Ion Neculce - O sama de cuvinte.pdf

October 19, 2017 | Author: ellobo35 | Category: Information Appliances, Product Introductions, Mobile Software, Smart Devices, Tablet Computer
Share Embed Donate


Short Description

Download Ion Neculce - O sama de cuvinte.pdf...

Description

BIBLIOTECA



ªCOLARULUI

Ion

NECULCE O SAM{ DE CUVINTE

LITERA CHIªINÃU 1998

CZU 859.0–3 N 34

Coperta: Isai C`rmu

ISBN 9975–904–73–4

© «LITERA», 1997

LETOPISE|UL |{RII MOLDOVEI DE LA DABIJA-VOD{ P~N{ LA A DOUA DOMNIE A LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT

Precedat de

O SAM{ DE CUVINTE (Urmare)

Pagin[ dintr-o scrisoare a cronicarului 4

Cap. XX A DOA DOMNIE A LUI NECULAI-VOIEVODA MAVROCORDATU, FICIOR LUI ALEXANDRU-VOD{ ICSAPORIT, VLEAT 7220

Neculai Alecsandru-voievoda Mavrocordat, dup[ ce-au venit ]n Ia=i, a tree dzi, dup[ obiceiu, au boierit boieri. Pus-au pre Neculai Cost`n vel-logof[t, pe Gavriil Miclescul vel-vornic de |ara de Gios, pre Ilie Catargiul vel-vornic de |ara de Sus, pre Ioan Buhu=, ce-au fostu logof[t, l-au pus hatman, pe Ramadan vel-postelnic, pe Ioan P[ladi vel-spatar, pe Gheorghi\[ Mitre vel-ban, pre Costantin Ruset vel-p[harnic, pe Grigora= Jora vel-visternic, pe Costantin Costache stolnic mare, pe Manolache Hurmuzache comis mare. Ace=tie era boierii lui Neculai-vod[, iar chivernisala =i toate trebile era mai ales dup[ Ramadan postelnicul. Atunce Neculai-vod[ ]= l[sas[ firea cea sima\[, cum era ]n domnia dint[i. Ce multu s[ mai l[sas[ =i tr[iè bine cu boierii, ]n dragoste, c[ era boieri fugi\i, unii ]n |ara Ungureasc[, al\ii ]n |ara Le=asc[, al\ii la Moscu, =i cu d`n=ii =i din prostime mul\i du=i, =i avè grij[ c[ pentru numele lui cel stra=nic n-or mai veni. Deci ar[ta c[tr[ to\i bl`nde\e =i mil[. Deci to\i boierii s-au ]ntorsu la p[m`ntul s[u. Numai cei de la Moscu n-au venit, c[ nu putè de o=ti =i nu-i l[sa moscalii, pre cum mai sus s-au scris. 5

+i carii boieri, cum veniè din strein[tate, da vina c[tr[ Neculai-vod[ tot pre cei de la Moscu, =i ei ]= cur[\iè obrazele, cum n-au =tiut nemic[, =i a=è s[ ]ndrepta. Iar Neculai-vod[, m[car c[-i pricepè =i-i =tiè, dar l[sa =i el toate pre cum dzicè ei, c[ci era bucuro=, fie cum =tie, numai s[ vie ]n \ar[. |ara era atunce stricat[ r[u de t[tar] =i de moscali =i de t[lh[rit. A=ijdere =i turcii balgii f[ce mult[ g`lceav[ =i sup[rare lui Neculai-vod[ la divanuri, pentru fra\ii =i rudele lor ce peris[ =i pentru jacuri ce-i j[cuis[ unii =i al\ii. +i f[cè =i n[p[=ti mai mult dec`t era adev[rate. Deci Neculai-vod[ f[cè mult[ chivernisal[. Pre unii can rar ]i da platnici turcilor, iar nu deplin, pre c`t cerè ei, iar pre uni-i ]nchidè p[n’ la o vreme =i apoi ]i slobodziè, iar a mai mul\i turci nu le \inè ]n sam[. +i s[ ]ndrepta, =tiind r`ndul Por\ii dint[iu. La giudecat[ s[ f[cè a \inè cu turcul, iar pre urm[ ie=iè giudecata dreapt[ moldovanului. N[rocul \[r`i c[ s-au t`mplat atunce de au venit Neculai-vod[. Iar de-ar hi venit atunce altu domnu, mai prost, ar hi fost prè r[u de moldoveni. M[car¡ c[ unii au tras la Neculai-vod[ greu mare =i mult[ ]nchisoare, cum¡ au fost feciorii lui Manolie =i Toader arma=ul, c[ t[ies[ ni=te negu\itori de la Roman, f[r[ poronca nem[rui, =i-i p`r`è ni=te fra\ acelor negu\itori, cu ferman de la Poart[, pre carii ]ntr-altu chip nu putè s[-i izb[vasc[. Atunce Neculai-vod[, pe poronca veziriului, au g[tat c`teva c[ru\[ cu cai, s[ porneasc[ spre +fed la \ara lui prin |ara Le=asc[, =i cu 30.000 de t[tar], dup[ cum scrisese de la Nistru ]mp[ratul moschicesc la veziriul, numai s[ porneasc[ pre +fed, dup[ cum s-au tocmit pacea. Iar[ +fedul n-au vrut s[ marg[ =i au scris c[r\i la ]mp[ratul turcescu de-au p`r`t pe veziriul, precum c[ s-au agiunsu cu moscalii de-au luat bani =i au f[cut pace. Iar de n-ar fi f[cut vicle=ug, s[ iei bani, ar hi luat pre moscali de 6

grumazi, c[ nu mai avè moscalii nici o putere. +i acmu =i pre d`nsul nu l-au pus nici la o cale =i va s[-l porneasc[, s[-l iei moscalii de grumazi. Iar ]mp[ratul, v[dz`nd cartea +vedului, tare s-au m`niet pre veziriul. }ntr-acee vreme sosit-au =i Osman, chihaiaoa veziriului, la ]mp[ratul, cu c`r\i de la veziriul, s[ iei colac cum au b[tut pre moscali =i spuind ]mp[ratului cum au ]ncungiurat pre moscali, c`t nu mai avè nici o putere, numai ce striga aman. «Deci v[dz`ndu-i c[ strig[ aman, ne-u c[utat numai a face pace, =i i-am l[sat de s-au dus la \ara lor». Iar ]mp[ratul au dzis: «Voi a\i c[utat c[ci strig[ aman =i nu i-a\ luat de grumadzi. Nu era lucru mic acela, s[ v[ uita\i voi la aman. Ce am ]n\eles eu faptele voastre.» +i-ndat[ au poroncit de-au t[iet capul chihaii =i au trimis de-au omor`t =i pre veziriul. Deci +fedul au mai r[mas ]ntru acea iarn[ =i preste var[, =i solii moschice=ti tot sta la |arigrad, popri\i. Iar moscalii au dat Azacul turcilor, =i alte cet[\i au f[rmat, dup[ cum s-au tocmit la pace. Iar +fedul tot punè pricini =i nu vrè, dzic`nd c[, p[n’ nu s-a duce +eremet cu oaste din |ara C[z[ceasc[, nu va merge, c[ +eremet st[ s[-i \ie calea. Deci Poarta au a=[dzat cu solii moschice=ti s[ s[ r[dice +eremet cu toat[ oastea din |ara C[z[ceasc[, s[ s[ duc[ ]n \ara lor, la Moscu, =i ei s[ porneasc[ pe +fed de la Tighine cu t[tar] =i cu o sam[ de turci, s[-l duc[ prin |ara Le=asc[ p[n[ la \ara lui. Deci +eremet, cum au v[dzut c[r\ile solilor, precum au a=[dzat la anul toamna dup[ b[taie, s-au r[dicat din |ara C[z[ceasc[ =i s-au dus ]n sus, la Smolen\sca, cu toate o=tile lui. Iar veziriul au trimis pe Smail-efindis, cu vro 30.000 de turci, =i hanul cu t[t[r`me, s[ iei pe +fed, s[-l duc[ la \ara lui. Iar[ +fedul ]ntr-acee vreme au prinsu 7

ni=te t[tar], cu oamenii lui, scriind hanul la +eremet s[ stè gata la Smolen\sca, c[ ei vor s[ purceadz[ acmu cu +fedul =i l-or duce ]n |ara Le=asc[, p[n’ la un loc, =i l-or l[sa, iar +eremet s[-i ias-]nainte, s[-l iei de grumazi. +i s[ dè 150 pungi de bani hanului, precum s-au a=[dzat. Deci +fedul, prindzind acei t[tar] cu acele c[r\i, au pus de i-au omor`t pe t[tar] =i au luat c[r\ile la d`nsul. +i t[cè m`lcom, iar hanul nu =tiè nemic[, c[ i-au prinsu c[r\ile =i i-au t[iet t[tar`i. +i-l tot siliè pe +fed s[ purceadz[, p[n[ este iarn[ =i sunt apele ]nghe\ate, =i +fedul tot nu vrè s[ porneasc[ s[ marg[. Scris-au pa=a de Tighine =i Smail-efindis la Udriu, la ]mp[ratul =i la veziriul, mut`ndu-s[ ]mp[r[\ia atunce acolo, cum c[ au g[tit pre +fed =i oastea, =i toate sunt gata, =i el tot nu vra s[ purceag[. }n doao, trei r`nduri i-au scris, =i el tot nu vrè s[ purceadz[. P[n[ de la o vreme, m`niindu-s[ ]mp[r[\ia pe +fed, au poroncit numai s[-l porneasc[ cu sila, dac[ nu va de bun[ voie. Deci g[tind oaste, au m[rsu s[-l iei cu dè-sila. Iar el s-au ]nchis ]n cur\ile lui la Varne\[, unde =edè, =i s-au apucat s[ s[ bat[ cu turcii, s[ nu s[ dè. +i inicerii ]nc[ oarecum \inè ]n partea +fedului =i nu vrè s[-i fac[ ru=ine. C[ nici vrè s[ dè =fedzii cu sine\ile ]n iniceri, nici inicerii ]n =fedzi, ce sta ]mpregiurul cur\ilor inicerii la gazda +fedului. +i s[ mira pa=a =i cu Smail-efindis cum or face poronca ]mp[r[teasc[, c[ s[ temè pa=a s[ nu fac[ zorbà inicerii =i asupra lui. +i striga inicerii: «Pentru ce s[ facem noi ru=ine acestui craiu, oaspe ce-au vinit la noi?» Deci pa=a au chemat pre un ag[ a lui de iniceri =i l-au trimis s[ gr[iasc[ cu craiul, s[ nu s-apuce de g`lceav[ cu o ]mp[r[\ie, c[ apoi poate s[ pieie. +i l-au ]nv[\at pre acel 8

ag[ ]n tain[, v[dzind c[ nu priime=te craiul, c`nd a ie=i de la craiul afar[, s[ dzic[ c[tr[ iniceri: «Noi iniceri \inem cu d`nsul, iar el mai tare ne suduie=te pre noi dec`t pre pa=a =i ne dzice c[ suntem¡ ni=te oameni bl[st[ma\, =i nu s[ mir[ el de noi.» +i f[c`nd acel ag[ a=è, cum au audzit inicerii acea voroav[, s-au =i m`niet =i au ]nceput a slobodzi focul ]n =fedzi. Iar =fedzii deodat[ sta, g`ndindu-s[ c[ le sunt prieteni, ne=tiind pentru vicle=ugul ce-au f[cut aga de iniceri, c[ci craiul nu suduie prè iniceri. Deci de la o vreme s-au ]nchis ]n cas[, de s[ b[tè, p[n’ ce-au dat foc caselor. +i ardz`nd casele, a=è l-au prinsu, =i p[n-a-l prinde, au omor`t cu m`na lui vro cinci, =ese iniceri. +i el ]nc[ s[ r[nis[. Numai au ]nv[\at pa=a pre c`\va turci s[-l apuce, s[ nu-l omoar[ inicerii, c[, de l-ar fi l[sat, l-ar fi omor`t. +i a=è apuc`ndu-l, l-au dus ]n cur\ile pa=ii, de l-au \inut acolo cu vart[, p[n-au venit r[spunsu de la Udriu. Atunce au venit poronc[ =i la Neculai-vod[ pentru =vedzi =i le=i ce ierneadz[ prin \ar[, s[-i scoat[ =i s[-i goneasc[ din \ar[. Iar =fedzii auzind, s-au ]nchis c`\va ]n cur\i ]n Prigoreni, ]n \inutul C`rlig[turii, =i s[ ap[ra din cur\i, de nu le putè strica nemic[ c[l[ra=ii moldoveni, ca s[-i scoat[. +i au trimis c[l[ra=ii ]napoi la Neculai-vod[ de-au ]ntrebat, c[ ]ntr-altu chip¡ nu pot s[-i scoa\[, ce numai s[ de foc¡ cas[lor. Dar vod[ n-au vrut s[-i las[ s[ aprindz[ cur\ile, ce le-au dzis s[ stè pe de o parte de d`n=ii. Dup[ aceasta curund au venit r[spunsu de la Poart[ s[ le dè pace. A=ijdere mai trimisese Neculai-vod[ pre hatmanul cu mul\i slujitori, tot atunce, tocma la Cern[u\i, c[ era oastea lui voievoda Chiovschii a=[dzat[ acolo la iernatec =i f[cè mult[ stric[ciune l[cuitorilor, ca s[-i scoat[ =i pre aceiea din \ar[. Iar ei s-au str`nsu la un loc, s[ s-apuce de b[taie, tem`ndu-s[ a trece ]n |ara Le=asc[. Deci hatmanul, v[dz`nd 9

c[ s[ apuc[ de g`lceav[, au =i r[dicat \inutul Hotinului =i a Cern[u\ilor =i i-au str`nsu la un loc pre to\i. Iar le=ii, v[dz`nd c[ s-au str`nsu at`ta om, c[dzut-au cu rug[minte la hatmanul, =i multe daruri i-au d[ruit. Atunce au =i nemerit r[spunsu de la Poart[ =i de la Neculai-vod[ s[ le dè pace. Atunce au trimis ]mp[ratul =i la Tighine, de-au pornit pre craiul +fedului la Udriiu ]mpreun[ cu to\i =fedzii lui. +i l-au a=[dzat acolo la un t`rgu aproape de Udriu, anume Demirda=1, =i nu l-au mai l[sat la Tighine s[ fac[ amestec[turi. A=ijdere tot atunce, la ace vrajb[, au venit =i craiul Stenislav Lecinschii din Pomorania teptil, prin |ara Ungureasc[, au ie=it ]n Moldova la Com[ne=ti =i au venit pre la Bac[u la M[rgineni, la +tef[ni\[ Ruset¡ vornicul, cu pu\intei oameni. +i de acolo au m[rsu ]n Ia=i la Neculai-vod[, de i-au f[cut mare cinste. +i au trecut la Tighine =i de la Tighine la Udriiu, la ]mp[ratul turcescu. Iar[ craiul +fedului au p`r`t pre hanul =i pre Smailefindi =i pre pa=a de Tighine =i au dat =i c[r\ile ce le trimisese hanul la moscali. Deci ]mp[ratul, v[dz`nd a=è au =i mazilit atunce =i pre veziriul =i pre hanul, iar pre Smail-efindi =i pre pa=a de Tighine i-au omor`t. +i au pus veziriu atunce pre Gin Alipa=a, =i ]nc[ l-au f[cut =i ginere. Atunce acel veziriu ]ndat[ au ]nchis pre solii moschice=ti ]n Edicula =i i-au pus la mare pedeaps[, c`t nu l[sa pre nime s[ intre la d`n=ii. Nici p[n’ la umbl[toare nu-i l[sa s[ ias[, ce =i acolo cu p[zitoriu. Ce mai mult s[ sc`rn[viè ]ntr-un ciub[r =i da afar[. +i pre c`\ din slugi era moldoveni, munteni sau sirbi, pe to\i i-au dat la catarg[. Atunce au ie=it =i Lupul vornicul =i cu Antiohi Jora 1

Acest nume este ad[ugat de Kog[lniceanu. }n manuscrise, loc gol. 10

hatmanul de la ]nchisoare, din Varna, cu mijlocul hanului, giuruind ni=te sate acolo pe Prut, dzic`nd c[ sunt ai lui, =i mai multe era omene=ti. +i au m[rsu de acolo ]n |ara Munteneasc[ =i, m[rg`nd ]n |ara Munteneasc[, au st[tut de i-au f[cut pace de la Neculai-vod[, s[-i dè mo=iile boierilor celor ce sunt la Moscu =i alte lucruri multe. C[ s[ temè Neculai-vod[, c[ ]ncepus-a-l amesteca den |ara Munteneasc[ la Poart[ =i avè =i pre hanul agiutoriu. +i i-au c[utat numai s[-i fac[ pre voie, s[ vie ]n \ar[, s[ nu mai umble amestec`nd =i f[c`nd cheltuial[ t[r`i. Deci, dup[ ce-au venit ]n \ar[, ]ndat[ l-au pus vornic mare =i i-au d[ruit =i 8 pungi de bani. +i nu i-au agiunsu at`ta, ce au cer=ut =i satele boierilor ce era pribegi la Moscu. +i i le-au dat deodat[, iar dup[ ce-au venit Luca visternicul, i le-au luat =i iar le-au dat Luc[i. Iar mie, lui Ion hatman, ]mi sta mare piedec[, ca s[ nu pot veni ]n \ar[, s[-mi \ie el mo=iile. +i nu s[ temè de osinda lui Dumnedzeu, ca s[-=i aduc[ aminte c`te pedepse =i urgii de domni pre la ]nchisori, ]n c`teva r`nduri, au tras. Care mai pre urm[ au giudecat Dumnedzeu, c[ mi-am f[cut =i eu pace la domnia lui Mihai-vod[, =i cu giudecata mitropolitului =i a tot Divanul mi-am luat =i eu mo=iile ]napoi. Iar[ +eremet, den Smolen\sca, dac-au ]n\eles c[ au ]nchis solii iar, s-au =i ]ntorsu cu oastea la Chiov. +i veniè =i dzi =i noapte. +i cum au agiunsu de-au ]ntrat ]n Chiov ]naintea o=tii sali, iar[ t[tar`i au =i slobodzit un ceambul din Bugeag, de-au lovit f[r[ veste, numai 5 dzile, de-au agiunsu p[n[ suptu Chiov. +i au t[iet, =i au robit, =i s-au ]ntorsu de-au luat 20.000 robi. +i s-au ]ntorsu ]napoi cu pace, c[ n-au avut cine le sta ]mpotriv[, ne fiind oaste ]n Chiov. C[ de-ar hi fost m[car vro 2.000, n-ar fi sc[pat nici un t[tar, c[ le st[tus[ caii, de mergè pre gios c`\i r[m[sese pre urm[ pre =leav, =i ie=iè ru=i de prin b[l\i =i de prin p[duri de-i ucidè. 11

Atunce s[ t`mplas[ numai Ivanenco =i cu Tan\schii, f[r’ de slujitori. +i au ie=it ei cu 20 de oameni din Chiov, de o lature, =i au g[sit vro 15 t[tar], =i i-au luat de grumadzi, de i-au dus la +eremet, ]n Chiov. Iar alt[ oaste era de cee parte la Nipru. N[rocul t[tar`lor c[ nu putè trece, c[ nu-i \inè ghea\a, nici putè trece prin ap[. Iar[ c`nd au fost de prim[var[, ]n al doile an a domniei lui Neculai-vod[, f[cut-au turcii sfat =i cu +fedul =i cu Stenislav craiu, dzic`nd Stenislav crai c[ pe d`nsul ]l¡ priim[scu to\i domnii le=e=ti s[ fie craiu. +i a da Cameni\a turcilor =i le va da =i bir =i c`teva fete mare pre an turcilor, numai s[-i dè oaste, s[ marg[ s[-l puie craiu ]n locul lui Avgust. +i atunce a trece =i +fedul cu pace prin |ara Le=asc[, =i apoi s-or scula cu to\ii asupra Moscului. Deci turcii s-au ispitit s[ fac[ =i acel lucru =i au or`nduit =i pre Abdi-pa=a, cu c`teva mii de oaste turci =i cu t[tar] =i cu Neculai-vod[. +i au pornit =i pre Stenislav de la Odriiu, d`ndu-i ]mp[r[\ia =i 150 pungi bani de cheltuial[, s[ s[ puie craiu ]n |ara Le=asc[. +i au venit Stenislav craiu p[n’ la Zagarance cu toat[ oastea, =i el au mai r[mas acolo s[ vadz[ cum a mai fi. Iar[ Abdi-pa=a au m[rsu p[n’ la Hotin =i au trimis la Chiov, la +eremet, sol pe un turcu, de i-au dzis cum¡ s[ sileasc[ el la ]mp[ratul Moscului, s[ nu s[ puie el a da agiutor lui Avgust craiu =i s[ las[ ca s[ puie craiu pre Stenislav, =i apoi or l[sa =i ei pre feciorul lui +eremet. Iar +eremet i-au r[spunsu acelui turcu sol c[ el de feciorul lui s-au l[sat, de c`nd s-au dat pe m`na lor, dar el nu are nici o putere s[ fac[ acel lucru, c[ el este o slug[, =i p[n-acmu i-au venit 4 c[r\i de la ]mp[ratul Moscului, cum a vedè c[ intr[ turci ]n |ara Le=asc[, s[ s[ porneasc[ =i el cu o=tile de la Chiov ]mpotriva lor. +i iar au dzis +eremet, cum¡ s[ poat[ ei face acestu 12

lucru, c[ craiul Avgustu are pre Neam\u cu 30.000, =i pre Venitic cu 30.000, =i pre Prus cu 30.000, =i pre noi cu 30.000. To\i ace=ti monarhi sunt giura\i s[-=i de agiutor unul altuie c`te 30.000 de oaste, iar c`nd ar vedè vreun greu, =i cu toat[ puterea s[-=i de agiutoriu. «+i la noi nu este obiceiu, ca la voi, s[ s[ mazileasc[ craii =i domnii, cum face\i voi. }nt[iu papa de R`m, dac[ ar audzi c[ veni\i voi s[ le face\i acest lucru, toat[ cre=tin[tatea ar sili asupra voastr[ s[ s[ r[dice. Numai craiul +fedului are pizm[ pre mine, c[ l-am b[tut ]n multe r`nduri, =i-mi amestec[ feciorul. Dar voi nu trebuie s[ v[ potrivi\i unor oameni nebuni». +i cu acestu r[spunsu s-au ]ntorsu solul lui Abdi-pa=a de la +eremet la Hotin. }ntr-acee vreme, c`nd au sosit turcii de la Abdi-pa=a la Chiov, ce scrie mai sus, la +eremet, atunce s[ t`mplas[ de f[cè +eremet prazdnicul ]mp[ratului, adec[ dzua Sf`ntului Petru apostol. +i s[ str`nsese la curtea lui +eremet s[-i cinsteasc[ la vro trei, patru mese, de era ograda plin[ de ghen[rari =i de oficeri tot ]mpodobi\i ]n haine de sirme. +i fripsese un bou =i vro 3 berbeci ]ntregi =i cu coarnele poleite. Iar slujitorii moscali =i cu pu=cile sta pe deal de slobodziè focul pentru s[n[tatea ]mp[ratului. A=ijdere mai gios, la Pecersca, alte pu=ci, scoas[ cu al\i slujitori, de slobodziè focul. A=ijdere mai gios de Chiov sta c[zacii, vro 20.000 de oaste, cu pu=ci, de slobodziè focul. Deci v[dz`nd solii acele lucruri, s[ mira =i ei, =i au avut ce spune la Abdi-pa=a, ]ntorc`ndu-s-]napoi. Atunce oblicind Avgust, craiul de voievoda Ruschii c[-i agiunsu cu Stenislav craiul, ca s[ de Cameni\a, l-au prinsu craiul =i l-au f[cut surgun la Sacsonia, de-u =[dzut c`\va ani, p[n’ l-au slobodzit. +i au r[pedzit oaste proasp[t[ =i zaharà ]n Cameni\[ cum mai ]n grab[, =i au f[cut surgun 13

=i pre ghenarariul ce era ]n Cameni\[, fiind agiunsu cu Stenislav, viind turcii, s[ o dè. Deci Abdi-pa=a, v[dz`nd acel r[spuns de la +eremet =i v[dz`nd c[ s-au adaos ]n Cameni\[ oaste, =i s-au schimbat =i ghenararii, au f[cut =tire la Poart[. Deci Poarta au v[dzut c[ n-au putere s[ fac-aceste lucruri ce sf[tuis[, ca s[ schimbe pre Avgust craiu =i s[ pui pre Stenislav ]n |ara Le=asc[. S-au sp[riet s[ nu s[ r[dice toat[ cre=tin[tatea Evropii =i =-or pierde turcii ]mp[r[\ia. +i s-au l[sat de acel lucru. +i s-au socotit ]ntr-altu chip, de-au scris la Abdipa=a, de i-au f[cut r[spuns s[ s-a=edze la Hotin, fiindu-le ru=ine s[ s-]ntoarc[ f[r[ isprav[ ]napoi. Dzic unii c-ar hi sf[tuit +fedul =i voievoda Chiovschii s[ s[ a=edze Hotinul, ca s[ le hie lesne de acolo s[ marg[ la Chiov, c[ tot n[d[jduiè +fedul c[ va mai putè s[-= dè palme cu Moscalul. Iar unii dzic c[ ar fi sf[tuit Neculai-vod[, tem`ndu-s[ c[ nu a putè =edè ]n Ia=i de Dumitra=co-vod[, dar al\ii c[ Neculai-vod[ au giuruit ]nc[ ]mp[r[\iei 100 de pungi bani, ca s[ nu fac[ Hotinul. Ce adev[rul nu s[ =tie. +tiu c[ de prim[var[ au luat =i \inutul Hotinului, de l-au f[cut olat cet[\ii, iar la anul au luat =i Cern[u\ii s[-i fac[ olat, dzic`nd c[ tot de Hotin au fost. Iar lui Stenislav i-au venit poronc[ s[ marg[ iar la Udriiu, =i s-au ]ntorsu. Atunce +eremet nu putè =ti nemic de feciorul lui, c[ puses[ voievoda Chiovschii straj[ de-a lui, de nu putè nime nici merge, nici veni. +i pre cine trimitè +eremet, ]i tot prindè voievoda de-i t[iè sau ]i ]nchidè. Iar +eremet au dat 100 galbeni unui moldovan, de =-au b[gat capul pentru voia banilor, cu c[r\i, =i au f[cut cum au putut =i au mersu la pa=a de Tighine. +i atunce s-au t`mplat de au slobodzit solul cel de la Moscu de la ]nchisoare, =i l-au ]ntorsu pre acel moldovan, anume C`rje, cu ni=te turci, de-au dat veste 14

de pace. +i ]nc[ tot s-au mai z[b[vit, pre cum a ar[ta mai nainte. Pre acee vreme era greu ]n \ar[, nu de bir, ce de alte sup[r[ri. C[ turcilor le era calea tot prin \ar[, merg`ndu =i viind la Hotin. Unii veniè pre la Foc=ani, de mergè pre Siretiu, pre la Boto=eni, dispre Bosna, al\ii pe B`rlad =i pre la Ia=i, al\ii pre Prut. +i ca ni=te o=teni p[g`ni ce era, tot stric[ciuni f[cè cu fel de fel de r`suri =i batgiocuri a fete fecioare =i a f[mei ]n\elepte. Prutul pusese Neculai-vod[, de la Poart[ av`nd porunc[, pre Costantin Costache stolnicul, ]mpreun[ cu un pa=[, de-l cur[\ie, cu multe sute de oameni, de copaci =i de plahii. Al\ii tr[gè =[icile cu p`ine p[n’ la |o\ora, =i de acolo le ]nc[rca ]n car[, de porniè la Hotin. +i f[cus[ =i hambare, de o punè la |o\ora de sta, c`t[ nu o putè r[dica prin car[. Dar m[car c`t greu =i sup[rare era, =i cheltuial[ lui Neculaivod[, dar =i atunce, v[dz`nd slujba mazililor, au f[cut mil[ cu d`n=ii =i cu sfintele rugi, cu m[n[stirile, de le-u r[dicat un obiceiu spurcat ce era asupr[, de st`ngerea caselor boiere=ti, ce s[ f[cus[, de da desetin[ de stupi =i de mascuri, \[rine=te. Ce Neculai-vod[ au iertat, s[ nu mai dè, precum n-au fost d`nd =i mai nainte, la al\i domni. Numai de la domnia a doa a lui Mihai-vod[ li s[ f[cus[ acest obiceiu. Atunce pre acee vreme, cu c`\va ani mai nainte, s[ tot b[tè Fran\ojul cu Neam\ul pentru |ara +paniei, care de care s[ o iei, s[ o st[p`neasc[, neav`nd craiu. +i tot biruiè Neam\ul pre Fran\oj, c[ci ]i da =i al\ii, f[r-alectorii lui, agiutoriu. }i mai da Angria 40.000 de oaste =i Olandria 30.000. Apoi sup[r`ndu-s[ de at`\e ani tot b[taie, sta s[ s-]mpace, =i Neam\ul nu priimiè, v[dz`nd c[ biruie=te. Deci s-au l[sat Angria =i Olandria a-i mai da agiutoriu, =i ]ncepus-a bate Fran\ojul pre Neam\u. Deci Neam\ul v[dz`nd a=è, st[tut-au 15

Constantin Br`ncoveanu

16

=i al\i mediaturi ]ntre d`n=ii =i le-u f[cut pace, ]mp[r\ind |ara +paniei ]n doao dreptu. +i pre unde le-u venit hotar[le, r[sipit-au cet[\i =i t`rguri, de le-u stricat, =i au f[cut pace. Pre atunce au trecut =i un sol mare de la le=i la Poart[, anume voievoda Mazove\schii, de-au a=[dzat cu turcii cele amestec[turi multe. +i ]ntorc`ndu-s[ de la Poart[, au m[rsu la Avgust craiul, =i apoi l-au trimis craiul =i la Petreburcu, la ]mp[ratul Moscului. Atunce au trimis la le=i =i Turcul sol pre un =erim din Cr`m, anume +efer-bei, de-u f[cut pace lui voievoda Chiovschii =i lui Stenislav, craiul din Pomorania. +i ]ntorc`ndu-s[ +efer-beiu de la le=i, s-au =i r[dicat voievoda Chiovschii =i cu +endze Iano= Vi=nove\schii =i cu alte capete, staroste Raavschii, =i s-au dus la locul lor ]n |ara Le=asc[, la Avgust craiul, de s-au ]mpreunat, =i n-au avut nici o nevoie. A=ijdere =i St[nislav craiu ]nc[ au purcesu de la turci prin |ara Ungureasc[ =i au trecut la Pomorania. +i nu s-au ]ncredzut s[ marg[ la craiul, ce s-au a=[dzat ]n ni=te t`rguri, ]n hotar[le ]mp[ratului nem\escu. Vrut-au turcii s[ dè galioane +fedului, s[-l porneasc[ =i pre d`nsul pre Marea Alb[, p[n’ la fran\oji, =i de acolo, ori s[-i dè vase Fran\ia, ori s[ vie vasele lui. +i n-au priimit, ce au dzis c[ pre uscat au venit, pre uscat s[ va duce. +i s[ mira =i turcii ce-or mai face cu d`nsul, c[ el ar[ta cartea ]mp[ratului turcescu, ce-i scrisese c`nd au venit la Tighine, c[ nu l-a l[sa =i-i va da oaste. Acee n[dejde c[uta =i o a=tepta. Iar[ c`nd au fost ]n al treile an a domniei lui Neculaivod[, v[leat 7222, mazilit-au turcii =i pre Br`ncovanulvod[, trimi\ind pe Buiuc ibrihorul de l-au prinsu cu mare me=ter=ug. C[ l-au ]n=[lat unchii lui, de-au mersu de la T`rgovi=te ]n Bucure=ti, fiind agiun=i cu Mihai-vod[, de 17

sta Mihai-vod[ de-l p`r`è, g`ndindu-s[ c[ va fi el domnu. Iar dup[ ce l-au prinsu, au scos ibrihorul ferman de la ]mp[r[\ie, scriind la \ar[ de or priimi pre Mihai-vod[, bine, iar de nu, s[-=i r[dice dintre d`n=ii pe cine ar vrè. Deci unchii Br`ncovanului, anume Costantin stolnicul =i Mihai spatariul, dac[ au v[dzut c[-i las[ Poarta ]n voia lor, s-au l[sat de priete=ugul lui Mihai-vod[ =i =-au r[dicat domnu dintre d`n=ii, pre +tefan Catacuzino spatariul, fiiul lui Costantin stolnic. Iar[ pre Br`ncovanul l-au dus la Poart[ cu mare paz[ =i cu mult[ avere, scris[ tot de ibrihorul, =i l-au ]nchis la Edicula cu mare grij[, =i pre d`nsul, =i pre doamna-=, =i pre cuconii s[i, =i pre toate slugile lui. C[ era acel Gin Ali-pa=a vezir un p[g`n r[u preste sam[, de nu folosiè nem[rui dare. Deci atunce au ]nceput =i solii moschice=ti a-l p`r], =i +fedul, =i de multe p[r\ile, cum este m`nia lui Dumnedzeu. M[car c[ cele pomeniri multe =i cei prieteni harnici =i averea ce avè, sosindu-i atunce ceasul, nemic[ nu i-au folosit. Precum dzice Scriptura: «Nu va folosi avera ]n dzioa urgiii». Poate-fi =i osinda Moldovii, c[-i tot schimba domnii adese, =i-l bl[st[ma toat[ \ara, au poate-fi =i a unchiu-s[u, a casei lui +[rbanvod[, au doar =i a moscalilor chemare =i apoi vicle=ug. C[ mult s`nge cre=tinesc s-au v[rsat, =i de multe ori ]l bl[st[ma ]mp[ratul Moscului =i dzicè: «Iuda-Br`ncovanul m-au v`ndut, de-am r[pus oaste =i am p[\it aceasta.» Deci l-au scos =i au t[iet capetele, ]nt[i a patru cuconi ai s[i, apoi =i al lui =i a c`\iva boieri, slugi ai lui. Iar pre doamna =i pre alte slugi le-u \inut ]nc[ vro 2 ani la ]nchisoare =i apoi i-au slobodzit. Atunce, c`ndu-i t[iè feciorii, au fost dzic`nd unul s[-l turceasc[, s[ nu-l taiè, dar tat[-s[u l-au ]mb[rb[tat tare, s[ nu-= las[ legea. Numai un copila=, nepot de fiiu Br`ncovanului au sc[pat, c[ l-au luat ]n saraiul 18

]mp[r[tescu, ca s[-l turceasc[. Iar mai pre urm[ l-au scos ]ma ]mp[ratului =i l-au dat la maic[-sa, care mai pe urm[ la istoria lui va ar[ta mai pre largu. Precum s[ dzice «domnu bogat =i f[r[ sfat», adev[r c[ atunce au fost f[r[ sfat, dac[ s-au m`niet Dumnedzeu pre d`nsul. Iar mai nainte, ]n 30 de ani, tot cu sfat au fost, c[ \inè Dumnedzeu =i-i ierta osinda. Iar acmu n-au vrut s[-l mai rabde. +i c`nd l-au t[iet, au adus pre to\i solii de-l priviè. Dup[ aceasta au pornit =i craiul +fedului prin |ara Ungureasc[ =i au trecut cu pace p[n’ la \ara lui, la Pomerania. Atunce au slobodzit =i pre solii moschice=ti, s[-= marg[ la p[m`ntul s[u. +i-i a=tepta +eremet cu bucurie mare. Iar c`nd au agiunsu feciorul lui pre la Nemirov, nu =tiu ce l-au lovit, c-au murit, =i n-au apucat tat[-s[u s[-l vadz[ viu. Dzic unii c-au m`ncat ciuperce =i au murit, iar unii dzic s[-l fie otr[vit soltanul la Tighine, pentru s[ s[ m`nie tat[-s[u, +eremet, s[ strice pacea, c[ci t[tar`i purure ar pofti s[ fie oaste. Iar unii dzice c[ dintre d`n=ii l-au otr[vit. Craiul =fedzescu, dup[ ce-au intrat ]n Pomerania, str`nsu=-au oaste, ce-au mai putut den \ara lui, av`nd n[dejde c[-i va da =i Fran\ojul agiutoriu. +i au ]nceput s[ s[ bat[ iar cu Moscalul, v`rtos, ca s[-= scoa\[ locul =i cet[\ile ce i-au luat. Deci Moscalul =i Avgust craiu cu sasii =i craiul Daniei =i Prusul, to\i ace=te s-au ]nvoit la un loc¡ cu leg[turi =i au ]nceput a s[ bate cu craiul +fedului. Unii s[ b[tè pre ap[, al\ii s-au dus ]n Pomorania, =i au tot b[tut pre craiul +fedului, p[n[ i-au luat toat[ |ara Pomoraniei, cu toate cet[\ile. Numai ce i-au r[mas o cetate, unde-i era stoli\a Pomoraniei, anume +tetenul. +i s[ ]nchisese acolo, de s[ batè cu ceielal\i crai. +i a=tepta craiul s[-i vie agiutor de la Fran\oj pre ap[. Atunce, n[rocul lui cel prost, c[ au murit craiul fran\ojesc cel b[tr`n, anume al 14 Liudovic. 19

+i nemerind acea veste la Avgust craiul st`nd cu oaste prin-pregiurul cet[\ii +tetenului, au pus un tr`mbicer al lui d`nd veste din tr`mbi\[ c-au murit craiul fran\ojesc, ca s[ aud[ craiul +fedului din cetate, unde era ]nchis. Iar craiul +fedului, dac-au ]n\eles din tr`mbi\a lui Avgust craiu c[ au murit craiul fran\ojesc, pus-au =i el altu tr`mbicer a lui de-au r[spunsu ]napoi din tr`mbi\[ lui Avgust craiu, dzic`ndu-i a=è: «De-au murit craiul fran\ojescu, iar craiul nostru, unul din cei 12 monarhi a Evropiei, este s[n[tos =i nu s[ teme de nemic.» Iar c`nd au fost preste doao, trei dzile, au l[sat craiul cetatea =i au fugit, cu ni=te vase pre mare, la \ara lui, la +tocul. Atunce au luat =i toat[ |ara Pomoraniei, =i pre Moscal nu l-au l[sat Prusul s[ st[p`neasc[ acolo ]n Pomorania, fiind lor acolo locul de mo=ie. Ce i-au dat c`teva pungi de bani pentru cheltuiala o=tii, =i au r[mas Pomorania aceloralal\i crai, cum s-au dzis mai sus. Iar +fedul, dup[ ce s-au dus la +tocul, au ]nceput a pune mediaturi de pace, s[ fac[ cu Moscul =i cu Prusul¡ =i cu Avgust craiu, =i au ]nceput a conteni de a s[ mai bate. Iar craiul Daniei nu-l priimie la pace =i-l tot b[tè de cee parte de mare, unde are =i Dania loc. Turcii dac[ s-au cur[\it de +fed =i de soli =i de aceste toate c`te scriu mai sus, r[dicatu-s-au ]mp[r[\ia cu toat[ puterea =i s-au dus¡ la fr`nci, la |ara Morii, ce o \inè veniticii. +i au luat-o toat[, cu toate cet[\ile ce era ]ntru acea |ar[ Moree, =i au a=[dzat ]ntr-]nsele pa=[l`curi, precum fusese mai nainte vreme iar[ a lor =i s[ dezb[tus[ ei de la turci, c`nd s[ b[tus[ turcii cu nem\ii la Beciu. +i lu`nd-o acmu, s-au ]ntorsu iar ]napoi la Udriiu. Atunce au prinsu =i pre un domnu sfetnic |[r`i Moriii, care era =i doftor vestit, anume Lichinie. +i fusese acel doftor =i aice ]n 20

\ar[, la domnia lui Antiohie-vod[ ]nt[i, =i apoi, duc`ndu-s[ la mo=iile lui acolo, la Moria, c[dzus[ de era sfetnic. Deci cunosc`ndu-l turcii, de la |arigrad, ]ndat[ l-au sp`ndzurat. Iar[ de iarn[ au ]nceput a s[ ]nvr[jbi Turcul =i cu Neam\ul, s[ strice pacea, din pricina Moreei. +i au trimis de-au mazilit pre +tefan Ca[n]tacuzino-vod[, feciorul lui Costantin stolnicul, din |ara Munteneasc[. +i cum l-au dus la Poart[, l-au =i sp`ndzurat, =i pe d`nsul =i pre tat[s[u Costantin stolnicul, neplinind anul cu domnie ]n |ara Munteneasc[. +i au agiunsu =i ei osinda Br`ncovanului, c[ci ]l v`ndus[ ei pe d`nsul. +i i-au r[mas lui +tefan-vod[ 2 ficiori, unul sluje=te la nem\i, altul la moscali1. Iar[ ]n locul lui au pus domnu pre Neculai-vod[, =i ]n locul lui Neculai-vod[, ]n Moldova, au pus domnu pre Mihaivod[. Deci Neculai-vod[, g[tindu-s[ de aice cu toate conacele, au purces¡ ]n |ara Munteneasc[. +i atunce, la purcesul din Ie=i, multe voroave ce nu s-au c[dzut au gr[it Lupul vornicul lui Neculai-vod[ ]mpotriv[. }n loc¡ de cinste =i mil[ ce au avut de la acestu domnu, el ]i mul\[miè cu voroave proaste, dup[ cumu-i firea acestui neam a Gavrili\e=tilor, de nu sunt nici unui domnu mul\[mitori, ce pre urm[ tot cu n[p[=ti le mul\[mesc. Care ]n scurt[ vreme =-au r[spl[tit Neculaivod[ aceast[ g`lceav[ de c[tr[ Lupul, c[ pentru sime\ia lui =-au pus tic[losul capul, precum s-a ar[ta ]nainte. Iar ]n \ar[ au venit domnu Mihai-vod[ cu a treia domnie.

1

Fraza ultim[ este scris[ de Neculce.

21

Cap. XXI A TREIA DOMNIE A LUI MIHAI RACOVI|{-VOIEVODA, V{LEAT 7224

Mihai Racovi\[-voievoda viind ]n scaon ]n Ie=i iarna, bucuratu-s-au toat[ \ara, fiind el pementean, =i mai v`rtos neamul s[u, c[ era mult. +i dint`iu s[ ar[ta cu mare dragoste =i bl`nde\e \[r`i. |ara ]nc[ s[ bucura, c[ci era moldovan =i le era prè lesne la divanuri a gr[i cu d`nsul. C[-i giudeca dreptu =i bl`nd, =i u=a ]i era prè de=chis[, nu cu m[rire mult[. +i dup[ obiceiu, a treia dzi au boierit pre ace=ti boieri cari-i scriu mai gios. Pus-au pre Ilie Catargiul vel-logof[t, pre Lupul Costache vel-vornic de |ara de Gios, pre Ioan Sturdze vel-vornic de |ara de Sus, pre frate-s[u Dumitra=co Racovi\[ hatman, pre Costantin Ipsilanti vel-postelnic, pre Ion P[ladi, cumnat[-s[u, vel-spatar, pre Dimitrii Macriiu vel-ban, pre Costantin Ruset vel-p[harnic, pre Costantin Costache vel-visternic, pre cumnat[-s[u Costandache velstolnic, pre Iordache Ca[n]tacuzino vel-comis. Ace=tie era boierii lui Mihai-vod[ la a treia domnie. +i nu era nici unul mai de cinste dec`t altul, c[ era mai tot un neam¡. Numai Costantin postelnicul era oarece mai ]n cinste, av`nd un frate capichihai la Poart[, anume Manolachi chiurci-ba=e. Lui Mihai-vod[ atunce ]i vrè hi lesne =i ]ndem`n[ a domni, c[ de neprietenii lui, de munteni, s[ cur[\is[ de 22

Mihail Racovi\[ 23

to\i, boierii cei b[tr`ni, carii ]i mai sta ]mpotriv[, iar muris[, la |arigrad domni mazili pre atunce nu era. C[ era numai Duca-vod[ =i Antiohie-vod[, =i nu mai avè obraz la Poart[, =i Antiohi-vod[ preste doi, trei ani i s-au t`mplat de-u murit. +i adusese =i c`\va greci cu d`nsul, carii fusese din casa Br`ncovanului-vod[. Ce iar[= acei greci l-au adus la stric[ciune, precum s[ va ar[ta ]nainte. +i el ]nc[ s[ ]nv[\as[ a domni, nu ca ]n cele 2 r`nduri dent`i, de era o turm[ =i un p[storiu. Numai n-avè n[rocire, c[ nu era pace. Doamn[ avè de treab[, bun[ =i milostiv[, cuconi 5 =i cucoane 3. +i-i era casa can grè. 2 cuconi ]i \inè turcii z[log la Poart[, pre r`nd ]i schimba. Pre acee vreme, g[tindu-s[ turcii s[ purceag[ asupra Neam\ului, s[ iei Varadinul, iar Neculai-vod[ f[cè ni=te r[ut[\i mare ]n |ara Munteneasc[ ]n boieri. Pre unii ]i ]nchidè, pre al\ii ]i t[iè, pre al\ii ]i j[cuiè, de le lua toate averile lor ce avè, =i-i p`r`è la Poart[ c[ sunt haini =i agiun=i cu nem\ii. +i pre c`\ nu-i omor`è el, ]i trimitè la Poart[ de-i omor`è. Atunce au pierit =i Mihai spatar, atunce =-au adus aminte =i de g`lceava ce i-au f[cut vornicul Lupul, c`nd au trecut din Moldova ]n |ara Munteneasc[, =i l-au p`r`t la veziriul Gin Ali-pa=a cum c[ este hain, agiunsu cu moscalii. Deci Gin Ali-pa=a veziriul, cum au ]n\eles, au =i trimis un capegi-ba=e de l-au pus ]n obedzi pe Lupul, de aice de la Mihai-vod[. +i agiung`nd pre veziriul pre drum, nici l-au mai giudecat, numai ce l-au scos =i acolo ]n c`mpu au pus de i-au t[iet capul, iar trupul lui au r[mas ne]ngropat, de l-au m`ncat pasirile. A=è au pierit Lupul vornicul din p`ra lui Neculai-vod[. Nici un boier n-am v[dzut precopsit din ceie ce s[ pun ]n price cu domnul. +i atunce cu Lupul au mai pierit ]mpreun[ =i 2 boieri sirbe=ti o dat[ cu Lupul. Iar ]n locul Lupului au pus Mihai-vod[, domnul Moldovii, pre Darie Donici. 24

Deci veziriul duc`ndu-s[ la oaste la Varadin, =i le-au ie=it nem\ii ]nainte cu Evghenie prin\epul. +i =-au dat b[taie de ]mbe p[r\ile, prè groaznic[. +i i-au biruit Evghenie cu nem\ii pre turci, de-au fugit turcii care ]ncotro au putut, =i le-au luat =i ordia toat[. Atunce au pierit =i spurcatul Gin Ali-pa=a veziriul ]n r[zboiu. Acestu Gin Ali-pa=a era un p[g`n turbat =i mare sorbitoriu de singe asupra cre=tinilor. Nu-i trebuiè lui daruri sau rug[minte. Acesta au omor`t pre Br`ncovanul-vod[ cu copiii lui. Acesta au omor`t =i pe +tefan-vod[, =i pe tat[-s[u, Costantin stolnic, =i pe Mihai spatariul, =e pe Lupul vornicul, =i pre al\ii mul\i. Acesta au omor`t =i pre vro 40 pa=i, tot ale=i, fruntea turcilor, de sterpis[ ]mp[r[\ia turceasc[ de capete. Acesta au stricat =i m[n[stirea Mavramur de la |arigrad. +i-i era g`ndul lui de a birui pre nem\i, s[ puie pa=i =i ]n Moldova =i ]n |ara Munteneasc[. Numai nu i-au agiutat Dumnedzeu, c[ =-au luat =i el plata, c[ i-au luat tat[-s[u, diiavolul, sufletul. Iar[ nem\ii, dac-au b[tut pe turci, s-au mai pogor`t de-u luat cetatea Timi=variul de la turci, cetate aleas[ =i vestit[, cu toate olatele ei, =i s-au a=[dzat acolo la iernatec. Atunce muntenii carii erau fugi\ ]n |ara Ungureasc[ de r[ul lui Neculai-vod[ s-au r[dicat cu c[tane =i au luat pre Neculai-vod[ din Bucure=ti ]n robie. +i l-au dus ]n |ara Ungureasc[ de l-au \inut p[n[ la anul, p[n’ ce-au f[cut turcii pace cu nem\ii. +i au luat nem\ii =i din Oltu ]ncolo 5 \inuturi a |[r`i Muntene=ti. Destul[ r[utate era =i pe acolo de turci =i de c[tane, care mai pe largu va ar[ta istoria ei. Iar[ ]n locul lui Neculai-vod[ venis[ frate-s[u, Ioan-vod[ terdzimanul, domnu \[r`i. Ce departe era firea lui Neculaivod[ de a lui Ion-vod[! C[ Ion-vod[ era minunat de om bun, c`t nici acmu nu pot uita muntenii bun[tatea lui. 25

Ie=it-au atunce c[tane =i ]n Moldova, pre supt munte, la Ca=in =i la cetate la Neam\u, =i cuprinsese \ara p[n-]n Siretiu. Dup[ cum sunt moldovenii gata la jac, ]ndat[ s-au dat la d`n=ii. Era =i asupri\i de Mihai-vod[, c[ scosese h`rtii pre \ar[ =i pre mazili, d[jdi =i desetini pe mazili \[r[ne=te. Obiceiul cel de st`ngerea mazililor nu vrè s[-l mai p[r[sasc[. Deci c`\i oameni =i c`te cas[ boiere=ti era dincolo de Siretiu \inè to\i cu c[tanele. +i s[ f[cus[ ni=te t[lh[rit mult peste sam[. +i acmu Mihai-vod[ st[p`niè numai pre l`ng[ Ie=i =i la Orheiu pu\intel, iar ]ncolo tot poghiazuri cu c[tane cu moldoveni amesteca\i agiungè de pr[da pre la F[lcii =i pre B`rlad. Hotinul, Cern[u\ii le \inè tot turcii. +i s[ mira ce a face =i de ce s[ va apuca, c[ domnia ]i era noao =i nu avè bani s[ pl[teasc[, s[ str`ng[ slujitori. +i-i era cu fric[ =i s[ mutas[ ]n Cet[\uie, =i mai nici ]n Cet[\uie nu m`nè, ce m`nè c`te la un loc, de nu =tiè nime. C[ =i boierii ]nc[ nu era drep\i, ce mul\i dintre d`n=ii s[ agiunsese cu c[tanele. }n Cetatea Neam\ului era un c[pitan cap c[tanilor, anume Fren\e, =i mai era =i c`\va mazili moldoveni cu d`nsul acolo. Deci au f[cut sfat s[ marg[ cu poghiaz, s[ iei pre Mihai-vod[. Iar[ Mihai-vod[, oblicind sfatul lui, trimis-au pre Macriiu vel-ban =i Costantin Costache vel-visternic s[ aduc[ vro doao, trei mii de t[tar], ca s[ marg[ s[-i lovasc[ ]nt`iu el pre d`n=ii, dec`t ei pre d`nsul. +i m[rg`nd acei boieri la t[tar], s-au r[dicat c`\va m`rzaci s[ vie, ]nc[ =i mai mul\i dec`t poftis[ Mihai-vod[. +i viind cu d`n=ii p[n[ din gios de Movila lui Costantin-vod[, i-au l[sat Costantin visternicul pe t[tar] supu=i ]n Valea lui Aaron-vod[ =i au venit s[ spuie lui Mihai-vod[, c[ era lucru cu tain[, de nu =tiè nime c[ vin t[tar]. Atunce Costantin visternicul, merg`nd la Cet[\uie 26

s[ spuie lui Mihai-vod[ de t[tar] c[ au sosit, nu l-au g[sit ]n Cet[\uie =i au purces¡ s[ vie la Ie=i, la Mihai-vod[. Atunce =i c[tanele sosis-]n Ia=i f[r[ veste. C`t ai rumpe un p[r din cap de n-au luat pre Mihai-vod[ de grumadzi, din cur\ile domne=ti. C[ str[ji ce avè la T`rgul Frumos =i la Podul Leiloaie, nime din str[ji nu sc[pas[ s[-i dè =tire, c[-i prinsese c[tanele pre to\i. Avusese =tire Mihai-vod[ mai nainte vreme c[ au ie=it Fren\e =i cu Velicico cu poghiaz din Neam\u. +i fusese Mihai-vod[ de diminea\[ =i afar[, pre Bahluiu ]n sus, dar apoi, v[dz`nd c[ nu-i nemic, s-au ]ntorsu ]n Ia=i. C[ poghiazul s[ z[bovis[, c[ veniè becisnice=te, cu z[bav[, c[ au venit pre la P[=cani, de la P[=cani la Cotnariu, =i apoi au venit la Ia=i. Deci Mihai-vod[ au apucat numai cu doi, trei copii de-au plecat fuga la Cet[\uie, =i c[tanele dup[ d`nsul. Ce la pod, pu\intel oarece s-au mai poprit, st`ndu-le ]mpotriv[, p[n’ s-au mai dep[ratat Mihai-vod[ =i au apucat de-au intrat ]n Cet[\uie. +i n[rocul lui c[ nu l-au =tiut c[ este el, s[-i \ie calea pre dincolo de Bahluiu, c[ l-ar hi prinsu. Iar Costantin visternicul, cum au audzit de c[tani, n-au apucat a spune lui Mihai-vod[ de t[tar], c[ n-au apucat a veni ]n Ia=i, ce au =i fugit ]n stuh, din gios de Balica, iar Mihaivod[ nu =tiè de t[tar] nemic, c[ au venit la Aaron-vod[, nici t[tar`i de c[tane. Atunce c[tanele veniè. Fren\e pre suptu deal, cu vo 200 de nem\i, iar Velicico, cu moldoveni =i cu c[tane, lovis[ ]nainte ]n t`rgu =i slobodzis[ =i temni\ile =i cuprinsese =i Cet[\uia, numai nu s[ putè lipi, c[-i ]mpro=ca din Cet[\uie. Deci Fren\e =i cu c[tanile au l[sat co=ul ]n =es, unde este acmu h[l[=teul la Frumoasa, =i dup[ ce-au l[sat co=ul, s-au suit la deal =i c[uta loitre =i pripelece, ca s[ dè n[val[ s[ saie preste z`di. +i alerga unii =i din t`rgu, de li aducè 27

loitre. Iar Mihai-vod[ atunce s[ temè tare s[ nu-l iei din m[n[stire. +i toat[ boierimea s[ sp[ries[. Numai au apucat de-au slobodzit o pu=c[ mare =i au ]nceput a trage =i clopotele cele mare. Iar t[tar`i de la Aaron-vod[, cum au audzit pu=ca =i clopotile, oaricum¡ s[ ]ndoiè dint`iu, s[ nu fie vreun vecle=ug, iar apoi, unde s-au pornit a veni ca v`ntul. C[tanile, cum au v[dzut c[ vin t[tar`i, cum au l[sat Cet[\uia =i au alergat la co=, la cai. Ce p[n-a ]nc[leca ei, t[tar`i ]nc[ au sosit. Deci au =i purces c[tanile pe l`ng[ p`r[ul Cet[\uii asupra Hlincii a s[ sp[riè =i t[tar`i a-i ]ncungiura giur ]mpregiur, de le da n[val[ s[-i sparg[. Atunce au ie=it =i Mihai-vod[ cu seimenii =i cu strele\ii, adec[ v`n[torii, ce avè, ]n timpinarea lor la Hlince. +i au ]nceput a str`nge =i din t`rgu slujitori, cine era. Deci strele\ii au ]nceput a-i bate r[u cu sine\ele. P[n’ ce-au ]nnoptat, au tot m[rsu de la Hlince ]n sus, pre p`r[u, al[ture. Iar de la o vreme, b[g`ndu-s[ la str`mtoari, vr`nd s[ treac[ p`r[ul ]n cee parte, spre c`mpu, n-au mai putut \inè r[zboiul. Ce au ]nceput a-i r[sipi =i a c[dè acolo ]n p`r[u, fiind \[rmuros. Carii pre pu\ini au sc[pat. N[rocul lor c-au fost noapte. +i atunce, la acel p`r[u, au prinsu =i pre Fren\e c[pitan, viu nev[t[mat, un t[tar. +i l-au cump[rat Mihai-vod[ de la acel t[tar =i, multu mustr`ndu-l, au pus de i-au t[iet capul. +i pre al\ii, pre c`\i au mai prinsu den moldoveni, vii, tot i-au omor`t. +i mai pre urm[ le-u str`ns capetele tuturor, =i trupurile, =i au f[cut o movil[ =i o cruce mare cu cerdacu, ca s[ fie de pomenire acolo, la Parasca. +i nu au fost mai mul\i de 300 c[tane cu moldoveni cu tot, iar t[tar] au fost mai bine de 5.000, mai la =ese mii. Atunce, ]n grab[, m`niidu-s[ Mihai-vod[, au sp`ndzurat pe Cuze spatariul, neprice=tuit, ]nc[l\at, ]mbr[cat, d`ndu-i 28

vina c[ au scris el la feciori, av`nd acolo la c[tani, ca s[ vie s[ prindz[ pre Mihai-vod[ de aice din Ia=i. Ce nu s[ =tie, ]ntru adev[r, au ba. Numai ]n pizm[ l-au omor`t, c[ i-au fost n[paste, c[ n-au fost scris. A doa dzi, t[tar`i au cer=ut la vod[ 10 pungi de bani, s[ s-]ntoarc[ ]napoi, iar Mihai-vod[ n-au avut, au n-au vrut s[ le dè. +i le-au dat voie s[ prade \ara, dincolo de Siretiu, c[ sunt tot haini, c[tane. Numai dincoace de Siretiu s[ nu robasc[. Deci au =i purces pre Bahluiu ]n sus, pre la T`rgu Frumos. +i de la Siretiu ]ncolo au =i slobodzit ceambuluri a pr[da, c`t au putut cuprinde \inutul Neam\ului. +i p[n-]n Hangu =i p[n-]n Ceahl[u au agiunsu de-au pr[dat =i au robit. +i s-au ]ntorsu plini de robi ]n Bugeag. Iar c[tanile, Cetatea Neam\ului au l[sat-o plin[ de bucate =i au fugit la Ca=in, la alte c[tane ce era acolo. Scris-au Mihai-vod[ =i la Poart[ de izb`nda ce-au f[cut. +i n-au scris cum au fost, ce-au scris c-au fost mul\ime =i i-au b[tut. Pentru acee =-au agonisit mare credin\[ =i laud[ =i nume de viteaz de la turci, precum ]=i scosese =i Cantemirvod[, mai ]n trecu\i ani, c`nd s-au b[tut cu le=ii la Boian pre Prut. Atunce, tot ]ntr-acel an, +fedul tot s[ b[tè cu craiul Daniei de cee parte de mare, precum s-au pomenit mai sus. D`nd n[val[, l-au lovit dintr-o pu=c[, =i au mai tr[it trei, patru dzile =i au murit. R[dicat-au =fedzii ]n locul craiului pre o sor a lui. +i atunce au a=[dzat toat[ vrajba o=tirii =i s-au ]mp[cat cu to\ craii ce s-au pomenit mai sus. +i au l[sat cine ce-au luat s[ fie luat, precum a ar[ta mai pre largu la istoria lor. F[r[ c`t, toat[ Levonia pe de iasta parte =i cu cr[ia Finiei de cee parte de mare =i cu 24 cet[\i, tot alese, frunte, au r[mas s[ fie tot a Moscalului. +i atunce, a=[dz`nd pacea, au slobodzit 29

pre to\i ghen[rarii =i slujitorii c`\i era robi\ de la Poltava =i de printr-alte locuri. Pe to\i i-au slobodzit, de s-au dus la \ara lor, la =vedzi. A=ijdere =i =fedzii, c`\i moscali au fost robi\ la d`n=ii, pe to\i i-au slobodzit, de au venit la Moscu. }ntre acei capete moschice=ti ce-i robis[ =fedzii era =i Tolbe\schii cneazul rob. +i atunce ie=ind acel cneaz de la robie, ave 3 fete mare frumoas[. Atunce au dzis ]mp[ratul Moscului lui Dumitra=co-vod[ s[-=i aleag[ dintr-acele 3 fete una, care-i va pl[cè, s[ i-o de s[-i fie doamn[. +i aleg`ndu-= una, i-au dat-o ]mp[ratul. +i au f[cut nunt[ cu d`nsa, dup[ obiceiu, =i s-au cununat. +i au pus ]mp[ratul pe acel cneaz gubernat la Chiov, ]n mare cinste. Tot ]ntru acel an era, ]n |ara Le=asc[, cu mult[ oaste de sasi, de m`nca \ara. +i oastea le=asc[ nu avè nici o plat[ de slujba ce slujiè. Deci, cum sta obuzul la c`mpu, pre marginea Nistrului, s-au =i bulzuit un obuz =i au scos pre capetele lor =i =-au ales cap den zvoncic, cum s[ dzice la noi zorbà, anume pre un porucinic Branil, s[ fie cap tuturor slujitorilor. Deci, cum au st[tut el cap¡, cum au ]nceput a scrie c[r\i pre la cele obuzuri =i pre la slujitorii ce era ]mpr[=tie\i. +i ]n scurt[ vreme s-au str`nsu toate obuzurile la un loc. +i au scris c[r\i la hatmanii lor s[ vie =i ei la obuz, s[ s[ scoale asupra sasilor, c[, de n-or veni, n-or mai fi hatmani. Cum au audzit oastea Litfii, cum s-au str`nsu la un loc¡. A=ijdere =i mazilimea, =lahta, =i ei au r[dicat cap pre un boier, anume Lidihovschi. +i s-au str`nsu =i ei la un loc cu slujitorii. +i au scris Lidihovschii, care nu a ]nc[leca, toat[ =leahta a fi podan, =i le-or m`nca satele. +i au purcesu asupra sasilor. Pre unde-i g[siè, tot ]i omor`è. +i au pierit mul\i sasi p[n-au apucat de s-au str`nsu la un loc. Iar dac[ s-au str`nsu la un loc¡, nu le putè strica le=ii nemic[, c[ sasii avè foc¡ mult. 30

Deci le=ii v[dz`nd c[ nu le pot strica nemic, sf[tuiè unii s[ r[dice =i \ara, toat[ mujicimea, asupra lor, s[-i ]mpresoare pe sasi mul\imea norodului. Dar Lidihovschii, care era cap pre mazili, au dat sfat c[ nu-i bine s[ r[dice \ara, s[ s-]nve\e mujicii la r[zboiu. C[ sunt mai mul\i ru=i pravoslavnici dec`t le=i catolici, =i dac[ i-or r[dica pe to\i, sunt mai mul\i de un ]ntuneric¡ de oameni =i or¡ bate pe sasi =i poate ne-or bate =i pre noi =i ne-or lua mo=iile. +i ei s-or ]nchina la Moscu, c[ sunt tot de o lege, =i a fi mai r[u, c[ ne-or lua mojicii \ara. «Ce mai bine, fra\ilor, noi s[ ne v[rs[m s`ngele, iar mojicii, las[ s[ =adz[ ca ni=te mojici». +i a=è au st[tut c`t[va vreme, de s[ tot b[tè. Craiul Avgust =edè ]n Sacsonia, c[ s[ teme a veni ]n |ara Le=asc[, iar pre hatmanii le=e=ti, cu me=ter=ug i-au prinsu pre tuspatru la m`n[ slujitorii de prin t`rguri ce =edè. +i era oastea numai s[-i taie =i-i suduiè tot de fa\[, =i le umbla pe denainte cu sabia goal[, =i-i mustra, =i le dzicè c[ «voi ne-a\i stricat volnicia noastr[ =i ne-a\i pustiit satele, \iind cu craiul =i cu moscalii, de aduc o=tile lor de ne m`n`nc[ satele =i ne-au stricat obiceile cele vechi». +i i-au pus de-i \inè la vart[ slujitoreasc[, de-i p[ziè slujitorii. Fra\ilor boieri moldoveni, carii sunte\i musaipi la domnu =i face\i obiceiuri carii n-au mai fost ]n \ara noastr[ a Moldovii! V[ poftim s[ v[ aduce\i aminte, cetind acestu pontu de asupra, s[ vede\i ce-au p[\it atunce acei hatmani pentru obiceiuri noao ce ]ncepus-a face ]n |ara Le=asc[! Atunce ]mp[ratul Moscului, v[dz`nd at`ta calabalic ]n |ara Le=asc[, trimis-au pre Dolhoruc cneazul, cu 30.000 oaste, ]n |ara Le=asc[, ca s[ stè s[-i ]mpace. +i au venit cneazul la Liubliun =i au st[tut de le-au f[cut pace. Atunce au venit =i Avgust craiul den Sacsonia la Liublin. +i au f[cut pace ]ntr-acesta chip. Sasii s[ se duc[ to\ din 31

|ara Le=asc[, f[r[ c`t lui s[-i dè 1.000 slujitori, s[-i fie de paza cur\ii lui. Oaste s[ r[m`ie 50.000, iar ceelalt[ s[ o goneasc[, c[ acmu este pace, nu trebuie mai mult[. +i s[ le dè leaf[, s[-= cheltuiasc[, iar nu s[ =adz[ prin sate, la iernatec, s[ pustiiasc[ satele. Domnii s[ \ie c`te un steag, iar nu c`te doao, trei, =i al\ii nici c`te un steag. Slujitorii s[ =adz[ prin sate cr[ie=ti, iar nu printr-a mazililor, ori vara cu obuzuri, ori iarna prin t`rguri. +i nemic s[ nu-i dè pre unde a =edè, numai lemne =i ap[ =i grajduri de cai. Craiul s[ fac[ seim¡ ]n anul al treile, dup[ obiceiu. C[ acestu craiu nu mai f[cè niciodat[ seim¡. Pentru voievoda Chiovschi, s[-i ]ntoarc[ pagubele ce au avut ]n pribegie, =i s[-= str`ng[ vecinii lui, ori ]n ce t`rgu sau sat i-ar g[si, pentru c[ci au pribegit, pentru s[ nu-= piardz[ volnicia lor. Deci trebuie s[ nu r[m`ie p[guba=. A=è f[c¡ =i boierii no=tri. Dac[ pribege=te, iar ceielal\i stau cu feliuri de feliuri de n[p[=ti =i p`r], ca s[-l istovasc[. Pre hatmani i-au giurat s[ fie drep\i \[r`i, iar s[ nu mai \ie de acmu ]nainte cu al\ii streini. +i a=è i-au slobodzit de la varta lor =i i-au l[sat s[ fie iar hatmani, cum au fost. A=è s-au a=[dzat pacea ]ntre d`n=ii. Poate or ]nsemna =i mai multe la istoria lor s[ fie. Deci a=[dz`ndu-s[ pacea, s-au r[dicat =i Dolhoruc cneazul =i s-au ]ntorsu la \ara sa. Iar[ c`nd au fost ]n al treile an a domniei lui Mihaivod[, s-au g[tit turcii s[ marg[ s[ s[ bat[ iar cu nem\ii, la Beligrad. +i atunce au venit =i craiul Raco\ii de la fran\oji. +i au trimis Mihai-vod[, cu poronca vezirului, de-au adus =i pe Bercin, hatmanul lui Raco\i, din |ara Le=asc[, fiind pribag ]n Jolcfa, =i cu al\i capete de ai lor, unguri, de i-au trimis la Udriiu, s[ marg[ =i ei ]n oaste cu turcii la Beligrad, d`ndu-le turcii =i oarece bani, de au f[cut oarece oaste, moldoveni, pre cine au putut. +i au mersu ]n oaste cu veziriul. 32

Iar[ Mihai-vod[ au ]nc[lecat cu t[tar] =i cu slujitori de a lui, de s-au dus la Ca=in =i la m[n[stire la Mira de-au mai b[tut pre ni=te c[tane ce era acolo, cuib¡ de t[lh[rit, de i-au spartu =i i-au gonit ]n |ara Ungureasc[. +i pre carii t[lhari, pre unde i-au prinsu, cu rele =i groznice mor\i i-au omor`t. Iar t[tar`i, prin \ar[ pre unde =-au agiunsu, au tot robit. Apoi ]n\eleg`ndu Poarta de acè izb`nd[ a lui Mihaivod[, venitu-i-au poronc[ s[ ]ncalece cu soltanul den Bugeag =i cu oastea den Hotin, cu Colceag. +i c`nd a agiunge veziriul la Beligrad, atunce =i ei, pre tain[, s[ intre ]n |ara Ungureasc[, s[ prade, s[ s[ t`lneasc[ cu veziriul ]n |ara Ungureasc[. Deci pre acea poronc[ s-au g[tit =i au purces¡ Mihaivod[. T[tar`i ]nc[ au trecut Prutul pre la Zagarance. +i s-au t`lnit Mihai-vod[ cu soltanul =i cu Colceag la Boto=eni, =i au intrat prin C`mpul Lungu =i au ie=it la Bistri\[, ]n |ara Ungureasc[. Ce soltanul au =i slobodzit t[tar] ]n prad[ a arde =i a pr[da satele =i a le robi. Iar Mihai-vod[ =i cu Colceag, acolo l`ng[ Bistri\[, aproape de cetate, au =i prinsu un om¡ viind cu c[r\i de la Sibiiu la comendatul de Bistri\[, scriind precum au b[tut pre veziriul =i au luat nem\ii =i Beligradul, =i preste 4 dzile i-a veni =i la d`nsul oaste. Deci Mihai-vod[ =i cu Colceag, prindz`nd acele c[r\i, au =i r[pedzit la soltanul de i-au f[cut =tire s[ s-]ntoarc[. +i au =i p[zit Mihai-vod[ =i cu Colceag de s-au ]ntorsu ]napoi =i au ie=it ]n \ar[. Iar soltanul, mai z[bovind vro doao, trei dzile, au ie=it mai cu greu, c[ le \inè calea s[cuii. Numai pre t[tar] ]i r[tuiè ni=te cazaci zaporojeni, c[ era cu soltanul vreo 500, dar ar hi ie=it foarte cu greu. +i au trecut la Bugeag, cu caii st[tu\i =i mai mul\i pre gios. Iar[ pre turci i-au b[tut nem\ii prè r[u. +i au luat Beligradul =i i-au mai l[\it multu =i preste Dun[re, aproape de 33

