Insula Intunecata

AUTOR

Titlu

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de NUME

ALCRIS

Capitolul 1 Leonora nu se putea ab]ine s` nu zâmbeasc`, \n ciuda faptului c` era exasperat`, c`ci Roberto Talliano era un omule] cinstit [i inofensiv [i-i era imposibil s` nu-l simpatizeze. P`rul lui cre] [i negru \i acoperea capul [i fruntea, iar ochii negri plini de suflet erau irezistibili. So]ia lui Roberto, Maria, se purta ca o menajer` [i câteodat` ca o buc`t`reas` pentru Leonora [i unchiul ei, dar aranjamentul era riscant, c`ci Maria avea un temperament exploziv chiar [i pentru standardele latine. Leonora trebuia s` admit` c` par]ial temperamentul ei era de \n]eles, c`ci pe lâng` faptul c` era menajer` pentru ea [i unchiul ei, Maria avea de asemenea cinci copii de \ngrijit, de[i n-avea \nc` treizeci de ani, iar Roberto nu câ[tiga prea bine. 5

Nu [tia ce o enervase, dar intrase foc [i par` \n casa cu pr`v`lie a lui Clive Jackson, cerându-i lui Dumnezeu s`-i vad` r`bdarea [i jurând s` nu se mai \ntoarc`. Dac` Leonora ar fi gândit c` Maria credea ce spunea, probabil s-ar fi \ngrijorat, dar era de-acum obi[nuit` cu astfel de incidente. Roberto \ns` le lua \n serios [i se \ngrijora [i el fu cel care se scuz` pentru absen]a so]iei lui. Ca de obicei vorbi cu Leonora, c`ci Clive avea treab` [i ura problemele domestice [i se \nchidea \ntr-o camer` atunci când Maria f`cea scandal. – Sunt dezolat, signorina, \i spuse Roberto [i ochii lui rug`tori cereau \n]elegere. El o iubea pe Maria a[a ]âfnoas` cum era [i n-ar fi acuzat-o. Vre]i s`-i explica]i domnului Jackson c` Maria nu se simte bine? Leonora \[i \n`bu[i un oftat, [tiind c` nu va aminti de plecarea Mariei dac` unchiul ei n-o va face; el \i va ]ine locul pân` ce se va hot`r\ s` se \ntoarc` din nou. – |i voi spune unchiului meu c` Maria nu se simte bine. Roberto, nu-]i face griji. – Mul]umesc, signorina Jackson. {tiu c` Maria va... C`uta cuvinte engleze[ti s` explice [i Leonorei \i fu mil` de el, deoarece era jalnic \n loialitatea lui. 6

– Va veni, zâmbi Leonora. Nu-]i face griji, Roberto, ne descurc`m pân` se \ntoarce. Doar s-a mai \ntâmplat, nu-i a[a? Roberto era gata s` protesteze, dar se mai gândi [i ridic` din umeri. – A[a e, signorina. |mi pare r`u. Leonora \i zâmbi \ncurajator [i privi \n barca lui, legat` la chei. Con]inea doar doi homari uria[i [i se gândi la ce vor mânca Maria [i cei cinci copii. – Asta e tot ce ai prins, Roberto? \ntreb` ea [i Roberto d`du din cap c` nu. Privi trist la cei doi homari. – Sunt pentru domnii de pe stânc`. – |n]eleg. Leonora privi peste apele albastre [i lini[tite ale golfule]ului la \n`l]imile din Isola di Marta. Nu era chiar o insul`, era legat` de continent de o fâ[ie de p`mânt [i \n serile de var`, când soarele apunea, ar`ta ca un castel din pove[ti. O vil` mare [i alb` era construit` chiar sus pe stânc` [i terenul accidentat de sub ea [i de lâng` ea sus]inea copaci [i gr`dini. Leonora fusese intrigat` din clipa când o v`zuse [i venirea noilor locatari o f`cuse [i mai curioas`. 7

Era aceea[i curiozitate care o \mpinsese s`-l u[ureze pe Roberto de obliga]iile de curier. Când Maria era sup`rat`, Roberto era nec`jit [i nu voia s-o lase singur` ca s` livreze pe[te celor de la vil`. Leonora se oferise s` mearg` \n locul lui [i fusese deja de dou` ori. Dup` ce urcai cele cam o sut` de trepte de la vil`, vedeai un peisaj care merita efortul. Avea de asemenea un aer de singur`tate, dar cum locuiau numai trei persoane acolo, asta era inevitabil [i ea \i invidia pentru priveli[te. Cel mai important membru dintre cei trei nu putea aprecia priveli[tea, pentru c` era orb. Nu-l \ntâlnise \nc`, dar citise despre accidentul lui Jason Connor \n ziarele engleze[ti ale unchiului ei. Nu [tiuse cine este pân` nu se dusese acolo prima dat` [i fusese o surpriz` s` descopere c` doi dintre locatari erau englezi. {tiind câte ceva despre povestea lui Jason Connor din ziare [i reviste, Leonora era totu[i rezervat`. Era un om deosebit \n meseria lui, [i to]i [tiau c` pilo]ii de curse erau o ras` aparte, dar din ceea ce citise despre el nu era sigur` c`-i va pl`cea de el. P`rea \ncrezut [i egoist, dup` cum spuneau cronicile. F`cuse un accident cu ma[ina \ntr-o curs` important` pentru campionatul mondial acum trei luni, 8

suferise r`ni grave [i de asemenea \[i pierduse vederea, de[i se spera c` doar temporar. |n toate articolele era prezentat ca fiind curajos [i cu succes la femei, ceea ce-i d`dea Leonorei o anumit` re]inere. Se mutase \n vila de pe stânci acum o lun`, doar cu o menajer` italian` [i un sco]ian bun la toate ca s`-i ]in` companie. Scottie McLellan o primise bine pe Leonora, bucuros c` avea cu cine vorbi \n propria limb` [i ei i se p`rea pl`cut [i prietenos, devotat patronului s`u, dar con[tient de lipsurile lui. |i explicase c` fusese mecanicul lui Jason Connor, dar dup` accident se purta ca un \nso]itor [i om bun la toate, leg`tura patronului s`u cu lumea. Leonora \[i d`du seama c` Roberto o privea cu speran]`. |i zâmbi, ghicindu-i gândurile [i privi cei doi homari. – Vrei s`-i duc eu, Roberto? \ntreb` ea. |n timp ce tu o \mpaci pe Maria? – Mii de mul]umiri, signorina! Ochii lui str`luceau recunosc`tori. – Nu m` sup`r, \l asigur` ea. De fapt, \mi place s` merg acolo. Roberto zâmbi ar`tându-[i din]ii albi. 9

– Domnul e chipe[, nu-i a[a? Leonora b`nui c` se referea la Jason Connor, de[i din poze nu p`rea chipe[. La oricine se referea Roberto, nu voia ca el s` aib` astfel de idei [i se \ncrunt`. – Nu pot s` spun c` am v`zut pe cineva chipe[, Roberto, \i r`spunse ea rece. {i acum, dac` vrei s`-]i duc homarii, d`-mi-i [i-i voi spune unchiului unde m` duc. – Bine, signorina! |i d`du homarii, lega]i cu sfoar`. Mii de mul]umiri, strig` el \n timp ce Leonora intr` \n magazin [i unchiul ei o primi zâmbind. Clive Jackson avea pu]in peste patruzeci de ani [i ar`ta bine. Leonora ]inea la chipe[ul ei unchi [i deoarece era singura ei rud`, mul]umea Cerului c` se \n]elegeau a[a de bine. |nalt [i [aten, avea ochii cenu[ii care-i aminteau de tat`l ei [i nu ezitase s` vin` cu el s` tr`iasc` \n acest mic sat italian de pescari când mama ei murise acum trei ani. Era un artist ceramic talentat [i avea o mic` afacere \n Terolito. Vara vindea vizitatorilor din sat, dar majoritatea lucr`rilor le trimitea la magazinele mari din Genova [i c`p`ta pre]uri bune pe ele. Leonora \l ajuta la lucr`rile mai simple [i vindea \n magazin. 10

{i Leonora ar`ta bine, cu acela[i p`r [aten-ro[cat ca al unchiului ei, dar cu ochi c`prui m`rgini]i cu gene maro. Bra]ele [i picioarele erau bronzate auriu de soarele italian [i era dr`gu]`, ceea ce tinerii din partea locului apreciau deschis. – Sunt pentru noi?\ntreb` Clive ar`tând homarii [i Leonora zâmbi punând crustaceele \ntr-un co[ mare. – Nu, spuse ea. Le duc pe stânc` \n locul lui Roberto. – Iar? Se \ncrunt` [i-[i scutur` capul, privind-o serios. Iar s-a sup`rat Maria? \ntreb` el [i Leonora d`du din cap c` da. – Mi-e team` c` a[a e, dar nu va dura mult. Se va \ntoarce, mereu o face. Unchiul ei era \nc` \ncruntat [i nemul]umit. – Cu toate astea, Leo, nu \n]eleg de ce ai face comisioane pentru Roberto. – Nu sunt obligat`, spuse Leonora zâmbind. Privi homarii. Nu sunt sigur` c` nu sunt \n pericol cu mon[trii `[tia, dar nu m` intrig`. – E[ti sigur` c` nu ideea de a-l vedea pe Jason Connor te intrig`? Leonora râse. – Nu l-am v`zut pân` acum, [i n-am nici un motiv s` presupun c`-l voi vedea vreodat`. |n prezent se 11

ascunde de lume [i nu m` deranjeaz` c` nu-l \ntâlnesc. Dar \mi place Scottie McLellan [i... Râse pu]in jenat`, con[tient` c` simpatia ei putea fi gre[it interpretat`. |mi pare r`u de el. Sunt sigur` c`-i e dor de cas` [i c` Jason Connor nu e un bun pacient. Nu c` Scottie s-ar plânge, dar citesc printre rânduri. – Nu m` mir`, spuse unchiul ei. S` orbe[ti dup` via]a pe care ai dus-o e greu, chiar [i pentru un b`rbat dur cum e Connor. – Scottie spune c` sunt [anse s`-[i recapete vederea, spuse Leonora gânditoare. Dar m` \ntreb dac` nu i-au spus asta doar ca s`-l consoleze, pân` va fi destul de puternic s` fac` fa]` adev`rului. – S-ar putea. Unchiul ei era gânditor. Dar s` sper`m c` Scottie al t`u nu minte. Leonora observ` folosirea posesivului al t`u [i se \ncrunt`. – Nu e Scottie al meu, Clive, spuse ea rece. Mi-e destul de greu s`-l conving pe Roberto c` motivele mele de a merge la vil` sunt pur estetice. Priveli[tea din vârf, de pe terasele acelea, e minunat`. – Sunt sigur, fu Clive de acord, zâmbind. Dar nu te po]i duce doar pentru priveli[te, scumpo. – Poate c` nu, recunoscu Leonora [i-[i privi ceasul de mân`. Dar dac` e s` duc homarii `[tia mai bine plec 12

pân` nu vor crede c` nu vor primi nimic. |[i s`rut` unchiul pe obraz [i-i f`cu cu mâna \n timp ce ie[ea din magazin. Pe curând! Trebuia s` porneasc` motorul b`rcii. Din fericire, acesta porni din prima \ncercare, datorit` repara]iilor f`cut de Scottie ultima dat` [i \ncepu s` traverseze golful, l`sând o dâr` de spum` \n urma ei pe apa albastr`. De pe mare, Terolito ar`ta ca o fotografie cu casele lui albe [i b`rcile leg`nându-se u[or la mal. Dealurile din spatele satului se \n`l]au verzi, ici [i colo se z`reau zidurile albe ale unei vile sau ferme [i se vedea [oseaua cu ma[inile str`lucind \n soare. V`zând ma[inile \n dep`rtare, se gândi la b`rbatul peste care va n`v`li [i se \ntreb` dac` avea ceva de obiectat la faptul c` voia s` discute cu Scottie, nu numai s` livreze homarii lui Roberto. |i pl`cea Scottie [i nu ascundea asta, de[i avea grij` cum vorbea despre el, c`ci unchiul ei voia s` g`seasc` pe cineva potrivit cu care s` se m`rite. Nu-l privea pe Scottie \n acest fel, \n primul rând pentru c` avea aproape patruzeci de ani [i deci era cu vreo cincisprezece ani mai \n vârst` ca ea. |n afar` de asta, el o trata aproape ca unchiul ei, [i nu-i convenea. 13

|i pl`cea Scottie, dar nu-l considera decât un b`rbat simpatic, mai \n vârst`, c`ruia \i pl`cea s` vorbeasc` despre casa lui. |n`l]imea Isolei di Marta arunc` o umbr` asupra b`rcii \n timp ce o dirija spre cheiul de piatr`. Cele o sut` de trepte erau descurajante datorit` c`ldurii, dar o parte din drum era umbrit` [i merita s` urci. Leg` barca [i \ncepu s` urce sc`rile cu co[ul cu homari, mergând mai repede pe treptele de jos care erau la umbr` [i \ncetinind când ajunse la soare. Vântul b`tea u[or [i asta \i pl`cea. Oricât s-ar fi \nfierbântat, sufla o briz` r`coroas` \n vârf. Vila era frumoas` [i Leonora se mira mereu de m`rimea ei. Stânca era mult mai mare decât p`rea de departe [i vila era construit` chiar pe ea, \nconjurat` de terase de piatr` cu arbori [i tufi[uri. La \nceput nu prea era p`mânt, dar roca fusese modelat` \n terase [i se adusese p`mânt. Era exotic de frumos \n lumina str`lucitoare a soarelui, pere]ii albi reflectând marea, interiorul vilei era r`coros [i \ntunecos [i copacii fo[neau \n vânt. Chiparo[i \nal]i [i migdali st`teau deasupra m`rii pe terasele largi, mimoze [i garoafe parfumau aerul [i trandafirii se c`]`rau pe ziduri. 14

Leonora intr` printr-o u[` boltit` care ducea la buc`t`rie [i o v`zu pe Lucia, menajera, preparând o salat` [i-i spuse : – Buon giorno, Lucia! Lucia o privi, se [terse cu o cârp` curat` [i-i d`du mâna zâmbind. – Buon giorno, signorina! Obiceiul italian de a da mâna când te \ntâlneai cu cineva \i intrase Leonorei \n obi[nuin]`. Fa]a str`lucitoare a Luciei era \ncântat` când privi \n co[. A! Le aragoste, bene! Mille grazie, signorina. – Sunt frumo[i, spuse Leonora, \ntrebându-se unde era Scottie [i Lucia lu` co[ul. O privi mali]ios pe Leonora peste um`r [i spuse: – Vine signor Scottie. To]i se purtau de parc` era vorba de o poveste de dragoste, ceea ce nu era cazul. Venirea lui Scottie o opri s-o pun` pe Lucia la punct [i-i zâmbi. – Bun`, Scottie! Scottie \i lu` mâna [i fa]a lui se lumin`. Nu era chipe[, dar avea tr`s`turi cinstite, care erau cam aspre, noroc c` zâmbea des. – M` bucur s` te rev`d, Leonora, spuse el, conducând-o \ntr-o camer` mic` [i r`coroas` de lâng` buc`t`rie. Ai timp s` te a[ezi? 15

– Mi-e team` c` nu pot sta prea mult, spuse Leonora. I-am promis unchiului c` nu stau mult. Sunt din nou buc`t`reas` [i sp`l`toare de vase. Maria face iar figuri! – O, femeia aia! O privi cu simpatie, apoi se uit` la Lucia care preg`tea homarii. Bine c` Lucia nu face la fel, c`ci sunt un buc`tar prost! – Dar Lucia n-are nici o scuz`, sublinie Leonora, \ncercând s` fie cinstit` cu Maria. Ea n-are so] [i cinci copii. E v`duv`, nu-i a[a? – Da, a[a e. Nu p`rea bucuros s` discute situa]ia Luciei [i Leonora se \ntreb` dac` patronul lui nu \ncercase s`-i cupleze, cum \ncerca unchiul ei. – Oricum, spuse ea râzând, Lucia n-are unde fugi. Nu poate s` fac` precum Maria. Se gândi c` era ciudat cât de \n largul ei se sim]ea aici, de[i nu mai venise decât de trei ori. |i sim]ea pe Scottie [i pe Lucia ca pe ni[te prieteni vechi. La prima \ntâlnire, Scottie insistase s` nu-i mai spun` domnul McLellan, sau pe numele lui adev`rat, John. El fusese Scottie de când \[i aducea aminte. Spunându-i [i ea numele, el refuzase s` foloseasc` prescurtarea unchiului ei, Leo, [i-i spuse c` Leonora era unul din numele lui favorite [i ar prefera s-o numeasc` a[a. 16

– |mi pare r`u c` trebuie s` plec, Scottie, spuse ea dup` vreun minut. Dar trebuie s`-i preg`tesc prânzul lui Clive [i am plecat mai târziu decât de obicei. – Ai stat foarte pu]in, se plânse Scottie. N-am avut deloc timp s` vorbim. – {tiu, [i-mi pare r`u. |i puse mâna pe bra]. Voi mai veni, Scottie, dac` vrei. Degetele lui muncite le luar` pe ale ei o clip` [i ochii lui c`prui o priveau cinstit. – {tii c` mi-ar pl`cea s` mai vii. Dac` ai timp [i r`bdare s`-mi ascul]i pove[tile despre ]ara mea. – O, Scottie, [tii c`-mi place s` vin! Ar fi vrut s` se ridice pe vârfuri s`-l s`rute, dar se ab]inu, ca Lucia s` nu interpreteze gre[it. Voi mai veni, promise ea. El o conduse pân` la sc`ri, p`rându-i r`u c` pleac` a[a curând, când \[i aminti c` nu-i d`duse co[ul \napoi. – }i-l aduc eu, se oferi el, [i se \ntoarse la vil`, l`sând-o lâng` zid. Ea st`tu o clip`, privind marea care sc`lda stâncile [i fredonând, crezând c` e singur`. Se sperie când cineva \i vorbi de pe terasa din spatele ei [i se \ntoarse repede. Un b`rbat st`tea pe un scaun la soare, cu un pahar \ntr-o mân` [i cu cealalt` pe genunchi, [i Leonora \l 17

recunoscu pe Jason Connor. Capul lui era \ntors spre ea [i de[i [tia c` n-o poate vedea, \[i sim]i inima b`tând cu putere [i-[i d`du seama c` revistele aveau dreptate când spuneau c` are succes la femei. Efectul lui asupra ei o speria [i o alarma. P`rul lui blond era luminat de soare [i era bronzat, de[i st`tuse \n spital. S`pt`mânile petrecute sub soarele italian remediaser` asta. Ochii lui erau ascun[i de ochelari fumurii, dar tr`s`turile fe]ei, familiare din ziare [i reviste, ar`tau curiozitatea [i ner`bdarea, \n timp ce gura mare cu buze sub]iri era neprietenoas`. – Cine-i acolo? \ntreb` el din nou ner`bd`tor [i Leonora \[i mu[c` buza, ]inându-[i r`suflarea [i \ntrebându-se ce s` fac`. Era posibil s`-l certe pe Scottie pentru c` a l`sat-o s`-i descopere ascunz`toarea [i nu voia ca Scottie s` aib` necazuri. Vorbe[te! ordon` el. }i-ai mâncat limba? Chi é? \ncerc` el \n italian`. Leonora \l v`zu pe Scottie venind din vil` [i-l privi neajutorat`, f`r` s` spun` nimic, \n timp ce b`rbatul din scaun se \ncrunt` suspicios. – {tiu c` e cineva acolo! declar` el [i inima Leonorei fu cuprins` de panic`. Vorbe[te, pentru numele lui Dumnezeu! Ce vrei s` faci? |ntoarse capul de vreo dou` ori, c`utând s` prind` vreun 18

zgomot care s-o tr`deaze, dar Leonora st`tea nemi[cat`. Scottie! strig` el. Scottie, vino aici! Scottie ap`ru, o privi pe Leonora [i cerându-[i scuze, [i se duse la patronul lui. – E \n regul`. Nu trebuie s` te superi din orice. – Nu sunt sup`rat, la dracu'! Fa]a lui era \ntoars` \nc` \n direc]ia Leonorei [i ea se sim]ea vulnerabil`. {tiu c` e cineva acolo [i veau s` [tiu cine e! Scottie ezit` pu]in, apoi oft`. – E doar Leo, \i spuse el, [i Leonora \l privi surprins` c` folosea prescurtarea. Apoi \[i d`du seama c` spera ca patronul s` cread` c` era un b`iat care livra pe[te. Leo ne aduce pe[tele, Jason, ad`ug` el, confirmându-i suspiciunea. – E mut? Nu era satisf`cut [i \ntinse mâna. Vino aici, b`iete! ordon` el. Leonora ezit`, privind neajutorat` la Scottie, dar n-avea \ncotro [i veni spre el. Jason Connor \[i ridic` fa]a, sim]indu-i prezen]a, dar nu spuse nimic, \n timp ce Leonora \i privea expresia fe]ei. – Ce fel de pescar e `sta care se parfumeaz`? \ntreb` Jason [i zâmbi \ntorcându-se spre Scottie. Nu miroase a pe[te, b`trâne, ci a Bohème! Ce naiba pui la cale? 19

– Nu pun la cale nimic, neg` Scottie, privind-o nelini[tit pe Leonora. }i-am spus, Leo ne aduce pe[tele. – Leo? Lentilele fumurii se \ntoarser` din nou spre Leonora [i \ntinse o mân`. Vino aici, Leo. Oricum te-o fi chemând, sunt convins c` nu e[ti b`iat! Neavând de ales, se duse lâng` el, dar nu-i lu` mâna. Inima \i b`tea cu putere [i era emo]ionat` ca un copil \n timp ce privea fa]a bronzat` de sub claia de p`r blond. Observ` c` era descul] [i picioarele sale lungi [i musculoase erau puse \n eviden]` de pantaloni alba[tri. N-avea nici un gram de gr`sime pe el, \n ciuda lungii convalescen]e [i c`ma[a alb` era descheiat` pe toat` lungimea. V`zu cicatricile de pe piele deasupra coastelor [i pe piept, unde avea un medalion cu Sfântul Cristopher. Ar`ta puternic, senzual [i viril [i ar fi trebuit s` [tie asta, fiind alarmat` de senza]iile pe care i le producea. Mâna lui bâjbâi pân` o g`si pe a ei, o prinse de \ncheietur` [i trase, iar ea \[i pierdu echilibrul [i c`zu peste el. Inima \i b`tea puternic. – Hmm!|nainte ca Leonora s`-[i trag` suflarea, el \[i puse paharul jos [i-i lu` ambele mâini, \n timp ce-i 20

adulmeca parfumul scump. E Bohème, spuse el, [i ea se \ntreb` de unde [tie. El zâmbea. {i cum nu vrei s` te prezin]i, signorina, o s-o fac \n felul meu! Vocea groas` [i lini[tit` o f`cu pe Leonora s` simt` fiori pe [ira spin`rii [i suspin` când degetele lungi [i puternice o atinser` pe coapse, pe talie [i pe bra]e. Ar fi obiectat, s-ar fi ferit de atingerea intim` a degetelor lui, dar era hipnotizat` ca un [oricel de un [arpe, \n timp ce ele \[i continuar` drumul pe fa]` [i pe gât, apoi \n p`rul ei. Sim]ea un asalt asupra sim]urilor ei [i-[i \nchise ochii când \i lu` din nou mâinile ca s` fie sigur c` nu fuge. – E[ti tân`r` [i ai forme frumoase, spuse el blând, apoi râse [i se aplec` spre ea, mirosindu-i din nou parfumul. {i nu e[ti b`iat. Cine naiba e[ti? – {efule... \ncepu Scottie, dar i se f`cu semn s` tac`. – Las-o pe ea s` r`spund`, \i spuse Jason Connor, [i râse din nou. Doar dac` nu [i-a \nghi]it limba. Hai, cara mia, vorbe[te, dac` se poate \n englez`!Ce p`s`rele ademene[te Scottie? Se \ntoarse spre Scottie [i zâmbi. Diavol b`trân, nu m` a[teptam s` te distrezi cu fetele de pe-aici... – Vrei s` m` ascul]i? se rug` Scottie, f`r` speran]` de reu[it`. 21

– Sau ai avut alte motive s-o aduci aici? De exemplu s` m` sco]i din triste]ea \n care e[ti convins c` m` b`l`cesc! – Ave]i idei gre[ite, domnule Connor! Era pu]in surprins` ea \ns`[i cât de clar` [i calm` \i era vocea [i el tres`ri, apoi se \ncrunt`. – A, e[ti englezoaic`, nu? \ntreb` el blând. Asta e [i mai interesant! {i de unde ai venit, micu]` domni[oar` curioas`? Era evident c` b`nuia c` e o reporter` \n c`utarea unui reportaj, [i-l putea \n]elege, dar o chinuise doar ca s`-[i satisfac` scopurile r`ut`cioase [i era mânioas`. Atât de mânioas` \ncât voia s` se r`zbune. |[i smulse mâinile din strânsoarea lui. – Din \ntâmplare, locuiesc \n Terolito, domnule Connor. Sunt acolo dinainte s` veni]i [i ceea ce spune Scottie, domnul McLellan, e adev`rat. Roberto, cel de la care cump`ra]i pe[te, are probleme domestice [i am adus ni[te homari \n locul lui. Nu m` interesa]i, [i nici ce face]i! De[i adev`rul nu era chiar acesta, n-avea inten]ia s` recunoasc` [i fu satisf`cut` gândindu-se c` nu i se mai vorbise adesea a[a, mai ales de c`tre o femeie. Se feri când el se \ntoarse cu fa]a. Avusese destul contact fizic cu Jason Connor pentru ziua asta. 22

