Impedimente La Preotie - lucrare de seminar

Universitatea “Valahia” din Târgovişte Facultatea de Teologie Ortodoxă şi Ştiinţele Educaţiei Specializarea: Teologie Pastorală Disciplina: Drept Bisericesc

Impedimente la Preoţie

Coordonator ştiinţific:

Susţinător:

Pr. Asist. Dr. Santi Cosmin

Gîmbă Ovidiu Adrian Anul IV, Gr. I

2013

1

Planul lucrării Introducere I.

Impedimente Dogmatice

II.

Impedimente Morale

III. Impedimente Canonice Concluzii Bibliografie

2

Introducere Calea prin care omul ajunge la îndreptare şi sfinţire prin harul divin este Biserica, Trupul Mântuitorului Iisus Hristos, aşezământ întemeiat de El, căruia i-a dat toate mijloacele şi resursele necesare pentru a putea împărtăşi oamenilor mântuirea obiectivă sau răscumpărarea. Această energie divină, care izvorăşte nemijlocit din jerfa de pe cruce a lui Iisus Hristos şi care răscumpără sufletele oamenilor credincioşi, este legată strâns de unele semne şi lucrări văzute, care sunt organele purtătoare sau transmiţătoare ale harului, şi care sunt deci mijloace de mântuire şi sfinţire a credincioşilor1. „Spre deosebire de protestanţi, care consideră cuvântul lui Dumnezeu ca purtător al harului divin pe o treaptă cel puţin egală, dacă nu mai înaltă ca Tainele, Biserica noastră, deşi socoteşte şi ea cuvântul lui Dumnezeu ca purtător sau transmiţător al harului, nu îl consideră în această funcţie sau în acest rol nici în aceiaşi măsură, nici în acelaşi fel ca Sfintele Taine”2. Una din cele Şapte Taine pe care Biserica Ortodoxă le are, şi care a fost instituită în mod direct de Mântuitorul Iisus Hristos, prin cuvintele „Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; Cărora veţi ierta păcatele le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute” (Ioan 20, 21-23), este Taina Hirotoniei sau a Preoţiei. „Hirotonia este Taina în care, prin punerea mâinilor arhiereului şi prin rugăciune, se împărtăşeşte persoanei anume pregătite, Harul, care dă puterea de a învăţa cuvântul lui Dumnezeu, a săvârşi Sfintele Taine şi a conduce pe credincioşi la mântuire. Hirotonia înseamnă atât intrarea în cler, cât şi primirea unei puteri spirituale, sau a unei trepte din acea putere”3. Spre deosebire ce celelalte Taine, în care harul dumnezeiesc se împărtăşeşte credincioşilor prin preot în calitate de săvârşitor al acestora, Preoţia sau Hirotonia este Taina prin care o persoană este consacrată în scopul de a săvârşi toate celelalte Taine, ca reprezentant văzut al lui Hristos, adevăratul săvârşitor al tuturor Tainelor. „Aşadar, Preoţia sau Hirotonia este Taina în care, prin punerea mâinilor episcopului şi prin rugăciune, harul divin se pogoară asupra unui candidat anume pregătit, sfinţindu-l şi aşezându-l într-o treaptă a ierarhiei bisericeşti, împărtăşindu-i acestuia puterea de a învăţa cuvântul lui Dumnezeu, de a săvârşi 1

Pr. Prof. Dr. Isidor Todoran, Arhid. Prof. Dr. Ioan Zăgrean, Dogmatica Ortodoxă- Manual pentru Seminariile Teologice, Ed. Renaşterea, Cluj-Napoca, 2005, p. 295; 2 Ibidem, pp. 295-296; 3 Prof. N. Chiţescu, Pr. Prof. Isidor Todoran, Pr. Prof. I. Petreuţă, Teologia Dogmatică şi Simbolică- Manual pentru Facultăţiile de Teologie, Ed. Renaşterea, Cluj-Napoca, 2005, p. 255;

3

lucrările sfinte şi de a-i conduce pe credincioşi pe calea mântuirii. Precum se poate vedea, hirotonia e Taina prin care cel ce a primit-o este îndreptăţit să continue în Biserică întreita slujire a Mântuitorului Hristos”4. Dacă atunci când este vorba despre săvârşitorul Sfintei Taine a Hirotoniei lucrurile s-au clarificat odată cu definirea acestei Taine, când vine vorba despre primitorul ei trebuie să spunem că acesta nu poate fi decât de sex masculin, să fie în primul rând creştin botezat în mod valid şi care îndeplineşte toate condiţiile stabilite în decursul timpului de către Biserică. „Totuşi există o condiţie, care singură face cât o întreagă categorie de alte condiţii şi care este mai importantă decât toate. Această condiţie se cheamă vocaţie, sau chemare firească pentru slujirea preoţească”5. Sfânta Taină a Hirotoniei pe lângă condiţiile necesare săvârşirii ei, are şi anumite impedimente care sunt de ordin dogmatic, moral, canonic şi liturgic.

