Istoria Jucariilor: CAPITOLUL I: Prezentarea Firmei S.C. Noriel S.R.L

 

 

ISTORIA JUCARIILOR 

Istoria jucăriilor este foarte veche, la fel de veche ca şi istoria umanităţii. Primele jucării au fost construite numai din elemente ce se găseau în natură: din lemn, piatră, lut, iarbă sau chiar din oase. Printre jucăriile descoperite de arheologi se numără fluiere din lut în formă de pasăre, vagoane şi căruţe din lemn. În Egiptul antic, copiii se jucau cu păpuşi făcute din piatră, în vreme ce în Grecia şi în Roma, micuţii începuseră să se joace cu păpuşi din lut sau din ceară, cu arcuri cu săgeţi, cu beţe şi  jucării de tip yo-yo din piatră sau din lemn.

Primul zmeu a apărut în China, în jurul anului 1.000 î.Hr. În India, în jurul ju rul anului 600 î.Hr., a devenit popular jocul Chaturanga, precursorul p recursorul şahului de astăzi. În secolul al XVII -lea sunt inventate  patinele cu rotile şi copiii încep să se joace cu soldăţei şi mingi de plastic. Primele Primele trenuleţe apar în 1914, iar în 1930 sunt lansate primele păpuşi şi figurine Disney, eroul fiind Mickey Mouse. Ceva mai târziu apar jocurile de societate Monopoly Monopol y şi Scrabble, iar pe la 1949, jocurile Lego revoluţionează piaţa jucăriilor. În multe oraşe din lume există acum muzee ale jucăriilor, în ca re se  pot vedea păpuşi foarte vechi, jucării teleghidate etc. 

Jocuri pe calculator în mileniul III

Astăzi, multe jucării sunt făcute din plastic, cauciuc, metal, păpuşile pot vorbi şi chiar pot recunoaşte vocea stăpânului, jocurile pe calculator sunt din ce în ce mai numeroase şi mai complexe. Acum există jucării pentru toate stadiile de dezvoltare dezv oltare al copilului, jucării din ce în ce mai sofisticate, interesante şi care ţintesc spre o dezvoltare cât mai complexă a inteligenţei şi a  personalităţii copilului. Paradoxal, uneori, jucăriile din lemn sunt mult mu lt mai scumpe decât roboţii inteligenţi ai vremurilor noastre 

CAPITOLUL I : Prezentarea firmei S.C. Noriel S.R.L. 

1.1 SCURT ISTORIC

 Noriel un grup de companii din România care deține fabrică(distribuitor de jucării , de magazine  jucării și oeste editură . Grupul Noriel include companiile NorieloImpex Impex jucării) de , Toys and Games Industry (fabrică de jucării din Prahova) , Noriel Maxim (editură de reviste și material

 

educaționale pentru copii) m Intertoy Intertoy Zone (divizia de retail) . Grupul a avut o cifră de afaceri de 12 milioane de euro în anul 2009 . În anul 2008 , cea mai mare companie din grup , Noriel Impex , în care lucrau 53 de angajați , a avut o cifră de afaceri de 10,2 milioane euro.

În martie 2010 , compania Noriel a fost preluată de grupul de societăți BAF , ddeținut eținut de fondul de investiții Balkan Accession Found , care este administrat adm inistrat de Axxess Capital .

LOCAȚII MAGAZINE

Arad , Bacău , Brăila , Brașov , București , Buzău , Craiova , Iași , Oradea , Piatra - Neamț  Neamț , Pitești , Târgu Mureș , Timișoara . 1.2 NORIEL PIATRA-NEAMȚ

 Noriel Galleria Mall Program de lucru: Luni-Duminică: 10.00-22.00 Tel: 0730.999.763 E-mail: neamț@norieltoys.ro

Adresă: Str. Plăieșului Nr 2, Galleria Mall Piatra Neamț, et.1 Web: www.noriel.ro

1.3 CONCURENTI DIRECTI

-Tres Jolie

1.4 CONCURENTI INDIRECTI - New Yorker 

-Penny

 

-Takko -Leonardo -CCC -Neo Fashion -Mondex -Kenvelo Anywhere -Orsay -Deichmann -TinaR  -HDS Inmedio -Irish Coffe Lounge

CAPITOLUL II: Organizarea activităţii S.C. NORIEL S.R.L.

2.1. Organizarea internă a firmei  2.1.1. Date generale

Este un supermarket modern, care comercializează produse alimentare şi nealimentare într --oo gamă variată de sortimente. Mărcile produselor sunt cunoscute şi sunt de provenienţă românească sau internaţională.  Spaţiile din magazinul NORIEL sunt necesare desfăşurării activităţii comerciale:    

Sala de vânzare –  are loc procesul de vânzare a mărfurilor; 

 

Spaţiul pentru depozitarea mărfurilor care sunt rezerva pentru rafturi, păstrarea stocurilor şi asigurarea continuităţii activităţii de vânzare;

 

 

Spaţii auxiliare –   spaţiu pentru primirea, dezambalarea produselor, recepţia mărfurilor, depozitarea temporară a ambalajelor; 

 

Spaţii anexe – grupuri sanitare, vestiare pentru personal;

 

Spaţii pentru birouri – contabilitate, secretariat, management

 

Spaţii cu diferite utilizări –  spaţiu pentru cărucioare, scări rulante, spaţiu pentru pază,  

spaţii frigorifice. Forma sălii de vânzare este dreptunghiulară, cu o suprafaţă de 5000mp, cu plafoane false, iluminat corespunzător, aer condiţionat.  Baza tehnico-materială a magazinului este formată din:   mobilierul comercial modern din sala de vânzare care are ca scop expunerea



mărfurilor, accesibilitatea la produse, punerea în valoare a articolelor expuse, facilitatea serviciului de vânzare, mobilier multifun cţional, capacitatea de preluare a

mărfurilor atât pe orizontală cât şi pe verticală; mobilierul modular, tipizat, cu rafturi şi gondole;   utilajele din sala de vânzare sunt următoarele: utilaje pentru calcul, aparat de



verificat, vitrine, tejghele frigorifice, maşini pentru tăiat, cântărit, ambalat, marcat;     materiale de prezentare şi desfacerea mărfurilor: mese, cărucioare, coşuleţe, tăviţe;  



  casele de marcat: au spaţiu separat de amplasare cu ieşire separată din sala de



vânzare; spaţiul este denumit casa magazinului, unde se stabileşte valoarea cumpărăturilor, se tipăreşte bonul de casă, se încasează valoarea bonului de casă şi cumpărătorul primeşte produsele; numărul caselor de marcat este de 3, în funcţie de numărul de cumpărători şi volumul de vânzare.  Aranjarea sălii de servire S.C. NORIEL SRL este realizată respectând principiile ergonomice, distanţa optimă faţă de spaţiul de aprovizionare, dispunerea mobilierului şi a utilajelor  astfel încât să se realizeze o activitate de vânzare eficientă, spaţiu de circulaţie pentru consumatori suficient pentru realizarea deplasărilor cu cărucioare şi coşuleţe fără a fi îngreunat fluxul cumpărătorilor, vitrine frigorifice şi gondole.  

