Intoarcere La Privelistea Diavolului

Departamentul de servicii po[tale al societ`]ii noastre de difuzare trimite colete de c`r]i atât pentru persoanele fizice cât [i cele juridice, \n condi]ii foarte avantajoase. Suna]i la telefonul 021-223.63.07 sau scrie]i-ne pe adresa S.C. ALCRIS ‘94 DIFUZARE S.R.L., Str. Teodosie Rudeanu, Nr. 54, Sector 1, Bucure[ti.





Comenzi on-line:

www.alcris.ro

Titlu original (eng.): Return to Devil’s View

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale MORGAN, MARY |ntoarcere la “Priveli[tea Diavolului” / Mary Morgan Traduc`tor: Cornelia Alexoi-Shili Bucure[ti: Alcris, 2007. ISBN 978-973-580-301-8 I. Micu Aurelian (Editor) II. Dr`ghici Ioan (Lector) 821.111. 31=135.1 Colec]ia „ EL [i EA “

MARY MORGAN

|ntoarcere la “Priveli[tea Diavolului” Traducerea [i adaptarea \n limba român` de CORNELIA ALEXOI-SHILI

ALCRIS M-94

De aceea[i autoare \n colec]ia “EL [i EA” au mai ap`rut:

Dup` ruperea logodnei

– nr. 318

O via]` periculoas`

– nr. 327

Evadat` din harem

– nr. 343

Paradisul reg`sit

– nr. 348

Visuri interzise

– nr. 383.

}inutul vr`jit

– nr. 404

Micile bucurii ale vie]ii

– nr. 446

Testamentul

– nr. 565

Capitolul 1 Jana Harvey \[i l`s` Mini-ul luat cu \mprumut la marginea drumului, \n umbra unui copac [i se îndrept` spre por]ile mo[iei. Dinspre mare se ridica un vânt u[or, care \i sufl` p`rul lung [i castaniu cu aceea[i intensitate cu care leg`na, \n valuri purpurii, florile din vie. Priveli[tea Diavolului! Mâinile i se strânseser` pe grilajul por]ii inalte, de fier, \n timp ce privea lung la casa aflat` în cap`tul aleii m`rginite de stejari… Era, intr-adev`r, casa \n care \[i petrecuse primii ani din via]`? O încrunt`tur` abia vizibil` \i \ncre]i fruntea, iar pe fa]a ce nu-i tr`da cei dou`zeci [i patru de ani, ochii ei verzi devenir` gânditori. Se spune c` lucrurile se supradimensioneaz` \n memoria unui copil, a[a \ncât, adeseori, par decep]ionant de mici [i de nesemnificative când le revedem la vârsta adult`. Nu se

6

MARY MORGAN

\ntâmplase \ns`, a[a, [i cu Priveli[tea Diavolului. Jana [tiuse c` proprietatea era mare [i c` podgoriile sale erau apreciate pân` dincolo de Cape, dar grandoarea a ceea ce vedea o lu` prin surprindere. Nu se a[tepta s` fie chiar atât de mare, atât de impresionant`; mai frumoas` decât \n toate visele sale… Construit` pe una din pantele muntelui Table, ar fi putut figura cu succes într-un ghid al celor mai deosebite locuin]e \n stil german clasic, din regiune. Ferestrele, cu cercevelele [i jaluzelele din lemn, de un maro \ntunecat, contrastau puternic cu albul zidurilor. O verand` larg` completa partea din fa]` a casei [i peste coloanele \nalte c`dea o cascad` de flori stacojii, care intensifica [i mai mult, prin contrast, albul zidurilor vechi. |n spatele vilei, ca [i de fiecare parte a ei, se g`seau viile. P`reau s` se intind` c\t vezi cu ochii. Valuri \ntregi de verde [i purpuriu. |n fa]a locuin]ei, prelins` pe panta muntelui, se a[ternea peluza luxuriant` [i neted`, indicând atât grija cât [i banii care au fost cheltui]i pentru \ntre]inerea ei. Prins` \n toate aceste gânduri, Jana nici nu observ` când mâinile ei \mbr`]i[ar` grilajele por]ii. Era plecat` din Johannesburg doar de o zi [i, deja, planurile f`cute acolo p`reau irealizabile. "Am locuit aici. A]i avea ceva \mpotriv` dac` a[ arunca o privire?" Cât de simplu era acest discurs când \l repeta cu Simon. Prea simplu. Acum, cu grandoarea [i perfec]iunea Priveli[tii Diavolului \n fa]`, totul p`rea o fantezie. |n mod sigur, logodnicul ei ar fi \n]eles-o.

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

7

Dac` ar fi v`zut cu ochii lui mo[ia, ar fi putut realiza, desigur, c`, \n ceea ce o prive[te, nu era posibil s` dea buzna pentru o \ntrevedere cu proprietarul Priveli[tii. Sau n-ar \n]elege?… I-a judecat gre[it – pe Simon [i pe mama sa – gândindu-se c` n-ar putea in]elege cât era de dificil pentru ea s` mearg` [i s`-[i spun` pur [i simplu oful? Indiferent de situa]ie, nu putea face nimic, acum. Cel pu]in nu azi. Nu – pân` nu g`sea o cale prin care cererea ei putea p`rea, cât de cât, rezonabil`. {i, mai ales, pân` nu afla câte ceva despre persoanele care au locuit aici. Dintr-o singur` privire, Jana \n]elese c` nu era posibil` o discu]ie deschis` cu proprietarii Priveli[tii f`r` ca cererea ei s` par` o impertinen]`. |[i desf`cu mâinile de pe grilajul por]ii [i se \ndrept` \ncet, \ncruntându-se, spre Mini-ul ei. |n timp ce-[i \ntorcea ma[ina, era deja hot`rât` s` uite de aceste probleme pentru câteva ore. A[a cum grandoarea Priveli[tii Diavolului \i ie[ise complet din minte, tot a[a, uitase frumuse]ea peninsulei Cape. "Cel mai frumos cap din lume…" Cuvintele lui Francis Drake, spuse cu sute de ani \n urm` \i str`fulgerar` mintea, \n timp ce str`b`tea gânditoare curbele abrupte ale drumului. Deasupra ei, se ridicau maiestuase pantele \mp`durite ale muntelui Table [i, de alt` parte, reliefat pe cer , Devil's Peak, piscul de la care [i-a luat numele proprietatea de vinuri. Dedesubt, se l`f`ia \ntinderea de case care era Cape Town [i suburbiile sale, iar, mai departe, marea. Jana l`s` \n jos fereastra ma[inii [i respir` aerul proasp`t de munte, cu aromele sale \ncânt`toare de pin

8

MARY MORGAN

[i flori s`lbatice, peste care r`zb`tea, \mbietoare, briza m`rii. O invita]ie absolut irezistibil`. La Fish Hoek, se opri. |[i puse costumul de baie [i binecuvânt` \n minte momentul \n care [i-l aruncase \n valiz`, doar cu o clip` \nainte ca ea [i Simon s` plece la aeroport. Bikinii erau verzi [i Simon remarcase faptul c` ochii ei ie[eau [i mai mult \n eviden]` c`nd \mbr`ca haine de aceast` culoare. |[i amintea dezaprobarea lui din clipa \n care o v`zuse \mpachetându-i. – Nu mergi s` \no]i!… – Poate c` da, flutur` ea un z\mbet [iret [i – pentru c` nu se putea ab]ine s` nu-l tachineze v`z`ndu-l atât de serios – ad`ug`: – }i-e team` c` \mi voi g`si un iubit? – Nu fi absurd`!… Vocea \i devenise dur`. E[ti logodit` cu mine!… |n plus, ceea ce ai spus, face ca tot acest voiaj s` par` o mare absurditate. – Am glumit doar, iubitule, se c`i ea, v`zând cum l-a r`nit [i, pentru o clip`, \[i dori ca el s` fi avut un fel de a fi mai pu]in serios. |ntinse prosopul pe plaja nisipoas` [i fierbinte [i se \ntinse sprijinit` \n coate, pentru a privi \n jur, vr`jit`. Mica plaj` avea o atmosfer` cu totul [i cu totul specific`. Era o adev`rat` pl`cere s`-]i treci privirea atât peste satul Fish Hoek, o a[ezare pitoresc`, \ntins` la poalele muntelui, cât [i peste b`rcile pescarilor, din vecin`tatea cheiului. O mic` nav` aluneca pe

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

9

apa str`lucitoare [i când aceasta ancor` cu m`iestrie la chei, Jana, cuprins` de un entuziasm subit, \i strig`, din toate puterile, pentru a-[i exprima admira]ia. Pescari [i pesc`ru[i peste tot. Jana intr` \n ap`, constatând \n trecere c` fluxul crescu. Se preg`ti pentru [ocul \ntâlnirii cu apa rece, dar r`mase uimit` de blânde]ea acesteia. Pentru câteva minute se bucur` s` simt` \mbr`]i[area valurilor care \i inconjurau trupul. Apoi, v`zând un val ridicându-se deasupra celorlalte, plonj` \n el [i \ncepu s` \noate. |not`toare puternic`, trecu repede pe lâng` grupul de tineri de la marginea apei, care a[teptau \n picioare revenirea valurilor. De[i \mb`tat` de bucuria jocului cu marea, Jana deveni, totu[i, con[tient` de faptul c` se îndep`rtase prea mult. Dup` un timp, \ncet` s` mai \noate, se \ntoarse pe spate [i se l`s` s` pluteasc`. Toate gândurile cu privire la ]elul ei, disp`rur`, ca prin minune, \n acest binecuvântat abandon. Valurile se \n`l]au [i coborau, ridicând-o [i l`sând-o \n jos, \mpreun` cu ele. Se gândi c` niciodat` nu s-ar putea s`tura de aceast` pl`cere. Apa era albastr` [i avea tot timpul \n fa]` crestele mun]ilor… Pierdut` \n gânduri, nici nu observ`, la \nceput, c` valurile \ncepuser` s` se agite, puternic, \ntr-o parte. Con[tientiz` asta, cu uimire, doar \n momentul \n care unul dintre valuri o \n`l]` cu atâta putere, încât fu purtat` departe, \n larg. Se \ntoarse [i \ncepu s` \noate spre ]`rm. Nu se alarm`, pentru c` [tia s` \noate foarte bine, a[a c` nu se gândi nici

10

MARY MORGAN

m`car o clip` c` ar putea avea vreo problem`. Vâltoarea o lovi aproape \n acela[i timp. Reu[i s` mai \noate \nc` pu]in dar, imediat, fu prins` \ntr-un vârtej ame]itor. |ncerc` s` lupte din r`sputeri, dar acesta fu mai puternic decât ea. |i trebui doar o secund` pentru a realiza c` nu avea sc`pare. Nici nu \[i d`du seama de ]ip`tul pe care \l scoase \n acea clip`, biciuind cu diperare apa. Mareea era [i mai puternic` acum, iar valurile [i mai \nalte. Nu se sim]ise nicicând mai neajutorat`. Nu v`zu b`rbatul care \nota spre ea [i asta o f`cu s` scoat` un ]ip`t de uimire când acesta o prinse de umeri. |ntr-o secund`, trecu tot pericolul. Doar mai târziu, \n momentul \n care Jana avu timp s` se gândeasc` la toate acestea, \n]elesese de ce salvatorul ei nu avusese, la rândul lui, probleme cu vârtejul; pur [i simplu, acesta sc`zuse \ntr-atât, \ncât nu mai prezenta nici o dificultate. |nc` ]inând-o strâns, b`rbatul \ncepu s` \noate spre ]`rm. Pentru câteva secunde, Jana se sim]i u[urat`. Apoi, ca [i cum ar fi realizat c` el \[i spunea c` trebuie \nc` s-o ajute, Jana \ncerc` s` se retrag`. Rezultatul nu se l`s` a[teptat [i \not`torul o strânse [i mai tare. Jana \[i d`du atunci capul mult pe spate [i \ncerc` s`-l priveasc`. – }ine-te, mârâi el. Severitatea din tonul s`u o uimi. {ocat`, r`mase pasiv` \n bra]ele lui, sim]indu-i tot corpul, ca [i cum ar fi fost prin[i \mpreun` \n acela[i val. La un moment

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

11

dat, \ntorcându-[i privirea, \i z`ri ochii... |ntuneca]i, s`lbatici, feroce [i cu o expresie incredibil de mânioas`. Bra]ele care o strângeau erau sub]iri dar foarte musculoase, astfel \ncât, \n ciuda furiei m`rii [i a greut`]ii corpului Janei, care \l tr`gea \n jos, el \not` din r`sputeri. Revenindu-[i din spaim`, Jana constat` c` \i sim]ea prezen]a cu toat` fiin]a. Nu mai era nici un centimetru care s` nu fie \n contact cu corpul ei. Pieptul lui vânjos \i presa sânii, picioarele puternice le strângea puternic pe ale ei, \n timp ce \nota parc` f`r` nici un efort. Nu mai fusese niciodat` \ntr-un contact atât de apropiat cu un b`rbat, nici m`car cu Simon. Se \ntreba care era motivul tremurului ei, fiind, \n acela[i timp, foarte vioaie. Intimitatea impus` cu acest str`in era doar o consecin]` a salv`rii. Totu[i, i se t`ie respira]ia. Odat` ajun[i la apa mai pu]in adânc`, salvatorul ei o eliber` din strânsoare [i se post` pe vertical`. Când atinse p`mântul, Jana se \ndep`rt`. In acela[i timp, el \[i l`s` mâinile pe lâng` corp. Pentru prima dat`, putu vedea mai mult decât s`lb`ticia ochilor lui. Era foarte \nalt, chiar mai \nalt decât [i-l imaginase. Umerii \i erau foarte largi, pieptul musculos, iar sub pic`turile mici de ap`, bronzul lui str`lucea ca lustruit. – Vreau s` v` mul]umesc pentru… \ncepu ea, dar fu \ntrerupt`: – S-o l`s`m balt`! – Nu \n]eleg… se holb` la el, Jana.

12

MARY MORGAN

Furia pe care o z`rise \n ochii lui cu câteva minute \n urm`, se adânci [i mai mult. |i observ` linia rigid` a maxilarului [i buzele strânse [i sim]i un nod \n gât. – Am \ncercat doar s` v` mul]umesc, se pomeni ea [optind. – O scuz` ar fi mai nimerit`, se curb` cu arogan]` gura lui. Nevenindu-i a-[i crede urechilor, ochii ei se m`rir` de uimire [i se aprinser` ca o cremene. – V-am creat probleme? \i replic` Jana, acum plin` de nervi ea \ns`[i. – A]i \notat dincolo de zona permis`. O privi apoi cu dispre], ad`ugând: – Nechibzuin]ele de acest gen \i pun \n dificultate pe salvamari. Era pe punctul de a-i explica cele \ntâmplate, dar arogan]a lui o determin` s` se r`zgândeasc`, ridicându-[i, sfid`tor, b`rbia: – Nu v` place s` v` face]i meseria? Nu \[i d`du prea bine seama ce anume o f`cuse s` spun` asta, dar, probabil, era de vin` modul lui de a se comporta. Dac` b`rbatul era, \ntr-adev`r, salvamar, atunci trebuia s` cunoasc` toate pericolele din teritoriul s`u. Buzele lui se desp`r]ir` \ntr-un surâs batjocoritor [i ea putu \ntrez`ri fulgerarea din]ilor s`i, de un alb incredibil, \n contrast cu bronzul fe]ei. Ochii lui negri str`lucir` \ntr-un mod nedefinit. Mali]iozitate? Furie? |n ciuda bravadei [i a zeflemelei, pulsul Janei se acceler` \n urma replicii lui. Nu primise

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

13

r`spunsul a[teptat. |n timp ce vorbeau, un val \ncepu s` creasc`, un val mai mare ca toate celelalte, \nalt, verde [i spumos. Ochii Janei se l`rgir` de spaim` la vederea acestui zid imens de ap`. |n acel moment, nu \i veni \n minte nici o idee de salvare. Se gândi doar c` valul acela enorm o va acoperi [i o va trânti la p`mânt. Reflexele omului de lâng` ea fur` îns` mult mai rapide. O prinse \ntr-o clip`, f`r` nici o vorb`, se arunc` \n ap` cu capul \nainte [i travers` valul \mpreun` cu ea. O ]inea \nc` foarte strâns, când vâltoarea se sf`râm` peste ei, \ntr-un torent furios de spum` agitat`. Momentul cel mai greu trecuse. Jana \ncerc` s` stea \n piciore, dar acestea erau a[a de sl`bite c` r`maser` neputincioase sub ea. – }ine]i-v`… r`zb`tu prin vuietul m`rii, vocea lui. |ncerc` s`-l priveasc`, s`-i spun` c` e ok, dar nu g`si cuvintele. O salv` pentru a doua oar` [i ea sim]i nevoia s` spun` ceva, orice… Ca [i cum i-ar fi ghicit gândurile, b`rbatul \i spuse: – Nu trebuie s` spune]i nimic. Tonul s`u era ironic, dar când \[i \ntoarse capul spre el, \l v`zu foarte ab`tut. Valul avu o ultim` r`bufnire, dar el \nc` o mai ]inea strâns. Un moment de neaten]ie din partea lui [i ar fi luat-o torentul. |i putea fi recunosc`toare. Totu[i, nu putu s` nu se \ntrebe dac` fusese, \ntr-adev`r, necesar s-o strâng` atât de tare, \ncât s`-i simt` b`t`ile inimii prin costumul de baie. – V-a]i amuzat, nu-i a[a? \i repro[` ea.

14

MARY MORGAN

– Bine\n]eles. Care mascul s`n`tos n-ar fi f`cut-o? zâmbi el larg [i Jana sim]i c` i se taie respira]ia când b`rbatul \[i apropie buzele de ale ei. – Nu vreau s` m` s`ruta]i! Cerule! Cum spusese o asemenea neghiobie? Dar era prea târziu s`-[i retrag` cuvintele [i se \mbujor` de jen` când gura lui deveni dispre]uitoare. – Ce urm`ri]i, de fapt? – Tocmai v-am spus. Eu nu… – NU? … Ochii lui o str`fulgerar` [i chiar dac` se a[tepta s-o combat`, Jana se intreb`, totu[i, ce gust ar putea avea buzele lui. Nu putu s`-i \nfrunte privirea, a[a c` \[i l`s` pleoapele s` cad`. Trecur` câteva momente bune pân` când, \ncet de tot, acestea fluturar`, deschizându-se. |i scrut` o secund` fa]a cinic`, dup` care \[i \ntoarse capul în alt` parte. – Deci… Spuse ea cu sânge-rece [i f`cu apoi o pauz`, de[i era cât se poate de convins` c` n-o va elibera cu prea mare u[urin]`. |ncerca s`-[i st`pâneasc` tremuratul, dar nu era deloc simplu, al`turi de un mascul care o subjuga \ntr-atât. – Nu \mi permi]i s` te s`rut. Nu fusese o \ntrebare, dar Jana se sim]i obligat` s` r`spund`. – Nu e \n obiceiul meu s` fiu intim` cu str`inii, r`spunse ea \n]epat.

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

15

– Te cred, spuse el râzând cu poft` [i sunetul vocii sale era puternic [i senzual. De necrezut, dar se \ntâmpl` s` fii \n siguran]`. Nu m` atrage s` fac dragoste cu copiii. Un val de mânie o s`get`, pentru c` atinsese cu aceste cuvinte un punct foarte vulnerabil. V`zuse prin ea, \n ciuda neg`rilor ei [i se sim]ea umilit`. Cel mai umilitor fapt era \ns` con[tientizarea dorin]ei de a-i sim]i buzele. Furioas` de toate acestea, Jana \ncerc` s`-[i smulg` bra]ul din strânsoarea lui. Primul imbold fu de a-i plesni fa]a arogant`. Dar b`rbatul, ghicindu-i inten]ia, \i bar` lovitura. Apoi, \n timp ce-i privea neputincioas` obrazul bronzat, \l observ` strângându-[i f`lcile. – Am putea merge pe plaj`? Blânde]ea tonului s`u era v`dit ironic`. Furia apelor se domolise, a[a c` Jana prelu` controlul asupra ei \ns`[i. Ochii de smarald lic`rir`, o clip`, sfid`tori, dup` care femeia ie[i din mare cu sentimentul libert`]ii depline. Nu mai era nevoie s` priveasc` \napoi pentru a [ti dac` salvatorul ei e pe-aproape. Valurile nu mai reprezentau acum nici cea mai mic` problem`. S` uite \ns` atingerea lui, devenise dificil. Dincolo de arogan]a lui, care o \nfuria de-a dreptul, avea o putere de seduc]ie pe care Jana nu o mai \ntâlnise pân` atunci. Trecuse de marginea plajei [i era pe punctul de a-[i relua locul pe prosopul ei, când o mân` hot`rât` \i prinse bra]ul. – Hei, f`cu ea involuntar, plimbându-[i ochii de la degetele care-i intrau \n carne, la fa]a slab`, cu privire ironic`.

16

MARY MORGAN

– |ntotdeauna e[ti atât de \n]ep`toare? O scrut` cu o privire sardonic`, \n timp ce \i studia cu aten]ie str`lucirea ochilor verzi [i buzele sfid`toare; apoi \ncepu a analiza sânii ei mici, talia [i picioarele lungi. Pentru prima oar` \n via]`, Jana \[i dori s` fi avut un costum de baie dintr-o singur` pies`. Se for]` s`-[i p`streze echilibrul [i \ncerc` s`-i r`spund`, \n ciuda senza]iei de sufocare. – |n]ep`toare? \ntreb` ea. – Foarte. Buzele lui se curbar` amuzate, \n timp ce o privi cu sub\n]eles. |n]epi cu tot ce ai, continu` el cu insolen]`, privindu-i insistent bikinii. Nu ai mare lucru de ar`tat, dar \n]epi. Dac` Simon ar fi auzit asta, i-ar fi tras acum una de nu se vedea. |[i pip`i degetele, \n c`utarea inelului de logodn`. |n absen]a lui Simon, putea cel putin s`-l amenin]e pe acest salvamar obraznic cu logodnicul s`u. |[i aminti \ns` c` \[i l`sase inelul \n portmoneu, pentru c` nu [tia ce efect avea apa s`rat` asupra diamantului. Pe urm` \i veni \n minte faptul c`, poate, chiar dac` ar fi fost cu ea \n acele momente, Simon nu-ar fi schi]at nici un gest, \n aceast` situa]ie. De ce ar fi f`cut-o? |i p`ru îns` r`u imediat de apari]ia acestui gând lipsit de loialitate. Simon era sensibil [i afectuos; n-avea nici un motiv s` \l compare cu aceast` brut`. Nici unul!… Nu \n]elegea, deloc, ce anume din natura acestui str`in o incita s` gândeasc` \n spiritul unui duel victorian. – Aminte[te-]i, zise el.

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

17

Nu mai \nota dincolo de limitele permise. Poate dispre]ul lui se manifest` tocmai la momentul potrivit, pentru a nu-[i mai r`ci gura de poman`, spunându-i toat` povestea cu vârtejul. Se gr`bi s` se desprind` din bra]ele lui, când auzi o voce feminin` \ntrebând: – Ai \ntâlnit pe cineva cunoscut, dragul meu?… Vrei s` m` prezin]i? Jana se \ntoarse, uimit`. Fata care se apropiase de ei pe nesim]ite [i se oprise foarte aproape de salvamar purta o pereche de bikini chiar mai mici decât ai Janei, f`cu]i anume pentru a-i pune \n eviden]` formele opulente. P`rul \i era negru [i lucios, \n puternic contrast cu ochii de un albastru t`ios, care o sfredelir` imediat pe Jana, cu ostilitate evident`. – O cuno[tin]`? B`rbatul ridic` din umeri [i Janei i se p`ru amuzat de antipatia creat` \ntre cele dou` femei. – Nici m`car nu-i [tiu numele, Miranda. – |n aceste circumstan]e, numele meu nu este important. Mul]umesc c` m-ai salvat. Po]i s`-mi la[i bra]ul? Jana privi insistent spre degetele puternice care \nc` o ]ineau prizonier`. – Desigur, spuse el [i \n glas i se sim]i regretul. – Despre ce fel de salvat e vorba? \ntreb` Miranda, \n timp ce Jana tocmai se preg`tea s` se \ndep`rteze. – Am avut ceva probleme, interveni ea, sim]ind c` b`rbatul ar putea avea necazuri, dup` cât de posesiv` p`rea s`-i fie consoarta. – Hai c-am tr`it s-o aud [i pe asta!

18

MARY MORGAN

Nervii Janei se \ntinser` la maximum. – Dificult`]i cu marea asta de la False Bay? Da' e calm` ca un iaz! râse batjocoritor femeia. S-ar putea crede c` totul a fost doar un mijloc foarte viclean de a prinde-n mreje un mascul. Jana fu cât pe-aci s`-i r`spund` c` dac` [i-a ales ca partener de via]` un salvamar, atunci trebuia s` suporte [i inconvenientele acesei profesii [i, pentru o clip`, sim]i o pornire ira]ional` de simpatie pentru fata de lâng` ea. Era, \ntr-adev`r, destul de greu s` ai \ncredere intr-un b`rbat care trata cu o familiaritate insolent` orice femeie \ntâlnit`-n drum. Apoi Jana v`zu din nou veninul din ochii alba[tri [i orice urm` de simpatie \i disp`ru subit. Era o singur` cale de ie[ire din aceast` situa]ie: s`-i lase s`-[i continue amândoi \ncontr`rile. |n mod normal, Jana i-ar fi mul]umit \nainte de plecare salvatorului ei, dar v`zându-i din nou fa]a arogant` [i amuzat`, nu mai consider` necesar s-o fac`. Nu vroia s` încurajeze vanitatea acestui Don Juan. Îi datora mul]umiri, într-adev`r, dar când încercase s` i le prezinte, mai devreme, o refuzase. În fond, î[i f`cuse doar meseria. Putea, deci, în cel mai r`u caz, s-o considere nepoliticoas`. Oricum, nu se vor mai vedea, a[a c` n-o interesa p`rerea lui. Odat` terminat` misiunea ei la Priveli[tea Diavolului, nimic nu o va mai împiedica s` se întoarc` la Johannesburg. Dup`-amiaza asta petrecut` pe plaj` se va estompa treptat în memoria ei, [i dac` totu[i [i-o va reaminti câteodat`, va avea doar valoarea unui interludiu. Apoi, dup` ce se [terse cu o furie nejustificat`,

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

19

Jana î[i întinse prosopul pe nisip [i se a[ez`. Dup` asta, începu s` admire îndelung marea, b`rcile [i muntele care domina mica sta]iune, sorbind cu nesa] fiecare detaliu al acestei priveli[ti minunate, de care nu-[i amintea de pe vremea copi`riei, dar pe care o v`zuse de multe ori în fotografii. Deodat`, ca [i cum ar fi fost atra[i de un magnet, ochii ei se oprir` asupra perechii ce se îndrepta ]int` spre ea. Femeia î[i ]inea bra]ul petrecut peste talia b`rbatului, iar el o îmbr`]i[a strâns pe dup` umeri, în timp ce valurile care b`teau ]`rmul le înconjura gleznele. Jana î[i întoarse privirea, scrutând concentrat` orizontul, dar bucuria reveriei disp`ru, [i de toate astea era desigur vinovat salvamarul. Ochii ei se oprir` pe motivele decorative ale catargelor din portul de pescuit. Vroia s`-i arate, astfel, c` el nu însemna nimic pentru ea. Nu-i [tia nici m`car numele [i nici nu vroia s`-l [tie. Nu inten]ionase s`-l mai vad`. Arogant [i prea sigur de sine, era antiteza a tot ceea ce Jana respecta la un b`rbat. {tia prea bine ce tip de b`rbat o atr`gea; o persoan` gentil`, sensibil` [i grijulie, care nu recurge la calit`]ile sale fizice, pentru a intra într-o rela]ie cu o fat`. O persoan` aidoma lui Simon. Atunci, de ce se sim]ea atât de nelini[tit`, rev`zându-l?... Fu nevoit` s` recunoasc`, totu[i, fa]` de ea îns`[i, c` se sim]ise foarte tulburat` în prezen]a acestui om, a[a cum nu se sim]ise niciodata al`turi de Simon. Sim]ise o nevoie acut` de a-[i lipi buzele de ale lui; atât de mult încât, de[i negase asta cu toat` puterea, el i[i d`duse seama imediat [i reac]ionase ca

20

MARY MORGAN

atare. O tulburare atât de mare încât înc` o mai st`pânea. Con[tientizase toat` aceast` pl`cere, de[i î[i spusese c` era doar consecin]a pericolului [i a intimit`tii mult prea puternice. Acum [tia însa c` în nici un moment Simon n-o f`cuse s` vibreze într-un asemenea mod, atât de feminin [i de total. Gândurile acestea o r`v`[ir` complet. Netezându-[i prosopul, Jana î[i v`zu degetul mâinii stângi gol. Inelul pe care i-l d`duse Simon se afla inc` în portmoneu.Ce dezastru ar fi fost pentru Simon dac` ar fi auzit asta. Cum fusese în stare s` uite de el? Impacientat` deschise imediat portmoneul [i î[i puse inelul pe deget. Se mustr`, apoi, în gand, pentru excesul de imagina]ie. Nu putea fi semnificativ faptul c` uitase de inel. Dintr-o dat` îns`, nu mai avu astâmp`r. Vedea înc` toat` frumuse]ea din jur, dar nu se mai sim]i atras` de nimic, a[a c` se ridic` în picioare, scutur` nisipul strâns pe prosop, încerc`nd, în acela[i timp, s` se conving` pe ea îns`[i c` întâlnirea din ap` nu avea nimic de-a face cu dorin]a ei subit` de a p`rasi, în acel moment, plaja. Soarele dup`-amiezii se preg`tea s` apun` [i un vânt r`coros se ridic` încet dinspre mare, b`tând ritmic valurile. Era, oricum, timpul s` plece.

