Iris Moore - Promisiunea Trecutului

January 31, 2017 | Author: Constantin_Viorel_69 | Category: N/A

Share Embed Donate

Report this link

Short Description

Download Iris Moore - Promisiunea Trecutului...

Description

IRIS MOORE

Promisiunea trecutului Traducerea [i adaptarea \n limba român` de ION GEICU

ALCRIS

Capitolul 1 – Cu alte cuvinte, Stefan Bjornson ar fi singura [i unica persoan` care v-a f`cut o ofert`? – Nu pot s` v` ascund nimic. Dac` vremurile nu ar fi atât de grele, am fi avut probabil [i alte propuneri, dar \n acest moment majoritatea oamenilor au, dac` \ndr`znesc s` spun, cu]itul la gât. Conjunctura economic` nu preveste[te nimic bun [i ei trebuie s` se gândeasc` \nainte de toate s`-[i pl`teasc` \mprumuturile. Oricum, dup` p`rerea general`, Stefan a meritat achizi]ionarea acestor p`mânturi. Fa]a lui Karen se \n`spri. – Nici nu se pune problema s`-i vând lui Stefan Bjornson! zise ea cu o voce crispat`. Agentul imobiliar Arnold Teiger \ncepu s` dea semne de ner`bdare. Cu fruntea \ncruntat` [i bra]ele \ncruci[ate la piept, \[i roti fotoliul la stânga [i la dreapta, apoi o privi pe Karen drept \n ochi.

6

IRIS MOORE

– |mi place s` v-o repet, domni[oar` Haig, o vânzare este o vânzare. Dar da]i-mi voie s` v` pun o \ntrebare indiscret`: \n m`sura \n care nu inten]iona]i s` locui]i aici, de ce v` intereseaz` dac` x sau y achizi]ioneaz` proprietatea tat`lui dumneavoastr`? – |i acord o mare importan]`, asta-i tot, r`spunse ea ridicându-se. Dup` [ocul mor]ii subite a tat`lui ei, trebuia acum s` \nfrunte un trecut asupra c`ruia aruncase un v`l de mul]i ani de zile. Se duse pân` la fereastr` [i privirea ei r`t`ci dincolo de casele din c`r`mid` din Crookston, la [irul de arbori care protejau or`[elul de apele umflate ale lui Red Lake River. Timpul se scursese, dar \mprejurimile nu se schimbaser` deloc. De la postul ei de observa]ie, putu s` vad` c` toate garajele purtau \nc` acelea[i firme [i c` strea[ina cinematografului atârna \nc` \n buc`]i \n col]ul stâng. Dac` reg`sea neschimbat ora[ul copil`riei sale, nu acela[i lucru putea spune despre ea. Karen se schimbase. Când p`r`sise locuin]a familei ca s` plece la universitate, acum treisprezece ani, era \nc` o tân`r` fat` naiv`... Atât de naiv` \ncât s` cread` c` bìatul pe care-l iubea \[i va ]ine promisiunile, c` va veni curând s-o \ntâlneasc` [i c` viitorul le va apar]ine. Cuprins` de un val de nostalgie, \nchise ochii [i suspin` u[or. Apoi \[i veni \n fire [i f`cu stânga-mprejur. – Domnule Teiger, a]i \ncercat totu[i s` g`si]i un alt cump`r`tor? insist` ea.

PROMISIUNEA TRECUTULUI

7

– Drept s` spun, n-am v`zut necesitatea. Când ne-a]i sunat din Arabia Saudit`... – Din Kuweit, rectific` ea ma[inal. – S` admitem. Nu este mai pu]in adev`rat c` \n momentul acela mi-a]i cerut s` vând proprietatea f`r` s` m` preocupe prea mult pre]ul. Oferta lui Stefan fiind cea mai onest`, n-am considerat necesar s`... – Asta v` repro[ez! |n realitate, pentru Karen nu era o prblem` de bani, ci de \ncredere [i aflase pe pielea ei c` Stefan nu era un om de cuvânt. Purta \nc` inima ei urmele tr`d`rii lui [i pentru nimic \n lume nu-i va ceda nici cea mai mic` buc`]ic` din terenul familiei Haig. – Nu uita]i, domni[oar`, c` tat`l dumneavoastr` [i Stefan erau foarte lega]i. Ei se ocupau de terenurile lor ca [i cum ar fi fost vorba de o singur` [i mare exploata]ie, Stefan oferindu-[i \ntotdeauna serviciile pentru lucr`rile cele mai grele. Preocupat s`-[i conving` clienta, b`rbatul scund [i durduliu vorbea cu o voce calm` [i sigur`, accentuând cuvintele. – Ca to]i oamenii din micul nostru ora[, nu m` \ndoiesc nici o clip` c` \n mintea tat`lui dumneavoastr`, amabilitatea [i generozitatea lui Stefan meritau o compensa]ie. Dar Karen nu \n]elegea astfel. Ea considera c` nu-i mai datora nimic lui Stefan Bjornson [i prefera s` taie definitiv leg`turile cu el, \ntr-un fel cât mai radical cu putin]`. Totu[i, \n sufletul ei, ideea de a-i provoca necazuri o indispunea [i trebui s` se sileasc` pentru a face s` tac` protestul din inima ei.

8

IRIS MOORE

– V` cer s` binevoi]i s` g`si]i un alt cumnp`r`tor, \l anun]` ea hot`rât`. – N-o s` fie u[or. Cum v-am explicat, oamenii, pe aici... – Ei bine, cùta]i \n alt` parte! La Minneapolis, sau la Chicago. Nemaiavând argumente, agentul imobiliar r`mase gânditor câteva clipe. – Voi \ncerca, zise el \n sfâr[it, frecându-[i b`rbia, dar asta v` va pricinui costuri suplimentare. – Asculta]i-m`, domnule Teiger, eu n-am s` a[tept la nesfâr[it. |ntr-o lun` m` \ntorc la Londra, [i trebuie neap`rat ca aceast` afacere s` se termine pân` atunci. – O lun`? repet` el, cu \ndoial`. Nu pot s` v` promit nimic. – Foarte bine. |n cazul acesta, \n]elege]i c` voi apela [i la altcineva. |[i lu` po[eta [i adùg` pe un ton sfid`tor: – Aceast` proprietate va fi vândut` \n urm`toarele treizeci de zile [i nu lui Stefan Bjornson. Acestea sunt preten]iile mele. Asta-i tot. F`r` a renun]a la calmul lui, interlocutorul ei se ridic` s-o conduc` la u[`. – Sunte]i liber` s` m` scoate]i din aceast` afacere, spuse el, dar \nainte de a lua o asemenea hot`râre, ar trebui s` v` gândi]i de dou` ori. Crede]i-m`, nu i-ar fi f`cut o mai mare pl`cere tat`lui dumneavoastr` decât s`-l vad` pe Stefan preluând [tafeta [i continuând s` lucreze p`mânturile lui. ***

PROMISIUNEA TRECUTULUI

9

Gr`bit` s` rezolve aceast` problem` cât mai repede, Karen se hot`r\ s`-i fac` o vizit` lui Stefan pentru a-i expune limpede inten]iile ei. A[a \ncât se g`sea la sfâr[itul acestei dup`-amieze calde [i umede gata s` traverseze un câmp de sfecl` de zah`r \n pantofi de ora[. Ie[ise atât de contrariat` de la \ntrevederea cu agentul imobiliar, \ncât n-avusese timp s` treac` pe acas` ca s` se schimbe. Ajunse curând la planta]ia de molizi [i brazi care separa domeniul familiei Haig de cel al familiei Bjornson. „P`durea noastr` fermecat`“, \i spuneau ei odinioar`. Cu emo]ie, c`lca solul acoperit de ace de brad \n timp ce o mierl` fluiera cât o ]inea gura pe ramurile cele mai \nalte. Era un loc minunat unde, cândva, Stefan [i cu ea veneau s` se vad` pe ascuns, o oaz` de vis unde schimbau s`rut`ri pasionate [i \[i jurau iubire pe via]`. Dar aceste frumoase timpuri trecuser` pentru totdeauna. Atâtea \ntreb`ri r`mase f`r` r`spuns, atâtea incertitudini [i frustr`ri, sfâr[iser` prin a \ntuneca cele mai frumoase amintiri [i a-i zdruncina \ncrederea. Nu mai erau acum decât câ]iva metri pân` la casa cu [arpant` de lemn. |n fa]`, \l v`zu pe Stefan, cu bustul gol, cu capul dat pe spate, bând ap` cu l`comie dintr-un furtun de stropit. Cu inima strâns`, se opri s`-l priveasc`. La prima vedere, timpul p`rea c` nu avusese nici o influen]` asupra lui. Nici un dram de gr`sime nu-i \ngreuna talia. Dar, trist` ironie a sor]ii, purta de acum \nainte pe gât [i pe bra]ele musculoase urmele maieului, semn dup` care se recuno[teau oamenii cu

10

IRIS MOORE

pielea ars` de soare, care munceau p`mântul cât e ziua de lung`. Odinioar`, Stefan se amuza de asta cu atât mai mult` pl`cere cu cât nutrea planuri de viitor care, spunea el, \l vor scuti de munca ingrat` a p`mântului. Atunci, de ce \[i schimbase brusc p`rerea? De ce-i \ntorsese spatele lui Karen [i curmase visele lor de evadare? Ca pentru a r`spunde acestor \ntreb`ri, chiar \n clipa aceea Stefan \ntoarse capul \n direc]ia ei. El \ncerc` s` nu lase s` se vad` nimic din tulburarea lui; \nchise \ncet apa, \[i lu` c`ma[a din zbor [i porni \n \ntâmpinarea ei. Abia putea s` cread` v`zând-o pe frumoasa Karen \ntoars` printre ei sì. Dar o Karen atât de schimbat` fa]` de tân`ra care-l p`r`sise cu atâ]ia ani \n urm`! |n timp ce ea str`b`tuse lumea \ntreag` intervievând zeci [i zeci de celebrit`]i, el prinsese r`d`cini \n Crookston, \nconjurat de mica lui familie [i de cele câteva hectare de teren cultivabil. A[a hot`râse soarta, dar nu regreta nimic. Ast`zi, putea fi mândru de copiii lui [i r`mânea convins c` f`cuse, \n urm` cu treisprezece de ani, o alegere bun`. Dar iat` c` ea se \ntorsese. Pe teritoriul ei. |n propria ei curte. Era oare un semn al destinului? O invita]ie s`-[i spun` c` nu era pierdut` orice speran]`? – Helo Karen! |mi face al naibii de mare pl`cere s` te rev`d, zise el acordându-i un zâmbet. Ea nu r`spunse nimic. Nervoas`, nu-[i putea lua privirea de la bustul lui Stefan, pe care str`luceau câteva pic`turi de ap`. Când, \n sfâr[it, \[i ridic` ochii spre gura lui senzual`, sim]i un nod \n gât [i se gr`bi s`-i spun` scopul vizitei, \nainte s-o p`r`seasc` tot curajul.

PROMISIUNEA TRECUTULUI

11

– Am venit numai ca s` te anun] c` refuz s`-]i vând terenul, zise ea \ntr-un murmur. Stefan o cercet` \ndelung, cu o figur` imperturbabil`. – Credeam c` am f`cut o ofert` echitabil`, dar dac` tu consideri c` terenul valoreaz` mai mult... – Nu vreau nimic de la tine [i nu vei ob]ine nimic de la mine. Prefer chiar s`-mi vând proprietatea pe nimica toat` decât s`-]i revin` ]ie. – Pe cuvântul meu, dac` a[a vezi tu lucrurile... l`s` el s`-i scape, vrând s` se arate \mp`ciuitor. Surprins` s`-l vad` renun]ând atât de u[or, Karen \i arunc` o privire suspicioas`. – Ai g`sit un alt cump`r`tor? se interes` el. – |nc` nu, dar acesta n-o s` \ntârzie. Mai trebuia s` porneasc` \n cùtarea unui agent imobiliar mai cutez`tor [i ca [ansa s`-i surâd`. Dar despre asta nu-i sufl` o vorb` lui Stefan. – M` dete[ti \nc` tot atât de mult? – Oh, da! r`spunse ea f`r` s` ezite, ca [i cum voia s` se conving` [i mai bine. – P`cat! Speram c` \ntoarcerea ta s` ne dea ocazia s` relu`m leg`turile. El \[i puse c`ma[a [i cu un gest dezinvolt \[i aranj` p`rul decolorat de soare. Karen remarc` atunci c` ridurile din col]ul ochilor se accentuaser` cu trecerea anilor [i datorit` muncii grele pe câmp. – |]i imaginai poate c` am putea \ntre]ine raporturi de bun` vecin`tate, ca \n trecut? zise ea cu ironie.

12

IRIS MOORE

– Da, cam a[a ceva. Deodat`, expresia fe]ei lui se \ntrist` [i adùg`: – |mi pare sincer rù de moartea tat`lui tù. Era un om de treab`, foarte apropiat. Acest elan de simpatie \i merse drept la inim` lui Karen [i, pentru o clip`, \[i uit` ranchiuna. – Abia pot s` cred! Vorbisem câteva zile mai \nainte [i n-am sesizat nimic nelini[titor... P`rea chiar c` este \n plin` form`. |mi amintesc c` l-am sunat de la Londra, exact \nainte de a pleca pentru un reportaj \n Orientul Mijlociu... – Mi-a spus c` i-ai telefonat. {tii, era grozav de mândru de tine. P`stra cu grij` toate articolele tale. – Da. {i când le-am g`sit \n biblioteca din salon, clasate [i aranjate \ntr-o map` mare cartonat`, m-am sim]it teribil de r`v`[it`. Eram la fel de emo]ionat` ca [i când a[ fi r`sfoit un album cu fotografii. – Nu regreta decât un lucru, c` nu veneai mai des s`-l vezi. Dar poate c` era din cauza mea? – Cutreieram lumea \n lung [i-n lat. O jurnalist` independent` nu face \ntotdeauna ce vrea sau când vrea. Atunci când am [ansa s` mi se propun` un reportaj undeva, nu-mi pun prea multe \ntreb`ri, m` reped acolo... pentru c`, la sfâr[itul lunii, \n]elegi, trebuie s`-mi pl`tesc facturile. Adev`rul era cu totul altul, bine\n]eles, dar cum s` recunoasc` f`r` s` deschid` vechile r`ni sau f`r` a-[i pierde demnitatea? Dac` \n decursul anilor \[i r`rise vizitele, fusese numai din cauz` c` nu suporta ideea c` la câ]iva pa[i de casa ei, Stefan ducea o via]` fericit` cu alt` femeie. Fiecare din

PROMISIUNEA TRECUTULUI

13

scurtele ei [ederi la Crookston o marcaser` teribil [i, din aceast` cauz`, pleca \ntotdeauna cu sentimentul c` era jupuit` de vie. – Inten]ionez s` angajez pe cineva pentru seceri[, aunun]` ea, revenind brusc la ceea ce o adusese acolo. – De ce? Pot foarte bine s` m` ocup eu. Tat`l tù [i cu mine ne-am \mp`r]it munca \ntotdeauna. – Timpurile s-au schimbat, Stefan. Va trebui s` te obi[nuie[ti cu asta. – Pentru tine, ar fi o cheltuial` inutil`. Te asigur c`... – Nu te ocupa de asta. Sunt banii mei [i-i cheltuiesc cum cred de cuviin]`. Descump`nit de atâta agresivitate, Stefan \ncerc` s-o aduc` pe Karen la sentimente mia bune. Veni foarte aproape de ea [i o privi \n ochi. – Dac` vom continua s` ne cert`m, nu vom ajunge la nimic bun. De ce s` nu redevenim prieteni? Propunerea era desigur atr`g`toare, dar Karen [tia prea bine c`, acceptând, \nsemna pierderea ei. Oice rela]ie cu Stefan risca s` alunece pe un teren periculos [i ea nu voia s` ajung` a doua oar` victima sl`biciunilor ei. Faptul c` Stefan era v`duv de trei ani – [i, \n consecin]` liber – cum tat`l ei nu uitase s`-i aminteasc` \n scrisorile lui, nu schimba nimic. Trecutul se ridica \ntotdeauna \ntre ei ca o fort`rea]` de necucerit. – Acum, vezi tu, am devenit mai exigent`, r`spunse ea cu o voce tìoas`. A[tept de la prietenii mei o mare loialitate [i, s` fiu sincer`, nu cred c` tu ai aceast` calitate. Stefan nu clipi, dar o lic`rire de ciud`, sau poate de regret, trecu prin ochii lui.

14

IRIS MOORE

|n acel moment, autobuzul [colar se opri pe drum. Trei copii surescita]i s`rir` pe asfalt, f`când semne vioaie colegilor de clas`. Copiii lui Stefan! se gândi Karen mâhnit`. Sim]i dintr-o dat` un mare gol [i regret` c` nu putea fugi la cel`lalt cap`t al lumii pentru a sc`pa de acest trecut care o h`r]uia. Dar cei trei pu[ti traversau deja curtea \n fuga mare, ciond`nindu-se. Trei capete blonde, de culoarea aurului, replici perfecte ale tat`lui [i ale unchiului Jack. Cea mai mare ajunse prima la ei. Era o lungan` pu]in cam stângace, cum sunt toate fetele de vârsta ei. – Ei, papa, pot s`...? – D`-mi m`nu[a! url` fratele ei, ajuns \n spatele ei. Tat`, mi-a luat m`nu[a [i nu vrea s` mi-o dea \napoi! – |nceteaz` s` te smiorcì! }ine, iat` m`nu[a ta! ce a[ putea face cu urâ]enia asta? Stefan \[i trecu un bra] dup` gâtul fiicei lui [i o strânse lâng` el cu tandre]e. – O clip`, v` rog! zise el cu o aparen]` de seriozitate. Vreau s` v` prezint pe cineva. Karen, nu cred c` i-ai cunoscut pe copiii mei. Micul spiridu[ care \ncheie alaiul este Shelly; neastâmp`ratul acesta dezordonat este Bobby; [i iat-o [i pe fiica mea mai mare, Bonnie. Karen \i privi pe rând, ne[tiind prea bine ce s` spun`. Apoi, privirea ei se opri asupra celei mai mari, care \i sem`na leit tat`lui ei: aceia[i ochi alba[tri, acela[i oval al fe]ei, accea[i siluet` alungit`. Devenind brusc con[tient` c` avea \n fa]a ei,

PROMISIUNEA TRECUTULUI

15

\n persoana lui Bonnie, dovada clar` a infidelit`]ii lui Stefan, \[i pierdu complet cump`tul. Se sim]i p`lind [i avu impresia c` p`mântul \i fuge de sub picioare. Stefan puse cu delicate]e o mân` pe um`rul ei. – Te sim]i bine? o \ntreb` el \n [oapt`. – Da, foarte bine. Ea f`cu instinctiv doi pa[i \napoi, pentru a evita orice contact fizic cu Stefan [i se for]` s` zâmbeasc` celor trei copii. – Sunt foarte mul]umit` s` v` cunosc pe to]i. Bonnie se mul]umi s`-i r`spund` cu un surâs politicos \nainte de a-i atrage din nou aten]ia tat`lui ei asupra problemei care-i st`tea pe inim`. – Mary Ellen m-a invitat s` ascult ultimul album al lui Stompint Wild. Se pare c`-i genial. |]i promit c` m` \ntorc \nainte de cin`. – Grupul `sta e o nulitate, trâmbi]` Bobby, punându-[i m`nu[a de baseball, sub privirile amuzate ale tat`lui sù. Bonnie se preg`tea s-o [tearg`, dar Stefan o re]inu de bra]. – Nu atât de repede, domni[oar`! Mi se pare c` ai uitat s` faci ceva azi-diminea]`, nu? – Oh, tat`, te rog, nu acum, altfel voi pierde autobuzul! \l implor` ea. |n timp ce \[i pleda cauza, Bobby se \ndrept` spre cas`, jucându-se vesel cu mingea. Probabil c` acest mic dr`cu[or de nou` ani era mai interesat de delicioasele fursecuri preg`tite de doamna Johnson, decât de o discu]ie contradictorie \ntre sora [i tat`l lui.

16

IRIS MOORE

– Dac` n-a[ fi observat, iapa ta n-ar fi avut nimic de mâncare toat` ziua, zise Stefan. – Dar pentru c` te-ai ocupat tu, n-a fost nimic grav, se ap`r` Bonnie. Mâine am s` r`mân mai mult timp cu ea, ca s` \ncerc s` m` fac iertat`. – Oh, s` fii sigur` c` nu vei sc`pa, draga mea. Te sf`tuiesc s` pui ceasul s` sune cu o jum`tate de or` mai devreme ca de obicei, ca s` ai timp s` faci tot ce trebuie. Pân` atunci, uit`-]i prietena [i gr`be[te-te s` faci curat \n boxa lui Patch [i s`-i schimbi a[ternutul de paie. – Tat`... N-ai dreptul! strig` ea indignat`. El veni \n fa]a ei, \i lu` b`rbia \ntre degetul mare [i ar`t`tor [i o privi \ncruntâdu-[i sprâncenele. – Ce ]i-ai f`cut la ochi? S-ar spune c` ai primit o lovitur` de pumn. – Foarte nostim! |]i atrag aten]ia c` asta se nume[te machiaj, tat`. Ar trebui s` te ]ii la curent. Toate fetele, ast`zi, \[i fac ochii. Stefan \nghi]i lovitura nu f`r` oarecare iritare: la treisprezece ani abia, fata lui urma deja exemplul fetelor mai mari ca ea! – Nu vreau s` [tiu ce fac celelalte fete. Ceea ce este sigur, este c` vei mai a[tepta câ]iva ani ca s` te machiezi, \i replic` el cu autoritate. Prin urmare, când te duci sus s` te schimbi, profit` [i-]i spal` fa]a. {i s` [tii c` lui Patch pu]in \i pas` dac` semeni sau nu cu Madonna. Vexat`, Bonnie porni din loc cu un aer demn, mormìnd:

PROMISIUNEA TRECUTULUI

17

– Ur`sc via]a la ]ar`! O ur`sc! O ur`sc! Stefan \[i aminti c` o auzise adesea pe Karen proferând acelea[i cuvinte amare, cu ani \n urm`, dar pe vremea aceea el \n]elegea acest spirit de revolt`. Ast`zi, era tat` de familie [i o grea responsabilitate ap`sa pe umerii lui. |[i aminti deodat` c` cea mic` a[tepta cu r`bdare s`-i acorde aten]ie [i se gr`bi s`-[i repare gre[eala. Shelly merita cu atât mai mult aten]ia lui deoarece dup` moartea mamei sale avusese tendin]a s` se retrag` periculos \n ea \ns`[i. – A[adar, p`pu[ica mea, cum a fost ast`zi la [coal`? \ntreb` el mângâindu-i frumoasele bucle blonde. – Am luat un zece la tema de matematic`, anun]` ea cu mândrie. Stefan o ridic` de la p`mânt [i o s`rut` ap`sat pe obraji. – Tu e[ti cea mai bun`, micu]a mea... la fel de istea]` ca b`trânul tù tat`, zise el \nvârtind-o \n jurul lui. – Tu nu e[ti b`trân, tat`! protest` ea \n hohote de râs. |n tot acest timp, Karen nu se clintise din loc. Privea scena for]ându-se s` nu se ghiceasc` nimic din sentimentele ei. – Mai ales, nu purta copiilor pic`, o rug` el. Ei n-au nici o leg`tur` cu povestea noastr`. – Sunt pe deplin con[tient`. Nu te nelini[ti, [tiu foarte bine a cui este vina.

Capitolul 2 – Nu este cinstit s` te \ntorci astfel \mpotriva mea, mai ales c` n-ai vrut niciodat` s` afli adev`rul. – Mi se pare c` faptele vorbesc de la sine, r`spunse ea cu o voce f`r` inflexiuni. Dup` to]i ace[ti ani, n-ai cu siguran]` inten]ia de a t`g`dui paternitatea acestor trei copii \ncânt`tori. Stefan vru s` r`spund`, apoi se r`zgândi. S` readuc` \n discu]ie un subiect atât de delicat, \n prezen]a micu]ei sale Shelly, \l tulbura teribil. – Cred c` nu-i momentul cel mai nimerit s` discut`m despre trecut. – Pentru prima dat` sunt de acord cu tine. Ca s`-]i spun totul, nici m`car nu \n]eleg necesitatea de a discuta, r`spunse ea \ntorcându-i spatele. Stefan scoase un u[or suspin [i asist`, descump`nit, la plecarea ei precipitat`. Ce i se repro[a, oare, lui care \[i f`cuse \ntotdeauna o chestiune de onoare de a ac]iona \n orice \mprejurare din dragoste pentru aproapele lui?

PROMISIUNEA TRECUTULUI

19

Faptul c` reluase lucrarea terenului familial dup` ce tat`l sù f`cuse o criz` cardiac`; c` o l`sase pe Karen s` plece pentru a \nflori departe de el; sau asumându-[i responsabilit`]ile \n locul fratelui sù Jack, de fiecare dat` d`duse dovad` de abnega]ie pentru a asigura fericirea altuia. Deoarece, credea el cu bun-sim], \n toate \ncerc`rile trebuie s` iei via]a a[a cum este: c` plou`, bate vântul, sau arde soarele, c` evenimentele \]i sunt favorabile sau nu, trebuie s` [tii s` te adaptezi. Cu toate acestea, r`m`sese \ntotdeauna cu o greutate pe inim` [tiind c` ea credea c`-i fusese infidel. De aceea, dac` exista o cât de mic` [ans` s` fie din nou \mpreun`, trebuia mai \ntâi s-o determine s`-i asculte povestea. Dar orice \i rezerva viitorul, cei trei copii ai lui vor r`mâne pentru totdeauna ce avea mai de pre] pe lume. Se trezi din reveria lui \n momentul când Karen disp`ru la ad`postul arborilor. – Vrei s` vii s` conduci tractorul cu mine? \i propuse el lui Shelly. Micu]a \[i ascunse capul \n scobitura um`rului tat`lui ei [i-[i trecu bra]ele dup` gâtul lui. – Te iubesc, t`ticule! Spune-mi, n-ai s` pleci ca mama? – N-am s` te p`r`sesc niciodat`, inimioara mea. Niciodat`, o asigur` el strângând-o cu putere la piept, emo]ionat pân` \n adâncul sufletului.

20

IRIS MOORE

*** A doua zi diminea]`, Karen se trezi foarte devreme, surâz`toare [i relaxat`. |mbr`c` o bluz` [i ni[te blugi [i ie[i \n gr`din`. Reg`si imediat senza]iile de mult uitate, ca parfumul florilor de câmp, care se \ntindeau cât vedeai cu ochii, zgomotele motoarelor de tractor, cântecul ciocârliilor sau u[orul fo[net al frunzelor. Era ora cea mai pl`cut` a zilei, momentul când era bine s` nu faci nimic, doar s` profi]i de binefacerile naturii. Soarele va urca \n curând pe cer [i \ncetul cu \ncetul o c`ldur` jilav` [i sufocant` \[i va \ntinde mantia ap`s`toare peste câmpie. Dar, pân` atunci, ce pl`cere s` savurezi aceast` pace matinal`. O pace totu[i foarte fragil`, se gândi ea \ntorcând privirea spre casa lui Stefan. Locuin]a familiei Bjornson, cu camerele ei mansardate, \i era la fel de familiar` ca propria ei cas`. |i cuno[tea toate col]urile [i cotloanele, \[i mai amintea cu emo]ie de mama lui Stefan forfotind \n fa]a ma[inii de g`tit, având mereu grij`, iarn` sau var`, s` aib` la \ndemân` mici dulciuri pentru unii [i al]ii. Vis`toare, merse de-a lungul [irului de pomi care separau cele dou` propriet`]i, dep`[i locul unde construise o caban` de lemn cu Stefan, apoi atinse perimetrul unde \ncercaser` zadarnic, \n cursul unei ierni deosebit de aspre, s` construiasc` un iglu. Un surâs \i lumin` fa]a când \[i aminti b`taia cu bulg`ri de z`pad` [i crizele de râs nebun care urmaser`.

PROMISIUNEA TRECUTULUI

21

Pe vremea aceea, Stefan [i Karen erau tineri, plini de via]` [i de nedesp`r]it. Stefan \i spunea Kari-Kari [i \mp`r]ea cu ea cele mai mari secrete ale lui. Pu]in mai târziu, cunoscuser` \mpreun` primii fiori ai dragostei [i el \i [optea \nc` \n ureche numele Kari-Kari, care le evoca amândurora o pas`re exotic`. F`r` \ndoial`, Karen ar fi suferit mai pu]in din cauza tr`d`rii lui sau ar fi acceptat s`-l ierte dac` n-ar fi fost atât de intim lega]i, atât de \ncrez`tori unul \n cel`lalt. |n acea fatidic` lun` septembrie a anului 1982, când p`r`sise Crookston, avuseser` o mic` ceart` care, crezuse ea, nu va avea consecin]e. |[i spusese c` atunci când se va \ntoarce \n vacan]` de Ziua Recuno[tin]ei, vor fi atât de ferici]i s` se reg`seasc`, \ncât se vor iubi [i mai mult. Dar când revenise acas`, o a[tepta o foarte nepl`cut` surpriz`: \n absen]a ei, Stefan Bjornson se c`s`torise. Deodat`, vraja \ncetase s` mai aib` efect, visele se spulberaser`. Dar nici atunci, nici ast`zi, nu vrusese s` [tie ce se \ntâmplase. Abandonat` tristei sale sor]i de logodnic` p`r`sit`, plecase din nou, cu inima zdrobit`, c`tre orizonturi \ndep`rtate, cùtând cu disperare refugiu \n munca ei de reporter. Pierdut` \n evocarea acestor amintiri ap`s`toare, ajunse f`r` s`-[i dea seama la marginea [oselei. Se preg`tea s` se \ntoarc` din drum, când o umbr` se profil` la mai pu]in de trei metri de ea, apoi se ghemui lâng` trunchiul unui brad enorm. Cine putea hoin`ri prin preajm` la o or` atât de matinal`?

22

IRIS MOORE

– Oh, v` implor, nu-i spune]i tatei c` m-a]i v`zut! o implor` Bonnie ridicând ochii ei mari, \ncercui]i cu negru. Nec`jit` c` se l`sase surprins`, \nchise repede mica trus` de machiaj, pândind cu coada ochiului reac]ia lui Karen. Expresia lui Karen r`mase impenetrabil`. Dac` exista un copil pe lume cu care [i-ar fi interzis orice complicitate, aceasta era fata mai mare a lui Stefan. Dar, amintindu-[i cum fuseses ea la aceea[i vârst`, nu putu s` \ncerce decât simpatie pentru Bonnie [i micile ei secrete. – Tu e[ti mai abil` decât eram eu, remarc` ea. Eu nu m-a[ fi gândit niciodat` s` m` machiez pe ascuns, a[teptând autobuzul. A[teptam \ntotdeauna s` ajung la liceu [i atunci m` repezeam la toalet`, asigurându-m` c` nu venea nimeni s` m` deranjeze. Bonnie \i arunc` o privire perplex`. – |n]elegi, tat`l meu era la fel ca al tù, nu m` l`sa s` m` machiez. La [aisprezece ani, n-aveam \nc` dreptul s`-mi dau cu rimel sau cu pudr` pe obraji. – Nu este un viciu! suspin` Bonnie. Tata nu \n]elege nimic din asta. Dar \mi \nchipui c` dac` locuiam \ntr-un ora[ mare ca Chicago de exemplu, sau Minneapolis, s-ar fi ar`tat mai tolerant. Karen nu f`cu nici un comentariu. La urma urmei, nu era problema ei dac` Bonnie nu-l ascult` pe tat`l ei sau c` d`dea dovad` de prost-gust \n alegerea produselor de machiaj. – Mary Ellen crede c` ar trebui s` folosesc fard de pleoape albastru. Ea spune c`-mi va pune \n valoare ochii. Dumneavoastr`, ce crede]i?