Filibe. +i s-au dus s[ intre =i ]n Bosna nem\ii, ce n-au putut, c[ ]n Bosna era un¡ pa=[, anume Chiupurliul, foarte om¡ harnic, =i fiind locul tare, n-au putut ispr[vi nemic[, ce ]nc[ s-au ]ntorsu cu ru=ine de la Bosna. Fran\ojul, cum au v[dzut c[ s[ bate Neam\ul cu Turcul, au =i ]nceput a scorni =i el g`lceav[ cu Neam\ul =i a s[ bate cu I=pania, ca s[ ]mpiedece pre Neam\u. Atunce au ispr[vit =i Mihai-vod[ ferman de la Poart[ =i au trimis pre Costantin Costache visternicul =i pre Luca biv-visternic de-au m[rsu ]n Bugeag. +i au cercat de-au scos robii de la t[tar], ce-i luas[ t[tar`i, atunce c`nd au scos c[tanile din \ar[. +i pre cine au g[sit neascun=i =i nedep[rta\i, pe to\i i-au scos. }mp[ratul Moscului, v[dz`nd c[ s-au a=[dzat pace despre +fed =i v[dz`nd pre turci c[ s[ bat cu nem\ii, dusu-s-au =i el atunce tocma la fran\oji, c[ doar ar face s[ s[ scoale asupra Turcului =i Fran\ojul, =i s[ s[ r[dice =i el. +i pentru vas[, ca s[ aib[ voie s[ umble =i a lui pre mare, cum umbl[ =i a altora, s[ nu stè pricin[. Ce atunce era craiul t`n[r, numai de vro 6 ani, c[ Liudovic muris[. Numai, m[car cum era de mic, dar tot i-au i=it ]nainte =i i-au f[cut ura\ie. Ce ]mp[ratul cu epitropii cr[iei au vorovit, =i i-au r[spunsu c[ ei cu Turcul nu pot s[ s[ bat[, c[ lor din |ara Turceasc[ li-i agonisita. +i i-au dzis =i ]mp[ratului s[ \ie pacea ce-au f[cut, s[ nu o stirce. Iar pentru vase, l-au pozvolit s[-i umble. Iar[ ]ntorc`ndu-s[ ]mp[ratul ]napoi, g[sit-au ]n \ara lui alte sfaturi asupra lui, f[cute de o sam[ de boieri =i de fiiul s[u, Alexie Petrovici. Deci fiiu-s[u, dac[ au a=[dzat, s-au dus la nem\i =i le-au dzis acelor boieri cum, dac[ vor omor] pre ]mp[ratul, s[ trimi\[ s[-l cheme pre d`nsu, s[ le hie el ]mp[rat. C[ a=è-i este ru=ine de lume, s[ s[ afle fa\[. +i 34

dac[ l-or pune ]mp[rat, s[-= iei iar portul cel vechiu, =i o=teni iar cum au fost mai de demult, =i s[ dè =i +fedului ]napoi tot ce i-au luat, =i cu Turcul =i cu Leavul s[ s-a=edze, =i s[-= lepede =i pu=ci =i toate tot ]n mare, =i s[ tr[iasc[ cum au tr[it mai ’nainte. C[ acesta ]mp[rat ]i va istovi de tot. Deci cum au venit ]mp[ratul =i au ]n\eles acestu sfat, i-au =i ]nceput a-i prinde =i a le face fel¡ de feliu de cazne =i a-i omor]. +i au trimis =i la ]mp[ratul nem\escu de au cer=ut pre fiiul s[u cu parola. Deci Neam\ul l-au dat pe parol[, ca s[ nu-i fac[ nemic. Iar dup[ ce l-au adus la stoli\[, l-au scos la divan =i mult l-au mustrat, =i l-au f[cut de-au dzis cum c[-i gre=it =i nu-i harnic de ]mp[r[\ie. +i au ]ncoronat pre un cucon mai mic, ce avè cu ]mp[r[teasa cea mai de pre urm[, iar pre Alexii l-au b[tut cu hunutul, =i, neplinind patru dzile, au murit. Iar pre urm[, f[r[ z[bav[, au giudecat Dumnedzeu, c[ i-au murit =i copilul cel mai mic, ce-l ]ncoronas[. Atunce au omor`t ]mp[ratul =i pre R[zanschii, patriarhul Moscului. +i de atunce n-au mai hirotonisit patriarhu, ce le-au r[mas biserica cee mare a Rosiei v[duv[, =i au f[cut sinod, adec[ sobor: 12 episcopi sunt purt[tori de grij[ bisericii. Audzind de aceasta, ]mp[ratul Neam\ului foarte s-au sc`rbit pre moscali, =i era numai s[ s[ bat[, nefiind Neam\ului voia s[ fie cel mai mic la ]mp[r[\ie. C[ Alexie era cumnat cu ]mp[ratul nem\escu, \inè am`ndoi 2 surori. Ce au ]mp[cat lucrul, c[ au murit, precum mai pe largu va ar[ta la istoria lor. Iar[ ]n anul 7226, iar au m[rsu turcii la Beligrad =i cu Ion-vod[ al |[r`i Muntene=ti. +i au st[tut la pace: cine ce-au luat s[ fie luat. Timi=variul, Beligradul, cu tot olatul p[n[ unde a agiunge, =i din Oltu ]n sus s[ fie tot nem\escu. Atunce au pus nem\ii pe fiiul lui +[rban-vod[ peste Oltu, 35

s[ fie mai mare. |ara Morii, precum au luat-o turcii, s[ =i o \ie. Pentru Hotin n-au pomenit nemic[, f[r[ c`t au dzis pentru |ara Le=asc[ s[ stè dup[ cum este a=[dzat[ mai denainte vreme, c`nd s-au f[cut la Carlovic. +i atunce, c`nd au f[cut la Carlovic, scriè pentru Hotin ca s[ nu-l fac[ turcii, nici alte cet[\i, nici pa=[ ]n Moldova s[ nu fie. Deci st[ de atunce Hotinul, a=è ]ng[imat, p[n-acmu. V`rtos =ede. Nu =tiu de acmu ]nainte ce a vrè Dumn[dz[u s[ mai lucredzi. Mai sta-o-a, au ba, au poate =i c`t[ \ar[ au mai r[mas, s[ o iei? Va ar[ta vremea viitoare, cine a agiunge s[ tr[iasc[. Atunce =i Fran\ojul s-au ]mp[cat cu Neam\ul. +i pre Neculai-vod[ l-au scos atunce din robie. +i au m[rsu la |arigrad, iar frate-s[u Ion-vod[ au mersu la scaonu-= ]n |ara Munteneasc[, =i neplinind anul, au murit Ioan cel bun =i frumos. Oh, oh, oh! Unde or mai g[si muntenii om bun ca Ionu-vod[? +i ]n locul lui au venit iar Neculaivod[, pedeapsa lor. Lui Mihai-vod[ i-au venit de la Poart[ poronc[ s[ strice Cetatea Neam\ului =i Miera, unde au =[dzut c[tanele. +i le-u stricat, iar nu foarte detot. Fost-au pre atunce =i o foamete mare ]n \ar[, c`t agiunsese de s[ vindè mier\a de p`ine ]n Ia=i 10 lei. C[ numai din |ara Le=asc[ =i din |ara Turceasc[ aducè oamenii p`ine. Iar[ la anul dup[ foamete, scornitu-s-au =i un omor mare de cium[ ]n \ar[, =i au \inut un an =i au agiunsu =i p[n-]n Podolia, ]n |ara Le=asc[. Atunce au trimis Mihai-vod[ boieri, de-au j[luit la Poart[ pentru \inutul Cern[u\ilor. +i au ar[tat =i ispisoace pentru mo=iile lor. +i l-au dat Poarta iar Moldovii =i au trimis turci de-au hot[r`t \inutul Hotinului =i a Cern[u\ilor, s[ se =tie c`t or \inè turcii. +i au iertat =i birul \[r`i pre gium[tate, 36

p[n-]n trei ani. +i au ispr[vit de-au mersu un capigi-ba=u, de-au hot[r`t =i Bugeagul cu Moldova =i au dezb[tut bucata cea de loc ce o ]nchinas[ Lupul vornicul t[tarilor, de au dat iar \[r`i. Atunce =i mie mi s-au ispr[vit ferman de la Poart[ de pace. +i am venit la p[m`ntul mieu, z[bovind ]n strein[tate 9 ani, 2 ani la Moscu =i 7 ani ]n |ara Le=asc[, cu multe valuri =i sup[r, care nu le mai poci ]n=ira cu condeiul mieu. +i venind la Mihai-vod[, toate ce-m luas[ Lupul mi s-au dat ]napoi. +i am tr[it la casa mè p[n[ ast[dzi, =i ]nainte c`t mi-a mai lungi Dumn[dzeu viia\a. Pre acele vremi s-au r[dicat un beiu turcu despre partea Indiei =i au ]nceput a s[ bate cu persii, ]n c`\va ani, al c[ruie nume Merfiiz. +i mai cuprinsese toat[ |ara Persului, c[-l tot b[tè Merfeiz pre Persu. P[n’ =i pe ]mp[ratul persilor l-au prinsu =i i-au scos ochii. Numai un fecior al lui au sc[pat =i din c`t putè, tot s[ b[tè. +i s[ m[ris[ numele acelui Merfeiz prè mult, c`t =i ]mp[r[\ia ceasta a |arigradului ]ncepus-a s[ ]ngriji de d`nsul. C[ s[ dusese turcii =i arapii mai gium[tate de slujiè la d`nsul. +i ]ntre acele b[t[i multe apropiindu-s[ =i de hotarul moschicescu, de Ahastranul, au fost ucis =i c`\va negu\itori moschice=ti. Deci Petru, ]mp[ratul Moscului, f[c`ndu-= atunce pace =i fiind cuprinsu de o=tire, ]i era ur`t s[ =adz[ a=è f[r[ o=tire. Ce au trimis pentru acei negu\itori la ]mp[ratul turcescu a |arigradului, cum el nu poate r[bda acest lucru, ce s[ va scula asupra persilor, av`nd str`mb[tate =i pentru hotar. Deci Turcul i-au dat pozvol s[-= cerce str`mb[tatea, c[ el n-are acolo amestec, fiind bucuros s[ s-]nceap[ g`lceav[ acolo, s[ aib[ el pace s[ odihneasc[. Iar[ ]mp[ratul moschicescu, v[dz`nd c[ r[spunde Turcul 37

a=è, s-au =i g[tit =i au =i purces¡ cu toat[ puterea lui tocma la persi. +i au luat =i pre Dumitra=co-vod[ atunce cu d`nsul =i i-au dat o sam[ de oaste ]n m`na lui, de l-au pornit preste ni=te mun\i, de-a dreptul pre uscat. Iar ]mp[ratul cu greimea au ]ncungiurat pre ap[, p[n’ s-au t`lnit la un loc¡. Ce p[n-a s[ t`lni cu ]mp[ratul, au avut b[taie cu ni=te cumuci, =i i-au biruit Dumitra=co-vod[ +i ]mpreun`ndu-s[ o=tile la un loc, cei de pe ap[ cu cei de pe uscat, purcedz`nd pre ni=te c`mpu otr[vit, au ]nceput a le muri caii, c`t s[ sp[ries[ c[ n-or r[m`nè nici cu un cal. P[n’ de la o vreme, lu`ndu-=i sama c[ acel c`mpu este otr[vit, ]= punè traistele ]n capul cailor, ca s[ nu apuce iarb[. C[ care cum apuca, cum muriè. +i a=è au m[rsu doao, trei dzile, c`t =i pu=cile au l[sat ]napoi, neav`nd cu ce le trage, c[ li muris[ caii. Deci ]ntr`nd pu\inel ]ntr-acea \ar[, le-au ie=it cumucii ]nainte, de le-au mai st[tut ]mpotriv[ moscalilor. Apoi, v[dz`nd c[ n-au nici o putere, s-au ]nchinat. +i au trimis cumucii pe urm[ de-au adus =i pu=cile moscalior. +i le-au fost spuind cumucii c[ n-au =tiut pe unde or vini, c[ acea bucat[ de loc¡ este otr[vit[, de nu tr[ie=te pre d`nsa dobitoc. +i de acolo au mersu mai nainte =i au mai dob`ndit =i vro doao, trei \[ri=oare. +i pe urm[ s-au ]mp[cat cu Persul, =i ]nc[ i-au mai dat o bucat[ de loc¡ ]mp[ratului, ca s[ \ie cu d`nsul, s[-i de agiutor asupra lui Merifeiz. +i au z[b[vit acolo, spre acele \[ri, mai 2 ani =i apoi s-au ]ntorsu iar[ la \ara lor, ]mpreun[ cu Dumitra=co-vod[. Iar acolo au l[sat o=ti cu ghen[rari prin cet[\ile ce dob`ndis[. +i dup[ ce-au venit¡ la stoli\[, la anul iar au mai trimis o=ti acolo, spre acele p[r\i de loc. Dumitra=co-vod[ ]nc[, dup[ ce-au venit de la persi, n-au tr[it pre mult =i =-au pl[tit =i el datoria ace=tii lumi, cea str[mo=asc[, =i s-au dus c[tr[ p[rin\ii s[i. 38

Iar copiii lui au r[mas suptu mila ]mp[r[teasc[, afl`ndu-s[ ]n slujbe ]mp[r[te=ti, de tr[iescu =i p[n[ ast[dzi. Iar[ ]mp[ratul Moscului ]= dedes[ o fat[ a lui dup[ C=endzi hanu Hol=tinschii, care era nepot de sor’ craiului =fedzescu. +i craiul +fedului, c`nd au murit, au l[sat diiat[ de cr[ie surori-s[, care este acmu vie, iar de a muri è, s[ r[m`ie cr[ia =fedzasc[ lui C=endzi han Hol=tinschii, c[ lui i s[ cade cr[ia, fiind dintr-o alt[ sor’ a craiului =fedzescu. Deci ]mp[ratul Moscului dzicè ginere-s[u, lui C=endzi han Hol=tinschii: «Cum¡ ]i a=tepta tu p[n-a muri m[tu=e-ta?» +i g[tiè oaste, s[-i dè s[ marg[ s[ iei cr[ia de la m[tu=e-sa. +i apoi s[ s[ pogoare ]n gios, ]n |ara Le=asc[, ]mpreun[ cu ]mp[ratul =i cu craiul Avgust, cu sasii, s[ supuie pre le=i dup[ voia lor, =i a=è s[ s[ pogoare asupra turcilor cu to\ii. +i a=è ]ncepus[ s[ porneasc[ oaste. Dar numai poate-fi n-au vrut Dumnedzeu s[-i mai las[ s[ s[ verse at`ta s`nge. +i atunce, la acè g[tire, s-au r[zbolit =i au murit marele ]mp[rat Petru Alexiovici ]n anul 7233. +i ]n locul lui au r[mas ]mp[r[teasa lui ]ns[=i-st[p`nitoare. }mp[ratul turcescu de la |arigrad, v[dz`nd c[ moscalii au luat o bucat[ de loc¡ de la persi, =i Merifeiz au luat iar mai bine de gium[tate iar de la persi, trimis-au =i el oastea lui la persi. +i au luat =i el o bucat[ de loc¡, cu c`teva cet[\i mare =i vestite. +i Persul r[m[sese un lucru slabu, mai cu nemic[. Iar[ mai pre urm[, mai ]ncoace t`rdzie vreme, ]ndreptatus-au Persul a bate pre Merifeiz. +i a=è din b[taie l-au b[tut pre Merifeiz =i l-au r[sipit. +i =-au scos toate \[rile c`te-i luas[ =i l-au gonit =i pre d`nsu ]napoi iar la India, de unde venis[, de nu s[ =tie ce s-au f[cut, de au pierit pomenirea lui. Dup[ aceasta s-au apucat Persul a s[ bate cu ]mp[ratul turcescu pentru cet[\ile ce au luat de la d`nsul. +i o sam[ 39

de cet[\ =-au scos, =i s[ tot bate p[n-]n cestu an 7241. Iar moscalii tot \in cu pace ce-au luat de la persi. Iar l[s`nd cele streine, s[ ne ]ntoarcem a scrie iar pentru Moldova noastr[. Iar[ ]n \ara noastr[, dup[ ce s-au a=[dzat acel lucru ce scriu mai sus, s-au f[cut pace bun[. +i boierii cei pribegi din |ara Ungureasc[ =-au f[cut pace =i au venit to\i ]n \ar[. Numai ce-a r[mas Vasilie Ceaurul =i cu Velicico sulgeriul, c[ nu s-au ]ncredzut s[ vie ]n \ar[. +i au m[rsu din |ara Ungureasc[ ]n |ara Munteneasc[, =i acolo au murit am`ndoi. +i mo=iile Ceaurului le-au dat Mihai-vod[ altor boieri, streini, iar nu neamului s[u, dzic`nd c[ cee ce-au pribegit cu moscalii au venit o ]mp[r[\ie =i s-au hainit cu domnu cu tot deci pentru aceie li s[ cade s[ li s[ dè mo=iile, ]ntorc`ndu-s[ la mila ]mp[r[\iei, iar ace=te ce s-au ]nchinat la c[tane, au fost c[tanele ni=te t[lhari, =i pentru acee le-au dat mo=iile. Precum s[ va alege mai nainte, vremea va ar[ta. Iar[ ]n al optule an a domniei lui Mihai-vod[ dat-au Dumnedzeu o fortun[ grè, =i s-au aprinsu t`rgul. +i multe cur\i boiere=ti =i m[n[stiri au ars. +i din m[n[stiri au s[rit =i ]n cur\ile domne=ti, =i p[n-a alerga oamnenii din t`rgu, au arsu detot. Care multe lucruri au arsu de a lui Mihaivod[, c[ nu putè oamenii =i slujitorii nemic s[ scoa\[ den curte, de fortun[ mare ce era. Dup[ aceasta s-au apucat Mihai-vod[ de iznoav[ de leau f[cut, cu 2 p[r\i mai frumoase de cum era ]nt[iu, c[ ]nt[iu era mai proaste. +i au dat =i de la Poart[ 10 pungi de bani mil[, ca s[ fac[ cur\ile. Iar domnia s-au mutat, p[n-a g[ti cur\ile domne=ti, ]n ne=te case boiere=ti ]n t`rgu, anume ]n casele cumnat[-s[u, lui Ioan Paladi biv-spatar, =i ]ntr-a lui Costantin Costache vel-spatar, fiind aceste cur\i am`ndoao al[ture. 40

Iar[ dup[ aceasta scos-au Mihai-vod[ pre \ar[ desetin[ \[r[neasc[ de stupi ]ndoit[ =i de mascur, de au pl[tit tot omul, =i \[ran, =i boier, =i mazil. +i f[r[ z[bav[ trecut-au preste giur[m`nt =i au stricat leg[tura sfin\ilor patriiar=i. +i au scos v[c[rit de i-au r[mas bl[st[m p[n-acmu, c[-l scot =i al\ii. +i au scos de moar[ c`te 2 ughi, =i de prisac[ c`te 2 ughi, =i de \igani c`te 2 ughi. Dar apoi de \igani au f[cut leg[tur[. +i vecinii boiere=ti =i c[lug[re=ti ]nc[ nu-i da cu price, c[ i-au adus din raiè, al\ii c[ sunt mo=teni. Foarte prè rar de avè boieriul prè mari dovad[ =i scrisori de-i da. +i dzicè s[-= caute \[ranul giur[toriu, s[ s-]ndrepte. +i a=è foarte bine s[ ]ndrepta oamenii, ie=ind din vecin[tate. Ce acmu mazilii nu s[ mai p`r`è cu vecinii s[-i trag[, ce \[ranii tr[gè pre mazili la giudecat[. Aceste toate obiceiuri au r[mas ]n \ar[. Vechindu-s[ domnia, nu s[ mai temè c[-i va mai strica nime nemic. |ara s[ ]ntemeies[ ]n dzilele lui. S[ ]nmul\is[ oamenii =i s[ l[\is[ satele, c[ era om¡ foarte chivernisitor. P`ine s[ facè ]n dzilele lui foarte bun[ ]n to\ anii; stupii ]n doao veri s-au f[cut buni, iar ]n celelalte pro=ti; vitele era mai ]n to\i anii bolnave, de muriè; f`n =i vin multu ]n to\i anii era; bani mul\i ]n \ar[, la negu\itori, de-= prinde oamenii nevoile; zlota=ii nu vindè vitele, c[ nu-i sirguè cu istovul banilor. Din prostime, pre cine-l =tiè c[ are c`te ceva, ]i =i g[siè pricin[ =i-l ]nchide =i-i lua trei, patru sute de lei, =i mai mult. Doamna lui era foarte milostiv[. Multe biserici =i m[n[stiri stricate au acoperit =i le-au tocmit. +i oameni sc[pa\i ]i miluiè, =i pe fete s[race le grijiè =i le m[rita. Mihai-vod[ de la o vreme ]ncepus-a ]ndr[zni, =i mult[ v[rsare de singe f[cè ]n oamenii cei vinova\i, cum s-ar dzice furii, t[lharii. Nu avè nici o trecere sau mil[ de 41

iertare, oric`t de mic[ de i-ar hi fost gre=ala. Pusese 4 furci mari de le b[tus[ ]naintea por\ii, unde-i acmu f`nt`na, de sta acolo a=[dzate. +i mai ]n toate dzilele sp`ndzura t[lharii de picioare sau de susiori, cu capetele ]n gios, cu pielea goal[. +i punè pe calò de-i b[tè cu puha, c`t nu putè merge boierii la curte de \ipetele lor. +i pre o parte f[cè =i bine, c[ s[ sterpis[ t[lh[ritul. Iar mul\i pieriè =i drep\i, c[ avè un arma= mare, grec¡, Panaiut, ce-au fost c`r=mar ]n |arigrad, lacom =i f[r[ suflet. +i pe gura aceluia mul\i p[timiè. T`mplatu-s-au atunce, grecii carii era a lui Mihai-vod[ capichihai =i al\ii ce slujiè la d`nsul de-au ]nceput a s[ sf[di ei ]nde ei. +i s-au f[cut 2 cete =i s[ p`r`è totdeuna la Mihai-vod[, s[-= m`n`nce capetele. }ntr-o ceat[ era Costantin postelnicul =i cu frate-s[u Manolache, chiurci-ba=e ]mp[r[tescu, =i cu alte rude a lor, iar ]ntr-alt[ ceat[ era Tudurache capichihaie =i cu un doftor, ginere lui, =i cu Iusufache aga. +i s[ p`r`è o ceat[ pre alta la Poart[, cum au m`ncat sute de pungi de bani din \ar[. C[ Mihai-vod[ t[ies[ =i acest obiceiu, de nu mai trimitè boieri la Poart[ pentru nevoile \[r`i, s[ vadz[ ce s[ cheltuie=te acolo, c[ credè numai pre greci. +i acmu nu numai la Poart[ nu mergè boierii, ce =i la visterie nu mai intra, s[ =tie c`nd ies nevoile \[r`i, s[ or`nduiasc[ ei. Ce c`nd vrè s[ scoa\[ ceva, cu grecii sf[tuiè =i porniè ]n \ar[ boierena=ii lui, cu tain[, =tii ca cum ar purcede un ceambul t[t[rescu ]n prad[, noaptea cu tain[, ]n toate p[r\ile. +i boierii cei de \ar[ nu =tiè nemic[. Deci poate-fi fiind voia lui Dumnedzeu s[ gre=asc[, au lep[dat pre ceata grecilor cea de frunte =i i-au gonit de la d`nsul, de s-au dus la |arigrad, =i au priimit l`ng[ sine pre cei bl[st[ma\i, de s[ sf[tuiè cu d`n=ii. +i a=è, priimind pre aceie, ]nc[ =i numele s[u cel bun de u=[ deschis[ ce-l avè c[tr[ to\i, de intra =i copii, l-au stricat acei greci 42

bl[st[ma\i, al[tur`ndu-s[ pre l`ng[ d`nsul, =[dz`nd tot cu d`n=ii de s[ sf[tuiè, =i pre nime nu l[sa s[ intre ]n cas[, s[-= pl`ng[ jalobele. Atunce, la acè vreme, fugis[ =i c`\va boieri din |ara Munteneasc[ aice, j[luind de Neculai-vod[, =i s[ ruga s[ scrie la Poart[, s[ p`rasc[ pe Neculai-vod[ =i s[ fie el domnu |[r`i Muntene=ti. Tot atunce, pre acea vreme, g[situ-s-au =i un copil de cre=tin muncit de bezzaconicii jidovi ]n chipul muncilor domnului Is. Hs. +i au prinsu pre c`\iva jidovi de-au pus la ]nchisoare. +i nu i-au giudecat, ca pe ni=te jidovi, mai degrab[, s[ fac[ ce le va face, ce i-au \inut la ]nchisoare, g`ndind doar a lua de la d`n=i bani mul\i. +i ]nc[ au scris =i la Poart[, ca s-]mbunedze pre viziriul, s[ apuce =i pre jidovii de la |arigrad, s[ ièi =i Poarta o sum[ de bani. Deci, cum au oblicit solul lui antihrist Pazarghideanul, jidovul cel mare de la |arigrad, au =i ]nceput a cheltui bani =i a amesteca pe Mihai-vod[. +i au trimis pe un ag[ a veziriului =i au slobodzit pe jidovii carii era aice. +i au scris s[ le dè pace. A=ijdere =i Neculai-vod[, dup[ ce-au oblicit c-au pribegit muntenii aice =i-l amestec[, s-au m`niet =i au stricat logodna ce f[cus[ cu feciorul lui =i cu fata lui Mihai-vod[, =i au stricat =i priete=ugul. +-au v[rsat multe pungi la Poart[, =i au amestecat mai tare el pre Mihai-vod[. +i au ispr[vit de-au trimis veziriul un capegi-ba= s[ ièi pre boierii pribegi, s[-i duc[ ]n |ara Munteneasc[. Iar[ boierii munteni nu era ]n Ie=i, c[-i trimises[ Mihaivod[ ]n Hangu, ]n mun\i, la straja ungureasc[, cu socoteal[ ca aceasta, c[ s[ va m`ntui de c[tr[ veziriul, c[ nu sunt ]n \ara lui. Deci viindu-i doao, trei porunci aspre, numai s[-i dè, s-au c[it c[ci i-au triimis acolo la margine, tem`ndu-s[ c[ nu-i va putè prinde, s[-i dè ]n m`na copegi-ba=ii. +i au 43

trimis pre Costantin Ruset ca s[-i am[geasc[ cu ]mbl`ndzire, cum c-au venit de la Poart[ r[spunsu s[-i ]mpace Mihaivod[ cu Neculai-vod[. Iar ]n urma lui Costantin Ruset¡ vornicul au r[pedzit 100 de seimeni c[l[ri noaptea din Ia=i ca s[-i prindz[, s[-i dè de grumadzi lui capegi-ba=e, r[pedzind =i la C`mpul Lungu s[ caute s[ prindz[ poticile, s[ nu scape nici unul. Ce muntenii, av`nd iscoade, au prinsu de veste mai nainte =i au trecut ]n |ara Ungureasc[. +i s-au ]ntorsu oamenii lui Mihai-vod[ ]napoi, f[r[ de nici o isprav[. +i n-au avut pre cine da pre m`na capegi-ba=ei. Deci, ]ntorc`ndu-s[ capegi-ba=e la Poart[, au mersu pre la Neculai-vod[. +i l-au umplut Neculai-vod[ de bani. +i merg`nd la Poart[, au p`r`t prè tare la veziriul pre Mihaivod[, c[ nu bag[ sam[ fermanul =i n-au vrut s[ de pe boierii munteni. Aceste audzind veziriul, tare s-au m`niet pe Mihai-vod[. Deci Neculai-vod[ =i cu Costantin postelnicul =i cu frates[u Manolache chiurci-ba=a, ce avè cinste la veziriul, =i cu Pazarghidian jidovul s-au f[cut tot una =i au cheltuit =i au mazilit pre Mihai-vod[. +i au pus domnu pe nepotul lui Neculai-vod[, anume Grigorie Ghica terdzimanul, iar terdziman au r[mas frateli lui Grigorie-vod[. A=è l-au adus pre Mihai-vod[ p[catele, de s-au lep[dat de slugile cele puternice =i s-au potrivit minciunilor celor bl[st[ma\i. Deci ]mbr[c`nd c[ftan de la Poart[, Grigorie-vod[ au trimis pre un capegi-ba= cu mazilia aice ]n Ia=i, ]mpreun[ cu Enache aga, fecior lui Costantin postelnicul. +i cetindu-i ferman de mazilie Duminec[ ]n 26 dzile a lui septemvri, pus-au c[im[cani pe Costantin Costache vel-spatar =i pre Sandul Sturdze vel-ban. +i l-au grijit bine, ca pe un domnu, cu tot ce i-au trebuit, =i a patra dzi, gioi septemvri 30, au ie=it Mihai-vod[ din scaon din Ia=i, can pe o bur[ de ploaie, petrec`ndu-l to\i cu mare cinste. 44

Vrut-au atunce o sam[ de mazili s[-i fac[ g`lceav[, s[ lege =tubeie de=erte, s[ le sp`ndzure pre l`ng[ drum, pre unde a trece Mihai-vod[, pentru c[ci le-au r[mas de la d`nsul obiceiu de desetin[ de st`ngerea caselor. Numai c[im[camii n-au l[sat s[-i fac[ acè ocar[, scriind Grigorievod[ de la |arigrad. A=ijdere =i postelnicul ]nv[\as[ pre Enache aga, s[ nu =tie c[ face cineva vrun sup[r lui Mihaivod[. M[car c[ el le-u f[cut lor ru=ine, c`nd au purcesu din Ia=i, dar ei nu trebuie s[-i fac[ lui, c[ le-au fost st[p`n. T`mplatu-s-au atunce la mazilie de-au fost can de grab[ =i au r[mas boierii plini de datorii, c[ dedes[ bani ]mprumut =i nu apucas[ s[-i ièi. C[-i punè pre boieri zlota=i =i-i f[cè de istoviè ]nainte cu bani turce=ti. Lua noi =i da vechi. +i au r[mas mazilii st`n=i. A=ijdere =i turcii balgii ]nc[ ]mprumutas[ pre Mihaivod[ cu bani noi, s[ ièi vechi. +i cu cear[, cu miere, pentru dob`nda l[comiei, de da mul\i bani. +i la mazilie au r[mas =i negu\itorii balgii st`n=i. +i au domnit \ara ]n r`ndul al treile 11 ani f[r[ trei luni. Deci pornindu-s[ Grigorie-vod[ de la |arigrad, ie=itu-i-au toat[ boierimea ]nainte la G[la\i. Iar[ Grigorie-vod[, dup[ ce-au agiunsu la Br[ila, n-au venit pre uscat, ca al\i domni, ce de la Br[ila au =[dzut ]n 2 =eici =i au venit tot pre ap[, cu mult[ pofal[, dzic`nd din trimbi\[ =i din naiuri =i d`nd =i din pu=ci, p[n[ ce-au agiunsu la G[la\i, de s-au ]mpreunat to\i boierii \[r`i acolo cu d`nsul¡, dup[ obiceiu. +i de la G[la\i au purces¡ cu toat[ boierimea p[n-aproape de Ia=i. A=ijdere =i din Ia=i ie=itu-i-au ]nainte c[im[canii cu slujitorimea =i cu or[=eni =i l-au b[gat cu mare cinste ]n Sfetii Nicolaie, timpin`ndu-l =i arhierei cu tot clirosul bisericii. +i l-au ]ncununat spre domnie p[rintele Gheorghie mitropolitul. +i de acolo ie=ind, au intrat ]n cur\ile domne=ti. 45

Cap. XXII DOMNIA LUI GRIGORIE-VOD{, NEPOT DE FIIU LUI GRIGORA+CO-VOD{, DOMNUL MUNTENESCU, STR{NEPOT GHIC{I-VOD{ CE-AU FOST LA NOI, V{LEAT 7234

Dup[ ce-au venit Grigorie Ghica-vod[ ]n Ia=i, a treia dzi, pre obiceiu, au boierit boierii. Pus-au pre Gavriil Miclescul vel-logof[t, pre Darie Donici vel-vornic de |ara de Gios, pre Costantin Ruset vel-vornic de |ara de Sus, pre Costantin Costache hatman, pre Costantin, fratele lui Manolache chiurci-ba=, vel-postelnic, pre Sandul Sturdze vel-sp[tar, pre Iordache Ca[n]tacuzino vel-ban, pe Toader Paladi vel-visternic, pre Iordache Costache, sin Lupului, vel-stolnic, pre Andronache Vlasto, cumnat[-s[u, vel-comis. Ace=te era boierii lui Grigorie-vod[, mai to\i rudele lui Mihai-vod[, carii fusese =i la Mihai-vod[. Iar toate trebile era dup[ Costantin postelnicul, =i dup[ d`nsul era Sandul Sturdze spatar, fiind moldovan =i oarece =i neam¡ lui Grigorie-vod[. Deci al\i boieri, ce mai r[m[sese de at`ta vreme de a=tepta pre Grigorie-vod[, ca s[ ]ncap[ =i ei, v[dz`nd c[ i-au apucat iar ceielal\i boieri pre denainte =i acmu, c[uta r[u. Atunce la banii steagului n-au mai scos alt[ dajde. Numai g[sind obiceiu gata de la Mihai-vod[ v[c[ritul, au scos atunce =i el v[c[rit, 10 potronici de cal =i 6 potronici de vit[. Iar de prim[var[ au scos =ferturi, pre putin\[, iar de 46

toamn[ h`rtii, iar u=oare =i f[r[ n[p[=ti. +i au mai sc[dzut desetina boierilor, s[ dè de 10 un leu, =i au r[dicat \ig[n[ritul =i mor[ritul =i pris[c[ritul =i c`rc¥m[ritul, care le scornis[ Mihai-vod[. Aceste le-au iertat Grigorie-vod[ ]nt[iu. Iar[ c`nd au fost de toamn[, s-au hainit un boier, anume Dumitra=co Racovi\[ hatman, fratele lui Mihai-vod[. Fiind mazil la \ar[, au ]nceput a scrie c[r\i la frate-s[u, la Mihaivod[. Deci oblicind Grigorie-vod[, au trimis la d`nsul s[-l prindz[, iar el sim\ind, au fugit la t[tar] ]n Bugeag. +i cu d`nsul au fugit =i ginere-s[u, Iordache stolnicul. Iar[ ]n scurt[ vreme s-au burzuluit =i Adli-Gherii Calga, soltan de Bugeag, asupra lui Medli-Gherii hanul =i au ]nc[lecat cu tot Bugeagul. Iar pricina era a=è. Mai nainte vreme cu c`\va ani fugis[ un Bahti-Gherii, ce-i dzice porecl[ Delii soltan. Acesta, fugind spre calm`=i, f[cè multe amestec[turi pentru h[nia Cr`mului. S[ agiungè cu =erimii din Cr`m, f[cè de scotè Poarta mai totdeuna pe han. Deci Poarta au ales pe acest han, anume Medli-Gherii, de om¡ r[u, ca doar va putè supune pre =erimi =i pre m`rzaci. Deci lu`nd h[nia, mul\i m`rzaci =i =erimi au t[iet, p[n’ =i pre ni=te nepo\i a lui de sor. +i v[dz`nd acest Calga soltan, n-au mai putut r[bda a vedè at`\e capete pierind, precum ei n-au mai avut acest obiceiu s[ s[ piard[ m`rzacii. Ce au =i ]nc[lecat atunce to\i bugegenii cu zorbà, =i au scris =i la Poart[, cer=ind han pe un frate a lui, anume Caza-Cheri. +i Poarta nu vrè, dzic`nd c[ tot a=è s-au ]nv[\at de schimb[ hanii =i nu le pot intra ]n voie. Atunce s-au f[cut mare spaim[ ]n toate \[rile ]mpregiur. +i s-au bejenit |ara Moldovii, tem`ndu-s[ ]nc[ =i raieoa Tighinii =i a Hotinului =i |ara Rum`neasc[, =i-nc[ =i preste Dun[re, =i |ara Ungureasc[, =i |ara Le=asc[ de ]nc[lecarea 47

acelui soltan cu tot Bugeagul. C[ nu =tiè alte \[ri =i olate adev[rul, ce vor s[ fac[, m[car c[ dzicè ei c[ nu le trebuie Adli-Gherie hanul, c[ le stric[ obiceiele, de le taie m`rzacii =i =erimii ca un casap, =i scriè la Poart[ s[ le dè pre CazaCheri s[ le fie han. Dar tot nu putè oamenii crede, a=è este, au alt[ ceva or s[ fac[. +i multu au umblat prin Bugeagu, dup[ ce-au ]nc[lecat. Apoi au trecut Nistrul =i s-au dus ]n c`mpi, aproape de Ceahrin, de =edè cu multe voroave =i spaime acestor \[ri prinpregiur, ce scriu mai sus. Atunce, cu c`teva luni mai nainte, s[ t`mplas[ de hot[r`s[ Grigorie-vod[ locul \[r`i =i stricas[ capegi-ba=e, de la Poart[, ce venis[ cu ferman, c`teva c`=le t[t[r[=ti, ]mpreun[ cu oamenii lui Grigorie-vod[. Deci t[tar`i, v[dz`ndu-s[ to\i la un loc, s[ foarte l[uda asupra lui Grigorie-vod[ =i asupra \[r`i, dzic`nd c[ le-au arsu mul\ime de robi =i de copii =i le-au stricat c`teva geamii. Deci =i boierii ce era pribegi acolo, Dumitra=co Racovi\[ hatman =i cu gineres[u, Iordache Costache stolnic, f[cè =i ei multe amestec[turi la soltanul =i la m`rzaci, cu vorbe rele =i ]ndemn[turi asupra lui Grigorie-vod[. Grigorie-vod[ ]n\eleg`nd c[ s[ laud[ soltanul =i m`rzacii asupra lui, avè mare grij[ =i Grigorie-vod[ =i toat[ boierimea. +i \ara ]nc[ s[ bejenis[. +i era Grigorie-vod[ ]n cur\i ]n Ia=i, ]nchi=i cu slujitorii, ]n tot ceasul a=tept`nd gata s[-l lovasc[. +i trimite la soltanul oamenii s[i, cu daruri totdeuna, ca s[-l ]mpace. +i nu-l putè s[tura nici cu un feliu de daruri. Era =i giup`nesele boierilor pribegi aice, la popreal[, ]n Ia=i, de Grigorie-vod[. Trimis-au soltanul un ag[ al s[u la domnie, s[ le las[ s[ marg[ la b[rba\ii lor ]n Bugeag. +i ]ndat[ le-au slobodzit, de s-au dus, cu tot ce-au avut, ]n Bugeag¡, la boierii lor. Iar[ pre urm[ n-au cutedzat Grigorie-vod[ ca s[ =adz[ 48

]n Ie=i, ce s-au dus la Boto=eni, de-au =[dzut c`teva dzile. +i pre doamna-= au trimis-o la Hotin, de-au =[dzut p[n’ s-au ]mp[cat lucrul. Audzind Poarta ]mp[r[\iei de at`te amestec[turi acelui soltan, au or`nduit un sarascheriu, cu c`teva mii de o=ti turce=ti, =i pre Grigorie-vod[ =i pre Neculai-vod[, domnul muntenescu, =i pre Colceag-beiu cu lipcanii =i cu spahiii de Hotin, s[ marg[ to\i ]n Bugeag, asupra acelui soltan =i a bugigenilor. Deci acel sarascher au venit cu oaste la Smil, a=tept`nd s[ s[ str`ng[ =i al\ii acolo. Neculai-vod[ ]nc[ au venit p[n’ la G[la\, Colceag-bei ]nc[ de la Hotin au trecut pe Prut la Smil, iar Gligorie-vod[ s-au pogor`t de la Boto=eni pre la Cotnar =i au venit iar la Ie=i. +i au =[dzut cu corturili =i cu toat[ oastea lui ]n c`mpu la Balica vro 2 s[pt[m`ni ]n postul Cr[ciunului. +i de la Balica au trecut codrul la Sc`nteie =i au mersu ]n gios pe B`rlad p`n’ la Ro=ieci. +i de acolo au m[rsu la F[lciiu =i au trecut Prutul =i au mers la Codrul Chigheciului, de-au =[dzut acolo vro doao, trei s[pt[m`ni. Deci sarascheriul o=tilor au scris la acel soltan s[-= plece capul, s[ marg[ la Poart[, c[ nu va avè nici o nevoie, iar pre hanul aceast[ dat[ ]mp[r[\ia nu va s[-l mazileasc[. Deci el, v[dz`nd acel r[spunsu de la sarascheriul =i ]n\eleg`nd c[ =i hanul vine cu oaste din Cr`m¡, =i al\i megie=i pre dincoace, =-au plecat capul =i au purces¡ la sarascheriul la Smil, de s-au dus la Poart[, f[r[ nici o grij[. +i nu i-au f[cut ]mp[r[\ia nemic[. Iar[ Iusuf M`rza =i cu vro doi, trei m`rzaci au pribegit ]n |ara Le=asc[, de au tr[it acolo c`t[va vreme. Iar[ hanul au st[tut de-au iernat ]n Bugeag p[n-]n prim[var[, cu mult[ cheltuial[ =i sil[ bugegenilor de cr`meni. Atunce au scos mai marii Bugeagului =i ei v[c[rit, de-au 49

dat mul\i bani hanului, mai sus v[c[ritul de cumu-i la noi. Iar Gligorie-vod[, dup[ ce-au a=[dzat pace ]ntre d`n=ii, au venit de la codru ]ntinsu la Ie=i. +i c`t au =[dzut ]n codru, f`n, gr[un\[ tot de la t[tar] au m`ncat toat[ oastea. +i la purces¡ au pus de-au f[cut =i o movil[ mare ]n codru, ca s[ r[m`ie de pomenire. Atunce =i Grigorie-vod[, dup[ ce-au vinit la Ie=i din oaste, trimis-au ardzu de jalob[ la ]mp[r[\ie pentru stric[ciunea ce-au f[cut t[tar`i \[r`i =i pentru boierii pribegi, ce sunt rud[ lui Mihai-vod[, cum au f[cut at`te amestec[turi la t[tar], fiindu =i cu ]ndemnarea lui Mihai-vod[, de s-au f[cut aceste. Deci Poarta au b[nuit tare lui Mihai-vod[ =i au f[cut ferman la hanul pentru acei boieri pribegi, s[-i dè pre m`na lui Grigorie-vod[. +i toat[ paguba \[r`i =i cheltuiala ce-ar hi f[cut Grigorie-vod[ cu oastea s[ i-o plineasc[ de la t[tar]. Atunce au trimis Grigorie-vod[ la hanul pre Darie Donici vel-vornic =i pre Sandul Sturdza vel-visternic cu fermanul Por\ii =i cu izvod de pagube. Deci pre boierii pribegi nu i-au dat, c[ Iordache au fugit ]n Cr`m la un soltan, feciorul hanului, iar[ Dumitra=co hatman au fugit teptil preste Dun[re, tr[g`ndu-s[ la |arigrad, la frate-s[u, la Mihaivod[. Ce frate-s[u nu vrè s[-l priimasc[, tem`ndu-s[ de la Poart[ s[ nu obliceasc[ c[-i la d`nsul. Ce umbla mistuindu-s[ prin Dobrogea din loc¡ ]n loc. Iar pagubele de la t[tar] i-au plinit toate. 700 pungi bani gata i-au adus ]n Ia=i cu ni=te c[m[ri cu cai. Care lucru era de mirat, unde au ispr[vit Grigorie-vod[ de-au ]ntorsu t[tar`i pagubele moldovenilor, c[ avè mare trecere la Poart[. }ns[ ace=ti bani nu i-au luat to\ Grigorie-vod[, ce gium[tate i-au dat hanului, =i o sam[ au dat =i oamenilor celor cu pagubele. Dup[ aceasta, merg`ndu Costantin postelnicul la Poart[, 50

au oblicit =i pe Dumitra=co hatman c[-i ]n Dobrogea, la unu sat, teptil. +i fiind aproape de calea lui Costantin postelnicul, au umblat cum au putut =i l-au prinsu. +i f[c`nd =tire lui Grigorie-vod[, au =i trimis de l-au ferecat ]n obedzi =i l-au adus ]n Ia=i. +i l-au pus la grè ]nchisoare c`teva luni, p[n-au dat c`\va bani, =i apoi iert`ndu-l, l-au slobodzit. +i duc`ndu-s[ la satul lui, la Fere=ti, au mai tr[it trei, patru dzile =i au murit. Iar[ ]n al treile an a domniei lui Grigorie-vod[ s-au f[cut de c[tr[ toate p[r\ile bun[ pace. +i s-au apucat de-au acoperit m[n[stirea Balica cu oale =i au tencuit-o pre dinafar[ =i au f[cutu-i =i tind[, =i au zugr[vit-o peste tot pri dinlontru, =i zid ]mpregiur, =i clopotni\[, =i cur\i de piatr[. +i au ]ndz[strat-o cu toate, cu ve=minte, cu odoar[ =i cu bucate, =i cu robi =i mo=ii =i vii, ca pre o m[n[stire deplin. A=ijdere au mai f[cut cur\i scumpe =i h[l[=teu cu iaz la Frumoasa, s[ fie de primblare domnilor. F[cut-au =i turnu mare pe poart[, ]n curtea domneasc[, =i ceasornic mare, a=ijdere =i 2 ci=mele, f`nt`ni aduse pre oale, cu mult[ cheltuial[, una denaintea por\ii cur\ii domne=ti =i una denaintea feredeului. A=ijdere =i feredeul l-au mai tocmit. Mai tocmit-au =i c`teva cas[ ]n cur\ile domne=ti =i od[ile simenilor =i la grajduri. Ce era stricat, tot au tocmit. F[cut-au cas[ frumoas[ =i-n Galata. +i au tocmit chiliile la B`rnova. A=ijdere =i la B[rboiu au f[cut turnu =i au coperit-o. +i alte multe sfinte biserici au dires =i au tocmit. Iar[ c`nd au fost ]n al patrule an a domniei lui, ]n anul 7238 murit-au =i Neculai-vod[, domnul muntenescu, unchiul lui Grigorie-vod[. +i l-au ]ngropat ]n m[n[stirea cei de d`nsu zidit[ la V[c[re=ti. Iar ]n locul lui au r[dicat muntenii pe fiiul s[u Costantin-vod[. +i i-au r[mas lui Neculai-vod[ 3 ficiori, cari mai pe urm[ au ie=it domni, Costantin =i Ion, 51

precum le scriu ]nainte istoriile. Iar unul, Alecsandru, vremea ]nainte va ar[ta1. Iar[ ]n scurt[ vreme f[cutu-s-au mare zorbà ]n |arigrad, r[dic`ndu-s[ inicerii asupra lui sultan Ahmet. +i l-au scos de la ]mp[r[\ie =i au pus pre un nepot a lui, anume sultan Mahmut. +i-ntr-acea zorbà multe capete au pierit =i mul\i veziri s-au mazilit. +i s[ can potoliè zorbaoa =i iar s[ scorniè. Atunce mazilind pre veziriul, g[sit-au mult[ avere la d`nsu, iar mai mult au g[sit la chihaieoa lui. C-au aflat mai bine de 40.000 pungi bani, f[r[ drugi de aur slei\i =i alte odoar[. C[ atunce dedes[ voie de bè mai to\ turcii vin. Pentru acee s-au f[cut zorbà, de-au schimbat ]mp[ra\ii. Atunce =i Mihai-vod[ afl`nd vreme, au mazilit pe Costantin-vod[ din |ara Munteneasc[, de n-au plinit ]nc[ bine luna cu domnia dup[ moartea t[t`ne-s[u. Atunce au mazilit =i pe Adli-Gherii, hanul t[t[resc, =i au pus pre Caza-Cheri, carii =i-l poftis[ ei mai nainte. +i au ie=it =i Medli-Gherii soltan, care fuses[ cu zorbaoa. Atunce zorbalele au g[sit pe un casap sirbu, anume Bu\ucachii, prieten al lor, =i duc`ndu-l la veziriul cel nou, l-au f[cut, f[r[ voia lui, de l-au ]mbr[cat ]n c[ftan, s[ fie domnu ]n Moldova. Ce ]mbr[c`ndu-l, nu i-au dat ferman s[-l trimi\[ aice mai ]n grab[. De aceasta oblicind Grigorie-vod[, spus-au tuturor boierilor. +i s-au sculat to\i boierii de au scris la Poart[ cum nu le trebuie acela domnu, =i s-au g[tit s[ fug[. +i fiind aice =i un turcu mare, ce venis[ cu c[ftan, =i au m[rsu to\i boierii la acel turcu de i s-au rugat. +i spuind turcul la |arigrad cumu-i pofta boierilor, m`nietu-s-au ]mp[ratul =i veziriul. +i pre mul\i de acei cu zorbaoa au t[iet, de i-au 1

Ultimele dou[ fraze sunt ad[ugate de Neculce. 52

mai ]mpu\inat. +i au t[iet atunce =i pre acel domni=or Bu\ucachii-vod[, nepurces ]nc[ din |arigrad. +i de iznoav[ au trimis altu c[ftan de domnie lui Grigorie-vod[. Tot atunce au m[rsu m`rzacii c`\va la |arigrad de au p`r`t pe hanul cel mazil pentru c`te r[ut[\i le-au f[cut. +i au j[luit =i pre Grigorie-vod[ de bani ce le-au luat =i de alte multe str`mb[t[\i ce-au avut. Deci Poarta au or`nduit aceasta la pa=a de Tighine, trec`nd Caza-Cheri han pre acolo, s[ ièi sama =i s[-i a=edze. Atunce au venit =i Iusuf M`rza din pribegie de la le=i. +i viind prin Ia=i, l-au d[ruit Grigorievod[ foarte bine, ca s[-l fac[ prieten pre un c`ine. +i merg`nd la hanul, l-au priimit bine =i-nc[ l-au =i d[ruit. Iar ]naintea ace=tii zarve f[cutu-=-au pace =i Iordache stolnicul de c[tr[ Grigorie-vod[. +i viind din Cr`m, l-au priimit vod[ =i l-au iertat de toate gre=elele lui. +i-nc[ i-au f[cut =i un r`nd de haine =i i-au dat =i din bucate. +i iar ]l luas[ ]n dragoste, socotind c[-= va p[r[si n[ravul =i a fi cu bine domniei =i cu priin\[. L-au trimis la Tighine pentru acei m`rzaci ce p`r`s[ pre Grigorie-vod[ la Poart[, ca s[ stè la soltanul =i la m`rzaci s[ a=edze acest lucru, =tiindu-l c[ s[ =tie cu d`n=ii. Iar[ dup[ ce-au agiunsu la Tighine, n-au c[utat pre slujba lui Grigorie-vod[ =i s-au apucat iar de alte amestec[turi s[ fac[, mai mare dec`t cele dint[iu. +i la Grigorie-vod[ scriè ]ntr-un chipu, iar c[tr[ al\i boieri de aice din \ar[ scriè ]ntr-altu chip, cum c[ este gata domnia lui Costantin Duca-vod[ dat[ de la Poart[, protivindu-s[ =i el minciunilor t[tar`lor. Iar acei era anume Costantin Costache hatman, v[r primare cu Iordache stolnicul, cu frate-s[u Gavriil p[harnic =i Ioan P[ladi vel-vornic =i cu fiiu-s[u Toader velban =i Toader Costache stolnicul =i cu Iordache Ca[n]tacuzino spatariul =i al\ii mul\i. S-au f[cut to\i la un cuv`nt, pre 53

scrisorile lui Iordache, fecior Lupului, =i s[ sf[tuis[ c[ s[ fug[ la soltanul, s[ stè pricin[ Duc[i-vod[, s[ nu fie, =i s[-= r[dice pre unul dintre d`n=ii domnu. +i a=è au umblat cu acest sfat c`t[va vreme, nici s[ ducè, nici spunè lui Grigorievod[, ce sta ]n cumpene =i s[ mira ce or face: fugi-or, au spune-or lui Grigorie-vod[. Unii dintre d`n=ii dzicè s[ fug[, al\ii dzicè s[ spuie lui vod[, p[n-au oblicit Grigorie-vod[ ce vor s[ fac[ ei, cum giuruiè hanului \ara din Prut ]ncolo, s[ fie loc t[t[r[scu, numai s[ le ispr[vasc[ acest lucru pre voie, s[-= r[dice domnu dintre d`n=ii pre cine or socoti ei. Deci au =i prinsu pre acei boieri ce era ]n Ia=i =i i-au ]nchis. +i au r[pedzit =i la cei de la \ar[, de i-au prinsu, =i ferec`ndu-i i-au adus =i i-au pus la ]nchisoare, pe unul ]ntr-un loc, pre altul ]ntr-alt loc. Iar[ pre Iordache stolnicul, feciorul Lupului, nici l-au mai adus la Grigorie-vod[ s[-l giudece, =i cum l-au adus ]n Ia=i, l-au =i dus ]naintea por\ii, la ci=me, =i au poroncit de i-au t[iet capul. Iar pre ceielal\i i-au mai \inut oarece ]nchi=i =i i-au iertat, puind pre unii la giur[m`ntu, pe al\ii =i f[r[ giur[m`nt. Atunce au pus pre Costantin Ruset vornic de |ara de Gios, iar pre mine, Ioan Niculce biv-hatman, m-au pus vornic de |ara de Sus =i pe Sandul Sturdze hatman =i pe Costache Razul spatar mare =i pe Andree= Ruset visternic mare. +i a=e s-au potolit acele calabalicuri. Fugit-au atunce Gavriil p[harnic la Bugeag, =i multe vorbe rele au gr[it c[tr[ sultanul =i c[tr[ hanul pentru Grigorie-vod[. Iar pre urm[ l-au dat lui Grigorie-vod[ de grumadzi. Ce Grigorievod[ nu i-au f[cut nici un r[u1 =i l-au iertat, nici s-au uitat la oc[r`le ce-i f[cus[ =i la ponturile ce-i scrises[ Gavriil. 1

Ultimele trei cuvinte, absente ]n ms. 253, sunt ad[ugate din ms. 53. 54

Uita\i-v[ acmu, fra\ilor, c`t[ ocar[ au avut Grigorievod[ de la ace=ti boieri atunce! Iar el i-au iertat, =i f[r[ z[bav[, ]nc[ pe unii i-au =i boierit, de-au fost la cinstea dint`i. Un domnu strein, =i c`t[ mil[ au ar[tat! Iar[ dup[ acee au trimis pre al\i boieri de-au st[tut la giudecat[ cu t[tar`i la Tighine. +i mult[ cheltuial-au f[cut p[n’ s-au a=[dzat, mai ]ndoit de c`t luas[ el de la t[tar]. +i au luat =i o bucat[ de loc¡ de a Moldovii, din hotarul cel vechiu, cale de un ceas. Pre atunce, cu acele schimb[ri multe a vezirilor =i cu calabalicul t[tar`lor =i cu amestec[turile acelor boieri, c[dzus[ \ara =i Grigorie-vod[ la o mare datorie. T`mplatu-s-au ]ntr-ace=ti doi ani, la v[leat 7239 =i 7240, de-au fost =i timpurile proaste, de nu s-au f[cut p`ine din Ia=i ]n sus, =i era =i foamete, dar nu prè mare. Agiunsese mier\a de m[lai, ]n sus pe suptu munte, la 4 lei. Dar Grigorievod[, av`nd m[laiu mult la F[lciiu =i la Chi=[n[u, str`nsu din u=or, da acelor oameni de la \inuturile den sus c`te 6 potronici mier\a =i-i a=tepta de bani p[n[ toamna. +i ]nc[ au c[utat c`teva car[ cu chirie, de-au ]nc[rcat p`ine =i au trimis-o pre la t`rgurile den sus, la Roman, la Neam\u, la Boto=eni, la Soceav[ =i la Cern[u\i, de o da oamenilor f[r[ bani. Numai chiria ]= pl[tiè, ce =i acee cu p[suial[, d`nd ]nt[i domnia chirigiilor, apoi, cu vremea, scotè de la acei oameni. Iar[ tot ]ntru acesta= an 7240 ar[tat-au Dumnedzeu greu b[nat asupra cre=tinilor, pentru multe p[cateli =i f[r[delegile noastre. F[r[ lips[ de p`ine ce era, au m`ncat =i lupii oameni pre suptu munte, la \inutul Neam\ului =i la Soceav[. Ce curund =-au ]ntorsu sfin\ia sa m`nia =i ne-au trimis iar lini=te de c[tr[ acele hieri s[lbateci. Dar s[ sp[ries[ oamenii. Costantin-vod[, fecior lui Neculai-vod[, dup[ ce l-au 55

mazilit turcii =i l-au dus ]n |arigrad, n-au plinit anul mazil =i iar au ie=it¡ domnu ]n |ara Munteneasc[ la v[leat 7240. C[ atunce tot era Poarta nea=[dzat[, =i s-au t`mplat de-u c[dzut un vezir, de-i dzicè Topal¡-pa=a, prieten lui Costantin-vod[ =i du=man lui Mihai-vod[. Deci cum au c[dzut acel Topalu-pa=a vezir, au =i p`r`t boierii munteni pre Mihaivod[ la acela, =tiind c[ i-i neprieten, pentru multe superi ce le face Mihai-vod[ =i le stric[ obiceiurile, ca =i c`nd au fost ]n Moldova, =i le iè mare sume de bani. Deci veziriul l-au =i mazilit, =i trimises[ s[-i taie =i capul. Numai ni=te prieteni a lui Mihai-vod[ au agiunsu de-au dat =tire ]mp[r[\iei, =i a=è au sc[pat. +i l-au adus ]n |arigrad viu =i l-au ]nchis. Dar pre acel prieten grec, anume Venitura, ce-au dat =tire ]mp[r[\iei pentru Mihai-vod[, oblicindu-l veziriul, i-au t[iet capul. +i tot n-ar hi sc[pat =i Mihai-vod[, c[ trimisese veziriul de venis[ c`\iva boieri din |ara Munteneasc[ de-l p`r`è. Numai norocirea lui at`ta au fost, c[ s-au t`mplat de s-au mazilit =i veziriul. Dar numai 4 dzile de-ar hi mai tr[it veziriul, era baraiamul, =i atunce ar hi pierit =i el. Numai vr`nd Dumnedzeu, au ie=it de la ]nchisoare deodat[. Costantin-vod[, domnul muntenesc, viind ]n Bucure=ti, s-au a=[dzat cu bun[ pace de c[tr[ to\i boierii =i le-au dat toate ]n m`na lor s[ chivernisasc[. +i tr[iè tot cu lini=te, nu ca la tat[-s[u, Neculai-vod[, ce ]ntr-alt chip, foarte cu bun[ ]mbl`ndzire de c[tr[ domnie. Scris-au Costantin-vod[ la v[r[-s[u Gligorie-vod[, domnul Moldovii, ca s[-i caute o fat[ di boieriu din Moldova, s[-l logodeasc[, ca s[-i hie doamn[. Deci Grigorie-vod[ cu mare bucurie au priimit =i cerc`nd au aflat o cucoan[, fat[ fecioar[ a lui Costantin Ruset vel-vornic, foarte frumoas[ =i ]n\eleapt[, anume Caterina, =i de bun neam¡ =i l[udat. +i au f[cut logodn[ =i au trimis-o mai pre urm[ cu p[rin\ii s[i =i cu 56

al\i boieri, rudenii a ei, tocma la Bucure=ti. +i au f[cut mare =i frumoas[ nunt[ domneasc[. La anul 7241 noievrie 12 au fost nunta. Dup[ aceasta au scris Costantin-vod[ cu mare mul\[mit[ la Grigorie-vod[ de slujba ce i-au f[cut. Mihai-vod[, schimb`ndu-s[ veziriul, =edè cu pace la |arigrad =i oarecum¡ =i can cu n[dejde de laud[ asupra muntenilor, f[c`nd =i un ardzu viclean, dzic`nd c[-i de la ni=te boieri munteni. Deci veziriul au trimis s[ vie boierii, s[ stè fa\[ cu d`nsul. Iar ei audzind, au =i fugit, unii ]n |ara Ungureasc[, al\ii ]n Moldova, v[dz`nd c[-i cheam[ la Poart[. +i au datu =tire la |arigrad cum toat[ \ara s-au ]nc[rcat, audzind de Mihai-vod[ c[ iar[ ]i s[ vie domnu. Iar ]mp[r[\ia audzind, s-au m`niet =i au f[cut pre Mihaivod[ surgun la Miidili, precum va ar[ta mai nainte vremea. +i au cheltuit atunce Costantin-vod[ la Poart[ 1000 pungi, ca s[ omoare pe Mihai-vod[. +i turci[i] bani au luat =i nu l-au omor`t1. Tot ]ntru acestu an ]ndemnatu-s-au Grigorie-vod[ anume c[ merge la primblare la Prigoreni, la vornicul Ioan Niculce, =i la Ruginoasa, la hatmanul Sturdze. Iar[ de la Prigoreni au trecut la Roman, de la Roman la m[n[stirea Neam\ul. +i au scos icoana den m[n[stire =-au \inut-o s`ngur¡ Grigorie-vod[ cu m`na lui. +i s-au ]nchinat foarte frumos, c`t s[ mera =i [Grigorie]-vod[ =i turcii care era cu Gligorievod[. +i c[lug[rii de la m[n[stire dz`ce c[ nu s-au ]nchinat acè sf`nt[ icoan[ ca atunce niciodat[, a=è frumos ca atunce. +i de acolo, la Baie =i la S[cul, apoi la Slatina =i la Dragomirna =i la Soceav[. +i au umblat prin cetatea Socevii de-au v[dzut-o. Apoi la Pobrata =i apoi la P[=cani =i la Ruginoasa, apoi s-au pogor`t ]n Ia=i. A=è ]ntr-o s[pt[m`n[ au umblat 1

Ultimele dou[ fraze sunt scrise de Neculce.

57

de-au v[dzut toate m[n[stirile =i locurile =i satele boiere=ti, ca s[ =tie cine cum s[ \ine. M[car c[ cei pro=ti =i neagiun=i de minte huliè, dar acea primblare era de mare laud[ =i folos. C[ poate-fi de-ar fi mai z[bovit ceva= ]ntr-acest an cu domnia, ar fi ar[tat mil[ cu m[n[stirile =i cu casele boiere=ti. C[ au str`nsu cu c[r\i pre to\i igumenii de pre la m[n[stiri la Boboteadz[, de le-au f[cut c[utare de c`te mo=ii au =i cine le st[p`nescu mo=iile. +i au dat poronc[ s[ nu-i =tie c[ le sunt mo=iile ]nchinate pe la boieri, ce s[ =i le st[p`neasc[ ei. +i au dat¡ acel izvod la vel-logof[t, s[ le poarte de grij[. +i li s[ adeveriè c[ le va pune la o cale =i pre m[n[stiri =i pre satele lor. P[n[ acmu, ]n al =esele an a domniei lui Grigorie-vod[, ]n |ara Moscului este pace, =i \ine samoderjavia ]mp[r[\iei o nepoat[ de frate a lui Petru Alexiovici ]mp[rat, anume Anna, fiica lui Ioan ]mp[rat. Despre le=i, iar[=i pace. Silie Avgust craiu, p[n[ era viu, v[dz`ndu-se b[tr`n, ca s[-i coroneasc[ le=ii feciorul¡, s[ fie craiu ]n locul lui. Ce le=ii n-au priimit, m[car¡ c[ multe giuruin\[ le adeveriè craiul le=ilor, dar \ara n-au vrut. Murit-au =i c`\iva domni le=e=ti ]ntr-ace=ti 6 ani a domniei lui Grigorie-vod[, tot capetele cele vestite =i tuspatru hatmanii le=e=ti. Deci craiul ]nc[, dac[ au v[dzut c[ nu priimescu le=ii s[-i coroneasc[ feciorul ]n locul lui, nici el n-au vrut s[ puie hatmani. +i sede =i acmu oastea le=asc[ f[r[ hatmani, numai un rementariu, de poart[ de grij[ o=tilor, anume Ponitovschii. Iar ]n cursul anilor 7241, ]n luna lui deche[m]vrie ]n 23 de dzile, murit-au =i acest craiu le=esc, anume Avgust, ]n t`rgu ]n Var=av[. Ce s-a mai face, va ar[ta vremea viitoare. Trecut-au =i un sol mare le=escu la Poart[, dar nu prin Ie=i, ce de la Hotin au mersu dreptu pre Prut¡. +i i-au trimis Grigorie-vod[ conac =i boieri ]ntru ]ntimpinare-i la 58

|o\ora, dzic`nd acel sol c[ merge pentru ]ntemeietul p[cii la Poart[, fiind ]mp[r[\ie noao. +i numai preste iarn[ au z[bovit, iar de prim[var[ iar s-au ]ntorsu ]napoi =i iar pre Prut au mersu. +i i-au trimis Grigorie-vod[ conac cu Sandul Sturdze hatmanul. Numai acmu craiul muris[, c`nd s-au ]ntorsu solul. Despre persi, ]mp[r[\ia |arigradului tot ]nc[ au oaste, pentru acele t`rguri ce le luas[ mai nainte, c`nd s[ b[tè persii cu Merifeiz. Acmu Persul de Merifeiz s-au m`ntuit, cu moscalii s-au ]mp[cat, iar cu turcii ]nc[ tot nu s-au a=[dzat. Ce toate ce s-or mai lucra de acmu ]nainte vremea viitoare va ar[ta. Tot¡ ]ntru acesta= an era mul\i oameni den |ara Rum`neasc[ =i din Moldova str`n=i la Milcov. +i c`ndu era nevoi dincoace, ei fugiè dincolo la munteni, iar c`nd era nevoi dincolo la munteni, ei trecè dincoace. Tot a=è umbla, cu vicle=ug. Iar Grigorie-vod[ au trimis pre Enache aga, feciorul lui Costantin hatman, laz¡ de feliul lui, cu mul\i slujitori, f`c`nd veste c[ merge ]n gios la v[dr[rit. +i a=è ]ntr-o dzi, f[r[ veste i-au lovit =i i-au prinsu pre to\i. +i r[dic`ndu-i de acolo, i-au adus ]n Ia=i, de i-au a=[dzat, ca la vreo 2.000 oameni. Deci fiind atunce de cu toamn[ frig, mul\i copii =i oameni bolnavi au murit pe drum de foame =i de frig. +i dup[ ce i-au adus ]n Ia=i, mul\i fugiè. +i trimitè Grigorie-vod[ de-i prindè =i-i da pre uli\[, ca s[-i sparie s[ nu fug[, av`nd g`ndu ca s[ fac[ Ia=ii mare, precum au dzis c[ sunt Bucure=tii ]n |ara Munteneasc[. +i multu greu au tras bejenarii preste iarn[, c[ c[dzus[ o iarn[ prè mare =i gre. De la 6 dzile a lui deche[m]vri[e] s-au ]nceput =i au \inut p[n’ la 20 de dzile a lui martu, tot cu om[t, iar =i p[n[-n Sfet`i Gheorghie tot frig au fost. +i sf`r=is[ oamenii n[tre\ele, de agiunsese stogul de f`n 10 sau 12 lei, =i ]nc[ 59

nu s[ g[siè. Perit-au multe vite a l[cuitorilor, iar a=e=¡ a bejenarilor au pierit mai detot, fiind ni=te oameni nea=[dza\i. Iar[ c`nd au fost ]n luna lui april ]n 13 dzile, ]n anul 7241, au =i sosit veste de la terdzimanul la frate-s[u, la Grigorie-vod[, precum ]mp[r[\ia au ]mbr[cat pre c[pichih[ile lui cu c[ftane, ca s[ s[ mute cu domnia ]n |ara Rum`neasc[, =i Costantin-vod[, domnul muntenescu, s[ vie cu domnia aice ]n Moldova. +i cum i-au nemerit acea veste, au =i r[pedzit pre Enache aga ]n |ara Munteneasc[, ca s[ apuce scaonul =i banii h`rtiilor, ]n\eleg`nd c[ au fost scos acolo h`rtii pre \ar[. Tot pentru l[comie n-au mai a=teptat ca s[-i vie turcu ag[ de la Poart[, cum au a=teptat v[r[-s[u Costantin-vod[. +i r[m[=i\ile de aice au ]nceput a str`nge tare, iar bejenarilor le-au dat voie s[ s[ duc[ iar la urm[, la Foc=ani. Deci bie\ii oameni, s[racii, cum au audzit acea voie, cum au =i purces carii cum au putut, unii numai cu cro=na =i cu copiii ]n bra\[, ca vai de ei. Bogat bl[st[m =i lacr[mi v[rsa asupra acelui Enache aga, ce le f[cus[ acea str[mutare, =i asupra celor ce-ar fi dat, acel sfat! +i c`t au agiunsu la margine, nemic[ n-au z[bovit, ce-au =i trecut ]n |ara Rum`neasc[. C[ Grigorie-[vod[]1 indeadins ]i slobodzis[, ca s[ treac[ ]n \ara lui, v[dz`nd c[ s[ duce =i el acolo domnu. +i au pus c[im[cami ]n Ie=i, anume pre Costantin Costache vel-logof[t =i pre Costantin Ruset vel-vornic, socrul lui Costantin-vod[. +i ]nc[ turcul de la Poart[ tot nu venis[, nici la Grigorie-vod[, nici la Costantin-vod[. Lucru de mirat pentru Grigorie-vod[, om¡ grabnic la socoteala lui, a-= scorni singur ]n \ar[ c[ nu-i domnu. Nu s[ temè c[-= va aduce vro primejdie capului s[u =i \[r`i, fiind el ]mpizmuluit =i cu t[tar`i. Ce aceste aduce cè grab[ =i m`ndre\e! 1

Ad[ugat de mine. 60

Iar[ dup[ ce-au trecut 7 dzile, la s[pt[m`na sosit-au =i capegilar-chihaies a ]mp[ratului de la |arigrad, cu c[ftan, la Grigorie-vod[, s[ marg[ s[ fie domnu ]n |ara Rum`neasc[, =i Costantin-vod[, domnul muntenescu, s[ vie aice ]n Moldova. Deci Grigorie-vod[ i-au ie=it ]nainte cu alaiu =i cu to\i boierii la Valea Ad`nc[. +i ]mpreun`ndu-s[ acolo, au venit p[n[ la Ia=i, =i au cetit fermanul ]n Divan =i i-au pus c[ftanul ]n spate. Ins[ boierii n-au mersu s[-i s[rute m`na, nefiind domnu aice, ce numai c[tr[ turcu s-au ]nchinat, dup[ ce i-au cetit fermanul. +i ie=ind Grigorie-vod[ den Divan, au intrat ]n casele dinlontru depreun[ cu capegiba=e, turcul. +i acolo s-au ]mpreonat =i boierii cei mare cu turcul, mul\[mind ]mp[r[\iei. Iar[ a treia dzi au pornit pre capegi-ba=e, turcul, =i cu tot ag[rl`cul ce-au fost mai greu pre B`rlad. Iar Grigorievod[, luni, ]n dzioa de Sfeti Gheorghi, s-au pornit din Ia=i pre la T`rgul Frumos, pre Siret, cu de toate ce i-au trebuit la toate conacele, p[n’ la Foc=ani, =i au trecut ]n cee parte la gazd[. A=ijdere =i Costantin-vod[ s-au r[dicat din Bucure=ti =i au trecut ]n ceasta parte la gazd[, tot ]ntr-o dzi luni, april 30 dzile. Iar[ doamna Ruxandra, muma lui Grigorie-vod[, au mersu ]n gazd[ osebi la o m[n[stire a socru-s[u, a lui Grigora=co Ghica-vod[ b[tr`nul. Deci Costantin-vod[ au mersu de s-au ]mpreonat cu m[tu=e-sa, cu doamna Ruxandra. A=ijdere =i Grigorie-vod[, =tiind de Costantin-vod[, au mersu =i el la gazda maic[-sa, =i acolo s-au ]mpreonat domnii am`ndoi. Apoi a doa dzi au mersu =i unul la altul, de-au vorovit ce le-au trebuit de toate. Apoi au f[cut =i Divan, cine= ]n \ara lui. Apoi gioi, ]n dzua de Ispas, maiu ]n 3 dzile, au purcesu cine= c[tr[ scaonu-=. Domnit-au Grigorie-vod[ |ara Moldovii 6 ani =i 7 luni. 61

Era acestu domnu Grigorie-vod[ la stat mic =i sup\ire, la fa\[ uscat. Numai era cu toane, at`ta c`t la unele s[ ar[ta prè harnic, bun =i vrednic, milostiv =i r[bd[toriu. +i ]n viia\a lui era tot cu mese mari, cu c`nt[ri =i cu feliuri de feliuri de muzici ]n toate dzilele. Prè de avè vro treab[ mare, s[ nu ias[ la c`mpu, ca s[ fac[ veselii cu naiuri =i cu c`ntece hagime=ti =i cu mul\i peilevani m[sc[rici. +i pre boieri totdeuna ]i poftiè s[ fie cu d`nsul la primbl[ri. +i dac[ ie=iè la c`mpu, era prè lascav =i darnic¡. Iar[ pre une locuri i s[ ar[ta lucrurile de bl[st[m[ciune. C[ s[ potriviè unor boieri, sfetnici ai lui, cari-i avè, 2 greci =i un moldovan, anume Costantin Psiol¡ hatman =i cu fiiuseu Enache aga, lazi de neamul lor, oameni tirani =i curvari, iar din moldoveni avè pre Sandul Sturdze hatmanul, om¡ viclean =i ]nchis la inima lui =i lacom. Acesta ]ndemna pre Grigorie-vod[ tot la luat, =i pre to\ boierii moldoveni ]i s[r[ciè =i-i dep[rta de c[tr[ mila domneasc[, ca s[ fie numai el frunte =i de cinste. Care fapte a Sturdzii, trec`ndu-s[ la Grigorie-vod[, multe bun[t[\i a domnului ]ntuneca =i le strica. Stinsese mazilii =i \ara =i m[n[stirile detot, cu obiceiele ce g[sis[ ]n \ar[, scoas[ de al\i domni, mai nainte de d`nsul. +i acee domni, de le =i scornis[, le \inè c`te un an, doi =i le p[r[siè. Iar Grigorie-vod[, afl`ndu-le ]n \ar[, toate le gr[m[dis[ la un loc¡. +i scotè v[c[rit, h`rtii grele, v[dr[rit, desetin[, civerturi mare. }ntr-un an au scos =i pre \igani h`rtii grele. Scos-au o dat[ =i pre preo\i un bir, ce-i dzicè mucarè, de agiungè pe preot, c`t de s[rac, trei galbeni, iar pre cei mai frunte =i 8 galbeni i-au agiuns. Dentru care nu pu\in bl[st[m i-au r[mas. +i nem[rui r[dic[tur[ nu f[cè. Lua sume mare de bani ]n to\i anii domnii lui de la s[raca de \ar[, ca la 1.500 =i mai bine pungi de bani pre an, de au r[mas mazilii =i \ara st`n=i den sfatul acestor trei boieri. 62

}ntr-un r`nd iertas[ Grigorie-vod[ pre mazili =i pre m[n[stiri de dajde =i au ]nv[\at pre Sturdze s[ fac[ ispisoc¡ de ]nt[ritur[. Iar Sturdzii nepl[c`ndu-i aceast[ mil[ de iertare mazililor, ca un lacom de fire au f[cut un ispisoc¡ =i au pus numai gium[tate de mazili, iar pe gium[tate i-au dat la \[r[nie, pentru ca s[ fac[ vrajb[ ]n mazili. +i a=è cu acest mijloc¡ f[c`nd vrajb[ ]ntre mazili, s-au m`niet Grigorie-vod[ =i au ruptu ispisocul. +i au ]ntunecat Sturdze aceast[ bun[ fapt[ =i mil[ domneasc[ asupra mazililor, ca s[ nu s-]ndreptedze, s[ fie tot s[raci, s[ poat[ a le cuprinde mo=iile =i ocinele =i a pune nume r[u domnului. +i a=è ]l sf[tuiè =i-l purta ei, c[ cui s[ c[dè s[ dè el ]i lua, =i cui s[ c[dè s[-i ièi el¡ ]i da. Era acestu domnu =i curvar. Multe \iitori fete mari \ine =i apoi le ]ndz[stra =i le m[rita, cu haine, cu odoar[, ca pre ni=te fete de boier. Numai nu s[ amesteca la fete de cas[ mare, ce de c[petenii mai de gios. +i avè doamn[ =i cuconi, =i nu s[ ru=ina, de-= f[cè casa de ocar[ un om mare ca acesta. Precum¡ =i oamenii lui, Costantin hatman cu fiiuseu Enache aga, a=ijdere f[cè, ]nc[ =i mai multe. +i al\i greci a lui, to\i. +i la toate era desfr`nat. Curtea lui poftiè s[ fie tot¡ ]mbr[cat[. Pre nime din boieri s[ nu-i audz[ j[luindu-s[ c[-i sc[pat sau olec[indu-s[ c[ sunt timpurile grele =i nu s-au f[cut roadele, c[ s[ foarte m`niè, =i la m`nie era foarte grabnic¡. +i nici sfetnicii lui nu-i ]ndr[zniè, c`ndu era m`nios. Dar[ s[ ]ntorcè curundu. La giudecat[ ]i p[rè c[ giudec[ foarte bine, =i cumu-i p[rè, a=è r[m`nè. +i pre urm[, de=i vedè c[ au gre=it, nu ]ntorcè, ce, a=è d`ndu carte de r[mas, r[m`nè, c`t de la o vreme p[r[sis[ oamenii a mai veni la Divan. De era vreun \[ran ]ngreuiet la bir, nu-l mai sc[dè, ce a=è da p[n-istoviè tot ce avè. Da sume mare de bani la Poart[ =i turcilor agi ce viniè de la Poart[ cu trebi. C[ruia era s[-i dè o pung[ de 63

bani ]i da cinci, =ese, tot ca s[-l laude la Poart[, iar de s[racii \[r`i nu-i era mil[. De s[ clintiè p[n-afar[ den t`rgu sau p[n’ la vreun boier, tot cu c[ru\a cea de cup[rie dup[ d`nsul. C[ preste tot ceasul bè ori vin cu pelin ori vutc[. +i ]ncotro mergè, tot cu gloat[, ca doao, trei sute de slujitori, =i al\ii s[ fie cu d`nsul. Cu pu=ca da prè bine. Greci mul\i adusese ]n \ar[, de m`nca lefe tot din visterie. +i c`te direg[torii la margine, tot greci le \inè, iar boierii de \ar[ era numai cu numele, c[ la nemic[ nu-i mai ]ntreba. Numai cu sfatul acelor trei boieri, ce vrè s[ fac[ f[cè. Dar avè =i trecere mare la Poart[, c`t pre turcii balgii din \ar[ foarte-i ]nfr`nas[, =i s[ temè de d`nsul, de nu putè face zapt oamenilor ]ntru nemica. Pociu dzice c[ Grigorie-vod[, precumu-i era firea, de-ar fi avut niscai oameni cu frica lui Dumnedzeu pre l`ng[ d`nsul sfetnici, ar fi fost de mirare =i de pomenire Grigorie-vod[ ]n domnii cei de frunte =i de laud[, iar nu cu cei de hul[. Iar[ c`nd au trecut din Moldova ]n |ara Rum`neasc[, mul\i feciori de boieri den moldoveni au luat cu d`nsul, de i-au dus la munteni, dzic`nd c[ i-s¡ dragi moldovenii =i va s[-= fac[ poman[. Ce va mai face, vremea viitoare va ar[ta. Iar acmu, l[s`nd istoria lui Grigorie-vod[, venim cu r`ndul la istoria lui Costantin-vod[, ce-au venit ]n Moldova.