4

Pr. Prof. Dr. Isidor Todoran, Arhid. Prof. Dr. Ioan Zăgrean, op., cit., p. 319; Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Drept Canonic Ortodox, Legislaţie şi administraţie bisericească, vol. II, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1990, p. 51; 5

4

I. Impedimente Dogmatice Un prim impediment dogmatic pentru candidatul la preoţie este lipsa apartenenţei sale la Biserica Ortodoxă. Acest lucru este însă greu de crezut că se mai poate întâmpla la vreuna dintre Bisericile Ortodoxe. Canonul 36 de la Cartagina admite ca impediment la preoţie şi ca un membru al familiei candidatului să fie eretic sau schismatic. „Episcopii, prezbiterii şi diaconii să nu se hirotonească înainte de a face creştini ortodocşi pe toţi cei din casele lor”6. Acest lucru este mai des întâlnit la toate familile preoţilor, care nu sunt în stare să păstreze în staulul păstorului Hristos rude apropiate sau chiar părinţi sau fraţi, sau cel mai grav copiii. Un alt impediment dogmatic este lipsa pregătirii teologice a candidatului la preoţie. Desigur, acesta nu ar trebui să conteze chiar foarte mult in alegerea viitorului preot, deoarece mai avem şi exemple de autodidacţi, cum ar fi exemplul părintelui Cleopa Ilie. Dar acest model, acest exemplu nu trebuie să fie înţeles într-un mod greşit. Pentru că părintele Cleopa nu a studiat într-o facultate sau seminar lumesc, ci el a primit învăţătura creştină în Universitatea Cerului, acolo unde a ajuns cu sufletul, prin practicarea virtuţiilor. Nu toţi putem ajunge, deşi ar fi indicat, la o asemenea cunoaştere. Ar fi bine ca să avem preoţi învăţaţi în mod direct de Sfântul Duh, dar este bine să avem preoţi învăţaţi şi de Sfânta strădanie. Mulţi spun, de ce avem noi nevoie de pregătire teologică temeinică pentru a putea fi preoţi? O altă întrebare este următoarea: Avem convingerea că oricine urmează o astfel de pregătire este cu adevărat un lider certificat să lucreze în lucrarea Domnului? Nu. Atunci de ce avem nevoie de o pregătire într-o şcoală teologică? Răspunsul este că oriunde vedem o lucrare eficientă, avem de-a face cu oameni care au înţeles curat Scripturile şi şi-au pus inima să stăruiască şi să împlinească voia Domnului. Oamenii cu o lucrare deosebită sunt oameni flămânzi după cunoaşterea lui Dumnezeu, după Scriptură. Sunt oameni care chiar dacă au fost privaţi de o pregătire într-o şcoală teologică nu au rămas ignoranţi din punct de vedere teologic, ci s-au adâncit mereu în Scriptură şi au crescut mereu în caracter. Ce rezultate oferă o şcoală teologică? Ce ne aşteptăm să se întâmple în vieţile celor ce urmează acest Colegiu? - să cunoască mai temeinic Cuvântul lui Dumnezeu; - să dezvolte o relaţie mai profundă cu Dumnezeu; - să cunoască şi să înflăcăreze darurile spirituale primite de la Duhul Sfânt; 6

http://www.crestinortodox.ro/canoane/Canoane-sinod/Canoanele-Sinodului-al-optulea-local-de-la-Cartagina419/familiile-clericilor-trebuie-crestine-cartag-90867.html, în data de 15.12.2013;

5

- să se implice într-o lucrare de slujire în biserica locală; - să aplice principiile biblice învăţate în lucrarea de slujire pe care Domnul le-a încredinţat-o; - să se dezvolte pe plan spiritual, intelectual, emoţional şi social. Biserica are nevoie de oameni pregătiţi care să facă lucrarea de slujire. A cheltui timp şi bani în educaţia teologică este un lucru vital. Într-adevăr educaţia teologică costă timp şi bani, dar lipsa educaţiei teologice ne costă mult mai mult. Pregătirea teologică a variat în decursul timpului, după starea culturală a lumii şi după trebuinţele Bisericii. “Biserica a ţinut întotdeauna ca slujitorii săi să

aibă o pregătire

intelectuală sau o formaţie culturală la nivelul societăţii şi al vremii în care trebuiau să lucreze aceşti slujitori şi îndeosebi să aibă o pregătire cărturărească teologică de nivelul culturii epocii în care trăiau. În acest scop s-a impus prin obicei şi apoi chiar prin legi scrise, ca în primul rând episcopii să aibă cultura trebuitoare şi ca ei să se îngrijească de pregătirea necesară pentru ceilalţi slujitori bisericeşti”7.

II. Impedimente Morale 7

Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, op. cit., p. 52.

