Ion Oancea - Probleme de criminologie

CA :

PROBLEME DE CRIMINOLOGIE

ION OANCE,A

PROBLEME DE CRIMINOLOGIE ION OANCEA Copyright @ 1994,1998 - Editura

ltLL EDUCATIONAL

S.A.

rsBN 973 - 9337 - 36 - I 1', Toate drepturile asupra acestei edifii rczertate Editurii

Nici o parte din a

acest volum nu poate

fi

ALL EDUCATIONAL S.A.

cop ratd frrdpermisiunea scrisd

Editurii ALL EDUCATIONAL S.A.

Drepturile de distribufie in shlin[tate apagin in exclusivitate editurii. Copynght O 1994, 1998 by ALL EDUCATIONAL S'A.

All rights

resenred.

The distribution of this book outside Romania, without the written permission of

ALL EDUCATIONAL

S.A., is strictly prohibited.

Editura ALL EDUCATIONAL S.A. Bd. Timigoara, nr. 58, sector 6 7

Distribulie

Redactor:

6548 - Bucuregti

8

4B

Fax:

311 05 65

8

48

18 50; 413

ll

s8

03 29; 413 16 12

Doru Tr[il6

PnrNrBD IN RoueNIA

I

cuvANT *orr-o serie de studii si lucrdri

iNntrn

de criminologie din lara noastrd s-au cer-

cetat Si dezbdtut probleme privind criminalitatea ca fenomen social general (curs, cauze, dimensiuni)fl1ste bine si necesar a se cunoaste acest aspect al

fenomenului crirninal. Dcii se scapd din vedere cdfenomenul iriminalitifii este alcdtuit dintr-o totalitate de crime, fapte individuale, cd inddrdtffiecdrei crime std un om, un criminal, care a comis fapta. Ni se pare cd limkqrea cercetdrii criminale la aspectul gengral al fenomenului, cu excluderea cerietdrii crimei, criminalulili si altele, produce o tngustare exageratd a domeniului criminologiei. in lucrarea de fa1d, ne-am propus sd examiidm, tn cinci capitole, probleiele mai importante ale criminologiei, anume probleme privind Stiinla criminologiei, probleme privind criminalitatea, probleme privind criminalul, probleme prtitnd crima Si probleme privind pedeapsa. infetut acesta, ddm lucrdrii si o aicdtuire mai-apropiatd de structura modernd a Stiinlei criminologiei. \ in criminologia actuald se subliniazd mereu caracterul multidisciplinar al acestei discipline Stiinlifice, potrivit cdreia fenomenul criminal se studiazd de mai multe stiinle (criminologia, sociologia criminald, statisticd criminald, psihologie criminald etc.). Este bine cd este aSa, deoarece, datoritd colabordrii si cooperdrii mai multor stiinle, fenomenul criminal poate/i cunoscut mai profund si sub mai multe aspecte. Dar asta cere, ca si criminologul sd se tmpltce mai mult tn cunoasterea acestor Stiinle Si sd evoce mai des Si mai mult rezultatele valoroase respective)Sn paginile acestei lucrdri am tncercat sd invocdm unele teorii de psihologieb)iminald, sociologie criminald etc. considerdnd cd aceasta contribuie la o mai bund cunoastere a criminalului Si a criminalitdlii (de exemplu, cauzele psihologice ale crimei, noliunea de caracter psihologic al criminalului, deosebit de caracterul moral al criminalului, cauzele sociale ale crimei Si altele). \ In criminologia unor ldri din Europa si s.u.A., indeosebi in psihologia criminald, sociologia criminald, s-au afirmat o serie de teorii valoroase despre criminal, despre cauzele crimei gi altele, despre care s-a scris si tn literaiura noastrd de specialitate. Acesta este un lucru pozitiv, fiindcd am putut cunoaste progresele realizate in gtiinla criminologiei moderne. Dar tn receplionarea si interpretarea acestor teorii, ele s-au pus unele ldngd ahele, cdutindu-se ,,confruntarea" dintre elegin lucrarea defald ne-am oprit la unele din aceste teorii si am incercat sd le laportdm si sd le coreldm cu obiectul la care acestea se referd si pe care-l cerceteazd. Asa, de exemplu, teoria personalitdlii criminale

CnTMINoLoGIE

VIII

arn apropiat-o de cauzele psihologice ale crimei, teoria asocierii diferenliale bine am legat-o de cauzele sociule ale crimei. in fetul acesta se vqlorificd mai aportul acestor teorii tn Stiinla criminologiei' in literatura noastrd de specialitate s-a scris Si se scrie mult despre nece-

sitatea cercetdrii gtiinliftce tn criminologie (despre metodologie, etapele etc')' cercetdrii, rolul ipotez"ii, d, lucru, interpretarea rezultatelor cercetdrii Este un punct de vedere bun Si exact, fiindcd nu se poate face Stiinld fird cercetaie Stiinffficd. Asemenea cercetdri s-au ficut Si la noi fn lard, dar n-y fost insuficienie, fiindcd, tn ultimele decenii, tn lara noastrd crimino.logil sunt tnsd, In viitor, cuveneo. se cum a;a preiund Si stisyinutd de forurile oficiale -toare criminologie' condiliile Tavorabile dezvoltdrii cercetdrii qtiinlifice Si in pdnd atuncii, tnsd, in lucrdrile noastre de criminologie nu ne putem dispensa de tn alte rezultatele cercetdrii qtiinlifice efectuate pdnd acum tn lara naastrd si cercetdrii mai noi sau mai vechi, romdfid'$i 1dri. va trebui sdfolosim rezultatele 'strdine, htdeosebi cele din ldrile europene, procedeufolositfrecvent in literatura nu de specialitate. Fdrd asemenea informalii Stiinlifice, suslinerile teoretice sd tncercat am lucrdri, acestei suni credibile Si nu se pot impune. in paginile cu seamd cu privire la criminalitate, la folosim asemeneq dati Stiinlifice, mai criminal si la crimd, date exprimate in cifre (absolute sau relative, procente) tabele, chiar Si unele grafice. y Leasdnul criminoigiei este tn Europa (Italia, Franla, Germania) Si a fost ')u*oliota de medici, dir mai ales deinristi, ca sd nu amintim decdt trei, Rafaele tn Garofalo, Enrico Ferri si Traian Pop. in acelasi timp, tnsd, critninologia care penal, cu cu dreptul Europa a crescut rnerett tn vecindtatea Si in legdturd dreptul s-a iiJluenyat reciproc, ba s-a Si c.onfruntat (vezi ideile lui Feni despre

critica acestuia). in continasre, c-riminologia s-a dezvoltat Si in mai cu searnd tn s.u.A. De data aceasta, insd, criminologia 'n-a anglo-saxone, maijost cu precddere opera iuriqtilor Si nu s-a mai aflat aldnrri de dreptul (sociologia penal. Ea este cu precddere opera sociologilot'si a psihologilor 'criminald, psihologia criminald etc.). Din aceastd cauzd, domeniul criminologiei este diferd, tn sensul id Trno*rrul criminalitd{ii tn criminologia americand adicd dinfapte de tncdlcare a firmat dinfenomeni de devianld si detincvenld, "unor etc., adicd un domeniu penal norme de drept administrativ, disciplinar, acestafiindformat dinfapte de tncdlcare fotarte tntins. in criminologia europeand a Lmor norme de drept penal, adicd fapte criminale, aceasta fnseamnd cd legate de domeniul criminologiZi itt" mai restrdns, anume la fapte grave Si vorbindu-se despre dreptul penalsln tumtna celor de mai sus, tn lucrarea defold, penal Si legi speciale criminilitate'sf formele ei, ne referim la legile penale - Cod cu norme prnilr. Mai mult decdt atdt, ardtdm numdrul Si felurile crimelor (infracliunilor), cu cifre Si grafice chiar' Autorul

p"noi 'ldrite

clasic Si

CAPITOLUL I

PROBLEME PRTWND $TIINTA CRIMINOLOGIEI Este un fapt unanim recunoscut cd, pe l6ngd gtiinfa dreptului penal, de criminalitate se ocup6 gi o seamd de gtiinte speciale, runtr criminologia; "ornmaitdrziu,la sociologia criminali, psihologia criminali gi altele. Apirut5 sf6rlrtul secolului al XIX-lea, criminologia s-a dezvoltat incontinuu, inc6t, in zilele noastre, ea a devenit o gtiinf[ bine skucturat[ gi consdlidat[. Tratatele, monografiile, manualele de criminologie apdrute aproape in toate 16rile, institutele, laboratoarele, asocialiile gi congresele de criminologie - nalionale gi internalionale - predarea criminologiei in. universitrli, dovedesc interesul qi importanfa criminoiogiei in sistemul gtiinfelor sociale gi umane contemporane. Desigur, in multe !Iri, fenomenul criminalitdlii inregistreazd, in unele sectoare unele stagniri 9i chiar unele descreqteri, dar nu-i mai pulin adev[rat ci in foarte multe !iri, unele bogate gi civilizate, acest fenomen a luat propo(ii ingrijordtoare, iar lupta de prevenire gi combatere se intensific[ gi se extinde. in multe 1dri, problema combaterii criminalit[1ii este cuprinsl gi in programele de guverndmdnt. Toate acestea dovedesc c[ fenomenul criminalitElii persisti in societatea contemporanl, c[ el prezint[ un pericol social real gi cr trebuie s[ fie indiguit gi comb6tut. Dar, o combatere rafional[ qi eficient[ este posibild cu condilia ca fenomenul criminalit[1ii sr fie cercetat gi cunoscut in mod gtiinlific, misiune ce revine criminologiei. Secliunea

I

Preliminarii 1. Conceptul

in decursul dezvoltdrii criminologiei s-au dat multe definilii acesteia,

de multe ori in funclie de conceplia gi viziunea autorilo6 in funcfie gi de momentul istoric pi de gradul de dezvoltare al qtiinlelor sociale gi umane. Amintim unele definilii mai reprezentative date criminologiei contemporane, subliniind aspectele pozitive, dar gi unele insuficienle. Astfel, criminologul francez J. L6aut1, in lucrarea luil, susline ci ,,gtiinfa criminologiei este gtiinla care se ocupd cu studiul ansamblului fenomenului criminal" (criminalitatea n.n,). Definilia este corectd, dar, spunem noi, este prea sintetic[, criminalitatea fiind un fenomen mai complex. Alte definilii sunt mai cuprinzdtoare. criminologii americani E. sutherland gi D. cressey afirm[ despre criminologie ci este "$tiin!a care studiazd criminalitatea ca fenomen social, in special cauzeleacesteia

(etiologia criminall) qi mijloacele de lupti impotriva acestui fenomen"2. Definitia

I 2

J. L6aut6: Criminologie et science pinitenciaire,Dalloz,Paris, lg72,p.ll, E. Sutherland, D. Cressey: Principes de Criminologie, trad., Paris, Cuias, 1966, p.

19.

CnrMINoLocIE aceasta este mai larg6, menfiondndu-se problema cavalitdlli, care este esen{ial5, precum gi problenra mijloacelor de lupti impotiva acestui fenomen. Dar aceasti definife face timitere numai la latura sociald a criminalitdfii, ca integ, ca fenomen social, ffirI nici o referire la elementele componente ale fenomenului (crimi, criminal). Autorii romfini definesc criminologia ca "gtiinfa social[... care studiazl starea,

dinamica, legitalile, cavzele gi condiliile socio-umane ale criminalitdlii gim[surile de prevenire gi combatere"s,la fel, limitati la criminalitate ca fenomen general, social. O alt6 definilie sun[: "criminologia este o gtiinp care studiazi fenomenul social al criminalitdfii in scopul prevenirii sale"a. Este o defurifie corecti, dar prea sintetic[. Dup[ cum s-amai remarcat, asemenea defini[i sunt caracteristice autorilor care sunt adeplii concepfiilor sociologice in materie de criminalitate gi criminologie.

Existd o seaml de definilii ale criminologiei din partea autorilor adepfi ai concepfiilor psihologice despre criminalitate, care socotesc ci aceasta se compune dinfi-o seami de crime, fapte individuale, fapte care sunt slvdrgite de anumite persoane, infractorii, care fiebuie, de asemenea, implicafi in defini1ie, cilci frrd crime gi criminali nu poate exista nici criminalitatea, ca fenomen social. Aga, bun[oard, unii autoris (Seelig, Burt, Healy) includ in cercetirile gi definiliile lor problema crimei ca element component al criminalitilii ("manifestarea criminal[", ;'sdvdrgirea crimei"). Studiindu-se crima, aceasta se face indeosebi cu privire la cauzeleacesteia ca fenomen individual, indeosebi in laturile sale psihologice. Alfi autori6 includ in cercetarea criminologici problema infractorului, delincventului sub raport social, biologic gi psihologic. lnfracfiunea fiind faptaunui om - criminalul - acesta trebuie s[ devini obiect de studiu al criminologiei gi si se arate cauzele individuale ale crimei sale. in lumina cercet[rilor menfionate mai sus, putem defini criminologiaca gtiinla care studiaz[ criminalitatea ca fenomen social 9i ca fenomen individual, crimele sdvdrgite care o alcltuiesc, persoanele care le-au comis, caluzele sdvdrgirii gi mijloacele de prevenire 9i combatere. 2. Obiectul Problema obiectului criminologiei a fost indelung discutatd gi mai este incl discutatI. Din istoricul criminologiei se reline ci, intr-o lungi perioadi de timp a dezvoltdrii acestei ramuri gtiinlifice, obiectul de cercetate afostinfractorul,maic;',t seam[ in gcoala pozitivist[ (Lombroso, Ferri etc.), formuldndu-se tezele privind tipurile de criminali, rolul ereditilii, al unor maladii etc. O dat[ cu dezvoltarea psihologiei criminale, analizele gi cercetirile infractorului s-au multiplicat,

ielev6ndu-se rolul factorilorpsihici in catzareacrimelor, cum sunt elementele vielii emotiv-active (trebuinle, emo{ii, sentimente, nivelul de inteligenfi, caracter etc.). pe aceasti linie de dezvoltare a gtiinfei criminologiei, s-au inregistrat succese reale. A. Dincu: Ciminologie, Universitatea Bucuregti, 1984' p.78. R.M. Stinoiu: Introducere in criminologie, Fi. Academiei, Bucuregti, 1989,p'44' E. Seelig, Traift de criminologie, trad., P.U'F., Paris, 1956' p. 5l ' W. Healy, A. Bronner, New

iight

on Delinquency and its TreafinenL Yale, hess University, 195'7 , p. 36 si

7

PnontEME pRryrND $rumy,n CruwvotocrEr

Y, r tr a

I I

I &

Ulterior, s-au inceput cercetiri cu privire la rolul factorilor sociali, ajungdndu-se la obfinereaunorrezultate $tiinfifice evidentepe linia sociologiei criminale @erri gi autorii americani - Sutherland gi altii). Apoi s-a pus accentul pe criminalitate caunansamblu de crime s[v6rgite qi pe cauzele sociale ale fenomenului. De data aceasta, obiectul de cercetare este criminalitatea ca fenomen social-uman, cu insistenfi in cunoagterea gi dezvlluirea cauzelor sociale ale acestuia (influenfa familiei, influenla crizelor social-economice, influenfa sfiucturilor sociale in general), ca gi influenlaunor grupuri sociale negative (bande de infractori, de delincvenli etc.), influenfa unor cartiere mirginage la orage, familii dezorganizate etc.