Nu-i pl`cea nici cum o privea Scottie, ca [i cum fusese prea aspr`. Se ridic` \n picioare, cu obrajii arzând, privindu-l pe Scottie cu ochi st`lucitori [i cu mintea \nvolburat` de emo]ie. – Mai bine plec, Scottie, spuse ea cât de ferm putu. – A[teapt`! De[i era ner`bd`toare s` plece, ascult` cererea [i veni lâng` Scottie, care era nefericit. Jason Connor se ridic` \n picioare mai u[or decât s-ar fi a[teptat. Era mult mai \nalt decât ea. Medalionul de aur \i atrase aten]ia [i se \ntreb` dac` nu-l purta doar pentru un efect pirateresc [i primitiv. – Tot nu mi-ai spus de ce ai venit, spuse el [i Leonora se \ncrunt`. – V-am spus, domnule Connor. Am adus homarii \n locul lui Roberto. O sprâncean` blond` se ridic` deasupra ochelarilor [i el zâmbi din nou. – Doar nu te a[tep]i s` te cred? \ntreb` el [i Leonora ro[i, sup`rat`. – Po]i c` crezi ce vrei! r`spunse ea. Dar vei afla c` ai homar pentru prânz, [i nu s-au coco]at pân` aici de bun` voie! 23

– A[a e, [efu', \l asigur` Scottie. |ntreab-o pe Lucia. – Nu spun c` n-a adus homarii, zâmbi Jason Connor. M` \ntreb doar ce motiv putea avea o domni[oar` educat` s` preia sarcinile unui pescar? Leonora \l privi pe Scottie, vrând ca el s` explice totul; era ner`bd`toare s` plece \nainte de a-[i pierde cump`tul [i s` spun` ceva ce ar fi regretat, ceva ce ar fi f`cut imposibil s`-l mai viziteze pe Scottie. – E[ti un diavol suspicios, \i spuse Scottie lui Jason, dup` o clip` de t`cere. Se frec` pe ceaf`, privind-o pe Leonora ca [i cum ar fi vrut s` spun` lucruri urâte. |mi place s` m` \ntâlnesc cu Leonora deoarece cu ea pot vorbi despre cas`. – Leonora? De aici vine Leo? – Da, r`spunse cât de scurt putea, nep`sându-i ce zicea el. – Leonora [i mai cum? \ntreb` el, \n timp ce Scottie o privea cerându-[i scuze. – Leonora Jackson, spuse el [i Jason Connor zâmbi din nou. – Nu exist` nume mai englezesc, nu-i a[a? Doar Smith [i Robinson, bine\n]eles. Leonora ro[i, \n]elegând aluzia. 24

– E chiar numele meu, domnule Connor, spuse ea. {i acum scuza]i-m`, trebuie s` plec. |i \ntoarse spatele de[i n-o putea vedea [i auzi râsul lui aspru \n timp ce se \ndep`rta. – Pun pariu c` e ro[cat`, Scottie, \l auzi ea spunând. – Nu e! r`spunse Scottie [i Leonora \l auzi venind dup` ea. Leonora, a[teap`! Ea \l ascult` f`r` tragere de inim` [i se \ntoarse cu fa]a spre el. Ochii lui c`prui \[i cereau scuze [i ei \i p`ru r`u c`-l sup`rase. |i lu` o mân` [i-l privi pe Jason Connor. – Nu e serios, Leonora, spuse el. Te rog nu pleca sup`rat`. O clip` ea nu spuse nimic, apoi zâmbi [i-[i puse cealalt` mân` pe a lui. – Nu sunt sup`rat` pe tine, Scottie, [tii asta, dar... Ezit`. – Vei mai veni?\ntreb` el [i Leonora ridic` din umeri. – Nu [tiu, Scottie. Cel pu]in pentru un timp, ar fi mai bine s` nu vin. |mi pare r`u, ad`ug` ea v`zându-l trist, dar cred c` \]i dai seama c` nu e recomandabil \n clipa de fa]`. 25

– Poate c` nu, fu el de acord. – |mi pare r`u, Scottie, mi-a pl`cut s` vorbesc cu tine [i [tiu c` ]i-a pl`cut s`-mi poveste[ti despre patrie, dar recunoa[te c` n-ar mai fi la fel, acum c` el a stricat totul. – O, Leonora. Nu-l judeca prea aspru, trebuie s` se obi[nuiasc` [i câteodat` e cam capricios. – E aproape exact cum m` a[teptam dup` ceea ce am citit despre el. |ncrezut [i arogant! – E[ti aspr` cu el, protest` Scottie. }i-ar pl`cea dac` l-ai cunoa[te mai bine, o asigur` el. Leonora privi silueta \nalt` [i supl` care acum se sprijinea de zid. Tres`ri v`zând c` pulsul \i cre[te când v`zu p`rul blond str`lucind \n soare, bustul bronzat care se vedea prin c`ma[a descheiat` [i bra]ele puternice. – Nu vreau s`-l cunosc mai bine, spuse ea, de[i era convins` de contrariul. {i dac` mi se ofer` [ansa, m` \ndoiesc c` \i place genul meu mai mult decât \mi place mie al lui. Se ridic` pe vârfuri [i-l s`rut` pe obraz. La revedere, Scottie, mi-a f`cut pl`cere s` te cunosc!

26

Capitolul 2 Clive, sensibil la emo]iile ei, o privea ciudat [i Leonora \n]elese c` ghicise motivul plec`rii ei gr`bite [i mânioase de la Isola di Marta. – A[adar, nu-]i place Jason Connor? \ntreb` el, luându-[i o por]ie din delicioasa friptur` pe care Maria o g`tise \naintea plec`rii ei gr`bite. El mânca rar carne [i se hr`nea cu mânc`ruri vegetariene [i paste, iar Maria era o excelent` buc`t`reas`. – Nu m-a \ncurajat s`-l plac. Nu c` m-a[ fi a[teptat, e la fel de grosolan [i \ncrezut cum credeam dup` ceea ce citisem despre el. – Mie nu mi s-a p`rut grosolan [i \ncrezut, spuse Clive. – Citesc printre rânduri, spuse ea. Emo]ia pistei. Idolul unui milion de femei. Nu e de mirare c` e \ncrezut; crede c` e irezistibil. 27

– {i e? \ntreb` Clive. – Deloc. |[i sim]ea ro[ea]a din obraj [i c`ut` s-o ascund` mai luând friptur`. Totu[i, ad`ug` ea, nu-l voi mai vedea pe Scottie. – Prin urmare, chiar nu vrei s` te mai duci?\ntreb` unchiul ei, privind-o curios [i ea ridic` din umeri. – Nu \n viitorul apropiat, \i spuse ea. Nu vreau s` mai dau din nou peste domnul Connor. – E[ti cam aspr` cu Scottie al t`u, totu[i. |i va fi dor de tine, dac` \i pl`cea s` discute cu cineva despre patrie. – A[a e, spuse Leonora. {i o dat` pentru totdeauna, Clive, nu e Scottie al meu! – |mi cer scuze! Continu` s` m`nânce, dar ochii lui o priveau b`nuitori din timp \n timp [i Leonora b`nuia c` era curios s` aud` mai multe despre vecinul lor faimos, de[i n-o spunea. Ea mânc` \n t`cere un timp, apoi \l privi [i-i zâmbi cu triste]e. – Crezi c` sunt ira]ional`? Clive ridic` din umeri. – E treaba ta, scumpo. Dar [tiu c` te \nfurii din când \n când, ca [i Maria, de[i poate nu la fel de 28

spectaculos. Dar s`rmanul diavol a suportat multe \n ultimul timp [i Scottie are dreptate, trebuie s` fii mai \ng`duitoare. – Crezi c` sunt crud`? \ntreb` Leonora f`r` s`-l priveasc`. – Nu chiar a[a. Dar ai cam admis c` \]i f`cuse[i o idee despre el \nainte s`-l cuno[ti. – {i n-am avut motive s`-mi schimb p`rerea, r`spunse ea. Tu nu l-ai cunoscut, Clive. – Nu, recunoscu unchiul ei. Dar aveai o idee preconceput` despre el, scumpo, [i din ce mi-ai spus, ai fugit de cum l-ai v`zut. – Nu-i adev`rat, neg` Leonora indignat`. A trebuit s` fac fa]` acelui... acelui... Nu mai spuse nimic, ci mânc` \n t`cere. Prima ei \ntâlnire cu Jason Connor fusese mai tulbur`toare decât orice [i-ar fi imaginat. Chiar [i acum, când se gândea la corpul lui bronzat [i la capul blond arogant, la atingerea u[oar`, senzual` a mâinilor lui, \[i sim]ea inima b`tând mai repede. Nu-i pl`cea s`-l p`r`seasc` pe Scottie, dar nu putea da ochii cu Jason Connor din nou, cel pu]in pân` nu era mai sigur` pe ea. S` m` mai duc s`-l v`d pe Scottie? \ntreb` ea [i Clive zâmbi. 29

– Nu te sf`tuiesc, scumpo, spuse el. Dar e p`cat s`-l pedepse[ti pe Scottie fiindc` nu-]i place [eful lui. Din ceea ce mi-ai spus, \]i va duce dorul. – Presupun c` e p`cat, accept` ea, dorind s` fie convins`. Poate dac` Maria nu vine [i Roberto vrea s` m` duc \n locul lui, ei bine, dac` se ive[te ocazia, m` voi duce. * *

*

Maria, \mp`cat` [i convins`, se \ntoarse la lucru dup` doar câteva zile [i totul era bine de vreo s`pt`mân`. Cum Leonora nu voia s` viziteze stânca f`r` scuza de a avea ceva de f`cut \n locul lui Roberto, aproape c` dorea ca Maria s` izbucneasc` din nou [i s`-i ofere un pretext. Era greu de [tiut ce s` fac` s` fie mai bine [i chiar ea era surprins` c` lua totul atât de \n serios, c`ci fusese pe stânc` doar de patru ori, dar locul avea ceva irezistibil [i voia s` se \ntoarc` acolo. |i pl`cea s` plece cu barca [i unchiul ei o tachina adesea pentru pl`cerea ei solitar`, dar nu g`sise ceva mai captivant de f`cut decât s` navigheze prin golfule]. 30

Nu chiar naviga. Nu era ca [i când ar fi stat sub pânze albe [i ar fi avut \ndemânarea s` mânuiasc` o barc` schimbându-[i direc]ia la fiecare suflare de vânt. |i invidia pe marinarii adev`ra]i, dar nu \ncercase pân` acum s`-i imite. Ast`zi era o c`ldur` insuportabil` pe mal, dar pe ap` era r`coare [i b`tea vântul [i privea coasta fa]` de care se deplasa cu aceea[i pl`cere dintotdeauna. Era un drum familiar, de la Terolito la Macierno, de-a curmezi[ul golfului [i n-avea decât s` ]in` mâna pe cârm`. }`rmul p`rea plin de cea]` \n c`ldura zilei, dealurile se ridicau deasupra caselor de pe ]`rm, cu alte case albe \mpr`[tiate chiar pe dealuri. Câteva b`rci se leg`nau la chei, cu pânzele umflându-se din când \n când \n vânt. Era greu de g`sit un loc mai idilic [i Leonora zâmbi gândindu-se la norocul care o adusese pe ea [i pe unchiul ei aici, când ar fi putut tr`i \n alt` parte. El era un artist [i-i pl`cea munca lui, dar nu depindea de asta pentru a tr`i [i deci nu trebuia s` fac` vreun compromis. V`zu ni[te pânze albe la dreapta, dar nu la timp [i \n curând n-avea cum s` le mai evite. Coliziunea era inevitabil`. 31

– Aten]ie! strig`tul veni prea târziu [i se auzi un scrâ[net oribil. Leonora observ` \n grab` c` erau doi oameni \n cealalt` barc`. Unul \njura \n englez`, \n timp ce cel`lalt ]ipa [i ea opri motorul. Cele dou` b`rci se ciocnir` [i totu[i f`r` pagube prea mari, dar vopseaua se lu` de pe barca ei. Barca cealalt` avea [i ea o zgârietur` urât`. Mul]umi Cerului c` nu era nici unul r`nit sau ud [i recunoscându-i pe ceilal]i doi o cuprinse frigul. Scottie era sup`rat, [i n-o recunoscu pân` nu vorbi. – O, Scottie, \mi pare r`u! El tres`ri, apoi \[i privi partenerul ca [i cum ar fi regretat c` s-a tr`dat vorbind. – A fost un accident, spuse Scottie. V`zându-l pe Jason Connor a[ezat la pupa [i manevrând cârma, Leonora fu surprins`, dar apoi se gândi c` Scottie \l dirija. Lui Jason Connor \i pl`cea s` ri[te. P`rul lui blond str`lucea ca aurul \n soare, ciufulit de briz`. Tr`s`turile lui col]uroase \i reflectau ner`bdarea [i torsul bronzat era gol. Doar medalionul de aur \i atârna pe pieptul larg [i avea o batist` bleu \nnodat` la gât. 32

|nainte ca vreunul din ei s` mai spun` ceva, \[i \ntoarse capul \n direc]ia Leonorei cu aceea[i precizie stranie ca la prima \ntâlnire. Acela[i zâmbet contractat \i era pe buze \n timp ce-i recunoscu vocea [i d`du din cap. – A! Micu]a domni[oar` Glob-de-foc! spuse el. Cum naiba ne-am \ncurcat cu tine? De[i \i era greu s` admit`, Leonora [tia c` era gre[eala ei [i n-avea rost s` nege. |[i mu[c` buza [i privi la Scottie \nainte s` vorbeasc` [i sper` c` se va putea st`pâni dac` Jason Connor o va acuza, cum avea tot dreptul. – Nu v-am v`zut, spuse ea. A fost gre[eala mea. – Am auzit un motor, spuse Jason Connor. Presupun c` tu erai! – Da, a[a e. – {i nu cuno[ti regulile naviga]iei ca s` [tii c` b`rcile cu motor fac loc celor cu pânze? – Bine\n]eles c` [tiu. |l privi pe Scottie. |mi pare r`u, Scottie. – {i de ce-]i ceri scuze lui Scottie? De[i pare ciudat, eu conduc barca. Leonora \[i mu[c` buza. Era tentat` s` se r`zbune cu cruzime, dar [tia c` nu [i-ar fi iertat-o dac` s-ar fi referit la faptul c` Jason era orb, a[a c` \[i \nghi]i mânia [i-[i ceru scuze. 33

– |mi pare r`u, spuse ea. Dar n-am fost atent` [i nu v-am v`zut. Jason Connor oft`. St`tea cu mâinile pe cârm` [i p`rea relaxat; doar mu[chii bra]elor tr`dau tensiunea pe care [i-o controla, iar lentilele negre p`reau c` o str`pung. – Nu ne-ai v`zut, o \ngân` el sarcastic. Doar vezi bine [i e ditamai barca! Leonora sim]i c` ro[e[te, c` inten]iile ei bune erau puse la \ncercare [i-l privi pe Scottie, sperând c` se va calma. – Eram departe de mal, explic` ea. {tiu c` nu trebuia s` fiu a[a de neglijent`, dar \mi pare r`u. Scottie \[i privi din nou tovar`[ul \nainte s` vorbeasc` [i zâmbetul lui era mai tolerant decât ar fi aprobat patronul lui, dac` l-ar fi putut vedea. – Nu sunt pagube, spuse el. {i nici unul dintre noi nu ne-am lovit, a[a c` nu-]i face probleme. – Dar carena voastr`, spuse ea [i Jason Connor ciuli urechile. – Ce e cu ea? \ntreb` el suspicios. Ia uit`-te, Scottie [i vezi ce a stricat! – E o zgârietur`, \l inform` Scottie minimalizând. O vom vopsi u[or. – Voi pl`ti, spuse Leonora. Bine\n]eles, domnule Connor. 34

– Mul]umesc! Leonora nu mai spuse nimic. Era aproape un sacrilegiu s` se certe pe marea lini[tit` [i privi zâmbetul \ncurajator al lui Scottie. – Va fi \n regul`. Nu-]i face griji. – Dar, Scottie... – Ce mai vrei? Vocea ner`bd`toare de la pupa \i t`ie protestul [i Leonora se \ncrunt`. Dac` vrei s`-i spui s` nu mai pl`teasc` pagubele, Scottie, n-o face! Leonora ro[i mânioas`, cu pumnii strân[i, \n timp ce-l privea pe tor]ionarul ei. – Voi pl`ti pagubele, domnule Connor, spuse ea glacial. S`-mi trimite]i chitan]a dup` ce face]i repara]iile. – E[ti independent`, nu-i a[a? o ironiz` Jason [i zâmbi din nou sec. Nu mai fi a[a de jignit`! |mi pot permite s`-mi repar singur barca, n-am nevoie de ajutorul t`u! – Voi pl`ti! Ar fi fost mai satisf`cut` dac` el i-ar fi putut vedea b`rbia ridicat` [i privirea sfid`toare, dar el \[i d`dea seama dup` vocea ei ce sim]ea. Scottie, care o vedea, era trist c` se purta a[a. – Leonora, \ncepu el, dar ea d`du din cap \mc`p`]ânat` [i el ridic` din umeri. Bine, spuse el. 35

– |mi imaginez c` a[a e de obicei, remarc` Jason Connor [i râse. E o fat` pe cinste, p`c`tosule. Vezi s` nu te dea peste cap! – {efu' nu e nevoie s`... O privi pe Leonora cerându-[i scuze. |mi pare r`u, Leonora! – Ei haide! \i spuse patronul lui. Nu fi ru[inos! Probabil c` e frumoas` dac` te-a z`p`cit a[a, deci profit` [i tu. – Ne pune]i \ntr-o situa]ie dificil`, \l inform` Scottie sup`rat [i Leonora \[i d`du seama c` devenise pricin` de ceart` pentru ei. Regreta [i-[i scutur` capul privindu-l pe Scottie. – Te rog, Scottie, se rug` ea. Pentru mine nu conteaz`. – Conteaz` pentru mine! Scottie \[i scoase b`rbia \n fa]` \n timp ce se ]inea de barca ei. B`rcile se leg`nau \n mijlocul apei str`lucitoare [i Leonora se gândi c` situa]ia era absurd`. S` te cer]i pe mare p`rea ridicol. – Nu merit` s` te cer]i pentru asta, insist` ea. – Ai dreptate, nu merit`, fu Jason Connor de acord. {i m-am s`turat s` stau \n mijlocul m`rii \n timp ce voi doi \ncerca]i s` v` convinge]i unul pe altul! Hai, Scottie, s` continu`m. 36

|n ciuda faptului c` era mânioas` pe el pentru arogan]a lui, Leonora \i admir` curajul [i-[i ceru scuze din nou. – |mi pare r`u,spuse ea, dar el \i f`cu semn cu mâna c` nu conteaz`. – Ocole[te-ne data viitoare, \i mai spuse el. – A[a voi face! Porni motorul [i Scottie d`du drumul b`rcii. Se \ntoarse \n timp ce traversa golful [i privi pânzele albe [i capul blond de la pupa [i inima \i b`tea cu putere \n timp ce-l privea. |ntâlnirile ei cu Jason Connor o mâniau [i o tulburau [i ea [i-ar fi dorit s` nu fie a[a. * *

*

Câteva s`pt`mâni mai târziu Leonora avu din nou ocazia s` viziteze Isola di Marta [i era tot din cauza unei crize \n familia Talliano. De data asta nu era vorba de Maria, ci de Roberto, care avea o boal` misterioas` de stomac. Nu ar`ta prea bine când se \ntâlni cu Leonora pe chei [i-i p`rea r`u pentru el. El declar` c` era pe moarte. 37

|i accept` oferta de ajutor [i-i spuse c`-i va fi ve[nic \ndatorat dac` le va duce ni[te sardine proaspete domnilor de pe stânc`. Leonora se cam a[tepta la cererea lui, dar chiar [i a[a pulsul \i crescu [i ezit` pu]in \nainte de a r`spunde. Ezitarea ei \l \ncurca [i-l \ngrijora pe Roberto [i el o privea ner`bd`tor. – Nu vre]i s` face]i asta, signorina? \ntreb` el. – O, ba da, sigur c` le voi duce, Roberto, \i spuse ea. Fac tot ce pot ca s` te ajut. |l anun]` pe Clive, cum f`cea \n astfel de ocazii [i se a[tepta ca el s` comenteze, dar Clive doar d`du din cap [i ridic` o sprâncean`. Nu spuse nimic, dar chiar [i a[a avea sentimentul c` el ghicise ceva. Ea \nc` se \ndoia \n timp ce traversa golful spre stânc` [i [i-ar fi dorit s` fie sigur` dac` spera sau nu s`-l vad` pe Jason Connor din nou. O briz` proasp`t` sufla pe ap` [i-[i ridic` fa]a spre soare, l`sându-[i p`rul \n vânt [i nep`sându-i dac` se ciufulea. Nu voia s` impresioneze pe cineva [i \n mod sigur Scottie [i Lucia nu se vor sup`ra dac` venea ciufulit`, iar Jason oricum n-o putea vedea. Leg` barca de inelul de pe chei [i \ncepu s` urce sc`rile, \ngrozit` de senza]iile pe care le sim]ea una 38

dup` alta \n timp ce se apropia. Era emo]ionat` [i se control`, f`r` s` se gândeasc` la felul cum va fi primit` dup` ultima \ntâlnire cu proprietarul vilei. {tia c` Scottie o va primi bine, la fel Lucia, dar prefera s` nu se gândeasc` la Jason Connor pân` nu va fi obligat`. Sentimentele ei pentru el erau confuze [i ar fi vrut s` se fi gândit mai bine \nainte s` vin`. Oftând u[urat`, observ` c` terasa mare era goal`, \n afar` de un [ezlong [i o mas` pe care era un pahar gol. Capul blond nu era prin preajm` [i nu se opri s` se mire c` era dezam`git`. |n buc`t`rie, Lucia lu` pe[tii, spunând c` sunt cam mici. Ar`t` spre restul casei [i-i zâmbi Leonorei. – Signor Scottie nu te-a auzit venind, signorina. |i spun s` vin` \ndat`, da? Leonora d`du din cap c` nu, imaginându-[i efectul mesajului dac` Scottie era cu [eful lui. – Nu te deranja, \i spuse ea Luciei. Nu conteaz`! Am adus pe[tele \n locul lui Roberto, n-am venit \n vizit`. Lucia n-o credea [i era pu]in dezam`git`. – Nu m` \ndoiesc, signorina. Trebuie s`-l vezi pe signor Scottie dac` tot e[ti aici, \l chem eu. 39

– Te rog, n-o face! insist` Leonora. – Vin imediat. Lucia intrase deja printr-o u[` boltit` [i Leonora era jenat`, \ncercând s-o descurajeze. – Mai bine nu l-ai deranja. Probabil e foarte ocupat [i nu sunt obligat` s`-l v`d. Lucia o privi ne\ncrez`toare [i ridic` din umeri resemnat`, iar Leonora respir` u[urat`. – Cum dore[ti, signorina. – Mai bine plec. Era dezam`git` [i totu[i refuza s-o lase pe Lucia s`-l cheme. Se preg`tea s` plece, cuprins` de o senza]ie de insatisfac]ie. – Mai vii, signorina? Lucia era \ngrijorat` [i dup` felul cum privea u[a boltit`, Leonora [tia c`-l va anun]a imediat pe Scottie c` trecuse pe aici. Leonora ridic` din umeri. – Nu [tiu. Depinde de multe lucruri. Dac` n-am ocazia, transmite-i lui Scottie simpatia mea. Buon giorno, Lucia! – Buon giorno, signorina. {tia c` Lucia o privea cum pleac` [i era atât de gânditoare \ncât nu observ` c` mai era cineva pân` nu fu prins` de mâna stâng`. 40

Un migdal \nalt era acolo, plin cu fructe, [i Jason Connor probabil c` st`tuse sub el, ascuns la umbr` [i o a[teptase s` ias` din buc`t`rie. Zâmbea, acela[i zâmbet ciudat care-i f`cea tr`s`turile col]uroase s` arate mai degrab` triste decât amuzate. – Leonora? – Bun` diminea]a, domnule Connor. – Ai v`zut c` te-am prins? \ntreb` el, f`r` s` r`spund` la salut [i-i ar`t` cum o prinsese, bucurându-se c` fusese atât de precis. Leonora \ncerc` s`-[i st`pâneasc` pulsul, care crescuse \n preajma lui. |[i linse buzele uscate [i privi tulburat` fa]a bronzat`, cu f`lci p`trate, cu gura mare [i pome]i netezi. – M` strânge]i prea tare, \i spuse ea, \ncercând s` se calmeze. V` rog, da]i-mi drumul, domnule Connor. El zâmbi doar, un zâmbet mai pu]in tris [i p`rea vulnerabil \n timp ce-[i \ntoarse fa]a spre bra]ul ei, ca [i cum l-ar fi v`zut. – Sunt mul]umit de mine, \i spuse el. Ar trebui s` fii mul]umit` [i tu de mine c` am [tiut de unde s` te prind. 41

– M` a[tepta]i? \ntreb` ea [i el ridic` din umeri. – Da, a[a cred. Cel pu]in credeam c` tu e[ti cea pe care o auzeam vorbind \n buc`t`rie cu Lucia. – A[a e, spuse Leonora. {i acum vrei s`-mi dai drumul la bra]? M` doare. El nu-i d`du drumul, dar o strânse mai u[or [i o mângâie cu degetul mare. – Ai venit s`-l vezi pe Scottie? \ntreb` el [i ea ezit`. – Am... am venit s` aduc ni[te pe[te \n locul lui Roberto, spuse ea, dar [tia c` el n-o credea. Era tulbur`tor s` stea aproape de el [i ar fi vrut s` se elibereze, f`r` s` par` dur` [i nesim]itoare. Fiind orb, probabil sim]ea nevoia de contact fizic, [i ei \i venea greu s` i-l refuze, doar pentru c` atingerea lui o tulbura. El purta o c`ma[` alb` imaculat` care-i punea \n eviden]` pielea bronzat`, descheiat` pân` jos [i punând \n valoare inevitabilul medalion care-i atârna de lan]ul de aur pe pieptul larg. Pantalonii crem \i subliniau lungimea picioarelor [i era descul]. Efectul era emo]ionant, \n ciuda handicapului s`u. – Mai faci comisioane pentru pescarul local? \ntreb` Jason. Zâmbi [i i se v`zur` din]ii s`n`to[i. 42