2.1.2. Organigrama

 

Organigrama firmei S.C. NORIEL SRL reprezintă reprezentarea schematică a organizării

activităţii. Organigrama firmei S.C. NORIEL S.R.L. este prezentată în fig. 2.2.  

MANAGER GENERAL   GENERAL

DEPARTAMENT

DEPARTAMENT

FINANCIAR-CONTABIL

RESURSE

 

DEPARTAMENT COMERCIAL

DEPARTAMENT

DEPARTAMENT

MARKETING

TEHNIC

UMANE

Fig.2.2. Organigrama firmei S.C. NORIEL S.R.L. 

2.2.2. Personalul firmei NORIEL

FIȘA POSTULUI - Vânzător - S.C. NORIEL S.R.L.

I. Denumirea postului: Lucrător comercial - Vânzător  Poziția în COR (Clasificarea Ocupațiilor din România): 522006 Obiectivul specific al muncii: - încasează bani și bonuri de masă

. pune la dispoziția clienților produsele comerciale . menține igiena locului de muncă . aranjează produsele expuse Rezumatul postului: Vânzarea de produse comerciale.

 

ÎI. Integrarea în structura organizatorică a organizației

Poziția postului în cadrul structurii organizației A.Postul imediat superior : Director contabil Postul imediat inferior : Nu este cazul

B.Subordonări: Are în subordine: Nu este cazul Este înlocuit de: Altă persoană care deține același a celași post sau de directorul pe vânzări vânz ări Înlocuiește pe: Altă persoană care deține același post p ost Relații: A.Ierarhice: Director general, Directorul pe vânzări, directorul contabil B.Funcționale: Directorul pe vânzări, directorul contabil, expertul ex pertul contabil, agenți comerciali, funcționari publici, personalul bancar și al firmelor de asigurări C.De reprezentare: Clienții societății comerciale și potențialii clienți III.Condițiile materiale ale muncii: Calculator (PC) Calculatoare Imprimante

Formulare: facturi, chitanțe, liste de plăți, liste de comenzi, bonuri b onuri fiscale, ordine de plată, etc Combină frigorifică Ustensile de curățat Substanțe chimice pentru curățat Casă de marcat Alarmă de siguranță a incintei Apărat de aer condiționat IV. Atribuțiile și sarcinile postului de muncă 1.Vânzarea produselor comerciale -introduce în bază de date produsele pe care le-a comandat clientul

 

-aduce clientului din magazie sau de pe rafturi produsele pe care acesta le-a comandat -verifică produsele (cantitativ și calitativ) date clientului - probează  probează calitatea mărfurilor și modul de funcționare a aparaturii expuse spre vânzare -încasează banii sau/și bonurile de masă -verifică banii sau/și bonurile de masă încasați de la client -depozitează banii sau/și bonurile de masă în locurile lo curile speciale create pentru asta

2.Realizarea evidenței banilor  -număra banii încasați -realizează monetarului banilor încasați -verifică dacă sunt sau nu banii care ar trebui să fie în casă dup dupăă fiecare zi de lucru - număra bonurile de masă - predă  predă banii și/sau bonurile de masă directorului general sau directorului pe vânzări  3.Menținerea igienei spatiunlui de lucru și pe cea proprie -curată și spăla podelele dimineață înainte de deschiderea magazinului, seară după închidere închide re și de fiecare data când este nevoie pe parcursul zilei de lucru -șterge praful de pe aparatură de lucru, luc ru, rafturi, tejghea și produse de fiecare data câ c ând este nevoie -să fie îmbrăcat(a) în uniformă în orele de program (uniformă furnizată de angajator - halat și șapca) -să ducă gunoiul de fiecare data când este nevoie -să colecteze cartoanele rămase de la produsele vândute -să strângă ambalajele rămase de la produse și alte a lte resturi în vederea aruncării lor  -să mențină produsele expuse și depozitate curate, neprafuite -să respecte normele vânzării, depozitării, expunerii de produse alimentare, normele mânuirii de  produse chimice -să anunțe persoanele din conducere privind orice neregulă găsită în legătură cu produsele

4.Aranjarea, ordonarea și expunerea produselor comerciale -verifică stocul de produse expuse pentru a determină nivelul lor  -depozitează și păstrează produsele conform specificațiilor fabricantului sau procedurilor standard

 

-întocmește necesarul de produse pentru refacerea stocului de marfă expusă aduce marfă pentru a completă stocul de marfă expusă -aranjează marfă pe rafturile de expunere -scrie prețurile produselor  -afișează sau atașează prețurile produselor conform legilor în vigoare -aranjează produsele în magazie respectând normele în vigoare

5.Primirea de marfă -verifică dacă există comandă pentru produsele primite, care sunt acestea și în ce cantitate au fost comandate -ajută la descărcarea mașinii care aduce produsele -verifică calitativ și cantitativ produsele primite -depozitează produsele pe rafturile de expunere sau în magazie -realizează recepția pe marfă primită 6.Efectuarea de plăți în conformitate cu listele de plăți 7.Comandarea de produse comerciale în conformitate cu listele de comenzi

V. Pregătirea necesară postului de muncă  De bază: Studii liceale și/sau post -liceale De specialitate: cursuri de vânzătoare Cursuri speciale: de legislație a muncii, de calculator, economice economic e și financiare, limbi străine

VI. Experiență (natură/durată) Postul de lucrător comercial poate fi ocupat de d e orice persoană care manifestă interes și care are aptitudini pentru această profesie. După 1-2 ani de experiență în domeniul vânzărilor se pot obține performanțe superioare. VII. Acomodarea cu cerințele postului de muncă 1.Pentru o persoană debutantă în profesie, acomodarea cu postul se realizează în 6 luni 2.Pentru o persoană experimentată, acomodarea cu postul se realizează în 3 luni. VIII. Competențele postului de muncă

 

 Cunoștințe și deprinderi:

1.Cunoașterea unui editor de text pe calculator  2.Operarea cu o bază de date (FOX, Excel) 3.Cunoașterea unei limbi străine de circulație 4.Cunoașterea pieței de produse 5.Cunoașterea mediului economic 6.Cunoștințe din domeniul comportamentului consumatorului Calități aptitudinale, de personalitate, educaționale și exigențe familiale: 1.Calități fizice: Sănătate bună. Sunt contraindicate cont raindicate bolile cronice care ar împiedică activitatea fizică intensă sau defectele fizice care conduc la îngreunarea comunicării cu clienții Condiție fizică bună, rezistentă la efort Prezentare plăcută, carismatică Exprimare clară, cursivă, literară. Sunt contraindicate defectele de vorbire v orbire  Nu există restricții de vârstă pentru persoanele cu experiență, dar este de preferat că angajările debutanților să fie limitate că vârstă la 18 de ani. - Nu sunt restricții legate de sex

2.Cerințe educaționale: Studii liceale

Este apreciată și altă experiență decât cea menționată mai sus Sunt apreciate cunoștințele generale și de specialitate. 3.Aptitudini intelectuale generale: - Este de dorit și esențial un nivel de dezvoltare intelectuală generală, medie și peste medie. 4.Aptitudini speciale: - Facilități de exprimare scrisă și orală o rală - Capacitatea de redactare în scris a rapoartelor de gestiune

Gândire practică

 