Capitolul 2 Soarele p`r`si cerul, pe m`sur` ce Jana acceler` treptat, str`b`tând cu ner`bdare [oseaua muntoas`. Simon îi d`duse adresa unui hotel din Cape Town, care îi fusese recomandat de c`tre unul dintre asocia]ii s`i. O singur` privire aruncat` din afar` [i Jana pricepuse c` hotelul cu pricina nu era pentru ea. Situat în centrul ora[ului, avea un aer prea a[ezat, pentru a o satisface, în starea de spirit în care se afla. Chiar dac` inten]iona s` r`mân` în acea zon` doar câteva zile, frumuse]ea peninsulei îi injectase în sânge o dorin]` extraordinar` de a petrece acolo o vacan]` de vis. Se decise, a[adar, s` caute un alt hotel, de preferat unul din afara ora[ului. Observ`, apoi, un han, sus, pe panta muntelui [i o lu` într-acolo. Casa joas` vopsit` în alb, cu acoperi[ul de paie [i frontonul în stil clasic olandez era, desigur, o proprietate privat`. Î[i schimb` îns` p`rerea imediat

22

MARY MORGAN

ce se apropie... Cuib`rit într-o cut` a muntelui, hanul era înconjurat de copaci. O mul]ime de pini, brazi [i arbori argintii, str`n[i laolalt`, în stilul v`zut, deja, în Table Mountain. Dup` culoare [i tip, florile din gr`din` p`reau s` fie – [i ele – originare din Cape. Era ceva în toate acestea ce o f`cur` s` se gândeasc` la cele întâlnite la Priveli[tea Diavolului. Înaintea cinei, Jana z`bovi câteva minute în holul cu vedere spre mare [i încerc` s` se concentreze asupra problemelor care o aduseser` la Cape. Nu se mai gândise la asta de câteva ore; cele întâmplate pe plaj` [terseser` din mintea sa orice alt gând. Involuntar, îi ap`ru în fa]` imaginea salvatorului ei. Închise ochii [i, pentru o clip`, sim]i din nou c`ldura pieptului lui larg. Deschise furioas` pleoapele. Nu se va mai gândi, niciodat`, la acest om, care î[i f`cuse, în fond, doar meseria. Sim]i c`, dac` nu [i-l scotea din minte, îl tr`da pe Simon. Deja se sim]ea vinovat` pentru compara]ia f`cut` între logodnicul s`u [i aceast` matahal` arogant`. Fu foarte nefericit` s` constate c` îi trebuie mult efort pentru a reu[i. Ochii ei verzi r`maser` pironi]i asupra priveli[tei ce se vedea de la fereastra holului. Se l`s` întunericul. Copacii din apropierea p`durii deveniser` doar o mas` neagr` de forme. Pe panta muntelui, mai ales înspre mare, luminile caselor incepuser` s` se aprind`, una câte una, în satele a c`ror frumuse]e o încântase, în acea zi, atât de mult. Hout Bay, Llandudno [i Clifton, îmbr`]i[ând ]`rmul de-a lungul Oceanului Atlantic. În False Bay, pe coasta Oceanului Indian a

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

23

Peninsulei, se afla Fish Hoek , Kalk Bay [i Muizenberg. Undeva, dincolo de toate astea, era marea. Era prea întuneric acum pentru a mai putea z`ri linia care separa cerul de mare, dar Jana putu intrez`ri, totu[i, câteva lumini]e care apar]ineau desigur vreunui vas [i chiar auzi, deodat`, în dep`rtare, sunetul unei sirene. Se afla în Cape de mai pu]in de o zi [i deja se sim]ea atât de atras` de frumuse]ea acestei zone, încât îi era foarte greu s` în]eleag` de ce familia sa p`r`sise aceste locuri. Aceasta era istoria trecut`, în dedesubturile c`reia nu putuse înc` p`trunde. Pân` nu descoperea acest mister, nu se putea întoarce la Johannesburg, de[i, dup` cum î[i d`duse deja seama, totul era mult mai dificil decât i[i închipuise. Poate pentru c` era în mijlocul s`pt`mânii [i, în plus, la sfâr[itul sezonului, hanul era aproape gol. A[a se face c` b`trânul hangiu nu avu nimic împotriv` s` se a[eze la un pahar de whisky al`turi de Jana, [i femeia aduse astfel vorba despre Priveli[tea Diavolului. În momentul în care Jana începu s` vorbeasc` despre celebrele vinuri ale propriet`]ii, ochii b`trânului str`lucir`: – Priveli[tea Diavolului e unul dintre cele mai frumoase locuri din regiune, spuse el. – Vreau s` merg acolo, zise Jana. – Îl cuno[ti pe domnul Dubois ? întreb`, cu curiozitate, hangiul.

24

MARY MORGAN

Jana v`zu o urm` de îngrijorare în privirea interlocutorului s`u, a[a c` se gr`bi s` adauge, precaut`: – Nu-l cunosc, înc`. – Nu înc`… Spune-mi, îns`, domnul Dubois [tie c` e[ti aici? Curiozitatea lui era [i mai mare acum. – Sper c` îl voi cunoa[te curând. – În]eleg... Sunetele se pierdur` treptat, în timp ce b`rbatul î[i trecu o mân` b`t`torit` peste chelie. – A[ vrea s` arunc o privire asupra casei. Temerile Janei se înte]ir` brusc, pentru c` vedea acum, foarte clar, cât de fondate fuseser` suspiciunile avute mai devreme. – Doar o privire? \ntreb` hangiul... Pot s` [tiu de ce? – E o problem` de ordin personal. – Chiar nu-l cuno[ti pe domnul Dubois?... se strâmb` el. P`i, cred c` o s` ai atunci ceva probleme. Priveli[tea Diavolului nu-i un loc unde se poate p`trunde u[or. Mai bine zis, nu mai e... Jana prinse din zbor ultimele lui cuvinte: – Nu mai e? – Nu, de când domnul Dubois [i-a schimbat atitudinea. Clint Dubois nu-i deloc amabil cu str`inii neanun]a]i, care apar pe nepus` mas`. Cu toate astea, exist` o persoan` care e întotdeauna binevenit` acolo. Ultima fraz` fusese rostit` cu subîn]eles, dar Jana nu întreb` ce voia s` spun`. Preferin]ele domnului Dubois în materie de

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

25

vizitatori nu intrau în câmpul ei de interes. Era preocupat` doar s` [tie dac` exista posibilitatea de a intra în cas` [i de a da o rait` prin camere; mai ales prin dormitoare. – E o anume domni[oar` Maddison, continu` hangiul pe un ton dezaprobator. E fotomodel. Ea e, întotdeauna, foarte binevenit` la Priveli[tea Diavolului. – Atunci, domnul Dubois nu e însurat? Nu era interesat` de statutul matrimonial al proprietarului Priveli[tei, dar toate aceste detalii o puteau ajuta. – Nu înc`, dar toat` lumea zice c` e, de-acum, doar o chestiune de timp. – Poate mariajul îl va face mai uman pe acest domn, dar ea nu mai putea s` a[tepte. Trebuia s` ajung` la Priveli[tea Diavolului cât mai curând; mâine, dac` era posibil. Pentru câteva minute, între cei doi interlocutori se l`sase t`cerea. Hangiul î[i b`u cu înghi]ituri mici martiniul iar Jana privi îngândurat` înspre mare. Într-un târziu, întreb`: – Crede]i c` domnul Dubois m` va refuza, dac` îi voi cere s` v`d casa? – M` tem c` da. Cu toate c` doar un om cu inima de piatr` ar putea refuza o fat` cu o fa]` atât de adorabil` [i un zâmbet a[a de fermec`tor. Cine [tie, poate dac` îi vei cere, va accepta s` intri în cas`, pentru câteva minute. – Nu-mi ajung doar câteva minute, r`spunse ea, mu[cându-[i cu din]ii ei mici buza, în timp ce ochii i se întunecar`. Nu [tiuse niciodat` prea bine de unde s` înceap`

26

MARY MORGAN

toate aceste investiga]ii. Dup` cum ar`ta din afar`, casa p`rea s` aib` o sumedenie de camere. – Am nevoie de câteva ore, sau, poate, chiar câteva zile. – Zile? Curiozitatea lui crescu [i mai mult ca pân` atunci, iar Janei îi veni o idee n`stru[nic`. Era împotriva naturii sale s` spun` minciuni, dar se p`rea c`, în acel moment, era absolut necesar. – Scriu o carte despre cele mai frumoase case în stil olandez din regiune, a[a c` trebuie s` fac ni[te cercet`ri în acest sens. – Aha. Fa]a hangiului se lumin` [i Jana în]elese c` vorbele ei avuseser` efectul scontat. – Când ai spus c` e o problem` personal`, eu... Dar o carte... Sunt locuin]e [i mai frumoase pe-aici, domni[oar` Harvey. – Vreau s` le v`d [i pe acestea, improviz` ea. Dar Priveli[tea Diavolului are, cu siguran]`, un stil foarte distinct. Am nevoie de acest exemplu, ca punct de pornire. Nici nu-[i închipuia cât de elocvent` era pledoaria ei. – Domnule Kruger, a]i putea s`-mi spune]i câte ceva despre domnul Dubois? – S` încerc... Figura sa zbârcit` se încre]i, gânditoare... E un om foarte bogat [i Priveli[tea Diavolului e unul dintre cele mai pl`cute locuri din regiune; dar [tii deja toate acestea... Ce a[ putea s`-]i spun mai mult?... Clint Dubois are aproape treizeci [i cinci de ani, e voinic, e puternic [i foarte st`pân pe el însu[i.

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

27

Involuntar, în mintea tinerei femei ap`ru chipul unui alt b`rbat, care corespundea cu exactitate acestei descrieri, dar alung` imediat aceast` imagine. Dup`-amiaza petrecut` pe plaj` nu avea nici o leg`tur` cu ceea ce o interesa acum. – Nu pute]i s`-mi mai spune]i, nimic, altceva? întreb` tân`ra. – E nervos, chiar foarte nervos, a[ putea spune. – Pare un tip destul de dificil, îndr`zni Jana. – A[a este. Din cauza asta, cred, îl p`r`sesc toate secretarele. – Ochii Janei sc`p`rar`: – Domnul Dubois are nevoie de secretar`? – Pentru o proprietate ca a lui, se folosesc o gr`mad` de hâr]oage. – Spunea]i c` nu rezist` nici o secretar` s` lucreze pentru el? – Nici una, pân` acum, r`spunse amuzat b`trânul. Am auzit c` ultima l-a p`r`sit cu o s`pt`mân` în urm`.

***

Mai târziu, spre sfâr[itul serii, Jana telefon`, în sfâr[it, la Johannesburg. – Jana? Iubita mea, tu e[ti ? – Oh, Simon, da, eu sunt.

28

MARY MORGAN

Jana se relax` imediat ce auzi vocea logodnicului s`u. Pân` în acel moment, nu realizase cât de tensionat` fusese. – Ai avut un zbor pl`cut? Vorbea mult mai tare ca de obicei, ca [i cum ar fi vrut s` se asigure c` spusele sale pot str`bate miile de mile dintre ei. – Perfect. – Atunci, e ceva în neregul` acolo, iubito? Jana sim]i îngrijorarea din tonul lui [i zâmbi. Cum îi mergeau direct la suflet, întotdeauna, cuvintele lui... În nici un moment, din ziua care trecuse, nu se sim]ise mai lini[tit`. Amintindu-[i c` fusese posibil ca un alt b`rbat s`-i domine mintea – chiar dac` doar pentru câteva minute – Jana se sim]i oripilat`. Î[i pierduse, desigur, min]ile. Simon era persoana cea mai important` din via]a ei. – Jana, Jana e[ti înc` pe fir? Reflectând la toate acestea, Jana uitase s`-i r`spund`. – Oh, da, dragul meu, râse ea u[or, m` gândeam doar la cât de mult te iubesc. – E[ti sigur` c` nu s-a întâmplat nimic r`u? {tia oare c` r`spunsul cel mai potrivit ar fi fost: "{i eu te iubesc?" Probabil considera superfluu s`-i spun` ceva ce socotea c` ea [tia deja a[a c` nu pierdu timpul cu astfel de dulceg`rii, într-o convorbire telefonic` de la o atât de mare distan]`. – Locuie[ti la hotelul din Adderley Street? – Nu, iubitule, am g`sit hanul de la care te sun acum.

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

29

Este sus pe munte, e înconjurat de copaci [i... – Dar Jana, ]i-am spus s` stai în alt loc. În vocea lui se sim]i, dintr-o dat`, o mare sup`rare. – Simon, dac` ai putea vedea priveli[tea de aici, ai în]elege. M` gândeam c` mi-ar pl`cea s` ne petrecem luna de miere în aceste locuri [i... – Jana! Furia lui crescu [i mai mult... Convorbirea asta cost` o avere. Vom putea vorbi despre luna de miere când te vei întoarce. Ai descoperit ceea ce te interesa? – Nu. – Ai fost la Priveli[tea Diavolului? – Da, spuse ea cu ezitare, dar n– am intrat în cas` – De ce nu? – E dificil s`-]i explic. Dac` ai fi fost aici, ai fi putut în]elege, dar a[a... Nu e un loc unde se poate p`trunde atât de u[or. – Iubito, e[ti plin` de fantezie. Un str`in, poate n-ar fi observat indulgen]a din glasul logodnicului ei, în acel moment, dar Jana [tiu, chiar f`r` s`-l vad`, c` fruntea lui se încruntase. – Ai încercat s` ba]i la poart`? Era, într-adev`r, indulgent. Alt`dat` n-ar fi luat în seam` acest ton. {tiind c` Simon avea întotdeauna grij` de ea, îi d`dea un sentiment de siguran]` foarte pl`cut. De ce naiba îi trecu acum prin minte c` îi vorbea ca unui copil? – Nu, Simon, n-am b`tut la poart`, r`spunse ea, cu speran]a c` nu-i va sesiza resentimentul din voce.

30

MARY MORGAN

– Atunci?... – }i-am spus... Ar fi trebuit s` vezi toate acestea... {i, în plus, am auzit c` proprietarul se comport` ca un mic tiran. Nu este deloc genul de om care i-ar putea permite unei str`ine s` dea buzna prin dormitoarele casei lui. – L-ai întâlnit? – Nu înc`. – Atunci, ]i-a[ sugera s-o faci. Mâine. Jana î[i mu[c` buza ne[tiind exact cum s` pun` întrebarea: – Simon, e, într-adev`r, necesar? – Cred c` da. – Dar, dragul meu, a[ putea s` [tiu... Vreau s` spun... Ar putea schimba cu ceva o bucat` de hârtie ceea ce sim]im unul pentru altul? Urm` un moment de t`cere. În clipa în care vocea lui se auzi din nou, aceasta sun` cât se poate de rece [i Jana [tia c` era de neclintit. – Bineîn]eles c` nu. Dup` cuvintele lui, Jana sim]i nevoia s` adauge: – Atunci, a[ putea s` abandonez toat` aceast` idee [i s` iau primul avion spre cas`? – Dac` am fi fost implica]i doar noi doi în aceast` problem`, a[ fi putut spune da. Grija din tonul s`u era acum [i mai pronun]at`. – Dar mai e [i mama; [i cuno[ti sentimentele ei. – Da, le cunosc, spuse ea, plat.

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

31

Nu era o noutate c` viitoarea sa soacr` era o snoab`. Ceea ce era nou, într-adev`r, sau poate doar nu con[tientizase asta înainte, era sentimentul de u[or dispre] pentru atitudinea lui Simon, care nu avea niciodat` curajul de a-[i înfrunta mama. Jana încerc` îns` s` nu se mai gândeasc` la asta. De fapt, Simon evita s` intre în conflict cu mama sa, pentru c` era în natura lui de a încerca întoteauna s` nu r`neasc` pe nimeni [i acesta era unul din motivele pentru care îl iubea atât de mult. – Vei încerca din nou, mâine? – Se auzir`, înfundat, de la mii de mile dep`rtare, cuvintele lui. – Da. – Ce tensiune prosteasc` se instal`, din nou, înl`untrul ei. – }i-e dor de mine?... – De ce mi-a[ face probleme, Jana? – Da, e adev`rat, dar dragule, spune-mi, m` iube[ti? – Bineîn]eles c` te iubesc. "Ar fi putut r`spunde cu totul altfel", îi trecu Janei prin minte [i închise telefonul, de[i, dup` ce f`cu asta, deveni foarte furioas` pe sine îns`[i... Simon spusese adev`rul: chiar o iubea; dac` n-ar fi fost a[a, de ce ar fi cerut-o de nevast`? Plec` la culcare mai devreme ca de obicei dar, de[i era foarte obosit`, nu reu[i s` adoarm`. Vântul se inte]i la c`derea nop]ii [i Jana r`mase, întins` în pat, în întuneric, ascultând fo[netul pinilor pân` târziu. Era un sunet alin`tor. Încet, încet se relax`. D`du apoi la o parte, perdelele [i, contemplând

32

MARY MORGAN

lini[tit` cerul înstelat, reflect` la întâmpl`rile zilei trecute. Întâi de toate, îi veni în minte extraordinara frumuse]e a Priveli[tei Diavolului. Gândul c`, odat`, acolo fusese casa ei, o umplu din nou de uimire. Culcat` în întuneric, Jana se întoarse cu ochii min]ii în timp, într-o vreme în care o feti]` fericit` se juca vesel` pe peluza din fa]a grandioasei propriet`]i. Reconstituirea nu mai fu, îns`, tot atât de clar` ca în momentele petrecute, în acea zi, la fa]a locului. Se rev`zu pe urm`, în minte, conducând nervos pe serpentinele muntelui [i, inevitabil, îi veni în gând aventura de la Fish Hoek. S`ri îns` repede de la toate astea [i se str`dui s` se fixeze pe discu]ia avut` cu hangiul [i, mai apoi, la telefon, cu Simon. Re]inu cu dificultate imaginea logodnicului ei în fa]a ochilor, pentru c`, a[a cum constat` cu regret, îi lipsi determinarea. Alunec` încet în somn [i Simon îi ie[i din minte f`r` nici o problem`. Imaginea care îi lu` locul, fu un zâmbet ironic, pe o fa]` slab` dar ar`toas`, dominat` de doi ochi lic`rind cu mali]iozitate.

***

În diminea]a urm`toare, soarele tocmai r`s`rise când se trezi Jana. Hanul era înc` lini[tit, a[a c`, pân` la micul dejun, dup` cum se p`rea, mai era de a[teptat cel pu]in o or`. F`cându-[i acest calcul rapid, Jana îmbr`c` în fug` o pereche de

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

33

blugi [i un pulover c`lduros [i ie[i în gr`din`. Priveli[tea o încânt` [i de ast` dat`... Roua atârna în pic`turi mici pe crengile pinilor [i str`lucea cu putere pe frunzele de aloe. Marea era de un cenu[iu translucid, iar peste munte cea]a se l`sase atât de jos încât, spre pant`, se putea vedea doar la câ]iva metri [i asta cu dificultate. Strângându-[i mai bine puloverul pe lâng` corp, Jana inspir` adânc aerul tare, de p`dure. Z`ri o potec` ce [erpuia printre copaci [i începu s` urce prin iarba umed`. Ce nemul]umit` ar fi fost acum doamna Lesands, dac` ar fi v`zut-o. Mama lui Simon se a[teapt` ca viitoarea ei nor` s` fie un adev`rat model de elegan]`, indiferent de împrejur`ri. În ceea ce-l prive[te pe Simon, Jana era convins` c` i-ar fi f`cut o mare pl`cere s-o vad` plimbându-se a[a printre copaci, îmbr`cat` lejer, ca o nimf` a t`râmurilor împ`durite. Nu avea nici un motiv s`-i repro[eze ceva. Era foarte preocupat de cariera lui; asta era tot. Nu putea avea o so]ie care s` nu corespund` tuturor normelor cerute, în situa]ia sa. Aceasta era ra]iunea misiunii ei, în acele locuri. Acum, avea o perspectiv` mai bun` asupra a ceea ce inten]iona s` fac`. Dup` convorbirea avut` cu Simon, abandon` orice inten]ie de a l`sa totul balt` [i de a prinde primul avion spre cas`. Îi era, de asemenea, mult mai clar faptul c` trebuia s` g`seasc` un motiv foarte bine întemeiat, pentru ca înfrico[`torul domn Dubois s` fie de acord cu planul ei. Dar cum? Aceasta era întrebarea! Care era calea de a ajunge în preajma lui?

34

MARY MORGAN

Prins` cu totul de aceste probleme, Jana se îndep`rt`, plimbându-se, tot mai mult. Cea]a disp`ru treptat de deasupra m`rii, astfel încât descoperi u[or catargele unei nave vechi, ce plutea în dep`rtare. Pâcla de peste munte începu de asemenea s` se risipeasc`. Jana se întreb` dac`, în timpul [ederii ei scurte la Cape,va putea vedea vreodat` platoul muntelui Table, f`r` acest acoper`mânt alb de nori. În fond, creasta turtit` a culmii era înv`luit` în cea]`, de[i se putea crede c` sunt nori, dup` form` [i consisten]` [i Jana [tia asta, deoarece de la aceast` particularitate î[i tr`gea muntele numele. O mi[care nea[teptat` îi atrase privirea [i Jana se opri locului. De sub un arbore, s`ri o veveri]`. F`cu o pauz` mic`, privind alertat` spre tân`ra femeie, î[i ciuli apoi urechile [i se pierdu, în fug`, printre copaci. Jana zâmbi [ov`ielnic [i se întoarse spre han. Se întreb` apoi din nou, cu uimire, cum putuse familia sa s` p`r`seasc` un loc atât de încânt`tor. O spiral` de fum venind dinspre hornul hanului, r`zb`tea prin aerul plin de arome, ceea ce o f`cu pe Jana s` gr`beasc` pasul. Un fapt anume devenise [i mai clar în mintea ei, în tot acest drum prin p`dure. Nu era mai mult de o simpl` idee, în acest moment, dar o putea ajuta enorm în investiga]iile pe care [i le propusese. La micul dejun, îi vorbi hangiului despre asta. Când îi auzi întrebarea, b`trânul tres`ri, dar î[i reveni imediat [i se încrunt`. – Am spus într-adev`r c`, de curând, domnul Dubois a r`mas din nou f`r` secretar`.

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

35

– A fost deja înlocuit`? Verdele ochilor ei se intensific` [i mai mult, în a[teptarea r`spunsului. – Nu [tiu. – În mod sigur, a]i auzit câte ceva despre asta, domnule Kruger. Priveli[tea Diavolului nu-i chiar atât de departe. Hangiul o privi cu suspiciune: – Nu cumva ai de gând s` lucrezi pentru domnul Dubois? – Exact la asta m` gândeam, spuse ea, zâmbind cu preocupare. Nu v` da]i seama, domnule Kruger?... Domnul Dubois are nevoie de o secretar`, iar eu trebuie s`-mi fac intrarea la Priveli[tea Diavolului. Aranjamentul poate fi convenabil pentru ambele p`r]i. – Atunci, te gândeai la tine îns`]i? o studie el, încurcat. – Bineîn]eles, r`spunse ea. – Asta presupune ca domnul Dubois s` aib` niscaiva calit`]i de supraveghetor. – Nu-i voi da nici un motiv în acest sens, r`spunse Jana cu blânde]e. Nu v` face]i griji pentru mine, domnule Kruger. Totul va fi cât se poate de bine.

***

Dup` micul dejun, Jana renun]` la ]inuta în care cutreierase, dis-de-diminea]` p`durea [i adopt` una mult mai

36

MARY MORGAN

potrivit` cu o secretar` eficient`: o fust` în genul marinei militare, cu o curea ro[ie, încheiat` cu o cataram` minuscul` [i o bluz` stacojie, menit` s`-i sublinieze cu delicate]e formele feminine. Ce noroc c` avusese ideea de a-[i pune în valiz` aceste haine!... Se cercet` în oglind`, întrebându-se ce machiaj ar fi mai potrivit. În cele din urm` opt` pentru un verde-pal pentru pleoape [i î[i accentu` genele cu un rimel maro-închis. Dup`-amiaza petrecut` pe plaj` îi îmbujorase îndeajuns de mult obrajii, iar bronzul u[or, de culoarea mierii, îi punea [i mai mult în eviden]` ochii verzi, str`lucitori. În ciuda faptului c` nu era vanitoas`, Jana nu g`si, totu[i, c` era în cea mai bun` form`. Spera îns` c` domnul Dubois va fi mul]umit de ea. Înainte de a ie[i din cas`, î[i scoase inelul de pe deget [i-l puse în po[et`. Asta pentru cazul în care proprietarul vestitei podgorii î[i dorea o secretar` lipsit` de obliga]ii. C` nu era tocmai cinstit din partea ei, Jana nu se mai gândi, de ast` dat`. Ajuns` la por]ile marii propriet`]i, Jana sim]i c` sentimentele sale se schimbaser`, fa]` de ziua precedent`. Era într-adev`r imposibil s` nu remarci frumuse]ea ie[it` din comun a locuin]ei cl`dit` în cel mai interesant stil olandez din întreaga regiune, dar de data asta, îl percepu la un nivel mult mai abstract. Se d`du jos din ma[in`, pentru a deschide poarta, dar gândul îi era doar la întâlnirea cu Clint Dubois. Dac` acesta era, într-adev`r, atât de dificil dup` cum spusese hangiul, atunci avea nevoie s` descopere în ea îns`[i toat` abilitatea de care era în stare, pentru a ob]ine ceea ce vroia.

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

37

La un moment dat, se gândise c` era mai bine s`-i telefoneze domnului Dubois, pentru a-i cere o or` de întâlnire, dar se r`zgândi imediat. Astfel, era mult mai probabil ca el s-o refuze. O confruntare fa]` în fa]` avea mai multe [anse de reu[it`. A[a, chiar dac` începea prin a o refuza, putea s`-[i încerce, în plus, puterea de persuasiune. Nu era oricum în firea ei s` abandoneze un proiect, pân` nu d` toate b`t`liile. Î[i parc`, a[adar, ma[ina pe locul special amenajat aproape de cas` [i se gândi înc` o dat` la Simon. O voce interioar`, minuscul`, îi [opti cu insisten]` c`, dac` ar fi iubit-o cu adev`rat, logodnicul ei n-ar fi pus-o niciodat` într-o situa]ie ca cea de fa]`, dar Jana o alung` imediat. Sc`rile formate din piatra muntelui, duceau spre o u[` mare, sculptat`, cu un cioc`na[ str`lucitor de alam`. Jana se vizualiz` pe ea îns`[i, în anii copil`riei, c`]`rându-se voioas` pe acelea[i trepte. Î[i amintea vag de o stânc` neagr`, de o p`pu[` [i de râsul în cascade al unei femei. Dar asta era tot. Prea vag, pentru a fi semnificativ. O servitoare îmbr`cat` într-o uniform` impecabil`, deschise u[a. R`mase impasibil`, când Jana întreb` de domnul Dubois, dar disp`ru imediat într-o camer` apropiat`, care, dup` toate probabilit`]ile, p`rea s` fie biblioteca. Jana privi în jur, a[teptând [i – în ciuda nervozit`]ii – fu fascinat` de-a binelea. Nu v`zuse niciodat` o camer` mai frumoas`. Totul demonstra un sim] extraordinar al luminii [i spa]iului. Mobila era, în întregime, din lemn [i piele. Biroul avea o încrusta]ie manual`,

38

MARY MORGAN

sculptat` cu mult` m`iestrie, iar rafturile bibliotecii erau pline cu o mul]ime de c`r]i, citite [i r`scitite, dup` înf`]i[area lor. Câteva fotolii de piele, mari [i cu un aer extrem de confortabil, întregeau cu succes atmosfera. O not` aparte o d`deau, de asemenea, picturile, realizate probabil de un artist din Africa de Sud. Jana se apropie de una dintre ele, care, cu siguran]`, îi apar]inea lui Pierneef, personalitate care a imortalizat în cel mai înalt grad aceast` parte a lumii [i ale c`rui lucr`ri le v`zuse, pân` atunci, doar în galerii. Fiecare obiect din camer` p`rea foarte costisitor, luxul fiind, în concep]ia proprietarilor, dup` cum lesne se putea în]elege, expresia confortului [i a bun`st`rii. În timp ce Jana uit` astfel de sine îns`[i, pierdut` în respect [i admira]ie, Clint Dubois î[i f`cu apari]ia în înc`pere. Emana for]`, cultur` [i un bun– gust absolut unic. – Domni[oara Harvey? Doar dou` cuvinte; p`trunz`toare [i pu]in impacientate. Dar vocea sun` familiar. Jana se r`suci, încet. – Nu v-am auzit, când a]i intrat... Cuvintele se pierdur` u[or în lini[tea camerei, în timp ce sângele i se scurse în picioare. Se sprijini cu o mân` de sp`tarul scaunului. Gestul nu-l surprinse deloc pe b`rbatul din fa]a ei. {ocul fusese provocat de vederea cutei ironice a buzelor lui, ca [i de lic`rirea amuzat` a ochilor lui întuneca]i. – A[adar, nu doar în vâltoarea m`rii î]i pierzi controlul picioarelor? întreb` el, pe un ton de conversa]ie.

Capitolul 3 A[adar, o recunoscuse. Pentru un moment, crezuse c` nu o va asocia cu fata pe care o salvase în mare. – Sunt perfect st`pân` pe mine îns`mi, îl asigur` ea cu r`ceal`, retr`gându-[i mâna de pe sp`tarul scaunului, parc` pentru a dovedi mai bine cele spuse. Privind fix un punct din spatele lui, Jana r`mase, foarte drept, în picioare, ca [i cum, în a[teptarea r`spunsului lui, s-ar fi autoîmbr`]i[at. Instinctiv, sim]i c` b`rbatul va fi sarcastic. Dar el nu scoase nici un cuvânt. Astfel, dup` câteva clipe, tân`ra î[i întoarse privirile spre el, regretând, instantaneu, cele spuse. În ochii care o ]intuir`, putu citi ceva mult mai intens decât orice alt r`spuns. Îi cercet` fa]a cu atâta insolen]`, c` Jana se îmbujor`. Pe urm`, încet, în mod inten]ionat, privirea lui începu s` coboare încet, de la linia sub]ire a gâtului, cu sângele

40

MARY MORGAN

pulsând n`valnic la baz`, pân` la curbele feminine, ale corpului ei zvelt. Nu era nevoie de mai mult, pentru ca Jana s` în]eleag` la ce se gândea; reconstituirea modului în care se strânseser` unul într-altul, prin[i în vâltoare, era cât se poate de evident` în ochii lui. Nici ea nu uitase. Dar fusese atât de necesar ca el s` arate toate astea într-un mod atât de evident? F`când un mare efort de voin]`, Jana continu`, apoi, cu calm: – A[ fi vrut s` vorbesc cu domnul Dubois. Ochii întuneca]i renun]ar` a mai c`l`tori de-a lungul formelor corpului ei [i se întoarser` spre fa]`. Privirea lui amuzat` se accentu` [i mai mult. – Eu sunt Clint Dubois. De[i a[teptat`, afirma]ia veni ca un [oc. – Tu... tu... se bâlbâi ea, la început, dar î[i reveni imediat [i spuse cu o not` de acuzare în ton: – Îmi spusese[i c` e[ti salvamar. – Fusese propria ta concluzie, îi reaminti el cu blânde]e. – M-ai salvat... Fusese o prostie, desigur, ceea ce spusese dar pur [i simplu nu putu s` nu reac]ioneze atât de dramatic în fa]a acestui b`rbat usc`]iv, pe care de altfel nici nu-l crezu. – Ai fi preferat s` te las s` te-neci? Din nou ap`rur` scântei în ochii lui întuneca]i. Acesta fusese, în primul rând, motivul pentru care înotase[i dincolo de limita permis`, am dreptate?