– Nu v`d nimic r`u \n a ajuta un vecin \n momente de criz`. El \nc` zâmbea [i o ]inea de mân`, dar o ]inea atât de tandru c` o treceau fiori pe [ira spin`rii [i era incapabil` s` se \ndep`rteze. – E[ti o mic` samaritean`, nu-i a[a? \ntreb` el [i ea \ncerc` s` ignore sarcasmul din vocea lui. – De ce nu? \ntreb` ea \n defensiv`. {i ei m-ar ajuta dac` a[ avea nevoie. – Sunt sigur. Parc` ai vorbi de raiul pe p`mânt, dar sunt sigur c` trebuie s` fie [i unele probleme! F`r` s`-i dea [ansa s` nege sau s` confirme, continu`: |]i place aici, nu-i a[a? Ea d`du din cap afirmativ, dar dându-[i seama c` el nu putea vedea gestul spuse : – E frumos. A[ fi vrut s` po]i... |[i mu[c` limba, dar el ghici ce voise s` spun` [i zâmbi din nou crispat. – {i eu a[ dori s` v`d. Dar nu pot, a[a c` spune-mi tu! – Pot... Leonora se uit` la el. Inima \i b`tea cu putere. Dar, domnule Connor, eu... – Tu e[ti buna samaritean`, o \ntrerupse el. F`-]i fapta bun` pe ziua de azi! Era o situa]ie absurd` [i Leonora nu \n]elegea cum se \ntâmplase. Acest om tulbur`tor [i complex care 43

st`tea lâng` ea \i era necunoscut, cineva a c`rui prezen]` abia dac` \i influen]ase existen]a lini[tit` pân` acum câteva zile [i apoi \l mai v`zuse doar de dou` ori, [i totu[i se sim]ea responsabil` fa]` de el. N-avea nici un motiv pentru asta, bine\n]eles, c`ci nu numai c` era bogat, dar [i atr`g`tor, cu toate c` era orb [i \n mod sigur avea \ncredere \n sine [i totu[i, \l sim]ea vulnerabil. Se sim]ea atras` de el cum nu mai fusese atras` de nimeni, probabil fiindc` \i era mil` de el. O \nfuria [i o deranja, dar asta o atr`gea. – Dac` vrei s` fac ceva pentru dumneata [i pot, o voi face, spuse ea [i regret` c` simpatia i se sim]ea \n voce. Ce pot face pentru dumneata, domnule Connor? O clip` el nu se mi[c` [i nu vorbi, apoi izbucni \n râs. Dându-[i capul blond pe spate, d`du frâu liber am`r`ciunii [i inima Leonorei \nghe]`. – O, e de nepre]uit! declar` el. Asta e chiar de nepre]uit, Scottie nu va crede! – Domnule Connor... Pulsul \i b`tea cu putere \n timp ce degetele lui o strânser` mai tare [i zâmbetul crispat reap`ru pe chipul lui. – O, nu fi \ncurcat`! \i spuse el [i o trase mai aproape, \ntorcându-[i ochelarii spre ea. 44

St`tu a[a câteva secunde, f`r` s` spun` nimic, doar tr`s`turile lui expresive tr`dându-l, apoi d`du din cap. – Era o vreme, spuse el glacial, când nici o femeie n-ar fi pus \ntrebarea asta lui Jason Connor. O \ngân` ironic. Ce pot face pentru dumneata, domnule Connor! Leonora nu spuse nimic, de[i ironia lui o durea. Dar acum e altfel, un orb nu e acela[i lucru cu un pilot de succes, nu-i a[a? Pe nimeni nu-l intereseaz`, mai ales pe femei, micu]` domni[oar` Jackson! De[i avea un acces de autocomp`timire, inima Leonorei era mi[cat` [i sim]i un nod \n gât când privi fa]a col]uroas` [i bronzat`. Pentru prima dat` \[i d`du seama cât de amar [i furios \l f`cea faptul c` nu vedea [i de[i nu-i pl`cea autocomp`timirea, \i era mil` de el. El era \nc` foarte atr`g`tor, dar starea lui psihic` era tulburat` [i voia s`-l ajute. – |mi pare r`u, spuse ea. Apoi, fiind impulsiv`, se ridic` pe vârfuri [i-l s`rut` pe obraz. |i sim]i corpul crispându-se, ca [i cum l-ar fi lovit pe nea[teptate [i degetele care o ]ineau de mân` se strânser` [i mai tare, pân` \i veni s` ]ipe. Lentilele \ntunecate o priveau [i gura lui era \ncle[tat`. – |]i pare r`u pentru mine, nu-i a[a? \ntreb` el aspru. |]i stârnesc mil`, nu-i a[a? 45

– N-am vrut... \ncepu Leonora. |nima \i b`tea s`lbatic \n piept când \[i d`du seama c` fusese gre[it interpretat`. – Du-te naibii, n-am nevoie de mila ta! Bra]ele lui o cuprinser` [i fu tras` spre el, o lu` de p`r [i-i d`du capul pe spate. Te \nv`] eu minte s`-mi mai dai s`rut`ri de [col`ri]`! [opti el aspru [i o s`rut` cu furie pe gur`. Leonora se lupt` doar o clip`, apoi i se t`ie r`suflarea [i abandon` lupta supunându-se cererii s`lbatice, fl`mânde a gurii lui. Bra]ele lui o ]ineau atât de strâns \ncât \i putea sim]i inima b`tând s`lbatic sub degete [i c`ldura senzual` a pieptului lui larg. |n cele din urm` \i d`du drumul [i ea r`mase \n bra]ele lui respirând adânc, ca dup` o alergare. – Te rog... Vocea ei era aspr` [i pierdut`. Te rog, las`-m` s` plec! El \[i l`s` bra]ele s` alunece \ncet din jurul ei [i aproape c` zâmbi. – Acum presupun c` te vei retrage \n turnul t`u de filde[ virtuos [i vei r`mâne acolo. Gâtul Leonorei se \nec` de am`r`ciune. Cam atât cu \ncerc`rile ei de a ajuta un b`rbat care n-avea 46

nevoie sau nu voia ajutorul ei. |i \mpinse b`rbia \nainte [i-[i d`du seama din nou c` din cauz` c` nu vedea, gestul ei era inutil. – N-am inten]ia s` m` retrag, domnule Connor, \l inform` ea cât de rece putea. Nu inten]ionez s` pierd compania lui Scottie din cauza proastelor dumitale maniere! – Maniere proaste? Râse [i \ntinse o mân`, atingându-i obrazul u[or cu degetele. Trebuie s` spun c` nici tu nu e[ti prea politicoas` dac` vii aici neinvitat`! Râse din nou [i continu`: ]i-a[ spune s` nu mai vii pe proprietatea mea, dar presupun c` atunci te-ai furi[a aici când nu sunt prin preajm`, [i nu te pot vedea, deci ai avea un avantaj! Leonora \[i sim]i inima b`tând cu putere \n piept, \[i duse o mân` la gur` [i-[i atinse buzele, calde \nc` [i amor]ite de la s`rutul lui. – N-ai nici un drept s` fii atât de amar, spuse ea, f`r` s`-i pese c` l-ar putea mânia din nou. Ar trebui s` fii mai mul]umit [i totu[i e[ti amar [i atât de furios \ncât l-ai opri pe Scottie s` m` vad` doar din invidie! |ntr-o clip`, \[i d`du seama c` mersese prea departe [i se d`du involuntar \napoi când v`zu gura lui strângându-se [i mu[chii contractându-i-se. |[i strânse mâinile [i scutur` capul. 47

– Pleac` \nainte s` mai spui ceva, spuse el cu o voce aspr` care o f`cu s` tremure. Du-te \napoi \n satul de poveste unde ]i-e locul, proast` mic`, [i s` nu te mai v`d pe aici. Ai auzit? El nu-[i d`duse seama, ca Leonora, c` Scottie ie[ise \n cele din urm` pe teras` [i-i privea din umbr`, prinzând ultimele cuvinte. Apoi se apropie \ngrijorat [i puse mâna pe bra]ul [efului s`u. – Jason! Pentru numele lui Dumnezeu, omule, ce... Jason se \ntoarse spre el, \ncruntat. – Alege. Du-te cu ea sau stai cu mine, cum vrei! Se \ntoarse [i se \ndep`rt`, \ndreptându-se c`tre vil`, cu mâna \nainte \n gestul emo]ionant de neajutorare. Scottie \l privi o clip`, apoi se \ntoarse spre Leonora, dar ea d`du din cap. N-avea cum s` opreasc` lucrurile [i probabil Scottie le interpreta gre[it. – Du-te cu el, Scottie, spuse ea [i o lu` la fug` pe sc`ri spre barc`. Era ridicol s` plâng`, \[i spuse ea, dar nu-[i putea opri lacrimile de pe obraji.

48

Capitolul 3 Leonora \[i petrecu mai mult timp ca de obicei ajutându-l pe unchiul ei \n atelier urm`toarele dou` s`pt`mâni [i descoperi c` munca \n plus o ajuta s` uite jignirea [i jena pe care le sim]ea din cauza alung`rii ei de c`tre Jason Connor. |[i spusese de multe ori c` era proast` c`-i p`sa atât de mult de un b`rbat pe care abia dac`-l cuno[tea, dar \i era greu s`-l uite. De asemenea, era dezam`git` c` Scottie nu \ncercase pân` acum s-o viziteze. Cu siguran]`, avea ceva timp liber [i nu i-ar fi fost greu s` vin` s-o vad`, dac` voia cu adev`rat. Faptul c` nu venise o durea mai mult decât voia s` recunoasc`. 49

|i spusese lui Clive doar pu]ine despre incident, dar [tia c` el ghicise restul. Din fericire, Clive era discret [i plin de tact [i-[i p`stra pentru el opiniile, dar [tia c` era curios. Se \n]elegeau cu Maria, deocamdat`, a[a c` Roberto nu-i mai cerea ajutorul, dar nu-[i folosea barca doar ca s` livreze pe[te la Isola di Marta [i se plimba adesea cu ea. Faptul c` nu mai plecase cu barca nu trecu neobservat de Clive. – N-ai mai fost pe mare \n ultimul timp, observ` el la prânz \ntr-o zi, [i Leonora ridic` din umeri. – Am fost ocupat`. N-am timp de navigat când \]i vopsesc oalele. Mai lu` o furculi]` din mâncarea g`tit` de Maria [i o privi gânditoare. Deliciosul ostropel de pe[te \i pl`cea de obicei. Oricum, ad`ug` ea dup` câteva momente, [tiu golful pe dinafar` acum. Era prima dat` când sugera c` s-ar plictisi [i Clive ridic` surprins o sprâncean`. – Te-ai s`turat de Terolito? \ntreb` el [i ea se gr`bi s` \mbun`t`]eas` imaginea pe care o crease. – Nu, sigur c` nu, Clive! {tii c` a[ fi fericit` s` stau aici pentru totdeauna. – A[a credeam [i eu, spuse el. |nghi]i alt` gur` din ostropel, b`u ni[te vin, apoi o privi din nou. Dac` te-ai 50

plictisit de barc`, de ce nu iei ma[ina [i s` mergi cu ea pe coast`? suger` el. Ar fi o schimbare pentru tine. Leonora \l privi [i zâmbi, scuturându-[i capul. – Nu sunt sigur` c` am nevoie de o schimbare, spuse ea. Nu prea sunt sigur` ce vreau, ca s` fiu cinstit`, m` simt pu]in nelini[tit`. Clive \[i termin` mâncarea [i-[i puse furculi]a deoparte \nainte s` r`spund`. – Are leg`tur` cu plecarea ta brusc` de pe stânc` de s`pt`mâna trecut`? \ntreb` el [i Leonora sim]i c` ro[e[te. Nu era stilul lui Clive s` fac` astfel de observa]ii sau s` pun` asemenea \ntreb`ri, dar era convins` c` o f`cea din grij` pentru ea. – N-are leg`tur` cu asta, spuse ea, dar ro[ea]a din obraji o tr`da [i el o privi. – Vrei s` vorbim despre asta? \ntreb` el blând. Leonora se gândi o clip`, apoi d`du din cap c` nu. – N-a[ vrea, Clive. |l privi, cerându-[i scuze. Nu c` a[ avea secrete, dar... Ridic` din umeri. M-am sim]it ca o proast`, asta e, [i nu vreau s` vorbesc despre asta. El o privi insistent cum \[i termin` mâncarea. – Cât timp Connor n-o face pe seduc`torul... S` nu-]i fie team` s`-mi spui dac` se \ntâmpl` asta [i nu [tii ce s` faci scumpo. Leonora \i zâmbi cu drag. 51

– Nu se va \ntâmpla asta, spuse ea. M` descurc cu Jason Connor, nu-]i fie team`, Clive. |[i d`du seama c` nu era chiar a[a, dar se baza pe Scottie s-o ajute. A[a cum st`teau lucrurile \n prezent, era pu]in probabil c` se va \ntâmpla ceva. * *

*

Dup` ce se mai gândi, Leonora consider` c` o plimbare cu ma[ina pe coast` ar fi fost o idee bun` [i-i spuse lui Clive a doua zi. – Dac` te descurci o vreme f`r` mine... spuse ea. – Cred c` m` descurc, zâmbi el. Dac` Maria va avea o ie[ire cât e[ti plecat`, voi trimite o rachet` de semnalizare. Mai târziu, când conducea pe coast`, Leonora se gândi c` fusese o idee bun`. Nu se gr`bea [i savura c`l`toria, care era pl`cut` \n acel anotimp. Mii de flori cre[teau pe pantele terasate. O mas` de parfum [i culoare. Erau mai mul]i acri de garoafe, gladiole [i trandafiri care \nfloreau \n deltele fertile [i ea le privea cu pl`cere. Avea atât de multe de v`zut [i sim]ea cum triste]ea o p`r`sea. 52

Erau m`slini cu trunchiurile cenu[ii [i r`sucite [i rânduri de vi]` de vie care d`deau struguri pentru cele mai bune vinuri italiene. Castanii [i sparanghelul se integrau \n peisajul fertil [i Leonora jur` s` vin` mai des. Rezist` tenta]iei de a merge mai departe [i g`si un loc lini[tit unde parc` ma[ina, ie[ind s` se plimbe. |n timp ce se plimba cu ochii pe jum`tate \nchi[i din cauza soarelui, \[i dori ca Jason Connor s` poat` vedea aceast` fa]` \ncânt`toare a Italiei. |ncercase s` [i-l alunge din minte, s` uite despre Isola di Marta, dar iat` c` \i cotropise gândurile. Gr`bi pasul, ca s` se gândeasc` la altceva, dar [i-l imagin` plimbându-se pe potecile \nguste printre flori, nu izolat pe stânc`. N-avea cum s` scape de amintirea lui Jason Connor. Se salut` cu câ]iva oameni prieteno[i care lucrau culturile terasate. Un zâmbet [i un buon giorno nu erau trecute cu vederea [i-[i dori s` fi [tiut mai mult` italian` ca s` se poat` opri [i discuta cu ei, dar accentul ei era caraghios. |ntârziase mai mult decât inten]ionase când se hot`r\ s` se \ntoarc`, de[i \i venea greu, [i trebuia s` conduc` repede dac` voia s` ajung` la cin`. Vâr\ cheia 53

\n contact [i nu se \ntâmpl` nimic, se auzi doar motorul tu[ind. Se \ncrunt`. Mai \ncerc` o dat` [i nici m`car tusea motorului nu o mai auzi. Oft` [i se l`s` pe spate. Leonora nu era mecanic auto [i n-avea rost s` \ncerce s` afle ce nu mergea. Cu toate acestea, deschise capota [i privi neajutorat` ]evile \ncurcate [i metalul unsuros. Era la cel pu]in patruzeci [i [ase de kilometri de Terolito, nu putea merge pe jos [i nu [tia unde se afl` un service auto. Oft` adânc [i nu-i trecu prin minte decât s` g`seasc` un telefon [i s`-[i sune unchiul. Clive ar fi putut s-o ia acas`, de[i nici el nu era un mecanic priceput. O lu` pe drum [i mul]umi Cerului c` atmosfera se r`corea, c`ci venea seara. Fermierii se \ntorceau acas` [i vreo doi o privir` ciudat. |n fa]` erau un b`rbat [i o femeie [i ea sim]i c` erau curio[i. Probabil pa[ii ei erau diferi]i de ai ]`ranilor [i cele dou` capete se \ntoarser` spre ea. – Buona sera, signorina! Cele dou` fe]e zâmbitoare erau curioase [i ea \i salut`, dorindu-[i s` fi avut pantofi mai confortabili pentru mers. C`ut` cuvintele potrivite pentru a cere s` telefoneze, c`ci era \ndoielnic ca ]`ranii s` [tie engleze[te. 54

– Mi scusi. Desidero telefonare, por favore... |[i mu[c` limba, dar b`rbatul o \n]elese. – Si, signorina, spuse el. Il telefono. Dup` aceea el vorbi repede [i ea nu \n]elese nimic. – Parla inglese? \ntreb` ea, dar ei d`dur` din cap c` nu, cu regret. – Mi spiace, signorina. Din ploaia de cuvinte, doar unul \l re]inuse [i \ntreb` : – Ristorante. Che via dero prendere... B`rbatul indic` s` mearg` cu ei \n sat. U[urat` c` fusese \n]eleas`, zâmbi, rugându-se ca cineva de la restasurant s` [tie engleza. Nu mai avusese nevoie pân` acum s` se fac` \n]eleas` [i se sim]ea izolat` c` nu putea comunica. Va trebui s` \nve]e italiana, \[i promise ea. Restaurantul se dovedi mai mult o cafenea mic`, dar proprietarul zâmbea [i voia s-o lase s` telefoneze : vorbea engleza [i era ner`bd`tor s-o arate. Leonora \i d`du numele [i num`rul lui Clive [i el \l form`, apoi plec` discret s`-[i serveasc` singurul client. Leonora observase o ma[in` care ie[ea din comun parcat` afar` [i observase c` p`rea ciudat` \n acest sat. Clienta solitar` era singur`, trebuie c` era proprietara 55

ma[inii, c`ci [i ea era nepotrivit` aici. P`rea c` venea dintr-un ora[ mare, se gândi Leonora cu pu]in` invidie. |nalt`, brunet` [i fermec`toare, femeia ar fi ar`tat mai bine \ntr-un restaurant elegant decât \n cafeneaua rural` mic`, luând cu re]inere vinul local. Leonora era curioas`. – Te-ai lovit? Vocea lui Clive de la cel`lalt cap`t al liniei o readuse cu picioarele pe p`mânt. |i spusese unde era. – Nu, bine\n]eles c` nu sunt r`nit`, spuse ea râzând. N-am avut accident, doar c` nu pot porni ma[ina. Vino s` m` iei. – |n]eleg. T`cu o clip`, apoi spuse: Ai noroc, scumpo. Vin ajutoare! – Clive... El i-o t`ie scurt. – La revedere, scumpo, spuse \nchizând telefonul. Ea r`mase cu receptorul \n mân`, \ncruntându-se suspicioas`. Clive p`rea vesel [i nu-[i imagina de ce. V`zând c` terminase, proprietarul \[i p`r`si clienta [i veni lâng` ea. – E totul \n regul`, signorina? \ntreb` el [i Leonora d`du din cap c` da. 56

– Da, mul]umesc, signore. |ntreb` cât cost` telefonul, dar el d`du din mân` \n timp ce o studia curios. – Signorina st` \n Terolito? \ntreb` el [i Leonora d`du din cap afirmativ. – Acolo locuiesc, spuse ea, \ntrebându-se de ce era a[a de interesat. Unchiul meu are acolo un atelier [i un magazin. Face vase de lut [i eu \l ajut. – A, da! Era atât de entuziasmat c` Leonora fu \ncurcat`. Locuie[ti acolo tot timpul? O privi pe client`. Signora merge tot la Terolito, [opti el [i ridic` o sprâncean` ca [i cum ar fi a[teptat o reac]ie din partea ei. – Da? Leonora era interesat` de femeie, de[i \ncerca s` nu fie evident. Erau pu]ine locuri \n Terolito unde o astfel de femeie ar fi fost \n elementul ei [i mintea Leonorei o ducea deja la Isola di Marta. Privi femeia gra]ioas` cu picioare lungi [i corpul suplu \mbr`cat cu o rochie albastr` f`cut` la Paris sau la Roma. Pantofii cu toc o f`ceau [i mai \nalt` [i mirosea a parfum Machiavelli. Nu [tia de ce \i displ`cea, dar reu[i s`-i zâmbeasc` proprietarului. – La signora e foarte frumoas`. Sunt onorat, signorina, s` am dou` frumoase doamne \n restaurant, e un noroc [i o pl`cere. 57

– Sunte]i foarte amabil, murmur` Leonora, flatat` c` fusese pus` pe acela[i plan cu femeia elegant` care pleca. El se aplec` spre Leonora. – La bella signora \l viziteaz` pe englezul faimos. Signor Connor, \l [ti]i. Leonora ar fi preferat ca suspiciunile ei s` nu fie confirmate, de[i nu [tia de ce o deranja faptul. – |l [tiu, admise ea [i observ` privirea \ntreb`toare a italianului. – A, si! spuse el. Mai mult ca sigur \l cunoa[te]i, signorina! – Trebuie s` plec, spuse ea privindu-[i ceasul de mân`. A]i fost amabil c` m-a]i ajutat, signore, dar i-am spus unchiului meu unde e ma[ina [i se va \ngrijora dac` nu voi fi acolo. – A, si, signorina, \n]eleg! |i zâmbi \n timp ce ie[ea pe u[`. – Mille grazie, signore! Merse \napoi spre ma[in`, ne[tiind ce s` cread` despre comportamentul lui Clive la telefon, sigur` c` fusese cu cineva. El nu prea avea vizitatori [i nu [tia cine fusese. 58

Tot gândindu-se se \mpiedic` [i c`zu \n praf. Se zgâriase pe obrazul stâng [i-i p`rea bine c` n-o v`zuse cineva, când auzi o voce masculin` [i o mân` o ajut` s` se ridice. – Mi permetta, signorina! – Mul]umesc. |i era ru[ine c` se \mpiedicase [i ar fi vrut s-o \nghit` p`mântul. Tân`rul, care \nc` o ]inea de mân`, \i scutur` rochia de praf [i-i observ` zgârietura de pe obraz. – V-a]i julit, signorina, spuse el \ngrijorat [i Leonora \i zâmbi. – Sunt bine, insist` ea. Pe curând, signore. Salvatorul ei n-avea mai mult de [aptesprezece sau optsprezece ani, dar o privea cu apreciere. – Sunte]i singur` [i merge]i pe jos, signorina? – Nu pentru mult timp, \l asigur` Leonora. Unchiul meu vine s` m` ia, mi s-a stricat ma[ina. – A, si! – Acum m` simt bine, mul]umesc. |i era recunosc`toare pentru grija lui, dar ceva \n comportamentul lui o \mpiedica s` aib` \ncredere \n el. – V` conduc la ma[in`, signorina, se oferi el, f`r` s` vrea s` accepte un refuz [i ]inând-o de mân` s` nu fug`. Nu e bine s` fi]i singur` pe drum. V` voi proteja. 59

– Dar n-am nevoie de protec]ie, mul]umesc, neg` Leonora ferm [i-[i trase mâna. Te rog, d`-mi drumul! – Dar frumoas` domni[oar`, sunte]i singur`! Curând va fi \ntuneric, [i ve]i fi... – |l aud pe unchiul meu cum vine! \l \ntrerupse Leonora. A[a c` nu-]i mai face griji pentru mine. Acum, te rog, d`-mi drumul! La \nceput, el n-o crezu, dar se auzea o ma[in` care se apropia. Se trase \ntr-o parte, luând-o cu el. Ea \[i d`du seama c` nu era ma[ina unchiului ei, ci una mai scump`. Se gândi c` dac` va cere ajutorul [oferului va c`dea din lac \n pu]. O vedea, o ma[in` neagr` [i [oferul \ntoarse capul dup` ea [i Leonora \i v`zu fa]a. Ma[ina frân` [i ridic` un nor de praf [i ea strig`: – Scottie! El d`du \napoi spre ei. Tân`rul o privea \ngrijorat, ne[tiind ce va spune [oferului despre comportarea lui. Scottie cobor\ \ncruntat [i ea \i zâmbi. El se apropie [i-i lu` mâinile. – Leonora, ce ai p`]it? Lu` o batist` [i i-o puse pe obraz. Credeam c` nu e[ti r`nit`, spuse el [i-l privi suspicios pe tân`r. El... 60

– Nu, Scottie! se gr`bi ea s`-l asigure. M-am \mpiedicat. – Dar de ce mergi pe jos? \ntreb` el [i-l privi din nou suspicios pe tân`r, care acum p`rea timid. – Mi s-a stricat ma[ina, explic` ea, [i l-am sunat pe Clive s` vin` s` m` ia. – {tiu, spuse el [i ea \n]elese cine \l vizitase pe unchiul ei. Mai bine te-ai \ntoarce cu mine, se hot`r\ el. |]i repar`m ma[ina mai târziu. Se sim]i ru[inat` de u[urarea ei când se credea mereu independent`. Era bucuroas` s`-l vad` pe Scottie. – Fii binecuvântat, Scottie. M` simt tulburat`. – Bine\n]eles! |i puse un bra] protector dup` umeri [i se sprijini pe el, \n timp ce Scottie se \ntoarse spre tân`r care rânjea ironic. Murmur` ceva \n italian` [i Scottie se mânie. |i r`spunse r`stit \ntr-o italian` fluent` [i tân`rul plec`. Priceperea lui Scottie ar fi surprins-o mai mult dac` nu s-ar fi gândit la clienta misterioas` de la cafenea. – Vino, spuse Scottie [i-i zâmbi \ncurajator \n timp ce o urc` \n ma[in`. Ma[ina era un Ferrari. Leonora n-ar fi crezut c` Scottie avea a[a o ma[in`. – Niciodat` nu m-am bucurat mai mult s` v`d pe cineva, se confes` ea \n timp ce se \ntorceau cu vitez`. 61

