HOMER - Odiseea.pdf

CU P RI N S

H OMER

ODISEEA Traducere de GEORGE MURNU

Studiu introductiv ºi note de D.M. PIPPIDI

D.M. Pippidi. Introducere ................................... G. Murnu. Cuvântul traducãtorului ...............

4 32

ODISEEA Cântul I ............................................................... Cântul II ............................................................. Cântul III ............................................................ Cântul IV ............................................................ Cântul V .............................................................. Cântul VI ............................................................ Cântul VII........................................................... Cântul VIII ......................................................... Cântul IX ............................................................ Cântul X.............................................................. Cântul XI ............................................................ Cântul XII .......................................................... Cântul XII .......................................................... Cântul XIV ......................................................... Cântul XV ........................................................... Cântul XVI ......................................................... Cântul XVII........................................................ Cântul XVIII ...................................................... Cântul XIX ......................................................... Cântul XX........................................................... Cântul XXI ......................................................... Cântul XXII ....................................................... Cântul XXIII ...................................................... Cântul XIV .........................................................

40 74 108 146 210 248 274 300 344 386 430 478 514 548 588 630 666 712 744 788 818 850 888 916

Note .......................................................................... 958 Glosar ...................................................................... 1000

Introducere

INTRODUCERE*

Vreme îndelungatã, de-a lungul veacurilor celor mai frumoase ale Antichitãþii, problema autorului Odiseii n-a fost niciodatã ridicatã. Ideea istoricitãþii lui Homer era atât de înrãdãcinatã în spirite încât, departe de a pune la îndoialã paternitatea unuia din poemele prin excelenþã „homerice”, se atribuia Cântãreþului orb întreaga moºtenire epicã a trecutului, punându-i-se în seamã nu numai epopei ca Thebaida sau Cypriile, dar încã ºi Imnurile religioase transmise sub numele lui, ori poemul eroic-comic Margites, pe care, la sfârºitul secolului al IV-lea, un gânditor ºi un erudit de talia lui Aristotel îl înscrie cu hotãrâre la activul poetului prestigios1. Primele ºovãieli în privinþa autorului ºi a datei cântãrii rãtãcirilor lui Odiseu se înregistreazã mai târziu, la Alexandria, unde, în tihna celei mai mari biblioteci pe care o vãzuse lumea, laolaltã cu alte discipline pânã atunci necunoscute, avea sã se nascã, din nevoia valorificãrii unui patrimoniu literar imens, ºtiinþa cãreia îi spunem astãzi „istorie literarã” ºi pe care creatorii ei o numeau filologie. Pânã în secolul al III-lea î.Hr., Iliada ºi Odiseea circulaserã în lungul ºi în latul lumii mediteraneene în copii ce n-aveau nimic oficial ºi care se deosebeau între ele în foarte multe privinþe. Întocmite din râvna pentru poezie a locuitorilor diferitelor cetãþi din Grecia metropolitanã sau din colonii, asemenea copii înfãþiºau variante ale unui original desfigurat uneori din ignoranþã, alteori cu ºtiinþã, pentru a satisface vanitatea unei familii sau a unei seminþii, a cãror menþiune într-un pasaj al celor douã epopei constituia în ochii grecilor un titlu de mândrie. Epoca clasicã a cunoscut astfel * Se aminteºte cititorului cã principalele probleme puse de originea ºi transmiterea poeziei homerice au fost tratate în introducerea la Iliada, al cãrei cuprins e presupus cunoscut.

5

ediþii ale poemelor lui Homer denumite dupã locul de provenienþã ediþia „cypriotã” sau „cretanã”, „massaliotã” sau „argolicã”, fãrã a mai vorbi de ediþia „atenianã”, faimoasã între toate pentru grija cu care fusese alcãtuitã din iniþiativa ºi sub supravegherea capetelor celor mai luminate ale cetãþii. Întemeietorii bibliotecii alexandrine se gãseau dar înaintea unei multiplicitãþi de variante, fãcutã sã înspãimânte pe cei mai îndrãzneþi, iar primii „filologi”, recrutaþi dintre conservatorii nenumãratelor manuscrise, n-au întârziat sã înþeleagã cã în domeniul poeziei epice datoria lor cea mai de seamã trebuia sã fie îngrijirea unui text al operelor homerice prezentând acele garanþii de autenticitate de care erau lipsite ediþiile anterioare. Sarcina nu era uºoarã, ºi e meritul indiscutabil al unor oameni ca Zenodotos din Efes ºi Aristofanes din Bizanþ (mai târziu al unui Aristarch din Samothrake) de a fi elaborat pentru întâia oarã criteriile complexe pe care se întemeiazã pânã în zilele noastre munca editorului de texte. În istoria culturii, aceasta reprezintã un eveniment considerabil. Confruntând variante ºi clasând manuscrise, eliminând episoadele interpolate ºi supunând unui întreit examen – lingvistic, metric ºi estetic – fiece vers din multele zeci de mii ale textului tradiþional, aceºti precursori ai învãþaþilor moderni au fãcut posteritãþii serviciul de a distinge pentru întâia oarã operele lui Homer din ansamblul ciclului epic, iar, în cuprinsul fiecãreia din cele douã epopei, de a nota prin semne adecvate versurile strãine de versurile inutil repetate, denaturãrile voite de alterãrile rezultate din inexperienþa copiºtilor anteriori. Sârguinþa lor lucidã e la baza textului pe care-l citim al poemelor, ºi folosul ºtiinþific ar fi fost desigur mai mare dacã în ultimele douã veacuri ale erei pãgâne emulii întru filologie ai alexandrinilor, „gramaticii” ºcolii din Pergam, n-ar fi pãrãsit orientarea celor dintâi, reintroducând în studiile homerice preocupãri religioase ºi moralizatoare strãine de rosturile unei adevãrate critici. În istoria textului homeric, momentul alexandrin îmbracã de aceea o particularã semnificaþie, ºi e remarcabil cã unii dintre urmaºii lui Zenodotos – un Xenon, un Hellanicos – împingând

6

7

D.M. Pippidi

Introducere

pânã la ultimele consecinþe efortul lor analitic, par sã fi ajuns pentru întâia oarã la concluzia îndrãzneaþã cã Iliada ºi Odiseea ar fi operele unor poeþi diferiþi. Argumentele de care se slujeau aceºti „Despãrþitori” – Chorizontes, cum au fost numiþi în limba greacã – nu ne mai sunt astãzi cunoscute. Aºa cum s-au pierdut lucrãrile unde-ºi expuneau ideile, s-au pierdut ºi scrierile apãrãtorilor opiniei tradiþionale – Aristarch în primul rând, printre ale cãrui opere citate de contemporani se numãrã un tratat intitulat Împotriva paradoxelor lui Xenon. Sigur e doar cã autoritatea gramaticului din Samothrake trebuie sã fi abãtut spiritele de la calea deschisã de cei doi novatori, de vreme ce, de-aci înainte, îndoiala în privinþa paternitãþii Odiseii nu se mai întâlneºte formulatã cu hotãrâre la nici unul din istoricii literari ai Antichitãþii. Nepotrivirile dintre cele douã poeme, ºi în primul rând deosebirea de ton perceptibilã pentru o ureche exercitatã, aveau sã fie explicate ca rodul unei evoluþii lãuntrice a autorului. Deosebit de caracteristicã din acest punct de vedere e atitudinea autorului anonim al tratatului Despre sublim, a cãrui judecatã, reprezentativã pentru întreaga criticã greacã post-alexandrinã, avea sã rãmânã acea a homerizanþilor din toate þãrile ºi de toate limbile pânã la începutul secolului al XVIII-lea, când, sub înrâurirea aproape simultanã a Conjecturilor academice ale abatelui D’Aubignac2 ºi a reflecþiilor lui Vico din cea de a doua a sa Scienza Nuòva3 , în atmosfera de exaltare a însuºirilor „naturale” ale unei umanitãþi decãzute din perfecþia-i originarã, avea sã se nascã – pentru a dãinui pânã în zilele noastre – ceea ce veacul al XIX-lea a numit „problema homericã”: vastã disputã în jurul originilor ºi dezvoltãrii poeziei greceºti epice, a cãrei concluzie (sau, mai degrabã, al cãrei postulat) avea sã se dovedeascã tãgada istoricitãþii rapsodului pe care din timpuri imemoriale Europa se deprinsese sã-l aºeze la obârºia oricãrei poezii. Catechismul credinþei celei noi, apãrut în 1795, e scris în latineºte4. Autorul – Friedrich August Wolf, profesor la Universitatea din Halle – nu bãnuia probabil în ce mãsurã piatra de el zvârlitã era sortitã sã tulbure apele liniºtite ale filologiei. ªi, totuºi, s-a întâm-

plat cu Precuvântarea la Homer un lucru rareori petrecut în istoria ºtiinþelor: largi cercuri de cititori – eleniºti ºi istorici, dar ºi poeþi ori artiºti, începând cu cei mai de seamã dintre contemporani: un Goethe, un Schiller, în Anglia un Walter Scott – înfruntând paginile aride ºi pasionându-se pentru o tezã ce ameninþa cu pustiirea „grãdina cea mai roditoare din întreg domeniul estetic” (cum se exprimã autorul lui Faust într-o scrisoare cãtre autorul Hoþilor), s-au pornit pe polemici, lãudând sau ponegrind lucrarea ºi pe autor cu o vigoare ce n-avea sã se istoveascã pânã-n zilele noastre. Nu e aci locul sã înºirãm urmãrile importante pe care o asemenea dezbatere (care, în ultimã instanþã, angaja concepþia unei întregi epoci despre artã ºi rostul ei în societate) le-a avut asupra dezvoltãrii culturii germane de la începutul secolului al XIX-lea. Pentru nevoile acestei introduceri va fi de ajuns sã relevãm cã o tezã potrivit cãreia epopeea homericã n-ar fi „o operã conceputã ºi executatã”, ci „a luat naºtere ºi s-a dezvoltat în chip firesc”, de-a lungul unei întregi perioade a istoriei grecilor5, implica, pe lângã inexistenþa unui poet cu numele Homer (cãruia pe nedrept i s-ar fi atribuit meritele unei întregi pleiade de improvizatori anonimi), negarea obârºiei comune a Iliadei ºi a Odiseii, ai cãror autori, indiferent de numele lor, nu mai puteau fi deci aceiaºi, nici numaidecât contemporani. Aceastã din urmã poziþie, care în secolul al II-lea î.Hr. fusese a „Despãrþitorilor” ºi care în cel de-al XIX-lea redevenea a „Analiticilor” – pãrtaºi ai unei metode de cercetare tinzând sã punã în luminã particularitãþile fiecãrui poem în parte, cu scopul de a înlesni înþelegerea chipului cum s-au format ºi a raporturilor lor reciproce – se oglindeºte în producþia imensã, în toate graiurile pãmântului, acumulatã în ultimii 150 de ani fãrã întrerupere. Începând cu limba ori metrica ºi sfârºind cu meteorologia ºi riturile de înmormântare, trecând prin analiza sintacticã ºi examenul aºa-numitelor „realitãþi”, aspectele felurite ale Iliadei ºi Odiseii au fost înregistrate, scrutate ºi confruntate, cu rezultate uneori utile, în cele mai multe cazuri descurajante. Pornitã sã vâneze contra-

8

9

D.M. Pippidi

Introducere

dicþii ºi inconsecvenþe, pentru a întemeia pe ele teorii în privinþa elaborãrii celor douã epopei din cânturi izolate, grupate nu se ºtie cum în jurul unui „nucleu originar” care în cazul Iliadei ar fi fost o Achilleidã, iar în cazul Odiseii un mai puþin precis conturat poem al Întoarcerii eroului – succesiv îmbogãþit cu o Telemachie ºi cu un episod al Rãzbunãrii împotriva peþitorilor Penelopei – critica homericã, aºa cum a fost înþeleasã ºi practicatã vreme de un veac ºi mai bine, s-a fãcut vinovatã de o regretabilã lipsã de înþelegere faþã de natura celor douã epopei, considerate ca opere de artã. Pornind de la convingerea cã, din punctul de vedere al metodei, n-ar exista deosebire între studiul unui poem ºi al celui din urmã ciob ieºit la ivealã pe un câmp de sãpãturi arheologice6, însufleþit de o încredere în propriile capacitãþi care a dat prilej pânã ºi celui mai modest profesor de limbi clasice „sã-l trateze pe Homer ca pe un ºcolar nepriceput, ale cãrui compoziþii ar avea nevoie sã fie corectate”7, „Analiticii” au acumulat contribuþii ºi concluzii a cãror trãsãturã caracteristicã e de a se anula între ele, îndreptãþind reflecþia spiritualã a lui Goethe, care, într-una din convorbirile cu Eckermann, la 1 februarie 1827, observa cu dreptate cã „Wolf l-a putut distruge pe Homer, dar nu ºi poezia acestuia, dãruitã cu miraculoasa putere a eroilor din Wallhala, care dimineaþa se sfârtecã în bucãþi, iar la prânz se aºazã la masã cu toate mãdularele tefere”. Lãsând la o parte obiecþiile mai puþin însemnate ºi observaþiile de detaliu, al cãror examen ar necesita un mare numãr de pagini, argumentele folosite de criticii ultimului veac împotriva tradiþiei care face din Homer autorul deopotrivã al Iliadei ºi al Odiseii se pot rândui în douã categorii principale. E vorba, înainte de toate, de teza dupã care în cele douã epopei s-ar oglindi culturi materiale diferite, cãrora le-ar corespunde forme de organizare a societãþii diferite ºi ele; în al doilea rând, de existenþa unor contradicþii în chipul cum a fost folosit materialul legendar într-un poem ºi în celãlalt. În ce priveºte prima afirmaþie, cu mult cea mai gravã dacã s-ar dovedi întemeiatã, adevãrul e cã tocmai cercetãrile la care au fost supuse epopeile din partea „wolfienilor” mai vechi sau mai recenþi

n-au izbutit sã punã în luminã vreo trãsãturã deosebitoare de oarecare importanþã. Cum e evident pentru orice cititor neprevenit, civilizaþia zugrãvitã în Iliada ºi în Odiseea e o civilizaþie a bronzului. Întrebuinþarea fierului nu e necunoscutã, dar e încã restrânsã. În domeniul uneltelor ºi al armamentului, în materie de navigaþie ºi de tacticã militarã, în modul de construcþie a locuinþelor ºi în mijloacele de locomoþiune, în alimentaþie ºi în îmbrãcãminte, informaþiile oferite de cele douã poeme nu se deosebesc între ele. Dacã Iliada lasã impresia unui mod de viaþã mai aspru, mai puþin evoluat, aceasta se datoreºte nu numai subiectu-lui, care ne pune sub ochi o lume încleºtatã în luptã, ci, mai ales, împrejurãrii cã, oricât de vastã ºi de complexã, o operã de artã nu poate îmbrãþiºa nici pe departe toate manifestãrile vieþii.8 Neþinându-se seama de acest adevãr elementar, s-a argumentat în cele mai multe cazuri ex silentio, presupunându-se cã ori de câte ori poetul nu vorbeºte de o instituþie sau de o nãscocire, am avea do-vada cã nu le cunoaºte. În realitate, tocmai în aceastã ordine de idei ar fi trebuit sã dea de gândit împrejurarea cã singura menþiu-ne a scrisului într-un text homeric se întâlneºte în Iliada9, iar nu în Odiseea, cum ar fi fost de aºteptat din punctul de vedere al cui-va care vede în acest poem o operã cu câteva veacuri mai recentã. În privinþa structurii sociale ori a instituþiilor, lucrurile nu stau altfel. Dacã, aºa cum s-a arãtat în introducerea la Iliada, epoca zugrãvitã în aceastã epopee e o epocã de tranziþie de la societatea organizatã gentilic la societatea împãrþitã în clase10, acelaºi lucru se poate spune despre Odiseea, cu deosebirea cã, în timp ce aspectele înfãþiºate în Iliada sunt mai direct legate de realitãþile rãzboiului, lumea Odiseii e o lume redatã îndeletnicirilor de toate zilele. În amândouã cazurile, cadrele societãþii sunt aceleaºi: începând cu celula organicã a oricãrei polis, care e ginta (în greceºte: genos), trecând prin fratrie, care e o asociaþie de ginþi, ºi sfârºind cu tribul, la rându-i o grupare, mai mult sau mai puþin puternicã, de fratrii. În aceste condiþii ºi pe aceeaºi treaptã de dezvoltare a forþelor productive, formele de organizare politicã nu prezintã deosebiri. Democraþia militarã, despre care s-a spus cu drept cuvânt cã e re-

10

11

D.M. Pippidi

Introducere

gimul politic descris în Iliada, continuã sã fie forma de conducere a oamenilor din Odiseea, în ciuda faptului cã aspectele înfãþiºate sunt altele decât în poemul închinat rãzboiului Troiei. Câtã vreme în ultima epopee, prin natura lucrurilor, importanþa capilor de oºti e subliniatã la fiece pas, ceea ce ne izbeºte mai ales în Odiseea sunt limitele unei autoritãþi care, pentru a se face respectatã, are nevoie de sprijinul unui „sfat”, convocat pentru a delibera în orice împrejurare11, ale cãrui hotãrâri, la rândul lor, sunt supuse unei adunãri a norodului întreg. Asemenea adunãri ne sunt descrise în mai multe rânduri de Odiseea, fie în þara feacilor12 , fie în Itaca, înainte ºi dupã întoarcerea eroului.13 S-a putut deci face observaþia cã în ele rolul oamenilor de rând e mai important decât în Iliada, unde mulþimea chematã sã delibereze se mulþumeºte sã asiste la certurile dintre fruntaºi ºi sã ia aminte la hotãrârile capului oºtii.14 Pornind de-aci, era fireascã presupunerea cã stadiul de organizare politicã oglindit în Odiseea ar fi mai recent decât acel descris în Iliada, trãgându-se concluzii în privinþa vârstei respective a celor douã poeme. În realitate (ºi lãsând la o parte împrejurarea cã în adunãrile itaciene rolul capilor de ginþi e fãcut mai important de lipsa prelungitã a celui ce ar fi trebuit sã convoace ºi sã conducã aceste adunãri), ceea ce trebuie avut în vedere, ºi, ceea ce se uitã de prea multe ori, e cã – fie ºi în ipoteza dupã care unele aspecte ale vieþii obºteºti ar fi mai evoluate în Odiseea decât în Iliada – aceasta nu implicã numaidecât concluzia unei anterioritãþi a ultimului poem faþã de primul. Câtã vreme nimeni nu se gândeºte sã punã la îndoialã faptul cã informaþiile epopeii se întind pe mai multe veacuri, e firesc ca alãturi de aspecte indiscutabil mai vechi fiecare din cele douã texte sã înfãþiºeze stãri de lucruri mai apropiate de vremea când a trãit poetul. Din acest punct de vedere, Iliada nu se deosebeºte de Odiseea ºi, dacã în aceasta din urmã, ca sã citãm un exemplu, proprietatea gentilicã a solului e pe punctul de a face loc proprietãþii individuale, fenomenul nu e fãrã analogii în Iliada, unde, alãturi de tabloul ginþii lui Priam – adãpostitã într-un singur palat ºi muncindu-ºi pãmântul în devãlmãºie15 – nu lipsesc

cazurile în care moartea pãrintelui e urmatã de împãrþirea averii între fraþi.16 Evident, mai puþin lesnicioasã e aprecierea a ceea ce s-a numit „fizionomia spiritualã” a celor douã epopei, ºi înainte de toate a concepþiilor etice ºi religioase oglindite în fiecare din ele. Din acest punct de vedere, o opinie rãspânditã între cercetãtori e aceea dupã care – în raport cu concepþia despre lume a personajelor Iliadei – credinþa eroilor Odiseii s-ar caracteriza printr-o mai mare puritate, printr-un progres pe calea unei eticizãri care ar fi imprimat divinitãþilor „prea-umane” ale poemului despre Ilion un accentuat caracter moral, fãcând din ele paznicii dreptãþii. Acest mod de a gândi nu ni se pare îndreptãþit, în mãsura în care se întemeiazã numai pe unele pasaje ale epopeii, nesocotind cu totul alte texte al cãror înþeles nu se deosebeºte cu nimic de ideile dominante ale Iliadei. Pentru autorul ultimului poem am avut prilejul sã scriem, „existã un neam al zeilor, al cãrui amestec în liberul joc al forþelor omeneºti introduce în acesta un element iraþional. Zeii participã la existenþa oamenilor pentru a-i ajuta sau pentru a-i prigoni, fãrã ca într-un caz sau în celãlalt atitudinea sã le fie îndreptãþitã de purtarea acestora din urmã. Succesul, reuºita în orice întreprindere omeneascã, nu depind în ultimã instanþã de valoarea individualã, ci de sprijinul acordat de nemuritori dupã îndemnuri ce nu cunosc justificare. Mai cu seamã Zeus ne e înfãþiºat ca întruparea unei voinþe atotputernice, dar arbitrare, ale cãrei manifestãri nu pot fi prevãzute, nici evitate. Partea de bine ºi de rãu a fiecãruia e fixatã de el dupã criterii ce n-au a face cu virtutea sau cu dreptatea, ºi aceasta chiar din clipa naºterii, înainte ca bãrbatul ori femeia sã fi avut rãgazul sã-ºi manifeste însuºirile bune sau rele”17. Concepþii asemãnãtoare îºi fac loc în cele mai multe cânturi ale Odiseii, ºi încercarea de a stabili din acest punct de vedere o demarcaþie între cele douã opere se loveºte de mãrturia irecuzabilã a textelor: Nimic mai ºubred pe pãmânt ca omul, proclamã eroul întors la cãmin, în cuvintele pe care le adreseazã lui Amfinomos: Nu crede el c-are sã dea vrodatã De rãu pânã ce zeii-i dau norocul

12

D.M. Pippidi

Sã-i meargã toate-n plin ºi-i pot genunchii. Iar când trimit rãstriºti asuprã-i zeii, Le rabdã el pe vrute, pe nevrute, Cãci mintea-i se tot schimbã dupã ziua Ce-o lumineazã cel-de-sus.18 În termeni mai puþin metaforici, concepþia despre raporturile cu divinitatea profesatã de Odiseu nu-i alta decât cea exprimatã de Ahile în întâlnirea cu Priam, venit sã rãscumpere leºul lui Hector: Asta e soarta ce zeii croirã sãrmanilor oameni, Viaþa sã-ºi ducã-n durere, iar lor de nimic nu le pasã. Douã butoaie se aflã-n Olimp pe podeala lui Zeus: Unu-i butoiul cu rele, celalt e butoiul de bunuri. Când un amestec din ele cuiva între oameni dã Zeus, Nenorocirea-l aºteaptã, dar are ºi parte de bine. Dacã-i dã însã necazuri, îl face batjocura lumii, Foamea pe sfântul pãmânt îl adulmecã fãrã de milã ªi-umblã sãracul pribeag, oropsit de zei ºi de oameni.19 Aceeaºi melancolicã judecatã asupra fragilitãþii fericirii, pornind de la constatarea nenumãratelor primejdii ce-o pândesc, culmineazã în aceeaºi proclamare a atotputerniciei divine, în afara cãreia nimic nu se îndeplineºte: Ca unul care poate toate cele, Dã Joe bun ºi rãu pe lumea asta…20 Sau, în alt loc: Cãci Dumnezeu ne dã, ori nu, de-a pururi Aºa cum vrea, fiind atotputernic.21 Ideea însãºi cã Zeus distribuie singur partea de bine ºi de rãu a fiecãrui muritor, atât de plastic formulatã în cântul XXIV al Iliadei, se întâlneºte în termeni asemãnãtori în cuvintele de îmbãrbãtare adresate lui Odiseu de Nausicaa, în frumoasa scenã a întâlnirii: Nu pari om rãu ºi nici lipsit de minte,

Introducere

13

Dar singur Joe bunurile-mparte, Cum vrea, fieºtecãrui om pe lume, Ori bun ori rãu, ºi el îþi dete aceste Nenorociri – ºi catã sã le suferi.22 Aci ºi în alte locuri ale Odiseii ultimul cuvânt al înþelepciunii e resemnarea – în afarã de cazul când spectacolul unei nedreptãþi se întâmplã sã smulgã chiar celui mai pios un strigãt de revoltã: …Doamne tatã Joe,… Nu-i altul între zei mai crud ca tine! Tu nu te-nduri de oameni ºi eºti totuºi Pãrinte-al lor! Tu-i laºi de-a pururi pradã Nevoii ºi durerilor amare.23 Atitudinea e caracteristicã pentru teodiceea Odiseii ºi a Iliadei deopotrivã, ºi semnificativã e încã împrejurarea cã în fiecare din aceste epopei, alãturi de concepþia care atribuie lui Zeus rãspunderea sorþii muritorilor, se întâlneºte alta, potrivit cãreia lotul de fericire sau nefericire al fiecãrui individ ar fi hotãrât nu de un zeu anume, ci de o divinitate conceputã colectiv, de totalitatea forþelor în a cãror grijã stã mersul lumii.24 O idee mai puþin banalã îºi face drum într-un pasaj al Odiseii unde e menþionatã ceea ce poetul numeºte „Ursita zeilor” – forþã anonimã ºi încã vagã în care suntem înclinaþi sã recunoaºtem prefigurarea unei ordini cosmice, manifestatã ca justiþie divinã. Îndatã dupã rãpunerea peþitorilor, în casa-i regãsitã, Odiseu potoleºte exaltarea bãtrânei Euriclea, transportatã de beþia rãzbunãrii: Taci, doicã, ºi te bucurã în tine, Dar nu mai chiui, cã nu-i a bine Sã te mândreºti cu moartea unor oameni. Cã lor le puse capãt doar ursita Ce-a fost de sus ºi-a lor nelegiuire…25 Moartea tinerilor, rãpunerea lor de cãtre erou sunt aci explicate ca urmãri ale unei hotãrâri a zeilor – moira theon – determinatã de faptele lor ticãloase – schetlia erga. Sub o formã timidã, ceea

14

D.M. Pippidi

ce mijeºte în ultimele versuri e ideea unei rãspunderi morale, atât de puþin familiarã lumii cântate de poet încât, într-un faimos pasaj al Iliadei, acuzat de greci de a le fi pricinuit suferinþe fãrã numãr prin purtarea-i jignitoare faþã de Ahile, Agamemnon rãspunde: Mã-nvinuirã de multe ori ºi mã mustrarã danaii Cã de la mine-i tot rãul. Nu sunt eu de vinã, ci numai Zeus, Ursita ºi Furia, iasma hoinarã prin umbrã, Care-n sobor mã fãcurã din minte sã-mi ies ca nebunii ªi sã rãpesc lui Ahile rãsplata ce obºtea-i dãduse. Ce puteam eu împotrivã? O zânã le puse la cale Toate, fiica mai mare a lui Zeus, Orbirea duºmanã, Care sminteºte pe toþi…26 Faþã de aceste declaraþii ºi de altele exprimând idei asemãnãtoare27, versurile din Odiseea unde omorul candidaþilor la mâna Penelopei e justificat prin crimele de care aceºtia se fãcuserã vinovaþi reprezintã, fãrã îndoialã, un pas înainte. S-a vãzut deci în ele reflexul unei epoci mai noi decât vremea când a fost compusã Iliada, ºi acestui prim indiciu i s-au adãugat în ultima vreme argumentele scoase din examenul unui pasaj al celui dintâi cânt al poemului. Îndatã dupã prologul în care sunt expuse liniile mari ale cuprinsului ºi se dau amãnunte în legãturã cu soarta tovarãºilor eroului, pe punctul de a ni-l înfãþiºa pe acesta întreprinzând întoarcerea din insula unde zãboveºte, un sfat al zeilor examineazã oportunitatea de a pune capãt lungilor lui rãtãciri. În aceastã împrejurare, cu gândul la lipsa de mãsurã a oamenilor, mai-marele soborului ceresc denunþã deprinderea acestora de a arunca asupra olimpienilor rãspunderea propriilor lor fãrãdelegi: Întâi ºi-ntâi pãrintele-omenirii ªi-al zeilor luã între ei cuvântul Gândind la soarta lui Egist, mãritul, Ucis de tânãrul Orest, vestitul Lui Agamemnon fiu, ºi zise: „Doamne,

Introducere

15

Cum oamenii pe zei îi tot defaimã! ªi-nchipuie cã de la noi vin toate Necazurile lor, ci dânºii singuri Cu-a lor pãcate ºi-nrãiesc ursita. Aºa Egist acum, în ciuda soartei, Luã-n cãsãtorie pe femeia Lui Agamemnon ºi-i ucise soþul La-ntoarcerea din Troia, ºi el totuºi ªtia nãprazna ce urma sã fie, Cãci noi îi trimisesem pe-al lui Argus Ucigãtor pândeþ, pe zeul Hermes, ªi-l prevestise el sã nu-l omoare ªi nici sã-i ia soþia, cãci Oreste Pe-Atrid va rãzbuna, când va fi mare ªi jindui-va þara lui pierdutã. Dar sfatul bun el nu vru sã-i asculte ªi toate acum ºi le plãti grãmadã.”28 În originalul grec, ideea redatã de traducãtorul român o datã prin „ºi-nrãiesc ursita”, a doua oarã prin „în ciuda soartei” e exprimatã de adverbul hypermoron, al cãrui înþeles e dublu ºi de a cãrui interpretare depinde în ultimã instanþã semnificaþia eticã a întregului pasaj. Dupã sensul atribuit prepoziþiei cu care începe ºi care înseamnã „peste”, am avea, într-un caz, libertatea pentru om de a-ºi mãri partea de bine ori de rãu hãrãzitã de zei, de a adãuga la vicisitudinile normale ale fiecãrei vieþi vicisitudini noi, decurgând din propria-i voinþã; în cel de-al doilea, o libertate mai larg înþeleasã, putinþa pentru fiecare din noi de a încãlca rânduiala dinainte stabilitã, fie ºi cu preþul unei pedepse de care nu vom scãpa ºi care ne va face sã reflectãm – prea târziu – la binefacerile înfrânãrii. Între istoricii culturii greceºti, ca ºi între specialiºtii problemelor homerice, pãrerile sunt împãrþite. Cu treizeci de ani în urmã, un mare elenist a încercat sã acrediteze opinia dupã care în cuvintele atribuite de poet lui Zeus ºi-ar gãsi expresie un moment hotãrâtor din dezvoltarea unei conºtiinþe etice greceºti.29

16

D.M. Pippidi

Introducere

Esenþialã în aceastã interpretare apare intenþia lui Egist, acþiunea nelegiuitã sãvârºitã în cunoºtinþã de cauzã. În apelul la cumpãna lãuntricã, la o voinþã slobozitã din cãtuºele fatalitãþii, ar sta interesul neobiºnuit al textului, ºi aceasta a fãcut sã se scrie despre el cã ar reprezenta „... cea dintâi afirmare a liberului-arbitru în istoria spiritului occidental”.30 Pentru învãþatul cãruia îi împrumutãm aceastã judecatã ºi în ochii cãruia ionianul care a compus pasajul în chestiune s-ar dovedi un gânditor „mai modern decât Socrate” (în mãsura în care, pentru acesta din urmã, „a cunoaºte binele ºi a-l sãvârºi e totuna”), e de la sine înþeles cã autorul primului cânt al Odiseii n-are nimic comun cu autorul celorlalte cânturi, ºi încã ºi mai puþin cu autorul Iliadei. Ne-am gãsi, dupã modul sãu de a vedea, înaintea unui adaos, ºi singurul lucru ce se poate spune despre vremea în care a fost introdus în economia poemului e cã, în jurul anului 600, când Solon îºi scria elegia intitulatã Eunomia, Odiseea trebuie sã fi avut înfãþiºarea pe care i-o cunoaºtem astãzi. Se înþelege cã nu poate fi vorba sã discutãm în acest loc problema raporturilor dintre cântul I ºi cânturile II-XXIV31, dupã cum nu putem discuta nici chestiunea, strâns legatã de ea, a cronologiei. Ceea ce nu ne putem dispensa de a releva totuºi e metoda defectuoasã care întemeiazã concluzii de o atât de mare însemnãtate pe examenul unui text izolat; în al doilea rând, împrejurarea cã, pentru majoritatea cercetãtorilor, între ideile primului cânt al Odiseii ºi concepþia despre pãcat, dominantã în restul poemelor homerice, nu-i nici o deosebire. E uºor de vãzut, susþin pãrtaºii acestei teze, cã în cuvântarea abia reprodusã Zeus nu tãgãduieºte partea de rele ce le-ar veni oamenilor de la zei. Ceea ce þine sã sublinieze e numai cã, la acestea, muritorii se încãpãþâneazã sã adauge „cu-a lor pãcate”, cum traduce G. Murnu, sau „prin nestãpânirea lor”, cum s-ar putea încã reda dativul atasthaliesin.32 Într-o ordine de idei înruditã, s-a fãcut observaþia cã sarcina de împãrþitor al dreptãþii a celui mai mare dintre zei e proclamatã de Iliada în termeni nu mai puþin categorici decât în versurile Odiseii, unde pieirea peþitorilor era justificatã prin „faptele lor urâcioase”:

Nu e-n zadar jurãmântul, nici strânsul de mâni laolaltã, Sângele mieilor ºi închinatele vinuri, chezaºii credinþei. Dacã de asta nu-i bate pe loc împãratul olimpic, Fi-vor bãtuþi mai târziu ºi scump vor plãti-o troienii: Toþi au sã piarã, ºi ei ºi nevestele lor ºi copiii.33

17

În aceste condiþii, hotãrârea e anevoioasã ºi discuþia ar putea continua, dacã, pentru a dezlega spinoasa problemã a raporturilor dintre cele douã epopei, criticul n-ar avea la dispoziþie incontestabile afinitãþi de plan ºi de tehnicã narativã, a cãror mãrturie ni se pare decisivã ºi asupra cãrora socotim necesar sã ne oprim. Din acest punct de vedere, ceea ce trebuie pus în primul rând în luminã e modul cum Odiseea se leagã de ciclul epic prin subiect ºi prin chipul cum e exploatat subiectul. A spune cã, la fel cu Iliada, poemul rãtãcirilor lui Odiseu reprezintã un crâmpei din legendele prilejuite de rãzboiul Troiei, ar fi exact numai în parte. Fãrã îndoialã, în fiecare din aceste epopei îºi gãseºte expresia un episod al acþiunii care, începutã cu preliminariile expediþiei, expuse în Cyprii, se sfârºea cu moartea lui Odiseu, povestitã în Telegonia. Câtã vreme însã în orice alt poem din ciclu despre care se întâmplã sã avem ºtiri naraþiunea evenimentelor se desfãºura simplu, de la un anumit punct al acþiunii de ansamblu la punctul unde începea acþiunea poemului urmãtor, în Iliada ºi în Odiseea, ºi numai în ele, acþiunile particulare sunt proiectate pe fondul acþiunii generale aºa fel cã – fãrã sã ni se dea amãnuntele ºi fãrã sã se insiste câtuºi de puþin – suntem fãcuþi sã cunoaºtem nu numai antecedentele, dar ºi urmãrile depãrtate ale întâmplãrilor cântate. Orice cititor al Iliadei a putut face observaþia cã, în ciuda restrângerii subiectului la desfãºurãrile câtorva zile din cel de-al zecelea an al asediului Troiei, în cursul naraþiunii, ºi oarecum pe nesimþite, poetul gãseºte mijlocul de a ne informa despre pricinile sângerosului rãzboi – judecata lui Paris, urmatã de rãpirea Elenei – ºi despre împrejurãrile încheierii lui multã vreme dupã sfârºitul epopeii. Acelaºi lucru se poate spune despre Odiseea, cu precizarea importantã cã, o datã cu inserarea poemului în cadrul ciclului întreg, asistãm la o neîntreruptã raportare a acþiunii la acþiunea

18

19

D.M. Pippidi

Introducere

Iliadei, ale cãrei episoade sunt nu numai presupuse cunoscute, dar oarecum continuate ºi adâncite. E de ajuns sã relevãm în aceastã ordine de idei desluºirile din cânturile III ºi IV în legãturã cu numeroase personaje despre a cãror soartã cântãreþul rãtãcirilor lui Odiseu nu era obligat sã vorbeascã34, sau locurile unde eroul se referã la împrejurãri ºi situaþii abia menþionate în Iliada ºi în legãturã cu care ni se dau amãnunte neaºteptate.35 Încã ºi mai semnificativ e faptul cã portretul moral al lui Odiseu – identic în cele douã epopei – e împletit din aceleaºi trãsãturi de caracter ºi cã aceste trãsãturi sunt puse în luminã de-a lungul întregului poem, în ciuda diversitãþii de situaþii la care eroul e adus sã ia parte. În mãsura în care pledeazã pentru unitatea Odiseii, particularitatea de care vorbim pledeazã pentru unitatea de autor a celor douã opere, a cãror asemãnare de tehnicã ºi de structurã gãseºte în felul acesta explicaþia cea mai mulþumitoare. Sub raportul tehnicii povestirii, bunãoarã, trebuie remarcat cã, în loc sã expunã desfãºurarea faptelor în ordine cronologicã, de la izbucnirea ostilitãþilor pânã la cãderea Troiei, Iliada ne introduce în mijlocul acþiunii, mulþumindu-se sã ne punã sub ochi un numãr restrâns de peripeþii grupate în jurul acþiunii centrale, care e cearta lui Ahile cu Agamemnon. Acest mod de a proceda – a cãrui eficacitate artisticã a fost lãudatã în Antichitate de Horaþiu36, dar care nu e cel natural – nu se întâlneºte, cum am avut prilejul s-o relevãm, la nici unul din poeþii ciclului epic, al cãror fel de a nara evenimentele, mai puþin rafinat, începea relatarea conflictului dintre greci ºi troieni cu antecedentele lui cele mai depãrtate. Astfel concentratã, acþiunea propriu-zisã nu dureazã decât un numãr restrâns de zile – 49 în totul –– ºi e o manifestare a abilitãþii autorului faptul cã, prin prelungirile-i spre trecut ºi viitor, acþiunea, în realitate modestã, se amplificã pânã la proporþiile unei drame angajând destinele întregii lumi cunoscute. Trãsãturi ca cele puse în luminã se întâlnesc întocmai în Odiseea, cu adaosul cã unele din ele ni se înfãþiºeazã parcã ºi mai perfecþionate, duse la un nivel de mai mare desãvârºire de arta unui poet stãpân pe mijloacele sale. Abia dacã mai e nevoie

sã amintim, de pildã, cã naraþiunea suferinþelor lui Odiseu începe ºi ea în al zecelea an al rãtãcirilor eroului ºi cã se concentreazã într-un numãr de zile aproape egal cu acel al Iliadei.37 Relatarea acestor suferinþe nu se desfãºoarã însã într-un singur sens, în succesiunea lor fireascã. Printr-un artificiu impresionant, ºi care avea sã fie imitat de Vergiliu în Eneida, pãþaniile eroului pânã în momentul începerii poemului ne sunt aduse la cunoºtinþã abia mai târziu, în cânturile IX-XII, printr-o întoarcere în urmã care opreºte un timp desfãºurarea acþiunii ºi care prilejuieºte – în condiþiile în care are loc, la curtea lui Alcinoos, în atmosfera sãrbãtoreascã a ospãþului – o emoþie abia stãpânitã a ascultãtorilor ºi a povestitorului. Pe aceastã cale, amploarea subiectului e, fireºte, sporitã38, dar mai ales se creeazã un centru de interese al poemului întreg, în raport cu care cuprinsul cânturilor I-VIII slujeºte ca o pregãtire, iar al cânturilor XIII-XXIV ca încheiere. A vorbi, în aceste condiþii, de o Odisee rezultatã la întâmplare din punerea laolaltã a mai multor poeme fãrã legãturã între ele înseamnã a închide ochii asupra uneia din particularitãþile cele mai izbitoare ale artei lui Homer: suverana mãiestrie cu care conduce firele unei acþiuni complexe, desfãºurându-se pe mai multe planuri pânã la împlinirea fiecãreia din ele. Multiplicitatea acestor desfãºurãri de fapte, „sfârºind în chip potrivnic pentru cei rãi ºi pentru cei buni”39, e realizatã, de altã parte, cu o remarcabilã sobrietate de mijloace. În ciuda împrejurãrii cã Odiseea e cântarea întâmplãrilor lui Odiseu, acestea nu ne sunt povestite toate, fãrã discernãmânt, aºa cum nici în Iliada rãzboiul pentru Ilion nu-i relatat întreg. Cum nota cu ascuþime încã din Antichitate autorul Poeticii, „subiectul nu-i unul, cum îºi închipuie unii, întrucât priveºte un singur personaj. Doar multe ºi nenumãrate sunt întâmplãrile putând sã se iveascã în viaþa cuiva, fãrã ca din ele sã reiasã o unitate; ºi tot astfel faptele unui om sunt multe, fãrã ca laolaltã sã alcãtuiascã o singurã acþiune. De aceea greºit mi se pare a fi procedat poeþii când s-au apucat sã scrie care o Heracleidã, care o Theseidã, ori alte poeme de soiul acesta, cu gândul cã, dacã Heracles a fost unul, o operã despre el va fi ºi ea

20

D.M. Pippidi

neapãrat unitarã. Homer, în schimb, care exceleazã în atâtea alte privinþe, pare a fi vãzut bine ºi aci, ajutat fie de o practicã artisticã deosebitã, fie de talentul lui firesc. Într-adevãr, compunând Odiseea, nu s-a gândit sã cuprindã în ea toate pãþaniile eroului – faptul de a fi fost rãnit pe muntele Parnas, bunãoarã, ori simularea nebuniei la adunarea oºtilor, întâmplãri a cãror legãturã nu era de ajuns de strânsã pentru ca una sã urmeze celeilalte în chip necesar ori numai verosimil – ci a compus-o în jurul unei singure acþiuni, în înþelesul dat de noi cuvântului, ºi aºijderea ºi Iliada40.” Aceastã unicã acþiune de care vorbeºte Aristotel e întoarcerea eroului la cãmin ºi rãzbunarea asupra acelora ce-n lipsa lui îi pãrãduiau avutul. Realizatã de-a lungul a nenumãrate peripeþii, înfrângând numeroase piedici, nãzuinþa spre patria regãsitã nu e numai firul ce leagã episoadele Odiseii într-o indisolubilã unitate, dar, mai presus de orice, motivul ce imprimã epopeii atmosfera-i particularã: Dar el ar vrea mãcar ºi fum sã vadã Ieºind din þara lui, ºi-apoi sã moarã! Aplicate lui Odiseu, la începutul primului cânt41, cuvintele Athenei definesc o stare de spirit ce nu se mai schimbã. Ispite ori plãceri, osteneli ºi primejdii – nimic nu izbuteºte sã covârºeascã acest dor de-acasã în care se împletesc poezia peisajului natal, dragostea de pãrinte ºi amintirea soaþei credincioase: Eu locuiese Itaca, limpezitul Ostrov, pe unde-i muntele Neritul Cu freamãt de pãduri, la-nfãþiºare Mãreþ, ºi unde împrejur sunt multe ªi-apropiate insule, precum e Zachintul pãduros, Dulichiu, Same. Itaca-i cea mai delungatã-n mare ªi scundã spre apus, iar celelalte Sunt mai spre rãsãrit. Pietroasã, asprã-i Itaca, dar ca bunã mamã creºte

Introducere

21

Feciori voinici. ªi-apoi nimic mai dulce Ca þara ei nu pot vedea pe lume.42 Iar în alt loc: Nu-mi bãnui, zeiþã preacinstitã, Cã ºtiu ºi eu deplin cã nu-i ca tine Cumintea mea nevastã Penelopa De mândrã la privit ºi de-arãtoasã, Cãci ea e o femeie muritoare, Iar tu eºti o zeiþã fãrã moarte ªi fãrã bãtrâneþe. Dar eu totuºi Mereu doresc ºi nãzuiesc o datã S-ajung la mine, sã mã vãd în þarã.43 Anii de rãtãciri în parte impuse, în parte cãutate dintr-o sete de necunoscut ce nu lipseºte cu totul din sufletul lui Odiseu44, cum nu-i lipseºte nici voinþa de a agonisi printre strãini averea cu care se mândreºte într-un faimos pasaj al cântului al XIX-lea45, sfârºesc cu îndemnul de a gusta în tihnã bunãstarea oferitã de o soartã pânã la urmã binevoitoare. Tensiunii violente, atmosferei saturate de sublim a Iliadei i se substituie în Odiseea o atmosferã mai puþin furtunoasã, idealului de viaþã eroic un altul, orientat spre bucuriile simple ale existenþei. S-ar zice cã în primul poem conºtiinþa dureroasã a precaritãþii lucrurilor, a caducitãþii vieþii, împiedicã pe poet sã se opreascã cu luare-aminte asupra atâtor bunuri pe care astãzi le stãpânim, dar de care moartea ne va despãrþi mâine. În Odiseea viziunea e mai calmã: melancolicã, dar nu sfâºietoare. κi face drum în ea un soi de înþelepciune practicã întrupatã nu numai de eroul „pãþit” care-i dã numele, dar, în mãsuri diferite, de aproape toate personajele fãcute sã vorbeascã. Însuºi Ahile, cel care se jertfise fãrã ºovãire pentru a dobândi slava, e pus sã proclame preþul vieþii în cuvintele de atâtea ori citate: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . De moarte Sã nu-mi dai mângâiere, tu slãvite. Mai bine-aº vrea sã fiu argat la þarã,

22

D.M. Pippidi

La un sãrac cu prea puþinã stare Decât aci în iad sã fiu mai mare.46 Existenþa spre care nãzuiesc protagoniºtii – în Itaca sau la feaci, la Sparta ori în Pylos – e o existenþã de decenþã exterioarã ºi lãuntricã, de purtãri alese ºi de cãutare în îmbrãcãmintea ºi-n locuinþele confortabile, când nu luxoase. În cântul al IV-lea, la curtea lui Menelau, Telemah îºi mãrturiseºte entuziasmul: Ian uite, dragul meu, tu Nestorene, Prin sala asta ce frumos rãsunã! Ce strãlucire de argint, de aur, De-aramã ºi de chihlimbar ºi fildeº! Doar în Olimp de-o fi cumva la Joe Aºa palat. Ce frumuseþi nespuse ªi ce minuni! Uimirea mã cuprinde!47 În cântul al VI-lea, lepãdat de furtunã pe malul ospitalier al Scheriei, Odiseu adreseazã copilei care-l întâmpinã o rugã în care se îmbinã un mare rafinament de expresie ºi de simþire: Te rog, domniþã, în genunchi. Eºti zânã Ori muritoare? Dacã tu eºti una Din cele care locuiesc Olimpul, Eu dupã stat ºi faþã ºi fãpturã Te-asemãn foarte cu-a lui Joe fiicã Diana. Iar de eºti o muritoare De pe pãmânt, ferice sunt de trei ori Pãrintele-þi ºi maica ta ºi fraþii! ................................... Privindu-te, uimirea mã cuprinde. În Delos doar vãzui aºa un lujer De finic care fraged rãsãrise Pe lâng-altarul zeului Apollon, . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cum vãzut-am Mlãdiul copãcel, uimit în faþã-i

Introducere

23

Am stat eu îndelung, cã n-a fost altul Mai gingaº din pãmânt crescut ca dânsul. Aºa uimit ºi-nmãrmurit, femeie, Privesc ºi-n faþa ta, ºi mã cutremur De tine sã m-ating la rugãminte: Dar mare, ba nespusã mi-e durerea!48 Aiurea – în descrieri de locuri sau de petreceri, în ceremonialul ospeþelor sau în complimentele pe care ºi le adreseazã mesenii, în înºirarea comorilor de care-i plin celarul (descrise cu grijã ºi cu atât mai iubite cu cât au fost dobândite cu mai multã trudã) – privirea poetului zãboveºte de preferinþã asupra aspectelor cotidiene ale existenþei, în prima parte a poemului transfigurate de dorul întreþinut de depãrtare, în cea de-a doua, de bucuria regãsirii. În Iliada, prins de vârtejul acþiunii, cititorul – ca ºi poetul – n-are parcã rãgazul sã gândeascã; în Odiseea, poezia însãºi e o poezie a reflexiunii, izvorâtã din frumuseþea pe care aceasta ºtie s-o descopere în lucrurile cele mai umile. „Aºa fiind – s-a observat cu dreptate într-un studiu închinat lui Homer, cãruia-i împrumutãm câteva din trãsãturile puse în luminã în paginile precedente – Iliada e ceva unic în felul ei; ... în ea rãsunã ecourile unor vremi strãvechi ºi necunoscute... Monotona ei mãreþie, încordarea de care e plinã, cruzimea ºi acea elementarã tristeþe… sunt caracteristici ce fac din ea o operã ce nu poate fi comparatã cu nici o alta… Odiseea, în schimb, e asemenea multor poeme în care spiritul se înalþã la nivelul unei contemplaþii care e eliberare ºi uitare.”49 Însemneazã cumva, aºa cum s-a spus ºi s-a repetat pânã într-o vreme recentã50, cã cele douã epopei ar aparþine unor vremi diferite, cã în fiecare din ele s-ar oglindi însuºirile unor poeþi osebiþi ca mentalitate? Expunerea de pânã aci a înfãþiºat rãspunsul socotit de noi plauzibil, care e tot mai mult al criticii homerice din zilele noastre ºi în care filologii contemporani au fost de altminteri precedaþi de autorul tratatului Despre sublim. „Iliada fiind compusã într-o vreme când spiritul lui Homer se gãsea în culmea puterii – scria Necunoscutul – toatã aceastã operã a cãpãtat un

24

25

D.M. Pippidi

Introducere

caracter dramatic ºi furtunos, câtã vreme în cea mai mare parte a Odiseii se vãdeºte un caracter narativ, care e acel al bãtrâneþii. Astfel, în Odiseea l-am putea compara pe Homer cu soarele la asfinþit, care-ºi pãstreazã mãreþia, dar e fãrã putere. Într-adevãr, el nu mai foloseºte aci un ton ca acel din poemul despre Ilion, nici înãlþimea de stil mereu susþinutã ºi fãrã cãderi, nici aceeaºi mulþime de pasiuni ce se revarsã unele dupã altele, nici vioiciunea ºi vigoarea ca-n discursurile ce îndeamnã la fapte, nici belºugul de imagini luate din lumea lucrurilor adevãrate, ci în Odiseea, totul reducându-se la basm ºi la povestirea unor rãtãciri de necrezut, vedem cã mãreþia scade, întocmai cum oceanul se retrage în sine lãsându-ºi þãrmurile goale. Spunând acestea, n-am uitat furtunile din Odiseea, nici întâmplãrile cu ciclopul ºi alte câteva locuri: vorbesc de bãtrâneþe, dar de bãtrâneþea lui Homer…”51

raturã comparatã. Caracteristicã pentru toate aceste reelaborãri ale mitului strãvechi e o fundamentalã alterare a figurii eroului, ale cãrui întâmplãri – pe mare ºi pe uscat – ne sunt înfãþiºate ca urmarea unui incoercibil impuls spre necunoscut:

* Despre rãsunetul Odiseii în Antichitate ºi în cultura veacurilor urmãtoare esenþialul a fost spus în introducerea la Iliada, unde s-au dat amãnuntele necesare în legãturã cu dãinuirea în conºtiinþa europeanã a aceluia pe care Dante îl numeºte undeva „poetul suveran”: …signor de l’altissimo canto che sovra gli altri com’aquila vola.52 Mai interesantã ni se pare precizarea cã, într-o mãsurã mai mare decât eroii Iliadei, protagoniºtii Odiseii se regãsesc într-o serie de opere ale literaturilor mai noi, cãrora le-au împrumutat – dacã nu spiritul homeric, de care era inevitabil sã rãmânã strãine vlãstarele unei lumi atât de depãrtate de lumea Cântãreþului orb – o varietate de tipuri ce n-aºteptau decât chemarea fantaziei pentru a reînvia sub privirile noastre desfãtate. Din galeria acestor personaje fac parte Telemah ºi Penelopa, Polifem ºi Calipso, Circe ºi Elpenor, Tiresias – mai presus de toþi ºi de toate Odiseu, cu privire la ale cãrui variate întrupãri, de la Dante la Joyce, trecând peste Tennyson ºi Giraudoux, s-ar putea scrie un amplu studiu de lite-

nici dor de fiu, nici mila de-un pãrinte bãtrân, pe-atunci, nici dragostea datoare sã curme-al Penelopei plâns fierbinte n-au fost în stare-a-nvinge a mea ardoare sã plec în lume ca sã ºtiu ºi eu ºi-a altor neamuri vicii ºi valoare.53 Acolo unde stânca Gibraltarului a însemnat pentru milenii sfârºitul lumii cunoscute, poarta spre noianul fãrã margini ºi fãrã nume, în loc sã-ºi întoarcã prora spre mãri umblate, eroul ºi-ndeamnã tovarãºii sã-l însoþeascã într-o aventurã fãrã precedent: O, fraþi – am zis – prin mii de mii de grele sosiþi ºi-n cel din urm-Apus acum, cu slabul rest al vieþii puþintele ce licurã de-abia pierdutã-n scrum, ce-ar fi, ca-n lumea cea fãr’ de fiinþe noi dincolo de soare-am face-un drum? Voi fii sunteþi ai nobilei seminþe ºi nu nãscuþi spre trai de dobitoc ci-onoare sã cãtaþi ºi cunoºtinþe!54 Martir al setei de a cunoaºte, neostenit cãutãtor de orizonturi noi, Odiseu prefigureazã pentru autorul Divinei Comedii unul din aspectele cele mai izbitoare ale sufletului uman, neastâmpãrul ce nu se satisface ºi nu se istoveºte. Aceeaºi trãsãturã e atribuitã fiului lui Laerte de Tennyson în poemul Ulysses – cu cât de puþinã aderenþã la textul homeric abia dacã trebuie s-o subliniem, dupã cele scrise înainte cu privire la strãdania eroului de a-ºi gãsi cãminul, de care e þinut departe nu de setea-i de aventurã, ci de puterea necruþãtoare a unei divinitãþi vrãjmaºe. Pentru modernii cântãreþi ai lui Odiseu, acesta se înfãþiºeazã ca întruparea unei îndrãzneli ce nu cunoaºte piedici. Emul al lui

26

27

D.M. Pippidi

Introducere

Sindbad – cu care a fost nu o datã comparat, dar al cãrui gust pentru risc în realitate nu-l împãrtãºeºte; precursor al exploratorilor globului – de la Magellan ori Cook pânã la Scott ºi Amundsen – eroul grec ar simboliza, în aceste condiþii, voinþa de autodepãºire a omului din zilele noastre. Atât doar cã interpretarea pe care-o amintim presupune atracþia unui neºtiut de a cãrui vrajã sufletul grec a rãmas strãin, aºa cum a rãmas strãin de ideea infinitului, dragã naturilor romantice. Pe þãrmuri inospitaliere ori pe marea plinã de primejdii, între lestrigoni ºi lotofagi, ceea ce doreºte Odiseu e întoarcerea între ai sãi, acel „rãgaz în bunãstare”, care va rãmâne pânã la sfârºitul lumii vechi idealul omului clasic. Întreprinzãtor, pentru cã nu poate altfel; viteaz, pentru cã de vitejia lui depinde mântuirea tovarãºilor ce-l însoþesc; mai presus de toate iscusit la vorbã ºi capabil a face faþã celor mai neprevãzute situaþii – bãrbatul rãbduriu cãruia-i era dat sã cunoascã în lungu-i drum „mulþime de oameni, de cetãþi ºi de datini” nu-i totuºi mai puþin un remarcabil exemplar de umanitate, întruparea unui neam care s-a complãcut a vedea în el propria-i imagine înfrumuseþatã. În cultura româneascã, Odiseea s-a bucurat din partea traducãtorilor de un mai susþinut interes decât cel arãtat Iliadei, a cãrei primã tãlmãcire demnã de acest nume e a lui G. Murnu, tipãritã la Budapesta în 1906. Poate pentru cã destinatã unei mai lesnicioase rãspândiri, poate pentru cã mai puþin întinsã, Odiseea a ispitit în schimb un mai mare numãr de interpreþi, începând cu vornicul Alecu Beldiman la începutul veacului al XIX-lea ºi sfârºind cu Eugen Lovíinescu, a cãrui versiune – reeditatã în mai multe rânduri – a apãrut în primã ediþie în 1935. Între aceste douã limite de timp se situeazã – în ordine cronologicã – traducerea în prozã a lui Ion Caragiani, adaptarea versificatã a lui Simeon P. Simon, traducerea în endecasilabi a lui G. Murnu ºi traducerea în hexametri a primelor 12 cânturi de Cezar Papacostea. Fãrã sã fi fost tipãritã, traducerea în prozã a vornicului Beldiman pare sã se fi bucurat de o destul de mare preþuire printre contemporani, judecând dupã faptul cã ni s-a pãstrat în mai multe manuscrise, risipite între diferite biblioteci din þarã.55 Þinând sea-

mã de împrejurãri, aceastã preþuire nu e nejustificatã, traducerea impunându-se atenþiei prin exactitate ºi printr-o preocupare de formã remarcabilã pentru vremea când a fost fãcutã.56 Calitãþi asemãnãtoare nu pot fi tãgãduite nici traducerii Caragiani57, în ciuda faptului cã – pentru un contemporan al lui Eminescu ºi al lui Creangã – „bine-nutritul” junimist scrie o limbã încã sãracã. Suficienþa cu care vesteºte cititorilor epopeea „pentru întâia datã tradusã în româneºte” apare, de altã parte, nelalocul ei, dacã ne gândim cã versiunea vornicului Beldiman n-a putut sã-i rãmânã necunoscutã.58 Patru ani dupã traducerea Caragiani, apãrea la Blaj broºura intitulatã Ratecirile lui Odysseu, poema epico-traditionaria în 15 canturi dupã Homer59. Traducãtorul – mai degrabã autorul acestei adaptãri a originalului grec – era Simeon P. Simon, „studinte gimnasiale”. Homer – „dupã care mai cu seamã e tradusã aceastã poema epica”, cum se poate citi în „prefacia” – are foarte puþin a face cu opera studintelui ardelean, a cãrui dorinþã de a-ºi instrui cititorii merge pânã la întocmirea unei „biografii” a lui Odiseu, publicatã în chip de introducere, ºi în care se dezbate chestiunea dacã fiul lui Laerte descindea din Poseidon sau din Hermes, „domnedieulu lotriloru”. Caracteristic e ºi sfârºitul compunerii „epico-traditionarii”, în care, dupã pilda oferitã de numeroase basme, se proclamã: S-au telnitu cu Penelope, Odysseu domnedieescu ªi de n-au muritu, ºi astadi, la olalta ei traescu! Din cele trei versiuni publicate aproape simultan în ultimele decenii, cea mai largã rãspândire a avut-o desigur a lui Lovinescu retipãritã de trei ori sub îngrijirea traducãtorului ºi, acum în urmã, de Editura Tineretului, cu o prefaþã de Tudor Vianu.60 Chiar traducerea Papacostea, deºi redusã la primele 12 cânturi ºi rãmasã pentru totdeauna trunchiatã prin moartea prematurã a autorului, s-a bucurat de douã ediþii, cea dintâi din 1929, a doua, postumã, din 1946. Printr-o curioasã întâmplare, vreme de treizeci de ani tradu-

28

D.M. Pippidi

Introducere

cerea Murnu n-a cunoscut un rãsunet pe mãsura Iliadei, tradusã de acelaºi cãrturar61, în ciuda indiscutabilelor ei calitãþi ºi în ciuda împrejurãrii cã – pânã în acest moment – e unica versiune româneascã în versuri completã. Faptul de a fi adoptat endecasilabul, renunþând la hexametru, nu constituie desigur o explicaþie, dat fiind cã tocmai preferinþa acordatã unui vers familiar cititorului modern a fost salutatã de mulþi ca un exemplu vrednic de urmat ºi ca o realizare marcând izbânda literarã cea mai valabilã a traducãtorului.62 Oricare ar fi adevãrul, prezenta reeditare, urmând la un scurt interval dupã apariþia în aceeaºi colecþie a ediþiei definitive a Iliadei63, va contribui, suntem convinºi, la desfãtarea celor în ochii cãrora poemele homerice reprezintã nu numai creaþii excepþionale ale unei literaturi bogate ca puþine altele, dar operele între toate reprezentative ale simþirii grecilor, primul lor aport la patrimoniul cultural al lumii.

NOTE 1 2 3 4

5

6 7 8 9 10

D.M. PIPPIDI

11 12 13 14 15 16 17 18 19

29

Poetica, IV, 1448 b, 30 ºi urm. Conjectures académiques ou Dissertation sur l’Iliade, Paris, 1715. Napoli, 1730. Prolegomena ad Homerum, sive de operum Homericorum prisca et genuina forma variisque mutationibus et probabili ratione emendandi, Halle, 1795. Sunt aproape întocmai cuvintele lui Fr. Schlegel, fervent admirator al lui Wolf: Prosaische Jugendschriften, ed. Minor, I (Viena, 1882), pp. 327-328. Cf. U. von Wilamowitz-Moellendorff, Die Heimkehr des Odysseus, Berlin, 1927, p. 172. Colardeau, Annales de l’Université de Grenoble, XVIII, 1905. Cf., totuºi, în cântul XVIII, 472-595, descrierea scenelor presupuse a împodobi faimosul scut al lui Ahile. VI, 169, cu nota corespunzãtoare. Cel puþin aceasta e imaginea pe care ne-o înfãþiºeazã cele douã epopei, pânã de curând cele mai vechi documente scrise privitoare la istoria lumii egeene în mileniul II î.Hr. Cum s-a arãtat însã în introducerea la Iliada (ºi mai departe în nota la III, 6), recenta descifrare a scrierii „lineare B”, punându-ne la dispoziþie un numãr crescând de izvoare documentare din a doua jumãtate a mileniului II, e de naturã sã îmbogãþeascã ºi, în unele privinþe, sã modifice cunoºtinþele noastre despre structura societãþii miceniene, ca ºi despre cultura ei îndeobºte. În aceastã ordine de idei, e de reþinut împrejurarea cã, în tabletele din Pylos, numãrul sclavilor apare mai mare decât o lãsa sã se bãnuiascã textul homeric, fie cã e vorba de sclavi „regali”, fie de sclavi ai templelor. Rãmâne ca ulterioare cercetãri sã precizeze dacã pretinºii robi nu sunt numai persoane dependente ºi dacã, aºa cum e probabil, invazia dorianã n-a însemnat din punctul de vedere al dezvoltãrii relaþiilor sclavagiste o dare înapoi pe mãsura aceleia constatate ºi în alte domenii ale vieþii sociale. VI, 71-73; VII, 170-176; 235-246. VIII, 10 ºi urm. II, 8 ºi urm; XXIV, 554 ºi urm. II, 80-385. VI, 242-250. V, 157; XII, 409; XV, 183-189. Homer, Iliada (E.L.U., 1967). XVIII, 175-181. Iliada, XXIV, 519-525.

30 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32

33 34 35 36 37 38

39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50

51

D.M. Pippidi IV, 331-332. XIV, 609-610. VI, 256-260. XX, 257-261. Odiseea, III, 370-375. Cf. Iliada, XVI, 424-427. XXII, 499-503. XIX, 83-90. Cf., cu titlu de exemplu, Iliada, III, 163-164. I, 45-66. W. Jaeger, Sitzungsberichte der Akademie Berlin, 1926, pag. 69 ºi urm. G. Pasquali, Pagine meno stravaganti, Firenze, 1935, pag. 76. Câte ceva, în aceastã privinþã, se va spune mai departe. U. von Wilamowitz-Moellendorff, Der Glaube der Hellenen, II (Berlin, 1932), pp. 118-119. Cf. M.P. Nilsson, Geschichte der griechischen Religion, I (Munchen, 1941), pag. 339. IV, 153-157. IV, 8-10, 260-265, 374-399; XI, 647-652, 732-763. V, 409-413; VIII, 682 ºi urm.; XIV, 643-690. Epistola cãtre Pisoni, versurile 148 ºi urm. Patruzeci, dupã calculul minuþios fãcut în mai multe rânduri de filologi. „Subiectul Odiseii, observã Aristotel, nu-i deloc lung. Un om rãtãceºte prin strãini ani îndelungaþi, singur ºi pândit de Poseidon. La el acasã treburile merg aºa fel cã peþitorii îi prãpãdesc avutul ºi feciorul îºi vede zilele ameninþate. Bãtut de toate vânturile, ajunge la capãt: se lasã recunoscut de câþiva credincioºi, cade asupra vrãjmaºilor, se mântuie, ºi pe ei îi nimiceºte. Subiectul propriu-zis e acesta: restul sunt episoade.” (Poetica, XVII, 1455 b, 16 ºi urm.) Sunt cuvintele lui Aristotel, Poetica, XIII, 1453 a, 32. VIII, 1451 a. 16-29. I, 87-88. IX, 27-38. V, 282-290. Cf. IX, 297-299. Versurile 385-389. XI, 652-656. IV, 98-104. VI, 202-231. E. Turolla, Saggio su la poesia di Omero, Bari, 1930, pag. 93. F. Jacoby, Die Antike, IX, 1933, pp. 159 ºi urm. În acelaºi sens, vezi acum ºi M.I. Finley, Lumea lui Odiseu (trad. rom. de Liliana ºi D.M. Pippidi), Bucureºti, Ed. ªtiinþificã, 1968. Tratatul Despre sublim, cap. IX (trad. C. Balmuº, uºor modificatã).

Introducere

31

52 Infernul, IV, 95-96: „…domn al cântãrii dulci de lirã, ce stã vultur deasupra tuturor” (trad. Coºbuc). 53 Infernul, XXVI, 94-99. 54 Infernul, XXVI, 112-120. 55 Un studiu al lor comparativ, cu concluzii neîndoielnice privind paternitatea lui Beldiman, a fost publicat de N. Lascu, Studii literare, I, 1942, pp. 94 ºi urm. 56 Cu titlu de exemplu, reproducem aci (dupã Lascu, pag. 109) cuvintele lui Odiseu în faimoasa scenã a întâlnirii cu Nausicaa (cântul VI, versurile 160-171): „…cãci mie nu mi s-a întâmplat a vedea un chip aºa de minunat, care mã pãtrunde cu mirare; îmi pare cã vãd o frumoasã odraslã ce am vãzut la Delos aproape de jãrtãvnicul lui Apollo, care din adâncimea pãmântului deodatã a odrãslit. Cãci întru nenorocita mea cãlãtorie, care pentru mine a fost izvorul nenorocirilor, am trecut o datã prin ostrovul acela, având împreunã cu mine armia pe care eu o povãþuiesc. Vãzând aceastã frumoasã odraslã, întru adevãr m-am pãtruns de mirare. Mirarea ce-mi pricinuieºte vederea ta nu este mai micã; ruºinea ºi frica m-au oprit a mã apropia ºi a îmbrãþiºa genunchile tale. Tu vezi pre un om cuprins de dureri, pãtruns de mâhniciune; ieri scãpat de primejdia mãrii, dupã ce douãzeci de zile am fost întru batjocurã vânturilor ºi valurilor…” 57 Odyssea ºi Batrachomyomachia. Traducere în prozã de I. Caragiani, Jassy, Tipo-litografia H. Goldner, 1876. 58 Pentru moravurile literare ale vremii, nu-i lipsit de interes sã semnalãm cã, în aceleaºi pagini „Cãtre cititori”, Caragiani anunþã tipãrirea iminentã a unei traduceri a Iliadei, care n-a apãrut niciodatã: „Fiindcã Iliada, care era proiectatã sã iasã mai nainte, este încã subt presã (sublinierea e a noastrã) ºi în ea expunem tot ce avem de zis în privinþa chestiunei omerice, cât ºi în privinþa traducerei, ne abþinem pânã la ieºirea ei de a vorbi aici ceea ce pe larg spunem acolo”. 59 Blasiu, Tipografia Seminariului gr.-cat., 1880. 60 Bucureºti, 1955. Cele trei ediþii anterioare sunt din 1935, 1936 ºi 1946. O a cincea ediþie, îngrijitã de Tr. Costa, a fost publicatã de aceeaºi editurã în 1966. 61 În afara admirabilei ediþii prime (Bucureºti, „Cultura Naþionalã”, 1924), nu cunoaºtem decât o singurã retipãrire, a editurii „Cugetarea” (Bucureºti, 1940). 62 E. Lovinescu, în prefaþa la traducerea Odiseii (Bucureºti, 1946), pag. 9. 63 Bucureºti, Editura Teora, 1999.

Cuvântul traducãtorului

CUVÂNTUL TRADUCÃTORULUI

Poetul suveran, patriarhul poeþilor, rapsodul nemuritor Homer! Zorile de neîntunecatã strãlucire a poeziei europene, nu numai cãpãtâiul ºi eterna mândrie a Eladei, ci ºi piatra unghiularã a templului culturii literare universale. Voim sã-i cuprindem dintr-o ochire întinsoarea-i epicã ºi ne gãsim în faþa unei mãri neþãrmurite. Dar, fireºte, aici nu e vorba despre el, despre rostul lui individual. Din nenorocire (sau din fericire?) Homer n-are stare civilã. E impersonal, necunoscut, invizibil. Tradiþia anticã ne-a împãrtãºit unele date biografice, dar puþine, nesigure, potrivnice între ele, vãdit din cuprinsul fantaziei ºi legendei. Homer se confundã cu opera-i monumentalã, cele douã poeme neasemuite Iliada ºi Odiseea. El nu are numai adoratori, ci ºi atei. A fost negatã chiar existenþa lui proprie. A avut detractori ºi-i poate avea oricând. Puzderii de elucubraþii cãrturãreºti au cãutat sã-i reducã personalitatea pânã la pulverizare. Au ticluit teorii mai mult formaliste, tangenþiale ºi periferice, care de care mai mioape ºi arbitrare, pentru a mãrunþi colosul, pentru a irosi minunat iscusita încheieturã ºi mãestriturã a acestor clãdiri fruntaºe, a acestor piramide de granit, care rãmân ca douã minuni ale geniului constructiv poetic al omenirii. Unii au socotit cã ele s-au alcãtuit ca o împreunare de petice, o cârpiturã de bucãþi disparate – ºi nu ca o lucrare unitar plãmãditã, bine chibzuitã ºi turnatã pe de-a-ntregul de un singur gigantic demiurg. Cântece bãtrâneºti populare, anonime, împrãºtiate în popor, ar fi fost culese ºi îmbinate astfel încât sã însãileze o unitate de aparenþã viabilã. Alþii au crezut cã numai nucleul sau scheletul, tema funda-

33

mentalã a poemelor, se datoreºte unui genial creator ºi cã restul ar fi umpluturã sau înnãditurã, lucrul ºi adaosul altora. Prin urmare, în totul, un conglomerat, un bazin în care s-ar fi scurs pâraiele dimprejur, sau un stalactit înfiripat ºi crescut dintr-o îndelungatã filtrare de ape felurite. Dacã e aici ºi un sâmbure de adevãr, ba chiar mai mult decât un sâmbure, în genere însã amândouã creaþiile – lãsând la o parte unele excrescenþe datorite, cum s-ar putea crede, unor aluviuni ulterioare – se prezintã aºa de omogen încheiate, ziduite ºi rostuite, aratã o structurã aºa de vie ºi organicã, autorul lor e aºa de dumirit de þinta ºi de efectele urmãrite, încât operaþia aceasta de dezagregare, de dezmãdulare sau dumicare a poemelor ne pare un atentat, dacã nu un sacrilegiu, sãvârºit de un spirit pospãitor sau exoteric, în orice caz lipsit de experienþa ºi intuiþia ce se cere pentru a-þi da seama de amploarea ºi complexitatea procesului de cristalizare artisticã. Epopeea homericã nu e o operã naivã ºi popularã, nu e folclor. Ea înfãþiºeazã o viaþã destul de înaintatã, o mentalitate serioasã ºi civilizatã, care nu arareori trece peste starea mijlocie a zilelor noastre. Îndeosebi se adresa unei elite sociale, clasei domnitoare, curþilor princiare ºi regale ale unei epoci de cavalerism asemãnãtor cu acela al Evului mediu. Mai presus de toate e artã, dar nu artã anarhic individualã sau eteratã, meteoricã, abstractã, aºa-zisã artã pentru artã, menitã a satisface o minoritate disparentã de esteþi ºi ultrarafinaþi, ci o esteticã complexã sau integralã, caracteristic clasicã, adicã destinatã pentru mulþime, pentru lumea vie ºi frãmântatã de toate nevoile vieþii, pentru desfãtarea ºi alimentarea spiritualã a acelei colectivitãþi conºtiente sau instinctive a cãrei înlãnþuire de solidaritate ºi sãnãtate sufleteascã îi legitimeazã numele generic de naþiune. Homer – ca ºi oricare distinsã individualitate literarã exponentã a unei pãturi mari de popor – e ºi recreaþie esteticã, dar totodatã ºi o pedagogie indirectã, justificatã printr-o singurã psihologie de ordin artistic, prin urmare educaþie, ºcoalã, în sensul cel mai larg, mai uman ºi mai frumos al cuvântului. De aici, trâmbiþata-i putere de înãlþãtoare

34

35

G. Murnu

Cuvântul traducãtorului

ºi edificatoare inspiraþie, acea însemnãtate naþionalã a poeziei lui, de care toatã antichitatea eleno-romanã nu s-a îndoit niciodatã; de aici, ridicarea lui pânã la ipostazã de divinitate, pânã la apoteozare, mai ales în epoca elenisticã. Fantazia elinã, izvor neistovit de mituri, a vãzut în Homer o personalitate realã, cum vedea în toþi eroii ei legendari. A înþeles perfect ºi intuitiv cã o asemenea operã mãreaþã ºi covârºitor de impunãtoare nu poate izvorî decât din creierul unei mari individualitãþi temperamentale, apariþie aºa de rarã în viaþa popoarelor. De aceea corifeii literari din toate timpurile au conceput pe Homer ca o personalitate unicã, realã, nu gregarã ºi colectivã. Dovada aceasta absolut valabilã, peremptorie chiar, despre existenþa pozitivã a nemuritorului aed, constituie cea mai autorizatã ºi categoricã dezminþire a negaþiunii filologice, a pedantismului ºi criticismului scolastic. Toþi marii inspiraþi ai muzelor, Vergiliu, Dante, Milton, Goethe, Mistral, au salutat în Homer pe pãrintele lor ºi au fost mândri ºi fericiþi de a fi urmaºii lui, „homerizi”, dupã Goethe, sau „umble escoulan dou grand Oumero”*, dupã Mistral. Personalitatea ºi genialitatea lui n-a dezis-o nici un talent de frunte, nici o forþã conºtientã de poezie. Nici unul dintre cei care fac onoarea ºi gloria culturalã a naþiunilor n-a trecut uºor peste Homer ºi nu l-a nesocotit. De altfel, adevãratele mãriri ale trecutului nu le scad ºi nu le depreciazã decât numai profanii, spiritele înguste ºi pãtimaºe, talentele mãrunte, sufletele tãvalnice, zoilii. Generozitatea, respectul ºi admiraþia faþã de tot ce a ilustrat istoria culturii omeneºti, omul rãspunzãtor ºi cuminte, omul pãtruns de valoarea ºi demnitatea umanã ca ºi de tot ce-i mare ºi frumos, le concepe ca atitudini sau manifestãri elementare impuse de imperativul etic pentru continuarea ºi promovarea progresului, a ascensiunii noastre spre înãlþimile nãzuite ale idealului unei umanitãþi superioare. Cu atât mai mult când aceste mãriri sunt ºi rãmân potenþe per-

manent actuale, cum e cazul cu Homer – îndeosebi pentru ºcoalã ºi scriitorii artiºti. O teorie curentã de o miopie ºi mentalitate de miriapod considerã produsele geniului omenesc din vremile apuse ca dezafectate, dezactualizate sau perimate, întrucât ar reprezenta o sensibilitate strãinã sau înstrãinatã, ºi cã, pentru înþelegerea ºi retrãirea lor intensã, ne-ar trebui o prealabilã ºi anevoioasã propedeuticã, o specialã aprofundare preliminarã a stãrilor ºi împrejurãrilor sociale din epoca realizãrii. Dar noi citim literaturile actuale ºi din trecut, chiar din cele mai exotice, cum e bunãoarã cea japonezã ºi chinezã, ºi totuºi le înþelegem ºi le apreciem nemijlocit, trãim fiorul lor. Din fericire, de o bucatã de timp începe a pãtrunde ºi a se potenþa o reacþie sãnãtoasã, o vedere mai incisivã, mai largã ºi mai clarã, întemeiatã nu pe abstracte speculaþiuni istorice sau pe o deplasatã aplicare a datelor de evoluþie biologicã, ci pe consideraþii ºi virtualitãþi de ordin pur estetic. Astfel, criteriile noi actualizeazã toatã arta universalã; valorile, simþite ºi proclamate ca atare, rãmân valori de circulaþie curentã ºi continuã indiferent de reflexele locale ºi etnice, ca ºi de distanþele temporale ºi spaþiale. E drept cã o generaþie are sau poate avea criterii diferite ºi preferinþe în materie de artã, deosebindu-se astfel în concepþia generaþiilor anterioare. Altminteri vede ºi judecã ea produsele predecesorilor. În genere însã, operele cu adevãrat umane ºi mai ales cele de primul rang sunt refractare ºi rezistã fluctuaþiilor prin care trece spiritul public al vremii. Homer face parte din acele creaþii caleidoscopice sau proteice în care retina noastrã, cu ajutorul oricãrui nou criteriu de estimare esteticã, descoperã câte o nouã faþetã de fulgurare a geniului divinator. ªi astfel, Homer trãieºte, disciplineazã, fecundeazã ºi poate primeni pânã ºi astãzi productivitatea puterilor noastre creatoare. Eficacitatea lui artisticã rãmâne în vigoare, mereu activ potenþialã, de o vitalitate multilateralã, fiind în cea mai mare parte bazatã pe afectele native fundamentale ale sufletului universal

* „Modeºti ucenici ai marelui Homer” (lb. provansalã).

36

37

G. Murnu

Cuvântul traducãtorului

omenesc. Familiarizat cu poezia textelor homerice aproape din copilãrie ºi adâncind-o tot mai mult în decursul vremii, am ajuns sã fiu convins de excepþionala ei viabilitate – ºi astfel a încolþit în mine foarte de timpuriu gândul neabãtut de a o rãspica în graiul nostru ºi de a o interpreta pe cât e cu putinþã în cultura noastrã literarã. Încercarea mea a fost sprijinitã ºi de alte considerente. Mai þineam sã umplu un gol în literatura noastrã, întrucât ea e lipsitã de o mare epopee naþionalã. Un alt cuvânt nu mai puþin hotãrâtor care mã silea sã îmbrãþiºez cu preferinþã ideea de a româniza poemele homerice era prilejul binevenit ce aveam de a contribui astfel din rãsputeri la îmbogãþirea ºi lãrgirea expresivitãþii limbii româneºti. Aceastã voinþã ºi dorinþã a mea, desfãºuratã în timp, o poate constata oricine, urmãrind fazele multiple prin care a trecut aceastã întreprindere literarã în diferitele reviste ºi volumuri tipãrite ºi retipãrite. Crezusem cã ultimul cuvânt mi l-am spus, dupã o amãnunþitã ºi stãruitoare cizelare ºi punere la punct a versului, în fastuoasa ediþie monumentalã a Iliadei ºi a Odiseii apãrute la „Cultura Naþionalã”. Dar nici ediþia aceasta pânã la urmã nu mi s-a pãrut definitiv încheiatã; am revizuit-o în întregime ºi, folosindu-mã de o mai bogatã experienþã ulterioarã, am putut s-o cristalizez în forme româneºti care mi se par astãzi un maximum al concepþiei ºi puterii mele interpretative. ªi în adevãr, aceste douã poeme constituie cele douã mai grandioase monumente în care s-au manifestat pentru întâia datã, prin contopirea diferitelor idiome, mirifica putere sintetic expresivã ºi neîntrecuta bogãþie dialectalã în cea mai armonioasã, gravã ºi nobilã tonalitate epicã a lexicului elin. Mi-am dat prin urmare îndestul seama cã transpunerea lor conºtiincioasã ºi adecvatã în limba noastrã cea mai neaoºã ºi mai curatã cu putinþã era o întreprindere dintre cele mai anevoioase ºi îndrãzneþe. De aceea am studiat vreme îndelungatã izvoarele limbii româneºti, din prezent ºi din trecut, ca ºi din toate þinuturile locuite de români,

ºi chiar din cele mai depãrtate, unde am gãsit un tezaur de vocabule noi ºi, adãugând la aceasta propria mea putere de creaþie, am întocmit un vocabular care, judecând dupã pãrerea multora, e poate cel mai variat la care a ajuns verbul românesc; ºi astfel aprovizionat ºi deplin încrezãtor în virtuþile lui miraculoase, am continuat munca mea, am lucrat zi ºi noapte cu o bucurie ºi plãcere unicã. N-am cruþat nici o sforþare, nici o jertfã de timp ºi nici o ostenealã pentru ca, fãcând tot ce-i omeneºte cu putinþã, sã înfãþiºez un Homer transfigurat aºa încât sã fie al nostru, al poporului nostru, ºi care, dacã se poate, sã fie mai bine actualizat decât în orice altã limbã strãinã. GEORGE MURNU

ODUSSEIAS ODISEEA

ODUSSEIAS A

5

10

15

20

”Andra moi œnnepe, Moàsa, polÚtropon, Öj m£la poll¦ pl£gcqh, ™peˆ Tro…hj ƒerÕn ptol…eqron œperse: pollîn d' ¢nqrèpwn ‡den ¥stea kaˆ nÒon œgnw, poll¦ d' Ó g' ™n pÒntJ p£qen ¥lgea Ön kat¦ qumÒn, ¢rnÚmenoj ¼n te yuc¾n kaˆ nÒston ˜ta…rwn. ¢ll' oÙd' ïj ˜t£rouj ™rrÚsato, ƒšmenÒj per: aÙtîn g¦r sfetšrVsin ¢tasqal…Vsin Ôlonto, n»pioi, o‰ kat¦ boàj `Uper…onoj 'Hel…oio ½sqion: aÙt¦r Ð to‹sin ¢fe…leto nÒstimon Ãmar. tîn ¡mÒqen ge, qe£, qÚgater DiÒj, e„p kaˆ ¹m‹n. œnq' ¥lloi mn p£ntej, Ósoi fÚgon a„pÝn Ôleqron, o‡koi œsan, pÒlemÒn te pefeugÒtej ºd q£lassan: tÕn d' oon, nÒstou kecrhmšnon ºd gunaikÒj, nÚmfh pÒtni' œruke Kaluyè, d‹a qe£wn, ™n spšesi glafuro‹si, lilaiomšnh pÒsin enai. ¢ll' Óte d¾ œtoj Ãlqe periplomšnwn ™niautîn, tù oƒ ™peklèsanto qeoˆ okÒnde nšesqai e„j 'Iq£khn, oÙd' œnqa pefugmšnoj Ãen ¢šqlwn kaˆ met¦ oŒsi f…loisi: qeoˆ d' ™lšairon ¤pantej nÒsfi Poseid£wnoj: Ð d' ¢spercj menšainen

Cântul I

O, muzã, cântã-mi mie pe bãrbatul Viteaz ºi iscusit, care-ntr-o vreme, Când el cu mãestria lui fãcuse Pustiu din ziduri sfinte de la Troia, Nemernici amar de ani pe lume ªi cunoscu pe drumul lui tot felul De oameni, de oraºe ºi de datini, ªi pãtimi aºa de mult pe mare Silindu-se sã scape de primejdii ªi înapoi sã-ºi ducã pe tovarãºi. Dar tot la urmã nu putu pe-aceia Sã-i mântuie, oricât se strãduise; Pierirã din pãcatul lor cu toþii, C-au lãcomit a ospãta, netoþii, Din boii sacri ai Soarelui, ºi-acesta Deºert fãcu întorsul lor acasã. Din toate aceste spune-ne ºi nouã Ceva, o, muzã, fiicã de-a lui Joe. Vitejii toþi ceilalþi care scãparã Pe mare ºi-n rãzboi de cruda moarte Acum erau acasã. Doar Ulise, Deºi cu dor de þarã ºi soþie, Oprit era-ntr-o peºterã-adâncatã De a zânelor fruntaºã, închinatã, Calipso care-a vrut bãrbat sã-i fie. Dar când rotirea vremilor aduse ªi ziua-n care zeii sorocirã Întorsul lui la insula Itaca, El nici atunci nu fu scutit de lupte ªi chiar între ai lui. De-aceea zeii Se îndurarã toþi, afarã numai De-al mãrii domn Neptun, care pe dânsul

5

10

15

20

25

30

42

25

30

35

40

45

OD USSEAIS. A ¢ntiqšJ 'OdusÁŽ p£roj ¿n ga‹an ƒkšsqai. ¢ll' Ð mn A„q…opaj metek…aqe thlÒq' ™Òntaj, A„q…opaj, toˆ dicq¦ deda…atai, œscatoi ¢ndrîn, oƒ mn dusomšnou `Uper…onoj, oƒ d' ¢niÒntoj, ¢ntiÒwn taÚrwn te kaˆ ¢rneiîn ˜katÒmbhj. œnq' Ó ge tšrpeto daitˆ par»menoj: oƒ d d¾ ¥lloi ZhnÕj ™nˆ meg£roisin 'Olump…ou ¡qrÒoi Ãsan. to‹si d mÚqwn Ãrce pat¾r ¢ndrîn te qeîn te: mn»sato g¦r kat¦ qumÕn ¢mÚmonoj A„g…sqoio, tÒn ·' 'Agamemnon…dhj thleklutÕj œktan' 'Oršsthj: toà Ó g' ™pimnhsqeˆj œpe' ¢qan£toisi methÚda: „í pÒpoi, oŒon d» nu qeoÝj brotoˆ a„tiÒwntai. ™x ¹mšwn g£r fasi k£k' œmmenai: oƒ d kaˆ aÙtoˆ sfÍsin ¢tasqal…Vsin Øpr mÒron ¥lge' œcousin, æj kaˆ nàn A‡gisqoj Øpr mÒron 'Atredao gÁm' ¥locon mnhst»n, tÕn d' œktane nost»santa, e„dëj a„pÝn Ôleqron, ™peˆ prÒ oƒ e‡pomen ¹me‹j, `Erme…an pšmyantej, ™äskopon 'ArgeŽfÒnthn, m»t' aÙtÕn kte…nein m»te mn£asqai ¥koitin: ™k g¦r 'Oršstao t…sij œssetai 'Atredao, ÐppÒt' ¨n ¹b»sV te kaˆ Âj ƒme…retai a‡hj. ìj œfaq' `Erme…aj, ¢ll' oÙ fršnaj A„g…sqoio pe‹q' ¢gaq¦ fronšwn: nàn d' ¡qrÒa p£nt' ¢pšteise.” tÕn d' ºme…bet' œpeita qe¦ glaukîpij 'Aq»nh: „ð p£ter ¹mštere Kron…dh, Ûpate kreiÒntwn,

ODISEEA. CÂNTUL I Grozav fu îndârjit pân’ la sositul În þara lui. Ci-n vremea asta zeul Era plecat departe, la poporul Etiopean ce stã la capul lumii ªi e-mpãrþit în douã, într-o parte Locuitori spre rãsãrit ºi de alta Spre-apus de soare. Acolo zeul Se duse sã ia parte la un praznic De-o sutã de berbeci ºi boi. ªi-n vreme Ce-acolo petrecea în ospeþie Ceilalþi nemuritori la Joe-n salã Se strânserã-n Olimp, la sfat cu toþii. Întâi ºi-ntâi Pãrintele-omenirii ªi-al zeilor luã-ntre ei cuvântul Gândind la soarta lui Egist mãritul, Ucis de tânãrul Orest, vestitul Lui Agamemnon fiu, ºi zise: „Vai mie, Cum oamenii mereu pe zei defaimã! ªi-nchipuie cã de la noi vin toate Necazurile lor, ci dânºii singuri Cu-a lor pãcate ºi-nrãiesc ursita. Aºa Egist acum, în ciuda soartei, Luã-n cãsãtorie pe femeia Lui Agamemnon ºi-i ucise soþul La-ntoarcerea din Troia, ºi el totuºi ªtia nãprasna ce urma sã fie, Cãci noi îi trimisesem pe-al lui Argus Ucigãtor pândeþ, pe zeul Hermes, ªi-l prevestise el sã nu-l omoare ªi nici sã-i ia soþia, cãci Oreste Pe-Atrid va rãzbuna, când va fi mare ªi jindui-va þara lui pierdutã. Dar sfatul bun el nu vru sã-i asculte ªi toate acum ºi le plãti grãmadã.” Grãi Minerva cea cu ochi albaºtri: „Pãrinte al nostru, tu, Saturniene, Mai mare peste domnitorii lumii

43

35

40

45

50

55

60

65

44

50

55

60

65

70

OD USSEAIS. A kaˆ l…hn ke‹nÒj ge ™oikÒti ke‹tai ÑlšqrJ, æj ¢pÒloito kaˆ ¥lloj Ótij toiaàt£ ge ·šzoi. ¢ll£ moi ¢mf' 'OdusÁŽ dafroni da…etai Ãtor, dusmÒrJ, Öj d¾ dhq¦ f…lwn ¥po p»mata p£scei n»sJ ™n ¢mfirÚtV, Óqi t' ÑmfalÒj ™sti qal£sshj, nÁsoj dendr»essa, qe¦ d' ™n dèmata na…ei, ”Atlantoj qug£thr ÑloÒfronoj, Ój te qal£sshj p£shj bšnqea oden, œcei dš te k…onaj aÙtÕj makr£j, a‰ ga‹£n te kaˆ oÙranÕn ¢mfˆj œcousi. toà qug£thr dÚsthnon ÑdurÒmenon katerÚkei, a„eˆ d malako‹si kaˆ aƒmul…oisi lÒgoisi qšlgei, Ópwj 'Iq£khj ™pil»setai: aÙt¦r 'OdusseÚj, ƒšmenoj kaˆ kapnÕn ¢poqróskonta noÁsai Âj ga…hj, qanšein ƒme…retai. oÙdš nu so… per ™ntršpetai f…lon Ãtor, 'OlÚmpie; oÜ nÚ t' 'OdusseÝj 'Arge…wn par¦ nhusˆ car…zeto ƒer¦ ·šzwn Tro…V ™n eÙre…V; t… nÚ oƒ tÒson çdÚsao, Zeà;” t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh nefelhgeršta ZeÚj: „tšknon ™mÒn, po‹Òn se œpoj fÚgen ›rkoj ÑdÒntwn. pîj ¨n œpeit' 'OdusÁoj ™gë qe…oio laqo…mhn, Öj perˆ mn nÒon ™stˆ brotîn, perˆ d' ƒr¦ qeo‹sin ¢qan£toisin œdwke, toˆ oÙranÕn eÙrÝn œcousin; ¢ll¦ Poseid£wn gai»ocoj ¢skelj a„n KÚklwpoj kecÒlwtai, Ön Ñfqalmoà ¢l£wsen, ¢nt…qeon PolÚfhmon, Óou kr£toj ™stˆ mšgiston p©sin Kuklèpessi: QÒwsa dš min tške nÚmfh, FÒrkunoj qug£thr, ¡lÕj ¢trugštoio mšdontoj,

ODISEEA. CÂNTUL I Egist încalte-avu o moarte dreaptã; Aºa sã piarã pãcãtoºi ca dânsul! Dar pieptul mi se sfâºie de jale Gândindu-mã la bietul, înþeleptul Ulise, care-acum de multã vreme Tot suferã nenorociri departe De dragii lui, pe la mijlocul mãrii, Într-un ostrov silhui, bãtut de valuri, Pe unde ºade zâna cea nãscutã Din Atlas cel avan, care cunoaºte Adâncurile mãrilor ºi singur Propteºte stâlpii nalþi ce poartã cerul De la pãmânt. Copila-acestui Atlas Cu sila-l þine-acasã de tot plânge Nenorocitul, ºi-l descântã-ntr-una Cu vorbe blânde, dulci ºi mângâioase Doar va putea sã-ºi uite de Itaca. Dar el ar vrea mãcar ºi fum sã vadã Ieºind din vatra lui, ºi-apoi sã moarã. Tu însã stai cu inima-mpietritã, Olimpiene. Nu-þi fãcea pe voie Cu jertfele-i Ulise-n larga Troie La tabãrã-ntre-ahei lângã corãbii? De ce l-ai urgisit aºa pe dânsul?” Dar Joe furtunosul îi rãspunse: „Ce vorbã þi-a scãpat din paza gurii, Copila mea? Cum pot uita vreodatã Pe acel dumnezeiesc Ulise care E omul cel mai chibzuit ºi-aduse Prisos de jertfe zeilor din slavã? Neptun, el singur, cutremurãtorul, I-amar pornit asupra lui; nu-l iartã Cã de-al lui ochi orbi pe uriaºul Ciclop, pe Polifem, cel mai puternic Din toþi ciclopii, odrãslit din fiica Lui Forchis, domn al mãrii, de zeiþa Toosa, care-n fundul unei peºteri

45 70

75

80

85

90

95

100

105

46

75

80

85

90

95

100

OD USSEAIS. A ™n spšesi glafuro‹si Poseid£wni mige‹sa. ™k toà d¾ 'OdusÁa Poseid£wn ™nos…cqwn oÜ ti katakte…nei, pl£zei d' ¢pÕ patr…doj a‡hj. ¢ll' ¥geq' ¹me‹j o†de perifrazèmeqa p£ntej nÒston, Ópwj œlqVsi: Poseid£wn d meq»sei Ön cÒlon: oÙ mn g£r ti dun»setai ¢nt…a p£ntwn ¢qan£twn ¢škhti qeîn ™ridainšmen ooj.” tÕn d' ºme…bet' œpeita qe¦ glaukîpij 'Aq»nh: „ð p£ter ¹mštere Kron…dh, Ûpate kreiÒntwn, e„ mn d¾ nàn toàto f…lon mak£ressi qeo‹si, nostÁsai 'OdusÁa polÚfrona Ónde dÒmonde, `Erme…an mn œpeita, di£ktoron 'ArgeŽfÒnthn, nÁson ™j 'Wgug…hn ÑtrÚnomen, Ôfra t£cista nÚmfV ™ãplok£mJ e‡pV nhmertša boul»n, nÒston 'OdussÁoj talas…fronoj, éj ke nšhtai. aÙt¦r ™gën 'Iq£khnde ™leÚsomai, Ôfra oƒ uƒÕn m©llon ™potrÚnw ka… oƒ mšnoj ™n fresˆ qe…w, e„j ¢gor¾n kalšsanta k£rh komÒwntaj 'AcaioÝj p©si mnhst»ressin ¢peipšmen, o† tš oƒ a„eˆ mÁl' ¡din¦ sf£zousi kaˆ e„l…podaj ›likaj boàj. pšmyw d' ™j Sp£rthn te kaˆ ™j PÚlon ºmaqÒenta nÒston peusÒmenon patrÕj f…lou, ½n pou ¢koÚsV, ºd' †na min klšoj ™sqlÕn ™n ¢nqrèpoisin œcVsin.” ìj e„poàs' ØpÕ possˆn ™d»sato kal¦ pšdila, ¢mbrÒsia crÚseia, t£ min fšron ºmn ™f' Øgr¾n ºd' ™p' ¢pe…rona ga‹an ¤ma pnoiÍs' ¢nšmoio. e†leto d' ¥lkimon œgcoj, ¢kacmšnon ÑxšŽ calkù, briqÝ mšga stibarÒn, tù d£mnhsi st…caj ¢ndrîn

ODISEEA. CÂNTUL I Trãise cu Neptun împreunatã. De-atunci Neptun nu-l pierde pe Ulise, Ci-l poartã-n veci departe de-a lui þarã. Dar noi sã chibzuim aici cu toþii, Sã mijlocim întorsul lui Ulise. Se va dezmânia Neptun la urmã, Doar nu va cuteza el, unul singur, Sã deie piept cu toþi nemuritorii.” Adaose sclipind din ochi Minerva: „Pãrinte-al nostru, tu, Saturniene, Mai mare peste domnitorii lumii, E bine, dacã zeilor le place Întoarcerea napoi a lui Ulise, Pe vestitorul Hermes sã-l trimitem Sã spunã zânei cea cu mândre plete Nenfrânta noastrã vrere, ca Ulise Prea-mult-pãþitul sã se întoarne-acasã. Eu mã rãped la insula Itaca Spre a-ndemna ºi-mbãrbãta mai tare Pe Telemah, feciorul lui Ulise, Sã cheme pe ahei la adunare, S-alunge el pe toþi ai Penelopei Obraznici peþitori cari avuþia-i Pãrãduie ºi cu nemiluita Înjunghe oi ºi boi cornaci ºi dugleºi, Benchetuind mereu. Apoi pe dânsul La Sparta-l voi petrece ºi la Pilos, Oraºul nisipos, sã-ntrebe acolo; Poate-ar afla ceva despre întorsul Iubitului sãu tatã, ºi-ntre oameni Umblând ar dobândi el bunã vazã.” Aºa vorbeºte Palas ºi încalþã Sandale dalbe veºnice de aur, Cu care ea se poartã tot ca vântul Pe apã, pe uscat fãrã hotare. ªi-apucã arma-i cea cu bold de-aramã O suliþã vârtoasã, grea ºi mare,

47

110

115

120

125

130

135

140

48

105

110

115

120

125

OD USSEAIS. A ¹rèwn, to‹s…n te kotšssetai Ñbrimop£trh, bÁ d kat' OÙlÚmpoio kar»nwn ¢xasa, stÁ d' 'Iq£khj ™nˆ d»mJ ™pˆ proqÚrois' 'OdusÁoj, oÙdoà ™p' aÙle…ou: pal£mV d' œce c£lkeon œgcoj, e„domšnh xe…nJ, Taf…wn ¹g»tori, MšntV. eáre d' ¥ra mnhstÁraj ¢g»noraj: oƒ mn œpeita pesso‹si prop£roiqe qur£wn qumÕn œterpon, ¼menoi ™n ·ino‹si boîn, oÞj œktanon aÙto…. k»rukej d' aÙto‹si kaˆ Ñtrhroˆ qer£pontej oƒ mn ¥r' onon œmisgon ™nˆ krhtÁrsi kaˆ Ûdwr, oƒ d' aâte spÒggoisi polutr»toisi trapšzaj n…zon kaˆ prÒtiqen, toˆ d krša poll¦ dateànto. t¾n d polÝ prîtoj ‡de Thlšmacoj qeoeid»j: Âsto g¦r ™n mnhstÁrsi f…lon tetihmšnoj Ãtor, ÑssÒmenoj patšr' ™sqlÕn ™nˆ fres…n, e‡ poqen ™lqën mnhst»rwn tîn mn skšdasin kat¦ dèmata qe…h, tim¾n d' aÙtÕj œcoi kaˆ kt»masin oŒsin ¢n£ssoi. t¦ fronšwn mnhstÁrsi meq»menoj e‡sid' 'Aq»nhn, bÁ d' „qÝj proqÚroio, nemess»qh d' ™nˆ qumù xe‹non dhq¦ qÚrVsin ™fest£men: ™ggÚqi d st¦j ce‹r' ›le dexiter¾n kaˆ ™dšxato c£lkeon œgcoj, ka… min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚda: „ca‹re, xe‹ne, par' ¥mmi fil»seai: aÙt¦r œpeita de…pnou pass£menoj muq»seai ÓtteÒ se cr».” ìj e„pën ¹ge‹q', ¹ d' ›speto Pall¦j 'Aq»nh. oƒ d' Óte d» ·' œntosqen œsan dÒmou Øyhlo‹o, œgcoj mšn ·' œsthse fšrwn prÕj k…ona makr¾n

ODISEEA. CÂNTUL I Cu care cete de voinici doboarã Când ea, nãscuta din puternic tatã, S-avântã-asupra lor înverºunatã. ªi nãvãlind de pe Olimp se duse ªi la Itaca se opri-n cetate, Pe prag la poarta curþii lui Ulise. Cu lancea-n mânã ea pãrea cã-i Mentes, Al casei vechi prieten, domnitorul Poporului din Tafos. Dete-acolo De peþitorii cei trufaºi. Pe prispã Cu toþii petreceau la joc cu zarul ªezând pe piei de boi uciºi de dânºii. În jurul lor stãteau, slujindu-i, crainici ªi harnici slujitori; de o parte unii Amestecau cu apã-n oluri vinul, Ceilalþi spãlau la mese cu bureþii ªi le-aºezau naintea lor în pripã ªi împãrþeau la toþi belºug de carne. Pe oaspe-l vede Telemah întâiul De unde sta-ntre peþitori, cu suflet Îndurerat, gândind de-ar fi sã-i vie Cumva viteazul tatã, din palatu-i Sã-mprãºtie pe peþitori, sã-ºi ieie Din nou domnia ºi stãpân sã fie Pe-averea lui. ªi cum sta el pe gânduri Aºa-ntre peþitori, zãri pe zâna ªi-ntins la poartã merse plin de ciudã, Cã mult stãtuse nepoftit strãinul, S-apropie ºi-l apucã de mânã ªi suliþa-i primind, îi zise astfel: „Noroc ºi bun sosit la noi, strãine! Poftim la masã-ntâi ºi-apoi vei spune Nevoia ce te-aduse.” Aºa grãindu-i, Porni-nainte ºi-l urmã Minerva. Când amândoi intrarã-n casa mare, La stâlpu-nalt se duse el ºi lancea O strânse-n toc frumos cioplit, pe unde

49

145

150

155

160

165

170

175

180

50

130

135

140

145

150

OD USSEAIS. A dourodÒkhj œntosqen ™ãxÒou, œnqa per ¥lla œgce' 'OdussÁoj talas…fronoj †stato poll£, aÙt¾n d' ™j qrÒnon eŒsen ¥gwn, ØpÕ l‹ta pet£ssaj, kalÕn daid£leon: ØpÕ d qrÁnuj posˆn Ãen. p¦r d' aÙtÕj klismÕn qšto poik…lon, œktoqen ¥llwn mnhst»rwn, m¾ xe‹noj ¢nihqeˆj Ñrumagdù de…pnJ ¢hd»seien, Øperfi£loisi metelqèn, ºd' †na min perˆ patrÕj ¢poicomšnoio œroito. cšrniba d' ¢mf…poloj procÒJ ™pšceue fšrousa kalÍ cruse…V, Øpr ¢rguršoio lšbhtoj, n…yasqai: par¦ d xest¾n ™t£nusse tr£pezan. s‹ton d' a„do…h tam…h paršqhke fšrousa, e‡data pÒll' ™piqe‹sa, carizomšnh pareÒntwn: daitrÕj d kreiîn p…nakaj paršqhken ¢e…raj panto…wn, par¦ dš sfi t…qei crÚseia kÚpella, kÁrux d' aÙto‹sin q£m' ™póceto o„nocoeÚwn. ™j d' Ãlqon mnhstÁrej ¢g»norej: oƒ mn œpeita ˜xe…hj ›zonto kat¦ klismoÚj te qrÒnouj te. to‹si d k»rukej mn Ûdwr ™pˆ ce‹raj œceuan, s‹ton d dmJaˆ paren»eon ™n kanšoisi, [koàroi d krhtÁraj ™pestšyanto poto‹o.] oƒ d' ™p' Ñne…aq' ˜to‹ma proke…mena ce‹raj ‡allon. aÙt¦r ™peˆ pÒsioj kaˆ ™dhtÚoj ™x œron ›nto mnhstÁrej, to‹sin mn ™nˆ fresˆn ¥lla mem»lei, molp» t' ÑrchstÚj te: t¦ g£r t' ¢naq»mata daitÒj. kÁrux d' ™n cersˆn k…qarin perikallša qÁke

ODISEEA. CÂNTUL I Erau ºi alte suliþi, o grãmadã, Lãsate de Ulise, ºi pe zâna O duse ºi-o pofti aci sã ºadã Pe scaun învelit c-o frumuseþe De lãicer cu feluri de podoabe, Cu scãunaº de rãzimat picioare, ªi-apropie de dânsa pentru sine Un scaun împestrit. Stãtu departe De peþitori, ca nu cumva strãinul, De zarvã supãrat între obraznici, La masa lui nemulþumit sã fie ªi mai deoparte dânsul pe-ndelete Sã-ntrebe despre dusul sãu pãrinte. Aduse apã de spãlat pe mânã O fatã, în frumos ibric de aur, Pe un lighean de-argint, ca sã se spele ªi-ntinse-o masã bine geluitã. Apoi cinstita chelãriþã-aduse ªi-i dete pâne ºi bucate multe ªi-l omeni cu tot ce-aveau pãstrate. ªi-un bucãtar aduse-apoi friptura De carne feluritã ºi mai puse Pe lângã ei câte-un pocal de aur ªi un paharnic se purta pe-aproape ªi vin le mai turna amândurora. Intrarã-apoi ºi peþitorii mândri, Pe rând ºezurã-n scaune ºi-n jeþuri, Iar slujitorii apã le turnarã Pe mâini ca sã se spele; în panere Ticsirã pâne roabele, feciorii Ulcioarele cu vin încununarã. Cu mânile-ncepurã-apoi mesenii Sã umble la gãtitele bucate, Iar când de-ajuns mâncarã ºi bãurã Ei mai avurã grijã ºi de alta, De cântec ºi de joc, dichisul mesei. O strãlucitã lirã puse-un crainic

51

185

190

195

200

205

210

215

52 155

160

165

170

175

180

OD USSEAIS. A Fhm…J, Ój ·' ½eide par¦ mnhstÁrsin ¢n£gkV. à toi Ð form…zwn ¢neb£lleto kalÕn ¢e…dein, aÙt¦r Thlšmacoj prosšfh glaukîpin 'Aq»nhn, ¥gci scën kefal»n, †na m¾ peuqo…aq' oƒ ¥lloi: „xe‹ne f…l', à ka… moi nemes»seai Ótti ken e‡pw; toÚtoisin mn taàta mšlei, k…qarij kaˆ ¢oid», ·e‹', ™peˆ ¢llÒtrion b…oton n»poinon œdousin, ¢nšroj, oá d» pou leÚk' Ñstša pÚqetai ÔmbrJ ke…men' ™p' ºpe…rou, À e„n ¡lˆ kàma kul…ndei. e„ ke‹nÒn g' 'Iq£khnde „do…ato nost»santa, p£ntej k' ¢rhsa…at' ™lafrÒteroi pÒdaj enai À ¢fneiÒteroi cruso‹Ò te ™sqÁtÒj te. nàn d' Ð mn ìj ¢pÒlwle kakÕn mÒron, oÙdš tij ¼min qalpwr», e‡ pšr tij ™picqon…wn ¢nqrèpwn fÍsin ™leÚsesqai: toà d' êleto nÒstimon Ãmar. ¢ll' ¥ge moi tÒde e„p kaˆ ¢trekšwj kat£lexon: t…j pÒqen e„j ¢ndrîn; pÒqi toi pÒlij ºd tokÁej; Ðppo…hj t' ™pˆ nhÕj ¢f…keo; pîj dš se naàtai ½gagon e„j 'Iq£khn; t…nej œmmenai eÙcetÒwnto; oÙ mn g£r t… se pezÕn яomai ™nq£d' ƒkšsqai. ka… moi toàt' ¢gÒreuson ™t»tumon, Ôfr' ™å e„dî, º nšon meqšpeij, à kaˆ patrèŽÒj ™ssi xe‹noj, ™peˆ polloˆ ‡san ¢nšrej ¹mšteron dî ¥lloi, ™peˆ kaˆ ke‹noj ™p…strofoj Ãn ¢nqrèpwn.” tÕn d' aâte prosšeipe qe¦ glaukîpij 'Aq»nh: „toig¦r ™gè toi taàta m£l' ¢trekšwj ¢goreÚsw. Mšnthj 'Agci£loio dafronoj eÜcomai enai uƒÒj, ¢t¦r Taf…oisi filhrštmoisin ¢n£ssw.

