Inima de Piatra

DALE KETCHAM

Inim` de piatr`

ALCRIS

Capitolul 1 Era o nea[teptat` explozie de activitate în afara biroului Stephaniei. Situarea în centrul luxosului motel din New Hampshire, îi d`dea un acces imediat la toate fazele opera]iei. Prin u[a deschis`, Stephnie avea o vedere par]ial` a biroului din fa]`, de la recep]ie, care îi oferea o impresie despre oaspe]ii care veneau [i plecau. La cap`tul cel`lalt al holului se afla departamentul de între]inere. Biroul din fa]a celui pe care-l avea ea apar]inea fratelui ei, Perry Hall, managerul motelului [i [eful ei. Când doamna Adamson, [efa de sal` de la restaurant, trecu gr`bit` prin fa]a u[ii Stephaniei, curiozitatea ei crescu dintr-o dat`. Ceva neobi[nuit se întâmpla. De[i lucra în motelul White Boar de numai trei luni de zile, Stephanie sim]ea tempoul accelerat al pulsului motelului, o tensionat` agita]ie a lucr`torilor. Registrul cu bilan]ul neterminat fu uitat pe biroul ei în timp ce ea trecu creionul prin p`rul castaniu care-i acoperea urechea [i se ridic` de pe scaun. 5

Contabilitatea ar fi fost, invariabil, ultimul departament care afla ceva, dac` ea ar fi l`sat rutina s`-[i urmeze cursul normal. De[i Perry era fratele ei, ea nu alesese s` stea comod pe scaun [i s` a[tepte s` fie informat`. Fusese izolat` de curentul vie]ii mult prea mul]i ani pentru a l`sa ca asta s` continue acum, când ea se al`turase din nou acestui tumult. Ajuns` în hol, arunc` o privire c`tre biroul din fa]`. Ochii ei alba[tri observar` expresiile de agita]ie gr`bit` de pe fe]ele perechii, de obicei de un calm imperturbabil, care se ocupa de registrele de la recep]ie. Era într-adev`r rar ca sosirea unui personaj important s` creeze o astfel de agita]ie. Pe de alt` parte, toate camerele erau deja închiriate, fiind ocupate de vizitatorii prezen]i, care veniser` s` admire splendoarea toamnei în mun]ii White, [i fuseser` f`cute rezerv`ri pentru toat` perioada sezonului de iarn`, pân` în prim`var`. Nedumerit` de cauza necunoscut` a tuturor acestor turbulen]e de neîn]eles, Stephanie se juca absent` cu medalionul reprezentând un scarabeu, suspendat de un lan] de aur [i cuib`rit în valea dintre sânii ei. O u[oar` încruntare r`m`sese în expresia ei în timp ce f`cea câ]iva pa[i , îndreptându-se c`tre biroul fratelui ei. U[a era deschis`, [i ea se opri în cadrul u[ii, nedorind s` întrerup` convorbirea fratelui ei cu doamna Adamson. – S` pui o sticl` la ghea]` chiar acum, o instruia el pe femeia care nota cu sârguin]` pe pedul pe care-l avea în mân`, tot ceea ce i se spunea. 6

Perry, de asemenea, consulta hârtiile din fa]a lui, [i nu ridicase privirile pentru a o vedea pe Stephanie în u[`. P`rul lui [aten era ciufilit, ca [i când [i-ar fi trecut degetele prin el de mai multe ori. – Aranjeaz` o tav` cu mai multe tipuri de brânzeturi [i fructe proaspete [i vino cu ea la mine. Ar fi bine s` verifici depozitul de vinuri [i s` te asiguri c` avem în stoc o gam` ampl` din vinurile lui preferate. Alerteaz` tot personalul. Îi vreau în picioare, dac` el se hot`r`[te s` cineze la restaurant în seara asta. Nu vreau s`... Flori! se întrerupse Perry pentru a exclama. Aproape uitasem de blestematele de flori. Ap`s` pe un buton pentru a o chema pe secretara lui. În câteva secunde, tân`ra fat` ap`ru. P`rea palid` [i nelini[tit`, mult mai timid` decât de obicei. În ciuda tinere]ii ei, Connie York era foarte îndemânatec` [i competent`. – Da, domnule Hall? Întrebarea fusese pus` ca r`spuns la chemarea lui, mica ei fa]`, încadrat` de p`rul negru, fiind tensionat` de nelini[te. El î[i ridic` privirea [i lu` cuno[tin]` de prezen]a Stephaniei în biroul lui, pe care n-o observase pân` atunci. – Sun` la flor`rie. Dac` nu pot s` ne livreze un buchet de trandafiri în urm`toarele nou`zeci de minute, vreau s` te duci s`-l iei. – Da, domnule. Capul ei se înclin` într-o încuviin]are rapid`, dar nu f`cu nici o mi[care pentru a îndeplini ordinul. Perry, care era de obicei extraordinar de r`bd`tor cu secretara sa, îi trimise acum o privire iritat`. 7

– Ar trebui s` te duci s` le iei, în loc s` stai aici, Connie. Haide, la treab`! – {tiu, dar... Ea se foi nesigur`. – Ce este? întreb` el scurt. Nu am timp sa te conving acum, Connie. Privirea Stephaniei se opri surprins` pe fa]a fratelui ei. Cu [ase ani mai mare decât ea, el întâlnea foarte rar situa]ii stresante care s`-l zguduie. Fusese pentru ea mai mult decât fratele ei mai mare; fusese idolul ei pentru o perioad` de timp atât de lung`, încât nici nu-[i mai amintea exact cât durase. Via]a nu fusese u[oar` pentru el... [i nici pentru ea. Mama lor murise când Stephanie avea numai patru ani. Perry jucase rolul de mam` pentru ea, asigurându-i mâncarea [i având grij` de cas` în timp ce tat`l lor lucra multe ore, pricepându-se s` lucreze numai ca instructor de schi [i barman. Cu cinci ani în urm`, când Stephanie avea [aptesprezece ani, p`rea c` toat` lumea va fi a ei. Perry ob]inuse o burs` pentru a urma cursuri de drept la o prestigioas` universitate, iar Stephanie fusese acceptat` de un proeminent colegiu. Apoi, un accident neobi[nuit la schi îl l`sase pe tat`l ei paralizat, iar Perry fusese nevoit s` renun]e la bursa lui pentru a ocupa postul de asistent manager la acest motel, în timp ce Stephanie st`tea acas` pentru a avea grij` de tat`l lor. O pneumonie îl doborâse pe tat`l lor cu patru luni în urm`. În multe feluri, moartea lui fusese o binecuvântare – atât pentru el, cât [i pentru ei doi. 8

Stephanie nu se obi[nuise înc` cu eliberarea de responsabilitatea care-i maturizase pe amândoi de-a lungul anilor în care fuseser` depriva]i de pl`cerile tinere]ii. Cursurile serale de contabilitate pe care le urmase în vederea supliment`rii veniturilor lor prin ]inerea contabilit`]ii pentru câteva firme mici, îi d`duser` experien]a necesar` pentru a ocupa postul de contabil de la motel, când predecesorul ei se retr`sese cu câteva morm`ituri despre nepotism, din cauza faptului c` fratele ei devenise manager în ultimul an. Ei îi pl`cea s` lucreze la motel, s` fie înconjurat` de oameni [i s` fac` diferite lucruri. Mai mult decât orice, îi pl`cea s` lucreze cu fratele ei. Ea îi respecta competen]a într-o pozi]ie ale c`rei sarcini se întindeau pe o gam` foarte larg` [i erau extrem de variate. Perry p`rea c` întotdeauna are controlul total, fie c` aplana un conflict ap`rut în buc`t`ria restaurantului, fie c` organiza personalul. Din aceast` cauz`, Stephanie era surprins` de atitudinea lui aspr` din acest moment. Nu-i st`tea în caracter. – Numai c`... M` întrebam... murmur` Connie despre motivul ezit`rii ei. – Nu am toat` ziua la dispozi]ie. Te rog s` treci la subiect, ordon` Perry. – Este vorba de întâlnirea pe care o ave]i, începu secretara lui, intimidat`. – }i-am spus s` le anulezi pe toate. – Da, dar... Perry p`rea c` num`r` în gând pân` la zece, în efortul de a-[i controla comportamentul. 9

– Dar ce, Connie? întreb` el cu un calm for]at. – Trebuia s` vorbi]i la masa de prânz în dup`-amiaza asta, se gr`bi ea s` explice. Discursul este trecut în agend` de dou` luni. S-ar putea s` pun` pe altcineva în locul dumneavoastr`, dac` vor observa o întârziere atât de mare. Perry gemu. – Ast`zi este? – Da, domnule. Nelini[tea tortura expresia lui Connie. – Ce ar trebui s` fac? – S` faci? Nu po]i s` faci nimic, oft` el. Va trebui s` iau parte la mas`, dar anuleaz` orice altceva, [i ia florile alea. – Da, domnule. Încuviin]ând dând din cap, fata disp`ru în biroul al`turat. Reîntorcându-[i aten]ia asupra femeii din fa]a biroului lui, Perry î[i trecu, înc` o dat`, o mân` prin p`r, zburlindu-l mai tare. – {tii care este procedura de rutin`, doamn` Adamson. Am încredere c` te vei descurca cu toate. Î[i arunc` o privire pe ceasul de la mân`, [i, ca urmare, doamna Adamson se retrase. Stephanie f`cu un pas într-o parte pentru ca femeia s` poat` ie[i pe u[a deschis`. Din conversa]iile pe care le auzise, avea o idee general` despre ce se întâmpla. Cu excep]ia apartamentului particular, întregul motel era ocupat. [i apartamentul era rezervat exclusiv pentru proprietarul motelului sau oaspe]ii lui personali. Înainte ca ea s` aib` ocazia de a întreba a cui sosire este a[teptat`, Perry i se adres`: 10

– Oricare ar fi problema ta, Stephanie, va trebui s` a[tep]i – în afar` de cazul în care cineva a fugit cu registrele. În cazul `sta, nu vreau s` [tiu nimic urm`toarele trei zile, declar` el, cl`tinând obosit din cap. – Nu am nici o problem`, îl asigur` ea. Numai încerc s`-mi imaginez ce se întâmpl`. Cine va sosi? Locul `sta este cuprins de un urlet t`cut, dac` poate exista a[a ceva. Oftând, Perry se a[ez` [i se l`s` pe spate în scaun. Ochii lui, de acela[i albastru ca ai ei, cercetau felul delicat în care ea ar`ta, îmbr`cat` în pulover alb [i fust` verde închis. Un zâmbet slab îi ap`ru pe buze când privirea i se întoarse la fa]a ei, încadrat` delicat de p`rul [aten. – Brock face înc` una din vizitele sale inopinate. Mi-a telefonat acum o or`, s`-mi spun` c` va fi aici la ora dou`, în aceast` dup`-amiaz`. Vine de la Boston, îi explic` el la fel de tensionat ca [i ridurile ce-i br`zdau fa]a. – Aha! Acum în]eleg de ce toat` lumea tresare la cel mai mic sunet. Marele om, în persoan`, vine s`-[i inspecteze proprietatea. – Este u[or pentru tine s` glume[ti cu asta. Canfield se a[teapt` la tot ce e mai bine [i eu sunt cel care trebuie s` explice de ce nu este a[a, dac` va fi cazul. Perry \[i b`tu cu degetele în cre[tetul capului. – Nu [tiu de ce î]i faci atâtea griji. Stephanie merse pân` în spatele scaunului lui [i începu s`-i maseze mu[chii încorda]i dintre gât [i umeri. – Nu uita c` eu am ]inut contabilitatea în ultimele trei luni. {tiu cât de bine merge motelul. Brock 11

Canfield nu poate avea nici un repro[ relativ la munca ta sau la felul în care conduci motelul. – Am f`cut treab` bun`, admise el, relaxându-se sub masajul mâinilor ei. Dac` vom continua a[a pe toat` perioada sezonului de iarn`, vom avea cel mai bun an care a existat vreodat`. – Asta dovede[te punctul meu de vedere, nu-i a[a? ra]ion` ea. – Punctul t`u de vedere va fi demonstrat numai atunci când va fi confirmat de fapte, îi reaminti el. În acela[i timp, Brock va judeca [i în func]ie de ce a v`zut în aceast` c`l`torie. – El nu va avea nici o obiec]ie. Stephanie era sigur` de asta. Serviciile de la motel erau exemplare. Chiar [i oaspe]ii cel mai greu de mul]umit, aveau foarte pu]in de bomb`nit. – {tii c` asta va fi prima mea ocazie de a-l întâlni pe acest Brock Canfield? realiz` ea. Tu cât ai lucrat aici? Cinci ani? To]i vorbesc despre el de parc` ar fi Dumnezeu. În func]ie de sexul lor, tremur` sau se înfioar` când îi aud numele. Ea râse. – L-am auzit descris când ca un [ogun, când ca un b`rbat grozav de atr`g`tor. Acum voi putea s` descop`r singur` cine este cu adev`rat Brock Canfield! – Este amândou`, plus înc` alte câteva lucruri. Fratele ei lu` una din mâinile care treceau pe umerii lui [i o trase pe Stephanie în jurul scaunului. Privind-o într-un anumit fel, el o studie câteva secunde. 12

– Trebuie s`-mi ]in discursul la acea mas`, astfel încât va trebui s` te împuternicesc s` m` înlocuie[ti în cazul în care nu m` întorc pân` la sosirea domnului Brock. – Eu? Stephanie se încrunt`, surprins`. – Cineva trebuie s`-i întind` mâna pentru a-i ura bun-venit. Connie practic înlemne[te de câte ori el prive[te spre ea, îi explic` Perry, f`când o grimas` ironic`. {i Vic este acas` [i doarme, dup` ce a fost de serviciu toat` noaptea, ad`ug` el, referindu-se la cel`lalt manager din tura de noapte. Nu m` pot gândi la altcineva. Te deranjeaz`? – Bineîn]eles c` nu. Ce altceva a[ avea de f`cut, în afar` de a-i strânge mâna? În ciuda încuviin]`rii ei, pe Stephanie o treceau fiori de nelini[te din cauza unora din cele mai formidabile descrieri f`cute proprietarului motelului, pe care le auzise pân` atunci. – S`-l conduci în apartamentul lui [i s` te asiguri c` totul este în regul`. Connie va aduce florile, iar doamna Adamson va pune o sticl` de [ampanie la ghea]`, al`turi de brânzeturi [i fructe. În general, cred c` va avea tot ce-[i dore[te. – Sun` destul de simplu, spuse ea dând din umeri. – Fii atent`, Stephanie, o avertiz` fratele ei, devenind dintr-o dat` serios. Ea era nedumerit` de avertisment. – Nu sunt genul care s` spun` ceva ce l-ar putea ofensa. 13

Ea nu era tipul de om vorb`re]. De multe ori fusese foarte plin` de tact, capabil` s`-[i ]in` gura, în ciuda provoc`rilor. – {tiu asta. El înl`tur` aceast` posibilitate cu o scurt` fluturare a mâinii. – Încercam s`-]i spun c` va trebui s` r`mâi netulburat` lâng` Brock Canfield. El trece pe lâng` femei în acela[i fel în care un juc`tor trece pe lâng` un pachet de c`r]i. Este bogat, arat` bine, într-un fel, [i poate fplosi atât puterea de convingere cât [i for]a. Î]i spun c` asta poate fi o combina]ie irezistibil`. – Am auzit câteva pove[ti despre el, admise Stephanie. – Nu mi-ar pl`cea s` te v`d legat` de el, pentru c` [tiu c` ]i-ar aduce numai durere. Sincer, Steph, nu încerc s` joc rolul unui frate mai mare cu mân` de fier. Perry p`rea s`-[i zâmbeasc` sie[i. – Dar [tiu c` va fi nevoie s`-[i arunce doar o singur` dat` privirile spre tine [i îi vor veni idei. Tu nu ai atât de mult` experien]` cu b`rba]ii, mai ales cu cei de genul `sta. – Cu sau f`r` experien]`, cred c` voi putea avea grij` de mine îns`mi. Stefanie nu se gândise pân` atunci c` Perry î[i f`cea griji pentru ea. De fapt, îi pl`cea ideea c` lui îi p`sa de ea [i încerca s-o protejeze. Un zâmbet i se ivi în col]urile gurii. – De asta nu l-ai adus niciodat` acas` la cin`, când eu î]i sugeram asta, în timpul celorlalte vizite ale lui? 14

– Par]ial, admise fratele ei. Dar mai mult din cauz` c` Brock nu este genul care s` m`nânce preparate f`cute în cas`. El este stilat [i [lefuit, ca un diamant care a fost t`iat dintr-o piatr` perfect`, dur [i insensibil. – {i diamantele nu stau la o mas` a[ezat` cu tacâmuri obi[nuite, concluzion` Stephanie, în]elegând. – Ceva de genul acesta, încuviin]` Perry. Acum, afar` cu tine, ordon` el pe un ton nelini[tit. Trebuie s`-mi fac notele pentru discursul de la prânz. Ea porni c`tre u[` [i ezit` pu]in înainte de a o deschide. – Când te vei întoarce – în cazul în care Brock întreab`? – Între unu [i jum`tate [i dou`. – Poate c` va întârzia, suger` ea, [i ie[i pe u[`. Patruzeci de minute mai târziu, Perry î[i strecura capul prin u[a întredeschis` a biroului ei pentru a o în[tiin]a c` el pleac`. – Ai grij` de Brock, dac` ajunge înainte de a m` întoarce eu, îi reaminti el, f`r` a fi necesar s` o fac`. – Voi avea, îi promise ea. Succes! El îi f`cu semn cu mâna [i ie[i. Câteva minute mai târziu, ea î[i închidea biroul pentru a merge la mas`. Nu prea avea poft` de mâncare, astfel încât alese o salat` [i ciuguli din ea aproape dou`zeci de minute înainte de a renun]a. Câteva minute înainte de ora unu, ob]inu cheia apartamentului particular de la Mary care st`tea la biroul de la recep]ie, [i îl verific` pentru a fi sugur` c` totul va fi în regul` la sosirea lui Brock Canfield. 15

Stephanie nu mai avusese ocazia s` intre în apartamentul particular pân` atunci. Acesta consta dintr-o camer` de zi spa]ioas`, un dormitor la fel de mare care avea un pat de dimensiuni rege[ti, [i o baie enorm`. Stephanie examin` apartamentul cu o curiozitate nedisimulat`. Ferestrele duble, încadrate în bronz, ofereau o vedere larg` a Mun]ilor Albi, acoperi]i cu rugina [i aurul culorilor toamnei. Lumina soarelui se strecura prin geam [i l`sa o urm` de aur pe pardoseala alb` de ceramic` italian`, cu un model floral. Nu era nimic în camera de zi care s` aminteasc` de New England, cu excep]ia scenei din fa]a ferestrelor. Mobila includea un fotoliu de piele alb` [i o canapea dubl`. Dou` canapele mici , acoperite cu bumbac haitian încadrau m`su]a alb`, de cafea. Stephanie observ` buchetul de trandafiri cu coada lung`, a[ezat pe m`su]a de cafea. Aranjamentul avea un aer oriental, ramurile desfrunzite ie[ind de sub florile ro[ii ca sângele. O sticl` de [ampanie era pus` la ghea]` într-o frapier` de argint. Un platou cu brânzeturi [i un atr`g`tor bol cu fructe proaspete erau a[ezate pe mas`. – Stephanie! [opti Mary din u[`. El tocmai a oprit în fa]`. Acum, Ben s-a dus s`-i ia bagajele. {i este înso]it de o femeie. Ini]ial, Stephanie zâmbi când femeia îi transmise informa]iile într-o [oapt` atât de frenetic`. Cine ar fi putut auzi? {i de ce ar fi contat? Dar ultima propozi]ie îi [terse zâmbetul de pe fa]`. Prea târziu î[i aminti c`, 16

odat`, demult, Perry îi men]ionase c` Brock Canfield î[i ia adesea cu el prietena de moment. Dar care era procedura? Femeia st`tea în apartamentul lui? Dar nu era alt` variant`, nu? Nu mai exista nici o alt` camer` liber` în tot motelul. Stephanie era acum atacat` de aceea[i incertitudine de care suferise Mary mai devreme, [i avea nevoie de cineva care s`-i confirme concluziile. – Perry a fost informat c` domnul Canfield aduce cu el un oaspete? o întreb` ea pe recep]ioner`. – Nu mi-a spus nimic despre asta, replic` Mary, cu un semn negativ din cap. – Domnul Canfield nu s-ar a[tepta ca noi... s` avem o camer` separat` pentru ea, nu-i a[a? Nu mai era nevoie de nimic altceva pentru ro[ul din obrajii ei. Mama-natur` f`cu o treab` excelent`, aducând culoare în obrajii Stephaniei. – Vreau s` spun c` el nu ne-a avertizat în nici un fel. – Am seriose dubii c` el ar dori ca ea s` aib` o camer` separat`. Vocea lui Mary era [i uscat`, [i sugestiv` în acela[i timp. Arunc` o privirea de-a lungul holului [i apoi [opti repede: – Intr` acum pe u[a holului! Stephanie trase adânc aer în piept pentru a-[i calma nervii care, dintr-o dat`, începuser` s` tresar` [i î[i ]inu pumnii în gând. Fii calm`, rece [i controleaz`-te, î[i spuse ea [i începu s` str`bat` holul, îndreptându-se spre noul venit. De ce trebuia s` fie atât de nervoas`? Brock Canfield era numai un b`rbat. 17

Capitolul 2 Numai un b`rbat. Stephanie revizui instantaneu aceast` afirma]ie în momentul în care-l z`ri pe b`rbatul înalt, cu p`r întunecat, aflat în hol. Zvelt [i viril, degaja în întregime masculinitate. Contururile fe]ei sale fuseser` cizelate într-un produs final al prototipului masculin. Un pardesiu scump îi îmbr`ca umerii largi [i era strâns în talie pentru a contura [oldurile \nguste, înainte de a coborî, acoperind lungimea coapselor [i a se opri sub genunchi. P`rul lui închis la culoare contrasta cu e[arfa alb` de m`tase care-i înconjura gâtul. Înc` un minut, Stephanie se gândi c` hainele elegantului b`rbat acopereau un trup care era de asemenea superb contruit [i cu musculatura proeminent`. Descrierea lui Perry devenea acum foarte clar` – un diamant dur, finisat. Brock Canfield era în întregime a[a, în întregime b`rbat. Stephanie sim]i puterea înfrico[`toare a atrac]iei lui când p`[i în fa]a tejghelei de la recep]ie pentru a-l 18

întâmpina. Senza]ia deveni [i mai intens` când ea ajunse sub observa]ia ochilor lui de un gri metalic. Luminozitatea lor era irezistibil`, în contrast cu întunecimea p`rului. Privirea lui f`cu o evaluare global` a dot`rilor ei feminine, în timp ce ea ajungea la jum`tatea holului. Studiul s`u dovedea un interes masculin atât de deschis, încât ea ar fi fost ofensat` dac` ar fi venit din partea oric`rui alt b`rbat. Dar, oricât de adânc s-ar fi cercetat, ea nu descoperi nici un sentiment de indignare. Aproape ceva exact opus se întâmpl`. Pulsul i se acceler` la excitarea interioar` pe care o generase privirea lui. C`utând s`-[i reg`seasc` echilibrul, Stephanie î[i mut` aten]ia asupra blondei care st`tea ag`]at` de bra]ul lui. Avea un aer superficial de stil [i sofisticare. Dar, sub asta, Stephanie observ` puloverul de ca[mir cu un num`r mai mic. Lâna fin` era întins` pentru a pune în eviden]` rotunjimile pline ale sânilor fetei. La fel se întâmpla [i cu materialul de o nuan]` mai închis` de albastru a pantalonilor care se for]au s`-i cuprind` [oldurile [i coapsele. Brock Canfield p`rea s` apreciez` aceste rezultate sexy ale alurii ei, dar Stephanie se gândi c` era dezgust`tor. Apoi se întreb` dac` era o femeie de strad`. Nu avu timp s` decid` asta, c`ci ajunsese deja în punctul în care trebuia s` vorbeasc`. – Bun`, domnule Canfield. Sunt Stephanie Hall, se prezent` ea [i îi întinse mâna. Sper c` a]i avut o c`l`torie pl`cut`. 19

– Una lipsit` de evenimente. Strângerea mâinii lui era ferm`, c`ldura ei p`rând s` se împr`[tie în sus prin bra]ul Stephaniei, cuprinzându-i tot corpul. Privirea lui era a]intit` asupra ei într-o vie curiozitate. – Stephanie Hall, repet` el numele ei, vocea lui plin` dând o nuan]` aparte sunetului numelui pe care-l rostea. Nu [tiam c` Perry s-a c`s`torit. Când s-a întâmplat asta? – Perry nu s-a c`s`torit, replic` ea u[or surprins`, apoi încerc` s` explice. Cel pu]in, nu cu mine. Vreau s` spun c` el nu s-a c`s`torit cu nimeni. Ea rec`p`t` controlul asupra gurii care vorbea singur`, [i continu`. – Sunt sora lui. – Ah, da. El p`ru c` face un pas înapoi, c` se retrage într-un fel, cu toate c` nu f`cu nici o mi[care, cu excep]ia faptului c`-i eliber` mâna. – Îmi amintesc acum c` el a men]ionat c` are o sor` mai mic`. Nu [tiu de ce, am avut întotdeauna impresia c` e[ti mult mai tân`r`. Stephanie decise c` era mai bine dac` nu comenta asta. – Îmi pare r`u, Perry nu este aici pentru a v` întâmpina, dar trebuie s` ]in` un discurs la masa de prânz la club. Va fi înapoi într-o or`. – Bine. Încuviin]area lui era indiferent`. Blonda se apropie mai mult de el, ca pentru a-i reaminti de prezen]a ei. 20

El îi arunc` o privire amuzat` [i tolerant` în acela[i timp, îns` Stephanie nu descoperi nici un strop de afec]iune în ea. – Helen, a[ vrea s` ]i-o prezint pe Stephanie Hall, fratele ei conduce acest motel pentru mine. Ea este Helen Collins. Dar, în mod deliberat, omise s` specifice rela]ia blondei cu el. Ce ar fi trebuit s` spun`? C` era metresa lui actual`, actuala iubit`? Stephanie nu [tia sigur cum ar fi reac]ionat la o asemenea franche]e. Lucirea din ochii lui o f`cea s` suspecteze c` Brock Canfield ghicise asta. Ei nu-i pl`cea gândul c` el ar fi putut s` g`seasc` amuzant` ideea ei, [i în acela[i timp s-o g`seasc` amuzant` pe ea. – Pot s` v` ar`t apartamentul? Sugestia ei protocolar` suna la fel de rigid` [i defensiv` pe cât se sim]ea [i ea. – Cred c` ar fi o idee excelent`. Gura lui se curb` într-un zâmbet incert. Privirea ei se fix` pe gura lui. Ferma pereche de buze b`rb`te[ti p`rea s` sugereze experien]a, cu linia lor puternic` [i bine conturat`. Curiozitatea Stephaniei crescu violent, întrebându-se cât de experte erau acele buze. For]ându-[i apari]ia unui zâmbet pe buze, ea se r`suci [i se îndrept` spre recep]ie pentru a ob]ine cheia de la Mary. Femeia strecur` dou` chei în palma ei. Cu coada ochiului, Stephanie observ` cum Ben se lupt` cu bagajele [i [tiu c` el îi va urma în apartament. 21

Când ea se al`tur` lui Brock Canfield [i înso]itoarei lui, cuplul deja pornise în direc]ia holului care ducea la apartamentul particular. Stephanie ar fi preferat s`-i dea, pur [i simplu, cheile b`rbatului, din moment ce, evident, el [tia drumul, dar î[i reaminti instruc]iunile date de Perry – s`-l conduc` în apartament [i s` se asigure c` are tot ce-[i dore[te. – Lucrezi aici, domni[oar` Hall? Sau numai îl aju]i pe fratele t`u când este plecat? Întrebarea venea de la Helen Collins, tonul pe care fusese spus` fiind deosebit de acid. – Lucrez aici, replic` ea calm [i încerc` s` nu lase instinctiva sa antipatie fa]` de blond` s` devin` evident`. – În ce calitate? Sprâncenele lui se arcuiser` în direc]ia ei, din nou m`surând-o din cap pân`-n picioare, dar la un nivel intelectual de data asta. – Am grij` de registrele contabile. R`spunsul ei era rece, cerut de nesiguran]a c` Brock Canfield nu [tia sau poate uitase acest fapt. – Deci tu e[ti motivul pentru care rapoartele lunare au devenit, pe nea[teptate, inteligibile în ultimele câteva luni, concluzion` el. Ceva din remarca lui era u[or tachinator. Stephanie fu scutit` de replic`, deoarece ajunseser` la apartament. Ea descuie u[a [i îi invit` imediat în`untru, ner`bd`toare s`-[i duc` sarcinile pân` la cap`t [i s`-[i recapete echilibrul sim]urilor puternic zguduite. – Este ame]itor, Brock! exclam` Helen, tr`dând faptul c` aceasta era prima sa vizit` în apartament. 22

Ea d`du drumul bra]ului lui când v`zu trandafirii de pe m`su]a de cafea. – {i trandafiri! Sunt magnifici! {tii c` sunt florile mele favorite! Se aplec` pentru a inhala parfumul uneia din flori, iar Stephanie se îngrijor` pentru cus`turile pantalonilor blondei, întrebându-se dac` vor rezista tensiunii. – Este [i o sticl` de [ampanie pus` la ghea]`, murmur` Stephanie [i f`cu un mic gest cu mâna în direc]ia frapierei de argint. Ochii gri ai lui Brock Canfield îi studiar` fa]a, cu privirea lor r`ut`cioas` [i amuzat`, ca [i când el ar fi sim]it disconfortul ei. Nu avu nimic de spus pentru a comenta informa]ia primit`, pân` când Helen descoperi sticla de [ampanie, câteva secunde mai târziu. – Dragul meu, te-ai gândit la toate, declar` ea [i scoase sticla afar` din ghea]`. O înf`[ur` în [ervet [i i-o aduse. – Deschide-o, Brock. În timp ce el î[i scotea pardesiul, Stephanie g`si momentul pentru a-[i face ie[irea. – Dac` nu mai este nimic altceva, domnule Canfield... începu ea. – Nu pleca înc`, domni[oar` Hall. Ordinul lui scurt opri pasul înapoi pe care Stephanie avea de gând s`-l fac` pentru a-[i începe retragerea. Dar el nu oferise o alt` explica]ie, decât simpla comand` ca ea s` r`mân` acolo. R`mase lâng` ei în t`cere, încercând s` par` atât de calm` [i relaxat` pe cât îi permiteau nervii ei întin[i la 23

maxim, în timp ce el î[i a[eza pardesiul [i e[arfa pe scaunul tapi]at cu piele alb`. Un minut mai târziu, haina de la costumul pe care-l purta se al`tur` acestora. Apoi, el desf`cu expert dopul de la sticla cu [ampanie [i umplu cele dou` pahare pe care Helen le ]inea în mân`. – Te-ar deranja dac` ni te-ai al`tura, domni[oar` Hall? întreb` el. Mai sunt pahare în bar. – Nu, mul]umesc, refuz` ea cu o polite]e rigid`. Trebuie s` lucrez în aceast` dup`-amiaz`. – Un pahar cu [ampanie ar influen]a abilit`]ile tale? o tachin` el, dar puse la loc sticla în frapier`, f`r` s`-[i repete invita]ia. Se auzi un cioc`nit în u[`. Pentru c` Stephanie se afla cel mai aproape, r`spunse. Era Ben care aducea bagajele. Brock îi f`cu semn s` intre în camer`. – Pune-le în dormitor, îi indic` Helen, apoi îl urm` pentru a supraveghea. – Cred c` ve]i g`si c` totul este în ordine, domnule Canfield, încerc` din nou Stephanie s`-[i fac` ie[irea. Am verificat apartamentul eu îns`mi, înainte de sosirea dumneavoastr`. – Sunt sigur de asta, încuviin]` el. Oportunitatea ei fu pierdut` o secund` mai târziu, când Ben ie[ea din dormitor. Stephanie fu foarte surprins` când Brock îi d`du acestuia un bac[i[ pentru c` i-a adus bagajele. |n fond, el era proprietarul motelului, astfel încât n-ar fi fost necesar s-o fac`. Ben îi mul]umi [i ie[i. – Aici sunt dou` chei, domnule Canfield. Stephanie travers` jum`tate din partea din fa]` a camerei pentru a i le înmâna. 24