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

41

– Nu trecusem nici un moment de limita permis`, r`spunse ea, îmbufnat`. Se întâmplase, doar, s` fiu prins` într-un vârtej. Ar fi trebuit s`-mi închipui c` vei continua s` crezi doar ceea ce vrei tu. – Poate vrei, totu[i, s`-mi spui care e motivul vizitei tale, domni[oar` Harvey? Îndemânarea [i amabilitatea cu care schimbase tonul, dovedea c` nu crede nici un cuvânt din povestea ei. – Ai venit s`-mi prezin]i, din nou, recuno[tin]a ta? încerc` el, iar`[i, s-o momeasc`. Era întotdeauna atât de nesuferit? se întreb` ea, str`duindu-se din r`sputeri s` înfrunte ochii lui aspri [i batjocoritori. Clint Dubois avea caracteristicile pe care le detesta ea, cel mai mult, la un b`rbat: arogan]a, aura de putere [i bog`]ie, toate combinate cu autoritatea [i cruzimea. Ar`ta foarte bine, de[i nu într-un mod conven]ional. Probabil era efluviul de senzualitate [i for]` viril`, care la el era mult mai izbitoare decât la oricare alt b`rbat întâlnit de ea pân` atunci. Femeile se ]ineau scai de el, cu siguran]`, oriunde s-ar fi aflat. Un anume tip de femei, se corect` ea în minte, în timp ce prin fa]a ochilor îi flutur` imaginea fetei pe care el o numise Miranda. În mod evident, Clint Dubois era foarte con[tient de magnetismul s`u fizic, un alt punct care îl discredita în ochii Janei. – Nu am venit pentru a-mi exprima recuno[tin]a, r`spunse ea, pentru c` modul lui de a se comporta, îi provoca, practic, reac]ii cu totul str`ine de natura sa. Am f`cut asta ieri.

42

MARY MORGAN

O lic`rire de o clip` ap`ru brusc în ochii întuneco[i dar nu de amuzament, de ast` dat`, iar Janei îi fu imposibil s` defineasc` ce anume era. Pu]in` îngrijorare, ar fi putut spune, dac` nu meregea cu imagina]ia prea departe. Ea venise la Priveli[tea Diavolului cu un scop [i ar fi o mare prostie dac` faptul c` îi displace acest proprietar, i-ar sta în cale. – Te rog ia loc, domni[oar` Harvey. Era acum, întru totul, proprietarul impresionantului domeniu; bine îmbr`cat, vioi, îns` total lipsit de o atitudine prietenoas`. – A fost o neglijen]` din partea mea c` nu ]i-am sugerat asta mai devreme, spuse el, c`l`torind din nou cu privirea în susul [i în josul corpului ei, dar amintirea circumstan]elor în care a avut loc prima noastr` întâlnire, trebuie c` m-a distras. – }i s-a spus, vreodat`, c` e[ti insuportabil? nu se putu ea stt`pâni. Consternat` de cele spuse, Jana î[i astup` gura cu o mân`, ca [i cum acest gest ar fi putut retracta cuvintele. Ochii ei verzi se m`rir` de îngrijorare, privindu-l. – Tu, acum, îi replic` el, cu duritate. Sunt un om ocupat, a[a c` te-a[ ruga s` treci la subiect, domni[oar` Harvey. Jana sim]i c` nu mai poate suporta nici un minut în plus ochii aceia implacabili, a[a c`, trecând cu privirea pe deasupra lui, îi prezent` o masc` la fel de rece. Gura îi era atât de uscat`, încât crezu c` nu va mai putea scoate nici un cuvânt. Cu mare efort, reu[i totu[i s`-[i întredeschid` buzele. – Vreau s` lucrez pentru tine, îng`im`, în cele din urm`

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

43

Reac]ia lui o surprinse [i de ast` dat`. Se preg`tise pentru a-i învinge uimirea; chiar [i batjocura, într-o anumit` m`sur`. Râsul s`u, îns`, atât de gutural [i de senzual, era de-a dreptul descurajant. Se trase pu]in înapoi [i-l privi cu mirare. – N-a fost nici o glum`. – Nu? Alt chicotit abia auzit. – E adev`rat c` ai citit cele mai grozave manuale despre cum se poate reu[i la un interviu pentru angajare? – Dac` a[a consideri.... Am pornit cu stângul, [tiu, dar nu m-am a[teptat... Nu mi-am închipuit, spuse ea, în timp ce o limb` mic`, roz î[i f`cu, pre] de câteva momente, apari]ia, pentru a umezi buzele uscate. – Care va s` zic` te afli fa]` în fa]` cu b`rbatul condamnabil, care a profitat ieri, în ap`, de situa]ia critic` în care te aflai. Din]ii lui albi lic`rir` cu r`utate pe fa]a bronzat`... Sunt sigur c` a fost un [oc. Acum, s` aud ce anume [tii s` faci pentru mine. Jana îi arunc` o privire rapid`, dar în ochii lui era atâta violen]`, c` se uit` imediat în alt` parte. Interviul se dovedea mult mai dificil decât î[i imaginase. Respir` adânc. – Vreau s` fiu secretara ta. – Ei, bine, spuse el [i nota de batjocur` din tonul lui aduse peste obrajii tinerei femei un întreg [uvoi de ape. – Sun` foarte interesant. Îl înfrunt` cu vitejie:

44

MARY MORGAN

– De ce? – Trebuie c` ai un motiv foarte serios, dac` ai f`cut tot acest voiaj pân` la Priveli[tea Diavolului, pentru o slujb`. – Am... Am crezut c` ai nevoie de o secretar`. – Asta-i tot ceea ce urm`re[ti? Îi vorbi lene[ [i lini[tit. – Ar mai putea fi [i altceva? îl privi cu nesiguran]`, Jana. Lenea din glasul lui se reflecta perfect în curbura buzelor, dar, observ` ea, nu [i în ochi. Se l`s` complet pe spate în fotoliul adânc de piele, cu picioarele lui lungi [i musculoase a[ezate unul peste altul [i în toat` aceast` atitudine a sa era ceva ce o f`cu pe Jana s` se gândeasc` la un animal de prad`, vânjos, puternic [i extrem de periculos. – A[a cred. Jana adopt` un stil pe care îl sper` confiden]ial, apoi continu`: – Tu ai nevoie de o secretar`, eu am nevoie de un serviciu. – Poate e adev`rat... Sentimentul pericolului crescu... – Dar ceva îmi spune, totu[i, c` nu e doar asta. Nu e nici un deficit de locuri de munc` în Cape Town. {i, în plus... nu am dat nici un anun].... – Am... Am auzit c` tocmai te-a p`r`sit ultima secretar`.... – Asta a[a e, recunoscu el. – {i c` nu a mai revenit. – {i asta e adev`rat.

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

45

– {i-atunci – ridic` ea din umeri, sfid`toare – asta nu înseamn` c` nu-i nici un mister la mijloc? – Nu. Scoase tacticos o pip` din buzunarul pantalonilor, o aprinse încet, p`rând s` nu observe t`cerea care se a[ternuse între ei, ca un zid. Jana sim]i c` îi vine s` ]ipe de tensiune, dar, în acela[i timp, îi privi cu admira]ie degetele lungi [i bine conturate. Dup` un timp, î[i ridic` privirea spre ea. – Nu e[ti proast`, domni[oar` Harvey dar nici eu nu sunt. Amândoi suntem con[tien]i de boxul care tocmai a avut loc între noi. Ai un motiv special pentru care vrei s` te angajezi la Priveli[tea Diavolului [i eu vreau s`-l cunosc. Chiar erau necesare toate astea, Simon? se r`]oi ea, în gând, extrem de nervoas`, logodnicului ei. Spuse, apoi, cu voce joas`, încercând pe cât posibil s`-[i ascund` nelini[tea: – Ai dreptate, domnule Dubois. Am un motiv. – Aha! Aten]ia lui se ascu]i. Ochii de smarald se ascunser` sub genele lungi [i negre ca funinginea [i Jana se întreb` în ce mod ar putea s`-i explice, cel mai bine, totul. Primul impuls fu s`-i spun` adev`rul. Clint Dubois p`rea a fi un om capabil s` evalueze cu exactitate o situa]ie. În fond, nu era nimic condamnabil în inten]ia ei, iar domnul Dubois nu avea, desigur, nevoie de subterfugii. Totodat`, proprietarul Priveli[tii nu era chiar cea mai agreabil` persoan` întâlnit` vreodat`, a[a c`, în mod sigur, cererea ei avea toate [ansele s` par` absurd`.

46

MARY MORGAN

Alese, deci, s`-i spun` aceea[i poveste pe care i-o spusese hangiului. – A[adar, te intereseaz` arhitectura olandez` din Cape... R`spunsul fusese destul de conven]ional, astfel încât Jana î[i spuse c`, probabil, lic`rirea v`zut` în ochii lui, mai devreme, era doar o pl`smuire a imagina]iei sale hipersensibile. – Da, zâmbi femeia, pu]in mai lini[tit`, acum. – De ce oare nu pot s` te cred? Cred c` e de vin` zâmbetul prea dulceag de pe fa]a ta, din acest moment. – Domnule Dubois... Uit` de c`ut`rile sale, uit` de tot, îns` arogan]a lui absolut` o f`cu s` sar` în picioare... – Dac` nu m` vrei, spune. Nu am nevoie de... – Ah, dar tu vrei foarte mult acest angajament. Îi prinse încheietura mâinii [i, cu o putere de fier, o for]` s` se a[eze la loc în fotoliu. – Ai nevoie... Ce motiv ai, nu [tiu, rânji el, r`ut`cios [i satisf`cut. {i tocmai se întâmpl` s` am nevoie de o secretar`. Îl privi cu suspiciune, dup` care î[i coborî ochii spre încheietura mâinii. De[i o eliberase din strânsoare, locul de care o prinsese îi ardea înc`, de parc` ar fi fost conectat` la un curent electric. Avea un avantaj considerabil asupra ei, dar, oricum, î[i atinsese scopul [i acum avea un chef nebun s`-l sfideze. – Ai spus c` nu m` crezi, readuse ea vorba. – Nici o vorb`, din tot ce mi-ai spus, r`spunse el, jovial.

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

47

– Atunci nu în]eleg de ce ai mai vrut s` discut`m, replic` ea, categoric. – Foarte simplu. Te pot angaja. Presupun c` n-ai probleme cu ortografia [i dac` mai cuno[ti câteva lucruri esen]iale în birotic`, e de-ajuns... Sau ai probleme cu ortografia?... – Inten]ionezi s`-mi dai un test? Toat` sfidarea de care era capabil`, fusese pus` în aceast` întrebare. În a[teptarea r`spunsului, verdele din ochii ei îl incendiar`. O parte din ea [tia cu siguran]`, c` tocmai îl provocase s-o refuze. Urmarea, era, dup` toate astea, o confruntare cât se poate de serioas` între Simon [i mama sa. Pe de alt` parte, era con[tient` de faptul c` î[i dorea foarte mult s` devin` angajata proprietarului Priveli[tii. – Nu trebuie s` dai nici un test. O privi rapid [i zeflemitor. – Dac` nu vei ajunge s` dactilografiezi cu rapiditatea de care am nevoie, nu m` voi jena s` te trimit pachet acas`. – A[ fi doar înc` una dintre cele multe, r`spunse ea caustic. – Atunci, e[ti la curent cu toate întâmpl`rile. Jana blestem` ro[ea]a care sim]i c` i se urc` în obraji, [i blam` b`rbatul de lâng` ea. De ce fusese atât de necesar s` încarce o observa]ie inofensiv` cu mai mult sens decât era necesar? Îi v`zu apoi scânteierea din ochi [i sim]i c` înregistrase jena care-i aprinsese obrajii. Astfel, chiar acum, când slujba era mai mult sau mai pu]in sigur`, se întreb` dac` nu ar trebui, mai bine, s` abandoneze totul.

48

MARY MORGAN

– Am auzit câte ceva, întâmpl`tor. – Ceva ce te-a f`cut s` te întrebi dac` te-ai putea expune aceluia[i tratament. Deci, domni[oar` Harvey? Jana încerc` s` zâmbeasc`. – Dac` m` accep]i, voi fi fericit` s` lucrez pentru tine. Dup` semnul lui de aprobare, urmar` câteva momente de bucurie absurd`. Înainte îns` de a realiza cu adev`rat ce e în sufletul ei, el ad`ug`: Exist` doar o condi]ie, domni[oar` Harvey. – O condi]ie? – Trebuie s` locuie[ti aici, la Priveli[tea Diavolului. – Dar asta e imposibil, r`spunse Jana, r`spicat. – Atunci nu vei avea aceast` slujb`, o inform` el, cu crispare. – A[adar, acesta e motivul pentru care te-au p`r`sit toate secretarele, spuse ea, acuzator. Râsul s`u r`sun` batjocoritor de-a binelea. – Dac` asta e ceea ce crezi, cu adev`rat – nu [tii nimic despre sexul din care faci parte, domni[oar` Harvey. Toat` atitudinea lui din acel moment, cu privirea implacabil` [i buzele aspre, de[i extrem de senzuale, o f`cu s` cread` c` domnul Dubois nu avea o p`rere prea grozav` despre femei. Îi deveni, oricum, foarte clar faptul c` nu avea nici un rost s` se mai lupte cu un adversar care este sortit s` câ[tige întotdeauna. În ceea ce privea condi]ia pus` de el... Avea nevoie de aceast` slujb`. Totu[i, stipularea era atât de neobi[nuit`, încât era necesar` o clarificare, cât de cât.

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

49

– De ce trebuie s` r`mân aici [i peste noapte? – Pentru c` nu pot avea un program fix. Problemele legate de proprietate pot ap`rea la orice or`. Asta trebuie s` în]elegi foarte bine, dac` vrei s` lucrezi pentru mine. Dac` am vreo urgen]` în timpul serii, vreau s` pot conta pe tine. – Dar este de netolerat aceast` situa]ie, izbucni ea. – Trebuie s` alegi, spuse el, hot`rât. Ceea ce o deranja cel mai mult, era faptul c` s-ar putea s` fie nevoit` s` stea noaptea al`turi de Clint Dubois. Se pot na[te, a[a, un milion de bârfe, pe seama lor. Ideea aceasta nu era prea confortabil`. Î[i întoarse privirea spre el [i, dup` modul în care o analiza, [tiu c` îi ghicise gândurile. Ridicându-[i încet fa]a spre ochii lui adânci, spuse abia auzit: – Accept condi]iile, domnule Dubois. – Atunci, r`mâne s` mai discut`m doar despre salariu, zise el [i din tonul cu care vorbise, [tiu c` lua acceptarea ei ca pe o garan]ie. Dup` asta, Jana se îndrept` cu pa[i len]i spre u[` dar, mai înainte de a ajunge, se întoarse din nou spre el: – U[a mea va fi închis`, noaptea. Râsul lui r`sun` atât de senzual, de amuzat [i de aproape de ea, încât sim]i un fior pe [ira spin`rii. Nu observase c` o conduse spre ie[ire. R`suflarea lui îi r`cori obrajii încin[i. – Dac` am foame de tine, crezi c` m` poate opri o u[` închis`?

50

MARY MORGAN

– Nu vei îndr`zni, zise ea, cu respira]ia întret`iat`. – Ce te face s` crezi asta? Se apropie cu înc` un pas. Nu o prinse dup` mijloc, cum se a[tept` ea, dar corpul lui era foarte aproape de al ei. Îi sim]ea coapsele tari, încordate, atingând-o u[or [i con[tientiz` mi[carea de du-te-vino, a pieptului lui larg. Ieri, amintirea apropierii lui îi inund` toate sim]urile. Într-un anume mod, ceea ce se întâmpla acum, era [i mai ame]itor. N`rile îi erau invadate de mirosul lui de mascul plin de for]`, iar inima îi b`tea atât de s`lbatec, încât se temea c` el o putea auzi. – Ei, bine, domni[oar` Harvey, zise el senzual, atingând-o cu delicate]e. – Eu... Înghi]i cu greutate... – Sper... c` vei fi... un gentleman. Râsul lui îi acceler` sângele în vene. – Gentleman într-un timp în care doamnele au disp`rut cu des`vâr[ire? Poate te-ai r`zgândit, domni[oar` Harvey. Jana scutur`, amor]it`, din cap: – Nu. Îi auzi r`suflarea rapid`. Dup` aceea, se îndep`rt` atât de brusc, încât Jana se sim]i de-a dreptul frustrat`. – Atunci, te a[tept mâine diminea]`, la ora nou`, spuse el [i Jana înm`rmuri v`zându-i r`ceala din ochi.

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

51

***

Nu era prea târziu s` se r`zgândeasc`, se gândi Jana, în timp ce se întorcea la han. Când aduse vorba despre salariu – ceea ce o uimi – Clint Dubois l`s` s` se în]eleag` [i modalitatea în care acesta va fi dat. De[i se putea deduce c` el se gândea la o lun`, Jana sim]i c`, de fapt, în sinea lui, era sigur c` nici ea nu va rezista mai mult de o s`pt`mân`. Ce-ar fi zis dac` se întorcea acum s`-l anun]e c` nu mai vrea slujba, chiar înainte de a fi început totul? Ar fi fost poate furios dar, în mod sigur, nu [i surprins. P`rea s` dispre]uiasc` îndeajuns de mult femeile, pentru a nu-l mai [oca nimic, cu privire la ele. Se hot`rî s`-l sune pe Simon, când va ajunge la han. L-ar putea prinde, înc`, la birou. Cine [tie ce reac]ie va avea, când îi va spune c` [i-a luat un serviciu care o va ]ine legat` de Cape Town, pentru un timp? {i, mai mult decât atât, cum va reac]iona când va afla c` î[i va petrece nop]ile la Priveli[tea Diavolului? Cum va vedea toate astea? Î[i desprinse ochii de la drumul pietruit [i-i mut` pe urma inelarului mâinii stângi. Simon p`rea s` fie, acum, atât de departe. Era o distan]` ce nu ]inea doar de cele peste o mie de mile geografice. Din mai multe motive, pe care nu st`tu, în acel moment, s` le analizeze

52

MARY MORGAN

prea atent, logodna sa, p`rea s` se fi petrecut într-un vis, efemer [i nesubstan]ial, sau în cu totul alt timp, sau într-o alt` via]`. Gândurile acestea o tulburar` de-a binelea. Într-un loc în care drumul se l`rgi, pentru a ]ine cont de modul în care se putea vedea priveli[tea, Jana parc` ma[ina pe o pant` mai abrupt`, î[i c`ut` inelul în portmoneu [i-l puse, cu fermitate, pe deget. Apoi deschise portiera [i ie[i s` se plimbe la marginea bordurii de nisip. Dedesubt, se întindeau podgoriile; o combina]ie de verde [i purpuriu, extrem de pl`cut` ochiului. Vântul sufla cu blânde]e dinspre sud-est, purtând cu el zumzetul m`rii s`rate. Ochii ei verzi se umbrir`, scrutând orizontul... Î[i dorise foarte mult c`s`toria cu Simon. Acesta era motivul pentru care se afla în acele locuri; acesta era motivul c`ut`rilor ei de la Priveli[tea Diavolului. Cercet`rile începute erau importante pentru Simon [i mama sa, în consecin]`, prezentau importan]` [i pentru ea îns`[i. Logodna era cel mai important fapt din via]a sa prezent`; sentimentul avut înainte, c` era doar un vis inconsistent, fusese lipsit de sens. Arunc` o privire spre inelul d`ruit de Simon. Soarele se r`sfrânse în piatra de diamant cu un întreg caleidoscop str`lucitor de culori. Diamantul în sine nu însemna nimic pentru Jana. Importan]a lui consta doar în ceea ce reprezenta: Simon [i viitorul lor împreun` Dar trebuia s` fie atent`.

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

53

Simplul fapt c` fusese în stare s` fac` toate compara]iile pe care le f`cuse, între Simon [i Clint Dubois dovedea asta. În plus, frumuse]ea peninsulei, fascina]ia Priveli[tii Diavolului [i aura special` a proprietarului domeniului, puteau fermeca pe oricine. Cel mai important lucru, acum, era faptul c` devenise con[tient` de aceast` magie [i astfel putea lua toate m`surile necesare, înainte de a fi prea târziu. Dup` ce va afla ceea ce vrea, Clint Dubois [i fabuloasa lui cas` vor deveni doar o amintire. O amintire excitant`, probabil, dar asta o va determina s`-[i umple [i mai mult timpul cu problemele legate de cariera domnului Simon Lesands, cu cele legate de cas` [i cu aten]ia acordat` so]ului ei. Jana auzi apoi o ma[in` în preajm` [i întoarse capul. Automobilul trecu foarte încet pe lâng` ea, dar nu se opri. Nu reu[i s` vad` foarte bine fa]a celui aflat la volan, dar înclinarea special` a capului cu p`r de culoarea ebonitei îi era foarte familiar`. În timp ce privi ma[ina îndep`rtându-se printre pantele abrupte, Jana sim]i cum i se accelereaz` respira]ia. Frumuse]ea peisajului încet` brusc s-o mai fascineze [i se întoarse, cu o mânie mai mult incon[tient`, la Mini-ul ei. Precau]ia ei fusese binevenit`, î[i spuse Jana, sub imperiul unei intui]ii fulger`toare. De[i era important` misiunea pentru care se afla în Cape, a [i-l scoate din minte pe proprietarul Priveli[tii, cu casa lui cu tot, cât mai repede posibil, p`rea acum mult mai important.

54

MARY MORGAN

***

– Ai g`sit ce c`utai, iubito? se gr`bi Simon s-o întrebe. – Nu înc`. La rândul ei, Jana se întreb` de ce o enerva faptul c` el îi vorbea cu o voce atât de ridicat` – chiar dac` era la telefon – [i c` trecu direct la acest subiect. Impulsurile costau mult, a[a c` era mai bine, pentru el, s` exclud`... banalit`]ile?... – Ce te-a împiedicat? – }i-am spus înc` de la început c` nu va fi u[or, p`ru s` cear` în]elegere vocea ei. – Nu ai aflat absolut nimic? – Nu. Jana îndep`rt` receptorul de ureche [i î[i privi încheieturile mâinilor: erau albe [i umede. Relax` pu]in strânsoarea. – Jana! Ce ton dezagreabil. – Simon... Iubitule... De ce încerca s` se scuze? A fost ideea lui, de a întreprinde ea toate astea. – Nu a fost posibil, deocamdat`... Dar va fi bine... (Din nou î[i alesese cu grij` cuvintele.)

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

55

– Pentru numele lui Dumnezeu, Jana! Vino-]i în fire! Toat` discu]ia asta, m` cost` o avere! Încearc`, te rog, s` te aduni. Cât de iubitor era!... Î[i mu[c` buzele înghi]ind cu nervozitate replica t`ioas` care îi veni instinctiv [i se uit` ]int` la inelul de logodn`. Piatra rece îi r`spunse clipind, amintindu-i c` b`rbatul de la cel`lalt cap`t al firului o iubea [i vrea s-o ia de nevast`. Respir` adânc [i spuse: – Mi-am luat o slujb` de secretar` la Priveli[tea Diavolului. – N-ai f`cut asta! Jana continu`, ca [i cum nu l-ar fi auzit: – Voi începe de mâine. – E într-adev`r necesar s` faci asta? – E singura modalitate de a putea p`trunde în cas`. – Se pare, deci, c` nu exist` alternativ`. Nu trebuia s` se simt` enervat` de u[orul lui conformism. – Este îns` ceva ce trebuie s` [tii neap`rat, sun` aspru tonul ei. – Da? – Va trebui s` dorm la Priveli[tea Diavolului, îng`im` ea, a[teptând ner`bd`toare r`spunsul. – A, nu! Nu vei face asta! exclam` Simon, înfuriat [i indignat, totodat`. Jana încerc` s`-[i regleze respira]ia; lucrurile se puteau aranja, la urma urmei. Nu trebuia s` se îndoiasc` de logodnicul s`u. – E o condi]ie pentru angajare, mai spuse ea.

56

MARY MORGAN

Urm` o lung` t`cere. De data asta, Simon nu se mai gândi la costul convorbirii. Când relu` dialogul, vorbi resemnat: – Dac` aceasta e condi]ia, se pare c` n-ai de ales. – Nu-]i pas`? întreb` Jana, imediat ce î[i reg`si glasul. – Bineîn]eles c` îmi pas`, sosi prompt r`spunsul lui. Nu cred c` exist` vreun b`rbat care poate acepta atât de u[or ideea c` logodnica sa doarme în casa altui b`rbat. – {i-atunci? – Iubito, spuse el [i, de[i tonul lui încerca s` fie cât se poate de indulgent [i de rezonabil, sim]i totu[i indignarea. Mi-ai prezentat un fapt împlinit. Mi-ai spus c` e o condi]ie a angaj`rii, ce mai pot s` spun? – M-am gândit c` îmi vei cere s` renun] la toate aceste c`ut`ri, replic` ea plictisit`. – Draga mea, a[ vrea, dar... – Dar?... întreb` ea, din nou. – Cuno[ti importan]a a ceea ce cau]i, îi spuse el rece. – Da, replic` Jana, întrebându-se dac` realizase asprimea din tonul ei. – S-ar putea s` fie nevoie de ceva timp, pân` s` pot descoperi câte ceva. – În]eleg. Reu[ise s-o enerveze cu rezonabilitatea lui. – Convorbirea asta cost` foarte mult, îi reaminti ea cu r`ceal`.

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

57

– Ne vom spune la revedere. Jana, iubito – era mult` c`ldur`, de ast` dat`, în vocea lui, ca [i cum realizase, în sfâr[it, c` o enervase – m` voi gândi la tine în fiecare moment. Te iubesc, dragostea mea. – {i eu te iubesc, zise ea îngrozindu-se în aceea[i clip` de cât de oribil de automat` fusese fraza ei. Puse jos receptorul. Stupefac]ia se instal` u[or, dar categoric, în sufletul ei [i Jana nu putu s` nu se întrebe dac` proprietarul Priveli[tei, în acelea[i circumstan]e, nu i-ar fi spus femeii pe care o iube[te s` se întoarc`.

Capitolul 4 Jana ajunsese la Priveli[tea Diavolului cu cinci minute mai înainte de ora fixat`. Servitorul, care o primi [i cu o zi înainte, o recunoscu, a[a c` îi ceru s`-l urmeze. Patronul era în biroul lui, o camer` mare [i însorit`, nu departe de bibliotec`. Scria ceva, cu capul mult plecat, a[a încât Jana nu-i putu z`ri privirea. – Domnule Dubois, zise ea, încercând s`-i capteze aten]ia. – M` bucur s` v`d c` e[ti punctual`. Tonul lui sun` foarte conven]ional [i practic, astfel încât nervozitatea Janei p`ru imediat un non sens. Se sim]i fericit` c` plasa rela]ia lor pe un plan atât de impersonal. Puse stiloul pe birou [i se ridic` în picioare, în timp ce pulsul ei se acceler`, inexplicabil. Uitase cât de înalt era. Umerii lui erau chiar mai largi decât [i-i amintea, iar prin ]es`tura

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

59

c`m`[ii de bumbac Jana putu întrez`ri, cu emo]ie, conturul pieptului lui musculos. F`cu câ]iva pa[i spre ea. Ochii care o studiau în cele mai mici detalii, erau inexpresivi [i întuneca]i. Jana r`mase ca hipnotizat`. Apoi îl v`zu zâmbind, cu o expresie foarte cald` în ochi. Asta îi d`du s` în]eleag` faptul c` domnul Clint Dubois putea fi foarte uman, dac` vroia. – Bine-ai venit la Priveli[tea Diavolului. – Mul]umesc, r`spunse ea, încet [i cum sim]i c` nervozitatea o p`r`se[te, îi întoarse zâmbetul. Un moment mai târziu îns`, nervozitatea îi reveni [i tensiunea datorat` acesteia îi pusese un nod dureros în stomac. Zâmbetul ei p`ru s` schimbe ceva în gândurile lui, pentru c`, dintr-o dat`, toat` c`ldura de pe fa]a lui disp`ru ca prin minune. Ochii negri coborâr` spre ea, severi [i implacabili. – Îi voi spune menajerei s` te conduc` în camera ta, o anun]` el, ap`sând soneria din apropiere. Po]i fi gata de lucru într-o jum`tate de or`? – Bineîn]eles, r`spunse ea, cu un ton de adev`rat` profesionist`. Urmând-o îns` pe menajer` pe culoarele lungi, fu cuprins` de un sentiment de incertitudine. Încerc` s` se conving` pe ea îns`[i c` domnul Dubois nu era pentru ea nimic mai mult decât patronul ei.

60

MARY MORGAN

Dispre]ul cu care a analizat-o, în vederea angaj`rii, pentru c` nu se putea explica în alt mod comportamentul s`u, era foarte dureros pentru ea. Casa era chiar mai mare decât [i-o imaginase. În momentul în care intrar` în aripa dormitoarelor, dup` toate aparen]ele, Jana privi cu uimire în jur, apoi disperarea ei crescu din ce în ce. Atât de multe u[i... [i nici o posibilitate de a afla în care dintre toate aceste camere se afla ceea ce c`uta ea. Dac` [ederea ei la Priveli[tea Diavolului trebuia s` se prelungeasc` mai mult decât anticipase? Menajera deschise o u[`, intr` în camer` [i o a[tept` [i pe ea. Sentimentul de depresie o p`r`si imediat ce privi în jur, vr`jit`. Spre deosebire de celelalte înc`peri v`zute înainte, aceasta degaja o atmosfer` extraordinar`, de lumin`, de aer [i soare de p`dure. Draperiile [i acoper`mântul de pat erau dintr-un brocart roz-închis, iar covorul de un gri-perl`, foarte pl`cut. Mobila, toat` din lemn, avea un design armonios , extrem de gra]ios conturat. Dup` ce menajera o l`s` singur`, Jana se apropie de fereastra atât de chem`toare, cu arcadele ei largi [i curbele trasate a[a de grijuliu [i de lini[titor. Nu se vedea marea, dar gr`dinile [i viile care umpleau priveli[tea erau fermec`toare. Privi câteva minute acest miracol, dup` care se întoarse s` studieze din nou camera. Cine dormise aici, cu mai bine de dou`zeci de ani în urm`? C`ut` în memorie, dar nu g`si nimic. Privi cu aten]ie în jur, gânditoare. În primele momente ale

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

61

acestei vr`ji, Jana v`zu doar str`lucirea camerei, bunul gust cu care fusese aleas` mobila [i combina]ia foarte reu[it` de culori. Nu observase pân` atunci lambriurile de pe pere]i. Mai erau asrfel de lambriuri în bibliotec` [i în biroul patronului. Era o naivitate s` cread` c` alte camere din cas` nu aveau lambriuri? Î[i privi ceasul. Dac` vroia s` nu întârzie, trebuia s` se gr`beasc`. Clint Dubois spusese s` se întoarc` peste o jum`tate de or` [i, cu siguran]`, era un om care ]inea la cuvântul lui. În afara voin]ei ei, gândurile i se întoarser` la proprietarul casei. Putea spune despre el c` era, din punct de vedere fizic, cel mai izbitor b`rbat pe care-l întâlnise; în acela[i timp, era cel mai descurajant. Nu avea îns` nici un dubiu c`, atunci când vroia, putea avea foarte mult farmec. Nu-[i f`cea îns` nici o iluzie în ceea ce prive[te arogan]a [i cruzimea sa. Va putea îndura s` locuiasc` în aceea[i cas` cu acest om, s` lucreze pentru el, s` se împace cu dispozi]iile sale imprevizibile? Toate acestea p`reau intolerabile. Sim]i tenta]ia s` se întoarc` în birou [i s`-i spun` ce putea face cu slujba sa – a[a cum, desigur, procedaser` toate cele dinaintea sa. Problema era c` înc` n-o putea face. Venise la Priveli[tea Diavolului cu un scop [i, pentru c` îl iubea pe Simon, trebuia s` treac` peste toate acestea. Când se întoarse, Clint Dubois îi ar`t` camera ei de lucru. Era o camer` învecinat`, mult mai mic`, mobilat` eficient, cu un birou, o ma[in` de scris electric`, plus câteva vitrine pentru dosare.

