Implicatii Psihopedagogice Ale Jocului Didactic in Dezvoltarea Limbajului La Prescolari

CUPRINS ARGUMENT CAPITOLUL I. PRESCOLARITATEA-VARSTA JOCULUI 1.1. LIMBAJUL LA PRESCOLARI 1.2. PARTICULARITATI ALE VOCABULARULUI LA VARSTA PRESCOLARA 1.3. ROLUL LIMBAJULUI IN PROCESUL DE CUNOASTERE A REALITATII SI IN STIMULAREA ACTIVITATII INTELECTUALE 1.4. DEZVOLTAREA PERSONALITATII SI CREATIVITATEA LA VARSTA PRESCOLARA 1.5. TEORII DESPRE JOC CAPITOLUL II. JOCUL DIDACTIC 2.1. IMPORTANTA JOCULUI DIDACTIC 2.2. CLASIFICAREA SI SPECIFICUL JOCURILOR DIDACTICE 2.3. VALENTE FORMATIVE SI INFORMATIVE ALE JOCULUI DIDACTIC CAPITOLUL III. CERCETARE-ACTIUNE PE TEMA” VALENTELE COMUNICARII VERBALE IN DIRECTIA IMBOGATIRII VOCABULARULUI PRESCOLARILOR” III.1. SCOPUL CERCETARII III.2. IPOTEZA CERCETARII III.3. VARIABILELE CERCETARII III.4. OBIECTIVELE CERCETARII III.5. COORDONATELE CERCETARII III.5.1. ESANTIONUL DE SUBIECTI III.5.2. ESANTIONUL DE CONTINUT III.5.3. LOCUL SI DURATA CERCETARII III.5.4. METODOLOGIA CERCETARII III.5.5. ETAPELE CERCETARII III.5.5.1. ETAPA PREEXPERIMENTALA III.5.5.2. ETAPA EXPERIMENTULUI III.5.5.3. ETAPA POST EXPERIMENTALA III.6. PREZENTAREA SI INTERPRETAREA DATELOR CERCETARII CONCLUZII BIBLIOGRAFIE

IMPLICATII PSIHOPEDAGOGICE ALE JOCULUI DIDACTIC IN DEZVOLTAREA LIMBAJULUI LA PRESCOLARI

ARGUMENT Prin natura ei, limba este un sistem de semne organizate riguros şi determinate de scopul suprem al comunicării. Copilul se deprinde cu aceste semne intuitiv, la vârsta când i se formează primele abilități de comunicare. După cum știm, o achiziție noua se clădește pe un sistem de cunoștințe şi deprinderi sedimentate deja şi nu pe un teren gol. Copilul vine deci in grădinița cu o anumita competenţa lingvistica, graţie a integrării sociale şi condiție a dobândirii performanţei lingvistice. Vârsta cuprinsa între trei şi șapte ani este vârsta vorbirii. Nu întâmplător ea coincide cu vârsta grădiniței, aceasta fiind cea care dă prima educație organizată. Dar grădinița nu şi-ar îndeplini această menire daca n-ar acorda educării limbajului un loc de frunte in cadrul preocupărilor sale educative. Desigur că vorbirea, privilegiul ființei umane, se naște in chip spontan in sânul grupurilor, in cursul jocurilor. Lipsită de ajutorul grădiniței, ea poate rămâne însă frustă si adesea incorectă, mai cu seamă dacă mediul familial are un aport scăzut in acest domeniu, unde totul se învață prin imitație. Grădinița, fiind prima treaptă a procesului de învățământ, are rolul de a-i pregăti pe copii pentru școală, pentru societate. De multe ori învățătorii se plâng că in clasa întâi unii copii nu stăpânesc suficient de bine limbajul ca mod de comunicare şi de aceea întâmpină greutăți in însușirea citit-scrisului. De aceea învățământul preșcolar

acordă o atenție

deosebită dezvoltării capacității de comunicare verbală, căci exprimarea verbală este condiția de bază in formarea, fixarea şi diferențierea noțiunilor şi în transmiterea informaţiei. Ca urmare, copilul reușește să treacă cu ușurința de la limbajul situativ la folosirea celui contextual. Activitățile de educare a limbajului fac posibilă cultivarea limbajului oral, accentul punându-se pe comunicare, pe dialogul liber, pe formarea deprinderii de exprimare ordonată

a gândirii si de însușire a structurii gramaticale. Asigurarea capacitații copiilor de a folosi corect limbajul le da posibilitatea de a se adapta cu ușurința la sarcinile complexe ale învățării in clasa întâi. Știm că, fată de școală unde învățarea este forma dominantă, in grădinița aceasta este înlocuită cu jocul. Acesta este baza conceperii întregii activități instructiv-educative. Fără joc nu se poate ajunge la o finalitate reală. Jocul este conceput ca mijloc de instruire şi educație a copiilor, ca procedeu metodic de realizare a sarcinilor concrete pe care şi le propune procesul de învățământ şi ca formă de organizare a activității de cunoaștere şi de dezvoltare a capacitaților psiho-fizice pe toate planurile. Particularitățile de dezvoltare ale preșcolarilor fac ca prin joc ei să învețe fără a se simți constrânși, obligați, nefiind conștienți ca fac acest lucru. In literatura de specialitate jocul este definit şi explicat in moduri foarte variate după cum tot atât de variate sunt şi funcțiile şi sensurile ce i se atribuie. După J. Huizinga, jocul este o acțiune specifică, încărcată de sensuri şi tensiuni, întotdeauna desfășurată după reguli acceptate de bunăvoie si in afara sferei utilității sau necesitații materiale, însoțită de simțăminte de înălțare şi de încordare, de voioșie şi de destindere. Jocul este o acțiune fără utilitate imediată, dar generatoare de distracție şi reconfortare, de sentimente de plăcere şi de bucurie. Datorită spontaneității, jocul reclamă o îmbinare armonioasă între cerințele situației de joc şi aptitudinile celor care se joacă. Jocul ca activitate didactică specifică, îndeplinește multiple funcții: de distracție, de creativitate in conformitate cu vârsta, in final de modelare si formare a personalității copiilor. Încorporate în activitățile didactice, elementele de joc imprimă un caracter mai viu şi mai atrăgător, aduc varietate şi o stare de bună dispoziție, de veselie, de destindere, prevenind apariția oboselii. Stabilind un echilibru în activitatea copilului, jocul fortifică energiile intelectuale si fizice, furnizează o motivație stimulatorie, o prezentă necesară in ritmul vieții copilului. Jocul poate folosi scopuri pe care copilul, cel care se joacă, nu le sesizează, dar care sunt inerente jocului; de asemenea, el poate să capete o finalitate pedagogică şi un conținut instructiv bine determinat. Trebuie precizat însă că utilizarea prea abundentă a jocurilor prezintă riscul de a transforma procesul de instrucție in joc şi prin aceasta de a îndepărta activitatea preșcolară de realitate, mai ales la grupa mare pregătitoare când copiii trebuie obișnuiți cu activitatea școlara. Din această cauză un loc deosebit îl ocupă jocul didactic. El este cel care îmbină elementele distractive cu cele de munca, de învățare, dar acest lucru se face treptat, ajungându-se la studiu realizat cu seriozitate. Rolul si importanta jocului didactic consta in

faptul ca el facilitează procesul de asimilare, fixarea si consolidarea cunoștințelor, iar datorita caracterului sau formativ influențează dezvoltarea personalității copilului. Jocul didactic este un important mijloc de educație intelectuala care pune in valoare si antrenează capacitățile creatoare ale preșcolarului. El este folosit pentru cunoașterea realității pe o cale mai accesibila deoarece copiii descoperă unele adevăruri noi pentru ei, angajându-se in eforturi de gândire ce le oferă satisfacții. Ei sunt participanți nemijlociți la propria formare si, antrenați in joc, ei sunt capabili sa depună eforturi mari pentru îndeplinirea sarcinilor date. Activitatea de joc antrenează in mod spontan un efort susținut din partea tuturor copiilor, indiferent de nivelul lor de pregătire. Totodată, jocul didactic contribuie la dezvoltarea judecații, memoriei, atenției spiritului de observație, la cultivarea obișnuinței cu munca intelectuala si cea independenta. El constituie un mijloc si un procedeu deosebit de valoros de acumulare de noi cunoștințe, de echilibrare a procesului de învățare si a activității de joc, putându-se desfășura atât in cadrul activităților libere cat si in cele comune. Este un prilej de a completa unele lacune, de a asimila si de a folosi cunoștințe noi, de a-si dezvolta limbajul sub aspect fonetic, lexical, gramatical. Jocul didactic oferă posibilitatea copiilor de a-si forma noțiuni noi, de a-si însușii treptat formele structurii gramaticale, contribuind la ridicarea nivelului calitativ al comunicării verbale. Ei pot fi influențați mai ușor in tehnica analizei si sintezei fonetice, fiind nevoiți sa găsească metode si procedee adecvate vârstei lor care ii determina sa opereze conștient cu materialul verbal însușit. Metoda de baza rămâne exercițiul-joc, care oferă posibilitatea copiilor de a-si afirma priceperile. Copiii desfășoară o activitate serioasa dar in același timp distractiva, activa, deconectata, participând activ. Punctul de plecare si materia prima a exercițiului va fi expresia spontana. Pornind de la aceasta expresie spontana, educatoarea poate dirija exercițiul, urmărind o îmbogățire a limbii si o adecvare mai buna a cuvintelor la obiecte. Prin urmare, exercițiul de vorbire pornește de la o tema al cărei scop este sa dea naștere unor comentarii spontane, care se vor dezvolta si in cursul cărora educatoarea își va plasa intențiile educative. Lucrarea încearcă sa demonstreze daca si cum contribuie jocul didactic la dezvoltarea cantitativa si calitativa a vocabularului copiilor daca se folosesc metodele si strategiile adecvate si daca, folosind jocul didactic, se consolidează si perfecționează deprinderile de exprimare coerenta si expresiva, corecta din punct de vedere gramatical, adresativă, in dialog si in monolog.

CAP I. PRESCOLARITATEA-VARSTA JOCULUI

1.1.LIMBAJUL LA PRESCOLARI Din punct de vedere al inițiativei de comunicare, limbajul este de doua feluri: limbaj activ si limbaj pasiv. Limbajul activ este limbajul in care este prezenta intenția de comunicare, este procesul de pronunțare a cuvintelor si de fixare a lor in scris. Limbajul pasiv este limbajul in care nu este prezenta intenția de comunicare, ci de recepționare si înțelegere a limbajului celui care ne transmite un mesaj oral sau scris. Limbajul pasiv îl precede pe cel activ si este mai bogat decât acesta. Limbajul activ presupune exersare si cultivare sistematica. După forma de exprimare, limbajul este de doua feluri: intern si extern. Limbajul intern este limbajul care se desfășoară in sfera lăuntrica, mintala. Este vorbirea in gând cu sine însuși si pentru sine. Este asonor, ascuns, este centrat pe înțelesuri , pe idei si imagini, este economic pentru ca uzează de prescurtări si condensări. Este foarte rapid, se desfășoară cu o viteza foarte mare, de sute de ori mai mare decât limbajul oral. Limbajul intern îndeplinește funcții de anticipare, de proiectare, de conducere dinlăuntru si de coordonare a limbajului oral si scris. Limbajul extern este adresat unor destinatari din afară si se realizează in doua forme: limbaj oral si limbaj scris. Limbajul oral este limbajul vorbit si rezulta din succesiunea selectiva, structurata după reguli logico-gramaticale ale sunetelor articulate. Este forma de baza a limbajului la om, pentru ca de la limbajul oral pornesc toate celelalte forme de limbaj. După specificul comunicării, limbajul oral se realizează in trei variante: solilocviu, monolog si dialog. Solilocviu este vorbirea cu vocea tare cu noi înșine. Aceasta forma de comunicare se întâlnește la copil pana la vârsta de 5 ani si prin ea se exteriorizează intențiile si se consemnează desfășurarea activității curente. Monologul presupune existenta unui destinatar extern care sa recepteze fluxul mesajelor fără a replica după fiecare secvența, ci doar la sfârșit. Dialogul este comunicarea intre doua persoane, relație in care fiecare partener de dialog este si emițător si receptor. Dialog înseamnă schimb reciproc de mesaje.

Indicatorii limbajului oral sunt: 

volumul de cuvinte



fluenta



diversitatea vocabularului



rapiditatea, adică frecventa cuvintelor in unitatea de timp-minutul



tempoul care poate sa fie regulat sau sincopat



tăria, adică forța pronunției



claritatea dicției



intonația



gradul de melodicitate



timbrul

Limbajul scris consta in codarea mesajelor orale in forma grafica. Apare mult mai târziu decât limbajul oral. Evoluția limbajului la copil este strâns legata de evoluția gândirii, pentru ca limbajul impune gândirii exigentele sale culturale, contribuind, in felul acesta, la restructurarea ei. Extinderea si complicarea raporturilor dintre copil si realitatea înconjurătoare, sporirea independentei copilului se răsfrâng direct asupra limbajului sau. De la limbajul situativ specific antepreşcolarităţii, se trece la limbajul contextual care cunoaște o dezvoltare coerenta, este un limbaj închegat si structurat. Limbajul situativ de la antepreşcolar are forma dialogului cu caracter extreme de concret, pentru ca este legat de împrejurimile si situațiile particulare la care participa copilul, pe când limbajul preșcolarului ia înfățișarea monologului, deoarece el povestește ce a văzut, ce a auzit, fără ca ascultătorii sa cunoască neapărat situația despre care se vorbește. Aceste doua forme de limbaj, situativ si contextual, coexist ape toata perioada preşcolarităţii, însa importanta, locul si rolul lor se schimba in funcție de sarcinile si condițiile in care are loc comunicarea. Specifica preşcolarităţii este coexistenta limbajului situativ cu limbajul contextual si predominanta când a unuia, când a celuilalt, dar si apariția unei noi forme de limbaj din limbajul monologat, si anume a limbajului interior. Procesul de formare a limbajului interior are loc la preșcolar intre 3 ani si jumătate si 5 ani si jumătate. Apariția limbajului interior sporește enorm de mult posibilitățile copilului de a-si planifica mintal activitatea, de a si-o regla permanent. Copilul vorbește cu sine si pentru sine mai ales atunci când se afla in situații dificile, problematice.

Vorbind cu sine, copilul găsește soluții, își ordonează acțiunile. Limbajul interior are o mare importanta in dezvoltarea intelectuala a copilului, pentru ca limbajul interior este mecanismul de baza al gândirii. Tot la preșcolar se dezvolta foarte mult latura fonetica a limbajului, cu toate ca pronunția cuvintelor nu este corecta din cauza unor particularități ale aparatului fonator, ale analizatorului verbo-motor si ale analizatorului auditiv.