El nu f`cu imediat un gest pentru a le lua. În loc s` fac` asta, el a[ez` paharul de [ampanie pe o m`su]` alb`. Albul c`m`[ii sale îi scotea în eviden]` musculatura torsului suplu, f`r` a exagera îns`. El ar`ta agil [i suplu ca un animal s`lbatic în c`utarea pr`zii. F`r` haina de la costum, p`rea mult mai neoficial [i mai abordabil. Pulsul ei instabil revela pericolul unui astfel de gând, în timp ce trecea cheile în mâna pe care el o întinsese. Lucirile din ochii lui gri p`reau c` ridiculizeaz` încercarea ei de a evita contactul fizic. Când Helen Collins ap`ru în dormitor, privirea ei se opri asupra Stephaniei. El nu a[tept` ca blonda s` vorbeasc`, ci îi d`du câteva instruc]iuni: – Despacheteaz` valizele, Helen, [i f`-te comod`. Eu voi fi ocupat toat` dup`-amiaza. El era politicos, dar ferm, când îi spunea înso]itoarei sale s` dispar`, descotorosindu-se de prezen]a ei pân` când va avea timp s` se joace cu juc`ria pe care o adusese cu el. Stephanie privi cum blonda bine f`cut` î[i reprim` izbucnirea de resentiment pentru a zâmbi [i a-i trimite un s`rut din vârful buzelor înainte de a închide u[a de la dormitor. – Nu e[ti de acord cu acest aranjament, nu-i a[a? Amuzamentul se tr`da încet în întrebarea lui. Stephanie se munci s`-[i transforme expresia pe care o avea, în una de indiferen]`. – Nu-mi permit s` fac judec`]i asupra afacerilor tale personale, domnule Canfield. Nu au nici o leg`tur` cu mine. 25

– Vorbe[ti cu adev`rata discre]ie pe care trebuie s-o aib` un angajat fa]` de indiscretul s`u [ef, îi ridiculiz` el replica. Când el f`cu absent un pas mai aproape de ea, Stephanie trebui s`-[i disciplineze picioarele pentru a nu se muta înapoi, în efortul de a p`stra o distan]` sigur` fa]` de el. Nervii ei sfâr[ir` prin a se încorda la maximum din cauza for]ei sexuale a atrac]iei lui, la o atât de mic` distan]`. O senza]ie despre care n-ar fi putut spune c` era nepl`cut`, f`cu s`-i sune o întreag` serie de clopote de alarm` în cap. – Ar mai fi [i altceva, domnule Canfield? Ea se uit` preocupat` la ceas, ca [i când ar fi fost în întârziere. – Chiar trebuie s` m` întorc la birou, complet` gr`bit`. Pentru o lung` secund` el îi sus]inu privirea. Apoi, privirea lui alunec` în jos, în timp ce el se întorcea [i î[i strecura cheile în buzunar. – Probabil c` trebuie s` fii acolo. El ridic` paharul cu [ampanie. Luând încuviin]area lui ca permisiune s` plece, Stephanie se îndrept` spre u[`. U[urarea se r`spândi prin trupul ei, tensiunea se risipi. Mai avea numai cinci pa[i pân` la u[`, când Brock Canfield o opri cu o întrebare. – Te-a avertizat fratele t`u în leg`tur` cu mine? – Poftim? Se sim]ea încol]it`, capturat` ca un [oricel maroniu care aproape sc`pase, înainte ca o pereche de gheare s`-l for]eze s` se întoarc` în gura plin` de pericole. Un 26

zâmbet pref`cut, viclean, era imprimat pe buzele lui pline, masculine. – Perry este foarte con[tiincios în toate. Din acest motiv i-am [i dat postul de manager, afirm` Brock [i î[i l`s` ochii s` cerceteze chipul ei prelung. Cu siguran]` ]i-a spus c` eu m`nânc fetele tinere ca tine la micul dejun. El sorbi o gur` de [ampanie [i îi d`du Stephaniei impresia c` tocmai bea esen]a trupului ei. Stephanie î[i drese vocea convulsiv, aproape o secund`, înainte de a putea rosti un r`spuns. – De fapt, cred c` Perry mi-a spus c` treci pe lâng` femei ca un juc`tor pe lâng` un pachet de c`r]i de joc. Ea îi r`spunsese cu o franche]e la fel cu a lui, dar tremura \n sinea ei. – Foarte nimerit spus. Privirea lui se ridic`, plin` de ironie. – Pentru c`, în general, le arunc dup` o foarte scurt` folosin]` – uneori pentru nici un alt motiv decât c` vreau ceva nou. El mai lu` o gur` de [ampanie [i o privi calm peste marginea paharului de cristal. – Dup` to]i ace[ti ani în care te-a ]inut ascuns`, fratele t`u [i-a asumat un risc destul de mare trimi]ându-te în acest loc. De ce a f`cut-o? Se presupune c` tu ar trebui s`-mi oferi distrac]ie, astfel încât eu m` confrunt acum cu o problem` neprev`zut`. – Nu exist` nici o problem`. Totul decurge lini[tit. Ea neg` sugestia lui, f`cându-se c` nu în]elege. – Perry mi-a cerut s` te întâlnesc pentru c` nu mai era altcineva disponibil. Managerul de noapte este 27

acas` [i doarme, iar secretara lui Perry este... terorizat` de tine. Astfel, am r`mas numai eu pentru a reprezenta conducerea, altfel n-ai fi avut parte de protocol. Ceea ce nu ar fi fost posibil. – Da, are un suflet timid. Numele ei este Connie, nu-i a[a? Brock Canfield zâmbi r`ut`cios [i o întreb` mirat pe Stephanie. – Crezi c` îi este fric` de sex? – Este o fire timid`, o ap`r` Stephanie pe secretara fratelui ei [i lupt` cu c`ldura care încerca s`-i coloreze obrajii. Când ajunse lâng` ea, Brock nu se opri, ci trecu de ea. Stephanie îl auzi a[ezând paharul pe mas` [i întorcându-se. – Perry trebuie s`-]i fi spus c` dac` vei avea o leg`tur` intim` cu mine, eu te voi r`ni. Schimbarea lui constant` de la întreb`ri directe, personale, la unele neutre o dezorienta. Stephanie încerc` s` se adapteze acestei schimb`ri bru[te de tactic`. El se învârti încet prin camer`, pentru a se opri lâng` ea. Capul ei se \ntorse f`r` grab` pentru a-l cuprinde în centrul privirii. El nu p`rea s` a[tepte un r`spuns, iar ea nu-i d`du nici unul. – Este adev`rat, continu` el. Cunosc genul t`u. Tu m`nânci friptur` duminica, în timp ce eu iau un Chateaubriand. Eu locuiesc în apartamente de hotel, tu î]i dore[ti o cas` cu patru dormitoare. El întinse mâna, ridic` scarabeul de aur de la gâtul ei [i îl studie. Mâna lui nu lu` contact cu trupul ei, dar 28

senza]ia r`m`sese, oricum. Când el îl a[ez` la loc, vârfurile degetelor lui o atinser`, trecând în jos, f`când mu[chii stomacului ei s` se \ncordeze. – Tu vrei un copil, un b`iat sau o fat` c`reia s`-i fii mam`, dar eu nu-mi doresc mo[tenitori. Este vremea ca numele Canfield s` moar`. Privirea lui se opri asupra sânilor ei. Respira]ia ei u[oar` îi f`cea s` se mi[te sub ]es`tura fin` a puloverului. – Mai mult decât atât, tu e[ti genul de femeie care vrea s`-[i îngrijeasc` singur` copiii. Stephanie nu contrazise nici una din afirma]iile lui. Nu ar fi putut, pentru c` [tia c` exist` un fragment de adev`r în fiecare din ele. T`cerea ei era impus` mai ales de con[tiin]a faptului c` era sedus`. Brock Canfield rostise toate motivele pentru care o leg`tur` cu el nu ar fi durat, în acela[i timp insistând s-o fac` s` cedeze, oricum, dorin]ei lui. Ea nu putu ridica nici o singur` obiec]ie când el îi spusese toate acestea. Era înnebunitor cât de neajutorat` se sim]ea. Când el se mi[c` pentru a se a[eza în fa]a ei, numai o distan]` de o palm` separa trupurile lor, iar ea era con[tient` de b`rb`]ia lui. La nivelul ochilor ei se aflau umerii lui largi, [i ea î[i ridic` b`rbia pentru a studia tr`s`turile lui masculine, întunecimea p`rului [i argintul viu din ochii lui. El î[i trecu mâinile prin p`rul ei, încadrându-i fa]a. – Tu vrei un b`rbat în bra]ele c`ruia s` te cuib`re[ti în pat [i care s`-]i înc`lzeasc` picioarele reci, spuse el. Iar eu vreau s` m` bucur de trupul unei femei, apoi s` 29

dorm singur în partea mea de pat. Noi suntem ca apa [i uleiul. Combina]ia nu se poate realiza niciodat`. Privirea lui se opri pe buzele ei. B`t`ile inimii ei se accelerar` [i î[i p`strar` acel ritm ridicat, dar ea reu[i s` controleze mi[carea în jos a genelor [i s`-[i p`streze ochii larg deschi[i, evitând o invita]ie t`cut`. Brock Canfield nu avea îns` nevoie de nici o invita]ie. Nervii ei se tensionar` când gura lui se aplec` peste a ei cu o chinuitoare lips` de grab`. Cu o insisten]` încetinit`, el atinse [i gust` curba delicat` a buzelor ei, neîncercând s` elimine distan]a dintre ei. Stephanie nu se relax`, dar nici nu rezist` s`rutului explorator. Cu propriul lor acord, buzele ei se împreunar` cu ale lui pentru o frac]iune de secund`, dup` care el sfâr[i acel dulce contact, trecându-[i gura peste obrazul ei. – Ai un gust delicios. Vocea lui avea un ton tandru, în ciuda asprimii. – Poate te voi p`stra pentru desert. Un s`rut u[or dezmierd` pielea sensibil` de lâng` urechea ei, înainte ca el s`-[i ridice capul pentru a o privi cu ochii s`i gri. – Dac` ai fi de[teapt`, mi-ai da o palm`, Stephanie. – Sunt mai de[teapt` decât atât, domnule Canfield. Ea era surprins` ca mai avea înc` voce – [i c` aceast` voce era atât de ferm`. – Nu am de gând s` m` lupt cu tine – sau s` fac orice altceva ]i-ar m`ri interesul pentru vân`toare. Un zâmbet de admira]ie cuprinse fa]a lui, temperând virilitatea cople[itoare a tr`s`turilor lui bron30

zate. Inima Stephaniei se opri pentru o secund`, împietrit` de farmecul acelui zâmbet. El î[i retrase mâinile din p`rul ei [i se îndep`rt` de ea pentru a-[i recupera paharul de [ampanie. – Acum chiar m` intrigi, Stephanie, murmur` el [i lu` o gur` de [ampanie. – Crede-m`, nu asta a fost inten]ia mea. Vocea ei era agitat`. – Nu? întreb` Brock, coborându-[i sprâncenele întunecate [i încruntându-se. – Nu. Dar ea nu putu sus]ine privirea, astfel încât î[i feri ochii, ridicându-[i b`rbia pu]in mai sus. Telefonul sun` [i Brock se îndep`rt`, ordonându-i peste um`r: – R`spunde. Stephanie ezit`, apoi f`cu un pas înainte pentru a ridica receptorul alb. – Da? Apartamentul domnului Canfield. – Stephanie? La telefon era fratele ei. P`rea surprins de faptul c` ea îi r`spunsese. – Connie mi-a spus c` domnul Canfield a sosit acum cincizeci de minute. De ce e[ti înc` acolo? Sunt probleme? – Nu, eu tocmai plecam. Era bucuroas` c` vocea \i suna normal [i nu tr`da nimic din înc`rc`tura emo]ional` pe care ea o sim]ea. – Domnul Canfield este chiar aici. Vrei s` vorbe[ti cu el? – Da, d`-mi-l, te rog, accept` Perry sugestia ei, pu]in dus pe gânduri. 31

Ea îi întinse receptorul lui Brock. – Este Perry. El se apropie [i lu` receptorul din mâna ei, f`r` s` încerce s-o ating`. Mâna lui acoperi partea cu microfon. – E p`cat c` trebuie s` amân`m discu]ia noastr`, chiar când devenise mai interesant`. Ea refuz` s` mu[te din momeal`. – Sper c` î]i va face pl`cere [ederea la noi, spuse ea, ca [i cum s-ar fi adresat unui oaspete oarecare al motelului, [i nu proprietarului. În timp ce ea se r`sucea pentru a se îndrepta c`tre u[`, vocea lui o urm`ri. – Asta r`mâne de v`zut, Stephanie. Remarca lui avea în ea promisiunea faptului c` discu]ia lor va fi reluat` mai târziu. Acea parte din Stephanie care nu era guvernat` de bunul sim], abia a[tepta s` se întâmple asta. Dup` ce p`[i pe hol, Stephanie se întoarse pe jum`tate pentru a închide u[a în urma ei. Privirea ei fu atras` de b`rbatul atletic de la telefon, dar el deja uitase de ea. Capul lui întunecat era înclinat datorit` concentr`rii, în timp ce asculta ceea ce îi spuneaPerry. F`r` s` fac` nici un zgomot, ea închise u[a [i merse u[or pe holul acoperit de covoare. Când ajunse în biroul ei, închise u[a. Era un mecanism de ap`rare pentru a se feri de privirile lui Brock Canfield. Se opri un timp destul de lung în fa]a oglinzii pentru a-[i aranja p`rul pe care mâinile lui îl deranjaser`, apoi lu` registrul [i începu s` lucreze. 32

Deodat`, auzi vocile lui Perry [i Brock pe hol, în fa]a biroului ei. Incon[tient, î[i ]inu r`suflarea, dar ei nu se oprir`. Ea b`nui c` fratele ei l-a luat pe Brock s` fac` o scurt` trecere în revist` a activit`]ilor ce se desf`[urau în motel. P`rea logic, de[i Brock era probabil familiarizat cu tot ceea ce se petrecea acolo. Mai târziu în acea dup`-amiaz`, Perry cioc`ni la u[a ei [i intr`. – Stephanie, ai cumva acele proiecte de costuri pentru renovarea piscinei [i transformarea ei în saun` [i club de exerci]ii fizice? Privirea \i rico[` de pe fa]a fratelui ei pentru a se opri pe lucirea mascat` din ochii gri ai lui Brock. Un pulover gri închis luase locul cravatei, gulerul alb al c`m`[ii sale r`sfrângându-se peste pulover. }inuta neprotocolar` nu-i diminua aerul de autoritate masculin` care \i venea ca o a doua piele. – Am o copie. Ea î[i lu` privirile de la Brock pentru a deschide o parte a biroului. – Cred c` l-am v`zut pe al t`u acas`. – Ai dreptate, î[i aminti Perry. Este în bibliotec`, pe birou. El lu` portofoliul pe care Stephanie i-l întinsese [i i-l d`du lui Brock. – A[a cum po]i vedea la pagina doi, costul echipamentului este sub valoarea estimat` anterior. Principalul obstacol îl constituie ridicarea pere]ilor. El desf`[ur` planul-schi]` pe biroul Stephaniei pentru a-i ar`ta lui Brock unde ap`ruser` dificult`]i în renovarea piscinei. 33

Stephanie se l`s` pe spate în scaun, neputând s` lucreze în timp ce cei doi b`rba]i discutau problema. Inactivitatea îi d`du suficient` libertate pentru a-l studia pe Brock Canfield. Stând de cealalt` parte a biroului ei, el asculta atent explica]iile lui Perry [i diferitele lui propuneri. Pozi]ia în care st`tea aducea materialul pantalonilor lui aproape de coapse [i mu[chii se conturau sub el. Ei îi pl`ceau liniile drepte, puternice ale profilului lui, vibranta moliciune a p`rului lui [aten-închis [i constitu]ia zvelt`, cu musculatura bine dezvoltat`. Ceea ce o îngrijora pe ea era sex-appeal-ul lui intrinsec, ce nu st`tea în faptul c` ar`ta bine. El era atr`g`tor într-un fel greu de descris, era chiar mai mult decât atât. Ea nu îl putea privi f`r` s` fie con[tient` c` este b`rbat. Când î[i întoarse din nou privirile spre Brock, el se uita la ea cu un zâmbet în adâncimile ochilor lui gri, de parc` ar fi [tiut la ce se gândea ea [i hot`rârea pe care tocmai o luase. De[i era imposibil. Dar ea nici nu respir` pân` când el nu-[i return` aten]ia asupra portofoliului verde. – Las`-m` s`-]i fac o sugestie, Perry, spuse el. Voi studia aceste planuri [i proiectele de cost [i vom discuta despre asta disear`. Tu [i sora ta sunte]i invita]ii mei la cin`. El se îndrept`, privirile lui aproape mângâind-o pe Stephanie, în timp ce începea s` ruleze planurile. – }i-ai f`cut alte planuri pentru cin`? Întrebarea venea cu întârziere [i era adresat` fratelui ei, nu Stephaniei. 34

– Sunt liber în seara asta, dar nu pot vorbi în numele surorii mele. Era un avertisment mut în privirea pe care Perry i-o aruncase ei, avertisment care spunea c` el va sus]ine orice scuz` pe care ea o va g`si. – Tu vei veni pentru a avea grij` de cifre, nu-i a[a? preciz` Brock Declara]ia lui era deghizat` sub forma unei întreb`ri, în timp ce Brock o studia cu siguran]a unui cunosc`tor. – Tu [i Helen pute]i sta de vorb` cât timp eu [i Perry vom discuta despre afaceri. – Putem s` amân`m discu]ia [i pân` mâine diminea]`, suger` Perry. – Afacerile înaintea pl`cerilor, insist` Brock, aruncând o privire în direc]ia fratelui ei, înainte s` se uite fix în ochii ei. Ne putem întâlni la ora opt în restaurant? A[a vei avea suficient timp ca s` mergi acas` s` te schimbi. – La opt va fi foarte bine, încuviin]` Stephanie. Perry îi arunc` o privire care-i spunea c` [i-a pierdut min]ile – dar asta era exact ceea ce se întâmplase. Nu conta cât de prostesc sau cât de lipsit de sens p`rea totul. Exagerase prea mult în leg`tura ei cu Brock Canfield [i nu avea absolut nici o [ans` în a se convinge pe sine c` rela]ia lor nu avea nici un viitor. Dar ea nu era guvernat` de logic`. O for]` mult mai puternic` îi conducea ac]iunile.

35

Capitolul 3 – }i-a f`cut vreo propunere? Perry îi acoperi umerii cu jacheta, mâinile sale oprindu-se pentru un moment. – Bineîn]eles. La înjur`tura lui înfundat`, Stephanie izbucni în râs. – Asta n-ar trebui s` fie o surpriz` pentru tine. Doar tu m-ai avertizat c` a[a va face. Râsul îi mic[or` tensiunea ce cuprinsese nervii ei solicita]i la maximum. Cina la restaurant era un lux pe care ei foarte rar [i-l puteau permite. Erau [i mai rare cazurile în care cei cu care se întâlnea ocazional o invitau la cin`. Din acest motiv, din p`cate, garderoba ei era s`rac` în rochii de sear`. Liniile simple ale unei rochii ruginii o determinaser` pe Stephanie s` se gândeasc` c` ar fi cea mai potrivit` pentru acea sear`. La ea, ad`ugase o bro[` plat` de aur [i dou` lan]uri de aur care se împleteau 36

cu colierul pe care-l purta la gât. Încercase s`-[i fac` alegerea considerând elegan]a ca opus` dezgolirii trupului. Din fericire, Perry nu ajunsese acas` decât în urm` cu dou`zeci de minute, astfel încât el nu [tia cât de mult agonizase ea, întrebându-se cu ce s` se îmbrace. El abia avusese timp s` fac` un du[ [i s` se schimbe într-un alt costum. P`rul lui [aten înc` mai lucea din cauza du[ului. Ea îl putea sim]i privind-o cu îngrijorare fr`]easc`. – Ce s-a întâmplat, Stephanie? întreb` el cu mai pu]in` furie. R`sucindu-se cu fa]a spre el, ea se pref`cu preocupat` s`-i aranjeze cravata. – Nu am le[inat la picioarele lui, dac` asta te îngrijoreaz`, glumi ea. – Po]i s` fii serioas`? insist` Perry, jucând con[tiincios rolul fratelui mai mare, plin de în]elepciune. Te pot asigura c` Brock nu prive[te lucrurile atât de u[or. – Probabil c` nu, accept` Stephanie, temperându-se pu]in. – Ascult`, dac` vrei s` te r`zgânde[ti, te voi scuza eu. Unul dintre prietenii t`i te-a luat cu ma[ina în weekend, sau ceva de genul `sta, suger` el. – {i s` încep s` preg`tesc ceva de mâncare, când pot cina în ora[? Nu, mul]umesc. Ea scutur` din cap într-un refuz categoric. – Pe de alt` parte, vei fi [i tu acolo ca s` m` supraveghezi. Ca s` nu mai men]ionez faptul c` prietena lui va fi [i ea cu noi. 37

Gândul acesta îi l`s` un gust amar în gur`. Se îndrept` spre u[a din fa]`. – Mai avem numai zece minute pentru a ajunge la motel. – Am uitat de fata pe care a adus-o cu el. Perry o urm` afar` din cas`, îndreptându-se c`tre camioneta parcat` în fa]`. Expresia lui era încruntat` când \i deschise Stephaniei u[a ma[inii. – E[ti atras` de el, Stephanie? – Nu a[ fi normal` dac` n-ar fi a[a, admise ea. Nu ar`ta atât de îngrijorat, Perry. Este mult mai bine c` eu [tiu [i admit acest lucru, decât s` vin` peste mine [i s` m` loveasc` totul dintr-o dat`, într-o zi când ar fi prea târziu pentru a mai face ceva. – Presupun c` exist` o logic` în tot ce spui. – Încearc` s` nu-]i faci prea multe griji pentru mine, Perry, spuse ea. [tiu c` ]i-ar pl`cea s` lup]i în locul meu în toate b`t`liile, dar sunt [i unele pe care trebuie s` le înfrunt singur`. – Sunt excesiv de protector, admise el. Dar a devenit un obicei s` am grij` de tine. Îmi este greu s` îmi amitesc c` e[ti deja matur`. – {tiu asta. {i Stephanie chiar în]elegea. Ea nu avea nici un resentiment fa]` de îngrijorarea pe care Perry o afi[a, pentru c` [tia c` inten]iile lui erau cele mai bune. *

*

38

*

Dup` ce farfuriile au fost luate de pe mas`, chelnerul aduse lista pentru desert [i îl l`s` pe mas`. – Tu nu iei nimic, Brock? protest` Helen când to]i comandaser` ceva, cu excep]ia lui. – Nu. El o privi cu un zâmbet lini[tit, care r`mase pe fa]a lui când î[i roti privirea în jurul mesei. – Voi lua desertul mai târziu. Privirea lui se opri o frac]iune de secund` asupra Stephaniei. Reac]ia ei fu instantanee [i vie, reamintindu-[i c` el men]ionase c` o p`streaz` pentru desert. Sim]ea o fluturare s`lbatic` în stomac în timp ce-[i cobora privirile c`tre bolul cu salat` de fructe din fa]a ei. – Sala se închide la ora zece, domnule Canfield, remarc` Stephanie. Dac` dori]i un desert, poate c` ar trebui s` îl lua]i acum. – Acum? Gura lui se destinse într-un zâmbet în timp ce o privea [i repeta acea provocare. – A[ prefera mai târziu. Dac` se va întâmpla s` fie dup` ora zece, [i dorin]a va fi la fel de mare, voi putea s` deschid u[a frigiderului. – Dac` dore[ti, pot araja s` fie trimis` o selec]ie de preparate în apartament, suger` Perry [i Stephanie aproape se înec` cu o cirea[`. – Ai putea? Era o abunden]` de în]elesuri nerostite în r`spunsul scurt al lui Brock. – Voi încerca s`-mi amintesc asta, complet` el. 39

Chelnerul de afla lâng` el, cu un vas de argint cu cafea. – Da, neagr`, te rog. Când terminaser` cafeaua [i desertul, se stabilise c` Perry putea contacta arhitectul pentru a aranja o întâlnire pentru duminic` diminea]a. Brock f`cuse schimb`rile pe care le dorise în planuri, înainte de a-[i da aprobarea final`. Stephanie [tia sentiment de satisfac]ie pe care-l avea fratele ei pentru c` Brock acceptase ideea lui, [i era mândr` de el. – Încep s` am sentimentul c` talentul t`u nu este pe deplin folosit în acest motel, remarc` Brock, studiindu-l pe Perry cu o privire ascu]it`. Asta era ambi]ia ta? S` conduci un loc ca acesta? Perry ezit`, aruncându-i Stephaniei o privire scurt`. Nesiguran]a lui era evident`. – Nu a[ putea spune c` este singura mea ambi]ie, dar g`sesc activitatea aici provocatoare, întotdeauna diferit`. – ~sta este un r`spuns diplomatic. Acum, care este adev`rul? insist` Brock. – Acesta este adev`rul, râse Perry, dar nesincer. – Adev`rul este, domnule Canfield, c` Perry întotdeauna [i-a dorit s` fie avocat, interveni Stephanie, ignorând privirea t`cut` pe care fratele ei i-o trimisese. – Ce te-a oprit? Am v`zut rezultatele pe care le-ai avut la colegiu. – Tata a avut un accident de schi. Era nevoie de mine acas`, explic` simplu fratele ei [i imediat schimb` subiectul. Cea mai mare parte din prognozele meteo pentru iarn` anun]` mult` z`pad`. Se pare c` vom avea cel mai bun sezon de schi din ultimii ani. 40

– Rezerv`rile care au fost f`cute arat` asta, îl sus]inu Stephanie, acesta fiind felul ei de a-[i cere iertare pentru c` adusese în discu]ie faptul c` el fusese nevoit s` abandoneze facultatea. Toate locurile sunt ocupate pân` în martie. – Am observat. – Scuza]i-m`! Cuvintele fuseser` spuse de Helen pe un ton strident, în timp ce-[i împingea scaunul în spate pentru a se ridica de la mas`. – Merg la toalet` pentru a-mi împrosp`ta rujul. Brock îi prinse mâna. – Ne vom întâlni în bar. Nu întârzia mult. Privirea sup`rat` fu imediat înlocuit` de un zâmbet str`lucitor. – Nu voi întârzia, promise blonda [i se îndep`rt` gr`bit` cu o provocatoare leg`nare a [oldurilor. – Ar trebui s` mergem acas`, îi murmur` Stephanie fratelui ei. – Da, este târziu, încuviin]` el, cu o privire la ceas. – Nu r`mâne]i s` be]i ceva cu noi? insist` Brock. Nu am toastat înc` pentru noul nostru plan. Ai avut o idee excelent`, Perry, s` utilizezi o cl`dire existent` pentru saun`, mai ales în condi]iile în care este [i nefolosit`. Asta va cre[te oferta noastr` pentru clien]i [i va duce la crelterea profiturilor. – Sper [i eu. Din nou, fa]a lui Brock fu cuprins` de un zâmbet larg, fermec`tor. 41

– Ce spune]i de un pahar? Veni]i cu noi? Dup` ce f`cu un schimb de priviri cu Stephanie, Perry încuviin]`. – Numai unul. Nu vrem s` intervenim în nici un fel în planurile voastre pentru seara asta. – Numai unul, încuviin]` Brock. Era lâng` scaunul ei când Stephanie se ridic`. Mâna lui p`rea s`-[i croiasc` drum spre talia ei pentru a o conduce spre u[a batant` ce ducea spre bar. Atingerea lui era u[or posesiv`, impersonal`, îns` plin` de c`ldur`. Ea putea sim]i vârfurile degetelor lui prin materialul rochiei. Senza]ia p`rea s-o marcheze, s-o însemneze cu fierul ro[u, ca fiind proprietatea lui. Barul era aglomerat, a[a cum se întâmpla în general la sfâr[it de s`pt`mân`. În perioada din afara sezonului, motelul avea seri de discotec` numai în weekend. Iarna, când Muntele Alb era plin de schiori, ei aveau grupuri amatoare de dans, [apte nop]i pe s`pt`mân`. Brock descoperi un separeu liber într-un col] îndep`rtat al înc`perii. În timp ce comandau un rând de b`uturi, Helen sosi. Ea ignor` invita]ia lui Brock de a li se al`tura, [i îl trase pe ringul de dans. Stephanie privi cum blonda devine o vr`jitoare aprins`, fascinant` care-[i ]esea plasa în jurul lui Brock [i [tiu c` ea niciodat` nu ar putea aplica o astfel de tactic`. – Vrei s` dansezi? suger` Perry. Stephanie fu tentat` s` refuze, dar o privire c`tre lucirea provocatoare din ochii lui o f`cu s` realizeze 42

cât de apatic` devenise într-un interval de câteva minute. Un zâmbet timid, stânjenit i se a[ez` pe buze în timp ce d`dea din cap, acceptând invita]ia lui. O dat` ajuns` pe ringul de dans, muzica o f`cu repede s`-i simt` ritmul optimist. Concentrarea la pa[ii de dans îi distrase aten]ia de la Brock [i Helen. De asemenea, [tia c` ea [i Perry dansau bine împreun`, pa[ii lor potrivindu-se întotdeauna, el fiind cel care o înv`]ase cum s` se mi[te în ritmul muzicii. Când melodia se termin`, ea avea r`suflarea t`iat` [i râdea în hohote. – Te sim]i mai bine? Perry zâmbi în timp ce o conducea în afara ringului de dans. – Mult mai bine, încuviin]` ea, aruncând o privire peste um`r pentru a-i zâmbi. Mul]umesc! Luminile fur` diminuate, r`mânând aprinse numai câteva reflectoare albastre. Ochii Stephaniei nu se acomodar` imediat la schimbarea de intensitate a luminii [i trebui s` se opreasc` pu]in pentru a evita s` se loveasc` de vreo mas` sau vreun scaun aflat în semiîntunericul din înc`pere. Îi z`ri pe Brock [i Helen care mergeau paralel cu ei. El se aplec` pentru a-i murmura ceva blondei care nu p`rea prea mul]umit` de vorbele lui. Apoi el o l`s` pe Helen s`-[i fac` drum înapoi c`tre mas` [i travers` sala pentru a o intercepta pe Stephanie. – Nu vei avea nici o obiec]ie dac` voi dansa cu sora ta înainte s` pleca]i, nu-i a[a, Perry? întreb` Brock, de[i Stephanie nu [tia de ce. 43

