Iudeo-masoneria si baietii destepti din afacerile cu energie

Iudeo-masoneria şi „băieţii deştepţi” din afacerile cu energie. Studiu de caz Fragment din lucrarea Armaghedonul Templului lui Solomon. Conjuraţia Masoneriei, a Cluburilor Mondiale şi a Ordinelor Illuminati, de Cornel Dan Niculae © Editura Carpathia Rex :: www.carpathia-rex.ro Toate drepturile asupra textului de mai jos aparţin editurii. Este permisă reproducerea lui pe Internet doar cu menţionare sursei; nu este permisă folosirea textului de mai jos în publicaţii tipărite fără acordul editurii

«Marea Lojă a României numită şi „masoneria energiei”, a fost condusă ca Mare Maestru de omul de afaceri Corneliu Al. Vişoianu până în ianuarie 2008, când această „Mare Lojă” s-a alipit Marii Loji Naţionale din România, condusă de Eugen Ovidiu Chirovici, Vişoianu devenind Pro Mare Maestru în această „principală” mare lojă din România. Alături de Vişoianu, la vârful Marii Loji a României se găsea şi un important afacerist din lumea energiei, despre care presa a făcut valuri, Bogdan Nicolae Buzăianu, Pro Mare Maestru al Marii Loji (azi şi el în MLNR). În urmă cu câţiva ani, Corneliu Vişoianu semnase un acord cu Marea Lojă Alpina din Elveţia („ţara de adopţie” a lui Buzăianu, care a şi renunţat la cetăţenia română în 2007 pentru a fi mai greu anchetat de procurorii români), numit „Pact de Concordat”, ceea ce însemna o alianţă masonică şi un acord de sprijin. Această mare lojă elveţiană este unul dintre puternicele braţe europene ale masoneriei britanice - care îi conferă „regularitatea” - dar numele ei este, în acelaşi timp, implicat în mai multe conspiraţii. Alpina este formată din 83 de loji masonice ce reunesc 4.000 de „fraţi” elveţieni, dar şi străini (precum fostul preşedinte al Franţei, Jacques Chirac sau diplomatul evreu american Henry Kissinger). Acestei „Mari Loji a României” îi aparţinea şi Radu Boroianu, naşul de cununie al liberalului Călin Popescu-Tăriceanu. Acest „frate” mason, Boroianu, a fost partener de afaceri cu Buzăianu în compania „elveţiană” B&C Consulting, şi totodată, ca ambasador al României în Elveţia, „a făcut lobby” pentru ca firmei elveţiene VA Tech, reprezentată de Bogdan Buzăianu în România, să i se atribuie de către statul român contractul de retehnologizare al hidrocentralei Porţile de Fier 1. Despre această afacere, presa arăta: „Călin Popescu-Tăriceanu se cunoaşte cu Bogdan Buzăianu încă din 1997. Atunci, Tăriceanu a avizat hotărârea de guvern prin care VA Tech, compania reprezentată de Buzăianu, a primit fără licitaţie retehnologizarea Porţilor de Fier 1 (Hidroelectrica a plătit iniţial peste 200 de milioane de euro, dar turbinele au funcţionat la fel ca înainte de modernizare, fapt arătat şi de presă). La adresa sediului „Marii Loji a României” din Bucureşti, strada Edgar Quinet numărul 7, s-a aflat şi vechiul sediu al firmei Energy Holding, iar avocatul Doru Boştină, un apropiat al lui Buzăianu, alături de care a înfiinţat în anul 2000 Energy Holding, era la rândul lui membru al acestei Mari Loji a României. Firma B&C Consulting a fost înfiinţată 50%-50% în iunie 1997 de Bogdan Buzăianu şi Corneliu Silviu Zugravu Zamfirescu, nimeni altul decât „marele maestru” Corneliu Vişoianu, care poartă acest ultim nume de când şi l-a schimbat în 1999. Şi B&C Consulting îşi are sediul la „adresa Marii Loji a României”, condusă de echipa BuzăianuVişoianu pe strada Edgar Quinet la numărul 7. Toate afacerile asupra energiei româneşti teleghidate de „fratele” Buzăianu sunt