicita, rareori enuntata. Rama9itele atotputerniciei noastre infantile sunt puse astfel la grea incercare! E atat de placut sa-mi inchipui ca celalalt ma iube9te pentru mine, 9i-atat de frustrant sa descopar ca mai ales pentru el ma iube9te! Bineinteles, exista 9i iubiri-jertfa, centrate mai cu seama asupra celuilalt. Sunt acµonate de dinaroica daruirii, a ofrandei gratuite. Aceste iubiri sunt, in general, insopte de o relape in care dornina atat daruirea, cat 9i prirnirea, in care a cere $i a refuza sunt practic absente. $i uneori pn mult, uneori!"

Cand vedem o scanteie ... ne ducem la locul unde cade. Nu mai ramane decat cenu?a de pe urma ei ?i uititm astfel de unde a porn it.

,,Am trait tmpreunii cu Marie clipe placute, dar ?i perioade de tensiuni puternice, de nefnfelegeri continue, in timpul citrora mi-am dat seama de complicitatea adanca pe care anii de viafii tn comun au creat-o mtre noi. fi repro?ez multe, ma simt frustrat ?i neinfeles, dar cat de mult ma aranjeazit ca lucrurile stau a?a ... pe undeva, cred ca ?i ea i?i da seama de asta."

IV cJOcurile Cand lupii cei biltrani descopera ca totdeauna trebuie si:l se teama de scufifele ro$ii ratacite ... Si cand scufitele ro11ii Z$i pun zntrebari despre dorinfa mamei lor de-a le trimite singure in padure ...

,,Nu sufiir ca te pierd, ci-mi pare riiu ca n-am ~tiut sif te-ntalnesc la miile de cotituri ale viefii noastre in comun."

,,Sa ajung atat de tarziu ~i de greu sa fnjeleg fntreaga suferinjii inutila pe care-a fnduram (sau pe care-a impuneam) ~i sit revi1d toate acaziile de fericire simpla fn a caror voie nu m-am litsat pentru a mil aft.a aici, prezent, viu, plin de ciildurii, in locul acelei nta?ti care eram, astatic al spaimei, neinduplecat fn gandurile mele siilbatice ... 11

?P'rin ,,joc" trebuie sa intelegem o acp.une repetitiva intre doua persoane, cu o miza (ca~tig) ~i un pret ce trebuie platit (cost). Miza ~i pretul de platit sunt, cea mai mare parte a timyului, incoru;;tiente pentru protagonii,;ti. Intr-un cuplu, exista doua tipuri de joc: • jocurile de coordonare I de cooperare I de complementarita te, in care protagonii,;tii sunt parteneri; • jocurile de conflicte, de opozipe, de anulare, in care protagoni~tii sunt adversari. Ar fi posibil sa afirmam ca un cuplu ,,echilibrat" 1 sau aflat in armonie este un cuplu in care aceste doua 1

Bunica spunea: ,,Echilibrul este eel mai neinsemnat dezechilibru."

168

O'fbrbe!jte-mi.•. am atotea siJ-fi spun

tipuri de joc se combina altemativ, presupunand reversibilitatea ~i mobilitatea rolurilor. Dimpotriva, in cazul in care domina primul tip, va exista riscul plictisului, al mediocrizarii relapei. Daca domina al doilea tip, riscul este pierderea celuilalt sau uzura, epuizarea, destramarea, pentru di pretul ce trebuie platit devine prea greu de suportat1.

1 Vezi, in legdturd cu aceasta, teoriile lui E. Berne: Des ]eux et des Hommes - Que dites-vous apres avoir dit bonjour? (Jocuri ~i Oameni Ce spuneti dup4 ce dafi bun([ ziua?) ~i toatd ~coala terapiilor farniliei, fondate pe teoria sistemelor Oackson, Watzlawick, Framo ... ).

1 cJ6curile de complementaritate ~ jocurile de complementaritate totul se petrece ca cand emopile ar fi reglementate de ni~te legi de ca_re partenerii sunt prea putin co~tienP,, dar pe care le respecta. Fiecare detine un rol complementar fata de al celuilalt. Secventele de comportament se inlantuie in mod repetitiv ~i circular. Ea are impresia di el minimalizeaza o problema (cea ridicata de comportarea copilului lor sau de dificultaµle de comunicare dintre ei). Ea va da, prin urmare, multa importanta acestei probleme, va vorbi despre asta, chiar ilJi va exagera ingrijorarea. ReacP,a so!ului va fi sa minimalizeze ~i mai mult, pentru a compensa, in timp ce sop.a va insista ~i mai mult, tot pentru a compensa. Ce face unul e intarit ~i mai mult de ceea ce face celalalt. Fiecare se alege cu un ca~tig ~i cu o frustrare. Faptul poate fi confirmat de poziP,i :Ji judecap. precum: ,,Femeile fac totdeauna din tantar annasar :Ji complica tot, nimic nu-i simplu cu ele ... " sau: ,,Barba!ii nu se pricep deloc la sentimente, niciodata nu manifesta ceea ~i

170

O'/brbe~te-mi... am attitea sa-ti spun

ce simt, nu sunt in stare sa depa$easca nivelul intelectual, material, raponal al lucrurilor ... " A vorbi despre sine. E greu, in special pentru barbati, deoarece a vorbi despre sine, ate marturisi ,,pare incompatibil cu demnitatea masculina" - Multi exceleaza cand e vorba sa vorbeasca despre celalalt. ,,Tu e$ti a$a, tu ai facut cutare lucru, tu spui ca ... " (Bunica spunea ca ,, tu-u1 uc1'de111 ... ) Ceea ce explica faptul ca, in caz de conflict major, barbatul fuge, refugiindu-se, deseori cu succes, in munca, in mutenie, in boala sau intr-o sinucidere reu$ita. Miza complementaritatii va fi evitarea schimbarii, menpnerea homeostazei, a unui climat de siguranta, a armoniei, a pacii. Nivelarea tuturor riscurilor posibile de conflict. Pretul de platit: sate mutilezi pentru a te adapta celuilalt, sa te conformezi, sa-p limitezi posibilitatile. Exemplul unui joc de complementaritate prin acordul inCOI1$tient al fiecaruia 1n ce prive9te rolul sau: Ea e ve$nic ,,solicitanta". El e eel care acorda sau refuza. Daca el simte nevoia sa vorbeasca despre necazurile lui, i$i va lua un aer preocupat, va ofta, va refuza sa vorbeasca despre el, pana cand ea i-o va cere, il va implora sa aiba incredere $i sa-i imparta$easca grijile lui. Iar el ii va face acest dar. Ea ii va multumi (dar ii va purta $i pica). 1 tn original: ,,le tu tue" (joc de cuvinte ce se bazeazll pe pronuniarea identicll a ultimelor doull). (N. red.)

~curile de complementaritate

171

Un alt joc complementar, poate ca mai periculos, dar destul de des mtalnit, e eel rezultat in urma rationamentului: ,,Eu nu exist decat atunci cand cineva are nevoie de mine, prin urmare voi crea aceasta nevoie la partener, indiferent cu ce pret." ,,Lasa-ma sa-p fac rau ca sa te pot ajuta." ,,Lasa-ma sate ranesc ca sate pot consola." Ea are cu opt ani mai mult decat el. El pare senin, rezonabil, lini~titor. Zambe~te indulgent cand ea i~i iese din fire, cand lf?i exagereaza ingrijorarea, cand 0 face pe fetita impulsiva. · JOCUL: ,,Daca simti nevoia sa fii tata, eu voi fi fetita convine)."

(~i-mi

,,Deseori iau asupra mea preaplinul lui de anxietate - sporindu-mi propria mea anxietate. A~a trebuie sa ma iubeasca el, ca pe cineva mai anxios decat el. Si asta-1 lini~te~te ... ~i pe mine la fel." El conduce cu competenta serviciile tehnice dintr-o municipalitate medie, se pricepe la mecanica, e activ in sindicat. Acasa, sop.a se ocupa de hartii - impozite, asigurari, administrarea casei, deoarece ,,eu nu ma pricep deloc, n-a~ fi in stare sa ma descurc", spune el mereu de fata cu ea. Cu alte cuvinte, JOCUL: ,,Daca simti nevoia sa fii o femeie energica, eu voi fi neajutorat in ce prive~te hartogaraia (~i aceasta situape imi convine)." Cand tu te descurajezi, eu voi fi plina de incredere in viitor. Cand tu e~ti plin de entuziasm ~i de planuri, eu vad toate greutaple care ne-a~teapta. Cand tu te-ndepartezi, eu ma apropii. Cand tu te apropii, eu ma indepartez.

