ICPOA 1

IGIENA SI CONTROLUL PRODUSELOR DE ORIGINE ANIMALA I

1

1. Controlul sanitar veterinar al produselor de origine animala - definitie, istoric, aspecte legislative. 2. Controlul sanitar veterinar la receptia animalelor de macelarie. 3. Controlul sanitar veterinar al animalelor de macelarie inainte de taiere. 4. Competentele personalului sanitar veterinar auxiliar in controlul sanitar veterinar de abator. 5. Abatorul sanitar. 6. Controlul sanitar veterinar al starii de igiena a abatoarelor. 7. Controlul sanitar veterinar dupa taiere - dispozitii generale. 8. Controlul sanitar veterinar dupa taiere - etapele controlului sanitar veterinar dupa taiere. 9. Controlul sanitar veterinar dupa taiere - modalitatile controlului sanitar veterinar dupa taiere. 10.Controlul sanitar veterinar dupa taiere la taurine. 11.Controlul sanitar veterinar dupa taiere la suine. 12.Controlul sanitar veterinar dupa taiere la ovine si caprine. 13.Controlul sanitar veterinar dupa taiere la cabaline. 14.Examenele de laborator (complementare) solicitate de controlul sanitar veterinar de abator. 15.Conditii merceologice pentru carnea si subprodusele livrate pentru consum uman. 16.Sanctiuni de abator. 17.Alte categorii de carne rezultate in urma sacrificarii animalelor de macelarie. 18.Controlul sanitar veterinar al altor categorii de carne si organe. 19.Identificarea speciei animalelor de macelarie de la care provine carnea. Controlul sanitar veterinar in bolile parazitare: 20.Trichineloza. 21.Cisticercoza bovinelor. 22.Cisticercoza suinelor. 23.Toxoplasmoza. 24.Sarcosporidioza omului. 25.Hihatidoza. 26.Alveococoza. 27.Sarcosporidiozele animalelor. 28.Fascioloza. 29.Dicrocelioza. Controlul sanitar veterinar in bolile infectocontagioase: 30.Tuberculoza. 31.Salmonelozele. 32.Antraxul. 33.Morva. 34.Turbarea. 35.Boala lui Aujesky, 2

36.Brucelozele. 37.Febra aftoasa. 38.Leptospirozele. 39.Rujetul. 40.Listerioza. 41.Tularemia. 42.Febra Q. 43.Actinomicozele. 44.Actinobacilozele. 45.Campilobacteriozele 46.Yersiniozele 47.Bolile prionice. 48.Pasteurelozele 49.Carbunele emfizematos. 50.Tetanosul. 51.Paratuberculoza. 52.Limfadenita cazeoasa a ovinelor si caprinelor. 53.Micoplasmoza respiratorie aviara. 54.Fusobacteriozele (necrobacilozele). 55.Pesta porcina clasica. 56.Boala de Newcastle (pseudopesta aviara). 57.Difterovariola aviara. 58.Leucoza enzootica bovina. 59.Leucozele gainilor. 60.Alte boli parazitare sau infectioase. 61.Pestele si icrele - specii de pesti comestibili, carnea de peste, prezentarea pestelui in comert, controlul sanitar veterinar al pestelui si tehnologia producerii icrelor, controlul sanitar veterinar al icrelor.

1. 2. 3. 4. 5. 6.

BIBLIOGRAFIE NEGREA A. -2001 - Tehnologia, calitatea si controlul sanitar veterinar al produselor de origine animala Vol. I Ed. Moldogrup Iasi. NEGREA A. -2001 - Controlul sanitar veterinar in unitatile de taiere ale animalelor- Ed. „TERRA NOSTRA” Iasi NEGREA A. -2002 - Controlul sanitar veterinar al carnii si organelor in bolile parazitare si infectioase Ed PIM Iasi NEGREA A. -2005 Note de curs SINDRILAR E. -1997 - Controlul igienic al produselor si subproduselor de origine animala Vol I Ed. Gh. Asachi Iasi. POPA G., STANESCU V. -1981 - Controlul sanitar veterinar al produselor de origine animala Ed. Did. Ped. Bucuresti. 3

1. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL PRODUSELOR DE ORIGINE ANIMALA - DEFINITIE, ISTORIC, ASPECTE LEGISLATIVE Alimentele de origine animala comercializate pentru uzul consumatorilor, trebuie controlate pentru confirmarea calitatii lor si de asemenea pentru a asigura consumatorul ca nu contin microorganisme periculoase, toxine ale acestora, paraziti (periculosi sau nepericulosi, dar care modifica aspectul comercial), reziduuri nocive si ca alimentele respective corespund declaratiei de conformitate si se gasesc in interiorul termenului de valabilitate. Aceste controale se executa de catre serviciul veterinar de stat, prin intermediul medicilor veterinari din circumscriptiile si laboaratoarele sanitare veterinare. In decursul timpului aceste controale s-au mai denumit expertiza sanitara veterinara, iar in prezent se impune din ce in ce mai mult sintagma „igiena alimentelor”, folosita in Comunitatea Europeana si S.U.A. si care reprezinta de fapt controlul sanitar veterinar al calitatii si salubritatii (securitatii) alimentelor. Salubritatea alimentelor consumate a preocupat omul din cele mai vechi timpuri. Instinctual omul primitiv nu consuma alimente care ii puteau fi daunatoare. Ulterior cand au aparut primele formatiuni statale au aparut si legiferari ale consumului de alimente. Aceste legiferari au fost introduse in cartile sfinte ca interdictii de consum ale unor animale necurate sau ale unor produse de origine animala necurate sau retinute de la consum din alte motive. Astfel in vechiul Egipt animalele se imparteau in animale curate si animale necurate, care puteau transmite consumatorului anumite boli. Porcul era considerat necurat. Nu se consuma sangele, deoarece egiptenii credeau in reaincarnare. Animalele curate se sacrificau ca jertfe pentru zeitati, carnea lor putand fi consumata de populatie. Aceste animale erau controlate de catre preoti atat inainte de taiere, cat si dupa taiere, in special organele, iar carnea era stampilata. Sumerienii practicau hepatoscopia. Arheologii au descoperit un mulaj de ficat de miel din lut, cu suprafata impartita in patrate, denumit kabittu. Acest mulaj servea preotilor pentru a deosebi ficatul normal de ficatul modificat. Vechii evrei aveau numeroase legi, inscrise in cartile sfinte (capitole si subcapitole), referitoare la animalele curate si necurate si la alimentele de origine animala care puteau fi consumate. In Biblia sau Sfanta Scriptura, Cartea Genesa (Facerea), Capitolul 9 Dumnezeu il binecuvinteaza pe Noe, se spune : “3. Tot ce se misca si are viata, sa va slujeasca de hrana; toate acestea vi le dau ca si iarba verde. 4. Numai carnea cu viata ei, adica cu sangele ei, sa nu mancati”. In Cartea Leviticul, Capitolul 7 - Sa nu manance grasimea si sangele, se precizeaza: “22. Domnul a vorbit lui Moise, si a zis: 4

23. „Vorbeste copiilor lui Israel, si spune : „Sa nu mancati grasime de bou, de miel sau de capra. .............................................................................................................................................. 26. Sa nu mancati sange, nici de pasare, nici de vita, in toate locurile in care veti locui.” In Capitolul 11 - Dobitoacele curate si necurate, se spune: ”1. Domnul a vorbit lui Moise si lui Aaron si le-a zis: 2. Vorbiti copiilor lui Israel si spuenti-le: „Iata dobitoacele pe care le veti manca dintre toate dobitoacele de pe pamant: 3. Sa nu mancati orice dobitoc care are unghia despicata, copita despatita si rumega. ............................................................................................................................................. 7. Sa nu mancati porcul, care are unghia despicata si copita despartita, dar nu rumega; sa-l priviti ca necurat. 8. Sa nu mancati din carnea lor, si sa nu va atingeti de trupurile lor moarte; sa le priviti ca necurate. ............................................................................................................................................. 46. Aceasta este legea privitoare la dobitoacele, pasarile, toate vietuitoarele care se misca in ape, si toate care se tarasc pe pamant. 47. Ca sa faceti deosebire intre ce este necurat si ce este curat, intre dobitocul care se mananca si dobitocul care nu se mananca.” In Capitolul 17, subcapitolul - Sa nu manance sange, este precizat: ”10. Daca un om din casa lui Israel sau din strainii care locuiesc in mijlocul lor, mananca sange de orice fel, imi voi intoarce Fata impotriva celui ce mananca sangele, si-l voi nimici din mijlocul poporului sau. 11. Caci viata trupului este in sange. Vi l-am dat ca sa-l puneti pe altar, ca sa slujeasca de ispasire pentru sufletele voastre, caci prin viata din el face sangele ispasire”. In Elada existau hale pentru vanzarea carnii, care erau controlate de agorinomi. Acestia erau functionari specializati. Datorita deselor intoxicatii provocate de consumul de peste Alexandru Macedon a interzis, prin lege, comercializarea si consumul acestuia. In Roma antica halele de carne erau controlate de doi edili curuli. Romanii consumau carnea de porc dar nu consumau carnea de taur sau de capra. De asemenea romanii foloseau metodele de conservare prin frig (gheata), sarare si afumare si produceau numeroase tipuri de mezeluri. La mahomedani cartea sfanta (Coranul) interzice consumul carnii de porc si al carnii animalelor care ataca omul. Ca si la vechii evrei animalele sacrifiacte pentru consum trebuie sa fie curate si integre („fara cusur”). In evul mediu se organizeaza breasla macelarilor si se promulga regulamente pentru sacrificarea animalelor si comercializarea carnii produse. 5

Dupa anul 1700 controlul carnii si organelor se face de catre medici, sacrifiacrea animalelor facandu-se in abatoare de stat. Odata cu infiintarea scolilor de medicina veterinara (Lyon 1763) controlul carnii si organelor revine medicilor veterinari, care folosesc in aceasta activitate toate noutatile stiintifice. In tara noastra primele dispozitii legale sunt cuprinse in prima Lege de politie sanitara veterinara din anul 1882. Acum se legifereaza: • infiintarea abatoarelor comunale (art. 15), • controlul sanitar veterinar obligatoriu inainte si dupa taiere (art. 16), • obligativitatea de a sacrifica animalele numai ziua (art. 17), In anul 1890 este elaborat un Regulament de functionare a abatoarelor. A doua Lege de politie sanitara veterinara a fost emisa in anul 1912. Aceasta stipuleaza: • interzicerea functionarii abatoarelor si zahanalelor particulare (art. 28), • sacrificarea exclusiv in abator a animalelor ce vor furniza carne pentru consum public (art. 31), • lista bolilor datorita carora carcasele si organele se confisca si se distrug (art.33), • respingerea de la sacrificare a animalelor prea slabe si a femelelor in gestatie inaintata (art 33). Legea este amendata si republicata in anii 1926 si 1932. Articolul 36 (amendat in 1932) prevede : „ Medicii veterinari.......vor exercita un control sanitar, in special asupra carnurilor si preparatelor din carne, peste, lapte si in genere asupra tuturor produselor de origine animala, in abatorii, piete, localuri de fabricatie, de depozitare si desfacere...”. Toate legile sanitare veterinare care au fost promulgate ulterior (Legea nr. 840/1942/1944, Decretul nr. 167/1995 si Legea 60/1974) au prevederi multiple referitoare la controlul sanitar veterinar al produselor de origine animala. Incepand din anul 1990 guvernul, ministrul agriculturii si alimentatiei si ministrul sanatatii au emis ordine referitoare la igiena produselor de origine animala, dintre care unele au fost abrogate si inlocuite cu ordine noi, mai cuprinzatoare. Urmatoarele ordine sunt inca in vigoare:  Ordinul M.A.A. nr. 25 din 21 aprilie 1993 si al M.S. nr. 474 din 30 aprilie 1993 privind serviciile de sanatate preventive ce se asigura de organele sanitare veterinare si sanitare umane pentru prevenirea si combaterea bolilor de la animale la om - M.O. nr. 98/1993.  H.G. nr. 794/30 decembrie 1993 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor la normele sanitare veterinare - M.O. nr. 45/1994.  H.G. nr. 524/8 august 1994 privind aprobarea Programului national de supraveghere, prevenire si combatere a trichinelozei - M.O. nr. 264/1994.

6

 H.G. nr. 820/25 noiembrie 1994 pentru modificarea si completarea Hotararii Guvernului nr. 794/1993 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor la normele sanitare veterinare - M.O. nr. 340/1994.  Ordinul nr. 45 al M.M.A., din 29 iunie 1995, pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind decelarea trichinei din carnea proaspata de procine, vanat (urs, mistret) si cabaline, si a Normei sanitare veterinare cuprinzand masurile de supraveghere si control al unor substante si al reziduurilor acestora la animalele vii si produselor lor - M.O. nr. 179/1995.  Ordinul nr. 1956 al M.S. din 18 octombrie 1995, privind introducerea si aplicarea sistemului H.A.C.C.P. (Hazard Analysis Critical Control Points) in activitatea de supraveghere a conditiilor de igiena din sectorul alimentar - M.O. nr. 59 bis/1996.  Ordinul nr. 33 al M.A.A., din 23 mai 1997, privind neautorizarea sanitara veterinara a importului de bovine, ovine si caprine vii si a unor produse de origine animala din tarile in care evolueaza encefalopatia spongiforma la bovine si scrapia la ovine si caprine.  Ordinul nr. 46 al M.M.A., din 23 iunie 1997, privind modificarea si completarea ordinului M.M.A. nr. 33 din 23 mai 1997, privind neautorizarea sanitara veterinara a importului de bovine, ovine, caprine vii si a unor produse de origine animala din tarile in care evolueaza encefalopatia spongiforma la bovine si scrapia la ovine si caprine.  Ordinul nr. 975 al M.S., din 16 decembrie 1998 privind aprobarea Normelor igienico-sanitare pentru alimente - M.O. nr. 268/1999.  Ordinul nr. 976 al M.S., din 16 decembrie 1998 pentru aprobarea Normelor de igiena privind productia, prelucrarea, depozitarea, pastrarea, transportul si desfacerea alimentelor - M.O. nr. 268/1999.  Ordinul nr. 76 al M.M.A., din 26 mai 1999, pentru modificarea Ordinului ministrului agriculturii si alimentatiei nr. 33/ 23.05.1997 privind neautorizarea sanitara veterinara a importului de bovine, ovine si caprine vii si a unor produse de origine animala din tarile in care evolueaza encefalopatia spongiforma la bovine si scrapia la ovine si caprine, modificat si completat prin Ordinul ministrului agriculturii si alimentatiei nr. 46/ 23.06.1997.  Ordinul nr. 100 al M.M.A., din 27 iulie 1999, pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind masurile de profilaxie si combatere a encefalopatiei spongiforme bovine. Dupa anul 1990 Legea sanitara veterinara nr. 60/1974 a fost amendata prin mai multe acte normative:  Legea 75/1991 pentru modificarea Legii sanitare veterinare nr. 60/1974 - M.O. nr. 251/1991.  Legea nr. 254/1998 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 104/27 august 1998 pentru modificarea Legii sanitare veterinare nr. 60/1974 - M.O. nr. 151/1999. 7

 Ordonanta de Urgenta nr. 42/1999 pentru complementarea Legii sanitare veterinare nr. 60/1974 - M.O. nr. 151/1999.  Legea nr. 60/2000 privind aprobarea Ordonantei de Urgenta nr. 42/1999 pentru complementarea Legii sanitare veterinare nr. 60/1974 - M.O. nr. 185/2000.  Ordonanta de Urgenta nr. 90/2000 pentru modificarea si completarea Legii Sanitare Vterinare nr. 60/1974 - M.O. nr. 310/2000.  Ordonanta de Urgenta nr. 61/2001 pentru modificarea Legii sanitare veterinare nr. 60/1074 - M.O. nr. 231/2001. Anual ministrul agriculturii si alimentatiei emite prin ordin „ Programul actiunilor de supraveghere, profilaxie si combatere a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii de boli de la animale la om si protectia mediului”, elaborat de Agentia Nationala Sanitara Veterinara. In cuprinsul acestui program exista un capitol care se refera la : „Expertiza sanitara veterinara a produselor de origine animala si a furajelor, pentru apararea sanatatii publice si sanatatii animalelor”. Controlul sanitar veterinar al produselor de origine animala se realizeaza prin mai multe examene: • organoleptic (inspectie, palpatie, sectionare), • senzorial (culoare, forma, gust, miros etc.), • fizice (densitate, temperatura etc.), • chimice (indicatori chimici de calitate si integritate), • fizico-chimice (refractometrie, colorimetrie etc.), • biochimice (enzime, hormoni, reziduuri nocive etc.), • biologice (insecte, paraziti, levuri, mucegaiuri, bacterii etc.). La buna desfasurare a controlului sanitar veterinar al produselor de origine animala contribuie si legile de organizare a profesiei de medic veterinar :  Legea 160/1998 pentru organizarea si exercitarea profesiunii de medic veterinar M.O. nr. 298/1998.  Ordonanta de Urgenta nr. 72/1999 pentru complemenatrea art. 25 din Legea nr. 160/1998 pentru organizarea si exercitarea profesiunii de medic veterinar - M.O. nr. 235/1999.  H.G. nr. 446/3 iunie 1990 privind aprobarea concesionarii unor activitati sanitare veterinare publice de interes national si a unor bunuri proprietate publica a statului - M.O. nr. 265/1999.

2. CONTROLUL SANITAR VETERINAR LA RECEPTIA ANIMALELOR DE MACELARIE 8

Acest control face parte din grupul examinarilor denumite ,,ante mortem,, sau ,,in viata,, care sunt in numar de trei :  examinarea animalelor la receptie.  examinarea (supravegherea) animalelor cazate in parcul de animale al abatorului.  examinarea inainte de taiere. Pentru buna desfasurare a activitatii de control sanitar ante mortem conducerea unitatii de taiere este obligata sa asigure conditiile materiale necesare pentru buna desfasurare a controlului sanitar veterinar ante mortem, si anume:  iluminatul artificial, care sa nu modifice culorile, cu o intensitate de minimum 200 de lucsi, la 1 metru de la sol.  o camera pentru personalul sanitar veterinar, care desavarseste unitatea respectiva, cu un dulap metalic pentru pastrarea instrumentarului necesar (termometru, mucarnita, crotalii auriculare si cleste pentru crotalii), o masa, scaune, chiuveta cu apa calda, prosoape de unica folosinta.  personalul ajutator necesar. Punctele de control sanitar veterinar ante mortem se organizeaza astfel:  cate un punct pentru rampele auto si C.F., sau unul singur daca rampa este comuna; pentru controlul sanitar veterinar la receptie.  un punct pe culoarul de adductie, catre padocul de presacrificare, pentru controlul sanitar veterinar inainte de taiere. Controlul sanitar veterinar al animalelor ante mortem este necesar deoarece:  asigura taierea animalelor bolnave numai in partida sanitara, evitand, in cazul animalelor bolnave de boli infectioase, difuzarea agentilor etiologici in afara abatorului,  depisteaza animalele bolnave de boli transmisibile la om (zoonoze) permitand astfel protectia personalului care lucreaza in abator (ingrijitori, macelari, personal sanitar veterinar etc.),  asigura depistarea unor boli infectioase cu semne clinice evidente si modificari morfopatologice discrete (turbare, tetanos), care ar putea scapa neobservate la examenul sanitar veterinar dupa taiere,  usureaza, simplifica si completeaza, in multe cazuri, examenul sanitar veterinar dupa taiere. La sosirea animalelor in abator medicul veterinar ajutat de personalul sanitar veterinar auxiliar (tehnician veterinar, asistent veterinar) si/sau ingrijitori de animale le examineaza din toate punctele de vedere. Controleaza existenta si modul cum au fost intocmite actele care trebuie sa insoteasca animalele:  daca animalele prezentate corespund semnelor particulare din actele prezentate,  daca pe actele femelelor este specificata cauza clasarii pentru taiere si starea uterului,

9

 controleaza daca la cumparare animalele au fost cantarite si corect clasificate si de asemenea controleaza starea de sanatate a acestora. Controlul sanitar veterinar propriu-zis se face numai la lumina zilei, examinandu-se animalele in statiune patrupodala, in repaus si in mers. Examinarea se refera la :  starea generala a animalelor,  faciesul si reactivitatea acestora,  termometrie in cazul animalelor suspecte sau bolnave,  examinarea orificiilor naturale,  examenul articulatiilor, copitelor, ongloanelor,  cicatricea ombilicala (la tineret), etc. Desi este o examinare sumara nu trebuie sa fie superficiala deoarece trebuie sa permita incadrarea animalului intr-o anume destinatie si va permite urmarirea unor anumite aspecte la examinarea sanitara veterinara dupa taiere. In functie de specie, varsta si de sex, medicul veterinar va urmari anumite semne clinice si va controla mai atent anumite regiuni corporale. Examinarea se face de obicei individual la animalele de talie mare si in grup la animalele de talie mica dar se pot examina individual si animalele mici, daca situatia sanatatii acestora reclama un asemenea examen. Medicul veterinar poate retine anumite animale suspecte pe care doreste sa le supuna unui examen mai amanuntit. Acest control se executa prin inspectie si palpatie, pe rampa de descarcare a animalelor. Rezultatele acestui control se inscriu intr-un registru oficial (anexele 1 si 2): (anexa 1) MMA-Agentia Nationala Sanitara Veterinara Directia sanitara Veterinara............................................. Circumscriptia Sanitara Veterinara pentru controlul produselor de origine animala...............

Nr curent

Sant si admise

REGISTRUL privind examenul sanitar evterinar al animalelor la receptie inainte de taiere Data Furnizorul Specia, Certificatul sanitar Modul de intrarii si adresa categoria veterinar identificare si al Nr si Circumscriptia numarul animalelor data sanitara de veterinara animale

Tipul si nr de circulatie al mijlocului de transport

Rezultatul examenului sanitar veterinar Suspecte Respinse de la taiere si confiscate Identific Nr Diag Destinatia Identific Diag Nr act Nr act Destin 10

Semna

la taiere

anim -nr foaie matricol de obs

anim moarte si respinse de la taiere nr matricol

de necro psie

de confis care

atar

tura

(anexa 2) MMA-Agentia Nationala Sanitara Veterinara Directia sanitara Veterinara............................................. Circumscriptia Sanitara Veterinara pentru controlul produselor de origine animala............... REGISTRUL privind examenul sanitar ante mortem si post mortem in unitatile de taiere pasari si iepuri Nr crt

Data intrarii

Data examinarii

Furnizorul Specia, si adresa categoria si nr de animale

Total animale examinate

Certificat sanitar veterinar Nr si Circumscriptia data sanitara veterinara

Rezultatul examenului ante mortem Admise la Moarte si taiere confiscate Nr. To. Nr. To.

Rezultatul examenului post mortem Frecventa bolilor diagnosticate Admise

Admise Confiscate conditionat Nr To Nr To Nr To carcase carcase carcase

Controlul sanitar veterinar la receptie trebuie sa confirme ca:  animalele nu prezinta semne de boala sau de agitatie,  animalele nu sunt afectate de o boala transmisibila omului sau animalelor sau ca nu prezinta semne clinice care ar putea indica suspiciunea unei astfel de boli,  animalele nu prezinta semne de boala sau tulburari generale,  vacile si junicile nu sunt gestante. Animalele receptionate sunt individualizate si dirijate in parcul de animale sau la sacrificare imediata in partida sanitara. 11

Animalele sanatoase care vor fi conditionate in parcul de animale se adapostesc pe loturi cu aceeasi origine, introducerea la sacrificare realizandu-se in ordinea receptionarii. Controlul sanitar veterinar la receptie evidentiaza urmatoarele categorii de animale:  animale sanatoase - acestea se receptioneaza si se sacrifica in partida normala, dupa ce au fost conditionate.  animale bolnave care se pot sacrifica in partida sanitara - acestea se sacrifica in partida separata, in aceeasi sala, dar la sfarsitul taierilor din partida normala, in sala sanitara sau in abatorul sanitar, dupa caz: • animale cu hipertermie sau hipotermie, • animale suspecte sau bolnave de boli infectioase admise la sacrificare, • animale cu afectiuni gastro-intestinale acute sau cronice, • animale cu afectiuni ale aparatului urinar si genital, • animale cu inflamatii sau rani purulente, gangrenoase, mamite, • tineret cu omfaloflebite si artrite, • animale cahectice, • animale cu semne clinice de TBC sau numai cu reactie pozitiva la tuberculina, • bovine cu sau fara semne clinice pentru bruceloza, • suine cu semne clinice de bruceloza (abcese, mamite, orhite), • animale cu boli parazitare. Animalele din aceasta categorie se sacrifica imediat daca afectiunea respectiva le pune viata in pericol sau este incurabila. In cazul in care afectiunea poate fi tartata animalele se izoleaza si se supun unui tratament specific, urmand a fi sacrificate ulterior in partida sanitara sau chiar in partida normala, daca sunt complet vindecate. Taierea bovinelor bolnave de bruceloza se face numai in prezenta medicului veterinar de stat, cu respectarea masurilor de protectie a muncitorilor si va fi urmata de dezinfectarea riguroasa a salii, instrumentarului si personalului. Caii, catarii si magarii adusi la abatoare sau centre de taiere pentru a fi taiati de urgenta in cazuri de accidente grave, care le ameninta viata, pot fi admisi la taiere, fara maleinare prealabila, dar numai dupa un examen clinic riguros; taierea lor se face in sala sanitara.  animalele respinse de la taiere din cauze fiziologice : • femelele in stare de gestatie diagnosticabila, • femelele care au fatat si de la fatare nu au trecut 8 zile, • tineret sub 21 zile sau chiar peste 21 zile daca plaga ombilicala nu s-a cicatrizat, 12

• animalele obosite, • vierii de peste 6 luni de la a caror castrare nu a trecut 3 luni. Daca viata animalelor, din categoriile enumerate anterior, este in pericol atunci si acestea se pot sacrifica, in partida normala sau in partida sanitara dupa caz.  animale respinse de la taiere din cauze medicale - animale care au fost tratate cu antibiotice, chimioterapice, substante antiparazitare, hormoni, alte substante care pot imprima carnii gusturi si mirosuri neplacute sau care influenteaza conservabilitatea carnii; animalele care au fost vaccinate cu diverse tipuri de vaccinuri In toate aceste cazuri animalele respective se receptioneaza, dar se vor taia numai dupa trecerea perioadei de risc pentru fiecare caz in parte, eliminandu-se astfel posibilitatea furnizarii de catre abator de carne cu continut de reziduuri nocive.  animale respinse de la taiere deoarece sunt suspecte sau bolnave de urmatoarele boli : • antrax, • carbune emfizematos, • edem malign, • enterotoxiemii anaerobe ale ovinelor si suinelor, • turbare, • morva, • anemie infectioasa, • tetanos, • boli cu caracter exotic. In toate aceste cazuri animalele sunt supuse masurilor de combatere specifice fiecarei boli, prevazute in Legea sanitara veterinara nr 60/1974. Animalele muscate de animale turbate se pot sacrifica numai daca de la data muscaturii nu au trecut mai mult de 6 zile si daca nu prezinta nici un semn suspect de turbare. Animalele prezentate fara acte sau cu acte necorespunzatoare nu vor fi primite in abator sau se vor izola de catre serviciul sanitar veterinar al abatorului intr-un padoc sau o boxa de grajd, se va instiinta medicul veterinar din circumscriptia de origine a animalelor, politia sanitara veterinara si politia si se va interzice taierea lor pana la prezentarea actelor complete si corespunzatoare. In cazul cand la primirea unui transport de animale sau la examenul inainte de taiere se constata animale bolnave de boli infectioase, medicul veterinar de stat al abatorului sau care asigura controlul la centrul de taiere va instiinta imediat directia sanitara veterinara judeteana respectiva si medicul veterinar de stat din circumscriptia sanitara veterinara zonala de unde provin animalele. 13

In caz de boli transmisibile la om, se vor instiinta autoritatile sanitare judetene si circumscriptia sanitara de origine a animalelor, respectiv circumscriptia sanitara pe raza careia se gaseste abatorul sau centrul de taiere, deoarece trebuiesc luate sub control sanitar toate persoanele care au venit in contact cu animalele respective. In adaposturile si padocurile abatorului sau centrelor de taiere este interzisa mentinerea animalelor sanatoase destinate taierii mai mult de 48 ore, socotite din momentul cand au fost receptionate. Rampele de debarcare a animalelor, padocurile si boxele pentru animale se curata si se spala zilnic, dupa debarcarea sau scoaterea la taiere a loturilor de animale si se supun dezinfectarii obligatoriu, la sfarsitul zilei de lucru sau inainte de introducerea unui alt lot de animale. Culoarele de aductiune se curata, se spala si se supun dezinfectarii la sfarsitul fiecarei zile de lucru. Masinile de transport pentru animale se spala si se supun dezinfectarii dupa fiecare transport de animale, inainte de iesirea din unitate. Vagoanele de cale ferata se curata mecanic, se supun unei dezinfectari de fixare, se sigileaza si se expediaza la o statie C.F. de spalare si dezinfectare a vagoanelor.

3. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL ANIMALELOR DE MACELARIE INAINTE DE TAIERE Admiterea animalelor in sala de taiere se face in ordinea sosirii in abator, pe loturi de origine si daca au fost conditionate. Pe culoarul de aductiune catre tarcul de presacrificare, cu 3 ore inainte de taiere, animalele se recontroleaza sanitar veterinar. Acest control, din punct de vedere tehnic, este identic cu cel efectuat la receptia animalelor. Categoriile de animale care rezulta in urma acestui control sunt, in principiu, animale sanatoase si animale bolnave, care se vor sacrifica in partida normala si partida sanitara. Totusi medicul veterinar de abator va trebui sa examineze cu atentie animalele deoarece, din motive diverse, se pot intalni la acest control si animale din alte categorii. In eventualitatea aparitiei altor categorii de animale (admise sau neadmise la sacrificare) medicul veterinar de abator va lua aceleasi sanctiuni ca si in cazul controlului sanitar veterinar la receptie. In cele trei ore dinainte de sacrificare animalele nu se mai adapa dar se spala cu apa calda in anotimpul rece si cu apa rece in anotimpul cald. Apa calda pentru spalare nu va depasi 30°C. Rezultatele acestui control se inscriu intr-un registru de evidenta special(anexa 1-2)

14

(anexa 1) MMA-Agentia Nationala Sanitara Veterinara Directia sanitara Veterinara............................................. Circumscriptia Sanitara Veterinara pentru controlul produselor de origine animala...............

Nr curent

Sant si admise la taiere

REGISTRUL privind examenul sanitar evterinar al animalelor la receptie inainte de taiere Data Furnizorul Specia, Certificatul sanitar Modul de intrarii si adresa categoria veterinar identificare si al Nr si Circumscriptia numarul animalelor data sanitara de veterinara animale

Tipul si nr de circulatie al mijlocului de transport

Rezultatul examenului sanitar veterinar Suspecte Respinse de la taiere si confiscate Identific Nr Diag Destinatia Identific Diag Nr act Nr act Destin anim -nr foaie anim de de atar matricol de obs moarte necro confis si psie care respinse de la taiere nr matricol

15

Semna tura

(anexa 2) MMA-Agentia Nationala Sanitara Veterinara Directia sanitara Veterinara............................................. Circumscriptia Sanitara Veterinara pentru controlul produselor de origine animala............... REGISTRUL privind examenul sanitar ante mortem si post mortem in unitatile de taiere pasari si iepuri Nr crt

Data intrarii

Data examinarii

Furnizorul Specia, si adresa categoria si nr de animale

Total animale examinate

Certificat sanitar veterinar Nr si Circumscriptia data sanitara veterinara

Rezultatul examenului ante mortem Admise la Moarte si taiere confiscate Nr. To. Nr. To.

Rezultatul examenului post mortem Frecventa bolilor diagnosticate Admise

Admise Confiscate conditionat Nr To Nr To Nr To carcase carcase carcase

4. COMPETENTELE PERSONALULUI SANITAR VETERINAR AUXILIAR IN CONTROLUL SANITAR VETERINAR DE ABATOR Prin personal veterinar auxiliar se normalizeaza: tehnicienii veterinari si asistentii veterinari, promovati din tehnicieni dar si asistentii veterinari cu studii superioare (absolventi de colegii veterinare) de scurta durata (S.S.D.). Legea sanitara veterinara nr. 60/1974 prevede ca tehnicianul veterinar, care executa controlul ante mortem in abator, poate aproba taierile numai in urmatoarele cazuri: 16

• cand animalele sunt clinic sanatoase si au temperatura normala, • cand dintre bolile transmisibile se constata raia, • cand se constata rani, fracturi, desmorexii sau arsuri fara febra, survenite de mai putin de 12 ore, • cand se constata prolapsul uterului sau al vaginului, fara nici un semn de infiltratie sau necroza, • in caz de meteorizatii acute, • in caz de pericol de asfixie mecanica. In orice alte cazuri decat cele prevazute mai sus tehnicianul veterinar nu are competenta de a aproba taierea animalelor si acestea trebuie examinate de medicul veterinar. In toate cazurile cand tehnicianul veterinr constata prezenta de animale suspecte sau bolnave de boli infectioase, parazitare, interne, pentru care nu are competenta de a aproba taierea, va lua imediat urmatoarele masuri:  va identifica animalul printr-o crotalie fixata la ureche sau cu o eticheta de retinere si il va izola in boxa sau in grajdul de izolare, cu inscriptia „Animale suspecte sanitar veterinar”.  va anunta medicul veterinar de stat, care va examina animalul izolat, va confirma sau infirma diagnosticul prezumtiv al tehnicianului si va stabili destinatia animalului si masurile suplimentare necesare a fi luate. Daca exista pericolul ca animalul sa moara pana la sosirea medicului veterinar, tehnicianul veterinar are dreptul de a aproba taierea animalelor respective, la sala sanitara, sub controlul sau permanent, luand masuri pentru a se pastra toate partile componente (carcasa, cap, organe, picioare, piei, unghii, coarne) in vederea controlului post mortem, care se executa numai de medicul veterinar de stat si va comunica acestuia toate constatarile facute la examenul animalului viu. In cazul cand tehnicianul veterinar, la controlul sanitar veterinar ante mortem, suspicioneaza aparitia unor cazuri de boli epizootice cu mare difuzabilitate ( febra aftoasa, pesta porcina etc.) iar medicul veterinar lipseste din abator, tehnicianul veterinar are obligatia de a anunta imediat -telefonic- directia sanitara veterinara judeteana. 5.ABATORUL SANITAR Animalele accidentate, animalele suspecte de anumite boli, animalele bolnave ( cu afectiuni localizate sau generalizate), admise la taiere, se taie in partida sanitara. Partida sanitara, se poate taia in sala de taieri normale dar la sfarsitul zilei de lucru, in sala sanitara sau in abatorul sanitar. Sala sanitara se construieste pentru abatoare cu capacitate de 10-20 t/zi iar abatorul sanitar este necesar in cazul unitatilor cu capacitate de peste 20 t/zi. Animalele destinate partidei sanitare sunt adapostite in grajduri de izolare, motiv pentru care aceste adaposturi sunt situate in aceeasi incinta cu sala (abatorul) sanitara. 17

Unele unitati de taiere au in aceeasi incinta amplasat si construit un sector de prelucrare a confiscatelor si deseurilor de abator in fainuri proteice si/sau un crematoriu pentru distrugerea acestora. Deci unitatile de taiere, cu capacitate de peste 10t/zi, trebuie sa fie prevazute cu o incinta sanitara, care are ca si componenta minima: • un adapost de carantina, • o sala sanitara, • un crematoriu. Grajdul de carantina trebuie sa aiba o capacitate de 2-3 % din totalul taierilor zilnice si trebuie identificat printr-o placa cu inscriptia „Animale suspecte sanitar veterinar”. Iluminatul in acest adapost trebuie sa aiba intensitatea minima de 220 de lucsi, la inaltimea de 1 m de la sol. Aceasta incinta se amenajeaza la minim 30 m de adaposturile pentru animale sanatoase si la 50 m de sala de taiere normala. Incinta se imprejmuieste cu gard de 2 m inaltime, inconjurat la exterior de o zona verde. Intreaga incinta se asfalteaza, prezinta canalizare separata. Trebuie sa fie prevazuta cu toate utilitatile necesare sacrificarii (indiferent de specie) si cu unele utilitati in plus: • sala de sechestru sanitar veterinar, • sala de sterilizare a carnii si organelor admise in consum conditionat, • sala de depozitare a produselor confiscate, • sala pentru depozitarea carnii si organelor admise in consum neconditionat, • sali pentru dezinfecatrea si depozitarea subproduselor necomestibile etc. . Abatorul sanitar trebuie sa aiba personal propriu, birouri si grupuri sociale proprii.

6. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL STARII DE IGIENA A ABATOARELOR Starea de igiena a abatoarelor se apreciaza de catre autoritatea sanitara veterinara respectiva (medicul veterinar de stat zonal sau medicul veterinar al circumscriptiei sanitare veterinare a unitatii de taiere respective, daca aceasta exista) inainte de incepera activitatii (preoperational), in timpul activitatii (operational) si dupa terminarea activitatii (postoperational). Controlul sanitar veterinar preoperational are ca scop controlul modului de igienizare a salii de taiere si a utilajelor si ustensilelor, asa cum au fost decise a se executa dupa terminarea activitatii (postoperational), precum si controlul personalului care va participa la activitatile zilei curente. Practic medicul veterinar de stat urmareste trei categorii de curat:

18

• fizic: inseamna absenta murdariilor vizibile in spatiile si pe utilajele tehnologice. Se executa zilnic; • chimic: inseamna absenta substantelor sau urmelor de substante chimice, folosite la igienizare (detergenti, dezinfectante, insecticide etc. ), in spatiile si pe utilajele tehnologice. Se executa zilnic; • microbiologic: inseamna lipsa germenilor patogeni sau prezenta lor in cadrul standardelor microbiologie admise in spatiile si pe utilajele tehnologice. Se executa periodic. Controlul sanitar veterinar al personalului consta in: • controlul echipamentului de protectie: -bluza si pantalon de salopeta albe si curate -cizme de cauciuc albe si curate. -se executa permanent. • controlul echipamentului sanitar: -boneta si halat albe si curate -sort alb si curat (de panza, plastic, cauciuc etc.) -se executa permanent. • controlul mainilor: -lipsa ranilor si zgarieturilor iar in cazul celor nepurulente se admit numai daca sunt protejate prin pansamente impermeabile, -unghii ajustate corespunzator fara depozite subunguale. -se executa zilnic. • controlul starii de sanatate generala (carnetul de sanatate): acest control se realizaeaza prin inscrisuri periodice intr-un carnet individual, de catre o autoriate sanitara si stipuleaza ca posesorul carnetului nu este bolnav sau purtator de: -febra tifoida, -febra paratifoida, -salmonele, -dizenterie, -hepatita epidemica, -scarlatina, -infectii stafilococice, -tuberculoza, -sifilis si alte boli venerice transmisibile fara contact sexual, -boli parazitare transmisibile. Anumite infectii sunt luate in considerare deoarece pot constitui surse de intoxicatii alimentare colective (T.I.A.C.) iar altele deoarece eventualii bolnavi pot transmite boala celor cu care coabiteaza in spatiile sociale si tehnologice. Se executa periodic. Controlul sanitar veterinar preoperational se executa cu 30 minute inainte de inceperea activitatii. In urma acestui control sanitar veterinar medicul veterinar ia urmatoarele hotarari (sanctiuni): 19

• permite inceperea activitatii daca rezultatele controlului se situeaza in parametri normali; • interzice activitatea pe puncte de lucru sau pe intreaga sala de taiere, prin etichete cu inscriptia „ Folosirea oprita”, pana la remedierea situatiei; • interzice accesul la lucru al persoanelor care nu corespund din punct de vedere al starii echipamentului (de protectie si sanitar), al starii de sanatate curenta si al starii de sanatate generala. Daca starea echipametului de protectie si a celui sanitar se remediaza, persoanele respective pot fi admise la lucru. Echiamentul trebuie inlocuit chiar si de mai multe ori intr-o zi de lucru, daca situatia impune aceasta. Controlul sanitar veterinar operational se desfasoara pe toata durata activitatii si se refera la urmatoarele aspecte: • asigurarea salubritatii incintei (absenta: resturilor, deseurilor, cainilor, pisicilor, sobolanilor etc.); • interzicerea accesului persoanelor straine in incinta unitatii sau in spatiile tehnologice; • repararea sau inlocuirea utilajelor tehnice defecte; • nu se admite schimbarea hainelor sau consumul de alimente in spatiile tehnologice; • se interzice fumatul si scuipatul in spatiile tehnologice; • igienizarea persoanelor, echipamentului, ustensilelor si utilajelor care au venit in contact cu carnuri sau organe insalubre; • curatirea mecanica permanenta, prin jet de apa a murdariilor acumulate la punctele de lucru sau pe pavimentul salii; • introducerea in sala de taiere numai a animalelor sanatoase si curate; • separarea carcaselor in timpul prelucrarii primare; • legarea corecta a segmentelor tubului digestiv si a gatului vezicii urinare; • indepartarea rapida din sala de taiere a tuturor subproduselor poluante (coarne, urechi, piei, picioare, burti, stomace, intestine, organe genitale externe, etc.); • curatirea permanenta si sterilizarea unor utilaje si unelte mobile (cutite, carlige manuale, fierastraie, etc.); • indepartarea imediata de pe carcase sau organe a produselor contaminante (puroi, bila, lapte, continutul tubului digestiv, fecale, murdarii de pe piele, rugina, etc.) prin spalare cu jet puternic de apa si prin inlaturarea cu ajutorul cutitului a portiunii respective de carcasa sau organe; • interzicerea folosirii de carpe pentru stersul carnii sau organelor; • asigurarea distrugerii sistematice a rozatoarelor, insectelor si altor daunatori; • interzicerea depozitarii direct pe paviment a tavilor sau a altor containere cu carne, organe si produse de carne, cu exceptia containerelor prevazute cu roti; 20

• este interzisa imprastierea de rumegus sau alt material analog pe pardoseala salilor de lucru si de depozitare a carnii. Controlul sanitar veterinar postoperational se refera la masurile de curatenie mecanica si de dezinfectare a spatiilor tehnologice, pe care medicul veterinar le hotaraste la sfarsitul zilei de lucru, in functie de situatiile aparute in timpul activitatii. Aceste actiuni se desfasoara sub conducerea responsabilului de sala (in situatiile normale) sau sub control sanitar veterinar (in situatiile deosebite). Modul de executie si eficienta acestor actiuni se controleaza sanitar veterinar preoperational.

4. CONTROLUL SANITAR VETERINAR DUPA TAIERE (POST MORTEM) DISPOZITII GENERALE Pe parcursul sacrificarii animalelor si dupa sacrificarea animalelor se efectueaza controlul sanitar veterinar al prelucrarii primare, al carnii si tuturor subproduselor. Acest control se executa de medicul veterinar si/sau de personalul medical veterinar auxiliar, de la circumscriptiile sanitare veterinare (personalul din reteaua sanitara veterinara de stat) sau de catre personalul sanitar veterinar oficial. Acestia trebuie: • sa fie prezenti in sala de sacrificare; • sa supravegheze igiena salii de sacrificare, igiena muncitorilor, igiena prelucrarii primare; • sa examineze carnea si subprodusele pentru a admite pentru consum si uz public numai carnea si subprodusele care nu pun in pericol sanatatea consumatorului sau utilizatorului acestora. Personalul tehnic si muncitorii, care executa si supravegheaza sacrificarea, sunt obligati sa respecte toate indicatiile personalului sanitar veterinar. Conducerea unitatii de taiere este obligata sa puna la dispozitia personalului sanitar veterinar personalul, ustensilele, materialele si aparatura necesare pentru buna desfasurare a activitatii acestuia. Operatiunile de confiscare, sterilizare pentru consum respectiv dirijarea spre prelucrare tehnica a deseurilor si confiscatelor se fac la solicitarea si sub directa supraveghere a personalului sanitar veterinar, care raspunde de toate aceste operatiuni. Intre aceste operatiuni se includ si cele de sechestrare sanitara veterinara, depozitare si transportare a deseurilor si confiscatelor. La intrarea in sala de taiere fiecare animal primeste un numar de ordine, care insoteste toate partile componente ale animalului, astfel ca acesta sa poata fi reconstituit inclusiv in momentul recontrolului final. 21

Carcasele animalelor sacrificate care au greutatea peste 65 kg se parceleaza in semicarcase si eventual in sferturi. Cele sub aceasta greutate se prelucreaza intregi (Ordinele M.M.A. nr. 117/1998 si 97/2000). Efectuarea controlului sanitar veterinar al animalelor sacrificate se realizeaza in functie de specificul fluxului tehnologic, confiscarile de subproduse comestibile sau tehnice se efectueaza numai dupa ce a fost examinata si carcasa. Punctele de control sanitar veterinar se fixeaza in functie de capacitatea si dotarea unitatii de taiere respective. Daca sunt necesare mai multe puncte de control sanitar veterinar, atunci acestea se pot acoperi cu personal sanitar veterinar auxiliar dar este obligatorie prezenta unui medic veterinar coordonator de sala, care are dreptul si obligatia sa stabileasca destinatia carnii si subproduselor comestibile si tehnice. In cazul abatoarelor cu flux dicontinuu acelasi medic veterinar examineaza carnea si organele intr-un singur punct. La abatoarele cu flux continuu exista mai multe puncte de control sanitar veterinar (5-6) repartizate astfel: • la asomare si sangerare -1; • la prelucrarea capetelor -2; • la eviscerarea organelor din cavitatea abdominala si pelvina -3; • la eviscerarea organelor din cavitatea toracica -4; • controlul carcasei -5; • punctul de recontrol final -6. Personalul sanitar veterinar trebuie sa indeplineasca conditiile de sanatate si de igiena personala specifice activitatii in sectorul alimentatiei publice. Fiecare examinator trebuie sa posede cel putin doua cutite (pentru tesuturi sanatoase si pentru tesuturi contaminate sau lezionate), care se pastreaza intr-o teca de metal legata cu lant la brau. De asemenea examinatorii trebuie sa posede instrument de ascutit cutite (masat). In sala de sacrificare trebuie sa existe sterilizatoare pentru cutite in numar suficient si usor accesibile.

8. CONTROLUL SANITAR VETERINAR DUPA TAIERE ETAPELE CONTROLULUI SANITAR VETERINAR DUPA TAIERE Principalul control sanitar veterinar are in vedere initial organele, deoarece acestea exprima mai rapid si mai specific efectele negative ale tuturor factorilor nocivi. Ulterior este examinata si carcasa, deoarece musculatura reactioneaza tardiv si mai putin specific la factorii nocivi. Etapele controlului sanitar veterinar sunt:  controlul sanitar veterinar al prelucrarii primare se examineza: 22

• • • • • • • • • •

corectitudinea operatiunilor tehnologice, asomarea, calitatea, aspectul si timpul de coagulare al sangelui, sanatatea degetelor si articulatiilor, integritatea pielii, aspectul tesutului conjunctiv subcutan, masa gastrointestinala, organele genitale mascule sau femele, ugerul, calitatea si cantitatea lichidelor naturale intracavitare (pleural, pericardic, peritoneal), • mirosurile specifice si straine (deoarece se percep mai pregnant pe animalul cald, in momentul eviscerarii), • la organe toate tunicile peretelui si limfoganglionii viscerali.  controlul sanitar veterinar al celui de-al cincilea sfert se examineaza: • capul respectiv musculatura, oasele, limba, creierul, amigdalele si limfoganglionii, • organele (splina, ficat, cord, pulmon, rinichi si muschiul diafragm, sectionat odata cu ficatul). La organe se examineaza parenchimul si limfoganglionii viscerali.  examenul carcasei se examineaza: • aspectul exterior al carcasei, • suprafetele articulare si lichidul sinovial (la nivelul articulatiilor mediocarpiana si mediotarsiana), • seroasele parietale (pleura si peritoneul), • sectiunile tehnologice prin oase si muschi, • limfoganglionii musculari (superficiali si profunzi) si cavitari parietali, • aspectul si dezvoltarea musculaturii scheletice.  recontrolul final in cazul cand la examinarile anterioare au fost depistate semne de boli parazitare sau infectioase, localizate sau generalizate, examinatorul intrerupe activitatea sau conveierul, eticheteaza componenta lezionata cu specificarea „Restrictie sanitara veterinara” si anunta medicul veterinar coordonator de sala. Medicul veterinar coordonator de sala ia urmatoarele masuri:  identifica toate partile componente ale animalului si le eticheteaza pentru restrictie sanitara veterinara,  dispune transportarea acestora la punctul de recontrol final,

23

 executa un control sanitar veterinar riguros al tuturor componentelor, efectuand sectiunile suplimentare, specificate de legislatia sanitara veterinara, pentru boala suspicionata, sectioneza toti limfoganglionii musculari, cavitari viscerali si cavitari parietali nesectionati si ii reexamineaza,  sectioneza un os lung si examineaza maduva osoasa, in caz de marasm,  executa orice alta sectionare (in carcasa si organe) care considera ca poate facilita diagnosticul,  stabileste un diagnostic si hotaraste destinatia carnii si subporduselor. Hotararile pe care medicul le ia poarta denumirea de sanctiuni de abator si sunt obligatorii pentru toti salariatii unitatii de taiere respective,  in cazul cand leziunile nu pot duce la stabilirea unui diagnostic cert medicul veterinar recolteza probe reprezentative (din carne, din organe, din lichide), le ambaleaza corespunzator si le expediaza la laborator pentru examinare paraclinica. Carnea si toate subprodusele, identificate ca apartinand animalului respectiv, se pun sub sechestru sanitar veterinar, in conditii de pastrare corespunzatoare. Specificarea destinatiei acestora se va efectua, pe baza rezultatelor de laborator, dupa sosirea buletinului de analiza. 9. MODALITATILE CONTROLULUI SANITAR VETERINAR DUPA TAIERE Controlul sanitar veterinar dupa taiere se realizeaza in abator sau intr-un laborator sanitar veterinar de stat, pe probele expediate de medicul veterinar de abator. In abator personalul veterinar efectueaza un examen macroscopic si in unele cazuri examen microscopic. Examenul macroscopic consta in inspectie, palpatie, sectionare, mirosire si gustatie:  inspectia se efectueaza prin simtul vazului si urmareste: • forma, volumul si culoarea organelor, aspectul suprafetelor si marginilor acestora, • existenta de secretii sau de excese de tesuturi • aspectul, dimensiunile, prezenta tesutului adipos la suprafata si in profunzimea maselor musculare -inspectia este o metoda care se bazeaza pe experienta examinatorului.  palpatia se realizeaza prin simtul tactil cu ajutorul unei maini sau al ambelor maini. Palpatia se poate efectua prin atingere ferma, prin malaxare sau prin presare intre mana examinatorului si o suprafata tare. Prin palpatie se sesizeaza diferentele de consistenta din profunzimea tesuturilor cu grosime mai mare, determinate de prezenta unor chisti, noduli, tumorete, colectii reduse cantitativ incapsulate etc.,  sectionarea este o metoda care se practica cu ajutorul cutitului si poate fi obligatorie (prevazuta in mod expres in legislatia sanitara veterinara) sau facultativa (la latitudinea examinatorului). Sectionarea se poate executa pe carcasa si pe organe, fiind interzisa in cazul in 24

care prin sectionare se depreciaza merceologic carcasa sau organul. Dupa sectionare suprafetele rezultate se examineaza prin inspectie si palpatie.  mirosirea se practica in mod frecvent la eviscerare dar se poate practica si pe exteriorul carcasei imediat dupa jupuire, caldura fiind un element de baza in evidentierea mirosurilor.  gustatia este o metoda de examinare care se practica destul de rar in abator, pe carne si organe proaspete. Gustatia se efectueaza in mod frecvent dupa fierberea sau frigerea carnii si organelor, pentru perceperea gusturilor si aromelor straine sau particulare. Examenul trichineloscopic este un examen microscopic de abator, efectuat cu trichineloscopul portabil sau cu trichineloscopul cu ecran. Acest examen este obligatoriu pentru toate speciile de animale care se imbolnavesc de trichineloza, sacrificate pentru consum public. La noi in tara aceste specii sunt: porcul, mistretul, ursul, calul, nutria. In laborator (examenele paraclinice) se executa :  examene organoleptice,  examene fizice,  examene chimice,  examene fizico-chimice,  examene biochimice,  examene parazitologice,  examene microbiologice. La controlul sanitar veterinar dupa taiere medicul veterinar trebuie sa acorde o atentie deosebita examinarii sistemului limfoid format din: • formatiunile lifoepiteliale, • complexul limfoid al splinei, • complexul circulator limfatic. Examinarea acestora este foarte importanta deoarece capacitatea acestor organe de a reactiona, in contact cu diverse noxe, este deosebit de mare. Modificarile intalnite la sistemul limfoid sunt: de volum, de consistenta, de structura. Formatiunile limfoepiteliale sunt: • nodulii limfoizi, • foliculii limfoizi, • placile limfoide Payer, • amigdalele (tonsilele), • apendicele cecal, • sacul rotund, • tonsilele cecale, • timusul, • bursa (punga) lui Fabricius. 25

Aceste formatiuni se examineaza permanent prin inspectie, palpatie si sectionare obigatorie. Tonsilele de suine dupa examinare se confisca, deoarece sunt loc de portaj pentru bacilul rujetului. Complexul circulator limfatic este format din vase limfatice si limfoganglioni. Limfoganglionii pot fi mici si multipli si se grupeaza in limfocentre sau pot fi mari si unici pe limfocentre, in functie de specie. Limfocentrele sunt etajate, inainte de a se varsa in sange lifa trecand cel putin prin doua limfocentre. Limfoganglionii se examineaza prin inspectie, palpatie si sectionare obligatorie. Sectionarea se efectueaza de fiecare data in felii transversale, subtiri si multiple.

10. CONTROLUL SANITAR VETERINAR DUPA TAIERE LA TAURINE 10.1. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL CAPULUI Examinarea capului de taurine se efectueaza la cuier sau pe masa, dupa ce s-a sectionat podeaua cavitatii bucale si limba a fost traversata printre ramurile orizontale ale mandibulei. Prin inspectie se examineaza: • muschii, • oasele, • buzele, • mucoasa cavitatii bucale, • mucoasa faringelui, • amigdalele, • glandele salivare (gl parotida, gl mandibulara, gl palatine), • narinele, • musculatura faringelui, • musculatura laringelui, • musculatura hioidiana, • sacii conjunctivali, • globii oculari, • conductele auditive externe. 26

Daca la inspectie se observa modificari de forma sau leziuni regiunile respective se palpeaza. De asemenea se palpeaza muschii maseteri si muschii pterigoidieni, pentru depistarea cisticercilor (chisti ce contin larve de Taenia saginata, tenie ce paraziteaza intestinul subtire de la om). La cap se sectioneaza obligatoriu muschii maseteri si muschii pterigoizi, pentru depistarea cisticercilor, la toate taurinele. Sectiunile se efectueaza paralel cu planul mandibulei, realizandu-se minim 2 felii cu suprafata mare, care se inspecteaza si se palpeaza. Se inspecteaza, se palpeaza si se sectioneaza obligatoriu: • limfoganglionul parotidian este situat imediat sub arcada zigomatica, pe suprafata muschiului maseter, acoperit aproape in totalitate de marginea anterioara a glandei parotide. Este mare, oval, cu axul mare vertical; • limfoganglionul mandibular este plasat pe fata mediala a unghiului mandibulei, pe fata laterala a extremitatii orale a glandei mandibulare, medial de tendonul muschiului sternomandibular; • limfoganglionul retrofaringien medial este situat pe fata dorsala a faringelui, este oval si foarte voluminos; • limfoganglionul retrofaringien lateral este mic si este asezat sub aripa atlasului, pe fata laterala a muschiului marele drept ventral al capului. Limba se inspecteaza si se palpeaza. Sectionarea limbii este indicata in cazul prezentei unor modificari de forma, de volum, de consistenta; in cazul prezentei unor leziuni linguale sau in cazul depistarii cicatricilor in alte locuri de electie examinate. Limba se sectioneaza in plan median ventral, se efectueaza una sau mai multe sectiuni, care se inspecteaza si se palpeaza. 10.2. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL ORGANELOR 10.2.1. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL PULMONULUI Pentru examinare pulmonul se prezinta impreuna cu traheea din cavitatea toracica si cu esofagul din cavitatea toracica. Examinarea se efectueaza pe masa sau la cuier. Pulmonii de taurine au dezvoltare diferita, masa pulmonara fiind asimetrica, cu dezvoltare mai mare a pulmonului drept. Acesta are lobul apical foarte dezvoltat, format din doi lobi: cranial si caudal. Parenchimul pulmonar se examineaza prin inspectie, palpatie si sectionare. Examinarea se refera la masa parenchimului urmarindu-se modificarile de culoare, forma si volum. Sectiunile in parenchim se executa la nivelul lobului diafragmatic (la mijlocul acestuia), transversal sau profund, pentru a se sectiona bronhia lombara. Parenchimul pulmonului se malaxeaza in maini, pentru a se sesiza modificari de consistenta sau pentru a se exprima la nivelul sectiunilor eventualul continut patologic existent la nivelul sacilor alveolari si/sau arborelui bronsic.

27

Impreuna cu pulmonul se examineaza pleura viscerala si mediastinala pentru depistarea existentei de focare de pleurita sau de zone de aderenta intre pleura viscerala si pleura parietala. La eviscerare odata cu masa pulmonara sunt extrasi si: • limfoganglionii traheobronhici (drept si stang) sunt situati la originea bronhiilor, intre aceasta si trahee. Rumegatoarele mari prezinta si limfoganglion traheobronhic cranial (accesoriu), plasat intre trahee si originea bronhiei accesorii (traheala); • limfoganglionii mediastinali caudali sunt foarte lungi (10-15 cm), plasati in mediastinul postcardiac, separati de pleura mediastinala, intre lobii diafragmatici. La taurine se observa un limfoganglion pulmonar drept, situat in incizura dintre portiunea caudala a lobului apical si lobul mijlociu (intermediar) sau intre cele doua portiuni ale lobulului apical. Dimensiunea acestui limfoganglion variaza, de la individ la individ, intre un bob de orez si un bob de aluna. Acest limfoganglion poate lipsi. Limfoganglionul se examineaza in caz de fraude sau de litigii. De asemenea trebuie retinut ca taurinele prezinta limfoganglioni pulmonari, asezati la bifurcarea bronhiilor lobare. Acesti limfoganglioni sunt modificati in toate afectiunile parenchimului si sunt foarte importanti cand se examineaza fragmente de pulmoni. Traheea se examineaza prin inspectie si sectionare obligatorie, pentru examinarea mucoasei. Se efectueaza sectiuni si la nivelul originii celor doua bronhii principale ( dreapta si stanga) si la nivelul originii bronhiei traheale. Esofagul se examineaza prin inspectie si palpatie si numai facultativ prin sectionare. Mucoasa esofagului poate fi loc de insediere a lui Cysticercus bovis si a chistilor de Sarcocystis spp., motiv pentru care inspectia trebuie sa se execute cu deosebita atentie. De asemenea mucoasa esofagiana poate fi loc de insediere pentru diversi paraziti. 10.2.2. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL CORDULUI Pentru examinare cordul se detasa de masa pulmonului si se prezinta cu sacul pericardic intact. Examinarea se face pe masa sau la cuier. Pericardul se deschide printr-o sectiune transversala scurta, la nivelul insertiei pe baza cordului, apoi aceasta se prelungeste spre varful sacului pericardic, cu atentie pentru a se putea recolta lichid pericardic. Examinatorul controleaza existenta aderentelor intre pericardul seros parietal si pericardul seros visceral (epicard), precum si cantitatea si calitatea lichidului pericardic. In continuare se examineaza cordul prin inspectie, palpatie si sectionare obligatorie.