El deja îi luase bra]ul pentru a o conduce înapoi pe ringul de dans. Era sigur` c` Perry i-a r`spuns, dar nu auzise ce spusese. Aproape imediat ce ajunser` într-o zon` liber`, Brock o lu` în bra]e. De obicei erau multe cupluri pe ring la melodiile lente astfel încât era mai mult o chestiune de evitat pe al]ii decât de dansat. Ei fur` curând prin[i în centrul grupului. El îi prinse privirile, în timp ce mâna lui aluneca încet în sus pe spatele ei pentru a o aduce mai aproape. Stephanie î[i sim]ea inima b`tând puternic, gata s`-i sar` din piept, în timp ce alunecau \n ritmul muzicii. Într-un târziu, ea deveni con[tient` de zidul solid al pieptului lui, de abdomenul lui plat [i piciorul lui care p`trundea periodic între ale ei. Când el îi eliber` mâna pentru a o sprijini pe um`rul lui, Brock p`rea c` renun]` la orice preten]ie de a dansa. Ambele lui bra]e erau în jurul ei, degetele lui tremurau în timp ce treceau peste umerii ei, peste spate [i talie, mângâind-o încet [i apropiind-o de el. Stephanie respira cu greu. Se întâmpla ceea ce î[i dorise toat` seara, îns` nu se putea relaxa. Se sim]ea ca un copil c`ruia i s-a dat o gigantic` acadea, dar îi este fric` s` se bucure prea mult de ea pentru c` [tia c` îi va fi luat` oricum. B`rbia lui se sprijinea pe tâmpla ei, respira]ia lui îi împr`[tia p`rul. Un strig`t mut de surprins` încântare se f`cu auzit în`untrul ei când el î[i întoarse gura spre ea, cercetându-i coada ochiului [i linia delicat` a obrazului. 44

– M-a[ putea desf`ta, gustând din dulcele desert. G`sindu-i urechea, el împr`[tie p`rul [aten, delicat ca m`tasea, ce o acoperea pentru a-[i l`sa buzele umede s` dezmierde lobul, punându-i echilibrul în pericol. În secunda urm`toare ea era pe cale s` se topeasc` precum o bucat` de zah`r în gura lui. – Deja o faci, spuse ea. Cuvintele ei se auzeau într-o [oapt` abia murmurat`. – Este adev`rat? Gura lui se apleca peste pielea catifelat` a obrajilor ei. Tot ceea ce ea avea de f`cut era s` ridice capul pentru ca Brock s`-i g`seasc` buzele, dar ea î[i coborî b`rbia pu]in mai jos. Ochii ei erau închi[i de atingerea u[oar` a buzelor lui peste pleoapele ei. – Orice membr` al sexului opus te-ar satisface când e[ti cuprins de-o stare amoroas`, insist` ea, pentru c` [tia c` este adev`rat. Brock insista atât asupra ei pentru c` ea era ceva nou, nu pentru c` el se gândea c` era special`. Acesta era motivul pentru care ea îl în[tiin]` f`r` p`rere de r`u: – Ai un apetit atât de s`n`tos, încât trebuie s`-]i iei întotdeauna înso]itoarele de noapte cu tine. – Dar tu e[ti singura din bra]ele mele. De ce nu m` satisfaci? o provoc` el. În secunda urm`toare, era imobilizat` de atingerea gurii lui pe col]ul buzelor ei. Când se \ntoarse pu]in 45

pentru a avea parte de tot întregul, to]i cei care se aflau în jurul lor îi disp`rur` din minte. Era un s`rut devorator, puternic [i rug`tor, care se sfâr[i la câteva secunde dup` ce începuse. Nu p`rea s-o ajute faptul c` avea ambele picioare pe podea. Discre]ia fusese dat` la o parte atât de u[or. – Procedezi a[a cu toate femeile? Faci dragoste cu ele pe ringul de dans? Mai întâi Helen, acum eu! Ea g`sise puterea de a-l ironiza, de[i vocea \i era pu]in cam tremurat`. Capul ei era înc` l`sat pe spate, dându-i posibilitatea de a-l privi în ochi. Lumina slab` din înc`pere f`cuse s` i se dilate pupilele negre, l`sând numai un inel sub]ire argintiu în jurul lor. Ochii lui zâmbeau, cu o satisfac]ie interioar` [i o suprem` încredere, siguran]` în abilitatea lui de a o seduce. Stephanie presupunea c` era transparent`. Mândria ei fusese r`nit` de faptul c` fusese atât de u[or de cucerit pentru el. Dar se n`scuse înc` vreo femeie care s`-i poat` nega pentru mult timp atrac]ia? – Te-am cucerit, în ciuda acelei expresii reci, artificiale, deliberat construit` pe care o afi[ezi, spuse Brock. Rece? Expresie construit`? A ei? P`rea imposibil. Mâinile lui se mi[car` pentru a-i mângâia gâtul, oprindu-se când ajunser` în punctul în care i se putea sim]i pulsul, puls pe care ea îl putea sim]i [i îl putea auzi lovind puternic în vârfurile degetelor lui. – Pulsul t`u este în cre[tere. Crezi c` are vreo leg`tur` cu mine? 46

Luându-i degetele, el le duse c`tre gâtul lui [i le ap`s` pe vena care pulsa. Ea sim]i b`t`ile s`lbatice, nu cu mult diferite de ritmul nebunesc în care b`tea inima ei. Îl tulburase? Ori era numai dorin]` [i atât? Se sim]ea mult mai în siguran]` cu haina lui sub degetele ei, decât cu c`ldura vital` a pielii lui. – Ai mâinile reci, murmur` el. P`rea imposibil, când ea se sim]ea fierbinte peste tot. Când încerc` s`-[i elibereze degetele din strânsoarea lui, el le strânse mai tare. Ridic` mâna ei spre gur` [i, senzual, \i s`rut` centrul palmei. – Te doresc, Stephanie, spuse el în timp ce ultimele note ale melodiei se stingeau [i curcubeul de lumini revenea. Dintr-o dat` un murmur de voci întrerupse intimitatea momentului. Stephanie nu trebui s` g`seasc` un r`spuns, pentru c` dansatorii existen]i pe ring îi for]au s` se dea la o parte. El îi p`stra mâna în a lui în timp ce ea l`sa mul]imea s-o conduc` afar` de pe ring. Fixându-[i privirea asupra lui Perry, ea î[i croi drum printre mese. Înainte s` ajung` la masa lor, f`cu o mi[care scurt` pentru a-[i elibera mâna din strânsoarea lui Brock. El îi d`du drumul f`r` proteste. Ea nu încerc` s` întâlneasc` privirea pe care fratele el i-o aruncase când se strecurase pe locul liber de lâng` el. Se uit` peste mas` la Helen, a c`rei expresie plictisit` [i ner`bd`toare spunea totul. – Sper c` ai terminat de îndeplinit toate obliga]iile pentru aceast` sear`, Brock, vocifer` Helen nervoas` de a fi l`sat` singur` atât de mult timp în acea sear`. 47

– Nu mai comenta, Helen. În timp ce se a[eza, el î[i strecura bra]ul prin spatele blondei [i î[i ridic` paharul. – Te-am avertizat c` aceasta va fi o c`l`torie de afaceri. Era o aluzie u[oar`, o lam` de cu]it înf`[urat` în tone de catifea. Dincolo de tonul glasului lui, privirea lui era fixat` în ochii Stephaniei. Aceasta citi mesajul lui de nemul]umire [i dorin]`, acoperite cu r`bdare. Ea sorbi din b`utura ei, dar ghea]a care se topise o diluase [i o l`sase fad` [i f`r` nici un gust. Puse paharul jos [i se aplec` înainte pentru a-l privi pe fratele ei. – Se face târziu, Perry. Ar trebui s` mergem. {tiind c` va fi de acord, ea se ridic` [i se d`du într-o parte pentru ca el s` poat` ie[i. – Ne vedem diminea]`, Brock. El d`du mâna cu Brock, care, de asemenea, se ridicase în picioare. – A fost o pl`cere s` v` întâlnesc, domni[oar` Collins, spuse Stephanie c`tre blond`, nep`sându-i c` acea fraz` pe care o rostise era numai din polite]e. Singurul r`spuns al lui Helen fu o privire indiferent`. Apoi, Stephaniei se adres` lui Brock: – Pleci duminic`, nu-i a[a? – Da, dup`-amiaz` târziu, încuviin]` el cu o u[oar` înclinare a capului. – M` îndoiesc c` ne vom mai vedea înainte de a pleca, a[a c` î]i urez c`l`torie pl`cut`! Ea îi întinse mâna. Brock i-o re]inu într– a lui, astfel încât ea nu putu s` [i-o retrag`. 48

– Nu lucrezi mâine? – Nu. Con[tient` c` Perry era lâng` ea, Stephanie îi arunc` o privire, zâmbindu-i larg. – Am un [ef extraordinar. Îmi d` liber în weekend-uri, astfel încât pot s`-i sp`l rufele [i s` fac curat prin cas`. Brock îi eliber` mâna absent [i zâmbi spre fratele ei. – Noapte bun`. Ne întâlnim mâine diminea]` în jurul orei opt. Înainte ca ei s` fac` un pas pentru a se îndrepta spre ie[ire, Brock era a[ezat [i î[i concentrase toat` aten]ia asupra lui Helen care era, dintr-o dat`, plin` de zâmbet. Stephanie încerca disperat` s` nu-[i aminteasc` faptul c`, numai cu câteva minute mai devreme, el o ]inuse în bra]e. Acum altcineva era pe cale s`-l satisfac`. Ea nu f`cuse o treab` foarte bun` convingându-se c` era singura femeie norocoas` care avea parte de farmecul lui. Se oprir` la garderob` pentru a lua jacheta Stephaniei [i pardesiul lui Perry. Amândoi erau t`cu]i în timp ce se îndep`rtau în noaptea rece de toamn`, îndreptându-se c`tre ma[in`. Singurul lucru care fu rostit în timpul drumului spre cas` era remarca lui Perry: – Sper c` [tii ce faci, Stephanie. – {i eu, oftase ea.

49

Capitolul 4 Vasele murdare de la micul dejun erau a[ezate în chiuvet`. Stephanie se opri lâng` mas` pentru a bea ultima sorbitur` de cafea din cea[ca ei. Privi automat pe fereatra de deasupra chiuvetei, admirând colinele ce purtau blazonul ro[u [i auriu al toamnei. În spatele vechii case, un fir de ap` izvora învolburat din coasta muntelui, completând peisajul cu un romantic pod de piatr` ce-l traversa. Lemnele pentru foc erau t`iate [i stivuite lâng` u[a din spate a casei – combustibil pentru iarna friguroas` din New England. Oftând, se întoarse de la frumuse]ea dimine]ii senine de toamn` [i î[i a[ez` cea[ca peste celelalte vase. Le va sp`la mai târziu. Acum avea nevoie de ap` fierbinte pentru prima tran[` de haine. Veranda din spate era în acela[i timp [i sp`l`torie; un sp`l`tor [i un usc`tor fuseser` a[ezate într-un col]. Micul spa]iu de pe podea era plin de co[uri [i gr`mezi de haine murdare pe care Stephanie le preg`tise, 50

separându-le dup` culori, înghesuindu-le pe cele albe direct în ma[ina de sp`lat. Era o zi suficient de pl`cut`, astfel încât ea putea s` aga]e rufele pe sârm` ca s` se usuce. Pe de alt` parte, hainele întotdeauna aveau un miros mult mai proasp`t dac` le usca în felul `sta. Î[i ridic` mânecile vechii c`m`[i gri pân` peste coate. Era c`ma[a despre care Perry spunea c` era cu câteva numere mai mare decât ar fi trebuit, dar era confortabil` pentru lucru [i nu avea nici o importan]` dac` s`reau stropi pe ea. Jeans-ii ei alba[tri erau toci]i [i decolora]i de numeroase sp`l`ri [i îi strângeau coapsele [i [oldurile, dar materialul era moale [i se mula ca o a doua piele. P`rul îl avea strâns într-o coad` scurt`, ridicol`, prins` cu o bucat` de material albastru. Nu se obosise s` se machieze. Din moment ce avea de sp`lat rufele, de [ters praful de pe mobil` [i de cur`]at podelele, nu era nici o [ans` s` plece undeva. Pe de alt` parte, singura persoan` care ar fi putut veni la ea sâmb`t` diminea]a era doamna Hammermill care-i aducea ou` proaspete pentru toat` s`ptâmâna. Când se auzi un cioc`nit în u[a din fa]`, Stephanie nu ezit` în leg`tur` cu cine putea fi. – Intr`! strig` ea [i continu` s` separe hainele. La sunetul u[ii deschise [i apoi închise, ad`ug`: – Sunt în buc`t`rie, doamn` Hammermill – ceea ce era suficient pentru a putea fi localizat`. Po]i s` a[ezi ou`le pe dulap. Dac` ai mai multe decât de obicei, le voi lua pe toate. Perry mi-a spus c` ar vrea o pr`jitur`. 51

M` gândeam c` voi încerca s`-mi fac timp s`-i preg`tesc una în dup`-amiaza asta. Se auzi o mi[care în u[a verandei, dar Stephanie nu ridic` privirile. Era ocupat` cu examinarea unei c`m`[i albe pe care o avea în mân`, pe care Perry reu[ise s-o p`teze în fa]` cu cerneal`. – Nu [tii ce ar trebui s` folosesc pentru a scoate pata asta de pe c`ma[a lui Perry, nu? spuse ea încruntat`. Am încercat aproape orice, de la o sp`lare la alta, [i... Când privi în sus, îl v`zu pe Brock stând cu um`rul sprijinit de tocul u[ii [i cu bra]ele încruci[ate pe piept. Înghe]` când îl v`zu. – Brock! – Încearc` s` folose[ti fixativ. Secretara mea are mare încredere în el, suger` el cu o urm` de amuzament r`ut`cios în vocea glumea]`. Pantalonii lui erau maro [i aceea[i nuan]` o avea [i puloverul cu capul unui cal desenat pe piept. Privirea ei zbur` de la el la ceasul cu pendul` de pe peretele buc`t`riei. Mai erau câteva minute pân` la opt [i jum`tate. – Ce faci aici? întreb` ea nedumerit`, înc` cercetând c`ma[a [i stând în fa]a mormanului de haine. Credeam c` este... – Doamna care aduce ou`? Da, [tiu asta. El termin` propozi]ia în locul ei [i î[i desf`cu bra]ele, îndreptându-se. – R`spunsul la întrebarea ta este evident. Am venit s` te v`d. – Da, dar... se presupunea c` te întâlne[ti cu Perry în diminea]a asta, spuse Stephanie cu un vag protest. 52

– M-am întâlnit... pentru câteva minute. Ai de gând s` vii aici? Sau trebuie s` înot prin toate hainele astea pentru a ajunge la tine, o provoc` el, ironizând-o în acela[i timp. Stephanie l`s` c`ma[a lâng` ma[ina de sp`lat. F`când asta, deveni con[tient` de felul în care ar`ta. Privirea ei alunec` în jos peste c`ma[a plin` de pete [i jean[ii decolora]i. Sim]i lipsa de machiaj, chiar [i a rujului de buze. – Ar fi trebuit s` telefonezi înainte de a veni aici. Ridicându-[i mâna c`tre p`rul prins la spate, ea p`[i peste mormanul de haine ce-i bloca accesul c`tre u[` [i c`tre Brock. – Dac` a[ fi f`cut-o, nu a[ fi avut [ansa s` asist la aceast` scen` casnic`. Brock se întinse pentru a-i apuca mâna [i o trase în bra]ele sale, ]intuindu-i mâinile la spate în timp ce îi studia chipul. – {i tu [tii de altfel c` în echipamentul `sta semeni cu o feti]` foarte sexy. Nu era chiar complimentul pe care ea îl a[tepta de la Brock, îns` î[i întoarse capul pentru a l`sa s` se a[eze pe obrazul ei s`rutul lui, apoi î[i f`cu loc s` intre în buc`t`rie. Podeaua p`rea c` alunec` [i fuge de sub picioarele ei, dar î[i d`du seama c` era vorba doar de genunchii care începuser` s`-i tremure. – Nu vreau s` sem`n cu o feti]`, declar` ea ridicându-[i mâinile [i încercând s`-[i dezlege e[arfa care îi ]inea p`rul. Dar o legase bine [i strâns iar nodul se înc`p`]âna s` r`mân` nedesf`cut la încerc`rile degetelor ei nesigure [i tremurânde. 53

Când îl sim]i pe Brock c` încearc` s`-[i fac` loc pe lâng` ea, voi s` se dea la o parte, dar el îi puse o mân` pe um`r o strânse puternic [i, fixând-o acolo, nu o l`s` s` fac` nici o mi[care. – Nu te mi[ca, îi ordon` el, iar Stephanie st`tu lini[tit` în timp ce el încerc` s`-i deznoade e[arfa. Atunci când e[arfa fu dezlegat`, el o întoarse pe Stephanie [i îi aranj` p`rul trecându-[i degetele prin el. – Acum ar`]i doar sexy. E[ti fericit` a[a? o întreb` el, o umbr` lene[` trecându-i prin ochii cenu[ii. Dar nu mai a[tept` r`spunsul, î[i aplec` u[or capul pentru a îi acoperi buzele cu s`rutul lui moale, m`t`sos. Buzele ei se deschiser` u[or în timp ce trupul i se curb` în îmbr`]i[area strâns` a bra]elor lui. Stephanie î[i înfipse degetele în lâna puloverului lui Brock, c`utând un punct de sprijin, ceva de care s` se aga]e în adâncimea ame]itoare a s`rutului lui. Ea fu expus` unei întregi serii de noi emo]ii, nemaiîncercate pân` atunci, care o f`ceau s` se lipeasc` tot mai strâns de el, în dorin]a tremur`toare ce o cuprinse. El se smulse din s`rutul p`tima[, eliberându-i buzele [i, pornind încet peste obraz, îi cuprinse în atingerea buzelor lui obrazul, urechea. – Tu chiar ai crezut c` n-o s` m` mai vezi înainte s` plec? spuse el pe un ton oarecum aspru. – Nu mai sunt sigur` dac` am crezut sau nu, admise ea ]inând ochii închi[i în timp ce mângâierile lui coborau spre umeri. – Unde î]i sunt p`rin]ii? Pe cine altcineva a[tep]i pe lâng` femeia ...? 54

– P`rin]ii mei sunt mor]i. [opti ea, mirându-se c` el nu [tia acest lucru. Nu este decât doamna Hammermill. {i ea vine de obicei în jurul orei nou`, nu înainte. Sim]ea [i auzea în acela[i timp respira]ia regulat` a lui Brock, înainte ca acesta s`-[i ridice capul [i s`-i zâmbeasc` direct. – Pentru orice eventualitate, de ce nu-mi prepari un mic dejun? Nu m-am ostenit s` m`nânc înainte de a veni încoace. M-am gândit c` vei pleca la cump`r`turi \n diminea]a asta [i mi-a fost team` c` nu te voi mai g`si acas`. Nedându-[i seama cât de îndr`znea]` a fost rostind cele de mai devreme, Stephanie se decise s` nu mai continue pe aceea[i linie. Prin urmare, ea spuse: – Vrei ni[te [unc` [i ni[te ou`? – Ceea ce vreau eu nu se poate s` am acum. Mâinile lui coborâr` încet, tr`gând-o sugestiv c`tre el, presând-o tot mai mult de trupul s`u, înainte de a-i da drumul [i de a se îndep`rta. – Ou` [i [unc` este numai bine. – Cum vrei s` fie ou`le? \ntreb` ea, îndreptându-se spre frigider, bucuroas` c` avea ceva de f`cut. Scoase pachetul în care se afla [unca [i lu` ultimele dou` ou`. – {unca bine f`cut`, crocant`, iar ou`le mediu f`cute. Arunc` o privire pe furi[ în rafturile congelatorului dup` o cutie de suc de portocale. – Suc? 55

– Nu mul]umesc, spuse Brock, venind lâng` ea [i urm`rind-o cum feliaz` [unca [i o pune în tigaie. Când [unca începu s` sfârâie în tigaie, ea se îndrept` c`tre dulap, aflat în partea cealalt` a lui, ocolindu-l, [i se a[ez`. Privi ne\ncrez`toare la masa din buc`t`rie apoi la el. – Nu ]i-ar pl`cea s` m`nânci în camera de zi? suger` ea. Se putea citi pe chipul lui r`spunsul, care era în egal` m`sur` sursa unei tulbur`ri, dar în acela[i timp îi d`dea foarte mult` încredere, siguran]`. Stephanie zâmbea în timp ce aranja farfuria [i tacâmurile pe fa]a de mas` cu p`tr`]ele de pe masa din buc`t`rie. Se îndrept` înapoi c`tre aragaz, pentru a întoarce [unca. – Când ai luat ultima dat` micul dejun în buc`t`ria cuiva? întreb` ea curioas`, privindu-l lung, p`strându-[i privirile a]intite asupra lui. – Probabil c` atunci când eram copil, spuse el în timp ce Stephanie îl urm`rea din priviri. Ai talent de buc`tar? – Nu tot atât de mult ca Perry, dar el are [i mult mai mult` practic` decât mine. {unca începu s` se rumeneasc` astfel încât ea continu` s-o \ntoarc` în tigaie. Brock se a[ez` în spatele ei, mâinile lui începur` s`-i mângâie încet [i cu tandre]e liniile umerilor ei, în timp ce, cu degetele ajunse aproape de gât, începu s` o ating` tandru, urm`rindu-i formele fine. 56

– De ce el are mai mult` practic`? \ntreb` el într-o doar` nefiind într-adev`r interesat de subiect. – Mama a murit când eu aveam numai patru ani. De atunci tata a trebuit s` aib` dou` servicii pentru a ne putea cre[te, iar Perry a g`tit [i a avut grij` de mine. Lui Stephanie îi era foarte greu s` se concentreze la ce avea de f`cut, având în vedere mângâierile lui. Reu[i îns` s` se descurce [i s` salveze [unca înainte ca aceasta s` se ard` [i, luând-o de pe foc, o puse al`turi pentru a se scurge pe un prosop de hârtie. – Cu ce se ocupa tat`l t`u? – Se autointitula instructor de schi, dar în mod normal î[i câ[tiga existen]a ca barman [i ca t`ietor de lemne de foc... asta pân` la accident. Ea sparse ou`le [i le l`s` s` cad` în untura încins` de la [unc`. – Accidentul care l-a determinat pe fratele t`u s` se lase de avocatur`, ghici Brock. – Da, dup` acel accident la schi a devenit infirm, spuse ea privind peste um`r [i o încrunt`tur` curioas`, ciudat`, îi br`zd` fruntea. Perry lucreaz` pentru tine de mai bine de cinci ani. Desigur [tii asta. – Nu, nu [tiam. De altfel nu m` obosesc s` aflu lucruri despre via]a personal` a angaja]ilor mei, cu excep]ia cazurilor în care acestea le-ar afecta munca. {i de altfel n-a existat nici un motiv care s` afecteze munca fratelui t`u, spuse [i, cu o mi[care indiferent` a umerilor, se îndep`rt` pu]in. – Dar cu siguran]` te intereseaz` anumite aspecte ale preg`tirii lor [i ale vie]ii lor personale, insist` Stephanie. 57

– Doar calific`rile pentru fiecare post în parte cu specificul fiec`ruia. Atâta timp cât ob]in rezultatele pe care le doresc, nu m` intereseaz` absolut deloc cine sau ce sunt ca indivizi în particular. O cut` ap`ru în jurul gurii lui, dar aceasta nu era rezultatul unui zâmbet. – Te gânde[ti c` este o atitudine lipsit` de în]elegere, dur`, nu-i a[a? continu` el. – Da, a[a este. – Motelul White Boar reprezint`, ca pondere a afacerii Canfield Enterprises, doar o jum`tate de procent din totalul profiturilor. Poate c` în felul acesta î]i vei putea imagina cam câ]i Perry Hall lucreaz` pentru mine [i nu am practic cum s` m` implic în via]a personal` a angaja]ilor mei, iar dac` a[ face-o, a[ pierde perspectiva de ansamblu [i deci responsabilit`]ile pe care le am [i care decurg de aici. În mod normal ar trebui s` vând motelul. – {i de ce nu o faci? Ea putea s` în]eleag` care era logica argumenta]iei lui, dar, cu toate acestea, în sinea ei, nu putu s` nu-[i reaminteasc` previzibila lui lips` de sentimente. Ou`le erau gata, astfel c` ea se îndrept` cu tigaia spre mas`, unde le a[ez` pe farfurie cu ajutorul unei spatule de lemn. – Din motive personale, r`spunse Brock. Stephanie nici nu s-ar fi gândit c` îi va spune care ar putea fi aceste motive, dar se în[elase. El continu`: – P`rin]ii mei [i-au petrecut luna de miere la White Boar, atunci când au fugit ca s` se poat` c`s`tori. Tata 58

i l-a cump`rat mamei la a [asea aniversare a c`s`toriei lor. El a fost acela care a decretat c` lunile de miere vor fi una din specialit`]ile de la Canfield. – Nu m` mir c` nu vrei s`-l vinzi. Un zâmbet cald r`s`ri pe chipul ei atunci când se întoarse spre el s`-l priveasc`, fiind mi[cat` de aceast` nea[teptat` expunere de sentimente pe care el o afi[ase. – {ase luni dup` ce l-a cump`rat, ei au început un proces de divor], destul de urât, care a durat aproape doi ani. Mama s-a rec`s`torit dup` acesta de mai multe ori. În schimb tata, mai în]elept, s-a consolat cu un lung [ir de amante. Brock privi cum zâmbetul ei se stinge de pe chip, în timp ce-i vorbe[te, nu f`r` o oarecare satisfac]ie. – El... el mai tr`ie[te? întreb` Stephanie, întorcându-[i privirea [i trecând pe lâng` el. – Da. S-a retras undeva în sudul Fran]ei. Cred c` în momentul de fa]`, iubita lui este un fotomodel de circa dou`zeci de ani. Brock o urm` înspre mas`. – Desigur, el o consider` a fi protejata lui, spuse el. – Cafea? Dup` ce aranj` farfuria pe mas`, ea î[i c`ut` imediat o scuz` pentru a face orice altceva decât de a sta pur [i simplu la mas` cu el. – Neagr` [i f`r` zah`r. Stephanie plec` de lâng` mas` în timp ce el tocmai se a[eza s` m`nânce. 59

– Nu cred c` ai avut o copil`rie prea fericit`. – Asta depinde de felul în care define[ti tu o copil`rie fericit`. Bunicul meu m-a crescut, chiar înainte ca divor]ul p`rin]ilor mei s` înceap`. Ei erau mereu într-un fel de vacan]` permanent`, petrecându-[i timpul prin cine [tie ce col], mai mult sau mai pu]in exotic, al lumii. Divor]ul lor n-a avut cine [tie ce impact asupra mea. De cele mai multe ori eram plecat la [coal` sau dac` nu, eram împreun` cu bunicul meu. Din ziua în care m-am n`scut, am fost destinat de a m` lega total de companie, iar dup` ce bunicul a murit, în urm` cu câ]iva ani, a fost exact activitatea c`reia m-am dedicat total. Stephanie turn` cafeaua în dou` ce[ti cu care merse apoi spre mas`. – {i deci ultima oar` când ai mâncat în buc`t`ria cuiva, a fost în aceea a bunicului t`u? – Ar fi fost tare greu, râse scurt Brock. Bunicul î[i lua mesele întotdeauna la birou, asta dac` nu erau în plan întâlniri de afaceri. Nu, am petrecut o s`pt`mân` la unul dintre colegii mei de clas`. Acolo am mâncat în buc`t`rie. – Atunci de ce nu vinzi motelul? îl întreb` Stephanie cu jum`tate de gur`, fiindu-i team` s` aud` r`spunsul. Este evident c` nu reprezint` ceva de care te-ai legat sentimental. Brock întârzie cu r`spunsul, dar pe chipul lui nu se putea vedea nici o urm` de ezitare. – Îmi reaminte[te de fiecare dat` c` rela]iile intime nu dureaz` în mod necesar la nesfâr[it, iar acest fapt este independent de cât de puternice, de intense, par a fi la suprafa]`. 60

– Vii aici la han în medie de patru ori pe an. {i dup` câte [tiu, niciodat` nu vii cu aceea[i femeie a doua oar`. Acesta este motivul pentru care... Dar aceast` întrebare nu cerea nici un r`spuns, pentru c` provoc` imediat apari]ia alteia pe buzele Stephaniei: – De ce ai venit în diminea]a asta, când Helen s-a reîntors în apartament? – Pentru c` nu mai voiam s` stau împreun` cu ea. Voiam s` fiu cu tine. Asprimea vorbelor lui se topi, dizolvându-se încet într-o not` de c`ldur`. – Î]i este teribil de greu încercând s` m` în]elegi, nu-i a[a? Helen-ele din toat` lumea asta vin [i pleac` din via]a mea tot timpul. Am apetitul sexual al oric`rui b`rbat normal. Nu exist` nici o preten]ie, de nici una din p`r]i, astfel încât nu exist` nici un alt motiv pentru a fi împreun` decât acela fizic, sau sexual, dac` a[a preferi. Ea în]elege regulile de baz` [i le urmeaz`, mai exact nici un fel de implicare, de angajare, de preten]ie asupra mea sau a timpului meu. În schimb, eu o tratez cu repect [i curtoazie. [i nu inten]ionez acum s` te [ochez sau s` te impresionez. Vreau doar s` precizez \mprejur`rile care determin` stilul meu de via]`. Stephanie încerc` s` fie indiferent`, dar ceea ce spuse era impregnat de un ton foarte rece. – Sunt sigur` c` po]i s` justifici absolut orice. Aplecându-se înainte în scaun, Brock întinse mâna [i o prinse ferm de bra]. Intensitatea privirii lui era în]ep`toare. 61

