Hristos în Vechiul Testament - Pr. Prof. Dr. Nicolae Neaga

Nicolae Neega

Hristos in Vechiul Testament

F

Coperta: Lucian Mihai Dragog

Prof. Dr. Nicolae Neaga

Corectura qi lecttra: Nicoleta Pdlimanr Tehnoredactare: Lucian Mihai Dragog Pr. Eugen Mera

Hristos in Vechiul Testament Edifieingrijild, prefalad

Si

postfalatii de Pn Conf, Dn loan Chirild

Tipdritd cu binecuvdntarea inalt Prea Sfinfitului Plrinte Bartolomeu Valeriu Anania Arhiepiscopul Vadului, Feleacului gi Clujului

Edihra Renagterea, 2004 PialaAwamIancu,nr. 18 @

Ro-4001 1 7, Cluj-Napoca Tel.: 02641599649 e-mail : renasterea @ personal.ro

ISBN: 973-8248-62-0 Cluj-Napoca

20M

;.

ki

Logos Joghia Vechiului Testament

.,

Nota editorului

Lucrarea PC Sale dr N.Neaga este de o importanld deosebitd.pentru lumea Scolilor teologice, de aceea editura noastrd a decis republicarea sa. Dar nu numai, ne-afascinat viala patriarhald a dascdlului N. Neaga, acivia sa, stdruinla cu care l-a cdutat pe Hristos tn Vechiul Tbstament, dar Si tn celelalte religii. Cel mai asiduu cdutdtor al lui Hristos in Yechiul Testament ne-a dat prilejul sd ne cinstim inaintasii, acum dupd trecerea sa la cele veSnice. intru acest act de cinstire am preluat lacrarea PC Sale Jdrd a opera vreo modificare de confinut. Am realizat mici acomoddri de grafie: am inlocait b.o. - cu d. ex. sau am indreptat unele registre onomastice Si numerologice. Pentru a tntregi expozeul exegetic al dascdlului nostru, am circumscris textul propiu-zis al lucrdrii tntre sinteza logosloghieivechitestamentare Si discursul mesianic al apocrifelor. Credem cd nu tmpietdm cu nimic opul pdrintelui, ci doar tntregim orizontul cititorului prin aducerea sa pdnd tn zoii Evangheliilor

Lucrarea noastrd se vrea un omagiu adus ,,patriarhutui studiului vechiului Testament" , un semn de preluire Si considerafie.

Cluj-Napoca

l0 februarie 2004

Pr loan Chirild

Crearea lumii prin Logos. Nu se poate vorbi de un discurs explicit despre Logos ln Pentateuh, dar trebuie sI observ[m ci interpretirile Pentateuhului din perspectivd tcmatic-cosmogonicd pleacl cel mai adesea de la dimensiunea logosicl a ipostasurilor crealiei. Ar fi astfel ciudat sd spunem cI Pentateuhulprezinti o teologie absolut strlin[ de revelarea Logosului in m[sura in care tocmai in aceasta Sfinf,i Plrin]i gisesc un fundament al discursului teologic despre Logos.

in

ceea ce privegte referatul Facerii, hebuie sd observdm

cI

orice interpretare a lui

intr'o manierd mistici include un discurs despre Logos. Chiar gi in mistica iudaici cosmogonia capitd conotaliile unui discurs teologic despre Logos. Odat6 ce Filon a preluat conceptul stoic de Logos, orice discurs cosmogonic iudaic integreaz[ acest concept. La nivelul crealiei lumii, Logosul se regdsegte in mistica iudaicd atAt in cadrul conceptului de Rafiune, c6t gi in cet de inlelepciune, care getercazd uea\ia, cit 9i la nivelul cuvdntului ca act de sivdrgire al acestei opere. Bineinfeles, in mistica iudaicd integrarea conceptului de Logos intr'un discurs cosmogonic se va face f-ard o afirmare a personalitlfii Logosului. Teoriile cosmogonice cabalistice oscileazi intre a considera, in mod filonian, Logosul ca funclie a Persoanei Tatdtui gi a considera Logosul inlelepciune ca prim punct creat, exterior divinitdlii, prin care se dezvoltii creafia. Cabala afirm[ astfel cI: ,,punctul de plecare al itinerarului cosmogonic se numegte Punct Suprem. El se afli in in{elepciunea divini, in Gdndire: "l. Considerind gindirea divin[ ca punct de plecare al crea]iei ,,Iatd etapele pe care ni le putem reprezenta bizuindu-ne pe textul Fucerii: de la gdndire la suJlu, de la suflu la cuvdnt, de la cuvdnt la lumind, de la tumind la aer, de la aer la apd, tn sJiirSit de la apd la materia solidd'L. Conceptul de Logos este agadar uzitat in mod fragmentar 9i divizat in cosmogonia cabalisticl. El apare uneori concretizat ca gflndire, ra{iune, iar alteori ca gi cuvAnt propriu zis. Meritul cosmogoniei cabalistice fundamentate pe Pentateuh este acela de a ancora creatia in Logos: ,, Cuv6ntul rerril, inceputul, desemneazd inlelepciunea care aprezidat la crearea lumii dar acest cuvint semnificl Si . ' Ibidem, pag. 309. 2Ibidem, pag. 309.

Nicolae NEAGA

6

Hristos ln Vechiul Tbstament

BereSit bara Elohim,prinYerb a creat Dumnezeu cerurile gi pimdntul. Verbul este numit - afirmd Zoharul - c[ci el prin excelenld, , adi mireasmd: (Cdntarea Cdntdrilor 6r

l,

21"0s-

lbidem, pag.67. Ibidem, pag.56. ntSffintul Ioan Damaschinul, op. cit-,pa9.27. 0{ preot prof. &. I. G. Coman, Origen despre Logos, Bisericd Si suflet tn comentariul sdu la Cdntarea Cdntdrilor in S.T., seria a II-a anul XXV, nr. 34ll973,pag' 165' ('' lbidem, pag. 165. 62

; Nicolae NEAGA

Hristos in Vechiul Tbstament

Dacd nu se poate gisi in CAntarea C6nt[nlor o rafiune sau o motiva[ie suficientl pentru exegeza ontologicd care s6-L identifice pe Mire cu Fiul lui Dumnezeu,

Degi Cintarea Cint[rilor e considerati lirica prin excelen{i aVechiului Testament, I le poate atribui gi o pdngogic de ciutare.

20

demonstrAnd consubstanlialitatea Lor (exegez[ posibi16, mai degrab6, la nivelul psalmilor mesianici; exemplu: ,,Zis-a Domnul, Domnului Meu" sau ,,Fiul Meu egti Tu, Eu astdzi Te-am niscut"), C6ntarea CAntlrilor relevl func{ia dialogic[ a persoanei Logosului. Aceastd poezie eroticl a Vechiului Testament poartl numele de ,,Cdntarea Cdntdrilor" nu doar pentru cireptezintil capodopera poeziei ebraice, ci gi pentru ci ea ni-L descoperd pe Fiul lui Dumnezeu in cea mai proprie func{ie a Sa, aceea de revelatoq de cuvdntitor prin excelenti. Logosul din Cintarea Cintirilor e vdzut in aceeagi dimensiune a exteriorizdrii Sale prin rostire, specificl intregului Vechi Testament. Crearea lumii e flcutd prin Cuv6nt-rostire in Cartea Facerii, re-crearea mesianic[ soteriologic[ e vlzttltot ca un act de rostire (exteriorizare specificl Logosului) in c[(ile profetice, iar in CAntarea Cdntlrilor cigtigarea Bisericii (relafionare cu natura restauratd) e plasatd in dimensiunea cuceririi erotice ficutE tot prin Cuvdnt-rostire. Mirele, in Pentateuh, roste$te pentru a crea, in ProfeJi rostegte pentru a recrea, iar in didactico-poetice, intr'o temporalitate eclesiall, rostegte pentru a converti soteriologic Biserica (sufletul). Dacd in Pentateuh 9i Profeli funcfia dialogici a Logosului e plasatl intr'o dimensiune macro sociald, Cintarea Cintlrilor relevi valentele potenlialitAfi restrictiv dialogice ale Persoanei Logosului. in aceastd carte, comunicarea iese din sfera unui dinamism indefinit macrocosmic, cap6tind valenlele unei apropieri personale conferite de rostirea fald cdtre fa[i. Dialogicul CAntdrii CAntirilor capdti conotagiile unei comuniuni cu relevanla la nivel personal pentru fiecare suflet-mireas5. Aceastl comuniune dintre Mire gi mireasd are valenfele mistice ale exacerbirii dialogului omului cu divinitatea prin faphrl ci Mirele, Cdntireful, prin excelen[6, este rostitor, adic[ Logos, expresie a Ra{iunii divine. Logosul, ,,Cuvdntul lui Dumnezeu exprimd gdndirea Lui. Logosul implicd, astfel, Si ideea de gdndire sau de raliune. in acelasi timp, cei ce yorbesc sunt persoane-persoane care comunicd. Logosul include, deci, Si ideea de comuniune. de dialog viu"6. Un dialog viu, care sd fie considerat dialogul prin excelenfd (adicI Cintarea CAntirilor), nu poate ft realizat dec6t prin (gi de cdtre) un Logos viu, Persoand prin excelen{[. Agadar, o exegezd mistico-alegoricd a Cdntdrii CAnt5rilor, trebuie sI inducd ideea c[ Mirele, chiar dacl nu in mod necesar consubstan{ial cu Tatdl, este Logos prin excelen![, iar dialogul cu acest Logos, care nu poate fi decAt al Tatdlui, reprezintd fundamentul existenfei umaniti]ii: ,,Membrii Bisericii nufac nimic /drd Logos. Biserica e frumoasd Si-Si pdstreazdfrumuselea numai unitd cu cuvdntul lui Dumnezeu. De aceea, ea e tndemnatd de Mire sd fie foarte aproape de El, sd nu se indepdrteze de El'41 . 66 67

