Inviolabilitatea Vietii Private

 

CUPRINS INTRODUCERE..... INTRODUC ERE................ ..................... ..................... ..................... .................... ..................... ..................... ..................... ..................... .................... ..................... ..................... ..................... .....................................1 ..........................1 CAPITOLUL I. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND INVIOLABILITATEA VIEŢII PERSONALE..................3 1.1.ASIGURAREA DREPTULUI LA INVIOLABILITATEA VIEŢII PERSONALE ÎN LEGISLAŢIA  NAŢIONALĂ NAŢIONALĂ.....................................3 1.2.ASIGURAREA DREPTULUI LA INVIOLABILITATEA VIEŢII PERSONALE ÎN LEGISLAŢIA INTERNAŢIONALĂ...........................9 1.3. DEFINIREA  NOŢIUNILOR  NOŢIUNILOR  DE BAZĂ CU REFERIRE DIRECTĂ LA ÎNCĂLCAREA INVIOLABILITĂŢII VIEŢII PERSONALE........13

CAPITOLUL II. CALIFICAREA INFRACŢIUNII DE ÎNCĂLCARE A INVIOLABILITĂŢII VIEŢII PERSONALE ÎN CONFORMITATE CONFORMITATE CU LEGISLAŢIA LEGISLAŢIA REPUBLICII REPUBLICII MOLDOVA............... MOLDOVA.......................... ....................................16 .........................16 2.1. OBIECTUL INFRACŢIUNII DE ÎNCĂLCAREA INVIOLABILITĂŢII VIEŢII PERSONALE.......... .................... ..................... ..................... ............................16 ..................16 2.2. LATURA OBIECTIVĂ A INFRACŢIUNII DE ÎNCĂLCARE A INVIOLABILITĂŢII PERSONALE........... ..................... .................... .............................22 ...................22 2.3. LATURA SUBIECTIVĂ A INFRACŢIUNII DE ESCROCHERIE......... ................... .................... ..................... ..................... ..................... ..................... ...................................27 .........................27 2.4. SUBIECTUL INFRACŢIUNII DE ÎNCĂLCARE A INVIOLABILITĂŢII PERSONALE ........... ..................... .................... ..................... ..................... ........................29 ..............29

CONCLUZII......... CONCLUZI I.................... ..................... .................... ..................... ..................... ..................... ..................... ..................... ..................... .................... ..................... ..................... ..................... ......................................31 ...........................31 BIBLIOGRAFIE......................................................................................................................................................................32

INTRODUCERE Actualitatea temei. Existenţa şi măsura în care sunt garantate şi respectate drepturile omului într-o societate sunt criterii concludente pentru determinarea rolului omului în societatea respectivă şi, în consecinţă, a nivelului de dezvoltare al acesteia. Promovarea drepturilor omului este o prioritate a societăţii democratice şi a devenit, după proclamarea suveranităţii şi independenţei (în unele cazuri cel  puţin formal), formal), o importantă par parte te componentă a politicii politicii Republicii Mo Moldova ldova pe plan in intern tern şi extern. Răspunderea pentru încălcarea încălcarea inviolabilităţii vieţii vieţii personale este stabilit stabilităă de art. 177 C.P., care constă din două alineate: alineatul 1 este prevăzută componenţa de bază, iar în celălalt alineat- tipurile agravate ale acestei componenţe de infracţiune. În alineatul 1.art. 177 CP încălcarea inviolabilităţii vieţii personale este definită ca „Culegerea ilegală ileg ală sau răspândi răspândirea rea cu bună ştiinţ ştiinţăă a inform informaţiil aţiilor or ocroti ocrotite te de lege, despre despre viaţa personală personală ce constituie secret personal sau familial al altei persoane fără consimţământ consimţământul ul ei”. În perioa perioada da de tra tranzi nziţie ţie a soc societ ietăţi ăţiii spr spree val valori orile le dem democr ocraţi aţiil ilor or avnasa avnasate, te, un unde de liber libertat tatea ea cuvântului şi libertatea de informare, constituie pilonii de bază ai democraţiei, încălcarea inviolabilităţii vieţii personale are tendinţa de a deveni cea mai răspândită infracţiuni contra drepturilor politice, de muncă şi altor drepturi constituţionale ale cetăţenilor. 1

 

 Prezenta lucrare are ca obiect de studiu problematica complexă a protecţiei juridice a vieţii

 private a persoanei. În cadrul ei sunt examinate elemente de ordin general-teoreti general-teoretic, c, care şi-au găsit consacrare normativ-juridică în Republica Moldova, dar şi elemente cu titlu de propuneri de legiferare,  precum şi elemente de interpretare şi aplicare a legislaţiei în practica judiciară, ţinându-se cont de doctrina occidentală şi standardele europene. Spre deosebire de art. 15 Cod civil, CEDO nu conţine un articol care să protejeze direct viaţa  privată a persoanei, ci protejează, prin art. 10, libertatea de exprimare. Totuşi, prin stipulaţia că libert lib ertate ateaa de exp exprim rimare are nu poate poate pre prejud judici iciaa “re “repu putaţ taţia ia alt altui uia” a” in indir direct ect pro protej tejează ează viaţa viaţa pr priva ivată tă a  persoanei.

Scopul şi sarcinele preze prezentei ntei lucrări constă în evidenţi evidenţierea erea rolului rolului pe care îl are resp respectar ectarea ea vieţii personale prin prisma legislaţiei naţionale, şi anume a Codului Penal, care prin articolul 177 „Încălcarea inviolabilităţii vieţii personale” îşi asumă în mare parte dreptul de a garanta şi proteja penal dreptul la viaţa persoanla a fiecurui cetăţean.  Pentru realizarea scopului propus au fost trasate trasate următoarel e sarcini principale: •

fundamentarea teoretică a inviolabili inviolabilităţii tăţii vieţii personale;

•

determinar deter minarea ea specificu specificului lui invi inviolab olabilit ilităţii ăţii vieţ vieţii ii pers personal onale, e, anal analizând izând comparat comparat situ situaţia aţia în statele unde funcţionează un sistem eficient de democraţie;

•

ident ide ntifi ificar carea ea factor factorilo ilorr mot motori oriii şi a ten tendin dinţel ţelor or pr privi ivind nd pro protec tecţi ţiaa in invio violab labil ilită ităţii ţii vieţi vieţiii  personale prin compararea abordărilor şi experienţelor diverselor ţări şi posibili posibilitatea tatea de implementare în practica ţării noastre;

•

ev eval alua uare reaa mo moda dali lităţ tăţil ilor or de adap adapta tare re a po poli liti tici cilo lorr şi pr prac acti tici cilo lorr de impl implem emen enta tare re a inviolabilităţii inviolabil ităţii vieţii personale la reformele juridice;

•

Calificarea infracţiunii de încălcare a inviolabilităţii vieţii personale în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova.

Drept bază de informare au servit actele legislativ-no legislativ-normative rmative ale Republicii Moldova şi ale altor  ţări ţări car caree reg reglem lement enteaz eazăă act activ ivita itatea tea sis sistem temul ului ui de respec respectar taree a drept drepturi urilor lor şi liber libertăţ tăţilo ilorr omu omului lui,, inviolabilitatea inviolabili tatea vieţii personale şi accesul la informaţii. Obiectul cercetării îl constituie articolul 177 al Codului Penal al Repubilicii Moldova.  Metodologia cercetării s-a bazat pe abordarea sistemică şi utilizarea diverselor metode, cele mai

frecvente fiind: normativă, statistică, grafică şi dinamică. De asemenea, au fost utilizate şi alte metode de cercetare, cum ar fi: de sinteză; analiza logică; compararea; inducţia şi deducţia, aplicate în 2

 

dialectica dial ectica cunoaşt cunoaşterii erii materiei şi soci societăţi etăţii,i, precu precum m şi alte procedee şi instrume instrumente nte de cunoaşter cunoaşteree ştiinţifică a proceselor socio-juridice.

CAPITOLUL I. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND INVIOLABILIT INVIOLABILITA ATEA VIEŢII PERSONALE 1.1.

Asigur Asigurare area a dreptulu dreptuluii la inviola inviolabil bilita itatea tea vieţii vieţii person personale ale în legisl legislaţi aţia a naţional naţională. ă.

Inviolabilitatea vieţii personale se afirmă ca un drept fundamental al omului încă din cele mai vechi vec hi tim timpu puri, ri, oda odată tă cu pri primel melee man manif ifest estări ări scr scris isee de lib libert ertate ate,, con consti stitui tuind nd conţin conţinutu utull ese esenţi nţial al al declar dec laraţi aţiilo ilor, r, do docum cument entelo elorr pol politi iticoco-jur juridi idice ce şi ale actelo actelorr vechi vechiii Rome Rome şi al cel celor or din din tim timpul pul feudalismului, formând mai târziu conţinutul fundamental al tuturor "Bill of Rights" şi al "declaraţiei drepturilor" adoptate din secolul XVII şi până astăzi. În epoca contemporană, recunoaşterea libertăţii  persoanei ca drept fundamental al omului se impune din ce în ce mai puternic, devenind un imperativ universal dictat de necesităţile de progres social. Ca urmare, atât pe plan internaţional, în Declaraţia univ univer ersa sală lă a drep dreptu turi rilo lorr om omul ului ui adop adopta tată tă de Adun Adunar area ea Ge Gene nera rală lă a O.N. O.N.U. U. în 19 1948 48;; în Pac Pactu tull internaţional relativ la drepturile civile şi politice, adoptat de aceeaşi Adunare Generală în 1966 şi în Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului, semnată la Roma în 1950 care constituie expresii expr esii ale legi legităţi tăţilor, lor, structur structurilor ilor şi proc proceselo eselorr soci sociale ale contempo contemporane, rane, ca şi pe plan naţional, naţional, în Constituţie sau în alte acte fundamentale ale statului, inviolabilitatea persoanei primeşte consacrare  juridică, chiar dacă uneori recunoaşterea libertăţii ca drept fundamental rămâne sub forma unui simplu  principiu de drept, drept, nefiind asi asigurate gurate şi garanţi garanţiile ile materiale şi juridi juridice ce pentru realizarea lor efectiv efectivă. ă. 3

 

Omul trăieşte în societate, este membru al unei colectivităţi şi prin consecinţă întinderea drepturilor şi libertăţilor ce i se recunosc, precum şi măsura înfăptuirii lor în fapt, depind de condiţiile concrete economico-sociale, de sistemul politic specific societăţii în care ele se realizează. Departe de a fi o categorie abstractă, inviolabili inviolabilitatea tatea are un conţinut istoric concret, determinat de natura şi trăsăturile esenţiale ale contextului ei economic, social şi politic. Afirmarea şi recunoaşterea dreptului la protecţie se confundă, într-o lungă evoluţie, cu lupta dusă de omenire pentru dobândirea libertăţii individului. Între primele sale prevederi, Constituţia Moldovei consacră garantarea drepturilor şi libertăţilor  fundament fund amentale: ale: drep dreptul tul la viaţ viaţă, ă, inviolab inviolabilit ilitatea atea indi individu viduală ală sub toate form formele ele ei, a conş conştiin tiinţei, ţei, de exprimare, de circulaţie, la informaţie, la asociere şi celelalte. Ea mai cuprinde precizarea foarte importantă şi anume că dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte. Vorbind despre inviolabilitatea persoanei şi garanţiile ei constituţionale şi procesual-penale trebuie să abordăm nu sensul filozofic al naturii de inviolabilitate vieţii personale ci pe cel juridic al inviolabilităţii ca valoare socială promovată, dezvoltată şi ocrotită de normele juridice. Aceasta pentru că personalitatea omului, în toate dimensiunile şi valenţele sale, îşi găseşte măsura afirmării sale în libertăţile pe care ordinea de drept i le asigură. Personalitatea umană se afirmă ca expresie sintetică a unor determinări multiple şi complexe, în sensul că, pe lângă determinarea biologică şi psihologică, esenţială este determinarea socială. Oamenii nu există ca individualităţi izolate, singulare, ci ca indivizi aflaţi într-o continuă conlucrare unii cu alţii  pentru transformarea mediului social şi al lor înşişi. De aceea în om, ca personalitate, personalitate, se oglindeşte un întreg ansamblu de trăsături şi capacităţi psiho-fiziologice, culturale şi ştiinţifice, de calităţi morale şi estetice, de aptitudini etc. Omul este aşadar, purtătorul personalităţii iar aceasta se relevă ca o însuşire  pe care tinde s-o dobândească într-o modalitate cât mai deplin posibilă. Societatea constituie pentru fiecare fieca re memb membru ru al său mediul de dezvoltare, dezvoltare, în sensul sensul că fiecare fiecare cetăţean cetăţean are un statut al său, în care înmănunchează ansamblul drepturilor şi îndatoririlor pe care societatea le acordă sau le pretinde de la fiecare. Numai astfel integrată în ansamblul relaţiilor sociale, personalitatea poate constitui o unitate armonioasă între calităţile proprii individului respectiv şi recunoaşterea acestora. Această legătură strânsă de interese între societate şi individ asigură echilibrul vieţii sociale şi progresul social şi individual care, din punct de vedere al individului, îşi află în "statutul" său adică în starea sa de libertate.