în favoarea unor firme elveţiene, în care sunt asociaţi alţi „fraţi” elveţieni, precum fraţii Anton şi Beat Corpateaux, sau unele mari companii elveţiene, fiind reflecţia „concordatului” masonic elveţiano-român, transpus în plan economic. Lucrurile au mers atât de departe, încât, la un moment dat, în anul 2005, România a fost pe punctul de a semna un „Acord româno-elveţian în domeniul energiei”, prin care acorda Elveţiei avantaje de 1,2 miliarde euro. Condus de Călin Popescu Tăriceanu, guvernul român era asigurat de o coaliţie PD-PNL-PC, iar ministrul economiei, Codruţ Sereş, se afla la Zurich, în fruntea unei delegaţii, pentru perfectarea acordului. Discuţiile însă au fost brusc sistate în urma unui scandal de presă care dezvăluia că Acordul urma să oblige guvernul român să facă încredinţări directe unor firme elveţiene pentru alte retehnologizări de hidrocentrale şi alte activităţi în domeniul energiei. Ministrul Sereş apucase însă să încredinţeze firmei VA Tech, în regim special, fără licitaţie, „retehnologizarea” Centralei Termice (CET) Bucureşti pentru 135 milioane euro.

Poziţia în „lumea internaţională a energiei” a lui Bogdan Buzăianu şi în masoneria elveţiană l-au făcut să devină membru al Forumului Crans Montana (Elveţia), sub numele de Nicolas Buzăianu, în calitatea de „industriaş elveţian al cărui holding este implicat în producţia şi distribuţia de energie electrică”, devenind astfel şi fondator şi preşedinte executiv al Consiliului pentru Afaceri Publice Internaţionale (World Public Affairs). „Masoneria l-a ajutat să pătrundă în cercuri altfel inaccesibile unui comerciant obscur de energie”, explica presa această situaţie şi evenimentul din mai 2011, când, la Viena, Buzăianu devenea ctitor al unui think-tank mondialist (prin intermediul societăţii Selectra AG, al cărei preşedinte era), cu numele „Center for Global Dialogue and Cooperation”, think-tank al cărui secretar general, fondator şi sponsor este Stamen Stantchev, binecunoscutul şmenar bulgar din subordinea mafiei israeliene a fraţilor Cernoy, la rândul lor executanţi ai omului Mossad-ului, Mark Rich, cel care i-a sponsorizat studiile de ebraism din tinereţe lui Mihai Răzvan Ungureanu. Dintre participanţii la înfiinţarea think-tank-ului masonic al lui B. Buzăianu, vienezul Center for Global Dialogue and Cooperation, „nu puteau lipsi” nici evreul ruso-american Vadim Benyatov sau Mustafa Oral, partenerii lui S. Stantchev din „dosarul spionilor” sau al „prădătorilor din energie” în care a fost inculpat şi ministrul economiei Codruţ Sereş, cu toţii fiind arestaţi şi acuzaţi de DIICOT, în 30 noiembrie 2006, pentru spionaj asupra Ministerului Economiei în scopul privatizării manipulate a sectorului energetic românesc. „Cum pot oferi băieţii deştepţi preţuri atât de scăzute? - se întreba Mircea Toma - Păi, simplu: ei au cumpărat cea mai ieftină energie de pe piaţă, cea hidro, obţinută pe sub tejghea, pentru zece ani, de la Hidroelectrica, încă din 2004... Buzăianu este parte a unui grup criminal specializat în corupţie în domeniul energetic”, având „zeci de firme care sunt înfiinţate şi desfiinţate aşa cum mişună căpuşele pe arterele energiei...” Marele Maestru Bogdan Buzăianu şi Mihai Răzvan Ungureanu sunt prea apropiaţi, clama presa când Ungureanu ajungea prim-ministru, în februarie 2012, fapt deloc dezminţit de cei implicaţi şi acuzaţi că relaţia ascunde ceva putred. Buzăianu îi propusese premierului Tăriceanu, pe linie de partid, în 2004, să îl pună pe Ungureanu în fruntea ministeru