62

MARY MORGAN

Echipamentul, foarte modern, de birou, contrasta radical cu mobila stil, atât de atractiv construit`. Clint Dubois începu, pe un ton rece [i rezervat, s`-i prezinte îndatoririle de secretar`. Jana îi r`spundea cu deta[are profesional`. În momentele în care nu putea fi observat`, îl studia cu aten]ie. Era foarte greu de crezut c` b`rbatul acesta, cu alura lui de proprietar st`pân pe sine era una [i aceea[i persoan` cu b`rbatul pe care îl întâlnise în vâltoarea m`rii. Omul acela era ca un zeu al apelor, primitiv [i s`lbatic. Putea doar s` se minuneze de aceast` transformare. Cu toate aceste diferen]e de aspect fizic [i de comportament, Jana se sim]ea permanent atras` de el, pentru c` nici hainele scumpe, nici manierele alese, nu puteau s` ascund` esen]a personalit`]ii sale: o virilitate atât de senzual`, cum nu-i mai fusese dat niciodat` s` vad`, pân` la el. Se temea c` Simon n-ar mai fi fost de acord, atât de u[or, cu slujba ei, dac` ar fi v`zut ce patron avea. Atribu]iile sale de secretar` se întindeau pe o arie mult mai larg`, decât anticipase. În pofida faptului c` se angajase doar pentru o perioad` [i doar pentru a putea p`trunde în acea cas`, Jana era fascinat` de-a dreptul ascultându-l pe Clint Dubois vorbind. Totul i se p`ru atât de interesant c`, în adâncul inimii ei, î[i dori ca acest serviciu s` devin` permanent. Dar nu era posibil. Permanen]`, în via]a sa, însemna Simon. Permanen]` însemna s` devin` o bun` so]ie, s` sprijine cariera so]ului ei [i, în plus, chiar dac` Simon nu va fi prea entuziasmat de aceast` idee, s` devin` mam`.

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

63

Dup` ce termin` cu expunerea îndatoririlor de secretar` la Priveli[tea Diavolului, Clint Dubois trecu la dictare. Dexteritatea Janei era excelent` din acest punct de vedere, dar, foarte repede, î[i d`du seama c` trebuia s` se familiarizeze cu o serie întreag` de termeni noi: Riesling, ciubere [i recolt` de struguri. În fa]a unui cuvânt nefamiliar ei, Jana se opri, neîn]elegând ce-i spusese, exact. Î[i ridic` privirea, a[teptând ca el s` repete [i-l v`zu analizând-o. Era în ochii lui o concentrare pe care Jana o mai surprinsese [i alt` dat`. De data asta era înc` ceva mult mai pu]in definit, dar care f`cuse ca obrajii ei s` prind` bujori. – Teritoriu nou? întreb` el sec. – Pu]in; dar sunt sigur` c` îi voi da de cap`t, se gr`bi ea s` r`spund`. – Nu am nici o îndoial` c` dai de cap`t tuturor lucrurilor pe care ]i le pui în minte. Era ceva foarte provocator în expresia lui, [i Jana sim]i c` se refer` la cu totul alceva, decât la problemele legate de serviciu. Ar fi vrut s`-i r`spund`, dar nu-[i g`si cuvintele. Pentru câteva minute lungi, ochii ei verzi se adâncir` în privirea lui întunecat`. Jana fu prima care coborî pleoapele. Dictarea continu` în acela[i ritm [i cu aceea[i eficien]`, dar Jana nu putu s` nu se întrebe ce credea el, exact, de sensul subtil, ascuns, în schimbul lor de replici.

64

MARY MORGAN

Doar când se apropie timpul de plecare, Clint Dubois reveni pu]in la tonul lui ironic de dinainte, cu care Jana se obi[nuise foarte repede. – Nu ezita s` ceri ajutor dac` ai nevoie, domni[oar` Harvey. F`cu o pauz`, în care se observ` cu u[urin]` sclipirea de amuzament din ochii lui: nu a[tepta s` te scufunzi.

***

Jana se afla la Priveli[tea Diavolului de trei zile, când, în sfâr[it, se ivi prilejul de a -[i putea începe c`ut`rile. În primele dou` zile fusese atât de ocupat`, încât pur [i simplu nu se mai gândi la toate acestea. Clint Dubois o solicit` la maximum. Nu fusese nedrept, dar îi impusese standarde foarte înalte [i a[tept` ca ea s` fie la nivelul lor. În schimb, îi fix` un onorariu substan]ial. Jana începu s` în]eleag` de ce îl p`r`siser` toate secretarele. De[i nu v`zuse prea multe din ceea ce lucraser` cele dinaintea ei, reu[i totu[i s` în]eleag` cât de dificil` le p`ruse aceast` slujb`. Maxima domnului Dubois era – munca de ast`zi, trebuie s` fie terminat` ast`zi. Jana fusese hot`rât`, înc` de la început, s`-i demonstreze c` putea ]ine pasul cu el. Nu era doar necesitatea de a putea

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

65

r`mâne la Priveli[tea Diavolului pân` în momentul în care afla tot ce trebuia s` afle. Constat`, cu surpriz`, c` respectul patronului era foarte important pentru ea. Totu[i, nu doar munca o ]inuse departe de c`ut`rile ei. Ciud`]enia casei în care se afla, contribui [i ea foarte mult. Prea multe camere [i prea multe persoane care se preumblau, tot timpul, dintr-un loc într-altul. Nu se obi[nuise înc` nici cu programul menajerei [i al celorlalte dou` servitoare. Ceea ce dorea cel mai pu]in, era s` fie surprins` într-o situa]ie inadecvat`, pentru care nu putea g`si nici o scuz`. În a treia zi îns`, î[i termin` toat` treaba cu o or` înaintea prânzului. Clint era la podgorie, iar în cas` nu mai era nimeni, în afar` de ea. Observ` mai dinainte c`, la aceast` or`, to]i membrii personalului se retr`geau în departamentul care le fusese rezervat. Terminând scrisorile planificate pentru acea zi, Jana p`r`si biroul [i se îndrept` spre aripa dormitoarelor. Inima îi b`tea mult mai repede, decât de obicei, de parc` s-ar fi preg`tit pentru o crim`. Ceea ce c`uta era un lucru care îi apar]inuse, cu mai bine de dou`zeci de ani în urm`; trebuia s`-l recapete. Era extrem de nelini[tit`, totu[i. Putea fi în mare dificultate, dac` o g`sea Clint. Ar întreba-o, desigur, ce c`uta acolo. Într-un fel, î[i dori s` fi fost sincer` cu el, de la început; ar fi scutit` de toat` [arada asta cu secretariatul. Privind retrospectiv, Jana se întreb` dac` nu fusese o copil`rie s` se lase descurajat` de m`re]ia Priveli[tii Diavolului [i de puternica personalitate a

66

MARY MORGAN

proprietarului ei. În plus – [i aici se întoarse la modul ei obi[nuit de a vedea lucrurile – Clint Dubois ar fi putut fi de acord cu toate cercet`rile pe care dorea ea s` le întreprind`? Pu]in probabil. Mai mult decât atât, cunoscându-l acum mai bine, Jana sim]i c` toate astea n-ar fi f`cut decât s`-l determine s-o dispre]uiasc`. Era mai bine s` p`streze secretul. Aripa dormitoarelor era alc`tuit` din [apte camere [i nu reu[ise pân` atunci s` intre decât în cea care-i fusese rezervat`. {tia unde dormea Clint; camera lui era la doar trei u[i dep`rtare de a sa. F`cu o rug`ciune scurt`, în minte, gândindu-se c` nu era necesar s` caute [i acolo, dac` ceea ce c`uta se afla, a[a dup` cum b`nuia, în alt` parte. Pentru moment, era foarte mult` lini[te în cas`. Se auzeau doar b`t`ile inimii ei; atât de tare încât se temea c` ar putea fi descoperit`, din cauza lor. Fu tentat`, astfel, s` abandoneze c`ut`rile [i s` încerce în alt` zi. Trebuia totu[i s` înceap`, într-un mod sau altul. Deschise a[adar u[a în dreptul c`reia se g`sea [i intr`. Î[i pierdu îns` speran]a în clipa în care se strecur` în înc`perea urm`toare: peste tot erau lambriuri. N-o mai desp`r]ea nimic de camera patronului. Împinse u[a, apoi arunc` o privire rapid` de-a lungul coridorului, pentru a se asigura c` nu putea fi descoperit`. {i aceast` camer` avea lambriuri. Privi cu aten]ie în`untru. De[i era aproape goal`, era impregnat` de aura celui care o ocupa.

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

67

O atmosfer` de o virilitate asem`n`toare proprietarul actual al Priveli[tii. Undeva în cas` se auzi o u[`. Jana ie[i gr`bit` din camera lui Clint. Î[i aranj` cu grij` p`rul. Trebuia s` cerceteze totul, în am`nunt, dar asta cerea timp. Într-adev`r, se p`rea c` va trebui s` r`mân` pe-acolo mai mult decât anticipase. Când intr` în sufragerie, îl g`si pe Clint Dubois a[ezat deja la masa lung` din lemn [i, instinctiv, se opri locului, pentru o clip`. Sim]i un fel de team`, în fa]a perspectivei de a lua prânzul împreun` cu el. Pân` acum, fusese norocoas`; Clint luase micul dejun foarte devreme, cu mult înainte de a coborî ea, apoi î[i v`zu de treburile sale cu podgoria. Masa de prânz nu era un lucru atât de bine stabilit, în ceea ce-l privea. Cel mai adesea, la aceast` or`, mânca în alt` parte. Jana îi propusese, înc` din prima zi, s` ia masa în camera ei, dar patronului s`u nu i se p`ru destul de întemeiat` aceast` dorin]`. Nu vedea nici un motiv pentru care personalul trebuia s` fie nevoit s` serveasc` mâncarea în dou` locuri diferite. O privi foarte atent când intr` acum [i, dup` modul în care î[i ridicase o sprâncean`, Jana în]elese c` observase ezitarea ei. În momentul în care tân`ra femeie inten]ion` s`-[i reia locul de alt`tat`, Clint o îndemn` s` se a[eze pe scaunul de lâng` el. – Nu e locul meu acela, zise ea proste[te. – Acum, este. Hai, domni[oar` Harvey, se r`ce[te mâncarea. Jana accept`, a[ezându-se cu cea mai mare distinc]ie de care se sim]i capabil` în acel moment. I se puse apoi în fa]` o

68

MARY MORGAN

farfurie cu sup` [i ea f`cu, politicoas`, efortul de a lua câteva linguri. Nu era tocmai u[or s` aib` poft` de mâncare cu Clint Dubois a[ezat atât de aproape. – De ce ai schimbat aranjamentul scaunelor? întreb` Jana, dup` ce r`maser` singuri. – Pentru c` a[a mi-a pl`cut mai mult, declar` el, foarte sigur de sine, determinând-o s` cread` c` f`cea întotdeauna doar ceea ce vroia el. Sim]indu-se observat`, Jana ridic` privirea. Col]ul buzelor sale erau ridicate, aproape imperceptibil în sus, p`rând c`, dintr-un moment într-altul, va izbucni în râs. – Am f`cut-o pur [i simplu; nu a existat nici un motiv, spuse el lene[. Po]i vedea chiar tu c` e mult mai normal s` st`m de vorb`, unul lâng` altul, decât dac` am sta de o parte [i de alta a mesei. – Vrei s` spui c` vom vorbi despre munc`, în timp ce ne lu`m prânzul? întreb` Jana, cu sfial`, pref`cându-se c` nu în]elesese foarte bine. – Nu m-am gândit la asta, r`spunse el cu o voce joas`, în care se putea ghici cu u[urin]` atât tachinare, cât [i provocare. Te voi l`sa s` alegi tu subiectul, spuse, mângâindu-i u[or b`rbia. Jana sim]i furnic`turi peste toat` fa]a, la atingerea lui, îmbujorându-se. Dup` str`fulger`rile din privirea întunecat`, [tiu cât de amuzant fusese asta pentru el. De ciud`, ochii i se umplur` de lacrimi [i încerc` s`-i ascund`, începând s`

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

69

m`nânce. Era desigur un b`rbat foarte receptiv [i nu-i fusese greu s` realizeze cât` emo]ie îi produsese atingerea lui, dar nu trebuia s` simt` c` a fost [i pl`cere. – Te temi de mine. Jana î[i în`l]` capul [i-i privi ochii, a c`ror lucire scrut`toare îi devenise deja familiar`. – Ce, anume, ]i-a dat ideea asta? Dac` nu i s-ar fi auzit respira]ia accelerat`! – Modul în care st`teai de partea cealalt` a mesei, ca o virgin` care se teme c` va fi r`pit`. – Gre[e[ti. Nu m` a[teptam s` fiu r`pit`. – Chiar dac` nu te a[teptai la asta, î]i place, totu[i, cred, s` la[i aceast` impresie, râse el r`ut`cios. Dar tu e[ti virgin`. – Ai spus – o pe un ton ce pare, mai degrab`, insult`. Vocea ei suna pu]in nesigur. – Ia-o cum vrei. Privirea lui o str`punse din nou: – E[ti o femeie a secolului dou`zeci, domni[oar` Harvey. – Asta nu înseamn` c` am abandonat orice urm` de moral`, replic` ea. – Distinsa domni[oar` Harvey – care, totu[i, n-a fost chiar atât de distins` printre valuri, cu câteva zile în urm`. Râsul lui o f`cu s`-i creasc` pulsul. – Nu trebuie s` negi, domni[oar`... {i... m`nânc`, te rog. Maggie va fi foarte furioas` dac` vei l`sa neatins` mâncarea preparat` de ea.

70

MARY MORGAN

– E[ti cel mai arogant b`rbat pe care l-am întâlnit vreodat`, îi r`spunse Jana, nemaiputându-se ab]ine. – Dar vrei s` lucrezi pentru mine, îi întoarse el vorba, în acela[i stil. Dup` ce trase bine aer în piept, femeia continu`: – Da. – Trebuie c` stai foarte bine la subiectul privind casele olandeze din Cape. – Da, stau. Prinse încet furculi]a [i cu]itul [i începu s` m`nânce, interesat` subit de felurile din fa]a ei. Clint îi imit` gestul, cu mai mult` poft` îns`, [i ea î[i impuse s`-i ]in` ritmul. Fraza lui urm`toare sosi în mod cu totul nea[teptat: – }i-ai terminat foarte repede treaba, ast`zi. Nu fusese nici urm` de repro[ în tonul lui dar Jana îi arunc` involuntar o privire scurt`, b`nuitoare. Fusese atât de sigur` c` era singur` în cas`, în timpul turului prin aripa dormitoarelor. D`duse [i el o rait` pe-acolo? – Am intrat în rutin`, spuse ea, inexpresiv. – Nu mai e nimic de lucru, pentru ast`zi, spuse el.}i-ar face pl`cere s` vezi ceva, în mod special, din Priveli[tea Diavolului? – Te referi la camere? întreb` ea încet, gândindu-se c` o v`zuse cutreierând din u[` în u[` [i c`uta acum o modalitate de a încerca s` descopere ce c`utase. – M` refer la proprietate, în general.

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

71

Poate vrei s` [tii mai multe lucruri despre arhitectura acesteia, dac` asta e ceea ce te intereseaz` atât de mult. Ochii lui se îngustar`, privind-o: – Asta e ceea ce te-a adus aici, nu-i a[a? – Da, da... desigur... – Atunci, cred c` vei fi bucuroas` dac` vei avea ocazia s` arunci o privire. Jana îi r`spunse cu un zâmet foarte larg, în mod inten]ionat. – Mi-ar face mult` pl`cere, într-adev`r. Dac` nu mai ai s`-mi dai nimic de lucru pentru azi, voi începe, probabil, s` vagabondez pu]in prin domeniu, în dup`-amiaza asta. – Ar fi mai bine s-o faci cu mine. Tonul s`u fusese unul obi[nuit, dar Jana îi c`ut` privirea, pentru a se asigura de asta, o dat` în plus. Nu-i f`cea pl`cere s-o [tie colindând pe mo[ia sa de una singur`, ori, pur [i simplu, îi dorea compania? Ultimul gând i se p`ru îns` mult prea absurd, a[a c`-l alung` imediat. Indiferen]a lui, în ceea ce o privea, era mult prea evident`. Dac` o dup`-mas` petrecut` împreun` p`rea s` nu însemne nimic pentru el, pentru Jana propunerea c`zu într-un moment foarte special. Inima îi b`tea s` se sparg`, iar ro[ea]a obrajilor ei nu putea trece, desigur, neobservat`. Privirea lui continu` s-o sus]in` pe a ei, examinând cu aten]ie verdele intens în care se scufund`. – Faptul c` te voi înso]i e atât de deranjant? spuse el ridicând sardonic o sprâncean`.

72

MARY MORGAN

Deranjant? Oh, nu. E excitant la culme. E tulbur`tor; e ame]itor... Recunoscu Jana pentru sine îns`[i, dar cu voce tare spuse doar: – Dumnezeule, nu. Sunt doar foarte surprins` c`... î]i po]i face timp pentru asta. – Vom pleca dup` ce î]i vei termina cafeaua. – Va fi extraordinar, spuse ea, pu]in inadecvat, ridicând cea[ca la gur` cât putu de încet, încercând s` întârzie cât mai mult momentul ie[irii din cas`. Clint îi d`duse peste cap toate planurile pentru orele care urmau. Dup` ce-[i b`u cafeaua, Jana ie[i din sufragerie, sub pretextul c` trebuia s`-[i ia un stilou [i ceva pentru notat, din camera sa. De fapt, vroia s` se calmeze pu]in [i s`-[i adune gândurile. Se sim]ea ca o adolescent` la prima ei întâlnire. Se comportase absolut ridicol, se gândi ea, în timp ce î[i schimb` tricoul [i pantalonii cu o rochie sub]ire de var`, în care se sim]ea mult mai confortabil. Cu siguran]`, Clint Dubois era diferit de oricare alt b`rbat întâlnit în via]a ei dar, cu toate acestea, ar fi fost cazul ca, pân` la cei dou`zeci [i patru de ani ai s`i, s` fi înv`]at s`-[i st`pâneasc` emo]iile. Când coborî sc`rile, îl v`zu a[teptând-o. U[a era deschis`, a[a c` îl putu z`ri la fereastr`, privind îngândurat peste vale. Se întreb` dac` regret` cumva invita]ia lansat`. Se apropie ezitând. – Domnule Dubois...

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

73

Clint se întoarse [i o analiz` cu mult interes, de la umerii prin[i în bretelele sub]iri ale rochi]ei de var`, pân` la sandalele cu tocul jos, care îi puneau în eviden]` delicate]ea picioarelor mici. Jana se sim]i foarte tensionat`, v`zându-se analizat` astfel. – Da, spuse ea, cu un aer provocator, ca [i cum i-ar fi r`spuns la o întrebare nerostit`. Mi-am schimbat ]inuta; îmi pare r`u, dac` nu o po]i aproba. Privirea lui se ridic` încet [i în ochi îi ap`ru o expresie pe care Jana nu i-o mai v`zuse niciodat` pân` atunci, dar pe care nu putu s-o defineasc`. – Ce te face s` crezi c` nu o pot aproba? zise el, atât de lent [i de senzual, încât Jana se sim]i ca [i cum ar fi fost goal`. O und` de enervare î[i f`cu loc încet spre buzele ei, dar în cele din urm` reu[i s-o opreasc`. Nimic nu trebuie s` te pun` în conflict cu acest om – î[i aminti ea. Atâta vreme cât avea nevoie de el, trebuia s` men]in` pacea. – Mul]umesc, r`spunse proasp`ta secretar`, sperând din toat` inima c` nici tonul, nici bujorii înflori]i în obraji nu o puteau deconspira. Vor arunca doar o privire general` asupra domeniului, o anun]` Clint Dubois , dup` ce î[i începuser` periplul. A vedea în detaliu o astfel de mo[ie cerea foarte mult timp dar Jana î[i va putea face totu[i o impresie despre elementele de arhitectur` care au f`cut Priveli[tea Diavolului atât de faimoas`. Jana încerc` s` se concentreze asupra spuselor lui, dar era foarte greu, pentru c` vocea lui p`rea s` vin` de la mare

74

MARY MORGAN

dep`rtare; o dep`rtare ce nu avea nimic în comun cu faptul c` el era cu mult mai înalt decât ea. Dificultatea survenea din faptul c` se sim]ea atât de atras` fizic de b`rbatul de lâng` ea, încât îi era imposibil s` în]eleag` ce spunea. Dintr-o dat`, î[i d`du seama c` fluxul explica]iilor se oprise. Î[i în`l]` privirile [i îl v`zu scrutând-o, ca [i cum ar fi a[teptat un r`spuns la ceea ce zisese mai înainte. – E... foarte frumos, spuse ea, într-un târziu. – Da, este, fu [i el de acord, încântat. – Poate ai vrea s` notezi câte ceva, în acest punct. – S`-mi notez? întreb` ea foarte încet, ezitând. – Poate e[ti interesat` s`-]î notezi câte ceva cu privire la istoria aripei de est, repet` el, completând cele spuse. – Eu... Bineîn]eles, îng`im` ea. Jana î[i aplec` foarte mult capul, c`utând cu aten]ie stiloul în geanta mare. Mâna care îi prinse b`rbia, ridicându-i încet fa]a, o lu` prin surprindere [i Jana tres`ri, pierzându-[i respira]ia. – La ce te gândeai? N-ai auzit nici un cuvânt, din tot ce ]i-am spus. Era ceva extrem de enigmatic, în aceast` acuza]ie a lui. Nu putea s`-i spun` adev`rul; era mult prea [ocant, chiar [i pentru ea îns`[i, a[a c` debit` prima fraz` care îi trecu prin minte: – M` gândeam cât` pl`cere i-ar face unui copil s` se joace pe aceste peluze.

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

75

Clint Dubois î[i l`s` brusc mâinile pe lâng` corp. Gentile]ea lui de pân` atunci se risipi într-o frac]iune de secund` [i în expresia lui î[i f`cu treptat loc duritatea intransigent`. – E[ti mai lipsit` de subtilitate ca oricare dintre semenele tale, spuse el, caustic. Tremurând, Jana îi c`ut` fa]a. Buzele i se strânseser`, iar ochii îi deveniser` de ghea]`. Ce spusese atât de grav, c` putuse provoca toat` aceast` furie? – Nu în]eleg, zise Jana cu nervozitate, umezindu-[i cu limba buzele uscate. – Cât de bine mai joci rolul de fecioar` neprih`nit`, o lu` el în derâdere. Sim]i lacrimile strecurându-i-se sub pleoape, dar le alung` repede, st`pânit` de furia care crescu înl`untrul ei. Indiferent de ce-i spusese ea, fusese f`r` nici un fel de rea inten]ie. Chiar dac` îi era patron, nimic nu-i d`dea dreptul de a-i vorbi cu atâta arogan]`. – Mai întâi de toate, ai fi putut s`-mi spui cu ce ]i-am gre[it. – De parc` n-ai [ti! Arogan]a lui, pe care Jana o ura atât de mult, se accentu`. – Copii jucându-se pe peluz`. Tonul râsului lor, r`sunând prin camerele goale. Asta urma s` fie urm`toarea ta remarc`! Ce te face s` crezi c` sunt gata s` suport toate aceste observa]ii specifice dorin]elor feminine? Râse gutural, apoi ad`ug`: – E[ti cea mai obraznic` femeie pe care am cunoscut-o.

76

MARY MORGAN

– Obraznic`? întreb` ea ca într-un ecou. – Obraznic`, repet` el în]ep`tor. Când ai luat hot`rârea c` vrei s` fii st`pâna Priveli[tii Diavolului?

Capitolul 5 Jana împietri, r`mas` f`r` cuvinte. Pentru un moment, sperase totu[i c` glume[te, dar implacabilitatea expresiei sale îi d`du certitudinea c` se gândise foarte bine la fiecare cuvânt pe care îl rostise. – Ei, bine, domni[oar` Harvey? relu` el discu]ia... Cänd ai luat decizia de care vorbeam? Când ai venit s` te angajezi aici? Sau ai avut toate astea în cap înc` de când ai f`cut tot ceea ce ai f`cut la Fish Hoek? Nedorind ca el s`-i vad` lacrimile care îi invadar` obrajii, Jana se întoarse cu spatele. O durere ascu]it` i se a[ez` subit în piept [i în]elese cu exactitate c` o femeie din trecutul lui îl f`cuse s` sufere atât de mult încât le suspecta acum pe toate.

78

MARY MORGAN

Într-un moment în care se a[tepta cel mai pu]in, Clint o cuprinse dup` umeri [i o întoarse cu for]a spre el. Jana încerc` din r`sputeri s` se opun`, dar f`r` succes. – Ia-]i mâinile de pe mine! strig` ea, printre icnetele de durere. – A, am atentat la virginitatea ta, acum, o ironiz` el din nou. Z`u, domni[oar` Harvey, nu crezi c-ar trebui, în sfâr[it, s` devii mai stabil` în sentimente? – Ce vrei s` spui? se pomeni ea, [optind. – Nu te– ai ferit a[a de atingerea mea în prima zi, în mare. – Nu te cuno[team atunci, zise ea uniform. {i, dac` vrei s` [tii, n-am avut nevoie de interven]ia ta. – Nu? r`spunse el cu ironia-i caracteristic`. Asta r`mâne de discutat. F`cu o pauz` [i Jana îi analiz` cu insisten]` col]ul gurii, ridicat mult, într-o parte, de zâmbetul r`ut`cios. – Te ]inusem atunci în bra]e, strâns, mult timp dup` ce trecuse pericolul; nu p`rea c` te deranjeaz`; ba, dimpotriv`, a[ fi putut jura c`-]i place la nebunie, o scrut` el, insolent. Nu putuse nega ultima parte a acuza]iei lui. Era un b`rbat prea receptiv, într-adev`r, pentru a nu fi sim]it cât` pl`cere îi f`cuse atingerea sa, a[a c` se v`zuse nevoit` s`-i r`spund`, din nou, într-o doar`: – Atunci nu te cuno[team. – Presupunând c` îmi spui adev`rul – de[i nu cred – m-ai recunoscut, totu[i, când ai venit pentru interviu. De asemenea,

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

79

ai fost de acord cu condi]iile impuse de acest post. Ai [tiut, deci, la ce te po]i a[tepta. – La ce anume trebuie s` m` a[tept? spuse ea, cu respira]ia întret`iat`. – La asta. Mâinile care îi cuprinser` umerii, pentru a o s`ruta, coborâr` strâns, pân` mai jos de sfâr[itul spatelui ei. Nu fusese nici un fel de tandre]e în îmbr`]i[area lui. Buzele lui fur` brutale, ca într-o pedeaps`. Jana încerc` s` se elibereze din strânsoare, dar gestul ei avu doar un efect contrar: Clint o strânse cu [i mai mare putere. Se sim]i ultragiat` de comportamentul b`rbatului de lâng` ea. Cu toate acestea, sim]urile îi fur` invadate de o excita]ie de nedescris. În cele din urm`, el î[i îndep`rt` capul, ca [i cum era imperios necesar s` respire [i s` se relaxeze. Jana reu[i, astfel, s` se desprind` [i ea. Î[i pierduse orice ra]iune [i reac]ion` din instinct. Ca prin vis, ridic` spre el o mân` [i-l p`lmui cu putere peste fa]`. Îi sim]i respira]ia [uierând. Clint î[i duse o mân` la fa]`, apoi, ca [i cum ar fi vrut s-o ajute s` mai dea o dat`, prinse bra]ul care-l lovise pentru a-l face s` repete nea[teptatul atac. Janei îi revenir` îns` reflexele, a[a c` se fix` bine pe piciorul din spate [i s`ri asupra lui, ca un animal în pericol. – Scorpie mic`, ce e[ti, mârâi el, amenin]`tor. – Vei da socoteal` pentru modul în care te-ai comportat. Î[i pierduse orice control; nu atât din cauza manierelor lui, cât, mai ales, din pricina propriilor ei reac]ii. {tia foarte bine c`

80

MARY MORGAN

brutalitatea lui era doar un r`spuns la ceea ce ea îi transmisese tot timpul, cu toate împotrivirile de circumstan]` [i mustr`rile de con[tiin]` pe care le avea acum. Clint î[i coborî privirile spre ea, analizând-o îndelung. – Tot ceea ce am f`cut, a fost doar pentru a-]i da ce te-ai a[teptat, zise el pe un ton distant. – Ce sfid`tor e[ti! Nu se sim]ea în stare s`-i suporte r`ceala de aisberg, nu când ea se afla într-o tensiune emo]ional` [i într– excita]ie pe care nu o mai tr`ise niciodat` în via]a ei. F`cu un efort supraomenesc s`-[i în`bu[e un suspin, dar reu[i. I se uscase gâtul, dar r`mase foarte dreapt` [i cu o expresie de mândrie [i de sfidare pe fa]`, cum, cu siguran]`, nu mai avusese niciodat`. – Poate ai reu[it, totu[i, s`-]i dai seama c` nu sunt o târf`, domnule Dubois. – Nu? Mâna lui îi pres` toracele, coborând încet [i senzual pe linia sub]ire a sternului, pân` în punctul în care pulsul s`u acelerat îi d`dea în vileag toat` agita]ia. – Nu, r`spunse ea ferm. În primul rând, nu îmi propusesem s` m` înec, pentru a cere s` fiu salvat`. Pe de alt` parte, n-am [tiut c` tu e[ti proprietarul de la Priveli[tea Diavolului. Ochii ei verzi îl privir` inexpresiv. Clint îi studie cu de-am`nuntul fa]a oval`, obrajii înro[i]i [i buzele tremurând. Î[i retrase mâna de pe pieptul ei [i expresia batjocoritoare din col]ul gurii lui disp`ru.