4

 

 Noţiunile de inviolabilitatea vieţii personale, deşi nu formează o categorie juridică unică, vor fi folosite şi explicate împreună, deoarece sunt indivizibile şi esenţiale pentru fiinţa umană. Întrucât implică ocrotirea unor valori personale împotriva unor ingerinţe din exterior, acest drept Inviolabilitatea constituie o categorie de drepturi fundamentale a cetăţenilor, al căror scop este  protejarea persoanei sub toate aspectele sale, adică sub aspectul vieţii, al integrităţii corporale, al libertăţii fizice şi morale, al demnităţii, al traiului personal, personal, al gândirii şi sentimentelor sale, atunci când le împărtăşeşte altor persoane şi nu doreşte să devină publice. Aşadar, prin inviolabilitatea persoanei trebuie înţeles dreptul acesteia de a nu se exercita asupra ei nici un fel de violenţă. Ca atare, inviolabilitatea persoanei nu se limitează doar la libertatea de mişcare, la libertatea fizică a acesteia, ci are o sferă mult mai largă, ea cuprinzând acele valori ale persoanei care se cer a fi apărate de acţiuni violente şi care, pe lângă libertatea fizică, mai cuprinde dreptul la viaţă, la integritatea corporală, demnitate etc. Garantarea inviolabilităţii persoanei în procesul penal, care este ridicată la rangul de principiu constituţional, este prevăzută şi în cazul dispoziţiilor din Codul de procedură penală cu valoare de  principiu în desfăşurarea procesu procesului lui penal. Progresul tehnic si, in special, cel al tehnologiilor informationale nu au ocolit Republica Moldova, determinind intreprinderea unor masuri legislative si organizatorice pentru crearea cadrului civilizat al dezvoltarii raporturilor sociale in domeniul informational. Pina acum s-a acordat prioritate in special speci al cons consider iderentel entelor or de ordi ordinn econo economic, mic, cadru cadrului lui norm normativ ativ pent pentru ru infr infrastr astructu uctura ra info informati rmationala onala (reglementari tehnice, acces, organe regulatorii etc), dar au fost depuse eforturi considerabile si in vederea asigurarii unui nivel satisfacator de protectie a drepturilo drepturilorr si intereselor legitime ale persoanelor  antrenate in procesul informational. Republica Moldova a ratificat Conventia europeana pentru protectia persoanelor in cadrul  prelucrarii automatizate automatizate a datelor cu caracter personal (Hotari (Hotarirea rea Parlamentului nr. 483-XIV din 02. 07. 07. 1999), iar in virtutea Acordului de Parteneriat si Cooperare cu Comunitatile Europene si Statele lor  Membre (Acordul APC) este incurajata sa intreprinda masuri de coordonare a legislatiei sale si cu Directiva Uniunii Europene 95/46/EC. Actiunile care au fost intreprinse pina la etapa actuala sint semnificative, dar nu suficiente pentru a se putea afirma ca legislatia nationala corespunde standardelor  dreptului international si Recomandarilor mentionate. Princi Pri ncipal palele ele act actee nor normat mative ive,, care care reg reglem lement enteaz eazaa pr prote otecti ctiaa dre dreptu pturil rilor or omu omului lui in cad cadrul rul  prelucrarii datelor cu caracter personal, sint Legea cu privire la informatica (nr.1069(nr.1069-XIV XIV din 22.06. 2000) si Legea privind accesul la informatie (nr.982-XIV din 11.05.2000). Legea privind accesul la informatie se refera la drepturile si obligatiile ce decurg din prelucrarea datelor cu caracter personal 5

 

doar in limitele obiectului sau de reglementare, si anume sub aspectul accesibilitatii informatiei cu caracter personal pentru terti si protectiei acesteia in cadrul solutionarii problemei accesului, precum si sub aspectul garantarii accesului titularului la datele cu caracter personal si posibilitatii inaintarii cererii de rectificare sau distrugere a datelor eronate, incomplete sau excesive, respectind in aceasta parte  principiilee si dispoziti  principiil dispozitiile ile Conventiei pentru protectia persoanelor in cadrul prelucrarii automatizate a datelor cu caracter personal. Legea cu privire la informatica reglementeaza raporturi sociale intr-o arie extinsa. Un reper al acestei legi ar fi trebuit sa constituie protectia drepturilor si intereselor legitime ale tuturor subiectilor  de drept (persoane fizice, juridice si statul) in cadrul crearii, administrarii, utilizarii resurselor si retelelor informationale, prestarii de servicii in domeniu. Existind legile speciale cu privire la protectia secretului de stat si a celui comercial, este normal ca in privinta acestor categorii de informatii Legea cu  privire la informatica sa se limiteze la dispoziti dispozitiii de ordin general si norme de blancheta, insa este inadmisibila o astfel de abordare in cazul datelor cu caracter personal. Cu toate incercarile de a transpune in lege spiritul Conventiei pentru protectia persoanelor in cadrul prelucrarii automatizate a datelor cu caracter personal. Legea cu privire la informatica nu se achita de aceasta sarcina, ratind sa  preia chiar si notiunile definite in Conventie (art. 2), notiuni tehnice, comprehensive si foarte utile  pentru obiectul obiectul legii. Legea cu privire la informatica abunda in norme declarativiste si generalizatoare de genul urmatoarelor: “Persoanele care creeaza si furnizeaza produse informatice sau care presteaza servicii informatice sint obligate [...] sa asigure si sa garanteze utilizatorilor de produse si servicii ca acestea nu sint de natura sa afecteze drepturile omului” sau “Persoanele care activeaza in cadrul sistemelor si retelelor informatice sint obligate sa asigure protectia si confidenti confidentialitatea alitatea datelor, cu exceptia celor care sint determinate ca date publice...”. Chiar si atunci cind, aparent, dispozitiile legii au scopul de a implementa prescriptiile Conventiei, Conventiei, aceasta este facut la un nivel mediocru. Drept exemplu poate servi art. 17, care prescrie “Transferul de date cu caracter personal catre utilizatori din alte tari nu poate avea loc decit daca acestia asigura un nivel de protectie a datelor  conform legislatiei si reglementarilor in vigoare”. Articolul necesita cizelare pentru a se elimina echivocul pe care-l contine: utilizatorii din alte tari trebuie sa asigure un nivel de protectie a datelor conform legislatiei in vigoare a Republicii Moldova sau conform legislatiei statului de resedinta? O lacuna serioasa a legii nationale este faptul ca nu contine nici minimul reglementarilor art. 12 “Fluxurile transfrontaliere transfrontaliere de date cu caracter personal si dreptul intern” al Conventiei. 6

 

Art. 15 al legii, in formula in care este expus, trezeste dubii asupra intentiei autorilor. Alin. (1) din art. 15 stipuleaza o categorie speciala de informati informatii,i, specificata in art. 6 al Conventiei. Conform Conventiei, Conventiei, aceste informatii pot fi prelucrate in mod automat doar daca dreptul intern  prevede garantiile necesare, iar conform legii, astfel de date pot fi prelucrate si detinute de organe speci sp ecial al co cons nsti titu tuit itee si auto autori riza zate te pent pentru ru ac aceas easta ta si ca care re sint sint ob obli liga gate te sa ia ma masu suri ri si ga gara rant ntii ii corespunzatoare de protectie si nedivulgare. Ce semnifica sintagma “organe speciale”; cum si cine le autori aut orizea zeaza; za; cum se poate poate int interp erpret retaa tex textul tul “ma “masur surii si gar garant antii ii cor coresp espunz unzato atoare are de protec protectie tie si nedivulgare”? – acestea sint intrebarile la care legea trebuia sa dea raspunsuri certe. Redactia alin. (2) al aceluiasi articol este si mai confuza: “Sint excluse de la detinerea si  prelucrarea in baze de date datele cu caracter secret sau confidential ale altor titulari care au stabilit caracterul lor, cu exceptia celor autorizate sau obligatorii pentru pastrare potrivit legislatiei”. Probabil,  prin “datele cu caracter secret sau confidential ale altor titulari care au stabilit caracterul lor” legiuitorul legiuitorul a avut in vedere datele ce constituie secret comercial si datele confidentiale despre persoana, pe care titula titularii rii le con consi sider deraa astfel astfel si in pri privi vinta nta car caror oraa au in intre trepri prins ns mas masuri uri rez rezon onabi abile le de pastra pastrare re a confidentialitatii. Cu parere de rau, legea respectiva invedereaza deficiente serioase, care denatureaza efectul de ansamblu al acesteia, pe care nu le vom trece in revista, deoarece nu tin de subiectele abordate in  prezentul studiu. Pentru cei care considera ca problemele privind protectia persoanelor in cadrul  prelucrarii automatizate a datelor cu caracter personal sint abstracte sau pur teoretice, vom mentiona ca la etapa actuala in Republica Moldova exista sute de registre automatizate, inclusiv Registrul de stat al  populatiei, registre ale detinatoril detinatorilor or de valori mobiliare, registre ale consumatori consumatorilor lor etc., continut continutul ul carora trebuie reglementat prin legi cizelate conceptual si eficiente.  Legea cu privire la petitionare nr.190-XIII din 19.07.94 Monitorul Oficial al Republicii  Moldova nr.4/47 din d in 08.09.1994. stipulează că î n procesul examinării petiţiei nu se admite divulgarea

informaţiilor privind viaţa personală a petiţionarului contra voinţei lui sau a altor informaţii, dacă acestea lezează drepturile şi interesele lui legitime, precum şi a informaţiilor ce constitu constituie ie secrete de stat, la fel nu se admite elucidarea unor informaţii privind personalitatea petiţionarului, dacă acestea nu se referă la conţinutu conţinutull petiţiei. Legislatia si jurisprudenta nationala sint imperfecte si in ceea ce priveste protectia vietii private si mecanismele de angajare a raspunderii pentru delictele legate de incalcarea acestui drept. Unele fapte, care invedereaza violarea grava, prin mijloace social periculoase, de catre unele categorii  profesionale specifice, a dreptului la viata privata, sint incriminate prin Codul cu privire la contraventiile administrative (art. 199/7 “Incalcarea legislatiei privind accesul la informatie” si partial 7

 

art. art. 199 199/3 /3 “In “Incal calcar carea ea leg legisl islati atiei ei cu privi privire re la pet petiti itii”) i”) si no noul ul Cod pen penal al (ar (art. t. 177 “Incal “Incalcar carea ea inviolab invi olabilit ilitatii atii viet vietii ii pers personal onale”, e”, art.1 art.178 78 “Viol “Violarea area drep dreptulu tuluii la secret secretul ul cores corespond pondentei entei”, ”, art. 204 “Divulgarea secretului adoptiei” si partial art. 179 “Violarea de domiciliu”). Avind insa in vedere lipsa uneii leg une legii cu pri privir viree la pro protec tectia tia vie vietii tii pri privat vate, e, ra raspu spunde nderea rea civil civilaa pen pentru tru pr preju ejudic diciu iull cau cauzat zat pri prinn incalcarea acestui drept este greu de realizat. În Însă să din moment momentul ul tra transf nsform ormări ăriii Rep Republ ublici iciii Mol Moldo dova va înt într-u r-unn sta statt dem democr ocrati atic, c, “în car caree demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi  pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate”(Con garantate”(Constituţia stituţia Republicii Moldova, art. 1 alin. 3) s-a impus o abordare conceptual diferită a acestei teme, care era atipică perioadei sovietice. Transformările ideologice, ce au luat amploare în special în anii ’90, au determinat modificări serioase ale legislaţiei, a început un proces de valorificarea drepturilor şi libertăţilor garantate de stat prin prisma tradiţiilor înrădăcinate în statele democratice. Într-un timp relativ scurt, au fost ratificate toate tratatele de importanţă majoră pe plan universal şi regional, statul s-a angajat să-şi armonizeze legislaţia internă cu standardele impuse de actele internaţionale ratificate.O importanţă particulară a avut-o ratificarea Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale 1, numită şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (în continuare abreviat CEDO), nu pentru că aceasta ar conţine  prevederi

mai

speciale,

ci

pentru

că

dispune

de

un

mecanism

eficientdecontrolalmoduluicu eficientdecontr olalmoduluicumsuntrespectate msuntrespectate drepturile prevăzute de ea. Constituţia 2, adoptată la 29 iulie 1994, declară Republica Moldova un stat de drept. Remarcăm că un stat de drept poate fi doar un stat democratic. “Ceea ce deosebeşte un stat democratic, un stat de drept de un stat totalitar este că primul se ocupă de conţinutul ordinii juridice structurate, pe când al doilea doar de forma ei. (…) În statele totalitare, statul este o realitate transcendentă; el este în fond realitatea supremă, mai bine zis realitatea exclusivă. Idee care se autodezvoltă, statul totalitar neagă existenţa exist enţa drep drepturi turilor lor iner inerente ente natu naturii rii înse înseşi şi a ind individ ividului ului,, neagă chiar indi individu vidualit alitatea atea ca realitate realitate autonomă; individul este doar un atom social; drepturile sale sunt concesii statale; totalitarismul se edifică pe ruinele drepturilor omului. Acest lucru nu mai înseamnă că drepturile omului nu mai există ca realităţi formale, constituţiile le prevăd, dar ele nu mai sunt efective, pentru că statul nu mai este în  principiu minimal şi subsidiar, subsidiar, ci un stat ce “sufocă” societatea civilă, tinde să o neantizeze; nu există iniţiativă non-statală; societatea civilă, ceea ce mai subzistă din ea, nu are nici o dinamică proprie. Spre exemplu, exemp lu, “Nor “Normele mele tuturor tuturor cons constitu tituţiil ţiilor or sovi sovietic eticee (…) priv privind ind drepturi drepturile le şi libe libertăţi rtăţile le cetăţ cetăţenil enilor  or  1

Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale /Convenţia Europeană a Drepturilor Omului -

CEDO/ adopt.publ. Roma, 4 noiembrie 1950, în vig.ladin 03.09.53. RatificatădeR.M.prin Hotărârea Parlamentului nr. 1298-XIII din 24.07.97, M.O. (Tratate internaţionale care R.M. este parte (1990-1998), vol I, p.341) 2 Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29.07.1994., publ. în Monitorul OficialalRepubliciiMoldova (M.O.) nr. 1 din 18.08.1994

8

 

sovietici aveau un caracter fictiv, formal. Practica represiunilor în masă şi a răfuielilor (începând cu teroarea revoluţionară a “comunismului de luptă”, “epurările staliniste şi represiunile din anii ’30-’50 şi terminând cu lupta în anii ’60-’80 cu cei care gândesc altfel, disidenţii şi apărătorii drepturilor omului”) au demonstrat convingător caracterul fictive al drepturilor şi libertăţilor omului în socialism, natura antijuridică antijuridi că a acestui regim.”3 Spre deosebire de practica existentă în spaţiul moldovenesc, practica occidentală pune pe cântar  importanţa libertăţii de exprimare în raport cu protecţia personalităţii. Aplicarea legii nu se mai face orbeşte, ci se circumscrie unui proces de apreciere a valorii primordiale în fiecare caz concret. Or,  pedepsele aplicate pentru încălcarea inviolabil inviolabilităţii ităţii personale pot avea repercusiuni grave asupra democraţiei. “În ceea ce priveşte drepturile omului, - condiţie sine qua non a statului de drept – cu cât se denaturează mai grav conţinutul acestui principiu fundamental, cu atât este mai mult vizată existenţa statului de drept.”4 Art. 1 alin. 3 din Constituţie, consacrând Republica Moldova ca stat de drept, demodemo cratic, statuează că “demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate”. “A garanta” înseamnă mai mult decât “a respecta” şi echivalează cu obligaţia statului de a crea condiţii pentru implementarea lor reală. Este vorba de un astfel de sistem de acţiuni sociale, în care drepturil drepturilee omului şi cetăţeanului sunt primare, naturale, în timp ce posibilitatea realizării funcţiilor puterii statale este secundară, derivată.“Doctrina juridică actuală recunoaşte în calitate de drepturi naturale sistemul de drepturi civile (personale), politice, economice, sociale şi culturale ale persoanei cuprinse în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 1948 şi în alte acte internaţionale”5. Cu referire la cele expuse mai sus, nu ezităm nici o clipă în a afirma că în statul de drept atât garant gar antare areaa dre dreptu ptulu luii la liber libertat tatea ea de exp exprim rimare are,, cât şi gar garant antare areaa dreptu dreptulu luii in invio violab labili ilitat tatea ea vie vieţi ţiii  personale sunt fundamentale. Or, valoarea supremă în cadrul statului de drept trebuie să fie omul şi demnitatea lui. Demnitatea umană se realizează teoretic şi practic prin totalitatea mijloacelor juridice cu ajutorul cărora se asigură reglementarea legală a diferitelor relaţii sociale6. 1.2.