PROMISIUNEA TRECUTULUI

23

– Fiindc` ai un ten deschis, te sf`tuiesc s` folose[ti mai degrab` un gri deschis sau un roz pal, dar este o p`rere cu totul personal`. – Gri? repet` Bonnie, f`când o mutr` dezgustat`. – Un gri pastelat, da. Mi se pare c` un albastru pronun]at ]i-ar da un aer prea... Cuvântul „vulgar“ \i veni \n minte, dar se opri, ezitând. Nu dorea s` fie dezagreabil`, nici nu dorea s` discute despre astfel de lucruri cu fata lui Marvis Bjornson. – Prea sofisticat, poate, insinu` ea, for]ându-se s` par` conving`toare. |n locul tù, a[ rezerva albastrul pentru mari ocazii, petrecere o dansant`, sau o ie[ire la teatru. – {i pentru rujul de buze, ce m` sf`tui]i? continu` Bonnie. Mi-ar trebui ceva discret, altfel tata risc` s` fac` o dram` din asta. – Po]i foarte bine s` nu folose[ti. Buzele tale sunt evident de un roz frumos. Buze pline [i senzuale, ca cele ale lui Stefan, se gândi Karen cu o mic` \mpuns`tur` \n inim`. Se \ndep`rtase câ]iva metri, când vocea lui Bonnie o ]intui locului. – Dup` doamna Johnson, odinioar`, tata [i dumneavoastr` a]i avut o sl`biciune unul pentru altul. – Am crescut \mpreun`, se mul]umi s` r`spund` Karen. De fapt, nu exista persoan` \n Crookston care s` nu fi fost la curent cu leg`tura ei cu Stefan. – Dac` am \n]eles bine, era]i mai mult decât prieteni, insist` Bonnie.

24

IRIS MOORE

– Ce s`-]i spun? A trecut atât de mult timp. Lumea s-a schimbat de atunci, [i noi la fel. Dup` ce-[i ascunse trusa de machiaj \n scorbura copacului, Bonnie vru s` [tie dac` o cunoscuse pe mama ei. – Nu foarte bine. Locuia \n ora[, [i \n liceu n-am fost \n aceea[i clas`. Cred c` era cu o clas` sau dou` \n urma mea. Totu[i, am avut uneori ocazia s` facem mici plimb`ri \mpreun` cu iubi]ii no[tri respectivi. Karen \[i amintea de Mavis ca de o fat` mai curând simpatic`, dar c`reia \i lipsea ambi]ia. Poate pentru c` era prea preocupat` s` plac`. Nu este mai pu]in adev`rat c` pe vremea când se \ntâlnea cu Jack, fratele lui Stefan, \[i luaser` amândoi prostul obicei de a se s`ruta \n public, astfel \ncât, \n cele din urm`, Karen [i Stefan hot`râser` s` nu mai ias` cu ei. Claxonul autobuzului [colar puse cap`t brutal acestei conversa]ii \n care s`riser` de la una la alta. Bonnie \[i lu` lucrurile de [coal`, \[i scutur` de praf ciorapii albi [i se r`suci \n minijupa ei. – |mi promite]i s` p`stra]i secretul? \ntreb` ea \nc` o dat`. Tata nu trebuie s` [tie c` m-a]i \ntâlnit \n aceast` diminea]` [i mai ales ce f`ceam. – Po]i pleca lini[tit`, am s` fiu mut` ca un pe[te. – Mai era ceva ce vroiam s` v` spun. Dac` o s` vre]i s` ie[i]i din nou cu tata, eu personal n-am nimic \mpotriv`. |mi dau seama c`, dup` moartea mamei, sufer` de singur`tate [i asta m` mâhne[te. F`r` s` mai a[tepte, se avânt` spre [osea. „Hot`rât lucru, copiii cresc prea repede. Nimic nu le scap`“, se gândi Karen descump`nit`.

PROMISIUNEA TRECUTULUI

25

*** Dup` \ntoarcerea acas`, d`du mai multe telefoane unor agen]i imobiliari din zon`, dar f`r` rezultat. Ca [i cum se \n]eleseser` cu to]ii s` sus]in` c` domnul Teiger [tia cu exactitate ce f`cea [i c` nu va g`si un cump`r`tor mai bun decât Stefan Bjornson. Furioas`, nu se recuno[tea \nc` \nfrânt` [i consult` anuarul ora[ului Grand Forks. Acestea \i vor lua poate timp [i energie, dar va sfâr[i prin a reu[i s` g`seasc` pe cineva c`ruia s`-i \ncredin]eze aceast` afacere, o persoan` eficace [i obiectiv`, atent` s`-i dea deplin` satisfac]ie. Abia \[i \ncepuse cùt`rile când sun` telefonul. – Hello, frumoasa mea, ce faci? \ntreb` o voce familiar`, de la cel`lalt cap`t al firului. Karen \ncercase de nenum`rate ori s`-l conving` pe agentul ei s`-i spun`, ca toat` lumea, pe numele mic, dar degeaba. Max nu pierdea niciodat` ocazia s`-i demonstreze c` ]inea mult la ea. – Nu sunt aici decât de dou`zeci [i patru de ore [i e[ti gata s` m` h`r]uie[ti! se plânse ea cu amabilitate. Ce vrei de la mine? – Am o mic` treab` pentru tine \n Turcia. – |mi pare rù, dar deocamdat` sunt blocat` aici. {i-]i amintesc c` am \nc` dou` articole de scris pân` la sfâr[itul lunii.

26

IRIS MOORE

– {tiu, [tiu... N-ai pretins \ntotdeauna c` adori Turcia? C` este o ]ar` minunat` [i c` oamenii de acolo sunt adorabili? insist` el cu o voce dulceag`. A[ putea s`-]i rezerv un bilet de avion pentru poimâine, [i te vei putea \ntoarce \n zece zile, ceea ce \]i va l`sa tot timpul s`-]i termini articolele. – Imposibil, Max. Trebuie neap`rat s` rezolv problema vânz`rii propriet`]ii tat`lui meu [i m` tem c` voi fi re]inut` mai mult timp la Crookston decât am prev`zut. – Este \ntr-adev`r p`cat! Puteai s` câ[tigi o mul]ime de bani din deplasarea asta. El continu` s-o momeasc`, dar Karen nu se l`s` convins`. {tia c` Max \[i mu[ca degetele c` nu putea câ[tiga comisionul de zece procente. – O s` r`mân` pentru alt`dat`, zise ea, regretând sincer c` nu putea merge la Istanbul. – Tu [tii de ce \mi place s`-mi asigur serviciile tale. Pentru c` pot conta pe tine c` po]i acoperi un subiect pe nepus` mas`, oriunde \n lume. Tu n-ai o leg`tur`, n-ai familie ca s` te re]in` acas`. O veritabil` inimoas`, ce mai! Era, din p`cate, tristul adev`r. Nimeni nu-[i \mp`r]ea via]a cu Karen. N-avea pe nimeni care s-o iubeasc`. Nimeni s` se nelini[teasc` [tiind c` este \n Turcia sau la Tombouctou. Când se \ntorcea de la un reportaj [i revenea \n apartamentul ei din New York, nimeni nu se gr`bea s-o \ntâmpine, cu bra]ele \ntinse. Nici so], nici amant, nici copii. Suferea teribil de acest gol, dar nu se plângea niciodat`, nici chiar \n discu]iile cu prietenele. |n orice \mprejurare, se ar`ta surâz`toare [i disponibil`.

PROMISIUNEA TRECUTULUI

27

– Cred c` totul se va aranja \n cincisprezece zile, \l asigur` ea cu mult optimism. – Perfect. |n acest caz, am s` te \ntâlnesc proasp`t` [i dispus` pentru un interviu cu membri ai familiei regale engleze. Nu uita c` poate vom folosi ocazia s` scoatem o carte. – Nu te nelini[ti, m` voi str`dui s` fie o reu[it`. *** La ora unu dup` prânz, se \ntorcea, transpirat` toat`, cu mâinile jilave, dup` o rapid` c`l`torie la Grand Forks, unde reu[ise totu[i s` ob]in` o \ntâlnire cu un agent imobiliar. Acum era ner`bd`toare s` se \napoieze acas`, s` fac` un du[ bun [i s` se cuib`reasc` \ntr-un fotoliu cu o carte bun`, \n apropierea ventilatorului. Dar dac` nu voia s` se mul]umeasc` doar cu o sup` la pachet, trebuia mai \ntâi s` se opreasc` la supermarket s`-[i fac` ceva provizii. Dup` ce cump`rase ce-i trebuia s`-[i fac` o salat` mare, se plimbase ma[inal printre rafturi [i se oprise la raionul cu produse de machiaj. Din toat` gama de produse expuse, alese cu grij` un fard de pleoape gri deschis [i un ruj de buze cel mai discret posibil. Apoi \[i spuse c` nu era treaba ei s-o sf`tuiasc` pe Bonnie [i le puse pe toate la loc pe raft. |n minutul urm`tor \[i schimb` p`rerea, se \ntoarse [i le lu` pe toate. Prima reac]ie fusese cea bun`: biata copil` nu s-ar descurca niciodat` singur` [i cu siguran]` nu tat`l ei o va ajuta s` g`seasc` ceea ce se potrivea cel mai bine tenului ei!

28

IRIS MOORE

Dar, dac` Stefan nu voia ca fiica lui s` se machieze, ce drept avea avea Karen s`-i \ncalce autoritatea? – Dac` ai inten]ia s`-i oferi astea lui Bonnie, nu te jena din cauza mea, murmur` vocea lui Stefan \n spatele ei. Karen f`cu stânga-mprejur [i r`mase f`r` glas, cu inima b`tând s`-i sparg` pieptul. – Te-am v`zut vorbind cu ea de diminea]`, \i spuse el cu un zâmbet amuzat \n col]ul gurii. Tocmai descoperisem c` acolo \[i ascundea trusa de machiaj, dar n-am [tiut niciodat` exact ce atitudine s` iau \n leg`tur` cu treaba asta. |[i aranj` cu degetele lui lungi [i fine o [uvi]` de p`r [i continu`: – Crezi c` sunt prea sever cu ea? – Nu cred c` e treaba mea s`-]i spun cum trebuie s`-]i cre[ti copiii. – Dac` \mi vei spune p`rerea ta, am s` ]in seama de ea. Mi se pare c` fac totul ca to]i copiii mei s` fie ferici]i, dar m` izbesc câteodat` de probleme la care nu cunosc r`spunsul. {i acestea sunt cazurile când mama lor le lipse[te cel mai mult. Karen r`mase cu ochii pleca]i pe tubul de ruj de buze pe care-l ]inea \n mân`. Nu \ntrebarea lui Stefan o f`cea s` se simt` stingherit`, dar era profund tulburat` s` discute \n mijlocul magazinului, ca doi prieteni vechi ce schimb` dou` vorbe pe marginea trotuarului. {i faptul c` era \ntotdeauna atât de seduc`tor [i atent sem`na [i mai mult` panic` \n mintea ei.

PROMISIUNEA TRECUTULUI

29

Trebui s` fac` un mare efort de voin]` ca s` alunge imaginile ispititoare a unei mari intimit`]i cu Stefan [i s` revin` la realitate. – Cred c` pentru Bonnie a se machia este ceva simbolic. Asta \i permite s` se identifice cu colegele ei, [i la vârsta ei, s` [tii, prietenii conteaz` mai mult decât p`rin]ii. – Am mai curând tendin]a s` cred c` nimic nu poate \nlocui familia. – Copiii se consider`, \n principiu, c` pe m`sur` ce cresc, \[i câ[tig` independen]a. – A[a ai f`cut tu. – Ce vrei, aveam impresia c` m` \n`bu[ aici. Dar dac` am o memorie bun`, pe vremea aceea nici ]ie nu-]i pl`cea via]a la ]ar`. – |mi amintesc c` n-aveai decât o idee \n minte: s` pleci! zise el cu o not` de am`r`ciune \n glas. Din fericire, am \nv`]at, \n cele din urm`, s` pre]uiesc via]a \ntr-o comunitate mic`. Este pl`cut s` [tii unde ai r`d`cinile. Cum putea un b`rbat ca Stefan s` se complac` \ntr-un loc izolat cum era Crookston? se \ntreb` Karen, indignat`. – Aminte[te-]i, Stefan, voiai s` devii un mare arhitect, \i spuse ea pe un ton de repro[. Voiai s` vezi toat` lumea [i s` vizitezi cele mai frumoase monumente... – Am g`sit o alt` form` de frumuse]e, aici, la fel de captivant`. C` este vorba de copiii mei, de tinerele ml`di]e fragile de sfecl` de zah`r sau de apusurile de soare peste câmpie, toate acestea \mi procur` o pl`cere mereu re\nnoit`. |n definitiv, sunt mai curând un om satisf`cut.

30

IRIS MOORE

Pentru prima dat`, Karen avu sentimentul c` se \n[elase \ntotdeauna \n privin]a lui Stefan. Dac` st`teai s`-l ascul]i, dezgustul lui pentru via]a la ]ar` nu fusese niciodat` la fel de puternic ca al ei. Poate c` nu \mp`rt`[ise niciodat` cu adev`rat visele ei de evadare? Poate c` o tratase doar cu condescenden]`, sperând \n sinea lui s` g`seasc` \ntr-o zi o fat` mai pu]in preten]ioas`, o fat` care s` nu fac` mofturi s` culeag` legumele proaspete din gr`dina de zarzavat, s` prepare mâncare [i s` scuture a[ternuturile pe fereastr`. Dar poate c` nici ea nu [tiuse s` se arate destul de feminin` cu el, se gândi ea cu o not` de melancolie. Aceast` mic` figur` a amorului ei propriu \i pusese de altfel destule probleme \n cursul ultimilor ani. De fiecare dat` când \ncercase s` aib` leg`turi mai strânse cu ceilal]i b`rba]i, amintirea e[ecului ustur`tor ce-l avusese cu Stefan venea s-o obsedeze. – |mi permite]i? Pierdut` \n gândurile ei, nu-[i d`duse seama c` bloca trecerea cu c`ruciorul ei. Se scuz` \n fa]a clientei [i \[i relu` expresia obi[nuit`. – Cred c` ar fi mai bine s`-i dai tu astea lui Bonnie, zise ea, punând cele dou` produse \n co[ul lui Stefan. Asta o va scuti pe viitor s` fie obligat` s` se ascund` ca s` se machieze. – Nu m` \ndoiam c` \ntr-o zi sau alta voi pierde aceast` b`t`lie! P`ru c` se gândea la ceva care-l fr`mânta [i-[i frec` ceafa privind-o fix pe Karen.

PROMISIUNEA TRECUTULUI

31

– Ar mai trebui s` [tie s` le foloseasc`, dac` nu vreau s-o v`d plecând la [coal` fardat` ca un clovn, remarc` el cu un aer preocupat. Spune-mi, Karen, n-ai vrea s`-i dai unul sau dou` sfaturi \n acest sens? Tu ai [tiut \ntotdeauna s` te machiezi cu mult talent. Complimentul lui \i merse drept la inim` [i sim]i c` ro[e[te. Dar imediat \[i repro[` c` se purta ca o pu[toaic`. Ce nevoie avea s` se \nfl`c`reze la cea mai mic` m`gulire a lui Stefan, de vreme ce de mult` vreme nu mai aveau nimic unul pentru altul? – Nu m` consider drept o expert` \n domeniu! spuse ea izbucnind \n râs. Te asigur c` atunci când plec la un reportaj \ntr-o zon` de lupt` nu simt nevoia s` m` machiez. – Oricum, n-ai nevoie. Cu sau f`r` machiaj e[ti superb`, zise el cu frumoasa lui voce cald`. Ce urm`rea oare, de fapt? se nelini[ti brusc Karen. |ncerca oare s`-i dovedeasc` faptul c` \nc` mai putea, cu câteva cuvinte dulci [i o privire insistent` c`-i poate suci capul? Ei bine, era zadarnic. – Iart`-m`, dar trebuie s` plec, \l anun]` ea pe nea[teptate, \ncepând s`-[i \mping` c`ruciorul. Stefan \i bloc` imediat trecerea. – Trebuie s` st`m de vorb`, Karen. – Despre ce, pentru c` sunt de acord s`-i dau lui Bonnie câteva sfaturi sau c` te-am informat deja c` vreau s`-]i vând ferma?

32

IRIS MOORE

– Nu te preface c` nu \n]elegi. Acum treizprezece ani, n-ai vrut s` [tii nimic din ce mi s-a \ntâmplat, dar ast`zi sunt foarte decis s` nu te las s` pleci f`r` s` m` ascul]i. – Adev`rat? {I cum inten]ionezi s` procedezi? s` m` \nchizi \ntr-o camer` cu muzic` de fond pân` m` vor l`sa nervii? – Dac` trebuie s` trec prin asta, sunt gata, spuse el cu aerul cel mai serios. {i ca [i cum voia s-o fac` s` \n]eleag` mai bine cât de hot`rât era, puse o mân` ferm` peste cea a Karinei [i a[tept` cu r`bdare s`-i r`spund`. Dar Karen nu-[i putea g`si cuvintele. – Haide s` lu`m prânzul \mpreun`, la restaurantul din cealalt` parte a str`zii, \i propuse el, tulburat de t`cerea ei. Nu-]i cer mare lucru, doar o or` din timpul tù. Po]i s`-mi acorzi asta, nu? – Cred c` n-avem nimic de câ[tigat ocupându-ne din nou de trecut, murmur` ea. – Dimpotriv`, avem totul de câ[tigat. {i pentru \nceput, vei cunoa[te \n sfâr[it adev`rul.

Capitolul 3 Stefan se bucur` s` vad` c` numai trei clien]i ocupau sala restaurantului. Venit acolo s` discute o problem` foarte personal` cu Karen, prefera calmul [i discre]ia g`l`giei obi[nui]ilor locului \n timpul pauzei de prânz. Nu \ntâmpinar` nici o dificultate s` g`seasc` o mas` izolat` [i comandar` imediat dou` biftecuri. Karen manifesta un interes exagerat meniului scris cu creta pe o t`bli]` [i decora]iunii localului. Dar Stefan nu se l`s` \n[elat. |[i d`dea seama c` aceast` atitudine tr`da stânjeneala, dorind s` amâne momentul când vor trebui s` abordeze problema ce-i privea direct. {i el nu voia mai ales s-o gr`beasc`. Era deja o pl`cere nesperat` s` fie acolo, a[eza]i fa]` \n fa]` [i s` poat` s-o priveasc` pe \ndelete, s`-[i graveze \n memorie fiecare expresie a ei, s`-i capteze cea mai mic` privire, s` se impregneze cu parfumul ei subtil. {i dac` \n

34

IRIS MOORE

sinea lui n`zuia s` se apropie din nou mai mult de ea, [tia c` drumul era \nc` lung [i nesigur pân` când o s`-i fie permis s`-[i strecoare o mân` pe sub p`rul ei m`t`sos pentru a-i mângâia pielea fin` a gâtului. – Am uitat s` te \ntreb ce nout`]i ai despre p`rin]ii tì, se scuz` ea, dup` o lung` t`cere. – Nu s-au sim]it niciodat` atât de bine. Tata nu [i-a rec`p`tat \n totalitate folosin]a mâinii drepte [i merge \n baston, dar asta nu l-a \mpiedicat s`-[i recapete gustul de via]` \n de[ert. – |n Arizona? – Da. Ei locuiesc de acum \nainte \ntr-o mare remorc` de camping fixat` pe un teren special amenajat pentru pensionari [i o mul]ime de activit`]i recreative. Mama s-a \nscris la cursuri de gimnastic` acvatic` [i pare \ncântat`. – M` bucur pentru ea... cu toate c` m` surprinde, c`ci mi-e greu s` mi-o imaginez altfel decât \n buc`t`ria ei, spuse Karen. {i fratele tù? – Nu mai avem ve[ti de la el, r`spunse Stefan vizibil sup`rat. Tot ce-]i pot spune este c` trìe[te la Las Vegas. Cred c` s-a \nsurat, acum câ]iva ani. – Crezi? repet` Karen uimit`. Ce \n]elegi exact prin asta? Sosirea patroanei \i permise lui Stefan s` beneficieze de un scurt r`gaz, sperând s` profite de prilej ca s` devieze conversa]ia spre alt subiect.

PROMISIUNEA TRECUTULUI

35

– Iat` ceva pentru voi, prieteni! anun]` Pauline punând \n fa]a lor dou` por]ii copioase de crochete de cartofi pr`ji]i [i dou` fripturi de vit` f`cute ca la carte. Proprietara acestui mic bar-restaurant familial nu era altcineva decât una dintre fostele lor colege de clas`, o frumoas` femeie planturoas`, vioaie [i vesel`. – |mi face mare pl`cere s` te rev`d, Karen! exclam` ea cu un zâmbet larg. Acum c` e[ti din nou printre noi, sper c` vom avea ocazia s` ne vedem mai des. – Din nefericire, nu inten]ionez s` r`mân mult timp la Crookston. – A venit s` \ncerce s` vând` ferma tat`lui ei, explic` Stefan, for]ându-se s` par` cât mai firesc [i indiferent posibil. – Ce p`cat! Când te-am v`zut intrând aici cu Stefan, m-am gândit imediat c`... Ea \i m`sur` rând pe rând [i \n cele din urm` l`s` sfâr[itul frazei \n suspensie. – Voi pleca imediat ce voi g`si un cump`r`tor, continu` cu abilitate Karen. Dar contez pe tine s` transmi]i salut`ri tuturor din vechiul nostru grup de prieteni. – N-am s` uit. M` crezi dac`-]i spun c` \ntr-o zi am fost la Jojo [i ne-am petrecut cea mai mate parte din sear` evocând anii aceia nebuni când ne distram atât de mult. Tinere]ea noastr`, ce mai! Apropo, ai aflat c` Willy Davenport s-a c`s`torit cu un manechin din Chicago?

36

IRIS MOORE

– Ah, nu. {i cum este ea? – N-a[ vrea s` trec drept bârfitoare, dar sincer, era fata cea mai aiurit` din câte mi-a fost dat s` v`d. Complet neinteresant`. Nu ]i-am spus, dar puteai s` ghice[ti [i singur` c` Willy [i Lizbeth au divor]at. |]i aminte[ti cu siguran]` de Lizbeth, fata care \[i d`dea ifose f`r` \ncetare \n fa]a profesorului de gimnastic`? Ei bine, ast`zi st` la Minneapolis, cu copiii ei. Stefan \[i \n`bu[i un mormìt la gândul c` aceast` guraliv` o s` treac` \n revist` aventurile tuturor fostelor lor cuno[tin]e. Deoarece, dup` toate aparen]ele, n-avea [ansa s` spun` o vorb`, se ocup` de ce avea \n farfurie [i \ncepu s`-[i taie friptura. Când ridic` privirea, o \ntâlni pe cea a lui Karen [i fu complet tulburat. Doamne ce frumoas` era! Un zâmbet frumos \i lumina fa]a, descoperindu-i din]ii albi [i ochii str`lucind de o pl`cere mali]ioas`, ascultând pove[tile prietenei ei. Avea tr`s`turile atât de fine, atât de delicate, se gândi el, \ncât \i era greu s`-[i imagineze c` fusese pe vremuri un adev`rat bìe]oi. Dar Stefan, care o cuno[tea din cea mai fraged` copil`rie, p`stra \ntotdeauna despre ea amintirea unei fete mândre [i pline de energie, care nu se d`dea \n l`turi de la nimic. {i drept dovad` era locul pe care [i-l câ[tigase \n profesiunea de ziarist reporter. |ncetul cu \ncetul, ajunse s` se \ntrebe dac` avea dreptul s` spere c` va accepta, dup` atâ]ia ani \n care cutreierase lumea, s`-[i schimbe via]a.Cât despre eventualitatea c` nu mai aveau nimic s`-[I spun`, c`nu mai aveau nimic de \mp`r]it, refuza s` ia acest lucru \n considerare.

PROMISIUNEA TRECUTULUI

37

Un client \[i ceru cu insisten]` cafeaua [i spre marea u[urare a lui Stefan, Pauline disp`ru \n spatele tejghelei. – Extraordinar! exclam` Karen. Este o veritabil` enciclopedie aceast` Pauline, memoria vie a Crookstonului! – Am remarcat [i eu. Când \ncepe s` vorbeasc`, nu mai poate fi oprit`. – Asta face parte din farmecul ei, nu-i a[a? Nu-]i aminte[ti c` atunci când eram \n liceu, \[i petrecea timpul flec`rind? Directoarea liceului, acea b`trân` scorpie, doamna Cobb, trebuia chiar... – Doar n-o s` \ncepi [i tu s` bârfe[ti pe unul [i pe altul? o \ntrerupse Stefan, agasat. A[ vrea s` vorbim pu]in despre noi, Karen. Riposta lui Karen nu se l`s` a[teptat`. Ea \[i \ncrunt` sprâncenele, ridic` cu fermitate b`rbia [i-[i \ncruci[` bra]ele \ntr-un gest de sfidare. – Dojene[te-m` dac` spun prostii, dar mi se pare c` \n cursul acestor ultimi treisprezece ani, n-a fost vorba nici m`car o singur` dat` despre noi! Trebuie de altfel s` recunosc c` te-ai str`duit \n acest sens cu un zel absolut excep]ional. – Admit c` ai dreptate, dar ]in s` precizez c` n-a fost deliberat dinspre partea mea. – Ce ai putea s` inventezi pentru a te putea justifica? C` te-ai l`sat dep`[it de evenimente? C` sub incitarea momentului n-ai [tiut s`-]i controlezi pornirile sexuale, sau altceva de genul acesta, [i c`, pentru a nu-]i pierde prestigiul, ai luat-o de so]ie pe noua ta cucerire?

38

IRIS MOORE

Ochii lui Karen aveau \nc` aceea[i str`lucire, remarc` el, dar acum aceast` str`lucire exprima ranchiuna ei. – Oricare ar fi motivele tale, n-am s` te pot ierta! continu` ea cu o voce caustic`. Trebuia s` ne c`s`torim, tu [i cu mine, când am fi terminat studiile. Ne-am promis asta, ne-am jurat-o. Te iubeam la nebunie [i tu m-ai l`sat balt` \n mod la[. Stefan ar fi putut profita de acest moment pentru a-i explica \n ce \mprejur`ri renun]ase la visele lui, dar consider` c` avea altceva mai urgent de spus. Se a[ez` mai bine pe scaun, inspir` adânc [i o privi pe Karen drept \n ochi. – Mavis nu fusese \ns`rcinat` cu mine când a n`scut-o pe Bonnie, anun]` el. Iat`. |n sfâr[it, scosese adev`rul la lumin`. Acest teribil adev`r pe care Mavis [i cu el se legaser` s`-l p`streze secret cu singura inten]ie de a o proteja pe Bonnie de eventualele bârfe. Cu toate eforturile de a nu fi auzit de nimeni, el avu deodat` \ngrozitoarea impresie c` dezv`luise vestea \ntr-un difuzor, atât de ap`s`toare era t`cerea cu care ea \i \ntâmpin` spusele. – Nu te cred, [opti Karen, cu buzele uscate [i cu un nod \n gât. – De ce a[ vrea s` te mint, dup` to]i ace[ti ani? – |n cazul acesta, cum \]i explici asem`narea frapant` dintre tine [i Bonnie? – Bonnie seam`n` cu fratele meu. – Jack? insist` ea, ne\ncrez`toare. – Am vrut s`-]i spun chiar atunci adev`rul, dar ai refuzat s` m` ascul]i.

PROMISIUNEA TRECUTULUI

39

|nm`rmurit` pe bancheta ei, Karen \l privea cu un aer buim`cit, ca [i cum avea de-a face cu un nebun sau cu un extraterestru. – Nu pot totu[i s` te cred. Pentru ce motiv te-ai fi c`s`torit cu o fat` l`sat` \ns`rcinat` de fratele tù? – Din cauza familiei. Când Jack a aflat c` Mavis a[tepta un copil, a intrat \n panic`. Nu mai voia s` aud` nici de ea, nici de copila[. El [tia foarte bine c` dac`-[i asum` responsabilitatea, va r`mâne blocat la ferm` toat` via]a; \ntr-adev`r, lipsi]i de posibilit`]i cum erau, n-aveau alt` solu]ie decât s` vin` s` se instaleze la p`rin]i [i el s` munceasc` p`mântul. F`r` \ndoial`, aceast` perspectiv` nu-l entuziasma deloc, de vreme ce a plecat f`r` s` se uite \napoi. Dac` Stefan a[tepta pu]in` compasiune din partea lui Karen, era osteneal` zadarnic`. – Iat` cum v`d eu lucrurile! se revolt` Karen. Dup` toate eforturile pe care le-am f`cut s` nu comitem aceea[i gre[eal`, care ar fi riscat s` contracareze planurile noastre, n-ai ezitat s` \ncaleci pe calul tù alb [i s` sari \n ajutorul unei tinere fete pe cât de nep`s`toare, pe atât de necugetate. – Am f`cut-o numai pentru c` Mavis purta copilul lui Jack... nepoata mea, \ntr-un fel. Karen nu putea admite un asemenea lucru. Era peste puterile ei, \i dep`[ea \n]elegerea. Revoltat`, \n[f`c` paharul cu atâta furie \ncât Stefan se temu s` nu-l sparg` \n mân`.

40

IRIS MOORE

– N-aveai de ce s` te amesteci \n povestea lor! se revolt` ea. Din câte [tiu Mavis, n-ar fi fost singura [i unica mam` celibatar` din ]inut [i aventura ei n-ar fi ajuns \n paginile ziarelor. – Trebuie s` rea[ezi lucrurile \n contextul lor. Biata Mavis era complet r`t`cit`, \nnebunit`. Pe de o parte familia ei o amenin]a c` o d` pe u[` afar`, de cealalt`, Jack refuza s`-[i asume r`spunderea. – {tii foarte bine c` p`rin]ii tì n-ar fi l`sat-o niciodat` balt` [tiind c` urma s` le dea un nepot sau o nepoat`. – Aminte[te-]i, Karen. Pe vremea aceea, tata tocmai f`cuse un nou atac de inim`... ceea ce, \n trecere fie spus, m-a constrâns s` t`mân la Crookston, \n loc s` merg cum prev`zusem, s`-mi continuu studiile la universitate, cu tine. Cum o nenorocire nu vine niciodat` singur`, Jack a disp`rut dup` aceea de azi pe mâine [i p`rin]ii mei [i-au f`cut mult sânge rù. }inând seama de toate acestea, am considerat [i cred c` pe bun` dreptate, c` ar fi fost deplasat s` le dau un alt motiv de sup`rare. – Exista cu siguran]` o alt` solu]ie, se \nc`p`]ân` Karen. Stefan, ab`tut, nu-[i putu st`pâni un suspin. Karen putea m`car s`-[i imagineze prin ce chinuri trecuse pentru a \ncerca s` rezolve aceast` problem` \n care fusese amestecat f`r` voia lui? Inten]ionase chiar s` plece s`-[i caute fratele [i s`-l aduc` cu for]a \napoi la Crookston, dar \n]elepciunea \i dictase s` r`mân` la ferm`. Era pe deplin con[tient c` dup` doi ani de

PROMISIUNEA TRECUTULUI

41

recolte slabe, cu \mprumuturile din ce \n ce mai grele, [i acum [i cu tat`l ]intuit \n pat, toat` r`spunderea treburilor c`dea pe umerii lui. – Mavis n-a avut o via]` u[oar` s` [tii, \ntre un tat` alcoolic [i o mam` dominant`, care nu [tia cum s` ias` din \ncurc`tur`. Când s-a trezit \ns`rcinat` [i p`r`sit` de to]i, era atât de disperat` \ncât uneori, mi-a m`rturisit, era tentat` s`-[i pun` cap`t zilelor. Sper c` \n]elegi c` nu puteam s-o las s` fac` a[a ceva... ]inând seama c` purta \n pântece un mic Bjornson. – {i atunci te-ai hot`rât s-o iei de so]ie pe dr`gu]a [i nevinovata Mavis, concluzion` Karen pe un ton batjocoritor. – Exact. – Ai vrea poate s` m` \nclin \n fa]a ta, Stefan Bjornson, cavaler viteaz [i justi]iar! exclam` ea cu o privire tìoas`. Dar ai uitat un mic detaliu: \n timp ce te c`s`toreai cu acte \n regul` cu domni[oara Mavis, eu eram dat` uit`rii. {i asta, dup` toate aparen]ele, nu te-a tulburat peste m`sur`. Cu toate c`-i \n]elegea resentimentele, fiecare cuvânt al ei \i str`pungea inima. –Mavis n-avea nici o [ans` s` se descurce singur` cu un bebelu[ \n bra]e. |n timp ce tu ai fost \ntotdeauna puternic`. {tiam c` orice s-ar \ntâmpla, \]i vei reveni. Se aplec` pe deasupra mesei [i se apropie de Karen cu speran]a c` va descoperi \n adâncul ochilor ei dovada c`, \n pofida celor \ntâmplate, [tia c` nu \ncetase niciodat` s-o iubeasc`. – |n]elege-m`, Karen, spuse el cu o voce extrem de cald`. Dac` dou` persoane au nevoie de tine [i nu po]i ajuta decât

42

IRIS MOORE

una singur`, ce-ai face? Ai veni \n ajutorul celei care ]i se pare cea mai disperat`, nu? Ei bine, asta am f`cut. |n cazul care ne preocup`, se \ntâmpl` ca aceast` persoan` se numea Mavis. {i, crede-m`, dac` ar trebui s-o fac din nou, a[ ac]iona la fel. Cu ochii \nce]o[a]i de lacrimi [i buzele tremurând, Karen \[i \ntoarse privirea. – Bonnie [tie c` nu e[ti tat`l ei? \ntreb` ea când \[i reveni \n fire. – Dar sunt! protest` Stefan. Eu am fost primul care am ]inut-o \n bra]e [i eu sunt acela care vegheaz` asupra ei de când s-a n`scut. – Oamenii din Crookston nu [i-au pus niciodat` \ntreb`ri? Totu[i, toat` lumea era la curent cu faptul c` Mavis ie[ea cu Jack. – Poate c` unii [i-au pus \ntreb`ri privind originea lui Bonnie, dar n-au avut niciodat` ecou. Cred foarte sincer c` este de preferat ca oamenii s` se gândeasc` de dou` ori \nainte s`-mi comunice b`nuielile lor, deoarece nu r`spund de reac]ia mea. Bonnie este fata mea [i sunt gata s-o ap`r \mpotriva tuturor. Karen r`mase pe gânduri. Cu privirea absent`, lu` incon[tient o crochet` \ntre degete, o studie pe toate p`r]ile , apoi o puse la loc \n farfurie. – Foarte bine. S` admitem deocamdat` c` vreau s` te cred c` te-ai c`s`torit numai din noble]e sufleteasc`. Dar asta nu explic` prezen]a lui Bobby [i a lui Shelly. – Poate c` am o inim` mare, dar nu sunt un sfânt, zise el, amintindu-[i cât suferise de singur`tate \n primii ani de c`s`torie. {i chiar dac` o iubeam enorm pe Bonnie, doream s` am copii din sângele meu.