172

°lbrbe~te-mi... am atatea sa-ti spun

Cand tu zambef}ti, eu ma infurii. Ce s-ar intampla daca ne-am af}eza amandoi de-aceeaf}i parte a balansoarului? Oricum, in cele mai multe dintre relaµile de lunga durata exista un joc. Importanta ramane mobilitatea (altemanta pozipilor sus-jos), sa ief}i uneori din joc, sa schimbi rolul, sa schimbi tipul de joc. Sa f}tii din cand in cand sa privef}ti ,,din avian" ~i sa ai puterea sa razi. Sa demitizezi ca~tigul (al tau, al celuilalt), sa evaluezi pretuI de platit (totdeauna prea scump in materie de energie, confort, placere ... ). Cand nu mai e nimic de pus in comun, tot ramane 1rnparteala ve~nic luata de la capat a trecutului ~i a tuturor insatisfactiilor adunate in decursul anilor. Jocurile de autofrustrare de ambele parti sunt nenumarate. ,,Iµ vreau binele, dar iti port pica daca te bucuri de el." ,,$i asta nu era tot, avea ea ?i alte arme pe care neferi-

citul le ?tia prea bine, represaliile de dupa scene: fntre altele, migrenele, grevele de recluziune la ea fn camera, pleoapele umjlate, mitrturie a lacrimilor vdrsate fn singurittate, diversele stitri proaste, mutismul tenace, lipsa agresivit a poftei de mancare, oboseala, uitarile, privirile posomorate, fntreaga recuzitit de temut a unei biete femei de neznvins." Albert Cohen

2 cJ{icurile de opozitie ~ jocurile de opozip.e, deosebirile sunt vazute in urmatorii termeni: • Cine are dreptate? • Cine-i eel mai bun? •Cine vorbe~te spontan? •Cine se dedica eel mai mult? • Cine sufera eel mai mult? • Cine daruie~te, cine prime~te eel mai mult? • Cine 1?tie despre ce-i vorba? Va fi o adevarata lupta pentru putere, bazata pe comparap.i, deseori pe absenta stimei de sine, de unde 1?i nevoia de-a te masura cu celalalt 1?i, uneori, intrebarea absurda: Cine pretuie~te rnai mult? Un barbat sau o femeie? 0 placere ori 0 suferinta, 0 a1?teptare ori un zambet, o uitare sau o privire? ... Miza: sentimentul propriei rnele valori (cu cat starnesc mai mult mila, cu atat arat ceea ce-mi asum, cu atat am mai multa valoare). Nevoia mea de a exista prin afirrnarea opozip.ei. Pret de platit: pretul suferintei 11i-al descumpanirii mele. Sa te lipse~ti de implicarea celuilalt, singuratate, respingere, larnentap.i, somatizari ...

I

~

II

I

,

c---~

Pentru unii, aft nefericit nu-i o distracfie, ci o munca laborioasa, cu normit fntreaga.

Jocurile de opozitie

175

Cum stau lucrurile atunci cand unul dintre parteneri vrea sa-1 invete pe celalalt sa C:Ondtica mai?ina, sa schieze, sa gateasca, sa educe copiii sau sa ingrijeasca plantele? Miza sa fie cu-adevarat materia sau tehnica ce trebuie invatata? Nu, eel mai adeseava fi reprezentata de raportul de forte ce se stabile9te 9{ care se permuteaza. lntr-un joc conflictual, daca superioritatea unuia e evidenta (un l}ofer profesionist il?i invafa nevasta sa conduca ma9ina), celalalt po~te oricand sa-1 acuze ca nu e un bun pedagog: · ,,N-ai niciun pie de rabdare cu mine." ,,Nu pot invafa sa conduc pentru ca-p ie9i din fire la cea mai mica stangacie a mea." ,,Ma critici intruna, nu-mi vezi decat gre~elile, l}i-atunci cum sa reul}esc?" ,,Vrei sa-mi impui ce fel de tata trebuie sa fiu eu fafa de copiii no9tri. E eel mai bun mijloc de-a sabota relapa mea cu ei l?i de-a ma impiedica sa comunic direct cu ei." ,,Lipsa ta de incredere ma deprima mai mult decat toate neajunsurile mele." E o lupta neintrerupta pentru recunoa9terea (afirecunoscut, vazut) ce poate fi data, refuzata, acordata, cantarita in bani ...

Absurd $i frecvent Devalorizarea celuilalt e perceputa ca valorizare de sine.

Jocul de-a intrecerea: jocul ,,eu sunt mai bun decat tine - dar tu Inca nu l}tii asta". E un joc al comparapei: ,,Eu, unul, nu strig totdeauna dupa tine."

176

"16rbe$te-mi... am atiitea siJ-ti spun

,,Nu-ti reprol;)ez ca iel;)i singur 1n fiecare zi de marp.." ,,Ti-am acceptat prietenii fara sa spun nimic." ,,Niciodata n-am controlat cat cheltui etc." Daca recunosc calitapJ.e $i competenta sotului meu, ma simt devalorizata: ,,Face totul mult mai bine decat mine, n-are nevoie de mine!" Daca admir inzestrarile $i succesul sotiei_ mele, ma simt un oarecare: ,,$i-ar putea gasi unul cu mult mai bun decat mine!" $i-am sa.· ma straduiesc din rasputeri ca mtr-adevar sa gaseasca pe cineva mai bun decat mine ... lucru de pe urma caruia voi suferi !Ji care ilni va confirma temerea. ,,Aveam eu dreptate sa presimt ca a$a se va mtampla." Jocul lamentafiilor: ,,Nenorocirile mele sunt mai presus decat ale tale." Sotul se plange de oboseala 11i tensiunile provocate de serviciu. Ea ii raspunde ca peste zi copiii au fost groaznici. Ea ~i descrie crizele de lumbago. El ,,o mtelege prea bine", pentru ca !}i el are migrene. E ingrijorat ca nu izbute$te sa-!Ji plateasca impozitele, iar ma!Jina se inveche$te etc. ,,Nu mi-am cumparat nimic de luni de zile", ii raspunde ea. $i inca un exemplu, femeia care-!}i petrece timpul zicand ca ,,la alp.i" e totdeauna mai bine. Cine va recunoa:;;te vreodata ce nemaipomenita e ea, de vreme ce accepta sa traiasca a$a cum traie!}te, in vreme ce oriunde in alta parte e cu mult mai bine?!

J>curi/e de opozitie

,,Iarba e totdeauna mai verde la alfii ... pana ce descoperi ca-i vorba de gazon artificial." W.Schulz

Sau barbatul care-!;'i folose9te timpul pentru a vorbi cu dispret despre ceea ce au !;>i fac ceilalp. $i se lauda intruna cu ceea ce are !Ji face el. E cu deosebire sarcastic atunci cand vorbe~te despre faptele !]i spusele nevestei. $i~i mai bate joc 11i de barbaµi indeajuns de nerozi care se procopsesc cu cate-o nevasta nepriceputa, care n-are pe vino-ncoace. Nu vede nimic ilogic in asta. Daca-i critici ma!jina, ia foe. Daca-i critici nevasta, i1 ridici in slavi. Exista ~i situafi.a inversa, cu proieqii narcisice ce furnizeaza gratificaµi. Am senzapa ca ceilalp. vad cuplul nostru cape ceva formidabil. Sunt mandru d1 mi-e sofi.e/soi. Dar oare recunoa~te el (ea) persoana adevarata care traie~te alaturi de el/ea? Nute vad, nu te aud. C~a ce vad ~i aud, in schimb, e admirapa celorlalp. pentru ... noi. 0 imagine a noastra pe care continuam sa le-o oferim, riscand astfel sa trecem unul pe Ianga celalalt fara sa ne recuno~tem cu-adevarat.

Jocurile conflictuale se joaca bucuros de fata cu alµi. Umilinta devine astfel mai acidc1, te simfi. stimulat 11i-P. ingaduie sa obp.i aprobarea ~i complezenta unei terfe persoane (vezi Cui i-e frica de Virginia Wolf?). In ce fel sunt exprimate sau nu sunt exprimate criticile ~i complimentele ~i cum sunt ele primite? ,,Nu evidenP.ezi sau nu observi decat aspectele negative."

178

°16rbe?te-mi... am atatea sa-fi spun

,,Totdeauna spui ca cina e buna, deci nu te cred." ,,Zici a~a ca sa-mi fad mie placere, dar de fapt ~tiu ca e~ti nefericit." ,, Te uiti la al pi $i $tiu ca-i apreciezi mai mult decat pe mine."

Jocurile perverse (in acest caz, maladia conjugala e destul de avansata): ,,Am sa-p iau cu de-a sila ceea ce tu Uni dai cu draga inima, ip voi darui tot ceea ce nu vreau sa-ti darui $i nu te voi ierta niciodata ca ai primit. Te urasc cu o iubire neobosita." Cine poveste~te intamplarea? Marie $i Paul se plimba prin gradina zoologica $i tree prin fata CU$tii unei gorile. Se deschide portita, gorila o apuca pe Marie, se inchide cu ea in CU$Ca $i incepe s-o dezbrace. ,,Ce sa fac?" ii striga Marie lui Paul. $i el raspunde: ,,Ca de obicei, spune-i ca ai migrena!" Versiunea aceluia$i fapt, povestit de Marie, suna a~a: Dupa cateva momente, Marie iese din cu9ca imbracandu-se $i spune: ,,Ve$nic aceea!?i poveste, neputinta psihologica!" E vorba de acela~i lucru, de aceea$i doleanta ... Jocul ball-trap: sa-l inalti pe celalalt cat pop de mult, ca apoi sa-1 trantef?ti cat mai de sus. Jocul de-a vorbe$te-mi, chiar daca eu nu te-ascult... Jocul de-acererea $i oferta: am sa-i dau celuilalt mult de tot, pe masura propriei mele cereri, niciodata formulata ca atare. De pilda, am sa ma culc pe burta, pentru ca am chef ca ea sa-mi maseze spatele; ea vine f?i se intinde langa mine, oftand de placere, f?i-atunci eu am s-o masez pe ea pe spate.

Dau din bel~ug mai ales ceea ce jinduiesc sa primesc.

179

ofiicurile de opozitie

Ea imi multume9te. $i paradoxul e ca primesc multumiri pentru ceea ce-a9 dori eu insumi sa capat, dar nu primesc ... ,,0 cerere satisfticutlt e o chemare ce n-ajunge la desti-

nafie." Rene Char

Jocul de-a cererea-capcana: iti cer, ca apoi sa-p. pot repro9a ca mi-ai dat. ,, Te a tac 9i tu-mi faci cadouri; iti cer incuviintarea, iar tu ma invinuie9ti; imi iau un ton dramatic, iar tu razi; fac totul ca sa ma alungi, iar tu ma prime9ti; caut repro9uri, iar tu ma infelegi; ma devotez tie, iar tu-mi porti pica; iti cer sa ma surprinzi. .. tu devii previzibil." Plictisul incepe atunci cand cunosc dinainte reacpile celuilalt. Jocul de-a falsa idealizare: este refuzul de a-i gasi celuilalt cusururi, a9a ca iti petreci tot timpul cautandu-le.

