In Vreme de Razboi - I. L. Caraziale Povestire

 

 Lecturi povestite povestite

 În sec secț ia ia Nuvele, povestirea pe scurt a nuvelei In vreme de razboi de Ion de Ion Luca Luca Caragi Caragiale ale

În vreme de război I În pădurea Dobrenilor fusese prinsă, în sfâr șit, ceata de tâlhari care jefuia pe acolo de vreo doi ani. În ultimul timp îl călcaseră pe popa Iancu din Podeni, l-au legat fedele ș  și i-au luat banii. De mirare că nu i-au luat calul și cele două iepe de prăsilă, animale scumpe. După vreo două săptămâni l-au călcat pe arendașul din Dărmănești, pe care l-au și omorât. După asta, însă i-au  prins pe toți. Într-o seară, popa Iancu se duse la neica Stavrache, frate-său, hangiul. Îi spuse că are să vorbească cu el în taină. Hangiul trimise slugile și femeia să se culce, apoi merse în odăiță la  popa.. Plângând  popa Plângând și lovindu-se cu pumnii în cap, preotul Iancu mărturisi că el fusese capul cetei de tâlhari. Lovitura de la el fusese numai de ochii lumii. Acum se temea că tovară șii lui, supuși la cazne, îl vor da de gol. Deodată se auziră bubuituri grozave în obloane. Erau vreo douăzeci de voluntari, cu doi sergenți și un ofițer, mergeau la război, către Dunăre. Neica Stavrache îi hrăni bine, le dădu de  băut și loc unde să doarmă. Merse la frate-sau cel mic, îl tunse și îi rase barba. Dimineață îl  prezentă  preze ntă sub nume numele le Iancu Iancu Georgesc Georgescuu și aranjă să îl ia și pe el la război.

* Trecuse multă vreme de când popa Iancu dispăruse, nu se știe cum. Într-o zi, Stavrache primi o scrisoare de la frate-său, că era bine și că făcuse multe fapte de vitejie la razboi. Cum părea că războiul se va sfâr și, Plevna fusese luată, domnul Stavrache începu a-și face griji că frate-său se va întoarce și își va cere averea, mai ales că tâlharii nu pomeniseră nimic despre el. Pe când se tot întreba dacă va avea sau nu curajul să vină frate-său, domnul Stavrache mai primi o scrisoare, în care era anunțat că sublocotenentul Iancu Georgescu murise pe câmpul de luptă.

II Sunt vreo cinci ani de când domnul Stavrache stăpâne ște moștenirea de la fratele său. Fusese la avocat, iar acesta îi spusese că, dat fiind că popa nu avusese nevastă, nici copii, părin ții erau mor ți și nu avusese decât un singur frate, pe d. Stavrache, el era singurul în drept să stăpânească averea. Cu toate acestea, întoarcerea fratelui său mai mic bâ bântuia ntuia visele do domnului mnului Stavrache. O dată a șmar în care se făcea că frate-său venise sub chipul unui ocna ș care încercase să îl avut un coAltădată sugrume. veni sub înfățișarea unui căpitan care comanda o companie. Stavrache se

 

luptase cu el și încercase să îl sugrume, dar până la urmă căpitanul plecase râzând în fruntea companiei.După visul ăsta groaznic, hangiul îl chemase acasă pe popa satului, să facă o sfeștanie.

III Într-o seară cu viscol, hangiul îi vându pe datorie unei feti țe sărmane puțin gaz și puțină țuică,

dar nu se îndură să îi dăruiască și ei un covrigel. Încuie u șa și se duse în casă, la căldură. După vreun ceas se trezi cu doi călători care cereau adăpost până la ziuă. Îi trimise în odaia caldă și se duse să aducă vin.

Când intră în odaie, unul dintre călători se culcase în pat, cu fa ța la perete. celălalt stătea lângă sobă. Le aduse și de mâncare, și se așeză la masă numai cel ce fusese în picioare. D. Stavrache întrebă cine sunt, de unde vin, dar călătorul nu îi dădu răspunsuri lămurite. Spuse doar că tovarășul său spusese că că dacă îi prinde noaptea pe drum, vor înopta la neica Stavrache. Hangiul se dădu mai aproape de cel culcat și zise că pesemne îl cunoaște. Cel din pat se ridică drept în fața lui și îi spuse că îl cunoaște, doar e fratele lui. Stavrache rămase mut și înțepenit. Frate-său îl așeză pe scaun și îi spuse că are nevoie de ajutorul lui. Chiar dacă se făcuse stăpân pe averea lui, nu îi ceruse nimic până acum. Acum însă, luase din banii regimentului și trebuia să pună la loc cincisprezece mii. Dacă nu, trebuia să se împuște. Stavrache se ridică în tăcere, se duse și se închină la icoane și apoi se urcă în pat și se culcă pe o parte. În scurtă vreme, începu să tremure, să horcăie și să geamă. Frate-său îi puse mâna pe umăr să vadă ce e cu el. Cel din pat sări cuprins de nebunie și se năpusti să îi omoare. Afară, viscolul se întețise și el. Cu greu învinseră cei doi for ța și repeziciunea lui Stavrache. Îl legară, în timp ce hangiul îi scuipa și râdea. Aprinseră o lumânare, iar Stavrache începu să cânte cânte popește, în timp se fratele său îl privea în tăcere.