istoria bisericii românilor din Dacia Traiană.pdf

Istoria

isericii Românilor DIN

DACIA TRAIANA 44

-

678 p. Chrisf. aRIGINI .La Romfi,ni, Biserica dela, Inceput şi dealungul istopiei a. fost una cu na.Iianea. pom4· nească. Bise1"Îca ne·a. păstl'ld limba. 'ii na ţiona./ita.tea. •. DE

G. (\l. IONescu LlCENTLAT IN TEOLOGIE ŞI LITERE ŞEF DE BlU11.0U IN �UNISTERUL CULTELOU ŞI INSTRUCTIUNH PUBLICE ME�IBRU AL SOCIETATII CEOGRAFICE nO)LANE.

VOLUMUL Cu 4 bărti, o stampă şi 5 crocbiuri intercalate în text

--,,,,-,_111--4,--

BUCUREŞTI Stabiliment de Arte "tirafice "UNIVERSALA", Strada Covaei, No. 14. 1906.

www.dacoromanica.ro

ganzniei ere' a/7212114d

97/7,a/f aflelar.

et L.7r; derac?itzfzii

ace,

gv.ale.dap (27nitterailar,

,r.kreefored cJnaEifuEuliii aaltzaic

4:/z,

aetcaregi

dedicd aceastd lucrare,ca un slab oniagiu de devotament, profunda soma recuno,stinta

filccituitorul.

www.dacoromanica.ro

IsToRIA BISERICII ROMANILOR DIN

DACIA TRAUMA -...-C>E1:3-0.-

Origini, 44

678 iD. Christ

www.dacoromanica.ro

..\. LS.&,(4,

0 , J .z,

%

ICJ.. ,,__.... c.-\---:...----,,

POPESC11 B JENAR1T

TB

0Late/4;v

2857 NUL9Q6

PREFATA Istoriografia romaneasca, a Meut progrese mari,

mai eu seams de la ineai si Petru Maior incoace ; dar ea a fort marginita aproape exclusiv numai la istoria

Pe terenul istorico-bisericese nu s'a facut nimic, s'au aproape nimic. Trebue sa recunoastem, ca Romanii de poste munti, atat cei ortodocsi cat si cei

uniti, au cateva monografii din cari unele foarte bune, dar acestea au cloud defecte capitale : intaiu ea sunt tratate prea pe scurt, iar al doilea, care-i

si mai mare, ca in ele nu se trateaza decat viata religioasa a fratilor nostri de peste munti. Istoria Bisericii Romanilor, va cuprinde, nu istoria bisericeasea a unei tari, ci istoria religioasa a unui popor, a unui neam intreg, care are aceiasi origind, aceiasi limbs si aceiasi religiune; deci ea va cuprinde fazele prin care a trecut crestinismul rom'anesc, la intregul grup al latinilor din Rasaritul Europii, cu specials privire asupra Bisericii Romanilor din Nordul Dunarii. Lucrarea aceasta imi sta pe suflet de doisprezece www.dacoromanica.ro

VIII

ani ; in acest timp mi- am adunat un bogat material Inc A pentru 4 volume. CAnd m'am apucat s3 -mi

adun materialul necesar, aveam dorinta ca aceasta lucrare sa o scot in mai multe monografii separate, ca apoi sh incep alcdtuirea Istoriei Bisericei Roma.nilor si asa am si inceput. In anul 1896, am prezintat facultatii de Litere din Bucuresti, ca teza pentru obtinerea titlului de licentA, lucrarea intitulatA Influenta limbii si culturii slavone in biserica si scat la Romani", aviind ca presedinte pe Domnul Profesor Ion Bogdan, actualul Decan al faculthtii de Litere, sub a chrui directiune am si lucrat'o. Apoi, continuand mai departe cercetdrile, pe acest teren, 41 1.899 am publicat lucrarea : Influenta culturii grecesti in Muntenia si Moldova cu privire la bise rica,scoale si societate, 1359 4873", ca continuare la prima lucrare. Simteam mare necesitate sa ma perfectionez in paleografia cirilica, si in acest stop am si continuat cercetarile mele la Arhivele Statului si sectiunea M-ss de la Academie, ash ca in 1902 am publicat Istoria Cotrocenilor, Lupestilor 4i Grozavestilor", cu istoricul bisericilor for respec tive. Apoi am lucrat, in colaborare cu Domnii Christu

S. Negoescu si Toma Basilescu, ,,Cartea de -aur a Casii kVcoalelor". Trebue sa amintese aici ea toate

lucrarile mentionate sunt lucrate in orele mele de repaus : in timpul noptilor, Duminecelor, seirbatorilor

si vaca*lor. Posedam intregul material de documente al Mitropoliei Ungrovlahiei, al Episcopiei Ramnicului, Noul www.dacoromanica.ro

Ix

Severin, Episcopiei Buzeului etc., i incepusem, potrivit planului meu, sa alcatuesc Istoria Mitropoliei Ungrovlahiei", cand intervine un incident peasteptat pentru mine i anume : sa pune la concurs

bursa pentru Istoria Bisericii Romanilor". Evident, ca in urma acestor imprejurari, vazand ca toata munca mea de mai bine de opt ani este menita sa fie spulberata in want, ma aflam intr'o .dispozitiune sufleteasca din cele mai triste, cand WA'

ca vine la biuroul meu Domnul Profesor D. Onciul si, vazandumi starea sufleteasca in care ma aflam bunul Profesor ma intreaba : Ce ai D-le Ionescu de esti Eta, de abatut ? Tot cauza care o titi. ,9i D-voastrrt, Domnule Profesor, ii raspund eu! Nu to descuraja D-le Ionescu, imi zise savantul Profesor continue a scri mai departe pe terenul Istoriei Bisericesti, caci este terenul eel mai putin explorat. Ei bine, fie, Domnule Profesor, va.promit ea va voiu asculta sfaturile cu sfintenie. Apoi luandu si ziva buna, a plecat, multumit ca a c ontribuit sa-mi ridice de pe suflet acea greutate care ma sdrobea, sa ma indrumeze pe calea cea i

bunk', spre a contribui si cu dupa puterile mele a aduco un punct luminos in Istoria Bisericii RomAnilor,

al carui fiiu sufletesc §i devotat sunt. Deci, lucrarea prezenta se datorete exclusiv numai incurajarilor D-lui Profesor Onciul, §i pentru care-i aduc in public sincerile mele multumiri. www.dacoromanica.ro

x Credincios sfatului primit, ma duo la Mitropolie si

ma prezint D-lui Dr. I. Cornoiu, Profesor universitar i Director al cancelariei Sf. Mitropolii a Ungrovlahiei, i caruia comunicandu-i dorintele mele, cu amabilitatea care-1 caracteriza, a dispus sa mi se permits a'mi culege toate inscriptiunile de pe vasele i vestmintele sacre, de pe icoanele vechi si pisanii, dupa, pietrele mormantale din interiorul Sf. Mitropolii, cum si din ale pare clisului mitropolitan, fiind mult

ajutat la aceasta de venerabilii archimandriti: Parintele Mare eclesiarh al Sfintei Mitropolii i Parintele Theodosie, pentru care le exprim multumirile si recuno4tinta mea.

Aveam intentiunea ca, tratand Istoria Mitropoliei Ungrovlahiei, sa fac un studiu introductiv despre z Vechimea cre4tinismului la Romani i primele inceputuri ale ierarhiei Bisericii Romanilor, i am 4i inceput in acest sons. Materialul de care dispuneam, cum i extensiunea ce-i dadusem studiul meu, luase, pe nesimtite, proportiunele Istoriei Bisericii Romanilor, cauza care, m'a fiteut s t renunt deocamdata pentru alta ocaziune, a scri Istoria Mitropoliei Ungrovlahiei, si sa incep a

serf volumul Intaiu, in proportii amasurate Istoriei Bisericii Romanilor din Dacia TraianA", pe care'l prezint astazi publicului cititor roman. Volumul prim cuprindc originile cretinismului la Romani, dela anul 4/k p. Christ, de card Apostolul Andreiu 4i discipulii lui au plantat primele seminte ale Cre4tinismului in Scythia, Dacia i Sarmatia www.dacoromanica.ro

XI

Romano, 'Dana la 678, eand Bulgarii au invadat prin

aceste tart In tratarea materielor m'am condus de sistemul chronologic, de& eand a venit vorba de timpul infiintarii primelor Episcopii si Mitropolii ale Illyricului

(Daciei Aureliane si Macedoniei), n'am putut sa urmez strict sistemul nostru, de oarece cestiunea este

prey vasta, iar pe de alto parte ca ne lipsesc isvoarele istorice si nici nu intro intreaga in eadrut nostru. Trebue sa marturisim, ca, in tratarea originilor crestinismului la Romani, am intampinat atatea greu-

tati si piedici, incht numai acei ce se ocupa cu istoria poporului Roman din'acest period, imi vor crede; lipsa materialului istoric ne prezinta dificultati de

neinvins, eand voim sa punem o ordine continua in istorisirea noastra; dispunand de fragmente imperfecte, totdeauna concise, adese on obscure, iar cote odata contradictorii, suntem nevoiti a rationa, a compara, a emite conjecturi, care ne putand a asezate in clasa faptelor, putem sa le suplinim in lipsa monumentelor istorice, studiind, dupa expresiunea lui Gibbon, natura omeneasca i. jocul patimilor, ne linute pe atunci de nici un frau, pentru comiterea violentelor, ca si pentru cea mai innalta sfintenie morala a vietii omenesti din acele vremuri. M'am ferit insa in majoritatea cazurilor a emite opiniuni, caci opiniunile au soarta ca sa imbatraneasca inainte de vreme si apoi sa moara. i daca pe alo-

curea am fost constrans s'o fac, apoi am emis nuwww.dacoromanica.ro

XII

mai asupra cestiunilor cari au caracterul probabilitatii i, deci, credem ca vor deveni, cu timpul, veritati istorice. Pe langa aceste dificultati, extrem de grele de invins, iar uneori imposibile chiar, s'au mai adaugat si allele, de ex : lipsa cartilor de consultat si pe care nu le-am putut aflh nici la Academia Romans, nici la alte bilblioteci ; caci biblioteca Academiei Ro mane, atat de bogat inzestrata cu atatea lucrari stiin-

tifice rani, este departe de a fi complecta intru cat priveste operile istorico-bisericesti ale marilor teologi ai Apusului. De asemenea trebue sit se mai is In consideratiune si imprejurarea ca eu nu sunt burlier, care sa am la dispozitiune banii necesari pentru existenla, nici timpul material pentru a frequenth Arhivele si Bibliotecele, asa. dupa cum asi dori, ci functionar la Ministerul Cultelor, unde trebue sa muncesc 6, 8 si adese on cato 10 ore pe zi, o munca extrem de obositoare ea sa'mi intretin o familie numeroasa, si numai orele afard de serviciu si vacantele sa le petrec prin Archive si Biblioteci, iar in timpul noptilor sa-mi elaborez materialul adunat cu atatea sacrificii. In

timp de patru ani, de cand lucrez exclusiv numai la aceasta opera, de multe on m'a apucat ziva mare lucrand ; si clack' spun aceasta, sa nu ma credeti fara

de minte, caci, adevarul Ira vorbesc ; acestea le spun fiind fortat de acei cari stiu sa.-si faca numai reclama,

fara a sti sa munceasca. Am avut insa norocul ca unele carti, extrem de www.dacoromanica.ro

f

rani, sa le lau cu Imprumut, iar alte mi s'au oferit gratuit de diferite persoane si pentru care le a duc in public multumirile mele, intro cari voiu aminti aici : Sfantul Sinod al Bisericii auto cefale ortodoxe Ro -

mane, mi-a oferit gratuit Revista Bisericii Orb() doxe Romane, pe ultimii zece ani si pe viitori cat voiu lucra la aceasta opera. P. S. Episcopul Romanului Gherasim Safirin, mi-a

procurat intretinerea pe timp de 15 zile, cat mi-am scos materialul istorico- bisericese do la biblioteca Fundatiunea Melhisedec" din Roman. Venerabilul domn George Lahovary, Presedintele Innaltei Curti de Conturi, m'a ajutat si cu cuvantul si cu fapta, pentru buna reusita a lucrarii mele anterioare acesteia, Istoria Cotrocenilor, i pentru care imi indeplinesc acum o datorie de conSiinta MO, de Domnia Sa, aducandu-E multumirile mele recunoscatoare.

Nu mai putin si P. S. Episcop al Dunarii de jos Dr. Pimen Georgescu, cum si P. S. Episcop al eparhiei Argesului Dr. Gherasim Tirnus, si Domnilor Profesori : D. Onciul, Const. Erbiceanu, Dr. Const. Chiricescu, Nicolae Iorga, Dr. I. Cornoiu, Gr. G. Tocilescu, P. S. Meletie Galateanu, directorul Internatului Teologic, Dr. Elefterescu, D-lui I. Mandinescu epitropul oFondatiei Melhisedec,, si amicului meu Ion Petreanu, profesor la gimnaziul din Roman, cum si Par. Arhim. Isidor Busila tot din Roman, asemenea si amicului meu Iuliu Tuducescu, functionar la Arhivele Statului si Academia Romana.

www.dacoromanica.ro

XIV

Pentru a arata fazele prin care a (recut crestinismul la Romani, am inceput tratarea Istoriei Bi sericii Romanilor" cu periodul antecrestin, formand astfel partea introductiva a lucrarii cu religiunea vechilor Scythi (513 a. Chr.) cum si a Geto-Dacilor. Cu privire la Impartirea istoriei, trebue sä spun

ca m'am abatut intru calva de la calea obisnuita pang acum si nu m'am servit de evenimentele politice-nationale cum ar fi trebuit in alte circumstante, ci de epocele bisericii universale, marcate de

ordinar prin marl evenimente si care au avut si asupra Bisericii Romanilor o influents covArsitoare. Tndicile alfabetic, atat de necesar unei lucrAri se-

rioase, it voiu pune la finele volumului al II-lea al acestei lucrari G. M. IONESCU 1,71 Septembric 1905.

- -111-

www.dacoromanica.ro

INTRODUCERS Sub Banta aripa a Bisericii se adumbrea, alts data, tot ce era mare, generos si roman. Independente. Bisericii era scutul independentii si dreptatii cetatermulur; pre cum gloria cetateanului era gloria lui Dumnezeu, druia eroii patriei noastre ridicara atMea altare, pe cate victorii repurtara. in timpii de cadere, de dureri si de doliu, Biserica noastra fa nu numai altarul lui Cl ristos, ci si al dreptaci si al nationalitatii. Domnii rai ¢i despoti si mai apoi cbiar ostiri de invaziune, n'au cutezat sa pupa o mane sacrilegia asupra acelui altar sfant. (Afesagiul Locotenenlii .Doinne0i

din 28 Aprilie 1866).

Omul se distinge de restul animalelor prin faptul ca este o fiinta, eminamente religioasa. Nu exista pe suprafata globului pitmantese, un popor care sa nu aiba o religiune, indiferent de forma sub care concepe

el pe Dumnezeu. S'a sustinut mult de contrarii religiunii, ea in intunecimile Africii ar fi existand popoare atat de abrutizate, in cat nu cunosc nici o forma de religiune ; acestia spun un mare neadevar, ca,ci din doua lucruri, unul : on ca nu cunoso firea omeneasca, on sunt de rea credinta. Ori.ce popor, fie el cat de abrutizat, din cauza mediului sau inconjurator, trebue sa alba, o religiune, fie at'easta re(lush la cea mai simple expresiune, cum se observe la Bosmenii

din deserturile Calahari earl, desi salbateci si foarte marginiti sub raportul intelectual, totusi ei pricep rostul si intelesul unei fiinte superioare lor. pe care o adore. Dace conceptiunea unui asemenea popor nu se va putea ureh, pang la gradul de a cunoaste pe Dumnezeu din faptura mhinelor Sale, va veni pentru dhnsul frica necunoscutului, care -1

www.dacoromanica.ro

XVI

va constrange sa'si aleaga un protector pe care-1 crede mai puternic decat d'ansul, si acestei flinte, on acestei puteri necunoscute lui, ii va educe inchin'aciuni sub forma pe care o va crede el mai nimerita.

Istoria ni-e martoril, ca acesta a fost druinul batatorit de popoare in copilaria lor, pans cand au ajuns la o forma: mai innalta de inchin'aciune. Acestea sunt fapte cari asta'zi nu mai pot fi contestate. Intre afacerile bisericesti $i cele politice a existat, tot deanna, un report de reciprocitate indisolubil la 'coate popoarele, indiferent de religiunea pe care o profesau. Pornind de la aceste consideratiuni, studiul istoriei politice, militare strategice, comerciale, industriale, etc., va fi cu clesararsire incomplect, dach' nu so va studia §i istoria religiunii acelni popor.

Religiunea a jucat mare rol in viata popoarelor si de multe on activitatea religioasa, a preponderat asupra vietii politice.

A studia trecutul unui popor numai sub raportul politic, este a nesocoti pe cel moral : religiunea lui, datinele, moravurile lui. i acestea sunt conditiuni esentiale si determinante asupra activitatii sale, in concertul celorlalte popoare si numai atunci ne putem da seama de starea lui morall si intelectuala, cum si de sentimentele ce 1-au calauzit in progresul stiintelor si artelor. De aceia, numai atunci vom putea cunoaste in complexul ei via1a unui popor, cand it vom studie, sub toate raporturile, atat politic cat si religios. Egiptul, aceasta' mums fecunda a tuturor superstitiunilor, niciodata nu va putea fi inteleasa istoria acestui popor, decat studiindu-1 sub ambele raporturi. Maretele monumente ale Atenei antice, nu sunt decat rezultatul piositatii si al reltgiositatii. Bizantul a fost bolnav, de boala cronica a eresielor, time, de cinci sute de ani ; tine va putea stadia istoria lui farl

www.dacoromanica.ro

XVII

cunoasch boala sa

eresielo sale,

uncle imperatorii shi

discutau dogmele, alaturi de patriarhi, i d'adeau edicte in consecin0 ?

Ce se mai vorbim de alte popoare si se nu venim la not ? La Ronatini, Biserica, dela inceput si dealungul istoriei, a fost una en natiunea romaneascq. Tot ce avem astlzi mai scump, si en care ne mhadrim, nu ne vin decht dela biserich si prin Biserica, de ex. : eel mai vechiu monument al limbii noastre, care atesth lumii latinitatea noastre, este terminologia bisericeasch cele mai vechi earti ale noastre sunt chrtile bisericesti ; cele mai vechi monumente de picture sunt icoanele noastre ; cele mai mhrete monumente si mai frumoase

modele de arhitectarg ale noastre, sunt mangstitile noastre. Primele focare de cultura, multi plating cat a lost, nu le

gasim cleat in mhnhstirile noastre. Biserica ne-a phstrat limba, nationalitatea, cultura si ortodoxia noastra". Majoritatea evenimentelor politice din istoria Romhnilor, sunt determinate de marea religiositate a Romanilor. Acestea nu sunt vorbe goale nici fraze umflate, ci adevaruri istorice pe deplin stabilite asth zi, Iath pentru care consicleratiuni este atht de necesarh cunostinta Istoriei Bisericii Romhnilor. Inainte Ins de a intrh in studiul proprin zis al cestiunii ce ne preocup5, sa aruncam o privire retrospectivh asnpra religiunii popoarelor, care din cea mai adanch vechime au locuit prin aceste OA, pang la cucerirea for de Romani ; voim se vorbim de periodul antecrestin, ca parte introductivh a studiului nostru. Aceasta o iacem din douh puncte de vedere :

a) ca se cunoastem forma sub care se inchinau lui

Dumnezeu atht Seythii cat si Geto-Daeii, pe trunchiul chrora s'a grefat elementul latin ci b) pentru el se zice, ch. Romanii au imprnmutat dela dansii obiceiuri, cum de altfel era si firesc, si pe care le pastreaza si pang astazi sub forma ere stin5. * * * G

locescu.Ist. Dia. Raman din Dacia Traianii, Vol. 1.1u.

www.dacoromanica.ro

11

XVIII

Despre Scythi stim tot atht cat stiau Grecii in secolul al. cincilea inainte de Christos.

Scythii, popor de rag indoeuropeang, prin secolul al VII in. de Christos ngvglesc in Europa, si cuprind o mare parte dintrhnsa, dandu -i numele de Scythia, intro care se cuprindea si tarile locuite azi de Romftni. Herodot, istoricul grec, descrie Scythia prin secolul al cin.cilea inainte de Christos ; sub raportul moravurilor ni-i descrie pe Scythi ca fiind foarte cruzi, sanghinari chiar ; ei sunt canibalii anticitatii ; ei aduceau Zeilor lor sacrificii omenesti, beau sangele celui inthiu vrgjmas invins 1i -1i falceau cupe de bast vin din craniele lor. (Strabon, Geografia lib. VII c. 3 § 7). Ei adorau, intre alte zeitati, si o sabie infiptg in pgmhnt, pe care o udau cu sange omenesc. Ei eran mandri de moravurile lor, si nu permiteau nim'anui sg, introduca printre dhnsii alte, noui. Un compatriot al lor celebrul Anacharsis, contemporan on Solon, s'a incercat sg, introducg un cult nou de provenientg greceasca. printre Scythi, dar a fost ucis (He-

rodot lib. IV 76), ceea ce ne dovedeste ca Scythii erau foarte conservatori, lucru pe care 1 observgm si la Romani. (Acad. Rom. M-ss 2 p. 33 si 34). Se credo eh' -allele din moravurile Scythilor, prin Geto-Daci

au ajuns pang la noi, bine inteles sub forma cresting. Ce este drept gasim o frapantg asemanare intro unele moravuri scythice, descrise de Herodot, cu unele din cele rominesti ; datori suntem cleci sg le semnalam, Mfg sg tragem dintrhnsele

conclusiunea istorieg cg ne vin direct dela dansii, deli putinta transmisiunii unor asemenea moravuri prin Geto-Daci, ar avea toate caracterele probabilitgtii. Scythii, pe mortil lor imbglsamati ii purtau pe la, toti prietenii, in timp de 40 de zile probabil spre a-si lua limas bun, in care timp se ospeta la fiecare prieten ; i se dgdea si mortului de mancare, si apoi it ingropau. (Herodot lib. IV, v. 73, 75 c. Xenopol Ist. Rom. I 42). Romhnul, deasemenea, nu pgraseste pe mortal shu timp

www.dacoromanica.ro

XIX

tae 40 zile, iar dupa, acestea, mai rar. Aceste obiceiuri sunt pastrate numai de Romani, cu elementele for scythice, adica cu ingrijire deosebita pentru morti gi cu termenul de 40 de .zile (Academia Roman. M-ss No. 2, G-henadie Enaceanu 61. 32 v si 33). Apoi vitele cornute date de pomang peste groapa celui mort, pasari, (Academia Romana, M-ss 2 ibiden) etc., aceste obiceiuri sunt trecute in crestinism cu intelesul de ajutor dat saracilor. La Turnu Severin, s'a gasit un vas mic de lut cu o truce pe dansul, asezat la capataiul mortului si care continea numai faramaturi de paine putreda, ceea ce dovedeste, ca," din vasul din care s'au impartasit rudele mortului, a lost imparfasit $i mortul, dupa, cum o probeaza vasul gasit. Aceste obi ceinri sunt cu totul crestinizate yi ele se practica mai ales de Romani, ha Inca cu multi sfintenie. (Acad. Rom. M-ss 2 ibiden).

3nmormantarea Regilor la Sciti si a Episcopilor la Romani.

Se crede ca obiceiul inmormantarii arcbiereilor, episcopilor §i mitropolitilor din regatul Roman, fail sa. existe vreo pres-

criptiune religioasa, sunt imbracati cu intregul ornament sacer(-Iota], adica cu fata descoperita, cu mitra pe cap, cu carja ar-

.chiereasca in mama si stand pe tron, sunt purtati pe carul funebru pang la locul de vecinica odihna i acolo sunt pusi pe un tron facut ad-hoc gi apoi sunt inmormantati ; se zice ca aeest obiceiu ar fi imprumutat de care Romani dela Scyti prin Geto -Daci, (Protop. Sim. Popescu, Revista Romans, No. 2 pe Februarie 1902).

Cercetand mai de aproape cestiunea, am cautat in origi-

nalul grecesc sa ne convingem, data este un sambure de adevar in aceasta asertiune gi data exista vreo asemanare intre aceste doua, procedeuri. Herodot ne spune, Ca dupa, ce un rege scytb. murex, it imbalsamau, i dupd aceea, punandu-1 pe un car, it purtau pe

www.dacoromanica.ro

XX

la toate triburile scythice 1) si apoi 11 duceau in CT' herisi, (probabil Kerciul de azi, on o localitate din tinutul Ecaterinoslavului), unde-i Inmormanth, (Alfr. Ramband, Histoire

de la Russie, p. 16-17). Din textul dat in nag dapa Herodot, n'ar reesi tocmai clar, ca regii scythi erau inmormantati stand pe tron, ca deaci romanul sa-si imprumute obiceiul de a-si inmormanth per ierarchii lor. Ceea ce ne-ar indreptati, pans la un punct insg., sa credem ca intr'adevar Scythii I i inmormantau pe regii for stand pe tron, este fraza urmatoare : Oicoac Tby vixoov a-i da mortului onoruri divine si de oarece zeii la toate popoarele an fost reprezintati fie stand in picioare fie pe tron, an/ puteh conchide ca inteadevar lucrurile s'ar fi petrecut astfel la Scythi, adica, dupa expresia lui Plinius naturalistul, facand_ din rege un zeu, just in momentul cand el inceta de a fi om.. Prin imprejurarea ca ar exist& oare care asemanare intr& obiceiul Scythilor de a-si inmormanth pe regii for cu eel al

Romanilor din regat, de a-si inmormanth pe ierarcbii lor,, nu putem trage o conclusiune istorica, de oarece nu ne indreptateste nimic la aceasta, decat o simply asemanare d& moravuri.

Noi credem ca obiceiul Romanilor, de a-si inmormanth pa ierarchii for stand pe tron, nu provine dela Scythi, ci dela. Goti ; Regii Gotilor exercitau pe langa autoritatea regal §i military si pe cea sacerdotala. Visigotii iii puneau una din

zeitatile for intr'un car, sau chiar pe un cal, $i era purtata prin orasele i satele Daciei spre a li se aduce inchinaciune, (mai pe larg vezi despre acestea la religiunea Visigotilor).. Aici credem not ca trebue cantata origina acestui obiceiu §i nu la Scythi. Mai adaugam, pe langa aceasta, ysi imprejurarea, pentru ca poporul Roman sa-si onoreze pe ierarhii lui cu

asemenea onoruri, a trebuit ca Biserica sa le aduca prea 1) 'Eneicv Se rcciwraG 7ttptaXO war. 'say irceTcc; &nEav °atom, Tax vixuov Ey .qaL

vixuv zopgovte; 'sv r6Fpotat xae. .$7.)-ATiaL &GI a OcZao; Herodot IV 71.

www.dacoromanica.ro

XXI

maari servicii prin demnii ei reprezentanti in timpurile cele grele. Si intr'adevar, poporul Roman, dapg retragerea legiumelor romane din Dacia de care Aurelian, in anul 270 p. Chr., vgzandu-se lasat in afar./ de istorie, ca sa avizeze numai la propriele sale forte, parasit de orice sprijin lumesc, a fost pentru dansul o necesitate imperioasg, ca sg-si puny toatit increderea in Dumnezeu si sg se grupeze in jurul ministrilor lui si a cgpetenielor sale religioase, in jurul Episcopilor. Pe acestia i-a recunoscut ca conducgtori nu numai in cele religioase ci qi in cele politice §i pentru care euvant l'au gratificat pe episcop cu calificativul de Dommus", pe care-1 poartg panh' azi. In leggturg cu aceasta mai este si alegerea episcopului ; .R1 este ales nu ea oricare functionar superior, ci se intruneste marele corp electoral (Sinodul, Senatul si Camera Deputatilor), intocmai ca si pentru alegerea regelui, fapt consfintit de yeacuri si cari nu mai exists la alte popoare, dupg Cate cunoastem

noi. Acest fapt ne dovedeste, clar, rolul jucat de episcopatill romanesc in anticitatea cresting' si in special in timpul invazinnilor barbare. Ca drept recunostiatg, Romanii an aplicat, fatg de ei, obiceiul de a-i inmormanth pe tron, duph'

ce au fost purtati pe strada, dela casa mortuary pang la cimitir, probabil ca poporul sa-i vazg si sg is act de mutarea lor din viatg! Romanii ins au imprumutat acest obiceiu, de a-si inmorrnanth pe egpeteniele lor, cari evident au fost adoptat de ei,

.ea crestini si desbrgcati de elementele sale pggane si barbare, (Revista Noug", No. 2 pe Februarie, 1902). Acest obiceiu dovedeste ea in timp de o anie de ani, dela Aurelian pang la venirea Tatarilor, Romanii an lost eondusi de episcopii lor, es/1'0ra le datoreste existenta lor, ca popor, ,eg prin urmare natiunea Roman./ a fost conservata si cultivatg tot in acest timp indelungat prin ortodoxie, (Pr. S. Popescu, op. cit.). A fost natural, ca dupg retragerea Tatarilor, &and Basarabii s'au avantat la conducerea politic./ a Romanilor, Rowww.dacoromanica.ro

XXII

obicinuii en inmormantarea pe tron a episcopilor, continue acest obiceiu numai en episcopii si, din veac in yea% se phstreaz5,' .acest obicein Dana in zilele noastre 1) ei numai la Romanii din regat, de vreme ce in Transivania nu.-1 aflam.

Asa, Tincu. Velea ne spume ca pe And ducea la groapa pe Mitropolitul Iorest, din o imprejurare oarecare find zgucluit sicriul mortuar al Mitropolitului, i-a e5zut coparsAul (procovatul); dovada eä in Transilvania de veacuri nu mai existkacest obicein. In decursul acestei istorii, vom gas' destule cazuri, uncle poporul roman, in vremuri grele, a fost condus numai de clerul &In nalional.

fralia De singe la Scythi ;i fratia De truce la Romani. Am aveh de semnalat inc a multe obiceiuri, can sunt transmise Romani lor prin Daci dela Scythi, si care an multi, asemanare cu cele romanesti; asa bungoar5 avem baia seythie5, bae curatitoare mai ales dup5 inmormantare, spalandu-si inthin capul, (A-cad. Rom. M-ss. 2 cit. p. 37); apoi obiceiul poporului roman, in special a celui din Moldova, de a arunca. ate o mans de pitmant fiecare din cei asisteni, peste sicriul celui Ingropat, ne aminteste obiceiul scythic, transmis nougde Herodot, fapt pe care it practicau scythii la inmormantarea regilor de a face asupra celui mort o movill cat mai mare.. Ce vom mai zice de vergelele de alum ale babelor romanecare amintesc pe cele ale vrAjitorilor Scythi, ce profetisau regilor, viitorul, (Herodot IV, v. 47, 68, 69 si 71).

Scythii aveau frcitia, dar nu cea cretin pe care o obseryam la Romani

zice Episcopal G-henadie EnAceanu, (Acad.