6

Impedimentele morale încep cum este şi firesc cu lipsa vocaţiei. „Mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi” (Matei 20, 16), afirmă Mântuitorul, şi în această ordine de idei trebuie spus că preoţia are la bază o chemare, o vocaţie. Chemarea aceasta e vocea lăuntrică pe care o simte fiecare în sufletul său, dar are şi caracteristici exterioare pe care remarcabilul profesor de pastorală Spiridon Cândea încerca să le identifice, să le lămurească cu intenţia de a fi mai bine observate la cei ce doresc să urmeze teologia. Situaţia pe care el o constata la vremea sa este încă valabilă şi astăzi. „Se înţelege că lipsind cu totul criteriile şi modalităţile de selecţionare au pătruns în şcolile noastre elemente care n-aveau nici o vocaţie pentru misiunea preoţească. Adeseori indivizi, care nu au putut să pătrundă la alte facultăţi şi-au găsit refugiul la Teologie”8. Tineri care n-aveau nici o chemare lăuntrică, oameni lipsiţi de orice vocaţie pentru sfânta slujbă a preoţiei, şi-au înăbuşit conştiinţă, şi determinaţi de consideraţii de ordin pur extern, de interese materiale, familiale, s-au înscris la Teologie şi s-au făcut preoţi. Se înţelege că, din asemenea elemente n-au putut ieşi aproape niciodată pastori de suflete ideali, preoţi devotaţi cu toată fiinţa lor, îndeplinirii misiunii sacerdotale. La această realitate deosebit de tristă se adugă indulgenţa exagerată de care beneficiază unele elemente, cu totul incapabile de studiu.Dar şi mai dureros este faptul că tinerii candidaţi la preoţie prezintă dovezi de insuficientă morală. S-a întâmplat, şi se întâmplă adeseori că studenţii la Teologie fac dovada lipsei de caracter, a lipsei de închinare, de dragoste, de vocaţie pentru misiunea de a fi conducător sufletesc al creştinilor. Uneori anumiţi tineri au în general o purtare care este incompatibilă, nu numai cu starea lor de candidaţi la preoţie, dar este de-a dreptul reprobabilă şi pentru creştinii aceeia, care nu s-au gândit niciodată să devină îndrumători sufleteşti ai altora. Vocaţia, acest sentiment lăuntric şi tainic, trebuie verificat şi de cel în cauză dar şi de duhovnic sau de profesori. Recomandaţi pot fi deci numai tinerii aceia, care dintr-o poruncă lăuntrică a lor au mers, împreună cu preotul sau singuri şi au cercetat pe bolnavii parohiei, care au căutat, într-o formă oarecare să ajute pe săracii satului, care s-au simţit bine să fie aproape de preot, când acesta a făcut anumite slujbe în biserică sau prin casele credincioşilor. Un alt impediment moral pentru preoţie este şi viaţa imorală. Sunt mai multe canoane care interzic preoţia pentru un candidat dacă viaţa lui este sau a fost imorală. Unul dintre ele este 8

Pr. Adrian Drăguşin, http://www.crestinortodox.ro/religie/preotul-135009.html, la data de 15.12.2013;

7

canonul 36 al lui Nichifor Mărturisitorul care zice că „Cel ce a desfrânat măcar o dată nu se cuvine a se hirotoni, chiar dacă s-a lăsat de acea patimă; căci Vasile cel Mare zice: Unul ca acesta, chiar şi morţii de ar învia, nu se face preot”9. Un alt canon este 61 Apostolic, care zice: „Dacă împotriva unui credincios se face vreo învinuire de desfrânare sau de adulter sau de o altă oarecare faptă oprită şi s-ar dovedi, acela să nu se înainteze în cler (să nu devină cleric)”10. Acest canon adevereşte cele spuse de Sfântul Apostol Pavel în Epistola I către Timotei la capitolul 3 versetul 7, şi anume faptul că cel care urmează a intra în cler trebuie să aibe şi recomandări bune din partea populaţiei. Dacă aceştia dau mărturie împotriva candidatului, acesta se opreşte de la preoţie deoarece el nu poate purta cu vrednicie slujirea aceasta şi nici nu poate servi ca pildă pentru credincioşi11. Sfântul Vasile cel Mare în canonul 89 spune despre candidaţii la preoţie cu viaţă imorală. Conţinutul acestui canon este următorul. „Foarte mă mâhneşte că în timpul din urmă canoanele Părinţilor au fost părăsite şi s-a scos din Biserică toată stricteţea; şi mă tem că indiferenţa aceasta înaintând cu încetul pe calea sa, afacerile Bisericii să nu ajungă în deplină tulburare. Obiceiul încetăţenit în vechime în bisericile lui Dumnezeu, primea pe slujitorii Bisericii după ce îi cercetă cu toată temeinicia; şi se cerceta cu de-amănuntul întregul lor mod de viaţă, de nu sunt bârfitori, de nu sunt beţivi, de nu sunt aplecaţi spre gâlcevi, de şi-au educat tinereţea lor ca să poată săvârşi cele sfinte, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul. Şi aceasta o cercetau presbiterii şi diaconii, care vieţuiau împreună cu ei, apoi îi duceau la horepiscopi, care, primind voturile de la cei ce mărturiseau adevărat şi dând de ştire episcopului, aşa îl numărau pe slujitor în tagma celor ieraticeşti. Dar acum, înlăturându-ne întâi pe noi şi nici acceptând să-i aduceţi la noi spre hotărâre, v-aţi însuşit toată puterea. Apoi, chiar neglijând cu totul această chestiune, aţi îngăduit presbiterilor şi diaconilor să introducă în biserică pe nevrednici, pe oricare ar voi, fără a li se cerceta viaţa, cu pătimire, sau în urma înrudirii, sau în urma oricărei alte prietenii. Din cauza aceasta, într-adevăr mulţi slujitori se numără în fiecare sat; dar niciunul nu este vrednic de slujirea altarului, precum înşivă mărturisiţi, fiind lipsiţi de bărbaţi la alegeri. Deci, de vreme ce lucrul a ajuns deja să fie fără leac, iar mai ales acum cei mai mulţi, de frica înrolării la armată, se introduc pe sine în slujbă bisericească, din necesitate am ajuns să se înnoiască canoanele Părinţilor, şi scriu vouă să-mi trimiteţi mie consemnarea slujitorilor 9