ODISEEA. CÂNTUL I În mânile lui Femiu, care bietul Cânta silit de peþitori la mese, ªi el frumos din strune sta sã cânte. Iar Telemah s-apropie cu capul, Ca nu cumva vrun altul sã-l audã, ªi zise-aºa Minervei: „Dragã oaspe, Te-ai supãra de ce-am sã-þi spun eu þie? Aceºti netrebnici au numai o grijã, Sã cânte ºi sã joace; nu le pasã Cãci din avutul altuia se-mbuibã Nepedepsiþi, avutul celui care Va fi pierit, iar oasele-i albite Zac putrezind pe undeva-ntr-o þarã Sau sunt rostogolite de talazuri. De l-ar vedea-n Itaca-ntors pe dânsul, Cum ar dori ei toþi sã fie-ndatã, În groaza lor, mai sprinteni de picioare Decât bogaþi în aur ºi-n veºminte! Dar el muri acum de moarte crudã ªi nu mai tragem noi nici o nãdejde, Sã spuie-oricine-ar fi cã el se-ntoarnã. E dus de pe pãmânt ºi nu mai vine. Dar spune-mi drept, rãspunde-mi la-ntrebare: De unde, cine eºti? ªi cum se cheamã Oraºul ºi pãrinþii tãi? În care Corabie-ai sosit? ªi cum vâslaºii Te-aduserã-n Itaca? Cine-s dânºii? Cã n-ai venit pe jos, de bunã seamã. Mai spune-mi una drept ºi fãrã-nconjur, Cãci voi sã ºtiu de vii întâia oarã Ori eºti prieten pãrintesc? ªi alþii Prea mulþi se perindarã-n casa noastrã, Cãci tata-a fost un om umblat prin lume.” Rãspunse zâna cea cu ochi albaºtri: „Adevãrat îþi voi grãi. Sunt Mentes, ªi înþeleptul Anhial mi-e tatã. Sunt domnul tafienilor, poporul

53

220

225

230

235

240

245

250

54

185

190

195

200

205

210

OD USSEAIS. A nàn d' ïde xÝn nh kat»luqon ºd' ˜t£roisi, plšwn ™pˆ o‡nopa pÒnton ™p' ¢lloqrÒouj ¢nqrèpouj, ™j Temšshn met¦ calkÒn, ¥gw d' a‡qwna s…dhron. nhàj dš moi ¼d' ›sthken ™p' ¢groà nÒsfi pÒlhoj, ™n limšni `Re…qrJ, ØpÕ NhJ Øl»enti. xe‹noi d' ¢ll»lwn patrèŽoi eÙcÒmeq' enai ™x ¢rcÁj, e‡ pšr te gšront' e‡rhai ™pelqën Lašrthn ¼rwa, tÕn oÙkšti fasˆ pÒlinde œrcesq', ¢ll' ¢p£neuqen ™p' ¢groà p»mata p£scein grh sÝn ¢mfipÒlJ, ¼ oƒ brîs…n te pÒsin te partiqe‹, eât' ¥n min k£matoj kat¦ gu‹a l£bVsin ˜rpÚzont' ¢n¦ gounÕn ¢lJÁj o„nopšdoio. nàn d' Ãlqon: d¾ g£r min œfant' ™pid»mion enai, sÕn patšr': ¢ll£ nu tÒn ge qeoˆ bl£ptousi keleÚqou. oÙ g£r pw tšqnhken ™pˆ cqonˆ d‹oj 'OdusseÚj, ¢ll' œti pou zwÕj katerÚketai eÙršŽ pÒntJ, n»sJ ™n ¢mfirÚtV, calepoˆ dš min ¥ndrej œcousin, ¥grioi, o† pou ke‹non ™rukanÒws' ¢škonta. aÙt¦r nàn toi ™gë manteÚsomai, æj ™nˆ qumù ¢q£natoi b£llousi kaˆ æj telšesqai яw, oÜte ti m£ntij ™ën oÜt' o„wnîn s£fa e„dèj. oÜ toi œti dhrÒn ge f…lhj ¢pÕ patr…doj a‡hj œssetai, oÙd' e‡ pšr te sid»rea dšsmat' œcVsi: fr£ssetai éj ke nšhtai, ™peˆ polum»canÒj ™stin. ¢ll' ¥ge moi tÒde e„p kaˆ ¢trekšwj kat£lexon, e„ d¾ ™x aÙto‹o tÒsoj p£Žj e„j 'OdusÁoj. a„nîj mn kefal»n te kaˆ Ômmata kal¦ œoikaj ke…nJ, ™peˆ qam¦ to‹on ™misgÒmeq' ¢ll»loisi,

ODISEEA. CÂNTUL I Cãlãtoreþ pe ape. Aici cu soþii Corabia mi-am abãtut acuma Cãlãtorind pe-ntunecata mare Spre alte seminþii, dupã aramã De la Temesa ºi duc fier cu mine. Corabia mi-e lângã mal opritã, Departe de oraº, în schela Reitron Sub pãdurosul Neion. Noi prieteni De mult suntem, de la pãrinþii noºtri. Þi-ar spune dacã-ntrebi pe moº Laerte, Bunicul tãu viteazul, despre care Aud cã nu mai calcã prin cetate, Ci stã departe tot jãlind la þarã, C-o slujnicã bãtrânã ce-i dã hranã ªi de bãut, când bietul nu mai poate De ostenit, dupã ce-abia se trage Prin þarinã ºi-n vie. Venii acuma, Cãci auzii cã tatãl tãu e-n þarã. Dar vãd cã zeii calea i-o curmarã, Cãci nu e dus de pe pãmânt Ulise, Ci-i viu, împiedicat pe largul mãrii, Într-un ostrov. Bãrbaþi haini, sãlbatici Acolo-l þin pe undeva cu sila. Eu nu sunt ghicitor ºi nici de semne Tâlcuitor, dar iatã-þi dau de veste De mai nainte cum mã-nvaþã zeii ªi cum socot cã trebuie sã fie. El n-o sã mai rãmânã multã vreme Rãznit de þarã. Chiar de-o fi cu lanþuri De fier legat, va nãscoci un mijloc De-ntoarcere, cã prea-i dibaci ºi vrednic. Dar spune-mi tu adevãrat ºi mie De eºti cumva chiar fiul lui Ulise. Grozav îi semeni dupã ochi ºi faþã, Cã-l ºtiu pe el, ne întâlneam adese

55 255

260

265

270

275

280

285

56

215

220

225

230

235

OD USSEAIS. A pr…n ge tÕn ™j Tro…hn ¢nab»menai, œnqa per ¥lloi 'Arge…wn oƒ ¥ristoi œban ko…lVs' ™nˆ nhus…n: ™k toà d' oÜt' 'OdusÁa ™gën ‡don oÜt' ™m ke‹noj.” t¾n d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: „toig¦r ™gè toi, xe‹ne, m£l' ¢trekšwj ¢goreÚsw. m»thr mšn tš mš fhsi toà œmmenai, aÙt¦r ™gè ge oÙk od': oÙ g£r pè tij ˜Õn gÒnon aÙtÕj ¢nšgnw. æj d¾ ™gè g' Ôfelon m£karÒj nÚ teu œmmenai uƒÕj ¢nšroj, Ön kte£tessin ˜o‹s' œpi gÁraj œtetme. nàn d' Öj ¢potmÒtatoj gšneto qnhtîn ¢nqrèpwn, toà m' œk fasi genšsqai, ™peˆ sÚ me toàt' ™ree…neij.” tÕn d' aâte prosšeipe qe¦ glaukîpij 'Aq»nh: „oÙ mšn toi gene»n ge qeoˆ nènumnon Ñp…ssw qÁkan, ™peˆ sš ge to‹on ™ge…nato PhnelÒpeia. ¢ll' ¥ge moi tÒde e„p kaˆ ¢trekšwj kat£lexon: t…j da…j, t…j d Ómiloj Ód' œpleto; t…pte dš se creè; e„lap…nh Ãe g£moj; ™peˆ oÙk œranoj t£de g' ™st…n, éj tš moi Øbr…zontej Øperfi£lwj dokšousi da…nusqai kat¦ dîma. nemess»saitÒ ken ¢n¾r a‡scea pÒll' ÐrÒwn, Ój tij pinutÒj ge metšlqoi.” t¾n d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: „xe‹n', ™peˆ ¨r d¾ taàt£ m' ¢ne…reai ºd metall´j, mšllen mšn pote okoj Ód' ¢fneiÕj kaˆ ¢mÚmwn œmmenai, Ôfr' œti ke‹noj ¢n¾r ™pid»mioj Ãen: nàn d' ˜tšrwj ™bÒlonto qeoˆ kak¦ mhtiÒwntej, o‰ ke‹non mn ¥Žston ™po…hsan perˆ p£ntwn ¢nqrèpwn, ™peˆ oÜ ke qanÒnti per ïd' ¢kaco…mhn, e„ met¦ oŒs' ˜t£roisi d£mh Trèwn ™nˆ d»mJ,

ODISEEA. CÂNTUL I Nainte de plecarea lui la Troia Cu alþi viteji din Argos pe corãbii; De-atunci eu nu-l vãzui, nici el pe mine.” Iar Telemah cuminte-aºa-i rãspunde: „Þi-oi spune-adevãrat, cinstite oaspe. Sunt fiul lui, c-aºa îmi spune mama, Dar ºtiu ºi eu? Cã nimeni de la sine Pe tatãl sãu nu-l poate ºti vreodatã. Mai bine însã mã nãºtea pe mine Un om mai norocos, rãmas acasã, Stãpân pe-avere pân’la bãtrâneþe. Dar vai, cel mai de plâns din toatã lumea Se zice-a fi pãrinte-al meu, cã asta Voiai sã ºtii.” Grãi atunci Minerva: „Dar zeii au fãcut ca neamul vostru ªi-n viitor sã aibã tot un nume, Cãci are Penelopa fiu cuminte. Ci lãmureºte-mi mie încã una ªi spune-mi drept. Ce-nseamnã lumea asta ªi-acest ospãþ? Ce cautã la tine? E praznic ori e nuntã? Cãci desigur Nu-i cislã-aici. Cum ei petrec în salã Benchetuind, îmi par de tot obraznici. S-ar mânia oricare om de treabã, Venind pe-aici, când ar vedea atâta Neobrãzare.” Telemah rãspunse: „Fiindcã-ntrebi ºi mã descoºi, strãine, Sã-þi spun. Bogatã, binecuvântatã Fusese casa asta câtã vreme Bãrbatul cel vestit trãia în þarã. Dar altfel vrurã-acum nemuritorii Cei scornitori de rele, cã pe dânsul Necunoscut cu totul îl fãcurã, Mai mult decât pe-oricare om din lume, Cãci nu l-aº fi jãlit aºa de tare, De-ar fi pierit alãturi de tovarãºi Pe câmpul de la Troia sau la sânul

57 290

295

300

305

310

315

320

325

58

240

245

250

255

260

265

OD USSEAIS. A º f…lwn ™n cers…n, ™peˆ pÒlemon tolÚpeuse. tî kšn oƒ tÚmbon mn ™po…hsan Panacaio…, ºdš ke kaˆ ú paidˆ mšga klšoj ½rat' Ñp…ssw. nàn dš min ¢kleiîj “Arpuiai ¢nhršyanto: o‡cet' ¥Žstoj ¥pustoj, ™moˆ d' ÑdÚnaj te gÒouj te k£llipen: oÙdš ti ke‹non ÑdurÒmenoj stenac…zw oon, ™pe… nÚ moi ¥lla qeoˆ kak¦ k»de' œteuxan. Óssoi g¦r n»soisin ™pikratšousin ¥ristoi, Doulic…J te S£mV te kaˆ Øl»enti ZakÚnqJ, ºd' Óssoi krana¾n 'Iq£khn k£ta koiranšousi, tÒssoi mhtšr' ™m¾n mnîntai, trÚcousi d okon. ¹ d' oÜt' ¢rne‹tai stugerÕn g£mon oÜte teleut¾n poiÁsai dÚnatai: toˆ d fqinÚqousin œdontej okon ™mÒn: t£ca d» me diarra…sousi kaˆ aÙtÒn.” tÕn d' ™palast»sasa proshÚda Pall¦j 'Aq»nh: „í pÒpoi, à d¾ pollÕn ¢poicomšnou 'OdusÁoj deÚV, Ó ke mnhstÁrsin ¢naidšsi ce‹raj ™fe…h. e„ g¦r nàn ™lqën dÒmou ™n prètVsi qÚrVsi sta…h, œcwn p»lhka kaˆ ¢sp…da kaˆ dÚo doàre, to‹oj ™ën oŒÒn min ™gë t¦ prît' ™nÒhsa o‡kJ ™n ¹metšrJ p…nont£ te terpÒmenÒn te, ™x 'EfÚrhj ¢niÒnta par' ”Ilou Mermer…dao: – õceto g¦r kaˆ ke‹se qoÁj ™pˆ nhÕj 'OdusseÝj f£rmakon ¢ndrofÒnon diz»menoj, Ôfra oƒ e‡h „oÝj cr…esqai calk»reaj: ¢ll' Ð mn oÜ oƒ dîken, ™pe… ·a qeoÝj nemes…zeto a„n ™Òntaj, ¢ll¦ pat»r oƒ dîken ™mÒj: filšeske g¦r a„nîj: – to‹oj ™ën mnhstÁrsin Ðmil»seien 'OdusseÚj:

ODISEEA. CÂNTUL I Prietenilor lui, dupã ce dânsul Ar fi gãtat rãzboiul. Toþi aheii Aveau sã-i nalþe un mormânt ºi însuºi Lãsa un nume bun ca moºtenire La fiul sãu. Dar azi fãrã mãrire Vântoasele-l rãpirã ºi se duse Necunoscut ºi neºtiut de nimeni, Lãsându-mi mie numai dor ºi jale. Dar nu-l jãlesc, nu-l plâng numai pe dânsul, Cã ºi-alt blãstem mi-au pus la cale zeii. Toþi tinerii fruntaºi de prin ostroave Din Same, din Dulichion, din Zachintos Cel pãduros, precum ºi toþi mai-marii Din þarã, din Itaca cea pietroasã, Pe maica mi-o peþesc ºi-mi toac-averea. De teamã, ea nu poate sã-i respingã ªi nici sã-ncheie-aºa cãsãtorie ªi ei îmi risipesc avutul casei, Ba în curând m-or pierde ºi pe mine.” Se mâniè Minerva-atunci ºi zise: „Vai, cum þi-ar trebui acum Ulise Cel dus, ca el sã puie-o datã mâna Pe-aceºti sfruntaþi de peþitori! Dã, Doamne, Pe loc sã vie ºi sã stea la uºã Cu chivãra, cu scut, cu douã suliþi, Aºa cum îl vãzui întâia oarã Când bea ºi petrecea în casa noastrã. Pe vremea când venea de la Efira, De-acasã de la Ilos Mermeridul, Cãci ºi acolo merse el cu vasul Umblând dupã otravã pierzãtoare De uns sãgeþi pe boldul de-aramã. Dar Ilos nu-i dãdu, fiindu-i teamã De cei-de-sus, doar tatãl meu îi dete, Cãci prea-l iubea pe el. Aºa Ulise, De s-ar ivi-ntre peþitori acuma,

59

330

335

340

345

350

355

360

60

270

275

280

285

290

OD USSEAIS. A p£ntej k' çkÚmoro… te geno…ato pikrÒgamo… te. ¢ll' à toi mn taàta qeîn ™n goÚnasi ke‹tai, ½ ken nost»saj ¢pote…setai, Ãe kaˆ oÙk…, oŒsin ™nˆ meg£roisi: s d fr£zesqai ¥nwga, Óppwj ke mnhstÁraj ¢pèseai ™k meg£roio. e„ d' ¥ge nàn xun…ei kaˆ ™mîn ™mp£zeo mÚqwn: aÜrion e„j ¢gor¾n kalšsaj ¼rwaj 'AcaioÝj màqon pšfrade p©si, qeoˆ d' ™pˆ m£rturoi œstwn. mnhstÁraj mn ™pˆ sfštera sk…dnasqai ¥nwcqi, mhtšra d', e‡ oƒ qumÕj ™form©tai gamšesqai, ¨y ‡tw ™j mšgaron patrÕj mšga dunamšnoio: oƒ d g£mon teÚxousi kaˆ ¢rtunšousin œedna poll¦ m£l', Óssa œoike f…lhj ™pˆ paidÕj ›pesqai. soˆ d' aÙtù pukinîj Øpoq»somai, a‡ ke p…qhai: nÁ' ¥rsaj ™rštVsin ™e…kosin, ¼ tij ¢r…sth, œrceo peusÒmenoj patrÕj d¾n o„comšnoio, ½n t…j toi e‡pVsi brotîn, À Ôssan ¢koÚsVj ™k DiÒj, ¼ te m£lista fšrei klšoj ¢nqrèpoisi. prîta mn ™j PÚlon ™lq kaˆ e‡reo Nšstora d‹on, ke‹qen d Sp£rthnde par¦ xanqÕn Menšlaon: Öj g¦r deÚtatoj Ãlqen 'Acaiîn calkocitènwn. e„ mšn ken patrÕj b…oton kaˆ nÒston ¢koÚsVj, à t' ¨n trucÒmenÒj per œti tla…hj ™niautÒn: e„ dš ke teqnhîtoj ¢koÚsVj mhd' œt' ™Òntoj, nost»saj d¾ œpeita f…lhn ™j patr…da ga‹an sÁm£ tš oƒ ceàai kaˆ ™pˆ ktšrea kterexai poll¦ m£l', Óssa œoike, kaˆ ¢nšri mhtšra doànai. aÙt¦r ™p¾n d¾ taàta teleut»sVj te kaˆ ›rxVj,

ODISEEA. CÂNTUL I Ce moarte grabnicã ºi nuntã-amarã Le-ar da el tuturor! Dar stã în mâna Celor-de-sus ca el sã vie-n þarã Spre-a-i pedepsi. Deci te îndemn pe tine Sã chibzuieºti cum ai putea din casã Pe peþitori s-alungi. Ascultã darã ªi ia aminte sfaturile mele. Pe-aheii cei viteji pofteºte-i mâne La sfat ºi spune-þi în vileag cuvântul Luând pe zei ca martori. Sfãtuieºte Pe peþitori la casa lor sã plece Împrãºtiindu-se. Iar dacã mama Râvneºte-a se nunti, sã se întoarcã La tatãl ei cel mare ºi puternic. Pãrinþii ei au s-o mãrite-acasã ªi au sã-i deie-aºa de multã zestre Cum i se cade fetei lor iubite. Iar pentru tine am un sfat temeinic, De vrei s-asculþi. Alege-þi cea mai bunã Corabie cu douãzeci de oameni ªi pleacã-n lume,-ntreabã ºi pe alþii De tatãl tãu cel dus de mult, cã poate Þi-or spune ei ceva ori auzi-vei Vrun zvon purces din slavã, care face Pe oameni ºi mai lãudaþi sã fie. Întâi te du la Pilos ºi întreabã Pe luminatul Nestor ºi de-acolo La Sparta, la bãlanul Menelaos. Cãci el din toþi oºtenii din Ahaia Sosi cel mai din urmã de la Troia. De-auzi cã-n viaþã-i tatãl tãu ºi vine, Mai poþi s-aºtepþi un an, cu tot necazul; Dar dac-auzi cã-i mort ºi nu mai este, Venind napoi, sã-i-nalþi mormânt în þarã, Sã-i faci o strãlucitã-nmormântare, Cum eºti dator, ºi sã mãriþi pe mama.

61

365

370

375

380

385

390

395

62 295

300

305

310

315

320

OD USSEAIS. A fr£zesqai d¾ œpeita kat¦ fršna kaˆ kat¦ qumÒn, Óppwj ke mnhstÁraj ™nˆ meg£roisi teo‹si kte…nVj º dÒlJ À ¢mfadÒn: oÙdš t… se cr¾ nhpi£aj Ñcšein, ™peˆ oÙkšti thl…koj ™ss…. à oÙk ¢eij oŒon klšoj œllabe d‹oj 'Oršsthj p£ntaj ™p' ¢nqrèpouj, ™peˆ œktane patrofonÁa, A‡gisqon dolÒmhtin, Ó oƒ patšra klutÕn œkta; kaˆ sÚ, f…loj, m£la g£r s' ÐrÒw kalÒn te mšgan te, ¥lkimoj œss', †na t…j se kaˆ ÑyigÒnwn ™å e‡pV. aÙt¦r ™gën ™pˆ nÁa qo¾n kateleÚsomai ½dh ºd' ˜t£rouj, o† poÚ me m£l' ¢scalÒwsi mšnontej: soˆ d' aÙtù melštw, kaˆ ™mîn ™mp£zeo mÚqwn.” t¾n d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: „xe‹n', à toi mn taàta f…la fronšwn ¢goreÚeij, éj te pat¾r ú paid…, kaˆ oÜ pote l»somai aÙtîn. ¢ll' ¥ge nàn ™p…meinon, ™peigÒmenÒj per Ðdo‹o, Ôfra loess£menÒj te tetarpÒmenÒj te f…lon kÁr dîron œcwn ™pˆ nÁa k…Vj, ca…rwn ™nˆ qumù, timÁen, m£la kalÒn, Ó toi keim»lion œstai ™x ™meà, oŒa f…loi xe‹noi xe…noisi didoàsi.” tÕn d' ºme…bet' œpeita qe¦ glaukîpij 'Aq»nh: „m» m' œti nàn katšruke, lilaiÒmenÒn per Ðdo‹o: dîron d' Ótti kš moi doànai f…lon Ãtor ¢nègV, aâtij ¢nercomšnJ dÒmenai okÒnde fšresqai, kaˆ m£la kalÕn ˜lèn: soˆ d' ¥xion œstai ¢moibÁj.” ¹ mn ¥r' ìj e„poàs' ¢pšbh glaukîpij 'Aq»nh, Ôrnij d' ìj ¢nÒpaia dišptato: tù d' ™nˆ qumù qÁke mšnoj kaˆ q£rsoj, Øpšmnhsšn tš ˜ patrÕj

ODISEEA. CÂNTUL I Când isprãveºti ºi pui la cale asta, Gândeºte-atunci cum vei putea mai bine Pe-aceºti nemernici sã-i omori în casã Pe faþã sau cu vicleºug. Nu-þi ºade Sã fii copil, când eºti aºa de mare. N-auzi tu ce vestit ajunse-Oreste În toatã lumea, dupã ce rãpuse Pe-acel viclean Egist care-ucisese Pe tatãl sãu? ªi tu dup-arãtare, Prietene, eºti prea frumos ºi mare ªi deci destul de tare ca urmaºii De bine sã vorbeascã ºi de tine. Dar eu te las ºi mã cobor la mare, La vasul meu, cãci oamenii m-adastã Cu nerãbdare-acolo. Tu ai grijã ªi þine minte sfaturile mele.” Iar Telemah la rându-i zise: „Oaspe, Cu drag mi-ai cuvântat ca un pãrinte ªi vorbele-þi eu nu mai scot din minte, Mai stai însã puþin, cu toatã graba Plecãrii tale, pânã faci o baie Sã-þi rãcoreºti ºi inima ºi trupul, ªi-n urmã la plecare sã te bucuri Primind un dar de preþ ºi foarte mândru, Odor de amintire de la mine Cum se cinstesc prietenii-ndesine.” Minerva cea cu lucii ochi rãspunse: „Nu mã sili sã stau, cã-i zor de ducã. Iar darul care-þi place sã mi-l dãrui, Mi-l dai la-ntors sã-l duc la mine-acasã, De este-aºa frumos, ºi eu pe urmã Sã mã plãtesc precum þi se cuvine.” Aºa vorbi Minerva ºi se duse, Ca pasãrea zburã pe nevãzute. Ea-i dete lui curaj ºi bãrbãþie ªi-n suflet îi trezi un dor ºi-o jale

63

400

405

410

415

420

425

430

64

325

330

335

340

345

OD USSEAIS. A m©llon œt' À tÕ p£roiqen. Ð d fresˆn Îsi no»saj q£mbhsen kat¦ qumÒn: яsato g¦r qeÕn enai. aÙt…ka d mnhstÁraj ™póceto „sÒqeoj fèj. to‹si d' ¢oidÕj ¥eide periklutÒj, oƒ d siwpÍ e†at' ¢koÚontej: Ð d' 'Acaiîn nÒston ¥eide lugrÒn, Ön ™k Tro…hj ™pete…lato Pall¦j 'Aq»nh. toà d' ØperwŽÒqen fresˆ sÚnqeto qšspin ¢oid¾n koÚrh 'Ikar…oio, per…frwn PhnelÒpeia: kl…maka d' Øyhl¾n kateb»seto oŒo dÒmoio, oÙk o‡h, ¤ma tÍ ge kaˆ ¢mf…poloi dÚ' ›ponto. ¹ d' Óte d¾ mnhstÁraj ¢f…keto d‹a gunaikîn, stÁ ·a par¦ staqmÕn tšgeoj pÚka poihto‹o, ¥nta parei£wn scomšnh lipar¦ kr»demna: ¢mf…poloj d' ¥ra oƒ kedn¾ ˜k£terqe paršsth. dakrÚsasa d' œpeita proshÚda qe‹on ¢oidÒn: „F»mie, poll¦ g¦r ¥lla brotîn qelkt»ria odaj œrg' ¢ndrîn te qeîn te, t£ te kle…ousin ¢oido…: tîn ›n gš sfin ¥eide par»menoj, oƒ d siwpÍ onon pinÒntwn: taÚthj d' ¢popaÚe' ¢oidÁj lugrÁj, ¼ tš moi a„n ™nˆ st»qessi f…lon kÁr te…rei, ™pe… me m£lista kaq…keto pšnqoj ¥laston. to…hn g¦r kefal¾n poqšw memnhmšnh a„eˆ ¢ndrÒj, toà klšoj eÙrÝ kaq' `Ell£da kaˆ mšson ”Argoj.” t¾n d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: „mÁter ™m», t… t' ¥ra fqonšeij ™r…hron ¢oidÕn tšrpein ÓppV oƒ nÒoj Ôrnutai; oÜ nÚ t' ¢oidoˆ

ODISEEA. CÂNTUL I De tatãl sãu mai tare ca-nainte. ªi-n sine socotind, uimit rãmase; Simþi cã fuse-un zeu ºi-ndatã merse La peþitori el arãtos ca zeii. Iar între peþitori cânta cu lira-i Faimosul cântãreþ. Ei stau în juru-i ªi-i ascultau cântarea despre soarta Cea jalnicã ce le ursi Minerva Aheilor la-ntoarcerea din Troia. Din casa ei de sus luând aminte Dumnezeiescul cântec Penelopa, Copila preacuminte-a lui Icariu, Înduioºatã iese din odaie ªi se coboarã jos pe nalta scarã, Nu singurã, ci întovãrãºitã De douã slujitoare. Cum ajunse La peþitori mândreþea de femeie, Stãtu pe pragul sãlii mãiestrite, C-un luciu vãl acoperindu-ºi faþa. Alãturi stau femeile-i cinstite, ªi zise-atunci de lacrimi podiditã La înzeitul cântãreþ: „Tu, Femiu, Mai ºtii ºi alte cântece vrãjite, Isprãvi de oameni ºi de zei, slãvite De cântãreþi. Din ele cântã unul La cei de faþã stându-le aproape, Iar ei sã-ºi beie vinul pe tãcute, Dar mântuie-acest cântec de durere, Cãci nu mai pot de jalea ce m-ajunse. Mi-e dor în veci ºi tot mi-aduc aminte De sufletul acela, de bãrbatul A cãrui veste merse pretutindeni ªi-i rãspânditã-n Argos ºi-n Helada.” Dar chibzuitul Telemah rãspunse: „De ce tu, mamã, nu laºi dupã voie Iubitul cântãreþ sã ne desfete. De-nvinuit doar nu sunt cântãreþii,

65 435

440

445

450

455

460

465

470

66

350

355

360

365

370

375

OD USSEAIS. A a‡tioi, ¢ll£ poqi ZeÝj a‡tioj, Ój te d…dwsin ¢ndr£sin ¢lfhstÍsin Ópwj ™qšlVsin ˜k£stJ. toÚtJ d' oÙ nšmesij Danaîn kakÕn oton ¢e…dein: t¾n g¦r ¢oid¾n m©llon ™pikle…ous' ¥nqrwpoi, ¼ tij ¢ŽÒntessi newt£th ¢mfipšlhtai. soˆ d' ™pitolm£tw krad…h kaˆ qumÕj ¢koÚein: oÙ g¦r 'OdusseÝj ooj ¢pèlese nÒstimon Ãmar ™n Tro…V, polloˆ d kaˆ ¥lloi fîtej Ôlonto. ¢ll' e„j okon „oàsa t¦ s' aÙtÁj œrga kÒmize, ƒstÒn t' ºlak£thn te, kaˆ ¢mfipÒloisi kšleue œrgon ™po…cesqai: màqoj d' ¥ndressi mel»sei p©si, m£lista d' ™mo…: toà g¦r kr£toj œst' ™nˆ o‡kJ.” ¹ mn qamb»sasa p£lin okÒnde beb»kei: paidÕj g¦r màqon pepnumšnon œnqeto qumù. ™j d' Øperù' ¢nab©sa sÝn ¢mfipÒloisi gunaixˆ kla‹en œpeit' 'OdusÁa, f…lon pÒsin, Ôfra oƒ Ûpnon ¹dÝn ™pˆ blef£roisi b£le glaukîpij 'Aq»nh. mnhstÁrej d' Ðm£dhsan ¢n¦ mšgara skiÒenta: p£ntej d' ºr»santo paraˆ lecšessi kliqÁnai. to‹si d Thlšmacoj pepnumšnoj ½rceto mÚqwn: „mhtrÕj ™mÁj mnhstÁrej, Øpšrbion Ûbrin œcontej, nàn mn dainÚmenoi terpèmeqa, mhd bohtÝj œstw, ™peˆ tÒ ge kalÕn ¢koušmen ™stˆn ¢oidoà toioàd' oŒoj Ód' ™st…, qeo‹s' ™nal…gkioj aÙd»n. ºîqen d' ¢gor»nde kaqezèmesqa kiÒntej p£ntej, †n' Ûmin màqon ¢phlegšwj ¢poe…pw, ™xišnai meg£rwn: ¥llaj d' ¢legÚnete da‹taj, Øm¦ kt»mat' œdontej, ¢meibÒmenoi kat¦ o‡kouj.

ODISEEA. CÂNTUL I Ci Joe care-aºa cum vrea ºi-i place În lume fiecãrui parte-i face. Sã nu ne fie cu bãnat cã Femiu Ne viersuie-a danailor rãstriºte, Cãci oamenii mai bucuros ascultã Cântarea cea mai nouã ce s-aude. Îndurã-te ºi-ascultã ºi tu, mamã, Cã nu numai Ulise, ci ºi alþii Aºa de mulþi au mai pierit la Troia. Dar du-te tu-n cãmara ta ºi vezi-þi De stàtive, de furcã, ºi sileºte Pe roabe ca sã deie zor la lucru. De cuvântãri vor îngriji bãrbaþii ªi mai cu seamã eu, stãpânul casei.” Uimitã ea se napoie-n odaie; Luase-aminte cu ce rost vorbise Bãiatul ei. Suindu-se pe urmã Cu roabele-mpreunã ea în catul De sus al casei, îºi plângea bãrbatul Cel dus de mult, pânã ce somn prielnic Pe pleoape lin îi picurã Minerva. Fãcurã larmã-atunci ºi gurã multã În sala cea umbroasã peþitorii Cu toþii ahtiaþi dupã femeie. Dar Telemah aºa le zise-ntâiul: „Voi, peþitori ai mamei mele, care Vã bateþi joc de noi din cale-afarã, Sã stãm acum la masã sã petrecem În liniºte ºi zarva sã-nceteze, Cã-i bine s-auzim pe cântãreþul Dumnezeiesc cu viersu-i plin de farmec. Iar mâne toþi sã þinem adunare Ca sã vã spun cuvântul meu pe faþã ªi fãrã-nconjur sã ieºiþi de-aicea, Din casa mea. Vã pregãtiþi aiurea Ospeþele, mâncaþi avutul vostru Poftindu-vã pe rând unii pe alþii,

67

475

480

485

490

495

500

505

68

380

385

390

395

400

OD USSEAIS. A e„ d' Ûmin dokšei tÒde lwteron kaˆ ¥meinon œmmenai, ¢ndrÕj ˜nÕj b…oton n»poinon Ñlšsqai, ke…ret': ™gë d qeoÝj ™pibèsomai a„n ™Òntaj, a‡ kš poqi ZeÝj dùsi pal…ntita œrga genšsqai: n»poino… ken œpeita dÒmwn œntosqen Ôloisqe.” ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej Ñd¦x ™n ce…lesi fÚntej Thlšmacon qaÚmazon, Ö qarsalšwj ¢gÒreue. tÕn d' aât' 'Ant…nooj prosšfh, EÙpe…qeoj uƒÒj: „Thlšmac', à m£la d» se did£skousin qeoˆ aÙtoˆ ØyagÒrhn t' œmenai kaˆ qarsalšwj ¢goreÚein. m¾ sš g' ™n ¢mfi£lJ 'Iq£kV basilÁa Kron…wn poi»seien, Ó toi geneÍ patrèŽÒn ™stin.” tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: „'Ant…no', e‡ pšr moi kaˆ ¢g£sseai Ótti ken e‡pw, ka… ken toàt' ™qšloimi DiÒj ge didÒntoj ¢ršsqai. à fÊj toàto k£kiston ™n ¢nqrèpoisi tetÚcqai; oÙ mn g£r ti kakÕn basileušmen: ay£ tš oƒ dî ¢fneiÕn pšletai kaˆ timhšsteroj aÙtÒj. ¢ll' à toi basilÁej 'Acaiîn e„sˆ kaˆ ¥lloi polloˆ ™n ¢mfi£lJ 'Iq£kV, nšoi ºd palaio…, tîn kšn tij tÒd' œcVsin, ™peˆ q£ne d‹oj 'OdusseÚj: aÙt¦r ™gën o‡koio ¥nax œsom' ¹metšroio kaˆ dmèwn, oÛj moi lhssato d‹oj 'OdusseÚj.” tÕn d' aât' EÙrÚmacoj, PolÚbou p£Žj, ¢nt…on hÜda: „Thlšmac', à toi taàta qeîn ™n goÚnasi ke‹tai, Ój tij ™n ¢mfi£lJ 'Iq£kV basileÚsei 'Acaiîn: kt»mata d' aÙtÕj œcoij kaˆ dèmasi so‹sin ¢n£ssoij. m¾ g¦r Ó g' œlqoi ¢n»r, Ój t…j s' ¢škonta b…hfi

ODISEEA. CÂNTUL I Iar de vã pare vouã mai cu cale ªi cu folos sã irosiþi averea De la un singur om, daþi iama-ntr-însa. Dar eu într-ajutor chema-voi zeii, Ca dânºii sã vã dea rãsplatã dreaptã, La mine-n casã moartea sã v-ajungã ªi nimenea sã nu vã mai rãzbune.” Aºa el se rãsti, iar ei cu toþii, Muºcând de ciudã buzele cu dinþii, Se minunau cum Telemah rostise Cuvintele-ndrãzneþe. Dar îndatã Rãspunse Antinou Eupitianul: „De bunã seamã, Telemah, chiar zeii Te-nvaþã sã ne iei de sus ºi-obraznic Aºa sã cuvântezi. Sã nu dea Joe Vreodatã sã fii domn peste Itaca, Cu toate cã ai drept la moºtenire.” Dar Telemah lui Antinou îi zise: „Þi-oi spune verde, chiar dacã te mânii: Aº vrea sã-mi deie Cel-de-sus domnia. Socoþi cã ãsta-i rãul cel mai mare Ce pot sã-l aibã oamenii pe lume? Dar nu e rãu sã cârmuieºti poporul, Cã-ndatã þi se-mbogãþeºte casa ªi eºti mai preþuit de lumea toatã. Ci domni mai sunt ºi alþii în Itaca, Bãtrâni ºi tineri. Dintre dânºii unul Domneascã, dacã-i mort acum Ulise. Eu vreau sã fiu aici stãpânul casei ªi-al robilor ce tata-i dobândise.” Iar Evrimah, feciorul lui Polibos, Grãi-mpotrivã: „Telemah, se þine De zei cine sã fie domn în þarã. Tu stãpâneºte-þi casa ta ºi-averea. Pãzeascã Dumnezeu pe cine silnic Te va prãda de-avere, câtã vreme

69

510

515

520

525

530

535

540

70 405

410

415

420

425

430

OD USSEAIS. A kt»mat' ¢porra…sei', 'Iq£khj œti naietaoÚshj. ¢ll' ™qšlw se, fšriste, perˆ xe…noio ™ršsqai, ÐppÒqen oátoj ¢n»r: po…hj d' ™x eÜcetai enai ga…hj; poà dš nÚ oƒ gene¾ kaˆ patrˆj ¥roura; ºš tin' ¢ggel…hn patrÕj fšrei ™rcomšnoio, à ˜Õn aÙtoà cre‹oj ™eldÒmenoj tÒd' ƒk£nei; oŒon ¢naxaj ¥far o‡cetai, oÙd' Øpšmeine gnèmenai: oÙ mn g£r ti kakù e„j ðpa ™ókei.” tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: „EÙrÚmac', à toi nÒstoj ¢pèleto patrÕj ™mo‹o: oÜt' oân ¢ggel…V œti pe…qomai, e‡ poqen œlqoi, oÜte qeoprop…hj ™mp£zomai, ¼n tina m»thr ™j mšgaron kalšsasa qeoprÒpon ™xeršhtai. xe‹noj d' oátoj ™mÕj patrèŽoj ™k T£fou ™st…, Mšnthj d' 'Agci£loio dafronoj eÜcetai enai uƒÒj, ¢t¦r Taf…oisi filhrštmoisin ¢n£ssei.” ìj f£to Thlšmacoj, fresˆ d' ¢qan£thn qeÕn œgnw. oƒ d' e„j ÑrchstÚn te kaˆ ƒmerÒessan ¢oid¾n trey£menoi tšrponto, mšnon d' ™pˆ ›speron ™lqe‹n. to‹si d terpomšnoisi mšlaj ™pˆ ›speroj Ãlqe: d¾ tÒte kakke…ontej œban okÒnde ›kastoj. Thlšmacoj d', Óqi oƒ q£lamoj perikallšoj aÙlÁj ØyhlÕj dšdmhto, periskšptJ ™nˆ cèrJ, œnq' œbh e„j eÙn¾n poll¦ fresˆ mermhr…zwn. tù d' ¥r' ¤m' a„qomšnaj dadaj fšre kedn¦ „du‹a EÙrÚklei', ’Wpoj qug£thr Peishnor…dao, t»n pote Lašrthj pr…ato kte£tessin ˜o‹si, prwq»bhn œt' ™oàsan, ™eikos£boia d' œdwken,

ODISEEA. CÂNTUL I Itaca-i locuitã! Dar din parte-mi, Preabunule, vreau sã te-ntreb de oaspe, De unde veni el, din care þarã ªi unde-i s-aflã neamul ºi moºia? Þi-aduse ºtire de sosirea tatii? Sau vine dupã treburi de-ale sale? Cum se sculã ºi repede o ºterse ªi n-aºteptã o clipã sã-l cunoaºtem! Pãrea cã-i om de seamã dupã faþã.” Iar socotitul Telemah rãspunse: „E dus pe veci ºi nu se mai întoarce Pãrintele-mi, o, Evrimah. De-acuma Nu cred în ºtiri, sã vie de oriunde, ªi nici nu iau în seamã prevestirea Prorocului la noi chemat de mama ªi întrebat anume. Dusul oaspe E Mentes, are tatã pe-Anhialos Cel ortoman ºi-i domn peste poporul Din Tafos cel cãlãtoreþ pe mare.” Aºa vorbi, mãcar cã el ºtiuse Cã-n oaspe a fost zeiþa întrupatã Iar peþitorii iarãºi se pornirã La chef nebun, la cântec ºi la jocuri, ªi petrecurã pânã pe-nserate. Dar cum îi apucã la chef amurgul, Plecarã toþi acasã sã se culce. Cãzut pe gânduri, Telemah se duse Sã doarmã în iatacu-i nalt, deoparte Clãdit anume,-mprejmuit de-o curte De toatã frumuseþea. Dupã dânsul Pãºi cu facle-aprinse Evriclea, O roabã-a lui de treabã ce-a fost fiica Lui Op, odrasla lui Pisènor, ºi pe care Odatã, când era în floarea vârstei, Cu-averea sa Laerte-o cumpãrase Cu preþ de douãzeci de boi, ºi-n casã

71 545

550

555

560

565

570

575

580

72

435

440

OD USSEAIS. A sa dš min kednÍ ¢lÒcJ t…en ™n meg£roisin, eÙnÍ d' oÜ pot' œmikto, cÒlon d' ¢lšeine gunaikÒj: ¼ oƒ ¤m' a„qomšnaj dadaj fšre ka… ˜ m£lista dmJ£wn filšeske kaˆ œtrefe tutqÕn ™Ònta. êŽxen d qÚraj qal£mou pÚka poihto‹o, ›zeto d' ™n lšktrJ, malakÕn d' œkdune citîna: kaˆ tÕn mn gra…hj pukimhdšoj œmbale cers…n. ¹ mn tÕn ptÚxasa kaˆ ¢sk»sasa citîna, pass£lJ ¢gkrem£sasa par¦ trhto‹si lšcessi, bÁ ·' ‡men ™k qal£moio, qÚrhn d' ™pšrusse korènV ¢rguršV, ™pˆ d klh‹d' ™t£nussen ƒm£nti. œnq' Ó ge pannÚcioj, kekalummšnoj o„Õj ¢ètJ, boÚleue fresˆn Îsin ÐdÒn, t¾n pšfrad' 'Aq»nh.

ODISEEA. CÂNTUL I O preþuia la fel cu-a lui soþie; Dar nu s-apropiè nicicând de dânsa, De teamã sã nu-ºi supere femeia. Cu Telemah a mers atunci bãtrâna Cu facle aprinse-n mânã; dintre roabe Doar ea-l iubea mai mult, cã din pruncie Pe Telemah la sânu-i îl crescuse. Deschise uºa la iatacul trainic, Pe dãltuitul pat ºezu flãcãul, κi scoase straiul moale ºi-l întinse În mânile bãtrânei pricepute. Ea straiu-mpãturi ºi, netezindu-l, În cui pe lângã patul lui îl prinse. Ieºi pe urmã din iatac ºi uºa De o verigã de argint o trase ªi de curea împinse-apoi zãvorul. Iar Telemah acolo peste noapte, Culcat sub cerga-i moale de þigaie, Visa la drumul ce-i croise zâna.

73

585

590

595

ODUSSEIAS B

5

10

15

20

’Hmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj, êrnut' ¥r' ™x eÙnÁfin 'OdussÁoj f…loj uƒÒj, e†mata ˜ss£menoj, perˆ d x…foj ÑxÝ qšt' êmJ, possˆ d' ØpÕ liparo‹sin ™d»sato kal¦ pšdila, bÁ d' ‡men ™k qal£moio qeù ™nal…gkioj ¥nthn. aya d khrÚkessi ligufqÒggoisi kšleuse khrÚssein ¢gor»nde k£rh komÒwntaj 'AcaioÚj. oƒ mn ™k»russon, toˆ d' ºge…ronto m£l' ðka. aÙt¦r ™pe… ·' ½gerqen Ðmhgeršej t' ™gšnonto, bÁ ·' ‡men e„j ¢gor»n, pal£mV d' œce c£lkeon œgcoj, oÙk ooj, ¤ma tù ge dÚw kÚnej ¢rgoˆ ›ponto. qespes…hn d' ¥ra tù ge c£rin katšceuen 'Aq»nh: tÕn d' ¥ra p£ntej laoˆ ™percÒmenon qheànto. ›zeto d' ™n patrÕj qèkJ, exan d gšrontej. to‹si d' œpeiq' ¼rwj A„gÚptioj Ãrc' ¢goreÚein, Öj d¾ g»raŽ kufÕj œhn kaˆ mur…a Édh. kaˆ g¦r toà f…loj uƒÕj ¤m' ¢ntiqšJ 'OdusÁŽ ”Ilion e„j eÜpwlon œbh ko…lVs' ™nˆ nhus…n, ”Antifoj a„cmht»j: tÕn d' ¥grioj œktane KÚklwy ™n spÁŽ glafurù, pÚmaton d' Ðpl…ssato dÒrpon. tre‹j dš oƒ ¥lloi œsan, kaˆ Ð mn mnhstÁrsin Ðm…lei, EÙrÚnomoj, dÚo d' a„n œcon patrèŽa œrga: ¢ll' oÙd' ïj toà l»qet' ÑdurÒmenoj kaˆ ¢ceÚwn.

Cântul II

A doua zi, când se ivirã zorii Trandafirii, feciorul lui Ulise Din patu-i se sculã, îºi puse haina, Cu sabia-ascuþitã se încinse, ªi dupã ce pe dalbele-i picioare Legã frumoase tãlpi, ieºi din casã Întocmai ca un zeu la-nfãþiºare. ªi porunci la crainicii cu glasul Rãsunãtor sã strige ºi sã cheme Pe aheii cei pletoºi la adunare. Crãinirã ei ºi-aheii s-adunarã. Iar când apoi era în pãr soborul, Veni ºi el la sfat cu lancea-n mânã, Nu singur, cã era-nsoþit în urmã De doi ogari fugaci. În vremea asta Minerva-asupra-i revãrsa din slavã Un har dumnezeiesc. ªi toatã lumea, Când el s-apropia, privea uimitã. În jeþul pãrintesc ºezu voinicul, Bãtrânii îi fãcurã loc. Egiptiu Deschise vorba cel dintâi, moºneagul Îngheboºat, de-multe-ºtiutorul. Cãci fiul sãu plecase în corãbii La Troia sub povaþa lui Ulise, Rãzboinicul Antif, pe care-n urmã Ciclopul cel sãlbatic îl ucise În peºterã ºi-l pregãti de cinã În urma celorlalþi ai lui tovarãºi. Ci mai avea trei fii, pe Evrinomos, Un peþitor ºi el; ceilalþi acasã Vedeau numai de-a tatãlui moºie. Dar tot pe-acela nu-l uita moºneagul,

5

10

15

20

25

30

76

25

30

35

40

45

ODUSSEAIS. B toà Ó ge d£kru cšwn ¢gor»sato kaˆ metšeipe: „kšklute d¾ nàn meu, 'Iqak»sioi, Ótti ken e‡pw. oÜte poq' ¹metšrh ¢gor¾ gšnet' oÜte qÒwkoj ™x oá 'OdusseÝj d‹oj œbh ko…lVs' ™nˆ nhus…. nàn d t…j ïd' ½geire; t…na creië tÒson †kei º nšwn ¢ndrîn À o‰ progenšstero… e„sin; ºš tin' ¢ggel…hn stratoà œkluen ™rcomšnoio, ¼n c' ¼min s£fa e‡poi, Óte prÒterÒj ge pÚqoito; Ú ti d»mion ¥llo pifaÚsketai ºd' ¢goreÚei; ™sqlÒj moi doke‹ enai, Ñn»menoj. e‡qe oƒ aÙtù ZeÝj ¢gaqÕn telšseien, Ó ti fresˆn Îsi menoin´.” ìj f£to, ca‹re d f»mV 'OdussÁoj f…loj uƒÒj, oÙd' ¥r' œti d¾n Âsto, meno…nhsen d' ¢goreÚein, stÁ d mšsV ¢gorÍ: skÁptron dš oƒ œmbale ceirˆ kÁrux Peis»nwr, pepnumšna m»dea e„dèj. prîton œpeita gšronta kaqaptÒmenoj prosšeipen: „ð gšron, oÙc ˜k¦j oátoj ¢n»r, t£ca d' e‡seai aÙtÒj, Öj laÕn ½geira: m£lista dš m' ¥lgoj ƒk£nei. oÜte tin' ¢ggel…hn stratoà œkluon ™rcomšnoio, ¼n c' Ûmin s£fa e‡pw, Óte prÒterÒj ge puqo…mhn, oÜte ti d»mion ¥llo pifaÚskomai oÙd' ¢goreÚw, ¢ll' ™mÕn aÙtoà cre‹oj, Ó moi kak¦ œmpesen o‡kJ, doi£: tÕ mn patšr' ™sqlÕn ¢pèlesa, Ój pot' ™n Øm‹n to…sdessin bas…leue, pat¾r d' ìj ½pioj Ãen: nàn d' aâ kaˆ polÝ me‹zon, Ö d¾ t£ca okon ¤panta p£gcu diarra…sei, b…oton d' ¢pÕ p£mpan Ñlšssei.

ODISEEA. CÂNTUL II Ci-l tânguia ºi-l cãinà de-a pururi. De-aceea-nlãcrimat luã cuvântul: „Itacieni, voi daþi-mi ascultare. De când plecã mãritul crai Ulise Cu armia-n corãbii, niciodatã Noi n-am avut nici sfat, nici adunare. ªi cine-acum ne strânse? Ce nevoie Aºa-l sili pe el, bãtrân sau tânãr, Ca sã ne-adune? Auzi el oare Vreo veste cã oºtirea noastrã vine ªi rãspicat vrea nouã sã ne-o spuie Ca unul care-o ºtie de nainte? Sau despre alte treburi de-ale obºtii Va-nºtiinþa ºi va întinde vorba? Un om de preþ îmi pare cine-aduce Mulþimii un folos. Sã deie Domnul Sã fie dupã gândul bun ce-l are!” Aºa vorbi, iar fiul lui Ulise Se bucurã cã i-a menit a bine. Deci scoalã-se voind sã cuvânteze ªi merge în mijlocul adunãrii ªi stã-n picioare. Crainicul Pisenor, Chitit la minte-i pune sceptru-n mânã, Iar el întâi moºneagului rãspunse: „Bãtrâne, aci-i ºi-l poþi cunoaºte-ndatã Pe cine-a strâns poporul; eu sunt doarã, Cãci prea mã doare jalea ce m-ajunse. N-am nici o ºtire despre-ntorsul oastei S-o spun curat aici ca unul care Ar ºti-o de nainte, nici mi-e gândul Sã cuvântez de treburile obºtii, Ci numai de nevoia mea, de rãul Ce-n casã mã lovi în douã chipuri. Pierdui un tatã bun, cârmuitorul De-odinioarã-al vostru, cel de-a pururi Ca un pãrinte blând cu toþi supuºii. ªi iat-acum un rãu cu mult mai mare

77

35

40

45

50

55

60

65

78 50

55

60

65

70

75

ODUSSEAIS. B mhtšri moi mnhstÁrej ™pšcraon oÙk ™qeloÚsV, tîn ¢ndrîn f…loi uŒej o‰ ™nq£de g' e„sˆn ¥ristoi, o‰ patrÕj mn ™j okon ¢perr…gasi nšesqai 'Ikar…ou, Ój k' aÙtÕj ™ednèsaito qÚgatra, do…h d' ú k' ™qšloi ka… oƒ kecarismšnoj œlqoi: oƒ d' e„j ¹metšrou pwleÚmenoi ½mata p£nta, boàj ƒereÚontej kaˆ Ԏj kaˆ p…onaj agaj, e„lapin£zousin p…nous… te a‡qopa onon mayid…wj: t¦ d poll¦ kat£netai. oÙ g¦r œp' ¢n»r, oŒoj 'OdusseÝj œsken, ¢r¾n ¢pÕ o‡kou ¢mànai. ¹me‹j d' oÜ nÚ ti to‹oi ¢munšmen: à kaˆ œpeita leugalšoi t' ™sÒmesqa kaˆ oÙ dedahkÒtej ¢lk»n. à t' ¨n ¢muna…mhn, e‡ moi dÚnam…j ge pare…h: oÙ g¦r œt' ¢nscet¦ œrga teteÚcatai, oÙd' œti kalîj okoj ™mÕj diÒlwle: nemess»qhte kaˆ aÙto…, ¥llouj t' a„dšsqhte perikt…onaj ¢nqrèpouj, o‰ perinaiet£ousi: qeîn d' Øpode…sate mÁnin, m» ti metastršywsin ¢gass£menoi kak¦ œrga. l…ssomai ºmn ZhnÕj 'Olump…ou ºd Qšmistoj, ¼ t' ¢ndrîn ¢gor¦j ºmn lÚei ºd kaq…zei: scšsqe, f…loi, ka… m' oon ™£sate pšnqeŽ lugrù te…resq', e„ m» poÚ ti pat¾r ™mÕj ™sqlÕj 'OdusseÝj dusmenšwn k£k' œrexen ™ãkn»midaj 'AcaioÚj, tîn m' ¢poteinÚmenoi kak¦ ·šzete dusmenšontej, toÚtouj ÑtrÚnontej. ™moˆ dš ke kšrdion e‡h Ømšaj ™sqšmenai keim»li£ te prÒbas…n te:

ODISEEA. CÂNTUL II Stã casa sã mi-o nãruie ºi-avutul Sã-mi spulbere cu totul. Nãvãlirã Ca peþitori asupra maicii mele ªi-n ciuda ei o tot peþesc feciorii Fruntaºilor de-aici, din toatã þara. Ei nu-ndrãznesc sã meargã la Icariu, La tatãl ei ce singur poate fiica Sã ºi-o-nzestreze el ºi s-o mãrite Cu cine-ar vrea ºi i-ar veni mai bine, Ci-mi tabãrã la noi în toatã ziua ªi-mi taie oi ºi boi ºi capre grase, Benchetuiesc ºi beau fãrã mãsurã ªi-n mare parte-averea-i risipitã, Cãci nu-i un om precum a fost Ulise Sã-ndepãrteze de la noi blãstemul. Sã ne-apãrãm noi nu suntem în stare ªi dac-am face-o, vai de noi, cãci bieþii Suntem cu totul nedeprinºi la arme. M-aº apãra, dacã mi-ar sta-n putere, Cãci prea-i nesuferitã starea asta; În chip înjositor îmi piere casa. Sã vã-nciudaþi ºi voi, s-aveþi ruºine, Cã vede lumea de prin þãri vecine. Vã temeþi ºi de-a zeilor mânie, Ca nu cumva,-ndârjiþi de-aºa pãcate, Pe voi acum sã prindã duºmãnie. În numele lui Joe ºi-al dreptãþii Ce întruneºte oameni ºi-i desparte, Curmaþi, prieteni, jaful ºi-n cumplita-mi Durere mã lãsaþi sã sufãr singur, Cã nu vã duºmãni preabunu-mi tatã ªi nici un rãu nu vã fãcu vreodatã, Ca voi acum sã vã rãstoarceþi rãul ªi sã mã duºmãniþi lãsând în voie ªi pãsuind aºa pe-acei nemernici. Mai folosit aº fi eu dac-avutul ªi turmele de voi mi-ar fi mâncate,

79 70

75

80

85

90

95

100

105

80

80

85

90

95

100

ODUSSEAIS. B e‡ c' Øme‹j ge f£goite, t£c' ¥n pote kaˆ t…sij e‡h: tÒfra g¦r ¨n kat¦ ¥stu potiptusso…meqa mÚqJ cr»mat' ¢pait…zontej, ›wj k' ¢pÕ p£nta doqe…h: nàn dš moi ¢pr»ktouj ÑdÚnaj ™mb£llete qumù.” ìj f£to cwÒmenoj, potˆ d skÁptron b£le ga…V, d£kru' ¢napr»saj: oktoj d' ›le laÕn ¤panta. œnq' ¥lloi mn p£ntej ¢k¾n œsan, oÙdš tij œtlh Thlšmacon mÚqoisin ¢me…yasqai calepo‹sin: 'Ant…nooj dš min ooj ¢meibÒmenoj prosšeipe: „Thlšmac' ØyagÒrh, mšnoj ¥scete, po‹on œeipej ¹mšaj a„scÚnwn, ™qšloij dš ke mîmon ¢n£yai. soˆ d' oÜ ti mnhstÁrej 'Acaiîn a‡tio… e„sin, ¢ll¦ f…lh m»thr, ¼ toi perˆ kšrdea oden. ½dh g¦r tr…ton ™stˆn œtoj, t£ca d' esi tštarton, ™x oá ¢tšmbei qumÕn ™nˆ st»qessin 'Acaiîn. p£ntaj mšn ·' œlpei, kaˆ Øp…scetai ¢ndrˆ ˜k£stJ, ¢ggel…aj proŽe‹sa: nÒoj dš oƒ ¥lla menoin´. ¹ d dÒlon tÒnd' ¥llon ™nˆ fresˆ merm»rixe: sthsamšnh mšgan ƒstÕn ™nˆ meg£roisin Ûfaine, leptÕn kaˆ per…metron: ¥far d' ¹m‹n metšeipe: koàroi, ™moˆ mnhstÁrej, ™peˆ q£ne d‹oj 'OdusseÚj, m…mnet' ™peigÒmenoi tÕn ™mÕn g£mon, e„j Ó ke f©roj ™ktelšsw, m» moi metamènia n»mat' Ôlhtai, LašrtV ¼rwŽ taf»Žon, e„j Óte kšn min mo‹r' Ñlo¾ kaqšlVsi tanhlegšoj qan£toio, m» t…j moi kat¦ dÁmon 'AcaiŽ£dwn nemes»sV, a‡ ken ¥ter spe…rou ke‹tai poll¦ kteat…ssaj. ìj œfaq', ¹m‹n d' aât' ™pepe…qeto qumÕj ¢g»nwr.

ODISEEA. CÂNTUL II Cãci poate m-aº alege-apoi c-o platã. Doar m-aº þinea de voi prin tot oraºul ªi tot aº stãrui pânã ce-averea De-a binelea mi-ar fi înapoiatã. Dar astãzi mi-e zadarnicã durerea, De voi, de nepãsarea voastrã datã.” Aºa vorbi rãstit cu ochii-n lacrimi ªi la pãmânt apoi trânti toiagul, ªi-a fost cuprins de milã tot poporul. Tãcurã molcom toþi; cu graiuri aspre Nu cutezã nici unul sã-i rãspundã, Doar Antinou aºa-l primi din gurã: „Hei, tinere, care vorbeºti cu ifos, Tu, nenfrânate, ce ne spui palavre Ca sã ne faci de râs ºi de ocarã? De loc nu þi-s de vinã peþitorii, Ci maicã-ta, mehenghe nentrecutã. Cãci iatã sunt trei ani ºi-acuma patru De când cu ºiretenie ne înºalã, Dã tuturor nãdejde ºi trimite La fiecare vorbã ºi momealã, Pe când ea are gânduri osebite. Mai nãscoci ºi-o altã-nºelãturã: La stativele-n casã-i aºezate Ea începu a þese-o pânzeturã Subþire ºi prelungã,-apoi ne zise: «Voi tineri peþitori ai mei, acuma Când rãposat e soþul meu Ulise, Mai aºteptaþi ºi nu grãbiþi cu nunta, Sã isprãvesc întâi aceastã pânzã, Sã nu mi se destrame urzitura, Cã vreau sã fie giulgiul lui Laerte, Când nemiloasa moarte o sã-l culce, Ca nu cumva femeile-aheene Sã aib-alean pe mine, cã din parte-mi Fu socrul meu negiulgiuit la moarte, Când el agonisise-atâta-avere».

81

110

115

120

125

130

135

140

82

105

110

115

120

125

130

ODUSSEAIS. B œnqa kaˆ ºmat…h mn Øfa…nesken mšgan ƒstÒn, nÚktaj d' ¢llÚesken, ™p¾n dadaj paraqe‹to. ìj tr…etej mn œlhqe dÒlJ kaˆ œpeiqen 'AcaioÚj: ¢ll' Óte tštraton Ãlqen œtoj kaˆ ™p»luqon ïrai, kaˆ tÒte d» tij œeipe gunaikîn, ¿ s£fa Édh, kaˆ t»n g' ¢llÚousan ™feÚromen ¢glaÕn ƒstÒn. ìj tÕ mn ™xetšlesse kaˆ oÙk ™qšlous', Øp' ¢n£gkhj: soˆ d' ïde mnhstÁrej Øpokr…nontai, †n' e„dÍj aÙtÕj sù qumù, e„dîsi d p£ntej 'Acaio…: mhtšra s¾n ¢pÒpemyon, ¥nwcqi dš min gamšesqai tù Óteó te pat¾r kšletai kaˆ ¡nd£nei aÙtÍ. e„ d' œt' ¢ni»sei ge polÝn crÒnon uŒaj 'Acaiîn, t¦ fronšous' ¢n¦ qumÒn, ¤ oƒ perˆ dîken 'Aq»nh, œrga t' ™p…stasqai perikallša kaˆ fršnaj ™sql¦j kšrde£ q', oŒ' oÜ pè tin' ¢koÚomen oÙd palaiîn, t£wn a‰ p£roj Ãsan ™ãplokam‹dej 'Acaia…, Turè t' 'Alkm»nh te ™ãstšfanÒj te Muk»nh: t£wn oÜ tij Ðmo‹a no»mata Phnelope…V Édh: ¢t¦r mn toàtÒ g' ™na…simon oÙk ™nÒhse. – tÒfra g¦r oân b…otÒn te teÕn kaˆ kt»mat' œdontai, Ôfra ke ke…nh toàton œcV nÒon, Ón tin£ oƒ nàn ™n st»qessi tiqe‹si qeo…: mšga mn klšoj aÙtÍ poie‹t', aÙt¦r so… ge poq¾n polšoj biÒtoio. ¹me‹j d' oÜt' ™pˆ œrga p£roj g' ‡men oÜte pV ¥llV, pr…n g' aÙt¾n g»masqai 'Acaiîn ú k' ™qšlVsi.” tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: „'Ant…no', oÜ pwj œsti dÒmwn ¢škousan ¢pîsai

ODISEEA. CÂNTUL II Aºa ne spuse ºi-o crezurãm, proºtii, Ea ziua tot lucra la pânza mare, Dar peste noapte la lumini de torþe Ea deºira tot ce lucrase ziua. Aºa ne tot prosti trei ani de-a rândul ªi o crezurãm noi, dar iat-acuma, În anul cel de-al patrulea ne-o spuse Femeia care bine o ºtiuse, ªi noi am apucat-o ºi-am vãzut-o Cum dânsa deºira frumoasa-i pânzã. De-aceea ºi silitã de nevoie Þesutul ºi-l gãti pânã la urmã. Dar ca s-o ºtii ºi tu ºi tot poporul, Aºa-þi rãspund prin mine peþitorii: Dã drumul mamei tale ºi-o zoreºte Sã ia de soþ pe cine-o sfãtuieºte Pãrintele-i ºi-i place ei mai bine. Iar dacã mult aºa ne va mai fierbe Cu darurile ei ºi cu ºtiinþa Ce cu prisos îi dãrui Minerva –, De ºtie lucru minunat de mânã ªi-o taie capul ºi-i aºa mãiastrã Cum n-auzim c-au fost odinioarã Frumoasele aheilor, Alcmena ªi Tiro ºi Micena cea-nstematã, Cã n-aveau ele mintea Penelopei –, Ea n-a brodit-o bine de-astã datã, Cã peþitorii n-or sã cruþe rostul ªi bunurile tale câtã vreme Va face ea cum azi o-nvaþã zeii. Cu asta dobândeºte mare vazã, Dar tu pierzi o grãmadã de-avuþie. Noi nu plecãm la þarã, la moºie, ªi nici aiurea pânã ce cu unul Din noi, cu cine vrea, nu se mãritã.” Iar chibzuitul Telemah îi zise: „Cum pot din casa mea sã scot cu sila

83

145

150

155

160

165

170

175

180

84

135

140

145

150

155

ODUSSEAIS. B ¼ m' œtec', ¼ m' œqreye, pat¾r d' ™mÕj ¥lloqi ga…hj, zèei Ó g' à tšqnhke: kakÕn dš me pÒll' ¢pot…nein 'Ikar…J, a‡ k' aÙtÕj ˜kën ¢pÕ mhtšra pšmyw. ™k g¦r toà patrÕj kak¦ pe…somai, ¥lla d da…mwn dèsei, ™peˆ m»thr stuger¦j ¢r»set' ™rinàj o‡kou ¢percomšnh: nšmesij dš moi ™x ¢nqrèpwn œssetai: ìj oÙ toàton ™gè pote màqon ™n…yw. Ømšteroj d' e„ mn qumÕj nemes…zetai aÙtîn, œxitš moi meg£rwn, ¥llaj d' ¢legÚnete da‹taj Øm¦ kt»mat' œdontej ¢meibÒmenoi kat¦ o‡kouj. e„ d' Ûmin dokšei tÒde lwteron kaˆ ¥meinon œmmenai, ¢ndrÕj ˜nÕj b…oton n»poinon Ñlšsqai, ke…ret': ™gë d qeoÝj ™pibèsomai a„n ™Òntaj, a‡ kš poqi ZeÝj dùsi pal…ntita œrga genšsqai: n»poino… ken œpeita dÒmwn œntosqen Ôloisqe.” ìj f£to Thlšmacoj, tù d' a„etë eÙrÚopa ZeÝj ØyÒqen ™k korufÁj Ôreoj prošhke pštesqai. të d' ›wj mšn ·' ™pštonto met¦ pnoiÍs' ¢nšmoio, plhs…w ¢ll»loisi titainomšnw pterÚgessin: ¢ll' Óte d¾ mšsshn ¢gor¾n polÚfhmon ƒkšsqhn, œnq' ™pidinhqšnte tinax£sqhn pter¦ pukn£, ™j d' „dšthn p£ntwn kefal£j, Ôssonto d' Ôleqron: druyamšnw d' ÑnÚcessi parei¦j ¢mf… te deir¦j dexië ½Žxan di£ t' o„k…a kaˆ pÒlin aÙtîn. q£mbhsan d' Ôrniqaj, ™peˆ ‡don Ñfqalmo‹sin: érmhnan d' ¢n¦ qumÕn ¤ per telšesqai œmellon.

ODISEEA. CÂNTUL II Pe-aceea care m-a nãscut pe mine ªi m-a crescut, o, Antinou! Pe urmã ªtim noi cã tata-i mort ºi nu trãieºte Pe undeva? ªi greu e pentru mine Sã dau despãgubire-aºa de mare Bunicului, de-i voi trimite-acasã Cu vrerea mea pe mama. Apoi ºi tata M-ar pedepsi ºi Dumnezeu m-ar bate, Cãci mama, la plecarea ei de-acasã, Se va ruga de-amarnicele Furii, ªi oamenii mã vor huli pe mine. Nu pot hain sã fiu aºa cu mama. ªi dacã vouã vi-i necaz de asta, Plecaþi din casã, pregãtiþi aiurea Ospeþele, mâncaþi avutul vostru Poftindu-vã pe rând unii pe alþii. Iar de vã pare vouã mai cu cale ªi cu folos sã spulberaþi averea De la un singur om, daþi iama-ntr-însa. Dar eu într-ajutor chema-voi zeii Ca sã vã dea rãsplata cuvenitã ªi-n casa noastrã sã v-ajungã moarte Nerãzbunatã.” Aºa vorbi voinicul, Iar Joe cel cu ochii mari trimite Doi vulturi care zboarã de pe munte. Ei zboarã un rãstimp cum bate vântul, Alãturaþi, cu àripile-ntinse, Dar când ei pe la mijloc se-arãtarã, Deasupra adunãrii zgomotoase Rotindu-se, din àripi ei bãturã, În ochii peþitorilor privirã Pieirea lor vestind, ºi sfâºiindu-ºi Cu ghearele grumajii ºi obrajii, La dreapta o zbughirã prin oraºul Itacian. ªi când vãzurã-aheii Aceste zburãtoare, se ciudirã ªi nu se dumireau ce o sã fie.

85

185

190

195

200

205

210

215

86

160

165

170

175

180

ODUSSEAIS. B to‹si d kaˆ metšeipe gšrwn ¼rwj `Aliqšrshj Mastor…dhj: Ð g¦r ooj Ðmhlik…hn ™kškasto Ôrniqaj gnînai kaˆ ™na…sima muq»sasqai: Ó sfin ™å fronšwn ¢gor»sato kaˆ metšeipe: „kšklute d¾ nàn meu, 'Iqak»sioi, Ótti ken e‡pw: mnhstÁrsin d m£lista pifauskÒmenoj t£de e‡rw. to‹sin g¦r mšga pÁma kul…ndetai: oÙ g¦r 'OdusseÝj d¾n ¢p£neuqe f…lwn ïn œssetai, ¢ll£ pou ½dh ™ggÝj ™ën to…sdessi fÒnon kaˆ kÁra futeÚei, p£ntessin: polšsin d kaˆ ¥lloisin kakÕn œstai, o‰ nemÒmesq' 'Iq£khn eÙde…elon. ¢ll¦ polÝ prˆn frazèmesq' éj ken katapaÚsomen: oƒ d kaˆ aÙtoˆ paušsqwn: kaˆ g£r sfin ¥far tÒde lèŽÒn ™stin. oÙ g¦r ¢pe…rhtoj manteÚomai, ¢ll' ™å e„dèj: kaˆ g¦r ke…nJ fhmˆ teleuthqÁnai ¤panta, éj oƒ ™muqeÒmhn, Óte ”Ilion e„sanšbainon 'Arge‹oi, met¦ dš sfin œbh polÚmhtij 'OdusseÚj. fÁn kak¦ poll¦ paqÒnt', Ñlšsant' ¥po p£ntaj ˜ta…rouj, ¥gnwston p£ntessin ™eikostù ™niautù o‡kad' ™leÚsesqai: t¦ d d¾ nàn p£nta tele‹tai.” tÕn d' aât' EÙrÚmacoj, PolÚbou p£Žj, ¢nt…on hÜda: „ð gšron, e„ d' ¥ge d¾ manteÚeo so‹si tškessin o‡kad' „èn, m» poÚ ti kakÕn p£scwsin Ñp…ssw: taàta d' ™gë sšo pollÕn ¢me…nwn manteÚesqai. Ôrniqej dš te polloˆ Øp' aÙg¦j ºel…oio

ODISEEA. CÂNTUL II Dar al lui Mastor fiu, moº Aliterse, Viteazul care printre cei de-o seamã Era mai bun tâlcuitor de semne ªi la ºtiinþa zilelor de mâne, Cu bun temei aºa-ncepu vorbirea: „Itacieni, voi daþi-mi ascultare Sã cuvântez ºi sã vã spun anume Pãrerea-mi despre peþitori, cãci mare E pacostea ce-i paºte-acum pe dânºii, Doar nu va zãbovi prea mult Ulise Departe de iubiþii lui. Aproape Fiind el undeva, le unelteºte Acestor procleþi tuturor pieirea, Ba vom pãþi-o ºi-alþii mulþi din þarã, De prin ostrovul limpede Itaca. Deci noi sã chibzuim cu mult nainte Cum s-ar putea sã-i înfrânãm odatã Ori ei sã-ºi curme jaful de la sine ªi asta le-ar fi lor pe loc mai bine. Eu nu sunt ghicitor pe apucate, Ci ºtiutor deplin precum aratã Ce-i prevestisem lui Ulise-odatã De-a fir-a pãr cum are sã-i se-ntâmple, Când el cu oastea-i a plecat la Troia. I-am spus cã dupã multele-i pãþanii ªi dupã ce-ºi va pierde pe tovarãºi, În douãzeci de ani se va întoarce La el acasã neºtiut de nimeni. ªi toate acestea se-mplinesc acuma.” Dar Evrimah, feciorul lui Polibos, Aºa se nãpusti la el: „Moºnege, Mai bine du-te-acasã ºi ghiceºte La fiii tãi, ca nu cumva vreodatã Sã li se-ntâmple vrun necaz, ºi lasã Pe mine-aici, cã sunt cu mult mai meºter Ca tine-n prorocire. Câte pãsãri Nu zboarã-n veci sub soare! Dar nu toate

87

220

225

230

235

240

245

250

88

185

190

195

200

205

ODUSSEAIS. B foitîs', oÙdš te p£ntej ™na…simoi: aÙt¦r 'OdusseÝj êleto tÁl', æj kaˆ sÝ katafq…sqai sÝn ™ke…nJ êfelej: oÙk ¨n tÒssa qeopropšwn ¢gÒreuej, oÙdš ke Thlšmacon kecolwmšnon ïd' ¢nie…hj, sù o‡kJ dîron potidšgmenoj, a‡ ke pÒrVsin. ¢ll' œk toi ™ršw, tÕ d kaˆ tetelesmšnon œstai: a‡ ke neèteron ¥ndra palai£ te poll£ te e„dëj parf£menoj ™pšessin ™potrÚnVj calepa…nein, aÙtù mšn oƒ prîton ¢nihršsteron œstai, [prÁxai d' œmphj oÜ ti dun»setai e†neka tînde:] soˆ d, gšron, qJ¾n ™piq»somen, ¼n k' ™nˆ qumù t…nwn ¢sc£llVj: calepÕn dš toi œssetai ¥lgoj. Thlem£cJ d' ™n p©sin ™gën Øpoq»somai aÙtÒj: mhtšra ¿n ™j patrÕj ¢nwgštw ¢ponšesqai: oƒ d g£mon teÚxousi kaˆ ¢rtunšousin œedna poll¦ m£l', Óssa œoike f…lhj ™pˆ paidÕj ›pesqai. oÙ g¦r prˆn paÚsesqai яomai uŒaj 'Acaiîn mnhstÚoj ¢rgalšhj, ™peˆ oÜ tina de…dimen œmphj, oÜt' oân Thlšmacon, m£la per polÚmuqon ™Ònta, oÜte qeoprop…hj ™mpazÒmeq', ¿n sÚ, geraiš, muqšai ¢kr£anton, ¢pecq£neai d' œti m©llon. cr»mata d' aâte kakîj bebrèsetai, oÙdš pot' sa œssetai, Ôfra ken ¼ ge diatr…bVsin 'AcaioÝj Ön g£mon: ¹me‹j d' aâ potidšgmenoi ½mata p£nta e†neka tÁj ¢retÁj ™rida…nomen, oÙd met' ¥llaj ™rcÒmeq', §j ™pieikj Ñpuišmen ™stˆn ˜k£stJ.” tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: „EÙrÚmac' ºd kaˆ ¥lloi, Ósoi mnhstÁrej ¢gauo…,

ODISEEA. CÂNTUL II Sunt oamenilor piazã-rea sau bunã. Ulise-acum o fi pierit departe Cum trebuia sã pieri ºi tu cu dânsul, Cã n-ai mai fi putut cobi atâta ªi nu l-ai fi-nteþit aºa cu gura Pe îndârjitul Telemah, cã doarã Vei cãpãta vrun dar la tine-acasã Din partea lui. Dar eu þi-oi spune una, ªi spusa mea va fi îndeplinitã: De-l mai smomeºti ºi-l mai întarþi pe tânãr, Tu hâtru vechi ºi ºtiutor de multe, Chiar el întâi va pãtimi mai tare ªi tot nu va putea sã-ºi facã voia. Apoi pe tine te-om globi, bãtrâne, Aºa de greu ca-n suflet sã te doarã Ba chiar sã-þi fie toatã-amãrãciunea. Dar eu pe Telemah în faþa lumii Îl sfãtuiesc pe mama s-o îndemne Sã meargã ea la tatãl ei acasã. Pãrinþii ei au s-o mãrite-acolo ªi au sã-i deie-aºa de multã zestre Cum i se cade fetei lor iubite. Cãci nu se vor lãsa de loc aheii De greul lor peþit. Doar nu ne temem De nime, nici de Telemah cel gureº, Nici vrem sã ºtim cumva de prorocia Zadarnicã ce tu ne-o-ndrugi, bãtrâne, Ca astfel sã te duºmãnim mai tare. Averea-i vom mânca-o fãrã milã ªi ea va tot scãdea pânã ce-amânã Nuntirea-i cu aheii Penelopa. De dragul ei noi aºteptãm de-a pururi, Ne tot sfãdim râvnindu-i frumuseþea ªi nu umblãm la altele, cu care Ni-i dat sã ne-nsoþim fieºtecare.” Iar socotitul Telemah rãspunse: „Voi, peþitori mãriþi, în treaba asta

89 255

260

265

270

275

280

285

290

90 210

215

220

225

230

235

ODUSSEAIS. B taàta mn oÙc Ømšaj œti l…ssomai oÙd' ¢goreÚw: ½dh g¦r t¦ ‡sasi qeoˆ kaˆ p£ntej 'Acaio…. ¢ll' ¥ge moi dÒte nÁa qo¾n kaˆ e‡kos' ˜ta…rouj, o† kš moi œnqa kaˆ œnqa diapr»sswsi kšleuqon. emi g¦r ™j Sp£rthn te kaˆ ™j PÚlon ºmaqÒenta, nÒston peusÒmenoj patrÕj d¾n o„comšnoio, ½n t…j moi e‡pVsi brotîn, À Ôssan ¢koÚsw ™k DiÒj, ¼ te m£lista fšrei klšoj ¢nqrèpoisin. e„ mšn ken patrÕj b…oton kaˆ nÒston ¢koÚsw, à t' ¨n trucÒmenÒj per œti tla…hn ™niautÒn: e„ dš ke teqnhîtoj ¢koÚsw mhd' œt' ™Òntoj, nost»saj d¾ œpeita f…lhn ™j patr…da ga‹an sÁm£ tš oƒ ce…w kaˆ ™pˆ ktšrea kterexw poll¦ m£l', Óssa œoike, kaˆ ¢nšri mhtšra dèsw.” à toi Ó g' ìj e„pën kat' ¥r' ›zeto, to‹si d' ¢nšsth Mšntwr, Ój ·' 'OdusÁoj ¢mÚmonoj Ãen ˜ta‹roj, ka… oƒ „ën ™n nhusˆn ™pštrepen okon ¤panta, pe…qesqa… te gšronti kaˆ œmpeda p£nta ful£ssein: Ó sfin ™å fronšwn ¢gor»sato kaˆ metšeipe: „kšklute d¾ nàn meu, 'Iqak»sioi, Ótti ken e‡pw: m» tij œti prÒfrwn ¢ganÕj kaˆ ½pioj œstw skhptoàcoj basileÚj, mhd fresˆn a‡sima e„dèj, ¢ll' a„eˆ calepÒj t' e‡h kaˆ a‡sula ·šzoi, æj oÜ tij mšmnhtai 'OdussÁoj qe…oio laîn, oŒsin ¥nasse, pat¾r d' ìj ½pioj Ãen. ¢ll' à toi mnhstÁraj ¢g»noraj oÜ ti mega…rw ›rdein œrga b…aia kakorraf…Vsi nÒoio: sf¦j g¦r parqšmenoi kefal¦j katšdousi bia…wj

ODISEEA. CÂNTUL II Eu nu vã rog ºi nici mai stau de vorbã; O ºtiu doar cei-de-sus ºi toþi aheii. Dar daþi-mi mie-un vas sã plec pe mare ªi douãzeci de oameni sã iau drumul Încoace-ncolo, sã mã duc la Sparta ªi la oraºul nisipos, la Pilos. Sã-ntreb de vine tatãl meu, cã poate Mi-ar spune-un om ceva ori auzi-voi Vrun zvon purces din slavã, care face Pe oameni ºi mai lãudaþi sã fie. De-oi ºti cã el viazã ºi-o sã vie, Mai pot s-aºtept un an, cu tot necazul. Dar dac-aud cã-i mort ºi nu mai este, Napoi venind, îi-nalþ mormânt în þarã ªi-i fac o-nmormântare strãlucitã, Cum sunt dator, ºi-apoi mãrit pe mama.” Aºa grãind, el ºade jos pe scaun. Atunci se scoalã Mentor, un prieten Al lui Ulise, care casa-i toatã I-o-ncredinþase când pleca la Troia ªi-orânduise de bãtrân s-asculte, Ca el sã þie toate-n stare bunã. ªi, om cu cap, aºa vorbi bãtrânul: „Itacieni, voi daþi-mi ascultare Sã cuvântez. De-acum sã nu mai fie Vrun domn stãpânitor pornit spre bine ªi cruþãtor ºi blând ºi cu dreptate, Ci veºnic rãu, tiran ºi fãr-de-lege, Cãci iatã cum a fost uitat Ulise De toþi supuºii lui, cu care dânsul A fost aºa de bun ca un pãrinte! Dar nu mi-e chiar de peþitorii mândri, Cã ei, mânaþi de cugete viclene, Fac silnicii, ei doar îºi pun viaþa

91

295

300

305

310

315

320

325

92

240

245

250

255

260

265

ODUSSEAIS. B okon 'OdussÁoj, tÕn d' oÙkšti fasˆ nšesqai. nàn d' ¥llJ d»mJ nemes…zomai, oŒon ¤pantej Âsq' ¥new, ¢t¦r oÜ ti kaqaptÒmenoi ™pšessi paÚrouj mnhstÁraj katerÚkete polloˆ ™Òntej.” tÕn d' EÙhnor…dhj Leièkritoj ¢nt…on hÜda: „Mšntor ¢tarthrš, fršnaj ºleš, po‹on œeipej ¹mšaj ÑtrÚnwn katapaušmen. ¢rgalšon d ¢ndr£si kaˆ pleÒnessi macšssasqai perˆ dait…. e‡ per g£r k' 'OduseÝj 'Iqak»sioj aÙtÕj ™pelqën dainumšnouj kat¦ dîma ˜Õn mnhstÁraj ¢gauoÝj ™xel£sai meg£roio menoin»sei' ™nˆ qumù, oÜ kšn oƒ kec£roito gun», m£la per catšousa, ™lqÒnt', ¢ll£ ken aÙtoà ¢eikša pÒtmon ™p…spoi, e„ pleÒnessi m£coito: sÝ d' oÙ kat¦ mo‹ran œeipej. ¢ll' ¥ge, laoˆ mn sk…dnasq' ™pˆ œrga ›kastoj, toÚtJ d' Ñtrunšei Mšntwr ÐdÕn ºd' `Aliqšrshj, o† tš oƒ ™x ¢rcÁj patrèŽo… e„sin ˜ta‹roi. ¢ll', яw, kaˆ dhq¦ kaq»menoj ¢ggeli£wn peÚsetai e„n 'Iq£kV, telšei d' ÐdÕn oÜ pote taÚthn.” ìj ¥r' ™fènhsen, làsen d' ¢gor¾n a„yhr»n. oƒ mn ¥r' ™sk…dnanto ˜¦ prÕj dèmaq' ›kastoj, mnhstÁrej d' ™j dèmat' ‡san qe…ou 'OdusÁoj. Thlšmacoj d' ¢p£neuqe kiën ™pˆ q‹na qal£sshj, ce‹raj niy£menoj poliÁj ¡lÒj, eÜcet' 'Aq»nV: „klàq… meu, Ö cqizÕj qeÕj ½luqej ¹mšteron dî ka… m' ™n nh kšleusaj ™p' ºeroeidša pÒnton, nÒston peusÒmenon patrÕj d¾n o„comšnoio, œrcesqai: t¦ d p£nta diatr…bousin 'Acaio…,

ODISEEA. CÂNTUL II Când zilnic storc averea lui Ulise Gândind cã el e dus ºi nu mai vine. Ci mi-e de voi ceilalþi, de tot poporul, Cã staþi aºa-mpietriþi, nu faceþi gurã ªi nu-nfrânaþi odatã pe nemernici, Mãcar cã sunteþi mulþi, iar ei o mânã.” Dar Leocrit al lui Evènor zise: „Hainule, bezmeticule Mentor, Ce vorbã spui ºi-ndemni sã ne-nfrâneze? Sã fie ºi mai numeroºi bãrbaþii, Cu greu ne-or bate ºi ne-or da în lãturi De la ospãþ. Sã vie chiar Ulise Pe mândrii peþitori sã-i afle-acasã Benchetuind ºi sã pofteascã dânsul Din salã sã ne-nlãture; nevasta-i De loc n-o sã se bucure de-ntorsu-i, Oricât e dorul ei de mare; el acolo Pieri-va miºeleºte, dacã luptã Cu noi care suntem mai mulþi la numãr. Deci vorba ta-i prostie. Hai dar, oameni, Vã-mprãºtiaþi la treburi fiecare. La drum pe Telemah grãbeascã-l Mentor ªi Aliters, ei care sunt prieteni Cu tatãl sãu de mult. Dar cred cã dânsul, Chiar locului de-ar sta, ºi din Itaca Mai aflã ºtiri ºi n-ar mai bate drumul.” El zise ºi pe loc se sparse sfatul. Poporul tot se rãspândi pe-acasã, Iar peþitorii spre palat pornirã. Dar Telemah s-a dus pe mal departe ªi mânile spãlând în mare-albastrã, Minervei s-a rugat: „Ascultã, doamnã, Tu care ieri venitu-mi-ai acasã ªi m-ai povãþuit pe neagra mare Sã mã pornesc, sã-ntreb de vine tata Cel dus de mult, ci nu mã las-aheii

93

330

335

340

345

350

355

360

94

270

275

280

285

290

ODUSSEAIS. B mnhstÁrej d m£lista, kakîj Øperhnoršontej.” ìj œfat' eÙcÒmenoj, scedÒqen dš oƒ Ãlqen 'Aq»nh, Mšntori e„domšnh ºmn dšmaj ºd kaˆ aÙd»n, ka… min fwn»sas' œpea pterÒenta proshÚda: „Thlšmac', oÙd' Ôpiqen kakÕj œsseai oÙd' ¢no»mwn: e„ d» toi soà patrÕj ™nšstaktai mšnoj ºä, oŒoj ke‹noj œhn telšsai œrgon te œpoj te, oÜ toi œpeiq' ¡l…h ÐdÕj œssetai oÙd' ¢tšlestoj. e„ d' oÙ ke…nou g' ™ssˆ gÒnoj kaˆ Phnelope…hj, oÜ se œpeita œolpa teleut»sein § menoin´j. paàroi g£r toi pa‹dej Ðmo‹oi patrˆ pšlontai, oƒ plšonej kak…ouj, paàroi dš te patrÕj ¢re…ouj. ¢ll' ™peˆ oÙd' Ôpiqen kakÕj œsseai oÙd' ¢no»mwn, oÙdš se p£gcu ge mÁtij 'OdussÁoj prolšloipen, ™lpwr» toi œpeita teleutÁsai t£de œrga. tî nàn mnhst»rwn mn œa boul»n te nÒon te ¢fradšwn, ™peˆ oÜ ti no»monej oÙd d…kaioi: oÙdš ti ‡sasin q£naton kaˆ kÁra mšlainan, æj d» sfin scedÒn ™stin ™p' ½mati p£ntaj Ñlšsqai. soˆ d' ÐdÕj oÙkšti dhrÕn ¢pšssetai ¿n sÝ menoin´j: to‹oj g£r toi ˜ta‹roj ™gë patrèŽÒj e„mi, Ój toi nÁa qo¾n stelšw kaˆ ¤m' ›yomai aÙtÒj. ¢ll¦ sÝ mn prÕj dèmat' „ën mnhstÁrsin Ðm…lei, ÓplissÒn t' ½Ža kaˆ ¥ggesin ¥rson ¤panta, onon ™n ¢mfiforeàsi kaˆ ¥lfita, muelÕn ¢ndrîn, dšrmasin ™n pukino‹sin: ™gë d' ¢n¦ dÁmon ˜ta…rouj ay' ™qelontÁraj sullšxomai. e„sˆ d nÁej pollaˆ ™n ¢mfi£lJ 'Iq£kV, nšai ºd palaia…:

ODISEEA. CÂNTUL II Sã fac cum vrei, ºi mai ales miºeii, Trufaºii peþitori”. Aºa se roagã. Minerva-atunci asemenea lui Mentor La glas ºi la fãpturã-i se nãzare Pe lângã el ºi-i cuvânteazã astfel: „Tu n-ai sã fii nevrednic, slab de minte, O, Telemah, dacã bãrbata fire A lui Ulise e sãditã-n tine Spre-a fi ºi tu ca el îndemânatic La faptã ºi la grai, cãlãtoria Nu-þi poate fi-n deºert ºi fãrã þintã. Dar dacã nu eºti fiul Penelopei ªi-al lui Ulise, atunci mã tem cã poate Tu nu vei izbândi dupã dorinþã. Puþini copii s-aseamãnã cu tatãl, Ba cei mai mulþi sunt mai prejos de dânsul, Puþini ºi cei mai buni. Dar cum în viaþã Tu nu vei fi nici prost ºi nici nevolnic, Eu cuget c-ai sã duci la capãt lucrul. Deci nu te mai uita ce pun la cale ªi chibzuie sã facã peþitorii Nesocotiþi, cã n-au ei cap, nici umblã Pe drumul drept, nici bãnuiesc c-aproape Li-i moartea ºi-n aceeaºi zi cu toþii Vor fi rãpuºi. De loc n-o sã-ntârzie Plecarea ta pe calea cea croitã. Cãci eu ca pãrintesc al tãu prieten Voi pregãti corabie ºi însumi Te-oi însoþi la drum. Deci du-te-acasã La peþitori, fã rostul de merinde ªi-n vase-orânduieºte-þi-le toate. Ia-n chiupuri vin ºi-n tari burdufuri toarnã Fãinã care-i mana ºi puterea Bãrbaþilor. Eu strânge-voi din gloatã Ortaci de drum tocmiþi de bunãvoie. ªi cum în schelã sunt atâtea vase

95

365

370

375

380

385

390

395

96

295

300

305

310

315

320

ODUSSEAIS. B t£wn mšn toi ™gën ™piÒyomai ¼ tij ¢r…sth, ðka d' ™fopl…ssantej ™n»somen eÙršŽ pÒntJ.” ìj f£t' 'Aqhna…h, koÚrh DiÒj: oÙd' ¥r' œti d¾n Thlšmacoj paršmimnen, ™peˆ qeoà œkluen aÙd»n. bÁ d' ‡menai prÕj dîma, f…lon tetihmšnoj Ãtor, eáre d' ¥ra mnhstÁraj ™nˆ meg£roisin ˜o‹sin agaj ¢niemšnouj si£louj q' eÛontaj ™n aÙlÍ. 'Ant…nooj d' „qÝj gel£saj k…e Thlem£coio: œn t' ¥ra oƒ fà ceirˆ œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmaze: „Thlšmac' ØyagÒrh, mšnoj ¥scete, m» t… toi ¥llo ™n st»qessi kakÕn melštw œrgon te œpoj te, ¢ll¦ m£l' ™sqišmen kaˆ pinšmen, æj tÕ p£roj per. taàta dš toi m£la p£nta teleut»sousin 'Acaio…, nÁa kaˆ ™xa…touj ™rštaj, †na q©sson †khai ™j PÚlon ºgaqšhn met' ¢gauoà patrÕj ¢kou»n.” tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: „'Ant…no', oÜ pwj œstin Øperfi£loisi meq' Øm‹n da…nusqa… t' ¢kšonta kaˆ eÙfra…nesqai ›khlon. à oÙc ¤lij, æj tÕ p£roiqen ™ke…rete poll¦ kaˆ ™sql¦ kt»mat' ™m£, mnhstÁrej, ™gë d' œti n»pioj Ãa; nàn d' Óte d¾ mšgaj e„m…, kaˆ ¥llwn màqon ¢koÚwn punq£nomai, kaˆ d» moi ¢šxetai œndoqi qumÒj, peir»sw, éj k' Ümmi kak¦j ™pˆ kÁraj „»lw, º PÚlond' ™lqën À aÙtoà tùd' ™nˆ d»mJ. emi mšn, oÙd' ¡l…h ÐdÕj œssetai ¿n ¢goreÚw, œmporoj: oÙ g¦r nhÕj ™p»boloj oÙd' ™ret£wn g…nomai: éj nÚ pou Ümmin ™e…sato kšrdion enai.” à ·a, kaˆ ™k ceirÕj ce‹ra sp£sat' 'AntinÒoio

ODISEEA. CÂNTUL II ªi vechi ºi noi, voi cãuta-ntre ele Sã vãd care-i mai bun ºi pregãtindu-l, Noi repede-o pornim pe largul mãrii.” Aºa-i vorbi Minerva, iar voinicul, Cum auzi al zânei grai, nu stete, Ci se grãbi spre-acasã cu mâhnire. Gãsi pe mândrii peþitori în salã. Pârleau în curte vieri, jupeau la capre, Iar Antinou ieºi nainte-i vesel, De mânã-l strânse ºi-ncepu el astfel: „Mai las-o moale, Telemah bãiete, ªi nu mai face gurã, nu fi aprig, Nu-þi pune-n minte vorbã rea, nici lucru, Ci bea ºi ospãteazã ca nainte. Þi-om pune la-ndemânã noi de toate, Corabie ºi vâslitori pe-alese, Ca mai curând s-ajungi la sfântul Pilos, Sã-ntrebi de luminatul tãu pãrinte.” Iar Telemah lui Antinou rãspunse: „Dar nu mai pot sã stau cu voi trufaºii ªi sã petrec în tihnã la ospeþe ªi tot cu gura-nchisã. Nu vi-i vouã De-ajuns, o, peþitori , cã-mi risipirãþi Atât-avere dalbã pân-acuma Cât eu am fost încã un prunc? Dar astãzi, Când eu sunt mare ºi-nþeleg prea bine Cuvântul celorlalþi ºi creºte-n mine ªi vlaga ºi priceperea,-am sã caut Asupra-vã sã fulger moarte-amarã, Ori plec la Pilos, ori rãmân în þarã. Pleca-voi în corabie strãinã ªi tot zadarnic n-o sã-mi fie drumul, De n-am un vas al meu, de nu-mi daþi oameni C-aºa vã vine vouã mai cu cale.” Grãind smunci el mâna sa din mâna Lui Antinou. ªi-n vreme ce de masã

97

400

405

410

415

420

425

430

98

325

330

335

340

345

ODUSSEAIS. B ·e‹a: mnhstÁrej d dÒmon k£ta da‹ta pšnonto. oƒ d' ™pelèbeuon kaˆ ™kertÒmeon ™pšessin: ïde dš tij e‡peske nšwn ØperhnoreÒntwn: „à m£la Thlšmacoj fÒnon ¼min mermhr…zei. ½ tinaj ™k PÚlou ¥xei ¢mÚntoraj ºmaqÒentoj, À Ó ge kaˆ Sp£rthqen, ™pe… nÚ per †etai a„nîj: º kaˆ e„j 'EfÚrhn ™qšlei, p…eiran ¥rouran, ™lqe‹n, Ôfr' œnqen qumofqÒra f£rmak' ™ne…kV, ™n d b£lV krhtÁri kaˆ ¹mšaj p£ntaj ÑlšssV.” ¥lloj d' aât' e‡peske nšwn ØperhnoreÒntwn: „t…j d' od', e‡ ke kaˆ aÙtÕj „ën ko…lhj ™pˆ nhÕj tÁle f…lwn ¢pÒlhtai ¢lèmenoj éj per 'OdusseÚj; oÛtw ken kaˆ m©llon Ñfšlleien pÒnon ¥mmin: kt»mata g£r ken p£nta dasa…meqa, o„k…a d' aâte toÚtou mhtšri do‹men œcein ºd' Ój tij Ñpu…oi.” ìj f£n: Ð d' ØyÒrofon q£lamon kateb»seto patrÒj, eÙrÚn, Óqi nhtÕj crusÕj kaˆ calkÕj œkeito ™sq»j t' ™n chlo‹sin ¤lij t' eÙîdej œlaion. ™n d p…qoi o‡noio palaioà ¹dupÒtoio ›stasan, ¥krhton qe‹on potÕn ™ntÕj œcontej, ˜xe…hj potˆ to‹con ¢rhrÒtej, e‡ pot' 'OdusseÝj o‡kade nost»seie kaˆ ¥lgea poll¦ mog»saj. klhŽstaˆ d' œpesan san…dej pukinîj ¢raru‹ai, dikl…dej: ™n d gun¾ tam…h nÚktaj te kaˆ Ãmar œsc', ¿ p£nt' ™fÚlasse nÒou poluŽdre…Vsin, EÙrÚklei', ’Wpoj qug£thr Peishnor…dao. t¾n tÒte Thlšmacoj prosšfh q£lamÒnde kalšssaj:

ODISEEA. CÂNTUL II Se îngrijeau prin casã, peþitorii Cu vorbe-nfruntãtoare, cu batjocuri Îl împroºcau. ªi-aºa zicea cutare Din tinerii semeþi: „De bunã seamã Gândeºte Telemah sã ne omoare. Deci vrea s-aducã dânsul ajutoare Din Sparta sau din Pilos nisiposul, Cãci prea de tot se zbate dupã asta. Ori vrea s-apuce calea spre Efira, Ca el de-acolo, din mãnoasa þarã S-aduc-aici otrãvuri pierzãtoare ªi-n vin sã le strecoare ºi cu ele Pe toþi sã ne rãpuie.” Altul zise: „Dar cine ºtie dacã el pe mare Cãlãtorind ºi lãinicind departe De-ai lui nu va pieri ca ºi Ulise. ªi ne-ar prii aºa mai bine nouã, Ne-am împãrþi avutu-i tot ºi casa-i Am da-o mamei lui ºi celui care I-ar fi bãrbat.” Aºa vorbeau flãcãii, Iar Telemah se coborî-n celarul Înalt ºi-ncãpãtor pe unde tata-i Avea grãmezi de aur ºi de-aramã ªi lãzi cu haine ºi de-ajuns în vase Ulei mirositor. Steteau-nãuntru Înºiruite la perete chiupuri Cu vin curat ºi vechi, o bãuturã Cu gust plãcut, dumnezeiesc, pãstratã De dragul lui Ulise ca sã beie Când el acasã s-ar întoarce-odatã Sleit de-atâtea suferinþi. Celarul Avea închisã poarta cu canaturi De scânduri groase, þapãn încheiate, Pe unde zi ºi noapte sta de pazã ªi-avea de toate grijã chelãriþa, Bãtrâna cea sfãtoasã Evriclèa. Pe ea chemând-o, Telemah îi zise:

99

435

440

445

450

455

460

465

470

100

350

355

360

365

370

ODUSSEAIS. B „ma‹', ¥ge d» moi onon ™n ¢mfiforeàsin ¥fusson ¹dÚn, Ótij met¦ tÕn larètatoj, Ön sÝ ful£sseij, ke‹non юomšnh tÕn k£mmoron, e‡ poqen œlqoi diogen¾j 'OduseÝj q£naton kaˆ kÁraj ¢lÚxaj. dèdeka d' œmplhson kaˆ pèmasin ¥rson ¤pantaj. ™n dš moi ¥lfita ceàon ™ãrrafšessi doro‹sin: e‡kosi d' œstw mštra mulhf£tou ¢lf…tou ¢ktÁj. aÙt¾ d' o‡h ‡sqi: t¦ d' ¡qrÒa p£nta tetÚcqw: ˜spšrioj g¦r ™gën aƒr»somai, ÐppÒte ken d¾ m»thr e„j Øperù' ¢nabÍ ko…tou te mšdhtai: emi g¦r ™j Sp£rthn te kaˆ ™j PÚlon ºmaqÒenta, nÒston peusÒmenoj patrÕj f…lou, ½n pou ¢koÚsw.” ìj f£to, kèkusen d f…lh trofÕj EÙrÚkleia, ka… ·' Ñlofuromšnh œpea pterÒenta proshÚda: „t…pte dš toi, f…le tšknon, ™nˆ fresˆ toàto nÒhma œpleto; pÍ d' ™qšleij „šnai poll¾n ™pˆ ga‹an moànoj ™ën ¢gaphtÒj; Ð d' êleto thlÒqi p£trhj diogen¾j 'OduseÝj ¢llognètJ ™nˆ d»mJ. oƒ dš toi aÙt…k' „Ònti kak¦ fr£ssontai Ñp…ssw, éj ke dÒlJ fq…Vj, t£de d' aÙtoˆ p£nta d£swntai. ¢ll¦ mšn' aâq' ™pˆ so‹si kaq»menoj: oÙdš t… se cr¾ pÒnton ™p' ¢trÚgeton kak¦ p£scein oÙd' ¢l£lhsqai.” t¾n d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: „q£rsei, ma‹', ™peˆ oÜ toi ¥neu qeoà ¼de ge boul». ¢ll' Ômoson m¾ mhtrˆ f…lV t£de muq»sasqai, pr…n g' Ót' ¨n ˜ndek£th te duwdek£th te gšnhtai,

ODISEEA. CÂNTUL II „Mãicuþã, hai ºi scoate-mi în ulcioare Din vinul cel mai bun pãstrat de tine, Gândind cã poate va veni vrodatã Nenorocitul, vrednicul meu tatã, De va putea sã scape de la moarte. Vreo douãsprezece umple-mi ºi cu dopuri Astupã-le vârtos ºi în burdufuri Cusute bine toarnã tu fãinã La moarã mãcinatã ºi sã fie De douãzeci mãsuri fãina toatã. Tu singurã sã ºtii de treaba asta. Sã fie strânse toate la o parte, Cãci eu de-acolo le ridic disearã Când mama în iatac o sã se suie ªi are sã se culce. Eu plec mâne La Sparta ºi la Pilos nisiposul Sã-ntreb de tata, s-aflu dacã vine.” Aºa-i vorbi, iar maica Evriclèa De groazã prinse-a se boci ºi astfel, Cu jale tânguindu-se, -i rãspunse: „Cum te-ai gândit, tu, fãtul meu, la asta? ªi unde vrei sã mergi în largul lumii, Tu singur, fiu iubit? Mãritu-þi tatã Pieri-n strãinãtate depãrtatã. ªi cum te-i duce,-ndatã peþitorii Din urmã vor pândi sã te omoare Cu vicleºug ºi-or împãrþi-ndesine Întreagã-averea ta. Rãmâi tu darã ªi bucurã-te-n pace de-ale tale. Nu trebuie sã suferi tu necazuri Nemernicind pe marea cea pustie.” Dar socotitul Telemah îi zise: „N-ai grijã, maicã, nu voi face asta De capul meu, un zeu îmi dete sfatul. Ci jurã-te cã nu vei spune mamei Nainte de vreo unsprezece zile ªi chiar mai bine pânã ce n-aude

101

475

480

485

490

495

500

505

102 375

380

385

390

395

400

ODUSSEAIS. B À aÙt¾n poqšsai kaˆ ¢formhqšntoj ¢koàsai, æj ¨n m¾ kla…ousa kat¦ crÒa kalÕn „£ptV.” ìj ¥r' œfh, grhåj d qeîn mšgan Órkon ¢pèmnu. aÙt¦r ™pe… ·' Ômosšn te teleÚthsšn te tÕn Órkon, aÙt…k' œpeit£ oƒ onon ™n ¢mfiforeàsin ¥fussen, ™n dš oƒ ¥lfita ceàen ™ãrrafšessi doro‹si: Thlšmacoj d' ™j dèmat' „ën mnhstÁrsin Ðm…lei. œnq' aât' ¥ll' ™nÒhse qe¦ glaukîpij 'Aq»nh: Thlem£cJ e„ku‹a kat¦ ptÒlin õceto p£ntV, ka… ·a ˜k£stJ fwtˆ paristamšnh f£to màqon, ˜sper…ouj d' ™pˆ nÁa qo¾n ¢gšresqai ¢nègei. ¹ d' aâte Fron…oio No»mona fa…dimon uƒÕn Étee nÁa qo»n: Ð dš oƒ prÒfrwn Øpšdekto. dÚsetÒ t' ºšlioj skiÒwntÒ te p©sai ¢guia…: kaˆ tÒte nÁa qo¾n ¤lad' e‡ruse, p£nta d' ™n aÙtÍ Ópl' ™t…qei, t£ te nÁej ™ässelmoi foršousi. stÁse d' ™p' ™scatiÍ limšnoj, perˆ d' ™sqloˆ ˜ta‹roi ¡qrÒoi ºgeršqonto: qe¦ d' êtrunen ›kaston. œnq' aât' ¥ll' ™nÒhse qe¦ glaukîpij 'Aq»nh: bÁ ·' ‡menai prÕj dèmat' 'OdussÁoj qe…oio: œnqa mnhst»ressin ™pˆ glukÝn Ûpnon œceue, pl£ze d p…nontaj, ceirîn d' œkballe kÚpella. oƒ d' eÛdein êrnunto kat¦ ptÒlin, oÙd' ¥r' œti d¾n e†at', ™pe… sfisin Ûpnoj ™pˆ blef£roisin œpipten. aÙt¦r Thlšmacon prosšfh glaukîpij 'Aq»nh ™kprokalessamšnh meg£rwn ™Ý naietaÒntwn, Mšntori e„domšnh ºmn dšmaj ºd kaˆ aÙd»n: „Thlšmac', ½dh mšn toi ™ãkn»midej ˜ta‹roi

ODISEEA. CÂNTUL II Cã eu sunt dus ºi n-o apucã jalea, Ca nu cumva de plâns sã-ºi strice faþa.” Aºa el zise, iar bãtrâna face Un straºnic jurãmânt cã nu-l va spune. ªi dupã ce se jurã pe toþi zeii, Ea scoate în ulcioare vin ºi toarnã Fãinã în cusutele burdufuri. Iar Telemah apoi se-ntoarce-n salã, S-amestecã-ntre peþitori. Într-asta La altceva se mai gândi Minerva: Asemenea lui Telemah la faþã Schimbându-se, ea colinda oraºul, Oprea pe oameni ºi le da de ºtire ªi-i îndemna spre searã sã s-adune La vasul iute-plutitor, pe care De la feciorul falnic al lui Froniu, De la Noèmon îl ceru, ºi dânsul Cu drag îl jurui. Iar mai în urmã, Când soarele-asfinþise ºi amurgul Întunecase drumurile toate, Împinse atunci corabia pe mare ªi-o pregãti cu feluri de dichisuri Purtate de un vas ºi pe la capul Limanului o-nþepeni, ºi-ntr-însul Corãbieri se strânserã-mpreunã, Iar zâna-nsufleþi pe fiecare. Atunci ºi alta mai fãcu Minerva: Se furiºã în casa lui Ulise La peþitori, le picurã pe gene Somn dulce-ademenindu-i, când beau vinul ªi cupele luându-le din mânã. Deci ei plecarã prin oraº sã doarmã, Cãdeau de somn ºi nu mai stau la masã. Apoi Minerva cea cu ochi albaºtri, Din nou la chip ºi-n glas leitã Mentor, Pofti pe Telemah afarã-n faþa Palatului: „Voinice,-i zise, iatã

103

510

515

520

525

530

535

540

104

405

410

415

420

425

430

ODUSSEAIS. B e†at' ™p»retmoi, t¾n s¾n potidšgmenoi Ðrm»n: ¢ll' ‡omen, m¾ dhq¦ diatr…bwmen Ðdo‹o.” ìj ¥ra fwn»sas' ¹g»sato Pall¦j 'Aq»nh karpal…mwj: Ð d' œpeita met' ‡cnia ba‹ne qeo‹o. [aÙt¦r ™pe… ·' ™pˆ nÁa kat»luqon ºd q£lassan,] eáron œpeit' ™pˆ qinˆ k£rh komÒwntaj ˜ta…rouj. to‹si d kaˆ metšeif' ƒer¾ Šj Thlem£coio: „deàte, f…loi, ½Ža ferèmeqa: p£nta g¦r ½dh ¡qrÒ' ™nˆ meg£rJ: m»thr d' ™m¾ oÜ ti pšpustai, oÙd' ¥llai dmJa…, m…a d' o‡h màqon ¥kousen.” ìj ¥ra fwn»saj ¹g»sato, toˆ d' ¤m' ›ponto. oƒ d' ¥ra p£nta fšrontej ™ãssšlmJ ™nˆ nh k£tqesan, æj ™kšleusen 'OdussÁoj f…loj uƒÒj. ¨n d' ¥ra Thlšmacoj nhÕj ba‹n', Ãrce d' 'Aq»nh, nh d' ™nˆ prumnÍ kat' ¥r' ›zeto: ¥gci d' ¥r' aÙtÁj ›zeto Thlšmacoj. toˆ d prumn»si' œlusan, ¨n d kaˆ aÙtoˆ b£ntej ™pˆ klh‹si kaq‹zon. to‹sin d' ‡kmenon oâron †ei glaukîpij 'Aq»nh, ¢kraÁ zšfuron, kel£dont' ™pˆ o‡nopa pÒnton. Thlšmacoj d' ˜t£roisin ™potrÚnwn ™kšleusen Óplwn ¤ptesqai: toˆ d' ÑtrÚnontoj ¥kousan. ƒstÕn d' e„l£tinon ko…lhj œntosqe mesÒdmhj stÁsan ¢e…rantej, kat¦ d protÒnoisin œdhsan, ›lkon d' ƒst…a leuk¦ ™ãstršptoisi boeàsin. œmprhsen d' ¥nemoj mšson ƒst…on, ¢mfˆ d kàma ste…rV porfÚreon meg£l' ‡ace nhÕj „oÚshj: [¹ d' œqeen kat¦ kàma diapr»ssousa kšleuqon.] dhs£menoi d' ¥ra Ópla qo¾n ¢n¦ nÁa mšlainan

ODISEEA. CÂNTUL II Stau gata-acuma soþii tãi la vâsle, Aºteaptã sã porniþi. Deci haidem iute, Sã nu mai zãbovim cãlãtoria.” Aºa vorbi ºi grabnicã zeiþa Porni nainte, el mergea în urmã. Iar când spre vas se coborau la mare Pe prund, gãsirã-acolo pe tovarãºi Cu plete lungi. ªi Telemah le zise: „Haidem, fârtaþi, merindele s-aducem, Cãci ele stau grãmadã strânse-acasã. Nimic nu ºtie mama de plecare, Nici roabele, afarã doar de una.” Aºa grãi ºi el purcese-ntâiul, Iar ei din urmã. Toate le cãrarã ªi-n vasul plutitor le-adãpostirã Cum poruncise fiul lui Ulise. El se sui la urmã-n vas, Minerva Naintea lui ºezu pe dupã cârma Corãbiei ºi Telemah alãturi. Corãbierii dezlegarã vasul, Apoi intrarã ºi pe bãnci ºezurã. Minerva le stârni un vânt prielnic, Munteanul ce pe-ntunecata mare Sufla ºi ºuiera cu-nverºunare. Iar Telemah, zorind pe-ai lui tovarãºi, Le-orândui sã puie-acum dichisul; Ei ascultau de vorba lui ºi-ndatã Catargul cel de brad îl ridicarã ªi-l împlântarã-n grinda cea scobitã ªi bine-l arcãnirã-n douã laturi ªi-ntinserã pe el vintrele albe Cu bine rãsucitele curele. Iar pânza se umfla, de vânt bãtutã, ªi valu-ntunecat vuia în jurul Grindeiului corãbiei pornite; Ea alerga ºi drum tãia pe ape. Iar când aºa ei puserã dichisul

105 545

550

555

560

565

570

575

580

106 431

ODUSSEAIS. B st»santo krhtÁraj ™pistefšaj o‡noio, le‹bon d' ¢qan£toisi qeo‹s' a„eigenštVsin, ™k p£ntwn d m£lista DiÕj glaukèpidi koÚrV. pannuc…h mšn ·' ¼ ge kaˆ ºî pe‹re kšleuqon.

ODISEEA. CÂNTUL II Corãbiei lor repezi ºi smolite, Turnarã vin ºi cu ulcioare pline Fãcurã paos zeilor cei pururi ªi mai ales Minervei cea cu ochii Strãlucitori. Iar zâna peste noapte ªi pânã-n zori cãlãtori cu dânºii.

107

585

ODUSSEIAS G

5

10

15

20

'Hšlioj d' ¢nÒrouse, lipën perikallša l…mnhn, oÙranÕn ™j polÚcalkon, †n' ¢qan£toisi fae…noi kaˆ qnhto‹si broto‹sin ™pˆ ze…dwron ¥rouran: oƒ d PÚlon, NhlÁoj ™ãkt…menon ptol…eqron, Œxon: toˆ d' ™pˆ qinˆ qal£sshj ƒer¦ ·šzon, taÚrouj pammšlanaj, ™nos…cqoni kuanoca…tV. ™nnša d' ›drai œsan, penthkÒsioi d' ™n ˜k£stV e†ato, kaˆ proÜconto ˜k£stoqi ™nnša taÚrouj. eâq' oƒ spl£gcna p£santo, qeù d' ™pˆ mhr…' œkhan, oƒ d' „qÝj kat£gonto „d' ƒst…a nhÕj ™shj ste‹lan ¢e…rantej, t¾n d' érmisan, ™k d' œban aÙto…: ™k d' ¥ra Thlšmacoj nhÕj ba‹n', Ãrce d' 'Aq»nh. tÕn protšrh prosšeipe qe¦ glaukîpij 'Aq»nh: „Thlšmac', oÙ mšn se cr¾ œt' a„doàj oÙd' ºbaiÒn: toÜneka g¦r kaˆ pÒnton ™pšplwj, Ôfra pÚqhai patrÒj, Ópou kÚqe ga‹a kaˆ Ón tina pÒtmon ™pšspen. ¢ll' ¥ge nàn „qÝj k…e Nšstoroj ƒppod£moio: e‡domen ¼n tina mÁtin ™nˆ st»qessi kškeuqe. [l…ssesqai dš min aÙtÒn, Ópwj nhmertša e‡pV:] yeàdoj d' oÙk ™ršei: m£la g¦r pepnumšnoj ™st….” t¾n d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: „Mšntor, pîj t' ¥r' ‡w, pîj t' ¨r prosptÚxomai aÙtÒn; oÙdš t… pw mÚqoisi pepe…rhmai pukino‹sin: a„dëj d' aâ nšon ¥ndra gera…teron ™xeršesqai.”

Cântul III

Când soarele din strãlucinda mare Ieºi pe bolta cerului de-aramã Spre-a lumina pe zei ºi-orice suflare De pe pãmântul darnic în bucate, Sosirã ei cu vasul lor la Pilos, A lui Neleu temeinicã cetate. Pe mal aveau pilenii sãrbãtoare Cinstind pe-al mãrii zeu albastru-n plete. Buhai murgani jertfeau pe-a lui altare În nouã ºezãtori. La fiecare ªedeau bãrbaþii stol câte cinci sute ªi vite aveau în faþã câte nouã. Gustau cu toþii fripte mãruntaie ªi zeului ardeau alese buturi. Iar cãlãtorii traserã de-a dreptul ªi strânserã vintrelele, -odgonirã Corabia-n liman, apoi ieºirã, Minerva-ntâi, iar Telemah din urmã, ªi ea cu graiul i-apucã nainte: „Tu, Telemah, sã n-ai acum sfialã Cât de puþin. De-aceea doar pe mare Cãlãtoriºi, ca tu sã-ntrebi de tata, Ce soart-avu ºi ce pãmânt l-ascunse. Sã mergi întins la cãlãreþul Nestor, Ca sã vedem ce-o fi ºtiind de dânsul. Tu roagã-te de el sã-þi spuie verde, Doar nu te va minþi, cã-i prea cuminte.” Iar chibzuitul Telemah rãspunde: „Dar cum sã merg ºi sã mã port cu dânsul? La grai cu rost nu sunt deprins, o, Mentor, Ruºine-i ca un tânãr sã întrebe Pe un bãtrân.” Dar zâna-aºa-l învaþã:

5

10

15

20

25

30

110 25

30

35

40

45

50

ODUSSEAIS. G tÕn d' aâte prosšeipe qe¦ glaukîpij 'Aq»nh: „Thlšmac', ¥lla mn aÙtÕj ™nˆ fresˆ sÍsi no»seij, ¥lla d kaˆ da…mwn Øpoq»setai: oÙ g¦r яw oÜ se qeîn ¢škhti genšsqai te trafšmen te.” ìj ¥ra fwn»sas' ¹g»sato Pall¦j 'Aq»nh karpal…mwj: Ð d' œpeita met' ‡cnia ba‹ne qeo‹o. Œxon d' ™j Pul…wn ¢ndrîn ¥gur…n te kaˆ ›draj, œnq' ¥ra Nšstwr Âsto sÝn uƒ£sin, ¢mfˆ d' ˜ta‹roi da‹t' ™ntunÒmenoi krša t' êptwn ¥lla t' œpeiron. oƒ d' æj oân xe…nouj ‡don, ¡qrÒoi Ãlqon ¤pantej, cers…n t' ºsp£zonto kaˆ ˜dri£asqai ¥nwgon. prîtoj Nestor…dhj Peis…stratoj ™ggÚqen ™lqën ¢mfotšrwn ›le ce‹ra kaˆ †drusen par¦ daitˆ kèesin ™n malako‹sin, ™pˆ yam£qois' ¡l…Vsi, p£r te kasign»tJ Qrasum»deŽ kaˆ patšri ú. dîke d' ¥ra spl£gcnwn mo…raj, ™n d' onon œceue cruse…J dšpaŽ: deidiskÒmenoj d proshÚda Pall£d' 'Aqhna…hn, koÚrhn DiÕj a„giÒcoio: „eÜceo nàn, ð xe‹ne, Poseid£wni ¥nakti: toà g¦r kaˆ da…thj ºnt»sate deàro molÒntej. aÙt¦r ™p¾n spe…sVj te kaˆ eÜxeai, ¿ qšmij ™st…, dÕj kaˆ toÚtJ œpeita dšpaj melihdšoj o‡nou spe‹sai, ™peˆ kaˆ toàton яomai ¢qan£toisin eÜcesqai: p£ntej d qeîn catšous' ¥nqrwpoi. ¢ll¦ neèterÒj ™stin, Ðmhlik…h d' ™moˆ aÙtù: toÜneka soˆ protšrJ dèsw crÚseion ¥leison.” ìj e„pën ™n cersˆ t…qei dšpaj ¹dšoj o‡nou: ca‹re d' 'Aqhna…h pepnumšnJ ¢ndrˆ dika…J,

ODISEEA. CÂNTUL III „La unele o sã te-ajute mintea, La altele vrun zeu, cãci nu-mi închipui Cã te-ai nãscut ºi ai crescut pe lume Neocrotit de zei”. Aºa vorbindu-i, Porni nainte repede Minerva, Iar el pãºi pe urmele zeiþei. Sosirã ei în toiul sãrbãtorii Pilenilor, pe unde sta moº Nestor Cu fiii lui. Tovarãºii alãturi Ospãþul pregãteau, frigeau la cãrnuri ªi în frigãri înfeliau o parte. Dar cum vãzurã pe strãini, grãmadã Venirã toþi, îi strânserã de mânã, ªi-i îmbiarã-n rând cu ei sã ºadã. Întâi dar Pisistrat Nestorianul S-apropie ºi pe-amândoi de mânã Cu drag luându-i, i-aºezã la praznic Pe blãnuri moi peste prundiºul mãrii, Pe-aproape de-a lui frate Trasimede, De tatãl lui. Le împãrþi fripturã, ªi vin turnã într-un potir de aur. Direse-apoi potirul spre Minerva ªi zise-aºa: „Închin-acum, strãine, Stãpânitorului Neptun, cãci tocmai La praznicul acestui zeu venirãþi. Închinã-te ºi-ureazã cum e data ªi-ntinde apoi ºi soþului paharul Cu vin mieros; s-o fi-nchinând ºi dânsul La zei, de care toþi avem nevoie. El e mai mic, de-o seamã-ar fi cu mine, De-aceea-ntâi þi-l dau potirul þie.” Aºa vorbi, ºi i-a-nmânat paharul. Se bucurã Minerva de purtarea-i Cuminte ºi la locul ei, cã-i dete

111

35

40

45

50

55

60

65

112

55

60

65

70

75

80

ODUSSEAIS. G oÛneka oŒ protšrV dîke crÚseion ¥leison: aÙt…ka d' eÜceto poll¦ Poseid£wni ¥nakti: „klàqi, Pose…daon gai»oce, mhd meg»rVj ¹m‹n eÙcomšnoisi teleutÁsai t£de œrga. Nšstori mn prètista kaˆ uƒ£si kàdoj Ôpaze, aÙt¦r œpeit' ¥lloisi d…dou car…essan ¢moib¾n sÚmpasin Pul…oisin ¢gakleitÁj ˜katÒmbhj. dÕj d' œti Thlšmacon kaˆ ™m pr»xanta nšesqai, oÛneka deàr' ƒkÒmesqa qoÍ sÝn nh mela…nV.” ìj ¥r' œpeit' ºr©to kaˆ aÙt¾ p£nta teleÚta. dîke d Thlem£cJ kalÕn dšpaj ¢mfikÚpellon: ìj d' aÜtwj ºr©to 'OdussÁoj f…loj uƒÒj. oƒ d' ™peˆ êpthsan krš' Øpšrtera kaˆ ™rÚsanto, mo…raj dass£menoi da…nunt' ™rikudša da‹ta. aÙt¦r ™peˆ pÒsioj kaˆ ™dhtÚoj ™x œron ›nto, to‹s' ¥ra mÚqwn Ãrce Ger»nioj ƒppÒta Nšstwr: „nàn d¾ k£lliÒn ™sti metallÁsai kaˆ ™ršsqai xe…nouj, o† tinšj e„sin, ™peˆ t£rphsan ™dwdÁj. ð xe‹noi, t…nej ™stš; pÒqen ple‹q' Øgr¦ kšleuqa; ½ ti kat¦ prÁxin à mayid…wj ¢l£lhsqe oŒ£ te lhŽstÁrej Øpeˆr ¤la, to… t' ¢lÒwntai yuc¦j parqšmenoi, kakÕn ¢llodapo‹si fšrontej;” tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda, qars»saj: aÙt¾ g¦r ™nˆ fresˆ q£rsoj 'Aq»nh qÁc', †na min perˆ patrÕj ¢poicomšnoio œroito, [ºd' †na min klšoj ™sqlÕn ™n ¢nqrèpoisin œcVsin:] „ð Nšstor NhlhŽ£dh, mšga kàdoj 'Acaiîn, e‡reai ÐppÒqen e„mšn: ™gë dš kš toi katalšxw.

ODISEEA. CÂNTUL III Chiar ei întâi potirul cel de aur, ªi-ndatã pe Neptun rugà fierbinte: „Ascultã-mã, Neptun, zguduitorul Pãmântului, ºi nu te pune-n poarã Cu noi cei rugãtori la-ndeplinirea Urãrilor. Dar mai întâi de toate Pe Nestor ºi pe fiii lui mãreºte-i ªi pentru marea sãrbãtoare-a jertfei Frumos pe toþi pilenii rãsplãteºte-i. ªi fã ca Telemah, când ne-om întoarce, Sã fi-mplinit chemarea pentru care Venirãm pe corabia cea iute.” Aºa urà ºi-ndeplinea ea însãºi; Dãdu apoi lui Telemah potirul Frumos îngemãnat, cu care dânsul De-asemenea-nchinã dumnezeirii. Pilenii rumenirã carnea toatã, O traserã din foc, o împãrþirã ªi s-apucarã de slãvitul praznic. Iar când de-ajuns mâncarã ºi bãurã, Deschise vorba cãlãreþul Nestor: „Mai bine acum când toþi se sãturarã, Sã întrebãm noi cine sunt strãinii. Voi, oaspeþi, cine sunteþi ºi de unde Cãlãtoriþi pe-al apei drum? Cu treabã Veniþi la noi sau hoinãriþi pe mare Ca lotri care umblã în poghiazuri ªi-ºi pun viaþa pustiind pe alþii?” Iar chibzuitul Telemah rãspunse Cutezãtor, cã-l sprijini Minerva Sã-ntrebe despre dusul lui pãrinte. ªi nume bun sã-ºi capete-ntre oameni. ªi zise-aºa: „Tu, Nestor Neleiene, Mândria mare-a neamului ahaic, Mã-ntrebi cine suntem; eu þi-o voi spune.

113

70

75

80

85

90

95

100

114

85

90

95

100

105

ODUSSEAIS. G ¹me‹j ™x 'Iq£khj `Uponhou e„l»louqmen: prÁxij d' ¼d' „d…h, oÙ d»mioj, ¿n ¢goreÚw. patrÕj ™moà klšoj eÙrÝ metšrcomai, ½n pou ¢koÚsw, d…ou 'OdussÁoj talas…fronoj, Ón potš fasi sÝn soˆ marn£menon Trèwn pÒlin ™xalap£xai. ¥llouj mn g¦r p£ntaj, Ósoi Trwsˆn polšmizon, peuqÒmeq', Âci ›kastoj ¢pèleto lugrù ÑlšqrJ: ke…nou d' aâ kaˆ Ôleqron ¢peuqša qÁke Kron…wn. oÙ g£r tij dÚnatai s£fa e„pšmen ÐppÒq' Ôlwlen, e‡ q' Ó g' ™p' ºpe…rou d£mh ¢ndr£si dusmenšessin, e‡ te kaˆ ™n pel£gei met¦ kÚmasin 'Amfitr…thj. toÜneka nàn t¦ s¦ goÚnaq' ƒk£nomai, a‡ k' ™qšlVsqa ke…nou lugrÕn Ôleqron ™nispe‹n, e‡ pou Ôpwpaj Ñfqalmo‹si teo‹sin, À ¥llou màqon ¥kousaj plazomšnou: perˆ g£r min юzurÕn tške m»thr: mhdš t… m' a„dÒmenoj meil…sseo mhd' ™lea…rwn, ¢ll' eâ moi kat£lexon Ópwj ½nthsaj ÑpwpÁj. l…ssomai, e‡ potš to… ti pat¾r ™mÒj, ™sqlÕj 'OdusseÚj, À œpoj ºš ti œrgon Øpost¦j ™xetšlesse d»mJ œni Trèwn, Óqi p£scete p»mat' 'Acaio…: tîn nàn moi mnÁsai, ka… moi nhmertj ™n…spej.” tÕn d' ºme…bet' œpeita Ger»nioj ƒppÒta Nšstwr: „ð f…l', ™pe… m' œmnhsaj юzÚoj, ¿n ™n ™ke…nJ d»mJ ¢nštlhmen mšnoj ¥scetoi uŒej 'Acaiîn, ºmn Ósa xÝn nhusˆn ™p' ºeroeidša pÒnton plazÒmenoi kat¦ lhd', ÓpV ¥rxeien 'AcilleÚj, ºd' Ósa kaˆ perˆ ¥stu mšga Pri£moio ¥naktoj

ODISEEA. CÂNTUL III Venirãm din Itaca de sub Neion ªi nu e vorba de vro treab-a obºtii, Ci de nevoia casei mele. Umblu Sã aflu ºtiri despre vestitu-mi tatã, Ulise multpãþitul, despre care Se zice cã-n rãzboi, de tine alãturi, Luase Troia. Despre toþi vitejii Ceilalþi care luptarã cu troienii, Din auzite ºtim unde-ºi aflarã O moarte-amarã. Numai el de Joe Menit a fost necunoscut sã piarã. Nu poate apriat sã spuie nimeni Unde-a murit. L-or fi rãpus pe dânsul Duºmanii pe uscat, sau chiar pe mare O fi-nghiþit de undele Amfitritei. De-aceea vin ºi-þi cad eu la picioare Sã-mi spui ce ºtii de jalnica-i sfârºire, De s-a-ntâmplat s-o vezi cumva cu ochii. Ori auzit-ai povestind-o altul Rãtãcitor cu el, cãci n-a fost nimeni Nãscut pe lume mai de plâns ca dânsul. Sã nu mã cruþi de milã sau ruºine, Ci spune-aievea ce-ai vãzut ca martor. Eu rogu-te, de þi-a fãcut vrun bine Vorbind sau fãptuind viteazu-mi tatã ªi s-a þinut aºa de vorba-i datã Odinioarã-n Troia când nevoia Vã copleºea pe toþi aheii – adu-þi Aminte acum ºi spune-mi adevãrul.” Iar cãlãreþul Nestor îi rãspunde: „Iubitul meu, tu-mi pomeneºti de greul ªi caznele ce-avurãm noi aheii, Amarnici luptãtori, în þar-aceea. Vai, câte-am pãtimit pe murga mare Când rãtãceam pe vase dupã pradã Mânaþi fiind de-Ahile, câte iarã Prin harþele din jur de sub cetatea

115

105

110

115

120

125

130

135

116

110

115

120

125

130

ODUSSEAIS. G marn£meq': œnqa d' œpeita katšktaqen Óssoi ¥ristoi: œnqa mn A‡aj ke‹tai ¢r»Žoj, œnqa d' 'AcilleÚj, œnqa d P£trokloj, qeÒfin m»stwr ¢t£lantoj, œnqa d' ™mÕj f…loj uƒÒj, ¤ma kraterÕj kaˆ ¢tarb»j, 'Ant…locoj, perˆ mn qe…ein tacÝj ºd macht»j: ¥lla te pÒll' ™pˆ to‹j p£qomen kak£: t…j ken ™ke‹na p£nta ge muq»saito kataqnhtîn ¢nqrèpwn; oÙd' e„ pent£etšj ge kaˆ ˜x£etej param…mnwn ™xeršoij, Ósa ke‹qi p£qon kak¦ d‹oi 'Acaio…: pr…n ken ¢nihqeˆj s¾n patr…da ga‹an †koio. e„n£etej g£r sfin kak¦ ·£ptomen ¢mfišpontej panto…oisi dÒloisi, mÒgij d' ™tšlesse Kron…wn. œnq' oÜ t…j pote mÁtin Ðmoiwq»menai ¥nthn ½qel', ™peˆ m£la pollÕn ™n…ka d‹oj 'OdusseÝj panto…oisi dÒloisi, pat¾r teÒj, e„ ™teÒn ge ke…nou œkgonÒj ™ssi: sšbaj m' œcei e„sorÒwnta. à toi g¦r màqo… ge ™oikÒtej, oÙdš ke fa…hj ¥ndra neèteron ïde ™oikÒta muq»sasqai. œnq' à toi eŒoj mn ™gë kaˆ d‹oj 'OdusseÝj oÜte pot' e„n ¢gorÍ d…c' ™b£zomen oÜt' ™nˆ boulÍ, ¢ll' ›na qumÕn œconte nÒJ kaˆ ™p…froni boulÍ frazÒmeq' 'Arge…oisin Ópwj Ôc' ¥rista gšnoito. aÙt¦r ™peˆ Pri£moio pÒlin diepšrsamen a„p»n, [bÁmen d' ™n n»essi, qeÕj d' ™kšdassen 'AcaioÚj,] kaˆ tÒte d¾ ZeÝj lugrÕn ™nˆ fresˆ m»deto nÒston

ODISEEA. CÂNTUL III Cea mare-a craiului Priam, pe unde Cãzurã-apoi vitejii cei de frunte! Acolo zace Aias cel rãzboinic, ªi-Ahile, ºi Patroclu cel de-o seamã Cu zeii de ºoiman. Acolo zace ªi Antiloh, voinicul ºi alesul Fecior al meu, neîntrecut în arme ªi-n repejunea lui. ªi alte multe Pãþirãm noi atunci. Dar cine poate De-a fir-a-pãr sã le înºire toate? Sã stai ºi cinci ºi ºase ani de-a rândul Sã-ntrebi de toate câte suferirã Sãracii cãpitani ahei la Troia, Cã tot nainte de-a-ncheia povestea Þi s-ar urî ºi ai pleca în þarã, Cãci nouã ani într-una fãrã preget Cercam noi fel ºi chip sã-i dãm de capãt Rãzboiului, ºi Dumnezeu la urmã, Cu chiu, cu vai, abia ne-a dat izbânda. Pe vremea-aceea-n tabãrã nici unul Nu sta sã se mãsoare cu Ulise În agerimea minþii; pe oricine Grozav îl dovedea cu isteþimea Mãritul tãu pãrinte, cã pesemne Eºti fiul lui. Uimit mã uit la tine Cum dupã vorbã-i semeni. Nici n-ai crede C-ar semãna un tânãr la vorbire Aºa cu el. Cât a þinut rãzboiul, Eu ºi Ulise nu ne dezbinarãm Vreodatã-n adunare ºi la sfatul Bãtrânilor, ci tot uniþi, cu mintea ªi chibzuirea ne trudeam s-aducem Oºtirii noastre cel mai mare bine. Dar când cetatea lui Priam luarãm, Purceserãm pe mare, însã zeii Ne-mprãºtiarã ºi ne-a fost întorsul Nenorocit, ursit aºa de Joe,

117

140

145

150

155

160

165

170

175

118

135

140

145

150

155

160

ODUSSEAIS. G 'Arge…ois', ™peˆ oÜ ti no»monej oÙd d…kaioi p£ntej œsan: tî sfewn polšej kakÕn oton ™pšspon m»nioj ™x ÑloÁj glaukèpidoj Ñbrimop£trhj, ¼ t' œrin 'AtredVsi met' ¢mfotšroisin œqhke. të d kalessamšnw ¢gor¾n ™j p£ntaj 'AcaioÚj, m£y, ¢t¦r oÙ kat¦ kÒsmon, ™j ºšlion katadÚnta, – oƒ d' Ãlqon o‡nJ bebarhÒtej uŒej 'Acaiîn, – màqon muqe…sqhn, toà e†neka laÕn ¥geiran. œnq' à toi Menšlaoj ¢nègei p£ntaj 'AcaioÝj nÒstou mimnÇskesqai ™p' eÙrša nîta qal£sshj: oÙd' 'Agamšmnoni p£mpan ˜»ndane: boÚleto g£r ·a laÕn ™rukakšein ·šxai q' ƒer¦j ˜katÒmbaj, æj tÕn 'Aqhna…hj deinÕn cÒlon ™xakšsaito, n»pioj, oÙd tÕ Édh, Ö oÙ pe…sesqai œmellen: oÙ g£r t' aya qeîn tršpetai nÒoj a„n ™Òntwn. ìj të mn calepo‹sin ¢meibomšnw ™pšessin ›stasan: oƒ d' ¢nÒrousan ™ãkn»midej 'Acaioˆ ºcÍ qespes…V, d…ca dš sfisin ¼ndane boul». nÚkta mn ¢šsamen calep¦ fresˆn Ðrma…nontej ¢ll»lois': ™pˆ g¦r ZeÝj ½rtue pÁma kako‹o: ºîqen d' oƒ mn nšaj ›lkomen e„j ¤la d‹an kt»mat£ t' ™ntiqšmesqa baquzènouj te guna‹kaj. ¹m…seej d' ¥ra laoˆ ™rhtÚonto mšnontej aâqi par' 'AtredV 'Agamšmnoni, poimšni laîn: ¹m…seej d' ¢nab£ntej ™laÚnomen: aƒ d m£l' ðka œpleon, ™stÒresen d qeÕj megak»tea pÒnton. ™j Tšnedon d' ™lqÒntej ™ršxamen ƒr¦ qeo‹sin,

ODISEEA. CÂNTUL III Cã n-am fost drepþi ºi-ntregi la cap cu toþii. De-aceea mulþi avurã soartã tristã, Cã-i urmãri urgia pierzãtoare A zânei cea cu ochi albaºtri, fiica Puternicului tatã, care puse La sfadã-atunci pe amândoi Atrizii. Chemarã ei la sfat pe toþi aheii, Pe negândite, aºa cum le-abãtuse, ªi-aheii beþi venirã-n adunare. Iar ei le-au spus cuvântul pentru care Fu oastea-ntrulocatã. Menelaos Povãþuia pe-ahei s-apuce calea Pe largul spate-al mãrii; Agamemnon Nicicum nu se-nvoia, dorind mai bine În loc sã þie oastea ca sã-nchine Jertfiri de-o sutã de juncani, s-aline Mânia cea urgelnic-a Minervei. Dar nu ºtia cã n-avea el s-o-mbune Nesocotitul; nu aºa de iute Se mutã gândul zeilor. ªi astfel Rãmase pe a lor ºi se ciocnirã Cu vorbe grele-Atrizii, ºi aheii Se ridicarã din sobor cu zarvã De negrãit ºi se-mpãrþirã-n douã. ªi noaptea învrãjbiþi o petrecurãm, Cã Cel-de-sus ne-a dat rãstriºte mare. Iar dimineaþa traserãm pe mare Corãbiile unii ºi-nluntrarãm Avutul ºi femei frumos încinse. Cealaltã jumãtate din oºtire, Fiind þinutã-n loc, rãmase-acolo Pe lângã-Atride Agamemnon craiul. Iar noi suind în vase-atunci plecarãm ªi vasele pluteau aºa de iute! Noianu-ntins un zeu îl netezise. Când noi sosirãm în Tenèdos, dornici De casa noastrã, zeilor jerfirãm.

119

180

185

190

195

200

205

210

120

165

170

175

180

185

ODUSSEAIS. G o‡kade ƒšmenoi: ZeÝj d' oÜ pw m»deto nÒston, scštlioj, Ój ·' œrin ðrse kak¾n œpi deÚteron aâtij. oƒ mn ¢postršyantej œban nšaj ¢mfiel…ssaj ¢mf' 'OdusÁa ¥nakta dafrona poikilom»thn, aâtij ™p' 'AtredV 'Agamšmnoni Ãra fšrontej: aÙt¦r ™gë sÝn nhusˆn ¢ollšsin, a† moi œponto, feàgon, ™peˆ g…nwskon, Ö d¾ kak¦ m»deto da…mwn. feàge d Tudšoj uƒÕj ¢r»Žoj, ðrse d' ˜ta…rouj. Ñy d d¾ met¦ nîŽ k…e xanqÕj Menšlaoj, ™n LšsbJ d' œkicen dolicÕn plÒon Ðrma…nontaj, À kaqÚperqe C…oio neo…meqa paipalošsshj, n»sou œpi Yur…hj, aÙt¾n ™p' ¢ristšr' œcontej, à Øpšnerqe C…oio par' ºnemÒenta M…manta. Ætšomen d qeÕn fÁnai tšraj: aÙt¦r Ó g' ¼min de‹xe, kaˆ ºnègei pšlagoj mšson e„j EÜboian tšmnein, Ôfra t£cista Øpk kakÒthta fÚgoimen. ðrto d' ™pˆ ligÝj oâroj ¢»menai: aƒ d m£l' ðka „cquÒenta kšleuqa dišdramon, ™j d GeraistÕn ™nnÚciai kat£gonto: Poseid£wni d taÚrwn pÒll' ™pˆ mÁr' œqemen, pšlagoj mšga metr»santej. tštraton Ãmar œhn, Ót' ™n ”ArgeŽ nÁaj ™saj Tudedew ›taroi Diom»deoj ƒppod£moio †stasan: aÙt¦r ™gè ge PÚlond' œcon, oÙdš pot' œsbh oâroj, ™peˆ d¾ prîta qeÕj prošhken ¢Ánai. ìj Ãlqon, f…le tšknon, ¢peuq»j, oÙdš ti oda

ODISEEA. CÂNTUL III Dar încã nu vru Joe sã ne-ntoarcem, Nemilostivul, ºi aprinse iarã A certei parã. Dintre noi o parte Sub iscusitul, vrednicul Ulise Se-ntoarserã napoi cu-a lor corãbii Spre-a mulþumi pe craiul Agamemnon, Iar eu, luându-mi stolul meu de vase, Pornii la drum, simþind cã nu-i a bine. Plecã ºi bãtãiosul Diomede Zorind pe-ai lui. Târziu în urma noastrã Plecã ºi el, bãlanul Menelaos, ªi ne-ntâlni la Lesbos în rãstimpul Când stam la chibzuri încotro-i mai bine S-o apucãm în lunga noastrã cale: Mai sus de Chios cel stâncos, de-a dreptul Spre Psiria ostrovul, ºi pe-acesta La stânga sã-l avem, ori mai la vale De Chios sã cotim Mimant vântosul? Ceream de sus un semn sã ni s-arate, ªi semnul ni se-nvederã ºi spuse La mijloc sã rãzbatem largul mãrii De-a dreptul cãtre insula Eubea Spre-a ne feri mai iute de nãpastã. Porni un vânt ºuierãtor sã sufle ªi repede mânam pe cãi pescoase ªi peste noapte la Gerest sosirãm, ªi lui Neptun jertfirãm multe buturi De tauri dup-atâta mers pe ape. În ziua cea de-a patra-au fost în Argos Corãbiile ce vâslirã soþii Viteazului, de cai domolitorul Tidide Diomed. Iar eu spre Pilos Mã îndrumai, cã nu slãbi vreodatã Prielnic-adiere ce-o pornise De la-nceput un zeu pe-a noastrã cale. Aºa venii ºi n-auzii nimica, Tu, fãtul meu; de-aceea nu ºtiu care

121

215

220

225

230

235

240

245

122

190

195

200

205

210

ODUSSEAIS. G ke…nwn, o† t' ™s£wqen 'Acaiîn o† t' ¢pÒlonto. Óssa d' ™nˆ meg£roisi kaq»menoj ¹metšroisi peÚqomai, ¿ qšmij ™st…, da»seai, oÙdš se keÚsw. eâ mn MurmidÒnaj f£s' ™lqšmen ™gcesimèrouj, oÞj ¥g' 'AcillÁoj megaqÚmou fa…dimoj uƒÒj, eâ d filokt»thn, Poi£ntion ¢glaÕn uƒÒn. p£ntaj d' 'IdomeneÝj Kr»thn e„s»gag' ˜ta…rouj, o‰ fÚgon ™k polšmou, pÒntoj dš oƒ oÜ tin' ¢phÚra. 'Atredhn d kaˆ aÙtoˆ ¢koÚete nÒsfin ™Òntej, éj t' Ãlq' éj t' A‡gisqoj ™m»sato lugrÕn Ôleqron. ¢ll' à toi ke‹noj mn ™pismugerîj ¢pšteisen. æj ¢gaqÕn kaˆ pa‹da katafqimšnoio lipšsqai ¢ndrÒj, ™peˆ kaˆ ke‹noj ™te…sato patrofonÁa, A‡gisqon dolÒmhtin, Ó oƒ patšra klutÕn œkta. kaˆ sÚ, f…loj, m£la g£r s' ÐrÒw kalÒn te mšgan te, ¥lkimoj œss', †na t…j se kaˆ ÑyigÒnwn ™å e‡pV.” tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: „ð Nšstor NhlhŽ£dh, mšga kàdoj 'Acaiîn, kaˆ l…hn ke‹noj mn ™te…sato, ka… oƒ 'Acaioˆ o‡sousi klšoj eÙrÝ kaˆ ™ssomšnoisin ¢oid»n. aŠ g¦r ™moˆ toss»nde qeoˆ dÚnamin periqe‹en, te…sasqai mnhstÁraj Øperbas…hj ¢legeinÁj, o† tš moi Øbr…zontej ¢t£sqala mhcanÒwntai. ¢ll' oÜ moi toioàton ™pšklwsan qeoˆ Ôlbon, patr… t' ™mù kaˆ ™mo…: nàn d cr¾ tetl£men œmphj.”

ODISEEA. CÂNTUL III Dintre ahei pieri sau mai viazã. Iar tot ce-am auzit, de când mã aflu În casa mea, poþi ºti-o de la mine. Þi-oi spune-o drept, aºa cum se cuvine. Se zice c-a fost cu noroc întorsul Lãncerilor destoinici, mirmidonii, Mânaþi de fiul cel slãvit ºi falnic Al marelui, viteazului Ahile. Asemenea ºi Filoctet, feciorul Mãreþ al lui Peant. Idomeneus Napoi ºi-aduse-n Creta oastea toatã Cât a putut scãpa nevãtãmatã, Cãci nu-nghiþise marea pe nici unul. Iar despre Agamemnon auzirãþi ªi voi, mãcar cã locuiþi departe, Cã el s-a-ntors ºi ce hainã moarte I-a dat Egist vicleanul, care însã Amar o mai plãti. De-aceea-i bine Ca omul dupã moarte-un fiu sã lase Ca sã-l rãzbune, cum a fost Oreste, Cã el ucise pe omorâtorul Vestitului sãu tatã. Cum se vede, ªi tu eºti, dragul meu, frumos ºi mare ªi deci destul de tare, ca urmaºii De bine sã vorbeascã ºi de tine.” Chititul Telemah rãspunse: „Nestor, Tu marea fal-a neamului ahaic, Prea bine-ºi rãzbunã Orest pe dânsul, Cã n-au sã-l uite niciodatã-aheii ªi mare slavã-i vor cânta urmaºii. Sã-mi dea ºi mie-aºa putere zeii Sã mã rãzbun pe peþitorii mamei, Cã prea mã doare-a lor nelegiuire. Cum râs de mine-ºi fac ºi pun la cale Blestemãþii! Dar nu ursirã zeii Ca astfel de noroc s-am eu ºi tata. Deci trebuie sã mã supun nevoii.”

123 250

255

260

265

270

275

280

285

124

215

220

225

230

235

ODUSSEAIS. G tÕn d' ºme…bet' œpeita Ger»nioj ƒppÒta Nšstwr: „ð f…l', ™peˆ d¾ taàt£ m' ¢nšmnhsaj kaˆ œeipej, fasˆ mnhstÁraj sÁj mhtšroj e†neka polloÝj ™n meg£rois' ¢škhti sšqen kak¦ mhcan£asqai. e„pš moi, º ˜kën Øpod£mnasai, à sš ge laoˆ ™cqa…rous' ¢n¦ dÁmon, ™pispÒmenoi qeoà ÑmfÍ. t…j d' od' e‡ kš potš sfi b…aj ¢pote…setai ™lqèn, À Ó ge moànoj ™ën À kaˆ sÚmpantej 'Acaio…; e„ g£r s' ìj ™qšloi filšein glaukîpij 'Aq»nh, æj tÒt' 'OdussÁoj perik»deto kudal…moio d»mJ œni Trèwn. Óqi p£scomen ¥lge' 'Acaio…: – oÙ g£r pw ‡don ïde qeoÝj ¢nafand¦ fileàntaj, æj ke…nJ ¢nafand¦ par…stato Pall¦j 'Aq»nh: – e‡ s' oÛtwj ™qšloi filšein k»doitÒ te qumù, tî kšn tij ke…nwn ge kaˆ ™klel£qoito g£moio.” tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: „ð gšron, oÜ pw toàto œpoj telšesqai яw: l…hn g¦r mšga epej: ¥gh m' œcei. oÙk ¨n ™mo… ge ™lpomšnJ t¦ gšnoit', oÙd' e„ qeoˆ ìj ™qšloien.” tÕn d' aâte prosšeipe qe¦ glaukîpij 'Aq»nh: „Thlšmace, po‹Òn se œpoj fÚgen ›rkoj ÑdÒntwn. ·e‹a qeÒj g' ™qšlwn kaˆ thlÒqen ¥ndra saèsai. boulo…mhn d' ¨n ™gè ge kaˆ ¥lgea poll¦ mog»saj o‡kadš t' ™lqšmenai kaˆ nÒstimon Ãmar „dšsqai, À ™lqën ¢polšsqai ™fšstioj, æj 'Agamšmnwn

ODISEEA. CÂNTUL III La asta-i zice cãlãreþul Nestor: „Iubitul meu, dã-mi voie de-o-ntrebare; Fiindcã mi-aminteºti ºi spui acestea ªi-aud cã-n ciuda ta la tine-acasã Ca niºte hoþi se poartã peþitorii Cei mulþi ai mamei tale, spune-mi mie: Te laºi batjocorit de bunãvoie? Sau te urãsc locuitorii þãrii ªi-ascultã spusa vrunui zeu? Dar ce ºtii De nu se-ntoarce tatãl tãu vrodatã ªi nu le va plãti nemernicia Sau singur, sau urmat de toþi aheii! Sã fii tu drag Minervei cea cu ochii Strãluminoºi, precum a fost Ulise, Slãvitu-þi tatã, de-ngrijea de dânsul La Troia, þara patimilor noastre, Cã n-am vãzut þiind pe faþã zeii Nicicând aºa cum ajuta Minerva Fãþiº pe tatãl tãu. De-ar vrea tot astfel Sã þie ºi la tine, sã te-ajute, Cum ºi-ar uita de nuntã peþitorii!” Iar socotitul Telemah îi zise: „Eu nu mai cred, mãrite doamne Nestor, Sã vãd de-acum urarea ta-mplinitã, Cãci prea e mare vorba ce-ai rostit-o; Ea mã uimeºte. Nu pot sã-mi închipui Îndeplinirea ei nici dacã zeii Ar vrea cu dinadins aºa sã fie.” Grãi Minerva cea cu ochi albaºtri: „Ce vorbã þi-a scãpat din rostul gurii, Tu, Telemah? Sã vrea un zeu, cã lesne L-ar izbãvi pe om ºi din departe. Dar eu aº vrea, chiar dupã multe-amaruri, Mai bine sã mã-ntorc la mine-n þarã Sã vãd sositã ziua înturnãrii, Decât sã pier la-ntorsul meu acasã, Cum a pierit sãrmanul Agamemnon

125

290

295

300

305

310

315

320

126

240

245

250

255

260

ODUSSEAIS. G êleq' Øp' A„g…sqoio dÒlJ kaˆ Âj ¢lÒcoio. ¢ll' à toi q£naton mn Ðmo…Žon oÙd qeo… per kaˆ f…lJ ¢ndrˆ dÚnantai ¢lalkšmen, ÐppÒte ken d¾ mo‹r' Ñlo¾ kaqšlVsi tanhlegšoj qan£toio.” t¾n d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: „Mšntor, mhkšti taàta legèmeqa khdÒmeno… per: ke…nJ d' oÙkšti nÒstoj ™t»tumoj, ¢ll£ oƒ ½dh fr£ssant' ¢q£natoi q£naton kaˆ kÁra mšlainan. nàn d' ™qšlw œpoj ¥llo metallÁsai kaˆ ™ršsqai Nšstor', ™peˆ per…oide d…kaj ºd frÒnin ¥llwn: trˆj g¦r d» m…n fasin ¢n£xasqai gšne' ¢ndrîn, éj tš moi ¢q£natoj „nd£lletai e„sor£asqai. ð Nšstor NhlhŽ£dh, sÝ d' ¢lhqj ™n…spej: pîj œqan' 'Atredhj eÙrÝ kre…wn 'Agamšmnwn; poà Menšlaoj œhn; t…na d' aÙtù m»sat' Ôleqron A‡gisqoj dolÒmhtij, ™peˆ kt£ne pollÕn ¢re…w; à oÙk ”Argeoj Ãen 'AcaiŽkoà, ¢ll£ pV ¥llV pl£zet' ™p' ¢nqrèpouj, Ð d qars»saj katšpefne;” tÕn d' ºme…bet' œpeita Ger»nioj ƒppÒta Nšstwr: „toig¦r ™gè toi, tšknon, ¢lhqša p£nt' ¢goreÚsw. à toi mn tÒde kaÙtÕj яeai, éj ken ™tÚcqh, e„ zèont' A‡gisqon ™nˆ meg£roisin œtetmen 'Atredhj Tro…hqen „èn, xanqÕj Menšlaoj: tî kš oƒ oÙd qanÒnti cut¾n ™pˆ ga‹an œceuan, ¢ll' ¥ra tÒn ge kÚnej te kaˆ o„wnoˆ katšdayan ke…menon ™n ped…J ˜k¦j ¥steoj, oÙd kš t…j min klaàsen 'AcaiŽ£dwn: m£la g¦r mšga m»sato œrgon.

ODISEEA. CÂNTUL III În cursa lui Egist ºi-a Clitemnestrei, Soþia lui. Ci-i drept cã nici chiar zeii Nu pot scuti de moartea cea fireascã Pe cine lor li-i drag, dacã-l doboarã Neîndurata soartã, mâna morþii.” Dar socotitul Telemah rãspunse: „Sã nu vorbim, o, Mentor, despre asta, Deºi ne doare. Nu-i nimica sigur De-ntorsul lui Ulise. Pân-acuma Pieirea i-au voit nemuritorii. Dar voi sã-l mai întreb acum pe Nestor, Cãci el cu-nþelepciunea ºi dreptatea Întrece pe ceilalþi; împãrãþit-a, Precum se zice, vârste trei de oameni ªi-n faþã-mi pare asemenea cu zeii. O, Nestor Neleiene, spune-mi mie, Te rog, tot adevãrul. Cum se stinse Al þãrii domn mai mare Agamemnon ªi unde-i fuse-atuncea Menelaos? Ce moarte i-a urzit lui Agamemnon Egist vicleanul, de-a putut rãpune Pe unul mai bãrbat ca el? Ori poate Din Argosul ahaic Menelaos Lipsea, cãci el umbla pierdut în lume, De-a cutezat Egist pe crai s-omoare?” Iar cãlãreþul Nestor îi rãspunse: „Þi-oi spune toate, cum au fost aieve, Copilul meu. Þi-nchipui ºi tu singur Cum s-a-ntâmplat. Sã-l fi gãsit acasã În viaþã pe Egist venind din Troia Bãlanul Menelaos, nu þãrâna L-ar fi acoperit pe el la moarte, Ci câini ºi corbi l-ar fi mâncat pe dânsul, Zvârlit pe câmp departe de cetate ªi nu l-ar fi jãlit nici o femeie, Cãci fapta-i fuse prea nelegiuitã. Cã-n timp ce noi ne rãzboiam în Troia,

127

325

330

335

340

345

350

355

360

128

265

270

275

280

285

ODUSSEAIS. G ¹me‹j mn g¦r ke‹qi polšaj telšontej ¢šqlouj ¼meq': Ð d' eÜkhloj mucù ”Argeoj ƒppobÒtoio pÒll' 'Agamemnonšhn ¥locon qšlgesken œpessin. ¹ d' à toi tÕ prˆn mn ¢na…neto œrgon ¢eikšj, d‹a Klutaimn»strh: fresˆ g¦r kšcrht' ¢gaqÍsi: p¦r d' ¥r' œhn kaˆ ¢oidÕj ¢n»r, ú pÒll' ™pštellen 'Atredhj Tro…hnde kiën e‡rusqai ¥koitin. ¢ll' Óte d» min mo‹ra qeîn ™pšdhse damÁnai, d¾ tÒte tÕn mn ¢oidÕn ¥gwn ™j nÁson ™r»mhn k£llipen o„wno‹sin ›lwr kaˆ kÚrma genšsqai, t¾n d' ™qšlwn ™qšlousan ¢n»gagen Ónde dÒmonde. poll¦ d mhr…' œkhe qeîn ƒero‹s' ™pˆ bwmo‹j, poll¦ d' ¢g£lmat' ¢nÁyen, Øf£smat£ te crusÒn te, ™ktelšsaj mšga œrgon, Ö oÜ pote œlpeto qumù. ¹me‹j mn g¦r ¤ma plšomen Tro…hqen „Òntej, 'Atredhj kaˆ ™gè, f…la e„dÒtej ¢ll»loisin: ¢ll' Óte SoÚnion ƒrÕn ¢fikÒmeq', ¥kron 'Aqhnšwn, œnqa kubern»thn Menel£ou Fo‹boj 'ApÒllwn oŒs' ¢gano‹si bšlessin ™poicÒmenoj katšpefne, phd£lion met¦ cersˆ qeoÚshj nhÕj œconta, FrÒntin 'Onhtor…dhn, Öj ™ka…nuto fàl' ¢nqrèpwn nÁa kubernÁsai, ÐpÒte spšrcoien ¥ellai. ìj Ð mn œnqa katšscet', ™peigÒmenÒj per Ðdo‹o, Ôfr' ›taron q£ptoi kaˆ ™pˆ ktšrea kter…seien. ¢ll' Óte d¾ kaˆ ke‹noj „ën ™pˆ o‡nopa pÒnton ™n nhusˆ glafurÍsi Malei£wn Ôroj a„pÝ

ODISEEA. CÂNTUL III El huzurind în fundul þãrii Argos Cea cu pãºuni de cai, umbla cu vorba Stãruitor sã-nºele pe soþia Lui Agamemnon. La-nceput respinse Mãrita Clitemnestra mârºãvia, Cãci ea era de treabã ºi asupra-i Veghea un cântãreþ, pe care-Atride, Plecând la Troia, dinadins îl puse Sã-i strãjuie nevasta. Dar la urmã, Când cei-de-sus menirã-a ei cãdere, Atunci Egist pe cântãreþ îl duce Într-un ostrov pustiu ºi-l lasã-acolo Spre-a fi mâncat de pasãri rãpitoare. Apoi voios cã se-nvoi cu dânsa, O ia cu el acasã. Multe buturi Mai arse pe-ale zeilor altare ªi închinã la temple multe-odoare De þesãturi ºi aur; lucru mare, Neaºteptat de dânsul, isprãvise. În vremea asta eu cu Menelaos Ca buni prieteni am plecat din Troia ªi amândoi corãbiam pe mare. Dar când eram la sfântul Suniu, capul Þinutului Atenei, iatã Febos, Cu blândele-i sãgeþi ochind, ucise Pe unul Frontis, fiul lui Onètor, Cârmaciul lui Atride Menelaos, Când se þinea cu mânele de cârma Corãbiei ce alerga pe valuri, Pe Frontis care-n lume n-avea seamãn La cârmuit de vase pe furtunã. Se-nlimãni acolo Menelaos, Cu toatã graba lui, sã-ngroape soþul, Sã-ºi facã cea din urmã datorie. Dar când ºi el cãlãtorind pe mare Cu vasele-i în fuga lor ajunse La muntele cel rãsãrit Malea,

129

365

370

375

380

385

390

395

130 290

295

300

305

310

315

ODUSSEAIS. G Œxe qšwn, tÒte d¾ stuger¾n ÐdÕn eÙrÚopa ZeÝj ™fr£sato, ligšwn d' ¢nšmwn ™p' ¢ãtmšna ceàe kÚmat£ te trofÒenta pelèria, sa Ôressin. œnqa diatm»xaj t¦j mn Kr»tV ™pšlassen, Âci KÚdwnej œnaion 'Iard£nou ¢mfˆ ·šeqra. œsti dš tij liss¾ a„pe‹£ te e„j ¤la pštrh ™scatiÍ GÒrtunoj ™n ºeroeidšŽ pÒntJ: œnqa nÒtoj mšga kàma potˆ skaiÕn ·…on çqe‹, ™j FaistÒn, mikrÕj d l…qoj mšga kàm' ¢pošrgei. aƒ mn ¥r' œnq' Ãlqon, spoudÍ d' ½luxan Ôleqron ¥ndrej, ¢t¦r nÁ£j ge potˆ spil£dessin œaxan kÚmat': ¢t¦r t¦j pšnte nšaj kuanoprwe…rouj A„gÚptJ ™pšlasse fšrwn ¥nemÒj te kaˆ Ûdwr. ìj Ð mn œnqa polÝn b…oton kaˆ crusÕn ¢ge…rwn ºl©to xÝn nhusˆ kat' ¢lloqrÒouj ¢nqrèpouj: tÒfra d taàt' A‡gisqoj ™m»sato o‡koqi lugr£, kte…naj 'Atredhn, dšdmhto d laÕj Øp' aÙtù. ˜pt£etej d' ½nasse polucrÚsoio Muk»nhj, tù dš oƒ Ñgdo£tJ kakÕn ½luqe d‹oj 'Oršsthj ¨y ¢p' 'Aqhn£wn, kat¦ d' œktane patrofonÁa, [A‡gisqon dolÒmhtin, Ó oƒ patšra klutÕn œkta.] à toi Ð tÕn kte…naj da…nu t£fon 'Arge…oisi mhtrÒj te stugerÁj kaˆ ¢n£lkidoj A„g…sqoio: aÙtÁmar dš oƒ Ãlqe bo¾n ¢gaqÕj Menšlaoj, poll¦ kt»mat' ¥gwn, Ósa oƒ nšej ¥cqoj ¥eiran. kaˆ sÚ, f…loj, m¾ dhq¦ dÒmwn ¥po tÁl' ¢l£lhso, kt»mat£ te prolipën ¥ndraj t' ™n so‹si dÒmoisin oÛtw Øperfi£louj, m» toi kat¦ p£nta f£gwsi

ODISEEA. CÂNTUL III Strãvãzãtor departe Joe-i dete Un drum nenorocit, stârni asupra-i Vijelioase vânturi ºi cât munþii Nãprasnice talazuri, ºi în douã Curmându-i flota, parte o împinse Spre Creta, unde locuiau cidonii Pe lângã apa lui Iardan. Rãsare La capãtul Gortinei, nalt ºi neted, Un stei de piatrã-n mare, iar la stânga Talazuri grele Austrul alungã Spre limba de pãmânt pe unde-i Festos, ªi valuri mari iezeºte-o stanã micã. Aci sosirã vasele; vâslaºii De cumpãnã cu chiu, cu vai scãparã, Dar vasele de stânci le sparse valul, Iar alte cinci corãbii, negre-n ciocuri, De apã ºi de vânt fiind purtate, Ajunserã-n Egipet. ªi pe vremea Când Menelaos dup-averi ºi hranã Cu flota-i colinda strãinãtatea, Egist în þarã sãvârºi urgia, Ucise pe-Agamemnon ºi supuse Poporul. ªapte ani domni el peste Micena cea cu aur mult. În anul Al optulea-i veni de sus veleatul: Întors Orest cel nobil din Atena Ucise pe Egist care-omorâse Cu vicleºug pe scumpul sãu pãrinte; ªi dup-acest omor dãdu un praznic Argiilor, fãcu înmormântarea Miºelului Egist ºi-a urgisitei, Nevrednicei lui mame Clitemnestra. ªi tot atunci sosi ºi Menelaos Viteazul aducând avere multã, Pe cât putu sã-ncapã în corãbii. ªi tu, iubite, îndelung departe Nu pribegi lãsând acas-avutul

131

400

405

410

415

420

425

430

132

320

325

330

335

340

345

ODUSSEAIS. G kt»mata dass£menoi, sÝ d thãs…hn ÐdÕn œlqVj. ¢ll' ™j mn Menšlaon ™gë kšlomai kaˆ ¥nwga ™lqe‹n: ke‹noj g¦r nšon ¥lloqen e„l»louqen, ™k tîn ¢nqrèpwn, Óqen oÙk œlpoitÒ ge qumù ™lqšmen, Ón tina prîton ¢posf»lwsin ¥ellai ™j pšlagoj mšga to‹on, Óqen tš per oÙd' o„wnoˆ aÙtÒetej o„cneàsin, ™peˆ mšga te deinÒn te. ¢ll' ‡qi nàn sÝn nh te sÍ kaˆ so‹s' ˜t£roisin: e„ d' ™qšleij pezÒj, p£ra toi d…froj te kaˆ †ppoi, p¦r dš toi uŒej ™mo…, o† toi pompÁej œsontai ™j Lakeda…mona d‹an, Óqi xanqÕj Menšlaoj. l…ssesqai dš min aÙtÒj, †na nhmertj ™n…spV: yeàdoj d' oÙk ™ršei: m£la g¦r pepnumšnoj ™st…n.” ìj œfat', ºšlioj d' ¥r' œdu kaˆ ™pˆ knšfaj Ãlqe. to‹si d kaˆ metšeipe qe¦ glaukîpij 'Aq»nh: „ð gšron, à toi taàta kat¦ mo‹ran katšlexaj: ¢ll' ¥ge t£mnete mn glèssaj, ker£asqe d onon, Ôfra Poseid£wni kaˆ ¥llois' ¢qan£toisi spe…santej ko…toio medèmeqa: to‹o g¦r érh. ½dh g¦r f£oj o‡ceq' ØpÕ zÒfon, oÙd œoike dhq¦ qeîn ™n daitˆ qaassšmen, ¢ll¦ nšesqai.” à ·a DiÕj qug£thr, oƒ d' œkluon aÙdhs£shj: to‹si d k»rukej mn Ûdwr ™pˆ ce‹raj œceuan, koàroi d krhtÁraj ™pestšyanto poto‹o, nèmhsan d' ¥ra p©sin ™parx£menoi dep£essi: glèssaj d' ™n purˆ b£llon, ¢nist£menoi d' ™pšleibon. aÙt¦r ™peˆ spe‹s£n te p…on q' Óson ½qele qumÒj, d¾ tÒt' 'Aqhna…h kaˆ Thlšmacoj qeoeid¾j

ODISEEA. CÂNTUL III ªi oameni desfrânaþi sã nu te prade Averea ta-mpãrþind ºi drum zadarnic Sã baþi în lume. Doar la Menelaos Te sfãtuiesc ºi zic sã mergi. El singur Venit-a de curând de prea departe, Din þar-acelor oameni, de la care Nu poate-avea nãdejde de-a se-ntoarce Tot omul care-i abãtut de vifor Pe marele noian pe unde doarã Nici pasãri într-un an nu pot sã zboare, C-aºa-i de mare, -ngrozitor noianul. Deci du-te tu la el cu-ai tãi pe mare, Ori, dacã vrei, pe jos. Tu ai teleagã ªi cai la îndemânã, ba te-ajutã ªi fiii mei, cãci ei te pot petrece Pe calea ta spre sacrul Lacedèmon Pe unde e bãlanul Menelaos. Tu roagã-te sã-þi spunã el ce ºtie, Doar nu te va minþi, cã-i prea cuminte.” Aºa vorbi. Iar soarele-asfinþise ªi amurgi. Atunci Minerva zise: „Frumos, ce-i drept, ai cuvântat, bãtrâne, Dar hai, tãiaþi voi limbi de pe altare ªi vin amestecaþi spre închinare Neptunului ºi altor zei, ca-n urmã Sã ne vedem de somn, cã-i tocmai vremea. Lumina-apuse acum, veni amurgul ªi la ospãþul zeilor nu-i bine Sã-ntârziem mai mult, ci sã ne-ntoarcem.” Aºa grãi, ºi dânºii ascultarã. Iar crainicii pe mâni le toarnã apã, Cu vin feciorii vârfuiesc ulcioare. Ei gustã-ntâi ºi-mpart la toþi potire, Aruncã limbi pe foc, apoi se scoalã ªi-nchinã vin. Iar dupã ce-nchinarã ªi-ºi mulcomirã pofta cu bãutul, Minerva-atunci ºi Telemah zorirã

133 435

440

445

450

455

460

465

470

134

350

355

360

365

370

ODUSSEAIS. G ¥mfw ƒšsqhn ko…lhn ™pˆ nÁa nšesqai: Nšstwr aâ katšruke kaqaptÒmenoj ™pšessi: „ZeÝj tÒ g' ¢lex»seie kaˆ ¢q£natoi qeoˆ ¥lloi, æj Øme‹j par' ™me‹o qo¾n ™pˆ nÁa k…oite éj tš teu À par¦ p£mpan ¢ne…monoj º penicroà, ú oÜ ti cla‹nai kaˆ ·»gea pÒll' ™nˆ o‡kJ, oÜt' aÙtù malakîj oÜte xe…noisin ™neÚdein. aÙt¦r ™moˆ p£ra mn cla‹nai kaˆ ·»gea kal£. oÜ qhn d¾ toàd' ¢ndrÕj 'OdussÁoj f…loj uƒÕj nhÕj ™p' „kriÒfin katalšxetai, Ôfr' ¨n ™gè ge zèw, œpeita d pa‹dej ™nˆ meg£roisi l…pwntai xe…nouj xein…zein, Ój t…j k' ™m¦ dèmaq' †khtai.” tÕn d' aâte prosšeipe qe¦ glaukîpij 'Aq»nh: „eâ d¾ taàt£ g' œfhsqa, gšron f…le: soˆ d œoike Thlšmacon pe…qesqai, ™peˆ polÝ k£llion oÛtw. ¢ll' oátoj mn nàn soi ¤m' ›yetai, Ôfra ken eÛdV so‹sin ™nˆ meg£roisin: ™gë d' ™pˆ nÁa mšlainan em', †na qarsÚnw q' ˜t£rouj e‡pw te ›kasta. ooj g¦r met¦ to‹si gera…teroj eÜcomai enai: oƒ d' ¥lloi filÒthti neèteroi ¥ndrej ›pontai, p£ntej Ðmhlik…h megaqÚmou Thlem£coio. œnqa ke lexa…mhn ko…lV par¦ nh mela…nV, nàn: ¢t¦r ºîqen met¦ KaÚkwnaj megaqÚmouj em', œnqa cre‹Òj moi Ñfšlletai, oÜ ti nšon ge oÙd' Ñl…gon: sÝ d toàton, ™peˆ teÕn †keto dîma, pšmyon sÝn d…frJ te kaˆ uƒšŽ: dÕj dš oƒ †ppouj, o† toi ™lafrÒtatoi qe…ein kaˆ k£rtoj ¥ristoi.” ìj ¥ra fwn»sas' ¢pšbh glaukîpij 'Aq»nh

ODISEEA. CÂNTUL III Spre vasul albiat napoi sã plece. Dar îi þinu, aºa luându-i, Nestor: „Fereascã Cel-de-sus ca voi sã mergeþi La vasul vostru astfel de la mine Ca de la un calic, sãrac cu totul, Ce n-are-un aºternut, un þol în casã Spre odihnirea lui ºi-a unui oaspe. Ba niciodatã n-are sã se culce Pe podu-unei corãbii tocmai fiul Viteazului Ulise, câtã vreme Eu vieþuiesc ºi am feciori acasã Ce pot primi pe cei ce vin la mine.” Grãi Minerva cea cu ochi strãlucii: „Cã bine-ai zis, tu, dragul meu moº Nestor; Se cade Telemah sã mi te-asculte, C-aºa e mai cu cale. El cu tine Sã meargã la palatul tãu sã doarmã, Iar eu la vasul negru mã voi duce Spre-a da curaj la oameni ºi-a le spune Ce trebuie, cãci între ei eu singur Sunt mai bãtrân; ceilalþi care-l urmeazã Din dragoste, sunt tineri, toþi de-o seamã Cu inimosul Telemah. Acolo Dormi-voi în corabie-astã-noapte, Iar mâne dimineaþã mã voi duce La cauconii cei viteji, la care Mã cheamã grea ºi veche datorie, Iar tu pe Telemah, fiindu-þi oaspe, Trimite-l c-o teleagã ºi cu unul Din fiii tãi; dã-i caii cei mai sprinteni ªi mai voinici.” Aºa vorbi Minerva ªi-apoi zburã deodatã-n chip de vultur.

135

475

480

485

490

495

500

136

375

380

385

390

395

400

ODUSSEAIS. G f»nV e„domšnh: q£mboj d' ›le p£ntaj 'AcaioÚj. qaÚmazen d' Ð geraiÒj, Ópwj ‡den Ñfqalmo‹si: Thlem£cou d' ›le ce‹ra, œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmazen: „ð f…loj, oÜ se œolpa kakÕn kaˆ ¥nalkin œsesqai, e„ d» toi nšJ ïde qeoˆ pompÁej ›pontai. oÙ mn g£r tij Ód' ¥lloj 'OlÚmpia dèmat' ™cÒntwn, ¢ll¦ DiÕj qug£thr, ¢gele…h Tritogšneia, ¼ toi kaˆ patšr' ™sqlÕn ™n 'Arge…oisin ™t…ma. ¢ll£, ¥nass', †lhqi, d…dwqi dš moi klšoj ™sqlÒn, aÙtù kaˆ pa…dessi kaˆ a„do…V parako…ti: soˆ d' aâ ™gë ·šxw boàn ½nin eÙrumštwpon, ¢dm»thn, ¿n oÜ pw ØpÕ zugÕn ½gagen ¢n»r: t»n toi ™gë ·šxw crusÕn kšrasin periceÚaj.” ìj œfat' eÙcÒmenoj, toà d' œklue Pall¦j 'Aq»nh. to‹sin d' ¹gemÒneue Ger»nioj ƒppÒta Nšstwr, uƒ£si kaˆ gambro‹sin, ˜¦ prÕj dèmata kal£. ¢ll' Óte dèmaq' †konto ¢gaklut¦ to‹o ¥naktoj, ˜xe…hj ›zonto kat¦ klismoÚj te qrÒnouj te: to‹j d' Ð gšrwn ™lqoàsin ¢n¦ krhtÁra kšrassen o‡nou ¹dupÒtoio, tÕn ˜ndek£tJ ™niautù êŽxen tam…h kaˆ ¢pÕ kr»demnon œluse: toà Ð gšrwn krhtÁra ker£ssato, poll¦ d' 'Aq»nV eÜcet' ¢pospšndwn, koÚrV DiÕj a„giÒcoio. aÙt¦r ™peˆ spe‹s£n te p…on q' Óson ½qele qumÒj, oƒ mn kakke…ontej œban okÒnde ›kastoj, tÕn d' aÙtoà ko…mhse Ger»nioj ƒppÒta Nšstwr, Thlšmacon, f…lon uƒÕn 'OdussÁoj qe…oio, trhto‹s' ™n lecšessin, Øp' a„qoÚsV ™ridoÚpJ,

ODISEEA. CÂNTUL III Uimiþi vãzurã toþi minunea asta ªi Nestor se mirã vãzând cu ochii; Luã de mânã pe fecior ºi-i zise: „Iubitul meu, de bunã seamã fi-vei Bãrbat ales ºi vrednic, dacã zeii Te însoþesc aºa din tinereþe. Nu poate fi la mijloc decât unul Din zeii din Olimp, ºi-acela-i fiica Lui Joe, zâna cea biruitoare, Minerva care printre-argii la Troia Cinstea ºi pe viteazul tãu pãrinte. Ajutã-ne, stãpâno, ºi dã-mi mie, Iubiþilor mei fii, soþiei mele Cea vrednicã de cinste, slavã naltã. Þi-oi da prinos o juncã latã-n frunte, Neîmblânzitã ºi neînjugatã ªi polei-voi coarnele cu aur.” Aºa urã, ºi-l auzi Minerva. Iar dupã asta cãlãreþul Nestor, Urmat de gineri ºi de fii, purcese Spre casele lui mândre. Când sosirã Cu toþii la palat, acolo-n salã Pe rând ºezurã-n scaune ºi-n jeþuri. ªi cum venirã, în ulcior bãtrânul Amesteca cu apã un vin dulce De unsprezece ani, ce-l deschisese ªi-abia îl destupase chelãriþa. Din el stropind, se tot ruga de fiica Celui-de-sus ce-nvolburã furtuna, Iar dupã ce-nchinarã ºi bãurã Cât vrurã ei, se duse fiecare La el acasã sã se culce. Numai Pe Telemah, odrasla lui Ulise, L-opri acolo Nestor ca sã doarmã Pe pat strujit în tinda cea cu boltã Rãsunãtoare, ºi cu el alãturi

137

505

510

515

520

525

530

535

138

405

410

415

420

425

ODUSSEAIS. G p¦r d' ¥r' ™ãmmel…hn Peis…straton, Ôrcamon ¢ndrîn, Ój oƒ œt' ºqeoj pa…dwn Ãn ™n meg£roisin. aÙtÕj d' aâte kaqeàde mucù dÒmou Øyhlo‹o: tù d' ¥locoj dšspoina lšcoj pÒrsune kaˆ eÙn»n. Ãmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj, êrnut' ¥r' ™x eÙnÁfi Ger»nioj ƒppÒta Nšstwr, ™k d' ™lqën kat' ¥r' ›zet' ™pˆ xesto‹si l…qoisin, o† oƒ œsan prop£roiqe qur£wn Øyhl£wn leuko…, ¢post…lbontej ¢le…fatoj: oŒs' œpi mn prˆn NhleÝj †zesken, qeÒfin m»stwr ¢t£lantoj: ¢ll' Ð mn ½dh khrˆ dameˆj ”AŽdÒsde beb»kei, Nšstwr aâ tÒt' ™f‹ze Ger»nioj, oâroj 'Acaiîn, skÁptron œcwn. perˆ d' uŒej ¢ollšej ºgeršqonto ™k qal£mwn ™lqÒntej, 'Ecšfrwn te Strat…oj te PerseÚj t' ”ArhtÒj te kaˆ ¢nt…qeoj Qrasum»dhj. to‹si d' œpeiq' ›ktoj Peis…stratoj ½luqen ¼rwj, p¦r d' ¥ra Thlšmacon qeoe…kelon eŒsan ¥gontej. to‹si d mÚqwn Ãrce Ger»nioj ƒppÒta Nšstwr: „karpal…mwj moi, tškna f…la, krh»nat' ™šldwr, Ôfr' à toi prètista qeîn ƒl£ssom' 'Aq»nhn, ¼ moi ™narg¾j Ãlqe qeoà ™j da‹ta q£leian. ¢ll' ¥g' Ð mn ped…ond' ™pˆ boàn ‡tw, Ôfra t£cista œlqVsin, ™l£sV d boîn ™piboukÒloj ¢n»r: eŒj d' ™pˆ Thlem£cou megaqÚmou nÁa mšlainan p£ntaj „ën ˜t£rouj ¢gštw, lipštw d dÚ' o‡ouj: eŒj d' aâ crusocÒon Lašrkea deàro kelšsqw ™lqe‹n, Ôfra boÕj crusÕn kšrasin periceÚV. oƒ d' ¥lloi mšnet' aÙtoà ¢ollšej, e‡pate d' e‡sw

ODISEEA. CÂNTUL III Pe Pisistrat, lãncer destoinic, steagul Voinicilor, fecioru-i care singur Mai rãmãsese nensurat acasã. Iar Nestor însuºi se culcã în fundul Înaltei curþi. Soþia lui, crãiasa, Îi pregãti cu toate cele patul. A doua zi când se ivirã zorii Trandafirii, Gerenianul Nestor Din pat se scoalã, iese ºi s-aºazã Pe pietrele cioplite, netezite, Strãlucitoare marmurã pe care ªedea Neleu cel înþelept ca zeii. Dar el murise, ºi ca domn cu sceptrul ªedea acuma Nestor, turn de veghe Al neamului ahaic. Din iatace Ieºind, s-au strâns în juru-i toþi feciorii, Ehèfron, Stratiu ºi Perseu ºi-Aretos ªi ca un zeu de chipeº Trasimede; Al ºaselea fu Pisistrat voinicul. Aduserã ºi-l aºezarã-alãturi Pe Telemah. Le zise-atunci bãtrânul: „Grãbiþi-vã, copii, sã-mi faceþi voia Ca sã-mbunãm nainte pe Minerva, Cã ne-a venit fãþiº la sãrbãtoare. La câmp sã meargã unul cât mai iute Sã spunã ca sã mâne-ncoa vãcarul O juncã de jerfit, ºi altul iarã Sã meargã ºi s-aducã de la vasul Lui Telemah pe toþi ai lui tovarãºi, Afarã de vro doi. ªi-n urmã altul Sã cheme pe Laerches aurarul Sã poleiascã coarnele la juncã. Rãmâneþi voi ceilalþi pe loc ºi spuneþi Femeilor din casã s-aibã grijã De-a pregãti o masã-n toatã sala,

139 540

545

550

555

560

565

570

140 430

435

440

445

450

455

ODUSSEAIS. G dmJÍsin kat¦ dèmat' ¢gaklut¦ da‹ta pšnesqai, ›draj te xÚla t' ¢mfˆ kaˆ ¢glaÕn o„sšmen Ûdwr.” ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej ™po…pnuon: Ãlqe mn ¨r boàj ™k ped…ou, Ãlqon d qoÁj par¦ nhÕj ™shj Thlem£cou ›taroi megal»toroj, Ãlqe d calkeÝj Ópl' ™n cersˆn œcwn calk»Ža, pe…rata tšcnhj, ¥kmon£ te sfàr£n t' eÙpo…htÒn te pur£grhn, oŒs…n te crusÕn ™rg£zeto: Ãlqe d' 'Aq»nh ƒrîn ¢ntiÒwsa. gšrwn d' ƒpphl£ta Nšstwr crusÕn œdwc': Ð d' œpeita boÕj kšrasin per…ceuen ¢sk»saj, †n' ¥galma qe¦ kec£roito „doàsa. boàn d' ¢gšthn ker£wn Strat…oj kaˆ d‹oj 'Ecšfrwn. cšrniba dš sf' ”Arhtoj ™n ¢nqemÒenti lšbhti ½luqen ™k qal£moio fšrwn, ˜tšrV d' œcen oÙl¦j ™n kanšJ: pšlekun d meneptÒlemoj Qrasum»dhj ÑxÝn œcwn ™n ceirˆ par…stato, boàn ™pikÒywn. PerseÝj d' ¢mn…on ece. gšrwn d' ƒpphl£ta Nšstwr cšrnib£ t' oÙlocÚtaj te kat»rceto, poll¦ d' 'Aq»nV eÜcet' ¢parcÒmenoj, kefalÁj tr…caj ™n purˆ b£llwn. aÙt¦r ™pe… ·' eÜxanto kaˆ oÙlocÚtaj prob£lonto, aÙt…ka Nšstoroj uƒÒj, Øpšrqumoj Qrasum»dhj, ½lasen ¥gci st£j: pšlekuj d' ¢pškoye tšnontaj aÙcen…ouj, làsen d boÕj mšnoj: aƒ d' ÑlÒluxan qugatšrej te nuo… te kaˆ a„do…h par£koitij Nšstoroj, EÙrud…kh, pršsba Klumšnoio qugatrîn. oƒ mn œpeit' ¢nelÒntej ¢pÕ cqonÕj eÙruode…hj

ODISEEA. CÂNTUL III Sã care-apoi ºi scaune ºi lemne ªi apã de spãlat pe mâni curatã.” El zise, iar ei toþi se sârguirã. Veni ºi junca de la câmp, venirã ªi cei de la corabia cea iute, ªi faurul cu sculele-i de-aramã, Uneltele-i de meºteºug, ilãul ªi cleºtele cel tare ºi ciocanul Cu care el putea sã batã aur. Veni ºi Palas spre a fi de faþã La jertfele ce-aveau sã-i deie. Nestor Dãdu bucãþi de aur lui Laerches. Tot el bãtu ºi coarnele junincii Le polei cu ele, ca Minerva, Privindu-ºi darul, s-aibã bucurie. De coarne duse junc-atunci Ehèfron ªi Stratiu, iar din casã-aduse-agheasmã Într-un lighean împodobit Aretos, În stâng-avea un coº cu orz. Acolo Veni ºi Trasimede – oºteanul vrednic Cu o secure ascuþitã-n mânã Sã-njunghe vita; iar Perseu sta gata Cu vasul pentru sânge. Cãlãreþul Moº Nestor începu sã facã slujba Cu orzul, cu agheasma ºi, zeiþei Rostindu-i calde rugi, zvârli în flãcãri Un smoc de pãr tãiat din capul vitei, ªi-ndat-apoi, când ei sfârºirã ruga, ªi presãrarã orzul, Trasimede Cel neînfricoºat, venind aproape, Izbi în ceafã vita cu toporul ªi coardele rãzbindu-i, el îi frânse Virtutea vieþii. Chiuirã-ndatã Nurorile ºi fetele lui Nestor ªi-a lui nevastã Evridice, fiica Mai mare-a lui Climenos. Dupã asta Ei junca ridicând de pe pãmântul

141 575

580

585

590

595

600

605

610

142

460

465

470

475

480

ODUSSEAIS. G œscon: ¢t¦r sf£xen Peis…stratoj, Ôrcamoj ¢ndrîn. tÁj d' ™peˆ ™k mšlan aŒma ·Úh, l…pe d' Ñstša qumÒj, ay' ¥ra min dišceuan, ¥far d' ™k mhr…a t£mnon p£nta kat¦ mo‹ran, kat£ te kn…sV ™k£luyan, d…ptuca poi»santej, ™p' aÙtîn d' çmoqšthsan. ka‹e d' ™pˆ sc…zVs' Ð gšrwn, ™pˆ d' a‡qopa onon le‹be: nšoi d par' aÙtÕn œcon pempèbola cers…n. aÙt¦r ™peˆ kat¦ mÁr' ™k£h kaˆ spl£gcna p£santo, m…stullÒn t' ¥ra t«lla kaˆ ¢mf' Ñbelo‹sin œpeiron, êptwn d' ¢kropÒrouj ÑbeloÝj ™n cersˆn œcontej. tÒfra d Thlšmacon loàsen kal¾ Poluk£sth, Nšstoroj Ðplot£th qug£thr NhlhŽ£dao. aÙt¦r ™peˆ loàsšn te kaˆ œcrisen l…p' ™la…J, ¢mfˆ dš min f©roj kalÕn b£len ºd citîna, œk ·' ¢sam…nqou bÁ dšmaj ¢qan£toisin Ðmo‹oj: p¦r d' Ó ge Nšstor' „ën kat' ¥r' ›zeto, poimšna laîn. oƒ d' ™peˆ êpthsan krš' Øpšrtera kaˆ ™rÚsanto, da…nunq' ˜zÒmenoi: ™pˆ d' ¢nšrej ™sqloˆ Ôronto onon o„nocoeàntej ™nˆ crusšoij dep£essin. aÙt¦r ™peˆ pÒsioj kaˆ ™dhtÚoj ™x œron ›nto, to‹si d mÚqwn Ãrce Ger»nioj ƒppÒta Nšstwr: „pa‹dej ™mo…, ¥ge Thlem£cJ kall…tricaj †ppouj zeÚxaq' Øf' ¤rmat' ¥gontej, †na pr»ssVsin Ðdo‹o.” ìj œfaq', oƒ d' ¥ra toà m£la mn klÚon ºd' ™p…qonto, karpal…mwj d' œzeuxan Øf' ¤rmasin çkšaj †ppouj. ™n d gun¾ tam…h s‹ton kaˆ onon œqhken

ODISEEA. CÂNTUL III Umblat pe multe cãi, o sprijinirã, Iar Pisistrat, podoaba tinerimii, O înjunghè. Când sângele-i cel negru Se scurse tot ºi n-avea viaþã-n oase, Pe loc o ºi tãiarã-mbucãþind-o Cum se cuvine, buturile toate ªi le-nvelirã-n prapuri îndoite ªi puserã deasupra carne crudã. Ardea despicãturi atunci bãtrânul ªi peste ele picurã vin negru, Iar tinerii þineau frigãri în mânã. Când coapsele-au fost arse ºi gustarã Din mãruntaie toþi, înfeliarã ªi-nfrigãrirã carnea cea rãmasã. Þiind apoi frigãrile-ascuþite, Au început s-o frigã pe jãratic. În vremea asta dalba Policaste, Copila cea mai tânãr-a lui Nestor, Pe Telemah îl duse sã se scalde. ªi-l îmbãie ºi-l unse cu miresme, ªi-l învãscu într-o manta ºi-o hainã, ªi de la scaldã el ieºi ca zeii La faþã de-arãtos; apoi se duse ªi s-aºezã pe-alãturea de Nestor, Iar când fu carnea friptã ºi luatã De peste foc, ºezurã ei la masã. Trebãluiau în preajmã oameni harnici ªi vin turnau în cupe mari de aur. Când ei de-ajuns mâncarã ºi bãurã, Luã cuvântul ºi-ncepu moº Nestor: „Copiii mei, aduceþi telegarii ªi înhãmaþi-i, ºi grãbiþi-i calea Lui Telemah”. Aºa grãi, iar dânºii Cu drag îl ascultarã. Caii repezi În pripã la teleagã-i înhãmarã. Iar chelãriþa puse vin ºi pâne ªi udãturã ce o gustã domnii

143

615

620

625

630

635

640

645

144

485

490

495

ODUSSEAIS. G Ôya te, oŒa œdousi diotrefšej basilÁej. ¨n d' ¥ra Thlšmacoj perikallša b»seto d…fron: p¦r d' ¥ra Nestor…dhj Peis…stratoj, Ôrcamoj ¢ndrîn, ™j d…fron t' ¢nšbaine kaˆ ¹n…a l£zeto cers…, m£stixen d' ™l£an, të d' oÙk ¢škonte petšsqhn ™j ped…on, lipšthn d PÚlou a„pÝ ptol…eqron. oƒ d panhmšrioi se‹on zugÕn ¢mfˆj œcontej. dÚsetÒ t' ºšlioj skiÒwntÒ te p©sai ¢guia…: ™j Fhr¦j d' †konto DioklÁoj potˆ dîma, uƒšoj 'OrtilÒcoio, tÕn 'AlfeiÕj tške pa‹da. œnqa d nÚkt' ¥esan, Ð d' ¥ra xein»Ža dîken. Ãmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj, †ppouj t' ™zeÚgnunt' ¢n£ q' ¤rmata poik…l' œbainon, [™k d' œlasan proqÚroio kaˆ a„qoÚshj ™ridoÚpou:] m£stixen d' ™l£an, të d' oÙk ¢škonte petšsqhn. Œxon d' ™j ped…on purhfÒron, œnqa d' œpeita Ãnon ÐdÒn: to‹on g¦r Øpškferon çkšej †ppoi. dÚsetÒ t' ºšlioj skiÒwntÒ te p©sai ¢guia….

ODISEEA. CÂNTUL III Din neam de zei. Sui apoi în carul Cel prea frumos bãiatul lui Ulise, ªi Pisistrat, alãturea de dânsul Suindu-se, luã în mânã frâul ªi telegarii ºi-i sili cu biciul, Iar ei voios zburarã pe câmpie, Lãsarã Pilos, nalta lor cetate, ªi cât e ziua hamul clãtinarã. Când soarele-asfinþi ºi orice cale Fu adumbritã, ajunserã la Fera, La locuinþa lui Diocle, fiul Lui Ortiloh, nãscutul din Alfeos. Acolo dânºii-ºi petrecurã noaptea, Iar el le dete daruri de-ospeþie. A doua zi, când se ivirã zorii Trandafirii, ei înhãmarã caii ªi-n carul înflorat suind, plecarã Pe poarta cea cu bolþi rãsunãtoare, Plesnirã roibii, care-o ºi zbughirã. Trecurã prin ogoarele câmpiei ªi drumul pân’la capãt ºi-l fãcurã, Aºa-i purtau de repezi telegarii. În vremea asta soarele apuse ªi cãile se-ntunecarã toate.

145

650

655

660

665

670

ODUSSEIAS D

5

10

15

20

Oƒ d' Œxon ko…lhn Lakeda…mona khtèessan, prÕj d' ¥ra dèmat' œlwn Menel£ou kudal…moio. tÕn d' eáron dainÚnta g£mon pollo‹sin œtVsin uƒšoj ºd qugatrÕj ¢mÚmonoj ú ™nˆ o‡kJ. t¾n mn 'AcillÁoj ·hx»noroj uƒšŽ pšmpen: ™n Tro…V g¦r prîton Øpšsceto kaˆ katšneuse dwsšmenai, to‹sin d qeoˆ g£mon ™xetšleion: t¾n ¥r' Ó g' œnq' †ppoisi kaˆ ¤rmasi pšmpe nšesqai MurmidÒnwn protˆ ¥stu periklutÒn, oŒsin ¥nassen. uƒšŽ d Sp£rthqen 'Alšktoroj ½geto koÚrhn, Ój oƒ thlÚgetoj gšneto kraterÕj Megapšnqhj ™k doÚlhj: `ElšnV d qeoˆ gÒnon oÙkšt' œfainon, ™peˆ d¾ tÕ prîton ™ge…nato pa‹d' ™ratein»n, `ErmiÒnhn, ¿ edoj œce crusÁj 'Afrod…thj. ìj oƒ mn da…nunto kaq' Øyerefj mšga dîma ge…tonej ºd œtai Menel£ou kudal…moio, terpÒmenoi: met¦ dš sfin ™mšlpeto qe‹oj ¢oidÕj form…zwn: doië d kubisthtÁre kat' aÙtoÝj molpÁj ™x£rcontej ™d…neuon kat¦ mšssouj. të d' aât' ™n proqÚroisi dÒmwn aÙtè te kaˆ †ppw, ThlšmacÒj q' ¼rwj kaˆ Nšstoroj ¢glaÕj uƒÒj,

Cântul IV Sosirã ei în Lacedèmon, þara Cea cùncavã ºi plinã de ponoare, ªi poposirã-acasã la slãvitul Rãzboinic Menelaos. Nimerirã Când el cu oameni mulþi de-ai lui la curte Benchetuia la o-ndoitã nuntã: κi mãrita mândreþe de copilã ªi-o trimitea la fiul lui Ahile Cel rãzbitor de cete, dupã vorba Ce-i dase ºi-i jurase el la Troia, ªi nunt-acum puneau la cale zeii. El petrecea pe fata lui cu care, Cu telegari departe, la oraºul Vestit al mirmidonilor, pe unde Era stãpân feciorul lui Ahile. ªi aducea pe fata lui Alector, Locuitor în Sparta, ca mireasã Lui Mehapentes cel voinic, feciorul Mezin al lui, mlãdiþa unei roabe, Cãci n-avu parte de la zei Elena Sã aibã alt copil, de când nãscuse Pe Hermiona, fiica-i drãgãlaºã, Sulegetã ca Venera de aur. Aºa benchetuiau în casa mare ªi petreceau vecinii ºi tot neamul Lui Menelaos. Într-aceia iatã Un cântãreþ dumnezeiesc cu lira-i Cânta, ºi-n vreme ce þinea el hangul, Doi cãluºeri se tot roteau la mijloc. Atunci la poarta curþii se oprirã Din cale Telemah ºi al lui Nestor Fecior chipos, cu carul lor, cu caii.