Asigurarea Asigurarea dreptului dreptului la inviolabil inviolabilitate itatea a vieţii vieţii personale personale în legis legislaţi laţia a internaţ internaţional ională. ă.

3

Centrul „Acces-info”, „Acces-info”, Chisinau, 2003. Olivia Pirtac, Pirtac, Centrul Independent de Jurnalism

4

Popescu Adam. Teoria dreptului. B., ed. Fundaţiei “România de mâine”, 1999, p. 136 Комаров С. А., Малько А. В. Теория государства и права. Учебно-методическое пособие. Краткий учебник для

5

вузов, -М., изд-во “НОРМА”, 2001, р.человека 276 Придворнов Н. А. “Достоинство как основа права и демократической государственности” în “Общая теория государства и права”. Академический курс в 2-х томах, том 1 (Теория государства), отв. ред.: Марченко М. Н., -М., изд-во “Зерцало”, 2000, р 311 6

9

 

Din legislaţia internaţională, care poate avea relevanţă şi pentru legislaţia privind protecţia vieţii  personae din Republica Republica Moldova ppuetm uetm menţiona următ următoarele: oarele: •

 Recomandarea (89) 2 a Comitetului de Ministri al Consiliului Europei catre Statele membre  privind protectia protectia datelor cu caracter personal utilizate in scopul angajarii.

Conform acestei  Recomandări Viata privata si demnitatea umana a angajatilor, in special  posibilitatea relatiilor sociale si individuale legate de locului de lucru, ar trebui sa fie respectate atunci  posibilitatea cind se colecteaza si se utilizeaza datele cu caracter personal in scopul angajarii. Conform legislatiilor si practicilor nationale si, daca e cazul, conform conventiilor colective,  patronii ar trebui in prealabil sa informeze sau sa consulte angajatii lor sau reprezentantii acestora despre introducerea sau modificarea sistemelor automatizate pentru colectarea si utilizarea datelor cu caracter personal cu privire la angajati. Acest principi principiuu se aplica de asemenea si pentru introducerea sau modificar modi ficarea ea proc procedeel edeelor or tehnice tehnice dest destinat inatee sa cont controle roleze ze misc miscarile arile sau productiv productivitat itatea ea anga angajatil jatilor or.. Acordul angajatilor sau reprezentantilor lor ar trebui sa fie cercetat inaintea introducerii sau modificarii unor astfel de sisteme sau procedee cind procedura de consultare mentionata in paragraful 3.1 reveleaza o posibilitate de a prejudicia dreptul la respectarea vietii private si a demnitatii umane a angajatilor, cu atit mai mult cu cit alte garantii corespunzatoare nu sint prevazute de legislatia sau practica nationala. •

 Recomandarea (86)1 a Comitetului de Ministri al Consiliul Europei catre Statele membre  privind protectia protectia datelor cu caracter personal utilizate in scopul securitatii sociale. sociale.

Respectarea vietii private a persoanelor trebuie sa fie garantata in timpul colectarii, inregistrarii, inregistrarii, utilizarii, transferului si conservarii datelor cu caracter personal utilizate in scopul securitatii sociale. In cadrul fiecarei institutii de securitate sociala trebuie sa fie prevazute masuri de control suficiente pentru a garanta protectia datelor. Alineatul 2.1 enunta principiul respectarii vietii private care trebuie garantat la toate etapele prelucrarii datelor, inclusiv conservarea, datorita masurilor de control adecvate. Este vorba despre o dispozitie generala aplicabila altor alineate ale Recomandarii. In di dispo spozit zitiv iv se rec recoma omanda nda guv guvern ernelo elorr sta statel telor or mem membr bree sa se asi asigu gure re o lar larga ga dif difuza uzare re a Recomandarii in autoritatile responsabile de gestionarea sistemului de securitate sociala. Este oportun ca autoritatile sa constientizeze rolul pe care il au in garantarea protectiei datelor si sa puna accentul pe responsabilitatea lor in acest sens. Guvernele statelor membre ar putea participa la realizarea masurilor  de control care au fost suficient analizate in alineatul 2.2 pentru a garanta protectia datelor – de exemplu – supravegherea efectuata de un organ de control independent sau numirea unei persoane responsabile de protectia datelor in fiecare institutie de securitate sociala. Statele membre ar putea gasi si alte metode pentru elaborarea masurilor corespunzatoare corespunzatoare de control. 10

 

•

 Dreptul la respectarea respectarea vietii private si de familie prin prisma art. 8 al Conventiei europene  pentru Drepturile Drepturile Omului. Comentariu.

Articolul 8 al Conventiei europene pentru Drepturile Omului stipulează următoarele, că orice  persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliulu domiciliuluii sau si a corespondentei sale. La fel nu este admis amestecul unei autoritati publice in executarea acestui drept decit in masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care, intr-o so socie cietat tatee dem democr ocrati atica, ca, este este nec necesa esara ra pentru pentru sec secur urita itatea tea nat natio ional nala, a, sigura siguranta nta pu publi blica, ca, bunast bunastare areaa economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei, ori  protejarea drepturilor drepturilor si libertatilor libertatilor altora. Jurisprudenta privind dreptul la respectarea vietii private cuprinde o serie de subiecte, care variaza de la culegerea si memorizarea informatiei, accesul la informatiile cu caracter personal, reglementarea utilizarii numelor patronimice la protejarea integritatii fizice si morale. Intrebarile cu  privire la corespondent corespondenta, a, in care unele aspecte specifice se refera la viata privata, reprezinta obiectul unei sectiuni separate de la finalul acestei teze. In to toate ate taril tarilee cap capito itolul lul ace acesta sta est estee de o imp impor ortan tanta ta maj majora ora.. Ace Aceast astaa est estee demons demonstra trat, t, de asemenea, si prin existenta in toate tarile in cauza a legilor cu privire la viata privata sau a prevederilor  respective care sunt incluse in legile cu privire la acces. In Regatul Unit divulgarea informatiilor fara consimtamantul tertei parti (intereselor private a  partilor terte) despre orice persoana este considerata drept facilitarea invaziei in viata privata neautorizata. In SUA viata privata acopera informatii personale, medicale si altele, a caror divulgare ar  constitui o invazie clara neautorizata in viata personala. Insa numai indivizii au interese private, dar nu si persoanele juridice. Legea cu privire la viata privata din 1974 reglementeaza de asemenea accesul la documente de interes personal. Legea din Virginia face o detaliere mai minutioasa si merita a fi cercetata. In Canada informatia personala este definita in Legea cu privire la viata privata, iar divulgarea neautorizata se exclude. In Danemarca si Olanda se protejeaza interesele private unde se cere pastrarea secretului din cauza importantei speciale a subiectului. De exemplu, opiniile personale privind politica si discutiile interne. Insa in Franta se ofera protectie numai accesului la documente personale, in afara documentelor  non-nominative, ceea ce inseamna documentul care nu contine o apreciere au evaluare a persoanei identificabile. 11

 

Siguranta si securitatea individului, publicului si a societatii, precum şi informatia furnizata in conditii de confidentialitate confidentialitate este prezenta explicit practic in toate legile, de exemplu, in Regatul Unit nu se divulga informatia acordata conform garantiilor statutare, a caror confidentialitate este protejata, si fara consimtamantul furnizorului. De asemenea, informatia confidentiala medicala, in cazul in care divulgarea acesteia va prejudicia sanatatea fizica si mentala a persoanei. In Olanda se exclude de asemenea, si informatia despre procesul de producere a datelor despre companii, furnizate de orice  persoana (fizica sau juridica) juridica) in cond conditii itii de confiden confidentialitate tialitate7. Aspectul protectiei vietii private8 interpretate pe larg, se contine obligatoriu in reglementarea legislativa a dreptului de acces la informatie. Prin interpretarea larga se intelege obligatia pozitiva impusa guvernului de a proteja dreptul la viata privata a persoanei si dreptul pozitiv al persoanei de a interveni, dupa caz, din initiativa proprie, invocand argumentele alegatei prejudicieri a vietii private. Obligatia pozitiva a guvernului se refera, pe o parte, la nedivulgarea neautorizata a informatiei, atingand interesele personale si notificarea persoanei vizate in vederea participarii la luarea deciziei asupra deschiderii informatiei date. Aceasta se realizeaza legislativ in mod diferit: in unele tari prin intermediul prevederilor legilor de acces la informatie de utilitate publica (Canada) in altele – prin intermediul unei legi speciale – Legea cu privire la viata privata, insa complementara la prima lege (SUA, (SU A, Aus Austr trali alia). a). Pe de alta alta par parte, te, drept dreptul ul poz pozit itiv iv al per perso soane ane pr preve evede de dre drept ptul ul de rec rectif tifica icare re a informatiei de caracter personal detinute de guvern. Aceasta componenta se realizeaza in functie de dezvoltarea interna a societatii, insa tot mai mult legiferat. Se implementeaza prin intermediul aceleiasi legi cu privire la accesul la informatie de utilitate publica (Canada) si prin intermediul legilor cu privire la viata privata (SUA, Australia). Aspectul de protejare a vietii private, indiferent de realizarea acestuia, va contine obligatoriu urmatoarele elemente: dreptul la consimtamant al persoanei ale carei interese sunt atinse in procesul de deschidere a informatiei, dreptul de a participa in procesul de luare a deciziei in calitate de parte egala, dreptul de a i se pastra anonimatul in cazul furnizarii informatiei confidentiale si in conditii de confidentialitate, dreptul la control si rectificarea datelor incorecte sau depasite asupra persoanei, dreptul de neautoidentificare in procedura de luare a deciziei asupra deschiderii informatiei, dreptul de a fi utilizate date despre persoana in datele colectate cu consimtamantul acesteia, etc. Aceste drepturi au efect de recoset astfel incat avand forta si fiind aplicabil si in relatiile dintre persoanele private.

7 8

Centrul „Acces-info”, „Acces-info”, Chisinau, 2003. Olivia Pirtac, Pirtac, Centrul Independent de Jurnalism Centrul „Acces-info”, „Acces-info”, Chisinau, 2003. Olivia Pirtac, Pirtac, Centrul Independent de Jurnalism

12

 

1.3. Definirea noţiunilor de bază cu referire directă la încălcarea inviolabilităţii vieţii personale

Constitutia Republicii Moldova consfinteste respectarea si ocrotirea vietii intime, familiale si  private (art. 28). Ocrotirea Ocrotirea vietii private est estee garantata si prin art. 29 si 3300 din Consti Constitutie, tutie, care statueaza inviolabilitatea domiciliului si secretul corespondentei. Dreptul la inviolabilitatea vietii private are mai multe aspecte. Cel mai frecvent este acuzat de incalcarea acestui drept statul insusi, organele si instit ins tituti utiile ile sal sale. e. Nou Noull Cod pen penal al si nou noull Cod civ civil il ale Repub Republic licii ii Mol Moldo dova va protej protejeaza eaza dr drept eptul ul la inviolabilitatea inviolabili tatea vietii private. Astfel, art. 15 al Codului civil stipuleaza: “Drepturile personale nepatrimoniale si alte valori nemateriale sint aparate in cazurile si in modul prevazut de prezentul cod si de alte legi, in limita in care folosi fol osirea rea mo modal dalita itatil tilor or de apa aparar raree a drept dreptur urilo ilorr civ civile ile rei reiese ese din din ese esent ntaa drept dreptulu uluii inc incalc alcat at si din din caracterul consecintelor acestei incalcari.” In aceeasi masura consideram aplicabile art.1422,1423 si 1424,care reglementeaza reparatia prejudiciului moral, marimea compensatiei pentru prejudiciul moral si termenul de prescriptie. Aceste dispozitii vor fi aplicate la fel ca in cazul lezarii onoarei si demnitatii. De asemenea, sint aplicabile articolele care se refera la reparatia prejudiciului material. Prejudiciul moral si prejudiciul material vor fi reparate in cazul in care dreptul la inviolabilitatea vietii private va fi incalcat cu vinovatie. Pentru apararea dreptului la reparatia prejudiciilor se instituie termenul de  prescriptie de 3 ani ani (art. 1424). Conform art. 267 alin. (2) din Codul civil, apararea dreptului in esenta sa (excluzind cererile  privind repararea prejudiciil prejudiciilor) or) este imprescriptib imprescriptibila. ila. Incalcarea inviolabilitatii inviolabilitatii vietii personale face obiect obi ectul ul art.17 art.1777 din din noul noul Cod pen penal: al: “(1 “(1)) Cul Culege egerea rea ile ilegal galaa sau raspi raspindi ndirea rea cu bu bunana-sti stiin inta ta a informatiilor, ocrotite de lege, despre viata personala ce constituie secret personal sau familial al altei  persoane fara consimtamin consimtamintul tul ei - se pedepseste cu amenda in marime de pina la 300 unitati conven con ventio tional nalee sau cu mun munca ca neremu neremuner nerata ata in fo folos losul ul com comun unita itatii tii de la 18 1800 la 24 2400 de ore ore.. (2) Raspindirea informatiilor mentionate in alin.(1): a) intr-un discurs public, prin mass-media; b) prin folosirea intentionata a situatiei de serviciu - se pedepseste cu amenda in marime de la 200 la 500 unitati conventionale sau cu arest de pina la 6 luni.” Codul penal imputa responsabilitate pentru urmatoarele infractiuni: violarea dreptului la secretul corespondentei (art.178), violarea de domiciliu (art.179), divulgarea secretului adoptiei (art. 204), accesul ilegal la informatia computerizata (art.259). Mentionam, de asemenea, ca persoana vatamata prin raspindirea unei informatii se va apara invocind normele juridice privind protectia protectia vietii private numai in cazul in care aceasta informatie este adevarata.

