Ion Eseu

 

Roman realist de p obiecv

Ion de Liviu Rebreanu

Liviu Rebreanu, prozator interbelic, este unul dintre scriitorii care se impune in constiința literară prin specificul artei sale, ce dezvăluie resorturile interioare ale creației. Dintre romanele „Ion”, „Răscoala”, „Pădurea spânzuraților”, „Adam si Eva”, primul se individualizează prin  prezentarea unei întregi umanități rurale, in mod realist, fără idilizarea idilizarea din proza sămănătoristă. Romanul „Ion” apărut in 1920, in ultima etapă a realismului, reprezintă o sinteză de realism și naturalism la nivelul structurii, al compoziției, al limbajului si al viziunii despre lume. De asemenea, este roman social, cu tematică rurală. Având ca trăsăt Având trăsături uri amp amploa loarea rea acț acțiun iunii, ii, des desfăș fășura urată tă pe mai mul multe te pla planur nuri, i, conf conflic lictul tul complex, prezența unor personaje numeroase n umeroase și realizarea unei imagini ample asupra vieții, opera literară „Ion” aparține speciei literare romanul. Estee rom Est roman an de tip obiect obiectiv iv pri prinn spe specif cificu icull rel relați ației ei nar narato ator-p r-pers ersona onajj si al nar narato atorul rului ui (omniscient si omniprezent). Se observa obiectivitatea/impersonalitatea autorului, narațiunea la  persoana a III-a, atitudinea detașată in descriere, veridicitatea. Proza realist-obiectivă se realizeaza prin narațiunea la persoana a III-a, nonfocalizată. Viziun Viz iunea ea „dindăr „dindărăt” ăt” pre presup supune une un narato naratorr obi obiect ectiv, iv, det detașa așat, t, car caree nu se imp implic licăă in fap faptel telee  prezentate, lasă viața să curgă. Înlănțuite temporal și cauzal, faptele sunt credibile, verosimile. Afectul asupra cititorului este de iluzie a vieții (veridicitate) si de obiectivitate. Tema romanului este prezentarea problematicii pământului, in condițiile satului ardelean de la începutul secolului al XX-lea. Romanul prezintă lupta unui țăran sărac pentru a obține  pământul și consecințele actelor sale. Caracterul monografic al romanului orientează investigația narativă spre diverse aspecte ale lumii rurale: obiceiuri legate de marile momente din viaţa omului omu lui (na (naște șterea rea,, nunt nunta, a, înm înmorm ormânta ântarea rea), ), relați relațiii soc social ialee gen genera erate te de dif difere erențe nțele le econ economi omice ce (stratificarea socială) sau culturale (universul țăranilor, universul intelectualității rurale), relații de familie. Tema centrală, posesiunea pământului, este dublată de tema iubirii. Concepția autorului despre roman, înțeles ca un corp geometric perfect se reflectă artistic în structura circulară a romanului. Simetria incipitului cu finalul se realizează prin descrierea drumului care intră și iese din satul Pripas, loc al acțiunii romanului. Personificat cu ajutorul verbelor („se desprinde”, „aleargă”, „urcă”, „înaintează”), drumul are semnificația simbolică a destinului unor oameni și este investit cu funcție metatextuală. Descrierea ințială a drumului, supusă convenției veridicității prin detaliile toponimice, introduce cititorul in viața satului de la începutul secolului al XX-lea. Crucea strâmbă de la marginea satului, cu un Hristos de tinichea ruginită, anticipează tragismul destinelor.

1

 