Obiectul criminologiei este criminalitatea, care are ca primd trisiturl, aceea cl estewfenomen social care constd intr-un ansamblu de crime sdvdrgite, ce au avut loc intr-o {ar5 (regiune) dati gi intr-un timp dat (anul, decada). Criminalitatea devine obiectul de studiu al unei discipline speciale, fiind un fenomen social real, fiind vorba de o totalitate de fapte sdvdrgite, iar aceasti totalitate de fapte reprezint[ o realitate obiectivi gi observabil[. S-a ridicat obiecfia conform cireia criminalitatea nu e numai un fenomen obiectiv gi real, ci Si wr fenomen juridic, faptele sivirgite fiind in prealabil incriminate gi inscrise in legea penald. S-a rdspuns c[ este adevdrat: crimele sunt previzute de legea penal6, dar asta nu este un minus pentru faptele sdvirgite, ci un plus, in sensul ci ele sunt consacrate qi prin lege gi cet[[enii pot cunoa$te dinainte faptele oprite, astfel putdndu-se ab,tine de la sivdrgirea lor. O a doua trlsiturl a criminalitSfii constd in aceea ci acesta este un fenomen antisobial gi care se pedepsegte. o fapti infracfionali, inainte de a fi prevlzutd de legea penald, este opriti de constiinla sociald, fapta fiind prin confinutul ei antisociald (de ex. omorul, furhrl, distrugerea de bunuri ale altuia etc.). omorul gi tridarea au fost pedepsite de societate, de congtiinfa sociali, incr inainte de a fi oprite de legea penalr; tocmai fiindcd faptele erau periculoase gi pedepsite de grupul social, ele au fost incriminate de lege gi previzute de lege. Incriminarea prin lege a adus o consacrare legal[ unei incriminiri sociale anterioare. O fapti este crimi, spunea sociologul Durkheim, fiindci, in prealabil, este antisooiali gi apoi este sancfionat[ cu o pedeapsi ("crima este actul care atrage o pedeapsd,'). Aceasta este o trisdturd obiectiv[ gi comund tuturor infracliunilor. O a freia fiesftur[ a criminalitifii consti in aceea ci este un fenomen unitar. La primavedere, criminalitatea este alcdtuitd dinfi-o mare diversitate de fapte. in continutul ei intrr o mare varietate de crime, incepAnd cu omoruri, vdtim5ri, corporale, continuf,nd cu crime contra brmurilor $i terminend cu cele contra normelor de conviefuire sociall (parazitism social etc.). Cu toate aceste4 criminalitatea este un fenomen unitar,fiindcl infracflunile care alcdtuiesc criminalitatea au o fiEsItur[ comuni, anume toate prezinti tnpericol social grav, infraclional, care poate fi combitut numai cu sancliuni penale, cu aplicarea de pedepse, unele deosebit de severe - inchisoare de lung[ durati etc. Aceasta dI unitate infregului fenomen criminal gi face posibil ca el sd devini obiect al gtiinlei criminologice. Pe de alti parte, diversele infracf;uni, prin prevedere in legea

CntuINoLocIE penal[, sunt bine descrise

gi

bine caructeizate, inc6t

ele pot

fi uqor recunoscute, mal cu

aceasta, criminalitatea seami ce sunt gi bine agezate gi sistematizate prin legea penal[ Prin legii (conffavenlii, ale inc[lclri alte de alcdtuieqte un domeniu bine delimitat 9i distinct propriu 5i special obiect incilc# disciplinare etc.). Aga fiind, criminalitatea devine un

al unei Etiinle speciale, criminologia.

obiecul lor Infracliunile (crimele) componente ale criminalitifi sunt diferite &tpd contra crime sunt unele special,unele fiind crime confia statului'(rddare, complot), privat public ori persoanei (omor, vitim[ri corporale), altele infracliuni coflfraavutu/uf alcdtuiesc criminalitatea' ityt, detapiaare) gi aga mai departe cu celelalte crime care contra persoanei ori a crimelor Natura crimelor confia statului-este diferiti de natura afectate de crimelor conra normelor de conviefuire sociali, fiindci valorile sociale

lor (stat, persoana diferitele crime sunt diferite atat prin natura lor, c6t Ei prin importanfa -, altele de naturi stat naturapolitic[ etc.). unele infracliuni, dup6 obiecttrl lor, sunt de mult de cdt atdt' Mai economic[ - furt, ielapidare -, 9i altele de naturd umanl - omor etc' diferite - omor' chiar qi crimele din acelaqi grup (exemplu, cele confia persoanei) sunt pe care o calomnie - at6t prin gradul lor de pericol social, c6t 9i prin rezonanla social[ pe l6ngd aceea, De aplicl. se ce provoac[ fie.*i io purt", lucru exprimat gi in pedeapsa ia in considerare 5i obiectul luarea in considerare a obiectului social gen eral ,trebtie sI se

prin naturi 9i gravitate' $tiinla special al difeitelor crime componente, care sunt diferite gradul lor de pericol indeosebi crime, criminologiei are datoria de a examina aceste propriet6fii, valoarea social, prir prisma obiectului lor special (valoarea persoanei,

disciplina socialI etc.).

criminalitatea, au si forma unor fenomene de qtiinla naOtrLiuiidicd, fiindfapte prevdzute de legea penald qi care sunt studiate de juridici a dreptului p"nul, nu modifici natura sociald a criminalit6fii. Crimele au, socialfl mai intfli, o eiistenlfl sociali reald (faptesivdrqite qi reprobate de conqtiin{a noliune o este "Dacdcrima gi moral[) gi dup6 aceea primesc ai o existenldiuridicd. juridica, nu-i mai pulin adevdrat cI acest concept legal acoper[ o^realitate uman[ 9i -socia![, fost omorul care, ca fenomen, este anterioard legii 9i o motiveazil'z..intdia sivdrqiti gi obiectivfl 9i apoi omorul ca fapt[ juridicl, incriminatd o-bieclia

cL, crimele care compun

cafaptdsocial[

gi sancfionati de legea Penal6. io ui doilea rdndlcriminalitatea Qompusl dintr-o masd eterogeni de infracfiuni, care alc[tuiesc este totugi un fenomen social omogen, in sensul cE infracliunile cI toate inlelesul in comune, criminalitatea sunt fapte asem[nitoare, au trls6turi in societate' infracliunile sunt fapte de comportare antisociald, fapte "de conflict" propriet6lii, conviefuirii fapte ce aduc atingeie unor valoii sociale 9i morale (statului, ele sunt incriminate $i fapte, acestor .o.iut" etc.). Datoritd acestui caracter al criminale. in acest fapte ca reprimate de societate, sunt apreciate ca fapte negative,

'

ce alcdtuiesc sens, criminalitatea este un fenomen omogen, toate crimele (criminale)' antisociale fapte sunt c[ anume criminalitatea, au acest caracter comun, 7

J. Pinatel, Criminologie, Paris, Dalloz, 1963,p.40.

PnoatEME pRrvrND $runv7,t CnrumorocrEr

in al treilea r0nd, aceste fapte odatd siv6rgite pro duc o reaclie socialdr pyternic6, reacfie de protest, de represiune, mai exact, aceste fapte affag aplicarea un eipedepsei,. De aceea, Durkheim avea dreptate cdnd spunea c6 "criminalitatea constd

,/

dintr-un numir de fapte, acte, care toate prezintd un caracter comun exterior,anume, odatd sivdrgite, ele determini din partea societdlii acea reacfie special6 care se numegte pedeapsd.Noi facem din aceste fapte un grup sui-generis, ciruia ii punem o rubrice comuni; noi numim criml orice act pedepsit gi noi facem din crima astel definitl obiectul unei gtiinfe speciale, criminologia,,e. In al patrulea rdnd, criminalitatea, in sens larg, este relativd schimbdtoare, in Si sensul c[ unele fapte igi pierd caracterul infrac]ional ori nu se mai sdv6rqesc; dar apar alte fapte criminale gi alte incriminiri. in felul acesta, ea este un fenomen repetabil gi, prin aceasta, persistent. Dupi cum observE A. Cuvillier, orice fapt social se caracterizeazd, prin aceea cr "prezintd o anumitE repetare, o anumiti frecvenli in decursul timpului"ro. Acest lucru este evident mai cu seamd c6nd este vorba de infracfiuni contra bunurilor, de infracfiunile de violenli gi altele. in toate ![rile, in codurile penale respective existd un volum de fapte infraclionale care se repetd, care persisti gi se schimbi ori dispar mai greu. Desigur, existi diferenfe intre diferitele grupe de infracliuni, in funclie de societate ie etapa dat[; intr_o si societate, gravitatea unor crime gi sanclion[xile sunt mai severe; irralti societate, gtavitateagi sanctiunile aceloragi fapte sunt mai pulin severe. intr-o societate sau in altd etapi de dezvoltare, au existat apoi crime care au dispirut, de exemplu, crima de erezie; au apdrut apoi crime noi - exemplu, crime economice sau crima de genocid.

cu toate acestea, a existat gi existr

un

fond cotnun de crime qi fedepse

corespunz[toare, care au o relativi identitate gi persistenld. Astfel fiind, fenomenul criminal poate fi obiectul unei gtiinfe speciale, anume criminologia. in sfhrgit, s-a mai observat cd orice iapt social este un fapt nuineric qi statistictl

gi "orice problem[ socialr este gi o problemi statisticd,'. in mod concret, criminalitatea, fiind o totalitate de fapte penale sivdrgite devine gi un fenomen social cantitativ, expimatin cifrele (indicatorii) care reprezint[ criminalitatea unei !5ri sau a unui orag, dintr-un anumit an ori lun6. De aici gi considerarea potrivit cdreia criminalitatea este un fenomen social, de masd,in sensul c[ este un fenomen multiplu, constituit din fapte individuale care se repetl, in prezent gi in viitor. Tocmai pentru aceasta, tocmai fiindci asemenea fapte se repeti, se aqteapti repetarea lor gi in viitor, ele se incrimineazd gi se sancfioneazi gi prin legea p.nute. Mai mult dec6t atdt, criminalitatea ca fenomen cantitativ, exprimi gi o anumit6 calitate, aceea de fenomen social negativ gi periculos. Desigur, criminalitatea fiind

un fenomen social repetabil, cu o anumiti constanti, ea se incrimineazd prin lege qi E J. Pinatel, ibidem. e^

E. D_urkheim, Les rAgles de la mithode sociologique, p.U.F., paris, 1956, p. 35. Obiectul si metodele sociologici, in Sociologia francezd' contemporand. Editura politicd, -r0 Bucuregti, 197l, p. 28-29.

A' Cuvillier,

t

lbidem.

CntuINoLocIE juridic apare, fiindca in prealabil primegte gi un caracte r iuridic.Dar acest caracter el a ap[rut ca un fenomen social real. adic6 criminalitatea, Avand in vedere toate cele de mai sus, obiectul criminologiei, devine iar criminologia intrunegte condifiile necesare unui fenomen supus studiului, gi, ca orice qtiinl[, trebuie s6 descrie 9i s5 analizeze acest fenomen gtiin16, care, gi si descopere regularitalile, mai cu seam6, sd-l explice, udirr re-i a.scifreze cauzele ori dispare' corelafiile 9i iegit{iG dupi care apare, se desf[9oar6, se modifici

o

3.

'

Dorueniul

gi s6 Pentru precizarea obiectului criminologiei, este necesar- sd insistim Pentru delimitim mai exact criminalitatea 9i, prin aceasta, domeniul ctir1inologiei' dintr-o alcituit este criminalitl[ii aceasta refinem, pe de o parte, conlinutul

sunt proclamate multitudine de crime sdv Aritte,aceste crime s[vflrqite, in prealabil, decat at6t, crimele caLtare,nu numai de congiiinla social6, ci 9i de lege. Mai mult penal[. Sunt crime sunt fapte considerate ca atarenu prin orice lege, ci prin legea altor legi - civile, inc4cirile numai iaptele de incilcare a legiloi penale. A'a fiind, etc. Aceste administrative etc. nu constituie crime, ci delicte civile, contraven{ii ponal, nici din ultime incllcdri, nefiind crime, nu fac parte din domeniul dreptului criminologiei. domeniul criminalitdlii gi deci nici din domeniul constau in aceea c[: Argumentele ce se aduc in sprijinul acestui punct de v-edere penal5, fiindci numai acestea sunt a) cririele sunt numai faptele pievdzute delegea (nuucide, nu tdlhdri, nu fapte deosebit de pericioase 9i interzise de legea penali fapte grave nu numai sunt parte, crimele uttoi" etc.); b) pe de alti fapte frindci sunt prev[zute de legea fenald, ci 9i fiindc[ sunt fapte sdvdr;ite, sunt real6 9i nu reale, facparte din realitatea vielii sociale gi constituie criminalitatea este o totalitate de numai o criminalitate juridicd (previzuti de legea penal6) care face parte din reald Aceastd criminalitate concepte, idei juridicl despre t dreptului domeniul care revine criminologiei gi este studiati de criminologie. $tiinla juridic, aspect face sub o aceasta dar penal inc6 studiazS crima (infracfiunea), penal6)' (notiune juridic[, elemente constitutive, vinov6fie, r[spundere

dili;il*tl,

i...

normativ fenomene socio-umane reale, indeosebi, $tiinfa criminologili studiazd crimele ca prevenire. sub raport*l catial,etiologic ai al misurilor de combatere 9i cu privire la obiectul disculii incd poart[ in teoria criminologie ii-ai purtatqi se americanlr2, literatura in gi domeniul criminatiiegi Si la domeniul criminologiei. a o ramuri sociologiei indeosebi in lucriri de sociologie criminalE, care reprezint[ r6mdn pe un plan generale, unde postulatele dreltului penal pentru criminologie a normelor inc[lcare orice Jec.rndar gi se consider[ c[ esie crimi gi criminalitate extinsr3' este mult gi a normeloi sociale. in acest fei domeniul criminologiei juridice ' i, u..urti concepfie, aparfin criminalitSlii 9i criminologiei, pe l6ng[ inc6lcirile sociale penale, gi inc6lc5rile civile (detcte civile), administrative, disciplinare $i t2 E. Sutherland, oP. cit. P. 6. 13 T. Sellin, Cutturi Conflict and Crime, New York, 1938,

p'

18'

PnoatEME pkrr/rND $raxy,a CruutxotocrEr aga-zisele acte de devianfr etc.; este, desigur, o extindere exageratd a domeniului

criminalildlii gi, pe cale de consecinfd, gi a domeniului criminologiei, or, o atare extindere nu se poate accepta, fiindcd: a) chiar denumirile de crimi, criminalitate gi