64

Cap. XXIII DOMNIA LUI CONSTANTIN-VOD{, FIIUL LUI NECULAI-VOD{ MAVROCORDAT, VLEATO 7241 MAI 7

Dup[ ce-au purces Costandin-vod[ de la Foc=ani, venit-au toat[ boierimea =i mazilii |[r`i Moldovii ]mpreun[ cu d`nsul din conac ]n conac, cu pace =i cu cinste =i cu mult[ gloat[. +i agiung`nd aproape de scaon, ie=itu-i-au ]nainte caimacamii cu to\i boierii =i slujitorii =i cu al\i or[=eni tocma la Valea Ad`nc[, de s-au ]mpreonat dup[ obiceiu, aduc`ndu-l cu frumoas[ politie p[n’ la Sfet`i Nicolaie, unde l-au ]ntimpinat mitropolitul \[r`i chir Antonie cu al\i episcopi =i cu tot clirosul besericii. +i intr`nd ]n beseric[, l-au blagoslovit spre domnia Moldovii, =i ie=ind din beseric[ cu tot senatul, au intrat ]n cur\ile domne=ti =i au =[dzut ]n scaon. Iar[ a treia dzi, dup[ ce s-au a=[dzat ]n scaon, boierit-au pre ace=ti boieri cari-i scriu mai gios. Pus-au pre Costantin Costache logof[t iar[=i vel-logof[t, pre Sandul Sturdze, ce era hatman, l-au pus vornic mare de |ara de Gios, pre Iordache Ca[n]tacuzino Deleanul vel-vornic de |ara de Sus, pre Costantin Ruset vornicul, ce era socru domnului, l-au pus hatman, pre Mih[lache Ruset, ce era v[r primare cu domnul, l-au pus postelnic mare, pre Andree= Ruset spatar mare, pre Iordache Ca[n]tacuzino P[=canul ban mare, pre Iordache Ruset Cilibiul p[harnic mare, pre Toader P[ladi 65

Constantin Mavrocordat 66

vel-visternic =i pre Ioan Bogdan vel-stolnic, pre...,1 feciorul lui Iordache sulgeriul, vel-comis. Ace=te era boierii lui Costantin-vod[ dint`i. }ns[ nu to\i dup[ or`nduiala lor, cum s[ c[dè, s-au pus, ce mai mul\i dup[ mit[. Fiind domnul t`n[r =i ne=tiind r`ndul \[r`i, au apucat unii cu d[ri la musaipi. +i a=[dz`ndu-s[ aceste boierii, au l[sat domnul visteria =i chevernisala \[r`i ]n sama boierilor, s[ chivernisasc[ ei cum or =ti nevoile \[r`i, dup[ obiceiul vechiu, cum au fost mai ]nt`iu, nu cum era la Grigorie-vod[, s[ chivernisasc[ numai Sandul Sturdze cu doi greci, ce au l[sat ]n sama tuturor. Ce pre c`t a \inè va ar[ta vremea viitoare. Venit-au =i cu acest domnu =i mai mul\i greci dec`t la Grigorie-vod[. Atunce la domnia noao, la banii steagului, g[sindu boierii h`rtiile gata de la Grigorie-vod[, scos-au h`rtii frunte de 4 ughi, mijlocul de 3 ughi =i de 2, coada de un ughi, f[r[ n[p[=ti. Iar apoi dup[ aceasta scos-au pre \ar[ civerturi. Iar la divanuri, oricum s[ p[rè c[ s[ pricepi mai bini dec`t Gligori-vod[ a giudeca, s[ ispitè s[ s[ pui =i ]mpotriva boierilor, unde socotè c[ giudec[ str`mbu boierii. +i-n toate dimene\ile avè obicei de chema boierii di le da cafè, =i nu numai celor cu boierii mari, ce =i la o sam[ di boieri mazili. Cari au fost boieri mari ]i chema di le da cafè, le ar[ta politic[ di cinste mari. Dar[ a=è, ]n scurt[ vremi, piste 2, 3 luni, =i n[scu zavistie =i l[comie, dup[ cum ]i obiceiul lumii ace=tie. C[ din boierii no=tri, din moldoveni, ]ncepur[ unii a s[ lipi cu-mbun[turi pintre greci, a ar[ta drumuri =i c[li di r[ut[\, cu ce ar lua bani mai mul\i din \ar[. +i stricar[ leg[tura =i bl[st[mul ce f[cus[ Gligori-vod[ mil[ boierilor, di da disetin[ din dzeci stupi un leu, iar acmu f[cur[ di dar[ \[r[ne=ti, de dzeci stupi 22 potronici =i civerturi pi 1

Loc gol ]n manuscrise.

67

\ar[ tot¡ odat[. Iar di toamn[ au scos v[c[rit =i v[dr[rit¡ tot¡ odat[, =i di iarn[ civerturi =i h`rtii, iar di prim[var[ pogon[rit¡ =i coni\i, c`ti 8 potronici di vit[, ca =i v[c[ritul. Aceste toati nevoi ]ntr-un an le-au luat. +i-ncepu obicei, ca =i la Gligori-vod[, de nu mai ]ntreba pre al\i boieri di \ar[. Numai c-un moldovan =i cu grecii s[ sf[tuiè, anumi Toadir P[ladi vel-visternic, di f[cè cum ]i era voia. +i s-]nvr[jbir[ =i domnii foarti tari, fiind veri primari. C[ umbla Costantinvod[ s[ scoat[ pe Gligori-vod[ din domnie, din |ara Rom`neasc[, s[ marg[ iar Costantin-vod[ ]n locul lui Gligorie-vod[ ]n |ara Rom`neasc[, =i aice ]n Moldova s[ pui pe v[r[-suu, Mih[lachi postelnicul, domnu ]n locul lui. Iar Grigorie-vod[, sim\ind faptile lui Costantin-vod[ ce umbla, siliè s[ scoat[ pi Costantin-vod[ =i s[ pui pi Mihai-vod[ domnu ]n locul lui Costantin-vod[. C[ Mihai-vod[, dup[ ce i s-au plinit un an, l-au scos din surgunie. +idè ]n |arigrad la casa lui. Numai el nu s[ prè tr[gè ]n Moldova, v[dz`nd c[ s[ sf[desc domnii am`ndoi, socotindu ca doar[ a apuca domnia ]n |ara Rom`neasc[. Vai de aceste 2 \[r] cre=tine, cu ace=ti domni str[ini! Ce di amar di bani dau pentru vr[jbile celi tic[ite a lor¡! P[ladi Toader¡ vel-visternic, fiind nepot lui Mihai-vod[ =i cu at`te rudi, ]i p[rè bine di acesti vorbi c[ sunt ]ntre domni =i mai mult ]ndemna la jacuri =i la vr[jbi. F[c`ndu-s[ prietin domnului, =i nicunosc`ndu-l, domnul g`ndiè c[-i esti prietin. Dar el¡ altele socotè ]n inima lui, ca doar s-ar spargi \ara =i s[ s-aud[ la Poart[, s[-= dè domnul ]n cap, s[ vii Mihai-vod[ domnu, fiindu-i unchiu. +i era cu do[ fe\i, ar[t`ndu-s[ c[tr[ boieri c[-s vinova\i grecii. Greci, pr[cum s-au scris c[ era mul\i, ei toati boieriile =i p`rc[l[biele =i v[m[=iile celi di pi margini, cu agonisit, tot ei le cuprinses[ de le-au luat, iar boierii di \ar[ nu putè ]nc[pè la nimic[. +i to\i avè lefi mari de la visterii, =i vo 68

dzeci \iitori m[ritati a t[t`ni-s[u, b[rba\ii lor tot cu lefe =i cu boierii. Era a=ijdere un frate a lui, anumi Iancul beizadè, cu mari cheltuial[, c[ avè c`te 10, 15 lei leaf[ pe dzi, f[r[ alteli. +i ma=teh[-sa iar[=i cu mari cheltuial[, c[ avè grè cas[, cu multi roabi, di li ]mbr[ca =i li m[rita, tot cu cheltuiala \[rii, =i os[bit =i leaf[ pe dzi 15 lei1. +i t`mpl`ndu-s[ de era vrajb[ ]ntre le=i cu moscalii, vinè mul\i turci la Hotin =i la domnu, =i tuturor le da daruri c`t nu li s[ c[dè, ori cu treab[, ori f[r[ treab[. M[car c[ =i Grigorie-vod[ da la turci mult =i f[cus[ obiceu mult, nu ca al\i domni, el da mai ]nainte, iar acesta da ]ndoit¡ di cum da Gligorie-vod[, cari Dumnedz[u =tii ce di greu era pi \ar[, tot ca s[-l laude turcii la Poart[, c[-i bun¡, ca s-apuci iar[=i domnia la munteni. Mai dinainti vreme, al\i domni, c`nd viniè un ag[ prè mari, di-i da un povodnic¡ =i o pung[ de bani, mult do[, iar la ceielan\i mai di gios le da c`te un postav, =i unora =i c`ti un aclaz, =i altora c`te o sut[ de lei, c`ti o sut[ cindz[ci. Iar mul\i bani da numai cari vinè cu treab[ la d`nsul, iar care trecè, nu le da nimic. +i boierii moldoveni totdeauna mergè la Poart[, di j[luiè nevoile =i lua sama capichih[ilor, =i nu s[ f[cè nici a patra parte2 cheltuial[ c`t s[ face acmu. Agiuns-au os`nd[ pe biata Moldov[, c[ tot le dz`cè c[ nu s[ mai satur[ di domni, iar acmu, de c`nd au st[tut domni str[ini, le agiunge, de nu li vine =i altu amar¡ =i mai cumplit¡. Numai cum a hi mila lui Dumnedz[u, la at`ta au r[mas, iar alt[ putin\[ nu mai esti, c[ boierii la Poart[ nu vor s[ marg[, c[ nu-i las[ domnii3. Capichih[ile fiind greci, c`t dz`c¡ c-au cheltuit, at`ta le dau, =i n-ari 1 2 3

Ultimele opt cuvinte sunt scrise de Neculce. Acest cuv`nt este ad[ugat de Neculce. Ultima propozi\ie este scris[ de cronicar.

69

gur[ ciniva s[ li dz`c[ ceva sau s[ li iè sama, ce dz`c¡ c[ suti di pungi =i mii au cheltuit¡. Turcii ce vin¡, tot belacoas[, ceasornici di aur, fuz`i, cai cu =eli, cu rafturi, suti de lei, mii de ughi le dau. 1.700—1.800 de pungi de bani s[ ièu din \ar[ acmu, iar mai ]nainti, la domnii trecu\i, mai multu di 400—500 pungi nu s[ lua. +i altfel di \ar[ era, ]ntemeiet[, nu ca acmu. Oh, oh, oh! vai, vai, vai di \ar[! Ce vremi cumplite au agiunsu =i la ce cump[n[ au c[dzut! Doar Dumnedz[u di a faci mil[, pre cum au f[cut cu izrailitenii, cu Moisei proroc¡, de-au dispicat Marea Ro=ie. A=è s[ fac[ =i cu tini, s[rac[ \ar[! La ce obiceiuri ai agiunsu, ca s[ scapi dintr-aceste obiceiuri spurcati! Domnul ]nc[, dup[ ce s-au cruntat ]ntr-acesti lucruri cari am pomenitu mai sus, =i u=ile =-au ]ncuiet, =i hirea =i divanurile =-au schimbat ]ntr-altu fel. Iar[ la al doile =i al triile an a domnii lui Costantin-vod[ scotè c`ti 2 v[c[rituri pe tot anul =i h`rtii =i =verturi mul\ime. Numai disetina pi boieri iar[=i au l[sat-o mai pi urm[ s[ hie din dzeci un leu, pre cum era =i la Gligorie-vod[. A=ijdere au f[cut testament m[n[stirilor, preu\ilor di \ar[ =i mazililor, di le-au r[dicat dajdea, s[ nu dè nemic[. +-au ]nceput a ar[ta =i dragosti =i mil[ c[tr[ mazili =-a r[dica c`te ceva= din v[c[rit¡, tem`ndu-s[ ca s[ nu fug[ ]n |ara Munteneasc[, la Gligorii-vod[. C[ Gligorii-vod[ tot triimitè la boieri =i la mazili, di-i chema s[ vii ]n |ara Munteneasc[, ca s[ dè pricini c[ s[ spargi \ara, ca s[ maz`leasc[ pe Costandin[-vod[]1. Oblicind Costandin-vod[ acesti lucruri, au ]nceput a sl[bi pe mazili din d[ri, =i boieri[i] a-i \inè mai bine, pentru ca s[ nu fug[, iar pi \ar[ ce putè, tot lua. +i triimitè la Poart[ mul\ime di bani, di da musaipilor ]mp[r[te=ti. +i s-au agiuns Costantin-vod[ cu 1

Ad[ugat de mine. 70

toate c[piteniile turci de pe Dun[ri, di-au p`r`t pe Grigorievod[ la Poart[. +i atunce fiind un viziriu nou, anume Smail-pa=e, neav`ndu treciri la Poart[, au ispr[vit cei dinluntru iar[= domnia lui Costantin-vod[, s[ marg[ ]n |ara Munteneasc[, c-au dat 1.400 pungi. Iar pi Grigorie-vod[ n-au putut s[-l mazileasc[, ce l-au mutat iar[=i ]n Moldova. +i p[n-a s-a=[dza domnii ]n scauni, s-au schimbat =i acela vizir. Deci, dup[ ce s-au a=[dzat ]n scauni, au =i-nceput¡ a s[ sf[di =i a s[ p`r] la Poart[ unul pe altul ]n vedeal[. C[ Costantin-vod[, cum i-au vinit veste s[ marg[ domn la munteni, cum au =i p[zit de =-au f[cut m[rturie de la un cadeu de Hotin, ce s[ t`mplas-atunce la Ie=, =i de la boierii caimacani, cum c[ le-au fostu bun =i n-au luat nimic de la \ar[. Iar Gligori-vod[, viindu pe drum ]ncoace, cum au ]n\eles de acel lucru, cum au r[pedzit cu sc`rb[ la caimacani. +i caimacanii v[dzindu a=è, ]ndat-au r[pedzit \ar[ la Hotin, la Tighine, la Baba la sarascherul, de-au p`r`t tare pe Costantin-vod[, c[ i-au pustiit =i i-au jecuit, =i nimic[ nu i-au putut str`ca atunce.1 Cari mai pi urm[, vremi viitoare, s-or scrii la r`ndul s[u. Iar capigi-ba=e, cari vinis[ ]nt`i s[ schimbe domnii, n-au apucat s[ marg[ la Poart[, ce au vinit alt capigi-ba=e di la viziriul cel nou, di l-au pus ]n her[ =i i-au luat darurile ce-i dides[ domnii, =i au adus alt[ ]nnoire domnilor. +i au luat¡ =i acesta alti pocloani. Era bogati conaci =i-nv[luituri ]n biata \ar[. +i mut`ndu-s[ domnii, n-au vrut s[ s[ t`mpine ca ]nt`i, ce au p[zit =i au trecut Grigorie-vod[ pi Siret =i Costantin-vod[ pe B`rlad. }ntr-ace=ti 2 ani pol ce au fost la Costantin-vod[, bi=uguri n-au fost nici ]n p`ne, nici ]n stupi, nici v`ndzare ]n nimic. +i moarti ]n viti ]nc[ era, di murè vitele, =i v[c[rit¡ pe vitele moarti lua. Numai la mazilia lui viile au rodit bini. 1

Ultimele trei fraze sunt scrise de Neculce.

71

Acest domnu Costantin-vod[ era un om prè mic de stat, =i f[ptur[ proast[, =i c[ut[tura ]ncruci=et[, =i vorba lui ]necat[. Dar la hire era nalt, cu m`ndrie vrè s[ s-arete, dar era =i omilenic. Cazne, b[t[i rele la oamini nu f[cè, nici la singe nu era lacom, =i r[bd[tor mult. }i era drag[ ]nv[\[tura, cor[spunde\ii din toati \[rile str[ine s[ aib[, prè silitor spre ve=ti, ca s[ =tii ce s[ faci pintr-alte \[ri, ca s[ dob`ndeasc[ numi l[udat la Poart[. Minciunile ]i era prè drag a li asculta, numai nu era pre grabnic¡ a faci r[u. Giuruiè prè mult unora =i altora, dar la mai mul\i nu da dintr-aceli giuruin\[. Era om di-l ]ntorcè =i al\ii. A=è socotescu, acestu domnu, di n-ar hi avut¡ aceast[ cas[ grè a t[t`ni-s[u, cu mul\ime de m`nc[i, =i s[ nu-i hi fost g`ndul cu pizm[ s[ scoat[ pi v[ru-s[u Grigorie-vod[ din |ara Munteneasc[, n-ar hi fost at`ta jac ]n \ar[, c[ pe m[n[stiri =i pre popi ]i iertas[ de dajde, =i s-ar hi pomenit numile lui ]n numele domnilor celor buni =i ale=. Numai zavistia l[comiii, pentru ca s[ marg[ iar ]n |ara Munteneasc[, fiind acè \ar[ mai bogat[, =i s[-= izb`ndeasc[ inimii asupra v[ru-s[u, lui Grigorie-vod[, =i mult ]ndemn`ndu-l =i ma=tih[-sa, doamna t[t`ni-s[u, =i musaipii lui fiind mul\i, c[ nu s[ pot chivernisi ]ntr-aceast[ \ar[ a Moldovii, fiind slab[, ce sta di dzi, di noapti asupra lui numai s[ marg[ ]n |ara Munteneasc[. +i a=è au r[mas cu nemul\[miri dispre |ara Moldovii. Ce mai pre urm[ merg`ndu, precum va hi =i ace=tii \[r], viind la v`rsta b[tr`ne\ilor, vremea viitoare va ar[ta. C[ mai mul\i domni din buni s[ fac r[i, iar din r[i s[ s[ fac[ buni, pu\ini s[ afl[. S[ l[s[m di acmu pre Costantin-vod[ =i s[ scriem di celi str[ine ce s-au f[cut ]n 2 ani pol ]n dz`lile lui. Dup[ ce-au murit craiul Avgust, st[tut-au le=ii vo gium[tati an la sfat, pi cini ar socoti s[ pui crai. Deci unii alegè dintre d`n=ii, 72

din cinci domni s[ pui crai pe unul, iar al\ii dz`cè s[ aduc[ pi Li=inschii de la fran\oj, s[-l¡ pui crai, c[ este socru craiului fran\ujesc =i li giuruie=ti mul\ime de bani domnilor =i mul\ime di lefi slujitorilor de c`\va ani trecu\, carili s[ cheam[ zasluga. Socotè c[ le-a fi de folos, c-a da oasti agiutor Fran\ozul, di or sta ]mpotriva moscalilor =-a Neam\ului, c`nd or vrè s[ li str`ce volnicia, =-or avè agiutor =i pe Turcu, c[ Turcul esti la o leg[tur[ cu Fran\ozul. Iar di or puni dintre d`n=ii, n-or¡ avè agiutor di la nimi, =i i-or str`ca moscalii =i nem\ii, c`nd n-or g`ndi ei, =i li-or strica volnicia. +i la acest sfat, s[ pui crai pe Li=inschii, era ]ndemn[tor Iosif voievoda Chiovschii, fiind v[r primare cu craiul St[nislav Li=inschii, =i cu tot neamul lui Potoce=tii. Iar alt[ sam[ de domni le=e=ti s[ agiunses[ cu moscalii =i cu nem\ii =i tr[gè s[ pui pe Frederic, ficiorul craiului Avgust. +i dz`cè c[ dintre d`n=ii nu-i bini, c[-s s[raci, =i de-or vrè s[ s[ scoali asupra lor cineva, n-a avè cine li agiuta. Pe Li=inschii iar nu-i bine s[-l pui, c[ Fran\ozul esti diparti, =i Moscalul =i Neam\ul nu priime=ti, fiind prietin Turcului, =i or vini o=ti moschice=ti =i fran\uje=ti =-or faci mari r[u tari \[rii. Deci st`ndu a=è mult la sfat, era =i solul nem\esc =i solul moschicesc acolo la Var=av[, =i str`ns[ mult[ oasti le=asc[. Iar[ voievoda Iosif Chiovschii =i cu neamul Potoce=tii au scris pi tain[ la craiul fran\ujesc =i la Li=inschii =-au adus pi Li=inschii f[r[ veste ]n t`rgu la Var=av[. +i numai ]ntr-o dzi nu l-au ar[tat, iar a doa dzi au =i ie=it ]n videal[, =i au =i-nceput a striga Potoce=tii =i a i s[ ]nchina lui =i a dz`ce «crai nou, crai nou, crai nou, vivat!», =i atunce cu to\ii ]n grab[ a s-]nchina =i a-l priimi de crai. Iar solul moschicesc au ie=it din Var=av[ =-au purces asupra Litvii =-au r[pedz`t la oastea moschiceasc[, c[ sta gata ]n Smolean\ca. +i-ndat-au =i trecut oastea, de-au intrat ]n Litva, iar domnii 73

=i boierii din Litva au =i-nceput a fugi din Var=av[ =-a alerga la oastea moschiceasc[ =-a \inè cu moscalii ]mpotriva lui Li=inschii. Iar[ domnii =i boierii din |ara Le=asc[, v[dz`nd c[ s[ disparti di d`n=ii, s-au =i f[cut ]n trii p[r\i. Unii alerga la moscali, iar al\ii s-au dat ]n gios, ]n preajma Hotinului, n[dejduind c-or vini turci s[ le agiute, iar o sam[ de domni =i cu craiul Li=inschii s-au dus de-au intrat¡ ]n cetatea Dan\ca, cu o sam[ de domni le=e=ti, a=tept`nd s[ li vii oaste fran\ujasc[ ]ntr-agiutori. Dar moscalii au umplut |ara Le=asc[: unii au intrat¡ di la Smolean\ca, unii di la Chiov, unii di la Riga, al\ii cu vas[ di la Mare Baltic¡, =i s-au dus la Dan\ca, =i s-au t`lnit la Dan\ca cu c`tiva mii de fran\oj, =i i-au b[tut pe fran\oj. Apoi au mersu dzeci mii di moscali la Dan\ca =i, apropiindu-s[ di cetate la poart[, au =i aprinsu din cetati un lagum, =-au pierit mai to\ acei moscali. Iar dipe acee, v[dz`nd moscalii tab[ra lor, =-au =i g[tat cu temei oasti ]ntemeiet[ 40.000 =-au mers ]ntinsu la Gdan\ca. +-au ]nceput a bate cetatea cu cumbarali =-au f[rmat prè r[u cetatea. Iar cei din cetati s-au sp[riet¡, socotindu c[ n-or putè s[ \ii cetatea. Ce-au c[utat numai a faci ponturi di paci =i a s-]nchina =i cu multu dar pentru o=tile moschice=ti ce peris[. +i domnii le=e=ti cari era ]n cetati ]nc[ s[ n-aib[ nici o nevoi dispre moscali, s[ marg[ =i s[ s-]nchine craiului Frederic. +i cu aceast[ tocmal[ au =i de=chis por\ile, =-au intrat moscalii ]n cetati. Iar[ craiul Li=inschii, mai ]nainte, c`nd s[ b[tè, de era ]ncungiurat[ Gdan\ca di moscali, au f[cut me=ter=ug¡ c-un p[scar. C-au mers acel p[scar cu pe=te la acela ghin[rar cari era mai mari pe o=tile moschice=ti, =-au f[cut ocaz di la ghin[rariul Lis, cari era mai mare pe oastea moschiceasc[, ca s[ poat[ umbla cu 2 oameni pe mari, s[ prind[ pe=te, ca s-aduc[ totdeauna pe=te ghin[rariului Lis. +i credz`ndu-l ghen[ra74

riul, i-au dat ocaz di volnicii a umbla la pe=te. Deci craiul Lecinschii s-au =i ]mbr[cat ]n haine proasti, ]mpreun[ cu p[scariul, =-au =i purces pi ap[ s[ prind[ pe=te, f[c`ndu-s-a prindi pe=te, p[n-au ie=it din str[jile moschice=ti. +i ie=ind la margine, la un sat¡, au =i nemerit¡ ni=te c[zaci di don\i umbl`nd pentru hran[. Iar Li=inschii s-au =i suit pe un cuptor, f[c`ndu-s[ bolnav. +-audzind c[zacii gem`nd, nici ]n cas[ n-au vrut s[ intre, tem`ndu-s[ de boli. Iar Li=inschii au facut cum au putut =-au mersu p[n-]n hotarul prusesc =i, agiung`nd ]n hotarul prusescu, n-au putut s[ s[ mai t[inuiasc[, ce au c[utat numai a spuni. +i oblicind craiul prusesc, l-au =i luat la sine ]n dragosti, =i de toati ce-i trebuiè ]i da =i ca pi un crai ]l \inè. Numai ]n paz[ sta, ca s[ nu scapi nici ]ntr-o parti, c[ci esti colegatur Neam\ului =i prietin Moscalului. +i au r[mas acolè. Precum va mai fi, vremea va ar[ta. Iar moscalii, dup[ ce au a=[dzat Gdan\ca, au l[sat oasti pu\in[ pe margine, de-or vini niscai fran\oj, s[ s[ poat[ ap[ra. +i cee oasti s-au ]nturnat iar[=i ]n |ara Le=asc[ asupra le=ilor. Pe undi g[sè obuzuri le=e=ti, s[ tot b[tè =i-i tot biruiè pre le=i. Atunce s-au =i cobor`t =i craiul Frederic cu oasti din Sacsonia, cu sa=i ca la 30.000 o=teni, la Var=av[, la scaonul cr[ii le=e=ti. Iar pe oastea moschiceasc[, capete mai mari era ace=ti ghin[rari, anumi Lis =i Bero =i Zagra\chii =i Hesenburgu =i Cotu= Minuh =i Masurlis¡ =i Vejbahu. Ace=te ghin[rari era cini= cu obuzul s[u, c`ti 15.000— 20.000 di moscali la un obuz, os[bit di c[zaci =i de don\i =i de sa=i. Iar[ le=ii, p[n’ la o vreme, tot umbla din loc¡ ]n loc¡ =i nu s-]nchina moscalilor, n[dejduind ca doar¡ le-ar veni agiutor di la Fran\oj =i de la turci. +i pre unii din le= bo\`ndu-i moscalii, au trecut =i olatul Hotinului. Iar turcii 75

nu le da agiutori, c[ci s[ b[tè cu caz`lba=ii, or nu s[ putè ]ncrede cu le=ii. F[r[ c`t¡ au triimis pu\ini spahii =i un soltan la margine, la Hotin, de sta di paz[, s[ nu fac[ vun me=ter=ug Hotinului. +i a=è au st[tut lucrurile amestecati 2 ani. +i v[dz`nd le=ii c[ n-au nici o nedejde =-agiutor nici di o parti, au ]nceput¡ a s-]nchina, p[n’ s-au ]nchinat to\ la craiul Frederic, =-a-l priimi crai. Iar pe craiul Lecinschii, cu tocmal[ l-au trimis Prusul pe ap[ la ginerele s[u, la Fran\oj.1 Deci =i craiul Frederic i-au priimit cu dragosti =i i-au boierit, cari nu era boieri\i. +i au pus hatman coroni pe Iosif voievoda Chiovschii, cari era temiial[ zorbal`cului cel mai mari, =i hatman polni pi Brani\chii =i hatman vilchi litovschii pre Ragivir =i hatman polni de Litva pe Vi=nove\schii. +i au r[mas lucru p[n-acmu a=è, p[n’ la let 7244 feurar 1. Iar moscalii au r[mas ca la 30.000, =i sa=i ca la 20.000 ]n |ara Le=asc[, iar al\i moscali s-au dus ]n gios la Poltava ]n preajma Azacului. C[ hanul s-au r[dicat de-au purces cu toat[ puterea din Cr`m¡, s[ marg[ pe la cerchej s[ treac[ mun\ii asupra cazilba=ilor pe la Dervent. +i prindz`nd de veste cazilba=ii, nu i-au l[sat s[ treac[, =i au z[b[vit toat[ iarna acolo, pe la cercheji. +i c`t au z[b[vit¡ la cerchez, au ]nceput a face mistec[turi =i tulbur[ri ]n h[niele cele de suptu Moscu, ce-s la C[zan =i la Hastrahan, a-i pune hani =i bei =i lacumi\2. +i s-au ]ntorsu iar[= ]napoi la Cr`m. Ce =i moscalii ]nc[ stau mul\i, bo\i\ la marginea lor, ]n prejma lor. Numai hanul, de toamn[, c`nd au trecut¡ spre cercheji, au fost can stricat t[tar`i ni=te sati moschice=ti 1

Ultima fraz[ este scris[ de Neculce. Am transcris «Lecinschii =i ginerele» ]n loc de «Lecinscrii =i ginele», cum scrisese cronicarul. 2 Fraz[ ad[ugat[ de cronicar. 76

pi margine trec`nd. Iar moscalii, dup[ ce au sosit la margine =-au v[dzut ace stric[ciuni di t[tar] =i acele mestec[turi =i tulbur[ri ce au ]nceput a face ]n h[niele lor, n-au mai putut r[bda, ce1 au lovit =i ei vo 20 =i mai bini di sati t[t[r[=ti, cari tr[iesc pi dincolo di Azac, =i le-u pus tot supt sabie. Apoi s-au pornit o sam[ di moscali cu c[zaci s[ marg-]n Cr`m. +i pe c`mpii Cr`mului i-au apucat o iarn[ grè, cu mari vicoli, =i le-au pierit mul\i cai =i oameni. Ce n-au putut s[ mai marg[ =i s-au ]ntorsu ]napoi, la marginea \[r`i lor, pe la Poltava, pi la Harhov, de ierneadz[ p[n-]n prim[var[. Ce s[ va mai alege di prim[var[, vremea va ar[ta. Caz`lba=ii ]nc[ ]ntr-ace=ti 2 ani pol a domnii lui Costandin-vod[ s-au tot b[tut cu turcii prè r[u. C[ ]n anul 7242 au b[tut caz`lba=ii pe turci, de n-au sc[pat unul, c[-i bo\is[ la margine. De o parti era t`rgul Bagdatului =i di alt[ parte era apa Efratului, de nu putè s[ fug[ turcii nici ]ntr-o parti. C[-i ]ncungiuras[ de toati p[r\ili, di n-au sc[pat mai nimi. Atunce au pierit =i Topal-pa=e =i c`\iva pa=i, Topal-pa=e cari fuses[ mai ]nainti vizir =i era sarascher pi acè oasti. Iar[ la v[letul 7243 r[dicat-au turcii mul\ime di oasti, ca la 200.000—300.000 di oasti, de-au purces iar[ asupra caz`lba=ilor. +i au pus sarascher pe Chipruliu, =i cu vo 30 de pa= cu mul\ime di tunuri. Iar[ caz`lba=ii s-au a=[dzat cu ordia lor acolo ]ntre 2 mun\i pe un =es. +-au f[cut 2 meteredzi, nu diparte unul de altul, c`t s[ poat[ agiunge cu sine\ili. +i-au f[cut lagum ]n meteredzul din frunte, iar ]n cel dinapoi meteredz¡ n-au f[cut lagumuri. +i =-au tocmit oastea, pedestrimea, ]n meteredzul cel din frunte cu lagumuri =-au r`nduit o sam[ di oasti c[l[rime sprintin[ pe de am`ndo[ p[r\ile mun\ilor, supu=. Iar turcii, cum i-au v[dzut pi 1 De la «acele mestec[turi...» p`n[ la «...r[bda ce» scris de Neculce. Am transcris «putut» ]n loc de «put».

77

caz`lba=i, s-au slobodzit cu mari n[v[lire asupra lor. Dar caz`lba=ii s-au f[cut a fugi ]napoi, de-au l[sat meteredzul cel cu lagum, de-au intrat turcii ]ntr-]nsul, =i ei au intrat ]n meteredzul cel dinapoi. +i a=è, cum au ]nceput a s[ bate, s-au =i aprinsu lagumurile =-au ]nceput a arunca pe turci. +i dipe ce s-au potolit lagumurile, ]ndat[ s-au =i slobodzit caz`lba=ii ]n turci, a-i omor] pe cari mai sc[pas[ de lagumuri, iar cari plecas[ fuga din ordie a-i prinde caz`lba=ii cei supu= di pi supt mun\i, di-i lua pe to\i di grumadz]. Dintr-at`ta som[ di oaste ce fusese di-abè au sc[pat 1.000—2.000. +i au pierit sarascheriul Chipruliul =i to\ pa=ii c`\ au fost ]ntr-acè oasti. +i vo 200 di tunuri au luat. Cet[\ile toati ce li luas[ turcii ]n trecu\i ani di la caz`lba=i acmu le-au luat caz`lba=ii toati ]napoi. +i acmu umbl[ turcii de s[ roag[ s[ fac[ pace, dar ]nc[ nu s-au a=[dzat p[n-acmu. Ce precum va mai lucra vremea, va ar[ta la r`ndul s[u. Fost-au dat¡ pi tain[ agiutor ]mp[r[teasa Moscului 40.000 moscali caz`lba=ilor, cu ghin[rariul Lis =i cu portul schimbat caz`lb[=e=ti. +i turcii nu =tiè nimic di acel agiutor. +i mai mult moscali sp[rgè temeiul turcilor pe pedestrime, iar pi c[l[rimea turcilor caz`lba=ii ]i b[tè mai r[u. +i multu s-au ]nv[\at caz`lba=i la foc de moscali a da1. Fran\ozul, v[dz`nd c[ nu priim[sc moscalii pre socrus[u Li=inschii crai ]n |ara Le=asc[, =i cu nem\ii, =-au dat cote cu Turcu s[-nceap[ el g`lceav[ la nem\i, =i Turcul s[ de agiutor le=ilor ]mpotriva moscalilor. Deci au =i sculat pe craiul +paniii f[r[ veste cu oasti =i s-au cobor`t ]n Italia de-au luat c`tiva cet[\ din Anapole, cari le \inè Neam\ul. Dar Fran\ozul a pornit oaste asupra Neam\ului, ca s[ marg[ ]n Sacsonia, =i n-au putut mergi, c[ nu l-au l[sat Neam\ul¡. 1

Aceast[ propozi\ie este scris[ de Neculce. 78

+i s-au =i lovit o sam[ di oasti ]n c`teva r`nduri. +i uniori b[tè Neam\ul¡, =i uniori Fran\ozul, dar tot mai mult b[tè Neam\ul. Numai temeiul o=tilor nu s-au lovit niciodat[, c[ nu cutedza nici cee parte, nici ceelalt[. Iar ]n anu 7243 au mersu =i 30.000 moscali agiutoriu Neam\ului, foarti oaste bun[ aleas[, cu ghin[rariul Lis, care fuses[ =i la caz`lba=. +i iar a=è s-au b[tut ]ntr-acest an c`ti o sam[ di o=ti. Dar temeiul tot nu s-au b[tut, f[r[ c`t¡ singuri moscalii s-au b[tut cu o sam[ di fran\oz, =i i-au b[tut prè r[u pre fran\oji. La cari oasti, capetile fran\uze=ti, v[dz`nd acè groznic[ b[tai, au scris c[r\i la craiul fran\uzescu s[ fac[ paci, s[ nu s[ mai bat[, c[ oastea moschiceasc[ esti un n[rod prè tari, nu pot nimic s[ prind[ cu d`n=i la b[tai. Di s-or mai bati, poati s[ istovasc[ pe toat[ oastea fran\uzeasc[. Ce acmu st[ papa di R`m =i cu alti cr[ii mari ca s[-i ]mpaci pi Neam\u cu Fran\ozul. Ce precum s-a alege, vremea viitoare va ar[ta. Aceste toati s-au f[cut ]n 2 ani pol ]n dz`lile lui Costandinvod[. Iar la ce s-ar mai alegi ]nainti, s-or scrii la r`nd, la domnia lui Gligorie-vod[.

79

Cap. XXIV A DOA DOMNIE A LUI GLIGORII GHICA-VOD{, V{LEAT 7244 DECHEMVRIE 15

+i dup[ ce-au vinit ]n Ie= ]n scaun, s[ ar[ta vesel, c[tr[ to\ boierii cu dragoste. Numai i s[ cuno=tè fa\a, c[-i pare prè r[u =i i-i ru=ine, unde l-au scos v[ru-s[u din |ara Munteneasc[. +-au =i-nv[\at de-au mersu boierimea toat[ la gazda capigi-ba=ii cari vinis[ di-l puses[ ]n scaun, de-au f[cut mare jalob[ c-au pustiit \ara Costantin-vod[ =i cu grecii lui, f[c`nd multi obiceiuri reli. +i a triia dzi au =i pornit pe capigi-ba=e ]n grab[, ca s[ marg[ =i s[ pui =i pe Costantin-vod[ ]n scaun ]n Bucure=ti. C[ vinis[ numai un capigi-ba=e la am`ndou[ domniile s[ li muti =i s[ li a=edz[. +i Costantin-vod[ a=tepta pe capigi-ba=e pe drum, nu-ntra ]n Bucure=ti p[n-a nu sosi turcul s[-l pui ]n scaun. Deci cum au pornit¡ pi capigi-ba=e din Ie=¡, n-au trecut patru, cinci ceasuri, =-au =i ]nchis pe doi boieri, anume pe Sandul Sturdze vornicul, cari fuses-]n domnia dint`i prè drag lui Gligorie-vod[ =i-l \inus[ la mare cinste, =i pe Toader P[ladi visternicul. Deci visternicului P[ladi ]i da pricin[ pentru catastijeli \[rii =i izvoadile, c[ le-au luat toate Costantin-vod[, =i n-avè pe ce ]i lua sama. Iar vornicului Sturdzii era mai mare =i mai grè ]nchisoare =i sc`rb[, ar[t`ndu-i vin[ c[ i-i rud[ =i l-au \inut c[-i a lui, =i l-au ]mbog[\it ]n 80

domnia dint`i, =i l-au cinstit mai mult dec`t pe al\ii, =i l-au avut de credin\[ bun[. Iar[ el, c`nd au scris Grigorie-vod[ din |ara Munteneasc[ la d`nsul =i la al\i boieri moldoveni s[ fug-]n |ara Munteneasc[ =i i-au poroncit ]ntr-at`te r`nduri, el n-au vrut s[ primasc[ s[ fug[, ca al\ii, ce ]nc[ au st[tut el altora pricin[ s[ nu fug[. C[-i dz`ce Sturdzie: «De-ai hi fost ]ndemn[tor tu, =i n-ai hi fost pricin[ s[-i popre=ti, =i a\ hi fugit, eu ast[dz n-a= hi fost maz`l din |ara Munteneasc[ =i a= hi =i acmu ]n |ara Munteneasc[ domnu. +i Costantin-vod[ ar hi fost maz`l, dar eu nu, c[-n Moldova era s[ vii Mihai-vod[“. Deci Sturdze r[m[ses[ la mari groaz[ =i greu; s-apropies[ cump[n[ vie\ii. Numai s-au t`mplat, n[rocul lui, un patriarhu maz`l¡ di la |arigrad, anumi Pais, de vinis[ cu Grigorie-vod[ aice ]n Ie=i. +-au st[tut di dzi, di noapti cu rug[minte, =i cu mari greu, dup[ ce-au trecut o s[pt[m`n[, l-au iertat. Socoti\ acmu, fra\ilor boieri, hirile domnilor! S[ potrive=ti cu linul m[rilor =i cu s[ninul ceriului. C`nd nu g`nde=ti, s[ tulbur[ m[rile =i ceriul nuoreadz[. A=è sunt =i hirile domnilor. C`nd trage omul nedejde de bucurie, atunce vine la sc`rb[. Precum era m[car acest Sturdze, la domnia dint`i, mare =i tare, ca un leu asupra tuturor; ce vrè el =i ce dz`cè el, acee f[cè =i Gligorie-vod[, iar acmu la c`t vinis[! Care s[ pomene=te puterea lui ce avè la domnia lui Gligorie-vod[ ]napoi. Iar[ c`nd au fost a patra dzi, dup[ ce-au =[dzut ]n scaun, au boierit boierii dup[ obicei, anumi: pus-au pi Costantin Costachi sin Gavrili\[ vel-logof[t¡, iar[=i cum au fostu logof[t¡, pi Iordachi Cantacozino vel-vornic di |ara de Gios =i pi mine, Ioan Neculce, iar[= vel-vornic di |ara di Sus, pi Costantin Ps[olus hatman, pe Grigora=co vel-postelnic, grec \arigr[dan, din to\ greci acestor 2 domni, el mai bun =i mai ]n\elept =i cilibii, n[mai tot hire de grec. Pre81

cum este hire mai ales de lup dec`t de dul[u, a=è =i el nu era lup, dec`t s[ pricepè mai mult dul[u dec`t de lup. N[mai nu avè prè mult[ treceri la st[p`n, dup[ cum ]i era slujba bun[ =i omenia. Pus-au pe Iordachi P[=canul Ca[n]tacozino velsp[tar1, pe Gavril Costachi Gavrili\i vel-ban, pe frati-s[u Toader vel-p[harnicu, pre Costachi Razul vel-visternic, pri Lupul Gheuca vel-stolnic, pre Alistarhu vel-comis. Ace=te au fost boierii lui Grigorie-vod[ ]n a doa domnie. Iar[ dup[ ce s-au a=[dzat boieriile =i s-au mai cur[\it de calabal`curi, au st[tut di au scos banii steagului, grei bani pi toat[ \ara. +i au scos d[jdi pe boieri maz`li, =i pi popi, =i pe m[n[stiri, =i au ruptu testamentul¡ ce f[cus[ Costantinvod[ cu bl[st[m. +i au scos =i c`rcim[rit, c`ti cinci lei de c`r=m[ ]n toat[ \ara. +i iar[ au str`cat bl[st[mul ce era f[cut¡ mai ]nainti, s[ nu dè. +-au ales boieri, =-au pornit pi la \inuturi cu banii steagului, din dzi ]nt[i a lui ghenari, cu mare sirguial[ =i grab[ di bani. +i bine n-au trecut ghenari, s[ istovasc[ zlota=ii banii steagului, au =i p[z`t ]n luna lui fevrar di au scos v[c[rit c`ti un leu di cal =i c`te un zlot di vit[, iar[=i cu mare grab[. Atunce s[ t`mplas[ Costantin Costachie Gavrili\i, ce s[ poriclè Negel, c-avè un negel ]n nas¡ din na=tire, cari era logof[tu mare =i era cu zlot[ria la Suceav[. +i merg`nd la m[n[stire la Sucevi\i, sosind ]ntr-o simb[t[ sara la m[n[stire, ]n 28 di dz`li a lui feurar, au =[dzut cu igum[nul =i cu al\i maz`li la mas[, de-au m`ncat bini sara, iar c`nd au fost dispre dzu[, s-au sculat s[ marg[ la biseric[ Duminic[ diminea\[. +i n-au apucat s[ agiung[ ]n biseric[, =i l-au =i lovit o ame\al[, de-au 1 De la «grec \arigr[dan...» p`n[ aici, scris de Neculce. «Pus-au...» pare mai pu\in sigur ca provenind de la cronicar, de=i, prin tr[s[turi, se deosebe=te clar de scrisul copistului. }nainte de «N[mai», apare «c`t», din neaten\ie, de dou[ ori: «dec`t c`t (de lup)».

82

c[dzut gios ]n mijlocul m[n[stirii. +i lu`ndu-l ficiorii ]n bra\[, dè bè l-au dus p[n’ la chilie, =i peste un ceas au =i murit. Apoi l-au adus slugile la Ie=i, =i i-au ie=it¡ vod[ ]nainte =i cu toat[ boierimea, =i l-au ]ngropat la mitropolii, afar[ l`ng[ u=a bisericii, c-a=è au poftit el, s[ nu-l ]ngroape ]n biseric[. +i mari cinste i-au f[cut la ]ngropare, =i mai mul\i oameni str`ga «Dumnedz[u s[-l ierte» dic`t «s[ nu-l ierte». C[ m[car¡ c[ era om m`nios =i zavisnic asupra unora, dup[ cum ]s pizm[tari neamul Gavrili\[=tilor, dar avè =i unili lucruri bune. C[ era om =i harnic¡, nici mitarnic sau lacom, =i era =i om libovnic¡, osp[t[tori. Drag[-i era cinstea, =i mai aleas[ dec`t toati era cè mai bun[, c[ s[ punè tari ]n prici cu domnii =i cu al\ii pentru \ar[. Sta di s[ pricè, ca s[ nu o j[cuiasc[. Pentru acee n[rodul mai mult str`ga «Dumnedzeu s[-l ierte»... +i no[ ]nc[ ni s[ cade, celor ce om citi, di vremi c[ sta pentru \ar[ cu bini, s[ dz`cim «Dumnedz[u s[-l ierte». C[ boieriul cari st[ cu bine pentru \ar[ di spuni, macar de-ar vini =i la primejdia vie\ii, i s[ cade de la ace \ar[ =i di la peminteni a-i da mai mult[ cinste di laud[ dec`t de hul[. F[cutu-i-au =i giup`neasa lui, unde l-au ]ngropat, morm`nt di piatr[ frumos, ca s[ r[m`ie di pomeniri. Iar ]n locul lui au pus pi Donici Darie logof[t¡ mare, care fus[s[ =i mai ]n trecu\ ani1. Iar c`nd au fost ]n luna lui april, ]n s[pt[m`na cè mari, ]n post la Pa=ti, n-apucas-a istovi nici banii steagului, nice v[c[ritul bini, =-au =i scos =i h`rtii greli, de nu putè oaminii nici la biseric[ s[ marg[, s[-= cati de suflet¡, s[ se pricistuiasc[, sau la Pa=ti s[ p[scuiasc[, ce p[scuiè pin p[duri, cu fer[li s[lbatici, ascundz`ndu-s[ s[racii di h`rtii. 1 Ultima propozi\ie, ]mpreun[ ad[ugate de Neculce.

83

cu cuvintele «Darie» =i «mare»,

F[cut-au tot atunce salohori =i car[ la Vozia. Scos-au atunce de-au dat¡ maz`lii =i caii ]mp[r[te=ti, ]n do[ r`nduri 400 cai. R`nduit-au tot atunce ]n luna lui mai =i oameni s[ mai =i scoat[ lemnu la Cartal pe Dun[ri, s[ fac[ pod. C-au ]nceput a umbla s[ str`ci pacea moscalii cu turcii. Ce precum s-a alege di acest lucru, s-a scrii ]nainte la r`ndul s[u. Toati aceste nevoi mari ]ntr-acesti cinci luni s[ bo\is[ totodat[ pi \ar[. +i era prè cu greu oamenilor, c[ de iarn[ vitele muris[, =i de p`ne pe multe locuri ducè lips[, c[ nu rodis[ de anul trecut. +i negu\itorii cu datorie, sim\indu de nepace, nu da un ban cu datorie nim[rui. +i zlota=i avè dispre domnu mari sc`rb[ de zapciil`c. Ce s[ mira bie\i oameni ce =-or face capetele. C[ s[ fug[ n-avè ]ncotro, numai ]n codri, de r[ul zlota=ilor1. Iar piste var[, viind viziriul la Cartal, la Dun[ri, ie=it-au ialovi\[ pi \ar[, di 2 ughi, ce era ]n visterii la banii steagului o ialovi\[, =i 2 pile de p`ni. A=ijdere =-alte pile, di ughiu pil[, ce le-au dus la Hotin. A=ijdere =i alt r`nd di pili di ordzu grele, c`ti 2 pile la un ughiu, =i cinci civerturi. Aceste toati le-au dat¡ ]ntr-acest an a domnii m[rii sale lui Gligori-vod[. Viziriul viindu la Dun[ri, la C[rtal, neav`ndu pace cu Moscul, precum s-a scrie ]nainte la r`ndul s[u, au trimis bani lui Gligori-vod[ s[ fac[ oaste muldoveni. +i Gligorivod[ au trimis pe sup’ munte, la C`mpul Lungu, la Vicov, la Berghem2, de-u str`nsu de cei oameni tineri, cu sine\[, ca vo opt sute, de le da bani =i tain, de i-au \inut la Ie= toat[ vara. Gligori-vod[ tot nu uita ru=inea ce i-au f[cut v[ru-s[u 1 De la ]nceputul alineatului p`n[ aici este scris de Neculce. Am eliminat c`te un i de prisos din cuvintele «zapciil`c» =i «codri». 2 Lectur[ nesigur[. Pare a fi o gre=eal[ de transcriere pentru «Berhomete».

84

Costantin-vod[, de l-au scos din |ara Munteneasc[. Ce tot s[ zavistuiè am`ndoi la Poart[ de s[ p`r`è unul pe altul, ca s[-= dè peste cap unul altuie. Iar[ c`ndu au fostu mai despre toamn[, viniè ve=ti bune lui Gligori-vod[ de la vizirul, purt`ndu trebile frate-s[u terdzimanul. +i i-au vinit =i porunc[ s[ marg[ la vizirul la Cartal, ar[d`ndu ]n vedeal[ c[-l cheam[ la sfat. Deci ]ndat[ s-au =i g[tit, cu mare pofal[ =i bucurie, =i au =i purces cu tain[, s[-l puie domnu ]n |ara Munteneasc[. Iar Costantin-vod[, sim\indu de lucrurile lui Gligorivod[, au =i r[pedzit pe v[ru-su Mih[lachi sp[tarul la |arigrad¡, la muftiul =i la c`zlar-aga =i la al\ii de curtea ]mp[r[teasc[, =i =-au tocmit trebile bine de la ]mp[r[\ie. +i au trimis =i al\i boieri la vizirul, cu multe vorbe proaste asupra lui Gligori-vod[, la vizirul =i la hanul. C`ndu au sosit Gligori-vod[ la vizirul la Cartal, bucuria s-au schimbat ]n voie r[, cu lucrurile srt`cate, =i ]nc[ =i ]n sc`rb[ mare dispre hanul. Care, cu mult[ cheltuial[ de mare sumi de bani au dat vizirului =i hanului =i abiè =-au a=edzat lucrurile dispre am`ndo] p[r\ile, de-u vinit iar ]napoi ]n Ie= la scaunu-=. +i i-au poruncit vizirul s[-= caute |ara Muldovii, s[ o st[p`neasc[ bine, s[ nu o r[s`pasc[, iar de |ara Munteneasc[ s[ =-a=edze, s[ nu mai umble mestec`ndu, c-apoi nici ]n Moldova n-a hi =i va petrece mare urgie. A=è suntu priete=ugurile turcilor. Cini d[ mai mult acela-i mai prietin =i mai bun. Costantin-vod[, fiind aice domnu ]n Moldova =i ]n\eleg`ndu de Mihai-vod[ c[ i-i giuruit[ domnia la munteni de vizirul, au umblat la Mihai-vod[ de s-au legat cu priete=ug =i =-au logodit pe o sor’ a lui cu un ficior a lui Mihai-vod[, ce era mai mijlociu, anume +tefan. Iar pe de alt[ parte au umblat capichih[ile lui Costantin-vod[ la c`zlar-aga =i la 85

muftiul1. +i c`nd s-au trezit Mihai-vod[, s-au trezit numai cu giuruin\a, c[ Costantin-vod[ l-au am[git =-au luat domnia la munteni, =i Gligorii-vod[ aice, precum scrii mai sus. +i iar, dup[ ce s-au dus la munteni, Costandin-vod[ scrie la Mihai-vod[ cum c[ nu-i pricina di sminteal[ dispre d`nsul, =i-i dispre Gligorii-vod[, =i el s[ \ini de acè logodn[ cu sor-sa =i s[ g[teadz[ de nunt[. +-au pornit boieri la |arigrad s[ iè pi ficiorul lui Mihai-vod[, pi +tef[ni\[, =i s[-l duc[ ]n |ara Munteneasc[, s[ dè pi sor-sa. Iar Gligorii-vod[, di aice din \ar[, nu s-au l[sat cu at`ta, ce-au tot p[zit de-au scris cu tain[ la Mihai-vod[, de-au stricat cu sora lui Costantinvod[ =-au luat¡ pi o fat[ a lui Ps[olus Costantin hatmanului, frati cu chiurce-ba=ei. +-au mai f[cut =-alt[ logodn[, cu fata lui Mihai-vod[ ce mai mari, s-o dè dup[ ficiorul lui Gligorii-vod[ cel mai mari, dup[ Scarlat¡. +i ficiorul lui Gligorie-vod[ era di 15 ani, =i fata lui Mihai-vod[ di 25 ani. Deci c`nd au agiuns boierii muntene=ti la |arigrad pi uli\[, iar nunta ficiorului lui Mihai-vod[ giuca, =i au luat pi fata lui Costantin hatmanului. Deci Costantin-vod[ au r[mas la mari ru=ini. Apoi Costantin-vod[ nu s-au putut l[sa ru=inat =i au j[luit la Poart[ pi Mihai-vod[, =i i-au ]ntorsu cheltuiala 80 pungi bani. +i-nc[ au ]ndemnat =i pi ni=te datornici a lui Mihai-vod[ di l-au p`r`t. +i-ndat-au ]nchis pi Mihai-vod[, de-au r[mas =i la ]nchisoari. Ce s-a mai lucra, vremea viitoare va ar[ta. De merat lucru esti di Mihai-vod[, domnu b[tr`n, =i cu ce minte =i h[rnicii ]l 1 De la alineatul «Vizirul viindu...» (pag. 80) p`n[ aici, ad[ugat de Neculce, afar[ de propozi\iile «s[-l puie domnu ]n |ara Munteneasc[“ (sf`r=itul alineatului al doilea) =i «cini d[ mai mult» (sf`r=itul alineatului al patrulea). Lectur[ nesigur[ pentru «prietin» =i «bun», unde apare r ]n loc de n =i ]n special pentru cuv`ntul care se g[se=te imediat ]nainte de «la muftiul».

86

=tièm c[ era! +i acmu 8 ani, di c`nd s-au mazilit, i-au st[tut n[rocul, s[racul, tot ]mpotriv[, de-au r[mas tot am[git =i di o parti =i di alt[. Iar mai ]nainti era el putincios s[ am[geasc[ pi al\ii, iar nu al\ii pe d`nsul. Numai poate Dumnedz[u s-au m`niet¡ di i-au luat darul. Dar[ Dumnedz[u, cum s-a-ndura cu mila sa, va faci. Dzice H[risto]s la Evanghelii c[, dac[ s-ar ]mpu\i sarea, bucatile cu ce s-or s[ra. Trebui s[ socotim =i noi aceasta, c[ di vremi c[ cei mari, st[p`nii no=tri, umbl[ am[gindu-s[ unul pi altul pentru l[comie =i cinstea ace=tii lumi =i calc[ pravilile =i leg[turile cu giur[m`nt celi adev[rate, dar noi ce=ti mici, v[dz`nd pi cei mai mari, cum li vom \inè, sau cum ne va da Dumn[dz[u bine sau spori sau bi=ug? Numai iar[= ]nainti, cum a fi mila sfin\ii sale, ne-a ]ndrepta. S[ l[s[m di acmu domnia a doa a lui Gligori-vod[ =i s[ scriem di celi streine ce s-au f[cut ]n dz`lile lui. P[n’ la v[let 7244 mart s-au =i pornit moscalii, o sam[ la Hastr[han =i la C[zan =i la alte h[nii t[t[r[=ti, ce suntu supt ascultarea Moscului, ]n\[leg`nd di celi fapte ce-au f[cut hanul Cr`mului, di-i burzuluis[ asupra Moscului, di i-au b[tut =i i-au supus iar[= cum au fost suptu Mosc. Iar o sam[ di oaste, moscali, c[zaci, calm`=, s-au pornit cu Les ghen[rarul asupra Azacului, =i o sam[ di moscali =i iar[= cu c[zaci =i cu zaporogeni, cu Minih ghen[rar, s-au pornit asupra Cr`mului. Deci cei moscali cari merses[ la Azac au ]ncungiurat Azacul =i au ]nceput a s[ bate. +i c[zacii =i calm`=ii cari era cu d`n=ii au ]nceput a bate =-a tot t[iè pe nohai ce tr[iesc pe dincolo de Don. }n\[leg`nd turcii, au =i pornit pe c[pitan-pa=e cu c`teva galioane, cu leven\`i, ca s[ apere Azacul. +i apropindu-s[ de Azac, i-eu ie=it un soltan cu nohai care era pe de cee parte de Don. S-au sf[tuit soltanul 87

cu c[pitan-pa=e, de-u ie=it levincii afar[ din galioani pe uscat =-au purces asupra moscalilor ]mpreun[ cu soltanul. +i d`ndu b[tai, a=è au b[tut moscali pe turci =i pe nohai, c`t abè au sc[pat pu\`nei de-au fugit ]n Cr`m cu c[pitanpa=e. Iar t[tar`i di peste Don, c`\ n-au pierit, s-au r[s`pit, unii s-au ]nchinat la moscali. +-apoi locul cel di cee parte di peste Don, c`t ]l \`nè t[tar`i, l-au supus pestetot. +-apoi Les ghin[rarul au st[tut prenpregiurul Azacului p[n’ la iuli. +i v[dz`nd turcii =i t[tar`i =i pa=a din Azac c[ nu le mai vini agiutor, au ]nchinat cetatea moscalilor, =i moscalii au slobodz`t pe turci, di s-au dus la |arigrad cu pace. Iar Les ghin[rarul moschicesc, dup[ ce-au luat Azacul, au a=[dzat o sam[ de oaste ]n Azac, =i ]n olatul Azacului pe t[tari, =i s-au sculat, ]mpreun[ cu hanul calm`=[sc, =i s-au dus la Cr`m, l-acei moscali. Minih fertu-mar=alic =i cu c[zaci =i cu don\] s-au sculat de la Poltava =i au purces =i ei asupra Cr`mului, iar ]n luna lui mart. Iar hanul, cu toat[ t[t[r`mea =i cu turcii ce era ]n Cr`m, le-au ie=it ]nt`mpinare pre c`mpul Cr`mului. +i a=è da n[val[ ]n toate dz`lele moscalilor. Iar moscalii tot s-ap[ra, nici s[ mera, numai s-ap[ra den tunuri, p[n’ ce au ]nceput a s-apropiè de poarta Cr`mului. Iar c`nd au fost la poarta Cr`mului, a=è le-au dat t[tar`i un chiot cu n[val[, c`t p[rè c-or treci peste moscali. +-au pierit mul\ime de t[tari acolo. Apoi t[tar`i, neput`nd sprejini, numai le-au c[utat a-i l[sa ]n Or pre moscali. Iar moscalii au ]nceput a bate Orul den pu=ci =i din cambarale. }l ]ndesè 2 dzili. P[n[ c`nd au fost a trie dz] noaptea, tot da n[v[li la poart[ v`rtos, de-au aruncat 180 cambarale. Iar o sam[ dintre d`n=ii s-au furat noaptea =-au s[rit preste =an\u, pre unde nu s[ p[ziè t[tar`i =i turcii. +i-n faptul dzu`i a=è i-au lovit moscalii pre den dos =i cee pre den fa\[, =-au dob`ndit cetatea Orul ]n luna 88

lui mai. +i au pierit =i atunce mul\ime [de] turci =i t[tari. +i dup[ ce au luat cetatea Orul, au intrat¡ ]nluntru =-au ]nceput a lua t`rguri =i cet[\], =-a arde, =-a pr[da. +i pe urm[, precum s-au scris mai sus, vinit-au =i ghen[rarul Les, cu hanul calm`=[sc, ]n Cr`m, de pr[da =i ardè =i ii. Pe unde g[s`è robi, pe cei b[tr`ni ]i slobodz`è, iar pe cei tineri ]i f[cè o=teni. Mai bine de 50.000 robi au luat. Iar hanul t[t[r[sc au fugit cu o sam[ de t[tari, cu c`\ au putut sc[pa, ]nluntru diparti, =i n-au vrut s[ s-]nchine. +i cu cine mai putè, str`ngè turci =i t[tari, de tot z[h[iè c`te o arip[ moschiceasc[, de nu s[ putè l[\]. Apoi au trimis Minih fertu-mar=alic o sam[ de oaste moscali din Cr`m la Cunburul. Iar t[tarii den Bugeag, fiind str`n=i to\ la Voz`ia, di ceasta parte di Nipru, au ales o sam[ de m`rzaci =i cu 12.000 de t[tari di i-au trecut di cee parte de Nipru. +i i-au ]nv[\at s[ marg[ ]n prejma por\`i Orului, doar ar putè g[si niscarva zaharà moschiceasc[, s[ o str`ce, ne=tiind c[ vin moscalii la C`lbur. +i purceg`nd t[tarii pe c`mpii Orului, nu departe de Culbur, au v[dzut cobor`ndu-s[ ]ntr-o v[lcè vo trii sute c[zaci, care mergè ]naintea o=tii moschice=ti. +i ne=tiind t[tarii di-cee oaste, s-au =i slobodz`t s[-i iè ]n unghi, ca ni=te ulii, pe acei pu\`nei c[zaci. Iar c[zacii acei au ]nceput a s[ ap[ra, p[n’ s-au ivit =i moscalii de peste deal, cei mul\]. +i cum au v[dzut pe t[tari, cum s-au =i slobodz`t asupra lor a-i goni =-a-i t[iè, p[n’ la Culbur, c[zacii pe t[tar]. Unii da ]n Nipru, s[ scapi ]not, =i s-]nceca, al\`i umbla s[ ]ntre ]n vas[, s[ treac[ s[ scapi, =i s[ ]neca, c[-i bo\`s[ c[zacii dinapoi =i-i tot t[iè. P[n’ ce-au sos`t =i ghin[rarul cu moscalii =i au poroncit s[ nu-i mai tai. +i i-eu luat de grumadz] pe to\ c`\ nu peris[ =i le-au luat =i armili toate =i hainile, di au f[cut o movil[ din armili lor =i le-au dat foc. Iar pre d`n=ii i-au petrecut pe supt sabiile a doi 89

moscali =i i-au slobodzit s[ marg[ ]n Bugeag, s[ spui celoralal\i t[tari. Ca vo 1.000—2.000 i-au l[sat vii, iar ceielal\] au pierit to\], cu t[iet, cu ]necat. Mai multu de un t[tar n-au sc[pat den cee ce au dat ]not. Ceielal\i to\] s-au ]necat. Apoi s-au apropiet de Culbur =i au ]nceput a arunca bombe =i a da din tunuri. +i ]ndat[ s-au ]nchinat. +i cum s-au ]nchinat turcii, cum au c[utat vas[ =i i-au slobodz`t pe to\ cu paci, de au trecut la Voz`ia, dzic`nd c[ «noi cu turcii avem paci, iar cu t[tarii avem g`lceav[. A=è s[ spui pa=ii de Voz`ia, s[ =ad-]n cetate f[r[ grij[...» +i s-au =i apucat de-au tocmit Culburul. +i avè r[spunde\ii ghen[rarul din Culbul cu pa=a de Voz`ia, di trimitè unul la alaltu daruri. Iar[ dup[ ce-au vinit la luna lui avgust, lovit-au o moarte rè pre moscalii din Cr`m, de mure c`tè 300—400 pre dzi. +i s[ boln[vis[ prè r[u. Unii dz`c s[ le fie otr[vit apele, c`t n-au putut s[ stè ]n Cr`m. +i au l[sat Cr`mul, =i au ie=it o sam[ spre Nipru, di s-au pus¡ pentre Nipru, =i-ntre Buh, iar o sam[ spre Poltava. +i au ie=it =i cei den Culbur¡, =i s-au dus =i aceie la cei de la Buh. +i stau p[n-acmu la noiemvrie tot pe marginea \[rii lor, unii pre la Poltava, unii pre la Harhov, unii pre la S[ci. Iar din Azac n-au ie=it, tot ]l \`n¡. Iar turcii s-au sp[riet prè tare. De mult[ vreme sta h[mei\], c[ s[ temè ]mp[r[\ia de zorbà, s[ nu fac[ inicerii. Apoi s-au pornit vizirul de-au ie=it la Udriiu, =i de acolo au vinit la Dun[ri, la Cartal, =i au f[cut pod preste Dun[ri. +i au trecut o sam[ de oaste cu inicer-aga =i c-un sarascher la Tighine, =i o sam[ la Hotin. Iar vizirul au =[dzut tot de cee parte de Dun[ri, p[n’ la noiemvrie, =i umbla s[ fac[ pace, agiung`nd la Neam\u =i la fran\ozi. +i nu s-au putut a=[dza cu Moscul, c[ cerè Dun[rea, =i Turcul nu da nici Azacul, =i olatul lui s[-l las[. +i la noiemvrii, v[dz`nd c[ nu s[ pot a=[dza de pace, au lungit s[ stè o=tile a=è peste iarn[ cu 90

pace p[n’ la mai, ori s[ fac[ pace, ori s[ s[ bat[. Viziriul ar hi dat poate ce cerè moscalii, dar inicerii nu priimè s[ dè. Iar dup[ ce au ie=it moscalii den Cr`m, triimis-au viziriul de-au schimbat pre hanul, pre Aza Chirie cel b[tr`n, =i au pus han pre un ficior a lui Ad[le-Gherii cel r[u1. Numai =edè ]n Bugeag, c[ ]n Cr`mu p[n-acmu nu putè s[ marg[, c[ s[ temè de c[zaci s[ nu-i ias[ ]nainte, ce =idè ]n Bugeag. +i el pre solul moschicesc l-au slobodzit, de-au mersu cu pace la \ara lui. Viziriul ]nc[ au mersu la Baba, s[ iernedz[ p[n[ la mai, cum au a=[dzat. Nem\ii ]nc[ au r[spunsu turcilor c[, de n-or face pace cu moscalii, m[car c[ ei au paci, dar agiutori or da moscalilor, dup[ cum au dat =i moscalii agiutori nem\ilor, c`nd s-au b[tut cu Fran\ozul. +i s-au str`nsu mult[ oaste nem\asc[ peste Oltu, la Dun[ri, de sta gata. Neam\ul ]nc[ s-au ]mp[cat cu Fran\ozul. C`teva cet[\] den Anapoli au dat =i Neam\ul cnez`ia Liutarenghiii Fran\ozului, s[ =ad[ =i s-o st[p`neasc[ socru-s[u Li=inschie. +i Le=inschii s[ dè pace cr[ii[i] le=e=ti, s-o st[p`neasc[ Frederic cu pace pe cr[ia le=asc[. Le=ii iar[=i au f[cut s[im la mai, =i a=è au priimit pre Frederic to\i de crai. +i au =i ie=it toate o=tile str[ine dentr-]nsa, =i moscalii =i Sasul. +i au r[spunsu c[ ei cu Turcul au pace =i n-or strica pacea, c[ \ara lor este aproapi de turci, =i nu pot s[ s[ bat[. +i craiul, v[dz`nd a=è, s-au dus la Sacsonia, av`nd trebile lor. Iar hatmanii am`ndoi cei mare, =i a coronii =i a Litfii, s-au tras spre Ocraina cu toate o=tile, de stau s[ iernedz[. C[ au vrut t[tar`i s[ marg[ s[ prade Chiovul =i, v[dz`nd c[ nu pot s[ r[zbeasc[ de moscali, au pr[dat multe sate le=e=ti din Ocraina. Apoi 1 «Un ficior a lui Ad[le Gherii cel r[u» =i «=edè» din fraza urm[toare sunt scrise de Neculce.