Rom. M-ss. 2 cit. p. 33 si 34 v). Era si natural sa nu oaib5, dar nu-i mai putin adev5rat,

c5,

obiceiul care exist5,

1. Daca ins& episcopul lAsa cu limb& de moarte" ca sl fie inmor-

mantat ca qi restul muritorilor i se respect vointa. ProtopresbiterSimion Popescu 1. c.

www.dacoromanica.ro

XXIII

azi la Romani, de a se face frati de truce ", este o rhmhsith cu caracter crestin, a vechiulni obiceiu scythic; dar s, yedem cum it practical' Scythii, cum s'a practicat la romani ci cum se practich 31 astazi pe alocurea si cum it ghsim in documentele veacurilor XV XVIII. Scythii, ne spune Herodot (Lib. IV, v. 70), And voese sa fach o leghturh cu jurhmant, se tocmesc unii cu altii, turnand yin inteun vas mare de lut, 11 amestech cu sangele acelora, en care incheie alchtuiri prin o usoarh impunshturh a trupului cu o sula, on sghrieturh cu un cutit, duph, care vary in acest vas un palos, chteva sageti ri o sulita, apoi se ureazh unii pe altii ysi cu totii beau din acel vas, atat cei ce s'au legat prin jurhmhnt, cat si cei de chpetenie dintre tovarasii lor. Acest act scythic are multi asemhnare en nfrcitia de cruce" probabil imprumutath dela romani, (Xenopol I, p. 522). Aceasth praetich scythich la Romani, caphth un caracter crestiaesc cu stop eminamente moral si pentru aceasth consideratiune a si f ost patronat de biserich. dela RomAni, ci pe care o practicau si cumanii

In vechime, la Romani, chnd doi voiau sh se lege frati de cruce, act eminamente crestin, consta in a se ajuth ca doni

frati buni, in toath viata lor, inthreau leghtura, de fratie printeun jurhmhnt ; cei ce dorean sa,' se fach frati de cruce, cereau sprijinul bisericei pentru indeplinirea acestui act, se duceau amandoui la biserich, i, duph, terminarea serviciului

divin, preotul primea juramantul de la amandoui fratii insotindn-1 si de o rughciune (ibid. p. 33 v.) Apoi wind afarh din biserich, se intepau la mans dreapta, insh, nu beau din cuph, ca Scytii singe amestecat cu yin, ci iii sugeau redproc o parte din sangele produs de intephturg, iar vinul it beau curat drept aldhmas pentru actul shvhrsit (ibid. 1. c.). 1) Cuvant intrebuintat in Moldova, and doua sau mai multe persoane beau yin on rachiu, in urma unui act sava'rsit intre parti, de ex. in urma unei vanzari on eumpilthri de piimant, de vite, case etc.

www.dacoromanica.ro

XXIV

Pe alocurea dup5, cate am auzit se turns ei chte o picaturg de shnge de ]a cei ce doreau sa devie frati de cruce, care se amestech cu yin gi apoi it beau ambii frati, iar alditimasul urmh actului. Conform angajamentului luat, fratii de cruce trebuiau sa', se ajute reciproc, intocmai ca fratii de

sange, in tot timpul vietei lor, fapt pentru care se numeau ci frati de cruce; ei puteau sWsi testeze parte sau tot avutul sau in profitul celuilalt. Intre femei on fete, actul infratirei se indeplineh cu mai putina, ceremonie, dar ca leg5,turg morals aveh tot acelas caracter sacramental si se numeau intre ele surate (surori de cruce).

Infralirea la Romhnii din Muntenia se praetich pe o scars destul de intinsa, mai cu seeing in clasele avute ; cazurile de infratire sunt foarte numeroase prin documeutele veacurilor al XV XVIII. Nu putem sti ins6 dac5, la infralire se mai indeplineh vreo formalitate Teligioas'a on juridic5, .ca cea enuntath' mai sus, dar cuvautul de infreitire exist, nu numai cu intelesul moral, ci si cu intelesul juridic. Intr'un document din juingtatea inthia a veacului XVI, adid, din 12 Iunie 1527, uncle Radu-Voevod da lui Fartat Clucerul ei feciorilor si fetelor lui c'ati Dumnezen ii va darui ca sai-i fie movie in Momotesti, din partea lui Stoian i a Manei, a treia parte dintr'a for movie, on cat se va alege, pentru cg a venit Stoian Yi fratele sau Manea inaintea Domniei mele de au dat §i au infreitit pe jupan Fartat Clucerul, pe mosia for din IVIomotesti, insa fara nici o ails,, sau nevoie..., CUM ca sei fie frati ne(de)sp5.rtiti ei i feciorii for in veci 7035 (1527)

Iunie 12u (Archivele stat. Episcopia Ramnicului pachet 67 doe. 1).

Intr'un alt document din a doua juinRate tot a veacului XVI, gasim pe Spatareasa Caplea din Peric, ea merge impreung, cu cumnatul ei Mitrea Vornicul la divanul lui Mihnea, fiul lui Alexandru Voevod, ca sh"-i intareasch mosia Dragomirestii... ci au venit jupaneasa Caplea inaintea Domwww.dacoromanica.ro

XXV

-niei mele de au dat §i au infratit pe cinstitul boer al Domniei mete, Mitrea Vel Vornic, pe aceasta mai sus zisa mosie, pe jumatate fgrA de nici o sila, iar cealalta jumsatate din mosie o an cump'arat Mitrea, de la juphneasa Cap lea, drept zece mii aspri de argint ; i Inca i-au dtiruit un con'ats cu. vulpe -0 au infratit §i au vhndut insusi juphneasa Caplea" (G. M. Ionescu, Istoria Cotrocenilor Lupestilor (Sf. Elefterie) §i Gro-zhvestilor p. 506). Din aceste documente, vedem ca infratirea se face nu numai intre doug persoane straine, dar char §i intre rude ; pe chnd la oamenii de rand ea se faced cu scop de a se ajuth reciproc ; la cei bogati se fdcea in acelas scop, Ins se incheih totdeauna en un dar ce'si faceau unul altuia. Ioan Tesileanu

se infratqte cu jup'an Mihaiu Lumangrarul ca sa ne ajutam unul pe altul pawl la sf(irOtul vietei noastre" 7210 1708 Ianuar (10 Arhivele statului Condica Mitropol. No. 8 fil. 305).

N'avem cunostint5, de cazul &and unul si-ar fi calcat juramantul fachndu-se vinovat de tradarea titre fratele shu .de cruce". Exists insa in popor legende intitulate despre

iratia de cruce, intre care un oare care personaj mitic leghndu-se Irate cle cruce cu alti doui ; aeeia, intr'o anumitg imprejurare, din cauza invidiei voesc sä-1 omoare. Acesta ins5, fazandu-se scapat, exclamg : El fratilor ! ati uitat jurgmantul, ca fratia de cruce este tot una cu fratia de sangel)".

Data este sigur a in orice legends exists un sambure is-toric, apoi nu este mai putin adevhrat ca §i in aceastg po-veste exists confirmarea nnui obicein adanc inradacinat la poporul romanesc, pentru care motiv a si trecut in povestile populare in forma sa cea mai curata si care caracteriz5, de minune ideia de sfintenia actului ffatiei de cruce, a fi identic cu eel al fratiei de singe. 1) Poveste auzital dela d. Nae Muscalu din Bucuresti, strada Gotroceni No. 39. Documentele de infratire sunt foarte numeroase ; vezi la Arhivele statului Mitropolia Ungrovlahiei" pachet. 4 dot. 4 din 1580 Martie 12. Academia Romand M-ss 1063, dot. de infrMire No. 2 pag. 355 etc.

www.dacoromanica.ro

XXVI

Originea acestui act n'o gasim in altg parte, decat suinClu-ne foarte sus in istorie Ora la Scyti, Sa vorbim acum despre cateva obiceiuri can se cred ca ne an venit direct de is Geto-Daci si Iasygi. * * *

Omul este alchluit din corp i suflet; 1i fiecare din aceste pArti isi pretinde, cu o egalg indreptAire, partea ce i se cuvine. De and sentimental religios s'a ocupat in omenire local ce i se cuvine, puterea civilg a cautat in totdeauna sa -1 exploateze in profitul sgm, fatg de masele poporului, si axles&

on sa abuzeze de dansul, bine inteles And reprezentantii religiunei erau niste transfngi on impostori. Vorbind despre unele obiceiuri pe can Biserica RomanI le-ar fi mostenit de la Geto-Daci, apoi acestea nu pot if deck relative la relatiunile dintre Biseric. ysi Stat, si despre care vorn vorbi mai departe. Geto-Dacii, an fost un popor de eroi, nand era vorba. sä-si apere patria for scumpA. In timpurile linistite, pe lhngI ocupatiunile zilnice, Dacii se ocupan foarte mutt de partea sufleteasca, caci sentimen-

tul religios a fost Inc g din cele mai vechi timpuri, trgs5,tura dominantg a caracterulni la acest popor (Strabon VII c. 3 § 4). Mrbatul se indeletnicea en afacerile politice, on cu munca chmpului, san cu ale lizboiului ; femeia Dad insg, era foarte religioasg. Poetul Menandru, ne face cunoscut cum un biet. barbat se plhnge, ca femeile din haremul s'an ii cheltuese tot venitul lui numai pe sacrificii aduse toath zina zeilor :

Zell ne ruineaz6 pe not sgrmanii barbati,se plange el caci avem in totdeauna chteva sArbgtori de celebrat. Mai departe bietul .bArbat precizeaza cat se cheltueste :

Facem regulat cite cinci sacrificii pe zi ; seapte fete sclave, randuite in cerc imprejurul nostru, Mceau sg. rgsune

timbalele, pe cand altele urlan in chor". www.dacoromanica.ro

XXVII

i Cana mai addugana pe PATIO acestea ca Getii erau po-

ligarai, ca eel mai de rand om avea pang la 12 femei, na putem inchipui dad,' suma trebue sa fi cheltuit acestea en sacrificiele !

Tata ce ne spune tot Menendrn $i, evident, el nu inven_ teaza ci picteaza lucrurile dupes natures dud zice : IVoi Getii, mai cu seamei (chi eu sunt Get 1i -nd fac uit titlu de glorie din origina mea), noi nu suntem tocmai modele de-

infrdnare (sau prag de biserica cum se zice astazi). Iar mai departe precizeaza lucrurile : La noi, niciodata nu se casatoreste cineva en mai putin de zece, unsprezece saes douasprezece femei, eand nu se cai dad, din intamplare un barbatn satoreste en mai multe. nmoare nefiind easatorit detest en patru on cinci, stiti voi ,ce zic oamenii din acea mares ? Sdrmanul om! dar el n'a fostn de be castitorit, si deci n'a cunoscut de loc placerile amo-

rului". (Strabon, VII, c. 3, § 4). Vedem deci, ca avea dreptate sa se planga bietul barbat,. ca Zeii it ruineaza. Dad facem abstractie de poligamia geto-daed, care era o dating a secolului in care traia, gasim ca femeea geto-dad, pregateau pe acei eroi cari au starnitadmiratia lumei entice. Tata pentru ce la G-eti sentimental religios a fost trasura dominants a caracterulni acestui popor, pentru ca muma 1i sotiasnstineau cultul foculni sacru al patriotismului si al religiuni, Dad, am face o comparatinne intro femeea Daces ysi cea

Romana, gasim ca asemanarea intre dansele este frapanta Femeea Daca, ca si cea Romana, crestea pe flu for in tole mai adanci sentimente religioase, cari in timp de razboi devenean

niste adevarati eroi, cad ei se luptau pentru lege §i ?no*. Din punctul de veclere al moravurilor, Voivozii nostri, din timpurile de glorie stramoseasca, nu se putean nici ei laud& ed, Kant tocmai streini de moravurile Dacilor, dar in lupte erau. eroi, erau atletii lui Christ", iar dupes lupte, inaltau atatea biserici pe cate lupte savarsiau, atribuindn-le nu voiniciei si iscusin-

www.dacoromanica.ro

XXVIII

lei lor, ci lui D-zeu, care i-au ajutat in contra inimicilor crucii. Sa trecem mai departe. Viata religioasa a Geto-Dacilor era nedespartita de cea politics. Geto-Dacii, ca si Romanii, isi aveau pontificii lor, cum an lost Zamolxis, Diken sail Deceneu cum si Vicinas, contem-

poran cu Decebal. Acesti pontifici, pentru meritele lor per.sonale, si pentru serviciile aduse de ei, au Post apoteosati 'de poporul lor, pentru viata lor morals si religioasa, mai cn seamy cei doui d'inthi. Ei insa, an fost totd'auna departati Ale Dromichete si Boirebista. Regii Daci, ii lua pe acesti 4cu o anumita invoiala, pentru conducerea si moralizarea po-

porului lor.Strabon (VIII, c. 4, § 5), ne arata raporturile clintre religiune si Stat in Geto-Daci. Aceste raporturi, dupa ,opiniunea raposatului Episcop de R.-Valcea, G-henadie, s'au -transmis neclintite la Romani, pang in timpul de astazi, schimIhndu-se numai formele. (Acad. R., M-ss, No. 2, cit. p. 38 si 39).

Zamolxis, zice Strabon, intors in patria lui, se bucura de .einstea celor mai insemnati, din cauza prezicerilor pe cari

.0ia el sa be traga din starea Cerului. El, se zice, ca incre-dinth pe rege, ea sa -1 is pe el de tovard la Domnie, ca unul

.ce cunostea cele placute Zeilor, can erau in cinste la Geti, jar dupg aceia a luat el insusi numele de Zeu. Acest obicei, _adaogl Strabon (VII, ibidem) este phna in zilele noastre, ca totdeauna sfetnieul regilor, sa fie privit ca zeu. (Strabon G-eographic, VII, cit. 3, § 5). Herodot ne spine, (Cartea IV, 95) ea Zamolxis a lost Get

.de neam si ajuns sclav al lui Pitagora, ar fi invatat dela acesta teoria metempsichozei, adica trecerea sufletului in mai multe fiinte consecutive. Arnim insa se tie bine ca Daco431etii n'au crezut in metempsichoza, ci numai in nemurirea

sufietului; aceasta credinta era la ei comuna, ca si vechilor `Traci si care constituia phrghia de capetenie a dispretului Creto-Dacilor pentru moarte. dt, Tot Herodot ne face eunoscut (Cartea IV, 94) ca. acest Zeu

www.dacoromanica.ro

XXIX

al Getilor, pare a se numi Gebeleisis, en care a fost confundat Zamolxis (And a fost zeificat. Cand Boirebista a luat domnia asupra Geto-Dacilor im-potriva caruia Cesar voia, sg intreprinzg o expeditiune eraDeceneu in cinste (Strabon VII, 3, § 5, Xenopol I, 93, Aca-

demia Romani, M-ss, 2 cit., p. 39 v.). D. Xenopol ne spune ca Deceneu a urmat in total lui Zamolxis, ca s'ar fi retras si el in caverna muntelui Cogaeonum. Episcopul G-henadie (lost Ramnic) afirma en toatg convin-

geree ca relatiunile ce existau intre regii ei pontificii G-etoDacilor, sau cum am zice astazi, relatiunile dintre Stat si biserica, neau ramas ca mostenire de la dansii numai ctu schimbarea formei.

In fata acestor relatiuni ale religiunei en Statul romanescr zice Ep. Ghenadie, vedem ei noi, facutu-s'au vreo schimbarepana astazi ? oare preutul roman din cea mai adancg anticitate nu este si pang astazi un conducator al poporului romanesc numai in puterea valoarei sale morale ? Preutul roman a ramas pang astazi un simplu om intre poporenii sai, avand cinste totdeauna relativa ysi esita numai din meritele lui per-. sonale. Da, i religiunea revelata, in care poporul nostru a ),

77

77

77

trgit din cele intai veacuri ale crestinismulni, l'a invatat stima pentru persoanele clericale si el einstestepana astazi pe preut fiindeg are dar". Nu inceteazg insa niciodata. de a-1 avea in de aproape privire, si in totdeauna iii reguleazg purtarea sa numai in raport en vrednicia lui moralg ; de aici expresia nu toate ale doctorului, nici toate ale popii".. Adica, preutul are dar, ca 1t d -ru], $tiina, spre mai multe si spre mai bune lucruri decht ceilalti oameni. El, dup5, ce indepline§te toate intreprinderile vietei romanului si-1 prengateste pentru viata de veci, este intrebat numai de roman 77

77

77

1a tot pasul zicand sa vedem ce zice tata popa" caci el are patru ochi". i numai dupa ce vede ca, cele zise de preut aunt bune folositoare, atunci ii auzi : sa, facem cum zice tata popa" (Acad. Rom., M-ss, 2, p. 40 v.).

www.dacoromanica.ro

XXX

Dacia, astazipe alocureaau devenit past5ritii mai culti ca pastorii, apoi acest adevar este in toata vigoarea lui, -chnd vorbim de preo-tii din Transilvania

$i

Bucovina.

Aceasta alegere, pe care Romhnul a facto si o face pant asta'zi, cu privire la sfaturile preutului, a praeticat-o el in totdeauna in viata lui istoric5, si de aceea not intalnim prin documents pe preutii satelor fdcand pe judecatorii de pace, in intelegere cu barhnii satelor, yi hota'rarile lor, fie judec5.toresti san de initiative in actele vietei, atunci erau obli17

gatorii And ele nu se opuneau pgrerilor acelor oameni, cari tineau sus si tare elemental uman din mica lor societate. ,(Acad. Rom., M-ss, 2, p. 40 v.). In relatiunile iltitropolitilor §i ale Episcopilor cu State le vechi romeinegti, vedem aceleaqi raporturi ale elementului omenesc cu eel eligios §i pretutindenea Biserica este venita si pusa in aju-

torul Statulni, luhndu-se, se intelege, din timp ma'surile tre-

buitoare ca ea sit aib5, tot rolul de moralia.toare si conZucaoare in bine at socieVatei, fart a putea ajunge vreoatA la teocratisme de Stat. Biserica, prin reprezentantii ei, aver, in treeut -hate prerogativele, cari se numiau in dreptul bizantin audientia episcopolis". Romanii, §i numai ei, au dat clerului lor inalt ysi dreptul de a fi in sfaturile cornnesti, cari puneau la cale toate treburile politico, asemgnat -obiceiului pamantului si, presto acestea, Mitropolitilor li s'a -dat §i dreptul de a fi, in caz de vacanth, locotenenti dom., nesti, de a preside alegerile Domnitorilor, iar in absenta Domnitorului a preside obstestile adunari ale tgrei, atht in Moldova cat si in Muntenia (Acad. Rom. M-ss 2 p. 41.

Toate aceste drepturi, in abstractul lor, ne arata, pe Romani deosebiti de alto popoare crestine, si el, cu prerogativele cele mari ale bisericei, ne duce cu mintea pan5 la raporturile religiei en statul Geto-Dac si ne aduce aminte de Invoiala lui Deceneu eu Boirebista. Mai repetam Inca odata, ca ne due cu mintea pant la Deceneu, fiindch" la Bizantini bunAoarb", de unde Romanii puteR.0 sa is pentru biserica lor

www.dacoromanica.ro

XXXI

de stat aceste prerogative, nu le intalnim la Patriarhii ]1litropolitif bisericei Constantinopolitane, de oarece

gi

ei nu

puteau niciodata sa fie locotenenti de imparati, ca Mitropolitii Romanilor ; Patriarbii, on Mitropolitii Bizantini, intrau in sfaturile Imparatilor, numai sand ei erau anume chiemati. Da, numai in puterea unei invoeli tacite, sau al unui obiceiu vechiu al painantului §i nu pe fop ca la Deceneu gi Zamolxis, elemental laic romanesc a dat bisericei sale toate drepturile -crestinesti, plus dreptul de a fi la trebuinta §i locotenenti de Domnitori (Acad. Rom. M-ss 2 p. 41), lucru ce nu .este curios

cd se va fi petrecut §i pe timpul Dacilor ca §i pentru biserica. Toate actele maxi politico-sociale fiind savarsite de ele-

mentul laic impreuna cu eel clerical in elementele sale su. supunandu-se care erh, totdeauna in minoritate, cle bung voe elementului laic, ne due pe treptele tempiului pang la invoelile lui Zamolxis i Deceneu cu Boirebista 1i alti regi ai G-eto-Dacilor (Strabon VII 3 § 5). Si tot din aceste raporturi dela parinte catre fin §i viceversa, a exit acel minunat resultat al Istoriei Romanilor, ca biserica rom'aneasca in toate miscarile politico-sociale a lost totdeauna in fruntea poporului. (Acad. Rom. M-ss 2 pag. 42 v). Avand Romanii in tulpina nationalitatei for raportul dintre religiune §i stat §i fiind prin urmare scutiti in decursul intregei for istorii de luptele sociale dintre cler §i laici, ei au mostenit dela strabunii for Geto-Daci mai multe practice religioase. Rom'anii, ca gi G-eto-Dacii, au toata viata sociala, dominata de religiune, iar nemurirea sufletului, §i nu metempsichosa greco-romans, care acum in forme cre§tinesti, arata ca sufletele mortilor sunt 1n nreina lui Dumnezeu 1). perioare

1) Xenopol 189. Prin bisericele mai ales cele vechi din Oltenia, zugravii de biserici, care tineau socotean, de credinlele populare, faceau la up dela intrarea bisericei o manic, mare, printre degetele carein ies mai multe capete de oameni. Aceasta icoana, infatipaza ideia -creOina, ca sufletele oamenilor sunt in mana lui Dumnezeu. (Acad., Mom. M-ss 2 cit. p. 42 v).

www.dacoromanica.ro

XXXII

-eg, el, aflandu-se intr'o stare neschimiatoare, trebuesc ingrijite din neam in neam ; dar puse numai de Romani in biserich', mai arata c5, se potriveste 1i cu vechea eredinta a. strabunilor lui, Geto-Dacii. Cu toate acestea, ne ferim de a trage o conclusiune is torieg din faptele expuse de numitul episcop, deoarece raporturile dintre biseriel aunt iclentice cu cele din Occident, find

istoriceste stabilit ea, atat puterea laica cat Si cea bisericeaseg au fost totdeauna de acord, de sate ori interesele lorcomune reclamau aceasta. unire. Cat priveste ideia ca Episcopii impreung en Mitropolitii au avut locurile pentru cele dintaiu,

dup5, Domnitor, deli cunt foarte vechi, anterioare char fonclgrei Principatelor, credem, ca in cazul data nu s'a imprumutat dela Geto-Daci, obiceiul trebue sg-si ti luat nastere in timpul invaziunelor barbare cand Romanii, sub conducerea episcopilor 1i batranilor lor, iii eautasera scaparea la munti. i numai in puterea acestui stravechiu obiceiu, si a servicielor aduse fdrei, s'au pgstrat locurile de onoare in Divanurile tarei alaturi de Domni 1i boeri, cum si in locotenen-tele domnesti, care obiceiu se continua si pan'6, astazi. Aceste

zise, sa intedm in materia co ne-am propus sa tratam.

4. Z., .6}--

www.dacoromanica.ro

MIN I.

isToRipit BISERICII ROMANILOR DIN

DACIA TRAIANA OR I G IN I 44

G.

325 dupa Christos.

M. Ionesou. Ist, Biser. Remits. din Dacia Traieng, Vol. I-in.

www.dacoromanica.ro

1

CAP. I.

Criginile Cre§tinismului la Romani dupc1

legende li traditiuni. Consideratiuni generale. Prime le inceputuri de crestinare, ale poporului Roman, se urea in originile lor, pe treptele veacurilor, pana la timpurile legendare ; ele sunt imbracate in acele forme ale legendelor cu caracter crestin, atat de scumpe noua, prin venerabila for anticitate, pe cat de incantatoare prin vecinica for tinereta si morala dulce ce ne inspire ele.

Poporul Roman, in orele de repaus, pe care i le lasA libere lupta pentru existents, cultiva si el literatura; insa 4Icea literatura, nescrisa, orala, cari dupa viata bisericeasca,

a constituit pentru dansul, unica si singura hrana sufle-teasca, cu care s'au alimentat si se alimenteaza Inca si astazi, IJopoarele in copilaria lor ; unicul si singurul for mijloc in timpul noptilor lungi de iarna. distractiv

Omul, fie el tanar on batran, bogat sau sarac, simte nevoe de distractie, de oarece sufletul lui trebue sa fie un foe, care arde necontenit, iar creerul situ este o materie, pe care trebue sa se brodeze fall incetare. (Jul. Brun et. L. Bachelin Sept. cont. Rouen. p. II). Legendele, in special cele cu caracter religios, au desmerdat leagruml copilariei noastre, ale acelor esiti din multimea

www.dacoromanica.ro

4

celor de jos, si cu care ne-am deprius, Inca din cea mai frageda copilarie, la respectul sacru, datorit bisericei, acest mare ram de viata moralii, al religiunei noastre nationale. Romanii an pdstrat totdeauna faptele mari, religioase $i nationale, legate de viata lor ca popor, mai molt prin tra-

ditiuni $i legende, cleat prin scris si in special in epoca care ne preocupd.

La Romani, ca si la alte popoare, traditiunile si legendele, in trdsaturile ion esentiale, servesc de baza istorici reale, politice si bisericesti. Ele sunt une-ori produsul unei singure persoane, iar alte ori ale unui popor intreg. (Bis. ort. Rom. IX 92 p. 696). Dacil celor vechi le-au fost permis siti faca legende, apoi datoria noastrii a celor de azi, este : sa le culegem, sit le analizim $i studiem in elementele lor esentiale ; iar cu ajutorul criticei istorice, sit ne transport lm cu mintea in acea epoca primavaratecd a omenirii, cand incolteste o religiune maul, mantuitoare pentru o intreaga lume, in care ideea monoteismului, pravaleste zeii politeismului si uncle puterea Invingatoare a crucii $i martirilor, sdrobeste o lume sofistil

si desartd. (Ateneul Roman IV) 83 Bucuresti, p. 217. Ajunsi aici, siti incerca'm a stabili vechimea lor, a le determine provenienta, a desparte lumina de intuneric, adeviirul de minciuna, faptele reale de cele imaginare, a despica faptele si sintetiza resultatele, Ca'ci legendele la origina lor au fost intocmai ca grauntul de mustar din evangelie, care e mai mic cleat toate semintele, iar dupil ce creste, devine copac frunzos, sub care se addpostesc pasiirile ceriului. Tot astfel $i edera legendei, care se imladie in jurul trunchiului religiunei, se hrdneste din sucul ei ; a$a ca grduntul alegoric si simbolic devenind copac mare, sub ramurile lui au locuit mii de pasari, si au cantat mii de glasuri si sub a carui umbra s'au addpostit intregul neam Romanesc. Numai astfel vom putea surprinde, in chiar leaganul lor, lnchiegarea formelor viizute, ale doctrinei crestine, Invaluite

www.dacoromanica.ro

5

in hainele placute ale legendelor, in care poporul stie at'at de minunat sa-si imbrace credintele sale. Cand un adevar istoric este transmis de popor pang, la noi, fie prin viu graiu, fie concretisat intr'o practica religioasa, ia numele de traditinne. Cand traditiunei i se adaugd si fapte din domeniul imaginatiunei on fantasiei, astfel ca naturalul este amestecat cu supranaturalul si in aceastd stare ea sboara prin intunerecul veacurilor, inaripata ca cugetarea eterna, ca si flu turele Psicheii, din suflet in suflet, din metamorfoza in metamorfozd si ajunge pa,na la noi transformata aproape de nerecunoscut, ia numirea de legenda. Ea se depkteaza atat de mult de realitate, !neat devin de nerecunoscut, si prin aceasta-si pierde fisionomia ei istorica primitive, trecand pe nesimtite in longas errorunt generationes, formand astfel acel arbore gigantic, de care am vorbit mai sus ; legendele ofera poporului un adapostplacut ; in schimb insa istoricului obosit, ii stoarce picaturi mars de sudoare, pAna sand reuseste sa despart'd lumina din intunerec, adevarul de minciund', faptele reale de cele imaginare (Hasdeu Ist. Crit. p. 147), cum am spus mai sus. Totusi, istoricul nu se poate dispense, de serviciile aduse de legende, de oarece ele ii ofer tin material foarte pretios pentru istorie, rdmas necunoscut istoricilor din niste cause

pe cars nu le aflam deck numai in fatalitatea vremurilor prin care au trecut Romanii. Studiul legendelor, are ca prim rezultat de a discerne in religiune doi factori esentiali : elementul religios object de dogma si cult si elementul pur mitologie, abandonat la capriciul fantasiei si considerat ca accesoriu al superstitiunilor. Acestea zise in mod generic despre legende, sa intram in cestiune.

www.dacoromanica.ro

C

_§ 1) Traditiunile, Iegendefe§i practiceIe religioase Ia Romani despre Rpostolii: Paul, Petra §i Rndreiu ceI Intaiu chemat. Romanii, asemilnkori celorlalte popoare, cari au primit crestinismul din insusi mainile Apostolilor, nu sunt infra nimic mai pe jos dealt ddnsele de vreme ce si ei au primit crestinismul de la cei mai insemnati dintre Apostolii Mantui torului i acestea le intemeem : a) pe baza traclitiunilorraportate noun de Eusebiu, de Nicefor Calist $i Niceta Pa flagonianul. b) Pe temeiul traditiunilor, legendelor $i prac ticilor religioase aflate in viul grain al poporului si cart confirma traditiunile istorieil or mentionati mai sus. Romanii an traditiuni $i legencle despre trei din cei mai insemnati Apostoli ai Mantuitortdui $i anume : I. Despre Apostolul Paul, II. Despre Apostolul Petru, $i III. Despre Apostolul Andreiu, eel intai chemat. A) TraDitinnile Despre preDica ipostolului Paul in Dada. Din faptele Apostolilor, cum si din epistoliile Ap. Paul, ester stint ca, Ap. Paul a ciiliitorit foarte mult, predicand doctrine. crestinu, prin tarile vecine en Dacia anticii, din partea despre Miazazi ; afirmatiunea nu este lipsita de probabilitate, cit.

Sf. Ap. Paul, venind vreodatit prin apropierea Daciei anticer

sa fi trecut Dunarea si

fi predicat crestinismul printre Daci. (Ex vetustissimis etiam Dacice Ripensis traditionibus. accepimus Gentium doctorem Paulum in Valachiam, pant Transalpinam dicimus, penetrasse; eujus veritatis complura anno.

1699, superavit indicia (Ilia, Ortus et Progressus Variarum, in Dacia Gentium, ac religionum. Claudiopoli 1762) pag_ 16. Dr. Grama Ist. Bis. Rom. Blaj. 1881 p. 19). 15

www.dacoromanica.ro

7

Traditiunea aceasta este sprijinititi inc de alte traditiuni,

can s'au pristrat pana aproape de timpurile noastre. In Muntenia, a existat panA prin secolul trecut o secta, probabil Pavliciana, ce pretindea ca -$i trage origina de la Sf. Ap. Paul; secta aceasta 'si avea templul Sall, in satul NAmaesti din jud. Muscel. In apropierea templului acestuia, se afla ei un arbore sub carezicea poporul din Muntenia,cum ca acolo predica Sf. Ap. Paul 1) ac juxta hoc rarae molis arbor

cernebatur, sub qua Doctorem Gentium verbat ad populum fecisse non tam illius pagi incolae, quam reliqui Valachi asserebant (Ortus et Progres. ibid). Aici, autorul nostru, re-

cunoaste urmele eresiei Pavlichiane care exista in satul Namaesti (jud. Muscel) si ai card sectari, mai tarziu au trecut la catolicism 2) : face insa deosebire intre sectarii Pavlichieni si Romanii de legea Ap. Paul. _Non tam Vitus payi incolae quam aliqui Valachi asserebant. (Ilia, Ort. et Progr. p. 15).