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

81

Când începu s` vorbeasc`, vocea lui sun` calm, dar f`r` nici o urm` de scuze în ton. – Te cred, spuse. Jana î[i întoarse capul, astfel ca el s` nu-i poat` vedea lacrimile fierbin]i, care îi inundar` fa]a. Cuvintele lui urm`toare îns`, o determinar` s` se întoarc` iar`[i spre el. – Totu[i, mai e ceva care m` face s` te b`nuiesc de nesinceritate. – Ce anume? întreb` Jana, nelini[tit`. – Ai spus c` cercetezi arhitectura olandez` din Cape. – Da, spuse ea, curioas`, întrebându-se ce mai poate urma. – Atunci, trebuie c` ai f`cut ni[te cercet`ri, înainte de a veni aici. – Bineîn]eles. – Asta-i problema, î[i m`sur` el cu aten]ie cuvintele. În timp ce-]i ar`tam domeniul, explicându-]i câteva elemente specifice, am avut sentimentul absolut straniu c` e[ti complet str`in` de orice problem` de arhitectur`. – Pentru c` am adus vorba despre copii? – Nu numai de-asta. Privirea lui str`luci de mali]iozitate [i Jana î[i puse mâinile-n piept, preg`tindu-se pentru un nou val de sarcasm. – De ce nu ]i-ai notat nimic, domni[oar` Harvey? Mi-ai spus c` urci în camera ta, pentru a-]i lua un stilou [i hârtie pentru ceea ce trebuie s` notezi.

82

MARY MORGAN

– Nu e întotdeauna necesar s` consemnez ceea ce v`d, spuse Jana, încercând s`-[i ascund` tulburarea. Am o memorie destul de bun`. – S-o supunem unui test, atunci. – De ce e important pentru tine? încerc` ea s` salveze situa]ia. Un zâmbet periculos î[i f`cu apari]ia, discret, pe buzele lui. – Pur [i simplu vreau s`-mi satisfac aceast` curiozitate. – Nu cred c` e o problem` care ar putea avea vreo leg`tur` cu atribu]iile mele de secretar`... Dar dac` asta e ceea ce vrei... – Exact. Spune-mi numele arhitectului care a proiectat Priveli[tea Diavolului. Modul în care fusese rostit` fraza nu p`ru c` cere neap`rat un r`spuns dar privirea lui fix` [i adânc` nu admitea omiterea problemei, sub nici o form`. Jana c`ut` cu disperare în minte. Men]ionase el, cumva, vreun nume? Î[i aminti c` men]ionase, la un moment dat, totu[i, un arhitect. Nu avea nici un drept s-o pun` într-o astfel de situa]ie... De ce o f`cea? – Ei bine? spuse el a[teptând... Neprimind nici un r`spuns, se îndep`rt` câ]iva pa[i, punându-[i mâinile în buzunarele pantalonilor atât de bine croi]i. În ochii care o priveau cu intensitate, nu era îns` nici un semn de relaxare. – E de necrezut, spuse Jana. Îmi st` pe limb` numele lui, dar am un lapsus incredibil. – Chiar a[a? zâmbi el ironic.

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

83

– E ridicol, nu-i a[a? {tiu atât de multe despre el [i îmi scap` numele. – Louis Thibault. – Louis Thibault... Bineîn]eles. – Bineîn]eles, repet` el foarte încet. Jana îl privi pe furi[ [i-l v`zu zâmbind; un zâmbet foarte larg [i senzual, care o f`cu s`-[i imagineze un joc foarte abil, dintre un [oarece [i o pisic`. O h`r]uire care s` fac`, mai apoi, cât mai mare satisfac]ia pedepsei. Pentru câteva momente, între ei se a[ternu t`cerea; o t`cere în care zumzetul unei albine din apropiere p`ru anormal de puternic. Apoi, îl auzi spunând: – {i, bineîn]eles, cuno[ti numele sculptorului Thibault, cu care a lucrat... Jana sim]i c` o apuc` isteria. – Pentru moment, nu mi-l amintesc, r`spunse, cu un calm care o surprinsese pân` [i pe ea îns`[i. – Imposibil! î[i ridic` el o sprâncean`, pref`cându-se surprins. Au lucrat atât de mult timp împreun`. – Gilbert [i Sullivan, spuse ea, cu umor [i ironie. – Exact. Eu îl [tiu pe Louis Thibault [i tu îl [tii pe Anton Anreith, rânji el larg. Dar... bineîn]eles, numele lui Anreith st`tea [i el, ca [i al lui Thibault, coco]at pe vârful limbu]ei tale mici [i dr`g`la[e. – Domnule Dubois, replic` ea, înro[indu-se pân` la urechi. – Da, domni[oar` Harvey.

84

MARY MORGAN

Poate sunt un tic`los c` am f`cut aceast` referire la limba ta [i poate sunt un tic`los c` ]i-am cerut s`-mi vorbe[ti despre dou` personalit`]i de care n-ai auzit în via]a ta. Urm` un alt flash al din]ilor lui de un alb impecabil. – Mi-am putut face, totu[i, o p`rere. Ce a f`cut [oarecele când a fost prins? A l`sat pisica s`-l h`r]uiasc` pân` când aceasta s-a plictisit, în sfâr[it, de jocul ei, sau s-a luptat s`-[i recapete libertatea? – Nu m` intereseaz` banii t`i, schimb` Jana subiectul, cu o nou` str`lucire în ochi, mul]umit` de ideea salvatoare, care-i veni în minte. Clint râse surprins, apoi replic` amuzat: – Cum a[ putea fi sigur c` nu e[ti o hoa]`? În obrajii Janei, culoarea ap`ru [i disp`ru brusc. Nu era hoa]`, dar gândindu-se la modul cum p`trunsese prin camere [i la ce s-ar fi petrecut dac` el ar fi surprins-o în acele momente, sim]i c`-i înghea]` sângele în vene. Începuse s` se team` c` o v`zuse. Bujorii care-i cuprinser` fa]a nu trecur` neobserva]i [i Jana sper` c` nu-i d`duse, astfel, cine [tie ce idei nebune[ti. Dac` angaja pe cineva s-o urm`reasc`, cercet`rile ei vor fi imposibile. – Nu am nici inten]ia de a fi metres` la Priveli[tea Diavolului, încerc` ea, din nou, schimbarea direc]iei dialogului. – N-ar fi r`u, dac`-ai fi; ai face dou` servicii, într-un singur salariu.

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

85

Urm` un schimb de replici f`r` cuvinte, cald [i plin de umor, dar în care se sim]i, totu[i, avertismentul, tot timpul. Jana sim]i o mic` împuns`tur` în piept. Orice amant` de la Priveli[tea Diavolului putea fi o posibil` so]ie pentru Clint Dubois; asta nu-i ie[ea Janei din minte. }inându-[i ochii în p`mânt, fusese luat` prin surprindere, înc` o dat`, de degetele care-i ridicar` b`rbia [i o for]ar` s` priveasc` în ochii întuneca]i. – Cum se face c` nu te-ai m`ritat pân` acum, Jana? Inima îi b`tu cu putere, auzindu-l rostindu-i prenumele. Încerc` s`-i evite privirea, dar Clint venise prea aproape de fa]a ei, a[a c` n-avu sc`pare. – E o întrebare ridicol`, se pomeni spunându-i. – Nu când e pus` unei fete atât de dr`gu]e [i de atr`g`toare. Degetele lui începur` s`-i mângâie b`rbia, atât de delicat [i de senzual, încât Jana crezu c`-i ia foc toat` fiin]a. – M` consideri atr`g`toare? Pusese întrebarea aproape f`r` voia ei. O umbr` misterioas` înv`lui ochii lui. – Îmi ceri s` ]i-o demonstrez din nou? – Nu, scutur` Jana din cap cu putere, de[i con[tientiz` foarte clar cât de mult dorea s`-i simt`, iar`[i, îmbr`]i[area. – Dar, dac` m` consideri atr`g`toare, de ce tot acest comportament, ca [i cum prezen]a mea ]i-ar displ`cea profund? O privi insistent printre pleoape, apoi r`spunse:

86

MARY MORGAN

– Draga mea, Jana, vei descoperi în via]a ta, c` sex-appeal-ul [i afec]iunea nu merg, întotdeauna, mân` în mân`. – M` ur`[ti, într-adev`r, nu-i a[a? spuse ea cu dificultate s`rind mult înapoi, ca [i cum i-ar fi provocat o ran` fizic`. – Acum ai devenit melodramatic`, declar` el, inexpresiv… E mai mult neîncredere. – Pentru c` nu [tiu despre arhitectura olandez` din Cape tot ceea ce crezi tu c` ar fi trebuit s` cunosc? – Nu e numai asta. Nu am încredere, în general, în sexul din care faci parte, domni[oar` Harvey. Începuse iar`[i, a[adar, s` se formalizeze. Jana trase aer în piept [i continu`, emo]ionat`: – Poate ar fi mai bine s` p`r`sesc Priveli[tea Diavolului, domnule Dubois ? spuse ea, de[i fusese con[tient` de implica]iile pe care le putea avea întrebarea sa. Dac` nu-[i va continua cercet`rile, va avea probleme cu Simon. În momentul acela, îns`, ce se va întâmpla între ea [i logodnicul ei, în cazul e[ecului proiectului abia început, o interesa prea pu]in. – Clint râse u[or [i Jana îi sim]i r`suflarea cald`, la baza cefei. – Am spus eu asta? – Se putea deduce. – Doar mi-am exprimat neîncrederea, gesticul` el larg, pentru a înt`ri cele spuse. Am mare nevoie de o secretar`, iar tu stai bine [i cu ortografia [i cu rapiditatea dactilografierii, calit`]i foarte rar întâlnite, în zilele noastre. Cum [i tu ai

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

87

motivele tale de a r`mâne la Priveli[tea Diavolului, situa]ia pare avantajoas` pentru amândoi. Se îndep`rt`. Discursul despre istoria domeniului se întrerupse abrupt. Jana nu mai aduse vorba, iar Clint p`rea s` considere pierdere de timp, continuarea explica]iilor pe tema cu pricina. La prima r`scruce de drumuri, se desp`r]ir`. Trebuia s` verifice ni[te instala]ii la pivni]e, se scuz` el. Nu o invitase s`-i ]in` companie.

***

Cina fusese t`cut` [i dezolant`. Felurile de mâncare fuseser` foarte reu[ite – somon la cuptor, în sos de vin, dup` care urm` o tart` cu mere – dar Janei îi lipsise a[a de mult apetitul, încât totul îi p`ruse ca de carton. Ar fi fost mai bucuroas` s` împing` la o parte farfuriile, îns` prezen]a atât de dominant` a lui Clint Dubois o for]` s` încerce câte pu]in, din tot ceea ce i se puse dinainte. De asemenea, nu g`sise nici un subiect de conversa]ie, iar patronul ei se dovedise a nu fi omul discu]iilor de complezen]`. La un moment dat, f`r` a se l`sa observat`, Jana îi arunc` o privire. Spre deosebire de ea, care se lupta din r`sputeri cu

88

MARY MORGAN

tensiunea acumulat`, Clint era relaxat, [i îngurgita totul cu o pl`cere evident`, p`rând c` uitase de-a binelea de prezen]a ei. Apoi, dintr-o dat`, î[i întoarse capul spre ea. Nu spuse nimic, dar ochii care îi c`utar` pe ai ei erau plini de sarcasm, astfel încât, ru[inat`, Jana privi din nou în farfurie. "{tie, exact, cât de mult r`u îmi face. {tie [i-i face pl`cere" – î[i spuse ea în gând, furioas`. Cina se terminase [i, dup` un "noapte bun`" sec, Clint Dubois p`r`si înc`perea. Jana ar fi dat oricât s`-i cunoasc` planurile pentru acea sear`. R`mas` singur`, î[i b`u minute întregi cea de-a doua cafea, a[teptând s` aud` zgomotul ma[inii lui. Dac` el ie[ea, întreaga cas` putea fi a ei. Totul se cufund` îns` în t`cere. Cu un oftat, Jana l`s` cea[ca de cafea pe mas` [i se îndrept` spre ie[ire. Trecând pe lâng` bibliotec`, se opri. U[a închis` o f`cu s` se întrebe dac` nu cumva Clint era în`untru. Poate citea sau lucra. Nu era interesat` cu ce î[i ocupa el serile, dar prezen]a lui în cas` îi r`pea libertatea de mi[care. Tot ce putea face era s` urce în camera sa [i s` vad` ce putea g`si pe-acolo. Asta se [i întâmpl`, în minutele urm`toare. De[i, odat` ajuns` în camera cu a[ternuturi fine, de brocart, nu mai sim]i nimic din entuziasmul avut în prima zi. Neavând nici o idee clar` despre modul în care s`-[i înceap` cercet`rile, îi veni în minte s` studieze cu de-am`nuntul mai întâi peretele din fa]a sa, dup` care s` continue cu toat` casa. Pentru moment, î[i lipi mînile de lambriu, presându-l [i ascultând cu aten]ie. Dup`

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

89

câteva minute îns`, se opri, plictisit`. Nu g`si nimic [i î[i pierduse speran]a. Cu siguran]`, trebuia s`-[i extind` cercet`rile în alt` parte, ceea ce se dovedise, deja, foarte dificil. Erau prea multe camere [i în cas` era cineva aproape tot timpul. În cursul zilei, servitorii cutreierau peste tot în sus [i-n jos, iar seara, dup` cum putuse constata, în ultima vreme, Clint Dubois r`mânea mai mult pe-acas` sau – oricum – nu-i era înc` foarte clar ce program avea. Se gândi, totu[i, s` controleze alt` camer` în acea noapte dar, dup` câteva minute, abandon` aceast` idee, p`rându-i-se prea periculoas`. Clint o suspecta deja, destul. Dac` ar g`si-o într-o camer` în care nu avea nici un motiv s` intre, i-ar fi imposibil s` g`seasc` un r`spuns adecvat. Lu` a[adar o carte [i începu s` citeasc`, dar dup` ce citi acea[i pagin` de trei ori, f`r` a fi în stare s` în]eleag` ceva, o puse la loc pe raft [i ie[i. Era o noapte de var` cald` [i îmbietoare. O lun` aproape plin` sc`lda casa [i împrejurimile într-o lucire cu iradieri eterice. Stând a[ezat` pe o stânc` din apropierea sc`rilor, Jana fixa cu ochii larg deschi[i proprietatea care, odinioar`, fusese c`minul ei. Clint îi vorbise, în dup`-amiaza acelei zile despre stilul special în care era construit` Priveli[tea, dar nu re]inuse nimic, din pricina termenilor mult prea tehnici. Ce prostie, s` sus]in` c` se pricepe la arhitectur`, în fa]a unei persoane atât de documentate, cum era Clint Dubois.

90

MARY MORGAN

Dar dac` stilul [i perioada în care fusese proiectat` proprietatea nu însemna nimic pentru ea, din alte puncte de vedere Jana se sim]ea tot mai apropiat` de cl`direa care se în`l]a, cu atâta elegan]`, în fa]a ei... Extrem de misterioas` [i extrem de încânt`toare, în acela[i timp. Casa ei din Johannesburg era un simplu apartament, într-un boc modern [i foarte înalt; un bloc f`r` nici un fel de istorie. În schimb, vechimea Priveli[tii Diavolului se întinde în trecut de-a lungul a peste dou` sute de ani, într-un timp în care Table Bay era doar cu pu]in mai mult decât un port comercial obi[nuit, pentru Compania Olandez` din Indiile de Est, iar moderna capital` a provinciei Cape era doar un vis frumos. Priveli[tea Diavolului era o cas` cu tradi]ie, cu istorie, o cas` în care genera]ii în [ir au tr`it, au iubit, au murit; o cas` plin` de secrete. Undeva între ace[ti pere]i, se ascundea secretul propriului ei trecut. Începuse îns` s` se îndoiasc` de faptul c` îl va putea descoperi vreodat`. Îi era foarte clar acum c` cercet`rile propuse puteau dura câteva s`pt`mâni [i, în plus, totul p`rea s` ]in` foarte mult de [ans`. Nu era pentru prima dat` când Jana se întreb` dac` avusese dreptate s`-i permit` lui Simon s`-i cear` o astfel de întreprindere. De acolo, lucrurile p`ruser` mult mai simple. Acum vedea diferen]a [i, în plus, era singur` în fa]a tuturor acestor probleme. Trecuser` deja trei zile de la ultima sa convorbire cu Simon.

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

91

Adev`rul era c` nu avea nici un chef s`-l sune de la Priveli[tea Diavolului [i nici nu mai trecuse pe la han, pentru a întreba dac` au un telefon acolo. Dar Simon [tia unde e, a[a c`, dac` ar fi vrut, ar fi putut s-o caute. Î[i alung`, impacientat`, p`rul de pe umeri. Acest fel de a gândi putea fi începutul unui nou mod de a privi lucrurile. Alt` dat`, va pune, a[a, la îndoial`, iubirea lui Simon, pentru ea – [i asta chiar nu vroia s` se întâmple. Încercase, întotdeauna, s` nu se mint` pe ea îns`[i, în nici o împrejurare. Astfel, stând pe stânca aceea, în lumina difuz` a lunii aproape pline, Jana se v`zu nevoit` s` recunoasc` faptul c` proiectul, pentru care venise în Cape, era doar unul dintre motivele din pricina c`rora se sim]ea atât de nelini[tit`. Nu putea nega, fa]` de propria-i persoan`, c` proprietarul domeniului era cea mai important` cauz` a tensiunii sale. Înc` de la început, când s`rise s-o salveze, Jana se sim]ise foarte excitat` în prezen]a lui. V`zuse în el, chiar de atunci, cel mai interesant b`rbat din câ]i întâlnise vreodat`. Cu certitudine, nimeni, pân` la el, nu-i mai r`scolise astfel sim]urile. Trebuia s` p`r`seasc` Priveli[tea Diavolului. Devenise imperios necesar s` plece cât mai departe de b`rbatul a c`rui personalitate avusese o asemenea putere asupra sa, care trezise în ea o parte atât de primitiv` [i de instinctual` încât nici m`car nu [i-ar fi putut închipui c` exist`, în adâncul s`u. În mod cert, era incredibil de atras` de el, dar aceast` atrac]ie era, evident, doar de ordin fizic. Nu ar fi putut avea pentru el, niciodat`,

92

MARY MORGAN

tipul de sentimente pe care le sim]ea pentru Simon. În orice caz, pentru lini[tea inimii sale, trebuia, cu orice pre], s` rup` contactul cu acest om. N-o mai interesa motivele pentru care Simon era preocupat de trecutul s`u. Va trebui s` în]eleag` faptul c` a fost nevoit` s`-[i abandoneze c`ut`rile. Simon nu era f`r` pat`, dar era grijuliu [i gentil. Va în]elege c` a fost nefericit` la Priveli[tea Diavolului [i va fi astfel de acord s` ia primul avion spre cas`. Ar fi trebuit s`-l sune chiar acum, dar era întuneric [i nu era foarte obi[nuit` cu serpentinele muntelui, pentru a putea conduce în siguran]`, pân` la cel mai apropiat post telefonic. Va g`si, mâine dup` prânz, o solu]ie, pentru a dormi în alt` parte, î[i spuse Jana, mai lini[tit`, dup` aceast` hot`râre. Îl va suna, atunci, [i pe Simon. Evident, îl va anun]a pe Clint Dubois de inten]ia ei [i nu credea c` îl va lua prin surprindere. Nici c` îi va p`sa foarte mult. În mod curios, aceast ultim gând îi provoc` o durere adânc` în suflet.

***

Diminea]a, când sosi în birou, Clint Dubois era deja acolo, a[teptând-o. St`tea pe scaun, în fa]a vitrinei cu dosare, picior peste picior, întins cât era de lung, citind ceva, cu mare aten]ie.

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

93

Era îmbr`cat cu o c`ma[` de un albastru– deschis, foarte reu[it asortat` la pantalonii în stil marin`resc. Nu se a[teptase s`-l întâlneasc` atât de devreme , de aceea, inima îi b`tu s` se sparg`, la vederea lui. – E[ti în întârziere, spuse el, f`r` a-[i ridica privirea din dosarul pe care-l citea. – Am în]eles c` slujba începe la ora nou`, spuse Jana, nedumerit`. – E nou` [i trei minute. – Îmi pare foarte r`u. E o diminea]` a[a de frumoas` c` m-am plimbat un timp prin gr`din`. – Pentru mine e important s` sose[ti la timp, spuse el, cu r`ceal`. Arogan]a lui o înfurie. – Câteva minute de întârziere conteaz` chiar atât de mult? întreb` Jana, sfid`tor. Clint î[i ridic` ochii spre ea, cercetând-o din cap pân`-n picioare, cu o privire evident insult`toare. – Acesta este un birou, domni[oar` Harvey [i trebuie s` respect`m orarul anun]at. Nu uita asta!... – Nu-i de mirare c` te p`r`sesc toate secretarele, îi arunc` ea peste um`r. Nu cred c` poate exista cineva care s`-]i suporte arogan]a. – E[ti pl`tit`, deci trebuie s` m` supor]i, îi reaminti el, crispat. Ia un carnet [i un stilou. Jana îl fix` cu capul înclinat într-o parte.

94

MARY MORGAN

Buzele se desprinser`, dar mai înainte s` apuce s` spun` ceva, o mân` ca de fier o for]` s` se a[eze pe scaunul ei de lucru. – Vom vorbi despre personalitatea mea nesuferit` alt` dat`, spuse el ner`bd`tor. Avem prea mult de lucru, ast`zi. Jana prinse stiloul între degetele tremurânde, î[i a[ez` creionul pentru desene al`turi [i a[tept`, cu ochii pierdu]i sub genele lungi, ca el s` înceap` dictarea.Pentru nimic în lume, nu vroia ca el s` realizeze cât de mult o afectase comportamentul lui. Dar, oricât de mare îi era furia, dezam`girea produs` de indiferen]a lui era [i mai mare. În timp ce Clint r`sfoia de zor printr-un teanc de hârtii, Jana nu se putu ab]ine s` nu-i arunce o privire fulger`toare. Totul, la el, degaja putere [i autoritate: arcuirea sprâncenelor, linia ferm` a buzelor, forma alungit` [i plin` de for]` a maxilarului. Modul în care dicta, reflecta cu prisosin]`, întreaga sa personalitate: rece, concis [i la obiect. Nici o t`ietur` [i nici o ezitare. P`rea s` aib` toate planurile [i toate unghiurile vastei sale propriet`]i, în vârful degetelor. În ciuda a ceea ce îi displ`cea la Clint Dubois ca persoan`, nu putu s` nu-l admire. În]elegea, acum, de ce podgoria de la Priveli[tea Diavolului, faimoas` înc` dinainte de existen]a lui, devenise [i mai eficient`, în ultima perioad`. Sfâr[iser` treaba [i Clint fusese gata s` p`r`seasc` biroul, când Jana, cuprins` înc` de furie, murmur`: – Voi mânca, de ast` dat`, în biroul meu, domnule Dubois.

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

95

Privind-o sarcastic peste um`r, patronul Priveli[tei spuse f`r` nici un fel de ezitare: – Îmi cuno[ti ordinele. Jana se înro[i, cu nervozitate, umilit` din nou de arogan]a lui nem`surat`. – A[ prefera s` fiu singur` când m`nânc, ast`zi. – Nu-mi voi pune personalul s` lucreze în plus. Vocea îi sun` blând, dar luciul bisturiului se vedea foarte clar, printre cuvinte. – Te voi revedea la ora unu, în sufragerie, domni[oar` Harvey. Dup` ce rosti cât putu de r`spicat aceast` fraz`, Clint Dubois p`r`si înc`perea, f`r` a mai arunca nici o privire în urm`.

Capitolul 6 Dup` câteva minute, Jana reu[i, destul de calm`, s`-[i reia lucrul. Schimbul de replici avut nu îi r`pise prea mult timp, dar se p`rea c` orice contact cu b`rbatul care îi mai era [i patron, era menit s-o tulbure peste m`sur`. Regret`, din nou, c` prima reac]ie la atingerea lui era departe de a fi fost una de furie; de[i furia existase, aceasta fusese doar o reac]ie normal`, în circumstan]ele date. Ceea ce nu fusese tocmai un fenomen normal, era excita]ia atât de extraordinar de puternic`, pe care o sim]ise, ca [i cum i-ar fi luat foc tot corpul. Trebuia, mai mult ca oricând, s`-l sune pe Simon. Dup` ce î[i va termina munca, o va face. Nu putea s` lase totul balt`, riscând s`-l enerveze pe Clint, pentru c` nu a terminat cu toate problemele legate de coresponden]`.

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

97

Ridicând husa ma[inii de scris, Jana trase aer în piept [i se puse pe lucru. Împotriva celor întâmplate între ea [i Clint, foarte curând se l`s` absorbit` de problemele ce se cereau rezolvate. Nu realizase pân` atunci câte urgen]e erau legate de bunul mers al unei propriet`]i a[a de grandioase. Poate înainte de a p`r`si Priveli[tea Diavolului pentru a se întoarce la Johannesburg, ar trebui s` dea o rait` prin podgorii. Nu auzise u[a deschizându-se, de aceea, tres`ri surprins` auzind o voce feminin` în preajm`. – Dar ce muncitoare e[ti, domni[oar` Harvey, î[i scutur` ea coama. Dezordinea p`rului negru [i str`lucitor, ca [i ochii adânci [i foarte alba[tri, îi amintir` de cineva foarte familiar, dar în confuzia de moment, Jana nu putu spune cu exactitate cine era fata care d`duse buzna în biroul s`u. – Miranda Maddison. Informa]ia fusese completat` de un zâmbet for]at. – Ne-am întâlnit la Fish Hoek. Miranda! Fata care nu ezitase s`-[i exprime dezacordul când aflase c` Jana fusese salvat` de la înec. – A, bineîn]eles, se str`dui ea s` fie politicoas`. Iart`-m`, nu te-am recunoscut, în primul moment. – Pref`cut` mic`; nu-]i aminte[ti de mine? Ai ochi doar pentru Clint, nu-i a[a? Ostilitatea luci, ca [i mai înainte, în ochii ei atr`g`tori, altfel.

98

MARY MORGAN

Jana se crisp` imediat dup` aceast` remarc` grosolan`. – Nu [tiu dac` ai uitat, dar eram în stare de [oc, atunci. – A, deci continui cu povestea aia incredibil`, râse ea cu r`utate. Se vede treaba c` atunci când î]i pui ceva în cap, cau]i cele mai stra[nice metode ca s` reu[e[ti. Janei îi p`ru cât se poate de r`u – [i de ast` dat` – c` încercase s`-[i conving` patronul c` fusese doar un accident, ceea ce se întâmplase la mare. Nu avea nici un rost s`-i mai explice ceva nici acestei fete voluptuoase, cu ochii ca de aisberg, prin urmare t`cu, a[teptând. – Nu-]i dai seama cât de evident e totul? continu` r`ut`cioas` femeia din fa]a ei. – Evident? repet` Jana, grijulie. – M` refer la faptul c` nu-ai avut nici un pic de jen` s` vii aici, la Priveli[tea Diavolului [i s`-l contactezi pe Clint a doua zi dup` ce l-ai f`cut de râs la mare. Jana respir` adânc, mai înainte de a fi capabil` s` dea vreun r`spuns, în starea în care ajunsese, din pricina acuza]iilor ce i se aduceau. – Nu î]i cer s` m` crezi, îns` a fost o pur` coinciden]`, r`spunse ea, uitându-se cu subîn]eles spre u[`. Acum, te rog s` m` scuzi, dar domnul Dubois a[teapt` s` termin aceast` scrisoare, ast`zi. – Domnul Dubois, ai zis?... Cât` formalitate!... exclam` ea cu ironie. De fapt, ar fi mai bine dac` ar r`mâne a[a.

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

99

Apoi, veni foarte aproape de Jana [i-i [uier` printre din]i: – În]elege, o dat` pentru totdeauna, domni[oar` Harvey; Clint Dubois este al meu!... Jana se cutremur` de fiorul puternic ce-i str`b`tu [ira spin`rii. Aparent îns`, r`mase impasibil`. – Domnul Dubois nu mi-a f`cut impresia unui b`rbat care ar putea fi vreodat` proprietatea cuiva. – Nu te juca, a[a, cu mine! î[i arunc` ea veninul. Clint [i cu mine suntem pe punctul de a ne c`s`tori. Dac` vei încerca s`-mi stai în cale, va fi vai [i-amar de capul t`u. Cu un efort supraomenesc, Jana puse o coal` nou` în ma[ina de scris. Apoi, î[i vârî ochii în noti]ele carne]elului de secretar`, acolo unde Miranda nu putea realiza dezastrul pe care-l produsese cu ultima ei fraz`. Î[i sim]i inima atât de r`nit`, încât se temea c` nu va mai putea scoate nici un cuvânt. – Ai în]eles? t`ie aerul ca un cu]it, vocea Mirandei. – Nu m` intereseaz` via]a dumitale personal`, spuse Jana încet [i cu r`ceal`. – Vreau doar s` m` asigur c` ai în]eles... Nici o coincide]` în plus, sau chestii de felul `sta. – Coinciden]`? interveni o voce cunoscut`, în timp ce ele î[i ridicar` ochii, surprinse. Miranda î[i revenise prima, înv`luindu-l cu un zâmbet nevinovat.