'/

a./ ( r

criminologie fac trimitere la fapte grave, deosebit de periculoase, crime, care afrag pedepse grave, adici sanctiuni grave. Aga fiind, abaterile contravenfionale, disciplinare ori actele de devianli nu pot face parte din criminalitate gi nici din domeniul criminologiei. in legislalia noastrl penali indeosebi, se face distinclia expresi intre noliunea de infracliune gi nofiunea defaptd prevdzutd de legea penald. Degi orice infracfiune este o faptd, prevdzuti de legea penal[, totugi nu orice faptd, prevdzut[ de legea penal[ este in mod automat o infrac{iune. O fapti este infracfiune - "crim[" - cdnd prezinti pericol social, este sivirgiti cu vinovifie gi este previzuti de legea penali (art. t7 C. pen.). Dar existd gi fapte care sunt prevdzate de legea penali, care in fond nu intrunesc aceste trlsdturi (pericol social, prevdzute de lege, vinovifie) qi care nu constituie infracfiuni. Aga se intdmpli cu faptele sivdrqite instare de legitimd apdrare (omor in legitimd aplrare), fapti siv0rgit6 de un om in stare de conshdngere fizicd ori morall, fapti slvdrgit[ de un minor care nu rispunde penal (sub 14 ani) sau fapta slvdrqiti de un om care suferl de alienatie mintala. Asemenea fapte, sivdrgite in asemenea imprejur6ri, nu se s6vdrgesc cu vinovlfie gi legea prevede cd"nu constituie infracfiuni". in consecinli, in aceastd concepfie, asemenea fapte nu apar{in nici criminalitilii gi nici criminologiei. in drepful nostru penal gi, ca urmare, gi in criminologia noastrfl, se accepti aceasti concepfie, in favoarea clreia sunt multe gi temeinice argumente. in unele cercetiri, de la noi qi din alte !dri, s-au ivit unele obiecfii. s-a spus ci aga cum este bine ca criminologia s[ se ocupe gi de criminalitatea ascunsi (cifra neagr[), tot aga este necesar ca gtiinta criminologiei si cerceteze gi unele fapte prev[zute de legea penald, care, din punct de vedere juridic penal, nu sunt infracliuni, dar care din punct de vedere obiectiv sunt fapte reale, fapte care au produs urmlri grave (bun6oar[, omorul comis de un alienat, distrugerea gravi comisl de un minor sub 14 ani etc.). Este evident ci in aproape toate aceste cazluinu existi vinov[fie gi, ca atare, nici rdspunderea penali gi nici aplicarea de pedeapsd. Dar, astfel de fapte ffebuie totuqi si fie examinate sub raport material gi sub raport cauzal, ceea ce criminologia face in unele din aceste cazari. Pe de altiparte, mai existi aga-numitacriminalitatepatologicdsdvdrgitidepersoane psihotice, de persoane suferind de boli psihice grave (paranoia, schizofrenia etc.). Existi apoi criminalitatea slvdrgiti,depsihopafi, de persoane care suferi de tulbur5ri psihice mai ugoare (nevrotici, astenici) ori de tulburSri caractdriale: inadaptafi sociali, instabili gi cu tulburdri emofionale). in doctrina criminologici s-a emis regula potrivit cdreia criminalii "defini1i" adicl bolnavi, psihotici, debili mintali, nu devin obiect de cercetare criminologicd (vezi J. Pinatel). Pe de altr parte insi, in criminologie se vorbegte de aga-numita criminalitate psihopaticd qi de criminalitatea psihoticl qi

CnTMINoLoGIE criminologie pentru - sunt c.ercetaf care - sub raportul etiologiei, cauzalitElii fe. de siguranfd. intr-o oarecare mlsuri, cunoa$terea cauzelor qi u ipf6erii unor mlsuri

subuneleaspecte,acesteproblemeintereseazitotugigi$tilntacriminologiei. Secliunea a II-a Criminologia ca Stiinld

1. Criminalintea, obiect de studiu

oriceqtiintaiqipropunes6cunoascIunanumitfenomensauuncomplexde

la natura gi manifestdrile hi, adic6 in fenomene, strans legate'intre ele, cu privire cu privire la dezvoltarea lui' aspectele hifenomenologice (structuri' stare) 9i cauzele apariliei qi dezvoltdriilui' Totodat[ gtiinfa tinde s[ crinoascd etiologoia lui,

$tiinlacaut[s6"u,,oascemanifestIrilegiregularitilileacelui.fenomen,maimult fenomenul' care ilgiritif. fenomenului. Penffu realizareaunei asemenea misiuni,sus|ine J. Pinatel, anumite condilii, este obiectul gtiinfei, trebuie s[ indeplineasc5 Anume, obiectul de studiu al vorbind de criminolfi" ir de obiectul acesteia. trebuie s[ corespund[ urm[toarelor criminologiei, care esti criminal itatea,aceasta general, specific gi susceptibil de cerinle: mai int6i,..sd fie un fenomen pozitiv, ei, criminalitatea' criminologia, spune el, esti o qtiinfi, fiindc[obiectul analizt,ta.Or, ,ro ansamblu

poate

a" Ap:t"'piritive, orealitate observabil["rs' Acest lucru se constata,insensulc6,criminalitateaesteunfenomenpozitiv,fiindc[esteun timp dat. Apoi,

..i.

irime sbvflrqite, care au loc intr-un spaliu 9i de opinia socialS cu protest criminalitatea produce urmlri antisociale,int6mpinate juridic, upti.-" J" pedeps". S-a obiectat ci, crima este un fenomen gi combatere,

ansarnblu de fapte, de

"r, R61nu9sul.este.ci' crima este qi o nu este un fenomen p"ri*?f'pt6 observabill), penall' dar "nu-i mai pulin adevlrat ci nofiune juridici, fiind previoie at legea umani qi social6, care ca u."urta noliune.juriJice, tegate, acopiri o realitate ca o criml si fie prev6zuti fenomen - este anterioari leg-ii gi-l motiveazil't6.inairie gi existi ca atare. $i, fiindc[ exist6 ca fapt de lege, ea aretoc in r"atitu:tea social6 *fapt real, ea este incriminatl 9i este prev6zut[.9i de lege' criminalitatea u"to"rr citat, obiectulgtiinlei criminologiei, in al doilea rarra, crimei", mai bine spus, s[ fie un fenomen (qi crima) trebuie s6 -=i,neasc6,.generalitatea fel. or,

'

iori{i

ffi

crime s[ fie de acelaqi omogen, aaicr toate iup,.r.- considerate eterogenitate de fapte (omoruri' s-aobiectat, ceu...r6.ri*ioalitate este alcatuitidinfi-o crim[ are un obiect social diferit (viafa furhgi, mit6, rur, a. u*i;rc.) 9i c[ fiecare tip de omului,proprietateao'.lqime.anismeSimijloacedes[vdrliredeosebite'cSdecinu crimelor. S-a raspuns (D. Legache, existl o tr6s6stur6 comun[ qi unitarE a tutuior un fenomen omogen, c5 toate se Pinatel etc.) c6 infracliunile crimelor alc[tuiesc caracterizeaz[prinfi-otrisitur[comuni,anumec[toatesuntfaptedeconflictsocial, 14

J. Pinatel.

ts lbidem, P. 40. t6 lbidem, P. 40.

PnontEME zNVIND $rutxye CntrutxotoclEl

,;l t$,:

r*

s i,

t #.; .s!--

':

fapte de "agresiune contra valorilor sociale ale unui grup social". Acesta este firul ro$u care asigur[ generalitatea (omogenitatea n.n.) crimei' in al reilea rdnd, se cere specificitatea cllrmei, ca obiect al gtiinlei criminologiei, ceea ce wea si insemne cd acest obiect s[ fie propriu, specific Ai s[ nu se confunde cu alte fenomene aseminltoare, cum este abaterea morali, "picat" moral (inc6lcarea unor nofine morale) qi nici cu incdlcarea altor norme de drept (civile, administrative). Este adev5rat cd fapta criminal[ nu rimdne aceeagi indiferent de timp Si spaflu. Crimele ins[ cu se disting de alte abateri prin aceea ci toate crimele sunt ameninlate 9i sanclionate pedeapse, cu sancfiune penale, cum spunea E. Durkheim. in plus, crima este fapta nu n"-ui sanclionat[ de lege, ci ea aduce atingere sentimentelor gi conqtiinlei sociale qi morale ale oamenilor. Aga fiind, crima are specificul ei, care nu se confundl cu alte

tncdlc[ri de norme sociale qi, pentru aceasta, este obiect al unei gtiinle speciale, criminologia.

condilie, obiectul gtiinlei trebuie si aibi posibilitatea de a fi analizat qi studiat. Or, criminalitatea, ca ansamblu de crime, se inf[liqeazl ca o realitate cu multe aspecte (biologice, psihologice, sociale etc.), care se poate studia ca infreg sau ca parte. Fapta propriu-zis6, actul criminal 9i urmlrile produse, de asemenea sunt obsirvabile, obiective qi se pot analiza. $tiinla criminologiei examineazdacextirealitate, qijuridice aceste fapte antisociale, sub multiple laturi (cauzal, specific etc.), reaclii sociale gi mijloace de combatere. Obiectul criminologiei se preteazl la o analizd qi sintezl multipli, ajungind la stabilirea de adev6ruri, legit5li gi cunoqtinte qtiintifice.

in sf[rqit, o ultimd

rf

2. Cdnceptele de huzd

I

Criminalitatea, dup[ cum am menfionat, este un fenomen socio-uman, care cuprinde o seami de elemente componente principale gi interdependente, care fiebuie si se reflecte in sistemul conceptual al gtiintei criminologiei' primul dintre aceste concepte este conceptrll de crirninalitate, adicd totalitatea crimelor intr-un loc gi timp determinat. Ansamblul acesta primegte o expresie cantitativ[, reprezentat prin numirul total de crime sivdrqite intr-o regiune sau lari dat6, intr-un timp dat (luni, ani). Criminalitateaare o anumiti structuri sau stare, format6 din crime confia persoanei, crime contra avutului, contra statului etc.; in plus, criminalitatea are un anumit curs, o anumiti dinamicl (cregte, stalioneazd sau scade). Starea gi dinamica criminalitilii constituie dou[ subconcepte ale acestui fenomen. in sfhrqit, criminalitatea este un fenomen determinat de anumite cauze 9i favorizatde anumite condilii. De aici qi necesitatea gtiintificl a cercetlrii etiologice a criminalit[1ii, sarcin[ ce revine gtiinfei criminologice. Etiologia sau cauzalitatea crimei, la fel, constituie unul din subconceptele acestui fenomen social. Al doilea concept, deosebit de important, este persoana care a s6vdrqit fapta criminal[ gi anume criminalulsau infractorul, care a gdndifo 9i apoi a executat-o' F[r6 un asemenea om, nu exist[ crimi (infracliune) qi nici criminalitate. Astfel, criminalul devine un element important al fenomenului criminal 9i, ca atare, devine gi un concept debazd al criminologiei. Criminalul, in activitatea de slvdrgire a

10

CnrMrNoLoGrE

crimei, desfigoari mai intdi o activitate psihic[ - proiect, inten{ie de comitere, hotlrdre de comitere - gi apoi "trecerea la act",la executare. El desfEgoar[ apoi o activitate frzicil, materialI, de catzare a rezultatului gi de consumare a comiterii infracfiunii. Acesta trdiegte stiri prihice de congtiinfi, stdri emofionale ori pasionale. Criminalii sunt diferi{i, in funcfie de temperament gi caracter (impulsivi, avari, egoigti, pervergi etc.) qi diferili ca vinovdfie. Toate aceste aspecte individuale, gtiinfa oriminologiei trebuie sd le descrie qi si le explice. Al reilea concept important al fenomenului criminal este crima, fapta slvdrqitl a criminalului gi parte component[, totalitatea unor astfel de fapte alc[tuind criminalitatea. Acesta cuprinde infracfiuni de omor, infracfiuni de furt, distrugeri, calomnie, miti etc. Pericolul social se exprimi in urmlrile de grup $i cele individuale produse. Dupi cum se poate observa, conceptul de crimd, in cadrul fenomenului infracfional, reprezint[ un element component gi o verig[ a fenomenului social general. Din punct de vedere gtiinfific, crima trebuie descrisi, aritati in caracteristicile gi conexiunile ei in cadrul generalului gi, apoi, deosebit de important, ea trebuie explicatd in cauzele gi condiliile producerii ei. in ultimele decenii, in criminologia contemporan[ s-a f6cut loc unui nou concept, anume victimal1, persoana impotriva clreia sau a intereselor cireia se slv6rgegte crima. in plus, victima gi procesul de "victimizare", adic[ alegerea victimei sau ciderea in rolul de victim[, nu este numai o int6mplare, ci gi un proces mai complex. P0ni acuma in criminologie gi chiar in dreptul penal, victima era numai persoana

inocenti

cdzrfid,

victiml in mdinile criminalului. Cercetirile criminologice mai

recente drat5, cu argumente pertinente ci, in multe caz:ttlJr,victima are Si ril cauzal sau favorizant tn comiterea crimei. Cu alte cuvinte, victima, in anumite cazari,

factor criminogen. Pe de alt6 parte, de multe ori in practica penal[, drepturile victimei sunt subapreciate. Pentru toate aceste motive, conceptul de devine

Si

victimd

a devenit un concept operafional gi trebuie cercetat de gtiinfa criminologiei. Mai mult, s-a dezvoltat gi se dezvolt[ gi o gtiinld special5, anume victimologia. in sfhrgit, ultimul concept este cel de reaclie specialdcontra criminalitdrii, anume dezaprobarea qi protestul social gi juridic, exprimate in misurile preventive (control social, tratament etc.) gi represive (pedepse) ce se aplic[. in statul organizat,reactia aceasta se institugionalizeazd, ca fiind reglementatl gi dati in grrja unor organe speciale (cercetare penal6, instante, institulii de executarea pedepselor etc.). Acest aspect trebuie cercetat fiindci fenomenul criminal, ca fenomen social periculos, tulbur[ viala social[ gi, de aceea, se cere combltut gi, la nevoie, reprimat prin aplicarea de pedepse. In acest sens gi in acest cadru, pedeapsa se cerceteazl 9i de criminologie. in ultimele decenii, cercetarea rnijloacelor de prevenire, dar mai ales a celor represive,

prin care se combate criminalitatea, a luat o mare dezttoltarc, conturdndu-se un capitol special al criminologiei, anume pedeapsa, deveniti apoi o ramuri autonomi de gtiinld, anume penologia, care se ocupd cu studiul pedepselor, cu eficacitatea lor, felurile pedepselor (inchisoare, amend[ etc.). Mai mult, a apirut gi studiul executirii

Pnonmptn zRIVIND $rutxy,t CntutNotoGIEI

11

pedepselor, mai cu seam[ executarea pedepsei privative de libertate (gtiin1a

penitenciarl). t.