91

c[zacii de la Sici iar s-au f[cut t[lh[ret 1.000—2.000, =i iar nu m[rgu la Bugeag, ce prad[ Ocraina le=asc[ pre la Nimirova. Deci hatmanii le=[=ti, v[dz`nd a=è, s-au a=[dzat pre la Nimirova, de-au =[dzut c`t[va vremi, apoi au l[sat r[mentari, =i ei s-au dus pre la cas[le lor. Iar caz`lba=ii, ]n cestu an, n-au avut b[t[i mari cu Turcul, c[ s[ r[dicas[ zorbà la c[z`lba=i, c[ s[ r[dicas[ viziriul asupra =ahului. +-apoi l-au b[tut =ahul pre viziriul, =-au pierit viziriul. Turcul umbl[ s[ fac[ pace cu Caz`lba=ul =i d[ mul\ime de bani =ahului s[ fac[ pace. Cum d[ =i Moscului =i Neam\ului, a=è giuruie=ti =i caz`lba=ilor. Numai au r[spunsu Caz`lba=ul c[ nu poate s[ fac[ pace p[n’ nu s-or ]mp[ca cu Moscul. }nceput-au =i vini\ienii a pomeni de Moriia la turci. Aceste toate s-au f[cut ]ntr-acest anu, la v[let 7244. Iar de acmu, ce s-a mai ]nnoi la let 7245, de la noiemvrie, s-a scrie la r`ndul s[u ]nainte. Iar la velet 7245, Caz`lba=ul s-au a=[dzat cu Turcul. N-au f[cut o=tire nici Neam\ul cu fran\ozii ]ntr-acest an. Iar turcii, de iarn[, s-au dus o sam[ cu hanul cel nou ]n Cr`m, =i din Cr`m s-au luat f[r[ veste =-au lovit despre Harhov, dispre Slobodz`ia, de-au f[cut mare stric[ciuni, p[n-a prinde moscalii de veste. Dup[ ce au prinsu de veste moscalii, au sc[pat cu fuga hanul, di s-au ]ntorsu ]n Cr`m. A=ijdere de la Tighine ]nc[ au purces vo 2 soltani =i 2 pa=i cu vo 30.000—40.000 de t[tari =i 30.000 turci, =i au purces¡ ]n |ara C[z[ceasc[ de-au trecut Niprul pre la Perevolo=ina. +i a=è au dat Dumnedz[u de i-au chevernisit de bini, c[ i-au ]ncungiurat, de n-au sc[pat nici un turcu. C`\] n-au perit, i-au luat pre to\ de grumadzi. +i t[tar`i, dup[ cum li-i obiceiul, de nu stau la r[zboiu, fug`nd la Nipru, la trec[toare, fiind ghea\a slab[, s-au rumtu, =i c`\] 92

nu s-au ]necat, i-au luat c[zacii pre to\i de grumadz. +i au prinsu 2 soltani =i trii pa=i =i i-au dus robi la Moscu, vii nev[t[ma\i. A=ijdere dup-aceste ]n urm[ au fost mersu un soltan¡ cu o sam[ de t[tar] =i turci. Dac[ s-au apropiet de Nipru =-au v[dzut pe ceie t[tari =i turci ce au p[\it, n-au cutedzat s[ marg[, ce s-au ]ntorsu ]napoi, pr[d`nd pren |ara Le=asc[, dz`c`nd c[-s satele moschice=ti. Aceste s-au f[cut ]ntr-aceast[ iarn[ let 7245. Aceste bogate nevoi s-au f[cut ]n Moldova, cari cu condeiul mieu nu poci s[ lungesc: civerturi, h`rtii, v[c[rit, pili, ialovi\[ greli, podvodzi de f`n, de lemne, fiind oaste turceasc[ pre aice, a=[dzat[ la Cartal, la Dun[ri, de-au iernat. Iar dac-au trecut iarna, tot ]ntr-acesta an, de prim[var[, trimis-au le=ii omul lor la Poart[, pentru acè robie ce-au f[cut t[tarii. C[ ei =tiu c[ au pace cu d`n=ii, =i c`\] robi au aflat i-au luat pre to\i ]napoi. Trimis-au turcii un sol de-a lor la le=i, la craiul Frederic, di i-au dat titlu= de cr[ie =i cu daruri, poftindu-l s[ aib[ pace, cum au avut =i cu tat[-s[u, Avgust crai. +i Frederic au priimit priete=ugul. +i s-au ]ntorsu la \ara lui. Triimis-au turcii pre Raiz-afende =i 2 turci mare =i pre Alixandru terdzimanul, fratele lui Grigorie-vod[, =i pre solul nem\esc care era sol la |arigrad, de-au m[rsu la Nimirova ca s[ fac[ pace. Triimis-au =i moscalii dispre partea lor 3 cneji, anumi +fer, =i pe altu, sol nem\escu, care au vinit de la ]mp[ratul Neam\ului pre la ]mp[r[teasa Moscului. Cari s-au str`nsu cu to\`i la Nimirova la Sfeti Petre. Iar oastea moschiceasc[, de prim[var[, dup[ ce s-au str`nsu di la iernatic, s-au ]mp[r\it ]n 2 p[r\]. O parte, cu Les ghen[rariul, 40.000 moscali, 60.000 calm`=, 30.000 don\i, 20.000 c[zaci de la Harhov, to\i ace=te, ca la 150.000, 93

s-au dus ]n Cr`m. +i n-au mersu pre la Or¡, ce-au marsu pre aiure, c[ au g[s`t un vad cari nu-l =tiè t[tarii s[ fie mai fost. +-au tot arsu =-au pr[dat toat[ vara Cr`mul. +-au triimis =i turcii pre c[pitan-pa=e cu 60.000 oaste leven\ agiutori t[tar`lor. +i s-au b[tut ]n vo 2 r`nduri tari, cu n[v[li multe. +i da duiumuri multe peste moscali, c`t ]i n[du=iè, de r[m[ses[ lucrul di s[ b[tè de-a m`n[. +i tot au biruit moscalii, cu multe v[rs[ri de s`nge. +i mul\] m`rzaci =i =irimi au pierit, =i au prinsu =i vii mul\]. +i hanul ]nc[ au pierit ]n r[zboi. +i au g[s`t ]ntr-un ostrov mul\ime de t[tari bejenii =i pe to\i i-au pus¡ tot supt sabie. Iar Minih fertu-mar=alic, cu 120.000 moscali pedestrimi =i cu 60.000 c[l[rime =i cu 50.000 c[zaci horodovii, 30.000 zaporojeni, cu 10.000 c[tani, au purces¡ pre Nipru ]n gios, de la Perivolo=in, pentre Nipru =i pentre Buh. +i dup[ ce-au trecut Buhul, au ales 15.000 de oaste =i cu Lionte ghen[rarul, =i l-au triimis ]nainte spre Vozia. +-au mai trimis =i alt[ oaste, c-un ghen[ral, 20.000, dup[ Leonte, c[ dac[ i-ar mai trebui agiutori, s[-i agiute. Iar turcii, ]n\[leg`nd c[ m[rgu moscalii spre Voz`ia, au triimis =i ei 40.000 turci, tot ale=i, =i 30.000 tatari c-un soltan. +i cum s-au apropiet Leonte cu cele 15.000 de Voz`ia, turcii s-au =i slobodzit asupra lui Leonte cu mari n[val[, pedestri, c`t r[m[ses[ lucrul s[ sparg[ obuzul lui Leonte. Numai au sosit =i celi 20.000 oaste agiutori, =i cum au =i sosit, au =i-nceput a bate r[u pre turci, =i i-au gonit, p[n-i-au b[gat ]n cetate. +-au ]nceput a bate cetatea, mar\] iulie ]n 5 dni1, =-a arunca bombi. +i s-au aprinsu geabhanaoa ]n cetate =-au aruncat o bucat[ de zidiu, =-au pierit mul\ime de turci. +i a doa dzi, 1 Scris «dni» ]n ambele locuri, cu un semn deasupra, care arat[ scriere prescurtat[.

94

mercuri iuli 6 dni, au dob`ndit cetatea. +i au luat pre pa=a de Vozia =i pre un beiu de la Bosna robi vii, iar pre al\`i i-au pus tot supt sabie, =i muieri =i copii, ce au g[s`t. 40.000 numai turci, oaste aleas[, f[r[ muieri, f[r[ copii, au pierit to\i, c[ i-au pus tot supt sabie. Numai t[tar`i au sc[pat o sam[, care au fugit, =i i-au gonit c[zacii p[n’ la Nistru. +i ]ntr-aceast[ oaste 40.000, au fost mai ale=i 12 bei cu 12 mii de oaste, oameni tot ale=, viteji den Bosna. +i to\i acolo au pierit. +-au f[cut o movil[ prè mare de trupuri moarte. Pe urm[ au vinit =i Minih fert-mar=alih de-au f[cut =-au tocmit Vozia =i Culburul, cu 10 p[r\] mai buni =i mai frumoas[, =i mai buni de cum au fost ]nt`i, cu feliuri de feliuri de me=ter=uguri =i tabii. +i au l[sat ]ntr-]nsa 7.000 moscali =i 2.000 c[zaci, =i ]n Culbur¡ iar[= au l[sat oaste. +i cu cee oaste s-au tras ]ntre Buh =i-ntre Nipru. +i au =[dzut toat[ vara acolo p[n’ la octomvrie, a=tept`nd s[ fac[ solii pace la Nimirova1. Iar solul nem\esc au scris la viziriul c[ nu poate s[ fac[ pace cu Moscul, deci s[ =tie c[ =i ]mp[ratul Neam\ului au stricat pacea cu Turcul. Iar ]ntr-aceast[ vreme, la Simpetriu, s-au pornit =i nem\ii, ginerile ]mp[ratului, duce de Liutoranghia. Au purces cu obuzul cel mare, ca la 70.000—80.000 oaste, asupra Bosnii, =i au luat Ni=ul, =i pren |ara Arb[na=ilor a o strica =i a o bate, =i pre Bosna tij a o bate. Altu ghen[ral, anume Valis, =i cu al\] ghen[rari de la Sibii, cu o sam[ de oaste, au purces¡ a bate Vidinul. Al\ii au vinit pren |ara Ungureasc[ di s-au cobor`t ]n |ara Munteneasc[, la Bucure=ti, =i pre supt munte, ca vo 6.000— 7.000. Iar V[danie, ghen[rariul de Bra=[v, =i cu al\] 2 ghen[rari, cu 5.000 oaste, au ie=it peste munte la Com[ne=ti 1

}n ms. 253 «Nimira».

95

=i la Oituz ]n Moldova, =i ]n C`mpul Lungu ni=te c[pitani cu vo 700. +i au =[dzut acolo, pre supt marginea mun\ilor, vo 2 luni =i mai bini. Stric[ciuni n-au f[cut nimic ]n \ar[. Tot cu bani cump[ra ce li trebuiè. Numai pre turci c[uta, =i bucatele unde le g[siè le lua cu de-a s`la. Numai vo 2, 3 boieri, ce li era cas[le pe supt munte aproapi, s[ ]nchinas[ la nem\i, anume +tef[ni\[ Ruset vornicul =i cu ficiorii lui, =i R[ducanul stolnicul =i Costandin Bal=e medelniceriul =i +tefan Catargiul sulgeriul. +i \[r[nimea ce era pe supt munte n-asculta de domnie. Iar[ alt[ boierime =i mazilime s-au str`nsu to\i la Ie= pre l`ng[ Grigorie-vod[. +i Grigorie-vod[ deodat-au ie=it cu tab[ra la Frumoasa, dar apoi prè mult n-au z[b[vit acolo, c[ s[ temè s[ nu-l lovasc[ nem\ii, s[-l iè. +i nu credè nici pre boierii de \ar[, s[ nu-i fac[ vrun vicle=ug cu nem\ii. +i s-au mutat la |u\ora, ]ntre Prut =i-ntre Jijie. +-au =i r[pedzit la Hotin de olac, de-au vinit 400 de lipcani, cu Sara Mehmetpa=e, =i la viziriul di i-au triimis 2 pa=i, anumi Mahmutpa=e =i Vasli-pa=e, cu vo 600 spahii. +i au triimis viziriul cindz[ci pungi de bani, ca s[ mai fac[ oaste. +i i-au triimis bani =i de chili, =i de ialovi\[, =i de car[, =i de f`n, =i de ordzu. De c`te beialicuri era la ordie, dat-au turcii lui Grigorie-vod[, =i el m`nca banii to\i, =i cei de leaf[ =i ceielal\i to\i. +i lua aceste toate ce scrii mai sus din \ar[, de f[cè trebile ]mp[r[te=ti f[r[ bani. Numai at`ta c`t da moldovenilor: le da carne, pit[, ordzu. +i dup[ ce s-au str`nsu toat[ oastea ce era: lipcani, turci, moldoveni =i al\`i, s-au f[cut ca la 6.000 oaste. +i au mai ie=it frica lui Grigorii-vod[ de nem\i. +i de frica viziriului =i de ru=ine s-au ]ntorsu iar[= ]napoi la G[lata. +-au f[cut hendichiu ]n giur¡ ]mpregiurul taberii =-au pusu str[ji buni. +-au =[dzut toat[ vara acolo, p[n-]n toamn[ la Simedriu. 96

Iar Costantin-vod[, domnul muntenesc, cum au audzit c-au ie=it nem\i ]n |ara Munteneasc[, cum au =i fugit peste Dun[ri. +i boierii =i slujitorii muntene=ti l-au petrecut 2, 3 ceasuri. +i =-au luat dzua bun[, =i l-au l[sat to\i =i s-au ]ntorsu la Bucure=ti. Ce nu numai boierii, ce =i slugi de a lui, ce au fost la tat[-s[u, l-au l[sat to\i. +i nem\ii, viind la Bucure=ti, au luat pre boieri pre to\i =i i-au trecut cu cas[ cu tot ]n |ara Ungureasc[, pre unii cu voie, pre unii =i can f[r[ voia lor. }mp[ratul, Turcul, =i turcii, dup[ ce-au v[dzut aceste, tari s-au sp[riet, ce ]mp[ratul nu numai de moscali =i de nem\i, ce =i de oastea lui, s[ nu fac[ zorbà asupra lui. Au =i p[zit de-au schimbat pre viziriul =-au t[iet pre chihaie, dzic`nd c[ s-au agiunsu ei cu moscalii de-au dat Vozia. Dup[ cum li-i hirea de dul[u, de le dz`c c[-s dul[i, adiv[rat c[-s dul[i. Dac[ v[d c[ nu pot ispr[vi, ei dau vina capetelor. +-au pus =i han nou, anumi pe Ad[le Gheri cel r[u, ce fus[s[ mai ]nt`i la domnia ]nt`i a lui Gligori-vod[, c`ndu s-au f[cut zorbà asupra lui1, ]n\[leg`nd c[ acela au pierit ]n Cr`m, cari =ede la Tighine p[n-acmu, c[ la Cr`m nu poate s[ marg[. Atunce au triimis ]mp[r[\ia de-au luat pre Manolachie chiurci-ba=e Ps[olu, fratele hatmanului Costandin ce este aice ]n Moldova. +i l-au dus la |arigrad, la ]mp[r[\ie, de i-au dat grè munc[ p[g`neasc[, 5, 6 dzile, p[n-au spus toat-averea ce-au avut, di i-au luat tot ce-au avut, ca la 3.000 pungi, cu odoar[. Nu numai a lui, ce =i a fr[\`ni-s[u, a lui Costandin hatman =i altor rude a lui, gineri =i al\`i. Ce au g[s`t, tot au luat. +i apoi l-au sp`ndzurat ]n mijlocul uli\`i, unde s[ v`nd blanile ]n t`rgu. +i i-au pus¡ o blan-]n cap, d`ndu-i pricin[ c[ el sf[tuiè pre 1

De la «anumi...» p`n[ aici, ad[ugat de Neculce.

97

chihaie. Atunce l-au agiunsu osinda |[r`i Moldovii =i |[r`i Muntene=ti. C[ acest Manolachi s[-nv[\as[ de s[ f[cè tot d-è cas[li chihaielilor, de m`nca aceste s[raci de \[ri, cum le era voia, cu al\] greci =i alte p[=ii, de f[cè schimb[ri =i-adau=aguri cu mul\ime de bani. Cum =i mai ]nainte vremi, c`ndu s-au f[cut zorbà, de s-au schimbat ]mp[r[\ia, la Ibraim-pa=a vizirul, c[dzut la mare urgii, precum scrii la r`ndul s[u. Atunce au sc[pat, =i tot nu s-au l[sat de r[ut[\i. Dar acmu n-au putut sc[pa, dup[ cum s[ dz`ce c[ nu-s ]n toate dzilele Pa=tile. A=è dz`c c[ mai mult dispre Costantin-vod[ s[-i fi fostu p`ra, av`ndu pizm[ pre d`nsul. +-au scos ferman s[ omoare =i pre gineri-s[u, +tef[ni\[ beizade, ficiorul lui Mihai-vod[, care \inè fata hatmanului Costandin. Numai n[rocul lui c-au prinsu de veste, di s-au ascunsu la cas[li solilor, mult[ vremi, p[n’ s-au ]ndreptat. R[iz-afende, solul turcescu de la Nimirova, v[dz`nd aceste lucruri ce s[ poart[ =i moscalii nu priim[sc bani s[ fac[ pace, ce cer Dun[rea cu Cr`m cu tot, =i nem\ii Bosna =i alt[ som[ de bani, cheltuiala o=tii, =i robii ce luas[, au f[cut izvod de toate de aceste ce cerè moscalii =i nem\ii. +i au dat multe daruri solilor nem\e=ti =i moschice=ti =i lui Minih fertu-mar=alih moschicesc, ca s[ mai a=tepte 30 dzile, s[ nu porneasc[ o=tile, p[n-or trimite la ]mp[ratul turcesc s[ vad[ ce-or priimi. De-a priimi, bini, iar de n-a priimi, s-or bate. Tot ca s[ mai lungeasc[, s[ treac[ vara cu am[gele, dup[ cum este n[tura turcilor. C[ s[ sp[ries[ prè r[u. Ce, dup[ cumu-i or`nduiala ace=tei lumi lacom[, au ]ntunecat mintea solilor nem\e=ti =i moschice=ti, de-au priimit s[ a=tepte celi 30 dzile, p[n-a vini r[spunsu de la Poart[. +i au =i r[pedzit Raiz-avende cu acele scrisori la ]mp[ratul turcesc pre terdz`manul, fratele lui Grigorie-vod[, s[ umble ]ntraceste 30 dzile de olac, s[ aduc[ r[spunsul, cum a fi: ia 98

pace, ia nepace. +-au purces¡ terdz`manul =-au vinit pre la Grigorie-vod[, frate-s[u, la G[lata, =i l-au benchetuit 1 dzi cu mari cinste. +i l-au mai ]nv[\at =i el me=ter=uguri de-a lui, ce au mai =tiut. C[ avè Grigorie-vod[ mare jeli =i fric[, c-or lua cre=tinii \ara, ce nu numai el, ce =i grecii lui, =i n-or avè ce st[p`ni =i ce m`nca la |arigrad. +i la 30 dzile s-au ]ntorsu iar[= ]napoi la Nemirova, unde era solii, cu r[spunsu c[ nu priimè turcii s[ dè nimic, numai s[ fie b[taie la anul. +i a=è solii s-au dus cine= pre la st[p`nii lor. +i vod[ ]nc[ l-au triimis pre aga Enachi grecul cu 600 slujitori ]naintea lui Reiz-afendi la Movil[u, tem`ndu-s[ de c[zaci s[ nu-l lovasc[, =i l-au petrecut p[n’ la Tighine. Iar V[danii ghen[rarul, dac-au ie=it la Oituz cu oaste, au =i poroncit lui Gligorii-vod[ s[ dè paci oaminilor den S`ret ]ncolo de bir =i s[-i trimit[ 150 de pungi de bani, dac[ i-i voia sa =ad[ cu paci ]n Ie= p[n’ la o vreme. Deci Gligorii-vod[ era la Frumoasa =i n-apucas[ s[ str`ng[ oaste, nici s[ dus[s[ la Prut. Au socotit =i au trimis pe Todera=co vel-sp[tar =i pe Alixandru S`rbul tretii-logof[t cu daruri =i cu c[r\] de la d`nsul =i de la boieri, scriind ghen[rarului, lui V[danii, s[-i fii mil[ de \ar[, s[ n-o str`ce. +i au mersu la d`nsul la Oituz, =i i-au priimit cu dragoste, =i s-au adiverit cu bini. Numai, Grigorii-vod[ nu s-au ]ncredzut, ce s-au dus la Prut, dup[ cum s-au scris mai sus, di =-au str`nsu oaste. A=ijdere nici pe P[ladi sp[tarul nu-l credè, fiind moldovan, s[ nu-i fac[ vrun me=ter=iug. +i de [a]cee au trimis =i pe Alixandru S`rbul, fiind di casa lui, ca s[ nu poat[ faci vrun me=ter=iug asupra lui cu V[danii ghen[rarul. Turcii, p[n-a umbla terdz`manul la Poart[ aceste 30 dzile, iar ]mp[r[\ia au =i pus sarascher pre Chipruliul =i au =i r[dicat oaste den |arigrad ca la 120.000 =i l-au trimis la Bosna asupra nem\ilor. +i viziriul au triimis pre Meni=99

pa=e de la Cartal cu 20.000 oaste, =i au purces de la Cartal pre marginea Dun[rii a mai str`nge oaste ce putè. +i s-au dus =i la Vidin asupra lui Vales, ghen[rariul de Sibii, ce b[tè Vidinul cetatea, =-au gonit pre nem\i de la Vidin. Dar tot nu i-au b[tut prè r[u, numai c`t i-au gonit de la cetate. +-au dat =i lui Costandin-vod[, domnul muntenesc, vo 2, 3 pa=i cu oaste, de-au gonit pre nem\i din |ara Munteneasc[, c[ era pu\inei, numai vo 3, 4 mii ]n |ara Munteneasc[. +-au f[cut turcii mult[ r[utate =i prad-]n |ara Munteneasc[, c-au luat mun\ii ]n cap. +i pre unde au g[s`t bejenii, au tot pr[dat =i au arsu. +i au spartu =i mitropolia de la T`rgove=te =i au g[s`t mult[ avere a boierilor muntene=ti =i au luat-o toat[. Ce nu numai ]ntr-un r`nd au pr[dat-o, ce ]n c`teva r`nduri au umblat, pr[d`nd =i str`c`nd biata \ar[. Costandin-vod[, domnul muntenesc, iar[=i s-au a=[dzat ]n Bucure=ti cu vo 2, 3 pa=i. +i rè prad[ au f[cut turcii =i Bucure=tilor. +i mitropolia din Bucure=ti au f[cut-o mecet, di s-]nchin[ ]ntr-]nsa pa=ii. +i Costandin-vod[ au pus tot boieri de cei de gios, c[ boierii ]s to\ ]n |ara Ungureasc[, cei mari, du=i. Iar ghen[rariul cel mare de la Sibiiu, anume Valis, care merses[ la Vidin, v[dz`nd c[ nu poate sta ]mpotriva turcilor, c[ are oaste pu\in[, au scrisu la V[danie ghen[rariul, ce ie=is-]n Moldova cu oaste, de-au trecut muntele ]napoi deau mersu agiutori la Vidin. Numai ce au r[mas vo 500 oaste nem\i de straj[ la Com[ne=ti, iar ceielal\i, m[car c[ s-au dus la Vidin, tot n-au putut ispr[vi nimic ]mpotriva turcilor. Deci ghen[rarul Valis, v[dz`nd c[ au gre=it =i =-au ]mpr[=tiet oastea pren Moldova =i pren |ara Munteneasc[ =i n-au putut ispr[vi nimic s[-l iè, ori de ciud[, ori de ru=ine, ori de frica ]mp[ratului, au m`ncat otrav[ singuru =-au murit. 100

Mai ispititu-s-au turcii =i cu 2 soltani s[ marg[ preste munte ]n |ara Ungureasc[. +i s-au p[zit nem\ii mai bine, ]ntr-altu fel, c[, dup[ ce-au intrat ]n munte, le-au \inut calea =i dinainte =i dinapoi. +-au pierit un soltan =i cu t[tar`i mai to\i, numai unul au sc[pat prè cu pu\ini t[tari. N-apuc`nd a intra ]n munte, la C`mpina, s-au ]ntorsu ]napoi pr[d`nd =i ardz`nd. +-au lovit pren Bucure=ti, fiind domnul ]n scaun, =-au pr[dat t`rgul tot, cu m[n[stiri cu tot, =-au g[s`t mul\ime de avere. +i domnul n-au putut s[ ispr[vasc[ nimic, s[ nu-i las[ s[ prade. Ce-u g[sit a boierilor pribegi =i nepribegi =i a negu\itori pin hanuri, tot au luat1. Acest r[zboiu au fost mai pre urm[, la let 7246, la noiemvrii. S[ l[s[m acmu |ara Munteneasc[, di om scrie ]nainte la r`ndul s[u. Grigorie-vod[, =edz`nd cu tab[ra la G[lata =i ]n\[leg`nd c[ s-au dus nem\ii cei mul\] =i au r[mas numai 500 nem\i la Com[ne=ti de straj[, =i v[dz`nd c[ s[ g[teadz[ t[tarii =i cu turci de la ordia viziriului s[ marg[ la d`n=ii, au scris la viziriul s[ nu marg[ nici turci, nici t[tari, s[ str`ci \ara. Pu\inei ce au r[mas de straj[, a triimite oastea lui =i i-a goni. Deci viziriul ]ndat[ i-au =i poprit s[ nu marg[. C[ era la G[la\ p[n’ la B`rlad¡ tot t[tari, cu 2 soltani, de-au =[dzut toat[ vara de-au m`ncat¡ pre be\ii oameni, de-au r[mas numai cu sufletele. Deci Gligorie-vod[ au ales din oastea lui ca la 1.500 slujitori turci, lipcani, moldoveni =i 2 steaguri de c[zaci =-au triimis pre Costandin hatmanul, fratele chiurci-ba=ii, =i pre Toader P[lade sp[tariul s[ marg[ pre la gura Oituzului =i la Com[ne=ti, s[ astupe poticile =i s[ str`ci p[l[ncile ce li f[cus[ nem\ii. +i m[rg`nd acolo la Com[ne=ti, numai au =i dat peste celi cinsute de nem\i ce r[m[ses[ de straj[. De merat lucru este cum au dat 1

Aceast[ fraz[ a fost ad[ugat[ de Neculce.

101

Dumn[dz[u o spaim[ nem\ilor, c`t n-au putut s[ stè la r[zboiu. C[ cum s-au t`mpinat =i au disc[lecat c[zacii de-au slobodzit focul =-au pisat vo 3, 4 nem\i, s-au =i sp[riet nem\ii =-au plecat fuga =i n-au apucat s[ sloboad[ focul. +-au =i-ntrat turcii cu moldovenii ]ntr-]n=ii =-au prinsu ca vo 30, vii cu mor\i. +-au pierit =i colonelul care era pre oastea nem\easc[ mai mari. +i iar[=i au dat Dumn[dz[u fric[ moldovenilor =i turcilor, c[ nu i-au gonit, tem`ndu-s[ s[ nu fie oaste supus[, s[ fie vicle=ug, c[ nu ar hi mai sc[pat mai nici unul. Iar nem\ii tot g`ndiè c[-i gonesc, c[, cum au agiunsu la p[lanc[, cum =-au l[sat pu=cile =i caii =i 2 sacalu=i =i 2 c[ru\[, iarb[, =-au fugit care ]ncotro au putut pren munte pe gios. +-a triedze au ]nceput a ie=i c`te unul, =i v[dz`nd c[ nu-s nime, =-au luat pu=cile =i ce-au avut =-au trecut muntele, dincotro vinis[, ]napoi. Iar hatmanul cu oastea, precum mai susu scrii, nici gium[tate de ceas n-au z[b[vit =i s-au =i-ntorsu ]napoi, fiind grec cu pele de iepuri la spate. Au fugit toat[ noaptea, f[c`ndu-s[ dzu[ la Bistri\[, negonindu-l nime, nici v[dz`nd pre nime, dup[ cum este vorba c[ nu fac toate mu=tile miere. C[, c`nd s-au t`lnit cu oastea nem\asc[, tremura de fric[ =i vrè s[ fug[. Iar turcii, v[dz`nd c[ vrè s[ fug[, au ]nceput a-l sudui =-au scos =i sabiile asupra lui, s[-l taie. +i v[dz`nd a=è c[ fac turcii zorbà asupra lui, s-au slobodzit de fric[ asupra nem\ilor. +i s-au t`mplat acè izb`nd[, dup[ cum scrii mai sus. Numai t`mpl`ndu-s[ Toader P[lade spatariul =i v[dz`nd zorbaoa turcilor, el mai mult au ]nceput a ]ndemna oastea. +i dup[ ce au vinit la Ie= hatmanul, i-au scris Grigorie-vod[ c[r\] la viziriul =i l-au triimis cu 10 nem\i vii =i cu 17 capete mor\]. +i cu acè pu\in[ izb`nd[ =-au mai tocmit treaba, c[ era s[ pitreac[ =i el de la Poart[, ca frate-s[u Manolachi chiurce-ba=e. 102

Tot ]ntr-acea vreme mers-au Chipruliul ]nt`i la Ni=, unde luas[ nem\ii, =-au ]ncungiurat cetatea Ni=ul. +i n-au putut s[ sprejineasc[ nem\ii =i s-au ]nchinat, c-au fost ca la 5.000—6.000 nem\] cu un ghen[ral. +i pre ghen[rari =i pre nem\] i-au slobodzit cu pace, iar pre raiè au pus-o tot supt sabii, c[ s[ burzuluis[ toat[ cre=ten[tatea, de \inè cu nem\ii: s`rbii, arb[na=ii =i al\ii ce era prenpregiur¡. Purces-au Chipruliul de acolo asupra nem\ilor ce b[tè Bosna. Deci nem\ii nu putè lua Bosna, fiind locurile tari =i raiaoa ]nc[ \inè tot cu turcii, nu vrè s[ s[ de nem\ilor. Numai ce-au apucat de-au luat vo 2, 3 cet[\] ]n marginea Bosnii, =i au =i sos`t Chipriliul cu oastea lui agiutori bosnenilor. +i s-au lovit ]n vo 2, 3 r`nduri, =-au tot can z[ticnit pre nem\i =i nu =-au putut alege. Aceste toate s-au f[cut la velet 7245. Iar dup-acee, la v[letul 7246, ]n luna lui octo[m]vrie, tot ]ntr-aceast[ toamn[, v[dz`nd turcii c[ le-au mersu can bine=or spre nem\i, c[ nem\ii nu f[cus[ g[tire prè bun[, ]n grab-au =i pornit oastea de la Cartal =i de la Tighine, c`t[ era str`ns[, ca la 100.000 de iniceri =i de spahii, c-un sarascher =i cu Medle Gherie, hanul cel nou, cu toat[ t[t[r`mea de Bugeag, ca la 60.000 =i 2 soltani, mai can cu toat[ puterea turceasc[ ce era la Cartal. +i pre ap[, de la |arigrad, vo 20.000 s[ marg[ s[ iè Vozia de la moscali. }n\[leg`nd c[ Mineh fertu-mar=alih s-au dip[rtat cu o=tile moschice=ti la iernatic, la Perevolo=in, dup[ ce s-au dus solii de la Nemirova, =i ei ]n\[leg`nd c[-s numai 7.000 moscali =i 2.000 c[zaci, 9.000 de toat[ oastea, au socotit c-or lua-o prè lesne, =i lu`nd-o, or treci =i or lua =i Culburul =-or treci =i-n Cr`m asupra-celora moscali =i or duci =i pre hanul cestu nou, pre Medle Ghirie. +-au luat =i vo 60, 70 pu=ci din Tighine =i 400 car[ moldovene=ti, de-au dus geabhanaoa. +i dup[ ce-au agiunsu acolo, au ]nceput a bate 103

cetatea. +-au b[tut-o 2 s[pt[m`ni =i n-au putut-o lua. +i a=è da turcii feliuri de feliuri de n[v[li stra=nici asupra cet[\`i, =i =i mai pierè. Spartu-s-au =i vo 20 de pu=ci mare, umpl`ndu-le mai mult preste m[sur[, ca s-agiung[ la cetate, =i iar[ pre d`n=ii ]i omorè. F[cut-au un me=ter=ug cu ni=te s[crii noaptea, ca s[ s[ apropii de cetate. Iar moscalii au f[cut altu me=ter=ug, di s-au luminat ca dzua, =-au ]ndreptat pu=cile de i-au f[cut f[r`mi. F[cut-au turcii 2 lagumuri, =i s-au str`nsu acolo mul\ime s[ dè n[val[. Iar moscalii le-au g[s`t unde le puses[ turcii =i le-au b[tut dispre d`n=ii, ca s[ dè ]napoi spre turci. +-au f[cut =i ei 2 lagumuri, al[ture =i cu gauri, din celi turce=ti, la a lor. +i c`nd s-au str`nsu mul\ime de turci la lagumuri =-au dat foc, iar lagumurile au dat ]napoi, =i s-au aprinsu =i celi moschice=ti, c`t au pierit mul\ime de turci. +i atunce au ie=it =i moscalii cu c[zacii afar[ den cetate =-au ]nceput a t[iè =i ei pre c`\i nu ]i omor`s[ lagumul. A=ijdere sculatu-s-au turcii cu zorbà asupra hanului, dz`c`nd c[ g`lceava dispre d`n=ii s-au ]nceput ]nt`i =i ei dau n[val[ di pier, =i t[tar`i nu pier, umbl[ pre de laturi. Deci au luat hanul pre t[tari ]mpreun[ cu turcii, =i car[le celi moldovene=ti le-au umplut de stuh =-au ]nceput a pune pre moldoveni de ]mpingè car[li, =i turcii cu t[tar`i dup[ d`n=ii cu pu=cile, ca s[ s-apropie de cetate, s[ bat[ cetatea. Iar moscalii a=è au ]nceput¡ a-i ]mpro=ca den cetate, =i au ie=it =i afar[, =i a=è au dat o n[val[ turcilor, c`t au pierit mul\ime, =i au luat =i o sam[ de pu=ci. A=ijdere era o z[mculi\[ de laturi de cetate, =i =idè ni=te moscali. +-au ]ngropat =i moscalii un lagum acolo =i s-au f[cut a fugi spre cetate. Iar turcii au =i-ntrat ]ntr-acè z[mculi\[ =-au g[s`t lagumul =i l-au scos. Moscalii, v[dz`nd c[ au g`s`t turcii lagumul =i l-au scos, au =i ]ndreptat pu=cile ]n z[mculi\[ 104

a bate. +i au pierit =i acolo mul\ine de turci, =i c`\] n-au pierit le-au c[utat a ie=i, c[ nu putè s[ =ad[, c[-i ]mpro=ca den cetate. A=ijdere vinit-au turci cu vas[ pre ap[, =i moscalii ]nc[ avè vas[. Ce nu le-au sporit turcilor nici cu acel fel, c[, cum au fost d`ndu moscalii din tunuri de pe ap[ or den cetate, s[ =i afunda vas[le turce=ti, de s-]neca, c`t n-au r[mas nici unul, iar moschicesc nici s-au betejit. Mai pre urm[ iar[= s-au r[dicat turcii cu n[val[ asupra cet[\`i, v[dz`nd c[ au ie=it o sam[ de moscali din cetate. +i s-au =i pornit turcii asupra moscalilor s[-i iè ]n unghi, iar moscalii s-au f[cut a fugi asupra vasilor =i au l[sat poarta cet[\`i di=chis[. Iar turcii, cum au v[dzut poarta cet[\`i de=chis[, au l[sat pre moscali de-a-i mai gonire =-au =i-nceput a intra ]n cetate. +i i-au l[sat de-au intrat vo 4.000—5.000 =i au slobodzit por\ile cet[\`i di i-au ]nchis. +i a=è moscalii den cetate, fiind supu=, au =i-nceput a le da foc =i din frunte =i din coad[, =i den dos a le da bombi, p[n-i-au potopit pre to\i. Da s[ dè ]napoi, por\ile cet[\`i era ]nchis[. +i c`\i n-au pierit, i-au luat pre to\i de grumadz]. Iar turcii cei ce r[m[ses-afar[, de n-apucas-a intra ]n cetate, i-au =i aruncat¡ lagumul. Atunce moscalii cei deafar[, ce s[ f[cus-a fugi spre vas[, s-au =i-ntorsu ]napoi ]ntr-]n=ii a-i omor] c`\] sc[pas[ de lagum. A=ijdere =i moscalii di pre ap[ au prins a-i ]mpro=ca cari s-apucas-a s[ lipi de zidiul cet[\`i, c[ nu putè s[ s[ mistuiasc[ nici ]ntr-o parte. +-au ]nceput moscalii a-i bate =i di pe ap[, c`t i-au potopit, ca la 30.000—40.000 de turci. Iar ]n scurt[ vreme au =i sosit veste de la soltanul la sarascheriul, care soltan era ]ntre Buh de straj[, cum c[ vin de la Minih agiutori cet[\`i prè mul\i moscali pre ap[, di s-au f[cut spaim[ ]n oastea turceasc[. C`\] r[m[ses[ vii nepieri\i au =i fugit preste noapte =-au l[sat cetatea. 3,4 105

dzile de-ar fi mai z[b[vit turcii pre loc, nici unul nu vrè sc[pa. C[ au =i dat Dumn[dz[u un vicol, c[, cum era gium[tate r[ni\], a=è dz`c c[-ntr-acel c`mpu 4 p[r\] ar hi pierit =i una de-ar fi sc[pat bini. Fostu-s-au cer=ut c[zacii s[-i las[, c[l[ri, audzind c[ vin turci la Vozia, =i Minih n-au vrut s[-i las[, fiind la Perevolo=in. +i au gre=it c[ nu i-au l[sat, c[ nici un turcu n-ar fi sc[pat, sau t[tar. Deci acel soltan ce era de straji ]ntre Buh, v[dz`nd c[ turcii fug de la Vozia, slobodzit-au =i el ceambur¡ pre marginea Ocrainii le=e=ti, di-au pr[dat satele. |`n =i ei priete=ugul ca c`nii vinerea. Ce s-a mai face cu le=ii, vremea viitoari va ar[ta. Grigorii-vod[, v[dz`nd c[ s-au dus nem\ii din Moldova, scris-au cu giur[m`nt la boierii cei pribegi =i la \ar[, cei haini, s[ s[ ]ntoarc[ ]napoi la locurile sale, s[ nu poarte nici o grij[. +i i-au iertat pre to\i, numai s[ nu mai fug[ =i al\`i, ca s[ iè bani. Deci s-au ]ntorsu to\i la locurili sale, =i nimic nu le-au f[cut. Numai pre Costandin Bal=e, av`nd m[raz pre d`nsul, l-au b[tut la talpe =i l-au slobodzit. F[cut-au =i acestu obicei Grigorii-vod[, de s[ bat[ boierii cei mari la talpe, turce=te. +i pre +tef[ni\[ vornicul Ruset, hiind mai b[tr`n, l-au f[cut surgun o lun[ la m[n[stiri la Dobrov[\¡ =-apoi l-au adus la Ie= =i l-au iertat. +i i-au m[ritat o fat[ ce avè, cu cheltuiala lui vod[, dup[ Scarlatachie comisul, ficior Lupului Gavrili\i. Iar pre R[ducanul, fiind nepot lui Mihai-vod[ =i agiunses[ cu c[r\] la Grigori-vod[ de la nem\i de f[cè =tire ce fac nem\ii =i ce li-i sfatul, c`nd era nem\ii la casa lui, la Groze=ti, pentru acee mai mult l-au boierit, de l-au f[cut p[harnic mare. Pus-au turcii pre ficiorul lui Raco\i, anume [Iosif]1, ca 1

József, fiul lui Ferenc Rákóczi II. Ad[ugat de mine. 106

s[ fii crai ]n |ara Ungureasc[, =i i-au f[cut coron[ de aur, cu diiamanduri de mult pre\¡. +i i-au dat =i cinci mii pungi bani, s[-i fie de cheltuial[ =i s[-= fac[ oaste, os[bit de ce i-au r`nduit turci =i t[tari. +i l-au pornit¡ den |arigrad, de-au vinit la Br[ila di s[ g[teadz[ =i-= str`nge oaste. Ispititu-=-au n[rocul, cu 2 soltani =i cu turci, de-au triimis ]n |ara Ungureasc[, ca s[ treac[ pre la C`mpina, pren |ara Rom`neasc[. Ce nu i-au slujit n[rocul ceast[ dat[, c-au p[\`t r[u, precum scrie mai sus patima lor. }mp[ratul nem\esc, ]n\[leg`nd de Raco\ie, au str`nsu toate capetele celi de frunte, boieri ungure=ti, di i-au dus pre to\i la Beci, di-i \inè acolo de le d[dè toate ce li trebuiesc. Ce s-a mai alege, vremea viitoare va ar[ta. Deci ]n\[leg`nd Poarta turceasc[ di ce s-au lucrat la Vozia, trimis-au de-au luat pre viziriul la |arigrad, la sfat, nu numai pre viziriul, ce =i pi toate cepetele celi turce=ti, pre toate unde era. La ce va ar[ta, vremea viitoare va ar[ta. Aceste toate s-au f[cut ]ntr-ace=ti 2 ani a domnii lui Grigorie-vod[, p[n’ la velet 7246, la istovul lui noiemvrie. Dup[ aceste, a=[dz`ndu-s[ Grigorie-vod[ ]n scaun ]n Ie=i s[ iernedz[, dup[ cum s-au scris mai sus, pus-au ]n Ie= =i 4 steaguri de turci =i cu 4 de lipcani, steaguri, s[ iernedz[ cu d`nsul ]n Ie=, necredz`nd pre moldoveni. Bogate nevoi =i ru=ini f[cè turcii be\ilor oameni la Ie= =i la \ar[, pre unde mergè. C[ lua femei =i fete mare =i copii cu s`la, de-= f[cè r`s. +i la drumuri ]= r`de =i pr[da pre oameni. Iar ]n luna lui dechemvrii, bine nu s-au a=[dzat ]n Ie=, =i au =i scos h`rtii, frunte de 3 ughi, mijlocul de 2 ughi, coada de 1 ughiu, =i c`rcim[rit tij 5 lei, =i car[ pre \ar[, de c[ra f`n =i lemne la oaste. +i f`n nu g[siè pre aproapi, c[-l m`ncas[ de cu var[, ce lua ordzu a cui g[siè, f[r[ bani. +i 107

taberi de car[ ducè la Siret, de m[cina, c[ pe aproapi nu era mori. +i lua boi a cui g[s`è, de pre drumuri. +-au ]nceput =i ciuma a s-a\`\a ]n Ie=i, =i au \inut¡ pu\in, vo lun[, acel omur¡. Oh, oh, oh! s[rac[ |ar[ Moldov[ =i |ar[ Munteneasc[, cum v[ pitreci\] =i v[ dezmierda\] cu aceste sup[r[ri, la aceste vremi cumplite, =i f[r’ de mil[ de st[p`nii no=tri, care singuri noi \-am poftit =i \-am aflat¡! Nu ne s[turam de domni de \ar[, nici de m[ritat fetele dup[ peminteni, ce dz`cèm c[-s pro=ti =i s[raci. +i alerga\i la cei str[ini, greci, de-i apuca\ cari de cari s[ v[ hii gineri, c[-s cilibii =i boga\], =i le da\i mo=ii =i-i pune\ ]n capul mes`i. Iac[ la ce am vinit! Aceste, adiv[rat c[ ne-au f[cut cilibii la toate, cu lacr[mi pre obraz =i cu suspinuri la Dumn[dz[u str`g`nd. Iar alt[ puteri, f[r-a suspina la Dumn[dz[u, n-au r[mas. Ia privi\ pre \[rile megie=ilor cum \in pre cei str[ini! Le dau di m`ncat, iar la sfat sau ]n capul mes`i nu-i pun, nici ]i amestec[. +i pentru acee tr[iesc prostimea lor p[n-acmu nec[lcat[. De-= dau vo fat[ dup[ vun str[in, prè cu greu, dar mo=an nu-l priim[scu, nici la sfat. +i pita ce o m`n`nc[, cu v[rsari de singe =i cu mult[ ostineal[ =i grij[ =i slujbe, o m`nc[ streinii prentr-alte \[ri. De ce s-au mai lucrat peste iarn[ de acmu de la noiemvrii la v[let 7246. Viziriul, cum au sos`t la |arigrad, l-au =i maz`lit, =i au pus vizir [pre altul].1 +i cum l-au pus vizir, cum au ]nceput a r`ndui oaste la Hotin¡ =i la Tighine, =i pre al\`i ]ntr-alte p[r\], =i a face mare g[tire pen \ar[. Trec`nd la Hotin, =i al\`i ]n gios de la Tighine =i di la Hotin, mare stric[ciune =i pozne f[ce oamenilor pre unde loviè. Unii trece pre B`rlad, unii pre S`retiu. +i ]n Ie= ]nc[ au iernat¡ 3, 4 mii de turci. +i ace=te ]nc[ destule r[ut[\] 1

Ad[ugat dup[ Kog[lniceanu, ]n mss. fiind loc gol. 108

f[cè. +i era o scumpete mare de p`ne =i de f`n¡, c`t agiunses[ carul de f`n 4 lei, pre 2 boi. +i alte nevoi despre domnu: car[, ialovi\[, chile, v[c[rit, =i ad[o=ag peste v[c[rit c`te un tultu de vit[. A=ijdere =i ]n |ara Munteneasc[ turcii =i t[tar`i au iernat, =i mult[ prad-au f[cut trec`nd pren \ar[ la Olt, de s[ b[tè cu nem\ii. Nem\`i =i moscalii au =[dzut ]n paci pre la iernatic, pre marginea \[r`lor lor, f[c`nd mare g[tire. Hanul den Bugeag s-au sculat la ghenarie =i s-au dus la Cr`m, nefiind moscali ]n Cr`m. +i de acolo s-au sculat =i au str`nsu oaste pre cine au putut, ca la 80.000, amesteca\ t[tari =i turci, =i s-au dus ]n prad[ la Slobodzie, spre Harcov. +i i-au t`lnit moscalii =i i-au biruit. +i abè au sc[pat hanul cu 4, 5 mii de oaste. +i le-au luat¡ moscalii to\ robii ce au luat de la d`n=ii, c[ le st[tus[ caii ]n ceambur, =i i-au tot gonit p[n-]n Cr`m. Mihai-vod[ era la ]nchisoare, c[-l p`rè muntenii s[ dè 7.000 de pungi de bani. +i au =[dzut la ]nchisoari 11 luni, =i apoi, c[dz`nd acesta vizir ce mai sus s-au pomenit, fiindu-i prietin, l-au scos. +i fiind doamna lui Grigorie-vod[ la |arigrad, cu fiiu-s[u Scarlat, au f[cut nunt[, =i au luat¡ pre fiica lui Mihai-vod[, cari mai sus s-au pomenit c[-i logodit[, la ghenarie, la Boboteazd[. Iar Grigorie-vod[ au f[cut ves[lie pentru fiiu-s[u o s[pt[m`n[, ]mpreun[ cu to\ boierii. Aceste toate s-au f[cut p[n’ la ]n dzi ]nt[i a lui aprilie, de prim[var[. Iar ]n 31 de dzile a lui mai, la 4 ceasuri den dzi, s-au f[cut¡ un cutremur mare, de-au c[dzut m[n[stirea Gol`e, =i multe cas[, =i m[n[stiri ]n gios. R[chitoasa =i alt[ m[n[stire la Foc=eni. +i s-au cutremurat¡ mai bine de 1 lun[, mai ]n toate dzileli. +i s-au =i ]nceput mare cium[ ]n 109

Ie=, =-au \inut p[n’ despre iarn[ omorul, toat[ vara p[n’ la luna lui dechemvrie. Iar Grigorie-vod[ au ie=it afar[ cu ordia la Socola, ]n fundul v[ii, de au =[dzut toat[ vara. +i ]ncep`nd =i ]n ordie a pica c`te un om de cium[, s-au mutat la |u\ora, despre toamn[, ca s[ s[ mai r[coreasc[ de boal[. Viziriul s-au r[dicat cu 300.000 oaste =-au purces spre Ni= asupra nem\ilor. +i au f[cut oaste ]n 3 p[r\]. Unii cu Raco\i i-au pornit¡ pre Dun[re ]n sus, =i cu t[tari, de-au luat¡ |ara Oltului =i alte p[l[nci ce era pre Dun[ri. +i siliè s[ treac-]n |ara Ungureasc[, =i n-au putut s[ r[zbasc[ de nem\], =i s-au apucat a bate cetatea Ru=ava. Al\`i =idè ]mprotiva taberii cei mare nem\e=ti =i au b[tut-o toat[ vara, =i nu putè s-o dob`ndeasc[. Pierè turcii ca frundza, de pica pre Dun[ri ]n gios, =i le aducè Dun[rea trupurile pre la G[la\ =i pre la Smil, =i-i prindè oamenii, mor\], de la lua borfili de pre d`n=ii. C[ fiind Ru=ava ]n ostrov Dun[rii, da turcii n[val[ tare pre apa Dun[rii s-o iè, =i den cetate pe turci ]i tot pr[v[lè, di s-]neca ]n Dun[ri. C`teva mii au pierit¡ de turci la aceast[ cetate. Iar despre toamn[, v[dz`nd nem\ii cei den cetate c[ agiutori, nem\] nu li mai vini de nic[iuri =i bucatile li s[ sf`r=[sc, =i Dun[rea ]nc[ sc[dè, =i toat[ greimea turcilor cearc[ prenpregiur, s-au ]nchinat cu 1.500 nem\]. At`\e nem\] au fost numai ]n Ru=ava. +i ie=ind acel ghen[ral den cetate, l-au ]mbr[cat¡ viziriul cu c[ftan =i cu mari cinste l-au slobodzit, de s-au dus la tab[ra ce mari nem\asc[, cu dobi =i cu surle dempreun[ cu to\ oamenii lui, dz`c`ndu-i viziriul: «Aferim, slug[ bun[ =i credincioas[! M[car di s-ar afla om harnic =i drept ca tine =i la ]mp[r[\ia noastr[! Cu pu\ine oasti s[ stai s[ te ba\] cu at`ta puteri at`ta vreme!» +i dup[ ce-au m[rsu la nem\], ]nc[ mai mari cinste au dob`ndit. Dz`c unii s[ hie 110

dat viziriul bani s[ s-]nchine =i s[ hie fost cu =tirea ]mp[ratului nem\esc, =i viziriul ]nc[ s[-= fac[ obraz despre ]mp[ratul turcescu. C[ tab[ra ce mare nem\asc[ =idè ]ntre ni=ti b[l\] la loc tari, iar turcii nu cutedza s[ marg[ la d`n=ii, =i nem\ii a=ijdere nu cutedza. +i a=è au =[dzut o=tile p[n-]n toamn[, f[r[ c`t¡ c`te o straj[ de s[ lovie. Iar despre toamn[ s-au dus viziriul la |arigrad cu [a]cè izb`nd[. +i s-au ]mpr[=tiet la iernatic o=tile, =i cele turce=ti =i cele nem\e=ti. Iar dincoaci, dispre moscali, au r`nduit¡ un sarascheri cu oaste la Tighine, =i alt[ oaste au mersu, de la Hotin =i de aiure, ca 80.000 oaste, =i cu t[tar`i Bugeagului 60.000, de sta pe Nistru d-a=tepta pre moscali. Iar moscalii s-au f[cut ]n 2 p[r\]. O sam[, cu Les ghen[ral, s-au dus ]n Cr`m cu 100.000 oaste =i s-au b[tut acolo cu hanul Cr`mului =i cu 60.000 turci, ce era cu c[pitan-pa=e. +i i-au tot b[tut¡ pre turci =i pi t[tari. +i au pr[dat =i au arsu Cr`mul vo 4 luni. +i apoi au ie=it den Cr`m =i au l[sat Cr`mul =i au vinit la ceasta oaste, la Perivolo=in, unde era Minih fertu-mar=alic. +i s-au f[cut ca la 300.000 oaste. +i au tot =[dzut toat[ vara, =i apoi de Sfeti Ilii s-au pornit¡ spre Nistru pre ]ncetu. Iar t[tar`i =i cu o sam[ de turci c[l[rime le-au ie=it ]nainte =i-i tot ceheiè prenpregiur, de le lua oamenii di pre la iarb[, iar s[ le ste ]mprotiv[ nu putè. S[ ispitè c`teodat[, =i pica ca perile turcii =i t[tar`i. +i a=è s-au apropiet cale de 4 ceasuri de Nistru tab[ra cè mari, iar fruntea o=tii, cu 20.000 oaste =i cu o sam[ de c[zaci, au agiunsu la Nistru, la Calanca, den gios de Ra=cov, unde era de ceasta parte =i sarascheriul cu toat[ inecerimea. +i au ]nceput moscalii a-i ]mpro=ca den pu=ci =i den bombe de piste Nistru, c`t¡ nu putè turcii s[ s[ mistuiasc[ nic[iuri pre di ceasta parte. Iar peste noapte le-au =i vinit ocaz de la Minih s[ s-]ntoarc-]napoi. +i s-au 111

]ntorsu noaptea la obuzul cel mari, unde era Minih. +i au purces iar[= cu to\`i ]napoi la Buh. +i murindu-le caii =i boii, \iindu-i toat[ vara ]n herbinteal[ la Buh, n-avè cu ce tragi privantul, pu=cile. +-au ]ngropat acolo ]n c`mpu 500 de car[ de glon\uri =i de combarale, os[bit de f[nin[ =i posmagi =i alte bucate ce-au lep[dat pre c`mpu. +i dup[ ce-au agiunsu la Buh, au triimis Minih =-au r[dicat =i oastea ce era ]n Vozia. +i i-au dat foc =-au r[sipit-o detot, =i Culburului tij. +i au vinit la d`nsul, =i s-au dus cu to\ii la iernatic la Perivolo=in. Iar turcii iniceri vrè s[ treac[ s[ agiung[ pre moscali, dar nu-i l[sa s[ treac[ Nistrul sarascheriul, neav`nd ferman, c`t ]ncepus[ inecerii cu zorbà, cum li-i obiceiul lor, s[ omoare pe sarascheriul. De mierat lucru este acesta, cum a=è lesne s[ ]ntoars[r-]napoi =i stricar[ =i Vozia, =i sarascheriul ]nc[ nu l[sa s[ treac[ inicerii dup[ d`n=ii, s[-i goneasc[. Unii dz`c c[ au dat sarascherul mul\imi de bani lui Minih, iar[ al\`i dz`c c[ s-au temut Minih de cium[, s[ nu i s[ umple oastea. +i s[ temè s[ nu iè turcii =i t[tar`i pre moldoveni ]n sabie =i-n robie, c[ a=è s[ l[uda turcii. +i s[ cerè =i la sarascheriul, s[ le dè voie, cum or vidè c[ trec moscalii ]ncoaci Nistrul =i nu-i pot sprejini, s[ =i sloboad[ prad-]n \ar[. Iar pentru Vozia, aceast[ pricin[ dz`cè Minih, c[ un an de c`nd au luat¡ Vozia, =i ciuma dentr-]nsa n-au mai ie=it, c`t mai bine de 20.000 oaste s-au potopit ]ntr-]nsa, =i pentru acee au stricat-o =i au scos oastea dentr-]nsa. De nu-s niscai fapte a lui Minih, vremea viitoare va ar[ta adev[rul. }mp[ratul turcesc, ]n\[leg`nd de acest lucru, s-au m`niet¡ pre sarascheriul =i l-au f[cut surgun. +i au pus pre altu, anume Veli-pa=e, vestit viteaz bun, ce au ar[tat mari ]ndr[znire la moscali. +i au t[iet =i 4 pa=i, =i au maz`lit =i 112

pe sultanul, c[ci n-au mersu dup[ moscali s[-i goneasc[. C[ era bucuro=, =i tot¡ s[ temè s[ nu f[c[ vrun me=ter=ug, s[ s-]ntoarc[. Tot ]ntr-aceast[ toamn[, la noiemvrii, murit-au ficiorul craiului unguresc, anume Racolci, la Dun[ri, ce-l puses[ turcii crai, la Udrii, ca s[ hie ]n |ara Ungureasc[. +i nu i-au slujit n[rocirea, care mai sus s-au pomenit. Vinit-au capigilar-chihaie de la ]mp[r[\ie, cu poronc[ la Grigorie-vod[ de-au mersu la Nistru s[ r[dice pu=cile ce le ]ngropas[ moscalii, s[ le iè s[ le duc[ la Tighine. +i s-au dus p[n’ la Nistru =i au triimis de-au ]nc[rcat¡ tot, cu mare fric[, s[ nu-l lovasc[ c[zacii. Dar n-au avut nici o ostineal[ =i au ]nc[rcat¡ 500 de car[ de glon\uri, cum mai sus s-au pomenit¡. +i au umblat Grigorie-vod[ pre la Soroca, pre la Ra=cov, pre la Orhei, di s-au primblat s[ vadz[ locurile \[rii. +i pi urm[, de la Orhei n-au vinit ]n Ie=, c[ murè tari de cium[, ce au trecut¡ la sat la Deleni, ]n \inutul H`rl[ului, la vornicul Iordachie Cantacozino Deleanul, de-au =[dzut p[n-]n dzi ]nt[i a lui dechemvrie. +i apoi, ]n\eleg`nd c[ au mai r[dicat Dumn[dz[u focul, s-au dus ]n Ie=. Iar nevoili ]n \ar[, prè multe, di chili, de ialovi\[, de car[ =i de alte nevoi nespus[, tot ie=ite pe catastijile banilor h`rtiilor ce fuses[ de prim[var[. Ca =i la Duca-vod[ cel b[tr`n, ce ie=è pre banii h`rtiilor, a=è =i acmu au fost. Oamenii, de var[, s[ bejenis[ la mun\i, la p[duri, de fric[ s[ nu prade p[g`nii \ara. Le=ii au avut paci, f[r[ c`t ]n Ocraina, pre unde au fost =leavul moscalilor, au avut oarece stric[ciune de t[tari. Fran\ozul[ui] i-au tot umblat oamenii lui s[ fac[ paci turcilor dispre moscali =i dispre nem\]. Caz`lba=ul ]nc[ au avut paci ]n cest an cu turcii. 113

Aceste toate s-au lucrat ]ntr-acestu an, de la noiemvrii, la v[let 7246, p[n[ iarna la istovul lui noiemvrii, la velet 7247. +i ce s-a mai lucra s-a scrii la r`ndul lui. Iar am ]nceput a scrie acestu an. Iat[, dup[ ce au mersu Gligorie-vod[ ]n Ie=, ciuma s-au potolit. Nevoi totuna au \inut ]n \ar[, precum scrie mai sus. Pre viziriul =i pe hanul i-au chemat¡ la sfat la |arigrad. Ce pre viziriul l-au schimbat =i au pus [alt] vizir, iar pre hanul l-au triimis de-au =[dzut toat[ iarna ]n Bugeag p[n-]n prim[var[, iar pim[vara s-au dus ]n Cr`m. +i au mersu =-un poghiaz t[t[r[sc la moscali, dar pu\in[ pagub-au f[cut, iar mai mul\] au pierit ei. Iar de prim[var[ s-au sculat¡ viziriul cu toat[ puterea c`t-au avut =i s-au dus asupra nem\ilor la Beligrad. +i nem\`i ]nc[ au str`nsu tab[ra lor acolo, 90.000—100.000 oaste nem\], mai departe de Beligrad. +i au f[cut =an\u =i sta acolo de a=tepta pe turci cale 7, 8 ceasuri. +i dup[ ce s-au apropiet¡ turcii de tab[ra nem\asc[, iar nem\`i au ales 18.000 de oaste den tab[ra lor =i au triimis s[ lovasc[ pe turci noaptea, f[r’ de veste, s[-i sparg[, ]n\eleg`nd c[ nu-s turci mul\]. +i turcii au fostu prinsu limb[ c[ vin nem\`i =i au fostu st`nd gata. +i cum au sosit nem\`i, cum i-au =i ]mpresurat turcii, fiind mul\]. Deci nem\`i, v[dz`nd a=e, au mai ales 12.000 =i au triimis dup[ d`n=ii, ca s[ le dè agiutor. Dar[ nu le-au fost nice de un agiutor, c[, c`nd sos[, au ]nceput a-i sparge. +i a=è, au purces turcii asupra taberii cei mare nem\e=ti, b[t`ndu-i p[n’ ce i-au b[gat ]n tab[r[. Dar prè pu\ini au sc[pat. +i a=è, d`nd n[val[ =i taberii cei mare, n-au putut s[ stè ]mpotriva turcilor. Numai ce le-au c[utat de au l[sat =an\ul =i s-au supus supt cetatea Beligradului, de s-ap[ra de turci, c[-i ]ncungiuras[ turci pre nem\] den toate p[r\ile, de nu le vinè nice oaste de nic[iri nem\ilor. Le-au fost viind agiutor 50—60.000 de 114

oaste de la colegaturi, numai, fiind cium[, nu cutedza, cu oastea cè proasp[t[, s[ intre ]n cee oaste, ce sta mai departe, cale de 5, 6 dzile. +i a=è c`teva dz`le ap[r`ndu-s[ de supt cetate, au st[tut solii la pace. C[ nu =tiè nem\`i c[ au luat¡ moscalii Hotinul =i ce s[ lucreadz-]n ceste p[r\], fiind ]ncungiura\ de turci. +i s[ temè nem\`i s[ nu marg[ turcii ]n |ara Ungureasc[, s[ nu s[ tulbure =i ungurii. A=ijdere =i viziriul, viindu-i veste dencoace despre moscali c[ au luat¡ Hotinul, au t[inuit =i au f[cut veselie mare, cum c[ au b[tut turcii pre moscali la Hotin. +i audzind nem\`i, au f[cut pace. Precum s-au f[cut pacea s-a scrii la r`ndul s[u. Moscalii, de prim[var[, cu Les ghen[ral, cu 80.000 oaste, cu calm`= =i cu c[zaci =i cu moscali, s-au dus asupra Cr`mului. +i au avut acolo ]n Cr`m ]n 2 r`nduri b[tai cu turcii =i cu t[tar`i. +i s-au r[nit =i hanul =-au murit acolo ]n Cr`m. +i turcii acmu de iarn[, dup[ ce-au f[cut pace, au pus han pe...1 +i moscalii s-au ]ntorsu ]napoi, nelu`nd nice o cetate, f[r[ c`t¡ au str`cat Cr`mul pre r[u ]ntr-ace=ti patru ani. Meneh felt-ma=al`c, de prim[var[, au purcesu de la Chiov pen |ara Le=asc[ dreptu asupra Hotinului pre la Nejboj =i pre la Cameni\[, cu 120.000 oaste moschiceasc[, cu don\], cu calm`=, cu c[tane. +i au vinit pre-ncetu toat[ vara p[n’ la Hotin den |ara C[z[ceasc[ pen |ara Le=asc[, =i numai la Nistru au z[b[vit¡ mai bine de 2 s[pt[m`ni. +i au trecut Nistru pe den sus de Hotin, pren \inutul Cern[u\ului, pe la un sat¡ ce s[ cheam[ Ginc[ul, pre la Vas[leu. Purces-au =i pe dencoace Veli-pa=e sarascheriul =i cu 2, 3 pa=i, cu 20.000 de oaste turci, =i soltanul cu 30.000 1

Loc gol ]n ms. 253. }n ms. 53: «au pus pre alt han».

115

oaste t[tari. +i era =i la Hotin vo 7.000—8.000 de lipcani, =i era =i c`teva mii de spafii, =i capegilar-chihai ]mp[r[tesc, cu bostangii, =i Colceag-pa=e, cu inicerii cet[\`i. +i p[n-a treci moscalii Nistrul, le-au ie=it =i t[tar`i cu turci ]nainte peste Nistru asupra Cameni\`i, dar n-au ispr[vit nimic, c[ i-au b[tut¡ moscalii prè r[u. +i dup[ ce s-au pornit¡ moscalii de la Nistru asupra Prutului pe la Zestavna, pre la Sobrane\, =i le-au tot dat¡ n[val[ turcii =i cu lipcanii, dar au pierit lipcanii mai to\. +i turcii c`t s-au z[b[vit pe acolo, =i au pr[dat marginea |[r`i Le=e=ti c[zacii =i cu calm`=ii =i cu catanile, Horodinca, Snetinul, Cuturile, Tesmeni\a. P[n’ la Stanislav au agiunsu de-au pr[dat. +i dup[ ce-au agiunsu la Ju=ca, au luat ]n gios de-au trecut codrul pe la Stanihorci, pre den sus de un sat¡ ce s[ cheam[ Boianul, =i s-au ]ntorsu pe supt poalele codrului, pre la Rerence. +i acolo iar[= au avut r[zboi, =i iar[= au b[tut pe turci moscalii. +i de la Rerence au purces pe suptu poalele codrului pre la Grozni\i, =i de la Grozni\i tot ]n gios pe sup’ codru p[n’ la...1 +i acolo era pedestrimea turceasc[, cu toat[ puterea. +i agiung`nd moscalii acolo ]ntr-o vineri, ]n 17 dzile a lui avgustu, la velet 7247, cum s-au t`mpinat¡ moscalii cu turcii =i au ]nceput¡ a s[ bate, n-au putut sprejini turcii focul moscalilor, =i s-au =i sp[riet¡. +-au fugit turcii care ]ncotro au putut, Veli-pa=e sarascheriul =i cu o sam[ de turci =i cu soltanul cu t[tar`i ]n gios pre Prut¡, iar Colceagpa=e au intrat cu o sam[ de turci ]n cetate. Iar feltuma=al`c n-au vrut¡ s[ las[ pre moscali s[ goneasc[ pe turci, tem`ndu-s[ s[ nu fac[ vrun me=ter=ug, =i au =[dzut toat[ dzua, ]ntr-acel loc, la...2, unde-i b[tus[ pe turci. Iar 1 Loc gol ]n ms. 253. }n ms. 53 «ordia turceasc[“, pus de copist pentru a umple lacuna. Altfel se vede u=or c[ trebuia s[ apar[ un nume topic. 2 Loc gol ]n manuscrise.

116

turcii den Hotin, dac-au v[dzut c[ i-au b[tut, =-au tot scos muierile, care cum au putut, ]ntr-acè dzi =i s-au dus ]n gios asupra Tighinii. Deci a trie dz], apropiindu-s[ Meneh feltuma=al`c ]ntr-o duminic[ de Hotin, ]n 19 dzile a lui avgust, =i i-au ie=it Colceag ]nainte =i i-au ]nchinat cetatea Hotinul. +i au purces¡ cu Meneh =i cu Colceag ]mpreun[ =-au intrat ]n cetatea Hotinul. +i au luat¡ pre to\ turcii robi, iar pre p[=oaia lui Colceagu au slobodzit-o, =i au mersu ]n gios. Iar pre Colceag =i pre al\] turci i-au pornit¡ la Moscu robi. +i au z[b[vit [c`teva]1 dzile la Hotin =i au ]ntorsu =i c`teva mii de oaste ]napoi, ]n\[leg`nd c[ s[ tulbur[ =vedz`i =i le=ii asupra lor. +i dup-acee au purces¡ ]n gios pre Prut. Iar Grigorie-vod[ ]nc[ era r`nduit¡ de la Poart[ cu Sar[ Mehmetu-pa=e s[ marg[ la Cern[u\, s[ \ii calea moscalilor la Nistru, s[ nu-i las[ s[ treac[ despre acè parte. +i au f[cut¡ ca patru, cinci mii de oaste, turci, moldoveni, =i s-au dus ]n sus p[n’ la Liv[rda. Apoi ]n\[leg`nd c[ nu-i putin\[ a-i sprejini, au m[rs¡ spre Prut¡ la Bogd[ne=ti, =i apropiindu-s[ moscalii de Hotin, s-au ]ntorsu la Dr[g=ani, de-au =[dzut¡ acolo p[n-au luat¡ Hotinul, =i au trecut =i sarascheriul ]n gios. Atunce au vinit =i Gligorie-vod[ la Ie=, la G[lata, cu ordia, puind str[j bune. Apoi, prindz`nd limb[ den str[j c[ s-au pornit¡ moscalii ]n gios pre Prut, au pus caimacani pe Sandul Sturdze vel-logof[t =i pe Iordachie Cantacozino Deleanul vel-vornic¡ de |ara de Gios, =i el au purces ]n gios cu c`\ boieri s-au t`mplat cu d`nsul. Iar Meneh, dup[ ce-au agiunsu la I=nov[\, au pornit¡ oastea cè u=oar[, don\], calm`=[i], c[tane, =i cu o sam[ de draguni, 2, 3 polcuri, ]nainte, cu Costantin Cantimir =i cu 1

Ad[ugat de mine.

117

Dumitra=co Cantimir, ficiorii lui Antioh-vod[, fiind acolo la moscali ]nstreina\. Deci au =i purces¡ pen \ar[, str`ng`nd privantu =i bucate turce=ti unde g[sè. +i cai d-è cui g[sè, =i turce=ti =i boiere=ti, ]i lua, c[ le sl[bis[ caii. Deci Dumitra=co beizadè maior au luat pe suptu munte, pre la Suceav[, =i-n gios muntele a pr[da p[n’ la Bac[u =i s-au ]ntorsu la Ie=¡ cu duium. Iar frate-s[u Costantin Cantimir, ce era bregadiri, au luat¡ de la I=nov[\ Jijia ]n gios =i pe la Bot[=eni =i au r[pedz`t ca do[ mii oaste s[ prind[ pe Gligorie-vod[. +i au mersu poghiazul pe Bahlui ]n gios, pe la un sat¡ ce s[ cheam[ C[c[r[dzenii, au trecut Bahluiul =-au luat¡ pre la +anta de-u trecut codrul la Vaslui. +i de acolo s-au ]ntorsu ]napoi, c[ s[ temè de t[tari. +i Grigorie-vod[ au prinsu veste den Ro=ieci =i au fugit¡ ]n gios spre G[la\. Deci Costantin beizadè au vinit¡ tot j[cuind p[n-]n Ie= =i au intrat ]n Ie= s[ptemvrie ]n 2 dzile la velet 7248. +i i-au ie=it¡ ]nainte mitropolitul =i cu caimacanii =i cu al\] boieri care s[ mai t`mplas[, =i c[lug[ri, =i negu\itori den laturea t`rgului, despre muntenime, =i i-au ]nchinat cheile \[r`i =i steagurile slujitorilor. +i s-au ]mpreunat cu mare bucurie =-au purces pen Ie=¡. P[n’ la Frumoasa l-au pitrecut¡ boierii. +i s-au a=[dzat acolo cu oaste. Iar Meneh feltu-ma=al`c au trecut Prutul de la I=nov[\ ]n ceasta parte =i au tot vinit pre Prut ]n gios, f[c`nd ocopuri cale c`te de cinci, 6 ceasuri unul de altul. +i de la Podul lui Gherman s-au l[sat obuzul cel mare s[ treac[ Prutul iar ]n cee parte, =i el, cu vo 10.000 de oaste, au vinit drept la Ie=¡. A doa dzi, luni, septemvrie ]n 3, au intrat ]n Ie=, =i i-au ie=it =i lui ]nainte mitropolitul =i cu caimacanii =i cu al\] boieri care s[ t`mplas[, f[c`ndu-i mare cinste, p[n’ l-au adus ]n cur\ile domne=ti. +i au =[dzut ]n Ie= o s[pt[m`n[. +i c`t au s[dzut¡ ]n Ie=, ]n toate dz`lele 118

chema pe mitropolitul =i pe caimacani =i pe al\i boieri, de-i punè la mas[ de-i cinstè. +i au umblat ]n giur¡ ]mpregiurul t`rgului de-au ales loc de cetate. +i au pus semne =i au pus s[lda\i =i salahori, de-au ]nceput a s[pa de-au f[cut =an\u =i tabie. +i au l[sat 4.000—5.000 oaste, c-un ghen[ral maiur, anumi Petre +ipon, =i cu un polcovnic, ca s[ fie de paza t`rgului. +i au r`nduit¡ =i pe un ghen[ral, anume Levendal, s[ marg[ la gura Jijii, s[ fac[ =i acolo ocop. +i n-au apucat¡ a-l face. +i ]n T`rgul Frumos =i ]n Roman iar[= au l[sat oaste =i au f[cut ocopuri. +i au dat¡ =i aceste ponturi moscalii \[r`i =i au pus pe caimacani, pe Sandul Sturdza vel-logof[t =i pe Iordachie Cantacozino vel-vornic, ce-i dz`ce Deleanul, iar. +i ei s[ hie mai mare c[im[cani, s[naturi, p[n’ s-a mai alege cum a mai fi. Ponturile ce-u dat \eri: 1. S[ fie moldovenii credincio=i cu toat[ inima ]mp[r[\`i Rusii. 2. S[ n-aib[ r[spunde\ie cu neprietinii ]mp[r[\iii Rusiii. 3. Boierii pribegi cu Gligorie-vod[ s[ s-]ntoarc[ to\ p[n]ntr-un an, iar care nu s-ar ]ntoarce p[n’ la anul s[ n-aib[ iertare, =i mo=iile s[ le hie pierdute. 4. Doa[dz[ci de mii de oaste s[ iernedz[ \ara =i s-o hr[neasc[, =i s[ =ad[ pen t`rguri, unde ar socoti. 5. 3.000 de s[lahori s[ nu lipsasc[ peste to\ anii, s[ lucredz[ la cet[\ la ce ar trebui. 6. Oamenii bolnavi de oaste, s[ cheltuiasc[ cu d`n=ii =i aptic[, s[ le dè o\[t =i usturoi. 7. Oficerilor ce-= era cu aceste 20.000 oaste iar s[ le de ce le-ar trebui. 8. Moscal, grec sau al\i oameni str[ini s[ nu ]ncap[ nice la o dreg[torie ]n \ar[, numai cu negu\[torii. 119

9. C`\ slujitori sau boieri ce n-or hi la vo dreg[torii s[ ]ncaleci to\ s[ marg[ la oaste. +i leaf[ s[ le dè ]mp[r[\ia, iar la nevoia \[r`i, ce le-a fi partea, s[-= dè. 10. 90 pungi bani s[-i dè poclonul lui acmu. 11. 100 pungi masa lui ]n to\ ani (12 mii galbini de aur¡. Galb[nul umbla 4 lei pre aceste vremi.) 12. Nime s[ nu t[g[duiasc[ bucate sau haine sau bani turce=ti =i grece=ti, c[ cu capul a da sam[. Aceste ponturi au dat Meneh boierilor =i au dzis¡ c[, de n-or priimi, a da foc t`rgului. +i i-au f[cut cu de-a s`la de-au isc[lit¡, c[ s[ t`mplas[ =i boieri de nu s-]nvoiè. +i au isc[lit¡ to\. Care mai pe urm[ vi\ vidè la ce au vinit cinstea lui Meneh pe boieri. C[ vinul cel ungurescu dulce s-au f[cut venin amar, =i r`sul pl`nsu, =i voia ce bun[ groaz[ =i fric[, =i oh, oh, oh!, =i bog[\ia s[r[cie =i lips[ =i bl[st[m =i osind[ vecinic[, neuitat[ =i ne]nchegat[. Apoi, f[c`nd aceste, Mineh au poftit pe boieri =i pe mitropolitul de l-au petrecut p[n’ peste Prut¡ la Zagarance. +i acolo au tocmit oastea =iraguri, de au v[dzut-o boierii. +i au f[cut o sfe=tenie mitropolitul, =i au blagoslovit¡ oastea =i au stropit-o cu agheazm[. +i apoi au dat¡ den tunuri, =i s-au dus la cortu =i au cinstit toat[ dzua, d`nd den tunuri. +i le-au d[ruit¡ caimacanilor c`te 200 ughi de aur¡, =i mitropolitului 300 ughi. +i apoi s-au ]ntorsu boierii la Ie=. Iar Meneh au r`nduit¡ al doiele r`ndu pe Dumitra=co beizadè, cu c[zaci =i cu catani =i cu moscali, s[ marg[ s[ prind[ pre Gligorievod[ de la +[rb[ne=tii cei de pe S`ret, ]n\[leg`nd c[-i acolo. +i au purces¡ =i s-au dus tot pe S`retiu ]n gios, p[n-aproape de +[rb[ne=ti. Iar Gligorie-vod[, prindz`nd veste, au trecut Siretiul cu mare spaim[ noaptea pre o ploaie =i au fugit spre Br[ila. Iar Dumitra=co beizadè n-au cutedzat s[-l go120

neasc[, ce s-au ]ntorsu ]napoi =i au lovit Foc=enii, =i cei de iasta parte =i cei de cee parte, de i-au pr[dat, de-au r[mas oamenii cu peili goale, numai cu sufletele. +i au lovit¡ =i pe la Mera de au luat pe Lupul aga =i pe socru-s[u, mitropolitul Sidis. +i i-au dus la Meneh, av`nd el r[spunde\ie mai denainte cu Meneh, de c`nd era s[rdar la Orhei, cu poronca lui Gligorie-vod[. Iar pe Costantin beizadè l-au r`nduit cu oaste catane asupra Hu=ilor, ca s[ stè ]n prejma t[tar`lor. Iar Meneh s-au pornit¡ asupra Tighinii de la Prut¡. +i au trecut¡ codrul ]n fundul B`cului =i au luat¡ ]n gios p[n[ l`ng[ B`r`iac. +i acolo l-au agiunsu c[r\] de la solii fran\uje=ti, c[ au f[cut¡ pace, s[ s-]ntoarc[ ]napoi. Deci s-au =i ]ntorsu ]napoi, iar ]n Tighine den turci mai nime nu r[m[ses[ =i tot¡ fugiè. +i t[tar`i era mor\], sta ]nfip\i =i ]ncepus-a agiune s[ s-]nchine. +i Meneh s-au ]ntorsu ]napoi. +i scrie Meneh la caimacani c[ s-au ]ntorsu ]napoi, c[ s[ apropie iarna, iar pace nu-i, s[ poarte grij[ la oastea ce este ]n Ie= =i la Roman =i ]n T`rgul Frumos, c[ el merge la Hotin =i pre marginea |[r`i Le=e=ti, de-a ierna. +i au =i ]ntorsu pe atamanul ]napoi, =i cu vahmistru1 cu don\ii, =i au luat¡ =i de la Roman =i den Stoian, care s-au f[cut 8.000 de oaste, =i au purces ]n gios pre la Foc=ani. +-au intrat ]n |ara Munteneasc-]n sus, pr[d`nd p[n’ la C`mpina. +i de acolo n-au cutedzat¡ s[ vii ]napoi, s[ nu le ias[ turci ]nainte de la Br[ila, ce au trecut ]n |ara Ungureasc[. Iar Meneh au tot m[rsu ]n sus p[n’ la Hotin =i au =[dzut c`teva dzile la Hotin. +i tot scriè c[r\] cu sc`rbe la boieri 1 }n ms. 153, «capisna»; nu poate fi explicat nici ca nume propriu, nici ca apelatin. Pe foaia 472, v0; r`ndul 4, copistul acestui manuscris, transcriind acela=i cuv`nt, a ]nceput cu «cap», apoi a continuat cu «mistru», deci «capmistru». Este clar c[ el n-a putut descifra textul pe care-l copia =i unde era, ]n acest pasaj, «vahmistru», ca ]n ms. 53.