– Pu[tanul `la te-a sup`rat, nu-i a[a? \ntreb` Scottie. – Nu [tiu ce voia s` fac`, zâmbi ea strâmb. Cred c` totu[i mai mult l`tra decât mu[ca. – A remarcat c` nu sunt unchiul t`u, spuse el [i Leonora zâmbi imaginându-[i r`spunsul lui. – M-am bucurat foarte mult s` te v`d, \l asigur` ea. Nu m` a[teptam s` vii tu. – Unchiul t`u spunea c` ai r`mas \n pan`. – Erai cu Clive când am sunat? – Da. Lu` curba cu \ndemânare. Venisem s` te v`d, explic` el. Nu erai acolo, dar din fericire nu plecasem când ai sunat [i am venit dup` tine. – De ce? Scottie, \ntreb` ea. Nu c` nu voia s`-l vad`, dar considerase absen]a lui ca pe un semn c` respecta hot`rârea lui Jason Connor, ori ea, ori slujba. Era rezonabil s` te a[tep]i ca el s` aleag` postul confortabil. Acum se p`rea c` se r`zgândesc [i era \ncântat`. – {tii bine de ce! spuse el [i o privi scurt. N-am avut de-a face cu cearta de s`pt`mâna trecut` [i mi-a fost dor de tine. Am f`cut cum a zis Jason o vreme, dar apoi m-am hot`rât s` nu-l las s`-mi strice rela]ia cu tine [i te-am c`utat. Ea \l atinse pe mân`. 62

– M` bucur. Mi-a fost dor de tine. |l privi printre gene. {tie Ja..., domnul Connor c` m-ai c`utat? \ntreb` ea. – Va [ti acum, spuse el. I-am \mprumutat ma[ina s` merg pân` la Rapallo [i i-am spus c` vin repede. Nu numai c` am fost pe la unchiul t`u s` te v`d, dar am plecat dup` tine. Va crede c` l-am p`r`sit! – Vai! |l privi nelini[tit`. Se va sup`ra tare. Scottie ridic` din umeri. – Foarte probabil. A fost nervos \n ultimul timp. Leonora nu coment`, dar \i admir` u[urin]a de a conduce. Era destul de priceput s` fie chiar pilot de curse, doar dac` nu-i lipsea curajul cerut pentru a[a ceva. Acum [tia cui \i apar]inea ma[ina [i-[i d`du seama c` era chiar ma[ina pe care ar fi condus-o Jason Connor. – Nu sunt surprins` c` e ma[ina domnului Connor [i nu a ta, spuse ea zâmbind. Nu ]i se potrivea, dar n-am crezut c` e a lui. – A lui Jason, spuse el. Nu trebuie s` te ru[inezi s`-i folose[ti numele, Leonora. Ea tres`ri c` el \[i d`duse seama, dar nu spuse nimic. El zâmbi din nou. 63

– Nu-mi pot permite o ma[in` ca asta cu salariul meu, spuse el. Ai dreptate, nu mi se potrive[te, ma[ina asta e de lux! – A oricui ar fi, \mi pare bine c` ai putut veni cu ea s` m` salvezi. Sper c` nu vei da de necazuri din cauza asta. Se va sup`ra domnul Connor c` ai \ntârziat? Scottie zâmbi strâmb. – Cum ]i-am spus, probabil c` se va sup`ra [i va \ntreba unde naiba am fost, dar nu-]i face probleme, nu va obiecta când va afla de ce am \ntârziat at-ât. Nu fi nedreapt` cu el. – Sunt nedreapt`? Privea \n fa]` [i se gândea la frumoasa vizitatoare din cafenea, \ntrebându-se dac` Scottie [tia c` vine, sau chiar Jason Connor, dar nu avea curajul s` \ntrebe. – Nu-l cuno[ti, insist` Scottie. Regret` cearta cu tine [i dac` ai veni iar pe stânc`, te-ar primi cu bra]ele deschise. Leonora se \ndoi, mai ales c` avea o vizitatoare, dar cuvintele lui Scottie \i amintir` cum fusese strâns` de bra]ele lui Jason Connor [i sim]i c` ro[e[te. – Nu pot s` mai vin, Scottie, spuse ea. Mi s-a spus clar s` plec acas` [i nu mai am curajul s` vin pe Isola di Marta. 64

– Nu-i mai dai o [ans`? \ntreb` el. – M` \ndoiesc dac` \i pas` dac` vin sau nu, spuse ea, cu pulsul b`tându-i \n tâmpl`. Ai o vizitatoare, Scottie, nu [tiai? El o privi. – De unde ]i-a venit ideea asta? \ntreb` el. – Era o femeie \n cafeneaua de unde am telefonat. – O femeie? – Una elegant`. Nu era englezoaic`, a[ spune, probabil italianc` sau spaniol` [i foarte bogat`, dup` hainele ei. – Veronique Tomaso, spuse Scottie, atât de \ncet c` abia \l auzi. – Fran]uzoaic`? ghici ea [i el d`du din cap c` nu, dar nu-i r`spunse. – Mai bine m-a[ gr`bi, declar` el [i acceler` [i Leonora \l privi mirat`. Dumnezeu [tie ce va face Jason dac` ea trece de Lucia! spuse el. Inima \i b`tea cu putere [i se \ntreb` ce dram` va provoca Veronique Tomaso. – Ce poate face decât s` se poarte normal? \ntreb` Leonora [i Scottie râse. – S-a ascuns pe stânc` special ca s` evite lumea, spuse el. |mi va t`ia gâtul c` n-am fost acolo s-o opresc pe Veronique. 65

– Scottie, \mi pare r`u! |ntr-un fel, era vina ei c` nu fusese acolo când venise musafira nepoftit`, [i se sim]ea vinovat`. Scottie \i zâmbi peste um`r. – Nu te \ngrijora, Leonora. N-aveai de unde s` [tii cât de mult ur`[te Jason s`-l vad` cineva \n starea \n care e. – Dar tu [i Lucia \l vede]i. {i eu l-am v`zut. De[i presupun c` de asta m-a gonit. – Nu e vorba de asta, neg` Scottie ferm. }i-am spus c` te va primi cu bra]ele deschise, Leonora [i a[a e, \l cunosc. – Dar n-are sens, insist` ea. S` vrea s` vad` pe cineva pe care abia o cunoa[te, ca mine, [i s` nu vrea s` vad` pe cineva cunoscut... |l privi curioas`. O cunoa[te bine pe aceast` Veronique Tomaso? – Foarte bine, declar` Scottie moroc`nos, [i nu aveai cum s` nu \n]elegi ce voia s` spun`. Acceler`. De aia nu vrea s-o vad`, vrea s` se m`rite cu el!

66

Capitolul 4 |n urm`toarele câteva zile, Leonora fu tentat` de câteva ori s` mearg` cu barca la Isola di Marta, cum \i sugerase Scottie, dar gândindu-se c` Veronique Tomaso era acolo, renun]`. Era curioas` s` afle deznod`mântul vizitei ei, dar nu voia s` fie pus` \ntr-o situa]ie jenant`. Scottie spusese c` Veronique Tomaso voia s` se m`rite cu Jason Connor, dar nu-i spusese ce sim]ea Jason Connor, dac` \nainte de accident \i pl`cuse ideea sau nu. Nu [i-l putea imagina pe Jason Connor ca so]ul ideal, dar o femeie ca Veronique Tomaso avea probabil standarde diferite de ale ei. Era probabil preg`tit` s` suporte multe, numai s` se m`rite cu un b`rbat cunoscut [i atr`g`tor ca Jason Connor. 67

|i spusese doar \n treac`t unchiului ei despre musafira de pe stânc` [i el ridicase sprâncenele cu \n]eles. El n-avea \ncredere \n Jason Connor [i nu prea-i mai era simpatic dup` vizitele Leonorei acolo. El se temea pentru nepoata lui [i vedea vizita lui Veronique Tomaso ca pe un mod de a distrage aten]ia lui Jason Connor de la Leonora. Leonora se cam a[tepta s`-l vad` pe Scottie, dar probabil c` era ocupat cu vizitatoarea, dac` nu plecase \nc`. Leonora nu [tia ce se \ntâmpla la vil`. Aproape c` dorea ca Maria s` fac` o scen` ca s` aib` o scuz` s` mearg` pe stânc` din partea lui Roberto, dar Maria era vesel` [i mul]umit`. |l v`zu pe Roberto pe chei \ntr-o diminea]` [i se p`ru c` avea un zâmbet viclean. |i str`luceau ochii [i ea \l privi suspicioas`. – Ieri dus pe[te la Isola di Marta, o inform` el [i Leonora \ncerc` s` r`spund` cât mai non[alant. Inima \i b`tea cu putere f`r` nici un motiv [i suspecta c` ceea ce-l mul]umea atât pe Roberto o privea pe ea. – Da? spuse ea, ca [i cum nu prea ar fi interesat-o nout`]ile. Dar Roberto [tia ce [tia. 68

– V`zut cei doi domni, o inform`, signor McLellano [i signor Connor. Se opri s` se asigure c` vorbele lui aveau efect [i fu dezam`git c` ea nu ar`ta interes. Amândoi mi-au zis s`-]i spun. – Da? Era surprins` [i se pref`cu nep`s`toare. {i ce ]i-au zis s`-mi spui, Roberto? |[i imagina c` Scottie \i trimisese un mesaj prin Roberto, dar nu-i venea s` cread` c` [i Jason Connor. {i totu[i, Roberto era sigur pe el. El se c`zni s` repete mesajul cuvânt cu cuvânt. Trase aer \n piept [i spuse: – Domnul McLellano spune te rog spune-i domni[oarei s` ne viziteze. Leonora zâmbi. – {i domnul Connor? \ntreb` ea mirându-se c` e a[a de curioas`. Roberto se concentr`. – Spune-i c` mai bine ar veni dracului aici [i s` m` scoat` din mizerie, sau \i rup gâtul! Roberto o privi sperând c` ea \n]elesese [i Leonora râse. – Mul]umesc, Roberto! Era evident c` Roberto nu [tia de ce râdea, dar n-avea ce-i face [i ochii \i str`luceau. Sim]ea c` plute[te. El o privi curios, apoi se \ncrunt`. 69

– Râzi de mine, signorina? \ntreb` el. – Nu, Roberto, nu de tine, \l asigur` ea punându-i o mân` pe bra]. Mesajul domnului Connor m-a f`cut s` râd. Mul]umesc c` mi-ai spus, \]i sunt recunosc`toare, tante grazie, Roberto! Roberto zâmbi. – Pl`cerea e de partea mea, signorina! |[i \ngust` ochii [i o privi curios. V` duce]i s`-l vede]i pe domnul? \ntreb` el. Leonora ridic` din umeri. – S-ar putea, spuse ea, dar Roberto zâmbea, ca [i cum ar fi [tiut ceva. – Bine, spuse el [i-[i lu` r`mas bun. |ntorcându-se pe chei Leonora era sigur` c` o privea, curios. – Credeam c` nu vrei s` mai mergi acolo, remarc` unchiul ei când Leonora \i povesti \ntâlnirea cu Roberto. De fapt \i povestise doar c` amândoi \i trimiseser` câte un mesaj prin Roberto. – {tiu c` a[a am spus, Clive, dar \mprejur`rile se schimb` [i Scottie voia s` m` duc atunci când mi s-a stricat ma[ina. Clive o privi ridicând o sprâncean`. – Asta a fost acum dou` zile, remarc` el. – {tiu, dar... Ridic` din umeri. 70

– Te duci? \ntreb` el. Leonora ridic` iar din umeri. {tia c` vrea s` se duc`, dar nu voia s` admit`. – Cred c` da, spuse ea. Mi-ar pl`cea s`-l v`d pe Scottie. Clive o privea cu aten]ie \n timp ce ea se concentra s` picteze o vaz`. – Scottie McLellan pare de treab`, spuse el. E bun, constant... Leonora zâmbi. Câteodat`, Clive era previzibil [i voia s-o vad` m`ritat`, de[i el era burlac. – E dr`gu], fu ea de acord. Dar tot nu e Scottie al meu, Clive, [i nici nu va fi. Unchiul ei se \ndoia. – P`rea \ndr`gostit de tine când a venit aici. – Nu cred, insist` Ledonora. {i oricum, e prea \n vârst` pentru mine, nu crezi? Clive se strâmb`, nevrând s` fie de acord. |i pl`cea Scottie [i-l privea ca pe un so] potrivit pentru nepoata lui, f`r` s` ]in` cont de diferen]a de vârst`. – N-are mai mult de treizeci [i opt de ani. Nu-i cu mult mai \n vârst`. – Cincisprezece ani, spuse Leonora. Cred c` e prea mult, Clive, [i nu sunt \ndr`gostit` de Scottie! 71

– Dar de Connor? \ntreb` Clive [i ea \l privi suspicioas` cum lucra. – Ce e cu el? \ntreb` ea. – Ei bine... N-are mai mult de treizeci [i cinci de ani. – Are treizeci [i cinci, dup` un articol pe care l-am citit, \l inform` Leonora. Dar nu v`d leg`tura. Clive chicoti [i o privi provocator. – Nu? – Clive... – Bine, bine... Ridic` mâinile murdare de lut. Când te duci acolo? Leonora termin` de pictat vaza, dar nu ridic` privirea. – Cred c` \n dup`-amiaza asta, spuse ea. Soarele cobora când plec` spre chei [i Leonora se \ntreb` dac` e \n]elept s` plece a[a de târziu. Oricum, nu voia s` se r`zgândeasc` [i se gândea s` stea pu]in, c`ci barca n-avea lumini de naviga]ie. Era sigur` c` n-ar fi primit mesajele acelea prin Roberto dac` femeia misterioas` era \nc` acolo. Vru s` se \ntoarc`, dar ceva irezistibil o \mpingea \nainte. Marea era calm` [i coasta se vedea frumoas` [i lini[tit`. Priveli[tea era romantic` [i ea se sim]ea la fel. 72

Uitând de \ndoieli, lini[tea o f`cea s` se simt` bine [i era pu]in emo]ionat`. De[i \[i spunea c` e o simpl` vizit`, [tia c` era mai mult decât atât. |n timp ce traversa golful, avea tot timpul \naintea ochilor fa]a bronzat` [i col]uroas` a lui Jason Connor. El o chemase \n termeni vehemen]i. Umbrele dup`-amiezii târzii d`deau Isolei de Marta un aspect mai \ntunecat [i-i era pu]in team` când leg` barca. Nu mai era sigur` [i dac` f`ceea bine c` venise [i \ncepu s` urce sc`rile. Se schimbase din rochia de bumbac de zi \ntr-o broderie englezeasc`, de[i nu [tia ce-i venise s` se schimbe. Scottie o v`zuse \n rochii de bumbac f`r` mâneci sau \n blugi [i bluz` a[a c` n-ar fi fost deranjat, iar pentru Jason Connor nu conta. Dar f`cuse acest efort, mai ales c` era o vizit` protocolar`, \ntre vecini. Dup` ce urc` treptele \n spiral` i se t`ie respira]ia [i se opri o clip` s` se aranjeze. Cu o mân` pe balustrada de piatr` [i cu cealalt` \n [old, observ` brusc c` era cineva sub un migdal lâng` zidul terasei. Crezu c` era Scottie [i aproape c`-l strig`, dar recunoscu p`rul blond al lui Jason Connor [i chiar \nainte ca el s` vin` spre ea \i crescu pulsul. 73

Azi nu era descul], ci cu ni[te pantofi moi [i o c`ma[` crem cu pantaloni albastru-\nchis care \i veneau perfect. Zâmbetul lui nu mai era r`ut`cios, ci \ngrijorat [i-[i l`s` capul pe-o parte, ascultând. – Leonora? Vorbea \ncet [i ea \[i strânse degetele \nainte s` r`spund`. – Da, domnule Connor. Sim]ea c` lui nu-i pl`cea s`-i vorbeasc` formal. – M` gândeam c` tu e[ti, spuse el. Leonora \ntinse mâna [i-l opri, dar el i-o lu` \ntr-a lui [i-i zâmbi sigur pe el. Am auzit un motor de barc` [i am vrut s` v`d dac` e[ti tu. O primise mai amabil decât se a[teptase, \n ciuda mesajului lui, [i era descump`nit`. De asemenea, inima ei b`tea cu putere [i-[i amintea c`-l mai v`zuse doar de trei ori. – M` a[teptai? \ntreb` ea [i el zâmbi din nou. – Poate! R`spunsul lui enigmatic \i f`cu pulsul s` creasc` [i mai mult. O [oca s`-[i dea seama ce mult o afecta simpla atingere a mâinii lui [i \ncerc` s`-[i ia ochii de la pieptul bronzat. – Sper c` n-am venit prea târziu, spuse ea [i se gândi la femeia elegant`. 74

N-avea \ncotro [i p`[i lâng` el spre vil`, c`ci nu-i d`duse drumul la mân` [i se \ncredea \n ea s`-l conduc`. – Niciodat` nu e prea târziu, spuse el. |l privi cu aten]ie. – M` \ntrebam dac` sunte]i cu cineva, \ndr`zni ea. El o strânse de mân` [i gura i se crisp`. – Niciodat` nu sunt cu cineva, spuse el. – Fiindc` a[a dore[ti, spuse ea. Surprinz`tor, el zâmbi. – A[a e, spuse el [i râse, speriind-o. Dac` e[ti curioas` \n privin]a lui Veronique, am trimis-o s`-[i fac` bagajele. – O! Sinceritatea lui o surprinse, dar cruzimea lui o tulbur`. Veronique Tomaso ar`ta sofisticat` [i capabil` s`-[i poarte de grij`, dar Scottie spusese c` voia s` se m`rite cu Jason, [i probabil era din motivele obi[nuite. Dac` \i p`sa de el, fusese r`nit` de faptul c` o alungase cu asprime. – M` dezaprobi? \ntreb` el [i Leonorei \i fu team` c` dac` spunea c` da, o va trimite la plimbare [i pe ea. – Nu m` prive[te, spuse ea. La urma urmei, [i pe mine m-ai gonit, dar am venit din nou, de[i nu sunt sigur` c` e bine. 75

– Nu e[ti sigur`? R`spunsul lui era enigmatic [i se opri din mers, \ntorcând capul spre ea. Scottie spune c` te-ai zgâriat pe fa]`, spuse el. Leonora râse amar. – M-am \mpiedicat, se confes` ea. – Erai cu cineva? Se p`rea c` Scottie \i spusese tot [i se \ntreba cât de mult s`-i explice. Nici m`car nu-i trecu prin cap s`-i spun` c` n-avea leg`tur` cu el. – Oamenii m-au ajutat, spuse ea. Cuplul mai \n vârst` care m-a ajutat s` g`sesc un telefon, proprietarul restaurantului [i b`iatul care m-a ridicat când am c`zut. – B`iat? Probabil Scottie spusese altceva. – Avea doar cel mult optsprezece ani. Zâmbetul lui \i f`cu pulsul s` creas`. – Un b`iat, spuse el. Câ]i ani ai, Leonora? – Aproape dou`zeci [i trei, r`spunse ea. De ce? El zâmbi. – Vorbeai de parc` ai fi cu mult mai mare. Scottie mi-a spus c` te-a nec`jit. Leonora nu spuse nimic, apoi zâmbi. – Se pare c` Scottie ]i-a spus totul, spuse ea, [i el râse. 76

– N-a avut \ncotro, declar` el. Eram furios c` a \ntârziat! – S`racul Scottie. N-a fost vina lui, ci a mea. – Atunci, poate c` trebuia s` te cert [i pe tine. – F`cuse[i deja asta, \i reaminti ea. De aceea venise Scottie s` m` vad`. – A[a deci. T`cur`, apoi el \i zâmbi. Te mai ustur` fa]a? \ntreb` el. – Pu]in. Acum aproape s-a vindecat, a fost doar o zgârietur`. – Bine! Scottie spune c` e[ti frumoas`, nu vreau s` p`]e[ti ceva pân` te voi putea vedea. |mi pare bine c` ai venit, Leonora , spuse el [i ea sim]i un nod \n gât. – Roberto mi-a transmis mesajele voastre, ale tale [i ale lui Scottie. Am crezut c` e mai bine s` vin. – Fiindc` te-a chemat Scottie, sau fiindc` te-am chemat eu? \ntreb` el [i ea avu senza]ia c` \i p`sa. – Cred c` din cauza ta, spuse ea. Mesajul p`rea prea trist ca s`-l ignor. El zâmbi. – Nu-mi aduc aminte exact ce am spus. – Roberto mi-a spus cuvânt cu cuvânt. |i spuse [i lui. Jason râse tare [i p`ru total schimbat. 77

P`rea un om diferit, care nu crezuse c` poate fi [i vedea de ce femeile \l g`seau irezistibil; i se \nc`lzise inima ascultându-l. Ochii ei str`luceau. Dar el redeveni serios. – B`nuiesc c` ai venit fiindc` Scottie era trist c` nu te-a mai v`zut, spuse el. – Am venit [i pentru Scottie, recunoscu ea [i el o privi pu]in \ncruntat. – {i pentru mai cine? \ntreb` el. Era tentat` s` admit` c` mesajul lui o intrigase mai mult decât cel al lui Scottie. – |mi place aici, spuse ea. Nu pot explica de ce, doar c` e atât de frumos, mai ales la ora asta. Ca un castel din pove[ti. – Pentru mine nu e, declar` el aspru. Pentru mine e doar \ntuneric. O insul` fortificat`, un Alcatraz \n miniatur`. Leonora t`cu [i nu-[i g`sea cuvintele. El nu dorea mil`, [i \[i \nghi]i cuvintele. – Nu trebuie s` fie o \nchisoare, spuse ea. Doar dac` a[a vrei. – Ha! Râsul lui era amar [i o strânse tare de mân`. Deci e[ti [i filosoaf`. M` uime[ti, micu]` domni[oar` Jackson. Mul]umesc pentru sfaturi. 78

Leonora se sim]ea ca [i cum ar fi lovit-o. Se sim]ea r`nit` [i vulnerabil` [i \ncerc` s`-[i elibereze mâna. Era evident c` nu trebuia s` vin`. Nu trebuia s`-i pese de mesajul lui, c`ci era inevitabil s` se termine a[a. O durea mai ales c` o p`c`lise \n primele clipe c` acum va fi altfel, când de fapt nu se schimbase nimic. – Nu-]i d`deam sfaturi, spuse ea cu r`ceal` gata s` izbucneasc` \n plâns. Trebuia s` [tiu c` nu trebuia s` vin. |nghi]i \n sec [i-[i \mpreun` mâinile. Transmite-i salut`ri lui Scottie [i spune-i c`-l voi \ntâlni zilele astea. – Leonora! Jason \ntinse o mân`, c`utând-o, dar ea \l evit`. Dar apoi se gândi c` nu-l putea l`sa acolo. Probabil [tia cam pe unde era, dar nu cu precizie [i nu putea s`-l lase s` bâjbâie. Cel pu]in \i putea pune mâna pe zid, ca s` poat` s` ajung` \n cas`. Dar când \i prinse mâna, el o \mbr`]i[`. – Te rog... |ncerca s` se elibereze, dar el n-o l`sa. – Dac` te rog \n genunchi, r`mâi? \ntreb` Jason, [i Leonora ezit`, mu[cându-[i buza. Era dificil s` reziste [i nu [tia ce s` fac`. |[i d`du seama c` nu vrea s` plece. – Nu [tiu... Poate c` vocea ei \i d`du impresia c` era doar capricioas`. 79

– Atunci pleac` [i fii blestemat`! declar` el. N-am c`zut \n genunchi \n fa]a nici unei femei [i nu v`d de ce a[ \ncepe cu tine. F` cum vrei. |i d`du drumul [i \ntinse mâinile \n fa]`, \njurând când se \mpiedic`. Mâinile lui c`utau zidul [i Leonora nu mai rezist` [i se duse lâng` el. |i lu` bra]ul [i-i sim]i mu[chii tari. – A fost idea ta s` cazi \n genunchi. El nu spuse nimic, dar ar`ta \nc`p`]ânat [i mânios \n timp ce-l ghida. – Vreau s` stau, spuse ea. {i nu trebuie s` cazi \n genunchi. – Ce-]i pas` de mine! spuse el, presupunând c`-l simpatiza. – Nu-mi pas`, spuse ea. Vreau s`-l v`d pe Scottie [i nu v`d de ce m-ai goni. O clip`, crezu c` \[i va pierde cump`tul, dar el râse. Era un râs mai degrab` ironic, dar râdea, [i ea zâmbi. – E[ti \n siguran]` deocamdat`, spuse el.

