Iliada si Odiseea lui Homer

Citeste p.s. ul de la sfarsit Homer

Homer a fost un poet şi rapsod grec legendar, căruia i se atribuie scrierea faimoaselor opere Iliada şi Odiseea. În antichitate, lui i-a fost atribuit întregul Ciclu Epic, care includea si alte poeme despre războiul troian, poeme tebane despre Oedipus şi fiii săi, corpul Cântecelor religioase homerice, mini-epopeea comică Războiul dintre broască şi şoarece şi epopeea Margites. În limba greacă numele său este Homēros, care se traduce prin "ostatec". Există o teorie cum că numele său ar fi provenit dintr-o societate poetică numită Homeridae, care tradus literal înseamnă "fiii ostaticilor", respectiv descendenţii prizonierilor de război. Cum aceşti oameni nu erau trimişi la război din pricina incertitudinii în privinţa loialităţii lor pe câmpul de luptă, ei nu puteau fi ucişi în bătălie. Astfel, erau însărcinaţi să memoreze stocul de poezie epică a regiunii şi evenimentele trecute, până la timpul sosirii unui învăţat ce le putea scrie. Tradiţia ne spune că Homer ar fi fost orb, diferite oraşe ioniene revendicandu-si locul de naştere al poetului, însă mai departe biografia sa este aproape necunoscută. In aceasta privinta există o dezbatere intelectuală daca Homer a existat sau nu ca persoană reală, fiind considerart că acesta ar fi fost un nume dat unuia sau mai multor poeţi orali ce cântau materiale de epopee tradiţionale. În mod repetat s-a dezbătut dacă acelaşi poet era autorul atât al Iliadei, cât şi al Odiseei, insa aproximativ toţi istoricii au căzut de acord în privinţa datării operei ce cuprinde cântecele homerice religioase şi a epopeelor ciclice ca acestea au fost scrise după marile capodopere.

Iliada Vastul poem al "Iliadei", atribuit lui Homer, este una dintre cele mai vechi opere literare ale civilizatiei grecesti care ne-au ramas in totalitate din mostenirea Antichitatii. In jurul ei s-au iscat multe discutii aprinse, ce implica atat data cand acest poem a fost scris, cat si autorul ei ( conform unor surse acesta a fost un aed din Ionia, din a doua jumătate a secolului VIII î.Hr., şi care a preluat în epopeele sale, Iliada şi Odiseea, tradiţii, fragmente şi motive din mituri vechi şi cântece populare). Un lucru sigur il putem spune in privinta acestei opere, acela ca are radacinile implantate adanc in marea civilizatie mediteraneana. Atacata mereu de civilizatiile care o inconjoara, lumea greaca se formeaza secole de-a randul prin traditie orala si scrisa, concretizandu-se artistic in "Iliada" si "Odiseea". Iliada este o epopee atribuită lui Homer, Iliada dateaza din epoca elenistica si este divizată în 24 de cânturi. Textul a fost probabil compus între 850 şi 750 I.C. conform datelor deja menţionate de către “parintele istoriei”, Herodot, deci cu patru secole după perioada în care istoricii înscriu războiul mitic pe care acesta îl relatează. Subiectul acesteia, ne este dezvăluit de poet odată cu obişnuita invocare a Muzelor -, chiar din primul său cânt şi din primele sale versuri: “Cântă zeiţă, mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul, Patima crudă ce-aheilor mii de amaruri aduse...” Iliada rămâne ca epopee doar prin extensia sa (16.000 de versuri); temporal însă, ea zugrăvind numai o mică parte a celor zece ani –, atât cât se pare că au durat, în realitate, luptele aheilor de sub zidurile ale Troiei.