5

10

15

20

25

30

148

25

30

35

40

45

ODUSSEAIS. D stÁsan: Ð d promolën ‡deto kre…wn 'EtewneÚj, ÑtrhrÕj qer£pwn Menel£ou kudal…moio, bÁ d' ‡men ¢ggelšwn di¦ dèmata poimšni laîn, ¢gcoà d' ƒst£menoj œpea pterÒenta proshÚda: „xe…nw d» tine tède, diotrefj ð Menšlae, ¥ndre dÚw, geneÍ d DiÕj meg£loio œŽkton. ¢ll' e‡p', ½ sfwŽn katalÚsomen çkšaj †ppouj, à ¥llon pšmpwmen ƒkanšmen, Ój ke fil»sV.” tÕn d mšg' Ñcq»saj prosšfh xanqÕj Menšlaoj: „oÙ mn n»pioj Ãsqa, Bohqodh 'Etewneà, tÕ pr…n: ¢t¦r mn nàn ge p£Žj ìj n»pia b£zeij. à mn d¾ nîŽ xein»Ža poll¦ fagÒntej ¥llwn ¢nqrèpwn deàr' ƒkÒmeq', a‡ kš poqi ZeÝj ™xop…sw per paÚsV юzÚoj. ¢ll¦ lÚ' †ppouj xe…nwn, ™j d' aÙtoÝj protšrw ¥ge qoinhqÁnai.” ìj f£q', Ð d meg£roio dišssuto, kškleto d' ¥llouj ÑtrhroÝj qer£pontaj ¤ma spšsqai ˜o‹ aÙtù. oƒ d' †ppouj mn làsan ØpÕ zugoà ƒdrèontaj: kaˆ toÝj mn katšdhsan ™f' ƒppe…Vsi k£pVsi, p¦r d' œbalon zei£j, ¢n¦ d kr‹ leukÕn œmeixan, ¤rmata d' œklinan prÕj ™nèpia pamfanÒwnta, aÙtoÝj d' e„sÁgon qe‹on dÒmon. oƒ d „dÒntej qaÚmazon kat¦ dîma diotrefšoj basilÁoj: éj te g¦r ºel…ou a‡glh pšlen º sel»nhj dîma kaq' Øyerefj Menel£ou kudal…moio. aÙt¦r ™peˆ t£rphsan Ðrèmenoi Ñfqalmo‹sin, œj ·' ¢sam…nqouj b£ntej ™ãxšstaj loÚsanto. toÝj d' ™peˆ oân dmJaˆ loàsan kaˆ cr‹san ™la…J,

ODISEEA. CÂNTUL IV Ieºi nainte ºi-i vãzu pe oaspeþi, Eteoneus, slujitorul harnic, Mai-marele-ntre slugile domniei, ªi se grãbi a înºtiinþa stãpânul. S-apropie de el ºi-i zise astfel: „Mãrite doamne, doi strãini venirã, Doi oameni care par a fi din viþa Puternicului Joe. Orânduieºte Ce-i de fãcut: sã dezlegãm noi caii De la teleaga lor, ori e mai bine Sã-i îndrumãm în gazdã la un altul?” Dar se rãsti bãlanul Menelaos: „Eteoneus, fiu al lui Boetos, Tu nu erai aºa tehui nainte, Dar iat-acuma buiguieºti ca pruncii Nu furãm ºi noi ospãtaþi de alþii De-atâtea ori pân-am sosit în þarã ªi ne-a scãpat apoi de cazne Joe? Dar hai, sloboade caii lor mai iute ªi adu-i pe strãini aici la masã.” Cum auzi, el prin conac se duse ªi porunci la slugi ca sã-l urmeze. Ei caii asudaþi îi deshãmarã ªi-n grajduri îi legarã de cãpestre ªi le-aruncarã-apoi ovãz în iesle, Ovãzul cu orz alb amestecarã. ªi traserã teleaga ºi-o proptirã De-al grajdului scânteietor pãrete, Iar pe strãini îi duserã-n palatul Dumnezeiesc. ªi ei privind la toate, Se minunau de curtea-mpãrãþiei. Pãrea cã strãluceºte-n tot palatul Luminã ca de soare ori de lunã. ªi dupã ce ºi-au desfãtat privirea, Ei furã duºi la baie, de intrarã ªi se-mbãiarã-n scalde lustruite. Când roabele-i lãurã, i-oleirã

149

35

40

45

50

55

60

65

150 50

55

60

65

70

75

ODUSSEAIS. D ¢mfˆ d' ¥ra cla…naj oÜlaj b£lon ºd citînaj, œj ·a qrÒnouj ›zonto par' 'Atredhn Menšlaon. cšrniba d' ¢mf…poloj procÒJ ™pšceue fšrousa kalÍ cruse…V, Øpr ¢rguršoio lšbhtoj, n…yasqai: par¦ d xest¾n ™t£nusse tr£pezan. s‹ton d' a„do…h tam…h paršqhke fšrousa, e‡data pÒll' ™piqe‹sa, carizomšnh pareÒntwn. [daitrÕj d kreiîn p…nakaj paršqhken ¢e…raj panto…wn, par¦ dš sfi t…qei crÚseia kÚpella.] të kaˆ deiknÚmenoj prosšfh xanqÕj Menšlaoj: „s…tou q' ¤ptesqon kaˆ ca…reton: aÙt¦r œpeita de…pnou passamšnw e„rhsÒmeq' o† tinšj ™ston ¢ndrîn: oÙ g¦r sfîn ge gšnoj ¢pÒlwle tok»wn, ¢ll' ¢ndrîn gšnoj ™st diotrefšwn basil»wn skhptoÚcwn, ™peˆ oÜ ke kakoˆ toioÚsde tškoien.” ìj f£to, ka… sfin nîta boÕj par¦ p…ona qÁken Ôpt' ™n cersˆn ˜lèn, t£ ·£ oƒ gšra p£rqesan aÙtù. oƒ d' ™p' Ñne…aq' ˜to‹ma proke…mena ce‹raj ‡allon. aÙt¦r ™peˆ pÒsioj kaˆ ™dhtÚoj ™x œron ›nto, d¾ tÒte Thlšmacoj prosefènee Nšstoroj uƒÒn, ¥gci scën kefal»n, †na m¾ peuqo…aq' oƒ ¥lloi: „fr£zeo, Nestor…dh, tù ™mù kecarismšne qumù, calkoà te sterop¾n kat¦ dèmata ºc»enta crusoà t' ºlšktrou te kaˆ ¢rgÚrou ºd' ™lšfantoj. ZhnÒj pou toi»de g' 'Olump…ou œndoqen aÙl», Óssa t£d' ¥speta poll£: sšbaj m' œcei e„sorÒwnta.” toà d' ¢goreÚontoj xÚneto xanqÕj Menšlaoj, ka… sfeaj fwn»saj œpea pterÒenta proshÚda:

ODISEEA. CÂNTUL IV ªi-i învãscurã-n straie moi de lânã, Ei s-aºezarã lângã domn pe jeþuri. Aduse apã de spãlat pe mânã O fatã, în frumos ibric de aur, Pe un lighean de-argint, ca sã se spele ªi le întinse-o masã geluitã. Apoi cinstita chelãriþã-aduse ªi dete pâne ºi bucate multe Poftindu-le din tot ce-avea pãstrate, ªi-un bucãtar aduse-apoi friptura De carne feluritã ºi mai puse Pe lângã ei câte-un potir de aur. Cu mâna craiul îi pofti ºi zise: „Mâncaþi întâi, vã bucuraþi. Pe urmã, Când voi veþi fi cinat cu noi la masã, Vã întrebãm cine sunteþi, cã nu vi-s Pãrinþii dintr-un neam lipsit de vazã. De bunã seamã sunteþi fii de oameni Purceºi din zei, de domni ce poartã sceptru.” Aºa vorbi. Apoi luând friptura, Un spate gras de bou ce-i sta-nainte, Ca parte-a lui de cinste, o puse-n faþã Strãinilor. Ei mâinile-ncepurã Sã-ntindã la bucatele gãtite. Iar când de-ajuns mâncarã ºi bãurã, Numaidecât feciorul lui Ulise, De Pisistrat apropiindu-ºi capul Spre-a nu fi auzit de alþii, zise: „Ian uite, dragul meu, tu, Nestorene, Prin sala asta ce frumos rãsunã! Ce strãlucire de argint, de aur, De-aramã ºi de chihlimbar ºi fildeº! Doar în Olimp de-o fi cumva la Joe Palat la fel. Ce frumuseþi nespuse ªi ce minuni! Uimirea mã cuprinde!” Luã Atride seama când ºoptirã ªi le rosti cuvinte zburãtoare:

151 70

75

80

85

90

95

100

105

152

80

85

90

95

100

ODUSSEAIS. D „tškna f…l', à toi Zhnˆ brotîn oÙk ¥n tij ™r…zoi: ¢q£natoi g¦r toà ge dÒmoi kaˆ kt»mat' œasin: ¢ndrîn d' ½ kšn t…j moi ™r…ssetai, º kaˆ oÙk…, kt»masin. à g¦r poll¦ paqën kaˆ pÒll' ™palhqeˆj ºgagÒmhn ™n nhusˆ kaˆ Ñgdo£tJ œtei Ãlqon, KÚpron Foin…khn te kaˆ A„gupt…ouj ™palhqe…j, A„q…op£j q' ƒkÒmhn kaˆ Sidon…ouj kaˆ 'EremboÝj kaˆ LibÚhn, †na t' ¥rnej ¥far keraoˆ telšqousi. trˆj g¦r t…ktei mÁla telesfÒron e„j ™niautÒn: œnqa mn oÜte ¥nax ™pideu¾j oÜte ti poim¾n turoà kaˆ kreiîn oÙd glukero‹o g£laktoj, ¢ll' a„eˆ paršcousin ™phetanÕn g£la qÁsqai. eŒoj ™gë perˆ ke‹na polÝn b…oton xunage…rwn ºlèmhn, te‹Òj moi ¢delfeÕn ¥lloj œpefne l£qrV, ¢nwŽst…, dÒlJ oÙlomšnhj ¢lÒcoio. ìj oÜ toi ca…rwn to‹sde kte£tessin ¢n£ssw: – kaˆ patšrwn t£de mšllet' ¢koušmen, o† tinej Ûmin e„s…n: –™peˆ m£la poll¦ p£qon kaˆ ¢pèlesa okon eâ m£la naiet£onta, kecandÒta poll¦ kaˆ ™sql£. ïn Ôfelon trit£thn per œcwn ™n dèmasi mo‹ran na…ein, oƒ d' ¥ndrej sÒoi œmmenai, o‰ tÒt' Ôlonto Tro…V ™n eÙre…V, ˜k¦j ”Argeoj ƒppobÒtoio. ¢ll' œmphj, p£ntaj mn ÑdurÒmenoj kaˆ ¢ceÚwn, poll£kij ™n meg£roisi kaq»menoj ¹metšroisin ¥llote mšn te gÒJ fršna tšrpomai, ¥llote d' aâte

ODISEEA. CÂNTUL IV „Copiii mei, nu-i nici un om pe lume De semuit cu Joe, cãci palatul ªi-avutul lui n-au moarte niciodatã. Doar între oameni pot sã fie unii Mai mult sau mai puþin bogaþi ca mine. Ci multe-am pãtimit ºi multã vreme Pe lume-am rãtãcit pânã ce adus-am Averea pe corãbii. Tocma-n anul Al optulea venii din pribegia Din Cipru, din Fenicia, din Egipet. Fusei la etiopi, la cei din Sidon ªi la erembi, ºi-n Libia, pe unde La miei le creºte coarnele deodatã ªi oile pe an de trei ori fatã. Acolo nici stãpânul, nici pãstorul Nu sunt lipsiþi de brânzã ºi de carne ªi lapte dulce, cã mereu tot anul Sunt alãptate oile ºi mulse. Ci-n vreme ce mi-agoniseam avere Cutreierând meleagurile-acele, Pe frate-meu un altul îl ucise Hoþiº, pe nevestite, prin trãdarea Soþiei lui cea pròcletã. De-aceea Eu n-am plãcere-a stãpâni averea; Veþi fi ºtiind ºi voi din auzite De la pãrinþi, oricare vor fi dânºii, Cã multe-am mai pãþit; mi se prãdase Palatul meu cuprinzãtor de multe ªi mari comori . Mai bine-aveam acuma A treia parte din avutul casei ªi-n viaþã sã fi fost aceia care Pierirã-atunci cât a þinut rãzboiul Pe câmpul de la Troia, aºa departe De Argos cel pãscut de cai! Adese Pe toþi mã pun a-i tângui ºi-a-i plânge Când stau în casã singur; ba cu plânsul Mã rãcoresc, ba încetez, cã iute

153

110

115

120

125

130

135

140

154

105

110

115

120

125

130

ODUSSEAIS. D paÚomai: a„yhrÕj d kÒroj kruero‹o gÒoio: – tîn p£ntwn oÙ tÒsson ÑdÚromai, ¢cnÚmenÒj per, æj ˜nÒj, Ój tš moi Ûpnon ¢pecqa…rei kaˆ ™dwd¾n, mnwomšnJ, ™peˆ oÜ tij 'Acaiîn tÒss' ™mÒghsen, Óss' 'OduseÝj ™mÒghse kaˆ ½rato. tù d' ¥r' œmellen aÙtù k»de' œsesqai, ™moˆ d' ¥coj a„n ¥laston ke…nou, Ópwj d¾ dhrÕn ¢po…cetai, oÙdš ti ‡dmen, zèei Ó g' à tšqnhken. ÑdÚrontai nÚ pou aÙtÕn Lašrthj q' Ð gšrwn kaˆ ™cšfrwn PhnelÒpeia ThlšmacÒj q', Ön œleipe nšon gegaît' ™nˆ o‡kJ.” ìj f£to, tù d' ¥ra patrÕj Øf' †meron ðrse gÒoio: d£kru d' ¢pÕ blef£rwn cam£dij b£le patrÕj ¢koÚsaj, cla‹nan porfuršhn ¥nt' Ñfqalmo‹in ¢nascën ¢mfotšrVsin cers…. nÒhse dš min Menšlaoj, merm»rixe d' œpeita kat¦ fršna kaˆ kat¦ qumÒn, ºš min aÙtÕn patrÕj ™£seie mnhsqÁnai, à prît' ™xeršoito ›kast£ te peir»saito. eŒoj Ð taàq' érmaine kat¦ fršna kaˆ kat¦ qumÒn, ™k d' `Elšnh qal£moio quèdeoj ØyorÒfoio ½luqen 'Artšmidi crushlak£tJ ™Žku‹a. tÍ d' ¥r' ¤m' 'Adr»sth klis…hn eÜtukton œqhken, 'Alk…pph d t£phta fšren malakoà ™r…oio, Fulë d' ¢rgÚreon t£laron fšre, tÒn oƒ œdwken 'Alk£ndrh, PolÚboio d£mar, Öj œnai' ™nˆ Q»bVj A„gupt…Vs', Óqi ple‹sta dÒmois' ™n kt»mata ke‹tai: Öj Menel£J dîke dÚ' ¢rguršaj ¢sam…nqouj, doioÝj d tr…podaj, dška d cruso‹o t£lanta. cwrˆj d' aâq' `ElšnV ¥locoj pÒre k£llima dîra:

ODISEEA. CÂNTUL IV De vaietul cel fioros te saturi. Pe toþi îi plâng ºi dupã toþi mã doare, Dar nu aºa ca dupã unul singur, De-a cãrui amintire mi-este somnul ªi masa de nesuferit, cãci nimeni Din toþi ai noºtri n-a rãbdat mai multe ªi mai cumplite cazne ca Ulise. Menit a fost sã sufere sãrmanul, Iar eu în veci sã tot oftez de doru-i, Cã-i dus de mult. Nici nu ºtim dacã dânsul E viu sau mort. L-o fi jãlind bãtrânul Laerte ºi-nþeleapta Penelopa ªi Telemah, pe care-l pãrãsise Abia nãscut acasã.” Asta zise, ªi Telemah, de dorul lui Ulise, Fu-nduioºat ºi-l podidirã lacrimi Din pleoape pe obraji, când auzise De tatãl sãu. ªi apucându-ºi haina Cea porfirie o trase peste faþã. Dar craiul îl ghici. Gândi în sine Sã-l lase-a pomeni de-al lui pãrinte Ori sã-l întrebe ºi sã-l cerceteze. ªi tocmai când el cugeta la asta, Din nalta-i, miresmata ei cãmarã Veni Elena, asemenea Dianei Cea cu sãgeþi de aur. Iar Adrasta Un scaun bine-fãurit i-aduse, Alcipa un chilim de lânã moale, Iar Filo un paner de-argint ce-i dase Alcandra, a lui Polib soþie, care Sãlãºluiau în Teba din Egipet ªi-aveau în casã mare bogãþie. Polib atunci în dar lui Menelaos Îi dete douã cãzi de-argint ºi douã Tripeduri ºi talanþi de aur zece. Deosebit îi dãrui Elenei Nevastã-sa nepreþuite daruri:

155

145

150

155

160

165

170

175

180

156

135

140

145

150

155

ODUSSEAIS. D crusÁn t' ºlak£thn t£larÒn q' ØpÒkuklon Ôpassen ¢rgÚreon, crusù d' ™pˆ ce…lea kekr£anto. tÒn ·£ oƒ ¢mf…poloj Fulë paršqhke fšrousa n»matoj ¢skhto‹o bebusmšnon: aÙt¦r ™p' aÙtù ºlak£th tet£nusto „odnefj eroj œcousa. ›zeto d' ™n klismù, ØpÕ d qrÁnuj posˆn Ãen. aÙt…ka d' ¼ g' ™pšessi pÒsin ™ršeinen ›kasta: „‡dmen d», Menšlae diotrefšj, o† tinej o†de ¢ndrîn eÙcetÒwntai ƒkanšmen ¹mšteron dî; yeÚsomai à œtumon ™ršw; kšletai dš me qumÒj. oÙ g£r pè tin£ fhmi ™oikÒta ïde „dšsqai oÜt' ¥ndr' oÜte guna‹ka, sšbaj m' œcei e„sorÒwsan, æj Ód' 'OdussÁoj megal»toroj uŒi œoike, Thlem£cJ, tÕn œleipe nšon gegaît' ™nˆ o‡kJ ke‹noj ¢n»r, Ót' ™me‹o kunèpidoj e†nek' 'Acaioˆ ½lqeq' ØpÕ Tro…hn, pÒlemon qrasÝn Ðrma…nontej.” t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh xanqÕj Menšlaoj: „oÛtw nàn kaˆ ™gë nošw, gÚnai, æj sÝ ™skeij: ke…nou g¦r toio…de pÒdej toia…de te ce‹rej Ñfqalmîn te bolaˆ kefal» t' ™fÚperqš te ca‹tai. kaˆ nàn à toi ™gë memnhmšnoj ¢mf' 'OdusÁŽ muqeÒmhn, Ósa ke‹noj юzÚsaj ™mÒghsen ¢mf' ™mo…, aÙt¦r Ð puknÕn Øp' ÑfrÚsi d£kruon ebe, cla‹nan porfuršhn ¥nt' Ñfqalmo‹in ¢nascèn.” tÕn d' aâ Nestor…dhj Peis…stratoj ¢nt…on hÜda: „'Atredh Menšlae diotrefšj, Ôrcame laîn,

ODISEEA. CÂNTUL IV O furcã de-aur, un paner cu roate, Întreg de-argint ºi împletit deasupra Pe margine cu aur. Scula asta, Cu tort ticsitã, i-o aduse-acuma ªi-o puse-n faþã Filo cãmãraºa, Lungind deasupra-i furca cea de aur Cu caier stânjeniu. ªezu Elena Pe scaunul ce-avea pe sub picioare Un scãunel ºi începu deodatã Pe soþul ei sã-ntrebe: „ªtim noi cine Sunt oamenii care-au venit acasã La noi, tu, preamãrite-al meu bãrbate? Mã-nºel cumva? Ori adevãr voi spune? Dar inima-mi dã ghes, cã niciodatã Eu nu vãzui atât-asemãnare La un bãrbat ºi nici la o femeie, De stau crucitã când mã uit! vezi colo Cum el aratã àidoma feciorul Nenvinsului Ulise; îmi pare mie Cã-i Telemah, pe care el, vestitul Între bãrbaþi, îl pãrãsise-acasã Abia nãscut, când voi v-aþi dus la Troia, Setoºi de crunt rãzboi, ca sã vã bateþi De dragu-unei nemernice ca mine.” Bãlanul Menelaos îi rãspunse: „La fel gândisem chiar acum, femeie. Aºa era întocmai ºi Ulise, Aceleaºi mâni, aceeaºi uitãturã, Acelaºi cap ºi tot aceleaºi plete. De el acum eu mi-adusei aminte ªi povesteam ce-aleanuri, ce obidã De dragul meu a suferit sãrmanul, ªi-un plâns amar purcese atunci din ochii Flãcãului, ºi faþa el de jale ªi-acoperi cu haina porfirie.” Luã cuvântul Pisistrat ºi zise: „Nãlþate doamne, fiu al lui Atreus,

157

185

190

195

200

205

210

215

158

160

165

170

175

180

ODUSSEAIS. D ke…nou mšn toi Ód' uƒÕj ™t»tumon, æj ¢goreÚeij: ¢ll¦ saÒfrwn ™st…, nemess©tai d' ™nˆ qumù ïd' ™lqën tÕ prîton ™pesbol…aj ¢nafa…nein ¥nta sšqen, toà nîŽ qeoà ìj terpÒmeq' aÙdÍ. aÙt¦r ™m prošhke Ger»nioj ƒppÒta Nšstwr tù ¤ma pompÕn ›pesqai: ™šldeto g£r se „dšsqai, Ôfra oƒ ½ ti œpoj Øpoq»eai ºš ti œrgon. poll¦ g¦r ¥lge' œcei patrÕj p£Žj o„comšnoio ™n meg£rois', ú m¾ ¥lloi ¢osshtÁrej œwsin, æj nàn Thlem£cJ Ð mn o‡cetai, oÙdš oƒ ¥lloi e‡s', o† ken kat¦ dÁmon ¢l£lkoien kakÒthta.” tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh xanqÕj Menšlaoj: „í pÒpoi, à m£la d¾ f…lou ¢nšroj uƒÕj ™mÕn dî †keq', Öj e†nek' ™me‹o polšaj ™mÒghsen ¢šqlouj: ka… min œfhn ™lqÒnta filhsšmen œxoca p£ntwn 'Arge…wn, e„ nîŽn Øpeˆr ¤la nÒston œdwke nhusˆ qoÍsi genšsqai 'OlÚmpioj eÙrÚopa ZeÚj. ka… kš oƒ ”ArgeŽ n£ssa pÒlin kaˆ dèmat' œteuxa, ™x 'Iq£khj ¢gagën sÝn kt»masi kaˆ tškeŽ ú kaˆ p©sin lao‹si, m…an pÒlin ™xalap£xaj, a‰ perinaiet£ousin, ¢n£ssontai d' ™moˆ aÙtù. ka… ke q£m' ™nq£d' ™Òntej ™misgÒmeq': oÙdš ken ¼meaj ¥llo diškrinen filšontš te terpomšnw te, pr…n g' Óte d¾ qan£toio mšlan nšfoj ¢mfek£luyen.

ODISEEA. CÂNTUL IV E drept ce spui, e fiul lui Ulise; Ci-i cumpãnit ºi se sfieºte dânsul, Venit aºa cum e de-ntâia oarã, Sã nu rosteascã vorbe negândite În faþa ta, de-a cãrui cuvântare Ca de un zeu ni se desfat-auzul. Ca sã-l petrec, pe mine mã trimise Pãrintele meu Nestor cãlãreþul, Cãci prea dorea pe tine sã te vadã, Ca tu sã-i dai un sfat la tot ce are De spus sau de fãcut, cã multe rabdã În casa lui un fiu al cãrui tatã E dus, când n-are-apãrãtori pe alþii ªi-i singur cum e fiul lui Ulise, Cã tatãl sãu e dus, ºi-acum nici unul Nu-l apãrã de rãutate-n þarã.” Grãi atunci bãlanul Menelaos: „La mine-n casã-i, doamne, chiar bãiatul Acelui scump prieten, care bietul, De dragul meu, s-a canonit o viaþã ªi care socoteam cã între-ai noºtri Mai scump decât oricare-avea sã-mi fie De ne-ajuta pe noi stãpânitorul De pe Olimp napoi sã ne întoarcem Pe mare în corãbiile noastre, I-aº fi zidit în Argos o cetate ªi un palat, ºi-acolo din Itaca L-aº fi adus pe el cu tot avutul, Cu fiul lui, cu toþi locuitorii Cetãþii lui, c-aº fi golit în Argos Vreun oraº din prejurimi, din cele Supuse mie. Aici fiind aproape, Ne-am fi-ntâlnit adese ºi nimica ªi nimenea n-ar fi putut sã curme Iubirea dintre noi ºi bucuria Pân’ nu ne-ar fi acoperit viaþa Al morþii nor cernit. Dar fericirea

159

220

225

230

235

240

245

250

160

185

190

195

200

205

ODUSSEAIS. D ¢ll¦ t¦ mšn pou mšllen ¢g£ssasqai qeÕj aÙtÒj, Öj ke‹non dÚsthnon ¢nÒstimon oon œqhken.” ìj f£to, to‹si d p©sin Øf' †meron ðrse gÒoio. kla‹e mn 'Arge…h `Elšnh, DiÕj ™kgegau‹a, kla‹e d ThlšmacÒj te kaˆ 'Atredhj Menšlaoj, oÙd' ¥ra Nšstoroj uƒÕj ¢dakrÚtw œcen Ôsse: mn»sato g¦r kat¦ qumÕn ¢mÚmonoj 'AntilÒcoio, tÒn ·' 'Hoàj œkteine faeinÁj ¢glaÕj uƒÒj. toà Ó g' ™pimnhsqeˆj œpea pterÒent' ¢gÒreuen: „'Atredh, perˆ mšn se brotîn pepnumšnon enai Nšstwr f£sc' Ð gšrwn, Ót' ™pimnhsa…meqa se‹o oŒsin ™nˆ meg£roisi kaˆ ¢ll»louj ™ršoimen: kaˆ nàn, e‡ t… pou œsti, p…qoiÒ moi: oÙ g¦r ™gè ge tšrpom' ÑdurÒmenoj metadÒrpioj, ¢ll¦ kaˆ 'Hëj œssetai ºrigšneia: nemessîma… ge mn oÙdn kla…ein, Ój ke q£nVsi brotîn kaˆ pÒtmon ™p…spV. toàtÒ nu kaˆ gšraj oon юzuro‹si broto‹si, ke…rasqa… te kÒmhn balšein t' ¢pÕ d£kru pareiîn. kaˆ g¦r ™mÕj tšqnhken ¢delfeÒj, oÜ ti k£kistoj 'Arge…wn: mšlleij d sÝ ‡dmenai: –oÙ g¦r ™gè ge ½nths' oÙd ‡don: –perˆ d' ¥llwn fasˆ genšsqai 'Ant…locon, perˆ mn qe…ein tacÝn ºd macht»n.” tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh xanqÕj Menšlaoj: „ð f…l', ™peˆ tÒsa epej, Ós' ¨n pepnumšnoj ¢n¾r e‡poi kaˆ ·šxeie, kaˆ Öj progenšsteroj e‡h: to…ou g¦r kaˆ patrÒj, Ö kaˆ pepnumšna b£zeij. ·e‹a d' ¢r…gnwtoj gÒnoj ¢nšroj, ú te Kron…wn

ODISEEA. CÂNTUL IV Ne-o pizmui un zeu, care pe bietul Ulise singur nu-l întoarse-n þarã.” Aºa vorbi. ªi toþi cuprinºi de jale Se-nduioºarã. ªi plângea copila Lui Joe-atunci, Elena argeiana, Plângea ºi Telemah, chiar Menelaos, Cu ochii-nlãcrimaþi a fost ºi fiul Lui Nestor, Pisistrat, cã-ºi amintise De Antiloh, de frate-sãu, viteazul Neasemuit, ucis de Memnon, fiul Fãlos al Aurorei. ªi la dânsul Gândind, rosti cuvinte-naripate: „De câte ori te aminteam pe tine ªi stam de vorbã între noi acasã, Moº Nestor ne spunea, cã tu Atride, Eºti omul dintre toþi cel mai cuminte. Deci dacã-i chip, ascultã-acum la mine. Nu-mi place mie bocetul la masã. Doar o sã vie ziua cea de mâne ªi nu mã supãr dac-atunci jãli-veþi Pe orice muritor care s-ar stinge. Cã pentru bieþii oameni numai una E cinstea cea din urmã: sã-þi tai pãrul ªi pe obraz sã laºi sã-þi curgã lacrimi. Doar a pierit ºi frate-meu, ºi n-a fost În oaste cel mai nebãrbat din Argos. Vei fi ºtiind-o tu. Eu niciodatã Nu fui cu el ºi nu-l vãzui. Se zice Cã pe-Antiloh nu-l întrecea nici unul În repejune ºi-n rãzboinicie.” Bãlanul Menelaos îi rãspunse: „Iubitul meu, grãit-ai tot ce poate Grãi ºi face-un om cu cap ºi-n vârstã Mai naintat ca tine. Nu mã mirã; Ca fiu al unui tatã cum e Nestor, Tu cugeþi sãnãtos. Se vede lesne Vlãstarul unui om pe care Joe

161 255

260

265

270

275

280

285

290

162

210

215

220

225

230

235

ODUSSEAIS. D Ôlbon ™piklèsV gamšont… te geinomšnJ te, æj nàn Nšstori dîke diamperj ½mata p£nta aÙtÕn mn liparîj ghraskšmen ™n meg£roisin, uƒšaj aâ pinutoÚj te kaˆ œgcesin enai ¢r…stouj. ¹me‹j d klauqmÕn mn ™£somen, Öj prˆn ™tÚcqh, dÒrpou d' ™xaàtij mnhsèmeqa, cersˆ d' ™f' Ûdwr ceu£ntwn: màqoi d kaˆ ºîqšn per œsontai Thlem£cJ kaˆ ™moˆ diaeipšmen ¢ll»loisin.” ìj œfat', 'Asfal…wn d' ¥r' Ûdwr ™pˆ ce‹raj œceuen, ÑtrhrÕj qer£pwn Menel£ou kudal…moio. oƒ d' ™p' Ñne…aq' ˜to‹ma proke…mena ce‹raj ‡allon. œnq' aât' ¥ll' ™nÒhs' `Elšnh DiÕj ™kgegau‹a: aÙt…k' ¥r' e„j onon b£le f£rmakon, œnqen œpinon, nhpenqšj t' ¥colÒn te, kakîn ™p…lhqon ¡p£ntwn. Öj tÕ katabrÒxeien, ™p¾n krhtÁri mige…h, oÜ ken ™fhmšriÒj ge b£loi kat¦ d£kru pareiîn, oÙd' e‡ oƒ katateqna…h m»thr te pat»r te, oÙd' e‡ oƒ prop£roiqen ¢delfeÕn À f…lon uƒÕn calkù dhŽÒJen, Ð d' Ñfqalmo‹sin Ðrùto. to‹a DiÕj qug£thr œce f£rmaka mhtiÒenta, ™sql£, t£ oƒ PolÚdamna pÒren, Qînoj par£koitij, A„gupt…h, tÍ ple‹sta fšrei ze…dwroj ¥roura f£rmaka, poll¦ mn ™sql¦ memigmšna, poll¦ d lugr£, „htrÕj d ›kastoj ™pist£menoj perˆ p£ntwn ¢nqrèpwn: à g¦r Pai»onÒj e„si genšqlhj. aÙt¦r ™pe… ·' ™nšhke kšleusš te o„nocoÁsai, ™xaàtij mÚqoisin ¢meibomšnh prosšeipen:

ODISEEA. CÂNTUL IV L-a fericit ca soþ ºi ca pãrinte, Cã-i dete necurmatã bucurie, Tihnit sã-ºi ducã greul bãtrâneþii În casa lui ºi feþii lui sã fie Întregi la minte ºi-osebiþi în arme. Lãsãm dar la o parte tânguirea Cu care-am început ºi sã ne punem Din nou la cinã. Apã sã ne toarne Din nou pe mâni. De povestit e vreme ªi mâne între Telemah ºi mine.” Aºa vorbi, iar harnica lui slugã Asfalion pe mâni le toarnã apã, ªi dânºii la bucatele gãtite Încep sã-ntindã mânile grãbite. Atunci Elena-avu o altã grijã: Pe loc prelinse-n vinul lor de masã Un leac ce-alinã orice dor ºi jale, Un bàlsam uitãtor de orice rele. Oricine înghiþea din el când vinul L-amesteca cu apã într-o canã, În ziua aceea nu-ºi uda obrazul Cu stropi de plâns, sã fi murit chiar mama Ori tatãl lui, ba chiar naintea-i Cãdea zdrobit un frate-al lui sau fiul ªi el vedea sfârºitul lor cu ochii; Aºa de bune, mãestrite daruri Avea Elena date de soþia Lui Tonos, Polidamna din Egipet, Pe unde þãrna darnicã-n bucate Dã multe buruieni de leacuri bune ªi rele laolaltã amestecate ªi oamenii mai mult decât oriunde Sunt iscusiþi lecuitori de boale, Cãci ei se trag într-adevãr din Peon, Vindecãtorul zeilor. În urmã, Când puse leacul ºi-ndemnã sã toarne În cupe vinul, cuvântã Elena:

163

295

300

305

310

315

320

325

164

240

245

250

255

260

ODUSSEAIS. D „'Atredh Menšlae diotrefj ºd kaˆ o†de ¢ndrîn ™sqlîn pa‹dej, ¢t¦r qeÕj ¥llote ¥llJ ZeÝj ¢gaqÒn te kakÒn te dido‹: dÚnatai g¦r ¤panta: – à toi nàn da…nusqe kaq»menoi ™n meg£roisi kaˆ mÚqoij tšrpesqe: ™oikÒta g¦r katalšxw. p£nta mn oÙk ¨n ™gë muq»somai oÙd' Ñnom»nw, Óssoi 'OdussÁoj talas…fronÒj e„sin ¥eqloi: ¢ll' oŒon tÒd' œrexe kaˆ œtlh karterÕj ¢n¾r d»mJ œni Trèwn, Óqi p£scete p»mat' 'Acaio…. aÙtÒn min plhgÍsin ¢eikel…Vsi dam£ssaj, spe‹ra k£k' ¢mf' êmoisi balèn, o„kÁŽ ™oikèj, ¢ndrîn dusmenšwn katšdu pÒlin eÙru£guian. ¥llJ d' aÙtÕn fwtˆ katakrÚptwn ½Žske DšktV, Öj oÙdn to‹oj œhn ™pˆ nhusˆn 'Acaiîn: tù ‡keloj katšdu Trèwn pÒlin, oƒ d' ¢b£khsan p£ntej: ™gë dš min o‡h ¢nšgnwn to‹on ™Ònta, ka… min ¢neirèteun: Ð d kerdosÚnV ¢lšeinen. ¢ll' Óte d» min ™gë lÒeon kaˆ cr‹on ™la…J, ¢mfˆ d e†mata ›ssa kaˆ êmosa karterÕn Órkon, m» me prˆn 'OdusÁa met¦ Trèess' ¢nafÁnai, pr…n ge tÕn ™j nÁ£j te qo¦j klis…aj t' ¢fikšsqai, kaˆ tÒte d» moi p£nta nÒon katšlexen 'Acaiîn. polloÝj d Trèwn kte…naj tana»keŽ calkù Ãlqe met' 'Arge…ouj, kat¦ d frÒnin ½gage poll»n. œnq' ¥llai TrJaˆ l…g' ™kèkuon: aÙt¦r ™mÕn kÁr ca‹r', ™peˆ ½dh moi krad…h tštrapto nešsqai ¨y okÒnd', ¥thn d metšstenon, ¿n 'Afrod…th dîc', Óte m' ½gage ke‹se f…lhj ¢pÕ patr…doj a‡hj,

ODISEEA. CÂNTUL IV „Nãlþate Menelaos ºi voi fiii Vestiþilor viteji, de bunã seamã, Ca unul care poate toate cele, Dã Joe bun ºi rãu pe lumea asta, Când unuia, când altuia. De-aceea ªedeþi acum de ospãtaþi în salã ªi vã înveseliþi de o poveste, Cãci potrivite lucruri vã voi spune. Eu n-aº putea sã-nºir, sã spun anume Ce lupte-a dus netemãtor Ulise, Dar iatã una ce-ndrãzni sã facã La Troia, unde-avurãþi voi aheii De furcã mult. Tot trupul ºi-l sluþise Rãnindu-se ºi îmbrãcat în zdrenþe, În chip de rob, se furiºã-n cetatea Vrãjmaºilor ºi, prefãcut, Ulise Pãrea un cerºetor, cu totul altul De cum era el la corãbii. Astfel Se furiºã-n cetate, iar troienii Nu-l bãnuiau de loc. Doar eu pe dânsul Îl cunoscui, aºa tiptil cum fuse, ªi-l întrebam; el s-ascundea isteþul, Dar când pusei sã-l spele ºi sã-l ungã, ªi-l îmbrãcai ºi mã jurai temeinic Cã nu-l voi da de gol pânã ce dânsul Nu va sosi-ntre corturi la corãbii, Ulise-atunci ºi-a dat pe faþã taina. Pe mulþi troieni cu sabia rãpuse ªi se întoarse între-ahei ºi-aduse Atâtea ºtiri. Femeile troiene Cu hohot se boceau, dar eu în mine Mã bucuram, cãci m-apucase dorul De-ntors acasã ºi-mi plângeam orbirea Ce Venera-mi dãduse, când la Troia Ducându-mã departe de-a mea þarã,

165

330

335

340

345

350

355

360

166 265

270

275

280

285

290

ODUSSEAIS. D pa‹d£ t' ™m¾n nosfissamšnhn q£lamÒn te pÒsin te oÜ teu deuÒmenon, oÜt' ¨r fršnaj oÜte ti edoj.” t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh xanqÕj Menšlaoj: „naˆ d¾ taàt£ ge p£nta, gÚnai, kat¦ mo‹ran œeipej. ½dh mn polšwn ™d£hn boul»n te nÒon te ¢ndrîn ¹rèwn, poll¾n d' ™pel»luqa ga‹an: ¢ll' oÜ pw toioàton ™gën ‡don Ñfqalmo‹sin oŒon 'OdussÁoj talas…fronoj œske f…lon kÁr. oŒon kaˆ tÒd' œrexe kaˆ œtlh karterÕj ¢n¾r †ppJ œni xestù, †n' ™n»meqa p£ntej ¥ristoi 'Arge…wn, Trèessi fÒnon kaˆ kÁra fšrontej. Ãlqej œpeita sÝ ke‹se: keleusšmenai dš s' œmelle da…mwn, Öj Trèessin ™boÚleto kàdoj Ñršxai: ka… toi Dhfoboj qeoe…keloj ›spet' „oÚsV. trˆj d per…steixaj ko‹lon lÒcon ¢mfafÒwsa, ™k d' Ñnomakl»dhn Danaîn ÑnÒmazej ¢r…stouj, p£ntwn 'Arge…wn fwn¾n ‡skous' ¢lÒcoisin: aÙt¦r ™gë kaˆ Tudedhj kaˆ d‹oj 'OdusseÝj ¼menoi ™n mšssoisin ¢koÚsamen, æj ™bÒhsaj. nîŽ mn ¢mfotšrw mene»namen Ðrmhqšntej À ™xelqšmenai À œndoqen ay' Øpakoàsai: ¢ll' 'OduseÝj katšruke kaˆ œsceqen ƒemšnw per. œnq' ¥lloi mn p£ntej ¢k¾n œsan uŒej 'Acaiîn, ”Antikloj d sš g' ooj ¢me…yasqai ™pšessin ½qelen: ¢ll' 'OduseÝj ™pˆ m£staka cersˆ p…eze nwlemšwj kraterÍsi, s£wse d p£ntaj 'AcaioÚj: tÒfra d' œc', Ôfra se nÒsfin ¢p»gage Pall¦j 'Aq»nh.” tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda:

ODISEEA. CÂNTUL IV Mã-nstrãinã de fata mea, de casa ªi de bãrbatul meu, desãvârºitul De bun ºi de frumos ºi de cuminte.” Adause la asta Menelaos: „E drept ce-ai spus tu despre el, femeie. În viaþa mea am încercat ºi mintea ªi sfatul multor oameni mari ºi-umblat-am Pe lume mult, dar nu-mi vãzurã ochii Nicicând un om aºa cum fu Ulise. Sã vezi ce faptã mai fãcu ºi alta El, vajnicul bãrbat, odinioarã În calul cel de lemn cioplit, alãturi De noi, de toþi fruntaºii cei din Argos, Când aduceam troienilor pieire. Venit-ai tu atunci la noi, acolo, Mânatã de vreun zeu ce-a vrut sã deie Troienilor izbânda. Te-nsoþise ªi Deifob cel arãtos ca zeii, De trei ori ocolit-ai matahala Scobitã pipãind-o ºi pe nume Strigat-ai pe danai, pe toþi fruntaºii Ascunºi în cal ºi îngânat-ai glasul Soþiei fiecãrui dintre dânºii. Eu care stam la mijloc cu Tidide ªi cu Ulise glasul þi-auzirãm. Dam zor atunci ºi eu ºi Diomede Sã nãvãlim afarã sau îndatã De-acolo sã rãspundem, dar Ulise Ne-a potolit ºi ne-a-nfrânat nãvala. Atunci tãcurã molcom toþi aheii; Anticlos, singur, mai voia sã schimbe Cu tine vorba, dar pe loc Ulise Cu mâni vânjoase i-astupase gura ªi ne feri de pacoste, þiindu-l Aºa într-una pânã ce Minerva De noi atunci te-a depãrtat pe tine.” Mintosul Telemah la asta zise:

167

365

370

375

380

385

390

395

400

168

295

300

305

310

315

320

ODUSSEAIS. D „'Atredh Menšlae diotrefšj, Ôrcame laîn, ¥lgion: oÙ g£r o† ti tÒ g' ½rkese lugrÕn Ôleqron, oÙd' e‡ oƒ krad…h ge sidhršh œndoqen Ãen. ¢ll' ¥get' e„j eÙn¾n tr£peq' ¼meaj, Ôfra kaˆ ½dh ÛpnJ Ûpo glukerù tarpèmeqa koimhqšntej.” ìj œfat', 'Arge…h d' `Elšnh dmJÍsi kšleuse dšmni' Øp' a„qoÚsV qšmenai kaˆ ·»gea kal¦ porfÚre' ™mbalšein, storšsai t' ™fÚperqe t£phtaj cla…naj t' ™nqšmenai oÜlaj kaqÚperqen ›sasqai. aƒ d' ‡san ™k meg£roio d£oj met¦ cersˆn œcousai, dšmnia d' ™stÒresan: ™k d xe…nouj ¥ge kÁrux. oƒ mn ¥r' ™n prodÒmJ dÒmou aÙtÒqi koim»santo, ThlšmacÒj q' ¼rwj kaˆ Nšstoroj ¢glaÕj uƒÒj: 'Atredhj d kaqeàde mucù dÒmou Øyhlo‹o, p¦r d' `Elšnh tanÚpeploj ™lšxato, d‹a gunaikîn. Ãmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj, êrnut' ¥r' ™x eÙnÁfi bo¾n ¢gaqÕj Menšlaoj e†mata ˜ss£menoj, perˆ d x…foj ÑxÝ qšt' êmJ, possˆ d' ØpÕ liparo‹sin ™d»sato kal¦ pšdila, bÁ d' ‡men ™k qal£moio qeù ™nal…gkioj ¥nthn, Thlem£cJ d par‹zen, œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmaze: „t…pte dš se creië deàr' ½gage, Thlšmac' ¼rwj, ™j Lakeda…mona d‹an ™p' eÙrša nîta qal£sshj; d»mion à ‡dion; tÒde moi nhmertj ™n…spej.” tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: „'Atredh Menšlae diotrefšj, Ôrcame laîn, ½luqon e‡ tin£ moi klhhdÒna patrÕj ™n…spoij. ™sq…eta… moi okoj, Ôlwle d p…ona œrga,

ODISEEA. CÂNTUL IV „Nãlþate-Atrid, stãpânitor de oameni, E ºi mai dureros cã toate-aceste Pe el de soartã crudã nu-l scutirã, ªi nu l-ar fi scutit, de-avea Ulise Chiar inimã de fier. Dar hai sã mergem Sã ne culcãm în pat, ca noi pe urmã, Dormind, de-odihnã dulce s-avem parte.” Cum zise el, Elena argeiana La roabe porunci sã care paturi În tindã ºi sã-mpãture-aºternuturi Frumoase porfirii, sã-ntindã scoarþe ªi moi velinþi de-acoperit sã puie. Iar roabele ieºirã-apoi din salã Cu facle-n mâni ºi aºternurã paturi. Acolo-i duse pe strãini un crainic ªi amândoi în tindã se culcarã, Voinicul Telemah ºi al lui Nestor Fecior chipos. Iar fiul lui Atreus Dormi nãuntru-n casele înalte ªi-alãturea de el dumnezeiasca Între femei, cu straiul lung, Elena. A doua zi, când zorile-nzorirã Trandafirii, viteazul Menelaos Din patu-i se sculã ºi-ºi puse haina, Cu sabie-ascuþitã se încinse ªi dupã ce pe dalbele-i picioare Legã sandale dalbe ºi din casã Ieºi leit un zeu la-nfãþiºare, S-apropie de Telemah ºi zise: „Voinice Telemah, ce treabã oare Te-aduce-aici pe largul spate-al mãrii? A ta nevoie ori nevoia obºtii? Sã-mi spui tu asta drept.” Iar el rãspunse: „Nãlþate-Atrid, stãpânitor de oameni, Venii sã-mi dai vr-o veste despre tata, Mâncatã-i casa-mi, dusã mi-e moºia, La mine-acasã miºunã duºmanii

169

405

410

415

420

425

430

435

170

325

330

335

340

345

ODUSSEAIS. D dusmenšwn d' ¢ndrîn ple‹oj dÒmoj, o† tš moi a„eˆ mÁl' ¡din¦ sf£zousi kaˆ e„l…podaj ›likaj boàj, mhtrÕj ™mÁj mnhstÁrej Øpšrbion Ûbrin œcontej. toÜneka nàn t¦ s¦ goÚnaq' ƒk£nomai, a‡ k' ™qšlVsqa ke…nou lugrÕn Ôleqron ™nispe‹n, e‡ pou Ôpwpaj Ñfqalmo‹si teo‹sin À ¥llou màqon ¥kousaj plazomšnou: perˆ g£r min юzurÕn tške m»thr. mhdš t… m' a„dÒmenoj meil…sseo mhd' ™lea…rwn, ¢ll' eâ moi kat£lexon, Ópwj ½nthsaj ÑpwpÁj. l…ssomai, e‡ potš to… ti pat¾r ™mÒj, ™sqlÕj 'OdusseÚj, À œpoj ºš ti œrgon Øpost¦j ™xetšlesse d»mJ œni Trèwn, Óqi p£scete p»mat' 'Acaio…: tîn nàn moi mnÁsai, ka… moi nhmertj ™n…spej.” tÕn d mšg' Ñcq»saj prosšfh xanqÕj Menšlaoj: „í pÒpoi, à m£la d¾ kraterÒfronoj ¢ndrÕj ™n eÙnÍ ½qelon eÙnhqÁnai ¢n£lkidej aÙtoˆ ™Òntej. æj d' ÐpÒt' ™n xulÒcJ œlafoj kratero‹o lšontoj nebroÝj koim»sasa nehgenšaj galaqhnoÝj knhmoÝj ™xeršVsi kaˆ ¥gkea poi»enta boskomšnh, Ð d' œpeita ˜¾n e„s»luqen eÙn»n, ¢mfotšroisi d to‹sin ¢eikša pÒtmon ™fÁken, ìj 'OduseÝj ke…noisin ¢eikša pÒtmon ™f»sei. aŠ g£r, Zeà te p£ter kaˆ 'Aqhna…h kaˆ ”Apollon, to‹oj ™ën oŒÒj pot' ™ãktimšnV ™nˆ LšsbJ ™x œridoj FilomhledV ™p£laisen ¢nast£j, k¦d d' œbale kraterîj, kec£ronto d p£ntej 'Acaio…, to‹oj ™ën mnhstÁrsin Ðmil»seien 'OdusseÚj: p£ntej k' çkÚmoro… te geno…ato pikrÒgamo… te.

ODISEEA. CÂNTUL IV Ce-mi tot înjunghe oi ºi boi grãmadã, Sfruntaþii peþitori ai mamei mele. De-aceea vin sã-þi cad eu la picioare Sã-mi spui ce ºtii de jalnica lui moarte. De s-a-ntâmplat s-o vezi cumva cu ochii Ori auzit-ai povestind-o altul Rãtãcitor cu el, cãci n-a fost nimeni Nãscut pe lume mai de plâns ca dânsul. Sã nu mã cruþi de milã sau ruºine, Ci spune-aieve ce-ai vãzut ca martor. Eu rogu-te, de þi-a fãcut vrun bine Vorbind sau fãptuind viteazu-mi tatã ªi s-a þinut aºa de vorba-i datã Odinioarã-n Troia, când amarul Vã copleºea pe toþi aheii, adu-þi Aminte-acum ºi spune-mi adevãrul.” Adânc oftã ºi zise Menelaos: „Hei, Doamne, niºte pãcãtoºi ºi fameni Ar vrea sã doarmã-n patul lui Ulise, Bãrbat aºa de vajnic în putere! Cum dacã cerbul adormindu-ºi puii Sugari în cuibul unui leu puternic Cutreierã pãduri ºi paºte iarbã Pe vãi, ºi când apoi se-ntoarnã leul La cuibul sãu, dã puilor o moarte Nãprasnicã, la fel Ulise-odatã Zdrobi-va pe miºei. Dã, Doamne Joe, Tu, Palas ºi Apolon, ca Ulise Sã fie aºa cum fu odatã-n Lesbos, Temeinica cetate, când la sfadã Sãri din loc la Filomelianul, De se luã la harþã el ºi straºnic Îl zdupui, ºi veseli fur-aheii; Aºa sã fie când va da odatã De peþitori. Ce moarte fulgeratã

171

440

445

450

455

460

465

470

172

350

355

360

365

370

375

ODUSSEAIS. D taàta d', ¤ m' e„rwt´j kaˆ l…sseai, oÙk ¨n ™gè ge ¥lla parx e‡poimi paraklidÕn oÙd' ¢pat»sw: ¢ll¦ t¦ mšn moi œeipe gšrwn ¤lioj nhmert»j, tîn oÙdšn toi ™gë krÚyw œpoj oÙd' ™pikeÚsw. A„gÚptJ m' œti deàro qeoˆ memaîta nšesqai œscon, ™peˆ oÜ sfin œrexa telhšssaj ˜katÒmbaj: oƒ d' a„eˆ boÚlonto qeoˆ memnÁsqai ™fetmšwn. nÁsoj œpeit£ tij œsti poluklÚstJ ™nˆ pÒntJ A„gÚptou prop£roiqe, F£ron dš ˜ kikl»skousi, tÒsson ¥neuq', Ósson te panhmer…h glafur¾ nhàj ½nusen, Î ligÝj oâroj ™pipne…Vsin Ôpisqen. ™n d lim¾n eÜormoj, Óqen t' ¢pÕ nÁaj ™saj ™j pÒnton b£llousin, ¢fuss£menoi mšlan Ûdwr. œnqa m' ™e…kosin ½mat' œcon qeo…, oÙdš pot' oâroi pne…ontej fa…nonq' ¡liašej, o† ·£ te nhîn pompÁej g…nontai ™p' eÙrša nîta qal£sshj. ka… nÚ ken ½Ža p£nta katšfqito kaˆ mšne' ¢ndrîn, e„ m» t…j me qeîn ÑlofÚrato ka… m' ™lšhse, Prwtšoj „fq…mou qug£thr ¡l…oio gšrontoj, E„doqšh: tÍ g£r ·a m£list£ ge qumÕn Ôrina: ¼ m' o‡J œrronti sun»nteto nÒsfin ˜ta…rwn: a„eˆ g¦r perˆ nÁson ¢lèmenoi „cqu£askon gnampto‹s' ¢gk…stroisin, œteire d gastšra limÒj. ¹ dš meu ¥gci st©sa œpoj f£to fènhsšn te: n»piÒj e„j, ð xe‹ne, l…hn tÒson ºd cal…frwn, Ãe ˜kën meqie‹j kaˆ tšrpeai ¥lgea p£scwn; æj d¾ d»q' ™nˆ n»sJ ™rÚkeai, oÙdš ti tškmwr eØršmenai dÚnasai, minÚqei dš toi Ãtor ˜ta…rwn.

ODISEEA. CÂNTUL IV ªi nunt-amarã avea-vor ei cu toþii! Iar despre ce mã-ntrebi ºi-mi faci rugare, Nimic n-oi ocoli spre înºelare La povestit, ci toate câte-mi spuse Adevãrat Proteu, bãtrânul mãrii Le-oi spune drept, nimic nu voi ascunde. Deºi doream napoi sã vin încoace, M-oprirã prin Egipet încã zeii, Cãci nu le închinasem jertfe-alese De boi întregi, cã zeii vor de-a pururi Aminte sã-þi aduci de datorie. Pe marea vãluroasã-n dreptul apei Egipetul este ostrovul Faros, Departe ca de-o zi cãlãtorie. Acolo-i un liman tihnit, pe unde Corãbierii se-ngrijesc de apã ªi dau pe mare drumul la corãbii, Pe-acolo douãzeci de zile zeii Mã-mpiedicau ºi nu suflau pe apã Prielnice-adieri însoþitoare Plutirilor pe largul spate al mãrii. Se isprãveau merindele-mi ºi vlaga Tovarãºilor mei, de n-avea milã ªi nu mã izbãvea de rãu acolo Copila lui Proteu, înfricoºatul Bãtrân al mãrii, zâna Idotea. Prea mult se-nduioºã când mã brodise Pe mal nemernicind pustiu ºi singur, Departe de tovarãºi care-n jurul Ostrovului se abãteau cu undiþi ªi pescuiau, de-aceea ea ºi-mi zise: «Aºa copil zãnatic eºti, strãine? Ori tu te laºi voios ºi-þi place astfel Sã stai tânjind? Cã doar de multã vreme Stai pironit aci-n ostrov ºi nu poþi Sã-i dai de capãt rãului, ºi-ortacii De foame þi se istovesc.» La asta

173

475

480

485

490

495

500

505

174

380

385

390

395

400

ODUSSEAIS. D ìj œfat', aÙt¦r ™gè min ¢meibÒmenoj prosšeipon: ™k mšn toi ™ršw, ¼ tij sÚ pšr ™ssi qe£wn, æj ™gë oÜ ti ˜kën katerÚkomai, ¢ll£ nu mšllw ¢qan£touj ¢litšsqai, o‰ oÙranÕn eÙrÝn œcousin. ¢ll¦ sÚ pšr moi e„pš, qeoˆ dš te p£nta ‡sasin, Ój t…j m' ¢qan£twn ped£v kaˆ œdhse keleÚqou, nÒston q', æj ™pˆ pÒnton ™leÚsomai „cquÒenta. ìj ™f£mhn, ¹ d' aÙt…k' ¢me…beto d‹a qe£wn: toig¦r ™gè toi, xe‹ne, m£l' ¢trekšwj ¢goreÚsw. pwle‹ta… tij deàro gšrwn ¤lioj nhmert»j, ¢q£natoj, PrwteÝj A„gÚptioj, Ój te qal£sshj p£shj bšnqea ode, Poseid£wnoj Øpodmèj: tÕn dš t' ™mÒn fasin patšr' œmmenai ºd tekšsqai. tÒn g' e‡ pwj sÝ dÚnaio lochs£menoj lelabšsqai, Ój kšn toi e‡pVsin ÐdÕn kaˆ mštra keleÚqou nÒston q', æj ™pˆ pÒnton ™leÚseai „cquÒenta. kaˆ dš kš toi e‡pVsi, diotrefšj, a‡ k' ™qšlVsqa, Ótti toi ™n meg£roisi kakÒn t' ¢gaqÒn te tštuktai o„comšnoio sšqen dolic¾n ÐdÕn ¢rgalšhn te. ìj œfat', aÙt¦r ™gè min ¢meibÒmenoj prosšeipon: aÙt¾ nàn fr£zeu sÝ lÒcon qe…oio gšrontoj, m» pèj me proŽdën º prodaeˆj ¢lšhtai: ¢rgalšoj g£r t' ™stˆ qeÕj brotù ¢ndrˆ damÁnai. ìj ™f£mhn, ¹ d' aÙt…k' ¢me…beto d‹a qe£wn: [toig¦r ™gè toi taàta m£l' ¢trekšwj ¢goreÚsw.] Ãmoj d' ºšlioj mšson oÙranÕn ¢mfibeb»kV, tÁmoj ¥r' ™x ¡lÕj esi gšrwn ¤lioj nhmert¾j pnoiÍ Ûpo zefÚroio, mela…nV frikˆ kalufqe…j,

ODISEEA. CÂNTUL IV Eu i-am rãspuns: «Oricine eºti, zeiþã, Mãrturises cã nu de bunãvoie Rãmân aici; voi fi greºit pesemne Naintea domnitorilor din slavã. Dar spune-mi – zeii doar ºtiu bine – care Nemuritor mã stânjeni pe mine ªi calea mi-o-ngrãdi ºi nu mã lasã S-o iau napoi pe marea cea pescoasã?» Aºa-ntrebai, ºi ea-mi rãspunse-ndatã: «Rosti-voi numai adevãr, strãine. Colind-aici un zeu bãtrân de mare Nenºelãtor, Proteus Egipteanul, Ce ºtie toate-adâncurile mãrii ªi e supusul lui Neptun. Se zice Cã el e tatãl meu ºi nãscãtorul. Pândind aici, de poþi sã-l prinzi pe dânsul, Þi-ar lãmuri tot drumul cât de mare-i ªi cum pe apã sã te-ntorci în þarã. ªi þi-ar mai povesti, de vrei, mãrite, Ce bun ºi rãu þi s-a-ntâmplat acasã De când baþi cale trudnicã ºi lungã.» Aºa-mi vorbi, ºi eu zisei din parte-mi: «Aratã-mi mie cum sã pun eu mâna Pe zeul cel bãtrân, cã poate dânsul De mine s-ar feri ºi-i anevoie Un om pe-un zeu sã biruie vreodatã». Aºa-i vorbii, ºi ea pe loc rãspunse: «Voi spune drept ºi apriat, strãine. Când soarele de-amiazi e-n cruci ºi adie Zefirul, zeul moº atunci rãsare De unde stã ascuns sub valuri negre ªi merge de se culcã pe sub peºteri. ªi focele-n duium adorm în juru-i, Prãsila vederoasei zâne-a mãrii, Ieºind din hãu ºi rãspândind duhoare

175 510

515

520

525

530

535

540

176 405

410

415

420

425

430

ODUSSEAIS. D ™k d' ™lqën koim©tai ØpÕ spšesi glafuro‹sin: ¢mfˆ dš min fîkai nšpodej kalÁj ¡losÚdnhj ¡qrÒai eÛdousin, poliÁj ¡lÕj ™xanadàsai, pikrÕn ¢popne…ousai ¡lÕj polubenqšoj Ñdm»n. œnqa s' ™gën ¢gagoàsa ¤m' ºÒŽ fainomšnhfin eÙn£sw ˜xe…hj: sÝ d' ™å kr…nasqai ˜ta…rouj tre‹j, o† toi par¦ nhusˆn ™ãssšlmoisin ¥ristoi. p£nta dš toi ™ršw ÑlofèŽa to‹o gšrontoj. fèkaj mšn toi prîton ¢riqm»sei kaˆ œpeisin: aÙt¦r ™p¾n p£saj pemp£ssetai ºd ‡dhtai, lšxetai ™n mšssVsi, nomeÝj ìj pèesi m»lwn. tÕn mn ™p¾n d¾ prîta kateunhqšnta ‡dhsqe, kaˆ tÒt' œpeiq' Ûmin melštw k£rtoj te b…h te, aâqi d' œcein memaîta, kaˆ ™ssÚmenÒn per ¢lÚxai. p£nta d ginÒmenoj peir»setai, Óss' ™pˆ ga‹an ˜rpet¦ g…nontai kaˆ Ûdwr kaˆ qespidaj pàr: Øme‹j d' ¢stemfšwj ™cšmen m©llÒn te pišzein. ¢ll' Óte ken d» s' aÙtÕj ¢ne…rhtai ™pšessi, to‹oj ™èn, oŒÒn ke kateunhqšnta ‡dhai, kaˆ tÒte d¾ scšsqai te b…hj làsa… te gšronta, ¼rwj, e‡resqai dš, qeîn Ój t…j se calšptei, nÒston q', æj ™pˆ pÒnton ™leÚseai „cquÒenta. ìj e„poàs' ØpÕ pÒnton ™dÚseto kuma…nonta: aÙt¦r ™gën ™pˆ nÁaj, Óq' ›stasan ™n yam£qoisin, ½Ža: poll¦ dš moi krad…h pÒrfure kiÒnti. aÙt¦r ™pe… ·' ™pˆ nÁa kat»luqon ºd q£lassan, dÒrpon q' Ðplis£mesq' ™p… t' ½luqen ¢mbros…h nÚx, d¾ tÒte koim»qhmen ™pˆ ·hgm‹ni qal£sshj.

ODISEEA. CÂNTUL IV Nesuferitã din strãfund de mare. Chiar mâne-n zori de zi te duc ºi-acolo Te pun la pândã. Tu alege-þi bine Trei soþi mai inimoºi de la corãbii. Sã-þi spun ce-apucãturi are bãtrânul: La început el va umbla-ntre foce ªi le va numãra. Iar când pe toate Le-a socotit ºi le-a vãzut de-a rândul, El are sã se culce printre ele Ca un pãstor în mijlocu-unei turme. Voi, cum îl veþi vedea lungit acolo, Sã v-aruncaþi asupra lui cu sila ªi sã-l opriþi din rãsputeri în clipa Când el s-ar repezi ºi-ar da sã fugã; Va încerca el fel ºi chip sã scape, Se va preface-n oriºice fãpturã De pe pãmânt, ºi-n foc ºi chiar în apã. Sã nu-l slãbiþi, cuprindeþi-l mai zdravãn. Dar când o sã te-ntrebe el pe tine, Luându-ºi chipul ce-l avea nainte, Când s-a culcat, pe loc, atunci, viteze, Desprindeþi pe bãtrân ºi daþi-i drumul ªi-ntreabã care zeu te prigoneºte ªi cum sã te întorci napoi pe mare.» Aºa grãind, ea se cufundã-n valuri. Eu merg pe prundul de pe mal la vase Cu inima nespus de tulburatã ªi când ajung la vasul meu, la mare, De cinã mã-ngrijesc ºi peste noapte Culcându-ne dormim pe mal. De-acolo, A doua zi, când se ivirã zorii Trandafirii, o iau pe prundul mãrii Cea latã-n cãi, mã rog de zei fierbinte ªi iau cu mine trei aleºi tovarãºi,

177 545

550

555

560

565

570

575

178

435

440

445

450

455

460

ODUSSEAIS. D Ãmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj, kaˆ tÒte d¾ par¦ q‹na qal£sshj eÙrupÒroio ½Ža, poll¦ qeoÝj gounoÚmenoj: aÙt¦r ˜ta…rouj tre‹j ¥gon, oŒsi m£lista pepo…qea p©san ™p' „qÚn. tÒfra d' ¥r' ¼ g' Øpodàsa qal£sshj eÙrša kÒlpon tšssara fwk£wn ™k pÒntou dšrmat' œneike: – p£nta d' œsan neÒdarta: –dÒlon d' ™pem»deto patr…. eÙn¦j d' ™n yam£qoisi diagl£yas' ¡l…Vsin Âsto mšnous': ¹me‹j d m£la scedÕn ½lqomen aÙtÁj: ˜xe…hj d' eÜnhse, b£len d' ™pˆ dšrma ˜k£stJ. œnqa ken a„nÒtatoj lÒcoj œpleto: te‹re g¦r a„nîj fwk£wn ¡liotrefšwn Ñloètatoj Ñdm»: t…j g£r k' e„nal…J par¦ k»teŽ koimhqe…h; ¢ll' aÙt¾ ™s£wse kaˆ ™fr£sato mšg' Ôneiar: ¢mbros…hn ØpÕ ·‹na ˜k£stJ qÁke fšrousa ¹dÝ m£la pne…ousan, Ôlesse d k»teoj Ñdm»n. p©san d' ºo…hn mšnomen tetlhÒti qumù: fîkai d' ™x ¡lÕj Ãlqon ¢ollšej. aƒ mn œpeita ˜xÁj eÙn£zonto par¦ ·hgm‹ni qal£sshj: œndioj d' Ð gšrwn Ãlq' ™x ¡lÒj, eáre d fèkaj zatrefšaj, p£saj d' ¥r' ™póceto, lškto d' ¢riqmÒn. ™n d' ¹mšaj prètouj lšge k»tesin, oÙdš ti qumù çsqh dÒlon enai: œpeita d lškto kaˆ aÙtÒj. ¹me‹j d „£contej ™pessÚmeq', ¢mfˆ d ce‹raj b£llomen: oÙd' Ð gšrwn dol…hj ™pel»qeto tšcnhj, ¢ll' à toi prètista lšwn gšnet' ºãgšneioj, aÙt¦r œpeita dr£kwn kaˆ p£rdalij ºd mšgaj sàj: [g…neto d' ØgrÕn Ûdwr kaˆ dšndreon Øyipšthlon.]

ODISEEA. CÂNTUL IV Pe cei mai îndrãzneþi. Zeiþa, care Se cufundase-n mare, din afundul De ape aduse patru piei de foce Abia jupite toate, ºi cu ele Se-ncumetã pe tatãl ei sã-nºele. ªi dupã ce sãpã în prund culcuºuri, ªezu ºi ne-aºteptã pân’ce venirãm La ea, de tot aproape. Dup-aceea Pe rând ne culcã ea în gropi ºi-aºterne Deasupra fiecãrui câte-o piele. Dar groaznic ne-ar fi fost atunci pânditul, Cã prea de tot ne otrãvea mirosul Ucigãtor al focelor de mare, Cã cine poate sã se culce-alãturi De-o lighioan-a mãrii? Dar zeiþa Un mir dumnezeiesc, nespus de dulce, Ne-aduse ºi sub nasul fiecãrui Ni-l puse ea ºi-mprãºtie duhoarea De la lighioane. Toatã dimineaþa Rãbdarãm noi acolo ºi-adãstarãm. Ieºirã droaie focele din mare ªi când pe þãrm în ºir se cuibãrirã, Ieºi-n amiezi din mare ºi bãtrânul. Gãseºte rotofeiele de foce, Pe toate le colindã, face seama. Întâi pe noi ne numãrã-ntre ele ªi nici nu bãnuie-nºelãtoria. Se pune-apoi ºi el pe jos ºi-adoarme. Dãm þipãt noi atunci, sãrim la dânsul ªi-l încleºtãm cu braþele. Iar moºul Nu-ºi uitã meºteºugul vicleniei. Întâi se face leu bãrbos, pe urmã Ba un balaur, ba gligan, ba pardos,

179

580

585

590

595

600

605

610

180

465

470

475

480

485

ODUSSEAIS. D ¹me‹j d' ¢stemfšwj œcomen tetlhÒti qumù. ¢ll' Óte d» ·' ¢n…az' Ð gšrwn ÑlofèŽa e„dèj, kaˆ tÒte d» m' ™pšessin ¢neirÒmenoj prosšeipe: t…j nÚ toi, 'Atršoj uƒš, qeîn sumfr£ssato boul£j, Ôfra m' ›loij ¢škonta lochs£menoj; tšo se cr»; ìj œfat', aÙt¦r ™gè min ¢meibÒmenoj prosšeipon: osqa, gšron: t… me taàta paratropšwn ™ree…neij; æj d¾ d»q' ™nˆ n»sJ ™rÚkomai, oÙdš ti tškmwr eØršmenai dÚnamai, minÚqei dš moi œndoqen Ãtor. ¢ll¦ sÚ pšr moi e„pš, qeoˆ dš te p£nta ‡sasin, Ój t…j m' ¢qan£twn ped£v kaˆ œdhse keleÚqou, nÒston q', æj ™pˆ pÒnton ™leÚsomai „cquÒenta. ìj ™f£mhn, Ð dš m' aÙt…k' ¢meibÒmenoj prosšeipen: ¢ll¦ m£l' êfellej Di… t' ¥llois…n te qeo‹si ·šxaj ƒer¦ k£l' ¢nabainšmen, Ôfra t£cista s¾n ™j patr…d' †koio plšwn ™pˆ o‡nopa pÒnton. oÙ g£r toi prˆn mo‹ra f…louj t' „dšein kaˆ ƒkšsqai okon ™ãkt…menon kaˆ s¾n ™j patr…da ga‹an, pr…n g' Ót' ¨n A„gÚptoio, diipetšoj potamo‹o, aâtij Ûdwr œlqVj ·šxVj q' ƒer¦j ˜katÒmbaj ¢qan£toisi qeo‹si, toˆ oÙranÕn eÙrÝn œcousi: kaˆ tÒte toi dèsousin ÐdÕn qeo…, ¿n sÝ menoin´j. ìj œfat', aÙt¦r ™mo… ge katekl£sqh f…lon Ãtor, oÛnek£ m' aâtij ¥nwgen ™p' ºeroeidša pÒnton A‡guptÒnd' „šnai, dolic¾n ÐdÕn ¢rgalšhn te. ¢ll¦ kaˆ ïj mÚqoisin ¢meibÒmenoj prosšeipon: taàta mn oÛtw d¾ telšw, gšron, æj sÝ keleÚeij. ¢ll' ¥ge moi tÒde e„p kaˆ ¢trekšwj kat£lexon,

ODISEEA. CÂNTUL IV Ba pom înalt, ba apã curgãtoare. Noi nu-l slãbim de loc, îl þinem zdravãn ªi cu-ndârjire. El, sãtul la urmã De multele-i nãzdrãvãnii, mã-ntreabã: «Dar cine, Atride, s-a vorbit cu tine Sã stai pândind ºi sã m-apuci cu sila? Ce vrei tu de la mine?» Zic din parte-mi: «Tu ºtii, bãtrâne. Ce te faci cã nu ºtii ªi mã întrebi? Cã doar de multã vreme Stau þintuit aci-n ostrov ºi nu pot Sã iscodesc un mijloc de scãpare ªi-mi lâncezeºte inima. Dar spune-mi, Ca zeu care ºtii toate, oare cine Din zeii toþi mã-mpiedicã pe mine ªi calea-mi stãvili ºi nu mã lasã La-ntorsul meu pe marea cea pescoasã?» Aºa-i zisei, iar el pe loc rãspunse: «Tu trebuie-nadins s-aduci lui Joe ªi zeilor ceilalþi frumoase jerfe ªi-apoi sã pleci ca sã ajungi în þarã Mai repede cãlãtorind pe mare. Doar nu þi-i dat sã vezi pe-ai tãi de-acasã, ªi nici conacul, nici a ta moºie, Nainte de-a te-napoia la râul Purces din cer, Egipetul, ºi-a face Mãreþe jertfe sfinte de o sutã De boi nemuritorilor din slavã, Doar astfel îþi vor da dorita cale.» Aºa-mi grãi, ºi inima-mi se frânse La sfatul lui de-a merge iar pe mare Drum lung ºi-anevoios cãtre Egipet, ªi totuºi rãspunsei: «De bunã seamã Voi face aºa cum tu mã-nveþi, bãtrâne. Dar spune-mi drept ºi lãmureºte-mi mie:

181

615

620

625

630

635

640

645

182

490

495

500

505

510

ODUSSEAIS. D À p£ntej sÝn nhusˆn ¢p»monej Ãlqon 'Acaio…, oÞj Nšstwr kaˆ ™gë l…pomen Tro…hqen „Òntej, Ú tij êlet' ÑlšqrJ ¢deukšŽ Âj ™pˆ nhÕj º f…lwn ™n cers…n, ™peˆ pÒlemon tolÚpeusen. ìj ™f£mhn, Ð dš m' aÙt…k' ¢meibÒmenoj prosšeipen: 'Atredh, t… me taàta die…reai; oÙdš t… se cr¾ ‡dmenai, oÙd daÁnai ™mÕn nÒon: oÙdš sš fhmi d¾n ¥klauton œsesqai, ™pe… k' ™å p£nta pÚqhai. polloˆ mn g¦r tîn ge d£men, polloˆ d l…ponto: ¢rcoˆ d' aâ dÚo moànoi 'Acaiîn calkocitènwn ™n nÒstJ ¢pÒlonto: m£cV dš te kaˆ sÝ parÁsqa. eŒj d' œti pou zwÕj katerÚketai eÙršŽ pÒntJ. A‡aj mn met¦ nhusˆ d£mh dolichrštmoisi: GurÍs…n min prîta Poseid£wn ™pšlasse pštrVsin meg£lVsi kaˆ ™xes£wse qal£sshj: ka… nÚ ken œkfuge kÁra, kaˆ ™cqÒmenÒj per 'Aq»nV, e„ m¾ Øperf…alon œpoj œkbale kaˆ mšg' ¢£sqh: fÁ ·' ¢škhti qeîn fugšein mšga la‹tma qal£sshj. toà d Poseid£wn meg£l' œkluen aÙd»santoj: aÙt…k' œpeita tr…ainan ˜lën cersˆ stibarÍsin ½lase Gura…hn pštrhn, ¢pÕ d' œscisen aÙt»n: kaˆ tÕ mn aÙtÒqi me‹ne, tÕ d trÚfoj œmpese pÒntJ, tù ·' A‡aj tÕ prîton ™fezÒmenoj mšg' ¢£sqh: tÕn d' ™fÒrei kat¦ pÒnton ¢pe…rona kuma…nonta. [ìj Ð mn œnq' ¢pÒlwlen, ™peˆ p…en ¡lmurÕn Ûdwr.]

ODISEEA. CÂNTUL IV Sosirã-acasã teferi toþi aheii Pe cari în viaþã i-am lãsat la Troia Când am plecat în þarã eu cu Nestor? Ori mai pieri de moarte crudã vreunul La-ntoarcerea-i pe mare sau la sânul Prietenilor lui dupã-ncheierea Rãzboiului?» Iar el aºa-mi-rãspunse: «De ce mã-ntrebi de asta tu, Atride? Nu-i bine-a ºti ºi a-mi cunoaºte gândul; Mã tem cã-ndatã vei începe a plânge Cum auzi-vei toate de-amãnuntul, Cã mulþi pierirã, mulþi din ei scãparã. La-ntors murirã douã cãpetenii Din cele mai fruntaºe-ntre aheii Cei ferecaþi în arme de aramã; Tu-i ºtii pe cei care cãzurã-n luptã. Mai este unul viu, oprit pe mare. E Aias, cel care pieri cu flota. Întâi Neptun l-apropie de Gira, Nãmornicele stânci, ºi de talazuri El l-a ferit. ªi-ar fi scãpat de moarte, Cu toatã ura ce-i purta Minerva, De nu rostea cuvinte nenfrânate În marea lui orbire. Se fãlise Cã peste voia zeilor va trece Nevãtãmat ºi sigur largul mãrii. Neptun atunci cum i-auzi trufia, Îndatã cu mâni tari luând tridentul, Din rãsputeri izbi în stânca Girei ªi-o despicã în douã, iar o parte Rãmase tot pe loc; bucata ruptã, Pe care-ntâi în marea lui orbire Se împlântase-Aias, de-a fost pe urmã Purtat pe valul mãrii nesfârºite, Adânc se cufundã. ªi astfel dânsul Pieri-necat în unda cea sãratã. Iar fratele-þi la-ntoarcerea-i cu flota

183

650

655

660

665

670

675

680

184

515

520

525

530

535

ODUSSEAIS. D sÕj dš pou œkfuge kÁraj ¢delfeÕj ºd' Øp£luxen ™n nhusˆ glafurÍsi: s£wse d pÒtnia “Hrh. ¢ll' Óte d¾ t£c' œmelle Malei£wn Ôroj a„pÝ †xesqai, tÒte d» min ¢narp£xasa qÚella pÒnton ™p' „cquÒenta fšren barša sten£conta, ¢groà ™p' ™scati»n, Óqi dèmata na‹e Qušsthj tÕ pr…n, ¢t¦r tÒt' œnaie Questi£dhj A‡gisqoj. ¢ll' Óte d¾ kaˆ ke‹qen ™fa…neto nÒstoj ¢p»mwn, ¨y d qeoˆ oâron stršyan, kaˆ o‡kad' †konto, à toi Ð mn ca…rwn ™peb»seto patr…doj a‡hj, kaˆ kÚnei ¡ptÒmenoj ¿n patr…da: poll¦ d' ¢p' aÙtoà d£krua qerm¦ cšont', ™peˆ ¢spas…wj ‡de ga‹an. tÕn d' ¥r' ¢pÕ skopiÁj ede skopÒj, Ón ·a kaqe‹sen A‡gisqoj dolÒmhtij ¥gwn, ØpÕ d' œsceto misqÕn crusoà doi¦ t£lanta: fÚlasse d' Ó g' e„j ™niautÒn, m» ˜ l£qoi parièn, mn»saito d qoÚridoj ¢lkÁj. bÁ d' ‡men ¢ggelšwn prÕj dèmata poimšni laîn. aÙt…ka d' A‡gisqoj dol…hn ™fr£ssato tšcnhn: krin£menoj kat¦ dÁmon ™e…kosi fîtaj ¢r…stouj eŒse lÒcon, ˜tšrwqi d' ¢nègei da‹ta pšnesqai: aÙt¦r Ð bÁ kalšwn 'Agamšmnona, poimšna laîn, †ppoisin kaˆ Ôcesfin, ¢eikša mermhr…zwn. tÕn d' oÙk e„dÒt' Ôleqron ¢n»gage kaˆ katšpefne deipn…ssaj, éj t…j te katšktane boàn ™pˆ f£tnV. oÙdš tij 'Atredew ˜t£rwn l…peq', o† oƒ ›ponto,

ODISEEA. CÂNTUL IV Se smulse într-un fel de la pieire, Cã-l izbãvi Junona cea-nchinatã. Dar tocmai când era pe-aci s-ajungã La plaiul nalt Malea, -nvolburarea Smuncindu-l, îl luã pe-ntinsul apei, De tot ofta din greu, pânã la capul Þinutului, pe unde mai nainte ªedea Tiest ºi-acum avea locaºul Feciorul sãu Egist. Dar când la urmã Întorsul îi pãru de-acolo sigur ªi vânt prielnic îi suflarã zeii ªi tot sosi cu oastea lui acasã, Cu drag îºi puse el picioru-n þarã ªi-ºi sãrutã îmbrãþiºând pãmântul. ªi multe lacrimi calde-i picurarã Din ochii lui, când el vãzu olatul Dorit al lui. Dar îl zãri strãjerul Cel aºezat pe foiºor de însuºi Egist vicleanul pentru-a lui pândire ªi cãruia îi juruise platã De doi talanþi, aºa cã el tot anul Stãtea veghind, ca nu cumva viteazul Pe neºtiute sã pãtrundã-n þarã ªi cu putere de rãzboi sã vie. Se duse-atunci la domnul sãu iscoada Sã-i dea de veste, iar Egist îndatã Urzi cea mai vicleanã cursã. Alese Vreo douãzeci de oameni pe sprânceanã ªi la pândiº i-ascunse; pe de alta Orândui la curtea lui un praznic. Apoi purcese cu alai de care Spre a pofti pe craiul Agamemnon Cu gând nelegiuit. L-aduse acasã Pe el care nimic nu bãnuise ªi dupã ospãtare îl ucise Cum cineva ucide-un bou în staul. ªi nu rãmase nici un om din soþii

185

685

690

695

700

705

710

715

186

540

545

550

555

560

565

ODUSSEAIS. D oÙdš tij A„g…sqou, ¢ll' œktaqen ™n meg£roisin. ìj œfat', aÙt¦r ™mo… ge katekl£sqh f…lon Ãtor, kla‹on d' ™n yam£qoisi kaq»menoj, oÙdš nÚ moi kÁr ½qel' œti zèein kaˆ Ðr©n f£oj ºel…oio. aÙt¦r ™peˆ kla…wn te kulindÒmenÒj te koršsqhn, d¾ tÒte me prosšeipe gšrwn ¤lioj nhmert»j: mhkšti, 'Atršoj uƒš, polÝn crÒnon ¢skelj oÛtw kla‹', ™peˆ oÙk ¥nus…n tina d»omen: ¢ll¦ t£cista pe…ra, Ópwj ken d¾ s¾n patr…da ga‹an †khai. À g£r min zwÒn ge kic»seai, ½ ken 'Oršsthj kte‹nen Øpofq£menoj: sÝ dš ken t£fou ¢ntibol»saij. ìj œfat', aÙt¦r ™moˆ krad…h kaˆ qumÕj ¢g»nwr aâtij ™nˆ st»qessi kaˆ ¢cnumšnJ per „£nqh, ka… min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚdwn: toÚtouj mn d¾ oda: sÝ d tr…ton ¥ndr' ÑnÒmaze, Ój tij œti zwÕj katerÚketai eÙršŽ pÒntJ [º qanèn: ™qšlw d kaˆ ¢cnÚmenÒj per ¢koàsai.] ìj ™f£mhn, Ð dš m' aÙt…k' ¢meibÒmenoj prosšeipen: uƒÕj Lašrtew, 'Iq£kV œni o„k…a na…wn: tÕn d' ‡don ™n n»sJ qalerÕn kat¦ d£kru cšonta, nÚmfhj ™n meg£roisi Kaluyoàj, ¼ min ¢n£gkV ‡scei: Ð d' oÙ dÚnatai ¿n patr…da ga‹an ƒkšsqai: oÙ g£r oƒ p£ra nÁej ™p»retmoi kaˆ ˜ta‹roi, o† kšn min pšmpoien ™p' eÙrša nîta qal£sshj. soˆ d' oÙ qšsfatÒn ™sti, diotrefj ð Menšlae, ”Argei ™n ƒppobÒtJ qanšein kaˆ pÒtmon ™pispe‹n, ¢ll£ s' ™j 'HlÚsion ped…on kaˆ pe…rata ga…hj ¢q£natoi pšmyousin, Óqi xanqÕj `Rad£manquj, –

ODISEEA. CÂNTUL IV Lui Agamemnon ºi Egist, cu toþii Pierirã prin palat.» El asta-mi spuse ªi-mi fu zdrobitã inima. Pe prunduri Lãsându-mã plângeam; mi se scârbise De viaþã ºi de-a soarelui luminã. Când fui sãtul de plâns ºi zbuciumare, Mi-a zis neminþãtorul moº al mãrii: «Dar nu mai plânge-aºa mereu, Atride, Nimica doar nu folosim cu plânsul. Ci cautã s-ajungi mai iute-n þarã: Ori viu gãsi-vei pe Egist ori poate Orest l-o fi rãpus pe el nainte, ªi tu poþi fi de faþã la-ngropare.» Aºa-mi vorbi, ºi inima-mi bãrbatã Se-nviorã, cu toat-a mea mâhnire. ªi mai rostii cuvinte zburãtoare: «ªtiu soarta celor doi viteji acuma, Dar spune-mi de celalt care-i pe mare Ori a murit, cãci voi s-aud de dânsul, Deºi mã doare». Iar Proteu rãspunse: «E fiul lui Laerte din Itaca. Eu l-am vãzut cu ochi scãldaþi în lacrimi, Într-un ostrov, în casele zeiþei Calipso, care-l þine cu de-a sila. Nu poate-n þarã el napoi sã vie, Cã n-are vase cu lopeþi ºi oameni Sã-l ducã-n spatele întins al mãrii. Dar þie, preamãrite, nu þi-e scrisa Ca orice om sã mori de moarte-n Argos. Trimis vei fi de zei la capul lumii, Pe câmpii Elizèi, pe unde ºade Bãlanul Radamantis, unde omul

187 720

725

730

735

740

745

750

188

570

575

580

585

590

ODUSSEAIS. D tÍ per ·hsth biot¾ pšlei ¢nqrèpoisin: oÙ nifetÒj, oÜt' ¨r ceimën polÝj oÜte pot' Ômbroj, ¢ll' a„eˆ zefÚroio ligÝ pne…ontoj ¢»taj 'WkeanÕj ¢n…hsin ¢nayÚcein ¢nqrèpouj, – oÛnek' œceij `Elšnhn ka… sfin gambrÕj DiÒj ™ssi. ìj e„pën ØpÕ pÒnton ™dÚseto kuma…nonta, aÙt¦r ™gën ™pˆ nÁaj ¤m' ¢ntiqšois' ˜t£roisin ½Ža, poll¦ dš moi krad…h pÒrfure kiÒnti. aÙt¦r ™pe… ·' ™pˆ nÁa kat»lqomen ºd q£lassan, dÒrpon q' Ðplis£mesq' ™p… t' ½luqen ¢mbros…h nÚx, d¾ tÒte koim»qhmen ™pˆ ·hgm‹ni qal£sshj. Ãmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj, nÁaj mn p£mprwton ™rÚssamen e„j ¤la d‹an, ™n d' ƒstoÝj tiqšmesqa kaˆ ƒst…a nhusˆn ™sVj: ¨n d kaˆ aÙtoˆ b£ntej ™pˆ klh‹si kaq‹zon, ˜xÁj d' ˜zÒmenoi poli¾n ¤la tÚpton ™retmo‹j. ¨y d' e„j A„gÚptoio, diipetšoj potamo‹o, stÁsa nšaj kaˆ œrexa telhšssaj ˜katÒmbaj. aÙt¦r ™peˆ katšpausa qeîn cÒlon a„n ™Òntwn, ceà' 'Agamšmnoni tÚmbon, †n' ¥sbeston klšoj e‡h. taàta teleut»saj neÒmhn, œdosan dš moi oâron ¢q£natoi, to… m' ðka f…lhn ™j patr…d' œpemyan. ¢ll' ¥ge nàn ™p…meinon ™nˆ meg£roisin ™mo‹sin, Ôfra ken ˜ndek£th te duwdek£th te gšnhtai: kaˆ tÒte s' eâ pšmyw, dèsw dš toi ¢gla¦ dîra, tre‹j †ppouj kaˆ d…fron ™äxoon: aÙt¦r œpeita dèsw kalÕn ¥leison, †na spšndVsqa qeo‹sin

ODISEEA. CÂNTUL IV Trãieºte mai ferice, cã nu-i ploaie ªi nici ninsoare, nu-i nici iarnã lungã, Ci pururea suflare linã-adie Din Ocean ºi mângâie pe oameni, Cãci tu ai pe Elena de soþie ªi ei te þin de ginere-al lui Joe.» Aºa vorbind, el se cufundã-n valuri. Eu merg pe prundul de pe mal la vase Cu inima nespus de tulburatã. ªi când sosesc la vasul meu, la mare, De cinã mã-ngrijesc, ºi peste noapte Culcându-ne, dormim pe malul mãrii. A doua zi, când se ivirã zorii Trandafirii, întâi de pe prundiºuri Corãbiile împinserãm pe mare, Catargul ridicarãm la corãbii ªi-ntinserãm vintrele. Lopãtarii, Suind apoi, se puserã pe laviþi. ªi stând acolo-n ºiruri, începurã Sã batã cu lopeþi albastra mare. ªi iar oprii corãbiile-n apa Egipetului, râu purces din slavã, ªi-acolo închinai jerfiri de-o sutã De boi întregi. ªi dupã ce eu astfel Am potolit a zeilor mânie, Am movilit mormânt lui Agamemnon Ca numele-i neasfinþit sã fie. Acestea isprãvind, pornii pe mare. Iar zeii vânt prielnic îmi suflarã ªi repede mã petrecurã-n þarã. Dar hai ºi mai rãmâi la mine-n casã Ca oaspe-al meu, sã se-mplineascã-ncalte Vro unsprezece, douãsprezece zile. Cu bine-atunci napoi te voi trimite, Þi-oi face parte din frumoase daruri, Trei cai ºi o teleagã lustruitã. Ba ºi-un potir frumos, sã-nchini cu dânsul

189

755

760

765

770

775

780

785

190 595

600

605

610

615

620

ODUSSEAIS. D ¢qan£tois' ™mšqen memnhmšnoj ½mata p£nta.” tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: „'Atredh, m¾ d» me polÝn crÒnon ™nq£d' œruke. kaˆ g£r k' e„j ™niautÕn ™gë par¦ so… g' ¢neco…mhn ¼menoj, oÙdš kš m' o‡kou ›loi pÒqoj oÙd tok»wn: a„nîj g¦r mÚqoisin œpess… te so‹sin ¢koÚwn tšrpomai: ¢ll' ½dh moi ¢ni£zousin ˜ta‹roi ™n PÚlJ ºgaqšV: sÝ dš me crÒnon ™nq£d' ™rÚkeij. dîron d', Ótti kš moi dèVj, keim»lion œstw: †ppouj d' e„j 'Iq£khn oÙk ¥xomai, ¢ll¦ soˆ aÙtù ™nq£de le…yw ¥galma: sÝ g¦r ped…oio ¢n£sseij eÙršoj, ú œni mn lwtÕj polÚj, ™n d kÚpeiron puro… te zeia… te „d' eÙrufuj kr‹ leukÒn. ™n d' 'Iq£kV oÜt' ¨r drÒmoi eÙršej oÜte ti leimèn: a„g…botoj, kaˆ m©llon ™p»ratoj ƒppobÒtoio. oÙ g£r tij n»swn ƒpp»latoj oÙd' eÙle…mwn, a† q' ¡lˆ kekl…atai: 'Iq£kh dš te kaˆ perˆ pasšwn.” ìj f£to, me…dhsen d bo¾n ¢gaqÕj Menšlaoj, ceir… tš min katšrexen œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmazen: „a†matÒj e„j ¢gaqo‹o, f…lon tškoj, oŒ' ¢goreÚeij: toig¦r ™gè toi taàta metast»sw: dÚnamai g£r. dèrwn d', Óss' ™n ™mù o‡kJ keim»lia ke‹tai, dèsw, Ö k£lliston kaˆ timhšstatÒn ™sti. dèsw toi krhtÁra tetugmšnon: ¢rgÚreoj d œstin ¤paj, crusù d' ™pˆ ce…lea kekr£antai, œrgon d' `Hfa…stoio: pÒren dš ˜ Fa…dimoj ¼rwj, Sidon…wn basileÚj, Óq' ˜Õj dÒmoj ¢mfek£luye ke‹sš me nost»santa: ten d' ™qšlw tÒd' Ñp£ssai.”

ODISEEA. CÂNTUL IV La zeii care-ntorsul meu grãbirã.” Isteþul Telemah rãspunse: „Atride, Sã nu mã þii pe-aici mai multã vreme. Un an întreg aº sta voios la tine ªi nu m-ar prinde dor de-ai mei, de-acasã, C-aºa mi-e drag s-ascult a ta comoarã De spuse ºi de povestiri. Dar soþii Nerãbdãtori m-adast-acum la Pilos, Cãci prea m-ai zãbovit pe-aici la tine. Iar darul ce mi-l dai, odor sã fie De pus deoparte. Nu pot duce caii La mine-n þarã;-i voi lãsa la tine Sã fie-aici podoaba þãrii tale, Cãci tu domneºti pe o câmpie-ntinsã Cu mult trifoi ºi grâu, ovãz ºi cimbru ªi orz îmbelºugat. Iar în Itaca Nu-s mari întinderi, nu e vreo livadã, Ci-i loc de pãºunat numai de capre ªi prea-i nãlþime ca sã pascã stave, Cã nu-i nici un pãmânt încins de mare Bun de livezi ºi de umblat cu caii, ªi mai presus de toate-aºa mi-i þara.” La vorba lui zâmbi voios Atride, Cu mâna-l netezi ºi iar îi zise: „Se vede dupã felul cuvântãrii, Copilul meu, cã eºti de viþã naltã. Schimba-voi darul. Lesne o pot face. Þi-oi dãrui cel mai de preþ ºi mândru Din multele-mi odoare ce-am în casã. Þi-oi da o canã bine fãuritã, De-argint e toatã, gura ei de aur, Lucrarea lui Vulcan. Mi-a dãruit-o Fedim, viteazul domnitor din Sidon, Când eu, trecând la-ntoarcerea-mi pe-acolo, În gazdã mã primi. Vreau scula asta Eu þie sã þi-o dau.” Aºa-mpreunã

191

790

795

800

805

810

815

820

192

625

630

635

640

645

650

ODUSSEAIS. D ìj oƒ mn toiaàta prÕj ¢ll»louj ¢gÒreuon, daitumÒnej d' ™j dèmat' ‡san qe…ou basilÁoj. oƒ d' Ãgon mn mÁla, fšron d' eÙ»nora onon: s‹ton dš sf' ¥locoi kallikr»demnoi œpempon. ìj oƒ mn perˆ de‹pnon ™nˆ meg£roisi pšnonto, mnhstÁrej d p£roiqen 'OdussÁoj meg£roio d…skoisin tšrponto kaˆ a„ganšVsin ƒšntej, ™n tuktù dapšdJ, Óqi per p£roj, Ûbrin œcontej. 'Ant…nooj d kaqÁsto kaˆ EÙrÚmacoj qeoeid»j, ¢rcoˆ mnhst»rwn, ¢retÍ d' œsan œxoc' ¥ristoi. to‹j d' uƒÕj Fron…oio No»mwn ™ggÚqen ™lqën 'Ant…noon mÚqoisin ¢neirÒmenoj prosšeipen: „'Ant…no', ½ ·£ ti ‡dmen ™nˆ fresˆn Ãe kaˆ oÙk…, ÐppÒte Thlšmacoj ne‹t' ™k PÚlou ºmaqÒentoj; nÁ£ moi o‡cet' ¥gwn: ™m d creë g…netai aÙtÁj ”Hlid' ™j eÙrÚcoron diab»menai, œnqa moi †ppoi dèdeka q»leiai, ØpÕ d' ¹m…onoi talaergoˆ ¢dmÁtej: tîn kšn tin' ™lass£menoj damasa…mhn.” ìj œfaq', oƒ d' ¢n¦ qumÕn ™q£mbeon: oÙ g¦r œfanto ™j PÚlon o‡cesqai Nhl»Žon, ¢ll£ pou aÙtoà ¢grîn À m»loisi paršmmenai º subètV. tÕn d' aât' 'Ant…nooj prosšfh, EÙpe…qeoj uƒÒj: „nhmertšj moi œnispe: pÒt' õceto kaˆ t…nej aÙtù koàroi ›pont'; 'Iq£khj ™xa…retoi, à ˜oˆ aÙtoà qÁtšj te dmîšj te; dÚnaitÒ ke kaˆ tÕ telšssai. ka… moi toàt' ¢gÒreuson ™t»tumon, Ôfr' ™å e„dî, ½ se b…V ¢škontoj ¢phÚra nÁa mšlainan, Ãe ˜kèn oƒ dîkaj, ™peˆ prosptÚxato mÚqJ.”

ODISEEA. CÂNTUL IV Vorbirã ei, în vreme ce mesenii Intrarã la conac ºi oi mânarã ªi-aduserã ºi vin din cel mai tare. A lor neveste cu marame dalbe Purtau în coºuri pâni. ªi astfel dânºii Se îngrijeau de-ospãþul lor la curte. Iar înaintea curþii lui Ulise Stau petrecând ºi azvârlind cu discul ªi lancea peþitorii pe loc neted, Pe unde-ºi lãfãiau neruºinarea; Doar Antinou ºi Evrimah cel mare, Fruntaºii peþitorilor, feciorii Cei mai de neam, ºedeau pe jos când fiul Lui Noemon s-apropie de dânºii ªi începu pe Antinou sã-ntrebe: „O, Antinou, ºtim noi sau nu când vine Din Pilos fiul lui Ulise? Dânsul Cu vasul meu plecã, ºi mie acuma Mi-ar trebui cãlãtorind pe mare Sã merg pe la Elida, c-am pe-acolo Douãsprezece iepe supte încã De muli nedomoliþi ºi buni de muncã; Vreau sã-mi aduc ºi sã-mblânzesc pe unul.” Aºa grãi, iar dânºii se mirarã, Cãci nu credeau sã fie dus la Pilos, Ci cã petrece în ostrov la þarã Pe lângã turma lui sau cu porcarul. Întreabã Antinou Eupitianul: „Dar când plecã ºi care-i furã soþii? Sã-mi spui tu drept. Luã voinici de-ai noºtri Sau robi ºi-argaþi de-ai lui? Cã doar ºi asta Putea s-o facã, ºi mai spune-mi încã: Cum þi-a luat corabia? Cu sila? Ori i-ai împrumutat-o de la tine, Rugat fiind?” Iar Noemon rãspunde:

193 825

830

835

840

845

850

855

194

655

660

665

670

675

ODUSSEAIS. D tÕn d' uƒÕj Fron…oio No»mwn ¢nt…on hÜda: „aÙtÕj ˜kèn oƒ dîka: t… ken ·šxeie kaˆ ¥lloj, ÐppÒt' ¢n¾r toioàtoj, œcwn meled»mata qumù, a„t…zV; calepÒn ken ¢n»nasqai dÒsin e‡h. koàroi d', o‰ kat¦ dÁmon ¢risteÚousi meq' ¹mšaj, o† oƒ ›pont': ™n d' ¢rcÕn ™gë ba…nont' ™nÒhsa Mšntora º qeÒn, tù d' aÙtù p£nta ™ókei. ¢ll¦ tÕ qaum£zw: ‡don ™nq£de Mšntora d‹on cqizÕn Øpho‹on. tÒte d' œmbh nh PÚlonde.” ìj ¥ra fwn»saj ¢pšbh prÕj dèmata patrÒj, to‹sin d' ¢mfotšroisin ¢g£ssato qumÕj ¢g»nwr. mnhstÁraj d' ¥mudij k£qisan kaˆ paàsan ¢šqlwn. to‹sin d' 'Ant…nooj metšfh, EÙpe…qeoj uƒÒj, ¢cnÚmenoj: mšneoj d mšga fršnej ¢mfimšlainai p…mplant', Ôsse dš oƒ purˆ lampetÒwnti ™kthn: „í pÒpoi, à mšga œrgon Øperfi£lwj ™telšsqh Thlem£cJ ÐdÕj ¼de: f£men dš oƒ oÙ telšesqai. e„ tossînd' ¢škhti nšoj p£Žj o‡cetai aÜtwj, nÁa ™russ£menoj kr…naj t' ¢n¦ dÁmon ¢r…stouj, ¥rxei kaˆ protšrw kakÕn œmmenai: ¢ll£ oƒ aÙtù ZeÝj Ñlšseie b…hn, prˆn ¼bhj mštron ƒkšsqai. ¢ll' ¥ge moi dÒte nÁa qo¾n kaˆ e‡kos' ˜ta…rouj, Ôfra min aâtij „Ònta loc»somai ºd ful£xw ™n porqmù 'Iq£khj te S£moiÒ te paipalošsshj, æj ¨n ™pismugerîj naut…letai e†neka patrÒj.” ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej ™pÇneon ºd' ™kšleuon: aÙt…k' œpeit' ¢nst£ntej œban dÒmon e„j 'OdusÁoj.

ODISEEA. CÂNTUL IV „I-am dat-o eu aºa, de bunãvoie, Cã ce-ar putea sã facã oriºicine Când stãruie un om aºa ca dânsul Îngrijorat? Cu greu s-ar da în lãturi. Însoþitorii lui sunt oameni tineri, Fruntaºi din obºte-aleºi dintre ai noºtri, ªi-n capul lor vedeam pãºind pe Mentor Sau pe un zeu asemenea cu dânsul. Dar e ciudat cã ieri de dimineaþã Pe Mentor l-am zãrit din nou pe-aicea, Deºi plecase el atunci spre Pilos.” Aºa vorbi, apoi se duse-acasã La tatãl sãu. Cei doi rãmaºi acolo Stãteau miraþi în sinea lor trufaºã. Fãcurã pe ceilalþi sã înceteze Din joc ºi sã s-adune laolaltã. Luã cuvântul Antinou ºi zise Mâhnit, cuprins de aprigã mânie, Cu ochi aprinºi, învãpãiaþi ca focul: „Vai! Telemah fãcu un lucru mare, Cutezãtor porni la drum pe ape. Ne-nchipuiam cã nu va fi în stare. În ciuda noastr-a celor mulþi, o ºterse El un copil, pe mare-ºi trase nava ªi din popor alese soþi de frunte. Deci tot mai rãu de-acum o sã ne fie. Dar batã-l Cel-de-sus pe el mai bine Nainte de-a-l ajunge bãrbãþia! Voi daþi-mi o corabie fugace ªi douãzeci de soþi, ca la întorsu-i Eu calea sã-i aþin între Itaca ªi stâncile din Same, la strâmtoare, Sã fac sã-i fie-amar cãlãtoritul Pe mare dupã tatãl sãu.” El zise ªi toþi se învoirã, se-ndemnarã ªi-ndatã ridicându-se intrarã În casa lui Ulise. Penelopa

195 860

865

870

875

880

885

890

895

196

680

685

690

695

700

705

ODUSSEAIS. D oÙd' ¥ra PhnelÒpeia polÝn crÒnon Ãen ¥pustoj mÚqwn, oÞj mnhstÁrej ™nˆ fresˆ bussodÒmeuon. kÁrux g£r oƒ œeipe Mšdwn, Öj ™peÚqeto boul¦j aÙlÁj ™ktÕj ™èn: oƒ d' œndoqi mÁtin Ûfainon. bÁ d' ‡men ¢ggelšwn di¦ dèmata Phnelope…V: tÕn d kat' oÙdoà b£nta proshÚda PhnelÒpeia: „kÁrux, t…pte dš se prÒesan mnhstÁrej ¢gauo…; à e„pšmenai dmJÍsin 'OdussÁoj qe…oio œrgwn paÚsasqai, sf…si d' aÙto‹j da‹ta pšnesqai; m¾ mnhsteÚsantej mhd' ¥lloq' Ðmil»santej Ûstata kaˆ pÚmata nàn ™nq£de deipn»seian: o‰ q£m' ¢geirÒmenoi b…oton katake…rete pollÒn, ktÁsin Thlem£coio dafronoj. oÙdš ti patrîn Ømetšrwn tÕ prÒsqen ¢koÚete, pa‹dej ™Òntej, oŒoj 'OdusseÝj œske meq' Ømetšroisi tokeàsin, oÜte tin¦ ·šxaj ™xa…sion oÜte ti e„pën ™n d»mJ; ¼ t' ™stˆ d…kh qe…wn basil»wn: ¥llon k' ™cqa…rVsi brotîn, ¥llon ke filo…h. ke‹noj d' oÜ pote p£mpan ¢t£sqalon ¥ndra ™èrgei: ¢ll' Ð mn Ømšteroj qumÕj kaˆ ¢eikša œrga fa…netai, oÙdš t…j ™sti c£rij metÒpisq' eÙergšwn.” t¾n d' aâte prosšeipe Mšdwn, pepnumšna e„dèj: „e„ g¦r d», bas…leia, tÒde ple‹ston kakÕn e‡h. ¢ll¦ polÝ me‹zÒn te kaˆ ¢rgaleèteron ¥llo mnhstÁrej fr£zontai, Ö m¾ telšseie Kron…wn: Thlšmacon mem£asi katakt£men ÑxšŽ calkù o‡kade nisÒmenon: Ð d' œbh met¦ patrÕj ¢kou¾n

ODISEEA. CÂNTUL IV Nu-ntârzie-ndelung pânã sã afle Ce unelteau în tainã peþitorii; O-nºtiinþã doar bunul crainic Medon, C-afarã-n curte le-auzise sfatul Când planul lor ºi-l puserã la cale. Cum merse el prin casã la crãiasa Sã-i dea de veste ºi pãºi pe pragu-i, Aºa-l primi cu gura Penelopa: „De ce mi te trimiserã, o, Medon, Mãriþii peþitori? Sã spui la roabe Sã lase orice trebi, sã cate numai De masa lor? De n-ar ajunge dânºii Sã mai peþeascã, sã petreac-aiurea ªi-aici sã fie-acuma cel din urmã Ospãþ al lor! C-aicea vã tot strângeþi ªi tot zvântaþi averea asta multã ªi-mi despoiaþi bãiatul cel cuminte. N-aþi auzit de la pãrinþii voºtri, De când eraþi copii, ce bunãtate De om a fost Ulise pentru dânºii? Cãci nu nedreptãþi-n popor pe nimeni Vrodatã el cu fapta sau cu graiul Cum fac de obicei stãpânitorii, Iubind pe unii, duºmãnind pe alþii. El nu-ºi fãcu de loc ºi niciodatã Pãcat c-un om. La voi însã se vede Pornirea ºi miºelnica purtare, Cã n-aveþi mulþumitã pentru bine.” Dar cumpãnitul crainic îi rãspunse: „De-ar fi aceasta, doamnã, cea mai mare Nenorocire! Dar mai este alta Cu mult mai mare ºi mai grea, urzitã De peþitori. Fereascã cel din slavã De-a se-mplini! Pe Telemah ei catã Cu armele-ascuþite sã-l omoare La-ntorsul lui acasã, cã el dus e Sã-ntrebe despre tatãl sãu la Pilos

197

900

905

910

915

920

925

930

198

710

715

720

725

730

ODUSSEAIS. D ™j PÚlon ºgaqšhn ºd' ™j Lakeda…mona d‹an.” ìj f£to, tÁj d' aÙtoà lÚto goÚnata kaˆ f…lon Ãtor: d¾n dš min ¢fas…h ™pšwn l£be, të dš oƒ Ôsse dakruÒfin plÁsqen, qaler¾ dš oƒ œsceto fwn». Ñy d d» min œpessin ¢meibomšnh prosšeipe: „kÁrux, t…pte dš moi p£Žj o‡cetai; oÙdš t… min creë nhîn çkupÒrwn ™pibainšmen, a† q' ¡lÕj †ppoi ¢ndr£si g…nontai, perÒwsi d poulÝn ™f' Øgr»n. à †na mhd' Ônom' aÙtoà ™n ¢nqrèpoisi l…phtai;” t¾n d' ºme…bet' œpeita Mšdwn pepnumšna e„dèj: „oÙk od', ½ t…j min qeÕj êroren, Ãe kaˆ aÙtoà qumÕj ™fwrm»qh ‡men ™j PÚlon, Ôfra pÚqhtai patrÕj ˜oà À nÒston À Ón tina pÒtmon ™pšspen.” ìj ¥ra fwn»saj ¢pšbh kat¦ dîm' 'OdusÁoj. t¾n d' ¥coj ¢mfecÚqh qumofqÒron, oÙd' ¥r' œt' œtlh d…frJ ™fšzesqai pollîn kat¦ okon ™Òntwn, ¢ll' ¥r' ™p' oÙdoà Œze polukm»tou qal£moio o‡ktr' Ñlofuromšnh: perˆ d dmJaˆ minÚrizon p©sai, Ósai kat¦ dèmat' œsan nšai ºd palaia…. tÍj d' ¡dinÕn goÒwsa methÚda PhnelÒpeia: „klàte, f…lai: perˆ g£r moi 'OlÚmpioj ¥lge' œdwken ™k pasšwn, Óssai moi Ðmoà tr£fon ºd' ™gšnonto, ¿ prˆn mn pÒsin ™sqlÕn ¢pèlesa qumolšonta, panto…Vs' ¢retÍsi kekasmšnon ™n Danao‹sin, ™sqlÒn, toà klšoj eÙrÝ kaq' `Ell£da kaˆ mšson ”Argoj. nàn aâ pa‹d' ¢gaphtÕn ¢nhršyanto qÚellai ¢klša ™k meg£rwn, oÙd' Ðrmhqšntoj ¥kousa.