80

Capitolul 5 |n curând, vizitele ei la Isola di Marta devenir` ceva obi[nuit [i Leonora nu mai a[tepta ca Roberto s`-i cear` s` duc` ceva. Nu mai \ncerca s` se conving` c` Scottie era motivul principal de a se duce acolo, dar spera ca unchiul ei [i Scottie s` continue s` cread` asta. Sentimentele ei pentru Jason Connor o puneau \n \ncurc`tur`, c`ci nu voia s`-[i piard` controlul. Nu se \ndoia c` fusese mereu arogant [i dominator, dar combinate cu vulnerabilitatea lui, aceste calit`]i \l f`ceau imprevizibil. {tia c` voia s` petreac` mai mult timp cu el chiar dac` o tachina f`r` mil`, câteodat` cu cruzime. Jason nu mai \ncercase s-o s`rute, [i era mul]umit`. 81

Unchiul ei nu comenta vizitele dese pe stânc`, doar \[i ridica o sprâncean` când anun]a c` pleac` [i câteodat` se \ntreba dac` \l mai considera pe Scottie so]ul ideal pentru ea. Nu mai deschisese subiectul [i nu [tia dac` vizitele ei dese \l satisf`ceau. Scottie era politicos [i atent ca \ntotdeauna, [i-i pl`cea de el, dar nu sim]ea vreo emo]ie mai puternic`. Scottie era doar un om de \ncredere pe care se putea baza. Soarele era fierbinte [i respir` adânc când ajunse \n vârful sc`rilor [i privi terasa. Nev`zând capul blond, fu dezam`git` [i se \ncrunt`. Poate c` era prostesc, dar conta s`-l vad` pe Jason mai mult decât admitea. Petele de umbr` de sub copacii de pe margine f`ceau ca pavajul de piatr` s` par` pestri] [i trandafirii miroseau \n aerul cald, cu florile lor purpurii [i albe mi[cându-se \n briza care r`corea mereu locul acela \nalt. Era o priveli[te idilic` [i-i pl`cea s` stea lâng` zidul pân` la brâu privind coasta sau marea care str`lucea albastr` \n soarele luminos. Nu se s`tura de privit [i-[i dorea mereu ca Jason s` poat` vedea [i aprecia aceast` frumuse]e. Pentru el, Isola di Marta era o insul` \ntunecat` pe care se ascundea. 82

De câteva ori \ncercase s`-l conving` s` mearg` cu ma[ina cu Scottie, dar el insista c` nu se simte bine s` conduc` altcineva. Leonora b`nuia c` nu voia s` fie recunoscut. Nu-i pl`cea ca oamenilor s` le fie mil` de el [i se sup`ra pe ea sau pe Scottie dac` b`nuia a[a ceva. Era atât de preocupat` de gândurile ei c` nu auzi când cineva se apropie din spate [i tres`ri când o mân` i se puse pe um`r. Apoi râse [i-[i frec` obrazul de mâna de pe um`r \nainte s` se \ntoarc`. – Bun`, Jason, spuse ea \ntorcându-se. Visam [i nu... |[i mu[c` buza de jos când v`zu fa]a lui Scottie [i sup`rarea din ochii lui pentru gre[eala ei. – |mi pare r`u c` te dezam`gesc, Leonora, spuse el. – Nu-s dezam`git`, credeam c`... – Jason se odihne[te, spuse Scottie blând, dar dezaprobator de rece. R`ceala din partea lui Scottie era ceva cu care nu era obi[nuit`, care o sperie [i o surprinse. – Se simte bine? Grija ei nu-l \mbun` pe Scottie. – Se simte bine, spuse Scottie. Dar va avea o [edin]` lung` cu sir Basil Thorpe \n dup`-amiaza asta [i are nevoie s` se odihneasc` diminea]a. 83

– Sir Basil Thorpe? Leonora \l privi \ngrijorat`. Oftalmologul chirurg? |l vede pe Jason ca s`... – Da, fu Scottie de acord. E \n Genova [i-l duc pe Jason acolo azi dup`-amiaz` pentru ni[te teste. Leonora t`cu, cu gândurile \nv`lm`[ite de speran]` [i \ngrijorare. Bine\n]eles c` ar fi fost minunat dac` Jason \[i rec`p`ta vederea, dar poate nu mai voia s-o vad` dup` aceea. S`n`tos, Jason Connor apar]inea lumii expansive, nu unei stânci mici [i \nsorite la Mediterana. Se sprijni de zidul de piatr`, privind marea str`lucitoare [i stâncile pe care st`teau. – E ner`bd`tor? \ntreb` ea. – E \ngrozit, spuse el blând. – E normal, spuse Leonora. De[i nu-mi pot \nchipui ca un b`rbat ca Jason s` se team` de ceva. Scottie scutur` din cap. – Nu-l denigrez. Dar opera]ia asta cere mult curaj chiar [i pentru un b`rbat ca Jason, e ceva dificil [i el [tie. – Opera]ie? Inima \i b`tea cu putere [i sim]i o r`coare \n capul pieptului. Ar fi trebuit s` [tie c` e nevoie de o opera]ie ca s`-[i recapete vederea, dar nu credea c` va fi a[a de curând. Acum p`rea iminent` [i ei nu-i pl`cea. Scottie o observa cu aten]ie, ca [i cum ar fi b`nuit ce gândea. 84

– }i-am spus c` sunt [anse s`-[i recapete vederea, spuse el. Sir Basil Thorpe e omul potrivit, dar... Ridic` din umeri, ceea ce nu prea f`cea de obicei [i Leonora \l privi \ngrijorat`. – {i lui Jason \i e team` c` opera]ia nu va reu[i? ghici ea cu palmele \mpreunate a rug`ciune. O, Scottie, trebuie s` reu[easc`. – Va reu[i, o asigur` Scottie sigur de el. – Bietul Jason. Sim]i privirea lui Scottie asupra ei. – |]i pas` mult de el, spuse Scottie privind-o cu repro[. – Bine\n]eles c` \mi pas`, ]ie nu? – Bine\n]eles, dar nu ca tine! C`ut` cuvinte, dându-[i seama c` devotamentul lui Scottie pentru ea era mai adânc decât crezuse. Era gelos pe grija ei pentru Jason [i i-o ar`ta. Ochii lui c`prui aveau o expresie pe care n-o mai v`zuse, iar fa]a lui era serioas` [i distant`. – Cred c` m-am \n[elat. Credeam c` pe mine vii s` m` vezi. – O, Scottie, nu te-ai \n[elat. Vin mereu s` te v`d. Pentru tine am revenit dup` prima vizit`, [tii doar. – Credeam c` [tiu asta. Dar asta a fost \nainte s` te \n]elegi cu Jason! 85

– Dar lui Jason \i place s` discute cu mine, insist` Leonora. Dac` se certa cu Scottie, cum putea s` mai vin` pe stânc`? Cum s` nu-l bag \n seam`, Scottie? N-ar fi numai grosolan, ci [i crud, [i oricum, e casa lui. Scottie se l`s` convins. – {i nu te \ndr`goste[ti de el ca celelalte? \ntreb` el. O duru men]ionarea celorlalte, dar nu l`s` s` se vad`. – Bine\n]eles c` nu! râse ea \ncercând s` se conving` singur`. Ai \ncredere c` am minte, Scottie! M-a[ al`tura eu unui harem? – Sper c` ai minte, spuse Scottie zâmbind [i-[i puse un bra] pe umerii ei mai posesiv ca alt`dat`. De ce nu intri s` vorbim? suger` el. Nu prea te prind singur`; f`r` Jason ar fi ca pe vremuri. Lucia le aduse limonad` de la ghea]` [i se a[ezar` \n camera de lâng` buc`t`rie [i vorbir`. Scottie vorbea mai mult, vorbind de vechea lui cas` [i cum dorea s` se \ntoarc` [i s` se stabileasc` acolo. Sorbi din limonad`, privind-o, apoi puse paharul jos. – }i-ar pl`cea Sco]ia, Leonora, spuse el. – Sunt sigur` c` mi-ar pl`cea, fu ea de acord [i r`mase atent`, c`ci sim]ea c` ceva neobi[nuit se va 86

\ntâmpla. Râse nervos. E ciudat, spuse ea, am venit pân` \n Italia [i totu[i n-am fost niciodat` \n Sco]ia, care era lâng` noi. – Se mai \ntâmpl`, spuse Scottie, s` nu apreciezi ce e sub nasul t`u pân` când nu mai e acolo. – Regre]i c` ai plecat? \ntreb` Leonora, [i el \[i privi mâinile \mpreunate \ntre genunchi. – Nu, spuse el. Dar \n ultimul timp simt c` a[ dori s` m` \ntorc. Am v`zut multe locuri de când sunt cu Jason [i mi-a pl`cut, nu neg, dar... Ridic` din umeri. Lucrurile se schimb`, oamenii se schimb` [i alte lucruri conteaz` acum. Leonora se gândi la b`rbatul cu care el fusese atâta timp. – Doar nu vrei s`-l p`r`se[ti pe Jason acum? \ntreb` ea [i Scottie p`ru nesigur \nainte s` dea din cap c` nu. – Nu [tiu, spuse el [i oft`. De fapt, n-are nevoie de mine, [tii, Leonora. |[i c`uta cuvintele ca s`-i spun` ce sim]ea [i-i venea greu. Are nevoie de cineva, dar nu e nevoie s` fiu eu! – Ba da, Scottie. Ochii ei c`prui aveau o str`lucire de repro[ [i care tr`da lacrimile la gândul la Jason f`r` Scottie, mai ales \ntr-un asemenea moment. Nu po]i pleca acum, când are atâtea de \nfruntat! Nu po]i, Scottie! 87

El se gândi o clip` [i ea \[i ]inu r`suflarea, \ntrebându-se cum de se putea gândi m`car s`-l p`r`seasc` pe Jason când avea mai mult` nevoie de el. Parc` nu era Scottie [i atitudinea lui nu numai c` o \ncurca, dar o sup`ra. – Cred c` nu, fu el de acord \n cele din urm`. A[tept s` se opereze. Dup` asta, dac` revine la normal, nu va mai avea nevoie de nici unul din noi, va fi din nou Jason Connor! Leonora \[i privi mâinile [i afirmativ d`du din cap, recunoscând adev`rul. – Da, \mi dau seama, spuse ea. Cel pu]in e adev`rat \n privin]a mea, cu tine s-a obi[nuit atât de mult c` probabil nu te va l`sa a[a de u[or s` pleci. Scottie t`cea, cu mâinile \mpreunate, privindu-le. – Am o slujb` care m` a[teapt`, spuse el [i o privi s` vad` dac` e interesat`. V`zând-o curioas`, continu` : – Un v`r de-al meu [i cu mine suntem coproprietari ai unui service auto lâng` Oban. Deocamdat` \l conduce singur, eu sunt partener doar cu numele. M-am gândit s` m` \ntroc [i s` m` stabilesc acolo. – Scottie, e o idee dr`gu]`! Se ab]inu s`-l \ncurajeze prea mult,c`ci inima \i b`tea cu putere [i avea o senza]ie stranie c` toate astea o priveau cumva. 88

Scottie o privi iute, apoi ochii lui c`p`tar` o expresie pe care ea prefer` s-o evite. – Crezi c` e o idee bun`? Leonora ezit`. – Cred c` ar trebui s` stai cu Jason pân` dup` opera]ie, spuse ea. – {i apoi? P`rea curios, [i pentru prima dat` de când \l cuno[tea \i venea greu s` cread` c` e atât de \n vârst` fa]` de ea. P`rea atât de vulnerabil, ca [i cum i-ar fi c`utat sprijinul \n ceva ce voia s` fac`, dar nu era sigur dac` e bine sau nu. – Dup` aceea, dac` tot mai vrei s` te \ntorci, de ce s` nu te duci la v`rul t`u? La urma urmei, asta [tii cel mai bine, nu-i a[a, Scottie? Ma[inile sunt via]a ta. O privi [i spuse: – Nu toat` via]a mea, Leonora, spuse el. Nu de când te cunosc pe tine. Gândurile Leonorei o luar` razna. Se sim]ea prins` \n capcan`, [i asta nu era reac]ia fireasc` a unei tinere gata s` fie cerut` \n c`s`torie, mai mult ca sigur asta avea s` fac` Scottie. – Scottie... \ncepu ea, dar el ridic` o palm` [i zâmbi. 89

– Las`-m` s` termin, o rug` el, pân` nu-mi pierd curajul! St`tea \n fa]a lui, cu inima b`tându-i nebune[te [i dorindu-[i ca Lucia, sau chiar Jason, s` intre \nainte ca cererea s` fie f`cut`, ca s` nu fie nevoit` s` r`spund` acum. El era concentrat. – Vreau s` fii so]ia mea, Leonora, spuse el \n cele din urm`. |n lini[tea care urm`, capul Leonorei fu n`p`dit de atâtea idei \ncât \i fu greu s` r`spund`. Un r`spuns care s` nu r`neasc` prea mult. – Nu pot, Scottie, spuse ea blând. Nu pot s` m` m`rit cu tine. |l lu` de mâinile \mpreunate. |mi pare r`u, ad`ug` ea \n [oapt`. – Vai! Cuvântul scurt, expresiv, spunea totul [i Leonorei aproape c`-i veni s` plâng`. Se aplec`, abia ajungând la el, cu ochii mari, nelini[ti]i [i str`lucitori de emo]ie. |i putea oferi afec]iune, prietenie, orice \n afar` de ceea ce-[i dorea el [i nu se putea preface c` o simte pentru el. |[i puse degetele pe mâinile lui puternice [i-i privi fa]a dezam`git`. – O, Scottie, spuse ea blând, a[ vrea s` fi putut spune c` te iubesc! |mi place mult de tine [i... |[i 90

scutur` capul, mu[cându-[i buza disperat` c` nu g`sea cuvinte s`-i spun` ce r`u \i p`rea. A[ fi vrut s` pot! [opti ea. Dup` câteva clipe el o privi cu o urm` din vechiul zâmbet familiar, cu col]ul ochilor \ncre]it. – E[ti foarte dr`gu]`, spuse el. Dar e[ti atât de tân`r` \ncât n-ar fi trebuit s` m` a[tept la alt r`spuns [i-mi pare r`u c` te-am pus \ntr-o situa]ie \n care... Ridic` din umeri disperat [i ea sim]i lacrimi \n ochi. Te iubesc atât de mult, spuse el simplu. Speram [i eu, asta e tot. Leonora se ridic` de pe scaun [i el \i lu` mâinile [i-i s`rut` u[or degetele. – Vrei s` nu mai vin? \ntreb` ea. – O nu, nu face asta! o rug` el. M`car s` te v`d din când \n când. Dac`... O privi. Dac` mai vrei s` vii. – Vreau. |i \ntâlni privirea [i ceea ce v`zu \i spuse c` interpretase gre[it dorin]a ei de a mai veni. Vei avea nevoie de ajutor s-o sco]i la cap`t cu Jason când e dificil, spuse ea. Scottie o privi, apoi duse mâinile ei la gur` [i le s`rut`. – Cred c` va avea nevoie curând de tine la fel de mult cât are nevoie de mine. |l vei ajuta. 91

– Scottie? Se \ntoarser` repede, ca [i cum s-ar fi sim]it vinova]i [i Leonora se \ndep`rt` de scaunul lui. |i trecu prin minte c` dac` Jason ar fi venit mai devreme, ar fi sc`pat-o de situa]ia dificil`. El st`tea \n pragul u[ii [i Leonora fu sigur` c` prinsese ultimele cuvinte ale conversa]iei. – Sunt aici, spuse Scottie. – Singur? – Nu. Leonora e aici, cu mine. – A! Se \ntoarse cu fa]a spre ea, adulmecând. Trebuia s` [tiu c` tu e[ti, Leonora! La[i o urm` de parfum c` pân` [i un orb te poate g`si! El \ntinse o mân` [i ea i-o lu` f`r` ezitare, \ncercând s` ignore \ncruntarea de pe fa]a lui Scottie când v`zu familiaritatea gestului. Pulsul \i crescu atunci când degetele lui le strânser` pe ale ei. – Credeam c` te odihne[ti, spuse ea. Scottie spunea c` vei fi obosit dup` ce te va vedea sir Basil Thorpe. Sprâncenele blonde ale lui Jason se \ncruntar`. – Somnul de ziu` e pentru copii [i b`trâne! r`spunse el aspru. Iar Scottie vorbe[te prea mult. 92

– Scottie [tia c` m` intereseaz`, r`spunse ea aproape la fel de aspru. Nu mai fi a[a sensibil, Jason, nu mi-e mil` de tine. – Fir-ai... Râse brusc [i-[i scutur` capul ca [i cum ar fi vrut s` alunge ni[te gânduri. M` bucur s` aud asta, spuse el. Povestea asta e pus` la cale ca s`-mi ridice moralul, dar b`trânul Thorpe [tie ce face. – E un om bun, spuse Leonora. – Ei bine, are nevoie s` fie! Ar`ta ca [i cum ar fi dormit, cu p`rul blond ciufulit [i c`ma[a descheiat`. Nu purta pantofi, st`tea descul] \n centrul camerei mici, ar`tând seduc`tor. Putea fi arogant [i plin de sine, chiar [i orb, iar Leonora sim]i cum \i cre[te pulsul din cauza magnetismului s`u masculin. |l privi. – Ar trebui s` te odihne[ti mai des, spuse ea, rezistând tenta]iei de a-i da p`rul pe spate. Ai nevoie de mai mult` odihn`, Jason. – N-am nevoie de o infirmier`, r`spunse el. {i cred c` nici n-ai vârsta cerut`. Pentru Dumnezeu, nu te agita, Leonora! Ea voia s` se r`zbune, dar \[i scutur` capul [i doar Scottie v`zu c` ochii \i sc`p`rau de mânie. 93

– Nu m` agit. |ncerc doar s` fiu \n]eleapt`. – Sunt eu destul de \n]elept, spuse el [i zâmbi strâmb. Nu mi te pot imagina ca pe un \nger al \ndur`rii. Ar`]i a[a? Leonora \i arunc` o privire lui Scottie. Ce s` r`spund? p`rea s`-l \ntrebe [i se \nfior` când Jason \i atinse obrazul. – Câteodat` \mi doresc s` [tiu cum ar`]i. M` intrigi! Scottie te descrie ca pe o frumuse]e, dar b`nuiesc c` e subiectiv. Nu pot s` ghicesc dac` te-a[ considera frumoas` [i asta m` \nnebune[te! Leonora râse cam nesigur` [i \ncerc` \n van s`-[i potoleasc` inima \n timp ce el \i contura buzele. {tia c` Scottie \i privea [i nu-i pl`cea. – Ar trebui s` [tii cum sunt, spuse ea. M-am jenat teribil când m-ai pip`it prima oar`. Jason d`du din cap zâmbind, ca [i cum [i-ar fi amintit [i nu regreta nimic. – Asta am f`cut, admise el. Dar nu e deloc acela[i lucru. {tiu ce sim]i. Degetele lui \nc` \i mângâiau gura [i Leonora v`zu cu coada ochiului c` Scottie se enervase. E[ti fin` [i cald` [i feminin`, dar nu [tiu cum ar`]i! 94

– N-am cum s` te ajut. A[ fi vrut s` pot. – Acum e[ti iar un \nger al \ndur`rii, spuse el [i râse aspru. |mi place mai mult când ne cert`m, e mai distractiv. – Poate pentru tine, nu pentru Leonora, interveni Scottie. E[ti un diavol egoist, Jason. Leonora nu-l mai auzise vorbindu-i lui Jason atât de aspru [i se rug` ca Scottie s` nu plece mai devreme. Nu [tiuse cât de adânci erau sentimentele lui pân` ast`zi [i se condamna, m`car par]ial, pentru c` iscase o situa]ie care amenin]a s` scape de sub control. – Nu te-a deranjat pân` acum, spuse Jason, [ocat de interven]ia lui Scottie. Credeam c` te-ai obi[nuit cu defectele mele! Scottie fierbea, dar firea lui bun` [i privirea Leonorei, avur` câ[tig de cauz` [i ridic` din umeri. – Unul din defecte e c` nu dormi destul, spuse el. A[ fi vrut s` te fi trezit mai târziu. – Pentru Dumnezeu! Jason d`du din mân` [i o lu` pe Leonora cu el de-a curmezi[ul camerei pân` când d`du de un fotoliu. D`-mi ceva de b`ut, Leonora, vrei? spuse el [i se a[ez`. Am gura uscat`. – Jason... – Nu-mi ]ine predici! D`-mi ceva de b`ut! Ea nu voise s`-i ]in` predici, doar voise s`-i spun` s`-i cear` mai politicos. 95

– Nu voiam s` fac asta, spuse ea. Voiam doar s`-]i sugerez s`-mi spui te rog! El \[i \ntoarse ochelarii spre ea, apoi râse. – A[a deci, spuse el. Nu-]i convine s` ]i se porunceasc`? – Prefer s` mi se cear`, r`spunse Leonora, [i el râse din nou. – Bine, micu]` domni[oar` Demnitate, spuse el. Te rog, d`-mi ceva de b`ut. – Bine\n]eles! Merse la tava cu pahare [i o caraf` cu suc rece de l`mâie. – Limonad`? \ntreb` ea cu carafa \n mân`, [i el d`du din cap c` da. Probabil c` lui Scottie nu-i pl`cea s`-l serveasc` pe [eful lui deoarece \i lu` paharul de limonad` din mân` [i i-l duse lui Jason. – Sunt pl`tit s` te servesc. Leonora nu e! Jason lu` b`utura din mâna lui [i se \ncrunt`, [ocat de cuvintele lui. – La dracu', Scottie, ce ai? \ntreb` el [i râse. Dup` cum te compor]i, dac` nu te-a[ cunoa[te mai bine, a[ crede c` te-ai \ndr`gostit! Fu o t`cere lung` [i Jason n-avea cum s` vad` privirile schimbate de cei doi. B`u din pahar [i nu-l puse jos pân` nu-l goli. 96

– {i dac` a[ fi? \ntreb` brusc Scottie [i-l privi, dar Jason nu [tia ce voia s` r`spund`. |ndr`gostit, \i aminti Scottie. {i Leonora \l privea pe Jason [i inima \i b`tea cu putere \n timp ce \ncerca s` interpreteze expresiile trec`toare de pe fa]a lui. Ar fi vrut ca Scottie s` nu deschid` subiectul. Apoi Jason zâmbi. – A[ spune c` e[ti un prost, tic`los b`trân, declar` el, neluându-l \n serios. Buzele lui Scottie se strânser`. – Ai afirmat c` e[ti \ndr`gostit destul de des. Deci vorbe[ti din experien]`. Jason se \ncrunt`, [i mai \ncurcat, ca [i cum [i-ar fi dat seama \n cele din urm` c` Scottie e serios. – A[a e. |]i amintesc c` mi-ai spus acelea[i cuvinte. Scottie se mâniase [i Leonora se sperie; merse lâng` el [i-i puse mâna pe bra]. – Te rog! [opti ea [i el o privi câteva secunde \nainte s` dea din cap. Era acum mai degrab` r`nit decât mânios [i ridic` din umeri. – Poate c` ai dreptate! spuse el. 97

Capitolul 6 Poate dup` felul cum se purta, poate deoarece spusese atât de pu]ine despre ultima ei vizit` la Isola di Marta, Clive b`nuia c` ceva nu e \n regul`. N-ar fi interogat-o despre vizita ei, nu obi[nuia, dar o privea mereu [i nu fu surprins` când \i puse o \ntrebare. – E totul O.K., la vil`? Inima \i b`tea s`-i sparg` pieptul când r`spunse c` Scottie o ceruse de nevast` [i c`-l refuzase. {tia c` unchiul ei va fi dezam`git. O dat` sau de dou` ori, când Scottie avusese timp liber, \i vizitase la magazin [i se \n]elesese foarte bine cu unchiul ei. Clive nu ascundea c`-l considera so]ul ideal pentru orice fat`, mai ales pentru Leonora. – To]i sunt bine, spuse ea, alegându-[i cu grij` cuvintele. De[i au fost unele probleme ieri. 98

– |ntreb doar pentru c` ieri când l-am vizitat pe Giuseppe \n leg`tur` cu transportul, cred c` l-am v`zut pe Jason Connor \n ma[in` cu Scottie. Credeam c` st` \n cas`. – A[a face de obicei, spuse ea [i se \ntreb` cât [tia deja de la Scottie despre problemele lui Jason. N-a avut \ncotro de data asta, avea consulta]ie la sir Basil Thorpe \n Genova. – |n Genova? Era evident c` nu [tia. D`du din cap. – Se pare c` a venit aici pentru vreo conferin]` [i l-a consultat pe Jason. Cred c` e un fan al lui Jason. Expresia lui Clive confirm` importan]a b`rbatului despre care era vorba, [i era evident impresionat c` lui Jason i se f`cuse o asemenea onoare. – Thorpe, zici? \ntreb` el. Ei bine, e pe mâini bune! – A[a crede [i Scottie, spuse Leonora [i-[i tr`d` nelini[tea prin tonul vocii, iar Clive o privi cu o sprâncean` ridicat`. – Tu nu? \ntreb` el. – Ba da, bine\n]eles. {tiu c` sir Basil e foarte bun [i dac` Jason trebuie s` fac` o opera]ie pentru a-[i rec`p`ta vederea, e mai bine s`-l opereze sir Basil decât altcineva. 99

– Dar [ansele ca opera]ia s` reu[easc`, nu sunt a[a de mari, spuse Clive, privind-o cu ochii lui cenu[ii. Cam 50%, a[a am citit undeva. – E un risc \nfior`tor, spuse Leonora. – Dar \mi imaginez c` nu va accepta cu u[urin]` s` stea la pat. Are noroc cu sir Basil Thorpe, e cel mai bun! – Parc` l-ai cita pe Scottie, spuse ea. – Mereu spuneam c` Scottie gânde[te bine, spuse Clive [i râse. Cred c` e ocupat, nu-i a[a? Cu Connor \ntrebându-se dac` va mai vedea din nou. Trebuie s` fie greu pentru s`rmanul drac \mpieli]at. Leonora lu` un m`r de pe farfuria cu fructe [i-l privi, c`utându-[i cuvintele. – De fapt, Scottie spune c` vrea s`-l p`r`seasc` pe Jason, spuse ea [i fu surprins` s`-l vad` pe unchiul ei dând din cap aprobator, f`r` s` fie mirat. – B`nuiam eu dup` ce a spus când a fost aici, zise el [i Leonora se mir` c` nu ghicise [i ea. Ce va face apoi? \ntreb` el. Nici un cuvânt despre plecarea lui tocmai când Jason avea mai mare nevoie de el, observ` ea [i pentru prima dat` \n via]a ei nu-[i mai simpatiz` unchiul. 100

– Va sta cu Jason pân` dup` opera]ie, spuse ea. Are un service \mpreun` cu un v`r de-al lui \n Sco]ia [i va participa la conducerea lui. Clive o studia, dar ea \[i concentra aten]ia s` taie m`rul \n dou`. – Tu l-ai convins s` mai stea? \ntreb` el. Era evident c` era mai mult decât simpl` curiozitate \n \ntrebare [i nu prea voia s` r`spund`. – Cred c` da, \ntr-un fel, admise Leonora. Nu p`rea cinstit s`-l p`r`seasc` atunci când are nevoie de mai mult sprijin. – Vorbe[ti de parc` [i tu l-ai sprijini, suger` Clive, dar ea nu r`spunse. Ce l-a f`cut pe Scottie s` se hot`rasc` s` plece a[a brusc, dup` atâ]ia ani de când e cu el? S-au certat? – Nu chiar, neg` ea. Cred c` Scottie vrea s` se stabileasc` undeva, bine\n]eles, acas`. Unchiul ei zâmbi. – A[a te-ai \mprietenit cu el, nu-i a[a? L-ai ascultat când vorbea despre ]ara lui, dar credeam c` e cam tân`r s` se stabileasc` undeva. – Cred c` mai mult ideea de a sta \ntr-un loc \l atrage, spuse ea [i unchiul ei râse. 101