1.2.PARTICULARITATI ALE VOCABULARULUI LA VARSTA PRESCOLARA La vârsta preșcolara, copilul intra tot mai mult in contact cu mediul înconjurător si automat are loc o creștere considerabila a vocabularului. Din datele statistice reiese ca la vârsta de trei ani copilul stăpânește circa 1000 de cuvinte, mai multe substantive si verbe, la vârsta de patru ani numărul cuvintelor se dublează la 2000; la cinci ani numărul cuvintelor din vocabular ajunge la 3000, iar la 6 ani vocabularul ajunge sa conțină 3500 de cuvinte. La aceasta vârsta,unii copii au un vocabular mai sărac in conținut si se exprima mai greoi, alții deopotrivă au un vocabular mai bogat in conținut si o exprimare corecta si coerenta. Tot la aceasta vârsta de obicei vocabularul pasiv este mai bogat decât cel activ. Unii copii, deși cunosc multe cuvinte le înțeleg sensul, nu le folosesc in vorbire, pentru ca sunt timizi, vorbesc puțin, se exprima greoi si sunt reținuți când sunt solicitați de către educatoare. La vârsta preșcolara, dificultățile de exprimare in învățarea limbii romane, nu sunt numai de natura fonetica ci mai ales de natura gramaticala, greșeli in folosirea acordului după gen, număr, si caz, „este multe cărți” in loc de „sunt multe cărți”, in conjugarea verbelor: „sa mănâncă cu noi” in loc de „ sa mănânce cu noi”, dificultăți in formularea pluralului substantivului „lingure” in loc de „linguri”, înlocuirea genitivului cu dativul: „i-au dat la Maria” in loc de „i-au dat Mariei”. Din punct de vedere calitativ , cunoașterea copilului diferă de cea a adultului prin aceea ca cu cat copilul este mai mic , cu atât operațiile gândirii , analiza , sinteza , comparația , generalizarea si abstractizarea sunt mai slab dezvoltate. Posibilitatea de a face aceste operații este mai mica la vârsta de trei ani si ea se dezvolta progresiv in cadrul vârstei preșcolare.

Educatoarea trebuie sa cunoască bine aceste particularități ale copilului pentru a putea sa-si dea seama ce cunoștințe pot fi predate la o anumita vârsta si cum trebuie predate. Un rol important in dezvoltarea gândirii copilului îl are limbajul care constituie un instrument al gândirii. Intre limbaj si gândire exista o strânsa interdependenta. Dezvoltarea gândirii copilului preșcolar nu se poate face însușirea limbii de către aceștia. Cuvântul este cel care fixează conținutul celor percepute de către copil. La început el este pentru copil numai un semnal al unui anumit obiect , al unei anumite relații , acțiuni sau însușiri pe care o denumește , capătă prin legarea lui de experiența mereu crescânda a copilului rol de integrata , ceea ce face posibila apariția încă din timpuriu a operațiilor de generalizare si abstractizare ca de altfel si a tuturor celorlalte operații ale gândirii pe care ele se bazează (analiza , sinteza, comparație) Rolul limbajului creste in perioada vârstei preșcolare pe măsura ce vocabularul si posibilitățile de comunicare ale copilului cresc si se perfecționează. Analiza si sinteza Analiza însușirilor obiectelor si ființelor consta in diferențierea lor după diferite criterii. Informații despre forma , culoare , dimensiuni , despre cantități , despre temperatura , despre sunete , despre cantități , despre densitate si despre alte însușiri ale obiectelor , ființelor si fenomenelor din lumea înconjurătoare le căpătam prin percepții. Forma este însușirea cea mai ușor perceputa de către copii, de aceea este prima componenta ce se impune in formarea in mintea preșcolarului a imaginii unui obiect sau ființe. Ea poate fi perceputa de copil pe doua căi: vizual si haptic (prin apucare) Percepția vizuala da aspectul de contur, percepția haptica da informații asupra volumului. Copilul de 3-4 ani privește forma numai ca pe o însușire proprie a obiectului respectiv. El nu operează o generalizare asupra lui. La vârsta de 4-5 ani copii percep cu ușurința si alte forme in afară celei rotunde , chiar si forme plane , legătura dintre forma si denumire se stabilește mai ușor si este mai trainica la aceasta vârsta. La vârsta de 5-6 ani , copii încep sa o diferențieze de obiect sa o privească independent de el , operand astfel o forma elementara de abstractizare si generalizare la nivelul acestei însușiri. In felul acesta ei ajung treptat ca la grupa mare sa integreze in categoria „forma” orice noua forma ce mai cunoaște. Culoarea este o alta însușire a obiectelor care reflectata in psihicul copilului constituie o componenta importanta a imaginii pe care si-o formează despre ele.

La grupa mica copii disting in general numai culorile de baza: roșu , galben , verde si mai apoi albastrul si maroul la grupa mijlocie , iar treptat nuanțele lor. La grupa mica copii privesc culoarea ca pe o însușire o obiectului si nu o desprind de acesta. Începând cu grupa mijlocie ei o pot privi separat de obiect ca pe o însușire independenta. Dimensiunea este componenta dimensionala a imaginii formata in timpul percepției , fiind de fapt reflectarea unei relații , este cu atât mai greu de sesizat de către copii cu cat aceștia sunt mai mici. Copii grupei mici înțeleg si exprima corect numai raporturile gros , subțire , mic, mare si alte raporturi ca: lat – îngust. Spre șase ani se sesizează mai întâi practic si mai târziu exprima verbal raporturile mare-mijlociu-mic. Cantitatea-primele raporturi cantitative si cele mai ușor înțelese de copiii mici sunt: mult, un, doi, iar mai târziu trei si patru. Toate cantitățile care depășesc limita posibilităților de înțelegere a copilului la vârsta si in momentul respectiv vor fi eliminate din explicațiile pe care le dam si menționate cu termenul de „multe”. Chiar si la grupa mijlocie si mare educatoarea trebuie sa releve in timpul percepției elementul cantitativ pentru a ușura înglobarea lui in imagine. Relațiile spațiale de orientare-reprezentările de orientare spațiale reflecta așezarea in spațiu o obiectelor unele fata de altele si a părților unui obiect fata de celelalte. Aceasta componenta se include cel mai greu in imagine. De aceea pe copii de 3-4 ani nu-i interesează daca imaginea pe care o desenează este cu capul in jos. Chiar si la grupa mare se întâlnesc greșeli de orientare. Analiza părților componente ale imaginilor consta in descompunerea in mintea noastră a unui întreg in părțile componente. Ex : rădăcina, tulpina , crengi, frunze. Sinteza părților componente ale întregului si a însușirilor lor este operația prin care noi reunim intr-un tot părțile componente si însușirile lor, pe care le-am diferențiat prin analiza. Pentru a înlesni aceasta operație analitico-științifica educatoarea trebuie sa insiste in observarea părților componente. b)Comparaţia - este operația prin care se stabilesc asemănări si deosebiri intre doua sau mai multe obiecte de diferite puncte de vedere sau după diferite criterii. Copiii de 3-4 ani nu sunt capabili sa facă singuri comparații decât intr-o forma implicita, pe baza percepției unei însușiri , a unui amănunt sau a unei părți a obiectului care l-a impresionat in mod deosebit. La 4-5 ani, pot înțelege comparația explicita si pot sa o facă in mod conștient si sa o exprime verbal. Ex: pot spune fără ajutorul educatoarei – galben ca lămâia etc.

Ei devin capabili sa efectueze si operații pe baza de operații de analitico-sintetice putând chiar sa exprime verbal aceste operații. După multe exerciții de acest fel se formează treptat deprinderea de a efectua comparații sistematice, organizate. c)Generalizarea si abstractizarea Abstractizarea este desprinderea unei însușiri a obiectelor si gândirea si independent de obiectul însuși. Generalizarea este operația prin care se detașează o însușire proprie unei grupe de obiecte omogene , unei clase întregi de obiecte si fenomene. Copiii grupei mici nu fac întotdeauna generalizări pe criterii esențiale, nu operează abstractizări in sensul ca ei nu pot gândi însușirile obiectului independent de acesta. Ex: minge roșie, scaun mare, bila mica etc. Începând cu grupa mijlocie si mare, deoarece la aceasta vârsta

se dezvolta

posibilitățile copiilor de a opera analiza si sinteza organizate, încep sa facă si generalizări pe baza mai multor însușiri întrunite intr-un tot. Educatoarea are rolul de a-l ajuta pe copil sa facă aceasta operație in mod conștient. De asemenea ea trebuie sa-l ajute sa dobândească elementele comune esențiale de elementele comune neesențiale, astfel ca ei sa poată face generalizări pe baza de elemente esențiale. In felul acesta ea ii ajuta pe copii sa-si formeze reprezentări generale si sa-si lărgească sfera noțiunilor. Daca sunt îndrumați in mod corect si sistematic copii pot opera generalizări corecte(in limita cunoștințelor) chiar la grupa mijlocie spre sfârșitul anului si se continua dezvoltarea acestor posibilități in cadrul grupei mari. Începând cu grupa mijlocie copiii pot sa efectueze si abstractizări in sensul ca ei pot gândi culoarea roșie, forma pătrata, etc. ca elemente separate de obiectele concrete. La grupa mare gândirea copilului poate fi condusa da către educatoare in așa fel încât copilul sa devina capabil sa aplice operațiile de abstractizare si generalizare si in alte situații. In procesul comunicării copiilor cu persoanele din jur, are loc asimilarea rapida a diferitelor aspecte ale limbii (compoziția fonetica, aspectul semantic, structura gramaticala) apare limbajul contextual, dar acesta coexista cu cel situativ din perioada antepreşcolară, dar relațiile dintre ele se schimba, limbajul contextual dobândind un rol tot mai mare pe măsura ce copii se dezvolta. Deoarece trăsătura esențiala a limbajului situativ consta in caracterul sau de comunicație, forma inițiala a limbajului este dialogul, aceasta forma de limbaj adresându-se intr-o mai mare măsura ascultătorului decât limbajul contextual (monologat).

Din limbajul extern, monologat, cu timpul se desprinde si se dezvolta limbajul intern. Procesul de interiorizare a limbajului intervine evident la vârsta de 4-5 ani când se intensifica si funcția sa cognitiva (ca instrument al gândirii, iar pe de alta parte funcția reglatoare – planificarea mentala si reglarea proceselor psihice a conduitei).

1.3.ROLUL LIMBAJULUI IN PROCESUL DE CUNOASTERE A REALITATII SI IN STIMULAREA ACTIVITATII INTELECTUALE Indiferent de vârsta si profesie pentru orice cetățean gradul de stăpânire si folosire a limbii a devenit o trăsătura definitorie a personalității sale. Limbajul este definit ca un sistem de semne specific oamenilor alcătuit din sunete articulate care au apărut in procesul muncii concomitent cu gândirea si îndeplinește doua funcții: 

de comunicare interumana



de cunoaștere a lumii reale

Cea mai importanta cale de elaborare a limbajului si-n același timp forma de baza a vorbirii este dialogul, care impune o tema comuna partenerilor de discuție. A-l opri pe copil sa vorbească înseamnă a-l opri sa se autorealizeze si implicit sa se dezvolte la modul personalizat. Referindu-se la cultivarea limbii, Tudor Vianu spunea: “O greșeala de limba, nu este numai o încălcare a oricăreia dintre regulile prescrise de gândirea logica, de simțul literar, de civilizație in raporturile sociale, o formalitate incorecta, confuza, improprie sau triviala alcătuiește o abatere de la norma limbii literare, e tot atât, daca nu mai mult decât forma corupta de limba.” Sub aspect fonetic, limbajul prezintă anumite particularități specifice, particularităților de vârsta. La copiii de vârsta preșcolara mica, întâlnim dificultăți mari la consoane datorita faptului ca ele au o perceptibilitate auditiva mai mica in comparație cu vocalele. Acestea din urma sunt mai favorizate, având o intensitate sonora mai mare, o durata mai mare, ceea ce face ca ele sa fie pronunțate mai bine de către copii. In general, copiii in vârsta de 5 ani pronunța corect anumite sunete (r, s, ş, t, f ), le înlocuiesc cu alte sunete mai ușoare sau le omit din cuvânt.

De o mare importanta in vorbirea copiilor este eliminarea sunetului “r”, indiferent in ce poziție se afla in cuvânt (ac-rac; ciorapi-cioapi), de asemenea putem aminti de inversiunea sunetelor: a place-palce, a trage-targe, etc. Frecvente si variate sunt cazurile la preșcolari, de substituire a sunetelor. Astfel, înlocuiesc pe “j” cu “z” , (cozoc-cojoc); sau pe “s, (sosoni-şoşoni). Printr-o munca susținuta din partea educatoarei, preșcolarii vor reuși sa-si corecteze acele mici greșeli care le fac in pronunțarea cuvintelor. Odată cu trecerea vârstei către grupa mijlocie, încep sa dispară, înlocuirile, inversiunile, omisiunile, ajungând la grupa mare sa pronunțe corect in proporție de 100% .Aceste defecte se pot corecta sau lichida complet numai daca educatoarea are o pronunție si o exprimare impecabila, mai ales știind ca la vârsta preșcolara spiritul de imitație este foarte mare. Când se încadrează in limite specifice particularităților de vârsta, aceste greșeli de pronunție nu trebuie sa ne alarmeze. Numai daca sesizam aceste greșeli si la grupa mare, aici se poate vorbi de o întârziere dependenta de aparatul fondator si-n acest caz, apelam la un logoped sau poate fi vorba de o dezvoltare incorecta a laturii fonetice a limbajului, atunci se pune problema unei munci speciale de îndreptare in grădinița. Mulți părinți, fac o mare greșeala folosind un limbaj infantil cu copiii, îngreunând astfel însușirea pronunției corecte a sunetelor de către copii. Copilului trebuie sa i dea prilejul sa se exprime liber, deschis, sa vina cu inițiative personale, sa-si exprime gândurile si sentimentele sa-si exerseze expresivitatea verbala. Fără comunicarea verbala dintre oameni, nu sunt posibile cooperarea, acumularea si generalizarea experienței sociale. Perceperea auditiva a fiecărui sunet din cuvânt , diferențierea de celelalte sunete, analiza compoziției fonetice a cuvintelor, sunt foarte importante pentru însușirea cititscrisului in școala.

1.4.DEZVOLTAREA PERSONLITATII SI CREATIVITATEA LA VARSTA PRESCOLARA.

O incursiune in istoria gândirii umane si in special a pedagogiei, arata ca jocul a fost considerat un mijloc educativ din cele mai vechi timpuri. De la Platon sau Aristotel pana la K. D. Usinschi si pana in zilele noastre s-a subliniat contribuția jocului la dezvoltarea fizica si psihica a copilului, la formarea si educarea lui. Jocul constituie o activitate fundamental normativa si dominanta in copilărie. Jucându-se, copilul își satisface nevoia de activitate, de a acționa cu obiecte reale sau imaginare, de a se transpune in diferite roluri si situații care ii apropie de realitățile înconjurătoare. Pentru copil, aproape orice activitate este joc: „jocul este munca, este binele, este datoria, este idealul vieții. Jocul este singura atmosfera in care ființa sa psihologica poate sa respire si in consecința sa acționeze”.Tocmai prin joc, el ghicește si anticipează conduitele superioare. A ne întreba de ce copilul se joaca, înseamnă a ne întreba de ce este copil. Despre un copil nu se poate spune ca “el creste” si atât, ci trebuie spus ca ;;el se dezvolta” prin joc. Astfel, el pune in acțiune toate posibilitățile care decurg din structura sa particulara, traduce in fapta potentele virtuale care apar succesiv la suprafața ființei sale, le asimilează, le dezvolta, le îmbina si le combina , își coordonează ființa si ii da vigoare. In copilărie, jocul duce la antrenarea atât a funcțiilor fiziologice cat si a celor psihice. Pornind de la afirmația lui Schiller: “omul nu este întreg decât atunci când se joaca”, putem spune ca jocul are la copil rolul pe care munca îl are la adult. Așa cum adultul se simte puternic prin lucrările sale, la fel se simte si copilul prin succesele sale ludice. Un joc bine pregătit si organizat constituie un mijloc de cunoaștere si familiarizare a elevului cu viața înconjurătoare, deoarece in desfășurarea lui cuprinde sarcini didactice care contribuie la exersarea deprinderilor, la consolidarea cunoștințelor si la valorizarea lor creatoare. Ch. Bihler scria: “Copilul care construiește ceva cu un material învăța sa accepte si sa îndeplinească o datorie.”

