Insuficienta de Iod

Catedra Igiena Generala Sef Catedra :prof.

REFERAT

Tema,,Insuficienţa de iod şi sănătatea

populaţiei,,

Efectuat :Ceban Valeria S.P. gr.1402  Verificat :Ciobanu Elena Elena

Chisinau 2015

Cuprins 1.Introducere 2.Importanta iodului 3.Excesul si dificienţa de iod,situaţia în lume şi în ţară 4.Iodul alimentar.Sursele alimentare de iod.Necesarul zilnic de iod. 5.Maladiile cauzate de insuficienta de iod. 6.Simptomele insuficientei de iod. 7.Cercetari asupar unei regiuni din Republica Moldova. 8.Test pentru carenta de iod. 9.Recomandari. 10.Concluzie. 11.Bibliografie.

1.INTRODUCERE  Tiroida este cea mai mare glandă endocrină a corpului uman situata la baza gatului, care masoara 6 cm inaltime si 6 cm latime si a carei greutate nu depaseste 30 grame. Aceasta  joacă un rol important în creşterea, dezvoltarea şi maturarea fizică şi intelectuală a copiilor şi în reglarea proceselor metabolice, inclusiv a intensităţii arderilor ce se petrec în organism. Aceste funcţii sunt mijlocite de produşii glandei, doua tipuri de hormoni: hormonii tiroidieni tiroxina (T4) şi triiodotironina (T3) care sunt sintetizati din iod. T4 este produsa in cantitate mare si va fi transformata in interiorul celulelor in T3 - un hormon activ. [3] Hipofiza secreta TSH (tireostimulina) care are rolul de a stimula tiroida pana cand nivelul de hormoni tiroidieni din sange se regleaza. Tiroida functioneaza de la stadiul de fetus, cand joaca un rol important in cresterea si dezvoltarea sistemului nervos la fat. La momentul pubertatii, tiroida se asociaza cu hormonii de crestere si hormonii sexuali,  permitand adolescentului sa se dezvolte. Pe parcursul intregii noastre vieti aceasta glanda  produce hormoni indispensabili functionarii organismului nostru. Producţia excesivă de hormoni tiroidieni determină hipertiroidismul, în timp ce deficitul de hormoni tiroidieni caracterizează hipotiroidismul. Hipotiroidismul afectează aproximativ 2% dintre femeile adulte, în timp ce printre bărbaţi,  boala este de 10 ori mai rară. Cazurile de hipotiroidism uşor, cu modificări ale analizelor de laborator la un individ asimptomatic (adică aparent normal) se numeşte hipotiroidism subclinic şi este mai răspândit decât forma clinică a bolii - până la 10% din populaţie. Hipotiroidismul congenital apare la 1 din 3.500 nou- născuţi. Terapiile cele mai frecvente sunt in tervenţiile chirurgicale (tiroidectomia) pentru diverse afecţiuni tiroidiene, administrarea iodului radioactiv - pentru tratamentul hipertiroidismului, bolile tiroidiene autoimune (tiroiditele autoimune), lipsa iodului -, administrarea unor substanţe chimice şi a unor medicamente. 1.1. Iodul, " materie prima" pentru tiroida Hormonii tiroidieni sunt fabricati plecand de la un element natural - iodul - pe care glanda tiroida il capteaza din alimentatie. Iodul este prezent in urmatoarele alimente: alge, soia, crustacee, peste, dar si in fasole verde si lactate. Surse alimentare de iod in micrograme la 100 grame de aliment: apa din regiuni cu sol cu concentratii normale de iod - 2-15 micrograme; apa din regiuni cu sol sarac in iod - 0,1-1 micrograme; alge marine - 7 000 micrograme; morun proaspat 500 micrograme; hering afumat - 100 micrograme; soia - 100 micrograme; crustacee - 30 micrograme; fasolte verde - 30 micrograme; lactate - 20 micrograme; carne - 5 micrograme; un ou - de la 4 la 10 micrograme; sardine - 1 microgram. Hormonii tiroidieni actioneaza pe un mare numar de functii din organism. Un exces de hormoni T3 si T4 (hipersecretie tiroidiana) provoaca o crestere a temperaturii, metabolismul este accelerat, ceea ce explica senzatia de sete, de sensibilitate la caldura si accelerarea tuturor functiilor in organism. Invers, o scadere a hormonilor tiroidieni (hiposecretie tiroidiana) duce la o scadere a temperaturii corporale si a tuturor functiilor din organism.[5]

 2.I mportanta iodului Iodul (de la grecescul yodes, care inseamna “violet”) a fost descoperit in 1811 de catre Courtois si este un element chimic care face parte din grupa halogeni. Halogen inseamna

“care formeaza sarea”.[2] Iodul este un oligoelement prezent in organism in cantitati mici, insa este esential pentru functionarea corecta a glandei tiroide. Organismul uman contine aproximativ 30-40mg de iod, dintre care 10mg sunt depozitate in tiroida, structura ce prezinta o afinitate deosebita  pentru aceste element. Iodul regleaza metabolismul in organism si au rol de determinant in procesul de crestere si dezvoltare timpurie a majoritatilor organelor , in special a creerului.Deficienta de iod intrauterine si in primii ani de viata ai copilului afecteaza creerul in dezvoltare,ducind la pierderee a milioanelor de puncte IQ la nivel mondial si este una dintre cele mai importante cauze prevenibile ale afectarii ireversibile a creerului la nivel global.Aceasta problema poate si prevenita si eliminate prin iodarea sarii. Iodul este raspindit neuniform in natura , iar inundatiile, eroziunile solului si a ghetarilor duc la saracirea soluluiin iod. Culturile agrare de pe aceste soluri sunt sarace in iod, iar  populatia care consuma aceste culturi devine deficienta de iod. Solurile si apa din Republica Moldova sunt sarace in iod.Continutul de iod in majoritatea alimentelor si  bauturilor este jos.Alimentele consummate in mod abisnuit asigura , in general intre 3 si 80miligrame de iod per portie. Pestele si fructele de mare sunt printer produsele alimentare cele mai bogate natural in iod . Alte surse de iod sunt sarea iodate si produsele alimentare in care aceasta se adauga, precum si laptele si produsele lactate. Deficienta de iod are un impact multiplu , manifestindu-se printr-un sir de efecte cu schelete devastatoare pe parcursul vietii.Gusa este doar una din cele scheletice ale deficientei de iod, iar pentru a descrie spectru larg de efecte adverse ale deficientei de iod, Basil Hetzel a propus termenul,,tulburari prin deficit de iod,,. Acestea se manifesta prin ; 1) la fat-avorturi,nasteri a copilului mort, anomali congenitale 2) la nou-nascut : hipotiroidism neonatal, retard mintal, susceptibilitate crescuta a glandei tiroide la radiatiile ionizante 3) la copil si adolescent : gusa ,hipotiroidism, hipertiroidism functie mintala subminata, retard in dezvoltare fizica 4) la adul: gusa cu complicatiile sale , hipotiroidism,functie mintala subminata, hipertiroidism spontan la persoanele virsnice. Majoritatea persoanelor cu deficit de iod sufera de retard mintal lejer, care reduce capacitatea mintala de munca. Deficinta de iod ca problema de sanatate publica a fost recunoscuta cu un secol si  jumatate in urma , iar Organizarea Mondiala a Sanatatii a recomandat in 1952 , iodarea sari in regiunile cu deficient de iod. Sarea alimentara este cea mai adecvata masura de control a deficientei de iod deoarece: 1.este consumata de toate segmentele comunitati 2.consumul de sare nu variaza semnificativ pe parcursul anului 3.nr. Interprinderilor de sare este limitat