PROMISIUNEA TRECUTULUI

43

– Este foarte firesc. Mavis [i-a f`cut o datorie din a-]i \ndeplini cele mai scumpe dorin]i. Dar presupun c`, \ntr-un fel, v-a convenit la amândoi. – Nu fi jignitoare, te rog. – Este straniu, [opti ea ca pentru sine. Ce naivitate din partea mea s` cred c` nu te po]i c`s`tori f`r` dragoste, s` cred c` m` iubeai cu adev`rat! Mizasem totul pe un cal prost [i uite unde m-a dus asta... S` pl`tesc oalele sparte. – Nu m` judeca \n prip`, Karen. – Treisprezece ani s` meditezi, g`se[ti f`r` \ndoial` c` nu este destul de mult? Cu un aer dezgustat, \mpinse farfuria de care nu se atinsese [i se ridic`. Sim]ea o greutate \n stomac, ca \n faimoasa zi când se urcase la bordul unui MIG cu un pilot rus foarte fot`rât s`-i fac` via]a amar`. – Plec, anun]` ea luându-[i lucrurile. Trebuie s` scriu un articol. F`r` o privire spre Stefan, travers` sala [i ie[i. Pe strada pustie, c`ldura \n`bu[itoare o \nv`lui, strângând [i mai tare menghina din jurul inimii ei. Aceast` discu]ie cu Stefan nu schimbase cu nimic, se gândi ea \ndreptându-se spre ma[in`. C` a f`cut-o sau nu pentru a ap`ra o cauz` nobil`, Stefan nici m`car n-a ales s`-[i refac` via]a cu alt` femeie. Va pleca deci cum venise, cu acela[i sentiment de abandon, cu aceea[i durere ascu]it` \n inim`. ***

44

IRIS MOORE

Mai târziu \n cursul dup`-amiezii, \n timp ce lucra la calculator, fu cuprins` brusc de un sentiment de descurajare. Cu toate c`-[i luase precau]ia s` se simt` comod, \n [ort [i tricou scurt f`r` mâneci [i d`duse drumul la sistemul de ventila]ie, avea dezagreabila impresie c` este \nchis` \ntr-o etuv`. |n aceste condi]ii, i se p`rea dificil, ba chiar imposibil s`-[i g`seasc` inspira]ia. Dar la drept vorbind, mai mult decât c`ldura \nconjur`toare, tulburarea ei interioar` o \mpiedica s` se concentreze asupra lucrului. |n teorie, \[i repeta ea pentru a mia oar`, se putea spune c` Stefan n-o tr`dase, pentru c` nu se culcase cu Mavis \nainte de c`s`torie. {i totu[i... da, totu[i, \i fusese infidel. Deoarece din momentul \n care se hot`râse s` ia asupra lui copilul lui Jack [i Mavis, renun]ase totodat` la planurile lui cu Karen. Cu coatele pe mas`, \[i prinse capul \n mâini [i scoase un suspin adânc. Niciodat` nu va reu[i s`-[i scrie articolul dac` va continua s` se gândeasc` la Stefan. Agasat`, s`ri \n picioare, se duse s` bea un pahar mare de ap` [i reveni bomb`nind. „Blestemat` s`-mi fie propria sl`biciune! \[i spuse ea. La naiba cu noble]ea lui sufleteasc`!“ *** Când Stefan se urc` \n camioneta lui, avea nervii \ntin[i la maximum. Norii mari [i negri care alergau pe cer nu

PROMISIUNEA TRECUTULUI

45

prevesteau nimic bun [i Karen nu p`ruse foarte bucuroas` ascultându-i destìnuirile: atâtea motive de sup`rare pe care le târa dup` el ca o ghiulea de tun de-a lungul drumului de \ntoarcere. |ndat` ce se angaj` pe drumul regional, deschise aparatul de radio, \ncercând s` scape de gânduri. „...sosirea iminent` a unei tornade \n toat` valea lui Mississippi, anun]` crainicul. Mi[c`rile turbionare [i grup`rile de nori ne-au permis s` localiz`m principalele fronturi ale perturba]iilor atmosferice. Starea de alarm` a fost declan[at` la Hillsboro, Grand Forks, Mahnomen...“ Stefan se aplec` u[or pentru a cerceta cerul spre est. Peste câteva minute, uraganul se va abate asupra regiunii, devastând totul \n trecerea lui. Arunc` o privire rapid` spre ceas: n-avea de ce s` se team` pentru copii, la ora aceea erau bine ad`posti]i \n cl`direa [colii, cât despre doamna Johnson, ea trebuia s` fie \n ora[, la fiica ei, a[teptând \ntâlnirea s`pt`mânal` a enoria[ilor din parohie. {tiind c` avea timpul limitat, ap`s` pedala de accelera]ie [i privi la dreapta [i la stânga, cople[it la vederea tulpinilor de rogoz [i de sfecl` de zah`r aruncate de vânt. Recoltele vor fi din nou f`cute una cu p`mântul. Aplecat peste volan, transpirat, se rug` ca elementele dezl`n]uite s` aib` mil` s`-[i schimbe drumul. Dar alertele difuzate pe calea undelor deveneau tot mai st`ruitoare, risipind orice speran]`.

46

IRIS MOORE

|n fapt, câteva minute mai târziu, o coloan` noroas` \n form` de pâlnie cobor\ \n tromb` din cer, linse suprafa]a p`mântului, apoi fu aspirat` din nou de nori. Uria[ul vârtej provoc` un vânt \n rafale \n timp ce presiunea atmosferic` sc`zu brutal. Câ]iva metri mai departe, o enorm` crac` de ulm se pr`v`li pe [osea, un iepure nefericit fu proiectat \n aer [i Stefan pierdu controlul ma[inii. Mul]umit` calmului [i hot`rârii, reu[i totu[i s` se descurce. {i atunci, se gândi din nou la Karen. Dac` nu asculta radioul, nu putea s` b`nuiasc` pericolul care o pândea. Aproape simultan, o alt` tornad` lu` form` la orizont, izbi p`mântul cu viteza unui fulger [i zgârie solul. O gr`mad` de r`m`[i]e informe zburau prin aer. Stefan continu` s` ruleze, supraveghind traiectoria ciclonului. Cursa contra cronometru era angajat`. Vuietul surd al tornadei se apropia amenin]`tor. Aerul cald [i umed, \mbibat de praf, se condensa amenin]ând cu ploaia. |n sfâr[it, intr` pe drumul fermei familiei Haig. Frân` brusc lâng` cas`, cobor\ din ma[in` \nainte chiar ca motorul s` se opreasc` [i se repezi pe peron. F`r` s`-[i dea osteneala s` se anun]e, d`du la o parte dintr-o lovitur` plasa de mu[te [i \mpinse violent u[a. – Karen! url` el cu respira]ia tìat`.

Capitolul 4 Karen ie[i brusc din toropeala ei auzind vocea lui Stefan. – Ce faci aici? \ntreb` ea stând drept \n mijlocul camerei. – Gr`be[te-te! Vino repede! {i luând-o de bra], o trase \n direc]ia coridorului. Ajuns` \n pragul u[ii, Karen se zb`tu s`-i scape. – Ai \nnebunit? – Nu eu sunt nebun, ci elementele naturii. Tornada nu va cru]a nimic [i pe nimeni. Trebuie s` coborâm imediat la subsol, \n]elegi? – Oh, Doamne, Dumnezeule! Ea se \ndrept` \n mare grab` spre u[a pivni]ei, aprinse lumina [i cobor\ scara cu Stefan pe urmele ei. – De ce nu mi-ai spus de la \nceput ce se \ntâmpl`, \n loc s` m` bruschezi? \i repro[` ea. – Iart`-m`, dar eram \ntr-o asemenea stare de nervi... – Copiii tì sunt la loc sigur?

48

IRIS MOORE

– Da. La [coal`. Karen nu mai avu timp s` afle mai multe. Un vuiet surd \i acoperi vocea [i \ntreaga cas` \ncepu s` se cutremure din temelii. Suflul catastrofei trecu pe deasupra capetelor lor [i imediat dup` aceea se \ntrerupse curentul electric. Din fericire, Stefan cuno[tea locul ca pe propriile lui buzunare. F`r` s`-[i piard` calmul, \[i trecu un bra] \n jurul taliei lui Karen [i o ghid` prin bezn` pân` \ntr-un ungher al \nc`perii unde o mas` solid` le oferea un ad`post provizoriu. Afar`, vântul \[i spori violen]a. Era suficient s` auzi vuietul rafalelor, care suflau cu peste dou` sute de kilometri pe or`, pentru a-]i da seama c` tot ce era \n jur se transformase \ntr-un veritabil câmp de lupt`. Karen r`mase ab`tut` sub masa de tâmpl`rie. Era ceva mult mai \nspìmânt`tor \n acest uragan decât tot ce trìse \n ]`rile aflate \n r`zboi. Probabil pentru c` se sim]ea complet neputincioas`, dar [i pentru c` nu fusese cu nimic preg`tit`. A[a cum nu avusese timp s` se preg`teasc` din punct de vedere psihologic pentru aceast` retragere for]at` \n subsol cu fostul ei logodnic. Cum putea s`-[i p`streze mintea limpede când tot corpul \i lua foc la simpla atingere a mâinii lui Stefan pe umerii ei goi? Lipi]i unul de altul, \nv`lui]i \n t`cere [i \ntuneric, p`reau c`-[i re]ineau r`suflarea. |n timp ce deasupra lor totul zbura \n aer, Karen sim]i r`suflarea cald` a lui Stefan mângâindu-i

PROMISIUNEA TRECUTULUI

49

obrajii [i nu putu s` nu se gândeasc` la faptul c` era suficient s`-[i \ntoarc` u[or capul \ntr-o parte ca buzele ei s` le ating` pe cele ale lui Stefan! Stefan... atât de aproape [i atât de inaccesibil! Se \nfior` la amintirea tuturor acelor momente fericite pe care le \mp`rt`[iser` \n tinere]ea lor, când Stefan o ducea s` fac` un tur cu trenule]ul aerian, o ]inea de asemenea de um`r [i asta o lini[tea. Iarna, când luau telefericul pentru a urca pe culmile \nz`pezite, niciodat` nu uita s`-[i treac` un bra] \n jurul ei, [i de sute de ori când st`teau al`turi \n micul cinematograf din Crookston priviser` \ntotdeauna un film ]inându-se de mân`. Retrìa toate acestea ca [i cum se \ntâmplaser` ieri, dar cu lacrimi \n ochi [i cu inima frânt`. – {tii unde pot g`si o lantern`? \ntreb` brusc Stefan sp`rgând lunga t`cere. – |ncearc` \n sertarul de sus, la stânga ta, r`spunse ea, for]ându-se s` alunge imaginile din trecut. Cred c` tata p`stra \ntotdeauna una acolo, dar nu pot s` garantez c` bateriile nu s-au consumat. Abia se \ndep`rt` Stefan câ]iva pa[i [i ea sim]i o lips`, având \ngrozitoarea impresie c`-l pierde a doua oar`. Dar imediat \[i reveni [i impuse t`cere sensibilit`]ii ei exagerate. Nu voia s` fie dependent` de Stefan. Nu mai era vorba s` conteze pe el, s-o apere, s-o consoleze... sau pur [i simplu s-o iubeasc`. De acum \nainte, \n mintea ei, cuvântul „\ncredere“ era atins de nulitate.

50

IRIS MOORE

– Ai g`sit? – Cred c` da. {i totu[i nu se gr`bi, profitând de \ntuneric ca s`-[i potoleasc` tulburarea [i s`-[i vin` \n fire. Un sfert de or` mai \nainte, nu [tiuse ce teribil` \ncercare va fi pentru el s-o ]in` \n bra]e pe Karen, f`r` m`car s` aib` dreptul s-o s`rute. Când \n sfâr[it aprinse lanterna, Karen ie[i din ascunz`toarea ei. – E[ti bine? se \ngrijor` el cu o voce cald`. – Dac` vrei s` cuno[ti sentimentul meu personal, am s`-]i spun c` am petrecut momente mai bune cu taifunul Andrew. Dar \n fine, lini[te[te-te, sunt bine . Un zâmbet ap`ru pe buzele lui Stefan. Asta \i pl`cuse atâta la Karen, spiritul ei vioi [i sim]ul replicii prompte. – Ar trebui totu[i s` mergem s` vedem ce stric`ciuni sunt. – Nu sunt sigur` c` am chef s` v`d. Stefan ar fi fost f`r` \ndoial` cel mai fericit dintre b`rba]i dac` ar putea s`-[i g`seasc` din nou loc al`turi de Karen [i s` vorbeasc` ore \ntregi cu ea, dar [tia sigur c` n-avea nici o [ans`, orice ar fi vrut ea s` sugereze. – Putem s` mai st`m pu]in aici, dac` vrei, dar asta nu va schimba mare lucru, din p`cate. – Mi-e team` c` ai dreptate. Dar cum am s` fac s` vând o gr`mad` de resturi, dac` din nenorocire asta vom g`si sus?

PROMISIUNEA TRECUTULUI

51

Stefan nu l`s` s` se vad` nimic, dar fu teribil de afectat de vorbele lui Karin care, \n mod incon[tient, \i amintea de inten]ia ei de a p`r`si Crookstonul cât mai repede. *** O veritabil` scen` a dezol`rii \i a[tepta la etaj: ferestre sparte, perdele smulse, vesel` spart` \n mii de buc`]i, mobile r`sturnate, covoare \nmuiate de ap`. Dar natura \nconjur`toare oferea un spectacol [i mai dezolant. – Ai avut totu[i noroc \n toat` aceast` nenorocire, remarc` Srefan din mijlocul cur]ii. Karen ridic` ochii spre casa copil`riei ei pe jum`tate d`râmat`. O parte a acoperi[ului fusese smuls`, veranda spulberat`. – Este adev`rat, putea s` fie [i mai rù, admise ea, con[tient` din ce sc`pase. Sper numai c` n-o s`-mi fie greu s` g`sesc pe cineva pentru a executa repara]iie. Dac` judec dup` tot ce s-a \ntâmplat aici, to]i dulgherii [i zidarii din ]inut vor fi solicita]i... [i probabil nu sunt cea mai de plâns. – Nu te nec`ji, am s` m` ocup eu de repara]ii. – Dar nu, n-ai absolut nici un motiv s-o faci, protest` ea \ndatoritoare. Deoarece chiar \n acel moment \[i aminti cu groaz` cât de prompt` fusese, la \ntoarcerea la Crookston, s`-i interzic` accesul pe proprietatea ei.

52

IRIS MOORE

– Nu-i a[a c` la asta ai dreptul s` te a[tep]i de la un vecin care vine s`-]i dea o mân` de ajutor \n momentele dificile? |ntotdeauna am ac]ionat dup` principiul tat`lui tù [i nu v`d de ce n-a[ face acela[i lucru cu tine. |ncurcat`, ea \[i \ntoarse privirea [i f`cu câ]iva pa[i prin curte. – Nu crezi c` ar trebui s` te duci s` vezi dac` [i casa ta n-a avut de suferit? zise ea revenind \n apropierea lui. – Dac` a[ fi avut cea mai mic` \ngrijorare a[ fi plecat de mult. Dar venind aici, am avut posibilitatea s` studiez peste câmp traiectoria tornadei [i am dedus c` [i-a schimbat drumul ca s` se apropie de casa ta. Karen [tia c` putea s` aib` \ncredere \n ce spunea. Ca to]i fermierii din \mprejurimile Crookstonului, Stefan cuno[tea perfect terenul [i avea experien]a acestui gen de catastrof` natural`. – |n orice caz, dac` tu vei face lucr`rile, am s` te pl`tesc. – Nu-i nevoie de a[a ceva, \ntre noi! exclam` el. Stefan merse \n direc]ia peronului [i, urcând sc`rile adùg`: – Ai face mai bine s`-]i aduni lucrurile. |n ceea ce prive[te acoperi[ul, o s`-l \nlocuim provizoriu cu o prelat` [i mâine am s` m` duc s` cump`r [indril`. – De ce vrei s`-mi iau lucrurile? \ntreb` ea cu o mân` pe u[a care abia se mai ]inea.

PROMISIUNEA TRECUTULUI

53

– Doar n-o s` r`mâi aici, f`r` acoperi[ [i f`r` curent! Vei sta câteva zile la mine. Ea \l privi, uluit`, [i avu nevoie de câteva secunde ca s`-[i adune gândurile. – La tine? – Da, la noi. Este o camer` liber`. Nimic deosebit, dar suficient de agreabil` ca s` te sim]i bine. – Nu cred c` este o idee bun`, Stefan. – De ce? Cu cei trei copii \ncânt`tori \n preajma noastr`, nu ri[ti nimic, o asigur` el cu o privire mali]ioas`. Karen \ncerc` s`-[i imagineze ce se va \ntâmpla dac` accepta propunerea lui [i r`mase f`r` glas. Asta \nsemna c` \n fiecare diminea]`, deschizând ochii, prima persoan` pe care o va vedea va fi Stefan. C` \n tot cursul zilei va \mp`r]i cu el mesele, a[ezat` \n fa]a lui, cum visase \ntotdeauna. {i c` seara va fi ultima persoan` cu care va vorbi \nainte de culcare, sigur` c`-l va reg`si a doua zi de diminea]` al`turi de ea. Bunul sim] \i [optea s` refuze aceast` propunere, oricât de ademenitoare era, dar ceva nedefinit – un amestec de curiozitate [i de nep`sare – o incita s` primeasc` ceea ce i se p`rea o provocare. Ezitarea ei nu f`cu decât s`-i sporeasc` stânjeneala [i se sim]i pe nea[teptate ca o proast`, ne[tiind \ncotro s` priveasc` [i ce putea face cu mâinile. – Numai câteva zile, zise ea cu fermitate, ca pentru a se convinge mai bine sau ca s`-l conving` c` r`mânea st`pân` asupra \mprejur`rilor. Nu vreau mai cu seam` s` m` impun.

54

IRIS MOORE

– Sunt sigur c` to]i copii vor fi foarte mul]umi]i s` te aib` cu ei. Karen nu cerea decât s`-l cread`, dar r`mânea cu toate acestea foarte rezervat` asupra acestui punct. – Pentru cât de pu]in i-am v`zut, vor fi mai curând amabili, zise ea cu pruden]`. – Oh, nu sunt ni[te \ngera[i, dar vei vedea, merit` s`-i cuno[ti. Karen nu trebui s`-l \ntrebe mai multe pentru a \n]elege ce avea \n minte. Putea citi \n el ca \ntr-o carte deschis`. Privirile, timbrul vocii lui, t`cerile lui, totul ar`ta c` dorea s` profite de aceste câteva zile de via]` comun` pentru a se face iertat pentru gre[elile lui din trecut [i s-o fac` s`-i accepte copiii. Dar nu \nsemna s`-i cear` prea mult? *** – Bobby Bjornson, gr`be[te-te s` te ridici s`-]i speli mâinile \nainte ca cineva s` aib` ideea s` te foloseasc` drept sperietoare! exclam` doamna Johnson, o femeie de vreo cincizeci de ani, \nalt` [i puternic`, pe cât de generoas`, pe atât de vesel`. – Le-am sp`lat deja! se plânse [trengarul aruncând ocheade spre ma[ina de g`tit, \ncercând s` descopere ce bun`t`]i se preg`teau. – Ei bine, nu se vede. Haide, pleac`, fugi! zise ea agitând cârpa de vase \n direc]ia sc`rii.

PROMISIUNEA TRECUTULUI

55

Karen \l \ncuraj` pe Bobby cu un surâs complice, apoi propuse buc`t`resei s-o ajute. O cuno[tea pe doamna Johnson din copil`rie [i p`stra despre ea amintirea unei mame foarte grijulii, gata \ntotdeauna s` fac` glume cu copii. – Ce pot face s` fiu folositoare? – Absolut nimic. |]i mul]umesc, dar cina este practic gata. Nu [tii cât` pl`cere \mi face s` v` rev`d \mpreun`, pe amândoi, dup` to]i ace[ti ani. – Stefan a fost amabil s`-mi propun` ajutorul, se gr`bi s` precizeze Karen, jenat`. Va repara acoperi[ul casei, ca s-o pot pune \n vânzare. – Am spus mereu c` dac` ceva trebuie s` se \ntâmple, Dumnezeu va g`si \ntotdeauna un mijloc ca s` reu[easc`, remarc` doamna Johnson, continuându-[i ideea. Fire[te, câteodat` \i ia mai mult timp decât ne-am dori noi... Karen arunc` o privire disperat` \n direc]ia lui Stefan. Ce a[tepta oare s`-i explice doamnei Johnson c` era pe un drum gre[it? – Vrei pu]in` ap` rece? o \ntreb` el, pref`cându-se c`-i ignor` apelul ei cu piciorul. – Nu mul]umesc, r`spunse ea cu o imperceptibil` ridicare din umeri, \nainte de a se adresa doamnei Johnson. Pot s` pun masa? – Ah, asta este treaba lui Shelly. {i o face foarte bine. Nu-i a[a, draga mea? O trase pe fat` lâng` ea [i o mângâie cu tandre]e pe p`r.

56

IRIS MOORE

– Pentru c` \n]eleg c` ai preparat un sos de salat`, nu vrei s` m` duc s` culeg o l`ptuc` mare din gr`din`? – E[ti dr`gu]` Karen, dar Bonnie s-a ocupat de asta adineaori, \n timp ce tu te instalai [i Stefan se dusese s`-]i pun` o prelat` pe acoperi[. Simte-te bine [i stai lini[tit`. Tot ce vrem de la tine este s` te sim]i aici ca acas`. Ah! dac` lucrurile ar putea fi atât de simple, se gândi Karen. Dar de când intrase \n aceast` cas` pentru ultima oar` trecuse mult` vreme. Ce r`m`sese oare din trecut? Practic, nimic. Buc`t`ria fusese \n \ntregime ref`cut` [i modernizat`. Doamna Johnson luase locul mamei lui Stefan [i fusese \ntemeiat` o nou` familie. |n timp ce ea medita la aceste profunde schimb`ri care marcaser` ultimii zece ani, Shelly scoase farfurii, furculi]e [i cu]ite din dulap [i le a[ez` cu meticulozitate \n jurul mesei. – Ai uitat s` pui un tacâm pentru Karen, pui[orul meu, \i atrase aten]ia Stefan. Ea va r`mâne s` m`nânce cu noi, seara asta. Shelly nu se ar`t` nici surprins`, nici contrariat`. Ea se mul]umi s` adauge un tacâm suplimentar la unul din col]urile mesei. Karen ghici c` pentru feti]`, locul din capul mesei era rezervat \ntotdeauna mamei absente. Ceea ce era u[or de \n]eles. Dar aceast` aten]ie emo]ionant` nu se voia oare \n acela[ timp o punere \n gard` din partea copilei, un fel de a-i aminti lui Karen c` nu va fi niciodat` decât o strìn` \n sânul familiei?

PROMISIUNEA TRECUTULUI

57

Câteva minute mai târziu, doamna Johnson \[i scoase [or]ul [i-[i lu` r`mas bun. Atunci, Stefan \[i invit` copii la mas` [i când toat` lumea era a[ezat`, el servi din tocana din carne de oaie preg`tit` ca la ]ar`. – Se pare c` vântul a luat ferma lui Corkwin, anun]` Bobby. Dup` cum spunea Brady Thomasin, când doamna Corkwin a fugit pe drum, ar`ta ca o vr`jitoare pe o coad` de m`tur`. – Cred c` prietenul tù Brady exagereaz`, bìete. Dar de când vorbe[ti cu gura plin`? \i repro[` Stefan. – M`nânci ca un adev`rat ]`r`noi! exclam` Bonnie. Prive[te, e[ti plin de sos pe c`ma[`. – Vezi-]i de treburile tale, lingu[itoareo! – Bobby, fii atent cum vorbe[ti! {i tu, tân`r` domni[oar`, dac` te pretinzi a fi atât de mare pentru a avea dreptul s` te machiezi, cred c` ar trebui s` vorbe[ti politicos la mas`. – Oricum ar fi, nu-mi dai voie s` m` machiez. – Am vorbit despre asta cu Karen [i m-a convins. Am s` accept un machaj discret. Karen a ales pentru tine câteva monstre [i [i-a propus s`-]i arate cum... – Iupii! Super! Oh, sunte]i \ntr-adev`r simpatic`! |n acea clip` Shelly \[i v`rs` paharul cu lapte [i Bonnie s`ri brusc ca s` evite s`-[i p`teze pantalonii. – Puteai s` fii atent`! Un adev`rat bebelu[, aceast` pu[toaic`!

58

IRIS MOORE

– Tat`, tat`, nu face decât s` ]ipe tot timpul la mine! Este rea! |n timp ce Stefan \[i pierdea r`bdarea [i Karen [tergea masa, Bobby continua imperturbabil s` m`nânce. Avea o poft` de mâncare serioas` [i nimic nu-l putea distrage de la farfuria lui \n timp ce era la mas`. Ceea ce nu era cazul tat`lui lui, care p`rea serios tulburat de atmosfera tensionat` de la aceast` mas`. Nu [i-ar fi putu imagina un scenariu mai rù pentru a-i alunga lui Karen pofta de a se implica \n via]a lui de familie. Dar, spre marea lui surpriz`, Karen nu-[i pierdu nici calmul, nici sim]ul umorului. Ea chiar zâmbea! Un surâs discret, desigur, dat cât de lini[titor! Din fericire, sfâr[itul mesei se desf`[ur` f`r` alte complica]ii. Cu toate c` nu participase decât rareori la conversa]ie, Karen, care suferise \ntotdeauna c` fusese singur` la p`rin]i, se bucur` de compania lor. Ea se imagina \n personajul unei m`tu[i sau a unei veri[oare f`când o vizit` unor rude \ndep`rtate. O situa]ie nu prea comod`, dar provocatoare \n multe privvin]e. Cea mai delicat` consta probabil c` acceptase s`-l vad` pe b`rbatul care contase cel mai mult \n via]a ei, \nconjurat de trei copii pe care-i avusese cu o alt` femeie. Dar prefer` s` nu \ntârzie asupra problemei. |n timp ce savurau pl`cinta cu mere preparat` de doamna Johnson, Bonnie \i atrase aten]ia asupra unui subiect ce-i st`tea la inim`.

PROMISIUNEA TRECUTULUI

59

– Mai târziu, voi face ca dumneavoastr`, am s` c`l`toresc prin toat` lumea. Va fi de mii de ori mai pasionant decât s`-mi petrec toat` via]a plictisindu-m` \n acest loc uitat de lume! – Nu [tiu dac` ar fi mai bine, dar va fi \n mod sigur ceva diferit, r`spunse cu pruden]` Karen. |n orice caz, pot s` te asigur de un lucru: chiar aici, [i nu mai târziu decât \n aceast` dup`-amiaz`, am trìt momentul cel mai intens din via]a mea. Tornada mi-a provocat cea mai mare spaim` din via]a mea [i cred c` am avut atâtea emo]ii cât pentru urm`torii zece ani! – Este cu siguran]` foarte spectaculoas`, dar nu dureaz` decât câteva minute. Asta nu-i suficient s`-]i umple o via]`! N-are nimic de-a face cu pl`cerea de a descoperi ]`ri, de a cunoa[te oameni noi sau de a intervieva personalit`]i. Tata mi-a povestit c` a]i fost \n Bosnia [i eu nici m`car nu [tiu unde se afl`. Mi-a spus de asemenea c` a]i f`cut un reportaj la Moscova [i asupra r`zboiului din Golf, c`... – Nu trebuie s` amesteci totul, explic` r`bd`toare Karen. |mi iubesc meseria, dar asta nu \nseamn` c` m` distrez \n fiecare zi. O jurnalist` corespondent` \n strìn`tate, ca mine, nu vede numai oameni frumo[i, boga]i [i inteligen]i, care trìesc o via]` de vis \n palatele lor. |n majoritatea timpului, sunt confruntat` cu situa]ii foarte dure [i te anun] c` \n unele zile trebuie s` ai mult curaj pentru a nu ceda \n fa]a tuturor acestor suferin]e, acestor mizerii etalate sub ochii tì. Uneori, \]i ri[ti via]a pentru un articol... [i alteori te sim]i teribil de singur`, adùg` ea cu o voce \nceat`, aruncând pe furi[ o privire spre Stefan..