Pe lângă aptitudinea de a se conforma regulilor jocului mai trebuie sa existe si voința de a le realiza. Jocul este adesea obositor, chiar istovitor. Astfel departe de a se naște din lene, jocul se naște din voința si munca. Este clar ca jocul nu exersează numai forța fizica, ci in mare măsura inteligenta. El aduce stăpânire de sine fără de care nu poți fi o ființa umana fără a fi cu adevărat om. In timpul jocului se dezvolta pasiunea de cunoaștere, curiozitatea si tot jocul oferă un larg câmp de identificare si cultivare timpurie a inclinațiilor native ale copilului si pe baza lor posibilitatea dezvoltării capacitaților si aptitudinilor creatoare. Jocul, chiar in formele lui primare, îl umanizează si-l ajuta sa fie armonios dezvoltat din punct de vedere psihofizic. In joc, copilul dobândește noi cunoștințe, I se formează variate acțiuni mintale cu importante repercusiuni pentru dezvoltarea percepțiilor memorării, reproducerii voluntare, generalizării si abstractizării. Prin activitatea de joc se produc schimbări in conținutul si structura proceselor cognitive. Spunem aceasta întrucât jocul este forma de activitate prin care se face trecerea in etape de la acțiunile practice, materiale de joc spre acțiuni mintale. Jocul ii oferă copilului posibilitatea de a reconstrui, de a reproduce intr-o forma intuitiv-activa o arie cuprinzătoare din realitatea obiectiva. Aplicând in cadrul jocului cunoștințele lor, copiii tind in același timp sa obțină informații necesare desfășurării jocului dezvoltându-se astfel interesul pentru cunoaștere. In joc se produce dezvoltarea corecta a percepțiilor, reprezentărilor, a imaginației, a gândirii, a limbajului. Venind in contact cu obiectele pe care le folosește, copilul învăța sa perceapă si sa observe variatele lor însușiri. Jocul este considerat ca una dintre metodele cele mai active, mai eficiente, prin care se obține activizarea maxima a copilului.Ca atare, conținutul instruirii trebuie sa se realizeze prin intermediul sau. Jocul este pentru copil un important mijloc de cunoaștere directa, de înțelegere a lumii. In joc se exprima valoarea atitudinii intelectuale in care își au rădăcina toate posibilitățile viitoare de însușire a cunoștințelor. El este privit drept activitatea care formează, modelează inteligenta, dar pe de alta parte permite ca reprezentările copilului sa se îmbogățească;ele se precizează, se corectează.

In jocuri, funcțiile limbajului ( de comunicare, de formare a experienței cognitive si a celei de organizare a activității ) sunt amplu exersate, cu o sporita eficienta in planul exprimării logico-afective si in planul gândirii formale. Pentru ca jocul sa dea rezultate optime in toate situațiile arătate, una din condițiile esențiale este buna pregătire a lui. Oricare ar fi tipul de joc, acesta impune educatoarei respectarea unor cerințe specifice jocului, pregătirea si organizarea clasei pentru joc, explicarea si fixarea regulilor, urmărirea executării lui de către elevi, aprecierea rezultatelor. In afară de joc, la vârsta preșcolara exista si alte modalități de exprimare a copilului : cuvântul, desenul, modelajul, muzica, dansul, sportul etc.

1.5. TEORII DESPRE JOC Pentru elaborarea unei teorii științifice despre joc o însemnata contribuție au adus vederile unor pedagogi. “Numeroase teorii despre joc elaborate pe parcursul timpului unele contradictorii, iar altele completându-se reciproc, vin sa răspundă la o seama de întrebări din cele mai complexe si dificile: Pentru ce simte copilul nevoie atât de imperioasa de a juca?, Ce fel de funcții formative îndeplinește jocul in dezvoltarea psihica a copilului?, Constituie jocul o forma predominanta de numai conducătoare de activitate a copilului preșcolar?, Care sunt si cum se explica particularitățile caracteristice ale jocurilor de vârsta preșcolara?” Acestea sunt câteva întrebări la care pedagogii si psihologii pe baza datelor observației si ale cercetărilor experimentale au dat răspunsuri diferite. Jocul satisface in cel mai înalt grad nevoia de activitate a copilului constituie o forma de manifestare întâlnita la copiii tuturor popoarelor , din cele mai vechi timpuri este tovarășul de nedespărțit al copilăriei si constituie una dintre formele cele mai importante de activitate a preșcolarului. Preșcolarul este o ființa deosebit de activa, un copil sănătos, cu organismul in creștere, nu poate sa nu se joace; a opri sa facă acest lucru înseamnă a-i frâna dezvoltarea fizica si psihica. Aristotel arata ca pana la al cincilea an de viața, copilul nu trebuie supus învățării si nici unei munci aspre, pentru ca prin acestea sa nu dăuneze creșterii, ci

trebuie sa i se asigure atâta mișcare cat ii este necesara. Aceasta mișcare trebuie stimulata atât prin diverse ocupații cat mai ales prin joc. Astfel, se conturează pentru prima data ideea folosirii jocului ca mijloc de educare. Frobel afirma ca jocurile sunt forma dominanta a activității la vârsta preșcolara si de aceea ele sunt cea mai buna metoda de influențare asupra copiilor. “Nu trebuie sa privim jocul ca pe ceva neserios, ci ca pe o activitate care are o adânca semnificație. Jocurile copiilor sunt mugurii întregii vieți a omului , caci acestea dezvoltându-se, prin ele dezvăluie si însușirile cele mai ascunse ale ființei sale. Întreaga viața a omului își are izvorul in aceasta epoca a existentei si daca aceasta viața este senina sau trista, liniștita sau zbuciumata, rodnica sau zadarnica, acesta depinde de îngrijirile mai mult sau mai puțin înțelepte, date la începutul vieții”. Frobel aduce ideea prețioasa ca educatorul poate influenta in mod direct copilul prin jocuri special organizate de el, supravegheate si dirijate in funcție de directe obiective educative urmărite. Referindu-se la joc considera ca nu orice fel de joc poate rezolva problemele educative complexe ale vârstei, ci numai jocurile metodice , coordonate, care urmăresc progresiv si regulat diferite posibilități de dezvoltare care se arata la copil pe măsura ce el creste. E. Claparede interesat de jocurile copiilor a atras atenția asupra faptului ca ele reproduc cea ce impresionează copilul, fapt ce determina asimilarea realității, incorporarea ei ca act de trăire, fapt ce va constitui treptat un vast bagaj de posibilități si disponibilități de a reacționa. De asemenea, Claparade se refera la universalul joc cu păpușile si susțin ca in acest joc nu se exercita la copii instinctul matern ci o infinitate de stări afective, de disponibilități nuanțate subtil si de trăiri necesare in procesul adaptării; jocul realizează un pre-exercițiu mai mult mental, psihologic Lazarus subliniază faptul ca” jocul constituie tipul fundamental de activitate, adică forma de activitate ce susține in cea mai mare măsura, dezvoltarea psihica prin antrenarea psihomotorie, senzoriala, intelectuala, si afectiva, la o tensiune cu totul specifica, ce prezintă pentru procesul creșterii si dezvoltării psihice o importanta tot atât de mare ca si activitatea de instruire din anii de școala” V.S. Vagotski susține ca in perioada preșcolara, jocul alimentează foarte mult tendința spre libertate, emancipare de tutela strânsa a adultului. El are funcții formative care sunt in principiu educative. Totuși condițiilor de contact, sensibilitatea fata de acestea vor determina valoarea educativa a jocului. Jocul apare ca o activitate

complexa a copiilor in care ei reflecta si reproduc lumea si societatea, asimilându-le si prin aceasta adaptându-se la dimensiunile lor multiple. M. Montesori reduce întreaga dezvoltare intelectuala a copilului la “ exersarea organelor de simt”, aceasta exersare este însa organizata de așa natura încât prin materialul didactic preconizat, copilul nu poate veni in contact direct cu viața reala, cu lumea plantelor, cu cea a animalelor. J.Piaget susține ideea ca „Însușirea si respectarea regulilor are o influenta puternica in formarea judecații morale a copiilor in evoluția lor morala bazata pe constrângere la cea bazata pe cooperare” Ursula Șchiopu susține ideea ca: “Jocul apare ca o activitate fundamentala formativa si dominanta in copilărie, iar munca are aceleași caracteristici, din ce in ce mai pregnante, pe măsura ce se depășește copilăria, este un fel de anticamera vasta si bogat ornata a muncii. Așadar jocul trebuie privit drept activitate

care formează, modelează

inteligenta, dar pe de alta parte permite sa se surprindă numeroase din caracteristicile ei”. De asemenea jocul prilejuiește o refacere energetica, relaxare, o odihna activa evidenta, pe când munca se realizează printr-un important consum de energie care trebuie refăcut. Jocul copiilor poate constitui un teren important de descifrare a capacitaților psihologice, inclusiv a celor intelectuale si a trăsăturilor de personalitate, a aspectelor mai importante ale sociabilității copilului. Ele pot surprinde prin modul in care se joaca. “Jocul – considera Ursula Șchiopu – stimulează creșterea capacitații de a trai din plin cu pasiune fiecare moment, organizând tensiunea proprie acțiunilor cu finalitate, având funcția de o mare si complexa școala a vieții.

CAP.II. JOCUL DIDACTIC

2.1. IMPORTANTA JOCULUI DIDACTIC Jocul didactic este o forma de activitate atractiva si accesibila, prin care se realizează o buna parte din sarcinile instructiv-educative din grădinița. Jocurile didactice ajuta la instruirea copiilor, le consolidează si precizează cunoștințele despre lumea înconjurătoare. Ele îmbina armonios elementele instructive si exercițiul cu elemente distractive. Deși copilul pare ca se joaca, el se distrează si învăța in același timp. Îmbinarea celor doua elemente duce la apariția unor stări emotive complexe, care stimulează si intensifica procesele de reflectare directa si mijlocita a realității si de fixare a cunoștințelor. Jocul didactic rămâne joc numai daca conține elemente de așteptare, de surpriza, de întrecere, de comunicare reciproca intre copii. Jocurile didactice exercita o influenta deosebita asupra dezvoltării psihice a copiilor. In primul rând, contribuie la dezvoltarea intelectuala: la formarea percepțiilor de culoare, forma, mărime, etc., la educarea spiritului de observație, imaginației creatoare, gândirii, limbajului, memoriei. Jocul didactic este unul dintre cele mai eficiente mijloace pentru dezvoltarea vorbirii si a gândirii logice a preșcolarilor. Eficienta jocului didactic fata de celelalte activități obligatorii consta in faptul ca la desfășurarea lui participa toți copiii, ei depunând eforturi de gândire, de exprimare, dar fără a conștientiza, considerând ca se joaca. Printr-o alegere judicioasa, procesul asimilării si al adâncimii cunoștințelor este adaptat la cerințele si specificul vârstei preșcolare. Prin intermediul jocului didactic se fixează, se precizează si se

activează vocabularul copiilor, fiind un mijloc foarte eficient pentru corectarea pronunției si însușirea unor construcții gramaticale. Eficienta jocurilor didactice in dezvoltarea vorbirii depinde, in mare măsura, de modul in care educatoarea știe sa selecteze jocul in raport cu situația concreta existenta in grupa de copii. Educatoarea trebuie sa cunoască foarte bine copiii sub nivelul raportului atins in dezvoltarea limbajului, precum si sub aspectul defectelor de vorbire. Numeroase jocuri didactice organizează procesul perceperii analitico-sintetice, a însușirii caracteristice ale obiectelor. Situațiile concrete ale jocurilor solicita copilului alegerea obiectelor după culoare, mărime, forma si găsirea asemănărilor dintre ele. De exemplu, in desfășurarea jocurilor cu loto, mozaic, domino, copilul analizează obiectele, diferențiază corect formele geometrice, culorile principale si complementare. Odată cu acestea el învăța si denumirea lor. Percepția spațiala se dezvolta mai ales prin jocurile in care copilul așează la un loc figurile sau construiește ceva. Pe aceasta cale se familiarizează cu raporturile spațiale dintre obiecte: sus-jos, fata-spate, aproape-departe etc. Prin alte jocuri învăța sa cunoască formele si dimensiunile obiectelor( rotund, oval, pătrat etc.).Comparând obiectele după dimensiuni, învăța sa cunoască lungimea( lung, scurt), înălțimea( înalt-scund), mărimea(mare-mijlociumic), grosimea( gros-subțire). Multe jocuri contribuie la precizarea vocabularului si la activizarea vorbirii. In acest scop sunt folosite jocuri prin care copiii memorează denumirea obiectelor si acțiunilor si își precizează înțelesul cuvintelor. Este important ca fixarea semnificației cuvintelor in memoria copiilor sa fie asociata cu acțiunile jocului. Numai in felul acesta sensul cuvintelor se retine mai bine. In egala măsura prin aceste jocuri se formează la copii deprinderea unei vorbiri gramaticale corecte. De exemplu, deprinderea de a completa o propoziție din care lipsește subiectul, predicatul sau complementul precum si de a respecta acordul dintre subiect si predicat. Jocurile didactice sunt mijloace eficiente si pentru realizarea sarcinilor educației moral-civice a copiilor. Ele contribuie la dezvoltarea stăpânirii de sine, a autocontrolului, a spiritului de independenta, a disciplinei conștiente, a perseverentei, sociabilității, precum si a multor alte calități si trăsături incipiente de caracter. Multe din jocurile didactice ajuta la dezvoltarea spiritului de independenta. Din aceasta categorie fac parte jocurile de tip domino, loto etc.

Pe măsura ce copilul devin stăpân pe aceste jocuri, el este in stare sa acționeze si in mod independent. Acest fapt are mare importanta in pregătirea copilului pentru școala, unde începe munca individuala si independenta. Valoarea educativa a jocurilor didactice consta si in dezvoltarea spiritului colectiv, a relațiilor interpersonale corecte intre copii. Respectarea regulilor jocului educa la copii simțul răspunderii, onestitatea, solidaritatea. Copiii învăța sa se ajute unii pe alții, sa se bucure de succesele colegilor, sa aprecieze si sa recunoască nepărtinitor succesele altora. Jocurile didactice exercita o influenta pozitiva nu numai asupra laturii intelectuale, ci asupra întregii personalităţi a copilului. Jocul didactic constituie un mijloc valoros de instruire si educare a copiilor de vârsta preșcolara, deoarece rezolva intr-o forma cu totul adecvata vârstei, sarcini instructive complexe, programate in grădinița. Eficienta lor in raport cu alte mijloace este cu atât mai mare cu cat se realizează o concordanta perfecta intre procesul de cunoaștere a mediului înconjurător, procesul de învățare si acțiunea de joc, atât de distractive pentru preșcolari. In felul acesta procesul asimilării si adânciri cunoștințelor este adaptat la cerințele si specificul vârstei preșcolare. Prin introducerea si folosirea jocului didactic ca mijloc de baza in cunoașterea mediului înconjurător si in dezvoltarea vorbirii se realizează una dintre cele mai importante cerințe ale educației preșcolare, aceea de a-I învăța pe copii destul de multe lucruri însa nu prin metode școlărești, ci sub forma de joc.