4.tehnologiile de iodare a sari sunt siple si eftin de indeplinit 5.adausul de iod in sare nu afecteaza culoarea sau mirosul Iodarea sari ca interventie de sanatate publica e recomandat de Comisia Codex Alimentarius , Comisie Mixta a Organizatie Mondiale a Sanatatii si Organizatiei  Nationilor Unite pentru Agricultura si Alimentatie. [8] 2.1Ce trebuie să știm despre iod?

Iodul este un element care joacă un rol important în buna funcționare a glandei tiroide. Lipsa iodului din organism este o problemă globală şi o provocare, atât a medicinei cât şi a ştiinţei. În lume sunt cunoscuţi 1,5 miliarde de oameni care trăiesc în zone lipsite de iod şi sunt cunoscuţi 800 de milioane de oameni care suferă de diferite maladii cauzate de lipsa iodului. Două treimi din iodul existent în organism este concentrat în tiroidă. Dat fiind faptul că această glandă controlează metabolismul, o cantitate insuficientă de iod poate determina încetinirea reacțiilor mentale, creșterea în greutate și lipsa de energie. Cel mai frecvent, deficitul de iod (care duce la apariția hipotiroidismului) se manifestă prin apariția gușei endemice, dar are și foarte multe influențe secundare, asupra metabolismului general: creșterea în greutate, scăderea capacității de memorare și concentrare la copii, constipație, depresie, somnolență, piele uscată, fără elasticitate, și unghii casabile. In lipsa iodului, celulele nervoase nu se pot dezvolta, iar aceste efecte, apărute mai ales în perioada de creștere, sunt ireversibile. Acest lucru duce la scăderea coeficientului de inteligență cu aproximativ zece procente și implicit, la scăderea capacitatății de memorare a celui mic. In cazul femeilor însărcinate, lipsa iodului crește rata avorturilor spontane sau a nașterilor  premature și scade capacitatea de rezistență la efort. De multe ori, glanda tiroidă este incriminată pentru surplusul de kilograme. In mare parte e adevărat, persoanele care sufera de hipotiroidie (insuficienta hormonilor tiroidieni, e cauzată, în special, de deficitul de iod) sunt predispuse la acumularea grăsimilor în depozite. La polul opus se situează surplusul de iod în alimentație. Creșterea numărului de hormoni tiroidieni din cauza unei cantitați prea mari de iod nu este nici ea de dorit, deoarece duce la accelerarea metabolismului și implicit, la scăderea în greutate, stări de agitație, insomnie, transpirație abundentă a extremitaților (palme și tălpi), accelerarea respirației, senzație de sete, căderea părului, diminuarea sau lipsa menstruației.[3] 2.2Ce poate face iodul pentru dumneavoastra?

Iodul ajută la arderea excesului de grasimi. Contribuie la procesul de creștere. Are efect energizant. Iodul măreste capacitatea mentală. Asigură sănătatea părului, a unghiilor, pielii și a dinților.[3] 3.Excesul si deficitul de iod  Statisticile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii arată că 1,6 miliarde de oameni sunt expuşi riscului de a fi afectaţi de carenţa de iod din alimentaţie. De asemeni, 50 de milioane de copii sunt afectaţi anual de tulburările prin carenţa de iod.  Excesul de hormoni tiroidieni Cresterea secretiei de hormoni tiroidieni se poate manifesta prin urmatoarele simptome:

accelerarea ritmului cardiac; perturbari ale tranzitului intestinal: diaree; pielea este calda si umeda; scaderea in greutate; pacientul este agitat, agresiv, irascibil. [5] Excesul de iod  apare de obicei dupa administrarea unor medicamente bogate in iod (de

exemplu amiodarona/cordarone, substante de contrast iodate pentru investigatii radiologice, suplimente alimentare din alge marine). Majoritatea persoanelor care ingera cantitati mari de iod raman eutiroidiene; unele persoane insa, in special cele care anterior au fost deficitare, dezvolta hipertiroidie. In mod paradoxal, excesul de iod poate inhiba sinteza hormonilor tiroidieni si duce la gusa si hipotiroidism. In principiu in hipertiroidism este de evitat aportul excesiv de iod deoarece acesta poate accentua hipertiroidismul (deci reducerea alimentelor cu cantitate mare de iod dar cel mai important evitarea medicamentelor cu iod  – amiodarona/cordarone, substante de contrast iodate pentru investigatii radiologice, suplimente alimentare din alge marine). Dieta cu cantitate mica de iod se recomanda pacientilor cu cancer tiroidian timp de 2-3 saptamani inainte de tratamentul cu iod radioactiv  (acesta deoarece daca scoatem iodul din alimentatie resturile tiroidiene vor deveni avide de iod si iodul radioactiv va avea o eficienta mai mare)[5]