Acest fapt 11 vom vedea confirmat si de un alt scriitor strein, in cele urm'atoare. Alta traditiune cu privire la predica Evangeliei de eatre Sf. Ap. Paul intre Daci, nu exista atata intre Romani, ci mai inult intre popoarele cu care au convetuit Romanii impreuna. Ungurii de exemplu, cand se intampla cuiva o nenorocire, chiar Si astazi, obicinuesc sa zieg, : Elhayyta otet mint Szent Pal az olcihokat, iar Sasii : er hat ihn verlassen wie Sanct Paul die Bloch (Hasdeu Istoria tolerantei reliyioase in Romania, Bucure§ti 1868 p. 22). 1) Au mai existat si alte comunitali infectate de aceasta eresie cum au lost satele locuite de Bulgari ca : Popestii-Pavlicheni (Ilfov), locuitorii comunii Cioplea, de ltingil Bucuresti. 2) Adhuc enim sectarii in non mediocrem Christianae doctrinae corruptelam devoluti reperiebantur, qui semet Divi Pauli discipulos ut pote ab Apostolorum temporibus par continuam Valachorum Progenitorum feriam propagatos, nuncupabant. Sacelum etiam in pago Nemojesti cum porta fenestris, cathedra. Altari, vase lustralibus undis sacro, ruin) artificio ex eodem petra efformatum... (Ilia Ortus et Pro-

gresses p. 16).

www.dacoromanica.ro

8

De aici se vede, ea intre Romani a fost cand-va traditiunea, ca Sf. Ap. Paul, a predicat la stramosii for din Dacia. Poate ea Ap. Paul i-a parasit in contra dorintei lor, avand a predica doctrina cretin Si in alts pdrti, i fiind prevenit de moarte, nu s'a mai rotors (Dr. Grama op. cit. 20). De aici dictonul la Romani, cand li se intampla vreo nenorocire : Ne-a parcisit ca SP. Paul. De la Romani apoi l'au imprumutat dictonul aceasta atat Ungurii, cat si Sasii. Romanii in secolii trecuti, cand ii intreba cineva, de ce religiune sunt, ei raspundeau : Sunt Roman de legea lui Sam Paul" (Hasdeu op. cit. ibid). Raspunsul acesta ne probeazd eä Sf. Ap. Paul, a predicat oare cand printre strrunosii Romanilor. Autorul lucrarei citate Ortus et progressus" la pag. 15, sustine cal innainte de anul 1699, erau mai multe dovezi in tara romaneasca,1) din care se putea conchide ea: Sf. Ap. Paul, a predicat printre Daci (Dr. Grama op. cit. pag. 20). Desi n'avem nici un motiv sä ne indoim, traditiunea fiind relatatil de un scriitor strein, culeasN, din doeumente streine,

dar care 'Si au resunetul sail in traditiunea populara, totusi

ne vine greu sa credem, ca Ap. Paul ar fi predicat religiunea vechilor Daci, ei inclina'm a crede ca aceasta traditiune se referA mai mult la credinta liberala a Romanilor. Epoca Marelui luminator al Gintilor, fiind anterioara coloniza'rei Daciei, de &Are legionarii lui Traian, este invade-

rat, ca toate datele de mai sus, se raport6 nu atat la origina, pe cat la caracterul crestinismului romanesc. Doctrina Ap. Paul, a fost in totdeauna fundamentul religiunei noastre nationals, si in adevar, nici un parinte al Bisericei, nu s'a aratat altfel, decat Ca in totdeauna a avut o puternica repulsiune contra bigotismului, sub toate formale si cu toate rezultatele sale. Crestinismul nu faces in 1) ..... Cujus veritatis complura anno 1699 superavit indicia (Ilia, ortus

et progressus pag. 15).

www.dacoromanica.ro

anticitate nici o deosebire intro elfin (pagan) on barbar, de.

carturar on de vulg, de evreu on pdgan, intru cat privea provenienta neofitilor, etc. ; aceasta era prima dogind a Sf. Ap. Paul. Crestinismul trileste prin adevrtrul sau, iar nu prin formalitdti, nu prin precepte, nu prin ordonante, nu prin litera, legii, invatg infine sublimul filosof al Evangeliei Ap. Paul (Hasdeu 1st. Toler. Religioase ibid). Romanul a avut de secoli acea innaltd conceptiune reli-

gioasd, citi fiecare este liber se se inchine lui D-zeu, in forma pe care o credo el mai nemeritd; niciodatd nu s'a .certat pentru subtilitdtile teologice, n'a cunoscut niciodata convulsiunile bigotismului, din causa cruia s'a vdrsat atata range nevinovat in alte tdri, si n'a persecutat niciodatd pe

cei de altd credintd. lath pentru ce Romanul in mandria lui, spune, cand este intrebat, el, el este CreVin de legea lui Sam Paul". Dacd, cum am spus, punem la indoiald putinta predicdrei Ap. Paul printre Daci, de uncle tie poporul, ca el este cretin de legea lui Sam Paul? Noi suntem de pdrere ca Ap.

Andronic, discipul direct al Ap. Paul, care a predicat in Panomia (Le Quien II p. 306 cfr. Acad. Rom. M-ss. 2 G. E. p. 179w ,) a putut foarte bine s',1, predice crestinismul si printre Dacii vechi ; si fate de alte nationalitati cu care ei convetuiau, sa se laude : cei sunt creVini de legea lui Sam Paul, predicatd for de Andronic, dupe cum se laudau si odinioard Corintenii (I cor. I 12), .,Eu sunt (crestin) -de ai lui Paul, iar eu de ai lui Apolos", ca unii ce le pre.dicase for atat Ap. Paul cat si Apolos. Nicairi ca in casul nostru, nu pot avea o aplicard mai eficace cuvintele Marelui Apostol al neamurilor cand zice : ca elenilor i barbarilor", le-am fost de folos (Rom. I 14), cum si aiurea (Colos. III 11). Nu este mai mult barbar, scit etc. ci toti si in toate Christos. Aici prin cuvantul de barbari, nu trebuesc a fi intelesi decat Dacii. Pentru incredintarea deplind a cititorului, ce crestinismul a fost predicat in Dacia de www.dacoromanica.ro

10

Insusi Ap. Paul si invatdcelul sau Andronie, Episcopul Ghenadie Enaceanu, recomanda istoria bisericei rusesti, de Tatiscev (cartea III c. III p. 20) despre crestinarea Slavonilor

si Rusilor (Acad. Rom. M-ss 2 G. E. p. 179v 180). Dar nu numai Muntenii pretindeau ca sunt crestini de legea lui Sam Paul, ci si Moldovenii se ldudau cu aceastd. doctrina.

La 1527, venind in Moldova sasul Reichersdof, ca ambasador din partea re -gelui unguresc Ferdinand, (Hasden cuv. din Bair. II 251), a aflat aici ed Romanii se erect fi conservat intacta religiunea anume a Sfantului Paul : yens ista .Afoldavica

Christum et clivos Apostolos agnoscit, ac

S. Pauli, ut ipsi voluint Religionem hactenus jam inde ab initia non sine stoma veneratione, et pietate coluit (Reichersdorf Choro graphia Alioldaviae in Papiu Tesaur de monum III 137). Moldovenii recunosc pe Christos si divinii Apostoli si dupa cunt yretind ddn.ii, dintr'un inceput panel acum, urmeazei, cu multc pietate si veneratiune, religiunea lui S. Paul".

Tot ash un boor moldovean, incredinta pe la 1536 pe un diplomat german, ca Petru Vold Rareq este crestin de legea Sancti Pauli (.blonumenta Hungariae historica, Diploma-

taria, I Pest. 1857 p. 368 ; Hasdeu cuvinte II 252). Aceastd extremd preferintit pentru marele Apostol al Gintilor, preferintd care la adica zice domnul Hasden (cuvinte II 252) s'ar putea explica in multe feluri, sa nu fie oare o reminiscenta a pavlichianismului in Dacia Traiand ?

La aceasta ne rdspunde tot Reichersdorf, ea in Moldova,. pe acele vremuri exista secta pavlichiand §i despre care e1 stie sa ne faca o deosebire esentiald, intre crestinii de religia lui Sam Paul de Sancti Pauli" cum 11 numeste diplomatarul ungurese, si intre cea a sectarilor Pavlichiani (de-

dar acestia, nu sunt Moldovenii, ci Rutenii, a cdror lard se chiamd Rusia, pe care o tae in doua padurea Hercinia, caci parte (din Rutenii) se in de secta lui Paul (Tesaur III 137). Pauli sectam profitentes

www.dacoromanica.ro

11

Deci, este o deosebire mitre creqtinii de legea Sf. Paul of metre cei de Serta I ul Paul (a ereticilor Pavlichiani) si de earL

Romanii s'au ferit totdeauna. Cu alta ocaziune vom ardta si principiile fundamentale ale Pavlichianismului, imbrdeatdin forma mai noun a Bogomilismului. Aceasta ne dovedestenu numai vechimea erestinismului la Romani, dar si faptuL

ce ei sunt crestini de ai Sf. Ap. Paul. B) Eegedele Despre fipostolul Fetru la Romani 1).

Sfantul Petrea cum ii zice poporul are atatea le gende si se bucurd, de atata stimd la toti Romanii, ineat ele ne dau de gandit ; legendele ne spun, ca el si numai el, umbla en D-zeu pe pamant, une-ori singur, alte ori insotind pc il2aica Domnului, spre a ajutora pe oameni. De multe ori poporul 11 pune pe Sf. Petru la sfat cu D-zeu. Dace poporului bulgar, ii place sa aibd icoane cu judecata viitoare, ea iaclul si raiul, en scene din Apocalips, Romanii, dincontra, au mai multe legende despre Ap. Petru, ca pazitor al raiului, ca mijlocitor intre D-zeu si oameni, ca model -de initiative personals, fatd cu providenta diving (Bis. ort. Rom. XVI/92 peg. 674). Sa analizdm acum elementele religioase ale primei le-

gende despre Sf. Ap. Petru (si pe care o diim mai jos in Intregime, sub forma de note). Legenda No. 1, vedem ei se deosibeste de naratiuner 1) Prima iegendei. in care se povesteste, CUM $f.. Petru naintinca4 cloud, bitted, pentru o palm.

°data Domnul Christos, umbland en Sf. Petru pe pamant sub forma a doi mo§negi, umbland printre semanaturi, intalnese pe o fats, de o rare harnieie. Bung, ziva fetied, ii zise mo§negii. Multumim D-voastra oameni buni.

www.dacoromanica.ro

1')

care are un caracter pur mitologic ; totusi se apropie de clansa, intru cat are acel preludiu vag, care seamiinil cu prologul povestilor : .4 fost odati1 ca niciodath, cand umbla

D-zeu cu Sf. Petru pe pamant". Nu-i mai putin adeviirat, ca ea ne prezinta si acel element de localizare, care aproDa ce faci D-ta aici, intrebh Sf. Petru. Apoi mg, silesc, mosilor, sg ispravesc bucata pang in sears, cu ajutorul lui Dumnezeu. Fetico, zise iarrtsi Sf. Petru, nu esti bung sg ne dai putin6 apg ? Bucuroasg, mosilor, raspunse fata, numai va rog sg asteptati putin, phnA s'aduc apg proaspata, cg ceea pe care o am e caldg ; si duchndu-se repede, aduse apg, le dddit de Mit amandoi drumetii, cari, (Mpg ce-i multumirg fetei, o bine-

cuvantarg si d.upg aceea an plecat.

Merghnd ei mai departe, vad, sub un copac, pe un om

dormind, ca un ghilan (boa lenes). Bung ziva flacAule, ii ziserA. Mosnegii. Bung, ziva, le rgspunse acesta, scarpinandu-se in cap supgrat ca-i stricase somnul. Dar ce faci aici ? Ce sg fac ? nu mg vedeti ce fac? mai secer si eu o leacg. Dar chnd o s'o mhntui, zise Sf. Petru, &A bucata e cam

mare si graul a inceput sg se scuture.

CA scuturg-se, zise flacgul, cg doar n'a tors mama pe ell

Flacaule, adause Sf. Petru, n'ai puting apg sg ne dai BA hem?

Ba bine &A, nu, rgspunse Mogul, uitati-vg putul e colo,

duceti-vg si beti si D-voastrg ca doar nu-ti fi ologi, si 1Ashndu-i, se culcA pe cealaltg parte. Plechnd ei, Domnul ii zise tovargsului sgu : Vezi tu. Petre pe fla'caul lopes si obraznic ? -- E. vgd Doamne, zise Petru. E bine, acesta Va lua de sotie pe fata cea harnicg. SA poate Doamne, ca asemenea fatg sg incape pe mhna unui asemenea netrebnic ? Da, zise Mhntuitorul.

Sf. Petru, impetuos cum era, se intoarse repede si jart!

o palmg flacgului.

www.dacoromanica.ro

13

pie legenda de istorie, cd Dumnezeu umblet cu Sf. Petrea p6timpul secerivelui, prin ogoarele de semandturi de grau", cum d,

altfel ii pldcea foarte mult set umble innainte de a fi restignit-

Un al cloilea element, care ne face sa vedem ca fondul istoric al legendei este adus in Dacia, sub formti do traPetre, ii zise Domnul Christos, pentru aceasta palma data acelui netrebnic, tu vei manta doud ! Sf. Petru stia ca Domnul nu glumeste, mai stia ca. cerul ysi pamantul vor trece, dar cuvintele lui nu vor treee. Alfadata umblancl tot amandoi, sub forma unor mosnegir printr'un lan cle grail, vad pe o Lath secero'nd. Bung ziva fetich', ii zic drumetii nostri. Multumim D-voastra, le zise fata. Dar ce faci D-ta aici? Da voi nu vedeti ce fac ? raspunse fata. Fetich', ii zise Sf. Petru, caruia 'i cam sarise tandarar.

o sa ispravesti D-ta bucata asta pans diseara cu ajutorul lui Dumnezeu?

Ori o vrea, on n'o vrea Dumnezeu, zise fate, en tot o-

isprelvese !

Sf. Petru zimbea pe sub mustati de prostia fetoi, apoi

mai zise :

Fetich', nu cumva ai patina apa sa hem ? Da ce voi sunteti chiori, nu vedeti Mu-Cana ? duceti-v5,

§i beti, ca doar nu'ti fi ologi. Cu toata truda ei, fata nu ispravi de sece-rat pang seara. Mosnogii nostri plecarg mai departe si intalnira un flacau_ muncitor gi harnic, care, ca si fata cea harnica, ii servi dan du-le apg de ba,ut, tai multumindu-i plecara. Pe drum, Domnul ii zise lui Petru : Ai vazut tu Petre pe fata cea lenesa, gi obraznica ? Da I)oamne, ii raspunse Sf. Petru. Ei bine, zise Domnul, flacaul acesta harnic 1i indato ritor, va lua de nevasta pe fata cea puturoasa 1i rea de gurASf. Petru se necaji si de data aceasta, si cat p'aci era sa se intoarca sa-i traga o palms sdravana, dar 'si-aduse aminteca mai daduse o palma unui natarau, pentru care Domnul

www.dacoromanica.ro

14

ditiune, si ca aici sub expansiunea geniului national si-a

luat forma sa, este ca actiunca nu se petrece pe Omantul romtmesc, ci tot in secetosul pamant al Palestinei. Asa,

ca Domnul Christos, umbliind cu Sf. Petrea grin tarine, nu cer niciodata de mancare, ci mai mult apil de baut. ii fagaduise ca va manca" eolid ldtui, dar isi inghiti de data -asta necazul !

Catre sears, osteniti si flhmanzi, intrara intr'un sat, la cea 4'intdin cash, ei ceru de la femee, caci bhrbatul ei era la

sa-i

gasduiasch si, dad, vrea, sd-i ospateze cu ceve. Femeea insa, harnica si indatoritoare cum era, caci nu-i alta de cat fata cea harnica care-i mai indatorase si altadata, §i chreia Domnul ii prezisese o soarth asa de trista, carciuma

ii raspunse : Acura, indata". Insa, in casa ei n'avea decat

un pumas de tarate de orz, din care facia o azima §i o puse 1n foc, dar Ears nadejde, caci azima din tarite nu se poate face. Domnul ii zise femeei: Vezi de nu cumva s'a copt azima" ; iemeea, care stia ce pusese in foc, se preface. ca scormoneste cenusa de ochii lumei, insa, o minune, sub spuza ghseste o azimh, mare si frumoasa 1 de care femeea nu putii sa-si dea seams. Domnul, luand turta, o binecuvanth, apoi o rupse si o -imparti la mash, de unde mancara cu totii si mai ramase =Inca si pentru barbatul ei. Mantuitorul find obosit de calatorie, ca si tovarasul sau -de drum, se culcara amhndoi intr'un pat, Domnul Christos la perete, iar Sf. Petre la margine. Peste noapte; thrziu de tot, vine si barbatul beat-mort §i pus pe ghlceava, ; cum se apropie de poarta, incepu sa injure pe femee. Intrand in cash, vede pe mosafirii nostri si intreba. -pe femee :

Mai. femee, zise el, da tine's astia ? spuse ea sunt doi bieti mosnegi, obositi de drum. Taci muere rea si. ticaloash, ca astia sunt ibovnicii tai

Femeea

Las pe mine ca le arat eu tine sunt.

§i cum avea in mans un Vat sdravan, II si insfach pe SI. lode athtea, pang ce i facu coastele pantece ei -ei rupse i batul. Duph aceea iesi afara sa-si is alt bat. In acest timp SI. Petre, satul fiind de batae, ii zise Man-

Petra

-tuitorului :

www.dacoromanica.ro

15

SecerAtorii pe care-i intalnesc sunt de ambele sere i cu apueaturi opuse : unii sunt harnici, euviinciosi si indatoritori, iar altii lens i, obraznici; aici elementul religios al legendei ni se prezinta ca element de dogma, prin faptul ca Mantuitorului spune insotitorului Sdu, Sf. Petru, ca Doamne, mai routs -te gi tu la margine, ca m'a smintit in batae ticalosul acesta de betivan. Bine Petre, ii zise Domnul, si se meta la margine. Dar nu treeli mult si vine din nou betivul cu jerdie eat

toate zilele, zie'and : Acura am batut destul pe eel dela margine, o sa-1 iau ci pe eel dela perete... SL Petre, care se mutase la perete, mananca si de asta

data o batae mai sdravana ca cea d'intairt. A doua zi dis de dimineata plecand, Sf. Petre zise : Vai, Doamne, ran ma mai doare oasele. Ei bine Petre, ii zise Domnul, nu-ti aduci tu aminte ca ti-am spus altadata, ca pentru o Palma data de tine acestui tiealos betiv, Inca pe &and era facau, tu vei mama," doug, batai ? Profetia Domnului se implinise 1). 1) Aceste legende sunt culese de alcatuitorul acestei lucrari, din

locul sau natal, comuna Movileni, plasile unite Nicoresti-Barladul, ju-

cletul Tecuciu, de la locuitorul Ion Mocanu. Legende de asem nea natura sunt foarte numeroase, extrem do interesante, si edificatoare in acelasi timp. Nimenea, pang, astazi, nu s'a gandit sa, le adune din graiul viu al poporului, inainte ca ele sg dispara ; si nu este departe timpul cand ele vor disparea dinnaintea civilisatiunei de azi ; dupa expresia poetului: De cfind cu drumul de fier,

Tonte antecele pier. Impreuna cu cantecele vor disparea si legendele religioase si rationale. Perderea for ar fi ireparabila pentru natiunea noastra, en privire la sfintii nostri, la eroii si binefacatorii neamului nostru. Ele merits O. fie culese, studiate si transmise posteritatei, cad legendele dupa viata bisericeasca au fost, timp de veacuri, hrana sufieteasca a poporului Roman. Ele au desmierdat leaganut copilariei noastre, a acelor esiti din multimea celor de jos si cu tali ne-am deprins, din cea mai frageda copilarie, la respectul sacru datorit bisericei, acest mare ram do vials morala a religiunei noastre nationals.

www.dacoromanica.ro

16

D-zeu a randuit ca fata cea harnica care se purtase atat de bine ca fintii le for cum ar zice Mitropolitul Dositeiu, ad devina sotia unui lenes si stricat sufleteste patig in mdduva oaselor si care le vorbise atat de necuviincios odinioara, pentru care faptd Sf. Petru, isi iese din sdrite, si

zelos cum era, ii da acestui natardu o palmy sdravand, incht si MAntuitorului, se pare ca i se Meuse mild, pentru care-i $i spune : Petre, pentru aceasta palmy, to vei maned dozed beitdi".

Nu treat mult si bietul Apostol, le-a si incasat, cu varf si indesat". Se vede c a Apostolul, in zelul sat prea ferbinte, uitase perceptul Sf. Scripturi : nu va rdsbunati, caci a men este rdsbunarea" zice Domnul a tot Tiitorul.

§ 2. A doua legenda') In aceasta, ca si in cea d'inthiu, legenda se apropie de istorie numai prin partea principala, ca D-zeu umbla pe pdmant insotit de Sf. Petru sub forma unor doi mosnegi. Povestirea si aici este degajatd de legaturile locale si temporale ; totul e generic, si nimic definit ; nu se preci1) Legenda femeei care merge la Raiu cu cerga in cap Q femee avusese noug, barbati si cari muriserg to0, inaintea ei. In tot timpul vietei sale, aceasta femee, nu-si daduse de pomana, deAt o iapd alba §i o ceryd. In fine ii vine randul sa moarg si dansa ; c&nd sufletul ii sburg din trup, spre a-$i lua drumul la Ceriu, ii iesi iapa innainte cu cerga pe dansa. Femeea vaz'andu-si iapa, incalec5 pe &Ansa si-Li puse cerga in cap strigand : Hi iap5, la Raiu, cu cerga in cap". Pe and zoria iapa astfel, pe drum se intalni cu doi mosnegi, cari nu erau al4ii cleat D-zeu cu Sf. Petru. Femeea. nu se sinchisi de d'ansii ci indemna mereu Hi iapg la Raiu_ cu cerga in cap".

www.dacoromanica.ro

17

zeazd acliunea ; scena este pretutindenea Si nicrtirea. Per-

sonagiele legendei, libere de legaturile materiale, se miscd cum ar zice Goete (J. Brun et Bachelin op cit LXIII), in afar de legile fatale, cari staptinesc viata de Nate zilele ; aici ne gasim fata cu insuSi imposibilul, cad e o imposibilitate ca o femee sa aiba, noun barba,ti legiuiti, cu toate acestea lucruri de necrezut se implinesc, de oare ce asa le vrea legenda.

Sf. Petru, si de data aceasta, este la inaltimea zelului sail; este domolit insd, de tdcerea bldnda dar semnificativd

a Mantuitorului, deci si de data aceasta se arata iarasi omul tentat de dorinta pacatului, chiar in imediata apropiere a lui D-zeu, dupa cum ne relateazd legenda.

§ 3. Credinta popularsa despre. flpostoluI Petra ca ocrofifor al lupilor. Existd in popor intre alte legende despre Ap. Petru, si aceasta, ca Sf. Petru, ca frate mai mic nl Sf. Ap. Andreiu, are ca si acest din urma, putere asupra lupilor, cu singura deosebire insd, ca pe cand Sf. Ap. Andreiu este dusmanul Sf. Petru, auziud ca merge la Rain, se adres6 Domnului zicandn-I: Auzi Doamne ? muerea asta pacatoasa, da zor sa meargg la Raiu I

D-zeu dadii din umeri, ca §i cum ar fi zis : Ei las'o sa mearei §i ea". Apoi adresandu se lui Petru ii zise : Ia intreab'o Petre, de vezi ce zice ea. Dar unde mergi to femee ? o intreba" Sf. Petru. Merg la Raiu cu cerga in cap", rgspunse d'ansa.

Cum indrgzne§ti sa mergi la Raiu, dud to ai avut

in via.-0, noud lfarbati? Ei Si ? rilspunse femeea cam intepatg. Am avut, da,

noun barbati, dar Domnul 'mi-i a dat, Domnul 'mi-i a luat dar en nici pe unul nu 1-am omorit. i lasand pe Sf. Petru G. M. lonocu. Ist.Bis. Romano din Dacia TraianiT, Vol, I-iu.

www.dacoromanica.ro

2

18

lor, Petru din contra, este patronul lor si ca el 'i ocroteste si-i hrdneste, chiar in paguba oamenilor (Archiereul Nifon Ploesteanu. Patru conferinte, p. 94). Dar poporul nu stie sa ne spun t, pentru ce unul este dusmanul lor, pe cand acest din unnd este protectoral lor; cu toate acestea, o ratiune trebue sit fie in acest contrast, caci pricat de capricioasa si abondenta este imaginatiunea ome-

neasca, ea 'si are legile si limitele sale. Fantasia ea insasi, acea care creeaza spontaneu, Rim artificii.... de compozitie si stil, concepe si inventeaza dupd o logicd secretd. (BrunBachelin p. p. XXVII). Dualismul in naturd on echilibrul

intre antiteze, cum zicea Heliade, nu este fara un plan determinat, dacd nu cumva poporul confunda in unele pdrti pe unul cu celalalt.

Ori cum ar fi lucrurile, un singur fapt este mai pe sus de orice indoiala si anume acela, ca exista in popor multe legende despre acest Apostol, multumindu-ne acum, a be aduce numai pe acestea. Inch ere la cele spuse. Popoarele au datini, credinte, traditiuni, legende si practice religioase, despre Apostolii ion, ilumindtorii si binefacatorii Jon Dar de undo au Romanii atatea legende despre Ap. Peca pe tin caraghios, indemna, iapa ziAnd : Hi iapa la Raiu cu cerga in cap". Ce spunea femeea Petre ? intreba Domnul. Ce sä spuna Doamne ? Zice ca a avat noug, barbati, ca. Tu 'i-ai dat, Trt 'i-ai luat si ca ea nici pe unul nu 1-a omorit. Petre, raspunse Domnul, femeea are dreptate. Fireste, ca Sf. Petru, nu tocmai aveh pofta, sa deschidd portile Raiului unei asemenea pacatoase, dar n'aveh incotro, ca, Domnul 'i daduse dreptate. Morala legendei este : a) Ca, Sf. Petru este tot zelos c'dtre Domnul si inflexibil ciare pdcnosi, cum era child urma impreung cu cei 11 Apostoli, pe Christos pe pamant si b) ca bunatatea lui D-zeu este nem'asuratti, cum se vede si din ertarea acestei femei pacatoase.

www.dacoromanica.ro

19

tru, care n'a predicat niciodatd, nu numai in Dacia, dar nici chiar prin apropierea ei? totu$i ele sunt numeroase, si adanc sapate in mintea $i sufletul poporului roman. Este adevarat, ca Ap. Petru in prima sa epistold generah, (C. I 1), spune ca a predicat cre$tinismul .,celor ale$i ai Pontului, Galatiei, Capadociei, Asiei Si Bitiniei" $i cum -o parte din coloni$ti au fost adu$i In Dacia de prin aceste parti (Xenopol I 169), s'ar putea crede, ca cre$tinii antori printre coloni$ti, adu$i de prin acele tdri, sa fi adus $i legendele despre Ap. Petru ; posibilitatea deci, nu este esclusd. Crestinismul a venit in Dacia prin douil cai : dela Rasa'rit si. dela Apus ; forma crestinismului Apusan, este predominanta la Romani; dovada, cuvintele biserice$ti fundamentale cari sunt toate, absolut de origina latina, ca $i colindele cu larii, si sarba'torile pi-iganesti la Romani, cu caracter crestin cum sunt : ropotinul, filipii, joile dupa pasti, etc. (Gr. Dem. Teodorescu. Incercari critice asupra unor credinte, datini si moravuri ale Pop. Roman, Buc. 1874 p. 68, 95-99, 122 127, etc). Prin urmare de acolo ne-au venit $i legendele despre Ap. Petru, care a predicat crestinismul in Roma $i care dupa opiniunea lui Petru Major, ca stramo$ii Romanilor, ii vor fi cunoscut poate personal pe Apostolii Petru $i Pavel in Roma, ei au venit cu dansele ca coloni$ti in Dacia, spre a-$i profesa in liniste ideile for cre$-tine, unde Romanii avand necontenite lupte contra barbarilor dela frontierele imperiului, nu prea aveau timpul sa se .ocupe $i de persecutiunile crestinilor de prin aceste parti.

C) tegenDele ;i practicile religioase la Romani, Despre

fipostolul finOreiu.

Legendele despre Ap. Petru, in graiul viu al poporului, u in deob$te un caracter moral, duke, binefaciitor, edifi-Otor $i cote odata tragico-comic. Ele sunt degajate de fiwww.dacoromanica.ro

90

xatiuni locale si legaturile temporale. Numai in unele ele apar c'un caracter mai fioros, cand poporul 11 pogoara pe Sf. Apostol In mijlocul lupilor, impartindu-le hrana in dauna oamenilor, dar acestea sunt foarte rari ; incolo, caracterul apostolului ramane nestirbit, ramane tot mare, adiai considerat tot corifeu al apostolilor, deli aceasta idee n'o gasim absolut nichirea, dupa cunostintele noastre manifestata in credintele populare ; fiind considerat ca atare. Cu totul altfel, ni se prezinta legendele si credintele in conceptiunea religioasil a poporului Roman, despre Sf. Ap. Andreiu si pe care le putem resuma in cloud idei categoric distincte una de alta si anume : a) Cd Ap. Andreiu este vrcijinq al lupilor, dar si ocrotitorul for ; b) Ca Ap. Andreiu este vrajnzas al Duhurilor necurate ; des-

pre acestea ne vom ocupa de fiecare in parte. a) APOSTOLIIL ANDREW" este Triljmasul lupilor, dar

of

ocrotitorul lor.

Se va parea multora paradoxal acest titlu, dar aceasta nu este vina nomtra; poporul care inventeaza si concepe legendele, le concepe dupa o logica secreta si datoria noastra nu este alta decht, sO.' le constatilm si sh le analizam astfel dupa cum ni le da poporul Roman, spre a cunoaste pans unde merge mitologia si de unde incepe istoria. Legendele despre Ap. Andreiu, pe care poporul 11 pune in legaturd dusmanoasii on ocrotitoare cu lupii, se afid, respandite in special prin Moldova, Basarabia si Transilvania nordich (Bis. ort. Rom. XVI p. 674). Dhm aici o legenda In care el ocroteste pe lupi, imphrtindu-le hrana, in dauna oamenilor, bine inteles al celor phcatosi. El este presentat de popor, ca un batrin venerabil, Inconjurat de o aureola luminoasa si pe care fearele 11 asculth' cu supunere. Aceasta

legenda, ca si altele de soittl acestora, an un caracter fiowww.dacoromanica.ro

21

ros, caci ele 11 pun pe mu in contact cu strigoi, stafii duhuri necurate, de can numai Ap. Andreiu poate

gi

mantui ascit Despre aceasta ne incredinteazg urm'a',toarea legendg, pe

care o ddm mai jos in not6: Se, zice ca trei ciobani, umbland cu oile prin padure vad sub un stejar foarte mare, local prea batatorit. Teti aveau curiositatea sa canoascg cauza locului batatorit, insa nu tcqi aveau curajul sa steh la panda, in timpul noptii ca sa, vadh ce se petrece acolo, stiind ca numai lucru curat nu este. In fine unul dinteinsii mai curagios, prinse ramasag cu ceilalti, ca el va aveh curagiul sa, se sue in acel stejar spre a vedea ce se petrece sub dansul in timpul noptii. Zis gi Mout. Pe cand el astepta acolo, de odata vede ca local se umple cu lupi, iar un batrin frumos, imbracat in haine stralacitoare, se pogoarh intre &hush gi spune fiecarui din ei cum sA se hraneasch: asa unuia ii spune sa manance vita cutaruia, iar altuia pe a eutAruia, ysi asa pang, sfarseste en toti. La urma, vine si un lap schiop ; ei! ii zice batrinul care nu este altul decat Sf. Ap. Andreiu ce .1'0 dau arum sa mananei ? manand i to pe omul care se aft colea sus in copac ; iar Apostolul se faeli nevazut. Lupul nazul atunci la tulpina copacului, asteptandu-si prada sa. Omul nostril insa inghetase en sufletul inteinsul de frica. Cei doi ciobani, vazand ca tovarasul for nu mai vine, au cheama plecat sa vada ce este en dansul ; gonesc lupul jos ; el insa le spune, eh' nu se va dg, jos, ca'l manand lupii. Da-te jos ma crestine c'am alungat lupul; el refuza insa cu incapatanare. In fine ei se urea, in eopae, it desprind cu mare greutate gi-1 dau jos si de aici ii (Inc la tarn,. El insa repeth intr'una : pe mine and vor mdnca lupii Cei doi ciobani, culd, intre dangii, dar intr'o noapte, viind lupii, it pazese 11 iau dintre dansii 1i, ducandu-1 mai la o parte, it manand tot, ramanandu-i numai labele picioarelor in opinci, gi capul incaciula. Asa ca n'a scapat de prezicerea Ap. Andreiu 1). 1) Legendii culeas5, dela D-na Ana D. Zamfirescu, din orasul Dorolioiu, confirmata ai prin alte versiuni culese de alcatuitorul acestei lucrari.

www.dacoromanica.ro

22

Acesta este unicul caz de ocrotire din partea Apostolului nostru. In majoritatea cazurilor, el este cum am spas, vrajmasul lupilor, dam in note cateva obiceiuri cari documenteaza cele spuse de noi i). Legendele si practicile religioase despre Ap. .Andreiu, n'au acel caracter dulce cum am vazut ca le are acele despre Ap. Petru, ci din contra, sunt fioroase, ingrozitoare, chiar proprii a infricosa pana Si pe cei mai tari de Ingeri, caci in noaptea Sf. Andreiu: Lupii urn, impreung Cu ochii Iinti.tt la Lung. Bufnelo posomorite

In al for cuiburi trezite Tip& cu glas amortit Campul geme, codrul sung.

Satan pe deal s'a ivit.

Sgomot trist in camp rasung, Via strigoii so adung. Partisind a for sicrii Voi crestinilor popoare Faceti cruci mitntuitoare, USA e noaptea 'ngrozitoare Noaptea Sfitntului Andreiu. V. Alexandri

Un lucru observam de altfel, ca poporul intrebuinteaza in unele cazuri, atat contra lupilor, cat si contra strigoilor si strigoaicelor can se string pe la raspantitle drumurilor 1) Popotul credo ca in ziva Sf. Andrein, 30 Noernbrie, este §i ziva lupului, caci numai atunci 1yi vede el coada. In spre

Sf. Andreiu, se face drobul de sare, pentru vite, pe care, dupa ce'l descants, it ingroapl invelit sub pragul u§ii.