 Capacitate de integrare socială mare, sociabilitate Calități artistice, utile în expunerea de produse și atragerea clienților 

Capacitate de memorare bună; ușurință de a reține detalii Sensibilitate la probleme Aptitudini numerice Raționament deductiv

Capacitatea de ordonare a informației Flexibilitate de cuprindere

O bună orientare în spațiu 5. Interese: Interese practice în domeniul artistic

Interese practice care vizează sferă cunoașterii mecanismelor sociale 6. Dispoziții: Plăcerea de a interacționa cu alții Capacitatea de a influența alte persoane Plăcerea de a munci într -un -un ritm alert Personalitate extravertită, axată pe relații sociale, cu inteligență socială, responsabilă, cu intuiție  psihologică, neinfluentabil 7. Motivația Dornic de a da un randament cât mai bun Dornic de a avansa

8. Situația familială Viață de familie echilibrată Mobilitate acceptabilă de acasă la servici IX. Responsabilitățile postului de muncă 1. În raport cu alte persoane:

Onestitate și confidență vizavi de persoanele din interior  i nterior  și exterior cu care este în contact

 

 Confidențialitate privind politică internă a firmei

Cooperarea cu ceilalți angajați Rezolvarea promptă a plângerilor venite din partea clienților  2. În raport cu aparatură pe care o utilizează: Menținerea la standardele unei bune funcționari a aparaturii folosite Utilizarea cu responsabilitate a aparaturii din dotare, fără abuzuri Anunțarea oricărei defecțiuni directorului general 3. În raport cu produsele muncii:

Conștiinciozitate vizavi de sarcinile pe care le are de îndeplinit 4. În raport cu securitatea muncii

Veghează la respectarea normelor de tehnică tehn ică securității muncii Se achita la timp de toate toat e responsabilitățile ce-i revin 5. Privind precizia și punctualitatea Acceptarea unui program de lucru extins atunci când este nevoie Realizarea în timp util a sarcinilor pe care le are 6. În raport cu metode/programe

Preocuparea continuă de autoperfecționare autop erfecționare prin studiu individual și participarea la cursuri Orice neînțelegere a procedurilor de lucru trebuie semnalată directorului general 7. Privind relațiile cu alții/comunicarea Menține relații colegiale și cooperează cu colegii Este politicos în relațiile cu clienții, dând dovadă de maniere și de o amabilitate echilibrată Este prom pt în răspunsurile pe care trebuie să le dea clienților 

Menține relații corecte cu firmele/ companiile cu care lucrează lu crează Contribuie la menținerea unei atmosfere de lucru plăcute X. Condițiile postului de muncă 1.Natură muncii: în general se lucrează în grup

 

 3. Deplasări: foarte rar  4. Incidente critice: - pericol  pericol de jaf, spargere, furt; defectarea rețelei de calculatoare, de gestiune; control financiar; control de igiena și sănătate; controlul con trolul companiilor colaboratoare pentru urmărirea expunerii unor anumite produse.

5. Solicitare fizică intensă XI. Salarizare Salarizarea se realizează în conformitate cu normele interne ale societății comerciale

FIȘA POSTULUI – Manager general – S.C. NORIEL S.R.L.

1. Denumirea compartimentului: CONDUCERE

2. Denumirea postului: MANAGER GENERAL

3. Numele și prenumele salariatului: AMARIEI MIHAI CONSTANTIN

4. Se subordonează: Consiliului de administrație

5. Numele șefului ierarhic: CHIRIAC GABRIELA

 

 6. Subordonează:

consilier juridic, director economic, director de vânzări și marketing, director resurse umane, director tehnic, director logistică, director producție;

7. Drept de semnătura: Intern: Extern:

8. Relații funcționale:

-cu directorii de departamente (aprobă proceduri de d e organizare și derulare a principalelor procese la nivel de firmă: contractare, vânzări, aprovizionare, etc);

9. Pregătirea și experiență:  Pregatirea necesară postului de muncă: - de bază: studii superioare de profil economic; - cursuri speciale: marketing, vânzări, management organizațional, management financiar. operare Pc - Office, Power Point, limbă străină; - Competențele postului de muncă: - cunoștințe și de prinderi:

1. Cunoștințe de management organizațional, financiar, vânzări; 2. Cunoașterea în profunzime a pieței locale de afaceri; 3. Cunoașterea legislației în domeniu; 4. Cunoașterea unei limbi de circulație internațională - limbă engleză - la un nivel mediu - avansat (scris, citit, vorbit); 5. stăpânirea unor tehnici și instrumente financiar -contabile; -contabile; - cerințe aptitudinale: 1. nivel de inteligență generală peste medie (capacitate de sinteză și de analiză, judecată rapidă);

 

2. aptitudine generală de învățare; 3. aptitudini de comunicare; 4. aptitudini de calcul; 5. aptitudinea de a lucra cu documente;

6. planificare și organizare a operațiilor și activităților; 7. abilități de negociere; 8. acordare și transmitere de informații; 9. vocabular bogat;

10. atenție selectivă, concentrată și distributivă; - cerințe comportamentale:

1. capacități persuasive; 2. capacitate de coordonare; 3. responsabilitate personală; 4. capacitate de planificare și organizare;

5. eficientă personală; 6. spirit de echipă; 7. comportament etic/integritate;

10. Autoritate și libertate organizatorică:

Dacă este cazul  11. Responsabilități și sarcini:

- Condiții materiale ale muncii: - instrumente specifice muncii de birou (imprimanta, fax, copiator, telefon mobil); - laptop, autoturism de serviciu;

 

- Sarcini și atribuții ale postului de muncă: - Stabilește obiectivele generale ale firmei în concordanță cu strategia elaborată de consil iul de administrație:

1. Stabilește anual, împreună cu directorii de departamente, obiectivele generale de dezvoltare; 2. Comunică fiecărui director obiectivele generale și specifice previzionate pentru fiecare departament și urmărește că acestea să fie comunicate comun icate personalului din cadrul fiecărui departament; 3. Monitorizeaza trimestrial/ semestrial/anual gradul de realizare a obiectivelor;

4. Stabilește obiective personale (indicatori de performanță) și pentru top -management în strictă concordanță cu obiectivele firmei; - Aprobă bugetul de venituri și cheltuieli (BCV) și rectificările acestuia:

1. Participă la elaborarea anuală a bugetului de venituri și cheltuieli, analizează propunerile înaintate, operează corecțiile necesare și aprobă bugetul final; 2. Aprobă sistemul de raportare folosit pentru urmărirea realizării BVC; - Identifică oportunități de afaceri:

1. Monitorizeaza piață și identifică tendințele de dezvoltare; d ezvoltare; 2. Analizează oportunitățile/constrângerile de ordin legislativ, financiar, tehnologic și social din mediul de afaceri al firmei; 3. Identifică modalități de dezvoltare a serviciilor oferite de firmă în concordanță cu tendințele  pieței; 4. Identifică și atrage resursele necesare pentru implementarea noilor idei de afaceri; - Reprezintă firmă în relațiile protocolare cu furnizorii, clienții și alte organizații cu impa ct real/potențial asupra rezultatelor firmei:

1. Asigură o bună imagine a firmei pe piață; 2. Identificarea oportunităților de investiție și obținere de profit; 3. Participă la întâlniri de afaceri cu furnizori, clienți, organisme financiare și instituții guvernamentale din țara și din străinătate; 4. Dezvoltă relații pozitive cu persoane -cheie în vederea întăririi poziției firmei; - Asigură managementul firmei:

1. Elaborarea proiectului de buget și a proiectului de achiziții tehnologice în ved erea satisfacerii dezideratelor de rentabilitate și competitivitate pe piață ale organizației;

 

 2. Reprezintă organizația în relațiile cu terțe persoane fizice sau juridice în conformitate cu împuternicirea acordată de A.G.A;

3. Negociază contractul colectiv de muncă și contractele individuale de muncă, supervizează elaborarea și implementarea Regulamentului intern al firmei; 4. Gestionarea și gospodărirea patrimoniului organizației în interesul acesteia; 5. Urmărirea îndeplinirii condițiilor igienico-sanitare, de protecție a muncii, de prevenire și stingere a incendiilor, prevăzute de reglementările și normele legislative în vigoare; 6. Preocuparea pentru conservarea și dezvoltarea bazei materiale a organizației; 7. Supervizarea aplicării corecte a codului muncii și a reglementărilor legislative privind operațiunile financiar -contabile (apelarea la serviciile de consultanță și consiliere con siliere ale consultantului  juridic și ale directorului economic); 8. Efectuarea de investigații periodice cu privire p rivire la calitatea muncii prestate în cadrul organizației (avizarea evaluărilor individuale anuale); 9. Controlul și supervizarea activității departamentelor de producție, de vânzări vân zări și marketing, economic, tehnic, resurse umane; 10. Urmărirea aplicării acurate a deciziilor luate și evaluarea e valuarea efectelor acesteia; 11. Asumarea responsabilității pentru deciziile eronate sau nefondate, prin suportarea, după caz, a unor penalități bănești; 12. Asigurarea implicării în activitatea organizaționala a propriei persoane, persoane , cât și a personalului din subordine prin crearea unui cadru propice dezvoltării personale și a unui climat stimulativ al  performanțelor. 13. Comunică managementului valorile și obiectivele ob iectivele strategice ale firmei; 14. Stabilește obiectivele manager ilor ilor din subordine, termenele-limită și modalitățile de măsurare a gradului de realizare a obiectivelor; 15. Aprobă procedurile de interes general ale firmei (aprovizionare, vânzare, distribuție, financiare, resurse umane); 16. Participă la elaborarea și implementarea sistemelor de raportare și a sistemului de calitate - ISO 9001; 17. Dezvoltă mijloace de motivare a personalului din subordine; 18. Asigură un climat de comunicare și încurajare a inițiativei care să contribuie la atingerea obiectivelor stabilite;

 

 19. Identifică nevoile de recrutare și participă la selecția, s elecția, integrarea și dezvoltarea managementului firmei;

20. Participă la programele de elaborare elabo rare și actualizare a fișelor de post ale managerilor mana gerilor din subordine; 21. Evaluează periodic activitatea managerilor din subordine; 22. Negociază și conciliază situațiile conflictuale apărute în relațiile interpersonale; 23. Aprobă planificarea concediilor de odihnă pentru angajații din subordine; 24. Asigură respectarea normelor interne de funcționare de către personalul din subordine; 25. Stabilește măsuri de eficientizare a activității personalului din subordine;   - Asigură rețeaua de relații necesară dezvoltării activității firmei:

1. Evaluează potențialul furnizorilor și al clienților; 2. Stabilește posibile căi de colaborare și decide de cide asupra parteneriatelor strategice; 3. Elaborează planul de afaceri anual și monitorizeaza încadrarea în parametrii acestuia; 4. Dezvoltă relații pozitive cu personalul firmei în vederea v ederea motivării și a creșterii gradului de implicare în activitatea firmei; 5. Orice altă sarcină trasată de Consiliul de Administrație în funcție de necesitățile organizaționale; - Autoritatea postului:

1. Decide asupra noilor direcții de dezvoltare; dez voltare; 2. Stabilește planurile de vânzări și profit; 3. Aprobă BVC general și BVC al fiecărui departament din cadrul firmei; 4. Semnează documentele de angajare, colaborare și încetare a relațiilor de muncă; 5. Semnează deciziile de modificare a funcției/salariului pentru angajații firmei - actele adiționale; 6. Semnează organigramă și statutul de funcțiuni al firmei; 7. Semnează contracte cu furnizorii, clienții și partenerii strategici; 8. Aprobă Regulamentul Intern și Contractul Colectiv de Muncă al societății; 9. Semnează statele de plată, p lată, rapoartele financiare ale firmei, raportările statistice sau solicitările de investiții din cadrul firmei;

 

10. Solicita rapoarte de activitate și ia măsurile necesare în vederea ved erea creșterii eficienței activității firmei;

11. Stabilește prioritatea executării sarcinilor pentru personalul din subordine; 12. Aprobă recompense/penalizări, prelungirea/încetarea activității după perioadă de probă a angajaților; 13. Aprobă/respinge cereri ale personalului din subordine 12. Sancțiuni pentru nerespectarea fișei postului sau a anexelor acestora:

Dacă este cazul . 

CAPITOLUL III. Politica de produs a firmei S.C.  NORIEL S.R.L.

3.1. Definire. Strategii privind produsul

Firma, în economia de piaţă, trebuie să-şi constituie un sistem de atenţionare imediată la   toate cerinţele pieţei, care să -i permită identificarea tendinţelor mediului atât socio -economic cât şi tehnologic, în care acţionează şi să detecteze toţi factorii perturbatori care există şi se manifestă în

acest cadru. Acest sistem este funcţional, numai dacă firma realizează cercetări de marketing în mod continuu şi riguros şi bazându-se pe rezultatele prospectării şi anticipării tendinţelor pieţei să-şi fundamenteze deciziile referitoare la mixul de marketing.

În cadrul mixului de marketing, cea mai importantă componentă, este politica de produs  denumită de specialişti “sâmburele” marketingului”. Considerând produsele şi serviciile principala cale de comunicare dintre firmă şi piaţă se consideră că “politica de produs este un pivot al întregii activităţi de marketing”.  Politica de produs se defineşte ca fiind „conduita pe care o adoptă firma re feritor la dimensiunile, structura şi evoluţia gamei de produse şi servicii ce fac obiectul propriei sale activităţi,

 

atitudini ce se raportează permanent la cerinţele mediului de piaţă, la tendinţele manifestate de alţi concurenţi”1. Tot ca definiţie, politica de produs reprezintă totalitatea preocupărilor  - acţiunilor şi activităţilor - legate atât de "cum" trebuie să se se prezinte şi să se ofere produsele consumatorilor, cât şi de "cum" ar fi recomandat ca acestea să fie percepute de clienţi. Ca obiective generale, este evident că politica de produs trebuie să servească scopurilor   activităţilor economice ale firmei firmei şi să să ajute generarea de vânzări şşii implicit de profit din partea firmei.