3.1.Deficitul de iod  Gravidele şi copiii, cei mai vulnerabili Iodul intră în compoziţia hormonilor tiroidieni, cei care reglează toate procesele metabolice din organismul nostru. Deficitul de iod este singura cauza a retardului mental si a deteriorarii functiilor cerebrale. La copii cresterea este incetinita, iar la gravide poate aparea disgravidia, nasterea prematura, avortul sau nasterea de copii cu retard mintal,  premature. Din cauza iodului insuficient, femeile aduc pe lume copii cu greutate mică la naştere – arată studii de dată recentă. Dieta săracă în peşte, lactate sau carne poate determina naşteri premature, iar din această cauză pot apărea mortalitatea perinatală şi infantilă crescută, anomaliile congenitale, cretinismul cu leziuni neurologice, strabismul. Mai mult, lipsa iodului din dietă în cazul copiilor provoacă hipotiroidismul juvenil, cu dezvoltare ulterioară deficitară. Nici adulţii nu sunt “iertaţi” de carenţele de iod, care stau la originea guşii sau a tulburărilor de fertilitate. Deficit de iod  in dieta tiroida incearca sa compenseze marindu-se de volum (astfel apare

gusa) iar in caz de deficit sever de iod apare hipotiroidism (la adulti) si cretinism (la copii mici la care creierul nu este complet dezvoltat in momentul expunerii la lipsa de iod). Deficitul de iod apare in zonele cu soluri sarace in acest mineral sau in populatiile care nu consuma sare iodata (deloc sau in cantitati minime ce nu fac fata necesarului). Datorita carentei de iod au loc modificari la nivelul tiroidei, care isi intensifica activitatea in scopul compensarii deficitului de hormoni. Deoarece organismul sufera in mod real de o carenta cronica de iod, glanda lucreaza in gol, se va hipertrofia (isi mareste dimensiunile) si va proemina in loja tiroidiana, devenind vizibila. Astfel apare gusa endemica. Gusa reprezinta, deci, o marire anatomica a glandei, insotita de o hipofunctie. Pentru a preveni

aparitia gusei endemice, medicii recomanda un consum suficient de sare iodata sau alte produse bogate in iod. Specialistii au observat ca deficitul de iod apare mai frecvent in cazul femeilor decat al barbatilor si tinde sa fie mai important la femeile insarcinate sau la cele care alapteaza. Iodul suficient se pare ca se coreleaza cu un efect protector impotriva dezvoltarii unei forme particulare de cretinism (boala caracterizata prin retard mintal sever). Nu doar solul deficitar in iod este la baza carentei, ci si consumul exagerat al unor legume ce contin substante chimice capabile de a impiedica utilizarea iodului de catre tiroida. Astfel de substante pot sa interfereze si cu sinteza hormonilor tiroidieni in sine, avand acelasi rezultat. Intoxicatia cu iod este o problema ce apare destul de rar si de obicei, nivelul crescut al iodului determina o reducere a functiei tiroidiene. Carenta de iod duce la aparitia distrofiei endemice tireopate (gusa endemica). Diagnosticul se pune prin ecografie tiroidiana, dozarea hormonilor tiroidieni sangvini (T3 si T4), a iodului sangvin, a metabolismului bazal si a iodului urinar. In functie de valoarea iodului urinar se stabileste gravitatea, astfel: valoarea normala este de 10 mg/dl. Carenta de iod este usoara daca valoarea sa urinara este intre 5-9,9 mg/dl, este moderata daca valoarea este intre 2-4,9 mg/dl si severa, mai mica de 2 mg/dl. [5] Consecintele deficitului de iod in organism, deficit care duce la scaderea secretiei de hormoni tiroidieni: are loc reducerea frecventei cardiace; perturbari ale tranzitului intestinal: constipatie; castig in greutate; pielea este uscata si rece; semne de depresie, pacient somnolent; Manifestarea cea mai grava a lipsei de iod (implicit reducerea secretiei de hormoni tiroidieni) o reprezinta "cretinismul" si reprezinta 10% din efectele lipsei iodului din alimentatie. Carenta de iod din corpul uman poate cauza mari probleme de sanatate. Organismul uman nu produce iod, asa ca acesta este procurat numai din alimentatie. Daca corpul uman nu are parte de iodul necesar, glanda tiroida nu poate produce suficienti hormoni. In acest fel,deficienta de iod duce la marirea tiroidei, in termeni populari gusa si hipotiroidie. Femeile insarcinate care sufera de carenta de iod risca sa aduca pe lume copii cu retard mintal. Ca sa se poata afla daca organismul duce lipsa de iod, va puteti realiza singuri un anumit test foarte simplu, potrivit dr. David Williams, un specialist din SUA. [5]

 3.3.PeTerra sunt circa 20 demilioanedeoameni care sufera dediverseformedeintarzieremintala, cauzata de carenta deiod!

Iodul este esenţial pentru dezvoltarea inteligenţei. Studiile au arătat că, la nivelul  populaţiei care nu are un aport suficient de iod, coeficientul de inteligenţă este mai scăzut cu 10%-15%. Deficitul de iod determină tulburări de creştere în cazul copiilor, cu afectarea capacităţii de mişcare, a vorbirii, a auzului. Algele marine sau peştele oceanic se

află destul de rar pe mesele noastre, însă sarea este prezentă în tot ceea ce mâncăm. Din acest motiv, măsura luată pe plan internaţional pentru combaterea tulburărilor prin deficit de iod a fost iodarea universală a sării. “Cel mai uşor este să previi, utilizând sarea iodată în alimentaţie, mai ales când e ştiut că Nordul Moldovei este o zonă endemică pentru guşă”, precizează dr. Cornelia Lebădă, medic primar medicină de familie. Este bine sa va consultati cu medicul inainte de a lua suplimente cu iod, mai ales in cazul in care acum luati medicamente antitiroidiene, litiu sau warfarina, deoarece iodul poate interfera cu actiunea acestor medicamente. Carenta de iod afecteaza, in primul rand, dezvoltarea si activitatea creierului si reprezinta cea mai frecventa cauza de declansare a retardului mintal din intreaga lume. In acest moment, pe Terra sunt circa 20 de milioane de oameni care sufera de diverse forme de intarziere mintala, cauzata de deficitul de iod din alimentatie. Trebuie spus ca femeile insarcinate care nu isi asigura consumul necesar corpului in aceasta perioada  prezinta riscul de a avea complicatii la nastere, iar copii risca o greutate sub limita normalului. In plus, acestia sunt predispusi mult mai frecvent riscului de imbolnavire. Micutii pot suferi de retard mintal si fizic atat inainte, cat si dupa nastere, pentru ca apoi sa se dezvolte odata cu inaintarea in varsta. Printre dificultatile pe care le intampina acesti copii se numara greutatile la invatare,  performante slabe la scoala. Adultii cu carenta de iod sunt mereu obositi si slabiti, iar acest aspect se repercuteaza asupra modului de lucru, astfel le sunt afectate abilitatile de lucru. 4.I odul alimentar