2.2. CLASIFICAREA SI SPECIFICUL JOCURILOR DIDACTICE Clasificarea jocurilor didactice se poate face după doua categorii, in funcție de conținut si material didactic. In conformitate cu aceste criterii se întâlnesc mai multe feluri de jocuri didactice: După conținut, jocurile didactice se clasifica in: Jocuri didactice pentru educarea limbajului ( Cu ce sunet încep cuvântul?, Eu spun una, tu spui mai multe, Răspunde repede si bine.) Jocuri didactice pentru cunoașterea mediului înconjurător ( Anotimpurile, Unde s-a oprit roata, Cu ce călătorim ) Jocuri didactice pentru numărat si socotit ( Jocul numerelor, După mine cine vine?, Găsește aceeași culoare)

La baza acestei clasificări sta principiul dezvoltării proceselor psihice a copiilor: dezvoltarea percepțiilor si reprezentărilor de forma, mărime, culoare, spațiu timp; îmbogățirea vocabularului, însușirea sistemului fonetic al limbii materne, însușirea structurii gramaticale, etc. Cel de-al doilea criteriu se orientează după materialul didactic folosit pentru jocuri, indiferent de natura conținutului lor. După acest criteriu ele se împart in doua grupe mari cu subdiviziunile respective: 1.Jocuri didactice cu material: 

jocuri cu material didactic ( jocuri didactice, jocuri de masa)



jocuri cu material ajutător, diferite obiecte si jucării ( obiecte din

natura, obiecte de uz zilnic) 

jocuri cu interpretarea unor povesti si lecturi precum si jocuri

numărătoare, folosindu-se jucării corespunzătoare 2. Jocuri didactice fără material didactic sau jocuri orale 

ghicitori ( fără ilustrații)



jocuri cu alcătuire de propoziții si fraze



jocuri de citire labiala



jocuri de compunere de povesti

Clasificarea jocurilor după cele doua criterii este mai mult sau mai puțin convenționala. Astfel, unele jocuri clasificate după criteriul conținutului se realizează cu sau fără material didactic. De exemplu, pentru dezvoltarea limbajului copiilor se pot folosi cu succes atât jocuri cu material cat si jocuri orale. De asemenea, jocurile clasificate după criteriul materialului didactic urmăresc prin scopul lor educativ realizarea aceluiași obiectiv ca si jocurile după criteriul conținutului. O delimitare neta nu este posibila nici intre jocurile didactice individuale si cele colective. De la început, multe jocuri didactice sunt accesibile copiilor numai in colectiv, mai târziu, datorita conducerii educatoarei, ele devin individuale, așa cum se întâmpla cu jocurile de masa. Jocul didactic este o activitate care se deosebește prin structura sa specifica de celelalte activități cu conținut asemănător. Unitatea deplina dintre sarcina didactica si acțiunea de joc, forma distractiva pe care o îmbracă si o păstrează permanent trebuie sa caracterizeze jocul didactic. Activitate organizata de instruire a copiilor, care se desfășoară sub conducerea directa a educatoarei si antrenează in majoritatea cazurilor întreaga grupa, jocul didactic se poate

desfășura atât in cadrul activităților obligatorii cat si in afară lor, atunci când este repetat de copii, la inițiativa unuia dintre ei sau la sugestia educatoarei. Sfera de utilizare a jocului didactic este foarte mare deoarece el poate fi practicat in diferite momente din programul zilei, putând fi extins chiar si in viața de familie a copilului. Jocul didactic este creat de pedagog. Specificul lui consta in faptul ca ii este subordonat, in sensul ca intra in fondul mijloacelor sale pedagogice, este însușit treptat de către copii si poate deveni apoi conținutul activităților individuale. Comparat cu celelalte jocuri cu subiect si cu reguli stabilite de educatoare, jocul didactic se deosebește prin conținutul pe care-l dezvăluie si prin faptul ca accentul cade pe rezolvarea sarcinilor educației intelectuale, respectiv pe cunoașterea mediului înconjurător, pe dezvoltarea facultăților intelectuale, pe dezvoltarea vorbirii sau formarea reprezentărilor matematice. Intre mijloacele instructiv-educative, jocul didactic ocupa locul cel mai important prin influenta pe care o exercita asupra celor mai profunde laturi ale personalității copilului prin rolul sau in formarea unei gândiri corecte. In determinarea jocului didactic problema care se ridica consta in determinarea parților sale componente, a trăsăturilor sale caracteristice, prin care își menține esența sa de joc si in același timp specificul sau de activitate didactica. Pedagogia preșcolara fundamentează bazele teoretice ale jocului didactic, ocupându-se de: 

conținutul jocului



sarcina didactica



acțiunea si elementele de joc



regulile jocului

Esența si specificul jocului didactic constau in întrepătrunderea si interacțiunea acestor componente, cat si in echilibru dintre sarcina didactica si acțiunea de joc. Ponderea mai mica sau mai mare a uneia dintre aceste doua componente poate duce la detunarea jocului, la schimbarea profilului sau. In vederea atingerii obiectivelor propuse, jocul didactic trebuie sa îmbine elementele surpriza cu cele de așteptare. Jocul didactic poate fi folosit la toate grupele si in cadrul diferitelor activități. Pentru a influenta dezvoltarea copiilor prin intermediul jocului didactic este necesar sa ținem seama de particularitățile de vârsta a copiilor la cele trei grupe preșcolare. In același timp este necesar ca sarcina didactica sa fie complicata gradat pentru a nu întârzia sau stagna dezvoltarea copiilor.

Jocul didactic este activitatea cea mai fireasca, care corespunde cerințelor de dezvoltare a copilului, tendințelor lui de a fi in contact cu adultul si cu alți copii, de a percepe activ, de a înțelege oglinda lumii înconjurătoare, dorinței lui de a-si exprima gândurile.

2.3. VALENTE FORMATIVE SI INFORMATIVE ALE JOCULUI DIDACTIC Rolul si locul jocului didactic in sistemul mijloacelor educative a fost si este recunoscut de către marea majoritate a pedagogilor lumii. Prin urmare, jocul este activitatea dominanta a copilului. Formele de manifestare ale jocului si funcțiile sale, diferă de la o perioada de vârsta la alta. Daca in perioada copilăriei jocul îndeplinește funcții cognitive sau formativ educative, mai târziu, funcțiile sale devin recreere si reconfortare fizica si psihica. Când copilul intra in școala jocul trece in plan secund, pe primul loc trece învățarea; se produce o schimbare radicala; locul jocului îl ia învățarea, mai apoi locul acestuia îl ia munca. Ceea ce caracterizează in esența jocul didactic consta tocmai in aceea ca el îmbina intr-un tot unitar si armonios atât sarcini cat si funcții specifice învățării, cat si sarcini si funcții specifice jocului. Deci jocurile didactice au drept scop sporirea interesului pentru activitatea respectiva, prin utilizarea unor elemente distractive, caracteristice jocului care facilitează atingerea scopului formativ-educativ urmărit si împreuna cu celelalte activități obligatorii exercita o puternica influenta formativ-educativa asupra copilului in vederea pregătirii lui pentru școala. Împreuna cu celelalte mijloace de dezvoltarea vorbirii, jocul didactic pate aduce o contribuție de seama sub următoarele aspecte deosebit de importante, pregătirii pentru școala: corectarea pronunției greșite a unor sunete si cuvinte pronunțarea clara si corecta a tuturor sunetelor ce intra in componenta cuvintelor

clarificarea si precizarea noțiunilor de mare circulație legate de activitatea preșcolara si școlara îmbogățirea vocabularului cu noțiuni noi si-ndeosebi cu termeni specifici învățării cititul-scrisul activarea vocabularului cu noțiuni noi introduse in limbajul copiilor

Prin introducerea si folosirea jocului didactic ca modalitate de dezvoltare a vorbirii la preșcolari, se realizează una dintre cele mai importante sarcini ale educației preșcolare, aceea de a-i învăța pe copii destul de multe lucruri însa nu prin metode școlărești ci, sub forma de joc. Prin aceste forme de joc se dezvolta percepția, orientarea in spațiu, capacitatea de a distinge culorile, formele etc. “Eficienta învățământului preșcolar este mai ridicata daca educatoarea se sprijină pe joc pe un aspect de baza al activității copiilor in vârsta de la 3 la 6 ani, daca acesta creează condiții de trecere de la joc la instrucție”. Jocul didactic exercita asupra copilului o influenta multilaterala mai ales asupra dezvoltării lui psihice. O însemnătate deosebita in acest sens o au jocurile didactice pentru dezvoltarea vorbirii. Ele contribuie in mare măsura la dezvoltarea acuității auditive, a auzului fonematic, iar odată cu asimilarea fondului lexical, copilul își însușește si semnificația cuvintelor si structura gramaticala in mod practic. Copilul nu învăța “regulile gramaticale” dar le respecta in vorbire pentru ca are in permanenta modelul de vorbire, este corectat ori de cate ori greșește. Jocul didactic de dezvoltarea vorbirii, formează la copil o exprimare corecta din punct de vedere gramatical, dar in același timp are si funcții formative. Jocul didactic contribuie la dezvoltarea psihica a copilului, stimulând funcțiile intelectuale prin intermediul cărora se realizează cunoașterea realității. Prin jocul didactic se dezvolta spiritual de observație, imaginația creatoare, memoria. Prin jocul didactic se stimulează si modelează procesele afective. El învăța sa reacționeze sincer, pozitiv fata de ceea ce este bun, frumos, moral si negative fata de ceea ce este urat, rău, imoral.

Latura voliționala este intens solicitata in jocurile cu reguli. Daca regula jocului i-o cere el poate sta nemișcat minute in sir, cea ce in alte situații ar fi cam greu de realizat. Tot prin jocul didactic este cultivata si funcția de comunicare. Trebuința de comunicare devine evidenta pentru copil când este înconjurat de semeni. Jocurile didactice sunt si un mijloc eficient de realizare a sarcinilor educației moralpatriotice. Jocul este un bun prilej de pregătire psihologica a copilului si care-i da posibilitatea de a avea preocupări variate sub aspectul conținutului. Educatoarea are menirea de a stabili conținutul informațional si lexical, alegând jocul cel mai adecvat ca mijloc si procedeu de influențare a dezvoltării vorbirii. Caracterul formativ al jocului este cu atât mai evident cu cât prin intermediul său copilul asimilează nu numai caracteristicile modelelor, ci şi felul relaţiilor acestora cu mediul social în care trăieşte. Jocul îl obişnuieşte pe copil să trăiască şi să acţioneze într-un grup mai mic sau mai mare. El îşi îmbogăţeşte viaţa personală prin relaţiile pe care le stabileşte cu ceilalţi copii, prin prieteniile pe care le leagă, deoarece are posibilitatea să facă schimb nu numai de sentimente, cunoştinţe, ci şi de experienţă socială. Jocul dă posibilitatea formării unor relaţii corecte în cadrul societăţii infantile şi pune bazele relaţiilor caracteristice societăţii adulţilor spre care tinde întreaga activitate de educaţie.

CAPITOLUL III CERCETARE- ACTIUNE PE TEMA “ VALENTELE COMUNICARII VERBALE IN DIRECTIA IMBOGATIRII VOCABULARULUI PRESCOLARILOR”

III.1. SCOPUL CERCETARII Învățământul preșcolar, ca prima treapta de învățământ, are ca obiectiv major pregătirea copilului pentru școala. Aici copilul începe sa fie educat de la primele sale confruntări cu necunoscutul, satisfăcându-si curiozitatea si repetatele întrebări “cum” si “de ce”. Preșcolarul este obiectul unor influente complexe si bine organizate, grădinița contribuind din plin la dezvoltarea lui psiho-fiziologica precum si la adaptarea lui la regimul de viața si instruire in cadrul colectivității de copii. Când va intra in școala , copilul care a frecventat grădinița va poseda un bogat volum de cunoștințe despre mediul înconjurător dar si capacitatea de comunicare dezvoltata din punct de vedere fonetic, lexical si gramatical. Aceasta îl va ajuta sa-si exprime gândurile, nevoile, bucuriile. Pregătirea lor pentru școala se realizează printr-o serie de activități specifice învățământului preșcolar, un rol primordial avându-l „jocul”. Jocul este pentru copii activitatea cea mai atractiva prin care se lărgește orizontul copiilor cu cunoștințe noi, care îl vor ajuta sa se orienteze mai ușor in realizarea propriilor lui trebuințe.

O importanta deosebita o are dezvoltarea gândirii copilului preșcolar iar acest aspect nu trebuie neglijat întrucât nu tine cont de acest parametru înseamnă a lasa goluri de la început in intelectul viitorului școlar, goluri ce cu greu vor putea fi înlăturate ulterior. Un rol important in dezvoltarea gândirii copilului îl are limbajul, care constituie un instrument al gândirii. Intre limbaj si gândire exista o strânsa interdependenta. Dezvoltarea gândirii copilului preșcolar nu se poate face fără însușirea limbii de către aceștia. Nu este suficient ca preșcolarii sa pronunțe numai cuvintele, fără sa le cunoască sensul pentru ca le vor folosi greșit in diferite contexte, iar gândirea lor nu va avea o desfășurare corecta. Însușirea vocabularului si a structurii gramaticale este numai un punct de plecare pentru a-si forma deprinderea de a se exprima si comunica cu educatoarea cat si cu ceilalți copii. Cercetarea de fata este un studiu exploratoriu, ce are ca scop identificarea şi precizarea locului şi rolului jocului didactic în stimularea comunicării orale a preşcolarilor, ca formă de activitate în grădiniţă şi ca metodă de predare-învăţare-evaluare, găsirea şi evidenţierea celor mai eficiente strategii didactice de valorificare a valenţelor instructivformative ale jocului didactic de educare a limbajului.

III.2. IPOTEZA CERCETARII In condițiile actuale in care învățământul a luat o mare amploare in dezvoltarea sa, in tara noastră învățământul preșcolar fiind o parte integranta a acestuia se impune tot mai mult perfecționarea metodelor si procedeelor didactice si totodată modernizarea întregului proces informativ. Acest proces informativ se traduce in învățământul preșcolar prin activitatea de transmitere a cunoștințelor pe tot parcursul zilei respective. Grădinița joaca un rol important pe latura informativa, de aceea nu trebuie privit superficial, mai ales ca de la vârsta de 5 ani, copilul este foarte receptiv la tot ce-l înconjoară, la orice informație. Paralel cu acest scop învățământul trebuie sa aibă si are o finalitate formativa in sensul de a modela ființa umana in raport cu posibilitățile anatomo-fiziologice de care dispune.