60

IRIS MOORE

Lingura lui Stefan r`mase nemi[cat` \n aer o frac]iune de secund`, apoi o puse pe farfurie. |i recep]ionase oare mesajul? {tia sau \n]elegea cât de mult \i lipsise \n to]i ace[ti ani? Nu era mai pu]in adev`rat c` Bonnie nu p`rea convins` de cuvintele lui Karen. Ea persist` s` fie entuziasmat` de meseria de reporter, refuzând s` vad` partea rea a lucrurilor. Ceea ce, bine\n]eles, Karen nu putea s`-i repro[eze, deoarece la vârsta ei, manifestase [i ea aceea[i hot`râre s` plece s` cucereasc` lumea. Toat` energia ei fusese cocentrat` \ntr-o singur` direc]ie: s` g`seasc` cel mai bun mijloc de a sc`pa de monotonia vie]ii \ntr-o mic` ferm` din Minnesota. – Te sup`r` dac`-mi dai o mic` lec]ie de machiaj acum? \ntreb` Bonnie când \[i termin` pl`cinta. – Ai putea cel pu]in s-o la[i pe Karen s` termine de mâncat, \i f`cu observa]ie tat`l ei. Apropo, spune-mi, nu este rândul tù la sp`lat vasele, din \ntâmplare? – Nu mai [tiu! r`spunse ea. M`car o dat` Bobby poate foarte bine s` m` \nlocuiasc`, nu? – Nici vorb` s-o fac dou` zile la rând! exclam` indignat fratele ei. {i pentru a fi sigur c` scap` de aceast` corvoad`, alunec` de pe scaun [i disp`ru \n goana mare, f`r` s` uite s` ia \n trecere câteva fursecuri de pe bufet. – Am s`-i \mpac pe to]i, anun]` Karen ridicându-se. Pentru c` n-am participat la preg`tirea mesei, m` voi ocupa eu de

PROMISIUNEA TRECUTULUI

61

vesel`, [i \n acest timp, Bonnie, ai putea s` te duci s` faci câteva \ncerc`ri de machiaj. Când voi termina, am s` m` urc s` v`d cum te-ai descurcat. – Ce spui de asta, tat`? – Pe cuvântul meu... Dac` asta convine tuturor, s` facem a[a. Bonnie, surescitat` ca o adolescent`, le mul]umi la amândoi cu strig`te de bucurie, \nainte de a fugi \n camera ei sub privirile amuzate ale lui Karen. – {i tu, dr`gu]a mea, vrei s` ne aju]i, pe tata [i pe mine, s` sp`l`m vasele? Shelly ridic` frumo[ii ei ochi alba[tri spre Karen [i, deloc tulburat`, r`spunse: – Nu. Eu am pus deja masa. Karen r`mase aplecat` peste mas`, cu gura c`scat`. F`r` discu]ie, mica Shelly tocmai \i d`duse o aspr` lec]ie, f`când-o s` \n]eleag` c` la cea mai mic` gre[eal`, sentin]a ei va fi nemiloas`. La rândul ei, Shelly p`r`si masa. |[i lu` farfuria [i tacâmul, le puse \n sp`l`tor [i se duse \n camera ei. – Cina nu are loc \n fiecare sear` ca ast`zi, o asigur` Stefan. – Nu-i nevoie s` te scuzi. Totul a fost foarte bine. – Voiam s` spun c` uneori este mai rù. Amândoi izbucnir` \n hohote de râs. — Asta nu te \mpiedic` s` fii fericit c`-i ai cu tine, remarc` ea umplând cuva sp`l`torului.

62

IRIS MOORE

Karen nu avea decât rareori ocazia s` se g`seasc` \n compania copiilor, din cauza muncii ei, dar \n aceast` sear`, mai mult ca niciodat`, \ncercase un sentiment de frustrare fa]` de ei. Ea sim]ea un gol teribil \n via]a ei, geloas` pe fericirea lui Stefan [i aspira [i ea s` cunoasc` cea mai mare bucurie care exist`, aceea de a fi mam`. Totu[i, avu \n]elepciunea s` nu-[i comp`timeasc` soarta, pentru a fi atent` la ce trebuia s` fac`. {i \n câteva minute, buna echip` pe care o formase \ntotdeauna cu Stefan duse la bun sfâr[it sarcinile gospod`re[ti. Imediat dup` aceea disp`ru, speriat` de ideea de a prelungi mai mult decât trebuie acest tête-à-tête. Tot timpul pe care-l petrecu apoi cu Bonnie, nu se putu \mpiedica s` nu se gândeasc` la Jack, adev`ratul ei tat`. {i acum când [tia toat` povestea, \l \nvinua teribil c` o f`cuse s` pl`teasc` atât de scump iresponsabilitatea lui. Dac` Stefan nu fusese nici el scutit, el cel pu]in putea acum s` se bucure c` are trei copii de iubit. Ea \ns` pierduse totul. Când ajunse \n camera care i se d`duse, cei mai mici dormeau deja adânc. |[i aranj` \n dulap pu]inele lucruri ce le luase cu ea, apoi se dezbr`c` [i d`du la o parte cuvertura. – Oh! Ce faci tu aici? Un u[or râs cristalin punct` exclama]ia ei de surpriz`.

Capitolul 5 Recuno[tea pozna copil`reasc`? se gândi ea luând cu delicate]e \n mân` mica n`pârc`, de o culoare brun-verzuie. Dar dac` Bobby, deoarece era convins` c` nu putea fi vorba decât de el, sperase s`-i smulg` ]ipete de groaz`, se ostenise degeaba. Karen nu numai c` nu se temuse niciodat` de [erpi, dar când era mic`, \i f`cea pl`cere s`-i prind` [i s`-i ]in` la ea ca pe orice alt animal de cas`. Preocupat` s` g`seasc` un ad`post acestei s`rmane creaturi care se \ncol`cise pe mâna ei, cercet` odaia cu privirea [i \n sfâr[it g`si \n fundul dulapului o cutie de pantofi. O goli de con]inut, câteva fotografii [i vechi articole din ziare, depuse [arpele \n ea [i o strecur` sub comod`. |n momentul când se \ntorcea \n pat, fu deodat` cuprins` de o teribil` b`nuial`: [i dac` Bobby nu voise s`-i fac` doar o fars`, ci s-o fac` s` \n]eleag` c` prezen]a ei \n cas` nu era bine venit`?

64

IRIS MOORE

|ngrozit` de acest gând, ezit` s` se ridice [i s` se duc` s`-i spun` lui Stefan [i consider` \n cele din urm` c` este mai rezonabil [i mai \n]elept s` r`mân` acolo. Dac` ap`rea \n fa]a lui, la ora aceea, \n c`ma[` de noapte, nu r`spundea de nimic. „Situa]ia este deja suficient de complicat`“, se gândi ea, adâncindu-se \n lectura unei reviste. Câteva minute mai târziu, ghici, auzind scâr]âitul unei trepte, c` Stefan urca s` se culce. Aproape imediat, raza de lumin` ce se strecur` pe sub u[` l`s` locul \ntunericului [i t`cerea nop]ii \nv`lui casa. *** Diminea]` devreme, \l g`si pe Stefan \mbr`cat doar \ntr-un pantalon de pijama, cu p`rul zburlit, a[teptându-[i rândul \n fa]a u[ii de la baie. Lipsit` prea mult timp de prezen]a acestui b`rbat pe care-l iubea, se sperie [i-[i pierdu cump`tul. – }i-e frig? se interes` el, v`zând-o strângându-se \n ea \ns`[i, cu bra]ele \ncruci[ate la piept. – Nu, nu tocmai... – Ai dormit bine, cel pu]in? Dac` ar fi vrut s` fie sincer`, ar fi recunoscut c` pentru ea fusese un adev`rat supliciu s` doarm` sub acela[i acoperi[, dar nu cu el. – Da, foarte bine zise ea, for]ându-se s`-[i ascund` tulburarea. {i tu?

PROMISIUNEA TRECUTULUI

65

– {i eu la fel. De când a \nceput s` se fac` mai r`coare, m` simt mult mai bine. |mi place s` dorm cu fereastra deschis`. Pe nesim]ite, privirile lui alunecar` peste corpul lui Karen [i \ntârzie pe sânii ei rotunzi [i plini, care ridicau ]es`tura halatului de baie la fiecare respira]ie. Dar imediat ce deveni con[tient de insolen]a lui, se \ntoarse prompt [i b`tu cu putere \n u[`. – Haide, Bonnie, gr`be[te-te! strig` el. A[teapt` [i al]ii la rând. – |mi pare rù! zise ea ie[ind gr`bit` cu p`rul \nf`[urat \ntr-un prosop. – Po]i s` te duci dac` vrei, Karen. Atunci, micu]a Shelly ap`ru ca un vârtej [i se fofil` \n baie, trântind u[a \n nasul lui Karen. – Am impresia c` nu va fi un lux s` amenajez \nc` o baie, observ` Stefan. – M` \ntreb chiar cum ai putut supravie]ui f`r` ea pân` acum! glumi Karen. El \i arunc` un surâs mali]ios [i r`mase cu ochii a]inti]i pe frumosul ei chip. Cu bra]ul sprijinit pe tocul u[ii, el a[tepta cu ner`bdare ca Shelly s` reapar`. Trebuia s` fii supraom ca s` rezi[ti tenta]iei de a mângâia acest corp splendid care i se oferea privirii [i se temea c` nu va putea rezista. Suferin]a interdic]iei se schimba \ncetul cu \ncetul \n pl`cere [i emo]ie. Acum c` o vedea pe Karen, acolo, \n fa]a lui, la fel de dezirabil` [i de fascinat` ca \n amintirea sau \n visele lui, examin` din nou trecutul, repunând \n cauz` propria lui

66

IRIS MOORE

judecat`. Chiar dac` nu va renun]a pentru nimic \n lume la copiii lui, poate c` trebuia s` admit` c` se gr`bise s` ia asupra lui problemele altora? Poate c` d`duse dovad` de un exagerat sim] al sacrificiului? – Este rândul lui Bobby? \ntreb` Karen, când Shelly p`r`si baia. – Nu, po]i s` te duci, el a fost primul. Dup` cum po]i s` consta]i, am pus la punct un fel de sistem. Un sistem care elimina autoritatea, bine\n]eles, se gândi ea cu o mic` \n]ep`tur` \n inim`. Dar va putea p`trunde \ntr-o zi \n aceast` familie, sau era condamnat` s` nu fie niciodat` decât a cincea roat` de la c`ru]`? – Ce proast` sunt! suspin` ea câteva minute mai târziu, strecurându-se sub du[. De ce s`-mi fr`mânt mintea imaginându-mi imposibilul? *** Când \[i f`cu intrarea \n buc`t`rie, copii erau deja a[eza]i la mas` \n fa]a micului dejun. Cereale, suc de fructe proasp`t [i felii de pâine pr`jit` cu unt, compuneau masa echilibrat` de diminea]`. – Am impresia c` dac` nu vreau s` trec drept o lene[`, va trebui s` m` trezesc mai devreme, se m`rgini s` spun`, cu un surâs larg.

PROMISIUNEA TRECUTULUI

67

– Nu te scuza, spuse Stefan, ocupat s` prepare sandvi[uri pentru masa de prânz a copiilor. Suntem foarte bine organiza]i [i totul decurge foarte bine. Karen \naint` \n camer`, [i \n modul cel mai firesc, puse \n fa]a lui Bobby micu]a cutie de pantofi. – Cred c` ai uitat asta \n camera mea. – Ce este? El ridic` spre Karen ni[te ochi mari nevinova]i, apoi ridic` pu]in capacul cutiei [i-[i \ncrunt` sprâncenele. – Shinky! exclam` el. – L-am g`sit \n patul meu asear`, când m-am dus s` m` culc [i m-am gândit c` vei fi mul]umit dac` ]i-o dau \napoi. Nu [tiu unde o ]ii de obicei, dar ar trebuit s` g`sesc un mijloc s` nu te lipsesc de compania ei. – Sigur! Mul]umesc mult, zise el mul]umindu-se s`-[i priveasc` [arpele cu un aer ne\ncrez`tor. – Bobby, uit`-te la mine! \i ceru Stefan. Tu ai pus aceast` lighioan` \n patul lui Karen? Stânjenit`, Karen \[i lu` o cea[c` din dulap [i-[i turn` cafea. – Nu, tat`. |]i jur c` nici nu [tiam c` Shinky a disp`rut. – {i voi fetelor? insist` Stefan, interogându-le cu privirea. Voi sunte]i de acord c` cineva apus-o \n patul lui Karen? Shelly cu gura \nc` plin` de cereale, scutur` din cap.

68

IRIS MOORE

– Eu a[ prefera mai curând s` mor decât s` pun piciorul \n camera lui Bobby, spuse Bonnie. Ar trebui s`-i faci o vizit` [i vei \n]elege. E dezgust`tor, ce urât miroase acolo! Ai putea s` crezi c` e[ti la gr`dina zoologic`! – Nu e mai rù decât \n camera ta, \n]epato! protest` Bobby. Karen nu-[i putu ascunde un zâmbet. Aceast` ceart` \ntre frate [i sor` \i aminti de alterca]iile care-i opuneau mereu pe Stefan [i Jack pentru orice fleac. – Toate astea nu m` intereseaz`. Nu vreau s` v` mai ascult! strig` sus [i tare Stefan. Termina]i-v` mâncarea, lua]i-v` gust`rile [i duce]i-v` s` v` lua]i ghiozdanele. Autobuzul va sosi dintr-un minut \n altul. Tu Bobby, \nainte de toate o vei \nchide pe Shinky \n cu[ca ei. {i str`duie[te-te s` nu mai scape a doua oar`! – De acord, de acord, tat`. Dar te asigur c` nu \n]eleg cum s-a putut \ntâmpla. D`du pe gât un pahar mare cu lapte [i plec` târâ[-gr`pi[ cu cutia de pantofi sub bra]. – V`d c` ]i-ai dat osteneala s` te machiezi, Bonnie, remarc` deodat` Karen. Ce p`rere ai, Stefan? – Din moment ce Bonnie nu uit` c` r`mâne feti]a mea drag`... – Oh, tat`... gemu ea cu o figur` dojenitoare. – Nu, nu ea, eu sunt feti]a ta drag`! protest` Shelly. – Bine\n]eles, pui[orul meu, o asigur` el gâdilând-o \n coaste.

PROMISIUNEA TRECUTULUI

69

Dup` mai pu]in de zece minute, se auzi ca o [arj` de cavalerie pe scar`, apoi u[a de la intrare pocnind de trei opri. Dup` plecarea tinerilor Bjornson la [coal`, \n \ntreaga cas` se a[ternu t`cerea. – Calmul dinaintea furtunii, glumi Karen cu capul \nc` plin de ]ipetele pu[tilor. Stefan \[i trecu o mân` prin p`r [i se l`s` s` cad` pe un scaun. – |mi imaginez c` descoperi aici un univers cu care nu e[ti deloc familiarizat`! exclam` el. Rezemat` de mas`, ea \[i sorbea gânditoare cafeaua. – Cred c` cea mai mare dezordine domne[te peste tot \n lume, remarc` ea cu \n]elepciune. – Mi-ar fi pl`cut ca pu[tii mei s`-]i fac` o impresie mai bun`. Dar \ntre masa de asear` [i... – Te asigur c` n-are nici o importan]`, Stefan. |n ciuda complicit`]ii care o lega de Bonnie, a privirii indulgente [i amuzate cu care privea comportamentul tipic de b`rbat a lui Bobby sau afec]iunii pe care o \ncerca pentru Shelly, nu voia s` se ata[eze de copiii lui Stefan. Era pentru ea o problem` de supravie]uire. Suferea deja destul c`-l pierduse pe el, ca s` nu ri[te s` p`r`seasc` aceast` cas` cu inima sfâ[iat` de o dubl` desp`]ire. – Ce le repro[ezi? se mir` ea. Sunt veseli [i plini de via]`, ca to]i copiii de vârsta lor.

70

IRIS MOORE

– Chiar [i atunci când strecoar` o n`pârc` \n patul tù? – Tu singur m-ai prevenit c` nu sunt ni[te \ngeri, [i totu[i, \n aceast` diminea]`, aveau cu to]ii un aer atât de nevinovat ca mielu[eii abia n`scu]i, nu? – {tiu, dar nu-mi pot explica. De obicei, n-au atâtea scrupule s`-[i revendice glumele proaste. – Bobby p`rea \ntr-adev`r surprins. Nu cred c` se pref`cea. La fel, nu cred s`-i fi venit ideea lui Bonnie s` fac` a[a ceva. Ea era atât de mul]umit` c` am reu[it s` te \mbunez \n privin]a machiajului ei. – Shelly n-are nici un amestec \n treaba asta, sunt sigur. |ndat` ce se roste[te cuvântul [arpe, o ia la fug`. Karen veni s` se a[eze \n fa]a lui. – |n cazul acesta, zise ea privindu-l drept \n ochi, nu po]i fi decât tu vinovatul. Ai vrut f`r` \ndoial` s` te r`zbuni. – Eu, s` m` r`zbun? repet` el, stupefiat. Despre ce vorbe[ti? – |mi amintesc foarte bine c` pe când aveam vreo doisprezece ani, m-am strecurat \ntr-o zi \n casa ta [i am ascuns o n`pârc` de dou` ori mai mare ca asta \n patul tù. Po]i s` m` crezi, \n noaptea aceea urletele tale s-au auzit pân` acas` la mine. – Pacoste mic`! M-ai l`sat s`-l acuz pe Jack pe nedrept! |n timp ce ea afi[a un zâmbet satisf`cut, el f`cu \nconjurul mesei. {i ca [i cum pândea de mult` vreme aceast` ocazie, \[i puse mâinile pe mâinile ei, o oblig` s` se ridice [i o s`rut` cu

PROMISIUNEA TRECUTULUI

71

ardoare. Un s`rut \nfl`c`rat, dar prea rapid dup` gustul lui Karen. Dintr-o dat`, redobândi toat` pasiunea celor dou`zeci de ani, flac`ra dorin]ei o cuprinse [i, \n câteva secunde, se cufund` \ntr-o stare de beatitudine c`reia pe de alt` parte, ar fi trebuit s` refuze s` i se abandoneze. – Doream s` te strâng de gât, [opti el cu voce seduc`toare. Karen n-avea nevoie s` fac` prea multe specula]ii pentru a [ti cu certitudine c` Stefan n-avea nicidecum a[a ceva \n minte. Se \n]elegeau dintr-o privire, vibrau amândoi la unison. Ea cùta cu disperare s`-[i potoleasc` b`tìle dezordonate ale inimii, concentrându-se asupra celui mai banal subiect pe care-l putea g`si. – Vei \ncepe s` repari acoperi[ul \n aceast` diminea]`? \ntreb` ea dup` ce-[i drese vocea. Stefan \[i sl`bi \mbr`]i[area. Degetele lui alunecar` \ncet \n lungul bra]elor goale ale lui Karen. – Cred c` ar fi un lucru bun, r`spunse el cu privirea pironit` \n ochii ei. Imperceptibil, ca atras` de o for]` magnetic`, Karen se apropie din nou de el pân` când sim]i c` vor fi curând o singur` fiin]`. Mâinile lui Stefan \i mângâiau u[or \ncheieturile [i, \n clipa urm`toare, ca piesele unui puzzle care se potrivesc perfect, degetele lor se \mpletir`. Soneria telefonului \i opri brutal din elanul lor. Stefan se \ndep`rt` f`r` tragere de inim` pentru a se duce s` r`spund` [i Karen, \nc` tulburat` de ceea ce se \ntâmplase, profit` ca s`

72

IRIS MOORE

\ncerce s`-[i revin` \n fire. Nu mai era o pu[toaic`, [tia cum se na[te dorin]a. {tia de asemenea c` putea fi st`pânit` sau \n`bu[it`. Asta trebuia s` se str`duiasc` s` fac`. Dar va avea oare for]a s` reziste atrac]iei pl`cerii, asaltului tandrelor amintiri? – |n]eleg foarte bine, r`spunse Stefan la aparat. Nu v` \ngrijora]i, o s` ne descurc`m foarte bine singuri. Principalul este s` v` restabili]i repede. – Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` Karen când puse aparatul \n furc`. – Doamnei Johnson i-a \n]epenit spatele vrând s-o ridice pe nepoata ei. Nimic grav, dar doctorul a sf`tuit-o s` stea lungit` [i s` se odihneasc`. – S`rmana! se lament` Karen, regretând cu atât mai mult cu cât aceast` \ntâmplare neprev`zut` risca s` pun` \n pericol bunele ei hot`râri. – Ai dreptate. Dac` exist` o femeie care merit` pu]in` vacan]`, este doamna Johnson. P`cat c` spatele o face s` sufere [i c` nu poate s` profite din plin de concediul ei. El r`m`sese \n cealalt` parte a camerei, cu mâna pe telefonul din perete. Ceva p`rea s`-l preocupe. F`r` \ndoial`, se nelini[tea c` nu putea s` reg`seasc` acea dulce intimitate ce se stabilise \ntre ei [i pe care ar fi dorit atât de mult s-o prelungeasc`. – |n consecin]`, relu` el, va trebui s` ne lipsim câteva zile de serviciile ei.

PROMISIUNEA TRECUTULUI

73

– Am s` fac tot ce pot s-o \nlocuiesc, propuse spontan Karen. De exemplu, am s` m` ocup imediat s` preg`tesc masa de sear`. – Asta nu te sup`r`? – |]i datorez asta, nu, \n schimbul repara]iei acoperi[ului meu? – Bine, dar te previn c` n-am nici o idee ce provizii sunt \n cas`. Am luat prostul obicei s` m` las \n seama doamnei Johnson. – N-are importan]`. Voi g`si cu siguran]` ceva de g`tit [i dac` va fi necesar, m` duc s` fac cump`r`turi \n ora[. Dar mai \ntâi trebuia s` caute o carte de bucate c`ci va fi pentru prima dat` \n via]a ei când va fi nevoit` s` fac` mâncare pentru o \ntreag` familie. O familie de cinci persoane. Imediat \[i f`cu repro[ul de a se considera ca un membru deplin al familiei Bjornson. |[i pierduse oare capul? Uitase c` nu este decât un element \n plus [i c` tocmai \[i fixase ca linie de conduit` s`-[i st`pâneasc` emo]iile [i s` t`g`duiasc` eviden]a, [tiind c` era \nc` \ndr`gostit` de Stefan? *** Nimic mai bun decât o munc` sus]inut` pentru a-]i elibera mintea [i a-]i limpezi gândurile! se convinse Stefan. De când sosise, Karen nu \ncetase s`-i transmit` mesaje contradictorii [i nu mai [tia ce s` cread`. De fiecare dat` când

74

IRIS MOORE

fuseser` singuri, de fiecare dat` când fusese mai aproape de ea sau când o s`rutase, \i d`duse motive s` spere. Dar \n acela[i timp, se \nc`p`]âna s` doreasc` s` p`r`seasc` Crookston cât mai repede. Aceast` dorin]` pe care o manifestase din prima zi n-o p`r`sise. |ngenuncheat pe acoperi[ continua s` bat` cuie destinate s` fixeze [indrila, f`r` s` \nceteze \n acela[i timp s` se gândeasc` la Karen. |n sinea lui, nu putea totu[i s`-i poarte pic`. |n]elegea c` nu dorea s`-[i piard` libertatea atât de scump cucerit`. {i când totu[i ezita, era pe deplin con[tient c`, \n momentul alegerii, monotonia vie]ii \ntr-o ferm` [i cei trei copii ai sì f`cu]i cu o alt` femeie vor cânt`ri greu \n balam]`. *** Karen privea distrat` pe fereastra deschis`. |i era imposibil s`-l vad` clar pe Stefan din cauza dep`rt`rii [i a rândului de copaci care separau cele dou` domenii, dar ridicând u[or capul [i mijindu-[i ochii, ghicea conturul siluetei lui. {i asta era suficient s`-i alimenteze reveria. Se instalase la masa din buc`t`rie cu ferma inten]ie de a-[i scrie articolele, dar creionul ei, parc` \nghe]at, refuza s`-i sufle cea mai mic` idee. Cu atât mai pu]in o idee jurnalistic` interesant`. La ora unu, descurajat`, \nchise calculatorul, \[i aranj` noti]ele [i decise c` era timpul s`-i propun` lui Stefan o pauz`

PROMISIUNEA TRECUTULUI

75

de prânz. O s` prepare ni[te sandvi[uri [i se va duce s` stea de vorb` cu el câteva minute. Va fi poate ocazia s` clarifice unele lucruri din trecut r`mase nel`murite. G`si \n frigider un pachet de cârn`ciori aromatiza]i cu chimen [i-i puse la pr`jit. Pentru Stefan nu uit` s` pun` mult mu[tar, \[i aminti ea tìnd pâinea. Puse apoi salat` \ntre feliile sub]iri de [vai]er. |n timp ce cârna]ii se pr`jeau, f`cu alte dou` sandvi[uri cu salam, alese dou` mere frumoase [i umplu o sticl` cu ap` rece. Când \n sfâr[it totul fu gata, se coco]` pe un taburet [i deschise dulapurile unul dup` altul, cùtând micul co[ de r`chit` pe care mama lui Stefan \l folosea pentru picnic pe malul râului. Câteva minute mai târziu, foarte emo]ionat`, porni la drum. Era una din acele zile frumoase de toamn` care te invitau la lungi plimb`ri pe câmp. Fluturii [i insectele zburau \n toate direc]iile \n aerul impregnat de un miros de p`mânt umed, tulpinile de sfecl` cru]ate de vijelie se \n`l]au spre cerul str`lucitor [i frunzele pomilor se mi[cau u[or \n adierea brizei. Nu este nimic rù, \[i repet` ea, s` petrec un moment \n compania lui Stefan. Cine [tie, chiar, dac` o conversa]ie deschis` n-o va elibera definitiv de greutatea trecutului? – Iu-hu! Stefan! strig` ea cu vocea-i frumoas` [i clar`, leg`nând co[ul la cap`tul bra]ului.

Capitolul 6 De câteva minute, Stefan pusese mâna strea[in` la ochi [i urm`rea \naintarea lui Karen peste câmp. Lui Mavis nu-i venea niciodat` ideea s`-i fac` o astfel de surpriz`, se gândi el cu pu]in` am`r`ciune. Nici m`car o dat` nu venize s` \mpart` masa cu el sau doar s` discute pu]in cu el. Nu c` nu i-ar fi p`sat de el, dar credea c` rolul femeii era s` vegheze ca locuin]a s` fie bine ]inut` [i s` se ocupe de copii. De asemenea, \n timpul tuturor acestor ani de via]` comun`, n-avuseser` mare lucru de \mp`r]it. Copiii fuseser` cei care i-au legat unul de altul, dar \n via]a lor, dragostea a fost \ntotdeauna marea absent`. Karen era diferit` \n toate privin]ele. Simpla ei vedere \l umplea de bucurie. |ndat` ce o auzi chemându-l, puse ciocanul \n buzunarul lateral al salopetei de lucru [i cobor\ lunga scar` de lemn. Ajuns jos, o privi \ndelung, \n t`cere. Fascinat. Fericit.

PROMISIUNEA TRECUTULUI

77

– Alt`dat` s`reai \ntr-un picior fluierând peste brazde [i când te c`]`rai lâng` mine pe tractor erai cu respira]ia tìat`. Dup` aceea, vorbeam, vorbeam ore \ntregi. Nici un subiect nu ne sc`pa. Important sau f`r` importan]`, le treceam pe toate \n revist` cu acela[i entuziasm. |mi amintesc chiar c` \ntr-o zi, asalta]i de un nor de ]ân]ari, ne-am luat cu t`rie de p`s`rile care nu-[i f`ceau treaba de pr`d`toare. Dup` care am \nceput o mare dezbatere asupra ecologiei [i a ap`r`rii mediului \nconjur`tor. – |mi amintesc foarte bine, zise ea cu un zâmbet nostalgic. – Plecarea ta din Crookston a pus cap`t acelor frumoase momente. N-am mai avut cu cine s` vorbesc. – {i Mavis, atunci? Ea nu se voia deloc agresiv` [i \[i regret` imediat tonul pu]in cam aspru. – Nu era acela[i lucru... El \i lu` co[ul din mân`, \[i trecu un bra] dup` mijlocul ei [i o conduse c`tre peronul casei. – {i tu ai g`sit pe altcineva cu care s` vorbe[ti cu inima deschis`, cum f`ceam noi? – Nu tocmai. Dar [tii, când e[ti tot timpul \n deplas`ri, nu este u[or s` stabile[ti leg`turi puternice cu oamenii. |n loc c-o comp`timeasc`, Stefan se bucur`. Se sim]ea u[urat, aproape mândru, c` nu fusese \nlocuit de pe o zi pe alta. – {i nu te-ai gr`bit s` te duci s`-]i g`se[ti un iubit la New York sau Mexico? insist` el totu[i. Ea \i arunc` o privire b`nuitoare.

78

IRIS MOORE

– Stefan, nu cumva \ncerci, din \ntâmplare, s` te informezi despre via]a mea privat`? – Nicidecum... |n fine, da, pu]in, recunoscu el cu un râs for]at. Karen se a[ez` pe trepte [i-i f`cu foarte firesc un loc lâng` ea. – |mi pare rù pentru tine dar curiozitatea nu-]i va fi satisf`cut`! Nu-]i voi mai spune nimic, dar asta nu \nseamn` totu[i c` orice femeie tân`r` care se respect` nu va bate toba c` unul sau altul vine s-o s`rute sau s`-i propun` s` se culce cu ea. Stefan nu mai putea decât s` tac`, mesajul era suficient de clar. – Sper c`-]i mai place \nc` la nebunie mu[tarul? \ntreb` ea dându-i un sandvi[. „Sunt mai ales nebun dup` tine“, ar fi vrut s`-i r`spund`, dar se temu atât de mult de reac]ia ei \ncât \[i impuse cea mai mare re]inere. – Absolut. Pentru c` nu vrei s`-mi dezv`lui via]a ta sentimental` [i s`-mi poveste[ti ispr`vile tale amoroase... Karen fu cât pe ce s` se \nece auzindu-l vorbind despre ispr`vile ei amoroase. Fu cuprins` de un acces de tuse [i Stefan se gr`bi s-o lini[teasc` b`tând-o u[or cu palma pe spate. – S` vorbim mai degrab` despre munca ta. De exemplu, dintre toate reportajele care le-ai f`cut \n ultima vreme, care te-a marcat cel mai mult?

PROMISIUNEA TRECUTULUI

79

– Greu de spus... Poate cel asupra copiilor orfani din România, pentru c` articolul meu a avut un mare r`sunet. Oamenii au fost imediat mobiliza]i, s-au organizat colecte de dona]ii, au pus la punct o re]ea de cereri de adop]ii. Asta poate s`-]i par` o prostie, dar mi-a \nc`lzit inima. N-am sperat niciodat` s` stârnesc un asemenea elan de generozitate publicând povestea anchetei mele la fa]a locului. – Mul]umit` tat`lui tù, am avut ocazia s`-]i citesc numeroase articole. Po]i s` m` crezi, dac` vrei, dar am [tiut \ntotdeauna c` \n spatele jurnalistei experimentate Karen Haig se ascundea o inim` cald`. – S` nu-i spui niciodat` asta agentului meu! exclam` ea, amuzat` [i emo]ionat` totodat`. El este \ncredin]at c` am o rezisten]` psihic` [i moral` de toat` isprava. Stefan \i puse atunci o mie [i una de \ntreb`ri despre diferitele ]`ri \n care fusese. Voia s` [tie totul despre oameni, despre modul lor de via]`, despre sistemele politice, arhitecturale... {i Karen \i relat` cu multe detalii tot ce v`zuse [i trìse. Ea puse tot sufletul s`-l fac` s` \mpart` cu ea pasiunea ei de reporter`. – Voiam s` descop`r lumea cu tine [i... – Ai ales s` r`mâi la ferm`. – Da. Am f`cut ce trebuia s` fac... dar asta nu m-a \mpiedicat, \n unele zile, s`-]i invidiez reu[ita. {tiam c` drumul pe care te-ai angajat te va duce cu siguran]` s`-]i realizeze visurile.

80

IRIS MOORE

{i totu[i, uneori se surprinsese c` o detesta. Pentru c` \[i câ[tigase libertatea [i c` el [i-o pierduse pe a lui. Pentru c`-i \ntorsese spatele \n momentul \n care avea cea mai mare nevoie de ea. – |n to]i ace[ti ani, nu m-am gândit niciodat` c` ai putea avea regrete, admise ea ru[inat`. Imperceptibil, privirea ei alunec` spre b`l`riile care crescuser` \necând curtea [i apoi mai departe spre terenurile arate. Ferma familiei Buelton [i cea a familiei Ferguson ap`rur` ca un fundal \n câmpul ei vizual. De când \[i amintea, aceste dou` familii trìser` \ntotdeauna acolo. Ca [i familiile Bjornson [i Haig, f`când parte din peisaj de genera]ii. Dar iat` c` ea, Karen, venise s` tulbure ordinea perfect` a lucrurilor. |nc`p`]ânându-se s` vrea s` ias` din tipare, pretinzând c` poate dovedi locuitorilor din Crookston [i \n special lui Stefan c` totul \i era accesibil rupsese ciclul imuabil al vie]ii din sânul acestei mici comunit`]i. – Spune-mi sincer, Stefan, crezi c` sunt r`spunz`toare de ceea ce ni s-a \ntâmplat? \ntreb` ea pe nea[teptate, cu privirea fixând \n continuare orizontul. – Ce \ntrebare! – Privind \napoi, \mi spun c` poate am p`c`tuit prin egoism. De exemplu, când tat`l tù a f`cut criza de inim`, eram realmente \ntristat` pentru c`-l iubeam mult, dar \n acela[i timp nu suportam gândul c` vom fi obliga]i s` suport`m consecin]ele. G`seam c` este teribil de nedrept.