28

Inspectia urmareste prezenta modificarilor de culoare sau de volum iar palpatia se executa pentru a depista prezenta unor diferente de consistenta in masa muschiului miocard. Examinarea se refera la toata masa cardiaca (ventriculara si atriala) precum si la vasele mari (aorta ascendenta, venele cave, venele pulmonare) si la vasele coronare. Se examineaza si grasimea de la baza cordului (culoare, consistenta, cantitate). Pentru sectionare cordul se aseaza cu varful spre examinator si cu fata stanga in sus. Prima sectiune se efectueaza la 4-6 cm in spatele santului paraconal, de la baza cordului la apexul cardiac, deschizandu-se ventricolul stang si originea aortei cu cele trei valvule sigmoide. Apoi se intoarce cutitul cu taisul in sus si se introduce in atriul stang, prin orificiul atrioventricular. Dupa deschiderea atriului stang se practica 2-3 sectiuni in peretele posterior al ventricolului stang dar fara perforarea acestuia. In continuare se sectioneaza septumul interventricular si se patrunde in ventricolul drept. Dupa aceasta se rasuceste iarasi cutitul cu taisul in sus si se introduce in atriul drept, prin orificiul atrioventricular. Dupa aceste sectiuni toate cele patru camere cardiace sunt deschise si se poate examina in intregime endocardul parietal si valvular, precum si coagulii sanguini (aspect exterior, aspect pe sectiune si consistenta). Aspectul coagulului este foarte important pentru stabilirea momentului mortii animalului. Animalul mort prin exangvinare, moare in sistola si va prezenta un coagul mic, lucios, neaderent la endocard si cu aspect uniform pe sectiune. Daca animalul a fost sacrificat in agonie sau post mortem moartea se instaleaza in diastola, coagulul fiind mare, mat, aderent la endocard si cu aspect neuniform pe sectiune, datorita stratificarii elementelor figurate albe si rosii in timpul coagularii. Toate sectiunile efectuate se inspecteaza si se palpeaza iar masa muschiului miocardic se palpeaza prin malaxare. Cordul este loc de insediere atat pentru Cysticercus bovis cat si pentru sarcocisti, echinococi si alti paraziti. 10.2.3. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL DIAFGRAGMULUI SI FICATULUI Eviscerarea ficatului este insotita obligatoriu de sectionarea circulara a muschiului diafragm, deoarece ligamentul coronar il face sa adere intim la acest muschi. Muncitorul (care executa operatiunea) sectioneaza odata cu aponevroza si mici portiuni musculare din diafragm. Marea majoritate a portiunilor musculare ale diafragmului raman la carcasa (curelusa) si se examineaza odata cu aceasta. Examinarea diafragmului este foarte importanta deoarece este loc de insediere pentru unele parazitoze: cisticercoza, sarcosporidioza etc., dar se mai pot observa abcese si aderente peritoneale. Ficatul se examineaza pe masa prin inspectie, palpatie si sectiuni obligatorii la nivelul parenchimului si la nivelul limfoganglionilor portali. 29

Prin inspectie se observa existenta modificarilor de culoare, prezenta unor microcicatrici, aspectul marginilor ficatului. Se observa capsula Glisson pentru a depista ingrosari, aderente, echinococi, cisticerci etc. Palpatia se executa fie prin presare intre mana examinatorului si masa pe care se face examinarea, fie prin malaxare intre mainile examinatorului, pentru depistarea unor noduli sau abcese profunde. Pentru sectionare ficatul se aseaza cu vezica biliara spre examinator, cu fata viscerala in sus. Se executa doua sectiuni in „V” pe lobul stang, sectiuni care deschid canalele biliare (dorsal si ventral) si care se intalnesc la nivelul hilului hepatic. Cu muchia cutitului se ia continut canalicular si se examineaza pe dosul mainii. Se pot observa concretiuni si paraziti: Fasciola hepatica si Dicrocelium lanceolatum. De asemenea se pot observa leziuni de angiocolita. Apoi se apuca de lobul caudat (Spiegel) cu mana stanga, si se sectioneaza profund lobul drept, paralel cu fetele ficatului. Sectiunea trebuie sa intereseze si canalul biliar lobar. Se malaxeaza parenchimul hepatic pentru a se exprima prin sectiuni eventualii paraziti sau concretiuni. Prin inspectie se observa aspectul peretilor canalelor biliare. Vezica biliara se inspecteaza si se palpeaza si apoi se excizeaza cu parenchim hepatic, pentru a nu se deprecia restul parenchimului, prin trecerea bilei in parenchimul hepatic prin traversul peretelui vezicii biliare. In mod obisnuit bila se recolteaza intr-un butoi, dupa ce vezica a fost sectionata. Limfoganglionii portali (hepatici), in numar de 2-3, sunt mari, aplatizati, asezati in jurul hilului hepatic, mai mult sau mai putin mascati de pancreas. La taurine se intalnesc si limfoganglioni hepatici accesorii, asezati pe marginea dorsala, in imediata apropiere a incizurii cave. 10.2.4. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL SPLINEI Splina este primul organ care se eviscereaza, datorita pozitiei si raporturilor sale, la toate speciile. Splina se ataseaza celorlalte organe la cuierul de organe sau pe masa de examinare. Examinarea se face prin inspectie, palpatie si sectionare obligatorie. Inspectia urmareste forma, marimea, marginile, culoarea, aspectul capsulei splenice si posibilele modificari morfopatologice. Palpatia se executa intre mainile examinatorului, pentru depistarea modificarilor de consistenta ale pulpei splenice, pe toata lungimea splinei. Splina trebuie sa aiba consistenta pastoasa. Sectionarea splinei se face aproape pe toata lungimea, penetrandu-se splina, evidentiind cat mai mult parenchim splenic. Pentru aprecierea calitativa a pulpei splenice este indicat sa se efectueze un raclaj al suprafetei sectionate, care se va examina pe dosul aminii, pentru a se preciza gradul de diferentiere a pulpei rosii de pulpa alba. 30

La rumegatoare examinatorul trebuie sa tina cont ca nu exista hil splenic, ca splina este incomplet acoperita de peritoneu (este neacoperita pe treimea dorsala si marginea craniala, atat lateral cat si visceral-medial) si ca limfoganglionul splenic este asezat pe fata laterala a sacului dorsal al rumenului, la originea arterei splenice. 10.2.5. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL PRESTOMACELOR, STOMACULUI SI INTESTINELOR In functie de dotarea unitatii de taiere examinarea acestor organe se efectueaza in sala de taiere, la triperie sau la matarie. In sala de taiere examinarea se face la pardoseala, in tavi sau pe benzi transportatoare. La triperie sau la matarie examinarea este contraindicata deoarece organele sunt reci si mai ales sunt rupte din contextul animalului sacrificat. Examenul sanitar veterinar se executa prin inspectie, prin palpatie si facultativ prin sectionare. De obicei inspectia este suficienta pentru depistarea modificarilor de forma si structura si a posibilelor afectiuni. Afectiuni mai frecvente se intalnesc la retea (reticulita traumatica) dar se pot observa leziuni si la nivelul intestinului subtire, valvulei ileo-ceco-colice si peritoneului, care acopera toate aceste compartimente, precum si la nivelul limfoganglionilor. Modificarile observate se palpeaza si se sectioneaza. Topografia acestor limfoganglioni este urmatoarea: • limfoganglionii ruminali la nivelul santurilor longitudinale; • limfoganglionii reticulari pe mica curbura, la dreapta cardiei; • limfoganglionii foiosului pe fata posterioara; • limfoganglionii gastrici pe marea si mica curbura; • limfoganglionii mezenterici pe mica curbura a duodenului, jejunului si ileonului. Sunt mari si foarte numerosi, formand o veritabila arcada, deasupra arcadei vasculare; • limfoganglionii ceco-colici pe mica curbura a cecumului si colonului pana la rect. Sunt mici si rari. Unul din acestia este situat la nivelul valvulei ileo-ceco-colice, este mai mare si este foarte important, deoarece este afectat in toate tipurile de enterite. Este obligatorie sectionarea unui numar mare de ganglioni, pe toata lungimea masei gastrointestinale. Segmentele tubului digestiv trebuie examinate cu foarte multa atentie, deoarece urmeaza a fi folosite (ca membrane naturale) la ambalarea unor produse din carne sau se consuma ca atare. Aceste segmente poarta denumiri de abator specifice:  beregus (esofagul),  burti (rumenul, reteaua),  mura (stomacul), 31

mate (duoden, jejun, ileon), fund (cecumul), rotocol (colonul), bumbar (rectumul), bazar (mezenterul) De asemenea trebuie mentionat ca rumegatoarele au intestinul foarte lung comparativ cu omnivorele (suinele).     

10.2.6. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL RINICHIULUI, VEZICII URINARE SI APARATELOR GENITALE Rinichiul se examineaza la carcasa sau pe masa, prin inspectie, palpatie si sectionare faculativa. Examinarea la carcasa se obisnuieste deoarece examinarea urmareste si limfoganglionii renali si tesutul adipos perirenal (seul renal). Limfoganglionii renali fac parte din gupa de limfoganglioni parietali lomboaortici si sunt plasati pe arterele renale, in apropierea hilului renal. Limfoganglionii renali se sectioneaza obligatoriu. Seul renal se apreciaza calitativ si cantitativ prin inspectie. Dupa examinarea la carcasa rinichii se detasa, se decapsuleaza, se inspecteaza si se palpeaza. Rinichii de taurine prezinta suprafata incizata, cu formarea a 18-22 de lobi, iar la nivelul pelvisului sunt pluripapilari. Prin inspectie si palpatie se apreciaza culoarea, forma, consistenta. Orice suspiciune este insotita de sectionarea rinichiului. Sectiunea se executa pe marea curbura si trebuie sa fie profunda, pana la pelvisul renal, la nivelul caruia sunt examinate calicele minore, calicele majore si originile ureterului. Examinarea rinichiului este foarte importanta deoarece acesta sufera modificari in toate starile patologice generale si in unele stari patologice locale, fiind principala cale de epurare a organismului mamniferelor. Vezica urinara se examineaza la carcasa sau dupa eviscerare, prin inspectie, deoarece este afectata si in cazul afectiunilor renale dar prezinta si afectiuni specifice (cistite). Aparatul genital mascul. Penisul, furoul, pungile testiculare si testiculele se detasa inca de la jupuire si sunt examinate rapid prin inspectie. Palparea si eventual sectionarea se efectueaza numai in caz de leziuni. Se inspecteaza si se sectioneaza obligatoriu limfoganglionii ingvinali superficiali (scrotali). Uretra intrapelvina si glandele anexe sunt detasate si examinate odata cu vezica urinara si cu intestinul gros. Controlul se face prin inspectie si palpare si numai in caz de afectiuni se procedeaza la sectionarea acestora. 32

Aparatul genital femel. Este detasat odata cu masa intestinala si cu vezica urinara si se examineaza prin inspectie si palpatie. Sectionarea se executa in caz de metrite si vaginite sau in caz de uter gestant, pentru a stabili varsta fatului. Legislatia sanitara veterinara din tara noastra nu permite sacrificarea femelelor sanatoase in gestatie diagnosticabila. Este permisa sacrificarea femelelor gestante (indiferent de luna de gestatie) numai in cazul cand viata le este pereclitata (cazuri de accident sau de boala). Ugerul se detasa de la carcasa fie in momentul jupuirii fie in momentul toaletarii. Examinarea se face prin inspectie si palpatie, iar in caz de afectiuni se sectioneaza. Palpatia se face prin malaxare pentru a sesiza toate modificarile de consistenta, eventual prezente in tesutul glandular al celor patru sferturi. Se sectioneaza obligatoriu limfoganglionii ingvinali superficiali (retromamari), care sunt mari, discolidali, plasati laterocaudal pe sferturile posterioare. 10.2.7. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL PANCREASULUI SI TIMUSULUI Pancreasul este asezat pe fata viscerala a ficatului in ansa duodenului. La eviscerare o mica parte se detasa impreuna cu ficatul, cea mai mare parte a pancreasului fiind eviscerata odata cu duodenul. Este recoltat in scop farmaceutic si in scop industrial. Pancreasul prezinta si limfoganglion, asezat in vecinatatea limfoganglionilor hepatici. Timusul este plasat in regiunea cervicala ventrala si in cavitatea toracica, deasupra primelor sternebre. Este intalnit la vitel si se comercializeaza sub denumirea de momite. Fiind un organ limfoepitelial este important in controlul sanitar veterinar de abator al animalelor tinere. 10.3. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL CARCASEI Carcasa de taurine se examineaza inca din momentul jupuirii, cand se urmareste (prin inspectie) aspectul exteriorului, aspectul lichidului sinovial si al suprafetelor articulare (dupa detasarea picioarelor si capului). De asemenea suprafetele intracavitare (toracale, abdominale si pelvine) se examineaza inca din momentul eviscerarii. In aceasta prima examinare se controleaza: • forma si volumul regiunilor corporale, • proeminentele osoase, • aspectul tesutului conjunctiv subcutan si tesutului adipos al maniamentelor externe, • calitatea si cantitatea lichidului sinovial si aspectul suprafetelor articulare, • mirosul care se degaja din cavitati in momentul eviscerarii, 33

• eventualele aderente intre seroasele parietale si viscerale. Inspectia va fi insotita de palpatie de cate ori medicul veterinar considera necesar. Dupa parcelarea in semicarcase si eventual in sferturi, examinarea se reia, urmarindu-se (prin inspectie si palpatie) toate sectiunile tehnologice in oase si muschi. Se examineaza din nou fetele interne si fetele externe si se apreciaza: • aspectul general al carnii si tesutului conjunctiv, • caracterele organoleptice ale grasimii, • coagulabilitatea sangelui, • seroasele sunt reexaminate, • se examineaza toate portiunile musculare ale muschiului diafragm, ramase la carcasa. Controlul se efectueaza pe semicarcase suspendate, de sus in jos. Examinatorul urmareste si momentrul instalarii rigiditatii musculare. Sectionarea carcasei de taurine se face numai daca la controlul capului si organelor au fost depistati: • cisticerci, • sarcochisti, • leziuni de tuberculoza, • prezenta de mirosuri sau colorari anormale, • leziuni ale altor boli care sunt insotite de modificari in musculatura scheletica si in limfoganglionii carcasei (leucoza etc.). In cazul animalelor foarte slabe se sectioneaza un os lung (radiusul sau tibia) si se examineaza aspectul maduvei osoase. In cazul efectuarii sectiunilor este obigatorie atat sectionarea musculaturii cat mai ales sectionarea limfoganglionilor carcasei (musculari si cavitari parietali). Nu se admite sectionarea carcasei animalelor sanatoase, care s-ar solda cu deprecierea aspectului merceologic al carcasei si pentru a nu crea porti de intrare in carcasa pentru microflora. Sectionarea carcasei de taurine pentru depistarea cisticercilor se face daca au fost depistati cisticerci la cap si/sau organe si dupa sectionarea limbii. La carcasa se sectioneza in felii muschiul diafragm si de asemenea se mai executa minim o sectiune longitudinala in muschiul iliospinal si minim o sectiune transversala in muschiul triceps brahial, deasupra olecraniului, perpendicular pe osul humerus. Sectiunile se inspecteza si se palpeaza. Se inspecteza si palpeaza muschiul triunghiularul sternului. Daca in sectiunile efectuate in cap, organe si carcasa au fost depistati cisticerci se stabileste gradul de infestare, care poate fi slaba sau masiva. Carcasele vor fi considerate infestate masiv, daca pe langa existenta cisticercilor, in cel putin doua regiuni anatomice cercetate (cord, maseteri, pterigoizi, limba, esofag, 34

diafragm, musculatura scheletica) exista chisti in cel putin doua sectiuni facute in musculatura iliospinala si tricipitala brahiala. Carcasele animalelor care prezinta unul sau mai multi cisticerci, dar la care prin sectiunile suplimentare facute in musculatura iliospinala si tricipitala brahiala nu s-au gasit cisticerci, pot fi date in consum conditionat dupa indepartarea leziunilor si tesuturilor inconjuratoare si dupa sterilizare prin frig. Pentru sterilizare carcasele, capetele si organele, cu infestatie slaba de cisticercoza se mentin in depozite de congelare, in boxe separate, sub control sanitar veterinar, timp de doua zile la -12°C, dupa care se dau in consum fara restrictii, sau la -15°C, fara a mai fi mentinute in continuare la aceasta temperatura. Daca nu s-au gasit cisticerci in musculatura masei gastrointestinale, aceasta se va da in consum fara restrictii. In caz de infestare masiva ca si in cazurile cand musculatura este modificata organoleptic se fac confiscari totale, urmate de denaturare si distrugere a confiscatelor. Pentru depistarea leziunilor de tuberculoza si leucoza se sectioneaza limfoganglionii carcasei. Pentru aceste boli se examineaza cu atentie si musculatura, deoarece se pot produce modificari organoleptice localizate. In tuberculoza trebuie controlate atent si oasele, pentru depistarea cazurilor de tuberculoza osoasa. Limfoganglionii carcasei de taurine sunt:  limfoganglionii musculari acestia sunt situati mai mult sau mai putin superficial si se pot aborda din exteriorul carcasei. • limfoganglionii cervicali superficiali: dorsali, medii, ventrali si accesorii. In abator se controleaza limfoganglionul cervical superficial (prescapular), asezat sub muschii cleidomastoidian si cleidoocipital, anterodorsal de articulatia scapulohumerala (a umarului); • limfoganglionii cervicali profunzi formeaza un lant ganglionar pe partile laterale ale traheei si se impart in craniali, medii si caudali; • limfoganglionii axilari se controleaza in cazurile cand este necesara desprinderea spetelor. Sunt trei limfoganglioni si anume: -axilar propriu: plasat la marginea inferioara a insertiei humerale a muschiului marelui rotund; -axilar accesoriu: asezat la mijlocul coastei a IV a; -axilari ai primei coaste: situati la fata mediala a articulatiei umarului; • limfoganglionul popliteu plasat caudal de femur, deasupra insertiei muschilor gastrocnemieni, intre muschiul biceps si muschiul semitendinos; • limfoganglionul subiliac (precrural) situat pe marginea anterioara a muschiului tensor al fasciei lata; • limfoganglionul fosei paralombare (al flancului) plasat in mijlocul golului flancului; 35

• limfoganglionul ischiatic (sacral lateral) asezat lateral de ligamentul sacrotuberos, sub insertia muschiului biceps femural.  limfoganglioni cavitari parietali sunt situati pe peretii cavitatilor (toracica, pelvina si abdominala) si sunt abordabili pe fetele interne ale semicarcaselor. • limfoganglionii toracali aortici asezati lateral de aorta; • limfoganglionii intercostali plasati imediat caudal de articulatiile costovertebrale; • limfoganglionii sternali caudali (ai inspectorului) plasati intr-o foseta dorsolaterala a primei sternebre; • limfoganglionii sternali caudali asezati caudal de fiecare articulatie condrosternala; • limfoganglionii mediastinali craniali situati in mediastinul precardiac, in lungul trunchiului brahiocefalic; • limfoganglionii mediastinali medii plasati dorsal de cord, in dreapta esofagului; • limfoganglionii mediastinali caudali au fost descrisi la pulmon; • limfoganglionii lomboaortici asezati de o parte si de cealalta a aortei abdominale; • limfoganglionii iliaci laterali situati pe fata ventrala a muschilor psoasi; • limfoganglionii iliaci mediali plasati subsacral, anterior si posterior de originea arterei iliace externe; • limfoganglionii sacrali (hipogastrici) situati median subsacral, intre cele doua artere iliace interne (hipogastrice), separati de artera sacrala mediana; • limfoganglionii ingvinali profunzi sunt asezati sub gatul iliumului, inaintea arterei iliace externe, la intrarea in cavitatea pelvina; • limfoganglionii ingvinali superficiali (scrotali, retromamari) au fost prezentati la aparatele genitale, fiind situati lateral de inelul ingvinal superficial.

11. CONTROLUL SANITAR VETERINAR DUPA TAIERE LA SUINE 11.1. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL CAPULUI Capul de suine poate sa fie detasat de la carcasa, dupa eviscerare sau poate sa ramana la carcasa. In primul caz capul este despicat sagital prin ghilotinare, se recolteaza creierul si este examinat sanitar veterinar. In cel de-al doliea caz capul este despicat sagital cu fierastraul in momentul parcelarii in semicarcase, se recolteaza creierul, capul urmand sa fie examinat sanitar veterinar odata cu carcasa.

36

Examinarea organelor in bloc, practicata la suine, face ca la capul de suine sa nu mai ramana unele organe (limba, faringe, laringe, complexul hioidian), care se vor gasi la tacamul de organe. Comercializarea capului de suine se face in piele indiferent de modul de prelucrare a acestora. Examinarea se efectueaza deci pe semicapete de suine, care la exterior sunt acoperite in piele, prin aceleasi metode ca si la taurine. Se urmaresc modificarile de forma, de culoare, atat pe suprafata externa cat si pe suprafetele interne. Se examineaza ratul, ochii si urechile, mucoasa cavitatii bucale, mucoasa cavitatii nazale. Prin palparea si sectionarea in felii a muschilor pterigoizi se controleaza prezenta cisticercilor si sarcochistilor. La suine se intalneste Cysticercus cellulosae, care contine larva infestanta de Taenia solium, care paraziteaza intestinul subtire de la om. La suine nu se practica sectionarea obligatorie a muschilor maseteri, deoarece se depreciaza aspectul comercial al capului. Muschii maseteri se sectioneaza numai daca s-au gasit cisticerci in alte locuri de insediere examinate. Examinatorul trebuie sa controleze daca nu au ramas la cap portiuni de amigdale, acestea se confisca dupa ce sunt inspectate si palpate, deoarece aici se gaseste localizat bacilul rujetului. De asemenea la capul de suine se inspecteaza, se palpeaza si se sectioneaza obligatoriu limfoganglionii. La suine limfoganglionii sunt mici si numerosi, adeseori se gasec limfoganglioni in plus (fata de taurine), iar unii limfoganglioni (descrisi la taurine) lipsesc: • limfocentul parotidian este reprezentat de doua grupuri de limfoganglioni : profunzi si superficiali; • limfocentrul mandibular prezinta in afara pachetului de limfoganglioni mandibulari si un alt grup denumit mandibular accesoriu, situat aboral de unghiul mandibulei, la locul de varsare a venei linguofaciale in vena jugulara; • limfocentrul retrofaringian este fomat din doua grupuri de limfoganglioni : mediali si laterali. Cei laterali sunt plasati sub glanda parotida, aboral de limfoganglionii parotidieni. 11.2. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL ORGANELOR Asa cum s-a prezentat la eviscerare, la suine detasarea organelor din cavitatile naturale (pelvina, abdominala si toracica) se face in doua etape. In prima etapa sunt eviscerate: • splina, • organele genitourinare, 37

• masa gastrointesinala. In etapa a doua se eviscereaza tacamul de organe. Tacamul de organe cuprinde: • ficatul, • diafragmul, • cordul, • pulmonul, • esofagul, • traheea, • laringele, • faringele, • limba Splina si tacamul de organe se agata in cuier numerotat, unde se examineaza. 11.2.1. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL PULMONULUI Pulmonii la suine sunt asimetrici, pulmonul drept fiind mai dezvoltat. Lobul apical al pulmonului drept este simplu si prezinta bronhie traheala. Examinarea pulmonului de suine se efectueaza identic cu cea descrisa la taurine. Limfoganglionii bronhici (drept, stang si cranial) sunt identici cu cei descrisi la taurine. La suine lipsesc limfoganglionii pulmonari si limfoganglionul pulmonar drept (al inspectorului). Limfoganglionii mediastinali caudali sunt mici. Pulmonii de suine se confisca la toate animalele care au fost spalate sau oparite in bazine, dupa sangerare, deoarece pulmonul este invadat de apa din bazin, in momentele finale ale agoniei. 11.2.2. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL CORDULUI Cordul de suine este loc de insediere a cisticercilor, motiv pentru care inspectia, palpatia si sectionarea sunt identice cu cele descrise la examinarea cordului de taurine. La examenul cordului de suine se mai urmareste in mod deosebit depistarea sarcochistilor si a endocarditei mitrale trombo-ulceroasa si verucoasa. Aceasta afectiune este specifica rujetului cronic si obliga la control bacteriologic al carnii si subproduselor comestibile, bacilul rujetului putand fi transmis la om prin consum de carne. Daca examenul bacteriologic este negativ carnea si organele se pot da in consum fara restrictii. In caz contrar se confisca organele lezionate si carnea modificata organoleptic, restul carnii si organelor putand fi date in consum dupa sterilizare termica.

38

11.2.3. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL DIAFRAGMULUI SI FICATULUI Diaframgmul suinelor poate fi loc de insediere a cisticercilor si sarcochistilor, motiv pentru care portiunile musculare de diafragm, detasate impreuna cu ficatul, se inspecteaza, se palpeaza si se sectioneaza. Ficatul suinelor se inspecteaza si se palpeaza dar nu se sectioneaza decat in caz de afectiuni. Pe ficat se pot observa microcicatrici, produse de migrarea larvelor de paraziti si chisti hidatici. Limfoganglionii hepatici (portali) sunt asezati pe pediculul vasculo-canalicular si din aceasta cauza pot fi detasati odata cu pancreasul. 11.2.4. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL SPLINEI Splina de suine are aspect de curea, cu extremitatea dorsala mai rotunjita si cu cea ventrala mai ascutita. In sectiune transversala are aspect triunghiular si prezinta hil splenic. La nivelul extremitatii dorsale a hilului splinei se observa limfoganglionii splenici, mici si numerosi, inglobati in masa de grasime din hil. La suine splina se examineaza prin inspecie, palpatie si sectionare obligatorie, ca si la taurine. De asemenea se sectioneaza limfoganglionii splenici. 11.2.5. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL STOMACULUI SI INTESTINELOR Examinarea acestor organe la suine trebuie sa se faca cu mare atentie deoarece animalele din aceasta specie prezinta numeroase entitati morbide gastrice si intestinale, dintre care unele sunt intalnite in boli grave, cum sunt salmonelozele. Stomacul si intestinele de suine se folosesc ca membrane naturale, la ambalarea unor preparate din carne, motiv suplimentar pentru examinarea foarte atenta a acestora. Aceste segmente ale tubului digestiv se examineaza prin inspectie, palpatie si daca este necesar se si sectioneaza. Stomacul prezinta un grup mare de limfoganglioni (gastrici), plasati pe mica curbura, intre cardie si pilor. Limfoganglionii mezenterici (duodenali, jejunali, ileocecali si colici) sunt mici si numerosi, formand o arcada situata langa arcada vasculara, pe mica curbura a acestor segmente ale intestinului de suine. Aceasta arcada este situata la o distanta mai mare de mica curbura a tubului digestiv, comparativ cu rumegatoarele. La suine, ca si la rumegatoare, exista un grup mare de limfoganglioni care recolteaza limfa de la valvula ileocecocolica si care trebuie examinati cu mare atentie. Medicul veterinar examinator trebuie sa sectioneze cati mai multi limfoganglioni, in felii subtiri si numeroase. Acesti limfoganglioni sunt modificati in pesta porcina, in antrax intestinal, in rujet, in salmoneloze si in numeroase alte boli, unele dintre acestea fiind foarte periculoase pentru om. 39

11.2.6. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL RINICHIULUI, VEZICII URINARE SI APARATELOR GENITALE Rinichiul de suine are forma de bob de fasole, este aplatizat, are exteriorul neted si pelvisul pluripapilar, prezentand calice mici si calice mari. Afectiunile renale sunt destul de numeroase, motiv pentru care examinarea acestui organ in abator este foarte importanta. Este situat sublombar si este cuprins intr-o masa mare de tesut adipos perirenal. Examinarea se face prin inspectie si palpatie si in functie de situatie si prin sectionare. Sectionarea se face pe masa, intre mana examinatorului si masa, pornind de la marea curbura si mergand pana la pelvis. Limfoganglionii renali fac parte din grupul limfoganglionilor lomboaortici si se inspecteaza, se palpeaza si se sectioneaza obligatoriu. Vezica urinara se examineaza prin inspectie si palpatie, fiind sectionata doar in caz de cistite. Aparatul genital mascul la suinele sacrificate in abator se caracterizeaza prin lipsa testiculelor. Vierii se castreaza deoarece carnea de vier are miros specific, puternic si neplacut. La jupuire se detasa furoul si penisul si se examineaza iar dupa eviscerare sunt examinate uretra intrapelvina si glandele seminale. Aparatul genital femel se caracterizeaza prin aspectul muriform al ovarelor si prin aspectul intestiniform al coarnelor uterine. Examinarea se face prin inspectie si palpatie, sectionarea fiind efectuata numai in caz de metrite sau de uter gestant. Sunt multe afectiuni ale ovarului si uterului, motiv pentru care examinarea se va face atent. 11.2.7. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL LIMBII SI AL ALTOR ORGANE Limba de suine se inspecteaza, se palpeaza si se sectioneaza obligatoriu, deoarece este loc de insediere pentru Cysticercus cellulosae dar si pentru sarcochisti. Palparea se executa prin malaxare de la baza la apex iar sectionarea se executa ventral, sagital. Sectiunea se inspecteaza si se palpeaza. Faringele, laringele si esofagul sunt examinate prin inspectie si palpatie, sectionarea fiind facultativa. Musculatura acestor organe, ca si cea a hioidului, poate fi loc de insediere pentru cisticerci si sarcochisti si va fi examinata atent. La faringe sunt prezente amigdalele, care se vor examina cu atentie, dupa care se vor confisca. Este indicat ca exminarea si confiscarea amigdalelor (tonsilelor) sa se efectueze rapid dupa eviscerare, deoarece flora mobila de portaj, cantonata in acestea, poate migra in tesuturile adiacente. Faringele, laringele si hioidul se comercializeaza sub denumirea de slung. 40

Pancreasul este asezat in aceeasi pozitie ca si la taurine dar la detasarea acestuia se pot prelua limfoganglionii portali. Din aceasta cauza medicul examinator trebuie sa fie foarte atent la examinarea ficatului si pancreasului pentru a putea examina acesti limfoganglioni. Timusul la suine este foarte dezvoltat, fiind asezat ventral in regiunea cervicala si toracala, suprasternal si se poate observa pana la varsta de 2 ani. Examinarea acestui organ limfoepitelial trebuie facuta cu atentie (prin inspectie si palpatie), deoarece poate furniza numeroase informatii despre starea de sanatate a suinelor sacrificate. Timusul cervical ramane de obicei la carcasa. 11.3. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL CARCASEI Carcasa de suine se examineaza cu foarte mare atentie atat in mod obisnuit cat mai ales cand au fost depistati cisticerci si sarcochisti in organe si cap. Specific pentru controlul de abator al carcasei suinelor este examenul trichineloscopic. 11.3.1. CONTROLUL SANITAR VETERINAR OBISNUIT AL CARCASEI Acest control se efectueaza pe tot parcursul prelucrarii primare a suinelor dar mai ales dupa eviscerarea si parcelarea in semicarcase. Examinarea se realizeaza prin inspectie, palpatie si sectionare facultativa, urmarindu-se modificarile de culoare, forma si volum ale regiunilor corporale, articulatiilor si degetelor. Sunt de asemenea examinate atent suprafetele interne ale semicarcaselor, aspectul normal al pleurei si peritoneului, precum si toate suprafetele muschilor si oaselor sectionate in timpul parcelarii carcasei in semicarcase. Este examinat cu atentie muschiul diafragm ramas la carcasa (curelusa), care este loc de insediere a cisticercilor si sarcochistilor. Se controleaza mirosul specific si eventuala prezenta a unor mirosuri particulare sau chiar patologice. Examinarea se face de sus in jos. Limfoganglionii carcasei de suine sunt clasificati in limfoganglioni musculari si limfoganglioni cavitari parietali. Limfoganglionii musculari sunt: • limfoganglionii cervicali superficiali dorsali sunt plasati inaintea articulatiei umarului, pe marginea superioara a muschiului brahiocefalic; • limfoganglionii cervicali superficiali medii sunt situati ventral fata de cei superficiali, intre muschii omotransvers si cleidooccipital; • limfoganglionii cervicali superficiali ventrali sunt situati intre marginea inferioara a glandei parotide si muschiul cleidooccipital; • limfoganglionii cervicali profunzi sunt identici cu cei descrisi la taurine; 41

• limfoganglionii axilari ai primei coaste sunt asezati lateral de marginea anterioara a primei coaste. La suine nu se intalnesc alti limfoganglioni axilari; • limfoganglionii poplitei sunt formati dintr-o grupa superficiala si una profunada. Limfoganglionii poplitei profunzi sunt situati in spatiul popliteu, ca si la rumegatoare. Limfoganglionii poplitei superficiali (ai jaretului) sunt plasati cranial fata de coarda jaretului, respectiv dorsal fata de tuberozitatea calcaneeana, in fosa calcaneeana laterala; • limfoganglionii subiliaci (precrurali) si limfoganglionii ischiatici sunt plasati asemanator cu cei de la rumegatoare Limfoganglionii cavitari parietali la suine sunt: • limfoganglionii aortici sunt putini, numerosi si mici; • limfoganglionii intercostali lipsesc; • limfoganglionii sternali craniali sunt impari, plasati sub trunchiul brahiocefalic; • limfoganglionii sternali caudali lipsesc; • limfoganglionii aortici sunt prezenti pe laturile aortei abdominale; • limfoganglionii: iliaci laterali, iliaci mediali, sacrali (hipogastrici), ingvinali profunzi si ingvinali superficiali sunt situati ca la rumegatoare. 10.3.2. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL CARCASEI PENTRU CISTICERCOZA In afara sectiunilor efectuate la nivelul capului, limbii si cordului si a inspectiei si palaptiei sectiunilor tehnologice in muschii cefei, muschiul diafragm si muschii abdominali, la carcasa de suine se mai pot practica si alte sectiuni pentru depistarea cisticercilor. Astfel se pot efectua: • o sectiune in muschii mediali ai coapsei, in felie paralela cu suprafata regiunii sau perpendicular pe femur; • o sectiune de dezinserae a muschilor psoasi de vertebrele toracale sau lombare, de circa 10 cm; • o sectiune pe fata interna a peretilor lateroventrali ai abdomenului, in muschii oblici (mic si mare); • o sectiune in muschii intercostali, pe fata interna a semicarcasei; • o sectiune longitudinala, in felie, in muschii cefei, de la atlas la prima vertebra dorsala, paralela cu sectiunea tehnologica de semicarcasa. Aceste sectiuni pot fi acompaniate si de alte sectiuni in carcasa, daca au fost depistati cisticerci in sectiunile efectuate in mod obisnuit in cap, organe si carcasa. Toate sectiunile efectuate se inspecteza si se palpeaza. Pentru stabilirea gradului de infestare se examineaza totalitatea suprafetelor sectionate si examinate. 42

Daca pe o suprafata de 40 cm² muschi examinati, se gasesc cisticerci in mai mult de jumatate din numarul sectiunilor executate, se considera ca fiind o infestatie masiva. Daca pe aceasta suprafata se gasesc cisticerci in mai putin de jumatate din numarul sectiunilor executate, infestatia se considera slaba. In caz de infestatie masiva carnea, organele si subprodusele se confisca. Grasimea se topeste la 100°C, dupa care se da in consum. Masa gastrointestinala, daca nu prezinta paraziti, se da in consum fara restrictii. Carnea si organele se confisca si in cazul infestatiilor slabe, daca prezinta modificari organoleptice importante. Cand caracterele organoleptice ale carnii, organelor si subproduselor sunt normale, iar infestatia cu cisticercoza este slaba, acestea se vor da in consum conditionat dupa sterilizare. Sterilizarea se face prin caldura, cand se procedeaza ca la trichineloza sau prin frig, congelare, timp de 10 zile la -15ºC sau 4 zile la -18ºC. Cu grasimea si intestinele se procedeaza ca si in cazul infestatiei masive. Cazurile de cisticercoza constatate la speciile de bovine si suine, precum si locurile de provenienta a animalelor receptive, vor fi comunicate la directiile sanitare veterinare judetene, ale judetelor interesate, care la randul lor vor informa autoritatile judetene sanitare competente, pentru investigatii in vederea depistarii persoanelor infestate cu tenii si aplicarea masurilor ce se impun. 10.3.3. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL CARCASEI PENTRU TRICHINELOZA 10.3.3.1. GENERALITATI Obligativitatea controlului carcaselor de suine, pentru depistarea larvelor de Trichinella spiralis, este prevazuta in tara noastra inca din anul 1912, cand este promulgata a-II-a Lege de politie sanitara veterinara. Aceasta lege a fost promulgata prin inaltul decret regal nr. 4889 din 20 noiembrie 1912 si publicata in Monitorul Oficial nr. 199 din 2 decembrie 1912. Legea va fi amendata in anii 1926 si 1932 si va si abrogata la 19 noiembrie 1942 cand se publica Legea sanitara veterinara nr. 840. In Legea de politie sanitara veterinara din anul 1912, la Capitolul IX- Abatorii si supravegherea alimentara art. 33 se specifica: „ Se vor inlatura din consumatiune si se vor distruge in intregime carnurile animalelor atinse de urmatoarele boli:  pesta bovina,  pleuropneumonia contagioasa,  dalac ( carbune bacterian, antrax),  carbune emfizematos,  tuberculoza generalizata,  turbare,  tetanos, 43

rapciuga, variola la oi, branca (rujetul) porcului, pesta si pneumonia porcului, infectii septice consecutive ranilor sau nasterii, enterita septica a viteilor si mieilor, cisticercoza si trichinoza. Deasemenea se vor respinge de la taiere animalele prea slabe, prea tinere si vacile in gestatie inaintata. Confiscarile partiale se vor face pentru bolile sau cazurile care se vor determina printr-un regulament special.” Toate legile sanitare veterinare ulterioare vor cuprinde masuri pentru depistarea trichinelozei. In momentul actual, in afara de Legea sanitara veterinara nr. 60/1974, masuri referitoare la depistarea trichinelozei mai sunt cuprinse in Ordinul M.A.A. nr. 45/20 iunie 1995 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind decelarea trichinei din carnea proaspata de porcine, vanat (mistret, urs) si cabaline si a Normei sanitare veterinare cuprinzand masurile de supraveghere si control al unor substante si al reziduurilor acestora la animalele vii si produselor lor - Monitorul Oficial - Partea I - nr. 179/10 august 1995 precum si in Programul de supraveghere, profilaxie si combatere a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii de boli de la animale la om si de protectie a mediului, in anul 2001-M.A.A.-A.N.S.V. In aceste acte normative se precizeaza ca examenul trichineloscopic se efectueaza la:  fiecare porc taiat;  fiecare carcasa de vanat (mistret, urs);  carnea si produsele crude, din carne de porc sau de vanat, aduse in piete si alte locuri de desfacere autorizate;  fiecare carcasa de cal;  fiecare carcasa de nutrie;  carnurile provenite de la alte specii de animale receptive. Examinarea se va realiza prin urmatoarele metode: • examen trichineloscopic direct (compresie); • metoda digestiei artificiale; • metoda digestiei artificiale pe probe colective; • metoda digestiei artificiale pe probe colective cu agitatie mecanica (tehnica de izolare prin filtrare); • metoda digestiei pe probe colective utilizand un agitator magnetic; • metoda de digestie automatica pe probe colective, cu greutatea de pana la 35g. Examenul trichineloscopic se efectueaza in:       

44

• circumscriptiile sanitare veterinare, • circumscriptiile sanitare veterinare pentru controlul produselor de origine animala, • laboratoarele directiilor sanitare veterinare judetene, • Institutul pentru Igiena si Sanatate Publica Veterinara, • laboratoarele de trichineloscopie autorizate. In toate locurile sus mentionate examenul trichineloscopic se efectueaza in primul rand prin metoda compresiei (directa). In functie de cerintele relatiilor internationale se foloseste si una dintre metodele de examinare prin digestie artificiala a probelor de carne recoltate. Trichineloza este o boala parazitara care se transmite la om prin consum de carne. Este o antropozoonoza foarte periculoasa pentru consumator. Trichinella spiralis este parazit autoheteroxen, adica isi desfasoara tot ciclul biologic pe aceeasi gazda. Boala se intalneste atat la animalele domestice cat si la animalele salbatice, speciile care fac boala fiind foarte multe. In literatura de specialitate, referitor la speciile de Trichinella spiralis apar opinii diferite. Foarte multi autori considera ca exista o singura specie Trichinella spiralis cu mai multe subspecii: • Trichinella spiralis domestica, • Trichinella spiralis nativa, • Trichinella spiralis nelsoni, • Trichinella pseudospiralis. Euzeby (1994) descrie doua specii: Trichinella spiralis, care paraziteaza mamniferele si Trichinella pseudospiralis, care paraziteaza pasarile carnivorele (sorecarul comun- Buteo Buteo) dar care poate parazita si unele mamnifere (Pacoonprocyon lotor, diavolul Tasmanian- Sarcophilus harrisii). De asemenea Euzeby descrie la specia Trichinella spiralis 7 taxoni (subspecii), notati T1-T8, deoarece T4 este rezervat pentru Trichinella pseudospiralis. Ionescu (1995) precizeaza ca din anul 1990 au fost recunoscute patru specii: • Trichinella spiralis, • Trichinella nelsoni, • Trichinella nativa, • Trichinella pseudospiralis. Cristea (1998) sustine ca genul Trichinella cuprinde cinci specii: • Trichinella spiralis, • Trichinella pseudospiralis, • Trichinella nelsoni, • Trichinella nativa, 45

• Trichinella britovi. Infestarea se face prin consum de carne de la animalele bolnave de trichineloza. In carne larvele infestante se gasesc in interiorul unor formatiuni chistice in forma de lamaie, de minge de rugbi sau sferice. Chistii sunt digerati in stomac si larvele ajung in intestin, unde dupa 3-4 naparliri dau nastere la adulti. Dupa copulare femelele patrund profund in submucoasa si dau nastere la larve, in numar de 1000-15000. Acestea traverseaza activ tesuturile pana la vasele limfatice si sanguine, prin care sunt vehiculate pana la locul de insediere. Insedierea se produce in fibra musculara striata de obicei la locul de continuitate intre fibra musculara si fibra tendinoasa. Aici larvele se spiraleaza sau nu si se incapsuleaza dublu, formand chisti, asezati cu axul mare paralel cu axul lung al rabdocitului. Spiralarea se face la maxim 2,5 ture. Intr-un chist se poate observa cel putin o larva sau mai multe (2-3) larve. Dimensiunea larvelor, in momentul cand penetreaza activ sarcolema (cu ajutorul unui stilet situat la capatul anterior), este de 80-120 u lungime si de 5-6 u diametru. La varsta de 30 de zile (dupa circa 12 zile) larvele au o lungime de 1000 u si un diametru de 35 u. Chistii au si ei dimensiuni microscopice: 400-700 u axul longitudinal si 250-300 u diametrul. Din cauza dimensiunilor examinarea carnurilor se face la microscop (trichineloscop), la puteri diferite de marime x50, x80 si x100. La noi in tara examinarea se face la trichineloscop portativ I.O.R. sau la trichineloscop proiector (cu ecran interior sau cu ecran exterior) I.O.R. 10.3.3.2. EXAMENUL TRICHINELOSCOPIC PRIN COMPRESIE Acest examen se realizeaza in urmatoarele etape:  identificarea animalelor,  recoltarea probelor,  pregatirea campurilor (etalarea probelor),  examinarea campurilor,  stabilirea diagnosticului si aprecierea intensitatii infestatiei,  stabilierea destinatiei carnii, organelor si subproduselor. Identificarea animalelor :este obligatorie pentru toate locurile si cazurile cand se sacrifica doua sau mai multe animale, pentru ca animalul sa poata fi reconstituit dupa toaletarea si fasonarea carcaselor. Acordarea numarului se face la intrarea in sala de sacrificare, inscrierea numarului pe carcasa efectuandu-se dupa jupuire sau imediat inainte de viscerare, in cazul suinelor care se supun oparirii. Recoltarea probelor :se executa in functie de specia examinata, respectiv in functie de clasificarea locurilor de insediere (locuri de electie) a larvelor de Trichinella ssp. La suine aceasta clasificare este: 46

• • • • • • • • •

pilierii muschiului diafragm, celelalte portiuni musculare ale muschiului diafragm, muschii intercostali, muschii cefei, muschii maseteri si pterigoizi, muschii abdominali superiori (psoasi), muschii limbii, muschii laringelui, musculatura striata a esofagului. Recoltarea se face din cele doua parti ale carcasei (dreapta, stanga), respectiv din fiecare semicarcasa, din apropierea oaselor sau a tendoanelor. Greutatea unei probe trebuie sa fie de 20-30g (de marimea unei nuci). La suine si nutrie se recolteaza doua probe din pilierii muschiului diafragm sau in absenta acestora din celelalte portiuni musculare ale muschiului diafragm, din muschii limbii, din muschii maseteri si muschii pterigoizi sau din muschii abdominali superiori. La mistret si urs se recolteaza cate patru probe astfel: doua din pilierii diafragmatici si alte doua din muschii intercostali sau muschii abdominali superiori. La cabaline probele se recolteaza din muschii limbii sau din muschii maseteri si pterigoizi, iar in absenta acestora din pilierii muschiului diafragm. Pentru piesele din carne se recolteaza din fiecare piesa, din locuri diferite, din apropierea oaselor sau a tendoanelor, trei probe de muschi scheletici fara grasime. Fiecare proba trebuie sa fie de dimensiunea unei nuci. Din preparatele crude se recolteaza trei probe, din puncte diferite. Fiecare proba trebuie sa fie de dimensiunea unei nuci. Pentru recoltarea de probe carnea congelata se supune decongelarii, carnea sarata se desareaza iar carnea uscata se hidrateaza. Probele provenite de la aceste carnuri se supun clarificarii in sticle de ceasornic sau chiar pe compresor, operatie care se executa cu solutii de acid acetic 10%, otet alimentar de 9°, hidroxid de potasiu 3% si hidroxid de sodiu (soda caustica) 3%. In aceste solutii probele sunt imersate timp de 2-4 minute sau pe compresor se picura (cu pipeta sau cu sticluta picurator) solutie si dupa 1-2 minute se fixeaza lama superioara, dupa care se examineaza. Probele supuse hidratarii se tin in apa calduta 2030 minute. De asemenea se supun clarificarii carnurile de vanat, carnurile tocate, carnurile din mezeluri si orice alta categorie de carne, conform hotararii medicului veterinar. In cazul chistilor calcificati se face decalcifierea pe compresor cu acid acetic solutie 10%, timp de 2-3 minute. Probele recoltate trebuie sa poarte numarul de identificare a animalului, de la care s-a efectuat recoltarea. Din aceasta cauza recoltatorul trebuie sa fie echipat cu cel putin un sistem de identificare a probelor recoltate de la mai multe animale sacrificate. 47

Aceste sisteme pot fi:  benzi de hartie pergaminata, in care probele se impacheteaza si pe care se inscrie numarul animalului de la care s-a recoltat,  cutiute metalice din inox, cu capac, cu numere imprimate, fixate pe cingatori,  tavi din inox cu compartimente numerotate si cu toarta. Probele recoltate, in conditii de igiena riguroasa, se trimit la laboratorul de trichineloscopie, pentru a fi examinate. Pregatirea campurilor (etalarea probelor): se face pe lama inferioara a compresorului. Compresorul este format din doua lame de sticla cu grosimea de 0,6 cm, latimea de 5 cm si lungimea de 23-25cm. Lama inferioara este impartita in 28 campuri numerotate, 14 in jumatatea superioara (1-14) si 14 in jumatatea inferioara (15-28). Dimensiunea unui camp de pe compresor este de 2,5/1,5 cm. Lama mai are fixate doua suruburi. Lama superioara are doua orificii, corespondente cu suruburile lamei inferioare, si se preseaza prin doua piulite, prevazute cu saibe de material plastic sau cauciuc. In fiecare camp se aseaza cate o portiune de carne, de marimea unui bob de ovaz, sectionata cu forfecuta in lungul fibrelor musculare. Recoltarea probelor se face de preferinta de la continuitatea fibra musculara-fibra tendinoasa, loc predilect de insediere a larvelor de Trichinella ssp. Se etaleaza 14 campuri (7 dreapta, 7 stanga) de la fiecare porc cu origine cunoscuta. Aceasta inseamna ca pe Certificatul sanitar veterinar de transport medicul veterinar a mentionat aceasta solicitare si a motivat-o prin faptul ca unitatea sau localitatea are un grad de infestare de pana la 1‰. La suine se vor etala 28 de campuri, un compresor (14 dreapta, 14 stanga) in urmatoarele cazuri:  de la carcasele la care lipsesc pilierii muschiului diafragm si s-au recoltat probe din alte locuri de electie,  de la suine, trimise in unitati de industrializare sau desfacere in stare refrigerata sau congelata, fara certificare (prin certificat sau stampilare) ca su fost supuse examenului trichineloscopic cu rezultat negativ si de la care lipsesc pilierii muschiului diafragm,  de la carnuri de suine conservate altfel decat prin frig,  de la suine provenind din unitati sau localitati in care pe certificatul sanitar veterinar de transport , medicul veterinar de stat solicita examen pe 28 campuri (unitati sau localitati infestate cu trichineloza in proportie de peste 1‰). La cabaline si nutrie se etaleaza 28 campuri (14 dreapta, 14 stanga). La vanat (mistret, urs) se etaleaza 112 campuri, cate 28 de campuri din fiecare dintre cele patru probe recoltate de la o carcasa. Deci se vor etala doua compresoare din pilierii muschiului diafragm (drepta, stanga) si alte doua compresoare din alt loc de electie (drepata, stanga). 48

Dupa asezarea probelor pe fiecare camp al compresorului se aplica lama superioara si se apasa cu degetele pentru ca probele sa se preseze cat mai bine. Apoi se aseaza saibele si se pun piulitele, care se strang incet si alternativ, pentru a se realiza o compresie corespunzatoare. Daca sectiunile sunt bine executate si bine presate, vor ocupa maxim ¾ din suprafata campului si vor fi atat de subtiri incat sa permita citirea prin transparenta a unui text tiparit. In jurul campului de carne compresata apare o zona de lichid, zona variabila ca dimensiuni, in functie de prospetimea si constitutia carnii. Examinarea campurilor: se face in ordinea numerotarii lor, pe fiecare camp examinandu-se cu atentie carnea si sucul de carne exprimat prin compresie, deoarece prin presare chistii se pot sparge, larvele fiind expulzate in lichidul din exteriorul probei. Aspectele care se pot observa, in momentul examinarii, sunt diferite. Un prim aspect este cel al larvei insediate recent, care se caracterizeaza prin observarea larvei asezata longitudinal in fibra musculara, sau observarea larvei cu tendinta de spiralare (cu aspect de carlig). Examinarea caudala a larvei este cutata pe ea insasi. Aceste larve au varsta cuprinsa intre 17-21 zile si au deja capacitate infestanta dar nu rezista la actiunea sucului gastric sau ai unor factori fizico-chimici: frig, caldura, sare, etc., utilizati la conservarea carnii. Urmatorul aspect care se poate observa este stadiul de larva spiralata (in forma de tirbuson), cand larva are varsta cuprinsa intre 21-35 zile, este infestanta si rezista la actiunea sucului gastric si la actiunea factorilor fizico-chimici folositi la conservare. Fibra musculara este afectata de actiunea patogena a larvei, striatiunile miofibrilelor disparand. Aspectul cel mai des observat este cel al larvei incapsulate. Capsula se formeaza datorita actiunii patogene a larvelor in varsta de aproape 4 saptamani. Initial capsula este subtire si ulterior se ingroasa. Chistii pot fi multipli, aranjati ca margelele pe ata. Actiunea patogena a larvei, cu caracter acut, se observa la tesutul conjunctiv interfascicular si la fibrele musculare invecinate. Aceste larve sunt infestante. Pe gramul de carne chistii pot fi mai mult sau mai putin numerosi, in functie de gradul infestarii. In infestari masive se poate observa 850-3.300 chisti pe gramul de carne. Doza infestanta mortala, pe Kg de greutate vie, pentru om este de 5.800 de larve, pentru suine este de 10.000 de larve iar pentru sobolan este de 30.000 de larve. Intr-un chist se observa de obicei o singura larva dar se pot observa si doua sau mai multe larve. Dupa varsta de 4-6 saptamani la cei doi poli ai chistului incep sa se formeze conuri de celule adipoase, cu baza pe polul chistului. Aceste conuri se formeaza datorita fenomenelor de degenerescenta adipoasa a fibrelor musculare, leziune consecutiva actiunii larvei de Trichinella spp. Dupa trecerea a cel putin 6 luni de la infestare chistii se pot calcifica. Calcificarea tipica incepe, cu depunerea de granule fine de saruri de calciu, de la cei doi poli (chistii au inceput de calcificare). 49

Procesul se continua in toata masa chistului (plin proces de calcificare) dar larva este inca vizibila. Cand chistii sunt calcificati larva se distinge foarte greu. Capsula se calcifiaza ultima (chistii complet calcificati) si in acest moment larva nu se mai poate observa. Chistii calcificati poti fi vazuti cu ochiul liber, ca formatiuni punctiforme de dimensiuni sub 1mm, de culoare alb-gri, pe fondul roz-rosietic al carnii. Destul de rar se poate observa calcificarea atipica (se calcifica numai larva) sau calcificare patogena (calcificarea incepe de la centrul chistului). Chistii se decalcifica cu acid acetic diluat sau acid clorhidric diluat. Sub actiunea acizilor carbonatul de calciu se dizolva si chistul devine complet vizibil. Calcificarea nu se produce simultan la toti chistii, pe acelasi compresor putandu-se observa chisti necalcificati si chisti in diverse stadii de calcificare. Stabilirea diagnosticului si aprecierea intensitatii infestarii. Daca trichineloscopul nu observa larve (chisti), carcasa (carnea) se considera neinfestanta. Daca trichineloscopul observa o singura larva sau un singur chist atunci carcasa (carnea) se considera infestanta. Intensitatea infestarii (conform normelor sanitare veterinare) poate fi slaba sau masiva. Se considera infestatie slaba cand se observa larve (chisti) in mai putin de 5 campuri din 14 sau in mai putin de 10 din 28 de campuri etalate (examinate). Daca se observa larve in 5 (respectiv 10) sau mai mult de 5 (respectiv 10) din 14 (respectiv 28) campuri etalate (examinate ) atunci se considera ca infestarea este masiva. Confirmarea diagnosticului se face de catre medicul veterinar de stat, care recolteaza contraprobe din doua locuri de electie diferite pentru fiecare semicarcasa sau cate o proba din fiecare bucata de carne supusa controlului trichineloscopic ( in cazul cand porcul a fost transat). Etalarea si clarificarea probelor se efectueaza de catre trichineloscopist sub directa supraveghere a medicului veterinar de stat. Examinarea contraprobelor se face numai de catre medicul veterinar de stat care confirma sau infirma diagnosticul pus de trichineloscopist. Diagnosticul diferential. Chistul trichinelic cu larva spiralata vizibila este greu de confundat dar sunt situatii (calcificare) cand pot aparea confuzii cu alte formatiuni, fie de natura parazitara fie de alte naturi. Din aceasta cauza este necesar sa se faca un diagnostic diferental: • Cysticercus cellulosae este localizat in afara fibrelor musculare, este prezent si in cord, este rotund sau oval, nu are depozite adipoase, membrana chistului este groasa si stratificata; • Sarcocystis mischeriana (pro parte Sarcocystis suicanis, pro parte Sarcotystis suihominis) chistul este rotund, este localizat si in cord, are dimensiuni peste 1 mm, nu are depozite adipoase, prezinta septumuri si loji cu spori;

50

• Echinococcus granulosus chistii sunt mari, asezati interfibrilar, localizati in special in organe. • bulele de aer sunt rotunde, cu continut clar si margini groase. • picaturile de grasime sunt mari, de obicei rotunde, au centrul clar si margini subtiri; • Distomum musculorum suis este localizat interfibrilar, la examinare se disting: ventuza bucala, ventuza ventrala si tubul digestiv stralucitor, ca o semiluna; • Anquillula aceti este un vierme cu capetele ascutite, mai mare decat larvele de Trichinella spp, si este plasat pe fibrele musculare. • firele de par, vase, nervi, fibre de tesatura se deosebesc usor prin caracteristicile structurale proprii. Stabilirea destinatiei carnii, organelor si subproduselor (sanctiuni): • carnea, organele si subprodusele se confisca si se denatureaza in cazul infestatiilor masive sau indiferent de gardul infestatiei daca prezinta infiltratii seroase sau marasm, datorita iritatiei sau actiunii toxice produse de paraziti; • cand nu s-au produs aceste modificari iar infestatia este slaba carnea, organele si subprodusele se pot da in consum in mod conditionat, dupa o prealabila sterilizare; • in cazul constatarii trichinelozei la vanatul comestibil (mistret, urs) carnurile, organele si subprodusele se confisca, se supun denaturarii si se ingroapa la cel putin 1,5m. Daca este posibil acestea se pot directiona pentru industrializare tehnica, in conditii de securitate sanitara veterinara; • masa gastrointestinala poate fi folosita fara restrictii, dupa prelucrare obisnuita; • directiile sanitar veterinare judetene si circumscriptiile sanitar veterinare vor tine evidenta detaliata a tuturor cazurilor de trichineloza constatata la porc, indiferent de locul de sacrificare, precum si la cadavrele de porci trimise la laborator in scop de diagnostic, pentru a determina zonele trichinelogene, in vederea instituirii masurilor de prevenire si combatere. Pentru fiecare caz se vor preciza: • locul de origine, • proprietarul, • locul diagnosticarii, • intensitatea infestatiei, • stadiul de dezvoltare al larvelor, • numarul chistilor, • locul si data sacrificarii, • zona de colectare a vanatului. 51

Toate cazurile diagnosticate vor fi comunicate in termen de 48 ore directiilor sanitare veterinare judetene. Date corespunzatoare vor fi comunicate si in cazul depistarii trichinelozei in preparatele din carne si in carnurile aduse spre comercializare in piete agroalimentare, targuri, unitati de alimentatie publica etc. Sterilizarea campurilor cu trichineloza se poate face prin caldura (fierbere) sau prin frig (congelare). Sterilizarea campurilor prin caldura (conform art. 66 din Norme si masuri sanitare veterinare elaborate in baza Legii sanitare veterinare nr. 60/1974, Partea a IV a, Capitolul II):  este considerata suficienta fierberea in apa la o temperatura de 100°C, timp de 2,5 ore;  topirea grasimii se face la foc deschis pana la lichefierea totala a ei, iar cand se face prin vapori trebuie sa ajunga la o temperatura de cel putin 100°C;  carnurile infestate cu paraziti se vor taia in felii de cel mult 10 cm grosime, dupa degresare. Sterilizarea se va considera terminata cand carnea are culoare alb inchis (cenusiu), se desprinde usor de pe os, iar sucul de carne are aceeasi culoare ca si carnea;  sterilizarea in autoclav se va face timp de 2 ore, la temperatura de 80°C si presiunea de 1,5 atmosfere. Carnea se degreseaza si se taie in felii groase de cel mult 10cm. Sterilizarea se considera terminata cand carnea se detasa usor de pe os si cand carnea si sucul din carne au culoare alb inchis (cenusiu). Sterilizarea prin frig (Conform Ordinului M.A.A. nr. 45/1995-Anexa nr. 4-M.O.Part. I, nr.179/1995) se poate aplica pe carne proaspata si produse din carne proaspata de suine, vanat (mistret, urs), cabaline si nutrie. Metoda 1 1. Carnurile prezentate in stare congelata sunt conservate in aceasta stare. 2. Instalatia tehnica si alimentarea cu energie a camerei frigorifice trebuie sa fie astfel incat temperatura mentionata la pct. 6 sa poata fi atinsa in toata incaperea si mentinuta in interiorul spatiului cat si in carne. 3. Incaperea trebuie sa aiba deja temperatura mentionata la pct. 6, in momentul introducerii carnii. 4. Loturile trebuie conservate separat in camera frigorifica si pastrate sub cheie. 5. Pentru fiecare lot, ziua si ora introducerii in camera frigorifica se noteaza separat. 6. Temperatura trebuie sa atinga minimum -25°C; ea se verifica prin aparatura de masura etalonata si se inregistreaza constant. Aparatele de masura trebuie pastrate sub cheie. Graficele (termogramele) trebuie sa poarte indicarea numarului corespunzator din registrul de inspectie a carnurilor, ziua si ora pornirii si terminarii congelarii; acestea se pastreaza timp de 1 an. 7. Carnurile cu grosimea feliei de pana la 25 cm trebuie sa fie congelate fara intrerupere 240 ore cel putin; cele cu gosimea intre 25 si 50 cm, 480 ore cel putin. 52

Carnurile ale caror felii au grosimea peste aceste dimensiuni nu se supun acestei metode de congelare. Durata congelarii se calculeaza incepand cu momentul atingerii temperaturii mentionate la pct. 6, care sa fie in toata camera frigorifica. Metoda 2 Se aplica prevederile pct. 1-5 ale Metodei 1, cu realizarea urmatoarelor combinatii de timp si de temperatura: 1. Bucatile cu grosimea de cel mult 15 cm: 20 zile la -15°C, 10 zile la -23°C, 6 zile la -29°C. 2. Bucatile de carne cu grosimea de la 15 la 50 cm: 30 zile la -15°C, 20 zile la -5°C, 12 zile la -29°C. Temperatura in spatiul frigorific nu trebuie sa depaseasca temperatura de inactivare aleasa. Temperatura spatiului se masoara cu aparate termoelectrice etalonate, dotate cu sistem de inregistrare permanenta. Temperatura nu se masoara la nivelul curentului de aer. Aparatele de masurat trebuie pastrate sub cheie. Graficele (termogramele) trebuie sa evidentieze numarul care corespunde in registrele pentru examinarea carnii, ziua si ora inceperii si incheierii congelarii; ele se pastreaza timp de 1 an. Metoda 3 Controlul temperaturii in centrul bucatilor de carne. 1. Se vor aplica combinatii de timp si temperatura, care se vor masura in centrul bucatii de carne: 106 ore la -18°C, 82 ore la -21°C, 63 ore la -23°C, 48 ore la -26°C, 35 ore la -9°C, 22 ore la -32°C, 8 ore la -35°C, ½ ora la -37°C. 2. Carnurile intrate in stare congelata se vor pastra congelate. 3. Loturile se pastreaza separat sub cheie, in spatiul frigorific. 4. Se va inregistra data si ora sosirii fiecarui lot in spatiul frigorific. 5. Utilajul tehnic si sursa de energie trebuie sa permita garantarea ca temperatura mentionata la pct. 1 este atinsa foarte rapid si este mentinuta in orice punct al bucatii de carne. 6. Temperatura se masoara cu aparate termoelectrice etalonate si dotate cu inregistrare permanenta. Sonda termometrului trebuie plasata in centrul unei bucati de carne calibrata, care nu trebuie sa fie mai mica decat cea mai groasa bucata de carne congelata. Aceasta bucata de carne calibrata trebuie sa fie amplasata in locul cel mai putin favorabil din spatiul frigorific, sa nu fie nici in imediata apropiere a agregatelor frigorifice, nici in directia curentului de aer rece. Aparatura de inregistrare se pastreaza sub cheie. Graficele (termogramele) trebuie sa evidentieze numarul corespunzator din registrul pentru examinarea carnii, ziua si ora inceperii si incheierii congelarii; ele se pastreaza timp de un an. Marcarea carnurilor examinate trichineloscopic se face conform Art. I, alineatul 3, din ordinul M.A.A. nr. 97/2000 - (M.O. - Part. I - nr.372/2000), care stipuleaza urmatoarele: 53

Atestarea executarii examenului trichineloscopic, cu rezultat negativ, la carnea provenita de la animalele din speciile receptive, se efectueaza prin aplicarea pe fata interna a pulpei si pe fata laterala a capului a unei stampile de forma rotunda, cu diametrul de 2,5 cm, in care sunt cuprinse urmatoarele informatii inscriptionate cu caractere perfect lizibile: in centru litera T, majuscula, cu inaltimea de 1 cm si cu latimea de 0,2 cm. Stampila se aplica cu tus sau prin foc. In cazul carnii conditionate sau ambalate stampila insoteste marca de sanatate.