13

 

In cazul in care ea nu este adevarata, va intenta o actiune privind apararea onoarei, demnitatii si reputatiei profesionale profesionale in temeiul art. 16 din Codul civil.9 În Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie “Cu privire la aplicarea legislaţiei despre apărarea onoarei, demnităţii, reputaţiei profesionale ale cetăţenilor şi organizaţiilor” 10 din 27 martie 1997, modificată la 20 decembrie 1999 şi 19 iunie 2000 (încontinuare- Hotărîrea Plenului CSJ), în pct. 2 se explică: “prin noţiunea de “informaţie” se înţelege orice relatare cu privire la un fapt, o opinie sau o idee sub formă scrisă, de sunet şi/sau imagine”. Altă condiţie pentru apărarea vieţii private este ca informaţia să fierăspândită. Legislaţia nu explică noţiunea de “răspândire”, totuşi în doctrina şi jurisprudenţa moldovenească este tradiţională interpretarea expusă de Plenul CSJ (pct. 15): “publicarea în presă (…) difuzarea unor asemenea in info form rmaţ aţii ii în em emis isiu iuni nile le ra radi diof ofon onic icee şi te tele levi vizat zate, e, de demo mons nstr trar area ea în pr prog ogra rame mele le de cr cron onic icăă cinematograficăşiînalte cinematograficăşiî nalte mijloace de comunicare, în caracteristicile de serviciu, precum şi în discursuri discursurile le  publice sau comunicarea lor în altă formă, inclusiv orală, câtorva sau cel puţin unei persoane; (…) demonstr demo nstrarea area (afişar (afişarea ea în locuri locurile le

publ publice ice a plac placardel ardelor, or, lozinci lozincilor, lor, fotog fotografi rafiilor ilor,, a alto altorr oper opere, e,

expunerea acestor informaţii în foilevolante, caricaturile difuzate (…). Comunicarea unor astfel de informaţii persoanei la care ele se referă nu poate fi considerată răspândirea lor. ”Această enumerare nu era exhaustivă nici pentru perioada când a fost elaborată, cu atât mai puţin azi, când modalităţile de răspândire se diversifică permanent, ca urmare a progresului tehnologic. Ca şi în cazul informaţiilor cu caracter defăimător, considerăm că enumerarea deplină a modalităţilor de răspândire, ce ar cădea sub incidenţa art. 177 Cod Penal, ar fi inoportună, deoarece ar  avea un impactrestrictiv asupra protecţiei vieţii private. Se consideră că şi atunci când este comunicată doar unei persoane, categoria aceasta de informaţii poate cauza prejudicii morale substanţiale şi, în cazul necorespunderii lor realităţii, există temei pentru a pune problema dezminţirii. Nu se consideră răspândire comunicarea lor direct persoanei vizate, deoarece, pe de o parte, nu s-a influenţat aprecierea socială, iar pe de altă parte, această persoană “nu poate fi obligată să-şi schimbe părerea pe cale judiciară” 11. Doctrina juridică consideră această  problemă discutabilă, deoarece chiar dacă în acest caz nu putem vorbi de răspândire în sensul art. 177 Codul Penal, totuşi conştiinţa faptului că o informaţie falsă este deţinută de cel puţin un om poate crea  persoanei vătămate numeroase emoţii negative. De aceea s-a propus a oferi persoanei interesate dreptul

9

Mass-media legislatia. Opinii. Propuneri., (rom. , eng. , rusa). Centrul „Acces-info”, Chisinau, 2003. Olivia Pirtac, Centrul si Independent Inde pendent Analiza. de Jurnalism Jurnalism 10 Mass-media si legislatia. Analiza. Opinii. Propuneri., (rom. , eng. , rusa). Centrul „Acces-info”, Chisinau, 2003. 11 Белявский А.В. Судебная защита чести и достоинства граждан. М, 1966, изд “Юридическая литература”, p. 15

14

 

de a înainta o acţiune pentru a se interzice răspândirea acestor informaţii 12. Suntem de acord că o astfel de acţiune ar putea oferi persoanei garanţii suplimentare de a se apăra de pericolul de a fi vătămată, dar   pe de altă parte, o astfel de acţiune ar putea fi sursa multor abuzuri, în special când informaţia urmează a fi răspândită prin mijloacele de informare în masă. Astfel, cu scopul de a se apăra de unele materiale critice, unii funcţionari (alte persoane) prin abuz ar putea obţine interdicţii prealabile asupra unor   publicaţii, eventual eventual rezervându-şi timp pentr pentruu a fabrica contraprobe sau, pur şi simpl simplu, u, salvându-se într într-o perioadă crucială de informaţia respectivă (înainte de alegeri, de exemplu). În condiţiile existente în R.Moldova o astfel de acţiune ar constitui o lovitură serioasă asupra libertăţii presei şi ar periclita controlul societăţii asupra autorităţilo autorităţilor. r. De asemenea, pct. 2 al Hotărârii Plenului CSJ stipulează că nu pot fijudecateconformdispoziţiilor   prevăzute pentru apărarea vieţii private litigiile ştiinţifice,adicăacţiuniledespredezminţirea ştiinţifice,adicăacţiuniledespredezminţirea informaţiilor  cu caracter ştiinţific. Deşi se referă la articolul din vechiul Cod civil, ţinând cont de similitudinea acestuia cu cel din noul Cod civil (art. 15), concluzionăm în mod firesc că această hotărâre a Plenului CSJ va suferi foarte puţine modificări de conţinut, atunci când va fi adaptată la noua legislaţie civilă. Presupunem că se va conserva şi această “recomandare”. Următo Urm ătoare areaa con condi diţie ţie pen pentru tru apă apărar rarea ea vieţi vieţiii pr priva ivate te est estee ca inf inform ormaţi aţiil ilee răs răspân pândi dite te să nu corespundă realităţii. Informaţiile care lezează viaţa privată şi corespund realităţii şi cele care nu corespund realităţii, dar nu lezează viaţa privată nu cad sub incidenţa articolului 15 Cod civil. În evoluţia legislaţiei moldoveneşti moldoveneşti a existat o perioadă (între anii 1991 şi 1999) când era suficient ca informaţia să nu corespundă corespundă realităţii (fără a fi şi defăimăto defăimătoare), are), ca să poată surveni răsp răspunderea underea în baza articol articolelor  elor  din Codul civil ce vizau apărarea vieţii private 13. În mod rezonabil s-a renunţat la această abordare conceptuală a problematicii, care era inoportună din mai multe puncte de vedere. În plus, şi titlul “apărarea vieţii private” era doar parţial relevant pentru conţinutul articolului. articolului. În interpretările mai vechi14 sintagma “corespunderea realităţii” se aprecia în două aspecte: 1. Corespunderea comunicării despre faptă, acţiune, eveniment realităţii, adică o comunicare obiectivă despre fapte. 2. Corectitudinea aprecierii morale a faptelor. Adică Adi că acţiu acţiunea nea pute puteaa

fi satis satisfăc făcută ută,, dac dacăă fap faptul tul comunic comunicat at nu a exi exista statt în reali realitat tate, e, sau

descrierea lui era denaturată, sau faptului îi era dată o apreciere neadecvată.15  12

Гражданское право. Ответственный Ответственный редактор: Суханов Е.А, Op. cit., p 737

13

se vedea art.M.O. 7 Cod 1964 în redacţia Legii nr. 639-XII din 10.07.1991, precum şi în redacţia Legii nr. 71-XIII dinA22.04.1994, nr.Civil 5 dindin 30.04.1994 A se vedea, de ex., Белявский А.В. Судебная защита чести и достоинства граждан. граждан. –М, 1966, p. 8 15 Анисимов А.Л. Op. cit. p.31, Малеина М.Н., Op. cit., p. 60.

14

15

 

Astăzi, prin prisma jurisprudenţei Curţii Europene, dacă expresia este calificatăcajudecată de valoare, atunci ea nu poate fi dezminţită în ordinea prevăzută pentru fapte (cu condiţia că judecata de valoare este bazată pe fapte expuse corect). Este de datoria legislatorului să includă această regulă în actele normative interne. Din păcate, pentru moment, art. 177 Codul Penal, cât şi art. 15 1 5 din Codul civil nu corespunde în totalitate standardelor europene: în particular, el nu pune problema diferenţierii faptelor de judecăţile de valoare, admiţând astfel dezminţirea judecăţilor de valoare.

CAPITOLUL II. CALIFICAREA INFRACŢIUNII DE ÎNCĂLCARE A INVIOLABILITĂŢII VIEŢII PERSONALE ÎN CONFORMITATE CU LEGISLAŢIA REPUBLICII MOLDOVA. 2.1. Obiectul infracţiunii de încălcarea inviolabilităţii vieţii personale

În teoria dreptului dreptului penal este cvasiunanim acceptată ideea, precum că obiectu obiectull general al tuturor  infracţiunilor infracţiuni lor îl constituie relaţiile sociale apărate de legea penală16. Totuşi, autorul Boico A.I., spre exemplu, este de părerea că „prin17obiect al infracţiunii infracţiunii trebuie de înţeles relaţia socială sau interesul susceptibile susceptibile de apărarea legii penale” Oricare interes rezultă dinntrun drept subiectiv, iar dreptul subiectiv este parte componentă a conţinutului relaţiilor sociale. Aşadar  interesul reprezintă reprezintă un element derivat al relaţiilor so sociale. ciale. Datorită faptului că relaţia socială este un fenomen „ce reprezintă un anumit sistem, ea poate exista numai în integritatea sa . De aceea dacă componentele unui sistem se modifică sau se pierde unul din elementele respective ale sistemul sistemului, ui, în consecinţă se modi modifică fică sau se pierde unul din din elementele respective ale sistemului, în consevcinţă se modifică sau îşi încetează existenţa însăşi relaţia socială.

16 17

Cudreanţov V. N. Teoreticeskie osnovî cvalificaţii prestuplenie. Moskva, 1963, p. 1966 Comentarii c Ugolovnomu Ugolovnomu codexu Rosiiscogo Federatii/ Pod red. BoicoA.I.- Rostov- na- Donu: Fenix Fenix,, 1996, p.46

16

 

În concluzie, constatăm că obiectul obiectul general al tuturor infracţiunilor infracţiunilor îl const constituie ituie relaţiile sociale apărate de legea penală. În teoria dreptului penal prin obiect generic al infracţiunilor se înţelege „grupul de relaţii sociale omogene, omog ene, asupra căror căroraa atent atentează ează infracţi infracţiunil unilee asup asupra ra cărora atentează atentează infr infracţiu acţiunile nile prevăzute prevăzute de articolele incluse în unul şi acelaşi capitol al Părţii Speciale a Codului penal”18. În literatura de specialitate există păreri dintre cele mai diverse privitor la obiectul generic al infracţiunilor contra drepturilo infracţiunilor drepturilorr politice, de muncă şi altor drepturi constituţionale ale cetăţenilor. În urma argumentelor prezentate, apare concluzia că dacă am reduce volumul obiectului generic al infracţiunilor contra drepturilor politice, de muncă şi altor drepturi constituţionale ale cetăţenilor la  Dreptul la informatie si dreptul persoanei la viata privata

în sens subiectiv, acest volum va fi îngust în

mod neîntemeiat. Anume de aceea categoria de informaţie, în calitate de obiect generic al grupului corespunzător de infracţiuni, trebuie analizată nu sub aspectul juridic, ci sub aspect social.

Deseori instantele judecatoresti din tara si din strainatate sint puse in situatia de a gasi un echil ech ilibr ibruu int intre re difer diferite itele le dispo dispozit zitii ii pri privin vindd dre drept pturi urile le fu funda ndamen mental talee ale omului omului.. In do domen meniul iul informational problema cea mai stringenta este instituirea unui echilibru intre dreptul la viata privata si dreptul la libertatea de exprimare (inclusiv dreptul la informatie). De retinut in context dispozitia art. 19 alin. (3) din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, conform careia exercitarea libertatii de opinie si libertatii de a primi sau de a comunica informatii poate fi supusa anumitor limitari, stabilite in mod expres prin lege si care constituie masurile necesare: a) respectarii drepturilor sau reputatiei altora;  b) apararii securitatii securitatii nationale, ordinii ordinii publice, san sanatatii atatii sau moralitati moralitatiii publice. Dispozitii similare contin Declaratia Universala a Drepturilor Omului (art.19 si 29), Conventia Europeana pentru Drepturile Omului (art. 10) si Constitutia Republicii Moldova (art. 32 si 54).  Nu se vor confunda incalcarea dreptului la viata privata si lezarea onoarei si demnitatii, chiar  daca intre aceste categorii exista o interconexiune strinsa. Lezarea onoarei si demnitatii se poate  produce prin difuzarea informatiil informatiilor or defaimatoare, care nu corespund realitatii, pe cind incalcarea dreptului la viata privata poate sa se manifeste printr-o multitudine de actiuni si inactiuni, inclusiv raspindirea unor informatii care, desi corespund realitatii, tin de domeniul vietii private si nu puteau fi  publicate sau divulgate divulgate decit cu consi consimtamintul mtamintul subiectului subiectului pe care-l priv privesc. esc. Incalcarea dreptului la viata privata, sub aspectul abordat in acest studiu, se poate manifesta prin colectarea, prelucrarea, stocarea neautorizata si divulgarea fara temei legal a informatiilor despre viata  personala, familiala, familiala, intima, despre starea sanatat sanatatii ii si alte aspecte ale vietii particulare particulare a omului. 18

Gauhman L. D. Obiect prestuplenia, Lectia, MoskvaAcademia MoskvaAcademia MVD, R. F. , 1992, p.20

17

 