121

caimacani s[ poarte de grij[ de privantu, s[ nu s[ mai protivasc[ lui Gligorie-vod[, c[ nu-i pace. +i scriè =i la Petre +ipon ghen[rariul s[ zapciiasc[ pe boieri de bani. Triimis-au Gligorie-vod[ pe un postelnic cu carte la caimacani de le-au f[cut =tire c[ s-au f[cut pace. Iar ghen[rariul au triimis pe acel postelnic cu cartea la Mineh. Meneh l-au pus la calaur, =i s-au m`niet, =i au triimis de au str`cat cas[le de la Frumoasa. +i au c[dzut =i caimacanii ]n mari prepus despre Minih. Mai tare prepus era pe vornicul Iordachii Deleanul Ca[n]tacozino, f[c`ndu-l =alvir cu 2 fe\e. Deci =i caimacanii s[ sp[ries[ =i s[ mera ce-or face, c[ au pus bani pe negu\itori =i pe alte bresle, =i nu putè scoati. +i pen \ar[ nu putè umbla s[ str`ng[ banii, c[ \ara era bej[n[ =i plin[ de t[lhari de oaste. }ncotro mergè, vinè tot dizbr[ca\i, =i unii t[ie\]. }n \inuturile cele de gios nu putè, de Gligorie-vod[, s[ iè bani. Vinit-au =i Costantin beizade de la Hu= ]n Ie=, s[ hie cu boierii sinat. +i au l[sat¡ acolo o sam[ de c[tane de straj[. +i i-au lovit t[tar`i, =i au pierit vo 300 c[tane. Apoi mai pe urm[ au pus =i zacu\ii la caimacani, v[dz`nd c[ nu pot plini banii poclonului =-a mes`i lui Meneh, cari mai sus s-au scris. Iar mai pe urm[ vinit-au poronc[ de la Meneh la ghen[rariul Petre +ipon s[ s[ r[dice den Ie= =i de pen alte t`rguri, s[ vii la Hotin to\ =i s[ iè =i pe boierii caimacani cu calaur, de n-or hi plinit banii. +i s-au g[tit =i au purces¡ den Ie= s`mb[t[ ]n 131 dzile a lui octomvrie. +i au purces a c[uta ]n toate m[n[stirili bani sau odoar[, =i n-au g[s`t, iar haine n-au luat¡ ]n Ie=. Iar grece=ti, turce=ti au luat¡ tot ce-au g[s`t¡, 1 }n ms. 253 este loc gol, iar ]n ms. 53 textul apare cu totul schimbat. «13» provine de la Kog[lniceanu.

122

=i a unora ce era sluge lui Gligorie-vod[. Mai multu Costantin beizadè le lua el. Iar la \ar[ tot au j[cuit¡, =i bucate, =i borfe. +i s-au pornit¡ moscalii den Ie=, iar o sam[ de c[tane =i cu c`\va moscali r[m[ses[ ]n t`rgu de j[cuiè. Iar bie\ii oameni, pen m[n[st`ri ]nchi=, s[racii, cu at`ta groaz[. Numai Dumn[dz[u tot nu s-au ]ndurat de istov, c-au =i sos`t Sar[ Mehmet-pa=e cu lipcani =i cu o sam[ de t[tari =i cu Toader P[ladi vel-visternic de la Gligori-vod[, triimi= ]nainte de la Brani=ti. +i cum au sosit, cum au ]nceput a n[v[li la obuzul moschicesc, =-a intra ]n t`rgu, =-a prindi pe c[tane, =-a-i lua cu caiu=uri de grumadz pe l`ng[ cai, =-a-i face s[ pl[teasc[ ce-au b[ut¡. +i oca cè de vin s-au ]ntorsu ]n s`nge =i ]n b[taie. +i au s[rit =i oamenii de pen m[n[stiri de agiuta lipcanilor a-i prinde, =i t[tar`lor. Apoi ghen[rariul, v[dz`nd c[ i-au prinsu mul\i moscali t[tar`i, =i pe un porocinic, au scris la pa=e =i la P[lade s[-i sloboad[ oamenii, c[, neslobodz`ndu-i, s-a-ntoarce cu tot obuzul ]napoi =-apoi a da foc t`rgului, =i a sparge =i m[n[stirile, =-a pune tot suptu sabie, c[ acmu este pace. Deci au st[tut pa=a =i au str`nsu pe to\, catani, moscali, =i i-au triimis la ghen[rariu, pe c`\ au g[s`t prin=i. +i ei ]nc[ s-au r[dicat¡ de pe C[caina =i s-au dus ]n sus. Iar t[tar`i ]nc[ ]n sus dup[ d`n=ii s-au dus. +i au scos multe bucati ce luas[ den \ar[. +i au vinit¡ oamenii =i au dat¡ c`te un leu de vit[ =i =-au scos bucatele. +i de-ar hi l[sat pa=a s[ marg[ t[tar`i dup[ d`n=ii p[n’ l`ng[ Hotin, pu\ini ar hi mersu cu dob`nd[, mai =i f[r[ dob`nd[, c[-i lovise o ninsoari cu vicol, de-=i sta de capetili lor. Apoi =i Gligorie-vod[ au scris c[r\] la Meneh s[ sloboad[ pre mitropolitul =i pe boierii caimacani de la Hotin. Sosind ]n scaun ]n Ie=, luni ]n 161 dzile, a trie dze dup[ ce s-au 1

Aceast[ dat[ a stabilit-o Kog[lniceanu. }n manuscrise lipse=te.

123

pornit moscalii den Ie=, =i-au ar[tat mil[ de iert[ciuni, cine era gre=it. Deci Meneh i-au cinstit pe boieri la mas[ vo 2 dzile =i nu le-au mai cer=ut bani ce r[m[ses[ r[m[=i\[ den poclon, =i i-au slobodz`t¡. +i au vinit la Ie=. Iar Antonie mitropolitul n-au vrut s[ s-]ntoarc[. S-au temut di Grigorie-vod[, s[ nu obliceasc[ c[ au fost agiunsu mai denainte cu moscalii, =i s-au dus =i el la Moscu. +i atunce, =i Meneh au trecut Nistrul ]n cee parte cu oastea toat[. Numai ce au l[sat¡ un ghen[ral ]n Hotin, anumi Levendal¡, cu 3.000 de oaste. +i puses[ Minih de f[cus[ tot gauri pe supt cetatea Hotinul, apoi lagumuri, s[-l sparg[, dar apoi nu l-au spartu. +i atunce, la purcesul lui Mineh, triimis-au de au robit¡ to\ oamenii den \inutul Hotinului =i di pe marginea Cern[u\ului. +i i-au trecut¡ cu copii, cu femei, la Mosc. +i ]mp[r\è pre oameni ca pre dobitoaci. Unii le lua copii, al\ii b[rba\ii, al\ii muierile. +i-i vindè unii la al\`i, f[r[ leac de mil[, mai r[u dec`t t[tar`i. +i era vreme de iarn[. Bogate lacr[mi era, c`t s-audze glasul la cer. Deci Grigorie-vod[, dac-au sosit ]n Ie=i, a patra dza i-au =i vinit veste c[ vahmistru =i cu atamanul don\ilor ies pe Oituz den |ara Ungureasc[, c[ nem\ii nu i-au l[sat s[ marg[ prin |ara Ungureasc[. Ie=ind pe Oituz, au luat¡ ]n sus pe supt munti pre Bistri\[, pre la Roznov, pe la Neam\u, pe la Suceav[, pre la Cern[u\, p[n-au trecut¡ Nistrul, tot pr[d`nd ce le-au fost ]n calea lor. Ace=te au pr[dat mai r[u, c[ ce mai sc[pas[ dent[i au luat ace=te tot. Triimis-au =i Gligorie-vod[ pre alai-bei, de-au m[rsu cu lipcani, tot ]n preajma lor, p[n-au trecut Nistrul. Deci ]n scurt[ vreme au triimis Gligorie-[vod[]1 pe Sara 1

Ad[ugat de mine. 124

Mahmet-pa=e cu lipcanii, cu poronca Por\ii. +i =idè pa=a afar[, =i Levendal ghen[rariul ]n cetate la Hotin. +i au =[dzut o lun[ =i mai bine a=è, ca lupul cu oaia, launloc, de-= c[uta ]ntr-ochi. Oamenii de la Moscu =-a fran\ojilor tot umbla la Poart[ =i di la Poart[ la Moscu, p[n’ la o vremi au vinit poronc[, =i au ie=it¡ moscalii =i s-au dus den Hotin =i au dat¡ cetatea pre m`na pa=ii. Iar dup-acee, ]n 3 s[pt[m`ni, au vinit poronc[ la Grigorie-vod[ cum c[ au dat Hotinul ]n sama lui. +i ]n cetate =idè pa=a, iar den afar[ n-avè treab[ m[car o palm[. +i au triimis pre Lupul s[rdariul p`rc[lab la Hotin. +i la dzi ]nt[i a lui dechemvrie au scos h`rtii, =i la fevrar au scos v[c[rit¡, tot una dup[ alta. +i s-au t`mplat de-au c[dzut¡ =i iarn[ mare, p[n’ la br`u. +i au c[dzut¡ de la vinerea mare =i au \inut p[n’ la Sfeti Gheorghie. +i pierè vitele oamenilor, c`te mai sc[pas[ de oaste, =i ]ntras[ =i boal-]n vite =i ]n oi, v[rsat¡, de s[ potopè cu totul. C[ f`n nu putus[ face oamenii, de oaste =i de ploai mult[ ce era. +i c`t =i f[cus[, ]nc[ ]l m`ncas[ moscalii p[n-a s-]ntoarce ]napoi. +i agiunses[ stogul de f`n 15 lei, =i nu s[ putè g[s] nic[iuri, =i vadra de vin un leu. Socoti\, fra\ilor cititori, cum este osinda =i m`nia lui Dumn[dz[u pre \ara aceasta! C[ =i Grigorie-vod[, de cum era, i s[ schimbas[ firea ]ndoit¡. C[ boierii era to\ ]n prepus =i n-avè nici o credin\[. Orbit¡ ]n l[comie, giudic[\i era multi, de jacuri ce f[cus[. +i era giudec[\`le cu f[\[rii, c[ cei drep\] era ]n urgie, =i mul\i din cei vinova\ era ]n cinste. Triimis-au de =-au adus =i doamna =i beizadelile de la |arigrad, cu mul\ime de greci. +i grecii dob`ndis[ m`ndrie =i obraz, cu clevite =i f[r[ ru=ine asupra be\ilor boieri =i cu neb[gare ]n sam[ ]ntr-o nimic[ pre moldoveni. C[ pe vornicul Iordachie Cantacozino, ce-i dz`ce Deleanul, 125

dac[ au vinit de la Hotin, nici l-au priimit¡ vod[ s[ s-]mpreuni cu d`nsul. +i au pus pre ba=-cihodar, cu 50 oameni, de l-au str[juit¡ la gazda lui c`teva dz`le, apoi l-au pornit¡ la \ar[, la Deleni, la casa lui, nice s[-l vad-]n ochi. +i era s[-l c[lug[reasc[. Numai n[rocul lui au fostu c[ era cumnat¡ cu Mihai-vod[, =i Gligorie-vod[ era cuscru cu Mihai-vod[. +i pentru voia lui Mihai-vod[ l-au l[sat acas[. C[ au fost ]n\[les Gligorie-vod[ c[ scrises[ la moscali =i pecetluiè cu ceara ro=ie, c`nd era el c[im[can ]n Ie= =i vod[ era fugit¡ ]n gios la G[la\. +i alte multe ca aceste ]l p`r`s[ ciocoii. Ce la c`t va vini pe urm[ acest boieri, vremea va ar[ta. A=ijdere =i pre mine, Ioan Neculce vornic, t`mpl`ndu-m[ de am fost la vremea moscalilor ]n Ie=, m-au amestecat ciocoii =i cu al\i neprietini la Gligori-vod[. +i m-au ]nchis la ba=-bulucba= c`tiva dz`le. +i copiii miei s-ascunses[ ]n laturi, =i au triimis un postelnic de i-au c[utat ]n toat[ \ara, d`ndu-mi =i mii pricin[ c[ am b[tut un ciocoi la vremea moscalilor, socotind c[ am fost =i eu amestecat¡ la niscaiva fapte. Dar pre urm[ au aflat¡ c[ n-am fost, =i m-au slobodzit =i pre mini la \ar[. +i atunce, la acè primejdie, am cheltuit mul\ bani, care dè sam[ la Dumn[dz[u cini m-au amestecat. Ce la cè di pre urm[ =i pentru mine =i pentru al\ii, vremea viitoare va ar[ta. Iar[ Gligori-vod[ trimis-au la |arigrad¡ de-u f[cut afuris[nie lui Anton mitropolitul, c[ci s-au dus cu moscali =i n-au vurt s[ vie ]n \ar-]napoi. Ce Anton s-au dus la ]mp[r[teasa, =i i-au f[cut mari cinste =i l-au d[ruit =i l-au pus mitropolitu ]n Cernihoi ]n |ara C[z[ceasc[ p[r[ acmu. Iar ]n locul lui Anton au pus mitropolit pe Nichifor, grec fiind. Iar[ de var[, la v[letul 7248, m[rs-au soli moscali =i turci de-u hot[r`t din Iuhurluc dreptu la Buh, ]n gios turcesc¡, ]n sus moschicescu, p[n-]n fundul Ehorlucului, 126

=i din fundul Iuhurlucului dreptu ]n Buh, =i din Buh ]n gios apa Buhului hotar p[n-]n Nipru, =i din Nipru ]n gios, apa Niprului p[n’ l`ng[ Vozia, cale de 4 ceasuri din Vozia ]n sus. +i au t[iet dreptu la Don, tot din mare, cale de 4 ceasuri ]n sus, =-au pus semne, iar din Don ]n cee parte au l[sat tot moscalilor hotar s[ fie cu Azac cu Tuman cu tot. N[mai din Or 4 ceasuri cale p[n-]n Vozia au l[sat cale cr`menilor. +i au trecut =i sol mare moschicescu la Poart[ =i sol mare turcescu la moscali cu a=edzim`ntul p[cii. +i n-au apucat a agiunge nici solul cel moschicescu la Poart[, nici cel turcescu la Petreburcu, =i i-au agiunsu vestea pe drumuri c-au murit ]mp[r[teasa Anna cè moschiceasc[ la v[letul 7249, octomvrie ]n 26. +i au st[tut pe drum aciie doi soli, cari unde i-au agiunsu vestea, c`teva dzili, de-u a=teptat r[spunsu. +i pe urm[, viindu-le r[spunsu, s-au pornit de s-au dus =i cela la |arigrad¡ =i celalaltu la Petreburcu. Precum or a=edza, vremea va ar[ta. }ntr-acestu an murit-au =i Carul, ]mp[ratul nem\escu. +i s[ str`ngu crai =i alectorii la t`rgul Amburhu, la alec\ie. Ce la ce s-a alege, vremea va ar[ta. }ntr-acestu an let 7248 r[dicatu-s-au persi cu toat[ puterea lor =i au m[rsu asupra unui ]mp[rat a Indii, anume Gonor¡. +i d`ndu r[zboi tari, au biruit persii =i au prinsu =i pe ]mp[ratul Indii la m`n[ viu. +i i-au luat toate \[r`le =i apoi l-au l[sat s[-i hie birnic. +i s-au umplut persii de mult[ avere. Tot ]ntr-aceast[ var[, let 7248, la avgust, dat-au o brum[ mare, de-u str`cat p`nele, m[laiele, p[pu=oi. +i p[n-]n mart nu putus[ ara oamenii. +i s-au f[cut foamete ]n \ar[, =i de p`ne, =i de vin, =i de vite. Scumpete mare, c[ le cump[ra =i de la Cr`m, =i vite =i p`ne, =i de la |arigrad =i 127

den toate p[r\ile, de s[ scumpis[ toate lucrurile: 80 lei, 100 lei p[rechea de boi, vaca 15, 20 lei. C[ =i la |arigrad =i la unguri =i ]n Cr`m, =i mai cu pre\¡ dec`t aice era bucatele toate. Aceste s-au f[cut ]ntr-acestu an let 72481. +i ]mp[r[teasa Anna, la moartea ei, au l[sat pe un copil mic de 2, 3 luni s[ hie ]mp[rat, c`nd a vini la v`rst[, iar p[n[ atunce s[ fie pitrop Biron Csenje de Cruleandia, ]mpreun[ cu al\ii. +i dup[ aceea n-au trecut 2, 3 luni, =i dup[ ce s-au str`nsu cnedzii to\i, n-au suferit s[ fie el cap ]mp[r[\iii =i l-au =i f[cut surgun, d`nd pricin[ c[ este liuter. Iar[ la v[let 7249 au r[mas pitropi ]mp[r[\iii Moscului ]ma copilului, anume Anna, nepoat[ de sor ]mp[r[tesii cei b[tr`ne, =i cu b[rbatu-s[u, Antonie Csenje de Lunimburcu, =i cu un neam\u, anume I=terhaz, =i cu vro 2, 3 cnedzi moscali. +i pe Menih l-au mazilit, s[ nu mai fie fert-mar=alic, iar pe al\i liuteri ce au fost ofi\eri i-au gonit pe to\i. +i le-au luat mo=iile ce le didese, =-au r[mas s[ fie iar[=i ]mp[r[te=ti. Iar[ tot ]ntru acesta= an v[leat 7249 au ]nceput a face g`lceav[ craiul =vedzilor, ginerele lui Petru ]mp[rat, dzic`nd c[ nu i s[ cade ]mp[r[\ia acelui copil, ce s[ cade s[ fie ]mp[r[\ia ficiorului lui, c[ este f[cut din fata lui Petru, sau Elisaftii, fetii lui Petru, care era fat[ mare la Moscu. +i au ]nceput a scoate oaste =fedzasc[, fiind ]ndemnat de Fran\oz, adeverind c[ le-a da agiutor =i bani, cu ]ndemn[tura Turcului. Ce =i moscalii, dup[ ce au sim\it, au trimis oaste ]mpotriva o=tii =vedze=ti =i i-au b[tut prè r[u pe =vedzi. Tot ]ntru acest an v[leat 7249, dup[ ce au agiunsu solul moschicesc la Poart[, pentru oarecare pricini neput`ndu-s[ a=edza, au pus ]mp[r[\ia =i au t[iet capul lui Alexandru 1 Ultimele =ase alineate sunt scrise de Neculce, cu excep\ia propozi\iei de la sf`r=itul primului alineat: «Iar ]n locul lui Anton au pus mitropolit pe Nichifor, grec fiind».

128

terdzimanului, fratelui lui Gligori-vod[. +i pe al\i turci, carii fusese la a=edz[m`ntul p[cii ]mpreun[ cu terdzimanul, i-au f[cut surguni, dzic`nd cum c[ au f[cut vicle=ug, de au viclenit ]mp[r[\ia =i au ]nvoit cre=tinilor. Iar[ piste 6 luni, la v[leat 7250, septemvrii 13 dzili, au vinit =i lui Gligori-vod[ mazilia, =i l-au dus la Poart[ cu cinste. +i ]n locul lui au vinit Costantin-vod[, ficiorul lui Neculai-vod[ Mavrocordat¡, din |ara Munteneasc[, careli au mai fost aice domnu, iar[ ]n locul lui Costantin-vod[ au m[rsu Mihai-vod[ Racovi\[ cel b[tr`n. Atunce au trimis turcii ]n |ara Munteneasc[ de au t[iet capul unui doftor, anume Testabudza, care acel Testabudza au fost credincios la Poart[. +i c[dzind ]n prepus cum c[ s[ agiungè cu cre=tinii, au fugit 2, 3 ani. +i am[gindu-l turcii cu ferman de iertare, a=è l-au prinsu =i i-au t[iet capul. Acest domnu Grigorie-vod[ era foarte grabnicu =i n[selnic. +i ]n dzilele lui s[ ]mbog[\ise ciocoii, c[ lua slujbele cu d[ri =i cu mite de la greci. Iar[ boierii mazili n-avè c[utare =i r[m[sese la s[r[cie. +i ]ncepus[ a-i =i boieri pe ciocoi, c[ s[ m`ndrise, socotiè c[ n-a mai avè sf`r=it. Iar Dumn[dz[u este tuturor giudec[tor dreptu.

129

Cap. XXV A DOA DOMNIE A LUI COSTANTIN-VOD{ NECULAI, LA V{LEAT 7250 OCTOMVRII 1

Dup[ ce au vinit aici Costantin-vod[, ie=itu-i-au toat[ boierimea ]nainte cu mult[ bucurie, =tiindu-l din domnia dint`i c[ este om bl`nd =i bun. +i piste 3, 4 dzile au boierit boierii dup[ obicei. Pus-au pe Sandul Sturdze iar[=i vellogof[t, pe Costachi Razul, ce era hatman, vel-vornic de |ara de Gios, pe Iordachi Roset Cilibiul vel-vornic de |ara de Sus, pe Ianache, ce-au fost sp[tar mare ]n |ara Rom`neasc[, frate doamnei lui Neculai-vod[, l-au pus hatman, pe ficiorul lui, Ad[mi\e, ce era cumant lui Costantinvod[, l-au pus vel-postelnic, pe Andrie= Roset vel-ban, pe Manolachi Costachi vel-sp[tar, pe +tefan Rus[t vel-p[harnic, pe Toader P[ladi vel-visternic, pe Ion Bogdan vel-stolnic, pe Chiri\e Dracul vel-comis, pe Iordache Roset, ficior lui +tef[ni\e Ruset vornicul, vel-medelnicer, pe Dumitra=co P[ladi vel-cliucer. +i dup[ ce au boierit pe ace=ti boieri, f[cut-au =i alt[ socoteal[, c[ au pus, din boierii mazili, pe Ion Neculce biv-vel-vornic =i pe Iordache Dulgheriul bivvel-postelnic =i pe Aristarhu biv-vel-ban s[ fie giudec[tori aici ]n Ie=, dimpreun[ cu boierii cei mari, la toate trebile =i giudec[\ili =i sfaturili s[ fie nelipsi\. +i le-au f[cut =i nafacà c`ti 50 de lei de boier pe lun[. A=ijdere au mai ales c`ti un 130

boier din boierii mazili =i au pus la toati \inuturili ispravnici, =i le-au dat \inuturili cu slujbe ]n m`nule lor, =i le-au ales r[sura s[ iè gium[tate mai mult dec`t so\iile lor. A=ijdere au ales pe al\i boieri mazili, carii n-au ]nc[put la boierii =i la ispr[vnicii =-au fost cu boierii-vel sau ficiori de boierivel, pe aceie i-au r`nduit s[-i puie pe r`nd pe to\i la slujbe. +i le-au r[dicat d[jdile, s[ nu dè nemic[, nici ei, nici ficiorii lor. Iar[ pe al\i mazili, carii au fost mai de gios, i-au pus d[jdi u=oare, s[ dè cine= dup[ putin\a sa pu\in. A=ijdere au r[dicat =i dajdea tuturor m[n[stirilor =i dajdea tuturor preo\ilor, s[ nu dè nemic[. +i c`ti giudec[\i s[ facè, toate le scriè la condice =i giudec[torii din Ie= =i ispravnicii de la \ar[. +i c`nd f[cè Costantin-vod[ divanuri, toate giudec[\ili le r`nduiè la boieri ori la ispravnici la \ar[, de li f[cè. +i dac[ nu pl[cè oamenilor giudecata boierilor, viniè la divan, cu m[rturie de la boieri, =i vidè domnul m[rturia =i, pe cum ]i p[rè, le curma giudecata. A=ijdere alesese vro 5, 6 logofe\i de tain[, de sta de cetiè r[va=eli =i le f[cè r[spunsuri, =i punè logof[tul al treile picete domneasc[ ]n r[va=e =i scriè toate r[va=eli la condic[. +i era =i un izba=e, om de curtea lui vod[, de str`ngè toate r[va=eli de pe la oameni =i le scotè r[spunsu, f[r[ de nici o cheltuial[. Numai c`t da diecilor oamenii c`te 2, 3 parali de scris r[va=eli. Ispisoacele de mo=ie, c`te mergè la divan, toate le scriè la condic[. M[n[stirilor le-au f[cut obicei vecinilor s[ lucredze cum au lucrat =i mai ]nainte, c`t vor. Iar al\i oameni, streini, carii vor =idè pe mo=iile lor, s[ le lucreze c`te do[spr[dzece dzile =i s[ le dè =i de a dzecea. Iar[ boierilor =i mazililor le-au f[cut obiceiu s[ lucredze cu oamenii lor, carii or =idè pe mo=iile lor, c`t le-a fi voia =i c`t or putè. }ns[ numai acei oameni ce vor =idè pe mo=iile lor s[ lucredze, 131

iar pe alte mo=ii a altor oameni s[ nu s[ ]ntind[ a st[p`ni. +i pe \ar[ au scos ]nt[i banii steagului, c`te 105 parali de om, cele 5 parali s[ fie a boierilor ce or str`nge banii, iar 100 parali s[ marg[ la visterie. +i au a=edzat s[ fie patru civerturi ]ntr-un an. C`te 105 parali s[ dè tot omul c[sar, iar holteii cei cu p[rin\i s[ dè c`te cindz[ci =i cinci de parali. +i le-au dat pece\i tuturor, tip[rite anume, fe\ele lor, numele =i poriclele. +i dup[ ce s-au cisluit, le-au dat zlota=ii izvoade, =i la visterie le-au scris la condic[. +i au f[cut obicei zlota=ii pe oameni, pe \[rani, s[ nu-i supere nemic[. Ce dintr-acele cinci parali s[-= cumpere bucati, f`n, ce le-ar trebui. +i alte obiceie rele, ce era mai ]nainte, nici unele de acele s[ nu fie, nici v[c[rit, nici pogon[rit, nici cuni\e, nici ad[o=aguri, nici jacuri de ciocoi s[ umble pin oameni m`nc`ndu-i. +i |[r`i de Gios le mergè prè bine, iar |[r`i de Sus, fiind pr[da\i de moscali =i fiind lipsi\i de p`ine, le mergè mai greu, can fugiè din cei s[raci, iar cei mai cu putin\[ era mul\[mi\i. Dat-au =i str`nsoare mare, de cerca pe oameni, =i pe unde ]i afla ]i b[tè. +i pe vornicei carii t[g[duiè pe oameni, de nu vrè s[-i spuiè, ]i da pe uli\e =i-i trimitè la ocn[. Mai adeverit-au c[, de i-a ie=i som[ bun[, s[ poat[ r[dica poroncile ]mp[r[te=ti, a r[dica boierilor mazili =i m[n[stirilor desetina =i v[dr[ritul. +i a=è to\i au priimit =i s-au bucurat. Numai vro doi, trii, boieri nu le pl[ce, =i ciocoilor carii jecuiè \ara. C[ la acei boieri s[ str`nsese mul\i oameni pin satele [lor], =i al\ii nu r[m[sese mai cu nime, =i can sta ]mpiedecare ace=ti boieri, ca s[ strice aceast[ socoteal[, dar nu pot ispr[vi nemic[. Dat-au =i boierilor celor mari c`te 50, 60 de oameni de scuteal[, altora, boieri mazili, c`te 20, c`te 15, cate 5. A=ijdere au dat =i la giup`nese s[race, ca de scuteal[, c`te 10, c`te 15, care= dup[ boierie. 132

T`mplatu-s-au de-au vinit un turcu de la Poart[ cu ferman, s[ iè pe Lupul s[rdariul, ficiorul lui N[stasii vornicul de lemne, p`r`ndu-l turcii =i lipcanii de la Hotin c[ la vremea lui Gligori-vod[, c`nd au vinit moscalii ]n \ar[, ]n Moldova, acel Lupul s[rdariul s[ fie fost umblat ajung`ndu-s[ cu moscalii. +i dup[ ce s-au dus moscalii, l-au pus m[ria-sa Grigorii-vod[ ispravnic pe \inutul Hotinului, =i i-ar fi jecuit pre turci =i pre lipcani, fiind vreme tulburat[, =i este hain =i este bogat, de are o mul\ime de bani. +i fermanul scriè la m[ria-sa Costantin-vod[ s[ caute s[-l trimit[ pre Lupul s[rdariul =i s[-i scrie tot ce va avè. Iar[ m[ria-sa Costantin-vod[ nu s-au ]ndurat, nici s-au gr[bit, ce au chemat pre boierii cei mari =i pre al\i boieri mazili =i pre c[lug[ri, pre egumeni =i pre negu\itori =i pre turcii balgii =i i-au ]ntrebat pre to\i pentru Lupul s[rdariul cum =tiu: «Fost-au hain?» Deci boierii =i c[lug[rii, egumeni =i negu\itorii =i turcii balgii au m[rturisit cu to\ii cum nu-l =tiu pre Lupul s[rdariul s[ fie fost hain. +i a=a f[c`nd m[rturie de la to\i, m[ria sa Costantin-vod[ au trimis la Poart[, scriind la prietinii m[rii sale cum c[-i este n[paste Lupului s[rdariului. +i a=a au ispr[vit de i-au dat pace. Numai au cheltuit o sut[ de pungi de bani, =eptedz[ci pungi au dat Lupul s[rdariul, iar doaodz[ci =i cinci de pungi au dat m[ria sa Costantin-vod[ =i boierii, =i l-au scos. Iar mai pre urm[ au dat Lupul s[rdariul =i aceli doaodz[ci =i cinci [de pungi]1 de bani =i au plinit o sut[ de pungi de bani de au dat =i au h[l[duit. Tot ]ntru acela= an 7250, de prim[var[, venit-au c`teva havalele asupra \[r`i de la Poart[: s[ fac[ opt sute de salahori =i o sut[ =i cindz[ci de car[ la cetate la Vozia, s[ o 1

Copistul a s[rit la transcriere cuvintele puse ]n parantez[.

133

zideasc[ den nou s[ o fac[, a=ijdere =i c`teva mii de chile s[ li cumpere =i s[ le trimit[ la |arigrad, a=ijdere =i c`teva pungi de bani s[ dè la omul lui casap-ba=e s[ cumpere pentru sulgeria ]mp[r[teasc[. A=ijdere =i solul moschicescu s-au pornit de la |arigrad s[ marg[ la Petruburgu, la Moscu, =i ajung`nd la Tighine, din oarecare pricini au =edzut vro trii luni de dzile de au iernat p[n[ ]n prim[var[. +i au r`nduit m[ria sa Costantin-vod[ pre dumnealui Costachi Razul vel-vornic de |ara de Jos de au purtat de grije pentru tot conacul de bucate =i ce au trebuit, c[ a=e era poronca de la Poart[. +i f[cus[ \inutul Orheiului =i \inutul L[pu=nii ca vreo trii sute de car[, de sta pentru treaba solului, c[ era ca la o mie =i cinci sute de oameni =i mai bine cu solul. +i purceg`nd de prim[var[ din Tighine, l-au dus p[n[ la hotarul le=escu. +i t`lnind pre solul cel turcescu, l-au adus =i pre acela tot cu cheltuiala \[r`i, p[n[ l-au trecut Dun[rea la G[la\i. Care au cuprinsu aceste havalele c`teva sute de pungi de bani. +i nemic[ beilicuri ]n \ar[ nu s-au f[cut, ce tot cu bani au pl[tit m[ria sa Costantin-vod[ din soma civerturilor. Numai, ]nglotindu-s[ cheltuiala, n-au fost numai patru civerturi ]n anul dint`i, ce au fost =ase civerturi. L[s`nd ale p[m`ntului Moldovii, acmu am scris ale striinilor ce s-au lucrat ]n anul 7250. Z[bava solului moschicescu ce au z[b[vit la Tighine n-au fost alt[ pricin[ f[r[ de c`t la Petrburgu t`mpl`ndu-s[ de scotè epitropii ]mp[r[\iii oastea cè mare, polcurile cele ]mp[r[te=ti carele s[ cheam[ Preobrajenschii polcu =i Simione\schii polcu, ca s[ marg[ asupra =vedzilor. +i era foarte cu sup[rare mare o=tenilor, fiind vreme de iarn[. +i ie=ind toat[ oastea din Petrburgu afar[ =i a=edzindu-s[ cu obuzul, au triimis pre tain[ la Elisavet, fata lui Petru ]mp[rat, 134

care era fat[ mare, ca s[ marg[ la oaste, s[ o r[dice s[ le fie ]mp[r[teas[. Deci =i è fiind sup[rat[ de epitropi =i v[dzind c[ umbl[ lucrurile prost =i ]mpotriv[, s-au sculat de la casa ei pre tain[ ]ntr-o noapte =i s-au dus de au intrat ]n o=tile ]mp[r[te=ti. Iar o=tile ]mp[r[te=ti v[dzind-o, foarte s-au bucurat =i ]ndat[ i s-au ]nchinat =i au priimitu-o cu mare bucurie, r[dic`ndu-o s[ le fie ]mp[r[teas[. Iar[ ]mp[r[teasa Elisavet au poroncit de au schimbat toate v[r\ile pre la toate por\ile =i au =i triimis c`te doao, trii sute de slujitori =i c`te un ofi\ier cap. +i sosind la por\ile cet[\ii, le-au =i de=chis ]ndat[ cei dinl[untru. +i a=a au m[rsu pre la to\i epitropii =i i-au prinsu pre la gazdele lor. Iar merg`nd =i la Menih =i vr`nd s[-l prindz[, au ]nceput a s[ pune ]mprotiv[, =i p[n[ a-l prinde, au pierit vreo cinci, =ase moscali. +i au pierit =i din oamenii lui Menih vreo cinci, =ase. +i a=a prindzindu-i pre to\i epitropii, i-au ]nchis ]ntr-un turnu de piatr[. +i scul`ndu-s[ =i ]mp[r[teasa Elisavet tot ]ntru aceea= noapte cu toat[ oastea, au purces =i au m[rsu la cur\ile ]mp[r[te=ti =i au cuprinsu cur\ile de toate p[r\ile =i au prinsu cu tain[ toate v[r\ile, de n-au =tiut nime nemic[ p[n[ ce au sosit la u=ile cur\ilor ]mp[r[te=ti. Deci nu s-au putut apuca de nemic[. +i intr`nd ]n cur\ile ]mp[r[te=ti, ]mp[r[teasa Elisavet a doa dzi au =i trimis surguni pre ]mp[r[teasa Anna =i pre b[rbatul s[u Antonie Csenje de Lu\imburcu =i pre copilul lor Ioan Antonieviciu la \ara lor Lu\imburgu. +i a=e pornindu-i, au ]nceput a trage clopotile =i a slobodzi pu=cile celi mari =i au ]nceput a dzice ]n tr`mbi\e =i a striga: «Vivat, vivat, vivat!» =i a dzice: «}ntru mul\i ani s[ tr[iasc[ ]mp[r[teasa Elisavet». Deci ]mp[r[teasa Elisavet merg`nd la biseric[ =i coronindu-o s[ fie ]mp[r[teasa Moscului, dup[ ce au luat samoderjavie, adec[ st[p`nirea ]mp[r[\iii, au cinstit pre to\i ofi\ierii =i pre to\i slujitorii. 135

L[s`ndu acmu cele streine, vom scrie iar[= a p[m`ntului Moldovii. A=ijdere m[ria sa Costantin-vod[ au mai socotit pre unii din ficiorii de boieri carii nu putè s[ ]ncap[ ]n boierie =i era ficiori de boieri mari =i de neamuri, =i ]ncepus[ acmu unii =i a ]mb[tr`ni =i nu mai ]nc[pe la boierie, c[ de la o vreme ]ncoace era tot unii. Iar m[ria sa Costantin-vod[ au socotit de au f[cut dreptate =i au ]nceput a-i boieri =i pre aceie ce era c[dzu\i din cinste. Mai socotit-au m[ria sa Costantinvod[ pentru =coali de ]nv[\[tur[, de le-au mai ]nt[rit =coalele cele eline=ti =i cele slovene=ti. A=ijdere au mai f[cut =coali de ]nv[\[tur[ =i l[tine=ti =i ar[pe=ti, =i au dat =tire tuturor mazililor ]n toat[ \ara ca s[-= aduc[ copiii la ]nv[\[tur[ la =coal[, ca s[ ]nve\e orice limb[ le-ar fi voia, pentru ca s[ s[ afle oameni ]nv[\a\i =i ]n p[m`ntul nostru al Moldovii, precum sunt =i printr-alte \[ri =i p[r\i de loc¡. Iar dascalilor li s[ da plata din vistieria domneasc[. A=ijdere au dat poronc[ la toat[ boierimea s[-= aduc[ scrisori ce or avè pre mo=iile lor, s[ le scrie la condic[, ca s[ s[ mai curme g`lcevile. Socotit-au m[ria sa Costantin-vod[ =i pentru p`rc[l[biile de pre la t`rguri, av`nd obicei p`rc[labii de luoa os[bit di cei doaodz[ci de bani, mai luoa =i c`te doao oc[ de vin de bute de vin sau de horilc[, orice feliu de b[utur[ ar fi fost. +i p`rc[labii nu luoa numai aceli doao oc[, precum era obiceiul, ce luoa ne=te tidve mari c`te de patru, cinci oc[, de jecuiè oamenii =i negu\itorii, sp[rg`ndu-le bu\ile. Iar m[ria sa Costantin-vod[ au str`cat acel obicei r[u, s[ nu mai fie, s[ nu mai iè p`rc[labii tidve =i oce de vin =i de horilc[, ce numai s[ iè p`rc[l[biile drept pre obicei c`te doi potronici de car, iar mai mult s[ nu supere oamenii =i negu\itorii. A=ijdere toate m[n[stirile le-au dat s[ fie ]n 136

sama mitropolitului =i a episcopilor pre la eparhiile lor, ca s[ le iè sama egumenilor =i c[lug[rilor, s[ nu le pr[p[deasc[ viniturile mo=iilor =i a bucatelor ce or avè f[r[ de isprav[, precum f[cè mai ]nainte vreme. F[cut-au mil[ =i ]nt[ritur[ la patriiarhia Alexandriei, de au ]nchinat m[n[stirea Hangul, ca s[-i fie c`te di ceva agiutoriu, pentru c[ aceast[ m[n[stire o au fost ]nchinat mai ]nainte vreme r[p[osatul p[rintele m[rii sale, Nicolaevod[. +i av`nd patriiarhia =i hrisov, au socotit =i m[ria sa Costantin-vod[ de o au ]nchinat iar[= la patriiarhia ce mai sus s-au dzis, la Alexandria. Iar[ ]n dzilele m[rii sale lui Costantin-vod[ vinit-au =i prè fericitul p[rinte chirio-chir Parthenie, patriiarhul al Sfintei Cet[\i a Ierusalimului =i a toat[ Palestina. +i priimindu-l m[ria sa Costantin-vod[ cu bine, =i os[bit de mil[ ce au f[cut m[ria sa de au dat =i au ]nt[rit Sf`ntul Morm`nt a Domnului nostru Isus Hristos, au ]nchinat =i aceste patru m[n[stiri, anume Tazl[ul, Ca=enul =i Soveja =i Pobrata. Care dentru aceste m[n[stiri, Tazl[ul, Ca=enul =i Pobrata mai fusese ]nchinate =i mai ]nainte vreme la Sf`ntul Morm`nt, =i la vreme de nepace le-au fost dat de bun[ voie patriiarhul de Ierusalim iar[= pre sama c[lug[rilor moldoveni. Iar a=edzindu-s[ pacea =i fiind m[n[stirili c`te cu ceva vinit, au socotit m[ria sa c[ este lucru cu cale s[ fie ]nchinate m[n[stirile iar[= la Sf`ntul Morm`nt a Domnului nostru Isus Hristos, s[ s[ ajutoredze =i s[ s[ ]nt[reasc[ Sf`ntul Morm`nt, carele este de folosul m`ntuirii a toat[ cre=tin[tatea. Iar[ ]n anul 7251, ]n luna lui iulie ]n =ese dzile, vinit-au =i lui Costantin-vod[ veste de mazilie. C[ t`mpl`ndu-s[ la |arigrad de au luat domnia Ion-vod[ Mavrocordat, frate lui Costantin Mavrocordat, tiimis-au omul m[rii sali aici la 137

Ia=i, la boieri, cu c[r\i, puindu caimacami pre dumnealui Sandul Sturdze vel-logof[t =i pre dumnealui Costache Razul vel-vornic. Iar preste doao s[pt[m`ni sosit-au =i turcul capegi-ba=e, =i cetind fermanul iulie ]n doaodz[ci de dzile =i odihnindu-s[ m[ria sa Costantin-vod[ ]nc[ dzece dzile, =i grijindu-l bine cu de toate cele ce i-au trebuit la purces =i pre la toate conacele, purces-au ]n dzi ]nt`i a lui avgust. +i au m[rsu la Poart[, la |arigrad, cu cinste =i, neplinind anul mazil, au luat iar[=i domnia |[r`i Muntene=ti. Iar aici la noi ]n Moldova au vinit domnu m[ria sa Ion-vod[ Mavrocordat.

138

ADDENDA

ION NECULCE O SAM{ DE CUVINTE

a=ezate ]n chip de vers de c[tre Nichita St[nescu

139

OCHII PIETRENILOR

Petru-vod[ Rare=, fugind prin t`rg pin Piatr[, =i gonindu-l pietrenii, l-au fost agiung`nd un pop[ =i au tras Petru-vod[ ]napoi ]n pop[ cu arcul =i l-au lovit cu s[geata ]n obl`ncul =elii =i i-au dzis: «}ntoarce-te, popo, ]napoi, nu-\i l[sa liturghia nesf`r=it[“. Iar dup[ ce au venit Petru-vod[ domnu cu a doua domnie, au scos ochii popii =i pietrenilor acelor ce l-au gonit =i le-au f[cut =i bl[st[m, afurisanie.

140

UNDE AU FOST PALTINUL

Alexandru-vod[ L[pu=neanu, fiind domnu, au f[cut m[n[stirea Slatina. +i a=è dzisu oamenii c[, tr[ind un s[hastru =i fiind un paltin, copaciu mare, unde este acum, prestolul ]n oltariu, vidè acel s[hastru spre duminici =i spre alte dzile mari multe lumini ]ntru acel paltin la vremea slujbii bisericii. +i i s-au ar[tat Maica Precista ]n vis =i i-au dzis s[ mearg[ la Alexandru-vod[, s[-i dzic[ s[ fac[ m[n[stirea =i merg`nd s[hastrul la Alexandru-vod[, s-au ]ndemnat Alexandru-vod[ de s[hastru de au f[cut m[n[stirea Slatina ]ntru acel loc, unde au fost paltinul. +i au adus =i capul Sf`ntului Grigore Bogoslov, de st[ p[n[ ast[dzi la sf`nta m[n[stire la Slatina, ferecat cu argint =i cu pietre scumpe. 141

T{IERE DE BOIERI

De la a doua domnie a lui Alexandru-vod[ L[pu=neanul au ]nceput domnii a s[ a=edza mai cu temei ]n scaon ]n Ia=i. +i c`nd au purces de la Poart[ cu a doua domnie, dzicu s[-l fie ]nv[\at turcii s[ taie boierii s[-i sl[beasc[. +i pe cuv`ntul vizirului, au t[iat at`ta mul\ime de boieri. +i au triimis =i au ales din curteni de \ar[, pre Racovi\[=ti =i pre Sturdze=ti =i pre B[l=[=ti =i pre al\ii mul\i.

142

CU DIAMANTURI

C`nd au b[tut turcii pre Ga=par-vod[ la |u\ora, ]ntorc`ndu-s[ le=ii ]napoi, t[iat-au un t[tar pre Jolcovschii, hatmanu le=escu, l`ng[ Movil[u, precum scrie =i letopise\ul. Numai t[tarul nu l-au =tiut c[ este Jolcovschii, hatmanul le=ilor. Ce dup[ ce l-au omor`t, au g[sit ceasornicul, ]n s`n, de aur cu diamanturi. +i afl`nd t[tarul c[ au fost hatmanul le=escu, s[ fie dzis t[tarul acela c[ nu trebuie=te s[ tr[iasc[ omul ]n lume dac[ nu va ave n[roc, =i s[ s[ fie giunghiiat s`ngur.

143

STR{NUTUL LUI VOD{

Barnovschii-vod[ merg`nd cu mult[ gloat[ de aice din \ar[ la Poart[, cu mul\i boieri =i mazili =i curteni, =i cu di ceilal\i mai pro=ti, =i preo\i =i cu c[lug[ri =i merg`nd pe drum =i poposind =i =ez`nd la mas[, au ]nceput a str[nuta Barnovschii-vod[ des =i tare. Iar boierii care era la mas[ cu Barnovschii-vod[, dup[ obicei: «S[n[tos, doamne, =i pre voia m[rii tale!». Iar pe urm[, v[dz`nd c[ tot str[nut[, un boier s[ fie dzis: «Viermi, doamne». +i cum i-au dzis «viermi, doamne», au =i t[cut de str[nutat. 144

STRICAREA PUTNEI

Vasile-vod[, aproape de mazilire, au gre=it lui Dumnedzeu c[ i s-au ]ntunecat mintea pre l[comie, de au stricat m[n[stirea Putna, g`ndind c[ va g[si bani, =i n-au g[sit bani, =i n-au g[sit. +i s-au apucat s[ o fac[ de ’nou iar[=i precum au fost, =i nu i-au agiutat Dumnedzeu s[ o fac[. C[ au zidit-o numai din temelie din p[m`nt p`n[ la fere=ti, =i i-au luat Dumnedzeu domnia. C[ s-au sculat Gheorghie +tefan logof[tul cu oaste asupra lui =i l-au scos din domnie. Iar plumbul cu careli au fost acoperit[ m[n[stirea Putna l-au luat c[zacii lui Timu=, a ginerelui Vasiliei-vod[, de l-au dus la cetatea la Suceav[, de au f[cut glon\uri de pu=c[ s[ apere cetatea Sucevii 145

despre Gheorghie +tefan-vod[. Ce =tiu c[ au ap[rat-o bine, c[ s-au os`ndit =i Timu= pentru prada =i jacurile ce au f[cut pe la sfintele m[n[stiri. +i s-au pus =i el capul de glon\u precum scrie letopise\ul. +i pe urm[ au g[tit m[n[stirea Putna Gheorghie +tefan-vod[, dup[ ce au luat domnia, de este zidit[ precum s[ vede acum.

146

GIUP~NEASA +I V{DUVOIUL

Gheorghie +tefan-vod[, c`nd era boieriu murindu-i giup`neasa, au r[mas v[duvoiu. +i t`lnind o giup`neas[ s[rac[, frumoas[, t`nar[, anume Safta, de neamul Boie=tilor, au t`mpinat-o pe drum merg`nd cu r[dvanul la Ia=i. +i au poprit r[dvanul cu sila, =i s-au suit f[r[ de voia ei ]n r[dvan, =i au ]ntors r[dvanul ]napoi la casa lui. +i pre urm[ au primit =i è =i s-au cununat cu d`nsul, care au agiunsu de au fost =i doamn[.

147

DOMNIA LUI VASILII-VOD{

Gheorghie +tefan-vod[, dup[ ce au luat pre doamna lui Vasilii-vod[ din Suceava, la m`na lui =i pe +tef[ni\[-vod[, pre fiiul s[u, l-au ]ns[mnat la nas pu\intel, =i pre doamna au vrut s[-=i r`d[ de d`nsa. Ci doamna lui Vasilii-vod[ l-au probozit =i au ]nceput a-l bl[st[ma =i a-l sudui =i a-i dzice dul[u f[r[ de obraz, cum nu se teme de Dumnedzeu, c[ i-au fost domnu-s[u st[p`n, =i i-au m`ncat pita. +i a=è i-au dat pace =i o au trimis la Buciule=ti de au ]nchis-o ]n cur\ile lui. +i i-au luat averea =i mult[ spaim[ i-au f[cut.

148

DOMN DEZMIERDAT

+tef[ni\[-vod[, feciorul lui Vasilii-vod[, fiind domnu t`n[r dezmierdat =i inimos, de multe ori ie=ind cu boierii la primbl[ri, punè de lua fr`ile din capeteli cailor boierilor =i le da chiot cailor, de c[dè boierii gios de-= sf[r[ma capetile, c`t s[ ]ngrozise boierii a mai merge cu d`nsul cu cai buni la primbl[ri.

149

|ARA DAT{ }N PRAD{

Dar aceste voroave nu-s nemic, f[r[ c`t Dumitra=co-vod[, fiindu grec t[lpiz =i fricos cu piele de iepure la spate, =i neav`ndu nice o mil[ de \ar[, punè pricini asupra boierilor =-a lui Miron, c[ sf[tuiescu =i-i bine s[ iernedze t[tari =i ei n-au priimit s[ fac[ zapis. Dar lui ]i era voia=i siliè spre acela lucru, c[ s[ temè s[ =adz[ ]n Ie=i, s[ nu vie nescarivai pochiazuri s[-l iè din Ie=i. De ce intrat-au t[tarii ]n \ar[, ca lupii ]ntr-o turm[ de oi, de s-au a=edzat la iernatic prin sate pe oameni, nem[rui nefiindu nice o mil[ de s[raca de \ar[, cum aru hi fostu \ara f[r[ domnu. A=è jac ]ntr-]ns[, cum aru hi fostu el, s[racii, pricina r[ut[\ii. 150

Cum s-au ]ndurat a da \ara ]n prad[, f[r[ nici o nevoie! Numai pentru firea cè bl[st[m[\asc[ =i chevernisala lui au socotit de au iernat t[tarii ]n \ar[ p[n-]n prim[var[!

151

VOROAVE

M`ncat-au tot, =i p`ne, =i dobitoc, =-au j[cuit tot p[n’ la un cap de a\[. Pe mul\i au =i robit, cu furi=, femei, fete, copii. R[mas-au bie\ii oameni numai cu sufleteli, b[tu\i =i struncina\i, cum era mai r[u =i mai amar, cum nu s[ poate nice a scrie, nice a s[ povesti caznele =i ucisurili lor ce au avut de t[tari.

152

}NGHI|ITORUL DE TULPANE

C-au m[rsu boieri la Poart[ de l-au p`r`t prè tare la Poart[, cu multe n[p[=ti, ]n loc de bine ce au f[cut Antonie-vod[ \[rii, de n-au scos nice un obiceiu r[u. Cu acestu fel de mul\[mit[ boierii i-au mul\[mit, c[ l-au ]nchis turcii, =i l-au b[tut, =i l-au c[znitu cu fel de fel de cazne. P[n’ =i tulpanuri sub\iri ]l f[cè de de ]nghi\iè =-apoi le tr[gè ]napoi, de-i scotè ma\[le pe gur[. +i l-au f[cut de au dat 1.000 de pungi de bani =i mai bine. +i dup[ ce l-au slobodzitu-l turcii s[ marg[ la cas[-= =i apropiindu-se de cas[-=, numai ce-au v[dzut c[-i arde =i casa; =i pu\intele odoar[ ce-i mai sc[pas[, mistuite ]n cas[, au arsu =i acele. 153

NUNTA CU PELIVANI

}ndat[=i s-au apucat de au f[cut mare =i frumoas[ nunt[. Triimis-au ]n toat[ \ara de au poftit pe toat[ boierimea =i mazilimea de la mic p`n’ la mare, =i de alte c[petenii, ce nu cu poronc[ =i cu poft[. +i dup[ ce s-au str`nsu cu to\ii la Ie=i, f[cutu-le-s-au oboroace tuturor de la domnie, de le da toate ce le trebuiè, de nu cheltuiè nime nemic. A=ijdere mai adus-au opt soli, doi din |ara Munteneasc[, doi din |ara Ungureasc[ =i doi din |ara Le=easc[ =i doi din |ara C[z[ceasc[ cè mare de piste Nipru, de au adus solii multe daruri =i frumoase, de au ]nchinat Duc[i-vod[. S-au veselit dou[ s[pt[m`ni cu feluri de feluri de muz`ci, 154

=i de giocuri, =i pelivani, =i de pu=ci. +i giuca dou[ dan\uri pen ograd[ =i pe uli\e, cu to\i boierii =i giup`nesele ]mpodobi\i =i to\i negu\itorii =i tot t`rgul. +i un vornic mare purta un cap de dan\u =i alt vornic mare alt capu de dan\u, ]mbr[ca\i cu =arvanele domne=ti. Numai mirii =i mireasa, fiindu feciori de domnu, nu giuca ]n dan\u pe afar[, numai ce giuca boierii. C`t nu era nunt[, =i era minune. +i dup[ ce au nuntit au mul\[mit solilor, =i s-au d[ruit bine =i s-au dus la \[rile lor.

155

LAPTE PENTRU DUCA-VOD{

+i c`ndu-l ducè pe drum, ]l puses[ ]ntr-o sanie cu doi cai, unul albu =i unul murgu, =i cu hamuri de teiu, ca vai de d`nsul. Oc[ri =i sud[lmi, de audzè cu urechile. +i agiung`ndu la Suceav[, la un sat, anume... au poftit pu\intel lapte s[ m`n`nce. Iar femeia gazda i-au r[spunsu c[ «n-avem lapte s[-\i d[m, c-au m`ncat Duca-vod[ vacili din \ar[, de-l va m`nca viermii iadului cei neadormi\i». C[ nu =tiè femeia acie c[ este singur el Duca-vod[. Iar Duca-vod[, dac[ a audzit c[ este a=a, ]ndat-au ]nceput a suspina =i a pl`nge cu amar.

156

LEI, ZLO|I, POTRONICI

Viteli era scumpe, mierea era scump[, g[ineli mai nu era ]n \ar[. Gaina c`te un leu, oul c`te un potronic, oca de untu c`te doi or\i b[tu\i =i un zlot, oca de br`ndz[ c`te doi potronici. Bani ie=ir[ mul\i ]n \ar[, dar bucate nu era. Iar[ c`nd au fostu ]n al doilea anu a domniei, ]nceput-au va vini mul\ime de taberi de car[ t[t[r[=ti cu m[laiu de v`ndut ]n Ie=i. De ce Dumitra=co-vod[ pus-au de au f[cut mier\a mare s-au pus de au str`gat crainecul s[ nu cumpere nime p[n-]n trei dzili, c[-l va ]n\epa care va cump[ra. +i a=è au rumtu pre\ul mir\ii 157

c`te un leu b[tut, =i peste doo, trei s[ptam`ni s-au scobor`t mier\a =i la zlot. De ce au ]nceput s[racii oameni a s[ s[tura. Numai era greu, c[ muriè c[ era h[mnisi\i.

158

FATA R{CHIERI|EI

Dumitra=co-vod[ era om b[tr`n, grec \[rigr[dean de neamul lui, de Ca[n]tacozone=ti. +i mai nainte vreme fuses[ visternic mare =i-n |ara Munteneasc[, la Gligori-vod[. +i era om nest[t[tor la voroavi, t[lpiz, am[gitor, geamba= de cei de la Fener din |arigrad. +i du-aceste, dup[ toate, era b[tr`n =i curvar. Doamna lui era la |arigrad, iar el aice ]=i luas[ o fat[ a unei rachieri\e de pe Podul Vechiu, anume Arhipoaie, care o chema Ani\a, \]itoare, de o purta ]n vedeal[ ]ntre toat[ boierimea, de-o \inè ]n bra\i, de-o s[ruta =i o purta cu s[lbi de galbeni =i cu haine de =ahmarand, 159

cu =lic de sobol =i cu multe odoar[ ]mpodobit[. +i era t`n[r[ =i frumoas[ =i plin[ de suleiman, ca o fat[ de rachieri\[. +i o triimitè cu car[ta domneasc[, cu siimeni =i cu vornici =i cu comi=i dzuoa amiadzi de mari pe uli\i, la feridiu =i pe la m[n[stiri =i pe la vii, ]n primbl[ri. +i f[cè =i pe boieri de-s triimitè giup`nesele cu d`nsa. +i dup[ ce viniè de la primbl[ri triimitè giup`nesilor daruri, canave\e, bilacoase, c[ ce i-au f[cut cinstea de-au m[rsu cu d`nsa ]n primblare. +i dup[ ce s-au mazilit, au luat-o cu d`nsul =-au dus-o ]n |arigrad cu d`nsul =-au m[ritat-o dup-o slug[ a lui, dup[ un grec. 160

C[uta\i, fra\i iubi\i cetitori, de vide\i ce este omenia! C[ el, de b[tr`n, din\i ]n gur[ n-avè. Diminea\a ]i ]ncliè de-i punè ]n gur[, iar sara ]i descliè cu ]ncrop =i-i punè pe mas[. Carne ]n toate posturile cu turcii depreun[ m`nca. Oh! oh! oh! s[rac[ \ar[ a Moldovei, ce n[rocire de st[p`ni c-ace=tia ai avut! Ce sor\i de viia\[ \-au c[dzut! Cum au mai r[mas om tr[itor ]n tine, de mare mirare este, cu at`tea spurc[ciuni de obiceiuri.

161

162

GLOSAR

163

A ac[t[rii, adj. — cum trebuie, bun la ceva, serios. aclaz, vezi atlaz. acolisi, vb. refl. — a se \ine de capul cuiva, a nu-i da pace, a-l urm[ri cu inten\ii du=m[noase. ad[o=ag, adau=ag, s. n. — impozit suplimentar, supratax[. adeveri, vb. refl. — a-=i f[g[dui unul altuia ceva, a se asigura reciproc; a se angaja s[... adeverin\[, s. f. — ]ncredin\are, f[g[duial[, asigurare; om de ~ — om de credin\[, de ]ncredere. afendi, afende, avende (corect: efendi) s. m. — domn (titlu, formul[ de adresare). agà, s. m. (plur.agalari), ag[ (plur. agi, agii) — ofi\er turc; grad militar.

agarl`c, ag[rl`c, ag[rlic, s. n. — bagaj. agiunge, vb. refl. — a ajunge la ]n\elgere, a stabili rela\ii cu cineva. agonisit[, s. f. — folos, leaf[, avere. ai, plur. lui an, s. m. alai-beiu, alai-bei, s. m. — comandant al unui regiment sau escadron. alector, s. m. — cel care avea dreptul s[ aleag[ pe ]mp[ratul german. alec\ie, s. f. — alegere (e vorba de alegerea ]mp[ratului german). alege, vb. — a hot[r]. (a)mesteca, vb. — a intriga; a cleveti pe cineva, a-l vorbi de r[u, a-l ponegri. (a)mestec[tur[, s.f. — intrig[. 164

amestecat, adj. — neclar, ]ncurcat.

a=edza, a=[dza, vb. refl.— a se ]n\elege, a se aranja, a se ]mp[ca, a se obliga.

aprinde, vb.: a-=i ~ rogojine ]n cap — a reclama pe cineva, a-=i anun\a pl`ngerea ]mpotriva cuiva.

a=edz[m`nt, a=edzim`nt, s. n. — ]n\elegere, ]nvoial[; ~ ul p[cii — ]ncheierea sau ]ntocmirea p[cii.

aprod, s. m. — paj din garda domneasc[.

a=[dz[toriu, s. m.— om statornic, cu locuin\[ stabil[ ]ntr-un loc.

aptic[, s. f. — farmacie. apuca, vb. refl. — a se angaja, a f[g[dui solemn, cu jur[m`nt.

a=e=i, a=e=, adv — tot a=a, chiar a=a, ]ntocmai a=a.

arb[na=, s. m. — albanez.

ataman, s. m. — c[pitan de cazaci.

ardz, ardzaun, (h)ar(d)z, s. n. — pl`ngere, reclama\ie, memoriu trimis Por\ii otomane de domnii \[rilor noastre sau de boieri.

atlaz, aclaz, s. n.— stof[ de m[tase fin[, cu luciu numai pe o parte, satin de m[tase.

aret, s. n. — paz[, ap[rare, gard[; a-i fi ~ (cuiva) — a-l p[zi, a-l ap[ra.

au, conj. — sau. avende, vezi afendi. B

balemez, balimez, s. n. — tun de calibru mare.

]ns[rcinat cu str`ngerea mierii =i cerii necesare seraiului ]mp[r[tesc.

balgíu, balgéu, s. m. — negustor turc care aproviziona Poarta otoman[ cu miere din \[rile noastre; balcì-bá=e, balgì-bá=a, s. m. — trimis al Por\ii

ban, s.m. — rang boieresc, f[r[ func\iune precis[ (]n Moldova), ocup`nd locul ]ntre sp[tar =i paharnic. 165

baraiam, (corect: bairam), s.n. — una dintre cele dou[ mari s[rb[tori ale musulmanilor; baraiaml`c, bariiaml`c, s.n. — dar f[cut sultanului =i ]nal\ilor demnitari turci de c[tre domnii \[rilor noastre. basn[, s.f. — basm, poveste; scornitur[. ba=c[, s.f. — ]nt[ritur[ de zid sau de p[m`nt cu nuiele umpletite, bastion. batere, — infinitivul lung, cu valoare verbal[, a lui a bate. b[c[lie, s.f. — m[rfuri coloniale (stafide, smochine, alune). b[nat, s.n. — necaz, m`nie; b[nuial[. becisnice=te, adv. — ca un becisnic, ca un neputincios. bei(u), s.m. — guvernator al unei provincii turce=ti sau supuse suzeranit[\ii turce=ti; domn ai unuia dintre cele dou[ Principate rom`ne=ti. beilic, s.n. — dar sau munc[ f[cut[ gratuit pentru domnul \[rii, pentru boieri sau pentru sultanul turcesc; nevoie, tre-

buin\[ (]n general, cu privire la acelea=i personaje). beizadè, beiz[diè, beizedè, beza(i)dè, s.m. — fiu de domn. belacoas[, bilacoas[, s.f. — un fel de stof[ de m[tase scump[. bezzaconic, s.m. =i adj. — nelegiuit. bihol, s.m. — bivol. bir, s.n.: banii ~ ului — tributul pe care ]l pl[teau \[rile noastre Por\ii otomane. bi=ug, s.n. — bel=ug. biv (]n titlurile boiere=ti) — fost; ~ vornic — fost vornic. bl[st[m[ciune, s.f.: lucruri de ~ —tic[lo=ie, infamie, mi=elie. blem, interj. — haide!, s[ mergem! bosnean, s.m. (plur. bosneni) — bosniac, locuitor din Bosnia. bostangíu, s.m. — soldat pedestru din garda ]mp[ratului turcesc. botc[, s.f. — tr[sur[ ]nchis[, calea=c[. bo\i, vb. — a ]nghesui, a prinde la str`mtoare; refl. — a se ]ngr[m[di. 166

bragadir, bregadiriu, bragadiri, s.m. — comandant al unei brig[zi, general de brigad[.

dintr-o sut[ de solda\i, de obicei arn[u\i sau seimeni), suta=, hotnog; ba=- ~ s.m. — =eful bulucba=ilor =i al g[rzii domne=ti (avea ]n grij[ supravegherea ]nchisorii de la curte).

bresla=, s.m. — apicultor. bucate, s.f. plur. — alimente, provizii, gr`ne.

buor, s.m.: coarne ~ e — coarne cu v`rfurile aduse unul spre altul (ca ale bourului).

bud[, s.f. — pr[v[lie mic[, dughean[. bugigean, s.m. (plur. bugigeni) — t[tar din Bugeac.

burzului — a se r[scula; ~ t adj. — ]n dezordine.

buiurdi, puiurdi, vb. — a trimite un ordin scris la o unitate inferioar[; a confirma, prin decret, o hot[r`re.