12.CONTROLUL SANITAR VETERINAR DUPA TAIERE LA OVINE SI CAPRINE Controlul sanitar veterinar dupa taiere al ovinelor si caprinelor este aproape identic cu cel descris la taurine, existand insa unele particularitati. La examinarea capului se sectioneaza limfoganglionii, se controleaza existenta leziunilor specifice cenurozei, limba se examineaza prin tragere la nivelul comisurii cavitatii bucale, globii oculari se controleaza pentru a se depista leziunile specifice agalaxiei contagioase. Pulmonul, cordul se examineaza ca si la taurine dar nu se sectioneaza cordul. Celelalte organe de la animalele adulte si de la tineret se examineaza ca si la taurine. Se efectueaza un examen atent al mamelei pentru depistarea leziunilor de agalaxie contagioasa. Carcasa se examineaza atent si se executa sectionarea limfoganglionilor musculari, pentru depistarea cazurilor de limfadenita cazeoasa. La ovine si caprine se executa examene speciale pentru urmatoarele boli: • variola, • febra aftoasa, • antax, • echinococoza, • sarcosporidioza, • parazitoze hepatice si pulmonare, • bruceloza, • raie • cisticercoza. Pentru variola, raie si febra aftoasa se controleaza atent pielea iar pentru febra aftoasa se examineaza limba si mucoasa cavitatii bucale. Se sectioneaza pulmonul pentru depistarea parazitilor Dictyocaulus filaria, Protostrongylus rufescens etc. Carcasa se examineaza atent si se executa sectionarea limfoganglionilor musculari pentru depistarea cazurilor de limfadenita cazeoasa. 54

Ficatul este parazitat la foarte multe ovine de Fasciola hepatica si de Dicrocelium lanceolatum. Echinococoza este o parazitoza care se intalneste la toate speciile de animale sacrificate in abator si se caracterizeaza prin prezenta chistilor hidatici pe ficat si in pulmon. Dimensiunea si numarul acestora sunt variabile dar constituite motiv permanent de confiscare a celor doua organe. Sarcosporidioza ovinelor este data de Sarcocystis ovifelis si Sarcocystis ovicanis si se caracterizeaza prin prezenta sarcocistilor in: • submucoasa faringelui, • tesutul conjunctiv perifaringian, • muschiul diafragm, • musculoasa esofagului, • muschii intercostali, • muschii abdominali lateroventrali, • cord. Acestia au aspectul semintei de castravete, infestatiile putand fi slabe sau masive. Cisticercoza ovinelor este data de Cysticercus ovis care contine larva infestanta de Taenia ovis, care paraziteaza intestinul subtire al cainelui. Cand numarul cisticercilor este mai mare de circa 8-9 pe suprafata de 40 cm² sectiune examinata, iar caracterele organoleptice ale carnii sunt modificate carnea si organele se confisca. De asemenea se confisca carnea si organele in cazul infestatiilor slabe insotite de modificari organoleptice. Cand numarul cisticercilor nu este mai mare de 8-9 pe suprafata de 40 cm² examinat, iar carnea si organele nu prezinta modificari organoleptice, acestea se dau in consum conditionat, dupa sterilizare prin frig, timp de 2 zile la temperatura de -12°C. 13.CONTROLUL SANITAR VETERINAR DUPA TAIERE LA CABALINE Examinarea dupa taiere a cabalinelor prezinta similitudini dar si particularitati, comparativ cu examinarea de dupa taiere a celorlalte mamnifere de macelarie. Capul cabalinelor se sectioneaza sagital, pentru a evidentia toata mucoasa cavitatilor nazale si a septumului nazal, deoarece aici pot fi localizate leziuni specifice morvei sau cicatrici post morvoase. Se examineaza si se sectioneza limfoganglionii capului. Pulmonul se sectioneaza longitudinal si multiplu (3-4 sectiuni). Limfoganglionii prepectorali, bronsici si mediastinali se examineaza si se sectioneaza. De asemenea se sectioneaza laringele, traheea si bronhiile principale. Cauza acestor sectionari este tot morva, boala foarte grava, antropozoonoza cu sfarsit letal la om. 55

Cordul, ficatul, splina si rinichii se examineaza prin inspectie, palpatie si sectionare obligatorie atat a organelor cat si a limfoganglionilor aferenti. Celelalte organe se examineaza ca si la taurine si suine. Carcasa de cabaline se supune examenului trichineloscopic. Cabalinele prezinta numeroase alte boli parazitare si infectocontagioase, motiv pentru care atat organele cat si carcasa se vor examina foarte atent. Consumul de carne de cal in tara noastra este in crestere, iar comercializarea frauduloasa a carnii de cal drept carne de taurine obliga medicul veterinar sa acorde o mai mare atentie acestei specii, ca animal de macelarie.

14. EXAMENE DE LABORATOR (COMPLEMENTARE) SOLICITATE DE CONTROLUL SANITAR VETERINAR DE ABATOR Probele recoltate sunt expediate la laborator insotite de o Nota de insotire a probelor recoltate pentru examen de laborator (anexa 1) in care medicul veterinar, care a recoltat probele, solicita anumite examene de laborator: fizico-chimice si bacteriologice, pentru a putea determina salubritatea carnurilor si subproduselor sechestrate.

(anexa 1) M.A.A.-AGENTIA NATIONALA SANITARA VETERINARA Directia Sanitara Veterinara.......................................................... Circumscriptia sanitara veterinara................................................ Nr.....................................din....................................................... Catre, ........................................................................ ........................................................................ NOTA DE INSOTIRE a probelor recoltate pentru examen de laborator Felul probelor............................................................................................................................................... ...................................................................................................................................................................... recoltate la data..............................................de la....................................................................proprietatea .....................................................................localitatea........................................strada............................... 1. Date epizootologice............................................................................... ...................................................................................................................................................................... 2. Date clinice............................................................................................ ..................................................................................................................................................................... 3. Date anatomopatologice......................................................................... ...................................................................................................................................................................... 56

4. Tratamente efectuate si rezultate obtinute.............................................. ...................................................................................................................................................................... 5. Imunizari efectuate si data..................................................................... ...................................................................................................................................................................... 6. Date cu privire la furajare, cazare, ingrijire si alte informatii care pot servi la stabilirea diagnosticului................................................................................................................... ...................................................................................................................................................................... ...................................................................................................................................................................... ...................................................................................................................................................................... 7. Diagnosticul prezumtiv.......................................................................... ...................................................................................................................................................................... 8. Examene cerute...................................................................................... ...................................................................................................................................................................... Medic veterinar de stat, L.S..................................... (semnatura si parafa)

Probele care se recolteaza vor fi din carne si organe si trebuie sa fie reprezentative, adica sa corespunda naturii leziunilor, bolii suspicionate si produselor care trebuie examinate, astfel: • portiune de muschi (de preferinta cubica) cu latura de 12-15 cm, atat din sfertul anterior cat si din sfertul posterior opus, prelevata din urmatorii muschi:  supraspinos,  triceps brahial,  brahial,  flexor hallucis longus,  semimembranos,  gastrocnemieni; • din celelalte doua sferturi se va recolta cate un ganglion limfatic (cervical superficial, subiliac); • splina intreaga sau o portiune de 10-15 cm, din partea cu leziuni; • ficatul de la animalele mici se va trimite intreg impreuna cu vezica biliara. De la animalele mari se va recolta o portiune cu latura de 15 cm, din regiunea cu modificari, insotita de limfoganglionul portal si vezica biliara. In ambele cazuri vezica biliara va fi golita de bila si cu canal coledoc legat; • un rinichi; • portiuni de tesuturi (carne, organe etc.), suspecte de a contine germeni patogeni, insotite de limfoganglionii corespunzatori; • portiuni de piele si un os lung nedeschis; • limfoganglioni mezenterici, in cazul in care animalul prezinta simptome de enterita. Recoltarea, ambalarea si expedierea probelor se vor face in conditii sterile. 57

Examenul bacteriologic al carnii si subproduselor este obligatoriu in urmatoarele cazuri: • cand animalele inainte de taiere au prezentat simptome ale unor boli transmisibile sau la examenul carnii si organelor se constata modificari anatomopatologice specifice sau suspecte de asemenea boli; • cand animalele sunt bolnave sau suspecte de pesta porcina, iar carnea, organele si grasimea au aspect normal (se face examenul pentru salmonele); • cand animalele taiate au fost suspecte de spticemie, piemie, au simptome de enterita, metrite, artrite acute, inflamatie septica a tecilor seroase a tendoanelor, leziuni purulente-neincapsulate sau necrotice la nivelul cordonului ombilical, ficatului, splinei, rinichilor, pulmonilor, pleurei, peritoneului sau in alte tesuturi ale organismului; • cand a survenit o inrautatire brusca a starii generale a animalului cu putin timp inainte de taiere; • cand gradul modificarilor anatomopatologice nu este in concordanta cu simptomele constatate la animalul in viata; • cand lipsesc organe importante pentru a aprecia salubritatea carnii, sau cand organele respective sunt modificate organoleptic; • cand carnea provine de la animale din efective cunoscute ca purtatoare de salmonele; • cand animalele au fost inoculate cu microbi sau toxine microbiene (experimental sau pentru prepararea de seruri si vaccinuri) si nu au trecut 21 zile de la inocularea cu microbi vii si 7 zile de la inocularea cu microbi morti sau toxine microbiene; • cand eviscerarea s-a facut mai tarziu de o ora din momentul sangerarii sau cand carnea si organele sunt infiltrate cu sange; • cand animalele au fost intoxicate cu gaze sau substante toxice; in acest caz este obligatorie si executarea examenului toxicologic; • cand se banuieste ca un produs comestibil (carne, subprodus comestibil) a suferit o contaminare cu germeni patogeni in timpul prelucrarii, manipularii, depozitarii sau transportului; • in toate cazurile de taieri de necesitate, cand nu s-a putut stabili in mod sigur cauza care a impus la taierea animalului sau cand nu s-a putut face examenul animalului inainte de taiere; • ori de cate ori autoritatile sanitare veterinare cer executarea lui.

15. CONDITII MERCEOLOGICE PENTRU CARNEA SI SUBPRODUSELE LIVRATE PENTRU CONSUM UMAN 58

Carnea si subprodusele comestibile, produse in unitatile de taiere, pentru a putea fi comercializate in scopul consumului public vor trebui sa indepliceasca niste conditii de calitate, salubritate si conservabilitate. Aceste conditii decurg din sanatatea animalelor si din caracterele organoleptice si fizico-chimice ale carnii si subproduselor comestibile si sunt urmatoarele:  carnea si subprodusele comestibile nu trebuie sa afecteze sanatatea consumatorului prin afectiunile morbide din timpul vietii animalului sau prin alteratiile survenite dupa sacrificarea animalelor;  carnea si subprodusele comestibile trebuie sa prezinte calitati nutritive normale;  carnea si subprodusele comestibile trebuie sa prezinte caractere organoleptice normale, sa impresioneze placut pe consumator;  carnea si subprodusele comestibile trebuie sa aiba proprietati de conservare normale.

16. SANCTINUILE DE ABATOR In urma controlului sanitar veterinar dupa taiere carnea, subprodusele comestibile si subprodusele necomestibile se grupeaza in doua categorii: • admise in consum si/sau uz uman si • improprii consumului si/sau uzului uman. Carnea si subprodusele comestibile din prima categorie se pot clasifica astfel: • produse salubre admise in consum liber (neconditionat, fara restrictii) - acestea provin de la animale sanatoase, au caractere organoleptice, fizico-chimice si microbiologice normale, au calitati nutritive corespunzatoare si proprietati de conservare optime. • produse salubre, cu valoare nutritiva redusa - sunt produse care nu pun in pericol sanatatea consumatorului dar nu indeplinesc in totalitate conditiile merceologice. Produsele prezinta modificari organoleptice minore, care le diminueaza valoarea nutritiva si conservabilitatea corespunzatoare. In aceasta categorie intra carnuri si subproduse cu modificari de gust si miros, cum ar fi:  peste, urina, sexual, medicamente, dezinfectante;  carnuri cu infiltratii seroase;  carnuri cu hemoragii de mica intindere;  carnuri de la animale slabe;  carnuri sangeroase etc. Toate aceste carnuri si subproduse comestibile sunt apte pentru consum liber dar se vor comercializa cu pret redus. • produse admise in consum conditionat (dupa salubrizare, sterilizare) - aceste 59

produse prezinta pericol pentru consumator datorita parazitilor, germenilor si/sau toxinelor bacteriene pe care le contin dar acest continut periculos poate fi distrus prin diverse procedee, admise de normele si masurile sanitare veterinare. Produsele insalubre pot deveni astfel salubre fara a suferi modificari organoleptice. Metodele de salubrizare (sterilizare) pot fi fizice sau chimice. Metodele fizice folosesc caldura (fierberea in cazane deschise, autoclavarea) sau frigul (congelarea la temperaturi mai mici de -15ºC). Metodele chimice folosesc sarea, acidul lactic etc. Carnea si subprodusele comestibile din cea de-a doua categorie sunt periculoase pentru consumator deoarece prezinta paraziti, germeni si/sau toxine bacteriene care nu se distrug prin metodele de sterilizare enumerate mai sus. Tot in aceasta categorie intra si carnea si subprodusele comestibile modificate organoleptic. Aceste produse se confisca, se denatureaza si se distrug sau se prelucreaza (valorifica) tehnic. Denaturarea consta in deteriorarea fizico-chimica (sectionare, maruntire, stropire cu substante odorizante) pentru ca produsele respective sa devina necomercializabile si neconsumabile. Distrugerea acestor produse se face prin ingropare in cimitire de animale, prin aruncarea in putul sec sau prin arderea in crematorii. Prelucrarea tehnica inseamna transformarea produselor confiscate in fainuri, prin procedee industriale. In timpul prelucrarii produsele se sterilizeaza prin autoclavare, fainurile rezultate (de carne-oase, de sange, de peste, de oase) fiind foarte valoroase pentru hranirea animalelor. Activitatea sanitara veterinara de dupa taiere, dintr-o unitate de taiere, este consemnata in mai multe acte oficiale sanitare veterinare:

 Act sanitar veterinar de confiscare (anexa 1)

60

(anexa 1) M.A.A.-Agentia Nationala Sanitara Veterinara Directia Sanitara Veterinara Circumscriptia Sanitara Veterinara............................ ACT SANITAR VETERINAR DE CONFISCARE Nr....................din................................... Produsul:...................................................................................................................................................... ...................................................................................................................................................................... Calitatea:...................................................................................................................................................... ...................................................................................................................................................................... Proprietarul:................................................................................................................................................. Adresa:......................................................................................................................................................... ...................................................................................................................................................................... Motivul confiscarii:...................................................................................................................................... ...................................................................................................................................................................... ...................................................................................................................................................................... ...................................................................................................................................................................... ...................................................................................................................................................................... ...................................................................................................................................................................... Destinatia:.................................................................................................................................................... ...................................................................................................................................................................... ...................................................................................................................................................................... Nerespectarea masurilor dispuse atrage, dupa caz sanctionarea contraventionala sau penala, conform Legii sanitare veterinare. Medic veterinar de stat

Luat la cunostinta, proprietar, ...................................... (semnatura)

....................................... (semnatura si parafa) L.S.

61

 Registrul privind examenul sanitar veterinar al animalelor dupa taiere (anexa 2)

M.A.A.-AGENTIA NATIONALA SANITARA VETERINARA Directia Sanitara Veterinara.......................................................... Circumscriptia sanitara veterinara pentru controlul produselor de origine animala.....................................................................

Nr. crt

REGISTRUL privind examenul sanitar veterinar al animalelor dupa taiere Data Specia, Furnizorul Rezultatul expertizei sanitare veterinare examinarii categoria si adresa Frecventa Destinatia carcaselor si nr. bolilor admise admise confiscari confisacari animalelor conditionat totale partiale Nr To Nr To Nr To Nr To

Destinatia organelor Admise Admise Confiscate cnditionat To. To. To.

Destinatia subproduselor Admise Admise Confiscate conditionat To. To. To.

Semnatura medicului veterinar

 Registrul de gestiune sanitara veterinara a carnii si produselor din carne (anexa 3)

62

(anexa 3) M.A.A.- AGENTIA NATIONALA SANITARA VETERINARA Directia Sanitara Veterinara............................................................ Circumscriptia sanitara veterinara pentru controlul produselor de origine animala...........................................................................

N Data r intra c rii rt

REGISTRUL de gestiune sanitara veterinara a carnii si produselor din carne Furniz Felul Cantita Data Nr Data Cant. Rezultatul Sanctiuni sanitare orul carnii tea produc si trans trans transarii veterinare si nr de (spec (to.) erii dat arii ata sortime T repreluc Confisc ageeaj ia si carnii a nte o rare are sanit modu cer veterin l de t. ar preze san nt) it vet

Dirijarea carnii Refrigera re Nr camerei

Congela re Nr tunelulu i

Depozita re Nr depozitul ui

Fabricat ie Sectia

Produse le livrate

Data livrar ii

Nr certificatul ui sanitar veterinar

Destinatia Intern Export Cantitat Cantitat Tar ea ea a To To

 Act sanitar veterinar privind prelucrarea sub restrictii si consumul conditionat al produselor de origine animala (anexa 4)

63

(anexa 4) M.A.A. Agentia Nationala Sanitara Veterinara Directia Sanitara Veterinara............................... Circumscriptia Sanitara Veterinara..................... ACT SANITAR VETERINAR PRIVIND PRELUCRAREA SUB RESTRICTII SI CONSUMUL CONDITIONAT AL PRODUSELOR DE ORIGINE ANIMALA Nr................................................data................................... Produsul....................................................................................................................................................... ...................................................................................................................................................................... Cantitatea: ................................................................................................................................................... Proprietarul: ................................................................................................................................................ Adresa: ........................................................................................................................................................ ...................................................................................................................................................................... Rezultatul expertizei sanitare veterinare: .................................................................................................... ...................................................................................................................................................................... Restrictiile impuse si modul de conditionare: ............................................................................................. ...................................................................................................................................................................... Termenul de executie: ................................................................................................................................. Nerespectarea masurilor dispune, atrage dupa caz, sanctionarea contraventionala sau penala, conform Legii sanitare veterinare. Medic veterinar de stat

Luat la cunostinta proprietar,

............................................... (semnatura si parafa)

............................................ (semnatura)

L.S.

17. ALTE CATEGORII DE CARNE REZULTATE IN URMA SACRIFICARII ANIMALELOR DE MACELARIE 17.1. STARI FIZIOLOGICE CARE INFLUENTEAZA NEGATIV CALITATEA CARNII SI ORGANELOR 17.1.1. STAREA FETALA 64

Carnea de fetus are valoare nutritiva redusa deoarece contine o cantitate mare de apa, o cantitate mare de glicogen, cantitati reduse de lipide si cantitati mari de colagen. Musculatura este slab dezvoltata, infiltrata, de culoare gri-cenusie. Osificarea ets te incompleta. Fetusul se recunoaste dupa: capul mare, botul lung, ochii inchisi, articulatiile voluminoase, parul lins si neted, copitele elastice, galbene, cu talpa bombata si netocita. Mucoasa cavitatii bucale este violacee, dintii nu au erupt. Cordonul ombilical are vasele pline cu sange. In intestin se observa meconiu. Este prezent dopul anal. Pulmonii sunt mici, atelectazici, compacti, cu aspect carnificat si docimazie pozitiva. Maduva osoasa este rosie, difluenta iar grasimea este infiltrata, gelatinoasa, de culoare brun-rosietica si cu aspect granulos. Rinichii sunt de culoare violet-albastru. La noi in tara carnea fetala este interzisa pentru consum si se confisca. In alte tari (Anglia, Argentina, Tunisia, Italia, Spania) carnea de fetus bine dezvoltat este admisa in consum. 17.1.2. STAREA DE ANIMAL PREA TANAR Legea sanitara veterinara 60/1974 considera ca animal prea tanar, animalul sub 21 de zile sau peste aceasta varsta dar cu plaga ombilicala necicatrizata. Aceasta interdictie este justificata atat de considerentele de igiena alimentara (carnea cu continut mare de colagen etc.) cat si de considerentele economice. Carnea provenita de la aceste animale este moale, apoasa, de culoare cenusie-roz. Oasele sunt elastice cu epifizele nesudate la diafiza. Maduva osoasa este gelatinoasa, de culoare rosu-inchis. Grasimea este absenta sau este prezenta in cantitati mici, infiltrata, cu aspect gelatinos, de culoare galbuie. Rinichii sunt slab dezvoltati, de culoare rosuviolet, iar pe sectiune pot aparea nuante de brun-verzui la nivelul zonei corticale. La nivelul spatiului conjunctiv axilar (subscapsular) se observa infitratie seroasa. Grasimea perineala are aspect granular. Animalele prea tinere care au fost sacrificate se confisca. In Germania si in tarile scandinave se admite consumul de carne de vitel in varsta de cateva zile. 17.1.3. STAREA DE GESTATIE DIAGNOSTICABILA Legea de politie sanitara veterinara, promulgata in anul 1912, interzicea sacrificarea vacilor „in gestatie inaintata” (art.33). In momentul de fata in legislatia sanitara veterinara de la noi din tara este stipulata interdictia de a sacrifica „animale femele in gestatie diagnosticabila” (Norme si masuri sanitare veterinare-1974, art.22, litera a), cu exceptia celor acidentate sau bolnave, a caror viata este periclitata. In acest caz sacrificarea este decisa de medicul veterinar. De asemenea este interzisa sacrificarea femelelor in cazul cand de la fatare nu au trecut mai mult de 8 zile (Norme si masuri sanitare veterinare-1974, art.22, litera b). Prevederile legislatiei sanitare veterinare se justifica prin considerente umanitare si economice. 65

Aceste femele prezinta edeme ale musculaturii si tesutului conjunctiv intermuscular (mai mult sau mai putin accentuate) de la nivelul trenului posterior. In cazul taierilor de necesitate zonele edematiate (infiltrate) se confisca, restul carnii si organelor putand fi date in consum liber. 17.2. CARNEA SI ORGANELE CU VALOARE NUTRITIVA REDUSA Medicii veterinari de stat sunt obligati sa declare cu valoare nutritiva redusa acele carnuri si subproduse comestibile la care constata urmatoarele modificari: • miros sau gust de peste, modificari moderate ale gustului si mirosului sau ale culorii, a consistentei (miros moderat de urina, de vieri, tapi, medicamente sau dezinfectante etc.), infiltratii seroase mai putin pronuntate, hemoragii reduse la numar si suprafata, sarcosporidii sau depozite calcare nu prea numeroase. Daca se constata modificari de natura celor amintite numai la unele sferturi sau portiuni de organe sau la unele subproduse comestibile, se vor declara cu valoare nutritiva redusa numai acestea. Modificarile privind culoarea, gustul, mirosul si compozitia carnurilor se apreciaza dupa 24 ore de la taiere si la nevoie se vor face si probe de fierbere sau frigere. • slabire avansata (marasm), in afara cazurilor cand se impune confiscarea totala a animalului; • carcase de vitel cu o dezvoltare incompleta a musculaturii; • sangerare incompleta, mai ales la animalele taiate de necesitate; • carnurile date conditionat in consum, grasimile animale comestibile, carnea de pasare si de la alte specii decat animalele de macelarie, atunci cand acestea prezinta modificari organoleptice, fizico-chimice sau bateriologice. Carnea si subprodusele comestibile pot fi declarate cu valoare nutritiva redusa in proportie de 25% si 50%. Cele care au valoare nutritiva redusa peste 50% se confisca. Declararea valorii nutritive reduse, termenul de valorificare, conditiile de vanzare si pretul produselor se fac de catre medicul veterinar de stat si de conducatorul unitatii producatoare sau de desfacere, pe baza unui proces verbal. Produsele cu valoare nutritiva redusa nu se pot folosi la fabricarea de preparate decat in situatii speciale si cu avizul Agentiei Nationale Sanitare Veterinare. 17.2.1. CARNEA SI ORGANELE DE LA ANIMALE PREA SLABE Aceste carnuri sunt produse de cauze fiziologice (varsta, subalimentatie, disfunctii ale aparatului digestiv) sau de cauze patologice (parazitare, infectioase, toxice) si se caracterizeaza prin modificari organoleptice ale maselor musculare si prin reducerea sau absenta tesutului adipos. Animalul este foarte slab, cu proeminentele osoase vizibile si musculatura putin voluminoasa. Dupa taiere se observa putine depuneri grasoase sau lipsa acestora si inlocuirea lor cu tesut conjunctiv predominant fibros, uscat sau infiltrat, cu aspect gelatinos. Rinichii sunt flotanti si se poate observa edem perineal. 66

Clasificarea carnurilor slabe (Lefenetre si Dedieu-1964) Felul slabirii Modificari produse Tipul carnii in carne Slabire fara Resorbtia grasimii Fara amiotrofie Carnuri slabe din infiltrarea tesutului de origine cauza inanitiei conjunctiv fiziologica, fara (carnuri modificari fizice ale marasmatice) grasimii Cu amiotrofie Carnuri slabe din cauza uzurii senile (cahexie senila) Resorbtia grasimii Cu sau fara Cahexie uscata de origine amiotrofie patologica, grasime uscata, fainoasa Slabire cu infiltrarea Grasimea si Infiltratie seroasa tesutului conjunctiv musculatura normale cantitativ Grasimea pe cale de Fara amiotrofie Hidrohemie resorbtie sau absenta, masele musculare normale Grasime absenta, Cu amiotrofie Hidrocahexie masele musculare pronuntata foarte atrofiate Tesutul conjunctiv axilar este infiltrat seros, limfoganglionii cervical superficial si brahial sunt turgescenti. Maduva osoasa este difluenta. Tesutul osos al vertebrelor este decolorat. Pentru stabilirea calitatii carnii se poate efectua testul densitatii maduvei osoasetestul Lafenetre si Dedieu. Se recolteaza 10g maduva osoasa de la un os lung (radius, femur), la 24 deore de la sacrificare. Proba se pune intr-un vas ermetic pentru a nu se deshidrata si se aduce la laborator. La laborator in trei pahare se pune alcool etilic cu concentrati diferite: 32º (D=0,963), 47 º (D=0,940) si 52º (D=0,932). Se recolteaza trei fragmente de maduva de dimensiunea unui bob de porumb si se introduc in cele trei pahare. Proba poate pluti sau poate sa cada la fundul paharului si in felul acesta se

67

stabileste destinatia carnii. Aceasta destinatie difera dupa continutul in apa al maduvei osoase (tabel).

32 º cade la fund pluteste -

Testul Lafenetre si Dedieu pentru maduva osoasa Alcool etilic Umiditatea Destinatia maduvei osoase carnii 47 º 52 º peste 50 confiscare cade la fund 40-50 confiscare sau mezeluri pluteste cade la fund 25-40 mezeluri Pluteste pana la 25 carne normala

Sanctiuni: • in caz de slabire pronuntata insotita de edeme gelatinoase, la locul de depunere a grasimilor, amiotrofie, infiltratia tesutului muscular, maduva osoasa difluenta, rosie sau roz-galbuie, se confisca animalul in intregime; • in celelalte cazuri carnea se da in consum cu pret mai mic deoarece are valoare nutritiva redusa; • in toate cazurile se controleaza posibilitatea existentei de cazuri patologice si daca acestea sunt prezente se dau sanctiuni corespunzatoare cauzei. 17.2.2. CARNEA CU MIROSURI STRAINE Dupa taiere carnea prezinta un miros caracteristic speciei dar in anumite cazuri poate prezenta si mirosuri straine. Aceste mirosuri straine apar in carne datorita mai multor cauze: • fiziologice - miros sexual de mascul (la vier permanent, la tap si berbec permanent dar mai accentuat in perioada rutului); -mirosuri datorate unor alimente (sroturi, faina de peste, plante aromatice); -mirosuri industriale absorbite respirator (petrol, dezinfectante, terebentina etc.); -mirosuri datorate medicamentelor administrate; • patologice -miros de urina (uremie), -miros de acetona (febra vitulera, acetonemie), -miros putrid (piemie, metrite), -miros de iod (omfaloflebite), -miros acid (meteorisme), -miros de usturoi (ascaridioza), 68

-miros de unt ranced (carbune emfizematos) etc. Carnea calda depozitata incorect ca si carnea rece depozitata si transportata incorect pot capata mirosuri straine (de mucegai, de neaerisit, de rozatoare, de substante chimice, de legume, de alte produse de origine animala). In cazul eviscerarii tardive, carnea capata miros fecaloid. Mirosurile sexuale se pot corecta prin castrarea masculilor respectivi, dupa care sacrificarea se efectueaza la o anume perioada de timp, perioada in care mirosul carnii dispare. Sanctiuni: • carnurile cu mirosuri straine se supun unei aerisiri puternice timp de 24 ore. • daca mirosurile dispar prin volatizare carnea se da in consum neconditionat. • daca mirosurile se estompeaza carnea se da in consum cu valoare nutritiva redusa. • daca mirosurile nu dispar carnea se confisca. • pentru aprecierea corecta a mirosurilor se executa proba frigerii si/sau proba fierberii. 17.2.3. CARNEA COLORATA ANORMAL Carnea se poate colora anormal din mai multe cauze: • alimentare - culoare galbena (consum de iarba verde in cantitate mare-xantofila, caroten). Se observa mai des la animalele batrane si obosite; • medicamentoase - tratamente cu albastru de metil, cu acid picric, triplaflavina, albastru de tripan etc. In unele cazuri carnea se coloreaza la cateva ore dupa sacrificare (albastru de tripan etc.) deoarece colorantul din tesuturi se oxideaza in contact cu oxigenul atmosferic; • patologice - pigmenti exogeni (antracoza, sideroza), pigmenti endogeni (hemoglobina, melanina, lipocrom, luteina, lipofuscina), pigmenti bacterieni (bacterii cromogene), stari de boala (pigmentare icterica). Aceste pigmentari pot fi localizate (la limfoganglioni, la organe, la alte tesuturi) sau generalizate. Pigmentarea icterica trebuie diferentiata de pigmentarea in galben din cauze alimentare. In pigmentarea icterica sunt colorate in galben: corticala si bazinetul renal, cartilajele articulare, nervii, tendoanele, tesutul adipos perineal (este mai colorat la periferie), urina, etc. Sanctiuni: • se confisca tot animalul in caz de icter intens, generalizat, in caz de melanoza generalizata si in toate cazurile de pigmentare intensa generalizata. • in caz de pigmentatii icterice moderate, daca nu sunt de natura infectioasa, carnea si organele se supun aerisirii si frigului timp de 24-48 de ore. • daca s-a produs depigmentarea carnea si organele se pot da in consum neconditionat. Trebuie insa executat cotrolul gustului, deoarece in unele pigmentari in galben apare gustul amar. 69

• daca nu s-a produs depigmentarea carnea si organele se confisca. • in caz de pigmentari localizate se confisca numai ceea ce este pigmentat. • in pigmentarile de natura alimentara si de natura senila moderate carnea si organele se pot da in consum cu valoare nutritiva redusa. 17.2.4. CARNEA SI ORGANELE DE LA ANIMALELE OBOSITE La animalele obosite apar modificari de compozitie chimica a sangelui si a muschilor. Astfel in sange se acumleaza cantitati mari de metaboliti si apare o stare de subintoxicatie, iar rezerva musculara de glicogen scade. Din cauza reducerii cantitative a glicogenului muscular carnea se matureaza necorespnzator, nu se mai poate conserva, se reduce consecutiv cantitatea de acid lactic din muschi si creste pH-ul carnii (6,0-6,5). Aceste carnuri au o capacitate de hidratare redusa si din aceasta cauza nu pot fi folosite la producerea de preparate din carne. Rigiditatea musculara este puternica dar de scurta durata, vasele intercostale sunt pline cu sange, limfoganglionii si viscerele prezinta congestie. Seul perirenal este infiltrat cu sange. In profunzimea depunerilor de grasime se observa picaturi de sange asfixic. Apare mirosul de mere renette la nivelul spatiului conjunctiv axilar, care dispare dupa aerare. Tesutul conjnctiv axilar are vasele congestionate si negre. Simfiza ischiopubiana este de culoare inchisa (negricioasa). Maduva oaselor este de culoare rosu inchis. Dupa fierbere bulionul obtinut este tulbure. Sanctiuni: • carnea si organele se dau in consum cu valoare nutritiva redusa daca examenul bacteriologic are rezultat negativ si daca mirosul acid a fost redus sau eliminat prin aerare. In caz contrar se confisca intreg animalul. • de asemenea se confisca tot animalul daca mirosul acid este pronuntat. 17.2.5. CARNEA SI ORGANELE DE LA ANIMALE INCOMPLET SANGERATE Sangerarea este incompleta la urmatoarele categorii de animale: obosite, febrile, in agonie, bolnave, taiate de necesitate. Dupa sacrificare se observa sange remanent in vasele mici atat in muschi si organe cat si in tesutul conjunctiv subcutan si intermuscular. Carnea este de culoare inchisa, neagra si pe sectiune se scurge sange. Grasimea este infiltrata cu sange. In zonele de decubit se observa hipostaza, iar plaga de sangerare este foarte putin sau deloc infiltrata cu sange. Sanctiuni: • in cazul acestor carnuri este obligatoriu examenul bacteriologic. 70

• se confisca tot animalul in caz de rezultat pozitiv la examenul bacteriologic si in caz de hipostaza accentuata. • cand rezultatul examenului bacteriologic este negativ si cand remanenta de sange in muschi si organe este moderata acestea pot fi date in consum imediat, cu valoare nutritiva redusa, sub control sanitar. 17.3. STARI PATOLOGICE CARE INFLUENTEAZA NEGATIV CALITATEA CARNII SI ORGANELOR 17.3.1. STAREA FEFRILA Febra produce modificari organoleptice importante atat in carne cat si in subprodusele comestibile. Muschii sunt decolorati (membrele anterioare) sau sunt de culoare gri-murdar (membrele posterioare) si au aspect de carne fiarta. Carnea este infiltrata, are consistenta redusa, vasele mici sunt pline cu sange. Limfoganglionii sunt suculenti, hipertrofiati, congestionati si hemoragici, tesutul conjunctiv interfascicular este infiltrat. Grasimea perirenala si pelvina are aspect laptos si umed. Seroasele (pleura si peritoneul) sunt cenusii. Carnea are de obicei pH puternic acid (3,5-4). Este posibila prezenta florei microbiene patogena sau conditionat patogena. La nivelul jaretelor (la taurine si cabaline) se observa edeme. Rigiditatea musculara este absenta. In spatiul conjunctiv axilar se percepe miros de cloroform sau de lapte acru. Organele parenchimatoase prezinta fie modificari distrofice fie modificari inflamatorii. Carnea se pune sub sechestru sanitar veterinar, dupa ce s-au recoltat probe pentru examenul de laborator. Examenul bacteriologic este obligatoriu. Dupa 24 ore carnea se va reexamina. Sanctiuni: • cand rezultatul examenului bacteriologic este pozitiv si/sau cand caracterele febrile sunt pronuntate se confisca carnea si subprodusele comestibile. • cand rezultatul examenului bacteriologic este negativ si modificarile organoleptice nu sunt pronuntate carnea si subprodusele comestibile se declara cu valoare nutritiva redusa si se da in consum dupa sterilizare. 17.3.2. CARNEA SI ORGANELE DE LA ANIMALELE INTOXICATE Cauzele si modul de manifestare a intoxicatiilor intalnite la animale sunt diverse. Cauzele pot fi de natura:  vegetala:-alcaloizi, -glicozizi, -saponine etc.  industriala:-produse industriale secundare, 71

-aditivi furajeri, -premixuri minerale, -NaCl, -fainuri furajere, -pesticide, -ingrasaminte chimice, -metale grele, -arsen, -substante radioactive, -substante medicamentoase, -hormoni, -dezinfectanti, -detergenti, etc.  microbiana (botulism etc.)  animala: -veninuri de insecte, -veninuri de reptile etc.  micotoxica: -aflatoxina, -sterigmatocistina etc. Simptomatologia poate varia de la forme supraacute la forme cronice de manifestare. Simptomele pot sa se observe la un animal sau la mai multe animale. Avand in vedere celor de mai sus se poate presupune ca se pot suspiciona intoxicatii in cazul taierilor normale dar mai ales in cazul taierilor de necesitate. Suspiciunea de animal intoxicat trebuie sa fie urmata de un control sanitar veterinar cat mai complet al carnii si organelor: organoleptic, toxicologic, bioproba, fizico-chimic, bacteriologic. Dupa taiere se observa modificari in masele musculare si in mod deosebit in rinichi, ficat, grasimi, glanda mamara, intestin, oase, glande endocrine. Locurile de stocare a toxicului in organism este diferit in functie de toxicul incriminat. Acesta poate fi raspandit in tot organismul sau stocat numai in anumite tesuturi si organe. Oricum de fiecare data trebuie determinata concentratia toxicului pe 100 gr carne, aspect foarte important pentru stabilirea destinatiei acesteia. Sanctiuni: • in toate cazurile de sacrificare a animalelor intoxicate se confisca organele, masa gastro-intestinala, sangele si glandele endocrine . • carnea va fi obligatoriu supusa examenului complex de laborator. Daca acesta evidentiaza prezenta toxicului peste limitele admise si/sau germeni patogeni sau conditionat patogeni peste standardele microbiologie, atunci carnea se confisca. • carnea se confisca total sau partial daca este modificata organoleptic iar examenul de laborator este negativ. 72

• carnea nemodificata organoleptic si care prezinta rezultat corespunzator la examenul de laborator se poate directiona in consum, cu urmatoarele restrictii: - nu se dirijeaza spre consum colectiv; - nu se dirijeaza la fabricarea de produse din carne sau la export. • pielea, parul, coarnele, unghiile se prelucreaza industrial, insotite de buletinul de analiza de la laborator si de mentiuni referitoare la modul de protectie al personalului care le prelucreaza, respectiv de instructiuni de detoxifiere a subproduselor respective. • confiscatele si deseurile de abator se exclud din hrana animalelor si se dirijeaza spre prelucrare tehnica sau spre distrugere, in functie de rezultatul examenului de laborator. 17.3.3. STARI DE : BACTERIEMIE, SEPTICEMIE, PIEMIE SI/SAU SAPREMIE In unele boli bacteriene si virotice agentii etiologici pot patrunde in sange (bacteriemie, viremie), fiind vehiculati in tot organismul si contamineaza carnea si organele. In alte cazuri agentii etiologici patrund si se multiplica in sange (septiceme) si de asemenea contamineaza carnea si organele. In ambele stari patologice carnea si organele pot prezenta modificari organoleptice localizate sau generalizate. In piemii procesele purulente localizate se metastazeaza in carne si organe, prin vehicularea pe cale sanguina a unui proces inflamator exudativ purulent. Consecutiv in carne si organe apar abcese, flegmoane, pericardite, peritonite, pleurite, artrite purulente, meningite si alte afectiuni purulente, localizate in diverse tesuturi si organe. Sapremia se datoreaza resorbtiei si diseminarii, prin intermediul sangelui a unor produse toxice rezultate in urma instalarii in diverse tesuturi a unor procese necroticogangrenoase (metrite gangrenoase, gangrene umede). Carnea si organele se modifica organoleptic si prezinta miros fetid, putrid. Sanctiuni: • examenul bacteriologic este obligatoriu in cazul bacteriemiilor si septicemiilor in care carnea si organele nu sunt modificate organoleptic. In functie de rezultatul acestui examen carnea si organele se pot da in consum conditionat ( dupa sterilizare) sau se confisca. • in cazul bacteriemiilor si septicemiilor insotite de modificari organoleptice in carne si organe si in piemii si sapremii carnea si organele se confisca. • pieile, parul, coarnele si unghiile se pot prelucra industrial ca atare sau dupa dezinfectare, conform rezultatului examenului bacteriologic. 17.3.4. STAREA DE AFECTIUNE LOCALIZATA SAU GENERALIZATA: 73

Medici examinatori din unitatile de taiere se intalnesc frecvent cu unele afectiuni localizate sau generalizate. In aceste cazuri pe langa sanctiunea de confiscare a ceea ce este afectat si/sau modificat organoleptic trebuie sa decida si asupra restului de carcasa si/sau de organe care par a fi apte de consum. Pentru mai multe asemenea situatii normale si masurile sanitare veterinare in vigoare prevad urmatoarele sanctiuni ( art.52): • aspiratie de sange sau apa din bazinul de oparit (spalat) suine: pulmonii, traheea si laringele se confisca, iar carnea si organele se dau in consum liber. • omfaloflebita acuta: carnea si subprodusele comestibele se confisca. Pielea, parul, coarnele si unghiile se pot prelucra industrial fara restrictii. • pneumonie, pleuropneumonie, bronhopneumonie, gangrena pulmonara, piotorax: in cazul cand carnea si subprodusele comestibile nu prezinta modificari organoleptice si la examenul bacteriologic este un rezultat corespunzator acestea se pot da in consum fara restrictii. Se confisca organul lezionat. In leziuni pulmonare si purulente sau gangrenoase se confisca pulmonii, traheea, laringele, cavitatea toracica, carnea si subrodusele comestibile modificate organoleptic. Se recolteaza probe in vederea examenului bacteriologic,directionarea carnii si a organelor efectuandu-se astfel: • in caz de rezultat pozitiv la examenul bacteriologic se confisca tot animalul, • in caz de rezultat negativ la examenul bacteriologic carnea si subprodusele comestibile se dau in consum fara restrictii. Masa gastrointestinala are aceeasi destinatie ca si carnea. • pericardita, pericardita traumatica, miocardita, endocardita: daca nu exista modificari organoleptice in carne si organe acestea se dau in consum neconditionat .Se confisca cordul si sacul pericardic. Cand leziunile sunt purulente se confisca cordul, pericardul, toate partile de carcasa si organele modificate organoleptic. Carnea si subprodusele comestibile se supun examenului bacteriologic. Daca rezultatul examenului bacteriologic este pozitiv se confisca tot animalul. Daca rezultatul examenului bacteriologic este negativ carnea si subprodusele comestibile se dau in consum fara restrictii. Masa gastrointestinala are aceeasi destinatie ca si carnea. • anevrisme verminoase: anevrismul si vasele aferente se confisca. Carnea si subrodusele comestibile nemodificate organoleptic se dau in consum fara restrictii. In cazul in care apar edeme ale capului si gatului, ale trenului posterior, leziuni de peritonita localizata sau generalizata, asociate cu slabire progresiva, se confisca tot animalul. • peritonita: in formele acute, exudative, generalizate se pun sub restrictii sanitare veterinare toate partile componente ale animalului.

74

Se confisca diafragmul, musculatura peretilor cavitatii abdominale, musculatura si oasele peretilor cavitatii pelvine, masa gastrointestinala, carnea si organele modificate organoleptic. Se executa examen bacteriologic si daca acesta are rezultat negativ se dau in consum neconditionat carnea si organele. Daca rezultatul examenului bacteriologic este pozitiv se confisca tot animalul. In formele cronice, localizate, se confisca masa gastrointestinala si portiunea de perete al cavitatii abdominale afectata, iar restul carnii si subproduselor comestibile se dau in consum neconditionat. • nefrite, pielonefrite, boli ale vezicii urinare. In aceste boli se confisca rinichii, ureterele si vezica urinara, iar carnea si subprodusele comestibile se dau in consum neconditionat, daca nu sunt modificate organoleptic. In cazul afectiunilor purulente se pun sub restrictii sanitare veterinare toate partile componente ale animalului si se efectueaza examenul bacteriologic. Daca rezultatul examenului bacteriologic este negativ carnea si subprodusele comestibile se dau in consum fara restrictii. Daca rezultatul examenului bacteriologic este pozitiv se confisca intreg animalul. Cand sunt cazuri de ruptura a vezicii urinare se confisca tot animalul. • mamita gangrenoasa. In acest caz este obligatoriu examenul bacteriologic. Daca rezultatul este negativ carnea si subprodusele comestibile se dau in consum conditionat, dupa sterilizare termica. Daca rezultatul examenului bacteriologic este pozitiv se confisca intreg animalul. • in anazarca si edeme generalizate se efectueaza confiscare totala. • fracturi, artrite, osteite. In aceste cazuri se excuta obligatoriu termometrie inainte de sacrificare. Daca animalul este afebril si daca tesuturile adiacente nu sunt inflamate si nu s-a produs adenita se confisca locul leziunii, cu tesuturile hemoragice si edematiate perifocale, restul carnii si subproduselor comestibile se da in consum neconditionat. Cand sunt semne de septicemie, adenita si hemoragii generalizate se efectueaza examen bacteriologic. In functie de rezultatul examenului bacteriologic carnea se da in consum conditionat (dupa sterilizare termica), cu confiscarea larga a zonei de fractura sau se confisca animalul in totalitate. • abcese localizate. Abcesul si tesuturile invecinate sanatoase se confisca. Daca abcesul a fost deschis accidental, in timpul prelucrarii primare sau al controlului sanitar veterinar, toata carnea contaminata cu puroi se confisca. • in depuneri de calciu se confisca toata carnea si organele in care exista depuneri. • neoformatii (benigne sau maligne). Daca neoformatia este localizata la un organ sau o regiune anatomica (musculatura, oase, articulatii), iar carnea nu prezinta modificari organoleptice, se confisca organul sau 75

regiunea cu malformatie, restul carnii si subproduselor comestibile se da in consum neconditionat. Daca neoformatia este generalizata se confisca intreg animalul. • carne cu hipostaza. Cand hipostaza este prezenta intr-un organ pereche sau intr-o regiune a carnii se confisca animalul in totalitate. • in hematoame se confisca portiunile cu hematoame fara a deprecia carcasele. • atrofii si/sau hipertrofii. Se confisca organele afectate, daca, prezinta ciroza, degenerescente si leziuni ale limfoganglionilor respectivi. • alterarea carnii. In caz de alterare superficiala se confisca toata carnea alterata, restul carcasei se da in consum conditionat, dupa sterilizare termica. In cazul alterarii profunde (putrefactie) se confisca toata carnea.

17.3.5. CARNEA DE SUINE PALIDA, MOALE SI UMEDA (P.S.E.) Carnea P.S.E. este o carne anormala, initialele reprezinta prescurtarea denumirii acestei categorii de carne in limba engleza (pale = palida, soft = moale, exudativ = umeda, apoasa). Carnea este decolorata (la suprafata si pe sectiune), are consistenta redusa si este umeda. La sectionare se observa scurgere abundenta de suc muscular. Cu toate acestea continutul in proteine, glucide si lipide nu este diferit fata de carnea normala. Aceste caracteristici negative reduc valoarea comerciala a carnii. Carnea P.S.E. nu se preteaza la congelare si nici la producerea de preparate din carne, deoarece are capacitate redusa de retinere a apei. Pierderile economice sunt foarte mari datorita faptului ca aceste modificari se produc in mod obisnuit la regiunile de calitate superioara ale carcasei si pentru ca se instaleaza la circa 60-70% din suinele sacrificate. Inainte de taiere muschiul P.S.E. are mult acid lactic si putin ATP si creatinfosfat. Dupa taiere in muschiul P.S.E. se produc urmatoarele modificari: • culoarea se deschide, • pH-ul scade rapid, • temperatura tisulara creste, • activitatea ATP-azei creste, • eliberarea ionilor de Ca din reticulul sarcoplasmatic este rapida, • ATP-ul se descompune rapid, • se acumuleaza si mult acid lactic si ca atare rigiditatea musculara se instaleaza repede. Modificarile se instaleaza rapid dupa taiere dar devin evidente la 12-24 de ore. In decursul timpului au fost incriminati mai multi agenti etiologici. La inceput s-a considerat ca este o miodistrofie de natura carentiala sau toxica. 76

In ultima perioada se considera ca agentul etiologic principal este stresul de transport, stresul din bazele de receptie si parcul de animale, manipularea brutala a suinelor, actiunea excitanta a metodei de asomare si chiar stresul de sacrificare. Astazi este unanim acceptata ideea ca aceasta carne este consumabila neconditionat. Evident trebuiesc exclusi agentii etiologici bacterieni (provenienta de la un animal bolnav). Pentru prevenirea aparitiei acestei categorii de carne se preconizeaza urmatoarele masuri: • manipulare, transport, cazare in conditii optime, • metode de asomare care sa nu mareasca starea de excitatie a porcilor. De asemenea se considera ca anumite rase de porci sunt genetic sensibile la stres si din aceasta cauza in unele tari se face o selectie de eliminare a suinelor genetic stres sensibile.

17.3.6. CARNEA DE SUINE DE CULOARE INCHISA, TARE, USCATA (D.F.D.) La suine in urma sacrificarii apar carnuri, intr-un procent de aproximativ 5%, corespunzatoare din punct de vedere igienc dar cu caractere organoleptice modificate. Astfel acestea au culoarea rosu-inchis, consistenta tare, sunt uscate (la suprafata si pe sectiune) si au pH-ul cu valori mai mari decat la carnea normala. Denumirea de carnuri D.F.D. vine de la initialele din limba engleza a defectelor organoleptice amintite (dark = culoare inchisa, firm = compact, ferm si dry = uscat, sec). Aparitia acestor carnuri se considera a fi cauza insuficientei hormonilor glucocorticoizi. Maturarea acestor carnuri este lenta deoarece procesele de glicogenoliza si glicoliza sunt incetinite, cantitatea de acid lactic care se produce fiind redusa si deci pH-ul este mai ridicat (peste 6,2). Pe sectiune carnea este lipicioasa, uscata, de culoare rosu spre negru. Aceste carnuri sunt expuse atacului microbian, deci se altereaza usor. Carnurile D.F.D. au o buna capacitate de hidratare dar se saramureaza greu. Carnurile respective sunt admise la producerea de prospaturi dar nu se admit la producerea de semiconserve de sunca si de salamuri crude - de durata.

18. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL ALTOR CATEGORII DE CARNE SI ORGANE 18.1. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL CARNII SI ORGANELOR PROVENITE DIN TAIERI DE NECESITATE.

77

Taierea de necesitate este o taiere de forta majora, cauzata de un accident sau o boala care pune in pericol viata animalului. In aceasta categorie intra animale situate intr-una din situatiile urmatoare: • accidentate grav - fracturi, hemoragii grave, eventratii, arsuri gave, fulguratii, electrocutari, asfixii etc.; • bolnave de boli interne, infectioase sau parazitare, cu evolutie grava si care nu pot fi vindecate prin tratamente; • suspecte de boli infectocontagioase sau care se taie in scop de diagnostic. Animalele care se vor taia de necesitate se stabiesc de medicii veterinari de stat si de medicii veterinari oficiali. In absenta acestora taierea de necesitate se poate aviza de personalul sanitar veterinar auxiliar (tehnician veterinar, asistent veterinar) sau de reprezentantul consiliului administrativ local. In cazul cand nici acestia nu sunt prezenti, iar taierea nu poate fi amanata, aceasta se va efectua fara aviz prealabil. Pentru aceste animale medicii veterinari de stat elibereaza Certificatul sanitar veterinar pentru taiere de necesitate (anexa 1). In acesta medicul veterinar de stat trebuie sa precizeze motivul sacrificarii de necesitate, faptul ca animalul a fost in evidenta circumscriptiei sanitare veterinare respective si altele. (anexa 1) MAA - Agentia Nationala Sanitara Veterinara Directia Sanitara Veterinara.................................. Circumscriptia Sanitara Veterinara....................... Nr..................data.......................