Aceast5, sare astfel preparatg, in noaptea Sf. Andreiu o scoate la Sf. Gheorghe (23 Aprilie) de sub prag §i dupd ce o piseazh" maruntel, o amesteca cu tarite §i o da oilor, iar parte din drobul intreg, it dau boilor, vacilor §i tailor spre a-1 Tinge, ca sa fie ferite pe de o parte de stricatul lupilor, iar pe de alta de farmece contra duhurilor role, pe care Ap. Andreiu le stgp'aneste cu puterea lui D-zeu (Simeon Mangiuca, Calend. Iulian-Gregor. si popular rom. pe 1882. Oravita

Ungaria, edit. Brasov 1881 p. 31).

www.dacoromanica.ro

23

si joaca Dr Agatha, usturoiu11) despre care vom vorbi mai departe (C. Bontas, jud. Iasi, corn. Stanu). Trecem acorn la a doua cestiune. b) APOSTOLUL ANDREIU vriijmasul idolilor adidi al duburilor necurate : staff, strivoi, demoni, etc.

Apostolul Andreiu este invocat de popor nu numai in contra lupilor, ci $i in contra stafiilor, strigoilor si tuturor duhurilor necurate, care-0 fac aparitiunea, cu deosebire in noaptea Sf. Ap. Andreiu (adieu spre 30 Noembrie). Marele

poet al Romanilor, V. Alexandri", concretizeaza de minune ideia poporului, despre grozrivide din spre ziva Sf. Ap.

Andreiu, in nemuritoarea sa baladit intitulata Noaptea Sf. Andreiu", in care face un strillucit tablou, pe cat de fioros pe atata de edificator, en privire la umbletul duhurilor necurate, $i sotilor for intro nefericire, strigoi, cari parasindu-si mormintele lor, se aduna in cete unde-$i povestesc, reciproc, ispravile for nelegiuite, savarsite in timpul vietei for pamtinte$fi, asupra siirmanului popor, despretuind astfel dreptatea omeneasca 2). Dar de tine sunt aduse la Romani

legendele despre lupi ? Cine i-a invalat atatea practice religioase pe care ei le fac in spre noaptea Sf. Ap. Andreiu?

De care vrajma$ii neamului nostru, cum si de Care ignoranti, legendele, sunt atribuite Bogomililor. Ei

cei

insa n'au nici un temeiu, pe cari APO sprijine opiniunele Cucoane mil, veti ierta ci ratline e Sf. Andreiu. Ei si ? Apoi de, noaptea in spre Sf. Andreiu, 51ili ca umbra lupii in potai si Doamne fereste, sa -i intalneasca, cineva. Dar am eu cu ce sit-i intampin Cucoane, ca's Vatran si am vazut multe 1 Imi veti da voe sa ung incuetorile usilor cu usturoiu. (N. Ganea Nuvele). 2) Vezi pag. 24. 1)

I

www.dacoromanica.ro

24

lor. Vom arata cu alt6 ocaziune i doctrina bogomilismului spre a se vedea falsitatea afirmatiunilor lor : Acum lea pe mormanturi Clatinati batuti do vanturi Teti strigoii s'au lAsat Asezati intr'un rand mare Adanciti in intristare Pe sicriu-si fiecaro Oasele 'si-a rezemat.

Altul zice : eu in lumo Am avut putere, nume, CA.ci am fost sapanitor

Unul zice : eu in vial& Cu o mina, indiazneata

Altul zice: eu in Cara, Fost-am o cumplita fiarg Piing de amar venin. In potriva tarei mole Vaptuit-am multe rele 'am legat-o in lanturi groin Vain vandut-o la streini

Multe drepturi am spit RApit-am painea do loran&

Unei gingase orfane Ce pierdua si sarman& In. rnizerie a perit.

Dar in oarba -mi 1A,comie

Pentru-o seaca avutie Am irnpins in grea urgie Pe sarrnanul meu popor.

Dar dreptatea Dumnnezeasca le strigg : Foe si ura 'n vecinicie Pe voi cads, pe voi fie Striga atunci un glas ceresc Si pe be cad in morminte PAcAteaselo oseminte

Tar pe zidurile sfinto Trece un foe Dumnezeesc 1)

Dar dada, ace§ti strigoi §i-ar marturisi numal pgcatele lor, n'ar fi nimic ; ei insa se prefac sub toate formele dupes credinta poporului §i fac rgu oamenilor, dupes ce strigoii

joac6 Diagaica cu strigoaicele lhng5, turnul cre§tinesc. Strigoimea se 'ndeseste Hera mare invarteste Lang& turnul crestinesc Iar pe Yang& alba lunA, Nourii vineti se aduna,

Si 'n prejuru-i se 'ndesesc 1) V. Alexandri, mica Antologio rom. do Cinceanu D. (Galati 1893 pp. 219-222).

www.dacoromanica.ro

25

Afar'd de lupi si strigoi, poporul il mai invoacii, pe Ap. Andreiu ca protector, contra unui al doilea soiu de spirite rele si anume al lui Satan, cu toti ingerii, contra tuturor -satelitilor lui,'coda0or §i coditilor lui; a stafielor despletite, a ielelor sbarlite si Rusaliilor pocite 1), etc. Venim acum sti vorbim despre bogomilism si doctr;na sa, din care se va vedca Oa, la evident 6, ce stop urm'Areste bogomilismul si ce idei reprezintA legendele si prac-

ticile cu caracter cretin la Romani. Legendele crestine romanesti amintesc antica crestinare a poporului Roman, pe tend bogomilismul are un caracter pur doctrinar si de care Romanii s'au ferit totdeauna.

1) Vantul sat), cu turbaro A picat stejarul mare, Cerul s'a intunecat Lima salts 'ngAlbenita. Printre nourii ratAcita Ca o luntre pilrasita Pe un ocean turbat. Lupii urli1 impreunit Cu ochii tintiti la lunil, Bufnele posomorite

In a for cuibuii trczito Tips cu glas amor(it, Campul game codrul sung Satan pe deal s'a ivit.

Iata 1, iata Satan vine RazIAtand prin verzi lumine Pe-un fulger scantietor ; Umbra, stafii despletite Cucuveici, iele sburlite Si Rusaliilo pocite II urmeazii ca un nor.

Sus pe turnul fruit truce Duhul ritu sberand so duce Si tot turnul s'a clatit Miezul noptii in aer trece $i lovind arama race Ore negre douilsprezeoe Bate 'n clopotul dogit.

Voi en cugeto curate Cu creclinti nestramutate Oameni buni, femei copii Voi crWinilor popoare Faceti crud mantuitoare Cad a noaptea 'ngrozitoare Noaptea Sf. Andreiu. (V. Alexandri, op. cit. ibid.)

www.dacoromanica.ro

26

tegenDele romlnesti

Bogomilismul; Doctrina sa.

Se pretinde de unii, ea toate legendele romanesti cu earacter crestin, sunt de origina bogomilicii. A sustine o atare parere inseamna : a) ca nu cunoaste legendele romanesti si b) ca nu stie ce vrea bogomilismul_ Bogomilismul este o heresie de origina persana, renas-

cuta in Bulgaria, crescuta poate chiar in Romania, raspandita apoi din Balcani si Carpati pana la poalele Pirineilor. Este 111anicheo-paviicianismut asiatic, devenit bogomilism langa Dunarea de jos si transformat de aici in lunga ea-

latorie spre Provence, in Catari Patareni, in Albinyensi etc.. (Schmidt Histoire et doctrine de la Secte des Cathari, Pa-

ris 1848-9 doua vol. in 8 torn. II 275). Romanii avusera

.

aface numai cu forma bogomilica propriu zisa, care insa, deferea atat de putin de formele cele occidentale Meat, epis-

copii eretici din Bulgaria, trimiteau carti dogmatics celor din Italia si Franta (Hasdeu envinte II pag. 249). In secolul XIII to sectarii neo-Manicheici din intreaga Europa, erau eunoscuti sub numele de Bulgari. Printr'o senders semasiologica, foarte obicinuita, cuvantul Bulgarus eretic, a ajuns in Occident sub forma contrasa bougre §i bugresse-

i inseamna vitiele cele mai rusinoase (Lettre Dictionn, ad. voc).

Dar o soarta analoaga a avut tot acolo si numele de. Viachus, Blachus Roman.

Spanioleste, ineepand en veacul XIV, cuvantul Vellaco P ellocho, bellaco insemneaza : maraud, coquin, fourb. La Franblaische, bleche .,trompeur, homme de mauvaise fois". Deja biltranul Huet reeunoscuse, ea aeeasta.

cezi aeelas termen este :

vorba nu este alteeva decat o forma miedevala, a numelui Valaque, ceea ce constata de asemenea Francisque Mi-

www.dacoromanica.ro

27

chel, mai adaugand ca in argotul francez pang astazi bleche

va sa zica vagabond, gueux (Etudes de philologie cornparee sur l'argot Paris 1856 p. 52-53) ap. Hasdeu cuvinte II 249).

De aici ar rezulth ea Romanii in secolul XII si XIII vor fi luat o parte aproape egaili, cu Bulgarii la raspandirea Bogomilismului in Europa. Fondul doctrinei Bogomilismului este urmatorul, duNi Eutimie Zigaden si preotul bulgilresc Cosma, de pe la finele secol. X-lea. Dupq acestia, Bogomilii, credeau ca. D-zeu avusese doi fd, pe eel mai mare Satanail, care s'a rdsculat contra Ta-

talui si a devenit astfel elementul eel rau, si pe un fiu mai mic Arha,nghelul Mihail, pe care dansii 11 identiflcau

cu Christos. Satanail, in urma °Morel sale, a zidit pamantul si intreaga naturd vdzuta. Numai omul reprezinta. in lume un fel de compromis intre D-zeu si Satanail, datoririd celui d'ntaiu sufletul, iar celuilalt corpul. Predomnirea corpului asupra sufletului, adica a lui Sa-

tanail asupra lui D-zeu, a durat pang la intruparea Arhanghelului Mihail, sub numele de Christos. Cea mai mare parte a vechiului Testamet nu e deck apoteosa lui Satanail. Satanail, iar nu D-zeu este acela pe care-1 adora Moisi. Prins de cdtre Christos, Satanail a fost aruncat in Tartar Si despuiat de finalul il, rdmanand de aid inainte nu-

mai Satana. Puterea Satanei n'a incetat insa prin aceasta victorie momentang fratelui sdu mai mic; restignirea lui Christos u fost o machinatiune a dracilor. Mai mult Inca, intreaga biserica ortodoxii, cu icoanele sale, cu moastele sfintilor, cu sacramentele, cu ierachia, cu totalitatea institutiunilor este opera Satanei. Ei nu recunosteau nici autoritatea civild, nici bisericeasca

caci bogomilii se priveau numai pe ei, adevarati crestini. Lepadau toate rugdciunele crestine, afard, de Tatcil nostru". pe care-1 tinenu la mare onoare, inlocuindu-le en de-ale lor-

www.dacoromanica.ro

28

proprii. Nesocoteau liturghia si sqrbiltorile ortodoxe, dar posteau Lunea, Mercurea si Vinerea. Fiecare biseric6 se compunea dintr'un inv'atritor si 12 Apostoli si tot °data fie.care membric al Sectei, chiar cei de sexul femenin, se consiclerau ca preoti sau diaconi. Ca urmare fireasc'6 a moralei for dogmatice riguroase, bogomilii condamnau tot ce place corpului, on serveste a intriri acest element diabolic : cAsritoria, yin, came, avutie. Aproape toti purtau haine calug4'resti si erau in fapt, mai catolici cleat papa. Ei atribuiau lui Christos monstruoasa autorizatiune de a insela pe inimici prin viclenie 1). Ei aveau o neastamparata patima de propaganda, de proselitism, fiecare bogomil, voind cu once pret sa, fie dascill, predicator, apostol. Invatatura for nu se impacA impreun6, ci se tilspandeste

ca o hain a putredd, unul pe altul dorind a se intrece, sl flecare sa-si faca un nume prin propria sa ngscocire. (Hasdeu cuvinte II 254). De aici a isvorat aces multime de Carti apocrife, bogolattice, dintre care unele atett de dibace, atat de mascate, meat au reusit a schipa de obicinuita nimicire a literaturei eretice, si a deveni chiar cu timpul, cea mai favorit6 lee turit a crestinului. Jiricek, observa foarte bine, eh' Bogomilii se sileau in genere spre a se apropi A. in aparent6 de ortodoxi, pentru ca astfel sa-i poath, atrage mai cu inlesnire (Hasdeu cuv. II 254). Literature apocrifd a Bogomililor, nu este toemai originals; ,.ei s'au marginit, in cea mai mare parte, a preface clupci chipul for din greceVe diferite ceirti bizantine de provenienta bizantind, alegand in special pe acelea, in care pe deoparte figura Arltangelul Mihail, iubitul Sectei, iar pe de alta sd cuprinda 1) TpOny (7607)TE, tokicat,

!Jaz& 1.1.7ixavirx v.11. eaccErtiq. Evra.8i.occ, Nar. de

Bogomilis p. 30.

www.dacoromanica.ro

29

antagonismul intre sutlet ti corp, on lupta intre bine §i rat', sau contrastul intre paradis 3si infern, in fine tot ce e in spiritul doctrinei dualiste (Hasdeu cuvinte II, 254).

Acum dacd cornpardm legendele romanesti cu caracter crestin, cu doctrina dualistd a Bogomililor, nu vedem absolut nici o tendintd dualistd. Legendele bugomilice sunt mai mult de ordine morald, cleat de domeniul istoric cum sunt cele de cari ne ocupdm. (Vezi Dr. Gaster. Literatura populara Romand, Bucur. 1883 pp. 254-259 ; 363-392 ; Hasdeu cuvinte II 263-293). Se pare la prima vedere, ca partea din urma a poemei si pe care am dat-o in notd, ar fi de origina bogorhilica Si cu Etat mai mult, cu cat aici este vorba de marele vrasmas al lui D-zeu, pe care Ieremia Bogomil it numeste Si Satanael. (Dr. Gaster op. cit. p. 256). Dacil ea ar fi de origind bogomilics, atunci ce raport ar avea cu Ap. Andreiu aceste spirite, $i dacd Ap. Andreiu n'ar fi predicat in Dacia antiqua, ce raport ar avea cu Romanii ? Vom urma'ri istoriceste firul si legiltura for intima cu. Ap. Andreiu si pe ale acestuia cu Dacii, la care Sf. Apostol a predicat. Origina acestor legende mitologice cu caracter crestin, o cdci gasim la cdlugdrul Epifanie bine inteles scrisd, stiutd, era ea de Romani, inainte chiar de Epifanie ; iata cum ne spune el : Apostolul Andreiu intreprinzand a doua calatorie misionard de la Ierusalim spre Scythia (minor), merge in Efes, fiind insotit de Ioan Evangelistul.

Apostolul purta cu sine un toiag de fier, care avea in varf crucea si in care el se rezema cand predica multimei. Acolo i se se comunica ca in vechiul templu al Artemidei (Dianei) din Efes, ruinat, se adund duburile necurate. Apostolul merge pang la ruinele templului, cdci era afara din oral i infige acolo toiagul sau cu crucea in varf, iar duhurile necurate, nu s'au mai adunat de atunci in ace' loc. (Bis. ort. Rom. XVI/92 p. 683). www.dacoromanica.ro

30

Faptele se petrec la Efes in Asia Micd, iar elementul legendei se afld la poporul roman de la DurAre. Asemenea

legende nu au venit pe o cale asemi-inatoare cu cea pe care a venit in Rusia legendele despre Ap. Andreiu, care mai pe urnid au fost popularisate prin predica ; crici ele nr fi comune tuturor Romanilor, ceea ce not $tim contrariul. Legendele despre Ap. Andreiu, nu se gilsesc deck in Moldova, Transilvania nordicd $i Basarabia, cum am mai spas, nu $i la cei din Muntenia, Transilvania despre Mun-

tenia si Banat. (Academia Romani. M-ss 2 G. E. pag. 34-v.).

Deci legendele si practicile religioase despre Ap. Andreiu chiar la Romani sunt localisate, si anume in acele pArti pe uncle a predicat Ap. Andreiu si discipulii lui directi si in partile vecine, din imediata lor apropiere. Romanii din aceste regiuni, considerand pe Ap. Andreiu ca vrasmas al duhurilor necurate, care dupd credinta po porului umbla in spre noaptea Sf. Andreiu, spre a face rdu -oamenilor, si aceste duhuri sunt strigoii, demoni, cu tot corteqiul lor de stafii $i pocituri. Ei deci nu numai ca-1 invoac'd ca protector contra lor, ei, la randul lor, intrebuinteaza, $i ingrediente pe care duhurile rele nu le pot suferi, ci trebue sa fugil, si anume : -amestecd untura, descantata, cu usturoiu pisat, cu care ung pragurile u$ilor $i pervazurile ferestrelor, sau chiar numai cu simplu usturoiu ; iar ungerea cu usturoiu trebue Meath', numai in noaptea spre Sf. Andreiu. (N. Ganea, Nuvele p. 253 ; Acad. Rom. M-ss 2 G. E. p. 25). Ungerea o face poporul in forma crucii, nu insit cea obicinuitd, ci acea pe care a fost rastignit Sf. Ap. Andreiu in Paleo-Patras (Achaia);

ea are forma unui X $i este fdcutd ca semn al intdrirei lor morale (Acad. Rom. M-ss 2 cit. p. 35). Forma acestei cruci este confirmatd si de traditiunile bisericei Romano-

www.dacoromanica.ro

31

catolice, culese de Assemani. 1) (Calendaria Ecclesim universEe, Roma 1755 tom. V p. 894). Cu aceastd cruce, ei se inarmeaz'a contra stafielor desple-

tite, si a ielelor sbarcite, contra pasarilor sinistre, contra fiarelor rapace, ca vitele lor sa fie ferite in cursul anului, de orice atingere vatamdtoare cu ele, ca ei sa fie feriti de contactul acestor fiinte infernale, contra carora due un rasboiu pe viata si pe moarte, deli poetul nu ne aratd, infiuenta binefdedtoare exercttatd de Sf. Andreiu, contra lor, ci el se mdrgineste numai sii ne zugrdveascd actiunile dia. bolice ai servitorilor infernului, insotiti, in actiunea lor, de 'tipetul bufnelor, urletul lupilor pe o vreme posomorata, insotite de fulgere si trdsnete, pentru care Satana isi face aparitiunea asezandu-se sus pe turnul Para cruce. (Vezi poesia

de Alexandri data in notd). Faptul ungerei Vatane lnr de la usi si pervasurile de la

ferestre cu usturoiu i nu cu ardeiu, care este al bulgane aminteste o alta practicd veche, care e curat romans. Legionarii romani din Dacia, cand nu aveau cu ei larii i Penatii lor, luau 9 cdpatani de usturoiu si 9 capete de mac, pe care insirandu-le pe masa isi faCeau rugaciunile lor. (Acad. Rom. M-ss 1 cit. p. 36). Pentru aceste motive, ziva Sf. Ap. Andreiu este sArbdrului,

toritd cu multi sfintenie de Romani. (Bis. ort. Rom. XVI/92,

674) si multe familii it iau ca patron al familiei (Simeon Mangiuca op. eit.) iar luna lui Decembrie este numita de popor Undrea, dupd numele Ap. Andreiu (Columna lui Traian

II 4-5 p. 305-306). In cdl'dtoriile apostolice ale Sf. Andreiu, culese de mo1) Crucea f am% pa faf6,, este considerata ca semn al unui monument, ca o cerere pentru indepArtarea unui pericol, on o multumire pentru o binefacere primita de la D-zeu. Crucea puss pe mormintele raposatilor, este ca semn al amintirei lor, iar pe obiecte, ca semn al vanzb,rei ler. Si in fine servelte ca semn al oricarei intrepriuderi. (Acad. Rom. M-ss 2 Gen. En. p. 36).

www.dacoromanica.ro

39

nahul Epifanie, ne spune iarasi ca el, predicand in jurul Nieei, a sdrobit acolo idolul (statua) Artemidei, iar in locul lui a infipt crucea Mantuitorului. Acest fapt, imprumutandu-I Romanii de la Geto-Daci, mostenitorii for directi, a fost pastrat de urmapii lor, in mai multe din elementele sale esentiale.

Tot in noaptea SL Andreiu se fac vraji de dragoste si descantece pentru scrantituri, tot cu usturoiu pi untufa descantata. (Marian, Descantece la Romani p. 45) de oarece

Artemida este zeita Lunii, si deci, in lipsa Lunii, on mai bine pe intuneric, umbla strigoii, stafiele, duhurile role ale diavolilor sau ale oamenilor. (Acad. Rom. M-ss 2 G. E. p. 35 cf. N. Ganea, Nuvele p. 253). Artemida (Diana) era si zeita vanatului; Romanii pi numai dansii, in oratiunile rostite la nuntile tardnepti, numesc pe fata de petit caprioara, iar pe fiacaul petitor, flu de im-. parat, care a plecat la vanat de caprioare ; de aici descantece de vfaji, de dragoste in ziva SF. Andreiu, unde intra iarasi usturoiul ca el sa alunge pe Artemida din calea vanatului si sa-1 dual la fata caprioara si sa,-i scoata

anume pe caprioara cantata, adica pe fata petita. (Alex. Sevastos Nunta in Romani p. 4-12 cf. Acad. Rom. M-ss 2. G. E. s. c.). Vedem deci, din cele expuse, ea legendele sunt interneate pe traditiuni istorice, cu caracter bine definit ; ca aceste legende sunt foarte vechi si ea ele trebue sa fi fost culese sub forma de traditiuni, de in acei cari se aflau in imediata comunitate de idei cu Sf. Ap. Andreiu, cari au luat in decursul veacurilor proportiunile unor legende. Respingem ca nefondate opiniunile acelor cari cred ea aceste legende ar fi de origina bogomilica, sl cari earn am spus, se refer mai mult in partea morala deck in cea istorica. (Dr. Gaster op. cit. p. 371-81), in casul nostru insa, not putem istoricepte sa le fixam si locul si timpul.

www.dacoromanica.ro

33

Nitologia licomorfa a isteurilor cu caracter cretin la Romani, vechimea ei.

Un fapt este astazi pe deplin constatat, si anume acela ca in Moldova, Dobrogea i Basarabia, lupii sunt foarte numerosi, in special prin luncile Siretului, ale Prutului, prin stuhdrisurile lacurilor Ialpugul, Catalpugu], Chitai din Basarabia, cum si prin acelea din mldstinile Dobrogei. Inch din cea mai adancd anticitate, lupii au fost si sunt Inca pang astazi Belzebuth-ul acelor regiuni. Imaginatiunea popularil, nu putea rdmane inactiva fatd de haitisurile de lupi, cari cutreerau nesupdrate partile locului ; in aceastd stare afiandu-se locuitorii acelor regiuni, mitologia a trebuit sd-si is nastere, in urmdtoarele imprejurari :

Pe timpul lui Herodot (t 406 in. de Chr.), exista la gurile Dundrei, prin Sudul Moldovei si Basarabiei de astazi, poporul Neurilor care inai tarziu se urea ceva mai sus pe i despre care atat Scythii cat §i coloniile grece0i din Nistru Scythia, sustineau ca Neurii se prefac odatd pe an, in curs de cate-va zile, in lupi, redobandindu-si apoi forma omeneascd (Herodot IV 20 si 105). Astfel din causa multimei lupilor si locuitorii si-au casti-

gat reputatiunea de a fi ceea ce francesii numesc loupgarus, sau germanii Wehr-wolfen (Hasdeu Istoria criticil p. 202). De la Scythi, legenda despre licornorfia Neurilor, a trecut la Geto-Daci ai cdror mostenitori directi sunt. (Strabon VII). Neurii au dispdrut in masa cuceritorilor Geto-Daci ; mitologia s'a perpetuat, fiind vecinic -Candi* prin presenta necontenitd a acelei multimi de lupi, din care causa locuitorii regiunelor amintite, sufer incd si pand astazi.

Popoarele isi aveau deci plaga for pe Belzebuth-ul for G. M. Ionescu.Ist. Bis. Romiine din Dada Traianii, Vol. I -iu

www.dacoromanica.ro

3

34

fioros, lupii, desvoltatd din mitologia lumii inconjuratoare, potrivitd situatiunei poporului. Ap. Andreiu vine pang la Dundre cu predica sa ; trece duprt traditiuni si legende in stanga Dunarei, unde de asemenea predica crestinismul; trebue sa fi sdvarsit acolo, si miracule, cdci suntem in secolul minunilor ; iar locuitorii regiunelor despre care am amintit, fiind vecinic in presenta lui Belzebuth, adied ai lupilor, care le fiticea tot

felul de stricdciuni, lesne se vor fi pus sub protectiunea Ap. Andreiu ca sa-i apere de aceasta plagd; de aici Ap. Andreiu considerat de poporul roman ca vrdsmas al lupilor, cu privire la oamenii buni, si ocrotitor al lupilor, in dauna oamenilor rrti. Mitologia pdgand, despre Neuri, trans-

misa G-eto-Dacilor, se transforma in legendg, crestin'a la Romani si care s'a transmis pand la noi. Deci, legendele, datinele si practicile religioase la Romani

despre Ap. Andreiu, au un caracter local $i sunt proprii ale Romanilor ; ele dovedesc vechimea crestinismului la Romani, cum si apostolicitatea bisericei romanesti. Respingem ca nefondate opiniunile acelor cari creel legendele despre Apost. Andreiu, cu surd, de origina bogomilicg, cdci aceasta legenda mitologicd este mai veche deck secta moscovitrt a bogomililor, mai vechi decat muscalii, mai vechi deck Romanii, mai vechi deck Ap. Andreiu chiar, ash ca o putem urmari istoriceste, pand la finele secolului al cincilea inainte de Christos.

CONCbUSIUNG. Popoarele isi aveau credintele, obiceiurile $i institutiunile

for proprii, cari s'au desvoltat prin mitologia lor, din adoratiunea lurnii inconjurdtoare, potrivita cu firea fiecdrui popor. Cu venirea crestinismului totul s'a schimbat, nu nu-

www.dacoromanica.ro

mai obiceiurile si institutiunile, ci si modul de a se gandi, a fost fundamentul schimbat. Crestinismul s'a suprapus lor, a respins pe unele, a adoptat pe altele si a prefdeut pe multe dandu-le caracterul crestin, cum este in cazul nostril cu licomorfia Neurilor. Este interesant de vfizut, In special fenomenul prefacerei credintelor si obiceiurilor vechi pagiine in credinte si obiceiuri crestine, de ex : in perioada de transitie dintre pdganism si crestinism, sand credinta crestind, nu era cum e astazi bine definita de sinoaclele ecumenice, poporul, une-ori confunda crestinismul cu paganismul, astfel ea neofitii in imaginatiunea lor isi inchipuiau pe sfinti ca pe zeii pdganilor. Dupd cum Aquilei strdbune, Romanii ii puseri crucea in cioc (plisc), tot astfel si vechile legende mitologice le imprumuta caracterul crestin

si ideile regeneratoare ale doctrinei celei noun. (Foaia societ. Romanismul I 1870 p. 119). Dar pentru ca sa poatd eusi, Religiunea cresting, a trebuit sa se pogoare din abstractiuni, la viata reala, sa ting seama de cerintele came-

nilor, sa se apropie de intelegerea si de firea lor, dupg expresiunea Ap. Paul ea m'am facia tuturor toate, ca pe -toti sa -i dobandesc". (Bis. ort. Rom. XII/89 pp. 768 774).

Legendele, sari au fost cum am spus hrana sufleteasca a Romanilor, dupd cea bisericeased, ca istorisiri religioase, ele Ineep sa dispard eu avansarea ash numitei eultaxi ; totusi ele mai fac Inca farmecul vietei copilaresti, ,,iar pentru spiritele cele inteadeva'r culte, constitue o adevdrata recreatiune sufleteascd, prin imortala lor poesie ; .,ele au sburat inaripate ca cugetarea eternd, din suflet in ,,suflet, din metamorfosa in metamorfosa, si au ajuns pang,

,,la noi. Ele se vor renaste din secol in secol, atat cat ,,omul, nu va vietul numai cu 'Jaime".

www.dacoromanica.ro

CAP. II.

Cre§tinismul Sarma %ilor, Dacilor vi Scythilor (44 325 p. Christ) Cristo vero Deo subdita et Sarmatorum

et Decorum et Scytharum. Tertollan Adv. Iudaeos.

Faptele, tratate in mod pragmatic, se giisesc adese on intr'o legaturd atat de strAnsd unele cu altele, incat nu poti trata o cestiune fard sd amintesti de cealaltd, cu care sta. In legdturd directa de continuitate ; astfel, ca omitand pe unele, rupem leggtura dintre dansele si atunci ne afldm in prezenta unor probleme imposibile de deslegat. Nu poti vorbi despre originele crestinismului Dacilor, farit sa amintesti de acele ale Sarmatilor §i Scythilor, cu cari stau inteo imediatd legtiturd ; cdci unele pe altele se explica, unele pe altele se complecteazg, printr'o inlgntuire de fapte cari ne dau de gandit. Toti scriitorii veacurilor primare, cari amintesc despre crestinismul Dacilor si Scythilor, '1 pun in imediatii legaturd cu eel al Sarmatilor ; vestea despre crestinismul Sar-

matilor, Dacilor si Scythilor, a ajuns pang la cunostinta bisericei africane. Tertulian, eminentul apologet african, spune ca intre alts

popoare, cari s'au supus jugului lui Christos, sunt $i Sarmatii. (Bis. ort. Rom. IX p. 699 ; F. Scribau Ist. Bis. p. 5). Origen (185-253) de asemenea aminteste despre cre$tinismul Sarmatilor. (Migne Patrol lat. 13 col. 1655). www.dacoromanica.ro

37

Sf. Ioan Chrisostom (I- 407), ne vorbeste de asemenea despre crestinismul Sarmati/or. (Alb. Fabricius Salutar lux. Ev. p. 456; Nicefor Ca list lib. VII c. 49 etc.). Daca scriitorii veacurilor primare crestine, pun crestinis-

mul Dacilor si Scythilor in acelasi timp cu acel al Sarmatilor, urmeaza fireste ca aceste regiuni trebue sa fie prea apropiate uncle de altele ; si data mai punem in legatura si faptul ca in Sarmatia romana, nu cunoastem pe nici un apostol care sa se fi dedat exclusiv la rdspandirea crestinismului, iar pe de alta parte ca crestinismul este amintit

la Sarmati si la Daci in secolul al doilea al erei crestine, ajungem la conclusiunea ca atat Sarmatii cat si Dacii au avut ca predicator pe una si aceeasi persoand, si aceasta, vorbind apriori, nu poate fi altul deck Ap. Andreiu eel intaiu chemat, impreund cu discipolii ski. Despre Scythia si crestinatorii ei vom vorbi cu alta ocaziune, ramanand sa vorbim acum despre Sarmatia §i crestinismul ei, regiune vecina in imediata apropiere cu Dacia. Sauromatii (numiti de Greci oameni cu ochi de soparla), iar Romani 'i numesc Sarmati, ei ocupau o intindere considerabild, atat din Europa cat si din Asia si Intreaga regiune ocupata odinioard de Scythia herodoteand, se numea a bello Hanibalico usque ad Mithridatis M. tempus, Sarmatia (Spruner et Menke. Atlas antiquus- pl. No. XIII). Ptolommus (lib. III) ne spune ca sunt dourt Sarmatii : una asiatica, iar alta europeand (Reichersdorf, chorogr. Mold.