,, Un ii cad de acord intr-o singura privinta: sa nu fie de acord in aceea~i clipa."

-·------

Jocul de-a intinsul corzii: cand soliditatea relafiei e verificata tragand tot timpul de ea. Agresiuni, fugi, puneri la incercare, puneri sub semnul indoielii, provocari - pentru a te lffii9ti: ,,Da, ma iube9te 9i-acum, dupa toate incercarile la care 1-am supus." La care celalalt raspunde: ,,Da, continui s-o iubesc, in ciuda a tot ce-mi face. Imi dovede9te ca sunt mai puternic decat ea."

180

OJbrbe~te-ml••. am atotea stf-tl spun

Transform.area celuilalt in solicitant: in aceasta dinamid1, unul dintre parteneri nu va cere niciodata nimic, ci totdeauna il va invita pe celalalt sa ce~ra. ,,Ce vrei sa fad diseara? Ce vrei sa mananci? Cum ti-ar placea sa ma imbrac diseara? Unde ai vrea sa plecam in vacanta de Pa$ti?" etc. Prin aceasta atitudine repetitiva $i constanta (oricare-ar fi imprejurarile), partenerul tinde sa pastreze controlul asupra relaP.ei, ramanand stapan pe dorinta celuilalt, adica satisfacandu-1 sau nesatisfacandu-1.

Un echilibru fora prea mari suferinfe se stabile$te atunci cand unul dintre parteneri descopera ca fi este indiferent daca e pus fntr-o pozifie inferioara. Dincolo de jocuri, exista, cred, o miza permanenta in orice relap.e, adica tentativa de a-p. insu$i pozip.a cea mai inalta. Pozip.a dominanta, zisa $i poziP.a inalta - a fi deasupra unei persoane -, este definita tehnic drept starea psihologica de-a nu fi supus. De a fi eel care influenteaza, nu eel influentat. PoziP.a dominanta nu e niciodata definitiv dobandita, ci trebuie sa fie definita $i redefinita neincetat. Manevrele pentru a atinge acest scop pot fi evidente sau subtile. De pilda, eel care-1 pune permanent pe celalalt in situap.a de solicitant: ,,Ce vrei sa mananci la pranz? Unde vrei sa mergem diseara? Vrei sa facem dragoste?"

In acest fel, ramane ,,stapan" pe dorinta celuilalt, raspunzand afirmativ sau refuzand.

J;curile de opozitie

181

Dar !;Ii pozip.a inversa, aceea de a nu-ti preciza niciodata propria cerere: ,,las' ca vedem noi", ,,avem tot timpul", ,,mcanu !;!tiu", ,,de ce nu ... " - este opozip.e dominanta 9i puternica. Jocurile ,,quiproquo"-ului decurg din dinamica relaponala. Cand doua persoane traiesc impreuna, ele fac schimb de semne ,,subtile", dar tenace asupra felului in care definesc natura propriei lor relaµi. Tactica comportamentala a uneia e modificata de felul in care raspunde cealalta. Astfel, ele se poziponeaza una in raport cu cealalta. tn jocul ,,quiproquo" 1-ului, unul dintre parteneri va p.nti sa preia controlul asupra celuilalt, adoptand pozip.a inferioara. Ea: A9 vrea sa te ingrije9ti ceva mai mult (parul, dinp.i,

pielea), chiar dad\ asta costa scump; du-te la frizer, la dentist etc. · El: Nu cred ca ar trebui sa cheltuim prea multi bani pe lucrurile astea (pentru mine). Ea: Dar mie imi place mult sa cheltuiesc pentru tine. El: $tiu, draga, dar avem o groaza de facturi de platit 9i bani imprumutap. care trebuie dap. inapoi. .. Purtarea legata de pozip.a aparent ,,de jos" a barbatului este de fapt una ,,ce controleaza". Ea e indreptap.ta sa se planga de el 9i sa-1 atace lanevoie. Dar el arata limpede ca n-o sa-i urmeze dispozip.ile 9i sfaturile (care sunt deplasate prin comparap.e cu alte lucruri, mai serioase). $i de vreme ce el nu fi.xeaza nici o condip.e de timp, nu 9tim daca va calca vreodata pe la frizer ori pe la dentist. E una dintre cheile quiproquo-ului: in loc sa execute un act, cuplul acesta recurge la un 1

D. Jackson de Palo Alto a studiat quiproquo-urile conjugale.

182

O'fbrbe~te-mi... am atOtea sa-ti spun

schimb repetitiv, destinat sa defineasca ~i sa redefineasca de fiecare data natura relatiei lor. ,,Te controlez, te supun la un refuz." Intr-un alt exemplu: El: Nu gasesc cama!Jile albel Ea: Regret, draga, dar indi nu sunt calcate. El: Trimite-le la pressing, nu ma intereseaza cat costa. Ea: $i-a~ cheltuim prea mult cu intrepnerea, trebuie sa mai !Ji economisim pe ici, pe cola. El: Asculta, mie irni trebuie carna~ile astea. Ea: Da, draga, las' ca vedem noi. Sop.a nu specifica nici cand, nici daca spune da sau nu. Nu sluje!}te la nimic sa cautam motivap.a unuia sau a altuia, sa spunem ca lui ii place sa carteasca, sa se vaite ori ca ei ii place sa-1 frustreze. Esenp.al e sisternul de interactiune, intrep.nut cu grija. ,,Targul" implicit (sau impus-acceptat) regleaza schirnburile. Unele dintre aceste ,,aranjamente" sunt convenabile in primele etape ale unei relatii, dar ulterior pot sa nu rnai convina ~i rnai ales pot sa nu rnai fie pe placul copiilor, care se vor impotrivi ~i chiar vor denunta ,,sisternul" (sau se vor simp exclu!}i din el, iar sanatatea lor ernotionala va avea de suferit). Pentru a intelege ,,disfunctia" relationala intr-un cuplu, e important sa analizam relatia prezenta ~i sa incercarn sa identificam jocurile !}i quiproquo-urile specifice, rnai curand decat sa cautarn explicatia in trecutul individual al fiecaruia.

E dureroasa perspectiva de-a nu mai suferi, e foarte dureros sit-# parase~ti suferinfa.

~curile de opozi(ie

183

Toate aceste jocuri se vor reactiva la maximum in situaµile de desparp.re, cand unul dintre parteneri socote~te nimerit sa puna capat unei relapi ce i se pare prea mediocra sau care-1 apasa prea mult. Se produce atunci un fel de accelerare a unor ,,schimburi demente"; o violenta teribila va circula aproape zilnic intre ei. Ea va spune: ,,Simt ca-mi face propuneri de neacceptat, astfel incat sa faca desparfirea imposibila: in privinta copiilor, pe care vrea sa-i tina, dar nu se va putea descurca, a banilor, a lucrurilor, a casei, a slujbei mele ... Ma simt incolµta, sufar prea mult, mu vine sa renunt la a-1 mai parasi.''

3 QQl1te secvente de jocuri ~i

unul ~i celalalt ~tiu perfect ce nu le trebuie: celalalt. $i tocmai aceastit certitudine zi fine zmpreunit. rl'+imul exemplu. Relap.a funcp.oneaza pe urmatoarea baza: A) El lucreaza mult; B) ~i are senti.mentul ca-~i neglijeaza familia. Ar dori ca partenera sa-i fie recunoscatoare pentru A, iar el sa fie u~urat de povara culpabilitap.i pentru B - printr-o recunoa~tere explicita, clara, manifesta din partea ei. Diverse forme pentru a fi rasplatit pentru osteneala lui. .. • Admirap.e: ,,Te descurci nemaipomenit." • Sprijin: ,,Munce~ti prea mult, n-a~ vrea sa te imbolnave~ti."

• Compensare: ,,Am gatit ceva bun pentru tine, m-am gandit ca P.-ar face placere." DAR ea se simte vinovata pentru munca ,,excesiva" a sotului, ~i asta cu atat mai mult cu cat ea ,,nu are slujba".

G91ite secvente de jocuri

185

Dadi ar recunoal?te osteneala lui, ar risca sa-l?i sporeasca propria culpabilitate. Mai multe posibilitati i se ofera pentru a se simp. despovarata ... • Agresiune asupra muncii soµtlui: ,,0 preferi in locul meu." • Devalorizarea propriei persoane: ,,Nu ma iubei;;ti destul." • Amplificare ~i valorizare a propriei ei ,,activitap" menajere, a dificultatilor cu copiii, a plictisului din cartier.

in toate cazurile, exista refuzul incoill?tient de a raspunde la ,,ai;;teptarile" celuilalt. Ca urmare, va aparea ~i se va amplifica un sentiment de frustrare, ~i asta in ciuda· multiplelor semne de iubire" ~i a tuturor marturiilor de acest fel. 11

• El se va trezi cu noaptea in cap, pentru a evita sa piece din ajun. • Va munci fara menajamente cand va fi acasa (va me~teri, se va ocupa de gospodarie, de copii), dar va continua sa aiba sentimentul unui e~ec. Totdeauna exista un invingator efemer in acest joc al supralicitarii. Sa Jug, repezindu-mlJ pe-acelea$i clJi blJtute $i slJ descoptir (de fiecare data) mania $i amlJrlJciunea pe care aceasta noua capcanti le declan$eaza fn mine.

Al doilea exemplu. Ma lipsesc, pentru ca cererea mea sa nu fie intampinata cu un refuz.