PROMISIUNEA TRECUTULUI

81

– |n]eleg. Ea \ntorse capul [i \ndr`zni \n sfâr[it s`-l priveasc` \n fa]`. – |]i aminte[ti c` ne-am certat chiar \naintea plec`rii mele? – Bine\n]eles. Cum a[ putea s` uit? – {i \mi imaginez c` mai [tii de ce m-am sup`rat. Ei bine... |[i plec` ochii, \[i mu[c` buzele, apoi adùg` cu vocea gâtuit` de emo]ie. – Dac` cel pu]in ]i-a[ fi dat un telefon... Dac` mândria nu m-ar fi oprit s`... |n]elegând cât de dureros de greu \i era s` revin` asupra trecutului, Stefan \[i strecu` o mân` sub p`rul ei [i-i mas` \ncet ceafa pân` f`cu s`-i dispar` orice tensiune. – N-ai nimic s`-]i repro[ezi, o asigur` el. – Ba da! Eram atât de decep]ionat`, de nefericit` c` nu pleci cu mine, \ncât am vrut s` m` r`zbun. M` decisesem s` nu-]i dau nici o veste pân` la \ntoarcerea mea, \n vacan]`. Dup` aceea, bine\n]eles, te-a[ fi iertat... – Asta n-ar fi schimbat nimic, Karen. – De ce? |n loc de r`spuns, el o cuprinse cu bra]ele lui puternice [i-[i cufund` privirea \n ochii ei \nce]o[a]i de lacrimi. Niciodat` pân` acum n-o sim]ise atât de fragil` [i de vulnerabil`. |n sufletul ei, Karen era capabil` s` dep`[easc` orice \ncercare dac` [i el nu se sacrificase \n zadar. Cu o infinit` tandre]e, \i lu` fa]a \n mâini [i-[i ap`s` gura peste buzele ei tremurânde. Abia atunci se abandon` \n bra]ele lui care \[i sporir` ardoarea [i o s`rut` cu pasiune.

82

IRIS MOORE

Arzând de dorin]`, Karen \[i strecur` degetele \n p`rul lui. Ca \n timpul primei lor iubiri, ea reg`si instinctiv mirosul lui, atingerea lui [i se d`rui cu totul acestui s`rut f`r` sfâr[it. Dar când crezu c` cerul se luminase definitiv, c` nimic nu-i \mpiedica s` se iubeasc` din nou, imaginea celor trei copii ai lui Stefan se strecur` tulbur`toare \n mintea ei. „{i ast`zi, ar accepta oare s` m` urmeze?“ se \ntreb` ea atunci. Ner`bd`toare s` afle, se hot`r\ s`-i acorde a doua [ans`. – Putem \nc` descoperi locuri minunate \mpreun`, zise ea, alint`toare, mângâind u[or cu degetul b`rbia lui Stefan. Trebuie s` merg \n Anglia la sfâr[itul lunii, pentru a face un interviu. Dac` m-ai \nso]i, ai avea ocazia s` vezi operele arhitectului Christopher Wren, de care mi-ai vorbit atât de mult. Cu privirea vis`toare [i trist`, Stefan obiect`: – Haide, Karen, va fi tocmai \nceputul seceri[ului. {i ce voi face cu copii? – Bine\n]eles! r`spunse ea resemnat`. Cum putuse s` fie atât de proast` s`-[i \nchipuie c` Stefan era \n stare s-o urmeze oriunde? Nu, nimic nu se schimbase. Situa]ia era la fel de blocat`, de disperat`. Orice s-ar \ntâmpla, Stefan \[i va favoriza \ntotdeauna familia [i munca p`mântului. |nc` cinci sau zece ani [i poate va fi capabil` \n fine s` arunce o privire senin` asupra trecutului [i s` nu mai resimt` am`r`ciune gândindu-se la tot ce ar fi putut trì \mpreun`.

PROMISIUNEA TRECUTULUI

83

– A[ face mai bine s` m` \ntorc la lucrul meu, zise ea ridicându-se. – Ai dreptate, este vremea s` m` apuc din nou de treab`. Acoperi[ul nu se va repara singur. – Este pu]in probabil, \ntr-adev`r. „Cum este pu]in probabil, ca \ntr-o zi s` devin centrul preocup`rilor tale“, se gândi ea cu inima grea. Ea se preg`tea s` plece, dar un luxos Cadillac intr` pe alee [i \[i aminti brusc de \ntâlnirea cu agentul imobiliar din Grand Forks. |n clipa urm`toare, \l \ntâmpina pe domnul Hollingswood, un b`rbat de vreo cincizeci de ani purtând costum [i cravat`. – Bun` ziua, domni[oar` Haig. Dup` cum am v`zut venind, se pare c` tornada nu v-a ocolit. – Câteva stric`ciuni la acoperi[, admise ea. Poate \l cunoa[te]i deja pe vecinul meu, Stefan Bjornson? El se ocup` de repara]ii. Cei doi b`rba]i schimbar` o scurt` strângere de mân`, m`surându-se din priviri. Dou` lumi se \nfruntau. Siguran]ei omului de afaceri, Stefan \i opunea modestia oamenilor care lucreaz` p`mântul. V` las s` discuta]i, spuse el. Mul]umesc pentru gustare, Karen. – Te rog, n-a fost mare lucru. Ea \l privi dep`rtându-se, gânditoare. Stefan r`m`sese s` trìasc` aici, \ntemeiase o familie, muncea p`mântul pe care-l iubea [i p`rea fericit. |n acela[i

84

IRIS MOORE

timp, ea \[i luase zborul [i se l`sase purtat` de curent. Acum dorea cu ardoare s` se stabileasc` undeva, dar din p`cate, nu g`sea pe nimeni s-o \ncurajeze s`-[i strâng` aripile. – Dac` nu v` deranjeaz`, domni[oar` Haig putem \ncepe prin a arunca o privirea asupra st`rii lucrurilor, propuse Holingswood pornind cu pa[i fermi spre peron. O s` fi]i mul]umit`, cred c` am g`sit un cump`r`tor. Un cuplu tân`r, foarte simpatic, cu doi copii. Caut` de câtva timp o mic` ferm`, dar n-au g`sit nimic la banii lor. Aici, sper s` m` \n]eleg cu ei... dându-v` deplin` satisfac]ie, se \n]elege. Karen \l preced` \n cas`, cu sentimentul straniu c` face o mare gre[eal`. Când \[i pusese \n minte s` vând` aceast` proprietate n-o f`cuse ca s`-[i recupereze banii, ci ca s-o rup` definitiv cu Crookston [i cu trecutul. Or, dup` aceea \l rev`zuse pe Stefan, vorbise \ndelung cu el [i \[i d`duse \n cele din urm` seama c` nu va putea niciodat` s`-l renege cu totul. Era deci drept ca aceast` ferm`, la care muncise benevol pentru tat`l ei, s`-i revin`. Gândindu-se mai bine, cel mai important \n ochii ei [i de asemenea mai reconfortant, era s` p`streze o leg`tur`, chiar firav`, cu Stefan. {tia c` propriet`]ile lor vor forma curând un tot indivizibil, ceea ce va fi, \ntr-un fel, un balsam pentru inima ei. – Domnule Hollingswood, \l anun]` ea când ajunser` \n salon, mi-e team` c` v-a]i deranjat degeaba. Mi s-a f`cut deja o alt` propunere, care corespunde mai bine preten]iilor mele.

PROMISIUNEA TRECUTULUI

85

Agentul imobiliar \ncerc` totu[i, de ochii lumii, s-o conving` s`-[i schimbe p`rerea, dar \n zadar. Câteva minute mai târziu, Karen \l conduse la ma[ina lui, apoi \[i lu` co[ul de picnic [i se \ntoarse la casa lui Stefan. *** La extremitatea gardului viu care separa cele dou` propriet`]i, exista un drum de pietri[ care cobora [erpuind pân` la un mic pârâu. {i pe malul pârâului, un p`trat de verdea]`, cu mult` umbr`, unde lui Karen \i pl`cea pe vremuri s` se abandozene vis`rii. |n aceast` dup`-amaz`, acolo se instal` pentru a lucra la baza unui enorm stejar cu trunchiul noduros. O briz` u[oar` sufla prin frunzi[ [i razele soarelui care se strecurau printre crengile groase f`ceau s` danseze pe ap` mii de reflexe argintii. Karen puse \n func]iune calculatorul portabil [i se concentr` asupra temei articolului ei: povestea femeilor dintr-un mic sat din Orientul Mijlociu care pierduser` totul – case, so]i, [i copii – \ntr-un r`zboi pe care nu-l \n]elegeau. Nu atât despre curajul lor voia s` scrie, cât despre atitudinea lor \n fa]a mor]ii, despre sim]ul lor \nn`scut de \ntrajutorare. Pasionat` de subiectul ei, nu-[i d`du seama cum trecuse timpul [i nu remarc` prezen]a lui Stefan decât când aceasta \i vorbi.

86

IRIS MOORE

– Eram aproape sigur c` te g`sesc aici. Sper c` nu te deranjez? – Deloc. Am avansat destul de bine cu articolul meu, explic` ea ap`sând pe tasta de salvare a calculatorului. Stefan se ghemui aproape de ea. El smulse câteva fire de iarb` [i le strivi distrat \ntre degete. – |]i aduci aminte când am construit un baraj pentru amenajarea unei piscine? – Oh, da! exclam` ea cu un zâmbet larg. {i dac` vrei s` [tii totul, \mi amintesc de asemenea c` tu [i prietenii tì v` sc`lda]i complet goi. – Glume[ti? Cine ]i-a povestit asta? – Nimeni. Am v`zut cu proprii mei ochi. Dup` ce v-am ajutat zile \ntregi s` c`ra]i tone de pietre, voi m-a]i rugat cu amabilitate s` m` duc s` m` joc \n alt` parte sub pretextul c` aici nu eram la mine acas` [i c` acest mic col] de rai f`cea parte din proprietatea familiei Bjornson. Atunci, sup`rat` [i nebun` de furie, m-am \ntors... [i m-am oprit mai sus pe mal s` v` privesc pe \ndelete. |[i aminti cu emo]ie acea var` dinaintea intr`rii la liceu. |n plin` criz` adolescentin`, erau [i unul [i cel`lalt foarte pudici, se sup`rau foarte tare pentru nimica toat`, \nainte de a deveni cei ai buni prieteni din lume. – Nu pot s` cred! râse \n hohote Stefan. Trebuia s`-]i fie ru[ine. – Pe vremea aceea, dac` nu m` \n[el, Peter Southwood era \ntr-adev`r un bìat foarte frumos. Nu face mutra asta, nici tu nu ar`tai prea rù, pentru c` \n clasamentul meu veneai imediat dup` el!

PROMISIUNEA TRECUTULUI

87

– Ei bine, dac` l-ai vedea acum, ai avea o mare surpriz`. Trebuie s` cânt`reasc` aproape o sut` de kilograme [i merge cu gra]ia unui elefant. – Bietul de el! Cu toate acestea, nu se putea opri s` se gândeasc` la faptul c` dac` l-ar fi reg`sit pe Stefan \n aceast` stare, asta i-ar fi putut u[ura via]a. |n loc de asta, Stefan i se p`rea ast`zi mai seduc`tor decât pe vremuri, ceea ce era pentru ea un adev`rat supliciu s`-i reziste. – {i \]i mai aminte[ti, evenimentul extraordinar la care am asistat \n prim`vara anului urm`tor? – Nu mai [tiu... Se \ntâmplau atunci atâtea lucruri fantastice, r`spunse ea cu pu]in` nostalgie. – Na[terea unui mic pui de c`prioar`. – A[a este! Ce amintire nemaipomenit`! C`prioara cu privirea ei atât de mi[c`toare, culcat` \n iarba moale... probabil se gândea c` era \n siguran]` aici. La fel cum Karen putuse s` cread` c` Stefan nu va fi niciodat` capabil de infidelitate. – {i ce s-a \ntâmplat cu bazinul? – L-am demolat când Bonnie era mic`. Se adunaser` multe de[euri \n el [i nu voiam s` fie tentat` s` se scalde acolo. Stefan, cavalerul f`r` team` [i f`r` prihan`, \[i petrecuse astfel jum`tate din via]` veghind asupra unora [i altora... cu excep]ia iubitei sale, se gândi ea cu mare triste]e.

88

IRIS MOORE

Ca [i cum \i citea gândurile, Stefan, stânjenit, se \ndep`rt` [i f`cu câ]iva pa[i \n direc]ia pârâului. Sim]ea c` momentul era prost ales pentru a-i m`rturisi c` [i el o surprinsese sc`ldându-se dezbr`cat` \ntr-o frumoas` sear` de var`. {i totu[i, \[i amintea [i acum foarte bine tulburarea ce-l cuprinsese la vederea acestei nimfe, atât de drag` inimii lui, \notând \n apa lini[tit`. – Venisem doar s` te previn c` trebuie s` m` duc \n ora[, pentru a cump`ra cuie. Pierdut` \nc` \n reveria ei, ridic` spre el ochii mari plini de lacrimi [i murmur`: – M` \ntreb ce s-a \ntâmplat cu c`prioara [i cu puiul ei. – Mi-ar fi greu s`-]i r`spund. Practic n-am mai v`zut-o prin \mprejurimi. Cred c` din cauza extinderii culturilor. – Poate c` va reveni pe aici, dac` s-ar [ti din nou \n siguran]`, suger` ea cu o voce dulce [i patetic`. – Poate... |n mod ciudat, interesul lui Karen pentru soarta acelei c`prioare r`mase pentru el o enigm`.

Capitolul 7 Karen era aproape sigur` c` le face pl`cere copiilor s` le preg`teasc` hamburgheri pentru cin`; nu era suficient` doar buna inten]ie, trebuia s` se str`duiasc` s-o pun` \n aplicare. |ntr-adev`r, copiii lui Stefan, obi[nui]i s` fie r`sf`]a]i de doamna Johnson, se ar`tar` \n seara aceea deosebit de exigen]i [i d`dur` dovad` de un redutabil sim] critic. Bobby fiind cel mai mânc`cois, fu cel care \ncepu ostilit`]ile. – Pâinea este prea moale, se plânse el cu o grimas` de dispre]. – Ei bine, serve[te-te de o furculi]` [i un cu]it, \l sf`tui tat`l lui. – E o prostie! Ai mai v`zut pe cineva mâncând un hamburgher cu tacâmul? – Descurc`-te cum vrei, dar s` nu te mai aud smirocìndu-te. Sora lui mai mic` prelu` atunci [tafeta, etalând cu un aer dezgustat o buc`]ic` de ceva ce era incapabil` s` identifice.

90

IRIS MOORE

– Este ha[m`, un soi de ceap`, \i explic` politicos Karen. – Pfui! Mi-e groaz` de asta, e iute! – |mi pare rù, Shelly, nu puteam s` [tiu c` nu-]i place. Dar po]i s-o pui pe marginea farfuriei, nu este prea mut`. – N-ai uitat s` pui la fiert brocoli? \ndr`zni Bonnie, aruncând o privire b`nuitoare la ce ]inea loc de salat`. – Bine\n]eles c` nu. Te asigur c` este delicioas` crud`, r`spunse cu calm Karen, al c`rui moral \ncepea s` dea serioase semne de sl`biciune. – Când tata preg`te[te hamburgheri, sunt \ntotdeauna plini de suc de carne, \nt`ri Shelly. Stefan se \ncrunt` [i se sili s` lini[teasc` spiritele. – Nu [tiu dac` v` da]i seama, dar este un noroc s-o avem pe Karen \n cas` pân` când doamna Johnson s` se restabileasc`. O t`cere jenat` se l`s`, dovad` c` nu convinsese pe nimeni. Nici m`car pe biata Karen care \[i pierdea speran]a c` va putea câ[tiga \ntr-o zi \ncrederea copiilor. – Pot s` [tiu ce avem la desert? \ntreb` Bobby ner`bd`tor s` savureze ni[te dulciuri. – M-am l`sat prins` de munca mea [i n-am avut timp s` improvizez ceva, se scuz` Karen. Dar \n principui trebuie s` mai fi r`mas ni[te fursecuri. – Nici m`car unul! Le-am mâncat pe toate când m-am \ntors de la [coal`, m`rturisi el. Oricum, nu erau destule pentru toat` lumea.

PROMISIUNEA TRECUTULUI

91

– Ei bine, o s` deschidem o cutie de fructe \n sirop. – Mama f`cea mici pr`jituri cu ciocolat` [i \nc` \n fiecare zi! strig` \n gura mare Shelly. Atacat` din toate p`r]ile, Karen \[i pierdu r`bdarea [i se decise s` pun` lucrurile la punct. – Asculta]i-m`, copii. M` numesc Karen Haig [i n-am avut niciodat` preten]ia c` pot s` v` preg`tesc masa la fel de bine ca mama voastr` sau ca doamna Johnson. Munca mea const` \n a scrie articole pentru ziare. Nu g`tesc des, nu fac practic niciodat` pr`jituri [i dintre toate treburile casnice, detest \n special s` sp`l pe jos. Iat`, acum [ti]i aproape totul. Cei trei copii, cu gurile c`scate, o priveau cu ochii mari, speria]i, ca [i cum le dezv`luise un lucru absolut teribil. – Ierta]i-m`, nu [tiu ce m-a apucat... bâigui ea, stânjenit`. – Nu tu trebuie s` te scuzi, ci ei! o lini[ti Stefan. {i f`r` s` mai a[tepte, b`tu cu pumnul \n mas` [i adres` copiilor o dojan` sever`. Karen nu mai [tiu ce s` fac`. Dac` m`car ar fi r`spuns cu pu]in umor observa]iilor lipsite de bun`voin]` ale copiilor, ei ar fi sfâr[it f`r` \ndoial` prin a se plictisi [i totul ar fi intrat \n normal f`r` ca Stefan s` intervin`. Acest incident \i furniz` totu[i ocazia s` cunoasc` mai bine rela]iile p`rinte-copil care guvernau \n familie. Ca un tat` bun, con[tient de responsabilit`]ie lui, Stefan p`rea autoritar, dar drept. C` \[i adora copiii nu era nici o \ndoial`, dar asta nu \nsemna c` era gata s` tolereze orice. {i copiii lui \n]eleseser`, iubindu-l [i respectându-l la rândul lor.

92

IRIS MOORE

Lâng` el, Karen nu putea pretinde c` face figur` bun`. Or dac` Stefan se decidea \ntr-o zi s` se rec`s`toreasc`, se gândi ea, va ]ine cu siguran]` o s` g`seasc` o femeie care s` se \n]eleag` bine cu copiii lui. Ceea ce, desigur, nu era cazul ei. |n pofida atrac]iei puternice pe care o sim]eau \nc` unul pentru cel`lalt, trebuia s` se obi[nuiasc` totu[i cu ideea c` nu era femeia care-i trebuia. Poate c` nu fusese niciodat`. Cu toate acestea, când calmul reveni [i fiecare termin` de mâncat hamburgherul ratat, ea sim]i nevoia s`-[i cear` iertare pentru nepriceperea ei. – V` propun ca dup` ce strângem [i sp`l`m vasele, s` mergem s` mânc`m o \nghe]at` \n ora[. V-o ofer eu, bine\n]eles... dac` tat`l vostru este de acord. – Este! este! exclamar` \n cor, Bobby, Shelly [i Bonnie, \ncânta]i de propunere. Karen cùt` sprjinul lui Stefan, adresându-i o ochead` discret` la care el r`spunse printr-un zâmbet. – Cred c` dac` a[ refuza, cele trei fermec`toare capete blonde s-ar transforma imediat \n ni[te mon[tri periculo[i [i mi-ar face via]a amar` timp de s`pt`mâni... Dar zâmbetul lui Stefan ascundea gânduri sumbre. C` cei trei copii n-o pl`ceau pe Karen nu era decât cel mai mic neajuns. Cu timpul, asta se putea aranja. Ceea ce-l sup`ra mai mult, era c` ea nu se sim]ea \n apele ei cu copiii [i c` nu reu[ea s`-[i g`seasc` locul \n aceast` cas`. De fapt, nodul problemei consta \n inten]ia ei ferm` [i definitiv` de a vinde proprietatea tat`lui ei. {i Stefan, \n

PROMISIUNEA TRECUTULUI

93

aceast` dup`-amiaz`, fusese teribil de contrariat c` trebuise s-o abandoneze \n mâinile agentului imobiliar f`r` s` fi avut timpul s`-i spun` c` dorea din toat` inima s` revin` s` trìasc` \n Crookston. Dup` marele moment de tandre]e pe care-l trìser` pe treptele peronului, dup` s`ruturile pasionate pe care le schimbaser`, refuza s` cread` c` putea s`-l p`r`seasc` din nou. I se p`rea imposibil s` nu fi \n]eles c` numai ea putea s`-i umple golul din suflet. Dar nu era oare prea orgolios s` [i-o imagineze pe Karen aruncându-se \n bra]ele lui, dup` tot rùl pe care i-l f`cuse? {i ast`zi, nu mai mult decât ieri, sim]ea c` n-avea dreptul s`-i impun` o via]` pe care ea niciodat` n-o dorise. Cum \i explicase atât de bine, Karen \[i punea tot sufletul \n reportajele ei, \n toate col]urile lumii. Iar el, Stefan nu putea spera s-o reg`seasc` decât prin intermediul articolelor ei. Trebuia oare s` se resemneze astfel, pân` la sfâr[itul vie]ii? Copiii nu puseser` niciodat` atâta suflet ca s` se achite de corvoada sp`l`rii vaselor [i \n câteva minute toat` lumea era gata de plecare. – Haide]i, sus! ordon` Stefan deschizând portiera din spate a Buikului. – E rândul meu s` stau \n fa]`, \i aminti politicos dar ferm Bobby. – Nu \n seara asta, bìatul meu. Karen este invitata noastr` [i deci este normal s`-i cedezi locul.

94

IRIS MOORE

Dar \n sinea lui se gândea c` lucrurile sunt diferite. Ar fi dorit ca aceast` mic` escapad` \n ora[ s` semene cu o adev`rat` ie[ire \n familie. Cu so]ia lui, Karen. {i cu copiii lui, Bonnie, Bobby [i Shelly! *** Cofet`ria Inverson, singurul magazin cu \nghe]at` din Crookston nu se schimbase de cinci ani. |n centrul s`lii, trei mese de bistrou dreptunghiulare, scaune de lemn negre [i de-a lungul pere]ilor decora]i cu afi[e publicitare, o serie de boxe agrementate cu banchete de scai ro[u. Iarna, ca [i vara, ventilatorul cu pale mari ag`]at de plafon mi[ca un aer \nc`rcat de mirosuri subtile. Acolo se \ntâlneau, \n fiecare vineri seara, tinerii suporteri ai meciurilor de fotbal. Era locul unde pe vremuri Stefan [i Karen veneau s` stea de vorb` [i s` glumeasc` cu toat` banda de prieteni, dup` ce ie[eau de la cimenatograf. Râdeau, [u[oteau, se ]ineau de mân` sorbindu-se din ochi, f`când planuri dintre cele mai \ndr`zne]e... |n timp ce Karen \[i aducea aminte toate aceste frumoase momente, iar copiii se delectau cu \nghe]at`, Stefan \ncepuse s` sculpteze \n cea din bolul lui, cu ajutorul linguri]ei. – Ar fi trebuit s` [tii c` nu ne juc`m cu mâncarea, glumi Karen dându-i cu cotul. Dai un prost exemplu copiilor tì.

PROMISIUNEA TRECUTULUI

95

– Nu m` bate la cap! Sunt pe cale s` fac o treab` de precizie: \ncerc s` reproduc Catedrala Saint Paul din Londra. Shelly \[i linse buzele [i pufni \n râs. – Asta \nseamn` c` te-ai decis s` vii cu mine \n Anglia? \l tachin` mai departe Karen. Bonnie \[i abandon` imediat \nghe]ata. – Este adev`rat, tat`, vei pleca \n Angia? Oh, spune-mi, ai s` m` iei [i pe mine? Te rog, drag` tat`! \l implor` ea. Ar fi \ntr-adev`r formidabil. Mult mai bine decât s` mergi la Chicago! – F`-mi pl`cere, tat`, ia-o cu tine! \nt`ri Bobby cu gura plin`. Cel pu]in, timp de câteva zile, voi avea lini[te [i n-o s` fie nevoie s` mai a[tept ore \ntregi \n fa]a u[ii de la baie, s` se machieze. – |mi pare rù, dar deocamdat` n-am inten]ia s` plec, anun]` Stefan mereu foarte concentrat asupra lucrului lui. |n schimb, m` gândesc serios s` m` prezint la concursul de sculptur` \n \nghe]at` la viitorul carnaval. Reac]ia nu se l`s` a[teptat`. Râsul lui Karen se amestec` imediat cu cel mult mai zgomotos, al lui Bonnie, Bobby [i Shelly. Dar dac` ea avea cel pu]in un motiv de satisfac]ie, acela de a fi câ[tigat, chiar provizoriu, stima copiilor, Karen avea de asemenea de ce s` fie dezolat` pentru c` Stefan \i respinsese \nc` o dat` propunerea. Dintr-o dat`, micul clopot de deasupra u[ii de intrare r`sun` [i un om foarte b`trân \n salopet` \[i f`cu apari]ia.

96

IRIS MOORE

El cercet` sala cu privirea, salut` pe toat` lumea ridicându-[i bastonul, apoi se \ndrept` spre ei cu mersul lui \ncet. Karen n-avu nici o greutate s` dea un nume acestei fe]e zbârcite, ars` de soare, acestui trup sl`b`nog cu mâini noduroase. Toat` lumea din Crookston \l cuno[tea pe Henry Schmedling [i povestea trofeelor lui la bowling. Era un ]`ran care se \ndârjise toat` via]a s`-[i cultive micul petic de p`mânt [i care \[i meritase pensia pentru a-[i duce lini[tit zilele grele. Când Karen f`cea primii ei pa[i era deja b`trân [i ast`zi trebuia s` se apropie de nou`zeci de ani. – Ce mai faci tinere prieten? \ntreab` el b`tându-l pe um`r pe Stefan. Ai ie[it cu toat` familia \n ora[, seara asta? – Karen a avut amabilitatea s` ne invite. V` aminti]i f`r` \ndoial` de Karen Haig, nu? – Bun` seara, domnule Schmedling. |mi face pl`cere s` v` rev`d. – Haig... Haig, repet` el \ncruntându-se. Ah, biata mea memorie \mi joac` uneori feste. Puteam totu[i s` jur c` sunte]i c`s`tori]i amândoi de o bun` bucat` de timp! – Te \n[eli, domule Schmedling. Cu Mavis Anderson eram c`s`torit... [i din nenorocire, so]ia mea a murit acum trei ani \ntr-un accident de ma[in`. – Pace sufletului ei. Dar ace[ti trei minuna]i copii? se interes` el, tot nedumerit. – Sunt ai mei. Bonnie, cea mai mare, Bobby fratele ei [i cea mai mic`, Shelly. Copiii \i spuseser` politico[i bun` seara noului venit, [i se \ntoarser` imediat la \nghe]atele lor.

PROMISIUNEA TRECUTULUI

97

Era limpede c` domnului Schmedling \i f`cea pl`cere s` stea de vorb` cu Stefan. – Ah, iat` c`-mi amintesc! exclam` el. Fratele tù era \ndr`gostit de o alt` fat`... Cum o chema? Ce asem`nare! adùg` el observând-o cu aten]ie pe Bonnie. Presim]ind ce putea fi mai rù, Stefan se ridic` brusc [i ab`tu aten]ia domnului Schmedling spre un alt subect. – Presupun, Henry c` ai venit s` m`nânci o \nghe]at`? zise el cu toat` amabilitatea. – Ai ghicit, fl`cùle! Excelenta \nghe]at` de la Inverson, iat` ce m` ]ine \n via]`... Sunt izvorul tinere]ii mele! – |n acest caz, ar fi p`cat s` te lipse[ti de ele, remarc` Stefan, antrenându-l spre tejghea. Karen \nchise ochii [i sc`p` un suspin de u[urare. Cu acest om cumsecade, fuseser` la un pas de o catastrof`. C`ci chiar dac` Bonnie nu acordase o aten]ie deosebit` la ce se discuta, trebuie s` fi auzit f`r` \ndoial` un cuvânt sau dou` pe ici pe colo, [i dac` Stefan n-ar fi intervenit rapid... Karen nu \ndr`znea nici m`car s`-[i imagineze amploarea dramei. *** |ntor[i acas`, copiii urcar` direct la culcare, ghiftui]i [i mul]umi]i. Karen se instal` pe canapea s` citeasc`, iar Stefan \ntr-un fotoliu.

98

IRIS MOORE

Ce mare \i fu surpriza când dup` câteva minute de lini[te deplin`, \l v`zu cufundat \n studiul unei bro[uri intitulate: „|n aten]ia cresc`torilor de p`s`ri de curte“. – De ce cite[ti asta? Tu nu cre[ti gìni! – Nu, dar poate am s` m` lansez \n cre[terea curcilor. – Care este problema cu sfecla de zah`r? Este totu[i mai curat` decât cre[terea curcilor sau curcanilor [i din câte [tiu ai ob]inut pân` acum un bun randament. – Deocamdat`, n-am de ce s` m` plâng, slav` Domnului. Dar \n sânul federa]iei agricole unii sunt nelini[ti]i pentru viitor. Dac` \n alte ]`ri produc`torii de zah`r \[i sporesc produc]ia, concuren]a va fi crunt` [i pre]urile noastre vor sc`dea mult. Karen r`mase gânditoare. Trecuse mult` vreme de când problemele agricultorilor n-o mai preocupaser` [i uitase c` trebuia s` se lupte f`r` \ncetare cu tot felul de greut`]i... intemperiile, seceri[ul [i m`surile guvernamentale. – |n consecin]`, contnu` el, voi fi poate nevoit s` diversific activit`]ile. Trebuie s` m` gândesc la viitorul copiilor mei. Studiile cost` mult. Peste doi ani, Bonnie va intra la liceu [i pu]in dup` aceea va veni rândul lui Bobby. – |mi amintesc c`, \ntr-un an, un fel de mic` insect` a atacat sfecla [i a distrus toat` recolta. Ei bine, dac` tata n-avea buna idee s` planteze mai multe hectare cu lucern`, am fi fost ruina]i. – Din fericire, tat`l tù nu l`sa nimic la voia \ntâmpl`rii. Era foarte inteligent [i se gândea la toate.

PROMISIUNEA TRECUTULUI

99

– F`r` \ndoial`, [i totu[i asta nu l-a \mpiedicat s` fac` gre[eli. De exemplu, \n anul acela, am sim]it c` p`rin]ii mei erau foarte \ngrijora]i, dar nu [tiam de ce, pentru c` se fereau s` discute problemele lor \n prezen]a mea. Atunci, bine\n]eles, am f`cut presupuneri [i-mi imaginam c` li se vor \ntâmpla tot felul de lucruri teribile... – Asta nu m` mir` la tine, ai avut \ntotdeauna o imagina]ie bogat`! – S` admitem. Dar r`mân convins` c` dac` mi-ar fi explicat limpede ce se va \ntâmpla, nu m-a[ nelini[tit atât de mult. Te rog s` m` crezi c` eram [i mai nefericit` b`nuind ce era mai rù dac` mi-ar fi spus adev`rul. – Cred c` asta pornea dintr-o bun` inten]ie. Nu po]i totu[i s` le repro[ezi c` au vrut s` te ocroteasc`. – |n toat` aceast` stare de lucruri, au e[uat \n mod lamentabil. Dup` p`rerea mea, dac` vrei prea mult s`-]i protejezi copii, cel mai adesea le faci un rù. Stefan \i adres` un surâs condescendent [i \[i relu` lectura. Se pare c` nu stabilise o apropiere \ntre povestea pe care i-o relatase [i ignoran]a \n care o ]inea pe Bonnie \n privin]a paternit`]ii ei. Dar Karen nu insist`. La urma urmei, fiecare se descurc` a[a cum poate cu problemele lui, \[i spuse ea. Mai citi câteva pagini, apoi sim]i oboseala cuprinzând-o [i c`sc` de mai multe ori. – Cred c` m` duc la culcare. Stefan \[i l`s` imediat bro[ura [i se ridic` la rândul lui.