lui de Externe - soluţie agreată şi de preşedintele Băsescu, Buzăianu fiind prieten şi cu Mircea Băsescu, fratele preşedintelui. Apoi, cât a fost director general al SIE (spionajul românesc), Ungureanu a folosit curent avionul personal al lui Buzăianu şi ar fi primit de la el zeci de mii de euro (plăţi pentru servicii necunoscute). De fapt, Ungureanu ar fi fost în mai multe rânduri împreună cu Mircea Băsescu la ziua de naştere a lui Buzăianu. Totodată, ani buni, Mihai Răzvan Ungureanu s-ar fi cazat gratuit în apartamentul rezervat permanent la Hotelul Imperial din Viena pe numele Bogdan Buzăianu, căci Ungureanu are, după Israel, o relaţie specială cu Austria, vizitând frecvent Viena, dând interviuri şi conducând Institutul de Cercetări Evreieşti din capitala austriacă. Dar Austria este, în Europa, „sluga intereselor sioniste”, conform lui Moishe Arye Friedman, rabinul şef iudeo-ortodox al Austriei, statul austriac, Viena cu precădere, fiind împânzit de agentura Mossad-ului, care a recurs chiar şi la lichidarea, prin aranjarea unui accident, a liderului naţionalist Jorg Haider, în anturajul căruia a fost introdus - ca secretar general al partidului al cărui lider era Haider, Partidul Libertăţii - un evreu recrut Mossad, Peter Sichrovski. Şi tot la Viena, M.R. Ungureanu a condus un centru de studii evreieşti, aflat în bune relaţii cu serviciile israeliene. Buzăianu, membru al Forumului Crans Montana, a devenit şi membru în consiliul de administraţie al OMV Petrom, ce controlează rezervele de petrol ale României. Această poziţie a sa în C.A. al OMV Petrom aduce poate lumină asupra dedesubturilor situaţiei prin care Daniela, soţia lui M. R. Ungureanu, a încasat de la grupul OMV Austria, în 2 ani (2010-2011) suma de 170 mii euro pentru „servicii de consultanţă medicală”, adică 7 mii de euro pe lună, de 6 ori şi ceva mai mult decât salariul de director al Serviciului de Informaţii Externe (SIE) al lui Ungureanu, din aceeaşi perioadă, de la o companie a cărei activitate priveşte în mod evident siguranţa naţională şi asupra căreia trebuia să vegheze SIE. Mihai Răzvan Ungureanu a intervenit pentru a fi eliberaţi din arestul cerut de Parchetul General al României - DIICOT, în anul 2007, când era ministru de Externe, a spionilor evrei sau ai mafiei israeliene, Vadim Benyatov, Stamen Stantchev şi asociaţii lor, Ungureanu acţionând, ca ministru de Externe atunci, la cererea unor politicieni americani, mulţi evrei, precum congresmen-ului evreu Robert Wexler, senatorul Joe Biden din Delaware (din 2008

vicepreşedinte al SUA), Maura Harty, înalt oficial în Departamentul de Stat american, sau fostul ambasador evreu al Statelor Unite în România, Alfred Moses, şef, atunci şi în prezent, al mai multor organizaţii evreieşti internaţionale. La finele aceluiaşi an al intervenţiei lui Ungureanu, ca ministru de Externe, pentru eliberarea grupării Benyatov-Stantchev, în 2007, el, M.R. Ungureanu ajungea şef al spionajului românesc (SIE), numit de Traian Băsescu, dar şi cu largul şi inexplicabilul sprijin al Parlamentului. „Spionii” acţionau atunci pentru Marco Group [deţinută de israelianul Marc Rich, sponsorul din tinereţe al lui M.R. Ungureanu (în 1992, tânărul Mihai Răzvan Ungureanu era deţinătorul „bursei de merit Mark Rich” din cadrul “Academiei Regale de Ştiinţe” din Marea Britanie şi absolvea mai apoi „Mark Rich Royal Society la St. Cross College Fellowship Centre for Jewish and Hebrew Studies, din cadrul St. Cross College - University of Oxford, ceea ce avea