(bulzui) — variant[ sau, poate, gre=eal[ de transcriere), vb. refl.

bulucba=, buluba=, s.m. — comandant al unui buluc (alc[tuit

busurman, s.m. — musulman, mahomedan. C

cabáni\[, s. f. — manta luxoas[, cusut[ cu fireturi =i bogat ]mpodobit[, pe care o primeau domnii \[rilor rom`ne=ti de la sultan la instalarea lor pe tron. cadéu, s. m. — judec[tor la turci, cu atribu\ii civile =i religioase. cadie, s. f. — func\ia cadiului (=i institu\ia respectiv[). cahpol: hai ghidi ~ — «ce pu=lama viclean[ mai e=ti!»

caimacam, c[im[cam, caimacan, c[imacan, camaican, s. m. — loc\iitor al domnului; membru al c[im[c[miei. caiu=, s. n. — arcan, la\ de curea cu care se prindeau oamenii spre a fi ]nrola\i ]n armat[. calabal`c, calabalic, s. n. — mul\ime de oameni, gloat[; zarv[, tulburare. 167

calaur, calaori, s. n. — gard[, patrul[; locul unde se face paza; a pune la ~ — a pune sub paz[, a aresta; a lua cu ~ — a ridica (pe cineva) cu for\a. cale, s. f.: pe ~ — pe drept, cum se cuvine; f[r[ de ~ — pe nedrept. calm`=, s. m. — numele unui trib mongolic din sudul Rusiei (sec. XVIII). calò, s. m. — c[l[u. cambarà, vezi cumbarà. camenicean, s. m. — locuitor al ora=ului Cameni\a. canava\[, s. f. (plur. canave\e) — un fel de p`nz[ groas[ cu fire rare. capegíu, s. m. — portar al seraiului; ~ -ba= — comandant al capigiilor care participa, cu un num[r de capigii, la instalarea =i la mazilirea domnilor rom`ni. capegilar-chihaie, capigilarchihai, capegilar-chihaiè, s. m. — mai mare peste capigi-ba=i. capichehaie, capichehai, capichihai, s. m. — reprezentant al domnilor rom`ni pe l`ng[

Poarta otoman[; reprezentant al unui han sau bei pe l`ng[ sultan. caplan-pa=e, s. m. — comandant al caplanilor (solda\i turci care purtau un fel de turban din piele de tigru). car[t[, s. f. — tr[sur[ de lux ]nchis[. casap-ba=e, s. m. — func\ionar al Por\ii otomane care avea sarcina s[ aprovizioneze armata cu carne. catarg[, s. f. — corabie, ]n special galer[; a da la ~ — a condamna la munc[ silnic[ pe galer[. cataroie, s. f. — dambla, apoplexie. cavalérie, s. f. — titlu de cavaler (]n baza unei decora\ii de acest grad). cazascher, s. m. — judec[tor de rang ]nalt la turci (venea imediat dup[ marele vizir ]n ordine ierarhic[). caz`lba=, s. m. — persan. c[dea, vb.: a ~ domnu, vizir etc. — a ajunge domn, vizir etc. 168

ce, conj. — ci.

c[ftan, s. n. — hain[ larg[, de culoare alb[, cusut[ cu m[tase galben[ sau cu fir galben, ]n felul cabani\ei, cu care era ]mbr[cat domnul, c`nd i se f[cea numirea; a ]mbr[ca cu ~ — a numi domn al uneia dintre cele dou[ \[ri rom`ne=ti. +i boierii erau ]mbr[ca\i cu caftan, c`nd erau boieri\i (numi\i ]n func\ii ]nalte ale statului) de domn.

cealmà, s. f. —turban. ce(a)mbur, ceambul, s. n. — deta=ament de trupe trimis s[ prade ]ntr-o \ar[ str[in[; expedi\ie de prad[. ceau=, s. m. — paznic sau ]nso\itor al prizonierilor; ba=~, s. m. ofi\er superior turc cu diverse atribu\ii. cehei, vb. — a s`c`i, a nec[ji. cei, genitiv-dativ al lui cea, adj. dem.

c[im[c[mie, s. f. — locotenen\a domneasc[, format[, de obicei, din trei boieri mari.

ceir, s. n. — loc cu iarb[, ne]ngr[dit, unde pasc caii.

c[mar[, s. f. — cuhne, tr[sur[ ]nchis[.

celednic, s. m. — slug[, argat.

c[m[ra= de ocn[, s. m. — boier care administra minele de sare ]n numele =i ]n folosul domnului.

ceteal[, s. f. (are ~, pravil[ mare) — ]nv[\[tur[, erudi\ie.

c[pitan-pa=e, s. m. — comandant al flotei (la turci).

cetlui, vb. — a pune pe capul cuiva ceatl[ul (instrument de tortur[).

c[sar, s. m. =i adj. — c[sa=, care are cas[, gospod[rie (pe cont propriu); b[rbat c[s[torit.

cherv[s[rie, chirv[s[rie, s. f. — vam[ turceasc[ ]n \[rile noastre (=i localul ei).

c[tinel, adv. — ]nceti=or, domol, lin.

ches[gíu, s. m. (plur. ches[gii) — punga=, ho\ de buzunare.

c[uta, vb.: a-i ~ cuiva ceva — a se impune ceva aten\iei sau g`ndului cuiva.

chihaiè, chihái, s. m. — intendent al vizirului sau al unui pa=[; subofi\er. 169

chil[, s. f. (plur. chile) — m[sur[ de capacitate pentru cereale (]ntre 430 =i 679 litri); impozit care se pl[tea ]n chile de cereale. chirigíu, s. m. — cel care transport[ marf[ sau oameni, cu carul sau cu c[ru\a. chiurci-ba=e, chiurce-ba=e, s. m. — c[petenia bl[narilor. chize=, s. m. — garant, om care garanteaz[ sau r[spunde pentru altul. cie: s[ ~ — s[ ceie (pers. III de la conj. prezent al vb. a cere). cifed, vezi =ved. cifert, vezi =fert. cifert-mar=al`c, vezi feltmar=al`c. cilibíu, adj. — distins, nobil (]n sens psihologic). cine=i, cine=, pron. rel. — fiecare, fiecine. ciníe, s. f. — faian\[. cinste=, adj. — ar[tos, impun[tor ca ]nf[\i=are, frumos.

slujba= care avea grij[ de ]nc[l\[mintea domnului =i a ]ntregii cur\i; camerier, valet (la curtea domneasc[); ba=- ~, s. m. — =eful ciohodarilor, care avea, ]n plus, sarcina de a ridica =i a duce la ]nchisoare pe boieri (din ordinul domnului) ciorti, vb. refl. — a se certa, a se sf[di, a se lua la ceart[ din nimic. cislui, vb. — a stabili impozite pe categorii sociale sau pe contribuabili lua\i individual. ciudi, vb. refl. — a se mira, a se ar[ta surprins. civert, vezi =fert. c`rcim[rit, s. n. — impozit pe c`rciumi. c`=l[, s. f. — cartier de iarn[ (t[t[resc); a=ezare provizorie (t[t[reasc[ sau turceasc[). c`zlar-agà, s. m. — =eful eunucilor. cl[\i, vb. — a clinti, a urni din loc; (despre o armat[) a pune ]n mi=care, a porni; refl. — a purcede, a se ridica (cu oaste). clíros, s. n. — cler.

ciohodar, cihodar, s. m. — 170

tau diverse grade; cel mai ]nalt era «marele comis».

cluceriu, s. m. — boier de divan, ]ns[rcinat cu aprovizionarea cur\ii domne=ti.

comisar, s. m. — slujba= ]n serviciul armatei av`nd sarcina s[ supravegheze diversele munci f[cute ]n folosul ei.

cochi-vechii, cochi-vecu, s. m. — licita\ie (la ]nceput, numai pentru darea ]n arend[ a str`ngerii impozitelor), mezat.

conac, s. n. — ad[post, g[zduire pentru oaspe\i importan\i, ]n special pentru reprezentan\ii Por\ii otomane =i suita lor, precum =i pentru armata turceasc[ ]n caz de r[zboi.

codrean, s. m. — om care tr[ie=te pe l`ng[ un codru (]n special Codrul Chigheciului sau Tigheciului); osta= originar din regiunea respectiv[ a Moldovei.

coní\i, vezi cuní\e.

codru, s. m. — e vorba totdeauna de Codrul Chigheciului sau Tigheciului, p[dure secular[ care desp[r\ea Moldova de Bugeac.

cont[=, s. n. — hain[ lung[ bl[nit[, purtat[ de domn =i de boieri. copil, s. m.: ~ de cas[ — fiu de boier care servea ca paj la curtea domneasc[.

colac, s. m.: a lua ~ — a informa, a da de =tire; a primi r[splat[ (pentru o informa\ie sau pentru altceva).

corn[rit, s. n. — impozit pe vitele cornute.

colegát, colegatúri, s. m. — aliat, prieten, tovar[= de arme.

co=, s. n. — tab[r[, lag[r. cot, s. n. (plur. cote): a-=i da ~ cu cineva — a se ]n\elege, pe ascuns, cu cineva ]mpotriva altucuiva.

combarà, vezi cumbarà. comendat, com[ndat, s. m. — comandant. comend[, s. f. — comand[.

credzut, adj. — de ]ncredere.

cómis, s. m. — boier a c[rui func\ie consta ]n supravegherea grajdurilor domne=ti. Exis-

cr`mean, s. m. (plur. cr`meni) — locuitor al Cr`mului (Crimeii). 171

cro=n[, s. f. — povar[, bagaj purtat ]n spate.

str[ini sau aduse din alt[ \ar[ la p[=unat ]n Moldova.

crunta, vb. refl. — a se p[ta cu s`nge; fig. a se murd[ri, a s[v`r=i fapte ur`te.

cupar, s. m. — boierina= ]ns[rcinat s[ umple cupele cu vin la masa domnului; cup[rie, s. f. — slujba cuparului.

cuhne, cuhnie, s. f. — tr[sur[ ]nchis[, numit[ =i c[mar[.

cur[tur[, s. f. — teren de cultur[ agricol[ ]ntre vii sau p`lcuri de copaci.

culonel, s. m. — colonel. culuc, s. n. — paz[ militar[, straj[, gard[.

curtean, s. m. (plur. curteni) — mic proprietar (sau ]mpropriet[rit) cu drept ereditar, care, ]n schimbul acestui privilegiu, f[cea serviciul militar.

cumbarà, cambarà, combarà, s. f. — bomb[, obuz, ghiulea, grenad[; arunc[toare de obuze, mortier[.

curu\, s. m. (plur. curu\i) — a=e se numeau iobagii =i ceilal\i participan\i la r[scoala condus[ de Ferenc Rákóczi II (1703— 1711) pentru eliberarea Ungariei de sub jugul austriac.

cumuc, s. m. (plur. cumuci) — popula\ie de limb[ turc[ ]n Caucazia. cuní\e, coní\i, s. f. — impozit pe vitele cump[rate de D

d[r[ban, s. m. — soldat pedestru angajat cu plat[. d[sc[lie, s. f. — ]nv[\[tur[, =tiin\[ de carte. dece, dice, adv. — de aici, apoi, pe urm[. dedinsu, ded`nsu, adv. — mai ales, mai v`rtos.

delì, adj.: ~ sultan — sultan nebun. deodat[, adv. — deocamdat[, pentru moment. desetin[, s. f. — dijm[, a zecea parte din produse, ]n special din stupi. 172

deusébii, deuséghii, adv. — ]ndeosebi, aparte, pentru sine.

domni=or, s. m. — pretendent la tron.

dezbate, vb. — a desface sau a desprinde (o ]ntindere de p[m`nt) de la cineva sau din alt[ \ar[, a lui ]napoi; refl. — a se desface, a se elibera.

don\, s. m. — cazac de la Don. dor¡, adv. — doar[. dos[di, vb. — a obosi, a nu mai putea continua lupta; a oc[r]. dosi, vb. — a da dosul, a fugi.

diac (plur. dieci), — secretar, grammatic.

dovà, s. f. — rug[ciune, slujb[ religioas[ (la turci).

diiat[, s. f. — testament.

dragun, dr[gan, s. m. — cavalerist care putea lupta =i ca pedestru.

direg[torie, dreg[torie, s. f. — func\ie, slujb[, demnitate oficial[.

dr[g[nime, s. f. — unit[\ile de dragoni ale unei armate.

direge, vb. — a repara; a ~ un p[har de vin — a turna vin ]n pahar =i a-l oferi cuiva.

drópic[, s. f. — hidropizie. dub, s. n. — ]nchisoare.

divan, s. n. — discu\ie, ceart[, g`lceav[; sfatul boierilor.

duca, s. m. — duce. duium, duim, s. n. — mul\ime de prizonieri lua\i robi; jaf, prad[.

dirji, vb. refl. — a se ]nd`rji. d`rval[, s. f.: de ~ — de munc[ proast[ =i istovitoare.

dvor, s. n. (plur. dvoruri) — gospod[ria unui \[ran iobag (]n Rusia).

dni, s. f. pl. — zile. doa (num. ord. cu valoarea adverbial[) — ]n al doilea r`nd; a doora — a doua oar[.

dvoreal[, s. f. — gospod[rire, administrare, chiverniseal[.

dob`nd[, s. f. — c`=tig, folos, prad[ de r[zboi.

dvori, vb. — a face treab[, a gospod[ri; a ~ inaintea cuiva — a se ruga pentru ceva, a se ]nf[\i=a cu o rug[minte, cu o cerere.

domni, vb. — a face domn pe cineva, a-i da domnia \[rii. 173

E ei\i, s. m. plur. — un trib de cazaci.

epitrop, s. m. — ]mputernicit, reprezentant, tutore. F

fantazie, s. f. — un fel de joc militar, imitat de la cavalerii arabi, evolu\ii pe cal, cu desc[rcare de arme, cu muzic[ (]n genul exhibi\iilor de circ similare din zilele noastre). farfurie, s. f. — faian\[, por\elan. farman, vezi ferman. farmutà, s. f. — discu\ie, tratative. fa\[, s. f. — persoan[, individ; pe fe\e — pe persoan[, individual; a scrie fe\ele oamenilor — a ]nregistra contribuabilii.

fedele=, s. n. — butoia=. felt-, feltu-ma=al`c, fert-, fertu-mar=al`c, fert-, fertu-mar=alic, fert-, fertu-mar=alih, fercumar=al`c, cifert-mar=al`c, s. m. — feld-mare=al. feredeu, feridiu, s. n. — baie, localul unde se face baie. ferman, f[rman, farman, s. n. — ordin scris dat de Poarta otoman[ pentru numirea sau mazilirea unui domn. fin, s. m. (plur. finii) — finez. fire, s. f.: a se \inè de ~ — a se \ine m`ndru. f`r=i, vb. — a sf`r=i.

f[nin[, s. f. — f[in[. f[\[rie, s. f. — par\ialitate, favorizare a unui personaj suspus; ipocrizie, f[\[rnicie. fece — pers. III sing. a perfectului indicativ de la a face. fecior de trup — fiu adev[rat, fiu drept (nu adoptiv).

flint[, s. f. — pu=c[. fortun[, s. f. — furtun[; fig. n[past[, necaz mare, nenorocire. fren\it, adj. — sifilitic. fr`nc, s. m. fr`ncesc, adj. — originar din occidentul romanic (Italia, Fran\a). 174

fur, s. m. — ho\, t`lhar.

fum, s. n. — gospod[rie, cas[, familie.

fura, vb. refl. — a se furi=a, a se strecura.

fum[rit, fum[ret, s. n. — impozit pe case, pe gospod[rii.

fuz`e, s. f. — un fel de pu=c[. G gospod, adj. invariabil — domnesc, care apar\ine domnului, adic[ statului.

galion, s. n. — corabie mare de r[zboi. geabhanà, s. f. — muni\ii de r[zboi, ]n special explozibile.

gó=tin[, s. f. — impozit pe oi =i pe porci.

geamba=, s. m. — intrigant, ]n=el[tor.

grammatic, s. m. — scriitor de cancelarie, secretar, diac.

geamie, geami, s. f. — moschee, loca= de ]nchinare la mahomedani.

gr[nitar, s. m. — soldat care arunc[ cumbarale. greime, s. f. — grosul sau greul armatei.

ghiaur, s. m. — tr[d[tor, necredincios fa\[ de Poart[.

greu, s. n. (plur. grele) — greutate, nevoie, povar[.

giup`neas[, s. f. — so\ie de boier.

grijit, adj. — ]ngrijorat.

giur[toriu, s. m. — martor cu jur[m`nt.

gropni\[, s. f. — morm`nt, cript[, cavou.

giuruin\[, s. f. — f[g[duial[ solemn[ ]nt[rit[ prin jur[m`nt.

gros, s. n. — ]nchisoare pentru oamenii de r`nd (vezi mai departe obad[).

g`lcevi, vb. — a-=i ar[ta nemul\umirea murmur`nd, vocifer`nd.

grumadz, s. m.: a da pe cineva de ~ i — a prinde, a face prizonier.

gligan, s. m. — porc s[lbatic, mistre\; fig. om mare de statur[, prost =i lene=.

gubernat, s. m. — guvernator, oc`rmuitor. 175

H hagimesc, adj. — persan, oriental (]n general). haini, vb. refl. — a tr[da, a deveni necredincios (fa\[ de Poart[), a se ridica ]mpotriva suzeranului, a se r[zvr[ti. hainl`c, s. n. — tr[dare, r[zvr[tire. hamgeriu, hamger, s. n. — pumnal curbat, care se purta la br`u. harariu, s. n. — \es[tur[, groas[ =i rar[, din p[r de capr[ (sau de alt animal), din care se fac saci, desagi, \oale pentru acoperit c[ru\ele. harmat[, s. f. — tun. hatar, s. m. — hotar. hatman, s. m. — comandant al armatei ]n timp de pace =i de r[zboi; =ef militar; ~ coronie — hatman al coroanei, unul dintre cei doi comandan\i ai armatei (la poloni); ~ polnie — hatman de c`mp, feld-mare=al (idem); ~ vilchi litovschii — mare hatman al Lituaniei, unul dintre cei doi comandan\i ai armatei (idem).

havalè, s. f. — ordin dat de Poart[ \[rilor noastre pentru plata tributului sau pentru diverse alte contribu\ii (]n bani sau ]n natur[). haznà, s. f. — tezaurul public; sum[ important[ de bani transportat[ ]n lad[, sac. hazn[tar, s. m. — vistier; om ]ns[rcinat cu transportul unei haznale. h[l[dui, vb. — a fugi, a sc[pa cu via\[ de o primejdie; a tr[i liber, ]n voie. h[mei, vb. — a (se) z[p[ci, a (se) n[uci, a (se) buim[ci; ~t adj. — z[p[cit, n[uc, ame\it. h[mnisi, vb. — a fi fl[m`nd, lihnit, le=inat de foame; a fi lipsit de putere. h[nie, s. f. — demnitatea unui han; \ar[ c`rmuit[ de un han. h[r[\, s. m. — osta= ]ns[rcinat s[ ]nceap[ lupta sau s[ ]mpiedice ]naintarea inamicului prin mici ]nc[ier[ri, tiralior; — i, vb. refl. — a se ]nc[iera, a se h[r\ui. 176

h[tm[nie, s. f. — func\ia sau rangul de hatman.

horb[, s. f — vorb[. horilc[, holerc[, s. f. — rachiu.

hendichiu, s. n. — =an\ de ap[rare, meterez.

horodovii, adj. — de ora=, or[=enesc.

her[, hier[, here, hiere, — plur. lui her, s. n. — cu sensul de lan\, c[tu=[; a pune ]n ~ — a pune ]n lan\uri pe un arestat.

hot[r], vb. — a fixa hotarul (]ntre dou[ \[ri, dou[ propriet[\i etc.), a hot[rnici. hotnog, s. m. — comandant al unui grup de o sut[ de oameni, suta=, bulucba=.

hiclean, adj. — tr[d[tor. hiiastru, hiastru, s. m. — fiu vitreg.

hram[t, s. n. — zgomot de arme sau de voci omene=ti numeroase.

hitc[i, vb. — a alunga, a fug[ri. h`nsar, s. m. — soldat care face serviciu ]ntr-o trup[ auxiliar[.

hrani\[, s. f. — grani\[. hrof, s. m. — grof.

h`rtie, s. f. — foaie personal[ de impunere fiscal[; impozitul pl[tit pe baza acestei foi personale.

hui, vb. — a vui. hunut, s. n. — cnut. husar, s. m. — c[l[ra=, cavalerist.

hor[, s. f — naos. I ia... ia, conj. — sau... sau, fie... fie.

iepa=, s. m. — ho\ de cai. ierb[rie, s. f. — depozit, provizie de iarb[ (praf) de pu=c[.

ialovi\[, s. f. — vac[ mare =i gras[; impozit pl[tit ]n vaci.

iernatec, s. n. — ad[post de iarn[, mai ales pentru armat[.

iaspis, s. m. — piatr[ semipre\ioas[, dur[ =i opac[, de diverse culori.

igumen, s. m. — egumen. 177

i(m)brihor, imbrivor, s. m. — intendent al grajdurilor sultanului turcesc, av[nd adesea misiuni politice importante, printre ele mazilirea =i instalarea domnilor ]n \[rile noastre.

ispr[vi, vb. — a pune la cale, a aranja, a-=i ]ntocmi trebile, a ob\ine.

inicer, inecer, s. m. — soldat pedestru din garda ]mp[ratului turcesc.

istovi, vb. refl. — a se sf`r=i, a muri; tranz. — a pl[ti la termen darea sau datoria.

inicerc[, s. f. — pu=c[ de ienicer, lung[ =i prev[zut[ cu o baionet[.

iu=or, adj. =i adv. — u=or.

istov, s. n. — sf`r=it, plat[ la termen a unei d[ri sau datorii; de ~ — detot, cu totul.

iscoad[, s. m. — soldat care merge ]n recunoa=tere; spion.

izba=e, s. m. — secretar al cur\ii domne=ti =i al Divanului de boieri, av`nd drept sarcin[ purtarea coresponden\ei oficiale.

ispisoc, s. n. — act oficial de recunoa=tere sau confirmare a unui privilegiu de proprietate.

izgon, s. n. — grup redus de osta=i, folosit la manevre u=oare, pentru a izgoni pe inamic.

ispiti, vb. — a pune (pe cineva) la ]ncercare, a se l[sa ademenit, ]ndemnat.

iznoav[: de ~ loc. adv. — din nou. izvod, s. n. — list[, tabel, condic[, registru.

ispravnic, s. m. — mandatar, delegat, reprezentant, girant.

izvodi, vb. — a copia. }

]m[, ]nm[, s. f. — mam[. ]mbi, ]mbe, umbe, num. — am`ndoi, am`ndou[. ]mbun[tur[, s. f. — f[g[duial[ (de lucruri bune); lingu=ire.

]mp[r[chè, vb. refl. — a se ]nvr[jbi, a se dezbina. ]mp[r[\ie, s. f. — ]mp[rat, rang sau titlu de ]mp[rat. ]mpizmuluit, adj. — ]nvr[jbit. 178

]mponci, vb. refl. — a se du=m[ni, a se certa.

]ndura, vb refl. — a fi dur, nemilos, a-l r[bda inima.

]mpreuna, ]mpreona, vb. refl. — a se ]nt`lni, a avea o ]ntrevedere.

]ngloti, vb. — a str`nge oaste, a concentra oastea ]n vederea unei lupte; refl. — a se ]nmul\i, a cre=te.

]mpro=ca, vb. — a arunca bombe, gloan\e, lemne, pietre; a bombarda.

]ns[=i-st[p`nitoare: reprezint[ traducerea cuv`ntului rusesc samoderje\¡ (vezi acest cuv`nt).

]nc[l[ra, vb. — a face pe cineva c[l[re\ (din pedestru); refl. — a deveni c[l[re\ (despre un osta= pedestru).

]nsp[imat, adj. — ]nsp[im`ntat.

]nc[leca, vb. — a porni la r[zboi sau la r[scoal[.

]ntemeiè, vb. refl. — a-=i consolida conducerea, pozi\ia; (despre armat[) a se ]nt[ri, a face ]nt[rituri.

]nc[=i, adv. — ]nc[, chiar. ]ncliè, vb. — a ]ncleia, a lipi cu clei.

]ntemeiet, s. n. — ]ntemeiere.

]ncredin\a, vb. refl. — a-=i jura reciproc credin\[, a-=i da reciproc asigur[ri, f[g[duieli solemne.

]ntreba, vb.: a ~ sfat — a cere sfat.

]ncrop, s. n. — ap[ cald[.

]ntuneric, s. n. — mul\ime mare (de oameni).

]nd[r[pta, vb. — a da ]nd[r[t, a se retrage.

]nv[luitur[, s. f. — neajuns, necaz, sup[rare.

]ndrepta, vb. refl. — a se justifica, a se dezvinov[\i.

]nvoi, vb. refl. — a face pe voia cuiva, a se ]n\elege.

179

J jac, s. n. — jaf.

jicnicer, jitnicer, s. m. — administrator al depozitelor de gr`ne apar\in`nd domnului sau destinate cet[\ilor turce=ti m[rgina=e, rang boieresc.

jaca=, s. m. — jefuitor. jálob[, s. f. — suferin\[; jalb[. jalovanie, s. f. — dar f[cut de domn unui supus pentru un serviciu oarecare, miluire. j[cui, jecui, vb. — a jefui.

joimir, s. m. — soldat pl[tit pentru serviciile sale, mercenar (mai ales polonez).

j[ri=te, s. f. — loc ars, pustiit de foc; vatr[. L lacumi\, s. m. — guvernator al unei provincii. ladan, s. n. — un fel de stof[. lagum, lagun, s. n — =an\ subteran pentru pus mine de aruncat ]n aer; min[. láscav, adj. — prietenos, glume\. lat, vb.: au ~ — au luat. laz, s. m. (plur. lazi) — negustor originar din Asia Mic[, de pe \[rmul M[rii Negre, care f[cea comer\ ]n \[rile noastre. l[dunc[, s. f. — bidon. leaf[, s. f. — sold[, plat[ pentru serviciul militar. leat, vezi v[let.

leav, s. m. — leah, polonez. lefe, plur. lui leaf[, s. f.: l-au or`nduit la ~ — l-au trimis la sediul lefegiilor, spre a i se aplica pedeapsa hot[r`t[ de domn. lefeciu, s. m. — lefegiu, soldat pl[tit, mercenar. leftu, s. n. — bijuterie, giuvaer, medalion. legat, adj. — paralizat prin vr[ji sau farmece. leven\i, levinci (plur.; singularul neatestat ]n cronic[), s. m. — marinari turci din marina de r[zboi, originari din Levant =i mai ales din Grecia. 180

libovnic¡, libovnic, adj. — amabil, prietenos.

logof[t, s. m. — boier de rangul ]nt`i — pre=edinte, ]n lipsa domnului, al Divanului domnesc — care avea ]n sarcina sa ]ntocmirea actelor oficiale =i totodat[ ]ndeplinea anumite func\ii judec[tore=ti de ordin ]nalt; =ef al cancelariei domne=ti. Acesta era «marele logof[t» =i avea ca subalterni logofe\i de gradul al doilea =i al treilea.

limb[, s. f. — informator, spion; a lua sau a prinde ~ — a lua informa\ii, a c[p[ta =tiri cu privire la situa\ia, ac\iunile etc. inamicului. lin, s. n. — lini=te, calm. lipcan, lepcan, s. m. — t[tar de la Hotin (originar din Lituania); soldat recrutat dintre t[tarii de la Hotin.

loitr[, s. f. — scar[ folosit[ la asaltul cet[\ilor.

liuter, s. m. — luteran. logi, vb. — a lovi.

lume, s. f. — lumin[. M

madém, s. n. — metal, min[ metalifer[ (figurat).

intermediare ]ntre boieri =i r[ze=i (mo=neni).

maj[, s. f. — c[ru\[ de transportat pe=te.

maz`li, vb. — a scoate din func\ie un domn sau un boier; ~e, s. f. — mazilire.

mansip, mansup, s. n. — slujb[, demnitate. mascur, s. m. — porc. ma=teh[, ma=tih[, s. f. — mam[ vitreg[. maz`l, mazil, s. m. =i adj. — domn sau boier scos din func\ie; membru al categoriei sociale

mazilie, s. f. — mazilire. m[cat, s. n. — cuvertur[ de pat (folosit[ mai mult ca podoab[). m[raz, s. n. — necaz, sup[rare. m[rmuri, vb. — a ]nm[rmuri. mecet, s. n. — geamie, biseric[ turceasc[. 181

med, s. n. — hidromel, b[utur[ f[cut[ din miere fermentat[.

mitarnic, adj. — care ia mit[, venal.

medelnicer, s. m. — boier de rang inferior, care avea sarcina s[ toarne ap[ pe m`ini domnului, c`nd acesta se a=eza la mas[.

m`lcom, adj. =i adv. — lini=tit, domol, ]ncet.

mediiaturi, mediaturi, s. m. plur. (sing. neatestat ]n cronic[) — mediatori.

m`neca, vb. — a se scula foarte devreme, ]nainte de a se face ziu[.

mestec[tur[, vezi amestec[tur[. mestii, s. m. plur. — me=i, ciorapi de piele fin[ colorat[, peste care se puneau papucii (ace=tia se scoteau la intrarea ]n cas[). me=ter=ug, s. n. — me=te=ug: ~ ui, vb. — a m`nui bine, cu me=te=ug (o arm[, un mijloc oarecare, un argument). mezil, mez`l, s. n. — po=t[ (sta\ia =i tot ce apar\inea serviciului po=tal). mier\[, s. f. — m[sur[ de capacitate pentru cereale (egal[ cu o jum[tate de chil[ moldoveneasc[, adic[ 120 ocale). mijloc, s. n. — mijlocire, intermediu. mistui, vb. — a (se) ascunde.

m`ndre\e, s. f. plur. — m`ndrie, fudulie.

m`nu (artic. m`nule), pluralul lui m`n[. m`rzac, s. m. — nobil t[tar, c[petenie t[t[reasc[. mojic, mujic, s. m. — \[ran, om de jos. mojicime, mujicime, s. f. — \[r[nime. mortasipíe, s. f. — tax[ pl[tit[ la v`nzarea m[rfurilor, dup[ m[sur[ sau cu bucata. mo=an, s. m. — b[=tina=, localnic. mo=ie, s. f. — \ar[, patrie; a fi de ~ (din) — a fi originar (din). mo=tean (plur. mo=teni), s. m. — mo=an. mucarè, s. f. — un fel de impozit. 182

muftíu, muftéu, s. m. — =eful religiei mahomedane.

munc[, s. f. — chin, cazn[, trud[.

mujicime, s. f. — \[r[nime.

munci, vb. — a chinui, a trudi.

mulaleli, (plur. artic. de la mulà), s. m. — preot turc.

musaíp, s. m. — om de ]ncredere al monarhului. N

nafacà, s. f. — salariu, pensie, ]ntre\inere (]n general).

t[=it, f[r[ ]mp[rt[=anie (]nainte de moarte).

n[past[, n[paste (termen fiscal), s. f. — dare excep\ional[, ap[s[toare =i nedreapt[, impus[ \[ranilor, ]nvinuire nedreapt[; pacoste.

nescai, nescarivai, ne=ticavai, pron. nehot. — niscaiva. nest[t[tor, adj. — nestatornic. netocmai, adv. — necum, dar[mite.

n[sélnic, adj. — violent, brutal, crud.

nevoitor, adj. — care se ostene=te pentru ceva sau cineva, care ]=i d[ osteneal[.

n[tre\, s. n. — nutre\. n[vod, s. n.: au f[cut ~ de oameni — au trimis grupuri de oameni (s[ caute pe fugari).

ni... ni, conj. — c`nd... c`nd. nic[iuri, nec[iuri, adv. — nic[ieri.

nebun, adj. — care nu e bun.

nime, nimi, pron. nehot. negativ — nimeni.

negrijit, adj. — nepreg[tit. nemesnic, s. m. — loc\iitor.

noaj[, s. f. — hait[ (de fiare).

nep[r[sit, adv. — ne]ncetat, continuu.

nohai, s. m. (plur.) — trib t[t[resc, originar din regiunea Donului.

neprice=tuit, adj. — ne]mp[r183

O oarece, adv. — pu\in, pu\intel, ]ntruc`tva.

repede; a r[pedzi de ~ — a trimite ]n grab[ mare.

obad[, s. f. — c[tu=[ de lemn cu care se legau, la glezne, picioarele robilor, prizonierilor, aresta\ilor; a pune (a da) ]n obedzi pe cineva — a pune (cuiva) c[tu=ele.

olat, s. n. — \inutul din jurul unei cet[\i, al unui t`rg, regiune.

oblici, vb. — a sim\i, a afla, a descoperi. oboroc, s. n. — tain, lucruri de m`ncare (date oaspe\ilor acas[). obuz, oboz, s. n. — tab[r[ militar[ (]n vreme de r[zboi), lag[r. ocaz, vezi ucaz. ócin[, s. f. — p[m`nt mo=tenit din genera\ie ]n genera\ie sau st[p`nit din mo=i-str[mo=i. ocóp, s. n. — =an\ de ap[rare (pe c`mpul de lupt[). oficer, s. m. — ofi\er. olac, s. n. — curier, po=t[; cal de ~ — cal de po=t[ (de obicei rechizi\ionat); de~, loc. adv. — repede, grabnic, ]n grab[; a umbla de ~ — a umbla foarte

olec[i, vb. refl. — a se v[ita. oltar, s. n. — altar. om, s. m. cu sens colectiv: at`ta ~ — at`ta mul\ime de oameni. omenesc, adj. — care apar\ine oamenilor de r`nd, \[ranilor, opus lui boieresc =i domnesc: sate omene=ti. omilénic, adj. — milos, binevoitor, omenos. or`nduial[, s. f. — dare, impozit. ord[, orde, ordie, urdie, s. f. — armat[ (turceasc[ sau t[t[reasc[). ort, s. m. — moned[ de valoare mic[ (un sfert dintr-un piastru, adic[ zece parale). osebi, adv. — aparte, separat; ]n loc. adv. ~ de — afar[ de, pe l`ng[; cf. mai sus deusebi¥. 184

o=ti, vb. refl. — a se lupta, a purta r[zboi.

a face ~ — a face r[zboi.

o=tire s. f. — r[zboi; a avè ~ — a fi ]n r[zboi (cu cineva);

oturac, s. n. — popas (mai ]ndelungat).

otac, s. n. — lag[r, tab[r[.

P paharnic, s. m. — boier de Divan, care, la mese mari, turna vin ]n primul pahar al domnului, dup[ ce mai ]nt`i gusta el ]nsu=i vinul. Acesta era «marele paharnic». }n subordinea lui se g[seau, av`nd aceea=i slujb[, paharnici de gradul al doilea =i al treilea.

p[rincu, s. n. — p[ring, mei. p[scui, vb. — a serba Pa=tele. p[=ie, s. f. — demnitatea unui pa=[; provincie guvernat[ de un pa=[. p[ta=c[, s. f. — targ[. p[tima=, s. m. — om care sufer[; ~ de r[u — cel care sufer[ (pe nedrept), care este lovit ]n interesele lui.

palanc[, p[lanc[, s. f. — ]nt[ritur[ din trunchiuri de copaci sau din pari ]nfip\i ]n p[m`nt.

pecete, s. f. — h`rtie pecetluit[ ]n care se arat[ ce impozit are de pl[tit fiecare contribuabil.

palm[, s. f.: a-=i da palme cu cineva — a se lupta, a se r[zboi, a se bate (]n lupt[).

pecetluit, s. n. — (plur. ~uri) — pecete.

pas, vb: ~ s[ \i-o pl[teasc[ — du-te s[ \i-o pl[teasc[.

pecetlu\e, s. f. (apare numai plur. pecetlu\ele) — pecete.

pa=te, vb.: =-au p[scut prilejul — au p`ndit prilejul.

pelivan, peilivan, s. m. — saltimbanc, acrobat.

p[r[, ]n loc. adv. — p[n[ (p`n[).

peliv[nie, s. f. — reprezenta\ie dat[ de pelivani.

p[rcan, s. n. (plur. p[rcane) — ]nt[ritur[ f[cut[ din pari =i sc`nduri.

pementean, s. m. (plur. pementeni) — p[m`ntean. 185

perifan, adj. — vestit, celebru. pil[, s. f. — chil[. pisar coronie, s. m. — secretar al coroanei, al regelui (la poloni). pistreal[, s. f. (plur. pistrele) — distan\[ egal[ cu o arunc[tur[ de s[geata. pitrop, vezi epitrop. pizm[tar, s. m. =i adj. — pizma=. p`ine, p`ne, s. f. — gr`ne, cereale. p`rc[lab, s. m. — c[pitan de \inut. p`rc[l[bie, s. f. — slujba unui p`rc[lab. pláhie, s. f. — plavie, lemne =i crengi, amestecate cu p[m`nt, care plutesc pe o ap[ curg[toare.

podghiaz, poghiaz, s. n. — incursiune (]n \ar[ str[in[), de obicei cu scopul de a pr[da. pòdvoad[, s. f. (plur. podvodzi) — ]nc[rc[tur[, transport cu carul, f[cut de \[rani, ]n mod gratuit, pentru domn, pentru boieri, pentru oastea turceasc[. pofal[, pohval[, s. f. (plur. pof[li) — str[lucire, fast, pomp[. pogon[rit, s. n. — impozit pe vii. pohod, s. n. — mar=. pohval[, vezi pofal[. poiede, s. f. — mul\ime mare de oameni sau de animale. pol, adj. invar. — jum[tate. polc, s. n. — regiment. polcovnic, s. m. — colonel.

plean, s. n. — prad[ de r[zboi.

polimar¥, s. n. — cerdac, balcon.

poal[ (plur. poale), vezi aprinde.

politici, vb. — a aranja treburile, a pune la cale.

poate-fi, loc. adv. — poate.

politíe, s. f. — atitudine, purtare cuviincioas[.

pobedi, vb. — a birui, a ]nvinge. podán, adj. — supus; cl[ca=.

pom[zanic, s. m. — (domn al \[rii) uns al lui Dumnezeu. 186

pont, s. n. — punct, articol sau dispozi\ie ]ntr-un tratat, ]ntr-o ]nvoial[ etc.; fapt, pasaj, am[nunt.

prepus, s. n. — b[nuial[. price, s. f. — ceart[, discu\ie vie; a da cu ~a — a face caz de ceva; a sta cu ~a — a se ]mpotrivi.

popreal[, s. f. — arest (la domiciliu), deten\iune.

prici, vb. refl. — a se certa.

poroc¥nic, poruc¥nic, poru=nic, s. m. — locotenent.

pricistui, vb. refl. — a se ]mp[rt[=i.

postelnic, s. m. — boier de rang mare, care ]ndeplinea func\ia de mare=al al cur\ii domne=ti.

prín\ip, prín\ep, s. m. — principe, prin\. pripeleac, prepeleac, s. n. — scar[ ]ntrebuin\al[ la asaltul unei cet[\i, const`nd dintr-un st`lp ]n care se ]nfigeau de o parte =i de alta cuie lungi de lemn; st`lp lung =i gros, fixat ]n p[m`nt, cu bra\e (ramuri) din loc ]n loc, de care se sp`nzurau cei condamna\i la moarte.

postrig, s. n. — origine sau provenien\[ social[, rang. potronic, s. m. — moned[ de origine polonez[, cu valoare variabil[: 10 bani, 6 bani, 5 parale. povodnic¡, s. m. — cai purtat de c[p[stru.

pris[c[rit, s. n. — impozit pe stupi.

pozvol, s. n. — permisiune, voie: a da ~ — a permite.

prisne, adj.: ~ de argint — pur, neamestecat.

pozvoli, vb. — a permite: l-au ~ t s[... — i-au permis s[...

privantu, privant, s. n. — provizii pentru armat[.

pozvosi, vb. — a sprijini, a ajuta.

probozi, vb. — a certa aspru, a oc[r].

prag, s. n.: ~ urile Niprului — cataract[.

proci (cuv`nt slav): i ~ — =i a=a mai departe.

prepune, vb. — a b[nui. 187

puiurdi, vezi buiurdi.

prost, adj. — simplu.

pu=c[, s. f. — tun; ~ de ap[ — tulumb[, furtun.

protivi, vb. refl. — a se potrivi cuiva, a se l[sa influen\at de el.

putincios, adj. — puternic, capabil.

puh[, s. f. — bici mare. R rachieri\[, s. f. — fabricant[ sau negustori\[ de rachiu.

r[ntuna, vb. — a r[sturna, a da la o parte rostogolind.

raft, s. f. (plur. rafturi) — harna=ament de lux al calului de c[l[rie.

r[s[ri, vb. refl. — a se pierde (despre lucruri), a se r[t[ci.

raiè, s. f. — \inut sau ora= ]nt[rit, aflat sub st[p`nire turceasc[ =i locuit de nemahomedani.

r[schira, r[=chira, vb. — a r[sfira, a ]mpr[=tia.

r[dica, vb. (despre impozite) — a desfiin\a (]n total sau ]n parte). r[dic[tur[, s. f. — ]nlesnire, u=urare, scutire (]n materie de impozite). r[dvan, s. n. — tr[sur[ mare de lux ]nchis[ sau acoperit[. r[mas, adj.: a da ~ (pe cineva) — a declara vinovat, a condamna (la judecat[); carte de ~ — hot[r`re judec[toreasc[ de condamnare.

r[spundé(n)\ie, cor[spunden\ie, s. f. — coresponden\[. r[sur[, s. f. — impozit suplimentar folosit pentru plata slujba=ilor. r[tui, vb. — a sc[pa pe cineva dintr-o situa\ie grea. r[va=, s. n. — scrisoare, peti\ie. r[z[dent, s. m. — loc\iitor. r[zboli, vb. refl. — a se ]mboln[vi. r[zbun, s. n. — lini=te, pace; a da ~ — a da pace. 188

recipospolit[, recepospolit[, s. f. — curtea sau suita regelui polon, consiliul suprem al statului polonez.

rumse, rumser[, rumtu etc. — rupse, rupser[, rupt etc. rumt[, rupt[, s. f. — impozit personal al c[rui cuantum varia dup[ criterii mai mult ori mai pu\in subiective.

re¥mentar, r[(¥)mentar, rementar¥u, r[mentar, s. m. — comandant de regiment, colonel (la poloni).

rusfeturi, s. n. plur. (sing. rusfet neatestat ]n cronic[) — corp de osta=i; corpora\ie, breasl[.

rocmistru, rohmistru, s. m. — c[pitan de cavalerie (la poloni =.a.) S sacálu=, s. n. — un fel de tun mic.

sarascherl`c, s. n. — comandamentul unei armate turce=ti.

saivan, s. n. — cort deschis.

sarascher¡, s. m. — comandant suprem al unei armate turce=ti; ministru de r[zboi la turci.

salt, adj. invar., adv. — singur, f[r[ trupe, f[r[ ]nso\itori; numai.

satarele, s. f. plur. (sing. satarà neatestat ]n cronic[) — impozit pus samovolnic o singur[ dat[.

sami=, adj. — atent, exigent ]n chestiuni b[ne=ti. samoderjávie, s. f. — conducere, putere autocrat[.

s[crii, s[crei, s. n. plur. — l[zi, cutii.

samodérje\¡, s. m. — autocrat.

s[im, seim, s. n. — adunare constituit[, diet[, parlament (la poloni =. a.).

saragè, s. m. (plur. saragele) — soldat neregulat (la turci =i la rom`ni).

s[lihtar, vezi silehtar. s[li=te, s. f. — teritoriul unui fost sat, vatra satului.

saraiu, s. n. — palatul sultanului sau al unui ]nalt demnitar turc. 189

s[ninat, adj. — serenisim (titlu de onoare al principilor, acordat de Petru I lui Dimitrie Cantemir).

tat ]n cronic[) — corp de osta=i mercenari, care alc[tuiau garda cur\ii domne=ti.

s[rdar, serdar, s. m. — rang boieresc militar (comandant al trupelor care ap[rau grani\a Moldovei dinspre t[tari).

sfete(i), sfet`i, sfeti(i), — cuv`nt slav, sinonim cu sf`nt (apare numai ]naintea numelor de sfin\i).

scaon, scaun, s. n. — tronul domnesc. sc[pat, adj. — sc[p[tat, s[r[cit. schimì-agà, s. m. — reprezentant al Por\ii otomane av`nd sarcina s[ instaleze pe domnul nou numit.

sfed, vezi =ved.

sigeat[, s. f. — s[geat[. silehtar, s[lih(u)tar, s. m. — mare=alul cur\ii (la turci). sim[\ (femin. sima\[), adj. — seme\. simcelat, adj. — ascu\it. sin, vezi s`n.

schivernisal[, s. f. — chiverniseal[.

sindighistru, s. m. — soldat (]n armata turceasc[).

schivernisi, vb. — a chivernisi.

sine\e, s. f. =i n. plur. (sing. atestat sub forma s`ne\¡) — pu=c[ cu cremene.

sconcenie, s. f.: i-au vinit ~ — s-a sf`r=it, a murit. scópos, s. n. — inten\ie, tratament, mod de a se purta. scutelnic, adj. — scutit de anumite impozite c[tre stat ]n favoarea boierului, st[p`n al scutelnicului respectiv. seimeni, s[(i)meni, si(i)meni, s. m. plur. (sing. neates-

singeac, s. n. — steag (una dintre insignele puterii domne=ti). sirgui, vb. — a sili, a constr`nge. sirm[, s. f. — (plur. sirme) — fireturi (ca podoab[ a ]mbr[c[mintei militarilor =i a harna=amentului cailor). 190

sirmè, s. f. — avere, proprietate.

socoti, vb. — a \ine seam[ de, a lua ]n considera\ie.

s`ial[, s. f. — sfial[.

soltar, s. n. (atestat numai la plur.) — variant[, necunoscut[ din alte texte, a lui cioltar — p[tur[ de postav sau de alt material, ]mpodobit[ cu diverse cus[turi, care se punea pe spinarea calului sub =a; valtrap.

s`n, sin, s. m. — fiu (apare totdeauna ]ntre dou[ nume personale). sleit, adj. (drugi de aur slei\i) — topit =i dup[ aceea turnat. slim, s. n. — adunare ob=teasc[ la t[tari; dezbatere, discu\ie.

sorbitoriu, adj. — setos (de s`nge).

sliz, s. m. — obiect de ]mbr[c[minte.

sotnic, s. m. — c[pitan de cazaci, comandant al unui grup de o sut[ de oameni, suta=, hotnog.

slobodz`e, s. f. — sat ]nfiin\at cu oameni adu=i din alte p[r\i =i scuti\i, ]n total sau ]n parte, de plata impozitelor; c[r\i de slobodz`i — autoriza\ii date de domn pentru ]ntemeierea sloboziilor.

so\`e, s. f. — tovar[=. spahii, spafii, s. m. plur. (sing. neatestat ]n cronic[) — cavalerist turc. sparge, vb. — a risipi, a ]mpr[=tia.

slujitor, s. m. — soldat; slujitoresc, adj. — de soldat, milit[resc.

sp[tar, s. m. — boier care purta spata (sabia) domnului, ]n urma acestuia, la ceremonii.

sminteal[, s. f. — pagub[, daun[, tulburare, stinghereal[. sminti, vb. — a scoate, a mi=ca din loc; a face r[u, a provoca pagub[, a d[una cuiva.

sp[tari, vb. — a ]ndeplini func\ia de sp[tar.

sobol, s. m. — samur, blan[ de samur.

sp`rcui, vb. — a risipi, a ]mpr[=tia.

spij[, s. f. — tuci, font[.

191

spog`rniceal[, s. f. — cataram[. sprejini, sprej`ni, vb. — a sprijini; a rezista, a \ine piept du=manului. sprintin, adj.: oaste ~[ — oaste u=or ]narmat[. sta, vb. — a st[rui. stare, s. f.: din singur[ ~ a locului — din natura ]ns[=i a locului. stároste, s. m. — c[pitan sau comandant al unui ora=, al unui \inut.

stolnic, s. m. — boier care avea drept sarcin[ supravegherea buc[t[riei domne=ti =i servea la masa domnului ]n zilele de s[rb[toare. strajnic corunnii, s. m. — administrator al coroanei, al regelui (la poloni). str[murare, s. f. — nuia sau b[\ ascu\it la v`rf cu care se ]ndeamn[ vitele la tras plugul, carul etc. streina, vb. refl. — a se ]nstr[ina.

st[rostíe, st[rostéie, s. f. — c[pit[nia unui ora= sau a unui \inut.

strele\i, s. m. plur. (sing. neatestat ]n cronic[) — v`n[tori militari, arca=i.

steag, s. n. — unitate militar[ care avea un steag al ei =i corespundea, aproximativ, unei companii sau unui escadron de ast[zi; banii ~ului — impozit cu care se acopereau cheltuielile prilejuite de instalarea ]n scaun a domnului (acesta primea de la sultan steagul de ]nvestitur[).

str`nsoare, s. f. — constr`ngere, ap[sare, necaz, sup[rare, nevoie, tortur[.

stolit, adj. — (despre solda\i) a=ezat ]n ordine de b[taie. stolí\[, s. f. — capital[ (]n Rusia).

suba=i, s. m. plur. (sing. neatestat ]n cronic[) — agen\i de poli\ie, poli\i=ti turci. sucman, s. n. — suman. suleiman, s. n. — dresuri pentru fa\[. sulemenit, adj.: pace ~[ — pace nesincer[. sulger, s. m. — boier care ]ngrijea de aprovizionarea cu carne a cur\ii =i a armatei. 192

sulgerie, s. f. — func\ia unui sulger.

surguci, s. n. — podoab[ a c[ciulii, i=licului sau gugiumanului domnului f[cut[ din pene rare b[tute cu pietre scumpe.

sup[r, s. n. — sup[rare. sup[ra, vb. tranz. refl. intranz. — a chinui, a trudi, a c[zni; — a se s[tura, a se plictisi, a-i fi lehamite.

surl[, s. f. — un fel de fluier av`nd la unul din capete o deschiz[tur[ conic[ larg[.

supune, vb. — a pune dedesubt, a ascunde.

sveti, svetii, vezi sfete. + impozit pl[tit trimestrial, a patra parte din impozit. =igaci, adj. — glume\, =[galnic. =ipuri, vb. refl. — a se furi=a, a se strecura. =l(e)ah, =le(a)v, s. n. — drum b[tut de care =i de oameni; drumul pe care mergeau de obicei armatele. =leaht[, s. f. — nobilime (la polonezi =i la ru=i). =lic, s. n. — c[ciul[ de blan[ de samur, purtat[ de domn =i de so\ia lui, iar mai t`rziu =i de boieri. =pag[, s. f. — sabie. =ved, =fed, sfed, c¥fed, s. m. — suedez; =vedzescu, sfedzescu, adj. — suedez.

=ahmarand, s. n. — stof[ \esut[ cu aur =i argint, brocart. =alvír, s. m. — ]n=el[tor, mincinos; ~ cu doa[ fe\e — talger cu dou[ fe\e. =arvanè, s. f. (atestat ]n cronic[ numai la plural: =arvanele) — hain[ pe care o purtau mai ales aprozii =i copiii de cas[ ai domnitorului. =eic[, =[ic[, s. f. — luntre. =endilit, adj. — =indrilit. =enlic¡, s. n. — manifesta\ie public[ de bucurie, cu salve de pu=ti =i de tunuri. =erim, =irim, s. m. — func\ie sau rang la t[tari. =fed, vezi =ved. =fert, c¥fert, c¥vert, s. n. — 193

T tábie, s. f. — ]nt[ritur[, redut[. tain[, s. f. — loc ascuns, camer[ secret[. talh`=¡, s. n. — raport ]ntocmit de vizir pentru numirea sau ]nlocuirea unui domn. tambur[, s. f. — un fel de mandolin[. t[f\i, s. f. plur. (sing. taft[, neatestat ]n cronic[) — m[tase fin[ =i moale. t[lh[ret, s. m. — band[ de t`lhari. t[lpiz, adj. — viclean, intrigant. t[lpiz(l)`c, s. n. — viclenie, intrig[. tefericíe, s. f. — petrecere, distrac\ie. temiial[, s. f. — temei, ]nceput, cauz[. teptil, adv. — schimbat de haine spre a nu fi recunoscut, travestit. terdz`man, t[rziman, s. m. — dragoman, interpret la Poart[ (=i la misiunile diplomatice str[ine din Constantinopol). testament, s. n. — dispozi\ie

privitoare la cler, dat[ de domn ]n ]n\elegere cu capul bisericii. tic[it, adj. — tic[los, mizerabil. tij(¥), adv. — de asemenea, la fel. tinde, vb. — a ]ntinde. títlu=, tit¡, s. n. — titlu. títor, s. m. — ctitor. t`lni, vb. — a ]nt`lni. tocmi, vb. tranz. — a repara, a restaura; a c[dea de acord, a se ]n\elege. tretii, treti (cuv`nt slav. redat adesea prin cifra 3) — al treilea; ~ logof[t — logof[t de rangul al III-lea. trezvi, vb. refl. — a se trezi. tr`mbicer, s. m. — tr`mbi\a=. tui, s. n. — steag f[cut din (sau ]mpodobit cu) cozi de cal alb, semn al puterii celui care ]l primea. tultu, tult, s. m. — moned[ cu valoare variabil[ (]ntre 221/2 =i 10 parale). tuneric, s. n. — ]ntuneric. tvorebnic, s. m. — curtean, boier, nobil. 194

| \ar[, s. f. — popor, oameni, lume, \[ranii (]n opozi\ie cu boierii).

(opus lui boierie — boierime).

\[r[monie, s. f. — ceremonie.

\ig[n[rit, s. n. — impozit pe \iganii robi.

\[rmuros, adj. — cu maluri abrupte.

\[r[nie, s. f. — \[r[nime U ucaz, ocaz, s. n. — ordin, decret.

urdie, vezi ord[. ur=inic, s. n. — stof[ scump[ de m[tase.

ucis, s. n. — omor, ucidere. ughiu, s. m. — (prescurtat ug) galben unguresc, moned[ de aur.

u=ér, s. m. — un fel de slujba= al cur\ii domne=ti, cu rang boieresc. La Grigore Ureche g[sim urm[torul pasaj, care ne ]nlesne=te ]n\elegerea sensului acestui cuv`nt: « u=er mare, purt[tor de grij[ tuturor solilor =i t[lmaci striinilor la giude\».

uli\[, s. f.: a da pe ~ — a da ]n vileag, a purta pe str[zi (pe cineva drept pedeaps[). umbe, vezi ]mbi. umbl[toare, s. f. — latrin[. unu, una, num.: a fi tot ~ — a fi uni\i. V

vart[, s. f. (plur. v[r\i) — paz[, straj[, locul unde st[ straja. várvar, s. m. — om r[u, brutal.

va — vrea. val, s. n.: era prè ]n ~ — era prea tulburat, prea agitat, prea fr[m`ntat; a da ~ — a n[v[li, a ataca vijelios. 195

v[c[ret, s. n. — impozit pe vite. v[dr[rit, s. n. — impozit pe vii.

harnic; -postelnic; -sp[tar; -stolnic; -u=er; -visternic; -vornic.

v[duoiu, v[duvoiu, s. m. — v[duv.

venitic, s. m. — vene\ian.

v[let, vele(a)t, (v)leat, s. n. — an (c`nd e vorba de date cronologice).

vistiernic, visternic, s. m. — boier de divan, care administra veniturile b[ne=ti ale domnului =i ale \[rii;

v[s’c[, loc. adv. — pesemne, se pare, doar. v[t[man, s. m. — ajutorul vornicului la ]ncasarea d[rilor. v[znosi, vb. refl. — a se ]ng`mfa, a se fuduli. vechi, vb. — a ]nvechi. vecin, s. m. — iobag, rum`n. vedeal[: ]n ~, loc. adv. — vizibil, pe fa\[. vedi, vb. refl. — a ie=i la iveal[, a se da pe fa\[. veghea, vb.: a ~ voia cuiva — a favoriza pe cineva, a-i \ine partea. vel, ca determinare pe l`ng[ boier =i pe l`ng[ anumite titluri boiere=ti, cu sensul de mare; (st[ uneori =i dup[ cuv`ntul pe care-l determin[: boier-vel, boierie-vel); -ag[; -arma=; -ban; -c[pitan; -clucer; -comis; -jicnicer; -logof[t; -medelnicer; -p[-

vicol, s. n. — viscol.

visternicie, s. f. — slujba vistiernicului. vi\(¥), — ve\i, pers. a II-a plur. indic. prezent de la auxiliarul a vrea. v`rtej, s. n. — un fel de macara, scripete. voievoda, s. m. — guvernator de provincie (]n Polonia); domn (]n \[rile rom`ne=ti). vólnic, adj. — liber, independent. volnicie, s. f. — libertate, independen\[. vornic, s. m. — boier de rangul ]nt`i. Erau doi mari vornici, unul al |[rii de Jos, altul al |[rii de Sus; loc\iitori judec[tore=ti (la ]nceput =i militari) ai domnului. vornicel, s. m. — subaltern al marelui vornic. 196

Z zacingui, vb. — a str`nge, a aduna.

sie; a face ~ (ceva) — a lua (ceva) ]n st[p`nire.

zacú\ii, s. f. plur. (sing. neatestat ]n cronic[) — posturi de paz[, str[ji.

zasluga, s. f. — r[splat[ b[neasc[. zavistnic, zavisnic, adj. — invidios, r[ut[cios.

zaharà, s. f. — provizii, hran[ pentru oamenii =i animalele unei armate ]n vreme de r[zboi.

z[h[i, vb. — a nec[ji. z[mculi\[, form[ diminutiv[ a lui zamc[.

zaman, s. n. (a-i veni cuiva ~ul) — prilej, ocazie.

z[ticni, vb. — a tulbura, a stingheri, a s`c`i.

zamc[, s. f. — ]nt[ritur[, fort[rea\[.

zeefet, s. n. — osp[\, chef. zlobív, adj. — r[u, r[ut[cios.

zapcii, vb. — a executa (pe contribuabili), a ]ncasa d[rile scadente.

zlot, s. m. — moned[ cu valoare variabil[ (]n pasajul respectiv, mai pu\in de un leu).

zapciil`c, zapceitur[, s. n. — execu\ie, ]mplinire a d[rilor.

zlota=, s. m. — slujba= care ]ncasa d[rile. zlot[rie, s. f. — ]ncasarea d[rilor.

zapcíu, s. m. — cel ce execut[ un ordin (militar, fiscal etc.); a sta ~ — a supraveghea (=i totodat[ a zori) executarea ordinului.

zorbà, s. f. — r[scoal[, revolt[. zorbal`c, s. n. — r[scoal[, revolt[.

zápis, s. n. — act, ]nscris.

zvoncic, s. n. — zorbà.

zapt, s. n. — st[p`nire, pose-

197

REFERIN|E CRITICE Cugetarea ascu\it[ =i pu\intel sceptic[ pe care o g[sim ]n proverbe, expresia colorat[ =i plastic[, alternan\a de z`mbet =i triste\[, tot sufletul poporului, variat ca o prim[var[ de la noi, le g[sim ]n cel dint[i povestitor artist al nostru, Ion Neculce — care nu e un mare c[rturar, cum au fost Costine=tii, =i care vorbe=te ca un r[z[= sf[tos de odinioar[. N[cazurile s[racei Moldove Neculce le-a avut scrise ]n inima lui, cum spune ]nsu=i. }n marginile limbii simple =i ]n\elepte, a adunat ]n cronica lui comori de frumuse\i artistice. Letopise\ul s[u mi-i carte de c[p[t`i — =i de c`te ori ]l deschid mi se umple sufletul de pl[ceri rare. [...] De la Ion Neculce =i p`n[ la Creang[ a curs vreme ]ndelungat[: aproape dou[ veacuri. +i ]n unul =i ]n altul sim\esc ]ns[ sufletul cel ve=nic al neamului. +i la unul =i la altul g[sesc caracterele specifice ale poporului nostru. +i unul =i altul au ]nflorit pe aceste plaiuri =i au scos la soare vechile comori. Am`ndoi au f[cut parte din acea familie de oameni rari =i ciuda\i care ies din c`nd ]n c`nd de pe drumurile ob=te=ti =i se r[zle\esc c`nt`nd, cu ochii spre cer. Ca =i ei, odinioar[, c`te un p[stor nec[rturar se ]n[l\a pe aripi de g`nduri =i de visuri, c`nt`nd sfios frumuse\a ve=nic schimb[toarelor lucruri =i jalea scurtei =i trec[toarei vie\i. Aici e panteonul meu literar, simplu =i rustic, f[r[ podoabe, ca natura, ]ns[ m[re\ ca =i d`nsa. Sim\indu-m[ al acestui popor =i al trecutului =i ucenic al acestor mari ]nainta=i, le ]nchin lor clipa solemn[ de acum, ]n care o adunare a=a de aleas[ pe ei ]i cinste=te ]n umila mea oper[. MIHAIL SADOVEANU, Poezia popular[. Discurs rostit ]n =edin\[ solemn[ la 9 iunie 1923, Academia Rom`n[. 198

Arta este una prin priete=ug, ]ns[ divers[ prin con\inut =i suflet. Romanul francez, cu subiect el-ea =i al treilea, e ]n general oper[ de analiz[ =i de fine\[. Cu totul altceva e romanul englez. M-me de La Fayette =i George Elliot stau la doi poli opu=i. Leopardi, Musset, Heine =i Eminescu reprezint[ fe\e cu totul deosibite ale artei eterne. Acel suflu de lirism fierbinte pe care ]l g[sim ]ntr-o balad[ unic[ ]n toate literaturile, cum e “Miori\a“, e una din notele distincte ale literaturii noastre. Tinere\ea =i fr[gezimea primitiv[ a literaturii noastre populare nu se putea s[ nu p[trund[ ]n literatura noastr[ cult[ =i s[ nu-i imprime, prin aceasta, caracter. Din acest izvor a b[ut Eminescu; din el purcede Creang[; otrava aceasta dulce o constat[m =i ]ntr-un scriitor de istorie cum a fost Ion Neculce. Firea noastr[ balanseaz[ ]ntre contempla\ie oriental[, ironie, entuziasm liric. Lenea noastr[, lipsa noastr[ de tenacitate, de disciplin[, av`nturile noastre ]n gol, capacit[\ile de jertf[, bl`nde\a =i toleran\a noastr[, toate ies din aceea=i pic[tur[ ]n plus cu care Dumnezeu a dozat semin\ia noastr[. R[sfoind paginile lui Ion Neculce, ]l vom g[si artist subt acest aspect anumit. [...] F[r[ acel mediu prielnic, =i excitant, a= putea zice, f[r[ pildele eroice ale lui Miron Costin =i Dimitrie Cantemir, Ion Neculce ar fi r[mas mort =i nevalorificat, cum, f[r[ ]ndoial[, s-a ]nt`mplat de multe ori la noi, ]n lungul vremurilor de restri=te prin care a trecut acest popor. [...] Aceea=i simplicitate, aceea=i naturale\[, aceea=i putere de expresie, care fac din Ion Neculce cel dint[i povestitor artist al nostru. Ca =i poezia popular[, opera lui Ion Neculce nu este ]ndestul de bine cunoscut[ =i ]ndeajuns pre\uit[. Ca =i poezia popular[, paginile frumoase ale lui Neculce trebuie s[ fie un ]ndreptar pentru to\i acei care \in, ]n \ara noastr[, un condei ]n m`n[. Istoria trecutului nostru Neculce a avut-o “scris[ ]n inima lui“, cum singur zice. Ca s[ fim =i noi, ca el, ai neamului nostru, trebuie s[ \inem ne]ntrerupt leg[tura cu tot ce-i caracteristic =i frumos ]n trecutul nostru literar, cu izvoarele vii. S[ ne ]ncepem ucenicia literar[ de la popor =i de la dumnealui Ion Neculce, biv-vel-vornic ]n |ara-de-sus. MIHAIL SADOVEANU, Ion Neculce, scriitor artist, Foc=ani, 1936. 199

Odat[ ce Ureche a f[cut cronica lui, Miron Costin =i to\i ceilal\i cari se vor perinda vor sta supt influen\a acestei cronici, =i, la r`ndul lui, Neculce a suferit-o. Dar la Neculce sunt de observat ]nc[ dou[ lucruri. El s-a ]nt`lnit cu ru=ii =i a trebuit s[ treac[ ]n Rusia, s[ se g[seasc[ ]n mijlocul societ[\ii ruse=ti, care \in s[ observ acest lucru, mai ales fa\[ de anumite p[reri exprimate de scriitori mai tineri, cari ]n aceast[ privin\[ hot[r`t c[ gre=esc — nu-i pl[cea fiindc[ era prea mult str`ns[ ]ntr-un fel de disciplin[ de cazarm[, greoaie, care pentru d`nsul, moldovean deprins a tr[i =i a vorbi oarecum liber, era o suferin\[ de fiecare moment. +i aceast[ judecat[ o ]nt`lnim, de altfel, =i ]ntr-un raport al unui saxon venit ]n Muntenia pe la 1690: dorin\a lui Petru cel Mare de a c`=tiga pe munteni nu poate avea sf`r=it rodnic, crede el, pentru c[ era “ein Herr allzu streger Disciplin“, “un om de o disciplin[ prea str`ns[“. Dar Neculce mai spune =i altceva: lui nu-i place Rusia pentru c[ nu sunt c[rturari, pentru c[, am zice azi, oamenii de acolo nu au preocupa\ii intelectuale. Petru credea c[ face o revolu\ie atunci c`nd silea pe orice rus s[ umble proasp[t b[rbierit, ori ca fiecare s[ ceteasc[ aritmetica lui. Dar, c`nd, prin m[suri oficiale, cu jandarmul =i solda\ii sile=ti o na\ie s[ ]nve\e ce este aritmetica, ]=i poate ]nchipui oricine c[ acolo nu este prea mult[ intelectualitate. }n societatea aceasta, dac[ nu a g[sit intelectualitate, Necule a g[sit totu=i altceva: a g[sit un orizont politic care nu era ]n Moldova. Rusia avea ambi\ii ]n toate p[r\ile, ambi\ii de putere mare, =i la Ion Neculce, ]ntr-o anumit[ faz[ a lui, se vede o necontenit[ privire asupra ]mprejur[rilor de aiurea, care constituiau deci pentru el un nou izvor de informa\ie pe care desigur nu l-ar fi avut altfel. La o parte de povestirea ]ns[=i, prins[ ]n anumite limite cronologice, f[r[ nici un fel de preten\ie cronicarul adauge un capitol de istoria rom`nilor ]n ceea ce nume=te O sam[ de cuvinte. Originea acestor delicioase scene o cunoa=tem; sunt legende pe care le culege Neculce. Sim\ul poeziei populare a putut fi pierdut ]n vremea ]n care scria el =i poezia s[ fi trecut ]n proz[. Se poate pune astfel, la noi, cu prilejul lui Neculce, ]ntreaga discu\ie care s-a pus cu privire la povestirile despre regii franci din cronica lui Grégoire de Tours, 200

singura prin care cunoa=tem pe Merovingieni: cuprinde ea legende care fuseser[ c`ndva c`ntece populare, ceea ce dup[ p[rerea germani=tilor ar duce la concluzia c[ trebuie s[ vedem o origine germanic[ a c`ntecului popular ]nsu=i, ori au fost de la ]nceput numai simple legende? Dar Neculce, indiferent de caracterul plin de ispite literare al acestor povestiri, nu le amestec[ niciodat[ cu realitatea; el le pune de o parte =i face o deosebire ]ntre legend[ =i istorie, ceea ce nu s-ar fi ]nt`mplat la un om care ar fi avut mai pu\in sim\ critic. El vede c[ aici nu este adev[rul istoric, dar cu toate acestea le cuprinde l`ng[ cronic[ ]ntocmai ca =i Stolnicul Cantacuzino, care spune c[ istoria trebuie s[ ]ntrebuin\eze =i c`ntecele b[tr`ne=ti =i legendele din popor. E aceea=i stare de spirit =i la unul =i la celalt, numai c`t unul prelucreaz[ acest material istoric, celalt nu se ocup[ de acesta, ci, pur =i simplu, pare a spune: iat[, c`nd ve\i scrie istoria \[rii, v[ pun la dispozi\ie un material care nu trebuie s[ se piard[. Acela=i orizont occidental, cu un amestec care la Neculce nu se ]nt`lne=te, c[ci el ]n\elege s[ scrie numai moldovene=te, f[r[ a introduce cuvinte str[ine, f[r[ a latiniza, se ]nt`lne=te =i ]n opera istoric[ a lui Radu Popescu, din Ilfov, marele du=man ]n scris al lui +erban Cantacuzino. E un cronicar politic deosebit de interesant, fiindc[, de o parte, ]n felul cum poveste=te el ]n memoriile lui, se apropie de Miron Costin =i de Neculce, dar, ]n acela=i timp, sau, mai bine zis, ]ntr-un anume moment din dezvoltarea scrisului s[u, el este =i un martor al vremurilor sale, spuind lucruri pe care le-a s[v`r=it =i el ]nsu=i. NICOLAE IORGA, Istoria literaturii rom`ne=ti. Introducere sintetic[, Edi\ie ]ngrijit[, note =i indici de Rodica Rotaru, Prefa\[ de Ion Rotaru, Editura Minerva, Bucure=ti, 1985, p. 96–98. Cele mai str[lucite pagini literare ]n tot cursul literaturii noastre vechi le-a scris Ion Neculce. [...] Dac[ am vrea s[ facem o paralel[ ]ntre ceilal\i cronicari =i Neculce, atunci cel mai apropiat de el ]n felul de a povesti e Radu Popescu, care, ]ntocmai ca Neculce, iube=te am[nuntele, ]i place s[ descrie 201

situa\iile ]n culori vii, cu un cuv`nt ]i place s[ povesteasc[. +i unul =i altul r[m`ne personal de la un cap[t la altul al cronicii sale. Dar ce deosebire ]ntre sufletul curat, ]ntre sim\ul de dreptate =i spiritul aristocrat al lui Neculce, =i firea pornit[ spre ur[ =i nedreptate ori lipsa de caracter =i de cultur[ sufleteasc[ a parvenitului Popescu, care scrie ca s[-=i r[zbune sau s[-=i fac[ m`n[ bun[ la cei de sus! }n privin\a firii sale, Neculce se aseam[n[ cu Grigore Ureche =i cu Miron Costin, cu acei boieri cu iubire de \ar[ ori cu patriotism cald, care iau pana ]n m`n[ pentru ca s[ nu se uite trecutul neamului moldovenesc. Neculce nu are ]n m[sur[ tot at`t de mare cu logof[tul Miron discern[m`ntul istoric =i mai ales, e mai pu\in erudit dec`t Nicolae Costin, de care se deosebe=te mai mult. Cultura lui nu ]ntrecea pe aceea a boierilor de pe timpul s[u; latine=te probabil c[ nu =tia. Dar aceste cuno=tin=e nici nu le credea necesare =i sim\ea o repulsiune fireasc[ fa\[ de cita\iile din autori str[ini. }n Prefa\a sa ne spune c[ =i-a scris letopise\ul p`n[ la Duca cel b[tr`n “de pe ne=te izvoade ce au aflat pe la unii =i al\ii, dar mai ales “din auzitele celor b[tr`ni boieri“, “iar[ de la Duca Vod[ cel b[tr`n ]nainte, p`n[ unde s-a vedea, la domnia lui Ion Vod[ Mavrocordat, nici de pre un izvod a nim[rui, ce au scris singur, dintru a sa =tiin\[, c`t s-au t`mplat de au fost ]n via\a sa. Nu i-au mai trebuit istoric str[in s[ citeasc[ =i s[ scrie, c[ci au fost scrise ]n inima sa“. Totu=i respectul s[u pentru istoriografie =i pentru istoricii erudi\i ]l face s[ renun\e un moment la felul lui de a scrie care-i convenea lui mai mult. Acest scriitor, care ]nainte de toate era un povestitor, ar fi dorit s[ ]mpodobeasc[ letopise\ul \[rii sale cu legendele at`t de interesante care circulau pe atunci din gur[ ]n gur[. Scriitorul deprins a spune totdeauna cuv`ntul potrivit spre a invia pe un mort scump din istoria \[rii sale, g[sea ]n aceste elemente tradi\ionale, povestite de b[tr`ni =i c`ntate de popor, nota cald[, tr[s[turile caracteristice care ar fi dat povestirii sale asupra vremurilor de demult plasticitatea nara\iunii evenimentelor contemporane. Dac[ ar fi fost f[r[ premerg[tori, Neculce ar fi pl[smuit desigur din aceste amintiri tradi\ionale o istorie vie =i literar[ a neamului s[u. Dar citind scrierile celorlal\i, =i mai ales ale lui Miron Costin, el observ[ asprimea cu care judeca acesta “basnele =i scorniturile“ lui Eustratie Logof[tul, 202

Simion Dasc[lul =i Misail C[lug[rul. Afar[ de aceea, el r[mase oarecum nedumerit v[z`nd c[ Miron Costin, care desigur cuno=tea =i el aceste tradi\iuni, nu le-a dat nici o ]nsemn[tate. De aceea Neculce p[r[se=te planul de a-=i ]mpodobi letopise\ul cu ele; dar era prea mult un om de gust, era un prea mare artist, ca s[ renun\e cu totul la ele. [...] Astfel Neculce pune, ca un fel de introducere la Letopise\ul |[rii Moldovei acea Sam[ de cuvinte ce sunt auzite din om ]n om, de oameni vechi =i b[tr`ni =i ]n letopise\e nu sunt scrise, ]n care el ne-a p[strat =tiri pre\ioase despre vremile apuse. Peste 200 de ani, poe\ii no=tri mari =i-au scos din ele motivele celor mai frumoase poezii epice rom`ne=ti. De aici a luat Bolintineanu subiectul baladei sale Mama lui +tefan cel Mare, de aici Negruzzi =i Alecsandri motivele poemelor Aprodul Purice =i Dumbrava Ro=ie. Neculce le-a adunat de unde le-a g[sit, din popor =i de la boierii b[tr`ni, la care se p[strau legendele orale despre ]nceputurile familiilor boiere=ti. }n aceste patruzeci =i dou[ de “istorii“ scrise de Neculce ]n felul simplu =i naiv cum i s-au povestit, putem vedea ]nceputul nara\iunii epice ]n literatura rom`n[. C[ci Neculce nu e numai un izvor nesecat pentru istorici, care din scrierile lui pot reconstrui =i istoria cultural[, pe l`ng[ cea politic[, a veacurilor XVII—XVIII, ci el, prin limba sa frumoas[, prin sinceritatea tonului, prin vioiciunea stilului =i plasticitatea figurilor ]ntrebuin\ate, e cel dint`i povestitor literar de talent mare al nostru. Letopise\ul s[u a fost cel mai citit dintre toate cronicile rom`ne=ti, ceea ce dovedesc multele copii ]n care ni s-a p[strat. SEXTIL PU+CARIU, ]n Istoria literaturii rom`ne, Epoca veche, Editura Eminescu, Bucure=ti, 1987, p. 128, 133–135. Opera lui ]ns[ continu[ =irul marilor cronicari din secolul precedent. Prin con\inutul ei, ca =i prin form[, prin concep\ia de care este p[truns[, ea nu se apropie nici de opera erudit[ a lui Dimitrie Cantemir, care apar\ine unei alte =coli, nici de compila\iile pu\in reu=ite a[le] cronicarilor din secolul al XVIII-lea. Letopise\ul lui Ion Neculce se ]ntegreaz[ ca stil, ca tendin\e =i ca idealuri, ]n spiritul secolului al 203

XVII-lea, ceea ce ne face s[-l trat[m al[turi de Miron Costin, pe care el a =tiut s[-l continue ca nimeni altul. Nici unul din cronicarii no=tri mari =i mici ai epocii n-a =tiut s[-=i ]mbrace g`ndul =i sentimentul ]ntr-o hain[ mai aleas[ a graiului str[mo=esc ca Ion Neculce. Letopise\ul lui este dovada cea mai str[lucit[ c[ limba poporului nostru este ]n stare s[ redea sentimentele omene=ti cele mai ginga=e, s[ ne zugr[veasc[ pictural orice imagine =i s[ ne povesteasc[ cu toate am[nuntele ]nt`mpl[rile trecutului. Sinceritatea =i marea pricepere a lucrurilor, durerea pentru nevoile altora, iubirea cald[ de neam =i de \ar[ — iat[ notele caracteristice ale scrisului lui Ion Neculce. Este cel mai talentat prozator al vechimii, prevestitor al marelui Ion Creang[. [...] Letopise\ul propriu-zis este precedat de o Sam[ de cuvinte [...] Dar ele ]nsele sunt adev[rate comori de nara\iuni poetice. [...] Ceea ce este caracteristic pentru O sam[ de cuvinte, este faptul c[ prin ele se inaugureaz[ ]n literatura noastr[ veche un nou gen al scrisului — o nara\iune epic[, simpl[ =i sobr[, care p[streaz[ coloritul timpului, un fel de ]nceput de nuvel[ istoric[. [...] }mbinarea elementului de tradi\ie cu izvoarele scrise, precum =i expunerea liber[, curent[, ca =i limba lui expresiv[, plastic[, dau un farmec deosebit cronicii lui Ion Neculce. C`t prive=te partea cronicii lui Neculce ]n care el descrie evenimentele petrecute sub ochii lui, ea este de o bog[\ie ne]ntrecut[. El cunoa=te bine tot ce se petrece ]n Moldova vremurilor lui: via\a la curtea domneasc[, certurile boierilor moldoveni, intrigile la Poart[, raporturile Moldovei cu vecinii, nenorocirile care se abat asupra \[rii. +i Ion Neculce =tie s[ motiveze anumite ]nt`mpl[ri, s[ le pun[ ]n leg[tur[ cauzal[ unele cu altele, s[ le dea o interpretate personal[. Pentru anii petrecu\i ]n exil, el d[ mai pu\ine informa\ii cu privire la via\a intern[ a Moldovei. Aici el se documenteaz[ asupra faptelor de la contemporanii lui. Ion Neculce este un excelent cunosc[tor al oamenilor. El =tie s[ observe =i s[ g[seasc[ ]n om nota dominant[ a ]nsu=irilor lui. Personagiile principale din cronica lui sunt oameni vii, cu neajunsurile =i cu ]nsu=irile lor bune. Fiecare din aceste personagii ]=i are caracteristica lui. +i Ion Neculce =tie s[ caracterizeze oamenii prin c`teva tr[s[turi. El este un foarte bun portretist. [...] 204