t -6,

i t

I 1

I

3./

{

3. Funcfiile

in criminologia contemporani se subliniaz[ c[ acestei gtiinfe ii revin trei func1ii speciale, prin indeplinirea c[rora se ajunge la cunoagterea gi explicarea gtiinlific[ a problemelor de bazd ale fenomenului criminal. Aceste funcfii sunt: funcfia descriptivd(fenomenologic[), funcliaexplicativd (etiologicd) gifiancliaprevizionald sau prospectiv[. Existenfa gi realizarea unor asemenea funciii contribuie la o cunoa$tere gi o cuprindere gtiingific[ a fenomenului criminal. Prin funcfia descriptivl se relevd datele, tresiturile gi dimensiunile materiale gi cantitative ale fenomenului (structura, starea qi migcarea real6 a fenomenului criminal); cu ajutorul acestor date se poate trece la cercetare, la func{ia explicativi, adic[ dezvlluirea cauzelor reale gi, la urm6, la cunoagterea desfiguririi viitoare a fenomenului, la perspectiva lui. Realizarea tuturor funcfiilor menfionate deschide calea cunoagterii gtiinlifice a fenomenului criminal. A. Func{ia d.esciptivd.Este prima funcfie penfiu cunoaSterea criminalitifii. Ea consti in studierea gi consemnareadatelorpiindvolumul criminalit{ii int-o tarI, regiune ori oraq date gi infi-unitimp dat (int-un an ori un deceniu). Tlot prin funcfia descriptivi sercalizeazdcunoagtei:eastructurii ciminalit6fii, felul crimelor slvirgite care compun criminalitatea (crime,contra persoanei, contra bunurilor gi alte crime). De asemenea, prin cgrcetarea desCriptivd, fenomenologicd se oblin cunogtinle ptivind' felurile criminalit{ii dup6 {6rsta autorilor (criminalitatea adulti - major6, criminalitatea juvenili), criminaliate a d:upd local sdvdrgirii (criminaliatea urban6, criminalitatea rural[) etc. in sfrrSit, prin cercetarea descriptivi se obSn date necesare privindanttmite corelalii infie criminaliate gi alte evenimente sociale (crize economice, procese de urbanizare ori industrializare etc.). Prin mijlocirea funcflei descriptive se ad0ncesc o serie de alte aspecte privind crima, criminalul, victima 9i altele. 'in leglturi cu crima, ea se slvdrqegte in anumite locuri, in anumite momente. Criminalul slvdrgeqte fapta in anumite scopuri personale (rizbunare, imbog[fire etc.). Criminalul poate fr t0nir, minor ori adult, birbat sau femeie. Datele privind astfel de aspecte le putem cunoagte prin mijlocirea functiei descriptive. Pentru studiul acestor laturi ale fenomenului criminal, au ap[rut in criminologie concepters corespunz6toare, cum sunt: conceptrl/, de personalitate a criminalului, conceptul de mediu (mediu fizic, mediu geografic), dar mai cu seami m ediul social. Astfel de concepte, ca unnare a extinderii aspectelor studiate, au luat o mare amploare, care contribuie la o mai buni cunoa$tere a fenomenului criminal. B. Funclia explicativd. Realizarea funcliei descriptive este prima etapd, desigur util6 gi obligatorie, in desfEgurarea cercetlrii criminologiei; datele 9i cunogtinlele privind starea gi migcarea criminalitIrii, persoanele implicate - infractorii - fumizate pe aceasti cale, sunt importante. 18

J. Pinatel, op. cit.,p. 43.

l2

CnrMrNoLocrE

Cunoagterea realia fenomenului, in special cunoagterea cauzelor, serealizeazd prin funclia explicativd a criminologiei, funclie care conduce la o analizd mai adilncd a criminalitdfii qi a crimei, indeosebi in cercetarea etiologici, in cercetarea cauzelor fenomenului criminal. Cercetarea explicativd {ine seama de faptul ci o fapt6 criminali implicd o persoani care se gdsegte intr-o anumiti situaf,e, cd omul qi mediul sunt cei doi factori ai unei crime. in explicarea crimei, persoana respectivi se gdsegte intr-o anumiti stare, fie ci este stip0nit de anumite mobiluri, fie cI este impins la crimE de anumite cauze inteme (motive) gi de anumite cauze externe (sociale). Analiza qtiintific[ va disceme qi va arita c aazele crimei, care pot fi anumite tendinfe sau anumite dispozilii ereditare ori anumite boli ivite dupi nagtere. in cercetarea criminologici se va analiza comiterea concretii a faptei gi situalia concret[ in care autorul se aflI. in criminologia moderni se recunoaqte o etapd distincti in

procesul de sivdrgire a unei crime, denumit[ "trecerea la sdvdrsirea faptei crirninale" sau etapa "trecerii la act", cum este cunoscuti in criminologia modernd. Funcfia explicativi are menirea sd dezvdluie natura fenomenului criminal, demonstrdnd natura lui de fenomen uman qi social, carzele subiective (tendinfe individuale egoiste, violenli), cauzele obiective (factori sociali reali), crizd economic[, criza familialE (familie descompusi) etc. Cercetarea explicativi dezvdluie, de asemenea, caracterul antisocial al criminalitelii dovedit prin consecinfele pe care le produce (moartea unor persoane, distrugerea ori instrdinarea unor bunuri etc.). in prezenla acestor explicalii privind fenomenul criminal real, qtiinla criminologiei ajunge la formularea unor regularitdli, legitdli, unor legi privind producerea criminalitSlii qi, prin aceasta, evidenfierea unor solufii gtiinlifice cu privire la prevenirea gi combaterea criminalit[1ii (misuri de control social qi de stat pentru impiedicarea s[vdrgirii de infracfiuni qi mdsuri represive aplicate celor ce au comis infracfiuni. Ca gi ?n cazul infiptuirii firncfei descriptive, gi in cazul funcliei explicative au aplrut concepte noi ale fenomenului criminal, in care se exprimi in anumite idei sau concepte gtiinfifice necesare. Astfel sunt: conceptul de persoand care comite infracliunea (conceptul de personalitate), conceptul de criminogenezd (car:rzele producerii crimei),

criminodinamicd (cursul, miqcarea, dezvoltarea criminalit{ii), precum gi factor criminogen, cauzi criminogen[. Un loc important il are aici con ce,ptul de personalitate, care priveqte studiul persoanei care comite crima, studiu privind latura ereditar[, latura de dezvoltare a personalitiliire etc. De asemenea, alte concepte sunt cauzd, condilie, factor obiectiv, factor subiectiv, mobil, motiv Si altele. Un loc tot aga de important il ocupi concepfii de situafie, adicd locul Si imprejurdrile in care se comite crima; situalia poate fi mai speciali (o sitraafle de cizd familialn) sau o situalie indiferent5, amorfE care nu influenleazi comiterea faptei. C. Funclia previzionald. Aceastd funcfie se dezbate in criminologie gi autorii considerd ci o asemenea funclie este necesaxi gi posibili. Rostul gtiinlei este de a J. Pinatel,

op.

cit., p. 49

PnoarEME zNVIND $ruNya CntuttlotoclEl

L3

dezvolta cunoagterea fenomenelor din naturi gi societate, iar pebaza acesteia, de a prevedea desfEgurarea lor viitoare ("savoir c'est pr6voir").

t

ir,

in materie de previziune in domeniul social, problema este mai dificilS, fiindci acesta este un domeniu complex gi cu multe componente; fenomenele sociale sunt determinate de factori subiectivi qi individuali, dar qi de factori obiectivi gi sociali. Tot aga este gi cu fenomenul criminal. Mai mult de cdt atdt, in unele cazuri, slvdrgirea unei infracliuni este influenlati gi produsi 9i de factori tntdmpldtori. Cu toate acestea, in leglturd cu previziunea acestui fenomen, se pune intrebarea: Cum va evolua criminalitatea? Va cregte sau va descregte? Se pune, de asemenea intrebarea: care persoane vor sivdrgi in viitor infracfiuni? Sau care persoane vor recidiva, dupi ce au sivdrgit odat[ o infracfiune? Daci este mai greu de prevdzut care persoane vor

i.,

{ i

sdvdrgi infracfiuni,

in schimb, se poate prevedea mai ugor volumul Si cursul

criminalitilii. Autorii germani gi americani au elaborat lucrlri valoroase cu privire la persoanele care vor comite infracfiuni sau care vor recidiva, lucr[ri care deschid perspective incurajatoare cu privire larcalizareafuncfiei previzionale in criminologie. Aspectul, de asemenea, important, este cel al pespectivei, al cursului criminalitl1ii ca fenomen social. Se cere a se cunoaqte daci fenomenul cre$te sau descregte ori stafioneazi. in prezen[aanumitor situalii obiective gi subiective se pot prevedea cursul qi migcarea criminalitIlii, ddndu-se posibilitatea prevederii cregterii sau descregterii cursului acesteia. in epoci de crize sociale - se susfine pebazd de fapte, st[ri - fenomenul criminalit[1ii cregte, iar in epoci de prosperitate, descregte. De la aceste date gi concluzii parfiale, se poate trece la generalizdri mai largi, generalizlri cu valoare {

previzional[.

-1

4. Caracterele A. Caracterul unitar

Si autonom. Criminalitatea ca fenomen social are un caracter

complex, in sensul c[ este un ansamblu de fapte individuale, determinat de cauze personale gi sociale gi cu urmiri privind pe victime 9i relafiile sociale. in aceastl ritou1i., se pune problema caracterelor criminologiei ca disciplini gtiinfificl. in teoria criminologiei, aceastl problemd s-a pus gi s-a ajuns la unele concluzii bine conturate. Astfel, in primul rind, criminologia are un caracter unitar Si autonom, deqi obiectul ei de studiu, criminalitatea, este un obiect complex. D. Szabo, criminolog canadiarfo, susfine caracterul unitar gi autonom al criminologiei, sprijinindu-se, mai intdi, pe faptul cd gtiinfa criminologiei are un obiect propriu gi necontestat, anume fenomenul criminal, criminalitatea. Spre deosebire de alte qtiinfe - chimia, fizica - criminologia are o pozilie similarl cu qtiinga medicinii, in sensul c[ este o gtiinld privind un obiect complex, un obiect care are o sffucturi complex[ 9i care, din aceasti cauzil,este studiat de mai multe gtiinfe - anatomie, fiziologie, psihologie

20

D. Szabo, Criminologie, Montr6al, 1967, p. 64.

T4

CnrMrNoLocrE

etc. Tot aga gi criminologia are un obiect complex, studiat, pe ldngi criminologie, gi de alte gtiinfe - medicale, sociale, psihologice, sociologice etc. in al doilea rdnd, criminologia, ca gi medicina, este o gfitnli,teoreticd, dar gi o qtiinln aplicativd; medicina trebuie si ftateze gi si vindece bolnavi, criminologi4la fel, tateazd. qi rebuie si vindece criminali. in al teilea rdnd, criminologia, av6nd un obiect complex, se ocupi at6t de general, c6t gi de particular; se ocup[ de fenomenul general, care este criminaliatea - volum, intindere, dinarrici, dar gi de fenomenul individual - criminali, crime - tipuri de criminali etc.; se mai ocup[ in general, in sensul c[ ea c erceteazAcauz.alitate,afenomenului criminal, relevdnd cauze individuale, sociale etc. in al patulea rflnd, ca gi medicina, care se ocup[ de noliuni ce cuprind judecdti de valoare - scop, vindecare; - criminologia,la fel, cuprinde asemeneanoliuni de valoare, scop - reeducare, corijare, indreptare etc., elemente care frebuie avute in vedere gi puse in aplicare. in al cincileardnd,laturile fenomenului criminal ce cuprindmulte aspecte, daracestea sunt strdns legate inte ele, se impletesc mereu gi inpreuni formeazi,o unitate; astfel, generalul este legat de individual, socialul este legat de personal, teoreticul este legat de aplicativ. Criminalitat€a, fenomen general, se compune din crime individuale: crimele, fapte sociale, cuprind gi latura psihologicd - motiv, scop, intenlie erc. in felul acesta, fenomenul criminal este legat, articulat in toate aspectele lui gi formeazl o unitate. in acelaqi timp, fenomenul criminal este un fenomen social propriu, fenomen antisocial, dar care nu se confundi cu alte fenodene gi, in acest sens, obiectul criminologiei are un caxacter.propriu gi autonom. Este adevlrat, criminalitatea este studiati de mai multe

discipline - criminologie, anfiopologie criminali, sociologie criminali, psihologie criminal5 - dar aceasta nu-i dizolvi uniatea gi autonomia.

B. Caracterul pluridisciplinar. lindndu-se seama de caracterul complex al fenomemrlui criminal, cercetarea lui gtiinfificd implici o cercetare pluridisciplinar[. Criminaliatea fiind un fenomen s ocial, de masi, ea cere o cercetare sociologicd2o', cu folosirea metodelor sociologice (observafie organizafl gi vasti, anchete sociale), dar mai ales metoda statistici - adic6 observafie, culegere de date statistice multiple, prelucrarea, interpretarea statistici. Tot aici fiebuie sd se aibi in vedere corelaqiile fenomenului criminal cu alte fenomene sociale, precum fenomenul economic, fenomenul demografic, influenfe sociale qi culturale. Criminalitatea insi este gi un fenomen psihologic, in infelesul cd, fapta infracfionald este comis[ de o persoand, caxe, in manifestarea ei criminal[, este determinat[ de anumite elemente psihologice - tendinfe, trebuinfe -, de anumite influenle sau deficienfe ereditare - boalS mintali, inapoiere mintald etc. sau de alte elemente psihologice ca: inten{ie, motive, scopuri, aprecieri, caracter psihic - ex. agresivitate etc. Toate aceste aspecte trebuie explorate gi cunoscute, care presupun investigatii psihologice, singurele prin care se pot dezvElui elementele gi etapele 20 S. Rldulescu, D. Banciu, Sociologia crimei Si criminalitdsii, Ed. $ansa, Bucuregti, 1998; Gh. Nistoreanu, C. PEun, Ed. did. 9i ped., Bucuregti, 1995.

15

Pnonmur zNVIND $ruNy,t CntutttotoclEl

procesqlui acestuia dificil. O atare cercetare cere cunogtinle de specialitate, indeosebi cunogtinfe gi metode psihologice. in sfhrgit, criminalitatea ca fenomen social, arelabazd fenomene individuale,

fapte criminale comise de anumite persoane, de criminali. Or, cercetirile criminologice moderne pun un accent deosebit pe cunoa$terea crimei ca- act individual,ca act comis de o persoan[ concretd intr-o situalie concret[. Este vorba de un proces uman, care presupune o hotdrire de a se comite fapte, de trecerea concreti la slv6rgirea faptei. in lumina acestor considerafii, criminologia este o

Y

$tir4e care are un caracterpluridisciplina4cdci la cercetlrile criminologice trebuie sI contribuie toate aceste discipline (sociologie criminalI, psihologie criminald, biologie, statistici etc.).