CERTIFICAT SANITAR VETERINAR pentru taiere de necesitate Identificarea animalului: Specia............................................categoria...........................................rasa............................................... varsta................................sexul......................................................nr.matricol............................................ Proprietarul:................................................................................................................................................. adresa: localitatea...............................................strada................................................................................ ..............................nr.........................judetul........................................................... Animalul a fost taiat de necesitate la data : ................................................................................................. in locul.............................................din localitatea...................................................................................... judetul....................................sau se trimite spre taiere imediata. In urma examenelor efectuate s-au constatat urmatoarele :......................................................................... ...................................................................................................................................................................... ...................................................................................................................................................................... ...................................................................................................................................................................... ...................................................................................................................................................................... Diagnosticul:................................................................................................................................................ ...................................................................................................................................................................... ...................................................................................................................................................................... 78

Animalul a fost anterior taierii in evidenta circumscriptiei sanitare veterinare, fiind inscris in Registrul de consultatii si tratamente la nr................din data de................................................. Se certifica necesitatea taierii. Se trimite la.................................................................................................................................................. (abatorul, punctul de taiere, localitatea) insotit de Certificatul sanitar veterinar de transport nr................................................................................. data.................................... Medic veterinar de stat, L.S............................................... (semnatura si parafa)

Taierea se poate face intr-o unitate de taiere, intr-o unitate de crestere sau pe pasune. In ultimele doua cazuri igiena prelucrarii primare este nesatisfacatoare. Animalele care se taie de necesitate in afara unor unitati de taiere se eviscereaza partial (masa gastrointestinala, organele urogenitale, alte organe cu afectiuni) si nu se jupoaie. La examinarea post mortem medicul veterinar va controla modul cum au fost si cand au fost sangerate animalele respective (in viata, in agonie, post mortem) si cand au fost eviscerate. Sanctiuni: • neeviscerarea la timp atrage dupa sine confiscarea intregului animal; • carnea si subprodusele comestibile rezultate se pun sub sechestru sanitar veterinar, dupa ce s-au recoltat probe in vederea examenului bacteriologic, care este obligatoriu. • destinatia carnii si subproduselor comestibile se hotaraste de catre medicul veterinar de stat, dupa sosirea buletinului de analiza de la laboratorul sanitar veterinar de stat judetean respectiv, dupa cum urmeaza: - carnurile si subprodusele comestibile admise in consum neconditionat sau in consum conditionat se valorifica prin unitati de taiere. Fac exceptie carnea si subprodusele comestibile obtinute din taierea de necesitate a animalelor din gospodariile particulare, care se valorifica pentru consum familial. - carnea si subprodusele comestibile improprii consumului uman se confisca. • taierile de necesitate se evidentiaza separat, situatia acestora se raporteaza lunar la directiile sanitare veterinare judetene, pentru analizarea cauzelor acestora. De asemenea se mentioneaza locul unde au fost taiate animalele. • controlul sanitar veterinar al carnurilor si subproduselor comestibile rezultate in urma taierilor de necesitate trebuie sa se efectueze cu mare atentie, deoarece din statistici se constata ca acestea sunt cauza principala pentru intoxicatiile alimentare colective (T.I.A.C.). 18.2. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL CARNII SI ORGANELOR PROVENITE DIN SACRIFICARI CLANDESTINE 79

Prin sacrificari clandestine se desemneaza acele taieri de animale de macelarie care se efectueaza in afara unitatilor de taiere, carnea si subprodusele comestibile obtinute urmand a fi comercializate clandestin, pentru consum public. Deci excluderea controlului sanitar veterinar este totala: ante mortem, post mortem si al comercializarii. Se sacrifica clandestin animale proprii bolnave, animale de macelarie furate, animale din gospodariile anexe (cantine, spitale, camine etc.) care nu se supun controlului sanitar veterinar si animale de macelarie a caror carne este comercializata ca provenind de la alta specie (se sacrifica cabaline si carnea se comercializeaza ca fiind de bovine). In acest ultim caz carnea se dezoseaza, se fasoneaza si eventual se toaca in amestec cu slanina de suine. De asemenea se mai comercializeaza clandestin carne provenita de la cadavre proaspete, de animale de macelarie. Carnea si organele provenite din sacrificari clandestine si de la cadavre proaspete este foarte periculoasa pentru consumator deoarece:  poate proveni de la animale bolnave de boli grave (turbare, antrax, morva etc.)  poate proveni de la animale moarte de boli grave;  este prelucrata primar, este ambalata si este transportata in conditii de igiena precare. Examinarea sanitara veterinara a acestor carnuri este dificila deoarece lipsesc de multe ori organele, iar datele din anamneza in cele mai multe cazuri sunt false. Din aceasta cauza examenul de laborator (fizico-chimic si bacteriologic) este obligatoriu. Sanctiuni: • sacrificarea clandestina ca si comercializarea clandestina reprezinta fapte contraventionale la normele si masurile sanitare veterinare si se sanctioneaza conform H.G. nr. 794/1993 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor la normele sanitare veterinare - Art.3, litera B, nr.10. Din aceasta cauza carnea si organele depistate se confisca (in sens juridic) si se pun sub sechestru sanitar veterinar, dupa ce s-au recoltat probe in vederea examenului de laborator. • daca rezultatul examenului de laborator este corespunzator aceste carnuri si subproduse comestibile se pun la dispozitia consiliilor administrative locale, care le valorifica in interesul comunitatii, la camine, la azile etc. • daca rezultatul examenului de laborator este necorespunzator atunci aceste carnuri si subproduse comestibile se confisca si se distrug sau se prelucreaza tehnic, dupa posibilitati. 18.3. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL CARNII, ORGANELOR SI AL ALTOR PRODUSE DE ORIGINE ANIMALA ADUSE DIN ALTE LOCALITATI. 80

La ora actuala numarul producatorilor de carne, subproduse comestibile si de alte produse de origine animala a crescut foarte mult. Acestia sunt fie persoane juridice fie persoane fizice (gospodariile populatiei) si isi comercializeaza produsele in unitati comerciale specifice sau in sectoare ale pietelor agroalimentare, targurilor, oboarelor, respectiv in locuri autorizate sanitar veterinar si sanitar. Circulatia acestor produse este foarte intensa si acopera tot teritoriul national, deoarece cererea si oferta se modifica permanent fie din cauze economice, fie din cauza calitatii carnii, subproduselor comestibile si a celorlalte produse de origine animala (preparate din carne, lapte, produse lactate, miere, pasari vii etc.). Controlul sanitar veterinar al acestor produse este efectuat de medicii veterinari de stat si de medicii veterinari oficiali, pe teritoriul carora aceste produse sunt comercializate si de catre inspectorii de politie sanitara veterinara, care controleaza transportul acestor produse. Acestia efectueaza un control al actelor insotitoare ale produselor de origine animala (controlul administrativ) si un control sanitar veterinar propriu-zis, referitor la prospetimea produselor si igiena transportului. 18.3.1. CONTROLUL ADMINISTRATIV Acest control se refera la actele sanitare veterinare, la actele referitoare la calitate si la actele financiar-comerciale, care trebuie sa insoteasca produsele de origine animala destinate consumului public. Actele sanitare veterinare care trebuie sa insoteasca produsele de origine animala destinate consumului public, in functie de categoria lor, sunt:  Certificat de sanatate publica veterinara pentru carne proaspata/organe (anexa 2)

(anexa 2) Anexa nr.11 la norma sanitara veterinara ROMANIA MINISTERUL AGRICULTURII SI ALIMENTATIEI AGENTIA NATIONALA SANITARA VETERINARA Directia sanitara veterinara......................... CERTIFICAT DE SANATATE PUBLICA VETERINARA pentru carne proaspata/organe Nr....................... Autoritatea locala competenta: Directia sanitara veterinara.......................................................................................................................... Eminent: -Medic veterinar oficial Dr.......................................................................................................... 81

-Circumscriptia sanitara veterinara / Circumscriptia sanitara veterinara pentru controlul alimentelor de origine animala..................................................................................................................... 1. Identitatea carnii Carne de....................................................................................................................................................... (specia de animal) Natura produselor......................................................................................................................................... Natura ambalajelor....................................................................................................................................... Numarul pieselor sau al unitatilor de ambalaj.............................................................................................. Data taierii.................................................................................................................................................... Anul si luna congelarii................................................................................................................................. (in cazul carnii congelate) Greutatea neta.............................................................................................................................................. II. Provenienta carnii Adresa/adresele si numarul/numerele de autorizare veterinara ale abatorului producator: ........................ ...................................................................................................................................................................... Adresa si numarul de autorizare sanitara veterinara ale salii de transare.................................................... ...................................................................................................................................................................... Adresa si numarul de autorizare sanitara veterinara ale frigoriferului......................................................... ...................................................................................................................................................................... III. Destinatia carnii Carnea este expediata din ............................................................................................................................ (localitatea de expeditie) la .................................................................................................................................................................. (localitatea de destinatie) prin urmatoarele mijloace de transport........................................................................................................ (pentru vagon si auto numarul de inmatriculare) IV. Atestat de sanatate publicaveterinara Subsemnatul,medic veterinar oficial, certific urmatoarele: • carnea/organele provine/provin de la animale sanatoase, originare din efective si localitati nesupuse unei restrictii sanitare veterinare de sanatate • ca urmare a inspectiei ante-mortem si pot mortem, carnea/organele a fost/au fost gasita/gasite apta/apte neconditionat spre consum uman • mijloacele de transport indeplinesc conditiile de igiena Marca de Emis in.............................. sanatate publica (localitatea) veterinara la ...................................... (data) Numele, prenumele, numarul de autentificare si parafa medicului veterinar oficial................................... ......................................................................................................................................................................

Anexa nr.11 la norma sanitara veterinara ROMANIA MINISTERUL AGRICULTURII SI ALIMENTATIEI 82

AGENTIA NATIONALA SANITARA VETERINARA Directia sanitara veterinara......................... CERTIFICAT DE SANATATE PUBLICA VETERINARA pentru carne proaspata/organe Nr....................... Autoritatea locala competenta: Directia sanitara veterinara.......................................................................................................................... Eminent: -Medic veterinar oficial Dr.......................................................................................................... -Circumscriptia sanitara veterinara / Circumscriptia sanitara veterinara pentru controlul alimentelor de origine animala..................................................................................................................... 1. Identitatea carnii Carne de....................................................................................................................................................... (specia de animal) Natura produselor......................................................................................................................................... Natura ambalajelor....................................................................................................................................... Numarul pieselor sau al unitatilor de ambalaj.............................................................................................. Data taierii.................................................................................................................................................... Anul si luna congelarii................................................................................................................................. (in cazul carnii congelate) Greutatea neta.............................................................................................................................................. II. Provenienta carnii Adresa/adresele si numarul/numerele de autorizare veterinara ale abatorului producator: ........................ ...................................................................................................................................................................... Adresa si numarul de autorizare sanitara veterinara ale salii de transare.................................................... ...................................................................................................................................................................... Adresa si numarul de autorizare sanitara veterinara ale frigoriferului......................................................... ...................................................................................................................................................................... III. Destinatia carnii Carnea este expediata din ............................................................................................................................ (localitatea de expeditie) la .................................................................................................................................................................. (localitatea de destinatie) prin urmatoarele mijloace de transport........................................................................................................ (pentru vagon si auto numarul de inmatriculare) IV. Atestat de sanatate publicaveterinara Subsemnatul,medic veterinar oficial, certific urmatoarele: • carnea/organele provine/provin de la animale sanatoase, originare din efective si localitati nesupuse unei restrictii sanitare veterinare de sanatate • ca urmare a inspectiei ante-mortem si pot mortem, carnea/organele a fost/au fost gasita/gasite apta/apte neconditionat spre consum uman • mijloacele de transport indeplinesc conditiile de igiena Marca de Emis in.............................. sanatate publica (localitatea) veterinara la ...................................... (data) Numele, prenumele, numarul de autentificare si parafa medicului veterinar oficial................................... 83

......................................................................................................................................................................

 Certificat sanitar veterinar de transport pentru produse de origine animala, furaje si alte marfuri (anexa 2)

M.A.A. – Agenta Nationala Sanitara Veterinara Directia Sanitara Veterinara................................ Circumscriptia Sanitara Veterinara..................... Nr..............data.......................ora.......................

(anexa2)

CERTIFICAT SANITAR VETERINAR DE TRANSPORT pentru produsele de origine animala, furaje si alte marfuri Denumirea produselor.................................................................................................................................. Cantitatea..................................................................................................................................................... Nr si felul ambalajelor................................................................................................................................. Proprietarul................................................................................................................................................... Adresa.......................................................................................................................................................... Documentul de expeditie............................................................................................................................. nr............................................data.......................................... Certificatul de calitate nr............................................................data........................................................... Examenele si analizele de laborator efectuate: data felul examenelor si analizelor rezultatul

84

(verso) Se verifica urmaoarele: 1. Locul de origine si localitatea de provenienta sunt lbere de boli epizootice. 2. produsele au fost examinate inainte de livrare-incarcare si sunt...................................................... (salubre, confiscate etc.) 3. Mijlocul de transport........................................................................................................................ (tipul, nr circulatie, seria) a fost in prealabil verificat, spalat-dezinfectat si indeplineste conditiile prevazute in normele sanitare veterinare. 4. Transportul se efectueaza la.........................................................................................................la ...........................................................pe ruta................................................................................cu destinatia ......................................................................................................................................... Conditii speciale de transport: .......................................................................................................................................................... .......................................................................................................................................................... Restrictii sanitare veterinare ............................................................................................................ .......................................................................................................................................................... .......................................................................................................................................................... .......................................................................................................................................................... .......................................................................................................................................................... Loc Medic veterinar de stat, pentru timbru L.S. .................................... fiscal (semnatura si parafa)

 Autorizatie sanitara veterinara pentru mijloacele de transport animale, produse de origine animala si furaje (anexa 3) MMA-Agentia Nationala Sanitara Veterinara Directia Sanitara Veterinara........................... AUTORIZATIE SANITARA VETERINARA pentru transport animale, produse de origine animala si furaje Nr............................din........................ Mijlocul de transport.......................................................nr circulatie(seria)................................................ ...........................capacitatea.................................................., Proprietatea............................................................Adresa........................................................................... ...................................................................................................................................................................... Se autorizeaza pentru transportul................................................................................................................. Nerespectarea conditiilor sanitare veterinare atrage, dupa caz, ridicarea autorizatiei si sanctionarea contraventionala sau penala, conform Legii sanitare veterinare. Director, .............................................. L.S. ----------------------------------------------------------------------85

(verso) Autorizatia insoteste in mod obligatoriu mijlocul de transport si se prezinta anual la verificare si viza. Anul....................... Anul....................... Anul....................... Semnatura, Semnatura, Semnatura, L.S. L.S. L.S. Anul....................... Anul....................... Anul....................... Semnatura, Semnatura, Semnatura, L.S. L.S. L.S.

 Carnet de sanatate pentru animale, pasarile si coloniile de albine de la care se valorifica produse (pentru gospodariile populatiei), (anexa 4)

(anexa 4) Directia Sanitara Veterinara ................................................. Circumscriptia Sanitara Veterinara ........................................................ CARNET DE SANATATE pentru animalele, pasarile si coloniile de albine de la care se valorifica produse Nr ..................................data......................................... PRODUCATORUL: ...................................................................................................................................................................... DOMICILIUL: ...................................................................................................................................................................... ...................................................................................................................................................................... Buletinul de identitate seria....................................................nr......................................................eliberat de Politia .....................................................................................................................................................

Specia si

Animalele existente in gosodaria producatorului: Anul ..................... Anul .......................... 86

categoria I II III IV I II III IV Bovine din care vaci Ovine – Caprine din care mulgatoare Porcine Pasari din care ouatoare Familii de albine Produsele care se valorifica: ...................................................................................................................................................................... ...................................................................................................................................................................... ...................................................................................................................................................................... ...................................................................................................................................................................... Starea sanatatii animalelor

Examenele sanitare veterinare efectuate Tuberculinarea bovinelor

Data

Rezultatul

Semnatura si parafa medicului veterinar

Controlul serologic pentru bruceloza bovina Controlul serologic pentru depistarea mastitelor la vaci Examenul clinic trimestrial al animalelor, pasarilor si familiilor de albine din gospodarie Observatii si restrictii sanitare veterinare : .................................................................................................. ...................................................................................................................................................................... ...................................................................................................................................................................... Medic veterinar de stat, L.S. ........................................ (semnatura si parafa) 87

Obligatiile producatorilor Persoanele care valorifica laptele si produse lactate, oua, pasari vii, miere de albine, ceara si altele, vor avea asupra lor prezentul carnet de sanatate, vizat in fiecare trimestru de catre circumscriptia veterinara, in raza careia domiciliaza. Valorificarea acestor produse este admisa numai in locuri publice (piete, targuri). Pentru carne si preparate din carne, vor avea certificat sanitar veterinar de transport, eliberat de circumscriptia sanitara veterinara de care apartin. Produsele aflate in piete si targuri, inainte de a fi puse in vanzare, vor fi prezentate la setiunea de control sanitar veterinar a alimentelor de origine animala sau personalului sanitar veterinar care controleaza locul respectiv de valorificare, pentru a fi examinate si admise la valorificare. Alimentele de origine animala trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte: • sa provina de la animale, pasari sau colonii de albine sanatoase si sa fie manipulate numai de catre persoane sanatoase • sa nu fie falsificate sau cu mirosuri, gusturi sau culori straine, cu o consistenta anormala • sa nu fie murdarite sau sa nu contina impuritati, sa nu fie transportate sau prezentate in ambalaje murdare, ruginite sau improprii pentru produsul respectiv. In locurile publice de valorificare a produselor, producatorii vor fi imbarcati in hale, sorturi si bonete curate.

Certificatele se elibereaza pentru fiecare mijloc de transport, au valabilitatea specificata de eminent, trebuie sa fie completate corect, citet si sa poarte marca de sanatate (anexa 5).

88

Carnetul de sanatate trebuie sa fie corect si citet completat, vizat la zi si trebuie prezentat medicului veterinar care deserveste locul public de valorificare respectiv, impreuna cu produsele ce se vor comercializa. De asemenea, in cazul carnii si organelor, se controleaza corespondenta marcii aplicate pe certificat cu cea aplicata pe produs. Mijlocul de transport se controleaza daca este autorizat si daca a fost curatat si supus dezinfectarii inainte de folosire. Toate aceste acte sunt eliberate de medicul veterinar de stat sau de medicul veterinar oficial, cu exceptia autorizatiei pentru mijlocul de transport care se elibereaza de directorul directiei sanitare veterinare judetene sau a municipiului Bucuresti. 89

18.3.2. CONTROLUL SANITAR VETERINAR PROPRIU-ZIS Controlul prospetimii se realizeaza prin examenul organoleptic al carnii, subproduselor comestibile si al celorlalte produse transportate. Acest control stabileste daca produsele sau modificat alterativ in timpul transportului. Medicul veterinar controleaza modul de transport si de ambalare a produselor respective, pentru a stabili daca in timpul transportului acestea au suferit contaminari cu microorganisme. Sanctiuni: • cand carnea, subprodusele comestibile sau celelalte produse sunt corespunzatoare organoleptic, al igienei transportului, respectiv al controlului administrativ, se admit in consum neconditionat • orice suspiciune referitoare la salubritatea si/sau prospetimea acestora se va solda cu sechestrarea produselor respective si cu recoltarea de probe pentru examen de laborator complet (organoleptic, fizico-chimic, bacteriologic etc.). Daca rezultatul examenului de laborator este negativ produsele se dau in consum neconditionat. Daca rezultatul examenului de laborator este pozitiv produsele se confisca si se distrug sau se valorifica, fie in hrana animalelor fie prin prelucrare tehnica, dupa caz. • in cazurile cand carnea, subprodusele comestibile sau celelalte produse sufera modificari organoleptice, murdariri, alterari, sunt transportate in mjloace de transport neautorizate si cand exista neconcordante intre inscrisurile din acte si realitatea transportata se considera ca s-au produs contraventii si sunt sanctionate conform H.G. nr. 794/1993 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor la normele sanitare veterinare - Art.2, litera B, nr. 8, nr. 9 si nr. 18. 18.4. CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL PRODUSELOR DE ORIGINE ANIMALA IMPORTATE, EXPORTATE SAU TRANZITATE Produsele de origine animala destinate consumului sau uzului uman sunt marfuri de mare importanta care constituie obiect al comertului international. Acest comert se desfasoara pe baza unor reglementari, dintre care unele sunt de domeniul sanitar veterinar. Produsele de origine animala se importa, se exporta sau pot tranzita teritoriul unei tari. Reglementarile sanitare veterinare care privesc circulatia transfrontaliera a produselor de origine animala sunt emise de: • organisme internationale (ONU-Organizatia Natiunilor Unite, OMS-Organizatia Mondiala a Sanatatii, FAO- Organizatia pentru Agricultura si Alimentatie, WTOOrganizatia Mondiala a Comertului, OIE-Oficiul Internatonal de Epizootii etc.), • organisme regionale (CEE-Comunitatea Economica Europeana, CBAV-Comitetul Balcanic pentru Activitate Veterinara, NAFTA- Asociatia Nord Americana a Liberului Schimb, EFTA-Asociatia Europeana a Liberului Schimb etc.), • fiecare tara in parte. 90

De asemenea acordurile bilaterale interstatale, in domeniul comertului si in domeniul veterinar, cuprind reglementari referitoare la activitatea de comert cu produse de origine animala. Controlul sanitar veterinar al produselor de origine animala care se importa, se exporta si care tranziteaza se efectueaza prin intermedul inspectoratelor sanitare veterinare de frontiera judetene. Acestea cuprind totalitatea puctelor de control de trecere a frontierei (PCTF) de la nivelul unui judet, prin care se executa mare sau mic trafic de produse de origine animala si de animale. Sediile acestor inspectorate sunt la nivelul celui mai important punct de control al trecerii frontierei. Puncte de control de trecere a frontierei mai sunt organizate in porturile si in aeroporturile cu trafic international. Inspectoratele sanitare veterinare de frontiera judetene sunt parti componente ale Politiei Sanitare Veterinare de Frontiera (P.S.V.F.). Scopurile activitatii sanitare veterinare de frontiera sunt: • prevenirea introducerii pe teritoriul national a unor boli specifice animalelor si a zoonozelor, • prevenirea exportului unor animale bolnave de boli transmisibile la animale si la om, • prevenirea importarii si/sau exportarii de produse de origine animala care ar putea pune in pericol sanatatea consumatorului intern sau extern, • asigurarea tranzitului de animale si produse de origine animala in conditii de perfecta securitate sanitara veterinara pentru tara noastra. In Romania trecerea frontierei de catre produsele de origine animala este reglementata de normele si masurile sanitare veterinare, care insotesc Legea sanitara veterinara nr. 60/1974, modificata. Agentia Nationala Sanitara Veterinara (A.N.S.V.) emite, ori de cate ori este cazul, ordine proprii sau propune Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor (M.A.A.P.- fost M.A.A.) emiterea unor ordine ( care se publica in Monitorul Oficial – Partea I-a) referitoare la importul, exportul si tranzitul de animale si produse de origine animala. De asemenea A.N.S.V. notifica prefecturilor, consiliilor judetene si directiilor sanitare veterinare judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, masurile de interdictie a importului de animale si produse de origine animala, din tarile in care evolueaza boli grave pentru animale sau antropozoonoze.  Ordinul M.A.A. nr. 33/23 mai 1997 privind neautorizarea sanitara veterinara a importului de bovine, ovine si a unor produse de origine animala din tarile in care evolueaza encefalopatia spongiforma la bovine si scrapia la ovine si caprine;  Ordinul M.A.A. nr. 46/23 iunie 1997 privind modificarea si completarea Ordinului M.A.A. nr. 33/23 mai 1997 privind neautorizarea sanitara veterinara a importului de bovine, ovine si caprine vii si a unor produse de origine animala din tarile in care evolueaza encefalopatia spongiforma la bovine si scrapia la ovine si caprine; 91

 Ordinul M.A.A. nr. 68/30 septembrie 1997 pentru aprobarea Normei Sanitare Veterinare cu privire la conditiile sanitare veterinare pentru admiterea la import a produselor de origine animala si a furajelor (M.O. –Partea I-a nr. 284/1997);  Ordinul M.A.A. nr.70/11 august 1998 pentru aprobarea normei sanitare veterinare privind conditiile si procedura de avizare sanitara veterinara a importului, exportului si tranzitului cu animale, produse si subproduse de origine animala, furaje si alte produse si materii care pot influienta starea de sanatate a animalelor si sanatatea publica (M.O. – partea I-a nr.369/1998) ;  Ordinul M.A.A. nr.103/6 noiembrie 1998 pentru aprobarea normei sanitar veterinare privind conditiile sanitare veterinare si procedura de autorizare sanitara veterinara de functionare a unitatilor supuse controlului sanitar veterinar si privind aprobarea efectuarii de activitati de export cu produse de origine animala si cu alte produse supuse controlului sanitar veterinar ( M.O. partea I-a nr.499/1998) ;  Ordinul M.A.A. nr.76/26 mai 1999 pentru modificarea Ordinului ministrului agricultirii si alimentatiei nr.33/23 mai 1997 privind neautorizarea sanitara veterinara a importului de bovine, ovine si caprine vii si a unor produse de origine animala din tarile in care evolueaza encefalopatia spongioforma la bovine si scrapia la ovine si capre, modificat si completat prin Ordinul ministrului agriculturii si alimentatiei nr.46/23 iunie 1997;  Ordinul M.A.A. nr.100/27 iulie 1999 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind masurile de profilaxie si combatere a encefalopatiei spongiforme bovine;  Ordinul A.N.S.V. nr.101008/19 ianuarie 2001 privind interzicerea importurilor din Italia de bovine si unele produse de origine animala provenite de la acestea;  Ordinul A.N.S.V. nr.101322/29 ianuarie 2001 cuprinzand masuri suplimentare de prevenire a introducerii pe teritoriul Romaniei a encefalopatiilor spongiforme transmisibile. Incepand din 25 ianuarie 2000 A.N.S.V. prin mai multe Note a alcatuit o lista de tari, din care se interzice importul de animale vii si de unele produse de origine animala, deoarece in acestea evolueaza encefalopatia spongiforma la bovine si scrapia la ovine si caprine. Controlul sanitar veterinar de frontiera in cazurile de import si export se refera la doua mari aspecte:  Controlul administrativ,  Controlul sanita veterinar al produselor. Controlul administrativ inseamna controlul actelor insotitoare ale importului sau exportului respectiv:  Aviz sanitar veterinar de import/export ROMANIA MINISTERUL AGRICULTURII ALIMENTATIEI SI PADURILOR AGENTIA NATIONALA SANITARA VETERINARA Directia sanitara veterinara................................................................... 92

Nr......................................... Data...................................... AVIZ sanitar veterinar de import/export In baza solicitarii nr.......................................din data de.................................................formulata de Societatea Comerciala........................................................................................................Directia sanitara Veterinara.......................................................................................................acorda Aviz sanitar veterinar de import/export, valabil pana la...............................................................pentru: 1. Identificarea produselor si calitatea: ................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................ 2. Originea produselor: Tara........................................................................................................................................................ Expeditorul............................................................................................................................................ Unitatea producatoare............................................................................................................................ 3. Destinatia produselor: Tara........................................................................................................................................................ Punctul de control de trecerea frontierei/iesire...................................................................................... Unitatea de depozitare............................................................................................................................ 4. Modul de valorificare: ................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................ ................................................................................................................................................................ Parametrii de salubritate ai produselor importate trebuie sa corespunda prevederilor Ordinului ministrului agriculturii si alimentatiei nr. 68/1997, iar parametrii de calitate trebuie sa fie cel putin egali cu cei prevazuti in standardele nationale in vigoare in Romania si sa fie inscrisi pe eticheta, in fisa tehnica si in declaratia de conformitate. Parametrii de calitate si salubritate ai roduselor exportate trebuie sa corespunda prevederilor oficiale din tarile importatoare, importatorul/exportatorul are obligatia de a respecta conditiile sanitare veterinare care se vor inscrie pe verso, care fac parte integranta din prezentul preaviz. Director. ...................................................... (numele, semnatura si stampila) Tara............................................. Ordinul de plata nr......................

Intocmit, .............................................

 Certificat sanitar veterinar de transport (tip international)  Certificat de conformitate  Fisa tehnica  Documentele mijlocului de transport. Se controleaza intocmirea corecta a actelor, daca sunt completate citet, daca sunt respectate conditiile sanitare veterinare de import/export, care sunt inscrise pe verso avizului in momentul eliberarii acestuia. De asemenea se controleaza daca mijlocul de transport este autorizat sanitar veterinar si igienizat. 93

Daca toate actele corespund se trece la controlul sanitar veterinar al produselor. In cazul importurilor se efectueaza un control organoleptic la frontiera si un examen de laborator pe probele recoltate, dupa ce produsele au fost depozitate. Depozitarea se poate face la punctul de frontiera (daca sunt conditii) sau intr-un depozit stabilit anterior, in apropierea punctului de trecere a frontierei. Dupa aceste controale se elibereaza un certificat sanitar veterinar de control frontiera si viza de liber la import, daca produsele corespund standardelor de stat si conditiilor sanitare din avizul sanitar veterinar. Pana la locul de depozitare produsele vor fi insotite de un certificat sanitar veterinar de frontiera provizoriu. In cazul exporturilor se controleaza organoleptic produsele si inscrisurile in buletinele de analiza, care insotesc produsele. Cand se constata necorespondente in acte sau cand produsele importate nu corespund standardelor nationale acestea se resping de la import. Aceasta sanctiune apartine Agentiei Nationale Sanitare Veterinare. Pana la luarea deciziei de catre A.N.S.V. produsele respective se supun carantinei sanitare veterinare de frontiera. Controlul sanitar veterinar al produselor aflate in tranzit prezinta unele particularitati. Trecerea produselor de origine animala de la exportator la importator prin teritoriul unei terte tari se numeste tranzit. Tara tranzitata are dreptul sa execute control sanitar veterinar asupra produselor de origine animala in tranzit. Acest control se efectueaza atat la intrarea produselor in tara cat si la iesirea produselor din tara. De cele mai multe ori mijloacele de transport care tranziteaza tara sunt sigilate. In toate cazurile se efectueaza controlul administrativ al tranzitului si controlul mijlocului de transport, inclusiv starea sigiliilor. Daca toate rezultatele controlului sunt corespunzatoare atunci pe documentele insotitoare se aplica viza de „liber tranzit”. In cazul suspiciunii, referitoare la calitatea produselor si la incarcatura, mijloacele de transport sunt desigilate, iar produsele se controleaza organoleptic si prin examene de laborator. Aceste produse se depoziteaza in carantina. Tranzitul se respinge sau se confisca (conform legislatiei internationale si/sau conventiilor bilaterale) cand: • produsele sunt alterate, • sunt falsificate, • actele nu sunt completate corect sau lipsesc, • in mijlocul de transport sunt descoperite alte marfuri, prohibite sau nu (tigari, arme, droguri etc.) si/sau persoane. 19. IDENTIFICAREA SPECIEI ANIMALELOR DE MACELARIE DE LA CARE PROVINE CARNEA Identificarea speciei animalului furnizor de carne este o componenta foarte importana a controlului sanitar veterinar al carnii, deoarece practica curenta a demonstrat existenta a doua tipuri de frauda comerciala: 94

• comercializarea de carne de la o specie comestibila sub numele de carne de la alta specie comestibila, dar cu valoare comerciala mai mare, in scopul obtinerii de venituri mai mari (se vinde carnea de cal drept carne de vita); • comercializarea de carne de la specii necomestibile drept carne de specie comestibila (carne de caine sau carne de pisica drept carne de miel, carne de pisica drept carne de iepure). Identificarea speciei de provenienta este destul de usoara cand se examineaza carnea in carcase, carnea in semicarcase si carnea in sferturi. Problemele de identificare a speciei apar la carnea transata si la carnea tocata. In aceste cazuri, in lipsa unor fragmete de oase concludente, se impune depistarea speciei prin examene de laborator. Controlul sanitar veterinar de identificare a animalului de la care provine carnea se face prin: • analiza caracterelor organoleptice ale carnii, • analiza caracterelor organoleptice ale grasimii, • examenul anatomic al oaselor si fragmentelor de oase, • examene de laborator. 19.1. IDENTIFICAREA SPECIEI, VARSTEI SI SEXULUI ANIMALULUI DE MACELARIE PERIN EXAMENE ORGANOLEPTICE Taurine Vitel de lapte - Carnea este initial de culoare roz-cenusiu, apoi roz-albicios. Consistenta este initial moale si pe masura inaintarii in varsta devine ferma. La aceasta varsta nu se observa nici marmorarea nici perselarea carnii. Manzat - Carna are culoare rosu-palid spre rosu-intens, consistenta medie, este marmorata si perselata, in functie de starea de ingrasre. Grasimea are culoare alba, este de consistenta ferma, nesfaramicioasa. Animal adult - Carnea are culoare variabila ca nuanta, in general rosu-viu, este perselata si marmorata la animalele ingrasate si cu miros specific. Grasimea este de culoare alb-galbuie. Consistenta seului racit este ferma dar acesta nu este sfaramicios. Taur - Culoarea carnii este rosu-aramiu. Carnea are consistenta tare, nu este perselata si rareori este marmorata. Seul este alb, repartizat neuniform subcutan dar cu maniamente specifice: ceafa si greban (cerbice). Animalele batrane - Carnea este de culoare rosu-inchis, cu consistenta tare, cu bob grosier, putin suculenta. Seul este cantitativ redus, de culoare galbena, uneori galbenoranj. Bubaline La aceasta specie culoare carnii este rosu-inchis, carnea are consistenta tare, are bobul grosier si miros specific. Seul este de culoare alba-cretacee, mata, este tare si sfaramicios. Perselarea si marmorarea se inalnesc rar. 95

Suine Culoarea carnii variaza in functie de varsta astfel: este alba-cenusie la purcei, este roz-palida la suinele adulte si este rosu-inchis la animalele batrane (vieri). Consistenta carnii variaza si ea in functie de varsta: este moale la purcei, este ferma la adulte si este tare la suinele batrane. Carnea de suine are bobul fin, este perselata si marmorata. Grasimea este alba, unsuroasa, de consistenta moale. Carnea de vier are miros specific (miros sexual), neplacut. Cabaline Carnea are culoare rosu-albastrui, consistenta ferma, bob grosier, nu este perselata si nici marmorata. Grasimea are culoare galben-auriu, stralucitoare si este unsuroasa. Carnea de cabaline are miros specific si este suculenta. Ovine Carnea ovinelor are culoare rosu-deschis la tineret si rosu-inchis la animalele adulte si batrane. Consistenta este ferma (la adulte), bobul fin. Carnea de oaie se marmoreaza dar nu se perseleaza. Seul este alb, uscat, sfaramicios. Carnea are miros de specie iar la berbeci apare si mirosul sexual. Caprine Culoarea carnii este rosu-inchis, consistenta este ferma, bobul este mai putin fin ca la ovine. Carnea se marmoreaza dar nu se perseleaza. Seul este alb-galbui si este pezent in maniamente interne si mai putin subcutan. Carnea are miros specific. Carnea de tap preznta miros sexual puternic, neplacut. 19.2. IDENTIFICAREA SPECIEI ANIMALULUI DE MACELARIE PRIN EXAMENE DE LABORATOR. In practica curenta sunt situatii cand nu se poate stabili specia careia ii apartine carnea examinata prin examen organoleptic. In aceste cazuri se recurge la examenele de laborator. Examenele de laborator propuse, pentru identificarea speciei de la care provine carnea sunt: • examene fizico-chimce (pe carne si pe grasime); • examen imunologic (seroprecipitare). Examenele fizico-chimice pe carne, care s-au incercat, au fost: • dozarea glicogenului muscular; • dozarea creatininei. Aceste examene nu au fost concludente deoarece cei doi compusi musculari sufera variatii semnificative dupa sacrificarea animalului. Astfel glicogenul se scindeaza foarte rapid dupa sacrificare, cu producere de acid lactic, iar dozarea creatininei se realieaza printr-o metoda foarte laborioasa, cu rezultate neconcludente. Pe grasime au fost incercate urmatoarele examene fizico-chimice: • determiarea greutatii specifice; 96

• • • •

determinarea punctului de topire si de solidificare; determinarea indicelui de refractie; determinarea indicelui de iod; determinarea indicelui de saponificare. Valorile inregistrate au fost concludente, toti indicatorii avand constante reprezentative pentru speciile examinate si chiar s-au putut evidenta si fraude. Au fost depistate fraude prin substituirea grasimilor de calitate superioara cu grasimi de calitate inferioara. Examenele imunologice sunt mai sensibile si au dat rezultate concludente. Metoda cea mai sigura este metoda de seroprecipitare Ulenhuth intre antigen (proteinele din carnea de examinat) si anticorp (seruri precipitate anti-specie: anti-bou, anti-cal, anti-oaie, anti-porc, etc.). Aceasta metoda se poate aplica pe carnea proaspata, pe carnea conservata (congelata, uscata, sarata, afumata) dar nu da rezultate pe carnea fiarta sau incalzita peste 65ºC , deoarece proteinele din carne precipita. De asemenea se mai foloseste metoda de imunodifuziune in gel de agar, care este o metoda rapida, simpla si eficienta partial, deoarece nu poate diferentia speciile inrudite (oaie-capra, cal-magar, porc-mistret etc.). A fost incercat si testul ELISA dar rezultatele nu au fost concludente, deoarece sensibilitatea testului este prea mare.

20. TRICHINELOZA Generalitati: Trichineloza este o boala parazitara care se transmite la om prin consum de carne. Este o antropozoonoza foarte periculoasa pentru consumator. Nematodul Trichinella spiralis este parazit autoheteroxen, adica isi desfasoara tot ciclul biologic pe aceeasi gazda. Formele adulte traiesc in intestinul subtire, iar larvele migreaza si se insediaza in fibra musculara striata a muschilor scheletici. Parazitul se depisteaza foarte rar in musculatura neteda si lipseste in miocard. Boala se intalneste atat la animalele domestice cat si la animalele salbatice, speciile care fac boala fiind foarte numeroase. In natura rezervorul principal al bolii este cel silvatic, existand insa si un rezervor secundar si anume cel sinantropic. In ambele biocenoze animalele care fac boala (frecvent sau in mod exceptional) pot fi: • carnivore (mamnifere si pasari), • omnivore (suinele si ursidele), • rozatoarele (soarece, sobolan, nutrie, iepuri, hamsteri), • erbivore (calul, vitelul, cerbul), 97

• pasari granivore (gaini, curci, gaste). Surse de boala pot fi si larvele de coleoptere, de muste sarcofage si insectele adulte, care se hranesc cu carne de la cadavre infestante. In organismul acestora larvele rezista pana la 8 zile si pot fi infestante. Fecalele proaspete ale animalelor, care au in continutul intestinal adulti de Trichinella spiralis, pot fi de asemenea infestante, ca si intestinele animalelor care contin paraziti adulti. Aceasta boala a preocupat specialistii de foarte mult timp dar descoperirea agentului etiologic, a ciclului evolutiv al acestuia si a modului de infestare al diverselor specii s-a realizat destul de recent. In continuare prezentam o scurta cronologie a acestor descoperiri, care au facut posibila intelegerea periculozitatii bolii si care au dus la introducerea controlului carnii pentru consum uman, in lume si in tara noastra: -1835-prima descriere a larvelor in muschi- Paget si Owen-Londra-Anglia; -1846-prima descriere a chistilor in carnea de porc- Leidy-Philadelphia-S.U.A.; -1851-transmiterea experimentala a parazitului la caine prin consum de carne-HerbstGottingen-Germania; -1860-descrierea patogenitatii si posibilitatea mortii prin infestare cu Trichinella spiralis. Observarea transmiterii bolii la om prin consum de carne de porc-Zenker-DresdaGermania; -1859-1860- descrierea fazelor ciclului biologic al parazitului-Wirchow, Leuckart, Zenker-Germania; -1862- primul diagnostic la om prin biopsie musculara- Friederich-HeidelbergGermania; -1863- instituirea pentru prima oara a controlului trichineloscopic obligatoriu al carnii de porc-la Brunswick-Germania; -1895-1896- stabilirea numelui de Trichinella spiralis pentru parazit- Raillet-ParisFranta; In Romania trichineloza la om a fost depistata pentru prima oara de Schreiber, la un cadavru in ziua de 4 octombrie 1861, la spitalul Coltea din Bucuresti. La aproximativ trei luni dupa aceasta s-a depistat trichineloza si la porc in zona de sud-est a tarii. Introducerea controlului trichineloscopic obligatoriu s-a facut in anul 1912. Efectiv controlul trichineloscopic a fost initiat, cu aparate de import, la abatorul Bucuresti, in aprilie 1913. Ulterior la noi in tara, boala a fost depistata la urmatoarele animale din vecinatatea omului (biocenoza sinantropica): porc, cal, nutrie, caine, pisica, soarece de casa si sobolan. De asemenea boala a fost diagnosticata si la animale salbatice (biocenoza silvatica): mistret, urs, vulpe, lup, pisica salbatica, jder, dihor, viezure, nurca, vidra, hermina, bizam, soareci de camp, popandau, harciog, veverita, cartita, arici, cioara de semanatura. In decursul anilor trichineloza a inregistrat, la noi in tara, o curba ascendenta de evolutie, zonele trichinelogene initiale extinzandu-se sau aparand noi zone trichinelogene. 98

Boala a fost depistata atat la porcii crescuti in gospodariile populatiei (G.P.-uri) cat si la porcii crescuti in complexe. Evolutia trichinelozei inregistreaza o anume ciclicitate, cu o periodicitate de circa 5 ani, existand judete infestate masiv (Hunedoara, Teleorman, Ialomita, Constanta, Dolj etc.) cu procente de peste 0,15% si judete infestate slab (Satu Mare, Tulcea, Salaj, Iasi, Buzau, Alba etc.), cu procente sub 0,02%. In anul 1992 in Romania s-au sacrificat 6.112.627 porci, din care 6.892 porci, respectiv 0,113% au fost depistati pozitivi, iar in anul 1993 au fost sacrificati 6.676.640 porci, din care 10.540 porci, respectiv 0,150% au fost depistati cu trichineloza. In general cazurile pozitive au fost mai numeroase la porcii sacrificati in gospodariile populatiei si in fermele private, comparativ cu numarul de cazuri pozitive depistate la porcii sacrificati in abatoare. Cazurile de trichineloza la om, datorate consumului de carne de porc si de mistret, au crescut foarte mult in perioada 1983-1993, de la 217 la 3649. Datorita activitatii de popularizare a pericolului prezentat de consumul de carne de porc, de mistret sau de urs, necontrolata trichineloscopic, desfasurata de serviciul sanitar veterinar si de serviciul sanitar, in prezent cazurile pozitive depistate la om s-au redus considerabil. Boala este raspandita pe toate continentele si este intalnita la foarte multe specii de animale, dintre care unele sunt consumate de om: • porcul salbatic african; • iepurele de camp; • urs brun; • urs polar; • delfin alb; • foca; • morsa; • caine; • pisica; • veverita; • sobolan; • crocodilul de Nil crescut in ferme etc.. Larvele depistate la crocodil au fost intestante pentru porc si sobolan. Experimental s-a incercat si infestarea caimanului cu larve de Trichinella spp., dar nu s-a reusit. Simptomatologia clinica la animale este discreta, in timp ce la om este dramatica (dureri musculare, afectiuni ale globului ocular etc.) uneori cu sfarsit letal. In literatura de specialitate, referitor la speciile de Trichinella spiralis apar opinii diferite. Foarte multi autori considera ca exista o singura specie Trichinella spiralis cu mai multe subspecii (varietati): Trichinella spiralis domestica, Trichinella spiralis nativa, Trichinella spiralis nelsoni si Trichinella pseudospiralis. 99

Euzeby (1994) descrie doua specii: Trichinella spiralis, care paraziteaza la mamnifere si Trichinella pseudospiralis, care paraziteaza pasarile carnivore (sorecarul comun- Buteo Buteo) dar care poate parazita si unele mamnifere (racoon- procyon lotor, diavolul Tasmanian- Sarcophilus harrisii). De asemenea Euzeby descrie la specia Trichinella spiralis 7 taxoni (subspecii), notati T1-T8, deoarece T4 este rezervat pentru Trichinella pseudospiralis. Pentru a diferentia cei 7 taxoni ai Trichinellei spiralis Euzeby foloseste urmatoarele criterii: • capacitatea de incrucisare dintre diferiti taxoni; • aptitudinea de reproducere pe o anume gazda; • profilul enzimatic al taxonului; • analiza proteinelor larvare si polipeptidelor care le compun; • analiza A.D.N-ului taxonilor; • numarul de larve nou nascute (L. 1 n-n) de femelele taxonului respectiv; • timpul necesar pentru dezvoltarea celulei nutritive (doica). Ionescu (1995) si Suteu (1998) precizeaza ca marea majoritate a autorilor recunosc patru specii: • Trichinella spiralis; • Trichinella nelsoni; • Trichinella nativa; • Trichinella pseudospiralis. Cristea (1998) sustine ca genul Trichinella cuprinde cinci specii: Trichinella spiralis, Trichinella pseudospiralis, Trichinella nelsoni, Trichinella nativa si Trichinella britovi.

Frecventa trichinelozei la unele animale (Popa G., Stanescu V. 1991) Specia Procent de imbolnaviri (%) Lupi (Canis lupus L.) 42,1 Pisici salbatice (Felis silvestris L.) 29,5 Vulpi (Vulpes vulpes L.) 21,6 100

Nurci (Mustela luteola L.) Soareci de camp (Microtus arvalis Pall) Vidre (Lutra lutra L.) Harciogi (Cricetus cricetus L.) Dihori (Putorius putorius L.) Mistreti (Sus scrofa L.) Caini (Canis familiaris L.) Sobolani (Rattus norvegicus L.) Pisici (Felis domestica L.) Porci (Sus scrofa domestica L.)

14,3 12,9 6,6 6,3 5,2 0,233 5,1 5,3 3,7 0,033

Infestarea se face prin consum de carne de la animalele bolnave de trichineloza. In Romania pentru om sursa de boala este reprezentata de carnea parazitata provenind de la: porc domestic, porc mistret, urs, cal si nutrie. In afara acestor animale, in decursul timpului, au mai fost cercetate si alte specii de animale, pentru a se stabili frecventa cazurilor de boala. In carne larvele infestate se gasesc in interiorul unor formatiuni chistice in forma de lamaie, de minge de rugbi sau sferice. Ciclul evolutiv: Chistii sunt digerati in stomac si larvele ajung in intestin, unde dupa 3-4 naparliri dau nastere la adulti, femelele de talie mare (3-4 mm/60µ) si masculii de talie mai mica (1,4-1,6 mm/40µ). Dupa copulare femelele patrund profund in submucoasa intestinului si dau nastere la larve, in numar de 1000-15000. Masculii traiesc circa 12 zile dupa copulare iar femelele traiesc aproximativ sase saptamani. In evolutia lor larvele parcurg mai multe stadii: Stadiul migratoriu - Larvele traverseaza activ tesuturile mucoasei intestinale pana la vasele limfatice si sanguine, prin care sunt vehiculate pana la locul de insediere. Insedierea se produce in fibra musculara striata a muschilor scheletici, de obicei la locul de continuitate intre fibra musculara si fibra tendinoasa, deoarece aceasta se opune migratiei. Sarcolema este penetrata activ, cu ajutorul unui stilet asezat anterior. In acest stadiu larvele sunt greu de observat la trichineloscopul obisnuit, ele fiind vizibile numai la microscopul cu camp intunecat. Larvele migratorii nu sunt infestante deoarece nu rezista actiunii sucului gastric. Teoria care explica cel mai bine insedierea larvelor este teoria hemodinamica (C. Staubli), care arata ca locurile principale de electie sunt muschii bine irigati si foarte activi. Un alt stadiu este stadiul de insediere, care se caracterizeaza prin observarea larvei asezata longitudinal in fibra musculara, sau observarea larvei cu tendinta de spiralare (cu aspect de carlig). Extremitatea caudala a larvei este cutata pe ea insasi. Aceste larve au varsta cuprinsa intre 17-21 de zile si au deja capacitate infestanta dar nu rezista la actiunea sucului gastric sau ai unor factori fizico-chimici: frig, caldura, sare etc., utilizati la conservarea carnii. 101

Urmatorul stadiu este stadiul de spiralare, cand se observa larva spiralata (in forma de tirbuson), larva are varsta cuprinsa intre 21-35 de zile, este infestanta si rezista la actiunea sucului gastric si la actiunea factorilor fizico-chimici folositi la conservare. Fibra musculara este afectata de actiunea patogena a larvei, striatiunile miofibrilelor disparand. Spiralarea se face in maxim 2,5 ture. Intr-un chist se pot observa cel putin o larva sau mai multe (2-3) larve. Stadiul cel mai des observat la examenul trichineloscopic este stadiul de incapsulare. In celula musculara striata larvele se spiraleaza sau nu si se incapsuleaza dublu, formand chistii, asezati cu axul mare paralel cu axul lung al rabdocitului. Chistii au in mod obisnuit aspect de lamaie, dar pot avea si aspect sferic sau de minge de rugbi. Dimensiunea larvelor, in momentul cand penetreaza activ sarcolema (cu ajutorul unui stilet situat la capatul anterior), este de 80-120µ lungime si de 5-6µ diametru. La varsta de 30 de zile (dupa circa 12 zile) larvele au o lungime de 1000µ si un diametru de 35µ. Chistii au si ei dimensiuni microscopice: 400-700µ axul longitudinal si 250-300µ diametrul. Din cauza dimensiunilor examinarea carnurilor se face la microscop (trichineloscop), la puteri diferite de marime x50, x80 si x100. La noi in tara examinarea se face la trichineloscop portativ I.O.R. sau la trichineloscop proiector (cu ecran interior sau cu ecran exterior) I.O.R. Capsula se formeaza datorita actiunii patogene a larvelor in varsta de aproape 4 saptamani. Initial capsula este subtire si ulterior se ingroasa, fiind lamelata, dublu conturata, net diferentiata de tesutul din jur. Chistii pot fi multipli, aranjati ca margelele pe ata. Actiunea patogena a larvei, cu caracter acut, se observa la tesutul conjunctiv interfascicular si la fibrele musculare invecinate. Aceste larve sunt infestante. Pe gramul de carne chistii pot fi mai mult sau mai putin numerosi, in functie de gradul infestarii. In infestari masive se pot observa 850-3.300 chisti pe gramul de carne. Doza infestanta mortala, pe kg de greutate vie, pentru: • om este de 5800 de larve, • suine este de 10.000 de larve • sobolan este de 30.000 de larve. Dupa varsta de 6 saptamani la cei doi poli ai chistului incep sa se formeze conuri de celule adipoase, cu baza pe polul chistului. Aceste conuri se formeaza datorita fenomenelor de degenerescenta adipoasa a fibrelor musculare, leziune care este datorata actiunii larvei de Trichinella spiralis. Stadiul de calcificare. Dupa trecerea a cel putin 6 luni de la infestare chistii se pot calcifica. Calcificarea tipica incepe, cu depunerea de granule fine de saruri de calciu, de la cei doi poli (chistii cu inceput de calcificare). Procesul se continua in toata masa chistului (plin proces de calcificare) dar larva este inca vizibila. Cand chistii sunt calcificati larva se distinge foarte greu.

102

Capsula se calcifica ultima (chisti complet calcifiati) si in acest moment larva nu se mai poate observa. Chistii calcificati pot fi vazuti cu ochiul liber, ca formatiuni punctiforme de dimensiuni sub 1 mm, de culoare alb-gri, pe fondul roz-rosietic al carnii. Destul de rar se poate observa calcificarea atipica (se calcifica numai larva) sau calcificarea patologica (calcificarea incepe de la centrul chistului). Chistii se decalcifica cu acid acetic diluat sau cu acid clorhidric diluat. Sub actiunea acizilor carbonatul de calciu se dizolva si chistul devine complet vizibil. Calcificarea nu se produce simultan la toti chistii, pe acelasi compresor putandu-se observa chisti necalcificati si chisti in diverse stadii de calcificare. Rezistenta larvelor si a chistilor este foarte mare. Astfel V. Babes (in 1903) a reprodus boala hranind soareci, cobai si iepuri cu carne de la un cadavru de om, la care s-a diagnosticat trichineloza generalizata, contactata cu 21 de ani mai inainte. La procesul de putrefactie larvele rezista 138 de zile. Trichineloza la porc, mistret, urs, cal si nutrie. Obligativitatea controlului carcaselor de suine, pentru depistarea larvelor de Trichinella spiralis, este prevazuta in tara noastra inca din anul 1912, cand este promulgata a-II-a Lege de politie sanitara veterinara. Aceasta lege a fost promulgata prin inaltul decret regal nr. 4889 din 20 noiembrie 1912 si publicata in Monitorul Oficial nr. 199 din 2 decembrie 1912. Legea a fost amendata in anii 1926 si 1932 si va fi abrogata la 19 noiembrie 1942 cand se publica Legea sanitara veterinara nr. 840. In Legea de politie sanitara veterinara din anul 1912, la Capitolul IX- Abatorii si supravegherea alimentara, art. 33 se specifica: „ Se vor inlatura din consumatiune si se vor distruge in intregime carnurile animalelor atinse de urmatoarele boli:  pesta bovina,  pleuropneumonia contagioasa,  dalac ( carbune bacterian, antrax),  carbune emfizematos,  tuberculoza generalizata,  turbare,  tetanos,  rapciuga,  variola la oi,  branca (rujetul) porcului,  pesta si pneumonia porcului,  infectii septice consecutive ranilor sau nasterii,  enterita septica a viteilor si mieilor,  cisticercoza si trichinoza. Toate legile sanitare veterinare ulterioare vor cuprinde masuri pentru depistarea trichinelozei la porcii sacrificati pentru consum pubilc, masuri pentru confiscarea 103

carnurilor infestate masiv, respectiv masuri pentru sterilizarea carnii si subproduselor, in cazul infestatiilor slabe. In momentul actual, in afara de Legea sanitara veterinara nr. 60/1974, masuri referitoare la depistarea trichinelozei mai sunt cuprinse in Ordinul M.A.A. nr. 45/20 iunie 1995 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind decelarea trichinei din carnea proaspata de porcine, vanat (mistret, urs) si cabaline si a Normei sanitare veterinare cuprinzand masurile de supraveghere si control al unor substante si al rezidurilor acestora la animalele vii si produselor lor - M.O. - Partea I - nr. 179/10 august 1995 precum si in Programul de supraveghere, profilaxie si combatere a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii de boli de la animale la om si de protectie a mediului, pentru anul 2002 - M.O., Partea I-a, nr. 834/27 decembrie 2001. In aceste acte normative se precizeaza ca examenul trichineloscopic se efectueaza la:  fiecare porc taiat;  fiecare carcasa de vanat (mistret, urs);  carnea si produsele crude, din carne de porc sau de vanat, aduse in piete si alte locuri de desfacere autorizate;  fiecare carcasa de cal;  fiecare carcasa de nutrie;  carnurile provenite de la alte specii de animale receptive. Examinarea se va realiza prin urmatoarele metode: • examen trichineloscopic direct (compresie); • metoda digestiei artificiale; • metoda digestiei artificiale pe probe colective; • metoda digestiei artificiale pe probe colective cu agitatie mecanica (tehnica de izolare prin filtrare); • metoda digestiei pe probe colective utilizand un agitator magnetic; • metoda de digestie automatica pe probe colective, cu greutatea de pana la 35g. Examenul trichineloscopic se efectueaza in: • circumscriptiile sanitare veterinare, • circumscriptiile sanitare veterinare pentru controlul produselor de origine animala, • laboratoarele directiilor sanitare veterinare judetene, • Institutul pentru Igiena si Sanatate Publica Veterinara, • laboratoarele de trichineloscopie autorizate. In toate locurile sus mentionate examenul trichineloscopic se efectueaza in primul rand prin metoda compresiei (directa). In functie de cerintele relatiilor internationale se foloseste si una dintre metodele de examinare prin digestie artificiala a probelor de carne recoltate. Examenul trichineloscopic prin compresie Acest examen se realizeaza in urmatoarele etape: 104

identificarea animalelor, recololtarea probelor, pregatirea campurilor (etalarea probelor), examinarea campurilor, stabilirea diagnosticului si aprecierea intensitatii infestatiei, stabilierea destinatiei carnii, organelor si subproduselor. Identificarea animalelor: este obligatorie pentru toate locurile si cazurile cand se sacrifica doua sau mai multe animale, pentru ca animalul sa poata fi reconstituit dupa toaletarea si fasonarea carcaselor. Acordarea numarului se face la intrarea in sala de sacrificare, inscrierea numarului pe carcasa efectuandu-se dupa jupuire sau imediat inainte de viscerare, in cazul suinelor care se supun oparirii. Recoltarea probelor: se executa in functie de specia examinata, respectiv in functie de clasificarea locurilor de insediere (locuri de electie) a larvelor de Trichinella ssp. La suine aceasta clasificare este: • pilierii muschiului diafragm; • celelalte portiuni musculare ale muschiului diafragm; • muschii intercostali; • muschii cefei; • muschii maseteri si pterigoizi; • muschii abdominali superiori (psoasi); • muschii limbii; • muschii laringelui; • musculatura striata a esofagului. Recoltarea se face din cele doua parti ale carcasei (dreapta, stanga), respectiv din fiecare semicarcasa, din apropierea oaselor sau a tendoanelor. Greutatea unei probe trebuie sa fie de 20-30g (de marimea unei nuci). La suine si nutrie se recolteaza doua probe din pilierii muschiului diafragm sau in absenta acestora din celelalte portiuni musculare ale muschiului diafragm, din muschii limbii, din muschii maseteri si muschii pterigoizi sau din muschii abdominali superiori. La mistret si urs se recolteaza cate patru probe astfel: doua din pilierii diafragmatici si alte doua din muschii intercostali sau muschii abdominali superiori. La cabaline probele se recolteaza din muschii limbii sau din muschii maseteri si pterigoizi, iar in absenta acestora din pilierii muschiului diafragm. Pentru piesele din carne se recolteaza din fiecare piesa, din locuri diferite, din apropierea oaselor sau a tendoanelor, trei probe de muschi scheletici fara grasime. Fiecare proba trebuie sa fie de dimensiunea unei nuci. Din preparatele crude se recolteaza trei probe, din puncte diferite. Fiecare proba trebuie sa fie de dimensiunea unei nuci.      

105

Pentru recoltarea de probe carnea congelata se supune decongelarii, carnea sarata se desareaza iar carnea uscata se hidrateaza. Probele provenite de la aceste carnuri se supun clarificarii in sticle de ceasornic sau chiar pe compresor, operatie care se executa cu solutii de acid acetic 10%, otet alimentar de 9°, hidroxid de potasiu 3% si hidroxid de sodiu (soda caustica) 3%. In aceste solutii probele sunt imersate timp de 2-4 minute sau pe compresor se picura (cu pipeta sau cu sticluta picurator) solutie si dupa 1-2 minute se fixeaza lama superioara, dupa care se examineaza. Probele supuse hidratarii se tin in apa calduta 2030 minute. De asemenea se supun clarificarii carnurile de vanat, carnurile tocate, carnurile din mezeluri si orice alta categorie de carne, conform hotararii medicului veterinar. In cazul chistilor calcificati se face decalcifierea pe compresor cu acid acetic solutie 10%, timp de 2-3 minute. Probele recoltate trebuie sa poarte numarul de identificare a animalului, de la care s-a efectuat recoltarea. Din aceasta cauza recoltatorul trebuie sa fie echipat cu cel putin un sistem de identificare a probelor recoltate de la mai multe animale sacrificate. Aceste sisteme pot fi:  benzi de hartie pergaminata, in care probele se impacheteaza si pe care se inscrie numarul animalului de la care s-a recoltat  cutiute metalice din inox, cu capac, cu numere imprimate, fixate pe cingatori  tavi din inox cu compartimente numerotate si cu toarta. Probele recoltate, in conditii de igiena riguroasa, se trimit la laboratorul de trichineloscopie, pentru a fi examinate. Pregatirea campurilor (etalarea probelor): se face pe lama inferioara a compresorului. Compresorul este format din doua lame de sticla cu grosimea de 0,6 cm, latimea de 5 cm si lungimea de 23-25cm. Lama inferioara este impartita in 28 campuri numerotate, 14 in jumatatea superioara (1-14) si 14 in jumatatea inferioara (15-28). Dimensiunea unui camp de pe compresor este de 2,5/1,5 cm. Lama mai are fixate doua suruburi. Lama superioara are doua orificii, corespondente cu suruburile lamei inferioare, si se preseaza prin doua piulite, prevazute cu saibe de material plastic sau cauciuc. In fiecare camp se aseaza cate o portiune de carne, de marimea unui bob de ovaz, sectionata cu forfecuta in lungul fibrelor musculare. Recoltarea probelor se face de preferinta de la continuitatea fibra musculara-fibra tendinoasa, loc predilect de insediere a larvelor de Trichinella ssp. Se etaleaza 14 campuri (7 dreapta 7 stanga) de la fiecare porc cu origine cunoscuta. Aceasta inseamna ca pe Certificatul sanitar veterinar de transport medicul veterinar a mentionat aceasta solicitare si a motivat-o prin faptul ca unitatea sau localitatea are un grad de infestare de pana la 1‰.

106

La suine se vor etala 28 de campuri, un compresor (14 dreapta 14 stanga) in urmatoarele cazuri:  de la carcasele la care lipsesc pilierii muschiului diafragm si s-au recoltat probe din alte locuri de electie;  de la suine, trimise in unitati de industrializare sau desfacere in stare refrigerata sau congelata, fara certificare (prin certificat sau stampilare) ca au fost supuse examenului trichineloscopic cu rezultat negativ si de la care lipsesc pilierii muschiului diafragm;  de la carnuri de suine conservate altfel decat prin frig;  de la suine provenind din unitati sau localitati in care pe certificatul sanitar veterinar de transport , medicul veterinar de stat solicita examen pe 28 campuri (unitati sau localitati infestate cu trichineloza in proportie de peste 1‰). La cabaline si nutrie se etaleaza 28 campuri (14 dreapta, 14 stanga). La vanat (mistret, urs) se etaleaza 112 campuri, cate 28 de campuri din fiecare dintre cele patru probe recoltate de la o carcasa. Deci se vor etala doua compresoare din pilierii muschiului diafragm (drepta, stanga) si alte doua compresoare din alt loc de electie (drepata, stanga). Dupa asezarea probelor pe fiecare camp al compresorului se aplica lama superioara si se apasa cu degetele pentru ca probele sa se preseze cat mai bine. Apoi se aseaza saibele si se pun piulitele, care se strang incet si alternativ, pentru a se realiza o compresie corespunzatoare. Daca sectiunile sunt bine executate si bine presate, vor ocupa maxim ¾ din suprafata campului si vor fi atat de subtiri incat sa permita citirea prin transparenta a unui text tiparit. In jurul campului de carne compresata apare o zona de lichid, zona variabila ca dimensiuni, in functie de prospetimea si constitutia carnii. Examinarea campurilor: se face in ordinea numerotarii lor, pe fiecare camp examinandu-se cu atentie carnea si sucul de carne exprimat prin compresie, deoarece prin presare chistii se pot sparge, larvele fiind expulzate in lichidul din exteriorul probei. In timpul examinarii se pot observa diverse aspecte descrise la sadiile dezvoltarii larvare. Stabilirea diagnosticului si aprecierea intensitatii infestarii. Daca trichineloscopul nu observa larve (chisti) carcasa (carnea) se considera neinfestanta. Daca trichineloscopul observa o singura larva sau un singur chist atunci carcasa (carnea) se considera infestanta si va anunta medicul veterinar de stat examinator respectiv. Intensitatatea infestarii (conform normelor sanitare veterinare) poate fi slaba sau masiva. Indiferent de gradul de infestare caracterele organoleptice ale carnii nu sunt afectate. Se considera infestatie slaba cand se observa larve (chisti) in mai putin de 5 campuri din 14 sau in mai putin de 10 din 28 de campuri etalate (examinate).