Sebastian Chirili, op. cit.,pag.263. Preot prof. dr. L G .Coman, op. cit., pag. I68.

tErnlci tipologiilor. S ,teasa vinulul " din c

pedagogice LegimAntul ui Celui viu

2t

e

i

lt care el va prin a Profeyilor Legii invdydtura e care Si Si llltmal nou ci Si vechi Si dulce, pllnt la sine pe Dumnezeu-Logosul, Care la inceput era la Dumnezeu (Ioan 1,1) Zogos q1fe nu e permanent cu sufletul, intrucdtuneori tl pdrdseSte, ca acesta sd-L doreascd Si

ilal mult"68

.

do cxemplu in Proverbe 9, 5, unde osp[ful comuniunii dialogice e vdzut tot intr'o dlmensiune euharisticl: ,,Venili Si mdncali din pdinea Mea Si beli vinul pe care l-ant

nl rafiunii umane ci, in ultim[ instan![, un elogiu al Logosului'

fn concluzie, putem afirma cd intreg corpusul cdrlilor didactico-poetice

ale

Vcchiului Testament reprezintd o Dreapt[ de revelare a Logosului, Care face czLegea Vcche s[ fie gradat, o scari revela(ionald, un,,pedagog c6tre Hristos" (Ga 3, 23). l,ogosul in Profefi. Expresie a atotgtiinfei divine, cu subtile conotalii deterministe. lzvordt dintr'o atemporalitate gnoseologicd absolutd a Divinitdlii, dar susceptibil de

or

lbidem, pag. 172.

))

Nicolae NEAGA

predestinafionism, oscildnd intre clarviziune 9i supozilie logicd, profetismul in ale teologiei. S'a incercat deseori o definilie a profetismului printr'o manieri de autonomizare i acestuia fali de revelalie. intr'o asemenea optici, profetismul capitr conotaliile une simple speculalii mai mult sau mai pulin logice. Un asemenea profetism ar putea fundamentat pe raliune gi ar putea fi redus la un simplu determinism material. Lapla avanseazd ideea cr o cunoagtere exhaustivi a intregii realitdli existente intr'un temporal dat, precum gi a tuturor fenomenelor posibile care sI schimbe aceastl stare fapt, coroboratr cu o lege entropici a legdturii dintre cauzi gi efect, ar putea permite prevedere exactd a stdrii realitifii in momentul imediat urmitor. O asenienea prevede ar reprezenta nu o premoni{ie, ci o concluzie logicd rafionald. Determinismul lui Laplace devine, insd, imposibil prin prisma cunoa'terii mdrgini a creafiei avansate de D. D. Rogca. Acest determinism de facturd ra]ional[ care far profelia posibilr din punct de vedere logic se dovedegte, insd, de-a dreptul perima atuncr cdnd in crealie se resimte influenfa unei for,te iegite din comun. Nici un aspect realitSfii create nu poate permite o profefire a intewenliei lui Dumnezeu in creati pentru cd Dumnezeu este exterior acesteia. Astfel spus, determinismul lui Laplace nu ar putea justifica niciodati o pro

Hristos in Vechiul kstament Prolbtismul este un eveniment istoric

rimine una dintre cele mai controversate teme subsidiare

mesianici, acesta fiind oricum principalul aspect al profefiilor scripturistice. Tre deci si infelegem ci profeliile ies din sfera ra(ionalului. se poate vorbi despre profefie ca despre un act rafional de manipulare a unei societifi 9i a viitorului acesteia. Profetul poate fi considerat un om care incearci si inducd ascultltorilor sii o anumitl mentalitate. El poate profeli pentru ca urmagii s6i s6 viefuiascd intr'un mod tributar spuselor lui. mentalitatea colectivl a unui popor este evidenti in cazul in agteptarea

lui Mesia. Totugi, varietatea elementelorprofe i diversitatea acestora (iudei gi neiudei - Valaam) gi extensiunea lor temporald indelungati, dovedegte ci profe(iile scripturistice nu sunt o operd de manipulare a nici unui autor.

revela{ional fundamental al existentei lui

dar qi al existenlei celorlalte popoare. 6e, care sunt cuvintele lui Dumnezeu gi mai putin lntelc omului. Cdnd au vorbit despre Dumnezeu gi lucrurile divine, profelii au fost

dc Duhul S{hnt care s'a folosit de ei ca de nigte flurere. lnceputul profetismului se situeazI in capitolul trei al cirlii Facerii: ,,s[ facem pe dupl chipul gi asem[narea Noastri" (Fac. 1, 26), observind aici c6 protoevanghelia Uduce inirealie dimensiunea profeticd a vorbirii divine. in cadrul profetismului, cel Vgrbe$te este Creatorul Cel necreat. Pe lingi aceasta trebuie remarcat faptul cd 0a mesager al voii divine gi-a conformat voinfa personali cu voinla divind. Transcendenla invlf[furilor prezentate oral sau ocular a ficut ca in cele mai multe Actul profetic sI produci o mutafie fundamentald, mai intdi in persoana profetului Hli apoi, pe mdsura asumdrii mesajului de cltre auditoriu, putem afirma cI mesajul

ci detennini o iegire din plmAntul plcdtuirii 0 lntrare in p[mdntul flgdduinlei, al aseminirii cu cel dintii. Din aceastd cauzd

ilfotic cste un mesaj al restaurarii prin faptul

profetismului in suita actelor naturale este pur metodologici, el fiind eminamente ural, pentru c[ este o,,comunicare frcutd omului prin Duhul SfEnt"'o. lncadrarea profetismului in istoria crea{iei, dincolo de aspectul metodologic enun}at, posibilitatea inlelegerii sensului transcendent al evenimentului revelalional. olbr[ !0 ca profetismul se ocupe, la nivelul revelaliei vechi-testamentare, Iocul face A6larta maximi a apropierii umanului de divin. Profetismul ocup[ locul central, culmea l6itral,

fft6 nucleul religios din care iradiazdrevelaliatranscendentd, avind o unici semnificalie, Htlsurarea agapicd a creafiei. in acest sens, simbolul profelilor este o formi plasticd de ilprimare a sensului transcendent al crealiei, iar raliunea de a fi a profetismului este

extensiunea in istorie a Celui metaistoric in forme accesibile inlelegerii umane pdrtdsia la findul Siu extern".ll Nnlru ca aceasta sd dobdndeascd

l1enai

,,

Deci, in cadrul omenirii post-diluviene.existi profetismul ca manifestare flvola[ional6 nu numai in s6nul grupdrii descendente din Avraam, ci gi in sdnul celorlalte ea putem afirma c5 inceputul popollre unde se bucurd de o cu chemarea sa la demnitatea ifrrtbtismului este anterior lui cu func{ie tipica prefigurativl be cliberator gi legiuitor se de B ltrol'etului Hristos. in acest sens, Amos scrie: ,,Domnul n'a Jdcut nimic fird sd fi dettttperit taina Sa profeSiloa sluiitorii Sdi''2

fE

profeliei trebuie c6utati intr'un act de revelalie divind.

Ai

23

lrrcot conf. dr. Ioan rr'lhidem, pag. 18. rl lhitlcrn, pag. 19.