In anumite zone din tara noastra iodul se gaseste in cantitate scazuta in sol, apa si alimente. Aceste zone se numesc endemice sau gusogene si sunt regiuni de deal, subcarpatice, unde frecventa tulburarilor datorate deficitului de iod este mai mare. Astfel, pentru suplimentarea iodului din alimentatie, a fost introdusa sarea iodata si pastilele cu iodura de  potasiu.In anul 2002 a intrat în vigoare legislatia privind iodarea universala a sarii ce  prevede iodarea sarii destinate consumului uman, cu 20 mg de iod la 1 kg de sare, aplicata cu caracter obligator în industria alimentara la iodarea painii din anul 2004. Facand un calcul rapid, pentru un consum de 5 g de sare pe zi (doza zilnica maxima recomandata) aportul de iod este de 100 μg.Se recomanda cumpararea sarii iodate ambalata in pungi rezistente la apa, cu data fabricatiei sau expirarii mentionata pe ambalaj. Dupa expirare, concentratia de iod scade mult. Sarea iodata se pastreaza in cutii inchise, ferita de soare si de apa. Se recomanda adaugarea sarii la sfarsitul prepararii mancarii, deoarece iodul din sare se pierde in timpul fierberii.[1]

4.1. Surse de iod 

* Iodul este abundent în apa mărilor şi a oceanelor şi de aceea peştele oceanic şi fructele de mare alge sunt unele dintre cele mai bogate surse de iod din alimentaţie. Pe lângă conţinutul crescut de iod, peştele, în general, este o sursă importantă de proteine, este sărac în grăsimi şi este un "furnizor" excelent de vitamine şi alte minerale: vitamina A, D, K, E, B12, fosfor, seleniu, zinc. Dacă este consumat cu regularitate, peştele protejează şi împotriva aterosclerozei, hipertensiunii arteriale şi a astmului bronşic;[2] * Conţinutul de minerale şi oligoelemente al algelor este printre cele mai ridicate din lumea plantelor. În anumite cazuri de disfuncţii tiroidiene, consumul de alge poate fi de un real ajutor. Datorită conţinutului crescut de iod, algele contribuie şi la buna funcţionare a  proceselor metabolice. Spirulina este o algă verde-albastră, care conţine fier, calciu,  potasiu, sodiu, cupru, mangan, magneziu, zinc, fosfor, seleniu şi, într -o cantitate foarte

mare, iod. Datoriţă conţinutului crescut de iod, administrarea spirulinei ca supliment alimentar poate corecta unele insuficienţe tiroidiene; Fructele si legumele contin in general o cantitate mica de iod -usturoiul,ceapa,rosi, morcovul prajul ,perele, strugurii(cea mai mare concentratie de iod o gasim in spanac, ciuperci, nuci pana la 20 mcg/100g). * Sarea rămâne cea mai ieftină modalitate de combatere a deficitului de iod. De curând, uleiul de floarea- soarelui îmbunătăţit cu iod a devenit un aliat în lupta contra deficitului de iod. Adăugarea de iod în ulei nu modifică gustul uleiului, care poate fi folosit în pregătirea salatelor. În cazul preparării termice, iodul dispare. Chiar dacă este îmbogăţit cu iod, uleiul de floarea- soarelui nu este recomandat pentru prăjit. În uleiurile vegetale sunt generaţi  produşi toxici, mai ales când prăjim cartofi sau carne. Compensarea lipsei de iod nu poate fi rezolvată prin administrarea sării iodate sau a tabletelor de iod. Acestea conțin iodul în legatură anorganică și pot fi usor supradozate, deoarece iodul astfel administrat se depozitează în întregime în glanda tiroidă, fapt ce  poate însemna și el un pericol. Numai iodul inclus în molecule organice poate fi corespunzător pentru glanda tiroidă, deoarece aceasta poate să întrebuințeze iod, în cantitate necesară dintr -o asemenea substanță. Produsele animale pot constitui o sursa de iod, dependent de cantitatea de iod din sol/vegetatie (deci mai bogate in iod in zonele de langa mare, campie, mai sarace in iod in zonele de munte si submontane) dar in prezent din cauza utilizarii pe scara larga de catre crescatori a unor substante dezinfectante sau suplimente alimentare care contin iod in cantitate mare concentratiile de iod din carne, produse lactate, oua pot atinge valori de 50100 micrograme la 100 de grame. [3] *Seleniul este un alt oligoelement important pentru o buna functionare a tiroidei, deficitul de seleniu ducand la activarea proceselor autoimune tiroidiene si deficit de hormoni tiroidieni. Cantitati mai mari de seleniu se gasesc in creveti, ton, cod, ficat, nuci braziliene, anumite tipuri de ciuperci. In tiroidita cronica autoimuna s-a demonstrat ca administrarea de Seleniu 200 mcg/zi duce in 50% din cazuri la atenuarea procesului autoimun (scaderea nivelului de anticorpi). Legumele din familia crucifere (varza, brocoli, conopida, gulia, varza de Bruxelles) sunt  bine cunoscute drept “gusogene” . Ele contin anumite su bstante, tiocianati, care blocheaza  preluarea iodului de catre tiroida. Efectul gusogen este mai accentuat atunci cand sunt utilizate in stare cruda si mai ales atunci cand exista si un aport deficitar de iod. Dar avand in vedere faptul ca folosirea lor are numeroase efecte benefice se recomanda utilizarea lor gatite la aburi (aceasta ducand la scaderea concentratiei de tiocianati) si marirea cantitatii de iod consumata. Se considera ca aspartamul, un indulcitor artificial, ar putea declansa boli tiroidiene autoimune (tiroidita cronica autoimuna Hashimoto, boala Basedow-Graves) la persoanele  predispuse. Soia nefermentata este bogata in izoflavone care au deasemenea actiune gusogena si contine cantitati mari de acid fitic si oxalic care impiedica absorbtia mineralelor (calciu, magneziu, cupru, fier, zinc). Soia nefermentata si produsele derivate (laptele de soia, tofu, concentratele proteice din soia, chiftelele, snitelele, crenvurstii, produsele dedicate copiilor, laptele pentru bebelusi) pot duce la hipotiroidism. Produsele din soia fermentata