Tema epopeii o reprezintă războiul Troiei, în care se confruntă aheii veniţi din Grecia cu troienii şi aliaţii acestora, fiecare tabără fiind susţinută de diverse divinităţi, cum ar fi Atena, Poseidon sau Apollo. După zece ani de război, soarta acestuia nu continuă prin numeroase lupte colective sau individuale care ilustreaza figuri ca Ajax, Hector sau Patrocle. În final, aheii înving graţie victoriei lui Ahile care îl ucide pe conducătorul troian în luptă directă. În cele 24 de cânturi, însumând circa 15 000 de versuri, Iliada relatează fapte de vitejie excepţională făcute de eroi neînfricaţi, dintre care se detaşează Ahile. Acesta nu cunoaşte teama şi preferă o moarte glorioasă unei vieţi tihnite, însă este neîndurător, refuzând familiei duşmanului său până şi consolarea de a-i preda corpul acestuia. Îl umanizează însă prietenia pentru Patrocle. Ahile întruchipează virtuţile eroului războinic. Spre deosebire de el, Hector detestă războiul şi nu luptă pentru glorie, ci pentru a-şi apăra cetatea; este iubitor de pace şi de raţiune. Figurile celor doi eroi reies şi din cuvintele pe care şi le adresează înainte de luptă procedeu des folosit de Homer pentru caracterizarea personajelor, cuvintele lui Ahile sunt mânioase şi jignitoare, în timp ce Hector vorbeşte calm şi măsurat. Poetul îşi caracterizează eroii şi din câte un epitet frecvent legat de numele personajului respectiv, de exemplu "şoimanul Ahile". Personajele sunt prezentate în mişcare, dinamismul fiind amplificat de imagini auditive referitoare la zgomotul bătăliei sau la zornăitul înfricoşător al armelor unui erou, ca în cazul lui Diomede. La prezentarea sugestivă a unei situaţii contribuie şi comparaţia, care la Homer este dezvoltată pe mai multe versuri. Alături de eroi intervin şi zeii, conferind operei un caracter miraculos. Astfel, Atena îl apără pe Ahile de suliţa lui Hector, iar Apolo îl ascunde pe fiul lui Priam într-o ceaţă deasă spre a-l feri de mânia Peleianului.

Cantul 1 Timp de 9 ani grecii au asediat Troia. In al 10-lea an soseste in tabara grecilor Chryses, preot al lui Apollosagetatorul si ii roaga pe greci sa i-o inapoieze pe fiica lui,Chryseis care era sclava lui Agamemnon in scimbul a unei mari sume de bani. Insa Agamemnon nu este de acord iar preotul ii cere ajutorul lui Apollo. Acesta ii asculta rugamintea si arunca o molima asupra soldatilor, multi greci murind de ciuma. Eroul Ahile afla ca Apollo s-a razbunat pentru jignirea adusa preotului sau si ca va putea fi imblanzit doar daca o vor inapoia pe Chryses tatalui ei si vor jertfi o 100 de boi. Ahile se cearta cu Agamemnon si cel din urma cere in schimbul sclavei sale pe Briseis, sclava lui Ahile. Agamemnon o inapoiaza pe Chryseis tatalui ei, asa ca Apollo alunga molima din tabara grecilor,dar cand Agamemnon trimite dupa sclava Briseis, Ahile ii cere ajutorul lui Zeus sa-l pedepseasca pe Agamemnon pentru jignirile aduse.Dar acesta pleaca la un ospat unde Hera ii cere socoteala pentru ajutorul ce-l va da troienilor si incepura sa se certe dar zeuul Hefaistos le spune ca nu are rost sa se certe pentru niste muritori si petrecerea tinu pana la asfintit cand tot Olimpul se cufunda intr-un somn linistit. Cantul 2 Pe Olimp doar Zeus nu dormea dintre toti zeii si i se infatiseaza in vis lui Agamemnon si ii spune sa porneasca cu grecii o lupta impotriva troienilor.Cand Agamemnon se trezeste porneste lupta,dar Hera, temandu-se o trimite pe Atena pentru a o opri.Ajunsa in tabara grecilor se duce la Ulise si ii porunci sa-i impiedice pe greci sa paraseasca lupta. Ulise ii indeamna pe greci sa nu ridice asediul cetatii,caci daca se vor intoarce in patrie fara sa cucereasca Troia vor fi considerati