– Ceea ce n-am reu[it îns` s`-]i clarific ]ie, Stephanie, este s` te fac s` în]elegi cât îmi este de greu s` am o rela]ie, acea rela]ie pe care tu ai privi-o ca normal`, cu o femeie. Nu am timp pentru a face curte. Un mu[chi de pe fa]a lui începu s` tremure. – Mâine plec la New York. Probabil când voi ajunge voi primi un telefon care m` va face s` plec pe Coasta de Vest. Voi sta acolo probabil o lun`, sau poate chiar dou`. Sau voi sta o zi [i apoi voi pleca imediat la Zurich – de]in lan]uri hoteliere în zeci de localit`]i. Ast`zi sunt cu tine, dar pân` când te voi putea revedea, pot s` treac` mai bine de [ase luni. Cum a[ putea s` construiesc o rela]ie s`n`toas` în aceste condi]ii? Cum a[ putea s`-i cer unei femei s` m` a[tepte, în condi]iile în care eu nu voi fi capabil s`-i spun când ne vom mai putea revedea? – Este într-adev`r lipsit de orice speran]`, nu? Vocea ei, blocat` de emo]ie, r`sun` înfundat. El îi eliber` mâna st`pânindu-[i abil iritarea. Se opri o clip` înainte a continua s` m`nânce restul micului dejun. – Uneori uit c` a[a este, dar motelul îmi reaminte[te de fiecare dat` cum stau lucrurile... [i asta în fiecare lun` când îi v`d numele pe rapoartele pe care le primesc. – Din cauza asta spuneai c` nu vrei s` ai nici un mo[tenitor [i c` numele de Canfield ar trebui s` se sting`? – Absolut nimeni n-ar trebui s` poarte o astfel de responsabilitate [i ar trebui s` [i-o asume doar în cazul în care [i-o dore[te, declar` el. 62

– Tu... tu ai putea s` vinzi? suger` Stephanie, ezitând. – Pentru asta am fost preg`tit, asta [tiu cel mai bine s` fac. Pe buzele lui r`s`ri o jum`tate de zâmbet. – M` îndoiesc c` a[ putea s` te fac s` în]elegi asta, continu` el. Nu-mi voi schimba în nici un fel via]a, chiar dac` am de ales [i alt` variant`. Î[i sterse gura cu un [erve]el. – A fost un mic dejun foarte bun. Mai este cafea? – Da desigur. Lipsit` de vlag` Stephanie se ridic` s`-i ia cea[ca. Dup` toate cele ce i le spusese, ea încerca în continuare s`-[i imagineze cum [i unde ar putea ea s` î[i fac` loc în via]a lui. Brock [i-a dat cu siguran]` seama de confuzia care o cuprinsese, pe care o tr`da privirea ei pierdut`, [i se întinse pentru a o opri atunci când trecu pe lâng` scaunul lui, bra]ul lui a[ezându-se tandru pe mâna ei. – Când g`sesc ceva ce într-adev`r \mi doresc, m` întind [i-l iau, Stephanie, pentru c` în mod sigur nu va mai fi acolo unde este atunci când m` voi întoarce. Tr`iesc greu [i într-un ritm rapid – la fel este [i iubirea mea. {i dac` uit s`-]i spun c` e[ti superb` sau c` ochii t`i au culoarea cerului de diminea]`, este pentru c` nu m` gândesc la asta. Nu vreau s` irosesc un timp prea pre]ios pentru mine. – Da, eu... R`spunsul ei fu întrerupt de o b`taie în u[a de la intrare. O surprinse, pân` când î[i d`du seama cine era. 63

– Este doamna Hammermill, [opti ea. – Doamna Ou, spuse Brock, l`sându-[i mâinile s` cad`, eliberând-o pe Stephanie pentru a putea merge s` deschid` u[a. Punând cana lui pe mas`, ea se îndrept` c`tre living. – Da, imediat, doamn` Hammermill! spuse pentru ca apoi s` deschid` u[a, l`sând vederii în cadrul ei o femeie scund` cu o p`l`rie clindric`, neagr`. Dou` duzini de ou` se leg`nau în mâna ei. – Îmi pare r`u c` am întârziat, dar domnu’ are grip` [i a trebuit s` fac eu toate treburile. – Sper c` se va face bine curând, murmur` Stephanie, [i se îndrept` spre buc`t`rie urmat` de femeie. Doamna Hammermill se opri atunci când detect` o prezen]` masculin` str`in` în buc`t`rie, uitându-se suspicios la el. Stephanie f`cu repede prezent`rile. Instantaneu doamna Hammermill fu toat` numai un zâmbet. – Poate c` a]i putea s` vorbi]i cu Perry s` m` lase s` aprovizionez cu ou` restaurantul. Chiar dac` ar trebui s` mai cump`r ni[te... – O s`-i vorbesc despre asta, o asigur` Brock. Luând banii pentru ou` din borcanul de pe dulap, Stephanie se întoarse în buc`t`rie, unde îi pl`ti femeii pe care o gr`bi cu tact spre ie[ire. Deja regreta c` l-a prezentat pe Brock, dar bârfele care s-ar fi purtat prin ora[ ar fi fost cu siguran]` mai rele. 64

Dup` ce a condus-o pe femeie afar` din cas`, Stephanie se întoarse în buc`t`rie. – Îmi pare r`u c` doamna Hammermill a încercat s` te conving` [i s` ob]in` aprovizionarea cu ou` a restaurantului de la motel, îi spuse cu un zâmbet strâmb. Ceea ce vrea ea de fapt este ca Perry s`-i finan]eze extinderea, astfel încât s`-[i poat` cump`ra mai multe cuiburi [i mai multe clo[ti, ceea ce ar însemna s`-[i construiasc` un nou ad`post pentru g`ini. Este minunat` [i te po]i baza pe ea, dar nu cred c` ai vrea s` intri în comer]ul cu ou`. Se opri lâng` mas` unde începu s` adune vasele pe care le puse apoi în chiuvet` pentru a le sp`la mai târziu. – Ai dreptate, nu m` intereseaz` absolut deloc afacerile cu g`ini – [i nici cele legate de vase. De fapt... Brock îi lu` mâna [i o trase în poala lui pe scaun, de fapt acum nu am în minte decât o singur` fuzionare. Aceea cu tine. Dezechilibrat` de mi[care, Stephanie era dependent` de sprijinul ferm al bra]elor lui. Sim]i cum, brusc, pulsul îi cre[te, percepând sunetul respira]iei lui, aproape ca un geam`t. Î[i trecu mâinile dup` gâtul lui, îmbr`]i[ându-l, degetele ei c`utând cu ardoare vibra]ia moale a p`rului lui negru. S`rutul care urm` fu senzual, gurile [i buzele lor se unir` într-un s`rut plin de pl`cerea descoperirii celuilalt. Bucuria înceat`, grea care o cuprinse pe Stephanie, îi alung` toate gândurile. În leag`nul poalei lui, Stephanie sim]i întip`rirea arz`toare a 65

pulpelor lui aflate dedesubtul ei, abdomenul lui plat [i mu[chii încorda]i ai pieptului [i umerilor lui. Atât de senzual, atât de viril! O aprinsese atât de mult, încât sim]urile ei o luar` razna. În timp ce o s`ruta, buzele lui Brock explorar` gura [i obrajii ei, s`ruturile sale atingându-i zonele sensibile de lâng` ureche [i de pe gât, înfl`c`rând r`spunsul intens al trupului ei. Excitat` de s`rut`rile lui, ea fu stimulat` mai mult de coborârea lui înceat` [i, atingându-i cu buzele obrazul [i gâtul, c`ut` moliciunea atingerii lui Brock, sim]ind aroma puternic` de after-shave [i fu impresionat` pl`cut de ea. Era o experien]` cu totul nou` libertatea de a explora [i de a fi explorat`. Mâinile lui grijulii devenir` ner`bd`toare, încurcându-se în c`ma[a larg`, sub]ire [i plin` de falduri pe care Stephanie o purta. Atunci când reu[i s`-i dezveleasc` talia, Stephanie fu surprins` de gestul lui. Carnea ei se \nfior` imediat pentru ca apoi s` se topeasc` la atingerea lui tandr`. Îns` pe m`sur` ce degetele lui se apropiar` de deschiz`toarea sutienului ei ra]iunea [i-a revenit în drepturi pentru o clip`. S-a l`sat purtat` de val, f`r` s` [tie ceea ce ea voia cu adev`rat. Se trase de lâng` el, împingându-se cu mâinile în pieptul lui pentru a se elibera [i a putea respira, [i pentru a-[i putea aduna gândurile. – Stephanie, vocea lui era o rug`minte [i o porunc` în acela[i timp. 66

O s`rut` încet pe um`rul dezgolit. – Nu. Ea îi r`spunse cu o voce înfundat`, r`sucindu-se [i ridicându-se din poala lui, f`când câ]iva pa[i rapizi [i îndep`rtându-se de scaunul lui, în timp ce î[i trase c`ma[a peste piept [i peste coapse. – De prima dat` de când te-am v`zut, continu` ea, am [tiut c` trebuie s` r`mân cu amândou` picioarele pe p`mânt, iar dac` nu, cu siguran]` c` tu ai putea s` m` dobori. {i asta la propriu. Stephanie începu s` râd` zgomotos, încercând s` fac` totul s` par` o glum`, chiar dac` [tia c` este adev`rul gol-golu]. – Te vreau, te doresc, Stephanie. }i-am mai spus asta [i noaptea trecut`, îi reaminti Brock, iar Stephanie merse c`tre masa de lucru din buc`t`rie, stând cu spatele c`tre el [i încercând s` scape de sub atrac]ia vocii lui excitante. [i oricum acum este cu mult mai adev`rat decât atunci. La sunetul scaunului, ea î[i d`du seama c` el s-a ridicat în picioare, [i se prinse cu mâna de marginea mesei sim]ind nevoia s` se sprijine de ceva. – Toate astea se întâmpl` mult prea repede pentru mine, încerc` ea s` îi explice, [i s` nu î[i tr`deze disperarea care o cuprinsese. Tu nu în]elegi, Brock, eu nu pot s` m` port a[a, nu pot s` tratez sexul a[a cum îl tratezi tu, superficial. – Cât de multe [tii tu despre sex, Stephanie? Când îi vorbi ea [tiu c` el se afl` chiar în spatele ei, iar tonul vocii lui era plin de r`bdare [i încredere. 67

Încheieturile de la degetele ei se albir`, atât de tare strângea marginea mesei în efortul pe care-l f`cea de a nu se întoarce spre el. Pentru c` dac` ar fi f`cut-o, [tia c` ar fi fost pierdut` în fa]a lui. Pentru a contracara siguran]a lui ea îi r`spunse defensiv` [i t`ioas` în acela[i timp. – Sunt sigur` c` nu [tiu atât de multe câte [ti]i dumneavoastr`, domnule Canfield. – Domnule Canfield? Vocea lui era periculos de joas`. Degetele lui o apucar` de umeri [i o for]ar` s` se întoarc`. Ea era rigid`, în]epenit` în strânsoarea lui, dar nu-i putu rezista. În apropierea [i sub aten]ia privirilor ochilor lui gri, ea î[i l`s` repede capul pe spate. – Hei, ce-i asta? continu` el. – Sexul este pentru tine doar o atingere pur fizic`, la fel ca [i s`rutul. Pentru mine nu înseamn` acela[i lucru [i nu-l tratez cu u[urin]a cu care îl tratezi tu, se ap`r` ea, îns` plin` de ezitare [i nesiguran]`. El îi studie o bun` bucat` de timp expresia chipului, pân` când ea sim]i din nou cum se încinge, cum se înfierbânt`. – Stephanie, tu e[ti virgin`? \ntreb` el, p`rând c` se îndoie[te pu]in de acurate]ea concluziei sale. Capul ei se aplec`, cu b`rbia în piept. – Ar trebui s` îmi cer iertare pentru lipsa mea de experien]`? În \ntrebarea ei se sim]ea pu]in` mânie, pu]in` durere. 68

– Câ]i ani ai? Degetele lui se înfipser` în carnea umerilor ei. – Dou`zeci [i doi, r`spunse ea rigid. – Doamne, unde ai fost în toat` perioada asta a vie]ii tale, într-o mân`stire? spuse Brock neîncrez`tor [i pus pe glume nes`rate. O virgin` de dou`zeci [i doi de ani care r`sare uite a[a, cum ai pocni din degete. Remarca lui o indign`. – Accidentul de la schi al tat`lui meu l-a l`sat aproape paralizat, a trebuit s`-l hr`nesc, s`-l îmb`iez, s`-l îmbrac, s`-i citesc, s` fac totul pentru el timp de cinci ani. T`ticu’ nu [i-a plâns niciodat` de mil`, îns` obi[nuia s` m` certe pentru c` nu ie[eam din cas` [i nu m` duceam s` m` distrez. Perry avea grij` de el de fiecare dat` când era acas`, dar niciodat` n-ar fi avut de unde s` [tie când ar fi putut ap`rea o urgen]` [i ar fi trebuit s` mearg` imediat la motel. Stephanie era furioas` [i nu-[i dorea s` se tempereze. – Dar cine s-ar fi putut lega de mine, care aveam un tat` bolnav acas`? {i nici nu ne-am putut permite nciodat` s` angaj`m pe cineva care s` aib` grij` de el tot timpul. Nu vreau s` m` plâng de ace[ti cinci ani. Nu regret nici o clip` din ei, pentru c` m-au adus mai aprope de tata decât am fost vreodat`. A[a c` î]i po]i bate joc de mine cât vrei... El îi acoperi buzele cu dou` degete pentru a o opri din tirad`. Chipul s`u deveni dintr-o dat` t`ios [i sobru. – Nu îmi bat joc de tine. El îi urm`ri cu degetele conturul buzelor [i fu 69

absorbit de conturul lor perfect. Furia ei disp`ru ca [i cum nici n-ar fi existat. – Este extrem de pu]in probabil s` întâlne[ti o fire pasionat` ca a ta, spuse el, la o persoan` care nu a f`cut nimic pân` acum. Dar asta nu schimb` nimic. Privirea lui se ridic` pentru a o întâlni pe ei. Sclipirile argintii întunecate a ochilor lui o ame]ir`. – O s` încerc în continuare s` ajung în pat cu tine. {tiind c` voi fi primul, acest lucru te transform` într-un premiu pe care sunt cu atât mai hot`rât s`-l câ[tig. Brock o strânse în bra]e încet, f`r` s` se gr`beasc`, [i, arcuindu-i spatele, o ]intui cu coapsele de mas`. Felul în care mângâierile sale tandre o înconjurau, o umpleau de pl`cere. Aten]ia lui se mut` asupra pulsului ei din ce în ce mai rapid, din ce în ce mai s`lbatic, vizibil pe gâtul ei fin. – A cui este c`ma[a asta? întreb` el, dup` ce î[i încurc` o mân` în faldurile ei. – A lui Perry, admise ea cu o voce sugrumat`, tulburat` de perceperea acut` pe trupul ei a masculinit`]ii lui trezite. – C`ma[a asta cu siguran]` trebuie s` dispar` de pe tine, spuse el încet în apropierea gâtului ei, începând s-o trag` încet de pe umeri în sus. De acum înainte, dac` va mai fi s` por]i haine b`rb`te[ti, acelea vor fi ale mele. – Cum vrei tu, [opti ea cu o dorin]` intens` în voce, moale [i fragil` în bra]ele lui puternice, rezemându-[i fruntea de um`rul lui în timp ce ploaia s`ruturilor lui aducea dezastrul sim]urilor ei excitate la maximum. 70

– {tii foarte bine ce spun, r`spunse Brock, percepând subterfugiul r`spunsului ei. Am spus-o de fiecare dat` când te-am privit [i te-am atins. Vreau s` fac dragoste cu tine – acum [i aici. Ai amândou` picioarele pe p`mânt. Nu asta ai vrut? Dar nu era a[a simplu. Nu pentru Stephanie. Nici chiar acum, când în interiorul trupului ei se d`dea o asemenea lupt`. Confuzia îngrozitoare care o cuprinse, o determin` s` întârzie cu r`spunsul. Mâinile lui se desprinser` din îmbr`]i[are [i începur` s-o mângâie tandru pe umeri. – Dar voi amâna toate acestea pân` dup` prânz, astfel încât s` ne putem petrece diminea]a împreun`, o inform` el cu o voce u[or sub]iat`, dar nu este nici o [ans` care eu s` stau aici în casa asta al`turi de tine, singuri [i s` nu... Trase adânc aer în piept [i apoi o eliber` în întregime. – Mai bine am merge cu ma[ina undeva. Cel pu]in în cazul `sta îmi voi ]ine mâinile pe volan [i deci voi fi capabil s` te las în pace. Mergi [i te schimb`, aranjeaz`-te... f` ce ai de f`cut, tu [tii. Te voi a[tepta aici, jos. Stephanie îl privi, o parte din planurile lui nefiind acceptabile pentru ea, dar ochii lui gri o convinser` s` accepte oferta asta, dac` nu cumva ar fi fost cazul s` accepte alternativa ei. – N-o s` dureze decât câteva minute, promise ea.

71

Capitolul 5 Drumurile erau în]esate de ma[inile turi[tilor care erau ner`bd`tori s` asiste la spectacolul oferit de toamn` [i de frunzele multicolore ale copacilor, [i s` arunce desigur o privire la tradi]iile p`strate aici [i personificate de ceea ce se chema Yankee New England – podurile de lemn, clopotni]ele [i turnurile albe ale bisericilor, magazinele de antichit`]i [i pie]ele satelor. Ruta pe care apucase Brock devenea din ce în ce mai mult o chestiune de alegere a drumului cel mai u[or, decât unul dinainte planificat. Stephanie st`tea relaxat` în scaunul îmbr`cat în catifea, înconjurat` de luxul Mercedesului albastru. Radioul era pornit, dar l`sat la un volum mic, cele patru boxe ale acestuia cople[ind-o cu sunetele clare, transparente ale muzicii. O întreag` palet` de culori exploda afar`, dincolo de fereastra ma[inii; ro[u [i galben împletindu-se cu verdele închis al 72

pinilor urcau într-un amestec de culori pantele Mun]ilor Albi profilându-se pe cerul albastru senin. Traficul se mai mic[or` pe traseul ales, astfel încât Brock întoarse [i apuc` pe drumul care-i ducea spre sud, prin Franconia Notch. O structur` din granit r`s`rea în fa]a lor, iar un zâmbet de mul]umire ap`ru pe chipul Stephaniei în momentul în care o v`zu. – Acolo este prietenul meu, murmur` ea, sp`rgând aproape incon[tient lini[tea instaurat`. – Care dintre ei? Brock se uit` în oglinda retrovizoare pentru a identifica în rândul ma[inilor pe care tocmai le dep`[ise, întrebându-se în care dintre ele ar putea fi prietenul ei. – Nu acel gen de prieten. Zâmbetul ei crescu pe m`sur` ce-i indic` structura granitic`, „B`trânul Mun]ilor“. Ea privi îndelung la profilul br`zdat pe care Natura l-a sculptat în granit cu milioane de ani în urm`. – Obi[nuiam s` fac pove[ti cu el pe vremea când eram copil` – cam genul de pove[ti pe care le fac copii despre Omul din Lun`, presupun. – Dac` el este singurul meu concurent, atunci ar fi trebuit s` am succes. Brock îi arunc` o privire plin` de c`ldur` [i de dorin]`. – M`car inima ta nu este ca a lui, f`cut` din piatr`, spuse ea. 73

Trecur` prin dreptul profilului din granit, imortalizat cu foarte mult timp în urm` de Nathaniel Hawthorne, în lucrarea sa clasic` „Chipul uria[ din piatr`“. Stephanie se a[ez` din nou confortabil în scaun, l`sându-[i privirile s` se plimbe pe chipul lui Brock. Doar simpla lui privire o f`cea s` se simt` mai cald`. – Atunci când eram mic`, eram aproape sigur` c` trebuie s` existe o cale prin care s`-l aduc la via]`, un fel de magie pe care zânele o cunosc [i o practic`. Iar el mi-ar fi putut spune toate secretele lumii. – {i acum? întreb` Brock curios. Stephanie ridic` din umeri. – Cred c` am crescut, b`nuiesc. – Nu. Tot ceea ce ai tu de f`cut este s` m` atingi, iar eu o s` cap`t via]`. R`spunsul lui, spus cu o intona]ie sexy, era înt`rit de aspectul lipsit de vigoare, dar aparent serios. Înghi]ind în sec, Stephanie privi într-o parte, sim]ind cum se înro[e[te toat` [i cum c`ldura i se r`spânde[te prin vene. Privirea i se odihni, r`t`cind pe fereastr`, uitându-se la peisajul care defila pe lâng` ma[in`, c`utând o sc`pare dar f`r` a-[i dori s-o g`seasc`. Sunetele specifice de la semnalizare o surpriser`, f`când-o s` se uite la Brock. – Cred c` amândurora ne-ar prinde bine ni[te aer curat, se justific` el. Înainte de a ajunge la trec`toare, el trase pe dreapta în parcarea special amenajat` pentru vizitatorii de la Flume. Atunci când opri motorul, 74

Stephanie î[i deschise singur` u[a nemaia[teptându-l pe Brock s` ocoleasc` ma[ina [i s` vin` s` i-o deschid`. Aerul r`coros [i învior`tor al toamnei îi limpezi gândurile, eliberându-i sim]urile [i lasând-o s` perceap` [i celelalte obiecte din jurul ei. Atunci când Brock ajunse lâng` ea [i o prinse reflex de mân`, ea r`spunse în acela[i fel, bucurându-se de c`ldura [i fermitatea mâinii lui puternice, care-i d`dea pl`cuta senza]ie de apartenen]`, de a fi împreun`. El îi arunc` un zâmbet înainte de a ajunge [i de a se a[eza la rândul format de ceilal]i turi[ti afla]i acolo, pentru a lua autobuzul spre Flume. Discu]iile f`r` sfâr[it ale turi[tilor îi oprir` de a-[i vorbi. Pe Stephanie n-o deranja acest lucru. Fu apoi liber` s` guste senza]ia de a fi împins`, strivit` în Brock pentru a putea face loc unui al treilea pasager pe bancheta autobuzului. Bra]ul lui îi era trecut dup` umeri, iar [oldurile [i coapsele lui musculoase se întip`rir` într-ale ei. Se sim]ea în siguran]` tr`ind toate acestea [tiind c` sunt înconjura]i de lume, permi]ându-i s` se bucure de simpla apropiere [i de a îndep`rta tenta]ia posibil` a unei atingeri mai intime. Pe m`sur` ce autobuzul se apropia de destina]ie, Brock îi murmur` în ureche: – Dac` ai s` continui s` m` exci]i ca o blestemat`, îmi voi încol`ci încet mâna dup` gâtul t`u frumos pentru ca apoi s` te mu[c de el. 75

Brock î[i trecu u[or buzele peste lobul urechii ei [i apoi o s`rut` pe tâmpl`. O femeie mai în vârst` aflat` în spatele lor \i [opti tovar`[ului ei de drum – Nu este minunat? O pereche de îndr`gosti]i! Remarca îl f`cu pe Brock s` fac` o grimas` caraghioas`. Stephanie privea înainte, sim]indu-se pu]in ame]it`. Atunci când autobuzul opri, nici unul dintre cei doi nu se gr`bi s` coboare împreun` cu valul de turi[ti. Îi l`sar` pe ace[tia s` se înghesuie în graba lor [i apoi îi urmar`, îns` încet [i f`r` a se gr`bi. De data aceasta Stephanie nu mai percepea t`cerea care se instalase între ei la fel de confortabil` ca la începutul c`l`toriei. Când Brock î[i lu` mâna de pe talia ei pentru a se încheia la unul dintre nasturii de la trenciul s`u, ea se opri al`turi de el. În fa]a lor se întindea spre intrarea în defileu un drum placat cu scânduri ce se pierdea în întuneric. – Este mult mai bine s` vii aici vara, când e cald, spuse ea rupând t`cerea, atunci cu siguran]` ai aprecia r`coarea [i umbra de aici. – Dac` vrei s` te înc`lze[ti, te rog s`-mi spui. Voi fi foarte bucuros s-o fac. Când privirile ei se odihnir` în ochii lui ce sugerau lene[i contextul vorbelor spuse, Brock întinse mâna [i [i-o trecu prin dantela castanie a p`rului ei, aducând-o mai aproape de el, în timp ce cu cealalt` mân` îi mângâie obrazul. El îi zâmbi u[or. – Nu [tii cum s` r`spunzi toate aceste avansuri sexuale, nu-i a[a? 76

– Nu am mai fost cu nimeni pân` acum... care s` fac` permanent astfel de aluzii, a[a cum faci tu, admise ea, încercând s` scape îmbr`]i[`rii iminente. – Spun întotdeauna ceea ce gândesc, zise Brock privind în ochii ei alba[tri, ceea ce gândesc atunci când tu e[ti lâng` mine. Vibra]ia adânc` a vocii lui str`b`tu aerul rece [i Stephanie o sim]i în pieptul ei. – Te deranjeaz` lucrul `sta? – Da. – M` bucur. R`spunse cu un fel de gra]ie, gura lui apropiindu-se de a ei pentru a-i sim]i buzele r`coroase atingându-se de ale lui. Îndreptându-se, Brock o lu` dup` umeri [i o conduse spre intrare. P`trunser` în defileul îngust [i adânc în t`cere [i merser` unul lâng` cel`lalt pân` când pode]ul de lemn se îngust` [i Stephanie trecu înainte. În amândou` p`r]ile pode]ului se ridicau pantele abrupte ale pere]ilor stânco[i, pân` la peste dou`zeci de metri deasupra. Mu[chii cre[teau pe piatra umed` îmblânzind structurile t`ioase ale pietrei cu formele lor. Un pârâu zburdalnic s`lta peste pietrele din fundul defileului, pode]ul mergând pe traseul pe care acesta îl sculptase în piatr`. Lungul defileu fusese t`iat în stânc` cu secole în urm` de apele râului Pemigewasset, înainte ca ghe]arii s` se retrag`. Stephanie se opri aproape de sfâr[itul defileului Flume, unde popde]ul f`cea un unghi drept urmând 77

conturul stâncii erodate. Sprijinindu-se de balustrad` r`mase s` priveasc` în jos la ap`. Un grup compact de frunze reu[ise s` r`mân` într-o bulboan`, dar apa pârâului în curgerea tumultuoas` f`cea la cap`tul acestui ochi de ap` mai lini[tit un vârtej care sorbea fragila plut` de frunze. – Este foarte pl`cut [i lini[tit aici, nu? Ea privi c`tre Brock, care st`tea al`turi de ea, sprijinindu-se doar cu o mân` de balustrad`, [i a c`rui aten]ie era complet acaparat` de prezen]a Stephaniei. – Stephanie, te invit s` iei cina cu mine disear`, spuse el, doar noi doi, în apartamentul meu... cu vin, lumân`ri aprinse, [i muzic` lent`. O s` închiriez o ma[in` [i o voi trimite pe Helen oriunde dracului va voi ea s` mearg`, la Boston, New York sau la Roma. Vom avea la dispozi]ie toat` noaptea, iar diminea]a vom putea lua micul dejun în pat. Stephanie încerc` s` plece dar el îi bloc` drumul, schimbându-[i pozi]ia pentru a o prinde în col]ul pode]ului, o imobiliz`, punând mâinile de o parte [i de alta a ei. – Te-am întâlnit acum doar dou`zeci [i patru de ore, încerc` ea s` argumenteze lipsit` de orice [ans`. Când Brock începu s-o s`rute pe obraji [i pe gât, Stephanie nu mai rezist` acestei tactici de convingere a unui maestru. Era con[tient` de c`ldura respira]iei lui [i de r`ceala buzelor lui pe pielea ei, f`când-o s` se înfioare la fiecare atingere. 78

– S` pretindem c` ieri când ne-am întâlnit ar fi acum doi ani, c` cina am fi luat-o cu o s`pt`mân` în urm`, iar diminea]a asta ar fi ieri. Timpul este ceva pe care nu-l percep cantitativ. Noi trebuie s` facem din el ceea ce este cel mai intens lucru la un moment dat, s` nu-l risipim pe aceste preliminarii lipsite de noim`, murmur` Brock, r`mâi cu mine. Vom avea la dispozi]ie o întreag` noapte pentru a ne cunoa[te mai bine unul pe cel`lalt – [i asta în toate felurile posibile. Ea se cutremur` de dorin]a lui evident` [i se retrase, \ntorcându-[i capul pentru a se ap`ra de s`ruturile lui. – Nu în]elegi, Brock, spuse cu o voce catifelat`, nu vreau s` fiu doar virgina cu care tu te-ai culcat pe întâi octombrie în New Hampshire. Expresia fe]ei lui împietri, în timp ce se îndrept` [i î[i b`g` pumnii strân[i în buzunare. – În regul`, uit` invita]ia pentru disear`. Cei doi st`teau fa]` în fa]`, între ei n`scându-se o distan]`. – Mâine dup` amiaz` trebuie s` plec. Ce ai de gând s` faci diminea]a? Întrebarea o lu` pe Stephanie pe nepreg`tite. – Eu... eu, în mod normal a[ fi mers la biseric`. Brock strânse din din]i, cuprins de mânie. În ochii s`i gri ap`ru o umbr` întunecat` care-i d`du fiori reci Stephaniei. – Presupun c` m` vei invita s` merg împreun` cu tine. Dumnezeule, o s` stau în biseric`, tânjind [i 79

dorindu-te, spuse el, aruncând cuvintele printre din]i, gr`bit [i plin de furie. Te rog, scute[te-m` de aceast` ipocrizie. Ea deschise gura, dar nu putu s` rosteasc` nici un cuvânt. Mâna lui o apuc` brusc de cot [i o determin` s` mearg` pe pode] înapoi. Pacea senin` a defileului stâncos se transform` subit, umplându-se de tensiune. Nu [i-au mai spus nici un cuvânt pân` când au ajuns la autobuz [i, mai departe, pân` la ma[ina lui Brock. – Te voi mai vedea înainte s` pleci? risc` Stephanie o întrebare [i o privire spre profilul lui. – Nu la noapte. Nu sunt capabil de atâta autocontrol. El nici m`car nu i-a aruncat o privire, r`spunzându-i la întrebare, nici dup` ce a ie[it din parcare. *

*

*

Vânturile nordului venir` s` dezgoleasc` arborii de frunzele toamnei, l`sând vederii scheletele negre ale trunchiurilor, iar pe jos un covor de frunze moarte. Prima z`pad` anun]a sezonul ce va s` vin`, în ultimul weekend al lui octombrie. Noiembrie sosi. Stephanie îi scrise lui Brock dou` scrisori scurte cu ve[ti despre motel [i despre regiune, mai pu]in orice fel de mesaje personale. Singura adres` pe care ea o avea era aceea la care se trimiteau rapoartele 80

lunare. Nu era deloc sigur` c` scrisorile aveau s`-i parvin`. În ultima s`pt`mân` îi trimisese doar o vedere. Nu a avut la toate aceste scrisori, nici m`car un singur r`spuns, de oricare fel ar fi fost el, iar ea, pe m`sur` ce trecea timpul, ajunsese la concluzia c` el o uitase deja. Nu putea s` se descotoroseasc` de sentimentul c` a fost pe punctul limit` de a descoperi ceva minunat, [i a ajuns acolo doar pentru a-l pierde. Soneria telefonului se auzi. F`r` s` clipeasc`, r`spunse. – Domni[oara Hall la telefon, v` pot ajuta cu ceva? – Ce mai faci? O voce b`rb`teasc`, ce p`rea cunoscut`, se auzi în receptor. Nevenindu-i s` cread`, Stephanie strânse cu putere receptorul telefonului, sângele începând s`-i cânte în vene. – Brock? Ea î[i sim]i vocea cum se sugrum`. – Unde e[ti? În fundal ea putea distinge vocile stinse ale mai multor oameni. – Î]i vine s` crezi? Râsul lui scurt fu amplificat de telefon. – Sunt în mijlocul unei întâlniri cu consiliul de conducere. Nu [tiu dac` ei î[i dau seama cu cine vorbesc, dar a trebuit s` te sun. – M` bucur. R`spunsul ei nu se ridic` la mai mult decât intensitatea unei [oapte. 81

-Po[ta a sosit ast`zi de diminea]`, am primit cele dou` scrisori [i vederea de la tine, spuse el. – Eu...n-am [tiut...nu sunt sigur` dac` ar fi trebuit s`-]i scriu. – Acestea sunt ni[te vremuri liberale, dar nu m` surprinde c` tu ai r`mas în urma lor, glumi el, dar f`r` a fi r`ut`cios. O voce se interpuse, întrerupând conversa]ia. – Domnule Canfield, aici sunt rapoartele pe care le-a]i cerut, relativ la schimbul de valut` în acest semestru. – Bine, Frank, fu r`spusul estompat al lu Brock, apoi clar, spuse: Mai e[ti acolo? – Da, sunt aici, îl asigur` Stephanie, vocea-i recâ[tigând în vigoare. – Acesta este poate cel mai frustrant mijloc de comunica]ie. Nu te pot nici vedea, nici atinge. – {tiu [i eu asta. – Domnule Canfield? Aceea[i voce întrerupse din nou convorbirea – La naiba, Frank, nu vezi c` vorbesc la telefon? Se întoarse din nou la receptor [i continu`. – Îmi pare r`u. Nu este bine deloc. Nu pot s` vorbesc acum, încerc s`-mi planific s` vin acolo în decembrie sau poate în ianuarie. A[a de târziu! gândi Stephanie, dar nu spuse nimic, decât: – Chiar în mijlocul sezonului de schi. Poate c` vei avea timp într-o dup`-amiaz` s` mergi pe pârtie. Deja stratul de z`pad` este suficient de mare. 82

– M` doare-n cot de toat` z`pada, spuse el. În vocea lui ap`ru o umbr` de ner`bdare când ad`ug` promisiunea: – Te voi vedea... curând, sper. – La revedere, Brock. Leg`tura telefonic` se întrerupse înainte ca Stephanie s` închid` telefonul. Apoi r`mase uitându-se la el. Surprins` de o mi[care în apropierea ei se \ntoarse brusc, v`zându-l pe Perry în cadrul u[i. – A fost Brock ? – Da, spuse ea, prinzându-[i înapoi cercelul la ureche, nevoind s` discute cu Perry micile dulci am`nunte ale scurtei conversa]ii cu Brock. O umbr` de triste]e ap`ru pe chipul lui. – Nu-l l`sa s`-]i sf`râme inima, Steph. Mâna lui alunec` încet pe tocul u[ii, apoi, cu un gest de neputin]`, Perry se întoarse [i ie[i.