ODISEEA. CÂNTUL IV ªi în Lacedemona.” Asta-i zice ªi ea slãbeºte-n piept ºi în picioare ªi amuþeºte-o vreme. I se umplu De lacrimi ochii, i se stinge glasul Înfloritor. Într-un târziu întreabã: „De ce plecã feciorul meu, o, Medon? Nu-i trebuia sã umble în corãbii, Telegile bãrbaþilor pe mare Ce bat aºa de mult noian de ape. Ori vrea sã-i piarã numele din lume?” Dar socotitul Medon îi rãspunse: „Nu ºtiu, l-o fi urnit vrun zeu ori poate, De sine îmboldit, plecã la Pilos, Sã-ntrebe dacã tatã-sãu se-ntoarce, Sã afle despre soarta ce-avu dânsul”. Aºa vestind-o, el napoi se trase Prin casa lui Ulise. Iar crãiasa De-o crâncenã durere fu cuprinsã, De nu putu sã ºadã ea pe scaun, Mãcar cã erau multe prin odaie, Ci se lãsã acolo, chiar pe pragul Mândreþii de cãmarã ºi se puse Pe vaiet tânguios ºi împrejuru-i Se vãietau ºi roabele din casã, ªi tinere ºi mai trecute, toate. Din greu oftând se plânse Penelopa: „Luaþi aminte, fetelor iubite, Cum Cel-de-sus mi-a dat necazuri mie Mai multe decât altora nãscute, Crescute mari alãturea de mine. Întâi pierdut-am un bãrbat în lege, Cu inima de leu, cu-atâtea daruri, De nu-i gãseºti între danai pereche. De bun îi merse pomina prin Argos ªi prin Helada. Iat-acum din casã Vântoasele-mi rãpirã ºi pe fiul Iubit al meu ºi slava-i mistuirã

199

935

940

945

950

955

960

965

970

200

735

740

745

750

755

ODUSSEAIS. D scštliai, oÙd' Øme‹j per ™nˆ fresˆ qšsqe ˜k£sth ™k lecšwn m' ¢nege‹rai, ™pist£menai s£fa qumù, ÐppÒte ke‹noj œbh ko…lhn ™pˆ nÁa mšlainan. e„ g¦r ™gë puqÒmhn taÚthn ÐdÕn Ðrma…nonta, tî ke m£l' ½ ken œmeine, kaˆ ™ssÚmenÒj per Ðdo‹o, ½ kš me teqnhu‹an ™nˆ meg£roisin œleipen. ¢ll£ tij Ñtrhrîj Dol…on kalšseie gšronta, dmî' ™mÒn, Ón moi dîke pat¾r œti deàro kioÚsV, ka… moi kÁpon œcei poludšndreon, Ôfra t£cista LašrtV t£de p£nta parezÒmenoj katalšxV, e„ d» poÚ tina ke‹noj ™nˆ fresˆ mÁtin Øf»naj ™xelqën lao‹sin ÑdÚretai, o‰ mem£asin Ön kaˆ 'OdussÁoj fqe‹sai gÒnon ¢ntiqšoio.” t¾n d' aâte prosšeipe f…lh trofÕj EÙrÚkleia: „nÚmfa f…lh, sÝ mn ¥r me kat£ktane nhlšŽ calkù, À œa ™n meg£rJ: màqon dš toi oÙk ™pikeÚsw. Éde' ™gë t£de p£nta, pÒron dš oƒ, Óss' ™kšleuse, s‹ton kaˆ mšqu ¹dÚ: ™meà d' ›leto mšgan Órkon m¾ prˆn soˆ ™ršein, prˆn dwdek£thn ge genšsqai ½ s' aÙt¾n poqšsai kaˆ ¢formhqšntoj ¢koàsai, æj ¨n m¾ kla…ousa kat¦ crÒa kalÕn „£ptVj. ¢ll' Ødrhnamšnh, kaqar¦ cro e†maq' ˜loàsa, e„j Øperù' ¢nab©sa sÝn ¢mfipÒloisi gunaixˆn eÜce' 'Aqhna…V koÚrV DiÕj a„giÒcoio: ¹ g£r kšn min œpeita kaˆ ™k qan£toio saèsai.

ODISEEA. CÂNTUL IV ªi nu ºtiui când el plecã în lume. Hainelor, nici voi n-avurãþi grijã Din pat sã mã sculaþi, ºtiind prea bine Cã el porni spre vasul lui la mare. De-aº fi ºtiut cumva c-avea sã plece, El negreºit ar fi rãmas la mine, Cu toatã graba lui, sau dupã dânsul M-ar fi lãsat pe mine moartã-n casã. Dar alergaþi, chemaþi-mi pe moº Doliu, Pe omul meu ce mi-l dãduse tata Când am venit aici, îngrijitorul Grãdinii mele cu pomet. Mai iute Sã meargã el sã spuie-aceste toate La socrul meu Laerte. Poate dânsul Sã-nchipuie un mijloc ºi sã vie De-acolo sã se jãluie pe faþã La tot poporul care vrea ºi lasã Sã piarã neamul lui ºi-al lui Ulise.” Luã cuvântul maica Evriclea: „Nevastã dragã, poþi cu nendurare Sã mã omori sau sã mã cruþi în casã, Eu tot mãrturisi-voi adevãrul. ªtiusem toate ºi-i dãdui ce dânsul Îmi porunci, ºi pâne ºi vin dulce, Dar mã fãcu grozav sã jur nainte Cã nu þi-oi spune pânã ce n-or trece Aºa ca la vr-o douãsprezece zile Sau pânã ce pofti-vei tu sã afli De dusul lui, ca nu cumva cu plânsul Sã þi se strice faþa ta frumoasã. Dar tu-mbãiatã ºi-mbrãcatã-n straie Curate ºi de ºerbe însoþitã, Te suie-n casa ta de sus ºi-acolo, Nãscutei sfinte din ceresc pãrinte, Zeiþei Palas roagã-te, cã poate Chiar de la moarte fiul sã þi-l scape, Ci nu mai amãrî pe necãjitul

201

975

980

985

990

995

1000

1005

202

760

765

770

775

780

785

ODUSSEAIS. D mhd gšronta k£kou kekakwmšnon: oÙ g¦r яw p£gcu qeo‹j mak£ressi gon¾n 'Arkeisi£dao œcqesq', ¢ll' œti poÚ tij ™pšssetai, Ój ken œcVsi dèmat£ q' Øyerefša kaˆ ¢pÒproqi p…onaj ¢groÚj.” ìj f£to, tÁj d' eÜnhse gÒon, scšqe d' Ôsse gÒoio. ¹ d' Ødrhnamšnh, kaqar¦ cro e†maq' ˜loàsa, e„j Øperù' ¢nšbaine sÝn ¢mfipÒloisi gunaix…n, ™n d' œqet' oÙlocÚtaj kanšJ, ºr©to d' 'Aq»nV: „klàq… meu, a„giÒcoio DiÕj tškoj, 'Atrutènh, e‡ potš toi polÚmhtij ™nˆ meg£roisin 'OdusseÝj À boÕj À Ԏoj kat¦ p…ona mhr…a kÁe, tîn nàn moi mnÁsai ka… moi f…lon uŒa s£wson, mnhstÁraj d' ¢p£lalke kakîj Øperhnoršontaj.” ìj e„poàs' ÑlÒluxe, qe¦ dš oƒ œkluen ¢rÁj. mnhstÁrej d' Ðm£dhsan ¢n¦ mšgara skiÒenta: ïde dš tij e‡peske nšwn ØperhnoreÒntwn: „à m£la d¾ g£mon ¥mmi polumn»sth bas…leia ¢rtÚei, oÙdš ti oden, Ó oƒ fÒnoj uŒŽ tštuktai.” ìj ¥ra tij e‡peske, t¦ d' oÙk ‡san, æj ™tštukto. to‹sin d' 'Ant…nooj ¢gor»sato kaˆ metšeipe: „daimÒnioi, mÚqouj mn Øperfi£louj ¢lšasqe p£ntej Ðmîj, m» poÚ tij ¢pagge…lVsi kaˆ e‡sw. ¢ll' ¥ge sigÍ to‹on ¢nast£ntej telšwmen màqon, Ö d¾ kaˆ p©sin ™nˆ fresˆn ½raren ¼min.” ìj e„pën ™kr…nat' ™e…kosi fîtaj ¢r…stouj, b¦n d' „šnai ™pˆ nÁa qo¾n kaˆ q‹na qal£sshj. nÁa mn oân p£mprwton ¡lÕj bšnqosde œrussan, ™n d' ƒstÒn te t…qento kaˆ ƒst…a nh mela…nV,

ODISEEA. CÂNTUL IV Moºneag Laerte. Nu cred doar ca zeii Aºa de mult sã duºmãneascã neamul Odraslei lui Arcesiu. Mai trãi-va Din el vreunul care sã mai þie ªi curtea ºi mãnoasa lui moºie.” Aºa-i vorbi. ªi doamn-atunci bocitul ªi-l mulcomi, ºi-opri din ochi plânsoarea. Se scald-apoi, se-mbracã în veºminte Curate ºi, de ºerbe însoþitã, Se suie-n casa ei de sus. κi pune În coºu-i orz ºi-ncepe-aºa rugarea: „Ascultã-mã, tu, fiicã neînvinsã A zeului ce poartã vijelia! De þi-a jerfit vrodatã buturi grase De boi ºi de berbeci Ulise-acasã, Mai adu-þi tu aminte-acum ºi scapã Pe fiul meu iubit ºi ocroteºte-l De peþitorii cei haini ºi-obraznici.” Rosti ºi dete-un þipãt de durere ªi rugãciunea i-auzi Minerva. În vremea asta în umbrita salã Benchetuiau cu zgomot peþitorii. Zicea cutare din trufaºii tineri: „De bunã seamã-acum ne face nuntã Crãiasa mult-peþitã. N-are ºtire C-am pus la cale-a fiului sãu moarte.” Aºa râdeau, dar nu ºtiau sfârºitul Urzirii lor. Iar Antinou le zise: „Abraºilor, feriþi-vã-mpreunã De oriºice cuvinte-ncumetate, Sã nu vã spuie cineva prin casã. Dar hai tãcuþi sculându-ne sã mergem Ca noi sã facem cum ne-a fost vorbirea Plãcutã tuturora.” Astfel zise ªi-alese douãzeci de oameni zdraveni. Pornirã spre corabia cea iute Pe prundul mãrii. Mai întâi dãdurã

203

1010

1015

1020

1025

1030

1035

1040

204

790

795

800

805

810

ODUSSEAIS. D ºrtÚnanto d' ™retm¦ tropo‹s' ™n dermat…noisi [p£nta kat¦ mo‹ran: ¢n£ q' ƒst…a leuk¦ pštassan:] teÚcea dš sf' ½neikan Øpšrqumoi qer£pontej. Øyoà d' ™n not…J t»n g' érmisan, ™k d' œban aÙto…: œnqa d dÒrpon ›lonto, mšnon d' ™pˆ ›speron ™lqe‹n. ¹ d' ØperwJ aâqi per…frwn PhnelÒpeia ke‹t' ¥r' ¥sitoj, ¥pastoj ™dhtÚoj ºd potÁtoj, Ðrma…nous', ½ oƒ q£naton fÚgoi uƒÕj ¢mÚmwn, Ã Ó g' ØpÕ mnhstÁrsin Øperfi£loisi dame…h. Óssa d merm»rixe lšwn ¢ndrîn ™n Ðm…lJ de…saj, ÐppÒte min dÒlion perˆ kÚklon ¥gwsi, tÒssa min Ðrma…nousan ™p»luqe n»dumoj Ûpnoj: eáde d' ¢naklinqe‹sa, lÚqen dš oƒ ¤yea p£nta. œnq' aât' ¥ll' ™nÒhse qe¦ glaukîpij 'Aq»nh: e‡dwlon po…hse, dšmaj d' ½Žkto gunaik…, 'Ifq…mV, koÚrV megal»toroj 'Ikar…oio, t¾n EÜmhloj Ôpuie, FerÍs' œni o„k…a na…wn. pšmpe dš min prÕj dèmat' 'OdussÁoj qe…oio, eŒoj PhnelÒpeian Ñduromšnhn goÒwsan paÚseie klauqmo‹o gÒoiÒ te dakruÒentoj. ™j q£lamon d' e„sÁlqe par¦ klh‹doj ƒm£nta, stÁ d' ¥r' Øpr kefalÁj ka… min prÕj màqon œeipen: „eÛdeij, PhnelÒpeia, f…lon tetihmšnh Ãtor; oÙ mšn s' oÙd ™îsi qeoˆ ·e‹a zèontej kla…ein oÙd' ¢k£chsqai, ™pe… ·' œti nÒstimÒj ™sti sÕj p£Žj: oÙ mn g£r ti qeo‹s' ¢lit»menÒj ™sti.” t¾n d' ºme…bet' œpeita per…frwn PhnelÒpeia, ¹dÝ m£la knèssous' ™n Ñneire…Vsi pÚlVsin:

ODISEEA. CÂNTUL IV Corabia spre afundiºul apei, Catargul ridicarã ºi-mpânzirã; Trecurã toate vâslele-n curele Pe rând, lãþirã albele vintrele ªi duserã-ale vasului dichisuri Strãdalnicii nãieri. Oprirã nava Pe larg. Apoi pe mal ei toþi ieºirã. Cinarã ºi-aºteptarã sã-nnopteze. Iar înþeleapta Penelopa-n catul De sus al casei se culcã flãmândã. Ea nu-mbucã ºi nu bãu nimica, De grija ce o tot rodea, de scapã De moarte fiul ei ori o sã fie Rãpus de peþitorii cei obraznici. Cum stã îngrijorat un leu când leota De vânãtori vicleni îl împresoarã, Aºa ea se zbãtu pânã ce somnul Cel molcom îi veni, ºi-n pat se-ntinse ªi, adormind, se destinse întreagã. Minerv-atunci închipui ºi alta: Ea plãsmui o umbrã, o femeie Asemenea copilei lui Icariu, Iftima cea-nsoþitã cu Eumelos, Locuitor în Fera, ºi-o trimise La curtea lui Ulise ca s-aline Suspinele ºi lãcrimosul vaiet Al tristei, tânguioasei Penelopa. Se furiºã-n iatac pe la cureaua De la zãvor, stãtu la cap ºi-i zise: „Dormi, sorã, tu, mâhnitã Penelopa? Dar nu te vor lãsa pe tine zeii Huzuritori sã plângi ºi sã te smicuri Cã tot are sã-þi vie-acasã fiul, Doar nu pãcãtui el cu nimica.” Rãspunse Penelopa cea cuminte, Ferice dusã pe tãrâm de vise:

205 1045

1050

1055

1060

1065

1070

1075

1080

206 815

820

825

830

835

840

ODUSSEAIS. D „t…pte, kasign»th, deàr' ½luqej; oÜ ti p£roj ge pwlš', ™peˆ m£la pollÕn ¢pÒproqi dèmata na…eij: ka… me kšleai paÚsasqai юzÚoj ºd' Ñdun£wn pollšwn, a† m' ™ršqousi kat¦ fršna kaˆ kat¦ qumÒn: ¿ prˆn mn pÒsin ™sqlÕn ¢pèlesa qumolšonta, panto…Vs' ¢retÍsi kekasmšnon ™n Danao‹sin, ™sqlÒn, toà klšoj eÙrÝ kaq' `Ell£da kaˆ mšson ”Argoj. nàn aâ pa‹j ¢gaphtÕj œbh ko…lhj ™pˆ nhÒj, n»pioj, oÜte pÒnwn eâ e„dëj oÜt' ¢gor£wn. toà d¾ ™gë kaˆ m©llon ÑdÚromai ½ per ™ke…nou. toà d' ¢mfitromšw kaˆ de…dia m» ti p£qVsin, À Ó ge tîn ™nˆ d»mJ, †n' o‡cetai, À ™nˆ pÒntJ: dusmenšej g¦r polloˆ ™p' aÙtù mhcanÒwntai, ƒšmenoi kte‹nai, prˆn patr…da ga‹an ƒkšsqai.” t¾n d' ¢pameibÒmenon prosšfh e‡dwlon ¢maurÒn: „q£rsei, mhdš ti p£gcu met¦ fresˆ de…diqi l…hn: to…h g£r oƒ pompÕj ¤m' œrcetai, ¼n te kaˆ ¥lloi ¢nšrej ºr»santo parest£menai, dÚnatai g£r, Pall¦j 'Aqhna…h: s d' Ñduromšnhn ™lea…rei: ¿ nàn me prošhke ten t£de muq»sasqai.” t¾n d' aâte prosšeipe per…frwn PhnelÒpeia: „e„ mn d¾ qeÒj ™ssi, qeo‹Ò te œkluej aÙd»n, e„ d' ¥ge moi kaˆ ke‹non юzurÕn kat£lexon, ½ pou œti zèei kaˆ Ðr´ f£oj ºel…oio, à ½dh tšqnhke kaˆ e„n 'Adao dÒmoisi.” t¾n d' ¢pameibÒmenon prosšfh e‡dwlon ¢maurÒn: „oÙ mšn toi ke‹nÒn ge dihnekšwj ¢goreÚsw, zèei Ó g' à tšqnhke: kakÕn d' ¢nemèlia b£zein.”

ODISEEA. CÂNTUL IV „De ce-ai venit aici, iubitã sorã? În casa mea tu n-ai fost înainte, Cã prea de tot departe þi-i locaºul. Mã-ndemni sã potolesc în mine-obida ªi multele necazuri ce m-apasã, Cã-ntâi pierdut-am un bãrbat în lege, Cu inimã de leu, cu-atâtea daruri, De nu-i gãseºti între danai pereche. De bun îi merse pomina prin Argos ªi prin Helada. Acum plecã ºi fiul Iubit al meu, plecã în vas pe mare, Un biet copil neînvãþat cu greul ªi nepurtat prin adunãri de oameni. De-aceea eu ºi-l plâng mai mult pe dânsul Decât pe tatãl sãu. Mã tem ºi tremur Ca nu cumva s-o patã ori în þara Pe unde-i dus anume, ori pe mare, Cã mulþi duºmani îl pasc ºi-i vor pieirea Nainte de-a sosi la el în þarã.” Dar prizãrita umbrã-i zise iarã: „Tu fii pe pace, n-avea nici o grijã, Cãci fiu-þi e-ntovãrãºit în cale De un ocrotitor aºa de mare ªi de puternic, c-ar dori oricine Sã-l aibã-alãturi; e zeiþa Palas. Ea se-ndurã de plânsetele tale ªi mã trimise-acum sã-þi dau de ºtire.” Rãspunse Penelopa cea cuminte: „De eºti o zeitate ºi-auzit-ai Al zânei grai, mai spune-mi încã una: Mai vieþuieºte bietu-mi soþ Ulise ªi vede înc-a soarelui luminã? Sau este mort ºi dus pe ceea-lume?” Din nou rãspunse sarbãd-arãtare: „Nu pot sã-þi spun de mai trãieºte-anume Ori este mort, cã-i prost vorbitu-n dodii”.

207

1085

1090

1095

1100

1105

1110

1115

208

845

ODUSSEAIS. D ìj e„pÕn staqmo‹o par¦ klh‹da li£sqh ™j pnoi¦j ¢nšmwn: ¹ d' ™x Ûpnou ¢nÒrouse koÚrh 'Ikar…oio: f…lon dš oƒ Ãtor „£nqh, éj oƒ ™nargj Ôneiron ™pšssuto nuktÕj ¢molgù. mnhstÁrej d' ¢nab£ntej ™pšpleon Øgr¦ kšleuqa, Thlem£cJ fÒnon a„pÝn ™nˆ fresˆn Ðrma…nontej. œsti dš tij nÁsoj mšssV ¡lˆ petr»essa, messhgÝj 'Iq£khj te S£moiÒ te paipalošsshj, 'Aster…j, oÙ meg£lh, limšnej d' œni naÚlocoi aÙtÍ ¢mf…dumoi: tÍ tÒn ge mšnon locÒwntej 'Acaio….

ODISEEA. CÂNTUL IV Aºa grãind, pe la zãvorul uºii Cu-a vântului suflare se strecoarã. Din somn se scoalã fiica lui Icariu Învioratã, cã-n puterea nopþii Aºa curat i se sfetise visul. Iar peþitorii se-ncorãbiarã ªi apucarã umeda cãrare Voind în cale zilele sã-i curme Lui Telemah. Se aflã-ntre Itaca ªi Same cea cu mal stâncos la mijloc Un mic ostrov ce-Asteria se cheamã ªi are el limanuri cu intrare Din douã pãrþi, de-adãpostit corãbii; Pândind acolo-l adãstau aheii.

209

1120

1125

1130

ODUSSEIAS E

5

10

15

20

'Hëj d' ™k lecšwn par' ¢gauoà Tiqwno‹o êrnuq', †n' ¢qan£toisi fÒwj fšroi ºd broto‹sin: oƒ d qeoˆ qîkÒnde kaq…zanon, ™n d' ¥ra to‹si ZeÝj Øyibremšthj, oá te kr£toj ™stˆ mšgiston. to‹si d' 'Aqhna…h lšge k»dea pÒll' 'OdusÁoj mnhsamšnh: mšle g£r oƒ ™ën ™n dèmasi nÚmfhj: „Zeà p£ter ºd' ¥lloi m£karej qeoˆ a„n ™Òntej, m» tij œti prÒfrwn ¢ganÕj kaˆ ½pioj œstw skhptoàcoj basileÚj, mhd fresˆn a‡sima e„dèj, ¢ll' a„eˆ calepÒj t' e‡h kaˆ a‡sula ·šzoi, æj oÜ tij mšmnhtai 'OdussÁoj qe…oio laîn, oŒsin ¥nasse, pat¾r d' ìj ½pioj Ãen. ¢ll' Ð mn ™n n»sJ ke‹tai kratšr' ¥lgea p£scwn, nÚmfhj ™n meg£roisi Kaluyoàj, ¼ min ¢n£gkV ‡scei: Ð d' oÙ dÚnatai ¿n patr…da ga‹an ƒkšsqai: oÙ g£r oƒ p£ra nÁej ™p»retmoi kaˆ ˜ta‹roi, o† kšn min pšmpoien ™p' eÙrša nîta qal£sshj. nàn aâ pa‹d' ¢gaphtÕn ¢pokte‹nai mem£asin o‡kade nisÒmenon: Ð d' œbh met¦ patrÕj ¢kou¾n ™j PÚlon ºgaqšhn ºd' ™j Lakeda…mona d‹an.” t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh nefelhgeršta ZeÚj:

Cântul V

Din patul luminatului Titono Zeiþa dimineþii rãsãrise Spre-a lumina nemuritori ºi oameni. Atunci fãcurã zeii sfat, în frunte Cu Joe care bubuie-n vãzduhuri ªi nu-l întrece nimeni în putere. Luã Minerva între ei cuvântul ªi începu a înºira mulþimea De suferinþi rãbdate de Ulise, Cãci nu uita, ci-i tot pãsa de dânsul Cã sta þinut acasã de Calipso. ªi zise-aºa Minerva: „Tatã Joe ªi zeilor ceilalþi, voi fericiþii ªi pururii, de-acum sã nu mai fie Vrun domn stãpânitor pornit spre bine ªi cruþãtor ºi blând ºi cu dreptate, Ci veºnic rãu, tiran ºi fãrdelege. Cãci iatã cum a fost uitat Ulise De toþi supuºii lui, cu care dânsul A fost aºa de bun ca un pãrinte. El pãtimeºte rãu ºi zace bietul Într-un ostrov în casele zeiþei Calipso, care-l þine cu de-a sila, De nu se poate napoia în þarã, Cãci n-are nãvi, nici lopãtari sã-l ducã Pe spatele cel necuprins al mãrii. ªi unde pui cã umblã sã-l omoare, La-ntorsul lui acasã, peþitorii Pe fiul lui, care s-a dus sã-ntrebe De tatãl sãu, sã capete vreo ºtire La sfântul Pilos ºi-n Lacedemòna.” Dar Joe furtunosul îi rãspunse:

5

10

15

20

25

30

212

25

30

35

40

45

ODUSSEAIS. E „tšknon ™mÒn, po‹Òn se œpoj fÚgen ›rkoj ÑdÒntwn. oÙ g¦r d¾ toàton mn ™boÚleusaj nÒon aÙt», æj à toi ke…nouj 'OduseÝj ¢pote…setai ™lqèn; Thlšmacon d sÝ pšmyon ™pistamšnwj, dÚnasai g£r, éj ke m£l' ¢skhq¾j ¿n patr…da ga‹an †khtai, mnhstÁrej d' ™n nh palimpetj ¢ponšwntai.” à ·a, kaˆ `Erme…an, uƒÕn f…lon, ¢nt…on hÜda: „`Erme…a: sÝ g¦r aâte t£ t' ¥lla per ¥ggelÒj ™ssi: nÚmfV ™ãplok£mJ e„pe‹n nhmertša boul»n, nÒston 'OdussÁoj talas…fronoj, éj ke nšhtai, oÜte qeîn pompÍ oÜte qnhtîn ¢nqrèpwn: ¢ll' Ó g' ™pˆ sced…hj poludšsmou p»mata p£scwn ½mati e„kostù Scer…hn ™r…bwlon †koito, Fai»kwn ™j ga‹an, o‰ ¢gc…qeoi geg£asin: o† kšn min perˆ kÁri qeÕn ìj tim»sousi, pšmyousin d' ™n nh f…lhn ™j patr…da ga‹an, calkÒn te crusÒn te ¤lij ™sqÁt£ te dÒntej, pÒll', Ós' ¨n oÙdš pote Tro…hj ™x»rat' 'OdusseÚj, e‡ per ¢p»mwn Ãlqe, lacën ¢pÕ lhdoj asan. ìj g£r oƒ mo‹r' ™stˆ f…louj t' „dšein kaˆ ƒkšsqai okon ™j ØyÒrofon kaˆ ˜¾n ™j patr…da ga‹an.” ìj œfat', oÙd' ¢p…qhse di£ktoroj 'ArgeŽfÒnthj. aÙt…k' œpeiq' ØpÕ possˆn ™d»sato kal¦ pšdila, ¢mbrÒsia crÚseia, t£ min fšron ºmn ™f' Øgr¾n ºd' ™p' ¢pe…rona ga‹an ¤ma pnoiÍs' ¢nšmoio. e†leto d ·£bdon, tÍ t' ¢ndrîn Ômmata qšlgei, ïn ™qšlei, toÝj d' aâte kaˆ Øpnèontaj ™ge…rei: t¾n met¦ cersˆn œcwn pšteto kratÝj 'ArgeŽfÒnthj.

ODISEEA. CÂNTUL V „Ce vorbã þi-a scãpat din straja gurii, Copila mea? N-ai pus chiar tu la cale Ca peþitorii pedepsiþi sã fie La-ntoarcere de mâna lui Ulise? Pe Telemah petrece-l tu acuma Cu iscusinþã, cã doar poþi, ca teafãr S-ajungã el în þarã ºi cu vasul Din cale-i sã se-ntoarne peþitorii.” Apoi el zise fiului sãu Hermes: „Tu, care eºti pe lângã celelalte ªi vestitorul nostru, mergi ºi spune Zeiþei cea frumos împletoºatã Nestrãmutata-mi vrere, ca pãþitul Ulise-acum sã se întoarne-acasã Nepetrecut de zei ºi nici de oameni, S-ajungã-n Scheria, mãnoasa þarã Ce-o locuiesc feacii, deopotrivã De fericiþi ca zeii, ºi-unde dânºii Cu drag îl vor primi dumnezeieºte ªi-l vor petrece-apoi c-un vas în þarã, Cu daruri de la ei de-ajuns, cu aur ªi-aramã ºi veºminte, atât de multe Cum n-ar fi dobândit el niciodatã Chiar dacã neatins venea pe mare Cu partea lui de pradã de la Troia. Cãci e menit s-ajungã el sã-ºi vadã Pe-ai lui ºi casa-i naltã ºi moºia.” Aºa el porunci. Iar Hermes solul Ceresc ascultã. Pe picioare-ncalþã Sandale dalbe veºnice de aur Cu care el se poartã tot ca vântul Pe apã, pe uscat fãrã hotare, Ia varga lui cu care dupã voie Pe oameni îi adoarme ºi-i deºteaptã Din somn, ºi zboarã-apoi deasupra þãrii

213

35

40

45

50

55

60

65

214 50

55

60

65

70

75

ODUSSEAIS. E Pier…hn d' ™pib¦j ™x a„qšroj œmpese pÒntJ: seÚat' œpeit' ™pˆ kàma l£rJ Ôrniqi ™oikèj, Ój te kat¦ deinoÝj kÒlpouj ¡lÕj ¢trugštoio „cqàj ¢grèsswn pukin¦ pter¦ deÚetai ¤lmV: tù ‡keloj polšessin Ñc»sato kÚmasin `ErmÁj. ¢ll' Óte d¾ t¾n nÁson ¢f…keto thlÒq' ™oàsan, œnq' ™k pÒntou b¦j „oeidšoj ½peirÒnde ½Žen, Ôfra mšga spšoj †keto, tù œni nÚmfh na‹en ™ãplÒkamoj: t¾n d' œndoqi tštmen ™oàsan. pàr mn ™p' ™scarÒfin mšga ka…eto, thlÒse d' Ñdm¾ kšdrou t' eÙke£toio qÚou t' ¢n¦ nÁson Ñdèdei daiomšnwn: ¹ d' œndon ¢oidi£ous' Ñpˆ kalÍ ƒstÕn ™poicomšnh cruse…V kerk…d' Ûfainen. Ûlh d spšoj ¢mfˆ pefÚkei thleqÒwsa, kl»qrh t' a‡geirÒj te kaˆ eÙèdhj kup£rissoj. œnqa dš t' Ôrniqej tanus…pteroi eÙn£zonto, skîpšj t' ‡rhkšj te tanÚglwsso… te korînai e„n£liai, tÍs…n te qal£ssia œrga mšmhlen. ¹ d' aÙtoà tet£nusto perˆ spe…ouj glafuro‹o ¹merˆj ¹bèwsa, teq»lei d stafulÍsi. krÁnai d' ˜xe…hj p…surej ·šon Ûdati leukù, plhs…ai ¢ll»lwn tetrammšnai ¥lludij ¥llh. ¢mfˆ d leimînej malakoˆ ‡ou ºd sel…nou q»leon. œnqa k' œpeita kaˆ ¢q£natÒj per ™pelqën qh»saito „dën kaˆ terfqe…h fresˆn Îsin. œnqa st¦j qhe‹to di£ktoroj 'ArgeŽfÒnthj. aÙt¦r ™peˆ d¾ p£nta ˜ù qh»sato qumù, aÙt…k' ¥r' e„j eÙrÝ spšoj ½luqen. oÙdš min ¥nthn

ODISEEA. CÂNTUL V Pièria, din slãvi se lasã-n mare ªi-acolo dã o fugã peste unde Ca pescãrelul care-n sânul groaznic Al sterpei mãri, tot pescuind, îºi moaie Aripa deasã-n sãrãturã; astfel ªi Hermes se purta pe mii de valuri. Iar când sosi aproape de ostrovul Cel depãrtat, se repezi din apa Cea viorie pe uscat ºi merse La peºtera cea mare, unde zâna Sãlãºuia, ºi o gãsi în casã. Jãratic mare-ardea în vatrã. Lemne De chedru ºi de tuia ce se taie Uºor, în vatrã-arzând, mireasmã dulce Împrãºtiau departe-n tot ostrovul. La stàtive, lucrând o pânzeturã, Þesea zeiþa-n casã c-o suveicã De aur ºi cânta cu-atâta farmec. Iar peºtera-mprejur era cu totul Împãduritã. Înfloreau puternici Arinii, plopii, chiparoºii negri, Mirositori. ªi-acolo zburãtoare Se cuibãreau, ba huhurezi, ba ulii, Ba ciori limboase ce trãiesc pe mare. Iar mai încolo podidea în jurul Boltitei peºteri spornicã-n putere O vie-nstruguritã. ªi din patru Fântâni zidite-aproape-n ºir ºi-ntoarse Cu faþa osebit, curgea o apã Cu totul limpede;-nverzeau alãturi ªi-ntinse umede livezi cu þelini ªi toporaºi. Privind mândreþea asta, ªi-un zeu putea sã stea uimit în faþã-i Înveselindu-ºi sufletul ºi ochii. Acolo stând se minuna ºi Hermes. ªi dupã ce cu drag privi la toate, Intrã de-a dreptu-n peºtera cea largã.

215

70

75

80

85

90

95

100

216

80

85

90

95

100

105

ODUSSEAIS. E ºgno…hsen „doàsa Kaluyè, d‹a qe£wn: oÙ g£r t' ¢gnîtej qeoˆ ¢ll»loisi pšlontai ¢q£natoi, oÙd' e‡ tij ¢pÒproqi dèmata na…ei. oÙd' ¥r' 'OdussÁa megal»tora œndon œtetmen, ¢ll' Ó g' ™p' ¢ktÁj kla‹e kaq»menoj, œnqa p£roj per, d£krusi kaˆ stonacÍsi kaˆ ¥lgesi qumÕn ™ršcqwn [pÒnton ™p' ¢trÚgeton derkšsketo d£krua le…bwn]. `Erme…an d' ™ršeine Kaluyè, d‹a qe£wn, ™n qrÒnJ ƒdrÚsasa faeinù sigalÒenti: „t…pte moi, `Erme…a crusÒrrapi, e„l»louqaj, a„do‹Òj te f…loj te; p£roj ge mn oÜ ti qam…zeij. aÜda Ó ti fronšeij: telšsai dš me qumÕj ¥nwgen, e„ dÚnamai telšsai ge kaˆ e„ tetelesmšnon ™st…n. [¢ll' ›peo protšrw, †na toi p¦r xe…nia qe…w.]” ìj ¥ra fwn»sasa qe¦ paršqhke tr£pezan ¢mbros…hj pl»sasa, kšrasse d nšktar ™ruqrÒn: aÙt¦r Ð p‹ne kaˆ Ãsqe di£ktoroj 'ArgeŽfÒnthj. aÙt¦r ™peˆ de…pnhse kaˆ ½rare qumÕn ™dwdÍ, kaˆ tÒte d» min œpessin ¢meibÒmenoj prosšeipen: „e„rwt´j m' ™lqÒnta qe¦ qeÒn: aÙt¦r ™gè toi nhmertšwj tÕn màqon ™nisp»sw: kšleai g£r. ZeÝj ™mš g' ºnègei deàr' ™lqšmen oÙk ™qšlonta: t…j d' ¨n ˜kën tossÒnde diadr£moi ¡lmurÕn Ûdwr ¥speton; oÙdš tij ¥gci brotîn pÒlij, o† te qeo‹sin ƒer£ te ·šzousi kaˆ ™xa…touj ˜katÒmbaj. ¢ll¦ m£l' oÜ pwj œsti DiÕj nÒon a„giÒcoio oÜte parexelqe‹n ¥llon qeÕn oÜq' ¡liîsai. fhs… toi ¥ndra pare‹nai юzurètaton ¥llwn,

ODISEEA. CÂNTUL V Cum îl vãzu ea, floarea-ntre zeiþe, Calipso-l cunoscu pe el, cãci zeii Uºor se pot cunoaºte laolaltã, Oricât ar fi cu casa lor departe. Dar nu-ntâlni nãuntru pe Ulise. El sta pe mal jãlind ca ºi nainte ªi sfâºiindu-ºi inima cu plânsul, Cu gemet, cu dureri. Cãta cu ochii Înlãcrimaþi spre marea cea pustie. Pe scaun luciu scânteios poftindu-l Pe Hermes, astfel întrebã zeiþa: „Cinstite, scumpe Hermes cel cu varga De aur, oare ce-ai venit la mine Tu care nu prea vii încoace? Spune-mi Ce gând te-aduce. Voia ta sunt gata S-o împlinesc, numai de-aº fi în stare ªi dacã s-ar putea-mplini. Dar vino Întâi sã te cinstesc ca pe un oaspe.” Aºa-i grãi ºi-ntinse-o masã plinã De-ambrozie ºi îi direse roºu Nectar. Mânca ºi bea ucigãtorul Lui Argus, zeul vestitor, ºi-n urmã, Când el se-ndestulã cu prânzul, zise: „Pe mine, zeul, tu mã-ntrebi, zeiþã, De ce-am venit la tine. Eu voi spune Tot adevãrul, dacã mi-ai cerut-o. Cu sil-am fost trimis încoa’ de Joe, Cãci cine-ar sta voios sã umble-atâta Întindere pe apa cea sãratã? ªi nici mãcar nu e pe-aici aproape Vreun oraº cu oameni care-nchinã La zei prinoase ºi jertfiri alese De-o sutã de juncani. Dar peste voia Lui Joe nici un zeu nu-i dat sã treacã ªi nici sã facã vrerea lui deºartã. El zice cã la tine e bãrbatul Cel mai nenorocit dintre bãrbaþii

217 105

110

115

120

125

130

135

140

218

110

115

120

125

130

ODUSSEAIS. E tîn ¢ndrîn, o‰ ¥stu pšri Pri£moio m£conto e„n£etej, dek£tJ d pÒlin pšrsantej œbhsan o‡kad': ¢t¦r ™n nÒstJ 'Aqhna…hn ¢l…tonto, ¼ sfin ™pîrs' ¥nemÒn te kakÕn kaˆ kÚmata makr£. œnq' ¥lloi mn p£ntej ¢pšfqiqen ™sqloˆ ˜ta‹roi, tÕn d' ¥ra deàr' ¥nemÒj te fšrwn kaˆ kàma pšlasse. tÕn nàn s' ºnègein ¢popempšmen Ótti t£cista: oÙ g£r oƒ tÍd' asa f…lwn ¢ponÒsfin Ñlšsqai, ¢ll' œti oƒ mo‹r' ™stˆ f…louj t' „dšein kaˆ ƒkšsqai okon ™j ØyÒrofon kaˆ ˜¾n ™j patr…da ga‹an.” ìj f£to, ·…ghsen d Kaluyè, d‹a qe£wn, ka… min fwn»sas' œpea pterÒenta proshÚda: „scštlio… ™ste, qeo…, zhl»monej œxocon ¥llwn, o† te qea‹s' ¢g£asqe par' ¢ndr£sin eÙn£zesqai ¢mfad…hn, ½n t…j te f…lon poi»set' ¢ko…thn. ìj mn Ót' 'Wr…wn' ›leto ·odod£ktuloj 'Hèj, tÒfra oƒ ºg£asqe qeoˆ ·e‹a zèontej, ›wj min ™n 'Ortug…V crusÒqronoj ”Artemij ¡gn¾ oŒs' ¢gano‹si bšlessin ™poicomšnh katšpefnen. ìj d' ÐpÒt' 'Ias…wni ™ãplÒkamoj Dhm»thr, ú qumù e‡xasa, m…gh filÒthti kaˆ eÙnÍ neiù œni tripÒlJ: oÙd d¾n Ãen ¥pustoj ZeÚj, Ój min katšpefne balën ¢rgÁti keraunù. ìj d' aâ nàn moi ¥gasqe, qeo…, brotÕn ¥ndra pare‹nai. tÕn mn ™gën ™s£wsa perˆ trÒpioj bebaîta oon, ™pe… oƒ nÁa qo¾n ¢rgÁti keraunù ZeÝj ™l£saj ™kšasse mšsJ ™nˆ o‡nopi pÒntJ. œnq' ¥lloi mn p£ntej ¢pšfqiqen ™sqloˆ ˜ta‹roi,

ODISEEA. CÂNTUL V Ce nouã ani se rãzboirã-n jurul Cetãþii lui Priam. ªi dacã-n anul Al zecelea oraºul cucerirã, Se-ntoarserã napoi, dar ei în cale Pãcãtuirã faþã de Minerva. De-aceea ºi asupra lor zeiþa Porni furtunã grea, cumplite valuri. Pe el numai l-aduse-ncoace apa ªi vântul. Joe cere-acum din parte-þi Cât poþi mai iute sã-l porneºti pe dânsul, Cãci nu e dat sã piarã el departe De dragii lui, ci e sortit sã-ºi vadã Pe-ai sãi ºi casa-i naltã ºi moºia.” Se-nfiorã zeiþa ºi-i rãspunse: „Ah, cruzi sunteþi, pizmaºi fãrã potrivã, Voi, zeilor ce nu lãsaþi din pizmã Pe zâne de a-ºi lua de soþ pe-oricare Bãrbat ºi-l pot alege din iubire! Aºa a fost odatã cu-Aurora, Când ea cu Orion se însoþise. Voi cei cu trai tihnit o pizmuirãþi Atâta vreme pânã ce Diana Cea preacuratã ºi cu tron de aur, Ochindu-l în Ortigia, cu blânde Sãgeþi ucise pe-Orion. Tot astfel Când Ceres cea cu plete mândre-odatã Pe-o þelinã de trei ori rãsturnatã Se-ndrãgosti cu Iasion, învinsã De dorul ei; cum Joe-a prins de ºtire, De sus îndatã-l fulgerã pe dânsul. La fel acum, voi, zeilor, din pizmã Nu-mi pãsuiþi sã fiu cu cine-mi place. Doar eu îl mântuii dupã ce Joe În mijlocul noianului cel negru Trãsnind îi sparse vasul, ºi pe talpa

219

145

150

155

160

165

170

175

220

135

140

145

150

155

160

ODUSSEAIS. E tÕn d' ¥ra deàr' ¥nemÒj te fšrwn kaˆ kàma pšlasse. tÕn mn ™gë f…leÒn te kaˆ œtrefon ºd œfaskon q»sein ¢q£naton kaˆ ¢g»raon ½mata p£nta. ¢ll' ™peˆ oÜ pwj œsti DiÕj nÒon a„giÒcoio oÜte parexelqe‹n ¥llon qeÕn oÜq' ¡liîsai, ™rrštw, e‡ min ke‹noj ™potrÚnei kaˆ ¢nègei, pÒnton ™p' ¢trÚgeton. pšmyw dš min oÜ pV ™gè ge: oÙ g£r moi p£ra nÁej ™p»retmoi kaˆ ˜ta‹roi, o† kšn min pšmpoien ™p' eÙrša nîta qal£sshj. aÙt£r oƒ prÒfrwn Øpoq»somai oÙd' ™pikeÚsw, éj ke m£l' ¢skhq¾j ¿n patr…da ga‹an †khtai.” t¾n d' aâte prosšeipe di£ktoroj 'ArgeŽfÒnthj: „oÛtw nàn ¢pÒpempe, DiÕj d' ™pop…zeo mÁnin, m» pèj toi metÒpisqe kotess£menoj calep»nV.” ìj ¥ra fwn»saj ¢pšbh kratÝj 'ArgeŽfÒnthj: ¹ d' ™p' 'OdussÁa megal»tora pÒtnia nÚmfh ½Ž', ™peˆ d¾ ZhnÕj ™pškluen ¢ggeli£wn. tÕn d' ¥r' ™p' ¢ktÁj eáre kaq»menon: oÙdš pot' Ôsse dakruÒfin tšrsonto, kate…beto d glukÝj a„ën nÒston ÑduromšnJ, ™peˆ oÙkšti ¼ndane nÚmfh. ¢ll' à toi nÚktaj mn „aÚesken kaˆ ¢n£gkV ™n spšesi glafuro‹si par' oÙk ™qšlwn ™qeloÚsV: ½mata d' ¨m pštrVsi kaˆ ºŽÒnessi kaq…zwn [d£krusi kaˆ stonacÍsi kaˆ ¥lgesi qumÕn ™ršcqwn] pÒnton ™p' ¢trÚgeton derkšsketo d£krua le…bwn. ¢gcoà d' ƒstamšnh prosefènee d‹a qe£wn: „k£mmore, m» moi œt' ™nq£d' ÑdÚreo, mhdš toi a„ën

ODISEEA. CÂNTUL V Corãbiei plutea Ulise singur. Pieriserã toþi bunii lui tovarãºi, Pe el numai l-aduse-ncoace apa ªi vântul. Drag mi-a fost ºi i-am dat hranã ªi-am juruit sã-l fac fãrã de moarte ªi fãrã bãtrâneþe cât e veacul. Dar dacã nici un zeu nu poate-nfrânge, Nici poate face nemplinitã vrerea Lui Joe ºi el dinadins o cere Sã plece dânsul, ducã-se pe mare. Eu nu-l trimit de fel, cãci n-am corãbii, Nici lopãtari cu care sã-i dau drumul Pe spatele cel necuprins al mãrii. L-oi sfãtui voios ºi n-oi ascunde Nimic spre a putea sosi cu bine ªi sãnãtos la el în þarã.” Hermes Grãi: „Trimite-l chiar aºa, dar iute. Fereºte-te sã nu-l întarþi pe Joe, Mi-e nu cumva sã tabere pe urmã Asupra-þi, mânios fiind pe tine.” Aºa zicând, plecã ucigãtorul Puternic al lui Argus. Iar cinstita Zeiþã o porni spre inimosul Ulise, fiind gata la porunca Lui Joe. Ea-l gãsi pe mal cu ochii Tot plânºi. Tânjind el viaþa dulce ªi-o irosea ºi-ofta de dorul þãrii, De când se sãturase de zeiþã. De-aceea noaptea s-odihnea de silã ªi peste voie-alãturea de dânsa, Cãci ea-l voia în peºtera cea mare. Dar peste zi ºedea pe mal el singur, Pe stânci, ºi se topea de dor, de jale ªi lãcrima cu ochii duºi spre largul Pustiului noian al mãrii. Zâna S-apropie de el ºi-i cuvânteazã: „Sãrace, nu te mai boci ºi viaþa

221

180

185

190

195

200

205

210

222

165

170

175

180

185

ODUSSEAIS. E fqinštw: ½dh g£r se m£la prÒfrass' ¢popšmyw. ¢ll' ¥ge doÚrata makr¦ tamën ¡rmÒzeo calkù eÙre‹an sced…hn: ¢t¦r ‡kria pÁxai ™p' aÙtÁj Øyoà, éj se fšrVsin ™p' ºeroeidša pÒnton. aÙt¦r ™gë s‹ton kaˆ Ûdwr kaˆ onon ™ruqrÕn ™nq»sw menoeikš', ¤ kšn toi limÕn ™rÚkoi, e†mat£ t' ¢mfišsw: pšmyw dš toi oâron Ôpisqen, éj ke m£l' ¢skhq¾j s¾n patr…da ga‹an †khai, a‡ ke qeo… g' ™qšlwsi, toˆ oÙranÕn eÙrÝn œcousin, o† meu fšrtero… e„si noÁsa… te krÁna… te.” ìj f£to, ·…ghsen d polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj, ka… min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚda: „¥llo ti d¾ sÚ, qe£, tÒde m»deai oÙdš ti pomp»n, ¼ me kšleai sced…V per£an mšga la‹tma qal£sshj, deinÒn t' ¢rgalšon te: tÕ d' oÙd' ™pˆ nÁej ™‹sai çkÚporoi perÒwsin, ¢gallÒmenai DiÕj oÜrJ. oÙd' ¨n ™gè g' ¢škhti sšqen sced…hj ™piba…hn, e„ m» moi tla…hj ge, qe£, mšgan Órkon ÑmÒssai m» t… moi aÙtù pÁma kakÕn bouleusšmen ¥llo.” ìj f£to, me…dhsen d Kaluyè, d‹a qe£wn, ceir… tš min katšrexen œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmazen: „à d¾ ¢litrÒj g' ™ssˆ kaˆ oÙk ¢pofèlia e„dèj, oŒon d¾ tÕn màqon ™pefr£sqhj ¢goreàsai. ‡stw nàn tÒde ga‹a kaˆ oÙranÕj eÙrÝj Ûperqe kaˆ tÕ kateibÒmenon StugÕj Ûdwr, Ój te mšgistoj Órkoj deinÒtatÒj te pšlei mak£ressi qeo‹si, m» t… toi aÙtù pÁma kakÕn bouleusšmen ¥llo. ¢ll¦ t¦ mn nošw kaˆ fr£ssomai, ¤ss' ¨n ™mo… per

ODISEEA. CÂNTUL V Nu-þi risipi aici, cã eu îndatã Voios te voi trimite. Ia toporul ªi taie lemne mari ºi întocmeºte O plutã largã, bate-asupra-i scânduri, Podeºte-o sãnãtos ca sã te poarte Pe-ntunecata mare. Eu într-însa Þi-aduc bucate, apã ºi vin roºu De-ajuns, ca nu cumva pe drum sã suferi De foame ºi de sete. Ba ºi haine Þi-oi da ºi-þi voi trimite dup-aceea Prielnic vânt, ca tu s-ajungi în þarã Cu totul neatins, dacã vor zeii Olimpieni cei mai presus de mine Când judecã ºi pun la cale treburi.” Dar, îngrozit, se-mpotrivi Ulise: „Tu n-ai gând bun, zeiþã, tu vrei alta ªi nu sã mã trimiþi, dacã-mi spui mie Sã trec pe-o plutã tot adâncul mãrii, Înfricoºata, groaznica genune, Pe unde nu trec nici corãbii negre ªi cumpãnite, chiar când bate vântul Cel priitor. Eu nu mã-ncred în plutã Cu voia ta, de nu te-nduri, zeiþã, Sã juri un straºnic jurãmânt, cã alta Tu n-ai de gând sã faci cumva cu mine.” Zâmbi Calipso, fala-ntre zeiþe, ªi-l netezi cu mâna ºi-i rãspunse: „Ba te înºeli, tu, om în toatã firea Sã cugeþi ºi sã-mi spui aºa prostie. Dar iatã, eu mã jur cu dinadinsul Pe cer ºi pe pãmânt ºi chiar pe râul Din iad, care e Stixul, cel mai mare ªi cel mai straºnic jurãmânt al nostru, Cã alta n-am de gând sã fac cu tine. Ba cuget ºi te sfãtuiesc întocmai Cum aº gândi sã fac ºi pentru mine,

223

215

220

225

230

235

240

245

224

190

195

200

205

210

215

ODUSSEAIS. E aÙtÍ mhdo…mhn, Óte me creië tÒson †koi: kaˆ g¦r ™moˆ nÒoj ™stˆn ™na…simoj, oÙdš moi aÙtÍ qumÕj ™nˆ st»qessi sid»reoj, ¢ll' ™le»mwn.” ìj ¥ra fwn»sas' ¹g»sato d‹a qe£wn karpal…mwj: Ð d' œpeita met' ‡cnia ba‹ne qeo‹o. Œxon d spe‹oj glafurÕn qeÕj ºd kaˆ ¢n»r: ka… ·' Ð mn œnqa kaqšzet' ™pˆ qrÒnou, œnqen ¢nšsth `Erme…aj, nÚmfh d' ™t…qei p£ra p©san ™dwd»n, œsqein kaˆ p…nein, oŒa brotoˆ ¥ndrej œdousin: aÙt¾ d' ¢nt…on Œzen 'OdussÁoj qe…oio, tÍ d par' ¢mbros…hn dmJaˆ kaˆ nšktar œqhkan. oƒ d' ™p' Ñne…aq' ˜to‹ma proke…mena ce‹raj ‡allon. aÙt¦r ™peˆ t£rphsan ™dhtÚoj ºd potÁtoj, to‹s' ¥ra mÚqwn Ãrce Kaluyè, d‹a qe£wn: „diogenj Laerti£dh, polum»can' 'Odusseà, oÛtw d¾ okÒnde f…lhn ™j patr…da ga‹an aÙt…ka nàn ™qšleij „šnai; sÝ d ca‹re kaˆ œmphj. e‡ ge mn e„de…hj sÍsi fres…n, Óssa toi asa k»de' ¢naplÁsai, prˆn patr…da ga‹an ƒkšsqai, ™nq£de k' aâqi mšnwn sÝn ™moˆ tÒde dîma ful£ssoij ¢q£natÒj t' e‡hj, ƒmeirÒmenÒj per „dšsqai s¾n ¥locon, tÁj t' a„n ™šldeai ½mata p£nta. oÙ mšn qhn ke…nhj ge cere…wn eÜcomai enai, oÙ dšmaj oÙd fu»n, ™peˆ oÜ pwj oÙd œoike qnht¦j ¢qan£tVsi dšmaj kaˆ edoj ™r…zein.” t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „pÒtna qe£, m» moi tÒde cèeo: oda kaˆ aÙtÕj p£nta m£l', oÛneka se‹o per…frwn PhnelÒpeia

ODISEEA. CÂNTUL V De-ar fi s-ajung la astfel de nevoie. Cã nu sunt fãrã cale eu ºi nu mi-e Nici sufletul de fier, ci plin de milã.” Aºa vorbi ºi merse ea nainte Pripindu-se, iar el pãºea din urmã. Când amândoi în peºterã sosirã, El s-aºezã în scaunul din care Se ridicase Hermes, iar zeiþa I-aduse de bãut ºi de mâncare Din câte feluri gustã muritorii. Apoi ºezu în faþa lui Ulise ªi zâne roabe harnic o slujirã Pe dânsa cu nectar ºi-ambrozìe, ªi începurã ei atunci sã umble Cu mânile la-ntinsele bucate. Iar când la masã pofta-ºi alinarã, Deschise vorba-ntâi frumoasa zânã: „Preaiscusite fiu al lui Laerte, Ulise, tu, din Cel-de-sus purcese, Aºadar vrei acum sã pleci acasã În þara ta? Dar totuºi mergi cu bine. De-ai ºti tu însã cât mai ai sã suferi Nainte de-a sosi la tine-n þarã, Ai sta cu mine-aici în casa asta ªi-ai fi nemuritor, deºi duci dorul Soþiei tale ºi-o doreºti de-a pururi. Ce-i drept, o fi ea trupeºã, frumoasã, Dar nu mã þiu eu mai prejos de dânsa, Cã nu se-ncape doar între zeiþe ªi muritoare-ntrecere nici una De frumuseþe ºi de mãreþie.” Ulise priceputul îi rãspunse: „Nu-mi bãnui, zeiþã preacinstitã, Cã ºtiu ºi eu deplin cã nu-i ca tine Cumintea mea nevastã Penelopa

225 250

255

260

265

270

275

280

226

220

225

230

235

240

ODUSSEAIS. E edoj ¢kidnotšrh mšgeqÒj t' e„s£nta „dšsqai: ¹ mn g¦r brotÒj ™sti, sÝ d' ¢q£natoj kaˆ ¢g»rwj. ¢ll¦ kaˆ ïj ™qšlw kaˆ ™šldomai ½mata p£nta o‡kadš t' ™lqšmenai kaˆ nÒstimon Ãmar „dšsqai. e„ d' aâ tij ·a…Vsi qeîn ™nˆ o‡nopi pÒntJ, tl»somai ™n st»qessin œcwn talapenqša qumÒn: ½dh g¦r m£la poll¦ p£qon kaˆ poll¦ mÒghsa kÚmasi kaˆ polšmJ: met¦ kaˆ tÒde to‹si genšsqw.” ìj œfat', ºšlioj d' ¥r' œdu kaˆ ™pˆ knšfaj Ãlqen: ™lqÒntej d' ¥ra tè ge mucù spe…ouj glafuro‹o terpšsqhn filÒthti, par' ¢ll»loisi mšnontej. Ãmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj, aÙt…c' Ð mn cla‹n£n te citîn£ te ›nnut' 'OdusseÚj, aÙt¾ d' ¢rgÚfeon f©roj mšga ›nnuto nÚmfh, leptÕn kaˆ car…en, perˆ d zènhn b£let' „xu‹ kal¾n cruse…hn, kefalÍ d' ™fÚperqe kalÚptrhn. kaˆ tÒt' 'OdussÁŽ megal»tori m»deto pomp»n: dîke mšn oƒ pšlekun mšgan, ¥rmenon ™n pal£mVsi, c£lkeon, ¢mfotšrwqen ¢kacmšnon: aÙt¦r ™n aÙtù steileiÕn perikallj ™l£Žnon, eâ ™narhrÒj: dîke d' œpeita skšparnon ™äxoon: Ãrce d' Ðdo‹o n»sou ™p' ™scati»n, Óqi dšndrea makr¦ pefÚkei, kl»qrh t' a‡geirÒj t', ™l£th t' Ãn oÙranom»khj, aâa p£lai, per…khla, t£ oƒ plèoien ™lafrîj. aÙt¦r ™peˆ d¾ de‹x' Óqi dšndrea makr¦ pefÚkei, ¹ mn œbh prÕj dîma Kaluyè, d‹a qe£wn, aÙt¦r Ð t£mneto doàra: qoîj dš oƒ ½nuto œrgon. e‡kosi d' œkbale p£nta, pelškkhsen d' ¥ra calkù,

ODISEEA. CÂNTUL V De mândrã la privit ºi de-arãtoasã, Cãci ea e o femeie muritoare, Iar tu eºti o zeiþã fãrã moarte ªi fãrã bãtrâneþe. Dar eu totuºi Mereu doresc ºi nãzuiesc odatã S-ajung la mine, sã mã vãd în þarã. ªi de m-ar bate iar vrun zeu pe mare Eu voi rãbda, doar ºtiu sã rabd necazuri, Cãci multe am pãþit, rãbdat-am multe Pe valurile mãrii ºi-n rãzboaie. Sã fie ºi-asta una pe deasupra.” Aºa vorbi Ulise cu Calipso. În vremea asta soarele apuse ªi se-nnoptã. Ei merserã în fundul Boltitei peºteri, unde se culcarã ªi petrecurã pânã ce-adormirã. A doua zi când se ivirã zorii Trandafirii, Ulise-ºi puse straiul ªi-ºi trase mantia pe el. Zeiþa Se învãscu în hainã mare, albã ªi gingaºã, subþire; se încinse Cu-n brâu frumos de aur ºi-o maramã κi potrivi pe cap, iar dupã asta Se îngriji de drumul lui Ulise. Îi dete dar un lung topor de-aramã Cu douã ascuþiºuri, c-o mândreþe De coadã de mãslin vârtos legatã, Uºor de mânuit. Apoi o bardã Cu lemnul bine lustruit ºi-l duse La capãtul ostrovului, pe unde Erau copaci mai mari, arinii, plopii ªi brazii nalþi pânã la cer, cu trunchiul Uscat de tot, cãlit de multã vreme, O cherestea uºoarã la plutire. Zeiþa, dupã ce-i aratã locul Cu arborii cei mari, se-ntoarse-acasã. El începu sã taie-atunci, ºi lucrul

227 285

290

295

300

305

310

315

320

228 245

250

255

260

265

270

ODUSSEAIS. E xšsse d' ™pistamšnwj kaˆ ™pˆ st£qmhn ‡qune. tÒfra d' œneike tšretra Kaluyè, d‹a qe£wn: tštrhnen d' ¥ra p£nta kaˆ ¼rmosen ¢ll»loisi, gÒmfoisin d' ¥ra t»n ge kaˆ ¡rmon…Vsin ¥rassen. Ósson t…j t' œdafoj nhÕj tornèsetai ¢n¾r fort…doj eÙre…hj, eâ e„dëj tektosun£wn, tÒsson ™p' eÙre‹an sced…hn poi»sat' 'OdusseÚj. ‡kria d st»saj, ¢rarën qamšsi stam…nessi, po…ei: ¢t¦r makrÍsin ™phgken…dessi teleÚta. ™n d' ƒstÕn po…ei kaˆ ™p…krion ¥rmenon aÙtù: prÕj d' ¥ra phd£lion poi»sato, Ôfr' „qÚnoi. fr£xe dš min ·…pessi diamperj o„sunVsi, kÚmatoj elar œmen: poll¾n d' ™peceÚato Ûlhn. tÒfra d f£re' œneike Kaluyè, d‹a qe£wn, ƒst…a poi»sasqai: Ð d' eâ tecn»sato kaˆ t£. ™n d' Øpšraj te k£louj te pÒdaj t' ™nšdhsen ™n aÙtÍ, moclo‹sin d' ¥ra t»n ge kate…rusen e„j ¤la d‹an. tštraton Ãmar œhn, kaˆ tù tetšlesto ¤panta: tù d' ¥ra pšmptJ pšmp' ¢pÕ n»sou d‹a Kaluyè, e†mat£ t' ¢mfišsasa quèdea kaˆ loÚsasa. ™n dš oƒ ¢skÕn œqhke qe¦ mšlanoj o‡noio tÕn ›teron, ›teron d' Ûdatoj mšgan, ™n d kaˆ Ïa kwrÚkJ, ™n dš oƒ Ôya t…qei menoeikša poll£: oâron d prošhken ¢p»mon£ te liarÒn te. ghqÒsunoj d' oÜrJ pštas' ƒst…a d‹oj 'OdusseÚj. aÙt¦r Ð phdal…J „qÚneto tecnhšntwj

ODISEEA. CÂNTUL V Degrabã-l mântui. Cu totul zece Copaci trânti pe jos ºi cu toporul Îi tot ciopli ºi-i netezi cu barda Ca meºter ºi-i obli cu ciripia. Într-ast-aduse sfredele zeiþa. ªi grinzile le sfredeli el toate, Le potrivi pe urmã laolaltã ªi le-nnãdi cu scoabe ºi cãtuºe. Pe cât un maistru rotunjeºte fundul Unei corãbii largi de marfã, atâta De largã-ºi face ºi Ulise pluta. Pe deºi diregi aºazã podul cârmei, Îl pardoseºte bine cu lungi scânduri, Ciopleºte un catarg cu care-mbinã Aninãtoarea de vintrele albe, ªi-i face-o cârmã plutei ca s-o mâne ªi cu împletiturã de rãchitã O-mprejmuie de-a lungul ºi de-a latul Ca stãvilar de valuri. Dup-aceea El grãmãdeºte-n fund povarã multã. Calipso-i mai aduce pânzeturã De pânzuit catargul, iar Ulise Gãti cu meºteºug ºi pânzuitul. Legã tot felul de frânghii, odgoane, ªi funii de slãbit sau strâns vintrele ªi-ºi lunecã pe pârghii pluta-n mare. Aºa el a fost gata-n patru zile, Iar în a cincea din ostrov Calipso Îi dete drumul, dupã ce-l lãuse ªi miresmate primeneli îi dase, Ea-i puse ºi o utre cu vin negru, ªi un burduf mai mare plin de apã, ªi o traistã umplutã cu merinde, Cu bunãtãþi gustoase de tot felul ªi-i aburi prielnica ei boare. Voios Ulise pânzele ºi-nvoaltã, Se pune-apoi la cârma lui ºi-ncepe

229

325

330

335

340

345

350

355

230

275

280

285

290

295

ODUSSEAIS. E ¼menoj: oÙdš oƒ Ûpnoj ™pˆ blef£roisin œpipte PlhŽ£daj t' ™sorînti kaˆ Ñy dÚonta Boèthn ”Arkton q', ¿n kaˆ ¥maxan ™p…klhsin kalšousin, ¼ t' aÙtoà stršfetai ka… t' 'Wr…wna dokeÚei, o‡h d' ¥mmorÒj ™sti loetrîn 'Wkeano‹o: t¾n g¦r d» min ¥nwge Kaluyè, d‹a qe£wn, pontoporeušmenai ™p' ¢rister¦ ceirÕj œconta. ˜pt¦ d kaˆ dška mn plšen ½mata pontoporeÚwn, Ñktwkaidek£tV d' ™f£nh Ôrea skiÒenta ga…hj Fai»kwn, Óqi t' ¥gciston pšlen aÙtù: e‡sato d' æj Óte ·inÕn ™n ºeroeidšŽ pÒntJ. tÕn d' ™x A„qiÒpwn ¢niën kre…wn ™nos…cqwn thlÒqen ™k SolÚmwn Ñršwn ‡den: e‡sato g£r oƒ pÒnton ™piple…wn. Ð d' ™cèsato khrÒqi m©llon, kin»saj d k£rh protˆ Ön muq»sato qumÒn: „í pÒpoi, à m£la d¾ meteboÚleusan qeoˆ ¥llwj ¢mf' 'OdusÁŽ ™me‹o met' A„qiÒpessin ™Òntoj: kaˆ d¾ Fai»kwn ga…hj scedÒn, œnqa oƒ asa ™kfugšein mšga pe‹rar юzÚoj, ¼ min ƒk£nei. ¢ll' œti mšn m…n fhmi ¤dhn ™l£an kakÒthtoj.” ìj e„pën sÚnagen nefšlaj, ™t£raxe d pÒnton cersˆ tr…ainan ˜lèn: p£saj d' ÑrÒqunen ¢šllaj panto…wn ¢nšmwn, sÝn d nefšessi k£luye ga‹an Ðmoà kaˆ pÒnton: Ñrèrei d' oÙranÒqen nÚx. sÝn d' eârÒj te nÒtoj t' œpeson zšfurÒj te dusa¾j kaˆ boršhj a„qrhgenšthj, mšga kàma kul…ndwn. kaˆ tÒt' 'OdussÁoj lÚto goÚnata kaˆ f…lon Ãtor, Ñcq»saj d' ¥ra epe prÕj Ön megal»tora qumÒn:

ODISEEA. CÂNTUL V Cu dibãcie sã-ºi îndrepte vasul. Nu-i cad o clipã genele-adormite, Cãci ochii-ºi-are pironiþi la stele, La Cloºca, la Vãcarul care-apune Târziu, la Ursa, poreclitã carul, Vârtelnicul-în-loc ºi ochitorul Lui Orion, ºi care singur este Neasfinþit în Ocean; de-aceea La stânga lui povãþui zeiþa Pe cãpitan sã batã drum pe mare. Cãlãtoreºte el vreo zece zile, Ba încã ºapte, ºi-ntr-a optsprezecea I se ivirã munþi umbroºi, pãmântul Feacilor, pe unde mai aproape Erau de el, ºi-i se pãru cã vede Un scut apãrãtor pe ceaþa mãrii. Neptun, care venea de la poporul Etiopean, zãrindu-l de departe, Din munþi de la Solimi, plutind pe mare Mai rãu se-ncruntã, dã din cap ºi-n sine, „Vai, zice el, de bunã seamã zeii S-au rãzgândit acum despre Ulise Cât eu am stat la etiopi, cãci iatã Cã el s-apropie ºi-acum e-n þara Feacilor, pe unde-i scris sã scape De-amarnica restriºte ce-l apasã. Dar las’ cã eu i-o fac din nou, s-o simtã Cu vârf ºi îndesat.” Aºa el zice ªi strânge norii, marea cu tridentul O tulburã, stârneºte-o vijelie De-ncruciºate vânturi ºi cu norii Uscat ºi apã-nvãluie,-ntuneric Se-nalþã pân’ la cer. Dau iureº Austrul, Munteanul vâjâind ºi Bãltãreþul ªi Crivãþul, rãscoalã munþi de valuri. Slãbi la suflet ºi-n genunchi Ulise Oftã ºi-n sinea lui bãrbatã zise:

231

360

365

370

375

380

385

390

395

232

300

305

310

315

320

ODUSSEAIS. E „ê moi ™gë deilÒj, t… nÚ moi m»kista gšnhtai; de…dw m¾ d¾ p£nta qe¦ nhmertša epen, ¼ m' œfat' ™n pÒntJ, prˆn patr…da ga‹an ƒkšsqai, ¥lge' ¢napl»sein: t¦ d d¾ nàn p£nta tele‹tai. o†oisin nefšessi peristšfei oÙranÕn eÙrÝn ZeÚj, ™t£raxe d pÒnton, ™pispšrcousi d' ¥ellai panto…wn ¢nšmwn: nàn moi sîj a„pÝj Ôleqroj. trˆj m£karej Danaoˆ kaˆ tetr£kij, o‰ tÒt' Ôlonto Tro…V ™n eÙre…V, c£rin 'AtredVsi fšrontej. æj d¾ ™gè g' Ôfelon qanšein kaˆ pÒtmon ™pispe‹n ½mati tù Óte moi ple‹stoi calk»rea doàra Trîej ™pšrriyan perˆ Phlewni qanÒnti. tî k' œlacon kteršwn, ka… meu klšoj Ãgon 'Acaio…: nàn dš me leugalšJ qan£tJ e†marto ¡lînai.” ìj ¥ra min e„pÒnt' œlasen mšga kàma kat' ¥krhj, deinÕn ™pessÚmenon, perˆ d sced…hn ™lšlixe. tÁle d' ¢pÕ sced…hj aÙtÕj pšse, phd£lion d ™k ceirîn prošhke: mšson dš oƒ ƒstÕn œaxe dein¾ misgomšnwn ¢nšmwn ™lqoàsa qÚella: thloà d spe‹ron kaˆ ™p…krion œmpese pÒntJ. tÕn d' ¥r' ØpÒbruca qÁke polÝn crÒnon, oÙd dun£sqh aya m£l' ¢nsceqšein meg£lou ØpÕ kÚmatoj ÐrmÁj: e†mata g£r ˜ b£rune, t£ oƒ pÒre d‹a Kaluyè. Ñy d d» ·' ¢nšdu, stÒmatoj d' ™xšptusen ¤lmhn pikr»n, ¼ oƒ poll¾ ¢pÕ kratÕj kel£ruzen. ¢ll' oÙd' ïj sced…hj ™pel»qeto, teirÒmenÒj per,

ODISEEA. CÂNTUL V „Vai mie, bietul ! Ce-o mai fi cu mine Pân’ la sfârºit? Cã tare mi-este teamã Sã nu fi spus adevãrat zeiþa Cã eu, nainte de-a sosi în þarã Voi pune vârf durerilor pe mare; Aidoma i se-mplineºte spusa. Vezi ce mai nori împresurã tot cerul, Ce tulburatã-i marea ºi ce vifor Se-nvolburã suflând din patru unghiuri! De-acuma-i gata, moarte grea m-aºteaptã. De trei ori ºi de patru ori ferice Danaii care la rãzboi pierirã De dragul celor doi Atrizi în Troia! Muream mai bine ºi-ncheiam veleatul În ziua când sodom venind troienii M-au nãpãdit cu suliþi ferecate, Când strãjuiam la trupul lui Ahile! M-ar fi-ngropat, m-ar fi slãvit aheii; Acum mi-e dat sã mor aºa de jalnic.” Abia gândi el asta ºi-un nãprasnic Talaz asupra-i vine cu putere Grozavã nãvãlind de sus, ºi pluta-i Rãzguduie. El e zvârlit departe De plutã ºi din mâni sloboade cârma, Catargu-i sparge la mijloc furtuna Cea vajnicã de-mponciºate vânturi ªi-n mare cade mai încolo pânza ªi beldia-i. Stã îndelung sub apã Ulise-atunci, nu poate sã se salte Deodatã de sub valul cel nãvalnic, Îngreuiat fiind de straie, darul Zeiþei. Dar la urmã el rãsare, Din gurã-mproaºcã unda cea sãratã Ce-i ºuruie pâraie de pe creºtet. Nu-ºi uitã pluta el, cu tot necazul, S-aþine-n valuri dupã ea ºi-o prinde, Se pune la mijlocul ei ºi scapã

233

400

405

410

415

420

425

430

234 325

330

335

340

345

350

ODUSSEAIS. E ¢ll¦ meqormhqeˆj ™nˆ kÚmasin ™ll£bet' aÙtÁj, ™n mšssV d kaq‹ze tšloj qan£tou ¢lee…nwn. t¾n d' ™fÒrei mšga kàma kat¦ ·Òon œnqa kaˆ œnqa. æj d' Ót' ÑpwrinÕj boršhj foršVsin ¢k£nqaj ¨m ped…on, pukinaˆ d prÕj ¢ll»lVsin œcontai. ìj t¾n ¨m pšlagoj ¥nemoi fšron œnqa kaˆ œnqa: ¥llote mšn te nÒtoj boršV prob£leske fšresqai, ¥llote d' aât' eâroj zefÚrJ e‡xaske dièkein. tÕn d ‡den K£dmou qug£thr, kall…sfuroj 'Inè, Leukoqšh, ¿ prˆn mn œhn brotÕj aÙd»essa, nàn d' ¡lÕj ™n pel£gessi qeîn ™xšmmore timÁj. ¼ ·' 'OdusÁ' ™lšhsen ¢lèmenon, ¥lge' œconta: [a„qu…V d' e„ku‹a potÍ ¢nedÚseto l…mnhj,] Œze d' ™pˆ sced…hj ka… min prÕj màqon œeipe: „k£mmore, t…pte toi ïde Poseid£wn ™nos…cqwn çdÚsat' ™kp£glwj, Óti toi kak¦ poll¦ futeÚei; oÙ mn d» se katafqe…sei, m£la per menea…nwn. ¢ll¦ m£l' ïd' ›rxai, dokšeij dš moi oÙk ¢pinÚssein: e†mata taàt' ¢podÝj sced…hn ¢nšmoisi fšresqai k£llip', ¢t¦r ce…ressi nšwn ™pima…eo nÒstou ga…hj Fai»kwn, Óqi toi mo‹r' ™stˆn ¢lÚxai. tÁ dš, tÒde kr»demnon ØpÕ stšrnoio tanÚssai ¥mbroton: oÙdš t… toi paqšein dšoj oÙd' ¢polšsqai. aÙt¦r ™p¾n ce…ressin ™f£yeai ºpe…roio, ¨y ¢polus£menoj balšein e„j o‡nopa pÒnton pollÕn ¢p' ºpe…rou, aÙtÕj d' ¢ponÒsfi trapšsqai.” ìj ¥ra fwn»sasa qe¦ kr»demnon œdwken,

ODISEEA. CÂNTUL V De cumpãnã. Talazul acum poartã Încoace-ncolo pluta dupã vânturi. Cum toamna duce Crivãþul un maldãr De încâlcit spiniº pe o câmpie, Aºa ºi pluta-i dusã-ncoace-ncolo De vânturi pe noian, ºi ba-i zvârlitã De Austru la Crivãþ ca s-o poarte, Ba e de Bãltãreþ încredinþatã Munteanului pe luciu sã-i dea goanã. Îl vede pe Ulise-atunci copila Lui Cadmus, Ino Leucotea, zâna Subþire-n glezne, care mai nainte Era o muritoare, iar acuma Ea are parte în afundul mãrii De cinstea unui zeu. Se-ndurã dânsa, Cã-l vede-orbecãind aºa pe valuri ªi chinuit, rãsare din genune ªi zboarã-n chip de scufundar, s-aºazã Pe vasul bine-ncãtuºat ºi zice: „De ce te urgisi zguduitorul Pãmântului aºa grozav pe tine, Sãrmane om, urzindu-þi atât de multe Nenorociri? Dar capul nu-þi va pune, Cu toatã-nverºunarea lui. Fã însã Ce-oi spune eu, cã-mi pari a fi cuminte. Dezbracã-te de-aceste haine, lasã S-o ducã vântul pluta, iar tu-noatã Cu mânile ºi nãzuie spre þara Feacilor, pe unde tu scãpa-vei. C-aºa e scris. Dar ia marama asta Vrãjitã de la mine ºi-o încinge Sub pieptul tãu; sã n-ai pe urmã grijã Cã þi se-ntâmplã vreun rãu sau moarte. Dar dacã pe uscat vei pune mâna, Descinge-o de sub piept ºi-arunc-o-n mare Departe, iar tu pleac-apoi încolo.” Aºa grãind, zeiþa-i dete vãlul

235

435

440

445

450

455

460

465

236

355

360

365

370

375

ODUSSEAIS. E aÙt¾ d' ¨y ™j pÒnton ™dÚseto kuma…nonta a„qu…V e„ku‹a: mšlan dš ˜ kàm' ™k£luyen. aÙt¦r Ð merm»rixe polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj, Ñcq»saj d' ¥ra epe prÕj Ön megal»tora qumÒn: „ê moi ™gè, m» t…j moi Øfa…nVsin dÒlon aâte ¢qan£twn, Ó tš me sced…hj ¢pobÁnai ¢nègei. ¢ll¦ m£l' oÜ pw pe…som', ™peˆ ˜k¦j Ñfqalmo‹si ga‹an ™gën „dÒmhn, Óqi moi f£to fÚximon enai. ¢ll¦ m£l' ïd' ›rxw, dokšei dš moi enai ¥riston: Ôfr' ¨n mšn ken doÚrat' ™n ¡rmon…Vsin ¢r»rV, tÒfr' aÙtoà menšw kaˆ tl»somai ¥lgea p£scwn: aÙt¦r ™p¾n d» moi sced…hn di¦ kàma tin£xV, n»xom', ™peˆ oÙ mšn ti p£ra pronoÁsai ¥meinon.” eŒoj Ð taàq' érmaine kat¦ fršna kaˆ kat¦ qumÒn, ðrse d' ™pˆ mšga kàma Poseid£wn ™nos…cqwn, deinÒn t' ¢rgalšon te, kathrefšj, ½lase d' aÙtÒn. æj d' ¥nemoj za¾j Éwn qhmîna tin£xV karfalšwn, t¦ mn ¥r te dieskšdas' ¥lludij ¥llV, ìj tÁj doÚrata makr¦ dieskšdas'. aÙt¦r 'OdusseÝj ¢mf' ˜nˆ doÚrati ba‹ne, kšlhq' æj †ppon ™laÚnwn, e†mata d' ™xapšdune, t£ oƒ pÒre d‹a Kaluyè. aÙt…ka d kr»demnon ØpÕ stšrnoio t£nussen, aÙtÕj d prhn¾j ¡lˆ k£ppese, ce‹re pet£ssaj, nhcšmenai memaèj. ‡de d kre…wn ™nos…cqwn, kin»saj d k£rh protˆ Ön muq»sato qumÒn: „oÛtw nàn kak¦ poll¦ paqën ¢lÒw kat¦ pÒnton, e„j Ó ken ¢nqrèpoisi diotrefšessi mig»Vj. ¢ll' oÙd' ïj se œolpa ÑnÒssesqai kakÒthtoj.”

ODISEEA. CÂNTUL V ªi s-afundã în marea tulburatã Ca scufundarul ºi sub valul negru Se mistui. Îngândurat Ulise Stãtu puþin, oftã ºi-n sine zise: „Vai mie! Nu cumva-mi întinde iarã O cursã vreun zeu când mã îmbie Din vas sã mã cobor? Mai bine încã Sã n-o ascult, cãci eu vãzui cu ochii Cã prea-i departe locul unde-mi spuse Cã voi scãpa. De-aceea fac ce-mi pare Cã-i lucrul cel mai bun; rãmân aicea Sã rabd orice durere pân’ce pluta Se þine încã bine cetluitã. Ci când o fi sã mi-o destrame vântul, Mã pun atunci sã-not, cã alt nimica Mai bun de pus la cale nu-mi rãmâne.” Când el aºa se frãmânta cu mintea, Neptun rãpede-asupra lui deodatã O namilã de val boltit ºi negru, ªi-l mãturã pe el. Cum vântul aprig Suflând rãscoalã un mãnunchi de paie ªi-l spulberã pe câmp încoace-ncolo, Aºa ºi lemnãria plutei valul O-mprãºtie. Dar s-apucà Ulise De-o grindã ºi o cãlãri strunind-o Întocmai ca un cal de cãlãrie, κi scoase haina ce-i dãduse zâna ªi grabnic se încinse cu marama, Se dã pe brânci în mare ºi se-ntinde Cu braþele ºi prinde-apoi sã-noate. Neptun îl vede, dã din cap ºi zice: „Mai oarbecã pe mare-aºa, mai rabdã Obidã multã pânã ce te-apropii De oamenii cei înrudiþi cu Joe, Cã tot socot cã n-ai sã te mai saturi De pãtimit nenorociri”. Cum zice,

237 470

475

480

485

490

495

500

505

238 380

385

390

395

400

ODUSSEAIS. E ìj ¥ra fwn»saj †masen kall…tricaj †ppouj, †keto d' e„j A„g£j, Óqi oƒ klut¦ dèmat' œasin. aÙt¦r 'Aqhna…h, koÚrh DiÒj, ¥ll' ™nÒhsen: à toi tîn ¥llwn ¢nšmwn katšdhse keleÚqouj, paÚsasqai d' ™kšleuse kaˆ eÙnhqÁnai ¤pantaj: ðrse d' ™pˆ kraipnÕn boršhn, prÕ d kÚmat' œaxen, eŒoj Ö Fai»kessi filhrštmoisi mige…h diogen¾j 'OduseÚj, q£naton kaˆ kÁraj ¢lÚxaj. œnqa dÚw nÚktaj dÚo t' ½mata kÚmati phgù pl£zeto, poll¦ dš oƒ krad…h protiÒsset' Ôleqron. ¢ll' Óte d¾ tr…ton Ãmar ™ãplÒkamoj tšles' 'Hèj, kaˆ tÒt' œpeit' ¥nemoj mn ™paÚsato ºd gal»nh œpleto nhnem…h: Ð d' ¥ra scedÕn e‡side ga‹an ÑxÝ m£la proŽdèn, meg£lou ØpÕ kÚmatoj ¢rqe…j. æj d' Ót' ¨n ¢sp£sioj b…otoj pa…dessi fan»V patrÒj, Öj ™n noÚsJ ke‹tai kratšr' ¥lgea p£scwn, dhrÕn thkÒmenoj, stugerÕj dš oƒ œcrae da…mwn, ¢sp£sion d' ¥ra tÒn ge qeoˆ kakÒthtoj œlusan, ìj 'OdusÁ' ¢spastÕn ™e…sato ga‹a kaˆ Ûlh, nÁce d' ™peigÒmenoj posˆn ºpe…rou ™pibÁnai. ¢ll' Óte tÒsson ¢pÁn, Ósson te gšgwne bo»saj, kaˆ d¾ doàpon ¥kouse potˆ spil£dessi qal£sshj: – ·Òcqei g¦r mšga kàma potˆ xerÕn ºpe…roio deinÕn ™reugÒmenon, e‡luto d p£nq' ¡lÕj ¥cnV:

ODISEEA. CÂNTUL V El biciuie comoºii cai ºi-ajunge La Ege, unde ºi-are el locaºul Palatul strãlucit. În vremea asta Minerva mai închipuie ºi alta: Închise drumul vânturilor toate ªi-orândui sã stea pe loc tot vântul ªi-acasã sã se culce; doar pe unul Dezlãnþui, pe Crivãþul vifornic De frânse valu-n faþa lui Ulise ªi-i înlesni cãrarea spre poporul Feacilor cei iubitori de vâsle, S-ajungã neatins de mâna morþii. Nemernicì el încã douã zile ªi douã nopþi bãtut de valuri dese, ªi-i tot pãrea cã-l paºte nenorocul. Dar când a treia oarã zorii zilei κi rãsfirarã pletele de aur, Tãcu vântoaica ºi era pe mare Senin cu totul ºi nevânt. Ulise, Sãltat puþin pe-o creastã de talazuri, C-o repede cãutãturã-n faþã Zãri atunci apropiat pãmântul. Cum nu mai pot de bucurie fiii Când tatãl lor înzdrãvenit se scoalã Din patul unde-a tot zãcut ºi chinuri De-otravã a suferit de vreme lungã, Topindu-se de-o boalã ce-o iscase Un duh afurisit, de care zeii Spre fericirea lor îl lecuirã, Aºa voios s-aratã ºi Ulise Când vede-n faþã-i rãsãrind uscatul ªi dealuri cu pãduri. El tot înoatã Zorind sã-ºi puie pe uscat piciorul. Iar când era de-acolo depãrtare De-un glas de om, atunci aude dânsul Un clocot de la mal: vuia talazul Izbit de stânci, se tot spãrgea cu urlet

239

510

515

520

525

530

535

540

240

405

410

415

420

425

ODUSSEAIS. E oÙ g¦r œsan limšnej nhîn Ñco…, oÙd' ™piwga…, ¢ll' ¢ktaˆ problÁtej œsan spil£dej te p£goi te: – kaˆ tÒt' 'OdussÁoj lÚto goÚnata kaˆ f…lon Ãtor, Ñcq»saj d' ¥ra epe prÕj Ön megal»tora qumÒn: „ê moi, ™peˆ d¾ ga‹an ¢elpša dîken „dšsqai ZeÚj, kaˆ d¾ tÒde la‹tma diatm»xaj ™pšrhsa, œkbasij oÜ pV fa…neq' ¡lÕj polio‹o qÚraze: œktosqen mn g¦r p£goi Ñxšej, ¢mfˆ d kàma bšbrucen ·Òqion, liss¾ d' ¢nadšdrome pštrh, ¢gcibaq¾j d q£lassa, kaˆ oÜ pwj œsti pÒdessi st»menai ¢mfotšroisi kaˆ ™kfugšein kakÒthta: m» pèj m' ™kba…nonta b£lV l…qaki potˆ pštrV kàma mšg' ¡rp£xan: melšh dš moi œssetai Ðrm». e„ dš k' œti protšrw paran»xomai, ½n pou ™feÚrw ºŽÒnaj te paraplÁgaj limšnaj te qal£sshj, de…dw m» m' ™xaàtij ¢narp£xasa qÚella pÒnton ™p' „cquÒenta fšrV barša sten£conta, ºš t… moi kaˆ kÁtoj ™pisseÚV mšga da…mwn ™x ¡lÒj, oŒ£ te poll¦ tršfei klutÕj 'Amfitr…th: oda g¦r éj moi Ñdèdustai klutÕj ™nnos…gaioj.” eŒoj Ð taàq' érmaine kat¦ fršna kaˆ kat¦ qumÒn, tÒfra dš min mšga kàma fšren trhce‹an ™p' ¢kt»n. œnqa k' ¢pÕ ·inoÝj drÚfqh, sÝn d' Ñstš' ¢r£cqh, e„ m¾ ™pˆ fresˆ qÁke qe¦ glaukîpij 'Aq»nh: ¢mfotšrVsi d cersˆn ™pessÚmenoj l£be pštrhj, tÁj œceto sten£cwn, eŒoj mšga kàma parÁlqe. kaˆ tÕ mn ìj Øp£luxe, palirrÒqion dš min aâtij

ODISEEA. CÂNTUL V Îngrozitor ºi-nspumega tot malul. Cãci nu erau limanuri, nici popasuri ªi-acioale de corãbii, ci doar coaste De þancuri ºi de stânci prãpãstioase. Slãbi la suflet ºi-n genunchi Ulise, Oftã ºi-n sinea lui bãrbatã zise: „Vai mie, cã-n zadar îmi dete Joe Sã vãd pãmânt neaºteptat, cãci tocmai Când strãbãtui acest noian de ape, Nu-mi pare nicãiri pe þãrm sã fie Un loc pe unde pot ieºi din mare. Rãsare-n faþã-mi zid de stâncãrie; Rãsunãtor acolo muge valul, Iar lângã þãrm afundã este marea ªi nu pot sã mã þin pe amândouã Picioarele, sã scap de rãul mãrii. Sã ies mã tem, cã m-ar rãpi talazul ªi m-ar izbi de-o þuguiatã stâncã ªi-mi poate fi zadarnicã-ncercarea. Iar dacã-not pe-alãturi mai încolo Sã cat liman sau vreo aºezãturã Pe mãrgeniºul mãrii, mã tem iarã Sã nu mã ia vârtejul sã mã-ntoarcã Napoi pe larg cu gemet greu din suflet. Ori nu cumva asupra mea s-asmuþe Vr-o zeitate din afund de mare Vreuna dintre multele dihãnii Hrãnite de-Amfitrita cea slãvitã, Cã prea sunt urgisit de zeul mãrii.” ªi-n vreme ce el astfel socotise, Spre capãtul stâncos îl duse valul. Cu trupul rupt, cu oasele zdrobite S-ar fi ales atunci, dacã Minerva Nu-i da un gând: cu braþele-amândouã Se prinse el de un colþan ºi-acolo Gemând se grepþinã pânã ce valul Trecu, ºi el putu sã se dezbare.

241

545

550

555

560

565

570

575

242 430

435

440

445

450

455

ODUSSEAIS. E plÁxen ™pessÚmenon, thloà dš min œmbale pÒntJ. æj d' Óte poulÚpodoj qal£mhj ™xelkomšnoio prÕj kotulhdonÒfin pukinaˆ l£Žggej œcontai, ìj toà prÕj pštrVsi qrasei£wn ¢pÕ ceirîn ·inoˆ ¢pšdrufqen: tÕn d mšga kàm' ™k£luyen. œnqa ke d¾ dÚsthnoj Øpr mÒron êlet' 'OdusseÚj, e„ m¾ ™pifrosÚnhn dîke glaukîpij 'Aq»nh: kÚmatoj ™xanadÚj, t£ t' ™reÚgetai ½peirÒnde, nÁce paršx, ™j ga‹an Ðrèmenoj, e‡ pou ™feÚroi ºŽÒnaj te paraplÁgaj limšnaj te qal£sshj. ¢ll' Óte d¾ potamo‹o kat¦ stÒma kallirÒoio Œxe nšwn, tÍ d» oƒ ™e…sato cîroj ¥ristoj, le‹oj petr£wn, kaˆ ™pˆ skšpaj Ãn ¢nšmoio: œgnw d proršonta kaˆ eÜxato Ön kat¦ qumÒn: „klàqi, ¥nax, Ótij ™ss…: polÚlliston dš s' ƒk£nw feÚgwn ™k pÒntoio Poseid£wnoj ™nip£j. a„do‹oj mšn t' ™stˆ kaˆ ¢qan£toisi qeo‹sin, ¢ndrîn Ój tij †khtai ¢lèmenoj, æj kaˆ ™gë nàn sÒn te ·Òon s£ te goÚnaq' ƒk£nw poll¦ mog»saj. ¢ll' ™lšaire, ¥nax: ƒkšthj dš toi eÜcomai enai.” ìj f£q', Ð d' aÙt…ka paàsen ˜Õn ·Òon, œsce d kàma, prÒsqe dš oƒ po…hse gal»nhn, tÕn d' ™s£wsen ™j potamoà proco£j. Ð d' ¥r' ¥mfw goÚnat' œkamye ce‹r£j te stibar£j: ¡lˆ g¦r dšdmhto f…lon kÁr: õdee d crÒa p£nta, q£lassa d k»kie poll¾ ¨n stÒma te ·‹n£j q': Ð d' ¥r' ¥pneustoj kaˆ ¥naudoj

ODISEEA. CÂNTUL V Dar când se nãpusti napoi talazul Rãsfrânt, departe-l azvârli-n vultoare. Precum când caracatiþa se smulge Din cuibul ei, se þine de crãcane Pietriº mãrunt, aºa de colþii stâncii Lipite stau fâºii de piele ruptã Din braþele-ndrãzneþe-a lui Ulise. ªi-o undã mare-l înghiþi pe dânsul. În ciuda soartei el pierea sãrmanul, De nu-l trezea cu sfatul ei Minerva: Rãzbate sus cu capul din talazul Cel nãpustit spre mal ºi-o ia de-a lungul Uscatului ºi cautã el în faþã-i Vreun liman sau vr-o aºezãturã, ªi-noat-aºa mereu pânã ce-apucã Pe gura unui râu cu ape limpezi. ªi cel mai bun acolo-i pare locul, Cã-i neted, nestâncos, ferit de vânturi. Cum vede râul curgãtor în faþã-i, Se roagã-aºa de el: „Ascultã, Doamne, Oricare-ai fi. La tine vin, fierbinte ªi mult te rog, dorind sã fug de mare, De ciuda lui Neptun. De cinste-i vrednic ªi chiar din partea zeilor tot omul Ce rãtãcind s-ar milogi la dânºii, Cum eu acuma, dup-atâtea cazne, La tine vin ºi-þi cad smerit la unda ªi la genunchii tãi. Aibi milã, Doamne, Sunt rugãtor, cer adãpost la tine.” Cum l-auzi, stãtu din mersu-i râul, Opri talazul, potoli vârtejul În faþã-i ºi-l adãposti pe dânsul Pe matca de la gura lui. Ulise Cãzu pe loc de mâni ºi de picioare, Puterile-i secaserã pe mare. I se bolfise trupul, ºi pe gurã, Pe nas þâºnea dintr-însul sãrãturã.

243 580

585

590

595

600

605

610

615

244

460

465

470

475

480

ODUSSEAIS. E ke‹t' Ñlighpelšwn, k£matoj dš min a„nÕj †kanen. ¢ll' Óte d» ·' ¥mpnuto kaˆ ™j fršna qumÕj ¢gšrqh, kaˆ tÒte d¾ kr»demnon ¢pÕ ›o làse qeo‹o. kaˆ tÕ mn ™j potamÕn ¡limur»enta meqÁken, ¨y d' œferen mšga kàma kat¦ ·Òon, aya d' ¥r' 'Inë dšxato cersˆ f…lVsin: Ð d' ™k potamo‹o liasqeˆj sco…nJ Øpekl…nqh, kÚse d ze…dwron ¥rouran. Ñcq»saj d' ¥ra epe prÕj Ön megal»tora qumÒn: „ê moi ™gè, t… p£qw; t… nÚ moi m»kista gšnhtai; e„ mšn k' ™n potamù duskhdša nÚkta ful£ssw, m» m' ¥mudij st…bh te kak¾ kaˆ qÁluj ™šrsh ™x Ñlighpel…hj dam£sV kekafhÒta qumÒn: aÜrh d' ™k potamoà yucr¾ pnšei ºîqi prÒ. e„ dš ken ™j kleitÝn ¢nab¦j kaˆ d£skion Ûlhn q£mnois' ™n pukino‹si katadr£qw, e‡ me meqe…h ·‹goj kaˆ k£matoj, glukerÕj dš moi Ûpnoj ™pšlqoi, de…dw m¾ q»ressin ›lwr kaˆ kÚrma gšnwmai.” ìj ¥ra oƒ fronšonti do£ssato kšrdion enai: bÁ ·' ‡men e„j Ûlhn: t¾n d scedÕn Ûdatoj eáren ™n perifainomšnJ. doioÝj d' ¥r' Øp»luqe q£mnouj ™x ÐmÒqen pefuîtaj: Ð mn ful…hj, Ð d' ™la…hj. toÝj mn ¥r' oÜt' ¢nšmwn di£h mšnoj ØgrÕn ¢šntwn, oÜte pot' ºšlioj fašqwn ¢kt‹sin œballen, oÜt' Ômbroj per£aske diamperšj: ìj ¥ra puknoˆ ¢ll»loisin œfun ™pamoibad…j: oÞj Øp' 'OdusseÝj dÚset'. ¥far d' eÙn¾n ™pam»sato cersˆ f…lVsin

ODISEEA. CÂNTUL V Acolo, fãrã glas, fãrã suflare Rãmase leºinat; îl copleºise Preamarea-i trudã. Când la urmã prinse Sã mai rãsufle ºi sã-ºi vie-n fire, Marama zânei de pe el desprinse ªi-o azvârli pe râul scurs în mare. Un val puternic o luã cu sine, De unde-apoi o strânse Leucotea. S-abate de la râu atunci Ulise, Prin papurã se pleacã ºi sãrutã Pãmântul drag, dãruitor de hranã ªi, suspinând, aºa socoate-n sine: „Vai mie, ce-o mai fi pânã la urmã ªi cum sã fac? De voi petrece-o noapte Muncit de griji pe lângã râu, mi-e teamã Ca nu cumva rãcoarea cea hainã, Cu brumã din belºug împreunatã, Viaþa sã-mi rãpuie, aºa puþinã ªi ºubredã cum e, de zbuciumatã, Cãci boarea nopþii de la râu e rece. De m-aº sui la deal ºi-n umbra deasã Sub tufe m-aº culca într-o pãdure, ªi frigul m-ar lãsa ºi osteneala S-am parte de plãcutul somn, mi-e teamã Sã nu fiu sfâºiat, mâncat de fiare.” Aºa gândi. ªi socoti mai bine Sã intre în desiºul din pãdurea Crescutã pe un grind de lângã apã. Se tupilã aci sub rãmuriºul A doi mãslini, din care unul rodnic, Cellalt sãlbatic, nimerise locul Pe unde niciodatã nu rãzbise Nici adiere umedã de vânturi, Nici raze de la luminosul soare, Nici ploaie peste tot, aºa prin ramuri Era-ndesit ºi-mpleticit tufiºul Sub care-aci se oploºi Ulise.

245

620

625

630

635

640

645

650

246

485

490

ODUSSEAIS. E eÙre‹an: fÚllwn g¦r œhn cÚsij ½liqa poll», Ósson t' º dÚw º tre‹j ¥ndraj œrusqai érV ceimer…V, e„ kaˆ m£la per calepa…noi. t¾n mn „dën g»qhse polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj, ™n d' ¥ra mšssV lškto, cÚsin d' ™peceÚato fÚllwn. æj d' Óte tij dalÕn spodiÍ ™nškruye mela…nV ¢groà ™p' ™scatiÁj, ú m¾ p£ra ge…tonej ¥lloi, spšrma purÕj sózwn, †na m» poqen ¥lloqen aÛoi, ìj 'OduseÝj fÚlloisi kalÚyato. tù d' ¥r' 'Aq»nh Ûpnon ™p' Ômmasi ceà', †na min paÚseie t£cista dusponšoj kam£toio, f…la blšfar' ¢mfikalÚyaj.

ODISEEA. CÂNTUL V Cu mânile ºi-ncãputã din frunze Un bun culcuº, cã mult a fost frunziºul Acolo scuturat pe jos grãmadã, De-ai fi putut acoperi cu dânsul Doi oameni, ba ºi trei pe vremea iernii, Oricât de aspru sã fi fost iernatul. Înviorat, cum îl vãzu, Ulise Se tolãni în pituliº la mijloc ªi-asupra-i movili un strat de frunze. Cum uneori un om când n-are-aproape Vecini ºi stã la capãtul de þarã Pe sub cenuºã-ascunde un tãciune Ca sâmbure de foc sã-i fie-n vatrã, Spre-a nu-ºi aprinde focul de la alþii, Aºa Ulise se-nveli sub frunze. Pe ochi îi picurã atunci Minerva Un somn plãcut ºi pleoapele-i închise, Ca el sã se întreme cât mai bine De greul trudei care-l istovise.