să îl propulseze în lumea marilor afaceri ideologico-politice controlate de organizaţiile mondiale evreieşti, ca şi, iată, în anturajul (subordinea!!?) unor potentaţi financiar care îl vor ba premier, ba preşedinte al României)], dar au fost eliberaţi şi au dispărut, făcând în continuare diverse afaceri cu Bogdan Buzăianu, mai noul sponsor al lui Mihai Răzvan Ungureanu. În iunie 2012, guvernarea Victor Ponta l-a impus ca administrator judiciar la Hidroelectrica pe un important mason din cadrul MLNR, Remus Borza. Practic, gigantul energetic al statului român şi-a cerut în instanţă propria insolvenţă („incapacitate de plată”), cerându-l ca administrator judiciar / lichidator pe Borza, prin firma acestuia, Euro Insol. Remus Borza devenise, după Conventul Masonic al MLNR din 2010, „Marele Orator” al marii loji, în acelaşi timp în care şeful „masoneriei energiei”, Corneliu Vişoianu, devenea „Mare Maestru Adjunct”, poziţie înfiinţată pentru prima dată în cadrul Marii Loji Naţionale din România. Mare Orator al marii sale loji masonice, Remus Borza figura şi ca preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie Masonică din cadrul MLNR, iar „fraţii” săi cred că, într-o bună zi, va deveni, „pe drept”, Marele lor Maestru. În prezilele Conventului masonic din 6 noiembrie 2010, însuşi M:. M:. Chirovici i-ar fi spus lui Remus Borza, care a fost destul de activ în alegerile Conventului (acordând şi un interviu pentru cititorii „profani” ai Q Magazine) că, dacă l-ar fi cunoscut mai bine mai de mult timp şi dacă Borza şi-ar fi exprimat intenţia de a candida la funcţia de Mare Maestru, l-ar fi „sprijinit fără rezerve”. În „plan profan”, Remus Borza gestionează un imperiu format din 2/3 din proiectele imobiliare din Bucureşti şi alte fabrici şi companii, intrate in incapacitate de plată (printre care şi UCM Reşiţa, unde îşi fac veacul aceeaşi masoni „băieţi deştepţi” din jurul „marelui maestru” Bogdan Buzăianu). În afară de funcţia sa masonică, care pare să îl propulseze în poziţii avantajoase, Remus Borza era şi prieten cu premierul Victor Ponta încă de când au absolvit, împreună, în acelaşi an, 1995, Facultatea de Drept din Bucureşti, după care a rămas în capitală, deşi este ardelean (ca şi socrul lui Ponta, Ilie Sârbu, alt mason cu greutate). Dacă premierul Ponta a servit „masoneria energiei” prin aducerea lui Borza la lichidarea Hidroelectrica, este o întrebare cu răspunsul în plic, dar sunt voci care arată că Borza va împinge câteva hidrocentrale „băieţilor deştepţi” ai afacerilor cu energie (cu care s-ar preface că se luptă şi pe care îi ştim deja ca fiind grupaţi în cercul masonic Buzăianu-Vişoianu). Hidroelectrica, companie deţinută de statul român, este cel mai mare producător de energie din România, având în patrimoniu şi mega-hidrocentralele „Porţile de Fier” 1 şi 2, pe unde s-au derulat afacerile principalului „băiat deştept” din fruntea masoneriei române, Bogdan Buzăianu, plătit de Hidroelectrica cu sute de milioane de euro. Ea a intrat în pierderi uriaşe şi în insolvenţă tocmai pentru că a vândut energie electrică sub preţul de producţie către firmele aşa-zişilor „băieţii deştepţi” masoni. Remus Borza preciza că, după el, „masoneria reprezintă cărămida de temelie a României”. În ceea ce îl priveşte pe premierul Ponta însuşi, relaţia lui cu zona afacerilor din energie se înnoadă în judeţul Gorj - circumscripţia electorală în care candidează -, unde se întâlneşte în politică şi în proiecte cu Marele Maestru adjunct al MLNR, Corneliu Vişoianu.»