http://www.crestinortodox.ro/canoane/Canoane-sfinti/Canoanele-lui-Nichifor-Marturisitorul/desfraul-oprestepreotie-nichifor-90654.html, la data de 15.12.2013; 10 http://comptepv.typepad.fr/canonice/2009/07/canoanele-apostolice.html, la data de 15.12.2013; 11 Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe, note şi comentarii, ediţia a-III-a, Sibiu, 2005, p. 42;

8

bisericeşti din fiecare sat, şi fiecare de către cine să introdus în slujbă, şi care este modul lui de vieţuire. Dar să aveţi şi la voi consemnarea, încât cele scrise, care se păstrează la noi, să se potrivească cu ale voastre, şi nimănui să-i fie cu putinţă a se înscrie când vrea. Aşadar, dacă oarecare s-a introdus de către presbiteri după primul indicţion, se vor arunca între mireni, şi din nou să se facă de voi cercetarea înprivinţa lor; şi de vor fi vrednici, să se primească prin hotărârea voastră; şi curăţiţi Biserica, izgonind pe cei nevrednici din ea. Decişi în viitor să-i cercetaţi pe cei vrednici şi să-i primiţi; dar să nu-i număraţi în cler înainte de a-i aduce la noi altcum să ştiţi că mirean va fi cel ce va fi primit în slujba Bisericii fără de socotinţa noastră”12. Canonul 3 de la Sinodul Trulan, spune următoarele lucruri referitoare la viaţa imorală a candidatului la preoţie: „De vreme ce binecredinciosul şi de Hristos iubitorul nostru împărat a grăit (s-a adresat) acestui sfânt şi ecumenic sinod, ca cei ce se numără în cler şi cei care împărtăşesc altora cele dumnezeieşti să se arate curaţi şi slujitori neprihăniţi şi vrednici de jertfă cea duhovnicească a marelui Dumnezeu, carele este şi Jertfă, şi Arhiereu, şi să curăţească cele necurate (prihănite) care îi apasă pe aceştia din nunţi nelegiuite. Pe lângă această, pentru că cei (delegaţi) ai preasfintei Biserici a Românilor au propus să se ţie canonul asprimii, iar cei de sub (stăpânirea) scaunul acesta ăl de Dumnezeu păzitei şi împărăteşti cetăţi (au propus să se ţină) canonul dragostei de oameni (omeniei) şi al înţelegerii (compasiunii), noi le-am împreunat părinteşte cu iubire de Dumnezeu pe amândouă, ca să nu lăsăm nici ca blândeţea să fie îngăduitoare (tolerantă, slabă) şi nici ca asprimea (severitatea) să fie neomenoasă (crudă, rigidă), şi mai ales când, din neştiinţă, greşeala s-a întins la o mulţime destul de mare de bărbaţi. Socotim (hotărâm) aşadar împreună că cei ce s-au încurcat cu două căsătorii şi care până la cincisprezece ale trecutei luni ianuarie din al patrulea indicţion trecut al anului 6199 (an 691) au fost robiţi păcatului şi nu au vrut a se curăţi de acesta să fie supuşi caterisirii canonice. Iar cei ce au căzut în păcatul acesta al căsătoriei a doua (bigamiei), dar înainte de această cercetare a noastră au cunoscut ceea ce este folositor şi au tăiat răul de la ei înşişi şi au alungat departe această străină şi nelegiuită împreunare, sau cei ale căror femei din a doua căsătorie au decedat, sau şi acei care au căutat să se întoarcă, învăţând din nou înţelepciunea şi părăsind repede nelegiuirile lor de mai înainte, fie că ar fi fost presbiter sau diacon — i s-a 12

http://www.scribd.com/doc/30063952/Canoanele-Sf-parinti-Vasile-Cel-Mare, la data de 15.12.2013;