107

Daca se observa larve in 5 (respectiv 10) sau mai mult de 5 (respectiv 10) din 14 (respectiv 28) campuri etalate (examinate ) atunci se considera ca infestarea este masiva. Confirmarea diagnosticului se face de catre medicul veterinar de stat, care recolteaza contraprobe din doua locuri de electie diferite pentru fiecare semicarcasa sau cate o proba din fiecare bucata de carne supusa controlului trichineloscopic ( in cazul cand porcul a fost transat). Etalarea si clarificarea probelor se efectueaza de catre trichineloscopist sub directa supraveghere a medicului veterinar de stat. Examinarea contraprobelor se face numai de catre medicul veterinar de stat care confirma sau infirma diagnosticul pus de trichineloscopist. Diagnosticul diferential. Chistul trichinelic cu larva spiralata vizibila este greu de confundat dar sunt situatii (calcificare) cand pot aparea confuzii cu alte formatiuni, fie de natura parazitara fie de alte naturi. Din aceasta cauza este necesar sa se faca un diagnostic diferental. Principalele formatiuni cu care se pot face confuzi sunt: • Cysticercus cellulosae este localizat in afara fibrelor musculare, este prezent si in cord, este rotund sau oval, nu are depozite adipoase, membrana chistului este groasa si stratificata; • Sarcocystis mischeriana (pro parte Sarcocystis suicanis, pro parte Sarcotystis suihominis) chistul este rotund, este localizat si in cord, are dimensiuni peste 1 mm, nu are depozite adipoase, prezinta septumuri si loji cu spori; • Echinococcus granulosus chistii sunt mari, asezati interfibrilar, localizati in special in organe. • bulele de aer sunt rotunde, cu continut clar si margini groase. • picaturile de grasime sunt mari, de obicei rotunde, au centrul clar si margini subtiri; • Distomum musculorum suis este localizat interfibrilar, la examinare se disting: ventuza bucala, ventuza ventrala si tubul digestiv stralucitor, ca o semiluna; • Anquillula aceti este un vierme cu capetele ascutite, mai mare decat larvele de Trichinella spp, si este plasat pe fibrele musculare. • firele de par, vase, nervi, fibre de tesatura se deosebesc usor prin caracteristicile structurale proprii. Stabilirea destinatiei carnii, organelor si subproduselor (sanctiuni): • carnea, organele si subprodusele se confisca si se denatureaza in cazul infestatiilor masive sau indiferent de gardul infestatiei daca prezinta infiltratii seroase sau marasm, datorita iritatiei sau actiunii toxice produse de paraziti; • cand nu s-au produs aceste modificari iar infestatia este slaba carnea, organele si subprodusele se pot da in consum in mod conditionat, dupa o prealabila sterilizare; • in cazul constatarii trichinelozei la vanatul comestibil (mistret, urs) 108

carnurile, organele si subprodusele se confisca, se supun denaturarii si se ingroapa la cel putin 1,5m. Daca este posibil acestea se pot directiona pentru industrializare tehnica, in conditii de securitate sanitara veterinara; • masa gastrointestinala poate fi folosita fara restrictii, dupa prelucrare obisnuita; • directiile sanitar veterinare judetene si circumscriptiile sanitar veterinare vor tine evidenta detaliata a tuturor cazurilor de trichineloza constatata la porc, indiferent de locul de sacrificare, precum si la cadavrele de porci trimise la laborator in scop de diagnostic, pentru a determina zonele trichinelogene, in vederea instituirii masurilor de prevenire si combatere. Pentru fiecare caz se vor preciza: • locul de origine; • proprietarul; • locul diagnosticarii; • intensitatea infestatiei; • stadiul de dezvoltare al larvelor; • numarul chistilor; • locul si data sacrificarii; • zona de colectare a vanatului. Toate cazurile diagnosticate vor fi comunicate in termen de 48 ore directiilor sanitare veterinare judetene. Date corespunzatoare vor fi comunicate si in cazul depistarii trichinelozei in preparatele din carne si in carnurile aduse spre comercializare in piete agroalimentare, targuri, unitati de alimentatie publica etc. Sterilizarea campurilor cu trichineloza se poate face prin caldura (fierbere) sau prin frig (congelare). Sterilizarea campurilor prin caldura (conform art. 66 din Norme si masuri sanitare veterinare elaborate in baza Legii sanitare veterinare nr. 60/1974, Partea a IV a, Capitolul II):  este considerata suficienta fierberea in apa la o temperatura de 100°C, timp de 2,5 ore;  topirea grasimii se face la foc deschis pana la lichefierea totala a ei, iar cand se face prin vapori trebuie sa ajunga la o temperatura de cel putin 100°C;  carnurile infestate cu paraziti se vor taia in felii de cel mult 10 cm grosime, dupa degresare. Sterilizarea se va considera terminata cand carnea are culoare alb inchis (cenusiu), se desprinde usor de pe os, iar sucul de carne are aceeasi culoare ca si carnea;  sterilizarea in autoclav se va face timp de 2 ore, la temperatura de 80°C si presiunea de 1,5 atmosfere. Carnea se degreseaza si se taie in felii groase de cel 109

mult 10cm. Sterilizarea se considera terminata cand carnea se detasa usor de pe os si cand carnea si sucul din carne au culoare alb inchis (cenusiu). Sterilizarea prin frig (Conform Ordinului M.A.A. nr. 45/1995-Anexa nr. 4-M.O.Part. I, nr.179/1995) se poate aplica pe carne proaspata si produse din carne proaspata de suine, vanat (mistret, urs), cabaline si nutrie. Metoda 1 1. Carnurile prezentate in stare congelata sunt conservate in aceasta stare. 2. Instalatia tehnica si alimentarea cu energie a camerei frigorifice trebuie sa fie astfel incat temperatura mentionata la pct. 6 sa poata fi atinsa in toata incaperea si mentinuta in interiorul spatiului cat si in carne. 3. Incaperea trebuie sa aiba deja temperatura mentionata la pct. 6, in momentul introducerii carnii. 4. Loturile trebuie conservate separat in camera frigorifica si pastrate sub cheie. 5. Pentru fiecare lot, ziua si ora introducerii in camera frigorifica se noteaza separat. 6. Temperatura trebuie sa atinga minimum -25°C; ea se verifica prin aparatura de masura etalonata si se inregistreaza constant. Aparatele de masura trebuie pastrate sub cheie. Graficele (termogramele) trebuie sa poarte indicarea numarului corespunzator din registrul de inspectie a carnurilor, ziua si ora pornirii si terminarii congelarii; acestea se pastreaza timp de 1 an. 7. Carnurile cu grosimea feliei de pana la 25 cm trebuie sa fie congelate fara intrerupere 240 ore cel putin; cele cu gosimea intre 25 si 50 cm, 480 ore cel putin. Carnurile ale caror felii au grosimea peste aceste dimensiuni nu se supun acestei metode de congelare. Durata congelarii se calculeaza incepand cu momentul atingerii temperaturii mentionate la pct. 6, care sa fie in toata camera frigorifica. Metoda 2 Se aplica prevederile pct. 1-5 ale Metodei 1, cu realizarea urmatoarelor combinatii de timp si de temperatura: 1. Bucatile cu grosimea de cel mult 15 cm: 20 zile la -15°C, 10 zile la -23°C, 6 zile la -29°C. 2. Bucatile de carne cu grosimea de la 15 la 50 cm: 30 zile la -15°C, 20 zile la -25°C, 12 zile la -29°C. Temperatura in spatiul frigorific nu trebuie sa depaseasca temperatura de inactivare aleasa. Temperatura spatiului se masoara cu aparate termoelectrice etalonate, dotate cu sistem de inregistrare permanenta. Temperatura nu se masoara la nivelul curentului de aer. Aparatele de masurat trebuie pastrate sub cheie. Graficele (termogramele) trebuie sa evidentieze numarul care corespunde in registrele pentru examinarea carnii, ziua si ora inceperii si incheierii congelarii; ele se pastreaza timp de 1 an. Metoda 3 Controlul temperaturii in centrul bucatilor de carne. 110

1. Se vor aplica combinatii de timp si temperatura, care se vor masura in centrul bucatii de carne: 106 ore la -18°C, 82 ore la -21°C, 63 ore la -23°C, 48 ore la -26°C, 35 ore la -9°C, 22 ore la -32°C, 8 ore la -35°C, ½ ora la -37°C. 2. Carnurile intrate in stare congelata se vor pastra congelate. 3. Loturile se pastreaza separat sub cheie, in spatiul frigorific. 4. Se va inregistra data si ora sosirii fiecarui lot in spatiul frigorific. 5. Utilajul tehnic si sursa de energie trebuie sa permita garantarea ca temperatura mentionata la pct. 1 este atinsa foarte rapid si este mentinuta in orice punct al bucatii de carne. 6. Temperatura se masoara cu aparate termoelectrice etalonate si dotate cu inregistrare permanenta. Sonda termometrului trebuie plasata in centrul unei bucati de carne calibrata, care nu trebuie sa fie mai mica decat cea mai groasa bucata de carne congelata. Aceasta bucata de carne calibrata trebuie sa fie amplasata in locul cel mai putin favorabil din spatiul frigorific, sa nu fie nici in imediata apropiere a agregatelor frigorifice, nici in directia curentului de aer rece. Aparatura de inregistrare se pastreaza sub cheie. Graficele (termogramele) trebuie sa evidentieze numarul corespunzator din registrul pentru examinarea carnii, ziua si ora inceperii si incheierii congelarii; ele se pastreaza timp de un an. Marcarea carnurilor examinate trichineloscopic se face conform Art. I, alineatul 3, din ordinul M.A.A. nr. 97/2000-(M.O.-Part. I-nr.372/2000), care stipuleaza urmatoarele: Atestarea executarii examenului trichineloscopic, cu rezultat negativ, la carnea provenita de la animalele din speciile receptive, se efectueaza prin aplicarea pe fata interna a pulpei si pe fata laterala a capului a unei stampile de forma rotunda, cu diametrul de 2,5 cm, in care sunt cuprinse urmatoarele informatii inscriptionate cu caractere perfect lizibile: in centru litera T, majuscula, cu inaltimea de 1 cm si cu latimea de 0,2 cm. Stampila se aplica cu tus sau prin foc. In cazul carnii conditionate sau ambalate stampila insoteste marca de sanatate.

21. CISTIERCOZA BOVINELOR Boala este tot o metacestodoza, fiind produsa de forma larvara de la Taenia saginata, tenie care paraziteaza intestinul subtire al omului. Forma larvara este cunoscuta sub denumirea de Cysticercus bovis si devine infestanta la circa 3-4 luni de la consumul carnii cu cisticerci. Cisticercoza bovinelor este intalnita pe toate continentele, cu frecventa mai mare in unele zone ale Africii. Cisticercul se localizeaza in muschi, in tesutul conjunctiv interfascicular. Locurile de lectie predilecte sunt: • mm. maseteri; 111

• • • • •

mm. pterigoizi; m. cardiac; mm. linguali; m. triceps brahial; mm. spinodorsolombari. Morfologic cisticercul este o vezicula globuloasa sau ovoida, lunga de 7-9 mm si lata de 4-5 mm. Prezinta culoare alba, opalescenta, laptoasa, membrana este groasa. Omul elimina proglote in mod spontan si polueaza astfel furajele si apa, care devin surse de infestare pentru bovine. Examenul de abator: Se sectioneaza mm. maseteri si mm. pterigoizi in 2-3 felii paralele cu planul mandibulei, care se inspecteaza si se palpeaza. In continuare se examineaza musculatura laringelui si faringelui prin inspectie si palpare. Dupa aceasta se trece la examinarea cordului prin inspectie pe fata externa si prin sectiuni, care se executa in masa miocardului ventricular stang si in septumul interventricular. Sectiunile efectuate se inspecteaza si se palpeaza. Masa miocardului atrial stang si drept si ventricular drept se inspecteaza si se palpeaza si dupa deschiderea cordului. Sectionarea carcasei de taurine pentru depistarea cisticercilor se face daca au fost identificati cisticerci la cap si/sau organe si dupa sectionarea limbii. Limba se palpeaza si se sectioneaza in felii longitudinale, dupa care se inspecteaza si se palpeaza atent fiecare felie. La carcasa se sectioneaza in felii m. diafragm si de asemenea se mai executa minim o sectiune longitudinala in m. iliospinal si minim o sectiune transversala in m. triceps brahial, deasupra olecraniului, perpendicular pe osul humerus. Sectiunile se inspecteaza si se palpeaza. Se inspecteaza si palpeaza m. trunghiularul sternului. Daca in sectiunile efectuate in cap, organe si carcasa au fost depistati cisticerci se stabileste gradul de infestare, care poate fi slaba sau masiva. Carcasele vor fi considerate infestate masiv, daca pe langa existenta cisticercilor, in cel putin doua regiuni anatomice cercetate (cord, maseteri, pterigoizi, limba, esofag, diafragm, musculatura scheletica) exista chisti in cel putin doua sectiuni facute in musculatura iliospinala si tricipitala brahiala. De obicei infestatiile sunt slabe si se intalnesc la bovinele de peste 3-4 luni si pana la 2 ani. In literatura s-au descris cazuri de cisticercoza la vitei de 3-4 saptamani, probabil datorate unei infestari transplacentare. Peste varsta de 3 ani boala se intalneste foarte rar si marea majoritate a cisticercilor depistati sunt morti, involuati, cazeificati sau calcificati. Acest aspect este datorat unei imunitati care se instaleaza pe masura inaintarii in varsta. La tineretul in varsta de 3-4 luni se pot observa si alte localizari: pulmon, ficat, rinichi, esofag etc. 112

Sanctiuni si sterilizarea carnii: • carcasele animalelor care prezinta unul sau mai multi cisticerci, dar la care prin sectiunile suplimentare facute in musculatura iliospinala si tricipitala brahiala nu s-au gasit cisticerci, pot fi date in consum conditionat dupa indepartarea leziunilor si tesuturilor inconjuratoare si dupa sterilizare prin frig. • pentru sterilizare carcasele, capetele si organele, cu infestatie slaba de cisticercoza se mentin in depozite de congelare, in boxe separate, sub control sanitar veterinar, timp de 2 zile la -12°C, dupa care se dau in consum fara restrictii, sau la -15°C, fara a mai fi mentinute in continuare la aceasta temperatura. Temperatura de sterilizare a carcaselor (atat in cazul cisticercozei suinelor cat si in cazul cisticercozaei bovinelor) se apreciaza la os, cu termometre cui. • daca temperatura nu se poate controla sigur atunci se procedeaza astfel: se extrag din carcase minim 10 cisticerci, se detasa de tesutul conjunctiv si se spala cu apa calda. In continuare se introduc in placi Petri intr-un amestec de 80% bila de bou si 20% ser fiziologic si se trec la termostatat la 37-38°C, timp de minim 2 ore. Daca larvele sunt vii ele evagineaza si-si manifesta viabilitatea prin miscari, vizibile cu ochiul liber. In acest caz carcasele sunt supuse unor temperaturi mai joase si unui timp mai indelungat, pentru a se asigura sterilizarea lor. • daca nu s-au gasit cisticerci in musculatura masei gastrointestinale, aceasta se va da in consum fara restrictii. • in caz de infestare masiva ca si in cazurile cand musculatura este modificata organoleptic se fac confiscari totale, urmate de denaturarea si distrugerea confiscatelor.

22. CISTICERCOZA SUINELOR Cisticercoza suinelor este o metacestodoza (boala produsa de stadiul larvar al cestodelor) cu localizare obisnuita in muschii striati si in cord, cu evolutie cronica si fara manifestari clinice. La suine se pot observa cisticerci si in alte organe: encefal, ficat, pulmoni, limfonoduri, iris, procesele ciliare etc. In muschi cisticercii sunt localizati in tesutul conjunctiv interfascicular. Principalele locuri de insediere sunt, in ordinea frecventei, urmatoarele: • mm. mediali ai coapsei; • mm. abdominali superiori (psoasi); • mm. abdominali lateroventrali; • m. diafragm (pilieri si celelalte portiuni musculare); • mm. intercostali; • mm. pectorali; 113

• • • • • •

mm. cervicali dorsali; mm. pterigoizi; mm. maseteri; mm. laringieni; mm. linguali; m. cardiac. Parazitoza este produsa de Cysticercus cellulosae, forma larvara a cestodului Taenia solium, care paraziteaza intestinul subtire al omului. Boala se mai poate intalni la mistret, la om, la primate si mai rar la caine si oaie. Porcul se infesteaza cu oncosfere eliminate de om (coprofagie) sau cu furaje si apa contaminate. Ouale de Taenia solium au o rezistenta destul de mare in ape reziduale si pe solul pasunilor, 15-150 zile. Omul face cisticercoza fie prin ingerare de oncosfere (eliminate de alta persoana sau chiar de aceeasi persoana), fie prin refularea proglotelor ovigere in stomac si eliberarea oncosferelor in intestinul subtire. Omul face teniaza prin ingerare de carne infestata cu cisticerci. Acestia sunt digerati de sucul gastric si este eliberata tenia, care se fixeaza in peretele jejunului si incepe sa produca proglote. La toate speciile care fac cisticercoza embrionii hexacanti astfel eliberati traverseaza activ mucoasa intestinala (cu ajutorul carligelor si enzimelor proprii) si apoi ajung in circulatia limfatica si sanguina. Pe aceste doua cai sunt diseminati in tot organismul. Aceasta miozita parazitara este prezenta pe toate continentele. In tarile in care consumul carnii de porc este interzis religios (cultul islamic, cultul ebraic) boala nu se intalneste nici la porc si nici la alte specii sau se diagnostica foarte rar. Cisticercul este de forma unei vezicule sferice sau ovoide, alb laptoasa, cu urmatoarele dimensiuni: 8-12 mm lungime si 5-6 mm latime. In interior cisticercii contin un lichid clar, transparent. Membrana cisticercilor este fina, prezentand in zona ecuatoriala o pata alba, care reprezinta invaginatia cefalica. Scolexul este invaginat si este armat cu o coroana de carlige dubla, fiind prevazut si cu patru ventuze circulare. Ulterior se formeaza un gat subtire si cateva proglote si devine infestant. Stadiile de dezvoltare a cisticercilor, observati in musculatura suineor, pot fi urmatoarele: • cisticercii pana la 20 de zile. Au aspectul unor vezicule transparente, fara adventice si cu o zona mata, care reprezinta viitorul scolex, de marimea unui bob de miei; • cisticercii pana la 40 de zile. Sunt vezicule cu adventice, cu scolexul format, dar cu carligele si ventuzele incomplet dezvoltate, de marimea unui bob de mustar; 114

• cisticercii de 60 de zile. La acestia scolexul este complet format si armat, dar nu s-a format gatul si sunt de marimea unui bob de mazare sau chiar mai mari; • cisticercii de peste 110 zie. Sunt complet dezvoltati, au adventicea groasa, scolexul prezinta gat si 2-3 proglote, sunt uniformi ca marime (ca un bob de mazare mare) si sunt infestanti; • cisticercii calcificati. Sunt cisticerci de diferite varste morti si calcificati. In tara noastra frecventa acestei boli este in scadere, de la procente de 1,1%-2,4% in anii 1925-1930, la 0,09% in perioada 1951-1960 si la 0,028% in perioada 1956-1996, in Transilvania. Scaderea se datoreste cresterii suinelor in complexe industriale, crestere care este mult mai igienica fata de cresterea in gospodariile populatiei. Examenul de abator: Pentru depistarea cisticercilor in abator se practica inspectia, palpatia si sectionarea obligatorie a unor muschi si organe. Astfel se inspecteaza si se palpeaza cu atentie muschii subtiri: mm. faringelui, mm. laringelui, m. diafragm, mm. intercostali, mm. abdominali lateroventrali si toate sectiunile tehnologice prin musculatura. Sectiuni obligatorii urmate de inspectia si palparea suprafetelor sectionate se executa in: mm. pterigoizi, mm. linguali, cord. Sanctiuni si sterilzarea carnii: • daca nu este descoperit nici un cisticerc, in urma acestor examinari, carnea este considerata neinfestata. • daca in urma acestor examinari se descopera un singur cisticerc, atunci se efectueaza obligatoriu urmatoarele sectiuni in carcasa: • sectiune in mm. mediali ai coapsei, in felie paralela cu suprafata regiunii sau perpendicular pe femur; • sectiune prin dezinserarea de pe corpul vertebrelor a mm. abdominali dorsali (psoasi), de circa 10 cm lungime; • sectiune in mm. abdominali lateroventrali (m. oblicul mare, m oblicul mic, m. drept abdominal, m. transversul abdominal); • sectiune in mm. intercostali, pe fata interna a carcasei; • sectiune in mm. cervicali dorsali, de la atlas la prima vertebra dorsala, paralela cu sectiunea de semicarcasa si groasa de 1-1,5 cm. • aceste sectiuni pot fi acompaniate si de alte sectiuni in carcasa, daca au fost depistati cisticerci in sectiunile efectuate in mod obisnuit in cap, organe si carcasa. Toate sectiunile astfel efectuate se inspecteaza si se palpeaza. Pentru stabilirea gradului de infestare se examineaza totalitatea suprafetelor sectionate si examinate. • daca pe o suprafata de 40 cm² muschi examinati, se gasesc cisticerci in mai mult de jumatate din numarul sectiunilor efectuate, se considera ca fiind o infestatie masiva. 115

Daca pe aceasta suprafata se gasesc cisticerci in mai putin de jumatate din numarul sectiunilor efectuate, infestatia se considera slaba. • in caz de infestatie masiva carnea, organele si subprodusele se confisca. Grasimea se topeste la 100°C, dupa care se da in consum. Masa gastrointestinala, daca nu prezinta paraziti, se da in consum fara restrictii. • carnea si organele se confisca in cazul infestatiilor slabe, daca prezinta modificari organoleptice importante. • cand caracterele organoleptice ale carnii, organelor si subproduselor sunt normale, iar infestatia cu cisticercoza este slaba, acestea se vor da in consum conditionat dupa sterilizare. • sterilizarea se face prin caldura, cand se procedeaza ca la trichineloza sau prin frig, timp de 10 zile la -15°C sau 4 zile la -18°C. • cu grasimea si intestinele se procedeaza ca si in cazul infestatiilor masive. • sterilizarea carnii se mai poate face si prin sarare umeda (metoda neoficiala), folosindu-se concentratii de sare de 5,5-7,5% in mijlocul bucatilor de carne. Carnea se degreseaza bine si se portioneaza in bucati de maxim 2,5 Kg si se imerseaza in saramura de 25° Be, timp de cel putin 3 saptamani. Slanina nu se poate steriliza prin sarare deoarece este greu penetrata de saramura si nu se pot realiza concentratii mai mari de 3,8%. Din acest motiv pentru slanina singura metoda de sterilizare admisa este topirea la 100°C. • cazurile de cisticercoza constatate la speciile bovine si suine, precum si locurile de provenienta a animalelor respective, vor fi comunicate la directiile sanitare veterinare judetene, ale judetelor interesate, care la randul lor vor informa autoritatile judetene sanitare competente, pentru investigatii in vederea depistarii persoanelor infestate cu tenii si aplicarea masurilor ce se impun.

23. TOXOPLASMOZA Aceasta boala parazitara este produsa de o specie de sporozoare Toxoplasma gondii, care paraziteaza foarte multe specii de animale si omul. Este o zoonoza grava, cu frecventa ridicata, cu manifestari clinice acute si cronice, care produce leziuni la nivelul sistemului nervos, aparatului respirator si aparatului circulator, nasteri premature si avorturi. Toxoplasma gondii este un parazit dixen care isi desfasoara faza sexuata (schizogonica) in intestinul subtire de felide. Pentru tara noastra importanta deosebita o au pisicile domestice. De remarcat ca in anumite conditii pisica poate fi si gazda intermediara. In gazdele intermediare (pasari, mamnifere, om) se desfasoara faza de inmultire vegetativa (sporogonica). La acestea parazitul se gaseste sub forma de trofozoiti, care se 116

pot observa liberi in diverse secretii si excretii sau care se pot dezvolta intracelular (in diverse tesuturi - in neuroni, in sistemul reticuloendotelial, in parenchimul unor organe). In cazul dezvoltarii intracelulare aglomerarile de trofozoiti (bradizoiti) formeaza pseudochisti. Infestarea gazdelor intermediare se face fie cu oochisti eliminati de felide, fie cu alimente (carne, lapte, oua) care contin forme vegetative (trofozoiti liberi, pseudochisti cu trofozoiti si chisti cu trofozoiti). Chistii se formeaza dupa mai multe cicluri de invazie a diverselor tesuturi cu trofozoiti liberi, in celulele acestor tesuturi formandu-se pseudochisti. Celulele sunt distruse si rofozoitii astfel eliberati invadeaza alte celule si in final se formeaza chistii. Acestia sunt forme de rezistenta, cu membrana bine delimitata, densa, impermeabila care contine circa 3.000 trofozoiti. Chistii au dimensiuni de 200-300 um si sunt localizati in muschii striati, in miocard si in sistemul nervos central. Daca infestarea gazdelor intermediare s-a facut cu oochisti acestia se desfac in intestin si elibereaza sporoblasti, care invadeaza celulele epiteliului, unde formeaza trofozoiti si pseudochisti, ciclul continuand cu formare de chisti. Felidele se infesteaza cu alimente de origine animala care contin trofozoiti liberi, pseudochisti si/sau chisti. Trofozoitii liberi sau eliberati patrund in celulele epiteliului intestinal si dau mai multe generatii schizogonice, dupa care urmeaza faza gametogonica (formarea de macrogametociti si microgametociti care produc marogameti si microgameti). Dupa fecundare se formeaza zigotul, care se transforma in oochist. Acesta este eliminat cu fecalele si in mediul exterior sporuleaza. Oochistul contine doi sporochisti, fiecare continand patru sporozoiti. Trofozoitii sunt foarte rezistenti la refrigerare dar sunt distrusi in 5 minute la 55°C. Boala se observa frecvent la carnivore, ovine si pasari, dar se poate intalni si la porcine si taurine. Animalele fac de obicei forme latente de boala, dar se pot observa si forme acute sau subacute. In formele acute sau subacute tabloul simptomatologic si leziunile sunt destul de variate, iar in formele latente acestea sunt total neconcludente. Examenul histopatologic evidentiaza insa in toate cazurile chistii din muschi si organe. Clinic se constata : • febra; • tulburari respiratorii; • tulburari nervoase; • tulburari digestive. Morfopatologic se depisteaza: • meningoencefalita; • hiperplazie limfohistiocitara in sistemul reticuloendotelial; • hiperplazie splenica, hepatica si a limfonodurilor; • pseudoedem pulmonar;

117

• necroze in organele parenchimatoase, in limfonoduri, in epiteliul intestinal, in pulmon, in chiasma optica si in muschi. Omul se contamineaza prin consum de alimente parazitate, insuficient tratate termic dar face si boala profesionala sau de contact. Caile de contaminare in acest caz sunt calea cutanata si calea mucoasa (bucofaringiana, conjunctivala, nazala). La om se intalneste si o forma congenitala, care este foarte grava, cu mortalitate si anomalii la noii nascuti. Artropodele pot fi vectori vii prin intepaturi sau numai prin vehiculare mecanica. Sanctiuni: • laptele si ouale crude, carnea insuficient tratata termic sunt pentru om principalele surse de boala prin consum de alimente. De asemenea surse de boala sunt contactele cu pisicile si cu alte felide bolnave, care elimina oochisti. • pentru om sunt mai importante masurile de profilaxie decat sanctiunile propriuzise, deoarece supunerea alimentelor la un tratament termic adecvat duce la distrugerea parazitilor. • alte masuri de prevenire a bolii sunt: • izolarea persoanelor bolnave sau pozitive serologic; • sacrificarea animalelor bolnave sau purtatoare de paraziti; • executarea de deratizari, dezinsectii si dezinfectari foarte riguroase; • evitarea contactului cu pisici necunoscute sau care sunt libere sa consume pasari, sobolani si diverse resturi de carne necontrolate.

24. SARCOSPORIDIOZA OMULUI Sarcosporidiozele (sin. Sarcocistozele) sunt sporozooze produse de sporozoare dixene din genul Sacocystis. Omul este gazda definitiva pentru urmatoarele specii: • Sacocystis bovihominis; • Sacocystis suihominis. De asemenea omul poate fi gazda intermediara pentru Sacocystis lindemani, a carui gazda definitiva nu se cunoaste inca. Acest parazit formeaza sarcochisti polizoici in muschii: laringelui, esofagului, diafragm, toracelui, abdominali, si mai rar in miocard si in muschii membrelor. Ca gazda intermediara omul prezinta: • tumefactii; • slabiri musculare intermitente; • mialgii; • miozita locala; 118

• bronhospasm; • indispozitie ; • eozinofilie. Ca gazda definitiva omul se imbolnaveste dupa consumul carnii de bovine sau de suine infestata cu sarcochisti si prezinta semne de intoxicatie si semne de enterita. Trebuie mentionat ca Sacocystis suihominis este mai patogen decat Sacocystis bovihominis. Dupa consumul carnii parazitate omul face doua sindroame: toxic si coccidios. Sindromul toxic: Apare la 3-8 ore de la consumul carnii si se prelungeste 24-36 de ore. Semnele clinice sunt: • anorexie; • greturi; • dureri puternice gastrointestinale; • diaree; • puls rapid; • edeme; • colaps circulator; • evolutia este afebrila. Acest sindrom este datorat unei toxine (sarcocistina) termolabile, care este distrusa la temperaturi de gatit sub 50°C. Sindromul trebuie diferentiat de toxiinfectiile alimentare de tip toxic produse de : Salmonella ssp., Staphylococus ssp. si Clostridium perfringens. Sindromul coccidios: Apare la 10-15 zile de la consumul carnii parazitate, in timpul procesului de gametogonie. Sindromul se caracterizeaza prin: • diaree severa; • voma; • dureri gastrointestinale. Dureaza 8-10 ore, manifestarile fiind cu aparitie constanta. In fecale se observa sporochisti, ce contin 4 sporozoiti, cu dimensiuni intre 12-16 µm/8-12 µm. Sarcochistii acestor doua specii sunt de talie mica, 3-7 mm lungime. Sarcochistul de la Sacocystis bovihominis are la exterior un perete gros de 6 µm, prevazut cu citofanere sub forma unor bandelete, asezate in palisada, iar cel de la Sacocystis suihominis prezinta la exterior citofanere baciliforme. Sarcochistii ambelor specii prezinta alveole periferice pline cu bradizoiti de forma globulara, iar in alveola centrala bradizoitii au forma de banana, dimensiuni de 8-12 µm 119

si se numesc cistozoiti. Acestia provin din diviziunea celor periferici, care se numesc metrocite (celule matrice sau celule mama). Cistozoitii nu se mai divid. Bovinele sunt infestate cu sarcocisti in proportie foarte mare, 80-100%, iar suinele in proportie de 3-30%. Sarcochistii sunt distrusi prin caldura, la temperaturi de 65-70°C, dupa 30 de minute si prin frig, la temperatura de -5°C in 24 de ore si la temperatura de -20°C in 10 ore. Sanctiuni: • carnea de bovine si suine refrigerata se prepara culinar la temperaturi de peste 70°C sau se va comercializa dupa ce a fost congelata la temperaturi de -25°C, timp de 24 de ore.

25. HIDATIDOZA (ECHINOCOCOZA LARVARA) Este o boala parazitara comuna rumegatoarelor domestice si salbatice, suinelor domestice si salbatice, calului, rozatoarelor (soarece, nutrie), cangurului si omului si este produsa de larva teniei Echinococcus granulosus. Larva (echinococul, hidatia sau chistul hidatic) este polichistica si policefalica. Tenia paraziteaza intestinul subtire de la carnivorele domestice sau salbatice: caine, pisica, lup, vulpea rosie, vulpea polara, sacal, felide etc. Tenia prezinta patru subspecii: • Echinococcus granulosus granulosus; • Echinococcus granulosus canadensis; • Echinococcus granulosus eqinus; • Echinococcus granulosus borealis. Dintre acestea numai specia Echinococcus granulosus eqinus, care paraziteaza solipedele (calul, magarul, catarul), nu paraziteaza omul si are ca gazda definitiva vulpea rosie. Ciclul vital al teniei Echinococcus granulosus este caracterizat prin doua mari focalitati: silvatica si sinantropica (pastorala, rurala), in functie de principalul rezervor de boala: lupul si vulpea pentru ciclul silvatic, respectiv cainele si pisica pentru ciclul sinantropic. Gazdele definitive (carnivorele domestice si salbatice) se infesteaza prin consumul organelor cu chisti hidatici. Gazdele intermediare (rumegatoarele, rozatoarele, solipedele, cangurul si omul) se infesteaza cu oncosferele eliminate de gazdele definitive, care polueaza pasunile, furajele, apa, respectiv mainile omului. In mediul extern oncosferele rezista la uscaciune, frig si caldura. Astfel in mediu uscat rezista 12 zile la -12°C iar la temperatura de 60°C rezista 2 zile in mediu uscat si 10 minute in mediu umed. 120

Boala este prezenta pe tot globul, cu exceptia Islandei, cu o variabilitate de prezenta a subspeciilor. Astfel in Irlanda si Belgia se intalneste numai echinococoza calului, in Anglia este mai frecventa echinococoza calului dar este prezenta si echinococoza ovina, in Sardinia si Noua Zeelanda se intalneste numai echinococoza ovinelor. Larvele hexacante din oncosfere sunt eliberate de sucul gastric si trec activ prin mucoasa intestinului subtire in vasele limfatice si apoi in sange. Prin vena porta larvele ajung in ficat, care are rolul unui prim filtru. La suine echinococoza hepatica atinge valori foarte mari (73%) comparativ cu cea pulmonara care are valori mai mici (19%). Larvele neretinute de ficat trec prin venele suprahepatice in vena cava caudala si apoi in atriul drept, ventricolul drept, artera pulmonara si astfel ajung in al doilea filtru, respectiv in pulmon. Frecventa echinococozei pulmonare este mai mare la rumegatoare (ovine, bovine) comparativ cu localizarea hepatica. Daca gradul de infestare este mare larvele trec prin arterele pulmonare in atriul stang, ventricolul stang si prin marea circulatie ajung in diverse locuri de dezvoltare: cord, splina, creier, muschi, maduva oaselor, rinichi, peritoneu. Organele parazitate cel mai frecvent sunt ficatul si pulmonul. La locul de insediere, dupa 5-6 luni, se formeaza chisti cu dimensiuni de 1,5-2 cm, care isi dezvolta membrana proligera si devin infestanti. Chistii cresc pana la varsta de 1-1,5 ani. Chistul prezinta la exterior o membrana cuticulara, formata din mai multe straturi de lame elastice, care are grosimea de 1 mm. In jurul cuticulei organismul parazitat formeaza o adventice, structurata intr-un strat intern de celule gigante, un strat mijlociu format din celule polimorfe si un strat extern fibros, printre fibre observandu-se mastocite si eozinofile. Pe fata interna a cuticulei se formeaza membrana proligera, subtire, celulara, bistratificata, care prin inmugurire formeaza celule fiice si protoscolecsi. Veziculele fiice sunt formate din membrana celulara proligera, care prin inmugurire formeaza protoscolecsi. Chistul hidatic si veziculele fiice sunt pline cu lichid hidatic („apa de stanca”). Veziculele simple se desprind de membrana proligera si plutesc in lichidul hidatic, se pot sparge si elibereaza protoscolecsii. Acestia impreuna cu protoscolecsii produsi de membrana proligera a chistului formeaza: „nisipul hidatic”. In interiorul chistului se formeaza numeroase vezicole fiice, chistul creste si ajunge la dimensiuni de circa 20 cm diametru. Membrana poligera poate hernia si formeaza vezicole fiice exogene, chistul avand aspect conopidiform. Chistul se poate sparge si elibereaza protoscolecsii care se fixeaza pe seroase si formeaza chisti secundari. Sanctiuni: • se confisca si se distrug organele parazitate iar carnea se da in consum liber; • daca apar modificari organoleptice in carne aceasta se confisca; • confiscatele se pot prelucra tehnic, in fainuri proteice; 121

• este interzis sa se dea in consum carnivorelor organe parazitate.

26. ALVEOCOCOZA (ECHINOCOCOZA MULTILOCULARA) Aceasta parazitoza este intalnita frecvent la rozatoare (soarece, soboan, hamster, bizam, leming) si foarte rar la om, taurine si porc, fiind produsa de Alveococus multilocularis, forma larvara a teniei Echinococcus multilocularis. Tenia se dezvolta in intestinul subtire ale unor carnivore: vulpea rosie, vulpea polara, si mai rar la lup, caine si pisica. Tenia Echinococcus multilocularis are doua subspecii: • Echinococcus multilocularis multilocularis; • Echinococcus multilocularis sibiricensis. Alveococul prezinta chisti policefalici si polichistici, formati din numeroase vezicole mici (bob de mazare), asezati in continuitate intr-o masa mare unul langa altul. Cuticula chistilor este subtire si friabila si favorizeaza inmultirea chistilor. Chistii contin o masa gelatinoasa. Formarea chistilor incepe la 2-5 zile dupa infestarea cu oncosfere. Dupa 3-4 saptamani cuticula se distruge si continutul duce la formarea de noi vezicole. Veziculele primare se formeaza in ficat, iar cele secundare se disperseaza in imediata vecinatate sau la distanta. Dezvoltarea veziculelor si expansiunea lor este foarte rapida, astfel in circa 2 luni alveococul este mai mare decat gazda sa. Gazdele definitive (carnivorele) se infesteaza prin consum de rozatoare infestate. Gazdele intermediare (rozatoarele, omul, taurinele si porcul) se infesteaza cu oncosfere eliminate de gazdele definitive, care polueaza apa, furajele, insectele, praful. Oncosferele pot fi diseminate de insecte, pasari, vant, praf la distante mari. Rezistenta oncosferelor in mediul ambiant este foarte mare: la -51°C rezista 24 de ore iar la -26°C rezista 54 de zile. Boala are trei cicluri: • ciclul silvatic: vulpe, lup si rozatoare salbatice; • ciclul urban : pisica, soarece; • ciclul rural: caine si soarece. Omul se contamineaza prin consum de fructe de padure sau ciuperci infestate cu oncosfere, iar porcii se infesteaza prin consum de jir, de ghinda sau prin pasunat in padure sau in liziere de paduri. La om boala este mortala, deoarece nu se poate elimina chirurgical alveococul deja format. 122

Celelalte gazde intermediare (taurinele si rozatoarele) se contamineaza prin consum de plante sau de insecte contaminate. Larva hexacanta trece activ prin mucoasa intestinala si prin circulatia porta ajunge in ficat, unde se dezvolta. La noi in tara boala nu a fost semnalata la om dar a fost semnalata teniaza la : caini, pisici, vulpi si lup.

27. SARCOSPORIDIOZELE ANIMALELOR Sarcosporidiile sunt sporozoare dixene, care paraziteaza intracelular, diverse specii de animale, ca gazde intermediare sau ca gazde definitive. Gazdele intermediare pot fi specii: erbivore, omnivore, rozatoare, pasari, reptile si pesti. Gazdele definitive sunt reprezentate de specii: carnivore (felide, canide), omnivore (maimute, omul) si pasari rapitoare. In gazda intermediara se dezvolta faza de schizogonie, reprezentata prin pseudochist si chist (xenoparazitom, sarcochist), iar in gazda definitiva se dezvolta fazele de gametogonie si sporogonie. Gazdele intermediare ( bovine, ovine, caprine, suine, equine, camelide, iepure, soarece, sobolan, marsupiale, balena, pasari, reptile, pesti, om) se interfereaza cu sporochistii eliminati de gazdele definitive, care contamineaza furajele si apa. Boala se observa atat la animalele domestice cat si la animalele salbatice. In intestinul acestora din sporochisti se elibereaza sporozoitii care ajung in circulatia sanguina si invadeaza celulele endoteliale ale arterelor de calibru mediu, din diverse tesuturi, unde se inmultesc si formeaza schizonti (pseudochisti). Schizontii sunt localizati in citoplasma celulei parazitate, au o membrana trilaminata si un nucleu gigant poliploid. Nucleul se divide schizogonic si in endogenie se formeaza 50-90 merozoiti, care sunt eliberati in sange prin ruperea celulei parazitate. Celula parazitata se desprinde de epiteliu, pluteste in sange si apoi se rupe. De aici merozoitii invadeaza celulele endoteliale ale tuturor capilarelor din organism. In capilarele celulelor invadate se formeaza a doua generatie de schizonti, din care merozoitii (tachizoitii) de generatia a doua se indreapra spre tesutul muscular scheletic, tesutul muscular cardiac, tesutul muscular esofagian, encefal, unde vor forma chistul. Aceasta evolutie dureaza, in functie de specia de parazit, circa 20 de zile de la infestare. In celula musculara striata merozoitii sunt inconjurati de o membrana unistratificata, care se ingroasa rapid si care poate forma septumuri in interior, delimitand continutul in loji. Merozoitii sferici sunt asezati la periferia chistului, si se numesc metrocite si se multiplica prin endodiogeneze succesive si rapide, iar cistozoitii sunt plasati central in chist. 123

Aceasta ultima faza dureaza pana la aproximativ doua luni de la infestare, chistul format devenind infestant dupa formarea bradizoitilor. Chistii pot creste in decursul unui an si pot fi observati la microscop sau cu ochiul liber, in functie de dimensiunea specifica. Peretele chistului prezinta la exterior microvilozitati, denumite citofanere. Dimensiunile si forma chistului ca si dimensiunile si forma citofanerelor sunt specifice fiecarei specii de sarcocist. Gazdele intermediare fac o forma de boala acuta, cand merozoitii de prima generatie invadeaza organismul, care poate fi mortala. De asemenea mortalitate se poate produce si la invazia merozoitilor din generatia a doua. Speciile patogene de sarcochisti dau forme grave, mortale, de boala. Sarcochistii pot avea dimensiuni intre 3 mm si 15 mm si pot fi observati in: • musculatura scheletica; • miocard; • limba; • musculatura esofagului; • creier. Gazda definitiva (om, maimute, canide, felide, pasari rapitoare, reptile) se infesteaza prin consum de carne si organe crude, care contin xenoparazitoame cu bradizoiti. Bradizoitii patrund in celulele din corionul mucoasei intestinale, unde se gasesc plasati in vacuole. Aici evolueaza in macrogameti si microgameti flagelati, mobili. Microgametii fecundeaza macrogametii si formeaza zigotul. Zigotul se inconjoara printr-o membrana si formeaza oochistul nesporulat. Prin diviziune se formeaza doi sporochisti, in fiecare sporochist formandu-se patru sporozoiti si un corp rezidual. Peretele oochistului sporulat se rupe si in exterior, prin fecale sunt eliminati sporochistii. Eliberarea de sporochisti incepe intre zilele 5-11, de la consumul de carne si organe infestate si dureaza peste 6 saptamani. Sarcosporidiile nu se intalnesc in zona antarctica si au specificitate stransa pentru cele doua gazde. Rezistenta sarcochistilor din carnea de bovine este destul de mare: rezista 10 minute la 65-70°C, peste 3 zile la -25°C si cateva saptamani dupa moartea gazdei intermediare. Capacitatea infestanta a sarcochistilor este anihilata dupa 6 minute la 55-60°C, dupa 18 zile la 2°C si dupa 8 zile la 4°C. In mediul extern sarcochistii de S. porcifelis si S. suicanis rezista foarte mult: peste 10 zile la -8°C, peste 30 de luni la temperaturi de peste 4°C. La bovine Se intalnesc sarcochisti produsi de: • Sarcocystis bovicanis; 124

• Sarcocystis bovifelis; • Sarcocystis bovihominis. Gazdele definitive sunt : cainele, lupul, vulpea, coiotul, racoonul, pisica (domestica si salbatica) si omul. Sarcochistii pot fi de talie mare sau de talie mica (vizibili numai la microscop), cu dimensiuni pana la 10 mm. La ovine paraziteaza: Sarcocystis ovicanis si Sarcocystis ovifelis (sin. giganteea) gazdele definitive fiind cainele si pisica. Sarcochistii au dimensiuni pana la 12 mm. La caprine Se descriu urmatoarele specii: • Sarcocystis caprifelis; • Sarcocystis capracanis; • Sarcocystis orientalis; • Sarcocystis hircicanis. Gazdele definitive sunt cainele si pisica. Sarcochistii au dimensiuni microscopice. In diafragm pot masura 43,0-95,0 µm x 30,0-70,0 µm. La suine: Se intalnesc: • Sarcocystis suicanis; • Sarcocystis suifelis; • Sarcocystis suihominis. Gazdele definitive sunt: cainele, lupul, pisica si omul. Sarcochistii au dimensiuni microscopice sau dimensiuni mari, pana la 1,5 mm. La eqvine: Sarcosporidiozele sunt produse de: • Sarcocystis equicanis; • Sarcocystis fayeri. Pentru ambele specii gazda definitiva este cainele. Sarcochistii pot ajunge la dimesiunea de 1mm. La iepure: S-au depistat doua specii: • Sarcocystis cuniculi; • Sarcocystis leporum, ambele cu gazda definitiva cainele. La pasari au fost descrisi: • Sarcocystis rileyi ((la pui de gaina); • Sarcocystis horvathi (la fazan); • Sarcocystis falcatula (la pisitacide). Sanctiuni: 125

• in infestatiile masive in care carnea prezinta modificari organoleptice se fac confiscari totale, urmate de distrugerea sau prelucrarea tehnica a confiscatelor. • in infestatiile slabe carnea se da in consum liber, dupa confiscarea cordului, esofagului si limbii. • in caz de infestatii masive, fara modificari organoleptice ale carnii, carnea se poate da in consum cu valoare nutritiva redusa, dar se confisca limba, cordul si esofagul. • in infestatii slabe, dar cu modificari organoleptice nesemnificative, carnea si organele se dau in consum dar cu valoare nutritiva redusa. • carnea de cal chiar daca este slab parazitata se confisca deoarece calcificarea chistilor sau infiltratiile seroase ii depreciaza aspectul si valoarea comerciala. • carnea nemodificata organoleptic se da in consum liber. • este interzisa administrarea carnii si organelor parazitate crude in hrana cainilor si pisicilor.

28. FASCIOLOZA Boala este produsa de trematodul Fasciola hepatica la: taurine, bubaline, ovine, caprine, cabaline, suine, iepuri, nutrie, cobai, rumegatoare salbatice si chiar la om. Boala poate evolua cu caracter acut sau cu caracter cronic. Alte specii ale parazitului sunt: • Fasciola gigantica; • Fasciola californica; • Fasciola indica; • Fasciola halli; • Fasciola magna. In tara noastra s-a mai descris si Fasciola gigantica, cu dimensiuni de 3,5-7 cm. Parazitul are aspect foliaceu de „samanta de dovleac”, are doua ventuze (bucala si ventrala), adultul prezentand dimensiuni de 2-3/1-1,5 cm si este diheteroxen. Speciile diferite de mamnifere care fac boala sunt gazde definitive, iar melcii acvatici (Galba truncatula etc.) sunt gazde intermediare. Paraziul adult traieste in canalele biliare provocand angiocolita fibroasa si ciroza. Formele tinere, care migreaza pot produce hepatita si perihepatita. Parazitul poate avea si localizari eratice: pulmon, rinichi, limfonoduri, splina si muschi. In localizarile eratice organismul formeaza granuloame, in care se pot observa paraziti vii, paraziti morti, puroi. Granuloamele se pot calcifica. Animalele parazitate masiv pot prezenta icter si pot slabi pana la cahexie. Sanctiuni: • ficatul parazitat se confisca si se distruge, iar carnea si restul organelor se dau in 126

consum liber, daca nu sunt modificate organoleptic. • in cazul slabirilor pronuntate sau in cazul prezentei de modificari organoleptice ale carnii se efectueaza confiscari partiale sau totale.

29. DICROCELIOZA Aceasta parazitoza este foarte raspandita pe glob si in tara noastra fiind produsa de trematodul Dicrocelium lanceolatum la: bovine, ovine, cabaline, suine, iepure, caprioara, nutrie. Parazitul are dimensiuni cuprinse intre 5-12/2,5 mm si este triheteroxen. Mamniferele sunt gazde definitive iar gazde intermediare sunt: melcii terestri (Helicella ssp. etc) si apoi furnica (Formica pratensis etc.). Parazitul se cantoneaza in canalele biliare si in vezica biliara si provoaca angiocolita, hepatomegalie, calculi biliari, ciroza. Adeseori este descoperit asociat cu Fasciola hepatica. Sanctiuni: • ca in fascioloza.

30. TUBERCULOZA Generalitati: Boala contagioasa comuna omului si animalelor, produsa de bacili din genul Mycobacterium, speciile: • Mycobacterium tuberculosis (tipul uman); • Mycobacterium bovis (tipul bovin); • Mycobacterium avium (tipul aviar). Bacilul tuberculozei este fin, drept sau usor curbat, neciliat, nesporulat, necapsulat, gram pozitiv. Cele trei tipuri de bacili se deosebesc morfologic intre ele. Tipul uman este subtire, lung, drept sau curbat. Tipul bovin este scurt si gros, drept sau curbat. Tipul aviar este mai subtire si mai lung si mai ales este polimorf (bacili, cocobacili, filament). Bacilul este acido-alcoolo rezistent si se coloreaza prin metoda Ziehl Neelsen. Germenii sunt distrusi in circa 24 de zile de razele solare, rezista 5 minute la 80°C, rezista in apa potabila peste 140 de zile, in apa de rau rezista aproximativ 1 an, in unt rezista aproape 1 luna, in branzeturi fermentate rezista circa 5 luni si nu sunt distrusi de sare sau fum. Boala se caracterizeaza prin simptomatologie clinica polimorfa, nespecifica, iar morfopatologic prin formarea in diferite tesuturi si organe a leziunilor specifice: proliferative, exudative, de tip granulomatos. 127

Tipul uman produce boala la: om caini, pisici, animale pentru blana, maimute, cabaline, ovine, suine si bovine. Tipul bovin provoaca tuberculoza la: bovine, om, cabaline, porcine, caprine, ovine, pisici, caini, animale pentru blana. Tipul aviar imbolnaveste: pisicile, bovinele, cabalinele, porcinele, ovinele, caprinele, cainii, animalele pentru blana si omul. Dintre animalele de macelarie boala se diagnostica frecvent la bovine si porcine. La ovine, caprine, cabaline si pasari boala se diagnostica mai rar. Animalele si oamenii bolnavi, care prezinta leziuni deschise care comunica cu exteriorul, sunt surse primare de boala. Principalul produs virulent este exudatul bronsic, pe care animalele, spre deosebire de oameni, il deglutesc si din aceasta cauza bacilii sunt eliminati prin fecale. In timpul tusei animalele elimina exudat, sub forma de particole foarte fine, care devin aerosoli, si produc boala la oamenii si animalele care le inhaleaza. Carnea, organele, laptele si ouale sunt de asemenea surse primare de boala, cand boala se generalizeaza. In aceasta faza de diseminare a bacililor in organism limfa si sangele vehiculeaza un numar mare de bacili. Carnea mai poate fi virulenta in urmatoarele situatii: • tuberculoza miliara acuta; • tuberculoza cu leziuni cazeoase infiltrative acute; • tuberculoza cronica cu procese de ramolitie sau cu focare cazeo-purulente; • in stari de bacteriemie bacilara, fara localizari, observata in cazurile cand rezistenta organismului este marita si germenii sunt retinuti in tesuturi, fara sa provoace semne clinice sau leziuni morfopatologice specifice; • in forme de tuberculoza localizata. Diagnosticul de abator. La examenul dupa taiere, se pune pe baza modificarilor morfopatologice. In tuberculoza leziunile sunt polimorfe, fiind dependente de: • tipul bacilului; • virulenta bacilului; • numarul de bacili; • rezistenta organismului; • stadiul evolutiv al bolii; • specia animalului; • varsta animalului; • conditiile de viata si de hrana ale animalului etc. Examenul de abator se bazeaza pe controlul atent al limfonodurilor (sectionare in felii transversale subtiri) capului, a organelor, cavitari parietali si in final al celor musculari superficiali si profunzi. De asemenea se controleaza cu atentie toate sectiunile tehnologice prin oase, pentru eventuala depistare a tuberculozei osoase. 128

Tuberculoza bovinelor : Boala se produce ca infectie primara sau ca infectie postprimara (secundara). Infectia primara (primo-infectie) se refera la manifestarile clinice si leziunile morfopatologice generate de primul contact dintre bacili si organism. In urma acestei infectii se formeaza la poarta de intrare granulomul tuberculos (afectul primar). Afectarea limfonodurilor respective completeaza afectul primar si delimiteaza complexul primar complet. Daca leziunea lipseste la poarta de intrare si este prezenta doar leziunea in limfonodul regional atunci complexul primar este incomplet. Infectia primara se poate realiza pe urmatoarele cai: • digestiva; • respiratorie; • congenitala. La vitei ordinea importantei acestor cai este: • congenitala; • respiratorie; • digestiva. La adulte calea principala de infectie este cea respiratorie. Consecutiv infectiei primare se poate produce vindecarea animalului sau generalizarea bolii. Generalizarea poate fi: • acuta (precoce, timpurie) miliara, cand se formeaza noduli miliari (2-4 mm) in mai multe organe. Acestia initial sunt cenusii, iar ulterior se cazeifica si pot aparea la nivelul lor calcificari. • lenta (intarziata, treptata), caracterizata prin focare de dimensiuni mari. In aceste focare se pot observa numeroase puncte de cazeificare si calcificare. Infectia postprimara se datoreste reactivarii infectiei primare sau unei noi invazii de bacili. In urma acestei infectii rezistenta organismului scade rapid, boala se generalizeaza (generalizare tardiva) si se observa focare de tuberculoza cronica multipla in organism, cu localizari diverse, dar cu o anume preponderenta a localizarii pulmonare (peste 70-80%). Tineretul bovin pana la 6 luni, mai rar cel sub 1 an se infecteaza pe cale digestiva. Examinarea de abator pune in evidenta un complex primar, de regula incomplet, mezenteric. Leziunile se observa la limfonodurile mezenterice si foarte rar se poate observa enterita nodulara sau ulcerativa. Cand leziunile se observa numai in limfonodurile porte si eventual in ficat se poate suspiciona o infectie transplacentara. Tineretul bovin peste un an face destul de des forma pulmonara, la care se observa leziuni in pulmon si limfonodurile traheo-bronsice si mediastinale. In pulmon se constata focare nodulare cazeoase iar in limfonoduri se observa limfadenita radiara, cu strii galbui cu aspect grunjos. 129

Cand infectia se generalizeaza timpuriu se depisteaza noduli miliari albi-cenusii in pulmon, ficat, rinichi, splina si alte organe. La toate organele afectate se depisteaza si limfadenita. La bovinele adulte se descriu mai multe localizari: • unele sunt mai frecvente: -pulmonara; -la seroase; -digestiva; -mamara; -limfonodala; -genitala. • altele sunt mai rare: -osoasa; -articulara; -nervoasa; -renala; -cutanata etc.. Localizarea pulmonara este reprezentata de diverse tipuri de leziuni: • granulomul primar; • tuberculoza miliara acuta; • tuberculoza nodulara lenta; • tuberculoza acinoasa; • bronsita cazeoasa; • tuberculoza cavernoasa; • pneumonie lobulara cu multe focare de cazeificare dar si cu noduli miliari nou formati. Localizarea pe seroase este de tip productiv, cu aspect perlat, fungos, conopidiform. Localizarea digestiva poate fi prezenta din cavitatea bucala si pana la nivelul intestinului. Nodulii sunt mici, se cazeifica si se deschid cu formare de ulcere. Permanent se observa limfadenita mezenterica. In ficat se poate depista: • forma nodulara miliara, • o forma cu granuloame de talie mare, cazeificate, calcificate, • o forma a canalelor biliare. Limfonodurile porte sunt de asemenea afectate. Localizarea mamara poate prezenta mai multe aspecte: • mamita miliara acuta; • mamita nodulara; • mamita lobulara infiltrativa cronica; • mamita cazeoasa; 130

• mamita hiperplastica (postprimara). Limfonodurile retromamare sunt afectate de cazeificari radiare. Forma hiperplastica este insotita de deformarea si indurarea mamelei, focarele avand un aspect slaninos. In forma nodulara mamelele au aspect boselat. Forma cea mai des intalnita este cea lobulara infiltrativa (peste 85%). Localizarea in limfonoduri se caracterizeaza prin: • forma hiperplastica si forma miliara, • disparitia diferentierii corticala-medulara, • cazeificari si calcificari, uneori cu aspect radiar si grunjos. Celelalte localizari pot avea urmatoarele forme: • tuberculoza renala miliara corticala, • tuberculoza renala nodulara cortico-medulara, • tuberculoza renala medulara cazeoasa, • metrita tuberculoasa miliara, • metrita tuberculoasa nodoasa, • ovarita nodulara, • salpingita miliara, • orhite si orhiepididimite miliare si nodulare, • tuberculoza musculara, • artrita cazeoasa, • osteomielita tuberculoasa nodulara, • tuberculoza periostala, • splenita miliara, • splenita nodulara, • meningita tuberculoasa; • dermatita nodulara tuberculoasa etc.. Tuberculoza ovinelor si caprinelor : Rumegatoarele mici fac rar tuberculoza, de obicei cu localizare pulmonara. Caprinele nu se infesteaza cu bacili de tip uman. Formele mai des intalnite sunt cele acute miliare, urmate de generalizari precoce cu formare de noduli miliari in: ficat, splina, rinichi, tubul digestiv. In toate cazurile limfonodurile aferente sunt afectate. Ovinele si caprinele fac si tuberculoza postprimara si tot cu localizare pulmonara, acest tip de infectie fiind mai des diagnosticat. Tuberculoza suinelor : 131

Suinele fac de obicei tuberculoza cu tipul bovin si cu tipul aviar fiind mai rezistente la tipul uman. Incidenta bolii la porcii sacrificati in abatoare este de 2,11-2,98% si este in crestere in Europa si U.S.A. In formele de boala, date de tipul bovin, se observa complexe primare incomplete in tubul digestiv, cu generalizari precoce si cu cazeificari si calcificari. Tipul aviar da forme de boala hiperplastice si sarcomatoase. Dintre formele de boala mai frecvente sunt cele de spondilita tuberculoasa, care afecteaza initial discurile intervertebrale si apoi corpurile vertebrelor. Generalizarea poate fi observata la ficat si splina. In toate cazurile limfonodurile regionale sunt afectate. Tuberculoza cabalinelor : Boala este foarte rar diagnosticata la animalele in viata, fiind de obicei depistata dupa sacrificare in abator sau la necropsie. Formele de boala observate sunt date de infectia pe cale digestiva si sunt reprezentate de leziuni la: tonsile, ileon, cecum si colon. Granuloamele pot fi productive, cu aspect slaninos (in tonsile) sau pot avea aspect miliar (dupa generalizare) cu aspect sarcomatos, localizate in: pulmon, splina, ficat, cord, oase, piele, gonade, seroase etc. In intestinul gros se pot observa ulcere. In limfonoduri leziunile nu sunt prezente in toate cazurile, dar cand exista au caracter sarcomatos. Tuberculoza animalelor pentru blana : La iepuri boala evolueaza in functie de cantitatea de germeni care au invadat organismul. Cand numarul de germeni este mare iepurii fac o forma toxico-septica, caracterizata prin: • toxiemie, • edem pulmonar, • splenomegalie, • hepatomegalie. Daca bacilii sunt in numar mic produc forme miliare si forme nodulare subacute sau forme cronice: • osteite, • artrite femuro-tibio-patelare si tibio-patelare. La nutrie s-a descris tuberculoza acuta (3-5 zile) si tuberculoza cronica (1-2 luni). Localizarile sunt pulmonare si intestinale sau generalizate, cu granuloame miliare sau mari, cazeificate. Limfonodurile regionale sunt afectate. Tuberculoza pasarilor : 132

Pasarile domestice (galinaceele si palmipedele) fac forme de boala date numai de Mycobacterium avium. La galinacee (gaina, curca, fazan, bibilica) calea principala de infectie este cea digestiva si foarte rar cea respiratorie sau cutanata. Afectul primar poate fi observat uneori in formatiunile limfoide ale mucoasei intestinului subtire si gros. De la intestin bacilii ajung in ficat pe calea venei porte. In formatiunile limfoide hepatice se formeaza tuberculi, care ulterior se pot cazeifica. La gaini se mai pot observa localizari la: • pulmon, • rinichi, • splina, • maduva osoasa, • tiroida, • timus, • articulatii, • piele, • pe mucoase (bucala, nazala, laringiana, faringiana, conjunctivala), • pe seroase. Generalizarea bolii este precoce, bacilemia fiind foarte mare. La palmipede (rate, gaste) leziunile sunt mai putin generalizate, deoarece palmipedele sunt mai rezistente la tuberculoza comparativ cu galinaceele. Localizarile mai frecvente sunt la: pulmoni, ficat, splina si maduva osoasa la rate, respectiv ficat, splina si intestine la gaste. Nodulii pot fi miliari dar pot avea si aspectul unor mase mari, necrotice, cazeoase, de culoare galbena-cenusie. Cadavrele pasarilor sunt cahectice, cu musculatura emaciata si cu foarte putin tesut adipos. Diagnosticul diferential : In tuberculoza leziunile sunt considerate caracteristice, totusi datorita polimorfismului acestora este necesar sa se evite unele confuzii, posibile in controlul sanitar veterinar de abator:  echinococoza inveterata. Se recunoaste prin a ceea ca enucleerea cazeumului este usoara, iar la periferie se observa resturi de membrana. Lipsec leziunile in limfonoduri;  distomatoza eratica. Continutul nodulului este brun, peretii sunt grosi, in interior se observa parazitul sau calcificare. Lipsesc leziunile limfonodurilor;  actinomicoza. Leziunile sunt de osteomielita purulenta si abcese submaxilare. Lipsesc leziunile in limfonoduri;  actinobaciloza. Abcesele prezinta capsula groasa, se observa miozita hiperplastica si limfadenita hiperplastica cronica; 133

 abcese diverse. Continutul este purulent si lipsesc leziunile din limfonoduri;  leucoza. Limfonodurile sunt hiperplaziate in tot organismul, in mod neuniform si asimetric. Splina este hiperplaziata. Sangele prezinta modificari caracteristice;  paratuberculoza. Mucoasa si submucoasa intestinala este ingrosata, cu aspect cerebriform si nu prezinta cazeificari;  pseudotuberculoza. Leziunile ganglionare contin puroi galben-verzui. Cu cat leziunile sunt mai vechi cu atat puroiul este mai gros. Leziunile foarte vechi prezinta puroi uscat, asezat in straturi concentrice (ca foile de ceapa) si se calcifica rar;  noduli de Linguatula serrata. Sunt de dimensiunea maxima a unui bob de mazare, sunt complet cazeificati, au culoare galben-verzui, verde, cenusiu inchis sau cenusiu-brun, cand se calcifica. In cazeum, la examenul microscopic, se observa larve sau resturi de larve. Interpretarea examenului de abator : La abator bovinele vin insotite de Certificatul sanitar veterinar de transport, pe care obligatoriu medicul veterinar emitator trebuie sa specifice data tuberculinarii si rezultatul acesteia. La celelalte specii aceasta indicatie lipseste, deci suspiciunea sau diagnosticul de tuberculoza se datoreaza numai modificarilor morfopatologice observate in cursul examinarii capului, organelor si carcasei. Dupa observarea leziunilor trebuie apreciata salubritatea carnii, respectiv daca leziunile implica starea de bacilemie. Astfel: • tuberculoza miliara generalizata indica o generalizare precoce, bacilemie, deci prezenta bacililor in carne si organe; • tuberculoza cazeoasa difuza infiltrativa (inflamatii predominant exudative, insuficient delimitate), cu o zona congestiva in jur, prezenta in organe si in limfonodurile respective, presupune ca in circa 90% din cazuri carnea contine bacili; • localizarile tuberculozaei in: splina, rinichi, seroase sau in alte organe ce nu comunica cu exteriorul duc la concluzia certa ca s-a produs generalizarea pe cale sanguina, deci bacilii sunt prezenti si in carne; • slabirea pronuntata indiferent daca leziunile de tuberculoza sunt localizate, presupune sanctionarea grava a carnii; • tuberculoza osoasa nu este insotita de limfadenita regionala decat dupa afectarea periostului, aceasta fiind ultima faza a infectiei, care incepe din canalul medular. Din aceasta cauza orice osteita presupune bacilemie, deci prezenta bacililor in ficat si organe. Sanctiuni : 134

• animalele care pe Certificatul sanitar veterinar de transport au inscrisa reactia pozitiva la tuberculinare, ca si animalele care vin insotite de fisa privind diagnosticul tuberculozei la bovine, se crotaliaza, se izoleaza si se sacrifica in partida sanitara; • daca la taierile obisnuite se constata, in urma examenului capului, organelor si carcasei una sau mai multe leziuni de tuberculoza se iau urmatoarele masuri: -se opresc conveierul si benzile transportoare, -se identifica toate partile componente cu leziuni cu etichete de restrictie sanitara veterinara, -se anunta medicul veterinar coordonator de sala. • medicul veterinar coordonator de sala dispune reconstituirea animalului si deplasarea lui la punctul de recontrol final, unde va examina cu maxima atentie toate partile componente ale animalului si va dispune: • confiscarea totala, in urmatoarele situatii: -cand animalul prezinta slabire pronuntata, indiferent de vechimea, de localizarea sau forma leziunilor; -cand animalul este febril la examenul inainte de taiere, iar la examenul dupa taiere se gasesc leziuni de tuberculoza (exudate, infiltratii etc.); -cand se constata leziuni de generalizare a infectiei tuberculoase (leziuni multiple in organe, mase musculare, articulatii, cu afectarea limfonodurilor regionale). • consum conditionat dupa sterilizare (fierbere, autoclavare) a intregului animal ramas dupa confiscari, in urmatoarele cazuri: -prezenta leziunilor concomitent in doua organe sau in doua grupe de limfonoduri (cap si pulmon, cap si masa gastrointestinala etc.); -cand se gasesc leziuni in musculatura, articulatii, oase si grupele de limfonoduri aferente; in caz de tuberculoza osoasa se dezoseaza carnea si se sterilizeaza, iar oasele se confisca si se distrug sau se prelucreaza tehnic; -cand nu exista leziuni multiple, care sa justifice confiscarea totala, dar exista modificari organoleptice ale carnii si subproduselor comestibile; -prezenta leziunilor in limfonodurile porte (hepatice) la suine. • confiscari partiale, iar carnea si subprodusele comestibile se dau in consum fara restrictii in cazurile: -cand se constata leziuni intr-un singur organ sau grup de limfonoduri, dupa cum urmeaza: -leziuni in limfonodurile submaxilare sau retrofaringiene, se confisca numai capul; -leziuni in limfonodurile mezenterice, se confisca masa gastrointestinala, mezenterul si grasimea mezenterica; -leziuni in pulmoni, se confisca pulmonii cu traheea si laringele; -leziuni de tuberculoza prelata a seroaselor (pleura sau peritoneu), se confisca seroasa respectiva, peretii cavitatilor toracica si abdominala se admit conditionat in 135

consum (se sterilizeaza prin caldura), iar restul carcasei si subproduselor comestibile se dau in consum fara restrictii. • carnea si subprodusele comestibile, provenite de la animale care au reactionat pozitiv la tuberculinare, dar la care nu s-au gasit leziuni de tuberculoza dupa taiere, se admit in consum fara restrictii. • sangele recoltat de la animalele cu leziuni de tuberculoza, indiferent de forma, vechimea sau extinderea leziunilor, ca si de la cele reactionate pozitiv la tuberculinare, se confisca; • pieile, coarnele, ongloanele si parul se industrializeaza dupa o prealabila dezinfectare; • ustensilele de abator (cutite, foarfeci, fierastrau, topor etc.) care au venit in contact cu leziunile de tuberculoza se vor steriliza prin fierbere, inainte de a servi la alte intrebuintari; • de asemenea se dezinfecteaza prin fierbere echipamentul de protectie al muncitorilor, iar muncitorii se decontamineaza riguros.