100

MARY MORGAN

– Tocmai aveam cu domni[oara Harvey o discu]ie foarte interesant` despre coinciden]e. – Regret c` nu am participat [i eu, r`spunse Clint destul de rece, dar lumini]a juc`u[` ce-i ap`ru în priviri o asigur` pe Jana c` situa]ia îl amuzase teribil. – M` tachinezi ca de obicei, spuse Miranda, cu un râs atât de a]â]`tor, c` Jana sim]i c` i se face r`u. Ai uitat c` am venit s` lu`m prânzul împreun`, iubitule? continu` ea, schimbând subiectul. Chiar dac` fata o anun]ase despre proiectul lor de a se c`s`tori peste pu]in timp, dulceg`ria din replicile ei o r`ni la culme pe proasp`ta secretar`. – Putem s` mânc`m, deja. Apoi, înclinându-[i u[or capul spre Jana, ad`ug`: – Dac` e[ti [i dumneata gata, domni[oar` Harvey. – A[ fi vrut s` fiu numai cu tine, iubitule, îi spuse Miranda, ag`]ându-se de bra]ul lui [i alungindu-[i buzele ca pentru un s`rut. Mi-ai spus c` trebuie s` mai lucrezi, ceva, nu-i a[a, domni[oar` Harvey? – Chiar a[a este, r`spunse Jana, gr`bit. M` tem c` este absolut necesar s` mai r`mân pu]in aici, pentru a putea trimite ni[te r`spunsuri urgente, domnule Dubois. – Cred c` am stabilit deja împreun` ni[te reguli, domni[oar` Harvey. Fusese un ton plin de autoritate, care o redusese la t`cere chiar [i pe Miranda. V`d c` e cazul s`-î]i repet ceea ce ]i-am spus, deja, cu câtva timp înainte: nu îmi voi

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

101

pune, sub nici un motiv, personalul s` lucreze în plus. Ne vei face, a[adar, pl`cerea s` ne înso]e[ti, domni[oar` Harvey. "Nu voi putea sta acolo, calm`, mâncând lini[tit`, în timp ce tu [i viitoarea ta so]ie v` îmbr`]i[a]i, gângurind nimicuri dulci", î[i spuse Jana, fixându-l. Nu era îns` nici o solu]ie de sc`pare, dup` privirea lui atât de categoric`. În plus, faptul c` el nu acceptase moftul amantei lui, o f`cu pe Jana s` ia asta ca pe un punct câ[tigat, în fa]a mironosi]ei care d`duse buzna în via]a ei. Ostilitatea Mirandei provoc` în sufletul Janei un sentiment de antipatie pe care nu-l mai sim]ise niciodat`. Astfel, gândi Jana, orice disconfort ar sim]i stând al`turi de ei în sufragerie, era mai u[or de suportat, [tiind c` Miranda e la fel de deranjat` de prezen]a sa. În timpul prânzului, datorit` pozi]iei ocupate la mas`, domni[oara Harvey se sim]i de-a dreptul bolnav`. Miranda flec`rise tot timpul, adresându-se, în mod direct, doar proprietarului domeniului, ca [i cum Jana nici n-ar fi existat. Replicile lui erau scurte [i conven]ionale, dar niciodat` necioplite. Din conversa]ie, reie[ise c` Miranda era un model destul de apreciat, c` era vecina lui Clint [i unica fiic` a unui om foarte bogat, care într-o bun` zi î[i va l`sa întreaga avere fiicei sale adorate. Jana nu se îndoi nici o clip` c` patronul ei era foarte interesat de rela]ia cu Miranda. Îl privi pe furi[, constatând, o dat` în plus, toat` arogan]a [i siguran]a lui de sine. Totu[i, fusese [i el robit de tenta]ia de a se c`s`tori cu o femeie care,

102

MARY MORGAN

pe lâng` faptul c` era foarte frumoas`, mai era [i destul de bogat` pentru a putea acoperi orice deficit s-ar fi putut ivi în leg`tur` cu proprietatea sa. Dac` Jana era capabil` de a în]elege toate acestea, nu însemna îns` c` le [i accepta. Sim]ind asta, Jana î[i propuse s`-[i analizeze cu aten]ie noile ei sentimente, mai înainte ca acestea s-o poat` st`pâni cu totul. Erau mult prea f`r` sens. Ea îns`[i se preg`tea pentru o c`s`torie cu un om care, oricum, îi era superior lui Clint Dubois, din toate punctele de vedere. De[i avea un fizic foarte atr`g`tor, ea personal nu [i-l dorea de so]. Dac` o duruse faptul c` îl v`zuse interesat de alt` femeie, era, desigur, doar din cauza faptului c` st`tuser` mult împreun` în ultimele zile [i vanitatea sa fusese r`nit` la gândul c` nu reu[ise s`-l acapareze cu totul. Perfect logic. Dup` mas`, Miranda [i Clint p`r`siser` împreun` sufrageria. {oaptele a]â]`toare l`sau s` se întrevad` f`r` nici un dubiu încotro se îndreptau, adâncind [i mai mult durerea din pieptul Janei. Parc` lipsit` de orice putere, tân`ra femeie, r`mas` singur`, se îndrept` agale spre micul ei birou cu vedere spre gr`din`. Pe masa de lucru erau o mul]ime de scrisori care a[teptau o rezolvare mai înainte de sfâr[itul zilei, dar Jana se sim]i incapabil` s` fac` fa]` tuturor acelor probleme, în acel moment. Se duse, a[adar, la fereastr` [i o deschise larg. Capul îi vâjâia de gânduri. Se aplec` pu]in în afar` [i î[i l`s` privirile s` hoin`reasc` la întâmplare peste purpura viilor. {tia c` era

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

103

foarte important s` se întoarc` la munca sa, dar la fel de important era s`-[i limpezeasc` propriile gânduri. Pân` acum, fusese foarte mândr` de independen]a sa, de faptul c` nu avea nici o problem` s` se descurce într-o lume a b`rba]ilor. Ce anume avea Clint Dubois atât de deosebit încât pentru prima dat` în via]a ei o f`cuse s` se simt` atât de extraordinar de feminin`? De ce, v`zându-l cum o dore[te ca femeie, fusese la rândul ei nebun` de dorin]`, de[i este logodit` cu un alt b`rbat? Nu-i fusese de-ajuns c` o aprecia pentru rapiditatea cu care dactilografia [i pentru acurate]ea stilului; dorise, de asemenea, s-o vad` frumoas` [i atr`g`toare. Î[i dorise asta mai mult decât orice altceva. Frumoas` [i atr`g`toare – fuseser` cuvintele lui la adresa ei. Din p`cate, dup` cum se putuse observa cu u[urin]`, dup` aceea le aruncase la întâmplare. Altfel nu se poate explica r`ceala [i autoritatea cu care îi vorbise, dup` ce o s`rutase. Pe urm`, îi era foarte clar acum, c` sentimentul pe care-l avusese v`zându-l plecând cu Miranda Maddison, se putea numi, cu cea mai mare siguran]`, gelozie. O gelozie primitiv` [i foarte greu de suportat. Dar de ce? De ce, de ce, de ce? Nu-l iubea. Are toate defectele pe care le ur`[te cel mai mult la un b`rbat. Pe de alt` parte, era îndr`gostit` de Simon. Ah, dac` ar putea s` uite momentele pe care le petrecuse în bra]ele lui Clint. În timpul zilei, cu un efort supraomenesc, e adev`rat, reu[ea s` uite. Noaptea îns`, dup` ce adormea, îi era imposibil s`-[i controleze visele.

104

MARY MORGAN

Diminea]a, în starea dintre trezie [i vis, imaginile îi vin în minte, f`r` voia ei. Clint Dubois avea, cu certitudine, o mare putere asupra ei. F`r` îndoial`, putea st`pâni orice femeie. În orice caz, ea, Jana Harvey, reac]ionase ca o adolescent`. Unde-i fusese mândria? Unde-i fusese bunul-sim]?... {i pentru ce aceast` atât de nerezonabil` gelozie fa]` de Miranda? Într-adev`r, îi displ`cea la culme, dar asta nu însemna c` avea dreptul s` pun` la îndoial` alegerea f`cut` de Clint. Miranda era o flu[turatic`; o femeie calculat`, care îl dorea pe Clint lâng` ea, pentru c` îi putea satisface toate visele, se gândi Jana. Dar ar putea ea gândi în alt mod despre femeia pe care Clint a ales-o? Da, spuse mintea ei. Nu, insist` inima. F`cu un efort pentru a se îndep`rta de fereastr` [i de priveli[tea atât de relaxant`. Revenind cu greutate la treburile care o presau, Jana nu putu totu[i s` nu se gândeasc` la Simon. Trebuia s` îl sune. Dac` îi va auzi vocea, cu siguran]`, se va termina cu r`t`cirile ei de pân` acum. În acela[i timp, în perioada pe care o va mai petrece la Priveli[tea Diavolului – cât mai scurt` cu putin]` – va c`uta s` nu stea prea mult în preajma lui Clint. În felul acesta, nu se va mai sim]i subjugat` de el. Dup` aceste reflec]ii, Jana p`r`si biroul în prip` nemaigândindu-se la ce va spune patronul ei, constatând c` î[i abandonase lucrul, de[i erau atât de multe urgen]e. Dac` se va

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

105

întoarce, totu[i, înainte de a pleca Miranda, Clint nici nu va [ti nimic despre ie[irea ei. Pentru ea, cea mai important` prioritate în acel moment era s` vorbeasc` la telefon cu logodnicul s`u. Hangiul fu foarte bucuros s-o întâlneasc` din nou. – Vrei s` dai un telefon, domni[oar`? – Da, v` rog... – Jana, iubito, ai g`sit ceea ce c`utai? o întreb` Simon din prima clip`, cu o curiozitate nedisimulat`. Nici o exclama]ie de bucurie, la auzirea vocii ei, dup` a[a de multe zile... Dezam`git`, Jana îi r`spunse pe acela[i ton impersonal: – Nu înc`. – Draga mea, dar v`d c` ai nevoie de un sac de ani, pentru problema asta, r`spunse el, acuzator. – Poate nu voi afla niciodat` nimic, spuse Jana. – Dar... mi-ai spus întotdeauna c`... – E ceea ce mi-a spus bunica, îl întrerupse ea, enervat`. Simon, nu realizezi c` nici m`car nu [tiu exact ce caut? Habar n-am unde trebuie s` caut. Priveli[tea Diavolului are foarte multe camere [i toate au lambriuri. Urmar` câteva clipe de t`cere, apoi Simon întreb`, contrariat: – Ce facem, atunci? Jana trase puternic aer în piept, dup` care spuse, cu sufletul la gur`:

106

MARY MORGAN

– Asta depinde de tine. T`cur` din nou. Cuvintele ei, avurseser`, deci, un mare impact asupra lui, dac` se îndura s` lase secundele atât de scump pl`tite s` treac` astfel. Când vorbi din nou, o f`cu foarte hot`rât: – Atunci, întoarce-te. – Chiar vrei s` abandonez toat` aceast` c`utare? R`spunsul s`u era de o importan]` vital` pentru ea. Putea astfel afla m`sura dragostei lui, dac` reu[ea s` treac`, sau nu, peste dorin]ele mamei lui [i peste interesele legate de bunul renume al firmei lor. – Când te-ai putea întoarce? Jana nu realiz` pe moment c` el evitase r`spunsul la întrebarea sa. – Nu [tiu exact, spuse ea, ag`]ându-se de receptor ca [i cum s-ar fi temut s` nu cad`. – Vei lua primul avion, sunar` ca un ordin cuvintele lui. Ceva din ea îns` se revolt` la auzul acestei comenzi. – Am o slujb`, îi reaminti Jana... – De fa]ad`. Era impacientat. – Nu în viziunea domnului Dubois; [i nici într-a mea. – Nu ai nici o leg`tur` cu acest om. "Din p`cate", se gândi Jana f`r` s` vrea. – Îl voi anun]a, spuse apoi, foarte aproape de receptor. – Cât timp î]i va lua s` rezolvi asta?...

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

107

Dou`zeci [i patru de ore?... – O s`pt`mân`... – Pentru numele lui Dumnezeu, Jana, spuse el, enervat de-acum la culme. – A[a am stabilit, la început. – D`-l dracului! Ciudat; nu observase niciodat` la el nici un fel de arogan]`, pân` în acest moment. Era un alt tip de arogan]`, decât cea cu care o obi[nuise patronul s`u, dar tot arogan]` se chema. Jana se plesni peste frunte cu mâna r`mas` liber`: de ce a trebuit s` fac`, acum, aceast` compara]ie?... – Cu siguran]`, nu vei fi prima, continu` Simon. – Îi datorez pu]in` loialitate, r`spunse Jana, ap`sând cuvintele. O alt` t`cere se a[ternu între ei. Dup` ce relu` firul convorbirii, vocea lui era de nerecunoscut: – Urmeaz` s`-mi spui c` tr`ie[ti cu el. – Sunt doar angajata acestui om, r`spunse ea, caustic. – Natural. N-am vrut s` insinuez nimic. – Nu? Î[i cercet` mâna stâng`; p`rea c` trecuse un secol de când avusese inelul pe cel de-al patrulea deget. – Nu, se auzi râsul lui for]at, de la cel`lalt cap`t al firului. Ai încercat s` m` provoci, dar e foarte evident c` nu-ai nimic, cu nici un alt b`rbat. – E[ti foarte sigur de asta, nu se putu ea ab]ine.

108

MARY MORGAN

– Bineîn]eles; Vreau s` spun – în acest punct, tonul lui avu o urm` de incertitudine– nu m-am gândit niciodat` c` ai face-o. Iubito, spune-mi, te rog, s-a întâmplat ceva? – Nu, [opti ea. – Atunci, draga mea, chiar ]ii atât de mult s`-l anun]i din timp, de plecarea ta? – Da. – În acest caz, vreau s` te mu]i la un hotel. Tonul lui devenise agresiv. Nu-mi convine faptul c` logodnica mea doarme sub acela[i acoperi[ cu un alt b`rbat. Nu-i spusese asta la început, când aflase care e condi]ia angaj`rii ei la Priveli[tea Diavolului. Clint Dubois nu va fi de-acord ca ea s` locuiasc` în alt` parte, prin urmare, Simon trebuia s` ia o decizie cu privire la continuarea proiectului care o adusese acolo. În acela[i timp, Jana sim]i c` timpul petrecut la faimoasa proprietate schimbase foarte multe lucruri în sufletul ei. {tia acum cu certitudine, c` nu va mai avea niciodat` pentru Simon sentimentele dinainte. – Jana, ascult`-m`, vreau s` pleci chiar azi de la Priveli[tea Diavolului. Anun]`-m` când vei veni, ca s` te a[tept la aeroport. De ast` dat`, nu-l mai întreb` dac` o iube[te. Î[i spuser` un la revedere scurt [i aproape neauzit [i închiser` telefoanele. În momentul în care Jana pusese jos receptorul, înc` mai tremura.

***

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

109

Se îndep`rtase doar cu pu]in de telefon, când sim]i o mân` pe bra]ul s`u. Jana nu-[i ridic` imediat privirea, pentru c` nu vroia ca hangiul s-o vad` plângând. – Ve[ti rele? întreb` el precaut. Jana f`cu semn din cap c` nu, [i încerc` s` zâmbeasc`. – Domni[oar` Harvey, zise hangiul u[or stânjenit, [i Jana pricepu c` vrea s`-i spun` ceva, dar nu [tia cum s` înceap`... – Se vorbe[te pe-aici... În]elegi... Î]i spun doar pentru c` n-a[ vrea s` te r`neasc` ceva, sau cineva... – Ce anume se vorbe[te? – Despre dumneata [i... domnul Dubois. Se a[teptase s` aud` asta înc` de când îi v`zuse ezitarea, dar nu se sim]i prea curioas`. – Nu sunt prima secretar` care locuie[te la Priveli[tea Diavolului. Nu în]eleg ce ar putea fi, spuse Jana cât putu de încet – Lumea spune c`... de data asta e... altfel... Nu fusese necesar ca Jana s` se gândeasc` foarte mult cine purta responsabilitatea r`spândirii acestui zvon. Putea fi doar Miranda Maddison. – Nu e nimic adev`rat, crede-m`, r`spunse Jana. Fa]a lui br`zdat` de riduri se lumin` într-un surâs foarte larg. – Te cred; vroiam doar s` [tiu c` nu te r`nesc toate aceste bârfe. Data viitoare, când voi mai auzi pe cineva vorbindu-te de r`u, voi [ti cum s`-i astup gura.

110

MARY MORGAN

Îngrijorat` c` nu va fi în biroul s`u, înainte de a-i fi observat Clint Dubois lipsa, Jana se îndrept` în grab` spre ie[ire, mul]umindu-i cu respect hangiului pentru sentimentele sale. Drumul care cobora spre Priveli[tea Diavolului era atât de spectaculos, încât Jana sim]i c` nu s-ar putea plictisi niciodat` s`-l str`bat`. Îi va lipsi frumuse]ea acestei peninsule, se gândi ea. Nimic în Johannesburg nu se putea compara cu ceea ce v`zuse aici, dar trebuia s` se întoarc` acolo; [i înc` foarte curând. {i, în plus, Johannesburg însemna foarte mult pentru ea: acolo era casa ei, acolo era Simon, acolo era locul în care ea [i so]ul ei vor începe noua lor via]` împreun`. Încet, încet, gândurile îi zburar` la ceea ce-i spusese hangiul. Ce o determinase pe Miranda s` r`spândeasc` toate acele bârfe?... Gelozie?... Ce o putea determina pe o femeie atât de frumoas` [i de voluptuoas` s` se team` de ea? Dac` într-adev`r era geloas`, însemna c`, de fapt, Miranda nu era atât de sigur` pe ea îns`[i, dup` cum p`rea. În orice caz, Jana nu avea nici un fel de simpatie pentru ea [i nici nu putea s-o invidieze. Nu era prea u[or, desigur, s` fii so]ia unui b`rbat cu spirit de dictator, a[a cum se dovedea a fi Clint Dubois. Era oare tandru cu femeia pe care o iubea [i care îl iubea la rândul s`u, sau se temea c` tandre]ea îi [tirbe[te masculinitatea? Întrebarea o umplu de durere, a[a cum se întâmpla de fiecare dat` în ultimul timp, când se gândea la patronul ei. Conducându-[i cu aten]ie Mini-ul pe drumul de munte, Jana fu cuprins` de un sentiment al inevitabilului. Chiar înainte de

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

111

a fi vorbit la telefon cu Simon, [tiuse c` sosise timpul s` p`r`seasc` Priveli[tea Diavolului. Motivul – [tia foarte bine – nu avea nici o leg`tur` cu gelozia Mirandei [i nici chiar cu cercet`rile sale. Cauza o constituia, oricât ar fi fost de surprinz`tor, proprietatea îns`[i; faptul c` începuse s` iubeasc` aceast` cas`, ca [i cum ar fi fost înc` a ei. Cel mai puternic motiv dintre toate îns`, î[i spuse Jana cu sinceritate deplin`, era în mod sigur de-acum – Clint Dubois. Chiar dac` nu-l iubea – cum ar fi putut iubi un om a c`rui personalitate venea într-o asemenea contradic]ie cu tot ceea ce aprecia ea la un b`rbat? – fizic, se sim]ea extrem de atras` de el, b`rbatul atât de ie[it din comun. De[i acceptase s` locuiasc` la Priveli[tea Diavolului pentru c` acest fapt servea de minune c`ut`rilor ei, Jana regreta hot`rârea luat` atunci. Fusese evident, înc` din primele momente la mare, cât` influen]` are prezen]a lui asupra sim]urilor sale, cum se tope[te sub atingerile lui. Era destul doar s`-l vad` apropiindu-se, pentru ca toat` fiin]a ei s` intre în alarm`. Dac` nu va pleca în cel mai scurt timp de la Priveli[tea Diavolului, acest Clint Dubois putea pune în pericol fericirea ei al`turi de Simon. Insisten]a lui Simon de a se întoarce la Johannesburg îi u[urase mult situa]ia. Tot ceea ce îi mai r`mânea acum de f`cut, era s`-l informeze pe Clint despre inten]iile ei [i s` mai lucreze pentru el cele [apte zile prev`zute în contract, dup` anun]area demisiei.

Capitolul 7 Nu era nimeni prin preajm`, când se întoarse la Priveli[tea Diavolului, a[a c` î[i parc` ma[ina [i intr` în cas` printr-o intrare lateral`. Hârtiile de pe masa ei de lucru erau neatinse, semn c` nu trecuse nimeni pe-acolo în lipsa sa. Se puse deci pe munc`, dactilografiind totul cu rapiditate [i competen]`, astfel încât, pân` la l`sarea serii, î[i terminase toat` treaba. Sperase c` patronul ei nu va fi în sufragerie la ora cinei, dar când intr` îl v`zu a[teptând deja cu mult` elegan]`, la masa lung` din lemn. Nu spuse nimic, la intrarea ei, nici m`car un "bun` seara", impus de o minim` polite]e, dar ochii lui o privir` cu r`ceal`, studiind-o îndelung, în lumina difuz`. Dup` expresia fe]ei lui, Jana [tiu cu siguran]` c` absen]a ei de dup` prânz, îi era cunoscut`. O furie mocnit` color` obrajii proaspetei secretare,

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

113

privindu-[i demn` patronul. Nu era o adolescent`, pentru a fi tras` la r`spundere c` î[i p`r`sise câteva ore postul, f`r` a-[i cere permisiunea. R`m`sese dup` aceea mult peste program [i nu plecase pân` nu-[i sfâr[ise toat` treaba. Ar fi vrut s`-i spun`, toate acestea, prin viu grai, dar era imposibil, de vreme ce acuza]ia lui nu era verbal`, ci doar implicit`. Mâncarea fusese ca de obicei delicioas`, dar nici unul dintre ei nu d`du vreun semn c` ar avea vreun pic de poft`, în fa]a bucatelor g`tite cu atâta str`duin]`. Dup` ie[irea lui Clint, Jana mai r`mase câteva minute cu cea[ca de ceai în mîini, [uierând printre din]i fraze nu tocmai ortodoxe. Pentru prima dat` nu mai fu interesat` de programul de sear` al proprietarului. Chiar dac` î[i petrecea noaptea în ora[, cu Miranda, chiar dac` r`mânea în camera lui de studiu – îi devenise totuna. Nu mai avea nici un chef s`-[i continue cercet`rile. {tiind c` zilele sale la Priveli[tea Diavolului erau num`rate, Jana intr` într-un soi de relaxare care o ]inea deoparte de toate aceste probleme. Tot ce vroia acum era s` contemple cât mai mult frumuse]ea casei în care se afla, pentru a le p`stra cât mai bine în minte, pentru perioada în care nu le va mai vedea. Sufrageria avea o u[` care d`dea într-un col] al gr`dinii [i Jana se hot`rî s`-[i petrec` o parte a serii pe stânca pe care mai st`tuse [i alt`dat`, reflectând, în întuneric. Era o noapte

114

MARY MORGAN

înstelat`, care îi aducea în suflet o pace cum nu mai sim]ise de mult` vreme. Se ridicase, încet, colindând cu pa[i lini[ti]i gr`dina. Nu era nici o lumin`, dar stelele îi erau de-ajuns pentru a vedea pe unde calc`. Era atâta t`cere în jur, încât de[i în mod obi[nuit nu se auzea traficul [oselei de munte, acum zgomotul ma[inilor care treceau din când în când, r`zb`tea pân` la ea. Cât de mult îi vor lipsi toate acestea, când nu va mai fi aici, se gândi Jana, plin` de triste]e. – Nu ]i-e frig? r`sun` nea[teptat în noapte, o voce familiar`. Se opri brusc. Nu-l observase pân` atunci în lumina difuz` a nop]ii. Privi spre locul de unde se auzise glasul [i, dup` ce se obi[nui pu]in cu întunericul, îi z`ri umbra înalt`, rezemat` de un parapet. – E foarte frumos aici, spuse ea încet, încercând s`-[i st`pâneasc` respira]ia, în urma [ocului. – Da, într-adev`r, fu [i el de-acord, iar vocea lui vibr` în adâncimea nop]ii [i mai profund ca de obicei. Mergi departe? Pân` unde va fi nevoie s` ies din via]a ta, îi r`spunse ea în gând, propunându-[i s`-i vorbeasc`, imediat despre hot`rârea ei. Apoi, nu [tiu exact nici ea de ce î[i spuse c` mai bine s` amâne totul pân` a doua zi diminea]a. – Am ie[it s` m` plimb pu]in, spuse ea apoi cu voce tare, de[i tremurând`. E o noapte foarte pl`cut`. – Este. R`spunsul s`u sun` atât de cald, încât urm`toarea lui întrebare o lu` prin surprindere:

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

115

– Ai [ters-o azi dup`-mas`, de la birou. Unde ai fost? De fapt, o surprinsese doar momentul în care pusese aceast` întrebare, pentru c`, dup` privirea lui din timpul cinei, Jana se a[teptase la aceast` discu]ie. Cu toate acestea, i se ridic` un nod în stomac, auzindu-l. – Mi-am terminat toat` treaba pentru ast`zi, declar` ea satisf`cut`, dup` ce î[i mai reveni pu]in. – Nu asta te-am întrebat... Unde ai fost? Era foarte mult` autoritate în tonul s`u; autoritatea b`rbatului care nu admitea s` r`mân` f`r` r`spuns. Pentru un moment, Jana se gândi s`-[i continue argumentul, dar p`ru imposibil în situa]ia dat`, a[a c` spuse încet, pu]in vinovat`: – A... a trebuit s` merg într-un loc... – Unde? Era atât de simplu s`-i spun` adev`rul; ce o re]inea? Ar fi trebuit s`-i spun`, de la început, tot adev`rul... – ... Într-un loc... r`spunse ea evaziv. O cuprinse dup` umeri, for]ând-o s`-l priveasc`. – Ai un motiv, dac` e[ti atât de secretoas`... Un b`rbat? zise el sl`bind strânsoarea o clip`. Ai fost s` te întâlne[ti cu el? – Nu, bineîn]eles c` nu. Clint râse atât de senzual, încât Jana se înfior`. – Nu, bineîn]els c` nu – repet` el, râzând [i mai tare. }i-am spus c` e[ti o femeie foarte sensibil`.

116

MARY MORGAN

– La fel de sensibil` ca Miranda? întreb` ea, dar ar fi dat oricât dup` aceea s` nu fi spus aceste cuvinte. – Femeia etern`, zise el, cu ironie... Oglind`, oglinjoar`... – Deci? – Cine-i mai frumoas` din aceast` ]ar`, parodie el, sardonic... Apoi î[i coborî degetele pân` la încheietura mâinii ei [i o mângâie cu atâta senzualitate, încât Jana sim]i c`, dac` ar fi fost cuprins` de o flac`r`, n-ar fi putut sim]i mai mult de-atât, c` ia foc. – Ce-ai zice de un test al senzualit`]ii tale? Jana încerc` s` se opun`, dar buzele lui le prinseser` deja pe ale ei... Un s`rut f`r` pasiune [i f`r` tandre]e. Mâinile lui se plimbau de sus în jos [i invers pe corpul ei, tr`gând-o din ce în ce mai aproape, pân` când, instinctiv, Jana se lipi toat` de el. Dup` asta, el o împinse brusc îndep`rtând-o. Mi[carea aceasta fusese probabil cel mai mare [oc pe care Jana îl resim]ise vreodat`. Clint î[i scoase pipa din buzunarul pantalonilor, o aprinse tacticos [i începu s` fac` rotocoale largi de fum, ca [i cum ar fi spus, f`r` cuvinte, c`... demonstrase ce avusese de demonstrat. – Am avut dreptate? spuse el pe un ton cât se poate de ironic. Jana nu-[i revenise înc` dup` asaltul asupra sim]urilor sale dar nu putu s` nu se înfurie, v`zând cum î[i râde de ea. O r`nea

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

117

cumplit faptul c`, în timp ce ea fusese în delir în bra]ele lui, el nu sim]ise nimic. – Porcule, ce e[ti, [uier` ea. – }i-am dat doar ceea ce ai vrut, draga mea, rânji el. Jana r`mase f`r` replic`, la auzul acestor vorbe. Î[i în`l]` b`rbia cu demnitate, gândindu-se c`, oricum, în diminea]a urm`toare î[i va anun]a demisia. – N-a fost amuzant? întreb` el, ridicând ironic o sprâncean`. – Nu... – Înainte de a m` mai insulta înc` o dat`, î]i amintesc faptul c` e[ti angajata mea. – Nu [i sclava ta, replic` Jana. Las`-m` s` plec, spuse ea, v`zând cum îi prinde mâna din nou. – Mai avem câte ceva de discutat, spuse Clint, aproape r`stit. – N– am de gând s`-]i spun unde am fost, ridic` [i ea tonul. De[i dup` expresia fe]ei p`ru s` spun` c` insist` s` afle r`spunsul, întrebarea lui fusese de alt` natur`: – Ai citit cartea scris` de Louis Thibault? Arhitectul care proiectase Priveli[tea Diavolului... Jana f`cu ochii mari, pentru c` ceea ce îl interesa pe el acum, nu avea nici cea mai mic` leg`tur` cu tot ce vorbiser` pân` în acel moment. Î[i aminti îns` c` z`rise aceast` carte în biroul ei. Clint o pusese probabil inten]ionat acolo, pentru a vedea interesul ei în probleme de arhitectur`. Se v`zu nevoit` s` scape cu o minciun`:

118

MARY MORGAN

– Da... – Ai g`sit-o interesant`? spuse el [i-n lini[tea nop]ii sim]i cu claritate furia lui crescând`. – Extrem de interesant`, r`spunse ea, cu r`ceal`. – Ciudat; cartea p`rea neatins`, afirm` Clint, cu un ton neutru. -M-ai spionat, r`spunse Jana, privindu-l cu obrajii înro[i]i de minciuna pe care trebuia s-o continue. – Am fost doar curios s` [tiu dac` te-a interesat, spuse el, sec. Jana t`cu, încercând s` fac` pu]in` ordine în haosul din mintea sa, apoi continu`, cât de calm putu: – De ce era important pentru tine? – Interesul t`u pentru arhitectura olandanez` din Cape nu pare atât de mare pe cât vrei s` m` faci s` cred. – Nu cred foarte mult în ceea ce spun c`r]ile, îl inform` Jana, îng`lbenindu-se. Prefer s` v`d cu ochii mei, încerc` ea s` improvizeze... Îmi place s` m` p`trund de atmosfera, de caracterul... Degetele lui începur` o explorare foarte senzual` a încheieturii mâinii ei, a[a c` Jana se întrerupse un moment, înainte de a-l întreba, cu r`suflarea întret`iat`: – Trebuie neap`rat s` faci asta? – Nu, r`spunse el, dar mângâierile nu se oprir`. Jana, vreau s`-]i vorbesc... – Bine, dar... înceteaz` cu mângâierile astea.

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

119

– Dac` vrei tu ... r`spunse el [i-[i l`s` bra]ele pe lâng` corp, în timp ce Jana sim]i c` deja îi lipseau atingerile lui. – Nu [tiu înc` ce te-a adus la Priveli[tea Diavolului îns` [tim amândoi foarte bine, c` nu interesul t`u pentru arhitectur` te ]ine aici. Nu – zise el, la protestele din expresia ei, întrerupându-i inten]ia de a spune ceva. Nu m` intereseaz` explica]iile tale. Vreau doar s`-mi spui un singur lucru: vei mai r`mâne? Îl privi ca hipnotizat`. Fa]a lui era o masc` inexpresiv` dar devastator de atractiv`. Nu vroise s` abordeze azi subiectul demisiei sale îns` împrejur`rile p`reau s-o for]eze. – De ce vrei s` [tii? – Am un proiect foarte important. – Ce proiect? – Pentru un timp, trebuie s` fac ni[te cercet`ri cu privire la o boal` care atac` via, în perioada de cre[tere. Trebuie s` pun la punct o inven]ie. Jana îl ascult` în continuare, vorbind despre podgorie, despre maladiile care puteau compromite întreaga produc]ie de vinuri [i v`zu, cu uimire, cât de interesat era el de toate acestea. Se dovedi preocupat de ceea ce se întâmpla cu renumele vinurilor din toat` provincia Cape. Nu se putea s` nu-l admiri. Dup` un timp, Clint î[i încet` relatarea [i se îndep`rt` gânditor în întuneric, ca [i cum ar fi uitat de existen]a ei. Era mult` autoritate în figura lui nobil`, mult` for]` dar [i mult`,

120

MARY MORGAN

mult` singur`tate. Ar fi vrut s`-l mângâie, în acel moment. Spuse doar, cu mult` grij`: – Ce contribu]ie pot avea eu, în toate acestea? – A[ vrea s` dactilografiezi acest proiect, r`spunse el, privind-o în ochi. – Dureaz` mult? Mai mult de o s`pt`mân`?...Doar atât mai pot s` r`mân. – Scrierea proiectului poate dura o lun` sau dou`, r`spunse Clint, cercetându-i întreb`tor fa]a. Nu e chiar atât de greu, pe cât pare. – Ce... ce te face s` crezi c` a[ putea s` te ajut? – Nu cred... {tiu... E[ti foarte competent`. – Mul]umesc, zise ea neinspirat, pentru c` nu-i venise în minte nimic alceva. Era fericit` c` st`teau în întuneric [i nu-i putea vedea astfel paloarea [i lacrimile care-i invadar` ochii. – Vei r`mâne, atunci? Spune-i! Prinde momentul [i spune-i – se încuraj`, pe sine îns`[i, în gând, Jana. Inima sa fusese îns` de alt` p`rere, oprind-o s` ac]ioneze în sensul indicat de ra]iune. – Sunt aici – încerc` ea s` tergiverseze pu]in situa]ia. – Termin` cu jocul `sta, Jana, r`spunse el, prinzându-i cu for]` b`rbia [i for]ând-o s`-l priveasc` în ochi. Trebuie s` [tiu. – De ce? – Pentru c` dac` începi aceast` munc`, e necesar s` r`mâi aici pân` vom termina toat` treaba. Nu se poate altfel, Jana.