186

°16rbe$te-mi... am atiitea sa-ti spun

Simte nevoia sa faca dragoste, dar se teme ca ea il va refuza (refuz ce i-ar crea un sentiment de respingere, de inexistenta, deci intolerabil). Cu cateva minute mainte de-a se culca, va ,,decl~a" un conflict (periuta de dinp. nu-i la locul ei, nu mai exista crema de ghete). $i-o sa se culce a~a, bosumflat, cu spatele la ea. Gase~te astfel mijlocul de-a nu-i mai cere sa faca dragoste ~i, mai ales, se scute!?te de-o suferinta posibila, profund intiparita in el: sa se vada refuzat. • Paradoxul e ca ~i daca ea i-ar face avansuri in seara aceea, el ar refuza, ,,mchis" 1n supararea lui. Se lipse~te astfel de ceea ce dore~te, dar ,,c~tiga" o absenta a suferintei datorate unui refuz totdeauna posibil.

Al treilea exemplu. El ii va spune: ,,Ce facem maine ?" Ea va raspunde: ,,Om vedea dupa cum va fi vremea, ce chef om avea." El intelege: ,,Nu vrea sa iasa cu mine, sa ma msoteasca, de!jli ~tie ca.ta placere mi-ar face." $i, binemteles, exact asta cerea, fara a indrazni sa-!?i formuleze dorinta (,,Mi-ar placea sa vii cu mine"). Rana refuzurilor precedente ii interzice orice cerere !impede, caci riscul unui nou refuz e prea prezent. ~a ca pune intrebarea piezi~ (ca sa nu sufere) !jli nu se face inteles. Se vain.chide in el in seara aceea, iar ziua urmatoare e ,,condamnata" chiar inainte de-a fi mceput.

Al patrulea exemplu. Uite cat de bun !jli ingaduitor sunt cu tine, de dragul tau. Acceptarea pozip.ei de jos (a accepta/ a suporta) ca pe-o indatorire: ,,Cand tu ai chef de ceva, eu accept, sunt de acord cu ceea ce vrei tu, dar o fac intr-un fel anume, care te va face sa sim.P. ca tu mi-ai cerut-o (~i ca eu am fost de acord, ca totdeauna). Astfel, joc rolul celui

187

cdtte secvente de jocuri

care e ,,obligat", chiar daca-mi face placere. lmi transform relatia in ,,indatorire" ca sa p-o pot repro~a (9i sa ma valorizez pe mine prin asta: ,,Uite cate fac eu pentru tine").

Al cincilea exemplu. Descalificarea de catre cernlalt intr-un domeniu esential.

!mi apreciez mult partenerul, cu excepP.a faptului ca nu face cutare 9i cutare lucru (iubirea, n-are grija de copii, nu-i responsabil). Discreditarea tatalui: o capcana facuta din multa complicitate. ,,Copiii mei de foarte devreme 9i-au considerat tatal incompetent in postura lui de tata, de9i este competent in oricare alt domeniu. Eram complici cu topi, copiii, el 9i cu mine, ca sa-1 descalificam din rolul de ta ta." Iar acesta i~i va varsa deznadejdea, revolta, neputinta asupra unuia dintre copii, care la randul lui i9i va varsa naduful asupra surorii lui, iar ea... . A~a

se joaca acest transfer patima~ Te distrug ca sa te posed. Ma distrug ca sa ma pastrezi.

~i

ambivalent.

In ale sale Carnets 1978 (Carnete 1978)1, Albert Cohen, autorul de neuitat al romanului Belle du Seigneur (Frumoasa Domnuluz), e cuprins dintr-odata de dorinta de-a descrie o scena conjugala. E vorba, bineinteles, de o scena ce decurge dupa un scenariu cunoscut de protago~ti, rodat, imbogapt cu episoade noi. Scena ilustreaza cateva dintre jocurile descrise mai sus. 1

Albert Cohen, Carnets 1978, Gallimard.

188

"16rbe~te-mi... am atatea si1-ti spun

,,De furie, se repezi spre bucatarie, unde se inchise, invartind cheia in u~a de doua ori, incepu sa se plimbe in lung ~i-n lat facand taraboi, fericita sa-l?i ingrijoreze sotul. El batu in u~a, ceru sa-i deschida. Ea zambi ~i nu-i raspunse. El mai batu de cateva ori, tot fara rezultat. Deodata, de team.a, sirnP. in gat navala sangelui. Poate ca ea daduse drumul la gaz in bucatarie ca sa se sinucida l?i sa-1 pedepseasca, iar gandul il facu sa tremure, caci o iubea. «Deschide, ii striga, deschide, ca de nu, sparg lll?a!» Ii raspunse ca nu va deschide, ca voia sa moara, iar el ghici, dupa tonul infundat al vocii, ca ea manca. Se apleca, se uita pe gaura cheii. Inarmata cu un sendvi~ lung, ea mesteca insuflepta de-o animaP.e sumbra ~i egoista. Dupa ce ispravi, i~i potrivi parul., se pudra ~i deschise u~a. «Doar ca sa nu te las singur am renuntat sa ma omor», ii spuse, cu buzele lucindu-i un pie de pe urma jambonului gras. $i scena incepu din nou. La miezul noppi, s-au oprit din strigat, nu s-au mai invinuit unul pe altul ~i nu 9i-au mai azvarlit ura in obraz, ca la teatru, caci obosisera ~i dintr-odata s-au pomenit lipsiti de verva. Se instala atunci o tacere bosumflata, fiecare sperand intr-o miraculoasa predare a celuilalt, intr-o tandrete spontana din partea celuilalt, ~ice bine ar fi atunci, totul ar fi dat uitarii. Dar cum infrangerea celuilalt nu se vestea, au schimbat cateva cuvinte protocolare, ~i-au vorbit cu dumneata in chip nobil, cu indiferenta ~i falsa naturalete. Dar bietii solitari, actori fara de scena, evitau sa se priveasca in timpul acestui antract, deoarece l?tiau ca , daca privirile Ii se-ntalnesc, vor izbucni intr-un ras nestaparut fara sa vrea, blestemul acela al finalurilor de scena, l?tiau ca nu s-ar putea opri sa nu radcl, un ras ingrozitor l?i dureros, un ras infernal in cascade triste, l?tiau ca pericolul acelui ras nestavilit n-ar disparea

cPftte secvente de jocuri

189

decat odata cu capitularea celui ce-ar indrazni eel dintai sa dea sarutul impacarii. Curand insa scena incepu din nou. Ase invinui unul pe altul era un fel de distracp.e, o lupta impotriva plictisului $i-a 1.nspa:imantatoarei singurataP. conjugale. 0, v~nic acelea$i repro$uri, o, larnentabila distraqie in de!Jertul conjugalitap.i. 0, slabiciune a soµtlui ce-1 facea sa protesteze intruna, $i cat de deznadajduit se simfea $tiind ca cu cat mai mult pretindea $i cerea intoarcerea iubirii disparute, cu-atat mai pup.n n pasa sop.ei lui de el, cu-atat mai pup.n se dovedea a fi viu pentru ea, a fi real $i cu prestigiu. Dar nu se putea impiedica sa nu-!]i spuna $i sa-$i raspunda durerea de a nu mai fi iubit ca altadata, durere tot mai pup.n eficace $i mai putin perceputa de ea. 0, !Ji lehamitea din ea, !Ji solitudinea aceea din el, !Ji totu$i vorbea, vorbea, se justifica, 1i dovedea, voia sa-i dovedeasca ca proceda rau, ca nu mai era strop de duio$ie in ea. $i-n vreme ce continua sa demonstreze $i sa revendice, $tia di bietele lui cuvinte erau ca o v6psea ce nu mai prinde pe stofa, o vopsea ce nu se mai impregneaza. $i vorbea, vorbea, voia s-o convinga sa fie blandil, sa fie iubitoare, vorbea, vorbea, iar indragostita de pe vremuri statea teapana, surda $i neinduplecata in dreptatea ei de sofie nefericita, iar el vorbea, vorbea, !Ji $tia ca se depreciaza pretinzand 0 tandrete ce-i era refuzata. Indignat de mutismul aceleia care pe vremea logodnei il numea printul ei, inspaimantat ca pentru ea nu mai conta $i ca nu mai era iubitul de altadata, o apuca dintr-odata de parul blond, de care ea era atat de mandrii, !Ji-o zgfilfai, ca s-o scoata din mutismul acela. $i inviind dintr-odata, ea P.pa cii e o ru$ine, o lipsa de dem.nitate sa atenteze la parul ei, la tot ce era mai radios in ea. «Mitocanule, taranoiule!», adaugil ea

190

°16rbe~te-mi... am atatea so-ti spun

seniorial, in timp ce el i$i mu~a buza ca sa nu rada, iar ea alerga sa se-nchida din nou in bucatarie. Ra.mas singur, o admira. Tot ce era rnai radios in ea, $Opti el induio$at, $i-o adrnira pe cea care se incuiase, ii zfunbi: Dar cum s-o faca. sa iasa din bucatarie? Sa-i vorbeasca prin U$a, sa-$i ceara iertare? Nu, s-ar compromite definitiv. $i-apoi n-ar sluji la nimic daca ar implora-o sa iasa, ar sta inchisa acolo ca sa-1 faca sa sufere. Ce mai, salvarea ar fi vizita inopinata a unor prieteni. Atunci totul ar fi din nou bine, totul ar fi dat uitarii, iar ea ar fi din nou vesela $i fermecatoare. U$a de la bucatarie se deschise cu violenta, a$a, de ochii lumii. Continuand sa taca, hotarata, se a$eza la rnasa, lua cutia de chibrituri 9i, incruntata, incepu sa scoata bat dupa bat, cu incetul. Dupa ce le scoase pe toate, incepu sa le puna iar in cutie, unul cate unul, preocupata. El $tiU ca mutarea aceea minuP.oasa, dus-intors, avea sa tifla mult ~i ca-1 privea pe el. Ca sa-i arate ca suferea, ca sa-i arate ca era indobitocita de durere. Dar mai ales ca sa-1 pedepseasca, sa-i impuna tortura betelor de chibrit scoase $i varate intruna la loc. Ei bine, cata vreme ea n-o sa spuna nimic, nici el nu va mai spune nimic. Da, trebuie sa $tii sa te faci respectat. Dar aproape numaidecat incepu sa se vaite, sa-i repro~eze ca nu-1 mai iubea ca pe vremuri, ~i vorbi, vorbi, ~tiind ca repro~urile lui nu vor sluji la nirnic, ca aveau s-o scarbeasca ~i s-o indeparteze ~i mai mult. Dar 1$i continua exhibipile indurerate, 9tiind di cu cat se vaicarea mai mult, cu-atat ea il dispretuia pentru ca avea nevoie de ea. Imi poarta pica pentru ca ma las ucis cu incetul de ea, se gandi el. De ce, dar de ce nu-i spunea un cuvant, un simplu cuvant de duio~ie care-ar fi pus capat ororii?

ctiftte secvente de jocuri

191

Obosita sa tot a~tepte din partea sotului un cuvant de duio~ie ~i-un sarut de impacare pe care le spera, inalta din umeri, lasa balta chibriturile, se ridica ~i pomi spre dormitor. $i-atunci eel parasit ramase inspaimantat in salonul pustiu. lncepu sa scoata chibriturile unul cate unul, apoi le puse la loc in cutie unul cate unul, apoi o lua iar de la capat."