9

părut sinodului că aceştia să înceteze de la orice slujire sau lucrare preoţească şi să fie supuşi pentru un oarecare timp la cercetări (epitimii), dar să aibă parte (să se împărtăşească) de cinstea scaunului şi a stării lor, îndestulându-se cu înainte şederea şi plângând înaintea Domnului, ca să le ierte lor nelegiuirea cea din neştiinţă, căci este fără de cale (necuviincios) să binecuvânteze pe altul cel care este dator să-şi vindece propriile sale răni. Iar cei legaţi de o singură soţie, dacă cea luată a fost văduvă, de asemenea şi cei ce după hirotonie au trăit într-o singură căsătorie nelegiuită, adică presbiterii şi diaconii şi ipodiaconii, oprindu-i pentru puţin timp de la sfânta slujbă şi certându-i (supunându-i epitimiilor), îndată să fie puşi din nou (reaşezaţi) în treptele lor proprii, dar în nici un caz înaintându-i la o treaptă mai înaltă - se înţelege însă că după ce aceştia s-au dezlegat de însoţirea nelegiuită. Iar le-am statornicit cu privire la cei ce au fost găsiţi în mai înaintele arătate greşeli (căderi), după cum s-a zis, până la cincisprezece ale lunii ianuarie a indictionului al patrulea, şi numai în privinţa feţelor preoţeşti orânduind noi (hotărând) de acum înainte şi înnoind canonul care rânduieşte ca cel care s-a legat cu două căsătorii (nunţi) după botez sau care a luat concubină (ţiitoare) să nu poată fi episcop, sau presbiter, sau diacon, sau peste tot orice altceva din catalogul stării preoţeşti (clericale); de asemenea, şi cel ce a luat văduvă sau lepădată sau desfrânată, sau sclavă, sau vreuna dintre cele de pe scenă (actriţă) să nu poată fi episcop, sau presbiter, sau diacon sau peste tot orice din catalogul stării preoţeşti (din rândul clerului)”13. La acest canon trebuie să subliniem următorul lucru, şi anume acela că el prevede îndepărtarea din slujba preoţească, dar nu şi din starea clericală, a celor care s-au căsătorit a doua oară. Acest canon mai prevede pedepse şi pentru cei care clerici fiind nu s-au căsătorit legal înainte de a se hirotoni sau pentru cei care s-au căsătorit în mod nelegitim după hirotonie, nefiind anterior căsătoriţi. Aceştia au de ispăşit pedepse numai dacă au săvârşit abaterile până la 15 ianuarie 691. Acest canon opreşte de la hirotonia în orice treaptă şi pe cei care s-au căsătorit de două ori, sau au trăit în concubinaj. Prin modul în care acest canon este alcătuit şi prin felul în care el a îndreptat stările provocate de neorânduielile matrimoniale ale clerului, el constituie o pildă de chibzuinţă, de înţelegere şi de fermitate, însuşiri prin care poate servi şi acum drept pildă pentru cazuri similare. Mai sunt şi alte impedimente morale pentru candidatul la preoţie. Spre exemplu nedezlegarea de la duhovnic. Dacă un pretendent la preoţie are oprire de la duhovnicul său 13

http://comptepv.typepad.fr/canonice/2009/07/canoanele-sinoadelor-ecumenice.html, la data de 15.12.2013;

10

pentru a se preoţi, din cauza unui păcat comis, acesta nu are voie să primească harul preoţiei. Iar dacă va merge să primească fără dezlegare este vinovat şi comite păcat mare Alt impediment moral pentru preoţie este lipsa recomandărilor necesare. Orice candidat la preoţie în dosarul pe care îl are trebuie să aibă şi recomandări de la preotul paroh unde a fost cântăreţ. Acesta poate confirma dacă studentul a participat regulat la Sfintele slujbe, dacă a participat în mod activ la activităţiile din parohie sau dacă are cunoştinţele necesare pentru a putea fi ridicat la rangul de cleric. Mai sunt şi alte recomandări pe care tânărul trebuie să le aibe în dosar: recomadări de la facultate sau de la seminar. Acestea arată pregătirea intelectuală pe care studentul a făcut-o sau dacă a răspuns tuturor obligaţiilor din şcoală. Tot ca impediment moral putem spune şi cei care desfăşoară alte activităţi, sunt opriţi de la hirotonie. Cei care desfăşoară meserii de politicieni, actori, comercianţi, militari, avocaţi sau judecători au impedimente la preoţie. Ei pot alege dacă vor să continue meseria pe care o desfăşoară în acel moment sau dacă aleg pe misiunea de preot, aceea de a călăuzii sufletele oamenilor spre Dumnezeu. Oricare din meseriile mai sus numite sunt opuse total cu preoţia care înseamnă apărarea tuturor oamenilor şi lupta împreună cu ei pentru mântuirea acestora.