– Da, spuse el. Cred c` s-a s`turat s` str`bat` lumea [i s` tr`iasc` \n stilul lui Connor. Ochii lui cenu[ii o privir`. Vrea s`-[i ia [i o so]ie când se va stabili? \ntreb` el [i Leonora d`du din cap c` da. Pe tine? Leonora se juca distrat` cu jum`tatea de m`r pe care abia o atinsese [i nu-l privi. – Se gândea la mine. M-a cerut de so]ie. Clive era satisf`cut. – A! spuse el. {tiam c` va deschide subiectul. Mi-a vorbit despre asta, \i explic` el când o v`zu tres`rind. {tia c`-]i sunt ruda cea mai apropiat` [i [i-a dezv`luit inten]iile \nainte s`-]i spun` ]ie. De[i cred c` [tiai cum st` problema. Leonora d`du gr`bit` din cap c` nu, poate prea gr`bit`, c`ci [tiuse c` Scottie era mai mult decât prietenos cu ea. – Presupun c` [tiam, admise ea. Dar m-a surprins. – {i? Privirea lui ner`bd`toare o f`cu s` se simt` vinovat`. – I-am spus c` nu pot s` m` m`rit cu el. – C` nu po]i? |n timp ce el o privea, Leonora sim]ea ro[ea]a colorându-i obrajii, de[i \[i spunea c` nu e nevoie s`-i spun` lui Clive motivele ei. Nu era sigur` c` va \n]elege. 102

– Nu puteam, repet` ea [i el \[i scutur` capul. – Leo, scumpo, spuse el, sper c` nu ai refuzat un b`rbat statornic ca Scottie McLellan pentru c` e[ti \ndr`gostit` de Jason Connor? – De ce crezi c` e din cauza lui Jason? exclam` Leonora, aruncând m`rul pe jum`tate mâncat, strâmbându-se. E[ti la fel de r`u ca Scottie! Clive nu fu impresionat de spectacolul pe care \l d`dea [i ridic` o sprâncean` \ntreb`toare. – Ei bine, am dreptate? – Nu, bine\n]eles c` n-ai dreptate! neg` ea s`lbatic. Asta e o prostie! Dac` Jason se va \ntoarce aici dup` ce-[i va rec`p`ta vederea, voi fi foarte surprins`; m` \ndoiesc c`-l voi mai vedea. – {i dac` nu [i-o recap`t`? \ntreb` Clive. Leonora \[i mu[c` buza. – Dac` nu [i-o recap`t`, nu [tiu ce va face. – Atunci, dac` nu e din cauza lui Connor, de ce ai refuzat s` te m`ri]i cu Scottie? – Fiindc` nu-l iubesc, spuse ea [i Clive \[i scutur` capul disperat. – Leo, scumpo, ai o p`rere foarte romantic` despre c`s`torie. 103

– Poate, recunoscu ea. Dar sunt romantic`! |l privi cu \n]eles, vrând s`-[i impun` punctul de vedere. Fiindc` tot veni vorba de c`s`torie, Clive, de ce nu te \nsori? P`ru surprins, ca [i cum nu s-ar mai fi gândit la \ntrebarea asta, apoi ridic` din umeri. – Cred c` n-am \ntâlnit pe nimeni cu care s` simt c` mi-a[ fi petrecut restul vie]ii, admise el [i Leonora zâmbi. – Exact. }i-ai r`spuns la propria \ntrebare de ce n-am acceptat cererea lui Scottie! |mi place de el, ]in la el, dar nu m` imaginez petrecându-mi restul vie]ii cu el, asta e! Clive nu voia s` renun]e a[a de u[or. – Dar pentru un b`rbat e altfel, insist` el. Cine va avea grij` de tine dac` mor mâine? – L`sând la o parte faptul c` nu prea e probabil la vârsta ta, \i spuse Leonora zâmbind, sunt capabil` s`-mi port de grij`. Am destul timp s`-mi g`sesc pe cineva cu care s` am curajul s`-mi petrec restul vie]ii! Clive cur`]` o piersic`. – S` nu fie Jason Connor, murmur` el [i mu[c` din fruct, dar Leonora pretinse c` nu-l auzise. * *

* 104

Nesigur` dac` s` mai viziteze Isola di Marta, Leonora se gândi mult \nainte s` plece [i, \n timp ce traversa golful, se gândi de câteva ori s` se \ntoarc`. Dar stânca \nalt` o vr`jea [i urc` din nou sc`rile de piatr`. P`rea s` nu fie nimeni pe teras` când ajunse sus [i se opri ca de obicei s`-[i trag` r`suflarea, a[ezându-se pe zidul \mprejmuitor la umbra unei mimoze [i inspirând aerul parfumat de trandafiri [i garoafe. Era ceva \n gr`dinile acestui paradis stâncos care-i provoca o reac]ie [i recunoscu f`r` ezitare c` ar fi dus dorul acestui loc la fel de mult ca locuitorilor lui dac` nu i s-ar mai fi permis accesul aici. Dup` câteva minute merse \n buc`t`rie ca de obicei [i se salut` cu Lucia. Menajera era mai pu]in vesel` ca de obicei [i Leonora o privi curioas`. – Ceva nu merge bine, Lucia? \ntreb` ea [i femeia ridic` din umeri, disperat` c` nu-[i \n]elege patronul. – M` bucur c` ai venit, signorina, spuse Lucia. Signor Scottie nu e aici [i signor Connor, dio mio! |[i ridic` bra]ele la cer. Inima Leonorei b`tea cu putere \n timp ce se gândea la ce-i spusese Lucia [i o privi nelini[tit`. 105

– Ce s-a \ntâmplat cu signor Connor? \ntreb` ea [i-[i puse mâinile pe umerii Luciei. Ce se \ntâmpl`, Lucia? – Bea! spuse Lucia, desf`cându-[i bra]ele a neajutorare. {i nu e bine s` bea atât de mult. Dar, dio mio, cum bea, signorina! Deja i-am dus alt` sticl` de orzo! Leonora se \ncrunt`, ne[tiind ce s` fac`, nefiind m`car sigur` dac` avea dreptul s` fac` ceva. F`r` sprijinul lui Scottie, era ca [i cum ar fi b`rbierit un leu \n vizuina lui, s`-l conving` pe Jason s` nu mai bea, dar sim]ea c` trebuie s` fac` ceva. |[i mu[c` buza \ngrijorat`, iar inima \i b`tea emo]ionat` \n timp ce se gândea s` mearg` la Jason. – Nu pot face nimic s`-l opresc, signorina, spuse Lucia. Am \ncercat [i el... Nu \n]eleg ce spune, dar sigur \njur`. Leonora \[i \nchipuia c` \njura dac` s`rmana Lucia \ncercase s`-l \mpiedice pe Jason s` fac` ceva ce-[i pusese \n minte [i se \ntreb` cât succes ar fi avut ea. Privi pragul boltit care d`dea \n cas` [i-[i linse buzele. – Unde e? \ntreb` Leonora [i Lucia ridic` din umeri, mul]umit` c` altcineva \[i asuma responsabilitatea. – |n salon, signorina. Leonora ezit`, apoi intr` \n interiorul vilei cu inima b`tându-i cu putere [i picioarele moi. 106

Sufrageria era cea mai frumoas` camer` pe care Leonora o v`zuse vreodat`, dar nu se opri s-o admire. Avea un tavan \nalt, arcuit [i decorat cu corni[e sculptate care-i d`deau o imagine de palat renascentist. Pe podeaua cu mozaic erau covoare groase. Mobila era poate cam nepotrivit` cu camera, dar contribuia la impresia de lux, cu fotolii \mbr`cate \n piele [i mese sculptate. Oglinzi cu rama aurit` atârnau pe trei din cei patru pere]i [i d`deau camerei un aspect luminos, \mpreun` cu pere]ii albi [i tavanul. Jason st`tea \ntr-un fotoliu, cu un pahar \n mân`, [i Leonora observ` o sticl` de whisky pe o m`su]`. Sim]i un gol \n stomac, ca \ntotdeauna când \l vedea. El se \ncrunt`, apoi zâmbi, recunoscând-o. – Leonora? \ntreb` el. – Da, Jason. Nu era beat, cel pu]in nu ar`ta [i se \ntreb` dac` Lucia nu exagerase. Capul lui blond se sprijinea de fotoliu [i nu se mi[c`, dar zâmbi. – Dac`-l cau]i pe Scottie n-ai noroc, spuse el. – Nu-l caut, spuse Leonora. Lucia spune c` a plecat. – A[a e, spuse el [i sorbi din paharul cu whisky. De[i era \ntins \n fotoliu, picioarele \i erau contractate [i degetele \ncle[tate pe pahar. Pantalonii albi [i c`ma[a alb` \i eviden]iau pielea bronzat` [i Leonora fu cuprins` de emo]ii pe care nu le dorea. 107

– Pari fericit singur, \ndr`zni ea, cânt`rind cu privirea cât whisky lipsea din sticl`. – Sunt? – |ncerci s` te \mbe]i? \ntreb` ea [i-[i d`du seama c` f`cuse o gre[eal` când el se ridic` rapid, dominând-o. B`u restul de whisky din pahar [i-l puse cu grij` pe mas`, \n timp ce ea se mira de precizia lui. El p`rea c` [tie unde sunt lucrurile din camer`. Chiar orb, mintea [i corpul lui erau coordonate perfect. – Nu, nu m` \mb`t! spuse el aspru, [i ei \i p`ru r`u c` fusese lipsit` de tact. |l privi cu senza]ia c` o vedea, datorit` lentilelor ochelarilor fixate asupra ei. – |mi pare r`u, Jason. Credeam... – Lucia ]i-a spus c` beau, a[a e? \ntreb` el [i râse. Nu-]i face griji, micu]` bun` samaritean`, trebuie s` beau mult ca s` m` \mb`t! – Jason, [tiu c` tu... – Oricum, o \ntrerupse el, nu v`d ce te prive[te dac` vreau s` m` fac cri]`! – Nu e vorba de mine, fu Leonora de acord. Dar e prostesc, [tii c` n-ai voie s` bei prea mult pân` nu te faci bine! Jason se \ncrunt`. 108

– }ii predici \n diminea]a asta. }i-a cerut Scottie s` m` supraveghezi cât e plecat? – Nu, bine\n]eles c` nu! De ce ar face asta? \ntreb` ea [i el râse din nou, \ntinzând o mân` spre fa]a ei. Degetele lungi \i mângâiar` obrazul, apoi zâmbi strâmb, cum ei nu-i pl`cea. – M` cunoa[te bine, p`c`tosul, spuse el. {tie cât de tensionat sunt, ca \naintea unei curse importante, poate mai mult. Sunt multe \n joc! – Opera]ia la ochi? Ea privi tr`s`turile lui col]uroase c`utând vreun indiciu care s`-i spun` care fusese verdictul lui sir Basil Thorpe, dar nu-[i putea da seama. Ce ]i-a spus, Jason? O clip`, el nu spuse nimic, apoi zâmbi din nou amar. – Dac` ai fi vrut s` [tii, ai fi venit mai de mult. Au trecut dou` zile! – A[ fi venit, spuse ea ap`rându-se, dar nu eram sigur` cum m` vei primi. – Da? I-auzi! – Nu [tiu... Credeam c`... El râse scurt [i-i atinse din nou fa]a, mângâind-o pe obraz. 109

– Scottie e nebun dup` tine, nu-i a[a? \ntreb` el atât de brusc \ncât Leonora r`mase mut`. Apoi el \i ridic` b`rbia ca [i cum ar fi privit-o \n ochi. Leonora? Leonora \i lu` mâna de pe b`rbia ei, apoi se \ndep`rt` [i-i spuse : – Te-am \ntrebat ce-a spus sir Basil. El \[i vâr\ mâinile \n buzunarele de la pantaloni [i ridic` din umeri. – {anse de 50%, \i spuse el rece, apoi râse. Nu sunt [anse a[a de bune cum aveam la curse, dar nu sunt rele \n circumstan]ele date! – E o [ans`, Jason, spuse ea blând. Ar fi vrut s`-l \mbr`]i[eze, s`-l lini[teasc`, dar lui nu i-ar fi pl`cut. – Da, sigur c` e o [ans`! repet` el. Mai mult decât merit, ar spune unii! – Nu cred c` ar spune asta. Vei risca, Jason? \ntreb` ea [i el ridic` din umeri, ca [i cum nu prea ar fi avut importan]`. – Sigur, spuse el. |mi place s` risc, Leonora, nu ]i-ai dat seama? Mi-a pl`cut mereu, [i nu e cazul s` m` opresc acum! Ea nu spuse nimic [i \nc` se lupta cu dorin]a de a-l \mbr`]i[a, a-l lini[ti [i a-l \ncuraja. El d`du din cap [i zâmbi trist. 110

– E r`u c` nu prea sunt [anse, spuse el. {i m` simt nervos ca \naintea unei curse de Grand Prix, doar c` atunci eram viu, femei [i muzic` s` m` mai fac` s` uit! Acum, se s` fac? Nemaiputându-se st`pâni, Leonora se duse lâng` el, \l lu` de mân` [i se ridic` pe vârfuri, s`rutându-l pe gur`. – Vei \nvinge [i de data asta, Jason, spuse ea blând. {tiu c` a[a va fi. – Mul]umesc! Leonora \[i d`du seama prea târziu c` \i transmisese simpatia ei. El sim]ise doar mil` [i era furios. – Jason, eu... – Micul \nger al \ndur`rii! Râse aspru [i o prinse de bra]e. }i-am spus, Leonora, n-am nevoie de o infirmier`! – Jason, te rog! Aproape c`-i venea s` plâng` [i nu [tia de ce ar fi trebuit s` se supere. – }i-am spus despre vin, femei [i muzic` [i tu \mi dai un pupic drept consolare! Asta e tot ce po]i, Leonora? – Te rog, Jason, n-am... Gura lui o reduse la t`cere, desf`cându-i buzele. 111

Mâinile lui o strângeau de umeri [i o trase mai aproape pân` când ea gemu ap`sându-l pe piept cu mâna [i sim]indu-i b`t`ile inimii. Era cuprins` de extaz [i nu protest` când o s`rut` pe gât [i pe umeri. |[i duse mâinile dup` gâtul lui [i-[i \nchise ochii, mul]umit`. Parc` trecuser` ore \ntregi, dar erau numai câteva minute când auzi alte sunete decât murmurul lui Jason care o s`ruta. Apoi deschise ochii [i-l \mpinse. Scottie st`tea \n prag, cu ochii sc`p`rând de mânie, cu mâinile strânse pumn, ca [i cum abia s-ar fi ab]inut s` nu-i foloseasc`. Primele lui cuvinte erau unele pe care Leonora nu le mai auzise [i-i erau adresate [efului lui. Jason se \ntoarse, l`sându-[i bra]ele \n jos. – La dracu', Scottie, te-ai \ntors a[a de repede? – Diavol egoist! [uier` Scottie. Pentru Dumnezeu, nu te gânde[ti la nimeni decât la tine [i la dorin]ele tale? Jason \l \nfrunt`, \nc` zâmbind ironic. Era atât de calm \ncât Leonorei i se f`cu pielea de g`in`. Capul ei \nc` plutea \n urma s`ruturilor lor. – De ce te agi]i? \ntreb` Jason. Leonora nu protesteaz`. 112

Leonora \[i mu[c` buza [i-l privi pe Scottie nevrând s` par` prea dornic`, dar nici inocent`. Scottie cuno[tea reputa]ia lui Jason, [i nu voia s` cread` c` era vreo cucerire de-a lui, dar nu se \mpotrivise s` fie s`rutat`, cum credea Scottie. – N-a fost a[a de r`u cum crezi, Scottie, spuse ea cu o voce tremur`toare. Jason m-a s`rutat, doar atât. – Doar atât! repet` Scottie aspru. Noroc c` m-am \ntors mai repede, altfel nu mai erai a[a de calm`! Nu-]i dai seama? Jason oft`, f`r` s`-i dea timp Leonorei s` r`spund` [i, dând dovad` de r`bdare, \[i aranj` p`rul ciufulit de mâinile Leonorei. – Nu te mai purta ca o bon`, Scottie. Atât cu mine, cât [i cu Leonora; eu nu vreau, iar ea n-are nevoie. – Po]i s` spui asta? Când am intrat [i v-am g`sit... – S`rutându-ne, \l \ntrerupse Jason. – Te cunosc, murmur` Scottie. – Sper, r`spunse Jason. Ce naiba, omule, o s`rutam! Pretinzi c` m` cuno[ti, crezi c` a[ face mai mult cu o copil` ca Leonora ? De data asta, Leonora fu cea care se \nfurie; ochii \i str`luceau [i obrajii erau ro[ii de jignire când v`zu privirea miloas` a lui Scottie. 113

– Sunt flatat`! spuse ea. Doar c` nu sunt o copil`, Jason, sunt destul de mare ca s` nu m` tratezi de sus! – Pentru Dumnezeu! exclam` Jason exasperat, cu mâinile \n aer. Nu-mi face [i tu scene! Leonora tremura ca o frunz` lâng` el, dorind s` poat` uita felul cum mâinile lui o ]inuser`, cum gura lui o s`rutase [i senza]ia de a fi atât de aproape de trupul lui suplu. – Nu fac scene, spuse ea cu o voce mai controlat` \n timp ce se lupta s`-[i st`pâneasc` emo]iile [i recunosc`toare c` n-o putea vedea acum. Cum amândoi sunte]i hot`râ]i s` m` considera]i naiv` [i inocent`, nu v` voi mai crea probleme, nu voi mai da pe aici! – Ce discurs! spuse Jason blând. Vrei s` spui c` nu vei mai veni? – |n circumstan]ele date ar fi mai bine s` nu mai vin, spuse ea, cu tot calmul de care era \n stare. Se \ntoarse [i merse spre pragul boltit unde st`tea Scottie [i picioarele \i erau moi, iar ochii plini de lacrimi. Când ajunse lâng` el, Scottie \i puse o mân` pe bra], sim]indu-se vinovat. – Leonora, o rug` \n [oapt`, dar ea cl`tin` din cap [i-[i continu` drumul spre buc`t`rie, salutând-o pe Lucia din mers \n timp ce ie[ea la soare. Nu va mai pune piciorul pe Isola di Marta, oricine ar fi rugat-o, de asta era sigur`. 114

Capitolul 7 Nu fu chiar o surpriz` când Scottie veni s-o viziteze [i, ca s` fie cinstit`, Leonora nu mai fusese \n via]a ei a[a de bucuroas` c` vedea pe cineva. S`-[i ]in` promisiunea de a evita Isola di Marta era mai greu decât se a[teptase. Fusese tentat` de multe ori s`-[i calce cuvântul [i s` mearg` acolo, dar \i fusese team` c` Jason o va acuza c` [i-a schimbat gândurile [i-[i v`zuse de treab` la atelier. Maria f`cuse \nc` o scen` domestic` [i Leonora cur`]a legume pentru prânz când veni Scottie. Ocupat`, nu auzise nimic pân` când Clive \i spuse : – Te caut` cineva, Leo. Inima \i b`tu cu putere [i se \ntoarse zâmbind, cu ochii plini de speran]`. – Bun`, Leonora. Ea \i f`cu semn cu mâinile ude [i expresia fe]ei \[i cerea scuze. 115

– Scottie! |mi pare r`u c` sunt murdar`! – Am auzit c` Maria v-a p`r`sit din nou, spuse el râzând. – Da, de-aia am treab`. El nu se mi[case din prag, iar ea st`tea cu mâinile ude \n fa]`, apoi [i le [terse pe un prosop. – |mi cer scuze c` te deranjez când e[ti ocupat`, spuse el. – Nu spune prostii, Scottie! {tii c` e[ti mereu bine venit! Clive disp`ru discret din spatele lui, apoi Scottie veni lâng` ea, o lu` cu o mân` de talie [i o s`rut` u[or pe obraz. – M` bucur c` nu m` gone[ti. Leonora râse nervos. – Ce mai faci? \ntreb` ea. – Suntem bine. Jason pleac` \n Anglia cam \n zece zile [i e nervos, dar altfel... Leonora uit` de legume [i se \ntoarse cu fa]a spre el, cu ochii \ntreb`tori. – A[a de curând? spuse ea. Nu mi-am dat seama c` va fi a[a de curând. – Cu cât mai curând, cu atât mai bine, spuse Scottie [i ea \l privi curioas`. 116

– |l p`r`se[ti? \ntreb` ea [i el \i evit` privirea, privind la cu]itul pe care \l ]inea \n mâna dreapt`. – A[ vrea s` n-o consideri o dezertare, Leonora, obiect` el. N-am nevoie s` m` simt vinovat. – O, bine\n]eles c` nu! Puse cu]itul jos [i-[i frec` mâinile. Voia s` pun` multe \ntreb`ri, dar nu voia ca Scottie s-o judece gre[it. Privi [i s` asigure c` nu-i putea auzi Clive. – |mi pare r`u c` lucrurile n-au ie[it cum voiai tu, Scottie, spuse ea. A[ fi vrut s` fie altfel. – {i eu, spuse Scottie blând [i-i lu` mâna \n mâna lui puternic` [i tandr`. Nu credeam c` voi iubi o femeie cum te iubesc pe tine, dar... Ridic` din umeri, resemnat. Cum spune [i Jason, sunt destul de \n vârst` ca s` [tiu, iar tu e[ti prea tân`r` [i dr`gu]` pentru un b`rbat ca mine. – O nu, nu e adev`rat! |l privi nelini[tit` [i sim]i un nod \n gât la gândul c` va pleca [i nu-l va mai vedea. Era o situa]ie dificil`, \n care nu se mai aflase. |mi pare r`u, spuse ea, [i-mi va fi dor de tine, Scottie. – |]i va fi? O privi cu speran]` o clip`, apoi ridic` din umeri [i râse trist. Ei bine, pot s` spun c` [i altcuiva \i va fi dor. Doar c` nu prea sincer \n privin]a asta. 117

Leonora \[i sim]i inima b`tându-i cu putere [i-l privi ne\ncrez`toare. Era sigur` c` nu-i spusese lui Jason. – I-ai spus lui Jason c` pleci, Scottie? – I-am spus c` nu-i voi mai fi prin preajm` când va ie[i din spital. P`rea c` se a[tepta la critici din partea ei [i chiar era tentat` s`-l critice. Dar Leonora \[i mu[c` buza [i-[i imagin` reac]ia lui Jason. – Ce a spus? \ntreb` ea [i el ezit`, mângâindu-i degetele [i privindu-le. – Nu e pentru urechile unei domni[oare, spuse el. Dar se va obi[nui cu ideea. – Nu te-ai mai gândit? El d`du din cap c` nu. – Nu, Leonora! |n cele din urm` o privi, cerând \n]elegere din priviri. Mi-a spus deja c` n-are nevoie de mine. {i-l cred. E independent, mereu a fost. – Da, bine\n]eles c` e. |ncerc` s`-[i imagineze cum se va descurca Jason f`r` Scottie, dac` opera]ia nu reu[ea [i nu va putea vedea. Era ceva de neimaginat [i era hot`rât` s` nu-l acuze pe Scottie pentru decizia lui. Privi legumele pe jum`tate cur`]ate. 118

– Presupun c` n-are rost s` te invit la prânz? \ntreb` ea. Trebuie s` te \ntorci? – A[ fi vrut s` stau, spuse el. Era prea devreme s`-l lase pe Jason singur. Nu era insensibil la nevoia lui Jason de a-l avea \n preajm`, oricât de hot`rât era s` plece. Mâna care o ]inea pe a ei era blând`. Am venit s` te \ntreb dac` vrei s` mai vii pe la noi, spuse el. Inima Leonorei b`tea deja mai repede. S` vii pe la noi, spusese Scottie, dar ea se \ntreb` dac` Jason [tia m`car c` o vizitase, cu atât mai pu]in c` o invitase la ei. – Jason [tie de asta? \ntreb` ea. – Nu, nu [tie, admise el. M-ar omor\ dac` ar [ti, sigur m-ar \njura, doar [tii ce orgolios e. – Probabil m-ar \njura [i pe mine, suger` ea zâmbind trist, dar Scottie voia s-o conving`. – Vrea s` vii, Leonora. {tiu asta. – A[ vrea s` fiu [i eu la fel de sigur`, spuse Leonora. |[i trase mâna din mâna lui. Am presentimentul c` Jason nu se va bucura s` m` vad` [i poate \[i va face o idee proast` dac` mai vin dup` ce am jurat c` n-o s` mai dau pe acolo. – Se va bucura s` te vad`. De[i nu va recunoa[te. – A[a cum nu admite c` are nevoie de tine, spuse ea blând. 119

– Se va obi[nui s` se descurce f`r` mine, spuse el cam aspru. Dar \i vor pl`cea mai mult fetele frumoase! |l privi curioas`. – De asta vrei s` vin? \ntreb` ea st`pânindu-[i cu greu vocea. Doar pentru c` Jason are nevoie de o fat` dr`gu]` s`-l distreze? – Nu, bine\n]eles c` nu! P`rea \ngrozit de idee [i Leonora regret` ce spusese. – |mi pare r`u, Scottie, trebuia s` [tiu c` n-ai face-o. Era greu s` nu-[i aminteasc` vizita scurt` [i emo]ionant` a lui Veronique Tomaso. Dac` Jason avea nevoie de o femeie atr`g`toare prin preajm`, Veronique Tomaso era alegerea ideal`. Era mieroas` [i sofisticat` [i desigur felul de femeie cu care era obi[nuit, dar o gonise. |l privi pe Scottie o clip`, apoi zâmbi. – Nu e lips` de fete care s` vrea s`-l consoleze pe Jason Connor, spuse ea. De ce nu-l convingi s` fie \ntov`r`[it, Scottie? El ridic` din umeri, dar din expresia fe]ei lui era evident c` \ncercase. – Am \ncercat, spuse el. Dar m` \njur` pentru c` vreau s`-i organizez via]a. 120