83

Capitolul 6 Nu au mai fost [i alte telefoane de la Brock. Stephanie a continuat s`-i scrie, dar nu mai des decât o f`cea înainte. Altceva decât s`-i scrie c` a[teapt` cu ner`bdare urm`toarea lui vizit` în New Hampshire, nu era nou fa]` de scrisorile precedente, ea nef`când nici o remarc` posesiv` în ceea ce-l prive[te. {tia c` la urm`toarea întâlnire a lor lucrurile puteau fi cu totul diferite, iar ea nu-[i dorea s` trimit` scrisori care ar fi putut s-o stânjeneasc` în vreun fel în viitor. Meteorologii prev`zuser` pentru Ziua Recuno[tin]ei ninsoare. Ningea încet, cu fulgi gra[i, depunându-se repede pe p`mântul care era deja acoperit de alb de la ninsorile precedente. Era o zi de lucru ca toate celelalte, preg`tind vacan]a de Ziua Recuno[tin]ei, una dintre cele mai importante din sezonul de iarn`. Când Stephanie intr` în buc`t`rie în acea diminea]`, fratele ei era la u[a de la intrare, îmbr`cat bine, cu ghete, m`nu[i [i fular. 84

– Hai s` nu mânc`m \n diminea]a asta nimic. Voi pune lan]uri de z`pad` la ma[ina de transport. O s` lu`m micul dejun când ajungem la han. – Când meteorologul a anun]at noaptea trecut` z`pad`, a [tiut ce zice, nu? spuse ea, privind prin ferestrele înghe]ate, afar`, cum fulgii de z`pad` se a[terneau pân` departe peste dealurile alb-gri. – Ne preg`tim pentru o furtun`, profe]i Perry. N-o s` faci deloc r`u dac` o s`-mi iei [i mie trusa de b`rbierit [i o c`ma[` curat`, [i pentru tine câteva schimburi. Dac` r`mânem înz`pezi]i sus, va trebui s` r`mânem la motel. Iar drumul nostru, [tii c` este unul dintre ultimele pe care le cur`]` ma[inile de desz`pezit. Se strâmb` [i ie[i afar`, într-un vârtej de fulgi de z`pad` [i aer rece. Drumul pân` la motel le lua în medie zece minute. Vizibilitatea sc`zut` [i [oseaua alunecoas` de la z`pada proasp`t c`zut`, lungir` timpul pân` la han la circa dou`zeci [i cinci de minute. Radioul din ma[in` prevedea înr`ut`]irea condi]iilor meteorologice. Înainte de micul dejun merser` în zona pârtiilor, acum închise pentru schiori. Motelul p`rea mai aglomerat ca oricând, întrucât oaspe]ii erau acum obliga]i din cauza vremii s` r`mân` acolo. Ace[tia se adunaser` în holul de la parter, în jurul focului, în sala de jocuri, în restaurante. Era chiar o coad` format` la recenta pus` în uz saun` , precum [i la sala de for]`. Aproape orice suprafa]` plat` era acum destinat` jocului de c`r]i. Mici concursuri [i turnee de [ah erau în plin` desf`[urare. 85

Imediat dup` prânz, s-a stârnit pu]in` panic` la vestea c` doi schiori nu se întorseser` dintr-o excursie pe care o f`cuser` pe munte cu o sear` înainte. Perry [i Stephanie tocmai se a[ezaser` la masa de prânz cu specialit`]i de curcan. Aventurierii fuseser` caza]i la o alt` caban`, dar pân` s` se afle prânzul celor doi se r`cise de mult atunci când ei au putut s` se întoarc` la mas`. Apoi se pornise potopul de vehicule motorizate. Cu toate c` nu mai aveau locuri, Stephanie dubl` paturile acolo unde se putea, mutând to]i membrii unei familii într-o singur` camer`, ajutându-l pe administratorul cl`dirii s` \mpart` p`turi, cear[afuri, paturi pliante [i perne, încercând s` cazeze cât mai mul]i turi[ti dintre cei care veniser` pe nea[teptate la motel. Era mare nevoie de ea în acea zi. – Nu uita s` p`strezi [i pentru noi un loc de dormit, îi reaminti Perry, când ea lucra la cre[terea capacit`]ii de cazare a s`lii de la parter. – Întotdeauna este o buc`]ic` de podea disponibil`, îi r`spunse ea râzând. A fost aproape o u[urare când furtuna a rupt liniile telefonice, dup` amiaza târziu [i centrala telefonic` se potoli în cele din urm` din bâzâit. Ora cinei n-a adus nici o ameliorare în ritmul frenetic. Având atâ]ia oameni caza]i în plus, atât Perry cât [i Stephanie merser` s` dea o mân` de ajutor la buc`t`ria restaurantului, ajutând la orice se putea, de la aranjatul felurilor de mâncare pân` la sp`latul vaselor. 86

Pe la nou` [i jum`tate Perry îi puse o mân` pe um`r. – Ai f`cut destule, Steph, de ce nu ie[i din circula]ie m`car pentru noaptea asta? – Da, domnule [ef, fu ea de acord, dar tu ce mai ai de f`cut? – M` duc în salon. Freddy are nevoie de ajutor la bar [i poate c` va fi nevoie de mine în caz c` cineva are chef de scandal. Stephanie fu tentat` s` insiste s` lase pe altcineva s` fac` asta, dar Perry î[i luase în serios îndatoririle de manager [i nu putea pasa responsabilit`]ile sale pe umerii altcuiva. – În regul`. Ne vedem mâine de diminea]`. – Stai o clip`! o chem` el înapoi. Eu unde dorm la noapte? – Pe canapeaua din biroul t`u... asta dac` nu cumva este deja ocupat`, glumi ea. În aceast` eventualitate, va trebui s` te descurci singur. – Mul]umesc mult, surioar`, îi replic`, înso]ind cu o grimas` cele spuse. Oprindu-se la biroul ei, î[i lu` bagajul pe care [i-l f`cuse de diminea]` [i merse spre cap`tul holului. Nu [tia ce suna mai divin – un du[ sau un pui de somn? Cu pu]in noroc va avea parte de amândou`. Înainte de a cioc`ni la u[`, auzi din interiorul apartamentului râsete rapide necontrolate, copil`re[ti. B`t`ile ei în u[` amplificar` râsetele [i mai mult. U[a fu deschis` de o femeie tân`r`, poate cu un an mai în vârst` decât Stephanie. P`rea obosit`, 87

h`r]uit` [i exasperat`, zâmbetul ap`rându-i u[or pe chip la vederea ei. Stephanie se str`dui s` fie dr`gu]`. – Bun`. Eu sunt colega ta de camer` pentru noaptea asta. – Desigur, intr` te rog, domni[oar` Hall. Dar fu deranjat` de dr`cu[orul de feti]` de circa cinci ani care ap`ru în u[a care f`cea leg`tura dintre dormitor [i camera de zi. – Amy Sue, treci înapoi în pat înainte s` iei b`taie! o amenin]` femeia, [i micu]a, echipat` în c`ma[` de noapte, fugi râzând. Îmi pare r`u. Încerc s` le culc pe fete de mai bine de o or`. Ele cred c` asta este un fel de petrecere. – Totul este nou pentru ele. Sunt încântate, doamn` Foster. {i v` rog, spune]i-mi Stephanie, insist` ea. – Eu sunt Madge. Apoi plec` spre dormitor. – Iar acestea sunt fetele mele, Amy are cinci ani, iar Marsha patru. Amy cea mai mare, scoase capul de sub p`tur`, apoi se b`g` repede înapoi. Patul dublu p`rea c` le înghite pe amândou` feti]ele cu p`r negru, f`cându-le s` dispar`. Cele dou` perechi de ochi o spionau pe Stephanie cu curiozitate. – Bun`, Amy [i Marsha, le zâmbi ea. Cele dou` nu p`reau deloc a fi pe puncrul de a li se face somn. – Bun`. Cine e[ti tu? întreb` cea mai mic`, nefiindu-i deloc ru[ine, având în vedere c` Stephanie era o str`in` pentru ele. 88

– Numele meu este Stephanie, îi r`spunse ea. – {i pe prietena mea de la gr`dini]` tot Stephanie o cheam`, spuse Amy cu o voce pi]ig`iat`. – Ne cite[ti o poveste? întreb` Marsha, plonjând deja dup` cartea de pove[ti de la cap`tul patului de pe etajer`. Mie! – Ba mie! protest` Amy. – Fetelor! interveni Madge Foster cu oarece autoritate. – Nu este nici o problem`, murmur` Stephanie, o s` le citesc în timp ce tu te vei relaxa în cad`. Cum femeia ezita, evident tentat` de ofert`, Stephanie îi repet`: – Nu este nici o problem`. – Mul]umesc. Nici nu [tiu ce s` spun, ezit` femeia, toat` ziua am încercat s` conduc prin z`pad` [i prin furtun`, cu fetele zbenguindu-se peste tot, apoi am fost cazate aici...nervilor mei le-ar prinde bine o clip` de odihn`. Dar nu le voi l`sa pe fete singure cu tine prea mult timp, promit. – Îmi cite[ti povestea, te rog? insist` Amy. – O s` v` citesc la amândou`, promise Stephanie, dar vom începe cu a Marshei. Ea î[i aranj` geanta cu cele necesare pentru noapte pe podea, lâng` pat, [i merse s` se a[eze pe marginea patului unde era lampa de citit. Marsha îi înmân` imediat cartea ei de pove[ti. Fetele fur` nemul]umite [i vociferar` când Stephanie insist` ca ele s` se bage sub p`tur` [i s` se întind`, înainte ca ea s` înceap` s` le citeasc`. Fetele nu cedar` pân` când Stephanie nu le 89

promise c` le va ar`ta desnele de pe fiecare pagin` în parte. Manevra ei a mers. În timp ce le citea prima poveste pentru a treia oar`, amândou` fetele adormir`. Când u[a de la baie se deschise Stephanie puse degetul la buze avertizând-o pe Madge. Madge Foster zâmbi [i cl`tin` capul în semn c` nu-i vine s` cread`. – Cu siguran]` c` ai acela[i ton, acela[i fel de a spune pove[tile ca [i so]ul meu, Ted. Eu pot s` le citesc pân` r`gu[esc, dar dup` ce le cite[te el o poveste, adorm imediat, îi [opti ea. Nu cred c` în starea asta capul meu va atinge perna înainte ca eu s` adorm. Baia este a ta. – Bun. Stephanie î[i d`du umerii pe spate, sim]ind c` oboseala î[i f`cea sim]it` prezen]a. – Oh, domni[oar` H... Stephanie, te deranjeaz` dac` las lampa aprins` pe partea patului pe care dorm eu? Fetelor nu le place s` doarm` pe întuneric. Am încercat s` le fac s` doarm` f`r` lumin`, dar este un loc str`in [i... dac` nu te deranjeaz`... – Nu, nu m` deranjeaz`. {i eu sunt în aceea[i stare ca [i a ta, îi explic` Stephanie, probabil c` am s` adorm înainte de a pune capul pe pern`. – Fetele dorm lini[tite, nu se r`sucesc [i nu se agit` prea mult. – Îmi pare r`u c` n-am putut s` v` oferim o camer` care s` fie numai a voastr`, î[i ceru scuze Stephanie. – Ascult`-m`, eu sunt fericit` c` am un pat în care s` pot s` dorm. {i Dumnezeu [tie c` în patul `sta ar 90

mai putea înc`pea înc` doi, spuse Madge zâmbind. Du-te [i f` o baie. {i noapte bun`. – Da, noapte bun`. Apa fierbinte din cad` o f`cu pe Stephanie s` realizeze cât de extenuat` era, atât fizic cât [i mental. Fu un adev`rat efort s` se [tearg` cu prosopul [i s` se îmbrace cu c`ma[a de noapte. Toate trei dormeau deja când ea reveni în dormitor. Ea se deplas` încet la cap`tul cel`lalt al patului, la lumina slab` pe care o împr`[tia lampa. {i adormi în câteva minute. O pal` de aer rece o înv`lui, o senza]ie vag` de curent. Stephanie încerc` s` se acopere cu p`tura [i s` se înf`[oare cu ea, dar ceva o împiedica. Ea se r`suci pe o parte, doar pentru c` realiz` c` ceva greu îi ]ine p`tura jos [i n-o las` s` se înveleasc`. Genele i se dep`rtar` pu]in, deschizând ochii doar cât o fant` îngust`, apoi ochii i se deschiser` larg când observ` o siluet` a[ezat` lâng` ea, pe pat. I-a luat o secund` lung` pân` [i-a dat seama cine era b`rbatul în c`ma[` alb` de lâng` ea, pe pat. – Brock! Visa cumva? Ea îi rosti numele încet ca pentru a nu speria imaginea lui [i ca nu cumva ca aceasta s` dispar`. Dar mâna lui îi atinse obrazul plin` de tandre]e [i ea [tiu c` nu viseaz`. – Bun`. – Ce faci aici? \ntreb` ea, încercând s` vorbesc` \n [oapt`. 91

El p`rea obosit [i tras la fa]`, se vedea în lumina slab` de la veioz`. Dar str`lucirea din ochii lui putea fi orice, numai oboseal` nu. – Iat`-te în sfâr[it în patul meu, [i pentru mine nu mai este loc, spuse privind spre feti]ele care dormeau la mijloc, chipurile lor fiind luminate de veioz`. – Furtuna... începu Stephanie s` explice în [oapt`. – Da [tiu. Am p`[it peste trupurile celor care dorm în salon. F`r` s-o avertizeze, Brock trase p`tura de pe ea, î[i trecu bra]ele pe dedesubt [i o ridic`. Stephanie se ag`]` de gâtul lui, prea uimit` dar [i prea adormit` în acela[i timp, îns` con[tient` c` ar fi putut s` le trezeasc` pe feti]e sau pe mama acestora. – Ce faci, Brock? – Te iau în alt` camer` cu mine, declar` el, ducând-o în bra]e spre camera de zi. Mai avem doar o or` de Ziua Recuno[tin]ei [i inten]ionez s` mi-o petrec împreun` cu tine. Brock nu o puse jos pân` când nu ajunser` în camer` [i închise u[a. O singur` lumin` era aprins` în col]ul camerei. Afar`, dincolo de fereastr`, fulgii de z`pad` c`deau din abunden]`, îns` mai u[or decât în timpul zilei [i p`reau mai mici. Nevenindu-i s` cread` c` el era acolo, în carne [i oase, Stephanie privi insistent spre Brock, urm`rind tr`s`turile lui masculine, negrul p`rului [i griul care o înmuia al ochilor lui. Mâinile lui o apucar` de talie, trecând peste materialul m`t`sos al c`m`[ii ei de 92

noapte, pentru a o aduce mai aproape, bucurându-se de a o sim]i aproape de el. Când gura lui se aplec` pentru a o s`ruta, Stephanie merse în vârful picioarelor, în întâmpinarea s`rutului lui. El puse st`pânire pe moliciunea buzelor ei, plin de o senzualitate tandr`. Era atât de diferit acest s`rut decât oricare altul pe care ea l-a tr`it vreodat`, încât îi era extrem de greu s` în]eleag` ceea ce i se întâmpla. Mâinile lui trecur` pe spatele ei, grijulii dar ferme pe m`tasea care acoperea pielea ei fin`, aducând-o aproape de conturul tare al coapselor lui. Sângele ei alerga prin vene, înfl`c`rat de arta seduc]iei pe care el o practica atât de bine [i atât de degajat. Stephanie era pierdut`, dar nu-i mai p`sa. Când el îi eliber` din s`rut buzele c`utând goliciunea umerilor, ea oft` cuprins` de o încântare minunat`. – Cum ai ajuns aici prin furtuna asta? întreb` ea, suflând aer cald spre pieptul [i umerii lui, pe sub c`ma[`, alungând frigul instalat acolo. Nu-mi vine înc` s` cred c` e[ti aici, oft` ea percepând miracolul de a-l avea în bra]ele ei. – Nici mie nu-mi vine s` cred! Bra]ele lui o strânser` puternic, s`lbatic, pre] de o clip`. – Au fost momente când m` întrebam dac` voi reu[i vreodat` s` ajung aici, admise el obosit, într-un oftat lung. – De ce ai venit? Cu furtuna asta [i cu... Stephanie ridic` ochii, cutremurându-se la gândul c` el a fost afar`, în vijelia aia. 93

Ea se însp`imânt` la gândul a ceea ce s-ar fi putut întâmpla. Î[i trecu u[or mâna peste obrazul lui iar el î[i frec` la rându-i obrazul de palma ei, întâmpinând mi[carea-i delicat`. – De ce ]i-ai asumat riscul `sta? Vocea-i era înecat` de riscul pe care-l presupunea o astfel de întrebare. – Am vrut s` fiu aici cu tine. El o privi adânc în ochi, înso]ind cele spuse cu o privire sugestiv`. – N-am vrut s`-mi petrec aceast` s`rb`toare f`r` tine. – Ar fi trebuit s` suni. Ar fi trebuit s`-mi spui c` vii, îl cert` Stephanie, dar [tia c` dac` ar fi [tiut c` vine, [i-ar fi f`cut griji teribile pân` ar fi sosit. – Am vrut s`-]i fac o surpriz`, spuse el cu o grimas`, au fost optsprezece ore ale unei curse cu obstacole, aeroporturi închise, zboruri deviate, linii de c`i ferate închise, autostrada închis`. Iar atunci când am avut clar certitudinea c` voi ajunge aici, am vrut s` dau un telefon, dar liniile telefonice erau moarte. Nici nu cred c` a[ putea s`-]i spun prin câte am trecut ca s` ajung s` fiu aici, cu tine. – Brock... Frustr`rile la care fusese supus erau foarte vii pentru ea. – {tiu, spuse el, strângând-o în bra]e [i s`rutând-o pe tâmpl`. – Cum ai ajuns aici? se minun` ea, nevenindu-i s` cread` c` el chiar reu[ise. 94

– Am închiriat o ma[in` [i am mituit un echipaj de la desz`pezire, astfel încât s` pot merge imediat în spatele lor. – {i cum ]i-ai dat seama c` sunt la motel, de unde ai [tiut? – N-am [tiut. Am mers mai întâi la voi acas`, îi spuse Brock. – Dar aleea...începu Stephanie cu ochii m`ri]i, alarmat`. – Era blocat`, îi termin` el vorbele pe care. A trebuit s`-mi las ma[ina în drum [i s-o iau pe jos pân` la voi acas`. Este un lucru tare bun c` nici tu nici Perry nu încuia]i u[a din spate [i sunte]i atât de încrez`tori. Astfel, am v`zut c` locuin]a este cam goal`. {i am b`nuit c` vei înnopta aici la motel, a[a c` am pornit încoace. Bineîn]eles c` nu m` a[teptam s` te g`sesc dormind în patul meu. Am fost norocos c` recep]ionerul din schimbul de noapte [tia unde e[ti cazat`, astfel încât n-am fost nevoit s` bat la fiecare u[` în parte [i s` te caut în mijlocul nop]ii, încercând astfel s` dau de tine. Perry a avut parte de câ]iva oaspe]i cam irascibili de care a trebuit s` se ocupe cam pân` spre diminea]`. Stephanie era mi[cat` de hot`rârea cu care el o c`utase pentru a fi împreun` cu ea. Desigur, ar trebui s` însemne ceva asta? Simpla atrac]ie sexual` pe care amândoi o împ`rt`[eau nu putea fi singura cauz`. Aceste gânduri îi d`dur` un sentiment vecin cu euforia, ame]ind-o, mai ales c` acestea veneau în plus fa]` de dorin]ele care-i bântuiau trupul. 95

– Vino! Mi[cându-se, Brock o apuc` de mân` [i o conduse într-o parte a camerei. – Am luat a[ternuturile de pat, p`turile [i pernele disponibile din dulap [i le-am întins aici, f`când pentru noi doi un pat pe jos. Stephanie privi a[ternuturile întinse [i cele dou` perne puse una lâng` cealalt` la cap`tul patului improvizat. Brock studie reac]iile ei, a[teptând ca ea s` aib` o anumit` atitudine. Dar nu fu nici o reac]ie, cel pu]in nu una negativ`. – O s` sting lumina. Eliberându-i mâna, Brock merse în cealalt` parte a camerei, unde era aprins` veioza. Când declicul întrerup`torului cufund` camera în întuneric, ea se strecur` în a[ternuturile preg`tite. O stare de calm [i lini[te o cuprinse când, a[ezat`, d`du p`tura la o parte, f`cându-i loc lui Brock lâng` ea. |l iubea. Puterea emo]iilor sale o f`cea s` se simt` cald` [i moale, plin` de sentimentul pe care i-l purta. Brock se apropie ca o umbr` întunecat` de patul improvizat. Pân` nu se b`g` sub a[ternuturi, al`turi de ea, el nu prinse nici form` nici consisten]`. A[ezat lâng` ea, el se întinse [i o aduse lâng` el, într-o îmbr`]i[are tandr`. Mâinile ei întâlnir` goliciunea provocatoare a mu[chilor pieptului lui, p`rul negru de pe piept, aspru [i senzual sub atingerea palmelor ei. El î[i mi[c` picioarele [i o cuprinse cu ele. Aceast` intimitate pro96

fund` aduse [i r`suci lama ascu]it` a dorin]ei în interiorul trupului ei. P`tura alunec`, descoperindu-i [oldurile, atunci când Brock îi trase c`ma[a de noapte peste umeri. Gura lui explor` vârful trandafiriu al sânului ei, expus acum privirilor lui. Îngreun` astfel [i mai mult povara dorin]elor ei. Apoi gura lui se întoarse [i îi strivi din nou buzele, în timp ce asprimea senzual` a pieptului lui se freca de pielea moale a sânilor ei dezgoli]i. Un geam`t plin de dorin]` izbucni din pieptul lui, c`ldura fierbinte a gurii lui sufocând-o cu dulcea]a s`ruturilor. Bariera sub]ire de m`tase a c`m`[ii de noapte, alunecat` înapoi pe trupul ei, nu putea s` nu lase s` treac` senza]ia trupului lui din ce în ce mai ml`dios. Împotriva voin]ei ei, Brock se retrase de desupra ei cu o mi[care brusc`. Stephanie fu aruncat` în confuzie [i nemul]umire de aceast` retragere nea[teptat`. R`sucindu-se pe o parte, ea se ridic` într-un cot [i privi c`tre el. Privirea lui o întâlni pe a ei, str`lucirea vibrant` disp`rând din ochii lui. Întinse mâna s`-i trag` c`ma[a de noapte înapoi dezvelind-o, dar r`mase mângâind-o tandru, t`cut. Un zâmbet îi ap`ru pe chip. Dar pân` [i acest zâmbet p`rea a cere din partea lui un efort. – Ce este în neregul`, Brock? întreb` Stephanie nesigur`, voind s` se ad`posteasc` la pieptul lui, în bra]ele lui, dar nu ced` impulsului din cauza lipsei oric`rui gest al lui care s-o invite s` fac` asta. 97

– Am muncit foarte mult în ultimele zile, ore lungi care s`-mi permit` s` vin aici [i s` fiu cu tine, s` nu apar` nici o problem` care s` m` împiedice s` ajung aici. El î[i trecu mâna pe curba fin` a gâtului ei, acoperit de p`rul moale, castaniu. – Am dormit [ase ore în ultimele cincizeci [i dou`. Asta este problema. Ea sim]i îngrijorarea din vocea lui, dar în întunericul din camer` ea putu doar s` ghiceasc` urmele oboselii în tr`s`turile chipului lui. Când el râse u[or, ea se încrunt`, nel`murit`. – Nu vezi ironia acestui lucru Stephanie? murmur` Brock. Dup` toate acestea, e[ti în cele din urm` aici, lâng` mine, în patul meu, chiar a[a cum mi-am imaginat. {i acum eu sunt prea obosit ca s` mai pot face ceva, oft` el iritat. Propria ei insatisfac]ie fu uitat` în graba ce o cuprinse de a-l sus]ine, grijulie. Aplecându-se înainte, ea îl s`rut` cu o infinit` tandre]e. Un zâmbet plin de dragoste ap`ru pe chipul ei. – Mai bine ai dormi pu]in, înainte de a ceda total, îl sf`tui ea [i se ridic` pentru a trage p`tura înapoi peste el [i a se întoarce în patul ei. – Nu, îi întrerupse Brock inten]ia de a pleca, întinzând mâna spre ea. R`mâi cu mine \n noaptea asta. Ea ezit` o frac]iune de secund`. Acceptând invita]ia, se întinse înapoi lâng` el. Brock o întoarse într-o parte, cu spatele la el, [i o aduse, de-a lungul 98

trupului lui. Un bra] îl trecu pe sub talia ei, iar cealalt` mân` a lui cuprinse posesiv, ca într-o cup`, un sân. *

*

*

Lumina de diminea]` p`trunse în camer` prin ferestrele mari, pe pleoapele Stephaniei. Ea începu s` se trezeasc`, sim]ind o greutate peste ea, peste picioarele [i abdomenul ei. O c`ldur` delicioas` radia de la ceva din apropierea ei, lâng` care ea se trase imediat. Când realiz` c` b`t`ile de inim` pe care le auzea nu erau ale ei, se trezi complet [i deschise ochii. O pereche de umeri largi se aflau în fa]a ochilor ei, pielea bronzat` care acoperea mu[chii puternici era mai mult întunecat` de p`rul negru cârlion]at. Greutatea pe care o sim]ea peste abdomenul ei era bra]ul lui Brock, palma acestuia îi cuprindea ferm coapsa, în timp ce un picior era trecut peste genunchii ei. Privind printre genele ei lungi, \i studie tr`s`turile, în timp ce dormea. Zvelt [i puternic, acesta îi trezea toate sim]urile. Sim]i un impuls puternic de a-l s`ruta [i de a-l trezi, dar cantitatea de lumin` care p`trundea prin ferestre, precum [i larma pe care o f`ceau pe hol ceilal]i oaspe]i ai motelului, îi spuser` cât de târziu era. F`r` s`-[i doreasc` asta, se retrase din îmbr`]i[area lui [i se rostogoli din patul improvizat pe podea. Picioarele ei goale nu f`cur` nici un pic de zgomot, în dormitor femeia [i cele dou` feti]e mai dormeau înc`. 99

Cu geanta în mân`, se strecur` încet în baie pentru a se sp`la [i a se îmbr`ca. Nu se auzea nici cel mai mic zgomot. Ezit` un pic în camera de zi, dar Brock p`rea c` înc` doarme. El î[i uitase cheile de la apartament pe col]ul mesei. Stephanie le strecur` u[or în buzunar [i apoi p`r`si în lini[te apartamentul, ie[ind pe hol. Ea se îndrept` direct spre buc`t`ria restaurantului. Motelul era deja în]esat de cei care luau micul dejun devreme. Afar`, cerul se înseninase – aproape mult prea albastru în contrast cu albul intens al z`pezii. Puse pe o tav` ce[ti de por]elan [i un vas cu cafea pentru a le lua în apartament. În timp ce trecea pe hol cu tava, ap`ru fratele ei. – Stephanie! o strig` el pentru a opri. Brock este aici, îi spuse el când ajunse lâng` ea. A venit noaptea trecut`. – Da [tiu, încuviin]` ea. Îi duc ni[te cafea acum. Doarme înc`, [i-a f`cut un pat pe jos în camera de zi. Ea nu men]ion` [i faptul c` l-a împ`r]it cu el. Nu era momentul. Mai degrab` prefera s`-i spun` toate acestea mai târziu, când nu vor fi împrejurul lor atâtea urechi care ar fi putut s` aud` [i s` interpreteze gre[it cele întâmplate. Perry se uit` la tav` apoi la ea, studiind-o îndeaproape. – De ce a venit aici? }i-a spus? o întreb` el – Vrea s` stea aici de Ziua Recuno[tin]ei. Stephanie ezit` s` continue, f`cându-[i griji pentru... Dar nu fu nevoie s` continue, întrucât o complet` fratele ei. 100