31. SALMONELOZELE Salmonelozele sunt boli infectioase observate la foarte multe specii de animale domestice si salbtice si la om, produse de microbi din genul Salmonella. Transmiterea, de la animale la om, se face prin contact direct sau prin consum de apa, furaje, si alimente contaminate. Salmonelele sunt germeni foarte rezistenti la actiunea factorilor de mediu. In sol rezista circa 280 de zile, in apa rezista 40 de zile, in faina de peste rezista aproape 4 ani, in alimente rezista intre 10-180 de zile in functie de pH si concentratia in saruri. In pulberea de oua rezista peste 4 ani, iar in saramura concentrata (30%) rezista 7 zile. Infectiile produse de salmonele debuteaza ca afectiuni gastroenterice, dupa care devin septicemii, si in functie de rezistenta organismului produc un tablou simptomatic mai mult sau mai putin grav, adeseori terminat prin mortalitate. La femele gestante salmonelele produc avorturi. Animalele si oamenii vindecati raman purtatori si excretori de germeni, fiind surse potentiale de boala. Doza minima infectanta (D.M.I.) la salmonele variaza intre 10 - 10 (Salmonella enteritidis - 10, Salmonella typhimurium - 10), dar sunt si specii (Salmonella typhi) la care doar cativa germeni pot provoca boala. Salmonelele patrund in organism pe cale digestiva, ajunse in intestin colonizeaza enterocitele si de aici trec in corionul mucoasei. In corionul mucoasei germenii sunt partial distrusi, partial luati si transportati de macrofage. In functie de rezistenta 136

organismului si de virulenta salmonelelor boala poate evolua acut-septicemuc sau localizat in: ficat, splina, limfonoduri, uter, vezica biliara, oase, articulatii si S.N.C. Salmonelele sunt vehiculate prin limfa in sange. Local produc inflamatii de tip productiv, granuloamele fiind observate in ficat si in alte organe. Inflamatia intestinala este cataral-hemoragica si este produsa de virulenta salmonelelor si de antigenele pe care acestea le produc. Dupa vindecare sau daca organismul invadat rezista infectiei salmonelele se cantoneaza in intestin, limfonodurile mezenterice si vezica biliara, animalele devenind purtatoare si excretoare de germeni. Salmonelozele pot evolua ca infectii primare sau ca infectii secundare. Salmonelozele primare evolueaza acut (septicemic), subacut si cronic (localizat). Salmonelele sunt germeni anaerobi, nesporulati, necapsulati, Gram negativi, mobili (cu exceptia Salmonella pulorum-gallinarum). Acesti microbi prezinta o structura antigenia foarte complexa, pe baza careia s-au descris 51 de grupe, cu peste 2.000 de serotipuri. Grupele A, B, C, D si E au importanta mai mare pentru patologia animalelor si omului. Principalele antigene sunt: • „O” (antigenele somatice - din membrana externa a peretelui celular) • „H” (antigenele flagelare - extrase din flageli), prezente numai la salmonelele mobile. Pentru protectia sanatatii publice salmonelozele au o importanta deosebita, deoarece sunt responsabile de foarte grave toxiinfectii alimentare la om. Cele mai periculoase din acest punct de vedere sunt: • Salmonella typhimurium, • Salmonella cholera suis, • Salmonella enteritidis Gartner, • Salmonella anatum. Salmonelozele mai sunt cunoscute si sub denumirea de paratifoze. Salmonelozele taurinelor Taurinele adulte sunt din ce in ce mai des diagnosticate cu salmoneloza, produsa de Salmonella typhimurium si Salmonella dublin, in special formele de gastroenterita, dar se pot observa si forme pulmonare, articulare si avort in luna a VII-a. La viteii de 1-6 luni boala este mai des diagnosticata decat la taurinele adulte, fiind produsa de Salmonella enteritidis Gartner, Salmonella dublin, Salmonella rostock si Salmonella typhimurium. La animalele in viata, in forma acuta, se observa: • hipertermie, • diaree rebela, 137

• stare de abatere, • uneori se pot observa tulburari respiratorii (localizarea pulmonara) si artrite. La examenul dupa taiere forma septicemica (acuta) se caracterizeaza prin: • diateza hemoragica, • exudat in cavitati, • splenita cu focare miliare si hiperplazia splinei, • splina este rosie-visinie, • hiperemia si hiperplazia limfonodurilor, • ficatul este galben si prezinta hepatita miliara si hiperplazie, • flebite ale venei porte, • microfocare exudativ necrotice in parenchim, • la nivelul intestinului se observa initial enterita catarala, apoi enterita devine necrotica si ulceroasa. In formele localizate se observa: • bronhopneumonie fibrinonecrotica (in lobii apicali si intermediari), • pleurita fibrinoasa, • pericardite fibrinoase, • artrite serofibrinoase carpiene si tarsiene. In toate cazurile limfonodurile prezinta leziunile specifice si sunt de asemenea prezente focarele necrotice in ficat, splina si rinichi. In formele subacute leziunile sunt aceleasi dar sunt mai puternic evidentiate, iar in forma cronica se observa in mod frecvent localizarile intestinale si pulmonare. Salmoneloza suinelor La suine sunt afectati purceii de pana la 5 luni si mai rar animalele adulte, care fac mai des forma de salmoneloza secundara (pesta clasica, gripa, boala lui Aujeszky etc.). La purcei boala evolueaza acut, septicemic si este produsa de: Salmonella cholera suis, var. Kunzendorf, mai rar var. Voldagsen si foarte rar Salmonella typhimurium. De la porcii bolnavi sau morti au mai fost izolate: • • • • • • • •

Salmonella enteritidis Gartner, Salmonella dublin, Salmonella infantis, Salmonella derby, Salmonella kapemba, Salmonella californica, Salmonella heidelberg, Salmonella anatum, etc. La examenul in viata se observa: 138

• stare generala proasta, • diaree intermitenta cu fecale verzui si cu miros fetid, • tuse prelungita. La examenul dupa taiere se cnstata, in formele acute: • leziuni de septicemie, • gastroenterita fibrinonecrotica difuza si ulceroasa, • hepatita miliara necrotica, • hemoragii renale si vezicale, • eritem generalizat sau localizat la extremitati, stern si abdomen, • congestii pulmonare, • bronhopneumonie catarala si serofibrinoasa, • splenomegalie, adenita limfonodurilor. In formele cronice de boala se poate depista: • tonsilita necrotica, • enterita necroticoulceroasa, • splenomegalie, • pneumonie crupala, • hepatita miliara necrotica, • pleurita fibrinoasa, • adenita limfonodurilor. Salmoneloza cabalinelor si ovinelor La cabaline salmoneloza poate evolua sub forma de enterita (salmoneloza franca) sau sub forma de avort salmonelic. Salmoneloza franca este rara, este forma primara septicemica si este produsa de: • Salmonella typhimurium, • Salmonella derby, • Salmonella muenchen, • Salmonella newport, • Salmonella heidelberg, • Salmonella anatum, etc. Boala se intalneste la manji si la animale adulte si evolueaza cu simptomatologia si modificarile morfopatologice specifice salmonelozelor. Avortul salmonelic al iepelor este dat de Salmonella abortus equi, serotip nepatogen pentru om. La ovine de asemenea se observa cele doua tipuri de boala.

139

La animalele tinere si mai rar la adulte se observa enterita (dizenteria) salmonlica produsa de Salmonella typhimurium, Salmonella enteridis, Salmonella anatum, Salmonella montevideo, serotipuri patogene pentru om. La femelele gestante produce avorturi Salmonella abortus ovis, serotip nepatogen pentru om. Morfopatologic, la miei cu forma acuta septicemica, se observa leziunile caracteristice in intestin, ficat, splina, rinichi si in limfonodurile respective. Salmonelozele iepurilor si nutriilor Iepurii si nutriile fac forme primare de boala, acute, septicemice si cu avorturi la femele. In mod frecvent se imbolnaveste tineretul celor doua specii: iepurasii nou nascuti si puii de nutrie de 2-4 luni. La iepuri s-au identificat Salmonella typhimurium si Salmonella enteridis. De la nutrie au fost izolate serotipurile Salmonella enteritidis, Salmonella cholera suis, Salmonella typhimurium si altele. Boala se caracterizeaza (la ambele specii) prin: • hipertermie, • diaree, • avorturi la femelele gestante. Din punct de vedere al leziunilor morfopatologice se observa: • diateza hemoragica, • enterita hemoragica sau necrozanta, • nefrita interstitiala hemoragica in focare, • hepatita miliara, • splenomegalie, • bronhopneumonie fibrinoasa, • limfadenita hemoragica. Salmoneloza pasarilor La galinacee se diagnostica tifopuluroza, produsa de Salmonella gallinarumpullorum, serotip imobil, nepatogen pentru om, desi sunt autori recenti care au pus in evidenta aceasta salmonela intr-un episod de toxiinfectie alimentara. Boala se intalneste la tineretul de pana la trei saptamani, dar si la galinaceele adulte: gaini, curci, fazani, prepelite, porumbei si la pasarile salbatice. De asemenea la galinacee s-au descris si salmoneloze produse de salmonele mobile: Salmonella typhimurium, Salmonella dublin, Salmonella cholera suis, Salmonella anatum. Boala se observa tot la tineret, mai rar la adulte si nu se transmite vertical (transovarian), desi s-au semnalat toxiinfectii alimentare produse de oua de gaina. Aceste oua sunt infectate pe coaja de salmonelele prezente in fecalele din cloaca. 140

La palmipede salmonelozele sunt boli ale tineretului si pasarilor adulte, produse de: Salmonella anatum, Salmonella cholera suis. Toate aceste serotipuri sunt foarte patogene pentru om. Boala se transmite transovarian (vertical) si din aceasta cauza, pentru consumator sunt mai periculoase ouale comparativ cu carnea, toxiinfectiile alimentare cu carne de palmipede fiind foarte rare. Aceasta deoarece la examenul dupa taiere se observa leziunile specifice si se aplica sanctiunile prevazute de legislatia sanitara veterinara. Tifosul sobolanilor (murin) Boala este produsa de Salmonella enteridis Gartner, un serotip patogen pentru om. Boala este foarte importanta pentru igiena alimentelor, deoarece sobolanii bolnavi prin excretiile lor pot contamina alimentele, din unitatile de depozitare si desfacere ca si pe cele din gospodariile populatiei. De asemenea sobolanii pot contamina apa si furajele si pot imbolnavi animalele. Diagnosticul bacteriologic in salmoneloze In abator suspicionea de animal bolnav de salmoneloza necesita recoltarea de probe si expedierea acestora la laborator, in vederea confirmarii diagnosticului prin examen bacteriologic. Dupa recoltarea probelor carnea si organele se depoziteaza in frig, sub restrictii sanitare veterinare (spatii inchise si sigilate de medicul veterinar de stat). Directionarea acestor produse se efectueaza numai dupa sosirea buletinului de analiza de la laborator. Recoltarea probelor se efectueaza astfel: • o portiune de muschi - de preferat cubica cu latura de 12-15 cm, atat de la sfertul anterior cat si de la sfertul posterior opus, prelevata din unul din urmatorii muschi:  supraspinos,  triceps brahial,  biceps brahial,  semimembranos,  gastrocnemieni,  flexorul medial al gambei. Din celelalte doua sferturi se va recolta cate un limfonod (cervical superficial, popliteu), • limfonoduri mezenterice nesectionate, ficatul intreg (la animalele mici) o portiune de ficat cu latura de 15 cm si cu limfonodurile porte, vezica biliara vidata si legata, splina intreaga (la animale mici) sau bucati de splina de 10-15 cm la animale mari, un rinichi. Se recolteaza din zonele cu modificari. Recoltarea si ambalarea se efectueaza steril. La laborator se efectueaza mai multe frotiuri, care se coloreaza prin metoda Gram, pentru examenul bacterioscopic. 141

Pentru examenul bacteriologic se iau 50 g din probe, se maruntesc si se omogenizeaza, in mod steril. In continuare cate 25 g se insamanteaza pe medii de imbogatire (cu selenit si pe mediu Kauffmann-Muller), se incubeaza la 37°C tip de 24 de ore si coloniile corespunzatoare se trec in placi Petri pe medii selective (Istrate-Meitret, SS, Lifson, etc.) si pe medii de diagnostic diferential (Drigalski, Gassner, Endo, etc.) timp de 48 de ore la 37°C. Se examineaza caracterele culturale si examenul pentru mobilitate, care trebuie sa fie pozitiv (cu exceptia Salmonella galinarum-pulorum). Din culturile respective se fac pasari pe medii de indentificare politrope (TSI, MIU, Simmons, MILF) si se incubeaza 24 de ore la 37°C. Din culturile rezultate se fac insamantari pentru testele biochimice si pentru identificarile serologice. Culturile trebuie sa dea reactie pozitiva la testele: glucoza, H2S, manitol, citrat si reactie negativa la testele: indol, ureaza si lactoza. Identificarile serologice se efectueaza cu: • ser aglutinat antisalmonelic polivalent „O”, • ser aglutinat anti „Vi”, • ser aglutinat de grup „O”, • ser aglutinat „H” de faza specifica si nespecifica. In continuare se fectueaza incadrarea taxonomica in schema Kauffman-White si apoi tulpinile izolate se trimit la Centrul national pentru salmonele, de la Institutul „Dr. I. Cantacuzino” Bucuresti, pentru confirmarea tipizarii. Sanctiuni • in cazul cand la examenul bacteriologic s-au gasit salmonele in masele musculare, limfonodurile regionale aferente, splina, rinichi, maduva oaselor animalul se confisca in totalitate. Se confisca de asemenea in totalitate animalele bolnave de salmoneloza, care se sacrifica de necesitate. Confiscatele se distrug sau se prelucreaza in fainuri proteice, daca este posibil. • daca s-au gasit salmonele numai la suprafata carcasei sau organelor, se confisca organele iar carnea si grasimile se dau in consum conditionat, dupa sterilizare prin caldura. • carnea si subprodusele comestibile provenite de la animale sanatoase, dar suspecte de contaminare cu salmonele (contaminare prin utilaje sau taiate odata cu animalele bolnave) se supun masurilor de profilaxie prevazute la punctul 2. • pieile, parul, cornele si unghiile se prelucreaza industrial, dupa o prealabila dezinfectare. • animalele din loturile in care a evoluat salmoneloza se pot expedia pentru sacrificare dupa trecerea a cel putin 60 de zile de la ultimul caz de vindecare, sacrificare de necesitate sau moarte. Este interzisa sacrificarea animalelor in adapost.

142

32. ANTRAXUL Boala infectioasa septicemica, produsa de Bacillus anthracis, intalnita la animalele domestice, animale salbatice si la om. Mai receptive sunt animalele erbivore, omnivore si pasarile palmipede. Dintre speciile care intra in consumul omului la noi in tara fac boala: taurinele, bubalinele, caprinele, suinele, cabalinele, mistretul, ursul, cervideele, iepurii, nutriile, ratele si gastele. Galinaceele sunt mai rezistente. Infectia se realizeaza pe cale digestiva (prin ingerare de spori) si mai rar pe cale respiratorie sau prin traversul pielii (intepaturi de insecte). Sporii ingerati ajund in tonsile si in formatiunile limfoide din intestin si apoi sunt transportati in limfonodurile regionale, unde trec in forme vegetative. Aici se inmultesc si trec in sange, unde dau septicemie, apoi ajung in splina, in care se inmultesc iarasi si trec in sange unde provoaca septicemie secundara. Bacilul este mare, cu capetele retezate, imobil, capsulat, Gram pozitiv si in contact cu oxigenul atmosferic sporuleaza in circa 15 ore, in functie si de temperatura mediului ambiant. Sursele primare de boala sunt reprezentate de: • animalele bolnave de antrax septicemic, • produsele si subprodusele provenite de la acestea, • secretiile si excretiile animalelor bolnave, • furajele de origine animala (faina de sange, de carne si de oase), • deseurile de la tabacarii si de la fabricile de lana. Dintre sursele primare foarte periculoase sunt pieile deoarece nu pot fi sterilizate, iar prin prelucrare sporii nu sunt distrusi. In obiectele produse din piei, coarne, copite, par si lana sporii rezista zeci de ani si pot imbolnavi oamenii. Sursele secundare sunt reprezentate de obiectele care au venit in contact cu animalele bolnave, cu cadavrele sau cu produsele provenite de la animale bolnave. Solul si apa sunt contaminate cu spori, apa transporta sporii la distanta si contamineaza alte terenuri. Apele reziduale de la unitatile care prelucreaza subproduse provenite de la animale bolnave sunt de asemenea surse secundare de boala. In mediu uscat si la intuneric sporii rezista peste 70 de ani. Boala evolueaza acut (forma septicemica si forma localizata), subacut si cronic. Obisnuit evolutia este acuta la majoritatea speciilor, iar la ovine se observa evolutie supraacuta. La examenul in viata animalele prezinta: • febra (42°C), • respiratie accelerata, • cord pocnitor, • puls filiform, • inapetenta, 143

• mucoase congestionate, cianotice, • la taurine se pot observa: diaree sanguinolenta, hematurie, meteorism, ataxii, asfixie, • la suine se observa antrax localizat glosofaringian (glosantrax) sau pulmonar. Clinic se observa edeme calde in zona faringiana, deglutitie dificila, dispnee. La examenul dupa taiere se constata: • rigiditate musculara slaba, • abdomen balonat, • rectul este prolabat, • tesutul conjunctiv subcutan edematiat, gelatinos, rosietic, • sangele este de culoare inchisa, asfixic, slab coagulabil, • in tesuturi si organe se observa diateza hemoragica, • la nivelul intestinului se observa enterita hemoragica difuza si mai rar carunculi, • organele parenchimatoase sunt distrofice si congestive, • limfonodurile sunt hiperemiate, hemoragice, hemoragico-necrotice, • splina este marita, pulpa splenica este ramolita si are aspect noroios, la 60-70% din cazuri, foarte rar prezinta carbunculi, • pe meninge se observa hemoragii iar in encefal congestii, • musculatura are aspect de carne fiarta. Carbunculii sunt focare proeminente, rosii violacee, cu aspect infarctiform. Acestea se intalnesc mai ales la splina cabalinelor si mai rar in splina, intestinul si pulmonul altor specii. In formele supraacute ale ovinelor leziunile sunt mai sterse: • sange slab coagulabil, • edeme subcutanate, • diateza hemoragica, • meningoencefalita hemoragica, • limfadenita serohemoragica sau chiar hemoragica, • splina este mult mai rar afectata comparativ cu taurinele. La suine amigdalele prezinta focare necrotice si o culoare rosu-violaceu, tesutul conjunctiv perifaringian este edematos, cu aspect gelatinos serohemoragic. Limfonodurile submandibulare si retrofaringiene sunt hemoragiconecrotice. In pulmon se descriu focare de bronhopneumonie hemoragiconecrotica (carbunculi), iar pe splina se pot observa carbunculi. La om antraxul are caracter de boala profesionala si mai rar se poate vorbi de antrax la om produs prin consum de carne sau de lapte. Boala evolueaza sub doua forme: cutanata (buba neagra) si localizata (viscerala) pulmonar sau intestinal. Forma cutanata (pustula sau edemul malign) este intanita pe fata, ceafa, gat si membre (partile descoperite), unde apar nsite vezicule cu continut serohemoragic. 144

Veziculele se sparg, se ulcereaza, se formeaza o crusta neagra si in jurul lor se formeaza alte vezicule, zona cu vezicule fiind inconjurata de o zona edematiata. Forma viscerala este localizata intestinal sau pulmonar si este foarte grava, deoarece in prima faza este greu diagnosticat ca antax, comparativ cu forma cutanata care este mai rapid diagnosticata. Simptomle sunt: febra mare, colica abdominala grava, diaree sanguinolenta, puls accelerat. Ambele forme sunt septicemice si pot fi mortale, dar cea cutanata este mai usor de diagnosticat si de tratat. Cand se suspicioneaza sau se diagnostica antraxul in abator se recolteaaza probe si se expediaza la laborator, pentru confirmarea diagnosticului. Probele sunt reprezentate de: • frotiuri din sange si splina, fixate si nefixate, • portiuni de splina, de ficat, de ureche sau de piele, • un os lung, • limfonoduri. Pe frotiurile colorate, prin metodele Gram si Giemsa, se observa bacili mari, retezati la capete, asezati sub forma de lanturi. Sanctiuni: • este interzisa sacrificarea animalelor bolnave sau suspecte de antrax; • daca la examenul la receptie sau in parcul de animale se constata cazuri de antrax animalele bolnave se trateaza specific si vor putea fi sacrificate la 14 zile dupa vindecare; • cand se produc mortalitati din cauza antraxului cadavrele se duc la ecarisaj si se distrug; • balegarul si resturile de furaje sau de asternut se strang si se distrug prin ardere. In toate cazurile se efectueaza dezinfectarea riguroasa a locului unde au stat animalele bolnave, sub supravegherea permanenta a medicului veterinar; • animalele care sunt suspecte de boala, care nu prezinta febra sau alte semne de boala, dar au fost in contact cu animalele bolnave se serumizeaza si dupa trei zile se pot sacrifica, daca nu prezinta febra sau alte semne de boala; • suinele afebrile si fara alte semne de antrax, provenite din loturi in care s-a diagnosticat antrax, se pot sacrifica in sala sanitara sau in partida separata in sala de taieri normale, la sfarsitul activitatii; • daca se constata leziuni de antrax septicemic la animale sacrificate de necesitate, indiferent de specie, carnea, grasimile si subprodusele comestibile sau necomestibile se distrug prin ardere la crematoriul abatorului, prin ingropare sau prin aruncare in putul sec. Daca este posibil vor fi industrializate in fainuri proteice furajere. Se procedeaza identic cu carcasele si subprodusele care au putut fi contaminate prin contact direct in timpul prelucrarii primare; • in toate cazurile se opreste activitatea din sala de taiere si se efectueaza 145

dezinfectari riguroase ale utilajelor, ustensilelor, salii de taiere, echipamentului de protectie; • cand sunt suspiciuni de antrax localizat, indiferent de specie, se recolteaza si se expediaza la laborator, pentru examen bacteriologic. Carnea si subprodusele se pun sub sechestru sanitar veterinar, in camere sigilate. De asemenea se executa dezinfectari riguroase, pentru a preveni difuzarea infectiei si formarea sporilor; • muncitorii care au venit in contact cu animale bolnave, cu animale suspecte, cu carnuri si subproduse provenite de la animale bolnave sau suspecte de antrax, se vor dezinfecta riguros pe toate suprafetele corporale, care ar fi putut fi contaminate si sunt trimisi pentru a fi luati sub observatie medicala.

33. MORVA Morva este o boală infecţioasă specifică solipedelor, tansmisibilă la om. La om boala evoluează in mod obişnuit acut şi se termină prin moarte. Boala este produsă de Burkholderia mallei, bacil subţire, drept sau uşor curbat, necapsulat, nesporulat, neciliat, Gram negativ, imobil, aerob. Bacilul rezistă puţin la lumină şi mediu uscat. Razele solare îl distrug în 24 ore, în bălegar rezistă 15 zile, în cadavre rezistă maxim 20 de zile. La umiditate şi întuneric rezistă până la 30 de zile. Contaminarea se face direct prin coabitare sau pe cale indirectă prin apa, furaje, harnaşamente, obiecte de pansaj etc.contaminate. Calea de pătrundere în organism este cea digestivă, prin mucoasa lezionată a căilor digestive superioare sau prin mucoasa intrestinală intacta. Infecţia se poate produce mai rar pe cale respiratorie şi prin traversul unor mucoase aparente (conjunctivala, genitală). După invadarea organismului germenii se localizează în pulmon şi în limfonodurile traheobronşice şi produc inflamaţie exudativă sau nodulară (granuloamele morvoase). Germeni se pot disemina precoce sau tardiv şi dau forme localizate nazal şi cutanat. La examenul în viaţă se observă febră pasageră, tuse, jetaj, ulcere, limfadenită regională. Ulcerele se cicatrizează greu şi dau cicatrici stelate, sidefii. Iniţial pe mucoase şi pe piele apar noduli miliari, înconjuraţi de o zonă hiperemiată. Ulterior nodulii se necrozează şi dau ulcerele (şancrul morvos), care sunt acoperite de un exudat mucopurulent (pe mucoase) sau de un lichid opalescent, gălbui, uleios, inflamaţia cuprinde şi vasele limfatice, care se îngroaşă, devin dure (corzile limfatice) şi pot prezenta pe traiect noduli, care se ulcerează. La examenul după tăiere se observă leziuni în pulmoni, în splină, în ficat, în oase şi chiar în testicule. In pulmon se pot observa granuloame, colecţii purulente (formate 146

prin topirea nodulilor) sau caverne. Focarele de bronhopneumonie sunt înconjurate de edem pulmonar. Splenita morvoasă se caracterizează prin prezenţa nodulilor şi ulcerelor, formaţiuni localizate pe suprafaţa sau în parenchimul splinei. Ulcerele de pe suprafaţa splinei pot provoca peritonită morvoasă, purulentă. De asemenea se mai pot observa noduli morvoşi în ficat, în oase şi în testicule. In localizările nazale şi laringo - traheale se observă şi inflamarea limfonodurilor submandibulari şi retrofaringieni mediali, unilaterala sau bilaterală. Iniţial limfonodurile sunt hipertrofiate, calde, dureroase, mobile, după care devin nedureroşi şi aderenţi la piele. Sancţiuni : • caii destinaţi sacrificării trebuie să aibă înscris în Certificatul sanitar veterinar de transport data şi rezultatul de la ultima maleinare intradermopalpebrală. Dacă acest înscris lipseşte sau dacă de la ultima maleinare au trecut mai mult de 20 de zile caii se maleinează. • toţi caii la recepţia în abator se controlează atent, pntru a depista eventualele leziuni sau cicatrici nazale, respectiv cutanate, produse de morva. • este interzisă sacrificarea solipedelor suspecte sau bolnave de morvă. Acestea se predau serviciului sanitar veterinar local, pentru ucidere nesângeroasa urmată de distrugerea cadavrelor sau de prelucrarea tehnică a acestora, dacă este posibil. • animalele sacrificate de necesitate, la care se diagnostică morva, se confiscă în întregime şi se distrug prin ardere sau se prelucrează tehnic, după caz. • măsuri identice se iau şi în privinţa cărnii şi organelor învecinate, care au fost sau ar fi putut fi contaminate în timpul prelucrării primare. • sala de tăiere, utilajele, instrumentarul şi echipamentul de protecţie se vor decontamina riguros. • muncitorii sunt supuşi examenului şi observaţiei medicale. 34. TURBARE Turbarea este o antropozoonoza foarte grava, produsa de virusul rabic, serotipul 1 al genului Lyssavirus, familia Rhabdoviridae. Acest serotip, produce boala la caine, vulpe si om si are mai multe tipuri. De asemenea in cadrul genului mai exista si alte serotipuri, dintre care unele produc turbare la diferite specii. Virusul este neurotrop. De obicei omul face boală prin muşcătură şi/sau zgârieturi produse de câini, pisici, vulpi şi alte animale bolnave. Câinii şi pisicile reprezintă rezervorul citadin (turbarea de stradă) al bolii iar vulpile, lupii, hienele, şacalii, vampirii şi alte animale sălbatice reprezintă rezervorul silvatic. 147

In multe ţări boala poate evolua endemic fiind rezultatul transmiterii în ciclu silvatic (între animale sălbatice) şi în ciclu urban (animale domestice). In alte ţări boala nu a fost descrisă sau a fost eradicată: Australia, Islanda, Irlanda, Anglia etc. La noi în ţară este prezent atât rezervorul silvatic (reprezentat în special prin vulpi), cât şi rezervorul citadin (reprezentat în special prin câini). Animalele de măcelărie care fac : boala sunt: taurinele, cabalinele, mai rar ovinele şi caprinele şi foarte rar suinele. Boala nu se întâlneşte la animalele cu sânge rece. Transmiterea bolii se face în principal prin muşcătură, cu inoculare de salivă virulentă, dacă în plagă este ţesut nervos recent lezionat, dar a fost descrisă şi imbolnăvirea prin aerosoli şi prin alte căi. La om boala se poate transmite rar prin consum de carne şi de lapte sau prin manipularea cadavrelor şi obiectelor contaminate, în situaţia când pielea sau mucoasele persoanei respective prezintă leziuni. Virusul este distrus repede de lumină şi căldură dar se conservă bine în materiale uscate şi la temperaturi joase. In salivă, eliminată în mediul extern, este distrus în 24 de ore. In cadavre virusul rezistă circa 45 de zile. Congelarea şi uscarea rapidă il conservă peste 3 ani. Virusul se multiplică în celulele musculare de la poarta de intrare. De aici, pe cale perinervoasă, este transportat pasiv spre sistemul nervos central, unde se multiplică din nou. In continuare, tot pe cale nervoasă, virusul este difuzat centrifug şi afectează: retina, corneea, glandele salivare, pielea capului etc. Transportul virusului în sens centripet a fost denumit neuroprobazie, de Levaditi. Deplasarea virusului în sens centrifug a fost denumită septinevrită, de către Nicolau. Organele cele mai virulente sunt: encefalul, măduva spinării, glandele salivare, ochii. Saliva este virulentă cu 10 - 14 zile înainte de apariţia semnelor clinice. Sângele, limfa, limfonodurile, musculatura, laptele, bila, secreţiile genitale, urina, fecalele, sunt considerate aviruiente, inconstant virulente sau slab virulente. Boala poate evolua sub o formă furioasă şi o formă paralitică, forme care se observă şi la animalele de măcelărie. La examenul în viaţă forma furioasă se manifestă prin: • salivaţie abundentă, modificarea vocii, căscaturi frecvente şi excitaţie puternică la taurine, • nelinişte, contracţia buzei superioare (râsul sardonic), salivaţie abundentă şi excitaţie puternică la cabaline. După 1 - 2 zile animalele devin foarte agresive: • taurinele sunt iritate în principal de prezenţa câinilor sau devin furioase numai la auzul lătratului, lovesc cu coarnele şi cu picioarele animalele şi oamenii, sar pe pereţii adăposturilor, scurmă pământul cu coarnele,

148

• cabalinele pândesc oamenii şi animalele, le atacă, le muşcă, se urcă cu picioarele pe pereţi, distrug ieslea, prezintă prurit intens, se automutilează, au tendinţa de a fugi etc. • ovinele iniţial sunt neliniştite, aleargă, scutură capul, salivează abundent şi apoi devin agresive atacând oamenii şi alte animale, îşi smulg lâna etc. La suine forma furioasă este cea mai des diagnosticată. Porcii sunt neliniştiţi, devin agresivi, grohăie permanent şi răguşit, muşcă, porci, oameni şi alte animale, scroafele îşi mănâncă purceii. Animalele de măcelărie nu prezintă hidrofobie. Forma furioasă se termină obişnuit prin paralizie şi moarte, după 4 - 6 zile de la debut, cu excepţia suinelor, la care boala durează 24-48 de ore de la apariţia simptomelor. In forma paralitică animalele (taurinele, cabalinele şi ovinele) prezintă depresiune, stau sprijinite de pereţi, vocea li se alterează, se culcă şi mor, după 2 - 6 zile de la apariţia primelor semne clinice. Morfopatoiogic nu se observă leziuni macroscopice tipice pentru turbare. în general se observă : congestie generalizată, inflamaţii cataraie sau hemoragice în organe, fracturi ale oaselor, rupturi ale coarnelor etc. Microscopic se observă leziuni nespecifice şi leziuni specifice: • leziunile nespecifice observate sunt reprezentate de: o meningoencefalită limfomonocitară, o neuronofagie, o distrofii ale neuronilor, o perivasculite, o hiperemii, o hemoragii mici în encefal. • leziunile microscopice specifice sunt reprezentate de: incluziile virale intracitoplasmatice, cunoscute sub denumirea de "corpusculii Babeş - Negri", din unii neuroni : celulele piramidale din cornul lui Ammon la carnivore, celulele lui Purkinje la ierbivore şi mai rar în celulele ganglionilor nervoşi. Prezenţa corpusculilor certifică turbarea, dar absenţa lor nu exclude boala. Sancţiuni : • animalele care prezintă semne clinice nu se admit la tăiere. Acestea se ucid nesângeros, apoi se recoltează probe pentru examenul de laborator şi în final se îngroapă la cel puţin 1 m adâncime, nejupuite, acoperite în dezinfectante (var cioros, var nestins, sodă caustica). • animalele suspecte de turbare şi cele care au prezentat semne clinice de boală care au fost sacrificate de necesitate, precum şi animalele care au fost muşcate de animale turbate cu mai mult de 6 zile înainte de sacrificare se confiscă şi se distrug în totalitate. 149

• animalele muşcate de animale turbate, care se sacrifică la mai puţin de 6 zile de la muşcătură şi care nu prezintă semne clinice de turbare se dau în consum fără restricţii, după ce s-au confiscat: locul muşcăturii, capul şi coloana vertebrală. • locul în care au stat animalele bolnave, ustensilele şi utilajele, cu care animalele turbate au venit în contact, echipamentul de protecţie al muncitorilor şi muncitorii se vor supune unei dezinfectări riguroase.

35. BOALA LUI AUJESZKY Boală cunoscută şi sub denumirile de: pseudoturbare şi paralizia bulbară infecţioasă, întâlnită la multe specii de animale. Animalele cele mai receptive sunt suinele domestice şi sălbatice, dar boala s-a diagnosticat şi la: câini, pisici, taurine, ovine, cabaline, rozătoare şi om. Rezervorul natural al bolii este reprezentat de suine şi şobolani, care sunt purtători şi excretorii de virus timp îndelungat (circa 1 an). La suine virusul se cantonează în tonsile şi în' rinichi, sub formă (atentă, fără să se multiplice. Boala este o viroză neurotropă, produsă de Suid herpesvirus 1, din genul Vapcellovirus, familia Herpesyiridae. Virusul este foarte rezistent la condiţiile de mediu şi la conservare. Astfel în adăpost rezistă circa 30 de zile, în muşchi rezistă 18 - 25 de zile, în funcţie de anotimp, fiind favorizat de căldura. Prin conservare la -25°C virusul rezistă 110 zile. Spre deosebire de turbare saliva nu este virulentă, dar sângele, laptele, urina etc. sunt virulente. Contaminare se produce pe cale directă, digestiva, respiratorie şi prin traversul mucoaselor. Virusul ajunge apoi în limfonodurile regionale şi prin intermediul limfei trece în sânge, unde se multiplică şi realizează faza de viremie. In acest mod virusul invadează tot organismul şi ulterior poate fi decelat în muşchi, în encefal, în măduva spinării, în lapte, în urină, în fecale şi în alte secreţii şi excreţii. La suine boala evoluează cu forme grave la purceii nou născuţi şi la purceii de până la două luni. Purceii de 2 - 4 luni fac forme de boală mai puţin grave, porcii adulţi fac forme de boală inaparente clinic, scroafele pot avorta sau nu şi în acest ultim caz după fătare prezintă agalaxie. La tineretul suin boala evoluează cu forme nervoase, cu paralizie urmată de moarte. La suinele adulte se decelează greu semne clinice benigne ale aparatului respirator. 150

La taurine şi ovine boala evoluează cu forme grave (pruriginoasă, furioasă, nepruriginoasă - fulgerătoare), care în mod obişnuit se termină prin moarte. La cabaline boala se observă foarte rar, evoluează cu forme grave nervoase, procentul de vindecări fiind mai mare decât la alte specii. Omul face o formă uşoară de boală, cu prurit intens la poarta de intrare, care se poate generaliza şi după 24 de ore dispare. Oamenii prezintă apoi o stare de astenie generală cu slăbiciune la nivelul membrelor, după care se vindecă în 3 -4 zile de la debutul bolii. îmbolnăvirea oamenilor se face prin contact direct cu material virulent provenit de la animale bolnave, de la autopsii, din laboratoare, din unităţi de tăiere şi de prelucrare ale produselor provenite de la animale bolnave, animale suspecte şi animale purtătoare şi excretoare de virus. La examenul după tăiere leziunile constate nu sunt specifice, sunt localizate în aparatul respirator, aparatul digestiv şi în sistemul nervos central. Examenul histopatologic efectuat pe probe din encefal (emisferele cerebrale, cornul lui Ammon, bulbii olfactivi, bulb, puntea lui Varolio, etc.) şi măduva spinării evidenţiază leziuni de meningoencefalomielită limfomonocitară difuză, encefalomalacie şi periradiculite. De asemenea uneori în celule gliale, intranuclear, se pot observa incluziî acidofile, denumite corpusculîi lui Hurst. Sancţiuni: • carnea şi organele modificate organoleptic se confiscă şi se distrug sau se prelucrează tehnic. • carnea şi organele nemodificate organoleptic sedau în consum condiţionat, după sterilizare prin căldură în incinta unităţii de tăiere. • pieile, părul, ongloanele se vor prelucra industrial numai după ce au fost supuse dezinfectării.

36. BRUCELOZA Brucelozele sunt boli infectocontagioase, cu evoluţie cronică, comune animalelor domestice, animalelor sălbatice şi omului. Bolile sunt produse de bacterii din genul Brucella. Speciile patogene pentru mamifere, păsări şi om sunt : • Brucella abortus produce îmbolnăviri la taurine, cabaline, carnivore, rozătoare şi om; • Brucella melitensis îmbolnăveşte ovinele, caprinele, carnivorele, rozătoarele, galinaceele şi omul. Această specie nu s-a izolat la noi în ţara; 151

• Brucella suis provoacă boala la suine, iepure şi om; • Brucella ovis provocă boala numai Ia ovine; • Brucella canis îmbolnăveşte câinii. Brucelele sunt germeni mici cocobacilari sau bacilari, necapsufaţî, nesporulaţi, neciliaţi, Gram negativi. In mediul extern brucelele rezistă mult (100 - 200 de zile), dacă sunt protejate în substrat organic şi la adăpost de lumină, uscăciune şi aciditate. Căldura umedă, căldura uscată şi lumina solara au efect distructiv rapid asupra germenilor. Sursele de boală pentru om sunt: • animalele bolnave, • produsele şi subprodusele acestora, • secreţiile si excreţiile animalelor bolnave şi purtătoare de germeni. Pentru om foarte periculoase sunt: carnea, sângele, laptele, pieile, brânzeturile preparate din lapte crud contaminat, învelitorile fetale etc. La om boala este întâlnită ca boală profesională în special la bărbaţi (crescători de animale, specialişti veterinari, personal din abatoare şi unităţi de prelucrare a subproduselor). De asemenea omul poate face bruceloză şi prin consum de: carne, lapte, preparate din carne şi preparate din lapte. La om boala se manifestă foarte slab clinic, cu febră ondulantă (febra de Malta), cu frisoane şi cefalee urmate de tulburări neuropsihice, splenomegalie, uneori hepatomegalie şi adenopatii. Pentru animale contactul direct, contactul sexual, contactul cu surse secundare contaminate (apă, furaje, aşternut, bălegar), vectorii vii (insectele hematofage şi omul) sunt surse de contaminare. Calea de pătrundere este pielea, chiar şi pielea intactă şi mucoasele (digestivă, genitală, mai rar respiratorie) intacte sau lezionate. Boala evoluează foarte rar acut, în mod deosebit cronic, brucelele rămânând cantonate în limfonoduri luni şi ani de zile şi devenind active în momentul când uterul devine gestant. In cursul evoluţiei bolii se constată stări de bacteriemie, care se pot repeta, urmate de dispariţia germenilor din sânge şi din organe. După ce pătrund în organism brucelele se înmulţesc în limfonodurile regionale şi apoi trec în sânge. După un timp brucelele dispar din muşchi şi din organele infectate şi se cantonează în limfonodurile mamelei, în ţesutul conjunctiv şi în mucoasa uterina a uterului gestant, unde provoacă inflamaţii exudative, fibrinopurulente, necroze ale mucoasei uterine şi ale cotiledoanelor, inflamarea invelitorilor fetale şi a fătului, moartea fătului şi avort. La masculi brucelele afectează testiculele, epididimul şi glandele anexe. In organe (ficat, splină, cord), în muşchi, în limfonoduri, la nivelul articulaţiilor, la nivelul oaselor, la nivelul tendoanelor şi în ţesutul conjunctiv 152

subcutan se produc inflamaţii necrotice, inflamaţii purulente, inflamaţii granuiomatoase. Mai des afectate sunt limfonoduriie: • submandibulare, • retrofaringiene, • mezenterice, • retromarnare. La examenul în viaţă se pot diagnostica: • bursite, • higrome, • artrite, • tenosinovite, • osteite, • spondilite, • fistule osoase, • limfadenite, • abcese musculare, • mamite, • vulvite, • vaginite, • salpingite, • orhite şi epididimite. Aceste inflamaţii pot avea caracter hemoragie, purulent, fibrozant, proliferativ, necrotic etc. La examenul după taiere se observă: • la taurine, ovine şi caprine : metrite mucopurulente, necroze carunculare, scleroză mamară, limfadenită hemoragică sau granulomatoasă, vulvovaginită necrotică, orhite şi epididimite necrotico-purulente, artrite purulente etc. • la suine se constată orhite supurative, abcese şi fistule testiculare, osteită, spondilită necrotico-supurativă, carii osoase, fistule osoase, vulvite, vaginite şi metrite necrotico-hemoragice, salpingite hemoragico-necrotice şi granulomatoase, limfadenită necrotică proliferativă, artrite fibrino - purulente. • la iepuri se observă abcese subcutane, abcese musculare, metrite purulente, salpingite purulente, orhite şi epidimite necrotico-puruiente, leziuni hepatice granulomatoase sau necrotico-puruiente, tumefierea penisului sau a vulvei, splenite granulomatoase, artrite purulente. Măsuri de asanare şi sancţiuni: Efectivele contaminate se asanează în următoarele moduri: • taurine - întregul efectiv este destinat sacrificării în abator, în cel mai scurt 153

timp, indiferent de starea fiziologică sau starea de întreţinere a animalelor. Pe timpul transportului şi sacrificării se iau măsuri severe pentru prevenirea difuzării germenilor. • ovine şi caprine - animalele din turma contaminată, ca şi animalele coabitante se ucid nesângersos pe loc, în- prezenţa unei autorităţi sanitare veterinare. Cadavrele se distrug prin ardere sau prin îngropare pe loc, iar locul unde animalele au fost ţinute se supune unei dezinfectări riguroase. • suine - Efectivele contaminate se sacrifică în abator în decursul unui an, în funcţie de momentul atingerii greutăţii economice de sacrificare. Certificatul sanitar veterinar de transport trebuie să cuprindă înştiinţarea că animalele provin din efectiv contaminat cu bruceloză, care se asanează. • carnea şi subprodusele comestibile de la taurine se dau în consum condiţionare, după sterilizare termică sau se prelucrează în preparate din carne, care se sterilizează termic. Se confiscă întodeauna şi se distrug: ugerul, glandele endocrine, sângele şi toate celelalte organe necomestibile. • pieile se sărează şi se depozitează 60 de zile, după care se pot dirija pentru industrializare. • carnea şi subprodusele comestibile de la suine, la care nu s-au constatat leziuni de bruceloză, se dau în consum fără restricţii. • se confiscă parţial şi se distrug organele şi zonele cu leziuni ( abcese, orhite, mamite) şi se efectuează confiscări totale în cazul modificărilor organoleptice generalizate. 37. FEBRA AFTOASA Febra aftoasă este o viroză majoră a rumegătoarelor şi suinelor domestice, care afectează foarte multe specii de animale sălbatice şi care evoluează panzootic sau enzootic. Cabalinele şi păsările sunt refractare Ia boală. Receptivitatea omului este discutabilă, semnalându-se erupţii veziculare pe pielea mâinilor şi picioarelor, mai rar pe mucoasa bucală, precum şi prezenţa anticorpilor neutralizanţî din sângele persoanelor care au avut contact prelungit cu animalele bolnave şi care au făcut forme inaparente de boală. Stomatitele semnalate la om, ca fiind produse de virusul febrei aftoase, se consideră că au avut altă etiologie. Boala este produsă de virusuri din genul Aphtovirus, familia Picornaviridae. Virusul este epiteliotrop şi are o foarte mare pluralitate antigenică, în prezent fiind cunoscute 7 serotipuri cu peste 60 de subtipuri. Virusul este foarte rezistent în mediul extern şi în substrat organic. Astfel în: condiţii obişnuite de mediu virusul rezistă: • pe tărâţe 2 - 5 luni, • pe fân 2 - 4 luni, 154

• • • • • • •

pe sol până la 2 luni, pe părul şi pielea animalelor 4 săptămâni, în adăposturi 27 de zile, în carnea congelată imediat după sacrificare virusul rezistă 8 luni, în carnea afumată sau sărată rezistă 40 de zile, în preparate din carne (salamuri, şunci etc) rezistă circa 3 luni, în carnea supusă refrigerării este inactivat în 24 de ore, deoarece este sensibil la mediu acid, produs prin acumularea de acid lactic. Sursele de infecţie sunt animalele bolnave prin: • epiteliul şi conţinutul aftelor, • saliva după spargerea aftelor, • excreţiile şi secreţiile proprii, • laptele şi toate produsele şi subprodusele ce rezultă în urma sacrificării animalelor bolnave. Saliva şi laptele sunt virulente înainte de apariţia semnelor clinice. De asemenea surse de boală pot fi animalele vindecate care rămân purtătoare şi eliminatoare de virus timp de 6 - 12 luni. Căile de infecţie sunt reprezentate de pielea şi mucoasele lezionate. La examenul în viaţă se observă iniţial apariţia de afte pe mucoasa bucală, faringiană, esofagiană şi apoi, după instalarea stării de viremie, se produce generalizarea bolii cu localizarea aftelor pe mucoasa: rumenului, cheagului, duodenului, traheală, a bronhiilor şi pe pielea din regiunea mamară, a coroanei, a pintenului şi a spaţiului interdigital. Starea de viremie este însoţită de febră, iar extinderea aftelor în cavitatea bucală este asociată cu salivaţie abundentă. In cavitatea bucală aftele se localizează pe: gingii, limbă, bureletul incisiv, buze şi obraji. După un timp aftele se sparg şi conţinutul contaminează saliva, care se scurge în exterior şi contaminează furajele şi apa. La taurine, ovine şi caprine se descriu forme benigne şi forme maligne de boală, cu localizările specificate mai sus. La taurine se pot observa forme atipice şi forme complicate, prin asocierea unor infecţii secundare cu diverse bacterii şi în acest mod afecţiunea primară aftoasă benignă se agravează. Formele maligne de boală sunt întâlnite în special la tineret (viţei, miei, iezi) şi se soldează cu mortalitate peste 75 %. La suine se descrie în special forma podală, care se poate agrava până la dezongulare. Mai rar la suine se descriu şi localizări: bucale, pe rât, în faringe, pe regiunea mamelei sau pe pielea scrotală. La examenul dupa tăiere modificările morfopatologice observate sunt destul de diverse, în funcţie de: 155

• forma de evoluţie, • localizarea aftelor, • prezenţa sau absenţa infecţiilor secundare. Leziunile observate se pot grupa în leziuni eruptive şi leziuni neeruptive. Leziunile eruptive sunt reprezentate de afte, prezente pe mucoasa cavităţii bucale, pe mucoasa faringelui, pe mucoasa esofagului, în rumen, in cheag, în duoden, pe mucoasa traheală, pe mucoasa bronhiilor, la nivelul mucoasei conjunctivale, pe cornee, precum şi pe pielea din regiunea mamară, ingvinală, perineală, perivulvară, coronariană şi din spaţiul interdigital. Prin spargerea aftelor se formează eroziuni, care la nivelul pielii se acoperă de cruste. Eroziunile se pot suprainfecta şi în regiunea podală se pot produce complicaţii care să meargă până ia dezongulări. Leziunile neeruptive sunt reprezentate prin: • distrofii musculare şi miozite, • distrofii parenchimatoase în diverse organe, • inflamaţii catarale sau hemoragice ale căilor respiratorii şi tractusului digestiv, • hepatite seroase, • inflamaţii în hipofîză, • necroze în insulele Langerhans, • inflamaţii ale glandelor suprarenale, • bronhopneumonii, • splenomegalie, • hidropericard, • hemoragii pe seroase. In localizarea cardiacă, care se observa în special la viţei, miocardul este flasc, palid, presărat cu strii cenuşii albicioase sau cenuşii gălbui, care îi dau aspect tigrat. Destul de repede (din a2-a zi) se poate produce necroza fibrelor miocardice şi se observă inflamaţii perivasculare şi interfibrilare. Aceste leziuni sunt observate în pereţii ventriculelor şi în septumul interventricular. Sancţiuni: Dacă se constată cazuri de febră aftoasă la recepţia animalelor în abator sau la animalele din parcul abatorului, toate animalele din acelaşi transport sau din acelaşi adăpost sau padoc sunt considerate suspecte de contaminare şi se procedează astfel: • se golesc padocurile sau boxele învecinate pentru izolarea animalelor suspecte; • se interzice circulaţia animalelor, vehiculelor şi persoanelor în zona adăpostului sau padocului cu animale izolate; • se anunţă telefonic Direcţia Sanitară Veterinară Judeţeană şi Agenţia Naţională Sanitară Veterinară; 156

• se interzice recepţionarea de noi loturi de animale, până ia confirmarea sau infirmarea diagnosticului de febră aftoasă; • în cazul confirmării diagnosticului de febră aftoasă se interzice primirea de noi loturi de animale, până la asanarea abatorului; • se sacrifică de urgenţă toate animalele bolnave, suspecte de boală, suspecte de contaminare şi în final celelalte animale din parcul abatorului; • se decontaminează riguros toată incinta şi toate spaţiile unităţii respective; • se efectuează orice altă măsură stabilită de comandamentul antiepizootic. • carnea şi subprodusele comestibile, care provin de la animale bolnave sau suspecte de febră aftoasă, se admit în consum condiţionat, după sterilizare termică. Aceasta se efectuează prin asigurarea unei temperaturi de 72°C la os, timp de cel puţin 20 de minute. • carnea şi subprodusele comestibile, care provin de la animale bolnave sau suspecte de febră aftoasă, pot fi folosite la producerea de produse din carne (preparate, semiconserve şi conserve), cu condiţia sterilizării termice. • sterilizarea termică se efectuează prin asigurarea unei temperaturi de 72°C, timp de 60 de minute, în centrul geometric al batonului sau recipientului. • dacă se taie loturi mari de animale bolnave sau suspecte de febră aftoasă şi unitatea nu are posibilităţi de tratare termică a cărnii şi subproduselor comestibile rezultate, acestea se pot transporta în maşini frigorifice etanşe, sigilate, însoţite de un specialist sanitar veterinar, pentru a se preveni difuzarea virusului, până la o unitate in care se poate realiza condiţionarea termică a acestora; • certificatul sanitar veterinar de transport, care se eliberează pentru aceste cărnuri şi subproduse, trebuie să conţină menţiunea că provin de la animale bolnave sau suspecte de febră aftoasă şi este necesar să fie sterilizate termic; • carnea şi subprodusele comestibile provenite de la animale sănătoase, dar care au fost sacrificate în aceeaşi unitate cu animalele bolnave şi suspecte, vor fi supuse aceloraşi tratamente termice ca şi carnea şi subprodusele provenite de la animale bolnave sau suspecte de febră aftoasă; • esofagele, masa gastrointestinală şi vezicile urinare, provenite de la animale bolnave şi care prezintă leziuni de febră aftoasă se confiscă şi se distrug; • dacă nu prezinta leziuni subprodusele respective se sărează şi se dirijează la unităţile de prelucrare a cărnii sub restricţii sanitare veterinare în produse tratate termic; • transportul acestor subproduse se efectuează în aceleaşi condiţii ca şi cele specificate pentru carnea şi suprodusele provenite de la animale bolnave de febră aftoasă; • oasele şi subprodusele, destinate industriei farmaceutice se confiscă. • pieile, coarnele şi ongloanele se sărează, se stochează şi se livrează pentru industrializare conform instrucţiunilor difuzate de comandamentul antiepizootic. • sala de tăiere, ustensilele, utilajele, toate spaţiile anexe ale unităţii, echipamentul 157

de protecţie al personalului şi incintele, care au fost în contact cu animalele bolnave sau suspecte de febră aftoasă, se spală şi supun unei dezinfectări riguroase. • după efectuarea dezinfectării unitatea poate primi noi loturi de animale, cu acceptul comandamentului antiepizootic.