" lhidcm, pag.2l.

Chiril[, Cartea Profetului Osea,Ed. Limes, Cluj-Napoca, 1999,pzg. 19.

Nicolae NEAGA

Hristos in Vechiul kstament

in acelaqi timp, receptat din acest unghi analitic, profetismul oferd exegetului o panoplie completf, a mentalititii umanitdlii pi a mersului convergent sau divergent al acesteia spre plinirea vremii. Persoana Divini prin care se rcalizeazd acest act poate fi identificatd dacd se iau in considerare gi funcfiile didactice ale cirtilor profetice. Dac[ se analizeazd. intreaga

Nle ereatoare squ restauratoare: ,,Prin Logosul Divin s'au re-creat toate, innoindu-se fulerltd iubirii divine. Kenoza indumnezeitoare a urmat kenozei creatoare datoritd Btlelusi iubirinesfdrSite'45. Sepoate spune, astfel, caprofe{ii, degi nu-L numesc explicit p Mcsia Logos, v[d misiunea Sa ca un act specific Logosului. ln aceeagi dimensiune a mesianitifii ca act de cuvAntare restauratoare a Logosului, Itofotul Ieremia inlelege cI daci mintuirea este un act sivdrgit de cdtre Logos, EUvlnt6torut prin excelen|5, atunci gi irnpropierea acesteia trebuie sd se facd la un nivel fo Oxcclenld, de aceea, numegte tegamdntul incheiat de Mesia cu ucenicii Sdi, legdmdnt Bttlordinar inscris in inimile lor (Ieremia 31, 31-33). De asemenea, deduclia poate fi 9i FVemibild. Daca legimdntul lui Ieremia este leg[mflntul prin excelenli inscris in inimile ilor, atunci gi Cel Care incheie acest leglmdnt trebuie sI fie CuvAnt prin excelen]d.

24

iconomie a Divinit6{ii, se observd ci func1ia de didascdl, de revelator al Treimii gi deci, de invdldtor al umanitl1ii revine Logosului. Agadar, Logosul trebuie sa fie Cel Care ii invafi pe profefi, gi implicit, Cel Care face profefia posibild. Numit in Noul Testament ,,Rabi" (inv[1trtorul), Logosul intrupat se descoperi gi profefilorca invd!6tor, de aceea este numit de acegtia,,inv6{dtorulNeprihdnirii" (Avacum

1,5). Identitatea dintre ,,invdydtorul Neprihdnirii" qi Logos este evidentd: ,,Din comentariul qumranit la Avacum t, 5 rezultd cd invdldtorul Neprihdnirii era inzestrat cu darul unei exegeze revelate a cuvinlelor profelilor. $i despre Mdntuitorul ni se spune in Evanghelie cd dddea o interprelare revelald a Vechiului Testament"ll . De asemenea,

in

aceeagi tipologie

lexicali, Mesia este identificat in Isaia 55, 10 cu

,,Semdndtorul Cuvdntului": ,,Nu e cozul sd se individualizeze .sensul in persoana lui Mesia. Doar indirect, expresia "1a. intr-adevlr, ,,semdndtor al cuvdntului" poate fi orice invdlItor, dar Semlndtorul prin excelenli al Cuvdntului nu poate fi decAt insugi Cuvdntul. De asemenea, dacd se ia in considerare cd Isaia identificd pe ,,semdndtorul cuvantului" cl ,,robul Domnului" (Ebed Yahwe), titlu generic acordat de profeli Logosului intrupat, identitatea dintre acegtia ne apare ca evidenti. Putem spune cI Logosul se descoperl profefilor nu at6t in calitatea Sa de Fiu al lui Dumnezeu (mult mai evidentd Ia nivelul psalmilor), ci in calitatea Sa de CuvAnt intrupat. Cuvdntul intrupat vestit de cdtre profeli Se manifest[, in viziunea acestora, Logos Care Se exteriorizeaz5, Care rostegte. Unul din aspectele fundamentale ale misiunii, lui Mesia in viziune profeticd este acela de ,,vestitor". Textul din Isaia 6l,l-2: ,,Duhul Domnului esle peste Mine Si M'a trimis sd binevestesc... sd vestesc..." ne relevd o dimensiune a mintuirii, care se realizeazdintr'o manieri logosicd. Dacd in Pentateuh crealia e vizut[ ca un act ficut prin rostire, adicl prin afirmarea alteritdfii Personale a Logosului, prin iegirea din sine a Lui, adicd tot prin iegirea din sine a Logosului gi, de aceea, activitatea lui Hristos reprezinti un act de re-creare a lumii. Iubirea fiinlei Divine se manifest[ la nivetul Dumnezeirii prin nagterea din vegnicie a Fiului-Logos, iar la nivelul iconomiei, tot prin Logos gi prin exteriorizarea acestuia in

Dimensiunea logosici a profejiilor mesianice dovedegte faptul cI descoperitorul finlltl1ilor vlitoare in fa]aprofefilor este insugi Logosul: ,,Ei staufald tnfald cu Persoana Eera le adreseazd cuvintele Si le anunfdfaptele Sale. Intrd tntr'o relalie directd cu El 'tfll I'er,yoand, dar incd nu ca Persoand tntrupatd; cobordtd ontologic in rdndul 'Emanilor. Persoana Cuvdntului rdmdne incd deasupra oamenilor: deSi isiface puternic dfilhd calitatea de Persoand. Si interesul pe care-l are pentru persoanele umane si Ittlula Sa cu ele".16

DacI Vechiul Testament este conceput ca ,,pedagog cdlre Hristos " (Gal. 3, 23), ci Logosul Se reveleazi in Vechiul Testament voalat gi fteptat:

Ffbuic sI in{elegem

yUumnezeu-Cuvdntul $i-aJdcut prezenla 0i acliunea mai clare Si mai eficiente in Vechiul

futlamunt prin cuvinte directe Soptite in inimile proorocilor Si prin fapte care se Tktlngeau in chip mai vddit ca fapte ale Sale decdt evenimentele Si tmprejurdrile

lglurule"ll

Suvlntele: ,,CuvAntul Domnului a fost cdtre mine"78(exemplu, Ieremia I,2). in felul l0oltu, solia divin6, asimilatd personal era transmisd in chip obignuit prin cuvdntdri.

lf trorrt

dr. Alexandru Joi16, ,,I ogos Si Theosis ", in Studii Teologice, seria a II-a , an XXVII, nr. 7-8l pag. 546. 1975, lftoot prof. dr. Dumitru St[niloae, Teologia Dogmaticd Ortodoxd, EIBMBOR, vol2,Bnc., 1997, f

pas

M. Iancu, Persoana Mdntuitorului

tt

lumina manuscriselor de la Marea Moartd,

Teologice, seria a II-a, an Xl, 3 - 4 I | 9 59, pa g. I 4 4. 7a Preot Prof. dr. Nicolae Neaga, Hristos tn Vechiul Testamenl, pag.75.

in

Sfudii

.

Potrivit rolului de mijlocitori intre Dumnezeu gi poporul S[u, toti profelii au fost thomali Ia misiunea lor de cdtre Dumnezeu. Cu alte cuvinte, ei au perceput in chip f,lnic, vocea lui Dumnezeu, de aceea profelii igi incep cuvintirile, de reguli, prin

'r 7r

25

I 3.

11

lhldcnr, pag. 13. lr l,rcot prof. dr. Nicolae Nea Otlrxf

ga,

Studiul Vechiului Testament,Mautalpentm Facultdlile de Teologie

ox[, EIBMBOR, Bucuregti, 1955, pag. 125.