247

655

660

665

670

ODUSSEIAS Z

5

10

15

20

•Wj Ð mn œnqa kaqeàde polÚtlaj d‹oj 'OdusseÝj ÛpnJ kaˆ kam£tJ ¢rhmšnoj: aÙt¦r 'Aq»nh bÁ ·' ™j Fai»kwn ¢ndrîn dÁmÒn te pÒlin te: o‰ prˆn mšn pot' œnaion ™n eÙrucÒrJ `Upere…V, ¢gcoà Kuklèpwn ¢ndrîn ØperhnoreÒntwn, o† sfeaj sinšskonto, b…hfi d fšrteroi Ãsan. œnqen ¢nast»saj ¥ge Naus…qooj qeoeid»j, eŒsen d Scer…V, ˜k¦j ¢ndrîn ¢lfhst£wn, ¢mfˆ d te‹coj œlasse pÒlei kaˆ ™de…mato o‡kouj kaˆ nhoÝj po…hse qeîn kaˆ ™d£ssat' ¢roÚraj. ¢ll' Ð mn ½dh khrˆ dameˆj ”AŽdÒsde beb»kei, 'Alk…nooj d tÒt' Ãrce, qeîn ¥po m»dea e„dèj. toà mn œbh prÕj dîma qe¦ glaukîpij 'Aq»nh, nÒston 'OdussÁŽ megal»tori mhtiÒwsa. bÁ d' ‡men ™j q£lamon poluda…dalon, ú œni koÚrh koim©t' ¢qan£tVsi fu¾n kaˆ edoj Ðmo…h, Nausik£a, qug£thr megal»toroj 'AlkinÒoio, p¦r d dÚ' ¢mf…poloi, Car…twn ¥po k£lloj œcousai, staqmo‹Žn ˜k£terqe: qÚrai d' ™pškeinto faeina…. ¹ d' ¢nšmou æj pnoi¾ ™pšssuto dšmnia koÚrhj, stÁ d' ¥r' Øpr kefalÁj ka… min prÕj màqon œeipen, e„domšnh koÚrV nausikleito‹o DÚmantoj, ¼ oƒ Ðmhlik…h mn œhn, kec£risto d qumù. tÍ min ™eisamšnh prosšfh glaukîpij 'Aq»nh:

Cântul VI

Aºa dormea Ulise, copleºitul De trudã ºi nesomn, când iatã-n þara Feacilor se coborî Minerva ªi merse în cetatea lor. Feacii Nainte vreme locuiau în larga Hiperia, vecini cu îngâmfaþii Ciclopi, care mai tari fiind ca dânºii, Într-una-i bântuiau. Deci Nausitoos, Dumnezeiescul domn, de-acolo-i duse În Schèria, departe de-acei oameni Iscoditori, cu zid oraºu-ncinse, Zidi locaºuri pentru zei, ºi case ªi-ogoare le-mpãrþi. Dar el murise ªi-acum domnea cumintele Alcinoos. La curtea lui se duse-atunci Minerva Voind s-ajute-ntorsul lui Ulise. Se furiºã zeiþa în iatacul Bogat-împodobit, unde-adormise Domniþa Nausicaa, deopotrivã Cu zânele la chip ºi la fãpturã; Cu ea dormeau, de-o parte ºi de alta La uºã, douã gingaºe-odãiaºe De-o frumuseþe datã lor de Graþii. Închise-au fost lucioasele canaturi, Dar zâna rãzbãtu uºor ºi iute Ca o suflare pân’ la patul fetei, La creºtet îi stãtu. ªi întrupatã Ca fiica lui Dimant, corãbierul Vestit, cu ea fiind de-o seamã fata Lui Alcinou, prietenã iubitã, Zeiþa-i zise astfel: „Nausicaa,

5

10

15

20

25

30

250 25

30

35

40

45

50

ODUSSEAIS. Z „Nausik£a, t… nÚ s' ïde meq»mona ge…nato m»thr; e†mata mšn toi ke‹tai ¢khdša sigalÒenta, soˆ d g£moj scedÒn ™stin, †na cr¾ kal¦ mn aÙt¾n ›nnusqai, t¦ d to‹si parasce‹n, o† kš s' ¥gwntai: ™k g£r toi toÚtwn f£tij ¢nqrèpouj ¢naba…nei ™sql», ca…rousin d pat¾r kaˆ pÒtnia m»thr. ¢ll' ‡omen plunšousai ¤m' ºÒŽ fainomšnhfi: ka… toi ™gë sunšriqoj ¤m' ›yomai, Ôfra t£cista ™ntÚneai, ™peˆ oÜ toi œti d¾n parqšnoj œsseai: ½dh g£r se mnîntai ¢ristÁej kat¦ dÁmon p£ntwn Fai»kwn, Óqi toi gšnoj ™stˆ kaˆ aÙtÍ. ¢ll' ¥g' ™pÒtrunon patšra klutÕn ºîqi prÕ ¹miÒnouj kaˆ ¥maxan ™fopl…sai, ¼ ken ¥gVsi zîstr£ te kaˆ pšplouj kaˆ ·»gea sigalÒenta. kaˆ d soˆ ïd' aÙtÍ polÝ k£llion º pÒdessin œrcesqai: pollÕn g¦r ¥po pluno… e„si pÒlhoj.” ¹ mn ¥r' ìj e„poàs' ¢pšbh glaukîpij 'Aq»nh OÜlumpÒnd', Óqi fasˆ qeîn ›doj ¢sfalj a„eˆ œmmenai: oÜt' ¢nšmoisi tin£ssetai oÜte pot' ÔmbrJ deÚetai oÜte ciën ™pip…lnatai, ¢ll¦ m£l' a‡qrh pšptatai ¢nnšfeloj, leuk¾ d' ™pidšdromen a‡glh: tù œni tšrpontai m£karej qeoˆ ½mata p£nta. œnq' ¢pšbh glaukîpij, ™peˆ diepšfrade koÚrV. aÙt…ka d' 'Hëj Ãlqen ™äqronoj, ¼ min œgeire Nausik£an eÜpeplon: ¥far d' ¢peqaÚmas' Ôneiron, bÁ d' ‡menai di¦ dèmaq', †n' ¢gge…leie tokeàsi, patrˆ f…lJ kaˆ mhtr…: kic»sato d' œndon ™Òntaj.

ODISEEA. CÂNTUL VI De ce pe tine-aºa de lãsãtoare Te fãcu mama? Dalbele-þi veºminte Stau nelãute ºi þi-i nunta aproape, Când trebuie ºi tu sã-mbraci mândreþe De straie ºi sã dai la fel acelor Care te iau la dânºii; doar cu asta Câºtigi un nume bun în faþa lumii ªi faci ca sã se bucure pãrinþii. Sã mergem darã la spãlat chiar mâne De timpuriu, de-ndatã ce-nzili-va, ªi eu vin sã te-ajut ca tu mai iute Sã isprãveºti. ªtii bine cã de-acuma Tu multã vreme nu rãmâi fecioarã. C-au început a te peþi fruntaºii Feacilor, feciori de neam ca tine. Te roagã dar de preamãritul tatã Sã-þi fie gata-n zori de zi cãruþa Cea trasã de doi muli, sã-þi duci podoaba De-mbrãcãminte, cingãtori ºi rochii, Ca sã le speli la râu, cã pentru tine-i Cu mult mai bine-aºa decât sã umbli Pe jos, doar prea-i departe de cetate Spãlãtoria.” Astfel Minerva-i zice ªi pleacã spre Olimp, pe unde zeii ªi-au adãpostul lor de veci, pe care Nu-l bate vânt, nici ploaie, nici ninsoare, Ci nepãtat de nori pluteºte-asupra-i Senin ºi orbitoare strãlucire; De-aceea ºi ferice-acolo zeii Petrec ºi se desfatã ziua toatã. Acolo merse Palas dupã sfatul Ce-l dete fetei. Iute dup-aceea Pe tron de aur zâna dimineþii Ivindu-se, trezi pe Nausicaa. Pe loc, de vis miratã, dânsa merge Prin casã vrând pãrinþilor sã spuie Dorinþa ei, ºi-n salã întâlneºte

251

35

40

45

50

55

60

65

252

55

60

65

70

75

ODUSSEAIS. Z ¹ mn ™p' ™sc£rV Âsto sÝn ¢mfipÒloisi gunaix…n, ºl£kata strwfîs' ¡lipÒrfura: tù d qÚraze ™rcomšnJ xÚmblhto met¦ kleitoÝj basilÁaj ™j boul»n, †na min k£leon Fa…hkej ¢gauo…. ¹ d m£l' ¥gci st©sa f…lon patšra prosšeipe: „p£ppa f…l', oÙk ¨n d» moi ™fopl…sseiaj ¢p»nhn Øyhl¾n eÜkuklon, †na klut¦ e†mat' ¥gwmai ™j potamÕn plunšousa, t£ moi ·erupwmšna ke‹tai; kaˆ d soˆ aÙtù œoike met¦ prètoisin ™Ònta boul¦j bouleÚein kaqar¦ cro e†mat' œconta. pšnte dš toi f…loi uŒej ™nˆ meg£roij geg£asin, oƒ dÚ' Ñpu…ontej, tre‹j d' ºqeoi qalšqontej: oƒ d' a„eˆ ™qšlousi neÒpluta e†mat' œcontej ™j corÕn œrcesqai: t¦ d' ™mÍ frenˆ p£nta mšmhlen.” ìj œfat': a‡deto g¦r qalerÕn g£mon ™xonomÁnai patrˆ f…lJ: Ð d p£nta nÒei kaˆ ¢me…beto mÚqJ: „oÜte toi ¹miÒnwn fqonšw, tškoj, oÜte teu ¥llou. œrceu: ¢t£r toi dmîej ™fopl…ssousin ¢p»nhn Øyhl¾n eÜkuklon, Øperter…V ¢raru‹an.” ìj e„pën dmèessin ™kškleto, toˆ d' ™p…qonto. oƒ mn ¥r' ™ktÕj ¥maxan ™ätrocon ¹mione…hn Ópleon ¹miÒnouj q' Ûpagon zeàx£n q' Øp' ¢p»nV: koÚrh d' ™k qal£moio fšren ™sqÁta faein»n. kaˆ t¾n mn katšqhken ™ãxšstJ ™p' ¢p»nV: m»thr d' ™n k…stV ™t…qei menoeikš' ™dwd¾n panto…hn, ™n d' Ôya t…qei, ™n d' onon œceuen ¢skù ™n a„ge…J: koÚrh d' ™peb»set' ¢p»nhj.

ODISEEA. CÂNTUL VI Pe amândoi, pe mama stând la vatrã Cu roabele ºi lânã porfirie Torcând; pe tata, tocmai când la uºã Ieºea la sfat sã meargã cu fruntaºii Cei mari, chemat fiind de dânºii. Fata S-apropie de tata-i ºi se roagã: „Tãicuþã dragã, n-ai putea tu oare Sã-mi dai cãruþa naltã ºi-nrotatã Ca eu la râu cu ea sã duc podoaba De haine sã le spãl, cã sunt purtate? Cã doar ºi tu se cade s-ai pe tine Veºmintele curate, când la sfaturi Stai cu fruntaºii þãrii. Dup-aceea Ai cinci feciori acasã. Doi dintr-înºii Sunt cu femei, dar trei sunt încã tineri Holtei; ºi ei, cum ºtii, vor tot cu haine Abia spãlate sã se prindã-n horã. ªi vezi, de toate astea eu am grijã.” Aºa grãi domniþa. De ruºine, Nu pomeni pãrintelui de nunta-i Apropiatã. Dumerit de asta, Rãspunse fetei: „Scumpa mea copilã, Cu drag îþi dau ºi mulii ºi-orice alta, Poþi merge. Robii þi-or gãti cãruþã Naltã ºi-nrotatã ºi cu chelnã.” Aºa grãi ºi porunci pe urmã La robi, iar ei gãtirã o cãruþã Aºa cum zise, scoaserã-apoi mulii ªi-i înjugarã la cãruþã. Fata ªi-aduse din cãmarã frumuseþe De-mbrãcãminte ºi o puse-n chelna Cãruþei lustruite. Ba mai puse ªi mama-i un paner cu demâncare ªi udãturã inimii plãcutã ªi vin turnã într-un burduf de caprã. Iar când copila se sui-n cãruþã, Ea-i dete în ulcior frumos de aur

253

70

75

80

85

90

95

100

105

254

80

85

90

95

100

ODUSSEAIS. Z dîken d crusšV ™n lhkÚqJ ØgrÕn œlaion, eŒoj cutlèsaito sÝn ¢mfipÒloisi gunaix…n. ¹ d' œlaben m£stiga kaˆ ¹n…a sigalÒenta, m£stixen d' ™l£an: kanac¾ d' Ãn ¹miÒnoiŽn: aƒ d' ¥moton tanÚonto, fšron d' ™sqÁta kaˆ aÙt»n, oÙk o‡hn: ¤ma tÍ ge kaˆ ¢mf…poloi k…on ¥llai. aƒ d' Óte d¾ potamo‹o ·Òon perikallš' †konto, œnq' à toi plunoˆ Ãsan ™phetano…, polÝ d' Ûdwr kalÕn ØpekprÒreen m£la per ·upÒwnta kaqÁrai, œnq' a† g' ¹miÒnouj mn Øpekprošlusan ¢p»nhj. kaˆ t¦j mn seàan potamÕn p£ra din»enta trègein ¥grwstin melihdša: taˆ d' ¢p' ¢p»nhj e†mata cersˆn ›lonto kaˆ ™sfÒreon mšlan Ûdwr, ste‹bon d' ™n bÒqroisi qoîj, œrida profšrousai. aÙt¦r ™peˆ plàn£n te k£qhr£n te ·Úpa p£nta, ˜xe…hj pštasan par¦ q‹n' ¡lÒj, Âci m£lista l£Žggaj potˆ cšrson ¢poptÚeske q£lassa. aƒ d loess£menai kaˆ cris£menai l…p' ™la…J de‹pnon œpeiq' e†lonto par' ÔcqVsin potamo‹o, e†mata d' ºel…oio mšnon ters»menai aÙgÍ. aÙt¦r ™peˆ s…tou t£rfqen dmJa… te kaˆ aÙt», sfa…rV taˆ d' ¥r' œpaizon, ¢pÕ kr»demna baloàsai, tÍsi d Nausik£a leukèlenoj ½rceto molpÁj. o†h d' ”Artemij esi kat' oÜrea „ocšaira, À kat¦ Thägeton perim»keton À 'ErÚmanqon, terpomšnh k£proisi kaˆ çke…Vs' ™l£foisi:

ODISEEA. CÂNTUL VI Ulei de uns cu roabele la scaldã. Luã pe urmã Nausicaa biciul ªi frânele ºi asmuþi jugarii Cu ºfichiul. Ei cu tropot o pornirã ªi-o-ntinserã la drum din rãsputere, ªi duserã veºmintele ºi fata Nu singurã, ci întovãrãºitã De alte fete slugi. Iar când sosirã La râu, mândreþe de ºivoi pe lângã Spãlãtorii durate trainic, unde Curg ape limpezi ºuruind afarã, De curãþã chiar rufe ºi mai negre, Jugarii ele-acolo desjugarã, Lãsarã pe-amândoi sã pãºuneze Pe lângã mal din iarba lor gustoasã, Iar fetele luarã din cãruþã Veºmintele ºi-n apã le-afundarã ªi-n albii le cãlcarã pe-ntrecute Pripindu-se. ªi dupã ce spãlarã ªi curãþirã hainele de toatã Mânjala lor, pe rând ºi câte una Le-ntinserã pe þãrm, pe unde prundul Era de tot albit de valul mãrii. La râu apoi ºi ele se scãldarã ªi cu ulei se unserã pe piele ªi la prânzit ºedeau pe malul apei ªi aºteptau a rufelor zbicire La vipia de soare. Iar când ele Se sãturarã de mâncat, zvârlirã Maramele din cap ºi s-apucarã La joc cu mingea. Începutu-l face Chiar Nausicaa cea cu braþe albe. Precum Diana, zâna ce petrece Cu arcul, vânãtoarea, se coboarã Din munþi, din Erimant ori din mãreþul Taiget adulmecând voios mistreþii Sau cerbii iuþi ºi la vânat iau parte

255

110

115

120

125

130

135

140

256 105

110

115

120

125

130

ODUSSEAIS. Z tÍ dš q' ¤ma NÚmfai, koàrai DiÕj a„giÒcoio, ¢gronÒmoi pa…zousi: gšghqe dš te fršna Lhtè: pas£wn d' Øpr ¼ ge k£rh œcei ºd mštwpa, ·e‹£ t' ¢rignèth pšletai, kalaˆ dš te p©sai: ìj ¼ g' ¢mfipÒloisi metšprepe parqšnoj ¢dm»j. ¢ll' Óte d¾ ¥r' œmelle p£lin okÒnde nšesqai zeÚxas' ¹miÒnouj ptÚxas£ te e†mata kal£, œnq' aât' ¥ll' ™nÒhse qe¦ glaukîpij 'Aq»nh, æj 'OduseÝj œgroito, ‡doi t' eÙèpida koÚrhn, ¼ oƒ Fai»kwn ¢ndrîn pÒlin ¹g»saito. sfa‹ran œpeit' œrriye met' ¢mf…polon bas…leia: ¢mfipÒlou mn ¤marte, baqe…V d' œmbale d…nV. aƒ d' ™pˆ makrÕn ¥ãsan: Ð d' œgreto d‹oj 'OdusseÚj, ˜zÒmenoj d' érmaine kat¦ fršna kaˆ kat¦ qumÒn: „ê moi ™gè, tšwn aâte brotîn ™j ga‹an ƒk£nw; ½ ·' o† g' Øbrista… te kaˆ ¥grioi oÙd d…kaioi, Ãe filÒxeinoi ka… sfin nÒoj ™stˆ qeoud»j; éj tš me kour£wn ¢mf»luqe qÁluj ¢ãt», Numf£wn, a‰ œcous' Ñršwn a„pein¦ k£rhna kaˆ phg¦j potamîn kaˆ p…sea poi»enta: à nÚ pou ¢nqrèpwn e„mˆ scedÕn aÙdhšntwn. ¢ll' ¥g' ™gën aÙtÕj peir»somai ºd ‡dwmai.” ìj e„pën q£mnwn ØpedÚseto d‹oj 'OdusseÚj, ™k pukinÁj d' Ûlhj ptÒrqon kl£se ceirˆ pace…V fÚllwn, æj ·Úsaito perˆ cro m»dea fwtÒj. bÁ d' ‡men éj te lšwn Ñres…trofoj, ¢lkˆ pepoiqèj, Ój t' es' ØÒmenoj kaˆ ¢»menoj, ™n dš oƒ Ôsse da…etai: aÙt¦r Ð bousˆ metšrcetai À яessin

ODISEEA. CÂNTUL VI ªi zânele câmpene, ale lui Joe Copile, de se bucurã Latona, Stã mai presus de toate-atunci Diana Cu capul ºi cu fruntea, de-o cunoaºte Oricine-uºor, deºi sunt mândre toate, Aºa-ntre roabe strãlucea fecioara. Iar când apoi la jug ea-ºi puse mulii ªi-mpãturi veºmintele frumoase ªi sta sã plece înapoi, Minerva Gãsi atunci cu cale sã deºtepte Pe fiul lui Laerte ca sã vadã Pe galeºa lui Alcinou copilã, Ca dânsa sã-l îndrume spre oraºul Feacilor. În vremea asta mingea O repezi domniþa dup-o fatã, Dar nu o nemeri pe ea, ºi mingea Cãzu adânc în sorbul apei. Ele De spaimã lung þiparã, ºi Ulise, Trezit, stãtu îngândurat ºi-ºi zise: „Ah, unde sunt, ce þarã-i iar, ce oameni Mai sunt pe-aici? Obraznici, rãi, sãlbatici Ori primitori de oaspeþi ºi cu teamã De zei? Un glas am auzit, un chiot Ca de femei, de zâne cu sãlaºul Pe plaiuri nalte, pe-nverzite pajiºti ªi la izvoarele de râu. Sau poate Sunt oameni grãitori cumva pe-aproape? Dar hai sã-ncerc sã vãd cu ochii singur.” Aºa vorbind, de sub tufiº se trage Ulise, frânge din desiº cu mâna-i Puternicã o ramurã frunzoasã, Cu care el ºi-ascunse goliciunea. ªi-ntocmai ca un leu hrãnit pe munte Ce-n sine bizuindu-se purcede, Bãtut de ploaie ºi de vânt, cu ochii Focoºi spre o cireadã ori spre turma De oi sau dupã cerbi sirepi, cã foamea-i

257

145

150

155

160

165

170

175

258

135

140

145

150

155

ODUSSEAIS. Z º met' ¢grotšraj ™l£fouj: kšletai dš ˜ gast¾r m»lwn peir»sonta kaˆ ™j pukinÕn dÒmon ™lqe‹n: ìj 'OduseÝj koÚrVsin ™ãplok£moisin œmelle me…xesqai, gumnÒj per ™èn: creië g¦r †kane. smerdalšoj d' aÙtÍsi f£nh kekakwmšnoj ¤lmV, tršssan d' ¥lludij ¥llh ™p' ºŽÒnaj proÙcoÚsaj. o‡h d' 'AlkinÒou qug£thr mšne: tÍ g¦r 'Aq»nh q£rsoj ™nˆ fresˆ qÁke kaˆ ™k dšoj e†leto gu…wn. stÁ d' ¥nta scomšnh: Ð d merm»rixen 'OdusseÚj, À goÚnwn l…ssoito labën eÙèpida koÚrhn, à aÜtwj ™pšessin ¢postad¦ meilic…oisi l…ssoit', e„ de…xeie pÒlin kaˆ e†mata do…h. ìj ¥ra oƒ fronšonti do£ssato kšrdion enai, l…ssesqai ™pšessin ¢postad¦ meilic…oisi, m» oƒ goàna labÒnti colèsaito fršna koÚrh. aÙt…ka meil…cion kaˆ kerdalšon f£to màqon: „gounoàma… se, ¥nassa: qeÒj nÚ tij à brotÒj ™ssi; e„ mšn tij qeÒj ™ssi, toˆ oÙranÕn eÙrÝn œcousin, 'Artšmid… se ™gè ge, DiÕj koÚrV meg£loio, edÒj te mšgeqÒj te fu»n t' ¥gcista ™skw: e„ dš t…j ™ssi brotîn, o‰ ™pˆ cqonˆ naiet£ousi, trˆj m£karej mn so… ge pat¾r kaˆ pÒtnia m»thr, trˆj m£karej d kas…gnhtoi: m£la poÚ sfisi qumÕj a„n ™ãfrosÚnVsin „a…netai e†neka se‹o, leussÒntwn toiÒnde q£loj corÕn e„soicneàsan. ke‹noj d' aâ perˆ kÁri mak£rtatoj œxocon ¥llwn, Ój kš s' ™šdnoisi br…saj okÒnd' ¢g£ghtai.

ODISEEA. CÂNTUL VI Dã zor sã sarã garduri tari, s-apuce Din vitele adãpostite, astfel Era sã deie buzna-atunci Ulise, Chiar gol, spre fetele cu plete mândre Silit fiind de foame, de nevoie. Dar groaznic le pãru, sluþit cum fuse De sãrãtura mãrii, încât ele Care-ncotro fugirã speriate Pe malul prelungit de stânci. Dar fata Lui Alcinou stãtu; o-nsufleþise Minerva dinadins desfricoºând-o, De stete-n faþã-i, oblu, iar Ulise Se socoti o clipã, la genunchii Copilei cea cu ochi frumoºi sã cadã, S-o milcuie de-aproape, ori cu graiuri Blajine din departe-aºa s-o roage Sã-i dea veºminte, oraºul sã-i arate. ªi-aºa gândind, gãsi c-ar fi mai bine Cu vorbe dulci s-o roage din departe, De teamã sã n-o supere pe fatã, Când rugãtor i-ar fi cuprins genunchii. Deci el rosti cuvânt dibaci ºi dulce: „Te rog, domniþã, în genunchi. Eºti zânã Ori muritoare? Dacã tu eºti una Din cele care locuiesc Olimpul, Eu dupã stat ºi faþã ºi fãpturã Te-asemãn foarte cu-a lui Joe fiicã Diana. Iar de eºti o muritoare Pe acest pãmânt, ferice sunt de trei ori Pãrintele-þi ºi maica ta ºi fraþii! Ce veseli vor fi ei de bunã seamã, De dragul tãu oricând te vãd pe tine, Aºa frumos vlãstar, pãºind la horã! Dar cel mai fericit din toatã lumea E cel ce, biruind cu daruri multe De nuntã, te-ar lua la el acasã. Cãci nu-mi vãzurã ochii o femeie

259 180

185

190

195

200

205

210

215

260 160

165

170

175

180

ODUSSEAIS. Z oÙ g£r pw toioàton ‡don brotÕn Ñfqalmo‹sin, oÜt' ¥ndr' oÜte guna‹ka: sšbaj m' œcei e„sorÒwnta. D»lJ d» pote to‹on 'ApÒllwnoj par¦ bwmù fo…nikoj nšon œrnoj ¢nercÒmenon ™nÒhsa: Ãlqon g¦r kaˆ ke‹se, polÝj dš moi ›speto laÒj, t¾n ÐdÒn, Î d¾ mšllen ™moˆ kak¦ k»de' œsesqai: ìj d' aÜtwj kaˆ ke‹no „dën ™teq»pea qumù, d»n, ™peˆ oÜ pw to‹on ¢n»luqen ™k dÒru ga…hj, æj sš, gÚnai, ¥gama… te tšqhp£ te, de…dia d' a„nîj goÚnwn ¤yasqai: calepÕn dš me pšnqoj ƒk£nei. cqizÕj ™eikostù fÚgon ½mati o‡nopa pÒnton: tÒfra dš m' a„eˆ kàma fÒrei kraipna… te qÚellai n»sou ¢p' 'Wgug…hj: nàn d' ™nq£de k£bbale da…mwn, Ôfra t… pou kaˆ tÍde p£qw kakÒn: oÙ g¦r яw paÚsesq', ¢ll' œti poll¦ qeoˆ telšousi p£roiqen. ¢ll£, ¥nass', ™lšaire: s g¦r kak¦ poll¦ mog»saj ™j prèthn ƒkÒmhn, tîn d' ¥llwn oÜ tina oda ¢nqrèpwn, o‰ t»nde pÒlin kaˆ ga‹an œcousin. ¥stu dš moi de‹xon, dÕj d ·£koj ¢mfibalšsqai, e‡ t… pou e‡luma spe…rwn œcej ™nq£d' „oàsa. soˆ d qeoˆ tÒsa do‹en, Ósa fresˆ sÍsi menoin´j, ¥ndra te kaˆ okon, kaˆ ÐmofrosÚnhn Ñp£seian ™sql»n: oÙ mn g¦r toà ge kre‹sson kaˆ ¥reion, À Óq' Ðmofronšonte no»masin okon œchton ¢n¾r ºd gun»: pÒll' ¥lgea dusmenšessi,

ODISEEA. CÂNTUL VI ªi nici un om cu tine deopotrivã; Privindu-te, uimirea mã cuprinde. În Delos doar vãzui aºa un luger De finic care fraged rãsãrise Pe lâng-altarul zeului Apollon, Cãci eu, urmat de oameni mulþi, ºi-acolo Umblai, un drum ce-avea sã-mi fie-n urmã Izvor de multe-amaruri. Cum vãzut-am Mlãdiul copãcel, uimit în faþã-i Am stat eu îndelung, cã n-a fost altul Mai gingaº din pãmânt crescut ca dânsul. Aºa uimit ºi-nmãrmurit, femeie, Privesc ºi-n faþa ta, ºi mã cutremur De tine sã m-ating la rugãminte. Dar mare, ba nespusã mi-e durerea. Pe valul mãrii douãzeci de zile M-am zbuciumat ºi ieri abia putut-am Scãpa. De la ostrovul Ogigia M-a tot purtat talazul ºi furtuna, ªi-acum încoace m-a zvârlit ursita. Ca iar cumva ºi-aici sã sufãr bietul; Mi-e doar cã zeii n-au sã înceteze, Ci au sã-mi deie încã multe rele. Crãiasã,-ndurã-te; tu eºti întâia De care-am dat în cale dup-atâtea Nenorociri ºi nu cunosc pe altul Din þara ºi cetatea asta. Aratã-mi Oraºul, dã-mi un þol sã pun pe mine, De-i fi adus cu tine-o-nvelitoare. ªi-n schimb cu asta Cei-de-sus sã-þi deie Tot ce doreºti, ºi soþ ºi casã bunã ªi plinã de-nþelegere, cãci nu e Nimic mai bun ºi mai frumos ca sfânta Unire-n gânduri care leagã soþii În cãsnicie, spre necazul celor Ce-i duºmãnesc ºi multa bucurie A celor buni cu ei, de care lucru

261

220

225

230

235

240

245

250

262 185

190

195

200

205

210

ODUSSEAIS. Z c£rmata d' eÙmenštVsi: m£lista dš t' œkluon aÙto….” tÕn d' aâ Nausik£a leukèlenoj ¢nt…on hÜda: „xe‹n', ™peˆ oÜte kakù oÜt' ¥froni fwtˆ œoikaj, ZeÝj d' aÙtÕj nšmei Ôlbon 'OlÚmpioj ¢nqrèpoisin, ™sqlo‹s' ºd kako‹sin, Ópwj ™qšlVsin, ˜k£stJ: ka… pou soˆ t£ g' œdwke, s d cr¾ tetl£men œmphj. nàn d', ™peˆ ¹metšrhn te pÒlin kaˆ ga‹an ƒk£neij, oÜt' oân ™sqÁtoj deu»seai oÜte teu ¥llou, ïn ™pšoic' ƒkšthn talape…rion ¢nti£santa. ¥stu dš toi de…xw, ™ršw dš toi oÜnoma laîn: Fa…hkej mn t»nde pÒlin kaˆ ga‹an œcousin, e„mˆ d' ™gë qug£thr megal»toroj 'AlkinÒoio, toà d' ™k Fai»kwn œcetai k£rtoj te b…h te.” à ·a, kaˆ ¢mfipÒloisin ™ãplok£moisi kšleuse: „stÁtš moi ¢mf…poloi: pÒse feÚgete fîta „doàsai; à m» poÚ tina dusmenšwn f£sq' œmmenai ¢ndrîn; oÙk œsq' oátoj ¢n¾r dierÕj brotÕj oÙd gšnhtai, Ój ken Fai»kwn ¢ndrîn ™j ga‹an †khtai dhŽotÁta fšrwn: m£la g¦r f…loi ¢qan£toisin. o„kšomen d' ¢p£neuqe poluklÚstJ ™nˆ pÒntJ, œscatoi, oÙdš tij ¥mmi brotîn ™pim…sgetai ¥lloj. ¢ll' Óde tij dÚsthnoj ¢lèmenoj ™nq£d' ƒk£nei, tÕn nàn cr¾ komšein: prÕj g¦r DiÒj e„sin ¤pantej xe‹no… te ptwco… te, dÒsij d' Ñl…gh te f…lh te. ¢ll¦ dÒt', ¢mf…poloi, xe…nJ brîs…n te pÒsin te, loÚsatš t' ™n potamù, Óq' ™pˆ skšpaj œst' ¢nšmoio.” ìj œfaq', aƒ d' œstan te kaˆ ¢ll»lVsi kšleusan, k¦d d' ¥r' 'Odussša eŒsan ™pˆ skšpaj, æj ™kšleuse

ODISEEA. CÂNTUL VI Ei înºii pot sã-ºi dea mai bine seama.” Iar Nausicaa i-a rãspuns: „Strãine, Nu pari om rãu ºi nici sãrac de minte, Dar singur Joe bunurile-mparte, Cum vrea, fieºtecãrui om pe lume, Ori bun ori rãu, ºi el îþi dete aceste Rãstriºti ca sã le suferi cu rãbdare. Ci dacã eºti acum la noi în þarã ªi în cetate, vei avea ºi haine ªi toate cele care se cuvine Sã aib-un biet pribeag care se roagã. Þi-oi arãta oraºul ºi þi-oi spune Cum se numesc locuitorii þãrii. Feaci li-i numele, iar eu sunt fiica Lui Alcinou mãrinimosul, care E domn peste feaci.” Apoi domniþa Aºa începe sã dea zor la roabe: „Staþi, fetelor. De ce fugiþi din faþa Bãrbatului? Vã-nchipuiþi cã este Vreun duºman? Dar nu-i acesta omul De care sã ne temem; ba nici unul Nu poate cu rãzboi sã vie-n þara Feacilor, cã prea þin mult la dânºii Nemuritorii, locuim noi doarã Departe, cei din urmã pe noianul Bãtut de valuri, ºi la noi nu vine Din altã parte nimeni. Iar acesta Veni încoace pribegind sãrmanul ªi-acum se cade sã-ngrijim de dânsul, Cã doar trimiºi de zei ne vin strãinii ªi cerºetorii. Lor li-i drag puþinul Ce-l dai. De-aceea daþi-i de mâncare ªi de bãut strãinului, scãldaþi-l La râu, pe unde-i loc ferit de vânturi.” Aºa grãi ºi roabele stãturã. Zorindu-se-ntre ele dupã-ndemnul Domniþei, îl poftirã pe Ulise

263

255

260

265

270

275

280

285

290

264

215

220

225

230

235

240

ODUSSEAIS. Z Nausik£a, qug£thr megal»toroj 'AlkinÒoio: p¦r d' ¥ra oƒ f©rÒj te citîn£ te e†mat' œqhkan, dîkan d crusšV ™n lhkÚqJ ØgrÕn œlaion, ½nwgon d' ¥ra min loàsqai potamo‹o ·oÍsi. d» ·a tÒt' ¢mfipÒloisi methÚda d‹oj 'OdusseÚj: „¢mf…poloi, stÁq' oÛtw ¢pÒproqen, Ôfr' ™gë aÙtÕj ¤lmhn êmoiŽn ¢poloÚsomai, ¢mfˆ d' ™la…J cr…somai: à g¦r dhrÕn ¢pÕ croÒj ™stin ¢loif». ¥nthn d' oÙk ¨n ™gè ge lošssomai: a„dšomai g¦r gumnoàsqai koÚrVsin ™ãplok£moisi metelqèn.” ìj œfaq', aƒ d' ¢p£neuqen ‡san, epon d' ¥ra koÚrV. aÙt¦r Ð ™k potamoà crÒa n…zeto d‹oj 'OdusseÝj ¤lmhn, ¼ oƒ nîta kaˆ eÙršaj ¥mpecen êmouj: ™k kefalÁj d' œsmhcen ¡lÕj cnÒon ¢trugštoio. aÙt¦r ™peˆ d¾ p£nta lošssato kaˆ l…p' ¥leiyen, ¢mfˆ d e†mata ›ssaq' ¤ oƒ pÒre parqšnoj ¢dm»j, tÕn mn 'Aqhna…h qÁken, DiÕj ™kgegau‹a, me…zon£ t' e„sidšein kaˆ p£ssona, k¦d d k£rhtoj oÜlaj Âke kÔmaj, Øakinq…nJ ¥nqei Ðmo…aj. æj d' Óte tij crusÕn periceÚetai ¢rgÚrJ ¢n¾r ‡drij, Ön “Hfaistoj dšdaen kaˆ Pall¦j 'Aq»nh tšcnhn panto…hn, car…enta d œrga tele…ei, ìj ¥ra tù katšceue c£rin kefalÍ te kaˆ êmoij. ›zet' œpeit' ¢p£neuqe kiën ™pˆ q‹na qal£sshj, k£lleŽ kaˆ c£risi st…lbwn: qhe‹to d koÚrh. d» ·a tÒt' ¢mfipÒloisin ™ãplok£moisi methÚda: „klàtš moi, ¢mf…poloi leukèlenoi, Ôfra ti e‡pw. oÙ p£ntwn ¢škhti qeîn, o‰ ”Olumpon œcousi,

ODISEEA. CÂNTUL VI La loc adãpostit; manta ºi hainã I-alãturar-apoi ca sã se-mbrace, Ba-i deterã ºi-ulei în vas de aur ªi-n râu îl mai poftirã sã se scalde. Dar ºerbelor le zise-atunci Ulise: „Staþi, fetelor, aºa mai la o parte Ca sã mã spãl pe trup de sarea mãrii ªi sã mã ung; de mult neuns mi-e trupul. Cã mi-e ruºine sã m-arãt la fete Neîmbrãcat.” Ferirã ele-nlãturi ªi spuserã domniþei. Iar Ulise Se coborî la râu cã sã se spele De sãrãtura care-i cotropise Tot spatele ºi umerele-i late, ªi capu-ºi curãþi de jegul mãrii. Iar când a fost spãlat ºi uns cu totul ªi îmbrãcat cu hainele ce-i dase Fecioara, iatã pe ascuns Minerva Mai mare-l face ºi mai plin pe dânsul ªi lasã pãr tufos ºi creþ sã-i curgã Din creºtetu-i ca floarea de zambilã. Întocmai cum turnând argint ºi aur Un meºter mare, învãþat de Palas, Dã lucrului sãu frumuseþe rarã, Aºa zeiþa revãrsã mândreþe Pe umerii, pe capul lui Ulise. El dupã asta se sui ºi stete Pe malul mãrii strãlucind de haruri ªi frumuseþe. Se uita miratã La el domniþa ºi la roabe zise: „Luaþi aminte, am sã vã spun o vorbã. Cu voia unui zeu ceresc bãrbatul

265

295

300

305

310

315

320

266

245

250

255

260

265

ODUSSEAIS. Z Fai»kess' Ód' ¢n¾r ™pime…xetai ¢ntiqšoisi: prÒsqen mn g¦r d» moi ¢eikšlioj dšat' enai, nàn d qeo‹sin œoike, toˆ oÙranÕn eÙrÝn œcousin. aŠ g¦r ™moˆ toiÒsde pÒsij keklhmšnoj e‡h ™nq£de naiet£wn, ka… oƒ ¤doi aÙtÒqi m…mnein. ¢ll¦ dÒt', ¢mf…poloi, xe…nJ brîs…n te pÒsin te.” ìj œfaq', aƒ d' ¥ra tÁj m£la mn klÚon ºd' ™p…qonto, p¦r d' ¥r' 'OdussÁŽ œqesan brîs…n te pÒsin te. à toi Ð p‹ne kaˆ Ãsqe polÚtlaj d‹oj 'OdusseÝj ¡rpalšwj: dhrÕn g¦r ™dhtÚoj Ãen ¥pastoj. aÙt¦r Nausik£a leukèlenoj ¥ll' ™nÒhsen: e†mat' ¥ra ptÚxasa t…qei kalÁj ™p' ¢p»nhj, zeàxe d' Øf' ¹miÒnouj kraterènucaj, ¨n d' œbh aÙt». êtrunen d' 'OdusÁa œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmazen: „Ôrseo nàn, ð xe‹ne, pÒlind' ‡men, Ôfra se pšmyw patrÕj ™moà prÕj dîma dafronoj, œnqa sš fhmi p£ntwn Fai»kwn e„dhsšmen, Óssoi ¥ristoi. ¢ll¦ m£l' ïd' ›rdein: dokšeij dš moi oÙk ¢pinÚssein: Ôfr' ¨n mšn k' ¢groÝj ‡omen kaˆ œrg' ¢nqrèpwn, tÒfra sÝn ¢mfipÒloisi meq' ¹miÒnouj kaˆ ¥maxan karpal…mwj œrcesqai: ™gë d' ÐdÕn ¹gemoneÚsw. aÙt¦r ™p¾n pÒlioj ™pib»omen, ¿n pšri pÚrgoj ØyhlÒj, kalÕj d lim¾n ˜k£terqe pÒlhoj, lept¾ d' e„s…qmh: nÁej d' ÐdÕn ¢mfišlissai e„rÚatai: p©sin g¦r ™p…stiÒn ™stin ˜k£stJ. œnqa dš tš sf' ¢gor¾ kalÕn Posid»Žon ¢mf…j, ·uto‹sin l£essi katwrucšess' ¢raru‹a. œnqa d nhîn Ópla melain£wn ¢lšgousi,

ODISEEA. CÂNTUL VI Acesta vine-aici între ai noºtri. Întâi pãru cã nu-i un om de seamã, ªi-acum aratã ca un zeu din slavã. Dã, Doamne, s-am un soþ ca el, sã steie La noi, sã-i plac-aicea sã s-aºeze! Daþi, fetelor, strãinului mâncare ªi bãuturã.” Roabele-auzind-o, Cu drag o ascultarã pe domniþã ªi-i duserã mâncare, bãuturã. ªi lacom tot mânca ºi bea pãþitul Ulise, cãci de mult el flãmânzise. Dar Nausicaa cea cu braþe albe Gândi sã plece-acum, culese toate Veºmintele, le puse în mãestrita Cãruþã, înjugã la ea ºi mulii Tari de copitã, se sui ºi dânsa ªi începu sã-nveþe pe Ulise: „Strãine, hai sã mergem în cetate Ca sã te duc la tatãl meu acasã, Sã vezi pe toþi mai-marii noºtri-acolo. Dar fã mai bine aºa, cã-mi pari cuminte: Cât om umbla pe câmp ºi printre þarini, Cu pas grãbit sã vii dupã cãruþã Cu fetele, eu merge-voi nainte. Dar când ne vom sui-n oraº, sub zidul Înalt ce-l înconjoarã, e de-o parte ªi de-alta un frumos liman, intrarea E-ngustã pe uscat. Pe drum de-a lungul Sunt trase legãnatele corãbii În câte un ºopron fieºtecare ªi-aici e locul de-adunare-a obºtii Cu templul dalb al lui Neptun alãturi, Lespeduit cu pietre mari e locul. Acolo se lucreazã la tot felul De scule de-ale vaselor, la pânze

267

325

330

335

340

345

350

355

268

270

275

280

285

290

ODUSSEAIS. Z pe…smata kaˆ spe…raj, kaˆ ¢poxÚnousin ™retm£. oÙ g¦r Fai»kessi mšlei biÕj oÙd farštrh, ¢ll' ƒstoˆ kaˆ ™retm¦ neîn kaˆ nÁej ™‹sai, Îsin ¢gallÒmenoi poli¾n perÒwsi q£lassan. tîn ¢lee…nw fÁmin ¢deukša, m» tij Ñp…ssw mwmeÚV: m£la d' e„sˆn Øperf…aloi kat¦ dÁmon: ka… nÚ tij ïd' e‡pVsi kakèteroj ¢ntibol»saj: 't…j d' Óde Nausik£v ›petai kalÒj te mšgaj te xe‹noj; poà dš min eáre; pÒsij nÚ oƒ œssetai aÙtÍ. à tin£ pou plagcqšnta kom…ssato Âj ¢pÕ nhÕj ¢ndrîn thledapîn, ™peˆ oÜ tinej ™ggÚqen e„s…n: ½ t…j oƒ eÙxamšnV polu£rhtoj qeÕj Ãlqen oÙranÒqen katab£j, ›xei dš min ½mata p£nta. bšlteron, e„ kaÙt» per ™poicomšnh pÒsin eáren ¥lloqen: à g¦r toÚsde g' ¢tim£zei kat¦ dÁmon Fa…hkaj, to… min mnîntai polšej te kaˆ ™sqlo….' ìj ™ršousin, ™moˆ dš k' Ñne…dea taàta gšnoito. kaˆ d' ¥llV nemesî, ¼ tij toiaàt£ ge ·šzoi, ¼ t' ¢škhti f…lwn patrÕj kaˆ mhtrÕj ™Òntwn ¢ndr£si m…sghtai pr…n g' ¢mf£dion g£mon ™lqe‹n. – xe‹ne, sÝ d' ðk' ™mšqen xun…ei œpoj, Ôfra t£cista pompÁj kaˆ nÒstoio tÚcVj par¦ patrÕj ™mo‹o. d»omen ¢glaÕn ¥lsoj 'Aq»nhj ¥gci keleÚqou a„ge…rwn, ™n d kr»nh n£ei, ¢mfˆ d leimèn: œnqa d patrÕj ™moà tšmenoj teqalu‹£ t' ¢lJ», tÒsson ¢pÕ ptÒlioj, Ósson te gšgwne bo»saj.

ODISEEA. CÂNTUL VI ªi la otgoane, se cioplesc ºi vâsle. Cã nu ºtiu de sãgeþi ºi arc feacii, Ci numai de corãbii, de vintrele ªi de lopeþi, cu care ei de-a pururi Cutreierã voioºi albastra mare. Mã tem cã ei, fiind cam rãi de gurã ªi prea obraznici unii dintre dânºii, M-or cleveti la spate când voi trece, ªi poate vrunul mai de rând ar zice De m-ar vedea: «Dar cine-o fi strãinul Chipos ºi mare dupã Nausicaa? Unde-l gãsi? Te pomeneºti cã-l face Bãrbat al ei. Pe un pierdut pe mare ªi-o fi adus cu ea din depãrtare, Cãci n-avem noi pe alþii mai aproape, Sau e vrun zeu care-a venit din nalturi, De ea rugat fierbinte, ca sã-i fie Bãrbatul ei statornic. Ba mai bine ªi-ar fi gãsit un mire-n altã parte, Pe unde bate lela. I-o jignire Purtarea-i faþã de feaci, de mulþii Feciori de neam care-o peþesc pe dânsa.» Aºa va zice, ºi-asta pentru mine Ar fi ocarã. Ciudã mi-ar fi mie ªi pe-altã fatã care-ar face asta, Când, peste voia tatãlui ºi-a mamei ªi-a celor dragi ai ei, naintea nunþii Ar cuteza sã umble cu bãrbaþii. Deci sfatul meu ascultã tu, strãine, De vrei sã ai mai timpuriu norocul, Trimis de tata, sã te-ntorci acasã, Cum dai acolo de dumbrava sfântã De plopi a zânei Palas, unde curge Fântâna ºi-unde-alãturi e-o livadã ªi înfloreºte þarina, moºia Iubitului meu tatã, depãrtare Cât poate bate-un glas de la cetate,

269

360

365

370

375

380

385

390

270 295

300

305

310

315

320

ODUSSEAIS. Z œnqa kaqezÒmenoj me‹nai crÒnon, e„j Ó ken ¹me‹j ¥stude œlqwmen kaˆ ƒkèmeqa dèmata patrÒj. aÙt¦r ™p¾n ¼meaj œlpV potˆ dèmat' ¢f‹cqai, kaˆ tÒte Fai»kwn ‡men ™j pÒlin ºd' ™ršesqai dèmata patrÕj ™moà megal»toroj 'AlkinÒoio. ·e‹a d' ¢r…gnwt' ™st…, kaˆ ¨n p£Žj ¹g»saito n»pioj: oÙ mn g£r ti ™oikÒta to‹si tštuktai dèmata Fai»kwn, oŒoj dÒmoj 'AlkinÒoio ¼rwj. ¢ll' ÐpÒt' ¥n se dÒmoi kekÚqwsi kaˆ aÙl», ðka m£la meg£roio dielqšmen, Ôfr' ¨n †khai mhtšr' ™m»n: ¹ d' Âstai ™p' ™sc£rV ™n purÕj aÙgÍ, ºl£kata strwfîs' ¡lipÒrfura, qaàma „dšsqai, k…oni keklimšnh: dmJaˆ dš oƒ e†at' Ôpisqen. œnqa d patrÕj ™mo‹o qrÒnoj potikšklitai aÙtÍ, tù Ó ge o„nopot£zei ™f»menoj ¢q£natoj éj. tÕn parameiy£menoj mhtrÕj perˆ goÚnasi ce‹raj b£llein ¹metšrhj, †na nÒstimon Ãmar ‡dhai ca…rwn karpal…mwj, e„ kaˆ m£la thlÒqen ™ss…. [e‡ kšn toi ke…nh ge f…la fronšVs' ™nˆ qumù, ™lpwr» toi œpeita f…louj t' „dšein kaˆ ƒkšsqai okon ™ãkt…menon kaˆ s¾n ™j patr…da ga‹an.]” ìj ¥ra fwn»sas' †masen m£stigi faeinÍ ¹miÒnouj: aƒ d' ðka l…pon potamo‹o ·šeqra. aƒ d' eâ mn trècwn, eâ d' ™pl…ssonto pÒdessin: ¹ d m£l' ¹niÒceuen, Ópwj ¤m' ˜po…ato pezoˆ ¢mf…polo… t' 'OduseÚj te: nÒJ d' ™pšballen ƒm£sqlhn. dÚsetÒ t' ºšlioj, kaˆ toˆ klutÕn ¥lsoj †konto

ODISEEA. CÂNTUL VI Aþine-te pe loc; aºteapt-acolo Cât e nevoie pânã ce sosi-vom La tatãl meu acasã. Când vei crede Cã noi vom fi sosit, atunci porneºte ªi vino în cetate. Acolo-ntreabã De casele iubitului meu tatã, Mãrinimosul Alcinou. Dar lesne Le poþi cunoaºte: ºi-un copil la ele Te poate îndrepta, cãci n-au feacii Zidite case mari cum este curtea Lui Alcinou viteazul. Dar îndatã Cum nemereºti în casã ºi-n ogradã, Sã treci mai iute-n salã drept la mama. Ea stã la vatrã lângã foc, proptitã Cu scaunul de stâlp, ºi toarce caier De purpurã de-o frumuseþe rarã, ªi-n dosul ei stau roabele-aºezate. Alãturea de dânsa ºade tata Pe jeþul sãu cel rãzimat asemeni ªi ca un zeu el stã ºi gustã vinul. Tu treci pe-alãturi, la genunchii mamei Aruncã-te cu braþe rugãtoare Ca sã te bucuri c-ai sã vezi mai iute Sositã ziua-ntoarcerii acasã, Oricât ai fi tu locuind departe. Câºtigã-ntâi pe mama, c-ai nãdejde Sã-þi vezi atunci iubiþii tãi ºi casa Frumos ziditã ºi-a ta scumpã þarã.” Aºa-i vorbi ºi ºfichiui jugarii Cu biciul sclipitor, iar ei în pripã Plecarã de la râu ºi o pornirã Mai repede sau mai pe îndelete. Se pricepea doar la mânat domniþa ªi-i biciuia cuminte ca sã poatã Urma pe jos cu roabele Ulise. Când soarele sfinþise, ei sosirã La falnica dumbravã sfânt-a zânei

271 395

400

405

410

415

420

425

430

272

325

330

ODUSSEAIS. Z ƒrÕn 'Aqhna…hj, †n' ¥r' ›zeto d‹oj 'OdusseÚj. aÙt…k' œpeit' ºr©to DiÕj koÚrV meg£loio: „klàq… moi, a„giÒcoio DiÕj tškoj, 'Atrutènh: nàn d» pšr meu ¥kouson, ™peˆ p£roj oÜ pot' ¥kousaj ·aiomšnou, Óte m' œrraie klutÕj ™nnos…gaioj. dÒj m' ™j Fa…hkaj f…lon ™lqe‹n ºd' ™leeinÒn.” ìj œfat' eÙcÒmenoj, toà d' œklue Pall¦j 'Aq»nh: aÙtù d' oÜ pw fa…net' ™nant…h: a‡deto g£r ·a patrokas…gnhton: Ð d' ™pizafelîj menšainen ¢ntiqšJ 'OdusÁŽ p£roj ¿n ga‹an ƒkšsqai.

ODISEEA. CÂNTUL VI Minerva, unde s-a oprit Ulise ªi-ndatã s-a rugat aºa de fiica Puternicului Joe: „Neînvinso, Tu, fiica furtunaticului Joe, Ascultã-mã încalte-acum, cãci n-ai vrut Nainte ruga sã-mi asculþi vreodatã, Când zeul mãrii, cutremurãtorul Slãvit, cãta sã-mi puie capãt vieþii. Fã tu sã fiu primit prieteneºte, Cu milã de feaci.” Aºa-i fu ruga. Minerva-l auzi, dar ea pe faþã Nu îndrãzni a se sfeti, de teama Ce-avea de unchiul ei, de zeul care Fierbea mereu de ciudã pe Ulise, Nainte de sosirea lui în þarã.

273

435

440

445

ODUSSEIAS H

5

10

15

20

•Wj Ð mn œnq' ºr©to polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj, koÚrhn d protˆ ¥stu fšren mšnoj ¹miÒnoiŽn. ¹ d' Óte d¾ oá patrÕj ¢gaklut¦ dèmaq' †kane, stÁsen ¥r' ™n proqÚroisi: kas…gnhtoi dš min ¢mfˆj †stant' ¢qan£tois' ™nal…gkioi, o† ·' Øp' ¢p»nhj ¹miÒnouj œluon ™sqÁt£ te œsferon e‡sw. aÙt¾ d' ™j q£lamon ˜Õn ½Že: da‹e dš oƒ pàr grhåj 'Apeira…h, qalamhpÒloj EÙrumšdousa, t»n pot' 'Ape…rhqen nšej ½gagon ¢mfišlissai, 'AlkinÒJ d' aÙt¾n gšraj œxelon, oÛneka p©si Fai»kessin ¥nasse, qeoà d' ìj dÁmoj ¥kouen: ¿ tršfe Nausik£an leukèlenon ™n meg£roisin. ¼ oƒ pàr ¢nškaie kaˆ e‡sw dÒrpon ™kÒsmei. kaˆ tÒt' 'OdusseÝj ðrto pÒlind' ‡men: ¢mfˆ d' 'Aq»nh poll¾n ºšra ceàe f…la fronšous' 'OdusÁŽ, m» tij Fai»kwn megaqÚmwn ¢ntibol»saj kertomšoi t' ™pšessi kaˆ ™xeršoiq' Ótij e‡h. ¢ll' Óte d¾ ¥r' œmelle pÒlin dÚsesqai ™rann»n, œnqa oƒ ¢ntebÒlhse qe¦ glaukîpij 'Aq»nh parqenikÍ e„ku‹a ne»nidi k£lpin ™coÚsV. stÁ d prÒsq' aÙtoà: Ð d' ¢ne…reto d‹oj 'OdusseÚj: „ð tškoj, oÙk ¥n moi dÒmon ¢nšroj ¹g»saio 'AlkinÒou, Öj to‹sde met' ¢nqrèpoisin ¢n£ssei; kaˆ g¦r ™gë xe‹noj talape…rioj ™nq£d' ƒk£nw

Cântul VII

Iar pânã se ruga Ulise, mulii Duceau pe Nausicaa spre cetate ªi ea sosind acasã la vestitul Palat, opri în curte. Acolo fraþii, Ca zeii de-arãtoºi, o-nconjurarã, Jugarii slobozirã ºi nãuntru Veºmintele cãrarã. Iar domniþa Se duse în cãmara-i unde focul I-aprinse o bãtrânã slujitoare, Evrimedusa care fuse-aleasã ªi-adusã de corãbii din Apira Plocon lui Alcinou ca unul care Domnea peste feaci, slãvit de obºte Ca zeii. Ea crescuse de copilã Pe Nausicaa. Focul îi aprinse ªi cina-i pregãti acum bãtrâna. În vremea asta se sculã Ulise ªi o porni cãtre oraº. Minerva Prielnicã pe drum sub ceaþã deasã L-acoperi, ca nu cumva-ntâlnindu-l Vreun feac mai dârz sã-l ia la vale ªi sã-l întrebe cine-i. Dar în clipa Când el era sã intre în oraºul Plãcut ºi drag, îi rãsãri Minerva În chip de fatã cu ulcioru-n mânã ªi-n faþa lui stãtu. Ulise-o-ntreabã: „Copilo, n-ai vrea sã mã duci la casa Lui Alcinou, pe-aici stãpânitorul? Eu sunt un biet strãin venit încoace

5

10

15

20

25

276 25

30

35

40

45

50

OD USSEAIS. H thlÒqen ™x ¢p…hj ga…hj: tî oÜ tina oda ¢nqrèpwn, o‰ t»nde pÒlin kaˆ œrga nšmontai.” tÕn d' aâte prosšeipe qe¦ glaukîpij 'Aq»nh: „toig¦r ™gè toi, xe‹ne p£ter, dÒmon, Ón me keleÚeij, de…xw, ™pe… moi patrÕj ¢mÚmonoj ™ggÚqi na…ei. ¢ll' ‡qi sigÍ to‹on, ™gë d' ÐdÕn ¹gemoneÚsw, mhdš tin' ¢nqrèpwn protiÒsseo mhd' ™ršeine. oÙ g¦r xe…nouj o† ge m£l' ¢nqrèpouj ¢nšcontai oÙd' ¢gapazÒmenoi filšous', Ój k' ¥lloqen œlqV. nhusˆ qoÍsin to… ge pepoiqÒtej çke…Vsi la‹tma mšg' ™kperÒwsin, ™pe… sfisi dîk' ™nos…cqwn: tîn nšej çke‹ai æj e„ pterÕn º nÒhma.” ìj ¥ra fwn»sas' ¹g»sato Pall¦j 'Aq»nh karpal…mwj: Ð d' œpeita met' ‡cnia ba‹ne qeo‹o. tÕn d' ¥ra Fa…hkej nausiklutoˆ oÙk ™nÒhsan ™rcÒmenon kat¦ ¥stu di¦ sfšaj: oÙ g¦r 'Aq»nh e‡a ™ãplÒkamoj, dein¾ qeÒj, ¼ ·£ oƒ ¢clÝn qespes…hn katšceue f…la fronšous' ™nˆ qumù. qaÚmazen d' 'OduseÝj limšnaj kaˆ nÁaj ™saj, aÙtîn q' ¹rèwn ¢gor¦j kaˆ te…cea makr£, Øyhl£, skolÒpessin ¢rhrÒta, qaàma „dšsqai. ¢ll' Óte d¾ basilÁoj ¢gaklut¦ dèmaq' †konto, to‹si d mÚqwn Ãrce qe¦ glaukîpij 'Aq»nh: „oátoj d» toi, xe‹ne p£ter, dÒmoj, Ón me keleÚeij pefradšmen. d»eij d diotrefšaj basilÁaj da…thn dainumšnouj: sÝ d' œsw k…e mhdš ti qumù t£rbei: qarsalšoj g¦r ¢n¾r ™n p©sin ¢me…nwn œrgoisin telšqei, e„ ka… poqen ¥lloqen œlqoi.

ODISEEA. CÂNTUL VII Din locuri depãrtate ºi pe nimeni Nu ºtiu în þara ºi-n cetatea asta.” I-a zis Minerva cea cu ochi albaºtri: „Þi-arãt eu casa ce doreºti, tu, taicã Strãine, cã doar craiul ºade-aproape De tatãl meu cel bun. Eu merg nainte, Tu vino dupã mine pe tãcute ªi nu ochi ºi nu-ntreba pe nimeni. Nu suferã pe-aici locuitorii ªi nu primesc în gazdã pe strãinii Veniþi din altã parte. Ei ca meºteri Deplin încrezãtori în iuþi corãbii Colindã largul mãrii cum li-i data De la Neptun, fiindc-au vase repezi Ca aripa ºi gândul.” Asta zise Minerva ºi-l cãlãuzi grãbitã, Iar el pãºea tãcut în urma zânei, ªi nu-l simþirã lopãtarii meºteri Când el trecu pe uliþi între dânºii, Cãci nu-l lãsa vãdit înfricoºata Minerva bine-mpletoºata, asupra-i Lãþea cu drag un vãl de ceaþã sfântã. Mirat privea Ulise ce limanuri, Ce loc de adunare, ce zid mare ªi lung ºi cu pãrcane-aveau feacii! În ochii lui pãreau minune toate. Când amândoi ajunserã la curtea Frumos ziditã, începu Minerva: „Poftim, strãine taicã, aici e casa De care m-ai rugat sã-þi spun. De intri, Gãseºti la masã pe fruntaºii þãrii. Tu du-te drept nãuntru, n-avea teamã, Cã-n toate cele izbândeºte omul Cutezãtor, de-oriunde ar fi sã vie.

277 30

35

40

45

50

55

60

278

55

60

65

70

75

80

OD USSEAIS. H dšspoinan mn prîta kic»seai ™n meg£roisin: 'Ar»th d' Ônom' ™stˆn ™pènumon, ™k d tok»wn tîn aÙtîn, o† per tškon 'Alk…noon basilÁa. Naus…qoon mn prîta Poseid£wn ™nos…cqwn ge…nato kaˆ Per…boia, gunaikîn edoj ¢r…sth, Ðplot£th qug£thr megal»toroj EÙrumšdontoj, Ój poq' ØperqÚmoisi Gig£ntessin bas…leuen. ¢ll' Ð mn êlese laÕn ¢t£sqalon, êleto d' aÙtÒj: tÍ d Poseid£wn ™m…gh kaˆ ™ge…nato pa‹da Naus…qoon meg£qumon, Öj ™n Fa…hxin ¥nasse: Naus…qooj d' œteken `Rhx»nor£ t' 'Alk…noÒn te. tÕn mn ¥kouron ™Ònta b£l' ¢rgurÒtoxoj 'ApÒllwn numf…on, ™n meg£rJ m…an o‡hn pa‹da lipÒnta, 'Ar»thn: t¾n d' 'Alk…nooj poi»sat' ¥koitin ka… min œtis' æj oÜ tij ™pˆ cqonˆ t…etai ¥llh, Óssai nàn ge guna‹kej Øp' ¢ndr£sin okon œcousin. ìj ke…nh perˆ kÁri tet…mhta… te kaˆ œstin œk te f…lwn pa…dwn œk t' aÙtoà 'AlkinÒoio kaˆ laîn, o† m…n ·a qeÕn ìj e„sorÒwntej deidšcatai mÚqoisin, Óte ste…cVs' ¢n¦ ¥stu. oÙ mn g£r ti nÒou ge kaˆ aÙt¾ deÚetai ™sqloà, oŒs… t' ™å fronšVsi, kaˆ ¢ndr£si ne…kea lÚei. e‡ kšn toi ke…nh ge f…la fronšVs' ™nˆ qumù, ™lpwr» toi œpeita f…louj „dšein kaˆ ƒkšsqai okon ™j ØyÒrofon kaˆ s¾n ™j patr…da ga‹an.” ìj ¥ra fwn»sas' ¢pšbh glaukîpij 'Aq»nh pÒnton ™p' ¢trÚgeton, l…pe d Scer…hn ™ratein»n, †keto d' ™j Maraqîna kaˆ eÙru£guian 'Aq»nhn,

ODISEEA. CÂNTUL VII Cum intri-n salã,-ntâi sã caþi pe doamna. Areta se numeºte ea ºi este De-acelaºi neam cu Alcinou, cã doarã Pe Nausitoos îl nãscu al mãrii Stãpânitor Neptun ºi Peribea, Cea mai chipoasã-ntre femei, copila Mezin-a lui Evrimedonte, craiul De uriaºi semeþi care-ntr-o vreme Pieri ºi el o datã cu poporul Nelegiuit. Neptun ºi Peribea Avurã fiu pe Nausitoos, domnul Feacilor. Dintr-însul odrãslirã Rexènor ºi-Alcinou. Dar unul, încã Însurãþel ºi nelãsând în urmã Copil, muri atunci strãpuns de arcul De-argint al lui Apollon. Dupã dânsul Rãmase-o fatã, ºi-asta-a fost Areta Cu care Alcinou se însoþise, Cinstind-o cum pe lume nu-i cinstitã Nici o femeie care duce casã Cu un bãrbat. Aºa de mult din suflet A fost ºi e de fiii sãi iubitã ªi de popor ca ºi de însuºi craiul, Cã toþi, de câte ori o vãd pe dânsa, Ca pe un zeu o tot grãiesc de bine ªi-o laudã, când trece prin cetate. Cãci tare-i cumpãnitã ºi cuminte ªi-mpacã ea în sfada lor pe oameni Când le voieºte binele. De-aceea Câºtigã pe crãiasa, c-ai nãdejde Sã-þi vezi atunci pe dragii tãi ºi casa Cea rãsãritã ºi-a ta scumpã þarã.” Aºa vorbind, plecã apoi Minerva Din desfãtata Schèria pe marea Pustie ºi sosi la Maratona ªi în Atena cea cu drumuri late

279

65

70

75

80

85

90

95

280

85

90

95

100

105

OD USSEAIS. H dàne d' 'ErecqÁoj pukinÕn dÒmon. aÙt¦r 'OdusseÝj 'AlkinÒou prÕj dèmat' ‡e klut£: poll¦ dš oƒ kÁr érmain' ƒstamšnJ, prˆn c£lkeon oÙdÕn ƒkšsqai. éj te g¦r ºel…ou a‡glh pšlen º sel»nhj dîma kaq' Øyerefj megal»toroj 'AlkinÒoio. c£lkeoi mn g¦r to‹coi ™lhlšdat' œnqa kaˆ œnqa, ™j mucÕn ™x oÙdoà, perˆ d qrigkÕj ku£noio: crÚseiai d qÚrai pukinÕn dÒmon ™ntÕj œergon: ¢rgÚreoi d staqmoˆ ™n calkšJ ›stasan oÙdù, ¢rgÚreon d' ™f' ØperqÚrion, crusšh d korènh. crÚseioi d' ˜k£terqe kaˆ ¢rgÚreoi kÚnej Ãsan, oÞj “Hfaistoj œteuxen „du…Vsi prap…dessi dîma fulassšmenai megal»toroj 'AlkinÒoio, ¢qan£touj Ôntaj kaˆ ¢g»rwj ½mata p£nta. ™n d qrÒnoi perˆ to‹con ™rhršdat' œnqa kaˆ œnqa ™j mucÕn ™x oÙdo‹o diamperšj, œnq' ™nˆ pšploi leptoˆ ™ännhtoi bebl»ato, œrga gunaikîn. œnqa d Fai»kwn ¹g»torej ˜driÒwnto p…nontej kaˆ œdontej: ™phetanÕn g¦r œceskon. crÚseioi d' ¥ra koàroi ™ãdm»twn ™pˆ bwmîn ›stasan a„qomšnaj dadaj met¦ cersˆn œcontej, fa…nontej nÚktaj kat¦ dèmata daitumÒnessi. pent»konta dš oƒ dmJaˆ kat¦ dîma guna‹kej aƒ mn ¢letreÚousi mÚlVs' œpi m»lopa karpÒn, aƒ d' ƒstoÝj ØfÒwsi kaˆ ºl£kata strwfîsin ¼menai, oƒ£ te fÚlla makednÁj a„ge…roio: kairoussšwn d' Ñqonšwn ¢pole…betai ØgrÕn œlaion. Ósson Fa…hkej perˆ p£ntwn ‡driej ¢ndrîn

ODISEEA. CÂNTUL VII ªi-acolo ea se furiºã-n locaºul Temeinic al lui Erehteu. Ulise Spre casele lui Alcinou purcese ªi stete mult pe gânduri înainte De-a trece-al casei luciu prag de-aramã. În faþã-i strãlucea ca o luminã De soare ori de lunã tot palatul. Cu-aramã ferecaþi erau pereþii De-o parte ºi de alta, de la uºã ªi pânã-n fund; avea chenar albastru ªi uºa spre palat era de aur. Doi câni stãteau în laturi la intrare, Duraþi din aur ºi argint de mâna Mãiastr-a lui Vulcan, ca sã vegheze La casele crãieºti, fiind ei astfel Scutiþi de bãtrâneþe ºi de moarte. Iar de la prag ºi pânã-n fundul sãlii Vedeai înºiruindu-se de-a lungul Pereþilor câte un rând de jeþuri, Pe care stau întinse lãicere Din þesãturã gingaºã, subþire, Lucratã de femei. În sala asta Se adunau, mâncau ºi beau fruntaºii Feacilor, cã-n veci aveau de toate. Feciori de aur pe frumoase-altare Steteau þiind în mânã facle-aprinse ªi noaptea dau mesenilor luminã. Iar în palat erau cincizeci de roabe. O parte mãcinau sub piatrã grâul Roºcat, iar alta tot þesea pânzeturi ªi altele torceau. Din mânã toate Miºcau cu hãrnicie ca frunziºul Pe plopu-nalt. Iar pânzele þesute Sclipeau parcã era prelins pe ele Ulei, cã doar pe cât întrec feacii Pe toþi la cârmuitul de corãbii, Pe-atâta sunt femeile la dânºii

281 100

105

110

115

120

125

130

135

282

110

115

120

125

130

135

OD USSEAIS. H nÁa qo¾n ™nˆ pÒntJ ™launšmen, ìj d guna‹kej ƒstÕn tecnÁssai: perˆ g£r sfisi dîken 'Aq»nh œrga t' ™p…stasqai perikallša kaˆ fršnaj ™sql£j. œktosqen d' aÙlÁj mšgaj Ôrcatoj ¥gci qur£wn tetr£guoj: perˆ d' ›rkoj ™l»latai ¢mfotšrwqen. œnqa d dšndrea makr¦ pefÚkasi thleq£onta, Ôgcnai kaˆ ·oiaˆ kaˆ mhlšai ¢glaÒkarpoi sukšai te glukeraˆ kaˆ ™la‹ai thleqÒwsai. t£wn oÜ pote karpÕj ¢pÒllutai oÙd' ¢pole…pei ce…matoj oÙd qšreuj, ™pet»sioj: ¢ll¦ m£l' a„eˆ zefur…h pne…ousa t¦ mn fÚei, ¥lla d pšssei. Ôgcnh ™p' ÔgcnV ghr£skei, mÁlon d' ™pˆ m»lJ, aÙt¦r ™pˆ stafulÍ staful», sàkon d' ™pˆ sÚkJ. œnqa dš oƒ polÚkarpoj ¢lJ¾ ™rr…zwtai, tÁj ›teron mšn q' eƒlÒpedon leurù ™nˆ cèrJ tšrsetai ºel…J, ˜tšraj d' ¥ra te trugÒwsin, ¥llaj d trapšousi: p£roiqe dš t' Ômfakšj e„sin ¥nqoj ¢fie‹sai, ›terai d' Øpoperk£zousin. œnqa d kosmhtaˆ prasiaˆ par¦ ne…aton Ôrcon panto‹ai pefÚasin, ™phetanÕn ganÒwsai. ™n d dÚw krÁnai ¹ mšn t' ¢n¦ kÁpon ¤panta sk…dnatai, ¹ d' ˜tšrwqen Øp' aÙlÁj oÙdÕn †hsi prÕj dÒmon ØyhlÒn, Óqen ØdreÚonto pol‹tai. to‹' ¥r' ™n 'AlkinÒoio qeîn œsan ¢gla¦ dîra. œnqa st¦j qhe‹to polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj. aÙt¦r ™peˆ d¾ p£nta ˜ù qh»sato qumù, karpal…mwj Øpr oÙdÕn ™b»seto dèmatoj e‡sw. eáre d Fai»kwn ¹g»toraj ºd mšdontaj

ODISEEA. CÂNTUL VII Mai pricepute la þesutul pânzei, Cãci dar le dãruise cu prisosul Minerva, ºi sã ºtie-a face lucru Frumos de tot ºi vrednice sã fie. Iar lângã poartã, afarã de ogradã, Vedeai în faþã o grãdinã mare De patru fãlci. În ea-nflorea tot felul De pomi frumoºi, ºi mari, ba peri, ba rodii, Ba dulci smochini ºi meri cu mere mândre, Ba verzi mãslini. Iar pomii toþi, ºi vara ªi iarna în tot anul, nu-ºi pierd rodul, ªi lipsã nu-i de el, ci la suflarea Zefirului sporeºte ºi se coace. ªi tot se trece parã lângã parã, Mãr lângã mãr ºi strugur lângã strugur ªi o smochinã lângã alta. Acolo Vedeai sãditã ºi-o duroasã vie; Pe-un neteziº într-un sorin pe-alocuri Se coace via; parte e culeasã ªi strugurii se calcã-n cramã, parte De floare-i scuturatã ºi-are acuma Ciorchina verde, parte-i pârguitã. La capãt rânduite în tot chipul Verdeþuri cresc ºi înverzesc de-a pururi. Mai sunt douã fântâni, din care una Împrãºtie pâraie prin grãdinã, Cealaltã curge-n dreptul casei nalte Sub pragul curþii, unde orãºenii Tot vin ºi carã apã. Aºa mândreþe De daruri zeii au fãcut la casa Lui Alcinou, de-a stat uimit Ulise Naintea lor. Iar dupã ce la toate Privi de-ajuns, trecu pe prag ºi-n salã Intrã deodatã ºi gãsi la masã Pe toþi mai-marii ºi fruntaºii þãrii Când ei din cupe închinau lui Hermes,

283

140

145

150

155

160

165

170

284

140

145

150

155

160

OD USSEAIS. H spšndontaj dep£essin ™ãskÒpJ 'ArgeŽfÒntV, ú pum£tJ spšndeskon, Óte mnhsa…ato ko…tou. aÙt¦r Ð bÁ di¦ dîma polÚtlaj d‹oj 'OdusseÝj poll¾n ºšr' œcwn, ¼n oƒ per…ceuen 'Aq»nh, Ôfr' †ket' 'Ar»thn te kaˆ 'Alk…noon basilÁa. ¢mfˆ d' ¥r' 'Ar»thj b£le goÚnasi ce‹raj 'OdusseÚj, kaˆ tÒte d» ·' aÙto‹o p£lin cÚto qšsfatoj ¢»r. oƒ d' ¥new ™gšnonto dÒmon k£ta fîta „dÒntej, qaÚmazon d' ÐrÒwntej: Ð d' ™llit£neuen 'OdusseÚj: „'Ar»th, qÚgater `Rhx»noroj ¢ntiqšoio, sÒn te pÒsin s£ te goÚnaq' ƒk£nw poll¦ mog»saj, toÚsde te daitumÒnaj, to‹sin qeoˆ Ôlbia do‹en, zwšmenai, kaˆ paisˆn ™pitršyeien ›kastoj kt»mat' ™nˆ meg£roisi gšraj q', Ó ti dÁmoj œdwken. aÙt¦r ™moˆ pomp¾n ÑtrÚnete patr…d' ƒkšsqai q©sson, ™peˆ d¾ dhq¦ f…lwn ¥po p»mata p£scw.” ìj e„pën kat' ¥r' ›zet' ™p' ™sc£rV ™n kon…Vsi p¦r pur…: oƒ d' ¥ra p£ntej ¢k¾n ™gšnonto siwpÍ. Ñy d d¾ metšeipe gšrwn ¼rwj 'Ecšnhoj, Öj d¾ Fai»kwn ¢ndrîn progenšsteroj Ãen kaˆ mÚqoisi kškasto, palai£ te poll£ te e„dèj: Ó sfin ™å fronšwn ¢gor»sato kaˆ metšeipen: „'Alk…no', oÙ mšn toi tÒde k£llion oÙd œoike xe‹non mn camaˆ Âsqai ™p' ™sc£rV ™n kon…Vsin: o†de d sÕn màqon potidšgmenoi „scanÒwntai. ¢ll' ¥ge d¾ xe‹non mn ™pˆ qrÒnou ¢rguro»lou ›sson ¢nast»saj, sÝ d khrÚkessi kšleuson onon ™pikrÁsai, †na kaˆ Diˆ terpikeraÚnJ

ODISEEA. CÂNTUL VII Dibaciul pânditor, ucigãtorul Lui Argus, cãrui dânºii totdeauna La urmã-i închinau, când dupã masã Aveau sã meargã-n pat. Ulise trece Prin salã tãinuit sub umbra ceþii Lãsate de Minerva, pân-ajunge La craiul Alcinou ºi la Areta. Cu braþele s-aruncã la genunchii Crãiesei, iar zeiescul întuneric Se dete-n lãturi. Toþi tãcurã-n salã Miraþi privindu-l. Zise-atunci pribeagul: „Areto, fiic-a preamãritului Rexènor, Eu mult-pãþitul vin ºi cad la tine Smerit, la soþul tãu, la toþi mesenii, Pe care rog sã-i dãruiascã zeii Cu viaþã norocitã ºi sã-ºi lase Copiilor în casã fiecare Averea lor, moºia hãrãzitã De obºtea þãrii. Iar pe mine-acasã Curând sã mã trimiteþi, cã departe De-ai mei de mult nenorociri tot sufãr.” Aºa rostind, ºezu el în cenuºã Pe lângã vatrã. Toþi tãcurã molcom. Într-un târziu grãi atunci viteazul Moº Eheneu, cel mai bãtrân ºi-ntâiul La vorbã-ntre feaci, ºtiut la multe ªi de demult, ºi-nþelepþeºte zise: „Crai Alcinou, nu-i bine, nici se cade Sã ºadã lângã vatrã pe cenuºã Strãinul. Toþi nerãbdãtori adastã Rãspunsul tãu. Ridicã de la vatrã Pe oaspe ºi pofteºte-l pe un scaun Cu þinte de argint ºi zi la crainici Sã toarne vin ca sã-nchinãm lui Joe Fulgerãtorul, care ocroteºte

285

175

180

185

190

195

200

205

286 165

170

175

180

185

190

OD USSEAIS. H spe…somen, Ój q' ƒkštVsin ¤m' a„do…oisin Ñphde‹: dÒrpon d xe…nJ tam…h dÒtw œndon ™Òntwn.” aÙt¦r ™peˆ tÒ g' ¥kous' ƒerÕn mšnoj 'AlkinÒoio, ceirÕj ˜lën 'OdusÁa dafrona poikilom»thn ðrsen ¢p' ™scarÒfin kaˆ ™pˆ qrÒnou eŒse faeinoà, uƒÕn ¢nast»saj ¢gap»nora Laod£manta, Ój oƒ plhs…on Œze, m£lista dš min filšeske. cšrniba d' ¢mf…poloj procÒJ ™pšceue fšrousa kalÍ cruse…V, Øpr ¢rguršoio lšbhtoj, n…yasqai: par¦ d xest¾n ™t£nusse tr£pezan. s‹ton d' a„do…h tam…h paršqhke fšrousa, e‡data pÒll' ™piqe‹sa, carizomšnh pareÒntwn. aÙt¦r Ð p‹ne kaˆ Ãsqe polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj. kaˆ tÒte k»ruka prosšfh mšnoj 'AlkinÒoio: „PontÒnoe, krhtÁra kerass£menoj mšqu ne‹mon p©sin ¢n¦ mšgaron, †na kaˆ Diˆ terpikeraÚnJ spe…somen, Ój q' ƒkštVsin ¤m' a„do…oisin Ñphde‹.” ìj f£to, PontÒnooj d mel…frona onon ™k…rna, nèmhsen d' ¥ra p©sin ™parx£menoj dep£essin. aÙt¦r ™peˆ spe‹s£n te p…on q', Óson ½qele qumÒj, to‹sin d' 'Alk…nooj ¢gor»sato kaˆ metšeipe: „kšklute, Fai»kwn ¹g»torej ºd mšdontej, Ôfr' e‡pw, t£ me qumÕj ™nˆ st»qessi keleÚei. nàn mn dais£menoi katake…ete o‡kad' „Òntej, ºîqen d gšrontaj ™pˆ plšonaj kalšsantej xe‹non ™nˆ meg£roij xein…ssomen ºd qeo‹si ·šxomen ƒer¦ kal£, œpeita d kaˆ perˆ pompÁj mnhsÒmeq', éj c' Ð xe‹noj ¥neuqe pÒnou kaˆ ¢n…hj

ODISEEA. CÂNTUL VII Pe rugãtorii vrednici de cinstire, Iar oaspelui s-aducã chelãriþa De cinã din merindele pãstrate.” Aude craiul cel de viþã-naltã ªi pe Ulise-l ia de mânã,-l scoalã De jos de lângã vatrã ºi-l pofteºte Pe scaun luciu, ridicând de-acolo Pe fiul sãu voinic, pe Laodamas, Ce-aproape-i sta, cã cel mai drag îi fuse. Aduse apã de spãlat pe mânã O fatã în frumos ibric de aur, Cu un lighean de-argint, ca sã se spele ªi-ntinse-o masã bine geluitã. Apoi cinstita chelãriþã-aduse ªi-i dete pâne ºi bucate multe ªi-l omeni din tot ce mai pãstrase. Mânca ºi bea Ulise rãbduriul, Iar Alcinou a zis unui paharnic: „Tu, Pontonou, mai drege vin ºi-mparte-l La toþi în salã sã-nchinãm lui Joe Fulgerãtorul, care ocroteºte Pe rugãtorii vrednici de cinstire”. Iar Pontonou un vin mieros în canã Cu apã-amestecând, închinã-ntâiul ªi-mparte-apoi la toþi potire pline. Iar dupã ce-nchinarã ºi bãurã Pe voie, Alcinou luã cuvântul: „Fruntaºi ºi sfetnici, daþi-mi ascultare Sã spun care mi-e vrerea ºi porunca: Voi duceþi-v-acuma dupã masã La voi acasã sã dormiþi, iar mâne De dimineaþã noi chema-vom sfetnici Mai mulþi ºi-n sala asta ospãta-vom Pe-acest strãin ºi zeilor vom face Frumoase jertfe; apoi avea-vom grijã Pe mare sã-l pornim pe noul oaspe

287

210

215

220

225

230

235

240

288

195

200

205

210

215

220

OD USSEAIS. H pompÍ Øf' ¹metšrV ¿n patr…da ga‹an †khtai ca…rwn karpal…mwj, e„ kaˆ m£la thlÒqen ™st…, mhdš ti messhgÚj ge kakÕn kaˆ pÁma p£qVsi pr…n ge tÕn Âj ga…hj ™pib»menai: œnqa d' œpeita pe…setai, ¤ssa oƒ asa kat¦ Klîqšj te bare‹ai geinomšnJ n»santo l…nJ, Óte min tške m»thr. e„ dš tij ¢qan£twn ge kat' oÙranoà e„l»louqen, ¥llo ti d¾ tÒd' œpeita qeoˆ perimhcanÒwntai. a„eˆ g¦r tÕ p£roj ge qeoˆ fa…nontai ™narge‹j ¹m‹n, eâq' ›rdwmen ¢gakleit¦j ˜katÒmbaj, da…nunta… te par' ¥mmi kaq»menoi œnqa per ¹me‹j. e„ d' ¥ra tij kaˆ moànoj „ën xÚmblhtai Ðd…thj, oÜ ti katakrÚptousin, ™pe… sfisin ™ggÚqen e„mšn, éj per KÚklwpšj te kaˆ ¥gria fàla Gig£ntwn.” tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „'Alk…no', ¥llo t… toi melštw fres…n: oÙ g¦r ™gè ge ¢qan£toisin œoika, toˆ oÙranÕn eÙrÝn œcousin, oÙ dšmaj oÙd fu»n, ¢ll¦ qnhto‹si broto‹sin. oÛj tinaj Øme‹j ‡ste m£list' Ñcšontaj юzÝn ¢nqrèpwn, to‹s…n ken ™n ¥lgesin „swsa…mhn: kaˆ d' œti ken kaˆ ple…on' ™gë kak¦ muqhsa…mhn, Óssa ge d¾ xÚmpanta qeîn „Òthti mÒghsa. ¢ll' ™m mn dorpÁsai ™£sate khdÒmenÒn per: oÙ g£r ti stugerÍ ™pˆ gastšri kÚnteron ¥llo œpleto, ¼ t' ™kšleusen ›o mn»sasqai ¢n£gkV kaˆ m£la teirÒmenon kaˆ ™nˆ fresˆ pšnqoj œconta, æj kaˆ ™gë pšnqoj mn œcw fres…n, ¹ d m£l' a„eˆ ™sqšmenai kšletai kaˆ pinšmen, ™k dš me p£ntwn

ODISEEA. CÂNTUL VII Ca, petrecut de noi, el fãrã caznã ªi-alean s-ajungã bucuros în þarã Mai repede, oricât de lung e drumul, Ca nu cumva sã dea în vremea asta De rãu sau de nãpastã pânã-ºi pune Picioru-n þara lui. Acolo însã Odatã dus, va suferi ce soarta ªi crudele-ursitori îi sorocirã La naºtere. De-o fi cumva strãinul Vrun zeu nemuritor venit din slavã, E semn atunci cã pun la cale zeii Ceva neaºteptat, cãci ei nainte De-a pururea ni s-arãtau pe faþã La strãlucitele jerfiri de-o sutã De boi, ºedeau ºi ospãtau alãturi De noi. ªi cum se întâlneau cu vrunul De-ai noºtri cãlãtor în cale singur, De loc nu se fereau, fiindcã suntem Cu ei de-aproape-aºa cum sunt ciclopii Cu limba cea sãlbaticã giganþii.” Ulise priceputul îi rãspunse: „Nu cugeta la asta, Alcinoe, Nu seamãn eu cu zeii cei din slavã Nici dupã stat ºi nici dupã fãpturã, Ci seamãn cu oricare om din lume. Ba chiar dacã voi ºtiþi niscaiva oameni Mai greu loviþi ºi prigoniþi de soartã, Cu ei m-aº potrivi în suferinþã. Mai multe încã, mult mai multe-amaruri Eu aº avea de spus, de-ar fi ca toate Rãstriºtile-mi sã-nºir, sã spun tot rãul Ce mi se trage de la zei. Dar mie-mi Daþi voie sã cinez, deºi mã doare, Cãci nu-i nimica mai sfruntat pe lume Ca pântecul greþos ce te sileºte Sã te gândeºti la el, cu tot necazul Nespus ce-l ai ºi jalea care-o suferi

289 245

250

255

260

265

270

275

280

290

225

230

235

240

245

OD USSEAIS. H lhq£nei, Óss' œpaqon, kaˆ ™niplhsqÁnai ¢nègei. Øme‹j d' ÑtrÚnesqe ¤m' ºÒŽ fainomšnhfin, éj k' ™m tÕn dÚsthnon ™mÁj ™pib»sete p£trhj, ka… per poll¦ paqÒnta: „dÒnta me kaˆ l…poi a„ën ktÁsin ™m¾n dmî£j te kaˆ Øyerefj mšga dîma.” ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej ™pÇneon ºd' ™kšleuon pempšmenai tÕn xe‹non, ™peˆ kat¦ mo‹ran œeipen. aÙt¦r ™peˆ spe‹s£n te p…on q', Óson ½qele qumÒj, oƒ mn kakke…ontej œban okÒnde ›kastoj, aÙt¦r Ð ™n meg£rJ Øpele…peto d‹oj 'OdusseÚj, p¦r dš oƒ 'Ar»th te kaˆ 'Alk…nooj qeoeid¾j ¼sqhn: ¢mf…poloi d' ¢pekÒsmeon œntea daitÒj. to‹sin d' 'Ar»th leukèlenoj ½rceto mÚqwn: œgnw g¦r f©rÒj te citîn£ te e†mat' „doàsa kal£, t£ ·' aÙt¾ teàxe sÝn ¢mfipÒloisi gunaix…: ka… min fwn»sas' œpea pterÒenta proshÚda: „xe‹ne, tÕ mšn se prîton ™gën e„r»somai aÙt»: t…j pÒqen e„j ¢ndrîn; t…j toi t£de e†mat' œdwken; oÙ d¾ fÊj ™pˆ pÒnton ¢lèmenoj ™nq£d' ƒkšsqai;” t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „¢rgalšon, bas…leia, dihnekšwj ¢goreàsai, k»de' ™pe… moi poll¦ dÒsan qeoˆ OÙran…wnej: toàto dš toi ™ršw, Ó m' ¢ne…reai ºd metall´j. 'Wgug…h tij nÁsoj ¢pÒproqen e„n ¡lˆ ke‹tai: œnqa mn ”Atlantoj qug£thr, dolÒessa Kaluyè, na…ei ™ãplÒkamoj, dein¾ qeÒj: oÙdš tij aÙtÍ m…sgetai oÜte qeîn oÜte qnhtîn ¢nqrèpwn. ¢ll' ™m tÕn dÚsthnon ™fšstion ½gage da…mwn

ODISEEA. CÂNTUL VII Cum sufãr eu; el îmi dã ghes într-una Sã-mbuc, sã beau, sã uit de suferinþã ªi sã-l îmbuib. Dar voi pe mânecate Grãbiþi, vã rog, în þarã sã mã duceþi Pe mine bietul dup-atâtea cazne Ce-am pãtimit. Sã-mi vãd odat-averea ªi curtea mea ºi oamenii de-acasã ªi-apoi sã mor!” Aºa vorbi Ulise ªi toþi se învoirã ºi-ndemnarã Sã-l ducã-n þara lui, cãci el vorbise Frumos ºi drept. Iar dupã ce-nchinarã Din cupe ºi bãurã cât poftirã, Plecarã ei acasã sã se culce. Rãmase-n salã doar Ulise-aproape De craiul Alcinou ºi de Areta. În vremea asta slugile venirã ªi ridicarã tot ce-a fost pe masã. Crãiasa, cum vãzu îmbrãcãmintea De pe Ulise, mantia ºi haina, Frumosul port þesut de ea-mpreunã Cu roabele-i, îl cunoscu ºi zise: „De una-ntâi te-ntreb pe tine, oaspe, De unde, cine eºti? ºi cine-þi dete Veºmintele ce porþi? N-ai spus tu oare Cã ai venit pierdut fiind pe mare?” Ulise priceputul îi rãspunse: „Crãiasã,-i greu de povestit de-a rândul Ce-am pãtimit, cã prea-mi dãdurã multe Sã sufãr Cei-de-sus. Dar voi rãspunde La ceea ce mã-ntrebi ºi vrei sã afli: E un ostrov ce-i zice Ogigia Departe-n mare. Acolo ºade fiica Lui Atlas, vajnica, mãiastra zânã Calipso cea cu plete mândre. Nimeni, Nici om, nici zeu, nu umblã pe la dânsa. Pe mine nenorocul doar mã-mpinse La vatra ei, sãrmanul, când furtuna

291

285

290

295

300

305

310

315

292

250

255

260

265

270

275

OD USSEAIS. H oon, ™pe… moi nÁa qo¾n ¢rgÁti keraunù ZeÝj ™l£saj ™kšasse mšsJ ™nˆ o‡nopi pÒntJ. œnq' ¥lloi mn p£ntej ¢pšfqiqen ™sqloˆ ˜ta‹roi, aÙt¦r ™gë trÒpin ¢gk¦j ˜lën neÕj ¢mfiel…sshj ™nnÁmar ferÒmhn: dek£tV dš me nuktˆ mela…nV nÁson ™j 'Wgug…hn pšlasan qeo…, œnqa Kaluyë na…ei ™ãplÒkamoj, dein¾ qeÒj: ¼ me laboàsa ™ndukšwj ™f…lei te kaˆ œtrefen ºd œfaske q»sein ¢q£naton kaˆ ¢g»raon ½mata p£nta: ¢ll' ™mÕn oÜ pote qumÕn ™nˆ st»qessin œpeiqen. œnqa mn ˜pt£etej mšnon œmpedon, e†mata d' a„eˆ d£krusi deÚeskon, t£ moi ¥mbrota dîke Kaluyè: ¢ll' Óte d¾ ÔgdoÒn moi ™piplÒmenon œtoj Ãlqe, kaˆ tÒte d» m' ™kšleusen ™potrÚnousa nšesqai ZhnÕj Øp' ¢ggel…hj, À kaˆ nÒoj ™tr£pet' aÙtÁj. pšmpe d' ™pˆ sced…hj poludšsmou, poll¦ d' œdwke, s‹ton kaˆ mšqu ¹dÚ, kaˆ ¥mbrota e†mata ›ssen, oâron d prošhken ¢p»mon£ te liarÒn te. ˜pt¦ d kaˆ dška mn plšon ½mata pontoporeÚwn, Ñktwkaidek£tV d' ™f£nh Ôrea skiÒenta ga…hj Ømetšrhj, g»qhse dš moi f…lon Ãtor, dusmÒrJ: à g¦r mšllon œti xunšsesqai юzu‹ pollÍ, t»n moi ™pîrse Poseid£wn ™nos…cqwn, Ój moi ™form»saj ¢nšmouj katšdhse kšleuqon, êrinen d q£lassan ¢qšsfaton, oÙdš ti kàma e‡a ™pˆ sced…hj ¡din¦ sten£conta fšresqai. t¾n mn œpeita qÚella dieskšdas': aÙt¦r ™gè ge

ODISEEA. CÂNTUL VII Cu fulgerul de foc trãsnindu-mi vasul Cel iute, mi-l sfãrmase chiar pe largul Noianului cel mohorât ºi-acolo Pierirã soþii mei cei buni. Eu însã, Cu braþele-apucându-mã de talpa Corãbiei, fui dus vreo nouã zile, Iar într-a zecea noapte neagrã zeii M-apropie de-ostrovul Ogigia, În care ºade vajnica zeiþã Calipso cea cu plete mândre. Dânsa Prieteneºte mã primi în gazdã, Mã omeni ºi mã-ngriji ºi-adese Îmi jurui viaþã fãrã moarte ªi fãrã bãtrâneþe cât e veacul, Dar nu putu deloc sã mã câºtige. ªezui acolo ºapte ani de-a rândul ªi straiele dumnezeieºti ce-mi dase Calipso mi le tot udam cu plânsul. Dar când veni în roata vremii anul Al optulea, ea mã-ndemnã ºi-mi zise Sã plec, dupã vreo veste de la Joe Sau poate cã ea însãºi se schimbase. ªi mã porni în plutã cetluitã. ªi-mi dete multe daruri, vin ºi pâne, Cu haine-mpãrãteºti ºi-un vânt prielnic ªi încropit. Cãlãtorii pe mare Vreo douã sãptãmâni ºi jumãtate. Abia atunci mi s-arãtarã munþii Umbroºi de pe cuprinsul þãrii voastre ªi mi se limpezi sãracul suflet. Dar mai aveam de suferit o groazã Din partea lui Neptun, stãpânul mãrii, Ce vânturi îmi stârni ºi-mi puse stavili În calea mea ºi-mi rãscoli noianul Nemãrginit de ape. Nu-mi da valul Rãgaz ca sã mã port în plutã bietul, De tot gemeam. În urmã vijelia

293

320

325

330

335

340

345

350

355

294

280

285

290

295

300

OD USSEAIS. H nhcÒmenoj tÒde la‹tma dištmagon, Ôfra me ga…V ØmetšrV ™pšlasse fšrwn ¥nemÒj te kaˆ Ûdwr. œnqa kš m' ™kba…nonta bi»sato kàm' ™pˆ cšrsou, pštrVj prÕj meg£lVsi balÕn kaˆ ¢terpšŽ cèrJ, ¢ll' ¢nacass£menoj nÁcon p£lin, eŒoj ™pÁlqon ™j potamÒn, tÍ d» moi ™e…sato cîroj ¥ristoj, le‹oj petr£wn, kaˆ ™pˆ skšpaj Ãn ¢nšmoio. ™k d' œpeson qumhgeršwn, ™pˆ d' ¢mbros…h nÝx ½luq': ™gë d' ¢p£neuqe diipetšoj potamo‹o ™kb¦j ™n q£mnoisi katšdraqon, ¢mfˆ d fÚlla ºfus£mhn: Ûpnon d qeÕj kat' ¢pe…rona ceàen. œnqa mn ™n fÚlloisi, f…lon tetihmšnoj Ãtor, eádon pannÚcioj kaˆ ™p' ºî kaˆ mšson Ãmar: dÚsetÒ t' ºšlioj, ka… me glukÝj Ûpnoj ¢nÁken. ¢mfipÒlouj d' ™pˆ qinˆ teÁj ™nÒhsa qugatrÕj paizoÚsaj, ™n d' aÙt¾ œhn e„ku‹a qeÍsi. t¾n ƒkšteus': ¹ d' oÜ ti no»matoj ½mbroten ™sqloà, æj oÙk ¨n œlpoio neèteron ¢nti£santa ˜rxšmen: a„eˆ g£r te neèteroi ¢fradšousin. ¼ moi s‹ton dîken ¤lij ºd' a‡qopa onon kaˆ loàs' ™n potamù ka… moi t£de e†mat' œdwke. taàt£ toi, ¢cnÚmenÒj per, ¢lhqe…hn katšlexa.” tÕn d' aât' 'Alk…nooj ¢pame…beto fènhsšn te: „xe‹n', à toi mn toàtÒ g' ™na…simon oÙk ™nÒhse pa‹j ™m», oÛnek£ s' oÜ ti met' ¢mfipÒloisi gunaixˆn Ãgen ™j ¹metšrou: sÝ d' ¥ra prèthn ƒkšteusaj.” tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:

ODISEEA. CÂNTUL VII Îmi risipi ºi pluta. ªi de-a-notul Adâncul strãbãtui pânã ce vântul ªi apele luându-mã, de-al vostru Hotar m-apropiai. Aici talazul, De-aº fi ieºit, mi-ar fi dat brânci ºi-odatã M-ar fi izbit de seninãri înalte ªi-n loc afurisit. M-am dat în lãturi ªi iar am prins sã-not pân’ ce ajuns-am La râu, pe unde mi-a pãrut cã-i locul Mai potrivit, un colþ de mal mai neted Cu stâncile ºi-adãpostit de vânturi. Mi-am dat rãpez ºi am cãzut acolo. Se înserase-atunci, venise-amurgul, Iar eu ieºind, las râul, merg departe, Mã culc între tufiºuri. Frunzã multã Pe mine-adun ºi-un zeu revars-asupra-mi Un somn adânc. Pe sub frunziº, acolo, Cu suflet trist, dormii întreagã noaptea ªi dimineaþa pân’ la miezul zilei. Dar dup-amiazi, pe la apus de soare, Mã deºteptai. Zãrii pe malul mãrii Mai multe roabe-ale copilei tale Jucându-se; între ele, ca o zânã, Era ºi dânsa. Mã rugai domniþei, ªi ea mã-ntâmpinã cu-o-nþelepciune Ce n-ai fi aºteptat de la cei tineri, Fiind nesocotiþi mai totdeauna. Mi-a dat cu prisosinþã vin ºi pâne, M-a pus sã mã-mbãiez în râu, ºi-n urmã Mi-a dat ºi-aceste haine. Iatã, doamnã, Deºi-s mâhnit, v-am spus tot adevãrul.” Rãspunse Alcinou: „Ba cred, strãine, Cã nu fãcu de fel cum se cuvine Copila mea, cãci nu te-aduse acasã La noi, venind cu roabele împreunã, Doar ea întâi de tine-a fost rugatã”. Se-mpotrivi Ulise-atunci: „Viteze,

295

360

365

370

375

380

385

390

296

305

310

315

320

325

330

OD USSEAIS. H „¼rwj, m» moi toÜnek' ¢mÚmona ne…kee koÚrhn: ¹ mn g£r m' ™kšleue sÝn ¢mfipÒloisin ›pesqai, ¢ll' ™gë oÙk œqelon de…saj a„scunÒmenÒj te, m» pwj kaˆ soˆ qumÕj ™piskÚssaito „dÒnti: dÚszhloi g£r t' e„mn ™pˆ cqonˆ fàl' ¢nqrèpwn.” tÕn d' aât' 'Alk…nooj ¢pame…beto fènhsšn te: „xe‹n', oÜ moi toioàton ™nˆ st»qessi f…lon kÁr mayid…wj kecolîsqai: ¢me…nw d' a‡sima p£nta. aŠ g£r, Zeà te p£ter kaˆ 'Aqhna…h kaˆ ”Apollon, to‹oj ™èn, oŒÒj ™ssi, t£ te fronšwn ¤ t' ™gè per, pa‹d£ t' ™m¾n ™cšmen kaˆ ™mÕj gambrÕj kalšesqai, aâqi mšnwn: okon dš k' ™gë kaˆ kt»mata do…hn, e‡ k' ™qšlwn ge mšnoij: ¢škonta dš s' oÜ tij ™rÚxei Fai»kwn: m¾ toàto f…lon Diˆ patrˆ gšnoito. pomp¾n d' ™j tÒd' ™gë tekma…romai, Ôfr' ™å e„dÍj, aÜrion œj: tÁmoj d sÝ mn dedmhmšnoj ÛpnJ lšxeai, oƒ d' ™lÒwsi gal»nhn, Ôfr' ¨n †khai patr…da s¾n kaˆ dîma, kaˆ e‡ poÚ toi f…lon ™st…n, e‡ per kaˆ m£la pollÕn ˜kastšrw œst' EÙbo…hj: t¾n g¦r thlot£tw f£s' œmmenai o† min ‡donto laîn ¹metšrwn, Óte te xanqÕn `Rad£manqun Ãgon ™poyÒmenon TituÒn, Gai»Žon uƒÒn. kaˆ mn oƒ œnq' Ãlqon kaˆ ¥ter kam£toio tšlessan ½mati tù aÙtù kaˆ ¢p»nusan o‡kad' Ñp…ssw. e„d»seij d kaˆ aÙtÕj ™nˆ fres…n, Ósson ¥ristai nÁej ™maˆ kaˆ koàroi ¢narr…ptein ¤la phdù.” ìj f£to, g»qhsen d polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj, eÙcÒmenoj d' ¥ra epen œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmaze:

ODISEEA. CÂNTUL VII Nu-nvinui pe fatã pentru asta, Cãci prea e cumsecade. Mã poftise Doar ea sã vin cu roabele-mpreunã, Dar n-am vrut eu, de teamã ºi ruºine Ca nu cumva de asta sã te superi, Cãci omul e pizmaº ºi prepuielnic.” Grãi la rându-i Alcinou: „Strãine, Nu-i felul meu zadarnic sã mã supãr Când n-am temei; întâi-ºi-ntâi dreptatea. Sã deie Joe, Apollon ºi Minerva Ca tu, cuminte-aºa cum eºti ºi cugeþi La fel cu mine, sã te-aºezi în þarã La noi, sã poþi sã te însori cu fata-mi ªi ginere sã-mi fii! Þi-aº da eu casã ªi-avere, dac-ai sta de bunãvoie, Cã nimeni sã te þie pe nevrute Nu poate-aici. Fereascã-ne de asta Cei din Olimp! Trimiterea-þi acasã, Sã ºtii tu bine, o sorocii pe mâne. Tu poþi atunci sã dormi pe drum în tihnã, Ai mei te-or duce-n liniºte pe mare ªi vei ajunge-n þarã ºi la tine ªi-oriunde vrei, de-ar fi chiar mai departe De locul cel mai depãrtat Eubea, Cum spun ai noºtri toþi care-l vãzurã Când dus-au pe bãlanul Radamantis Spre a vedea pe Titios, odrasla Pãmântului. Acolo ei sosirã, Pe netrudite calea-ºi isprãvirã Numa-ntr-o zi ºi-acasã se-nturnarã. Vedea-vei singur tu ce minunate Corãbii am ºi cum îmi ºtiu voinicii, Vâslind, s-azvârle-n slavã unda mãrii.” Aceste-i zise craiul. Iar viteazul Se bucurã ºi se ruga: „Dã, Doamne,

297

395

400

405

410

415

420

425

298

335

340

345

OD USSEAIS. H „Zeà p£ter, a‡q', Ósa epe, teleut»seien ¤panta 'Alk…nooj: toà mšn ken ™pˆ ze…dwron ¥rouran ¥sbeston klšoj e‡h, ™gë dš ke patr…d' ƒko…mhn.” ìj oƒ mn toiaàta prÕj ¢ll»louj ¢gÒreuon, kškleto d' 'Ar»th leukèlenoj ¢mfipÒloisi dšmni' Øp' a„qoÚsV qšmenai kaˆ ·»gea kal¦ porfÚre' ™mbalšein storšsai t' ™fÚperqe t£phtaj, cla…naj t' ™nqšmenai oÜlaj kaqÚperqen ›sasqai. aƒ d' ‡san ™k meg£roio d£oj met¦ cersˆn œcousai: aÙt¦r ™peˆ stÒresan pukinÕn lšcoj ™gkonšousai, êtrunon 'OdusÁa parist£menai ™pšessin: „Ôrso kšwn, ð xe‹ne: pepo…htai dš toi eÙn».” ìj f£n: tù d' ¢spastÕn ™e…sato koimhqÁnai. ìj Ð mn œnqa kaqeàde polÚtlaj d‹oj 'OdusseÝj trhto‹s' ™n lecšessin Øp' a„qoÚsV ™ridoÚpJ: 'Alk…nooj d' ¥ra lškto mucù dÒmou Øyhlo‹o, p¦r d gun¾ dšspoina lšcoj pÒrsune kaˆ eÙn»n.