38. LEPTOSPIROZA Leptospirozele sunt boli grave ale animalelor şi omului, considerate, de experţii OMS şi FAO, ca fiind cele mai răspândite antropozoonoze. Au fost diagnosticate pe toate continentele, cu frecvenţa mai mare în zonele calde din Africa şi Asia. Rezervorul principal al bolii este reprezentat de rozătoare, şobolani şi şoareci, atât cei din habitatul sălbatic cât mai ales cei din habitatul sinantropic. In organismul omului şi animalelor purtătoare leptospirele se pot înmulţi în rinichi, fără să producă boală şi prin urină sunt eliminate în mediul ambiant, producând surse secundare de boală (în special apa, dar şt furajele). Serotipurile patogene fac parte din specia Leptospira interrogans. Alţi autori consideră că există mai multe specii de leptospire: • L. noguchii, • L. willi, • L. santarosai, • L. borgpetersenii, • L. meyeri, • L. wolbachii, • L. inadai, • L. kirschneri. Serotipurile cele mai des descrise în patologia animalelor de măcelărie sunt: • L. icterohaemorrhagiae, • L. pomona, • L. tarassowi, • L. canicola, • L. grippotyphosa, • L. moldaviae, • L. roumanica etc. Leptospirele sunt germeni filamentoşi, spiralaţi, neciliaţi, mobili, cu extremităţile sub formă de croşete. Leptospirele nu prezintă capsulă şi nu formează spori, sunt Gram

158

negative, dar se colorează prin impregnaţie argentică şi prin metoda Giemsa prelungită. In carnea animalelor bolnave germenii rezistă 72 de ore la 0°C, 20 de ore în unt şi 3 zile în lapte. La refrigerare rezistă circa 28 de zile în rinichii de porc şi până la 22 de zile în cei de bovine, iar congelarea distruge leptospirele în maxim 3 zile. La temperatura de 60°C rezistă maxim 15 minute. La om boala s-a descris ca boală profesională la deţinătorii şi îngrijitorii de animale, la medicii veterinari, la muncitorii din abatoare, la grădinari, la hidroamelioratorii, la muncitorii care lucrează în canalizări, la vânători şi la persoanele care fac baie în ape contaminate (râuri şi bazine portuare). Leptospirele pătrund în organism prin mucoase, prin piele şi prin consum de carne, organe sau alte alimente contaminate, provenite de la animale bolnave sau contaminate de purtători şi eliminatori de germeni. După ce au pătruns în organism germenii se multiplică intens în sânge, în primele 5 - 7 zile, producând septicemie gravă (faza de leptospiremie), după care se cantonează în corticala rinichilor, în ochi şi în uterul gestant (faza de leptospirurie). Germenii acţionează prin virulenţă, prin endotoxine şi prin exotoxine şi produc semne clinice şi modificări morfopatologice ce se pot grupa în cinci sindroame : febril, hepatic, renal, meningeal şi hemoragic. Când evoluţia este gravă se constată febră, icter, hemoragii şi hemoglobinure. In formele uşoare (anicterice) se observă febra şi meningită. La femelele gestante se produce avort. Examenul înainte de tăiere nu duce întotdeauna la depistarea leptospirozelor. Sunt totuşi de reţinut pentru diagnostic următoarele manifestări: • febra, • icterul, • hemoglobinuria, • mamitele, • avortul, • anemia, • tulburările nervoase la suine, • diareea alternând cu constipaţîa, • necrozele cutanate. La examenul după tăiere modificările morfopatologice au o anumită caracteristica de specie. La taurine se observă, în formele supracute şi acute: • leziuni de septicemie cu necroze pe mucoase şi pielea botului şi în alte regiuni corporale, • hepatomegalie, • ficat gaben-brun, friabil, 159

• • • • • • • •

splenomegalie, nefroză, nefrită hemoragică, miocardoză, miocardită, edem pulmonar, hiperplazia limfonodurilor, edeme gelatinoase subcutane. La ovine şi caprine leziunile observate sunt: • diateză hemoragică, • hemoragii punctiforme în ţesutul conjunctiv subcutan de la nivelul pliurilor articulare, • hepatoză şi hepatomegalie, • ficat de culoare galben-cenuşiu, • splenomegalie, • nefrozo-nefrită cu focare hemoragice subcapsulare mici, • adenită hiperplazică. • boala poate evoalua icteric sau anicteric. La suine boala poate evolua cu sau fără icter, cu: • leziuni de diateză hemoragică, • hemoragii pe mucoase, seroase şi în ţesutul conjunctiv subcutan, • hepatoză, • miocardoză, • hipertrofie renală, • splenomegalie, • hipertrofia limfonodurilor, • necroze pe rât şi pe piele. • rinichii sunt galben-roşietici, capsula renală se decolează uşor, parenchimul renal prezint hemoragii punctiforme subcapsulare. • în formele subacute şi cronice de boală animalele slăbesc până la marasm. La femele, indiferent de specie, se observa mamite şi în cazul femelelor gestante se produce avort. Sancţiuni: • este interzisă tăierea pentru consum a animalelor cu forme acute de boală, a animalelor cu icter şi a animalelor cahectice. • este admisă tăierea în abator a animalelor bolnave sau a animalelor care au făcut forme de boală anicterice, cu respectarea următoarelor măsuri: - transportul animalelor se va face în condiţii de perfectă securitate sanitara veterinara: maşini etanşe, dezinfectate înainte şi după folosire; - supravegherea atentă sanitară veterinară a întregului proces de prelucrare 160

• • • •

primară a acestor animale; - asigurarea protecţiei sanitare individuale a tuturor persoanelor care participă la prelucrarea primară a animalelor, precum şi a personalului examinator al cărnii şi organelor; - carnea rezultată din aceste tăieri, dacă nu este modificată organoleptic, se admite în consum condiţionat, după sterilizare termică, iar grăsimile se sterilizează prin topire la 100 °C. carcasele icterice , marasmatice sau cu modificări organoleptice importante ale musculaturii se confiscă în totalitate. în cazul când există numai leziuni degenerative în ficat, fără modificările menţionate mai sus, carnea şi subprodusele comestibile se pun sub restricţii sanitare veterinare şi se supun unui control bacteriologic. dacă rezultatul acestui control este pozitiv carnea şi subprodusele comestibile se sterilizează prin fierbere sau autoclavare, iar grăsimea se topeşte la 100 °C. glandele endocrine si sangele se confisca. Pieile se pun sub restrictii sanitare veterinare, se prelucreaza prin sarare uscata si se pastreaza timp de 14 zile.

39. RUJETUL Boală infecţioasă gravă, specifică porcului, dar întâlnită din ce în ce mai des la păsări, miei, viţei şi câini. Omul face boala de obicei sub o formă uşoară (erizipeloidul lui Baker Rosenbach), dar au fost observate şi forme grave, septîcemice. Rujetul este produs de un bacil numit Erysipelothrix rhusiopathiae (insidiosa). Bacilul este fin, necapsulat, neciliat, nesporulat, Gram pozitiv. Bacilul este foarte larg răspândit în natura, fiind depistat frecvent în organismul unor specii diverse: • mamifere terestre şi acvatice, • păsări, • peşti dulcicoli şi marini, • crustacee, • insecte, ca şi în sol, apă şi alte materiale. In organismul animalelor purtătoare bacilul se cantonează frevent în rinofaringe (în special în tonsile), dar şi în alte formaţiuni limfoide din organism. Speciile de la care bacilul a fost izolat mai des sunt: rozătoarele, porcii, pasările şi peştii. Germenii sunt foarte rezistenţi la condiţii diverse de mediu: 3 - 5 zile în râuri, 150 de zile în lacuri, peste 4 luni în cadavre şi câteva luni în sol. Bacilul rezistă la afumare, la sărare, la acidifiere şi la fierbere (peste 1,5 ore în felii groase de 15 cm). Sursele de boală sunt foarte variate şi numeroase, având în vedere ecologia bacilului rujetului. Animalele bolnave de forme septicemice reprezintă sursa principala 161

de boală, ca şi animalele moarte de rujet. Germenul se elimină prin toate secreţiile şi excreţiile şi contaminează solul, apa şi furajele. Evoluţia bolii poate fi sporadică, enzootică sau chiar epizootică, speciile receptive făcând boala sub formă supraacută, acută, subacută şi cronică. Mai des s-au descris enzotii la porci, miei şi păsări (curci, fazani, gâşte, potârnichi, găini, păuni), cazurile sporadice fiind întâlnite la unele mamifere domestice (bovine, cai, iepuri etc.) şi sălbatice (delfini etc). Infecţia se realizează frecvent pe cale digestivă şi mai rar pe cale transcutanată. Germenii se multiplică în sânge şi invadează tot organismul, fiind prezenţi în cantităţi mari în toate organele. La examenul în viaţă al suinelor se observă: • febră stare generală proastă, • pete roşii sau roşii-violacee. Petele sunt slab delimitate şi sunt situate pe pielea gâtului, pe pielea abdomenului, pe pielea de pe faţa internă a membrelor şi pe pielea de la baza urechilor. La suine în forma cronică se observă diverse localizări ale bolii: cutanate, cardiace, articulare, gastrointestinale, uterine, sanguine. La miei se observă frecvent poliartrită rujetică şi foarte rar septicemie. Poliartrita evoluează subacut, articulaţiile afectate fiind calde, dureroase, tumefiate. Septicemia mieilor se caracterizează prin febră, depresiune, anorexie, diaree, tulburări respiratorii şi eritem. La păsări rujetul evoluează de obicei acut, septicemic, cu hipertermie, imobilitate, diaree, anorexie şi moarte, dar poate evolua şi cronic, cu artrite, cahexie, anorexie, scăderea ouatului şi afecţiuni cutanate. La examenul după tăiere la suine se observă aspecte diferite, în funcţie de forma de evoluţie: • în forma supraacută (fulgerătoare, rujetul alb) se observă diateză hemoragică, transudate în cavităţi şi uneori splenită hiperplastică. • în forma acută pe faţa inferioară a corpului şi pe extremităţi se observă o culoare roşie-violacee difuză, ţesutul conjunctiv subcutan şi slănina din aceste regiuni prezintă aceeaşi culoare. Sub seroase şi pe mucoasa intestinului subţire se constata peteşii, uneori se observa enterită hemoragică. Mucoasa gastrică este congestionată sau chiar hemoragică. Splina este hipertrofiată, congestionată, crepitantă. Ficatul este congestionat şi hiperplaziat. Rinichii sunt congestionaţi, cu hemoragii punctiforme corticale (glomerulo-nefrită hemoragica). Pulmonii sunt congestionaţi şi edemaţiaţi, în cavităţile seroase se constata inflamaţie sero-fibrinoasa. Limfonodurile sunt congestionate şi deseori se observă limfadenită hiperplastica. Mucoasele aparente sunt cianotice. Carnea are aspect febril şi poate fi infiltrată cu sânge.

162

• în forma subacută (urticariformă) se constată dermatită urticariformă, eritem şi edem difuz în regiunile declive ale ţesutului conjunctiv subcutan, din regiunile abdominală şi ingvinală şi dermatită veziculoasă. • în forma cronică leziunile sunt dependente de localizare: endocardita mitrală trombo-ulceroasă şi verucoasă, artrite tibio-tarso-metatarsiene, gangrena uscată a pielii din regiunea dorsală, anemie cronică progresivă, gastroenterită cronică, avort, infecţii genitale, manifestări nervoase. La miei se observa artrite radio-carpo-metacarpiene şi tibio-tarso-metatarsiene, în forma poliarticulară. In forma septicemică (supraacută) se constată diateză hemoragică, generalizată, exsudat fibrinos în cavităţile seroase, splenita şi limfadenită hiperplastica. La păsări în forma septicemică se descriu hemoragii multiple, distrofia organelor parenchimatoase, edem pulmonar, gastroenterită hemoragică, peritonită sero-fibrinoasă. In forma cronică se observă artrite, atrofie musculară, necroze miliare în ficat, splină, pulmoni şi sacii aerieni, ulcere pe mucoasa nasofaringiană, artrite fibrinoase sau necrotîce, anemie, peritonită fibrinoasă şi dermatită necrotică. Sancţiuni: Dacă într-un adăpost din abator se constată cazuri de rujet acut se procedează astfel: • porcii bolnavi (hipertermici) nu se taie, aceştia urmând să fie trataţi corespunzător; • porcii sănătoşi (afebrili şi fără alte semne clinice) se sacrifică imediat în sala de tăiere normală. Dacă tăierea imediată a acestora nu este posibilă atunci porcii respectivi vor fi serumizaţi şi vor fi sacrificaţi în următoarele trei zile. • porcii cu rujet cronic, localizat cutanat, se crotaliază, se izolează şi se sacrifică în sala sau abatorul sanitar. Dacă s-au descoperit cazuri de rujet după sacrificarea porcilor se procedează astfel: • dacă se constată modificări organoleptice evidente ale cărnii, organelor şi grăsimii, se confiscă animalul în totalitate; • dacă nu există modificări organoleptice ale cărnii şi subproduselor comestibile, acestea se dau în consum condiţionat, după sterilizare termică, carnea şi subprodusele comestibile se fierb sau se autoclavează, iar grăsimea se topeşte la 100°C. Se confiscă organele cu leziuni şi sângele; • in cazul unor sechele consecutive rujetului cronic (forma localizată cutanată sau endocardita vegetantă) şi când examenul bacteriologic este negativ, carnea şi subprodusele comestibile se dau în consum fără restricţii, după confiscarea organelor cu leziuni (piele, cord); • pieile, părul şi unghiile se pot prelucra industrial, după o prealabilă dezinfectare, conformă normelor sanitare veterinare;

163

• sala de tăiere cu anexele, spaţiile de frig tehnologic şi spaţiile de prelucrare termică a cărnii şi subproduselor comestibile de la porcii bolnavi de rujet, utilajele fixe şi mobile şi echipamentul de protecţie al personalului se spală şi se supun dezinfectării, înaintede a se prelucra animale sau carne de la animale sănătoase; • personalul care a prelucrat sau manipulat carne şi subproduse de la porci bolnavi de rujet va fi supus unui control medical; • deoarece bacilul rujetului se izolează frecvent din tonsilele porcilor sănătoşi, imediat după, sacrificare tonsilele secontrolează sanitar vaterinar şi se confiscă.

40. LISTERIOZA Listerioza este o boală infectocontagioasă produsă de Listeria monooytogenes, descrisă la om şi la foarte multe alte specii de mamifere şi păsări, domestice şi sălbatice, terestre sau acvatice. Genul Listeria mai cuprinde şi alte specii : L. ivanovii, L. innocua, L. seeligeri, L welshimeni, L. gray. Bacilul a fost izolat şi de la insecte, crustacee, reptile, batracieni şi peşti, dar se consideră că rezervorul natural îl constituie rozătoarele (şobolanii şi şoarecii) şi căpuşile. Bacilii pot trăi ca saprofiţi în sol, apă, plante, gunoi de grajd şi furaje. Dintre speciile pe care omul le consumă frecvent fac boala următoarele: ovinele, bovinele, suinele, cabalinele, iepurii, nutriile, galinaceele şi palmipedele. Ovinele reprezintă specia cea mai des afectată, numărul cazurilor crescând an de an, boala fiind într-o continuă expansiune. Listeria monocytogenes este un bacil scurt, sau un cocobacil, necapsulat, nesporulat, Gram pozitiv, neciliat şi imobil la 37 °C, dar ciliat şi mobil la 20 - 25 °C. Bacilul este foarte rezistent în mediul ambiant: rezistă o lună vara şi 3 - 4 luni iarna. Rezistă 750 de zile în ape stătătoare sau curgătoare, la temperaturi de 2 - 5 °C. In produsele de origine animală (lapte, carne, ouă), în vegetale, în furaje rezistă câteva săptămâni sau câţiva ani şi chiar se poate multiplica. Rezistă 12 minute la 60 °C, timp de 15 secunde la pasteurizare (73°C), iar ta temperaturi de 4°C. In lapte se poate multiplica în laptele de vacă bacilul a fost izolat după un an. Sursele principale de boală sunt animalele bolave care elimină germenii prin secreţii şi excreţii. Datorita rezistenţei foarte mari a bacilului sursele secundare sunt foarte importante. Germenii pătrund în organism prin traversul mucoaselor: digestivă, respiratorie şi conjunctivală, se pot dezvolta în meninge si encefal sau se dezvoltă în sânge şi în aparatele genitale femele, acţionând prin virulenţă şi prin exotoxină. Formele de boală mai des observate sunt: 164

• nervoasă (meningoencefalică), • genitală (avortigenă), • septicemică. Mai rar au mai fost descrise şi alte forme de boală: • oculară, • cardiacă, • mamară, • digestivă, • cutanată. Examenul înainte de tăiere : La ovinele, caprinele, taurinele, suinele şi cabalinele adulte se observă frecvent formele nervoasă şi genitală iar la tineretul acestor specii se descrie frevent forma septicemică. La carnivore, iepuri, nutrii şi păsări boala evoluează de obicei ca septicemie, dar se pot observa şi celelalte forme de boală. La aceste specii sunt afectate în mod obişnuit animalele tinere. Forma nervoasă se manifestă prin tulburări respiratorii, circulatorii, inapetenţă, rinită, jetaj, febră, deplasare anevoioasă, tulburări ale vederii, contracţii tetaniforme, mişcării în cerc, pareze, paralizii. Forma septicemică evoluează acut, de obicei la tineret şi se manifestă prin: febră, abatere, înapetenţă, congestia mucoaselor aparente, tulburări digestive şi respiratorii. Forma genitală se manifestă cu avort, urmat de retenţie placentară, metrite şi mamite. La examenul după tăiere se observă : • în forma nervoasă se constată inflamaţia meningelor şi encefalului (puntea lui Varolio, bulb, cerebel, tuberculii patrugemeni, pedunculii cerebrali, pedunculii cerebeloşi, măduva spinării cervicală). In final se observă mici focare necrotice pe meninge şi în encefal. • în forma septicemică se descriu: edem pulmonar, bronhopneurnonie, gastroenterită catarală, hemoragii punctiforme sub capsula renală, în subseroasa intestinală şi sub endocard. De asemenea se observă focare miliare necrotice în ficat, splină, tonsile, cavităţile nazale etc. • forma genitală se manifestă prin congestia şi inflamaţia purulentă a mucoasei uterine, placentită necrotico-purulentă şi avort. Omul se îmbolnăveşte prin contact cu animalele bolnave sau prin consum de alimente contaminate, insuficient prelucrate termic. Boala la om evoluează ca septicemie, cu manifestări nervoase, cu afecţiuni oculare, cu afecţiuni cutante şi cu avort. 165

Incepând cu anul 1992 în Franţa au avut loc mai multe episoade de toxiinfecţii alimentare, produse de consumul de alimente contaminate cu Listeria monocytogenes. Pentru stabilirea diagnosticului este obligatoriu examenul bacteriologic. In acest scop la laborator se trimite encefalul în totalitate sau numai parţial (bulbul, puntea lui Varolio, pedunculii cerebrali, tuberculii patrugemeni, cerebelul). Pentru a se îmbogăţi, materialul este ţinut la frigider timp de 1 - 3 săptămâni. Sancţiuni: • carnea şi subprodusele comestibile provenite de la animale bolnave se confiscă dacă sunt modificate organoleptic. Dacă nu sunt modificate organoleptic carnea şi subprodusele comestibile se pot da în consum condiţionat după sterilizare termică, prin fierbere sau autoclavare in toate cazurile se confisca capul şi masa gastrointestinală; • carnea şi subprodusele comestibile provenite de la animalele reacţionate serologic pozitiv, dar care nu prezintă leziuni se dau în consum fâră restricţii; • pieile se dezinfectează şi apoi se pot prelucra industrial; • sala de tăiere, anexele, utilajele, ustensilele şi echipamentul de protecţie al muncitorilor se supun unei dezinfectări riguroase; • laptele provenit de la animale bonave se poate consuma după fierbere.

41. TULAREMIE Tularemia este o antropozoonoza foarte gravă, pe care omul o poate contacta prin: atingerea şi consumul cărnii provenite de la animale bolnave, consum de apă contaminată şi inhalare de aerosoli. Omul poate fi contaminat şi prin insecte hematofage (ţânţari, câpuşi, pureci, păduchi) şi lipitori. In corpul căpuşilor germenii trăiesc circa 100 de zile şi se transmit şi la descendenţi. In corpul lipitorilor bacilii pot supravieţui 30 - 40 de zile şi în toată această perioadă ele pot transmite boala la animale şi la oameni şi pot contamina apa. Fac boala mai des vânătorii, blănarii, bucătarii, manipulatorii de vânat, medicii veterinari, crescătorii de animale şi măcelarii. Boala a fost descrisă la circa 200 de specii de animale domestice şi sălbatice. Rezervorul natural este reprezentat de şoareci, şobolani şi popândăi, dar şi de alte specii de mamifere sălbatice: iepure, castor, oposum, vulpe, veveriţă, căprioară. La noi în tară boala a fost descrisă la iepurii de câmp, în anul 1948 în Moldova şi în anul 1955 în Transilvania, nefiind semnalată la animalele de măcelărie. Dintre animalele domestice cele mai sensibile sunt ovinele dar fac boala şi: suinele, taurinele, cabalinele, câinii, pisicile, galinaceele şi palmipedele. 166

Boala este produsă de Francisella tularensis, germene bacilar sau cocobacilar, imobil, strict aerob, nesporulat, necapsulat, Gram negativ. Germenul este rezistent la temperaturi scăzute şi în substrat organic. Lumina solară îl distruge rapid, dar în apă şi pe furaje, la întuneric, poate rezista câteva săptămâni. Animalele bolnve elimină germenii prin secreţii şi excreţii şi contaminează apa, furajele şi alimentele, producând surse secundare de boală. Germenii acţionează prin virulenţă dar şi prin endotoxine, care au efect neurotoxic şi necrozant asupra pereţilor vasculari. Infectarea se produce prin traversul pielii şi al mucoaselor (conjunctivală, digestivă), germenii multiplicându-se la poarta de intrare, unde formează o papulă. Aceasta se ulcerează, se necrozează, iar infecţia se propagă iniţial pe cale limfatică şi apoi pe cale sanguină. La examenul înainte de tăiere se observă: • febră, • depresiune profundă, • astenie, • pareze, • paralizii, • limfadenită hiperplazică, • diaree, • anemie progresivă urmate de moarte. Examenul după tăiere pune în evidenţă: • congestia mucoaselor şi a organelor parenchimatoase, • edeme generalizate, • hipertrofia limfonodurilor, • ulcere cutanate, • focare de necroză în splină, ficat, pulmon, limfonoduri, pe mucoase şi pe piele. Sancţiuni: • este interzisă vânarea animalelor receptive şi este interzis consumul iepurilor de casă, în caz de epizootii; • este interzis importul de animale şi de blănuri din ţările în care evoluează tularemia; • permanent trebuie sâ se efectueze deratizări şi dezinsecţii, în locuinţe şi în adăposturi şi tratamente contra ectoparaziţilor; • alimentele şi furaj'ele trebuiesc protejate de şobolani şi şoareci; • în timpul epizootiilor se acordă o atenţie deosebită, în abatoare, ovinelor şi iepurilor; • animalele suspecte de boală şi cele bolnave se resping de la tăiere şi se sechestrează; 167

• carnea, grăsimea, organele şi toate subprodusele, provenite de la animale suspecte de boala sau bolnave, se confiscă; • carnea, grăsimea, organele şi celelalte subproduse, suspecte de contaminare, se dau în consum condiţionat, după sterilizare prin căldură; • se va controla foarte atent carnea de vânat. 42. FEBRA Q Boală cu caracter enzootic, comună omului şi altor animale domestice şi sălbatice, produsă de Coxiella (Rickettsia) burnetti. Germenul este un cocobabil sau bacil mic, necapsulat, nesporulat, neciliat, Gram negativ. C. burnetti este rezistentă la acţiunea factorilor de mediu. Astfel la 4°C se conservă circa 330 de zile, în apa de robinet rezistă aproape 36 de luni, în laptele necoagulat rezistă 120 de zile, iar la pasteurizarea obişnuită nu este distrusa. Rezistă 1 minut la 100°C, rezistă la saramurare şi la uscare. Căpuşile (Ixodes, Haemophysalis, Argas, Dermacentor, Rhipicephalus, Otobus, Hyaloma etc.) sunt rezervor natural de boală, deoarece în corpul acestora germenul rezistă un timp foarte lung. Deasemenea germenii rezistă şi în corpul şobolanului de apă (Arvicola terestris) şi al altor rozătoare (şobolani, şoareci şi popândăi), care sunt rezervor natural de boală. Animalele domestice cele mai afectate sunt : taurinele, ovinele, caprinele, cabalinele şi pisicile. Din focarele de boală germenii sunt vehiculaţi prin carne, piei, lapte, lână, placentă, lichide fetale, pulberile virulente din adăposturile de animale etc. şi pot contamina alte animale sau omul. Animalele bolnave elimina germeni prin toate secreţiile şi excreţiile. Deoarece femele gestante avortează când se îmbolnăvesc, învelitorile fetale, lichidele fetale şi avortonii reprezintă surse primare importante de germeni. Omul se contaminează si pe cale respiratorie, digestivă şi transcutană. Dintre alimente cel mai incriminat este laptele şi mai puţin carnea. La examenul în viaţă nu se observă simptome specifice, boala având practic o evoluţie asimptomatică la animale. Se pot observa rinite, conjunctivite, bronhopneumonii, iar la femelele gestante avorturi, urmate de metrite şi mamite. Examenul după taiere evidenţiază: • inflamaţia pulmonilor, uterului şi mamelei, • distrofii în cord, splină şi rinichi, • focare necrotice miliare sau abcese în ficat, • limfadenită generalizată. Sancţiuni:

168

• când se diagnostică boala într-o localitate se interzice sacrificarea animalelor, până la efectuarea examenului serologic (RFC) la toate animalele receptive şi respectiv rezultatele examinării sunt negative; • unităţile în care se diagnostică boala se declară închise, iar personalul este supus măsurilor speciale de prevenire a bolii; • animalele bolnave se tratează specific şi după vindecare se pot sacrifica şi în abatorul sanitar; • în fermele în care s-a depistat Febra Q fătările se fac în boxe special amenajate. Femele sunt ţinute în boxele de fătare până la vindecare completă. Boxeje se dezinfectează riguros, zilnic, iar învelitorile fetale, avortonii şi aşternutul se distrug prin ardere sau prin îngropare; • după sacrificarea unor ianimale vindecate carnea modificată organoleptic şi organele cu leziuni se confiscă şi se distrug sau se prelucrează tehnic. Carnea şi subprodusele comestibile, nemodificate organoleptic, se dau în consum, condiţionat, după sterilizare prin fierbere sau autoclavare sau se dirijează pentru utilizare la conserve sau preparate din carne fierte; • sala de tăiere, ustensilele, utilajele şi echipamentul de protecţie al personalului se fierb şi se dezinfectează; • personalul din abatoare si din ferme (îngrijitorii din maternităţi, îngrijitorii care tund oile etc.) trebuie să fie supus unor măsuri de prevenire riguroase. 43. ACTINOMICOZA Boli produse de germeni din genul Actynomices la bovine, suine, cabaline, câini, curci şi om. Speciile descrise în cadrul acestui gen sunt : A. bovis, A. pyogenes, A. israelii, A. suis, A. naeslundii, A. odontolyticus, A. hordeovulneris şi A viscosus. Germenii sunt bacili mici (în culturi), neciliaţi, nesporulaţi, necapsulaţi, Gram pozitivi. Bacili produc periostite, osteite, mamite, nefrite, cistite, avort, omfalite, bronhopneumonii, la animalele adulte şi la tineret. Sursele principale de boală surt animalele bolnave, care elimină germenii odată cu materialul purulent. Bacilul trăieşte ca epifit pe mucoasa cavităţilor bucală şi nazală, în cariile dentare, în tonsile şi în prezenţa unei porţi de intrare poate provoca boala. De asemenea germenul se depistează ca saprofit pe sol, pe furaje, pe legume, pe fructe putrede şi în apă. La bovine, datorită furajelor grosiere, asemenea porţi de intrare se realizează în cavitatea bucală şi A. bovis produce afectarea maxilarelor, în special a celui inferior. La examenul în viaţă se observă leziuni gingivale de tip fungos, tumefierea mandibulei, urmată de inflamaţia supurativă şi proliferativă a acesteia. Abcesele se 169

fistulizează, la suprafaţa pielii orificiul fistulei este burjeonat. Limfonodurile regionale nu sunt afectate. Examenul după tăiere pune în evidenţă: • ulcere ale mucoaselor gingivale şi iabiale, • osteomielită rarefiantă, • periostită hiperplazică, • carii osoase, • abcese în regiunea submandibulară, • fistule. Omul se contaminează transcutan sau prin traversul mucoasei bucale, mucoasei faringiene, mucoasei intestinale, respectiv prin cariile dentare. Sursele de contaminare sunt carnea, laptele, produsele de origine vegetală (scobitori din paie, legume etc.) şi apa. La om boală evoluează cu mai multe forme: • cervico-facială, • pulmonară, • digestivă. In toate este prezenta febra, se formează abcese şi fistule şi poate să se instaleze septicemia. In forma pulmonară se observă tuse şi expectoraţie purulentă In forma digestivă se descriu: frisoane, colici, diaree, perforaţii ale intestinului, peritonită, fistule abdominale. Sancţiuni: -în căzul leziunilor localizate la oasele şi la musculatura capului, acesta se confiscă iar carnea se dă în consum fără restricţii; -în cazul leziunilor localizate la limbă sau la unele organe, se confiscă limba sau organul afectat, restul cărnii şi subproduselor comestibile se dau în consum fără restricţii; -în cazul generalizării bolii sau în cazurile de cahexie, animalul se confiscă în totalitate.

44. ACTINOBACILOZA Infecţii produse de germeni din genul Actinobacillus la om şi la unele specii de animale: taurine, cabaline, ovine, suine, raţe şi câini. Entităţile morbide sunt cunoscute ca Actinobaciloze (taurine, cabaline, ovine, suine, raţe, câini şi om) sau sunt denumite specific: Piosepticemia mânjilor, Pleuropneumonia contagioasă a suinelor (hemofilică). Indiferent de denumirea bolii 170

trebuie menţionat că bolile produse, de actinobacili se descriu atât la animalele adulte cât şi la tineret.. Speciile implicate în producerea acestor entităţi morbide sunt: A lignieresii, A. pleuropneumoniae, A. equuli, A. suis, A. capsulatus, A. seminis, A. actinomycetecomitans, A. muris, A. ureae, A. hominis, A. salpingitis şi A. rossi. Germenii au aspect de bacili sau cocobacili, necapsulaţi, nesporulaţi, imobili, facultativ aerobi sau anaerobi, coloraţi Gram negativ. Actinobacilii (în special A. lignieresii) sunt germenii puţin rezistenţi la factorii mediului ambiant. In actinobaciloze sunt afectate ţesuturile moi şi în toate cazurile se descriu afecţiuni şi la nivelul limfonodurilor. Aceste boli evoluează cu mai multe localizări: • localizarea linguală se caracterizează prin:  ulcere cu margini neregulate pe mucoasa linguală,  glosită noduiară ilustrata prin noduii în mucoasă, submucoasâ şi musculoasă, precum şi ulcere şi formaţiuni conopidiforme pe mucoasă,  glosita indurativă (limba de lemn); caracterizată prin hipertrofia şi indurarea limbii, datorită unei hiperplazii de tip conjunctiv şi unor noduii de dimensiuni variabile, cu conţinut purulent. • localizarea cutanata se caracterizează prin apariţia de noduii solitari sau confluanţi în hipoderm, de dimensiuni diferite, cu conţinut purulent, care pot fistuliza. La taurine şi suine se descrie şi o formă de pahidermie. • localizarea mamară este ilustrată prin formare de noduli sau abcese purulente în ţesutul glandular. Nodulii sunt puternic fibrozaţi. • localizări pulmonare, hepatice şi musculare - se descriu noduli miliari sau abcese purulente în pulmon şi ficat şi leziuni de miozită hiperplazică. • localizarea genitală - se observă epididimite, periorhite şi orhite la berbeci şi salpingită la raţa. Inflamaţiile au caracter purulent şi ulterior se pot fistuliza, necroza sau fibroza. • localizarea limfonodală - în toate cazurile sunt afectate şi iimfonodurile regionale. La taurine se descrie o formă de boală care afectează Iimfonodurile parotidiene, submandibulare şi retrofaringiene mediale. Aceştia prezintă noduli purulenţi, care confluează, fiind înconjuraţi de o capsulă fibroasă groasă. Omul se contaminează prin consum de alimente de origine animală contaminate. Sancţiuni: • dacă leziunile sunt localizate la cap (oase şi musculatură), se confiscă tot capul iar carnea se dă în consum fără restricţii; • dacă leziunile sunt prezente la limfonodurile capului, se confiscă numai limfonodurile, iar capul cu limba şi creierul se dau în consum fără restricţii; • dacă leziunile sunt localizate la limbă sau la unele organe, se confiscă limba şi 171

organele respective; • pentru situaţiile de mai sus restul cărnii şi subproduselor comestibile se dau în consum fără restricţii; • dacă leziunile sunt generalizate şi caracasa este cahectică, se confiscă animalul în totalitate.

45. CAMPILOBACTERIOZELE Boli infecţioase descrise la turine, ovine, suine, iepuri, pasări (găini, curci, raţe), câini, vulpi, pisici şi om, care se manifestă prin avort (taurine, ovine, suine) sau prin afectarea intestinului (suine, iepuri, păsări, câini, vulpi, pisici şi om). Bolile sunt produse de germeni din genul Campylobacter, specia C. fetus fiind avortigenă, iar speciile C. jejuni, C. coli, C. upsaliensis, C. helveticus, C. lari, C. hyoilei afectează intestinul. Alte specii (C. sputorum, C. hyointestinalis) au fost izolate atât din mucusul cervico-vaginal şi spermă, de la taurine şi ovine cât şi de pe mucoasa gingivală de la om şi din saliva şi intestinul de porc. In cecumul porcilor sacrificaţi în abatoare din S.U.A. s-au depistat următorii germeni: • C. colim 60 % din cazuri, • C. jejuni în 31 % din cazuri, • C. lari la doi porci. Porcii sunt unul din principalele rezervoare naturale de Campylobacter spp. Analiza datelor furnizate de mai multe surse, duce la concluzia că prevalenta este mai ridicata pentru specia Carnpilobacter jejuni, specie cu un potenţial patogen pentru om mult mai ridicat. In S.U.A. rata de izolare a germenilor, din produse de abator, variază între 66 - 95 %. Campylobacter spp. se izolează frecvent din carnea crudă de vită, porc, miel şi pasăre, din preparate din carne, din peşte şi fructe de mare ca şi din apele de suprafaţă netratate. Germenii sunt bacili dublu curbaţi (în formă de "S"), mobili, nesporulaţi, anaerobi, Gram negativi. Pentru controlul sanitar veterinar al alimentelor foarte importante sunt speciile care provoacă enterite şi hepatite şi în special Campylobacter jejuni. Aceasta specie este responsabilă de numeroase toxiinfecţii alimentare, depistate încă din anul 1946 în Anglia. Intre anii 1977 - 1985 în mai multe ţări (Anglia, Scoţia, Canada, S.U.A., Suedia) au fost semnalate cazuri numeroase (2,1 -13,9 %) de diaree la om, produse de C. jejuni, cazurile fiind în creştere de la un an la altul. Comparativ cu enteriteie produse de

172

germeni din genurile Satmonella şi Shigella, cele produse de C. jejuni au fost de cel puţin două ori mai numeroase. In cazul taurinelor, suinelor, ovinelor şi felinelor portajul acestei specii este mai mare la animalele bolnave, comparativ cu animalele sănătoase. Astfel la bovinele sănătoase portajul este de circa 43 %, la purceii sănătoşi este de peste 86 %, la câinii din cănise este de aprximativ 63 %. In cazul păsărilor de fermă portajul Ia indivizii sănătoşi variază între 90 - 100 %, păsările sănătoase reprezentând rezervorul principal de infecţie, după acestea găsînduse situate suinele. Campylobacter jejuni este puţin rezistent la condiţiile mediului ambiant. Este distrus de apa clorinată obişnuită, care se foloseşte permanent la spălarea carcaselor şi organelor în abatoare, de pH-ul acid şi de sare în concentraţii mari (2 - 3%), dar rezistă în laptele pasteurizat circa 22 de zile la 4 °C. Bacilul provoacă enterita hemoragico-necrotică şi bacteriemie, prin virulenţă şi prin enterotoxină, care este similară cu enterotoxină holerică. La om enterita campilobacteriană este datorată în special alimentelor de origine animală, provenite de la animale bolnave şi animale purtătoare sau alimente contaminate în timpul prelucrării şi manipulării. Alimentele mai des incriminate sunt: laptele crud, carnea, preparatele din carne crude (hamburgherii), apa de băut, prăjiturile. Carnea de pasăre este cea mai contaminată, practic toate carcasele de pasăre, indiferent de modul de prezentare (proaspete, refrigerate, congelate) sunt contaminate şi prezintă o încărcătură de circa 105 bacterii/g de carcasă. In contaminarea alimentelor un rol important îl au vectorii vii, de exemplu: muştele din fermele de păsări şi de porci sunt în mod obişnuit purtătoare de germeni. Sancţiuni : • respectarea normelor sanitare veterinare de creştere igienică a animalelor; • respectarea programului strategic de efectuare periodică a dezinfectărilor şi dezinsecţiilor; • respectarea regulilor de igienă în timpul prelucrării primare a animalelor în unităţile de tăiere; • refrigerarea rapidă a carcaselor şi eliminarea excesului de umiditate din spaţiile de depozitare a cărnii; • respectarea igienei fluxurilor tehnologice în producerea preparatelor din carne; • pasteurizarea corectă a laptelui; • aplicarea corectă a tratamentelor termice prevăzute în tehnologiile de producere a preparatelor din carne.

173

46. YERSINIOZA Antropozoonoze produse de specii ale genului Yersinia, care afectează omul şi numeroase animale, domestice şi sălbatice, terestre şi acvatice. Yersinia pestis produce pesta omului, dar poate îmbolnăvi pisicile, câinii şi iepurii. Yersinia pseudotuberuiosis afectează omul, iepurii, cobaii, şobolanii, şoarecii, maimuţele, bovinele, ovinele, caprinele, suineie, pisicile, câinii, vulpile argintii, nurciie, nutriile, găinile, prepeliţele, fazanii, porumbeii, curcile şi raţele. La om Yersinia pseudotuberculosis poate produce atât pseudotuberculoză cat şi toxiinfecţii alimentare. Yersinia enterocolitica produce enterite la om şi la numeroase specii de mamifere şi păsări. Germenul a fost izolat de la: şerpi, peşti, broaşte, crabi, scoici, precum şi din apele râurilor şi lacurilor şi din ouă. La oameni germenul este responsabil şi de toxiinfecţii alimentare, observate mai ales în ţările Baltice, Japonia, S.U.A. şi Canada. Alimentele incriminate au fost: carnea de porc, laptele şi laptele praf. Germenul este foarte periculos pentru om şi pentru făptul că este responsabil de şocul transfuzional. Alte specii: Yersinia fredehksenii, Yersinia intermedia, Yersinia kristensenii, Yersinia aldorae au fost izolate, alături de V. pseudotubercuiosis şi de Y. enterocolitica, de la taurine, rozătoare şi păsări. Yersiniile sunt cocobacili sau bacili, ciliaţi şi mobili (imobili ia 37°C), necapsulaţi, nesporulaţi, Gram negativi. Bacilii rezista foarte bine la temperaturi ale mediului cuprinse între 0 - 4 4 °C, rezistă la refrigerare, rezistă la congelare şi rezistă la pH acid. Sunt distruşi în 18 secunde la temperaturi peste 71°C. Nitriţii şi nitraţii inactivează germenii. Infecţia este datorată virulenţei yersiniilor şi toxinelor pe care le produc germenii. Toxinele sunt de două feluri : enterotoxina, termostabilă şi endotoxina, cu rol major în şocul transfuzional. Dintre animalele domestice porcul este rezervorul principal de boală, deoarece porcii fac forme de boală inaparente şi rămân purtători şi excretori de germeni. Mai pot fi importante ca sursă de boală bovinele, ovinele şi rozătoarele. Calea de infecţie este prin traversul mucoasei digestive, animalele bolnave prezentând, abatere, inapetenţa, dispnee, diaree, uneori icter. La bovine, ovine, caprine şi rozătoare femelele gestante, care fac boala, avortează. Morfopatologic se observă leziuni foarte variate, dependente de forma de boală şi de localizări. La toate animalele bolnave se observă enterita şi limfadenită pseudotuberculoasă, nodulară în centru nodulilor se observă o zonă omogenă de necroză de coagulare, cenuşie-albicioasă, cu sau fără tendinţa de încapsulare. 174

De asemenea se mai pot observa : necroza vilozităţilor coriale, hepatită miliară necrotică, splenită miliară necrotică, splenomegalie, noduli miliari în pulmoni şi pe pleură, noduli în musculatură, enterită hemoragico-necrotică, icter, focare necrotice în tonsile, echimoze în rinichi, limfadenită supurativă, piogranuloame cervicale şi cefalice, leziuni de septicemie, conjunctivită, sinuzite infra orbita re, pneumonie serohemoragică. Sancţiuni: • respectarea normelor de igienă în unităţile de sacrificare a animalelor şi în unităţile de prelucrare a alimentelor de origine animală; • pasteurizarea corectă a laptelui; • depistarea purtătorilor umani de germeni şi excluderea lor din vecinătatea animalelor şi din circuitele tehnologice de producere şi prelucrare a produselor de origine animală; • respectarea normelor sanitare veterinare referitoare la dezinfectarea spaţiilor în unităţile de producere, depozitare, transport şi comercializare a alimentelor de origine animală.

47. BOLI PRIONICE Aceste boli mai sunt cunoscute si sub denumirea de Encefalopatii spongiforme transmisibile (EST) si pana in anul 1996 unii autori (in special britanici) le-au negat caracterul de antropozoonoze, desi multi autori le incadreaza deja in aceasta categorie. Odata cu diagnosticarea tulpinii (in 1996) care produce noua varianta a bolii Creutzfeldt-Jacob la om, care s-a dovedit a fi identica cu cea care produce Encefalopatia spongiforma bovina (ESB), bolilor prionice le-a fost unanim recunoscut caracterul de zoonoze. De asemenea transmiterea interspecifica a acestor boli a fost din nou demonstrata. Din acest grup de boli, unele au fost diagnosticate la animale (primul diagnostic in Anglia in anul 1730), iar altele au fost diagnosticate la om. La animale s-au diagnosticat urmatoarele boli: • Scrapia ovinelor si caprinelor (Scrapie disese - SD) - Anglia 1730, • Encefalopatia transmisibila a nurcilor (Transsmisible mink encephalopathy TME) - S.U.A. 1947, • Boala casectizanta cronica - encefalopatia animalelor captive (Chronic wasting disease - CWD) - Anglia 1980, • Encefalopatia spongiforma bovina (Bovine spongiforme encephalopaty - BSE) -Anglia 1986, 175

• Encefalopatia spongiforma felina ( apisicilor) (Feline spongiforme encephalopaty - FSE) - Anglia 1990. Bolile prionice diagnosticate la om sunt: • Boala Creutzfeld-Jacob (BCJ): -forma sporadica (85% din cazuri ) -1921, -forma familiala ( 10-15% din cazuri) -1924, -forma iatrogena ( sub 5% din cazuri) -1974. • Noua varianta a bolii Creutzfeld-Jacob (nvBCJ) -1996, • Boala Grestman-Straussier-Scheinker (BGSS) -1936, • Boala Kuru (BK) -1957, • Insomnia familiala fatala (IFF) -1986. Encefalopatiile spongiforme transmisibile, ale animalelor si omului, au anumite particularitati: • perioada lunga de incubatie (22 luni-15 ani), care se reduce prin trecerea bolii de la un individ la alt individ, • evolutia lenta, progresiva, cu sfarsit letal, • caracteristica de transmitere individuala si intraspecifica variabila, • neafectarea virulentei prin nici o modalitate (splenectomie, radiatii ionizante, imunomodulatoare, etc.), • prezenta degenerarii pericarionilor,a spongiozei si a astrongliozei, • prezenta de SAF si de SAP, • absenta totala a virusurilor, • lipsa antigenitatii si a reactiilor autoimune, • nealterarea functiilor limfocitelor B si T. Specii receptive. In afara speciilor nominalizate in denumirea bolilor, mai sunt considerate ca receptive: maimutele, cervideele salbatice (caprioara, elan, gazela, antilopa, beisa etc.) mufonii, camilele, porcii, hamsterii, soarecii, veveritele, dihorii, heparzii, leoparzii, pumele, strutii. Agentul etiologic. Bolile prionice sunt boli neurodegenerative, transmisibile intraspecific si chiar interspecific, produse de un agent etiologic care inca nu este pe deplin cunoscut. In decursul anilor etiologia acestor boli a fost atribuita virusurilor filamentoase, particulelor virinos si mai recent prionilor. Virusurile filamentoase au fost incriminate dupa ce la microscopul electronic s-au evidentiat in creierul si tesuturile limfoide, recoltate de la animalele bolnave, a unor formatiuni filamentoase (fibrilare) denumite SAF (Scrapie Associated Fibrilis). Ulterior pe langa SAF in celulele afectate s-au mai depistat si SAP (Scrapie Associated Particles), care sunt structuri tubulo-filamentoase, cu o structura complexa. Aceste structuri sunt considerate la ora actuala ca fiind produse de reactie ale celulelor bolnave. 176

Particulele virinos sunt considerate a fi particule care se replica activ si care sunt constituite din mai multe componente: • o molecula suport, care contine informatia genetica (posibil un ARN retroviral), • molecule polipeptidice, produse de celula bolnava, situate periferic. Prionii (Proteinaceus Infectious Particles) sunt formatiuni subvirale si reprezinta izomeri anormali ai unei glicoproteine normale peroduse de celula gazda, denumita proteina prion (PrP). Izomerul anormal (PrPSc) este produs printr-un proces de translatie eronata de catre izomerul normal din celula gazda (PrPC). Aceasta translatie este idusa de sialoproteina infectioasa (PrPSc) activa inoculata. Pentru a se forma doi prioni este obligatorie cuplarea celor doi izomeri, izomerul anormal transformand izomerul normal intr-un nou izomer anormal (PrPSc+PrPC=2PrPSc). Conversia izomerului normal in izomerul anormal are loc la nivelul neuronilor si al sistemului limforeticular, in endozomii (multivezicule si tubulovezicule) din dendritele si axonii neuronilor bolnavi. Izomerul anormal, spre deosebire de izomerul normal, este insolubil si este rezistent la proteinaze. Acest izomer se acumuleaza in neuroni si in celulele limforeticulare in cazul scrapiei sau numai in neuroni in cazul celorlalte encefalopatii spongiforme, ale animalelor si omului. Boala este declansata cand concentratia prioni (PrPSc) a atins un anume nivel. Intre izomerii anormali (proteine prionice), specifici diferitelor encefalopatii spongiforme, exista deosebiri date de secvente diferite de aminoacizi constitutivi, ceea ce le confera o anumita specificitate. Aceasta specificitate sta la baza transmiterii bolii la animale din aceeasi specie. Noile descoperiri, din cadrul bolilor ESB si nvBCJ, demonstreaza insa ca aceasta specificitate nu este atat de puternica incat sa nu permita transmiterea bolii si la alte specii. Modul de contaminare. Infectia se produce de obicei pe cale digestiva. Prionii se replica initial in tonsile, placile Payer, in splina, in limfonodurile mezenterice si in celulele limforeticulare din alte organe. In continuare calea de propagare, catre sistemul nervos central, este cea neurogena. Prionii ajunsi in maduva lombara, difuzeaza spre encefal si spre coarnele medulare. Bolile prionice se pot transmite si transplacentar. Sursele de boala sunt diferite, in functie de boala, dar oricum sunt surse principale si anume parti componente ale animalului bolnav. Cu toate acestea unele structuri sunt permanent infectioase (creier, maduva spinarii, splina, amigdale, limfonoduri, ileonul, colonul ascendent, LCR, timusul, maduva osoasa, ficatul, pulmonii, pancreasul), iar altele sunt neinfectioase (muschii striati, cordul, mamela, laptele, sangele, fecalele, rinichii, tiroida, glandele salivare, saliva, uterul, testiculele, veziculele seminale). Infectiozitatea unor structuri depinde si de calea de administrare. In cazul ESB, splina, limfonodurile mezenterice si placenta pot produce boala dupa administrare per os, dar nu produc boala nici in urma administrarii parenterale (intra cranian, intra 177

peritoneal), in timp ce tesutul cerebral este infectios permanent si pe orice cale de administrare. Tabloul clinic este variabil in functie de boala (de specie), dar si de individ. Se remarca initial tulburarile de comportament (agitatie, indiferenta, agresivitate), apoi poate aparea pruritul, dupa care se instaleaza tremuraturile, anxietatea, hiperestezia, miscarile stereotipice (lingerea botului, miscarea urechilor). Animalele prezinta panica, fug, cad la diverse zgomote si la atingeri. Apoi se observa aparitia tulburarilor locomotorii, parezelor si dupa circa 3 saptamani se produce moartea. Modificarile morfopatologice macroscopice nu sunt specifice si nici nu se observa leziuni inflamatorii. Foarte specifice sunt insa modificarile histopatologice si anume: • degenerarea pericarionilor. In citoplasma neuronilor din substanta cenusie se observa aparitia de vacuole, cu contur net si regulat, care pot fuziona. De asemenea in citoplasma acestor neuroni se observa formarea de granule, • spongioza (vacuolizarea neuropilului)-aparitia de vacuole multiple, izolate sau confluante, in tesutul glial, in axoni si in dendrite, • astroglioza-proliferarea difuza si hipertrofia astrocitelor, cu acumulare de lipopigmenti si mase glicoproteice in citoplasma. Masuri si sanctiuni: • interzicerea importurilor de animale si produse de origine animala, posibil infectioase, din tarile in care evolueaza encefalopatii spongiforme la animale, • eliminarea din consum uman a tuturoe produselor de origine animala, provenite de la animale suspecte de boala sau bolnave si care pot transmite boala, • uciderea tuturor animalelor suspecte de boala si a celor bolnave, • distrugerea prin ardere a cadavrelor, provenite de la animale suspecte de boala sau bolnave, la producerea de fainuri proteice, • interzicerea utilizarii in consum uman si animal a produselor de origine animala de la animale receptive, cu origine necunoscuta, • interzicerea folosirii unor parti din cadavrele animalelor suspecte de boala sau bolnave la producerea de sapunuri, grasimi industriale si detergenti, • interzicerea folosirii unor parti din cadavrele provenite de la animale suspecte de boala sau bolnave in industria chimica, industria farmaceutica sau in orice alte scopuri, • evitarea lezionarii persoanelor cu instrumentar sau ustensile medicale utilizate la animalele suspecte de boala sau bolnave, • folosirea obligatorie a echipamentului de protectie de catre persoanele ce vin in contact cu animale suspecte de boala sau bolnave, • protejarea leziunilor persoanelor cu bandaje hidrofobe, 178

• evitarea contactului direct al persoanelor cu tesuturi si organe provenite de la animale suspecte de boala sau bolnave, • obligativitatea inscrierii in certificatele sanitare veterinare (pentru animale vii si pentru produse) a situatiei tarii respective, din punct de vedere al encefalopatiilor spongiforme la bovine si la ovine, • completarea la zi a listei cu tarile in care evolueaza encefalopatii spongiforme la animale, • supravegherea efectivelor de animale receptive (bovine, ovine) prin recoltarea de creier de la animalele sacrificate pentru consum uman, in unitati de taiere autorizate si examinarea acestuia in laboratoarele sanitare veterinare de stat.

48. PASTEURELOZA Boli infecţioase, descrise la aproximativ 40 de specii de mamifere si peste 600 specii de pasari, produse ca infectii primare sau infectii secundare, de germeni din genul Pasteurella. Pasteurelele traiesc ca germeni cornensali, la nivelul mucoaselor respiratorii anterioare, la mamifere si pasari si produc afectiuni ale aparatului respirator. Speciile mai des izolate de la animale sunt: • P. multocida, • P. haemolytica, • P. cabalii, • P. pneumotropica, • P. aerogenes, • P. bettii, • P. granulomatis, • P. lymphangitidis, • P. mainii, • P. trehalosi, • P.avium, • P. anatis, • P. gallinarum. Pasteurelele sunt germeni de formă cocoidă sau cocobacilară, nesporulaţi, neciliaţi, cu o microcapsulă, Gram negativi. In mod frecvent se colorează bipolar. Rezistenţa germenilor este destul de mică, la condiţiile mediului ambiant, dar în unele alimente rezistă timp destul de îndelungat. Rezistă 3 luni în carcase, 10 minute la 179

60°C şi câteva săptămâni în cadavrele intrate în putrefacţie. Razele solare le distrug în 2 - 3 zile, în sânge şi materii fecale. Boala se poate produce prin scăderea rezistenţei organismului, provocata de întreţinerea defectuasa a animalelor urmată de invadarea organismului de către germenii prezenţi pe mucoasele respiratorii. De asemenea boala se poate produce prin contact cu animalele bolnave sau cu obiectele, furajele etc, contaminate prin excreţiile şi secreţiile animalelor bolnave. Sursele secundare sunt totuşi mai puţin importante ca cele primare, deoarece pasteurelele sunt puţin rezistente in mediul ambiant. Germenii acţionează atât prin multiplicare intensă cât şi prin producerea unei endotoxine. Endotoxina determină leucopenie periferică şi leucocitoză în capilarele pulmonare, ceea ce duce la alterarea permeabilităţii vasculare şi producerea de leziuni edematoase şi hemoragice. Pasteurelele îşi cresc virulenţa după îmbolnăvirea mai multor animale, astfel că focarele iniţial sporadice de boala se pot transforma în enzootii, datorită creşterii contagiozitaţii bolii. Dintre, animalele de măcelărie se îmbolnăvesc de pasteureloza bovinele, suinele, ovinele, cabalinele, iepurii, nutriile şi păsările. La examenul la recepţie se observă : La bovine, suine, ovine, cabaline, iepuri şi nutrii pasteureloza evoluează ca septicemie hemoragică şi pneumonie, supraacut, acut şi cronic, cele două forme fiind produse de P. multocida şi P. haemolytica. Clinic se observă : • febră, • edeme faringo-laringiene, cefalice şi cervicale, • salivaţie, • fotofobie, • epiforă, • tulburi respiratorii (dispnee, congestie pulmonară, bronhopneumonie), • tulburări gastro-intestinale (meteorizaţii, constipaţie urmată de diaree), • tulburări nervoase (la animalele de blana) şi moarte. • la femele se pot observa mamite hemoragico-purulente. La cabaline pasteureloza se poate confunda clinic cu antraxul septicemie La iepuri se descrie şi o formă abcedantă, reprezentată de formarea de abcese în ţesutul conjunctiv subcutan. La păsări boala se numeşte holeră aviară, evoluează cu forme supracute, acute şi cronice şi este produsă de P. multocida. Păsările prezintă depresiune, inapetenţă, somnolenţă, polidipsie, tulburări respiratorii, diaree sanguinolentă, cianoza crestei şi bărbiţelor. După 1 - 2 zile sau o săptămână păsările mor, mortalitatea este de 95 %. 180

Una din localizarile caracteristice evolutiei cronice este cunoscuta ca boala barbitelor. La examenul după tăiere se descriu următoarele leziuni: La bovine, in functie de forma de boala, se observa: • congestii si exudate in cavitati (in forma supraacuta), • congestii, hemoragii si edeme subcutanate faringo-laringiană (în forma acută), • pneumonie crupală în lobii apicali, • pleurită şi edemul ţesutului conjunctiv interlobular (în forma subacută), • bronhopneumonie fibrino-necrotică, • pericardită fibrinoasă, • pleurită, • gastroenterită catarală, • limfadenită (în forma cronică). La suine, în forma acută edematoasă, nu apar infiltraţii hemoragice în ţesutul conjunctiv subcutan şi interlobular, acestea având doar caracter seros sau serofibrinos. Edemele subcutane la suine sunt prezente şi în alte regiuni corporale: cervicală, substernală, membrul toracic şi membrul pelvin. In formele pulmonare se observă bronhopneumonie fibrino-necrotică,pericardită fibrinoasă, poliartrite fibrino-hemoragice. La ovine leziunile din forma acută sunt de tip toxico-septicemic, cu pneumonie în lobii apicali şi cu focare necrotice în ficat. In formele subacute şi cronice de boală se descriu : • cahexie, • bronhopneumonie fibrino-necrotică, • mamite fibroase sau purulente, cu microabcese. La cabaline se constată : • cadavre balonate, • mucoase aparente cianozate, • congestia mucoasei faringo-laringiene şi a celei traheale, • edeme şi congestii pulmonare, • echimoze pe epicard şi endocard, • miocardoză, • lichid uşor sanguinolent în cavitatea peritoneală. La iepuri se observă diateză hemoragică şi exsudat serofibrinos în cavităţi, în forma supraacută. In forma acută sunt caracteristice leziunile pulmonare : congestie, edem, pleurezie, bronhopneumonie necrotică, dar se descriu şi congestii renale, pericardită serofibrinoasă, ficat friabil, cu aspect de stază venoasă. In forma cronică sunt caracteristice : conjunctivita, coriza, sinuzita purulentă, abcesele, flegmoanele şi empiemul în diferite regiuni corporale. La nutrii, în forma acută, sunt descrise următoarele leziuni : • congestii pulmonare, 181

• • • • • • • •

pneumonii, bronhopneumonii, pleurite, pericardite serofibrinoase, hemoragii punctiforme pe seroase, congestia mucoasei gastrice, cu hemoragii punctiforme, conţinut intestinal lichid, ciocolatiu, cu strii de sânge. La păsări, în forma supraacută, se constată : • cianoza crestei şi bărbiţelor, • hemoragii punctiforme pe seroase şi mucoase, • exsudat serofibrinos în sacul pericardic, • congestia organelor şi hepatită miliară necrotică. In forma acută apar: • peteşii şi sufuziuni în ţesuturi şi organe, în special la nivelul epicardului (cord stropit cu fuxină), • enterită (duodenită) hemoragică (enterită difteroidă la palmipede), • pneumonie crupală, • hepatită miliară necrotică, • hepatoza, • hepatomegalie, • congestia splinei şi rinichilor. Leziunile din formele cronice sunt dependente de localizare : • rinite, • edeme şi necroze ale crestei şi bărbiţelor, • artrite serofibrinoase sau purulente, • pneumonie fibrinoasă sau fibrinonecrotică, • pericardită fibrinoasă, • cahexie, • musculatura scheletică este palidă. In toate cazurile de suspiciune sau de diagnostic de pasteureloză este obligatoriu examenul bacteriologic. Sancţiuni: • animalele suspecte sau bolnave de septicemie pasteurelică se sacrifică sub control sanitar veterinar, cu excepţia tăierilor de necesitate; • carnea şi subprodusele comestibile, provenite de la animale suspecte sau bolnave de pasteureloză, se pun sub sechestru sanitar veterinar şi se controlează bacteriologic; • dacă la examenul bacteriologic se găsesc pasteureie în carne sau aceasta este modificată organoleptic, se confiscă animalul în totalitate; 182

• dacă la examenul bacteriologic nu s-au găsit pasteurele în carne, limfonoduri şi splină, se confiscă organele cu leziuni, iar carnea şi restul subproduselor se dau în consum fără restricţii; • pieile, părul, lâna, coarnele şi unghiile se prelucrează industrial după o prealabilă dezinfectare.