100

IRIS MOORE

– |mi pare rù c` pu[tii au fost atât de duri cu tine \n timpul mesei, zise el. Ea r`spunse printr-o mic` ridicare din umeri, mult mai tulburat` de privirea lui Stefan decât de agresivitatea copiilor. Dup` \ntoarcerea acas` se sim]ise mai degrab` destins`, dar acum când se afla periculos de aproape de Stefan, \[i pierdu din nou capul. – Karen, a[ vrea s` te duc mâine sear` la „CJ’s“, o anun]` el pe nepus` mas`. – Popasul de la ie[irea din ora[? \ntreab` ea surprins`. – Da. N-am fost acolo niciodat` \mpreun`. Se pare c` fac fripturi la gr`tar foarte bune [i chiar se poate dansa. Karen \[i imagina localul ca un bar lipsit de interes, dar \[i amintea bine c`, pentru tinerii din Crookston, a merge la „CJ’s“ \nsemna ceva foarte important. Era un simbol, semnul c` treceai de la statutul de adolescent la cel de adult. Stefan [i Karen se desp`r]iser` prea repede, prea tineri pentru a avea dreptul s` intre acolo. Ast`zi, se prezenta ocazia s` \ndrepte aceast` gre[eal`, dar nu era deloc sigur` c` era o idee bun` s` mearg` acolo cu Stefan. – {i cine va avea grij` de copii? \ntreb` ea cùtând un motiv plauzibil ca s` refuze. – Bonnie este destul de mare ca s`-[i supravegheze fratele [i sora. |i las \n grija ei de fiecare dat` când plec la o \ntrunire a camerei sindicale a agricultorilor.

PROMISIUNEA TRECUTULUI

101

– {tiu pe cineva care va fi \ncântat, Bobby! – Te surprinde poate din partea lor, dar pân` acum n-am avut nici un incident grav. I-am g`sit \ntotdeauna pe to]i trei dormind cumin]i \n paturile lor. Atunci, e[ti de acord? Nici m`car un \nger nu putea rezista tenta]iei acestei priviri fermec`toare, acestui surâs seduc`tor! se gândi ea, \nainte de a ceda tenta]iei. – Sunt de acord, dar cu condi]ia s`-mi promi]i c` nu va fi o problem` cu copiii. – |]i promit. Jur. Se preg`tea s` intre \n camera ei, când Stefan o re]inu amabil de bra]. – Odinioar`, ne s`rutam \nainte de a ne desp`r]i pentru a merge la culcare. – Stefan, te rog, poate c` nu este... Nu avu timp s`-[i termine fraza, deoarece Stefan punea deja st`pânire pe buzele ei. {i \n timpul acestui s`rut plin de pasiune, uit` de prezen]a copiilor la etaj, uit` de trecut, pentru a se d`rui pl`cerii de a fi \n bra]ele lui Stefan. – Somn u[or [i pe mâine, [opti el la urechea ei. Ea p`r`si \nc`perea cu inima b`tând s` se rup`. {i \n timp ce urca scara \n vârful picioarelor, respinse dorin]a arz`toare de a face uite stânga \mprejur pentru a alerga s` se arunce \n bra]ele lui. Dar trebuia s` fie scris undeva c` n-o va face. La fel cum Stefan n-o urma pe scar` [i nu va veni cu ea \n Anglia. Mâine, \n schimb... Pentru o sear`, o singur` sear`, cei doi iubi]i vor fi din nou \mpreun`...

Capitolul 8 Datorit` meseriei sale, Karen avusese numeroase ocazii s` \nso]easc` oameni din lumea bun` \n locurile cele mai celebre din capitalele strìne. {i totu[i, din câte \[i amintea, niciodat` nu fusese atât de surescitat` de apropierea unei mare dineu cum era ast`zi \nainte de a ie[i cu Stefan \ntr-un loc mediocru din fundul Minnesotei. Toat` ziua fu incapabil` s` se concentreze mai mult de cinci minute asupra treburilor ei. Nici m`car nu se \ntreb` cum se va \mbr`ca. Pentru c` la „CJ’s“ ]inuta aproape obligatorie pentru b`rba]i erau blugii cu centur` lat`, cizme sau ghete de piele, se va \mbr`ca foarte simplu. Oricum, nu se ducea acolo pentru a se ar`ta, ci pentru a fi cu Stefan, eroul copil`riei sale. Singura mare iubire. B`rbatul cu care visase s` se c`s`toreasc` [i care nu-i p`r`sise niciodat` gândurile.

PROMISIUNEA TRECUTULUI

103

Ora cinei apropiindu-se, \ncepu s` se gândeas` ce putea preg`ti pentru masa copiilor. Escalop pane [i spaghete napolitane trebuia, \n principiu s` mul]umeasc` pe toat` lumea. {i dac`, \n plus, \i reu[ea crema cu ciocolat`, va fi o adev`rat` zi binecuvântat` de Dumnezeu. Treb`luia \n buc`t`rie, cu inima u[oar`, cu fereastra deschis` pentru a se bucura de blânde]ea serii, când o auzi pe Bonnie trântind cu violen]` poarta gr`dinii. |n clipa urm`toare, intr` furioas` \n buc`t`rie. – |l ur`sc! \l ur`sc! repet` ea \nconjurând masa cu pumnii strân[i. – Pe cine? Credeam c` ai plecat c`lare s-o vezi pe prietena ta, Mary Ellen. – Asta am [i f`cut [i tocmai când plecam de acolo, a sunat-o. Richard Wilcox, acest f`]arnic, aceast` nulitate, a \ndr`znit s`-i telefoneze lui Mary Ellen! – Ah! A[teapt` o clip`... Mi se pare c` am idee despre ce s-a \ntâmplat. E[ti sup`rat` pe el pentru c` ai fi vrut s` te sune pe tine. – Bine\n]els c` nu. Este atât de... atât de... Deodat`, ca prin minune, toat` furia ei disp`ru [i fa]a ei \[i rec`p`t` candoarea obi[nuit`. – Credeam c` m` iube[te, m`rturisi ea cu triste]e. – Oh, biata de tine, draga mea. Karen \[i trecu un bra] dup` mijlocul lui Bonnie [i o strânse cu tandre]e la piept. |n aceste momente, se gândi ea,

104

IRIS MOORE

nu e nevoie s` fii mam` pentru a \n]elege sup`rarea lui Bonnie. Toate fetele, \n perioada adolescen]ei, erau \ncercate \ntr-o zi sau alta de p`surile inimii. – Dar e[ti sigur` c`-i place de colega ta? – Nu [tiu. El i-a telefona pentru o problem` de matematic` pe care n-o putea rezolva. Trebuie spus c` Mary Ellen e foarte tare, ia \ntotdeauna cele mai mari note din clas`. – Ei bine, dac` asta voia, nu dorea nimic altceva decât un sfat, suger` Karen. – Da, poate... admise Bonnie, aproape u[urat`. – {i, spune-mi, Richard [tie c`-l iube[ti? – N-a[ putea niciodat` s` i-o spun \n fa]`. Mi-a fost prea team` de reac]ia lui. Karen \i d`du cu delicate]e p`rul pe spate [i o privi drept \n ochi. – Ei bine, n-ai dreptate! |n general, la vârsta asta, bìe]ii nu sunt foarte siguri pe ei, nu prea [tiu cum s` s` poarte cu fetele Atunci, trebuie s` le dai mici semne de \ncurajare. {i le revine fetelor s` fac` primul pas, adùg` ea amintindu-[i propria ei experien]`. Un demers cu siguran]` nu simplu, \ncununat adeseori de succes. {i asupra acestui punct, cel pu]in Stefan n-o va contrazice. – La urma urmei, nu este decât o chestiune de orgoliu. |ncearc` s` g`se[ti cel mai bun mod de a-i spune lui Richard c` ]ii la el [i vei vedea apoi c` te vei sim]i mai lini[tit` [i mai \ncrez`toare.

PROMISIUNEA TRECUTULUI

105

Karen regret` numai c` sarcina nu era la fel de u[oar` pentru adul]i. Mizele par atunci mult mai importante [i perspectiva de a suferi o respingere brutal` cerea pruden]`. *** Când se \nnopt`, cobor\ \ncet scara la fel de emo]ionat` [i surescitat` ca atunci când ie[ise prima dat` cu Stefan. Inima \i b`tea cu putere, obrajii \i luaser` foc [i mâinile umede l`sau urme pe balustrada de lemn. Stefan o a[tepta la baza treptelor. |mbr`cat cu o c`ma[` bleumarin pus` \n valoare de un tiv alb [i \n blugii impecabili, n-o sl`bea din ochi. Karen p`r`sise un tân`r frumos de optsprezece ani [i reg`sea un b`rbat de treizeci de ani, teribil de seduc`tor. Ajuns` \n dreptul lui, se opri o clip` [i-l privi intens \n t`cere, pe Stefan. Un zâmbet str`lucitor \i lumina toat` fa]a, reflectând imensa bucurie pe care o sim]ea. – E[ti superb`! murmur` el sorbind-o din ochi. P`cat c` nu mergem \ntr-un loc mai deosebit. – Este foarte bun [i acela. De fapt, locul n-avea importan]`, din moment ce era cu Stefan. Aceast` ie[ire la „CJ’s“, era ie[irea pe care pl`nuiser` s-o fac` \mpreun` \n vara celor dou`zeci [i unu de ani. Chiar dac` [tia c` era imposibil s` dea timpul \napoi, pentru

106

IRIS MOORE

Karen aceste câteva ore de intimitate pe care [i le acordau ast`zi vor r`mâne pentru totdeauna gravate \n memoria ei. *** Când Stefan \mpinse u[a localului, Karen sim]i o vie emo]ie, ca [i cum intra \ntr-un sanctuar. Dar aici, atmosfera \nc`rcat` de un amestec de miros de tutun, alcool [i rumegu[ de lemn, n-o \ndemna la reculegere. Oamenii se interpelau dintr-un cap`t \n altul al s`lii cu voce tare, paharele se ciocneau, iar difuzoarele emiteau cu volumul la maximum o muzic` antrenant`. – Când m` gândesc c` a[teptam to]i cu ner`bdare s` putem veni aici, m` face s` m` simt cu totul ciudat. |n fine, mai bine mai târziu decât niciodat`, nu? zise ea trecându-[i un bra] peste mijlocul lui Stefan. Zâmbetul ei radios [i privirea pozna[` \l umplu de bucurie. O strânse cu tandre]e \n bra]e [i str`duindu-se s` uite tot ce-i desp`r]ise, depuse un s`rut pe buzele ei ro[ii. Singurul separeu liber era situat \n fundul s`lii, \ntr-un col] destul de prost luminat, dar Karen nu se sinchisi deloc. Toat` pl`cerea o g`sea \n a fi a[ezat` pe banchet` al`turi de Stefan, s`-l ]in` de mân` [i s`-i simt` u[oara ap`sare a coapsei lui de a ei. {i \n acest loc cu totul simbolic, era absolut firesc ca evocarea amintirilor comune care le alimenta discu]ia s` declan[eze primele lor râsete [i s` le suscite entuziasmul.

PROMISIUNEA TRECUTULUI

107

– |]i aminte[ti c` \ntr-o zi, cu prietenii tì, a]i instalat un cort pe acoperi[ul s`lii de gimnastic` a liceului? – Eu? Glume[ti! de altfel, Jerry Kohler a fost cel exmatriculat. – Pe nedrept, nu? – Greu de spus... dar [tii ce-a devenit? Casierul Federa]iei Agricole. Când era tân`r, era o adev`rat` curc` plouat` [i ast`zi, crede-m`, se descurc` bine. Ea sim]i un fior str`b`tând-o când el urm`ri cu degetul liniile palmei. – |n privin]a glumelor proaste, mi se pare c` fetele nu erau mai prejos, dar ele n-aveau nici m`car curajul s`-[i asume prostiile. Tu, de exemplu când ai aruncat o petard` \n plin` adunare a profesorilor, n-ai fost [ocat` c` unul dintre noi o s` fie f`cut r`spunz`tor? – Nicidecum. Dac` ai fi avut primul ideea, sunt sigur` c` ai fi f`cut acela[i lucru. |ntr-un anumit sens, era a[adar logic s` fii sanc]ionat. Dup` ce se amuzar` \n leg`tur` cu micul r`zboi ce se purta atunci \ntre fete [i bìe]i, practic \n toate domeniile, ajunser` treptat s` evoce subiecte care-i aduser` mai aproape de prezent. Admi]i c` nu exist` nimic mai fin [i mai delicioas decât un biftec perfect preg`tit ca acesta, remarc` ea pu]in mai târzu, când \mp`r]eau o superb` bucat` de carne de vac`. – Ui]i vânatul. – Ah da, este adev`rat c` tat`l tù era un mare vân`tor.

108

IRIS MOORE

– Mi-ar fi pl`cut s` am, ca el, congelatorul plin \n fiecare toamn` de vânat, dar nu [tiu de ce nu g`sesc niciodat` timp s` merg la vân`toare. Karen puse jos furculi]a [i cu]itul [i-i spuse ce gândea. – Ai putea u[or s` dep`[e[ti aceast` lips` lansându-te \n cre[terea c`prioarelor. Ar fi suficient s` amenajezi un fel de rezerva]ie lâng` pârâu [i treaba a fi f`cut`! suger` ea cu entuziasm. – Dac` ar fi atât de simplu... – Te asigur c` \n Europa, mai ales \n Germania [i \n Austria, vânatul este din ce \n ce mai cùtat. |n Noua Zeeland`, de exemplu, se folosesc coarnele de cerb [i c`prioar` ca afrodisiace [i se pare c` au o pia]` \nfloritoare. – |ncerci s` insinuezi c` acest gen de substa]e vor fi susceptibile s` ne fac` cel mai mare bine, nou` s`rmanilor fermieri din Minnesota? ironiz` el. – Nu mi-a[ putea permite, \l asigur` ea cu un zâmbet fals timid. – Cu atât mai bine. Dar, oricum, o s` avem ocazia s` verific`m curând. Ciocnir` [i terminar` \n lini[te s` m`nânce sporovìnd despre oamenii din Crookston. {i când Stefan o conduse pe micul ring de dans, ea fu sigur` la gândul c` nici unul nici cel`lalt n-aveau nevoie s` recurg` la un artificiu oarecare pentru a-[i stimula dorin]a. Nu mai aveau dou`zeci de ani, dar se iubeau [i acum la nebunie. |nl`n]ui]i \n \ntuneric, se l`sau mai \ntâi leg`na]i de

PROMISIUNEA TRECUTULUI

109

muzic`, apoi, dintr-o dat`, focul care-i mistuia le cuprinse trupurile, [i ignorând chem`rile la ordine ale ra]iunii, se dedar` f`r` re]inere jocului subil al mângâierilor \ndr`gosti]ilor. Dup` o lung` [i dureroas` desp`r]ire, sim]eau acum nevoia urgent` a \ndrept`rii erorilor destinului de a-[i satisface, cel pu]in \mp`rt`[indu-[i gândurile, acea pl`cere suprem` de care fuseser` lipsi]i pân` acum. Fur` printre ultimii care p`r`sir` localul [i când urcar` \n ma[in`, Karen se ghemui \n bra]ele lui [i \nchise ochii. |n aceast` noapte, va face dragoste cu Stefan. Acest vis care o urm`rea de atâta timp, se va realiza \n sfâr[it. *** Stefan avu grij` s` opreasc` motorul la intrarea pe alee [i continu` s` ruleze liber pân` acas`, pentru a nu-i trezi pe copii. |n clipa urm`toare, ]inându-se de mân` urcar` scara \n vârful picioarelor. Ajun[i \n fa]a u[ii camerei ei, Stefan lu` \n mâini fa]a lui Karen [i puse st`pânire pe gura ei \nsetat` de s`rut`ri. |n timp ce o strângea cu putere \n bra]e, ea \[i \n`bu[i un geam`t de pl`cere dorind din toat` inima s`-i [opteasc` la ureche Karina. Acest mic nume care-i evoca el singur amintirea unor zile fericite [i promisiunea unei nop]i [i mai frumoase.

110

IRIS MOORE

Dar vocea plâng`rea]` a lui Shelly care cerea cu insisten]` prezen]a tat`lui ei, puse cap`t brutal viselor ei. Stefan \[i desf`cu bra]ele, bângui câteva cuvinte de scuz` [i disp`ru \n \ntuneric. „Orice s-ar \ntâmpla, niciodat` n-am s` fiu pe primul plan!“, se gândi Karen intrând \n camera ei. Aprinse lumina [i \[i d`du seama instantaneu c` se \ntâmplase ceva anormal \n absen]a ei. Dar mai degrab` decât s` \ncerce s` \n]eleag`, se pr`bu[i pe pat \n pragul celei mai profude disper`ri. Când ridic` \n cele din urm` capul [i deschise ochii, chinul ei era la fel de mare, dar cel pu]in avea ideile mai clare. {i abia atunci observ` c` odaia era ciudat de bine aranjat`: toate lucrurile ei personale disp`ruser` de pe comod`, perdelele fuseser` trase, pernele scoase din \mbr`c`mintea lor, iar patul complet ref`cut. Intrigat`, se ridic` s` inspecteze dulapul. Gol! Se rea[ez` pe marginea patului [i-[i mas` tâmplele. Nu, nu \nnebunise subit. Exista cu certitudine o explica]ie logic` la toate acestea. Deodat`, privirea ei c`zu pe o geant` de voiaj umflat` s` crape [i totul \i ap`ru cu claritate. Nu era nevoie s` verifice, [tia c` \n ea sunt toate lucrurile ei pe care le adusese la Stefan. Cu inima frânt`, \[i scoase \mbr`c`mintea [i o l`sa s` cad` neglijent pe covor apoi se culc` [i stinse lumina. Aceast` sear` promi]`toare, care trebuia s` pecetluiasc` \mp`carea cu Stefan [i s`-i deschid` noi perspective, se soldase cu un dublu e[ec.

PROMISIUNEA TRECUTULUI

111

*** Nici a doua zi, nici \n zilele urm`toare, nu f`cu nici cea mai mic` aluzie despre acest incident. Pe de o parte pentru c` nu se putea \ntoarce acas` cât timp Stefan nu terminase de reparat acoperi[ul, pe de alt` parte pentru c` nu voia s` provoace o alt` dram` \n familie. Singura schimbare notabil` \n comportamentul ei fu fa]` de Stefan. Se for]` s` p`streze distan]a fa]` de el, \n special când copiii erau prin preajm`. Dac` invita]ia s` p`r`seasc` locul fusese cum nu se putea mai clar`, putea s` fac` prinsoare care dintre copii era r`spunz`tor. Bobby nu s-ar fi str`duit s` aranjeze cu meticulozitate hainele \nainte de a le pune \n geant`. Cât despre Bonnie, p`rea de neconceput s` fac` un joc dublu: s` gr`beasc` plecarea lui Karen [i \n acela[i timp s-o ia drept confident`. R`mânea mica [i adorabila Shelly, pe care nimeni pe lume n-ar fi \ndr`znit s-o b`nuiasc` de vreo rùtate. {i ca pentru a-i confirma aceast` analiz`, sâmb`t` dupàmiaz` Bonnie f`cu din nou apel la Karen pentru a o ajuta s`-[i \mpleteasc` p`rul \n codi]e africane. Dup` ce ezit` pu]in, Karen accept` [i se \nchiser` \n camera lui Bonnie. Adolescenta profit` \nc` o dat` de ocazie s`-i vorbeasc` f`r` team` despre problemele care o preocupau [i spre marea surpriz` a lui Karen, puse numeroase \ntreb`ri despre rela]iile dintre unchiul Jack [i mama ei.

112

IRIS MOORE

Deosebit de emo]ionat` de \ncrederea pe care i-o acorda, Karen \ncepu s` regrete c` nu avusese un copil cu care s` \mp`rt`[easc` momente excep]ionale ca acesta. Dar Bonnie ar fi putut s`-i fie fiic`, dac`... – Vii cu noi s`-l vezi pe Bobby jucând fotbal? \ntreb` ea, pentru a nu se l`sa prad` nostalgiei... – Sunt obligat`, familia \nainte de toate, râse ea ironic imitând vocea tat`lui ei. Un zâmbet \nduio[`tor se ivi pe buzele lui Karen. Bonnie n-ar fi putut traduce mai bine gândurile lui Stefan, se gândi ea s`rutând-o pe p`r. Tocmai cobora când sun` telefonul. – Karen, strig` Bobby. E pentru tine. E un tip care vrea s`-]i vorbeasc`. – Vin! Impresionat` de l`]imea umerilor pu[tiului, \mbr`cat ca un gladiator, scoase o exclama]ie admirativ` [i lu` telefonul. – Bun` ziua, Max. C`rui fapt datorez onoarea acestui telefon? – Cum ai ghicit c` sunt eu? – Intui]ia. |ntotdeauna m` folosesc de telepatie. N-ai remarcat? – |mi pare rù c` te dezam`gesc, dar dac` ar fi a[a, ai fi [tiut c` \ncerc s` te prind de dou` zile. De ce nu r`spunzi la num`rul pe care mi l-ai dat? – Pentru c`, din cauza tornadei, casa mea nu mai este de locuit. Provizoriu, m-am instalat la un vecin.

PROMISIUNEA TRECUTULUI

113

– E[ti bine, cel pu]in? se nelini[ti el. – Da, da.... – Perfect! {i n-ai avut printr-o \ntâmplare fericit`, buna idee s`-]i schimbi p`rerea \n leg`tur` cu Turcia? S` [tii c` propunerea r`mâne valabil` [i este vorba de mai mul]i bani decât ]i-am spus. – Nu cred c`... |[i ridic` ochi [i-l v`zu pe Stefan, non[alant sprijinit de tocul u[ii, cu degetele mari \nfundate \n buzunarele blugilor, ca un cow-boy. Era \ntr-adev`r b`rbatul cel mai viril pe care-l cunoscuse vreodat`. Nimeni nu putea rivaliza cu el sau s` pretind` c` o tulbura la fel de mult. – Ei, p`pu[o, mai e[ti acolo? – Sigur c` da, Max. Acum c` se hot`râse s`-i lase lui Stefan exploatarea fermei tat`lui sù, i-ar fi fost suficiente patruzeci [i opt de ore pentru a pune la punct lucrurile [i a zbura \n Turcia. Dar problema era c` nu voia s` plece. {i din acest motiv \nc` nu-i spusese lui Stefan hot`rârea ei. Oricât de prostesc putea s` par`, nu se putea hot`r\ s`-l p`r`seasc` \n mod brutal pe Stefan. Faptul c` cel pu]in unul dintre copiii lui fusese tentat s` se descotoroseasc` de ea n-avea la urma urmei mare importan]`. Era chiar gata s` accepte s` fie a cincea roat` la c`ru]`, numai s` i se permit` s` r`mân` \n preajma lui Stefan cât mai mult timp posibil. Pentru c` \l iubea. O jum`tate de zi cu el conta mai mult decât orice contract mirific. Dar se sim]ea totu[i incapabil` s`

114

IRIS MOORE

urmeze sfatul pe care i-l d`duse lui Bonnie. Dac` Stefan nu-i va spune primul c` o iubise \ntotdeauna, nici ea nu va vorbi. Teama de a se vedea respins` a doua oar` o paraliza. – Leg`tura este \ntr-adev`r proast`, se plânse Max. Karen... m` auzi? – Iart`-m`, m` l`sasem purtat` de gânduri... Ascult`, \n leg`tur` cu Turcia, mi-e team` s` nu fie \n mod definitv compromis`. Am \nc` multe lucruri de f`cut aici. |ndat` ce situa]ia va fi limpezit`, am s` te sun s`-]i spun de la ce dat` vei putea conta din nou pe mine. Mai schimbar` câteva cuvinte, apoi \nchise. – Era agentul tù? \ntreb` Stefan, care, \mpins de gelozie, se nu se putuse \mpiedica s` nu trag` cu urechea. – Da. Degeaba este extrem de amabil, câteodat` g`sesc c`-mi cere \ntr-adev`r prea mult! Stefan \i purta pic` lui Max mai ales pentru c` \ncercase s` i-o ia pe Karen, dar \[i ]inu gura, deoarece cuno[tea dinainte rezultatul confrunt`rii. Singura propunere pe care era \n m`sur` s` i-o fac` era de a \mp`r]i via]a cu el, la Crookston. Dar asta i-ar fi spus prea pu]in \n compara]ie cu via]a pasionant` pe care ea o dusese pân` acum. *** |ntâlnirea dintre cele dou` echipe de juniori de fotbal american se desf`[ura \ntr-o ambian]` familiar`. Publicul, instalat pe gradene improvizate, era compus \n special din

PROMISIUNEA TRECUTULUI

115

p`rin]i care \[i \ncurajau sau fluierau rând pe rând progeniturile [i din surori sau fra]i care agitau cu putere banderolele lor de suporteri. – Presupun c` te plictise[ti de moarte, remarc` Stefan profitând de o pauz` a jocului. – N-am fost niciodat` foarte amatoare de masacre, admise Karen. Prive[te pu]in juc`torii echipei adverse, sunt ni[te veritabili colo[i \n compara]ie cu bìatul tù [i coechipierii lui! Sincer, g`sesc c` lupta este inegal`. – Eu nu vorbeam despre ei, ci de aceast` reuniune de mici provinciali la o manifestare sportiv`. Prin compara]ie cu tot ce ai v`zut [i ai f`cut \n ace[ti ultimi ani \n cele mai frumoase ]`ri din lume, Crookston trebuie s` ]i se par` foarte banal, nu? – S` asi[ti la o inaugurare preziden]ial` \ntr-un frig glacial sau s` traversezi sate devastate de r`zboi, n-are nimic deosebit sau incitant, po]i s` m` crezi! „Mai ales dac` e[ti disperat de singur \n via]`“, adùg` ea \n sinea ei. La drept vorbind, \n seara aceea, g`sea o cert` pl`cere \ncercând s` ghiceasc` ai cui erau copii de pe teren, dintre cei pe care-i cunoscuse odinioar`. B`nuia de exemplu c` aripa dreapt` trebuia s` fie bìatul fostei ei prietene Jody, [i c` unul din funda[i avea o leg`tur` de rudenie cu bravul [i greoiul Ralph Kellerman. Pu]in mai târziu, avu ocazia s` schimbe câteva cuvinte cu Pauline Thruman, tân`ra femie care ]inea micul restaurant

116

IRIS MOORE

unde prânzise cu Stefan nu cu mult timp \n urm`. Pauline umbla de colo colo, f`r` \ndoial` \n cùtarea unei bârfe susceptibile s` alimenteze conversa]iile din barul sù. Karen nu se mai recuno[tea \n tân`ra fat` care se \nc`p`]ânase cu s`lb`ticie s` p`r`seasc` aceast` comunitate. Dup` toate peregrin`rile ei prin toat` lumea, Crookston i se p`rea o oaz` de lini[te unde era pl`cut s` trìe[ti. |ntoarse spre Stefan o fa]` luminat` de un zâmbet [i-l privi \ndelung, vis`toare. Tulburat, el sim]ea dorin]a s-o ia \n bra]e [i s`-i strige dragostea lui. Dar n-avea dreptul s`-i impun` o via]` ritmat` dup` lucr`rile câmpului, meciurile de fotbal, reuniunile comitetului agricol [i lec]iile copiilor. Karen renun]ase la toate astea acum treisprezece ani [i judecând dup` r`ceala pe care o afi[a de câteva zile, nu era dispus` s`-[i schimbe p`rerea. Poate dac` n-ar fi p`r`sit-o atât de brusc \n fa]a u[ii \n acea noapte, totul ar fi fost \nc` posibil, se gândi el cu pu]in` am`r`ciune. Ca [i cum ar fi f`cut-o inten]ionat, \n clipa aceea Shelly \[i f`cu loc \ntre ei. – M` duc s` caut ceva de bùt. Vrei s` m` \nso]e[ti la stand? \i propuse cu amabilitate Karen. Shelly \ntoarse repede capul [i-l ascunse \n puloverul tat`lui sù. Spre marea mirare a lui Stefen, Karen p`ru contrariat` de refuzul lui Shelly. Totu[i, \[i amintea foarte bine c` atunci când erau tineri, ea nici nu voia s` aib` copii. „Nu \nainte de a face de mai multe ori \nconjurul lumii“, \i promitea ea, cu un aer decis.

PROMISIUNEA TRECUTULUI

117

*** |ncepând in joia urm`toare, situa]ia \ncepu s` se clarifice. Karen terminase practic articolele. |n ceea ce-l privea, Stefan avansase mult cu lucr`rile [i \ntoarecerea doamnei Johnson era prev`zut` pentru a doua zi. |n mijlocul dup`-amiezii, atunci când era singur` \n cas`, sun` telefonul. Ea se gr`bi s` r`spund`, dar nu auzi decât o serie oribil` de ]ârâituri care-i chinui dureros timpanul. {i apoi, brusc, leg`tura se restabili. – Alo? – Am gre[it cumva num`rul? |ncerc s`-l g`sesc pe Stefan, fiul meu... – Doamna Bjornson? Bun` ziua, Karen la telefon. – Karen? Oh, Doamne, nu pot s` cred! Mica noastr` vecin`, Karen Haig? – Da, eu sunt, dar am crescut de atunci, s` [ti]i! râse ea cu amabilitate. |mi pare rù, doamn` Bjornson, dar Stefan nu este aici. Se ocup` de repararea acoperi[ului meu. – Nu-i nimic. Sunt atât de bucuros` s` pot vorbi câteva minute cu tine! – Nu vre]i s` m` duc s`-i spun lui Stefan s` v` sune el? – Nu, nu te deranja. Nu-]i po]i imagina cât` pl`cere \mi face s` [tiu c` sunte]i din nou \mpreun`, voi doi!

118

IRIS MOORE

– Nu sunt aici decât pân`... – |i spusesem totu[i s` nu te lase s` pleci f`r` el. Dar vezi tu... cred c` voi muri f`r` s` \n]eleg de ce s-a c`s`torit cu Mavis, de vreme ce ]inea atât de mult la tine... Pe vremea aceea, când i-am vorbit despre asta, m-a asigurat c` cel mai mare serviciul pe care putea s` ]i-l fac` era s` te lase s` pleci. – Pentru binele meu? se mir` Karen. – Da. Nu vei afla nimic nou spunându-]i c` Stefan s-a gândit \ntotdeauna la ceilal]i \nainte de a se gândi la el. Se temea s` nu fii nefericit` dac` erai obligat` s` r`mâi la ferm`, fie doar câ]iva ani, timp \n care lucrurie s` se aranjeze pentru noi. Dar \mi imaginez c`, dup` aceea, a]i avut ocazia s` discuta]i pe \ndelete. Karen o asculta pe doamna Bjornson cu o expresie r`v`[it`. – |mi amintesc foarte bine c` Stefan m` asigurase c` va putea s` mi se al`ture \nainte de sfâr[itul anului, insist` ea. – Din p`cate, draga mea, cum ar fi putut, cu so]ul meu bolnav [i toate notele spitalului de pl`tit? Crede-m`, eram teribil de nec`jit` c` Stefan nu-[i putea continua studiile. Ne-am gândit chiar s` vindem ferma, dar Stefan s-a \mpotrivit [i [i-a asumat toat` munca \n locul tat`lui sù. Ce bìat bun! exclam` ea cu voce \nduio[at`.