Pentru a facilita operația de cunoaștere profunda a psihologie preșcolarilor, trebuie sa cream condiții prielnice preîntâmpinării sau atenuării crizei de adaptare a copilului, fenomen determinat de sentimentul insecurității personale la intrarea intr-un mediu străin. Celui care face investigarea i se cere intuitie psihologica, pricepere, tact si abilitate in mantuirea metodelor de cunoastere a copilului. Unui viitor scolar i se cere sa fie ascultator, sa asculte si sa retina informatii transmise pe cale orala, sa gandeasca asupra lor pentru a raspunde la intrebari. Deci concentrarea atentiei, vointa, gandirea si maturitatea socio-afectiva au implicatii deosebite in succesul sau insuccesul scolar. Caracterul formativ al procesului instructiv-educativ din gradinita reiese din urmatoarele considerente:  Gradinita, ca prima veriga a invatamantului, trebuie sa asigure realizarea sarcinii de a conduce copilul treptat, in mod uimitor la integrarea sa in scoala;  Este bine cunoscut faptul ca varsta prescolara se caracterizeaza printr-o receptivitate si sensibilitate; ca atare, trebuie inceputa de pe acum studierea personalitatii copilului; Cercetarea pedagogica reprezinta un demers cognitiv care va surprinde relatiile functionale si cauzale dintre variabilele fenomenului educational. Una dintre etapele parcurse intr-o cercetare este elaborarea ipotezei stiintifice si de lucru specifice temei stabilite pentru cercetare. Ipoteza stiintifica este o predictie, o presupunere privind desfasurarea in perspectiva a unui proces sau fenomen educational, conceput si proiectat in conditii naturale sau provocate, in scopul obtinerii unor date teoretice si a unor rezultate practice noi, care sa conduca la optimizarea fenomenului sau procesului educational studiat. In studiul de fata ipoteza de la care am pornit este: „Daca jocul didactic este considerat activitate de bază în stimularea comunicării la prescolari, fiind integrat şi utilizat preponderent în toate tipurile de activităţi de educare a limbajului (activităţi comune, alese, pe arii de interes şi recreative), atât ca formă de activitate, cât şi ca metodă de predareînvăţare-evaluare,

atunci capacităţile de comunicare ale preşcolarilor se formează şi se

dezvoltă într-un ritm mai rapid, cu o motivaţie sporită, asigurând îmbunătăţirea rezultatelor preşcolarilor.

III.3. VARIABILELE CERCETARII

Studiul de fata reliefeaza doua gategorii de variabile. Variabila independenta exprimata de jocul didactic, considerat activitate de baza in stimularea comunicarii la prescolari.Variabila dependenta este exprimata de formarea capacitatilor de comunicare a prescolarilor, cresterea motivatiei si imbunatatirea rezultatelor prescolarilor.

III.4. OBIECTIVELE CERCETARII Ca orice strategie, strategia cercetării pedagogice se subordonează unor intenţionalităţi/ finalităţi, respectiv unor obiective formulate operaţional. Obiectivele cercetarii de fata sunt: O1: evaluarea obiectivă a cunoştinţelor, capacităţilor proceselor cognitive, priceperilor, deprinderilor, abilităţilor de comunicare dobândite de preşcolari până la debutul grupei pregătitoare; O2:

înregistrarea, compararea şi interpretarea rezultatelor obţinute la probele iniţiale,

formative şi sumative, urmărind evidenţierea progresului realizat de preşcolari; O3: utilizarea la grupul experimental, în mod constant, a unor strategii variate, atractive, bazate pe jocul didactic, ca factor determinant al dezvoltării capacităţilor de comunicare la preşcolari, reflectate în progresul şi îmbunătăţirea performanţelor acestora; O4: valorificarea rezultatelor cercetării în vederea eficientizării demersurilor didactice ulterioare.

III.5. COORDONATELE CERCETARII III.5.1. ESANTIONUL DE SUBIECTI Subiectii investigatiei vor fi prescolarii grupei pregatitoare din cadrul Gradinitei cu program normal Borlesti, cu un efectiv de 19 copii.

III.5.2. ESANTIONUL DE CONTINUT

Din gama variata de jocuri practicate in gradinita, jocurile didactice constituie una dintre cele mai eficiente forme de munca cu prescolarii. Fiind o activitate atarctiva si accesibila, imbinand elementul distractiv cu cel instructiv, jocul didactic ofera copiilor posibilitatea sa-si formeze anumite notiuni, sa-si insuseasca treptat formele structucturii gramaticale ale limbii; pornind de la propozitii scurte si simple in care se exerseaza acordul intre subiect si predicat la forma singulara, se ajunge la propozitii care presupun raporturi gramaticale mai complicate si la elaborarea unor raporturi logice intre notiuni. Jocurile didactice au un loc bine stabilit in procesul de invatamant, planificarea lor fiind dirijata in mare masura de programa. In munca cu prescolarii, se pot organiza jocuri didactice ori de cate ori este necesara constatarea masurii in care si-au insusit copii anumite cunostinte, cuvinte noi sau explicarea sensului cuvintelor respective sau sistematizarea cunostintelor dobandite. Urmarind dezvoltarea gandirii concomitent cu exteriorizarea gandurilor intr-o virbire corecta, se organizeaza diverse jocuri didactice si exercitii cu material, jocuri care dau bune rezultate.

III.5.3. LOCUL SI DURATA CERCETARII Testarea ipotezei generale a cercetarii va presupune desfasurarea un ui experiment pedagogic in cursul anului scolar 2009/2010, pe perioada primului semestru, in cadrul Gradinitei cu program normal Borlesti.

III.5.4. METODOLOGIA CERCETARII Legarea scolii de cercetarea științifica asigura cadrului didactic o menținere in problematica științei pedagogice si a disciplinelor de predare; adică o autoperfecționare profesionala continua si dezvolta interesul pentru cercetarea științifica. Participarea la munca de cercetare dezvolta o atitudine științifica fata de realitatea educaționala nemijlocita ajutând cadrul didactic sa ia distanta fata de propria-I activitate practica, sa privească in mod practic situațiile de instruire create si deja parcurse, sa reflecteze sa sesizeze noi cai de abordare, de ameliorare a procesului de învățământ. In cercetarea pedagogica se folosesc metode menite sa asigure colectarea datelor in problema investigata. Dintre acestea, cel mai des se recurge la: 

observarea pedagogica



experimental pedagogic



convorbirea



studiul de caz



analiza produselor

Oricât de utile ar fi metodele de cercetare a datelor si tehnicile de prelucrare a acestora, ele nu pot înlocui imaginația cercetătorului manifestata in interpretarea datelor, in analiza lor teoretica. De aceea, sunt necesare acumularea de experiența in cercetare si exersarea permanenta a imaginației creatoare. In lucrarea mea voi expune modul in care, folosind metode ca observarea, experimentul, convorbirea, analiza produselor activității, am încercat sa adun cat mai multe date privitoare la pregătirea copiilor pentru un debut școlar in bune condiții. Metoda cuprinde un ansamablu de strategii prin care se poate ajunge la detinerea unor rezultate noi care sa asigure perfectionarea si optimizarea actiunii educationale. Metoda are sens operational, conducandu-l pe cercetator spre descoperirea unor realitati noi, prescurtandu-i diferite operatii ce vor trebui intreprinse pe parcursul cercetarii iar in functie de rezultatele obtinute sa poata interveni in transformarea realitatii. METODA OBSERVARII Termenul “observație” provine din latina, de la cuvântul “servare”, căruia se adăuga prefixul “ob” conferindu-i-se semnificația de “a avea înaintea ochilor”, “a cerceta”. Ca metoda de colectare a datelor in cercetările pedagogice observația consta in urmărirea intenționata, metodica si sistematica a unui fenomen sau a unui complex de fenomene educaționale, dintr-o anumita perspectiva, in condiții obișnuite de existenta si desfășurare (fără nici o intervenție din partea cercetătorului), in scopul explicării, înțelegerii si ameliorării. Reconsiderarea metodologica a metodei observației a condus la cristalizarea unei metode alternative de evaluare didactica, denumita “observația sistematica a activității si a comportamentului elevilor in clasa” care ii permite profesorului colectarea de informații diverse si bogate, referitoare la activitatea elevilor, la abilitățile si competentele disciplinareintelectuale si practice si transversale ale acestora. Instrumentele de evaluare specifice acestei metode sunt:fisa de evaluare, scara de clasificare si lista de control\verificare.(M.Bocos, F.Ciomos, 2001).

Observarea trebuie sa se desfasoare in mod sistematic, adica dupa un plan in care sunt precizate problemele si aspectele ce vor fi urmarite. Datele culese cu ajutorul observarii, trebuie sa fie notate pentru a oferi in orice moment date precise si clare. Observarea de desfasoara in conditii obisnuite, dand posibilitatea de a surprinde ceea ce este caracteristic si esential. In desfasurarea activitatilor de dezvoltare a limbajului si a comunicarii orale, se poate folosi cu precadere metoda observarii directe. Toate datele culese pe parcursul activitatilor se noteaza in caietul de observatii individuale si pe baza lor, la sfarsitul grupelor mari se poate intocmi caracterizarile psiho-pedagogice ale copiilor, care i-au insotit la intrarea in clasa I, constituind un ghid pretios pentru invatator. Notitele facute pot folosi drept ghid in corectarea unor greseli de vorbire prin activitati individuale sau cu grupuri mici de copii. Observarea, corectarea, imbogatirea vorbirii copiilor se face continuu, dar activitatile de dezvoltare a limbajului si a comunicarii orale au rol conducator. Iata cateva observatii consemnate in urma desfasurarii unor activitati obligatorii de dezvoltare a limbajului si a comunicarii orale prin joc didactic: CATEGORIA ACTIVITATII

- Dezvoltarea limbajului si a comunicarii orale.

MIJLOC DE REALIZARE

- Jocul didactic

GRUPA

- Mica 3-4 ani

TEMA

- „Focul si vantul”

SARCINA DIDACTICA

- Redarea corecta a unor sunte izolate si a unor sunete din componenta unor cuvinte. -Pronuntia corecta a consoanelor, labio-dentale: „c”, „f”, „v”, „s”, „j”

CONDITII INITIALE

-Copiii sunt sositi in colectiv din medii diferite. Unii pronunta clar aceste consoane, altii le omit, altii le inlocuiesc

CONSTATARI

-Dupa desfasurarea jocului, se poate observa tendidnta si dorinta unor copii de a pronunta clar si corect consoanele vizate. Sunt copii care refuza sa mai vorbeasca atunci cand vad ca sunt corectati de mai multe ori de educatoare, altii participa la imitarea zgomotului („vaj-vaj”), dar

nu pronunta si cuvantul. Prin jocuri, exercitii individuale, si cu grupuri mici de copii pe parcursul grupei mici se poate rezolva problema, si toti copiii pronunta clar consoanele: „f”, „v”, „s”, „j”. O caracteristica de baza a observării este individualitatea. Este greu sa se poată observa întreaga grupa simultan sau 2-3 copii odată, deși la unele activități comune este posibil. Folosirea metodei observații furnizează date importante si permite cunoașterea individualității copiilor, a stadiului lor de dezvoltare in plan intelectual, socio-afectiv, asigurând o buna orientare in alegerea celor mai eficiente cai si mijloace de formare si dezvoltare a preșcolarilor. Datele observării pedagogice ne-au demonstrat ca educația intelectuala a copiilor de vârsta preșcolara, se realizează in primul rând, sub aspectul dezvoltării proceselor psihice de cunoaștere, al formarii unor deprinderi de activitate intelectuala si a spiritului de orientare in mediul înconjurător. Masuri luate pe tot parcursul corectării, datorita metodei observării, au contribuit la înlăturarea defectelor vorbirii, la creșterea fondului pasiv de cuvinte, au favorizat modificarea poziției si relațiilor copiilor in cadrul activității. Observarea se poate utiliza pe tot parcursul etapelor de cercetare, ea insotind toate celelalte metode si oferind date suplimentare in legatura cu diversele aspecte ale fenomenelor. METODA EXPERIMENTULUI ,,Prin experiment, fenomenele urmărite sunt provocate de către cercetător, acesta modificând condițiile lor de producere in conformitate cu scopurile urmărite.” Experimentul presupune producerea sau schimbarea deliberata a unor evenimente sau procese educationale, cu scopul de o observa, masura si evalua prin control sistematic, factorii care le influenteaza, le determina. Prin folosirea metodei experimentului, cercetatorul poate ajunge mai sigur la descoperirea cauzelor fenomenelor studiate. De aceea experimnetul este o metoda superioara celorlalte metode de cercetare. Prin experiment, cercetatorul provoaca ori de cate ori doreste fenomenul pe care doreste sa-l cerceteze, fara sa astepte producerea lui naturala: el se poate repeta fie in aceleasi conditii, fie in conditii modificate. In acest fel, ceea ce dorim sa cercetam poate fi cunoscut profund si vast. Prin repetarea experimentului, rezultatele pot fi confruntate.

Pentru a detine date reale, concludente, experiemntul trebuie sa indeplineasca anumite conditii:  sa se stabileasca clar conditiile initiale obisnuite care au dus la anumite rezultate;  observarea evenimentelor sa se faca ca si cand ar avea loc in conditii normale (copilul nu trebuie sa simta ca este cercetat);  compararea rezultatelor obtinute in conditii normale cu cele in conditii modificate si invers. METODA CONVORBIRII Convorbirea este o alta metoda folosita in cercetarea pedagogica. Este o forma activa in care intervențiile educatoarei sunt hotărâte pentru obținerea datelor cu reala valoare pentru cercetarea întreprinsa. La originea convorbirii, stau datele deținute pentru observare precum si efectele unor masuri pedagogice întreprinse de educatoare. In obținerea datelor si informațiilor necesare in cercetare, se tine cont de următoarele cerințe ale convorbirii:  sa aibă un scop precis formulat si concretizat  convorbirea se efectuează atunci când educatoarea a dobândit deja si alte date  rezultatele convorbirii sunt reale numai atunci când intre cercetător sic el cercetat s-au realizat condiții de acceptare reciproca a dialogului  tema convorbirii sa se refere la o problematica selective, corespunzătoare scopului propus  sa fie reluata sistematic, urmărind sau micșorând sfera dialogului, in funcție de nevoile cercetării  sa îmbine scopurile cercetării cu cele de acțiune pedagogica propriu-zisa, urmărind da fapt si depistarea unor lacune individuale si de grup, in cunoașterea lumii înconjurătoare. Convorbirile libere, fără o tema anume, dau posibilitatea copilului sa se afirme nestânjenit, ii dau libertatea de a comunica in voie. Aceste convorbiri sunt foarte concludente pentru educatoare, pentru a cunoaște fiecare copil. III.5.5. ETAPELE CERCETARII III.5.5.1. ETAPA PREEXPERIMENTALA

In cadrul etapei preexperimentale, prin intermediul unor probe desfasurate sub forma de exercitiu-joc, se urmareste cunoasterea stadiului in care se gasesc copiii la inceputul experimentului. Etapa a constat în aplicarea a trei probe de evaluare, cu conţinut variat, sub formă de jocuri-exerciţiu, orale şi scrise, centrate pe următoarele conţinuturi: 1.gradul de cunoaştere şi operare cu elementele componente ale unor structuri gramaticale: „propoziţia”, „cuvânul”, „silaba”, „sunetul”; 2. exprimarea gramaticală corectă; 3. nivelul vocabularului

PROBA DE EVALUARE NR. 1 UNITATEA DE CONŢINUT: exprimarea gramaticală corectă. OBIECTIVE DE REFERINŢĂ:  să-şi îmbogăţească vocabularul activ şi pasiv pe baza experienţei personale şi/sau a relaţiilor cu ceilalţi ;  să formuleze propoziţii corecte, integrând cuvintele în contexte adecvate. OBIECTIVE OPERATIONALE: O.1. Să asocieze cuvintele pronunţate oral cu imaginea la care se referă, sesizând

diferenţa singular-plural. O.2. Să formuleze propoziţii corecte, realizând intuitiv acordul între subiect şi predicat. O.3. Să construiască propoziţii, cu ajutorul imaginilor, realizând acordul corect între subiect şi atributul genitival. CONTINUTUL ITEMILOR: I.1. Arată obiectul pe care l-am numit! Spune unul (multe)!

I.2. Citeşte imaginea şi spune: ce face? ce fac?