,,Nefn/elegerea e specifi.ca iubirii, deoarece iubirea e un sentiment prea vehement, care nu se poate exprima fn profunzime. Cuvintele o ranesc. Reticen/a e necesarii, trebuie sit te fntelegi din douii-trei vorbe. Ba uneori chiar pudoarea e fmpinsCJ atat de departe, fncat nu se mai spune nimic, a9a ca, fire$te, nu exista niciun motiv ca nefnfelegerea sit se risipeasdi vreodata." V. Jankelevicht

0 ,,Ii vorbeam prea mult de lipsurile sale ... ~i nu fndeajuns de dorinfele mele."

4 Wontabilitatea afectiva (,,registrele cantabile ale familiei") 1 Nici case afl.a persoana mai exigenta decat aceea care nu cere nimic ... ~i o spune.

~ aspectele ei cele mai vizibile, e ceea ce se cheama incredere, cu alte cuvinte, credinta ca partenerul va face pentru tine ceea ce ai facut tu pentru el, dar cum nu se !]tie cand, increderea este legata de tirnp. Fagaduiala nerostita 9i niciodata tiJ1uta poate aparea, odata cu trecerea timpului, mai evident harazita a nu fi tmuta. Exemplu: Ea crede ca el i!]i va petrece mai mult tirnp cu familia de cum i9i va organiza mai bine munca. Pe masura ce copiii cresc, ea va crede din ce in ce mai putin in acest lucru 9i-l va pretinde din ce in ce mai mult. Quiproquo-ul (ceva luat drept altceva) ivit de pe urma acestei situafii nu e deschis sau COTI!]tient, nu e nici macar rezultatul unei negocieri; Ii se va irnpune protagoni9tilor fara vrerea lor. 1 Capitolul de fafi!. se inspira mai cu seama din conceptele dezvoltate de Ivan Boszormeny-Nagy in Invisible Layalties (LoialitaJi invizibile), 1973.

194

"lbrbe~te-mi... am attitea siJ-fi spun

Vad deseori cupluri care vorbesc 17i acponeaza ca !}i cand ar tine ni!}te registre contabile ascunse; creditul i;;i debitul sunt inscrise in paginile fiediruia, nimic nu e lasat uitarii, nimic nu-i gratuit. Aceasta contabilitate afectiva pare a se baza pe principiul ca (in ciuda aparentelor) partenerii trebuie sagaseasca in asocierea lor avantaje echivalente. ,,Totul trebuie sa fie echitabil intre noi." Dar cum sa masori avantajele sau beneficiile? Acestea se situeaza la multiple niveluri, pomind de la lucrurile materiale !}i financiare pana la nevoile cele mai incon17tiente. Evaluarea lor e deosebit de subtila 17i mai ales cat se poate de subiectiva (deci parpala, partinitoare, inegala1). Se pare ca schema de desfai;;urare este de urmatorul tip: orice privilegiu, beneficiu vizibil sau incalcare a regulilor se plate!}te prin sentimentul de vinovape i;;i prin obligatii fata de celalalt; !}i paralel, suferinta, sacrificiile, concesiile sunt recompensate prin sentimentul meritului 17i prin drepturi asupra celuilalt. ,,Am dreptul la timpul, la iubirea, la buna ta purtare fata de mine." Ai o datorie fata de mine, chiar daca tu n-o 17tii, de vreme ce m-ai sedus (inainte de ate cunoa.i;;te eram atat de lini!}tita), mi-am intrerupt studiile, lucrul, am avortat, mi-am parasit locurile natale, prietenii, mama, de dragul tau ... !mi e~ti dator cu ace-

lea$i renunfari pe care le-am facut $i eu. 0 femeie se plange mult de pasivitatea sotului ei. Trebuie sa ia singura toate hotararue privitoare la copii 17i sa se ocupe de bunul mers al familiei. El 1 Bunica spunea:

alpi."

,,Toµ suntem egali, dar unii sunt mai egali decat

'ffontabilitatea afectiva

195

lucreaza intr-un birou, 1i aduce leafa, citei;;te romane poliP,ste, se uita la televizor pentru a se destinde, iese cu prietenii !7i nu-i pasa de nimic din tot ce se-ntampla acasa. Ea se simte jignita ~i indreptap.ta in pretenP,ile ei. Ca urmare a unor schimbari profesionale i;;i personale, soµtl devine mai sigur pe el, i:;;i afirma poziP,a, ia decizii in familie. Sotia ar trebui sa fie mulpimita ca, in sfar:;;it, i:;;i vede dorintele realizate. Dar iata ca suporta cu greu schimbarea :;;i face o depresie. Se vede vaduvita de sentimentul de merit :;;i valoare. ,,Beneficiile" ei constau in a se considera :;;i a poza in femeie vrednica de toata stima ~i o femeie de compatimit. Placerea pe care i-o procura aceasta pozipe depai;;ea greutatea poverilor pe care :;;i le asuma (inclusiv placerea de-a se plange de situap.e, care e un beneficiu important). Vad in cele de mai sus un exemplu al rezistentei la schimbare - acesta se manifesta atunci cand unul dintre parteneri ,,rupe" echilibrul tensiunilor i;;i al plangerilor necesare funcP,onarii celuilalt. Totul se petrece de parca suferinta ar da drepturi, iar placerea ar impune datorii. ,,Am tolerat :;;i am inteles legatura pe care ai avut-o. Nu voiam sa fiu un obstacol, sa te-mpiedic sa-ti traie:;;ti viata. $i chiar p.-am propus sa pleci intr-o vacanta de-o saptamana cu el. A$a ca acum a:;;tept de la tine ... a:;;a ca-mi e$ti datoare ... a~ ca am $i eu dreptul cu varf :;;i-ndesat. .. pentru ca am suferit din cauza ta." Ca $i cum cu cat sufar mai mult, cu a tat sunt mai merituos. Suferinta imi ingaduie sa adun merite. ,,Cu atat mai mult mi se datoreaza tot felul de lucruri ... ": tocmai aceasta ne permite sane explicam privap.uni de nein-

196

Ofbrbe$te-mi... am atatea slJ-ti spun

chipuit, instrainarea, coercitii sub toate formele in anumite cupluri. In ciuda aparentelor, in ciuda a ceea ce pare nedrept din afara, eu cred ca daca un cuplu dureaza inseamna ca fiecare dintre parteneri gase~te in cadrul lui beneficii echivalente, de~i situate in registre diferite ~i avand preturi inegale.

,,Nu exista nici un motiv pentru care sa ramanem fmpreuna ... dar exista o groaza care se opun desparfirii noastre ... " ,,$i daca-mi place sa fiu batut(a)!" 1 Cuvintele acestea nu pot fi spuse decat de-un barbat sau de o femeie care a devenit con~tient(a) de nevoia de-a se bucura de pe urma masochismului sau sau a conflictului cu partenerul. Privilegiile, dimpotriva, se platesc prin obligapi: cadouri, sacrificii diverse ~i mai cu seami1 sentimentul culpabilitapi. Am uneori impresia ca placerea dobandita in absenta partenerului trebuie sa fie inapoiata acestuia sub diverse forme: ,,- Ai jucat bridge toata dupa-amiaza (sau ai fost la

cinema) cu prietenele, in timp ce eu lucram. M-am gandit ca la intoarcere P.-ar da prin minte sa-mi fad ~i mie 0 mancarica buna, dar cand colo, nu gasesc decat sendvi$uri! - Tocmai asta e, n-am avut timp sa gi1tesc, pentru di am jucat bridge. 1

B!rbap.i b!tup. sunt putin cunoscup, dar fenomenul e mai pu-

pn rar decat s-ar p!rea.

~ontabilitatea afectiv~

197

- Da' ~tiu ca traie~ti bine! Te tin pe spinarea mea ~i-o duci ca-n paradis!" Cuvintele ,,traie~ti bine" oare nu suna totdeauna ca un repro~, ca o socoteala nedreapta? Ne putem pune intrebari asupra acestui paradox: placerea celui pe care-I iubim, in cazul in care nu mai suntem cauza ei, e o ofensa ~i cere reparap.i ~i compensap.i. Ba chiar ~i atunci cand noi suntem cauza. ,,~

vrea sa-p. pot lua inapoi ceea ce-p. dau, ceea ce ai datorita mie." Exercit astfel o putere care cere intruna reasigurari ~i dovezi pentru existenta ei (~i ale fragilitap.i ei). Jean ca~tiga acum destul de mult pentru ca Marie sa poata duce o viata indestulata. Dar face intruna caz de asta: ,,Acum nu mai ai nevoie sa munce~ti, datorita mie te poti intfilni cu oameni interesanp.. Amo mulµme de griji profesionale." Marie are sentimentul ca ii repro~eaza ceea ce noul lor mod de viata ii daruie~te, ca sotuJ ar voi ca ea sa se simta datoare, aproape vinovatlt Nu cumva sufera de pe urma faptului di nu mai e considerat un individ defavorizat de soarta, de absenta educaP,ei, de mediul social, de societate? Ea trebuie sa-i dea acum sentimentul de merit pe care ascensiunea sociala 1-a facut sa-1 piarda. Meritul sa fie oare invers proportional cu puterea?