– Împreun` cu tine, spuse el identificând adev`rata ra]iune a prezen]ei lui aici. -Da, încuviin]` Stephanie, incapabil` s`-[i ascund` str`lucirea radioas` a ochilor. Perry scutur` din cap confuz, pu]in amuzat. – Prin furtuna teribil`...murmur` el, apoi î[i mu[c` buza de jos, p`strând câteva clipe de lini[te. Poate c` m-am în[elat în ceea ce îl prive[te... [i \n privin]a interesului pe care îl are pentru tine. Orice altceva ar fi vrut el s` adauge nu se ivi pe buzele sale, ci dup` ce un zâmbet îi ap`ru dintr-o dat` pe chip, îi spuse Stephanie: – Mai bine ai duce cafeaua aia, s` nu se r`ceasc`. – M` întorc repede, promise ea. – Nu este nici o grab`, insist` Perry. Dup` ziua de ieri care a fost atât de lung` po]i s`-]i începi diminea]a asta oricât de târziu vrei. Zâmbetul ei era plin de afec]iune pentru fratele ei – Mul]umesc, [efu’! Ajuns` la u[a apartamentului, ea trebui s` pun` tava jos pentru a-[i elibera mâinile [i a descuia u[a. C`nile se ciocnir` de zaharni]a de por]elan când intr` în apartament, dar zgomotul pe care acestea îl f`cur` era prea mic pentru a-l trezi pe Brock, care dormea în continuare lini[tit pe jos. {tiind cât de pu]in a dormit în ultimele zile, ea nu-i turn` [i lui cafea, ci î[i puse doar pentru sine o cea[c`. Vasul termoizolant în care se afla cafeaua o va ]ine cald` mult timp de acum încolo. Merse spre un scaun pe care, incon[tient, îl alese astfel încât de acolo s`-l poat` vedea pe Brock dormind. 101

P`tura c`zuse de pe coapsele lui, expunând astfel musculatura puternic` a picioarelor [i pielea nebronzat` a torsului. Aten]ia \i fu brusc captat` de abdomenul plat, de buricul acoperit de p`r. Stephanie \[i l`s` privirile s` cutreiere pe trupul [i chipul lui. Buzele bine conturate [i genele negre [i sub]iri se odihneau pe obrazul m`t`sos. Sprâncenele lui erau groase [i perfect arcuite, peste frunte trecea o [uvi]` neagr` de p`r. Chiar [i în somn, Brock emana o incredibil` virilitate. Ea î[i dorea atât de mult s`-l ating`, încât aceast` dorin]` îi provoca o suferin]` aproape fizic`. Când Brock î[i schimb` pozi]ia, ea î[i ]inu, incon[tient, respira]ia. Mâna lui se plimba peste partea goal` a culcu[ului ca [i cum ar fi c`utat instinctiv ceva. Oare el o c`uta pe ea? Ce gând minunat! Mâna lui înghe]` o frac]iune de secund`, apoi instantaneu se trezi, se întoarse pe spate, cu o expresie alarmat` pe chip. – Stephanie! o strig` impacientat, cu o frac]iune de secund` înainte s` vad` c` st` lâng` el, pe scaun. Expresia chipului s`u se schimb` imediat, luând o nuan]` de satisfac]ie. – Bun` diminea]a. Vocea ei era pu]in aspr`. – Nu este chiar a[a bun`. Trebuia s` m` treze[ti [i pe mine când te-ai trezit tu. – Vrei ni[te cafea? Stephanie se ridic`, deplin con[tient` de privirile lui care o inspectau, chiar dac` acum era îmbr`cat`, în 102

fiecare detaliu. F`r` s` a[tepte r`spunsul lui, ea merse c`tre mas` [i îi turn` cafea într-o cea[c`. – De ce te-ai îmbr`cat a[a, dintr-o dat`? o întreb` el, înainte de a vedea lumina de afar`. Cât este ceasul? – Aproape nou`, spuse ea, aducându-i cea[ca de cafea. P`tura alunec` un pic mai jos, oferindu-i privirilor o imagine chinuitoare a elasticului [i [ortului pe care-l purta. Felul în care pulsul ei reac]ion`, era aproape nebunesc. Ea intrase de foarte multe ori în dormitorul fratelui ei [i îl trezise din somn când acesta, neauzind ceasul sunând, dormea în continuare, [i îl g`sise în aceea[i pozi]ie, numai c` atunci nici m`car nu clipise. – Presupun c` ai de lucru \n diminea]a asta, spuse el cu o grimas` pe chip, sprijinindu-se pe coate. – Nu, Perry mi-a zis c` este în regul` dac` întârzii, îl asigur` ea, a[ezându-se în genunchi lâng` el [i dându-i cafeaua. – În cazul `sta, vino înapoi în pat. Privirea lui se ]intui obsesiv pe buzele ei. Stephanie nu-[i reg`si vocea, acum piedut`. Î[i reveni dup` ce sim]i cum bra]ul lui îi înconjoar` talia, apoi cel`lalt bra] care o prinse de ceaf`, tr`gând-o spre el. – Am s` v`rs cafeaua, îl avertiz` ea, pu]in înainte ca gura s`-i fie astupat` de un s`rut înfometat, care-i reaminti atrac]ia pe care ei o împ`rt`[eau. Se sprijini cu o mân` în um`rul lui puternic, în timp ce cea[ca tremura pe farfurioar`, în mâna 103

cealalt`, lichidul fierbinte [i aburind rev`rsându-se peste marginea de por]elan a ce[tii. Dar ea nu opuse nici o rezisten]` s`rutului lui. – Scap`, te rog, de cafeaua asta [i de hainele de pe tine, [i vino înapoi în pat lâng` mine, îi ordon` Brock, urmându-i apoi conturul buzelor cu limba. O s`rut` apoi senzual, înainte de a-i da drumul. Stephanie fu aruncat` într-o trans` euforic`, fiindu-i foarte greu chiar s` gândeasc` privind în ochii aceia gri. Un zgomot str`in se auzi, o iritare se n`scu la vederea imaginii care-i ap`ru în fa]a ochilor. Amy, care st`tea în pragul u[i, purtând c`ma[a de noapte din flanel, cu picioarele goale, încruci[ate unul peste cel`lalt, îi spiona curioas` pe cei doi. Stephanie fu brusc adus` cu picioarele pe p`mânt. Brock se întoarse [i privi peste um`r, [i mai curând fu cuprins de frustrare decât de furie. Avea în ochi o str`lucire de amuzament ironic [i de regret când se întoarse [i o privi pe Stephanie. – Cine este b`rbatul `sta? vru Amy s` [tie. Este so]ul t`u? Brock salv` cea[ca de cafea din mâna tremurând` a Stephaniei, pentru ca apoi s` ridice caraghios o sprâncean`. – Nu, este un prieten, îi explic` Stephanie, abia con[tient` de cele spuse. Feti]a alerg` repede, traversând camera ca [i cum ar fi fost chemat`. – De ce dormi pe jos? îl întreb` ea pe Brock, urcând pe a[ternuturi [i a[ezându-se pe pern`, cu picioarele sub ea. 104

– Pentru c` nu era altundeva loc [i pentru mine s` dorm, îi r`spunse el, privind intruziunea feti]ei cu r`bdare [i toleran]`, lucru care o surprinse pe Stephanie. – Dar era loc suficient în pat, insist` Amy. – P`rea un pic cam prea aglomerat pentru mine. Îi arunc` Stephaniei o privire cu subîn]eles. O Marsha adormit` pe jum`tate intr` în camer`, frecându-[i ochi[orii somnoro[i [i ]inând în bra]e cartea de pove[ti. Urm` rapid traseul surorii ei mai mari, a[ezându-se pe marginea cealalt` a pernei cu picioarele încruci[ate [i c`scând. – Unde merge]i s` v` lupta]i? întreb` inocent feti]a mai mare – De ce întrebi? spuse Brock pu]in amuzat. – Pentru c` mama [i cu tata fac asta câteodat` diminea]a, explic` ea. Tati o gâdil` pe mami [i o face s` râd` a[a de tare încât ajunge s` ]ipe. Apoi tati o s`rut`, a[a cum f`cea]i voi adineauri. – În]eleg. Col]urile buzelor lui erau cu greu re]inute s` nu se l`rgeasc` într-un zâmbet. – {i apoi ce se mai întâmpl`? Stephanie trase adânc aer în piept, stânjenit` de privirile lui viclene. – Obrajii lui mami se fac roz a[a cum sunt ai lui Stephanie acum, admise Amy cu un farmec inegalabil. Ne gone[te în camerele noastre [i ne ajut` s` ne îmbr`c`m, astfel încât s` putem ie[i afar`, la joac`. 105

– Mami s-a trezit? încerc` Stephanie s` schimbe subiectul. – Nu înc`. Era evident c` lucrul acesta nu le afecta deloc pe fete. – Voi ave]i copii? – Nu, replic` el, în timp ce î[i trecu privirile peste cele dou` feti]e. – Nu v-ar pl`cea s` ave]i [i voi feti]a voastr`? spuse Amy încurcat`. Tati spune c` este minunat, mai ales când ai dou`. – Cam are dou` feti]e, nu-i a[a? r`spunse Brock. – Da. Îns` voi pute]i s` ave]i doi b`ie]i, adaug` Amy. – Da, dar b`ie]ii pot s` fie r`i câteodat`, vorbi acum Marsha. Jimmy Joe Barnes a c`lcat pe capu’ p`pu[ii mele [i i l-a rupt dinadins. Vocea lui Madge Foster care se auzi din dormitor: – Amy, Marsha? Unde sunte]i? – Suntem aici, mami, r`spunse Amy imediat. – Ce face]i voi...dar întrebarea nu mai fu terminat` o dat` ce Marge ajunse în pragul u[ii. Priveli[tea tabloului cu Brock pe jum`tate dezbr`cat împreun` cu Stephanie [i feti]ele ei o f`cu imediat s` se simt` stânjenit` de felul în care era îmbr`cat`, în c`ma[` de noapte. Se retrase rapid dup` u[` folosind-o drept pav`z`. – Fetelor, veni]i imediat aici! le ordon` ea. Înc` nu v-a]i sp`lat pe din]i, spuse ea ca [i când acesta ar fi fost motivul pentru care le chema. 106

Cele dou` fete se ridicar` [i merser` în dormitor. Madge îi trimise Stephaniei o privire înso]it` de o grimas` în semn de „mii de scuze“. – Acum, o prinse Brock pe Stephanie de mân`, dezechilibrând-o [i luând-o din nou în bra]e, unde r`m`seser`m când am fost atât de brutal întrerup]i? Buzele lui abia le atinser` pe ale ei când se auzi o b`taie în u[`. Eliberând-o el începu s` bomb`ne. – Se pare c` locul `sta o s` se transforme curând într-un peron de gar`. Mai bine mi-ai da pantalonii, pentru c` este posibil` o parad` în orice moment. Înainte de a r`spunde la u[`, Stephanie îi arunc` pantalonii care erau atârna]i pe un scaun din apropiere. Era una dintre menajere, care f`cea verificarea camerelor. Când Stephanie se întoarse [i închise u[a Brock era deja în picioare, cu pantalonii pe el. – Mai vrei ni[te cafea? suger` ea – De ce nu, având în vedere \mprejur`rile actuale care nu ne permit s` facem nimic. Telefonul începu s` sune. Brock îi spuse s` stea unde era. – R`spund eu. Ridic` receptorul, apoi, ezitând, privi la Stephanie [i îi spuse celui care sunase: – Doar o clip` v` rog... Acoperi cu o mân` microfonul telefonului [i o întreb` pe Stephanie: – Numele femeii de al`turi este Foster? – Da. – Este so]ul ei la telefon, îi explic` el. {i, evident, 107

telefoanele au fost repuse în func]iune, este un alt telefon lâng` pat pe care ea poate s`-l foloseasc`. – O s`-i spun eu. Îi înmân` cea[ca cu cafea lui Brock [i merse la u[a dintre camere, unde b`tu încet. – Madge, so]ul t`u la telefon. Din dormitor se auzir` prima oar` strig`tele celor dou` feti]e, apoi se auzi ecoul acestora în receptorul din mâna lui Brock pe care acesta îl puse înapoi în furc`, uitându-se la Stephanie [i întrebând-o cu un aer de glum`: – Cum crezi c` va reu[i s`-i explice c` la telefon a r`spuns un b`rbat? – Cu furtuna [i cu toate celelalte, cred c` so]ul ei va reu[i s` în]eleag` situa]ia, spuse ea, rezolvând problema dintr-o mi[care [i întorcându-se la cea[ca ei de cafea ce se afla pe mas`, pentru a o umple din nou. În timp ce-[i turna cafeaua din vasul termoizolant, Brock se apropie pe la spatele ei [i, trecându-[i mâna peste talia ei, se aplec` s` o s`rute pe gât. – Crede-m`, dac` eu a[ suna [i mi-ar r`spunde un alt b`rbat decât fratele t`u, ai avea foarte multe de explicat. O senza]ie delicioas` îi str`b`tea pielea în urma s`ruturilor lui [i mu[c`turilor tandre. – Îmi voi aminti, astfel încât de acum înainte s` r`spund doar eu la telefon, glumi ea, [i asta în special când m` voi întâlni pentru diverse distrac]ii cu prietenii mei. 108

Bra]ul lui o cuprinse [i o strânse brusc cu putere. – Nu glumesc, Stephanie, numai când m` gândesc la asta...cum ar putea altcineva s` te ating`... Cineva b`tu încet la u[a de la intrare. Brock blestem` s`lbatic evenimentul [i , dup` ce o eliber` pe Stephanie, se îndrept` spre u[` cu pa[i m`sura]i, nervos. Perry st`tea afar`, surprins de prezen]a lui în u[`. – Nu eram sigur c` te-ai trezit. Brock râse scurt. – Sunt treaz, este în regul`. Mul]umit` celor dou` feti]e, apoi m`micii lor, apoi telefonului de la t`ticu’ [i în cele din urm` menajerei care avea cine [tie ce lucruri de aranjat, nu se [tie pe unde. Te rog, intr`, oricine poate s-o fac`. Iritarea din vocea lui neutraliza încercarea de a da o not` glumea]`. – Presupun c` o cau]i pe sora ta, Stephanie. – Nu neap`rat. Privirea lui Perry p`rea mult mai plin` de scuze atunci când o întâlni pe a ei, lucru foarte rar întâlnit la el. – Am nevoie de planificarea ratei revizuite pe care am f`cut-o ieri dup`-amiaz`. M-am uitat în biroul t`u, dar nu am g`sit-o. – Este într-un dosar în sertarul din dreapta al biroului, îi indic` ea repede pozi]ia precis`. – Cum se poate sc`pa de aici cel mai repede? ceru pe nea[teptate Brock s` i se explice. 109

Ea îl privi mirat`, nevoind s` cread` implica]iile pe care le-ar putea avea punerea acestei întreb`ri. Brock nici m`car nu s-a uitat la ea. – Aeroportul este înc` închis, dar autostrada a fost deschis`. Pe unele p`r]i z`pada mai este spulberat` de vânt, spun în raportul de diminea]` cei de la Controlul Circula]iei, îi r`spunse Perry. – Doar nu pleci? aproape c` îl acuz` Stephanie. – Trebuie s` plec. Apoi se uit` la ea plin de furie. La naiba! Nici mie nu-mi place deloc! Pe nesim]ite Perry p`r`si camera, l`sându-i singuri. Stephanie se întoarse cu spatele la el pentru a-[i ascunde dezam`girea. Îl auzi punându-[i cea[ca de cafea pe mas` [i îndreptându-se spre ea. Mâinile lui s-au a[ezar` ezitante pe umerii ei. – Dou`zeci [i patru de ore, atât am putut s` rup, Stephanie, îi explic` el pe un ton s`lbatic. Deja am stat mai mult decât îmi puteam permite, [i cel mai mult din timp l-am pierdut încercând s` ajung aici. – În]eleg. Ea se întoarse spre el [i se trezi în fa]a zidului gol al pieptului lui. – Sincer... m` bucur c` ai venit, [i o s` fiu bucuroas` ori de câte ori vei veni aici, oricât de pu]in sau de mult vei sta. Ochii lui gri se îmblânzir` [i nu mai erau plini de furie dup` cele spuse de Stephanie, iar acum se aprinser` str`lucind ca luminile unui foc al dorin]ei dup` buzele ei, al nevoii puternice de a o s`ruta. {i, 110

f`r` nici o urm` de ezitare în mi[carea mâinilor, o aduse lâng` el [i se aplec` asupra ei. S`rutul lui o umplu de furia neconsum`rii dorin]ei ce o totura, crescând excitarea ei pân` la nivelul nevoii lui arz`toare, acum atât de vizibil`, [i f`când-o s` simt` agresiunea masculin` din pasiunea lui. Bra]ele ei se încol`cir` de împrejurul gâtului lui, în timp ce ea se pr`bu[i lipsit` de orice puteri la pieptul lui. Înainte ca îmbr`]i[area s` le scape de sub control, el se for]` s` se poat` desp`r]i din înl`n]uire, moment pe care-l înso]i cu un geam`t. – Ar fi mai bine s` pleci acum, o sf`tui el atent. Noi nu mai avem cum s` st`m singuri, [i ar fi cazul s`-]i spun la revedere de pe acum. – Brock! – Crede-m`, este mai bine a[a, insist` el. Te voi vedea imediat ce voi avea posibilitatea, [tii asta, nu-i a[a? – Da, [tiu, încuviin]` ea, [i încerc` s` nu se mai gândeasc` la ce ar putea s` însemne asta, cât timp ar mai trebui s` treac` pân` la urm`toarea lor întâlnire. El o conduse pân` la u[a de la intrare, strivindu-i buzele cu un s`rut, înainte ca ea s` p`r`seasc` înc`perea. Ea î[i sim]ea gâtul uscat [i ochii arzând, dar nu a plâns. O voce interioar` o avertiz` c` aceste desp`r]iri ar trebui s` fie un fapt pe care ea s`-l accepte de bun`voie. Astfel de situa]ii vor fi foarte dese într-o rela]ie durabil` cu Brock Canfield. 111

Capitolul 7 -Vâsc? Perry ridic` de codi]` ramura cu nuan]e de ro[u la nivelul ochilor [i arunc` apoi o privire mirat` spre Stephanie, care era îngenuncheat` în fa]a [emineului unde aranja, pe o p`tur` alb` ca z`pada, scena Na[terii Domnului. – Pentru ce oare ne-ar trebui nou` vâsc, aici în casa asta? – Asta este o întrebare foarte bun`, îi r`spunse ea privindu-l cu subîn]eles peste um`r. Poate pentru noua noastr` înv`]`toare, domni[oara Henderson. Am în]eles c` a venit s` ia cina din nou asear` la restaurant. {i, de asemenea, am în]eles c` [i ]ie „ ]i s-a întâmplat“ a[a, pur [i simplu, s`-]i iei pauza de mas` tocmai atunci. – Restaurantul era aglomerat, încerc` el s` se apere, o ro[ea]` r`spândindu-i-se peste gât [i obraji. Mi s-a p`rut logic s-o invit s` stea la mas` cu mine. – De dou` ori în trei zile? îl nec`ji ea. N-am realizat 112

pân` acum c` înv`]`toarele sunt atât de bine pl`tite, încât s` le permit` salariul s` ia mesele la un restaurant atât de scump [i luni, [i miercuri. {i-a pl`tit ea ceea ce a consumat în amândou` serile, sau a pl`tit doar o singur` dat`? – Pattie are gura cam slobod`, oft` Perry dezgustat. Iar Stephanie izbucni în râs la referirea pe care o f`cu fratele ei la Pattie, casieri]a, de altfel sursa ei de informa]ii care-l tr`dase pe Perry relativ la masa pe care i-o oferise tinerei [i dr`gu]ei înv`]`toare cu o noapte înainte. – Pattie este îngijorat` de faptul c` e[ti singur [i nu te vezi cu nimeni. – Asta nu o prive[te pe ea. – Poate c` nu. Dar, în cazul în care te hot`r`[ti s-o invi]i pe domni[oara Henderson la un pahar acum, de s`rb`tori, de ce nu atârni vâscul în centrul camerei, de grind`? Îmi pare a fi un loc strategic. – Cine a zis c` o s-o invit? izbucni Perry. – Nu eu, ripost` Stephanie, deschizând ochii mari [i luând o expresie inocent`. Dar dac` o vei face, te rog s` m` anun]i [i pe mine. Pot oricând s`-mi petrec o noapte la motel. – Atârn`-]i singur` vâscul, se d`du b`tut Perry, [i se întinse dup` cutia cu decora]iuni pentru Cr`ciun pentru a scoate podoabele pentru u[`. – Adu-mi scara [i o s`-l pun, fu ea de acord, realizând c` subiectul de discu]ie abordat, înv`]`toarea cea nou`, era unul delicat pentru fratele ei. 113

Un oftat îi sc`p` de pe buze lui Perry când ie[i din camer` pentru a aduce scara. Stephaniei îi p`ru r`u c` l-a tachinat. Trebuia s` fie mai mult decât un flirt întâmpl`tor, dac` Perry era atât de sensibil în ceea ce prive[te subiectul în cauz`. Iar ea, cu siguran]`, nu era în situa]ia în care s` l`mureasc` lucrurile altcuiva într-o rela]ie de acest gen. Nu mai auzise de Brock de mai bine de dou` s`pt`mâni, de la Ziua Recuno[tin]ei. Iar dou` s`pt`mâni p`reau a fi, pentru ea, lungi cât o eternitate. Telefonul începu s` sune înainte ca ea s` fi terminat de prins vâscul de grind`. Stephanie ezit`, apoi continu` s` dea cu ciocanul [i s` fixeze vâscul, ignorând sunetul repetat. U[a de la intrare se deschise [i Perry ap`ru în cadrul ei. – Nu auzi telefonul? – Sun` abia a treia oar`, îi replic` ea pu]in nelini[tit`. – A patra, o corect` el, [i se îndrept` spre telefon pentru a r`spunde [i a face s` se opreasc` soneria iritant` a acestuia. – Familia Hall, r`spunse el scurt, apoi a[tept` o clip` [i l`s` receptorul telefonului aproape s` cad` pe m`su]`. – Este pentru tine. Cuiul pe care Stephanie îl b`tea se îndoi la ultima lovitur` de ciocan, ceea ce însemna c` va fi nevoit` s` ia lucrul de la început. – Vezi cine este [i spune-i c` o s` sun eu peste câteva minute. 114

– Deja [tiu cine este – Brock. Pentru o clip` expresia de pe chipul lui se îmblânzi. – Vrei s`-i spun c` pentru moment e[ti prea ocupat` pentru a-i r`spunde? Men]ionarea numelui lui Brock o f`cu s` coboare în cea mai mare grab` scara, aproape s` se pr`bu[easc` cu ea, apoi alerg` spre telefon. Apucând receptorul telefonului, îl sc`p` printre degete, iar acesta c`zu pe jos. Speriat` c` l-ar fi putut strica, Stephanie îl duse la ureche. – Brock? Mai e[ti pe fir? Vocea ei era cuprins` de panic`. – Dumnezeule, Stephanie! Ce ai mai f`cut? \i ceru el explica]ii. – Am sc`pat din mân` telefonul. Eram c`]`rat` pe scar` [i ag`]am vâscul când Perry a r`spuns, se gr`bi ea cu explica]iile. Nu mi-am dat seama c` doar tu puteai fi, pân` când nu mi-a spus c`...apoi am fost... Îi venea teribil de greu s`-i m`rturiseasc` cât de emo]ionat` a fost, a[a c` schimb` subiectul. – M-am gr`bit a[a mult s` r`spund la telefon încât am devenit stângace. – Te bucuri c` te-am sunat? Vocea lui î[i schimb` tonul [i c`p`t` inflexiuni calde. – {tii doar c` da, murmur` Stephanie, [i observ` c` fratele ei se strecura afar` din camer` pentru a o l`sa s` poat` discuta în voie la telefon. Îmi pare c` a trecut atâta timp de când nu ]i-am mai auzit vocea. Eu... 115

Stephanie se opri, incapabil` s` mai continue. – Tu ce, Stephanie? Ce voiai s` spui? insist` Brock ca ea s` termine ceea ce începuse s` spun`.}i-a fost dor de mine? îi ghici el. – Da, mi-a fost dor de tine. Vocea ei vibr` cu toat` for]a pe care ea o puse în aceste cuvinte. – {i atunci de ce nu mi-ai scris asta în scrisorile tale? Nu mai pot s` suport, ne[tiind dac` [i tu, ca [i mine, tr`ie[ti acelea[i agonii pe care le îndur atât de greu. Felul în care îmi scrii îmi d` sentimentul c` totul acolo este alb [i frumos. – Chiar ]i-a fost [i ]ie dor de mine? \ntreb` ea, venindu-i greu s` cread` acest lucru. – Mi-am ie[it din min]i din cauza ta. O umbra de grab` îi str`b`tu vocea. – Stephanie, trebuie s` te v`d neap`rat. Nu mai pot s` a[tept deloc. – {i eu vreu s` te v`d. Mâna ei se strânse pe telefon, încercând s` prelungeasc` aceast` clip`. – P..po]i s` vii aici? – Nu, rezolv` el problema instantaneu. Sunt în Palm Springs. Nu am nici cea mai mic` [ans` s` scap de aici, poate în preajma s`rb`torilor, poate, accentu` el probabilitatea incert` a acelui moment posibil. Iubita mea, vreau ca tu s` vii aici. Voi face toate demersurile necesare. Po]i s` pleci mâine diminea]`, iar la prânz vei fi deja aici. Nu voi avea decât câteva ore la dispozi]ie pentru a fi împreun` cu tine în dup`116

amiezele urm`toare ale acestui weekend, dar vom avea la dispozi]ie nop]ile... întregi! – Brock! Ea fu cople[it` de dorin]a lui de a o vedea [i de invita]ia pe care el tocmai o f`cuse, indiferent cât l-ar fi costat. – Nu-]i face prea multe griji cu bagajele sau cu lucrurile de var` pe care ar trebui s` ]i le iei. Vom merge s` facem cump`r`turile de s`rb`tori – doar noi doi. – Nu trebuie s`-mi cumperi nimic. – Dar vreau s` fac asta, îi replic` el. M` trezesc nop]ile, imaginându-mi c` e[ti întins` în pat lâng` mine. Nu po]i s`-]i descriu iadul pe care-l tr`iesc când nu e[ti aici cu mine. Stephanie, vii? Un r`spuns afirmativ îi st`tea pe buze, când ea î[i d`du seama de situa]ia în care se afla. – Brock, nu pot... În vocea ei regretul [i remu[carea erau acute, dureroase. – De ce? Ce vrei s` fac, s` te implor? \ntreb` el nervos [i vag, nedând crezare celor spuse de ea. De ce nu po]i s` vii? – Trebuie s` termin statele de plat`. Mâine este zi de salarii pentru to]i angaja]ii motelului, explic` Stephanie. – La naiba! Vreau s` fii aici cu mine, nu este mult mai important? argument` Brock. Las` altcuiva s` fac` asta. – Crezi c` mai este aici altcineva calificat, care s-o poat` face? 117

– Fratele t`u, poate. {i s` nu-mi spui c` nu [tie cum s` fac` asta. – Este foarte aglomerat [i a[a, cu motelul arhiplin [i, deja, cu rezerv`rile f`cute pentru toat` perioada, are nevoie de ajutor. Ceea ce îi cerea Brock era lipsit de ra]iune, iar ea încerca s`-l fac` s` în]eleag` asta. – Nu c` n-a[ vrea eu s` vin, Brock, dar nu pot. – Ai putea, dac` ]i-ai dori suficient de tare lucrul `sta, refuz` el înc`p`]ânat s` accepte argumentele ei. Spune la toat` lumea c` va trebui s` a[tepte cu salariile pân` s`pt`mâna urm`toare. Nu-mi pas`, Stephanie, terbuie s` te v`d. Vreau s` zbori \ncoace. – Este imposibil. Nu pot. Dac` te-ai gândi un pic, ai în]elege de ce nu pot, spuse ea, tonul ei ridicându-se, îmbinând furie [i confuzie în el. Nu e[ti corect. – Corect? Ceea ce simt pentru tine nu este corect! argument` Brock. Am nevoie de tine. – Te rog nu face asta, spuse ea aproape izbucnind în lacrimi. Nu pot s` vin. Urm` o t`cere lung` înainte ca pe fir s` se aud` din nou vocea lui mânioas`. – În regul` atunci, dac` asta este ceea ce î]i dicteaz` inima. – Nu asta este ceea ce eu simt. Este exact felul în care stau lucrurile. – Faci cum vrei, spuse el distant [i dezinteresat. La revedere! Stephanie oft` puternic, dând aerul afar` din piept, înainte ca el s` închid`. Privi în gol la telefon 118

mult timp, înainte de a-[i [terge lacrimile care curgeau din abunden]` pe obraji. Î[i tr`gea nasul, când Perry tocmai intr` în camer`. El îi d`du o batist`, dar n-o întreb` ce s-a întâmplat. De asemenea, nu spuse absolut nimic când ea lu` creanga de vâsc [i o azvârli pe fundul cutiei pentru ornamentele de Cr`ciun, [i nici când lu` scara [i o duse înapoi pe verand`. Fratele ei nu avea nici un chef s` aga]e vâscul de grind`, iar Stephanie se gândi c` era prea pu]in probabil ca ea s` aib` nevoie de el. Trecu aproape o s`pt`mân` pân` când î[i înfrânse mândria [i-i scrise lui Brock o scurt` scrisoare, în care îi spunea doar cât de r`u îi pare c` el n-în]eles de ce ea a trebuit s`-i refuze oferta. Dar l`s` s` se în]eleag` în mod subtil c` ea luase decizia corect`. *

*

*

Cu o s`pt`mân` înainte de Cr`ciun, la biseric` avu loc o sear` de colinde. Un accident, petrecut pe pârtie, al unuia dintre oaspe]ii de la motel, nu-i permise lui Perry s` poat` merge la seara de colinde îns` o încuraj` pe Stephanie s` se duc` de una singur`. Privind aceast` sear` mai mult ca pe o sear` religioas` decât ca pe o petrecere, ea accept`. O conduse la biseric` [i îi l`s` instruc]iuni s`-l sune când se va termina, astfel încât s` vin` [i s-o ia 119

pentru a o duce acas`. Acest lucru nu p`rea a fi necesar, o dat` ce prima persoan` pe care o întâlni acolo fu Chris Berglund. P`rin]ii lui aveau în proprietate o ferm` la mai pu]in de o mil` dep`rtare de casa lor, iar ei doi crescuser` practic împreun`, din colegi de joac` devenind, la vremea [colii, colegi de clas`. Avea impresia c`-l cuno[tea parc` dintotdeauna, ca [i cum ar fi fost rude. Stephanie nu-l mai reîntâlnise de prea multe ori dup` ce au absolvit liceul. Chris mersese la facultate, de unde revenea doar la sfâr[itul semestrelor, în vacan]e, cum se întâmpla [i de Cr`ciun. Când el afl` c` Stephanie nu are cum s` ajung` acas`, se oferi, imediat s` o duc` cu ma[ina, având în vedere c` era în drumul lui spre cas`. Au vorbit multe despre fo[tii colegi, [i-au împ`rt`[it nout`]ile personale [i [i-au reamintit incidentele hazlii de pe vremea când erau copii. Când intr` pe alee la întoarcerea acas`, Stephanie se l`s` pe spate [i oft`. Nu-[i mai aducea aminte de când nu mai râsese atât de mult [i cu a[a poft`, [i de când nu s-a mai sim]it a[a de liber` de griji. Se uit` la Chris, cu p`rul lui castaniu cârlion]at [i cu ochelarii cu rame groase, jacheta înfoiat` ad`ugând volum la ]inuta lui sub]ire. – Nu-mi vine s` cred c` vei deveni medic, remarc` ea. Îmi aduc aminte cum ]i se f`cea r`u atunci când vedeai sânge. – Mul]umesc Cerului c` am crescut [i am dep`[it etapa asta, râse el. 120