lasi,dar batranul Nestor le vorbeste si ii indeamna sa lupte,asa ca ostenii, condusi de comandantul lor pornira spre campul de lupta. Cantul 3 Iris,vestitoarea zeilor,vesteste troienilor apropierea grecilor. Cand ostile erau fata in fata Paris iese din randul troienilor si intreaba pe greci daca vreunul indrazneste sa se lupte cu el. Menelaos iese din randul grecilor pt. a se lupta cu el si cere ca indiferent cine va castiga dupa lupta sa se faca pace.Insa pentru ca nu avea incedere in Paris el ceru sa vina tatal lui,Priam, sa jure ca va duce la indeplinire intelegerea.Dupa ce Priam a facut juramintele a inceput lupta.Menelaos il loveste cu sulita,dar Paris scapa si apoi il lovesteputernic cu spada.Ramas fara sabie Menelaos il apuca de coif si il tara spre greci.Dar Afodita ii vine in ajutor lui Paris si acesta scapa.Menelaos este numit invingator de catre Agamemnon. Cantul 4 In timp ce Paris si Menelaos se luptau,zeii erau la un ospat in palatul lui Zeus.Luand-o in deras pe Hera, Zeus spune ca va pune capat luptei dintre troieni si greci deoarece Menelaos iesise biruitor,dar Hera il roaga pe Zeus sa o trimita pe Atena in tabara troienilor.Luand infatisarea unui soldat Atena se duce la Pandaros,un arcas renumit si-l indupleca sa-l doboare pe Menelaos,dar cand sageata trimisa de el se indrepta catre Menelaos Atena intervine si astfel, menelaos este doar ranit.In acest timp Agamemnon porunceste armatei sale sa pornesca lupta.Armata grecilor era condusa de Atena iar cea a grecilor de Ares.In lupta au cazut multi soldati. Cantul 5 Atena i-a dat o mare putere regelui Diomedes care il omoara il ranesta pe Eneas,fiul Afroditei.Aceasta,incercand sa-l ajuteeste si

ea ranita si pana la urma sunt ajutati de catre Apollo care ii duce in templul sau din Troia.Vazand-o pe Afrodita ranita, Hera si Atena au inceput sa rada si se hotarasc sa lupote impotriva lui Ares.Atena se urca cu Diomedes in carul acestuia.Cu ajutorul Atenei Diomedes reusete sa-l raneasca pe Ares.Acesta fuge la Zeus pentru a se plange,dar Zeus, care il ura pentru placerea lui de a varsa sange,il ameninta ca-l va arnca in bezna Tartarului. In acest timp grecii inaintau,ucigand multi troieni de baza. Atunci,prorocul Helenus,fiul regelui Priam,vazand ca infrangerea troienilor este aoroape ii roaga pe Eneas si Hector sa vina in Troia pentru a o imblanzi pe Atena.Hector asculta ruga fratelui sau si ii imbarbatesta pa troieni,acestia respingand atacul grecilor. Cantul 6 Hector se intoarce in Troia si ii cere mamei sale,Hecuba,sa aduca jertfe zeitei Atena,rugand-o sa-l imblanzeasca pe Diomedes.Hector porneste spre palatul fratelui sau,Paris. Hector il cearta pe Paris ca sta acasa in timp ce se lupta,riscand sa moara,iar acesta ii raspunde ca atunci se prgatea de lupta.Apoi Hector pleaca la casa lui unde Andromaca,sotia sa,si fiul sau, Astyanax il roaga plangand sa nu mai plece la lupta fiindca se tem de pierirea sa.Insa Hector nu asculta de rugile acestora si,inainte de a pleca la lupta ii roaga pe zei sa aiba grija de sotia si fiul sau.La portile cetatii Hector il intalneste pe Paris care era gata de lupta. Cantul 7 Troienii s-au bucurat cand i-au vazut pe cei 2 pornind la lupta si astfel,grecii au inceput sa dea inapoi.Atena si Apollo hotatasc sa puna capat macelului.Zeii i-au hotararea sa-l faca sa cheme la lupta pe cel mai viteaz dintre greci.Profetul

Helenus afla de hotararea zeilor si il sfatuieste pe Hector ce faca.Hector lupta cu Aiax.Arunca sulita si-l raneste acesta,iarAiax,de aemenea il rani pe el.Cei 2 se omoara intr ei grecii si troienii hotarasc sa intrerupa lupta pentru o zi in semn pretuire.In ziua de pauza cele 2 tabere isi ingrapa mortii si fac ospat in semn de multumire lui Zeus.

sa pe iar de un

Cantul 8 Zeus chiama pe toti zei si le spune ca acela ce se va amsteca in lupta dintre greci si troieni va fi aruncat in Tartar.Apoi se duce pe muntele Ida, unde pune un cantar si afla ca victoria va apartine troienilor,asa ca arunca fulgere spre tabara grecilor,iar Hector intelege ceea ce prevestea si ii indeamna pe troieni sa-i atace pe greci.Ulise ii cere ajutor lui Zeus,iar acesta,indurandu-se arunca asupra altarului un semn ce-i incuraja pe greci si ii respinsera pe troieni.Zeus le spune troienilor ca vor fi biruitori pana cand Agamemnon se va impaca cu Ahile si ii va trimite daruri pentru jignirea pe care i-a adus-o.Noaptea s-a lasat si lupta s-a oprit.Sfatuiti de Hector troienii nu s-au intors in cetate si au ramas peste noapte pe campul de bataie. Cantul 9 Ingrijorat de victoria troienilor Agamemnon ii chiama pe conducatorii armatei si le spune ca trebuie sa se intoarca acasa dar Diomedes se infurie si spune ca el si ceilalti conducatori Nestor il convinge pe Agamemnon sa se impace cu Ahile,dar Ahile n-a vrut sa se impace cu el.El spune ca va lupta impotriva troienilor doar cand focul va ajunge la corabiile sale si la cortul sau.Toti se hotatasc sa se odihneasca pentru lupta de a 2-a zi. Cantul 10 Agamemnon se intalneste cu fratele sau,Menelaos, in drum spre Nestor,unde se ducea sa-i ceara un sfat si merg impreuna la