I.3. Răspunde la întrebarea mea, asociind imaginile perechi! Încercuieşte imaginile la care ai folosit cuvântul “ale”

DESCRIPTORI DE PERFORMANŢĂ ITEMI

SUFICIENT

BINE

FOARTE BINE

I.1.

Numeste corect

Numeşte corect

Numeşte corect

obiectele din imagini, obiectele din imagini, obiectele din imagini,

I.2.

asociind cuvantul

asociind cuvântul

asociind cuvântul

adecvat formei de

adecvat formei de

adecvat formei de

singular/plural;

singular/plural;

singular/plural,

comite doua greseli

comite o greşeală în

construind corect

in construirea formei

construirea formei

forma cerută.

cerute.

cerute.

Construieşte

Decodifică conţinutul Formulează

propoziţii care redau

imaginilor, se

propoziţii care redau

conţinutul imaginilor, exprimă cu mici

conţinutul imaginilor,

frecvent face

ezitări în propoziţii,

foloseşte intuitiv

dezacorduri

foloseşte intuitiv

acordul între părţile

(foloseşte aceeaşi

acordul între părţile

principale şi

formă a verbului în

principale şi

secundare de

ambele propoziţii

secundare de

propoziţie

propoziţie I.3.

Construieşte corect,

Construieşte corect,

Construieşte corect,

realizând acordul

realizând acordul

realizând acordul

corect între subiect şi

corect între subiect şi

corect între subiect şi

atributul genitival în

atributul genitival în

atributul genitival în

2 propoziţii

4 propoziţii

III.5.5.2. ETAPA EXPERIMENTULUI PROPRIU-ZIS În această etapă, a fost promovată o manieră de lucru atractivă, sub semnul jocului, îmbinându-se metodele intuitive cu cele verbale, strategii activ-participative, integrându-se jocurile didactice în activităţi inter şi transdisciplinare, selectându-se jocuri interesante, atractive. Prin jocul “Păcălește-mă pe mine!”- copii au fost solicitați sa găsească cuvinte care sa se deosebească de cuvântul dat printr-un singur sunet. Exemplu: educatoarea pronunța cuvântul “rac”, iar copii substituie sunetul “r” cu sunetul “l”- rezultând cuvântul “lac” (lozroz, paie-baie, bere-pere). Jocul se poate desfășura fără material, având in vedere ca nivelul grupei (6-7 ani) este corespunzător, întrucât copiii au frecventat patru ani grădinița. Pentru înțelegerea noțiunii de propoziție, pentru a forma deprinderea copiilor de a se exprima corect, se pot desfășura jocuri in care se folosesc ilustrații care sa-i ajute sa înțeleagă faptul ca, pentru a alcătui o propoziție, este necesara o înlănțuire, o relație logica intre cuvinte. Pentru îmbogățirea vocabularului, pentru a-i obișnui pe copii cu o exprimare corecta, pot fi antrenați intr-un viu dialog despre povestirile cunoscute, dirijând observația copiilor spre legăturile ce se stabilesc intre cuvintele unei comunicări.

Știind ca jocurile in care se folosesc jetoane cu imagini contribuie la dezvoltarea capacitații de analiza si sinteza fonetica, copiii pot fi antrenați in jocuri de sortare a imaginilor după anumite criterii, in jocuri de construire de imagini, dându-le de fiecare data alte sarcini. Astfel, copiii își îmbogățesc vocabularul cu cuvinte pe care le raportează la imaginile corespunzătoare. In scopul de a-i introduce pe copii in tehnica exprimării corecte, se organizează jocuri didactice de completare a propozițiilor cum sunt: -

“ Continuați ce spun!”;

-

“Fii atent si completează!”;

-

“Ce cuvânt lipsește?”. Se urmărește astfel o omogenizare a grupei de copii, având in vedere particularitățile

individuale ale copiilor, participarea lor active la activitatea instructiv-educativa. Exercițiile de completare a propozițiilor se fac gradat, începând cu cele care cer un efort mai mic ( găsirea subiectului, predicatului), trecând apoi la cele mai puțin dificile (complement, atribut). După consolidarea deprinderii copiilor de a construi corect propoziții, se efectuează exerciții pentru sensului cuvintelor, explicându-le ca unele cuvinte se pronunța la fel, dar au înțelesuri diferite chiar in aceeași propoziție sau in propoziții diferite. Prin jocul didactic “Spune mai departe” se urmărește respectarea acordului intre subiect si predicat, activizarea gândirii logice prin găsirea cuvintelor corespunzătoare ca sens si rapiditatea in gândire. In acest sens, se poate folosi textul povestirii “Alba ca Zăpada si cei șapte pitici” din care, intenționat se omit cuvinte. In timpul jocului, copiii dau dovada de multa atenție, ascultând povestea, pentru a găsi rapid cuvintele omise pe parcursul expunerii. Prin participarea activa a copiilor, este de înțeles ca ei cunosc foarte bine conținutul povestii si, in mod special, dialogurile dintre Alba ca Zăpada si oglinda, dintre mama vitrega si Alba ca Zăpada, dintre pitici si Alba ca Zăpada. Prin jocul didactic “De-a școala” se urmărește evaluarea nivelului de dezvoltare a limbajului si a comunicării orale a preșcolarilor sub aspect fonetic, lexical, gramatical, expresiv. In joc ca si material didactic se folosesc imagini ce desemnează anumite obiecte, cerându-le sa denumească cuvinte, sa spună cu ce sunet începe cuvântul, sa despartă cuvântul in silabe, sa alcătuiască cu cuvântul respectiv o propoziție. Pentru unele cuvinte se solicita copiilor sa găsească omonime cu ajutorul imaginilor afișate pe panou. Pentru a folosi corect substantivele la singular si plural, se poate folosi jocul didactic: „Eu spun una tu spui multe”.

Elementele de joc ( mânuirea materialului, acțiunea, aplauzele, etc.) sunt cuprinse in desfășurarea jocului. In finalul jocului, pentru verificarea performantei, se cere copiilor sa deseneze sub imaginea de pe fisa tot atâtea liniuțe cate silabe are cuvântul, iar cu o culoare roșie sa încercuiască silaba care începe cu sunetul “m”. Se știe ca la vârsta preșcolara, copiii au o deosebita pasiune pentru povesti si basme. Pentru ca întreaga grupa de copii sa aibă o vorbire coerenta si expresiva, educatoarea urmărește sa le formeze următoarele deprinderi:  deprinderea de a reproduce cu ușurința povesti cunoscute fără deviere de la subiect, păstrând o nota de originalitate;  deprinderea de a vorbi expresiv, cu respectarea tonului corespunzător conținutului;  deprinderea de a interpreta rolul personajelor. Pentru a se putea realiza cele propuse, educatoarea trebuie sa se apropie de copii cat mai mult, sa-i înțeleagă, sa le ofere exemplul personal in exprimare, in expunerea unor povestiri sau întâmplări, in scopul de a-i stimuli sa-si exprime gândurile si sa se manifeste liber in activitate. Pentru a verifica in ce măsura copiii stăpânesc cunoștințe si deprinderi necesare unei însușiri logice a unor idei prin povestire, se poate desfășura jocul didactic “Sa facem o poveste”. Pentru desfășurarea jocului ca mijloace de învățământ se pot folosi o serie de jetoane corespunzătoare unei ilustrații mai mari, pus ape panou, rugându-i pe copii sa povestească, folosind cuvinte si expresii pe care le cunosc din alte activități. Ca elemente de joc, se folosesc: întrecerea, aplauzele, mișcarea, mânuirea jetoanelor. Regulile jocului-copilul care avea imaginea (jetonul) cu un element corespunzător ilustrației răspunde. Exemplu: copilul care are un jeton pe care era desenat un om de zăpada, la indemnul “Sa facem o poveste după imaginea care corespunde jetonului tău”, merge la panou, unde se afla ilustrația corespunzătoare imaginii de pe jetonul sau si răspunde: “Omul de zăpada l-au făcut si copiii din tablou, in care se vede ca este anotimpul iarna”. Răspunsul corect dat de copii a fost apreciat, iar copilul respectiv are voie sa fixeze jetonul sau pe ilustrațiile de pe panou. Alți copii formulează si alte propoziții. Astfel, se pot folosi in continuare toate ilustrațiile afișate pe panou si toate jetoanele copiilor. Pentru a verifica in ce măsura copiii stăpânesc cunoștințele si deprinderile necesare unei însușiri logice a ideilor,sub aspectul fonetic, gramatical, lexical, ala alcătuirii de

propoziții, se pot introduce intre jetoane si alte imagini care nu au legătura cu tema jocului si cu conținutul sau. Intr-o alta variantă, copiii pot fi solicitați sa înlănțuie o serie de propoziții care sunt formulate, in timp ce imaginile folosite de pe jetoane se afișează pe ilustrațiile mai mari de la panou, cerându-le sa dea un titlu povestirii alcătuite de ei. Jocurile se pot desfășura cu toți copiii grupei, dar in mod diferit; copiii mai timizi pot fi grupați in activități cu copiii mai vioi, mai operative pentru a-i antrena si pe ei sa răspundă la activitățile de joc didactic. La început se poate ca rezultatele sa fie mai slabe, dar cu timpul, din dorința copiilor de a fi ascultați, educatoarea poate sa reușească sa-i integreze si pe copiii timizi. Pentru a-i încuraja mai mult pe acești copii, ca sa-si exprime cu ușurința gândurile prin formulare de propoziții si fraze, educatoarea poate valorifica cunoștințele copiilor însușite in diferite forme din mediul social, in etapele de dimineața sau de după-amiaza. Astfel, copiilor cu un vocabular sărac li se pot da imagini, învățându-i cum sa le “citească”, insistând sa-si exprime impresiile, sa verbalizeze adecvat prin folosirea corecta a cuvintelor, sa formuleze propoziții. In activitățile alese se pot organiza concursuri gen “Cine știe câștiga”, cu scopul de a le dezvolta gustul de a povesti. Se lucrează diferențiat cu copiii, formând grupe cu cei care au un vocabular mai bogat si stăpânesc mai bine instrumentul vorbirii, si grupele de copii cu un vocabular mai sărac, care sunt antrenați separat in relatarea după imagini a unei povestiri desfășurate in activitățile alese si, ajutați prin întrebări referitoare la imagini, astfel reușind sa se apropie de copiii cu un nivel dezvoltat de exprimare. Pentru a determina copiii sa efectueze o operație de generalizare bazata pe o activitate analitico-sintetica si de comparare, se organizează jocul didactic Găsește locul potrivit, in care copiii trebuie sa așeze anumite animale sălbatice si domestice după mediul in care trăiesc si după dimensiunile lor. Prin sarcina didactic ape care o au de rezolvat, copiii sunt supuși unui proces de activizare a gândirii. Comparând obiectele, trebuie sa le grupeze după trăsăturile caracteristice generale. Pentru aceasta, mai întâi le compara pentru a desprinde notele comune de cele esențiale, clasificându-le in animale domestic care trăiesc pe lângă casa omului, animale sălbatice care trăiesc in pădure, animale mari si animale mici, potrivindu-le pe imagine, conform conturului indicat ( putea fi o vulpe mare, una mica, un câine, un cățel). In timpul desfășurării jocului este nevoie sa-i ajutam pe unii pentru a da răspunsuri corecte si complete, folosind întrebările: “Unde l-ai așezat?”, “Ce fel de animal este?”. Se urmărește in același timp

corectarea greșelilor de gramatica si de pronunție, ca in exemplul: “Vulpea mai trăiește in pădure?”, folosind adverbul mai in plus. Alături de activitățile comune, cu întreaga grupa de copii, activitățile la alegere își aduc o importanta contribuție in însușirea unei exprimări corecte din punct de vedere fonetic si gramatical. Unul dintre momentele cele mai favorabile pentru exersarea libera a vorbirii copiilor care se creează datorita comunicării intense, vii, ce se stabilește intre copii, îl constituie jocurile de creație. Acestea presupun doua situații de comunicare: a) comunicarea intre copii, in vederea organizării jocului, a împărțirii materialului, a stabilirii planului si regulilor jocului, a îndrumării copiilor de către conducătorul jocului, a rezolvării unor conflicte apărute pe parcursul jocului; b) comunicarea intre copii determinate de tema si acțiunea propriu-zisa a jocului, pentru a reflecta raporturile ce se creează intre adulți si situația respectiva. In cadrul jocurilor de creație desfășurate la cele trei grupe de vârsta, pe lângă numeroase acțiuni care sunt implicate in joc, acestea presupun un dialog mai mult sau mai puțin bogat intre copil si adultul respective sau intre copil-copil. Antrenarea copiilor, stimularea lor in exprimarea relațiilor dintre ei in dialoguri sau chiar in monologuri au o mare importanta nu numai pentru dinamismul jocului, ci, mai ales, pentru dezvoltarea vorbirii lor. Din acest punct de vedere, al doilea tip de comunicare este mai valoros, deoarece presupune folosirea unui vocabular mai variat, construirea unor fraze mai complicate. Ținând seama de aceasta constatare, in atenția educatoarei trebuie sa stea cultivarea comunicării verbale a copiilor. S-a constatat ca, daca se pune accent pe comunicarea dintre educatoare si copil ( educatoarea cere, de pilda, copiilor sa se exprime corect gramatical, corectează pronunția unor sunete), intercomunicarea dintre copii se urmărește mai puțin. O prima problema care trebuie sa stea in fata educatoarei in etapa jocurilor si activităților alese este aceea de a-l antrena pe copil in dialoguri care necesita prezenta ei, pe de o parte, si a copiilor, pe de alta parte. Consideram ca deosebit de importanta este si prezenta educatoarei in jocurile copiilor in stadiul in care dialogul, comunicarea este săraca, cu scopul de a-i antrena si încuraja in acțiunea întreprinsa. De aceea, consider ca activitățile libere sunt un bun prilej de exersare, de perfecționare a vorbirii copiilor in vederea pregătirii pentru activitatea de scris-citit din clasa I. Printre procedeele ce pot fi utilizate in vederea însușirii de către copii a laturii fonetice,

lexical si a celei gramaticale a limbii romane figurează: convorbirile libere, povestirile libere, jocul didactic, exercițiile de vorbire, jocurile de masa, memorarea unor versuri. 1. Convorbirile libere La sosirea copiilor in grădinița, educatoarea poarta un dialog viu cu copii, fie individual, fie in grupuri mici ( cum si-au petrecut duminica, ce au urmărit la televizor, cum si-au petrecut ziua de naștere etc.) Acest prilej este deosebit de favorabil in vederea educării limbajului, pentru ca, in mod spontan, copilul este nevoit sa-si împărtășească impresiile, sa-si adune gândurile si sa folosească vocabularul necesar. Convorbirile libere constituie o ocazie deosebita pentru depistarea unor dificultăți in pronunțarea sunetelor, iar in cadrul activităților alese se va insista mai mult asupra deficientelor constatate. Copii sunt antrenați in jocuri de sortare a jetoanelor sau de alegere dintr-un grup, cum este, de exemplu, jocul “Tip-Top” sau jocul “Alegeți si grupați”. Li se cere copiilor sa aleagă dintre jetoanele respective un anumit jeton, sa denumească imaginea respectiva. Purtând acest dialog cu copilul, putem constata progresul lui, făcut de la o zi la alta sau rămânerea lui in urma. Alteori tematica acestor convorbiri poate fi mai variata, cuprinzând aspect legate de familie, de prietenii de joaca, de jucăriile preferate. In cadrul convorbirilor libere, copiii prezintă liber si nestingheriți părerea lor despre ceea ce sunt întrebați, in timp ce educatoarea urmărește felul cum reușesc sa formuleze propozițiile, cat de corect se pot exprima din punct de vedere gramatical. Utilizarea convorbirilor libere constituie un mijloc eficient pentru dezvoltarea vorbirii copiilor. 2. Povestirile libere Se organizează cu întreaga grupa de copii sau numai cu o parte. Ca material didactic, se poate confecționa o “cutie cu povesti” ( o cutie din carton in care se găsesc decupate personaje din poveștile cunoscute de copii sau imagini cu aspect din povesti). Copilul ia un jeton si recunoaște si povestea din care face parte, apoi relatează ce știe despre el. Pe baza acestui material se înfiripează o repovestire. In felul acesta se urmărește consolidarea conținutului povestii redate si implicit dezvoltarea vorbirii, deoarece copilul este pus sa povestească, folosind un vocabular bogat. In alegerea si recunoașterea personajului respectiv sunt antrenați copiii mai timizi, care nu au curajul sa povestească in public sau care au deficient in exprimare si in pronunțare. Corectarea exprimării greșite se face prin intermediul unei întrebări care îl face pe copil sa repete singur fraza. Alteori se repeta in cor