– {tiai c` Veronique Tomaso \l va vizita? – N-am [tiut, declar` el. N-o suport, e ultima persoan` pe care a[ chema-o. Vehemen]a lui o f`cu s` tresar` [i-l privi curioas`. – Nu mi-am dat seama, spuse ea. |mi pare r`u, credeam c`... Ridic` din umeri. Dar bine\n]eles te-ai gr`bit \napoi când ai aflat c` vine, nu-i a[a? El zâmbi cam strâmb [i ochii c`prui \i str`luceau ironic. – Nu trebuia s`-mi fac probleme, spuse el. O alungase deja când am ajuns. – Lui Jason nu-i place de ea? \ntreb` Leonora [i se \ntreba ce nu-i pl`cea lui Jason la doamna Tomaso, \n afar` de vreun posibil so] pe undeva, judecând dup` titlul ei. – |i pl`cea de ea odinioar`, spuse Scottie. Nu mai mult sau mai pu]in decât de celelalte, dar mie nu mi-a pl`cut niciodat`. Se \ncrunt`, apoi explic` de ce \i displ`cea. |ncerca s` m` mituiasc` s` le ]in pe celelalte departe de el, spuse el [i observ` surpriza Leonorei. – Nu [tiam, spuse ea. Scottie o privi, apoi d`du din cap. – Majoritatea nu se d`deau \n l`turi de la nimic. Tu e[ti altfel, Leonora. Pe tine e greu s` te conving` omul s` vii! 121

– Nu [tiu de ce ar dori Jason s` vin. Dac` vrea. – Vrea, spuse Scottie. Cred c`-l intrig` s`-[i imagineze cum ar`]i. – |n]eleg. – |n]elegi? Suntem obi[nui]i s` avem fete frumoase prin preajm`, dar acum e prima dat` când sunt \n avantaj fa]` de el. N-am avut niciodat` nevoie de altcineva \n afar` de tine, dar Jason... Ridic` din umeri. Cred c` lui \i va pl`cea mereu compania femeilor frumoase, fie c`-[i recap`t` vederea, fie c` nu. – {i dac` nu [i-o recap`t`? \nteb` Leonora. – Dac` nu [i-o recap`t`, nu va dori pe cineva prin preajm` care s`-i aminteasc` de vechile timpuri. Cel pu]in spune c` vei veni s` m` vezi pe mine, Leonora, se rug` el. De dragul meu, vii? |i era greu s` reziste rug`min]ii lui [i Leonora [tia c` va ceda, de[i [tia c` nu de dragul lui Scottie se va duce. Zâmbi trist. – Cum pot s` refuz? \ntreb` ea [i Scottie o strânse de mân`, recunosc`tor. – Va fi minunat s` te vedem din nou, [opti el [i Leonora râse nesigur`. – Dac` Jason m` alung` din fort`rea]a lui, tu vei fi responsabil, \l avertiz` ea. 122

– N-o va face, o asigur` Scottie, [i voia atât de mult s`-l cread` \ncât \nchise ochii. – Atunci, voi veni. Abia trecuser` câteva ore [i când intr` \n magazin dup` prânz, \l g`si pe Scottie \n prag, iar expresia fe]ei lui o f`cu s` inspire gr`bit`. – Scottie! Ce e \n neregul`, s-a \ntâmplat ceva? El d`du din cap, nesigur ce s` r`spund`, apoi \l privi pe Clive care intra, atras de vocile lor. – Nu [tiu dac` e ceva \n neregul`, spuse el lingându-[i nervos buzele. E vorba de Jason. Se pare c` a plecat! – A plecat? Sim]ea pulsul b`tându-i \n tâmple [i-[i \mpreun` mâinile. Gâtul \i era uscat \n timp ce-l privea ne\ncrez`toare pe Scottie. – Scottie, nu putea s` plece! Cum ar fi putut? Doar dac`... |[i mu[c` buza gândindu-se la treptele de piatr` care duceau la mare. – Nu e \n vil`, insist` Scottie. Lucia aproape c` a \nnebunit. Nu l-a v`zut plecând, probabil c` a luat-o pe uscat. – Dar e abrupt, spuse Leonora, cu ochii \ntuneca]i de team`. Toate sc`rile alea, Scottie, nu putea! Dar [tia c` gre[ea. |l vedea pe Jason coborând hot`rât sc`rile. S-ar putea, ar fi f`cut-o! 123

Clive necunoscând \mprejurimile vilei, st`tea \ncurcat [i Scottie \i explic`. – Sunt ni[te trepte de piatr` care duc la garaj. Ar fi putut s` se duc` acolo. – Dar ar risca atât? Leonora [i Scottie se privir` cu \n]eles [i Scottie spuse: – Da, ar risca! – S` anun]`m poli]ia? suger` Clive. – M-am gândit la asta, spuse Scottie. Dar Jason e adult [i are voie s` plece de acas` dac` vrea. S-ar \nfuria dac` a[ face vâlv` doar pentru c` lipse[te de acas`. {tiu c` e orb, dar orbii se plimb` singuri [i sim]urile lui sunt ascu]ite. – A[a e, fu Leonora de acord, ag`]ându-se de speran]a fragil` ca un \necat. Dar Jason n-a mai ie[it pe afar` [i nu cunoa[te locul a[a cum cunoa[te casa. – La asta m-am gândit [i eu, oft` Scottie [i-[i frec` ceafa, c`utând o solu]ie. Cred c` nu trebuia s` v` deranjez, dar nu [tiam ce s` fac. – Nu-]i cere scuze, \i spuse Clive. Te vom ajuta s`-l cau]i. Probabil e \n ordine, dar mai bine s` fim siguri. – Oare ce l-o fi apucat? \ntreb` Scottie, brusc mânios [i Leonora ghici c` se gândea la acela[i lucru ca [i ea, doar c` nu voia s` recunoasc`. 124

|i spusese nout`]ile lui Jason când avea atâtea pe cap [i fusese un [oc pentru el. Ea nu-i spusese nimic lui Scottie despre b`nuielile ei, dar probabil c` ghicea ce sim]ea ea. – A fost nelini[tit \n ultimul timp, Scottie, spuse ea, punându-i o mân` pe bra]. {tii cât de nervos e cu opera]ia asta. – {i eu am \nr`ut`]it lucrurile, spunându-i c`-l p`r`sesc, spuse Scottie aspru. V`zând-o gata s` protesteze, Clive interveni \n grab`. – Nu e timpul s` c`ut`m cauzele, spuse el \nchizând u[a magazinului dup` ei. Hai s` \ncepem s`-l c`ut`m. {i s` nu isc`m prea mult` vâlv`. – Probabil c` v` plimb degeaba [i dac` e a[a, \mi pare r`u, declar` Scottie. – Vom afla curând, spuse Clive calm. Se \n]eleser` s-o ia \n direc]ii diferite, Leonora \ndreptându-se spre fâ[ia care lega Isola di Marta de ]`rm. Era un teren accidentat. O potec` \ngust` fusese construit` pe fâ[ie, un acces spre garajul de sub vil`. De fiecare parte erau stânci [i câte o fâ[ie \ngust` de nisip, u[or de str`b`tut pentru cineva care vedea, dar Leonora tremur` când [i-l imagin` pe Jason trecând pe acolo. 125

Marea str`lucea [i se prelingea \n lini[te pe fâ[ia de nisip de pe marginile drumului [i din când \n când picioarele Leonorei alunecau pe nisipul umed. Era lini[te, doar zgomotul m`rii pe nisip. O alarma faptul c` ar fi putut s` se duc` prea departe, c`ci n-ar fi [tiut când se termina fâ[ia de nisip. Chiar [i cineva care vedea ar fi fost \n pericol, dar Jason n-avea nici o [ans`. Dup` cum era drumul, [i-l imagin` disperat` c`zând pe stânci. Era un peisaj frumos, \n ciuda asprimii, [i cu alt` ocazie l-ar fi g`sit \ncânt`tor. Marea era incredibil de albastr` [i str`lucitoare, ca un mare safir, iar nisipul era moale [i cald, intrându-i \n sandale. Jason era ferit de aceste tenta]ii, doar dorin]a de a-[i demonstra independen]a \l anima. Mersese ceva [i disperarea o cuprindea când auzi o \njur`tur` slab` \n fa]a ei, dup` o stânc`. |nchise ochii [i mul]umi Cerului, apoi se gr`bi [i-l v`zu \n fa]a ei. Capul lui blond str`lucea ca aurul \n soarele str`lucitor italian [i-[i ]inea mâinile \n fa]`, cu grij`, \ncercând s` evite o nou` c`z`tur` ca aceea care-l f`cuse s` \njure. 126

Picioarele \nc`l]ate cu sandale [i turul pantalonilor erau ude de apa m`rii [i avea nisip pe haine, ca [i cum ar fi c`zut de mai multe ori. P`rea calm, de[i \njurase, [i ei \i trecu teama. Leonora se opri o clip` s`-l admire cum se deplasa cu \ndemânare [i ochii i se umezir`, iar inima i se \nc`lzi privindu-l. – Jason! El se opri s` asculte, apoi se r`suci [i aproape c`-[i pierdu echilibrul pe nisipul moale, c`ma[a \i flutur` [i medalionul se \ndep`rt` de corp \n timp ce se \ntorcea. Se \ncrunt` [i ea era preg`tit` pentru o scen`. |n cele din urm`, el zâmbi. – M` c`utai? \ntreb` el. St`tea cu picioarele dep`rtate [i cu mâinile \n [olduri, plin de \ncredere pe fâ[ia \ngust` de nisip [i ei \i d`dur` lacrimile. – Eu sunt, spuse Leonora. – Trebuia s` [tiu. Trebuia s` m` g`se[ti, nu-i a[a, mic \nger al \ndur`rii? – Nu cred c` ]i-ai \nchipuit c` ]i se va sim]i lipsa. – N-am crezut c` prive[te pe cineva dac` vreau s` fac o plimbare, spuse el. Era atât de calm c`-]i venea greu s` crezi c` era orb, iar sim]urile ei o luaser` razna. Avea o aur` de putere, 127

o masculinitate pe care n-o putea ignora [i care-i f`cea mâinile s` i se strâng` pumn. Inima Leonorei b`tea cu putere. – Puteai s`-i fi spus Luciei c` vei disp`rea când Scottie nu va fi atent, spuse ea acuzator. – N-am [tiut c` trebuie s` dau raportul, spuse el, apoi se sprijini de o stânc`. Nu trebuia s` intra]i \n panic`, spuse el zâmbind. M-am hot`rât s` m` preg`tesc dac` nu-mi voi rec`p`ta vederea! Calmul lui o deranja. – Jason, tic`losule... – Nu pot sta la p`strare pentru restul vie]ii, a[a c` m-am hot`rât s` ies [i s` v`d cât de departe pot ajunge singur. M-am plictisit s` fiu orb! Nu i-ar fi trecut prin cap s` aib` r`bdare. Lui Jason \i pl`cea s` ri[te [i nu-i era fric` de pericol. – Dar sunt [anse s`-]i recape]i vederea, spuse ea. – Cincizeci la sut`, \i aminti el. Trebuie s` fiu preg`tit pentru orice. Leonora nu spuse nimic, iar el ascult` marea [i nimeni nu [tia ce gândea. – Te vei \ntoarce aici? \ntreb` ea blând, f`r` s` [tie de ce. 128

– Dac` opera]ia nu reu[e[te? Ridic` din umeri [i se gândi o clip`, apoi o prinse dup` umeri. Ea tremur` lâng` trupul lui cald. El zâmbi. S-ar putea s` m` \ntorc aici, spuse el [i o strânse \n bra]e. Vei veni cu mine, Leonora? M` vei suporta? Nu [tiu alt` fat` care ar face asta, dar poate tu o vei face, ce zici? Aceast` \ntrebare \i produse haos \n gânduri [i trecu ceva timp pân` s`-i r`spund`. |ntrebarea lui genera altele, de exemplu la ce fel de rela]ie se gândea [i cât de curând se va plictisi cu o singur` femeie, c`ci Scottie spusese c` are nevoie de femei frumoase \n preajm`. Era de asemenea greu s` gândeasc` limpede, cu bra]ul lui dup` umeri [i c`ldura trupului bronzat \nv`luind-o. Curba pronun]at` a f`lcii lui era \nclinat` sfid`tor, iar gura ferm` o putea s`ruta cum nu mai fusese s`rutat` niciodat`. |i venea s` plâng`. |ncerca s` se hot`rasc` ce r`u din dou` s` aleag` dac` i s-ar oferi ocazia. Jason vindecat [i fericit s` nu mai revin` pe Isola di Marta, sau Jason cum era acum, orb dar aproape [i dorind-o lâng` el deoarece credea c` \i va suporta toanele. 129

– Cred c` a[ face-o, spuse ea blând [i el o strânse \n bra]e, cu fa]a \ngropat` \n p`rul ei moale, râzându-i u[or \n ureche. – Cred [i eu c` ai face-o, o \nt`rât` el. Ce ar spune Scottie despre asta? Abia atunci \[i aduse aminte c` Scottie [i unchiul ei \nc` \l c`utau. – Nu vrei s` te \ntorci, Jason? \ndr`zni ea. – De ce? \ntreb` el. N-avea \ncotro, trebuia s`-i spun` c` nu era singura care-l c`uta, dar [tia c` se va sup`ra. – Cred c` Scottie e \ngrijorat pentru tine, spuse ea [i el se \ncrunt`. – El te-a pus s` m` cau]i? \ntreb` el mânios. – Clive a sugerat s`-l ajut`m s` te caute, explic` ea, sperând s`-l scoat` pe Scottie basma curat`. – Cine m` mai caut`? \ntreb` el. Tot satul? Bra]ul de pe umerii ei era \ncordat [i tare. – Doar Clive [i cu mine, spuse ea. Nu fi a[a sup`rat, Jason, ne-am \ngrijorat pentru tine. – Chiar a[a? Nu [tiu de ce n-ai mai dat pe la mine de zile \ntregi! Râse [i continu`. {i nu [tiu de ce Scottie m` caut` ca o clo[c`, luându-i [i pe al]ii cu el. Credeam c` a renun]at la datoriile de bon` ca s`-[i fie propriul [ef! 130

– Nu pân` nu e[ti s`n`tos, insist` Leonora, refuzând s` se certe cu el. Fii drept, Jason! El se \ncrunt` [i Leonora \[i putea imagina c` ochii i se \ngustaser` dup` ochelari. – {tiai c` vrea s` plece, nu-i a[a? \ntreb` el cu r`ceal`. Ea puse mâna peste a lui. – {tiam, \ncuviin]` ea. Dar n-aveam dreptul s`-]i spun pân` nu-]i spunea Scottie. – Nu trebuie s` ghicesc de ce ]i-a spus ]ie \ntâi, nu mie, spuse el rece. Am spus c` e nebun dup` tine [i am dreptate, nu-i a[a? Te ia cu el? – Nu, Jason! Sim]i cum mâna puternic` o strângea de bra] [i-l privi. Scottie m-a cerut de nevast`, explic` ea. L-am refuzat. – L-ai refuzat? – Nu-l iubesc, spuse ea simplu. N-a[ putea s` m` m`rit cu cineva dac` nu-l iubesc. O clip`, el nu se mi[c` [i nu spuse nimic, doar trupul lui musculos \i tr`da tensiunea. Apoi râse. – Nu. |mi pot imagina c` n-ai putut, e[ti o romantic`, nu-i a[a, Leonora? Ironia lui o \n]ep` [i o mânie. – Nu \n]elegi nimic. Nu cred c` ai putea vreodat`, Jason. 131

– Pune-m` la \ncercare! Sfidarea era pe jum`tate ironic` [i ei aproape c`-i venea s` plâng`. – Prefer s` nu, spuse ea. Bra]ul de pe umeri o \ntoarse cu fa]a spre el. – Leonora? Blânde]ea lui brusc` era [i mai dificil` [i \[i puse mâinile pe pieptul lui, \mpingându-l. Avea atâtea s`-i spun` [i o tenta s`-[i lase capul pe pieptul lui larg, dar rezist`, c`ci era sigur c` dispozi]ia lui se va schimba [i ar fi r`mas [i mai vulnerabil`. Mai târziu, \[i aminti c` lumea lui Jason nu era [i nu putea fi [i a ei, dac` \[i recap`t` vederea. |n câteva zile, va trebui s` \nfrunte faptul c` vizita lui la spital va avea ca rezultat faptul c` nu se va mai \ntoarce la Terolito [i vizitele ei la Isola di Marta se vor \ncheia. Atât Scottie, cât [i Jason vor pleca [i doar stânca \nalt` \i va aminti de inutilitatea dragostei pentru un b`rbat ca Jason Connor. – Cred c` e timpul s` ne \ntoarcem [i s`-i anun]`m pe ceilal]i c` e[ti \n siguran]`, spuse ea, dar el continu` s-o ]in` \n bra]e. Apoi Jason ridic` din umeri, se \ndep`rt` de stânca de care se sprijinea, aparent gata s` se conformeze. Astfel, trupurile lor intrar` \n contact. 132

El se \ncrunt`, apoi, \nainte ca ea s` poat` sc`pa, o trase [i mai mult spre el, ]inând-o strâns cu un bra]. Cu cealalt` mân` o ]inea de cap, apoi se aplec` [i o s`rut`. Leonora nu se lupt`, ci \i ced`. R`mase pasiv`, cu mâinile pe lâng` corp [i buzele reci, ceea ce-l enerv`. |i l`s` gura [i o privi cu buzele strânse. – M-ai pus la punct, spuse el rece, poate-mi spui de ce! Ea \[i trase r`suflarea [i \ncerc` s`-[i controleze vocea. – Mai bine ne \ntoarcem, Jason, spuse ea [i el zâmbi amar. – Bine, fie cum vrei tu. Condu-m`! F`-]i datoria de \nger al \ndur`rii [i condu-m` la vil`! Am \n]eles mesajul! – Nu cred c` ai \n]eles, spuse ea [i el râse aspru. – Ba da, micu]` domni[oar` Jackson! Ochelarii `[tia fumurii sunt greu de ignorat, nu-i a[a? Chiar pentru un \nger al \ndur`rii, ca tine! – Jason! Era \ngrozit` c` interpreta astfel lipsa ei de reac]ie [i voia s`-l fac` s` \n]eleag` c` nu era repulsia pentru orbirea lui ceea ce o f`cuse s` reac]ioneze a[a, ci teama c` va fi r`nit` dac` \[i l`sa sentimentele libere. 133

– Nu-i adev`rat? o provoc` el. – Nu, nu e, neg` ea, cu vocea tremurând` din cauza emo]iilor pe care le sim]ea. Nu-i adev`rat, Jason. Sunt doar \n]eleapt`. – |n]eleapt`! Chiar te a[tep]i s` te cred? Ea nu spuse nimic \n timp ce-l conducea, el ]inând-o strâns de bra]. – De fapt, spuse ea, m` gândesc mai mult la propriile sentimente decât la ale tale sau ale altcuiva. – Da? \ntreb` el curios. Spune-mi! |l ghida pe fâ[ia \ngust` de nisip aproape f`r` s` se gândeasc`, sperând c` el nu va sim]i c` tremur`, [i ar fi dat orice s`-i poat` spune cât de mult \l iubea. Cât de mult \i pl`cuse s` fie ]inut` \n bra]e. Trupul bronzat, cu cicatrici vindecate, \i provoca dorin]e pe care [i le \n`bu[ea. Puterea lui mânioas` care o ]inea aproape o f`cea s` doreasc` s`-l vad` blând, relaxat [i râzând, a[a cum f`cuse doar o dat` \n compania ei. Mergeau \n t`cere [i Jason consider` t`cerea ei o confirmare a suspiciunilor lui. – Nu-]i bate capul, spuse el amar. Cred c` nu prea [tii s` min]i, Leonora! |i privi fa]a, torsul bronzat. 134

– N-am de ce s` mint, Jason, spuse ea. Doar c` nu-mi amintesc s` fi fost s`rutat` ca pedeaps` pân` acum, [i nu-mi place. – Asta am f`cut? \ntreb` el, aproape la fel de blând ca ea. De ce a[ fi f`cut asta, Leonora? – Nu [tiu, spuse ea. Poate ceva ce nu ]i-a pl`cut la mine, cine [tie? – Crezi c` meritai s` fii pedepsit`? Degetele lui \i luar` mâna [i o mângâiar`. Leonora se lupta cu puterea lui de convingere, de[i mângâierea senzual` \i trezea dorin]e care o tulburau. – Nu [tiu ce merit dup` aprecierea ta, spuse ea [i-l v`zu pe Scottie \n dep`rtare. Uite-l pe Scottie. Aproape am ajuns. Ignor` faptul c` el spusese „la dracu cu Scottie“.

135

Capitolul 8 Leonora nu mai fusese nicicând \ntr-o dilem` ca asta. Scottie o rugase s`-i mai viziteze [i voia s` se duc`, mai mult decât voia s` recunoasc`, dar [tia c` totu[i, cu cât mai des \l vizita pe Jason acum, cu atât mai greu va fi când va pleca [i nu-l va mai vedea. Zece zile aveau s` treac` repede [i apoi nu va mai fi nici o speran]`. Clive b`nuia ceva din fr`mânt`rile ei, dar nu spusese nimic [i-i era recunosc`toare, c`ci dac` ar fi \ntrebat-o despre sentimentele ei pentru Jason, n-ar fi putut min]i. Nu suporta s` plâng` pentru dragostea ei efemer`. Clive o avertizase s` nu se implice [i tocmai asta f`cuse. Trecuser` dou` zile de când \l c`utaser` pe Jason [i ea \[i analizase sentimentele. Nu se \ndoia de ceea ce sim]ea pentru el, dar \i venea greu s` nu spun` [i altora. 136

{tia c` Scottie va fi profund dezam`git dac` nu-i vizita cum promisese [i nu prea erau speran]e s` vin` el la ea. Dup` \ntâmplarea când Jason disp`ruse, probabil c` nu prea mai voia s`-l lase singur, de[i \n curând avea s`-l p`r`seasc`. – Ies pu]in pe-afar`, \i spuse lui Clive dup` prânz [i dup` felul cum o privi, [tiu c`-i ghicise destina]ia. – Cu barca? \ntreb` el. – Doar pu]in. I-am promis lui Scottie c` trec pe la ei, ad`ug` ea. Clive o \mbr`]i[`, apoi o s`rut` u[or pe frunte. – Nu mai fi trist`, puiule, spuse el blând. Va trece. – Clive... |ncerc` s` spun` ceva, s` nege c` Jason era motivul plec`rii ei, dar [tia c` n-are sens. El o privea \n]eleg`tor. – Sunt foarte proast`, [tiu asta, [opti ea [i râse nesigur` mu[cându-[i buza, cu ochii plini de lacrimi. Doar m-ai avertizat! Clive o \mbr`]i[` din nou. – Te-am avertizat, fu el de acord. Dar, din nefericire, a fost o b`t`lie pierdut`, scumpo. |mi pare r`u doar c` Scottie nu va fi aici s` te adune la loc; cred c` ]i-ar fi pl`cut s` mai stea, nu-i a[a? 137

– Nu doar mie, spuse ea. Jason s-ar fi bucurat s` mai stea dac` opera]ia nu va avea succes. Nu [tiu ce va face, Clive! El zâmbi trist [i d`du din cap. – Nu cred c` trebuie s`-]i fie team` pentru Jason Connor. Se va descurca el, scumpo. E un supravie]uitor \nn`scut, ascult` ce-]i spun! Leonora \[i privi mâinile; degetele care mototoleau rochia, f`r` s`-[i dea seama ce f`cea. – Nu-]i place de el, nu-i a[a, Clive? \ntreb` ea. – Nu-mi displace, spuse el. A[ dori doar s` nu mai aib` atâta influen]` asupra ta. Nu cred c` e[ti destul de puternic` s-o sco]i la cap`t cu un astfel de b`rbat, scumpo, [i te va r`ni. |n alte circumstan]e l-a[ considera simpatic, de fapt \i admir realiz`rile profesionale. – Dar nu-i aprobi via]a personal`, suger` Leonora. – Vrei s` spui succesul lui la femei? \ntreb` Clive [i râse. Dac` \mi amintesc bine, ]ie nu-]i pl`cea asta la el. Ea zâmbi trist. – Da, \mi amintesc, spuse ea. Asta a fost \nainte s` [tiu ce devastator poate fi. Nu trebuie s` se ]in` mult dup` o femeie, vin ele la el. O \mbr`]i[`. 138

– Te mai duci pe la el? Va fi mai greu dac` nu te despar]i mai repede. – {tiu, [tiu! Se eliber` de bra]ul lui [i merse la fereastr` s` priveasc` gr`dina \mprejumuit` de zid din spatele casei, plin` de trandafiri \nflori]i. O durea inima s` nu se mai duc` la Isola di Marta [i s` nu-i mai vad` pe Jason [i Scottie. Clive avea dreptate, ar fi fost bine ca Scottie s-o consoleze. Se \ntoarse [i-i zâmbi lui Clive. – M` duc pentru ultima dat`, promise ea. Nu voi mai da pe acolo; la urma urmei, mai sunt [apte zile pân`... |[i mu[c` buza. Mai bine m` duc s` m` schimb. Nu vreau ca la ultima vizit` s` ar`t ca o vagabond`. – Leo... Clive o privi, apoi spuse : Nimic. Nu conteaz`. * *

*

Vara târzie d`dea coastei fertile [i micilor case albe un aer dulce [i adormit, iar briza care r`sfira p`rul Leonorei \n timp ce conducea spre Isola di Marta era r`coroas`. 139

Nu prea-[i d`duse seama c` vara trecuse [i era o surpriz` s` a[tepte toamna. Un anotimp trist, gândise ea când tr`ia \n Anglia, dar pe care nu-l mai petrecuse \n Italia. Sim]ea un nod \n gât cum st`tea \n mica barc` albastr` [i ochii \i erau \nl`crima]i. |[i [terse lacrimile [i privi stânca \nalt` care ie[ea din mare. Probabil c` trandafirii erau mai ofili]i, iar florile \[i vor pierde curând vigoarea [i frunzele vor c`dea triste. |[i reveni din melancolie, hot`rât` s` nu se poarte ca [i cum ar fi fost sfâr[itul lumii, doar pentru c` era ultima ei vizit`. Scottie se va \ntrista probabil când va afla c` nu va mai veni, dar Jason avea problemele lui. {tiind c` Scottie va pleca definitiv \n câteva zile, moralul lui nu putea fi prea ridicat. Leg` barca la baza treptelor [i când \ncepu s` urce, picioarele \i erau brusc [i inexplicabil slabe [i obosite. Vântul u[or \i mângâia r`coros fruntea. Când ajunse sus se opri, ca \ntotdeauna, [i privi locul unde st`tea de obicei [ezlongul [i-[i opri respira]ia v`zând c` e ocupat. Sandalele ei nu f`ceau nici un zgomot pe pavajul de piatr`, doar o u[oar` [oapt` ca vântul prin frunze. Capul blond se ridic` atunci când ea ajunse pe teras` [i el zâmbi. 140