acesta.Acesta spune ca ar trebui sa trimita oameni in recunoastere in tabara troienilor ca sa afle ce au hotarat acestia, asa ca au fost alesi Diomedes si Ulise.In acest timp si troienii trimisesera o iscoada in tabara grecilor.acesta era Dolon,dar a fost vazut de catre Diomedes si Ulise si fu nevoit sa le spuna acestora tot ce stia.Ajunsi la tabara troienilor Diomedes si Ulise se furiseaza printre traci si dupa ce ii omoara pe acestia il omoara si pe regele Rhesos,dupa care s-au intors la tabara lor. Cantul 11 In zori Zeuz o trimite pe Eris,zeita discordiei in tabara grecilor.Ea le-a insuflat soldatilor o mare dorinta de a lupta. Troienii piereau din ce in ce mai multi,asa ca s-au retras spre portile cetatii.Vazand aceasta Zeus ii porunceste zeitei Iris sa-i spuna lui Hector sa intre in lupta cand va vedea ca Agamemnon e ranit.Deci,cand Agamemnon a fost ranit Hector a intrat in lupta,dar Diomedes si Ulise au respins atacul,dar apoi,Paris il raneste pa Diomedes,astfel ca cei doi au fost nevoiti sa paraseasca lupta.Patroche,ii cere lui Ahile, care urmarea lupta de pe puntea corabiei sale,sa-i dea voie sa intre in lupta. Cantul 12 Lupta era tot mai apriga.Zidul si santul nu-i mai puteau apara pe greci.In toiul bataliei Zeus trimite un semn:un vultur si un sarpe.Sarpele musca din vultur si acesta arunca sarpele in mijlocul troienilor,dupa care dispare.Acesta era un semn ca troienii sa inceteze lupta,dar Hector n-a luat in seama semnul si a inaintat cu armata cucerind zidul, in timp ce grecii fugeau spre corabiile lor. Cantul 13

Zeus nu credea ca vreun zeu va indrazni sa-i ajute pe greci, dar Poseidon luand infatisarea profetului Calhas le da acestora o mare putere.Astfel,grecii au raspuns cu mult curaj atacului troienilor. Cantul 14 Nestor se duce la Agamemnon,pe care il intalneste impreuna cu Diomedes si Ulise,toti raniti.Agamemnon este gata sa lanseze corabiile la apa,dar Ulise il opreste temandu-se ca grecii vor inceta lupta.In acest timp Hera il convinge pe Hypnos,zeul somnului sa-l adoarma pe Zeus.Profitand, Poseidon ii ajuta pe greci cu si mai multa putere.Astfel,grecii inaintau iar troienii se retrageau. Cantul 15 Cand Zeus se trezeste din somn si ii vede pe troini fugariti de greci se infurie si-l trimite pe Apollo sa-i redea puterile lui Hector.Cu Hector in frunte troienii au repornit atacul. Cantul 16 Sperand sa scimbe soarta luptei Patrocle se duce in cortul lui Ahile si se imbraca cu armura acestuia.Troienii,crezand ca este chiar Ahile ,au inceput sa se retraga.Patrocle i-a fugarit pana la zidurile cetatii,dupa care Apollo il opreste spunandu-i ca nu el este sortit sa-i nimiceasca pe troieni, ci Ahile. Hector se hotaraste sa se lupte cu Patrocle.Lupta a durat mult,dar cu ajutorul lui Apollo Hector il invinge pe Patrocle.Inainte sa moara Patrocle ii spune ca soarta lui este sa fie ucis de Ahile, dar Hector n-a crezut. Cantul 17 Vazand trupul neinsufletit al lui Patrocle,regele Menelaos se repazi sa-l aduca in tabara,dar Hector luase deja armura lui Ahile si pentru a recupera trupul s-a dat o adevarata batalie. Cantul 18