(Natto, tempeh, miso, sos de soia traditional) au o cantitate de izoflavone mai mica si deci o actiune gusogena mai mica.[4]

4.2.Metode de obtinere a iodului din plante * Sos cu iod. Un pahar de laminaria (alge marine) uscate se amestecă bine cu 600 ml apă clocotită. Se acoperă cu un capac şi se lasă să se umfle. Se toacă mărunt 10-12 cepe de mărime medie sau mică şi se încorporează în laminaria. Se dau prin râşniţa de cafea 3 linguri seminţe de coriandru, o lingură seminţe de chimen, 5-6 boabe de piper alb şi 2-3 cuişoare. Condimentele se adaugă în alge, odată cu ceapa, apoi se toarnă 100-150 ml ulei  presat la rece nerafinat şi se amestecă bine, cu o lingură de lemn. Se lasă 24 de ore la frigider, apoi sosul este gata pentru consum. Zilnic, se prepară o salată din legume şi zarzavat tocate mărunt, în care se adaugă 4-5 linguri de sos bogat în iod; * Ceai de lăcrămioare. Primăvara ne aduce primele flori care pot fi folosite în locul medicamentelor scumpe cu iod. În 250 ml de apă clocotită se fierb timp de 2-3 minute 15g flori de lăcrămioară, după care se iau de pe foc şi se strecoară. Se beau câte 2 linguriţe, de 3 ori pe zi. Nu măriţi doza, deoarece planta conţine toxine; * Alge marine uscate (în special laminaria) . Se consumă câte o jumătate de linguriţă cu  puţină apă, înainte de culcare. O cură durează 15-30 de zile. Puteţi să repetaţi după o pauză de 2 luni; * Scoruş negru. Se pisează un kilogram de plantă, se amestecă cu un kilogram de zahăr sau 700 g miere de albine. Se consumă câte o linguriţă, de 3 ori pe zi; * Scaietele-popii . O lingură de plantă tăiată mărunt se pune în 250 ml de apă clocotită, se lasă pe foc 10 minute şi se infuzează sub capac, până la răcire. Se bea câte o lingură, de 56 ori pe zi. 4.3. Necesarul zilnic de iod, funcţie de vârstă şi de regim În primele luni de viaţă, un copil are nevoie de 50 de micrograme de iod zilnic, între 2 şi 6 ani –  90 de micrograme, 7-12 ani  – 120 de micrograme, adulţi şi copii peste 12 ani –  150 de micrograme, gravidele şi femeile care alăptează –  200 ,250mg/zi de micrograme. Iodul este absorbit uşor de organism, iar excesul este eliminat prin rinichi. Medicii nu recomandă adăugarea sării în mâncare pentru copiii mai mici de 2 ani. Necesarul de iod al acestora este asigurat prin dietă: peşte, carne, cereale, fructe. În cazul regimurilor alimentare desodate sau hiposodate, necesarul de iod este asigurat tot din alimente şi nu din sarea de bucătărie. Numai că nu trebuie să uităm că la prepararea alimentelor conţinutul de iod scade, cu 50% în carne şi peşte, în legume şi fructe –  cu 30%, iar în lapte cu 25%. Iodul rezistă mai mult în alimente dacă acestea sunt pregătite la aburi sau dacă  produsele sunt puse direct în apă în clocot. Cel mai bine este să adăugăm sare alimentelor atunci când ne aşezăm la masă. De asemeni, trebuie să adăugăm atenţie condiţiilor de depozitare, pentru că atunci când sunt defectuoase, conţinutul de iod din sare poate să scadă drastic. Persoanele alergice la iod, cele care au cancer tiroidian nu au voie să consume iod în cantităţile existente în sarea iodată. De aceea trebuie să ceară sfatul medicului în alcătuirea dietei.[4]

 5.Maladiile cauzate de dificitul de iod 

La copii, hipotiroidismul conduce la întârzieri în creştere .Hipotiroidismul apărut în copilărie (juvenil) duce la întârzierea creşterii, în special la nivelul membrelor, cu nanism disarmonic (se păstrează proporţiile corporale caracteristice unei vârste mai mici decât cea cronologică), erupţie întârziată a dinţilor, dezvoltare pubertară întârziată şi deficitară.

Hipotiroidismul congenital sever, dacă nu este diagnosticat şi tratat rapid după naştere, conduce la leziuni neurologice ireversibile şi retard mental, afecţiune care poartă numele de cretinism. Hipotiroidismul mamei în timpul sarcinii influenţează negativ dezoltarea creierului fătului, cu reducerea uşoară a inteligenţei.Boala e uşor de recunoscut în forma severă (denumită mixedem), dar, în cele mai multe cazuri, simptomele sunt ne specifice şi este necesară efectuarea unor analize de laborator pentru confirmarea diagnosticului. Netratat, hipotiroidismul adultului scurtează viaţa cu câţiva ani, mai puţini decât în cazul diabetului zaharat şi al bolilor cardiovasculare, dar alterează semnificativ calitatea vieţii. În plus, tratamentul este simplu şi uşor de condus, iar simptomele se remit complet în câteva luni de terapie. Screening-ul nou- născuţilor, cea mai corectă metodă de diagnostic Este important ca boala să fie diagnosticată corect, prin analize de laborator (dozare TSH, a fracţiunii libere a tiroxinei, eventual a triiodotironinei), la toţi pacienţii la care există o suspiciune pe baza simptomatologiei. Spre deosebire de boala adultului, hipotiroidismul congenital sever, netratat prompt, lasă sechele neuropsihice toată viaţa, iar semnele de boală tiroidiană devin evidente abia la câteva luni după naştere, când deja s-au produs leziuni ireversibile. De aceea, diagnosticul se face, ideal, prin screeningul (testarea) tuturor nou- născuţilor, prin analiza sângelui,  procedură care se aplică şi în ţara noastră, chiar dacă nu este încă universală (nu se aplică încă la toţi nou-născuţii). ▲ Tratamentul se face cu hormoni tiroidieni de sinteză Tratamentul hipotiroidismului se cheamă tratament de substituţie tiroidiană şi se face cu hormoni tiroidieni obţinuţi prin sinteză, dar identici cu cei umani (iniţial, se folosea extractul de tiroidă de la animal), administraţi oral, sub formă de tablete. Terapia durează toată viaţa, iar doza se verifică periodic (de obicei anual), prin analize de laborator, deoarece necesarul de hormoni tiroidieni se poate modifica în diverse stări fiziologice sau  patologice. Copiii cu hipotiroidism recuperează întârzierea de creştere şi dezvoltare după instituirea tratamentul de substituţie tiroidiană. Femeile cu hipotiroidism pot naşte copii sănătoşi, dacă tratamentul este corect condus. Dozele necesare în timpul sarcinii sunt mai mari decât cele obişnuite şi tratamentul trebuie reevaluat frecvent.[5] 5.1Gusa Crestere in volum, adesea vizibila, a glandei tiroide. gusa este o afectiune extrem de frecventa: milioane de persoane sunt afectate in lumea intreaga. Aceasta boala este adesea familiala. Cauze- Mai multe tipuri de anomalii pot favoriza aparitia unei guse. Un deficit in iod, constituent obligatoriu alhormonilor tiroidieni, antreneaza o gusa prin carenta iodata. Sintetizarea hormonilor tiroidieni se poate face, de asemenea, in mod perfect, ca urmare a unui deficit enzimatic congenital. Unele boli tiroidiene mai rare provoaca, de asemenea, gusa: boala lui Basedow, tiroidita lui hashimoto, precum si alte tiroidite. Simptome si diagnostic - O gusa se manifesta printr-o umflare a regiunii anterioare a gatului. Diagnosticul se pune pa baza palparii gatului. Se cauta mai ales semnele unei compresii a organelor din jur, adica o disfagie (jena la deglutitie), o disfonie (modificare a vocii) sau o dispnee (jena respiratorie). Se studiaza uneori gusa prin ecografie cervicala care vizualizeaza lobii tiroidieni si nodulii, precizand marimea si aspectul lor, lichidian