III. Impedimente canonice Impedimentele canonice sunt foarte multe la număr şi la fel de importante ca celelalte. Primul impediment este arătat de Canonul pe care l-am arătat şi mai sus şi anume canonul 3 de la Sinodul Trulan. Acest impediment spune că nu are voie să se hirotonească cel care este căsătorit 11

cu o văduvă sau cu o persoană divorţată. La fel cel care a rupt logodna nu se mai poate preoţii, decât cu condiţia ca ei să rămână celibatari sau să se călugărească. Canonul 17 Apostolic este şi el la fel de drastic cu cel care s-a recăsătorit chiar dacă este văduv şi care candidează la preoţie. Acesta spune în felul următor: „Cel care s-a legat cu două căsătorii după botez, sau care a luat concubină (ţiitoare), nu poate să fie episcop sau presbiter sau diacon, sau peste tot orice altceva din rândul clerului (din catalogul stării preoţeşti)”14. Chiar dacă Biserica acceptă căsătoria de a doua, totuşi pe cei care au ales această cale nu îi primeşte în rândurile clericilor. Şi cei care au avut concubină, chiar dacă nu erau căsătoriţi 15 au oprire de la hirotonie. Un lucru care reiese foarte important din acest canon este acela că se interzice primirea în cler a celor care au fost căsătoriţi de două ori, dar după botez. Dacă a fost în orice religie a lumii şi a primit botezul creştin iar după s-a recăsătorit, poate primii Taina Hirotoniei. Şi pentru monahii care vor să devină preoţi există unele impedimente. Astfel cei care nu au depus voturile monahale nu pot fi hirotoniţi. Acest lucru se face deoarece un monah care încă nu a depus cele trei voturi (sărăcia, ascultarea şi castitatea) nu este sigur dacă va rămâne în starea monahală. De aceea mai întâi se fac cele trei voturi şi mai apoi se primeşte darul preoţiei. La fel şi cel care a renegat voturile monahale sau s-a lepădat de dreapta credinţă nu poate fi hirotonit. Canonul 10 de la Sinodul I Ecumenic aduce cu sine un impediment canonic pentru preoţie. Acest canon spune: „Oricâţi dintre cei căzuţi (de la credinţă) au fost înaintaţi (în cler) fie din neştiinţă, fie cu ştiinţă mai dinainte (a stării lor) din partea celor ce i-au înaintat, aceasta nu aduce slăbire (prejudiciu) canonului bisericesc, pentru că după ce se vor cunoaşte, se caterisesc”16. Arhidiaconul Ioan Floca vine cu explicarea acestui canon, zicând: „Canonul prevede măsura caterisirii pentru cei care au fost făcuţi clerici dintre cei ce căzuseră de la credinţă în timpul persecuţiilor. Măsura aceasta urmează a se aplica episcopilor hirotonisitori de îndată ce vor fi descoperiţi astfel de clerici, hirotoniţi, fie cu ştiinţă, fie fără de ştiinţă”17. Şi stabilirea necanonică a jurisdicţiei candidatului poate duce la invalidarea hirotoniei. De exemplu vicierea concursurilor, numirilor, alegerilor, simonie / nepotism. Astfel canonul 2 de la Sardica zice următoarele lucruri: „Episcopul Osiu zise: Iar de s-ar afla vreunul aşa de nebun 14

http://comptepv.typepad.fr/canonice/2009/07/canoanele-apostolice.html, la data de 15.12.2013; Se ştie că, după rânduiala existentă în Imperiul roman şi păstrată până prin secolul VI, cei căsătoriţi legal puteau avea şi concubine tot într-o formă admisă de lege; 16 http://comptepv.typepad.fr/canonice/2009/07/canoanele-sinoadelor-ecumenice.html, la data de 15.12.2013; 17 Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe,... p. 66; 15