26

Hristos in Vechiul Testament

Nicolae NEAGA

27

Profelii au fost la inceput cuv6ntdtori: ,,Venili sd ne suim la muntele Domnului, Casa Dumnezeului lui lacob, si el ne va invdsa cdile sale, Si vor merge pe cdrdrile cdci din Sion va ieSi Legea Si Cuvdntul Domnului din lerusalim"le. Dumnezeu a desc omului urechi ca el sd nu dea inapoi gi sd se impotriveasc[ (Isaia 50), ci si audi cdte a gr[it Domnul gi sd Ie facd 9i sI le urmeze"8o(Ex. 24). Cuvdntul lui Dumnezeu legea moral6 revelati; el nu e supus trecerii, nici cei alaSali ,,cuvdntului". La Profetul lezechiel glsim o nuanfare pronunlatd a CuvAntului prin ex

7,13 a jwat un rol important in exegez6. Cuvintul lui hmnez", a luat firea omeneascl intreagd, adici trup gi suflet clci in r87. intre Hristos gi Cuvdntul, Proorocul Isaia gi Sfhntul Apostol nume$te lc f,1,O disting pe Hristos de Dumnezeu nu prin tiglduirea unitd,tii lor, ci deosebind pe

,,Fiul omului"sr . Aceasti expresie este tipic adamitic[ (ebr. ben-6ddm), indeobgte un membru al omenirii gi, ca o circumlofiune , are practic acelagi infeles cu de om. Profetul Iezechiel este numit de 93 de ori in cartea ce-I poartd numele ,,Fiu Omului"t2. Este vorba de un fel eusfatic ai solemn de a spune ,,Om(ule)". ,,Fiul este

rlngur fel gi grdiegte totdeauna despre aceleagi lucruri; dar t"t,t. Astfel, profetismul vetero-testamentar igi are originea intl'o revelalie slvfirgit[ citre Logos qi prezinti misiunea lui Hristos ca un act de restaura{ie intr'o dimensiune

.nl{ristos in \iechiul Testament" tu'putea sa pard tm titlu nepotrir-it sintezei de fa{d, c[, in mod obignuit. noi il numim ]kistos pe lisus, iar penfu epoca dinaintea natterii Mitntuitorului a$teptat I se zice N'Iesia. Dar, etiuiologic, identitatea intre NIesia ;i unsul, de la este u$or de constatat, numai cAt numirea IVIesia (de la ,,magiah"

logosici a creafiei.

:

" = a r.rnge) o intiitnim in textul original al Vechiului Testament. iar taducerea Hristos - unsul (de Ia pi(ro : a unge) o intrebuinleaza texrul grecesc al

i. Mesia, re spectiv Hristos, este o titulaturA care se aplicl in Vechiul Testament pl€ofi (Ler.4, 3), profefi, regi (l Sam 12, 3), iarintrucAtMAntuitorul aqteptat era concepul hdeplinindtoateacestetreimisiuni,numireaseaplic6maialeslaEl(cflISam2, 10,Dan

Ps2,2;Is61,1).Cuscopuldeaiseprecizarostulgipenirucasdlinilumeapelinia i, sosir-ea acestui rege ideal este viu propovdduiti de profetii misionari ai Vechiului lment. Nenumdrate sunt textele care exprimd clar speranla c[ r'a veni omul trimis de pentru a aduce cu sine o cu tonrl altd conceplie despre lume 9i despre via1l. liste o eroale a se crede c6 mesianismuli ar fi creatia lui Israel. Ideea mesianicdi este rnai I'eche decdt aparilia lui Israel pe arena istoriei. Ideea, care a existat in suEt echiul , a reluat-o iioar Ar raam gi prin ei descendenlii s[i direcgi - din momenrul autonzirii desflr iirqirea operei de pregatue a lumii pentru lenire'a lui Hristos. ldeea mesianic[ ia nagtere odatd cu inceputul neamului omenesc. Ceea ee a pro\:ocat ina clespre refonnatorul sufletuiui omenesc a tbst necesitatea unei reacJii radicale triya factorilor care au produs o atat de accentuatd suferint6 socialE. Inllturarea Itestui rdu este justiticata gi teologic: care ar fi fost prestigiul Creatorului dac6 n'ar fi de la inceput ivirea unor z6ri senine pe seama omului impotmolit in faga unui

Pf3gltir bbltucot insunrrontabil? Cu spiritul 1or putemic de scriitori inspirali, autorii cb4ilor Vfclriului Testament se fac ecoul voinlei divine gi vestesc keptat cI omul va ie;i din acea iters de barbarie. Nici o indoiall in privinla aceasta, nici cu privire la structura fffinscendenrali a Mdntuitorului si mai aies in ce privegte superioritatea vielii spiriruale fuln ae cea trupeascd. Astfel, de la intdia carte a Yechiului Testament, persoana MAptuitorului promis se r-ede anuntata ca un fir ro;u de-a lungul istoriei pAnd ce se al'ata lutrrii ca Fiu al lui Dumnezeu. Mai aies ideea mesianice este ceea ce leagl inneolalti cele d6ilfi 'Iestamente. Biogratia MAntuitorului nu se face numai dupE modelul evangheligtilor, r0r

Preot prof. dr. Dumitru Stiniloae, Teologia Dogmaticd Ortodoxd, EIBMBOR, vol. 2,

1997, pag. 14.

I

Pt,irr

;l

mesianisminleiegelu: a;tcptar-a unui rege ideal,I\'lesia, care va fi reprezentantul lui Dumnezeu

prirr care se r a realiza m'inmirea oarnenilor.

Nicolae NEAGA

32

ci gi dupl acea minunatE schili trasatii de Duhul, care a gr5it prin profeli. Toatii descoperirea

cea din urmd este cuprins6 in Legea cea dintAi, de la atomul abia creat 9i pdnd la misionarismul lui Hristos, pentru cE Vechiul Testament este intdia expresie a revelaliei scrise gi. prin urmate, izvorul prim al tuturor dogmelor dumnezeiegti, pe care nu numai le anticipeazd,ci contribuie mult la pStrunderea lor, Astfel incAt vorba: Novum Tbstamentum in Vetere latet, Velus in Novo patet se potrivegte de minune tocmai in aceast[ legatur[ de

Hristos tn Vechiul Tbstament

l,a Chinezi au aflat unii enuntatd ideea unui sfhnt care avea sd stabileasci armonia dlitro cer $i p[mdnt.

'

citeaz[ de obicei cuvintele lui Confucius (mort la 479 i. Hr.), profetul lor: ,,... c[ in ilc apusene ar fi un sfhnt, care ar cwma neordnduielile, f6ri de a st[pflni; ar s6di firl multf, vorb6. Nu este muritor care i-ar putea spune numele, dar eu... auzit-am

Se

dAnsul ar f,r adevdratul sfdnt"s Asemenea profefii glsim in Tibet, Cochinchina, Tonchin, Siam, Ceylon, Japonia, : ,, agteptarea unui sfint al sfin{ilor, o fiinlE umand minunat6, cereasc[ care va zdrobi I dcmonilor, va pune toate in bund r6nduialS gi va restaura timpurile fericite care erau

idei. Aceasta este concepfia adevdrati despre mesianismul Vechiului Testament gi nu cum cred unii dinhe teologii confesiunilor protestante, ci el este un produs natural al socotin{elor omenegti, un imprumut literar de la babilonieni sau o intercalare ulterioarE in textul biblic. Din menliunile critice ce se fac pe marginea textelol se va vedea cd susfinerile acestora r[min doar ip oteze izolate ale unora care impart Biblia intr'o parte utilizabild gi una scoas6 din uz. Adev[rat c[ mesianismul nu este un apanaj propriu numai Vechiului Testament; idei

lnceputul 1umii"6.

$i tot dupi mdntuire tind gi budigtii Indiei gi ai altor popoare mari, care gdsesc iere in promisiunea unui

r5scumpiritoq

a

unui sfhnt mare, fiul fecioarei care se va

in casa unui cioban"7. La egiptenis se agtepta victoria

mesianice gisim in literaturile religioase sau profane ale multor popoare.

luminii asupra intunericului, a vietii asupra morfii.

La pergie, dupi Zendavesta, omului

La Greci, agteptarea timpurilor mai fericite este exprimate in nenum[rate ocazii. Sd ne gdndim numai la icoana ideal[ despre omul cel drept pe care ne-o di Platon in s sdu ideal. Paralele izbitoare ne oferb literahua romantr. In Eglo gaafY-a(2249), poetul M anticipeaz[ nagterea unui prunc minunat, trimis din cer, care inaugwe azd o etl de este regele acelei epoci de aur, indeplinegte condilii divine, zddlmicegte crimele, i

; acesta va

ii va veni un ajutor printr'un prunc ndscut din h[r[zi morlilor invierea, va r6spl6ti pe cei buni Ei va pedepsi sever pe

pIcIto9i. Samaritenii gtiau cd o sI vini Mesia, care se cheam[ Hristos, iar venind acela le va i lor toate tainele

vielii

sufl etegti. DupE presupunerile samaritenilor (cf. In 4, 25),

iu avea sd f,re o personalitate cu

$i apusenii aqteptau

fiarele, distruge plantele veninoase...2

sE

totul deosebiti de altele.

vadi visul strlmogilor devenit realitate. Astfel, in oragele vechii

Charlres, Chalons sur Mame, Autum, Dijon s'au descoperit altare purt6nd inscripfii ca ,,Fecioarei care va nagte druizii"; ,,Ir4aicii viitoare ndscltoare de Dumnezeu"lo.