Ne putem plati datoriile ... Jara sa le ~i achitam.

in contabilitatea afectiva, rareori dezvaluita pe fafa, dar totdeauna prezenta, exista contenciosul trecutului.

198

0/6rbe$te-mi... am at{}tea si!-ti spun

E vorba de datoriile nerambursabile pe care le avem fata de parinj:i (fata de mama mai ales, facturi fluturate-n vant ce vorbesc de daruirea sangelui ei, de spaimele ei, de timpul tinereµi ei pierdute, de nop!ile fara placere, de talentele irosite, de tot ce-a indurat in viatli, de dorintele uitate ... ) Socotelile afective ale unui cuplu nu pornesc de la zero in momentul intalnirii. Totdeauna vor fi incarcate de trecutul fiediruia. $i se vor aduna in progresie geometrica, in ritmul decepj:iilor.

Totdeauna fl vom pune pe eel pe care-I iubim sa plateasca prea scump durerea pe care nu vrem sa i-o aducem. Ceea ce pretindem $i a$teptam de la partener reprezinti:\ deseori reflexul frustriirilor noastre venind din copilarie, pe care acesta trebuie sale repare. ii cerem celui de alaturi ceea ce n-am primit de la parinti: ,,Sotul meu a avut o copilarie nefericita, mama lui 1-a neglijat, tatal a fost foarte aspru. $i-atunci e normal s-a!]tepte de la mine atat de multa atenj:ie !]i compasiune, e normal sa fie prea puj:in disponibil cand simt !]i eu nevoia de tandrete. Iar mie aproape ca mi-e ru9ine cand ma gandesc cat de alintata am fost in copilarie." Ne putem plati datoria existenj:iala, contractata fata de propriii no$tri parinµ, mai ales fata de copii, de9i o parte a ranchiunei sau a recuno9tintei se rasfrange 9i asupra partenerului. Legatuple pe verticala, de la parinte la copil 9i de la copil la parinte, raman cele mai puternice, pe cand relapa pe orizontala stabilita mtre

'f!ontabilitatea afectMJ

199

partenerii unui cuplu constituie un fel de supapa in aceasta inlantuire invizibila. ,,Mama $i-a sacrificat viata pentru copii. Luera ca sa aiba cu ce ne intre?ne, nu se ocupa niciodata de ea. De aceea eu n-a~ vrea ca sotia mea sa lucreze, o ajut, irni restrang nevoile, ma aflu langa ea ca s-o lini$tesc !?i s-o ascult. Placerea mea e ca ea sa se ocupe totdeauna cu draga inima de copii." Barbatul acesta ii achita astfel soµei lui tot ce simte

ca-i datoreaza mamei. Se achita astfel de-o datorie ce-1 impovareaza ($i care risca s-o impovareze in.ca !?i mai mult pe soµe).

Daca te iubesc mai pufin, fndur mai pufin nedreptatea; inversul nu-i totdeauna adevarat.

,Jmi daruie$ti atat de mult, meat nici nu mai poµ primi ceea ce vreau sa-ti ofer."

A merge mai departe cu cineva fnseamna de multe ori a merge mai aproape.

v ~omunicare si , dinamica relationala , Nu ne intalnim decat izbindu-ne unul de altul r;;i fiecare, finandu-r;;i cu mainile mitruntaiele

sfar;;iate, il invinuie?te pe celalalt, care-r;;i adunit r;;i el maruntaiele. Gustave Flaubert

lI I:

Din ce efitcuta legatura mea cu tine? Din ceea ce-fi lipse~te fie $i din ceea ce-mi lipse9te mie. Atracfia noastra reciproca, magnetul nostru eel mai puternic va ft ceea ce tu nu ai, iar mie mi se pare cit am - din ceea ce tu crezi cit ai, iar eu nu am.

1 ~omunicare ~i dinamica relationala ,, Trebuia sit vorbim, dar am titcut amandoi. Ne-am ucis cu titcerea reticenfelor, cu spaima, cu resentimentele noastre." ~colo de fenomenele de comunicare, de ceea ce dai ~i de ceea ce prime~ti, e interesant sa ne punem intrebari asupra dinamicii relationale dominante a fiecaruia dintre partenerii cuplului. fntelegem prin aceasta ansamblul ,,scenarlilor", al ,,imperativelor vechi" :;;i al ,,comportamentelor incon~tiente" ce se vor repeta, se vor reconstrui, se vor dez,. volta, indiferent de modul de comunicare sau de stimulii introdu~i in relap.e. Descoperirea, actualizarea (con~tientizarea) dinamicii rela!ionale dominante e o adevarata activitate arheologica; adesea, aceasta pretinde ani de zile. Aceasta aducere la lumina produce intotdeauna suferinta. ,,in cautarea adevarului, dificultatea e ... ca uneori il gase~ti!"

sa nu-l lasam pe celalalt sa capete puterea de-a ne distruge.

'flomunicare ~; dinamicif relationalif

E un demers dificil, istovitor, deoarece se axeazli pe ciiutarea unei mize incon~tiente, cu care fl impovariim pe celiilalt. • Dovada contrariului: Ea va voi sa faca dovada ca nu e iubita, ca va fi parasita, azvarlita. El va dovedi contrariul, ca o va iubi mereu, ca nu o va parasi niciodata, orice s-ar intampla. E o lupta pe viata !Ji pe rnoarte intre ei doi. lar ea va recunoa!}te: ,,Devotamentul total al acestui om provoca in mine o violenta cumplita. Era ca o mama prea buna, desavar!}ita, iar eu, in schirnb, erarn nevoita sa fiu o fata buna, o soP.e buna. Era de-a dreptul insuportabil, trebuia sa stric toate astea." ,,Daca cineva ma iube!}te, il pun la incercare (abia apoi pot fi sigura); am confirmarea ca partenerul µne la mine, !]tiu pana unde pot sa merg, chiar dadi par rea, nestatomica." ,,Mi-e greu sa daruiesc daca tu iei !Ji ceri intruna." • Pseudoconvingerile reciproce: ,,Eu cred di o sa ma paraseasca daca-i spun ca doresc pe un altul. El crede ca niciodata n-a!J putea dori pe un al.tu!." Ip. iau batista asta, apoi P.-o cer, iar violenta cu care P.-o cer ma face s-o sfa!Jii. $i astfel sfa!}ii ceea ce ii cer celuilalt sa-mi dea. Pentru mine, e simplu sa iau. • Descalificarea:

,,i1. uram atat de rnult pentru ceea ce nu era, ca nici nu rnai putearn aprecia ceea ce era - nici macar nu-I mai vedeam." ·

206

O'fbrbe$te-mi... am atotea stt-ri spun

Ce-i daruiesc celuilalt, daca nu aduc decat a~teptarile mele in ce-1 prive~te?

Din ce efacuti:t legiitura noastra? Din ceea ce ma leaga

- ma refine sau mii desparte de tine.

,,L-am descurajat pe Jean in iubirea lui pentru mine, cad nu credeam in ea. A rezistat foarte mult, voind sa ma iubeasca pana cand ma voi fi iubit ~i eu pe mine, pana cand msfar~it voi fi putut sa ma iubesc ... $i nici in ziua de azi, cand suntem desparpp., niciodata nu s-a dezis de mine, n-o va face niciodata. in seara nuntii, dupa ce am plecat de langa prieteni, primele cuvinte pe care mi le-a spus mma~inuta minuscula, care tragea tinichele dupa ea, au fost: «-Ei, acum crezi ca te iubesc? -Nu. -$i-atunci pentru ce te-am luat? Pentru averea ta?» N-am raspuns nimic, dar credeam ca a~a era (eu, care nu aveam nici urma de avere). $i ani de zile m-am agatat de convingerea asta, care-mi era necesara. I-am daruit eficacitatea mea, 1-am ajutat m lucrarile lui, banii ~i timpul meu le-am daruit copiilor, pentru ca el sa fie mai liber. I-am daruit viata mea, fara vreo restricpe, dar nu ~i pe mine, care nu pretfilam nimic. Ah! sa fii pur ~i simplu a celuilalt, in loc de-a te sill intruna sa fad pentru el, ca sa-p. «repari» lipsa de valoare. Ma simteam prea saraca, prea lipsita de orice pentru a darui ~i altceva decat cadouri active in locul iubirii. Scriind cele de mai sus, irni dau seama ca i-am ascuns toate acestea, pe care poate ca le-ar fi acceptat ... Era frumos sa facem 0 multiffie de lucruri irnpreuna, sa

~municare ~i dinamiciJ relationatlJ

ne zbatem unul langa altul, dar stradaniile mele nu· au reu~it, m-a parasit. Facusem dovada ca nu ma poate iubi pana la capat ~i mi-am pierdut echilibrul («Nu pot fi iubita») cand balansierul meu («fti voi dovedi ca e~ti iubita») s-a indepartat, zdrobit, descurajat, vaduvit." Aceasta frumoasa relatare arata limpede pe ce dinamica relafionala era construit cuplul in cauza. ,,Eu nu ma iubesc, deci nimeni altcineva nu ma poate iubi, orice-ar spune ~i orice-ar face, cad numai eu ~tiu ca-i cu neputinta." La care celalalt a raspuns: ,,Te iubesc !Ji voi face dovada de netagaduit a acestui lucru, mai intai luandu-te in casatorie, apoi oferindu-ti toate creafiile mele, toate proiectele, toate dorintele. Toate astea sunt numai pentru tine." Dinamica funcfioneaza de minune: ,,Cu cat faci mai multe pentru mine, cu atat ma indepartez de tine", ,,Cu cat faci mai multe, cu atat mai mult dovede!Jti ca eu nu pretuiesc nimic, cad altminteri nu mi-ai darui atata." Pentru cutare alta persoana, ,,legea" secreta va fi aceasta convingere de ne~ters: ,,Tandretea nu-i niciodata gratuita, totdeauna trebuie s-o plate~ti (prin culpabilitate, privap.uni sau obligaµi, pe plan sexual, de pilda ... ), ceea ce eu nu vreau." Prin urmare, se va priva, in timp ce va transmite semnale ce vor provoca fara gre~ raspWlSuri culpabilizante sau sexuale ... Dinamica relaponala se exprima eel mai adesea prin simptome (comportamente repetitive irap.onale). Vor exista, de pilda, sisteme de relaµi intime in care simptomele unuia dintre parteneri vor fi necesare menp.nerii

208

Clfbrbe~te-mi... am atotea sif-ti spun

~i uneori chiar supravietuirii relaj:i.ei, chiar daca din aceasta cauza relap.a devine dificila ~i penibila.