(chist) sau solid. Poate sa se dovedeasca necesara o scintigrafie tiroidiana pentru a studia functionarea glandei. Un studiu citologic al nodulilor prin citopunctie (aspiratie cu ajutorul unui ac foarte fin) este realizat uneori. In sfarsit, dozarea hormoni lor tiroidieni pune in evidenta o eventuala crestere sau diminuare a acestora. Evolutie si tratament - De la sine, gusa poate ramane de dimensiuni mici sau poate creste in mod regulat si poate antrena semne compresive. O gusa mai poate deveni si toxica (secretand hormoni tiroidieni in mod excesiv), si poate antrena o hipertiroidie. Tratamentul este propus in functie de aceasta evolutie si de cauza gusei: aport de iod exogen in caz de carenta, administrare de hormoni tiroidieni in caz de sinteza deficienta a acestora sau ablatie (tiroidectomie) partiala in cazul unei boli tiroidiene. 5.2.Deficitul de iod poate duce in timp la cancer de tiroida

Cancerul de tiroidă este o afecțiune care apare atunci când celulele glandei tiroide se înmulțesc și formează o aglomerare pe care o simțim ca un fel de proeminență de diferite

dimensiuni în zona gâtului. ”Cancerul de tiroidă nu trebuie să trezească o spaimă, cancerul de tiroiodă este o problemă rezolvată, având o rată de vindecare de aproape 100%. Trebuie doar să trezească încrederea oamenilor în medicul lor de familie și în rețeaua de endocrinologi , care în țara noastră are un prestigiu de care toată populația e conștientă și nu se îndoiește”, susține prof. univ. dr. Mihail Populația din zona subcarpatică este expusă riscului de a face cancer de tiroidă din cauza deficitului de iod întâlnit în general în Podișul Transilvaniei. Acest lucru se explică  prin simplul fapt că tiroida este influențată și se poate mări din cauză că în apa din aceste zone există iod mai puțin, fapt ce favorizeazăcreșterea glandei tiroide aceste zone există iod mai puțin, fapt ce favorizeazăcreșterea glandei tiroide. Glanda tiroidă se mărește difuz, formând ceea ce se numește glandă difuză. Însă, după 10 ani se pune problema apariției unei tumori. Glanda tiroidă este formată din mai multe celule numite folicule , care sunt formate din niște sfere mici înăuntrul cărora există un lichid vâscos numit coloid . Aceste sfere cresc în timp și formează niște movilițe care seamănă cu proeminențele prin care se manifestă și un cancer de tiroidă” a atenționat în cadrul unui interviu acordat Sănătatea Tv, prof. univ. dr. Mihail Coculescu, medic primar endocrinolog la Institutului Național de Endocrinologie C.I. Parhon.[7] 5.3.Cancerul de tiroidă – Generalităţi 

Mărirea în volum a tiroidei depinde de mai mulți factori. În țara noastră foarte mulți oameni au gușe, au o tiroidă mare, dar asta nu înseamnă neapărat că este vorba despre un cancer sau de o tumoră. În momentul în care se vorbește de un cancer de tiroidă, atunci celulele din glanda tiroidă au anumite particularități, ca la orice cancer , și anume ele au capacitatea de a invada țesuturile vecine și trimit  metastaze la distanță. Unele celule pot pleca pe cale limfatică sau sangvină și produc tumori la distanță, oriunde în organism.

”Cancerul de tiroidă este important pentru că în forma lui cea mai frecventă este unul dintre cele mai tratabile și curabile cancere . Se zice că un pacient cu o formă obișnuită de cancer de tiroidă, care e depistat la vârsta de 40 de ani, va muri cu acel cancer de tiroidă, dar nu din cauza lui. Cu alte cuvinte durat a vieții lui nu va fi afectată în mod semnificativ de această boală ci de repercusiunile sale asupra organismului.”, a explicat într-un interviu pentru Sănătatea TV, prof. univ. dr. Mihail Coculescu , preşedinte de onoare al Societăţii Române de PsihoNeuroEndocrinologie. Progresul medicinei a făcut ca tratamentul cancerului de tiroidă să fie un tratament de mare succes. Din nefericire, există și forme decancer de tiroidă care sunt mai rare, mai agresive și mult mai greude stăpânit. Cancerul diferențiat de tiroidă reprezintă forma cea mai frecventă și ușor de tratat, pe când cancerul medular de tiroidă are un prognostic mai rezervat.[7] 5.4.Cancerul de tiroidă –  Cauze