PROMISIUNEA TRECUTULUI

119

– Este adev`rat. Asta era tot ce g`si Karen s` spun` pentru a scurta convorbirea. Apoi, dup` dou` minute, \nchise telefonul, furioas` [i trist` totodat`. Cum \ndr`znise Stefen s` hot`rasc` ce era bine pentru ea, f`r` m`car s`-[i dea osteneala s`-i vorbeasc`? Dac` i-ar fi expus cu claritate situa]ia, ar fi putut s` se c`s`toreas` imediat dup` terminarea liceului, ca majoritatea prietenilor lor, l-ar fi ajutat s` se ocupe de ferm`... [i apoi ar fi putut merge amândoi la universitate. Totul s-ar fi aranjat foarte bine. Dar el nu-i l`sase posibilitatea s` aleag`! To]i ace[ti ani pierdu]i, risipi]i! Foarte hot`rât` s` aib` o explica]ie serioas` cu Stefan, porni spre u[` cu pa[i hot`râ]i... cât pe ce s-o r`stoarne pe Shelly care tocmai se \ntorcea de la [coal`. – Bonnie nu s-a \ntors cu noi, o inform` copila. – {i de ce m` rog? – Nu [tiu, r`spunse ea, gr`bit` s` mearg` s` se joace \n camera ei. Karen vru atunci s`-l \ntrebe pe Bobby, dar acesta o \ntreb` pe nea[teptate: –Ce avem la mas`? – Mere, banane [i pr`jituri cu ciocolat` [i cu ment`, cum \]i place ]ie. – Super! strig` el avântându-se pe coridor. – Stai o clip`. {tii unde este Bonnie?

120

IRIS MOORE

– N-am nici cea mai mic` idee! zise el ridicând din umeri. Azi diminea]`, \n orice caz, s-a purtat foarte ciudat. Aproape mi-a fost ru[ine. A \nceput s` m` alinte [i chiar m-a s`rutat pe obraz. Ptiu! – Ai v`zut-o la [coal`? – Nu, dar nu vreau s-o mai v`d niciodat`. |n autobuz, i-am auzit colegii spunând c` n-a fost la ore toat` ziua. Karen \ncepu s` se nelini[teasc` [i cu atât mai serios cu cât mai multe lucruri tulbur`toare \i revenir` \n memorie: numeroasele \ntreb`ri ale lui Bonnie despre unchiul ei; Bonnie [i Pauline Thurman \ntr-o discu]ie \nsufle]it` la stadion, fotografiile lui Mavis [i ale lui Jack, r`spândite pe etajera dulapului, la etaj. – Bobby, du-te [i cheam`-l pe tat`l tù, te rog! – Dar mi-e foame, protest` el. – Haide, fugi, Bobby! {i spune-i s` se gr`beasc`. Sperând c` a \n]eles din tonul vocii ei c` era ceva urgent, Karen se repezi la etaj.

Capitolul 9 Stefan alerg` ca un bezmetic pân` acas`, urc` sc`rile din patru \n patru [i se repezi \n camera lui Bonnie. – Ce s-a \ntâmplat? Unde este? Cu o mân` tremurând`, Karen \i \ntinse un mic caiet cu spiral`. – Acesta \i apar]inea lui Mavis, \i explic` ea. Pân` de curând era ascuns \ntr-o cutie de pantofi, \n fundul dulapului din camera oaspe]ilor. Mai erau [i câteva fotografii \n care erau Mavis [i Jack, la balul liceului, la s`rb`toarea recoltei... A[teptându-te, mi-am permis s` arunc o privire \n caiet: un fel de jurnal intim, \ntrerupt cu scrisori de dragoste, toate scrise de Mavis \n primele luni de sarcin`. Ca lovit direct \n inim`, Stefan se l`s` s` cad` pe pat. – Bonnie este a[adar la curent! – Trebuie s` fi avut unele b`nueli, pentru c` \n ultimele zile n-a \ncetat s`-mi pun` \ntreb`ri stânjenitoare despre

122

IRIS MOORE

unchiul ei. Cred c` atunci când a g`sit acest caiet, trebuie s` fi avut un [oc teribil. |mi pare rù, Stefan. Dac` nu m` \ntorceam la Crookston... Distrus, incapabil s` scoat` cel mai mic cuvânt, Stefan scutur` din cap \n semn de t`g`duire. – Mi-a l`sat totu[i un bilet, \nainte de a pleca. – }ie? \ntreb` el stupefiat. – Da. |[i repro[eaz` c` s-a interpus \ntre noi [i dore[te ca dup` plearea ei s` putem \n sfâr[it s` ne c`s`torim [i s` trìm ferici]i... |i las` calul ei lui Bobby... repet` de mai multe ori c` ne iube[te mult pe amândoi, dar c` este preferabil s` ne p`r`seasc`. – Cum vrei s` \n]eleag` ce s-a \ntâmplat? se revolt` Stefan. Biata micu]`, ea n-are nici o vin` c` noi nu ne-am c`s`torit! – Noi suntem singuri care [tim, Stefan. Nu lua \n nume de rù ce vreau s`-]i spun, dar cred sincer c` dac` cineva i-ar fi spus adev`rul, n-ar fi ... – Singurul adev`r, o \ntrerupse Stefan, este c` Bonnie este fata mea [i c` ]in la ea ca la ochii din cap! Dumnezeule, cât trebuie s` m` urasc` acum, suspin` el ascunzându-[i fa]a \n mâini. Karen \i \n]elegea atât de bine durerea, \ncât \l trase spre ea [i-l strânse \n bra]e. Stefan se ag`]a de ea cu toat` energia disper`rii! I se p`rea dintr-o dat` cu groaz` c`-[i ratase toat` via]a. Cu treisprezece ani \n urm`, o \ndep`rtase cu bun` credin]` pe Karen de el. {i ast`zi, fiica lui era cea care-l respingea.

PROMISIUNEA TRECUTULUI

123

– Bonie nu va putea niciodat` s` te urasc`. Tu e[ti singurul tat` pe care l-a avut vreodat`. Dar aceast` poveste a afectat-o probabil cu atât mai mult cu cât este \n plin` criz` de adolescen]`, \nc` tân`r` [i foarte vulnerabil`. Stefan se str`dui s`-[i revin` \n fire [i s` gândeasc` \n lini[te. – A spus unde a plecat? – Bine\n]eles c` nu. – Poate la prietena ei, Mary Ellen. – Nu cred. Am g`sit un num`r de telefon mâzg`lit pe o bucat` de hârtie, pe podea lâng` noptier`, [i dup` prefix, trebuie s` fie din Nevada. Dup` p`rerea mea, are inten]ia s` mearg` s`-l vad` pe Jack, tat`l ei. – Dar este o nebunie! Cum crezi c` poate s` ajung` pân` acolo? Sunt peste dou` mii de kilometri. |]i \nchipui ce i s-ar putea \ntâmpla pe drum? zise el intrat \n panic` la gândul c` fiica lui putea fi \n pericol. – Stefan, cu cât ne vom nelini[ti mai mult, cu atât vom fi mai ineficien]i. |]i propun s` \ncepem prin a telefona mai \ntâi la sta]ia de autobuze din Crookston. – Oriunde a plecat, am s-o g`sesc! – Merg cu tine. Telefoneaz`-i doamnei Johnson [i cere-i s` vin` s` aib` grij` de Bobby [i de Shelly. – R`mâi aici. |]i promit c` am s-o aduc \napoi pe Bonnie acas`.

124

IRIS MOORE

– Haide, Stefan, dac` insist s` te \nso]esc, este doar pentru c` m` gândesc c` va fi mai tentat` s` mi se destìnuie mie decât ]ie. Nu uita c`, deocamdat`, este sup`rat` pe tine, [i nu va dori s` te vad`. – Ai f`r` \ndoial` dreptate. *** Nu le-a trebuit mult timp ca s` afle c` Bonnie se prezentase la sta]ia de autobuze chiar \n acea diminea]`. Func]ionarul \[i aminti foarte bine c`-i vânduse un bilet pentru Minneapolis. El \i spuse chiar lui Stefan povestea care o inventase pentru a-i \nl`tura orice b`nuial`. Spusese c` pleca \n vizit` la bunicul ei bolnav din Arizona. La Minneapolis, trebuia doar s` schimbe autobuzul ca s` ajung` la Las Vegas. Stefan [i Karen aveau o [ans` cât de mic` s-o ajung` din urm` \nainte de a p`r`si capitala statului. Combinarea mai multor factori le permitea cel pu]in s` spere. Pe de o parte, Bonnie nu plecase din Crookston decât la unsprezece [i jum`tate diminea]a. Pe de alt` parte, autobuzul nu mergea decât pe [oselele na]ionale sau departamentale [i \n consecin]` era obligat s` fac` ocoluri. |n fine, frecven]a opririlor \n toate micile ora[e \i mic[ora avansul.

PROMISIUNEA TRECUTULUI

125

Considerând c` Stefan era mult prea nervos [i nelini[tit pentru a conduce cu pruden]`, Karen se instal` cu autoritate la volanul Buikului. Abia intrar` pe breteaua autostr`zii c` ea ap`s` pedala de accelera]ie. Pierdu]i \n gânduri amândoi, nici m`car nu vedeau peisajul defilând. Singura lor preocupare era s` parcurg` cât mai mul]i kilometri [i cât mai repede posibil. Karen nu-l v`zuse niciodat` pe Stefan atât de ab`tut [i suferea pentru el. Dac` pân` acum nu realizase amploarea dragostei ce i-o purta lui Bonnie, ast`zi o v`zuse \n toat` dimensiunea ei. {i-l admir` [i mai mult pe Stefan. Un b`rbat ca el, care-[i cre[tea singur copii [i care se precupa atâta de fericirea lor, merita mai mult ca oricine s` fie iubit de o femeie, se gândea ea. Recuno[tea totodat` c` avea o parte de r`spundere \n fuga lui Bonnie [i-[i repro[a s` avusese sl`biciunea s` locuiasc`, chiar pentru câteva zile, sub acela[i acoperi[ cu Stefan. Dar ce era f`cut era bun f`cut, iar regretele [i remu[c`rile nu schimbau nimic. Acum Stefan [i cu ea n-aveau alt` solu]ie decât s` roage ca totul s` fie \n ordine când o vor reg`si pe Bonnie. – Ce ]i-a spus fratele tù când l-ai sunat? \ntreb` ea, rupând t`cerea ap`s`toare. – Ce voiai s`-mi spun`? Era r`v`[it. Cum b`nuiam, nu i-a telefonat. Trebuie s`-i fi aflat num`rul de telefon prin serviciul

126

IRIS MOORE

de informa]ii. |n fine, mi-a promis, a jurat, c` o s` se informeze asupra orarului autobuzelor [i s`-i pândeasc` sosirea la Las Vegas. Cu ochii ]intui]i pe asfalt, Karen r`mase gânditoare. |i era greu s`-i ierte lui Jack gre[elile. Prin singurul fapt c` fusese iresponsabil, nu numai c` distrusese visele lui Mavis, dar a influen]at [i cursul vie]ii altor dou` persoane strìne de povestea lui. Totu[i, trebuia s` se str`duiasc` s` se gândeasc` mai \ntâi de toate la Bonnie. Bonnie nu era decât un copil [i avea nevoie s` fie protejat` [i lini[tit`. – Acum c` este la curent, nu va fi poate un lucru rù dac`-l \ntâlne[te pe tat`l ei, suger` ea. – Se pare c` a[a crede [i Jack. Vom vedea... – |nc` n-ai \ncredere \n el, nu-i a[a? Totu[i, cu timpul, trebuie s` se fi cumin]it. Nu mi-ai spus c` s-a \nsurat? Este totu[i fratele tù, Stefan. Va trebui s` dai dovad` de mai mult` \n]elegere sau de indulgen]`. – N-am uitat c` le-a abandonat ca pe un la[ pe Mavis [i Bonnie. – Dar cât timp a trecut de atunci Stefan? Crede-m`, ai face o grav` gre[eal` refuzându-i lui Bonnie dreptul s`-[i vad` tat`l biologic. Mai ales dac` [i el este de acord s-o \ntâlneasc`. – Bonnie este copilul meu! – Nu te \n]eleg. De ce te temi? C` Bonnie nu te mai iube[te, sau o s` te mai iubeasc` mai pu]in dac`-[i vede tat`l?

PROMISIUNEA TRECUTULUI

127

– Tat` ei sunt eu! repet` el pentru a nu [tiu câta oar`, pe un ton vindicativ. – {i, \n mod evident, pretinzi c` [tii ce este bine pentru ea [i ce nu este, replic` ea cu mâinile crispate pe volan. – Exact! Cine [i-a luat t`lp`[i]a dup` ce a conceput-o [i n-a mai dat nici un semn de via]`? Jack! {i cine, din prima zi, a iubit-o, a hr`nit-o, a \nf`[at-o [i a i-a purtat de grij`? Eu! – {i cine ]i-a permis s` crezi c` puteai decide asupra sor]ii mele, \n locul meu? \ntreb` ea f`r` nici o ostilitate. – Despre ce vorbe[ti? – Nu ghice[ti? zise ea luând cu abilitate un viraj larg. Atunci las`-m` s`-]i \mprosp`tez memoria. De ce nu mi-ai spus niciodat` c` p`rin]ii tì o duceau greu s` n-aveau mijoacele s`-]i pl`teasc` studiile de arhitect? Gânditor, Stefan fix` un punct imaginar la orizont. – Cine ]i-a spus asta? – Am vorbit cu mama ta la telefon \n aceast` dup`-amiaz`, m`rturisi ea cu greutate. – Visai s` pleci s` cucere[ti lumea [i când tat`l tù a avut accidentul cardiac, am \n]eles c` tot ce-mi mai r`m`sese s`-]i propun era o via]` grea de munc` de diminea]` pân` seara, vara ca [i iarna. – Dar te iubeam, Stefan! Tu reprezentai tot ce aveam mai scump pe lume! Atunci, de ce nu m-ai l`sat s` hot`r`sc ce-mi

128

IRIS MOORE

doream mai mult? De ce mi-ai ascuns adev`rul? Acum sunt sigur` c` te-ai certat dinadins cu mine. Ca s` fii sigur c` am s` plec. El puse o mân` pe coapsa ei [i se instal` astfel \ncât s-o poat` vedea \n timp ce-i vorbea. – Sincer, Karen, crezi c` s-ar fi schimbat ceva dac` ai fi cunoscut situa]ia mea? Nu crezi c` dac` ne c`s`toream [i r`mâneai cu mine la ferm` ajungeai mai devreme sau mai târziu s` m` dete[ti, repro[ându-mi c` ]i-am stricat via]a? Ea se for]` s`-[i \n`bu[e dorin]a care sim]ea c` o cuprinde sub efectul mângâierii lui [i-[i impuse un timp de gândire \nainte de a-i r`spunde cu cea mai mare sinceritate. La fel de mult cât \l iubea pe Stefan, trebuia s` recunoasc` totu[i c` la vremea aceea, pentru ea ar fi fost o teribil` [i dureroas` \ncercare s` renun]e la visele ei de evadare. Bine\n]eles, ast`zi nu mai vedea lucrurile \n acela[i fel, dar nu era oare prea târziu? – Nu pot s`-]i spun cum a[ fi reac]ionat, admise ea, dar nu pot s` cred c` nu te-a[ mai fi iubit. |n schimb, este adev`rat c` a[ fi preferat s` hot`r`sc singur` \n privin]a viitorului meu \n deplin` cuno[tin]` de cauz`. – Eu m` gândeam numai s` te ajut s` ai o via]` agreabil`. – {i ai repetat aceea[i gre[eal` cu Bonnie. Vrând prea mult s-o protejezi, i-ai tr`dat \ncrederea. Pentru o adolescent`, este mai rù ca orice.

PROMISIUNEA TRECUTULUI

129

Cople[it, Stefan se \ntoarse din nou cu fa]a spre [osea, \[i d`du capul pe spate cu ochii pe jum`tate \nchi[i. Soarele cobora deja spre orizont [i drumul era \nc` lung. {i-o imagina pe Bonnie r`t`cind pe str`zile din Minneapolis la c`derea nop]ii [i \[i st`pâni cu greutate spaima. – Va putea oare Bonnie s` m` ierte \ntr-o zi? [opti el cu o rug`minte. Emo]ionat` pân` la lacrimi, Karen \[i ap`s` cu tandre]e mâna peste a lui. – Asta \i va cere poate ceva timp s`-[i recapete toat` \ncrederea, dar nu te nelini[ti, va reu[i, \l asigur` cu vocea ei cald` [i iubitoare. Stefan nu cerea mai mult ca s-o cread`. Nu putea suporta gândul c` Bonnie \l va respinge pentru c` o \n[elase. La fel cum alt`dat` o minciun` \l costase dragostea Karinei. *** El crezu c` le[in` când o descoperi \n sfâr[it \n spatele autobuzului, cu capul sprijinit de fereastr`, cu privirea trist` [i vis`toare. F`r` s` piard` o secund`, s`ri \n autobuz [i se strecur` pe banc` al`turi de ea. – Bonnie draga mea, vino, s` ne \ntoarcem acas`,\i [opti la ureche, cu un bra] dup` gâtul ei.

130

IRIS MOORE

– Nu... nu pot... bângui ea ridicând spre el ochii ei mari alba[tri, plini de lacrimi. – Haide, te rog, Bonnie. Am gre[t, admit, dar te iubesc! – Karen trebuie s` fie teribil de sup`rat` pe mine, zise ea cu o voce tremurând`. – Nicidecum. De altfel, ne a[teapt` afar`. Ea a ]inut s` vin` cu min,e gândindu-se c` va fi mai u[or pentru tine s` te destìnui unei femei. Bonnie arunc` o privire pe geam [i z`ri spatele lui Karen, apoi se \ntoarse din nou spre tat`l ei. – De ce m-ai min]it tat`? De ce? – Este o poveste lung`, draga mea. El se ridic` [i-i \ntinse mâna. – Vino. Am s`-]i povestesc totul \n ma[in`. – Unchiul Jack n-a vrut niciodat` s` m` vad`? Nici m`car o dat`? – Ast`zi, \n orice caz, [i-a manifestat dorin]a. Dac` [i so]ia lui va fi de acord, vei putea merge s`-l vezi \n timpul vacan]ei de Cr`ciun. – Crezi c` o s` m` accepte? insist` ea strecurându-[i mâna \n a lui. – Sunt sigur. De data asta, Stefan va veghea ca fratele lui s` nu se sustrag` de la r`spunderile lui.

PROMISIUNEA TRECUTULUI

131

*** Când ajunser` acas`, doamna Johnson o primi pe Bonnie cu bra]ele larg deschise. – Din cei [ase copii pe care i-am avut, patru mi-au provocat aceea[i spaim` ca tine: \ntr-o zi sau alta au fugit, zise ea cu o voce extrem de duioas`. Am impresia c` atunci când cre[te]i, trebuie uneori s` trece]i prin asta ca s` v` afirma]i. Este un fel de ini]iere, din care ie[i]i \n general mai puternici. Vei vedea, draga mea, lucrurile se vor aranja de la sine. – Ce s-a \ntâmplat cu Bobby [i Shelly? se interes` Stefan. – {i-au f`cut griji pentru sora lor, dar cred c` am reu[it s`-i lini[tesc. |n cele din urm` s-au dus \n pat destul de repede. {i tu ar trebui s` te duci la culcare frumoasa mea, adùg` ea strângând-o la piept. – |mi pare rù, Karen... – Am vorbit despre toate astea \n ma[in`. Nu sunt sup`rat` [i n-ai nici un motiv s`-]i ceri iertare. – E[ti prea mare acum ca s` te mai duc \n spate, dar vrei s` vin s` te \nvelesc ca atunci când erai mic`? propuse Stefan. Cu ochii surâz`tori, Bonnie \[i descoperi din]ii frumo[i \ntr-un zâmbet larg. – Cred c` voi reu[i singur`, tat`! Ea se repezi totu[i \n bra]ele lui [i, sub privirile \nduio[ate ale celor dou` femei, se ]inur` strân[i \n bra]e minute bune.

132

IRIS MOORE

Dup` ce Bonnie urc`, Stefan mul]umi c`lduros doamnei Johnson pentru cooperare [i o conduse pân` la ma[ina ei. |ntorcându-se, stinse luminile [i o ajunse pe Karen \n susul sc`rii. – |]i mul]umesc c` ai venit cu mine. Nu [tiu dac`... – E[ti un tat` minunat, Stefan [i cred c` ai fost \ntotdeauna. – N-am acest sentiment \n seara aceasta. Nici de tat` bun, nici de... – Sst! murmur` ea punându-i un deget pe buze. Nu este momentul s` discut`m, e[ti epuizat. Du-te la culcare, vom vorbi despre asta mâine, dac` vrei. Ea deschise f`r` zgomot u[a camerei ei aprinse lumina... [i, cu capul sprijinit de tocul u[ii, scoase un adânc suspin de descurajare. – Stefan, vino s` vezi! Toate hainele lui Karen erau aruncate pe jos \n dezordine, paginile ei scrise fuseser` rupte \n mii de buc`]i [i \mpr`[tiate peste tot ca ni[te confeti. Oglinda era mânjit` cu ruj de buze, cear[afurile strânse ghem. – Care este imbecilul care a putut face un asemenea lucru? \ntreb` Stefan uluit. – Din p`cate, nu mai este decât o simpl` fars` de copil, Stefan. Este a doua oar` când \mi g`sesc camera \n aceast` stare. Nu ]i-am spus \nainte pentru a evita complica]iile [i \n speran]a c` totul se va aranja, dar este foarte limpede c`

unul din copiii tì nu suport` prezen]a mea \n aceast` cas`. {i sunt din ce \n ce mai convins` c` este vorba de Shelly. Stefan \i arunc` o privire ne\ncrez`toare. Spontan, era tentat s`-[i apere fiica, dar ceva \l nec`jea. – Am remarcat c` \n ultimele zile se purta ciudat, tot timpul se ag`]a de mine. – De la sosirea mea, nu? – Cam a[a, da, admise el frecându-[i nervos b`rbia. Dar asta nu poate s` mai dureze, trebuie s`-i vorbesc! – Acum? – Da, acum! Karen a[tept` câteva minute pe culoar, apoi se apropie cu pa[i furi[a]i de camera lui Shelly. – Spune-i s` plece, tati! \l implor` ea cu voce \necat` de sughi]uri de plâns. Când se va \ntoarce mama, nu va fi mul]umit`! Incapabil` s` asculte mai mult, Karen se \ntoarse \n camera ei. Vorbele lui Shelly o loviser` drept \n inim`. Niciodat` nu sim]ise o durere atât de profund`, de când aflase de c`s`toria lui Stefan cu Mavis. {i totu[i, Karen [tia foarte bine: via]a nu este \ntotdeauna dreapt` [i nenorocirea poate bate de dou` ori la acea[i u[`.

Capitolul 10 O ploaie m`rut` se scurgea pe stre[ini [i sp`la delicat frunzele sfeclei de zah`r. Ploua atât cât s` umezeasc` p`mântul, f`r` s` transforme câmpul \n mla[tin`. |n picioare \n fa]a sp`l`torului din buc`t`rie, Stefan urm`rea gânditor mi[carea norilor pe cerul \nnorat. Karen nu coborâse ca de obicei s` ia micul dejun cu copiii. Dar cine \ndr`znea s-o condamne, dup` veritabila palm` pe care o primise ieri sear` la \ntoarcerea acas`? Dup` plecarea copiilor la [coal`, o auzi agitându-se la etaj. F`r` \ndoial`, nu va \ntârzia s` se arate. El \[i fr`mânta mintea [i nu voia s`-i spun` decât c` dorea s` mai r`mân` m`car cinci minute \n aceast` cas`. Când ap`ru \n pragul u[ii, \mbr`cat` \n blugi [i o bluz` decoltat` din m`tase, era palid` la fa]` [i cu cearc`ne sub ochi. Ea accept` bucuroas` cafeaua pe care i-o preg`tise Stefan, schi]` un zâmbet [i se a[ez` la mas`.

PROMISIUNEA TRECUTULUI

135

– Ai dormit târziu, remarc` el b`nuind c`, la fel ca el, nu \nchisese ochii toat` noaptea. – N-am vrut s` risc s` perturb ritualul familiei. – Doamna Johnson a adus ieri chifle cu lapte. Vrei s`-]i \nc`lzesc una? – Nu, mul]umesc. Copiii n-au avut probleme ca s` plece la [coal`? \ntreb` ea, cu mâinile crispate pe cea[ca ei. – Bonnie [i Shelly nu erau trezite de-a binelea, dar au reu[it de bine de rù s` fie gata la timp. Karen \nghi]i o gur` de cafea [i r`mase mult timp gânditoare. – Te admir sincer, Stefan. Nu [tiu cum faci s`-]i asumi greaua responsabilitate de cap de familie. – Slav` Domnului, zile ca cea de ieri sunt rare! El lu` un scaun [i se a[ez` \n fa]a lui Karen, oprindu-se cu greu s` nu \ntind` mâinile peste mas` s-o ia pe a ei. – A[ vrea mai cu seam` s` [tii c` sprijinul tù de ieri mi-a fost extrem de pre]ios, adùg` el. {i datorit` ]ie, Bonnie a trecut peste aceast` \ncercare cu \n]elepciune [i inteligen]`. |n aceast` diminea]`, chiar m-a reconfortat asigurându-m` c` am mult mai multe calit`]i decât defecte. Nu e rù, nu? – Sunt mul]umit` de tine. – |mi imaginam c` \ncepând de asear` \mi va repro[a c` sunt \ngrozitor de retrograd, pentru c` nu-mi place grupul Stompin Wild sau nu [tiu ce altceva, dar cel pu]in ar fi dovada c` este bine [i din nou \ncrez`toare.

136

IRIS MOORE

– N-a[ spune acela[i lucru despre Shelly. – {tiu, dar din p`cate, problema ei nu este de ieri! I-a fost \ntotdeauna greu s` accepte c` Mavis nu mai este cu noi. {i dup` cele ce mi-a povestit azi noapte, ieri i-a fost foarte fric` atunci când ne-a v`zut plecând cu ma[ina \n cùtarea lui Bonnie. Nu mi-a spus-o explicit, dar am \n]ees c` se temea c` n-am s` m` \ntorc, la fel ca mama ei. – S` mori \ntr-un accident de ma[in` este mult mai teribil pentru ceilal]i cred, pentru c` n-au avut timp s` se preg`teasc` pentru ideea mor]ii. – To]i au fost zdrobi]i, aflând vestea. – {i Shelly era \nc` foarte mic`. |mi \nchipui c` pentru ea, \ngroparea lui Mavis n-avea nici o leg`tur` cu realitatea. – Dar ea n-a fost prezent`! Avea abia patru ani... La fel de bine se putea spune c` era \nc` un bebelu[... {i n-am vrut s` fie traumatizat`. Karen, tulburat` ca de o vedenie, b`tu nervoas` cu linguri]a \n cea[c`. – Ai dus-o la mormântul mamei ei dup` \nmormântare? \ntreb` ea, temându-se c` [tie dinainte r`spunsul. – Ascult`, Karen, Shelly [tie foarte bine c` mama ei a murit! I-am explicat, i-am spus [i i-am repetat de sute de ori. Faptul c` este \n continuare fr`mântat` nu este deloc extraordinar. – Dar nici m`car nu i-ai oferit posibilitatea s` mearg` s`-[i ia r`mas bun de la mama ei, cu cuvintele ei! se indign` Karen, care \[i amintea \ntreaga importan]` a acestui demers dup` moartea propriei sale mame.

PROMISIUNEA TRECUTULUI

137

– Nu vreau s-o v`d plângând. A fost [i a[a destul de mâhnit`. Mai târziu, bine\n]eles, va putea merge la cimitir oricât de des va dori. – Am \n]eles. Nu vrei s-o faci s` sufere, repet` Karen, consternat`. Refuz` s` mai continue discu]ia. Dac` Stefan nu deschidea ochii [i nu lua atitudine, Shelly risca f`r` \ndoial` s` aib` nevoie cât de curând s` consulte un psiholog, dar asta n-o privea pe ea. Stefan \[i cre[tea copiii cum credea de cuviin]` [i ea n-avea nici un drept s`-l judece. – Vreau s` m` \ntorc la mine acas`, anun]` ea dup` o t`cere jenant`. Cred c` este preferabil s` r`mâne]i \ntre voi. Sunt sigur` c` va fi mult mai bine când n-o s` mai ave]i o intrus` \ntre voi. El \i strânse mâna cu delicate]e [i o privi \n ochi. – Tu nu e[ti o intrus`, spuse el cu mult` tandre]e. – Ba da, \n ochii copiilor tì. Stefan se pr`bu[i pe un scaun, cu umerii c`zu]i, l`sând s`-i scape un suspin. |n timp ce Karen nu a[tepta decât un cuvânt de-al lui pentru a reveni asupra hot`rârii, el ridica steagul alb, acceptând \nfrângerea. {i Karen nu avu curajul [i nici puterea necesar` s` lupte \mpotriva fatalit`]ii [i s` \ncerce s` \ntoarc` mersul implacabil al vie]ii. – Vrei s` pleci imediat la New York? – Mai am o s`pt`mân` \ntreag` \naintea mea. Vreau s` profit pentru a pune ordine \n lucrurile tat`lui meu.

138

IRIS MOORE

– {i dup` aceea, vei vinde ferma? – Da. }ie, Stefan. Era dorin]a tat`lui meu [i am s-o respect. – Nimic nu te oblig` s-o vinzi. Dac` \]i convine, voi putea cultiva p`mântul [i apoi s` \mp`r]im beneficiile. Vei putea p`stra un loc al tù la Crookston [i vei putea veni cât de des vei dori. De ce s-o fac`? se \ntreb` ea cu o privire trist`. Pentru a sta ore \ntregi postat` la fereastr`, sperând s` z`reasc` de departe b`rbatul pe care-l iubea [i copiii pe care i-ar fi pl`cut s`-i fi d`ruit ea? Nu, niciodat`! Dar nu era tot atât de insuportabil gândul de a \ntoarce definitiv spatele lui Stefan [i micii lui familii? O jum`tate de or` mai tâziu, \[i duse toate lucrurile acas`. O cas` lipsit` de via]`, unde o t`cere adânc` plutea \n aer. Cu sufletul pustiit, deschise larg fereastra salonului, deschise combina muzical` [i ascult` un disc. *** Dup`-amiaz`, la pu]in timp dup` trecerea autobuzului [colar, Bobby veni \ntr-o vizit` spontan`. Era prima dat` când \l vedea atât de contrariat, de debusolat. Cu toate c` \[i f`cea o datorie de a nu se amesteca \n treburile familiei Bjornson, nu putea s`-l lase pe bietul Bobby s` se nelini[teasc` f`r` motiv [i s` denatureze realitatea. Dup` ce-l instal` confortabil lâng` ea cu cutie de dulciuri [i un pahar cu lapte, \ncepu s` restabileasc` adev`rul,

PROMISIUNEA TRECUTULUI

139

explicându-i \n cuvinte simple câteva lucruri esen]iale: Mavis \ndr`gostit`, apoi \ns`rcint` cu Jack, c`s`toria lui Stefan cu Mavis, dubla paternitate a lui Bonnie [i farsele urâte ale lui Shelly. Ca s` nu-l tulbure prea mult, evit` cu pruden]` s` vorbeasc` despre rela]iile ei cu Stefan [i \ncheie insistând asupra faptului c` aveau norocul s` aib` un tat` minunat, care-i iubea enorm pe to]i trei. – Asta-i tot? Atunci, nu-i nimic grav! exclam` el s`rind ca un dr`cu[or pe canapea. Karen râse din toat` inima [i cu o mi[care a mâinii, ciufuli p`rul copilului. – Nimic grav... cu condi]ia s` nu te demobilizezi din nou la fotbal! glumi ea. – S`pt`mâna viitoare vom câ[tiga! O s` dovedim tuturor c` spartanii sunt doar ni[te curci plouate! O s` vii? – Nu-]i pot promite nimic. Dac` reu[esc s`-mi rezolv problemele aici, voi pleca f`r` \ndoial` \n misiune \n câteva zile, zise ea cu un nod \n gât. Apoi va trebui s` merg \n Anglia pentru un interviu important. – Ah, da, cu regina... sau cineva asemenea! – Da, cam a[a ceva. – |n orice caz, dac` vei fi \nc` aici, vino la meci! El vâr\ un pumn de biscui]i \n buzunarul pantalonilor [i plec` acas`, abandonând-o pe Karen singur`t`]ii. Atunci când, \n clipa urm`toare, se apropie de fereastr`, \l v`zu repezindu-se pe alee f`cându-i semne de r`mas bun.