Tesaur III 138). Din aceasta Sarmatie, Romanii cuprinsera numai o mica parte si anume aceea care fa'cuse parte din regatul puternicului rege al Pontului, Mitridat VI Eupator. Prim urmare cand vorbim de Sarmatia in care se predicase crestinismul, nu trebue sa intelegem alta cleat acea Sarmatie romana, ale carei hotare Ptolommus (lib. III e. 5) ni le aratd : Sarmatia, interluit parum super Daciam usque

www.dacoromanica.ro

:IS

ad Carpathum montem.... et super Dacia Peucini et Bastame, et per totum Maeotidis laths Iasyges". Cu alts cuvinte, Sarmatia se apropie putin de Muritii Carp* si cuprinde regiunile ocupate astazi de o parte din Moldova, Basarabia $i Nordul Mdrei Negre pand la Crimeea; si ca dovada ea luerurile stateau astfel, este cd, Peucinii nu erau deck o prelungire a ramurei tribului Bastarnilor, stabiliti in stanga Dundrei i chiar prin insulele de la gurile acestui fluviu. (Strabon lib. VII c. 3 § 15). Nu poate fi deci aici vorba de aeea Sarmatie mare, ai cdrei locuitori Rusii de mai tarziu au primit crestinismul tocmai prin veacul X si XI (Rambaud. Histoire dela Rusie p. 15 Bis. ort. Rom. XVI p. 691). Traditiunile bizantine mai posterioare pun, ca prim apostol care a predicat crestinismul Sarmatilor ca i Dacilor $i Scythilor, pe Ap. Andreiu eel intaiu chemat. Origina mitologiei en licomoGa Neurilor, n'o afidm. in Scythia, ci in stanga Dunarei si care confirma pe dep]in afirmatiunile lui Nicefor Calist (lib. II c. 39), care afirma ca dupd ce Ap. Andreiu a predicat in Cara Antropofagilor (Dobrogea), a venit in deserturile Scythilor, care nu sunt cleat eels cunoscute de Strabon (lib. VII c. III § 17) sub numele de deortitrile Getilor. Golubinsky, (Ist. Bis. Ru-

sesti I partea I pag. 10) tdgAdueste ed. Ap. Andreiu ar fi predicat in stanga Dunarei si deci respinge afirmatiunile atat ale lui Nichita Paflagonianul, cat $i ale lui Nicefor Calist, cand pun locurile de activitate ale Ap. Andreiu, can dau dreptul, a se intinde, peste o parte a Basarabiei. La negatiuni categorise cerem dovezi positive $i el nu ni le poate da. Dupd Nechita Paflagonianul (sec. IX $i inceputul celui X), Ap. Andreiu a piimit in partea sa, Coate tarile si ora$ele situate in Nordul i Sudul Pontului Euxin; in euvantarea de laudd pentru Sf. Apostol Andreiu, se exprimd : Primind asuprd-ti Miazd-noapte, to ai cdllitorit in Iberi,

www.dacoromanica.ro

39

Tauri §i Scythi, vizitand fiecare localitate §i oras ce sunt situate la Miaza-noapte de la Pontul Euxin precum §i acele ce se aflit la Miazitzi". Tar in MO. parte se expriiMi : Cuprin?and toate tarile de la liliazei-noapte qi toatei laturea Pontului

cu puterea cuvantului, a intelepciunei si a judecatei, precum si cu puterea semnelor §i a minunilor, pretutindenea au infiintat pentru credinciosi Altare, preoti §i Archierei, si a§a el s'a apropiat de acel vestit Byzantz. (Oratio in laudem S. Ap. Andreae in Patrolog ed. Migne tom. CV, p. 64 65 cf. Bis. ort. Rom. XVI pp. 690-691). Ori ce legenda, sau tradiliune suntem datori s'o primim sub forma in care ea ni se comunicri. 13*or s'ar pgrea fraze

oratorice, tole spuse de Niceta Paflagonianul, care a pus Apostolului nostru, ca loc de activitate, ni,te regiuni pe can el le-a vizitat col putin in parte. Ins:1 ele sunt confirmate de Nicefor Calist care credo, ca §i Niceta Paflagonianul, ca Ap. Andreiu intre alte tari pe care le-a vizitat, a predicat cre§tinismul in tara Antropfagilor (Dobrogea) si in Deserturile Soythilor 1) regiunea dintre Dunare si Borystene, pe care Romani leau numit deserturile Getilor sau Dacia ; Plinius ne spune ca aproape de aceastI, tara curge fluviul Ziras (Tiras-Nistru) §i intr'insa locuesc Aretinii (lib. IV cap. 11). Namque in mediterraneis habitant, partPs cniaedam ae relinuiae erant veterurn Seytharum. Oacrt Ea votiocka xal &pcycfjpaa Ei.tEr4ovto in pastores Aratores (agricultori). Nimirum, commune omnibus nomen Scytha-

rum; ut vero, qui-trans Istrum et cis Borysthenem mediterranea accolebant : AValachi, scilicet, Dacim habitatores 1) Post hunt et Andreas, coriphaei Petri frater... officio suis functus est.... ut ad gentes rnitteretur : in Cappadociam scilicet, Galatiam et Bythiniam : Quibus ille poragratis ad eam quoque accessit qual Antropophagorum dicitur et ad Scytharum solitudmes, ad utrumque Ponturn Euxinum orasquo Septentrionales of Australes, ad ipsum quoque Byzantis Baum (Nicefor Calist Hist. Eccles ed. sigm. Feyerabendy 1588 lib. II c. 39 p. 134-135 cf. Const. Erbireanu Ist. Mitrop. Moldoyei p.)

www.dacoromanica.ro

40

nomades et Aratores (Nicefor Gregoras Lib. I c. 5 Num. 1 cf. Assemani V p. 121-122). Dupd opiniunile autorilor citati, Sf. Ap. A ndreiu a predicat crestinismul si in stanga Dunarei si pe tarmul nordic al Pontului Euxin, deci in Dacia si Sarmatia Romand, cdci Sarmatia, dupa Ptolomeu, se intindea sl _poste o parte a Daciei eel putin pana la Siret. Dacd Apostolul a trecut Dunrtrea din Scythia, on a venit pe Mare, dupd °ate stim nu se mentioneazd nicdirea. Mdrturisirile acestor autori, despre predica Ap. Andreiu in stanga Dunarei, Golubinsky ne spune ca n'au absolut nici o autoritate istoricd. .,Nu se poate, si este absolut neverosimil, de a adinite ca unul din Apostoli a vizitat Cara noastra, (Rusia) Basarabia de ast5z1" (ibid. p. 11). Negatiunilor categorice ale lui Golubinsky, li se opun logendele romanesti despre Ap. Andreiu. Origina acestor legende nu este produsul unui singur om, cum e cazul cu cele rusesti (Bis. ort. Rom. XVI 691) ci produsul unui intreg popor. Legendele despre Ap. Andreiu cu lupii, represinta un fapt positiv, confirmat de Mito logie si istorie (Herodot IV 20 si 105) si care nu se desminte$te nici astdzi de realitatea faptelor. Transformarea Neurilor in lupi, redobandirea iardsi a formelor omenesti, groaza populatiunilor din Moldova si Basarabia de multimea lupilor, mitologia resultantd a realitati faptelor, is forma cresting, prin presenta Ap. Andreiu in mijlocul populatiunilor GetoDacice si Sarmatice din stanga Dund'rei (Bis. ort. Rom. V 647). Imaginatiunea popular vede si astdzi pe Ap. Andreiu, sub forma unui bdtran frumos qi, luminos", cum so pogoard in mijlocul haitelor de lupi fidmanzi, cum 'i imparte ca sa se hraneascd si ale cui vite sd, le strice. De aici mole nenumdrate practice religioase rrispandite la toti Romanii din Regat cum si de aiurea, pe cari le face poporul In noaptea Sf. Andreiu, ca sa le fie vitele ferite de lupi. www.dacoromanica.ro

41

Chiar daca traditiunile nu ne-ar spune nimic contrar afirmatiunilor lui Golubinsky, despre predica Ap. Andreiu in stanga Dundrei si Nordul Pontului Enxin, deci in Sarmatia romand, cum ii zic istoricii posteriori veacului I, totusi legendele ne indreptaltese a crede ash ceva, iar istoria con firma faptele. (Bis. ort. Rom. V 647). De altfel Golubinsky, exclusivist ca toti istoricii rasei din care face parte, neputand concede bisericii Romanesti, ca ea sit aibd de fondator peinsusi Ap. Andreiu, cautd sit denatureze faptele, pe deoparte ignorand cu stiinta prezenta unei Scythii la Dunarea de jos si autoritatea unor istorici ca Nicefor Ca list, iar pe de alta pune inceputul crestindrei Romani lor prin veacul IX, (Bis. ort. Rom. I pp. 709-711), fapt pe care-1 vom dovedi ca neadevarat. Deci crestinismul Sarmatilor, Dacilor si al Scythilor, contrar opiniunelor lui Golubnisky, se ridica in originile sale pand la veacul intaiu al erei noastre. Crestinismul in Sarmatia este fortiIlcat mai departe prin predica Sf. Climent.

RaspanDirea crgtinismului in Sarmatia europeanl

a) SFINTUL CLINENT Papa Romei, exilat de Traian in Cherson (an. 100 p. Chr.)

Crestinismul predicat in Roma, Inca din prima jumdtate a veacului I, prinsese raddcini adanci numai in popor, ci in armatii ca si in administratie, in poporul de jos ca si in elementele sale superioare si ajunsese pant la oameni din casa Cesarului. Ap. Pavel in epistola cdtre Filipeni (IV 22) scrisa', din Roma, le spune : Ve6 salutei toti shin ii, inai ales cei din easa Cesarului". Doctrina crestind, era con-

sideratd de Cesarii Romei ca vdtamdtoare existentei sta-

www.dacoromanica.ro

42

tului Roman ; de aici perseeutiunile contra crestinilor, schingiurile de tot felul, uciderile si exilurile ale unora in

Schytia, iar ale altora in Cherson. Unul din acesti ilustri exilati este si SF. Climent Papa Roma (Nicefor Calist lib. III c. 18) trimis in exil la Cher-

son de imp. Traian, in al treilea an al imp'aratiei sale. Daca trebue sa credem traditiunilor bizantine si n'avem nici un motiv sa ne indoim de aceasta apoi ele ne comunica, ca chiar flea imparatului Traian, Drossida, devenise in secret crestina (D. Petreucu. Martirii Crucii p. 24). Probabil ca acestor imprejurari, cum si altora, se datore$te si exilul Sf. Climent in Cherson, unde desfasura o activitate religioasa, cum numai apostolii stiau s'o desfasoare. Toate vietele sfintilor sustin aceasta traditiune. Intre biografiile acestui sfant, preferim pe cea data de Mitropolitul Moldovei Dositem ; el ne spune in proloagele sale (pe luna. Octombrie ed. Buzeu 1706) :

Ca sfantul cu minunate fapte a adus la credinta si pe Sisinie, si '1-au botezat cu toata casa si prietenii, si 20 de suflete ; erau intre dansii si prieteni de a-i imparatului. Si comitul Publius mult '1-au suparat gatindu-i moarte, ca risipia idolii faeand sfinte biserici; 'Ana fa tarat si la Traian imparatul si l'au trimis in urgie, la o cetate pustie in tinutul Hersonului. lara guvernatorului, parandu-i rau de sfantul, it sfatuia sä se incline idolilor, si sa potoleasca scarba imparateasca ; iar Sfantul mai tare sill sa intareasa pe guvernator. Si luandu-si ziva bunt ii zise : D-zeu acela cui to rogi, &Ili fie intr'ajutor la isgnania ta", ei -i dete cheltuelele $i-1 trimise cu corabia, $i daca sosi la boo, afki, acolo 2000 de crestini de prin Pont si alte localitati, osan.cliti pentru Domnul Hristos, sit, the marmuri, si se bucurara foarte de sfintia, sa, sitrutandu-i mainele si jeluindu-i supararile si lipsa hranei. Si mult ii mangae sfantul si cu multi caldura facu rugaciuni catre D-zeu, pentru dansii ; si toti elinii (paganii de prin alte parti) 11 aveau in mare www.dacoromanica.ro

43

cinste si se strangeau de-i ascultau invatatura in fie-care zi. Dupa cum se vede din biografia lui, se intorceau la crestinism sute de autoctoni; asa, intr'im singur an, isi facurd credinciosii 76 biserici, si toate padurile idolesti le taiara, iar capistile for le risipira1) (C. Erbiceanu Ist. Mitr. Mold-

pp. VIII -IX; F. Scriban op cit. p. 5. Ac. Rom. M-ss g. E. p. 179'). Dupa uciderea lui, ucenicii i i continuard opera, raspiindind pretutindeni doctrina lui Christos. Deci cand Tertulian, ne vorbeste despre vechimea crestinismului Sarmatilor, Dacilor $i Scythilor, ne spune tut adevrir istoric, si deci nu trebue sa i se is afirmatiunile ca simple figuri retorice ; ele rdstoarna opiniunile lui Golubinsky; caci de pe la inceputul secol. II al erei noastre, incepe un sir de date despre primele comunitilti crestine de prin aceste parti (Bis. ort. Rom. IX. 6,9). b) ALTI PREDICATORI AI SARRATILOR, DACILOR SI SCYTHILOR.

In al saptesprezece-lea an, al impardtiei lui Dioclitian (299-300) Hermon, Patriarhul Ierusalimului, trimite la diferite natiuni peste 40 episcopi, spre a predica cuvantul lui D-zeu dupd' obiceiul Domnului (ad varias gentes Episcopos ablegasset, qui apostolico more verbum Dei pracdi-

carent) si a bine vesti de Christos. Dintre acestea a trimis in partile Tauroschytei si anume in Chersonez pe : Efrem, Basilie, Eugeniu. Afard de acestia mai gasim pe : Agatodor, Elpidius, Aeterius si Capiton, despre care vora vorbi in altd parte, ca sa propovaduiascii printre barbari. 1) Clemens Papa, ut in ejus Actos XXIII Novembris dicitur, traiispontum in eremo, quod adjacet civitato Cersonae subire exilium coactus. Anastasius Bibliotecarius in vita S. Alartinii Papae ita scribit

Deinde directus est praedictus sanctissmus vir in exilium in locum qui dicitur Cersona (Acta sanctorum die 7 Alartii).

www.dacoromanica.ro

44

Dintre acesti doi, si anume Basilie si Efrem, au predicat cat-va impreuna in Cherson ; mai apoi, Sf. Efrem lasand pe Hersonieni sfantului Basilie, s'a dus la Scythii eel ce locuiarc pe lan9 Dundre §i acolo propoveduind, pe multi i-au

adus la Christos ; iar dupa destule osteneli $i dureri ce le-au suferit intru buna, vestirea lui Christos, cu sabia i s'a Mat capul in 7 zile ale lui Martie (Acta sanctorum sexto die Martii mensis cf. Vietile Sfintilor ed. Tip. Metropoliei Ungro Vlahiei 1836 p. 94. et 594). Dupa, mai multi ani, gasim in Gothia un alt Episcop numit Eterius, care cu salbaticie si obra'snicie it torturau barbarii {qui feritatem ac pertinaciam populi, cerneret). Plecand la Bizant, spre a se plange Marelui Constantin, la intoarcerea lui in eparhia sa, este pries de barbari si inecat in fluviul Danaprin (Nipru) (Acta ss. sexto Martie), iar dupa, alte isvoare in Dunavin (Dunarea) (Acta ss. ibid). Dupa moartea lui Eterius on Euterius, vine Sf. Capiton, care de asemenea merge in Constantinopole la Imparatul, intr'o misiune zice-se trimis de care crestinii din Herson, iar altii din Gothia, spre a protesta, ca si Euterie, in contra partidei paganilor si Iudeilor, cari faceau mult ran crestnilor. Imp. Constantin le acorda satisfactiunea si protectiunea dorita (Acta ss. sexto die Martii mensis). Aceste traditiuni bizantine, nu mai putin demne de eredinta, atribue Sf. Efrem acte extrem de importante pentru biserica, Daciei Traiane (numita acum Gothia), ca dupa ple-

carea sa din Scythia (si prin aceasta Scythie trebue sa intelegem regiunea coprinsa intro Dunare si Nistru), dupa cum vom vedea mai departe, a trecut in Gothia, pe timpul imparatiei lui Deochtian, si se zice ca a fondat biserica Gothiei. (D. Petrescu Mart. Crucii p. 89-91). Aceasta traditiune, dupa marturia chiar a autorului citat, ne spune ca e data, dupa Eusebiu si Curopalatu.

Ca crestinismul era raspandit in stanga Dunarei prin Basarabia si Moldova de asta-zi, ne spune si Niceta Howww.dacoromanica.ro

45

niatu, cd, pe laturea din stanga Dunhirei si la Nord de

Tomi, erau pe timpul Sinodului I din Niceea multe biserici intemeiate si pentru aceasta el o numia Rosia dupa socotintele veacului s6n, de si in Rusia crestinismul nu s'a riispandit, dup6 cum am vqzut, deat dupil cease veacuri mai tarziu (Acad. Rom. M-ss 2 g. E. p. 178 v). Din cele expuse vedem ca crestinismul a existat Inca din veacul I, al erei noastre, in Sarmatia din imediata yecin4"tate a Daciei Traiane, si care cuprindea chiar o buna parte dintrInsa; ca leeaturile spirituale au existat intre locuitorii acestor regiuni, influentandu-se reciproc, nu mai exist nici o indoialrt. Iar din timpul dominatiunii Gothilor asupra Daciei Traiane, se incep relatiunile foarte stranse, intre biserica acestei tUri cu Capadocia, tara clasicil a crestinismului. Deci, crestinismul a fost predicat, Inca din veacul Intaiu al erei noastre, Sarmatilor, Dacilor si Scythilor. Cristo Der° Deo subdita et Sarmatorum et Dacorum et Scytharum. Sa, revenim la introducerea crestinismului in Dacia antica

www.dacoromanica.ro

CAP. III.

Predica Apostolului Andreiu qi a discipulilor lui in Dacia. Cand am studiat legendele despre Ap. Andreiu, cum $i practicile religioase, pe care poporul roman le s'dvarseste in noaptea Sf. Andreiu, impreumti cu crestinismul in Sarmatia romans, am ajuns la conclusiunea ca Ap. Andreiu, a predicat in stanga Dunarei ; fapt de altfel confirmat $i de traditiunile bizantine mai posterioare. Un alt document extras dup'a" Menologiul basilian, care la

randu-i e imprumutat din Eusebiu de Cesarea (Palestinei) si relatat noun de un savant orientalist rus, Episcopul Porfirie Uspenski, ne spun ca Apostolul Andreiu a predicat in stanga Dungrii si c6, in acelasi timp, acest Apostol a mai avut si trei discipoli : Inn, Pinn si Rimm, cari an predicat in Dacia (Bis. Ort. Rom. V/881 p. 511-572). Episcopul P. Uspenski publicA in revista Trycicii Kievskot Dyhovnoi Akademit Ocupatiunile Academiei spirituale de Kiev pe Septembrie 1880, un tratat intitulat : Propo-readniki va Bolyarii, Moldovlakii i Ugorslca, Rysi = Predicatori

in Bulgaria, Moldovlahia si Rusia Ungara. In acest tratat se expune argumente noui care rgstoarna teoriile lui Golubinsky cu privire la cre$tinarea Romanilor din Dacia Traiana (Bis. ort. Rom. V pe 1880-1881 pag. 511-512). Locuitorii autoctoni ai Moldovlachiei, zice Episcopul

www.dacoromanica.ro

47

au ascultat foarte de timpuriu predica Porfirie Uspenski Evangeliei. Aid Ap. Andreiu, cel intaizt ehemat, a avut trei discipoli (le origina Scgthi

i anume: In, Pin si Rim, earl au

fost cei intai cre$tini

si totodata i cei intai Martini ai locului, si au suferit martinil inghetati in riu (EuvaEcreptov Too

nou gvtaotoo xecpaypacp. 1249 gtovc, Bis. Ort. Rom. V pag. 647).

Dovezile aduse de Porfirie Uspenski se reazemi1 pe actele martirilor de Eusebie al Cesareei Palestinei, in care se vorbeste despre cei trei discipoli ai Ap. Andrei, de la care le-a impramutat si autorul martirilor Crucii din Dacia (p. 43-45). Acestea vor fi fost; probabil, consultate de catre Niceta Paflagonianul, Nicefor Calist i Niceta Choniatul, despre care am amintit mai sus, si pe can le confirma din nou astAzi.

Un singur fapt numai, avem de remarcat la cele spuse de Episc. Uhenadie Enaceanu, cu privire in manuscriptul in cestiune ; ca el a mai fost cunoscut si de alti savanti inaintea lui, tar traditiunile despre cei trei discipoli ai Apost. Andreiu, au lost cunoscute scriitorilor bisericesti romani,

Inca cu mult inainte de Pilr. Enaceanu (vezi fragmentul din Eusebiu in Vietile Sfintilor din 20 Iunie si 20 Ianuarie ed. Bucuresti 1833-35. D. Petrescu, Martirii Crucii p. 43-45). I-am datins'a', preferinta,, stiind obiceiul Romanului in elementele sale superioare, de a primi de monecla buna

numai aceea ce le vine de la straini. Totusi ei n'au voit sa le dea crezknant, pana sand streinii au vent si i-au incredintat despre adevarul istoric al acestei cestiuni : Romanii nici azi nu se pot desb6ra de uritul obi-

ceiu de a primi ca bun tot ce vine din strainatate, si a despretui tot ce este national, romanesc. Asa au fa'cut si fac Si azi Romanii (nobili 1) ; ei i5i despretuesc limba lor, literatura lor, istoria neamului lor, locurile de vilegiatufa, statiunele lor balneare, scoalele lor, biserica lor, sfintii lor, pe predicatorii lor.

www.dacoromanica.ro

48

Numai ce este strain si vine din strainatate este bun, frumos, nobil si mai cu seamy invatat I Noi Romanii rad= de Bulgari si de Unguri dar ar treI

bul sii-i ham ca model de patriotism, caci suet popoare

cu insu$iri alese ! Insa cati dintre Romani, chiar dintre aceia, zi$i culti ?) inteleg interesele nomanismului 11) Traditiunile bizantino ca si cea raportata de distinsul orientalist Porfirie Uspenski, no relate aza ca Ap. Andreiu a avut trei discipuli numiti : Inn, Pinn i Rimm $i ca ei erau din stanga Dunarei $i partite nordice ale Pontului Euxin. (Bis. ort. Rom. XVI p. 689). In vietile sfintiler (20 Tunic) se face pomenirea Sf. Maradica in tin : Inn, Pinn i Rimm, care in pamant vdrairese

Dacia de Sf. Ap. Andreiu s'au invalat eredinta lui Christos, si in mijlocul necredinciosilor au propovaduit numele Domnului si au patimit pentru Christos si Domnul tor`' (vietile Sfintilor pe Iunie 20 zile pag. 288). In vietile Sfintilor din 20 Ianuarie (pag. 341) gasim o alts variants a acestei traditiuni, ceva mai desvoltata ca cea dintai, nu insa tot atat de precisa in elementele sale esentiale despre Ap. Andreiu, ci numai atat : Si Sfintii Mucenici Inn, Pinn $i Rimm, cari intio parte despre Miazanoapte au patimit dela Varvarii (Daci) cei ce cinstea idoRomanismul? ce-i aceea? in urechi frumos loveste, Ce'nsemneazn greu a spune, lush sund romaneste Crezi to c'ar indrazni Inca sr deschiza a for gurd Cand vom striga Romanismul in politicii, pictura? Domnilor, literatura rornaneascd sa va fie, Arta fie romaneascii, BO. Romani in poezie Maniera rom'ansascrt, fiti Romani in la.bracare, Romaneasca sa Ira fie bdutura si maucarea Mandrul soare sus pe ceruri, romanWe s'a luceascd add romans e deasupra imparatia cereascrt Industria ei comertul sa va fie romanWi, Romane.vti deacurn sA fie dogniele bisericegti. (Foaia Soc. ,,Romanismul, anul I No. 3 p. 99, din Iunio 1870). 1)

www.dacoromanica.ro

49

lii, pe cari ighemonul (regele) tarei aceia, in vreme de iarna, ger fiind mare, i-au legat in rau de niste stalpi. ,Unde inghetand de ger, s-au dat sufletele for in mainele lui Christos D-zeu, pentru carele au si pdtimit" (pag. 341). Dupd alta versiune mai complectd, culeasd dupa diferite Prologarii, ne spune ca Inn, Pinn si Rimm au trait in timpul regilor daci, Cotizon si Dura : cu ocasiunea predicei evangeliei de catre Ap. Andreiu in dreapta Dunarii in Missii",

mesh trei Daci au trecut Dundrea uncle insotira pe Ap. Andreiu la predicarea Evangeliei si de la care au invatat credinta crestind, primind botezul de la acest Apostol. Cand Ap. Andreiu vazit pe discipulii sai demni de misiunea

apostolica, le dete bine-cuvintarea sa, dandu-le voe sa se intoarca in patria tor. Dupd ce Inn, Pinn si Rimm, au propagat evangelia in Dacia lui Decebal, si anume in partile Moldovii si Basarabiei fdcurd si ei discipoli dintre fratii tor, furd apoi ucisi de catre insusi compatriotii tor. Insa obscuritatea timpurilor, in care au trait ei, a contribuit ca sa nu se mai stie cu precisiune nici anul mortii tor, nici locul martirisa'rei for (D. Petrescu Mart. Crucii pag. 43-45). Din cele expuse resulta urmatoarele : a) Cd legendele despre Ap. Andreiu, cu caracterul for local si national romanesc, si-au luat nastere pe pdmantul Daciei ; ele ne conduc in credinta e i Ap. Andreiu a predicat samanta Evangeliei si In Dacia decebaliand, printre coloniile grecesti din Nordul Marei Negre si printre GetoDacii de langd gurile si din partea stangd a Dunarei: b) Cd Dacii din partile Moldovei si Basarabiei de azi, au avut ca Apostoli in al doilea rand pe Inn, Pinn si Rimm, pe

cari unele traditiuni, ii da ca fiind de origina scythicd, iar altele de origin dacica ; pe not nu ne intereseazd in casul de fata originea tor, ci actiunile tor. c) Tarile varvare, despre care vorbesc istorisirile bizantine

despre predica Ap. Andreiu in stanga Dunarei si varianG. M. lonescu. Ist. Bis Rozniine din Dada Traianii Vol. I-iu.

www.dacoromanica.ro

4

50

tele lor, sunt tariie locuite de Romani (Balsamon in Comen-

tariul can. XXVIII al sinod. IV ecum.). d) Traditiunile bizantine, transmise de aghiografi, sunt extrem de interesante pentru inceputurile crestinismului la Romani, de oarece sunt foarte vechi, iar in al doilea rand, ca ele sunt confirmate de cel mai distins orientalist Rus, care recunoaste si confirm', Apostolieitatea bisericei romeineqti.

e) Vorbind do moartea martiricil a color trei apostoli dacieni, unele traditiuni o pun in apele Dunarei, iar altele in raul Buzau, iar altele mai departe (Bis. ort. Rom. XVI p. 689). f) Din cele expuse mai resulta IncA un fapt istoric, extrem de interesant, crici crestinismul a venit la dansii prin doua, ca'i opuse si anume : I) Din Orient, prin predica Ap. Andreiu si discipulilor lui, si continuat de urmasii for : el cuprindea Scythia (Dobrogea actual') si tarile Dacilor si Sarmatiei romane, numite mai tarziu Muntenia, Moldova si Basarabia, si pana in Crimeia de azi, si II) Din Occident, vine crestinismul cu colonistii din Roma

si Italia, adusi de Traian in Dada, si cuprindea regiunile cunoscute mai tarziu sub numele de : Oltenia mica, Transilvania, Temisana, Crisana, Marmoros. Cu alto cuvinte partile cuprinse intre Carpati si Tisa, Olt si Dunare. Crestinismul de provenienta roman', care-i tot de origina apostolica, va deveni cu timpul predominant si va avea fondul, forma 5i fisionomia mumii sale care i-a dat nastere, adic6 Latina.

Trebue acum sa expunem in mod sumar evenimentele politico cari au avut loc in Dada, spre a putea expune pe cele religioase, cu care stau in stransa legatura.

www.dacoromanica.ro

CAP. IV.

Cucerirea

rCi

colonizarea Daciei de Romani intre anii 102 117.

Dacia dupa geograful Ptolomeu (III 7) avea ca limite la Nord Sarmatia, la Miazd-zi si Rdsdrit, Siretul si Sarmatia Romand si la Apus Iasigii-Metanasti.

Dacia lui Decebal se intindea mult mai cleparte spre Rdsdrit si anume pang, la Nistru. (Xenopol Curs de Ist. Rom. p. sc. secund. ed. III p. 41). Prin secolul I dupa Christos se formase un stat puternic, innaintea caruia Roma, stapana lumii pe atunci, trebui cu rusine sd-i plAteascd tribut. Statul acesta era Dacia ; Dacii erau un popor sarac dar fiber si viteaz. Romanii au pla,'tit Dacilor tribut 15 ani, pe timpul regelui for Decebal si a imperatorilor romani Domitian (81-96) si Nerva (96-98). Lucrurile s'au schimbat indatd ce se urea,' pe tronul imperiului

Roman, un imparat viteaz, cum a fost Traian, care scapN, Roma de rusinosul tribut, prin Invingerea unuia din cei mai puternici regi ai timpului, a nenorocitului Decebal. In anul 106 Dacia a fost transformatd in provincie romana. Imediat dupd implinirea acestui mare act, Traian is mdsuri de a se popula pdmantul din nou cucerit, cu colonisti adusi 'din diferite pa'rti ale imperiului roman, dupd cum se constatd, din nenumdratele inrcriptiuni aflate in Dacia. 0 mare multime de Romani au venit in Dacia, din Roma

www.dacoromanica.ro

J`2

si chiar din Italia, atrasi fiind prin bogatele mine de our ale acestei tari '). Apoi, on de unde Traian aduce coloniile sale, el se ingrijeste totdeauna ca locuitorii stramutati in Dacia sa fie element pe cht posibil romanisat si care se bucurau de dreptul de colonie, prin urmare populatiuni latinisate. (Xenopol Ist. Rom. p. curs. secund. p. 34). Elementul colonisator, pe langa, eel din Roma si Italia, este adus din Asia Minora, din Siria, si Paflagonia ; din Pergam si Creta ; din Doliche, oral al provinciei Commagena ;

din Siria Nordica de Tanga Eufrat, din Heliopolis (prov. Ccelesiria); din Tavia oral al Galatiei, situat pe malul oriental al fluviului Halis ; din Prussa, cetate a Bitiniei, Erissa cetate din Cai:ia ; Palmira, din Emessa, cetate din Siria Apamene, Adrasta, oral langa Cyzic. In tot timpul dominatiunei romane, in Dacia au stationat mai multe legiuni, despre care vom vorbi cu alta ocaziune, i cohorte : cohors Commagenorum, cohors Itureorum (prov. de langa Palestina) Numeri : Palmirenorum cohors

Cypria etc., cum si altele din Europa (Xenopol I 166-170 ;

C. Erbiceanu, Ist. Mitrop. Mold. pag. IXX). Politica de stat Romana fa'cea toate aceste impestritari, pe de o parte de a amesteca toate nationalitatile spre a le desnationaliza si cu aceasta a paralisa tendintele ce se puteau ivi pentru independenta for (Bis. ort. Rom. IX 579). Dupa ce Traian colonizeaza Dacia cu atatea elemente eteroetnice, in cea mai mare parte latinizate $i cu drepturi de colonie, o organizeaza dupa modelul celorlalte provincii romane, si o puse sub ocarmuirea unui dregator, numit Le gatus Augusti.

In privinta financiard, Dacia fu subimpa'rtita in trei parti : Apulensis, Porolisensis §i Malvensis. 1) D. Xenopol, corige pasagiul din lucrarca d-sale (I. 166) cu privire la colonistii veni;i in Dacia din Roma si Italia, fapt confirmat de multe documents istorice.

www.dacoromanica.ro

53

In fruntea fiecdreia din ele era eke un strigator de dari, Procurator Augusti.

In Sarmisegetuza, capitala Daciei, se afla templul eel mare al provinciei, cu preotul eel mare, care purth titlul de coronatul .celor trei Dacii" (Xenopol Ist. Rom. p. c. secund. pag. 34). Sub raportul politic, Dacia Inca sub Adrian fdcea parte din vechiul Il lyric (Le Quien II p. 1). Tara Romaneasca ins dela Rgsgrit de Olt pang' la Dnistru fdcea parte sub raportul administrativ de Moesia inferioard si era puss sub ordinele directe ale guvernatorului acelei provincii (Gr. G. Tocilescu Monumentele epigraf. si sculpturale ale Museului National de antiquitgli din Bucuresti p. 26).