Secliunea a

III-a

Ramurile criminologiei

t

in prezent, criminologia a luat o mare dezvoltare incdt se poate vorbi de mai multe ramuri sau subramuri ale criminologiei. Aceasti dezvoltare se explicd prin faptul c[, pe de o parte, fenomenul criminal insugi s-a amplificat gi diversificat, cd unele forme ale acestuia au devenit, in unele fdri, de-a dreptul ingrijorltoare - de ex. infracfionalitatea juvenil[, recidivismul, criminalitatea organizati etc. Pe de alt[ parte, necesit6file practice ale.combaterii criminalitifii contemporane au impins la cercetarea mai atent[ a cauzeloi gi condiliilor acestui fenomen antisocial, precum gi la cercetarea mai exact[ a mijloacelor de combatere. in sfhrgit, criminologia s-a amplificat, fiindcd, intre timp, au progresat mult gtiinlele sociale (demografia, economia politic[, sociologia) gi gtiinlele umane (biologia, psihologia, medicina etc.), ceea ce a determinat gi dezvoltarea Stiinfei criminologiei. Ludndu-se in considerare aspectele multiple ale criminafitefii, posibiliti{ile de cuprindere a problemelor ce vor fi cercetate, precum gi ramurile conturate pdnd acum, vom putea rnenliona mai multe ramuri ale criminologiei.

1. Criminologia generald Este o ramuri cu caracter general, ramuri ce imbr6figeazd studiul intregului fenomen al criminaliti,tii, incepdnd cu criminalitatna - fenomen social sau de masi (volum, stare, intindere, dinamicd), continudndcucriminalul, crima, mijloace de lupti, caru;ele generale gi mijloacele principale de combatere etc. Ea cuprinde, de asemenea, date generale despre criminali, cum este criminalitatea dup[ vdrstl (criminalitatea minorilor criminalitatea majorilor), criminalitatea dupl sex (criminalitatea blrbafilor,

Priviti in felul acesta, criminologia general5 este o ramuri principali a criminologiei qi este o ramurl de sintez6. Pentru aceasta, criminologia generald line a femeilor).

seama qi de cercetirile gi concluziile celorlalte gtiinte despre criminalitate, cum este

I

, t t

I

t6

CnrNrrNoLoGrE

statistica penal6, sociologia criminald, psihologia criminald, antropologia sau biologia

criminald.

2. Crtminologia speciald (sectoriald) Teoretic, aceastd ramurd a criminologiei se ocupi cu studiul unor p[r!i sau sectoare din criminalitate, bunloard: criminalitate contra persoanei - infracliuni de omor, de vdtdmare corporal[, viol etc.; criminalitatea contra propriete$i publice ori private (infracfiuni de furt, tdlhdrie, distrugere, delapidare, ingeldciune etc.). Tot de criminologia speciald aparlin studiile privind pe criminali, mai exact, referitoare la studiul unor anumite categorii de criminali, bun[oar6: criminalitatea minorilor, criminalitatea majorilor, criminalitatea femeilor sau problema mare qi grav6 criminalitatea recidivigtilor (recidivismul), criminalitatea de violenli - omor etc.; criminalitate a or ganizatd.

Cercetirile de criminolo

gie speciald sunt deosebit de importante, fiindcd privesc

pirli mai restrAnse din criminalitate,

dar pirli mai unitare atdt prin faptele infracliunile ce-o compun, c6t gi prin persoanele antrenate in aceste fapte, precum gi locul ce-l deline o anumitd criminalitate in cadrul general al criminalitllii. De asemenea, cauzele care determini un asemenea sector de criminalitate sunt asemlnitoare, de exemplu, cauzele infiacliunilor contra persoanei - omor, vdtdmlri - ori cele contra proprietdfii. Mai trebuie relinut ci, concluziile qi rezultatele cercet5rilor privind grupuri de infracliuni pot fi preluate de criminologia generalI in vederea generalizdrilor gi sintetizdrilor necesare. Cdnd, in criminologia general[ se va aborda problema cauzelor gi condiliilor infraclionalitefi in general, se va line seama de aceste rezultate parfiale, rezultate oblinute pebazaunor cercetiri privind unele grupe de infracliuni speciale - criminologia speciall. Criminologia teoreticd este o ramuri a criminologiei care nu se confundr cu criminologia generali; ea se caracteizeazdprin accea ci ea studiazl teoretic qi mai pulin aplicativ probleme de bazi ale criminologiei. in literatura de specialitate existi dou6 lucrlri de mare linutd qtiinfificl irr materie, anume "Criminologia teoretici" a americanului George Vr:ld2' ryi "Criminologia comparativi" a englezului22 (de origine germani) Hermann Mannheim. in criminologia teoretici se studiazi anumite teorii criminologice ori ariumite curente sau qcoli criminologice, c[rora li se acordi o analizL qi aprofundare deosebite.

3. Criminologia clinicd (aplicativd) Dacd criminologia teoretici gi criminologia generald sunt ramuri predominant teoretice, criminologia clinici este o ramur6 predominant aplicativ5. Cercetlrile ei

" G.Vrld, Crl-l*lrg*

teoreticd,Oxford, 1958.

Dim, cu titlu de exemplu, problemele cercetate de Vold in lucrarealui: l) scolile tradilionale de criminologic (gcoala clasicS, qcoala neoclasici, qcoala pozitivl); 2) teorii referitoare la particularitlfile Ei anormalitdfile unor indivizi-criminali (testele gi teoriile deficienlelor mintale); 3) teorii referitoare la influcnlele de grup ori cele culturale, crime cu aspecte de conflicte de culturi, condilii economice qi criminalitate, crima ca un comportamcnt normal invlfat, criminalitatea "gulerelor albe" 22 H. Manheim, Camparative Criminology, Routledge,

PaontEME zRIVIND $ruwye Cnta,ur,rotoclEl

t7

ar la bazd o anumitl conceplie despre criminal, bunioard, ci acesta este o personalitate criminald ori un inadaptat social. Apoi criminologia generaldanalizeazd fenomenul criminal ca fenomen social (criminalitatea), criminologia clinici examineazl fenomenul criminal ca fenomen individual, izolat gi se preocupd cu

i

precddere de acesta. :

Criminologia clinic6, aseminitoare cu medicina clinici, are misiunea de a efectua examene complexe ale criminalului, in urma cdrora se pune tn diagnostlc privind cauzele comiterii unei infracliuni qi apoi se face un pronostic asupra conduitei viitoare a criminalului respectiv. Examenul care se efectueazi este un examen complex, in sensul c[ se face o anchetd sociald (condiliile de familie gi de mediu in care acesta a crescut 9i s-a dezvoltat), un examen psihologic (trdslturi de temperament qi caracter, nivel de inteligent[), un examen medical (slndtatre fizic[ 9i psihici), antecedente penale etc.23. Dupi aceste examene, se contureazi un diagnostic al delincventului, prin care se explici condiliile gi cauzele personale qi sociale care au condus la sivdrgirea crimei, delictului gi, in acelagi timp, se face o apreciere, pe baza diagnosticului fEcut, asupra evoluliei urmltoare gi viitoare a criminalului, un pronostic asupra probabilitilii sivdrqirii de noi infracgiuni sau asupra indrept5rii qi reintegrdrii sociale a acestuia. Contribufia criminologiei clinice const[ in explicarea conduitei delincvenliale a unui om qi a conduitei viitoare a acestuia, in sensul cd se va atdta dacd acesta va sivdrqi noi infracfiuni, devenind un recidivist sau se va abline de la aceasta gi se va conforma normelor de conduitd sociai[ qi moral6. Tot pe baza examenului gi a diagnostibului flcut, se va trasa, in cazul infractorului aflat in executarea pedepsei aplicate (in penitenciar sau executarea pedepsei in libertate) gi prescrie tratamentul cel mai potrivit. Pdnd acum, criminologia clinic[ s-a dovedit util[ gi edificatoare. in multe ldri (Fran!a, Belgia, Italia, Germania) s-au deschis clinici qi laboratoare de criminologie clinic6, care desfrqoard o activitate practicd, dar 9i gtiinfific[, aceasta dedusi din studiile practice desfbgurate.

i

bt

{

4. Alte

$ $ $

*

+ tr

ts

ramuri

Alituri de ramurile criminologiei ardtate mai sus, de criminalitate se mai preocup[ qi alte gtiinfe, care nu fac parte gi nu sunt ramuri ale criminologiei. Aceste gtiinle sunt: antropologia criminali, biologia criminald, psihologia criminali, sociologia criminal[, psihiatria criminali qi, mai nou, caracterologia criminall. $tiinlele acestea sunt vechi gi s-au dezvoltat in cadrul altor gtiinfe, anume in eadrul biologiei, psihologiei, sociologiei qi altele. Aportul lor insd la cunoagterea criminalitIlii, a criminalului gi a crimei este deosebit de important. Aceste gtiinle continui s[ studieze criminalitatea gi aduc, in continuare, contribu{ia lor la cunoaqterea gi combaterea criminalit[1ii.

fi

*

#

2) Chr. Debuyt et al., La criminologie clinique, Dessart, tsruxelles, 1968. M. CoIin, Etudes cle criminologie clinique,l\{asson, Paris. 1967. 24

C, Lombroso, I'Homwte criminal, 1876.

18

CnrurNoLocrE

- Antropologia criminald s-a dezvoltat in secolul al XIX-lea, un impuls gi o contribu{ie mare av6nd C. Lombroso2a. Prima lui lucrare despre omul criminal ("Lluomo criminale"), pebazaunor cercetdri fEcute cu criminalii din penitenciare, despre tipurile de criminali (criminalul innlscut, criminalul nebun, criminalul degenerat) a deschis formareaunei discipline aparte,anhopologia criminali2s. Ea a deschis drumul studiilor despre criminali gi a avut o mare influen{d in stimularea cercetirilor criminologice26. Antropologia criminali, asociati de multe ori cu biologia criminali, se dezvoltd in continuare. Realizdrile ei sunt remarcabile gi conhibuie in continuare la cunoagterea crimei, dar mai ales a criminalului. - Biologia criminald, dezvoltati ulterior antropologiei criminale, continui sI elucideze multe probleme privind mai ales pe criminal2T. Cercetlrile ei se axeazd mai ales pe problema eredit[,tii gi a contribufiei acesteia la cunoaqterea cauzelor personale ale crimei. - Psihologia criminald este una din disciplinele criminale care a avut gi are o contribufie de primi mdnl in aprofun darea cauzelor personale ale crimei28. Folosind metode specifice, de la observalie gtiinfificd pdnl la metode experimentale (teste gi aparate adecvate), psihologia criminali a dezv5luit rolul determinant al factorilor psihici (impulsuri, tendinfe, factori de cunoaqtere - (memorie, imaginalie, inteligenfi, nivel de inteligenti), emofii, sentimente gi pasiuni, temperament gi caracier psihologic, caracter moral, voinli gi putere de stipdnige de sine in jocul gi lupta pentru comiterea crimei, precum gi rolul acestor factori in re{inerea de la comitere. Psihologia criminal5 a mai deztdluit rolul motivelor - mobilurilor - psihice in acliuni{e criminale, dup[ cum a dezvdluit gi tipurile psihice de criminali - criminalul agresiv, criminalul peryers, criminalul lipsit de voinfd etc. Astizi, in criminologia clinicd, conceptul de personalitate criminald, adici persoani inclinati psihic sfre crimd, este un concept de sorginte psihologic[ gi constituie un mare pas inainte in diagnosticarea gi prognosticarea criminali. - Roluri importante in cercetarea crimei gi criminalitdlii il au cercetirile de psihopatie criminald gi depsihiatrie criminall, stlrinewotice gipsihotice. Cercetdrile de psihopatie vizeazdtulburErile emolionale gi caracteriale, tulburdri ce contribuie la modificarea comportamentului unor persoane. Este vorba de stiri psihice qi nervoase caxe nu ridici responsabilitate penali a acestor persoane, dar despre care trebuie sd se ocupe gi criminologia. - De asemenea, in cercetarea crimei, un rol important il au cercetirile de psihiatrie criminald, ramur[ a gtiin{ei care se ocupi de bolile psihice grave - paranoia, mania, demenfa. Este vorba de persoane bolnave psihic, unele cu stiri de uizd" - epilepsie - stiri care inl[turi responsabilitatea penald a persoanei; in asemenea stdri, unele 2s

C. Lombroso, r'Antropologie criminelle et ses racents prcgrds... C. Lombroso, Le crime, causes et remides..., 1899. 27 J. Hooton, The American Criminal. 28 F. Louwange, Psychologie et crimindliti, Ninove, 1945; A. Hesnard, Psychologie du crime, Payot, paris, 1963; M. Guttmacher, La psychologie du meurtrier,p.lJ.F., 1965. 26

Pnonmuo

zNVTND $rumy,e CntpttwotoGIEI

T9

persoane comit crime. Aceast[ ramurl gtiinfificd cerceteazd stirile generatoare de crimd gi mijloacele de apdrare impotriva acestor criminali de fapt. - Sociologia criminald a inceput cu sociologia criminald francezil gi belgiani,

criminall german[, englezil gi a culminat cu sociologia criminali american[ - Sutherland, Cressey gi alfii. Aceasti disciplinl a avut gi are o mare contribufie la cunoagterea criminalitElii, a crimei gi a criminalului. Contribu{ia sociologiei criminale s-a flcut in mai multe direclii, gi anume: factorii sociali - ca:uze, condilii sociale - au fost ridicafi la rolul de factori principali, alituri de factorii personali - psihici. Acegti factori sunt prezenfi atdt in trecerea la slvirgirea crimei, ca fapt[ individuali, cdt gi in variafiile criminalitSlii ca fapti sociali, ca fenomen de mas[. Sociologia criminali a dezvdluit rolul influenfelor sociale - familie, grup local, sftada, oraqul etc. - in comiterea crimei, dupi cum a aritat gi rolul crizelor sociale gi economice in varialiile criminalitSlii - cregtere, descregtere - ca fenomen social. in literatura de specialitate, in driminologie, se apreciazdmult conffibulia acestor gtiinp la cunoagterea criminalititii, a crimei gi a criminalului. Caurmare, s-apus problema consideririi acestor discipline ca ramuri ale criminologiei2e. S-a ivit o asemenea probleml fiindcdin criminologiagenerali s-au adoptatmulte idei, cunogtinle 9i date dinpsihologia criminald, din sociologia criminal5 gi din alte asemenea gtiinfe. Aga, bunloard, rolul proceselor gi funcfiilor psihice - stiri emotive - active, acte de voinfi, nivel de inteligenp, temperament, caracter. infiaatul decriminologie al luivanBemmelen3o,mare criminolog olandez din zilele noasffe, se analizeazd rolul temperamentului - impulsivitate etc. in comiterea crimei. Acelagi lucru se realaeazdcu date despre rolul mediului social in etiologia criminall oferite de sociologia criminald. Pebaza unor asemenea str0nse leglturi cu criminologia, J. Pinatel, in lucrarea lui, a propus ca aceste ramuri ale criminologiei, adaptf,ndu-se denumirile acestora gi anume: psihologia criminal[ s[ devinl criminologie psihologicI, sociologia criminali si devind criminologia sociologici; la fel gi cu celelalte gtiinle (psihiatria criminali, criminologia psihiatric[). in raport cu criminologia generall, care se ocup[ de intregul domeniu al criminalitdlii, aceste noi ramuri ale criminologiei ar deveni nigte ramuri speciale ("specializate"). Ideea extinderii criminologiei cu noi ramuri este interesantE gi aftSgitoare. in plus, argumentele invocate sunt de refinut. Cu toate acestea, nu credem c[ un asemenea transfer de discipline este posibil gi realiZabil, deoarece: a) noile gtiinle au ap[rut in cadrul - in matca - unor ramuri de gtiinte firegti, "organice" gi asemlnltoare in multe privinfe: sociologia criminal[ a apdrut in cadrul sociologiei generale, cu probleme gi metode asem[ndtoare (probleme sociale), psihologia criminali a apirut in cadrul psihologiei generale, cu probleme asemlnltoare (probleme psihice) gi cu metode dar mai ales cu sociologia criminalI a lui E. Feni, a continuat cu sociologia

t,

7,/ r

r! ".