Dispozitia constitutionala este elocventa prin laconismul ei: “Statul respecta si ocroteste viata intima, familiala si privata” (art.28). Norma poate fi interpretata diferit: recunoasterea caracterului absolut al dreptului la viata privata si neadmiterea sub nici o forma a imixtiunilor in acest domeniu si constatarea faptului ca aceasta norma impune obligatii doar statului. Multe din reglementarile legislative in vigoare argumenteaza incalcarea dreptului la viata privata prin ratiuni de interes public, care sint prioritare. Cu un anumit grad de relativitate, distingem urmatoarele categorii sociale si juridice in domeniul dome niul viet vietii ii priv private: ate: secre secretul tul perso personal, nal, inti intimitat mitatea ea perso personala nala (secr (secretul etul ind individ ividuali ualitatii tatii,, secret secretul ul id iden enti tita tati tiii so soci cial ale, e, se secr cret etul ul date datelo lorr biog biogra rafi fice, ce, se secr cret etul ul da date telo lorr medi medica cale le); ); se secr cret etul ul fa fami mili lial al (confidentialitatea raporturilor familiale, secretul adoptiei); secretul corespondentei (inclusiv existenta corespondentei, corespondent ei, continutul acesteia si contactele). Analizind problema din punct de vedere practic, vom elucida o serie de situatii ipotetice cu referi ref erire re la pro protec tectia tia vie vieti tiii priva private, te, in sco scopu pull ela elabor borari ariii un unor or model modelee jur juridi idicc arg argume ument ntate ate pentru pentru comportamentull jurnalistului. Vom observa ca lipsa unei legi privind protectia vietii private se rasfringe comportamentu negativ atit asupra capacitatilor si mijloacelor de protectie a dreptului la viata privata, cit si asupra garantiilor exercitarii dreptului la libera exprimare. Or, chiar si pentru profesionistii in domeniul  jurisprudentei  jurisprud entei este extrem de dificil de a stabili limita limita cind se aduce atingere vietii privat privatee a persoanei si cind se aduce atingere unui interes public prioritar. Daca ne-am conduce doar dupa art. 4 din Legea presei, care statueaza ca: „Publicatiile periodice si agentiile de presa publica, potrivit aprecieril aprecierilor or proprii, orice fel de materiale si informatii, tinind cont de faptul ca exercitiul acestor libertati ce comporta datorii si responsabilitati este supus unor formalitati, conditii, restringeri si unor sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democr dem ocrati atica ca [...] [...] pen pentr truu a imp impied iedica ica divul divulgar garea ea un unor or inf inform ormati atiii con confid fident ential iale.. e...”, .”, ras raspun punsul sul ar fi afirmativ si categoric. Astfel Ast fel,, Leg Legea ea presei presei con consti stitu tuie ie o bar barier ieraa leg legala ala in exe exerci rcitar tarea ea unor unor atr atribu ibutii tii car caract acteri eristi stice ce  profesiei de jurnalist. Sa presupunem ca jurnalistul jurnalistul detine informatii veridice despre hobby-ul unei  persoane, care consta in confectionarea la domiciliu a substantelor explozive. explozive. Insusi faptul de a avea un hobby nu este condamnabil, dar avind in vedere ca prin acesta se urmareste un scop criminal si se pune in pericol viata, sanatatea si bunurile altor persoane, potentialul pericol social devine prioritar dreptului la ocrotirea vietii private si indreptateste indreptateste atentionarea opiniei publice. Cu parere de rau, in contextul art. 4 din Legea presei si art. 177 din noul Cod penal, situatia  jurnalistului  jurnalistu lui in cazul descris devine absurda. Legea Federatiei Ruse cu privire la mijloacele de informare in masa stipuleaza o exceptie pentru jurnalisti (dispozitia nu se extinde asupra celorlalti 18

 

cetateni), care consta in dreptul jurnalistului de a dobindi, pastra si difuza informatii despre viata  privata, daca aceasta serveste interesului interesului publ public. ic. Legea Republicii Moldova privind accesul la informatie, fiind reformatoare si argumentata doctrinar, prevede posibilitatea divulgarii informatiilor cu caracter personal in cazul in care interesul  public prevaleaza (art. 8 alin. (8), dar face aceasta in contextul obiectului sau de reglementare si nu  poate fi aplicata pentru pentru rezolvarea situati situatiei ei particulare descrise mai su sus. s. Dupa cum s-a mentionat anterior, neexistind o lege cu privire la protectia vietii private, nu sint reglementate domeniul vietii private a individului si consecintele juridice ale integrarii sociale a acestui aces tuia. a. Inf Inform ormati atiaa des despre pre sav savir irsir sirea ea unor unor fapte fapte soc social ial per pericu iculoa loase, se, confor conform m leg legii ii,, nu poa poate te fi secret sec retiza izata, ta, dec decit it in caz cazuri uri speci specific fice, e, exp expres res preva prevazut zutee de leg lege, e, de exe exempl mpluu in sco scopu pull pro protec tecti tiei ei intereselor anchetei. Pentru moment, raspunsul la intrebarea formulata nu poate fi argumentata juridic. In opinia noastra, persoana suspectata sau acuzata de savirsirea unei infractiuni nu poate impiedica difuzarea informatiilor ce permit identificarea sa, inclusiv imaginea vizuala, pe motivul protectiei dreptului la viata privata, or, interesul public pentru descoperirea crimelor indreptateste actiunea jurnalistului, facind posibila aparitia de noi martori, inclusiv persoane care sa ofere inculpatului un alibi, de victime necunoscute anchetei, dovezi etc. In astfel de cazuri insa legea impune sa se utilizeze cu maxima atentie termenii juridici, evitindu-se termenii gen “criminal”, “infractor” pina la pronuntarea sentintei de instanta judecatoreasca. In plus, din considerente de etica profesionala, in cazul neadeveririi faptelor, se va comunica in cadrul aceleiasi rubrici, la care a fost plasata informatia anterioara, despre achitarea  persoanei respective respective sau despre sistar sistarea ea procesului in pr privinta ivinta acestuia. Jurnalistul, care colecteaza informatii despre viata privata a persoanei, urmeaza sa preintimpine si sa solicite acordul persoanei vizate sau al reprezentantilor sai legali. In cazul in care vrea sa obtina informatii de alt gen, jurnalistul de asemenea este obligat sa avertizeze cetateanul sau persoana publica asupra efectuarii inregistrari inregistrarilor. lor. Aflarea persoanei in locurile publice, discursurile publice ale persoanei etc. nu pot fi atribuite la domeniul vietii private a acesteia. In consecinta, nu este necesara o permisiune expresa. Manifestatiile in masa au scopul de a atentiona opinia publica asupra unor probleme, prin urmare, pentru efectuarea inregistrarilor nu este necesar acordul participantilor. La cererea persoanelor   prinse in obiectiv, comportamentul carora denota ca ei nu se identifica cu participanti participantiii la manifestatie, materialul va fi redactat prin mijloace tehnice disponibile. Legea nu face distinctie (decit cu unele exceptii, una dintre care o vom analiza aici) intre viata  privata a cetatenilor simpli si cea a functionar functionarilor ilor publici, aparind-o in mod egal. Daca jurnalistu jurnalistull 19

 

 patrunde in mod ilegal in domiciliu domiciliull sau resedinta persoanei, indiferent de statutul acesteia, el se face raspunzator de incalcarea art. 177 “Incalcarea inviolabilitatii vietii personale” si art. 179 “Violarea de domiciliu” din noul Cod penal. Totodata, daca patrunde in mod legal in domiciliul sau resedinta  persoanei, dar efectueaza filmari fara acordul acesteia, jurnalistu jurnalistului lui i se imputa raspundere doar in temeiul

art.

177.

Daca jurnalistul filmeaza proprietatea, inclusiv casa, santierul de constructie etc. fara sa patrunda ilegal in casa si da publicitatii informatiile respective cu identificarea persoanelor la care se refera, el este actionat in judecata in temeiul art. 177 din Codul penal. O derogare de la aceasta regula prevede Legea  privind declararea si controlul veniturilo veniturilorr si al proprietatii proprietatii demnitarilor de stat, judecatorilo judecatorilor, r,  procurorilor,  procuroril or, functionaril functionarilor or publici si a unor persoane cu functie de conducere (nr.1264-XV (nr.1264-XV din19.07.2002), care in art. 13 stabileste caracterul public al anumitor informatii. Art. 13 alin. (1) da lista functiilor publice, detinatorii carora sint obligati sa faca declaratii de venit, raspunzind exigentei absolut legale privind instituirea controlului societatii asupra surselor de venit ale functionari functionarilor lor publici.  Raspunderea penala, conform Legii nr. 1264-XV, este aplicabila ap licabila unor fapte de un pericol social  redus, fapt ce intra in contradictie cu insusi conceptul de infractiune. In alte tari, insa, raspunderea  penala, incriminind incalcarea inviolabilitatii vietii private, prevede citeva elemente calificative obligatorii pentru incadrarea faptei in contextul infractional: faptele ce incalca dreptul la viata privata trebuie sa fi fost savirsite din motive josnice; aceste fapte trebuie sa fi cauzat un prejudiciu drepturilor   si intereselor legitime.

Persoana cu functie de raspundere si functionarul public (aceste notiuni nu sint sinonime), ca si orice alta persoana, se pot opune efectuarii unor inregistrari (audio, video, foto) doar daca prin aceasta li se lezeaza dreptul la viata privata. Or, exercitarea obligatiilor de serviciu nu poate fi atribuita sub nici o forma la domeniul vietii lor private, prin urmare nu este necesar acordul lor pentru efectuarea filmarilor. Totodata, in cazul in care, in cadrul unei discutii sau interviu, jurnalistul urmareste scopul de a obtine informatii de la persoana cu functie de raspundere sau functionar, el trebuie sa atentioneze persoana respectiv respe ctivaa asup asupra ra efect efectuari uariii inre inregist gistraril rarilor or (ceea ce nu inseamna inseamna ca jurnalis jurnalistul tul treb trebuie uie sa soli solicite cite consimtamintul consimtamint ul ei). Conform Legii presei, mijloacele tehnice ale jurnalistului pot fi ridicate numai in cazul in care servesc drept proba intr-o cauza penala. De asemenea, mijloacele juridice de protectie a dreptului de  proprietate servesc drept o buna garantie pentru inviolabil inviolabilitatea itatea bunurilo bunurilorr jurnalist jurnalistului, ului, inclusiv a informatiei detinute de el. Aceasta este o latura a problemei. Nu trebuie sa facem abstractie insa de metodele prin care se obtine informatia, de exemplu, obtinerea acesteia prin metode ilegale constituie o 20

 

incalcare grava a drepturilor omului. Conform art.13 al noului Cod civil, oricarei persoane i se permite  protejarea drepturil drepturilor or si intereselor sale legitime prin autoaparare. Astfel, nu sint ilicite actiunile  persoanei care, in scopul autoapararii, ia, sustrage, distruge sau deterioreaza un bun [...] daca nu se  poate obtine asistenta organelor competente si daca, fara o interventi interventiee imediata, exista pericolul ca aparar apa rarea ea dre drept ptulu uluii sa devin devinaa impos imposibi ibila la sau su subst bstant antial ial in ingre greuia uiata. ta. Aut Autoap oapara ararea rea nu tre trebu buie ie sa depaseasca limitele necesare inlaturarii pericolului pericolului.. Asadar, aprecierea legalitatii actiunilor persoanei depinde, in fiecare caz concret, de caracterul  pericolului social pe care-l prezinta atit metoda si circumstantele in care s-a efectuat inregistrarea, cit si actiunea de distrugere a informatiei. si, desigur, in toate cazurile, persoana care considera ca jurnalistul  prin actiunile sale i-a lezat dreptul la viata privata poate sa-l actioneze in judecata in vederea restabilirii dreptului incalcat (inclusiv prin ridicarea si distrugerea informatiei) informatiei) si repararii prejudiciulu prejudiciuluii material si moral cauzat. Obiectul nemijlocit exista la orice infractiune, ca factor necesar al acesteia, obiectul material nu exista la orice infractiune, ci numai la acelea la care valoarea sociala ocrotita consta sau se exprima întro entitate materiala. Astfel, amenintarea sau va-tamarea relatiilor sociale are loc prin intermediul acestei entitati, care este obiectul material al infracţiunii. Un astfel de obiect material nu exista la infracţiunile contra drepturilor politice, politice, de muncă şi altor drepturi constitu constituţionale ţionale ale cetăţenilor. Aşadar, prin obiect nemijlocit al infracţiuniise înţeleg relaţiile sociale concrete, apărate de o anumită normă juridico- penală împotriva anumitor infracţiuni infracţiuni.. În teoria dreptului penal se face clasificarea obiectului nemijlocit în obiect nemijlocit de bază şi obiect nemijlocit suplimentar.Obiectul nemijlocit de bază îl formează asemenea relaţii sociale , pe care legislatorul,l, în procesul de creare a normei jurididce, a urmărit să le pună sub ocrotirea legii penale. legislatoru Obiectul nemijlocit suplimentar îl formează astfel de relaţii sociale, care, meritând într- o măsură anumită apărare de de sine stătătoare, sunt oocrotite crotite de legea penală nu numai mai în virtut virtutea ea faptului că sunt puse în pericol real de cauzare a daunei în cadrul comiterii infracţiunii contra obiectului nemijlocit de bază.19 În urma acestor precizări absolut necesare este firească concluzia că „diferenţierea obiectului generic gener ic şi a obiectul obiectului ui nemijl nemijlocit ocit anume a acest acestui ui grup de infr infracţiu acţiuni, ni, şi anum anumee infr infracţi acţiuni uni contra contra drepturilor politice, de muncă şi altor drepturi constituţionale ale cetăţenilor, şi în cazul nostruinfracţiu infr acţiunea nea de încă încălcarea lcarea invio inviolabi labilităţ lităţii ii vieţii person personale, ale, este artifi artificială, cială, cu toate toate că în privinţa privinţa celorlalte grupuri de infracţiuni, de exeplu a celor economice, diferenţierea dată pare a fi justificată. 20”. 19 20

Monitorul Oficial Oficial al R. Moldova, 1994, Nr. 1 Revista naţională de drept, Nr. 9, 2002, articol Sergiu Brânză

21

 

Parctica Parcti ca juri juridică dică din RM deoca deocamdat mdatăă nu a tang tangenţi enţiat at această problemă. problemă. Deci, obiectul obiectul nemijloc nemijlocit it al infracţiunii de încălcarea inviolabilităţii vieţii personale este informaţia privind viaţa personală sau, altfel spus, relaţiile sociale de informare. Estee imp Est imposi osibil bil,, ope operân rândd numai numai cu un bun determ determina inat, t, să stabil stabilim im obi obiect ectul ul nem nemijl ijloci ocitt al infracţiunii, să înţelegem esenţa infracţiunii şi orientarea socială a acesteia. Fără calificarea naturii relaţi relaţiilo ilorr soc social iale, e, a căr căror or exp expres resie ie mat materi erială ală est estee ob obiec iectu tull mat materi erial, al, bu bunul nul,, nu este este po posib sibil ilăă nic nicii înţelegerea infracţiunii, nici estimarea pericolului social, nici calificarea justă a faptei.21 2.2. Latura obiectivă a infracţiunii de încălcare a inviolabilităţii personale