Ahile plange moartea prietenului sau,in timp ce Hector tot incerca sa-i recupereze trupul.Ahile,desi nu mai avea armura se hotaraste sa intre in lupta,dar cand a aparut Atena l-a invaluit intr-o lumina stralucitoare de care troienii au prins frica si au fugit.In timp ce troienii se adunasera la sfat Ahile si ceilalti prieteni pregateu trupul lui Patrocle pentru inmormantare. Cantul 19 Zeita Thetis ii daruieste fiului sau,Ahile alte arme facute de Hefaistos si astfel,acesta putea sa-si razbune prietenul. Cantul 20 Primindu-si armele Ahile chiama la o adunare pe toti grecii ,apoi se impaca cu Agamemnon,care ii dadu numeroase darurei imoreuna cu sclava Briseis.In timp ce grecii tineau un ospat in cinstea zeilor Ahile il plangea pe Patrocle. Cantul 21 Grecii pornira apoi la lupta.Zeus porunci adunarea tuturor zeilor carora le spune ca el nu se va amesteca in lupta,ci doar o va urmari de pe Olimp,dar ei vor putea sa fie de partea oricarei tabere vor dori.Hera,Atena,Poseidon,Hermes si Hefaistos erau de partea grecilor,iar Afrodita,Artemis,Leto, Ares,Apollo si zeii unor rauri erau de partea troienilor. Cand Ahile l-a gasit,in sfarsit,pe Hector au inceput lupta,si pentru ca Ahile era mai puternic decat Hector Apollo l-a salvat pe acesta de 3 ori de la moarte.Furios,Ahile se napusti si ucise alti troieni.In acest timp pe Olimp zeii impartiti in cele doua tabere s-au luat la cearta,apoi la lupta.In Troia.Priam vazand ce se intampla cu ostenii sai a poruncit sa se deschida portile pentru a se refugia

cat mai multi in cetate,insa pe campul de lupta a ramas doar Hector. Cantul 22 Priam il roaga pe Hector sa intre in cetatepentru ca-l vedea pe Ahile venind,insa,desi era cuprins de teama Hector hotaraste sa lupte cu Ahile dar ii cere acestuia sa faca o intelegere si anume ca cel ce ce va invinge sa nu pangareasca trupul celui ucis,dar orbit de dorinta de a-l razbuna pe Patrocle Ahile nu a vrut sa cada la nici o invoiala.Fiind parasit de zeul Apollo Hector a murit ucis de Ahile.Pe zidurile Toiei Priam,Hecuba si Andromaca,alatuiri de alti troieni plangeau pangarirea lui Hector. Cantul 23 Grecii duc trupul lui Hector langa cel al lui Patrocle pentru a se sti ca a fost razbunat.Adormind,Ahile il viseaza pe Patrocle care ii spune sa-i faca ritualurile de inmormantare pentru a putea sa ajunga in imparatia lui Hades.Cand se trezeste Ahile pune sa se faca toate cele ce i le spuse Patrocle.Spre seara toti s-au retras pentru a se odihni,inclusiv Ahile,dar nu inainte de a inhaima caii la car, de care a legat trupul lui Hector si a inconjurat de 3 ori mormantul lui Patrocle. Cantul 24 Dupa ce Priam a cazut in genunchi in fata lui Ahile si l-a implorat sa-i dea trupul lui Hector,acesta s-a indurat.ahile l-a intrebat pe Priam de cate zile are nevoie pentru a-l inmormanta.Acesta,raspuzandu-i ca ii trebuiesc 10 zile si multumindu-i pleaca spre Troia unde ii organizeaza lui Hector o inmormantare si un ospat cum nu s-a mai vazut. Multi troieni au plans si au fost indurerati din cauza mortii lui.