În funcţie de obiectivele specifice, politica de produs trebuie să aibă următoarele scopuri esenţiale:  1. să contribuie decisiv şi concret la alocarea de resurse pentru dimensionarea adecvată a structurii de producţie a firmei, dar şi a structurii mărfurilor comercializate de către firmă;   2. să contribuie la creşterea capacităţii concurenţiale ale firmei, precum şi la consolidarea  poziţiei firmei în cadrul pieţei sau pe anumit segment de piaţă, cucerirea de noi pieţe sau de noi segmente de piaţă;  3. să contribuie în mod decisiv la o cât mai bună satisfacere a cerinţelor şi necesităţilor  consumatorilor;

4. să asigură o un grad cât mai ridicat de mobilizare şi de folosire a potenţialului uman, material şi financiar pentru realizarea performanţelor economico -financiare fixate de firmă;  5. să contribuie şi la realizarea altor obiective de m marketing, arketing, cum ar fi:  - stabilirea stocului de mărfuri,  - creşterea vânzărilor şi a cifrei de afaceri, - diminuarea riscurilor. În raport cu activităţile desfăşurate, politica de produs a oricărei firme cuprinde următoarele

activităţi componente principale:  1. cercetarea produsului constă în:  1

Florescu et al, 1992

 

- analiza calităţii produselor aflate în fabricaţie şi/sau în vânzare;   - urmărirea şi şi analiza ciclului de viaţă a produsului - studiul învechirii produsului; - analiza circulaţiei produselor şi observarea lor în utilizare sau în consum con sum  2. activitatea de inovaţie se reflectă în:  - stimularea capacităţilor creatoare din cercetare şi din producţie;   - descoperirea de noi materii prime şi tehnologii; - dezvoltarea service-ului. 3. modelarea produsului se realizează prin: - conceperea şi realizarea sub formă de prototip sau de machetă a tuturor componentelor specifice viitorului produs; - crearea unei mărfi care sa cuprindă componentele tangibile dar şi cele intangibile in conformitate

cu importanţa acestora în declanşarea cererii.   4. asigurarea legală a produsului  realizată prin totalitatea acţiunilor juridice specifice de

 protejare împotriva contrafacerilor şi implementată prin instrumente de pprotecţie rotecţie legală a pproduselor  roduselor  şi a serviciilor cum ar fi : brevetele de invenţie,   mărcile de fabrică, de comerţ, de servicii, desenele industriale, mostrele gustative, drepturile de autor, modelele de utilitate. 5. atitudinea faţă de produsele vechi priveşte  priveşte următoarele aspecte:  - cunoaştera permanentă a nivelului rentabilităţii fiecărui produs al firmei;  - verificarea gradului de amortizare a mijloacelor de muncă cu ajutorul cărora se produc;   - calcularea permanentă a contribuţiei pe care o aduce produsul în totalul beneficiilor firmei.  Gama de produ se sau

portofoliul de produse se defineşte ca fiind „ansamblul produselor 

care o firmă le oferă pe piaţă chiar dacă este producătoare sau distribuitoare”. 2 Gama de produse constituie mixul de produs şi este alcătuită din:   articole şi linii de produse. Gama de produse se car acterizează acterizează prin următoarele dimensiuni: lăţime, adâncime şi lungime.  

După funcţiile particulare pe care le exercită bunurile în gama sortimentală, se pot clasifica în mărfuri: 2

Stanciu,S.- „Bazele marketingului”, Editura Universităţii, Bucureşti, 1999, pag.124

 

-

„ leader – care care contribuie la rrealizarea ealizarea unei cifre de afaceri cât mai mare;

- de apel  –   cu ajutorul acestora sunt atraşi clienţii spre firmă şi care contribuie la vânzarea  produselor leader ; -  de asigurare a viitorului – acestea sunt concepute ca fiind viitoarele produse leader.  

-

reglatorii  –  care compensează fluctuaţiile de vânzare, din anumite perioade, ale  produselor leader.

-  tactice –  care sunt utilizate pentru a intră în competiţie compe tiţie cu gama concurenţilor”.  

Cunoaşterea acestor aspecte specifice mixului de produs, au importanţă deosebită în elaborarea strategiilor de produs, comparativ cu firmele concurente.  Poziţionare  a

produselor în cadrul gamei sortimentale, se realizează înainte de elaborarea

strategiilor de produs şi desemnează maniera în care sunt concepute şi evaluate cel elalte bunuri similare de către consumatori.  Poziţionarea produselor îînn cadr cadrul ul portofoliului portofoliului de pr produse, oduse,  grupe,care vor contura strategiile de produs”:

se realizează în „ patru

1.   produse cu rentabilitatea mare –   sunt cele care deţin o cotă de piaţă în creştere.  2.   produse cu menţinerea nivelului ridicat al rentabilităţii - deşi se încetineşte în

anumite

perioade ritmul de creştere al vânzărilor, este deci necesară

o

revigorare a acestora. 3.   produse cu  rentabilitate ridicată - deşi au o cotă rredusă edusă de piaţă, deţin o

creştere rapidă a vânzărilor, ceea ce implică aplicarea unei strategii ofensive.  4.   produse în declin  –  –   din punctul devedere al rentabilităţii, al vânzărilor, al cotei de piaţă şi care vor fi eliminate din portofoliul de produse al firmei.

O firmă care gestionează un număr mare de produse, trebuie să propună politici de produs specifice la nivel de: „articol, de linie de produse şi de port portofoliu ofoliu (gamă sort sortimentală) imentală) de produse”: - la nivel de articol  –  articol  –  politica de produs urmăreşte adăugarea sau eliminarea unor funcţii,

schimbarea ambalajulului, defere deferenţierea nţierea

marcajului şşii a altor elemente de condiţionare, de

 prezentare şi de diferenţiere.  - la nivelul liniei  –  –   politicile politicile

vizează fie diversificarea, fie restrângerea liniei de produse prin adăugarea sau prin abandonarea unor articole din cadrul acesteia. 

 

 

- la nivelul gamei (portofoliului)  –  politicile sunt mai ample, mai diversificate, vizând atât

analiza cât şi gestionarea echilibrului pe grupe de produse existente în gama sortimentală, în fazele diverse ale ciclului de viaţă, cât şi a proporţiilor în care grupele participă la formarea profitului, la susţinerea cheltuielilor generale ale firmei. Privind în ansamblu, decizia nu este uşor de luat şi depinde de capacitatea echipei manageriale de a se adapta cerinţelor pieţei reale, deoarece nu există reguli orientative cu privire la gama de produse.

Înnoirea produselor şi a tehnologiilor , în concordanţă cu cerinţele mediului de piaţă pe care acţionează firma, se reflectă pozitiv asupra indicatorilor săi economico- financiari, îmbunătăţind capacitatea sa de adaptare şi menţinere men ţinere la dinamica social- economică.  Procesul inovaţional  inovaţional  cuprinde două laturi corelate între ele: inovaţia de produs şi inovaţia de

 proces. Aceste două laturi au trei forme distincte:  - inovaţia prin acumulare sau sporire - constă în extensia performanţelor înregistrate de cadrul de referinţă, la produsele sau procesele noi, prin dobândirea unor noi caracteristici; -

inovaţia sintetică reprezintă combinarea creativă a ideilor sau a tehnologiilor tehn ologiilor existente; 

- inovaţia discontinuă  antrenează atât dezvoltarea cât şi aplicarea de noi idei sau tehnologii ca re

sunt modernizate faţă de cele din prezent. În acest moment, lansarea unor noi produse este necesară întrucât după cum constata M.J.Baker „consumatorii nu au obligativitate de a fi loiali producătorilor, ci doar lor înşişi. Când li se pune la dispoziţie un produs sau serviciu nou, deosebit, care să le satisfacă nevoile, ei nu vor avea nici o ezitare în a-şi îndrepta preferinţele către aces acesta”. ta”. Se remarcă astfe astfel: l:  - schimbarea permanentă a gusturilor consumatorilor, în special, în cazul produselor care depind de

modă şi stil.  - dezvoltarea produselor şi a tehnologiilor noi, ddee către concurenţi, ce grăbesc declinul produselor  existente. - creşterea pieţei este limitată atât de mărimea ei totală cât şi de intensificarea concurenţei. - existenţa capacităţilor de producţie utilizate la capacitate medie din d in cauza variaţiilor sezoniere.