Prin latura obiectivă a infracţiunii infracţiunii trebuie în înţeleasă ţeleasă manifestarea exterioară a condu conduitei itei social periculoasă în formă activă (acţiune) sau pasivă (inacţiune), consecinţele negative, legăturade cauzalitate dintre faptă şi consecinţe, precum şi timpul locul, circm, circumstanţele, metoda şi alte date detalizante, indicate uneori în textul legii penale.22 Conduita social- periculoasă este comportamentul conştient al omului care înţele valoarea faptelor  sale şi este capabil să le dirijeze. Manifestarea exterioară a conduitei este formată din mişcările corporale mecanice, supuse legilor  mecanicii şi care produc modificări în lumea înconjurătoare. Codul penal deosebeşte două forme ale conduitei social- periculoase- acţiunea şi inacţiunea. Acţiunea este conduita social social-- periculoasă voliti volitivă vă şi activă a omului. Inacţiunea Inacţiunea este conduita social periculoasă volitivă şi pasivă, care constă în nesăvârşirea de către persoană a acelor acţiuni, pe care ea trebuie şi putea să le săvârşească în virtutea obligaţi obligaţiilor ilor aflateîn sarcina ei. Latura Lat ura obi obiect ectiv ivăă a infra infracţi cţiuni unilor lor con contra tra dre dreptu pturil rilor or po polit litice ice,, de mun muncă că şi alt altor or dr drept epturi uri constituţionale ale cetăţenilor se caracterizează, în mare parte, prin acţiuni, şi anume, prin culegerea ilegală şi răspândirea cu bună ştiinţă a informaţiilor despre viaţa personală ce constituie secret personal sau familial al altei persoane fără consimţământul ei. Din punct de vedere a laturii subiective subiective încălcarea inviolabilităţii vieţi vieţiii personale se exprimă ca faptă social- periculoasă, care reprezintă o acţiune, săvârşită prin folosirea intenţionată a situaţiei de serviciu, sau într- un discurs public şi prin mass- media. Consecinţele negative ale infracţiunii de încălcarea inviolabilităţii vieţii personale reprezintă cazarea unei pagube determinate, indicată în legea penală, obiectului nemijlocit ca rezultat al săvârşirii 21

22

Revista Naţională de drept, nr.7, 2002, articol Sergiu Brânză Revista natională de drept, nr. 7, 2002, articol Sergiu Brânză

22

 

faptei social – periculaose. Majoritatea infracţiunilor contra drepturilor politice, de muncă şi altor drepturi constituţionale ale cet cetăţe ăţenil nilor or nu au com compon ponenţ enţăă materi materială ală,, latura latura lo lorr obi obiect ectivă ivă fiind fiind format formatăă din tre treii ele elemen mente te structurale: fapta social- periculoasă descrisă de legea penală; consecinţele negative prevăzute în dispoziţia normei de drept penal, care se exprimă în formă de prejudiciu material; legătura cauzală între faptă şi consecinţele aminitite. În ceea ce priveşte metoda săvârşirii infracţiunii, aceasta are însemnătatea unui subelement obliga obl igato toriu riu în situaţ situaţia ia în car caree este este indic indicată ată în mod exp expres res în dis dispoz poziţ iţia ia no norme rmeii pen penale ale.. Ace Aceast astăă caracteristică aparţine, înainte de toate tuturor categoriilor de infracţiuni contra drepturilor politice, de muncă şi altor drepturi constituţionale ale cetăţenilor, tuturor formelor de sustragere. Specificu Speci ficull încăl încălcarea carea invi inviolabi olabilităţ lităţii ii vieţ vieţii ii pers personal onalee se manif manifestă, estă, anum anume, e, prin metoda de săvârş săv ârşire ire a ace aceste steia. ia. Spr Spree deo deoseb sebir iree de multe multe alt altee inf infrac racţi ţiuni uni,, car caract acteri erizat zatee pr prin in metoda metoda fizică fizică (operaţională), în cazul încălcarea inviolabilităţii vieţii personale metoda de acţionare a făptuitorului  poartă un caracter informaţio informaţional, nal, fie se bazează pe raporturi raporturile le speciale de încredere, care s- au stabilit între victimă şi făptuitor, sau prin folosirea intenţio intenţionată nată a situaţiei de serviciu. Ca acţiune principală în cazul de încălcarea inviolabilităţii vieţii personale trebuie recunoscut  procesul de răspândir răspândiree a informaţii informaţiilor lor ce constituie secret personal sau familial, condiţion condiţionat at de înşelăciune sau abuz de încredre din partea făptuitorului. Anume aceste acte aflate într- o legătură recipr rec iprocă ocă,, rep reprez rezint intăă sem semnel nelee fap faptei tei social social-- per pericu iculoa loase se din cad cadrul rul lat latur urii ii obi obiect ective ive a înc încălc ălcarea area inviolabilităţii inviolabili tăţii vieţii personale. Potrivit specificului metodei de săvârşire a încălcarea inviolabilităţii vieţii personale, pot fi evidenţiate două tipuri ale infracţiuni infracţiuniii examinate: 1. răsp răspândi ândire re a info informaţ rmaţiilo iilorr ce cons constitu tituie ie secret perso personal nal sau famil familial ial print printrr- un discur discurss public public,,  prin mass- media; media; 2. răsp răspândi ândire re a informaţ informaţiilo iilorr ce constit constituie uie secret perso personal nal sau famili familial al prin folos folosirea irea inten intenţion ţionată ată a situaţiei de serviciu. Referitor la componenţa de încălcarea inviolabilităţii vieţii personale, răspândirea informaţiilor   printr- un discurs public, prin mass- media capătă caracter social- periculos numai din cauza că constituie metoda de răspândire a informaţiilor informaţiilor ce constitui constituiee secret personal sau familial. Răspân Răs pândir direa ea inf inform ormaţi aţiilo ilorr pri printr ntr-- un discu discurs rs pu publi blic, c, pri prinn mas masss- med media ia din din cad cadrul rul înc încălc ălcare areaa inviolabilităţii vieţii personale se deosebeşte de orice altă răspândirea informaţiilor printr- un discurs  public, prin mass- media doar prin aceea că ea este folosită la răspândirea informaţiilor informaţiilor ce constitui constituiee secret personal sau familial. În acest caz, datorită caracterului obiectului nemijlocit şi, implicit, al 23

 

scopului trasat de făptuitor, este determinat conţinutul înşelăciunii şi, uneori forma acesteia. Numai în acest sens se poate vorbi despre „răspândirea informaţiilor printr- un discurs public, prin mass- mediaa din cadrul încălcarea inviolabilităţii inviolabilităţii vieţii personale”.

Pe masura ce mass-media se informatizeaza, proces ce poate fi caracterizat ca global si inevitabil, riscurile de conflict intre dreptul la viata privata si libertatea exprimarii devin mai acute. Aplicarea regulilor protectiei datelor cu caracter personal in informatiile detinute de catre mijloacele de informare in masa da nastere unor serioase dificultati si intrebari, ca de exemplu: •

agentiile de presa si redactiile transmit si receptioneaza in fiecare zi mii de informatii, flux ce nu poate fi dirijat fara ajutorul unor structuri informatizate. Art. 5 lit. (d) al Conventiei  pentru protectia persoanelor in cadrul prelucrarii automatizate a datelor cu caracter personal cere utilizatorilor sa supravegheze ca datele personale sa fie exacte si, daca este necesar, actualizate. Este practic imposibil sa ne imaginam in ce mod ar putea fi realizata aceasta  prevedere in activitatea mijloacelor de informare in masa, iar legea care nu poate fi executata este mai periculoasa decit inexistenta legii;

•

cum poate fi aplicat principiul „colectarii loiale si licite” in tehnicile jurnalismului de investigatie?

•

ar putea oare persoana vizata sa-si exercite drepturile cind datele cu caracter personal sint colectate si inregistrate de catre mass-media? Este ea autorizata sa rectifice informatiile eronate inregistrate in arhivele electronice?

•

cum poate fi reglementat accesul direct al publicului publicului la bazele de date ale presei?

 Nu se pot da raspunsuri simple la aceste intrebari. Unii experti invoca art. 9 alin. (2) lit b) al Conventiei, conform caruia partile contractante pot deroga de la principiile fundamentale ale protectiei datelor cu caracter personal, atunci cind aceasta este prevazut de legea statului si constituie o masura necesara intr-o societate democratica pentru protectia persoanei vizate sau libertatilor altei persoane. Aceasta exceptie autorizeaza partile contractante sa excluda datele prelucrate de catre massmedia din cimpul de aplicare a legislatiei privin privindd conditiile prelucrarii automatizate a datelor personale, in scopul protectiei libertatii de exprimare (libertatii presei). Totusi, afirma acesti experti, in cazul adoptarii acestei solutii, este necesar sa se gaseasca drepturi compensatoare pentru persoana vizata, dat fiind faptul ca dreptul de acces, rectificare si stergere ii sint refuzate, iar mediile nu sint obligate sa respec res pecte te exi exigen gentel telee cu pri privir viree la cal calita itatea tea dat datelo elor, r, imp impuse use alt altor or utili utilizat zatori ori.. Sta Statel telee sem semnat natare are ale Conventiei pentru protectia persoanelor in cadrul prelucrarii automatizate a datelor cu caracter personal nu au adoptat o solutie unica, unele pasind pe calea extinderii legislatiei cu privire la protectia datelor  24

 

asupra informatiilor informatiilor detinute de mass-media, iar altele optind pentru solutia oferita de exceptia descrisa. Deocamdata, nu exista o lege nationala privind protectia informatiei cu caracter personal. Ratificarea, in anul 1999, a Conventiei pentru protectia persoanelor in cadrul prelucrarii automatizate a datelor cu caracter personal nu este suficienta pentru numeroasele cazuri si situatii ce tin de viata  privata a persoanei. persoanei. Avind in vedere angajamentul pe care si l-a asumat statul nostru prin ratificarea Conventiei mentionate, urmeaza sa fie adoptata cit mai curind o lege care sa reglementeze obligatiile mijloacelor  de informare in masa in contextul prelucrarii datelor cu caracter personal. O a doaua formă a metodei de săvârşire a infracţiunii de încălcarea inviolabilităţii vieţii  personale, mult mai puţin răspândită, este folosirea situaţiei de serviciu. Încălcarea inviolabilităţ inviolabilităţii ii vieţii  personale are aspecte asemănătoare şi cu componentele de infracţiune infracţiune prevăzute de art. 84 şi 177 prim. CP. Delimitarea infracţiunilor respective de încălcarea inviolabilităţii vieţii personale se efectuează în  baza unor astfel de criterii ca obiectul material al infracţiun infracţiunii ii şi orientarea intenţiei. Cele comise reprezintă infracţiunea prevăzută prevăzută de art. 84 sau de 177 prim. CP. Un anu anumit mit speci specific fic reprez reprezin intă tă del delimi imitar tarea ea

în încăl călcar carea ea in invio violab labili ilităţ tăţii ii vie vieţi ţiii per person sonale ale de

sustragerea prin abuz de serviciu. Această metodă a sustragerii poate include folosirea înşelăciunii. În afară de aceasta abuzând de situaţia sa de serviciu, făptuitorul abuzează în acelaşi timp, de încrederea ce i s- a acordat de aceea deosebirea infracţiun infracţiunii ii date de încălcarea inviolabilităţi inviolabilităţiii vieţii personale constă în  principal, în faprul că subiectul ei este persoană cu funcţii de răspundere care îşi foloseşte situaţi a de serviciu pentru a sustrage averea. Merită atenţie problema delimitării încălcarea inviolabilităţii vieţii personale de cauzarea de  pagube materiale prin înşelăciune sau abuz de încredere. 23, a cărei metodă de săvârşire este aceeaşi ca şi la încălcarea inviolabilităţii vieţii personale, deosebirea principală a faptei respective de încălcarea inviolabilităţii vieţii personale constă în faptul că pricinuirea pagubei materiale prevăzute de art. 194 CP, nu este legată de trecerea căreiva averi a proprietarului către făptuitor, obţinând profit patrimonial din contul averii proprietarului, subiectul nu trece în posesia sa însăşi averea acestuia ci răspândeşte informaţii care pot cauza pagume materiale şi morale. Atit Consiliul Europei, cit si autoritatile legislative ale Uniunii Europene (Comitetul de Ministri si Parlamentul European) au adoptat acte normative si Recomandari privind acelasi subiect, protectia datelor cu caracter personal, in scopul armonizarii legislatiilor din diferite state. Conform art. 5 al Conventiei pentru protectia persoanelor referitor la prelucrarea automatizata a datelor cu caracter   personal, datele cu caracter personal care constitui constituiee obiectul prelucrarii automatizate urmeaza a fi: 23

art. 194 CP

25

 