Odiseea

Odiseea împreună cu Iliada sunt doua epopei grecesti create sau atribuite rapsodului popular orb Homer. Rescrisa in sec al 8 lea Odiseea este una dintre cele mai vechi şi renumite opere literare din mitologia antică. În multe limbi cuvantul de „odisee“ este folosit pentru a descrie o actiune plină de peripeţii. Aceasta este alcătuită din 12.200 de versuri împărţite în 24 de cântece. Ca orice mare capodoperă creată într-un trecut îndepărtat, şi Odiseea rămîne veşnic " modernă ", adică, poate răspunde perfect sensibilităţii noastre literare, înţelegerii şi gustului nostru de azi, însă numai cu condiţia să ştim cum trebuie citite asemenea capodopere. Este epopeea unei epoci mai noi, caracterizată prin perfecţionarea navigaţiei şi intensificarea comerţului maritim al grecilor, al fundării de numeroase colonii greceşti în punctele cele mai îndepărtate din bazinul mediteranian; un moment istoric aflat în plină desfăşurare în secolul al VIII-lea î.e.n., cînd a trăit şi şi-a "compus" operele Homer. Intr-un anumit sens, Odiseea este un fel de "istorie poetică" a cuceririi mărilor de către greci. Şi s-ar mai putea spune că este o continuare şi o completare a Iliadei, pe care însă Odiseea nu o egalează nici ca înaltă semnificaţie morală, nici ca forţă epică sau dramatică, şi nici ca demnitate, ca elevaţie,ca solemnitate a tonului, a expresiei, a stilului. Interesul, semnificaţia, valorile literare pe care le prezintă Odiseea sunt de cu totul altă natură. Subiectul este bine cunoscut: rătăcirea pe mare a unui erou din războiul troian Ulise-Odiseu persecutat de zei şi numeroasele lui aventuri - povestite de poet într-un stil extrem de viu, de colorat, de captivant - pentru ca în cele din urmă să ajungă acasă, în Ithaca, unde îl aşteptau soţia Penelope şi fiul lor Telemac.

La fel ca Iliada, şi Odiseea este construită pe motivul unei situaţii morale şi anume; dorul de casă al pribeagului urgisit de zei. Structura Odiseei însă, natura personajelor, a acţiunii, a conflictelor, a stilului, - totul deosebeşte cele două epopei. în locul unei învolburate încleştări războinise a unui neam întreg, de ahei, din Iliada, în Odiseea ne întîmpina drama familială a navigatorului rătăcitor, care trebuie să înfrunte la fiecare pas tot felul de piedici. în Iliada vedem ampla desfăşurare a unei imense forţe eroice, cu numeroase personaje puternice în primul plan, în timp ce în Odiseea atenţia cititorului este reţinută aproape exclusiv de figura lui Ulise-Odiseu - şi este sedusă de încîntătoare naraţiuni fantastice plasate într-un cadru de basm. Elementele exotice şi cele miraculoase abundă la tot pasul. Cu excepţia descrierii furtunii (cîntul V) şi al masacrului peţitorilor Penelopei (cîntul XXII), nu găsim în Odiseea nici gravitatea subiectului, nici măreţia epică a faptelor, nici dramatismul încordat al situaţiilor, nici solemnitatea tonului din Iliada. Precum Si in Illiada, opera incepe cu invocarea muzelor: Spune-mi mie muză faptele acelui om iscusit Care după distrugerea Troiei timp îndelungat a pribegit Care a văzut şi cunoscut multe obiceiuri şi oraşe Şi pe mare neînchipuite chinuri îndurase Insa preocupare stăruitoare şi subtila de analiză psihologică a personajelor şi situaţiilor din Odiseea nu o găsim în Iliada . Nu găsim nici gradaţia perfectă a ritmului povestirii unor episoade, căci în Odiseea Homer vrea să stîrnească curiozitatea, iar nu admiraţia cititorilor sau ascultătorilor săi. Nu găsim în Iliada decorul de fundal al mării nesfîrşite din Odiseea, efectele surpriză, pitorescul locurilor exotice descrise, farmecul fascinant al necunoscutului, viziunile fantastice - cu ciclopi, sirene, nimfe,

monştri marini, ţări cu oameni fericiţi, cetăţi răsunînd de cîntecele şi muzica ospeţelor. Este o lume care te încîntă în Odiseea şi este redată într-un stil lipsit de energie, severitate şi pompă; un stil familiar; s-ar putea spune mai modern - pentru că este ales de preferinţă din registrul vorbirii curente, fireşti, al vieţii de toate zilele. Căci ceea ce aduce mai ales nou Odiseea este fineţea povestirii,naturaleţea redării scenelor de viaţă obişnuită, a descrierii moravurilor, obiceiurilor, oamenilor şi lucrurilor prin aspecte şi trăsături de detaliu exact notate. Iată, de pildă, în ce culori de realism familiar este descrisă gospodăria porcarului Eumeu: “Cu gard de spini, cu steiuri mari de piatră El staulu-şifăcu, bătuînjuru-i Pari mulţi şi deşi, tăiaţi frumos din miezul Stejarului, şi-nchipui coteţe Douăsprezece-n staul lîng-olaltă, Culcuşuri pentru porci, şi-n tot coteţul S-adăposteau cîte cincizeci de scroafe Cu godăcei /.../ Pe Ungă turmă Vegheau mereu ca nişte fiare, patru Zăvozi care-i crescuse Eumeu, porcarul Mai mare-ntre păstori. Acuma dînsul Se încălţa croind frumoasă piele De bou. Ceilalţi ai lui trei oameni