De aceste timpuri este pasionat 9i scrisul lui Cicero (l l7-37 i. Hr.), pentru c6,,a nu va fi alt6 lege la Roma qi la Atena; alta azi, alta miine, ci in toatii vremea pe neamurile le va povdfui o lege, vegnicl gi nemuritoare; 9i toli vor avea invEldtor 9i pe Dumnezeu"r.

tJniversitatea din Leipzig publicl sub direclia profesorului Hans Haas un atlas in i in care erudilia contemporani intregegte istoria pe baza motivelor din istoria artei. din religia germanilor pigAni urmdtorul exemplu (p. 5): in apropierea unei biserici (iosforth, in Anglia, s'a aflat o piatr[ in care sculptura reprezintl pe zeul ,,Thor" ind dupd,,garpele cel vechiu"rr, ,,care va fi invins abia dupi venirea omului p6cii

La Babilonieni se agtepta din zi in zi yremea mdntuirii 9i a fericirii generale. inceput, salvarea se atribuia zeului Marduc, iar mai pe urm[ s'a trecut aceastd perspecti succesiv asupra diferifilor regia. La leaginul M6ntuitorului cei trei crai de la Raslrit (Magii) sunt conduqi de o credinla aceasta va fi fost bine popularizatAin poporul babilonian, cici numai aga explicl orientarea dupl ea a Magilor.

33

I E, llougaud,,4 kereszfdn;t)g es korunk,Narydrad, 1883 tom III, Uinvariable Milieu ch. p, l(10, cit. dupa Gruia, op. cit., R.T,, p.421.

XXXIL

l(ltrriu, rp. cit.. p.421 (R.T.). 2

L. Dennefeld, Le Messianisme,Paris, 1929, p. 283.

t Cicero, De Republica,llbr.Ill, cit. dupd G ruia, Spicuiri mesianice din cdrlile invdlalilor greci,Rev. Teol., red. Dr. N. Bllan, an VII, nr. 14-16, 15aug.-15 sept', Sibiu, l9l3' p. 420. a Dr. I Ddller, Die Messiosertvartung in A.7., Miinster i.W., 1921, p. 5.

I lhltlem, p.421. tt, Ktlllig, OZ messianischen Weissagungen des Alten Tbstamenls, Stuttgart, 1925, ed.3 9i 4, p. 3l I D(tllcr, op. cit., p.4. ll (lrrrin, op. cit., p. 422. || I l, I laas, B ild eratlas zur Reli gions ges chic hte, Leipzig, I 924, l, p. 5.

I

.

NicolaeI'IEAGA

34

(Siegfried), care zdrobegte garpele cel viclean gi readuce comoara pierduti a epocii aur"l2.

Astfel, mesianismul este zestre spirituald a tuturor popoarelor, doar c[ cele vechi profefii le afldm in Vechiul Testament. Ele incep cu cartea Facerii qi se succed la profetul care formeaz6 puntea de trecere intre cele dou4 Testamente, pdnf, la Botez[torul. Nu ne vom ocupa, in studiul de fa1i, de toate profe,tiile, dar nu vor fi cu vederea cele mai de seam[ dintre ele. Interpretarea lor se va face in lumrna t de credinfd ale Bisericii noastre: Sf6nta Scripturi gi, mai ales, Sfrnta Tradifie. Ag dori sI se vadtr gi din acest comentariu practic cdt de mult a influenlat Vechi Testament ideile mari gi sdnltoase ale popoarelor, fdrl caprin aceasta s[ se suprime ce este specific nafional gi propriu. Dar mai ales ag wea sE se gtie cI Noul Testament o prelungire fireascl a celui Vechitr.

I. Profefii mesianice in clrfile istorice

1.

Intflia veste bunl (Facere 3,

l5)

In fruntea textelor mesianice ale vechiului restament stau celebrele cuvinte: ie voi pune intre tine gi femeie, intre sdmdnta ta gi sdmdnfa ei; Acela va slErdma

tu ii vei infepa c[lcAiul Lui". Aceasta este cea mai veche profelie mesianici. Prioritatea cronologicd ii este ta de unii, iar caracterul mesianic al textului trecut cu vederea de altii. Dar mcsianica ia fiin16 deodatr cu cdderea omului. Aceastd viziune clard a adevErului omul de la inceput. Dumnezeu, in care credea Adam, ar fi rrmas fErr prestigiu daci cu prtrbugirea lui, nu i-ar fi sddit omului in sufet gi n5dejdea intr,un ajutor.

I ldu 9i

bucurieilanagtereaintiiuluicopil(Fc4,1)mdrturisegteclproropdrinfiis,au 0u g0ndul la Omul pi in gAndul lui

lZgdduit de Dumnezeu. Congtiin{a clard a unei ,,vita nova,, este Lameh, care, ,,niscdnd prunc", zise: ,yA.cesta ne va mAng6ia de pi de truda mdinilor noasffe, pricinuite de p6mAntul pe care l-a blestemat " (Fc 5, 29).

se pune intre ,.tine gi femeie". Pronumele,,tine" se referE la garpe, cel mai dintre toate vietdlile cAmpului (3, 1). Articolul ,,ha" care premerge cuv6.ntul ", garpe, aratd cd, Biblia se gdndegte la un anumit garpe, la un $arpe giret gi l, pe care capitolul 3 il pune intr'un raport de egalitate cu bErbatul gi in unul de ,ritrte intelectual[ fali de femeie. ln Vechiul restament garpele de aici este numit diavol (de ex. inlelepciunea lui Solomon 2,24);inNoul Testament,,garpele cel $e nume$te ,,satana", ,,diavol", ,,balaurul cel mare" care ingeal[ pe toat6 lumea 12,9;20,2). l)lrr comentariile Sfintului Ioan llrisostomra, Fericitului Augustinl5, procopie deGaza16, g. a., reiese cd tradilia vede in $arpe un instrument. In ca(ile lor gdsegti adevdrate late ulc inv[fdturii despre ingerul rebel din Facere 3. Semnificative sunt spusele lui ltt: ccoa ce se zice despre garpe se refbrl la acela care a lucrat prin garpe (,,quod

Vrljmtrgia

Dr. A. Schulte, Die messianischen l(eissagungen des A.7., Paderborn, 1908, p.22. rr Regret c6, din motive tehnice, trebuind sd transcriu cu litere latine cuvintele evreiegti, am nevoit sI trec cu vederea multe subtilitili de ordin gtiinfific. r2

lEldurl,uu o 6rdpol"og tov 'A6ap, In Gen., VII M. Gr. tom. 54, col. 612. n nutem significat diabolum", ln Gen. libr. Il, cap. XlV, M.L., tom. 34, col. 206. [0v o$v o,6pctov Doipovo dpdtro pooti(ei ilTlytl td & ogilpevov dgyovov, In Gen. M. Gr 17, r'o1.201.

36

Nicolae NEAGA

Hristos tn Vechiul Tbstament

selpenti dicitur, ad eum qui per serpentem operatus est referetur"). Un altul. cate a a inrdurire in formularea concepfiei despre diavol ca autor al picatului este Teodoret, memorabilele salevorbe: .,"Ogyclvov fiv autog toO rfu otr"rpeic6 €x$poO"r?. Dintre teologi, cei mai mulli urmeaza linia trasata de ace$ti sfinli 9i scriitori. ExistAnd aceste premize, Lagrange are dreptate cAnd scrie (in: Revue biblique, Tot aqa 1 897, p. 336): ,,$arpele care a sedus pe om nu-i decdt un ,porteparole"... justificatS este interpretarea lui E. Kdnig. Acesta admite acea concepfie care poate

numitii concret reprezentativlru. Rezult6 cd Sorpele afr'st real, dar a reprezentat pe diavr-.,I. Cine este ferneia din versetul 15? Femeia este Eva, iar sdmdnfa ei sunt urmagii omenirea intreagE. Unii v1d aici o femeie a viitorului, pe Maria, iar prin simdnla ei in un om al viitorului, pe lisus, fiul Mariei. Aga. Murillo scrie (in Geneza sa, 1914, p. 306): mujer del v. l5 es Maria". Mulli ar voi ca femeia sI fie Eva gi Maria totodate. Eva, in sens literal, Maria in

spiritual, Contextul nu admite s[ ne gdndim decit la Eva. Cuvintul ,,i;ah" este folosit in 2, 3;3,1,2,4,6,12,13,16 pentru a determina pe intaia femeie, deci natural, nupoate fi acelaSi caz gi in 3,15. ,/eru" (s6m6nfa) expriml descenden{a femeii. insernnarea col o pretinde 3, 16, unde expresia ,,sEm6n{a" este ldmuriti prin pluralul copii. Prin acea interpretare, Mintuitorul fEg[duit nu-i deloc exclus, el este doar unul din mullimea urmagi ai femeii Eva.