obtinute si prelucrate in mod corect si legal; inregistrate pentru scopuri determinate determinate si legitime si a nu fi utilizate intr-un mod incompatibil incompatibil cu aceste scopuri; adecvate, pertinente si neexcesive in comparatie cu scopurile pentru care au fost inregistrate; exacte si, acolo unde este necesar, actualizate; pastrate sub o forma ce permite identificarea subiectilor datelor respective pentru un termen nu mai mare decit cel necesar scopurilor pentru care au fost inregistrate datele. Conventia delimiteaza in mod special o categorie de date cu caracter personal extrem de sensibil sens ibilee si pres prescrie crie ca informati informatiile ile referitoa referitoare re la orig originea inea rasi rasiala, ala, opin opiniile iile poli politice, tice, conv conving ingerile erile religioase si alte convingeri, precum si datele referitoare la sanatate sau la viata sexuala, pot fi  prelucrate in mod automat numai daca dreptul intern prevede garantiile necesare. Conventia stipuleaza aceleasi conditii si pentru datele privind condamnarile condamnarile penale (art. 6). In vederea asigurarii unei protectii eficiente a datelor cu caracter personal inregistrate in fisiere automa aut omati tizate zate,, se pre prescr scrie ie luare luareaa masur masurilo ilorr de sec secur urita itate te pentru pentru pr preve eveni nirea rea pie pierd rderi erii, i, dis distru truger gerii ii acciden acci dental talee sau nea neaut utori orizat zatee a ace acesto stora, ra, pre precum cum si con contra tra acce accesu sului lui,, mod modifi ificar carii ii sau dif difuza uzari riii neautorizate (art. 7). Şi, in sfirsit, art. 8 al Conventiei obliga statele membre sa adopte garantii suplimentare pentru  persoanele vizate, stabilind ca orice persoana trebuie sa aiba posibili posibilitatea: tatea: de a cunoaste atit existenta fis fisier ierul ului ui aut autom omati atizat zat de dat datee cu car caract acter er per person sonal, al, sco scopur purile ile sal salee princi principal pale, e, cit si id ident entit itatea atea si resedinta resed inta permanen permanenta ta sau sedi sediul ul prin principa cipall al prop propriet rietarul arului ui fisi fisierul erului; ui; de a obtine obtine intr intr-un -un terme termenn rezonabil si fara aminare sau cheltuieli excesive atit confirmarea existentei sau inexistentei in fisierul automatizat a datelor cu caracter personal ce o vizeaza, cit si comunicarea acestor informatii intr-o forma inteligibila; de a obtine, dupa necesitate, rectificarea sau distrugerea (stergerea) datelor in cazul in care acestea au fost prelucrate cu incalcarea dispozitiilor legale, ce asigura efectul principiilor  articolelor 5 si 6 ale Conventiei; de a face recurs in cazul in care nu i se raspunde la o cerere de confirmare sau, dupa caz, de comunicare, de rectificare sau de stergere a datelor. Componenţa infracţiunii, prevăzută de art. 177 CP, este nematerială, ceea ce înseamnă că la calificarea încălcarea inviolabilităţii vieţii personale este obligatorie stabilirea următoarelor elemente structurale ale laturii obiective: 1. fapt faptaa socia sociall- peri periculo culoasă, asă, care are fo forma rma acţi acţiunii unii ce con constă stă din răspând răspândirea irea inform informaţii aţiilor lor pri printrntrun discurs public, prin mass- media; 2. consecinţele negative, care se exprimă îînn preju prejudiciul diciul m material aterial real, cauzat pro proprietarului prietarului sau altu altuii  posesor; 3. legă legătura tura cauza cauzală lă dintr dintree fapta socia sociall- pericu periculoasă loasă şi cons consecinţ ecinţele ele negative negative indicate. indicate. Încălcarea inviolabilităţii vieţii personale se consideră infracţiune consumată atunci, când deja a 26

 

fost cules şi răspândit textul informaţiei. Însă Legea nu prevede survenirea de consecinţe negative  pentru victime. victime. 2.3. Latura subiectivă a infracţiunii de escrocherie.

Latura subiectivă a oricărei infracţiuni reprezintă o parte a lumii interioare spiritu spirituale ale a persoanei care a săvârşit fapta social- pericu periculoasă. loasă. Ea se caracterizaeză prin vinovăţie, vinovăţie, motiv şi scop. scop. Vinovăţia este atitudinea psihică a persoanei, prevăzută de legea penală, sub formă de intenţie sau imprudenţă, faţă de fapta săvârşită şi consecinţele acesteia. 24 Combinările raportului intelectualvolitiv faţă de faptă şi consecinţele acesteia crează temeiul pentru diferenţierea vinovăţiei în forme forme (intenţie şi imprudenţă), iar în continuare pe tipuri (intenţie directă şi indirectă, sineîncredere exagerată şi neglijenţă). Pentru Pen tru maj majori oritat tatea ea infrac infracţi ţiuni unilor lor con contra tra dre drept pturi urilor lor po polit litice ice,, de mun muncă că şi alt altor or dre drept pturi uri constituţionale ale cetăţenilor vinovăţia se manifestă prin intenţie directă, adică făptuitorul în cazul săvârş săv ârşiri iriii aces acestor tor infra infracţi cţiuni uni îşi dă sea seama ma de car caract acteru erull so socia ciall- per pericu iculos los al fap faptei tei sale, sale, pre preved vedee consecinţele ei negative şi doreşte survenirea acestor consecinţe. Ambele tipuri de intenţie, atât directă cât şi indrectă sunt caracteristice pentru latura subiectivă a infracţiunilor prevăzute de art. 177 CP. Latura subiectivă a încălcarea inviolabilităţii vieţii personale se caracterizează prin intenţie directă şi scop cupidant. Făptuitor Făptu itorul ul îşi dăse dăseama ama de răspândire răspândireaa inform informaţiil aţiilor or print printrr- un discu discurs rs publ public, ic, prin massmassmedia, folosind pentru aceasta în calitate de metode înşelăciunea sau folosirea situaţiei de serviciu,  prevede cauzarea prejudiciu prejudiciului lui material real al proprietar proprietarului ului sau al altui posesor al averii respective şi doreşte aceasta. Aşa cum am arătat şi mai sus latura subiectivă a încălcarea inviolabilităţii vieţii personale se caracterizează prin intenţie directă. Conform art. 17 al CP „se considerăcă infracţiunea a fost săvârşită cu intenţie intenţie dacă persoa persoana na care a săvâr săvârşitşit- o îşi dă seama de caracteru caracterull prejud prejudiciab iciabil il al acţiun acţiunii ii sau a inacţi ina cţiun unii ii sal sale, e, a pre prevăz văzut ut urm urmări ările le ei preju prejudic diciab iabile ile,, le- a dorit dorit sau adm admite itea, a, în mod conşt conştien ient, t, survenirea acestor urmări”. În CP nu se defineşte clar noţiunea de vinovăţie, însă ea poate fi dedusă din art. 17- 18 al CP. Vinovăţia reprezintă atitudinea psihică a persoanei, o atitudine conştientă şi volitivă în procesul comiterii infracţiunii, infracţiunii, care, împreună cu motivul şi scopul, constituie latura subiectivă a infracţiuniii. infracţiuniii. 24

Scuratov, I. I. , Lebedev V. M., op. Cit, p. 35

27

 

Dispoziţia art. 17 al CP reproduce reproduce întocmai definiţia definiţia intenţiei ca formă a vinovăţiei, prevăzut prevăzutăă în art. 8 al CP din 1961. Înţelegerea caracterului prejudiciabil al faptei şi prevederea urmării ei constituie elementul intelectiv al intenţiei, iar dorinţa sau admiterea în mod conştient a survenirii urmării prejudiciabile reprezintă elementul ei volitiv. Înţelegerea caracterului prejudiciabil al faptei săvârşite înglobează reprezentarea în conştiinţa  persoanei a obiectului infracţiuni infracţiunii,i, a acţiunii sau inacţiunii prin care se realizează activitatea infracţională. Art. 17 CP nu cere cunoaterea de către c ătre făptuitor şi a caracterului ilicit al faptei, adică prevederea ei ca infracţiune în legea penală. Însă gradul prejudiciabil al unor fapte prevăzute de CP ca infracţiuni eate legat, în primul rând, de încălcarea de către făptuitor a unor legi, reguli, interdicţii sau activităţi ilegale. Un alt aspect al elementului intelectiv este acela al prevederii urmării prejudiciabile a faptei cu intenţie directă. Săvârşind fapta cu intenţie directă, persoana prevede nu numai posibilitatea survenirii reale a urmării prejud prejudiciabile, iciabile, ci, de regulă şi in inevitabilitatea evitabilitatea sur survenirii venirii ei. Elementul volitiv al intenţiei se caracterizează printr- o anumită atitudine volitivă faţă de urmare urm areaa pre preju judic diciab iabilă ilă.. Per Persoa soana na car caree activ activează ează cu in inten tenţie ţie dir direct ectăă doreşt doreştee sur surven venir irea ea urmări urmăriii  prejudiciabilee şi îşi depune voit eforturile pentru atingerea rezultatului dorit. Spre deosebire de intenţia  prejudiciabil directă, la săvârşirea infracţiunii infracţiunii cu intenţie indirectă, indirectă, persoana, prevăzând posibili posibilitatea tatea survenirii reale a urmării prejudiciabile, nu o doreşte, însă o admite în mod conştient. Are, deci o atitudine de indiferenţă, de nepăsare faţă de procedura urmării prejudiciabile. Delimitarea intenţiei intenţiei directe de intenţia indi indirectă rectă are importanţă teoreti teoretică că şi practică. Motivul şi scopul infracţiunii relevă faptul că persoana care o săvârşeşte urmăreşte şi doreşte o anumită finalitate. În astfel de cazuri persoana activează numai cu intenţie directă. În cele din urmă vom concluziona concluziona că infracţiunea de încălcarea inviolabilităţii inviolabilităţii vieţii personale se efectuează efectuează prin inte intenţi nţiee dire directă, ctă, persoan persoanaa fiin fiindd conştien conştientă tă de la bun început de moti motivul vul şi scopul acţiunilor sale de a răspândi inf informaţii ormaţii despre vi viaţa aţa pesonală a victimei. Infracţiunea de încălcarea inviolabilităţii vieţii personale presupune şi intenţia premeditată, aceasta fiind un alt tip de intenţie prevăzută de leagea penală. Intenţia premeditată presupune un anumit interval de timp de la apariţia ideii de a săvârşi infracţiunea până la realizarea ei. De regulă, în acest interval de timp, plănuieşte şi se pregăteşte în vederea săvârşirii infracţiunii, creându- şi condiţii favorabile pentru pentru realizarea ei. În astfel de cazuri, intenţia intenţia premeditată sporeşte sporeşte gradul prejudiciabil prejudiciabil al fapteişi al făptuitorului. 28

 

După gradul de con concretizare cretizare a intenţiei, săvârşirea infracţiunuii infracţiunuii de încălcarea in inviolabilităţi violabilităţiii vieţii personale, personale, uneori se produce pr prin in intenţie concretă. În cazul acesta persoana prev prevede ede şi doreşte survenirea unui rezultat bine determinat. De exemplu faptuitorul ştie că victima are anumite intenţii  politice şi răspândeşte cu bună- ştiinţă secret personal sau familial al acesteia pentru ai periclita implicarea în campania electorală. Deci, în concluzie, avem că latura subiectivă a infracţiuni infracţiuniii constă în totalitatea condiţiil condiţiilor or cerute de lege cu privire la atitudinea atitudinea psihică a infractorul infractorului ui faţă de fapta săvârşită, pentr pentruu ca acea faptă să constituie infracţiune. Semnul principal ce intră în structura laturii subiective a oricărei infracţiuni este vinovăţia. În cazul nostru infracţiunea de încălcarea inviolabilităţii vieţii personale poartă caracterul de vinovăţie intenţionată.25 2.4. Subiectul infracţiunii de încălcare a inviolabilităţii personale

Subiectul al infracţiunii, potrivit regulii generale, este recunoscut individul caracterizat prin două aspecte ale personalit personalităţii ăţii sale- vârstă şi starea sănătăţii psihice.26 Subiecţi ai infracţiunilor prevăzute de Capitolul al treilea al Părţii Speciale a Codului penal pot fi perso persoane anele le fi fizic zicee- cet cetăţe ăţeni ni ei RM, apa apatri trizi zi sau cet cetăţe ăţeni ni străin străinii (d (dacă acă nu dispun dispun de imuni imunitat tatee dilomatică), care au împlinit o anumită vârstă. Limita superioarăde vârstă pentru tragere la răspundere  penală este stabilită stabilită de legea penală. Conform art. 21 al CP alin. alin. (2), persoanele fizice care au vârsta între 14 şi 16 ani sunt pasibile pasibile de răspundere răspundere penală, iiar ar în cazu cazull temei noastre de cercetare, acest alineat este relevant doar pent pentru ru vârsta de 16 ani. CP al RM recunoaşte ca subiect al infracţiunii deopotrivă cu persoana fizică, şi persoana  juridică.27 În CP subiectul infracţiunii apare şi sub denumirea de infractor  28, de persoană care a săvârşit o infracţiune29, de persoană vinovată de săvârşirea infracţiunii 30, de făptuitor 31, autor, organizator, instigator sau complice (art. 42 CP). Subiect al infracţiunii poate fi atât persoana carea săvârşit o infracţiune consumată, cât şi cea 25

CP al R. Moldova, Comentariu, Centrul de drept al avocaţilor, Chişinău, 2003, art.17 CP Boico A. I. , op. Cit., p. 163 27 Art. 21 modificat prin Legea 211- XV din 29. 05. 2003 în vigoare din 12. 06. 03 şi Legea nr. 305- XV din 11 iulie 2003  privind modificarea modificarea CP alRM (MO nr. 153- 154 din 22 iulie 2003) 26

28

alin 21 art. alin. art. 16,CP alin 1 art. 11, art. 17, art. 18 CP etc. 30 Alin.2 art. 10, alin. 2 art. 51 CP etc. 31 Alin 1, art. 26, art 27 CP 29

29

 

care comite o infracţiune infracţiune neconsumată (art. 25 – 27 CP). În alin. 1 al art. 21 CP sunt indicate semnele ce caracterizează în general persoana fizică ca subiect al infracţiunii. Acestea sunt: vârsta cerută de lege şi responsabilitatea. Pentru ca o persoană să  poată fi subiect al infracţiunii, infracţiunii, ea trebuie să fi atins, în momentul comiterii inf infracţiunii, racţiunii, o anumită limită limită dobândeşte capacităţile psihice care- i dau posibilitate de a conştientiza acţiunile sale şi de a şi le putea stăpâni. Din alin 1. art. 21 rezultă că minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani, din punct de vedere  penal nu poate fi subiect al infracţiuni infracţiunii.i. Aceasta înseamnă că, până la atingerea vârstei de 14 ani, din  punct de vedere penal inexistenţa responsabilităţii persoanei fizice este absolută. Şi în nici un caz nu se va putea dovedi existenţa ei. Vârsta generală pentru tragerea tragerea la răspundere penală a perso persoanei anei fizice este de 16 ani. Minorii între vârsta de 14 ani şi 16 ani poartă răspundere penală numai pentru săvârşirea infracţiunilor indicate expres în alin. 2 al art. 21. Subiec Sub iectul tul infra infracţi cţiun unii ii de înc încălc ălcare areaa invio inviolab labil ilită ităţii ţii vieţi vieţiii per person sonale ale est estee per persoa soana na fizică fizică responsabilă, care la momentul comiterii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani. Un grad sporit de dificultate o reprezintă problema delimitării încălcarea inviolabilităţii vieţii personale de încălcările normelor juridice civile. În cazul dat trebuie luate în vedere următoarele împreju împrejurări, rări, în primul rând folosirea folosirea situaţiei de servic ser viciu iu şi răs răspân pândir direa ea inf inform ormaţi aţiilo ilorr pri printr ntr-- un discur discurss pu publi blicc sau prin prin mas masss- med media ia din din cad cadrul rul infracţiuniii de încălcarea inviolabili infracţiuni inviolabilităţii tăţii vieţii personale, personale, ca metode de răspândire a inf informaţiilor ormaţiilor ce constituie secret personal sau familial. În al doilea rând, este necesar ca, deja, în acest moment făptuitorull să aibă intenţia răspândirii informaţiil făptuitoru informaţiilor. or.