De o bog[\ie neasemuit[ sunt =tirile externe din letopise\ul lui Ion Neculce. Cronicarul nostru tr[ie=tre vremurile marilor evenimente din Europa =i a[le] marilor ]mp[ra\i =i regi. Epoca str[lucit[ a lui Ludovic al XIV-lea din Fran\a, a ]ndr[zne\ului rege Carol al XII-lea al Suediei, a lui Mahomed al IV-lea din Turcia, a reformatorului Rusiei, Petru cel Mare — este o epoc[ de mari prefaceri, care vestesc vremuri mai noi, epoca r[zboaielor de lichidare a trecutului. Nu exist[ capitol ]n opera lui Ion Neculce ]n care s[ nu se vorbeasc[ despre ceea ce se face la vecinii no=tri =i ]n Europa. [...] Opera lui Ion Neculce este p[truns[ de o ad`nc[ idee moral[. Sinceritatea letopise\ului lui Ion Neculce =i sentimentul de dreptate de care este str[b[tut dau o deosebit[ valoare etic[ operei lui. Dup[ concep\ia lui Ion Neculce, via\a popoarelor =i a indivizilor se conduce dup[ anumite principii care au la baz[ morala cre=tin[. “Omenia“, iubirea de oameni, dragostea pentru cei mul\i, pentru cei s[raci, sunt principiile dup[ care se conduce Ion Neculce. [...] Ion Neculce este un ]nfocat patriot. Moldova, nevoile ei, nenorocirile care se abat peste capul ei, suferin\ele locuitorilor ei sunt suferin\ele =i nevoile lui. Acolo unde este vorba de \ara lui, de nedrept[\ile care se fac acestei \[ri de c[tre str[ini c`nd este vorba de exploatarea ei de c[tre fel de fel de venetici, sufletul lui Ion Neculce se umple de revolt[ =i fraza din cronica lui devine patetic[, t[ioas[, ca fraza profetului care arunc[ blesteme. [...] Ion Neculce ]n\elege procesul istoric, ca =i predecesorii s[i, ca o manifestare a puterii divine, care se arat[ oamenilor pentru ]nv[\[tur[. El se ridic[ contra acelora care-i p`r[sc pe domnitori. Ace=tia “sunt st[p`ni =i pom[zanici (un=i) a lui Dumnezeu. Moldova se g[se=te ]n mari suferin\e; cronicarul exclam[: “doar Dumnezeu de ar face mil[“. Acei care p[c[tuiesc contra oamenilor sau a \[rii isp[=esc p[catul. “P[catul =i os`nda aduc “s[r[cie =i cazne“. “Os`nda nu se iart[, nici trece pe om“. }n omor`rea lui Br`ncoveanu cronicarul crede c[ poate fi os`nda Moldovei, ]n contra c[reia el a uneltit. Deci, destinul r[zbun[tor conduce treburile \[rii. Totu=i, ideea teocratic[ cu fatalismul ei la Ion Neculce nu este a=a de pronun\at[ ca la Grigore Ureche =i chiar ca la Miron Costin. Divinitatea care conduce omenirea, la Ion Neculce, este identificat[ adeseori 205

cu “dreptatea“. Acei ce ]ncalc[ dreptatea, asupra acestora se r[zbun[ destinul. [...] [}n ]ncheiere] r[m`ne s[ spunem c`teva cuvinte despre limba cronicii lui. Ion Neculce [...] n-a f[cut o =coal[ sistematic[. [...] Faptul c[ Ion Neculce nu =tia alte limbi constituie un mare avantaj pentru talentul de povestitor al lui Ion Neculce. Limba lui nu este alterat[ de construc\ii =i reguli influen\ate de limbi str[ine. Limba cronicii lui Neculce este un amestec din limba c[r\ilor noastre biserice=ti cu cea pe care o vorbea poporul. S-a observat c[ el nu recurge la citate din alte c[r\i. C`te o zic[toare luat[ din limba poporului, c`te o maxim[ din Scriptur[, citat[ din memorie — sunt podoabele cu care el ]=i presar[ vorba. Povestirea lui ]ns[ este plin[ de imagini vii, colorate, cum nu se g[sesc la nici unul din scriitorii vechi. Ion Neculce a fost un talent descriptiv de o mare putere. Prin ]ntrebuin\area de am[nunte, care, luate ]n parte, parc[ nu au nici o importan\[, el reu=e=te s[ ne sugestioneze anumite imagini, s[ ne redea anumite situa\ii. Fraza lui este liber[ =i curg[toare, nu se simte nici un fel de sfor\are din partea autorului. }n povestirea lui naiv[ de om b[tr`n, sincer[ =i cinstit[, se simte puterea mare a limbii vorbite rom`ne=ti. +TEFAN CIOBANU, Ion Neculce, ]n Istoria literaturii vechi, Editura Hyperion, Chi=in[u, 1992, p. 438, 444, 457–461. Ioan Niculce [...], cu tot dispre\ul lui de boier pentru neamul “prost“, va avea, ca Creang[ mai t`rziu, ticuri de rural: ingenuitatea =ireat[, obi=nuin\a de a se socoti neghiob crez`ndu-se totu=i de=tept (“A=a socotesc eu cu firea mea aceasta proast[“), proverbialitatea, filozofia b[tr`neasc[, v[iet[tura, darul de a povesti. Experien\a, v`rsta ]naintat[ ]i dau lui Niculce dezlegarea limbii, tonul b`rfitor =i moralizator. Cronicarul e ]n\ep[tor =i cu un firesc umor popular. Despre pedeapsa cu ]nh[marea le=ilor la Dumbrava-Ro=ie se spune r[ut[cios c[ “ei se rugau s[ nu-i ]mpung[, ce s[-i bat[ cu biciu=cele, iar[ c`nd ]i b[teau cu biciu=cele ei se rugau s[-i ]mpung[“. Cu doamna lui Duca “=i-au f[cut cheful“ turcii. C`nd Duca e mazilit, Niculce parodiaz[ vorbirea muntean[ a doamnei, fata Br`ncoveanului: “Aolio! Aolio! c[ v[ pune taica pung[ d[ pung[ din Bucure=ti p`n[ ]n |ari206

grad; =i, z[u, nu ne va l[sa a=a, =i iar ne vom ]ntoarce cu domnia ]nd[r[pt“. [...] La ustur[tur[ cuvintelor se adaug[ filozofia proverbelor, de ast[ dat[ mai ales din izvor popular: “Paza bun[ trece primejdia rea...; melul bl`nd suge la dou[ mume...; capul plecat nu-l prinde sabia“; “...=i se potriveau am`ndoi ace=ti boieri ]ntr-o fire, dup[ cum se zice: calul r`ios g[se=te copacul scor\os“. Cronicarul ]=i fr`nge m`inile de-a lungul letopise\ului, v[iet`ndu-se =i cre`ndu-se pe sine ca tip al boierului cu jale de \ar[!... “Oh! oh! oh! S[rac[ \ear[ a Moldovei =i \eara Munteneasc[, cum v[ petrece\i =i v[ desmierda\i...“ }ns[ vaietele de mai sus sunt luate dintr-un portret caricatural al lui Dumitra=co-vod[, c[ci Niculce e b`rfitor, ]ncondeietor bufon al lucrurilor: “=i era om nest[t[tor la voroav[, telpiz, am[gitor, geamba= de cai de la Fanar din |arigrad; =i dup[ aceste, dup[ toate, era b[tr`n =i curvar. Doamna lui era la |arigrad; ear[ el aice ]=i luase o fat[ a unei r[chieri\e, de pe Podul Vechiu, anume Arhipoaie; iar[ pre fat[ o chema Ani\a, =i era \iitoarea lui Dumitra=co-vod[; =i o purta ]n vedeal[ ]ntre toat[ boierimea; =i o \inea ]n bra\e de o s[ruta; =i o purta cu s[lbi de galbeni, =i cu haina de =ahmarand, =i cu =lic de sobol =i cu multe odoare ]mpodobit[; =i era t`n[r[ =i frumoas[, =i plin[ de suliman, ca o fat[ de rachieri\[.“ Portretul niculcian ]=i are tehnica sa, ]ntre caricatur[ =i tablou: o ]nsu=ire sau o anomalie fizic[, starea intelectului, predispozi\ia etic[; o ]nsu=ire sau o sc[dere moral[, un tic, o manie, un obicei, totul dozat, ritmat =i rotit ]n jurul unei virtu\i sau diformit[\i substan\iale. Istoriografia moldovean[ nu mai prezint[, dup[ Niculce, interes literar. GEORGE C{LINESCU, Cronicarii moldoveni, ]n Opere, vol. 15, Istoria literaturii rom`ne. Compendiu, Editura Minerva, Bucure=ti, 1979, p. 121–123. Colegul de divan al lui Nicolae Costin, Ion Neculce, ocup[, prin resursele nesecate ale darului s[u de povestitor, locul cel mai de frunte pe linia ascendent[ a cronicarilor moldoveni. [...] A=ez`ndu-se s[ scrie, ca un mo=neag ]n\elept =i sf[tos ce era, 207

toate cele trecute, pentru ca “fra\ii s[i cetitori” s[ =tie “a se ferire de primejdii”, Neculce are, ]n ciuda v`rstei, un suflet cald, ]n care amintirile p[streaz[ toat[ prospe\imea lor. Timpul =tersese m[run\i=urile vie\ii, lipsite de interes, dar icoanele =i p[\aniile care-l impresionaser[ mai puternic se desprind din amintire, vii, ca ]n clipa ]n care le-a v[zut de aproape sau le-a tr[it intens. Cronica lui Neculce, ]n continuarea cronicei lui Miron Costin, ]nf[\i=eaz[ una din fazele cele mai dramatice ale istoriei moldovene=ti: epoca de pr[bu=ire a domniilor moldovene=ti =i ]nceputurile domniilor fanariote. }n dezl[n\uirea r[zboaielor cr`ncene dintre cre=tini — germani, poloni =i ru=i — de o parte =i turci de alt[, domniile moldovene=ti cad ca frunzele v`nturate ]n furtuni. Sunt pagini, ]ncordate de intrigi, de dec[dere na\ional[, de umilin\[ deprimant[, pe care le sim\im din tablourile sumbre pe care ni le ]nf[\i=eaz[ cronicarul. Iat[ bun[oar[ ]ntr-un loc pe domnul Moldovei =i pe cel al T[rii Rom`ne=ti chema\i la sfat ]n cortul pa=ei la Hotin, pentru ca pa=a s[ r[cneasc[ la ei =i s[ “scoat[ hangerul ca s[-i loveasc[“. Iat[ ]ntr-alt loc, pe Antonie-vod[, care a f[cut mult bine \[rii, ]nchis =i chinuit de turci ]n temni\[: “=i l-au b[tut =i l-au c[znit ]n fel de fel de cazne; p`n[ =i tulpanuri sub\iri ]l f[cea de ]nghi\ea =i apoi le tr[gea ]napoi, de-i scotea ma\ele pe gur[. +i l-au f[cut de au dat o mie de pungi” ca s[ scape. +i “dup[ ce l-au slobozit turcii =i s-au apropiat de cas[, =i numai ce au v[zut c[-i arde =i casa”. Uneori tragicul se ]mplete=te cu comicul ca ]n dramele shakespeariene. [...] Scenele povestite de cronicar sunt pline de mi=care, ca, de pild[, aceea a r[zvr[tirii poporului ]mpotriva grecilor, ]n care cronicarul v[de=te =i un deosebit sim\ pentru psihologia maselor =i un rar dar de a evoca. [...] Neculce are un extraordinar dar de a prinde psihologia maselor ]n mi=care. Se str[vede ]n scrisul lui ochiul ager al hatmanului de o=tire moldoveneasc[, atent la toate mi=c[rile =i la toate situa\iile, prinz`nd din ]nv[lm[=eala mul\imilor tot ceea ce poate da povestirii sale contur =i coloare. E ne]ntrecut ]n descrierea b[t[liilor. Lupta de la St[nile=ti este ca un adev[rat ziar plin de detalii senza\ionale. De la deschiderea ostilit[\ilor cu r[scoala mahalalelor =i a slujitorilor din casele boiere=ti ]mpotriva turcilor din Ia=i (t[ierea negu\[torilor =i spargerea 208

pr[v[liilor: “b[c[liile sta v[rsate pe uli\e de era s[tui =i copiii; strafide, smochine, alune era destule pre la toate babele”) p`n[ la tragicul act final, c`nd moldovenii, v[z`nd din obuzul rusesc t[tarii ]nc[rca\i de prad[, se “slobozea asupra lor, ca s[-=i scoat[ robii” =i c`nd “ghin[rarul +eremet” ]i ]mpiedica “s[ se bat[ cu t[tarii, c[ ei au f[cut pace” cu ei, spre dezn[dejdea moldovenilor (“Deci moldovenii au ]nceput a strigare =i a-l bl[stemare =i a zicere cum n-or merge ei s[ se bat[, c[ ei ]=i v[d p[rin\ii =i femeile =i feciorii lor robi la t[tari, de-i auzea cu urechile, cum ]l blestema”) — de la ]nceput p`n[ la cap[t, Neculce evoc[ scene de un dramatism ]ncordat. Toate mi=c[rile =i toat[ zarva luptei defileaz[ ca ]ntr-un film colorat subt ochii cititorului: dispozitivul de b[taie al armatelor cre=tine, tactica de lupt[ a ru=ilor =i a turcilor, erorile de strategie comise =i viclenia lui Lupu Costachi care se ]n\elesese pe ascuns cu turcii; desf[=urarea atacului, bravura “ghenerarului neam\ Vitman”, care a c[zut r[pus de o “pu=c[ turceasc[“, pe c`nd ]=i ]mb[rb[ta grenadirii la alac; ]mpresurarea armatei cre=tine; ]nfl[m`nzirea ru=ilor; taton[rile p[cii; st[ruin\ele depuse de ghenerarii nem\i, de Dumitra=co-vod[ =i de boierii moldoveni pe l`ng[ \ar ca s[ continue lupta; condi\iile p[cii, acceptarea lor — =i, ]n sf`r=it, exilul moldovenilor. Lui Neculce nu-i scap[ nici unul din acele am[nunte care ]nsufle\esc nara\iunea =i c`=tig[ interesul cititorului. [...] Neculce are un mare talent de povestitor; =tie s[ g[seasc[ totdeauna cuv`ntul potrivit pentru fiece situa\ie =i s[ concentreze tot interesul povestirii ]n jurul unui eveniment, al unei st[ri sociale sau al unei personalit[\i pe care o evoc[ cu toat[ limpezimea. Predilec\ia hatmanului cronicar pentru aspectul dinamic al vie\ii, de care am vorbit mai sus, se v[de=te =i ]n portretele sale. Notele prin care individualizeaz[ portretele nu sunt at`t calit[\i suflete=ti sau tr[s[turi fizice, c`t mi=carea. Portretul lui Petru cel Mare cap[t[ via\[ proprie tocmai prin prinderea ticului: “cam arunca c`te o dat[ din cap flutur`nd”, =i prin ac\iune: “umbla de multe ori ca un om de r`nd, pe jos f[r[ alai, numai cu dou[, trei slugi... =i at`ta dragoste ar[ta... c[tre Dumitra=co Vod[... c[ se tindea cu am`ndou[ m`inile =i cuprindea pre Dumitra=co Vod[ de grumaz =i-l s[ruta pe fa\[, pe cap =i pe ochi, ca un p[rinte pe un fiu al s[u”. [...] }n aceast[ ]nf[\i=are vie, dar senin[, a faptelor, nedeformate de 209

aburii patimei, sufletul b[tr`nului, sub povara amintirilor, zv`cne=te adesea ]n sfaturi ]n\elepte pe care le ofer[ cu duio=ie comunicativ[, din prisosul unei vie\i bogate ]n experien\e, ori de c`te ori se ive=te prilejul, “iubi\ilor s[i cititori tineri” sau “fra\ilor s[i moldoveni”. [...] Cronica lui Neculce ]nf[\i=eaz[ ]ns[ un interes deosebit =i din punctul de vedere lingvistic. }n evolu\ia limbii noastre literare ea croie=te un drum nou. Grigore Ureche, Miron Costin, Nicolae Costin =i dup[ ei Dimitrie Cantemir, au c[utat s[ creeze un stil savant cu o structur[ sintactic[ modelat[ dup[ tipare latine. Neculce, ]ns[, care n-a avut parte s[-=i petreac[ copil[ria =i tinere\ea ]n =colile iezuite ale Poloniei, fiindc[, pe vremea c`nd putea s[ o fac[, ]ngrozit de decapitarea tat[lui s[u, se afla pribeag ]n |ara Rom`neasc[, scrie ]n limba b[tr`neasc[ a timpului s[u, u=or influen\at[ de limba ]nainta=ilor cronicari, dar cu r[d[cini ad`nci ]n limba popular[. Stilul lui nu are acea simetrie a p[r\ilor, acel ritm armonios, acele inversiuni c[lcate dup[ topica latin[ pe care le ]nt`lnim la Costine=ti =i mai ales la Dimitrie Cantemir. La el nu g[sim acea abunden\[ de determin[ri adjectivale a=ezate ]naintea substantivului, acele construc\ii brachilogice, acele syllepse, acele construc\ii hyperbate (cu separarea cuvintelor, unitare ]ns[ din punct de vedere gramatical). }n cronica lui Neculce limba curge limpede ca izvorul de munte, pe albia vorbirii populare, ca la Ispirescu =i la Creang[, ob\in`nd prin simetria p[r\ilor un ritm armonios. [...] Semnificativ ]n psihologia limbii din vremea lui Neculce =i caracteristice pentru acea epoc[ de mari furtuni, este mul\imea expresiilor plastice pentru a reda ideea de primejdia vie\ii, — “]n cump[na pieirii”, cum zice el — toate ]n leg[tur[ cu cuv`ntul cap. Lui Duca-vod[ boierii stau s[-i m[n`nce capul. Boierii se temeau s[ strice \ara c[ pe urm[ a c[dea greu ]n capetele lor; =i-a b[gat capul pentru voia banilor; a pl[ti cu capul; =i-a pus capul; Lupul Vornicul s-a dus cu capul a m`n[ ]n cortul vizirului; un altul =i-a adus capul la poala ]mp[r[\iei; o blan[ de Mosc neagr[ i-a scos capul lui Ducavod[, c[ci ]mp[ratul l-a iertat de cap; boierii pribegi se duc s[-=i prinz[ capetele printr-alte \[ri. Sunt expresiuni din enun\ul vie\ii ]n care tresare fiorul mor\ii. Este tragedia Moldovei de la ]nceputul veacului al XVIII-lea transcris[ ]n limb[. [...] 210

Am apropiat mai sus pe Neculce de marele romancier istoric Sadoveanu. }ntr-adev[r este o afinitate sufleteasc[ ]ntre boierul cronicar de la ]nceputul veacului al XVIII-lea =i ]ntre cel mai de seam[ povestitor al vremurilor noastre. Sadoveanu ]nsu=i, care avea s[ g[seasc[ ]n paginile lui Neculce viziunea multor romane ale sale, ]n discursul de recep\ie la Academia Rom`n[, m[rturisea aceast[ afinitate, pun`nd al[turi de Neculce pe Ion Creang[, printre precursorii s[i. Cu intui\ia lui artistic[, Sadoveanu a avut dreptate al[tur`nd pe cei doi mari povestitori care prin factura lor stilistic[ =i prin caracterul limbii lor, stau mai aproape de popor. NICOLAE CARTOJAN, Cronicarii moldoveni: Ion Neculce, ]n Istoria literaturii rom`ne vechi, vol. III, Editura Funda\iei, 1945, p. 189, 192, 194–197. Neculce ]ntrece pe to\i autorii din epoca veche a literaturii noastre prin talentul s[u de scriitor. S[ vedem ]n ce const[ acest talent, pe care i l-au recunoscut tot felul de oameni: istorici =i critici literari, poe\i =i prozatori, simpli cititori ai cronicii lui etc. Valoarea literar[ a unei opere =tiin\ifice, cum sunt, prin natura lor, scrierile istorice, poate izvor], ]ntr-o m[sur[ mai mare ori mai mic[, din ]nsu=i con\inutul ei. Este tocmai cazul cronicii lui Neculce. Dragostea sincer[ de \ar[ a autorului, manifestat[ sub aspecte multiple (ura contra asupritorilor turci, ata=amentul fa\[ de \ara Moldovei, ]n\elegerea pentru nevoile =i suferin\ele poporului s[u etc.), interesul =i curiozitatea de a =ti ce se ]nt`mpl[ peste hotarele patriei, cu scopul de a-=i informa cititorii =i a le ]mbog[\i astfel cuno=tin\ele, dorin\a de a ]nv[\a pe oameni, cu ajutorul faptelor istorice, cum s[ se poarte ]n via\a lor public[ =i particular[ — toate aceste lucruri =i multe altele, asem[n[toare, contribuie incontestabil la crearea impresiei, pe care ne-o las[ lectura cronicii lui Neculce, c[ ne g[sim ]n fa\a unui scriitor =i nu a unui istoric propriu-zis. Dar un astfel de material nu are prin el ]nsu=i valoare literar[. Dovad[, operele similare ale predecesorilor, contemporanilor =i urma=ilor, care, ]n general, nu difer[ prea mult de a lui Neculce prin con\inutul lor =i sunt, cu toate acestea, departe de a produce 211

]n noi impresii de ordin estetic. Pentru a deveni literar, materialul faptic =i uman trebuie v[zut cu ochiul unui scriitor autentic =i, ]n consecin\[, redat cu mijloace scriitorice=ti. Neculce a avut un astfel de ochi, care l-a ajutat s[ tr[iasc[, cu mintea =i cu inima sa, tot ce a v[zut el ]nsu=i =i tot ce a auzit de la al\ii =i, ]n acela=i timp, s[ pun[ pe cititori ]n situa\ia de a tr[i =i ei cele povestite de d`nsul. S[ vedem care sunt elementele m[iestriei artistice a cronicarului nostru. Lectura, fie =i superficial[, a cronicii lui Neculce impresioneaz[ de la primele pagini prin participarea mereu vie, nu numai intelectual[, ci =i afectiv[, a cronicarului la bogata =i variata prezentare a evenimentelor =i a oamenilor despre care vorbe=te de-a lungul operei sale. Rareori povestirea sau descrierea are la el un caracter de simpl[ relatare, mai mult ori mai pu\in rece sau neutral[. Evenimentele =i ac\iunile de tot felul el le vede prin oamenii care le s[v`r=esc, ceea ce ]l determin[ s[ ia mai totdeauna atitudine, s[ comenteze, s[ reflecteze =i s[-=i manifeste sentimentele pe care i le provoac[ at`t faptele, c`t =i autorii lor. A=a se explic[ marea vioiciune a expunerii =i, drept urmare, impresia pe care o avem tot timpul c[ prin fa\a noastr[ se perind[, ca ]ntr-un vast caleidoscop, oamenii ]n continu[ mi=care. Situa\iile =i scenele cu ajutorul c[rora cronicarul scoate ]n eviden\[ o anumit[ tr[s[tur[ psihologic[ sau marcheaz[ un moment important ]n desf[=urarea unei ac\iuni sunt prinse pe viu cu o rar[ art[. Deseori ai impresia c[ Neculce procedeaz[ ca un regizor de ast[zi, preocupat, ]n primul r`nd, de efectul pe care trebuie s[-l produc[ scena ]nf[\i=at[. S[ se compare, ]n aceast[ privin\[, ]nt`lnirea dintre vizirul Chiupriuliul =i Gheorghe Ghica, fostul lui prieten din copil[rie (legenda a XXXVII-a din O sam[ de cuvinte), sau organizarea me=te=ugit[ a r[fuielii dintre domnul Munteniei (Grigore Ghica) =i adversarii lui (cap. I al cronicii). [...] La fel de plastice, adesea lapidare, sunt portretele, iar[=i foarte numeroase, ]n general simple schi\e, dar cu at`t mai expresive, datorit[, ]ntre altele, =i faptului c[ cronicarul nu-=i ascunde nici simpatia, nici antipatia pe care i-o inspir[ personajul respectiv. Tr[s[turile fizice se ]mpletesc, de obicei, cu cele psihice, l[s`nd deseori impresia c[ corespund pe deplin unele altora. [...] 212

Neculce se serve=te de procedee stilistice simple =i sobre, la fel ca to\i scriitorii populari. Stilul lui este, de obicei, direct, adic[ propriu: spune lucrurilor pe nume, a=a cum face masa cea mare a vorbitorilor, neinfluen\a\i de teorii estetice sau de modele literare consacrate. Expresiile figurate, care exist[ totu=i ]n opera cronicarului, nu sunt sau nu fac impresia a fi crea\ii personale, ]ntruc`t apar\in limbii ]ntregului popor, unde au intrat pe m[sur[ ce au luat na=tere ]n condi\ii determinate, devenind, cu timpul, un bun ob=tesc al colectivit[\ii lingvistice. Foarte personal[, datorit[ talentului artistic, este numai utilizarea lor, conform cu necesit[\ile exprim[rii, dictate de con\inut. Iar atunci c`nd Neculce creeaz[ el ]nsu=i procedee stilistice (ipotez[ pe care trebuie s-o admitem, chiar dac[ nu putem totdeauna s-o dovedim concret), ele nu difer[ prin nimic esen\ial de cele populare, fiindc[ sunt produsul unui om care s-a identificat, ]n ce prive=te arta literar[, cu poporul. De aceea nu-i posibil, ]n general, s[ distingem, nici m[car cu o certitudine foarte aproximativ[, crea\iile stilistice personale de cele anonime, comune tuturor vorbitorilor. Avem exact aceea=i situa\ie ca la Creang[, scriitor de asemenea popular ]n sensul ar[tat aici =i cu care Neculce seam[n[ foarte mult. Ace=ti doi scriitori sunt cei mai autentic populari din ]ntreaga noastr[ literatur[ tocmai prin faptul c[ =i-au ]nsu=it, bine]n\eles f[r[ inten\ie =i f[r[ s[-=i dea seama, mijloacele artistice ale povestitorilor populari anonimi, pe care, gra\ie talentului lor excep\ional, ]i ]ntrec din punctul de vedere al m[iestriei literare. [...] Un loc destul de important ]n procedeele stilistice ale lui Neculce ocup[ sentin\ele, maximele =i proverbele. Iar[=i o particularitate a stilului popular, care ]l apropie din nou de Creang[. Potrivit concep\iei sale teologice, cronicarul nostru recurge uneori la textele religioase, ceea ce autorul Amintirilor din copil[rie nu face. Dar aceast[ deosebire este mai mult aparent[. Pentru Neculce, ca =i pentru masele populare, nu prezint[ importan\[ izvorul ]n\elepciunii exprimate cu ajutorul formulelor vechi =i consacrate, devenit bun al tuturora: =i experien\a milenar[ a practicii vie\ii =i c[r\ile a=a-zise sfinte sunt, pentru oamenii care cred, ]ntr-un fel sau altul, ]n prescrip\iile bisericii, tot produsul voin\ei lui Dumnezeu. [...] Folosirea ]n\elepciunii altora sub forma citatelor din c[r\ile sfinte, din filozofi =i din proverbele populare n-are, ]n inten\ia lui Neculce, 213

scopul pe care putem =i chiar trebuie, ]n mod obi=nuit, s[-l presupunem, acela, anume, de a ]mpodobi stilul cu flori culese din gr[dina altuia. Concep\ia sa teologic[ ]i serve=te adesea =i ca form[ de critic[ politic[ =i social[, care, dat[ fiind atmostera spiritual[ a epocii, putea duce la rezultatul scontat de d`nsul. Tot a=a cred c[ trebuie s[ interpret[m nu numai citatele biblice =i pe cele filozofice (acestea din urm[ cu un puternic colorit religios), ci =i maximele, zicalele etc. populare. Neculce simte nevoia de ordin politic (sau, dac[ vre\i, pedagogic) de a ]nt[ri, cu ajutorul unor autorit[\i consacrate, adev[rurile la care a ajuns singur, prin simpla observare a oamenilor =i a evenimentelor. }n cazul proverbelor, el \ine, uneori, s[ adauge, cu o ironie u=or mali\ioas[, ]ndreptat[ contra celor viza\i de d`nsul, c[ sunt “cuvinte proaste”, care trebuie crezute totu=i, a=a cum face el ]nsu=i (cu “firea lui cea proast[“), fiindc[ prea se potrive=te con\inutul lor cu faptele =i situa\iile ]nf[\i=ate ]n cronic[. Cu proverbele seam[n[, at`t prin fixitate, c`t =i prin caracterul lor strict popular, formulele cu care Neculce anun\[ ]n mod perifrastic ]ncetarea din via\[ a cuiva: “au pl[tit datoria ce de op=tie”; “p[n' =-au pl[tit =i el datoria lumasc[, de-au murit”; “au pl[tit datoria, dup[-obiceiul ace=tii lumi”; “=i-au pl[tit =i el datoria ace=tii lumi, cea str[mo=asc[“; “s-au schimbat =i el din via\a aceasta lumasc[“. Frecvente sunt =i anticip[rile: cronicarul cunoa=te toate evenimentele pe care le poveste=te, le vede ]n desf[=urarea lor p`n[ la cap[t, =i atunci, la fel ca to\i povestitorii populari, previne pe cititor, asupra unor ]nt`mpl[ri viitoare, folosind ]n acest scop iar[=i anumite procedee stilistice, mai mult ori mai pu\in consacrate. [...] Un loc important printre procedeele artistice ale lui Neculce ocup[ ironia, iar[=i o caracteristic[ a stilului popular de totdeauna =i de pretutindeni. Ea ]mbrac[ forme multiple =i variate, merg`nd de la simpla glum[, cu toate nuan\ele ei, care o apropie, ]n larg[ m[sur[, de umor, p`n[ la izbucnirea mai mult ori mai pu\in violent[ a nemul\umirii: grada\ia este determinat[ de natura =i for\a sentimentului st`rnit de faptele povestite. [...] Despre arta literar[ a lui Neculce s-ar mai putea spune unele 214

lucruri. [...] Lectura repetat[ a cronicii =i studiul ]ntreprins pe baza acestei lecturi m-au dus la concluzia, pe care sper c[ am documentat-o suficient, c[ Neculce este un scriitor prin excelen\[ popular, ]n sensul larg =i deplin al cuv`ntului. [...] El este, ]n ordine cronologic[, cel dint`i scriitor artist al literaturii rom`ne=ti, precursor al lui Creang[, cu care prezint[ multe =i esen\iale asem[n[ri, cum cred c[ rezult[ destul de clar din analiza limbii =i stilului, precursor, ]ntr-un sens diferit, dar deopotriv[ de important, al lui Mihail Sadoveanu, care vede ]n el un adev[rat dasc[l literar =i dovede=te aceasta ]n cele mai frumoase opere cu con\inut istoric ale sale. IORGU IORDAN, Limba =i stilul lui Ion Neculce, ]n De la Varlaam la Sadoveanu, Editura pentru literatur[ =i art[, 1958, p. 97–99, 101, 104–105, 110–113, 116–119. Prin ce seam[n[ Neculce cu Creang[ sau mai bine zis Creang[ cu Neculce? }nainte de toate, prin faptul c[ con\inutul operei lor este, oricum, popular. Nici la unul, nici la cel[lalt nu este vorba de probleme propriu-zise, de felul acelora pe care =i le pun scriitorii cu scopul de a le rezolva din punct de vedere literar. Neculce poveste=te evenimente din via\a Moldovei. La cele mai multe dintre ele a fost martor, =i nu numai martor ]n sensul obi=nuit al termenului, ci =i participant activ. Vreme de circa 40 de ani, prin pozi\ia lui ]n societatea moldoveneasc[ din prima jum[tate a secolului al XVIII-lea, Neculce, reprezentant al clasei boiere=ti, a avut numeroase func\ii, ajung`nd p`n[ la una dintre cele mai ]nalte, aceea de vornic al |[rii-de-sus. Majoritatea faptelor povestite de el sunt evenimente istorice, ]ntruc`t le s[v`r=esc sau particip[ ]ntr-un fel la ele oameni cu r[spundere ]n via\a public[ a \[rii. Cu toate acestea, chiar atunci c`nd consecin\ele privesc interesele ei vitale, cronicarul nu le prezint[, ]n general, altfel dec`t pe cele obi=nuite, nu difer[ de un contemporan oarecare al s[u dec`t prin talentul literar, care face, bine]n\eles, ca povestirea s[ capete valoare =i s[ trezeasc[ interes. Situa\ia lui Creang[ este, din acest punct de vedere, mult mai clar[, ]n sensul c[, prin ]nsu=i con\inutul operei sale, el este un scriitor popular. Dac[ l[s[m la o parte povestirile, care sunt prin 215

defini\ie produc\ii populare, chiar c`nd au un autor cunoscut, Amintirile din copil[rie au =i ele acela=i caracter. Creang[ poveste=te lucruri din vremea c`nd el tr[ia ]n satul natal =i sim\ea, g`ndea, vorbea =i se comporta ca toat[ lumea din jurul lui. De altminteri, =i a=a-zisele povestiri, de pild[: Stan P[\itul sau Ivan Turbinca, sunt tot un fel de pove=ti populare. A= putea merge chiar mai departe =i s[ consider, ]ntr-un anumit sens, tot ca poveste =i nuvela, cum i se spune adesea, Mo= Nichifor Co\cariul. “Popularitatea” acestor doi scriitori se manifest[ ]ns[ =i prin modul de a comunica lucrurile v[zute =i tr[ite de d`n=ii. Afirma\ia aceasta este tautologic[, pentru c[ unui con\inut popular nu-i poate corespunde, cel pu\in teoretic, =i ]n mod just, dec`t o exprimare popular[. Neculce =i Creang[ sunt scriitori populari =i din acest punct de vedere. Ei folosesc vorbirea moldoveneasc[ din epocile respective. [...] Alt[ particularitate, care nu intereseaz[ exclusiv pe lingvi=ti, const[ ]n faptul c[, datorit[ tocmai con\inutului operei lor, ace=ti doi scriitori “vorbesc”, nu “scriu”, atunci c`nd povestesc. Ei nu se g`ndesc la un viitor cititor, ci au ]n minte, oarecum, ]n fa\a lor, ni=te ascult[tori, =i de aceea vorbesc cum ar fi vorbit oricare dintre ascult[torii lor, indiferent de preg[tire, indiferent de talent =.a.m.d. Bine]n\eles, din cauza talentului, felul acesta oricare, banal, sub aspectul strict lingvistic, de a se exprima cap[t[ forme artistice pe care le cunoa=tem =i le apreciem cu to\ii. Pe lingvi=ti ]i intereseaz[ oralitatea limbii am`ndurora ]n sensul autenticit[\ii, nu totdeauna perfecte, dar foarte aproape de perfec\iune, a vorbirii folosite de Neculce =i Creang[. Prin ce mai seam[n[ ace=ti doi scriitori? Prin talentul lor, calitate ]nn[scut[, care le-a creat un loc de frunte ]n istoria literar[ rom`neasc[. Dar =i aici trebuie s[ invoc[m caracterul popular al operei lor. Crea\ii stilistice, ]n sensul strict personal, aproape nu g[sim nici la Neculce, nici la Creang[. Am`ndoi recurg la expresiile, locu\iunile etc. existente de mult[ vreme ]n limba de toate zilele folosit[ de orice vorbitor. Pe ei ]ns[ talentul i-a ajutat s[ le foloseasc[ altfel, adic[ mult mai bine. Se =tie c[ povestitorul humule=tean apeleaz[ foarte des la proverbele =i zicalele at`t de numeroase =i de plastice din vorbirea popular[. La fel, Neculce, care pune ]ns[ destul 216

de des la contribu\ie =i c[r\ile religioase, ]n primul r`nd Biblia. Interesant este c[, ori de c`te ori ]ntrebuin\eaz[ citate — a=a le denume=te George C[linescu, biograful lui Creang[, care vorbe=te chiar de erudi\ia acestuia, pornind, evident, de la ideea c[ citatele constituie o particularitate a filologilor, erudi\i, a= zice, prin defini\ie — el se simte obligat s[ fac[ trimiterile respective (obicei iar[=i specific al filologilor). C`nd reproduce un proverb sau o zical[, care se potrive=te fie faptului povestit, fie persoanei ]n spe\[, de ex.: “Pielea rea =i r[p[noas[ ori o bate ori o las[“, sau “C`nd e br`nz[, nu-i b[rb`n\[“, Creang[ adaug[ “vorba ceea”, care este un echivalent al izvorului citat de filologi etc., etc. Neculce procedeaz[ la fel, dar ]ntrebuin\eaz[ alte formule, aparent mai “savante”: “precum dzice”, dup[ cum dzice”, “cum ne dzice Scriptura”, “cum dzice Christos la Evanghelii”, sau “precum m[rturise=te David prorocul”. Deosebirea, de ordin mai mult exterior, se explic[, ]n primul r`nd, prin atmosfera spiritual[ a epocii ]n care s-a format =i a tr[it fiecare. }n calitatea lor de moldoveni, am`ndoi cultiv[ ironia ]ntr-o m[sur[ mai mare dec`t de obicei, dac[ ne referim la ]ntreaga noastr[ literatur[. Ironia noastr[ este o caracteristic[ a felului de a vorbi popular. |[ranii, se =tie, folosesc des ironia =i aluziile, cum se vede mai cu seam[ din anecdotele =i povestirile populare. [...] Neculce ]ntrece pe Creang[, dar nu din cauz[ c[ talentul s[u ar fi mai mare, ci datorit[ condi\iilor oarecum extra-literare ale cadrului prezentat ]n cronica sa. Astfel el este =i un excelent portretist.1 Portretele sale, foarte numeroase, au mai toate o nuan\[ moralist[, care ne aminte=te de morali=tii Occidentului din secolele al XVII-lea =i al XVIII-lea, ]n sensul c[ ]nf[\i=eaz[ pe oameni dintr-un punct de vedere oarecum critic, bazat pe observa\ia atent[ a comport[rii lor, precum =i pe o concep\ie etic[ despre lume, despre via\[. }n expresia propriu-zis[, pasajele corespunz[toare din cronic[ sunt tot populare, nu difer[ prin nimic de povestirea curent[ a evenimentelor. [...] Asem[n[rile multe =i profunde dintre Neculce =i Creang[ izvor[sc 1 +i Creang[ se opre=te adesea, f[r[ inten\ii totdeauna speciale, asupra particularit[\ilor caracteristice, fizice =i psihice, ale oamenilor, dar acest aspect ocup[ un loc pu\in important ]n opera sa.

217

dintr-o ]nrudire electiv[, de natur[ individual[ =i totodat[ colectiv[, dac[-i pot spune a=a, ]n sensul c[ tr[s[turile lor psihologice strict personale s-au grefat pe cele specifice ale moldovenilor ]n general. Cred c[ pot invoca ]n sprijinul acestei afirma\ii numele celui de-al treilea mare povestitor al literaturii noastre: Mihail Sadoveanu, care seam[n[ cu Neculce =i cu Creang[ nu pentru c[ i-a avut ca “]nv[\[tori” ]n activitatea sa scriitoriceasc[, ci din cauza aceleia=i ]nrudiri elective de care am amintit. Pentru un bun cunosc[tor al psihologiei moldovene=ti, ace=ti trei reprezentan\i str[luci\i ai scrisului nostru na\ional nu puteau fi judeca\i dup[ opera lor, dec`t ca moldoveni. }ntocmai cum I. L. Caragiale, de pild[, nu putea s[ fie privit din acela=i punct de vedere, dec`t ca muntean. IORGU IORDAN, Neculce, precursor al lui Creang[, ]n “Cronica”, nr. 36, 6 septembrie 1974, p. 1, 6. [...] +i Miron Costin poveste=te lucruri v[zute =i tr[ite de d`nsul, dar acestea sunt pu\ine, din cauz[ c[ la 1661, c`nd ]=i ]ncheie f[r[ voia sa, cronica, avea 28 ani, pe c`nd la Neculce, din cei 82 de ani de istorie a Moldovei cuprin=i ]n croncia lui, peste 50 con\in ]nt`mpl[ri la care a asistat sau a participat cronicarul ]nsu=i. Afar[ de aceasta, chiar pentru evenimentele pe care nu le-a putut cunoa=te prin experien\[ personal[, el a preferat tot izvoare directe. [...] Dat[ fiind forma\ia cronicarului nostru, pu\in c[rturar ]n compara\ie cu Miron Costin =i cu ceilal\i cronicari moldoveni care conteaz[ ]n istoriografia noastr[ veche, avem dreptul s[ presupunem c[ ]l atr[geau mai mult izvoarele orale dec`t cele scrise.[...] De asemenea trebuie invocat, ]n acela=i sens, caracterul oral al cronicii lui Neculce, pe baz[ de fapte auzite =i v[zute, iar nu citite, caracter c[ruia ]i corespunde, ]n chip des[v`r=it, stilul vorbit al povestirii. A=a se explic[ ]ntre altele, faptul c[ Neculce, ca nici un alt cronicar moldovean sau muntean, a ]nregistrat =i a ad[ugat la cronica sa, drept parte integrant[ a ei, cele 42 legende (O sam[ de cuvinte) referitoare la personalit[\i =i evenimente anterioare epocii pe care ne-o ]nf[\i=eaz[ el. Tot ce vedea =i auzea ]l interesa =i credea c[ prezint[ sau poate 218

prezenta interes =i pentru al\ii ba chiar pentru posteritate, adic[ pentru istorie. Bog[\ia mare de ]nt`mpl[ri mai mult ori mai pu\in m[runte a cronicii lui Neculce, care, toate ]mpreun[, dau impresia de via\[ veridic[, de via\[ tr[it[ cu adev[rat de c[tre cronicar, bog[\ie cu mult mai mare dec`t a cronicii lui Miron Costin, chiar atunci c`nd acesta poveste=te lucruri cunoscute direct de d`nsul, se datore=te =i unui factor subiectiv, foarte important. }nainte de a fi istoric, Neculce este un scriitor, un om care vede lumea cu ochi de artist =i, drept urmare, ]nf[\i=eaz[ cu mijloace artistice evenimentele =i chipurile oamenilor f[c`ndu-le s[ tr[iasc[ ]n mintea cititorului. Ca scriitor ]l ]ntereseaz[ toate aspectele vie\ii: al[turi de r[zboaie, de intrigi pentru ocuparea tronului sau a slujbelor, de abuzuri =i asupriri din partea clasei conduc[toare etc., cronicarul ne face s[ asist[m la nun\i, la distrac\ii de ale domnilor, la plimb[rile =i vizitele lor prin \ar[ etc. }n aceasta const[ marea originalitate =i, deci, marea valoare a cronicii lui Neculce, care-i creeaz[ un loc aparte, de primul rang, ]n literatura noastr[ istoric[. Este un exemplu rar la noi de oper[ cu con\inut =tiin\ific, ]n care veridicitatea faptelor nu pierde nimic, ci, dimpotriv[, c`=tiga, =i ]nc[ mult, de pe urma artei literare a autorului. Constatarea nu cuprinde dec`t, poate, pe oamenii care, st[p`ni\i de idealism =i formalism, ]=i ]nchipuie c[ literatura este pur[ form[, f[r[ un con\inut propriu-zis, iar =tiin\a un depozit mai mult ori mai pu\in organizat de fapte =i idei. De aceea ]ntre O sam[ de cuvinte, de obicei, dar pe nedrept, ca partea cea mai realizat[ a operei lui Neculce, =i cronica propriu-zis[ nu exist[ nici o deosebire esen\ial[. Impresia c[ ele ar fi superioare cronicii din punct de vedere artistic se datore=te caracterului lor legendar, faptului c[ autorul le prezint[ ca legende, ca lucruri, ]n cea mai mare parte, vechi =i auzite de la al\ii, simpli transmi\[tori =i ei ai tradi\iei din b[tr`ni. [...] IORGU IORDAN, Introducere, ]n Ion Neculce, Letopise\ul |[rii Moldovei, Editura de stat pentru literatur[ =i art[, Bucure=ti, 1955, p. 7–9. 219

Cronicile din prima jum[tate a secolului al XVIII-lea din |ara Rom`neasc[ =i din Moldova, adesea anonime, sunt cronici de curte scrise ]n favoarea unui domnitor, ceea ce le coboar[ cu unele excep\ii, interesul documentar, c`t =i pe cel literar. Acela care, relu`nd tradi\ia secolului anterior, a izbutit s[ ridice istoriografiea la cel mai ]nalt nivel artistic este Ion Neculce, adev[ratul continuator al lui Miron Costin. F[r[ s[-=i ]ncerce puterile ]n literatura propriu-zis[ ca Dimitrie Cantemir, Neculce a f[cut pentru literatur[ mai mult dec`t pentru istorie =i el este ]nt`iul scriitor care a servit urma=ilor nu numai ca izvor, dar chiar ca model, p`n[ ]n zilele noastre (lui Mihail Sadoveanu, de exemplu). [...] Ceea ce face farmecul legendelor lui Neculce este con\inutul lor educativ f[r[ ostenta\ie sau cump[nit anecdotic, epicul cuminte, b[tr`nesc, nara\iunea simpl[ popular[. E lesne de ]n\eles de ce legendele din O sam[ de cuvinte au fost at`t de citite =i prelucrate de scriitori din secolul urm[tor. Ace=tia au g[sit f[r[ mult[ z[bav[ subiecte de-a gata, necesit`nd doar versifica\ia pentru a fi transformate ]n c`ntece, balade sau poeme. De cele mai multe ori ]ns[, observa\ie care nu s-a f[cut, legendele lui Neculce pierd din autenticitate ]n prelucr[rile poe\ilor, p[str`ndu-=i mai departe adev[ratul parfum numai ]n original. [...] }n O sam[ de cuvinte, Neculce se manifest[ ca un scriitor propriuzis, indiferent dac[ era con=tient sau nu de acest lucru (el credea, desigur, c[ face oper[ documentar[). }n Letopise\ul |[rii Moldovei de la Dabija-vod[ p`n[ la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat, preocuparea de istorie este mai mare, f[r[ ca reconstruc\ia, ]n primul r`nd literar[, s[ lipseasc[. Inten\ia cronicarului nu a fost s[ alc[tuiasc[ o lucrare de informa\ie, nu a fost contestat[ p`n[ ast[zi de nimeni, ]n schimb i s-a negat impar\ialitatea, de=i ]ntruc`t vorbe=te despre fapte =i fiin\e reale, cronicarul se sile=te s[ le ]nf[\i=eze a=a cum s-au petrecut =i au fost, fie slujindu-se de documente, fie ascult`nd m[rturia altora, fie consult`nd propria-i memorie. [...] Cu alte cuvinte, cronicarul declar[ c[ numai primii cinci ani, de la 1661 p`n[ la 1665, i-a tratat dup[ izvoare, iar restul p`n[ la 1743, din experien\[ personal[. Nu a fost obligat de nici un domn s[ scrie ]n favoarea lui, =i-a p[strat independen\a de spirit, a=a cum =i-o p[streaz[ de exemplu fa\[ de Dimitrie Cantemir, de care a fost cel 220

mai apropiat din punct de vedere politic, =i a=a cum =i-o p[streaz[ =i atunci c`nd vorbe=te de numeroasele sale rude mai mult sau mai pu\in ]ndep[rtate din familia Cantacuzinilor. N-a scris nici pe voia cuiva, n-a f[cut cronic[ encomiastic[ de curte, nici ]n pizma, ]mpotriva cuiva, ca autori de cronici fac\ionare. S-a str[duit, ]n ciuda leg[turilor pe care prin dreg[toriile de\inute le-a avut cu domnii, s[ respecte adev[rul. Dar, Neculce nu este obiectiv numai ca istoric, ci =i ca narator, ca artist, c[ci dac[ ]n cronica sa nu uit[ niciodat[ s[ pun[ reac\ii, sentimente =i reflec\ii personale, subiective, nu omite nici s[ prezinte, nici s[ judece faptele impersonal, critic, cum procedeaz[ scriitorii epici, interesa\i s[ creeze personaje de fic\iune, caractere. Valoarea sa ca istoric ar sc[dea dac[ din alte surse am constata c[ rela\iunile sale nu sunt adev[rate, dar valoarea cronicii ca oper[ literar[ n-ar fi afectat[, pentru c[ literatura este totdeauna transistoric[, caut[ ]n particular generalul, exemplific[ prin accidental universalul. [...] Cu spiritul s[u acut de observa\ie =i cu filosofia v`rstei la care scrie, Neculce =tie s[ aleag[ ]ntocmai ca un romancier din mul\imea datelor aspectele esen\iale =i s[ ]nf[\i=eze concret, cu reac\ia sa sufleteasc[ vie, cu comprehensiune sau revolt[, cu duio=ie sau ironie, cu ata=ament sau sarcasm, ]ntr-un comentariu de martor cel mai adesea, ori chiar de actor implicat ]n desf[=urarea faptelor. Chiar c`nd ]nt`mpl[rile sunt numai auzite de la cineva sau citite, Neculce le poveste=te ]n a=a fel, ]nc`t, ca autorul dramatic, d[ iluzia maxim[ a realit[\ii =i actualit[\ii. [...] Din puct de vedere literar, ceea ce se remarc[ ]n primul r`nd la Neculce este darul povestirii. Nu numai ]n O sam[ de cuvinte sunt nara\iuni epice sau anecdotice, ci =i ]n letopise\. [...] Al[turi de darul povestirii, Neculce are, ca nimeni altul p`n[ la el, darul portretiz[rii figurilor evocate, ]nsu=ire de romancier. Personajele sale istorice sunt ]n marea lor majoritate eroi de roman. Chiar atunci c`nd ace=tia nu sunt personalit[\i istorice =i n-au roluri epice, cronicarul =tie s[ le creioneze fizionomia =i s[ le sugereze caracterul printr-un gest, o ac\iune simpl[, o predispozi\ie, un obicei, un tic. C`nd ]ns[ eroul e complex, atunci autorul ]l relev[ sub toate laturile, fizic =i moral, coment`ndu-i fiecare tr[satur[, ca ]ntr-o fi=[ caractero221

logic[ labruyerian[. Neculce zugr[ve=te figurile celor 14 domnitori de care se ocup[ ca Suetoniu ]n cartea celor Doisprezece Cezari, f[c`nd loc ]nc[ =i altor fe\e, ]n unele cazuri r[mase p`n[ ast[zi exclusiv ]n caracteriz[rile lui, ca acela a mitropolitului Dosoftei. [...] Neculce nu se mul\ume=te s[ ]nf[\i=eze personajele istorice din afar[, indiferent, el ia atitudine nu numai fa\[ de faptele lor, ci =i de ]nsu=irile lor morale, pe care ]ncearc[ s[ le generalizeze, s[ le reduc[ la unitate, stabilind astfel o variat[ galerie de tipuri. Procedeul e mai pu\in al istoricului =i mai mult al romancierului, dar, tipiz`nd, cronicarul nu pierde din vedere tr[s[turile individuale, concret istorice, ceea ce-l men\ine ]n limitele adev[rului =i ]n acela=i timp ale artei. Alte elemente care contribuie la realizarea impresiei de art[ ]n cronica lui Neculce sunt tablourile de epoc[, detaliile de decor, indica\iile ceremoniale, nu lipsite de fast, pitore=ti. Nunta domni\ei Catrina Duca cu +tefan, feciorul cel “grozav la fa\[“ al lui Radu-vod[, la Ia=i, ofer[ un tablou memorabil [...]. M[surile protocolare stabilite la primirea de c[tre Antioh Cantemir a solului polonez Rafael Lescinski seam[n[ cu cele de la curtea bogdihanului Chinei, zugr[vite de Nicolae Milescu. [...] Asemenea am[nunte de culoare au servit lui Mihail Sadoveanu ]n romanul s[u de reconstruc\ie istoric[ Zodia cancerului unde sose=te ]n Moldova secolului al XVII-lea abatele francez Paul de Marenne. Din punct de vedere stilistic, Neculce se aseam[n[ cu Ion Creang[, ]n sensul c[ am`ndoi utilizeaz[ modul povestirii populare, ]n total[ necuno=tin\[ de procedeele culte (Creang[, av`nd cuno=tin\[ de ele, le-a ignorat ]n chip voluntar). }n afar[ de Biblie, de cronicile anterioare manuscrise ale lui Ureche, Costin =i al\ii =i ]n afar[ de un cronograf pe care l-a copiat par\ial [...], este pu\in probabil ca Neculce s[ mai fi citit alte c[r\i, pretutindeni el prefer`nd tradi\ia oral[ ]n locul celei scrise. Unele potriviri ]ntre letopise\ul s[u =i alte letopise\e nu trebuie socotite ca prelucr[ri de izvoare, ci ca simple reminiscen\e, ]n cazul c[ nu exista o tradi\ie oral[. Prin urmare, la Neculce (ca =i la Creang[) nu poate fi vorba de procedeu artistic, con=tient, ci de crea\ie genuin[ ]n spirit popular, liber[ de orice canon. C[ ]n expunerea de tip natural, popular, putem descoperi a posteriori procedee, e alt[ chestiune. 222

Ceea ce caracterizeaz[ ]n primul r`nd expunerea lui Neculce (ca =i pe aceea a lui Creang[) este hazul, provenit de cele mai multe ori din ironie, dintr-o dispozi\ie serioas[, menit[ a atrage fin aten\ia asupra unui lucru, pe ocolite, cu aerul de a glumi, inten\ia fiind de cele mai multe ori de a moraliza, de a satiriza, chiar de a protesta.[...] Paremiologia, vorbirea ]n pilde, una din caracteristicile stilului popular, cultivat[ mai t`rziu de Constantin Negruzzi, Antoni Pann =i Ion Creang[, este o insu=ire natural[ a artei lui Neculce, om cu mult[ experien\[ de via\[ la v`rsta c`nd =i-a scris cronica, cunosc[tor al ]n\elepciunii celor vechi din scripturi, sentin\e, proverbe =i zicale. [...] Limba ]n care scrie Ion Neculce este graiul locului, unde cronicarul s-a n[scut =i a tr[it cea mai mare parte a vie\ii sale. }n timpul lui Neculce, ca =i ]naintea sa, n-a existat o limb[ literar[, unitar[, care s[ se conformeze normelor gramaticale, deci, oamenii cul\i vorbeau ca =i cei neinstrui\i =i scriau a=a cum vorbeau. Limba lui Neculce este imaginea scris[, nu literar[, fidel[ a limbii moldovene=ti vorbite ]n prima jum[tate a secolului al XVIII-lea. [...] Din cauza caracterului ei oral, limba lui Neculce se deosebe=te sensibil de limba lui Miron Costin, a stolnicului Constantin Cantacuzino sau a lui Dimitrie Cantemir, la care influen\a sintaxei latine are drept urmare o construc\ie artificial[, adesea fericit[ din punct de vedere stilistic, cu toat[ dificultatea ]n\elegerii, dar menit[ a r[m`nea izolat[, f[r[ ecou asupra scriitorilor ulteriori. }ntr-adev[t, Miron Costin =i Dimitrie Cantemir, foarte interesan\i ei ]n=i=i, n-au fost imita\i de urma=i, ]n schimb Ion Neculce a constituit =i ]nc[ mai constituie =i ast[zi un model stilistic, ca =i literatura popular[ ]n care se ]ncadreaz[. Limba literar[ rom`neasc[ form`ndu-se t`rziu, mul\i din scriitorii no=tri importan\i sunt ]n crea\ia lor arti=ti ai limbii vorbite, ]n tradi\ie neculcian[. Primul =i cel mai ]nsemnat ]n acest sens este humule=teanul Ion Creang[, ]n pove=tile =i amintirile lui. Ce e mai valoros ]n opera lui Ion Creang[ vine din reproducerea autentic[ a modului de expresie popular, ]n totul corespunz[tor modului de a fi al eroilor. Nu =tim dac[ Ion Creang[ citise pe Neculce, probabil c[ da, dar, a=a cum procedeaz[ Neculce ]nsu=i cu 223

autorii pe care-i citise, n-a st[ruit pe textul lui, modelul s[u permanent fiind nu textele, ci tradi\ia oral[, folclorul. }n ceea ce prive=te pe Mihail Sadoveanu, situa\ia e mult deosebit[, ]ntruc`t crea\ia acestuia este o sintez[ ]ntre stilul popular =i cel cult, ]ntre limba scris[ (ca imagine a limbii vorbite) =i limba literar[. Diferen\a ]ntre limba cronicii lui Ion Neculce =i limba unui roman ca Zodia Cancerului sau Vremea Duc[i-vod[ inspirat de cronica lui Neculce este mare. Neculce se exprim[ ]n graiul popular moldovenesc al vremii sale, Sadoveanu ]ntr-o limb[ supus[ canoanelor gramaticale =i estetice de un caracter fictiv, dar ]ntr-at`t de verosimil, ]nc`t chiar omul de =tiin\[ cunosc[tor al limbii secolului respectiv r[m`ne cople=it de impresia de autenticitate. Neculce reproduce artistic realitatea, Sadoveanu creeaz[ o realitate proprie care se impune cu aceea=i putere, f[c`nd concuren\[ naturii =i istoriei ca orice oper[ de geniu. ALEXANDRU PIRU, Ion Neculce ]n Istoria literaturii rom`ne de la origini p`n[ la 1830, Editura =tiin\ific[ =i enciclopedic[, Bucure=ti, 1977, p. 318–319, 324, 327, 333, 335, 339, 342, 346–348. Neculce ]=i datoreaz[ lui N. Iorga renumele de cronicar nep[rtinitor. No\iunea de obiectivitate nu e formulat[ expres, dar se impune cititorului, prin numeroasele circumlocu\iuni.[...] A=a cum prezint[ istoricul literar lucrurile, ele n-ar putea fi contrazise ]n ]n=isi termenii dibaci ai raporturilor, ca s[-l asimil[m pe Neculce unui cronicar “de partid” sau de curte, ca Stoica Ludescu, Radu Popescu sau Radu Greceanu. Ultimul mare cronicar moldovean, ]ntr-adev[r, nu =i-a pus condeiul ]n solda vreunui st[p`n. Alt[ ]ntrebare se ridic[ ]ns[: fost-a Neculce at`t de senin, ca s[ nu-=i filtreze ]n letopise\i veninul? N. Iorga r[spunde negativ la aceast[ posibil[ ]ntrebare.[...] N. Iorga recunoscuse c[ este, ]n cronic[, =i laud[ =i ocar[. Ocara precump[ne=te. Domniile rele se v[desc a fi mai numeroase dec`t cele bune, cu c`t se apropie perspectiva povestirii =i pe m[sur[ ce letopise\ul se afirm[ a fi un adev[rat memorial. De la domnia lui Constantin Cantemir, ]ntr-adev[r, c`nd ]=i ]ncepe Neculce via\a 224

public[, care-s domniile l[udate? S[ le parcurgem la r`nd: aceea a lui Constantin Cantemir, ]nf[\i=at[ cu bilan\ul pasiv al intrigilor reciproce, dintre munteni =i moldoveni, un “dan\”, o saraband[ care ar fi pr[p[dit “s[racele \[ri”; Constantin Duca-vod[, adolescent condus de boierii tineri (printre care trei Cantacuzini!) =i de munteni (de Br`ncoveanu), sf`r=e=te la str`mtoare, judecat cu asprime de boierii \inu\i deoparte (unul din ei este Bogdan, socrul cronicarului!) =i schimb`nd “fe\e”, spre bucuria lui Neculce, poate martor ocular, care ]ng`n[ dialectul muntenesc al domni\ei, fiica lui +erban Cantacuzino; ]nt`ia domnie a lui Antioh Cantemir, cu care cronicarul se ]nrude=te prin alian\[, este integral l[udat[, f[r[ nici un fel de rezerv[; urmeaz[ a doua domnie a lui Constantin Duca, chivernisit de odiosul Panaiotachi Morona vel postelnic “c[ se potrivea cu st[p`nu-seu la fire”; urma=ul, ]n prima domnie, Mihai Racovi\[ e condus de o alt[ bestie neagr[ a lui Neculce, Iordachi Rus[t, vornicul, pe l`ng[ care chivernisesc “slugile lui cele din boierie... mari, =i tari, =i obraznici, dup[ cum este firea mojicilor”, ]nc`t “nu s[m[na curtea nimic[ a domniei, de at`ta obr[znicie”, ]n timp ce domnul, “precum se arat[ ]n boierie, iar[ atunci ]\i p[rea c[ este un om z[lud”. [...] Nicolae Mavrocordat, succesorul l[udat pentru cultura lui, dar ]nf[\i=at ca m`nios =i sever, ]n politica de supunere a boierimii de \ar[, care fuge ]n Polonia, este ]ncondeiat pentru politica sa ]n favoarea \[ranilor =i ]mpotriva boierilor; capitolul consacrat celor zece luni de domnie a lui Dimitrie Cantemir, ]n schimb, este dispropor\ionat, mai mult de dorin\a cronicarului de a-=i pune ]n lumin[ propria ac\iune, dec`t calit[\ile domnului (“bun =i bl`nd, c[ tuturor le era u=ile deschise, =i nem[re\, de vorovea cu to\i copiii”), c[ruia i se aminte=te ]ns[ “numele de om r[u”, ie=it cu prilejul primei domnii, de c`teva s[pt[m`ni, neconfirmat[ de Poart[; c`nd se ]ntoarce iar[=i ]n scaun (acum spre “norocul \[rii”), Nicolae Mavrocordat, de ast[ dat[ ]nf[\i=at ]n culori luminoase, pentru c[ domnitorul a ]ncercat s[-l aduc[ pe vel sp[tarul din surghiun (se p[streaz[ ]n acest sens o splendid[ scrisoare), dar =i pentru faptul c[ la mazilirea domnului acesta a fost insultat “cu voroave proaste” de Lupu Costachi din neamul Gavrili\e=tilor, acela=i care-=i ]nsu=ise pe nedrept mo=iile lui Neculce, refugiat cu Dimitrie Cantemir ]n 225