Roman realist de p obiecv

Descrierea finală închide simetric romanul și face mai accesibilă semnificația simbolică a drumului prin metafora șoselei – viața. Arhitect Arhit ectura ura rom romanul anului ui sus susți ține, ne, la nivel nivel mac macrot rotext extual, ual, fun funcți cțiaa epi epică că de interp interpret retare are.. Romanul este alcătuit din două părți opuse şi complementare, coordonate ale evoluției interioare a personajului principal: „Glasul pământului” si „Glasul iubirii”. Titlurile celor treisprezece capitole (număr simbolic, nefast) sunt semnificative, discursul narativ având un „Început” şi un „Sfârșit”. Prin tehnica planurilor paralele este prezentată viața țărănimii şi a intelectualității rurale. Trecerea Trece rea de la un plan narativ la altul se reali realizează zează prin alter alternanță, nanță, iar succes succesiunea iunea secvențelor  secvențelor  narative este redată prin înlănțuire (respectarea cronologiei faptelor). Viața personajelor se desfășoară după legile interne ale lumii lor și evoluază paralel. Amestecul lor este dezaprobat de doamna Herdelea, la horă, dar interferența se produce în sensul determinării destinului unui  personaj din celălalt plan, prin gesturi care par a fi dictate de hazard. La ni nivel vel micr microt otext extual ual,, fu func ncți țiaa ep epic icăă de inte interp rpre reta tare re se re real aliz izeaz eazăă prin prin te tehn hnic icaa co cont ntra rapun punct ctul ului ui:: pr prez ezen enta tare reaa ac acel eleaș eașii teme teme în plan planur urii dife diferi rite te (nun (nunta ta ță țără răne neas ască că a An Anei ei corespunde, în planul intelectualității, cu nunta Laurei; conflictul exterior dintre Ion şi Vasile Baciu corespunde conflictului co nflictului intelectualilor satului: învățătorul şi preotul). În roman există secvențe narative semnificative pentru destinul personajelor. O astfel de scenă simbolică este hora de la începutul începu tul romanului, „o horă a soartei”. Acțiunea romanului începe într-o zi de duminică, în care locuitorii satului Pripas se află la horă, în curtea Todosiei, văduva lui Maxim Oprea. În expozițiune, sunt prezentate principalele  personaje, timpul și spațiul, ceea ce conferă veridicitate romanului realist. În centrul adunării este grupul jucătorilor. Așezarea privitorilor reflectă relațiile sociale. Fruntașii satului, primarul și chiaburii, discută separat de țăranii mijlocași, așezați pe prispă. Intelectualii satului, preotul Belciug şi familia învățătorului Herdelea, vin să privească „petrecerea fără a se in joc. Hotărârea lui Ion de a o lua Venirea pe Ana cea la joc, deși opoporului”, place pe Florica ceaamesteca săracă, marchează începutul conflictului. lui bogată Vasile Baciu, tatăl Anei, de la cârciumă la horă, și confruntarea verbală cu Ion, pe care îl numește „hoț” și „tâlhar”, „tâlhar”, pentru că „sără „sărăntocul ntocul”” umblă să-i ia fata promisă altui țăran bogat, George Bulbuc Bulbuc,, constituie intriga romanului. Rușinea pe care Vasile i-o face la horă, în fața satului, va stârni dorința de răzbunare a flăcăului, care la rândul său îl va face pe chiabur de rușinea satului, lăsând-o pe Ana însărcinată pentru a-l determina să accepte nunta. Bătaia flăcăilor, în aparență pentru plata lăutarilor, în fapt pentru dreptul de a o lua de soție pe Ana, se încheie cu victoria lui Ion, care îl răpune cu parul pe George. Scena alimentează dorința de răzbunare a lui George și este construită simetric cu aceea de la sfârșitul romanului, când George îl ucide pe Ion, lovindu-l cu sapa.

2

 