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

121

– E atât de important pentru tine? îi c`ut` ea privirea în întuneric. – Da, spuse el cu hot`râre. – De ce te-au p`r`sit celelalte secretare? vru ea s` [tie, în sfâr[it. Ochii lui se îngustar` foarte mult, analizând-o mai înainte de a-i da un r`spuns: – Le-am trimis acas`, pachet. Jana îl studie, cu aten]ie, la rândul ei. – Dezam`git`? – Dar de ce ai f`cut-o? – Pentru c` n-au fost capabile s` se ridice pân` la standardele mele. Ca secretare sau ca femei? fu ea gata s` întrebe, dar î[i mu[c` buzele. – Atunci, r`mâi? Con[tient` de faptul c` a doua zi diminea]a hot`rârea ei îi va p`rea o nebunie, Jana r`spunse, totu[i: – Voi r`mâne, domnule Dubois. – Clint, r`spunse el; de azi încolo, îmi vei spune Clint. Noua situa]ie o surprinse de-a binelea pe Jana, dar Clint nu-i d`duse nici o clip` de r`gaz dup` afirma]ia cu totul nou`. Îi cuprinse buzele, cu o siguran]` de sine uimitoare. N-o mai s`rutase niciodat` în acest mod. Un s`rut ca pentru a sigila un contract, nimic mai mult, se gândi ea cu disperare. Scurt [i f`r` pic de tandre]e

122

MARY MORGAN

Jana începu s` tremure atât de tare, încât el îi spuse, încet [i sf`tos: – }i-e frig... Du-te în cas`, acum Jana. Ne vedem mâine. Hot`rârea de a r`mâne înc` la Priveli[tea Diavolului, îl scoase din min]i pe Simon. Îl r`nise... Dar, în ultimul timp, ea realizase c` nu era doar o fat` de dou`zeci [i patru de ani, pe cale s` se m`rite. Era, de asemenea, Jana Harvey. Era inteligent`, era capabil` de a realiza o serie întreag` de lucruri, prin ea îns`[i.Proiectul lui Clint o entuziasmase [i o interesase, într– adev`r, s` participe la împlinirea lui. Înainte de a c`dea în bra]ele somnului, Jana se întreb` dac` în dimine]a urm`toare nu va sim]i c` a fost o nebunie s` accepte continuarea serviciului la Priveli[tea Diavolului. Pentru moment, era sigur` c`, în situa]ia dat`, ar fi ales oricum s` lucreze pentru Clint, chiar dac` Simon, din aceast` cauz`, ar fi anun]at-o c` renun]` la c`s`toria cu ea. A doua zi, Jana ajunse prima în birou. Clint nu luase micul dejun în acela[i timp cu ea, dar nu era nimic neobi[nuit în asta. Când ap`ru în camera de lucru, Jana îl v`zu deci pentru prima oar` de la convorbirea în care stabiliser` c` îi va spune pe nume. – Bun` diminea]a, Jana. Tonul lui suna foarte proasp`t, în deplin` concordan]` cu fa]a odihnit` [i s`n`toas`. – Bun` diminea]a... Clint, spuse ea ezitând, cu timiditate. De[i îi pronun]ase numele de mii de ori în gând, nu era prea u[or s-o fac` de fa]` cu el.

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

123

– Gata de munc`? spuse el zâmbind cu ochi cu tot, cum Jana nu-l mai v`zuse niciodat`. Sim]ise cât de dificil îi fusese s`-i pronun]e numele. – Da, sunt. Proiectul t`u m` entuziasmeaz`, Clint. – Îi spuse din nou... Clint, constatând c`, de data asta, îi veni mult mai u[or s-o fac`. – M` bucur foarte mult, dar, totu[i, nu vom începe s` lucr`m sus]inut, pân` luni. – Oh, r`spunse dezam`git` Jana, clipind surprins`. Am crezut c`... – Am o coresponden]` urgent` [i a[ vrea s` rezolvi întâi asta. Vezi s` nu mai dispari, tam-nesam, în Miniul t`u, cum ai f`cut ieri. Dup` ce vei termina ceea ce ai de f`cut azi, vreau s` te întorci în camera ta [i s`-]i împachetezi câteva lucruri. – S`-mi împachetez câteva lucruri? – Nu [tii c` am o caban` de pescuit lâng` Hermanus? Jana scutur` din cap, în semn c` nu [tia. – Sunt foarte obosit, continu` el, am nevoie de câteva zile de odihn`, înainte de a începe lucrul la proiect. – Ai spus s`-mi împachetez câteva lucruri; asta înseamn` c`... – C` vei veni cu mine, bineîn]eles. – Doar... doar tu [i cu mine? întreb` ea, pierzându-[i r`suflarea. – Ai cumva atât de multe scupule, dintr-o dat`? – Nu... dintr-o dat`.

124

MARY MORGAN

– Locuim împreun` la Priveli[tea Diavolului, vom locui împreun` [i în cabana mea de pescuit. Ce diferen]` e? – Priveli[tea Diavolului e mare; în plus, aici sunt [i servitorii.. – Vrei s` spui c` aici te sim]i mai în siguran]`, chiar dac` servitorii dorm în alt` parte? spuse el, din nou sarcastic. – Ai vreun servitor la casa ta de pescuit? întreb` Jana, de[i realizase absurdul acestei fraze. – Nu, n-am. Asta va însemna c` va trebui s` g`te[ti [i s` ai grij` de cas`. Dac` ]i-a[ fi spus c` am acolo dou` camere, nu ]i-ai fi f`cut atâtea probleme, e adev`rat, micu]` Jana?... Folosise în mod deliberat atributul "micu]`", desigur, pentru a-i ar`ta c` se comport` ca o fat` foarte tân`r` [i foarte inocent`. Jana sim]i îns` [i duio[ia din acest apelativ, a[a c` se sim]i emo]ionat`, mai mult decât deranjat`, de acest cuvânt. – Dac` exist` un perete între noi doi, sunt gata s`-mi asum riscul, spuse ea, continuând apoi, cu nehot`râre: – Clint, dac` tot ceea ce urm`re[ti e s` te relaxezi, de ce ai nevoie de mine acolo? – Poate nu va fi doar o vacan]`. Inten]ionez s`-mi rev`d ni[te lucr`ri, a[a c` s-ar putea s` am nevoie de tine. Nici un cuvânt despre faptul c` îl interesa compania sa, pur [i simplu. Oricum, Jana se sim]i foarte emo]ionat` la gândul c` va sta câteva zile, singur` cu proprietarul Priveli[tii. Termin`, a[adar, coresponden]a [i se gr`bi s`-[i împacheteze lucrurile. Doar strictul necesar, spusese el. Totu[i, în ultimul moment,

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

125

Jana arunc` în valiz` [i costumul de baie. Cabana era lâng` ocean, a[a c` putea avea o justificare, dac` era nevoie. Nu credea îns` c` el va recunoa[te aceast` ]inut`, chiar dac` o va observa în bagajul ei.

Capitolul 8 Soarele era sus, când p`r`sir` Cape Town. Stând lini[tit` în scaunul ei, Jana se gândi c` nu mai v`zuse niciodat` atâta frumuse]e. De o parte marea, de un albastru turquoise de cealalt` parte mun]ii, str`juind maiestuos împrejurimile. Nu se ab`tuser` nici o clip` din drum pân` la Hermanus, dar contemplând peisajul acela atât de special Jana se gândi c` într-o zi se va întoarce în acele locuri, pentru a le vizita pe îndelete. Clint t`cu tot drumul. De fapt, se gândi ea, nu avusese cum s` ghiceasc` faptul c` era str`in` de acele meleaguri. Nu-i spusese c` vine din Johannesburg... Se întoarse pu]in spre el, sperând c` nu va fi observat`. Conducea cu aten]ie, f`r` nici o urm` de tensiune.

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

127

Opriser` doar o singur` dat`, pentru a bea o cafea, la un han. Dup` asta, merseser` ]int` spre Hermanus. Ascuns` la poalele muntelui [i înconjurat` din toate p`r]ile de copaci, cabana de pescuit la care tr`seser` în sfâr[it dup` câteva mile, era asemeni oric`rei case de pescari din împrejurimi. Ce diferen]` între cele dou` propriet`]i, gândi Jana, sigur` de faptul c` cele câteva zile petrecute acolo îi va pune în lumin` o alt` latur` a patronului ei. Era, într-adev`r, o personalitate foarte complex`, î[i spuse ea, aruncându-i din nou o privire fugar`. Când coborâr` din ma[in`, Jana fu [i mai surprins` de cât de mic` era casa. Surpriza se citi imediat pe obrazul ei oval, [i Clint o întreb` surâzând: – Speriat`? – N... Nu, spuse ea, nesigur`. – Ce minciun`! Te temi c` nu vei putea dormi confortabil. Am început s` te cunosc, Jana Harvey, replic` el, ridicându-i b`rbia, pentru a o determina s`-l priveasc`. Nu ]i-ai dat seama? Era acum în ochii lui ceva foarte nou, pentru ea, ceva imposibil de definit. Nu se dovedi în stare s` suporte str`lucirea aceea. – Te rog, [opti, cu pieptul tres`rind de emo]ie, încercând s` se îndep`rteze. Clint se întoarse supus la ma[in`, pentru a scoate valizele din portbagaj.

128

MARY MORGAN

Fusese nebun` s` vin` aici singur` cu el? se gândi Jana, contemplând o floare de munte. Deodat`, v`zu o umbr` lung`, în spatele ei. – Ce fat` curajoas`, o ironiz` Clint. Sunt, într-adev`r, dou` camere, aici. Deschise apoi u[a [i se d`du atent într-o parte, pentru a-i face loc s` treac`. Îi lu` foarte pu]in timp pentru a realiza c` spusese adev`rul. Casa era destul de spa]ioas`, iar cele dou` camere, în stil rustic, erau extrem de pl`cut amenajate. Aerul era pu]in cam închis, dar nu într-atât încât s` te fac` s` nu te sim]i bine. O simplitate, total nestudiat`, r`zb`tea din fiecare col]. – Ei?... – E foarte dr`gu], spuse Jana, cu c`ldur` în glas. – M` bucur c` î]i place. De-a dreptul incredibil, gândi Jana... Din tonul lui chiar reie[ea c`-l interesa p`rerea ei. – Obosit`? vru el s` [tie. – Oh, nu. – Ce-ai zice dac` ai face un ceai?.. Ai absolut tot ce trebuie acolo, zise el ar`tând spre o ni[` vecin`. Dup` aceea, vom merge s` înot`m. Jana îl privi în timp ce preg`tea ce[tile. Se întoarse apoi spre pachetul cu biscui]i, surâzând [i continu` tot ritualul a[ez`rii ceaiului, cu o bucurie stranie [i relaxant`. Î[i b`ur` licoarea aromat` pe o teras` minuscul`, cu vedere la ocean, î[i puser` costumele de baie. Clint îi ar`t` care dintre

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

129

cele dou` camere va fi pentru ea. Chiar dac` era cea mai mic`, era cea mai frumoas` [i mai intim`. Pe un perete era ag`]at` o oglind` [i Jana se privi îndelung, în costumul de care fusese atât de bucuroas`, alt`dat`. Pentru prima oar` Jana sim]i c` îi era ru[ine s` ias` din camer`, a[a. Ar fi preferat s` renun]e la ideea cu înotul, dar cu marea lui intui]ie, Clint [i-ar fi dat seama de ce o face [i ar tachina-o. Î[i arunc`, a[adar, un prosop pe umeri [i deschise u[a. Îl g`si în fa]a ferestrei, examinând un hele[teu. Era doar în slip [i Jana nu-[i mai putu opri goana inimii, la vederea trupului lui musculos [i bronzat. Auzind-o, se întoarse, o examin` o clip` f`r` nici o expresie, dup` care îi spuse calm: – Nu ]i-a luat prea mult timp, spuse el zâmbind. Orice alt` femeie din lume, s-ar fi g`tit mai mult de o or`. S` mergem, Jana, surâse el [i mai larg. Orice alt` femeie din lume, î[i spuse Jana... Pe cine mai adusese în cabana lui, pierdut` printre copaci?... Pe Miranda? Poteca spre ocean devenise foarte abrupt` la un moment dat, a[a c` Jana nu schi]` nici un gest de protest, când Clint o prinse de mân`, ajutând-o s` coboare. Ajunser` pe plaj` [i el continu` s`-i ]in` mâna strâns într-a lui, ca [i cum n-ar fi observat c` pericolul trecuse de mult. Hot`râr` s` se a[eze pe una dintre stânci, la ]`rmul oceanului. Î[i a[ezar` prosoapele, dar Jana ezit` s` se dezbrace. – F`r` hainele astea, ]i-ar sta mai bine, zise Clint, amuzat de atitudinea ei.

130

MARY MORGAN

– M` tem c` soarele e prea puternic, acum, spuse Jana, privind direct în ochii lui negri. – Numai soarele e de vin`? întreb` el, provocator. – Clint... – Cred c` va trebui s` te ajut pu]in, surâse proprietarul Priveli[tii [i, cu autoritatea st`pânului, începu s` caute modalitatea de a o dezbr`ca. Jana se sim]i foarte tân`r` [i foarte vulnerabil`, stând în fa]a lui, în costumul ei verde, sim]indu-l analizându-i fiecare centimetru de corp. – Frumos, spuse el. Chiar mai frumos decât îmi aminteam. – Mul]umesc, spuse ea, pu]in emo]ionat`. – Doar c` nu e[ti atât de bronzat` cum m-a[ fi a[teptat de la o fat` care î[i petrece timpul liber pe plaj`. – Am avut prea pu]in timp liber în ultima vreme, îi reaminti ea. – Ai ulei de plaj`? o întreb` Clint, surprinzând-o. Jana f`cu semn din cap c` nu [i Clint, privind-o cu ochii lui adânci, scoase din buzunarul c`m`[ii o sticlu]` cu ulei. Jana îl privi o clip` [i mai uimit`, apoi prinse sticlu]a [i î[i unse în grab` umerii [i picioarele. La insisten]a lui Clint de a-[i unge mai bine corpul, Jana scutur` din nou din cap, repede [i adolescentin, refuzându-l. – Întoarce-te cu spatele, ordon` el. Pentru numele lui Dumnezeu, femeie, crezi c` vreau s` am o secretar` ars` de soare? – N... Nu cred...

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

131

Clint lu` uleiul din mâinile ei [i, mai înainte ca Jana s` fi apucat a spune ceva, începu s-o maseze cu degetele lui lungi [i sub]iri, pe spate [i pe [olduri. Jana se supuse, f`r` a mai zice nimic. – Marie Antoinette s-a învins pe ea îns`[i cu acela[i curaj, sub ghilotin`, remarc` el, masând-o cu dexteritate. Ce b`rbat, î[i spuse Jana, cu n`rile palpitând voluptuos sub imperiul atingerilor lui... Îi citea chiar toate gândurile?... Râsul lui satisf`cut o f`cu s` cread` c`-i auzea fiecare b`taie de inim`. – Mi-a pl`cut refuzul t`u, spuse el, cu ironie evident`. Trebuie c` e[ti mult mai speriat` decât am crezut eu. Se temea, într-adev`r... Dar nu în sensul în care credea el. Se temea de ceea ce era în sufletul ei, de faptul c` sim]ea c` totul e mai mult decât o simpl` escapad`. În acel moment, cu degetele lui impregnate în ulei masându-i corpul, f`cea un efort supraomenesc s` nu geam` de pl`cere. Trebuia s` se îndep`rteze de el, sau î[i pierdea min]ile. – S` mergem s` înot`m, propuse ea, temându-se c` îi sim]ise tulburarea. Se bucur` c` nu o mai prinse de mân` când alergar` în ap`; orice alt` atingere ar fi f`cut-o s` reac]ioneze cu un foc, pe care nu-l mai experimentase niciodat` în via]a ei. Odat` ajun[i în bra]ele valurilor, Clint se pierdu în larg. Avusese îns` grij` s-o avertizeze, mai întâi, s` nu se îndep`rteze

132

MARY MORGAN

prea mult de ]`rm, pentru c` nu vrea s` piard` o secretar` atât de competent`. Atunci – se gândi ea – nu prezenta într-adev`r pentru el nici un fel de interes, ca femeie. Alung`, speriat`, aceast` remarc`; era logodit`... Fusese f`r` minte s` nu-[i dea seama c` ceea ce sim]ise pentru Clint la Priveli[tea Diavolului se va accentua, în aceste locuri atât de izolate. Se va controla... Va evita s` se mai apropie de el [i se va concentra pe un comportament de secretar` devotat`, care [i-a înso]it [eful la mare, pentru a-i fi la îndemân`, dac` inten]iona s`-[i continue munca [i acolo. Î[i va lua carne]elul pentru însemn`ri peste tot, când vor mai ie[i împreun`. – Oh, pe cuvântul meu, v`d o siren`, se auzi vocea lui [i imediat dou` mâini îi cuprinseser` trupul. Jana deschise ochii larg, privindu-l înm`rmurit`: devastator de ar`tos. To]i zeii apelor, cu magnetismul lor primitiv, erau nimic în fa]a acestui teribil seduc`tor. Pentru câteva momente, r`mase aparent pasiv`, continuând s` pluteasc` pe spate, în timp ce el o ]inea de talie. Apoi d`du u[or din picioare, încercând s`-[i schimbe pozi]ia, dar el fu mai rapid decât ea. Îi cuprinse coapsele [i [i le înf`[ur` dup` talie, s`rutând-o . Cu o mân` continua s-o ]in`, iar cu cealalt` îi mângâia trupul. Pasional [i de nest`pânit. Apoi î[i coborî buzele pân` deasupra bikinilor. Jana îl cuprinse dup` umeri, cu sentimentul c` nimic nu mai exista în lume, în acel moment, în afar` de sim]urile ei, total r`v`[ite. Nu mai conta ce-i spunea

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

133

mintea; corpul s`u îi apar]inea în acele momente, acestui om. Deschise ochii, dar soarele o opri s`-i vad` expresia. N-ar fi crezut vreodat` c` inima ei putea s` bat` atât de tare, dar se întâmplase. – Vraja m`rii, îl auzi [optind.Se desprinse apoi, brusc. – A[teapt`-m` pe plaj`, îi spuse el, cu un ton ciudat. Jana îi ascult` ordinul. Se usc` bine cu prosopul [i se întinse la soare, cu ochii închi[i. Fusese gata s` fac` orice i-ar fi cerut. De ce a îndep`rtat-o?... O salvase de ea îns`[i? De[i î[i propuse s` nu se mai despart` de carnetul ei de secretar`, uitase de-a binelea de el, tot restul acelei zile. În schimb, savur` cu sete fiecare moment petrecut împreun` cu patronul ei. Avuseser` o cin` simpl`, cu pe[te [i vin, dar fusese atâta bucurie în atmosfer`, c` Jana nu-[i aminti s` mai fi tr`it vreodat` clipe înc`rcate de o asemenea fericire. Atunci, pe nesim]ite, se instal` în mintea ei un gând absolut surprinz`tor chiar [i pentru ea îns`[i: cum ar fi s` fie so]ia lui Clint Dubois... O întrist` acest gând [i încerc` s`-l alunge, speriat`. Pentru prima dat` se gândise la asta [i [tiu, imediat, c` nu va uita acest moment niciodat`. Dac` i-ar fi cerut s` vin` în camera ei, nu l-ar fi refuzat. Era fericit` [i speriat` deopotriv` de sentimentele ei. Când sfâr[ir` cina îns`, Clint îi spuse doar: – Noapte bun`, micu]o...

134

MARY MORGAN

Doar câteva cuvinte, dar sunar` ca o mângâiere. Îl iubea... Acum era sigur` de asta... Nu era doar o atrac]ie fizic`. Oricum, el nu trebuia s` afle asta niciodat`. Când se va sfâr[i proiectul, se va întoarce la Johannesburg, unde o a[tepta Simon. Spera doar c` logodnicul ei nu-[i va da seama ce se întâmplase cu ea la Priveli[tea Diavolului. În zilele urm`toare, Clint îi vorbi mult despre proiect, dar când Jana deschise carne]elul pentru a-[i nota câte ceva, el o opri scurt, spunându-i c` vorbe[te cu voce tare doar pentru a-[i pune ordine în gânduri. Era atât de dedicat muncii lui, încât Jana nu numai c`-l ascult` cu cea mai mare aten]ie, dar chiar sim]i c`, lucrând pentru el, e pl`cut [i interesant. Î[i dori din nou aceast` munc`, pentru totdeauna. Plecar` din Hermanus sâmb`t`, pu]in dup` asfin]itul soarelui. Când îl v`zuse închizând c`su]a [i punând valizele în portbagaj, Jana sim]i c`, o parte din ea, murise odat` cu aceste gesturi. Ca [i cum i-ar fi ghicit gândurile, Clint deschise portiera din dreptul ei [i-i spuse aproape [optit: – Poate vom mai veni pe-aici, câteodat`, în week-end. Un potop de lacrimi îi invadar` ochii [i Jana î[i întoarse capul pentru ca el s` nu-i b`nuiasc` durerea. Nu va mai revedea niciodat` aceste locuri [i nici c`su]a pierdut` printre copaci. Data viitoare, el va veni aici cu Miranda.

Capitolul 9 Miranda sosi la Priveli[tea Diavolului la foarte scurt timp de la întoarcerea lor. Se ar`t` extrem de bucuroas` s`-l revad`. Toat` numai miere fa]` de Clint, î[i rev`rs` din plin veninul, când r`mase singur` cu Jana. Prea îndurerat` de toat` situa]ia, Jana refuz` s`-i r`spund` [i r`mase la fel de împietrit` când Miranda [i Clint se urcar` în ma[ina fetei, pierzându-se, împreun`, în lini[tea nop]ii. Toate gândurile despre Miranda [i Clint se risipir` îns` ca prin minune, când servitoarea o anun]` c` o c`utase insistent la telefon, un anume domn Lesands. L`sase un num`r de telefon din Cape Town [i numele hotelului la care putea fi g`sit. Simon în Cape Town! Cu degetele tremurânde, Jana form` num`rul. Ce alt` complica]ie îi mai rezerva via]a?

136

MARY MORGAN

– Jana! Vocea lui era furioas` [i f`r` pic de tandre]e. – Unde, dracu', ai fost? – De data asta, nu cost` atât de mult secundele, Simon, spuse ea, încercând s`-[i ascund` resentimentele. – Nu în]eleg... – E o convorbire local`; nu trebuie s` pl`te[ti în plus, dac` îmi spui c` ]i-a fost dor de mine. – Ah, toate fleacurile astea, din nou... – Da... Toate fleacurile astea, din nou, spuse ea, uimit` c` putea fi atât de degajat`. – Bineîn]eles c` mi-a fost dor de tine, Jana, iubito, dar încerc s` în]eleg ce s-a întâmplat. – Nimic deosebit. Urm` un moment de lini[te, dup` care Simon spuse, destul de sec: – Abia a[tept s` te v`d... {i s` te s`rut... Eu nu, se gândi Jana... Trebuia s` fie o foarte bun` actri]`, pentru a-l face pe Simon s` cread` c` i-a fost dor de el. Nu-i mai dorea s`rut`rile. Un singur b`rbat o f`cea s` vibreze, s`rutând-o, dar acel b`rbat nu era el. Totu[i, dac` vroia c`s`toria cu Simon, trebuia s` se prefac`. Proprietarul Priveli[tei se va c`s`tori, a[a c` n-avea de gând s` se pedepseasc` singur`, încât s` r`mân` toat` via]a îndurerat`. – Vin s` te v`d, spuse Simon, ner`bd`tor.

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

137

– Nu, r`spunse ea, gr`bit. Nu, Simon. – De ce nu? spuse el, nevenindu-i s` cread`. De ce crezi c` sunt în Cape Town?... – Da, [tiu... Jana se gândi imediat, impacientat`, la urm`rile pe care le putea avea prezen]a lui Simon la Priveli[tea Diavolului. Inelul... Î[i aminti ea, privindu-[i degetul gol... – Ne vom întâlni la Sea Point, spuse Jana, cu toat` fermitatea de care se sim]i în stare. E un loc foarte frumos, în vecin`tatea m`rii. Îi spuse cum s` ajung` acolo [i c` se vor întâlni într-o jum`tate de or`, dup` care închise repede telefonul, pentru a sc`pa de alte încurc`turi. Avusese timp doar pentru a face un du[ [i pentru a-[i schimba rochia... Clint nici nu va sim]i c` [i-a petrecut noaptea în afara casei, î[i spuse, gr`bindu-se s` scoat` Mini-ul din garaj. Gonind pe drumul de munte, Jana î[i privi inelul, pus la loc pe mâna stâng`. Când se angajase la Clint, urma inelului r`mas` pe degetul ei i se p`ruse incredibil de stranie Acum, prezen]a inelului pe mâna ei i se p`rea foarte ciudat`, ca [i cum n-ar fi fost locul lui acolo. Când intr` în restaurant, îl v`zu pe Simon a[teptând-o deja. Se ridic` de la mas`, când o v`zuse [i veni spre ea – Las`-m` s` te privesc, spuse el, dup` ce o s`rut` scurt. E[ti foarte schimbat`...

138

MARY MORGAN

– Adev`rat?... – E[ti mai slab` [i mai bronzat`... {i e ceva în ochii t`i... Nu [tiu exact ce, dar ceva ce n-am mai v`zut niciodat` în privirea ta. – }i se pare, spuse Jana, încercând s`-[i p`streze calmul. De fapt, fusese foarte uimit` de intui]ia lui. Pe de alt` parte, [i ea îl vedea pe Simon cu al]i ochi. Era mult mai scund decât î[i amintea sau era din pricina faptului c` se obi[nuise cu în`l]imea lui Clint?... În plus, fa]a îi era p`mântie... Doar paloarea obi[nuit` a celor din Highveld. Departe de mare, nu putea ar`ta la fel de viguros, ca locuitorii din Cape. Totu[i, ce era cu afectarea asta din alura lui? Întotdeauna ar`tase a[a?... Înceteaz` cu compara]iile, se mustr` ea. Nu e cinstit, î[i spuse... Simon nu va ar`ta niciodat` ca patronul ei, dar nici patronul ei nu avea calit`]ile lui Simon. Îi puse, dup` aceste gânduri, întreb`rile obi[nuite într-o astfel de situa]ie: dac` a avut un zbor pl`cut, ce-i mai face mama, ce nout`]i mai erau pe la birou?... Nu remarcase, din prima clip`, c` r`spunsurile lui erau foarte scurte [i abstracte. – E[ti schimbat`... Nu e[ti curioas` s` [tii de ce am venit pân` aici, Jana? – S` m` iei cu tine? spuse ea, u[or nesigur`... Simon, ]i-am spus c` nu pot... – {tiu ce mi-ai spus; dar nu accept...

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

139

Am venit s` descop`r adev`rul despre mine îns`mi [i ce influen]` are acest om asupra ta... Acest Clint Dubois... Toat` influen]a din lume pe care o poate avea un b`rbat asupra unei femei... E toat` dragostea mea, ar fi vrut s`-i spun`, dar r`spunse încet, aproape [optit: – Nici una, Simon. – Atunci, de ce ai refuzat s` te întorci la Johannesburg? – Proiectul... – Î[i poate lua alt` secretar`; nimeni nu e de neînlocuit. – I-am promis, r`spunse ea, cu noduri de plâns în gât, la auzul vorbelor lui... Acest proiect e important, Simon... – E important [i pentru tine?... – Da... – E mai important decât mine?... – Întrebarea fusese pus` în mod deliberat [i cu subîn]eles. Nu-i r`spunse direct. Un r`spuns sincer l-ar fi r`nit [i asta nu-i servea nici ei la nimic... – Îi datorez lui Clint pu]in` loialitate. – Lui Clint?... V`d c` ai început s`-l cuno[ti foarte bine... E[ti fericit` în casa lui, Jana? întreb` el, insinuant... – }i-am spus toate condi]iile, înainte de a accepta slujba. – Nu mi-au pl`cut... – Dar nici nu mi-ai spus s` m` întorc acas`... În fond, a fost ideea ta, s` încep toate aceste c`ut`ri... – E adev`rat, spuse el, foindu-se stânjenit pe scaun. N-ai g`sit nimic, înc`?

140

MARY MORGAN

– Nu. – Ai c`utat în toat` casa? – Nu... Fusese rândul ei s` se simt` vinovat`... Fa]a lui se lumin`, dintr-o dat`: – Atunci, mai ai vreo [ans`? Îl privi lung, încercând s` ghiceasc` ce se afla exact în mintea logodnicului ei. Vroia ca ea s` se întoarc` acas` dar în acela[i timp vroia bucata de hârtie pentru care o trimisese aici. Se întreb`, înc` o dat`, ce s-ar fi întâmplat dac` ar fi refuzat de la început s` vin` în Cape, pentru a c`uta ceea ce el credea a fi foarte important pentru viitorul lor? – Slabe [anse, s` g`sesc ceva... Probabil Simon realizase nemul]umirea din glasul ei, c`-i întoarse palma [i o s`rut`, delicat, pe mân`. – Te iubesc, dragostea mea... {i m` iube[ti [i tu... – Foarte romantic, îi întrerupse o voce foarte cunoscut` Janei. Simon î[i ridic` uimit privirea, spre fata care îi privea cu ironie. Se uit` apoi spre Jana întreb`tor, dar nu primi nici un r`spuns. Înlemnise, zgâindu-se ca la un film horor, spre fata cu p`rul negru [i spre b`rbatul care o înso]ea. – Cred c` tocmai am stricat o scen` de dragoste... Clint, dragule, se pare c` tocmai ai mai pierdut o secretar`, spuse Miranda, punându-[i o mân` pe umerii Janei. Îndep`rtând-o f`r` s-o priveasc`, Jana î[i fix` ochii pe fa]a lui Clint. Cu o grimas` de nedescris, proprietarul Priveli[tii Diavolului o analiza cu o r`ceal` de aisberg.