asemindtoare (metode psihologice) gi aga mai departe cu celelalte ramuri, cu specialigti in aceste ramuri debazd. Un asemenea fransfer de gtiinfe n-ar fi nici productiv, iar noile 2e 30

J. Pinatel, op. cit., p. 9 Si urm. J.M. Bemmelen, Criminologie, Zwollq 1958.

20

CnrMrNoLoGrE

ramuri mutate in criminologie, s-ar ofili gi s-ar usca. Ni se pare mai firesc ca aceste ramuri gtiinlifice sd r6mdnd ceea ce sunt gi unde sunt acuma, ele s[-gi desf6goare activitatea in continuare in contextul in care s-au ndscu! iar schimbul de idei gi influenfe reciproce cu criminologia s[ continue gi in viitor. i

Secfiunea a IV-a

Metodele crtminologiei

Preliminarii Cercetarea criminologicl presupune, 1.

pe l6ngI un obiect propriu gi bine delimitat, gi metode qtiinfifice, prin care se inleleg, pe de o parte, anumite pozi,tii gi concepfii in felul de a vedea gi examina obiectul respectiv qi, pe de alti parte, anumite metode

propriu-zise, adici anumite cii, procedee gi instrumente adecvate, cu ajutorul clrora se poate ajunge la cunoagterea acelui obiect. in criminologia contemporanr3r s-a cristalizat un punct de vedere dupi care aplicarea metodelor de cercetare hebuie si porneasc[ de la anumite premiie gi sd respecte anumite reguli. in tratatul sdu de criminologie, Pinatel scrie: "metoda in criminologia generald se supune unor reguli precise", care sunt in numir de patru gi

anume: "regula nivelurilor de interpretare, regula prioritilii descripfiei, regula eliminlrii tipurilor'odefrnite" gi regula aborddrii diferentiate,,32. Prima reguld privegte nivelurile de interpretare, potrivit cdreia cercetarea obiectului criminologiei rebuie s[ se fac[ la nivelul intdi, adici la nivelul ansamblului (volumul, dinamica criminalitdlii), la nivelul al doilea, adici la nivelul criminalului (frptuitorului), lanivelul al treilea, adicd lanivelul crimei, lanivelul faptei s6v6rgite, ' qi la nivelul al patrulea, adici in mod diferenfiat (dupi v6rsti, sex etc.). Dup[ aceste reguli, serealizeazilo cercetare ordonati, sistematici, completi, ajung$ndu-se la o cunoagtere cu adevirat gtiinfificd. A doua reguli consti in aceea cI in cercetarea fenomenului hebuie si se dea prioritate elementelor de descriere, de ardtare a pirlilor gi a aspectelor caracteristice ale obiectului, adic[ ale criminalitdlii ca intreg gi structurd, ale criminalului, ca feluri 9i tipuri de criminali, ale crimei 9i tipuri de fapte criminale sivdrgite de autor. Cercetarea va scoate in eviden{6 mirimea gi felurile de criminalitate (cifra anuald, cifra crimelor componente - crime de omor, crime de furt etc.) gi cifra felurilor de criminali (criminali de violenfi, criminali recidivigti, criminali minori etc.).

A treia reguli constd in eliminarea anumitor tipuri "definite" de infractori sau criminali, anume tipurile de criminali bolnavi psihici (psihotici 9i psihopa{i), in ideea ci de acegtia se ocupl mai pufin criminologia qi mai mult psihiatria. Problema mai este totugi discutabili. in sfArgit, regula apatravizeazdideea potrivit cdreia cercetarea criminalitdlii, a criminalului, precum gi a crimei, trebuie sd se faci in mod diferenliat, in sensul 3r

J. Pinatel, Criminologie, p. 52.

32

J. Pinatel, Criminologie, p. 52.

pnoatEME pNyrND $rnN7,n cntumotoclEl

criminalilor

!in[ seama de formele diferite ale criminalitEtii, ale dupd vdrst6, sex - (criminalitatea minorilor, criminalitatea adulfilor,

c6 trebuie s6 se

-

2l

criminalitatea birba[ilor, femeilor etc.). 2. Metodele generale

cuprivire la A. Metoda statisticd. in criminologia contemporani se fac cercetlri qi ca fac cercet[ri dar se mas[, de criminalitate ca fenomen social, ca fenomen mas[, de ca fenomen individual sau izolat. in primul caz, criminalitatea fenomen

in criminologie' dinamica criminalitnlii, volumul mIrimea 9i cu ajutorul acesteia putem cunoagte persoanelor angrenate numirul 9i sau iesfrgorarea in tlmp, intinderea in spafiu,

metoda

potrivitl

este metoda statiiticds3. Ea se foloseqte frecvent

alte aspecte.

Metoda statistic[ poate privi intregul fenomen criminal (de exemplu, criminalitateapelardinf-o perioadl dati sau pe mai multe perioade) sau ea poate privi pargi ale fenomenului (bun6oar6 criminalitatea contrapersoanei sau cea contra u*tot"i"public, infracliunile de serviciu etc.). Amintim c6 pentru asta exist[ justifle)' Apoi existi statisticile oficiale (pe ldng[ polifie, procufatur[, minister de alte persoane (ex. gtiinfifrci ori statistici gtiinfifice, cele efectuate de cercetdtorii cea privitoare la infracfionalitatea minorilor dinr-un orag etc.)3a. in statisticI se folosisc formulare speciale, pe care se inregistreaz[ datele culese, cifrele36 sau care apoi se centralizeazl 9i prelucreaz*s. Din centralizare se deduc conffa infracliuni indiciorii fenomenului, cifre care pot fi cifre absolute (ex. 1.000 persorlnei) sau cifre relative (ex. 15 % infracliuni contra persoanei)' Din aceste cifre apoi se extrag concluziile cercetdrii. se |n ut doil.u az,ncazvlcriminalitSlii ca fenomen in/ividual sa:uizolat, cum i

" dar mai rar (ex. calcularea crimelor mai spune, se poate folosi qi metoda ^statistici, ca fenomen individual, criminalitilii cazul gi in sevariite in locuri publice altele). pe criminali (ex' c6!i privind se mai poate folosi metoda statisticd pentru aspecte ci in criminali in v6rst[ minori sau in vArsti major[ 9i altele). Dar trebuie subliniat metode cazul fenomenului izolat se va apela la metode mai adecvate, bunaoard se va asemenea, De altele). sociologice (ancheta socialS, observalia, interviul 9i recurge la metodele psihologie dup[ cum vom vedea'

B. Metode sociologice. O metodl de cercetare sociologici este metoda practicii observaliei,care poate fi o observare spontand,ex. in cazul desfEqur[rii mai ales exista profesionaie judiciare (de exemplu, judecitorii, procurorii), dar ibservaga organizatd3T, sistematici 5i supusi unor tehnici gtiin{ifice riguroase' ir Mircea Biji, E. Biji, Statistica

teoreticd,Ed. Did. 9i Ped., Bucureqti, 1979' de cercetare in criminologie. tehnici R.M. Stlnoiu - Metode Si 35 O.Bidintr - Metodologie, metodd, metodicd, procedee si tehnici de cercetale' qi urm' 36 M. Duverger - tehtticite malematice gi graJice'in Stiinlele sociale, in "Cercetarea sociologicd", p' 125 i7 Condi[iile obs ervayief orginiar, r*t,-u) .X se aeiermine exactp rublema (aspecnl) ce trebuie observat6 (ex' care, s[varqesc astfel de infractiuni); b) sd modul de s6va.9ire a in'fra"1iunilor conna avutului public ori persoanele evaluate, apreciate tn mod obiectiv' fie s6 observaliile inilelungatic) mai se adune multe observatii \n timp 34

22

CnlurNoLoGrE

Metoda observatiei constd in perceperea directi, nemijlocitl a manifestirilor fenomenului infractional gi refinerea unor aspecte cantitative ori calitative ale acestuia. observafia, ca metodr gtiinfificd, folosegte o seam6 de instrumente de lucru, care ii confer[ eficacitate gi veridicitate. Astfel, ea este, mai intii, de doui feluri sau de dou[ forme tehnice gi anume chestionarul qiinterviuL Primul este o tehnici scris6, al doilea o tehnicd orali. in amdndoui caztxilese folosesc liste de intreblri gi consemnare de rispunsuri, care apoi, dupd anumite reguli, se centralizeazd, interpreteazi gi se trag concluziile necesare. La chestionare, care cuprind mai multe intrebiri referitoare la anumite laturi (crime ori criminali), pot rrspunde mai multe persoane care fac aprecieri asupra celor gtiute sau observate in problema respectivd. Aceasta permite s[ se adune dite mai multe gi sI se tragi concluzii mai temeinice. Valoarea gtiinlific[ a acestei metode este mai mare38. InterviuPe este tot un fel de anchetd, dar waorald gi individuald, care se aplici, pe r6nd, la mai multe persoane (persoand dup6 persoan6). De reguld, interviul privegte un aspect oaxecare privind infracfiunea slvdrgiti, locul, infractorul - ex. situatia speciali in care se gisea in momentul comiterii faptei etc. in cazul interviului, se pun, oral, intreblri persoanelor cilroru li se ia interviul. inneblrile trebuie si fie dinainte formulate gi trebuie sd fie clare gi si conlini aprecieri cflt mai obiective in problema respectiv[. Ele se totalizeazd, se prelucreazd, se analizeazd si se ffag concluziile ce se impun

c. Metode psihologice. Acestea ocup[ un loc important in cadrul metodelor criminologice, deoarece se are in vedere cd, actul criminal este comis de un om, care este determinat de o seamd de motive ori interese de ordin psihologic (dorinfi de rdzbunare, dorinli de imbogdlire). Mai mult, fEptuitorii, prin faptele ce ie sdv6rqesc, urmdresc anumite scopuri, tot atdtea puncte psihice de sosire, care orienteazi gi mobilizeazd energiipsihice pentru sdvdrgirea faptei. Pentru investigarea psihologicdao se folosegte, in primul rdnd, observalia psihologicd, folosindu-se chestionarul gi interviul. Sunt aceleagi metode, pe care le-am amintit la aspectele sociale, cu deosebirea c6, de data aceasta, ele vizeazd aspectele psihologice ale procesului de criminogenezd, adicd factorii psihici care intr[ in jocul comiterii unei infracfiuni. Interviul se ia de la mai multi persoane, care cunosc pe infractor pi fapta comis[ gi care pot face observa,tii utile. Observaliile se referr la anumite aspecte psihice (memorie, inteligenfi, interese, traseturi de caracter), existenfa acestor funclii psihice gi gradul de dezvoltare. Se folosesc ai chestionarele psihologice, care cuprind intrebiri privind aspecte psihologice aG 3E D. Eagiegan gi I. Ivinescu: IJtilizarea anchetelor prin sondaj in.R.^S.R., iz "Economie, drept, statisticd, sociologie", Ed. Pol., Bucureqti, 1966, p. l82 5i urm. 3e E. Florea gi M. Micu: Intemiul sociologic, in ,,Economie, Drept, Statisticd.. a0 AI. Rogca 9i allii: Psihologia generald,Ed. Didactic5 9i pedagogici, Bucuregti, p. 64 qi urm.

J

PnontEME pRrvrND $ruNy,t CruutrorocrEr

23

criminalului, la care mai multe persoane dau rispunsuri. Aceste rispunsuri se cerfiralizeazi, se interpreteazl gi se refin concluziile ce reztiltil. Pentru cunoagterea trisdturilor psihologice, trdsdturi de caracter, temperament, darin special a trisiturilor de cunoagtere (inteligenfi, percepfie, memorie, aptitudini etc.), se folosesc metode experimentale, arume testele psihologice.Avantajul testelor constd in: a) aplicarea lor in condilii de laborator (experimental); b) aplicarea loi unui num[r mare de subiecfi; c) aplicarea lor in condilii care asigurl obiectivitatea 9i d) posibilitatea de evaluare a gradului de dezvoltare al acestor t eratori (persoane inteligente, foarte inteligente, mediocre, inapoiate mintal etc.). In materie de cunoaptere psihologicr se folosesc qi alte metode, cum sunt: 1) metoda asocialiei libere, care ajutd la depistarea unor stdri psihice tensionate (complexe psihice, complexul de inferioritat e etc.; Z)metoda psihofizicd prin care, prin expresiile fizice se pot descoperi st[ri psihice mai profunde, uneori anormale; 3) metoda psihanalitic[ (analiza stirilor subcongtiente gi incongtiente) meniti si aduci la luminr congtiinfe, stiri conflictuale, in special complexi psihice (sexuale, de rdzbunare, de afirmare etc.). Cu astfel de metode se ajunge

si se cunoasc6 stiri stiri .. pri*.rg unor inceputuri de dezechilibru psihic, u4eori de maladie psihici, de la care se poate ajunge la de tulburare psihicr, de instabilitate emofionald,

sdvdrgirea de infracfiuni.

D. Metode medicale. Acestea ocupi un loc important infie metodele criminologiei. in dezvoltarea criminologiei, cercetirile annopologice, medicale, psihiakice f[cute de

medici,,psihiatri, neurologi sunt prinfre primele cercet[ri. Ele s-au dezvoltat continuu, iar astlzi ele au un loc bine determinat gi sunt necesare. inn-adevir, fapta infracgionali este fapta unui om, de multe ori cu stlri gubrede de slnitate gi asemenea sti'ri pot contribui la comiterea acesteia. Aga, bunioari, se comit fapte infracfionale de persoine cu tulburlri glandulare, stlri de instabilitate emotivd ori datoriti unor fiaumatisme fizice sau psihice ori unor tulburiri de naturd infec{ioas6. Asemenea stlri tebuie cunoscute pi tratate. De aici nevoia de metodele medicale.