Plecaseră care-ncotro cu turma.” Caracterizînd cele două poeme homerice autorul anonim al Tratatului despre sublim (secolul I e.n.) remarca: "în Odiseea am putea să-l comparăm pe Homer cu soarele la asfinţit care îşi păstrează măreţia, dar e fără putere. într- adevăr, el nu mai păstrează un ton la fel cu cel din poemul despre Ilion, nici înălţimea de stil mereu susţinută şi fără căderi, nici aceeaşi mulţime de pasiuni, nici vioiciunea şi vigoarea ca în discursurile care îndeamnă la fapte, nici bogăţia de imagini luate din lumea lucrurilor adevărate; în Odiseea, totul reducîndu-se la basm şi la povestirea unor lucruri de necrezut, vedem că măreţia scade, întocmai cum oceanul se retrage în sine şi îşi lasă ţărmurile goale. In Odiseea sunt povestite peregrinările pe mare ale iscusitului Odiseu (Ulise), de la cucerirea Troiei şi până când eroul izbuteşte să învingă mânia zeului Poseidon şi să se întoarcă în patria sa, Itaca. Acţiunea primelor patru cânturi se petrece în Itaca, insulă situată în partea de vest a Greciei, din care odinioară pornise spre Troia Odiseu, fiul lui Laertes. După o scurtă introducere, care conţine binecunoscuta invocaţie către muze, poetul schiţează principala temă a epopeii. După 20 de ani de absenţă, dintre care zece i-a petrecut în Troia, Odiseu se află în insula Ogigia, a cărei stăpână, nimfa Calipso, doreşte să1 reţină lângă ea, făcându-1 nemuritor, într-un consiliu al zeilor se decide însă eliberarea lui Odiseu. în tot acest timp, Penelo-pa, soţia lui Odiseu, rămasă în Itaca, trebuie să-i înfrunte pe peţitorii săi, care nu-i dau deloc pace. Un rol de seamă în primele cânturi îi revine tânărului Telemac, fiul lui Odiseu, prevenit de zeiţa Atena asupra posi-biliei reîntoarceri a tatălui său.

Epopeea debutează, deci, într-o tensiune dramatică neobişnuită. Telemac, încurajat de Atena, ia anumite măsuri împotriva peţitorilor mamei sale şi pleacă într-o lungă călătorie, spre a afla despre soarta celor plecaţi din Troia, mai ales despre soarta tatălui său. Viaţa lui Telemac este ameninţată de uneltirile peţitorilor, dar Atena veghează neîncetat asupra lui şi o asigură pe Penelopa că fiul ei nu va păţi nimic. Cânturile V-VI prezintă plecarea lui Odiseu din Ogigia în lungul drum spre patrie. Poseidon nu-i dă pace lui Odiseu, provocând nenumărate furtuni pe mare pentru a-1 împiedica să îşi continue drumul spre casă. Deşi călătoria este foarte anevoioasă, eroul reuşeşte să scape de furia valurilor dezlănţuite şi ajunge, istovit de puteri, pe ţărmurile insulei feaci-lor, unde este găsit de Nausicaa, fiica stăpâni-torului insulei, regele Alkinous. Şederea lui Odiseu în mijlocul locuitorilor insulei, pescari şi vânători care nu cunosc arta războiului, este de scurtă durată. în cinstea oaspetelui se organizează o mare serbare populară la care este invitat să cânte aedul Demodocos; cu acelaşi prilej au loc întreceri atletice şi programe artistice cu dansuri şi cântece. Odiseu se trădează prin puternica emoţie ce-1 cuprinde la auzul cântărilor despre propriile sale isprăvi din noaptea în care Troia a fost cucerită. Festivitatea devine un bun prilej pentru autor de a intercala grupul de cânturi IX-XII, care înfăţişează încercările prin care a trebuit să treacă stăpânul insulei llaca, după părăsirea Troiei, până la decizia zeilor de a-1 lăsa să plece din insula Ogigia, unde stătuse preţ de şapte ani. Cânturile XIII-XX prezintă întoarcerea lui Odiseu în Itaca şi acţiunile iscusite pe care le întreprinde pentru a-i îndepărta pe peţitorii Pene-lopei, avizi să pună stăpânire pe drepturile şi bunurile sale. Atacul lui Odiseu împotriva peţitorilor ne este dezvăluit în finalul

cântului XXI şi se împlineşte în cântul XXII, prin uciderea tuturor peţitorilor. Cântul XXIII prezintă reîntâlnirea dintre cei doi soţi, Odiseu şi Pene-lopa.