– Doctor Chris Berglund, încerc` Stephanie s` vad` cum sun` viitoarea lui titulatur`. Sun` foarte profesional numele t`u. – Cam sun`, nu-i a[a? fu el de acord, înso]ind cele spuse cu o strâmb`tur`. Dar mai am câ]iva ani buni pân` termin [coala [i apoi toat` perioda de secundariat, pâna când titulatura asta o s` devin` o realitate. Va trebui s` înv`] s` spun cu fine]e „V` rog s` deschide]i gura [i s` spune]i Aaa!“ Stephanie râse, dup` care îi spuse: – Pariez c` vei fi impecabil în toate privin]ele, inclusiv manierele. – O [tii deja. Chris încetini ma[ina pe m`sur` ce se apropiar` de cas`. – Se pare c` Perry te a[teapt`. Este o u[urare, v`d c` ]i-a l`sat lumina de la intrare aprins`. Acum fr`]iorul mai mare joac` rolul p`rintelui grijuliu? – Nu este stilul lui. Perry este Perry [i atât. Nu l-a[ schimba pe nimic din lume, replic` ea, crezând cu convingere în cele ce tocmai le spusese. – Este un tip simpatic [i deosebit, fu Chris de acord, înainte de a trage ma[ina în fa]a casei, în spa]iul desz`pezit. Stephanie se d`du jos din ma[in`, unde îl a[tept` pe Chris s` înconjoare ma[ina [i s` ajung` la ea pentru a o conduce pân` la u[a de la intrare – De ce nu intri s` bei ceva, îi suger` ea. Lui Perry i-ar face cu siguran]` pl`cere s` te revad`. 121

– Mai bine nu, îi refuz` Chris invita]ia cu p`rere de r`u. Am venit acas` chiar în dup`-amiaza asta. [i cum mama era responsabil` cu colindele [i toate celelalte, nu am prea avut cum s` stau cu ai mei. În seara asta sunt invita]i pe la noi la mas` preotul [i so]ia lui [i ni[te prieteni de ai mamei [i ai tat`lui meu. Cred c` vor dori s` m` prezinte. – Firesc, în]elese Stephanie, oprindu-se în u[` [i întorcându-se spre el. M` bucur c` ai venit acas`, Chris. Parc` nu este la fel când tu nu e[ti pe aici. – Data viitoare o s` trec [i pe la voi. O s` vin [i cu doi tipi de la mine din Fraternitate. O s` î]i fac lipeala cu unul dintre ei, spuse Chris f`cându-i cu ochiul. Nu vreau ca feti]a mea favorit` s` se transforme într-o fat` b`trân`. Î[i puse mâinile pe talia ei [i o trase mai aproape. – E[ti mult prea frumoas` pentru asta. – Lingu[itorule, râse ea, dar un ghimpe se trezi în sufletul ei. S`rutul lor fu cald, prietenesc, inocent [i f`r` sensuri ascunse. Astfel c` nu avu de ce s` obiecteze – nu mai mult decât dac` ar fi s`rutat-o oricare alt membru al familiei. Era la fel [i în cazul lui Chris. Nici unul dintre ei nu p`stra cine [tie ce pasiune secret` pentru cel`lalt. El zâmbea în timp ce se îndrepta spre ma[in` îi spuse: – Spune-i lui Perry c` voi trece mâine pe la motel, poate bem împreun` o cafea. 122

– În regul`, fu ea de acord [i ad`ug` o scurt` fluturare din mân` în timp ce el disp`rea în josul alei. Mul]umesc pentru c` m-ai adus! R`spunsul lui fu o simpl` fluturare din mân`. Stephanie se r`suci pentru a intra în cas` în momentul în care se auzi u[a de la ma[in` c` se trânte[te. Gr`bindu-se s` intre în`untru din cauza frigului de afar`, se opri în holul de la intrare [i î[i scutur` z`pada de pe bocanci pe pre[ul gros. – Hei, Perry! îl strig` ea pe fratele ei, în timp ce începuse s`-[i desfac` fularul lung, strâns de jur împrejurul gâtului. Ghici cine a venit acas` de Cr`ciun? Abia f`cu câ]iva pa[i în`untru când v`zu o siluet` întunecat` care st`tea în picioare în fa]a [emineului. Ea se opri, bâlbâindu-se în fa]a surprizei, înainte ca bucuria s-o inunde. – Brock! strig` ea fericit` [i înaintând cu pa[i u[ori. – Surpriz`! Surpriz`! Sarcasmul str`b`tea u[or din vocea lui, oprind-o ca o barier` pus` între ei. Mâna lui stâng` era b`gat` în buzunar. În dreapta ]inea un pahar cu whisky, întrucât nimic altceva de b`ut nu se g`sea în cas`. Picioarele sale erau pu]in dep`rtate într-o pozi]ie provocatoare. Dar ceea ce o înghe]` pe Stephanie fu puternica furie plumburie din ochii lui. P`rea c` tr`s`turile lui masculine au fost decupate din stânc`. – Când ai ajuns aici? reu[i ea în cele din urm` s`-l întrebe. De ce nu mi-ai zis c` vii? 123

– Acum un sfert de or`. Care este problema? spuse el pe un ton de batjocur`. }i-ai fi dorit s` ajung cu cincisprezece minute mai târziu [i s` ratez s` fiu martor la nemaipomenita scen` de tandre]e care s-a petrecut în fa]a u[ii? Gura lui se sub]ie pe m`sur` ce înghi]i din whisky. Pe chip i se putea citi dezgustul [i nemul]umirea. – Pariez c` ]i-ai fi dorit s` [tii când voi sosi. Ai fi f`cut astfel încât s`-]i realizezi mai bine farsa! – Brock, nu a[a stau lucrurile, protest` ea cu o voce îndurerat`. – Vrei s` spui c` acesta nu este un exemplu concludent în ceea ce prive[te felul în cate tu m-ai a[teptat? o provoc` el obraznic. L-am v`zut cum te-a s`rutat. Stephanie se întoarse [i privi spre u[a de la intrare. Din cauza becului aprins era ca [i cum s-ar fi s`rutat cu Chris aici în living, nu era absolut nici o diferen]`. Cu col]ul ochiului îl v`zu pe Perry venind de la buc`t`rie, atras de vocea ridicat` a lui Brock. – A fost Chris, apel` ea aproape incon[tient la ajutorul fratelui ei, pentru a-l face pe Brock s` în]eleag` cât de inocent putea fi s`rutul pe care acesta l-a v`zut. – Este vecinul nostru... începu Perry, încercând s`-i vin` în ajutor. – Cât de confortabil, [uier` Brock. – Nu în]elegi, insist` Stephanie neajutorat`. – În]eleg prea bine. Vocea lui era s`lbatic`. 124

– În]eleg c` am fost un prost s` cred c` tu e[ti altfel decât celelalte. Cu o furie nest`pânit` el azvârli paharul în foc. Stephanie se sperie de zgomotul paharului transformat în cioburi [i imediat dup` aceasta de explozia alcoolului care acoperi bu[tenii din [emineu cu fl`c`ri mari. Totul se petrecu atât de repede, încât Stephanie nici nu-[i d`du seama când plec` Brock de lâng` [emineu, trebuind ca acesta s` ajung` lâng` ea pentru a reliza acest lucru. În momentul când ea se întoarse dup` el, u[a de la intrare îi fu trântit` în fa]`. Se repezi la clan]a u[ii, care momentan se juca cu furia ei, nedeschizându-se. Reu[i în cele din urm` s-o deschid`, chiar în momentul în care Brock ajunse în dreptul camionetei, ocolind-o pentru a ajunge la ma[ina sa care era parcat` lâng` ea. Volumul mare al camionetei o ascunsese privirilor, dar nici ea nu se uitase dup` ma[ina lui. În timp ce ea alerga dup` el, auzi u[a de la ma[in` trântindu-se [i motorul pornind. Înainte ca ea s` ajung` la calea de acces, el deja întorsese [i pornise pe alee. Stephanie a putut s` vad` o clip` profilul lui încruntat [i liniile aspre ale chipului, înainte ca ma[ina s` accelereze [i s` dispar` în josul aleii. – Stephanie? o chem` fratele ei din cadrul u[ii. Ea f`cu o pauz` destul de lung` pân` când îl întreb`: – Cheile de la camionet` sunt în contact? 125

– Da, dar ce vrei s` faci? o întreb` el, aproape [tiind ceea ce ea avea de gând s` fac`. – Trebuie s`-i explic. Nu pot s`-l las a[a, îi r`spunse ea peste um`r în timp ce se gr`bea s` ajung` le ma[in`. Ea pierdu din vedere luminile de pozi]ie ale Mercedesului atunci când acesta ajunse în intersec]ie [i intra pe artera principal`. Judecând dup` direc]ia pe care ma[ina lui Brock o luase, ea presupuse c` mergea spre motel. *

*

*

Ma[ina lui era parcat` în zona rezervat` angaja]ilor, aburi ridicându-se de pe capota ma[inii, când ea ajunse acolo. Parc` ma[ina chiar lâng` a lui [i se gr`bi s` intre, încetinind ritmul pa[ilor când ajunse în holul motelului. Neluând în seam` privirile întreb`toare ale recep]ionerului, ea nu se opri ca s`-i explice ce c`uta acolo la ora aceea târzie din noapte. Inima îi b`tea ca [i cum ar fi vrut s`-i ias` din piept când ajunse în fa]a u[ii de la apartamentul lui Brock. Înainte de a-[i pierde curajul, cioc`ni repede de trei ori. U[a fu brus deschis` de o mân` nervoas`. Ochii lui Brock deveniser` ca dou` fante gri, plini de mânie. – Merit [ansa de a-]i explica ceea ce ai v`zut, se gr`bi Stephanie s`-i spun`, înainte ca el s-o goneasc`. F`r` sacou, el avea numai, o c`ma[` alb` [i o cravat` care se p`rea c` a suferit de pe urma încerc`rii lui 126

de a sl`bi nodul. Mâna lui se întoarse pentru a-[i termina treaba [i a l`rgi nodul, \ntorcându-se [i neînchizând u[a în urma lui. Stephanie p`trunse în`untru ezitând, închizând u[a dup` ea [i privind violen]a st`pânit` cu care Brock î[i scoase cravata de la gât [i o arunc` într-un fotoliu. F`r` s` se uite la ea, se îndrept` spre panoul chinezesc, auriu, pe care-l d`du la o parte descoperind barul. Îl privi cum arunc` dou` cuburi de ghea]` într-un pahar cu whisky. El lu` o înghi]itur` din pahar [i plec` de lâng` bar, f`r` a-i spune nimic, f`r` a se uita nici m`car o clip` la ea. – Eu... |i era greu s` înceap` mai ales când era atât de rece tratat` de el. – Chris Berglund [i cu mine am copil`rit împreun`. Ne-am jucat împreun`, am fost împreun` la [coal` [i la liceu. Este student la medicin` [i nu l-am mai v`zut de foarte mult timp. A venit în dup`-amiaza asta în vacan]a de Cr`ciun. – Trebuie s` fi fost o reîntâlnire foarte pl`cut`, coment` caustic Brock. – A fost minunat s`-l rev`d, refuz` Stephanie s` nege acest lucru. Eu [i cu Chris suntem prieteni de foarte mult timp. {i asta este tot ceea ce a fost între noi. Suntem ca un frate [i o sor`, unul cu cel`lalt. {tiu cum ar fi putut s` par`... – {tii? [uier` printre din]i Brock. Ai cea mai mic` idee cum este s` anulezi toate întâlnirile [i s`-i trimi]i pe cei mai importan]i directori executivi s` se plimbe 127

[i s` fac` o baie în lac, spunându-le c` exist` femeia asta, pe care nu ]i-o po]i scoate din cap [i dac` nu o vezi mai ai pu]in [i înnebune[ti? Astfel, î]i iei liber [i renun]i la toate. Ajungi în cele din urm` aici, acas` la ea, a[teptând-o s` se întoarc` de la biseric` – de la biseric`! sublinie el cu un accent de nemul]umire. Auzi o ma[in` venind, apoi voci. E[ti atât de ner`bd`tor s` o vezi, încât aproape zbori spre u[`. Dar acolo, iat`, ea se s`rut` cu altcineva. – Dar asta n-a însemnat nimic! Vocea ei era înecat` de emo]iile [i sentimentele pe care le încerca drept r`spuns la cele pe care le afi[a Brock, la sentimentul lui de tr`dare. – Trebuie s` m` în]elegi c` nu este nici o diferen]` între ce ai v`zut [i între a-l s`ruta pe Perry. – {i eu chiar trebuie s` cred c` ]i-a fost dor de mine? o provoc` el. C` abia a[teptai s` m` vezi? – Da. Stephanie r`mase înm`rmurit`, v`zând c` el se îndoia de asta. – Atunci de ce nu mi-ai scris? îi ceru Brock explica]ii, trântind paharul pe mas` pentru a puncta întrebarea. – Pentru c` m-am gândit... dup` ce m-ai sunat [i... când eu n-am putut s` vin la tine în California... Stephanie era atât de confuz` încât nu putu s`-[i termine propozi]iile înainte de a le începe pe urm`toarele. – Mi-ai spus „la revedere“ [i m-am gândit c` vrei s` te despar]i de mine definitiv. Erai atât de furios pentru c` te-am refuzat, îi reaminti ea. 128

– Da... El începu s` m`soare cu pa[i mari camera. – Eram furios – pe tine [i pe mine. Când scrisorile acelea au încetat s` mai soseasc`, am crezut c` te-am pierdut. Am f`cut tot acest drum pentru a-mi cere iertare c` am fost atât de egoist, c` am fost un nenorocit arogant. El se opri în fa]a ei, întinzând mâna s`-[i înfig` degetele în carnea moale a um`rului ei. – Pentru ca apoi s` te g`sesc în bra]ele unui alt b`rbat, eu... Tr`s`turile chipului s`u se adâncir` mult mai tare, pe m`sur` ce se lupta s`-[i ]in` în frâu emo]iile care-l cople[eau. Cu o mi[care brusc` el îi strivi buzele de ale lui, mu[cându-le, r`nind [i pedepsind în acela[i timp, [ocând-o pe Stephanie care îndur` t`cut` pân` când momentul lui de furie trecu. Ridicându-[i pentru o clip` capul pentru a-i privi buzele-i mu[cate [i tremurânde, Brock îi l`s` timp s` trag` aer în piept. Apoi î[i trecu cu for]a mâinile pe sub haina ei [i o strivi într-o îmbr`]i[are dureroas`. S`rut`ri aspre fur` împr`[tiate pe p`rul [i tâmplele ei în timp ce sunete de agonie ie[eau din pieptul lui. – M` acuzi fiindc` am înnebunit un pic? gemu el. M` întreb... Î[i ridic` din nou capul, furia înc` citindu-i-se în ochi. – Câ]i b`rba]i sunt acolo? Câ]i b`rba]i ar zbura, f`când ocolul lumii, pentru a fi cu tine? 129

– Brock, e[ti numai tu, [opti Stephanie, ridicând o mân` tremur`toare pentru a mângâia cu vârful degetelor linia ferm` a obrazului lui. – Dar nu [tiu ce faci când eu nu sunt aici. Dumnezeule, nici m`car nu [tiu dac` înc` mai e[ti virgin`! Ea era înm`rmurit` c` dubiile lui mergeau atât de departe. – Doar nu crezi asta! – Dovede[te-o, o provoc` Brock cu un nou îndemn în voce. Mâinile lui se încle[tar` pentru a o aduce mai aproape de contururile dure ale trupului lui, f`când-o acut con[tient` de dorin]a lui. – Stai cu mine în noaptea asta. – Te a[tep]i ca eu s` m` culc cu tine, numai pentru a-]i dovedi c` sunt înc` virgin`, îl acuz` ea, mâinile ei împingând în pieptul lui pentru a p`stra cât de cât o distan]` între ei. Ce fel de motiv mai e [i `sta? – Este unul al dracului de bun! izbucni el. Pentru c` trebuie s` m` convingi c` nu am intrat în acest iad pentru nimic! – Nu! O nea[teptat` sc`dere a strânsorii îi permise ei s` se elibereze din bra]ele lui, [i Stephanie se retrase repede c`tre u[`. – Nu trebuie s`-]i dovedesc nimic. Te-am întrebat eu cu câte femei te-ai culcat de când m-ai întâlnit pe mine? Nu uita c` eu [tiu despre Helen! Ce fel de 130

lucruri crezi c` îmi imaginez cât timp tu e[ti plecat? Nici nu-]i trece prin gând câte nop]i am petrecut stând de veghe [i întrebându-m` cine o fi lâng` tine. Dar, î]i promit, în noaptea asta nu voi fi eu aceea! Nu, pentru un motiv ca al t`u! R`sucindu-se, ea ie[i pe u[`, ajungând în hol, dar graba ei nu era necesar`. Brock nu f`cu nici o încercare de a o urma. Demonii care o urm`reau erau numai în propria ei imagina]ie. Ea î[i încetini pasul [i travers` încet holul, pentru a ie[i afar`, ajungând la camionet`. Un sentiment de indignare justificat` [i mândrie îi p`stra ochii usca]i [i b`rbia ridicat`. Asta dur` pân` când ajunse acas` [i, singur` în dormitor, începu s` se gândeasc` la câteva din lucrurile pe care Brock i le spusese [i la implica]iile pe care le aveau pentru ea – chiar [i la faptul c` o iubea. Revolta ei se r`ci rapid când realiz` c`, poate, a refuzat lucrul pe care [i-l dorea mai mult decât orice altceva. Urm`toarea întrebare era dac` va putea trece peste mândria ei [i va putea admite asta în fa]a lui Brock.

131

Capitolul 8 Toat` noaptea, Stephanie s-a luptat cu dilema ei. Se trezi sâmb`t` diminea]a f`r` s` fie mai aproape de o solu]ie decât fusese cu o noapte în urm`. La micul dejun, Perry observ` cearc`nele adâncite de sub ochii ei. – Cum a fost noaptea trecut`? Te-a ascultat Brock? El împinse farfuria goal` [i se aplec` peste mas` pentru a-[i termina ultima cea[c` de cafea. – M-a ascultat. Dar ea nu preciz` dac` el o crezuse sau nu. – {i? întreb` fratele ei. – Ne-am certat, admise Stephanie [i se ridic` de la mas`. Mai vrei altceva înainte de a pleca? – Nu. El scutur` din cap [i î[i goli cea[ca de cafea. – Este târziu, ar fi mai bine s` plec. Ai de gând s` speli rufe în diminea]a asta? Co[ul cu haine este înc` în dormitorul meu. 132

De obicei ea aducea la parter rufele murdare înainte de a preg`ti micul dejun. – Da... O s` sp`l. Le voi lua mai târziu. Pentru moment rufele murdare erau foarte departe de gândurile ei. – Ne vedem disear`, murmur` ea pe un ton absent. Dup` ce Perry plec`, Stephanie hot`rî s` lase sp`latul rufelor pentru dup`-amiaz`. În loc de asta, hot`rî s` [tearg` praful [i s` fac` curat în living. În secret, spera ca Brock s` fac` prima mi[care pentru a pune cap`t ne\n]elegerii lor, astfel încât nu voia s` stea departe nici de telefon, nici de fereatra care d`dea în fa]a casei. Diminea]a trecu f`r` nici un telefon, [i ea începu s`-[i fac` griji c` Brock ar fi putut pleca. Nu putea suporta gândul c` s-ar fi putut desp`r]i. Dintr-o dat`, i se p`ru o înc`p`]ânare copil`reasc` insisten]a t`cut` ca Brock s` fie primul care s` spun` c` îi pare r`u pentru c` se certaser`. Se gr`bi c`tre telefon [i form` num`rul de la motel, cerând s`-i fie f`cut` leg`tura cu apartamentul lui Brock. |[i ]inu respira]ia în timp ce asculta ]ârâitul de la cel`lalt cap`t al firului o dat`, de dou` ori, de trei ori, apoi... – Da? Era Brock. Ea îi recunoscu vocea instantaneu. – Sunt Stephanie, spuse ea [i a[tept` un semn al unei reac]ii favorabile. R`spunsul lui veni dup` un timp infinit de lung. [i nu era decât un dezam`gitor [i lipsit de interes: 133

– Da? – A[ vrea s` vorbesc cu tine. Pot s` vin s` te v`d? întreb` ea, încercând s` par` calm` [i nu atât de nelini[tit` pe cât se sim]ea. Din nou urm` o t`cere lung`. – Când? – Acum. Înainte de a spune asta, sim]i cum înghea]`. Pauza lui Brock fu lung` de câteva secunde. – A[tept câteva telefoane de peste ocean. Poate mai târziu... s` zicem, în jur de ora cinci, suger` el cu un ton lipsit de orice urm` de emo]ie. – Este foarte bine, r`spunse ea, pentru c` nu ar fi putut spune nimic altceva. – Bine. Te voi a[tepta atunci, replic` el, scurt [i la obiect. La revedere. – Da... La revedere, r`spunse Stephanie, apoi urm` un clic [i sunetul de linie ocupat` se auzi în receptor. R`mas` f`r` mijloc de transport pentru c` Perry luase camioneta, ea trebui s` cheme un taxi. Punctual`, la ora cinci fix st`tea în fa]a u[ii apartamentului lui Brock. Mintal, ea repet` discursul pe care avea de gând s`-l spun`, apoi cioc`ni în u[`. Brock o deschise dup` câteva secunde. Urm` un moment de t`cere, în timp ce ochii lor se întâlnir`. – Ai venit la timp. Intr`. Un zâmbet îi remodel` contururile gurii, dar acesta era lipsit de orice urm` de c`ldur`. – Mul]umesc, murmur` ea, în timp ce el f`cea un pas într-o parte pentru a o l`sa s` intre. 134

– Vrei ceva de b`ut? suger` el. – Te rog, spuse ea sim]ind nevoia unui înt`ritor. La întrebarea pe care i-o puse el, Stephanie ad`ug` o precizare: – Un whisky cu ap` mineral` ar fi foarte bun. – Ai spus c` vrei s` m` vezi, îi reaminti el scopul vizitei. – Da, spuse Stephanie, ridicându-[i privirea. Noaptea trecut` m-am sim]it jignit` de anumite lucruri pe care tu le-ai sugerat, începu ea, c`utând s`-i descifreze expresia chipului, în c`utarea unei urme de regret. Dar chipul lui era o masc` impenetrabil`. Ea î[i d`du seama c` Brock nu va face nimic care s`-i u[ureze situa]ia delicat` în care se afla. Discursul pe care cu atâta grij` îl compusese [i îl repetase de atâtea ori, era în momentul de fa]` complet uitat. Totul fu dat pe fa]` în momentul în care ea f`cu o ultim` încercare de a ajunge la el. – Dac` m` mai dore[ti, voi r`mâne cu tine la noapte. Te iubesc Brock. – O s`-]i revii [i din asta, fu r`spunsul lui rece. Stephaniei nu-i veni s` cread` c` el o îndep`rteaz` cu atâta r`ceal`. Ea îl privi fix, încremenit` s` aud` cum se deschide u[a de la dormitor. Era o blond` voluptuoas` care trecu prin camer` [iea realiz` c` de fapt Brock nu era singur. Era Helen, aceea[i femeie cu care Brock venise prima oar`. – Dargul meu, spuse aceasta lasciv, trecându-[i voluptuos bra]ele dup` gâtul lui, mi-ai promis c` vom fi singuri toat` seara asta. 135

– Stephanie, ]i-o aminte[ti pe Helen, nu-i a[a? complet` Brock. Privirile ei fur` tulburate de zâmbetul lui batjocoritor [i rece. Chipul ei deveni brusc palid, lipsit de orice urm` de culoare. Ea se f`cu atât de alb` la fa]` încât nu era nici o diferen]` între albul chipului ei [i albul scaunelor \mbr`cate în piele. Din fericire, Helen a fost disponibil` s`-[i petreac` împreun` cu mine weekendul, altfel a[ fi fost nevoit s` îndur o întreag` noapte de amatorism. Cuvintele lui care o puneau într-o situa]ie atât de ridicol`, se rostogolir` [i o lovir` din plin. Paharul îi alunec` încet printre degetele tremurânde, dar ea nu auzi zgomotul pe care-l f`cu atunci când se sparse pe podea. Se r`suci sub acea lovitur` mu[c`toare [i dureroas` [i alerg` orbit` spre u[`, ie[ind afar` din camer`. Lacrimile i se rostogoleau dureros, într-o avalan[` de nest`pânit, pe obraji. Ru[inea [i umilin]a ce o cople[eau le tr`ia ca pe o fierbin]eal` arz`toare. Con[tient` numai de nevoia disperat` de a sc`pa de acolo, nu observ` privirile întreb`toare [i capetele întoarse dup` ea în timp ce alerga pe holurile [i prin salonul motelului, spre ie[ire. Nici m`car frigul de afar` nu temper` fiebin]eala durerii ei. Oftând, î[i d`du seama c` singurul loc în care se putea duce era acas`. Camioneta era parcat` chiar lâng` intrare. Gr`bindu-se spre ea, arunc` o privire în`untru, [i trebui s`-[i [tearg` lacrimile pentru a putea vedea dac` sunt cheile în contact. 136

Urc` în ma[in`, porni motorul [i d`du înapoi pentru a ie[i din parcare. Lacrimile refuzau s` se opreasc`, potopul începu de-a binelea. Când intr` pe drumul principal, aproape c` atinse cu camioneta aripa unei alte ma[ini care venea din fa]`, r`sucind volanul în ultima clip` reu[i s-o evite. Eliberându-se din îmbr`]i[area Helenei, Brock merse spre u[a l`sat` deschis` de Stephanie [i o închise. Pantofii lui trecur` cu zgomotul specific peste cioburile paharului Stephaniei spart pe podea în balta de whisky. Înghi]i o gur` din paharul lui, încercând s` scape de amarul pe care îl avea în gur`. Privirea lui trecu lipsit` de interes peste femeia aproape goal` care se afla în aceea[i camer` cu el. Un zid de lacrimi îi obtura vederea lui Stephanie. Ea nu putea s` vad` încotro merge sau dac` m`car se mai afl` pe carosabil. Nu mai avea nici o importan]`. Atunci când camioneta începu s` patineze pe drumul alunecos, ea frân`, neîncercând s` controleze ma[ina, l`sând-o s` se opreasc` acolo unde va voi. Ma[ina trecu prin câteva hârtoape [i se opri brusc. Brusche]ea cu care ma[ina s-a oprit o catapult` înainte lovind-o de volan. Nu i s-a p`rut c` a avut un accident. Pur [i simplu profit` de suportul pe care i-l oferea volanul pentru a-[i încruci[a bra]ele deasupra lui [i a plânge în voie. O mare de durere izvora din ochii ei. Lacrimile p`reau singura solu]ie de a se elibera de sub povara care o cople[ea. 137

– Spectacolul s-a terminat Helen, pune ceva pe tine, îi ordon` el cu o voce plat`. Privirea ei îl m`sur` dezaprobator. Cu o mi[care se întoarse, antrenând furoul din nylon în mi[carea ei, [i disp`ru în dormitor. El î[i termin` restul de b`utur` din pahar, a[teptând apoi ca efectul de amor]eal` al alcoolului s`-[i fac` apari]ia. Nu se întâmpl` ca de obicei, astfel încât se îndrept` din nou c`tre bar pentru mai umple înc` o dat` paharul. Lu` din bar sticla de whisky [i se întoarse spre fotoliu. Se întinse în el, cu picioarele desf`cute [i privi în gol spre fereastr` la mun]ii acoperi]i cu z`pad` afla]i în dep`rtare. Abia dac`-i arunc` o privire lui Helen când reveni îmbr`cat` cu o rochie lung`, neagr`, cu margini tivite cu hermin` alb`. Avea o ]inut` perfect` în aceast` rochie, în total acord cu p`rul ei platinat. F`r` s` a[tepte nici o invita]ie din partea lui, merse la bar [i î[i prepar` un gin tonic. – Nu vrei s` chem o camerist` s` cure]e mizeria asta? întreb` ea, ar`tând spre cioburile [i lichidul aflat pe podea. – Nu. Brock închise ochii. Î[i sim]ea pieptul gata s` explodeze. – Chiar a trebuit s` fii atât de aspru cu ea? \i repro[` Helen. Nu puteai s-o p`r`se[ti cu mai mult` elegan]`? – Este cel mai bun mijloc de a-i spune [i de a fi sigur c` a prins mesajul. 138

Ea surprinse îngrijorarea [i oboseala din vocea lui. – Sunt momente când nu sunt sigur` c` ai inim`, Brock Canfield. El ridic` paharul [i îi studie con]inutul în lumina slab` a acelei dup`-amiezi de iarn`. – Eu nu sunt genul de familist.