140

IRIS MOORE

*** Aproximativ dup` o or`, \n timp ce clasa facturi \n vechiul birou al tat`lui ei, auzi b`tându-se u[or la u[`. Se ridic` s` deschid` [i avu marea surpriz` s-o descopere pe micu]a Shelly, cu p`rul ciufulit, cu tricoul murdar [i cu o cr`ticioar` de aluminiu \n mân`. – Doamna Johnson a spus c` dac` nu mai faci mâncare, asta nu \nseamn` c` nu mai trebuie s-o \mpar]i cu noi! Sunt macaroane. Karen \i zâmbi [i-i deschise larg u[a. – Miros delicios. Vrei s` le duci \n buc`t`rie? Shelly accept` cu un semn din cap. Ducând cr`ticioara cu bra]ul \ntins, ca [i cum a fi fost vorba de un tort princiar, intr` \n cas` [i travers` coridorul cu pa[i solemni. Ajuns` \n buc`t`rie, puse cu mii de precau]ii cr`ticioara pe mas`, apoi se \ntoarse spre Karen [i adùg` cu o voce \nceat` [i timid`: – Tata vrea s`-]i cer iertare pentru rùt`]ile pe care ]i le-am f`cut. Tulburat`, Karen, ascultându-[i doar inima, \ngenunche lâng` Shelly [i o strânse \n bra]e. C` voia sau nu [i \n pofida a tot ce se \ntâmplase, nu se putu \mpiedica s` poarte o mare afec]iune copiilor lui Stefan. La fel cum continuase s`-l iubeasc` \n to]i ace[ti ani, \n ciuda desp`r]irii lor. Din momentul când germenii dragostei fuseser` sem`na]i \n inima ei, nimic nu-i mai putea izgoni, chiar dac` n-avea nici o speran]` s`-i vad` \ncol]i]i \ntr-o zi.

PROMISIUNEA TRECUTULUI

141

– Asta nu \nseamn` s` fii rea, o asigur` ea, \ngropându-[i u[or obrazul \n p`rul lui Shelly. Cred mai curând c` ]i-a fost team` c` am s`-i iau locul mamei tale sau c` am s` ]i-l iau pe tat`l tù. Dar n-am s` fac niciodat` a[a ceva. |]i promit. – }i-am distrus totu[i ce ai lucrat. – N-a fost grav. Doar \n câteva minute, calculatorul a reparat aceast` mic` prostie. – Nu e[ti foarte sup`rat` pe mine? insist` ea, \nc` nehot`rât`. – Deloc, copila mea, r`spunse Karen, \mprumutând f`r` s`-[i dea seama cuvintele afectuoase folosite de Stefan. Mânat` de un irezistibil elan de tandre]e, o lu` pe Shelly pe sus [i o duse pân` \n salon, unde se instal` cu ea \n balansoar. – {tii c` n-am cunoscut-o foarte bine pe mama ta. Dar poate ]i-ar face pl`cere s`-mi vorbe[ti pu]in despre ea? Propunerea lui Karen, departe de a fi inocent`, avu efectul a[teptat: s` rup` ghea]a [i s` lase s` se instaleze calmul Shelly, de obicei \n defensiv`, d`du frâu liber amintirilor [i deveni de neoprit. Dar când Karen observ` c` \ncepea s` se \nnopteze, depuse un s`rut u[or pe gâtul lui Shelly [i o trimise repede acas`, f`r` s` uite s`-i transmit` doamnei Johnson un mic mesaj de mul]umire. ***

142

IRIS MOORE

Tocmai \nchisese televizorul [i se preg`tea de culcare când se b`tu din nou la u[`. „Din fericire, Stefan n-are decât trei copii, altfel a[ fi bun` s` stau de vorb` toat` noaptea“, \[i spuse ea parcurgând coridorul, decis` totu[i s` dea dovad` de pu]in` autoritate. Dar abia deschise u[a [i inima \i tres`ri [i r`mase f`r` glas. – Am v`zut lumin` la tine [i mi-am \ncercat norocul, zise Stefan. Pot s` intru cinci minute? – Sigur, intr`! – Copiii sunt deja \n bra]ele lui Morfeu. Mi s-a p`rut ciudat s` [tiu c` nu erai cu noi la cin`. El \[i lu` foarte firesc locul pe canapea. Era aceea[i pe care st`tea \n tinere]e ca s` urm`reasc` \mpreun` cu Karen serialele la televizor... [i pe care, câ]iva ani mai târziu, se dedau tandrelor jocuri amoroase de adolescen]i. – Am v`zut aproape toat` familia Bjornson defilând pe aici dup`-amiaza asta. – Sper c` nu te-au b`tut prea mult la cap. – Nicidecum. Dimpotriv`, au fost adorabili. Ea se a[ez` lâng` el, dar nu prea aproape, [i remarc` imediat c` era proasp`t ras [i-[i d`duse cu ap` de colonie. Ce n-ar fi dat s` aib` dreptul s` poat` testa cu el ma[ina de dat timpul \napoi, s`-[i reg`seasc` planurile din vremea când se bucurau din plin de via]` [i se iubeau f`r` griji! – M` \n[el sau te fr`mânt` ceva? \ntreb` ea. A spune c` Stefan era preocupat era un eufemism. Problema lui n-avea mare leg`tur` cu copiii. Karen era cea

PROMISIUNEA TRECUTULUI

143

care-l \nnebunea [i s` [tie c`-l va p`r`si \n timp ce el o dorea mai mult cu fiecare zi \l ducea la disperare. Voia s`-i simt` trupul frem`tând sub mângâierile lui, s-o aud` gemând de pl`cere. |nsetat de iubire [i de tandre]e, nu visa decât s` se topeasc` \n ea. |mpreun`, ar atinge cele mai \nalte culmi ale extazului [i vor reveni \n c`dere liber` \nainte de a se avânta \n cucerirea unor noi piscuri ale pl`cerii. Dar n-o putea lipsi de ceea ce cucerise cu atâta \ndârjire [i cu atât succes: independen]a, reu[ita, curiozitatea de a cuno[ate o lume \n permanent` evolu]ie... toate lucrurile pe care nici el, nici Crookston nu erau \n m`sur` s` i le ofere. |n câteva zile, a[adar, Karen va zbura spre noi orizonturi, [i el va fi condamnat s` asiste neputincios la plecarea ei. – N-ai remarcat dac` exist` scurgeri? se interes` el, evitând s` r`pund` la \ntrebarea ei. – Nu. Totul pare perfect. |]i mull]umesc c` te-ai gândit s` \nlocuie[ti geamul spart. El \i puse o mân` pe ceaf` [i se juc` distrat cu p`rul ei. – Bobby mi-a spus c` poate vei pleca \n misiune? – A[a am de gând, r`spunse ea apropiindu-se imperceptibil de el. – |mi \nchipui c` nu este nimic care s` te re]in` aici. – Pe cuvântul meu, dac` a[a crezi, trebuie s` fie adev`rat. – Totul este deci cât se poate de bine, spuse el cu un aer fatalist. Jignit`, Karen se redres` brusc [i reveni la locul ei.

144

IRIS MOORE

– Tu ai hot`rât c` asta ar fi cel mai bine! \l corect` ea. – }inând seama de meseria ta, mi se pare logic, nu? – Mul]umesc c` te preocup`. Dar ce crezi c` s-ar \ntâmpla dac` n-am s` fac decât dup` capul meu [i am s` m` hot`r`sc s` r`mân? Stefan, surprins, ridic` din sprâncene [i se pref`cu c` reflecteaz`. – Dup` o lun`, te-ai plictisi atât de mult \ncât i-ai telefona amicului tù Max ca s`-l implori s` te trimit` s` faci un reportaj \n Mongolia. – Am fost deja acolo, mormì ea, [i am fost decep]ionat`. – Totu[i, a[ fi foarte fericit dac` ai veni din când \n când s` petreci câteva zile la Crookston, continu` el, ignorând remarca ei. – Ca s` fac ce, Stefan? \ntreb` e cu un aer fals \ngrozit, exasperat`. – Cuno[ti sentimentele mele pentru tine. M` gândeam c` am putea... Karen nici nu mai asculta ce voia s`-i spun`. {tia cu exactitate la ce se gândea el. Insultant. Degradant. Nici nu voia s` aud` de o leg`tur` trec`toare cu Stefan sau cu copiii lui. Pentru ea, era totul sau nimic. {i de când se cuno[teau, Stefan ar fi trebuit s-o [tie. R`nit` \n amorul sù propriu, se hot`r\ s` se r`zbune. Va \ncepe s`-i dea lui Stefan o impresie despre ce avea de pierdut, apoi \[i va face bagajele [i va pleca. Pentru a nu se mai \ntoarce niciodat`.

PROMISIUNEA TRECUTULUI

145

|n clipa urm`toare, punea \n aplicare prima faz` a r`zbun`rii. Se apropie din nou de Stefan, \i lu` cu tandre]e fa]a \n mâini [i depuse pe buzele lui un s`rut u[or ca o boare. Apoi se consacr` perfec]ion`rii lui, s`-i dea pu]in mai mult` armonie [i atrac]ie. Cu vârful limbii, desen` conturul gurii lui Stefan apoi \i mu[c` u[or buza inferioar`, cea mai carnal`, cea mai senzual`... [i se \ntreb` deodat` cu spaim` dac` dorin]a ei de r`zbunare nu cumva se va \ntoarce \mpotriva ei. Deja, b`tìle inimii i se accelerar`, dorin]a o cuprindea [i trebui s` fac` un mare efort ca s`-[i p`streze controlul emo]iilor. – Karen! Dac` ar fi murmurat numele dulce de Karina, f`r` \ndoial` c` i-ar fi iertat totul [i [i-ar fi sporit \mbr`]i[area. Dar el n-o f`cuse [i ea se \ncord`. – Este destul de aproape de ceea ce te gândeai c` am putea face \n timpul scurtei mele [ederi la ferm`? \ntreb` ea. Dar Stefan, prins de pl`cerea acestei intimit`]i reg`site, nu mai sesiz` ironia amar` a \ntreb`rii ei. – Pe deplin! Trebuie s` recunosc c` este un \nceput promi]`tor, zise el \nl`n]uindu-i talia. – Nu te temi c` ai s`-]i [ochezi copii? – Cred c` ar fi de preferat ca ei s` nu [tie nimic. Karen nu-[i credea urechilor. Era revoltat` de egoismul lui Stefan care, f`r` nici o ru[ine, \i propunea s-o iubeasc` pe ascuns! Continuându-[i totu[i jocul, \[i strecur` degetele \n p`rul lui Stefan [i-l sorbi din ochi.

146

IRIS MOORE

– O s` ne vedem de exemplu, de dou` sau trei ori pe an, suger` ea, ironic. – Sau mai mult... Asta va depinde de disponibilit`]ile tale. – Tu crezi c` ai s` po]i fi liber? – Atât de des cât vei dori! {i \n timp ce ea se gândea la toate nop]ile, el \i descheie \ncet nasturii bluzei [i puse st`pânire pe sânii ei \nt`ri]i de dorin]`. Cu violen]` [i brusche]ea unei emo]ii vulcanice, tot corpul lui Karen lu` foc. |nchise ochii [i gemu \ncet, cu capul l`sat pe spate. Dar trebuia s` pun` cap`t cât mai repede acestei delicioase torturi destinat` din nefericire s` se adauge listei nesfâr[ite de amintiri ce-i obsedau visele de aproape cincisprezece ani. – Propunerea ta nu-mi convine cu adev`rat, spuse ea \ndep`rtându-l u[or. – De ce? Asta ar trebui s` ne mul]umeasc` pe amândoi. El \ncerc` s-o re]in` de mân` când se ridic`, dar \i sc`p`. – Pe mine nu! Prefer o ruptur` cinstit` [i definitiv`. Se vindec` mai u[or... chiar dac`, uneori, las` cicatrice adânci. – Haide, Karen. – Ascult`-m`, Stefan. Am s`-]i spun ce mi-ar pl`cea s` fac \nainte de a trage o linie peste povestea noastr`. Am s` v` duc la picnic pe tine [i pe copiii tì, duminica viitoare. Voi aduce ce trebuie [i vom petrece dup`-amiaza \mpreun`. – Nu te \n]eleg deloc. |n pofida durerii ei, g`si puterea s` zâmbeasc`. – Vei \n]elege duminic`.

Capitolul 11 Karen p`r`si [oseaua principal` [i se angaj` pe o frumoas` alee umbrit`. – Dar asta nu duce nicìeri! exclam` Stefan, surprins. – Ba da. La cimitir, [i gr`dina este deosebit de frumoas`. Exist` chiar o mic` balt` cu ra]e. Cred c` este un loc bun pentru picnic. – Doar nu vrei... – Putem s` d`m de mâncare ra]elor? \ntreb` Shelly, a[ezat` cuminte \ntre fratele [i sora ei, pe bancheta din spate. – Sigur! \i r`spunse Karen. Am luat special pâine [i boabe de porumb. – Nu ne putem instala acolo. O s`-i deranj`m pe cei veni]i s` se reculeag` la morminte, protest` Stefan. – Dac` nu vom ]ipa cât ne ]ine gura [i nu vom arunca hârtii murdare peste tot, n-avem nici un motiv ca prezen]a noastr`

148

IRIS MOORE

s` deranjeze. Veneam adesea aici cu tata [i am v`zut totdeauna oameni la picnic... mai ales la sfâr[itul s`pt`mânii. – {i partida noastr` de fotbal? se nelini[ti Bobby. – N-am uitat. O s-o facem pe urm`, \n parc. Promit. – Sper c` [tii ce faci, remarc` Stefan cu jum`tate de glas... N-a[ vrea ca aceast` ie[ire s` se transforme \ntr-un co[mar pentru copii. Karen continu` s` se \ncread` \n instinctul ei [i rul` \ncet spre locul unde era amplasat mormântul lui Mavis. Câteva secunde mai târziu, privirea ei \ntârzie pu]in mai mult decât ar fi trebuit asupra lui Stefan [i sim]i imediat un fior pe [ira spin`rii. Dar nu era nici locul nici momentul s` se lase prad` volupt`]ii... [i oricum era prea târziu. – S` cerem p`rerea celor interesa]i? suger` ea oprind motorul. {i \nainte ca Stefan s` poat` obiecta ceva, se \ntoarse spre bancheta din spate [i supuse programul votului copiilor, \ncercând s` adopte un ton cât mai neutru posibil. – Avem de ales \ntre a petrece câteva momente la mormântul mamei voastre, sau dac` voi crede]i c` n-o s` pute]i suporta pentru c` este prea stresant, mergem direct \n parc. Instinctiv, Bobby [i Shelly o l`sar` pe cea mai mare s` hot`rasc`, \ntrebând-o din priviri. {i Bonnie \[i asum` foarte firesc rolul de sor` mai mare, f`r` s` se mândreasc`.

PROMISIUNEA TRECUTULUI

149

– Eu propun s` r`mânem pu]in aici [i pe urm` mergem \n parc. |n felul acesta, \n timpul picnicului, Bobby ar putea s` se joace cu mingea. – {i eu? reclam` Shelly. Eu vreau s` dau de mâncare la ra]e. – Nu te \ngrijora, o s` te ocupi de r`]u[tele tale urâte! O ironiz` Bobby. Coborâr` din ma[in` [i scoaser` din portbagaj saco[a de plastic cu mâncarea pentru ra]e. Bonnie o lu` atunci de mân` pe sora ei mai mic`. Bobby, uimitor de serios, trecu \n dreapta lui Shelly, luându-i cealalt` mân`. Se \ndreptar` to]i trei spre mormântul mamei lor, ad`postit sub frunzi[ul auriu al unei splendide s`lcii plâng`toare. – Bonnie s-a f`cut mare acum, remarc` Stefan, cu o not` de mândrie \n glas. El r`m`sese lâg` ma[in` cu Karen [i-[i privea cu dragoste copiii a[eza]i la piciorul copacului. – {i curând, o s` fie o adev`rat` domni[oar`. Ce noroc ai s`-i ai pe to]i trei! – Este adev`rat. |n fiecare zi, prezen]a lor m` umple de fericire. O familie fericit` [i unit`. O asemenea fericire o f`cea \n secret geloas` pe Karen. Cu ochii \nce]o[a]i de lacrimi, f`cu câ]iva pa[i ca s`-[i revin`.

150

IRIS MOORE

– Inten]ionez s` plec mâine, anun]` ea revenind lâng` Stefan. Am trecut vineri pe la notar pentru a semna actul de vânzare [i i-am spus c` te las pe tine s` hot`r`[ti pre]ul. Oricum, pre]ul tù va fi [i al meu. Stefan r`mase mult timp t`cut, \ncât Karen se \ntreb` dac` auzise ce-i spusese sau dac`, \n panica ei, doar \[i \nchipuia c`-i vorbise. – |n Turcia? – Nu. La New York, pentru câteva zile. Max ]ine cu tot dinadinsul s` m` \ntâlnesc cu un editor care ar fi eventual interesat de reportajele mele. – Formidabil! El se aplec` s` rup` un fir de iarb` pe care-l puse \ntre din]i [i-l mestec` distrat. – Copii te vor regreta. „{i tu Stefan?,se gândi ea. }ie \]i voi lipsi oare?“ – Poate c` mai târziu o s` ai ocazia s`-]i iei câteva zile de odihn` s` vii s` m` vezi, suger` ea. La New York sau \n alt` parte. – Ar fi minunat. Orice s-ar \ntampla, de acum \ncolo o s` ne ]inem la curent. Dar Karen nu se l`s` \n[elat`. Jucau teatru. Ea [tia cu certitudine c`, pentru Stefan, familia, munca la ferm`, activit`]ile din cadrul federa]iei agricole, treceau \naintea ei. – Dac` reu[esc s` g`sesc documenta]ia privind cre[terea cerbilor \n Noua Zeeland`, am s`-]i trimit o copie.

PROMISIUNEA TRECUTULUI

151

– Aprioric, ideea de a \nchide \ntr-un ]arc animale s`lbatice nu m` \ncânt`, dar pot reflecta la asta. Cuno[ti zicala? Numai pro[tii nu-[i schimb` p`rerea. *** Stefan g`sea c` a disputa o partid` de fotbal \ntr-un parc municipal era un fel ciudat de a-]i lua adio de la familia pe care o iube[ti, dar se dedic` bucuros jocului. – Opre[te-o tat`! ]ip` Bobby, c`zut la p`mânt, \n timp ce Karen fugea spre poart`. Stefan porni imediat \n urm`rirea ei. Era surprins s` vad` c`-[i p`strase toat` agilitatea [i rapiditatea de odinioar`, dar luând-o \n diagonal`, era aproape sigur c` o s-o opreasc` \n plin` curs`. Ajuns \n dreptul ei, \ntinse bra]ul... [i nu prinse decât vântul. Karen \i sc`pase cu un hohot de râs. Jignit, porni din nou \n urm`rirea ei, dar alunec` pe iarba gras` chiar \n momentul când era gata s-o ating`. Karen \l ocoli cu abilitate. Cu p`rul \n vânt [i obrajii \n fl`c`ri, \[i continu` alergarea. Stefan nu se putu atunci \mpiedica s` vad` \n acest joc aparent nevinovat reflexul realit`]ii. Pe terenul de fotbal ca [i \n via]`, Karen ap`rea ca un vis de neatins. |n timp ce Bobby venea s`-i dea o mân` de ajutor tat`lui lui, \n echipa advers` Bonnie se plas` \n a[a fel \ncât Karen

152

IRIS MOORE

s`-i poat` da o pas` lateral`, iar micu]a Shelly profit` de neaten]ia lui Stefan ca s` se aga]e cu toat` puterea de piciorul lui. Dar Stefan o prinse de mijloc, o ridic` de la p`mânt [i o roti \n aer. Impresionat de strig`tele ei de ajutor, o puse pe iarb` [i \n clipa urm`toare reu[i \n sfâr[it s-o ajung` pe Karen. – Acum c` te-am prins n-am s`-]i mai dau drumul! strig` el. |n loc s-o blocheze pentru a recupera mingea, \i prinse picioarele, o ridic` pe sus [i travers` terenul \n fuga mare. – N-ai dreptul! se plânse ea zb`tându-se \n bra]ele lui. – Nu ]i s-a spus niciodat` c` la fotbal este ca la r`zboi? El se poticni [i se rostogolir` amândoi pe iarb`, cu r`suflarea tìat`. Râsetele lor nep`s`toare disp`rur` ca prin farmec, când privirile li se \ncruci[ar` [i când valul devastator de dorin]` puse st`pânire pe trupurile lor \ntâlnite \ntr-o epuizare voluptuoas`. Dar aceast` ame]eal` nu dur` decât câteva secunde. Cei trei copii \i ajunser` [i se aruncar` asupra lor ca ni[te pui de lei hârjonindu-se cu p`rin]ii. – Bravo, tat`, asta \nseamn` dou` puncte pentru noi! strig` Bobby. – Glume[ti! Nu este o penalitate, este o repunere de tu[`, protest` Bonnie, \mpingându-l cu cotul. – Ce [tii tu? Nu [tii nimic despre fotbal! – Ba da! |nchipuie[te-]i c` atunci când asist \n fiecare sâmb`t` la meciurile tale stupide, urm`resc [i ascult tot ce spune arbitrul.

PROMISIUNEA TRECUTULUI

153

– {i eu la fel! \i \nt`ri spusele Shelly. Karen [i Stefan schimbar` o ultim` privire, apoi se ridicar` pentru a pune cap`t acestui mic diferend \nainte s` degenereze \ntr-o \ncìerare. *** Niciodat` lui Karen nu-i fusese atât de greu s`-[i fac` bagajele. Nu pentru c` ar fi avut multe lucruri de luat, dar pentru prima dat` \n via]a ei era \n situa]ia s` plece definitiv. {i perspectiva de a se g`si singur` la New York \n marele ei apartament gol, \i sporea [i mai mult sentimentul de abandon. Dou` scurte s`pt`mâni au fost suficiente s`-i redea gustul pentru marile spa]ii din Minnesota [i s-o ini]ieze \n bucuriile [i grijile vie]ii de familie. Dar din nefericire, toate asta veniser` prea trâziu \n via]a ei pentru a influen]a cursul evenimentelor. Ea nu-[i va pleda cauza \n ultimul moment aruncându-se la picioarele lui Stefan. Dup` cum o \nv`]ase mama ei, demnitatea era ultimul refugiu al femeii. |ntorcându-se \n salon, descoperi cu stupoare c` geanta ei diplomat fusese deschis` [i toate hârtiile [i documetele amestecate cu grij`. Câteva zile \n urm`, ar fi b`nuit-o imediat pe Shelly, dar \n mod ciudat, ast`zi aceast` ipotez` i se p`rea neverosimil`.

154

IRIS MOORE

Mai mult intrigat` decât nelini[tit`, se post` la fereastr`. Shelly luase loc \n vechiul leag`n ruginit, la umbra nucului, iar Bobby [i Bonnie se amuzau f`când-o s` se urce cât mai sus posibil, smulgându-i ]ipete de bucurie amestecat` cu team`. Karen era atât de emo]ionat` s`-i vad` jucându-se \n curtea casei sale \ncât n-o l`sa inima s`-i acuze c` au vrut s`-i fac` rù, chiar \naintea plec`rii. Hot`rât` s` nu acorde prea mare importan]` acestui incident, \ncepu s` fac` ordine \n actele ei. {i abia atunci \[i d`du seama c` pa[aportul ei disp`ruse. Nu mai exista nici o \ndoial`. Ace[ti mici [napani trebuie s`-i fi subtiliat pre]iosul document \n timp ce le preg`tea gustarea de dup`-amiaz`. *** Stefan era iritat. Cu doamna Johnson care mormìa trecând \ncoace [i-ncolo cu cârpa ei de praf \n jurul biroului, nu se putea concentra asupra lucrului sù. – Nu crede]i c` a]i putea s-o face]i pu]in mai târziu? se plânse el. |ncerc s` pun la zi contabilitatea [i crede]i-m`, nu este u[or! Sarcina lui era \ntr-adev`r cu atât mai anevoioas` cu cât era obsedat de iminenta plecare a Karinei. – Ca [i cum m-a[ distra! protest` doamna Johnon. |]i imaginezi pu]in cât` munc` \nseamn` s` preg`te[ti masa, s`

PROMISIUNEA TRECUTULUI

155

faci cur`]enie, s` speli rufe pentru toat` familia? Ah, dac` ai avea m`car o so]ie care s` se ocupe de copii, \n loc s` m` nec`jesc ore \ntregi pentru ei, a[ fi putut [i eu profita pu]in mai mult de nepo]ii mei! Stefan \nchise registrul de conturi [i se resemn` s` ascute repro[urile doamnei Johnson. – Unde vre]i s` ajunge]i, de fapt? \ntreb` el. Doamna Johnson se post` \n fa]a lui, cu mâinile \n [olduri. – {tiu bine c` nu-i treaba mea, dar m` cuno[ti: dac` nu-]i spun ce am pe suflet, voi bomb`ni toat` ziua [i pân` la urm` furia mea va exploda, [i toat` lumea va fi foarte deranjat`. A[a c`, uite ce-i! Am auzit spunându-se c` domni[oara Karen va pleca. {i eu te \ntreb: ai s-o la[i \nc` o dat` s` plece? – Are o meserie nemaipomenit`, care-i permite s` c`l`toreasc` [i s` \ntâlneasc` o mul]ime de oameni interesan]i. De ce a]i vrea s` r`mân` aici? – Pentru c` b`rbatul pe care-l iube[te locuie[te aici. – Ce v` face s` crede]i asta? \ntreb` el cu pruden]`. – Ar trebui s` fii orb sau senil ca s` nu-]i dai seama c` sunte]i \ndr`gosti]i nebune[te unul de cel`lalt. Era]i deja când avea]i optsprezece ani [i, \n treac`t fie spus, la vremea aceea nimeni n-a \n]eles de ce v-a]i desp`r]it. – Am avut motive \ntemeiate. – S` admitem. Dar \n ceea ce prive[te prezentul, nu crezi c`, totu[i, copiii tì au mare nevoie de o mam`?

156

IRIS MOORE

– {ti]i la fel de bine ca mine c` Shelly nu [i-a revenit \nc` dup` moartea lui Mavis. {i \n acest moment, Bonnie trece printr-o perioad` dificil`. }inând cont de toate acestea, consider c` n-ar fi foarte delicat din partea mea s`-i propun lui Karen s` vin` s` trìasc` \mpreun` cu noi. – Baliverne! Pe de o parte, ar fi cel mai bun lucru pentru copii. {i pe de alt` parte, tân`rul meu prieten, ar trebui s` te gânde[ti serios s` te rec`s`tore[ti. {i ce so]ie poate fi mai bun` decât Karen? zise ea cu convingere, agitându-[i cârpa de praf pe sub nasul lui Stefan. Stefan nu putea nega c` ea fusese dintotdeauna raza de soare care d`dea un sens vie]ii lui. {i totu[i, \nc` se \ndoia. – Nu dore[te s` se c`s`toreasc` cu mine. – Ce vorbe[ti? Totu[i, nu asta citesc \n ochii ei. Dar m`car i-ai pus \ntrebarea? Evident c` nu. Stefan se gândea c` ea \i cuno[tea sentimentele [i c` n-avea nevoie s`-i spun` c` o iubea ca s` fie convins` de acest lucru. S-o lase s` plece ca s`-[i trìasc` via]a, era \nc` o dovad` de iubire. F`cea asta pentru binele ei, ca s` fie pe deplin fericit`. Cu mintea fr`mântat`, cùta cu disperare o solu]ie fericit` problemei lui când \i reveni \n memorie explica]ia pe care o avusese cu câteva zile \n urm` cu Karen [i repro[urile pe care i le adresase.

PROMISIUNEA TRECUTULUI

157

M`car dac` ar asculta-o, o dat`. Dac` s-ar fr`mânta s` [tie ce gândea, mai curând decât s` hot`rasc` singur ce este bine sau nu pentru ea, poate c`... Dar timpul lui era num`rat. |n câteva ore, Karen va fi plecat`. Departe, foarte departe. {i pentru totdeauna. Acum sau niciodat`, trebuia s` ac]ioneze. *** Karen plec` \n cùtaea celor trei mici diavoli, foarte hot`rât` s` le sucesc` gâtul dac` nu voiau s` m`rturiseasc` unde-i ascunseser` pa[aportul. – Shelly! Bonnie! strig` ea. Bobby unde e[ti? – Le-am cerut s` plece s` se joace \n alt` parte. Surprins` c`-l aude pe Stefan r`spunâzndu-i, se \ntoarse [i \ncremeni locului. – Voiam s` avem o mic` discu]ie \n particular. Ea \l v`zu apropiindu-se ca prin vis. Chiar dac` se \mbr`case foarte simplu [i \nc`l]ase cizmele uzate, \i p`rea de o sut` de ori mai maiestuos decât un prin] \mpodobit pentru c`s`torie... dar la fel de inaccesibil. St`teau fa]` \n fa]` \n mijlocul gr`dinii, ca doi boxeri cânt`rindu-[i [ansele – Stefan cu mâinile \nfundate \n buzunarele blugilor, Karen cu bra]ele \ncruci[ate la piept. O adiere de vânt mi[ca ramurile nucului. Una câte una, frunzele moarte se desprindeau [i c`deau pe p`mânt \ntr-un frumos vârtej.

158

IRIS MOORE

– Stefan, eu... – Karen... Râsul lor conjugat destinse atmosfera. – Tu mai \ntâi, insist` Karen. Ea n-ar fi [tiut s` spun` care dintre ei f`cuse un pas unul c`tre altul sau dac`, \mpin[i de acela[i elan, se apropiaser` f`r` m`car s`-[i dea seama. – Tu [tii c` n-am fost niciodat` un bun vorbitor... cel pu]in pentru a exprima ce simt. – Am remarcat, \ntr-adev`r, zise ea cu un zâmbet. – Poate c` nu este nevoie s` devin ridicol din nou. Dac` vrei, voi \ncerca o alt` metod`. |i lu` mâinile \n ale lui [i le trecu \ncet dup` spatele lui, aducând-o din aceea[i mi[care la pieptul lui. O lini[te sacr` \i \nv`lui. Se sorbeau din ochi, l`sându-se cuceri]i de focul arz`tor al dorin]ei, abandonându-se visurilor celor mai nebune[ti. {i Stefan \[i eliber` inima \nainte s`-i explodeze \n piept. Cu privirea a]intit` \n ochii lui Karen, puse st`pânire pe buzele ei [i \[i puse tot sufletul \n pasiunea acestui s`rut. – Karen, a[ vrea atât de mult s` te \ntorci la mine, [opti el la urechea ei. Dac` vrei s` continui s` c`l`tore[ti, n-am s` te \mpiedic. Dar a[ vrea s` fii so]ia mea. Mama copiilor mei. Ea se \nfior` toat`, dominat` cu totul de sim]urile surescitate, sim]ind tremurând de dorin]` trupul musculos al lui Stefan, dar ea mai voia [i altceva.

PROMISIUNEA TRECUTULUI

159

– {i dac` nu vreau s` mai plec niciodat`? – Cred c` te-ai plictisi dac` vei r`mâne la ferm`. Din câte [tiu, menajul [i g`titul nu ]i-au f`cut niciodat` mare pl`cere. – Este adev`rat. Dar asta nu \nseamn` c` n-a[ fi fericit`. Te iubesc, Stefan, dar dac` m` c`s`toresc cu tine va fi cu singura condi]ie s`-mi petrec restul vie]ii lâng` tine. Niciodat` nu v`zuse un zâmbet mai frumos luminând fa]a lui Stefan. – Vorbe[ti serios când spui asta? – Cât se poate de serios! Am obosit s` c`l`toresc. Am obosit s` fiu singur`. Nu mai am decât o singur` dorin]`: s`-mi g`sesc locul undeva, s` trìesc \n sânul unei familii. |n familia ta... pe care nimic nu ne opre[te s-o m`rim, adùg` ea \n`l]ându-se pe vârful picioarelor pentru a depune un s`rut tandru pe buzele lui. – Te iubesc, Karina! Te iubesc! El o strânse \n bra]e cu toat` puterea, o f`cu s` se \nvârteasc` \n aer, apoi o r`sturn` pe p`mântul pres`rat cu frunze moarte [i se \ntinse lâng` ea sub nuc.

Sfâr[it

Iris Moore - Promisiunea Trecutului

Short Description

Description

Comments

We need your help!