Printre acestea, se enumeri metode anatomice, fiziologice, neurologice, psihiatrice. Este nevoie, de asemenea, in anumite canni, de examene medicale clinice, care pot fi completate cu examene de laborator, anarize etc. 3. Metode speciale

in criminologia contemporani, in scopul cunoagterii c6t mai

criminalitilii,

exacte a

a crimei gi a criminalului, se fac cercetdri ample, folosindu-se gi alte metode, unele din acestea gi mai adecvate specificului fenomenului criminal. Unii

autori denumesc aceste metode ca metode speciale, sau specifice, sau proprii criminologiei. Dintre aceste metode amintim: metoda tipologici, metoda cazuriior, metoda monografici, metoda carierelor criminale, metoda studiilor reluate gi altele. Multe din acestea aduc un spor de cunoagtere qi se folosesc cu succes.

24

CnrMrNoLoGrE

A. Metoda studiului de cazuri ("case studies '). Este o metodi care se aplicd in mod frecvent. S-apornit de la ideeapotrivit cireia cercetarea crimei gi a criminalului trebuie sI se faci in mod individual, concret gi cdt mai aproape de realitate. Metoda constd ln examinarea sub toate aspectele a crimei gi a autorului ei. Flptuitorul se cerceteazd sub aspect social, psihologic Ai medical. in felul acesta se pot cunoagte aspectele concrete ale faptei qi fEptuitorului, ale cauzelor determinante gi ale condiliilor individuale gi circumstanlelor specifice, iar la urmi se pot trage concluzii temeinice privind acea faptl qi fhptuitor. in fond, se face istoria compleii gi actuald a fiec[rei fapte 9i fdptuitor, oferindu-se o imagine completd a fiecdrui caz (faptd" si fdptuitor). Metoda cazurilor este o metodd care constl intr-o analizd,transversali a fiecirui caz, analizil aprofundatr, din care'nu lipsegte nici un aspect. Astfel, se analizeazd fapta in lumina locului si timpului sivdrgirii, felul faptei, gravitate, mijloace gi mod de sdvdrqire etc.; se analizeazd aspectul social al flptuitorului (condifiile familiale de cregtere qi educalie, situalia profesionalr etc.), aspectul medical, aspectul psihologic (starea afectiv-activi, nivelul mintal, stabilitatea emotivi etc.). Totodati, se alcdtuiegte astfel o figd, o "fotografie" a fiecdrei fapte gi fEptuitor. Metoda cazurilor s-a dezvoltat mult in criminologia aplicatd (clinicn) gi se dovedegte a fi utili at0t din punct de vedere practic, c6t gi teoretic.

B. Metoda tipologicd. Este o metodr veche in criminologie. Ea a inceput cu studiul tipurilor psihiatrice (criminali nebuni, nebuni morali) gi a continuat cu tipurile sociologice (criminalul profesional) gi, indeodebi, cu tipurile psihologice gi psihopatice. Nofiunea de tipat const[ in existenfa unor persoane, in cazul de. fa!6, 'grup de criminali sau delincventi, care se caracterizeazi prinh-o serie de trisituri specifice, prin oare se aseamrnd intre ei, dar prin care se deosebesc de alte grupe de persoane (de exemplu, tipul criminalului agresiv, tipul criminalului pervers ori criminalul alienat) sau o grupi de crime (tipul crimei pasionale etc.). Metoda tipologici este discutatl gi aplicati in criminologia contemporania2. Este un instrument util de cunoagtere a fenomenului criminal, fiind o metodd de trecere de la cunoa$terea fenomenului general la cunoagterea fenomenului individual. Tipologia ajttdla cunoagterea pe grupe sau subgrupe sau pe pdrfi ale fenomenului criminal gi apoi se poate ajunge la cunoagterea pe indivizi sau pe ultimele aspecte ale unui fenomen. c. Metoda studiilor reluate (succesive, prelungite) ("Etudes suivis" sau "FollowStudies"). Este o alti metodi sau varietate de metodd, folosit[ in multe cercetdri criminologice. Ea const[ in studierea aceluiagi infractor sau a aceloragi infractori in mod reluat sau prelungit; adicr se examineazd un infractor la datajudec[rii qi condamnirii, apoi incd o dat[ dupr 3 sau 5 ani. Cu fiecare examinare se studiazl schimb[rile survenite in viala persoanei celui examinat, semnaldndu-se aceste 4t F. Seelig: Traite de criminologie, P.U.F., Paris, p. H. Mannheim: op. cit., p. 161 gi ufin.

42

5l

qi urm.

?i

t

i

h

l-

I I h

V I i t I I

Pnonmptr pkrvrND $ruNy,t CruutxotocrEr

25

schimb[ri, care pot fi pozitive sau negative. Aceasti metod6, spre deosebire de cea acantilor, este o metodi longitudinald, oferindu-se o imagine a devenirii gi evoluliei infractorului. Dupi cum spune J.Pinatela3, studiile f[cute dupd aceast[ metodd incearci sd arate: ce devin definu{ii penitenciarelor? C61i din acegtia devin cet6leni cinstili qi cAli din acegtia continud drumul criminalitSlii? Celi din aceqtia devin alcoolici gi c6[i criminali deosebit de periculogi? Pebaza acestei metode se pot verifica pronosticwile fEcute in cercetirile anterioare, ex. la iegirea din penitenciar; bun[oari, la inceput, s-a prezis conduitd buni, iar dupi 2-3 ani s-a constatat recidiva ori viceversa. Tot aici ar putea fi menfionatd, ca o varietate de metodi longitudinali, metoda carierei criminale. Aceasti metod[ constd in examinarea speciald a infractorilor care comit in mod continuu infracliuni, a celor pentru care criminalitatea a devenit un fel de carieri ori profesiuneaa. Este vorba deci de examinarea unor infractori in mai multe momente pentru a se cunoa$te mai ad6ncit imprejurlrile gi stirile personale ale acestora, in scopul descoperirii cauzelor gi condiliilor care au contribuit la aceasti continuare a activitilii (carierei) criminale. Asemenea studii s-au efectuat in S.U.A., Belgiaa5 9i in multe alte tiri.

D. Metoda monograficd. Dup[ cum aratd gi denumirea, aceast[ metodI consti in efectuarea ulor studii detaliate gi multilaterale asupra unor tipuri de crime sau asupra unor tipuri de criminali. Dupi cum se vede, este vorba de studiul monografic al unui tip de infracfiune (de exemplu, al infracfiunii de omor ori al infracliunii de delapidare); poate a

ho$lui,

sd fie un studiu asupra unui tip de criminal (ex. asupra asasinului, a infractorului mino/6, a infractorului profesion ala,, a vagabondului, a

escrocului ori a recidivistului).

Se poate, de asemenea, studia, monografic, criminalitatea oragelor ori criminalitatea unui judet. Comparafia f[cuti cu criminalitatea altui ora$ sau a altui judef poate duce la dezvdluiri importante privind caazele fenomenului intr-un orag

gi in celdlalt, intr-un judel gi in celdlalt. De asemenea, se poate face studiul criminalit[fii intr-o regiune anumitS, de exemplu, criminalitatea pe "Litoral". E Metoda comparativd. Ea constl in studiul unui grup de criminali in comparafie cu un grup de necriminali. Sau, s-au mai cercetat comparativ infractorii gemeni cu infractorii negemeni ori comparativ cu frafii - surorile gemenilor. Ea este frecvent folositi in criminologia minorilor (criminologia juvenill). Pentru efectuarea studiilor comparative se cerrespectate anumite condi,tiia8: a) grupele comparate sd fie omogene, a3 J.Pinatel i op. cit., p. 35-38. aa The professional Thief, Chicago, a5 O. Picard;

t937. Dilinquants anormaux et rdcidivistes, Bruxelles, 1931. a6 Cyril Burst: The Young Delinquent,London,lg3l; Alex. Ro$ ca: Infractorul minor,Cluj, 1932; J.P.Lgluzel:, L.' enfant

voleur, P.U.F., Paris, I 966.

a1 The prufessional Thief, Chicago, 1937

(adnotati de Ed. Sutherland). aE D. Szabo : Crtmes et villes, Payot, Paris, 1960; S. and E. Glueck Family Environment and Deliquency, Routledge, London, 1966.

26

CnrMrNoLocIE

ex. infractori minori cu neinfractori minori, gemeni cu frafi-surori negemeni etc.; b) aspectele studiate si fie de acelagi fel sau de aceeagi natur6, ex. aspectele sociale, mediu de familie la o grupd gi la alta; aspectele psihice - caracter, inteligenti (la o grupd Ei la alta); c) examenul sE se fac6 in condifii similare - timp, loc, starea de neoboseal[ etc. Cercetiirile prin metoda comparativl duc gi pot duce la dezviluirea unor factori ai criminalitifii care prin alte metode nu se relevl; astfel, se poate constata

cd nivelul de instrucfie qi educafia sunt mai slabe la grupul de criminali decdt la gupul de necriminali sau condiliile mediului familial la grupul de criminali sunt mai rele dec6t la grupul de necriminali gi aqa mai departe'

CAPITOLUL

II

PROBLEME PRTVIND CRIMINALITATEA Criminalitatea, ca fenomen social, preztnti"multe laturi gi aspecte pe care $tiinfa criminologiei trebuie sE le urmdreascr gi s6le cerceter.inpri^m aspect .u. ,..1u despre crimin alitatea generald, adicd starea criminalititii existinla , sivilumul ei.Toate aggstea trebuie surprinse gi descrise in spafiul limitele unde se plt 9i

unae

u, to{

adici int-o fard, regiune ori orag-sat gi inr-o anumiti perioadi (ani, "., decenii etc.). Totodati, pe l6ng[ existenfa gi volumul fenomenului, hebuie

sI se analizeze gi sociale periclitate, dupi obiect, adiie parfile componente, grupele gi felurile de crime sau infracliuni din care se compune criminalitatea (crime contra persoanei, crime contra statului, crime conffa bunurilor, proprietdfii) qi altele. Aceste aspecte ale fenomenului criminal se exprimi numeric, prin anumite cifre (absolute saurelative), cifre totale ori procente, inaici. Cuprivire atate structura

ciminalit[fii dupi valorile

la grupele gi felurile crimelor - infrac,liunilor, se va line seama de lege, adic6 de crimele din codul penal gi crimele (infracliunile) din regile speciare. O datd cu volumul pi structura criminalitdlii, ale crimelor sdvdrgite, trebuie sd se arate gi numdrul 9i felurilepersoanelor implicate in sivdrgirea acelor crime, adicd totalul populatiei penale, in scopul cunoagterii, pe l0ngi totalul de infracfuni, a totalului de infractori qi felurile acestora. Este nicesar s[ se cunoasci infractorii sau criminalii, adicd persoanele antrenate in acest fenomen social, totalul acestora gi felurile acestora dupd v6rsti, sex gi alte aspecte. cunoagterea categoriilor de infractori dupd vdrstr (minori, majori) felurile infracfiunilorp. 9i .ur" le comit este deosebit de importantd. Tot aga este cu criminalitatea dupe ,"* 6eruu1i, femei). un aspect major in cunoagterea criminalitilii este cel il grodilui de'descopirire si de cunoastere sau al addncimii ei. Este problema formelor criminalitilii cunoscute sub denumirile de criminalitate aparenti, criminalitate legali gi criminalitate real6. De o importan!5 deosebitl este cunoagtereaformelor gi grupelor criminalit6lii dvpd. gravitatealor,dar mai ales dupi gravitatea crimelor propiu-rir., adici num6rul crimelor grave - omoruri, talhirii, violuri, lovituri cauzatoare de moarte, crime contra statului etc. gi num5rul infracfiunilor u$oare maj puf,n ugoare 9i furturi simple, calomnii, violare de domiciliu, vagabondaj etc. in ciiminotogie, trebuie si se cerceteze criminalitatea gi sub aceste aspecte. DouE dimensiuni importante ale criminalitdlii se referl la intinderea in spafiu gi la migcarea in timp a acesteia, gtiut fiind cI orice crimd se sivdrgegte intr-un anumit loc ai intr-un anumit moment, intr-un anumit timp. Aceste doul aspecte exprimi griaut_ae lesnanfire (repartizare)in spaliu 9i gradul frecvenlei in timp a criminairtelii. In legrtur[ cu dinamica criminalitd]ii in timp, in criminologia contemporand s_a cercetat un aspect interesant, anume variafiile criminalitd,tii in funclie de anumili

CnTMINoLoGIE

28

factori istorico-sociali, precum criminalitatea in timp de rdzboi, in timp de ctize economice - producfie slabi etc. in problema criminalitifii mai sunt doui aspecte: primul, criminalitatea minorilor (uvenild) qi, al doilea, problema criminalitilii sub forma recidivismuluf, care este un fel de criminalitate persistenti, cu fEptuitorii deveni,ti parc[ infractori profesionali; cauzele care determind aceast[ forml de criminalitate 9i, mai ales, mijloacele de combatere, trebuie s[ le arate gtiinfa criminologiei. Un alt aspect privegte o problemi specific gtiinlific[, anume - cunoaqterea cauzelor,naturii qilimitelor ciminalitSlii. Exemple date in criminologie: se constati o/o crime grave gi cu anumite procente la cd la 100.000 de locuitori se comit 5,7 celelalte crime, cu procente mai mari sau mai mici. Tot a$a sunt anumite corelafii intre criminalitatea generali gi criminalitatea femeilor, care reprezinti 10 % din criminalitatea general[ ori cu criminalitatea minorilor, cu 15 %. Aici se pune infiebarea: p6ni unde creqte ori se intinde criminalitatea qi care sunt limitele acesteia? in sf[rgit, qtiinfa are menirea de a stabili legitili, legi gtiinfifice, dupi care fenomenul criminal poate fi cunoscut in esenfa lui gi dupd care se poate prevedea desfEgurarea lui viitoare. Secliunea

I

Crilninalitatea gen er al d in cercetarea criminalit[1ii, la inceput, este bine sd infd{ig[m laturile generale, aspectele fenomenologice, care, de regul[, primesc gi expresie cantitativi, numeric[, statisiic6. Criminalitatea este un fenomen social gi, la fel cu alte fenomene sociale (fenomenul demografic, fenomenul economic), ea este alclhiitd dintr-o serie de iapte, care sunt crimele, fapte care au loc in societate,-in viala de relalie dintre oameni, iar totalitatea acestora formeazl criminalitatea. in statele organizate, cum sunt statele moderne, se line o evident[ statisticl a criminalit[1ii, pe perioade de timp, pe localit[1i (orage, comune), pe judele gi pe !ar[, incdt in felul acesta criminalitatea devine un fenomen cunoscut cantitativ, cu o anumitl identitate 9i vizibil in manifestlrile gi in consecinlele sociale gi individuale pe care le produce. Pentru toate aceste motive, criminalitatea trebuie cunoscutd, mai intii, in dimensiunile ei generale gi cantitative. 1. Starea, volumul Eiforruele

Vom expune o seamE de date statistice, luate din statistica statului nostru; datele statistice nu sunt actuale, ci din trecutt - anii 1931-1936 -, scopul nostru fiind si

exemplific[m existenfa, volumul qi unele forme ale fenomenului criminal. Criminalitatea fiind un ansamblu de crime sdvflrgite - crime prevlzute in prealabil in legea penall, indati dupd sivdrgire ele sunt reclamate ori denunfate, cercetate 9i urmdrite de organele de polilie gi procuratur[, sunt trimise la instanle spre judecare, urmate de condamnare, de aplicare de pedepse 9i apoi de executarea acelorpedepse.