§ 1. CrestinismuI a fost predicat Inca din secolul I prin IocuriIe de unde au fost adusi coIonistii In Dacia. Nu intrg in cadrul nostru de a argth ce a Mout Traian pentru Dacia, ci numai sg aratlim c5, colonizand Dacia, o bung parte dintre colonisti au fost adusi tocmai din locurile pe unde crestinismul fusese predicat incil din secolul I al erei noastre. Este intrebarea, dad, acesti colonisti erau on nu crestini ? nu putem raspunde direct, cdci nici o inscriptiune cu caracter crestin, din numgrul eel mare de inscriptiuni pligane aflate in Dacia, nu ne autorisg la aceasta. Dar iardsi nici lipsa for nu ne indreptateste a conchide

la neexistenta elementului crestin in Dacia. Majoritatea colonistilor sunt adusi din Asia Minora, unde avem dovezi cal acolo crestinismul era in floare. Din Palestina leag5'nul crestinismului do ctrin a cresting este propagatd, de cdtre Apostoli si discipulii lor, in toate piirtile, mai cu seamd, dupa uciderea Archidiaconului Ste fan. Asa, Apostolul Filip, predicg crestinismul in Samaria

www.dacoromanica.ro

51

(Faptele Apostolilor VIII 5-15 ; 22-39). Ap. Pavel si Barnaba in Damasc (Faptele IX 19-27, 31) si in Antio-

chia (ibid XII 25, XV 30) un an de zile. Ap. Petru a mers in Lidia (Fapt. XII. 1-14; IX 32-35), Iope (ibid. IX 36-43 ; XI 13 19) nu mai putin si Fenicia (Fapte XI 19-29). In Tir (Fapt XII 20-21), si in Sidon (Fapt. XII 1-20) se numarau multe biserici Inca de timpuriu. Da asemenea in Cyrul Siriei, numarul crestinilor era atat de mare incat Irod Agripa, in anul 44 d. Chr., a ridicat o persecutiune in contra for si in care Iacob fratele Domnului

este ucis. Tot in acest an, dupa marturia lui Eusebiu (lib III c. 1) se respandese in predica evangeliei printre neamuri. Ap. Pavel, intreprinde prima sa calatorie misionara ; a predicat crestinismul in Iconium. (Fapte XIV 6

7)

si prin imprejurimi. Ina doua sa calatorie, a visitat bisericile : Antiohiei, Siriei, Ciliciei (Fapte XV 23) Iconiei, Listrei si a color din Derbe (Fapt. XVI 1 2) si s'a dus in Frigia si Galatia (Fapt. XVI 6). Tot Galatenilor le scrie si o epistola in care-i cearta pentru nebuniile lor. Apoi visiteaza bisericile Efesului (Fapt. XIX 1-18) Miletului, si undo dobandeste mari succese : Ap. Filip si loan in Samaria, Petru in Galatia (Fapt. XV 7, Bitinia, Capadocia si in Pont. Apostolul Than, a consolidat biserica Efesului, a intemeeat biserica din Smirna, Pergam, Laodiceia si al-

tele (Apocalips. I 1-12). Ap. Andreiu a predicat in Capadocia, Pont, Bitinia, Tracia, Scythia si dupa, Niceta Paflagonianul, Nicefor Calist si alte traditiuni bizantina si dupa legendele romanesti, si in Dacia. Ap. Pavel a predicat in Tracia si Macedonia si pana la Illyric (Rom. XV 19 (cfr. Eusebiu Popovici), iar dupd traditiunile romanesti si dupa Tatiscev (cart. III, cap. III p. 20) si in Dacia. In urma acestor dovezi, nu mai ramane nici o indoiala, ca printre colonistii adusi din Orient trebue sa fi existat si multi crestini. Crestinismul s'a raspandit in Dacia, prin partea apusana

www.dacoromanica.ro

55

a ei, si anume de cdtre Andronie, discipulul Ap. Paul si a carui predied trebue sit o punem pe timpul lui Traian, adied la inceputul secol. II, de child Dacia a fost unity cu Illyricul, on intrata in cuprinsul ei, care dela inceput s'a avut capitala in Sirimiu Traian aduand colonisti Romani in Dacia din Italia in anul 107, s'a inmultit nurnqrul crestinilor ; pentru apararea hotarelor Daciei contra Barbarilor, a poruncit ca toate legiunile ce mkturisiau numele lui Christos, sa fie trimise in Dacia. Mei este stiut tit pe la inceputul secol. II erau in Dacia legiuni intregi crestine. Traian, se crede ca a facut aceasta din doud cause politice : a) ca sit asigure hotarele imperiului Roman contra Barbarilor, cu legiuni erestine, care erau cele mai viteze si, pentru a curati imperiul de crestini, sari amenintau cu nimicirea totatrt a divinitrttilor romane, si cu modul acesta, oamenii de stat ai Romei pagetne, sperm ca sa fie departe de centrul imperiului si vecinic in contact cu hordele barbare. Pe timpul lui Adrian, s'au trimis in Dacia pang la 14.000 ostasi erestini (Iohannis Corvini, Istoria persec. lib. XXII cfr. Adam Schmidt Ecclesia triumphal lib. I; Acad. Rom.

M-ss 2 G. E. p. 180. Aceste fapte se vor dovedi inert si mai mult, eand vom trata despre rdsboiul lui Marcu Aurel cu Quazu si Marcomanii in 174 p. Chr. Euseb. lib. V ad. an. 174). Acum sa vorbim despre zeitatile romane si strdine in Dacia, cum si de diferitele forme de inchinaciune ce li se dedeau. 1) Anemius Sirmiensis ipse episcopus in synod° quae Syagrio et Euherio U. V. cc. toss. 9 Septembr. sive anno 381 Aquileia habita est, diserta digit, caput Illyrici novis civitas est Sirmiensis ergo, ego episcopo illius civitatis sum (spud Ghen Enaceanu M-ss 2 Ac. R. p. 119). Sirmiul a fost unul din orasele cele mai insemnate ale imperiului si colonistii Romani erau aici foarte numerosi si a ajuns in fine sty. fie

capitala intregei Prefecturi a Illyricului (Ibid. nota 56 de sus

pag. 179v).

www.dacoromanica.ro

56

k 2) ZeitatiIe romane §1 Streine In Dacia. Coloni$tii romani, adu$i de Traian in Dada, pe lang'a" cei din Roma si Italia, au fost adu$i din diferite parti ale imperiului Roman, dintre care o bung parte din Asia minora (Xenopol I 166-170 ; cf. Const. Erbiceenu 1st. Mitrop. Mold. pag. IXX) uncle cre$tinismul era in Hoare, fiind predicat de catre insu$i Apostolii lui Christos $i dis-

cipulii lor directi (Fapte VIII 5--15XIX 1-30). Cu venirea lor aici, coloni$tii $'au adus $i zeitatile, cu cultul lor, pe care le adorau in patria lor, lucru de alt-fel foarte firesc. Politica de stat Roman6 a acordat in totdeauna cea mai larg4' tolerantU religioag,, tuturor cultelor straine, intru cat ele nu erau considerate ca vatamatoare sigurantei statului Roman, $i ca element disolvant, al moravurilor religioase ale poporului roman. Aceasta a fost refusat, crestinismului, fiind considerata ca un pericol national, care, prin doctrina sa, submina, temeliile fundamentate ale statului, ca contrarA politeismului roman $i pe care se bazau : cultul lui August, cultul Romei, cu tot sistemul lor teologic ; cu alte cuvinte religiunea romaiA, principala forty de cohesiune dintre imparat $i ultimul cetatean $i soldat Roman, erau in pericol. De altfel cultul Roman in Dacia, se deosibea in multe privinti de cel oficial ; religiunea oficiala, aclaptatA la necesit6tile statului Roman, nu se amesteca in viala privatA a familiei ; putea cetMeanul sil adore on Cate zeitati ii pldcea pe lang6 cele oficiale, aceasta-i era perfect indeferent ; se interesa insa de raportul consecintelor, ale actelor Savar§ite (Bouche Lederque Manuel des Institut. Romaines

p. 466-467). Fiecare provincie '$i avea sacerdatele ei, altarele ei, cu douil culte : unul pentru Roma $i imparat cult munici-

www.dacoromanica.ro

57

pal si un altul provincial. Persoana insarcinata cu ceI dintai se numia flamenul 1) atasat specialminte la cultul lui Jupiter, al lui Marti $i al lui Romulus (sau Quirinus) (Grignire Diet. Encycloped 751). Flamen-ul era ajutat de Augustales instituiti de August in anul 7 in. de Chr. Ei erau insarcinati intre altele cu cultul Zeilor Penati Val geniului

domestic al familiei lui August. Era o specie de magistrature municipals, care pe Tanga Cultul adus imparatului, se mai asociau si la operila de binefacere, de patronagiu si la sarbatorile publice. (Gregoire ibid 145). Seful celui de al doilea cult pentru Dacia, se numea Sacerdos provincial (Tocilescu op. cit. p. 64). 1) F/amen-ul (Preotul) lui Jupiter, liber de toate indatoririle vietei cetateneati, era consacrat zcului, pe care-1 servia el insuai, cu tot ce avea ai cu tot ce-1 inconjura. El trAia in o casatorie, care nu se putea desface nici odata ; iar cand se intampla sa-i moara femeea sa, care era supusa aceloraqi indatoriri ca ai dansul, el trebuia sa'ai depue denanitatea do preot. Nu-i era iertat sa vaza cu ocliii vre-o oatire, nici sa, se urce vreo data Ware ; noaptea nu-i era iertat nici odata sa iasa din casa; de cate on se arata in cetate, trebuia sa fie imbraeat in vestmintele sale de preot, ai data se intampla sa cads, din cap palaria ascutita, care facea parte din acea imbracaminte, nu mai putea ramanea nici un minut in functie. Cand trecea pe strada, un lictor ai mai multi servitori mergeau Inaintea lui, ai uncle vedea pe cineva munfind, '1 spunea sa inceteze cu lucrul, pana va trece flamenul, pentru care fiecare zi trebuia sa fie o sarbatoare ai nu trebuia sa vaza prin urmare nici pe altii lucrand. De asemenea nu-i era iertat Preotului lui Jupiter, sa aline", nici un mormant, nici un om mort, ai nimic ce era consacrat zeilor infernului. Tot astfel, din tot felul de motive subtile si absurde, nu putea sa atinga o capra, un cal, un caine, aluat nedospit sau came crude. Nu putea nici sa, poarte, nici sa vaza, lanturi, nici sa'ai faca vre-un nod. in haina, on sa atinga plante agalititoare edera, vita de vie etc. Un om inlantuit care intra in casa lui, era din acel moment liber ; ai numai un om liber putea stel tuna.. Acelaai pedantism exagerat dom-

neate in cultul intreg, ai mai cu seams in felul de a educe jertfa. Adese on se repeat o jertfa de ate treizeci de ori, dacti se Intampla ca cea mai mica particularitate sa nu se facti dupti adevAratul uz.

www.dacoromanica.ro

55

§ 3) Religiunea oficiala Romans Ca sa vorbim in general de religiunea oficiald a imperiului Roman, trebue sa ardtdm in tri-isAturi generale religiunea stramosilor nostri, astfel cum reese ea din inscripiunile lapidare si din mdrturiile diferitilor autori.

Pentru Roman orice notiune si orice fenomen se preface intr'un zeu nou, in inchipuirea superstitioasd a poporului : vanturi si furtuni, nun si isvoare, munti si arbori, boale si virtuti; biruinta, onoarea, speranta, libertatea, isbanda, proviziunile de grane, frigurile

etc. Nu se putek

prevedea 'Inca unde se vor opri aceste divinizari, citici pe fiecare zi se creeau zeitati noui, pe care multimea era gate sa le primeasca si cinsteascd in tot momentul. OH cat a imprumutat insa cultul si credinta romans de la Greci, totusi religiositatea romana, era cu totul de alter Acest pendatism roligios, care se perdea, cu total in formalifati lipsite de intelos, era ins& indoit do primejdios. Superstitia, care reese din acest pendantism si care se satisfacea atilt de greu, primea, cu usurinta orice cult strain, care-i invunea cu farmecul departarei si al necunoscutului, iar pe de altii parte trecerea usor in cealaltit extremitate, la o necredintil absoluta,, indatii ce o atingea razele luminii; si aceasta, necredinta se liber& apoi repede si cu o singura lovitur& de lanturile ridicole pe caro orbirea verhe si-le pusese ea insasi.

Amandoua aceste urraari s'au aratat chiar in docursul acestei perioado. La anul 204 in. de Christos se introduse in Roma, cultul prigian al Cibelei. Muzica strains, fluerile si trambitelo precum si strania pomp oriental& a imbr4cAmintelor acestor preoti frigieni castrati

ti fricea sh castige multi bani, cand mergeau din cash in cash cerand mils pentru mama for cea mare". Cu timpul ins& aceasta.

aplicare spre sorvicii streine, serioase si escesive, se manifest& cm atitta putere, incat Senatul a trebuit sa decreteze prohibitiunea lor. Literatura greacg, raspandita printre Romanii de elita, a avut darul de a golf sufletele omenesti Cara sit le pun& altceva mai bun, si de aici incepe filozofia. (0. Joger pp. 209-212 ; B. Leclercq op. cit. p464-67. Tocilescu mon. epigr. p. 64 Gregoire Diet. 751 ibid. 145).

www.dacoromanica.ro

59

naturd decht cea greceascd. Usurinta cu care sculptorii, poetii si filosofii greci aduceau artele si poezia in legiltura-

cu credinta, lipsea cu totul la Romani. La ansii serviciul Dumnezeese, sever si aspru, foarte incurcat in formule sale, isi pdstreazd caracterul situ naiv mai multi. vreme si tine in frau viata morals a poporului cu mai multi putere decat la eel grecesc. Insusi Grecii an admirat seriozitatea si pietatea cu care indeplineau comandantii romani ceremoniile

jertfei inainte de a se incepe luptele. Col mai luminati oameni ai for isi dau silinta sit impue, prin caracterul deosebit de serbiltorese al cultului si obiceiurilor religoase, earl se manifestau in toate ocaziunile mai insemnate in afacerile statului: la inmormantari, cisatorii, contracte si petoate terenurile vietei publice si casnice. Aceasta religie, sprijinita de corporatiuni preotesti puternice, pastrate cu strictetd de catre Stat, strangea spir:tele in lantari puternice si greu de sfdramat ; ea a mentinut o binefacatoaredisciplina, atat timp cat obicciurile pioase au tinut oar& cum destept, in popor, simtul religios. Dar ca sit putem cunoaste mai bine puterea si totdeodata. partite slabe ale acestui fel de cult, trebue sit examinam. intr'un exemplu acea tesatura de formule pedante, de porunci si de opreli, intre marginele cdreia trebuiau sit se invarteascd servitorii acestei religii. Dupd o inscriptiune din Alba-Iulia, Sacerdatele provincial al Daciei se instituia de cdtre guvernator ; nimenea. nu putea refuza sarcina sacerdatald, decat acela doar (dela Sept. Sever) care avea cinci copii. Sacerdotii aveau ca. indatorire sit aduca sacrificiile obicinuite, sit prezideze dieta provincials si jocurile publice (Tocilescu op. cit. p. 66), cu alte cuvinte, pe langa atributiunile sacerdatale, mai aveau si altele municipale. Haina oficiald' a sacerdotelui provinciei, cu care se imbrdca la sdvarsirea sacrificiilor, cum SL la presidarea jocurilor publice, era toga praetexta, ce avea.

ca semn distinctiv o bandit latd de purpura pe la extre-

www.dacoromanica.ro

GO

spre deosebire de flamenul municipal, care purta toga de purpurti. In Dacia el purta si o coroand de aur, ca si cei din Africa (Tocilescu ibidem), iar marele sacerdote al Dacilor se numea si ncoronatztl celor trei Dacii" (Xenopollst. p. curs .secured. p. 38).

Dupd inscriptiunile aflate pared astdzi, la Muzeul de An-

tiquitAti din Bucuresti, se cunosc locurile unde s'au ridicat odinioard mai multe temple Si altare ale diferitelor zeitati Romane si pdgane. Zeul principal al Dacilor : Dionissos-Sabazios, care, de -pc timpul impdratului Commodus iii reluase locul de cd-petenie in Panteonul Daciei, era adorat sub numele de Li.ber Pater ; se adora in chip oficial in lagdrele legionare de la Apulum (Alba Iulia) si Pataissa (Turda). De asemenea era adorat si in lagdrul de la Novae (Sistov) de cdtre soldatii legiunii I-a Italica (Tocilescu Mon. Epigraf p. 26). Am spus ca in fiecare provincie erau cloud culte : pentru Roma si imparat, un cult municipal 5i altul provincial. Un asemenea templu a existat la Troesmis, (azi Iglita), uncle .era scaunul oficial al sacerdotelui provincial al,Moesiei infe-

rioare si avea un templul al Romei si al lui August (Tocil. op. cit. 171). Julius Herculianus aedil, inaltd la Troesmis un altar c onsacrat Zeitei Honos sau Honor. pentru socrul sau C. Val. Longinianus (Tocil. ibid. p. 60) fost preot al cultului lui August (ibid. p. 64). De obiceiu, Honos, personificatiunea onoarei, este insotit de Virtus, personificatiunea curagiului rasboinic, onoare

find recompensa virtutii. Pentru aceste motive, din cea mai adancd vechime, ambele zeitati si virtuti militdresti s'au bucurat de un cult deosebit in armata romans indltandu-li-se temple. Cunoastem 'Ana azi numele a doi sacerdoti de la Troesmis, M. Ulp. Marcianus si NI. Ulp. An-

www.dacoromanica.ro

61

tipater pontifexi (Tocilescu Mon. Epigraf. pp. 60 si 64). La.

cativa chilometri mai departe de Troesmis, la Arrubium (Mdcin) se afla un templu vestit deja din vechime prin cultul special al lui Jupiter Arrubianus (ibid. p. 68), apoi la, Tropaeum Traiani (Adamelissi) se afla iarasi un lager cu un cult insemnat (Tocilescu id. ibid.).

§ 4) Cultele straine in Dacia. Am ardtat in trdsuri generale cultul roman, propriu zis,. in Dacia ; rdmane sa aratam ca colonistii adusi de Traiart in Dacia, intr'o bung parte din Orient, de pe unde crestinismul se predicase de cdtre Apostolii Mantuitorului si discipolii for directi la venirea for aici, au adus cu dansii si zeitdtile pe cari le adorau in vechia for patrie. Dintre toate cultele streine, eel mitriac este unul din cele mai riispandite ; cultul zeului persan Mithras si al zeitei Egiptene Isis, in Dacia, poartd epitete grecesti, ceea ce dovedeste ca inchindtorii for sunt greci. Astfel Isis poartd adausul de Mirionima, avand un colegiu de inchindtori; iarMititra sau soarele, acel de GEVED*0; ; se mai intalneste pe o piatrd inchinatd lui Sol Hierobulos ; alte on sub numi-

rea de Azisus, zeu popular din Emesa, cetate din Siria. Apamene. Numdrul inscriptiunilor Mitriace in Dacia, sa urea pand la 100 (Tocilescu ibid. nota 6 de sub pag. 86 c. f. Xenopol I 168-169). In Siria, de unde sunt acesti colonisti ai Daciei, crestinismul a fost predicat foarte de timpuriu. Ap. Filip predied crestinismul in Samaria (Fapte VIII 5-15 ; 22-39). Ap. Pavel si Barnaba in Damasc, capitala Siriei (Fapt, IX 19-27, 31) si in Antiochia Siriei, un an de zile (ibid.. XII 25 ; XV 30). Ap. Pavel, in a doua calatorie misionar5, a vizitat bisericele Antiochiei, Siriei si Ciliciei (Fapte XV 23).

www.dacoromanica.ro

G2

Colonisiii venit,i din Asia minord in Dacia, sunt de ase-

menea destul de numerosi, dupa cum se poate constata .aceasta din mai multe imprejurdri : intaiu, din numele for de origind gieacd ajunse 'And la not in inscripliuni de ex. Isidora Domo Asiae, o alma femee de 18 ani, moarta si ingropata in Apulum de sotul ei, Primus Aurelius ; Melia

Pergamia (din Pergam) care, cu Iullia Bassa, trichina o piatra zeitelor : Venerei $i Dianei. Ca preoti ai multor zei grecesti intalnim iarasi pe Caius Spedias Hermias, preotul lui Esculap din Pergam (Xenopol I 168-169). Pe o inscriptiune din anul 193 gdsim pe un simplu militar din legiunea XIII gemina ca ridied un templu cu banii sai la Apulum (Xenopol I 201). Tar Onesas si Teodotus, cledica cite o piatra zeului Glicon, originar din Pailagoni a (ibid.).

In Pergam crestinismul a fost predicat de catre Aposto-

lul si Evangelistul Joan : Eu sunt Alfa si Omega, eel ,dintaiu $i eel din urind ; ce vezi scrie in carte si o trimite celor 7 biserici din Asia : La Efes $i la Smirna, si la Pergam ,$i la Theatira si la Filadelfia si la Laodicia (Apocalips. I 11-12) si ingerului preotului bisericei din Pergam

scrii, etc. (ibid. II 12-18). Afard de colegiul Isidei Miriomme, pomenit mai sus, mai amintim colegiul G alatilor, care intretinea templul lui Jupiter Tavianul, originar din Galatia (Asia Mica) si colegiul Asianilor, din care inscriptiunea ce-1 aminteste reproduce numele a 42 membri, 26 barbati $i 16 femei. Apoi acesta Jupiter Optimus Maximus Tavianus, pe malul oriental al fluviului Halls (Xenopol I 168-169). Crestinismul este predicat in Galatia de Ap. Pavel, in a doua sa cdlatorie viziteaza bisericile Galatiei $i ale Fri-

giei (Fapte XVI 6). De asemenea si Ap. Petru predica -crestinismul in Galatia (Fapt XV 6). Ap. Pavel din Roma, .epistola sa catre Galateni : Si toti fratii cari sunt cu mine, Zisericilor Galatiei" (I 2-3). www.dacoromanica.ro

63

Apoi mai intakim in Dacia un alt zeu, pe Jupiter Opti inus Maximus PrusPnus, originar din Prusa, cetate in Bitinia, care-i deosebit de Jupiter Erisenus, de loc din Eriza, oral din Caria (Asia Mica), adorat si el in Dacia (Xenopol I ibid.).

In Bitinia crestinismul a fost predicat de insusi Ap. Petru, care scrie in prima sa epistold I 1-2 Nemernicilor imprdstiati prin Pont, Galatia, Cappadocia, Asia si Bitinia".

Apoi tot in Bitinia predica si Ap. Andreiu, in a doua cahtorie misionard, pentru care primeste ordin expres de la Domnul, pe and se afla, in Efes impreund cu Ioan : Mergi in Bitinia, cd, pe tine to asteaptd incd Scythia" (Bis. ort. Rom., XVI. p. 683). Numarul crestinilor in scurt timp a fost atat de mare

in Asia Micd, in at, and Traian decreteaza persecutia asupra crestinilor ; Plinius eel tandr proconsulul Bitiniei ii

consula ce conduitd trebue s i aibd fatd de numarul eel mare al crestinilor ; el insd aratd ca nu le gdseste crestiJailor alts vind, deck a au imbrdtisat aceastd periculoasd si uricioasd superstitiune (adica doctrina crestinismului) si ,dupd ce-1 roagd pe imparat sa -i arate calea cea mai ne-

rneritd, adaugd : Visa est enim mihi res digna consultatone, maxime propter periclitantium numerum. Multi Milli, omnis aetatis, onznis ordinis, utriusque sexes ctiana, vocantur in periculum, et vocabuntur. Neque enim civitates tantum, sed vicos etiam atque agros superstationis istius contagio pervagata est: quae videtur sisti et corrigi posse..., C. Plinii Caecilii

secuncli consulis Panegyricus Nervae Trajano Augusto ep. 97, edit. Betalaud 1845 Hachete, Paris p. 175-177). Alti colonisti adusi in Dacia din Doliche, oral din prov. Commagena in Siria Nordica, langd Eufrat, aveau ca zeu suprem pe Jupiter optimus Dolichozus deus Commagenorum.

Apoi un alt zeu, pe Jupiter optimus maximus Heliopolitanus, adorat in Heliopolis, in provincia Coelesiria (Siria

www.dacoromanica.ro

64

nordicrt), nu departe de isvoarele Orontelui. In tot timpul stapanirei romane, au stationat mai multe cohorte de trupe ajutatoare din Commagena, precum si din alte localitdti ale Siriei. Astfel : din Ituria, lane,' Palestina, se mai poate vedea alt inscriptiune votivO, pusa de doi negutatori din Siria lui Jupiter Dolichenus (Xenop. I, 165-167). crestinismul n'a fost predicat mai cu Nicaeri poate succes, ca in Siria ; din Palestina drumul natural era atm, centrele mad comerciale si politice ale Siriei : Damascul. Antiochia, Tirul, Sidonul si alte orase comerciale insemnate..

Faptele Apostolilor sunt pline de istorisiri, in care searata succesele °Minute de Apostoli si discipolii for directi

in timp de 12 ani, adied de la anul 33 si pand la anuL 45 d. Chr.

44

Apostolul Pavel, dupd chemarea SEI, la apostolat, spune

M'am dus in Arabia, si iardsi m'am intors in Damas& (Siria). Duprt aceea am venit in piirtile Siriei si ale Ara biei (Galat. I 17-18, 21 23, Fapt. II 6-12; VIII 5-15 ; 23-39 ; IX 19 27, 31; XII 25 XV 30). Ap. Petru a mers apoi in Lidia (Fapte XII 1-14), la Fenicia (Fapte XI 19-29), in Tir (ibid, XII 20-21), in Sidon. In Cirul Siriei, numarul crestinilor era atat d& mare, in cat Irod Agripa, in anul 44, ridica" o persecutiun& contra lor. In fine toatit Asia minors e strdbdtuta de predica Apos tolilor. Ap. Pavel predica crestinismul de in Ierusalim Eland in Illyria de jur-imprejur (Romani XV 19), deci intr'o bund parte din peninsula Balcanicd Ap. Andreiu predica cresti nismul in Bitinia, Tracia, Scythia, Dacia si Sarmatia (vezi mai sus). In anul 222 se acordd dreptul de cetrttenie romans In

turor natiunilor din imperiul Roman; atunci s'au impd mantenit si cultele orientale in stat ca si in armatd, astfel

el in ziva cand credinta Romei si a statului Roman nu era de cat un cadavru in descompunere, Jupiter Optirnus www.dacoromanica.ro

05

Maximus, pdrasise de mult tronul rasturnat fiind de un serapis, de un Elagabalus, de un Dolichenus i Heliopolitanus (Tocilescu, Mon. Epigraf, p. 48). Intre numeroasele inscriptiuni aflate in Dacia (peste 1200)

toate cu caracter pdganese, se mai ga'seste pe ici-colea si cateva cari se par a avea caracterul cretin.

§ 5) Lipsa inscriptiunilor cu caracter cre§fin nu frebue sa ne faca a conchide, c'ä n'a Osisfat crestinismui In Dacia. Inscriptiunile cu caracter paganesc in Dacia, am vdzut ca sunt foaite numeroase. Dacd crestinismul ar fi existat in secolul IIII in Dacia, s'ar fi gasit si inscriptiuni cu caracter crestin, aldturea cu cele padane, conchid partizanii anticrestinismului in aceste timpuri la Romani. Aceasta teorie este falsa, cu desdvarsire. Dar sd admitem pentru un moment, ca crestinii din Dacia, dacd ar fi existat, ar fi pus, la mormintele repausatilor lor, monuments funerare, cu. inscriptiuni Prestine dupd mocla celor pdgane, si numai din causa, ca nu

existau crestini printre colonisti, nu se gdsesc urme de cretinism in Dacia, incepand cu veacurile amintite. Chiar daca, lucrurile ar fi stat astfel, cum le cred contrarii nostri, totusi ei nu pot sd dovedeascd nimic, de oarece lipsa de inscriptiuni cu caracter cretin, nu se datoreVe neexistentei creqtinismului in Dacia, ci ea rezida in insci0 doctrina crestina, care oprea pe creqtini de a se asemana peiganilor.

i apoi intrebdm : dacd nu exista inscriptiuni crestine in Dacia, existau ele oare in alte provincii ale Imperiului

Roman pe unde crestinismul a fost predicat incd din veacul intaiu al erei noastre ? desfidem pe oricine sa ne probeze contrariul. Noi avem documente pozitive e i Inca, din veacul intaiu G. M. Ionescu.Ist. Biser. Roman. din Dacia Tramiel; Vol I-iu.

www.dacoromanica.ro

5

66

.crestinismul a fost predicat in dreapta Dunarei, de catre Apostoli si discipolii lor, incepand cu Scythia, Moesia inferioard si superioara pand la Illiric ; ca pe toata laturea din dreapta Dunarei, incepand de la Tomi si pana la Singidunum (Belgradul sarbesc), a existat o serie neintreruptd de episcopate crestine, a caror vechime se urea pana la veacul intaiu al erei crestine si cu toate acestea, nu s'a singurci inscriptiune dupd ate stim not de provenientd crestina, redactatd dupd modelul celor pdgane. goisit o

Romanii scriau inscriptiunile de pe monurnentele funerare in limba latina, punand d'asupra for formula sacramentalb," : D. M. (Dis. ManibusZeilor tutelari); iar dedesutul

dedicatiunea, care se raporta la numele celui mort, varsta, filiatiunea, gentiliciul, diferitele relatiuni cu familia si statul Roman, serviciile aduse patriei si funutiurdle ce le-au ocupat fiind in AMA. Alt soiu de monumente se ridich de catre legiuni, cohorte si chiar de catre particulari, in onoarea imperatorilor, care-i conducea la victorie ; imparatul isi avea cultul sau, flamenul ajutat de Augustalii sai, c'un personal deservent expres pentru- cultul Romei si al Imparatului (vezi Tocilescu Mon. epigr. si Sculpt. pag. 26, 64, 66, 257 etc.).

Acelasi lucru ne spune si Plinius eel tanar, ca constrangea pe crestin a aduce sacrificii Zeilor si statuei Impa-

ratului : Deos appelarent, et imagini tum, quam propter hoc jusseram cum simulacris Numinum afferi, thure ac vino supplicarent" (epist. 97). Crestinul veacurilor primare, avea instructiuni precise in aceasta privinta ; el considers zeitdtile politeismului pagan,

ca simple absurditati, iar pe imparat ca pe un om care pacatueste ca toti oamenii, dacd nu si mai mult deck dansii si mai pe sus de toate muritor. Ii dadea cinstea cuvenita ca unui imparat, si cinstea sau adoratiunea cuvenitd lui D-zeu, niciodata nu era confundata cu cea a impara-

www.dacoromanica.ro

(37

tului. Crestinul deci stia sa dea ce este al Cesarului, Ce-

sarului, si ce este al lui D-zeu lui D-zeu". Cum putea deci un crestin, fie el cetdtean roman, on ostas intr'una din legiunile Daciei, ca si din restul Imperiului sii dedice un monument votiv, on sa pue o piatrd funerard, cand el avea oroare de zeii pdganismului si cand nu recunostea nici divinitatea Impdratului, nici pe aceea a geniului Romei ? iatd cauza persecutiunilor. Crestinii veacurilor primare fugeau de contactul comunitiitilor pggane ; scrupulul for religios era alai de mare incat

ei se fereau de a sta, la, masd cu chiar fratii si rudele for ramase in pdganism. (Rom. XIV 14 -17; I Cor. X 23-30). In alta, parte Ap. Pavel spune crestinilor : Jubitii mei fugiti de idolatrie" (I cor. X 14, Exod. XXXII ; Ps. 96, v. 7; Isaia XXXXIV 17) ; le era oprit a'$i pomeni numele altor zei (Exod. XXIII 13 ; Es. Nay. XXIII 7), on a infatisa pe

D-zeu iii un chip vazut oare carele (Ex. XX. 23; Fapte XVII 29) ; a face inchipuire cu ceva si a se se inching la zei (Ex. XX 4 ; Lev. XXVI) ; a se inching imaginei imparatului on geniului tutelar al Romei ; dupa Ap. Pavel a schimbh Mdrirea lui D-zeu, in chipul fapturei (Romani I. 23 ; Fapte XVII 29). Tot aceste fapte mai inseamnd : Schimbarea adevarului Dumnezeesc in neadevdr, (Is. XXXXIV 20. ler. X 14 ; Rom. I 25). Este calcarea credinciosiei cdtre D-zeu (ler.

III 9 ; Iez. XXIII 2-21, 37). Inchinarea la idoli, nu se impaca cu slujirea de D-zeu (I cor. X, 21 II cor. VI 15-16). D-zeu, este D-zeu ravnitor, care nu dd slava sa idolilor (Ex. XXXIV 14 ; Is XXXXII 8). Idolatri pdrdsesc pe D-zeu (Rom. I 25) si pangdresc sfanta $i numele lui D-zeu (Lev. XX 3 ; Iez. V 11; XX 39) ; si se inchina incrului mainelor for (Is. II 8 ; Os. XIV 3) ; cei ce se impo-

trivesc sunt lasali de D-zeu in rnainele diavolului si a ingerilor lui (Rom. I 21-23 Os. IV 17). Obiectele de idolatrie trebuesc nimicite (Ex. XXXIV, 13. Deut. VII 5).

www.dacoromanica.ro

68

Credinciosii nu trebue sa aiba piirtasie cu idolatril. (Ex. XXIII 32-33 ; I cor. V 11), nici sa intre in legaturi de inrudire cu familiile for (Exod. IX 12). Apostolii n'au primit sa se inchine idolilor (Fapte X 2t 26 ; XIV 11-15) ci au oprit a li se acluce InchinAciuni (Apost. IX 10). Amarcelui ce este idolatru (Avac. II 19). Anatema sa fie eel ce se inchinA, la idoli" (Deut. XXVII 15). In urma acestor intrebtim, dacii, era posibil, ca crestinii, on ostasii crestini romani, sii dedice inscriptiuni votive, ori monumente funerare dupit obiceiul piiganilor ? Practica bisericeasca ii oprca de asemenea sa se asemene paganilor sand le spunea, : stapanirea voastfa a celor de

un neam. (adica a crestinilor earl se priveau intro dansii ca frati), sa vci fie vouci protivnicci obiceiului pciganesc, ea socoteala cea intru sine volnicii, nu este sortul meu, ci este

tiranie (stihir. a 3, cant. VIII din Lunea Patimilor) ; iar la. stihoavna din aceeasi zi, afiam Doamne invatand pe ucenicii tai, sa se gandeasca la cele mai desavarsit le-ai zis sa nu se asemene pclganilor".