 

- modificări în legislaţie care determi determină nă restrângerea producţiei . 

În conceptele de marketing marketing “produsul nou este pur şi simplu acela care este perceput ca fiind nou de către consumator” şi îi modifică mo difică comportamentul de cumpărare.  Produsul nou este acel bun care prezintă în componentele sale elemente de noutate. Astfel  putem identifica patru categorii de produse : - inovaţii majore –   – aduc beneficii pentru consumatori, radical noi, prin noile tehnologii. - produse îmbunătăţite  –  –  sunt considerate inovaţii în pieţa existentă, care au potenţialul de a nu crea

o nouă cerere ci de a prelua cote de piaţă de la concurenţi.   -  produse adiţionale   –   oferă trăsături noi produselor de pe piaţă, cu puţine beneficii reale consumatorilor (prin culori la produse copiate, adaos de accesorii, arome). -  produse repoziţionate  –   sunt adaptări ale produselor existente şi oferă trăsături intangibile schimbate. Un produs este nou din perspectiva  producătorului atunci când se lansează pe o piaţă nouă sau

atunci când înlocuieşte un alt produs. Din perspectiva consumatorului produsul este nou atunci când apare fie o marcă nouă, fie o prezentare nouă sau un produs total nou. Experienţa ne arată că „inovaţiile veritabile sunt destul de rare, cele mai multe sunt versiuni ale produselor existente, şi se caracterizează mai puţin prin noutatea lor tehnică, decât printr -o nouă formă de prezentare, condiţionare sau o nouă combinare c ombinare a formulelor existente”.  S-a realizat un studiu la 700 de întreprinderi şi 13.000 de produse industriale noi şi de larg consum având următoarea structură:   - produse noi apărute în lume – 10% - noi linii de produse pentru firmă – 20% - completarea liniei de produse existente  – 26% - produse reformulate – 26% - produse repoziţionate – 7% - reduceri de costuri – 11%.

 

 

Ideile noi provin şi din surse externe: consumatorii finali dau idei noi prin nemulţumiri,

sugestii; distribuitorii sau detailiştii care identifică noi nevo i; furnizorii  –   care identifică noi oportunităţi de obţinere a materialelor şi tehnologiilor; şi concurenţii –   care realizează un produs, care poate fi copiat sau îmbunătăţit, publicaţii tehnice, agenţii de publicitate, universităţi şi institute de cercetări, agenţii guvernamentale, inventatori.   2. Selectarea ideilor  se

realizează pentru eliminarea celor care nu sunt eficiente şi se

reducere astfel numărul lor.  Filtrarea ideilor se realizează prin diverse metode perfectibile, care pot co nduce la erori, cum ar fi: eroarea renunţării  –  –  atunci când nu se intuieşte potenţialul unei idei, care va avea succes pe

 piaţă ulterior; eroarea acceptării –   când se continuă cu o idee nereuşită. Filtrarea ideilor este dependentă de restricţii: materiale, financiare şi umane. Se stabilesc criterii  de selecţie, cele mai utilizate sunt:  

- legătura cu politicile de producţie şi de marketing ale firmei;  -  folosirea eficientă a capacităţilor de producţie şi a celorlalte resurse ale firmei; -  satisfacerea unei nevoi a consumatorului; -   posibilitatea de a produce la un preţ competitiv; -  asigurarea rentabilităţii produsului pe termen lung;   -  mărimea şi potenţialul pieţii produsului;  -  concurenţa efectivă şi potenţială;  -  cadrul legislativ în care funcţionează firma; -  nivelul riscului asumat de firmă.  3. Crearea şi testarea conceptului de produs nou.  

Pe piaţa potenţială trebuie testate ideile atractive. Se transformă ideea de produs nou în conceptul de produs al unei firme aceasta reprezentând o versiune

a ideii, care pune în evidenţă

trăsăturile şi avantajele oferite consumatorilor.  Imaginea produsului  este relevantă deoarece reprezintă modalitatea de percepere a produsului de către consumator, care decide dacă îl va utiliza sau ce sumă va cheltui pentru achiziţionarea acestuia.  Managerul verifică dacă ideea corespunde cu capacitatea tehnologică a firmei şi potenţialul său şi formulează conceptul de produs. Specialistul în marketing testează pe piaţă ideea transformată în alternative de produs.

 

Fundamentarea strategiei de marketing  are loc în urma informaţiilor obţinute în urma testării pe

 piaţă, care s-a dovedit a fi atractiv. Strategia conţine trei părţi:  piaţa-ţintă cu poziţie, cotă de piaţă,  profit; partea p artea a doua evidenţiază preţul, plasarea şi bugetul de marketing; iar în a treia parte se fac referiri la vânzări, la mix-ul de marketing pe termen lung. 4.

Analiza economică  decide dacă se trece la etapa următoare, şi dacă produsul este

 profitabil sau nu pentru firmă. Etapa are două aspecte: de marketing, financiar. Analiza de marketing are ca scop: descrierea pieţelor ţinte, prognoza vânzărilor, poziţionarea  produsului,

estimarea

reacţiilor

concurenţilor,

calcularea

pierderilor

estimate

datorită

“canibalismului” (trecerea (trecerea concurenţilor la noul produs), specificarea trăs trăsăturilor ăturilor calit calitative ative ale  produsului, strategia distribuţiei, estim estimarea area necesităţilor promoţionale.  Analiza financiară va efectua prognoza costurilor de producţie, va urmări dinamica ac estora, volumul vânzărilor şi volumul profitului obţinut. Dacă noul produs duce la obţinerea de beneficii acesta va trece în faza de fabricaţie.  5. Dezvoltarea produsului este etapa în care ideea se materializează într -o formă tangibilă în

urma luării deciziei referitoare la caracteristicile produsului: performanţe, mărime, design, formă,

marcaj, componente materiale, ambalaj, după care se realizează prototipul creat în compartimentul de cercetare-dezvoltare. Acesta va fi testat în condiţii de laborator pentru funcţionalitatea sa şi pe teren, eventual se va fabrica o serie zero.