ODISEEA. CÂNTUL VII Ca Alcinou sã facã tot ce spuse ªi eu s-ajung în þarã!” Aºa vorbirã Ei amândoi. Zori atunci Areta Pe roabe în pridvor s-aºeze patul Cu aºternuturi mândre de porfirã ªi cu velinþe ºi cu cergi lãþoase. Ieºirã ele din cãmãri cu facle ªi bine patu-n pripã l-aºternurã, Apoi mergând poftirã pe Ulise: „Strãine, scoal’ ºi vino; gata-i patul”. ªi el avu plãcere sã se culce. Aºa dormi Ulise în pridvorul Rãsunãtor pe pat lucrat cu dalta. Iar Alcinou se duse la culcare Nãuntru-n curte-alãturi de crãiasa, Femeia lui ce-i pregãtise patul.

299

430

435

440

ODUSSEIAS Q

5

10

15

20

’Hmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj, êrnut' ¥r' ™x eÙnÁj ƒerÕn mšnoj 'AlkinÒoio, ¨n d' ¥ra diogen¾j ðrto ptol…porqoj 'OdusseÚj. to‹sin d' ¹gemÒneu' ƒerÕn mšnoj 'AlkinÒoio Fai»kwn ¢gor»nd', ¼ sfin par¦ nhusˆ tštukto. ™lqÒntej d kaq‹zon ™pˆ xesto‹si l…qoisi plhs…on: ¹ d' ¢n¦ ¥stu metóceto Pall¦j 'Aq»nh e„domšnh k»ruki dafronoj 'AlkinÒoio, nÒston 'OdussÁŽ megal»tori mhtiÒwsa, ka… ·a ˜k£stJ fwtˆ paristamšnh f£to màqon: „deàt' ¥ge, Fai»kwn ¹g»torej ºd mšdontej, e„j ¢gor¾n „šnai, Ôfra xe…noio pÚqhsqe, Öj nšon 'AlkinÒoio dafronoj †keto dîma pÒnton ™piplagcqe…j, dšmaj ¢qan£toisin Ðmo‹oj.” ìj e„poàs' êtrune mšnoj kaˆ qumÕn ˜k£stou. karpal…mwj d' œmplhnto brotîn ¢gora… te kaˆ ›drai ¢gromšnwn: polloˆ d' ¥ra qh»santo „dÒntej uƒÕn Lašrtao dafrona. tù d' ¥r' 'Aq»nh qespes…hn katšceue c£rin kefalÍ te kaˆ êmoij ka… min makrÒteron kaˆ p£ssona qÁken „dšsqai, éj ken Fai»kessi f…loj p£ntessi gšnoito deinÒj t' a„do‹Òj te kaˆ ™ktelšseien ¢šqlouj polloÚj, toÝj Fa…hkej ™peir»sant' 'OdusÁoj. aÙt¦r ™pe… ·' ½gerqen Ðmhgeršej t' ™gšnonto,

Cântul VIII

A doua zi, când zâna dimineþii Cu degete trandafirii rãsare, Mãritul Alcinou din pat se scoalã, Aºijderea se scoalã ºi Ulise, Cuceritorul cel de viþã naltã. Porni nainte Alcinou spre locul De sfat ce-aveau lângã liman feacii. Sosind acolo, ei lângã olaltã Pe bãnci de piatrã netedã ºezurã. Minerva-atunci, în chipul unui crainic Solit de crai, umbla prin tot oraºul Punând la cale-ntorsul lui Ulise. ªi cuvânta de-aproape fiecãrui: „Voi, sfetnici ºi fruntaºi ai þãrii, haideþi La sfat ca sã cunoaºteþi pe strãinul Venit acuma proaspãt la locaºul Lui Alcinou, un rãtãcit pe mare, Bãrbat la chip aidoma cu zeii”. Aºa fel colãcea pe fiecare, ªi toþi veneau în grabã spre-adunare. Gemeau de oameni treptele de piatrã ªi mulþi cãtau la fiul lui Laerte ªi nu-ºi luau privirea de la dânsul, Un har de sus Minerva-i revãrsase Pe faþã ºi pe umeri, ºi-l fãcuse Mai plin, mai rãsãrit la-nfãþiºare, Ca tuturora drag sã fie dânsul, Temut de toþi ºi vrednic de cinstire, Sã biruie la-ntrecerile multe Ce-aveau sã-i puie vâna la-ncercare. Iar dupã ce cu toþii s-adunarã,

5

10

15

20

25

30

302 25

30

35

40

45

OD USSEAIS. Q to‹sin d' 'Alk…nooj ¢gor»sato kaˆ metšeipe: „kšklute, Fai»kwn ¹g»torej ºd mšdontej, [Ôfr' e‡pw, t£ me qumÕj ™nˆ st»qessi keleÚei.] xe‹noj Ód', oÙk od' Ój tij, ¢lèmenoj †ket' ™mÕn dî, º prÕj ºo…wn à ˜sper…wn ¢nqrèpwn: pomp¾n d' ÑtrÚnei kaˆ l…ssetai œmpedon enai. ¹me‹j d', æj tÕ p£roj per, ™potrunèmeqa pomp»n: oÙd g¦r oÙdš tij ¥lloj, Ótij k' ™m¦ dèmaq' †khtai, ™nq£d' ÑdurÒmenoj dhrÕn mšnei e†neka pompÁj. ¢ll' ¥ge nÁa mšlainan ™rÚssomen e„j ¤la d‹an prwtÒploon, koÚrw d dÚw kaˆ pent»konta krin£sqwn kat¦ dÁmon, Ósoi p£roj e„sˆn ¥ristoi. dhs£menoi d' eâ p£ntej ™pˆ klh‹sin ™retm¦ œkbht': aÙt¦r œpeita qo¾n ¢legÚnete da‹ta ¹mšterÒnd' ™lqÒntej: ™gë d' ™å p©si paršxw. koÚroisin mn taàt' ™pitšllomai: aÙt¦r oƒ ¥lloi skhptoàcoi basilÁej ™m¦ prÕj dèmata kal¦ œrcesq', Ôfra xe‹non ™nˆ meg£roisi filšwmen: mhdš tij ¢rne…sqw. kalšsasqe d qe‹on ¢oidÒn, DhmÒdokon: tù g£r ·a qeÕj perˆ dîken ¢oid¾n tšrpein, ÓppV qumÕj ™potrÚnVsin ¢e…dein.” ìj ¥ra fwn»saj ¹g»sato, toˆ d' ¤m' ›ponto skhptoàcoi: kÁrux d metóceto qe‹on ¢oidÒn. koÚrw d krinqšnte dÚw kaˆ pent»konta

ODISEEA. CÂNTUL VIII Luã cuvântul Alcinou ºi zise: „Voi sfetnici ºi fruntaºi ai þãrii mele, Luaþi aminte tot ce vã voi spune, Sã ºtiþi care mi-i voia ºi porunca. Acest strãin necunoscut de nimeni Ca om pribeag veni la mine-acasã. De unde nu ºtiu, de la soare-apune Sau dinspre rãsãrit. Acum el cere Cu totul înadins ca sã-l trimitem ªi roagã asta negreºit sã fie. Noi sã zorim trimesul lui acasã Cum am fãcut nainte ºi cu alþii, Cãci nimenea sosind aici la mine Nu zãbovi prea mult ºi nu se plânse, Cã nu-l petrecem noi la el acasã. Deci hai sã dãm pe mare o smolitã Corabie, din lucru-abia ieºitã. Corãbieri sã fie pe sprânceanã Din obºte-aleºi cincizeci ºi doi de tineri. Legaþi la vas lopeþile de laviþi ªi toþi apoi veniþi la mine-acasã, Ca voi curând sã-mi pregãtiþi ospãþul. Eu tuturor de toate vã fac parte. Aºa demând vâslaºilor cei tineri. Ceilalþi, fruntaºii purtãtori de sceptru, Veniþi la mine, la palat, în salã Sã-l ospãtãm pe-acest strãin. Nici unul Sã nu lipseascã. Ba ºi Demodocos, Dumnezeiescul cântãreþ, sã vie Poftit de voi, cãci muza-i dete darul Sã cânte-aºa frumos ca nimeni altul, Sã desfãteze astfel pe oricine, Când de la sine e pornit pe cântec.” Aºa rostind, naintea lor purcese, Urmarã purtãtorii cei de sceptru, ªi-un crainic dupã cântãreþ se duse. Iar cei aleºi, cincizeci ºi doi la numãr,

303

35

40

45

50

55

60

65

304

50

55

60

65

70

OD USSEAIS. Q b»thn, æj ™kšleus', ™pˆ q‹n' ¡lÕj ¢trugštoio. aÙt¦r ™pe… ·' ™pˆ nÁa kat»luqon ºd q£lassan, nÁa mn o† ge mšlainan ¡lÕj bšnqosde œrussan, ™n d' ƒstÒn t' ™t…qento kaˆ ƒst…a nh mela…nV, ºrtÚnanto d' ™retm¦ tropo‹s' ™n dermat…noisi p£nta kat¦ mo‹ran: par¦ d' ƒst…a leuk¦ t£nussan. Øyoà d' ™n not…J t»n g' érmisan: aÙt¦r œpeita b£n ·' ‡men 'AlkinÒoio dafronoj ™j mšga dîma. plÁnto d' ¥r' a‡qousa… te kaˆ ›rkea kaˆ dÒmoi ¢ndrîn [¢gromšnwn: polloˆ d' ¥r' œsan, nšoi ºd palaio….] to‹sin d' 'Alk…nooj duoka…deka mÁl' ƒšreusen, Ñktë d' ¢rgiÒdontaj Ûaj, dÚo d' e„l…podaj boàj: toÝj dšron ¢mf… q' ›pon, tetÚkontÒ te da‹t' ™ratein»n. kÁrux d' ™ggÚqen Ãlqen ¥gwn ™r…hron ¢oidÒn, tÕn perˆ Moàs' ™f…lhse, d…dou d' ¢gaqÒn te kakÒn te: Ñfqalmîn mn ¥merse, d…dou d' ¹de‹an ¢oid»n. tù d' ¥ra PontÒnooj qÁke qrÒnon ¢rgurÒhlon mšssJ daitumÒnwn, prÕj k…ona makrÕn ™re…saj: k¦d d' ™k passalÒfi kršmasen fÒrmigga l…geian aÙtoà Øpr kefalÁj kaˆ ™pšfrade cersˆn ˜lšsqai kÁrux: p¦r d' ™t…qei k£neon kal»n te tr£pezan, p¦r d dšpaj o‡noio, pie‹n Óte qumÕj ¢nègoi. oƒ d' ™p' Ñne…aq' ˜to‹ma proke…mena ce‹raj ‡allon. aÙt¦r ™peˆ pÒsioj kaˆ ™dhtÚoj ™x œron ›nto, Moàs' ¥r' ¢oidÕn ¢nÁken ¢eidšmenai klša ¢ndrîn,

ODISEEA. CÂNTUL VIII Spre mal pornirã toþi dupã poruncã. ªi cum pe prundul mãrii se lãsarã, Spre-adâncul apei lunecarã vasul, Catargul îndreptarã,-l împânzirã, Lopeþile legarã de curele Cu ºart pe rând, ºi-ntinserã vintrele. ªi dupã ce spre larg oprirã vasul, La curte s-au suit. Acolo-ndatã Pridvoarele ºi sãlile ºi-ograda Huiau de oameni strânºi, bãtrâni ºi tineri. Iar craiul pentru masa tuturora Douãsprezece oi a pus sã-njunghe, Opt vieri colþaþi ºi graºi ºi o pereche De boi chiloºi. Ei vitele jupirã, Le pregãtirã bine ºi fãcurã O masã de þi-era mai mare dragul. Sosi apoi ºi crainicul ºi-aduse Pe scumpul cântãreþ, pe care muza Nespus îl îndrãgise, dar îi dase ªi bun ºi rãu: vederea i-o luase ªi-i dãruise-n schimb vrãjitul cântec. Pe el îl puse Pontonou sã ºadã În mijlocul mesenilor pe scaun Cu þinte de argint, proptit acolo De stâlpu-nalt, ºi de cuier îi prinse Deasupra-i lira-i dulce sunãtoare ªi-l dumiri cum poate s-o desprindã. Apropie de el ºi-o masã dalbã ªi un paner cu bunãtãþi ºi-o cupã, Ca el sã bea oricând avea plãcere. Mesenii începurã-atunci sã umble Cu mânile la masã ºi sã guste Bucatele ce stau în faþã gata. Iar când de-ajuns mâncarã ºi bãurã, Povãþuit de muzã cântãreþul, Luându-ºi lira din cuier, se puse Isprãvile vitejilor sã cânte.

305

70

75

80

85

90

95

100

105

306

75

80

85

90

95

OD USSEAIS. Q o‡mhj, tÁj tÒt' ¥ra klšoj oÙranÕn eÙrÝn †kane, ne‹koj 'OdussÁoj kaˆ Phledew 'AcilÁoj, éj pote dhr…santo qeîn ™n daitˆ qale…V ™kp£glois' ™pšessin, ¥nax d' ¢ndrîn 'Agamšmnwn ca‹re nÒJ, Ó t' ¥ristoi 'Acaiîn dhriÒwnto. ìj g£r oƒ cre…wn muq»sato Fo‹boj 'ApÒllwn Puqo‹ ™n ºgaqšV, Óq' Øpšrbh l£Žnon oÙdÕn crhsÒmenoj. tÒte g£r ·a kul…ndeto p»matoj ¢rc¾ Trws… te kaˆ Danao‹si DiÕj meg£lou di¦ boul£j. taàt' ¥r' ¢oidÕj ¥eide periklutÒj: aÙt¦r 'OdusseÝj porfÚreon mšga f©roj ˜lën cersˆ stibarÍsi k¦k kefalÁj e‡russe, k£luye d kal¦ prÒswpa: a‡deto g¦r Fa…hkaj Øp' ÑfrÚsi d£krua le…bwn. à toi Óte l»xeien ¢e…dwn qe‹oj ¢oidÒj, d£kru' Ñmorx£menoj kefalÁj ¥po f©roj ›leske kaˆ dšpaj ¢mfikÚpellon ˜lën spe…saske qeo‹sin: aÙt¦r Ót' ¨y ¥rcoito kaˆ ÑtrÚneian ¢e…dein Fai»kwn oƒ ¥ristoi, ™peˆ tšrpont' ™pšessin, ¨y 'OduseÝj kat¦ kr©ta kaluy£menoj go£asken. œnq' ¥llouj mn p£ntaj ™l£nqane d£krua le…bwn, 'Alk…nooj dš min ooj ™pefr£sat' ºd' ™nÒhsen ¼menoj ¥gc' aÙtoà, barÝ d sten£contoj ¥kousen. aya d Fai»kessi filhrštmoisi methÚda: „kšklute, Fai»kwn ¹g»torej ºd mšdontej:

ODISEEA. CÂNTUL VIII Înstrunã el atunci vestitul cântec, De care merse vestea chiar în slavã, Sfãdirea lui Ulise ºi Achile, Cum ei cu vorbe grele se sfãdirã La un bogat ospãþ de sãrbãtoare, Iar Agamemnon, fruntea vitejimii, Se bucura cã se certau vitejii Din fruntea oastei lui, cãci el într-asta Vedea-mplinit ce-Apollon îi menise Proorocind în capiºtea-i din Pito, Când el trecuse pragul sã-l întrebe, Fiind pe-atunci aproape începutul Rãzboiului dintre ahei ºi Troia Cu vrerea preaputernicului Joe. Povestea asta o cânta slãvitul Mãestru cântãreþ, iar el, Ulise, Cu-a lui vânjoase mâni luându-ºi straiul Cel lung ºi porfiriu, pe cap ºi-l trase ªi-acoperi aºa frumoasa-i faþã. Se ruºina de oameni, sã nu-l vadã Cum lacrimile-i picurau din gene. Dar cum oprea cântarea-i cântãreþul, El se ºtergea de plâns, lua veºmântul De peste cap ºi ridicând potirul Cu douã toarte, începea sã-nchine La zei. Iar când pornea din nou sã cânte Iubitul cântãreþ dupã îndemnul Mai-marilor cei desfãtaþi de cântec, ªi-acoperea din nou Ulise capul ªi-nduioºat se tânguia cu jale. Ci nimenea nu prepunea cã plânge, Doar craiul luã seama ºi-nþelese, Cãci auzea cum el ofta din suflet, De unde-i sta pe-alãturea, ºi zise Feacilor cei iubitori de vâsle: „Luaþi aminte, voi fruntaºi ºi sfetnici. Destul avurãm parte deopotrivã

307

110

115

120

125

130

135

140

308

100

105

110

115

120

OD USSEAIS. Q ½dh mn daitÕj kekor»meqa qumÕn ™shj fÒrmiggÒj q', ¿ daitˆ sun»orÒj ™sti qale…V: nàn d' ™xšlqwmen kaˆ ¢šqlwn peirhqîmen p£ntwn, éj c' Ð xe‹noj ™n…spV oŒsi f…loisin o‡kade nost»saj, Ósson periginÒmeq' ¥llwn pÚx te palaimosÚnV te kaˆ ¤lmasin ºd pÒdessin.” ìj ¥ra fwn»saj ¹g»sato, toˆ d' ¤m' ›ponto. k¦d d' ™k passalÒfi kršmasen fÒrmigga l…geian, DhmodÒkou d' ›le ce‹ra kaˆ œxagen ™k meg£roio kÁrux: Ãrce d tù aÙt¾n ÐdÕn ¼n per oƒ ¥lloi Fai»kwn oƒ ¥ristoi, ¢šqlia qaumanšontej. b¦n d' ‡men e„j ¢gor»n, ¤ma d' ›speto poulÝj Ómiloj, mur…oi: ¨n d' †stanto nšoi pollo… te kaˆ ™sqlo…. ðrto mn 'AkrÒneèj te kaˆ 'WkÚaloj kaˆ 'ElatreÝj NauteÚj te PrumneÚj te kaˆ 'Agc…aloj kaˆ 'EretmeÝj PonteÚj te PrJreÚj te, QÒwn 'Anabhs…neèj te 'Amf…alÒj q', uƒÕj Polun»ou Tekton…dao: ¨n d kaˆ EÙrÚaloj, brotoloigù soj ”ArhŽ, Naubol…dhj, Öj ¥ristoj œhn edÒj te dšmaj te p£ntwn Fai»kwn met' ¢mÚmona Laod£manta. ¨n d' œstan tre‹j pa‹dej ¢mÚmonoj 'AlkinÒoio, Laod£maj q' “AliÒj te kaˆ ¢nt…qeoj KlutÒnhoj. oƒ d' à toi prîton mn ™peir»santo pÒdessi: to‹si d' ¢pÕ nÚsshj tštato drÒmoj: oƒ d' ¤ma p£ntej karpal…mwj ™pštonto kon…ontej ped…oio. tîn d qšein Ôc' ¥ristoj œhn KlutÒnhoj ¢mÚmwn: Ósson t' ™n neiù oâron pšlei ¹miÒnoiŽn,

ODISEEA. CÂNTUL VIII De masã ºi de cântecul din lirã, Însoþitorul meselor bogate. Ieºind acum sã ne-ncercãm puterea La jocuri de tot felul, ca strãinul La-ntoarcerea-i sã poatã spune-acasã Prietenilor lui ce mult întrecem Pe alþii când e vorba de trei jocuri: De trântã, ºi de salt ºi de-alergare.” Aºa grãind, pãºi nainte craiul, Ceilalþi urmarã-ndatã dupã dânsul. Iar crainicul în cui lãuta prinse, Apoi luã pe Demodoc de mânã, Din salã-l scoase ºi-l porni pe calea Pe unde-o apucaserã fruntaºii Feacilor sã stea privind la jocuri. Sosirã ei la locul de-adunare, Venirã mulþi, roia pe câmp norodul. Voinici se ridicarã o grãmadã, Stau gata Elatreu ºi Acroneos ªi Ochial, Nauteu ºi Anhialos Ponteu ºi Eretmeu, Proneu ºi Tòon, Primneu ºi Anabesineu ºi fiul Lui Polineu cu numele-Amfialos Tectonianul. Gata-i ºi potriva Urgelnicului Marte, Evrialos, ªi Naubolide cel întâi de mare ªi falnic între toþi locuitorii Feaci dupã slãvitul Laodamas. ªi trei feciori de-ai craiului sãrirã, Dumnezeiescul Clitoneu ºi Haliu Pe lângã Laodamas pomenitul. Ei la-nceput din fugã se-ntrecurã. De la un semn le sta nainte drumul Tipsie-ntins. Deodatã ei cu toþii Se repezirã-nspulberând câmpia. Mai bun alergãtor era-ntre dânºii Mãreþul Clitoneu. Cât e de lungã

309

145

150

155

160

165

170

175

310 125

130

135

140

145

150

OD USSEAIS. Q tÒsson Øpekproqšwn laoÝj †keq', oƒ d' ™l…ponto. oƒ d palaimosÚnhj ¢legeinÁj peir»santo: tÍ d' aât' EÙrÚaloj ¢peka…nuto p£ntaj ¢r…stouj. ¤lmati d' 'Amf…aloj p£ntwn proferšstatoj Ãen: d…skJ d' aâ p£ntwn polÝ fšrtatoj Ãen 'ElatreÚj, pÝx d' aâ Laod£maj, ¢gaqÕj p£Žj 'AlkinÒoio. aÙt¦r ™peˆ d¾ p£ntej ™tšrfqhsan fršn' ¢šqloij, to‹s' ¥ra Laod£maj metšfh, p£Žj 'AlkinÒoio: „deàte, f…loi, tÕn xe‹non ™rèmeqa, e‡ tin' ¥eqlon odš te kaˆ ded£hke: fu»n ge mn oÙ kakÒj ™sti, mhroÚj te kn»maj te kaˆ ¥mfw ce‹raj Ûperqen aÙcšna te stibarÕn mšga te sqšnoj: oÙdš ti ¼bhj deÚetai, ¢ll¦ kako‹si sunšrrhktai polšessin. oÙ g¦r ™gè gš t… fhmi kakèteron ¥llo qal£sshj ¥ndra ge sugceàai, e„ kaˆ m£la karterÕj e‡h.” tÕn d' aât' EÙrÚaloj ¢pame…beto fènhsšn te: „Laod£man, m£la toàto œpoj kat¦ mo‹ran œeipej. aÙtÕj nàn prok£lessai „ën kaˆ pšfrade màqon.” aÙt¦r ™peˆ tÒ g' ¥kous' ¢gaqÕj p£Žj 'AlkinÒoio, stÁ ·' ™j mšsson „ën kaˆ 'OdussÁa prosšeipe: „deàr' ¥ge kaˆ sÚ, xe‹ne p£ter, pe…rhsai ¢šqlwn, e‡ tin£ pou ded£hkaj: œoike dš s' ‡dmen ¢šqlouj. oÙ mn g¦r me‹zon klšoj ¢nšroj, Ôfra ken Ïsin, À Ó ti poss…n te ·šxV kaˆ cersˆn ˜Ísin. ¢ll' ¥ge pe…rhsai, skšdason d' ¢pÕ k»dea qumoà: soˆ d' ÐdÕj oÙkšti dhrÕn ¢pšssetai, ¢ll£ toi ½dh nhàj te kate…rustai kaˆ ™partšej e„sˆn ˜ta‹roi.” tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:

ODISEEA. CÂNTUL VIII O brazdã trasã de un mul când arã, Atât a mers naintea lor ºi dânsul. Apoi se întrecurã ºi la trânta Cea trudnicã, ºi-i dovedi trântindu-i La luptã Evrial pe toþi aleºii, Iar Amfial bãtu la sãriturã. Mai bun trãgaci fu Elatreu cu discul, Dar la ghiontit îi covârºi feciorul Lui Alcinou, voinicul Laodamas. Iar dupã ce cu toþii petrecurã Înveselindu-ºi inima la jocuri, Tovarãºilor zise Laodamas: „Veniþi, prieteni, sã-ntrebãm strãinul, De ºtie ºi-a-nvãþat vreun joc ºi dânsul, Cã uite ce legat e la fãpturã, Ce ºolduri ºi ce pulpi, ce mâni ºi braþe ªi ce vânjos cerbice ºi ce spate ªi zdravãn piept! El nu-i bãtrân, e numai Fãrmat de cazne multe, cãci nimica Mai groaznic decât marea! Cât de tare Sã fii, te zdrumecã.” Iar Evrialos Rãspunse: „Bine spui, tu, Laodamas. Dar du-te de-l pofteºte sã ia parte”. Cum l-auzi, se duse Laodamas ªi-i zise-aºa: „Strãine taicã, vino ªi tu cu noi ca sã te baþi la jocuri, De-i fi deprins ceva. Dar mi se pare Cã te pricepi. Doar cinstea cea mai mare A omului în viaþã vine numai Din tot ce-i poate mâna ºi piciorul. Deci hai la joc ºi grijile-þi alungã, Cã nu s-amânã mult cãlãtoria-þi. Þi-i trasã doar corabia pe mare ªi soþii tãi sunt gata ºi te-adastã”. Ulise-aºa-i rãspunse: „Laodamas,

311 180

185

190

195

200

205

210

312

155

160

165

170

175

OD USSEAIS. Q „Laod£man, t… me taàta keleÚete kertomšontej; k»de£ moi kaˆ m©llon ™nˆ fresˆn ½ per ¥eqloi, Öj prˆn mn m£la poll¦ p£qon kaˆ poll¦ mÒghsa, nàn d meq' ØmetšrV ¢gorÍ nÒstoio cat…zwn Âmai, lissÒmenoj basilÁ£ te p£nta te dÁmon.” tÕn d' aât' EÙrÚaloj ¢pame…beto ne…kesš t' ¥nthn: „oÙ g£r s' oÙdš, xe‹ne, da»moni fwtˆ ™skw ¥qlwn, oŒ£ te poll¦ met' ¢nqrèpoisi pšlontai, ¢ll¦ tù, Ój q' ¤ma nh polukl»Ždi qam…zwn, ¢rcÕj naut£wn, o† te prhktÁrej œasi, fÒrtou te mn»mwn kaˆ ™p…skopoj Ïsin Ðda…wn kerdšwn q' ¡rpalšwn: oÙd' ¢qlhtÁri œoikaj.” tÕn d' ¥r' ØpÒdra „dën prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „xe‹n', oÙ kalÕn œeipej: ¢tasq£lJ ¢ndrˆ œoikaj. oÛtwj oÙ p£ntessi qeoˆ car…enta didoàsin ¢ndr£sin, oÜte fu¾n oÜt' ¨r fršnaj oÜt' ¢gorhtÚn. ¥lloj mn g¦r edoj ¢kidnÒteroj pšlei ¢n»r, ¢ll¦ qeÕj morf¾n œpesi stšfei: oƒ dš t' ™j aÙtÕn terpÒmenoi leÚssousin, Ð d' ¢sfalšwj ¢goreÚei, a„do‹ meilic…V, met¦ d pršpei ¢gromšnoisin, ™rcÒmenon d' ¢n¦ ¥stu qeÕn ìj e„sorÒwsin. ¥lloj d' aâ edoj mn ¢l…gkioj ¢qan£toisin, ¢ll' oÜ oƒ c£rij ¢mfˆ peristšfetai ™pšessin, æj kaˆ soˆ edoj mn ¢riprepšj, oÙdš ken ¥llwj oÙd qeÕj teÚxeie, nÒon d' ¢pofèliÒj ™ssi. êrin£j moi qumÕn ™nˆ st»qessi f…loisin

ODISEEA. CÂNTUL VIII Ce mã siliþi ºi mã-mboldiþi pe mine? De joc îmi arde mie, când m-apasã Atâtea griji, în urm-atâtor patimi ªi trude ce-am trudit? Eu stau alãturi De voi în adunare-aci, dar dorul Ce-n mine port mã cere-acum acasã, ªi rog de-aceea craiul ºi poporul.” Dar Evrialos se rãsti la dânsul: „Ba nici nu pari, strãine, tu, un meºter La felurite jocuri ce se joacã De oameni dupã datinã strãveche, Te-asemeni cu un om din rândul celor Ce umblã prin corabie în capul Vâslaºilor neguþãtori pe mare, Un om ce þine seama la-ncãrcatul Corãbiei, un pãzitor de mãrfuri ªi bunuri ºterpelite de la alþii. N-ai mutrã tu de luptãtor la jocuri.” Horþiº privind la el, grãi Ulise: „Nu ºade bine ce spui tu. Se cheamã Cã eºti nechibzuit. Dar vezi cã zeii Nu-i dãruie pe toþi cu-aceleaºi daruri La vorbã, la fãpturã ºi la minte. La-nfãþiºare unu-i mai becisnic, Dar e împodobit cu darul vorbei, ªi toþi privesc la dânsul cu plãcere Când el nestingherit le cuvânteazã Frumos ºi c-o smerenie plãcutã. În adunãri se bucurã de vazã ªi ca un zeu e-ntâmpinat pe uliþi, Iar altul, chiar dacã-i chipos ca zeii, Dar n-are haz ºi nadã la vorbire. Aºa ºi tu, eºti falnic la privire, ªi nici un zeu n-ar fi putut trupeºte Mai mândru sã te-nchipuie pe tine, Dar ce folos cã n-ai temei la minte. M-ai supãrat vorbind cum nu se cade.

313 215

220

225

230

235

240

245

250

314

180

185

190

195

200

205

OD USSEAIS. Q e„pën oÙ kat¦ kÒsmon: ™gë d' oÙ nÁŽj ¢šqlwn, æj sÚ ge muqe‹ai, ¢ll' ™n prètoisin яw œmmenai, Ôfr' ¼bV te pepo…qea cers… t' ™mÍsi. nàn d' œcomai kakÒthti kaˆ ¥lgesi: poll¦ g¦r œtlhn, ¢ndrîn te ptolšmouj ¢legein£ te kÚmata pe…rwn. ¢ll¦ kaˆ ïj, kak¦ poll¦ paqèn, peir»som' ¢šqlwn: qumodak¾j g¦r màqoj: ™pètrunaj dš me e„pèn.” à ·a, kaˆ aÙtù f£rei ¢naxaj l£be d…skon me…zona kaˆ p£ceton, stibarèteron oÙk Ñl…gon per À o†J Fa…hkej ™d…skeon ¢ll»loisi. tÒn ·a peristršyaj Âke stibarÁj ¢pÕ ceirÒj: bÒmbhsen d l…qoj: kat¦ d' œpthxan potˆ ga…V Fa…hkej dolic»retmoi, nausiklutoˆ ¥ndrej, l©oj ØpÕ ·ipÁj: Ð d' Øpšrptato s»mata p£ntwn, ·…mfa qšwn ¢pÕ ceirÒj: œqhke d tšrmat' 'Aq»nh ¢ndrˆ dšmaj e„ku‹a, œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmaze: „ka… k' ¢laÒj toi, xe‹ne, diakr…neie tÕ sÁma ¢mfafÒwn, ™peˆ oÜ ti memigmšnon ™stˆn Ðm…lJ, ¢ll¦ polÝ prîton. sÝ d q£rsei tÒnde g' ¥eqlon: oÜ tij Fai»kwn tÒn g' †xetai oÙd' Øper»sei.” ìj f£to, g»qhsen d polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj, ca…rwn oÛnec' ˜ta‹ron ™nhša leàss' ™n ¢gîni. kaˆ tÒte koufÒteron metefènee Fai»kessi: „toàton nàn ¢f…kesqe, nšoi: t£ca d' Ûsteron ¥llon ¼sein À tossoàton яomai À œti m£sson. tîn d' ¥llwn Ótina krad…h qumÒj te keleÚei, deàr' ¥ge peirhq»tw, ™pe… m' ™colèsate l…hn,

ODISEEA. CÂNTUL VIII Eu nu-s de fel nepriceput la jocuri Cum mã defaimi, ci printre cãpetenii Socot c-am stat de-a pururi câtã vreme Mã bizuiam în vlaga tinereþii ªi-n vârtoºia celor douã braþe. Dar azi m-au ros nevoile ºi-amarul, Am pãtimit doar mult, am dus rãzboaie ªi-am rãzbãtut amarnicele valuri. Dar ºi aºa cum sunt, bãtut de soartã, Mã pun cu voi, cãci m-ai rãnit la suflet ªi m-ai urnit cu vorba ta deºartã.” Cum zise, chiar cu straiul pus pe dânsul, Luã un disc mai rotofei, mai zdravãn Ca rotocolul ce-aruncau feacii, ªi-l azvârli cu brânca lui rotindu-l. ªi piatra vâjâi. Se pitularã Deodatã la pãmânt buimaci cu toþii De repejunea pietrei. Bolovanul Zburând uºor din mâna lui ajunse Departe peste þinta tuturora. Un semn acolo-i însemna Minerva Întruchipatã ca un om ºi zise: „Þi-ar dibui ºi-un orb, strãine, semnul De mine pus, cãci el se osebeºte De toate celelalte ºi e-ntâiul, Cu mult nainte. Fii dar tu pe pace Mãcar în acest joc. Nu poate nimeni Într-asta sã te-ajungã ori sã batã.” Cum auzi, se-nviorã Ulise, Se bucurã cã vede-n adunare Un soþ mai bun, prietenos cu dânsul. De-aceea ºi grãi mai cu nãdejde Feacilor: „Ajungeþi-m-acuma, Flãcãilor. Eu pot sã bat îndatã Din nou cu piatra, s-o reped pe-atâta Ori încã mai departe. Ba pofteascã ªi toþi ceilalþi, oricine vrea ºi-i gata

315

255

260

265

270

275

280

285

316

210

215

220

225

230

OD USSEAIS. Q À pÝx º p£lV À kaˆ pos…n, oÜ ti mega…rw, p£ntwn Fai»kwn pl»n g' aÙtoà Laod£mantoj. xe‹noj g£r moi Ód' ™st…: t…j ¨n filšonti m£coito; ¥frwn d¾ ke‹nÒj ge kaˆ oÙtidanÕj pšlei ¢n»r, Ój tij xeinodÒkJ œrida profšrhtai ¢šqlwn d»mJ ™n ¢llodapù: ›o d' aÙtoà p£nta koloÚei. tîn d' ¥llwn oÜ pšr tin' ¢na…nomai oÙd' ¢qer…zw, ¢ll' ™qšlw ‡dmen kaˆ peirhq»menai ¥nthn. p£nta g¦r oÙ kakÒj e„mi, met' ¢ndr£sin Óssoi ¥eqloi: eâ mn tÒxon oda ™äxoon ¢mfaf£asqai: prîtÒj k' ¥ndra b£loimi юsteÚsaj ™n Ðm…lJ ¢ndrîn dusmenšwn, e„ kaˆ m£la polloˆ ˜ta‹roi ¥gci parasta‹en kaˆ toxazo…ato fwtîn. ooj d» me Filokt»thj ¢peka…nuto tÒxJ d»mJ œni Trèwn, Óte toxazo…meq' 'Acaio…: tîn d' ¥llwn ™mš fhmi polÝ proferšsteron enai, Óssoi nàn broto… e„sin ™pˆ cqonˆ s‹ton œdontej. ¢ndr£si d protšroisin ™rizšmen oÙk ™qel»sw, oÜq' `HraklÁŽ oÜt' EÙrÚtJ O„caliÁŽ, o† ·a kaˆ ¢qan£toisin ™r…zeskon perˆ tÒxwn. tî ·a kaˆ ay' œqanen mšgaj EÜrutoj oÙd' ™pˆ gÁraj †ket' ™nˆ meg£roisi: colws£menoj g¦r 'ApÒllwn œktanen, oÛnek£ min prokal…zeto tox£zesqai. dourˆ d' ¢kont…zw Óson oÙk ¥lloj tij юstù. o‡oisin de…doika posˆn m» t…j me paršlqV Fai»kwn: l…hn g¦r ¢eikel…wj ™dam£sqhn kÚmasin ™n pollo‹s', ™peˆ oÙ komid¾ kat¦ nÁa Ãen ™phetanÒj: tî moi f…la gu‹a lšluntai.”

ODISEEA. CÂNTUL VIII La orice joc cu mine sã se puie, Cãci prea m-aþi îndârjit. Mã pot întrece Cu trânta ºi la ghionturi ºi la fugã Cu toþi feacii, nu resping pe nimeni, Afarã doar de unul Laodamas, Cãci el mi-e gazdã. Cine doar s-ar pune La-ntrecere cu gazda-i? I-un zãnatic ªi de nimic oricine-ar sta sã lupte Cu cel care-l primeºte ca pe-un oaspe Pe un pãmânt strãin. Pãcãtuieºte În tot ce-are mai sfânt. Dar nu þiu seamã De ceialalþi ºi nu mã dau în lãturi, Ci vreau pe ei sã-i cerc în luptã dreaptã, Cã-n harþele bãrbaþilor eu nu sunt Cu totul slab. Sunt meºter sã port arcul Cel lustruit ºi aº putea întâiul Sã nemeresc ochind cu el în gloata Vrãjmaºilor, oricât de mulþi tovarãºi Mi-ar sta pe-alãturi gata sã-i sãgete. Doar Filoctet mã întrecea cu arcul Când noi aheii sãgetam la Troia. Pe toþi ceilalþi ce mai trãiesc pe lume Pot zice cã-i lãsam cu mult în urmã. Doar cu vitejii de nainte vreme Eu nu mã-ncumetam, ca bunãoarã Cu Ercul, cu Evrit Euhalianul. Ei se luau în arcuri ºi cu zeii, Drept care ºi muri Evrit cel mare ªi nu-l ajunse acasã bãtrâneþea, Apollon îl ucise de mânie Cã-l tot stârnea la întrecut cu arcul. Cu lancea bat departe cât un altul Nu poate cu sãgeata. Mã tem numai Sã nu mã-ntreacã vrunul din picioare, Cãci m-am spetit grozav hârºit de valuri ªi nici n-aveam mereu în vas merinde, De-aceea ºi genunchii îmi slãbirã.”

317

290

295

300

305

310

315

320

325

318

235

240

245

250

255

260

OD USSEAIS. Q ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej ¢k¾n ™gšnonto siwpÍ: 'Alk…nooj dš min ooj ¢meibÒmenoj prosšeipe: „xe‹n', ™peˆ oÙk ¢c£rista meq' ¹m‹n taàt' ¢goreÚeij, ¢ll' ™qšleij ¢ret¾n s¾n fainšmen, ¼ toi Ñphde‹, cwÒmenoj, Óti s' oátoj ¢n¾r ™n ¢gîni parast¦j ne…kesen, æj ¨n s¾n ¢ret¾n brotÕj oÜ tij Ônoito, Ój tij ™p…staito Îsi fresˆn ¥rtia b£zein: ¢ll' ¥ge nàn ™mšqen xun…ei œpoj, Ôfra kaˆ ¥llJ e‡pVj ¹rèwn, Óte ken so‹s' ™n meg£roisi dainÚV par¦ sÍ t' ¢lÒcJ kaˆ so‹si tškessin, ¹metšrhj ¢retÁj memnhmšnoj, oŒa kaˆ ¹m‹n ZeÝj ™pˆ œrga t…qhsi diamperj ™x œti patrîn. oÙ g¦r pugm£coi e„mn ¢mÚmonej oÙd palaista…, ¢ll¦ posˆ kraipnîj qšomen kaˆ nhusˆn ¥ristoi, a„eˆ d' ¹m‹n da…j te f…lh k…qar…j te coro… te e†mat£ t' ™xhmoib¦ loetr£ te qerm¦ kaˆ eÙna…. ¢ll' ¥ge, Fai»kwn bht£rmonej Óssoi ¥ristoi, pa…sate, éj c' Ð xe‹noj ™n…spV oŒsi f…loisin, o‡kade nost»saj, Ósson periginÒmeq' ¥llwn nautil…V kaˆ possˆ kaˆ Ñrchstu‹ kaˆ ¢oidÍ. DhmodÒkJ dš tij aya kiën fÒrmigga l…geian o„sštw, ¼ pou ke‹tai ™n ¹metšroisi dÒmoisin.” ìj œfat' 'Alk…nooj qeoe…keloj, ðrto d kÁrux o‡swn fÒrmigga glafur¾n dÒmou ™k basilÁoj. a„sumnÁtai d kritoˆ ™nnša p£ntej ¢nšstan, d»mioi, o‰ kat' ¢gîna ™å pr»sseskon ›kasta, le…hnan d corÒn, kalÕn d' eÜrunan ¢gîna. kÁrux d' ™ggÚqen Ãlqe fšrwn fÒrmigga l…geian

ODISEEA. CÂNTUL VIII Aºa el le vorbi. Ceilalþi cu toþii Tãcurã molcom. Numai craiul zise: „Strãine, tare ne-ai plãcut cu vorba. Tu vrei s-araþi a ta destoinicie, Fiind jignit de-aceasta-n faþa lumii. Cu tine însã nu se poate prinde În vrednicie nici un om cuminte; Ascult-acum sã-þi spun ºi eu din parte-mi, Ca tu când vei petrece odat-acasã La masa ta cu fiii, cu nevasta, Aminte sã-þi aduci, sã spui ºi altor Viteji pe-acolo, care ni-i puterea ªi ce ni-i dat de Dumnezeu sã facem Mereu din moºi-strãmoºi. Nu stãm în frunte La greul joc al ghiontului ºi-al trântei, Dar suntem alergaci ºi la corãbii Neîntrecuþi. Ne plac întotdeauna Benchetuirea, cântecul ºi hora ªi schimb de haine, calde bãi ºi patul. Voi jucãuºi feaci, mândria horei, Jucaþi ca sã vã vad-acum strãinul ªi-ntors acasã, la ai lui sã spuie Cã batem noi aºa de mult pe alþii La cântece, la joc ºi-n alergare Ca ºi la cârmuitul de corãbii. S-aducã iute cineva lãuta Lui Demodoc de-acasã de la mine.” Aºa demândã Alcinou slãvitul, ªi crainicul porneºte ca s-aducã Lãuta covãþitã de la curte. Se scoalã ºi cei nouã-aleºi de obºte. Judecãtori ce pun la cale bunã ªi-orânduiesc bãteliºtea ºi jocul, Fãcurã neted ºi lãrgirã locul De horã ºi de-ntrecere-ntre dânºii. ªi crainicul veni ºi-aduse lira

319

330

335

340

345

350

355

360

320

265

270

275

280

OD USSEAIS. Q DhmodÒkJ: Ð d' œpeita k…' ™j mšson: ¢mfˆ d koàroi prwqÁbai †stanto, da»monej Ñrchqmo‹o, pšplhgon d corÕn qe‹on pos…n. aÙt¦r 'OdusseÝj marmarug¦j qhe‹to podîn, qaÚmaze d qumù. aÙt¦r Ð form…zwn ¢neb£lleto kalÕn ¢e…dein ¢mf' ”Areoj filÒthtoj ™ãstef£nou t' 'Afrod…thj, æj t¦ prît' ™m…ghsan ™n `Hfa…stoio dÒmoisi l£qrV: poll¦ d dîke, lšcoj d' Éscune kaˆ eÙn¾n `Hfa…stoio ¥naktoj. ¥far dš oƒ ¥ggeloj Ãlqen “Hlioj, Ó sf' ™nÒhse migazomšnouj filÒthti. “Hfaistoj d' æj oân qumalgša màqon ¥kouse, bÁ ·' ‡men ™j calkeîna, kak¦ fresˆ bussodomeÚwn: ™n d' œqet' ¢kmoqštJ mšgan ¥kmona, kÒpte d desmoÝj ¢rr»ktouj ¢lÚtouj, Ôfr' œmpedon aâqi mšnoien. aÙt¦r ™peˆ d¾ teàxe dÒlon kecolwmšnoj ”Arei, bÁ ·' ‡men ™j q£lamon, Óqi oƒ f…la dšmnia ke‹to: ¢mfˆ d' ¥r' ˜rm‹sin cše dšsmata kÚklJ ¡p£ntV, poll¦ d kaˆ kaqÚperqe melaqrÒfin ™xekšcunto, ºät' ¢r£cnia lept£: t£ g' oÜ kš tij oÙd ‡doito, oÙd qeîn mak£rwn: perˆ g¦r dolÒenta tštukto. aÙt¦r ™peˆ d¾ p£nta dÒlon perˆ dšmnia ceàen,

ODISEEA. CÂNTUL VIII Lui Demodoc, iar el ieºi la mijloc, ªi-n jurul lui se-ncinserã feciorii, A tinereþii floare, jucãuºii, ªi începurã-a tropãi din talpã ªi-a frãmânta pãmântul de la horã. Cãta la ei Ulise cum se saltã ªi scapãrã picioarele sub dânºii. ªi-n sine se tot minuna privindu-i. Iar Demodoc porni apoi sã cânte Cu lira lui cântare minunatã De dragoste-ntre Venera ºi Marte. Cum ei întâi pe-ascuns se întâlnirã În casa lui Vulcan ºi se iubirã. Iar Marte-i dete daruri o mulþime ªi necinsti el patul ºi-aºternutul Beteagului Vulcan stãpânitorul. Dar Soarele-i zãri la drãgostire ªi-ndatã lui Vulcan îi da de ºtire. El, cum aude vestea otrãvitã, Ca meºter faur intrã-n fierãrie. Cloceºte-un gând amar de rãzbunare, Pe trunchi îºi pune marea nicovalã ªi bate cu ciocanul, face lanþuri Ce nu se rup ºi nu se pot desface, Ca, tot ce prind, în veci sã nu desprindã ªi dupã ce îºi fãureºte cursa, Turbat pe Marte, în iatac se duce, Pe unde-ºi are patul ºi-aºternutul. Picioarele de pat le împresoarã Jur împrejur cu legãturi le leagã ªi altele mai prinde pe deasupra, Aninã de tavan reþea mãruntã, Subþire-ntocmai ca pãienjeniºul, De nici un om n-ar fi putut zãri-o ªi nici un zeu, cu-atâta isteþime O fãurise el reþeaua toatã. Iar dupã ce la pat ºi-ntinse mreaja,

321

365

370

375

380

385

390

395

322

285

290

295

300

305

310

OD USSEAIS. Q e‡sat' ‡men ™j LÁmnon, ™ãkt…menon ptol…eqron, ¼ oƒ gai£wn polÝ filt£th ™stˆn ¡pasšwn. oÙd' ¢laÕj skopi¾n ece crus»nioj ”Arhj, æj ‡den “Hfaiston klutotšcnhn nÒsfi kiÒnta: bÁ d' ‡menai prÕj dîma periklutoà `Hfa…stoio, „canÒwn filÒthtoj ™ãstef£nou Kuqere…hj. ¹ d nšon par¦ patrÕj ™risqenšoj Kron…wnoj ™rcomšnh kat' ¥r' ›zeq': Ð d' e‡sw dèmatoj Éei œn t' ¥ra oƒ fà ceirˆ œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmaze: „deàro, f…lh, lšktronde, trape…omen eÙnhqšnte: oÙ g¦r œq' “Hfaistoj metad»mioj, ¢ll£ pou ½dh o‡cetai ™j LÁmnon met¦ S…ntiaj ¢griofènouj.” ìj f£to, tÍ d' ¢spastÕn ™e…sato koimhqÁnai. të d' ™j dšmnia b£nte katšdraqon: ¢mfˆ d desmoˆ tecn»entej œcunto polÚfronoj `Hfa…stoio, oÙdš ti kinÁsai melšwn Ãn oÙd' ¢nae‹rai. kaˆ tÒte d¾ g…nwskon, Ó t' oÙkšti fukt¦ pšlonto. ¢gc…molon dš sf' Ãlqe periklutÕj ¢mfigu»eij, aâtij Øpostršyaj prˆn L»mnou ga‹an ƒkšsqai: 'Hšlioj g£r oƒ skopi¾n œcen epš te màqon. [bÁ d' ‡menai prÕj dîma, f…lon tetihmšnoj Ãtor:] œsth d' ™n proqÚroisi, cÒloj dš min ¥grioj Èrei: smerdalšon d' ™bÒhse gšgwnš te p©si qeo‹si: „Zeà p£ter ºd' ¥lloi m£karej qeoˆ a„n ™Òntej, deàq', †na œrg' ¢gšlasta kaˆ oÙk ™pieikt¦ ‡dhsqe, æj ™m cwlÕn ™Ònta DiÕj qug£thr 'Afrod…th a„n ¢tim£zei, filšei d' ¢dhlon ”Arha, oÛnec' Ð mn kalÒj te kaˆ ¢rt…poj, aÙt¦r ™gè ge

ODISEEA. CÂNTUL VIII Se prefãcu cã pleacã-apoi spre Lemnos, Cetatea-ntemeiatã cu tãrie ªi þara lui din toate cea mai dragã. Dar zeul Marte nu veghea zadarnic. Deci cum vãzu cã el se depãrtase, Se duse-n casã la vestitul faur, Nu mai putea de dragul Citereii, De Venera cea falnic-înstematã. Abia venise zâna de la Joe, Puternicul ei tatã, ºi ºezuse Pe scaun în iatac, ºi iatã Marte Se furiºã ºi-o apucã de mânã ªi începu s-o-mbie: „Vino, dragã, Sã ne culcãm în pat ºi sã petrecem, Cãci nu mai este soþul tãu acasã; E dus acuma undeva la Lemnos, La sintienii cei cu grai sãlbatic”. ªi ea gãsi plãcere sã se culce. Ei se suirã-n pat ºi se culcarã. Dar iatã dimprejur cã se lãsarã Reþelele cu meºteºug ascunse Deasupra lor, de nu puteau sã miºte Nici sã ridice braþul ºi piciorul. Vãzurã dar cã nu mai pot sã scape. Atunci se înturnã slãvitul meºter Nainte de-a se coborî la Lemnos, Cãci Soarele-i pândi ºi-i spuse-ndatã. Adânc mâhnit la curtea lui se duse, De ciudã capiu stete el în tindã, Þipã vârtos, chemã pe zei ºi zise: „Pãrinte Joe, zeilor cu toþii, Veniþi încoace sã vedeþi cu ochii Cum Venera-ºi tot bate joc de mine, Cãci eu sunt ºchiop, se dã fãrã ruºine În dragoste cu urgisitul Marte, Cã e chipos ºi sprinten de picioare, Iar eu beteag. Dar cine mi-e de vinã?

323

400

405

410

415

420

425

430

435

324

315

320

325

330

335

OD USSEAIS. Q ºpedanÕj genÒmhn: ¢t¦r oÜ t… moi a‡tioj ¥lloj, ¢ll¦ tokÁe dÚw, të m¾ ge…nasqai Ôfellon. ¢ll' Ôyesq', †na tè ge kaqeÚdeton ™n filÒthti, e„j ™m¦ dšmnia b£ntej: ™gë d' ÐrÒwn ¢k£chmai. oÙ mšn sfeaj œt' œolpa m…nunq£ ge keišmen oÛtw, kaˆ m£la per filšonte: t£c' oÙk ™qel»seton ¥mfw eÛdein: ¢ll£ sfwe dÒloj kaˆ desmÕj ™rÚxei, e„j Ó kš moi m£la p£nta pat¾r ¢podùsin œedna, Óssa oƒ ™ggu£lixa kunèpidoj e†neka koÚrhj, oÛnek£ oƒ kal¾ qug£thr, ¢t¦r oÙk ™cšqumoj.” ìj œfaq', oƒ d' ¢gšronto qeoˆ potˆ calkobatj dî: Ãlqe Poseid£wn gai»ocoj, Ãlq' ™rioÚnhj `Erme…aj, Ãlqen d ¥nax ˜k£ergoj 'ApÒllwn. qhlÚterai d qeaˆ mšnon a„dҎ o‡koi ˜k£sth. œstan d' ™n proqÚroisi qeo…, dwtÁrej ˜£wn: ¥sbestoj d' ¥r' ™nîrto gšlwj mak£ressi qeo‹si tšcnaj e„sorÒwsi polÚfronoj `Hfa…stoio. ïde dš tij e‡pesken „dën ™j plhs…on ¥llon: „oÙk ¢ret´ kak¦ œrga: kic£nei toi bradÝj çkÚn, æj kaˆ nàn “Hfaistoj ™ën bradÝj eŒlen ”Arha, çkÚtatÒn per ™Ònta qeîn, o‰ ”Olumpon œcousi, cwlÕj ™èn, tšcnVsi: tÕ kaˆ moic£gri' Ñfšllei.” ìj oƒ mn toiaàta prÕj ¢ll»louj ¢gÒreuon: `ErmÁn d prosšeipen ¥nax DiÕj uƒÕj 'ApÒllwn: „`Erme…a DiÕj uƒš, di£ktore, dîtor ˜£wn, à ·£ ken ™n desmo‹s' ™qšloij kratero‹si piesqeˆj

ODISEEA. CÂNTUL VIII Cei doi pãrinþi ai mei ºi nimeni altul. Sã nu mã fi nãscut era mai bine! Ian uite cum în patu-mi se culcarã! În patul meu se drãgostesc miºeii! ªi eu sã-i vãd în faþã-mi ºi sã sufãr. Dar nu cred eu sã le mai deie mâna Sã stea mãcar o clip-aºa-mpreunã, Oricât ar fi iubirea lor de mare. Lehamite de pat o sã le fie, Cãci am sã-i þin tot astfel în robie Sub lanþul meu pânã ce tata socru Sã-mi napoieze pe de-a-ntregul zestrea Ce datu-i-am pe fata-i cea sfruntatã, Cãci ea-i frumoasã, dar e desfrânatã.” Aºa striga, ºi zeii s-adunarã În casa-i pardositã cu aramã. Veni Neptun ce-mpresurã pãmântul, Veni ºi Hermes, darnic în foloase, Veni ºi-Apollon lung-sãgetãtorul. Zeiþele, mai gingaºe din fire, Rãmaserã pe-acasã de ruºine. La uºa lui Vulcan stãturã zeii Cei dãtãtori de bunuri ºi-ncepurã Sã râdã-n hohot lung privind la cursa Ce le urzise faurul cuminte. ªi-aºa ziceau de-aproape laolaltã: „La capãt bun nu duce mârºãvia. Cum cel greoi ajunge pe cel iute! Aºa Vulcan, cu toatã-ncetineala-i, Mãcar cã-i ºchiop, dar el cu meºteºugul Îl mrejui pe zeul cel mai sprinten Din tot Olimpul ºi plãteºte Marte De-acum a preacurviei ºugubinã.” Aºa ei laolaltã-au cuvântat. Iar fiul Lui Joe, Apollon, întreba pe Hermes: „Tu, olãcare, darnice de bunuri, N-ai vrea aºa, încãtuºat în lanþuri,

325

440

445

450

455

460

465

470

326

340

345

350

355

360

OD USSEAIS. Q eÛdein ™n lšktroisi par¦ crusÍ 'Afrod…tV;” tÕn d' ºme…bet' œpeita di£ktoroj 'ArgeŽfÒnthj: „aŠ g¦r toàto gšnoito, ¥nax ˜kathbÒl' ”Apollon. desmoˆ mn trˆj tÒssoi ¢pe…ronej ¢mfˆj œcoien, Øme‹j d' e„sorÒJte qeoˆ p©sa… te qšainai, aÙt¦r ™gën eÛdoimi par¦ crusÍ 'Afrod…tV.” ìj œfat', ™n d gšlwj ðrt' ¢qan£toisi qeo‹sin. oÙd Poseid£wna gšlwj œce, l…sseto d' a„eˆ “Hfaiston klutoergÒn, Ópwj lÚseien ”Arha: ka… min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚda: „làson: ™gë dš toi aÙtÕn Øp…scomai, æj sÝ keleÚeij, te…sein a‡sima p£nta met' ¢qan£toisi qeo‹si:” tÕn d' aâte prosšeipe periklutÕj ¢mfigu»eij: „m» me, Pose…daon gai»oce, taàta kšleue: deila… toi deilîn ge kaˆ ™ggÚai ™ggu£asqai. pîj ¨n ™gè se dšoimi met' ¢qan£toisi qeo‹sin, e‡ ken ”Arhj o‡coito cršoj kaˆ desmÕn ¢lÚxaj;” tÕn d' aâte prosšeipe Poseid£wn ™nos…cqwn: „“Hfaist', e‡ per g£r ken ”Arhj cre‹oj ØpalÚxaj o‡chtai feÚgwn, aÙtÒj toi ™gë t£de te…sw.” tÕn d' ºme…bet' œpeita periklutÕj ¢mfigu»eij: „oÙk œst' oÙd œoike teÕn œpoj ¢rn»sasqai.” ìj e„pën desmÕn ¢n…ei mšnoj `Hfa…stoio. të d' ™peˆ ™k desmo‹o lÚqen, krateroà per ™Òntoj, aÙt…k' ¢naxante Ð mn QrÇkhnde beb»kei, ¹ d' ¥ra KÚpron †kane filommeid¾j 'Afrod…th, ™j P£fon, œnqa tš oƒ tšmenoj bwmÒj te qu»eij. œnqa dš min C£ritej loàsan kaˆ cr‹san ™la…J,

ODISEEA. CÂNTUL VIII Sã dormi în pat cu Venera de aur?” ªi Hermes lui Apollon îi rãspunse: „Dã, Doamne, aºa sã fie ºi cu mine Sã mã cuprindã mult mai dese lanþuri, De trei ori ºi de patru ori pe-atâtea, Chiar zeii ºi zeiþele sã-mi vie Cu toþii martori, numai dat sã-mi fie Sã dorm în pat cu zâna frumuseþii!” Aºa grãi, ºi-au râs cu poftã zeii. Nu însã ºi Neptun, stãpânul mãrii, Ci de Vulcan, de preaslãvitul meºter, Pe Marte se ruga sã-l despresoare ªi-aºa rosti cuvinte-naripate: „Dã-i drumul, cã eu stau chezaº din parte-mi, Cã tot ce-i drept îþi va plãti el însuºi În faþa noastrã, dupã cum þi-e voia”. Dar nu se învoia vestitul meºter: „Neptun, nu cere asta de la mine, E rãu sã stai chezaº unor nemernici, Dar cum pot eu sã te silesc pe tine, De-mi scapã din capcana asta Marte ªi nu vrea sã-mi plãteascã datoria?” Neptun cutremur-de-pãmânt îi zise: „Chiar dacã Marte nu va vrea sã-þi deie Tot ce-i dator ºi va fugi de tine, Atunci avea-vei plata de la mine”. Vulcan rãspunse: „Nu pot, nici se cade, Ca unchi al meu, sã te dezic pe tine”. Aºa vorbi ºi desfãcu el lanþul. Cum au scãpat de-a lanþului tãrie, Deodatã amândoi se repezirã, În Tracia se duse zeul Marte, Iar Venera cea galeºã la Chipros, În Pafos, unde-i fumegã altarul. ªi Graþiile-acolo o-mbãiarã

327

475

480

485

490

495

500

505

328 365

370

375

380

385

390

OD USSEAIS. Q ¢mbrÒtJ, oŒa qeoÝj ™pen»noqen a„n ™Òntaj, ¢mfˆ d e†mata ›ssan ™p»rata, qaàma „dšsqai. taàt' ¥r' ¢oidÕj ¥eide periklutÒj: aÙt¦r 'OdusseÝj tšrpet' ™nˆ fresˆn Îsin ¢koÚwn ºd kaˆ ¥lloi Fa…hkej dolic»retmoi, nausiklutoˆ ¥ndrej. 'Alk…nooj d' “Alion kaˆ Laod£manta kšleuse moun¦x Ñrc»sasqai, ™pe… sfisin oÜ tij œrizen. oƒ d' ™peˆ oân sfa‹ran kal¾n met¦ cersˆn ›lonto, porfuršhn, t»n sfin PÒluboj po…hse dafrwn, t¾n ›teroj ·…ptaske potˆ nšfea skiÒenta „dnwqeˆj Ñp…sw: Ð d' ¢pÕ cqonÕj ØyÒs' ¢erqeˆj ·hŽd…wj meqšleske, p£roj posˆn oâdaj ƒkšsqai. aÙt¦r ™peˆ d¾ sfa…rV ¢n' „qÝn peir»santo, Ñrce…sqhn d¾ œpeita potˆ cqonˆ poulubote…rV tarfš' ¢meibomšnw: koàroi d' ™pel»keon ¥lloi ˜staÒtej kat' ¢gîna, polÝj d' ØpÕ kÒmpoj Ñrèrei. d¾ tÒt' ¥r' 'Alk…noon prosefènee d‹oj 'OdusseÚj: „'Alk…noe kre‹on, p£ntwn ¢ride…kete laîn, ºmn ¢pe…lhsaj bht£rmonaj enai ¢r…stouj, ºd' ¥r' ˜to‹ma tštukto: sšbaj m' œcei e„sorÒwnta.” ìj f£to, g»qhsen d' ƒerÕn mšnoj 'AlkinÒoio, aya d Fai»kessi filhrštmoisi methÚda: „kšklute, Fai»kwn ¹g»torej ºd mšdontej: Ð xe‹noj m£la moi dokšei pepnumšnoj enai. ¢ll' ¥ge oƒ dîmen xein»Žon, æj ™pieikšj. dèdeka g¦r kat¦ dÁmon ¢riprepšej basilÁej ¢rcoˆ kra…nousi, treiskaidškatoj d' ™gë aÙtÒj: tîn oƒ ›kastoj f©roj ™ãplunj ºd citîna

ODISEEA. CÂNTUL VIII ªi-o unserã cu strãlucite miruri, Cu care zeii se-nfrumuseþeazã, ªi-n straie desfãtate o-mbrãcarã, Mândreþe la privit ca o minune. Aºa cânta cu lira-i cântãreþul ªi bucuros îl asculta Ulise Cu toþi ceilalþi vâslaºi vestiþi pe lume. Iar Alcinou sili pe Laodamas Cu Halios la joc sã iasã singuri. Luarã ei o minge porfirie Frumos de meºterul Polib lucratã ªi unul o zvârlea pânã la nouri Plecându-se napoi. Cellalt pe urmã, Sãrind, o tot prindea uºor din zboru-i Nainte de cãderea ei pe þãrnã. Iar dupã ce cu mingea se-ntrecurã Stând faþã-n faþã, dânºii începurã Sã dãnþuie pe roditoarea glie ªi locul înde ei ºi-l tot schimbarã. Ceilalþi feciori care stãteau la horã Strigau ºi tropoteau de bucurie ªi rãsuna din gloatã vuiet mare. Lui Alcinou grãi atunci Ulise: „Te-ai lãudat, fruntaºule-ntre oameni, Cã jucãtorii þi-s prea buni ºi iatã, S-adeveri. Uimit mã uit la dânºii.” Iar Alcinou se-nveseli de asta, ªi de cuvânt feacilor le zise: „Fruntaºi ºi sfetnici, daþi-mi ascultare, Strãinul mie prea cuminte-mi pare, Deci hai sã-i facem dar de ospeþie Cum ni se cade. Voi sunteþi cu toþii Douãsprezece-a obºtii cãpetenii. Cu mine treisprezece. Fiecare Aduceþi-i câte-o manta curatã

329

510

515

520

525

530

535

540

330

395

400

405

410

415

OD USSEAIS. Q kaˆ cruso‹o t£lanton ™ne…kate tim»entoj. aya d p£nta fšrwmen ¢ollša, Ôfr' ™nˆ cersˆ xe‹noj œcwn ™pˆ dÒrpon ‡V ca…rwn ™nˆ qumù. EÙrÚaloj dš ˜ aÙtÕn ¢ress£sqw ™pšessi kaˆ dèrJ, ™peˆ oÜ ti œpoj kat¦ mo‹ran œeipen.” ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej ™pÇneon ºd' ™kšleuon, dîra d' ¥r' o„sšmenai prÒesan k»ruka ›kastoj. tÕn d' aât' EÙrÚaloj ¢pame…beto fènhsšn te: „'Alk…noe kre‹on, p£ntwn ¢ride…kete laîn, toig¦r ™gë tÕn xe‹non ¢ršssomai, æj sÝ keleÚeij. dèsw oƒ tÒd' ¥or pagc£lkeon, ú œpi kèph ¢rguršh, koleÕn d neopr…stou ™lšfantoj ¢mfided…nhtai: polšoj dš oƒ ¥xion œstai.” ìj e„pën ™n cersˆ t…qei x…foj ¢rgurÒhlon, ka… min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚda: „ca‹re, p£ter ð xe‹ne: œpoj d' e‡ per ti bšbaktai deinÒn, ¥far tÕ fšroien ¢narp£xasai ¥ellai. soˆ d qeoˆ ¥locÒn t' „dšein kaˆ patr…d' ƒkšsqai do‹en, ™peˆ d¾ dhq¦ f…lwn ¥po p»mata p£sceij.” tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „kaˆ sÚ, f…loj, m£la ca‹re, qeoˆ dš toi Ôlbia do‹en: mhdš t… toi x…feÒj ge poq¾ metÒpisqe gšnoito toÚtou, Ö d» moi dîkaj ¢ress£menoj ™pšessin.” à ·a, kaˆ ¢mf' êmoisi qšto x…foj ¢rgurÒhlon. dÚsetÒ t' ºšlioj, kaˆ tù klut¦ dîra parÁen. kaˆ t£ g' ™j 'AlkinÒoio fšron k»rukej ¢gauo…: dex£menoi d' ¥ra pa‹dej ¢mÚmonoj 'AlkinÒoio

ODISEEA. CÂNTUL VIII ªi-o-mbrãcãminte ºi-un talant de aur. Sã-i dãm mai iute laolaltã toate, Ca el la masã, avându-le-ndemânã, Sã plece cu mai multã bucurie. Iar Evrial c-un dar ºi-o vorbã bunã Sã vie ºi cu dânsul sã se-mpace, Cã nu-i vorbi aºa cum se cuvine.” Se învoirã toþi ºi poruncirã, Trimiserã pe crainici dupã daruri. La rându-i Evrial luã cuvântul: „Crai Alcinou, fruntaºule-ntre oameni, Supus poruncii tale, cu strãinul Eu am sã mã-mbunez. I-oi da din parte-mi Chiar sabia ce-o vezi aici, cu limba Întreagã din aramã, cu plãsele De-argint, cu teac-abia fildeºuitã, ªi sabia-i va fi nepreþuitã.” Grãi ºi-i dete sabia þintatã Cu þinte de argint ºi totodatã Aºa-i urã: „Noroc, strãine taicã! De s-a rostit vreun cuvânt mai aspru, Îndatã sã-l ia vântul ºi sã-l ducã! ªi facã zeii ca sã-þi vezi nevasta ªi-n þara ta s-ajungi, fiindcã suferi Nenorociri departe de prieteni.” „Iubitul meu, rãspunse-atunci Ulise, Fii sãnãtos, noroc sã-þi deie zeii ªi nu cumva sã te cãieºti pe urmã De darul ce mi-ai dat ºi de-mpãcare”. Aºa vorbi ºi sabia o-ncinse. Când soarele-asfinþi, avea Ulise ªi celelalte daruri lãudate, Pristavii le-aduseserã la curte ªi-acolo le primirã-apoi feciorii Lui Alcinou ºi-n salã le-aºezarã Pe lângã jeþul mamei preacinstite. Mãritul Alcinou stãtu în frunte;

331

545

550

555

560

565

570

575

332 420

425

430

435

440

445

OD USSEAIS. Q mhtrˆ par' a„do…V œqesan perikallša dîra. to‹sin d' ¹gemÒneu' ƒerÕn mšnoj 'AlkinÒoio, ™lqÒntej d kaq‹zon ™n Øyhlo‹si qrÒnoisi. d» ·a tÒt' 'Ar»thn prosšfh mšnoj 'AlkinÒoio: „deàro, gÚnai, fšre chlÕn ¢riprepš', ¼ tij ¢r…sth: ™n d' aÙt¾ qj f©roj ™ãplunj ºd citîna. ¢mfˆ dš oƒ purˆ calkÕn „»nate, qšrmete d' Ûdwr, Ôfra loess£menÒj te „dèn t' ™å ke…mena p£nta dîra, t£ oƒ Fa…hkej ¢mÚmonej ™nq£d' œneikan, dait… te tšrphtai kaˆ ¢oidÁj Ûmnon ¢koÚwn. ka… oƒ ™gë tÒd' ¥leison ™mÕn perikallj Ñp£ssw, crÚseon, Ôfr' ™mšqen memnhmšnoj ½mata p£nta spšndV ™nˆ meg£rJ Di… t' ¥llois…n te qeo‹sin.” ìj œfat', 'Ar»th d met¦ dmJÍsin œeipen ¢mfˆ purˆ stÁsai tr…poda mšgan Ótti t£cista. aƒ d loetrocÒon tr…pod' †stasan ™n purˆ khlšJ, ™n d' ¥r' Ûdwr œceon, ØpÕ d xÚla da‹on ˜loàsai. g£strhn mn tr…podoj pàr ¥mfepe, qšrmeto d' Ûdwr: tÒfra d' ¥r' 'Ar»th xe…nJ perikallša chlÕn ™xšferen qal£moio, t…qei d' ™nˆ k£llima dîra, ™sqÁta crusÒn te, t£ oƒ Fa…hkej œdwkan: ™n d' aÙt¾ f©roj qÁken kalÒn te citîna ka… min fwn»sas' œpea pterÒenta proshÚda: „aÙtÕj nàn ‡de pîma, qoîj d' ™pˆ desmÕn ‡hlon, m» t…j toi kaq' ÐdÕn dhl»setai, ÐppÒt' ¨n aâte eÛdVsqa glukÝn Ûpnon ™ën ™n nh mela…nV.” aÙt¦r ™peˆ tÒ g' ¥kouse polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj, aÙt…k' ™p»rtue pîma, qoîj d' ™pˆ desmÕn ‡hle

ODISEEA. CÂNTUL VIII Ceilalþi venind ºedeau în jeþuri nalte. Iar Alcinou îi zise-atunci crãiesei: „Femeie, adu-ncoace, tu, o ladã Mai dalbã decât toate ºi mai bunã, Aºterne-ntr-însa o manta ºi-o hainã ªi puneþi apã la-ncãlzit în cadã Ca el, fiind scãldat, când o sã vadã Cum stau podoabã în lad-atâtea daruri Aduse de feacii cei de frunte, Sã fie vesel petrecând la masã ªi auzind sãrbãtorescul cântec. Iar eu îi dãruiesc aceastã cupã Din aur, de minune mãiestritã, Ca el de mine sã-ºi aducã aminte Mereu, când zeilor plecat la rugã, Prinoase va-nchina pe-altarul casei.” Aºa vorbi, ºi-Areta-a spus la roabe Pe foc s-aºeze cât mai iute baia, ªi ele pus-au un cazan pe vatrã, Turnarã apã-n el ºi grãmãdirã ªi-aprinserã despicãturi sub dânsul ªi flãcãrile-mpresurarã vasul ªi începu sã fiarbã lãutoarea. Într-asta scoase-Areta din cãmarã O ladã care-a fost mândreþe rarã ªi-ntr-însa puse dalbele odoare, Veºmintele ºi aurãria toatã Ce-i daserã feacii, ºi mai puse Frumosul strai cu mantia, ºi astfel Povãþuia în urmã pe Ulise: „Vezi singur de capac, deodatã-nnoadã-l, Sã nu te prade cineva pe cale Când tu, cãlãtorind pe vasul negru, Dormi-vei cufundat în somnul dulce”. Cum auzi Ulise mult-pãþitul, Capacul potrivi ºi-odatã strânse C-un nod sucit aºa cum învãþase

333 580

585

590

595

600

605

610

615

334

450

455

460

465

470

475

OD USSEAIS. Q poik…lon, Ón potš min dšdae fresˆ pÒtnia K…rkh. aÙtÒdion d' ¥ra min tam…h loÚsasqai ¢nègei œj ·' ¢s£minqon b£nq': Ð d' ¥r' ¢spas…wj ‡de qumù qerm¦ loštr', ™peˆ oÜ ti komizÒmenÒj ge q£mizen, ™peˆ d¾ l…pe dîma Kaluyoàj ºãkÒmoio: tÒfra dš oƒ komid» ge qeù ìj œmpedoj Ãen. tÕn d' ™peˆ oân dmJaˆ loàsan kaˆ cr‹san ™la…J, ¢mfˆ dš min cla‹nan kal¾n b£lon ºd citîna, œk ·' ¢sam…nqou b¦j ¥ndraj mšta o„nopotÁraj ½Že: Nausik£a d qeîn ¥po k£lloj œcousa stÁ ·a par¦ staqmÕn tšgeoj pÚka poihto‹o, qaÚmazen d' 'OdusÁa ™n Ñfqalmo‹sin Ðrîsa ka… min fwn»sas' œpea pterÒenta proshÚda: „ca‹re, xe‹n', †na ka… pot' ™ën ™n patr…di ga…V mn»sV ™me‹', Óti moi prètV zw£gri' Ñfšlleij.” t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „Nausik£a, qÚgater megal»toroj 'AlkinÒoio, oÛtw nàn ZeÝj qe…h, ™r…gdoupoj pÒsij “Hrhj, o‡kadš t' ™lqšmenai kaˆ nÒstimon Ãmar „dšsqai: tî kšn toi kaˆ ke‹qi qeù ìj eÙcetoómhn a„eˆ ½mata p£nta: sÝ g£r m' ™bièsao, koÚrh.” à ·a, kaˆ ™j qrÒnon Œze par' 'Alk…noon basilÁa. oƒ d' ½dh mo…raj t' œnemon kerÒwntÒ te onon. kÁrux d' ™ggÚqen Ãlqen ¥gwn ™r…hron ¢oidÒn, DhmÒdokon, lao‹si tetimšnon: eŒse d' ¥r' aÙtÕn mšssJ daitumÒnwn, prÕj k…ona makrÕn ™re…saj. d¾ tÒte k»ruka prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj, nètou ¢poprotamèn, ™pˆ d ple‹on ™lšleipto,

ODISEEA. CÂNTUL VIII Nainte de la priceputa Circe. Pe loc atunci veni ºi chelãriþa ªi-l îmbie în cadã sã se scalde, Iar el gândi cu drag la baia caldã, Cãci rareori se îngriji de sine De când lãsase casa lui Calipso, La care fu-ngrijit dumnezeieºte. Iar roabele-l spãlarã,-l oleirã, ªi-l îmbrãcarã cu manta ºi hainã. Ieºind din baie, el porni pe urmã Sã meargã printre bãutori la masã. Dar la uºciorul sãlii mãestrite, Oprindu-se, frumoasa Nausicaa Se minuna cu ochii la Ulise ªi-aºa pe dânsu-l agrãi: „Strãine, Fii sãnãtos! ªi când te-i duce-n þarã, Sã nu mã uiþi, cã-ntâi ºi-ntâi tu mie Îmi datoreºti rãsplata pentru viaþã.” Viteazul îi rãspunse: „Nausicaa, Odraslã a lui Alcinou mãritul, Dea Dumnezeu s-ajung odat-acasã, Sã vãd ºi ziua-aceea mult doritã, C-atunci ºi-acolo pururea la tine M-oi închina ca la dumnezeire, Cãci tu de moarte m-ai scãpat, copilo”. Aºa vorbi ºi s-aºezã aproape De craiul Alcinou. Se împãrþirã Bucatele, se pregãti ºi vinul. Venind apoi ºi crainicul aduse Pe mult iubitul cântãreþ al curþii, Pe Demodoc cinstitul tuturora. În mijlocul mesenilor, proptindu-l De stâlpu-nalt, îl ajutã sã ºadã. Ulise-atunci tãie o halcã grasã Din spatele de porc – dar mai rãmase

335

620

625

630

635

640

645

650

336

480

485

490

495

500

OD USSEAIS. Q ¢rgiÒdontoj ØÒj, qaler¾ d' Ãn ¢mfˆj ¢loif»: „kÁrux, tÁ d», toàto pÒre kršaj, Ôfra f£gVsi, DhmodÒkJ, ka… min prosptÚxomai, ¢cnÚmenÒj per: p©si g¦r ¢nqrèpoisin ™picqon…oisin ¢oidoˆ timÁj œmmoro… e„si kaˆ a„doàj, oÛnek' ¥ra sfšaj o‡maj Moàs' ™d…daxe, f…lhse d fàlon ¢oidîn.” ìj ¥r' œfh, kÁrux d fšrwn ™n cersˆn œqhken ¼rJ DhmodÒkJ: Ð d' ™dšxato, ca‹re d qumù. oƒ d' ™p' Ñne…aq' ˜to‹ma proke…mena ce‹raj ‡allon. aÙt¦r ™peˆ pÒsioj kaˆ ™dhtÚoj ™x œron ›nto, d¾ tÒte DhmÒdokon prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „DhmÒdok', œxoca d» se brotîn a„n…zom' ¡p£ntwn: À sš ge Moàs' ™d…daxe, DiÕj p£Žj, À sš g' 'ApÒllwn: l…hn g¦r kat¦ kÒsmon 'Acaiîn oton ¢e…deij, Óss' ›rxan t' œpaqÒn te kaˆ Óss' ™mÒghsan 'Acaio…, éj tš pou À aÙtÕj pareën À ¥llou ¢koÚsaj. ¢ll' ¥ge d¾ met£bhqi kaˆ †ppou kÒsmon ¥eison douratšou, tÕn 'EpeiÕj ™po…hsen sÝn 'Aq»nV, Ón pot' ™j ¢krÒpolin dÒlon ½gage d‹oj 'OdusseÝj ¢ndrîn ™mpl»saj, o‰ ”Ilion ™xal£paxan. a‡ ken d» moi taàta kat¦ mo‹ran katalšxVj, aÙt…ka kaˆ p©sin muq»somai ¢nqrèpoisin, æj ¥ra toi prÒfrwn qeÕj êpase qšspin ¢oid»n.” ìj f£q', Ð d' Ðrmhqeˆj qeoà ½rceto, fa‹ne d' ¢oid»n, œnqen ˜lèn, æj oƒ mn ™ãssšlmwn ™pˆ nhîn b£ntej ¢pšpleion, pàr ™n klis…Vsi balÒntej, 'Arge‹oi, toˆ d' ½dh ¢gaklutÕn ¢mf' 'OdusÁa e†at' ™nˆ Trèwn ¢gorÍ kekalummšnoi †ppJ:

ODISEEA. CÂNTUL VIII Mai mult pãstrat – ºi crainicului zise: „Dã carnea asta pentru ospãtare Lui Demodoc. Vreau sã-l cinstesc din parte-mi, Cu tot necazul meu, cã doar tot omul Se-nchinã cântãreþilor cinstindu-i, Cãci muza i-a-nvãþat pe ei sã cânte Tot felul de cântãri, iubiþi fiindu-i.” ªi crainicul luã ºi-ntinse carnea În mânile lui Demodoc, iar dânsul Se bucurã primind-o. ªi-ncepurã La masã toþi cu mânile sã umble, Iar când de-ajuns mâncarã ºi bãurã, Lui Demodoc aºa-i vorbi Ulise: „O, Demodoc, pe tine eu te laud Mai mult decât pe-oricare om din lume. Sau muza te-a-nvãþat sau chiar Apollon, Cãci prea zici bine tot ce fãptuirã ªi pãtimirã ºi trudirã-aheii, De parc-aieve-ai fost ºi tu de faþã Ori altul þi le-a spus din auzite. Dar treci acum la alta ºi ne cântã Ce-a fost cu calul cel de lemn, pe care Epeos îl clãdi cu ajutorul Minervei ºi Ulise în cetate Drept cursã-l duse-apoi, ticsindu-l Cu oameni care pustiirã Troia. De-i povesti aºa frumos ºi asta, Mãrturisi-voi tuturor în lume Cã-n adevãr dumnezeiesc þi-i darul.” Aºa grãi. ªi el, stârnit de muzã, Porni sã cânte ºi-ncepu povestea De unde-aheii, lagãrul arzându-ºi, S-au prefãcut cã pleacã pe corãbii, Pe când ceilalþi în jurul lui Ulise S-aflau în Troia-nconjuraþi, în calul

337

655

660

665

670

675

680

685

338

505

510

515

520

525

530

OD USSEAIS. Q aÙtoˆ g£r min Trîej ™j ¢krÒpolin ™rÚsanto. ìj Ð mn ˜st»kei, toˆ d' ¥krita pÒll' ¢gÒreuon ¼menoi ¢mf' aÙtÒn: tr…ca dš sfisin ¼ndane boul», º diatmÁxai ko‹lon dÒru nhlšŽ calkù, À kat¦ petr£wn balšein ™rÚsantaj ™p' ¥krhj, À ™£an mšg' ¥galma qeîn qelkt»rion enai, tÍ per d¾ kaˆ œpeita teleut»sesqai œmellen: asa g¦r Ãn ¢polšsqai, ™p¾n pÒlij ¢mfikalÚyV dour£teon mšgan †ppon, Óq' e†ato p£ntej ¥ristoi 'Arge‹oi Trèessi fÒnon kaˆ kÁra fšrontej. ½eiden d' æj ¥stu dišpraqon uŒej 'Acaiîn ƒppÒqen ™kcÚmenoi, ko‹lon lÒcon ™kprolipÒntej. ¥llon d' ¥llV ¥eide pÒlin keraŽzšmen a„p»n, aÙt¦r 'OdussÁa protˆ dèmata DhŽfÒboio b»menai, ºät' ”Arha, sÝn ¢ntiqšJ Menel£J. ke‹qi d¾ a„nÒtaton pÒlemon f£to tolm»santa nikÁsai kaˆ œpeita di¦ meg£qumon 'Aq»nhn. taàt' ¥r' ¢oidÕj ¥eide periklutÒj: aÙt¦r 'OdusseÝj t»keto, d£kru d' œdeuen ØpÕ blef£roisi parei£j. æj d gun¾ kla…Vsi f…lon pÒsin ¢mfipesoàsa, Ój te ˜Áj prÒsqen pÒlioj laîn te pšsVsin, ¥steŽ kaˆ tekšessin ¢mÚnwn nhlej Ãmar: ¹ mn tÕn qnÇskonta kaˆ ¢spa…ronta „doàsa ¢mf' aÙtù cumšnh l…ga kwkÚei: oƒ dš t' Ôpisqe kÒptontej doÚressi met£frenon ºd kaˆ êmouj e‡reron e„san£gousi, pÒnon t' ™cšmen kaˆ юzÚn: tÁj d' ™leeinot£tJ ¥ceŽ fqinÚqousi pareia…:

ODISEEA. CÂNTUL VIII De lemn ascunºi, troienii doar ei înºiºi Trãseserã în cetãþuie calul. În preajma lui steteau atunci duºmanii Nedumeriþi, vorbindu-ºi câte toate, Dar trei pãreri gãsirã mai cu cale: Sã fie calul spintecat cu arma Sau prãvãlit pe stânci de pe cetate Ori ca un dar mãreþ lãsat sã fie Spre a-mbuna pe zei. ªi tocmai asta Din urm-a fost pãrerea cea primitã. Fusese doar ursit sã piarã Troia Din oara când ar fi cuprins într-însa O namilã de lemn în care-aheii, Fruntaºi de arme toþi, steteau grãmadã, Troienilor ducând prãpãd ºi moarte. El mai cânta pe urmã cum vitejii Ieºind glotiº din cal ºi pãrãsindu-ºi Pândiºul adâncat, prãdarã Troia ªi care încotro lãþea pustiul. ªi cum Ulise crunt ca zeul Marte Se îndrepta cu mândrul Menelaos Spre casele lui Deifob, pe unde, Dând piept în luptã crâncenã, la urmã Învinse cu povaþa ei Minerva. Aºa cânta maestrul, iar Ulise S-a pus pe plâns ºi lacrimi de sub gene Pe-obraji îi picurau. Cum o femeie Cu braþele s-aruncã ºi-ºi tot plânge Bãrbatul care cade-n faþa oastei ªi a cetãþii lui, când de pieire κi apãrã copiii ºi oraºul; Cum vede ea cã el murind se zbate, S-aruncã asupra lui bocind cu vaiet, Dar de la spate-o tot þintesc duºmanii Cu lãncile ºi-o duc aºa-n robie Sã sufere-n strãdanie ºi-obidã ªi-i se topesc obrajii de durere

339

690

695

700

705

710

715

720

340

535

540

545

550

555

OD USSEAIS. Q ìj 'OduseÝj ™leeinÕn Øp' ÑfrÚsi d£kruon eben. œnq' ¥llouj mn p£ntaj ™l£nqane d£krua le…bwn, 'Alk…nooj dš min ooj ™pefr£sat' ºd' ™nÒhsen ¼menoj ¥gc' aÙtoà, barÝ d sten£contoj ¥kousen. aya d Fai»kessi filhrštmoisi methÚda: „kšklute, Fai»kwn ¹g»torej ºd mšdontej, DhmÒdokoj d' ½dh sceqštw fÒrmigga l…geian: oÙ g£r pwj p£ntessi carizÒmenoj t£d' ¢e…dei. ™x oá dorpšomšn te kaˆ êrore qe‹oj ¢oidÒj, ™k toàd' oÜ pw paÚsat' юzuro‹o gÒoio Ð xe‹noj: m£la poÚ min ¥coj fršnaj ¢mfibšbhken. ¢ll' ¥g' Ð mn sceqštw, †n' Ðmîj terpèmeqa p£ntej, xeinodÒkoi kaˆ xe‹noj, ™peˆ polÝ k£llion oÛtw: e†neka g¦r xe…noio t£d' a„do…oio tštuktai, pomp¾ kaˆ f…la dîra, t¦ oƒ d…domen filšontej. ¢ntˆ kasign»tou xe‹nÒj q' ƒkšthj te tštuktai ¢nšri, Ój t' Ñl…gon per ™piyaÚV prap…dessi. tî nàn mhd sÝ keàqe no»masi kerdalšoisin, Ótti kš s' e‡rwmai: f£sqai dš se k£lliÒn ™stin. e‡p' Ônom', Ótti se ke‹qi k£leon m»thr te pat»r te, ¥lloi q' o‰ kat¦ ¥stu kaˆ o‰ perinaiet£ousin. oÙ mn g£r tij p£mpan ¢nènumÒj ™st' ¢nqrèpwn, oÙ kakÕj oÙd mn ™sqlÒj, ™p¾n t¦ prîta gšnhtai, ¢ll' ™pˆ p©si t…qentai, ™pe… ke tškwsi, tokÁej. e„p dš moi ga‹£n te te¾n dÁmÒn te pÒlin te, Ôfra se tÍ pšmywsi tituskÒmenai fresˆ nÁej. oÙ g¦r Fai»kessi kubernhtÁrej œasin, oÙdš ti phd£li' ™st…, t£ t' ¥llai nÁej œcousin:

ODISEEA. CÂNTUL VIII ªi tânguire vrednicã de milã, Aºa plângea de jalnic ºi Ulise. Ci nimeni nu prepuse cã el plânge, Doar craiul luã seama ºi-nþelese, Cãci auzi cum el ofta din suflet, De unde-i sta pe-alãturea, ºi zise Feacilor cei iubitori de vâsle: „Fruntaºi ºi sfetnici, daþi-mi ascultare, Iar Demodoc din lirã sã-nceteze, Nu place tuturor cântarea asta. De când ºedem la masã ºi se puse Dumnezeiescul cântãreþ sã cânte, Sãrmanul oaspe-a tot gemut cu jale. Pesemne l-o fi copleºit mâhnirea. Sã tacã Demodoc ºi sã petrecem, C-aºa-i cu mult mai bine, doar de dragul Acestui oaspe vrednic de cinstire Cu daruri scumpe noi am dat ospãþul ªi-am pus la cale-a lui cãlãtorie. Cã pentru cine nu-i netot cu totul, Strãinul rugãtor e ca un frate. De-aceea dar nici tu cu isteþime Sã nu ne-ascunzi nimic la întrebare, Strãine, ci mai bine-i sã-mi spui verde Ce nume ai de la pãrinþi, de-acasã, ªi cum te cheamã cei de prin cetate ªi din împrejurimi la tine-n þarã? Cã nici un om, de neam, ori prost, pe lume, Nãscut odatã, nu-i lipsit de-un nume; La naºtere-l dau tuturor pãrinþii. Mai spune-mi þara, neamul ºi oraºul Din care eºti, ca dus sã fii acolo De-ai noºtri cu pricepere de-a dreptul. N-avem cârmaci ºi cârme noi feacii, Cum au la vase alþii. La ai noºtri Chiar vasele ºtiu cugetul ºi gândul

341 725

730

735

740

745

750

755

760

342

560

565

570

575

580

585

OD USSEAIS. Q ¢ll' aÙtaˆ ‡sasi no»mata kaˆ fršnaj ¢ndrîn, kaˆ p£ntwn ‡sasi pÒliaj kaˆ p…onaj ¢groÝj ¢nqrèpwn kaˆ la‹tma t£cisq' ¡lÕj ™kperÒwsin ºšri kaˆ nefšlV kekalummšnai: oÙdš potš sfin oÜte ti phmanqÁnai œpi dšoj oÜt' ¢polšsqai. ¢ll¦ tÒd' éj pote patrÕj ™gën e„pÒntoj ¥kousa NausiqÒou, Öj œfaske Poseid£wn' ¢g£sasqai ¹m‹n, oÛneka pompoˆ ¢p»monšj e„men ¡p£ntwn: fÁ pote Fai»kwn ¢ndrîn perikallša nÁa ™k pompÁj ¢nioàsan ™n ºeroeidšŽ pÒntJ ·aisšmenai, mšga d' Âmin Ôroj pÒlei ¢mfikalÚyein. ìj ¢gÒreu' Ð gšrwn: t¦ dš ken qeÕj À telšseien, ½ k' ¢tšlest' e‡h, éj oƒ f…lon œpleto qumù. ¢ll' ¥ge moi tÒde e„p kaˆ ¢trekšwj kat£lexon, ÓppV ¢pepl£gcqhj te kaˆ ¤j tinaj †keo cèraj ¢nqrèpwn, aÙtoÚj te pÒli£j t' ™å naietaoÚsaj, ºmn Ósoi calepo… te kaˆ ¥grioi oÙd d…kaioi, o† te filÒxeinoi ka… sfin nÒoj ™stˆ qeoud»j. e„p d' Ó ti kla…eij kaˆ ÑdÚreai œndoqi qumù 'Arge…wn Danaîn ºd' 'Il…ou oton ¢koÚwn. tÕn d qeoˆ mn teàxan, ™peklèsanto d' Ôleqron ¢nqrèpois', †na Ïsi kaˆ ™ssomšnoisin ¢oid». à t…j toi kaˆ phÕj ¢pšfqito 'IliÒqi prÒ, ™sqlÕj ™èn, gambrÕj À penqerÒj; o† te m£lista k»distoi telšqousi meq' aŒm£ te kaˆ gšnoj aÙtîn. à t…j pou kaˆ ˜ta‹roj ¢n¾r kecarismšna e„dèj, ™sqlÒj; ™peˆ oÙ mšn ti kasign»toio cere…wn g…netai, Ój ken ˜ta‹roj ™ën pepnumšna e„dÍ.”

ODISEEA. CÂNTUL VIII Bãrbaþilor ºi unde-i o cetate ªi þarinã mãnoasã-a oriºicãrui ªi repede strãbat noianul mãrii, Pe ceaþã ºi pe negurã; n-au teamã De-o spargere de vas sau potopire. Dar auzii pe tatãl meu odatã, Pe Nausitou, vorbind despre mânia Ce-ar fi având Neptun pe noi feacii, Cã pe strãinii cei pribegi îi ducem Napoi la ei nevãtãmaþi pe mare. De-aceea ºi zicea el cã odatã Corabia lucratã cea mai trainic, La-napoierea-i din cãlãtorie Pe ceaþã ne-o va frânge ºi oraºul Ni-l va-ngropa pe sub un munte mare. Aºa spunea bãtrânul meu, dar asta Va fi sau nu, cum vrea stãpânul mãrii. Ci mai rãspunde-mi tu ºi povesteºte-mi Cu de-amãnuntul, drept, oare pe unde Ai rãtãcit ºi-n care þar-ajuns-ai, Ce oameni ai vãzut ºi ce oraºe? ªi unde-s oameni silnici, rãi, sãlbatici, ªi unde primitori ºi de-omenie ªi temãtori de zei? ªi-n urmã spune-mi, De ce tot plângi ºi-adânc oftezi în tine La povestirea soartei care-avurã Danaii la rãzboiul de la Troia? Doar zeii vrur-aºa: ursirã moartea Vitejilor, ca-n urma lor sã fie Un cântec pentru cei care-or sã vie. Ori ai pierdut vreo rudã pe la Troia, Bãrbat ales, vrun ginere, vrun socru, Cei care, dupã rudele de sânge, Sunt mai iubiþi de noi? Ori un tovar㺠Prietenos ºi bun? Cãci un prieten, Când e un om, întrece ºi pe-un frate.”

343

765

770

775

780

785

790

795

ODUSSEIAS I

5

10

15

20

TÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „'Alk…noe kre‹on, p£ntwn ¢ride…kete laîn, à toi mn tÒde kalÕn ¢koušmen ™stˆn ¢oidoà toioàd', oŒoj Ód' ™st…, qeo‹s' ™nal…gkioj aÙd»n. oÙ g¦r ™gè gš t… fhmi tšloj carišsteron enai À Ót' ™ãfrosÚnh mn œcV k£ta dÁmon ¤panta, daitumÒnej d' ¢n¦ dèmat' ¢kou£zwntai ¢oidoà ¼menoi ˜xe…hj, par¦ d pl»qwsi tr£pezai s…tou kaˆ kreiîn, mšqu d' ™k krhtÁroj ¢fÚsswn o„nocÒoj foršVsi kaˆ ™gce…V dep£essi: toàtÒ t… moi k£lliston ™nˆ fresˆn e‡detai enai. soˆ d' ™m¦ k»dea qumÕj ™petr£peto stonÒenta e‡resq', Ôfr' œti m©llon ÑdurÒmenoj stenac…zw. t… prîtÒn toi œpeita, t… d' Øst£tion katalšxw; k»de' ™pe… moi poll¦ dÒsan qeoˆ OÙran…wnej. nàn d' Ônoma prîton muq»somai, Ôfra kaˆ Øme‹j e‡det', ™gë d' ¨n œpeita fugën Ûpo nhlej Ãmar Øm‹n xe‹noj œw kaˆ ¢pÒproqi dèmata na…wn. e‡m' 'OduseÝj Laerti£dhj, Öj p©si dÒloisin ¢nqrèpoisi mšlw, ka… meu klšoj oÙranÕn †kei. naiet£w d' 'Iq£khn eÙde…elon: ™n d' Ôroj aÙtÍ, N»riton e„nos…fullon, ¢riprepšj: ¢mfˆ d nÁsoi pollaˆ naiet£ousi m£la scedÕn ¢ll»lVsi, Doul…ciÒn te S£mh te kaˆ Øl»essa Z£kunqoj.

Cântul IX

Ulise iscusitul îi rãspunse: „Crai Alcinou, fruntaºule-ntre oameni, De bunã seamã e frumos s-asculþi Un meºter cântãreþ precum i-acesta Cu viers dumnezeiesc. Eu cred cã nu e Nimic mai drag ºi mai plãcut în viaþã Ca ziua când e vesel tot poporul ªi-n salã ºed mesenii-n ºir ºi-ascultã Pe cântãreþ, iar mesele sunt pline De pâne ºi fripturã ºi-un paharnic Aduce vin în casã scos ºi-l toarnã Mesenilor în cupe. Mie-mi pare Cã asta-i tot ce-i mai frumos pe lume. Dar þie-þi place sã mã-ntrebi pe mine ªi vrei sã ºtii necazurile-mi grele, Ca tot mai mult sã gem gândind la ele. Dar, vai, de unde sã încep ºi unde Sã isprãvesc? Cã multe patimi zeii Cereºti mi-au dat sã sufãr. Vã voi spune Întâi ce nume port ca sã-l cunoaºteþi ªi voi, ºi dacã scap cumva de moarte, Prieten sã vã fiu, deºi mi-e casa Departe de voi toþi. Eu sunt Ulise, Laertianul de-ale cãrui fapte ªi mãestrii vorbeºte toatã lumea ªi-a cãrui slavã pân’la cer ajunse. Eu locuiesc Itaca, limpezitul Ostrov, pe unde-i muntele Neritul Cu freamãt de pãduri, la-nfãþiºare Mãreþ, ºi unde împrejur sunt multe ªi apropiate insule, precum e Zachintul pãduros, Dulichiu, Same.

5

10

15

20

25

30

346 25

30

35

40

45

50

ODUSSEAIS. I aÙt¾ d cqamal¾ panupert£th e„n ¡lˆ ke‹tai prÕj zÒfon, aƒ dš t' ¥neuqe prÕj ºî t' ºšliÒn te, trhce‹', ¢ll' ¢gaq¾ kourotrÒfoj: oÜ ti ™gè ge Âj ga…hj dÚnamai glukerèteron ¥llo „dšsqai. à mšn m' aÙtÒq' œruke Kaluyè, d‹a qe£wn, [™n spšesi glafuro‹si, lilaiomšnh pÒsin enai:] ìj d' aÜtwj K…rkh kater»tuen ™n meg£roisin A„a…h dolÒessa, lilaiomšnh pÒsin enai: ¢ll' ™mÕn oÜ pote qumÕn ™nˆ st»qessin œpeiqen. æj oÙdn glÚkion Âj patr…doj oÙd tok»wn g…netai, e‡ per ka… tij ¢pÒproqi p…ona okon ga…V ™n ¢llodapÍ na…ei ¢p£neuqe tok»wn. e„ d' ¥ge toi kaˆ nÒston ™mÕn polukhdš' ™n…spw, Ón moi ZeÝj ™fšhken ¢pÕ Tro…hqen „Ònti. 'IliÒqen me fšrwn ¥nemoj KikÒnessi pšlassen, 'Ism£rJ: œnqa d' ™gë pÒlin œpraqon, êlesa d' aÙtoÚj. ™k pÒlioj d' ¢lÒcouj kaˆ kt»mata poll¦ labÒntej dass£meq', æj m» t…j moi ¢tembÒmenoj k…oi ‡shj. œnq' à toi mn ™gë dierù podˆ feugšmen ¹mšaj ºnègea, toˆ d mšga n»pioi oÙk ™p…qonto. œnqa d pollÕn mn mšqu p…neto, poll¦ d mÁla œsfazon par¦ q‹na kaˆ e„l…podaj ›likaj boàj. tÒfra d' ¥r' o„cÒmenoi K…konej KikÒnessi gegèneun, o† sfin ge…tonej Ãsan, ¤ma plšonej kaˆ ¢re…ouj, ½peiron na…ontej, ™pist£menoi mn ¢f' †ppwn ¢ndr£si m£rnasqai kaˆ Óqi cr¾ pezÕn ™Ònta. Ãlqon œpeiq', Ósa fÚlla kaˆ ¥nqea g…netai érV,

ODISEEA. CÂNTUL IX Itaca-i cea mai delungatã-n mare ªi scundã spre apus, iar celelalte Sunt mai spre rãsãrit. Pietroasã, asprã-i Itaca, dar ca bunã mamã creºte Feciori voinici. ªi-apoi nimic mai dulce Ca þara mea nu pot vedea pe lume. Mã tot oprea sã stau la ea Calipso În peºterile ei, frumoasa zânã, Dorind sã-i fiu bãrbat. Ba chiar ºi Circe Mã descânta la curtea ei din Aia Sã stau, dorindu-mã bãrbat, vicleana. Dar n-au putut în veci sã mã câºtige, Cã-n lume nu-i nimic mai scump ca þara ªi-ai tãi pãrinþi, chiar dacã þi-este casa Bogatã pe pãmânt strãin departe De-ai tãi. Dar hai sã povestesc acuma Întoarcerea-mi cu multele-i necazuri Ce-mi dete Joe, cum plecai din Troia. Din Ilion fui dus de vânt spre þara Ciconilor, pe la Ismar, ºi-acolo Surpai cetatea, ucisei bãrbaþii, Femeile luând ºi-avere multã, Le împãrþirãm între noi, ca nimeni Sã nu fie lipsit de parte dreaptã. Dam zor atunci de-acolo sã purcedem La fugã mai curând, dar bieþii oameni Ai mei deloc nu m-ascultau, nebunii, ªi-acolo lacom beau la vin, ºi turme De oi ºi boi cornaci tãiau pe maluri ªi ospãtau. În vremea asta unii Ciconi fugari în ajutor chemarã Pe alþi ciconi învecinaþi cu dânºii ªi care erau mai mulþi ºi mai rãzboinici ªi locuiau mai spre uscat, destoinici La luptã de cãlãri ºi, la nevoie, Ca pedestraºi. În zori de zi venirã Ei gloatã câtã frunzã, câtã iarbã

347

35

40

45

50

55

60

65

348

55

60

65

70

75

ODUSSEAIS. I ºšrioi: tÒte d» ·a kak¾ DiÕj asa paršsth ¹m‹n a„nomÒroisin, †n' ¥lgea poll¦ p£qoimen. sths£menoi d' ™m£conto m£chn par¦ nhusˆ qoÍsi, b£llon d' ¢ll»louj calk»resin ™gce…Vsin. Ôfra mn ºëj Ãn kaˆ ¢šxeto ƒerÕn Ãmar, tÒfra d' ¢lexÒmenoi mšnomen plšon£j per ™Òntaj: Ãmoj d' ºšlioj meten…seto boulutÒnde, kaˆ tÒte d¾ K…konej kl‹nan dam£santej 'AcaioÚj. ›x d' ¢f' ˜k£sthj nhÕj ™ãkn»midej ˜ta‹roi êlonq': oƒ d' ¥lloi fÚgomen q£natÒn te mÒron te. œnqen d protšrw plšomen ¢kac»menoi Ãtor, ¥smenoi ™k qan£toio, f…louj Ñlšsantej ˜ta…rouj. oÙd' ¥ra moi protšrw nÁej k…on ¢mfišlissai, pr…n tina tîn deilîn ˜t£rwn trˆj ›kaston ¢àsai, o‰ q£non ™n ped…J KikÒnwn Ûpo dVwqšntej. nhusˆ d' ™pîrs' ¥nemon boršhn nefelhgeršta ZeÝj la…lapi qespes…V, sÝn d nefšessi k£luye ga‹an Ðmoà kaˆ pÒnton: Ñrèrei d' oÙranÒqen nÚx. aƒ mn œpeit' ™fšront' ™pik£rsiai, ƒst…a dš sfin tricq£ te kaˆ tetracq¦ dišscisen Šj ¢nšmoio. kaˆ t¦ mn ™j nÁaj k£qemen, de…santej Ôleqron, aÙt¦j d' ™ssumšnwj proeršssamen ½peirÒnde. œnqa dÚw nÚktaj dÚo t' ½mata sunnecj a„eˆ ke…meq', Ðmoà kam£tJ te kaˆ ¥lgesi qumÕn œdontej. ¢ll' Óte d¾ tr…ton Ãmar ™ãplÒkamoj tšles' 'Hèj, ƒstoÝj sths£menoi ¢n£ q' ƒst…a leÚk' ™rÚsantej ¼meqa: t¦j d' ¥nemÒj te kubernÁta… t' ‡qunon.