,,Samdnla garpelui" sunt gerpii, ca urmaqi ai acestei reptile, care reprezinta colectiv rlul din lume, iar individual pe diavol. in partea a douaafrazei,obiect de disculie este pronumele ,,acela". In textul ori avem ,"hu". Eweiescul ,,Zeta" are insemnare colectiv[, pronumele ar trebui sE plural (cum este cazul in Facere 15, l3; 17, 8). in textul nostru pronumele e la sin atunci determin[ pe un individ (ca in Fac ere 4,25). Septuaginta raduce uot\, dov LXX s'a gdndit la unbirbat al viitorului; dacd s'ar fi referit la,,sdmdnld", ar fi traducf, cu un neutru, crr)td, iar dacl s'ar fi gdndit Ia ,,femeie"' ar fi trebuit s6 critil. Numai Vulgata a tradus cu ,,ipsa" gil refer[ la femeie. Se vorbegte insd aqa de de acele exemplare ale textului latin care aveau,,ipse". Astfel, se afirmi ca Itala ,,ipse", cu toate c[ premerge neutrul ,,semen". Pronumele ,,hu" se referd la s6mdn![, nu la femeie (in Facere, pronumele ,,hu"=,,el", ,,acela", se folosegte gi pentru femininul ,,ea", ,,aceea"). Traducerea lui cu ,,ipsa" este gregit[. Acela, (garpele) a fost instrument dugrnanului adev[rului (diavolului), In Gen. cap. 32, M.Gr., tom. 87, col. 201. rB E. Kiinig, Die messianischen Weissagungen, p. 84 r7

37

grcutate ni se prezint6 la locul acesta in verbul ,,guf ': ,,a sfirAma". L-am tradus 0u ,,tr sIdralrra", a doua oari cu.,a mugca". Nu numai pentru cd acest dublu in{eles V:tbului exprimdL mai potrivit pozilia intre cei doi vrijmagi, ci pentnt cd aceasta este

0

versctului; garpele poate mu$ca numai partea inferioarl a corpului omenesc, l, muqcdturd care nu e totdeauna mortald, cum e cazul cu sftrdmarea capului. capului indic6 agadar nimicirea totald a vrdjmagului, cdtd vreme mulcarea ui indici numai un succes parlial. Aici este de acord Ei Vulgata: ,,ipsa conteret t(rum, et ti insidiaberis calcaneo eius". l)in ccle expuse rezultd clar structura profeticl a versetului. Convingerea despre lui 3, I 5 o avea gi Sfrntul Pavel, c6ruia textul ii servegte de bazi la Romani 1 6, loc dc ,,s[min1a femeii", Sfintul Pavel are ,,domnul pdcii", titlu pe care-l poartd lu Isaia 9, 6. Privitprin Epistola c[tre Romani, versetul 3, l5 primegte urmitoarea lfa: Urmagul femeii este de origine divin[, garpele indicdpe satan, iar r[zboiul iniliat ll tl'Argegte cu o victorie total6 in favoarea ilustrului urmaq al femeii, ('g accst in(eles a trecut gi in Sfdnta Tradilie, dupd cum se poate constata inc[ in ul doilea la Irineu: ,,s6mdn[a care avea si zdrobeascf, capul Earpelui este fiul

Abiu rnai tArziu de tot con{inutul mesianic al versetului a fost contestat de unii. oomentatorilor admit ins6 sensul profetic. Rezultatul celor spuse este deci urmdtorul: in decursul vieyii ei, omenirea are de t'tt [\dul, sub toaleformele lui, in sfdrSit, printr'un celebru urmas al ei va ieSi din lupta in care Vrdjmasul Satana. agresorul permanent al omului, iSi

tu inddrjire s.fera su de interese. Artlbt, avem in aceast[ sentinle divind ceea ce cu tot dreptul se numegte vurrghelia, adicd intdia veste bunA. 2. Binecuv6ntarea lui Noe

(Facere9.25-26)

llrr nlt tcxt mesianic il alc6tuiesc cuvintele rostite de Noe: ,,Blestetnat s5 fie Canaan, V1 li lialitor sii; Binecuvdntat sI fie Domnul Dumnezeul lui Sem 9i Canaan sd fie ltti; lrirgeascd Dumnezeu pe lafet Si sd l.,cuia.scd in ldcaqurile lui Sem Si Canaan iltryd lui". t'R1uun este blestemat si he rob. Fratele lui Sem gi Iafet nu a fost Canaan, ci Ham, Etttli irr blestem figureazd nepotul lui Noe. Pentru ce? Mulli comentatori citeazdpe 'u, cilre amintegte o tradilie mai veche, dupl care Canaan ar fi fost primul mafior

III,

Ill,23, M. Gr. tom.7,col.96'7. tom. 12. col. 108.

'()nlra Haereses,

tflv

l't\,v, M.G.,

Nicolae NEAGA

38

ocular al scenei din versetul 21 gi, prin urmare, intiiul vinovat. Acesta a chemat apoi gi Ham la faga locului2r. Alfii suslin cd in timpul lui David Canaanilii au ajuns sub jurisdiclia intrucdt Canaani{ii se aduc in leg5rurd cu Ham, cdci in Facerea 10, 6 Cataan este cel tAndr copil al lui Ham, s'ainlocuit Ham cu Canaan22. Eu cred mai degrab[ cI chiar in textul original a figurat de la inceput numele Canaan pentru urmdtoarele douE motive: l. in Facerea 9, l, Ham a fost binecuv6 deci cu greu putea sd cad[ blestem asupra lui. Aceasta este 9i teza Sf6ntului Hrisostom23. Noe rostegte blestem asupra lui Canaan pentru ca tofi sd ia aminte la

fScut pdrintilor gi blestemul pdrintesc are urmdri dezastruoase pentru descende Adev6rat ci Canaan este incadrat intr'un text cu fra{ii Sem 9i Iafet, dar evreiescul , (frate) aplicat la Canaan are infelesul mai larg de rudenie. 2. Sem este binecu Binecuvdntarea sa este de conlinut spiritual. Dumnezeu este numit: ,,Dumnezeul Sem", numire semnificativ[ gi plind de nidejdi. Pentru a se specifica raportul Dumnezeu gi Alraam s'a numit Dumnezeu: ,,Dumnezeul lui Avraam, D p[rinlilor" (Rugdciunea lui Manase l, l), iar mai tArziu Hristos il agriiegte pe Cel de cu vorbele: ,,Dumnezeul meu! Dumnezeul meu!". Aplicat[ la Dumnezeu, are sensul de lfludat si fie Domnul (pentru binefacerile Sale). in conformitate cu

lui Noe, Sem avea si devind favoritul Domnului, organ al revelaliei dumnezeiegti. lafet primegte o binecuvdntare materialS, care-i promite intinderi teritoriale gi i

inmullirea ca num6r (scil. a urmagilor). Perspectiva de a lua parte la binecuvdntarea spirituald a lui Sem se deduce cuvintele: ,,s[ locuiascl in lEcagurile lui Sem". Unii comentatori iau ca subiect la locuiascd..." pe Dumnezeu, nu pe Iafet. Subiectul este Iafet, cdtre care se adreseazl Fraza ,,sllocuiasc6..." nu se inlelege cE Iafet se ldrgegte atdt de mult incdt ar a Semili din agez6rile lor, cum presupunea inctr in secolul VI Procopie de Gaza2a, ci preteaz[ intr'un ,,sens istoric culrural, referindu-se la prozelilii care, din mijlocul indo-germane, se vor asocia la elita religios-istorici a lui Sem"25. Dacd s'ar inl

Hristos tn Vechiul Testament

lui Procopie de Gaza, n'am avea o binecuvAntare, ci cu tot dreptul un blestem I

srael.

lln

scop politic nu are nicidecum textul, cum pretinde Gunkel26. Acest text este contrastant; poate, cu timpul se vor lf,muri toate problemele ce se pun in cadrul lui lucru este sigur, cuvintele lui Noe anunli marele adevdr cd pdcatul 'se pedepseSte

l0r virtutea se rdspldteSte mullumitor. 3.