În paralel cu testele funcţionale se face şi testul de piaţă. El reprezintă reprezintă un st studiu udiu de piaţă prin care este verificată acceptabilitatea produsului. În testarea de piaţă are loc selectarea formelor de testare, vânzarea produsului şi observarea performanţelor sale. În cazul în care răspunsul pieţei este negativ se renunţă deşi uneori decizia nu este uşor de acceptat.  Testul de piaţă cuprinde distribuirea spre vânzare în zone alese pe criterii ştiinţifice şi observarea performanţelor reale ale produsului. Acesta are ca scop înlăturarea reacţiilor negative ale consumatorilor, concurenţilor şi ale distribuitorilor. distribuitorilor.  Testele de marketing se fac pe trei tipuri de pieţe:  -   pieţele standard –  pentru  pentru mărfurile de larg consum  -   pieţele controlate – se controlează vânzările în raport cu cele ale concurenţilor prin firme specializate

 

-   pieţele simulate  de testare oferă verificarea într -un -un mediu simulat a eşantioanelor, a

reclamelor şi chestionarea cumpărătorilor cu referitor la motivele cumpărării sau necumpărării. Această metodă păstrează secretul produsul şi este mai puţin pu ţin costisitoare.  6. Comercializarea

este etapa în care noul pro dus se lansează pe piaţă intrând astfel în

 prima sa fază a ciclului de viaţă.  Acţiunile care trebuie întreprinse în această etapă, au o mare importanţă astfel avem: stabilirea perioadei de lansare, a zonei teritoriale, selectarea canalelor de d istribuţie, oferirea unui

climat favorabil pentru primirea noului produs pe piaţă, alegerea modalităţilor de comercializare cele mai potrivite şi pregătirea corespunzătoare a forţelor de vânzare. v ânzare.  În mod teoretic, se încheie procesul de creare a noului produs, dar practic vorbind, sunt încă două momente de mare însemnătate, mai ales pentru specialiştii de marketing, astfel avem:

1. controlul lansării produsului ;  2. urmărirea comportării lui în consum sau în utilizare.  După lansarea sa  pe piaţă, produsul se urmăreşte pentru a obţine informaţii referitoare la acceptarea pe piaţă de către clienţi şi măsurarea succesului, prin intermediul unor indicatori cum ar  fi: viteza de difuzare, dinamica cifrei de afaceri, a cotei de piaţă, gradul de   răspândire al produsului  pe piaţă.  Comportarea produsului în consum, utilizare, este necesară şi pentru a obţine informaţii referitoare la modul în care clientul l-a primit, măsura în a răspuns aşteptărilor sale, motivele

insatisfacţiei acestuia, acestuia, modificările solic solicitate, itate, eventual ideile de creare de noi produse, dori dorinţele, nţele, aşteptările şi idealurile clienţilor.  Ciclul activităţii de marketing se încheie şi începe un altul. Pe baza informaţiilor obţinute se fundamentează strategia strategia pentru următoarea perioadă.  Ciclul de viaţă al produselor se consideră că are o influenţă directă asupra: orientării  producţiei firmei, a comercializării produselor sale, a investiţiilor privite ca o strategie pe termen lung. L ansarea pe pi  aţa a noilor produse cuprinde următoarele probleme de parcurs:   aţa

 

- 

stabilirea perioadei de lansare  –   care este corelată cu natura produsului şi cu 

specificul său în consum: produs curent, produs sezonier, sau produs strict sezonier, se recomandă ca momentul lansării să fie corelat cu perioada premergătoare sezonului;   - fixarea zonei teritoriale pentru lansare în raport de organizarea distribuţiei–  se realizează în

funcţie de caracteristicile cumpărătorilor potenţiali, dar şi de gradul de adaptare al produsului pe  piaţă, fie simultan pe întreaga piaţă a ţării, fie în unul sau mai multe centre urbane mari ;  -  alegerea canalelor de distribuţie se face ţinând con contt de natura produsului, dar şi de

costul distribuţiei fie folosind un circuit lung, fie unul scurt. -   pregătirea pieţei are ca scop crearea unui climat de interes, curiozitate, chiar de 

nerăbdare referitor la noul produs pentru segmentele ţintă de consumatori prin publicitate îmbinată cu alte forme de promovare cum ar fi expoziţii, demonstraţii practice, mesele rotunde cu specialişti comunicate prin mass-media ; ;  -  alegerea modalităţilor de comercializare a produsului şi res respectiv pectiv pregătirea forţelor de vânzare se corelează cu celelalte patru elemente anterior prezentate. În primul rând se alege cantitatea de marfă nouă adusă spre vânzare optându-se pentru o „lansare în masă, sau spre o

lansare în tranşe”3, urmată ulterior de alegerea magazinelor –  reprezentative, aflate în zone comerciale cu un mare aflux de clienţi - în care vindem produsul nou prima oară.   Difuzarea pe piaţă a noului noului produs produs presupune 5 etape:  etape: 

- 

de constatare;  constatare; 

- 

a interesului individual;  individual; 

- 

de cumpănire; 

- 

de încercare;  încercare; 

- 

de acceptare - de respingere a noului produs.

Strategiile produsului. 

În ansamblul strategiei de marketing a întreprinderii, strategia de produs  are o poziţie

centrală, întrucât produsul este mijlocul de realizare a obiectivelor pe care ea şi le propune pe un anumit interval de timp. Ea cuprinde o multitudine

de decizii ce urmăresc: gradul de noutate al

acestora, dimensiunile şi structura gamei de produse, nivelul calitativ al produselor p roduselor ş.a.  3

C.Florescu,Marketing,1992 C.Florescu,Mar keting,1992 p.319

 

Strategia de produs este considerată deosebit de complexă, deoarece fiecare element care defineşte produsul total impune elaborarea unei anumite strategii. Aceasta include determinarea caracteristicilor tehnice dorite şi dorite de cerere, include opţiunile psihologice prezentate pentru selectarea formelor şi a designului; se iau considerare aspectele legate direct de produs şi anume: numele, marca, serviciile ş.a.  Strategia de produs va fi definită definită şi în concordanţă cu celelalte trei element elementee ale mixului de marketing - preţ, distribuţie, promovare - deoarece “alegerile efectuate în această fază se raportează

direct la imaginea produsului”4. În realizarea strategiei de produs, ca fiind o parte integrantă a 5 strategiei întreprinderii, experienţa practică indică parcurgerea mai multor  paşi  paşi : 

- analiza considerată un diagnostic al potenţialului internal firmei şi configuraţia mediului extern al acesteia, - determinarea căilor de creştere a pieţei produsului,   - delimitarea obiectivelor strategiei generale, - poziţionarea produsului în cadrul gamei,  - formularea şi evaluarea strategiilor de produs în ansamblul mixului de marketing, -controlul permanent al derulării operaţiunilor de implementare a strategiei şi specificarea

intervenţiilor corective asupra acesteia, dacă este cazul, ca răspuns la un feed-back solicitat. Întrucât, de obicei o întreprindere are în fabricaţie mai multe produs simultan, apare astfel

obligativitatea adoptării mai multor variante strategice diferite.   Elemente  principalele principalele ale acestor direcţii strategice care necesită o strategie specifică sunt: „gradul de înnoire a produselor, dimensiunea şi structura gamei de produse şi nivelul calitativ” 6 al acestora.