Rusia; ]n a treia domnie, de zece ani, a lui Mihai Racovi\[, c`nd cronicarul ]=i recap[t[ prin judecata dreapt[ a divanului avutul uzurpat, domnul nu mai este prezentat ca z[lud, ci ca un “om foarte chivernisitor bun”, de=i politica sa fiscal[, ]n ajutorul \[ranilor =i spre paguba boierilor, ]i este lui Neculce nesuferit[; Grigore Ghicavoievod, ]nf[\i=at ca un exemplu de bun[tate (“Un domn str[in, =i c`t[ mil[ au ar[tat!”), ]l reprime=te pe Neculce ]n divan =i-i face cinstea s[-l viziteze la conacul lui, de la Prigoreni (cronicarul “obiectiv” ]i critic[ ]ns[ cu ]nver=unare politica fiscal[ =i las[ urma=ilor pomenirea unui “curvar” care “multe \iitoare fete mari \ine =i apoi le ]nzestra =i le m[rita cu haine, cu odoare, ca pe ni=te fete de boieri”) [...]; cronica se ]ncheie cu elogiul, care i s-a p[rut =i lui Iorga suspect, al lui Constantin Mavrocordat, ]n a doua domnie, pe at`t de ideal[, pe c`t de p[c[toas[ fusese cea dint`i. Din aceast[ nou[ domnie dateaz[ reformele de structur[, care nu-i puteau fi pl[cute lui Neculce, dar cronicarul fusese “miluit” de domnul, consultat la ]ntocmirea m[surilor fiscale =i poate =i fiii cronicarului se ]nfruptaser[ din bun[voin\a voievodului. Am parcurs domniile zugr[vite de Neculce ca martor. Spa\iul nu ne-a ]ng[duit s[ re\inem toate ]nfrico=atele zugr[viri ale cronicarului, risipitor ]n os`ndiri, pe c`t de zg`rcit ]n laud[. Dorim ca cititorul sceptic s[ verifice textele, ca s[ vad[ c[ am exagerat ]n minus. [...] Socotit de Iorga un “b[tr`n foarte b[tr`n”, c`nd ]=i redacteaz[ cronica, Neculce este la dreptul vorbind un mo=neag viguros, plin de sim\iri aprige =i de resentimente vii. S-a dovedit c[ memoriul fiscal fusese redactat de septuagenar la cererea lui Constantin Mavrocordat, iar nu de c[tre vel-vornicul lui Grigore Ghica, cu zece ani ]nainte. S[ fie adev[rat c[ “vremea sl[bise contururile, ]ndulcise colorile, ]mbl`nzise =i poetizase aducerile aminte”? Nimic nu ]ng[duie s[ credem ]n aceste conven\ionale cuvinte literare, nepotrivite cu ]ntunecimea colorilor, din paleta me=terului zugrav. Cronica nu reprezint[ “interesele unui partid”, ci pe acelea ale unei caste, pe care secolul luminilor avea s-o disloce de pe unele pozi\ii privilegiate, =i mai reprezint[ reac\iunile subiective ale unei personalit[\i, pe c`t de simpl[ ]n aparen\[, pe at`t de complex[ =i ascuns[. Me=terul scriitor, la care nu ne sfiim a admira talentul pamflet[226

resc, avea o fire ascuns[. Dac[ p[str[m termenii caracteriz[rii morale a lui Mihai Racovi\[, cu ]nlocuirea doar a numelui, ob\inem cheia personalit[\ii cronicarului: “(Neculce) nu este, cum se ar[ta, bl`nd =i =agaciu (glume\) cu to\i =i moale, ce este ]ntr-alt chip, c[ are multe firi, nu numai o fire”. Una din ele, =i cea mai ]n=el[toare, este “firea cea proast[“, adic[ simplitatea cugetului, care a ]n=elat posteritatea, de o sut[ de ani ]ncoace. }n redactarea cronicii sale, Neculce a fost atent s[ nu-=i dezv[luiasc[ politica, acoperind-o sub haina iubirii de \ar[. Gestul larg =i interjec\iile patetice i-au cucerit genera\ii compacte de naivi duio=i, gata s[ pl`ng[ de suferin\ele mul\imii, cu care n-aveau vreo alt[ atingere. Sem[n[tori=tii =i — ceea ce e de mirare — chiar =i poporani=tii, mai orienta\i ]n direc\ia politicii practice, au v[zut ]ntr-]nsul un iubitor al \[r[nimii =i du=manul dezinteresat al domnilor r[i, nerecunosc`nd ]n unii din ace=tia pe cei dint`i sprijinitori ai =erbilor, iar ]n adversarul lor teatral, pe feudalul ireductibil. Aceia=i cititori naivi sau gr[bi\i au fost ]n=ela\i de tonul temperat care i-a ]ng[duit cronicarului, fals bonom, s[-=i strecoare toate insinu[rile (ne g`ndim ]ndeosebi la zvonurile de otr[viri, puse pe seama Cantacuzinilor =i a altor domni neprieteni), cu o irezistibil[ candoare. P`n[ la interpretarea sagace a lui G. C[linescu, nimeni nu adulmecase b`rfelile omului lui Dumnezeu. R`ndurile noastre nu se cade a fi privite ca pornire iconoclast[. }nconjur`nd pe artist cu o nesf`r=it[ admira\ie =i cu un nesecat interes fa\[ de duplicit[\ile sau pluralit[\ile psihice ale cronicarului, ne-am socotit ]ns[ datori a ]mp[rt[=i cititorilor no=tri c`teva din rezultatele unei lecturi c`t se poate de atente. Dac[ ne-am ]n=elat, am fi bucuro=i s[ ne ]nclin[m ]naintea unor argumente ]ntemeiate. +ERBAN CIOCULESCU, La bicentenarul lui Neculce, ]n vol. Variet[\i critice, Editura pentru literatur[, Bucure=ti, 1966, p. 81–85. Letopise\ul lui Neculce nu e lipsit de orice obiectivitate, dar cronicarul nu-=i ascunde simpatiile =i antipatiile, inspirate de serviciile sau ponoasele de care avusese s[ se bucure ori s[ se pl`ng[. Nu vom mai st[rui asupra calit[\ii lui de povestitor, pe larg subli227

niat[ de to\i istoricii no=tri literari, nici asupra portretelor lui, superioare acelora ale lui Grigore Ureche, dar nu =i acelora ale lui Miron Costin. Interesante sunt faptele curioase din Letopise\, ca reluarea — niciodat[ citat[ — despre ]nt`iul nostru proiectant =i machetist, modelator ]n cear[: “...s-au g[tit ]mp[r[\ia turcului =i au purces cu o=ti s[ vie asupra |[rii Le=e=ti s[ dob`ndeasc[ vestita cetate Cameni\a. +i au trimis porunc[ la Duca-Vod[ s[-i trimi\[ chip =i starea cet[\ii Cameni\ii, s[ vadz[ ce loc =i ce t[rie aru avè. Duca-Vod[ au trimis pe un nemi= [...] anume Gligorie Cornescul ce era foarte me=ter de scrisori =i de s[p[turi la pietre =i la alte lucruri, de au f[cut chip cet[\ii Cameni\ii de cear[, cu toate tocmelele ei dinluntru =i denafar[. +i o au trimis la ]mp[r[\ie, de o au v[dzut, =i mult s-au mirat de m[rimea ei ce era din singur[ starea locului, cu ap[ =i cu st`nci de piatr[ ]mpregiuriu, minunat locu. +i mai mult aceasta au ]ndemnat pe ]mp[r[\ie, de au vinit la Cameni\[“. A= mai releva faptul c[ Neculce, de=i nu laud[ nic[ieri ]n Letopise\ pe Miron Costin ca pe un mare ]nainta=, de cultur[ superioar[ =i de egal talent, ]i consemneaz[ ]n repetate r`nduri atitudinile d`rze =i cuvintele memorabile, material folosit dealtfel de c[tre romancierii no=tri. Compil`nd ]ns[ cronici anterioare, ca aceea numit[ de C. Giurescu buhu=easc[, el nu ]n\elege totdeauna ce transcrie, ca ]n cazul c`nd nume=te “sfat ]n=el[toriu”, ]ndemnul lui Miron c[tre Ducavod[ s[ nu dea ]nd[r[t fa\[ de invadatorii le=i =i moldoveni, ai partizanilor lui +tefan Petriceicu: “S[ nu d[m locul, c[ p[m`ntul acesta este fr[m`ntat cu s`ngele mo=ilor =i a str[mo=ilor no=tri”. Sfatul, prim[ =i splendid[ afirmare a patriotismului, trecut ast[zi ]n limbaj ca loc comun, a fost ]ns[ suspectat ]n izvorul folosit de Neculce, cum c[ Miron nu ar fi fost str[in de proiectele lui Sobieschi, care i-a rezervat castelul s[u de v`n[toare, pe c`nd s-a purtat neomenos cu voievodul captiv. Izvor capital pentru cunoa=terea istoriei Moldovei mai ales ]n partea lui memorialistic[, scris cu patim[, dar =i cu tot at`ta talent, precum =i cu surprinz[toare sincronizare de istorie universal[, Letopise\ul lui Neculce este un admirabil monument filologic =i literar, nu foarte accesibil oamenilor f[r[ deosebit[ cultur[, monument f[r[ 228

de care nu s-ar fi ivit poate o bun[ parte din opera sadovenian[ de ]nviere a trecutului Moldovei. Locul bisericii din Prigoreni, re=edin\a lui ]n apropierea Ia=ilor, i-a p[strat osemintele. De mirare c[ locul n-a ajuns obiect de cult =i de pelerinaj, ca Ipote=tii =i Humule=tii. +ERBAN CIOCULESCU, La bicentenarul na=terii lui Ion Neculce, ]n “Rom`nia literar[”, anul V, nr. 49, 30 noiembrie 1972, p. 7. Istoria literaturii rom`ne ar fi putut ]nregistra cel de al doilea p[trar al secolului al XVIII-lea ca pe un hiatus, urm`nd admirabilei ]nfloriri din etapa anterioar[, dac[ aproape de cump[na veacului ce va deveni cur`nd “al Luminilor” n-ar fi r[s[rit o oper[ care umple ]ntregul interval cu un splendid apus de soare. Scris[ ]ntre 1733 =i 1743, c`nd str[lucita c[rtur[rime de odinioar[ era, toat[, sub p[m`nt (Cantemir murise ]n 1723, iar Radu Popescu ]n 1729), Cronica lui Ion Neculce este c`ntecul de leb[d[ =i totodat[ apogeul artistic al literaturii rom`ne vechi. Ea ]ntrece, nu numai sub raportul artei, dar =i al propor\iilor, tot ce se scrisese p`n[ atunci ]n acest gen. Cele aproape 400 de pagini ale ultimei =i celei mai bune edi\ii nu-=i au echivalent dec`t ]n operele monumentale ale lui Cantemir: Hronicul =i Istoria imperiului otoman, ele ]nsele reprezent`nd apogeul ideologic =i =tiin\ific al aceleia=i epoci. [...] F[r[ a fi un om lipsit de cultur[, Neculce n-a fost un erudit =i nici n-a c[utat s[ fie. Ca =i Ion Creang[ mai t`rziu, el a fost ]ns[ produsul =i beneficiarul unei mari epoci a culturii na\ionale. Opera lui Ion Neculce concretizeaz[ relieful original al unui vast proces de acumulare =i stratificare prin sintez[, ]n care au intrat eforturile de crea\ie a peste dou[ veacuri de spiritualitate rom`neasc[. A=a cum Creang[ nu poate fi imaginat la culmile artei lui mai devreme dec`t epoca marilor clasici ]n frunte cu Eminescu, tot astfel Neculce nu putea lua fiin\[ artistic[ dec`t dup[ ce cultura rom`n[ d[duse, ]n Moldova, pe Varlaam, Grigore Ureche, Miron =i Nicolae Costin, Dosoftei, ]n sf`r=it, pe Cantemir. F[r[ ei, Neculce ar fi fost un Stoica Ludescu, talentat, colorat, cu amintiri personale, dar nu o personalitate rotund[ =i excep\ional[, tot a=a de genial[, ]n felul ei, ca =i savantul =i creatorul multilateral ce i-a fost prieten =i domn. Cu un strict 229

necesar de cultur[ spre a evada din primitivismul frust, “popular”, =i a se plasa pe orbita marii arte, Neculce a avut, ca =i Creang[, facultatea osmotic[ datorit[ c[reia a reu=it s[ ia, integral, \inuta clasicilor s[i contemporani. Lectura celor trei mari predecesori: Ureche, Miron =i Nicolae Costin i-a fost de ajuns, precum lui Creang[ lec\iile lui Maiorescu la “Preparandal[“ =i contactul viu cu Eminescu =i cu cercul Junimii. Instinctul =i ]nzestrarea de mare creator =i-au spus cuv`ntul, =i este de ajuns s[ compar[m pe Neculce cu Axinte Uricariul, =tiutor de limbi str[ine =i copist al tuturor cronicilor muntene =i moldovene, spre a vedea diferen\a uria=[ s[pat[ de acel imponderabil care se cheam[ geniu. }ntre limba “popular[“ a lui Neculce =i limba popular[ vorbit[ ]n timpul s[u este distan\a ]ntre ]nregistrarea folcloric[ de arhiv[ fonografic[ =i limba clasicului Ion Creang[, sau a clasicului Sadoveanu. Paralelismul =i identit[\ile lexicale ori sintactice nu pot estompa ciclul complet parcurs, ciclu trec`nd prin limba lucrat[ pe modele latine, slavone, polone ori grece=ti, a marilor predecesori. Simplitatea limbii lui Neculce este ea ]ns[=i un triumf al culturii na\ionale, la data aceea o solid[ realitate. Neculce ne apare astfel ca ultimul scriitor rom`n al epocii vechi ]n stare s[ compun[ la scara unui Miron Costin, ]ntr-un moment c`nd istoriografia se redusese, ca orizont, ethos =i mijloace artistice, la toat[ acea produc\ie men\ionat[, pe care Letopise\ul |[rii Moldovei de la Dabija-Vod[ p`n[ la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat avea s[ o pun[, artistice=te, ]n umbr[. [...] }n fond, mai pu\in “ideologic” sau om politic — =i trebuie renun\at la cli=eul pedagogic ]n favoarea realit[\ii — Neculce este structural un mare scriitor al c[rui gen a fost tradi\ionala “cronic[“, transformat[ de el ]n cele dint`i autentice memorii ale literaturii rom`ne. Ca mare scriitor =i cel dint`i mare memorialist al literaturii rom`ne (egalat numai de Ion Ghica), trebuie, deci, citit acest cronicar. El de\ine ]n literatura rom`n[ locul lui Saint-Simon ]n literatura francez[, pe care nimeni nu-l cerceteaz[ cu acelea=i mijloace ca pe Voltaire sau Montesquieu. Nu este un educator, un creator de con=tiin\[ na\ional[ (tentativa de a face din el a=a ceva l-a compromis de dou[ ori, falsific`ndu-l ]n dou[ direc\ii opuse); el e 230

notarul “balzacian” al unei ]ntregi epoci, n[scut =i format ]ntr-o vreme tulbure =i ]n cuprinsul unei clase ce nu mai tr[ia sub vraja gloriilor stinse, ci ]n atmosfera de p`r[ reciproc[ la Poart[, de jafuri, r[zboaie, spolia\ie financiar[, molime, t`lh[rii, c[lc[ri de o=ti str[ine, n[v[liri t[t[re=ti, ascensiune rapid[ a unor puteri noi, cur`nd dovedite la fel de rapace =i cotropitoare, declin rapid al imperiului otoman. O epoc[ de contraste vii, de sf`r=it =i ]nceput de ev istoric, mai tulbure ]nc[ ]n Moldova, unde n-a existat un Br`ncoveanu s[ cl[deasc[ sub furtun[ p`n[ ]n ceasul al 12-lea. Un ochi de artist, o memorie prodigioas[, o sensibilitate, vie, capabil[ s[ re\in[ =i s[ coloreze totul ]n tonuri personale, o pan[ de mare scriitor puteau scoate din toate acestea o capodoper[ literar[, deci nu direct ideologic[, =i e ceea ce a reu=it s[ fac[ Neculce. Ca =i contemporanul s[u francez care scria ]n aceea=i vreme (SaintSimon =i-a redactat memoriile ]ntre 1723 =i 1750), Neculce este supravie\uitorul unei mari epoci =i martorul ]nceputurilor unei lumi noi. Cea mai mare parte din cronic[ ]nviaz[ o Atlantid[ scufundat[ sub apele istoriei, dar tr[ind vie ]n inima cronicarului, care o recreeaz[ pentru genera\iile viitoare cu magia artei. Lectura acestei cronici ]n care o jum[tate de secol este desf[=urat[ pe 300 de pagini d[ senza\ia transpunerii aievea ]ntr-o lume de o extrem[ varietate =i culoare, care nu =i-a pierdut nimic din tonuri =i via\[, “inima” cronicarului p[str`nd-o =i fix`nd-o ]n dinamismul ei originar. Structura saintsimonian[ a geniului neculcian este izbitoare =i uneori suntem ]nclina\i s[-l caracteriz[m aplic`ndu-i f[r[ nici o schimbare formule emise ]n contul marelui francez. [...] La baza reu=itei literare excep\ionale a cronicarului Neculce st[ o tehnic[ original[ a nara\iunii istorice, ]n care culmineaz[ totodat[ geniul narativ al poporului nostru =i care valorific[ pe planul artei faptele acumulate de-a lungul at`tor ani de via\[. De fapt, ]ntreaga cronic[ este prefigurat[ de cele 42 de legende din O sam[ de cuvinte, a=ezate ca ]ntr-un limb, ]ntruc`t autorul nu le conferea suficient[ veracitate documentar[. Nici c`nd poveste=te legende sau fapte reale, Neculce nu-=i schimb[ tehnica. Ea const[ ]n acumularea de fragmente narative ]nchegate ]n jurul unui personaj, unei situa\ii, unui eveniment , unele epuiz`ndu-se ]n c`teva r`nduri, altele acoperind zeci de 231

pagini, toate ]ns[ av`nd o autonomie artistic[ perfect[, de “atomi” prin a c[ror integrare ia na=tere ]ntregul. E o art[ rar[ de a face viu evenimentul, ca =i o art[ ne]ntrecut[ de a zugr[vi portrete. Dar compozi\ia prozodic[ r[m`ne bazat[ pe juxtapunere, materializ`nd fluxul povestirii ]ns[=i, ]n detaliile ei infinitezimale, ce reconstituie ansamblul. Este un sim\ al dramaticului, al “]nscen[rii”, extraordinar =i permanent. Cronica poate fi divizat[ ]n sute de subiecte de nuvele =i romane, de unde prolificitatea ei ]n cadrul literaturii moderne. De la marile scene istorice ca apari\ia lui Petru cel Mare la Ia=i (SaintSimon ni-l descrie pe \ar ]n c[l[toria sa francez[), preg[tirea luptei, b[t[lia de la St[nile=ti, retragerea dramatic[, toate decup`ndu-se ca un adev[rat roman istoric, la schi\a de nuvel[ romantic[ din episodul evad[rii cut[rui de\inut politic, binecunoscut ca viteaz, cronica ne trece prin fa\[ o infinit[ gam[ de mijloace narative, toate legate interior cu mortarul stilului a=a de puternic individualizat, care sus\ine lectura, o ]nvioreaz[, o pigmenteaz[ mereu cu reflec\ii =i proverbe (“O adev[rat[ poveste a vorbei”, cum ar[ta C[linescu). Istoricii literari au scos citate numeroase, ca dintr-o min[ inepuizabil[, =i nu se poate spune c[ o nou[ lectur[ nu poate descoperi alte fragmente afar[ de cele deja celebre. Saint-simonian[ este, la Neculce, tocmai enorma cantitate de fapte de toate felurile extrase dintr-o memorie infinit[, unde stau al[turi domnii =i dreg[torii, c[rturarii =i obscurile apari\ii episodice prinse ]ns[ ]n plasa infailibil[ a observa\iei =i puterii de expresie a cronicarului. C[ ]n locul cur\ii lui Ludovic al XIV-lea, teatrul de observa\ie este realitatea rom`neasc[ a ultimelor decenii ale veacului al XVII-lea =i primele din veacul al XVIII-lea (memoriile lui Saint-Simon cuprind perioada 1691—1723) =i c[ ]n locul clasicilor francezi avem profilate aici, in contururi deopotriv[ de legend[ =i documentar, figurile lui Miron Costin, Nicolae Milescu, Dosoftei, Dimitrie Cantemir, acestea nu schimb[ tipologia literar[ ]n sine, ciudatul paralelism de destine spirituale: ca =i Saint-Simon, Neculce a fost un scriitor “pentru mai t`rziu”, f[r[ prezen\a =i influen\a ]n epoc[ a unui Varlaam, Ureche, Costin (tat[l =i fiul), Cantemir. }nsu=i stilul s[u, straniu amestec de arhaism =i uimitoare modernitate (“un style à la fois archaïque et tout moderne”), 232

este o apari\ie unic[ ]n epoc[, =i va r[m`ne suprema izb`nd[ de aceast[ natur[ a literaturii noastre vechi. Pe Neculce l-au descoperit, l-au admirat =i imitat modernii, genera\ia romantic[, pentru care a devenit scriitorul de c[p[t`i, influen\a sa fiind u=or detectabil[ la genera\ia lui Bolintineanu =i Alecsandri, ca =i a lui Iorga =i Sadoveanu. }ncheind capitolul Saint-Simon, Lanson scrie: “Entre Voltaire et Montesquieu, il écrit comme il faut écrire pour être admiré au temps de Hugo et de Michelet. Quand la première édition de ses Mémoires parut en 1830, nos romantiques lui firent fête; et c'était justice: le duc de Saint-Simon etait des leurs”. +i Neculce asemeni... Participant la cea mai mare parte a evenimentelor, Neculce arboreaz[ un ton de confesiune liric[, ipostaziind propria sa vibra\ie afectiv[, convertit[ ]ntr-o suit[ de exclama\ii =i interoga\ii retorice. Ca ]n mult citatele impreca\ii: “Oh, oh, oh! s[rac[ \ar[ a Moldovei, ce n[rocire de st[p`ni c-ace=tia ai avut! Ce sor\i de viia\[ \-au c[dzut! Cum au mai r[mas om tr[itor ]n tine, de mare mirare este, cu at`tea spurc[ciuni de obiceiuri ce s[ trag p[n[ ast[dzi ]n tine, Moldov[!” Dar amprenta memorialistic[ o d[ “cancanul” de curte, ]n cadrul, dealtfel, al unor circumstan\ieri de atmosfer[ =i portretistice. C[ci at`t de patetic evocata stare a Moldovei se tr[gea din incompatibilitatea conduitei morale a domnului cu ]ndatoririle lui, surpate de u=ur[tate: “Dumitra=co-vod[ [...] era om nest[t[tor la voroavi, t[lpiz, am[gitor, geamba= de cei de la Fener din |arigrad. +i dup[-aceste, dup[ toate, era b[tr`n =i curvar. Doamna lui era la |arigrad, iar el aice ]=i luas[ o fat[ a unei rachieri\e de pe Podul Vechiu, anume Arhipoaie, care o chema Ani\a, \iitoare, de o purta ]n vedeal[ ]ntre toat[ boierimea, de-o \ine ]n bra\i, de-o s[ruta =i o purta cu s[lbi de galbeni =i cu haine de =ahmarand, cu =lic de sobol =i cu multe odoar[ ]mpodobit[. +i era t`n[r[ =i frumoas[ =i plin[ de suleiman, ca o fat[ de rachieri\[. +i o triimi\è cu car[ta domneasc[ cu siimeni =i cu vornici [...]”. Un Filimon nu descrie at`t de pregnant pe Kera Duduca romanului s[u de peste un secol =i ceva. C`t despre portretele lui Neculce, ele sunt adev[rate sinteze caracterologice, ]n care identitatea personajului 233

str[bate timpul prin for\a tr[s[turii fizico-morale ]ncadrat[ — aceasta — ]n atmosfera de epoc[ =i definitorie pentru ]ns[=i situa\ia general[ ]n care cel astfel evocat prindea precise linii de contur. Iat[-l pe cel — nu mai pu\in celebru — al lui Constantin Cantemir, pe care, de data aceasta, un Sadoveanu nu l-ar fi dep[=it cu mai mult dec`t cu decalajul acumul[rii de vast[ experien\[ literar[: “Carte nu =tiè, ce numai isc[litura ]nv[\as[ de f[cè. Practic[ bun[ avè la voroav[, era s[n[tos, m`nca bine =i be bine. Semne multe avè pe trup de la r[zboaie, ]n cap =i la m`ini, de pe c`ndu fusese slujitoriu ]n |ara Le=asc[. La stat nu era mare; era gros, burduhos, rum[n la fa\[, buzat. Barba ]i era alb[ ca z[pada. Cu boierii tr[iè p`n[ la o vreme, pentru c[ era om de \ar[ =i-i =tiè pe to\i, tot anume, pre careli cum era. +i nu era m`ndru, nici f[cè cheltuial[ \[rii, c[ era un mo=neag f[r[ doamn[. +i avè doi ficiori, beizadele, pre Antiohii =i pe Dumitra=co, =i era z[log la Poart[ =i cu al\i ficiori.” De notat c[ ]n textura portretului moral, memorialistul introduce cu o art[, p`n[ la d`nsul profilat[ doar de Ureche, datele de epoc[, ]mprejur[rile de aspect politic, ]ntr-o nara\iune succint[, de o densitate a faptului semnificativ cum ]nc[ literatura noastr[ clasic[ veche nu ]nregistrase. De aici =i for\a at`tor episoade din letopise\ devenite memorabile, precum cel cu uciderea Costine=tilor, cu moartea, apoi, a lui Cantemir-vod[ ]nsu=i, cel cu drumul lui Duca-vod[ prin \ara s[r[cit[, =i multe altele. Tr[ind ]n circumstan\ele istorice ale unui om de stat, observator din v`rful piramidei sociale, pe ale c[rei ]nalte trepte adesea a urcat, dar =i de pe care a trebuit adesea s[ coboare, scriind, deci, cu satisfac\ie, dar mai ales cu invidie =i ciud[, privind asupra lucrurilor din jur cu un ochi p[tima= dar =i filozof`nd ad-hoc asupra lumii, ]nscriindu-se pe spirala memorialistic[, opera lui Neculce se apropie astfel nu o dat[, p`n[ la deplina identitate categorial[, de stadiul, superior, al literaturii artistice. GEORGE IVA+CU, Un Saint-Simon moldav, ]n Istoria literaturii rom`ne, vol. I, Editura =tiin\ific[, Bucure=ti, 1969, p. 269, 272– 273, 276–279. 234

}n Letopise\ul |[rii Moldovei Neculce poveste=te faptele istorice de la Istratie Dabija-vod[ (1661) — exact de acolo de unde fusese l[sat de c[tre Miron Costin — p`n[ la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat (1775). }n centrul c[r\ii se afl[ domnia lui Dimitrie Cantemir, care ocup[, oarecum dispropor\ionat, dac[ avem ]n vedere scurtimea ei, cel mai mare num[r de pagini. De ast[ dat[ valoarea artistic[ a povestirii cov`r=e=te pe cea documentar[, important[ =i ea pentru istoric mai ales prin modul cum cronicarul vorbe=te de lucruri v[zute =i face dese referiri la propria-i persoan[. Din capul locului suntem avertiza\i c[ cea mai mare parte din cronic[ este lucrat[ f[r[ izvoade, pentru c[ se afla “]n inima mea”. Scriind la b[tr`ne\e, av`nd o memorie excelent[ =i o slobozenie a limbii ferit[ de complica\ii c[rtur[re=ti, Neculce adopt[ tonul sf[tos, c[ielnic pe alocuri, b`rfitor c`nd se ive=te prilejul, totdeauna ]nso\it de gesturi care te fac s[ crezi c[ mai cur`nd a dictat cuiva cele ce a avut a spune. Venirea lui Petru cel Mare la Ia=i, banchetul de prietenie oferit de Dimitrie Cantemir cu acest prilej, masa ce a urmat apoi ]n tab[ra ruseasc[, b[t[lia cu turcii de la St[nile=ti, pe Prut etc. sunt relatate cu ochiul romancierului, atent mai degrab[ la am[nuntele semnificative, f[r[ grija neap[rat[ a ansamblului pe care trebuie s-o aib[ istoricul. Personajele istorice devin personaje literare, cu gesturi =i ticuri caracteristice. Edificator este ]n aceast[ privin\[ portretul lui Petru cel Mare, prins ]n mi=care de ochiul observatorului ce trebuie s[ fi fost neap[rat de fa\[. [...] B[t[lia cu turcii este notat[ b[tr`ne=te de c[tre fostul mare hatman, cu pu\in[ grij[ fa\[ de tactica =i strategia militar[, dar cu cuvinte =i compara\ii la ]ndem`na ob=teasc[: “+i au ]nceput a s[ bate pre vr[jma=, c`t ]ntunecas[ lumea de nu s[ vedè om cu om, =i s[ vedè numai para cum ie=ie din pu=ci. Ca cum arde un stuh mare, trestie, pe ni=te v`nt mare, a=a s[ vedè focul ie=ind din pu=ci”. Comentariul personal adresat direct cititorului apare des: “Numai ce voi s[ dzic, poate fi Dumnedzeu fere=te la r[zboi, c[ dintr-o 1000 de sine\e abiè de t`mpl[ de love=te un om. C[ de ar hi nimerit c`t foc slobodzie, n-ar fi r[mas nici la turci, nici la moscali, om de poveste”. Bine]n\eles, subiectivismul e cu mult mai pronun\at =i povestito235

rul e mult mai personal atunci c`nd are a ]ncondeia pe c`te cineva, a=a cum se ]nt`mpl[ ]n portretul-caricatur[ f[cut lui Dumitra=cu vod[ Cantacuzino. [...] Evident, zicalele =i proverbele se afl[ — dat[ fiind marea oralitate a debitului verbal — din bel=ug la Neculce, ca =i mai t`rziu la Creang[, spre a caracteriza personaje sau situa\ii, introduse fiind prin c`te o expresie de felul: “precum se dzice”, “vorba ceea” etc. [...] Adev[rate schi\e =i nuvele concentrate sunt cele 42 de anecdote istorice intitulate at`t de nimerit O sam[ de cuvinte =i puse, cu sim\ artistic foarte sigur, la ]nceputul Letopise\ului. Prezentarea lor c[tre cititori uime=te prin deplina ]n\elegere a valorii fic\iunii: “cine le va crede bine va face, iar[ cine nu le va crede iar[=i bine va face, fiecare cum ]i va fi voia a=a va face”. De ast[ dat[, prezen\a cronicarului ]n oper[ e mai pu\in vizibil[. El se comport[, p`n[ la un punct, ca un culeg[tor de folclor introduc`nd povestirea prin c`te un impersonal “zic”, ab\in`ndu-se de la orice pletor[ verbal[, concentr`nd totul la maximum =i realiz`nd o sobrietate stilistic[ =i compozi\ional[ — mi se pare ast[zi — superioar[ exuberan\ei romantice (Bolintineanu, de pild[), care i-a reluat temele, tinz`nd spre un soi de realism istoric parc[, de=i, altcum, ne afl[m ]n pur[ fic\iune. [...] Altele sunt senza\ionale, a=a cum este nara\iunea cu cei doi copii, un arb[na= =i un turc, care merg s[-=i caute norocul la |arigrad =i — desp[r\indu-se — se ]nt`lnesc mai t`rziu: turcul, ajuns mare vizir, ]l face domn ]n Moldova pe Gheorghe Ghica, fostul tovar[= de vagabondaj din copil[rie. Senza\ional[, de un fabulos oriental, este =i biografia sp[tarului Milescu, devenit C`rnul, ]n urma ciuntirii nasului de c[tre +tef[ni\[ Lupu, ]mpotriva c[ruia ar fi uneltit, dres ]n cele din urm[ de c[tre un doctor neam\ prin slobozirea =i coagularea succesiv[ a s`ngelui. Romantic[ este apoi povestea de dragoste (mic Tristan =i Isolda valah) dintre fiica lui Radu Mihnea =i o slug[ oarecare. Cei doi fug ]n codru, vod[ face “n[vod” de oameni =i-i prinde la F`nt`na Cerbului. Momentul este sadovenian, ]ns[ totul se termin[ simplu, brutal, realistic: slugii i se taie capul =i fata este trimis[ la m[n[stire. Continuat spontan de Creang[, ]n arta de povestitor, primul croni236

car artist devine pentru Sadoveanu model =i izvor de inspira\ie, nu at`t ]n ceea ce prive=te subiectele ]mprumutate de la el — cum ar fi istorisirea Orb s[rac, din ciclul Hanu Ancu\ei, sau ]n Zodia Cancerului, referitoate la domnia lui Duca-vod[, despre care Neculce trateaz[ pe larg — c`t mai ales ]n ceea ce prive=te limba, ]n modula\ia ei autentic moldoveneasc[, ]n gestul narativ elocvent, ]n pl[cerea de a istorisi b[tr`ne=te ]nt`mpl[ri care au fost de demult. ION ROTARU, O istorie a literaturii rom`ne, vol. I, Editura Minerva, Bucure=ti, 1971, p. 38–41. Trei secole de la na=terea lui Neculce, iat[ un prilej pentru exers[ri mai ales ale istoricilor literari dec`t ale istoricienilor, sau mai degrab[ ale publici=tilor dec`t ale celor dint`i, mai exact ale ]ndr[gosti\ilor de cuv`nt, din moment ce a devenit datin[ s[ fie considerat fostul hatman ]ntre cronicari drept cel mai de seam[ poet al graiului. Odat[ contribu\ia documentar[ v[rsat[ ]n marea tratatelor =i manualelor =tiin\ifice, osteneala de peste zece ani a omului de condei de pe mo=ia Prigorenii e izb[vit[ de rosturile m[runt terestre, via\a sa continu`ndu-se unde faptele =i pl[smuirile sunt nemijlocite, respectiv la cei ce ]=i fac o religie din a scrie “nici de pre un izvod al nem[rui”, =i al c[ror cap de serie pentru rom`ni — Ien[chi\[ V[c[rescu — se =i n[scuse pe c`nd Neculce nu “=-au pl[tit =i el datoria ace=tii lumi, cea str[mo=easc[“ =i ]nc[ nu s-au fost “dus c[tre p[rin\ii s[i”. Acolo ofer[, “lascav =i darnic”, la ospe\e bogate, “mai mult din oal[ ro=ie dec`t din pahar de cristal”, cotnarul auriu al frazelor lui — de nu se mai satur[ “pehlivanii m[sc[rici” savur`ndu-i portretele, potrivirile de maxime, tablourile de lupte, farmecul neologismelor, “veseliile cu naiuri =i cu c`ntece hagime=ti” ale ]ntors[turilor povestirii, care nu sunt ]ntotdeauna “de oameni vechi =i b[tr`ni”. Sau ]i ]ntrece pe to\i ]n rezumarea cea mai fidel[ =i succint[ a unei nuvele de Sadoveanu ori de cutare tardiv romantic. [...] Locul =i l-a ales inspirat, ]n vecin[tatea modernilor, =i prin recunoa=terea deplinei libert[\i de op\iune a cititorului fa\[ de legendele-adev[ruri artistice propuse: “cine le va ceti =i le va crede, bine va 237

fi, iar cine nu le va crede, iar[ va fi bine”. Acestea sunt istorii nu basne, ne=te cuvinte c`teva, trecute din genera\ie ]n genera\ie, probabil purt[toare de sensuri latente ca miturile, =i deci trebuiesc captate pentru mai subtile s[p[turi =i t[lm[ciri din viitor. Ca =i evenimentele tr[ite sau atestate, ele i-au ap[rut pre\ioase unde plutitoare scriitorului seismograf al timpului s[u =i, cu toate c[ prin am[nuntele relatate urc[ doar p`n[ la +tefan-vod[ cel Bun, ]i vor fi r[spuns ]ntr-un plan mai ferit =i acelei curiozit[\i de ob`r=ii care ]l face pe Nicolae Costin, colegul de divan din anul premerg[tor St[nile=tilor, s[ ]mping[ hronicul vechimii rom`no-vlahilor de la veacul XVII p`n[ la zidirea lumii. Alegerea ritualic[, prin tragere cu s[geata, a locului de ]n[l\are a M`n[stirii Putnei, consultarea sihastrului ]ntr-un moment de cump[n[ (“]nchina-va \ara la turci au ba?”), refuzul mamei de a-l primi ]n cetate pe eroul ]nvins, c[derea calului ]n moarte la vederea t[ierii lui Barnovschi, prinderea prizonierilor la plug (“de-au =i arat cu d`n=iii, de au sem[nat ghind[“) — oamenii p[m`ntului zic s[ se fi petrecut aievea toate. +i nu mai =tii, vine din Neculce, sau din Vechiul Testament sau din mai dep[rtate t[bli\e arse, acest r`s amar: “i-au fost ]mpung`nd cu str[mur[rile ca pre boi, s[ trag[. Iar ei se ruga s[ nu-i ]mpung[, ce s[-i bat[ cu biciu=cile, iar c`nd ]i b[tè cu biciu=cile, ei se ruga s[-i ]mpung[“. Din vorb[ ]n vorb[, de la relatare la anecdot[, prin cele vreo 40 de cuvinte Neculce reparcurge ]n maniera sa, totu=i materia predecesorilor s[i, de la Ureche, str[lucind prin memorabila caracterizare a lui +tefan, la Miron Costin al ciumei =i al “bietului om sub vremi”. }n acest fel ]nceput[ “dup[ moartea lui +tef[ni\[-vod[, feciorul lui Vasile-vod[“, ]ntreprinderea istoric[ de informare ]n multe privin\e absolut[, acoperind o perioad[ de 80 de ani din via\a Moldovei =i ]n secundar a |[rii Rom`ne=ti ]=i are asigurat[ nu numai for\a de iradia\ie ]n viitorime ci =i o baz[ de sus\inere proprie, viclean prelungit[ dincolo de cronologii. Asemeni lui Creang[ l`ng[ Eminescu =i Maiorescu, talentul cronicarului are norocul s[ se autocontroleze un timp l`ng[ mintea vast[ a eruditului Cantemir, iar ]n\elepciunea-i parc[ a veacurilor, prin care parc[ se dep[rteaz[ de noi mai ad`nc ]n istorie, este r[splata =ansei, deloc roze, de a fi tr[it o epoc[ dintre cele mai nea=ezate =i 238

de a-=i fi distrus via\a de mai multe ori ]ntre r[zboaie, silnicii =i pribegii. [...] Memorialist ]n cea mai ]ntins[ parte a operei, interesant comparat cu Saint-Simon, el caut[ s[ depene “cu adev[r” “c`te s-au t`mplat de au fost” ]n propria-i via\[. Nu-l preocup[ “niscaiva veleaturi a anilor de s-or fi gre=it” ci dac[ sunt re-create desf[=ur[rile, care neprenotate cu minu\ie ]ntr-un jurnal scrupulos \inut, “au fost scris[ ]n inima sa”. R[spunderii patriotice care desigur a prezidat, g`ndului sacru al aducerii istoriografiei la zi, le este superior complementar[ voluptatea rostirii b[tr`ne=ti =i cristaliz[rii ]n imagini epice, satisfac\ia posturii de c[utare a timpului pierdut. Orizontul vast al experien\ei, cu digresiunile dese ]ntr-un spa\iu curg`nd ]ntre |ara Fr`nceasc[, Dania, |ara +vedului, Gdan\ca, Mosc, Bagdat, |arigrad, R`m, Lu\imburgu, Saxonia, =i ]ntoarcerile succesive la “a scrie iar pentru Moldova noastr[“ unde e profund implicat, serve=te fericit, ]n ora calm[ a senectu\ii, filtr[rii de esen\e, intuirii de permanen\e menite a lumina scopul principal: de ]ndrumare politic[, moral[ =i estetic[; implicit, de salvare na\ional[ ]n linia lui Neagoe Basarab. “Cu c`t ve\i ]ndemna a ceti pre acest letopis[\u mai mult — se ]ncheie doar Predoslovia — cu at`t ve\i =ti a v[ feri de primejdii =i ve\i fi mai ]nv[\a\i a dare r[spunsuri la sfaturi ori de tain[, ori de o=tire, ori de voroave.” Omagiind ]n Neculce nu istoricianul ci scriitorul, ]i ]n\elegem mereu nelini=tea primordial[, ]i ]n\elegem vibra\ia cea mai secret[ din dorul de p[m`ntul natal, =i-l scoatem cu fa\a sa cea mai adev[rat[ “la domni =i la noroade de cinste”. AUREL R{U, Ion Neculce, trei secole, ]n “Steaua”, nr. 22, 16–30 noiembrie 1972, p. 8. Exist[ adev[ruri care, de la prima lor enun\are, par nu numai evidente, ci chiar comune. C[ ]n Neculce putem recunoa=te, consider`nd lucrurile sub aspectul talentului ]n sine, pe cel mai mare scriitor rom`n de p`n[ la apari\ia clasicilor de aur ai literaturii noastre ]n a doua jum[tate a secolului al XIX-lea: Eminescu, Caragiale, Creang[, c[rora, dealtfel, le poate sta al[turi, este unul din aceste adev[ruri. Neformulat ]ns[ vreodat[ p`n[ acum ca atare. “C`nd cite=ti cronica 239

lui Niculce, un nume ]\i n[v[le=te numaidec`t ]n minte — Creang[“, spunea G. C[linescu. }ntr-adev[r, cei doi scriitori sunt ]nrudi\i ]n asemenea m[sur[ ]nc`t ei ar putea trece drept manifest[rile succesive ale aceluia=i arhetip. E un fenomen rar ca o structur[ artistic[ s[ reapar[ peste un num[r de ani, purt[toare a unei for\e de expresie de intensitate egal[. Marii gemeni ai literaturii noastre ]l ilustreaz[. Neculce e un Creang[ care lucreaz[, ]n loc de ]nt`mpl[ri, cu evenimente. Egal ]n arta intuitiv[ a povestirii dublului s[u de peste veac, ]i este superior prin puterea de reprezentare. Sarcasmul =i ironia celui dint`i se dezghea\[ =i se ]mbl`nzesc ]n umorul succesorului, cu toate c[ bonomia am`ndurora este uneori doar aparent[. Pentru a rosti unele din primele ei cuvinte literatura rom`n[ cult[ deschide gura de aur a lui Neculce. Peste un secol =i ceva Creang[ o va reprezenta cu nu mai pu\in[ str[lucire. Boierul =i “moj`cul” ]=i ]mpart astfel gloria verbului na\ional. Cronica lui Neculce constituie nu numai o important[ realizare ]n sine, ci =i o posibil[ monad[ a literaturii rom`ne. Ea rezum[ sau mai bine zis anticipeaz[ un ]ntreg ansamblu de tr[s[turi generale. Printre firele din care, de peste dou[ secole, se \ese literatura rom`n[ modern[ unul dintre cele mai vizibile este cel al operei lui Neculce. [...] Cronica lui Neculce nu sufer[ de partizanatul fac\iunilor boiere=ti sau de aservirea complet[ fa\[ de punctul de vedere domnesc. Subiectivismul ei, de alt[ natur[, nu este ]ns[ mai pu\in marcat. }n compara\ie cu al\i cronicari f[\i=i p`n[ la naivitate ]n p[timirile lor, Neculce, mai abil, ]=i permite s[ denatureze uneori lucrurile din motive personale sau de clas[ bine camuflate, derut`ndu-=i prin aceasta (]nc[ =i ast[zi), cititorii. [...] Este locul s[ abord[m aici o problem[ esen\ial[ a exegezei neculceene: caracterul na\ional al operei, patriotismul autorului (patriotism ]n\eles, evident, ]n sensul secolului ]n care a tr[it =i ]n limitele — de neignorat — ale unei foarte clare concep\ii de clas[). +i unul =i cel[lalt au fost =i sunt de obicei c[utate ]n cuvintele autorului: profesii de credin\[ autohtone, declara\ii antifanariotice, lamenta\ii — nu ]ntotdeauna “pure”. }n ce ne prive=te, ne propunem s[ le descoperim ]n structura mai ad`nc[ a operei, unde, dup[ p[rerea noastr[, se afl[ 240

mai ferm imprimate. Un lucru trebuie de la ]nceput subliniat: Letopise\ul lui Neculce nu reflect[ numai contextul istoric ]n care autorul a tr[it, ci totodat[ i se opune, ]i rezist[. Eliminarea tragicului ar putea fi privit[ ca un aspect al acestei tendin\e; prin “desamorsarea” mecanismului ei tragic, realitatea ar putea deveni inofensiv[. Situat ]ntr-o lume ostil[, amenin\[toare, cronica devine pentru Neculce un refugiu. Nu numai =i nu at`t ]n sensul ]n care condi\iile materiale, de relativ[ stabilitate =i siguran\[, ale scrierii ei ]l pretinde, ci =i (mai ales) ]n acela c[, scriind, autorul domin[ ]ntr-un fel evenimentele la discre\ia c[rora se aflase. Dac[ — dup[ cum spunea un alt cronicar — omul este sub vremi, evoc`ndu-le, ceea ce ]nseamn[ recre`ndu-le (c[ci orice reprezentare a realit[\ii, oric`t de exact[, este fic\iune), adic[ recapitul`nd, clasific`nd, ordon`nd =i ]ntr-o anumit[ m[sur[ determin`nd, vremile r[m`n sub om, se “depun”, se a=eadz[. Neculce s-a zidit ]n cronica sa, ]nceput[, ]n planul subcon=tient al fiin\ei, din nevoia de a se ap[ra. Groaza, am spune, primordial[ a cronicarului e nea=ezarea. Sentimentul exprim[ ]ns[ nu numai pe boier, c[ruia hoasul, instabilitatea ]i periclitau privilegiile, ci =i ]ntreaga comunitate na\ional[, av`nd nevoie, ]n aceea=i m[sur[, de un cadru al existen\ei sociale bine constituit. }n acest sens fobia lui Neculce e ancestral[. Or, ]n raport cu permanenta calamitate a “vremilor nea=edzate”, cronica reprezint[ principiul contrar, salvator, al a=ez[rii. Tendin\a Letopise\ului lui Neculce rezum[ astfel, ]n mic, una din tendin\ele istorice fundamentale ale poporului rom`n, caracterizat printr-o dialectic[ a a=ez[rii ]n nea=ezare. Cvasimilenara migra\ie a popoarelor, apoi formidabilul pericol otoman, ]n fine vecin[tatea unor mari imperii au creat neamului de la Carpa\i =i Dun[re, ]n lupta sa pentru supravie\uire, condi\ii extrem de dure. Din negura veacurilor, vremile au fost =i au r[mas — p`n[ ]n perioada modern[ — nea=ezate. Genera\ie dup[ genera\ie, oamenii de aici au g[sit ]ns[ de fiecare dat[ resursele =i posibilitatea s[ se a=eze. Bovarismul a=ez[rii la Neculce corespunde a=adar unei seculare aspira\ii na\ionale. Omul =i opera prezint[ deopotriv[ acela=i caracter “a=edzat”, caracter care contrasteaz[ cu starea de “nea=edzare” a vremurilor, =i i se opune. Cronica lui Neculce d[ cititorului un sentiment de temeinicie, de 241

calm[ durat[, de permanen\[ =i consolidare. Peste blocul pe care-l formeaz[, valul istoriei trece f[r[ s[-l clinteasc[. }n mult mai mare m[sur[ dec`t lamenta\iile ]n “of” =i “vai”, at`t de des citate, cu ceva din automatismul =i conven\ionalitatea bocetelor profesionale, tocmai acest aspect de realitate constituit[, definit[ =i definitiv[, ]ntr-un context fluctuant =i nesigur d[ cronicii lui Neculce acel caracter na\ional =i acea profund[ valoare patriotic[ ce i-au fost dintru ]nceput recunoscute. Considerat[ ]n func\ie de nucleele sale epice, cronica lui Neculce se pulverizeaz[ ]ntr-o mas[ de mici nuvele, istorii comprimate, simple episoade, anecdote, instantanee, dintre care unele de un interes deosebit, memorabile pentru cititor =i, credem, foarte sugestive pentru un scriitor, ]n eventualitatea perfect legitim[ c[ ar dori s[ se foloseasc[ de ele ca de ni=te puncte de plecare. Fragmentul XVI din O sam[ de cuvinte — despre “]nceperea” impostorului Despot-vod[ — este o nuvel[ vene\ian[ redus[ la liniile ei esen\iale, un fel de scenariu, cu intrigi, documente revelatoare =i substituiri de persoane. Dac[ sec\iunea num[rul XVI con\ine substan\a unei posibile nuvele, aceea cu num[rul XXXVII poate furniza material chiar pentru un roman. Elementele picare=ti, leg[mintele solemne, coinciden\ele, spectaculoasele ascensiunii sociale, loviturile de teatru, momentul suprem al recunoa=terii, epilogul fericit dau o savoare aparte acestei istorii pline de mi=care =i mi=c[toare a unui copil s[rac purces dintr-un sat albanez spre |arigrad =i ajuns mai t`rziu, gra\ie ajutorului fostului s[u tovar[= de drum, devenit mare vizir, domnul Moldovei sub numele de Ghica-vod[. Un personaj rocambolesc este Dedul sp[tarul Arb[na=ul care, ]nchis de Constantin Cantemir, evadeaz[ spectaculos, “ca-n filme”. [...] Evocarea complotului boieresc ]ndreptat ]mpotriva lui Constantin Cantemir =i a represaliilor domnului, a uciderii mai ]nt`i a lui Velicico =i apoi a lui Miron Costin, acesta din urm[ smuls dintr-un doliu proasp[t, so\ia sa murind chiar atunci, =i a remu=c[rilor (rare ]n epoc[) ale b[tr`nului voievod: “Cantemir-vod[ dup-acee mult se c[iè ce-au f[cut =i de multe ori pl`ngè ]ntre toat[ boierimea =i bl[st[ma pe cine l-au ]ndemnat de-au gr[bit de i-au t[iat”, reprezint[ unul dintre cele mai impresionante momente ale cronicii. C`teva aspecte 242

ale acestei mari scene merit[ subliniate ]n chip deosebit: logica diabolic[, implacabil[ cu care sf[tuitorii domnului, folosind, ]n mod perfid, ca premiz[ faptul c[, ie=indu-=i din fire, acesta ]l b[tuse cu buzduganul pe Velicico, ]l aduc, pas cu pas, din aproape ]n aproape, ]n situa\ia de a ordona cele dou[ crime. [...] Istoria turcului trimis ]n Moldova s[ caute pricin[ de mazilire lui Vasile Lupu, =i “]ndopat” pur =i simplu cu galbeni de c[tre acesta, adev[rat[ capodoper[ de psihologie a mituirii, e de o savoare aproape gogolian[. [...] Excelent observator, Neculce re\ine, descriind o scen[, aspecte inedite, surprinz[toare =i ]n acela=i timp foarte caracteristice, capabile s[ insufle sentimentul celui mai acut concret, s[ actualizeze intens. Martor =i participant la ]ncle=tarea decisiv[ de pe Prut, Neculce evoc[ pe larg, din interior, ]ntr-un chip foarte modern. Descrierea insist[ asupra diferitelor manevre, ciocniri, opera\ii cu caracter izolat =i b[t[lia — al c[rei ansamblu ne scap[ — se ]ncheie mai ]nainte de a ]n\elege dac[ ea a ]nceput cu adev[rat =i f[r[ s[ ni-l desemneze ]n mod evident pe ]nving[tor. }n politic[, pe plan militar ca =i ]n literatur[, St[nile=tii reprezint[ un alt Waterloo. }n nici un alt moment al “filmului” b[t[liei (datorit[ lui Neculce ne afl[m ]n posesia unui pre\ios documentar al acesteia), nu ne sim\im ]n mai mare m[sur[ la St[nile=ti dec`t atunci c`nd cronicarul aminte=te ]n treac[t, dar cu ce puternic[ sugestie a clipei, de acele dueluri specifice de tiraliori, expresie a surescit[rii combatan\ilor, angajate din obliga\ie dar =i dintr-un spirit de bravad[ reciproc incitat ]ntre mici grupuri ce se desprind din r`ndurile celor dou[ armate beligerante. [...] Neculce nu este numai un artist al cuv`ntului, ci =i un artist al imaginii; ceea ce el spune desfat[ auzul =i ]nc`nt[ totodat[ privirea. Euforia muzical[ a lecturii e dublat[ de euforia u=or melancolic[ a particip[rii “directe” la ]nt`mpl[ri de mult ]ncheiate, a “introducerii” ]n imagine. Cronica lui Neculce anuleaz[, ]n momentele de intensificare a reprezent[rii, timpul cititorului, =i pe cititor ]nsu=i; acesta resuscit[ ca martor ocular, al n + 1-lea personaj al c[r\ii. Scenele cele mai vechi ale letopise\ului nu se las[ contemplate din afar[; ele atrag =i includ irezistibil cititorul, transformat ]n element component al tabloului. 243

}n O sam[ de cuvinte, episodul V, v[lm[=agul b[t[liei se desface ca un val pentru a oferi privirii posibilitatea de a contempla o scen[ =i un gest cvasi-ritualice ]n care raportul de strict[ vasalitate, av`nd parc[ ceva din caracterul exemplar =i impecabil, din puritatea povestirilor cavalere=ti timpurii se ]mbin[ cu umilin\a =i c[ldura rela\iilor interumane specific orientale. Prospe\imea unui prezent transparent, etern, atinge intensit[\i aproape magice ]n sec\iunea a VII-a. [...] Nu vom insista prea mult asupra a ceea ce se nume=te de obicei — cu o oarecare emfaz[ — arta portretului la Neculce; orice referire la scriitor, oric`t de sumar[, ajunge inevitabil la ea. F[r[ a valorifica ]ns[ ]ntotdeauna ceea ce s-a spus p`n[ acum esen\ial ]n aceast[ privin\[: “Portretul niculcian st[ la mijloc ]ntre caricatur[ =i tablou” (G. C[linescu); “Notele prin care individualizeaz[ portretele nu sunt at`t calit[\i suflete=ti sau tr[s[turi fizice, c`t mi=carea” (N. Cartojan) etc. }n ce ne prive=te, ne vom m[rgini a sublinia din nou remarcabila capacitate de observa\ie a lui Neculce, aplicat[ de data aceasta oamenilor, =i, ca un fapt credem inedit, p[trunderea sa psihologic[ — v[dit[ ne]ndoios ]n c`teva cazuri, sprijinindu-ne pe exemple, dup[ c`te =tim, nefolosite p`n[ acum. Nu ]nainte ]ns[ de a preciza — iar[=i — c[ puterea de observa\ie a cronicarului este uneori superioar[ puterii sale de ]n\elegere. Se ]nt`mpl[ nu o dat[ ca Neculce s[ ]nregistreze foarte exact aspecte sau tr[s[turi, f[r[ a fi ]ns[ (pe deplin) edificat asupra a ceea ce ele semnific[. }n acest sens spuneam c[ el fotografiaz[ cu mare precizie realitatea (]n cazul de fa\[ individualitatea), l[s`nd parc[ altora grija interpret[rii adecvate =i complete a datelor. [...] }n al III-lea fragment din O sam[ de cuvinte, Neculce pomene=te de “p[harul” lui +tefan cel Mare p[strat la m`n[stirea Putna p`n[ ]n timpul ultimei domnii a lui Mihai Racovi\[ (1715—1726). Atunci, un egumen nevrednic, “vr`nd s[ s[ f[leasc[, au b[ut la mas[ cu acel p[har al lui +tefan-vod[, cu ni=te slugi boiere=ti, ce era zlota=i. +i b`nd mult cu acel p[har, s-au ]mb[tat =i, fiind be\i, au stricat un lucru scumpu domnescu =i de minune ca acela”. Distrugerea cu at`ta u=ur[tate a pre\iosului vestigiu simbolizeaz[ parc[ o stare de lucruri, 244

o ]ntreag[ atitudine de nep[sare fa\[ de trecutul \[rii, risipit =i devalorizat ca \[nd[rile pocalului. Trist[ stare de lucruri, condamnabil[ mentalitate pe care, prin cronica sa, Neculce, pe urmele lui Grigore Ureche =i Miron Costin, ]ncearc[ =i reu=e=te s[ o remedieze pe una, s[ i se opun[ celeilalte. Ion Neculce e unul din primii mari restauratori ai trecutului na\ional. Cioburile paharului lui +tefan i-au ]ns`ngerat =i traumatizat sensibilitatea; pentru a o vindeca sau m[car alina, el a trebuit s[ le culeag[ cu grij[ din pulbere =i s[ refac[ din sf[r[m[turi vechea form[ pierdut[. [...] Letopise\ul |[rii Moldovei prefigureaz[ unele evolu\ii ulterioare. }n cronica lui Neculce, literatura rom`n[, care ]ncepea ]ntr-un fel odat[ cu el, ]=i avea fixate pentru mult[ vreme c`teva din datele ei esen\iale. VALERIU CRISTEA, Introducere ]n opera lui Ion Neculce, Editura Minerva, Bucure=ti, 1974, p. 5–6, 120, 143–150, 159–168, 171, 193–194, 210. Neculce ]=i scrie letopise\ul dup[ moartea lui Cantemir =i a lui Radu Popescu, dar locul lui, prin tradi\ie, se afl[ ]n seria cronicarilor moldoveni, pe care-i continu[. E adev[rat, pe de alt[ parte, c[ aceast[ continuitate nu mai apare ast[zi la fel de indiscutabil[ ca ieri, c`nd N. Iorga, dup[ care s-au luat to\i istoricii de =coal[, l-a socotit pe Neculce, ]ntr-o pornire tipic[ de romantism ideologic, “un om de cinste, un moldovean cuminte =i cu frica lui Dumnezeu“, incapabil s[ def[imeze sau s[ lingu=easc[, “un b[tr`n foarte b[tr`n, cari, privind ]n urm[, ]n dunga din ce ]n ce mai umbrit[ a trecutului s[u, vede ]n=ir`ndu-se acele ce au fost, at`t de lini=tite, de or`nduite, de frumoase“. S-a ar[tat, ]n anii din urm[, mai degrab[ lipsa de leg[tur[ sufleteasc[ a cronicarului din veacul fanariot cu moldovenii din veacul anterior =i ]nrudirea lui temperamental[, dac[ nu =i stilistic[, cu muntenii contemporani, ]ntre care Radu Popescu =i Anonimul Br`ncovenesc sunt cei mai ]nsemna\i ca scriitori (+erban Cioculescu, 1966, Valeriu Cristea, 1974). Spre deosebire de Ureche =i de Costin, Neculce nu e ceea ce se cheam[ un c[rturar; e lipsit de entuziasm pentru idealurile care-i animaser[ pe ace=tia; ca atitu245

dine etic[, letopise\ul s[u e mai cur`nd o istorie secret[, din ra\iuni v[dit personale, dec`t o oper[ de educare a spiritului public. Autorul face figura unui mic boier de \ar[, prudent =i chivernisit, intolerant, fricos de schimb[ri, cu parapon pe cei care au reu=it mai bine dec`t el, precar =tiutor de limb[, xenofob, d`nd vina relelor pe greci (de=i are dubl[ ascenden\[ greceasc[). Valoarea ]i vine din personalitatea savuroas[ =i din geniul limbii =i al povestirii. El redescoper[ oralitatea popular[, un veac dup[ ce Ureche descoperise scrisul intelectual, =i, prin ea, tot acel caracter naiv, local =i str`mtorat ]n orizontul mo=iei proprii, care se deosebe=te at`t de mult de universalismul =i europenismul costinian sau cantemirian. Chiar felul ]n care a \inut s[ se ]ntoarc[ din exilul rusesc, unde Cantemir a r[mas =i =i-a continuat opera, ne]n\elegerea lui pentru reformele lui Petru cel Mare, indic[ o alt[ formul[ spiritual[ dec`t aceea a enciclopedi=tilor de tipul lui Milescu sau Cantemir, deloc preocupa\i de depeizare =i g[sindu-=i locul oriunde este cultur[. P`n[ la un punct, de=i continu[ cronologia faptelor de unde o p[r[sise Costin, letopise\ul lui Neculce ]nf[\i=eaz[ o reac\ie la acesta =i anume reac\ia autohtonismului la europenism, a na\ionalului la universal. Acum, spre mijlocul secolului XVIII, c`nd ]=i termin[ Neculce opera, aceast[ reac\ie se produce pentru prima, dar nu =i pentru ultima oar[ ]n cultura rom`n[. O vom mai ]nt`lni de c`teva ori ]n epocile urm[toare. Un teoretician al spiritului etnic ar putea fi condus la ideea c[ noi nu am fost niciodat[ p`n[ la cap[t europeni, f[r[ s[ se fi n[scut opozi\ia localist[, c[ orice universalism este la noi corectat de na\ionalism =i chiar de xenofobie, c[, ]n fine, perioadele dominate de c[rtur[rism elitist alterneaz[ cu cele ]n care se infuzeaz[ sim\ul popular cel mai “s[n[tos“ =i mai riguros cu putin\[. [...] Interesant e =i faptul c[ Neculce a \inut s[ anticipeze cronica propriu-zis[ de acele patruzeci =i patru de legende cunoscute sub titlul O sam[ de cuvinte. [...] Spre deosebire de Costin =i apoi de Cantemir =i de stolnicul Constantin Cantacuzino, care au o mentalitate aproape =tiin\ific[, Neculce se ]ntoarce la aceea folcloric[. [...] Dorin\a care le st[ la baz[ este aceea foarte fireasc[ de a produce uimire. +i nu ca “un capitol de istoria rom`nilor“, cum zicea Iorga [...], trebuie legendele citite, ci ca ]nt`ia noastr[ oper[ de imagina\ie. 246

C[ci dac[ Neculce n-are mult[ c[rtur[rie, are un talent de prozator ]nn[scut, ca nimeni altcineva ]n ]ntreaga noastr[ literatur[ medieval[. Dou[ tr[s[turi sunt izbitoare ]n O sam[ de cuvinte (=i vor fi =i ]n letopise\). }nt`i, faptul c[ aceste istorioare n-au mare lucru de legend[ ]n ele, culeg`nd ]nt`mpl[ri dintre cele mai obi=nuite, uneori chiar derizorii, =i nu numai ]mprejurarea c[ sunt puse de obicei ]n sarcina unor personaje cu statut istoric le ]nv[luie ]ntr-un abur eroic. Altfel, ]nf[\i=area foarte p[m`nteasc[ a lucrurilor n-ar ridica nici o dificultate. }n al doilea r`nd, istoriile cu pricina reprezint[ un veritabil triumf al spiritului anecdotic: nici descrieri, nici portret, nici comentarii: narativul pur, redus la esen\[. [...] Darul de povestitor al autorului este ]nvederat at`t pe spa\ii mici, c`t =i ]n construc\ii mai ample. C`teva dintre a=a-zisele legende n-au dec`t c`teva r`nduri, dar con\in, ca ]ntr-un degetar, materia unor adev[rate nuvele. [...] Sunt =i c`teva legende construite ca ni=te ample nara\iuni. De exemplu, biografia sp[tarului Milescu, prima de acest fel la noi, sau visul lui Rare=, c`nd mergea cu carele de pe=te la Ia=i, sau, mai ales, extraordinara povestire, scoas[ parc[ din Halima, despre un albanez =i un turc deopotrv[ de tineri =i de s[raci, care-=i caut[ norocul la |arigrad, juruindu-=i s[ nu se uite unul pe altul de vor izb`ndi ]n via\[, turcul ajung`nd vizir =i pun`nd pe albanez domn ]n Moldova. Meritul acestor at`t de celebre povestiri, ]nc`t au devenit pentru rom`ni arhetipale, const[ ]n simplitatea lor f[r[ cusur, ]n stilul “jos“, familiar, lipsit de orice solemnitate, pe care Neculce ]l introduce ]n proza na\ional[. Acest stil se remarc[ de la ]nceput =i ]n cronic[. [...] Neculce are pl[cerea faptului divers, din care cronica lui ne ofer[ nenum[rate mostre. Ilia=-vod[ tocmai ]=i ]ngropa tat[l, ]n tain[, “cu mult[ grij[ =i fric[ de datornicii t[t`ne-su, s[ nu-l prindz[, s[-l ]nchidz[“, c`nd un ceau= al sultanului ]l ia =i-l duce la serai ca s[ fie c[ft[nit domn; Duca e mazilit =i pe cale de a-=i pierde capul, dar se nimere=te s[ aib[ o blan[ ruseasc[ de vulpe neagr[ pe care i-o d[ruie=te vizirului ]n schimbul unei vorbe bune pe l`ng[ sultan [...]. Neculce e un Procopius care pl[te=te contemporanilor toate poli\ele, ]ncondeindu-i pentru posteritate. Cu excep\ia aceluia al lui Dosoftei, toate portretele sunt r[ut[cioase. [...] 247

Cu Neculce revin ]n for\[, ]n proza noastr[ istoric[, spiritul popular =i oralitatea, ajutate de un talent de narator incomparabil =i de o intui\ie a oamenilor, care compenseaz[ ]ngustimea concep\iei =i netemeinicia culturii. Cel mai mare povestitor de p`n[ la Creang[ =i Sadoveanu [...]. NICOLAE MANOLESCU, Istoria critic[ a literaturii rom`ne, vol. I, Editura Minerva, Bucure=ti, 1990, p. 58–59, 60–62, 64–65. Trec`nd de la prelucrarea de documente =i m[rturii orale la memorii =i apoi chiar la jurnalul direct, Letopise\ul lui Neculce este str[in oric[rei ]ncerc[ri confesive. [...] Letopise\ul..., dac[ nu construie=te pentru noi o personalitate, prin fiecare pagin[ ne dezv[luie un temperament. Neculce este pr[p[stios, sensibil, tem[tor; furia =i revolta, repede aprinse, curg odat[ cu cerneala pe paginile cronicii. Dealtfel, pamfletul este la mare cinste, expresie a st[rii psihice aproape permanente a scriitorului, care nu ]ncearc[ nici un moment s[ se disimuleze: “r[ut[\ile“ lui Neculce sunt expuse la vedere, savurate pe ]ndelete. [...] Dealtfel, tot Letopise\ul... apare ca o nesf`r=it[ in=iruire de zvonuri, de vorbe strecurate la ureche, pe care pana cronicarului abia mai pridide=te s[ le noteze. Tonul este mereu “c`rtitor“. Dar ceea ce-l intereseaz[ ]ndeosebi pe cronicar este nota de senza\ional. Tot ce iese din comun, toate bru=tele r[sturn[ri de situa\ie, ]l atrag, =i el pare incapabil s[ li se ]mpotriveasc[. Realitatea, ne spune mereu Neculce, nu este doar ceea ce pare s[ fie, ci fiecare fapt are ]n spatele s[u un ce misterios, o a doua fa\[, expresiv[ =i dramatic[, =i mai ales ea merit[ interesul nostru. [...] Neculce are o art[ ne]ntrecut[ ]n a pune ]n valoare “situa\iile ]nduio=[toare“. O melodram[ de cea mai bun[ calitate este scena uciderii lui Miron Costin. [...] Interesul cronicii lui Neculce este ]n primul r`nd cel literar. [...] Neculce nu are preten\ii de c[rturar, nu-l obsedeaz[ originea neamului =i trece u=or peste enun\area ei; mai mult, de=i datele pe care ni le d[ sunt ]n marea lor majoritate exacte, Neculce nu este interesat de m[rturia pe care trebuie s-o lase, de adev[rul pe care 248

trebuie s[-l transmit[. [...] C[ci pentru Neculce nu adev[rul este ultima realitate, ci povestea: acesta este motivul, cauza fundamental[ a existen\ei cronicii sale. }n mod v[dit cronicarului ]i place s[ scrie. Inevitabil eterogen[ prin con\inut, nesus\inut[ de o voin\[ formatoare, cronica se arat[ to\u=i ]nchegat[ =i structurat[. Unitatea de ton o d[ duhul mereu povestitor. Scrisul curge f[r[ pauze, f[r[ timp de respira\ie, f[r[ plictiseli; sub pana lui Neculce totul se transform[ ]n poveste: ]nt`mpl[ri v[zute sau ]nchipuite, uneltirile de la Poart[, fiscalitatea timpului, politica interna\ional[. Niciodat[ interesul nostru nu adoarme, fiindc[ orice eveniment oric`t de abstract, oric`t de ]ndep[rtat, coboar[ ]n “ograda“ noastr[, treze=te m`nia sau mila noastr[. Cronicarul este o +eherezad[ =i Letopise\ul s[u o alt[ O mie =i una de nop\i. Fiecare domnie este un basm =i, ca orice basm, el este stereotip: “amestec[turi“ la Poart[, mit[, alegere, uneltirile boierilor din tab[ra advers[, mazilire =i jocul se reia neschimbat. Savoarea se afl[ ]ns[ ]n varia\iile pe aceea=i tem[, ]n chipul nea=teptat prin care se manifest[ schema prestabilit[. Dar aceast[ orologerie nu are menirea de a m[sura timpul abstract al istoriei, ci o durat[ subiectiv[, =i tocmai acest fapt d[ o structur[ complex[ cronicii, o evolu\ie semnificativ[ nara\iunii. Timpul netr[it de martor, timpul p[strat ]n memoria colectiv[ se str`nge ]n legend[; la origine — era de aur a lui +tefan cel Mare. Totu=i ]nt`mpl[rile, oric`t de cumplite, pamfletele, oric`t de virulente, ]=i p[streaz[ haina de basm. Este de fapt o s[rb[toare a pl[cerii de a povesti, =i aici anecdota, portretul pitoresc, am[nuntul colorat se succed f[r[ ]ntrerupere. Dar scurgerea vremii este distructiv[, =i furia pierde tot mai mult din importan\[ (f[r[ a muri niciodat[) pentru ca evenimentul tr[it s[ intre pe primul plan. Se ]nt`mpl[ acum un fenomen unic ]n literatura noastr[ “veche“. Paginile cronicii se transform[ ]ntr-un roman de cea mai pur[ factur[ modern[. Timpul subiectiv se dilat[, ]=i pierde autonomia, durata sa fiind impus[ acum de intensitatea tr[irii. +i personajul principal al acestui timp, ]ntruchipat de Dimitrie Cantemir, va fi unul de structur[ modern[, o personalitate care se construie=te sub ochii no=tri, dar care, totu=i, nu ni se dezv[luie niciodat[. 249

Credincios lui ]nsu=i, Neculce nu vrea nici acum s[ aplice scheme prestabilite, s[ abstractizeze, ci se mul\ume=te s[ constate c[ eroul s[u ]=i schimb[ chipul dup[ unghiul din care este privit. Aceast[ modern[ “pulverizare“ are darul de a l[sa o impresie de via\[ de neuitat. Personaj de planul doi, urm[rit la Poart[, ]n rivalitatea sa cu Br`ncoveanu, Cantemir acapareaz[ p`n[ la urm[ scena ]ntreag[. El apare mai ]nt`i ca un fermec[tor conviv, =i — basm autentic — ob\ine o coroan[ prin m[iestria-i de c`nt[re\ [...]. }n mod v[dit Neculce admir[ sincer hot[r`rile =i ac\iunile domnului s[u: abilitatea sa diplomatic[, mai ales, ]ntr-un veac al tuturor vicleniilor, ]i recheam[ ]ntreaga pre\uire [...]. Dar nu evolu\ia domnului ]l intereseaz[ pe Neculce, ci reac\iile lui Cantemir, =i pe acestea le poate urm[ri ]n confruntarea cu evenimentele neobi=nuite pe care vremurile primejdioase i le scoteau cu d[rnicie ]n cale. }nt`mplarea nocturn[ cu “pa=a Tighinei“, plin[ de romantism, este un exemplu de miraculoas[ conciziune, c[ci ]ntr-o singur[ pagin[ se g[se=te materia dens[ a unei nuvele. [...] “Romanul“ urmeaz[ mai departe, ]mbog[\it cu al\i eroi, cu scene de gen, cu evenimente dramatice, =i din nou eroul ]=i arat[ alt chip, venit =i el s[ se al[ture mozaicului deja ]nchegat. [...] Cu un singur instinct, Neculce nu va dezlega nici p`n[ la sf`r=it taina personajului s[u. }n final ]l vedem pe Cantemir din nou schimbat, un alt chip vine =i se adaug[, f[r[ a anula pe celelalte [...]. Personalitate captivant[ =i misterioas[, Dumitra=co vod[ se dep[rteaz[ tot mai mult, pierdut de ochiul cronicarului ]n cea\a timpului =i a dep[rt[rii. Dar aceast[ dram[ se profileaz[ pe fondul luptei de la St[nile=ti, a c[rei evocare este capodopera cronicii =i o pagin[ de neegalat a literaturii noastre. Neculce ]=i dezv[luie aici ]ntreaga m[sur[ a talentului s[u. Toate mijloacele vizuale =i auditive sunt puse ]n slujba recre[rii vie\ii; desf[=urarea epic[ are un ritm propriu, bine marcat, impresionant [...]. S-au remarcat puterea de ]nregistrare =i de memorare a cronicarului. Este de fapt o mare putere de retr[ire. Sub ochii no=tri se desf[=oar[ toat[ ]nceata ]naintare, de fiar[ monstruoas[, a “obuzului moschicesc“. [...] S-a remarcat =i marea modernitate a descrierii b[t[liei, pulverizat[ 250

]n nenum[rate ac\iuni aparent incoerente, v[zute mereu din[untru, din punctul de vedere al osta=ului simplu. C[ nu memoria este cea care are aici rolul principal ne-o dovede=te faptul c[ p`n[ la sf`r=itul cronicii vom mai ]nt`lni descrieri de conflicte armate, unele la care Neculce nu a participat. Dar chiar imaginate, m[iestria narativ[ r[m`ne aceea=i[...]. Ne]ntrecut r[m`ne mai ales Neculce ]n surprinderea maselor de oameni, de fapt mul\imea este eroul principal al cronicii. [...] S-a observat ]n cronica lui Neculce lipsa marilor sentimente. Dar nu ]n triumful vitalit[\ii de ne]ntrecut se afl[ sublimul lec\iei sale celei mai remarcabile? Via\a merge ]nainte, =i prin suferin\[ =i moarte, tot ea este cea care se manifest[, care se impune: aceasta este filosofia cronicii. C[rturari, Miron Costin =i Dimitrie Cantemir, caut[ s[ demonstreze, s[-=i expun[ g`ndul, de aceea ei sunt mai u=or de descifrat. Neculce ]ns[ nu vrea s[ demonstreze nimic, el se mul\ume=te s[ aduc[ via\a ]n paginile cronicii sale, =i ]n felul acesta ea este, paradoxal, mai “profund[“, c[ci misterul existen\ei =i al “pove=tii“ se p[streaz[ ]ntreg. Marii naratori de mai t`rziu au urmat acest drum, ]n mod con=tient. Neculce a fost m`nat doar de instinct. Efectul nu este ]ns[ mai pu\in puternic. MANUELA T{N{SESCU, Ion Neculce, ]n Scriitori rom`ni, Mic dic\ionar, Editura =tiin\ific[ =i enciclopedic[, Bucure=ti, 1978, p. 328, 330–334. O sam[ de cuvinte prin ]nsu=i titlul s[u semnific[, ca =i mai t`rziu “povestea vorbii“ a lui Anton Pann, un sentiment profund al limbii culte =i literare. De=i Neculce nu este ]nt`iul ]n ordine istoric[, el este primul ]ntemeietor al literaturii rom`ne ]n sensul major al folosirii neinventate a limbii. Nem[rturisit, ]n O sam[ de cuvinte el creeaz[ literatura ]n ciuda aparen\ei c[ face istorie. O sam[ de cuvinte are un mit ]n centrul s[u, =i un personaj devenit mitologic, Stefan cel Mare, erou de legend[. Mitul me=terului Manole, mitul sacrificiului care st[ la baza oric[rui act de crea\ie, se transform[ “avant la lettre“ ]n mitul ]ntemeierii m`n[stirii Putna. 251

M`n[stirea Arge=ului a atras la sine un mit preexistent, de natur[ folcloric[, acela=i pe care-l g[sim transformat =i istoricizat cu pregnan\[ ]n mitul ]ntemeierii m`n[stirii Putna. [...] E firesc =i logic s[ ]n\elegem na=terea literaturii rom`ne ca o literatur[ de curte. Dealtfel, num[rul celor care =tiau s[ citeasc[ era at`t de mic ]nc`t practica literaturii scrise nu comunica dec`t cu o elit[. Nu numai Neculce a f[cut o astfel de literatur[, ci ea avea o tradi\ie ]nc[ de la Grigore Ureche. Acesta ni se v[de=te prin stil un curtean =i un diplomat des[v`r=it.[...] Neculce este v[dit influen\at de stilul lui Grigore Ureche. Mai pu\in apt dec`t Ureche s[ generalizeze istoric, totu=i Neculce =tie s[ creeze legendarul, dar =i s[ dea note de verosimil realului printr-un talent literar neegalat. Hot[r`t, el este cel mai talentat dintre cronicari, tocmai de aceea ]=i =i dep[=e=te canonul, fiind pe pagini ]ntregi pur =i simplu literat. La Neculce zona esteticului dep[=e=te pe aceea a istoriei. Din cele c`teva scurte schi\e despre +tefan cel Mare, el ni se relev[ ca autorul primelor nuvele istorice. }n ciuda ]ntinderii extrem de zg`rcite a textelor sale ni se arat[ ca nuvelist =i romancier din numai c`teva pagini. +tefan cel Mare, a=a cum rezult[ din paginile lui, ni-l aminte=te pe cel descris de Eminescu dup[ o pictur[ pe zidul m`n[stirii Putna pe care b[nuim c[ au v[zut-o ]n prototip =i Ureche =i Miron Costin =i Neculce.[...] Cu c`\iva ani ]n urm[, Gheorghe Tomozei mi-a atras aten\ia asupra paragrafului 20 din O sam[ de cuvinte, care este prin el ]nsu=i un superb poem epic, o balad[ modern[ demn[ s[ figureze ]n cele mai zg`rcite antologii de poezie rom`neasc[. Iat[ mai ]nt`i paragraful a=a cum se g[se=te el ]n Neculce: “Av`nd Radul-vod[ o fat[ din trupul lui, s[ fie fugit cu o slug[, ie=ind pre o fereastr[ din cur\ile domne=ti din cetatea H`rl[ului. +i s-au ascunsu ]n codru. +i au f[cut Radul-vod[ n[vod de oameni =i au g[sit-o la mijlocul codrului, la o f`nt`n[ ce se cheam[ F`nt`na Cerbului, l`ng[ podul de lut. Deci pre slug[ l-au omor`t, i-au t[iat capul, iar pre d`nsa au dat-o la c[lug[rie, de-au c[lug[rit-o“, =i iat[ un nou paragraf f[r[ nici o liter[ schimbat[ =i f[r[ nici o virgul[ ad[ugat[, ci numai a=ezat tipografic dup[ ritmul s[u interior care ni-l v[de=te ca pe o capodoper[ a poeziei noastre epice: 252

Av`nd Radul-vod[ o fat[ din trupul lui, s[ fie fugit cu o slug[, ie=ind pre o fereastr[ din cur\ile domne=ti din cetatea H`rl[ului. +i s-au ascuns ]n codru. +i au f[cut Radul-vod[ n[vod de oameni =i au g[sit-o ]n mijlocul codrului la o f`nt`n[ ce se cheam[ F`nt`na Cerbului, l`ng[ podul de lut. Deci pre slug[ l-au omor`t, i-au t[iat capul, iar pre d`nsa au dat-o la c[lug[rie, de-au c[lug[rit-o. NICHITA ST{NESCU, Ion Neculce, ]n Amintiri din prezent, Editura Sport-Turism, Bucure=ti, 1985, p. 56–57, 59–61.

253

CUPRINS

LETOPISE|UL |{RII MOLDOVEI DE LA DABIJA-VOD{ P~N{ LA A DOUA DOMNIE A LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT (Urmare) Cap. XX

A doua domnie a lui Neculai-voievoda Mavrocordat¡, ficior lui Alexandru-vod[ Icsaporito, vleat 7220 ...... 5 Cap. XXI A treia domnie a lui Mihai Racovi\[-voievoda, v[leat 7224 ..................................................... 22 Cap. XXII Domnia lui Grigorie-vod[, nepot de fiiu lui Grigora=co-vod[, domnul muntenescu, str[nepot Ghic[i-vod[ ce-au fost la noi, v[leat 7234 ............. 46 Cap. XXIII Domnia lui Constantin-vod[, fiiul lui Neculai-vod[ Mavrocordat, vleato 7241, mai 7 ...... 65 Cap. XXIV A doua domnie a lui Gligorii Ghica-vod[, v[let 7244, dechemvrie 15 .......................................... 80 Cap. XXV A doa domnie a lui Constantin-vod[ Neculai, la v[leat 7250, octomvrii 1 ................................... 130 Addenda .......................................................................... 139 ION NECULCE O SAM{ DE CUVINTE a=ezate ]n chip de vers de Nichita St[nescu Ochii pietrenilor .............................................................. 140 Unde au fost paltinul ....................................................... 141 254

T[iere de boieri ................................................................ 142 Cu diamanturi ................................................................ 143 Str[nutul lui Vod[ .......................................................... 144 Stricarea Putnei .............................................................. 145 Giup`neasa =i v[duvoiul ................................................... 147 Domnia lui Vasilii-vod[ .................................................... 148 Domn dezmierdat ............................................................. 149 |ara dat[ ]n prad[ ........................................................... 150 Voroave .......................................................................... 152 }nghi\itorul de tulpane ..................................................... 153 Nunta cu pelivani ............................................................ 154 Lapte pentru Duca-vod[ .................................................... 156 Lei, zlo\i, potronici .......................................................... 157 Fata r[chieri\ei ............................................................... 159 Glosar .............................................................................. 163 Referin\e critice ................................................................. 198

255

Ion Neculce

LETOPISE|UL |{RII MOLDOVEI O SAM{ DE CUVINTE ** Ap[rut: 1997. Format: 70x1081/32 Coli tipar: 11,2. Coli editoriale: 10,57. Tiraj: 5000 ex. Casa de editur[ «LITERA» str. B. P. Hasdeu nr. 2, Chi=in[u, MD 2005, Republica Moldova Operator: Tatiana Covali Tehnoredactor: Ovidiu O\el Corector: Nadina Marciuc Redactor: Tudor Palladi Editor: Anatol Vidra=cu Tiparul executat sub comanda nr. . Combinatul Poligrafic, str. Mitropolit Petru Movil[, nr. 35, Chi=in[u, MD 2004, Republica Moldova Departamentul Edituri, Poligrafie =i Comer\ul cu C[r\i

View more...

Comments

Copyright ©2017 KUPDF Inc.
SUPPORT KUPDF