De exemplu, sotul care-~i trateaza angoasa de a fi barbat ocupandu-se foarte intens l?i cu pricepere de copii $i de treburile casnice - ,,deoarece sop.a mea e totdeauna bolnava", va spune el. Dar el nu va dori ca ea sa se vindece ($i se va stradui mult in acest sens, menp.nand cu orice pret echilibrul prin aceasta situap.e). 0 femeie susP-ne ca din cauza fricii de-a conduce a sotului, ea trebuie sa-1 duca cu ma$ina acolo unde el trebuie sa mearga. Pentru ea e ocazia de a nu-$i infrunta propria fobie: ,,irni depa$esc $i controlez propria mea teama, intre?nandu-i lui teama." Sistemul relational al unui cuplu poate avea nevoie de un ,, tap ispa$itor", ale carui simptome vor avea o valoare rituala, uneori sacrificiala. Un copil, de exemplu, sau o ruda apropiata vor fi punctul asupra caruia se focalizeaza un conflict conjugal. Totdeauna 1-ai alintat prea mult pe copilul asta, $i-acum te vaip. ca nu te-asculta? Mama: N-ar fi fost nevoie s-o fac daca 1-ai fi iubit destul cand era mic, daca te-ai fi ocupat mai mult de el.

Tatal:

Daca certurile continua, iar parinP.i ameninta sa se desparta, copilul incepe sa nu se mai descurce cu l?Coala, incepe sa urineze noaptea in pat sau manifesta orice alt simptom-alarma (pentru a menp.ne sistemul in care el este totu$i miza conflictelor, dar prin care capteaza atenp.a). Intr-o alta dinamica, sotul ~i interzice, in ciuda numeroaselor ocazii pe care i le prilejuie$te ocupaP.a lui, sa aiba relaµi intime cu alte femei. Totu~i, sotia lui e

'ffomunicare ~i dinamic{J relationa/{J

209

prea pupn exuberanta. $i spune adesea: ,,Am refuzat atatea ocazii, va dap seama, cu atatea femei lipsite de prejudecap care roiesc pe langa mine, dar niciodata nu mi-am inijielat sopa, o respect prea mult." Pe undeva simte insa ca e deposedat de ceva important, 9i-atunci va incepe sa traiasca prin mijlocirea fiicei lui - care ii va da apa la moara tatalui, ducand o viata sexuala destul de agitata. Iar el va condamna purtarea fetei, patrunzand din ce in ce mai adanc in intimitatea ei (li asculta telefoanele, ii deschide scrisorile, o urmare9te cand are intalniri, ba chiar o pande9te 9i o observa in timp ce face dragoste). $i tot el ova impinge sa se ma.rite repede: ,,In felul acesta, o sa fii lini9tita cu un singur barbat, a1Jia cum am fast 9i eu cu rievasta-mea." E cat se poate de evident ca insu9i conpnutul acestor schimburi, daca este perceput doar in termeni de comunicare, ajunge la impas, la ,,discutii demente". Aceste simptome sunt mai numeroase in cuplurile descrise ca avand un nivel slab de diferenpere sau o stare de fuziune ridicata, dupa mai multi ani de viata in comun.

Ne inventitm un viitor comun cu visuri diferite. Fara a znfelege cit acest lucru ne fndeparta zn prezent, ucigand elanurile de viafa ce ne fncle$tau.

2 gjeneficiile secundare ale ,,dezechilibrului" relational ,,Ne-am atinge cu pliicere, dar nu izbutim deciit sii ne dam lovituri." Jean-Luc Godard

~and suferintele, umilintele, frustrarile s-au instalat, ele sunt mentiflute ~i intretiflute in timp ~i comporta, evident, ~i beneficii secundare. Acestea din urma sunt adesea prea putifl}impezi, paradoxale ~i, aparent, impotriva oricarei logid. In ln.cercarea de a le descoperi, poate fi util sa ne punem ln.trebarea:

,,Ce s-ar intfunpla daca purtarea cutare sau cutare (la mine sau la altul) de care ma plang n-ar mai exista? Care ar fi dezavantajele acestei schimbari pentru mine?"

Sa-I fnnebune?ti pe celalalt stii fn puterea oricui. Miza este exterminarea, moartea psihica a celuilalt, zn a$a fel fnciit sa nu poata scapa de iubire. Sa nu mai poata trai prin propriile lui puteri, nici gandi, nici simfi, nici dori si1-$i aminteasca de el znsu$i 9i de ceea ce fi aparfine de drept." Pierre Fedida

YlJeneficiile secundare ale "dezechilibrului" relational

211

0 sotie se plange mult de firea groaznica a sotului ei, de depresiile, de pesimismul lui. Face tot ce-i sta in putere sa-1 ajute, in timp ce, pe de alta parte, intrep.ne alte relatii mulpnnitoare, avand cofl9tiinta lini1jjtita. Beneficiul cu care s-alege de pe urma acestei situatii ar putea fi rezumat astfel: ,,E atat de chinuitor sa traiesc cu el, incat am ~i eu dreptul sa ma amuz un pie, nu?" Unul ii ingaduie astfel celuilalt (~i-1 incurajeaza, uneori, fara sa vrea) sa aiba un simptom, o deviere, deoarece acest aranjament permite ,,incheierea unui targ" privind o purtare specifica, o recompensa 9i o protecp.e defensiva. Acest lucru ne ingaduie uneori sa evitam sa ne vedem propriile temeri 9i/ sau propriile lipsuri. Un sot spunea: ,,Nu am prieteni 9i relaµi in afara familiei, deoarece sotiei mele nu-i place sa iasa in lume, nu vrea sa-9i lase copiii acasa, nici sa ramana singura." El evita astfel sa-9i infrunte propriile dificultap in stabilirea ~i menpnerea relap.ilor ~i a contactelor de prietenie. Anumite comportamente ,,in public" ale unui cuplu ii pot mira pe cei de fata, care nu percep dedesubturile jocului lor relaponal. Cutare barbat ~i agreseaza sopa, o descalifica de fata cu ni1}te straini, fara ca aceasta sa-i i din distant! pentru a deveni cunoa~tere. Co-na~tere ar fi mai potrivit spus. Vom imprumuta exemplul urmator din domeniul etnologiei. S-a intfunplat ca indieni din culturi diferite - datorita hazardului vietii de nomad sau ca urmare a unor catastrofe -sa se intalneasca fara sa vrea. A~a au stat lucrurile cu indienii mandani din America de Nord. Un grup de indieni aparpnand unei culturi vecine li s-a alaturat ~i a invatat de la ei sa cultive porumbul. Dar curand mandanii le-au cerut sa plece, iar batranii lor inca mai povestesc ~i astazi ce li s-a spus in acele timpuri stravechi. ,,Ar fi potrivit sa plecati dincolo de fluviu ~i sa va construiµ un sat al vostru, deoarece obiceiurile noastre sunt mult prea diferite de-ale voastre. Necunoscandu-se unii pe alµi, tinerii ar putea sa nu se inteleaga, ~i s-ar ivi razboaie. Nu va duceµ prea departe, caci popoarele care traiesc departe unele de altele sunt ca straine, ~i razboiul poate izbucni intre ele. Mergeµ spre nord, pana ce n-o sa mai vedeti ina.Itandu-se fumul din focurile noastre, iar acolo cladip-va satul. A~a, o sa fim indeajuns de apropiati ca sa fim prieteni ~i indeajuns de departe ca sa nu fim dlli]mani."

$tiau i:nandanii ce ~tiau in legatura cu distanfa potrivita. Este invocata in toate miturile, peste tot unde hazardul destinului provoaca intalniri. E indicata in incesturi ~i iubirile prea patim~, ca ~i in cazul cuplurilor ce vor sa ramana vii. Distanta potrivita va ingadui sa se faca diferenp.erea, in interiorul lui Noi, intre Tu ~i Eu.