30

 

 

CONCLUZII Potrivit art.8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul să se respecte viaţa privată şi de familie, domiciliul şi corespondenţa şi intrezice amestecul unei autorităţi  publice în exercitarea exercitarea acestui drept, decât în unele unele cazuri de excepţie. Probl Pro blema emati tica ca apă apărăr rării ii vieţi vieţiii pri privat vatee răm rămâne âne a fideos fideosebi ebitd tdee com compl plexă exă,, fiind fiind mar marcat catăă de imposibilitatea elaborării unor norme care să permită maximum de obiectivitate şi echitate în aplicarea lor. Prezintă dificultate stabilirea unei graniţe echitabile între dreptul la libera exprimare şi dreptul la viaţa personală. Democratizarea continuă a societăţii impune realizarea unei concilieri între aceste drepturi, aşa încât protecţia dreptului la onoare, demnitate şi reputaţie profesională să nu afecteze substanţial libertatea de exprimare şi să nu-i ameninţe calitatea de fundament al societăţii democratice. Pentru a asigura această finalitate,este necesar a aplica regulile stabilite prin jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului drept criterii pentru aprecierea legitimităţii restrângerii libertăţii de exprimare. În acelaşi timp, nu putem vorbi despre obligaţia aplicării necondiţionate a standardelor  europene sau a experienţei ţărilor cu o democraţie avansată. La orice aplicare a dreptului trebuie să se  pună în balanţă valorile pe care acesta le protejează în societatea respectivă, la momentul respectiv sau în perspectivă. În final, menţionăm încă o soluţie, care a fost deja aplicată în unele ţări şi care, în opinia mea, este preferabilă şi pentru rezolvarea problemelor complexe legate de încălcarea inviolabilităţii vieţii  personale în R. Moldova: adoptarea unui act special cu privire la încălcarea inviolabilităţii inviolabilităţii vieţii 31

 

 personale, care să reglementeze minuţios domeniul, incluzând în legislaţia naţională norme conforme standardelor europene cu privire la libertatea de exprimare.

BIBLIOGRAFIE ACTE JURIDICE ALE REPUBLICII MOLDOVA 1. Cauza Amihalach Amihalachioaie ioaie v. Moldova, hot. din 20.04.04, Monitoru Monitorull Oficialal OficialalRepublicii Republicii Moldova (M.O.) 150-155, 2004 2. Cauza Bu Busuio suiocc v. Mold Moldova, ova, ho hot.t. din 21 21.12.0 .12.04, 4, www.e www.echr.c chr.coe.in oe.intt 3. Codul civi civill al Republici Republiciii Moldova nnr. r. 1107-XV din 06.06 06.06.2002, .2002, M.O. nnr. r. 82-86 din 22 iunie 2002 4. Codu Codull civil civil,, aproba aprobatt prin Lege Legeaa R.S.S. Mold Moldoven oveneşti eşti din 26 26 decemb decembrie rie 1964, 1964, Bедомости Bедомости Верховного совета Молдавской СССР 1964, nr.36, art.81 (abrogat) 5. Codul de procedură civilă al R. Moldova nr. 225225-XV XV din 30.05.2003 30.05.2003,, M.O. 111-115 111-115 din 12.06.2003 6. Codul de proced procedură ură civi civilă, lă, 26.12.19 26.12.1964, 64, Ves Vestile tile RSSM, 1964, nr.10, art.42 ((parţial parţial abr abrogat) ogat) 7. Codul de procedură penală al R. Moldova nnr. r. 122122-XV XV din 14.03.2003 14.03.2003,, M.O. 104-110 104-110 ddin in 07.06.2003 8. Codul de procedură penală, aprob aprobat at prin Legea R.S.S. Mold Moldoveneşti oveneşti ddin in 24.03.1961 24.03.1961 ((publ. publ. Vesti Vestile le R.S.S.M., 1961, nr.10, art. 42) (abrogat) 9. Codu Codull electo electoral ral nr. 1381 1381-XIII -XIII di dinn 21.11 21.11.97, .97, M.O. nr. nr.81/6 81/667 67 din 08.1 08.12.19 2.1997 97 10. Codul penal al R. Moldova, adopt adoptat at prin Legea nr. 985-XV din 18.04.2 18.04.2002, 002, publicat în M.O. nr. 128-129 din 13.09.2002 11. Codul penal, 24.03.1 24.03.1961, 961, aprobat prin Legea R.S.S. Moldoveneşti Moldoveneşti din 24 martie 1961 (publ. (publ. Vestile R.S.S.M., 1961, nr.10, art. 41) (abrogat)

32

 

12. Constituţi Constituţiaa Republicii Moldova, adoptată la 29.07.1994., M.O. nr. 1 din 18.08.1994. 13. Convenţia pentru apărar apărarea ea drepturilor omul omului ui şi a libertăţilor fundamentale, fundamentale, adopt. Roma, 4 noiembrie 1950, în vig. din 03.09.53. Ratificată prin Hotărârea Parlamentului nr. 1298-XIII din 24.07.97, publ. M.O. (Tratate internaţionale la care R.M. este parte (1990-19 (1990-1998), 98), vol I, p.341) 14. Declaraţia Universală a Drept Drepturilor urilor Omului, ad adoptată optată la 10 decembrie decembrie 1948. ratificatăprinHotărâreaParlamentuluinr217-IIdin2 ratificatăprinHotărâreaParlamentuluin r217-IIdin28.07.90,pub 8.07.90,publ.M.O.(Tratate l.M.O.(Tratate internaţion internaţionale ale la care R.M. este parte (1990-199 (1990-1998), 8), vol I, p.11) 15. Decizia Consiliului Coordo Coordonator nator al Audiovizualulu Audiovizualuluii despre necesitatea corespunderii condiţiilor  condiţiilor  de difuzare a publicităţii publicităţii,, teleshopping-ului şi sponsor sponsorizării izării cu prevederile actelor normative în vigoare nr. 74 din 22.12.04, M.O. nr. 242-245/529 din 31.12.2004 16. Legea contenciosului adminis administrativ trativ nr. 793-XIV din 10.02.2000, 10.02.2000, M.O. nr. 57-58, 18.05.00 17. Legea cu privire la informatizare şi la resursele informaţionale informaţionale de stat nr. 467-XV din 21.11.2003, 21.11.2003, M.O. nr. 6-12/44 din 01.01.2004 18. Legea despre statutul deput deputatului atului în Parlament din 07.04.94, 07.04.94, M.O. nr. 4, 1994 19. Legea presei nr. 243-XIII din 26 26.10.1994, .10.1994, M.O. nr. 2 din 12.01.95 12.01.95 20. Legea privind accesul la informaţ informaţie ie nr. 982-XIV din 11.05.2000, 11.05.2000, M.O. nr. 88-90, 28.07 28.07.00 .00

ACTE JURIDICE CU CARACTER DE RECOMANDARE 1. Declaraţia pri privind vind libertatea di discursului scursului politic în medi mediaa (adopt (adopt.. de Comitetul Comitetul de Mini Miniştri ştri al Consiliului Europei la 12.02.2004) 2. Decla Declaraţi raţiaa cu privire privire la difuzar difuzarea ea de către massmass-media media a informaţi informaţiilor ilor privito privitoare are la  procedurilee penale (adopt. de Comi  proceduril Comitetul tetul de Miniştri Miniştri al Consiliul Consiliului ui Europei la 10.07 10.07.2003) .2003) 3. Hotărîrea Plen Plenului ului Curţ Curţii ii Supreme de Justiţ Justiţie ie din 1199 iuni iuniee 2000 “Privind aplicarea aplicarea în practica practica  judiciară de către instanţele instanţele judecătoreşti judecătoreşti a unor prevederi ale Convenţiei Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale” publ. Buletinul CSJ nr. 9-10 (2000). drepturilor 4. Recom Recomandar andarea ea Rec(2003)13 Rec(2003)13 cu pri privire vire la difu difuzarea zarea de către mass mass-medi -mediaa a info informaţ rmaţiilo iilor  r   privitoaree la procedurile penal  privitoar penalee (adopt. de Comitetul ddee Miniştri al Con Consiliului siliului Eur Europei opei la 10.07.2003) 5. Rezoluţia (7 (74) 4) 26 privind dreptul la replică – situaţia in individulu dividuluii în rap raport ort cu presa (adop (adopt.t. de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei la 02.07.1974), publ. în “Recommandations et declarations adoptees par le Comite des Mini-stres du Conseil de l-Europe dans le domaine des media”, Strasbourg, 2000. 33

 

6. Rezoluţia 1003(19 1003(1993) 93) privind etica jurn jurnalismului alismului (adopt. de Adu Adunarea narea Parlam Parlamentară entară a Consiliului Consiliu lui Europei la a 42-a sesiune ordinară), publ în “Recommendations & Resolutions adopted by the PA of the CoE in the media field”,Directorate General of Human Rights, Strasbourg 2000.

BIBLIOGRAFIE 1. Article 19. DefiningDefamat DefiningDefamation-Principleso ion-PrinciplesonFreedomofExp nFreedomofExpressionandPro ressionandProtection tection of  Reputation. London, July 2000 2. Arti Article cle 19. Accesul Accesul la eter. Prin Principi cipiii ale libert libertăţii ăţii de expr expresie esie şi reglemen reglementării tării 3.

audiovizualului. Londra, Martie 2002, www.article19.org audiovizualului. Article 19. Mass-media şi libertatea de exprimare. Chişinău, editura ARC, 1997

Baeş Sergiu. Drept civil. Chişinău, FEP “TipografiaCentrală”,199 “TipografiaCentrală”,19977 5. Berger Vincent. Jurisprud Jurisprudenţa enţa Cur Curţii ţii Eu Europene ropene a Drepturilor Drepturilor Omului, Bucureşti, 1998.

4.

6. Cucer Cucereanu eanu Drag Dragoş. oş. Ghid ju juridi ridicc în problem problemele ele mass-m mass-media. edia. Chişinău Chişinău,, Centru Centrull de Drept al Avocaţilor,, 2003 Avocaţilor 7. DEX. Dicţ Dicţion ionar ar explica explicativ tiv al limbi limbiii române. Acade Academia mia român română. ă. Instit Institutu utull de lingvis lingvistică tică “Iorgu Iordan”, ed II. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1996 8. Dicţionarul limbii române mod moderne, erne, elab. Institutu Institutull de llingvisti ingvistică că din Bucureşti al Academiei R.P.R., sub direcţia D. Macrea, Bucureşti, ed. Academiei Republicii Populare Române, 1958 9. Dogaru I., Dănişo Dănişorr C.C. Drepturile omului şi li libertăţile bertăţile pu publice. blice. Chi Chişinău, şinău, ed editura itura Zamo Zamolxe, lxe, 1998. 10. Dogaru I., Dănişo Dănişorr D.C., Dănişor Gh. Teoria Teoria Generală a Dreptului. B., Edi Editura tura Ştiinţifică,1999 11. Drepturil Drepturilee omului. Ghidul ziaristului. ziaristului. Acte naţionale şi internaţion internaţionale ale (extrase). Chişinău, Acces-info, 2004 12. Hotărâri ale Curţii Europ Europene ene a Drepturilor Omului, ed. îngri îngrijită jită de Monica Macovei. Iaşi, ed.Polirom, 2000 13. Jurispru Jurisprudence dence relative a l-article 10 de la Convention europeenne europeenne des droits de l`homme. Strasbourg, Conseil de l”Europe, 2000 14. Libertăţile mass-med mass-media ia în Republica Moldova, elab sub direcţia direcţia Uniunii Jurnaliştilor Jurnaliştilor din R.M. Chişinău, ed. Princeps, 2000 15. Macovei M. Libertatea de exprimare. Ghid priv privind ind punerea în aplicare a articolului 10 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Manuale privind drepturil drepturilee omului, nr. 2, Consiliull Europei, 2001. Editat în Republica Moldova, 2003 Consiliu 16. Mass-media şi legisl legislaţia. aţia. Analiză. Opinii. Propuneri. Chişinău, Chişinău, Universul, 2003 17. Media and democracy democracy.. Strasbourg, Cons Conseil eil de l”Europe, 199 1998. 8. 34

 

18. Odagiu V., Ostaf S. Legislaţia cu privire la mas mass-media s-media în Republica Moldova. Moldova. Chişinău, ed. Universitas, 1999. 19. Popescu Adam Adam.. Teoria dreptului. B., ed. Fundaţiei “Româ “România nia de mâine”, 1999 20. Rîbca Eugeniu, Spine Spineii Vasile. Alegerile parlamentare parlamentare.. Întrebări şi răspunsuri. Chişinău, Acces-info, 2005 21. Runcan Miruna. Introd Introducere ucere în etica şi legislaţia presei. B., ed ed.. All, 1998 22. Seche Luiza, Sec Seche he Mircea. Dicţionarul de sinonime al al limbii române. Ed. Academiei Republicii Socialiste România, 1982 23. Sinteza practicii judiciare (1989-19 (1989-1999). 99). Responsabil Responsabil de ediţie Victor Puşcaş. Chişinău, ed. Museum, 2000 24. Марченко М. Н. (под общ. ред ред.). .). Общая теория гос государства ударства и права. Академический Академичес кий курс в 2-х томах, том 1 (Теория государс государства), тва), М., изд-во “Зерцало”, 2000 “Зерцало”, 25. Нерсесянц В. С. (под об общ. щ. ред.). Проблемы общей общей теории права и государства. государст ва. Учебник для вузов, М., Изд. группа “НОРМА–ИНФРА·М” “НОРМА–ИНФРА·М”,, 1999 26. Правовые и этические нормы журна журналистской листской деятельн деятельности ости в документах. -М.: Центр “Право и СМИ”, 1998 (Журналистика и право: Вып. 11) 27. Рихтер А.Г. Правовы Правовыее основы журнал журналистики. истики. Учебник. М. Изд-во Моск. Ун-та, 2002