Cf. Lange, 1.P., Die Genesis (Bibelwerk),Leipzig,1977 ,p. 1877 9i Fillion, La Sainte Bible, (La Genese), Paris, 1929, ed. 9, tom I, p. 50. 22 Dr. P. Heinisch, Das Buch Genesis (Die H, Schrift des Ahen Testaments gerausgegeben Feldmonn, Dr. H. herkenne Bd. l), Bonn, 1930, p. 186. Acesta are Ham in text, pe Canaan il

in paranteza. 23

Adyoo eig d1v Elod6ov, M.G., tom. 53, col.269. 2a ,,Acest loc prezice c[ Imperiul roman invadeazd agezdrile Iui Sem", Comentarii la M.G., tom 87, col. 307. :5 Kdnig E., r,p. cit., p.92.

Flglduinfa lui Avraam (Facere 12,2-3)

tn istoria mesianismului, ldgdduinlele fEcute lui Awaam ocupd un loc cu totul Cluvintele profetice sunt urm[toarele: ,,Voi face din line un popor mare, le voi ltl1lvdnta Si voi binecuvdnta pe cel ce le binecuvinteazd Si pe cel ce te blestemd il hleilema, si se vor binecuvdnta intru tine todte neamurile pdmdntuhri " (cf. 9i 28, 14,4l 26, 4;28, 14:32,13). A luco din Avraam plrintele unui popor numeros este cea mai neagteptat[ promlslune patriarhul inaintat in v6rst[ gi lipsit de copii. Flglduinta avea si devind realitate, c[ de ea este condilionatA atat fericirea popoarelor, cit gi renumele patriarhului. il binecuvinteazd,adicitii diruiegte tot felul de bunuri materiale gi spirituale. t,nume mare" prevestegte celebritatea legat6 de acest prieten al lui Dumnezeu. 'itatea fald de Avraam qi bunuriie juruite lui depinde mAntuirea. Cel care este icul acestei unelte a credinlei igi in6buge singur izbAnda in viala omeneascE gi r,lu totul pe cea viitoare, cici Awaam este mijlocitorul universal in aceastd privinld Noul Testament incepe cu ,,Cartea neamului Iui Iisus Hristos, hul lui Avraam...". nc dovedegte Avraam strdbun al Mdntuitorului.

iar Acesta descendent

al

Rellizarea fEglduinlei o vf,degte qi Ioan 4, 22 (m6ntuirea vine prin iudei). Sllrrlii Pirinli admit caracterul mesianic al textului 9i apreciaz6 mai ales conlinutul al flgdduin(ei ftcute acestui,.atlet" al credinlei, cum il numeqte Sfdntul Ioan tr27

2l

39

pe

patriarhul Avraam.

l,ll., I ,ie lJrgeschichle und die Fatriarchen,

das erste Buch Moses, Gdltingcn, 191 1, p

nk,lisrnul stabilit de SfAntul loan Hrisostom aduce o contributie interesantl la ltmurirea lFxt, l:$tc ca gi injocurile olimpice, zice Hrisostotn, pentru aderenlii sdi, Avraam este ceea nlle tu l.jocurilor olimpice pentru admiratori. ,,Nu numai atletul care obline cununa victoriei, I eci care trudesc ai asudi, ci gi admiratorii invingdtorilor se impdrtdqesc de fertctrea , I r Ltvida et Saule H,'mil Il, M.G., tom. 54. col. 687

Hristos tn Vechiul Testament

Nicolae NEAGA

40

Teologii care nu admit sensul mesianic al acestui text

se

pot impdrfi in doud

grupe:

l. Sunt mai intdi aceia care nu dau nici o importanlS textului, cum face Kautzsch colaboratorii in ,,Die heilige Schrift des Alten Tbstaments'28 2. Grupul doi sunt aceia care iau atitudini wdjmage fa15 de textul mesianic, cum face de exemplq E. Reuss, care susline cl,,interpretareamesianicl sebazeatipe greqitl a Grecilor" (Romuri 4,l3)2e . insd ftglduin+e ca cea din Romani 4, 13 sunt atagate gi altor personalitdli ,J'librekhu" din versetul 3 este un Nifal, fie cd l-am redaprintr'o forml reflexivi (se binecuvinta), fie cE l-am traduce chiar cu pasivul, Avraam rdmdne totugi mijlocitor real universal intre binecuvAntarea dumnezeiascd gi omenire. 4. Urmaqul celebru

(Facere22,l7) Suntin carteaFacerii cdteva texte (22,1'l;26,4:28,4; 48,4) inrudite ideologic. Ele pot rezuma in cuvintele: ,,Voi inmulli sdmdnla ta ca stelele cerului, da-voi tale tot pdmdntul acestq Si se vor binecuvdnta intru sdmdnla ta toate

pamdntului". Promisiunea aceasta a fost determinatd de vrednicia lui Avraam, care a,,ascultat Domnul gi ap[zit orinduielile, poruncile, legile 9i invlfdturile sale". Fondul acestei fbg6duinle e ste similar celei din 12, 3. Avem aici in plus cu,,stelele cerului", ,,pulberea plm6ntului" (28,1 ),,,nisipul mdrii", care sunt sinonime indicd posteritatea numeroas[ a cuiva. ,,SdmAnta" sunt urmagii cuiva (cf. Facere 3, I Descendenlii sunt intei cei dup[ trup, apoi cei dupd credinfd oi dx nioreroq,, cum preci Pavel in Galateni 3, 7. Izvorul binecuv0ntErii este,,sdm6nta", adici un descendent al Avraam, Issac, Iacov; obiectul binecuvdntfuii sunt popoarele plmdntului intreg nicidecum numai locuitorii Canaanului, cum interpreteazl uniia. in aceste texte se adev[ratii campanie in jurul verbului ,,barak"= a binecuv6nta, care vine atdt la Ni (Facere 12,3;18, I 8; 28, l4), cdt Ei la Hitpael (Facere 22, 18;26, 4) gi pe care unii il cu pasivul, ,,vor fi binecuv6ntate", allii cu reflexivul, !,se vor binecuvdnta". acceptabile ambele forme, cdci ideologic textul nu se schimb[ foarte mult. Mesi interpretat acest textlsus, fiul lui Sirah 44,20-23 qi Noul Testament, dupi cum rezulttr spusele Apostolilor Petru 9i Pavel (Fapte 3, 25; Galateni 3, l6).

4t

Scnsul religios al versetului este copiii sufleteSti ai patriarhului se vor inmulpi, vor.fi adevdralii stdpdni ai pdmdntului, iar printr'un urmag celebru al lor se va fcri c ire a tutu ro r o am eni I or. 5.

Profefia lui Iacov despre implciuitorul (Facere49,10)

rostitiinfala copiilor s6i. profeticl a cuvSntirir rezult2i din aprecierea vorbitorului care, chemAndu-gi copiii, le

CupitLclul49 dinFacere conline o cuv6ntare apaftiartrului Iacov,

h vederec6,,anunfi cevafiinviitof'(verset

1). Profefiaculmineazdincelebrulverset 10: ludq, nici toiag de cdrmuire din mijlocul picioarelor pdnd cdnd vine $iloh Si de el vor asculta popoarele". Autcnticitatea textului a fost contestat6 din pricina structurii sale hristologice, cdci ia cregtinl a inserat acest verset intotdeauna printre cele mai sublime preziceri ico. Orice pretext in incercarea de a acomoda gustului nostru structura versetului ll r[stoarnd nemuritorii interpre(i ai Sfintei Scripturi, dintre care este de ajuns sd citez tul Ioan Hrisostom3r, Teodoret de CyC2, Procopie din Gazaat, Damiansr (secolul Fulbertusrs (secolul XII). Iuda se aseamlnl cu un leu, din pricina rolului important pe tlofine in decursul istoriei acel trib. Cluvintul ,,sceptru" este traducerea grecescului oxflntpov. Riddcina ideografici t dat nagtere la mai multe cuvinte, dintre care ne intereseaz[: oxrlr]norv= baston,

dc leu luda... Nu va lipsi sceptru din

/

:

:

a se sprijini gi oxqntpov b5{ pentru sprijin. Evreiescul corespunzitor este , iar ,,toiagul de cdrmuire" este un sinonim. in Vechiul Testament sceptrul este

cu care pIrinlii ating copiii neastdmplra(i (Proverbe 13,24),,,toiagul mAniei", cum ,lce (Proverbe22,8).,,Toiag" poartd pdstorul (Miheia 7, l4) 9i regele (lsaia 14, 5). I cste deci imaginea celui care conduce gi are dreptul gi puterea de a pedepsi pe : stdpdn,

rege, irnpdrat.

28

Ed. a treia, Bd. Tiibingen, 1909,p.23.