12

ori îndrăzneţ, încât să fie de părerea de a aduce o oarecare scuză pentru unele ca acestea, adeverind că i s-au adus scrisori de la popor, vădit este că s-au putut corupe câţiva oarecari cu plata şi cu preţ pentru ca să facă tulburări în Biserică, ca şi cum ar dori, fireşte, să-l aibă pe dânsul episcop. Deci socotesc că acest fel de vicleşuguri şi uneltiri sunt cât mai vrednice de pedeapsă, încât unul ca acesta nici la sfârşitul vieţii să nu se învrednicească nici chiar de comuniunea laicilor. Răspundeţi deci, sunteţi de acord cu această socotinţa? Raspuns-au Se aprobă cele spuse”18. Acest canon menţionează faptul că dacă unii episcopi vor căuta să motiveze mutarea într-o episcopie mai bună, prin faptul că au făcut aceasta la cererea credincioşilor, să nu se învrednicească de comuniunea laicilor nici în ceasul morţii. În completarea celor spuse mai sus vine şi canonul 16 de la Sinodul de la Antiohia, care zice că: „Dacă vreun episcop fără episcopie, aruncându-se pe sine asupra unei biserici fără episcop, ar răpi scaunul fără hotărârea sinodului complet, acela să fie lepădat, chiar dacă poporul întreg pe care l-a răpit, l-ar alege pe el. Iar sinod complet este acela la care este prezent şi cel al capitalei, mitropolitul”19. Acest canon scoate în evidenţă că doar sinodul mitropolitan prezidat de mitropolit poate rândui episcop pe seama unei eparhii. Tot acest canon zice că dacă un episcop nu va ţine cont de rânduială, să fie lepădat, chiar dacă poporul întreg ţine cu el. Tot un impediment la preoţie, care este arătat şi de Canonul 7 al lui Teofil al Alexandriei, este acela pe care îl putem numi clandestinitatea hirotoniei. „În privinţa celor care vor să se hirotonească, rânduiala să fie aceasta ca preoţimea întreagă sa consimţească şi să-i aleagă, şi apoi episcopul să-i examineze şi, consimţind cu preoţimea, în mijlocul bisericii să-l hirotonească, fiind de faţă poporul, iar episcopul se adresează poporului dacă poate şi poporul să mărturisească pentru dânsul. Iar hirotonie clandestină să nu se facă; căci dacă biserica este în pace, se cuvine ca hirotoniile să se facă în biserică, sfinţii fiind de faţă. Iar în enorie, dacă vor fi unii care au fost părtaşi cu părerile celor ce au fost în comuniune cu ereticii, într-alt chip să nu se hirotonească, decât dacă clericii cu adevărat ortodocşi îi vor cerceta, iarăşi fiind de faţă episcopul, şi acesta adresându-se poporului celui de faţă, numai ca să nu se întâmple vreo abatere”20. Prin acest canon se impune ca hirotonia să fie publică şi se interzice săvârşirea clandestină a acesteia. În istoria Bisericii s-au înregistrat cazuri de anulare a hirotoniei care s-a 18

http://www.crestinortodox.ro/canoane/Canoane-sinod/Canoanele-Sinodului-al-saselea-local-de-la-Sardica343/inselaciunea-mutarea-transferarea-episcopilor-89942.html, la data de 15.12.2013; 19 http://www.crestinortodox.ro/canoane/Canoane-sinod/Canoanele-Sinodului-al-patrulea-de-la-Antiohia-341/rapirescaun-episcopal-antioh-90821.html, la data de 15.12.2013;

13

administrat în mod clandestin, în case sau în localuri, în secret, şi nu în public, pentru a fi martoră toată biserica. Canonul 77 Apostolic permite preotului să slujească dacă are un defect mai mic, deoarece acest defect nu este o piedică pentru intrarea în cler. „Dacă cineva ar fi cu ochiul vătămat sau cu piciorul rănit, dar este vrednic de episcopie, să fie (să devie), căci nu stricăciunea (defectul) trupului îl spurcă pe el, ci necurăţirea sufletului”21. În schimb canonul 78 Apostolic interzice pătrunderea în cler a celor cu defecte grave (există unele excepţii: Pr. Teofil Pârăianu). „Iar surd fiind şi orb, să nu fie (să nu se facă) episcop, nu pentru că ar fi spurcat, ci pentru ca să nu împiedice (să nu încurce) cele bisericeşti”22. Mai avem o serie de Canoane date de Sfinţii Apostoli (22, 23) care interzic hirotonia celor care sunt eunuci. „Cel ce s-a castrat (scopit) pe sine să nu se facă cleric, fiindcă ucigaş de sine este şi vrăjmaş al creaţiei (rânduielii) lui Dumnezeu”; „Dacă cineva cleric fiind, se castrează (scopeşte), să se caterisească, căci este ucigaşul lui însuşi”23. Canonul 21 Apostolic permite hirotonirea unui eunuc dacă acesta a devenit aşa fără voia sa. „Dacă cineva a devenit eunuc (scopit, famen) din sila oamenilor, sau dacă în persecuţie a fost lipsit de cele ale bărbaţilor, sau dacă aşa s-a născut, şi este vrednic, acela să se facă (să devie) episcop”24. Mai sunt şi unele impedimente liturgice pentru un candidat la hirotonie. Acestea sunt următoarele: hirotonia nu se face la Liturghia Darurilor şi nici în zi aliturgică. Totuşi acestea sunt inexistente.