Daca mai vrei sa mai adaugi din astea: Homer ni-i înşiruie, printre luptători, pe tracii care participau la confruntare: -Din partea aheilor, traci sunt mirmidonii -, apoi, mai greu de identificat, alte seminţii: “Din Eubeea suflând a mânie abanţii, din Halchis Şi din Eretria, din Histiea cea darnică-n struguri, Şi din Cherint de la ţărm, din nalta cetate Dionul, Şi din oraşul Carist şi locuitori din Stire – Fură conduşi de-a lui Ares ortac Elefenor, feciorul Lui Halcodonte, mai marele abanţilor tari de virtute. Iuţi şi cu pletele-n spate dau zor după dânsul abanţii Plini de războinic avânt şi cu suliţi de frasin întinse, Gata să dea în duşmani şi platoşa să le sfâşie” (C. II / v. 530-539; C. II / v. 770) -Din partea troienilor, traci sunt luptătorii lui Rhesos – amintiţi deja –, dar şi ceilalţi: “Oaste mai mare, mai vajnică n-am pomenit eu ca asta...” Peste troieni era Domn al lui Priam fecior, încoifatul

Hector, oşteanul măreţ. Sub el oştiră bărbaţii Cei mai viteji şi mai mulţi şi gata la luptă din suliţi. Iar pe dardani îi ducea căpitanul războinic Eneas, Al lui Anhise fecior şi al dalbei zeiţe Afrodita” (C. II / v. 791; C. II / v. 808-812) Iliada e, dincolo de poezie, o frescă unitară, întocmai ca un tablou veridic al unei lungi epoci. Acest tablou-poem ne apare ca o îmbinare măiestrit ticluită, un veritabil testament, în care se poate întrezări permanenta grijă de a lăsa posterităţii învăţămintele şi experianţele de veacuri ale unei civilizaţii care a preluat de la alţii, dar a şi adăugat de la sine un sumum de lucruri şi fapte ce merită consemnate peste veacuri. b) Conştiinţa jertfei şi imanenţa morţii. Ahile Peleianul, întocmai celorlalţi eroi traci, consimte foarte uşor la pierderea bunului suprem - care este Viaţa -, pentru îndeplinirea marilor ţeluri ideale cum ar fi Gloria şi Onoarea: (C. XXI / v. 106-113) “... Dar acuma Nu va scăpa cu viaţă nici unul din cei care zeul O să mi-i puie în mână-naintea cetăţii, nici unul, Oricare-o fi din ai voştri, necum feciorii lui Priam, Mori şi tu, frate, şi taci. De ce te mai vaeţi zadarnic? Doar a murit şi Patrocle, şi ce eşti tu faţă de dânsul? Cată la mine şi vezi ce mândru sunt eu şi ce mare; Tata mi-i Domn şi viteaz, iar mama zeiţă, şi totuşi, Vai, şi pe mine m-adulmecă moartea şi soarta

Nebiruită pe veci. Dimineaţa, namiaza ori seara Are să vie o vreme, când unul şi mie-o să-mi curme Firul vieţii, cu lancea lovindu-m-aci ori cu arcul...” Acel “mori şi tu prietene” vine de la o subliniere a unei simple stări conflictuale, de război. Nici nu se punea în discuţie problema unei “prietenii” între Ahile şi Hector. Câteva sublinieri privind amplasarea cetăţii Troia Subiectul Iliadei. Subiectul primei epopei a lui Homer, Iliada, este dezvăluit odată cu obişnuita invocaţie a Muzelor, chiar în primul cânt şi în primele sale versuri: “Cântă zeiţă, mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul, Patima crudă ce-aheilor mii de amaruri aduse...” (Cîntul I / versurile 1 şi 2 din ediţia definitivă a lui George Murnu)

P.S. oti ce am pus eu la adaugati sa incerci sa mai pui la iliada I sa mai rezumezi cantecele alea de la 1 la 24. Daca vrei sa mai vorbim imi dai un mesaj sau ma suni. Tiam pus si pozele. Incearca sa pastrze ce am scris… suna logic pt mine dar mai citestele si tu.