Htirustorn zice: ,,Naliunea iudaicl cu geful ei propriu va exista pind cAnd vine acela care este popoarelor pentru mdntuirea lor". in Gen. omil. LXVII, M.G., tom 51, col. 574. n lAve aici un indiciu clar despre venirea Domnului... imp6ratul vegnic Egiduit de Domnul", in Xl,lX Gen. omil LXVII, M.G., tom 80, col,2l7. l,llrlritt,s cste dupd trup din sarndn(a gi rid[cina lui lacob, precum a prezis acesta...", in Gen, I , lorrr 87,, col. 499. ,,Cel de-al doilea Iuda este Hristos, care dupd trup s'a ndscut din tribul lui col 49tl Fptrrropul Damian (sec. XI) combate pe iudeii care n'au primit pe Hristos cunoscut in Vechiul t sub numele de ,,sceptru", Antil. ,,Contra ludaeos", M.L. tom. CXLY col. 42-68.

2e

E. Rzuss, Dre heilige Geschichte und das Gesetz: Pentateuh und losua,Braunschweig, 1893, p.

T l"rrlhcrtus(sec.XII),,,TractatuscontraIudaes": infrunteaacesteilucrdri punecamotto4g.

ro

Cf. Dr. l. Dtiller, op. cit.,p.22.

1

lflrttl[

;l r:x;rlicl apoi

ctr

,,doritul neamurilor

a

venit", M.L., tom. CXLI, 305-3

I 8.

-

Hristos in Vechiul Testament

Nicolae NEAGA

42

CuvAutul ,,$iloh" a fost obiectul unor indelungate discutii. Dupf, principa

interpretlri,,,$iloh" ar fi :

l,

Nou-ndscutul31,

2. Salem= oragul 3. $ela,

fiul lui

Ierusalinf8,

Iudase,

4. $ilo, oragul cu acest numeao, 5.

prin intervenlia sa energicd, pe Iosif de la moarte (Facere 31 ,26), reprezintd in fialii s6i (Facere 44, 18), dar Moise este apoidin seminfia lui Levi, iarlosua din cea El'rnirn. DupE epoca lui Iosua cregte din ce in ce preponderenla lui luda. Mai departe

il

lineau domnitorii de obicei intre picioarele lor. ,,Aga se poate vedea monumentele din Persepolis"36. Agadar, neamul lui luda va fi acela care furni poporului pe conducdtorii 1or. Aceasti intaietate va p6stra-o Iuda,,pin6 c6nd vine $i Atunci regalitatea trece asupra lui $iloh, care este tocmai domnul dorit gi acceptat de Sceptrul

pc

epocajudecdtorilor nu putem merge cu referirea Ia $ilo-orag, clci Iuda ;i-a lIcut de lntrarcain $ilo, aajuns, iarprofelia s'arfi epurzat. Punctele 5 pi 7 se sprijina pe LXX qiVulgata (LXX are td o'7to)€ilrEw, Vulgata,,cui 'rux (a;er) 9i r) est"), pentru cd consider[ ,,$iloh" un ,,compositum" din o (l), : * $ul ($ilo) acela care, c[ruia i se cuvine (scil. Domnia). Aceastl interpretare, admisd Bt'igcna., Hrisostomas. Teodoreta6 etc. este in deplin[ armonie cu contextul, ca 9i : lgUerca lui ,,$iloh" de la verbul n)iu a trdi in pace, substantivizat; Impiciuitorul,

6. imp6ciuitorula2,

cIruia i se cuvine (domnia)a3. Punctul I cade, neavdndjustificare gramaticali gi dogmatic[; asemdnarea lui cu oragul Salem (Ierusalim) nu este indreptifitd, iar nepotul $ela era prezent gi nu chestiune de viitor ca sd se gAndeascl unij comentatori la el. impotriva identificarii oragul $ilo, din seminlia lui Efraim, avem argumente filologice. Numirea localitafii $ este scrisd diferit de cea din 49, 10. De cele mai multe ori ortografia este urmatoarea: i (Iosua18,1;18,91 19,51;21.2;Judecltori 18,31;21, l2;1 Samuel 1,3;2,14;3,21 4, 4;14,3;1 Regi 2, 27;14,2; Ieremia 26, 6), alteori se scrie r).ur (Ieremia 7, 12; Judecdtori 2 1 ) sau scurt tlo (Judecdtori 21, 19, 1 Samuel 7, 24, leremia 7, I 4, Ieremia 26, 9; psalmul 60), niciodati n)'o (cu hirek gadol, adici,,scripto plena"). $i istoria este impotriva identificlrii lui giloh cu oragul gilo, din seminlia lui E Iuda gi seminfia sa n'au axut rdganr/, s[ joace un rol at6t de preponderent in ti primare ale istoriei, ci abia mai tarziu. Dac6 s'ar referi la oragul $ilo. la o epocr deci poporul.inc[ nu era organizat, ce rost ar avea cuvintele: ,,nu va lipsi domn...,', cdnd nici era intemeiatS regalitatea? Iuda, al patrulea copil al lui Iacov, are merite pentru familia 16

r7

Y. Zapletal, Alttestamentlicftes, Freiburg, 1903, p 33. Interpretare amintita de H. Schmidt, Der Mithos v. wiederkommenden K6nig in Alr

Tt

Giessen, 1925, p. 8. 38 3e

Admisi de Reinke, 1., Geschichte des Volkes Israel,1876,p. 55. Acceptatd de W. H. Bennet (in Genesa sa p. 437), citat dupl Zeitschrift fiir die alttestament

Wissenschaft, 1909, p. 194. a0 Propusi de mai mul1i, admisd de Fr. Delitzsch, Neuer Kommenlar ilter die Genesis. 1887, p. 520. ar

I. Brihmer, Dos erste Buch Moses.1905, p. 1 19, ,,bis der erchte Herrscher kommt',. Sustinator insuflelit E. K6nig, Die mess. Weissagungen, op. cit., p. 9g gi L. Cl. Fillion, d'Israel, tom l, 1927, p. 122:,,LePacifique". a2

ar

Mai rnulti adercnli amintesc pe

v

este un,.apax legomenon". Dar in aceasta constd secretul profe(iei. Este un nou nume ce se dI lui Mesia; meritul lui Iacov, care a ini[iat titulatura. ,,PAna cAnd" (,,ad ki") nu indic[ sfhrgitul domniei, clci aceasta este continuatl de I

Adev6ratul domnitolr,

7. Acela

zapletal,Alttestamentliches,Freiburg (Schu,eiz), 19(

43

,

plcii (Isaia 9. 5) Eiprvoiolq, Fridrich. ,,$iloh"

Mesia este urmag din Iuda, in care prioritatea acestuia igi ajunge culmea, 9i flrd a Bc continuA in sens spiritual. Un paralelism lSmuritor pentru ,,panA cand" este Matei : nu a cgnoscut-o niciodatd. HobergaT 9i | ,,$i el nu o cunoscu pdnd cdnd ea n[scu" iai crteazd spre acest scop Facerea 28, I 5: ,,cdci nu te voi plrisi pand cdnd nu vol : 0oca ce !i-am promis" nu te voi pdrlsi niciodata. Conform 9i Apocalipsei 5, 5, unde nunlc$te pe intemeietorul imp[rdfiei spirituale: ,,Leul din Iuda". Astfel, impdciuitorul ar fi personalitatea in care presfigtul lui Iuda igi atinge culmea. Senzul i ar fi deci urmdtorul: ,,in tr,.,t decarsul timpului, ce'nducerea puhlica nu va fi cedatd lui h[csia, leul din luda Si ndddjduitorul universal pentnt mdnluire"ae. Accasta este interpretarea tradilionald a textului, citd vreme unii teologi protestanli ii con[inutul mesianic. Astfel, Hugo Gressmann, in monumentala sa lucrare ,,Der ius"50, susline c[ domnitorulvizat aici este David, iar imnul a luat fiin!6 in epoca i rcge. Este o dedicagie fbcut[ domnitorului gi cititE sau cAntat[ in fala lui. Protocolul rhrrnnitoare pretindea caprin;ului sE i se ureze o domnie veqnic6. lnccrc^rea aceasta este inadmisibil[, deoarece Binecuv6ntarea lui luda (49,8-12) purte dinff'un lung gir de binecuvdntdri ale capitolului 49. Lipsa versetelor 8'12 ar icgiltura dintre 7 gi 13. Apoi, n'ar fi at6t de m6gulitoare pentru regele David dedicalia (istr. r)rni[. XVII, M.G., tom. 12, coi. 258'

0nlr,XL.lX,omil.LXVll,M.G.,tom.54,col.574:>