6 ?Renuntarea la atotputernicie ,,Iubirea tn zilele noastre ar tnsemna renuntarea la puterea pe care-ar exercita-o unul asupra celuilalt. Putere ce-ar putea Ji economica, culturala, fiz.icit, morala ~i chiar, de ce nu, datoratit simplului farmec. - Te iubesc, deci renunt la puterea pe care o exercit privindu-te. 11

Luigi Comencini

~ greu sa nu ai ceea ce celalalt iµ cere tocmai cape o dovada de iubire. Accepta sa recun~ti: nu sunt ceea ce vrei sa fiu, nu am ceea ce Uni ceri. Vrei sa ma pierzi pentru atata lucru? Accepta sa nu ai/ sa nu fii ceea ce celalalt iµ cere cu atata intensitate ~i insistenfa. Sa pofi spune: ,,nu sunt cutare", ,,nu am cutare insu~ire". Acest demers se leaga de amagirea atotputemiciei, care consta in a voi cu orice pref sa umpli lipsa celuilalt cu propria lipsa. s.a. distfugem astfel legatura ,,lipsei", leg.11.tura puternica, ce ne leaga de strafundurile angoasei, ale sentimentului de culpabilitate. Sa renunfam la a-1 schimba pe celalalt. Sa renunfam sa fim schimbap. de el. Nu-mi pot schimba partenerul, dar pot schimba mizele din relapa mea cu el (mai ales

flienunfarea la atotputernicie

275

acceptand sa pierd anurnite beneficii secundare, legate de suferinta mea sau a lui). Sa renuntam, de asemenea, la iluzia adevarului in cadrul cuplului. Lucru dificil, dureros, inspaimantator datorita dezolarii pe anumite portiuni de drum. Dar ce drum minunat! ,,Ne zbatem luptand cu contradicµile - eu, cu ale mele ~i tu, cu ale tale - e deci cu putinta sane intalnim daca ne incredem in resursele noastre." Sa renunti la a ~ti totul, acceptand zonele de mister, plajele de tacere, entuziasmul ... pentru tot ce nu e~ti tu. A~

vrea o relafie bazata pe placere, nu pe ata~ament.

Tragand concluziile privitoare la aceasta trecere in revista a co-na~terii in cadrul cuplului, voi spune: ,,Nu se poate sa nu existe comunicare." Comunicarea intre doua persoane inseamna sa incerci sa continui un ciclu de schimburi, de tranzactii (a da/ a primi), absolut vital pentru existenta umana. In viata unui cuplu, ciclul acesta e uneori dureros, totdeauna agitat, deseori pasionant. Comunicarea are ceva oceanic in fluxul ~i refluxul ei in deschiderea ~i inchiderea ei in a vorbi, a tacea a inainta, a da inapoi a se imbrati~a, a se desparti; ~i

daca aceste ritmuri se instaleaza intr-un cuplu, in absenta ~i prezenta, atunci ia fiinta o uniune deplina.

276

°16rbe$te-mi. .. am atiitea sa-ti spun

,,E mai U$OY sa ne lipsim de ceva ce iubim decat sa indurli.m ceva ce nu iubim." Anonim

Cand, in Cartea I a Facerii, Dumnezeu il pofte~te pe Adam sa numeasca animalele, sa dea un nume creaj:iei, El i~i da seama ca nu e bine sa-1 lase sa numeasca singur, sa hotarasca, sa creeze astfel labirintele Cuvantului. Ca are nevoie de cineva care sa-1 ajute, ca sa-i sporeasca eficacitatea ,,la limita pentru a-1 salva de el ins~i" 1 . Si Numele Eva se identifica - in ra, ii va da o sotie. , dicalul lui - cu radacina verbului ebraic ce inseamna ,,a spune, a lumina, a comunica", ~i Eva va fi inainte de orice interlocutoare (provocatoare, de asemeni, initiatoarea unei schimbari radicale pentru barbat, pentru ca a indraznit sa guste din fructul cunoa~terii, poftindu-1 sa revizuiasca ordinea prestabilita). Iata perspectiva din care a fost scrisa aceasta carte, luminata de cei ~i de cele care ~i-au fost sop. de interogap.i in viata unei relap.i mai mult sau mai pup.n lungi. Pentru mine, femeia este in mod esenp.al Celalalt. Adica cineva care ne obliga la depa~irea credintelor limitate, a certitudinilor prea bine instalate, a lucrurilor iremediabil inchise. Celalalt: eel susceptibil de a trezi, cu sau fara voie, acel ceva de ,,neconceput", care-n acela~i timp poate parea ,,de nepotolit" 2 _ 1 Eliane Amado-Levy-Valensi, Les voies et les pieges de la psychanalyse (C4ile $i capcanele psihanalizei), Ed. Universitaire, 1970. 2 Joe de cuvinte intre impensable (de neconceput) ~i impansable (de necalmat, de nepotolit). (N. red.)

rllenunfarea la atotputernicie

,,Sa asediezi speranta sa $tii ce iube;;ti nu-ul dintre da-uri da-ul dintre nu-uri." Andree Chedid

277

Totul e sa spui tot, Dar fmi lipsesc cuvintele. Paul Eluard

9'ostfata

,,!ntr-un cuplu, poate c4 important nu e s~ vrei s~-l faci fericit pe cel4lalt, ci ~ te faci pe tine znsu# fericit oferind aceastit fericire celuilalt." (Bunica mea)

Cantare Elsei

Tufeuri de zi cu zi fn care amandoi ne-am sfa~iat Asemeni unei arii obsedante va ft trecut viata Nicicand slttul de ochii ce m-au infometat 0, cerule, o deznadejde, sa-mi fti sofie mi-a Jost dat. Treisprezece ani voi ft pandit titcerea-ti cantatoare A~ cum scoica fnchide ~opotul marii Treisprezece ani, treisprezece ierni, treisprezece veri, inima mi-au fericit Treisprezece ani voi ft tremurat pe pragul himerei Treisprezece ani de-o spaim4 dulce-amara Treisprezece ani de pericole inventate ferit. 0, copiltl, noi nu suntem facu# pe-a timpului mitsura 0 mie una de nopfi-pentru amanfi e-o clipit, un nimic. Treisprezece ani sunt ca o zi, un foe de paie de stransura, Ochi dupii ochi consuma a lui arsura Covorul fermecat al izolarii noastre. Aragon

A? vrea sa-i mulfumesc celei care mi-a tngaduit, ascultandu-ma prin duio?ie ?i rabdare mai cu seama sa tree dincolo de nefnfelegerile posibile ?i mi-a fngaduit sa privesc cu speranfa spre o viafa deschisa fn doi,, ca sit facem din ea un cuplu multiplu cu saufara ea.

~uprins

Prezentare ......................................................................... 13 Introducere ........................................................................ 19 I. intalnirea ................................................................... 21 Imaginile-ecran .......................................................... 23 Alegerea partenerului ~i conflictele ce decurg de aici .................................................. 33 Cateva dintre neintelegerile ce stau la baza form.arii unui cuplu ............................................. 40 II. Viaia in cuplu ........................................................... 49 Relapa de parteneriat ............................................... 55 A trai via~a de zi cu zi impreuna ............................ 58 Comunicarea nonverbala.......................................... 64 Comunicarea infraverbala ....................................... 69 Casatoria ,,potrivitcl" ................................................ 73 III. Cafiva dintre factorii ce faciliteazl deteriorarea

comuniclrii in cuplu .......................................... 83 Dialogul launtric ....................................................... 85 Saracia dialogului ................................................ ;.... 89

284

"lbrbe~te·mi... am atatea sif·ti spun

Proiecfia, injoncp_unea sentimentelor ..................... 91 Sentimentul de devalorizare ................................... 97 Confuzia dintre noi ~i eu + eu .............................. 101 Lipsa de ascultare sau dialogul imposibil .......... 104 Diverse moduri de a intreba ~i formularea intrebarii ...................................... 111 Deplasarea comunidirii (intrebari ~i raspunsuri travestite) ···································· 122 Decalajul a~teptarilor, al sentimentelor ............... 125 Orbire, surzenie, selectivitate in dialog ~i ascultare .......................................................... 129 Resentimentul .......................................................... 135 Agresivitatea indirecta ........................................... 141 Mesajele ,,imposibile" ............................................ 146 fnsemnatatea prezenfei trecutului ........................ 151 Pseudocontractele ................................................... 155 IV. Jocurile .................................................................... 165 Jocurile de complementaritate .............................. 169 Jocurile de opozipe ................................................. 173 Alte secvenfe de jocuri ........................................... 184 Contabilitatea afectiva (,,registrele cantabile ale familiei") ....................................................... 193 V. Comunicare ~i dinamica relati,onala .................. 201 Comunicare ~i dinamica relaponala .................... 203 Beneficiile secundare ale ,,dezechilibrului" relational ............................................................. 210 Imparfire, schimb ~i intrepatrundere a simptomelor relaponale ................................. 213 Atribuirea inco~tienta de roluri .......................... 216 VI. Cunoa~terea celuilalt, schimbarea .................... 223 Cunoa~terea celuilalt sau de la cunoa~tere la co-na~tere ........................................................ 226 Copiii, factori de schimbare .................................. 232

~uprins

285

VII. 0 evolu!ie posibila a dinamicii cuplului ....... 235 Evolutia dinamicii iubirii in cuplu ....................... 236 Relap.a creatoare ..................................................... 241 Posibile ameliorari ale comunicarii ...................... 250 VIII. Cateva speran!e de-a putea merge impreuna mai departe ...................................................... 255 Dezvoltarea intirnitatii ........................................... 257 Dezvoltarea con~tiintei ........................................... 260 Dezvoltarea spontaneitapi ..................................... 262 Crearea unui spatiu de negociere ......................... 264 Dezvoltarea unei relapi ecologice ........................ 269 Renuntarea la atotputernicie ................................. 274

Postfafii ........................................................................... 279

Editor: GRIGORE ARsENE CURTEA VECHE PUBLISIIlNG

str. arh. Ion Mincu 11, Bucure~ti tel: (021)222 57 26, (021)222 47 65 redaqie: 0744 55 47 63 fax: 223 16 88 distribuj:ie: (021)222 25 36 e-mail: [email protected] internet: www.curteaveche.ro

Tiparit la S.C. NEDEA PRINT S.R.L., Bucure~ti Tel: 021-685.~5.14; Fax: 021-771.27.30 Mobil: 0744.384.598 E-mail: [email protected]

Jacques Salome - Vorbeste-mi... Am Atatea Sa-ti Spun

Short Description

Description

Comments

We need your help!