– Ai de gând s` te îmbe]i Brock? îl întreb` Helen care st`tea întins` pe canapea. Sau poate c` sticla de whisky pe care o ]ii în mân` e pe post de p`tur` care s` te înc`lzeasc`? Brock privi la sticla de cristal pe care o ]inea în mân`, cu dopul special pentru por]ionat cantitatea de b`utur`, apoi la paharul gol pe care nu-l mai umpluse. – O s` iau în considerare [i lucrul `sta. Dar se p`rea c` nu merit` efortul. Î[i l`s` capul s` cad` pe spate. Starea de stupoare care probabil s-ar fi instalat, nu ar fi fost decât un prilej de a se întoarce dup` un timp la starea de normalitate. În u[` se auzir` câteva b`t`i, care-l f`cur` s`-[i ridice capul, acoperindu-[i apoi ochii cu mâna. – R`spunde, îi spuse lui Helen, [i nu vreau s` m` deranjeze nimeni. Nu am chef s` v`d pe nimeni. Cu un fo[net femeia î[i coborî picioarele de pe canapea pentru a se ridica [i a merge spre u[`. Întredeschise u[a discret. 139

– Îmi pare r`u, dar domnul Canfield nu vrea s` vad` pe nimeni,spuse ea încet [i pu]in obraznic. – Pe mine o s` m` vad`, spuse Perry [i for]` u[a s` intre. – Oh, drag` este fratele, declar` batjocoritor Helen. Brock î[i l`s` bra]ul s` cad` pe rezem`toarea fotoliului. Ar fi preferat s` nu ajung` la o confruntare cu fratele lui Stephanie, dar se a[teptase [i la asta. – Ce vrei, Perry? oft` el. – Vreau s` [tiu unde a plecat Stephanie, spuse el dup` ce se opri decis în fa]a fotoliului lui Brock. – De unde s` [tiu eu? Privirile lui se îngustar`. – Nu este aici. – Dar a fost aici. {i pariez c` ea – ar`t` Perry c`tre Helen – este motivul pentru care a plecat în lacrimi de aici. – Asta este o întrebare pe care ar trebui s` i-o pui ei, spuse Brock, turnându-[i din abunden]` whisky în pahar din sticla de cristal. – Atunci când o voi g`si, replic` Perry. A plecat cu camioneta mea. – Probabil c` a mers acas`, ridic` Brock din umeri. – Nu a mers acas`. Am sunat încontinuu, dar n-a r`spuns nimeni. Am sunat în cele din urm` la vecini. Au mers la noi acas`, dar Stephanie nu era acolo. Acest lucru îl ridic` pe Brock în picioare. – Vrei s` spui c` a disp`rut? Întrebarea lui fu formulat` pe un ton mai moale. 140

– Da. Nu [tiu ce s-a întâmplat aici sau ce i-ai spus, dar [tiu în ce stare era Stephanie când a alergat prin holul motelului, îi replic` Perry. [i cu siguran]` c` nu era în stare s` conduc`. {i atâta timp cât tu e[ti responsabil, e[ti dator s` m` aju]i [i s`-mi împrumu]i ma[ina, astfel încât s` pot s` m` duc s-o caut. – M` duc s` aduc cheile. Brock merse în dormitor [i se întoarse îmbr`cat cu haina lui groas`. – Merg cu tine. – Nu am nevoie s` vii cu mine, îi respinse Perry oferta. – Nu-]i cer ]ie pemisiunea, spuse Brock îndreptându-se spre u[`. Pentru c`, a[a cum spuneai, sunt responsabil de starea mizerabil` în care se g`se[te. Vreau s` m` conving c` este în regul`. – Ar fi trebuit s` te gânde[ti dinainte la asta, îl acuz` Perry. – Sunt deplin con[tient de gre[elile f`cute, replic` Brock. Ceea ce s-a întâmplat ast`zi a fost o ultim` mi[care pe care am f`cut-o pentru binele lui Stephanie. Atât tu cât [i eu [tim acest lucru, Perry. – Am avertizat-o c` o s-o faci s` sufere, dar ea n-a vrut s` m` asculte, oft` Perry. – Nu am r`nit-o atât de tare pe cât a[ fi putut-o r`ni în viitor. *

*

141

*

Stephanie se sim]ea secat` [i goal`, f`r` a avea puterea nici m`car de a-[i ridica capul de pe volan. Gâtul îi era uscat [i o în]epa, cu fiecare suspin pe care-l scotea. Ochii o ardeau cu usc`ciunea lor. Nu a sim]it nici o u[urare atunci când i-a închis. Era r`nit`, ea nu realiz` c` ar fi putut fi posibil s` fi în a[a fel r`nit`, încât a fi în via]` s` devin` o agonie. Apoi se auzi un zgomot, [i un curent de aer rece [i proasp`t p`trunse în ma[in`, dar nu fur` de nici un folos revenirii ei. Cineva o apuc` de umeri. O voce o chem` pe nume. P`rea a fi a lui Brock, dar Stephanie era convins` c` viseaz`. Ea gemu protestând, când fu cu grij` ridicat` de pe volan [i obligat` s` se sprijine pe scaun. – E[ti r`nit` Stephanie? P`rea a fi tot vocea lui Brock. – M` auzi? – Da, r`spuse ea f`r` putere, dar nu se obosi s` deschid` ochii. Nimic din ceea ce se întâmpla nu-i p`rea a fi real. Tandre]ea [i grija familiar` cu care Brock îi atingea chipul, dându-i la o parte p`rul de pe frunte o relax`. – Nu v`d nici un semn de t`ietur` sau ran`. Fu din nou vocea lui Brock, joas` [i îngrijorat`. – Stephanie, î]i aminte[ti ce s-a întâmplat? Cea de a doua voce masculin` o f`cu s` se încrunte. – Perry? Adunându-[i puterile deschise ochii. Din nou îi reveni senza]ia de vis. Brock era pe jum`tate intrat în ma[in` în fa]a ei. Pe fruntea ei se 142

formar` cute adânci, iar încruntarea îi împreun` sprâncenele. Sim]ea c` ar izbucni în lacrimi din nou, dar ochii îi erau usca]i. Ceva o f`cu s` se uite într-o parte. Era Perry care încerca s`-[i fac` loc în ma[in`. – Sunt aici, Stephanie, o asigur` fratele ei. Î]i aduci aminte ce s-a întâmplat? De când te afli aici? – Nu...mai [tiu. La a doua întrebare putu s` r`spund`, dar prima îi provoc` din nou durere. Stephanie se uit` din nou la Brock. Nici unul dintre ei nu era vis. Ea [tia exact unde se afla [i, mai ales, de ce se afla acolo. Ea îi împinse mâna cu putere de pe fa]a ei. – De ce ai venit aici? Ar trebui s` fi fost la tine la motel [i s` te distrezi cu prietena ta sexy, îl acuz` ea cu vocea spart`. Pleac` [i las`-m` în pace! Dar el o ignor`. – Te-ai lovit la cap când ma[ina s-a înfipt în mormanul `sta de z`pad`? \ntreb` el, c`utând cu mâna eventualele cucuie din capul ei. – Nu. Nu, nu sunt r`nit` deloc, insist` ea aspru, îndep`rtându-i din nou mâna. Probabil am alunecat pe o por]iune de ghea]` [i am pierdut controlul ma[inii. B`nuiesc. Asta m-a oprit, un morman de z`pad`? – Ai fost norocoas` c` nu a fost un stâlp, morm`i Brock încercând s-o ia de mân`. Hai s` te d`m jos din ma[in`. – Nu, îi respinse mâna [i se întoarse c`tre fratele ei. Vreau s` merg acas`, Perry, spuse ea încet. 143

Ea se v`zu pentru o clip` în oglinda retrovizoare, în momentul în care se întinse c`tre fratele ei. Era palid` [i obrajii îi erau lipsi]i de culoare, ochii îi erau înro[i]i de plâns, iar urmele lacrimilor se vedeau clar pe obraji. Ea nu voise s`-i arate lui Brock cât de tare o r`nise r`utatea lui. De aceea a fugit. Se uit` la mâinile sale, r`sucindu-le în poal` în timp ce Brock îi f`cu loc fratelui ei s` treac` la volan. Dup` ce porni motorul, Perry încerc` s` scoat` camioneta cu spatele. Cauciucurile patinar` o vreme dar în cele din urm` g`sir` suficient` aderen]` pentru ca ma[ina s` se retrag` din valul de z`pad` b`t`torit`. Brock st`tea pe marginea drumului cu mâinile în buzunare, privindu-i. Pentru o clip`, au fost aproape, privirile lui Brock c`utând avid s` descopere chipul Stephaniei. Apoi ma[ina se îndep`rt`, l`sându-l acolo, pe marginea drumului. – De ce l-ai adus cu tine? Întrebarea Stephaniei era plin` de durere, ochii ei înotau din nou în lacrimi. – Era ma[ina lui. A insistat. Privirea lui p`r`si [oseaua, întorcându-se c`tre ea. – E[ti în regul`? – Nu, nu cred. Ea privi t`cut` pe fereastr`, afar`, la peisajul înghe]at, cu z`pad` [i copaci desfrunzi]i.

144

Capitolul 9 – Brock vine încoace, spuse Perry. Ea fu cuprins` de spaim` la auzul acestor cuvinte. O lovir` [i o f`cur` s` se r`suceasc` c`tre Perry. În r`sucirea ei d`du accidental peste recipientul cilindric plin cu creioane [i pixuri pe care le v`rs` pe podea, împr`[tiindu-le peste tot. – La naiba! rosti ea printre din]i [i se aplec` s` le adune de pe jos, recunosc`toare c` are un motiv s`-[i ascund` fa]a pentru a nu i se vedea lacrimile care-i izbucnir` din ochi. – Când... Trebui s` înghit` [i s` încerce s` scape de nodul din gât, apoi mai încerc` o dat`. – Când vine? – În weekendul `sta. Vineri, accentu` el pentru a preciza. -Oh... 145

*

*

*

Vineri. Vineri. Vineri. Fiecare b`taie a inimii ei p`rea a fi un ciocan care b`tea [i scotea aceste sunete. Când ajunse la motel în diminea]a aceea, era nervoas` [i indispus`, în ciuda aspectului ei exterior bine pus la punct [i aparent foarte calm. Îi lu` de dou` ori mai mult timp s` termine statele de plat` [i s` i le trimit` lui Perry la semnat. Mai ales ultimele, dup` ce Perry b`g` capul pe u[` [i îi spuse c` Brock tocmai a sosit. Dup` aceast` veste, practic tres`rea la orice sunet, a[teptându-l s` intre în birou dintr-o clip` în alta. S`ri peste masa de prânz pentru a putea termina statele de plat` pe care, de altfel, reu[i s` le termine în jurul orei dou`. Adunându-le pe toate într-un dosar, merse la Perry ca s` le semneze. U[a de la biroul lui era deschis`, dar el nu era în`untru. Probabil era cu Brock, presupuse Stephanie, [i merse s`-i lase dosarul pe birou. {i, de[i nu-i st`tea în obicei, se opri s` îndrepte [i s` aranjeze setul de birou din piele care apar]inuse tat`lui ei. – Scuza]i-m`, domni[oar`, se auzi vocea lui Brock traversând spa]iul înc`perii ca un fulger. Pute]i s`-mi spune]i unde a[ putea s`-l g`sesc pe domnul Hall. Î[i d`du cu greu seama c` întrebarea aceea îi fusese adresat` ei. Se întoarse încet [i îl v`zu \n prag. Înalt, purtând un costum cenu[iu, era mai elegant 146

decât [i-l putea ea reaminti. Ea privi expresia de îndoial` ce se instalase pe chipul lui. – Stephanie, murmur` el [i f`cu un pas în birou. Te-ai schimbat, nu te-am recunoscut. Ochii s`i cenu[ii p`reau c` cerceteaz` fiecare centimetru p`trat, de la aspectul ei suplu [i elegant pân` la coafura deosebit de sofisticat`. Inspec]ia aceasta a lui i-a l`sat aproape senza]ia fizic` a atingerii. În sinea ei era o gr`mad` de nervi. – Da, m-am schimbat, admise ea. Dar nu a[a cum î[i imagina el. Iubirea pe care ea o sim]ea era la fel de puternic`, nefiind temperat` de desp`r]ire. Ea se întoarse pref`cându-se c` strânge ni[te hârtii [i încercând s` se ab]in` [i s` nu-i sar` în bra]e. – Îmi pare r`u,mi-e team` c` nu [tiu unde este fratele meu. Probabil c` ar trebui s` întrebi la recep]ie. – Ce mai faci? o întreb` Brock, vocea lui venind de la câ]iva pa[i, de undeva din spatele ei. – Bine. Aceasta era o minciun`. Stephanie sim]ea cum se sfâr[e[te în sinea ei. Dar se întoarse s`-l înfrunte [i s`-i confirme cele tocmai spuse. Mai de aproape ea putu s` remarce schimb`rile pe care le adusese timpul pe chipul lui. Înc` plin de via]`, înc` plin de vigoare masculin`, el p`rea totu[i c` are tr`s`turile fe]ei c`zute. Obrajii, l`sau aproape s` se vad` structurile osoase ale fe]ei. Mai multe riduri erau s`pate în chipul lui, sau poate cele care existau [i mai înainte se adânciser`, în special cele din jurul ochilor, 147

în form` de evantai. {i p`rea a fi acum mult mai aspru. – Din rapoartele pe care le-am primit reiese c` motelul a realizat ni[te profituri foarte bune în aceast` iarn`, remarc` el. – Da. Pare cam gol acuma, dar prim`vara este în general un sezon mai slab. De ce oare se l`sa purtat` în aceast` conversa]ie inutil`? De ce nu pleca? Stephanie deveni furioas` pe sine pentru c` nu avea puterea [i voin]a de a pleca imediat de acolo. Îi arunc` o privire plin` de r`ceal`, în timp ce ridic` mândr` capul. – Dar nu cred c` te va deranja, de vreme ce ]i-ai adus [i mijloacele de distrac]ie cu tine. Apoi ea deveni furioas` chiar [i pentru aceast` aluzie indirect` la compania feminin` pe care b`nuia c` o are. – Te rog s` m` scuzi, dar mai am treab` de f`cut. Ea trecu pe lâng` el, atingându-l, gr`bindu-se s` ias` din înc`pere înainte de a se face complet de râs. Îl întâlni pe Perry pe hol. – Te caut` Brock. Este la tine în birou. Vocea ei era str`b`tut` de hot`râre [i autocontrol. Îngrijorat, el o întreb` gr`bit. – Te sim]i bine? R`spunsul ei afirmativ fu o simpl` încuviin]are din cap. El îi atinse bra]ul, apoi merse spre birou. Stephanie se strecur` rapid în propriul ei birou, [i închise u[a cu spatele, tremurând de încordare. I-au trebuit minute bune ca s`-[i revin`, pân` când fu sigur` c` picioarele ei o vor putea duce pân` la birou. 148

La ora cinci Perry veni s-o ia acas`. În drum de la motel spre cas`, fratele ei îi spuse: – Nu ai de ce s`-]i faci griji pentru cin`. – Presupun c` m`nânci în ora[. Cu Brock, ad`ug` ea în gând. – Ai pe jum`tate dreptate, îi replic` el vioi, pentru ca, în cele din urm`, ea s`-[i dea seama c` el era într-o dispozi]ie foarte bun`, înc` din momentul în care a venit s-o ia acas`. Vom mânca împreun` în ora[. – Perry, eu... începuse deja Stephanie s`-l refuze. – Avem ceva de s`rb`torit, ad`ug` el [i o privi zâmbitor. Când v`zu privirile din ochii ei, ad`ug`: – Brock n-o s` fie acolo disear`, sau, cel pu]in el nu este invitat. M`car Perry nu râse. – Doar tu, eu [i Joyce. Ea se va întâlni cu noi la motel. S`rb`torit. Joyce, înv`]`toarea. – Cumva... Fu o scurt` str`fulgerare de bucurie în ceea ce implicau toate aceste lucruri. Stephanie se întoarse în scaun [i îl privi cu ochii mari [i str`lucind de bucurie. – Perry, tu [i cu Joyce v` c`s`tori]i? Cumva asta s`rb`torim la restaurant? – Nu asta este exact ceea ce vom s`rb`tori, sau cel pu]in nu acum. Nici m`car nu am cerut-o de so]ie. Î]i place de ea, Stephanie? – Da, de[i mi se pare nostim` ideea de a o avea cumnat`, admise ea. Dar s` ne întoarcem la cin`. Ce s`rb`torim disear`, dac` nu logodna voastr`? 149

– Este o surpriz`. Pe care o s-o p`strez pentru acel moment, declar` Perry, eschivându-se. {i s` [tii c` nu ai toat` noaptea la dispozi]ie s` te îmbraci, i-am promis lui Joyce c` ne vedem pu]in dup` ora [ase, a[a c` trebuie s` te cam gr`be[ti. O alt` schimbare major` în aspectul ei exterior, cea care-i d`dea aspectul de suple]e, era c` sl`bise câteva kilograme bune, astfel încât, în momentul de fa]`, avea o garderob` complet nou`. Nu fu atât de greu s` se decid` cu ce o s` se îmbrace pentru cin`, întrucât Stephaniei îi pl`ceau toate toaletele pe care le avea acum. Felul cum Perry pusese problema, faptul c` în acea sear` se va s`rb`tori ceva o f`cu s` aleag` o ]inut` albastru-ultramarin, din m`tase. Joyce Henderson îi a[tepta deja, când ei se întoarser` la motel. O brunet` mignon` [i îndr`znea]`, care avea aspectul unei fete foarte inteligente. Stephanie se gândi c` era o alegere perfect` pentru fratele ei, care devenise deja foarte serios. – Despre ce este vorba, Perry, po]i s`-mi spui? îl întreb` Joyce, imediat cum se întâlnir`. Erai atât de misterios la telefon ast`zi dup`-amiaz`. – A[teapt` pu]in, te rog, insist` el, apucând-o de bra] [i conducând-o spre intrarea în restaurant. – }ie ]i-a spus Stephanie? o întreb` ea peste um`rul lui Perry. – Nu mi-a dat nici cea mai mic` indica]ie, îi r`spunse ea. – Amândou` o s` vede]i curând despre ce este vorba, promise el. 150

Dup` ce se a[ezar` la mas`, el d`du la o parte meniul din acea sear`. – O s` comand`m de mâncare mai târziu. Pentru moment, aduce]i-ne v` rog o sticl` de [ampanie. – {ampanie? se încrunt` Stephanie. Tu chiar ai vorbit serios când ai spus c` vom s`rb`tori ceva în noaptea asta. Cât timp ne mai ]ii în tensiune? – S` a[tept`m [ampania, î[i savura fratele ei secretul. {ampania sosi. Întrucât chelnerul î[i servea propriul [ef, aceasta se f`cu cu un surplus de pomp` [i ceremonie. În cele din urm`, cele trei pahare fur` umplute cu b`utura acidulat`. – Bun [ampania este deja aici. Spune-ne, îi ceru Joyce. Perry î[i ridic` paharul [i vru s` înceap` s` vorbeasc`, dar privirile i se oprir` în stânga Stephaniei, apoi coborâr` încet spre ea. Acesta fu singurul avertisment înainte ca Brock s` înceap` s` vorbeasc`. – V`d c` sunt singur în seara asta la cin`. V` sup`ra]i dac` m` al`tur [i eu mesei voastre? întreb` el. St`teau la o mas` de patru persoane, iar scaunul liber era chiar cel de lâng` Stephanie. Ea vru s`-i strige lui Perry s`-l refuze, dar vocea ar fi tr`dat-o. Sau probabil [tia c` Perry, oricum, n-ar fi ascultat-o. – Desigur Brock. Ia loc, îl invit` fratele ei la mas` cu un entuziasm nu prea bine ascuns, apoi îi f`cu semn chelnerului s` mai aduc` înc` un tacâm. 151

Stephanie t`cu cât timp Perry f`cu prezent`rile celor doi – Brock [i Joyce, con[tient` de bra]ul [i um`rul întunecat de lâng` ea. Dar nu se uit` la el. Nu putu. P`ru c` nu are nici o importan]` acest fapt. Sim]urile ei erau pline de prezen]a lui Brock acolo, lâng` ea, mirosul viguros al apei de colonie, c`ldura [i bog`]ia timbrului vocii lui [i senza]ia c` trebuie doar s` întind` mâna pentru a-l atinge. Un pahar de [ampanie fu umplut pentru Brock. – Le-ai dat ve[tile? îl întreb` el pe Perry. – Nu înc`. – Tu [tii despre ce este vorba? îi arunc` o privire surprins` Stephanie lui Brock, privire care fu prins` de cenu[iul ochilor lui. Brock prelungi acest moment încânt`tor, [i apoi î[i mut` privirile c`tre Perry, r`spunzând: – Da, [tiu. – Poate vreunul dintre voi s` ne spun` [i nou` despre ce este vorba? le suger` Joyce cu un ton exasperat. Perry ezit`, îi arunc` o privire Stephaniei, apoi spuse: – Brock vinde motelul. – Dar asta nu este nici o surpriz`, spuse ea. De altfel ar fi putut sem`na cu ceva de s`rb`torit, dar ei nu-i p`ru a fi a[a, cel pu]in pentru moment. Stephanie îi arunc` o privire lui Brock. – Oricum motelul era pentru tine o b`taie de cap, continu` Stephanie. Sunt sigur` c` o s` te bucuri când vei fi sc`pat de el. – Da, dar nu din motivele pe care le crezi tu, replic` Brock, f`r` îns` a da nici o explica]ie. 152

– Asta este ceea ce s`rb`torim noi? întreb` Joyce confuz. Perry o privi [i îi zâmbi. – Mi-l vinde mie. Sta]i la mas` cu viitorul proprietar al motelului White Boar. – Ce? Nu-mi vine s` cred! spuse Joyce ne\ncrez`toare, dar emo]ionat` în acela[i timp. Râdea în timp ce ochii îi înotau în lacrimi de bucurie. – Perry, dar este minunat! – Cred [i eu, fu el de acord. – M` bucur pentru tine, spuse [i Stephanie, [tiind cât de mult îl va regreta pe fostul proprietar. Dar fratele ei p`ru c` nu observ` ur`rile Stephaniei, [i ridic` paharul pentru un toast. Stephanie abia dac` se atinse de [ampanie, nemaifiind nevoie [i de efectul ei, mai ales când îl [tia pe Brock lâng` ea. – Perry înc` nu va explicat exact care a fost oferta, spuse Brock privind c`tre Stephanie în timp ce sorbea din pahar. Concret, i-am oferit dou` variante. – Da, a[a este, îns` eu am f`cut deja alegerea. Este exact ceea ce vreau. Nu e nici o îndoial`. – Care era cealalt` variant`? întreb` Stephanie, trecându-[i privirea de la Perry la Brock. Ea sim]i c` aici era ceva care putea avea o alt` semnifica]ie. – I-am explicat \n dup`-amiaza asta c` m-am hot`rât s` vând motelul, începu Brock. Dac` el va voi s`-l cumpere, eu sunt complet de acord s`-l finan]ez pe el sau... f`cu o pauz`. M-am oferit s` îi dau salariul pe un an întreg, plus un bonus – mai mult decât sufi153

cient ca s`-[i pl`teasc` taxele de [colarizare pentru a termina facultatea de drept, aceasta a fost cealalt` variant`. – Dar... nu... Stephanie se uit` la fratele ei. Nu în]eleg... – Nici eu, pân` când Brock mi-a f`cut oferta. D`du din cap un pic ame]it, apoi continu`: – Când am v`zut în fa]a mea, acolo, cele dou` oferte, mi-am dat seama c` ceea ce vreau cu adev`rat este locul `sta, motelul. Toat` via]a m-am gândit c` vreau s` m` fac avocat, dar când a fost momentul s`-mi pot realiza visul, n-am putut s` renun] la acest loc. – Cunosc sentimentul, spuse Brock. Nu numai motelul acesta este de vânzare. Înc` alte câteva companii de ale mele sunt în momentul acesta pe pia]`. Astfel îmi voi consolida restul holdingului. A[ez` paharul cu [ampanie pe mas` [i privi cum bulele se ridic` la suprafa]`. – De fapt, ceea ce caut acum, este un apartament de familist. Inima Stephaniei se opri. Îi era fric` s` respire sau s` fac` cea mai mic` mi[care, îngrozit` de faptul c` nu în]elesese bine ceea ce Brock tocmai spusese. Ochii ei mari, alba[tri, îl priveau insistent. Brock î[i ridic` încet privirea spre ea. – Ai fi interesat`, Stephanie, s` m` aju]i s` îmi aleg unul? întreb` el aspru. Nu vreau s` existe nici o urm` de îndoial` în ceea ce prive[te inten]iile mele, a[a încât te întreb aici, în fa]a fratelui t`u – vrei s` te c`s`tore[ti cu mine? 154

– Da! Unde era mândria ei? Rapid, Stephanie se r`zgândi. – Nu. Apoi se îndoi. – Nu [tiu. – Cred c` ai nevoie de un spa]iu mult mai intim ca s-o convingi, Brock, îi suger` Perry. – M` la[i s` te conving? – Da, [opti ea. – V` rug`m s` ne scuza]i. Brock se ridic` de pe scaun [i o a[tept` [i pe ea s` i se al`ture. Ea se sim]ea ca un somnambul într-un vis prea frumos, în timp ce Brock o conduse prin restaurant, în timp ce el î[i ]inea mâna pe spatele ei, u[or posesiv. Ea înghe]` într-o stare de rezisten]` mut`, când realiz` c` o conduce c`tre apartamentul lui. Acesta era locul unor prea multe scene de conflict [i de amintiri dureroase. Oriunde în alt` parte ar fi mers [i s-ar fi topit în bra]ele lui imediat ce ar fi fost singuri. Dar când el închise u[a de la apartament, ea r`mase distant`. – De ce, Brock? De ce tocmai acum, dup` atâta timp? îl întreb` ea, aducându-[i aminte de toate zilele grele prin care a trecut. – Pentru c` [i eu am f`cut aceea[i descoperire ca [i Perry. Întotdeauna am crezut c` duc exact felul de via]` pe care mi-l doresc. Asta pân` s` te întâlnesc pe tine. Când înc` nu eram în stare s` recunosc c` a[a este. Nu puteam s` v`d alegerea care-mi era pus` în 155

fa]a ochilor. În aceste ultime luni am dus acela[i fel de via]`, dar am realizat c`, dac` a[ pierde totul, n-ar avea nici o importan]` dac`, totu[i, te-a[ avea pe tine. – Dar...replic` Stephanie, c`utându-i chipul, dorind cu disperare s`-l cread`...Aici, Helen... Erau ni[te amintiri foarte dureroase, pe care ea nu le putea pune în cuvinte. – [tiu cât de mult te-am f`cut s` suferi. Un mu[chi tres`ri pe obrazul lui. – Te-am dorit din prima clip` în care te-am v`zut. M-am p`c`lit pe mine, crezând c` pot s` am o rela]ie amoroas` cu tine, chiar dac` una de lung` durat`, iar mai târziu, chiar mi-am imaginat c` eventuala c`s`torie a noastr` poate s` reziste felului meu de via]`. În noaptea aceea, când m-am dovedit a fi idiot de gelos pe vecinul acela al t`u, iar tu ]i-ai spus tot ce aveai pe suflet, cât` nesiguran]` [i tulburare tr`ie[ti când nu sunt lâng` tine, am [tiut c` o desp`r]ire prelungit` [i regulat` va reu[i în cele din urm` s` ucid` rela]ia noastr`. Eram deja sfâ[iat de atâtea clipe de desp`r]ire. Nu pot decât s`-mi imaginez prin ce ai trecut. – De ce nu mi-ai explicat asta? îl întreb` ea, con[tient` c` el se îndreapt` deja spre ea. – Pentru c`... iubita mea, pentru c` ne-am fi convins unul pe cel`lalt c` totul ar putea merge a[a cum era. Astfel, când m-ai sunat, cerându-mi s` m` vezi, [tiam c` vii cu inten]ia de a ne împ`ca. Am închis telefonul [i am sunat-o pe Helen care era în Boston. 156

Mâinile lui începur` s-o mângâie tandru pe umeri. – Te doream atât de mult, continu` el, încât nu aveam încredere nici m`car în mine însumi, nu puteam s` fiu singur cu tine în apartament, a[a c` am aranjat farsa cu Helen, care trebuia s` intre în camer` la câteva minute dup` ce ai fi intrat tu. – Cum ai putut s`-mi faci asta? spuse ea [optit, cu un amestec de acuza]ie [i de amintiri dureroase. – A fost într-adev`r neobi[nuit de crud, recunosc. Ochii lui str`luceau, peste ei trecând o umbr` de regret. – Dar nu mi-a trecut niciodat` prin minte c` unul dintre primele lucruri pe care ai s` mi le spui atunci, ar fi fost c` m` iube[ti. Cel mai greu lucru pe care l-am f`cut vreodat` a fost s` resping atunci dragostea ta [i pe tine o dat` cu ea. M-am gândit c` ar fi mai u[or pentru tine dac` te-a[ fi f`cut s` m` ur`[ti. – Aproape c` ai reu[it. – Aproape? Îi apuc` b`rbia [i îi ridic` încet capul, studiind-o. – Vrei s` spui c` nu m` ur`[ti înc`? – Nu, Brock, te iubesc. Te-am iubit tot timpul, recunoscu Stephanie. Bra]ele ei trecur` încet pe lâng` trupul lui musculos, în timp ce el se aplec` pentru a-i c`uta buzele, înfometat, având tot atâta nevoie de ea, pe cât de mult` nevoie avea ea de el. Iubirea se aprinse s`lbatic` [i victorioas`, înv`luindu-i în c`ldura ei. Respirând sacadat, Brock î[i ridic` privirile [i capul, înainte de a se întoarce [i a o cuprinde într-o îmbr`]i[are fierbinte ca un infern. 157

– De ce ai a[teptat atât? oft` Stephanie – Pentru c` n-a fost nimeni care s`-mi ofere posibilitatea clar` a unei decizii – tu sau mo[tenirea Canfield. Am fost mult prea prost s` realizez c` este atât de simplu. Dar po]i s` m` crezi, te iubesc Stephanie, [i nu-mi pas` dac` voi mai bea vreodat` vreun pahar de [ampanie sau nu voi mai dormi în vreun apartament de hotel sau dac` voi mai comanda Chateubriand vreodat`. – Nu credeam c` voi mai fi a[a fericit` din nou, m`rturisi ea, radiind de bucuria care-i cuprinsese sufletul. – Tot ceea ce am spus ast` noapte, despre vânz`ri [i consolidarea holdingului, î]i imaginezi c` nu se va putea întâmpla peste noapte, o avertiz` Brock. Îmi va lua cel pu]in un an. Între timp, va trebui s` c`l`toresc tot atât de mult. Dup` aceea va mai trebui s` plec doar de câteva ori, [i atunci vei putea merge [i tu cu mine. – Cum vrei tu, murmur` Stephanie. – Doar s` m` la[i s` te iubesc, s` vindec toate durerile pe care ]i le-am pricinuit. Gura lui se mi[c` încet spre a ei, o cuprinse într-un s`rut tandru [i apoi din ce în ce mai înfocat. Minute lungi trecur` pân` când ei î[i revenir` [i-[i rec`p`tar` controlul, reu[ind s` respire. – Cât timp crezi c` îi va trebui fratelui t`u s`-[i g`seasc` un alt contabil, astfel încât s` m` pot c`s`tori cu mireasa mea? – Este un sezon lini[tit, îi spuse ea, trecându-[i mâna prin p`rul lui negru, bucurându-se de senza]ia 158

pe care o d`dea degetelor sale. De altfel, am [i oarecare influen]` asupra [efului meu. Poate o s`pt`mân`, dou`, cel mult. – Unde ai vrea s`-]i petreci luna de miere? În Caraibe? În insulele Virgine poate? o nec`ji el afectuos. Ce ai zice de Europa? Sau poate aici, în apartamentul nup]ial, unde de altfel a [i început totul. – Aici. Stephanie nu ezit` nici o clip` s` r`spund`. – M` gândesc s` aranjez lucrurile astfel încât s` fie înlocuit patul acela din dormitor. Mâinile lui gustar` din fructul atingerii trupului ei delicat. – A[ putea s` te pierd în el, ad`ug` el, zâmbind cu tandre]e. – A[a crezi tu ? Ea î[i trecu buzele peste col]ul gurii lui – Nu cred c` o s` vreau s` risc, murmur` Brock [i se gr`bi s` cuprind` buzele ei provocatoare într-un s`rut care o f`cu s` fie a lui pentru totdeauna.

Sfâr[it

159