unele onomatopee conținute in povestire pentru a-i antrena pe toți copiii grupei in pronunțarea unor sunete mai dificile. 3. Jocul didactic si exercițiile de vorbire Din munca desfășurata cu preșcolarii, se constata ca, in cadrul activităților alese, un mijloc valoros de educare a limbajului îl constituie jocul didactic si exercițiile de vorbire. Durata acestor jocuri este de 5-10 minute, după care copiii își aleg alta activitate. Prin jocurile “Cine (ce) este desenat pe jeton?”, “Cine a venit?”, se urmărește recunoașterea obiectului prezentat pe jeton, pronunțarea corecta a denumirii, exersarea pronunțării sunetelor mai dificile: |r|, |s|, |t|, |d|, |j|, |z| si a unor grupuri de cuvinte. Lucrând cu imagini simple, copilul este învățat sa denumească corect imaginea si sa folosească corect articolul hotărât/nehotărât ( Pe jeton este desenat(a) “un băiețel sau o fetița, o minge, niște flori, multe flori”), deci implicit, sa folosească singularul si pluralul. Prin jocurile “Ce face?” si “Cum așezam o cartoanele?”, copiii sunt puși in situația de a formula propoziții, pentru a exprima acțiunea prezentata pe jeton. Lucrând astfel, putem depista mai ușor dificultățile pe care le întâmpina copiii in exprimare, din punct de vedere gramatical. Jucându-se cu diferite materiale sau jucării, copiii sunt solicitați sa reprezinte o propoziție cu ajutorul acestora. De exemplu: din “Plaxticon”, copiii pot scrie o propoziție cu ajutorul rotitelor sau bețișoarelor, fiecare reprezentând un cuvânt. Acest joc constituie un bun prilej de analiza fonetica, lucru atât de necesar însușirii citit-scrisului in clasa I.

4. Jocul de masa Setul cu imagini intitulat “Răspunde repede si bine” sau “Alfabetul in imagini” este destinat pentru jocurile de masa ale copiilor de vârsta preșcolara si ale celor din clasa I si constituie, din punct de vedere pedagogic, un material deosebit de important, deoarece pregătește copiii pentru însușirea citit-scrisului, a unei exprimări corecte si expresive. Cu aceste imagini se organizează jocuri si exerciții sistematice de vorbire, prin care copiii de 3-7 ani, prin intermediul ilustrației, reușesc sa cunoască obiecte, sa le denumească, sa alcătuiască povestiri, sa le clasifice si sa le ordoneze după anumite criterii. Întregul set de imagini constituie un important material cognitive si răspunde următoarelor obiective educative:  dezvoltarea auzului fonematic, exersarea aparatului fonator, in vederea corectării eventualelor defecte de vorbire si dobândirii unei pronunții corecte si clare a sunetelor si a cuvintelor;

 dezvoltarea capacitații de analiza si sinteza fonetica (diferențierea sunetelor ce pot da naștere la confuzii fonetice: |p|-|b|, |c|-|s|, |t|-|d|, familiarizarea copiilor cu sunetele a căror pronunțare se poate prelungi: |a|,|e|, |i|, |o|, |u|, |s|,|z|, |r|,|j|; pronunțarea si folosirea corecta a diftongilor in vorbirea curenta: |oa|, |ua|, |ia|, |ea|; formarea capacitații de a diferenția silabele;  activizarea vocabularului cu noi cuvinte, raportarea acestora la imaginile corespunzătoare;  integrarea cuvintelor si a ideilor in scheme sintactice corecte ( exprimare corecta din punct de vedere al structurii gramaticale);  îmbogățirea vocabularului, completarea cu noi termini, in vederea folosirii ca instrument de baza in comunicarea verbal; adâncirea sensurilor exprimate prin cuvinte;  dezvoltarea capacitații copiilor de a stabili relații verbale corecte cu partenerii de joc; 5. Memorarea unor versuri De un real folos in însușirea laturii fonetice si a structurii gramaticale a limbii romane s-a dovedit a fi, in cadrul activităților alese, memorarea unor versuri scurte pentru corectarea sau preîntâmpinarea pronunției greșite a unor sunete pe care copiii le rostesc mai greu. De exemplu versurile: “Ursu-let si ursu-flet Vor sa prindă peste-n lac. Dar de ce plângi ursu-flet? Eu n-am prins decât un rac!” Sau exersarea pronunțării sunetelor: |ş|, |j|, |r|: “Şapte porci așteaptă-n şir Şapte saci umpluți cu jir, Şapte ghinde de stejar Şi felii de gogoşar”. Tot in aceasta idee se caută exemple care contribuie la consolidarea pronunțării corecte a sunetelor, in diferite poziții pe care le ocupa in cuvânt: inițiala, mediana, finala, intre vocale sau grupuri consonantice. Având in vedere importanta dezvoltării vorbirii in pregătirea copilului preșcolar pentru școala, se poate amenaja, in sala de grupa, o mica biblioteca: pe rafturi așezate la o înălțime potrivita pentru copii sunt aranjate cărți cu ilustrații, cărți cu poveștile cuprinse in programa.

Biblioteca poate stârni un viu interes in rândul copiilor, deoarece copiii pot folosi materialele expuse, pot povesti si face lectura după imagini. Educatoarea are, in permanenta posibilitatea sa le corecteze vorbirea si exprimarea. Aceasta “biblioteca”are un rol deosebit in vederea pregătirii copiilor pentru școala, deoarece ei se obișnuiesc sa răsfoiască o carte, s-o tina corect in mana, sa aibă grija de ea, sa nu-i îndoaie foile sau sa le rupă, s-o pună la loc pe raft, fiindcă aparține întregii grupe de copii.

MODELE

DE

PROIECTE

DE

ACTIVITATE

FOLOSITE

IN

ETAPA

EXPERIMENTALA

PROIECT DE ACTIVITATE

Grupa : Pregatitoare Categoria de activitate: Educarea limbajului Tema activitatii: ,,Eu spun una, tu spui multe” Mijloc de realizare: Joc didactic Scopul : -Formarea deprinderii de a folosi corect substantivele la singular si plural. - Insusirea unor structuri gramaticale ale limbii romane; integrarea cuvintelor in propozitii dezvoltate; folosirea corecta a cuvintelor de legatura. - Dezvoltarea atentiei si a memoriei vizuale; exersarea pronuntarii corecte a unor sunete si cuvinte. Obiective operationale:Pe parcursul si la sfarsitul activitatii copiii vor fi capabili: - Sa foloseasca corect formele de singular si plural ale substantivelor; - Sa formuleze propozitii simple si dezvoltate; - Sa recunoasca imaginea si sa indice corect daca reprezinta un obiect sau mai multe obiecte; - Sa recunoasca culorile; - Sa raspunda corect la anumite cerinte ale educatoarei, folosind limbajul oral.

Sarcina didactica: Alegerea corecta a jetonului cu una sau mai multe imagini, exprimarea corecta a singularului si pluralului construind propozitii. Elemente de joc: Cautarea si manuirea materialului, surpriza, intrecerea, ghicirea, aplauze. Regulile jocului: Copiii actioneaza cu materialul, rezolva sarcina data numai la comanda educatoarei, aplauda raspunsurile corecte. Copiii sunt impartiti in doua echipe.au pe masute cosulete cu jetoane.Ei recunosc Imaginea si alcatuiesc propozitii cu singularul si pluralul substantivelor.Fiecare raspuns corect este punctat .Castiga echipa cu cele mai multe raspunsuri corecte.

Strategii didactice:  Metode: explicatia, demonstratia, exercitiul, problematizarea.  Material didactic: jetoane, cutia cu surprize, scrisoarea,jucarii Durata : -25 minute Momentele activitatii

Continutul stiintific

Momentul organizatoric

- aerisirea salii de grupa;

Strategii didactice

Evaluare

Conversatia

Orala

- asezarea masutelor in forma de careu deschis; - introducerea copiilor in sala de grupa si asezarea la masute.

Captarea atentiei

Se face printr-o cutie cu surprize si o scrisoare de La ,,Zana Primavara‟‟. -,,Dragi copiii, A venit primavara si odata cu ea au venit si surprizele Am auzit ca sunteti cuminti,curiosi si dornici de a afla cat mai multe .Va propun sa intram in lumea minunata a cuvintelor prin jocul pe care vi l-am trimis. Cu multumiri,,zana Primavara‟‟

Anuntarea temei si a obiectivelor

Astazi vom juca un joc care se numeste,,Eu spun una, tu spui multe”pentru ca voi sa stiti sa vorbiti corect romaneste.

Explicatia

Dirijarea invatarii

Copiii sunt impartiti in doua grupe. Explic cum se va desfasura jocul precizand regulile de joc. Explicatia

Jocul de proba

Jetoanele sunt asezate in cosulete pe masute. Voi scoate un jeton din cosulet.El trebuie sa recunoasca imaginea si sa spuna daca este unul sau sunt mai multe elemente pe jeton.Va trebui sa formeze singularul sau pluralul substantivelor,apoi va forma o propozitie. Se acorda stimulente pentru fiecare echipa.

Desfasurarea Propriu-zisa a jocului

Demonstratia

1.Copiii vor scoate din cosulete jetoane si vor spune ce este reprezentat in imagine .Vor forma propozitii cu singularul si pluralul. Orala 2.Prezint copiilor cutia cu surprize.Un copil va scoate din cutia fermecata o jucarie sau un Exercitiul plic .Ei vor trebui sa spuna ce jucarie au gasit in cutie .Vor formula pluralul si vor alcatui propozitii cu cuvantul respectiv.Vor raspunde la ghicitori.Se vor acorda Stimulente pentru fiecare raspuns corect de la echipa respectiva.

Complicarea jocului

Se citesc ghicitorile si se raspunde .Fiecare raspuns corect este punctat. ,,Coarne are si e blanda, Ne da lapte si smantana, Puiul ei e mititel Si se numeste vitel „‟Vaca ,,Prin ograda la vecini, Ea fura mereu gaini.

Pe echipe Problematizarea

Ati ghicit –o deindata, Cine este cea sireata?

Vulpea

,,Tup,tup,tup dupa alune, Dupa ghinde prin padure. Are codita stufoasa Si in pomi isi face casa‟‟ Veverita

Aprecierea performantei

Un copil de la prima echipa va numara stimulentele, alt copil de la echipa adversa va numara si el stimulentele .Va castiga echipa cu cele mai multe puncte.Vor fi rasplatiti cu aplauze si bomboane .

conversatia orala explicatia

PROIECT DE ACTIVITATE

Grupa Pregatitoare Categoria activitatii: Educarea limbajului Mijloc de realizare: Joc Didactic Tema activitatii: „De-a scoala” Obiective Generale: 

Evaluarea nivelului de dezvoltare a limbajului si a comunicarii orale a prescolarilor sub aspect fonetic, lexical, al structurii gramaticale si al expresivitatii;



Perfectionarea deprinderii de a efectua analiza si sinteza fonetica a propozitiilor si a cuvintelor;



Stimularea dragostei si a dorintei de a deveni scolari.

Continut Informativ -

Descrierea unor imagini, constituirea si completarea unor propozitii simple si dezvoltate;

-

Folosirea unor omonime;

-

Distingerea numarului de cuvinte, silabe si sunete;

Obiective Specifice -

Sa denumeasca si sa descrie corect imaginile prezentate

-

Sa gaseasca un numar tot mai mare de cuvinte care incep cu sunetul dat si imaginile corespunazatoare acestui sunet;

-

Sa alcatuiasca propozitii cu cuvantul ( imaginea) gasit(a);

-

Sa formuleze propozitii cu un continut logic, asociind 2-3 imagini pentru formularea acestora;

-

Sa analizeze propozitiile, distingand: numarul de cuvinte, numarul de silabe din cuvinte, numarul de sunete;

-

Sa completeze o propozitie cu cuvantul care lipseste;

-

Sa gaseasca omonime, antonime, formuland cu acestea propozitii;

-

Sa manifeste interes pentru activitate

Mijloace de Invatamant: -

Imagini ce desemneaza diferite obiecte (rechizitele scolare);

-

Imagini pentru omonime si anotonime;

-

Tabla magnetica;

DESFASURAREA ACTIVITATII

ETAPELE ACTIVITATII

1. Captarea atentiei

ACTIVITATEA DE

ACTIVITATEA

INVATARE

COPIILOR

Anuntarea temei: Mai este putin timp si veti merge la scoala. M-am gandit sa desfasuram astazi un joc care

se

scoala”

numeste:

„De-a

Enuntarea obiectivelor Vreau sa ma conving ca ati invatat sa vorbiti corect in propozitii,

ca

stiti

sa

compuneti

propozitii

cu

cuvintele date, ca despartiti corect in silabe si sunete.

2. Dirijarea invatarii

Prezint imaginea cu un scolar Privesc imaginea, gasesc (scolarita) -

cuvantul potrivit, formuleaza

Ce vedeti in aceasta propozitii. imagine?

-

Enumera cuvintele si

Cu ce sunet incepe silabele. cuvantul scolar?

-

Formulati

Bat din palme la rostirea

propozitii fiecarei silabe.

cu cuvantul scoalar! -

Cate

cuvinte

are Lucreaza si raspund de cate

aceasta propozitie? -

ori sunt solicitati.

Despartiti cuvantul in silabe si spuneti cate Gasesc omonime la silabe are si care sunt!

cuvintele: toc, bloc, guma.

Solicit copiilor sa bata de atatea ori din palme cate Privesc cu atentie imaginile, silabe are cuvantul.

alcatuiesc propozitii.

Cer copiilor sa gaseasca cat mai multe cuvinte care incep cu sunetul dat ( c, o, d, b etc) sau se termina cu acesta. Sa

alcatuiesca

logice

cu

propozitii

sens,

stabilind

legaturi intre 2-3 imagini date. Adresez

in

contiunuare

urmatoarele intrebari: -

Gasiti un cuvant care sa inceapa cu silaba( ma, ca, in, ta etc);

-

Ce propozotii puteti alcatui

cu

aceste

cuvinte? -

Spuneti cuvinte dintro silaba!

-

Cu ce sunet incepe cuvantul?