Strategii de produs se diferenţiază în funcţie de: 

4

P.L.Dubois, A.Jolibert, op.cit.vol.II, p.57

5

V.Munteanu- coord., op.cit. p.213 6

C.Florescu- coord., op.cit. p.323-331; P.Malcomete-coord., op.cit. p.27-73

 

1.  gradu l

de înn oir e al produselor   –  – permite adoptarea strategiei de:

a. asimilare de noi produse care-i poate asigura competitivitate pe piaţă.   b. perfecţionarea produsului determină îmbunătăţirea periodică, constantă a parametrilor 

calitativi ai produsului prezent în nomenclatorul de fabricaţie al firmei.   noutate  –  c. menţinerea gradului de noutate – care-i poate asigura asigura o poziţie competitivă pe piaţă.  2. dimensiunile şi de structura

gamei de produse – impun o strategie de:

a.  diversificare sortimentală  –   urmăreşte nuanţarea modalităţilor de satisfacere a cerinţei

căreia produsul i se adresează şi mărirea numărului de clienţi. Aceasta se realizează în  patru direcţii:  -diversificare pe verticală – prin prelungirea liniei de produse fie în amonte, fie în aval, - diversificare pe orizontală –  se realizează prin mărirea număr ului ului liniilor gamei de produse a firmei, - diversificare laterală –   prin dezvoltarea gamei de produse în direcţii conexe structurii de

 bază a acesteia,  - specializarea gamei de produse pe funcţii şi combinarea lor.   b.  stabili  stabilitate tate sortimentală  –   se menţine poziţia câştigată de firmă pe piaţă şi -şi păstrează

 prestigiul în rândul clienţilor săi.  c. selecţie sortimentală sau restrângere sortimentală   –se –se elimină produsele cu un grad avansat de

uzură morală, cu cerere în scădere  care se află în faza de declin a ciclului lor de viaţă şi se simplifică structura sortimentală până la limita unor dimensiuni, care -i permit o demarcaţie netă.   d. înnoire sortimentală  –  acesta conduce la crearea unor linii de produse noi în cadrul gamei

existente, urmărindu-se înlocuirea produselor îmbătrânite din gamă şi atragerea consumatorilor  acestora spre noile produse ale firmei. 3. ni ve velu lu l cali tativ al produse produselor  determină următoarele strategii de: 

a.  adaptare calitativă  –  – în raport cu nivelul cerinţelor consumatorilor şi ţinând cont de  

oferta concurenţilor; 

 

 b.  diferenţiere calitativă –  corelată cu specificul segmentelor de piaţă, cu veniturile  utilizate pentru produsul respectiv de diferite segmente de consumatori; c.   stabilitate calitativă  –  – atunci atunci când au apărut modificări deosebite în segmentele

 pieţei.  4. „ poziţia pe  pe care doreşte să o ocupe  pe piaţa produsului – conduce la adoptarea strategiei:

a.  liderului unic  –  –  dacă produsul se detaşează net faţă de concurenţi.   b.  a co-liderului  –   când produsul împarte poziţia dominantă pe piaţă cu altul, fabricat de

concurenţi.  c.  de sfidare –   –  dacă firma îşi propune să ajungă în poziţia p oziţia de lider sau co -lider”.  5. „scopul urmărit   –  –  determină o strategie

a.  de creştere  –  –   care urmăreşte mărirea volumului sau gamei de produse prin creşterea gradului

de saturare a pieţelor, diversificarea producţiei.   b.  de selecţie –   –  care urmăreşte alegerea pieţelor şi produselor cele mai rentabile.   c.  a productivităţii   –   care vizează îmbunătăţirea produselor, utilizării lor, a producţiei, a

metodelor de organizare, planificare şi conducere a activităţii întreprinderii”:  6. „căile folosite pentru menţinerea    pe

piaţă, eventual creşterea cotei de piaţă sau

introducerea pe o piaţă existentă: –  se delimitează strategii de:  a. imitare  –  –  care este strategia cea mai utilizată încă din deceniul opt, deoarece „nu -şi asumă

riscul inovării, dar dacă îşi reînnoieşte fără încetare oferta, aduce ameliorări produsului şi pătrunde cu viteză mare pe piaţă, poate aduce succes întreprinderii”  b.  adaptare –   –  care se poate înfăptui înfăptui

prin rrepoziţionarea epoziţionarea sau ameliorarea produsului în 

conformitate cu aşteptările clienţilor. De regulă, adaptarea unui produs este o consecinţă a  progreselor apărute la nivelul cumpărătorilor, al fabricaţiei, al mark etingului, etingului, al logisticii sau al serviciilor. c.   poziţionare  –  –  oferă produsului sau mărcii o nouă postură p ostură pe piaţa existentă. 

Toate aceste strategii au o finalitate şi de aceea firma va elabora o multitudine de variante strategice diferite, care se combină ulterior între ele în concordanţă cu necesităţile firmei. Strategia

de produs va fi astfel eficientă oferindu -i firmei un avantaj concurenţial substanţial.  

 

 

Strategia de produs este subordonată strategiei de piaţă şi este corelată cu strategia de preţ,

strategia de distribuţie şi strategia promoţională. Strategia de produs reprezintă totalitatea opţiunilor  firmei referitoare la structura, dimensiunile şi dinamica gamei de produse realizate de aceasta.  PORTOFOLIUL DE PRODUSE AL S.C. NORIEL S.R.L.

Rastar - BMW X6 (cu radiocomanda) Producator: RASTAR  Varsta: peste 3 ani Preţ : 49,90 RON .

 New Bright – HUMMER H3 (cu radiocomanda)  Producator: NEW BRIGHT Varsta: peste 8 ani Preţ : 149,90 RON .

Baby Born - Fetita Producator: ZAPF BABY BORN Varsta: 1 - 4 ani Preţ : 79,90 RON

Amber - Papusa bebelus (cu sunet)  Producator: EDCO Varsta: peste 12 luni Preţ : 59,90 RON

 

 

Plastelino - Fabrica de Inghetata - Set de d e Plastilina Producator: PLASTELINO Varsta: peste 3 ani Preţ : 59,90 RON

Playgo - Tabla cu 2 fete 70 de piese Producator: PLAYGO Varsta: peste 3 ani Preţ : 149,90 RON

Shoulder Buddies Figurine Magnetice Colectibile Producator: NORIEL Varsta: peste 3 ani Preţ : 17,90 RON

Roboraptor  Producator: WOWWEE ROBOTS Varsta: peste 8 ani Preţ : 359,90 RON 

 

  CAPITOLUL IV : ANALIZA SWOT

Analiza SWOT (sau TOWS) reprezintă o metodă de audit a organizaţiei şi a   mediului acesteia, fiind considerată prima etapă a planificării strategice. Metoda îi ajută pe   specialişti (marketeri) să se concentreze asupra aspectelor relevante; odată identificate,   acestea se transformă în obiective de marketing. Puncte tari :

- Majoritatea produselor au prețuri avantajoase - Amplasarea într-un centru comercial frecventat de mulți copii - Personal calificat

Puncte slabe :

- Locații insuficiente - Unele produse au prețuri foarte mari - Personalul nu oferă consultanță

Oportunități : - Promovare la nivel național (prin televiziune) - Politică guvernamentală favorbila  - Piață în continuă creștere

Amenințări : - Concurență puternică - Recesiunea economică - Fluctuații demografice

 

CONCLUZII SI PROPUNERI