Cancerul de tiroidă apare în niște condiții speciale, mai ales atunci când organismul este iradiat , iar după 10-15 ani de la iradiere cancerul de tiroidă apare cu o latență foarte mare. Pe de altă parte, în România, în special în zona subarpatică, din Podișul Transilvaniei,  principala cauză a producerii cancerului de tiroidă este deficitul de iod. Un om care trăiește în condițiile în care aportul de iod din apă este foarte mic poate dezvolta după câțiva ani cancer de tiroidă. Inițial glanda tiroidă se mărește difuz, formând ceea ce se numește glanda difuză. Însă, după 10 ani se pune problema apariției unei tumori. Glanda tiroidă este formată din mai multe celule numite folicule, care sunt formate din niște sfere mici înăuntrul cărora există un lichid vâscos numit coloid. Aceste sfere cresc în timp și formează niște movilițe care seamănă cu proeminențele prin care se manifestă și uncancer de tiroidă. Între aceste sfere mici din glanda tiroidă mai sunt niște celule care  produc hormoni ce reglează calciul și care se numesc calcitonină. Dacă apare o tumoră din acele celule, acea tumoră definește un cancer medular de tiroidă. Mai există și posibilitatea moștenirii genetice a  cancerului de tiro idă. Dacă un singur membru dintr-o familie este depistat cu cancer de tiroidă, atunci urmașii trebuie să prevină apariția cancerului de tiroidă prin screeninguri periodice. ”Cancerul de tiroidă nu trebuie să trezească o spaimă, cancerul de tiroiodă este o problemă rezolvată. Trebuie doar să trezească încrederea oamenilor în medicul lor de familie și în rețeaua de endocrinologi , care în țara noastră are un prestigiu de care toată populația e conștientă și nu se îndoiește”, susține prof. univ. dr. Mihail Coculescu , preşedinte de onoare al Societăţii Române de PsihoNeuroEndocrinologie.[7] 6. Simptome în insuficienţa tiroidiană Insuficienţa tiroidiană afectează, practic, toate organele şi sistemele organismului, iar simptomele sunt asemănătoare, indiferent de afecţiunea care a produs hipotiroidismul. Bolnavii se pot plânge de astenie, toleranţă scăzută la frig, constipaţie, lipsa apetitului, somnolenţă, scăderea memoriei, dureri de cap. Pielea este palidă, uneori cu nuanţă gălbuie (carotenică), uscată. Părul este uscat, fără luciu, creşte încet şi se răreşte, atât pe cap, cât şi

 pe corp. Ca urmare a reducerii intensităţii arderilor şi scăderii producţiei de căldură, pielea e rece, iar bolnavii sunt friguroşi. Lipsa hormonilor tiroidieni duce la acumularea în corp a unor substanţe glicoproteice; acestea reţin apă şi depunerea lor în ţesutul subcutanat duce la aspectul infiltrat, buhăit, mai evident la faţă, gât, mâini şi picioare. Pulsul este rar, iar tensiunea arterială creşte, îndeosebi valoarea tensiunii arteriale minime. Constipaţia este frecventă şi e însoţită de meteorism abdominal (distensia abdominală, din cauza gazelor). Intensitatea redusă a proceselor metabolice (a „arderilor“) nu determină creştere semnificativă în greutate, pentru că apetitul este şi el redus şi aportul alimentar subnormal. Creşterea ponderală de câteva kilograme, care apare în hipotiroidismele severe, este urmarea acumulării de glicoproteine şi apă şi se remite rapid, după începerea tratamentului. Muşchii se relaxează întârziat şi pot fi dureroşi. Memoria şi capacitatea de concentrare scad, bolnavii sunt somnolenţi şi randamentul intelectual se reduce. Uneori, apar tulburări psihice de tipul depresiei sau chiar tulburări delirante, care sunt reversibile cu tratamentul hipotiroidismului. Vocea este răguşită şi vorbirea lentă, iar auzul, ca şi vederea nocturnă sunt diminuate. Analizele de laborator pot evidenţia anemie, valori crescute ale grăsimilor din sânge (colesterol, trigliceride), valori subnormale ale glicemiei.[6] 7.Cercetarile asupra unei regiuni a Republicii Moldova Satul Racovat din raionul Soroca numara o papulatie de 1300 locuitori dintre care 145 de  persoane sufera de insuficienta de iod. 80 sunt femei ,dintre acestrea 30 au fost operate iar 10 prezinta gusa endemica.Barbati care sufera sunt in numar de 30 si adolescent 35. Conform calculelor statistice dificitul de iod in aceasta localitate ocupa lacul 3 dupa diabetul zaharat care se plaseaza pe locul 2 ,iar pe locul intii hipertensiunea. In present 2 femei si un adolescent sunt depistati cu cancer la glanda teroida. In aceasta regiune paminturile sunt sarace in iod si produsele nu asigura necesarul sufficient de care are nevoie organismal ,la fel si compozitia chimica a ape nu satisfice cerintele cuvenite. Un factor cauzant este si catastrofa de la Cernobil in urma caruia multi au de suferit. Durata de viata depinde de gradul boli la persoanele cu cazuri mai lejere de insuficienta de iod este intre 60-70 ani. Acestor personae le sunt contra indicate vaccinurile care pot produce diferite reactii adverse. Un caz deosebit care a fost inregistra la o doamna care a prezentat un nodul la glanda teroida, gradul IV. Acest nodul a crescut timp de 10 ani ,persoana data a fost operata la Spitalul Oncologhi din Chisinau la 3 iunie 2000 la virsta de 32 de ani avind 2 copii -fetita de 5 ani si baiat de 3ani. Persoanei date i sa inlaturat lob sting din glanda teroida ,nodului masurind peste 7 cm lungimea si 7 latimea. Femeea a ezitat sa plece la operatie mai devreme fiind inspaimintata de diagnosticului

 propus de medici , cancer la glanda teroida . Dupa ce sa efectuat operatia spre fericire  pacientei analizele de loborator a depistat cellule atipice. Printre cauzele ce au contribuit la formarea nodulului se numara poluarea aerului, fiiind adolescent persoana data isi ajuta parinti care lucrau la Fabrica de tutun, catastrofa de la Cernobol,radiatia precum si insuficienta de iod in alimentente si in apa. In prezent doamna prezinta 2 chisturi ,unul 1.7cm celalalt 1.5cm pe lobul drept al glandei tiroide primind un curs de tratament indicat.Copiii sun sanatosi si nu prezinta careva  problem in functionare normal a glande tiroide. 8.Test pentru carenta de iod