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

141

– Felicit`rile noastre par s` soseasc` tocmai la timp, spuse Miranda, cu dulcea]a ei pref`cut`. Nu ne-ai prezentat logodnicului t`u, domni[oar` Harvey. – Permite-]i-mi s` vi-l prezint pe Simon Lesands... Simon... Sunt bucuroas` s`-]i fac cuno[tin]` cu domni[oara Miranda Maddison [i cu domnul Dubois, spuse Jana, pronun]ând cu greutate cuvintele. Dup` privirea ostil` pe care i-o arunc`, Jana sim]i c` Simon nu se a[teptase ca patronul ei s` fie un b`rbat atât de ar`tos. Clint ar`ta maiestuos [i impenetrabil. A[teptând-o pe Miranda s`-[i sfâr[easc` bla-bla-urile, se retr`sese câ]iva pa[i mai departe, cercetând cu arogan]` lumea din jur. – Suntem primii care v` felicit`m? întreb` Miranda, scrutându-i ca [i cum ar fi v`zut pentru prima oar` în via]` dou` persoane logodite. – Da, r`spunse f`r` chef Jana. – Nu, o contrazise Simon. – Cine a mai f`cut-o? zise Miranda, plin` de curiozitate. – Suntem logodi]i de mai mult timp. Trebuie c` a]i observat, pân` acum, inelul Janei. Jana sim]i c` se în`bu[`. Nimic nu o mai putea salva, de data asta. Î[i ridic` ochii spre Clint, dar fa]a lui era f`r` nici o expresie. Dup` o scurt` t`cere, Miranda zise, râzând cu subîn]eles:: – Desigur, am fi observat inelul domni[oarei Harvey, dac` l-ar fi purtat, nu-i a[a, dragule?...

142

MARY MORGAN

– Ai spus c` ]i-e foame, Miranda... S` ne întoarcem la masa noastr`... – Cum spui tu, dragostea mea. Apoi, cu un surâs triumfal, spre Jana: – E o comoar`, acest b`rbat, nu– i a[a?... De-asta îmi e atât de drag, spuse Miranda, aruncându-i o ochead` lui Simon: – Am fost foarte încântat` de cuno[tin]`, domnule Lesands. Jana îi privi îndep`rtându-se... Tot ce-[i mai dorea era s` se întoarc` în camera ei [i s` plâng` pân` îi secau lacrimile. – Jana... Incredibil... Pentru câteva momente, uitase de prezen]a lui Simon. Spera c` nu-i v`zuse, totu[i, durerea din ochi. – Nu ai purtat inelul?... – Nu. – De ce nu? O str`fulger` cu privirea. – Te-ai gândit c`, purtându-l, nu-l vei mai putea cuceri pe [eful t`u? – Nu l-am purtat, pentru c` m-am gândit c` a[a voi avea mai multe [anse s` p`trund la Priveli[tea Diavolului. – A[ vrea s` te cred, spuse el, privind spre masa la care st`tea Clint. – Domnul Dubois e logodit cu domni[oara Maddison? întreb` el. – A[a se pare, spuse Jana [i cuvintele ei fur` înc`rcate de durere. În orice caz, nu e nimic oficial, deocamdat`.

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

143

– Atunci, nu poate fi nimic, între voi dou`. – Ce vrei s` spui, Simon? – Dac` nu e nimic între voi dou`, atunci, poate po]i continua c`ut`rile. Jana îl privi lung, f`r` a r`spunde. – Pentru Dumnezeu, Jana, spune ceva. – Ce ai vrut s` spui, de fapt?... N-am în]eles... – C` po]i continua c`ut`rile pân` la sfâr[itul proiectului. – Spune-mi, Simon, dac` g`sesc acele hârtii dar, nu g`sim în ele ceea ce a[tept`m – cum va fi? – Te rog, Jana. – Spune-mi, te vei mai c`s`tori cu mine? insist` ea. – Ce sens are s` ne gândim la aceast` ipotez`? Evitase r`spunsul. O f`cuse deliberat? se gândi Jana, temându-se c`... da... R`maser` mai mult timp în restaurant, iar Simon îi vorbi despre afacerile lui din Cape, care îl ]ineau o vreme în regiune. În aceast` perioad` Jana va sfâr[i, probabil, lucrul la proiect [i se vor întoarce împreun`. Conversa]ia fusese, totu[i, destul de for]at`. Erau asemenea celor care nu prea au ce s`-[i spun` [i se gr`besc s` rup` t`cerile cu nimicuri. Ie[iser` apoi din restaurant [i f`cuser` o scurt` plimbare, f`r` a conversa prea mult. Când îl p`r`si, pentru a se întoarce la Priveli[tea Diavolului, se sim]i eliberat`.

144

MARY MORGAN

Grandioasa proprietate era, cu excep]ia verandei, cufundat` în întuneric. Clint p`rea c` se întorsese înaintea ei. Tot ceea ce-[i dori Jana, în acel moment, era s` r`mân` singur`, pentru a putea, în sfâr[it, s` dea drumul larimilor, re]inute toat` seara. Se îndrept` deci cu cea mai mare grij`, spre dormitorul ei. Str`b`tuse jum`tate din camer`, când z`ri, cu inima b`tându-i s` se sparg`, o umbr` lung`, în scaunul de lâng` pat. – Clint, [opti ea, ducându-[i repede mâna la gur`. – Frumos î]i mai st` s` ajungi acas` la ora asta, o mustr` el. – Eu nu-]i ]in ]ie eviden]a, replic` Jana. Ie[i afar` din camera mea! – E casa mea, spuse el cu r`ceal`. – Mai lipse[te doar s`-mi spui c` [i patul `sta e al t`u. – Dac` încerci s` m` seduci, pot s` te asigur c` î]i pierzi timpul. Fac întotdeauna ceea ce-mi place. – Atunci, de ce e[ti aici? – Pentru c` vreau o explica]ie. – Nu po]i a[tepta pân` mâine diminea]`? r`spunse Jana, de[i în ton i se putea citi, foarte clar, vulnerabilitatea [i nesiguran]a. – Pentru a-]i da timp s` n`scoce[ti alt` poveste ridicol`? Nu, Jana, vom vorbi acum. – Sunt foarte obosit`, spuse ea, presându-[i tâmplele. – D`-i drumul. Te ascult. Pe urm`, po]i s` te culci lini[tit`. – Chiar nu-]i pas` c` nu m` simt bine?

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

145

– Câtu[i de pu]in. Tonul lui era atât de ferm, încât Jana sim]i c` nu putea avea nici o sc`pare. – Vrei s` [tii despre Simon, dar habar n-am cum s` încep. – Începe cu începutul... Vreau s` [tiu toate detaliile, indiferent cât de sordide sunt. – Nu e nimic sordid, se r`sti ea. – Nu?... Poate avem o alt` scar` valoric`. Ai venit în casa mea, încercând s` m` în[eli asupra motivului care te-a adus aici. Trebuie c` erai, deja, logodit` cu Simon. O privi, a[teptând un r`spuns [i Jana încuviin]`. – Nu purtai inelul, când te-ai prezentat pentru interviu. Nu l-ai pus niciodat`, înainte, de când e[ti aici. Nu-l purtai nici în ziua în care ai fost la Fish Hoek [i ai încercat toate acele trucuri, ca s`... – Nu a fost nici un truc, îl întrerupse ea, furioas`. }i-am spus de mii de ori pân` acum, c` am fost prins` într-un vârtej. Clint t`cu un moment [i când vorbi, nu se citi nici o îng`duin]` în tonul lui. – Admi]ând c` spui adev`rul cu privire la acest fapt, totu[i n-ai nici o scuz` c` mi-ai ascuns faptul c` e[ti logodit`. – A[a este, recunoscu Jana, nefericit`. – De ce? o scutur` el cu putere de umeri. Ai ]inut atât de mult s` lucrezi pentru mine... Ce te-a determinat s` vrei asta? Ai avut un motiv, în mod sigur.

146

MARY MORGAN

Jana încerc` s`-l îndep`rteze, dar Clint se dovedi de neînduplecat. A[a, îi era imposibil nu doar s` respire, dar [i s` gândeasc`. Trebuia îns` s` încerce; era foarte clar c` n-o va l`sa pân` nu afla ceea ce vroia. – Am avut un motiv, spuse ea, în cele din urm`. Dar n-a avut nici o leg`tur` cu tine, Clint. }i-am spus [i alt` dat` c` n-am urm`rit banii t`i, spuse ea, ridicându-[i privirea. – Banii nu, dar poate alceva. – Ceva care mi-a apar]inut, cândva, spuse ea, foarte încet. O privi îndelung, în t`cere, observând b`rbia-i în`l]at` cu mândrie, str`lucirea furioas` din ochi. – Vrei s`-mi spui despre ce este vorba? – D`-mi drumul, mai întâi, r`spunse ea simplu. Clint o eliber` din strânsoare [i Jana, îndep`rtându-se câ]iva pa[i, î[i începu cu emo]ie relatarea: – Mi-am petrecut primii patru ani din via]`, la Priveli[tea Diavolului, zise ea încet, stârnind valuri de uimire în ochii proprietarului vastului domeniu. Se întoarse apoi cu fa]a spre fereastr` [i nu-[i schimb` pozi]ia pân` nu termin` tot ceea ce avea de spus... Fusese adoptat` [i adus` la Priveli[tea Diavolului, în primele zile ale vie]ii ei... Nu-[i cunoscuse niciodat` adev`ra]ii p`run]i, iar pe cei care o adoptaser` îi iubise întotdeauna, foarte mult... Totu[i, nu putea nega faptul c` se întrebase de multe ori, care-i era adev`rata origine.

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

147

La Priveli[tea Diavolului, locuise împreun` cu cei care o înfiaser` [i, de asemenea, cu bunica ei adoptiv`. Asta pân` în ziua în care tat`l ei renun]ase la munca sa de pân` atunci [i se mutaser`, cu to]ii, la Johannesburg. Bunica sa fusese cea care-i alimentase mereu visele despre p`rin]ii ei adev`ra]i, spunându-i c` putea fi foarte mândr` de originile ei. – Nu-mi d`duse niciodat` prea multe detalii, continu` ea, îns` m-a f`cut s` în]eleg faptul c` existaser` ni[te circumstan]e foarte speciale, care i-a împiedicat s` m` p`streze. B`trâna doamn` refuzase permanent s` spun` mai mult, în ciuda insisten]elor Janei. Totu[i, când sim]i c` i se apropie moartea, îi vorbi Janei despre o hârtie. Aceasta se g`sea undeva la Priveli[tea Diavolului [i în ea era scris tot secretul cu privire la na[terea Janei. Dac` se hot`râse s` vin` la priveli[tea Diavolului, era pentru c`, acum, acea bucat` de hârtie o putea ajuta foarte mult în a [ti mai multe despre ea îns`[i. I se ceruse asta, într-o problem` vital`, pentru ea. Nu-[i dorea s` cunoasc` toate acestea pentru ea îns`[i, pentru c` î[i iubea foarte mult p`rin]ii adoptivi [i era mândr` de ei; viitorul s`u so], îns`, ]inea foarte mult s` [tie adev`rata sa identitate. Pe Simon îl cunoscuse imediat dup` ce p`rin]ii ei adoptivi muriser` într-un accident de ma[in`. Jana avea, pe-atunci, dou`zeci [i unu de ani... Începuser` s`-[i petreac` tot mai mult timp împreun`... Era trist` [i se sim]ea foarte singur` iar Simon umpluse golul imens din via]a ei. Se comportase cu foarte

148

MARY MORGAN

mult` în]elegere, fusese extrem de gentil [i de amabil, tot timpul. Nu-[i amintea nici o cerere real` în c`s`torie din partea lui – dar, încet, încet, c`s`toria lor devenise o chestiune de la sine în]eleas`. T`cu câteva minute, apoi continu`: – Dup` ce Simon mi-a dat inelul de logodn` [i a anun]at evenimentul, mi-a cerut s` vin aici [i s` caut s` aflu secretul originii mele. Asta pentru c` bunica mea a sugerat, de multe ori, c` m-a[ trage dintr-o familie nobil`. Astfel, dac` a[ descoperi c` e, într-adev`r, a[a, mama lui Simon ar avea prilejul s` se laude peste tot cu acest fapt [i eu a[ fi foarte bine primit` în familia Lesands. – {i dac` nu vei descoperi ceea ce speri? fuseser` primele cuvinte rostie de Clint, de la începutul povestirii ei. Jana încerc` s` g`seasc` vreo reac]ie pe chipul lui, dar st`tea prea ascuns în întuneric, iar în tonul lui nu era nimic relevant. – Nu [tiu, r`spunse Jana. – Simon î]i va cere s`-i înapoiezi inelul? – O voi face f`r` s`-mi cear`. Nu m` voi sim]i bine într-o familie c`reia îi e ru[ine cu mine.

Capitolul 10 T`cur`... Jana era foarte emo]ionat`. Cu doar atât de pu]in timp în urm`, ea [i Clint, locuiser` absolut singuri în c`su]a lui de lâng` mare. Au fost clipe de mare fericire pentru ea. Î[i aminti intimitatea cinelor avute împreun`, sub lumina stelelor. Acum era, toat`, numai durere, [tiind c` acele seri nu se vor mai repeta. – De ce nu mi-ai spus, de la început toate astea? întreb` Clint [i glasul lui sun` cu o asprime incredibil`. – M-am temut c` m` vei considera ridicol`, [opti ea. – Foarte adev`rat. Chiar a[a ar fi fost. Vocea lui era ca de ghea]`. – Am crezut c` ai ceva coloan` vertebral`, Jana, dar m` tem c` m-am în[elat. – Pentru c` am fost de acord cu investiga]iile?...

150

MARY MORGAN

Nu aveam alternativ`. – Nici o alternativ`, ridic` el tonul, repetându-i cuvintele. E[ti o fat` capabil`. E[ti curajoas` [i po]i fi independent`. Nu în]eleg de ce a trebuit s` alimentezi, a[a, capriciile unui haplea! – Simon nu e un haplea! Nu-[i d`du prea bine seama de ce trebuia s` sar` în ap`rarea logodnicului ei, dar o f`cu, totu[i. – Un haplea, un snob [i un nebun. r`spunse el cu un dispre] v`dit la adresa lui Simon, str`b`tând gr`bit spa]iul dintre ei [i scuturând-o cu putere de umeri, înc` o dat`. – Nebun? – Un b`rbat care î]i cere pedigriul pentru a vedea ce e[ti, Jana, e un nebun. E[ti preg`tit` s` î]i petreci tot restul vie]ii tale al`turi de acest nebun? Dac` tot nu voi putea s`-mi petrec tot restul vie]ii al`turi de tine, gândi Jana, ce importan]` are cu cine m` m`rit. Spuse , apoi, cu voce tare: – Da – E bogat? – Nu e s`rac, spuse Jana, cu indiferen]`. – Bog`]ie [i statut social. Pentru aceste "calit`]i" e[ti gata s` te prostituezi. – Oricum, Simon e politicos, spuse Jana, înc`rcat` de furie. – {i tu crezi c` polite]ea lui va fi de-ajuns, pentru a te sim]i satisf`cut` în pat? Nu-]i bate joc de tine îns`]i, Jana.

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

151

Te vei plictisi, de moarte, dup` o lun` de m`riti[ cu el. – Ce-]i pas` ]ie? se r`sti la el Jana. – A[a... Pisicu]a mea s`lbatic`, [opti Clint, [i o trase mai aproape. Nu avea nici un rost s` se opun`. {tia deja c` era mult mai puternic decât ea. O cuprinse în bra]e [i îi mângâie fiecare centimetru din trup, în timp ce o s`ruta cu o ardoare f`r` egal, f`când-o s` nu se mai gândeasc` la nimic, alceva, decât la faptul c` era în bra]ele b`rbatului iubit [i tot ce î[i mai dorea era s` fie posedat` de el. Instinctiv, se lipi de el atât de strâns, încât p`rea c` nu se vor mai putea desprinde. Dup` ce el o îndep`rt`, Jana putu doar s`-l priveasc`, sfâr[it` de durerea separ`rii. {tia cât de mult îl dorea? Masca impasibil` din fa]a ei, îi spunea, totu[i, dup` lic`rirea stranie din ochi, c` era perfect con[tient de starea în care o adusese. Jana c`ut` cu disperare pe fa]a lui, un semn cât de mic c` fusese [i el r`v`[it, de ceea ce se întâmplase între ei. Respira]ia lui era pu]in mai accelerat`, dar atât. În rest, doar expresia lui acuzatoare, de dinainte. – Te rog, pleac`, spuse Jana, tremurând. – Chiar asta inten]ionam s` fac, r`spunse Clint, pe un ton extrem de blând. Ajunsese la u[`, când Jana îl strig`: – Clint... Se opri, întorcându-[i capul spre ea.

152

MARY MORGAN

– Vrei... vrei , înc`, s` r`mân pentru proiect?... Curba puternic` a buzelor lui se schimb` într-un surâs melancolic. – Bineîn]eles. Acest mic exerci]iu n-a schimbat cu nimic aceast` parte a rela]iei noastre. În diminea]a urm`toare, Clint îi d`du un teanc de hârtii [i-i explic` ce are de f`cut, a[a c` Jana se pusese pe treb`. Nu vorbiser` nimic despre cele petrecute cu o noapte înainte, ca [i cum totul se [tersese deja din memoria lui. Fusese doar Clint Dubois, st`pânul celei mai mari podgorii din Cape, cu un proiect de cercetare foarte important, care trebuia terminat în cel mai scurt timp. Într-un fel, Jana era fericit` de maniera impersonal` pe care o adoptase Clint. Zilele trecuser` una dup` alta, [i, încetul cu încetul, se stabili [i rutina. În fiecare diminea]` lucra cu patronul ei, într-o atmosfer` rece [i rezervat`, iar seara se întâlnea cu Simon. Uneori, seara, ea [i Simon, se întâlniser`, în ora[, cu Miranda [i Clint. Simon era v`dit impresionat de frumuse]ea brunetei. Miranda râdea într-una, flirtând pe fa]` cu Simon. Clint se purta rece, dar politicos. Din când, în când, Clint o m`sur` pe Jana, cu insisten]`. Nu realizase înc` faptul c` jocul dintre Simon [i Miranda îi era absolut indiferent. Jana nu se putea gândi la alceva, decât la Clint. Inima, mintea, fiin]a ei toat`, tânjea dup` el. Nu îl iubea pe Simon [i acest lucru îi devenise din ce în ce mai clar în ultimul timp. A fost o gre[eal` s` cread` c`, odat` c`s`torit` cu Simon, nu se va mai gândi, atât

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

153

de mult la Clint. Dar– nu putea avea nici un viitor, al`turi de Clint... Era doar o chestiune de timp, c`s`toria lui cu Miranda. Îi va spune lui Simon c` nu se poate c`s`tori cu el [i, dup` ce proiectul va fi gata, ceea ce se va întâmpla cât de curând – va începe o via]` nou`. Va r`mâne în Cape Town. Poate va începe, într-adev`r, s` studieze arhitectura din Cape... Dar asta apar]inea viitorului; pentru rezolvarea problemelor prezentului, rebuia s` vorbeasc`, urgent, cu Simon. În plus, î[i va reîncepe c`ut`rile. De data aceasta, pentru ea îns`[i. Când Miranda veni pentru prânz, Jana aproape c` terminase de scris proiectul. Frumoasa brunet` ar`ta de-a dreptul str`lucitor. De[i fusese nesuferit`, ca de obicei, în cele câteva minute petrecute singur` cu Jana, de data asta b`tu foarte mult struna, pe rela]ia Janei cu Simon. Cu Clint, se comport` cu aceea[i fals` dr`g`l`[enie, dintotdeauna. Dup` prânz, cei doi ie[iser` împeun`. Descurajat`, Jana se întoarse în biroul ei. Începu s` lucreze, dar nu se putu concentra [i paginile fuseser` pline de gre[eli. Clint era un perfec]ionist [i modul în care scrisese ea acum era inacceptabil, a[a c` f`cu o pauz`. Patronul s`u era cu Miranda, deci nu avea cum s`-[i dea seama c` a p`r`sit biroul. Se gândi s` mearg` la plaj`, dar, în timp ce se îndrepta spre garaj, cu costumul de baie [i prosopul în mâini, se r`zgândi brusc. În depresia în care se afla, valurile nu o puteau încânta, ca alt` dat`.

154

MARY MORGAN

Î[i va continua c`ut`rile. În curând, va sfâr[i proiectul [i va pleca de la Priveli[tea Diavolului. Nu va mai exista o alt` [ans` de a afla adev`rul despre ea îns`[i. R`m`sese doar o singur` camer` necercetat`: dormitorul lui Clint. Nu avusese niciodat` curajul s` caute acolo. Dac` vroia s` intre acolo, era cel mai bun moment. Probabilitatea de a fi descoperit` era foarte redus`. Intrase în aceast` camer` pân` acum doar o singur` dat` [i atunci doar pentru câteva minute. {i acum, ca [i alt`dat`, fusese izbit` de atmosfera special` a acestei înc`peri. Pe unul din scaune, era o c`ma[` pe care Clint o purtase în acea zi, mai devreme. O prinse în mâini [i o apropie de obraji. O a[ez` cu mare greutate, la loc. Hot`rî s`-[i înceap` c`ut`rile cu col]ul de lâng` pat. Era a[ezat` în genunchi, ap`sând cu aten]ie lambriul, când auzi u[a deschizându-se. Se întoarse, cu inima b`tându-i nebune[te. – Clint, spuse ea, pierdut`. – Ahhhhh!... Ce interesant, scrâ[ni el, ironic. – Pot s`-]i explic, spuse ea, cu disperare. – Iubito, prezen]a unei fete în camera unui b`rbat, este o explica]ie foarte clar` prin ea îns`[i. O str`lucire luciferic` ap`ru în ochii lui [i Jana se gr`bi s` adauge: – Nu, Clint... Eu...

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

155

Era decis` s`-i m`rturiseasc` tot, dar gura sa o prinse pe a ei, cu for]`, mai înainte de a apuca s` rosteasc` vreun cuvânt. Dac` vroia s` se lupte pentru a se elibera, Jana trebuia s` fac` asta, mai întâi, cu ea îns`[i. {tia îns`, la fel de bine, c` n-ar fi avut niciodat` aceast` putere. O întinse pe pat [i o mângâie atât de senzual [i de provocator, încât Jana se sim]i ca într-o dulce agonie. Trebuia s`-l alunge, cât nu era prea târziu, dac` vroia s` nu se aleag` cu o amintire care o va obseda pân` la sfâr[itul zilelor. Adunându-[i toate for]ele, Jana reu[i s`-l îndep`rteze, ridicându-se. Îl auzi sco]ând un r`cnet de furie, dup` care încerc` s-o prind` din nou. Jana f`cu un pas înapoi [i în momentul urm`tor, î[i prinse un picior sub masa de toalet`. Încercând s-o ajute s`-[i scoat` piciorul f`r` a se r`ni, Clint lovi sticlu]ele de parfum, care se rostogolir` pe podea. Se l`s` o t`cere adânc` între ei, în timp ce culegeau sticlu]ele... Dup` asta, Clint n-o mai atinse. Îi d`du timp s` se calmeze [i Jana era fericit` de dezordinea ce se f`cuse pe jos; le d`duse o ocupa]ie. Dup` câteva minute, Jana z`ri o pat` mic`, ce str`b`tu printr-o crest`tur` din fundul sertarului. Instinctiv, ap`s` cu degetul suprafa]a acelei urme. Se auzi un sunet surd, dup` care ie[i la iveal` o cavitate minuscul`. În fundul acelei cavit`]i, z`cea o bucat` de hârtie. – Jana, spuse Clint, prinzând-o repede de mân`... E[ti sigur` c` vrei s` cite[ti ce scrie acolo? Ochii care se ridicar` spre el erau de neînduplecat.

156

MARY MORGAN

– Cred c` trebuie s` fac asta. Jana desf`cu apoi, foarte încet, hârtia împ`turit`. Citi de dou` ori cele scrise. Apoi, f`r` nici un cuvânt, i-o înmân` lui Clint. În timp ce el începu s` citeasc`, Jana se apropie de fereastr` [i privi îndelung, peste gr`dina înmiresmat` [i viile f`r` sfâr[it care se întindeau înaintea ei. Ultima parte a scrisorii fusese scris` de bunica ei [i mesajul îi era adresat Janei. Din scrisoare reie[ea c` mama adev`rat` a Janei fusese fina bunicilor ei, o fat` foarte frumoas`, în vârst` de [aptesprezece ani, care se îndr`gostise de un student la conservator [i r`m`sese îns`rcinat` cu el. Tân`rul era un pianist care promitea s` fac` o mare carier` [i mama Janei nu vrusese ca el s` se simt` obligat s-o ia în c`s`torie, mai înainte de a fi preg`tit pentru asta. Frumoasa fat` murise la o s`pt`mân` dup` ce o adusese pe Jana pe lume. Fiica bunicilor ei, cea pe care Jana o numise întotdeauna "mam`" , o adoptase pe Jana. " De ce ]i-am scris toate acestea, Jana?" – spunea bunica ei în scrisoare. " Nu pentru a nu te gândi la p`rin]ii t`i adoptivi ca la ai t`i proprii, pentru c` te-au crescut cu mare iubire, ci pentru c` va veni momentul în care va trebui s`-]i cuno[ti adev`rata origine. Nu o privi cu ochi r`i pe fata care te-a adus pe lume; a fost foarte frumoas`, iubitoare [i pur`. Nu trebuie s`-]i fie ru[ine s` vorbe[ti despre ea. F`-o cu toat` dragostea pe care a meritat-o din plin, întotdeauna." – Jana... Î]i pare r`u c` ai descoperit, toate acestea? o întreb` Clint, apropiindu-se cu grij`.

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

157

– O, nu, Clint, spuse Jana, radiind de fericire. – Simon nu va fi încântat s` afle aceste lucruri, spuse el, privind-o cu luare-aminte. – Nu. Nu-i mai spusese cât era de bucuroas` de acest fapt. – E aici... A sosit în acela[i timp cu mine, dar nu erai în birou... Te a[teapt` în bibliotec`. – E în bibliotec`? Atunci, trebuie s` fug într-acolo. Jana îl privi pe Simon cu mult` aten]ie, înainte de a intra în bibliotec`. Avea o figur` impacientat` [i iritat`. Cât de pu]in îl cuno[tea, se gândi Jana. – Simon, începu ea. – Jana, unde Dumnezeu ai fost? S`ri în picioare [i veni spre ea. – Am g`sit ceva, Simon... – Ai g`sit hârtia? întreb` el ner`bd`tor. – Simon, mai înainte de a citi, a[ vrea s`-]i înapoiez ceva, spuse Jana [i-i puse în mân` inelul cu diamant. Dup` ce citi scrisoarea, Simon î[i ridic` ochii spre ea. – Jana, n-ai s` faci asta... – E mai bine a[a, spuse ea, hot`rât`. – Iubito, nu [tiu, spuse el privind pe deasupra ei. – Eu, da. {i într-adev`r, [tia... Dac` Simon ar fi iubit-o cu adev`rat, dup` ce a citit hârtia, ar fi strâns-o în bra]e [i i-ar fi spus c` toate acele lucruri nu pot schimba rela]ia lor. Jana tocmai î[i împacheta lucrurile [i le punea într-o valiz`, când intr` Clint în camera ei.

158

MARY MORGAN

– Ai vorbit cu Simon? întreb` el f`r` nici un preambul. – Da. – Cum a primit vestea? Ochii lui întuneca]i o priveau cu o intensitate care îi acceler` sângele în vene. Jana lu` cu grij` un pardesiu [i-l a[ez` încet în valiz`. – I-am dat inelul înapoi, mai înainte ca el s` fi citit scrisoarea. N-am avut nevoie de concluziile lui. La[itate, cred... – N-ai fost niciodat` o la[`, Jana. Ce faci? întreb` el, observând abia atunci cu adev`rat, c` î[i strângea lucrurile. – Îmi fac bagajele. Clint ridic` nedumerit din sprâncene. – Pleci undeva? Jana r`spunse, f`r` a putea s`-l priveasc` în ochi: – Proiectul va fi gata foarte curând. Nu vei mai avea nevoie de mine. – Poate nu ca secretar`, într-adev`r, spuse el, râzând re]inut. În orice caz, Jana, nu vei pleca. – Clint... Ai.... Ai altceva de lucru pentru mine? spuse ea privindu-l, în timp ce speran]a i se furi[` în suflet. – Da; ca so]ie... O cuprinse cu bra]ele, f`când-o s`-i bat` inima mai tare ca niciodat`. Spune "DA", iubita mea. Întorcându-se spre b`rbatul pe care-l iubea mai mult decât via]a, Jana întreb` totu[i: – {i Miranda? – Cred c` va fi mult mai fericit` cu Simon al t`u. A c`zut exact la momentul potrivit în acest ora[. Miranda devenise o pacoste pentru mine.

|NTOARCERE LA “PRIVELI{TEA DIAVOLULUI”

159

– Vrei s` spui c` niciodat`... Clint, hangiul mi-a spus c` ]ie nu-]i plac femeile. – Am întâlnit doar femei ca Miranda, pân` la tine. Fete care ie[eau cu mine pentru bani [i pozi]ie social`. – Aproape c` m-am l`sat vânat, o dat`, dar am jurat c` nu se va mai întâmpla. – Clint... Jana înc` nu în]elesese prea bine. – Clint... Vreau s` spun... – Vrei s` spun eu?... Da, iubita mea, te iubesc.... Te-am iubit din momentul în care ai pus piciorul la Priveli[tea Diavolului. – {tii c` am venit cu un scop... se cuib`ri ea în bra]ele lui. De ce nu m-ai alungat? – Pentru c` te-a[ fi pierdut. – Nu-l mai vreau pe Simon de mult` vreme. Oh, Clint, am fost în infern, iubindu-te înc` din clipa în care m-ai salvat [i crezând c` nu m` vrei. Acum, nici nu pot s` cred c` este adev`rat tot ce se întâmpl`... – Ar fi mai bine s` crezi, pentru c` în cel mai scurt timp posibil vei fi so]ia mea Buzele lui se întâlnir` cu ale ei în cel mai senzual, mai cald [i mai tandru s`rut pe care l-ar fi putut tr`i vreodat`. – Bun venit, marea mea dragoste... Aceasta este adev`rata ta întoarcere la Priveli[tea Diavolului.

Sfâr[it

Solicitan]ii la „CARTEA PRIN PO{T~“ se pot adresa „S.C. ALCRIS 94 DIFUZARE“ Bucure[ti, str. Teodosie Rudeanu 54, sector 1 tel. 021-223.63.07. sau C.P. 41-129. Pentru rela]ii editoriale se pot adresa editurii: str. Panait Istrati 62, sector 1 tel/fax 021-224.16.98 tel.: 021-665.45.65

|n ITALIA detaili[tii [i cititorii no[tri fideli se pot adresa pentru cump`r`turi sau abonamente la oricare din cele [apte colec]ii ale noastre: El [i Ea, Romantic, Roz, De Aur, Nostalgic, Poli]ista, Mari Romane de Dragoste, la num`rul de telefon: 00393480820307.