Concluzii Sfânta Taină a Hirotoniei fiind una din cele Şapte Taine pe care Biserica le-a primit în mod direct sau indirect de la Mântuitorul Iisus Hristos, trebuie să fie săvârşită cu o mare responsabilitate şi cu foarte multă seriozitate. Atât candidatul la preoţie, cel care primeşte această Taină, cât şi episcopul sau episcopii care o săvârşesc trebuie să fie cu băgare de seamă. Episcopii trebuie să cerceteze cu atenţie viaţa candidatului la preoţie pentru a putea da un verdict final: este 20

http://www.crestinortodox.ro/canoane/Canoane-sfinti/Canoanele-lui-Teofil-al-Alexandriei-412/alegerea-ispitireaclerului-teofil-89973.html, la data de 16.12.2013; 21 http://comptepv.typepad.fr/canonice/2009/07/canoanele-apostolice.html, la data de 16.12.2013; 22 http://comptepv.typepad.fr/canonice/2009/07/canoanele-apostolice.html, la data de 16.12.2013; 23 http://comptepv.typepad.fr/canonice/2009/07/canoanele-apostolice.html, la data de 16.12.2013; 24 http://comptepv.typepad.fr/canonice/2009/07/canoanele-apostolice.html, la data de 16.12.2013.

14

sau nu pregătit pentru a primii hirotonia sau cel mai important, este responsabil pentru sufletele pe care le primeşte în grijă. Hirotonia trebuie făcută corect, fără ca episcopul să primească cadouri pentru a putea da harul unui candidat. După părerea mea cele mai importante impedimente sunt lipsa pregătirii teologice din cauza căreia viitorul preot poate face multe greşeli sau erezii, dar şi impedimentele de ordin canonic. Din păcate în zilele noastre aceste canoane nu se mai ţin cu stricteţe. Unele sunt socotite prea aspre iar altele sunt socotite învechite. Dar aceste canoane au o actualitate adevărată chiar dacă noi nu ne dăm seama. Faptul că ele nu mai sunt în uz, nu se datorează lor sau autorilor lor, ci nouă celor care nu le mai păstrăm. În concluzie pot spune că cei care au în grijă pregătirea unui candidat la preoţie ar trebui să ţină seama de toate canoanele pe care le-am enumerat, deoarece odată începută misiunea preoţească greşit, greşit va continua.

Bibliografie 1. • • •, Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi cu purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte DANIEL – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2008;

15

2. Chiţescu, Prof. N., Todoran, Pr. Prof. Isidor, Petreuţă, Pr. Prof. I., Teologia Dogmatică şi Simbolică- Manual pentru Facultăţiile de Teologie, Ed. Renaşterea, Cluj-Napoca, 2005; 3. Drăguşin, Pr. Adrian http://www.crestinortodox.ro/religie/preotul-135009.html, la data de 15.12.2013; 4. Floca, Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Canoanele Bisericii Ortodoxe, note şi comentarii, ediţia a-III-a, Sibiu, 2005; 5. Idem, Drept Canonic Ortodox, Legislaţie şi administraţie bisericească, vol. II, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1990; 6. Todoran, Pr. Prof. Dr. Isidor, Zăgrean, Arhid. Prof. Dr. Ioan, Dogmatica OrtodoxăManual pentru Seminariile Teologice, Ed. Renaşterea, Cluj-Napoca, 2005; 7. http://www.crestinortodox.ro/canoane/Canoane-sfinti/Canoanele-lui-Teofil-alAlexandriei-412/alegerea-ispitirea-clerului-teofil-89973.html, la data de 16.12.2013; 8. http://comptepv.typepad.fr/canonice/2009/07/canoanele-apostolice.html,

la

data

de

16.12.2013; 9. http://www.crestinortodox.ro/canoane/Canoane-sinod/Canoanele-Sinodului-al-saselealocal-de-la-Sardica-343/inselaciunea-mutarea-transferarea-episcopilor-89942.html,la data de 15.12.2013; 10. http://www.crestinortodox.ro/canoane/Canoane-sinod/Canoanele-Sinodului-al-patruleade-la-Antiohia-341/rapire-scaun-episcopal-antioh-90821.html, la data de 15.12.2013; 11. http://comptepv.typepad.fr/canonice/2009/07/canoanele-apostolice.html,

la

data

de

12. http://comptepv.typepad.fr/canonice/2009/07/canoanele-sinoadelor-ecumenice.html,

la

15.12.2013; data de 15.12.2013; 13. http://www.scribd.com/doc/30063952/Canoanele-Sf-parinti-Vasile-Cel-Mare, la data de 15.12.2013; 14. http://www.crestinortodox.ro/canoane/Canoane-sfinti/Canoanele-lui-NichiforMarturisitorul/desfraul-opreste-preotie-nichifor-90654.html, la data de 15.12.2013; 15. http://www.crestinortodox.ro/canoane/Canoane-sinod/Canoanele-Sinodului-al-optulealocal-de-la-Cartagina-419/familiile-clericilor-trebuie-crestine-cartag-90867.html, în data de 15.12.2013;

16

17