I

Anuarul statistic al Romdniei, 1937-1938, p. 272-284.

P noamun P ruryxo Cruunv,qLrrATEA

29

statistic, se va consemna numdrur acestor fapte srvdrgite, incepand cu reclamarea, continu6nd cu judecarea, condamnarea gi iermin6nd cu executarea pedepselor

aplicate.

r

r 5

Y r

In anul 1936 at fost inregistrate: 292.000reclamafii gi denunfgri despre crime qi delicte siv0rgite, care au fost cercetate de organele in drept, gi anume: un numrr de 266.045 de polilie, 14.877 de parchet 9i tt.ree ae de instrucfie.

fudecetorul o parte a reclamaliilor, denungurilor gi pldngerilor despre infractiunile sdv6rgite au fost apoi inaintate instanfelor de judecatI, astfel: 101.i93 lajudecitorii gi tribunale gi alte 11.509 la curfile cujurafi. In acelagi an,1936, s-ajudecatunnumir mare de cauze penare, anume: r.4z2.gog, din care: 933.455la judecitorii,439.436la tribunale, lg.fiala curfile de apel gi 4'810 la Curtea de casafie. Cauzele judecate sunt mult mai multe dec6t cauzele de la organele de cercetare 9i de la cele de urmdrire penall (procuratur6), fiindc6 multe cauze sunt inaintate direct la organele de judecat[, cu ,r.mur" a unor pl6ngeri directe gi multe altele sunt restante din anii precedenli. Cu privire lanatura cauzelor penalejudecate, in datele statistice se aratl ci s-au

judecat urm6toarele_.crime gi delicte: a) crime qi delicte contra constitu{iei gi intereselor publice (infracfiuni contra statului, contra autoritilii de stat, contra activitdfii organelor de stat ori publice); b) crime gi deli cte contapersoanei (omorwi, vrtdmiri corporale grave, violuri, caromnii etc.); c) crime gi deficl contraproprietdfii personale ori publice gi d) altele diverse.

-

lnstanlele au pronunfat urmrtoarele pedepse: a) amendd,la judecdtorii in numir

de 189.081 cantri,latribunaleinnum[rde da.aao"ur*r,tu"u4ii"deapel in4.273 c,azuri; b) pedeapsa tnchisoriipdnd la 6 luni saurr,

*

r-u aplicatdejuiecitorii in

8.389 cazuri, de tribunale in 9.033 cantri, de curlile de apel in 1.130 cazari; c) pedeapsa inchisorii de la I an ra 5 ani s-a aplicat dejudecltorii in 45 cazuri, de tribunale in 306 caztxi 9i de cu4ile de apel in 172 cazuti;d) pedeapsa inchisorii de la 5 ani la 15 ani de judecltorii in 104 caztxide tribunale ini4 cazaride curlile de apel in l0 cazuri. O parte componentl importantl a criminalit5lii o consti rrtie persoanele care siv0rgesc infracliuni gi crrora ri se aplic[ pedepse, pe care, apoi, trebuie s6 le execute. Este aga-nu mita p opul ali e p enald. Datele statistice oferl^urmitoarele informafii: pentru toate crimele de mai sus s-au aplicat pedepse pentru un total de 371.709

persoane, din care - a) amenzi s-au aplicat la 361.362 persoane; b) pedeap satnchisorii pentru infracliuni ugoare (de la 1-15 zile ori de la 15

zilelao iroi, sau de la 6luni la I an) s-a aplicat la7.33l + r.93g persoane; c) tnchisoarede Ia I an la 5 ani pentru 145; d) iar inchisoare de la 5 ani la 15 ani pentru 35 persoane. Interesanti este gi structurapopulaliei penale di mai sus, dupE vdrstd gi sex. Astfel, dupr vdrsti sunt: a) 330.Tgl condamnafi majori bdrbafi iilE.gszcondamnate majore femei, 10.777 condamnali minori brrbali gi 2.193 condamnate minore. in sfhrqit, s-a mai consemnat cr, din tofi condamnalii de mai sus, un numir de 5.763 sunt recidivigti.

CntuINoLocIE

30

Un aspect complementar al criminalitilii il constituie etapa de dup[ aplicarea pedepselor, etapa executdrii acestor pedepse, indeosebi executarea pedepsei inchisorii, pe de o parte, a pedepsei inchisorii de scurtl duratl 9i, pe de altdpatte, a inchisorii de lungi durat6. Aici se pun probleme privind locurile de de{inere (penitenciare, colonii de munc6, centre de reeducare pentru minori etc. Interesante sunt, de asemenea, gi datele privindnumdrul delinulilor (definufi preventiv, definu]i condamnafi etc.) gi mai cu seami, numErul definufilor majori, dar mai ales, al definu(ilor minori, cu privire la care trebuie sd se dea o atentie deosebiti. in materialele statistice se gisesc date privind miScarea delinutilor la inceputul, in timpul 9i sfhrgitul fiecirui an; de exemplu, in anul 1936,la 1 ianuarie 9i la 31 decembrie, erau circa 1.000-2.000p revenifi,?ncursul anului ies cdte 13.000 prevenili, iar condamnali cdte4.000-5.000; in timpul anului intrau sau ieqeau din locurile de delinere cate 28.000.

Datele de mai sus sunt date generale privind criminalitatea pe far[. in spatele acestor cifre generale se glsesc datele regionale (Moldova, Banat, Transilvania etc.) gi in spatele acestora se gisesc datele statistice judefene, iar in cadrul acestora datele origenegti gi cele comunale. in prezenla acestor date, se ofer[ posibilititi de cunoagtere gi comparare a fenomenului criminal pe regiuni, judefe, localitdli, re{indndu-se regiunile ori judetele mai ,,criminogene" sau mai pulin criminogene. Se

pot constata, de asemenea, in cadrul jude,telor, localitfii cu crime multe, indeosebi

oragele, dar gi unele comune cu cifr[ mai mare de crime. Aceste date sunt utile pentru cercetarea criminologic[ cu privire la identificarea cauzelor care fac ca acest fenomen sd fie mai frecvent in anumite localitili. Se pot face corelafii cu alte fenomene sociale, bundoari, cu nivelul fenomenului demografic, puterea economic[,

nivelul cultural etc. 2. Formele criminalitdlii dupd valorile sociale periclitate Cunoagterea criminalitipii, ca fenomen social, trebuie si cuprindd cunoa$terea sffucturii ei, cunoagterea pdrfilor componente, a categoriilor de crime. La prima vedere, criminalitatea este formatl dintre-o mare diversitate de fapte sivdrqite, deosebite intre ele prin natura qi gravitatea lor, cum sunt: omoruri, distrugeri,

delapidiri, neglijenf[ in serviciu, calomnii, ultraje, violuri, mlrturie mincinoasfl etc. La o cercetare mai atent6, se poate observa ci aceast6 diversitate de fapte se repartizeazd in anumite grupe, dupi anumite criterii obiective 9i subiective, ajungandu-se la un anumit sistem de crime destul de unitar gi coerent. Crimele s[virgite qi studiate de criminologie, corespund gi febuie sI corespundi crimelor prevdzttede legea penal[ (Codul penal). Acest punct de vedere este exact gi necesar, deoarece prima sistematizare gi aqezare a acestora a fost efectuati de legiuitor, cu prilejul incriminirii gi sanctionirii faptelor criminale (infracfionale) 9i inscrierii lor in Codul penal. Incriminarea gi sancfionarea penali s-a efectuat dupi criterii obiective, anume obiectul diferitelor infrac,tiuni, adicd valorile sociale cirora li se aduce atingere prin sdvdrgirea de crime. Potrivit acestui criteriu, crimele sunt

'N \

Pnonmut Pruruxo

CruunutLrrATEA

3t

a$ezate in lege

in cdleva grupe sau categorii, in fiecare grupd inscriindu_se faptele cevizeazdunu"r-i., obiect; bundoard, Iigrupa crimeto.Ionmp"rsoanei, se inscriu toate crimele ce aduc atingere acesteia, ra grupa crimero, .irrt* bunurilor sau avutului, apar{in toate crimel e ce vizeazd ar"ptrr a"- pr"pri",ure gi posesia aceror bunuri gi agamai derale cu celelarte grupe de *ir"". i;;;ir"i;;iogie, de asemenea, se adoptd, in linii mari, sistemut crimelor dupd obiect, cuprins in legea sruparli penald, fiindcd acest criteriu - obiectul, valoarea sociald - este deosebit de important gi exact.

In cele ce urmeaz5, vom invoca acest sistem de crime inscris in legea penald, pentru a avea o imagine cuprinzdtoare asupra crimeror, care, impreund, alcdtuiesc pd4ile componente ale criminalitalii. Este adevirat, criminoffi cerceteazd crime sdvdrsite, dar crimele s6v6rgite sunt definite i, pr"ututit a" penau. urmdnd criteriul obiectului crimelor, valoarea socialr pus-i in pericol, .. grupele say f.ormele nrincipale ale c_riminalitdtii. in ..1. txmeazd',vom menliona formele

ffia i"r"*r"-d

criminalitilii cuprinse.in codur p"rut gi alte regi, ". pentru u s. .uprirae intregur

domeniu al criminaritigii des in criminologie.

9i

nu cer iedus Ia cdteva grupe a"

A. criminaritatea,contra

".iml

.e.a ce se intdmprd

s.igur.anlei staturui (art. r55-r73). Aceasta cuprinde

un numrr de 17 tipuri (specii) de crime (trddarea,ac{iuni dugminoase contra statului, atentat contra staturui, comprot, subminarea pylTii stat, sabota.i, spionai gi artere).

N

unele cdme contra statului, in anumite condi,tii 1" - in funcfie de scop, mobil etc. _ imbracd caracterul unor crimep olitice sau ideologice, cumse susline in literatura de specialitate.

B. criminalitatea contra persoanei (art. 174-207). Aici existd un numdr de 3r tipuri de crime, repartizate in mai multe subgrup., qi *.r,,., a) crime contra viefii (omor, omor calificat,.omor deosebit de grav, pruncucidere, u.id.r.u din culpd); b) crime contra integritr,tii corporale ruu ,aieagi (rovire, ,erarur. *rporal6, lovituri cauzatoare de moarte, vitdmare corporarr ain turpe); c; crim" de avort (avortul, definere de instrumente sau materiaie avortive .t"i;'il'";;;(wrcliuni) conrra persoanei (lipsire de liberrate, violare de iomiciliu, sur;j etc.); e) crime 1ib:rtirii (infracfiuni) privitoare la viala sexuali (viol, raport sexual cu o minori); f) infracfiuni contra demnitllii (insultd, calomnie etc.).

c. criminalitatea

contra autoritdlii (afi.236-245), care cuprinde un numir de 10 infracfiuni gi anume: ofensa adusd unor insemne, defEimarea unei organizafii,

ofensa adusd autoritirii, ultragiul, uzurparea de calitd,ti oficiale, sustragerea sau distrugerea de inscrisuri, *p.iu a. rigiiii, trecerea frauduloasd a frontierei etc.

D. criminalitatea contra propr.ietdyii pubrice sau personare (art.2og-23s), l5 tipuri sau specii de infracliuni, cum sunt: furtur (simplu

cu un numrr de

sau

CnTMINoLoGIE

32

calificat); tdlhiria; abuz de incredere, inqellciune, distrugere, tulburare posesie, tlinuire etc.

de

E. Criminalitatea de fals (aft. 282-294), cuprinzind un numdr de 12 tipuri specii - de infracfiuni, cum sunt: falsificarea de monedi, timbre, bilete de transport; falsificare4 de instrumente de autentificare, marcare; fals in inscristri oficiale, fals in inscrisuri sub semnlturi privat[. F. Criminalitatea economicd, care existl in codul penal in vigoare (art.295-302), cuprinzdnd 5-6 tipuri, num[r variabil de infracfiuni, cum sunt: inSeliciune cu privire la calitatea m[rfurilor (falsificare sau substituire de mlrfuri), divulgarea secretului economic, concurenli neloial[, contrafacerea obiectului unei invenfii2 etc.

G. Criminalitatea contra activitdliiunor organizalii de stat, organizafii publice sau altor organizalii(art.246-2Sl), cuprinzdnd 32 tipuri de infracfiuni. Grupul este imperfit, la rdndul lui, in cdteva subgrup[ri: a) infrac{iuni de serviciu (abuz in serviciu, neglijenla in serviciu, luarea de mit6, darea de mit[ etc.); b) infracliuni contra infdptuirii justiliei (denunfarea calomnioasi, mirturia mincinoasi, arestarea nelegal[); c) infractiuni contra sigurantei circulaliei pe c[ile ferate (neindeplinirea indatoririlor de serviciu, distrugerea gi semnalizarea fals[, accidentul 9i catastrofa

ferati etc.). in afari de activit[1ile reglementate

de cale

de Codul penal cu grupurile de infracliuni

aritate mai sus, existi qi a\te activitdlireglementate de legispeciale3,prevdzdndu-se drepturi 9i obligalii pentru cetifeni. inc[lclrile unor obliga,tii din aceste legi, dacl sunt incilciri grave, devin infracf;uni 9i se pedepsesc penal.

H. Criminalitatea contra convieluirii sociale (art. 303-330). Este o grupd mai intins[ de infracliuni (29 infracfiuni), alcdtuitl din mai multe subgrupe, qi anume: a) infracfiunicontrafamiliei (bigamie, abandon de familie, rele tratamente aplicate minorului);b) infractiunicor'rfrasdndtdlii publice (contaminareaveneric6, infectarea apei, trafic de stupefiante); c) infracfiuni contra as istenlei celot in primejdie (punerea in primejdie a unei persoane in neputinld de a se ingriji, p[risirea, alungarea sau lesarea flre ajutor a unui copil); d) infracliuni care aduc atingere convieluirii sociale,

,1,

pr"*rC .-i.td r."*d de infractiuni economice, prevlzute ln unele legi speciale, precum urmeaz[: a) d) " infractjuni la regimul silvic; b) infrac$uni la regimul pomiculhrii; c) infracfiuni contra economiei vAnatului; regimul invenliilor 9i la f) infrac{iuni vamal; regimul la infracliuni piscitole; e) economiei la retimul infracfiuni inovaliilor 9i multe altele.

3 Astfel: a)infraclufilacirculaliapedrumurilepublice(8tipurideinfracfiuni);b)infraclitnipitindsecuitatea infracliuni privind aviayiei civilL (3 feluri de infracliuni) c) infracfiuni privindproteclia mnzcii (5 infracfiuni), d) (o infracliune); activitatea de jes fionare (3 infracliuni); e) infractiuni privind dobdndirea unor bunuri tn mod ilicil prctejarea pivind g) infrac}iuni (3 infracfiuni); national cultural patrimoniului ocrotbea infrac{iuni f) lrivind iocumenteloi din fon