Roman realist de p obiecv

Confli Conf lict ctul ul ce cent ntra rall din din ro roma mann es este te lupt luptaa pen pentr truu pămâ pământ nt în sa satu tull trad tradiț ițio ional nal,, unde unde  posesiunea averii condiționează dreptul indivizilor de a fi respectați în comunitate. Drama lui Ion este drama țăranului sărac. Mândru și orgolios, conștient de calitățile sale, nu-și acceptă condiția și este pus în situația de a alege între iubirea pentru Florica și averea Anei. Conflictul exterior, social, între Ion al Glanetașului şi Vasile Baciu, este dublat de conflictul interior, între „glasul  pământului” şi „glasul iubirii”. Se poate vorbi și de conflicte secundare, între Ion şi Simion Butunoiu, pentru o brazdă de pământ, sau între Ion şi George Bulbuc, mai întâi pentru Ana, apoi  pentru Florica. Dincolo de aceste aspecte, se poate vorbi și de conflictul tragic dintre om (nu întâmplător  țăran) și o forță mai presus de calitățile individului: pământul – stihie. Dorința obsesivă a  personajului de a avea pământ, iubirea lui pătimașă îl fac monumental, dar se încheie omenește,  prin întoarcerea în această matrice universală. Impresionantă este scena în care Ion sărută pământul. Dorind să obțină repede mult pământ, Ion îi face curte Anei, fata unui „bocotan”, o seduce și-l forțează pe Vasile Baciu să accepte căsătoria. Cum la nuntă Ion nu cere acte pentru  pământul – zestre, simțindu-se înșelat, încep bătăile și drumurile Anei de la Ion la Vasile. Preotul Belciug mediază conflictul dintre cei doi țărani, în care „biata Ană nu este decât o victimă tragică”. Sinuciderea Anei nu-i trezește lui Ion regrete sau conștiința vinovăție, pentru că în Ana, iar apoi în Petrișor, fiul lor, nu vede decât garanția proprietății asupra pământurilor. Nici moartea copilului nu-l oprește din drumurile lui după Florica, măritată între timp cu George. Astfel că deznodământul este previzibil, iar George care-l lovește nu este decât un instrument al destinului. George este arestat, Florica rămâne singură, iar averea lui Ion revine bisericii. În ce celă lăla lalt lt plan plan,, rival rivalit itat atea ea dint dintre re pr preo eott și învăț învățăt ător or pen pentr truu auto autori rita tate te în sa satt es este te defavorabilă celui din urmă. El are familie: soție, un băiat, poetul visător Titu și două fete de măritat, dar fără zestre, Laura si Ghighi). În plus, casa și-o zidise pe lotul bisericii cu învoirea  preotului. Cum relațiile dintre ei se degradează, pornind de la atitudinea lor față de faptele lui Ion, învățătorul se simte amenințat. Mărturisirea lui Ion că învățătorul i-a scris jalba, determină conflictul celui din urmă cu autoritățile austro-ungare și probleme sale de conștiință națională. Acceptă inutil compromisul, votându-l pe candidatul maghiar la alegeri. Preotul Belciug este un caracter tare. Rămas văduv încă din primul an, se dedică total comunității. Visul său de a construi o biserică nouă este urmărit cu tenacitate, iar romanul se încheie cu sărbătorirea prijeluită de sfințirea bisericii. La niv nivelu elull per person sonaje ajelor lor,, est esteti eticii cii rea reali liste ste îi sun suntt spe specif cifice ice person personaje ajele le tip tipice ice car caree acționează acțio nează în situa situații ții tipice, reprezent reprezentative ative pentru o catego categorie rie soci socială: ală: țăranul însetat de pământ este principalul exponent al romanului. Ion, protagonist și personaj rotund, cu evoluție interioară, complexitate psihologică, gesturi memorabile și având capacitatea de a surprinde în mod credibil cititorul citi torul,, împl împlineșt ineștee alăt alături uri de Ana, personaj plat cu vocația vocația tragi tragicului, cului, unul dintr dintree cuplur cuplurile ile cu rol esențial în evoluția firului epic și în conturarea dramei personajului principal. Ion este un  personaj monumental, realizat prin tehnica basoreliefului. Nimeni nu stă in calea acestui personaj a cărui existență este guvernată de verbele a râvni și a poseda. Inițial dotat cu o serie de calități, 3

 

Roman realist de p obiecv

in goana sa pătimașă după avere se dezumanizează treptat, treptat, iar morte morteaa lui este expresia intenție intențieii moralizatoare a scriitorului ardelean. Cele două femei, conturate antitetic și complementar, Ana și Florica, reprezintă cele două obsesii ale pesonajului principal: averea și iubirea. În încercarea lui de a le obține, se confruntă, în plan individual-concret, cu Vasile Baciu și cu George Bulbug, iar în plan general-simbolic, cu  pământul-stihie, respectiv, cu comunitatea ca instanță morală. De aceea conflictul social este dublat de conflictul tragic.  Narațiunea la persoana a III-a și obiectivitatea naratorului se realizează într-un stil neutru, impersonal. Stilul direct alternează cu stilul indirect; în caracterizare este utilizat și stilul indirect liber. Pentru scriitorul realist este esențială situarea naratorului, care exprimă un punct de vedere obiectiv, în afara lumii pe care o prezintă permițându-i abordarea aproape impersonală a universului secund pe care-l plasmuiește. Consider că structura romanului „Ion”, tema, realizarea unui univers închis între incipit și final, ascensiunea și coborârea personajelor, felul în care trăiesc și vorbesc ele în fața noastră, a cititorilor, oferă o reprezentare a lumi lumiii și o posibilitate posibilitate de a-i descifra mecani mecanismele. smele.

4