49. CARBUNELE EMFIZEMATOS Boala toxiinfectioasa produsa de Clostridium chauovei, descrisa mai des la taurine, bubaline, ovine si caprine si mai rar la suine. Boala are caracter teluric si poate evolua supraacut, acut si sub o forma avortata. Clostridium chauovei este un bacil anaerob, sporulat, ciliat, necapsulat, Gram pozitiv. Cilii sunt numerosi, dispusi peritrich, iar sporul are pozitie centrala sau subterminala si deformeaza forma vegetativa. Bacilul este rezistent la diverse conditii: astfel rezista 30 de minute la 70ºC, in musculatura sarata rezista 2 ani, in cadavre rezista 6 luni. In sol sporul rezista peste 11 ani. Germenul actioneaza prin virulenta si toxina, care are efect hemolitic. Bacilul ajunge in sol prin ingroparea cadavrelor animalelor moarte de carbune emfizematos sau prin fecalele animalelor sanatoase purtatoare de germeni. In sol bacilul sporuleaza si infecteaza pasunile, de unde poate fi ingerat odata cu iarba pasunata sau cu furajele recoltate. Calea de infectie este cea digestiva si foarte rar cea transcutanata. Boala se mai poate transmite prin insecte hematofage (tauni, stomocsi) sau prin larvele unor insecte (muste, Hypoderma bovis). Odata patrunsi in organism sporii au nevoie de tesuturi traumatizate, cu conditii de anaerobioza si temperatura ridicata, pentru a trece in forma vgetativa. Germenii se cantoneaza la locul traumatizat, se multiplica si incep sa secrete toxine. Acestea sunt specifice si au actiune proteolitica, hemolitica si neuroparalitica. Prin proteoliza celulelor locale se pun in libertate polizaharide si lipide. Consecutiv multiplicarii germenilor si actiunii toxinelor se produce vasodilatatie, inflamatie serohemoragica, distrofii ale tesuturilor, necroze si in final se instaleaza gangrena gazoasa musculara. Gazele provin din descompunerea glicogenului de catre germeni. Fermentatia butirica a lipidelor produce mirosul de unt ranced. Gazdele se infiltreaza in musculatura si dau aspectul emfizematos si crepitant al regiunii gangrenate. Inainte de sacrificare la taurine si bubaline se remarca: • febra, • stare generala grava, 183

• tumefactii edematoase dureroase si calde in zone bogate in muschi si tesut conjunctiv, • la palparea zonei edematoase se percepe crepitatie iar la percutie sunet timpanic, • zona centrala a tumefactiilor ulterior devine rece dupa circa 10 ore, • dupa maxim 24 de ore animalul devine hipotermic, intra in coma si moare. Dupa sacrificare se observa: • sange asfixic, • carcasa cu miros de unt ranced, • exudat serohemoragic in tesutul conjunctiv din zonele tumefiate si in cavitatile naturale, • musculatura este dilacerata, • culoarea musculaturii este marmorata de alternanta unor zone cu culoare neagrarosie si zone de culoare cenusie, • limfonodurile regionale sunt hipertrofiate, rosii-violacee, mustoase, crepitante, • cordul, ficatul si rinichii prezinta distrofie, • in cord se observa endocardita valvulara si parietala serohemoragica, fibrinoasa si vegetanta leziune denumita semnul lui Ravena, • comparaiv cu antraxul, in carbunele emfizematos splina este foarte putin hipertrofiata si prezinta subcapsular hemoragii. La ovine si caprine boala se produce de regula prin plagi cutanate sau genitale. Uneori boala apare cu caracter exploziv in urma tunsului, fatarilor, vaccinarilor. Din aceasta cauza de fiecare data va exista o leziune primara la poarta de intrare: membre, regiunea vulvei, restul pielii. Boala are sfarsit letal. La suine infectia se poate produce si pe cale digestiva si pe cale transcutanata. Zonele tumefiate pot fi localizate in orice regiune corporala. Simptomatologia clinica xa si aspectele morfopatologice sunt similare cu cele descrise la taurine, boala terminanduse prin moarte, dupa 2-3 zile. Sanctiuni: • ca si in antrax.

50. TETANOS Tetanosul este o boala telurica, neurotoxica, produsa de Clostridium tetani.

184

Boala este descrisa la animalele domestice si salbatice, la om si foarte rar la pasari. Animalele de abator prezinta sensibilitate diferita, astfel sunt sensibile in ordine: cabalinele, suinele, ovinele si taurinele. Bacilul tetanosului este mobil, ciliat peritrich, sporulat, anaerob, necapsulat, gram pozitiv. Bacilul este saprofit si este prezent in mod frecvent, sub forma de spori, in sol si in tubul digestiv al unor animale si al omului. Sporii sunt foarte rezistenti: in sol si in materiale patogene uscate rezista zeci de ani (au fost gasiti viabili in material patogen dupa 55 de ani), rezista 15-20 minute la 120ºC, rezista 2 luni in alcool de 90º. Formele vegetative sunt putin rezistente la actiunea agentilor fizici sau chimici. Tetanosul se produce prin patrundeea sporilor in asa numitele plagi tetanigene, adica pagi anfractuoase, cu tesuturi distruse si cu conditii de anaerobioza. In aceste plagi germenii se multiplica si secreta toxina, care se propaga, spre encefal si maduva spinari, pe calea nervilor periferici sau pe cale limfatica si sanguina. Toxina prezinta doua componente: tetanolizina care provoaca liza hematiilor, necroze si are efect cardiotoxic si tetanospasmina care produce efectul tetanigen (paralizii si convulsii generalizate). Omul face boala, dar nu s-au descris cazuri de tetanos la om dupa consum de carne sau organe provenite de la animale bolnave, deoarece toxina tetanica este inactivata in tubul digestiv. La examenul in viata se observa aparitia unei jene in masticatie, deglutitie si locomotie. Urmeaza instalarea contractiilor musculare, care se generalizeaza si cuprind toata musculatura striata. Animalul prezinta narile dilatate, muschii maseteri contractati (trismus), urechi rigide, globi oculari retractati, coada rigida si deviata lateral. Respiratia se accelereaza si devine superficiala. Faciesul este speriat, animalul este foarte excitabil. Contractiile se declaseaza la zgomote, atingeri, lumina. Saliva se scurge pe la comisurile buzelor, animalul transpira abundent. In ultima faza a bolii se instaleaza febra, temperatura continuand sa creasca si in primele 3-4 ore dupa moartea animalului. Moartea survine dupa circa 10 zile. Examenul dupa taiere nu evidentiaza modificari anatomopatologice caracteristice. Rigiditatea musculara se instaleaza rapid si este foarte intensa. Se observa: congesie generalizata, edeme pulmonare, miocardoza, hepatoza, sangele este negru si nu se coaguleaza sau se coaguleaza incomplet, hemoragii subendocardice, intestinale si musculare. Carnea are aspect congestiv. In sistemul nervos central se observa: edem, hemoragii perivasculare, distrofii ale neuronilor sau chiar liza pericarionilor. Sanctiuni: • atunci cand carnea si subprodusele nu prezina modificari organoleptice se confisca plaga si tesuturile din jurul plagii tetanigene, creierul si maduva spinarii, iar restul carnii si subproduselor comestibile se dau in consum fara restrictii; • atunci cand exista modificari organoleptice ale carnii sau subproduselor comestibile se confisca animalul in intregime. 51. PARATUBERCULOZA 185

Enterita paratuberculoasa, cunoscuta su sub denumirea de Boala lui Johne, se intalneste la ovine, caprine si bovine si este produsa de Mycobacterium paratuberculosis. Bacilul paratuberculozei este necapsulat, nesporulat, neciliat, Gram pozitiv si se coloreaza prin metoda Ziehl-Neelsen, deoarece este acido-alcoolo rezistent. Rezistenta germenilor, la conditiile mediului ambiant, este foarte mare: pe pasuni rezista 2-3 ani, in balegar rezista peste un an, dar este distrus de purin in 7 zile. Boala se intalneste mai frecvent la ovine si caprine si mai rar la taurine, dar a fost descrisa si la: bivol, caprioara, antilopa si alte rumegatoare. De asemenea paratuberculoza a fost descrisa foarte rar la cabaline si suine. Sursele de boala sunt reprezentate de animalele cu forme clinice de boala, precum si de animalele cu infectii latente, care elimina germeni prin fecale, lapte, urina si secretii genitale. Animalele cu infectii latente elimina germeni in cantitati mici si incosnstant. Eliminarea de germeni a fost depistata inca inainte de aparitia semnelor clinice. Datorita rezistentei germenilor in mediul ambiant, sursele secundare sunt importante in aceasta boala. La examenul la receptie semnele clinice sunt foarte putin evidente. La animalele bolnave se poate observa: abatere, par fara luciu, slabire pronuntata, edeme intermandibulare si diaree. La ovine diareea se produce mai putin frecvent ca la taurine. La taurine la examenul dupa taiere se observa leziuni la nivelul ileonului, jejunului, colonului, rectului, duodenului si limfonodurilor mezenterice. Mucoasa intestinala este hipertrofiata, alba, dura, cu aspect de ciromvulutiuni cerebrale. Limfonodurile corespunzatoare portiunii intestinale cu leziuni sunt hipetrofiati, infiltrati, cu focare alb-cenusii. Au mai fost observate leziuni granulomatoase in ficat, leziuni uterine si mamare, calcificari ale pretilor aortei si ale tubilor uriniferi. In regiunea intermandibulara se observa edem seros, la nivelul tesutului conjunctiv subcutan. La ovine leziunile se observa la ileon, cecum si colon, precum si la limfonodurile mezenterice. La nivelul mucoasei intestinale se observa granuloame izolate, care pot confluoa, iar la nivelul limfonodurilor respective dipare desenul corticomedular caracteristic. Granuloamele au fost observate in ficat, in splina si in pulmoni. Sanctiuni: • se confisca tot animalul in urmatoarele cazuri: -cand carnea este marasmatica; -cand marea majoritate a limfonodurilor prezinta leziuni; -cand sunt leziuni ( modificari organoleptice) in carcasa. • se confisca numai capul daca sunt edeme in regiunea intermandibulara; • in toate celelalte cazuri, carnea si subprodusele comestibile se dau in consum fara restrictii, dupa ce se confisca stomacul, intestinele, mezenterul si limfonodurile mezenterice. 186

52. LIMFADENITA CAZEOASA A OVINELOR SI CAPRINELOR Boala mai este cunoscuta si sub denumirile de: pseudotuberculoza si bronhopneumonie cazeoasa si este descrisa la ovine, caprine si foarte rar la taurine, suine si pasari. Agentul etiologic al limfaenitei cazeoase este un bacil, denumit Corynebacterium pseudotuberculosis (C. ovis). Bacilul este fin, polimorf (cocoid, cocobacilar, filamentos), necapsulat, nesporulat, imobil, Gram pozitiv. Germenii sunt toxigeni, exotoxina prezentand actiune hemolitica si dermonecrotica. Bacilii sunt foarte rezistenti la actiunea factorilor de mediu. In sol, asternut, fecale, material purulent, intuneric, rezista peste un an. Principala sursa de boala este reprezentata de animalele bolnave, care elimina germeni prin fecale si prin materialul purulent, scurs dupa abcedarea limfonodurilor. Solul si asternutul conserva mult timp germenii, devenind surse secundare de boala. De obicei la ovine infectia se realizeaza prin intermediul plagilor cutanate, produse de plante, produse la tuns, produse la castrare ca si plagile ombilicale. La caprine infectia se produce pe cale digestiva si transcutanat, boala evoluand cu forme foarte grave. Dupa patrunderea in organism gemenii se cantoneaza in limfonodurile musculare (superficiale sau profunde) si produc focare de infiltratie purulenta, care se pot recoloniza cu germeni. Rezultatul este o inflamatie cu aspect stratificat, concentric. La receptia animalelor se observa deformari, cu aspect tumoral, boselate, uneori dureroase, la nivelul limfonodurilor musculare (cervical superficial, subiliaci, ingvinali superficiali, poplitei, submandibulari, parotidieni). Cand sunt afectate organele (forma viscerala): pulmoni, ficat, splina, mamela, se observa: slabire progresiva, edeme pectorale si abdominale, modificarea caracterelor fizico-chimice ale laptelui. Dupa taiere se constata leziuni localizate in limfonodurile musculare superficiale si profunde mentionate, precum si in limfonosurile organelor afectate. Acestea sunt hipetrofiate, iar pe sectiune se observa mase de puroi stratificat (ca frunzele de ceapa), straturile mai veci fiind mai uscate. Aceste mase purulente, necrozate sunt inconjurate de o membrana groasa de tesut conjunctiv. Nodulii prezenti in organe (pulmon, ficat, splina, mamela) contin puroi cremos, verzui. Sanctiuni: • cand se constata cahexie, leziuni in majoritatea limfonodurilor musculare si leziuni musculare, se confisca animalul in totalitate; • in toate celelalte cazuri se confisca organele cu leziuni si limfonodurile respective, iar carnea si subprodusele comestibile (neconfiscate) se dau in consum fara restrictii.

187

53. MICOPLASMOZA RESPIRATORIE AVIARA Mycoplasma gallisepticum produce boli la galinacee: Micoplasmoza respiratorie aviara si Sinuzita infectioasa a curcilor. Mycoplasma meleagridis este agentul etiologic al Aerosaculitei micoplasmice a curcilor. Mycoplasma sinoviae este germenul izolat de la galinaceele cu Sinovita infectioasa aviara, dar se poate asocia si la producerea aerosaculitelor galinaceelor. Mycoplasma natis produce Sinuzita ratelor. Micoplasmele sunt bacterii mici, fara perete celular rigid, epifite obligatoriu pe mucoase, Gram negative, necapsulate, nesporulate, imobile, de forma cocoida sau filamentoasa. Germenii sunt mai putin rezistenti la actiunea factorilor de mediu. La 60ºC rezista maxim 5 minute. Actiunea patogena a micoplasmelor este data de virulenta tulpinilor, de prezenta unor componente si secretii toxie, cu efecte asupra sistemului nervos. O importanta deosebita in declansarea infectiilor cu micoplasme o au factorii interni si externi, care sensibilizeaza organismele pasarilor. Boala s-a descris la mai multe specii de galinacee, interes mai mare, pentru controlul sanitar veterinar al pasarilor sacrificate in abatoare, prezentand gainile si curcile. Sursele de infectie sunt pasarile bolnave si pasarile cu infectii inaparente, care elimina germenii prin exudatul cailor respiratorii si care pot contamina efectivele indemne, in care sunt introduse. Totusi transmiterea aerogena, directa (prin pasari) sau indirecta (prin aer), desi este posibila nu este frecventa, deoarece rezistenta micoplasmelor in mediul ambiant este redusa. Calea principala de transmitere a bolii este cea transovariana, prin ouale infectate. Efectivele de pasari matca (gaini si curci) sunt principalele responsabile de difuzarea bolii si perpetuarea bolii intr-un focar. La receptia pasarilor se pot observa: tumefierea pleoapelor, catar nazal mucos, sinuzita nazala si infraorbitara, stranut, tuse, raluri traheale, pneumonie, aerosaculita. La pasarile adulte simptomatologia clinica este foarte putin caracteristica. La examenul dupa taiere se observa: rinita, sinuzita, conjunctivita, laringita, traheita, pneumonie si aerosaculita. Aceste afectiuni inflamatorii au initial un caracter seros, cataral, pentru ca ulterior sa devina fibrinoase. Pulmonii sunt congestionati, apoi apare pneumonia catarala si in final pneumonia crupala. Sacii aerieni toracici si abdominali, sunt plini cu mase fibrinoase sau cazeoase, mai rar purulente. La gaini sunt afectati mai des sacii aerieni toracici, iar la curci afectiunea mai frecventa se observa la sacii aerieni abdominali. La foarte multe pasari se mai observa: hepatoza, perihepatita fibrinoasa, splenomegalie, ovarita cronica cu degenerarea foliculilor ovarieni, salpingita pseudomembranoasa sau cazeoasa, sinovite, degenerarea muschilor pectorali. 188

Sanctiuni: • cand se observa inflamarea cazeoasa a sacilor aerieni (toracici si abdominali), insotita de modificari organoleptice in musculatura si de leziuni in organe, se confisca toata pasarea; • daca nu apar modificari organoleptice in carcasa si in organe, se confisca sacii aerieni afectati si restul carcasei si organele neafectate se dau in consum fara restrictii. 54. FUZOBACTERIOZELE (NECROBACILOZELE) Boli infectioase, primare sau secundare, descrise la mamnifere si pasari, produse de mai multe specii de germeni din genurile: Fusobacterium, Dichelobacter si Prevotella. Speciile cele mai des izolate au fost: Fusobacterium necrophorum, Dichelobacter nodosus, Prevotella buccae, Prevotella melaninogenica, Prevotella ruminicola etc. Fusobacterium necrophorum este un bacil subtire, polimorf, necapsulat, imobil, nesporulat, Gram negativ, strict anaerob. Germenul rezista cateva ore la lumina solara si este distrus in aproximativ 5-10 minute la temperaturi de 65ºC. Bacilul este izolat frecvent de pe mucoasa bucala, mucoasa intestinala si mucoasa genitala a mamniferelor, in special a celor ierbivore. De asemenea a fost izolat de pe sol, unde se poate multiplica si din fecale. Pe sol poate rezista peste doua luni. Dichelobacter nodosus este un bacil drept sau curbat, dilatat la extremitati. Este nesporulat, necapsulat, imobil, Gram negativ, strict anaerob. Prevotella spp. sunt bacili polimorfi, imobili, nesporulati, strict anaerobi, gram negativi. Infectia naturala se observa la multe specii de mamnifere (bovine, cabaline. Suine, ovine, caprine, iepuri, carnivore) si pasari (galinacee si palmipede). Sursele de boala sunt numeroase: animale sanatoase purtatoare si eliminatoare de germeni, animale bolnave cu leziuni deschisse, solul si asternutul contaminate. In declansarea afectiunilor de foarte mare importanta sunt factorii favorizanti: igiena defectuoasa a ongloanelor, pardoseala si asternutul necorespunzator, carentele alimentare, umiditate in exces in adaposturi si pe pasuni, prezenta de leziuni (porti de intrare) pe piele si pe mucoase. Toti acesti factori reduc rezistenta locala si generala a organismului si favorizeaza actiunea lui F. necrophorum si a celorlalti germeni dar si a multor altora, care se pot asocia (stafilococi, streptococi, actinomiceti, corinebacterii, clostridieni, etc.). Toti acesti germeni actioneaza prin virulenta si chiar prin endotoxine si exotoxine (F. necrophorum), producand inflamatii necrotice cu localizari foarte diverse, in functie de specie si de varsta. Aceste localizari sunt:

189

Localizarea podala este dscrisa la: cabaline, bovine, suine, ovine, caprine, galinacee si palmipede. Inflamatia are caracter supurativ ecrotic, debuteaza la nivelul chisitei, coroanei si spatiului interdigital la ongulate si se extinde la membrana cheratogena, cutia de corn, tendoane, falange si oasele sesamoidiene. Consecutiv acestei inflamatii se observa schiopaturi, supuratie la nivelul regiunii coroanei si ulterior se ajunge la dezongulari, necroze ale tendoanelor si oaselor. La pasari se observa leziuni la perinita plantara de la galinacee si palmipede si membrana interdigitala de la palmipede. Localizarea cutanata se observa la cabaline (ariceala), la suine (necroza urechilr, a cozii si unor regiuni diferite ale pielii) si la iepure (flegmonul buzei inferioare, abcese multiple in tesutul conjunctiv subcutan). Localizarea bucala este frecventa la vitei, la miei, la purcei, la iepurasi, la caini, la galinacee si palmipede. La examenul cavitatii bucale se observa leziuni de stomatita necrotica, difteroida, situate pe diverse structuri: limba, valul palatin, obraji, gingii, buze. Procesul inflamator se poate extinde la cavitatile nazale (rinita viteilor,rinita purceilor), la mucoasa laringiana, la mucoasa faringiana si la mucoasa traheala (vitei, miei, purcei, pasari). Localizari ombilicale observate la animalele nou nascute, cu frecventa mai mare la miei. Procesul inflamator debuteaza ca omfaloflebita, cu sensibilitate abdominala perifocala si apoi se pot produce metastaze in ficat si in alte organe, simptomatlogia clinica si leziunile fiind corespunzatoare localizarii metastazelor. Localizari viscerale descrise la: bovine, ovine, caprine, suine si iepuri. Inflamatiile pot avea caracter generalizat (bovine, miei, iepuri) sau caracter localizat (bovine, suine, caini). In ambele situatii in diverse organe (ficat, pulmoni, splina, rumen, intestin, etc.), in diverse tesuturi (periost, tesut osos) si in masele musculare se constatadezvoltarea unor abcese necrobacilare, de dimensiuni variabile, unice sau multiple, incapsulate. Aceste abcese se formeaza consecutiv vehicularii germenilor, pe cale sanguina sau pe cale limfatica si contin un puroi dens, cremos, cu miros caracteristic. Localizari genitale au fost observate la: bovine, ovine, caprine si suine. Inflamatiile localizate la: vulva, vagin (bovine, ovine si caprine), mamela (la suine), se caracterizeaza prin zone cenusii galbui, inconjurate de un inel rosiatic, pe mucoase, pe mameloane si pe pielea mamelelor. Indiferent de localizare de fiecare data sunt, mai mult sau mai putin, afectate si limfonodurile regionale. In mod frecvent acestea sunt tumefiate si mustoase pe sectiune. Sanctiuni: • daca procesul inflamator este localizat, carnea si subprodusele comestibile se dau in consum fara restrictii si se confisca tesuturile sau organele lezionate; • daca procesul inflamator este generalizat, ca si in cazul carcaselor cahectice, atunci se confisca intreg animalul; • pielea si lana se pot industrializa dupa ce au fost puse dezinfectarii; 190

• personalul ingrijitor al animalelor, ca si personalul care efectueaza prelucrarea primara in abator, va respecta cu strictete regulile de igiena individuala; • sala de sacrificare, utilajele, ustensilele si echipamentul de protectie se vor supune unei dezinfectari riguroase. 55. PESTA PORCINA CLASICA Sursele de boala sunt porii sanatosi purtatori si excretori de virusi. Porcii pot sa elimine virusi cu 3-4 zile inainte de aparitia febrei si 5-6 zile inainte de aparitia altor semne clinice. Porcii care au fost bolnavi de pesta pot sa elimine Boala se poate transmite si prin vectori vii (oameni, caini, pisici, rozatoare, pasari, ectoparaziti, muste, etc.) si prin vectori pasivi (vehicule, ace de seringa, etc.). Virusul patrunde in organis pe cale digestiva, prin apa si furajele contaminate. Virusul trece rapid in sange si invadeaza tot organismul. Virusul se replica in endoteliul vascular, in special al capilarelor, permeabilizand si fragilizand peretii vaselor. Ulterior se produce exudatie si infiltratie hemoragica, in tesuturi si organe. Boala evolueaza supraacut, acut, subacut, cronic, atipic si forma abortiva. La examenul la receptie se observa: In forma supraacuta: hipertermie in crestere progresiva (41-42°C), hiperexcitabilitate, polidipsie, anorexie, pete rosii (congestive) pe pielea fina a abdomenului, pielea de pe fata interna a coapselor si pielea de la baza urechilor. Trenul posterior este vaccilant, urechile atarna, iar coada etse lasata. In forma acuta se observa: conjunctivita, secretie nazala mucoasa, mucopurulenta, tulburari respiratorii (dispnee, tuse grasa, hiperestezie toracica), pete rosii (congestive, hemoragice) pe pielea fina a abdomenului, pielea de pe fata interna a coapselor si pielea de la baza urechilor. Petele sunt de aspectul unui exantem papulo-pustulos, cu pustule proeminente, bine delimitate, numeroase, rotunde, ovale, romboidale, neregulate, care nu dispar la apasarea cu degetul si se pot necroza. Aproape concomitent cu aparitia tulburarilor respiratorii se observa si declansarea tulburarilor digestive: constipatie urmata de diaree galben-verzuie ce alterneaza cu constipatia, vomismente, stomatita difteroida, ulceroasa, faringita si disfagie. In forma subacuta de boala se disting localizarile: respiratorie, digestiva si mixta, simptomatologia fiind aproape similara celei din forma acuta. Forma cronica dureaza 2-3 luni si este insotita de semne respiratorii, exantem cutanat, slabire progresiva, etc. Forma atipica se descrie mai ales la purceii ce urmeaza sa fie intarcati si este caracterizata prin subfebrilitate, anorexie, conjunctivita, exante crustos etc. La scroafele gestante se observa avort, mortinatalitate, mumifierea fetusilor si mortalitate neonatala. Dupa taiere se constata: In forma supraacuta leziunile sunt: usor eritem cutanat, congestii si hemoragii mici pe mucoase si seroase, hemoragii punctiforme corticorenale, congestia limfonodurilor. 191

In forma acuta se observa: conjunctivita mucopurulenta, cianoza extremitatilor, eritem cutanat intens, hemoragii in tesuturi si organe, hemoragii subseroase, exudat serohemoragic in cavitatile naturale, pete hemoragice pe mucoasa epiglotei si laringelui, congestie intestinala si hemoragii in submucoasa, limforeticulita hemoragica, infarcte marginale splenice, stomatita difteroida ulceroasa, tonsilita necrotica, gastrita hemoragica sau hemoragiconecrotica, enterita hemoragica si ulceroasa, nefrita hemoragica subcapsulara si corticala, hemoragii in bazinet, nefroza, infarcte hemoragice pulmonare, pneumonie crupala sau hemoragica, congestie hepatica, congestie miocardica, hepatoza, encefalomielita limfohistiocitara. Slanina are aspect hemoragic, iar carnea are aspect febril si poate fi infiltrata seros sau hemoragic. In formele subacute si cronice pesta porcina clasica se poate complica prin infectii secundare cu Pasteurella ssp. si Salmonella ssp., ceea ce face obligatoriu examenul bacteriologic al carnii si organelor. Sanctiuni - masuri: ordinul M.A.A.P. nr. 144, din 27 aprilie 2001: • in jurul focarului se delimiteaza o zona de protectie, cu raza minima de 3 Km, iar in jurul acesteia o zona de supraveghere, cu raza minima de 10 Km. Delimitarea zonelor va tine seama de urmatorii factori: geografic, administrativ, ecologic, epizootologici ai bolii, structurile de control; • in focarul de boala se procedeaza astfel:  se ucid porcii,  cadavrele animalelor moarte sau ucise se ard sau se distrug prin ingropare la putul sec sau prin ecarisare,  carcasele si carnurile provenite de la porcii sacrificati in perioada cuprinsa intre introducerea probabila a bolii in exploatatie si aplicarea masurilor oficiale sunt, pe cat posibil, identificate si distruse sau supuse unui tratament termic care sa previna dispersarea virusului,  distrugerea sau tratamentul adecvat al tuturor maerialelor sau al tuturor deseurilor, cum ar fi: furajele, asternutul, gunoiul de grajd, susceptibile de contaminare,  spalarea si dezinfectarea adaposturilor de animale, a imprejurimilor lor, a vehiculelor de transport si a oricarui material susceptibil sa fi fost contaminat; • masuri ce se aplica in zona de protectie:  se pot transporta porci pe sosea sau cu trenul, pentru sacrificare in abatoare din aceasta zona, daca transportul se face fara opriri. Transporturile se pot dirija si spre zona de supraveghere, cu derogarea directiilor sanitare veterinare judetene, respectiv a municipiului Bucuresti in aceleasi conditii;  mijloacele de transport pentru transportul porcilor si al altor animale, care provin din zona de protectie, vor fi spalate si supuse dezinfectarii la parasirea zonei; 192

•

•       

 cu aprobarea directorului directie sanitare veterinare judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, se pot transporta porci din aceasta zona, pentru sacrificare in abatoare agreate, situate de preferinta in interiorul zonei, cu conditia ca porcii respectivi sa fie examinati clinic si partial prin termometrie si sa fie individualizati printr-o marca auriculara,  conducerea abatorului si serviciile veterinare autorizate vor organiza sacrificarea porcilor in partide separate, spalarea si dezinfectarea mijloacelor de transport respective inainte de parasirea abatorului si vor certifica aceasta,  carnea rezultata de la porcii sacrificati, precum si cea provenita din taieri de necesitate ulterioare, pana la ridicarea masurilor sanitare veterinare, va fi marcata special si va fi dirijata pentru prelucrare termica sau va fi sterilizata pe loc, sub supraveghere sanitara veterinara,  deseurile si subprodusele de abator se valorifica prin prelucrare termica in instalatiile abatorului sau ale unei unitati agreate de producere a fainurilor proteice. Cand nu exista aceste posibilitai deseurile si subprodusele sunt distruse prin ardere si ingropare;  se vor spala si dezinfeta adaposturile, utilizate pentru porcii respectivi, imprejurimile acestora, mijloacele de transport si orice alt material susceptibil sa fi fost contaminat. in zona de supraveghere se iau urmatoarele masuri:  directorul D.S.V.J. poate autoriza sa se transporte porci pentru sacrificare in abatoare agreate, situate in interiorul acestei zone, cu conditia sa fie supusi examinarii clinice si partial termometriei si sa fie individualizati printr-o marca auriculara;  carnea rezultata de la porcinele sacrificate, precum si cea provenita de la taieri de necesitate ulterioare, va fi marcata special si va fi dirijata pentru prelucrare termica sau va fi sterilizata pe loc, sub supraveghere sanitara veterinara;  se supun spalarii si dezinfectarii adaposturile folosite pentru porcii respectivi imprejurimile acestora, mijloacele de transport utilizate si orice alt material susceptibil sa fi fost contaminat; marca auriculara pentru individualizarea porcilor transportati va fi confectionata din material plastic si va avea urmatoarele caracteristici: culoare rosie pentru zona de protectie, culoare galbena pentru zona de supraveghere, litera „P” pentru zona de protectie, litera „S” pentru zona de supraveghere, sus „DIRECTIA SANITARA VETERINARA.....................”, dedesubt: sigla judetului, cu majuscule, dedesubt: numarul de ordine al animalului; 193

• cadavrele porcilor morti si ale celor ucisi se vor prelucra de unitati de ecarisaj, care vor efectua transportul de la exploatatie la distructor cu camioane special amenajate si sigilate sau se vor distruge prin ingropare la putul sec; • personalul de ingrijire din exploatatii va fi dotat cu doua randuri de echipament de protectie, care va fi dezinfectat zilnic, in mod alternativ.

56. BOALA DE NEWCASTLE (PSEUDOPESTA AVIARA) Boala mai este denumita si pesta aviara atipica, pesta aviara asiatica si este o viroza infectocontagioasa enzootica, produsa de un paramixovirus, din genul Rubulavirus, familia Paramyxoviridae, specifica pasarilor domestice si salbatice, din toate tarile. Virusul este destul de rezistent la conditiile de mediu ambiant. Astfel in carcase si cadavre rezista vara 30 de zile, iar iarna mai mult. In adaposturi rezista peste 2 luni, iar lumina solara il distruge in circa 2 zile. In carcasele congelate rezista aproximativ 180 de zile. Temperaturile de peste 60°C il distrug in cateva minute. Boala a fost observata la peste 117 specii de galinacee, domestice si salbatice, rezervorul natural de boala fiind considerat a fi psitacidele din America de Sud. Pentru controlul sanitar veterinar al alimentelor este importanta pseudopesta intalnita la: gaini, curci, fazani, prepelite si porumbei. Virusul a fost izolat de la numeroase specii de pasari salbatice si chiar de la unele mamnifere: arici, pisica, vitel. Omul este receptiv si prezinta conjunctivita si fotofobie sau face gripa cu afectiuni pulmonare. La copii au fost descrise tulburari nervoase. Sursa principala de boala o reprezinta pasarile bolnave, pasarile vindecate, pasarile rezistente si care fac forme oculte de boala si carcasele pasarilor bolnave sacrificate. Pasarile bolnave si pasarile purtatoare elimina virusul prin secretiile respiratorii, prin fecale, prin oua si prin tija penelor. Pasarile si mamniferele care consuma material virulent, devin sursa pasagera de virus. Sursele secundare de boala sunt reprezentate de: furaje, apa, adaposturi, incubatoare, instrumente medicale, obiecte de inventar, vehicule, vectori vii (oameni, animale, ectoparaziti). Contaminarea se face pe cale respiratorie si pe cale digestiva. Virusul se replica la poarta de intrare si apoi invadeaza tot organismul, prin trecerea in sange. Virusul produce hialinizarea capilarelor si a arteriolelor mici, pe care le trombozeaza si determina hemoragii, edeme, inflamatii hemoragiconecrotice in tubul digestiv, in aparatul respirator, in sistemul nervos central si in alte tesuturi si organe. Boala evolueaza sub mai multe forme: supraacuta, acuta, subacuta, cronica si oculta (atipica, inaparenta). 194

La receptia pasarilor se observa de obicei formele acuta si subacuta, manifestate clinic prin: febra (43-44°C), anorexie, polidipsie, stare de prostatie, horiplumatie, cianoza crestelor si barbitelor, hiperemia mucoasei conjunctivale, epifora, cheratita. Pasarile prezinta furaje amestecate cu secretie mucoasa abundenta in cavitatea bucala si secretie mucoasa abundenta in cavitatea nazala, in faringe si in laringe. La aceste pasari se mai constata: tulburari digestive (indigestie ingluviala, enterita catarala, diaree apoasa, verzuie, cu sau fara strii de sange, etc.), tulburari respiratorii (dispnee, respiratie horcaitoare, catar traheal, stranut, tuse etc.), tulburari nervoase (pareze, paraplegii, opistotonus, torticolis, tulburari vestibulare, etc.) si tulburari ale ouatului (scaderea brusca a ouatului, oua moi, oua depigmentate, albus prea fluid, camera de aer prea mare, etc.). La examenul dupa sacrificare se constata: infiltratii serose in tesutul conjunctiv subcutan si in musculatura capului si gatului, hiperemii, hemoragii si necroze pe mucoase: bucala, esofagiana, a stomacului glandular (proventriculita hemoragica), a stomacului muscular, cecala si rectala. De asemenea se observa hemoragii la baza cordului, pe mezenter, pe fata interna a sternului si pe meninge si leziuni intestinale (placi difteroide in tot intestinul subtire, dar in special la continuitatea dintre duoden si jejun. Ficatul este degenerat (hepatosteatoza), galben-cenusiu, cu zone congestive. Ovarul prezinta hemoragii si rupturi ale foliculilor. Caracteristice sunt pseudomembranele din cavitatea bucala si proventriculita, care poate sa devina chiar hemoragiconecrotica si este localizata la deschiderea esofagului in stomacul glandular. La nivelul encefalului se observa meningoencefalita limfomonocitara (capilarite, perivasculite si noduli gliali). Sanctiuni - masuri: Ordinul M.A.A.P. nr. 312, din 8 august 2001: • masuri care se aplica in zona infectata (focar) - in aceasta zona pasarile se pot gasi in exploatatii sau in gospodarii parivate:  toate pasarile din exploatatii sau din gospodariile particulare se ucid pe loc;  pasarile ucise, pasarile moarte si ouale se distrug;  furajele, asternutul sau gunoiul de grajd se distrug sau se supun unei dezinfectari corespunzatoare;  carnea provenita de la pasarile sacrificate in perioada de incubatie a bolii va fi autentificata, oriunde va fi posibil si distrusa;  ouale de incubatie, livrate sau transferate, provenite din ouatul din perioada de incubatie, vor fi identificate si distruse; puii eclozionati din aceste oua vor fi pusi sub supraveghere sanitara veterinara; ouale de consum produse in perioada de incubatie si livrate vor fi identificate si distruse, cu exceptia celor care au fost dezinfectate corespunzator inainte de livrare;  spatiile folosite pentru cazarea pasarilor, imprejmuirile acestora, vehiculele cu care au fost transportate pasarile si toate echipamentele suspecte de contaminare vor fi curatate si supuse dezinfectarii; 195

• daca la un efectiv de pasari, care nu prezinta semne clinice ale bolii de Newcastle, s-a izolat o tulpina de virus cu un indice de patogenitate cerebrala cuprins intre 0,7 si 1,2, si s-a demonstrat de laboratorul comunitar de referinta virusul izolat deriva dintr-un vaccin viu atenuat contra bolii de Newcastle, atunci se pot expedia pasari spre sacrificare, prin transport direct la abatorul desemnat de autoritatea sanitara veterinara locala; -carnea proaspata provenita de la aceste pasari trebuie sa poarte marcajul de salubritate, care consta intr-o cruce diagonala formata din doua linii drepte, incrucisate in unghi drept, cu punctul de intersectie in centrul stampilei; • masuri care se aplica in zona de protectie:  zona de protectie este delimitata in jurul focarului si are o raza de minim 3 Km;  se admite transportul pasarilor pentru a fi sacrificate intr-un abator din zona infectata sau intr-un abator din afara zonei infectate, desemnat de asutoritatea sanitara veterinara teritoriala;  ouale de incubat si ambalajele acestora se vor dezinfecta inainte de livrare; • masuri care se aplica in zona de supraveghere:  zona de supraveghere este delimitata in jurul zonei de protectie si are o raza de cel putin 10 Km;  se permite circulatia pasarilor direct spre un abator, desemnat de autoritatea sanitara veterinara teritoriala, situat in afara zonei de supraveghere. • carcasele si organele provenite de la pasari suspecte de pseudopesta se admit in consum conditionat, daca nu sunt modificate organoleptic, dupa sterilizare prin fierbere sau se prelucreaza in produse din carne care se sterilizeaza termic; • penele provenite de la pasarile suspecte de pseudopesta vor fi supuse unei dezinfectari riguroase.

57. DIFTEROVARIOLA AVIARA Viroza infectocontagioasa, specifica unui numar foarte mare de pasari domestice si salbatice, observata pe toate continentele. Desi boala a fost descrisa la un numar foarte mare de specii de pasari, totusi sensibilitatea cea mai mare o au galinaceele si columbifoarmele. La pasarile palmipede au fost observate rar cazuri de boala. Virusul este foarte rezistent in mediul ambiant, rezista circa 6 ani, daca este protejat in materii organice uscate si la intuneric. La temperatura de 38°C rezista aproape 14 zile, iar la 100°C este distrus in doar 5 minute. Insusirile imunologice si de patogenitate au evidentiat existenta mai multor tipuri de virus: 196

• galinar, • de curca, • columbar, • de prepelita, • de canar. Gainile si curcile fac difterovariola cu virus galinar sau de curca. Virusul galinar imbolnaveste si fazanii. Porumbeii se imbolnavesc cu virus columbar, iar prepelitele fac boala numai cu virus de prepelita. Sursele principale de infectie sunt reprezentate de pasarile bolnave precum si de cadavrele pasarilor moarte de variola. Pasarile bolnave elimina cruste si false membrane si o data cu acestea si virus, care contamineaza apa, solul, furajee, adaposturile, asternutul, vasele de apa, custile, vehiculele, etc., care devin surse secundare de boala. Boala se poate transmite si prin pasari salbatice (vrabii, ciori, porumbei salbatici, etc.), care sunt surse importante de boala, rezervor de virus si vectori de boala, la distante mari. De asemenea surse, rezervor si vectori mecanici de boala pot fi si insectele hematofage (tantari, capuse etc.). Virusul rezista in corpul tantarilor peste 100 de zile, iar in corpul capusilor circa 90 de zile. Astfel aceste insecte pot fi rezervor de boala de la un an la altul. Contagiul se realizeaza prin contact direct si prin contact indirect, iar caile de infectie sunt: • respiratorie (inhalare de aerosoli cu praf din cruste), • digestiva (consum de apa, furaje, etc. contaminate), • cutanata (intepaturi de insecte si contaminarea foliculilor plumiferi dupa naparlire). Virusul se replica la poarta de intrare si formeaza noduli variolici, dupa care trece in sange si da leziuni in diverse tesuturi si organe. Boala evolueaza acut (foarte rara) si subacut, cu diferite localizari: • cutanata, • pe mucoase, • mixte. Localizarea cutanata (variolica, exantemul variolic): nodulii se formeaza pe creasta, barbite, urechi, pleoape, cioc, crupion si in unele cazuri sunt prezenti pe toate zonele lipsite de pene sau cu pene foarte mici. Initial nodulii sunt alb-galbui, dupa care devin bruni. Nodulii au dimensiunea unui bob de linte pot fi solitari sau pot conflua si formeaza placarde verucoase. La curci nodulii sunt prezenti pe pielea gatului si a margelelor. Pasarile sunt abatute, hranirea este dificila si se poate observa slabire progresiva. 197

Localizarea pe mucoase (difteroida, enantemul variolic): se observa cu precadere la gainile crescute intensiv si se caracterizeaza prin aparitia pe mucoasa digestiva si respiratorie a eruptiei variolice. Localizarile sunt: • pe mucoasa cavitatii bucale, • pe mucoasa faringiana, • pe mucoasa nazala, • pe mucoasa laringiana, • pe mucoasa traheala, • pe mucoasa sinusurilor, • pe mucoasa conjunctivala. Practic dintre aceste localizari doua sunt foarte caracteristice: bucolaringeala si oculonazala. Pe aceste mucoase apar la inceput placi rotunde, ovale sau neregulate, de culoare rosu inchis. Acestea se necrozeaza si se formeaza pseudomembrane aderente la mucoasa, de culoare cenusie-galbuie. Sub pseudomembrane mucoasa este ulcerata. Ulceratiile pot sa se extinda lateral si in profunzime si se pot suprainfecta. Pasarile nu se mai pot alimenta, au respiratie dificila, prezinta jetaj seros si apoi seromucos sau seropurulent. Secretiile se pot acumula in cavitatile nazale, in cavitatile sinusurilor, in sacii conjunctivali si deformeaza regiunile respective. Boala provoaca slabirea progresiva a pasarilor, deoarece acestea se hranesc greu sau nu se pot hrani sau se poate produce asfixia si moartea, prin blocarea laringelui sau traheii de catre dopuri de pseudomembrane. Localizarea mixta se caracterizeaza prin aparitia aproape simultana a exantemului si a enantemului variolic. La examenul dupa taiere se observa practic leziunile care au fost descrise anterior, in functie de localizare. Histopatologic se observa:  hiperplazia si hipertrofia epiteliului cutanat si al mucoaselor,  vacuolizarea celulelor,  formarea de incluzii citoplasmatice numite corpusculii Bollinger (care se evidentiaza in special in epiderm si mai greu in epiteliul mucoaselor),  balonizare,  formarea de noduli pe epiderm si de papule si pustule pe mucoase care se sparg si apar ulceratii acoperite de false membrane,  in epiderm exudatul seros se elimina la suprafata nodulului si formeaza cruste aderente, de culoare inchisa. Sanctiuni: • in cazul difterovariolei generalizate se confisca toata pasarea, 198

• in cazul difterovariolei localizate numai la cap, se confisca capul, iar carcasa si organele se dau in consum conditionat, dupa sterilizare sau fierbere, • pasarile cahectice se confisca in totalitate, • dupa sacrificarea loturilor de pasari bolnave, suspecte de boala sau suspecte de contaminare penele, utilajele, ustensilele, sala de taiere, echipamentul de protectie al personalului se supun unei dezinfectari riguroase. 58. LEUCOZA ENZOOTICA BOVINA Boala este semnalata in foarte multe tari si are tendinta de extindere. LEB afecteaza animalele de varste diferite, fiind insa mai frecvent observata la bovinele de 4-8 ani, din rasele de lapte, in special rasele rosii (Rosie daneza, Rosie estona, Rosie letona, Bruna letona etc.), dar a fost descrisa si la bovine din alte rase de lapte sau la bovine metise. Sursele de infectie sunt reprezentate de animalele bolnave, care pot transmite boala in descendenta (vertical prin colostru sau transplacentar) si la animalele coabitante (orizontal prin secreti si excretii etc.). Un posibil rol infectant este atribuit insectelor hematofage, care pot transmite boala la animale sanatoase dupa ce au subt sange de la animale bolnave. Boala evolueaza cronic, cu manifestari clinice nespecifice, dar cu sfarsit letal. La examenul de la receptie boala se poate suspiciona in cazul unor animale slabe, la care se depisteaza hipertrofia asimetrica a limfonodurilor musculare superficiale. Examenul dupa taiere evidentiaza urmatoarele aspecte: focare de hiperplazie tumorala, de culoare cenusie-albicioasa, cu aspect slaninos si cu dimensiuni variabile, diseminate in diverse tesuturi si organe. Mai frecvent sunt afectate: limfonodurile, splina, cordul, ficatul, pulmonul, rinichii, maduva osoasa. Limfonodurile sunt hiperplaziate, suculente sau slaninoase pe sectiune si uneori prezinta strii hemoragice. Splina poate fi marita de 5 pana la 20 de ori, prezinta hiperplazia folicililor limfoizi, iar pulpa rosie are aspect de magma. Ficatul este friabil, decolorat, marit in volum, cu multe formatiuni tumorale nodulare. In pulmon, rinichi, maduva spinarii, peritoneu, tractusul genital femel, muschi se pot observa tumori unice sau multiple. Mucoasa tubului digestiv este hiperplaziata si poate prezenta ulceratii de mici dimensiuni. Maduva osoasa hematogena prezinta zone de fetalizare. Sanctiuni: • se confisca carnea si subprodusele comestibile de la animalele cu leucoza generalizata; • carnea si subprodusele de la animale cu leziuni localizate, precum si de la animale cu modificari hematologice, dar fara leziuni, se pot utiliza la fabricarea preparatelor de carne (preparate, conserve, semiconserve), cu conditia realizarii 199

temperaturii la minimum 72°C timp de 60 de minute in interiorul batoanelor, calupurilor sau continutului cutiilor ermetic inchise; • carnea si subproduselecomestibile de la animale din efective infectate sau suspecte, care nu au avut modificari hematologice si la care nu s-au constatat leziuni la examenul de abator, se dau in consum fara restrictii. Organele se dirijeaza sub restrictii sanitare veterinare la fabricile de produse de carne, pentru realizarea de preparate fierte sau conservate; • transporturile de carne si subproduse comestibile de la bovine taiate in situatiile mentionate la alineatul 2 si a organelor la cele mentionate la alineatul 3, se pot face in mijloce de transport auto sau c.f. frigorifice, etanse si sigilate de medicul veterinar de stat (oficial) al abatorului de origine si vor fi insotite de certificatele sanitare veterinare, pe care se va face in mod obligatoriu mentiunea „carne (organe) provenind de la bovine bolnave (suspecte) sau contaminate de leucoza enzootica. Se prelucreaza in produse supuse unui tratament termic timp de 60 de minute la peste 72°C in profunzimea carnii”; • in toate formele de leucoza bovina pieile, cornele si unghiile se pot industrializa fara restrictii.

59. LEUCOZELE GAINILOR Aceste boli evolueaza sub mai multe forme, date de tipurile citologice fundamentale care sunt afectate: • eritroblastica; • mieloblastica; • limfoida (cea mai frecventa). Anatomopatologic si aceste leucoze pot fi: • leucemice • aleucemice. Leucozele aviare au fost semnalate pe toate continentele, incidenta fiind mai mare la pasarile crescute in sistem intensiv, respectiv la rasele si liniile specializate. Transmiterea leucozelor se face vertical (prin oua) si orizontal (prin contact direct si prin contact cu surse secundare). Sursele principale de infectie sunt pasarile bolnave, cele infectate si aparent sanatoase, cadavrele si carcasele provenite de la pasari bolnave si infectate. Deoarece aceste pasari elimina virusul prin toate secretiile si excretiile (saliva, secretii nazale, secretii conjunctivale, fecale) si prin oua, se creeaza numeroase surse secundare de boala in adaposturi. Pasarile se infecteaza pe cale respiratorie, digestiva, transcutanata, transovariana. La examenul la receptie sunt putine semne care sa duca la suspiciunea de leucoza: 200

• • • • •

pasari mai slabe, creste si barbite palide, ascita, pozitie de pinguin, hepatomegalie. Dupa taiere se constata leziuni de tip infiltrativ, difuze sau nodulare in: ficat, splina, rinichi, ovar, cord, seroase, bursa lui Fabricius etc. Organele sunt puternic hipertrofiate, datorita infiltratiilor difuze sau nodulilor multipli, devin friabile, au culoarea modificata. Nodulii tumorali au culoare cenusie-galbuie, au aspect slaninos, au consistenta moale, sunt izolati sau pot conflua si sunt separati de parenchimul normal al organului respectiv. Sanctiuni: • daca se constata tumori generalizate la organe si carcasa se efectueaza confiscari totale; • cand carnea prezinta modificari organoleptice, cu o coloratie icterica, se confisca toata pasarea; • daca sunt tumori numai la organe, iar carcasa nu prezinta modificari organoleptice, se confisca organele iar carcasa se da in consum conditionat, dupa sterilizare prin fierbere. 60. CONTROLUL SANITAR VETERINAR IN ALTE BOLI PARAZITARE SAU INFECTIOASE Daca medicul veterinar examinator descopera la examenul dupa taiere paraziti diversi sau modificari organoleptice in organe si/sau carcasa, iar bolile pe care le suspicioneaza nu sunt cele precizate in Legea sanitara veterinara nr. 60/1974 sau in alte norme sanitare veterinare publicate (in vigoare), va aplica urmatoarele: Sanctiuni: • se confisca in totalitate animalele cu cahexie, animalele cu leziuni de septicemie si cu modificari organoleptice ale carcasei si organelor; • carnea si organele fara modificari organoleptice se dau in consum fara restrictii; • se fac confiscari partiale ale organelor sau portiunilor de carcasa modificate organoleptic; • daca modificarile organoleptice ale carcasei si organelor sunt nesemnificative, acestea se dau in consum imediat, cu valoare redusa; • ori de cate ori apar suspiciuni de infectii secundare sau de contaminari cu germeni periculosi pentru consumator (oameni, animale) se recolteaza probe pentru examenul bacteriologic, iar carnea si organele se pun sub sechestru sanitar veetrinar asigurator. Dirijarea acestora spre consum sau spre confiscare se va face 201

numai pe baza rezultatelor inscrise in buletinul de analiza, eliberat de un laborator sanitar veterinar autorizat; • confiscatele vor fi distruse sau vor fi prelucrate tehnic, dupa caz.

61.PESTELE SI ICRELE - SPECII DE PESTI COMESTIBILI, CARNEA DE PESTE, PREZENTAREA PESTELUI IN COMERT, CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL PESTELUI, CLASIFICAREA SI TEHNOLOGIA PRODUCERII ICRELOR, CONTROLUL SANITAR VETERINAR AL ICRELOR Specii de pesti comestibili. Clasificare. • Dupa mediul de viata: PESTI DE APA DULCE Pastravul (Salmo trutta favio) Pastravul curcubeu (Salmo trutta irideus) Lostrita (Huco Huco) Mihalt (Lota Lota) Mreana (Barbus meridionalis) Rosioara (Sardinius eritrophtlmus) Crapul (Ciprynius carpio) Carasul Bibanul Exista specii de pesti care migreaza din ape dulci in ape sarate cu revenirea in ape dulci unde depun icrele (ex. somonul) PESTI MARINI Morun (Huco Huco) Anghila (Anguilla Anguilla) Scrumbia Hamsia PESTI OCEANICI Cod Macrou Hering Mersucius Guvid 202

Stravid • Dupa schelet:  Pesti ososi (crap, caras)  Pesti cartilaginosi (cega, nistru) • Dupa cantitatea de grasime:  Pesti slabi cu 4% grasime (stiuca, crap)  Pesti semigrasi cu 4-8% grasime  Pesti grasi cu 28% grasime (hamsia 20%, scrumbia 28%)

Carnea de peste Prin compozitia si structura ei carnea de peste este incadrata in categoria carnurilor dietetice. Tesutul muscular este fin, sarcolema este foarte subtire iar tesutul conjunctiv intefibrilar este redus. Grasimea are o culoare variabila de la galben-lamai la galben portocaliu si contine o cantitate mare de acizi grasi saturati. Compozitia chimica a carnii:  70% apa  22% proteine  5-28% grasimi  urme de hidrai de carbon  vitamine (A, B1, B, B12)  saruri minerale in cantitate mai mare (fosfor, Calciu, magneziu, potasiu), in cantitate mai mica (cupru, cobalt, zinc, etc.). Dezavantajele carnii de peste:  este foarte perisabila: se altereaza la cateva ore de la pescuit datorita continutului mare de apa;  unii consumatori prezinta fenomen de sensibilizare la carnea de peste;  grasimea este foarte putin stabila, rancezeste repede sau chiar intregul organism al pestelui este toxic. Exemple: -sangele de tipar, stiuca -toxine halucinogene: Tunidae -organotoxine localizate la nivelul gonadelor (in cantitate mai mare in perioada reproducerii), exemplu: stiuca, mihalt, somon, mreana. -unii pesti din regiunile tropicale si subtropicale sunt vectorii unor toxine numite cigatotoxine. Intoxicatia la om se numeste intoxicatie de tip ciguateric. In pesti toxina se gaseste in cantitate scazuta in tesutul muscular si in cantitate mare in ficat, cap. Toxina nu este distrusa prin congelare sau tratare termica culinara. 203

Aceste toxine sunt produse de catre microoorganismele de recif (dinoflagelatul Gambierdicus toxicus considerat promotorul lantu8lui ciguaterigen). Procesul biomarin de formare si transfer a toxinelor ciguaterice la pesti necesita urmatoarele verigi: 1) prezenta coralilor de recif si o mortalitate a coralilor consecutiva poluarii umane 2) dezvoltarea pe zonele necrozate ale coralilor a dinoflagelatelor producatoare de fitotoxine 3) acumularea toxinelor in peste. Uneori vectorii sunt reprezentati de pestii carnivori (Baracuda, Macroul) care mananca pesti ierbivori. La om intoxicatia se manifesta prin: diaree, voma, mialgii, artralgii, prurit cutanat, semne nervoase. Prezentarea pestelui in comert In comert gasim: • peste viu Imediat dupa pescuit pestele se pune in cisterne aerate, temperatura apei fiind de 10-15°C dupa care pestele este trecut in bazine. Pestele trebuie sa fie vioi, cu miscari normale. Pestele in agonie sta pe o parte iar cel mort cu burta in sus. In bazin raportul apa-peste trebuie sa fie de 6 la 1 (6 parti apa si o parte peste). Cu cat temperatura este mai crescuta cu atat raportul creste in favoarea apei. • peste refrigerat Dupa pescuire pestele este trecut in lazi sau cutii din lemn sau material plastic. In fiecare cutie se aseaza 5 straturi de gheata si 4 de peste de aceeasi specie, aproximativ aceleasi dimensiuni, pescuit in aceeasi zi. Dupa comercializare in lada trebuie sa mai ramana 25% gheatanetopita. • peste congelat: -integral (cel mai des), -decapitat si eviscerat, -file. Congelarea se face sub forma de brichete acoperite cu o glazura de 2 mm ambalata in punga de plastic. 3 brichete se ambaleaza intr-o cutie de carton pe care sunt inscrise: -data, ora ambalarii, -data pescuitului, -locul pescuitului, -specia. Congelarea se face la -18°C, se pastreaza la -25-30°C, se livreaza la -18-20°C. Se comercializeaza la: -12°C 10-15 zile, +4°C maxim 24 de ore. • peste prelucrat in semiconserve sau conserve. 204

Controlul sanitar veterinar al pestelui Comercializarea si pastrarea pestelui se face in spatii special amenajate. La pestele viu si refrigerat controlul sanitar veterinar se face la fiecare ambalaj. La pestele congelat controlul sanitar veterinnar se face la 10-15% din ambalaje iar daca sunt mari se iau numai 2-3 pesti. Urmarim: • integritatea: pestele trebuie sa fie intact fara rupturi ale pielii sau ale abdomenului; • starea de sanatate • starea de prospetime (se controleaza ochii, bronhiile, solzii) Modificari patologice:  calusuri;  cifoza;  scolioza;  tumori;  atrofia maxilarelor;  boli infectioase;  boli parazitare;  micoze: micetii se dezvolta atat pe icre cat si pe corpul pestilor. Boli infectioase. 1. Furunculoza. Afecteaza Salmonidele. Este produsa de Aeromonas salmonicida. Se constata abcese in musculatura, ulceratii ale pielii. Clinic: enterita grava. Se confisca pestii cu abcese multiple. Se fac confiscari locale cand leziunile nu sunt extinse iar carnea se da dupa prelucrare termica. 2. Pesta rosie a crapului este produsa de Bacterium Ciprynidea. Clinic se constata aparitia unor pete rosii pe abdomen, laturile corpului, aripioare; necroza branhiilor; mucoasa intestinala prezinta ulcere; pericardul este inflamat. Exemplacere cu leziuni extinse se confisca. 3. Hidroptizia infectioasa a crapului este o viroza manifestata prin balonarea abdomenului ca urmare a acumularii de lichid in cavitatea generala. Intestinul, ficatul, splina, prezinta leziuni inflamatorii. Uneori apar ulcere si hemoragii ale pielii ca urmare a suprainfectiei cu Aeromonas hydrophila sau A. punctata. Nu se transmite la om. Pestii care nu prezinta modificari ale musculaturii se dau in consum. 4. Listerioza pastravilor produsa de Listeria monocitogenes. Pestii se confisca. 5. Boala abceselor la salau. 6. Boala ulceroasa a salmolidelor. Boli parazitare:

205

1. Costiaza este produsa de Costia necatrix ce se localizeaza pe tegument si branhii. La locul de ficare produc iritaii consecutiv carora apare o secretie albicioasa sunb forma de pete. Se indeparteaza locurile cu leziuni. Restul se da in consum. 2. Liguloza produsa de larva plerocercoida a cestodului Lidula intestinalis care se dezvolta in cavitatea generala la crap, oblete, stiuca, platica, babusca care se infesteaza prin consum de copepode. Pestii apar slabiti si depreciati. 3. Botricefaloza: la crap cu localizare la nivelul intestinului 4. Botricefaloza larvara produsa de forma plerocercoida a teniei Dyphylobotrium latum, afecteaza pestii rapitori (fir de ata argintiu), paraziteaza icrele, muschii si unele organe. Omul se infecteaza prin consum de peste parazitat. Pestii si icrele infestate se confisca. 5. Anisakis simplex provoaca la om tulburari gastrointestinale acute in cazul cand ingera larve vii prin consum de carne de peste parazitat in stare cruda.

206