-

Puteti

sa

gasiti

cuvinte care incep si se termina cu „a”? Stimulez copii sa gaseasca cat mai multe cuvinte. Prezint copiilor imagini cu: toc de scris, bloc de desen, guma de sters. Cer

copiilor

sa

opusul cuvintelor:

gaseasca

(antonimul) curat,

silitor,

ordonat, ascultator. 3.Obtinerea performantei

Distribui copiilor fise de

Deseneaza tot atatea liniute

lucru, apreciez

cate silabe are cuvantul si

comportamentul din timpul

incercuiestesilabe care

activitatii, promtitudinea si

incepe cu sunetul |m|.

rapiditatea in raspunsuri.

PROIECT DE ACTIVITATE

Grupa Mare Categoria activitatii: Educarea Limbajului Mijloc de Realizare: Joc didactic Tema: „Cine stie castiga” Obiective generale: 

Consolidarea deprinderii de a formula propozitii dezvoltate, corecte din punct de vedere gramatical si cu sens logic;



Consolidarea deprinderii de a desparti in silabe cuvinte din cuprinsul unei propozitii;



Perfectionarea capacitatii de analiza si sinteza fonetica, a capacitatii de a efectua rapid asociatii;



Educarea spiritului competitiv

Obiective operationale: pe parcursul si la sfarsitul activitatii , copiii vor fi capabili: 

Sa formuleze cel putin doua propozitii cu cuvintele: „Randunica”, „cuc”, „pupaza”, „lup”, „urs”, „vulpe”, corecte din punct de vedere gramatical.



Sa desparta corect in silabe cuvintele date



Sa precizeze numarul silabelor din cuvintele: „vaca”, „cal”, „gaina”



Sa precizeze primul sau ultimul sunet al cuvintelor: „mar”, „para”, „gutui”, „prune”.

Regulile Jocului: Copilul indicat va formula propozitii cu cuvinte date; determinarea numzarului de cuvinte din propozitie; despartirea cuvintelor in silabe, precizarea sunetelor cu care incep sau se termina cuvintele date. Metode si procedee: conversatia, demonstratia, exercitiul, problematizarea Material Didactic: machete, imagini cu cele patru anotimpuri, jetoane cu animale si fructe.

DESFASURAREA ACTIVITATII

Continut esentializat

Obiective

Descrierea situatiilor de instruire

operationale Joc didactic „Cine stie

1.Moment organizatoric (instructajul

castiga”

verbal) Se asigura conditiile necesare pentru buna desfasurare a activitatii. 2.Captarea atentiei Se descopera elementul surpriza: o macheta care sugereaza anotimpul primavara in parc. Se realizeaza o conversatie despre anotimpul primavara dupa urmatorul plan: „Ce anotimp va sugereaza aceata macheta?” „Unde?” (in parc) „Dupa ce cunoastem ca este anotimpul primavara?” Se canta prima strofa din cantecul „Vine, vine, primavara”. Se descopera apoi si celelalte machete

care sugereaza: vara la tara, toamn in livada si iarna in padure. Copiii recunosc anotimpurile 3.Anuntarea subiectului Se anunta subiectul activitatii „Am observat ca stiti anotimpurile, iar in continuare vom desfasura un jocAlcatuirea de propozitii cu

concurs Cine stie castiga”. Echipa

cuvinte date; determinarea

castigatoare va primi cate un

numarului de cuvinte dintr-o

medalion.

propozitie; despartirea

4.Prezentarea continutului

cuvintelor in silabe;

Se prezinta regulile jocului:

Mentionarea numarului

La anotimpul primavara, copiii vor

silabelor; precizarea

alcatui propozitii cu cuvintele ce

sunetului cu care incepe /se

denumesc pasari care se intorc in

termina cuvintele date.

acest anotimp in tara (randunica, cuc, pupaza), apoi determina numarul de cuvinte din propozitii; La anotimpul vara, copiii despart in silabe cuvintele care denumesc animale domestice, apoi despart in silabe cuvintele indicand prin betisoare numarul de silabe; La anotimpul toamna, copiii enumera fructele din livada: mere, pere, gutai, prune si precizeaza primul sau ultimul sunet al cuvantului, apoi dau exemple de alte cuvinte care incep sau se termina cu acel sunet. La anotimpul iarna, copiii alcatuiesc cat mai multe propozitii cu animale care apar in padure (urs, vulpe, lup).

Se desfasoara jocul de proba, in scopul verificarii intelegerii regulilor de joc de catre toti copiii. 5.Obtinerea performantei Se realizeaza jocul propriu-zis. Se va da semnul de incepere a jocului, timp in care, copiii numiti, daca raspund corect, vor fi aplaudati, iar cei care intampina dificultati vor fi ajutati de colegi. Jocul se desfasoara in doua echipe. Pentru fiecare raspuns corect si complet, echipa va primi un punct. Varianta de joc: Se complica jocul: copiii trebuie sa descopere cuvinte in care prima silaba se repeta (ex: veverita, papagal. etc). 6.Evaluarea performantei Se fixeaza titlul jocului: „Cine stie castiga”. Inainte de a se trece la numararea punctajului si la stabilirea echipei castigatoare, se realizeaza o conversatie pe baza urmatorului plan de intrebari: „Ce am facut in cadrul acestei activitati?” (Ne-am jucat) „Cu ce ne-am juca?” (Cu cuvinte, cu silabe, si cu sunetele). Se numara punctele si se stabileste echipa castigatoare. 7.Incheierea activitatii

Aprecierea verbala-globala si individuala asupra desfasurarii activitatii. Se canta in intregime „Vine, vine, primavara.”

PROIECT DE ACTIVITATE GRUPA: Pregatitoare CATEGORIA DE ACTIVITATE: Educarea limbajului TEMA: „Hai, să facem o poveste! MODUL DE REALIZARE: Poveste creată cu personaj dat TIPUL ACTIVITĂŢII: Consolidare de deprinderi, aprofundarea unor noţiuni morale OBIECTIVE CADRU: 

Dezvoltarea capacităţii de receptare a mesajului oral.



Educarea capacităţii de exprimare orală.

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ: 

Consolidarea deprinderii de a elabora o poveste cu mijloace proprii, prin analogie cu poveştile receptate anterior.



Activizarea şi îmbogăţirea vocabularului.



Aprofundarea reprezentărilor morale.

OBIECTIVE OPERAŢIONALE: 

O1-Să

recunoască

trăsătura

caracteristică

comună

unor

personaje

cunoscute(naivitatea) şi sensul acesteia. 

O2-Să creeze o poveste având drept punct de pornire o trăsătură morală- naivitatea.



O3-Să folosească cuvinte şi expresii literare cunoscute, o exprimare nuanţată şi expresivă.



O4-Să evidenţieze consecinţele comportamentelor greşite.

STRATEGII DIDACTICE: 

METODOLOGIE DIDACTICĂ: Conversaţia, expunerea, explicaţia, problematizarea.



MIJLOACE DIDACTICE: Imagini(siluete) ale unor personaje cunoscute: Scufiţa Roşie şi ursul din Ursul păcălit de vulpe

DESFASURAREA ACTIVITATII

Evenim. did.

Activ.

Ob. operaţ

educatoarei

Activ. copiilor

Strategii

Evaluare

didactice

(instrum. indicatori

I.Moment

-aerisirea sălii de

organizatoric

grupă -aranjarea mobilierului -pregătirea materialului didactic

II.Captarea

Le prezint

atenţiei

copiilor cele două personajele, le personaje, le cer

Recunosc

denumesc.

să le recunoască şi să le denumească. III.Reactualiza- Le adresez

Recunosc şi

rea

întrebări:-Ce i s-a

cunoştintelor

întâmplat Scufiţei trăsătura

O1

denumesc

Roşii? De ce ?

caracteristică

Care a fost

comună :

greşeala ei? Cum

naivitatea.

Conversaţia

şi

a reuşit vulpea

Explică

Frontal

să-l păcălească pe conţinutul

(imagini ale

urs?Prin ce se

celor două

acesteia.

aseamănă cele

personaje)

două personaje? Ce înseamnă să fii naiv? „-Astăzi, voi veţi IV.Comunica-

compune o

Urmăresc şi reţin

rea obiectivelor

poveste al cărei

cerinţele.

urmărite

personaj va fi un

Explicaţia

puişor naiv, încrezător. Ar fi bine să folosiţi cuvinte şi grupuri de cuvinte cunoscute din alte poveşti,

Expun povestea.

V.Obţinerea

personajele să

Se exprimă în

performanţei

vorbească între

propoziţii şi fraze,

ele.

redau dialoguri,

Urmăresc

îşi nuanţează

exprimarea

exprimarea,

copiilor, corectez

uzează de mimică

eventuale greşeli

şi gestică.

O2

O3

Povestirea

de exprimare. Solicit reproducerea dialogurilor între personaje.

VI.Evaluarea

Solicit 2 copii să

Redau

povestea Problematizarea

Frontal

performanţelor O4

redea povestea

integral.

integral. Le

Analizează

adresez întrebări

consecinţele

ce implică

comportamentului

analiza

greşit.

consecinţelor naivităţii puişorului VII.Încheierea

Fac

activităţii

privind

aprecieri

exprimarea, expresivitatea redării conţinutului.

III.5.5.3. ETAPA POSTEXPERIMENTALA Etapa post experimentala a constat în aplicarea unei probe de evaluare, pornind de la cea din etapa preexperimentala, dar adăugând elementele noi de conţinut transmise, precum şi un un grad sporit de dificultate.

PROBA DE EVALUARE NR1

UNITATEA DE CONTINUT: Aspecte lexicale si sintactice OBIECTIVE OPERATIONALE: O1. . să sesizeze dezacordul dintre unele părţi de vorbire în mod intuitiv, formulând propoziţia în mod corect Exemplu: Barza stă într-un picioare. Fetiţele sare în apă. Ursuleţii mănânc frunze.

Legumele este bune. Narcisele a înflorit.Ele miroase frumos. Copiii construieşte un om de zăpadă. Câinele este curajoasă. Pomul este înflorită frumos. Cartofii are gustul bun. CONŢINUTUL ITEMILOR I.1. Am spus bine, n-am spus bine?;Ascultă propoziţia spusă de mine şi spune dacă e corectă sau nu. Spune propoziţia corectă

O.2. Să construiască propoziţii, cu ajutorul imaginilor, realizând intuitiv acordul corect între subiect şi atributul genitival. I.2. Denumeşte meseriile din imagine, materialele şi uneltele. Spune, a ( al, ai, ale) cui este (sunt) fiecare din ele.

O.3.Să formuleze propoziţii intuind acţiunile din imagini, folosind corect acordul subiect-predicat

I.3.Ce face? Ce fac?; Ce face ea? Ce fac ele?Ce face el? Ce fac ei?

DESCRIPTORI DE PERFORMANTA ITEMI

SUFICIENT

BINE

FOARTE BINE

I.1.

Sesizează şi corectează dezacordul

Sesizează şi

Sesizează şi

în 5 propoziţii, formulând fiecare

corectează

corectează

propoziţie în forma corectă .

dezacordul în 7

dezacordul în nouă

propoziţii, formulând

propoziţii, formulând

fiecare propoziţie în

fiecare propoziţie în

forma corectă .

forma corectă .

Denumeşte corect materialele,

Denumeşte corect

Denumeşte corect

uneltele şi meseriile ilustrate,

materialele, uneltele

materialele, uneltele

I.2.

I.3.

construieşte propoziţii realizând

şi meseriile ilustrate,

şi meseriile ilustrate,

acordul între subiect şi atributul

construieşte

construieşte

genitival , cu 5-6 greşeli .

propoziţii realizând

propoziţii realizând

acordul între subiect

acordul între subiect

şi atributul genitival ,

şi atributul genitival ,

cu 3-4 greşeli .

cu 1-2 greşeli .

Formulează propoziţii, realizând

Formulează

Formulează

corect acordul subiect-predicat , cu

propoziţii, realizând

propoziţii, realizând

o greşeală.

corect acordul

acordul subiect-

subiect-predicat , cu

predicat în mod

o greşeală.

corect pentru toate propoziţiile.

III.6. PREZENTAREA SI INTERPRETAREA DATELOR CERCETARII

In urma activitatilor desfasurate in cele trei fae ale cercetarii, se pot desprinde urmatoarele concluzii cu privire la performantele copiilor:  Recunoasterea sunetelor se realizeaza mai usor in cadrul vocalelor (o-rar, arici, a-vion);  Copiii nu disting care este vocala de inceput in cazul unor cuvinte de forma: ie-pu-re;  Diferentierea mai greoaie a consoanelor care se pronunta insotite de o vocala ajutataore: zana, lana, sarma, randunica.  Majoritatea copiilor cunosc semnificatia corecta a cuvintelor intrebuintate si le utilizeaza corect, potrivit sensului care sa-l dea in diferite situatii;  Se poate constata ca toti copiii care au frecventat gradinita, formuleaza corect forma de plural, in functie de genul substantivelor utilizate si se exprima in propozitii si in fraze scurte.

CONCLUZII Din analiza lucrarii se pot desprinde cateva constatari cu valoare de concluzii menite sa imbunatateasca activitatea educatoarei in ceea ce priveste pregatirea copilului pentru scoala. Educatoarei ii revine sarcina de a constatacat mai timpuriu tulburarile de vorbire si de a-i ajuta pe copii sa le corecteze prin exercitii si jocuri pentru dezvoltarea si corectarea vorbirii copiilor prescolari. Un rol deosebit il are pronuntia proprie a educatoarei, exprimarea cursiva corecta printr-un vocabular ingrijit, ceea ce le face munca mai usoara si eficienta. Jocul didactic poate fi folosita atat ca mijloc de predare dar mai ales ca mijloc de consolidare si aplicare a cunostintelor insusite. Jocurile didactice contribuie la realizarea unor importante sarcini ale dezvoltarii vorbirii la imbogatirea si exersarea vocabularului activ al copiilor; la cultivarea unei exprimari corecte si nuantate; la dezvoltarea capacitatii de a reda continutul unor povestiri. Prin jocul didactic se cultiva increderea in fortele proprii precum si spiritul de raspundere, de colaborare si ajutor reciproc. Este bine ca educatoarea sa tina seama de specificul grupei in alegerea exercitiilpor de vorbire si jocurilor didactice aplicate la grupa. De o mare importanta este introducerea in practica prescolara a mai multor jocuri de insusire a pronuntiei corecte a sunetelor, de dezvoltare a auzului fonematic, jocuri didactice

pentru formarea capacitatii de a efectua analiza fonetica, care sa asigure eficienta activitatii de pregatire a copiilor pentru scoala. Organizate cu iscusinta si pricepere de catre educatoare, jocurile si exercitiile au o importanta contributie la pregatirea copiilor pentru viata, ajutandu-l sa-si insuseasca cunostine temeinice pe cai usoare si placute. Jocurile didactice constituie activitatea importanta in gradinita de copii deoarece de reusita lor depinde insusirea tuturor deprinderilor intelectuale ale copilului. Este bine de stiut ca, scoala isi incepe actiunea educationale fondul acumularilor realizate de copii la varsta prescolara. Asigurarea unui inceput bun in procesul de invatare a cititului sis crisului reprezinta o conditie esentiala a procesului de activitate de tip scolar. Lucru acesta impune cu atat mai mult cu cat este vorba de deprinderi intelectuale si morale de o deosebita complexistate cu o arie de folosire extrem de variata. Jocurile didactice de orice natura ar fi s-au dovedit a fi forme utile de invatare, consolidare si verificare a cunostintelor copiilor in general. Esalonarea jocurilor didactice pe tot parcursul perioadei prescolare, intr-o anumita ordine gradata, a facut posibila accesibilitatea sarcinii didactice si obtinerea unor rezultate calitativ superioare.