Aceste motive ii faceau pe crestini sit se fereascit de a. dedica altare votive si monumente funerare, concepute dupa moda celor paganesti. Vriismasii vechimei crestinismului in Dacia i$1 an si ei cuvintele for ; Ei zic : daces in Dacia se eunose, cum am. spus, peste 1200 inscriptiuni paganesti, apoi ca sit se poattl documenta si existents crestinismului, trebue sit existe $1 inscriptiuni erestine. Aceste inscriptiuni cunoscute panit azi sunt : dupa cum m'a incredintat ilustrul noRtru Archeolog D-1 Profesor Tocilescu, doua, D-1 Profesor Dv. Densusanu rocs alte cloud, si alte 3 vechi pe cari be eunose toti.

Aceste inscriptiuni sunt extrem de concise, ass, meat nu se poate deduce mare lucru ; insa ele sunt ridicate de crestini, can n'aveau rocs constiinta, crestiniitittei lor, _de exempla :

www.dacoromanica.ro

0 I. Dis illaulims sacrum signo Christi ') IL

KOpt6c 6 7:CEVTM

cpopwv, Kal of dyreXot. @sou 2)

Prima inscriptiune este gasita la Larisa si nu in tarn la not ; dintransa nu se poate sti ce a vrut autorul ei sa zica, ci peniru noi, ramane de zis, ca aceasta inscriptiune trebue sa fie din timpul transitiunii dintre crestinism si paganism. Despre a doua inscriptiune in greceste, D-1 Profesor Tocilescu nu ne spune nimic despre provenienta ei ; sa presupune insa ea ea vine de la niste crestini, fosti adoratori ai cultului Mitriac on Egipteanu, atat de mult raspandit in Dacia.

III. Despre o a treia inscriptkine ne vorbeste Arch. Filaret Scriban 3) in a sa lucrare, Istoria bisericeasca p. 6. IV-a Inscriptiune cunoscuta sub denumirea de : XPYSTE XAIPE. S'a vorbit mult despre aceastd inscriptiune ; fostul Episcop

de Raninic, Ghen. Enaceanu (di -ss 2 cit. p. 50v.). Par. Eus. Popovici, distinsul profesor bucovinean (1st. bis. curs litograf. p. 70) si Dr. D. Boroianu (Ist. bis. Univers. p. cursul secundar p. 118) atribuese inscriptiunei de pe acest

altar, un caracter curat crestin si ca a fost descoperita la Turnu-Severin. D-1 Prof. Tocilescu distinsul nostru istoric archeolog, marturiseste di nu stie undo a fost descope1) Ovid Densusanu Histoire do la Langue Rournaine p. 14-15. 2) Gr. G. Tocilescu Mon. Epigr. si Sculpt. p. 3.8. 3) El spune ca in cabinetul Baronului Hernuketal in satul Aureli, langh, Sibiu T.1 ansilvania, se an o placa de mchl en inscrigtia: Zosimus ex voto posuit adica ,,Zosimus dupli faglcluinta, a intemeiat" ; imprejurul acestei inscriMiuni se an mai multe inchipuiri crestine. Archeologii rapoart5, acest monument istoric, atre secolul IT on al III -lea si se crede CA este o inseriMiune care a fost pusa la temelia iunei biserici, cum aveau Romanii obiceiul sa pun& la templele on nionumentele for (cf. Acad. Rom. M-ss 2 G. E. p. 183 v.).

www.dacoromanica.ro

70

riot, dar di a facut parte din colectiunea Generalului Mavros (Mon. Sculpt. si Epigraf. pag, 404 -405. E intrebarea insd, dart inscriptiunea noastrd, este de origina pagana on cresting ? Mai intai observam, ca inscriptiunea nu este corect scrisd :

.

...

)kf'

4; .

Fig. I.

inscript. Xpyixes. maps.

i insenaneazd : salutare bunule, cum deci, aceasta dovedeste cd, este de

caci Xplati pipe scris cu

e in cazul nostru si provenientii prigand.

Ci corect ar fi lost: X?Eati gulps adieu cu c si insempentru eel ce s'a siivarsit din viata in credinta ta, si numai in acest cas am putea admite ea ea este de origine cresting.

neaza (Christoase bucurate), adieu uc

www.dacoromanica.ro

71

Este in deobste cunoscut eh' Xptati xcape era o formula de rugaciune, intrebuintata de Romani pang, la finele yeacului al doilea (Ghen. Enaeeanu Acad. Rom. M-ss 2 p. 50". Daed, punem in legg.'tura cu o alta practicd tot de aceeasi natura, pe care o aveau crestinii veacurilor primare, vedem ea ea era intrebuintata ca forma de rugaciune, dupa citirea unei pericope din Sf. Scripturd si aceasta practica era in

obiceiu la crestinii de toate neamurile si chiar la eleni. Ea sta, in rugaciunea KUpte Ailcrov

Don nine milue.te. Aceasta

practicrt de o vechime tot asa de mare ca si Xptati )(cape

s'a pastrat pang astgzi, de catre copii, in Moldova, cari umbla inaintea preotului in ziva de ajuChristoase bucurate,

nul Craciunului zicand Chiralesa mihoho (care se traduce prin .,Doamne milueste 'l'u eel ce te-ai nascut in eslea dobitoacelor"), iar seam, umbland cu colindul, cantg, pe la casele oamenilor, ca Christos noul nascut este mititel si infasetel incheind colinda cu : Chiralesa mihoho (Acad. Rom. M-ss

2 p. 51 G. E.). A doua probd cg, inseriptitmea noastra este de origine paga,na si nu de provenienta cresting, este, ca, asemenea inscriptiuni se gasesc adese on in epitnfele grecesti, numele unui mort, urmat de adjectivul Xgcs04 bun, bland, binevoitor, drept intelept= )(aye xcdpers, xcdpstov, imperativul lui xodpo este o formula destul de obicinuitd ca salutare si buna urare : bucurate, sa"-ti fie de bine (Tocilescu op. est.)

ea se intrebuinta si la Romani : Salve §i vale. A treia dovada ca inscriptia este 'Agana, ne o probeazd ornamentatiunea altarului ; ea ne aminteste pe cea a altarelor taurobolice. Taurobol (Toopog (36AAstv), se numea sacrificiul unui

taur, sau mai propriu, purificatiunea prin sangele unui taur jertfit. Asememea sacrificii solemne se ofereau in genere Cybelei (sau mumei Zeilor) si amantului ei Athis. Origina cultului trebue sä fie Asia, de uncle apoi s'a respandit in

www.dacoromanica.ro

72

talia meridionalg, Galia si aproape in tot Inzporiul Ronzan (Tocilescu op. cit. 406) si probabil $i in Dacia 1). Paganii dupa edvarsirea sacrificiului adus Cybe lei, ridicau

un monument numit piatra Taurobolului, impodobit cu baso-reliefuri, ce representau capete de boi impletite cu ghirlande, intocmai duph, cum se vad si pe monumentul nostru.

Din cele expuse pant aici, si privind la felul monumentului, care dup4 cum se vede (fig. 1) cu capetele de bou si cu ghirlandele de fiori ce se intrebuinlau la asemenea ceremonii, inclina'm a credo ch", este de provenientrt phganh: ;

$i numai atunci am putea admite ca ar fi de provenienth cre$tinh, sand un phgan trecut in priph, la cre$tinism $i neavand con$tiinta crestinffhlei lui, ar fi scris si el, ca si fratele stu, intric Christos, cum am vilzut la inscriptiunea din Larisa. Ori daca admitem eh' lapicidul n'a scris corect : ca

in loc de c cum trebuiA $i care intr'adeviir ne dovedea provenienta ei cresting, a pus 7i, ceia ce'i greu de admis. Astfel, intreg momentul iti dti convingerea ca e de provenienth, ph'gand. El este din secolul II p. Chr. si anume de pe la 130. Duph' ce am probat cb", crestinii nu numai din Dacia, ci 1) Purificarca so efectua in modul ui plater : se sap& o gi oapa adanch undo so pogor& persoana ce yolk sa se curateasca de pacat, imbraata intr'o toga de mataso, purtand pe cap panglici sacre, o coroana de aur si alte lucruri sacre. Deasupra gropii se punea o pod.ala do scanduri cu multo gauri. Pe podeala se junghia un taur, coronat cu flori si avand coarnele si fruntea, impodobito cu mici piaci de aur ; sangele scurgandu-se prin gauri, stropea pe omul din groapa ; astfel stropit pe haino si corp, el esi& afara din .groapa si toata lumea se postern& inaintea lui si-I socotek ca mantuit do toate crimelo sale si regenerat pentru vocio. Asemenea purificatiuni se putea face pentr..t mai multe persoane deodata, barba.ti si femei, pentru orase intregi si pentru imparail. Pupa aceea so luau organelo genitale ale taurilor jertfiti si se ingropau aiuroa cu mare pompa. (Tociloscu op. cit. Fontenelle Histoire des Oracle, 2. 4 G. Boissier. La Religion Romaine 1 415,.

www.dacoromanica.ro

73

din intreg imperiul Roman, in primole veacuri ale crestinismului, nu faceau si nici puteau face monumente votive on funerare, fiindu-le strict oprit aceasta ; sa aratam cum erau si obiceiurile crestinilor. Romanii isi ardeau pe mortii lor, pe cand crestinii, ca si Iudeii, ii inmormantau in tacere, cu credinta in invierea mortilor si in viata vecinica. Rastrarea, obiceiurilor vechi crestinesti de catre Romanii din Dacia, a avut pentru dansii urmatoarele consecinte : a) Neamestecul lor cu paganii si in urma cu streinii ii au ferit de contopirea cu alte popoare mai puternice deck dansii pe deoparte, iar pe dealta, ca ei si-au conservat pe langa puritatea rasei, care e cea Latina, si limba cu toate constructiunile si forma limbei latine rustice; asa procedau $i cu mortii lor, ei ii petreceau in tacere pana la mormant, $i le puneau la cap, o simpla cruce ca semn al invierei mortilor, on o gravy, pe o piatra funerary cum e in cazul nostru. (Vezi fig. 97 Tocilescu Fouilles p. 201). Romanul deli nu a fost niciodatrt bigot ca alte natiuni, -totusi a tinut si tine si astazi, cu toate vremurile grele prin care trecem datinele strabune. El s'a ferit de obiceiul letinilor (Romano-Catolici) pentru repausatii lor, astfel

ca nu s'a vazut pana astazi un singur caz, ca Romanul sa pun la mormantul repausatilor lui un crucifix latin, dar nici chiar o cruce ruseasca. Cu atat mai mull s'a ferit el sa puny un monument funerar dupa moda armeneascrt, jidoveasca on mahomedana. Romanului ii place sa moara in credinta strabunilor sal si sa-1 ingroape dupa obiceiul lor. Romanul se fereste si astazi de amestecul cu catolicii, cu armenii si cu evreii. La armeni sit, te culci zice un vechiu dicton romanesc dar sa nu mananci ; la jidan sa mananci, dar sa nu te culci". Acestea pentru un libre penseur n'ar in-

sernna nimic, pentru un credincios crestin insa inseamna

foarte mult si pentru aceste motive nu gasim la dansii monumente funerarii ea la alte natiuni eterodoxe.

www.dacoromanica.ro

74

§

Monede, vase si lampi ca caracter cretin

Vechimea crestinismului la Romani, se probeaz" prim monedele din epoca imperiala crestinii, cum si prin vaselesi lampile cu caractere crestine. In anul 1704 s'a gasit la Caput-Bovis (Satul Gherghina de langa Galati) intre alti idoli si o monedd de argint, in ruinele cetatei, si anume ceva mai sus de Galati, la re-

varsarea Siretului in Dunk° ; pe o parte a monedei era sapatd in relief o cruce, imprejurul cdreia se afla urmatoarea inscriptiune latind : .,Const. Viet. Aug. Imp.", adieu : Con stans, Biruitor August impcirat, iar pe reversul ei, era un cap

de zimbru, cu coarnele lung deschise, si intre coarne se afla iarasi o cruce, ceva mai mica ca cea dintaiu. Principele Dimitrie Cantemir, studiind aceastd moneda zice ca ea a fost batutd in Dacia, pe timpul imp. Constans, in al patrulea an de la moartea Marelui Constantin. Moneda se numia Costanda si poate deaici, zice Principele scriitor, sit se numeased si banii nostri Costande 1). Judecand dupa legile numismatice, Constantin, prin semnul Crucii, a voit sa arate cri, in aceastd parte a imperiului idolatria a fost desfiintata i, in locul ei, s'a intemeiat cinstirea crucii. (Acad. Rom. M-ss cit. p. 185v ). In Transilvania, i anume la Apahida, in apropiere de Cluj (Coloswar, Clausemburg) s'a descoperit un tesaur si care astazi se afla in Museul acelei Universitati. Pe doud din aceste vase de aur, din care unul este aproape nou, se gasese gravate cinci cruci mid bizantine. Aceste vase poartd numele de inventar 10 si 11. Se erode ca ele sunt de moda greaca, lucrate sub influenta Gotilor barbari din Dacia in secolul al treilea dupa Chr. (Al. Odobescu Tresor de Pe1) Bani, asemenea acelora ce au avut odinioara in Dachia, ca de pe numele Iui Constans imptirat, le-au fost zictind Costande, adica banii lui Constans. (Cantemir Hronic I lib. c. VIII p. 346-348).

www.dacoromanica.ro

75

trossa III p. 15 nota 1 fig. 22). Doctrina crestina, a sadit un abis profund intre crestini $i pagani ; cc raport poate fi dupti zisa Apostolului intre lumina si intunerec, sau cc raport poate exista intre Biserica lui D-zeu si a idolilor ;. ce partasie poate fi intro un credincios cu un necredincios ; in fine ce cointelegere poate fi intre Christos si Beliar ? (Bis. ort. Rom. XII/88, 767).

Crestinii, se fereau a-si face a$a numitele chipuri cioplite" dupa moda pagand; singurele semne can caracterisau pe crestinii veacurilor primare erau : crucea, monograma.

lui Christos si pestele ; aceste trei obiecte erau in marecinste la crestinii bisericei antice. Ei 1$i faceau crucea ca. semn al intarirei morale, si o purtau la gat ca amulet, pentru aceste motive cruca se punea pe drapele, in timpul si dupd Constantin eel mare, se grava pe monede (Cantemir-

Chronic I lib. III cap. VIII p. 346-348) ; se punea pa vase (Odobescu Tresor de Petrossa III, p. 15 nota 1), on pe lampi. In catacombele din Roma, ca si in vechea necropola din Constanta, unde pe langa alte obiecte, s'a gasit lampi paganesti, cu cruci si cu inonograma lui Christos pa dansele (Tocilescu Mon. Epigr. p. 378) si ne arata existenta

crestinismului in aceste parti, inainte de proclamarea lui ca religie domnitoare de dare Const. eel mare (313) sa constata, ca existenta crestinismului la Romani cade dia timpul lui Adrian. (Euseb. Popovici op. cit. 69).

Pentru anticitatea crestinismului la Romani vorbesc si mormintele. In sapdturile facute intr'un cimitir roman la. T. Severin, s'a constatat ca multe cadavre erau asezate cu fata la rdsarit, iar un alt cadavru dupd Cesar Boliac (Trompeta Carpatilor ap. Euseb. Popovici op. cit. pag. 69} se parea a fi fost asezat in genunchi in positie de rugdciune si indreptat cu fata spre rasarit dupd obiceiul cre$tinilor. Cei mai multi scriitori sunt de idee ca ingroparea. cadavrelor intinse este din o epocd post Romand, stint find

www.dacoromanica.ro

70

cs Romanii usitau crematiunea (arderea corpurilor raposatilor lor). Ingroparea mortilor cu fata spre rasa'rit, asezarea mainelor pe piept in forma crucii si punerea unor obiecte cu semnul crucii pe ele, sunt dovezi sigure, despre existenta -erestinismului la Romani 'Inca din timpurile strdvechi. Ayezarea aceasta cu fata la eastirit este un obiceiu foarte vechiu.

Asa Sf. Vasilie eel mare intreabd : .,fine ne-a invttat a ne insemna cu semnul crucii, on a a ne intoarce cu fata -spre rgsftit la rugriciune ? Cine din sfinti ne-au ldsat in-scris, sfintirea apei si a euharistiei, oare nu sf. Traditiune, pe care not am primit'o de la pdrintii nostri si pe care ei nu pazigo intr'o necercetata tdcere" ? Sf. Vasilie a murit la finele secolului IV si daca el aftrind cd le-a mostenit

de la piirinti, resultd ea aceasta practicd era de mult in uz la crestini (Euseb. Popovici op. cit. 70). De vreme ce asemenea semne se ga'sese si prin cimitirile romane din Dacia, cimitirile de asemenea documen-tenet' vechimea erestinismului la Romani.

www.dacoromanica.ro

CAP. V.

Vechimea CrWinismului in Dacia dupd colinde. 3nseninatatea refrenului De O Ler Doamne"

§i variantelor lui din colindele Romiine; timpul ivirei for.

Un document nepretuit pentru vechimea crestinismului in Dacia, ca i eel extras din legendele, traditiunile si practicele religioase la Romani, este si refrenul din colindele. romanesti .,0 Ler Doamyte", en variantele lui 1).

Multi s'au ineercat sii, explice anticul ref ren, din colin dele cantate de copii in noaptea spre CnIciun ; f fiecare1-a interpretat cunt i s'a pilrat mai nimerit : incai, credoca : .,Hai Lerom Doamne", cantate de copiii din Ardeal, Moldova, cum si in alte piirti locuite de Romani, ar po meni pe Aurelian, care a strrtmutat legiunile in anul 270 p. Chr. din Dacia Traiana in cea Aureliana. Prin repetirea. refrenului 1-ar ehema cu jale .,Hai Aureliane Doamne" si

s'ar tangui ca au fost lasati lam cut i aptirare, sub jugul 1) Ele sunt cam unnatoarele : Hai Lerom Doamne, Lerum Doran. Doamne", Hai Lerule, Lerumi e Domnul" Velerom gi Veler Doamne,

O Lerumi §i Damn din Cer", 0 Lerum Yi tlori de mar, Lerumi Doamne" (Ion al lui Gheorghe Sbierea in Foaia Socleacii pcntru Literatura qi culture romana in Bucovina. Anul I No. 1-3, 1865 1. 25 et, sequ).

www.dacoromanica.ro

TB

popoarclor barbare, can au ndvdlit in Dacia dupa anul amintit (I 48 sub anno 275). Petru Maior, crede ca refrenul colindelor : Ler qi Oilerzt7n D02)121" s'ar raporta tot la Aurelian (Ist. despre Inceputul

-Rom. p. 25-26). G. Saulescu, in foaia pentru minte (tip. in Brasov 1840) ice cd : O Ler", inchipueste pe Aurelian : iar nVeler si -Velerum Doamne" pe imp. Valeriu. Despre colinde in deobste, Sdulescu crede, cd in ele s'au

pastrat oratiunea si cultul misterelor, mitriace, simbolul anului solar, antate de Romani oare and, chiar in Roma pe la ferestrele senatorilor si ale patricianilor Romani, la .care s'au adaus mai tarziu si din legendele nasterei Man-tuitorului. (Apud. Sbierea op. cit.). D-1 At. M. Marienescu, crede ca refrenul din colinde : Lerunii Doamne, s'ar raporta la Marcu Aureliu (161-180 ibidem). G. Dem. Teodorescu, nu se pronuntd dacd $incai -ori D-1 At. Marienescu are dreptate, ci enunta refrenele astfel dupa cum le gaseste. (Foaia Societ. Romanismul

anul I pe 1870 No. 3 p. 120-121). D-1 G. Misail, erode -ca Hai Leromi Doamne" ar avea Insemnarea de Hai Aurele Doamne". (Revista rom. pe Iunie, Julie si August 1863 p. 397).

In fine mai sunt si alto opiniuni, sari nu se deosibese de cele ariltate 'Ana acum, afar de cea a D-lui Const. Malddrescu din Albina, revistd popular (an. VII No. 48 din 15-22 August 1904, pag. 1131-1134) care este de parere di Leroi Doamne ar insemna zice-se vaetele mamelor cdrora li s'au ucis pruncii ; dar n'are nici un temeiu

istoric ca si ale tuturor celorlalti cari imiteazd pe §incai, pe D-1 At. Marienescu si Intru catva pe raposatul Sdulescu. unsprezece la Din toate opiniunile emise pand astdzi numar, asupra acestei controversate cestiuni, cea adevdrata este dupa parerea noastra cea a savantului proSesor bucovinean, Ion al lui G. Sbierea. D-sa aduce ultimul

www.dacoromanica.ro

79

cuvant in materie, cand ne spune ca refrenul colindelor romanesti : 0 Ler Doamne cu variantele lui, vine de la vorba

Lari, cari, impreund cu Penatii, erau zeitatile casnice cele mai rdspandite la Romani. Ultima opiniune, care se mai adaoga pe langa cele deja ,existente, este a D-lui Prof. Cretu, care se sileste sa dovedeasca contrariul de cele sustinute de D-1 Sbierea ; e a

cestiune care isi are origina in cunoscuta causa a M-ss de la Voronetz, si in care nu ne amestecam. Interpretatiunea data de D. Prof. Cretu, refrenului : 0 Ler Doamne si 0 Leron Doamne, refren afiat de D-sa, este departe dupa noi de a ne multumi, ramaind atasati pe langa acea a D-lui Sbierea, dupa care ne conducem in istoricul acestei cestiuni, rectificat in cateva mici detalii de forma, fir ca sa alterdm absolut intru nimic fondul. Acestea zise sa intrdm in tratal ea cestiunei. Acestea sunt opiniunile ce ne sunt cunoscute pang astazi despre insemnarea refrenului 0 Ler Doamne" §. c. 1. Vechimea for se urea', pe treptele timpului pang in suta a doua si eel mai tarziu in a treia; se deosebesc insa in privinta persoanei imparatului (Ion al lui G. Sbierea 1. c.).

Daca autorii citati nu sunt de acord asupra persoanei imparatului, cu toti Ins recunose, ea origina colindelor la Romani se ridica pang la veacul Ii si, eel mai tarziu, inceputul celei a II-a jumatati a veacului III. Colindele se canta numai seara in ajunul Crdciunului, rep etindu-se la unele din ele refrenul O Ler Doamne". Prin ele se serbeaza nasterea Mantuitorului, se felicita oamenu la casa carora se °Arita, si apoi se cere un dar pentru colinddtori. La noi colindele formeaza, ash zicand, un cult. Prin refremul for 0 Ler Doamne" nu poate fi inteles, sub nici un motiv Aurelian, de oare ce el retragand legiunile si lasand Dacia in prada barbarilor, le-a Mout Romanilor mai mult rau deck bine. Deci pentru astfel de fapte, cu grew

ne putem inchipui, ca un popor intreg sa fi venerat atat

www.dacoromanica.ro

so

numele pardsitorului sau, luck sa-1 fi trecut in refrenul cantecelor religioase dela o sarbdtoare atat de insemnatd pentru omenire, cum este sarbdtoarea Crdciunului ; ba Inca ni se pare imposibil, chiar, zice D. Sbierea in revista citatd, de oarece numele imperatorilor Romani, nici nu erau ash de cunoscute la poporul de rand, din cauza scurtei lor domnii.

Si chiar daed" am presupune ca Aurelian prin retragerea legiunilor s'ar fi facut cunoscut, totusi, nu putem crede ca.

numele lui in popor sa fi rdmas atat de adanc sdpat in inima lui, de oarece Dacia a fost cdlcata de Quasi $i Marcomani, Inca de pe timpul lui Marcia. Aureliu (161-180), iar Gotii o calcaserd de mai multe ori, Inca sub imparatul Galien (250-8), deci $i legiunile din Dacia nu le puteau fi de nici un folos, ash ca, retragerea lor, a fost mai mult o necesitate politica si strategicit putin simtita de Romani, $i mai putin ined motivata, de a tinea minte numele impiiratului Aurelian, de a-1 invell in eantecele lor religioase si al trece in acest mod din secol in secol la toti urmasii lor. Si apoi presupunem ca chiar a$a dam ar fi fost, totusi nu ne putem explica cum aducerea aminte despre Aurelian,

este peste tot loud la Romani? cum s'a putut 'Astra, ea prin barbaria i furtunele timpurilor trecute ? Pentru ce se

pomeneste numele lui, tot in acelasi timp, tot in acelasi cantec si chiar la nagterea illantuitoralui ? §i tine oare, 'i-a indemnat pe Romani la nidscocirea colindelor in onoarea lui Aurelian ? Si. tine le-a poruncit lor s'o facd cu atata fermitate i acuratetd, de oarece not stim ca, Romanii dup;1

retragerea legiunilor, n'au mai statut sub acelasi regim, et emit despartiti unii de altii, avand sefii lor proprii, ba chiar i risipiti in toate pdrtile de groaza barbarilor ? Romanii din aceste timpuri d'abia 'et puteau se'apa viata prin locu-

rile putin strabatute de picior de om, necum sa se mai gandeascil ei atunci, la introducerea unui cult nou, la cultul lui Aurelian si inca al unui Imperator, care nu le-au facut decat rdul

www.dacoromanica.ro

81

Aceste consideratiuni ne indreptdtesc ined mai mult sa nu admitem ipotesele, ca prin refremul colindelor O Lere Doamne", s'ar putea intelege numele impdratului Aurelian. De asemenea nu credem nisi pentru unul din Antonini, ca ar putea sa inchipuiascd acest refren. Parerile istoricilor, mai sus amintiti, nu pot avea nici mdcar atatea arguments pentru sine, cat s'ar fi pdrut ca vorbesc in favoarea eelui d'intai ; cdci acesti doi imparati, Aureliu Tit Antonin Piul (138-161) si Marcu Aureliu (161 180), sunt pentru Romani $i mai putin insemnati, de oarece nici n'au fost nascuti in Dacia, nici n'au dat ocaziune a se produce vre-un eveniment insemnat pentru Romani, precum a lost blind card pardsirea Daciei ; nu existd deci nici o binefacere legatd de numele lor, si nici cd, au stralucit vreodatd, prin vr'un merit, fie spiritual sau material, pentru Romani. Ba ceva mai mult, sub Marcu Aureliu s'au primit, in partite de miazdnoapte ale Daciei, 15 semintii barbare ea sa locuiased acolo, faptir', care nu indreptdtea de loc pe Romani de a introduce cultul lor intre dansii, precum nu putea fi un indemn nici intelepciunea lui cea renumita in administrarea statului, nici aceia a inaintasului sau Aureliu Tit Antonin Piul. Este adevarat ca pentru dreptatea si umanitatea acestui din urma, popoarele barbare depuneau armele $i se adresau la dansul pentru impacare si invoelele lor, totusi aceasta imprejurare priveste mai mult pe acele popoare iar

nu pe Romani, sari n'aveau lipsit de aceasta (Ion al lui Gheorghe Sbierea revista cit.). Tot asemenea nu vedem nici o legaturd intre vaetele mamelor pentru copiii lor ucisi

de Irod, caci atunci refrenul ar fi fost de origind semitied si nu latind, cum este in casul nostru. Asa dar refrenul O Lere Doamne", nu se poate aplica nici acestor doi imperatori, nici lui Irod, de oarece meritele lor ca i evenimentul uciderei pruncilor, n'au absolut nici o insemndtate pentru Romani, caci toate acestea n'ar G. M. loneocu.Ist. Bin. Romeine din Dacia Traiang, Vol. I-iu

www.dacoromanica.ro

6

82

fi fost in stare nici de a produce, nici de 4 susjine colindele la, poporul nostru. Spre a se introduce la un popor intreg zice D. profesor Sbierea, in revista citata, o datind atat de universald si de regulatd cum e colinda care sa, se petreaca in acelasi

chip, in acelasi inteles, la toate membrele unui popor, si care sa, facd un cult ash zicand, trebuesc credinte §i incei credinte adanci religioase, care sd fie cultivate limp indelungat sub aceeaqi conducere, ca prinzand reidcicini puternice, sa poatel resists mai apoi la imprejureirile si schi»zbeirile timpului, trebuesc cre-

dinte religioase si morale, prefacute in carnea, seingele si fiinta poporului ; ceici numai aceste credinte snot in stare sa se sustina §i sd reziste, chiar fi atunci cand credi2Itele inseili se schimbei, si apoi neavdnd alte forme noui de manifestare, primesc in urma pe aceea a credintelor de mai inainte.

Numele lui Aurelian sau al Antoninilor, n'au putut nici odata sa. dea nastere la astfel de credinte religioase, morale, cu atata puternicie si tenacitate in colindele roma,

nest, si nici n'ar fi fost in stare sa sustind colindele, la introducerea crestinismului intre Romani.

§ 1) Despre Lari Aceia ce a introdus la Romani si a sustinut datina colindarei si refrenul dintr'insele, sub toate schimbdrile si imprejurarile timpurilor vitrige, a fost curat numai credinta cea veche, si putemica a Romanilor in Lari. Aceastd credinta, prefecuta, in sangele si oasele lor, straidtea toald viata politicd si privatd a Romanilor ; acest cult era, foarte intins si placut ; el exists la dansii din timpurile cele mai vechi ale existentei for cunoscute. Larii casei, se pomenesc deci prin refrenul colindelor dela Crdciun, iar nici de CUM Aurelian, on M. Aureliu, sau alt cineva.

www.dacoromanica.ro

53

Lar este un cuvAnt de originn etrusca si la origin ar fi insemnat Domn sau Rege. Lar se numea mai ales Domnul casei, pnrintele unei intregi familii. Etruscii credeau in nemurirea sufletului, inehipuindu-si ca, spiritele celor morti Taman in case si dupa moarte, mai cu seamy ale ac6lor parinti, cart in decursul vietei lor, au petrecut in virtute si onoare, continuau si 4upd moarte cu purtarea lor de grije pentru easa 5i fiintele scumpe lor ; de aici s'au nascut la vechii locuitori ai Italiei ideia ca spiritul unui bun si mcritos parinte de familia ki dupa moartea lor ar fi pazind, ajutand si binecuviinland easa; si asa s'a nascut cultul Larilor prin venerarea dupa moarte. Deci Larii, dupa milrturiile scriitorilor vechi, la inceput erau curat numai niste suflete inzeite de oameni (Ion al lui G. Sberea revista city.

Astazi, a face din om un zeu, ni s'ar parea ceva paradoxal in religie ; dar lucrul se explicit', lesne, and stint en ,cei vechi n'aveau idee de creatiune. Misterul generatiunei era pentru ei, ceea ce este astazi pentru noi, misterul ereatiunei. Nascatorii lor erau fiinte divine si pentru acest motiv ii se inchinau stramosilor lor. Trebue ca acest sentiment sa, li se fi parut foarte natural, si sa fi fost prea puternie, ca sn-1 fi adoptat ca principiu religios (Fustel de Coulanges, La cite Antique Paris 1895 p. 35-36). Am spus, ca primul stramos a fost considerat la origine a Domn Lar Familiaris", al casei care a fondat'o. El era In acelasi limp Genius natalis causa fecunditatei.