Chiar cu cateva minute inainte de culcare, trebuie sa utilizati tinctura de iod pentru a picta, cu ajutorul unui betisor cu vata, un patrat de aproximativ 7 cm patrati, pe partea interioara a antebratului, in interiorul coapsei sau pe abdomen. Va trebui ca mai apoi sa lasati zona respectiva sa se usuce. Cand va treziti, va fi necesar sa inspectati zona pictata, iar daca aceasta pata persista, atunci nivelul iodului este adecvat. In cazul in care aceasta a disparut, atunci cu siguranta aveti un deficit de iod. Va trebui sa monitorizati felul cum evolueaza pata pe toata durata zilei. Gradele diferite de decolorare corespund gradului de deficit sau carenta de iod. Daca sunt probleme, mai puteti sa repetati acest test intr-o luna dupa ce v-ati completat dieta cu suplimente de iod, pentru a vedea cum stati. Tinctura de iod sau solutia de iod pe care o cumparati de la farmacie nu este pentru uz intern, asa ca in niciun caz nu trebuie sa o ingerati! Daca aveti un deficit de iod  trebuie sa luati suplimente cu iod pentru uz intern.

9.Recomandarile specialistilor Specialistii considera ca ratia optima de iod pentru un adult tanar sanatos variaza in general intre 100-200 micrograme/zi, cu unele particularitati: Sugarii: 40-50 micrograme Copiii: 1-3 ani - 70 micrograme/zi 4-6 ani - 90 micrograme/zi 7-10 ani - 120 micrograme/zi peste 11 ani - 150 micrograme/zi Femeile insarcinate - 175 micrograme/zi Femeile ce alapteaza - 200 micrograme/zi

De retinut! - 1/4 dintr-o lingura de sare iodata ofera organismului 95 de micrograme de iod - 200 de grame de peste oceanic - 650 micrograme de iod. Specialistii recomanda consumatorilor sa achizitioneze si sa utilizeze doar sare iodate  precum si produsele bogate in iod si sa reduca, pe cat posibil, consumul exagerat al  produselor gusogene.

9.1. Solutia oferită: produsul IODIS KONCENTRATUM, distribuitor unic în Europa

fiind firma GOLD-SYS, din Ungaria. Este un produs concentrat de apă imbogațită cu ioni poliatomici de iod biologic activ, cu concentraţia de 100micrograme/litru. Este inodor, incolor, insipid. Consumarea sistematică (zilnică) a produsului asigură cantitatea de iod necesară organismului. Supradozarea este exclusă datorită faptului că, produsul conţine iod biologic activ, surplusul fiind eliminat din organism. Produsul este termorezistent, iodul fiind prezent în produs şi peste 200 grade C, ceea ce îl face utilizabil şi în panificaţie şi în industria alimentară. Acest produs se foloseste prin adăugarea, chiar înainte de utilizare, la: supe sau ciorbe, lapte, iaurt, ceai, cafea. Adaugarea concentratului trebuie sa se faca doar înainte de consum, în vasul personal.  Nu este indicată adaugarea la apa cu clor. Tratamentul deficitului de iod este profilactic (administrarea de sare iodata, a tabletelor de iodura de potasiu sau a uleiului iodat) si curativ, iar in unele cazuri chirurgical.[3]

10.Concluzia În afară de aportul de iod, activitatea tiroidei este reglată strict, în funcţie de nivelurile circulante ale tiroxinei şi triiodtironinei, de către glanda hipofiză, prin hormonul său tireotrop sau tireostimulant - TSH. Pentru sintetizarea acestor 2 hormoni este necesar iodul, care provine din alimentaţie; acesta influenţează semnificativ funcţia glandei, când este în exces sa u în cantităţi insuficiente. Iodul este necesar pentru mentinerea functionalitatii si artei metabolismului celular in parametrii optimi. Prin corecta desfasurare a proceselor metabolice, organismul este capabil sa transforme nutrientii in energie. Iodul este recunoscut pentru rolul sau in sinteza hormonilor tiroidieni (triiodotironina, tetraiodotironina sau tiroxina), ce apar prin cuplarea acestui oligoelement cu tirozina. Printre alte efecte b enefice ale iodului se Numara rolul antiaterosclerotic, antitoxic, antisenescent (prin promovarea functiilor celulare) si hipotensor. Necesarul zilnic de iod la adult este de aproximativ 150 de μg. In anumite conditii fiziologice (pubertate, sarcina, lactatie), necesarul de iod creste pana la 300 de μg. Atat lipsa cat si excesul de iod (peste 1000 μg/zi) pot afecta functionarea tiroidei.

Principalele surse sunt: sare a iodată, algele, peștii de apă sărată, fructele de mare, sarea de mare. * Iod se mai găseşte în legume şi fructe: usturoi, ceapă, spanac, morcov, roşie, struguri,  pere, cantitatea fiind diferită funcţie de concentraţia de iod din solul cultivat. Iodul se mai regăseşte şi în soia, produsele din soia, în fasole şi păstăi. Nu trebuie ignorat faptul că anumite alimente încetinesc absorbţia de iod de către glanda tiroidă: broccoli, varza, arahidele. Respectarea unui regim alimentar echilibrat de iod ne asigura o viata sanatoasa si fara  probleme.

11.Bibliografie 1.ProTV. Data publicari: 17 martie 2011 ,,Alimente care contin iod’’ 2. Text: Sanziana Serban -,,Importanta iodului in alimentatie ” 3. Publicat de Toni Kavacs - ,,Ce trebue sa stim despre iod .Ce poate face iodul pentru dumnevoastra .Surse de iod,Solutia oferta ’’  4. Dr. Parlog Loredana- Medic Endocrinolog - ,,Necesarul zilnic de iod, Ce sa nu mancam cand suferim cu tiroida.’’ 5.Revista ,,Farmacia ta’’ -Dr. Laura-Margareta Bara -Iodul, "materie prima" pentru tiroida,Excesul de hormoni tiroidieni,Carenta de iod,Tratamentul deficitului de iod. 6.Ziarul ,,Lumina’’-Simptomele şi tratamentul insuficienţei tiroidiene-Cristina Spiroiu, 7.Sanatateatv.ro- Cancerul de tiroidă 8. Teza de Doctorat ,, Impactul interventiilor de Sanatate Publica asuprastatutului nutritional in iod’’ ( p.9-13)/NSMF .N.Testimiteanu. Chisinau 2014 (152 pagini) Obreja Galina