– Leonora? \ntreb` el blând. – Da, Jason. Jason \ntinse o mân` [i merse spre el, inima b`tându-i cu putere \n piept, cu mintea \nv`lm`[it` de emo]ii. – M` \ntrebam dac` vei mai veni, spuse el zâmbind trist \n timp ce ea \i lu` mâna. O trase spre el [i se a[ez` pe marginea [ezlongului, cum se a[ezase la prima \ntâlnire când o cercetase. – I-am promis lui Scottie c` vin s`-l v`d, spuse ea controlându-[i cu greu vocea [i el râse, ]inând-o strâns de mân`, ca [i cum i-ar fi fost fric` s` nu fug`. – A, da, sigur, spuse el zâmbind amar. Ai venit s`-l vezi pe Scottie, nu pe mine? Râse din nou. {tii, cum pari s` te gânde[ti atât la el, sunt surprins c` nu te m`ri]i cu el. Leonora \ncerc` s`-[i elibereze mâna, dar nu putu [i fu obligat` s` stea lâng` el, atingându-l cu bra]ul pe pieptul gol. – |mi [tii motivele, Jason, spuse ea. {i a[ vrea s` nu vorbe[ti despre asta, nu ca [i cum ar fi un subiect amuzament. Nu e, nici pentru mine, nici pentru Scottie. 141

– Un subiect dureros? Pe nea[teptate, \i ridic` mâna [i i-o s`rut`. Sau te-ai r`zgândit? \ntreb` el. – Nu, nu m-am r`zgândit. Leonora tremura, atât de aproape de el [i totu[i rezistând pornirilor pe care i le provoca. Niciodat` nu mai fusese atât de neajutorat` \n fa]a propriilor emo]ii [i-i era team` s` nu se tr`deze. Apoi, el zâmbi [i-[i puse [i cealalt` mân` peste a ei [i se \ntoarse cu fa]a spre ea. – N-ar trebui s` te chinui a[a, spuse el. |]i va fi dor de Scottie, nu-i a[a, Leonora? – Da. – {i de mine? \ntreb` el blând. |]i va fi dor de mine, Leonora? Dac` ar [ti ce mult \i va fi dor de el, se gândi ea, \n timp ce se lupta cu lacrimile care o cople[eau, luându-i glasul. {tia c` tot ce sim]ea se oglindea \n ochii ei [i mul]umea Cerului c` n-o putea vedea. – |mi va fi dor [i de tine, \ncuviin]` ea. Ezit` o clip`, mu[cându-[i buza. Am venit s`-mi iau adio, Jason. – Adio? Mâinile lui o strânser` mai tare [i sim]ea inima lui b`tându-i sub bra]. – Mai sunt câteva zile pân` la opera]ie. El se \ncrunt`. Doar dac` pleci, a[a e? 142

– Nu, nu plec. El \i strânse degetele [i-[i aplec` fa]a spre obrazul ei. – Atunci, de ce? |i trebuir` câteva secunde s` g`seasc` un r`spuns [i apoi p`rea un motiv atât de ne\ntemeiat \ncât se a[teapta ca el s` râd`. – Noi am considerat c` ar fi mai bine s` fie ultima mea vizit`, spuse ea. El se \ncrunt`. – Noi? \ntreb` el. Tu [i mai cine? Scottie? – Nu, nu Scottie. Clive, unchiul meu. El crede c` ar fi mai bine dac` \mi iau adio acum [i nu mai vin. Vei avea ce face [i la ce te gândi. A[a ar fi mai bine, Jason. – Nu `sta e motivul, a[a e? Cred c` unchiului t`u nu i-a pl`cut niciodat` c` vii aici, a[a e? – N-a spus prea multe despre faptul c` veneam aici, spuse ea. – Aha! Era mânios [i ea regret` asta. Nu-i pl`cea ca ultima lor \ntâlnire s` se termine cu o ceart`. – A[adar, venerabilul t`u unchi crede c` sunt soi r`u, nu-i a[a? \ntreb` el blând. M` judec` din ce a auzit de la tine [i de la Scottie! 143

– Ba nu! neg` Leonora. Dar a citit despre tine. – C`-mi plac femeile? suger` el aspru. E adev`rat [i n-am inten]ia s`-mi cer scuze pentru asta! – Nimeni nu vrea s`-]i ceri scuze, \l asigur` Leonora. Voiam s` spun doar c`... – Nu-i place s` te \ncurci cu un b`rbat ca mine? Ei bine, s` nu-[i fac` probleme. Oricum, nu prea sunt \n stare, \n clipa de fa]`. {i-l po]i asigura c` chiar dac` n-a[ fi fost bolnav, n-avea de ce s` se team` pentru nepo]ica lui! Dac`-mi amintesc bine, chiar atunci când te-am s`rutat, mi-ai primit s`ruturile la fel de cald ca un om de z`pad`. – Jason, taci! |[i smulse mâna dintre ale lui, aproape dezechilibrându-se. |l privi ]inându-[i mâna la piept. Apoi el se ridic` repede, \ncât nu-]i venea s` crezi c` e orb. O domina, tensionat. P`rea c` trecuse mult timp stând fa]`-n fa]` [i el se lini[ti treptat. – Leonora... Ea a[tepta, cu r`suflarea \ntret`iat`, privindu-l. |mi place s` vorbesc cu tine, spuse el blând. Doar asta vreau de la tine, Leonora, doar s` vorbim. 144

– Dar ne cert`m mereu. – Nu mereu, neg` el. M` faci s` râd [i m` \nnebune[ti. Dar \mi place s` fii lâng` mine, Leonora, [i nu mai e mult. Cuvintele lui sunau ca un ecou \n mintea ei. Apoi \nghi]i \n sec, st`pânindu-[i lacrimile. – Doar \nc` [apte zile, spuse ea. – A[a e! |ncerc` s-o prind`, dar ea se feri, urându-se pentru asta, dar nesuportând s` stea lâng` el când totul trebuia s` se termine \n câteva zile. Mai d`-mi [apte zile, Leonora, \i ceru el blând. Leonora \[i duse mânile la gur`, neputând r`spunde. – Nu [tiu cum te pot ajuta venind aici, spuse ea. Te descurci cu Scottie, [i tu... – Blestemat fie Scottie! Ea se sperie [i se \ntreb` dac` se certaser`. {i tu s` fii blestemat`, Leonora! M` faci s` te implor, [i nu-mi place! – Dar, Jason, eu... El se \ntoarse brusc cu spatele. Oft` [i ea \ncepu s` tremure. – Dumnezeu s` m` ajute, [opti el. Sunt speriat, Leonora, am nevoie de tine! Ea \[i \ntinse bra]ele c`tre el, dragostea ei se rev`rs` [i \ncerc` s`-l lini[teasc`. Lacrimile \i n`v`lir` \n ochi [i pe obraji. 145

– O, Jason! Vocea ei era o [oapt` [i-l cuprinse de talie, cu fa]a la pieptul lui cald, gata s`-l protejeze. El \i lu` mâinile, ap`sându-le pe trupul bronzat. Apoi se \ntoarse cu fa]a la ea, punându-i capul pe pieptul s`u, fa]a lui \ngropându-se \n p`rul ei moale. Ea oft` satisf`cut` [i-[i \nchise ochii, vrând s` stea a[a mereu. Dar câteva secunde mai târziu [i-i deschise surprins` când capul lui se ridic`. – Scottie? Leonora nu auzise nimic, dar sim]urile lui Jason erau mai ascu]ite [i ea se \ntoarse s` priveasc` \n spate. Scottie era pu]in mai \ncolo, \ncruntat, gata s` se \ntoarc` [i s`-i lase singuri. Jason nu se bucurase, dar ea era u[urat` c` venise. |i cedase prea u[or lui Jason [i era gata s`-[i tr`deze sentimentele. – Bun`, Scottie! Se eliber` din bra]ele lui Jason. El spusese o dat` c` numai ea \i suporta toanele. M-am gândit s` vin azi pe aici ca s` apuc`m s` ne lu`m adio! Râse, dar [tia c` Scottie \n]elesese multe din scena pe care o \ntrerupsese. – N-a[ vrea s` faci asta, spuse Scottie. Sper c` nu e un moment nepotrivit, spuse el. Nu [tiam c` e[ti aici, Leonora. 146

– N-am venit de mult. Jason \i puse un bra] dup` umeri. Propriile lui emo]ii erau sub control [i nu se mai vedea disperarea care-l f`cuse s-o roage s` stea cu el. O urm` de zâmbet amar \i st`tea pe buze când vorbi. – A venit s`-[i ia adio, \i spuse el lui Scottie. Am \ncercat s-o conving s` mai vin`, vezi ce po]i face! – Un adio curat? suger` Scottie [i Leonora v`zu cuta de pe fruntea lui Jason. – Mai sunt câteva zile pân`... pân`... – Pân` la opera]ie, spuse Jason. Nu-]i fie fric` s-o spui, Leonora. – Tu hot`r`[ti dac` mai vii sau nu, Leonora, spuse Scottie. Dac` nu mai vii, vom \n]elege. – Poate tu! spuse Jason, v`zând c` Scottie nu-l sprijin`. Vreau s` mai vin`, \n fiecare zi! Am nevoie de ea! Scottie nu r`spunse imediat, ci o privea pe Leonora cu mil` [i ei \i d`dur` lacrimile. Privirile \i r`maser` fixate pe medalionul de aur de la gâtul lui Jason. Voia s` stea cu el cât mai mult posibil, s`-[i petreac` \mpreun` cu el toate zilele pre]ioase care-i mai r`m`seaser`, dar apoi ziua plec`rii avea s` fie [i mai grea. Nu-[i f`cea iluzii de ce o voia el aici [i de[i lui \i era team`, ea \l iubea [i mai mult. 147

Avea nevoie de cineva pe care s-o nec`jeasc`, de cineva care s`-i abat` gândurile de la viitor. Scottie nu-i era de folos pentru asta, el era prea preocupat de propriile planuri de viitor. Fiind femeie, o considera mai \n]eleg`toare, f`r` \ndoial`. El nu [tia cât de mult ]inea Leonora la el [i poate nici nu-i p`sa. Bra]ul de pe umeri o \ntoarse pe jum`tate spre el, \mbr`]i[ând-o [i \[i \ngrop` fa]a \n p`rul ei r`sfirat de vânt. – Nu m` vei p`r`si, nu-i a[a, Leonora? \ntreb` el blând [i Scottie trase aer \n piept. – Pentru Dumnezeu, las` fata s` plece, dac` vrea! spuse el. Câteodat`, Jason, nu e[ti orb numai la propriu! Cuvintele erau cam crude [i ea sim]i durerea lui Jason. |i puse degetul pe gura crispat`. – Nu spune nimic! Dac` o faci, nu mai dau pe aici! Te rog, Jason! ad`ug` ea blând. El ridic` din umeri [i zâmbi din nou amar. – Tu e[ti [efa, decret` el. Dar mai bine ai veni \n fiecare zi, \mp`ciuitoare mic`, dac` nu, vin dup` tine [i te aduc! – Voi veni, promise ea. Nu mai e mult.

148

Capitolul 9 Era o zi \nsorit` [i Leonora conducea ma[ina pe autostrad`, concentrându-se la ce f`cea. Toamna se apropia ; zilele erau mai scurte [i mai r`coroase, iar culorile vii ale florilor de var` se stingeau. Nu mai mersese de mult cu ma[ina [i-i pl`cea s` conduc`. Refuzase s` fie trist` când Jason plecase [i nici m`car nu plânsese, de[i abia se ab]inea. |l ajutase pe Clive la atelier [i se men]inuse atât de ocupat` \ncât seara era bucuroas` s` se trânteasc` \n pat [i s` doarm`. De obicei, micul magazin din Terolito \i procura lui Clive cele dou` ziare engleze[ti pe care le citea, dar ast`zi nu sosiser`. Signor Maglini \[i ceruse scuze, dar Leonora \l asigurase c` n-o deranja s` mearg` cu ma[ina la Rapallo dup` ele. 149

|nainte s-o porneasc` \napoi cu ziarele, le frunz`rise o clip`. Voia s` [tie ce se \ntâmplase cu Jason. |ntr-unul din ziare g`si o fotografie cam neclar` a unui b`rbat [i dou` infirmiere, una gata s` fie s`rutat`, [i titlul Jason Connor e iar \n circula]ie. R`m`sese captivat` \n mijlocul trotuarului aglomerat. |n fotografie, Jason le ]inea cu câte un bra] pe infirmierele frumoase [i capul lui blond era aplecat pentru a o s`ruta pe una din ele. Ca mul]umire pentru grija pe care i-o purtaser`, scria sub poz`, dar Leonora [tia mai bine [i sim]ea un nod \n stomac. Jason \nc` purta ochelari fumurii, dar se spunea c` opera]ia reu[ise. |[i rec`p`tase vederea, [i ea mul]umi Cerului pentru asta. Cel`lalt ziar relata cam aceea[i poveste [i avea aceea[i fotografie. Leonora se gândi la Scottie [i se \ntreb` cum se descurca administrând service-ul auto [i dac` v`zuse articolele din ziar. |[i trimiseser` câteva scrisori, dar el nu era un bun corespondent [i Leonora voise s` scrie despre Jason [i ceea ce i se \ntâmpla. Lui Scottie nu-i pl`cea subiectul, a[a c` nu-[i mai scriseser`. Chiar [i acum, \n timp ce conducea spre Terolito, nu se putea gândi decât la Jason [i [tia c` se va 150

\ntoarce la un mod de via]` care-l va face s` uite c` a cunoscut-o vreodat`. El considerase mereu Isola di Marta o \nchisoare, o insul` a \ntunericului [i sigur nu mai voia s` dea pe acolo. Fiind dus` pe gânduri, aproape c` se ciocni cu un camion rablagit al unui fermier, care venea din sens opus. Prima pornire a [oferului fusese s` \njure, dar v`zând-o, d`duse doar din umeri, \[i spusese p`rerea despre [oferi]e [i o rugase s` conduc` mai atent. Clive lucra când se \ntoarse [i-i zâmbi. – A fost pl`cut` plimbarea, scumpo? \ntreb` el blând [i ea \ncuviin]` cu un semn din cap. Leonora deschise primul ziar, g`si fotografia [i-l \mp`turi \nainte s` i-l dea. Clive citi cu aten]ie, privi fotografia, apoi se uit` cercet`tor la ea. – E[ti mul]umit`? \ntreb` el. – Bine\n]eles c` sunt mul]umit`, Clive. |nseamn` a[a de mult pentru Jason s` poat` din nou vedea. – Pentru oricine \nseamn` mult s`-[i recapete vederea, spuse Clive. – {tiu, fu ea de acord, luând cel`lalt ziar [i privind din nou fotografia. Dar mul]i oameni se pot adapta, \nv`]ând s` accepte orbirea [i limit`rile ei, dar Jason nu cred c` putea. – Nu e[ti nedreapt` cu el, scumpo? Are un caracter puternic, cred c` s-ar fi descurcat dac` n-ar fi avut 151

\ncotro. O privi o clip`, sim]indu-i \nv`lm`[eala sentimentelor. Altfel ar fi venit iar aici, nu-i a[a? \ntreb` el. Clive o atinse pe obraz. Nu ]i-ai fi dorit s` nu reu[easc`, doar ca s` vin` aici, nu-i a[a? Leonora d`du din cap c` nu [i-i d`dur` lacrimile. – A[ vrea s` [tiu, [opti ea. {tiu c` ar fi fost crud s` doresc s` nu reu[easc`, dar... |[i ridic` privirea \nl`crimat`. Ar fi avut nevoie de mine! – O, Leo! Se [terse pe mâini \n grab` [i o \mbr`]i[`, leg`nând-o ca pe un copil \n timp ce ea plângea. Plânse mult [i Clive o ]inea \n bra]e, neputând s-o consoleze, dar bucuros c` se desc`rca. Apoi suspinele se stinser` [i-[i ridic` fa]a cu ochii ro[ii [i str`lucitori. – |mi... \mi pare r`u, spuse ea. – Trebuia s` faci asta cu s`pt`mâni \n urm`, \i spuse Clive zâmbind trist. {tiam c` vrei s` plângi. Erai a[a de ]eap`n` [i rece, parc` nici nu erai tu. – Un om de z`pad`, spuse Leonora blând [i Clive o privi curios. A[a mi-a spus Jason, explic` ea zâmbind amar. Nu prea-mi f`cea complimente. – Dar \l iubeai, spuse Clive. – |nc` \l mai iubesc, \l corect` ea. |n privin]a asta nu m-am schimbat, nu cred c` o voi face. |[i d`du la o parte p`rul de pe frunte [i-[i [terse o lacrim` de pe obraz. 152

– S`rmanul Scottie, spuse Clive. N-a avut nici o [ans`! – Mi-e team` c` nu, admise ea [i oft`. Nu [tiu ce crezi tu, dar mie mi-ar prinde bine o cea[c` de cafea! * *

*

Ziua era cald`, aproape ca vara [i marea p`rea de safir, str`lucind \n soare. Leonorei i se p`rea destul de cald s` poarte o rochie de var` f`r` mâneci [i plimbându-se pe chei se sim]ea mai pu]in trist`. Trecu s` cumpere pâine [i-l salut` pe proprietar [i pe so]ia lui, apoi \l vizit` pe signor Maglini s` ia ziarele pentru Clive. Privi la Isola di Marta, ]â[nind spre cerul cu nori albi. Vederea ei o tulbura mereu, dar nu se putea opri s` n-o priveasc`. Nu se mai apropiase de ea, nici m`car nu mai mersese cu barca, din ziua când \i vizitase pentru ultima dat` pe Jason [i Scottie, \n preziua plec`rii lor. De obicei p`rea pustie [i singur`, chiar sub razele soarelui, cu [irul de trepte de piatr` [i vila coco]at` sus, \nconjurat` de arbori [i gr`dini. Era p`cat s` fie goal` când era un loc atât de minunat. Privea apa albastr` a golfului [i clipi ne\ncrez`toare v`zând o ambarca]iune legat` la baza sc`rilor. Era lung` [i str`lucitoare [i-i era familiar`. 153

Inima \i b`tea cu putere [i strânse pâinea la piept, mu[cându-[i buza de jos. Era o prostie s` se a[tepte ca vila s` r`mân` p`r`sit`, când putea fi \nchiriat`, dar nu prea putea accepta ca altcineva s` locuiasc` acolo. La fel de prosteasc` era ideea c` barca de lâng` trepte era aceea[i cu care se ciocnise o dat` \n timp ce Jason [i Scottie erau \n ea. Dar parc` o cuno[tea [i inima ei spera ca Jason s` se \ntoarc` \n Terolito. Nu numai c` o considerase o \nchisoare, dar probabil c` avea amintiri triste despre locul acesta. Zilele lungi când se enervase de inactivitatea impus`, stând doar cu Scottie [i Lucia, doar cu o fat` care s`-i alunge plictiseala. St`tea de câteva minute pe chei, privind stâncile [i barca [i speran]a ei prindea aripi. Cuno[tea barca, era sigur` [i o lu` la fug` pe chei. Inima \i era cuprins` de c`ldur`, ochii str`lucitori [i picioarele u[oare \n timp ce fugea spre cas`. |l v`zu pe Roberto desc`rcându-[i recolta de pe[te [i el \i zâmbi. – Buon giorno, signorina! E o zi bun`? – O zi foarte bun`! fu ea de acord [i-i f`cu cu mâna. Buon giorno, Roberto! – Signorina! Ea se \ntoarse curioas`. Buona fortuna, signorina! \i f`cu vesel cu mâna [i râse. 154

Acest schimb de replici cu Roberto p`rea s` aib` o semnifica]ie, mai ales urarea lui de noroc. Nu-i trecea prin minte c` speran]a ei se baza pe semne \n[el`toare. Era o zi frumoas`, soarele str`lucea [i ea intr` \n magazin. – Clive! strig` ea. Clive! El ie[i din atelier [i ea nu-l l`s` s` vorbeasc`, ci \i spuse nout`]ile. – Vila e \nchiriat`, barca e acolo, nu [tiu dac` e aceea[i, dar pare aceea[i [i dac`... |[i trase r`suflarea, mu[cându-[i buza [i cl`tinându-[i capul, cu obrajii \mbujora]i [i ochii plini de emo]ie. O, Clive, poate e aceea[i barc`! Poate... – Poate \mi dai pâinea aia pân` n-o faci firimituri, spuse Clive [i i-o lu`. |i lu` [i ziarele. Acum inspir` adânc, scumpo, [i lini[te[te-te. Ea \l ascult`. – Sunt cam proast`, nu-i a[a? \ntreb` ea. Nu poate fi Jason, bine\n]eles, el nu s-ar mai \ntoarce aici. N-ar dori asta. – }i-am spus c`-l judeci nedrept. Leonora \l privea [i el continu`. E cam de mod` veche, nu m` a[teptam. A cerut... – Clive! |l privi, apoi privi u[a spre atelier [i inima i se opri. Picioarele i se \nmuiar`. E aici? [opti ea. 155

– Du-te [i vezi-l, scumpo. Te a[teapt`. Nu se putu mi[ca [i-i era ru[ine. – Nu sunt aranjat`. Nu pot... – Intr`, \i porunci Clive zâmbind. Pân` nu se r`zgânde[te! Jason st`tea lâng` fereastr`, \nconjurat de oale \n diferite stadii de prelucrare [i privea gr`dina. Apoi se \ntoarse \ncet [i o privi, iar o clip` \l sim]i cam str`in f`r` ochelarii fumurii. Ea \[i netezea incon[tient rochia simpl` de bumbac. P`rul \i era ciufulit. De ce trebuia s` arate a[a ne\ngrijit` prima dat` când o vedea? Ea \i privi ochii alba[tri, apoi el \i privi mâinile. O c`ma[` bleu descheiat` l`sa s` se vad` medalionul de aur. Pantalonii crem \l f`ceau s` par` mai \nalt, mai ales c` atelierul avea tavanul jos, iar jacheta lui era aruncat` pe un banc de lucru. Emo]iile o cople[eau [i sim]urile ei strigau s` fie blând cu ea. – Leonora? O cânt`ri din cap pân`-n picioare, apoi zâmbi [i \ntinse mâinile spre ea. Da, tu e[ti, spuse el luându-i mâinile. Tot mai miro[i a Bohème. – Jason. Vocea ei era stins` [i-[i ]inea ochii \n p`mânt, temându-se ce ar fi putut vedea el dac`-l privea direct. 156

– E[ti dr`gu]`, spuse el [i-i lu` b`rbia cu o mân`, ridicându-i capul, de[i ea privea tot \n jos. Ai p`rul ro[u, nu, [aten, ca frunzele toamna. {tiam c` ai pielea fin` [i gura fraged`, dar doar atât. Las`-m` s`-]i v`d ochii, [opti el [i-[i aplec` fa]a asupra ei. Leonora? – Jason... Mâna de sub b`rbie era blând`, dar insistent` [i ea \l privi. – Sunt c`prui, spuse el blând [i o s`rut` u[or pe pleoape. M` bucur c` gusturile mele sunt bune, dac` v`d sau nu! Râse [i Leonora \[i ]inu r`suflarea, temându-se ca visul s` nu se spulbere. – Jason, te rog, nu m` tachina! se rug` ea [i-l privi emo]ionat`. O privi infinit de blând, apoi o \mbr`]i[`. Mâinile lui erau nespus de blânde [i-[i \ngrop` fa]a \n p`rul ei moale. – M` surprinzi, spuse el. Ar`]i mai mult o feti]`, a[a de vulnerabil`. Leonora \[i lipi fa]a de pieptul lui larg, ascultând lini[tit` b`t`ile inimii lui. – Am dou`zeci [i trei de ani, murmur` ea. {i de fapt sunt dur`. 157

– Nu, nu e[ti! Râse blând, apoi o \ndep`rt` o clip` [i o privi, f`când-o s` tremure. I-am cerut permisiunea unchiului t`u. Spune c` pot s` te iau de so]ie. – S` m` iei de so]ie? |l privi ne\ncrez`toare. Jason, tu... – Vrei s` te conving c` sunt serios? \ntreb` el blând. Foarte bine, scumpo, dar te-am avertizat! – Jason... Bra]ele lui o strânser` [i fu tras` lâng` trupul lui tare, f`r` nici o [ans` s` spun` ceva. Gura lui era aspr` [i st`pânitoare, ca [i cum ar fi fost fl`mând [i ea scotea mici sunete de protest. Leonora \l prinse dup` gât, topindu-se \n bra]ele lui [i dorindu-l cum nu mai dorise pe nimeni. Apoi el o s`rut` pe gât. Se ag`]a de el, cu ochii \nchi[i, inima b`tându-i nebune[te. O s`rut` blând pe ochii \nchi[i. – M` crezi c` te iubesc [i vreau s` m` \nsor cu tine? \ntreb` el [i Leonora \l privi cu ochi mari [i \ncuviin]` cu un semn din cap. N-am mai \ntâlnit o fat` cu care s` vreau s` m` \nsor, se confes` el zâmbind. E o experien]` nou` pentru mine. Leonora cobor\ cu picioarele pe p`mânt o clip`, atingându-i gura cu degetul. 158

– E[ti sigur c` nu te vei r`zgândi, Jason? \ntreb` ea blând. |nainte, te-ai mai r`zgândit. – Nu \n privin]a asta, o asigur` el. M-am gândit la tine s`pt`mâni \ntregi... – Cu infirmiere frumoase prin preajm`, \l \ntrerupse ea [i el o s`rut` ca pedeaps`. – Ai fost geloas`? \ntreb` el [i ea d`du din cap \n semn c` da. Nu trebuia, scumpo. M-am gândit doar la tine. Nu puteam s` mi te scot din minte. O s`rut` pe gât, [optindu-i: Mi-ai intrat \n sânge, micu]` samaritean`, [i nu m` pot descurca f`r` tine. De asemenea... te-am l`sat s`-mi vezi sufletul, scumpo, nu te pot l`sa s` pleci, [tii prea multe despre mine. – Jason... – Sst! \i porunci Jason blând. N-ai voie s` spui decât da!

Sfâr[it

159