§ 2) Lad! particular! Cultul Larilor a devenit, cu timpul, .tat de obicinuit, in fiecare easy, fiecare familie, mai cu seamy dud se consti1) Eundem esse Genium et Larem multi veteres memoriao prodiderunt (Censorin. De die nat. 3 2).

www.dacoromanica.ro

84

tuia din nou, venera un Lar, dupa cum fac si astazi, insurdteii no$tri, cd'$i aleg un patron dintre sfintii crestini.. (Sbierea op. cit.). Numdrul Larilor era foarte variat, dupd cum erau si actiunile intreprinse de strdmosii nostri Romani si totdauna perechi : (dii Manes 1) buni (czycchE) dii Penates, cari la origine trebue s l fi fost o asociatiune a unui Dims Pater si

al unei Diva mater tii inseparabili de V(,qa, personificatia focarului domestic si care purtau in comun numele de. Lari. (B. Leclerq op. cit. 465). Imaginile Larilor familiari se puneau de obiceiu pe vatrd, on in apropierea ei, in centrul casei ; si fiindcg casa. se mostenea din tatd in fiu, Land domestic, devenea Larul familiar, cgruia 'i era incredintatd paza casei $i a familiei, $i se credea et Larii, protejau toate ate se tin de familie casa, gospodgria, semandturile la camp, fructele, livezile, vile, etc. Tot Larii protejau pe parintele de familie, cand pleca in afaceri, pe mare on pe uscat ; c'un cuvant toate actiunile sale interne si externe. Pentru aceste binefaceri, parintele de familie, inconjurat de sotia, copiii $i sclavii lui, venea dimineata si, in calitate de preot, rostea o rugdciune in numele tuturor ; iar inainte de a se pune la masa, aducea prenitiele pranzului si facet libatiuni c'un vin special destinat numai Penatilor si Larilor, on ii punea cu ei la masg, (B. Leclerecq ibid. nota 3. de sub pag. 465). 1) Manes dii ab auguribus vocabantur (Fart. Epist. p. 156 s. v. c. f. A. Bonche-Leclercq Manuel des Institutions Romaines Paris 1886. p. 465). Romanii tineau pe ritposatii for drept niste fiinte desbracate de corpul pamantesc si tot asb. de norauritoare ca si zeii, avanda-si locuintele in adancimea pamintului, de uncle la anumite epoce ale anului, si in tirnpul nop ii, ies si ratiicesc Pe pgmhnt. Numirile for Divi sau dii Manes-zeii cei curali, cei luminati, buni. Une-ori prin. Dii Manes, se intelege infernul sau imparatia spiritelor ; iar prin Mani pAma.ntul, care este muma spiritului (Tocilescu Mon, Epigr. 257).

www.dacoromanica.ro

85

§ 3) Larii public! Larii privati devenird in curand lari publici; ash la anul 180 inainte de Christos, Emilius Rugilius ridica la Roma un templu; asemenea temple s au mai ridicat pe la rdspantiile publice, prin porturi, etc., crezandu-se ca tot ei apard si pdzesc neamuri intregi, $i au devenit Lares Gentium sau gentilatum. Tot Larii pitzeau curiele, cetatea $i in -fine republica si mai pe urma imperiul, si-au luat iard$i mai departe diferite numiri, dupd' felul lucrului incredintat pazei lor. A$a, Larii Romei erau, Lares-praestites, si aveau un templu pe colina Palatind, (D. N. Preda, Mitologia Evreilor si a Romanilor, Bucuresti 1863 pag. 179). Ceilalti se numeau : Lares publici, urbani (ai orasului) .compitales (pdzitorii raspantielor), viales (ai drumurilor). (Gre-

goire Diet. Ecycloped. p. 1156); Larii hostili, intru cat ei goneau pe vrdsmasi de sub zidurile cetatei. Un Lar ar fi isbavit Roma de Anibal, $i i s'ar fi ridicat ua templu, inaintea porta Capene, sub numele de Tutor sau pdzitor, iar pe o inscriptie s'a aflat chiar si un Lar Victor (I. G. Sberea loc. cit.), mai tarziu, sau addogat la cultul Larilor i Geniul

August. (Gr. G. Tocilescu Mon. sculpt. pag. 171.

§ 4) Sarbaforile In onoarea Larilor Sdrbdtorile Larilor erau foarte numeroase, intre care vom cite pe acelea de la 1 si 9 Maiu; apoi la inceputul fiecdrei calencle (luni) o alta numita compitalia. Dintre sarbittorile de cilpetenie, vom mai aminti inca douii, $i can stau in

stransd legAtura cu cestiunea ce voim s'o cluciddm,

i.

anume : Charistia. Aceestd sarbdtoare avea un caracter cu

total familiar, de oare ce parintii, fiii $i rudele de aproape, se adunau spre a aplana impreuna once neintelegeri s'ar www.dacoromanica.ro

84

fi ivit intre dansii in cursul anului, prin mijlocul libatiunilor religioase, si veselia mesei (Valeriu Maxim cron. lib.. II c. 1, 8). Aceastit sarbatoare era celebrate in luna lui Decembrie (B. Leclerc(' nota 3 de sub. pag. 466). Cat tirap insa Larii au fost protectorii farniliei, ai casei, ogoarelor, ai gintei, oraselor si republicei, lucrarile au mers-

bine. Dar este stint, ca omul are frica de necunoscut st citi data exista Lari protectori, apoi trebue sit existe si Lari de rau facatori, on ritisbuniitori, fie din cauza ca au fost neglijati de a li se face rugaciunile prescrise, on prin aducerea la vreme a sacrificiilor obicinuite, fie ca nu li s'au

putut aduce, din lipsa de avere uncle din acele ofrande, pentru care ei aveau o deosebita predilectiune, fie in fine din alte nenumarate Gauze, prin care au ca consecinte sit ofenseze pe un zeu nemuritor, si deci, urma naturalmente, ca culpabilii sh'si is pedeapsa meritata, deci, pentru a fi feriti de Larii siilbatici raufiticatori, si-au luat obiceiul a li se face un cult particular.

§ 5) Coital §i sarbaforile Larilor print!. Religiunea oficiala, adoptatil la necesitatile statului, nu so amesteca in viata privata. Niciodata statul nu s'a gandit sit introduce pe noul nascut in sanul marei comunititti religioase, ba ceva mai mult, interzicea preotilor amestetecul Tor de a atinge, on privi m5car un cadavru. Toate actele starei civile cum le avem not astazi ca de ex.. pentru nastere si moarte, casatorie, se facea libere de once asistenta oficiala si aveau un caracter cu totul privat. Religiunea oficialiti nu se interesa, decal de raportul consecintelor acestor acte ; ea mai avea necesitate pentru a-i interesa pe oameni in afacerile particulare, de invataminte sigure, de formule eficace, pe care fiecare particular le cewww.dacoromanica.ro

87

rea de la depozitarii traditiunilor. Culegerile acestor invocatiuni incli [Jita)nenta erau fa'cute, se zice, de Numa si tinute in curent de Pontifici, era un fel de cod de procedure, uncle fiecare cetacean venea sa invete un fel de arta

cum individul sa se puny in legatura cu zeii domestici, adica cu Larii.

Toate formele erau adunate intr'un fel de Euchologiu, cum am zice astazi, puse in serviciul individului, cu singura conditiune numai, ca ele sa fie citite, rostite rar si sa nu lase nici macar o iota. (B. Leclercq op. cit. 466-67). In asemenea legatura afiandu-se religiunea oficiala cu cea privata, fiecare era liber sa'si aleaga Larii sai, pe oricare ar voi ; poporul de jos tinea foarte mult ca Larii sai sa fie nationali, pe cand patricienii isi alegeau ca Lari din zeitatile strain° ca : Orfeu, Abraam, etc., iar Alexandru Sever, intro altii avea ca Lar si pe Iisus Christos (Sbierea op. cit.); ash' ea cultul Larilor particulari, a luat o desvoltare din ce in ce mai mare phna cand a trebuit sa devina publice. 0 alta siarbatoare era Lemuraliea (dupa, d. Sbierea 1. c.), iar dupl. B. Leclercq p. 466, Lemur/ea sau sarbatoarea urnbrelor, stafielor, a Larilor sau Zeilor Mani, care-si aveau

locuinta for in adancimea pamantului, de unde la anumite epoce ale anului si in timpul noptii se ratacesc pe pamant (Tocilescu Mon. Epigr. 257), sprc a face rau oamenilor. De aceea sarbatoarea Lemuriea era noaptea strigoilor cum am zice not astazi ; ea n'avea acel caracter dulce si acea seninatate gravii, co. Sarbatorile crestine, ci era acum pur si simplu vorba de a se apara in contra Lenutri/or, ori Manilor suparati, on nemultumili din cauza uitarei si a negli-

jentei culpable ca nu li s'ar fi dat onorurile asteptate de acele genii, de pe cealalta lume (d'autre tombe). Deci, spre a se apara mai cu succes, parintele de familie se scula noaptea si incepea sa alerge prin cash' cu picioarele goale, gesticula si loved cu furie si amenintari, ca sa www.dacoromanica.ro

S8

alunge pe acesti strigoi, arunandu-le boabe de bob negru,

apoi lovea intr'un vas de bronz spre a-i pune pe goal* repetand de noua on formula : Manes exite Paterni (Esiti on

departati-va umbre parintesti), deli se credo ea aici era vorba de Larii straini $i nu de cei parintesti. (B. Leclercq 466 si nota 4 de sub aceasi paging). Daca parintii de familie celebrau aceasta sarbatoare in timpul noptei si in modul aratat, ce trebue sa fi facut oamenii saraci spre imblanzirea umbrelor for parintesti ? De sigur, ca umblau si ei colindand pe la ferestrele oamenilor bogati, spre a core sate o placinta pentru imblanzirea acestor umbre ; si daca parintii de familii, aruncau cu ges-

turi amenintatoare si cu lovirea intr'un vas de bronz ca sa alunge pe acesti Mani, oare cei saraci nu vor fi avut si ei clopote, bice, capre ca in Moldova, si Turca din Ardeal, cum st alto instrumente din care sa faca sgomot pen-

tru speriatul spiritelor internale ? de sigur ca da. Toate aceste obiceiuri ne sunt aduse de stramosii nostri colonistii Romani, adusi aici de Traian si transmise din geiieratiune In generatiune, pang, la noi, imbracate insa sub haina cresting. Caci, de sigur, Apostolii Romanilor, in predica crestinismului se vor fi folosit de paralelismul intro

cultul bui Christos ca Lar si intre cultul Larilor, atat de adanc inradacinat in mintea si inima poporului Roman, din timpul paganismului. Exemple de acestea avem bunaoara in vizita facuta de Ap. Pavel templelor din Atena, si intrand in Areopag be spunea : .,0, barbati Atenieni, vizitand templele voastre, intre altii, am vazut si pe un zeu necunoscut, ei bine, pe acest zeu necunoscut viu sa vi'l predic astazi". Se cunoaste rezultatul. Succesul predicatorilor crestini pentru colonistii Romani din Dacia, cu atat trebue sa fi fost mai eficace, cu cat cultul Larilor era atat de adanc in mintea si sufletul poporului Roman. Romanii nu faceau nici o actiune mai insemnata si nici o intamplare mai de seams, nu se petrecea la dansii,

www.dacoromanica.ro

89

filed ca sa-si aduca aminte de Lari, prin jertfe si rugaciuni, win care li se cerea, cu umilinta., tot ajutorul si protectiunea lor, on sa le multumeasca dupa primirea lor. De aceasta credinta inradacinata si prefacuta in singe, carne si in oase, au fost prea str'abiltuti stramosii nostri, coloniele Romane pe care Traian le -a adus in Dacia. Numai aceasta credinta si acest cult innobi]at prin crestinism, i-a sustinut pe Ro-

mani teferi in decurs de aproape 1200 ani, cat au tinut navalirile barbarilor prin aceste tarisoare ; numai aceasta inradacinata, fiind, a pastrat si datina colindarei si, cu ea

impreuna, si aducerea aminte de Lari, deli sub inteles nou. (I. G. Sbierea op. cit.).

§ 6)

Cultul §i sarbatorile Larilor public!

Ca sa desrasuram mai cu deamanuntul studiul nostru .cu privire la refrenul din colindele romanesti, trebue sa mai amintim Inca unele sarbatori si datine, can se refer la cultul Larilor publici. Sufletele mortilor, la Romani, Inainte de a li se fi cunoscut influenta lor cea buns on rea asupra urmasilor, se numeau Lemuri, si spre a-i castiga pe Lari familiari, li se aduceau felurite jertfe, rugi si inehinaciuni. Orice familie, deci, trebue sa se ingrijeasca foarte mult ca sa'si gaseasca adevaratii protectori in sufletele mortilor for ; de aceea se ingrijeau cu multi sfintenie de cultul Lemuritor. Cultul lor, is inceput, era numai privat, iar mai tarziu deveni public, instituindu-le o sarbilloare generala Lenturia (sau Nuit des Revenants) dupa Buche-Leclercq (op. cit. p. 466), iar dupa d. Ion, al lui G. Sbierea (op. cit.), ea se numea Lemuralia. In gura poporului a putut sa se schimbe lesne, prin metatesa, cuvantul de .,Lemur" in Lenart" sau Leromi" , ce se AA in refrenul colindelor noastre. Duna ce s'au cunoscut influenta cea binefacatoare a Le-

www.dacoromanica.ro

90

murilor asupra familiei, atunci Lemurul era recunoscut ca.

Lar familiar si care avea, cum am vazut, un cult foarteintins si aline inrildaeinat in popor. Calendele (ziva inthin), None le (ziva a 5) .si Icicle (ziva a 13), a fieedrei luni, erau consacrate tor. Romanul nu Meea nici un pas mai insemnat in via,ta lui, Mt% sa'si aduca aminte de Lari prin jertfe Si rug'. De aceea imaginile si altarele tor, le gasiai prctutindenea prin pieti si pc la raspantii, prin por-

turi, ca si pc marginele drumurilor, ei erau nelipsiti. Ei aveau si e sarbatoare comuna la 23 Decembrie. Romanii aveau cea mai mare ingrijire pentru serbarea tor. Cu serviciul de privigherea cultului crau insareinati sclavii ; era ideea raspandita in popor, ca Larilor le placea foarte mutt sa fie serviti de sclavi. Ei umblau din casa in cast si cereau prin jocuri si cantari, ate o placinta, can se aduceau apoi toate ca jertfe pe altarele acestor Lad ; se zice. ea era obiceiul 0, se fact si oaspete la aceasta serbare. Se vede zice d. Ion al lui G. Sbierea in lucrarea eitata ea din darudle ce le primeau servii pentru Lad en colinda, avea si ei partea tor.

Desi nu se aminteste nicairea in ce constau acele jocurl si eantari, totusi nu ma, sfiesc a sustine ne spune acelasi autor, ca ele au avut cea mai mare asemanare, en colindele noastre, cu jocul de astazi : Turca 1) din Ardeal, 1. Despre jocul acesta Dimitrie Cantemir (Descrigt. Mold. part. III cap. I) credo c5, Turca esto un joc din vremilo cele Watrane, pe carePar fi invontat Romanii Moldoveni, spro a batjocori pe Turci, umblInc1 in ziva de Crliciun, dupa ce imbrach po unul en un sac, la care legs un cap do brim si pesto acela incaleca un altul, facand po cocosatul, si asa merg po In case si pe uliti cu jocuri si cantLtri. D. Sbierea. inert,

credo, ca. cuvantul Turca, nu vine de la cuvantul Tar; ci ed

obiceiul este foarte vechiu si vine de la latinul : tus-ris tia,mae, prinos, care se aducea Larilor. Acest cuvant este zis in loc de Taricti si inseamnii, jertfli de amae, ce se aducea, sau si pe jertfitor. Turificatorso numea preotul pAgan, care aducea jertfe de tanile, turificatusora preotul crestin care jertfea in timpul goanelor. Aceast5, datina se

www.dacoromanica.ro

91

caci si la noi ca si la cei vechi, la Romani, nu urn bla cu colirida deck copii, oamenii skaci si tiganii. Timpul sarbatorii Larilor, cu timpul colindei la Craciun, cade in aceeasi zi si la noi si li se da colindatorilor sl celor cu Turca

ea si la Romani

mai ales placinte

malaiute, colaci, covrigi, mere on nuci, si numai rare on bani si bautura. In Ardeal, umbla flacaii cu Turca mai cu seamy peunde sunt fete de maritat in ajunul Craciunului, cum $i in ziva de Craciun, si colinda repetand refrenul .,0 Lem Doamne", $i tot ce capita le aduna la un loc, bucate si. bautura si le servesc de ospaturi la jocurile din timpul_ c'dgegi/or 1), asa Meat familiile la care se -tin acele jocuri n'au nevoe sa se ingrijeasca de nimic pentru primirea oaspetilor.

Romanii, mai tarziu, si in special Patricienii, au inceput a'si llla, ca Lad persoane vii sau moarte, si uneori chiar mitice ; Thus Christos, a fost de asemenea venerat ca Lar familiar, de catre impatatul Alex. Sever. Ultima sarbatoare de toamna in onoarea Larilor cadea la 23 Decembrie, adica pe timpul cand s'a nascut Mantuitorul lu.mei. Pe noi ne indeamna ideia sa credem, ca preotii cre$tini, precuin in alte ocaziuni, ash si aici, s'au folosit de credinta Romanilor in Lad si de skbatorea lor, spre a introduce crestinismul la Romani. E sigur, ca ei au propus poporului, ea Domnul nostril Iisus este Inca un Lar, si Inca Larul eel mai mare, eel mai bun, §i mai binefcicator pentru omenire, care s'a nelscut elliar pe tiinpul arestei sarbatori gi ca poporul sa'l primeaseci numai pe dtlnsul de Lar si aceasta sar-

batoare s'o serbeze expres, numai in onoarea lui, in onoarea acestui Lar you, al Larului lumii, in onoarea mai afra si in alto Orli. locuite de Romani, nu numai in Moldova. Aici, dad numai asemtinarea numclui Tucca on Turc, a adus acoasta parore.si nu alt temeiu de seam& (op. cit.) 1) Vezi insemnarea acestui cuvant la argumentul filologic ".

www.dacoromanica.ro

52

Poporulai, 'i-a pldicut aceasta idee care corespundea cu vechea lui credintd, de oarece nu-i era strains si pen tru care motive a si primit-o ; iar preotii si invdratorii crestini, s'au nevoit ca sd strecoare intamplari din viata lui Christos in acele cantece, prin care venerau Ro-

manii mai inainte pe Larii sdi proprii ; si asa colindele de mai inainte ale Romanilor pdgani, sau prefecut in colinde pentru Romanii crestini, de aci si refrenul din unele colinde : O ! Lerumi $i Domn din Cer" . Crici trebue sd marturisim cd cantecele prin care se venerau Larii prigani, au trebuit sa coprindd intransele intampldri bine-facritoare din viata Larilor, intr'un asemenea mod, dupd cum coprind colindele crestine intampldri dela

nasterea si viata Mantuitorului. Tot odata au trebuit ss cuprinda ele, ca si colindele noastre, adresdri de felicita'ri ciltre parintii de familie, pe unde se cereau pldcintele de jertfe pentru Lari. Cuprinsul bocitului mortilor din ziva de 'azi la Romani, mai intdreste aceasta parere, si este o rdmasitai din veneTatiunea Lem? trilor.

Cred ca am aratat in destul panel acum, ce insemnare 'are refrenul din colindele noastre. Dacd este adevrtratd ade care nu and indoesc zice D. Sbierea apoi timpul ivirei colindelor si forma lor, precum si chipul -si timpul colinddrei este stravechiu. Colindele sunt nciscute asa zicand de °data cu Religia Romanilor §i cu existenfa popo-ceastd parere

mini Roman. Credinta in Lari, si cultul lor, au strabdtut toatd, viata Romanilor, din timpurile cele mai vechi si pand

in cele noui si au fost atat de inraddeinate in fiinta lor, incat nici o prefacere a credintelor si a sentimentelor lor, n'au fost in stare sa be starpeascd de tot, vitrigia vremuyilor grele prin care au trecut Romanii. Numai aceasta credintd, atat de mult inriidilcinatd in inima Romanilor, a putut pdstra, numele de Lar. Chipul §i forma colindarei, precum sl timpul ei neschimbat si uniwww.dacoromanica.ro

J3

versal la toti Romanii, pang, in ziva de astazi, iar nici de cum venerarea, sau credinta intr'un imparat oarecare, chiar de ar fi fost Si el eel mai stralucit domnitor din lume. Imperatorii M. Aureliu $i Aurelian, de atunci s'au $i sters din amintirea poporului roman, si cu- atat mai mult, cu cat, nici o bine-facere n'au lasat pe urma lor, pentru Romani, ca sa-i retina in memorie, si apoi sa, le transinitt din generatie in generatie 'Ana la noi; pe cand credinta in Larii, paziteri Si scutitori ai vietei lor, i-au ferit de toate relele, prin toate timpurile grele $i nenorocite prim care au trecut.

Credinta in Larii cei vechi a cazut acum, ce e drept, prin introducerea crestinismului. Romanii, Insa, si-au aflat. alt Lar mai mare, un Lar Domn din Cer, care i-a pcizit totdaunts qi 'Inca ii seutege §i-i ferege

§i

astcizi, de toate relele, qi

caruia singur, i-au pcIstrat Rorminii cultul Larilor de mai ina-

inte, de$i itrtelesul cantecelor, prin care se venerau Larii cei vechi, s'au schimbat i s'au inlocuit prin idei, potrivite cu viata si influenta acestui Lar non Domn din Cer, a Mantuitorului lumei. Deci, dar, o repet Inca, ca datina co-

lindarei si forma ei externa este straveche; o parte din cuprinsul colindelor, mai noua, adica dela, inceputul inere$tinarei Romanilor, cari au venit in Dacia, parte ca crestini,

parte s'au crestinat aici dupd aceea. Insemna'tatea colindelor Si a refrenului lor, este foartemare, din cloud puncte de vedere : intaiu, pentru ca datina colindarei, impreuna eu toata credinta ce se tine de dansa, ne dg, un argument foarte puternic, nu numai pentru ori-

gina noastra, Romani, ci si pentru antica crestinare a poporului romanesc dela Dunare, de oarece in colinde, adica

in credinta pe care stramosii nostri in Lari, se oglindeste : familiaritatea, fratiea, religiositatea, comunitatea de interese, moralitatea i umanitatea (Sbierea op. cit).

www.dacoromanica.ro

94

§ 7) Incheere la cele zise pang scum. Din studiul legendelar, traditiunilor, practicilor religioase -5i al colindelor aflate in graiul viu all poporului, vedem ca -germenul primordial al crestinismului era manifestat mai intaiu prin terminologia pagano-cresting, in secolul I si II

al erei noastre, adica in perioada de transitiune dela paganism la crestinism. Ea s'a format in acelasi timp cu terminologia bisericeasca, care si-a luat forma ei de,finitiva, in prima jumatate a veacului IV-lea. Cucerirea Sarmatiei europene, a Scythiei si a Daciei de catre Romani, a contribuit foarte mult la raspandirea crestinismului : a) prin exilul crestinilor, si b) prin colonisa-

rea cu colonii aduse de prin Orient, uncle crestinismul era in floare, cum si de prin alte parti pe unde fusese predicat de Apostoli si urmasii for directi. Pe langa legende, traditiuni, practice religioase, colinde etc., vedem primele vestigii ale crestinismului manifestate prin inscriptiuni de monede, prin semne crestine gravate pe vase, imprimate pe lampi. Aceste inscriptitmi aunt putine ce e drept dar aceasta n'are de aface intru nimic cu vechimea crestinismului romanesc. Acestea zise, sit trecem la un alt ordin de idei, si sa arttam, ca vechimea crestinismului la Romani este marturisita

Episcopii Arieni. Vazandu-se majorizati, s'au retras ostentativ, si s'au constituit in Sinod la Filipopoli in Tracia; retragerea aceasta. are ca consecinta trista pentru noi, pe de oparte ca nu cunoastem nici numirile tarilor si provincielor pe cari le represinta si nici numele tuturor episcopilor. Dae6 episcopii arieni ar fi luat parte la lucrarile Sino41ului din Sardica, de sigur ca ar fi contribuit, pentru Ro-

www.dacoromanica.ro

Plana z

I

...

.....

1.11

za

z7

70

-1,

',net

ai

:11

77777:1--

.....

111.11 3111.1,111.1

0'

1

A rerravolcum

ITALIC

4-2

-lieefte a

&.

LLY11.1 CI , .'

I

Ortiatenfaiir 1 sta./W/1,2=6,w raphz

canes

io.

_..

-2...--::r.

3-

-.2.

''

L

-4.

an

..-

...,

41:'

rpg 1111i.

P,.su,Ft t-

41'

i

afiero

-:,.

I,',9,elate diNflyjealea

..;

Tdorizurn.

z

sis

4

aEugubritm

4411b .Thdirzurri c 59foriptda a'As.ri slum e :Hp-odium

f fillginzan

__,1.

.., ...--4. .1,

4-

.-k.,

-.

.

9,

-....

1z457

s

'"1/4

laillbanurn

Aquinas?:

lu'"

.7 ft, X

' * RILL $

ti tz

iiitera

diVeize

eella 7_427-arzz; 16 la len.e.orz

A

0 Forum.goliii ogahrz

"Pi

,.

ra

"e.

lir

It .1.4:41ei

r.4.fluism.um F ..4-artzza i A77CU/UM

134 ria,an 1,7

/, ilieria rim in

412-ujeuazta

zSzy 73

tt.?1,0, 4,1'

.°P

.4......

,p

.

st I

'

.a.

,

ny

't ,

e,o 4

es

f/i 444 ?.-,,,

,g; .,,,

S It a.,IA.

->

0/71 P71

fay

'I

Seelait

ralh..r"

'

:iP

4 2,

0-,

'27%

°

1111116111111111111

,.

.

et,q'-'

,.

ell

fr.

Ilw,

4tIL4' 4

4sin& .r.rdlyrt = '..1, sry ta-.5

' sten '..11.

Raftii7

4,1.

2.

;eIlL7$)Z

'' f

4? afar citsio a

4.

$ 1.1 .,.. V7 ,7.8

4i, ..... ..to,,

1-

4.1/don wan

7,,.; -

01

;./46 ryfill/Iii17,

,,....lt?

...,.:6 '

ear

ra. tit

1"Y

Ablinl.PreM77/0/7.iar

k't's.

.1A.1.-.7'

.

'''''..M...-

7

"

-

''' .4)7.'1'

,,-..

Trop

7.....7

...

l'el

,-Th,e,',.

y(ahun

111

i

+6,9

alenh'-z

677

0 ........ 41111,

Urt

To I

,,

WI/UM

a 6.0

,,,,,,,,7,6:).

Ps

I.

21407.77.ez .-

...........

none/Viung V.4.7

7

rn

lea

TAJCAN

L,

nah'a

tl. z.

"Iti.,41;; ..r& 4' *,

...

cmsa

IONIUM.

elr.-.'as

4 0 enWo

;1:11..`111,7r*nopi,

Stra ea: S 21. aff, Li),

38

,

..., -.,21,,' ..,,,

aSenz.7

1,

s.-.04

',';;*

4.r7-

'A.

"1-47,i

ii

INFERTIVM

www.dacoromanica.ro

nuno

1/1. ell Ia 1 .. ..

DLocea flu

37

Alp!' elanezerim.

.

..7G

56

v.

',---t.

-....

-a--.. ACRWA -_ ",-11.'''..

MARE

.11-111.1" 140 h

11.1.711M

-t713,21.LIS

.,

,

A

e.,.' v4.4.

..

-4k

tT

Ora AkenW. 7BILV

nraur.nr/r

35I

14/1..2

.

Gass

,

.-,-Jt

.

,..

lis ii

ma

0:3'1w:ha

rm,-.74,--

01". 12..

rhiaa

TY 11.R H

VS'7-..

'1.

PRE

...

,41.,,,:t:".9'4'

.,_

Sic ---- TiVa. ,vilims

5.521,ae4,,,:yta

a 111111iii

* _Lay

--.,

zirzazzenhim

''''''','

sat

1.4 sit ,,,,i77,010niifr°

e-a. revs

437;zpnra 1".

.

.

,

:

r

...v.. 1.....

--.4., -1 4actr

%

r**4

.

obtql`Ns to4 TIT S cum .71,8,;;! etr,ept -, ft

-..

.;

.

1414:-::,.

6.3:00-1;1%/.7.ori`...,,,stiva hue

Lf

libu.la

-4.

VS '

N,

AI

'

1444.

'-^-1;;-

:I71,

,

'3

OSla

,zAbeltinum

110/01

1,

-ft ,f1.7

nSo`

...,

''

0,j7,4771.7'Fi.

..rsrmiu,n

,:,:,ff.

4t;

ae'"- Ai; S.; ca."20.:44*..9....14/.ft.

..4:,*,

swim. Tuxes". f"") -r era et

' I,

--a.

1114 ......

,,,14

Titrris fuU21

st.Vola

OO

/41..

'A's:T. ...,, .

0, u fe ,

."--e-

a:,1',A

g,:ired,

u.n.

-A

..4117-4

.a....--4. "3,="42,.q.. 1)..,2e.%.,_

Pr_

zgCtimr,

leretrnfinuml+A-yrna,

4l

it,S1

1111771a 41

C.14,..

foA 1 Ain; ,

0.1v tro,-

-4 dins d

-4 ..*--

,

,'',1,70-1f-`

.... 1....;

Jell 4

ir. 7 a i.

MAR

4.6

27

,..,

ee0".

A.P

F1

-4 ,

`0,,,,-,,)

TifiTtli°1

r.,

-

.

_WETRUSCUM ei&wanlit a

30.11f:/?n.con

la _Tale,22,nna

,

:i

If 1,1 ,

A/Arr.-urn-I

7S:41r/um vliazezzenhpa raFier.Flana'nte Et77gi7aztaii. zglAiala 5,Grau!:e.cie

t

V. at;

I,

fl,'

:ll; ;44'1

4-.Wmarealy

.

-414?, .1---

-A. . onon5 telt `.'44+enin frun ...trri117117/,Pleb A v I :,7 IL.: (4......,:.. Lu it, TITS lar,h'

11344a;"5417 zirman-urn ZThlieewevium

U

I

1.

lerea

\ .,.

as.

r.e

coroaa. ,,,

...4

(air'rvi ,40

Throuurn air

g

a,

it z

13r.

Aoti'

-V;.31.7.117

'

4-,._&-

4

S17791 .-)onslm

- akili,.''''.u.a.

4.--,4,.

,:::,....1S2

it.,

00

'ir

erzrza frz.r. av z 44,

4'

diArr4°'

-..- -4

j.14.3.9 ;

.,..,

.....-.,

..-

°

.,

a.

a...:.a.

,,,,,-1.1,

, ,..:7. 1..,...

a

4

le&

'4,>,

.3. AV We. 0 a

A ,,reen /31.-

di

A..

jUht

1,..-

..

14,,Urtz

a

_kit..,., i J Ts ao.

.7.

.

era et

4,,

s..., ..: ,....,

h earaermurn 1 -nehy-anza

24

,,

A

1 4,

i Voliona

'9

al la a er t area kra'g' A Bolessendi :',`

:

,Parenium 25yelidurna

a 7f.dia

Ian

,

yatf-aariva 1_91r9rular,F0211714builin

1.1

r, S ". -..-4,71 sewn? 1'. ,-,Jo

e...44.1tert,a

.A.'...41e7: atria

. 7114.

al

wirerenfirairn 171"41/.er.

X. Fzfant

11,X

A

I7p1,,,

at

,,.g ----

GALLICT_T_Isi

-

0

a

.a.

S TR.

'411/1-0, 777

'F--:-"ra,Vapieehozzze-7-

'7A-i-7J07 dpisr _a7

:.at:i eib

:.

o,B

ave-fetes lizs St.h'ypea

,2.--g--ez

GALAltE

3'

.

a ,'

I

I!'j

, ^

'14 le

d,

77,

-

a,otaa

e04

-1.

...a,. ,.

..., 41.

ei

0.4

11

g

Wr

TA .7.

=

s -.I

.?"--

2.:-.,

ts.

47/

2,5"C o .,-... r Tiik,

AnilPDIi3' k.

Font, Zuly

A.

A,VP

e,

/1,,a *,

210.11

IS

:171754

<

,

la

-Lae

n!

';:74171

IT

a ;..:,

'''.

Laume.

,s Ca

Ilk

/1

:

/31itasyra miff --Jo

lir

-7> .1.2.

Akan n

:)..,...,.... .,

A

RIOR

-

31

.

71:1

E

C.Th MEDI

-

.-M -A- , "..3": -... Z.Urliniu: "1

--"A

.%a;

/*we.

-I.:J.12'11;4:c;

)25.1.,..:,:-'' e.2/

..--.... ,i'7w

ahat7apohr

"

..5.

117lp.

1,

.

'; ..... TT een 1:7,6::00"

42.F. Rd/1M '4 77.:,.

PK

:

/

Lau

-

.

IL ET IA -- R , atri