ODISEEA. CÂNTUL IX Dã-n primãvarã. Iatã dar cã soartã Cumplitã ne-aºtepta pe noi sãrmanii, Meniþi sã suferim atât de multe. Se-nºiruirã ei ºi s-apucarã De bãtãlie-aproape de corãbii, ªi lãnci zburau de-o parte ºi de alta. De dimineaþã la-nceput, cât ziua Era în toi, þinurãm piept cu toþii ªi ne-apãrarãm bine de vrãjmaºii Mai numeroºi ca noi. Dar mai spre searã, La desjugatul boilor, ciconii Înfrânserã pe-ahei ºi-i fugãrirã. În vremea ast-ai noºtri câte ºase Tovarãºi de corabie pierirã, Iar toþi ceilalþi scãparãm de la moarte. De-acolo naintarãm plini de jale De pierderea iubiþilor tovarãºi, Dar mulþumiþi cã noi scãparãm teferi. Nainte de-a pleca însã pe vase, De trei ori am strigat pe fiecare Din bieþii soþi care-au murit pe câmpul De luptã cu ciconii. Dar pe mare Stârni un vifor Joe-adunãtorul De nori, de-a fost nãprasnicã furtunã ªi-acoperi cu nori pãmânt ºi mare. ªi vasele mergeau pieziº, furtuna Le zdrenþuise pânzele. De teama Primejdiei vintrele ºi catarge Lãsarãm jos ºi repede mânarãm Corãbiile spre uscat. Acolo Noi douã nopþi ºi douã zile-ntr-una Culcaþi zãcurãm, copleºiþi de trudã ªi de mâhnire. A treia zi, când plete De aur zorile îºi rãsfirarã, Catarge ridicarãm, pânze albe Destinserãm, la vâsle ne-aºezarãm, Iar vântul ºi cârmacii mânau flota

349 70

75

80

85

90

95

100

105

350

80

85

90

95

100

105

ODUSSEAIS. I ka… nÚ ken ¢skhq¾j ƒkÒmhn ™j patr…da ga‹an, ¢ll£ me kàma ·Òoj te perign£mptonta M£leian kaˆ boršhj ¢pšwse, paršplagxen d Kuq»rwn. œnqen d' ™nnÁmar ferÒmhn Ñloo‹s' ¢nšmoisi pÒnton ™p' „cquÒenta: ¢t¦r dek£tV ™pšbhmen ga…hj Lwtof£gwn, o† t' ¥nqinon edar œdousin. œnqa d' ™p' ºpe…rou bÁmen kaˆ ¢fuss£meq' Ûdwr, aya d de‹pnon ›lonto qoÍj par¦ nhusˆn ˜ta‹roi. aÙt¦r ™peˆ s…toiÒ t' ™pass£meq' ºd potÁtoj, d¾ tÒt' ™gën ˜t£rouj prohn peÚqesqai „Òntaj, o† tinej ¢nšrej een ™pˆ cqonˆ s‹ton œdontej, ¥ndre dÚw kr…naj, tr…taton k»ruc' ¤m' Ñp£ssaj. oƒ d' ay' o„cÒmenoi m…gen ¢ndr£si Lwtof£goisin: oÙd' ¥ra Lwtof£goi m»donq' ˜t£roisin Ôleqron ¹metšrois', ¢ll£ sfi dÒsan lwto‹o p£sasqai. tîn d' Ój tij lwto‹o f£goi melihdša karpÒn, oÙkšt' ¢pagge‹lai p£lin ½qelen oÙd nšesqai, ¢ll' aÙtoà boÚlonto met' ¢ndr£si Lwtof£goisi lwtÕn ™reptÒmenoi menšmen nÒstou te laqšsqai. toÝj mn ™gën ™pˆ nÁaj ¥gon kla…ontaj ¢n£gkV, nhusˆ d' ™nˆ glafurÍsin ØpÕ zug¦ dÁsa ™rÚssaj: aÙt¦r toÝj ¥llouj kelÒmhn ™r…hraj ˜ta…rouj spercomšnouj nhîn ™pibainšmen çkei£wn, m» pèj tij lwto‹o fagën nÒstoio l£qhtai. oƒ d' ay' e‡sbainon kaˆ ™pˆ klh‹si kaq‹zon, ˜xÁj d' ˜zÒmenoi poli¾n ¤la tÚpton ™retmo‹j. œnqen d protšrw plšomen ¢kac»menoi Ãtor. Kuklèpwn d' ™j ga‹an Øperfi£lwn ¢qem…stwn

ODISEEA. CÂNTUL IX ªi sãnãtos aº fi ajuns în þarã, Dar când coteam Malèa, mã respinse Un val puternic rãscolit de Crivãþ, ªi m-abãtu departe de Citera. De-aici turbate vânturi mã purtarã Pe marea cea pescoasã nouã zile Plutind, iar într-a zecea poposirãm În þara lotofagilor, ce-au hrana Din flori. Suindu-ne pe þãrm acolo, Luarãm apã. Iute toþi pe urmã Se puserã-a prânzi pe la corãbii. Iar când de-ajuns mâncarãm ºi bãurãm, Eu mi-alesei vreo doi oºteni ºi-un crainic ªi-i trimesei sã cerceteze cine Sunt oamenii cei mâncãtori de pâne În þar-aceea. Ei, luând cãrarea, Curând de lotofagi s-apropiarã, Dar lotofagii nu voirã moartea Tovarãºilor mei, ci-i îmbiarã Din hrana lor, din lotus, ca s-o guste. Dar care cum mânca din road-aceea Ca mierea de gustoasã, n-avea poftã Napoi sã vie, sã ne dea de veste. Deci soþii mei voiau sã steie-acolo Cu lotofagii spre-a mânca din lotus ªi a uita de-ntorsul lor în þarã. Eu însã i-adusei atunci cu sila, Deºi plângeau. Smuncindu-i spre corãbii, Sub laviþi îi legai. Dãdui poruncã Pe urmã celorlalþi iubiþi tovarãºi Sã intre cât mai repede-n corãbii, Ca nu cumva din lotus sã se-nfrupte Vreunul ºi sã uite de-a lui þarã. Ei intrã iute ºi pe bãnci s-aºazã În ºir ºi-ncep vâslind sã batã marea. De-aici plutim nainte cu mâhnire, Sosim în þara unde ºed ciclopii

351

110

115

120

125

130

135

140

352

110

115

120

125

130

ODUSSEAIS. I ƒkÒmeq', o† ·a qeo‹si pepoiqÒtej ¢qan£toisin oÜte futeÚousin cersˆn futÕn oÜt' ¢rÒwsin, ¢ll¦ t£ g' ¥sparta kaˆ ¢n»rota p£nta fÚontai, puroˆ kaˆ kriqaˆ ºd' ¥mpeloi, a† te fšrousin onon ™rist£fulon, ka… sfin DiÕj Ômbroj ¢šxei. to‹sin d' oÜt' ¢goraˆ boulhfÒroi oÜte qšmistej, ¢ll' o† g' Øyhlîn Ñršwn na…ousi k£rhna ™n spšesi glafuro‹si, qemisteÚei d ›kastoj pa…dwn ºd' ¢lÒcwn, oÙd' ¢ll»lwn ¢lšgousi. nÁsoj œpeita l£ceia park limšnoj tet£nustai, ga…hj Kuklèpwn oÜte scedÕn oÜt' ¢pothloà, Øl»ess': ™n d' agej ¢peiršsiai geg£asin ¥griai: oÙ mn g¦r p£toj ¢nqrèpwn ¢perÚkei, oÙdš min e„soicneàsi kunhgštai, o† te kaq' Ûlhn ¥lgea p£scousin koruf¦j Ñršwn ™fšpontej. oÜt' ¥ra po…mnVsin katascetai oÜt' ¢rÒtoisin, ¢ll' ¼ g' ¥spartoj kaˆ ¢n»rotoj ½mata p£nta ¢ndrîn chreÚei, bÒskei dš te mhk£daj agaj. oÙ g¦r Kuklèpessi nšej p£ra miltop£rVoi, oÙd' ¥ndrej nhîn œni tšktonej, o† ke k£moien nÁaj ™ãssšlmouj, a† ken telšoien ›kasta ¥ste' ™p' ¢nqrèpwn ƒkneÚmenai, oŒ£ te poll¦ ¥ndrej ™p' ¢ll»louj nhusˆn perÒwsi q£lassan: o† kš sfin kaˆ nÁson ™ãktimšnhn ™k£monto. oÙ mn g£r ti kak» ge, fšroi dš ken éria p£nta: ™n mn g¦r leimînej ¡lÕj polio‹o par' Ôcqaj Ødrhloˆ malako…: m£la k' ¥fqitoi ¥mpeloi een: ™n d' ¥rosij le…h: m£la ken baqÝ l»Žon a„eˆ

ODISEEA. CÂNTUL IX Cei procleþi ºi trufaºi, care, cu totul Încrezãtori în zei, nimic la dânºii Nu seamãnã cu mâna lor, nici arã, Dar nearat, nesãmãnat pãmântul, Udat numai de ploi ce cad din nouri, Le dã de toate, grâu ºi orz ºi via Ce-aduce vin din struguri mari ºi spornici. N-au loc de sfat, nici lege n-au ciclopii, Ci ºed pe culmea munþilor în peºteri ªi fiecare-ºi vede de-a lui casã ªi unora de alþii nu le pasã. Un mic ostrov cu mari pãduri în dreptul Limanului ciclopilor se-ntinde, Nu tocmai chiar aproape, nici departe, ªi capre negre-acolo sunt puzderii, Cãci nu le-nspaimã umbletul de oameni ªi nici nu intr-acolo vânãtorul Ce-nfruntã greul prin pãduri ºi-aburcã Nãlþimi de plai. Nu vezi în tot cuprinsul Nici arãturi, nici turme. Tot ostrovul E nelucrat, nesãmãnat ºi vãduv De oameni, ºi hrãneºte numai capre, Cãci n-au ciclopii rumene corãbii, Nici meºteri de corãbii sã lucreze Frumos podite vase ce colindã Cetãþi de oameni mulþumind atâtea Nevoi, c-adese oamenii bat marea Cu vasele spre-a se vedea-ntre dânºii, Un mijloc ºi de-mbogãþit ostrovul, Cãci el nu-i sterp, ci ar rodi de toate La vremea lor. Pe marginile mãrii Sunt pajiºti umede ºi moi, ºi via Nemuritoare-ar creºte pretutindeni, Uºor le-ar fi aratul ºi la vreme S-ar secera îmbelºugate lanuri

353

145

150

155

160

165

170

175

354 135

140

145

150

155

160

ODUSSEAIS. I e„j éraj ¢mÒJen, ™peˆ m£la p‹ar Øp' oâdaj. ™n d lim¾n eÜormoj, †n' oÙ creë pe…smatÒj ™stin, oÜt' eÙn¦j balšein oÜte prumn»si' ¢n£yai, ¢ll' ™pikšlsantaj me‹nai crÒnon, e„j Ó ke nautšwn qumÕj ™potrÚnV kaˆ ™pipneÚswsin ¢Átai. aÙt¦r ™pˆ kratÕj limšnoj ·šei ¢glaÕn Ûdwr, kr»nh ØpÕ spe…ouj: perˆ d' a‡geiroi pefÚasin. œnqa kateplšomen, ka… tij qeÕj ¹gemÒneue nÚkta di' Ñrfna…hn, oÙd proÙfa…net' „dšsqai: ¢¾r g¦r perˆ nhusˆ baqe‹' Ãn, oÙd sel»nh oÙranÒqen proÜfaine, kate…ceto d nefšessin. œnq' oÜ tij t¾n nÁson ™sšdraken Ñfqalmo‹sin, oÜt' oân kÚmata makr¦ kulindÒmena protˆ cšrson e„s…domen, prˆn nÁaj ™ãssšlmouj ™pikšlsai. kels£sVsi d nhusˆ kaqe…lomen ƒst…a p£nta, ™k d kaˆ aÙtoˆ bÁmen ™pˆ ·hgm‹ni qal£sshj: œnqa d' ¢pobr…xantej ™me…namen 'Hî d‹an. Ãmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj, nÁson qaum£zontej ™dineÒmesqa kat' aÙt»n. ðrsan d NÚmfai, koàrai DiÕj a„giÒcoio, agaj Ñreskóouj, †na deipn»seian ˜ta‹roi. aÙt…ka kampÚla tÒxa kaˆ a„ganšaj dolicaÚlouj eƒlÒmeq' ™k nhîn, di¦ d tr…ca kosmhqšntej b£llomen: aya d dîke qeÕj menoeikša q»rhn. nÁej mšn moi ›ponto duèdeka, ™j d ˜k£sthn ™nnša l£gcanon agej: ™moˆ d dšk' œxelon o‡J. ìj tÒte mn prÒpan Ãmar ™j ºšlion katadÚnta ¼meqa dainÚmenoi krša t' ¥speta kaˆ mšqu ¹dÚ.

ODISEEA. CÂNTUL IX Necontenit, cã prea e gras pãmântul. Limanul li-i îndemânat ºi n-are Nevoie de frânghii de prins, de-otgoane, Ca ºi de cãngi de-nþepenit corãbii. Într-însul poposind corãbierii, Pot sta pânã ce vor pofti ºi vântul Le-ar bate priitor. Apoi, în capul Limanului, e-o peºterã sub care Dintr-o fântânã curge-o frumuseþe De apã ºi-mprejuru-i plopi se-nalþã. Acolo þãrmuirãm noi ºi parcã Un zeu ne îndrepta prin noapte-amurgã, Dar nu-l puteam zãri, cãci pe la vase Era-ntuneric beznã ºi prin luciu Se-ntunecase luna pe sub nouri. De-aceea nici ostrovul nu-l vãzurãm Cu ochii ºi nici apa-nvãluratã Spre mal, pânã ce nu ne-nlimãnirãm. Când poposirãm noi, de la corãbii Desprinserãm vintrele,-apoi ieºirãm ªi noi pe buza mãrii, ne culcarãm ªi aºteptarãm zorile sã vie. A doua zi, când zâna dimineþii Cu degete trandafirii rãsare, Ne minunãm cutreierând ostrovul. Iar Nimfele, copilele lui Joe, Zgornirã capre negre pentru masa Tovarãºilor mei. De la corãbii Luarãm iute-ncovoiate arcuri ªi suliþi lungi, ºi osebiþi în cete Vreo trei, luarãm caprele la þintã. Curând ne-a dat un zeu vânat de-a volna. Douãsprezece vase mã urmarã, De fiecare câte nouã capre La sorþ cãzurã, numai mie zece. Apoi ºezurãm noi ºi cât e ziua

355

180

185

190

195

200

205

210

356

165

170

175

180

185

190

ODUSSEAIS. I oÙ g£r pw nhîn ™xšfqito onoj ™ruqrÒj, ¢ll' ™nšhn: pollÕn g¦r ™n ¢mfiforeàsin ›kastoi ºfÚsamen KikÒnwn ƒerÕn ptol…eqron ˜lÒntej. Kuklèpwn d' ™j ga‹an ™leÚssomen ™ggÝj ™Òntwn, kapnÒn t' aÙtîn te fqogg¾n яwn te kaˆ a„gîn. Ãmoj d' ºšlioj katšdu kaˆ ™pˆ knšfaj Ãlqe, d¾ tÒte koim»qhmen ™pˆ ·hgm‹ni qal£sshj. Ãmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj, kaˆ tÒt' ™gën ¢gor¾n qšmenoj met¦ p©sin œeipon: '¥lloi mn nàn m…mnet', ™moˆ ™r…hrej ˜ta‹roi: aÙt¦r ™gë sÝn nh t' ™mÍ kaˆ ™mo‹s' ˜t£roisin ™lqën tînd' ¢ndrîn peir»somai, o† tinšj e„sin, ½ ·' o† g' Øbrista… te kaˆ ¥grioi oÙd d…kaioi, Ãe filÒxeinoi, ka… sfin nÒoj ™stˆ qeoud»j.' ìj e„pën ¢n¦ nhÕj œbhn, ™kšleusa d' ˜ta…rouj aÙtoÚj t' ¢mba…nein ¢n£ te prumn»sia làsai. oƒ d' ay' e‡sbainon kaˆ ™pˆ klh‹si kaq‹zon, ˜xÁj d' ˜zÒmenoi poli¾n ¤la tÚpton ™retmo‹j. ¢ll' Óte d¾ tÕn cîron ¢fikÒmeq' ™ggÝj ™Ònta, œnqa d' ™p' ™scatiÍ spšoj e‡domen ¥gci qal£sshj, ØyhlÒn, d£fnVsi kathrefšj: œnqa d poll¦ mÁl', Ԏšj te kaˆ agej, „aÚeskon: perˆ d' aÙl¾ Øyhl¾ dšdmhto katwrucšessi l…qoisi makrÍs…n te p…tussin „d drusˆn ØyikÒmoisin. œnqa d' ¢n¾r ™n…aue pelèrioj, Ój ·a t¦ mÁla ooj poima…nesken ¢pÒproqen: oÙd met' ¥llouj pwle‹t', ¢ll' ¢p£neuqen ™ën ¢qem…stia Édh. kaˆ g¦r qaàm' ™tštukto pelèrion, oÙd ™ókei

ODISEEA. CÂNTUL IX De mare pânã-n searã ne-ospãtarãm Cu mult prisos de carne, cu vin dulce, Doar mai aveam vin roºu la corãbii, Cã chiupuri multe-umpluse fiecare Din noi când cuceriserãm oraºul Ciconilor. Ne tot uitam spre þara Ciclopilor, de noi apropiatã, ªi fumul lor vedeam, auzeam glasuri De oameni, behãit de oi ºi capre. Dar în amurg, când soarele-asfinþise, Culcaþi pe malul mãrii adormirãm. A doua zi când se ivirã zorii, Eu strâng pe toþi ai mei ºi iau cuvântul: «Rãmâneþi voi pe loc, iubiþi tovarãºi, Cã eu mã duc cu vasul meu, cu soþii-mi Sã vãd ce neam de oameni sunt aceia; Sunt oare-nverºunaþi, haini, sãlbatici Sau primitori de oaspeþi ºi cu teamã De zei?» Aºa zisei ºi dupã asta Mã înluntrai în vas, dãdui poruncã La soþi sã intre, sã dezlege vasul. Ei intrã iute ºi pe bãnci s-aºazã Pe rând ºi-ncep vâslind sã batã marea. Când noi sosirãm în þar-apropiatã, Vedem cum lângã mare-n fund se-nalþã O peºterã de dafini adumbritã ªi multe vite-acolo, oi ºi capre, Dormeau ºi-aveau o strungã mare Cu-mprejmuire trainicã din stane De piatrã, de stejari ºi brazi nãmornici. Un mal de om pe-aici ºi-avea sãlaºul. Pãºtea el singur turmele departe ªi nu umbla cu alþii. Singuratic Stetea cu gând pornit spre cumplitate. Era o nãmetenie ciclopul, De stai crucit privindu-l. N-avea seamãn

357 215

220

225

230

235

240

245

250

358

195

200

205

210

215

ODUSSEAIS. I ¢ndr… ge sitof£gJ, ¢ll¦ ·…J Øl»enti Øyhlîn Ñršwn, Ó te fa…netai oon ¢p' ¥llwn. d¾ tÒte toÝj ¥llouj kelÒmhn ™r…hraj ˜ta…rouj aÙtoà p¦r nh te mšnein kaˆ nÁa œrusqai: aÙt¦r ™gë kr…naj ˜t£rwn duoka…dek' ¢r…stouj bÁn: ¢t¦r a‡geon ¢skÕn œcon mšlanoj o‡noio, ¹dšoj, Ón moi dîke M£rwn, EÙ£nqeoj uƒÒj, ƒreÝj 'ApÒllwnoj, Öj ”Ismaron ¢mfibeb»kei, oÛnek£ min sÝn paidˆ periscÒmeq' ºd gunaikˆ ¡zÒmenoi: õkei g¦r ™n ¥lseŽ dendr»enti Fo…bou 'ApÒllwnoj. Ð dš moi pÒren ¢gla¦ dîra: crusoà mšn moi dîk' eÙergšoj ˜pt¦ t£lanta, dîke dš moi krhtÁra pan£rguron, aÙt¦r œpeita onon ™n ¢mfiforeàsi duèdeka p©sin ¢fÚssaj, ¹dÝn ¢khr£sion, qe‹on potÒn: oÙdš tij aÙtÕn ºe…dh dmèwn oÙd' ¢mfipÒlwn ™nˆ o‡kJ, ¢ll' aÙtÕj ¥locÒj te f…lh tam…h te m…' o‡h. tÕn d' Óte p…noien melihdša onon ™ruqrÒn, ›n dšpaj ™mpl»saj Ûdatoj ¢n¦ e‡kosi mštra ceà', Ñdm¾ d' ¹de‹a ¢pÕ krhtÁroj Ñdèdei, qespes…h: tÒt' ¨n oÜ toi ¢poscšsqai f…lon Ãen. toà fšron ™mpl»saj ¢skÕn mšgan, ™n d kaˆ Ïa kwrÚkJ: aÙt…ka g£r moi яsato qumÕj ¢g»nwr ¥ndr' ™peleÚsesqai meg£lhn ™pieimšnon ¢lk»n, ¥grion, oÜte d…kaj eâ e„dÒta oÜte qšmistaj. karpal…mwj d' e„j ¥ntron ¢fikÒmeq', oÙdš min œndon eÛromen, ¢ll' ™nÒmeue nomÕn k£ta p…ona mÁla. ™lqÒntej d' e„j ¥ntron ™qheÚmesqa ›kasta:

ODISEEA. CÂNTUL IX C-un om de pâne mâncãtor, ci singur De s-arãta, pãrea un vârf de munte Înalt ºi-mpãdurit. Eu poruncit-am Atunci la soþii mei sã stea pe lângã Corabie ºi-acolo sã vegheze ªi mi-alesei din ei vreo doisprezece Mai buni ºi o pornii luând cu mine Într-un burduf de caprã vinul negru Desfãtãtor ce mi-l dãduse Màron Al lui Evantes fiu, care a fost preot Al lui Apollon la Ismar, cã fiul I-am ocrotit ºi i-am cruþat femeia ªi viaþa lui, cãci locuia-n dumbrava Cea deas-a lui Apollon. Scumpe daruri Îmi dase el, talanþi de aur ºapte Lucraþi frumos, un vas de-argint ºi-n chiupuri Douãsprezece vin curat ºi dulce ªi minunat ce nu-l ºtia nici una Din slugile-i din casã; numai dânsul ªtia, nevasta lui ºi chelãriþa. Când ei îl beau acest vin roºu, dulce, În orice cupã plinã, turnau apã De douãzeci mãsuri, un miros straºnic Dumnezeiesc se-mprãºtia din canã, De nu mai putea nimeni dupã dânsul. Umplui cu el burduful meu de caprã ªi mai luai în traistã merinde, Cãci socoteam cã repede-o sã vie Asupra-mi un bãrbat grozav de tare, Înverºunat, nelegiuit, sãlbatic. La peºterã curând ne pomenirãm, Dar nu era în peºterã ciclopul, Ci dupã turmã la pãºune grasã. Intrarãm dar ºi ne uitam la toate

359

255

260

265

270

275

280

285

360

220

225

230

235

240

245

ODUSSEAIS. I tarsoˆ mn turîn br‹qon ste…nonto d shkoˆ ¢rnîn ºd' ™r…fwn: diakekrimšnai d ›kastai œrcato, cwrˆj mn prÒgonoi, cwrˆj d mštassai, cwrˆj d' aâq' ›rsai: na‹on d' Ñrù ¥ggea p£nta, gaulo… te skaf…dej te, tetugmšna, to‹s' ™n£melgen. œnq' ™m mn prètisq' ›taroi l…ssont' ™pšessi turîn a„numšnouj „šnai p£lin, aÙt¦r œpeita karpal…mwj ™pˆ nÁa qo¾n ™r…fouj te kaˆ ¥rnaj shkîn ™xel£santaj ™piple‹n ¡lmurÕn Ûdwr: ¢ll' ™gë oÙ piqÒmhn, –à t' ¨n polÝ kšrdion Ãen, – Ôfr' aÙtÒn te ‡doimi, kaˆ e‡ moi xe…nia do…h. oÙd' ¥r' œmell' ˜t£roisi faneˆj ™rateinÕj œsesqai. œnqa d pàr k»antej ™qÚsamen ºd kaˆ aÙtoˆ turîn a„nÚmenoi f£gomen, mšnomšn tš min œndon ¼menoi, eŒoj ™pÁlqe nšmwn. fšre d' Ôbrimon ¥cqoj Ûlhj ¢zalšhj, †na oƒ potidÒrpion e‡h. œntosqen d' ¥ntroio balën ÑrumagdÕn œqhken: ¹me‹j d de…santej ¢pessÚmeq' ™j mucÕn ¥ntrou. aÙt¦r Ó g' e„j eÙrÝ spšoj ½lase p…ona mÁla, p£nta m£l', Óss' ½melge, t¦ d' ¥rsena le‹pe qÚrhfin, ¢rneioÚj te tr£gouj te, baqe…hj œntoqen aÙlÁj. aÙt¦r œpeit' ™pšqhke qureÕn mšgan ØyÒs' ¢e…raj, Ôbrimon: oÙk ¨n tÒn ge dÚw kaˆ e‡kos' ¥maxai ™sqlaˆ tetr£kukloi ¢p' oÜdeoj Ñcl…sseian: tÒsshn ºl…baton pštrhn ™pšqhke qÚrVsin. ˜zÒmenoj d' ½melgen Ԏj kaˆ mhk£daj agaj, p£nta kat¦ mo‹ran, kaˆ Øp' œmbruon Âken ˜k£stV. aÙt…ka d' ¼misu mn qršyaj leuko‹o g£laktoj

ODISEEA. CÂNTUL IX Mirându-ne. Stau coºurile pline De brânzã ºi vuia întreg oborul De iezi ºi miei ce osebite garduri Îi despãrþeau: cei timpurii de-o parte, Cei mijlocani de alta, ºi mezinii Deosebit. Vedeai apoi cum zerul Se prelingea din vase, din ºiºtare ªi cãzi cioplite. Soþii mei sãracii Se tot rugau ca sã luãm brânzetul ªi sã ne-ntoarcem, ba apoi ºi turma De iezi ºi miei spre nava noastrã iute S-o bãrãim ºi s-apucãm pe mare. Eu n-ascultai, deºi era mai bine De-i ascultam. Voiam sã vãd ciclopul ªi ospeþia lui. Dar el, pãgânul, Cu soþii mei cumplit avea sã fie. Fãcurãm foc atunci, întâi jertfirãm, Apoi luând din caº ne ospãtarãm ªi-n peºterã-aºteptãm pânã ce picã ªi el cu turm,-având o grea povarã De uscãturi ca sã-ncropeascã cina. Când le trânti pe-afarã, fãcu troscot, De ne cutremurarãm ºi-ntr-o clipã Ne traserãm în fundul vãgãunii. În peºtera cea largã el îºi mânã Mânzãrile ºi-n strungã lasã numai Berbeci ºi þapi, afarã-n faþa stânii. Apoi luând un stei grozav l-aruncã Pe la intrare ºi o-nchide, o stâncã Ce de jos mai nu puteau urni-o Nici douãzeci ºi douã de cãruþe Cu patru roþi, oricât ar fi de bune; Aºa era pietroiul pus la uºã. S-aºazã el apoi ºi mulge capre

361

290

295

300

305

310

315

320

362

250

255

260

265

270

ODUSSEAIS. I plekto‹s' ™n tal£roisin ¢mhs£menoj katšqhken, ¼misu d' aât' œsthsen ™n ¥ggesin, Ôfra oƒ e‡h p…nein a„numšnJ ka… oƒ potidÒrpion e‡h. aÙt¦r ™peˆ d¾ speàse ponhs£menoj t¦ § œrga, kaˆ tÒte pàr ¢nškaie kaˆ e‡siden, e‡reto d' ¼meaj: 'ð xe‹noi, t…nej ™stš; pÒqen ple‹q' Øgr¦ kšleuqa; ½ ti kat¦ prÁxin à mayid…wj ¢l£lhsqe oŒ£ te lhŽstÁrej Øpeˆr ¤la, to… t' ¢lÒwntai yuc¦j parqšmenoi, kakÕn ¢llodapo‹si fšrontej;' ìj œfaq', ¹m‹n d' aâte katekl£sqh f…lon Ãtor, deis£ntwn fqÒggon te barÝn aÙtÒn te pšlwron. ¢ll¦ kaˆ ïj min œpessin ¢meibÒmenoj prosšeipon: '¹me‹j toi Tro…hqen ¢poplagcqšntej 'Acaioˆ panto…ois' ¢nšmoisin Øpr mšga la‹tma qal£sshj, o‡kade ƒšmenoi, ¥llhn ÐdÕn ¥lla kšleuqa ½lqomen: oÛtw pou ZeÝj ½qele mht…sasqai. laoˆ d' 'Atredew 'Agamšmnonoj eÙcÒmeq' enai, toà d¾ nàn ge mšgiston Øpour£nion klšoj ™st…: tÒsshn g¦r dišperse pÒlin kaˆ ¢pèlese laoÝj polloÚj. ¹me‹j d' aâte kicanÒmenoi t¦ s¦ goàna ƒkÒmeq', e‡ ti pÒroij xein»Žon º kaˆ ¥llwj do…hj dwt…nhn, ¼ te xe…nwn qšmij ™st…n. ¢ll' a„de‹o, fšriste, qeoÚj: ƒkštai dš to… e„men. ZeÝj d' ™pitim»twr ƒket£wn te xe…nwn te, xe…nioj, Öj xe…noisin ¤m' a„do…oisin Ñphde‹.' ìj ™f£mhn, Ð dš m' aÙt…k' ¢me…beto nhlšŽ qumù: 'n»piÒj e„j, ð xe‹n', À thlÒqen e„l»louqaj, Ój me qeoÝj kšleai À deid…men À ¢lšasqai.

ODISEEA. CÂNTUL IX ªi oi pe rând ºi-apleacã-apoi sugarii Din lapte jumãtate îl încheagã ªi-l strânge în panere împletite, Cellalt îl toarnã-n vase ca de-acolo Sã-l bea pe urmã la-ncropitul cinei. ªi dupã ce, grãbit, el face asta ªi-aprinde foc, ne vede ºi ne-ntreabã: «Dar cine sunteþi voi? De unde bateþi Al mãrii drum, strãinilor? Cu treabã Veniþi la noi sau hoinãriþi pe mare Ca niºte hoþi ce umblã în poghiazuri ªi-ºi pun viaþa pustiind pe alþii?» Aºa ne-a zis ºi inima de fricã Ne-a îngheþat, când i-auzirãm glasul Înfricoºat ºi namila vãzurãm. Dar totuºi i-am rãspuns: «Venim din Troia, Suntem ahei ºi drumul rãtãcirãm La-ntoarcerea napoi, fiind sãrmanii Bãtuþi de vânturi pe genunea mãrii ªi apucarãm altã cale; aºa vru Pesemne Cel-de-sus. Noi facem parte Din oastea lui Atride Agamemnon, De care merse pomina pe lume, Doar cuceri puternicã cetate ªi potopi oºtiri nenumãrate. Venirãm sã-þi îmbrãþiºãm genunchii Ca sã ne dai vrun dar de ospeþie Ori altfel sã ne-mbii cu tot ce-i data La oaspeþi. Teme-te de zei, preabune. Noi cerem adãpost la tine. Joe Pe oaspeþi ºi pe rugãtori rãzbunã, El paznicul de oaspeþi cumsecade.» La asta nemilos tunã ciclopul: «Strãinule, nebun eºti ori venit-ai De prea departe, de mã-nveþi sã tremur De zei, sã mã feresc de-a lor mânie?

363

325

330

335

340

345

350

355

364 275

280

285

290

295

300

ODUSSEAIS. I oÙ g¦r KÚklwpej DiÕj a„giÒcou ¢lšgousin oÙd qeîn mak£rwn, ™peˆ à polÝ fšrtero… e„men: oÙd' ¨n ™gë DiÕj œcqoj ¢leu£menoj pefido…mhn oÜte seà oÜq' ˜t£rwn, e„ m¾ qumÒj me keleÚoi. ¢ll£ moi e‡f', ÓpV œscej „ën eÙergša nÁa, ½ pou ™p' ™scatiÁj à kaˆ scedÒn, Ôfra dae…w.' ìj f£to peir£zwn, ™m d' oÙ l£qen e„dÒta poll£, ¢ll£ min ¥yorron prosšfhn dol…ois' ™pšessi: 'nša mšn moi katšaxe Poseid£wn ™nos…cqwn, prÕj pštrVsi balën ØmÁj ˜pˆ pe…rasi ga…hj, ¥krV prospel£saj: ¥nemoj d' ™k pÒntou œneiken: aÙt¦r ™gë sÝn to‹sde Øpškfugon a„pÝn Ôleqron.' ìj ™f£mhn, Ð dš m' oÙdn ¢me…beto nhlšŽ qumù, ¢ll' Ó g' ¢naxaj ˜t£rois' ™pˆ ce‹raj ‡alle, sÝn d dÚw m£ryaj éj te skÚlakaj potˆ ga…V kÒpt': ™k d' ™gkšfaloj cam£dij ·še, deàe d ga‹an. toÝj d di¦ meleŽstˆ tamën Ðpl…ssato dÒrpon: ½sqie d' éj te lšwn Ñres…trofoj, oÙd' ¢pšleipen, œgkat£ te s£rkaj te kaˆ Ñstša muelÒenta. ¹me‹j d kla…ontej ¢nescšqomen Diˆ ce‹raj, scštlia œrg' ÐrÒwntej: ¢mhcan…h d' œce qumÒn. aÙt¦r ™peˆ KÚklwy meg£lhn ™mpl»sato nhdÝn ¢ndrÒmea krš' œdwn kaˆ ™p' ¥krhton g£la p…nwn, ke‹t' œntosq' ¥ntroio tanuss£menoj di¦ m»lwn. tÕn mn ™gë boÚleusa kat¦ megal»tora qumÕn ¥sson „èn, x…foj ÑxÝ ™russ£menoj par¦ mhroà, oÙt£menai prÕj stÁqoj, Óqi fršnej Âpar œcousi, ce…r' ™pimass£menoj: ›teroj dš me qumÕj œruken.

ODISEEA. CÂNTUL IX Nu vrem sã ºtim de Joe noi, ciclopii, ªi nici de zei, suntem mai tari ca dânºii. Nu frica ce-aº avea de duºmãnia Din ceruri, ci doar pofta mea m-ar face Sã cruþ pe tine ºi pe-ai tãi. Dar spune-mi Pe unde-oprit-ai nava? Aici aproape Ori mai departe, pe la capul þãrii? Eu vreau s-o ºtiu.» Aºa-ntreba ciclopul ªi mã-ncerca, dar n-avea sã mã-nºele Pe mine încercatul. ªi eu una I-am ticluit: «Neptun, zeul Cutremur, Corabia mi-a þãndurit izbind-o De stâncile din capul þãrii voastre, De un colþan, ºi mi-a-necat-o vântul. Doar eu cu cei de-aici ne mântuirãm De moarte-amarã.» Nu mai rãspunse avanul Nimic, sãri cu braþele întinse La soþii mei ºi apucând cu laba-i Dintr-înºii doi, aºa-i trânti pe þãrnã Ca niºte þânci, de li se scurse-ndatã Tot creierul stropind pãmântul. Trupul Le ciopârþi ºi-ºi pregãti ospãþul. ªi prinse sã-i înghiorþãie ca leul Crescut pe munþi. Mânca de-a valma carnea ªi maþele ºi mãduva cu oase, Iar noi plângeam vãzând cruzimea asta ªi mâinile-nãlþam spre cer cu jale, Cãci n-aveam încotro. Dar când ciclopul Grozava burtã-ºi ghiftui cu carnea De oameni ºi se rãcori bând lapte Curat, se tolãni în vãgãunã Colea-ntre oi. În sinea mea bãrbatã Gândeam atunci de dânsul sã m-apropii ªi de la coapsã sabia-mi tãioasã Sã scot ºi sã-i-o-nfig în piept pe unde Eu dibuiam cã-n prapuri e ficatul Învãluit. Dar mã struni o teamã:

365

360

365

370

375

380

385

390

366

305

310

315

320

325

330

ODUSSEAIS. I aÙtoà g£r ke kaˆ ¥mmej ¢pwlÒmeq' a„pÝn Ôleqron: oÙ g£r ken dun£mesqa qur£wn Øyhl£wn cersˆn ¢pèsasqai l…qon Ôbrimon, Ön prosšqhken. ìj tÒte mn sten£contej ™me…namen 'Hî d‹an. Ãmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj, kaˆ tÒte pàr ¢nškaie kaˆ ½melge klut¦ mÁla, p£nta kat¦ mo‹ran, kaˆ Øp' œmbruon Âken ˜k£stV. aÙt¦r ™peˆ d¾ speàse ponhs£menoj t¦ § œrga, sÝn d' Ó ge d¾ aâte dÚw m£ryaj Ðpl…ssato de‹pnon. deipn»saj d' ¥ntrou ™x»lase p…ona mÁla, ·hŽd…wj ¢felën qureÕn mšgan: aÙt¦r œpeita ¨y ™pšqhc', æj e‡ te farštrV pîm' ™piqe…h. pollÍ d ·o…zJ prÕj Ôroj tršpe p…ona mÁla KÚklwy: aÙt¦r ™gë lipÒmhn kak¦ bussodomeÚwn, e‡ pwj teisa…mhn, do…h dš moi eâcoj 'Aq»nh. ¼de dš moi kat¦ qumÕn ¢r…sth fa…neto boul»: KÚklwpoj g¦r œkeito mšga ·Òpalon par¦ shkù, clwrÕn ™laneon: tÕ mn œktamen, Ôfra foro…h aÙanqšn. tÕ mn ¥mmej ™skomen e„sorÒwntej Ósson q' ƒstÕn nhÕj ™eikosÒroio mela…nhj, fort…doj eÙre…hj, ¼ t' ™kper£v mšga la‹tma: tÒsson œhn mÁkoj, tÒsson p£coj e„sor£asqai. toà mn Óson t' Ôrguian ™gën ¢pškoya parast¦j kaˆ paršqhc' ˜t£roisin, ¢poxànai d' ™kšleusa: oƒ d' ÐmalÕn po…hsan: ™gë d' ™qÒwsa parast¦j ¥kron, ¥far d labën ™pur£kteon ™n purˆ khlšJ. kaˆ tÕ mn eâ katšqhka katakrÚyaj ØpÕ kÒprJ, ¼ ·a kat¦ spe…ouj kšcuto meg£l' ½liqa poll»:

ODISEEA. CÂNTUL IX Pieream ºi noi aci de moarte crudã, Cãci nu puteam de la intrarea naltã Cu braþele sã dãm în lãturi stânca Ce-o prãvãlise el. ªi cu suspine Noi aºteptam sã vie dimineaþa. A doua zi, când zorile de aur Cu degete trandafirii mijirã, El foc aprinde, mulge mândra turmã, Frumos pe rând ºi-apleacã-apoi sugarii, Iar dupã ce grãbit el face asta, Înhaþã încã doi ºi ospãteazã. Apoi ridicã steiul de la uºã Uºor de tot ºi-ºi mânã turma grasã Din peºterã ºi iar prãvale steiul La locul lui cum ai lãsa sã cadã Uºor pe tolba de sãgeþi capacul. Cu huiet mult ciclopu-ºi mânã turma La deal pe plai. Eu rãmãsei în urmã ªi-n mine chibzuiam ce rãu i-aº face Ca sã-mi rãzbun pe el, sã-mi dea Minerva Mãrire. Unul îmi pãru cã-i planul Mai nemerit. În þarc avea ciclopul O boatã verde de mãslin, tãiatã Ca s-o cãleasc-anume ºi s-o poarte. Privindu-l, noi i-asemãnam ciomagul Cu un catarg de la un vas de marfã De douãzeci de rânduri de lopeþi, Aºa de gros ºi lung era toiagul. Am retezat dintr-însul o bucatã Ca de-un brãþat ºi soþilor am dat-o S-o netezeascã. Ei o netezirã ªi la un capãt eu am þuguiat-o. La focul arzãtor apoi cãlind-o, Am îndosit-o bine sub gunoiul Ce-n peºterã zãcea în mari mormane,

367

395

400

405

410

415

420

425

368

335

340

345

350

355

ODUSSEAIS. I aÙt¦r toÝj ¥llouj kl»rJ pepalšsqai ¥nwgon, Ój tij tolm»seien ™moˆ sÝn moclÕn ¢e…raj tr‹yai ™n Ñfqalmù, Óte tÕn glukÝj Ûpnoj ƒk£noi. oƒ d' œlacon, toÝj ¥n ke kaˆ ½qelon aÙtÕj ˜lšsqai, tšssarej, aÙt¦r ™gë pšmptoj met¦ to‹sin ™lšgmhn. ˜spšrioj d' Ãlqen kall…trica mÁla nomeÚwn: aÙt…ka d' e„j eÙrÝ spšoj ½lase p…ona mÁla, p£nta m£l', oÙdš ti le‹pe baqe…hj œntoqen aÙlÁj, ½ ti юs£menoj, À kaˆ qeÕj ìj ™kšleusen. aÙt¦r œpeit' ™pšqhke qureÕn mšgan ØyÒs' ¢e…raj: ˜zÒmenoj d' ½melgen Ԏj kaˆ mhk£daj agaj, p£nta kat¦ mo‹ran, kaˆ Øp' œmbruon Âken ˜k£stV. aÙt¦r ™peˆ d¾ speàse ponhs£menoj t¦ § œrga, sÝn d' Ó ge d¾ aâte dÚw m£ryaj Ðpl…ssato dÒrpon. kaˆ tÒt' ™gë KÚklwpa proshÚdwn ¥gci parast£j, kissÚbion met¦ cersˆn œcwn mšlanoj o‡noio: 'KÚklwy, tÁ, p…e onon, ™peˆ f£gej ¢ndrÒmea krša, Ôfr' e„dÍj, oŒÒn ti potÕn tÒde nhàj ™kekeÚqei ¹metšrh: soˆ d' aâ loib¾n fšron, e‡ m' ™le»saj o‡kade pšmyeiaj: sÝ d ma…neai oÙkšt' ¢nektîj. scštlie, pîj kšn t…j se kaˆ Ûsteron ¥lloj †koito ¢nqrèpwn polšwn; ™peˆ oÙ kat¦ mo‹ran œrexaj.' ìj ™f£mhn, Ð d dškto kaˆ œkpien: ¼sato d' a„nîj ¹dÝ potÕn p…nwn ka… m' Étee deÚteron aâtij: 'dÒj moi œti prÒfrwn ka… moi teÕn oÜnoma e„p aÙt…ka nàn, †na toi dî xe…nion, ú ke sÝ ca…rVj. kaˆ g¦r Kuklèpessi fšrei ze…dwroj ¥roura onon ™rist£fulon, ka… sfin DiÕj Ômbroj ¢šxei:

ODISEEA. CÂNTUL IX Zorii apoi pe soþi sã tragã sorþii, Sã iasã-aceia care sã cuteze Cu mine ridicând sã-mplânte parul În ochiul uriaºului, îndatã Ce-adoarme el. S-aleserã cei patru Ce eu doream sã fie aleºi ºi-n urmã Al cincilea fui eu. Spre searã dânsul Veni din nou cu oile-i bârsane ªi le zori spre peºtera cea largã. Nici una n-o lãsã din strung-afarã Sau doar cã bãnui ceva ori poate C-aºa vru Dumnezeu. Apoi ciclopul Umflând pietroiu-l pune la intrare, S-aºazã asuprã-i, mulge oi ºi capre Frumos pe rând ºi-apleacã-apoi sugarii. ªi dupã ce degrabã face asta, Mai prinde doi ºi-ºi pregãteºte cina. Atunci de el m-apropii cu o cupã De minunat vin negru ºi-i zic astfel: «Poftim ºi bea dupã-nghiþirea cãrnii De om, sã vezi ce vin era la fundul Corãbiei pierdute. Voiam þie Sã þi-l închin, de te-ndurai de mine ªi mã lãsai sã plec napoi acasã, Dar tu eºti mânios nevoie-mare. Nemilostive, cum sã vie oare De-acum sã caute-adãpost la tine Un om din lumea-ntreagã? Nu faci bine.» Aºa-i zisei. Primi atunci el cupa ªi-o deºertã deodatã. Foarte vesel Era de-aceastã dulce bãuturã ªi mi-a cerut ca sã-i mai dau o datã: «Fii bun, mai dã-mi ºi spune-mi cum te cheamã, Sã-þi dau ºi eu un dar de ospeþie, De care sã te bucuri. Cã ºi þara Ciclopilor e darnicã ºi scoate Vin bun din struguri mari ce-i creºte ploaia.

369

430

435

440

445

450

455

460

465

370

360

365

370

375

380

385

ODUSSEAIS. I ¢ll¦ tÒd' ¢mbros…hj kaˆ nšktarÒj ™stin ¢porrèx.' ìj œfat': aÙt£r oƒ aâtij ™gë pÒron a‡qopa onon: trˆj mn œdwka fšrwn, trˆj d' œkpien ¢frad…Vsin. aÙt¦r ™peˆ KÚklwpa perˆ fršnaj ½luqen onoj, kaˆ tÒte d» min œpessi proshÚdwn meilic…oisi: 'KÚklwy, e„rwt´j m' Ônoma klutÒn; aÙt¦r ™gè toi ™xeršw: sÝ dš moi dÕj xe…nion, éj per Øpšsthj. Oâtij ™mo… g' Ônoma: Oâtin dš me kikl»skousi m»thr ºd pat¾r ºd' ¥lloi p£ntej ˜ta‹roi.' ìj ™f£mhn, Ð dš m' aÙt…k' ¢me…beto nhlšŽ qumù: 'Oâtin ™gë pÚmaton œdomai met¦ oŒs' ˜t£roisi, toÝj d' ¥llouj prÒsqen: tÕ dš toi xein»Žon œstai.' Ã, kaˆ ¢naklinqeˆj pšsen Ûptioj, aÙt¦r œpeita ke‹t' ¢podocmèsaj pacÝn aÙcšna, k¦d dš min Ûpnoj Èrei pandam£twr: f£rugoj d' ™xšssuto onoj ywmo… t' ¢ndrÒmeoi: Ð d' ™reÚgeto o„nobare…wn. kaˆ tÒt' ™gë tÕn moclÕn ØpÕ spodoà ½lasa pollÁj, eŒoj qerma…noito: œpessi d p£ntaj ˜ta…rouj q£rsunon, m» t…j moi Øpodde…saj ¢nadÚh. ¢ll' Óte d¾ t£c' Ð moclÕj ™l£Žnoj ™n purˆ mšllen ¤yasqai, clwrÒj per ™èn, diefa…neto d' a„nîj, kaˆ tÒt' ™gën ¥sson fšron ™k purÒj, ¢mfˆ d' ˜ta‹roi †stant': aÙt¦r q£rsoj ™nšpneusen mšga da…mwn. oƒ mn moclÕn ˜lÒntej ™l£Žnon, ÑxÝn ™p' ¥krJ, Ñfqalmù ™nšreisan: ™gë d' ™fÚperqen ™reisqeˆj d…neon, æj Óte tij trup´ dÒru n»Žon ¢n¾r trup£nJ, oƒ dš t' œnerqen Øposse…ousin ƒm£nti ¡y£menoi ˜k£terqe, tÕ d tršcei ™mmenj a„e…:

ODISEEA. CÂNTUL IX Dar ãsta-i din nectar ºi ambrozie.» ªi-i adusei din nou o cupã plinã, De trei ori îi dãdui, de trei ori prostul Goli paharul. Dar apoi, când vinul I se sui la cap, eu cu blândeþe Zisei: «Mã-ntrebi de lãudatu-mi nume, Cicloape? Eu þi-l spun, dar tu drept oaspe Cinsteºte-mã c-un dar cum þi-a fost vorba. Mã cheamã Nimeni. Astfel îmi zic soþii, Pãrinþii mei ºi oamenii cu toþii.» Dar el rãspunse-ndatã fãrã suflet: «Pe Nimeni, dupã soþii lui, la urmã Eu l-oi mânca ºi-acesta þi-o fi darul.» Aºa rostind, el se rãstoarnã, cade Pe spate cu grumazu-ntors ºi somnul Atotdomolitor îl domoleºte. ªi cum e-ngreuiat de bãuturã, Din gurã varsã vin, bucãþi de carne. Atunci eu bag sub spuza multã parul ªi-l las pânã sã ardã. Dau poruncã ªi-mbãrbãtez pe toþi ai mei tovarãºi, Ca nu cumva de fricã sã dea dosul. Când paru-n foc stã gata sã s-aprindã, Mãcar cã-i verde, ºi începe tare A se-nroºi, atunci îl iau din vatrã, M-apropii de ciclop. Ceilalþi alãturi Îmi stau; un zeu curaj nebun ne-nsuflã. Ai mei înºfacã parul, ºi þuguiul Îl afundarã-n ochiul lui. Eu grabnic Mã salt în sus ºi-nvârt. Precum când unul O grindã de corãbii sfredeleºte Cu sfredelul, ceilalþi de jos unealta O-nºfacã de-o curea de ambe laturi ªi repede o miºcã, de se-nvârte Mereu tot sfredelind, aºa ºi-n ochiul Ciclopului roteam noi arzãtorul Tãciune, de curgea în juru-i sânge.

371

470

475

480

485

490

495

500

372

390

395

400

405

410

ODUSSEAIS. I ìj toà ™n Ñfqalmù puri»kea moclÕn ˜lÒntej dinšomen, tÕn d' aŒma per…rree qermÕn ™Ònta. p£nta dš oƒ blšfar' ¢mfˆ kaˆ ÑfrÚaj eásen ¢ãtm¾ gl»nhj kaiomšnhj: sfarageànto dš oƒ purˆ ·…zai. æj d' Ót' ¢n¾r calkeÝj pšlekun mšgan º skšparnon e„n Ûdati yucrù b£ptV meg£la „£conta farm£sswn: tÕ g¦r aâte sid»rou ge kr£toj ™st…n: ìj toà s…z' ÑfqalmÕj ™laŽnšJ perˆ moclù. smerdalšon d mšg' õmwxen, perˆ d' ‡ace pštrh, ¹me‹j d de…santej ¢pessÚmeq'. aÙt¦r Ð moclÕn ™xšrus' Ñfqalmo‹o pefurmšnon a†mati pollù. tÕn mn œpeit' œrriyen ¢pÕ ›o cersˆn ¢lÚwn, aÙt¦r Ð KÚklwpaj meg£l' ½puen, o† ·£ min ¢mfˆj õkeon ™n sp»essi di' ¥kriaj ºnemošssaj. oƒ d boÁj ¢ontej ™fo…twn ¥lloqen ¥lloj, ƒst£menoi d' e‡ronto perˆ spšoj, Ótti ˜ k»doi: 't…pte tÒson, PolÚfhm', ¢rhmšnoj ïd' ™bÒhsaj nÚkta di' ¢mbros…hn kaˆ ¢äpnouj ¥mme t…qhsqa; à m» t…j seu mÁla brotîn ¢škontoj ™laÚnei; à m» t…j s' aÙtÕn kte…nei dÒlJ º b…hfi;' toÝj d' aât' ™x ¥ntrou prosšfh kraterÕj PolÚfhmoj: 'ð f…loi, Oât…j me kte…nei dÒlJ oÙd b…hfin.' oƒ d' ¢pameibÒmenoi œpea pterÒent' ¢gÒreuon: 'e„ mn d¾ m» t…j se bi£zetai oon ™Ònta, noàsÒn g' oÜ pwj œsti DiÕj meg£lou ¢lšasqai, ¢ll¦ sÚ g' eÜceo patrˆ Poseid£wni ¥nakti.' ìj ¥r' œfan ¢piÒntej, ™mÕn d' ™gšlasse f…lon kÁr, æj Ônom' ™xap£thsen ™mÕn kaˆ mÁtij ¢mÚmwn.

ODISEEA. CÂNTUL IX Se pârjolirã pleoape ºi sprâncene, Se mistui a ochiului luminã ªi ochiul sfârâia din rãdãcinã. Precum când un fierar, gãtind un mare Topor sau un hârleþ, în apã rece Înfige fierul ars, cãlindu-l astfel ªi oþelindu-l, sfârâie-atunci fierul Grozav, aºa tot sfârâia ºi ochiul Ciclopului, când rãsuceam noi parul. ªi groaznic el gemu. Boltita stâncã Vui de glasul lui, iar noi de spaimã Ne depãrtarãm iute. El îºi smulse Din ochi þuguiul ud de-atâta sânge ªi, scos din fire, l-azvârli departe. Rãcnea din rãsputeri chemând ciclopii Ce-n peºteri împrejur ºi-aveau sãlaºul Pe culmi vântoase. Glasul auzindu-i, Ei care dincotro venirã-aproape De peºterã ºi-ndatã-l întrebarã Ce-l doare: «Polifem, ce caznã oare Te face sã þipi astfel peste noaptea Tihnitã ºi ne sperii nouã somnul? Þi-o fi rãpind vrun om din strungã turma? Sau te omoarã cineva hoþeºte Ori silnic?» Polifem din vãgãunã Aºa le zise: «Nimeni mã omoarã Hoþeºte, dragii mei, ºi nu cu sila». Dar i-au rãspuns ciclopii: «Dacã nimeni Nu-þi face rãu ºi silã, când eºti singur, De boala cea de Dumnezeu trimisã Nu poþi sã fii scutit. De-aceea roagã Pe tatãl tãu Neptun ca sã te scape.» Grãind aºa, plecarã. Eu în mine Râdeam cã i-amãgi scornitul nume ªi gândul nãzdrãvan care-mi venise.

373

505

510

515

520

525

530

535

374 415

420

425

430

435

440

ODUSSEAIS. I KÚklwy d sten£cwn te kaˆ çd…nwn ÑdÚnVsi, cersˆ yhlafÒwn, ¢pÕ mn l…qon eŒle qur£wn, aÙtÕj d' e„nˆ qÚrVsi kaqšzeto ce‹re pet£ssaj, e‡ tin£ pou met' Ôessi l£boi ste…conta qÚraze: oÛtw g£r poÚ m' ½lpet' ™nˆ fresˆ n»pion enai. aÙt¦r ™gë boÚleuon, Ópwj Ôc' ¥rista gšnoito, e‡ tin' ˜ta…roisin qan£tou lÚsin ºd' ™moˆ aÙtù eØro…mhn: p£ntaj d dÒlouj kaˆ mÁtin Ûfainon, éj te perˆ yucÁj: mšga g¦r kakÕn ™ggÚqen Ãen. ¼de dš moi kat¦ qumÕn ¢r…sth fa…neto boul»: ¥rsenej o‡iej Ãsan ™ãtrefšej dasÚmalloi, kalo… te meg£loi te, „odnefj eroj œcontej: toÝj ¢kšwn sunšergon ™ãstrefšessi lÚgoisi, tÍs' œpi KÚklwy eáde pšlwr, ¢qem…stia e„dèj, sÚntreij a„nÚmenoj: Ð mn ™n mšsJ ¥ndra fšreske, të d' ˜tšrw ˜k£terqen ‡thn sèontej ˜ta…rouj. tre‹j d ›kaston fît' Ԏej fšron: aÙt¦r ™gè ge, – ¢rneiÕj g¦r œhn m»lwn Ôc' ¥ristoj ¡p£ntwn, – toà kat¦ nîta labèn, las…hn ØpÕ gastšr' ™lusqeˆj ke…mhn: aÙt¦r cersˆn ¢ètou qespes…oio nwlemšwj strefqeˆj ™cÒmhn tetlhÒti qumù. ìj tÒte mn sten£contej ™me…namen 'Hî d‹an. Ãmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj, kaˆ tÒt' œpeita nomÒnd' ™xšssuto ¥rsena mÁla, q»leiai d mšmhkon ¢n»melktoi perˆ shkoÚj: oÜqata g¦r sfarageànto. ¥nax d' ÑdÚnVsi kakÍsi teirÒmenoj p£ntwn яwn ™pema…eto nîta Ñrqîn ˜staÒtwn: tÕ d n»pioj oÙk ™nÒhsen,

ODISEEA. CÂNTUL IX Dar tot gemând ºi copleºit de chinuri, Ciclopul dibuind, de la intrare Ridicã stânca ºi pe ea s-aºazã, Se-ntinde-apoi cu braþele sã prindã Pe vrunul care-ar fi ieºit cu turma, Aºa tehui el mã credea pe mine. Chiteam atunci ºi cãutam un mijloc Mai potrivit sã mântui de pieire Pe soþii mei, pe mine. Urzeam planuri ªi gânduri de tot felul, fiind vorba De viaþã, doar aproape era mare Primejdie, ºi-un gând mai mult ca toate Mi se pãru mai bun. Erau în turmã Berbeci lãþoºi, ºi zdraveni, mari ºi mândri Cu lâna laie. Atunci eu pe tãcute Berbecii, câte trei luând, deolaltã Îi leg cu mlãdioasele curmeie Pe care se culca nelegiuitul Ciclop. Cel mijlociu purta pe unul Din noi, iar alþii doi mergeau alãturi Ferindu-ne de-o parte ºi de alta. Deci trei berbeci cãrau pe câte unul Din soþii mei. Dar mai era ºi-un altul, Berbece ortoman, fruntaºul turmei. Eu l-apucai din spate ºi sub burta-i Miþoasã mã lungii ºi-ntors sub dânsul, Eu grap-aºa mã tot þineam de lâna-i Cea falnicã ºi tot rãbdam în mine. Aºa stãturãm ºi-aºteptam cu jale Sã vie dimineaþa. Iar când zorii Trandafirii în cer se revãrsarã, Zoreau atunci berbecii spre pãºune, Iar oile tot behãiau nemulse Cu ugerii lor ghiolcurã de lapte. Dar schingiuit de cazne-nfricoºate Stãpânul lor îi pipãia pe spate Berbecii toþi care-i treceau nainte

375

540

545

550

555

560

565

570

376

445

450

455

460

465

ODUSSEAIS. I éj oƒ Øp' e„ropÒkwn яwn stšrnoisi dšdento. Ûstatoj ¢rneiÕj m»lwn œsteice qÚraze, l£cnJ steinÒmenoj kaˆ ™moˆ pukin¦ fronšonti. tÕn d' ™pimass£menoj prosšfh kraterÕj PolÚfhmoj: 'kri pšpon, t… moi ïde di¦ spšoj œssuo m»lwn Ûstatoj; oÜ ti p£roj ge leleimmšnoj œrceai o„în, ¢ll¦ polÝ prîtoj nšmeai tšren' ¥nqea po…hj makr¦ bib£j, prîtoj d ·o¦j potamîn ¢fik£neij, prîtoj d staqmÒnde lila…eai ¢ponšesqai ˜spšrioj, nàn aâte panÚstatoj. à sÚ g' ¥naktoj ÑfqalmÕn poqšeij; tÕn ¢n¾r kakÕj ™xal£wse sÝn lugro‹s' ˜t£roisi, damass£menoj fršnaj o‡nJ, Oâtij, Ön oÜ pè fhmi pefugmšnon œmmen Ôleqron. e„ d¾ Ðmofronšoij potifwn»eij te gšnoio e„pe‹n, ÓppV ke‹noj ™mÕn mšnoj ºlask£zei: tî kš oƒ ™gkšfalÒj ge di¦ spšoj ¥lludij ¥llV qeinomšnou ·a…oito prÕj oÜdeŽ, k¦d dš t' ™mÕn kÁr lwf»seie kakîn, t£ moi oÙtidanÕj pÒren Oâtij.' ìj e„pën tÕn kriÕn ¢pÕ ›o pšmpe qÚraze. ™lqÒntej d' ºbaiÕn ¢pÕ spe…ouj te kaˆ aÙlÁj prîtoj Øp' ¢rneioà luÒmhn, Øpšlusa d' ˜ta…rouj. karpal…mwj d t¦ mÁla tanaÚpoda, p…ona dhmù, poll¦ peritropšontej ™laÚnomen, Ôfr' ™pˆ nÁa ƒkÒmeq': ¢sp£sioi d f…lois' ˜t£roisi f£nhmen, o‰ fÚgomen q£naton: toÝj d sten£conto goîntej. ¢ll' ™gë oÙk e‡wn, ¢n¦ d' ÑfrÚsi neàon ˜k£stJ, kla…ein: ¢ll' ™kšleusa qoîj kall…trica mÁla

ODISEEA. CÂNTUL IX Stând oblu. Dar el nu simþi, netotul, Cã ei erau legaþi prin lâna deasã. În coada turmei o luã spre uºã Berbecele îngreuiat de blana-i Tufoasã ºi de mine care astfel M-am priceput. Dar Polifem pe dânsul Îl pipãi ºi-i zise: «De ce oare, Drãguþul meu berbece, pleci la urmã Din peºterã? tu care niciodatã Nu rãmâneai de oi, ci tot nainte Cu paºii mari mergeai sã paºti din floarea Cea moale-a ierbii? ªi-ajungeai întâiul La râu ºi nãzuiai napoi spre searã La stânã cel dintâi? Acum tu însã Rãmâi de tot în urmã. Ori plângi ochiul Stãpânului? Mi-l scoase un nemernic Cu haita de miºei dupã ce lotrul Cu vinul m-ameþise, acel Nimeni Ce tot nu-l cred scutit acum de moarte. Hei, dac-ar fi sã ai un gând cu mine ªi s-ai tu darul vorbei sã-mi spui unde S-o fi ascuns de crunta mea mânie, Cum creierul, din tidva lui izbitã, Pe jos îl împroºcam în vãgãunã! Mã uºuram atunci de tot amarul Ce mi-l fãcu netrebnicul de Nimeni.» Rostind el ast,-aretului dã drumul. Când eu mã depãrtai puþin de strungã, Întâi mã desprinsei de sub berbece, Pe urmã-i desfãcui ºi pe tovarãºi, Apoi mânarãm turma-aceea grasã ªi iute de picior ºi prin coclauri O tot gonirãm noi pânã ce furãm La vasul nostru. Mult se bucurarã Tovarãºii cã noi scãparãm teferi, Iar pe ceilalþi cu vaiet îi jãlirã. Eu nu-i lãsam sã plângã, ci cu semne

377 575

580

585

590

595

600

605

610

378

ODUSSEAIS. I

470

pÒll' ™n nh balÒntaj ™piple‹n ¡lmurÕn Ûdwr. oƒ d' ay' e‡sbainon kaˆ ™pˆ klh‹si kaq‹zon: ˜xÁj d' ˜zÒmenoi poli¾n ¤la tÚpton ™retmo‹j. ¢ll' Óte tÒsson ¢pÁn, Ósson te gšgwne bo»saj, kaˆ tÒt' ™gë KÚklwpa proshÚdwn kertom…oisi: 'KÚklwy, oÙk ¥r' œmellej ¢n£lkidoj ¢ndrÕj ˜ta…rouj œdmenai ™n spÁŽ glafurù kraterÁfi b…hfi. kaˆ l…hn sš g' œmelle kic»sesqai kak¦ œrga, scštli', ™peˆ xe…nouj oÙc ¤zeo sù ™nˆ o‡kJ ™sqšmenai: tî se ZeÝj te…sato kaˆ qeoˆ ¥lloi.' ìj ™f£mhn, Ð d' œpeita colèsato khrÒqi m©llon: Âke d' ¢porr»xaj koruf¾n Ôreoj meg£loio, k¦d d' œbale prop£roiqe neÕj kuanopróroio [tutqÒn, ™deÚhsen d' o„»Žon ¥kron ƒkšsqai.] ™klÚsqh d q£lassa katercomšnhj ØpÕ pštrhj: t¾n d' ¨y ½peirÒnde palirrÒqion fšre kàma, plhmurˆj ™k pÒntoio, qšmwse d cšrson ƒkšsqai. aÙt¦r ™gë ce…ressi labën perim»kea kontÕn ðsa paršx: ˜t£roisi d' ™potrÚnaj ™kšleusa [™mbalšein kèpVs', †n' Øpk kakÒthta fÚgoimen,] kratˆ katanneÚwn: oƒ d propesÒntej œresson. ¢ll' Óte d¾ dˆj tÒsson ¤la pr»ssontej ¢pÁmen, kaˆ tÒte d¾ KÚklwpa proshÚdwn: ¢mfˆ d' ˜ta‹roi meilic…ois' ™pšessin ™r»tuon ¥lloqen ¥lloj: 'scštlie, t…pt' ™qšleij ™reqizšmen ¥grion ¥ndra; Öj kaˆ nàn pÒntonde balën bšloj ½gage nÁa aâtij ™j ½peiron, kaˆ d¾ f£men aÙtÒq' Ñlšsqai. e„ d fqegxamšnou teu À aÙd»santoj ¥kouse,

475

480

485

490

495

ODISEEA. CÂNTUL IX Din ochi i-opream, ºi-i tot zoream sã-nluntre Cioporul de berbeci ca sã purcedem Curând pe apa-amarã. ªi ei grabnic Intrarã-n vas, pe bãnci la rând ºezurã ªi prinserã vâslind sã batã marea. Iar când eram departe cât ajunge Un glas de om, atunci batjocorindu-l, Strigat-am la ciclop: «Hei, n-avuºi parte, Cicloape tu, oricât eºti de puternic, În peºterã sã te hrãneºti cu carnea Tovarãºilor unui om nevrednic. Tu trebuia sã-þi ispãºeºti pãcatul, Miºelule, care-ndrãzneºti acasã La tine sã îmbuci pe bieþii oaspeþi. Aºa s-au rãzbunat pe tine zeii.» Dar el atunci ºi mai dihai se-ntartã, De smulge þancul unui munte mare ªi ni-l repede, dar el cade-n faþa Corãbii noastre cea cu botul negru. Era pe-aci s-ajungã chiar la cârmã ªi clocoti rãzbit de stâncã valul, Dar el tãlãzuit napoi nãvalnic Corabia cãtre uscat împinse, De-a fost pe-aci s-o dea de mal. Eu însã O sprijinii c-o stinghie prelungã. Sileam ºi îmboldeam pe soþi cu semne Din cap sã se încovãie spre vâsle, Ca sã ne strecurãm de la nãpastã ªi ei se tot plecau vâslind nainte. Iar când fãcurãm noi un drum pe mare De douã ori mai lung, dau iar un chiot Spre uriaº. Dar soþii mei de-alãturi, Oprindu-mã, se roagã blând de mine: «Abraºule, de ce tu fiara asta O mai întarþi? Cã el c-o loviturã Din mare spre uscat împinse vasul, De-am zis în noi c-aici ne-o fi sfârºitul.

379

615

620

625

630

635

640

645

380

500

505

510

515

520

525

ODUSSEAIS. I sÚn ken ¥rax' ¹mšwn kefal¦j kaˆ n»Ža doàra marm£rJ ÑkriÒenti balèn: tÒsson g¦r †hsin.' ìj f£san, ¢ll' oÙ pe‹qon ™mÕn megal»tora qumÒn, ¢ll£ min ¥yorron prosšfhn kekothÒti qumù: 'KÚklwy, a‡ kšn t…j se kataqnhtîn ¢nqrèpwn Ñfqalmoà e‡rhtai ¢eikel…hn ¢lawtÚn, f£sqai 'OdussÁa ptolipÒrqion ™xalaîsai, uƒÕn Lašrtew, 'Iq£kV œni o„k…' œconta.' ìj ™f£mhn, Ð dš m' o„mèxaj ºme…beto mÚqJ: 'í pÒpoi, à m£la d» me pala…fata qšsfaq' ƒk£nei. œske tij ™nq£de m£ntij ¢n¾r ºäj te mšgaj te, T»lemoj EÙrum…dhj, Öj mantosÚnV ™kškasto kaˆ manteuÒmenoj kateg»ra Kuklèpessin: Ój moi œfh t£de p£nta teleut»sesqai Ñp…ssw, ceirîn ™x 'OdusÁoj ¡mart»sesqai ÑpwpÁj. ¢ll' a„e… tina fîta mšgan kaˆ kalÕn ™dšgmhn ™nq£d' ™leÚsesqai, meg£lhn ™pieimšnon ¢lk»n: nàn dš m' ™ën Ñl…goj te kaˆ oÙtidanÕj kaˆ ¥kikuj Ñfqalmoà ¢l£wsen, ™pe… m' ™dam£ssato o‡nJ. ¢ll' ¥ge deàr', 'Oduseà, †na toi p¦r xe…nia qe…w, pomp»n t' ÑtrÚnw dÒmenai klutÕn ™nnos…gaion: toà g¦r ™gë p£Žj e„m…, pat¾r d' ™mÕj eÜcetai enai. aÙtÕj d', a‡ k' ™qšlVs', „»setai, oÙdš tij ¥lloj oÜte qeîn mak£rwn oÜte qnhtîn ¢nqrèpwn.' ìj œfat', aÙt¦r ™gè min ¢meibÒmenoj prosšeipon: 'aŠ g¦r d¾ yucÁj te kaˆ a„înÒj se duna…mhn eânin poi»saj pšmyai dÒmon ”AŽdoj e‡sw, æj oÙk ÑfqalmÒn g' „»setai oÙd' ™nos…cqwn.'

ODISEEA. CÂNTUL IX S-audã iar un grai sau o strigare, Trãgaci cum e, c-o stanã colþuroasã ªi þeasta ºi corabia ne-ar sparge.» Dar inima ei nu-mi puturã-nfrânge ªi iar strigai la el din rãsputeri: «Cicloape, dacã cineva te-ntreabã De-a ochiului tãu groaznicã sluþire, Sã zici cã te orbi cuceritorul Ulise-al lui Laerte din Itaca». Iar el gemând rãspunse atunci: «Vai mie! Mi-se-mplineºte-o veche prorocie. Trãia pe-aci un om ales ºi mare, Un zodier neîntrecut, Telèmos Al lui Evrimos fiu, care-ajunsese Bãtrân printre ciclopi ºi el îmi spuse Cã toate aceste aveau sã mi se-ntâmple ªi cã Ulise-avea sã-mi ia vederea. De-aceea eu tot aºteptam sã vie Un om chipos ºi mare, ºi-n vârtute Neînfrânt, dar iatã, un pitic ca tine ªi slab ºi de nimic îmi scoase ochiul, Puterea-mi domolind cu bãutura, Dar ia mai vino-ncoace tu, Ulise, Sã te cinstesc cu daruri de-ospeþie, Sã rog ca sã te-ajute zeul mãrii Pe drum, Neptun slãvitul, cã doar eu sunt Feciorul lui, el zice cã mi-e tatã ªi singur el, de-o vrea, mã face bine, Dar nici un altul dintre zei ºi oameni.» La vorba lui rãspund ºi eu din parte-mi: «Hei, de-aº putea sã te dobor pe tine ªi-n iad sã te rãped cum sigur este Cã zeul mãrii nu-þi mai drege ochiul».

381

650

655

660

665

670

675

680

382

530

535

540

545

550

ODUSSEAIS. I ìj ™f£mhn, Ð d' œpeita Poseid£wni ¥nakti eÜceto, ce‹r' Ñršgwn e„j oÙranÕn ¢sterÒenta: 'klàqi, Pose…daon gai»oce kuanoca‹ta: e„ ™teÒn ge sÒj e„mi, pat¾r d' ™mÕj eÜceai enai, dÕj m¾ 'OdussÁa ptolipÒrqion o‡kad' ƒkšsqai, [uƒÕn Lašrtew, 'Iq£kV œni o„k…' œconta.] ¢ll' e‡ oƒ mo‹r' ™stˆ f…louj t' „dšein kaˆ ƒkšsqai okon ™ãkt…menon kaˆ ˜¾n ™j patr…da ga‹an, Ñy kakîj œlqoi, Ñlšsaj ¥po p£ntaj ˜ta…rouj, nhÕj ™p' ¢llotr…hj, eÛroi d' ™n p»mata o‡kJ.' ìj œfat' eÙcÒmenoj, toà d' œklue kuanoca…thj. aÙt¦r Ó g' ™xaàtij polÝ me…zona l©an ¢e…raj Âk' ™pidin»saj, ™pšreise d n' ¢pšleqron: k¦d d' œbalen metÒpisqe neÕj kuanopróroio tutqÒn, ™deÚhsen d' o„»Žon ¥kron ƒkšsqai. ™klÚsqh d q£lassa katercomšnhj ØpÕ pštrhj: t¾n d prÒsw fšre kàma, qšmwse d cšrson ƒkšsqai. ¢ll' Óte d¾ t¾n nÁson ¢fikÒmeq', œnqa per ¥llai nÁej ™ässelmoi mšnon ¡qrÒai, ¢mfˆ d' ˜ta‹roi e†at' ÑdurÒmenoi, ¹mšaj potidšgmenoi a„e…, nÁa mn œnq' ™lqÒntej ™kšlsamen ™n yam£qoisin, [™k d kaˆ aÙtoˆ bÁmen ™pˆ ·hgm‹ni qal£sshj.] mÁla d KÚklwpoj glafurÁj ™k nhÕj ˜lÒntej dass£meq', æj m» t…j moi ¢tembÒmenoj k…oi ‡shj. ¢rneiÕn d' ™moˆ o‡J ™ãkn»midej ˜ta‹roi m»lwn daiomšnwn dÒsan œxoca: tÕn d' ™pˆ qinˆ Zhnˆ kelainefšŽ Kron…dV, Öj p©sin ¢n£ssei, ·šxaj mhr…' œkaion: Ð d' oÙk ™mp£zeto ƒrîn,

ODISEEA. CÂNTUL IX M-aude el ºi braþele-ºi înalþã Spre cer ºi lui Neptun aºa se roagã: «Cutremur-de-pãmânt Neptun, tu, zeul Cu plete-albastre, dacã eu þi-s fiul Cu-adevãrat ºi zici cã-mi eºti pãrinte Ascultã-mã ºi fã sã nu ajungã La casa lui Ulise din Itaca! Iar dacã-i scris cumva pe-ai lui sã vadã ªi vatra lui ºi þara, el s-ajungã Pe vas strãin, târziu de tot, ºi-n stare De plâns, sã-ºi piardã soþii, sã-l aºtepte Nenorocirile acasã.» Aºa-i fu ruga ªi-l auzi Neptun. Apoi ciclopul Luã un stei de piatrã ºi mai mare ªi învârtind îl repezi cu toatã Puterea-i de neînchipuit, în dosul Corãbiei, dar cât pe-aci sã cadã Deasupra cârmei. Clocoti dar marea Izbitã de pietroi ºi valu-mpinse Corabia nainte. O clipã numai ªi-avea s-o dea de mal. Dar când sosirãm La locul unde celelalte vase Steteau grãmadã la popas ºi soþii Ne aºteptau ºi suspinau cu jale, Împinserãm pe prund acolo vasul ªi noi pe mal ieºirãm. ªi berbecii Ciclopului luând, îi împãrþirãm, ªi-avu din ei tot insul parte dreaptã. Dar la-mpãrþire mie pe deasupra Tovarãºii mi-au dat pe cel de frunte. Eu închinându-l zeului furtunii, Lui Joe, domnului stãpân a toate, Pe-altaru-i coapsele-i arsei, dar jertfa

383

685

690

695

700

705

710

715

384

555

560

565

ODUSSEAIS. I ¢ll' Ó ge merm»rizen, Ópwj ¢polo…ato p©sai nÁej ™ässelmoi kaˆ ™moˆ ™r…hrej ˜ta‹roi. ìj tÒte mn prÒpan Ãmar ™j ºšlion katadÚnta ¼meqa dainÚmenoi krša t' ¥speta kaˆ mšqu ¹dÚ: Ãmoj d' ºšlioj katšdu kaˆ ™pˆ knšfaj Ãlqe, d¾ tÒte koim»qhmen ™pˆ ·hgm‹ni qal£sshj. Ãmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj, d¾ tÒt' ™gën ˜t£roisin ™potrÚnaj ™kšleusa aÙtoÚj t' ¢mba…nein ¢n£ te prumn»sia làsai. oƒ d' ay' e‡sbainon kaˆ ™pˆ klh‹si kaq‹zon, ˜xÁj d' ˜zÒmenoi poli¾n ¤la tÚpton ™retmo‹j. œnqen d protšrw plšomen ¢kac»menoi Ãtor, ¥smenoi ™k qan£toio, f…louj Ñlšsantej ˜ta…rouj.

ODISEEA. CÂNTUL IX El nu-mi primi, ci cugeta în ce fel Corãbii ºi tovarãºi sã-mi cufunde. ªezurãm noi atunci ºi, cât e ziua De mare pânã-n searã, ne-ospãtarãm Cu mult prisos de carne, cu vin dulce. Dar în amurg, când soarele-asfinþise, Ne-ntinserãm pe mal ºi adormirãm. A doua zi, când se ivirã zorii Grãbii pe soþi silindu-i sã se-nluntre ªi vase sã dezlege. Ei intrarã Degrabã toþi, pe bãnci la rând ºezurã ªi prinserã vâslind sã batã marea, De aici pornim nainte plini de jale De pierderea iubiþilor tovarãºi, Dar mulþumiþi cã noi scãparãm teferi.

385

720

725

ODUSSEIAS K

5

10

15

20

A„ol…hn d' ™j nÁson ¢fikÒmeq': œnqa d' œnaien A‡oloj `Ippot£dhj, f…loj ¢qan£toisi qeo‹si, plwtÍ ™nˆ n»sJ: p©san dš tš min pšri te‹coj c£lkeon ¥rrhkton, liss¾ d' ¢nadšdrome pštrh. toà kaˆ dèdeka pa‹dej ™nˆ meg£roij geg£asin, ›x mn qugatšrej, ›x d' uƒšej ¹bèontej. œnq' Ó ge qugatšraj pÒren uƒ£sin enai ¢ko…tij. oƒ d' a„eˆ par¦ patrˆ f…lJ kaˆ mhtšri kednÍ da…nuntai: par¦ dš sfin Ñne…ata mur…a ke‹tai, knisÁen dš te dîma peristenac…zetai aÙlÍ, ½mata: nÚktaj d' aâte par' a„do…Vs' ¢lÒcoisin eÛdous' œn te t£phsi kaˆ ™n trhto‹si lšcessi. kaˆ mn tîn ƒkÒmesqa pÒlin kaˆ dèmata kal£. mÁna d p£nta f…lei me kaˆ ™xeršeinen ›kasta, ”Ilion 'Arge…wn te nšaj kaˆ nÒston 'Acaiîn: kaˆ mn ™gë tù p£nta kat¦ mo‹ran katšlexa. ¢ll' Óte d¾ kaˆ ™gën ÐdÕn Éteon ºd' ™kšleuon pempšmen, oÙdš ti ke‹noj ¢n»nato, teàce d pomp»n. dîke dš m' ™kde…raj ¢skÕn boÕj ™nneèroio, œnqa d bukt£wn ¢nšmwn katšdhse kšleuqa: ke‹non g¦r tam…hn ¢nšmwn po…hse Kron…wn, ºmn paušmenai ºd' ÑrnÚmen, Ón k' ™qšlVsi. nh d' ™nˆ glafurÍ katšdei mšrmiqi faeinÍ

Cântul X

În insula Eolia sosirãm. Eol, al lui Hipotas fiu, acolo Iubit de zei domnea peste ostrovul Cel plutitor ºi-mprejmuit de-a-ntregul Cu ziduri nerãzbite din aramã ªi þãrmuit de stâncã netezitã. El doisprezece fii avea la curte, Bãieþi ºi fete-n floare câte ºase, ªi însoþi pe fete cu bãieþii. Ei veºnic ospãteazã lângã tatãl ªi preacinstita mamã ºi-au pe masã Întinse-atâtea feluri de bucate, ªi de fripturi tot fumegã palatul ªi geme de petreceri toatã ziua, Iar noaptea pe covoare ºi pe paturi Sãpate-n lemn ei dorm cu-a lor cinstite Neveste. Noi sosirãm în cetate La mândrul lor palat. O lunã-ntreagã Eol mã gãzdui ºi de-a-mãruntul Mã întreba de Troia ºi de flota Danailor, de-ntorsul lor acasã. Iar eu pe rând îi povesteam de toate. Dar mã rugai la urmã sã mã lase Sã plec. El nu se-mpotrivi la asta ªi-mi pregãti plecarea. -Mi dete-o piele De bou de nouã ani, burduf în care Suflãrile de vânturi mugitoare Le închisese toate, cãci fusese De Joe pus ca domnitor pe vânturi: Le mânã sau le-nstrunã dupã voie. C-un lanþ lucios de-argint legã burduful În fundu-unei corãbii, ca dintr-însul

5

10

15

20

25

30

388

25

30

35

40

45

50

OD USSEAIS. K ¢rguršV, †na m» ti parapneÚsei' Ñl…gon per: aÙt¦r ™moˆ pnoi¾n zefÚrou prošhken ¢Ánai, Ôfra fšroi nÁ£j te kaˆ aÙtoÚj: oÙd' ¥r' œmellen ™ktelšein: aÙtîn g¦r ¢pwlÒmeq' ¢frad…Vsin. ™nnÁmar mn Ðmîj plšomen nÚktaj te kaˆ Ãmar, tÍ dek£tV d' ½dh ¢nefa…neto patrˆj ¥roura, kaˆ d¾ purpolšontaj ™leÚssomen ™ggÝj ™Òntaj. œnq' ™m mn glukÝj Ûpnoj ™pšllabe kekmhîta: a„eˆ g¦r pÒda nhÕj ™nèmwn, oÙdš tJ ¥llJ dîc' ˜t£rwn, †na q©sson ƒko…meqa patr…da ga‹an: oƒ d' ›taroi ™pšessi prÕj ¢ll»louj ¢gÒreuon ka… m' œfasan crusÒn te kaˆ ¥rguron o‡kad' ¥gesqai, dîra par' A„Òloo megal»toroj `Ippot£dao. ïde dš tij e‡pesken „dën ™j plhs…on ¥llon: 'í pÒpoi, æj Óde p©si f…loj kaˆ t…miÒj ™stin ¢nqrèpois', Óteèn ke pÒlin kaˆ ga‹an †khtai. poll¦ mn ™k Tro…hj ¥getai keim»lia kal¦ lhdoj: ¹me‹j d' aâte Ðm¾n ÐdÕn ™ktelšsantej o‡kade nisÒmeqa kene¦j sÝn ce‹raj œcontej. kaˆ nàn oƒ t£ ge dîke carizÒmenoj filÒthti A‡oloj. ¢ll' ¥ge q©sson „dèmeqa, Ótti t£d' ™st…n, Óssoj tij crusÒj te kaˆ ¥rguroj ¢skù œnestin.' ìj œfasan, boul¾ d kak¾ n…khsen ˜ta…rwn: ¢skÕn mn làsan, ¥nemoi d' ™k p£ntej Ôrousan, toÝj d' ay' ¡rp£xasa fšren pÒntonde qÚella kla…ontaj, ga…hj ¥po patr…doj. aÙt¦r ™gè ge ™grÒmenoj kat¦ qumÕn ¢mÚmona merm»rixa,

ODISEEA. CÂNTUL X Sã nu rãsufle nici un pic de boare. Lãsã numai un vânt uºor, Zefirul, Pe vase sã ne poarte. Însã n-a fost Sã fie aºa. Chiar din prostia noastrã Am fi pierit pe mare. Nouã zile ªi nopþi plutirãm noi fãrã-ncetare, Iar într-a zecea ni s-aratã þara Pãrinþilor, ba desluºim chiar focuri Aprinse de locuitori pe þãrmuri. Atunci somn dulce mã furã pe mine De obosit, cã-ntr-una cârmuisem ªi nu-ncrezusem nimãnuia vasul, Ca doar mai iute sã sosim în þarã. În vremea asta se vorbirã soþii, ªi-nchipuirã cã duceam cu mine Argint ºi aur, daruri de la craiul Mãrinimos Eol Hipotianul, ªi ziserã privind unul la altul: «Vezi, Doamne, cum Ulise se tot face Iubit ºi preþuit de toatã lumea În oriºicare þarã ºi cetate! ªi de la Troia duce el grãmadã De mândre-odoare, partea lui de pradã, Iar noi care-am fãcut aceeaºi cale Ne-ntoarcem toþi la vetre cu mâni goale. ªi-acum, de dragul lui, Eol îi dete ªi-aceste daruri. Sã vedem mai iute Ce bogãþie de argint ºi aur O fi-n burduf.» Aºa grãirã-n tainã ªi sfatul rãu învinse pe tovarãºi. Burduful dezlegarã ºi dintr-însul Se nãpustirã vânturile toate. Deodatã-i apucã pe ei furtuna ªi-i abãtu departe de-a lor þarã, Spre largul mãrii, de-ncepur-a plânge. Eu mã trezesc. ªi eu cel fãrã vinã Gândeam atunci sã fac una din douã:

389

35

40

45

50

55

60

65

390

55

60

65

70

75

OD USSEAIS. K º pesën ™k nhÕj ¢pofq…mhn ™nˆ pÒntJ, à ¢kšwn tla…hn kaˆ œti zwo‹si mete…hn. ¢ll' œtlhn kaˆ œmeina, kaluy£menoj d' ™nˆ nh ke…mhn: aƒ d' ™fšronto kakÍ ¢nšmoio qušllV aâtij ™p' A„ol…hn nÁson, sten£conto d' ˜ta‹roi. œnqa d' ™p' ºpe…rou bÁmen kaˆ ¢fuss£meq' Ûdwr: aya d de‹pnon ›lonto qoÍj par¦ nhusˆn ˜ta‹roi. aÙt¦r ™peˆ s…toiÒ t' ™pass£meq' ºd potÁtoj, d¾ tÒt' ™gë k»ruk£ t' Ñpass£menoj kaˆ ˜ta‹ron, bÁn e„j A„Òloo klut¦ dèmata: tÕn d' ™k…canon dainÚmenon par¦ Î t' ¢lÒcJ kaˆ oŒsi tškessin. ™lqÒntej d' ™j dîma par¦ staqmo‹sin ™p' oÙdoà ˜zÒmeq': oƒ d' ¢n¦ qumÕn ™q£mbeon œk t' ™ršonto: 'pîj Ãlqej, 'Oduseà; t…j toi kakÕj œcrae da…mwn; à mšn s' ™ndukšwj ¢pepšmpomen, Ôfra †koio patr…da s¾n kaˆ dîma, kaˆ e‡ poÚ toi f…lon ™st…n.' ìj f£san: aÙt¦r ™gë metefèneon ¢cnÚmenoj kÁr: '¥as£n m' ›taro… te kakoˆ prÕj to‹s… te Ûpnoj scštlioj. ¢ll' ¢kšsasqe, f…loi: dÚnamij g¦r ™n Øm‹n.' ìj ™f£mhn malako‹si kaqaptÒmenoj ™pšessin: oƒ d' ¥new ™gšnonto: pat¾r d' ºme…beto mÚqJ: 'œrr' ™k n»sou q©sson, ™lšgciste zwÒntwn: oÙ g£r moi qšmij ™stˆ komizšmen oÙd' ¢popšmpein ¥ndra tÒn, Ój te qeo‹sin ¢pšcqhtai mak£ressin. [œrr', ™peˆ ¢qan£toisin ¢pecqÒmenoj tÒd' ƒk£neij.'] ìj e„pën ¢pšpempe dÒmwn barša sten£conta. œnqen d protšrw plšomen ¢kac»menoi Ãtor: te…reto d' ¢ndrîn qumÕj Øp' e„res…hj ¢legeinÁj

ODISEEA. CÂNTUL X Ori sã m-arunc din vas sã pier în valuri, Ori pacostea s-o rabd tãcut ºi încã Sã fiu între cei vii. Rãbdai mai bine ªi rãmãsei. M-acoperii acolo ªi mã culcai. Înfricoºatul vifor Napoi pe soþi îi duse spre ostrovul Eolia, iar ei oftau din suflet. Acolo pe uscat ne coborârãm, Luarãm apã. Dup-aceea-ndatã Tovarãºii prânzirã lângã vase. Iar când de-ajuns mâncarãm ºi bãurãm, Luând un crainic ºi un soþ cu mine, Mã duc la curtea lui Eol, pe care Îl nimeresc la masã cu nevasta ªi cu feciorii lui. Intrãm în casã ªi stãm la uºa lui pe prag, iar dânºii Uimiþi la noi se uitã ºi mã-ntreabã: «De ce veniºi, Ulise? Ce rãstriºte Te nãpãdi? Cã noi avurãm grijã De drumul tãu, ca tu s-ajungi acasã La þara ta ºi-oriunde þi-a fost voia.» Iar eu rãspund cu inima-ntristatã: «Tovarãºi fãrã suflet mã pierdurã, ªi-un somn nenorocit. Vã rog, prieteni, Sã m-ajutaþi, cã doar vã stã-n putere.» Aºa zisei luându-i cu frumosul. Tãcurã ei, dar tatãl lor s-aprinse: «Din þara mea mai repede te carã, Tu, om netrebnic, cel mai de ocarã! Cã nu mai pot sã îngrijesc de drumul Hulitului de dumnezei. Afarã, Tu care-mi vii în casã, oropsitul De dumnezei.» Aºa rãstit îmi zise ªi mã goni din casa lui pe mine Cu tot oftatul meu. Apoi de-acolo Mâhniþi cãlãtorirãm mai departe, Iar vâslitorii, din prostia noastrã,

391 70

75

80

85

90

95

100

105

392

80

85

90

95

100

105

OD USSEAIS. K ¹metšrV mat…V, ™peˆ oÙkšti fa…neto pomp». ˜xÁmar mn Ðmîj plšomen nÚktaj te kaˆ Ãmar: ˜bdom£tV d' ƒkÒmesqa L£mou a„pÝ ptol…eqron, Thlšpulon Laistrugon…hn, Óqi poimšna poim¾n ºpÚei e„sel£wn, Ð dš t' ™xel£wn ØpakoÚei. œnqa k' ¥ãpnoj ¢n¾r doioÝj ™x»rato misqoÚj, tÕn mn boukolšwn, tÕn d' ¥rgufa mÁla nomeÚwn: ™ggÝj g¦r nuktÒj te kaˆ ½matÒj e„si kšleuqoi. œnq' ™peˆ ™j limšna klutÕn ½lqomen, Ön pšri pštrh ºl…batoj tetÚchke diamperj ¢mfotšrwqen, ¢ktaˆ d problÁtej ™nant…ai ¢ll»lVsin ™n stÒmati proÜcousin, ¢rai¾ d' e‡sodÒj ™stin, œnq' o† g' e‡sw p£ntej œcon nšaj ¢mfiel…ssaj. aƒ mn ¥r' œntosqen limšnoj ko…loio dšdento plhs…ai: oÙ mn g£r pot' ¢šxeto kàm£ g' ™n aÙtù, oÜte mšg' oÜt' Ñl…gon, leuk¾ d' Ãn ¢mfˆ gal»nh. aÙt¦r ™gën ooj scšqon œxw nÁa mšlainan, aÙtoà ™p' ™scatiÍ, pštrhj ™k pe…smata d»saj. œsthn d skopi¾n ™j paipalÒessan ¢nelqèn: œnqa mn oÜte boîn oÜt' ¢ndrîn fa…neto œrga, kapnÕn d' oon Ðrîmen ¢pÕ cqonÕj ¢ssonta. d¾ tÒt' ™gën ˜t£rouj prohn peÚqesqai „Òntaj, o† tinej ¢nšrej een ™pˆ cqonˆ s‹ton œdontej, ¥ndre dÚw kr…naj, tr…taton k»ruc' ¤m' Ñp£ssaj. oƒ d' ‡san ™kb£ntej le…hn ÐdÒn, Î per ¥maxai ¥stud' ¢f' Øyhlîn Ñršwn katag…neon Ûlhn. koÚrV d xÚmblhnto prÕ ¥steoj ØdreuoÚsV,

ODISEEA. CÂNTUL X Se chinuiau cu trudnica vâslire, Cãci nu se mai vedea întorsul nostru. Cãlãtorirãm ºase nopþi ºi zile, Iar într-a ºaptea furãm la cetatea Lui Lamos, Lestrigonia cea naltã, Cu porþi mai depãrtate,-n care þarã Pãstoru-ntors pe drum de la pãºune Cu turma, dã bineþe ºi-i rãspunde Un altul care pleacã, aºa cã omul Neadormit, pe rând de-ar paºte boii ªi oile, ar avea-ndoitã platã, C-abia e noapte ºi se face ziuã. Îndatã ce intrarãm în limanul Cel minunat, cu seninãri înalte Înconjurat de-o parte ºi de alta Cu maluri prelungite dimpotrivã La gura lui ºi cu intrare-ngustã, Ceilalþi tovarãºi toþi împiedicarã Nãuntru legãnatele corãbii, Apoi le otgonirã lâng-olaltã În adâncata schelã, unde valul Nu creºte niciodatã mic sau mare, Ci-i mulcomit ºi limpede de-a pururi. Doar eu oprii corabia-mi afarã La capul schelei ºi-o legai de-o stâncã, ªi mã urcai pe-o culme prãvãlatã ªi-aici stãtui. Dar nu vãzurãm oameni Muncind la câmp, nici boi la arãturã, Ci numai fum rotocolea pe-alocuri. Aleg atunci doi soþi ºi cu un crainic ªi poruncesc sã cerceteze cine Sunt oamenii cei mâncãtori de pâne În þara asta. Ei se coborârã ªi merserã pe-un neted ºleau, pe care Din plaiurile nalte spre cetate Cãrau locuitorii lemnãria, ªi-acolo,-n dreptul zidului cetãþii,

393

110

115

120

125

130

135

140

394

110

115

120

125

130

OD USSEAIS. K qugatšr' „fq…mV LaistrugÒnoj 'Antif£tao. ¹ mn ¥r' ™j kr»nhn kateb»seto kalliršeqron 'Artak…hn: œnqen g¦r Ûdwr protˆ ¥stu fšreskon: oƒ d parist£menoi prosefèneon œk t' ™ršonto, Ój tij tînd' e‡h basileÝj kaˆ oŒsin ¢n£ssoi. ¹ d m£l' aÙt…ka patrÕj ™pšfraden Øyerefj dî. oƒ d' ™peˆ e„sÁlqon klut¦ dèmata, t¾n d guna‹ka eáron Óshn t' Ôreoj koruf»n, kat¦ d' œstugon aÙt»n. ¹ d' ay' ™x ¢gorÁj ™k£lei klutÕn 'AntifatÁa, Ön pÒsin, Öj d¾ to‹sin ™m»sato lugrÕn Ôleqron. aÙt…c' ›na m£ryaj ˜t£rwn Ðpl…ssato de‹pnon. të d dÚ' ¢xante fugÍ ™pˆ nÁaj ƒkšsqhn. aÙt¦r Ð teàce bo¾n di¦ ¥steoj: oƒ d' ¢ontej fo…twn ‡fqimoi LaistrugÒnej ¥lloqen ¥lloj, mur…oi, oÙk ¥ndressin ™oikÒtej, ¢ll¦ G…gasin. o† ·' ¢pÕ petr£wn ¢ndracqšsi cermad…oisi b£llon: ¥far d kakÕj kÒnaboj kat¦ nÁaj Ñrèrei ¢ndrîn t' Ñllumšnwn nhîn q' ¤ma ¢gnumen£wn: „cqàj d' ìj pe…rontej ¢terpša da‹ta fšronto. Ôfr' oƒ toÝj Ôlekon limšnoj polubenqšoj ™ntÒj, tÒfra d' ™gë x…foj ÑxÝ ™russ£menoj par¦ mhroà tù ¢pÕ pe…smat' œkoya neÕj kuanopróroio: aya d' ™mo‹s' ˜t£roisin ™potrÚnaj ™kšleusa ™mbalšein kèpVs', †n' Øpk kakÒthta fÚgoimen: oƒ d' ¤ma p£ntej ¢nšrriyan, de…santej Ôleqron. ¢spas…wj d' ™j pÒnton ™phrefšaj fÚge pštraj

ODISEEA. CÂNTUL X Ei dau de-o fatã zdravãnã, copila Lui Antifate lestrigonul. Dânsa Venise dupã apã la fântâna Cu und-aºa de limpede, Artachia, De unde s-adãpa întreg oraºul. S-apropiarã ºi-ntrebarã dânºii Pe fatã cine-i domn în þar-aceea ªi care-i sunt supuºii. Ea îndatã Le arãtã palatul unde ºade Pãrintele-i ca domn. Iar ei intrarã La vederoasa curte ºi gãsirã Pe doamna cât un munte ºi-o sfeclirã. Ea repede chemã din adunare Pe soþu-i cel vestit, pe Antifate, Iar el le pregãti o moarte cruntã. Pe unu-l prinse ºi-l mâncã degrabã. Ceilalþi fugind venirã la corãbii. Apoi el dete-un strigãt prin cetate. Atunci de pretutindeni nãvãlirã Puzderii lestrigonii cei puternici, ªi nu ca oameni, ci ca uriaºii. Suiþi pe stânci, rostogoleau pietroaie Cu greu urnite de bãrbaþi. ªi-ncepe Un huiet ºi o valmã-ngrozitoare De oameni care mor, de vase sparte. Strãpunºi ca niºte peºti apoi luarã Pe soþii mei ºi-i duserã spre-a-i face La ei greþos ospãþ. În vremea asta, Cât a þinut mãcelul de la schelã, Eu sabia mi-o scot de lângã coapsã, Rãtez cu ea frânghii de la corãbii ªi-mbãrbãtez îndatã pe tovarãºi ªi poruncesc sã deie zor la vâsle Ca sã putem scãpa de rãutate. Ei toþi de frica morþii începurã Sã dea din vâsle ºi sã-mproaºte spumã ªi grabnic de sub streºina de stâncã

395

145

150

155

160

165

170

175

180

396

135

140

145

150

155

OD USSEAIS. K nhàj ™m»: aÙt¦r aƒ ¥llai ¢ollšej aÙtÒq' Ôlonto. œnqen d protšrw plšomen ¢kac»menoi Ãtor, ¥smenoi ™k qan£toio, f…louj Ñlšsantej ˜ta…rouj. A„a…hn d' ™j nÁson ¢fikÒmeq': œnqa d' œnaie K…rkh ™ãplÒkamoj, dein¾ qeÕj aÙd»essa, aÙtokasign»th ÑloÒfronoj A„»tao: ¥mfw d' ™kgeg£thn faesimbrÒtou 'Hel…oio mhtrÒj t' ™k Pšrshj, t¾n 'WkeanÕj tške pa‹da. œnqa d' ™p' ¢ktÁj nh kathgagÒmesqa siwpÍ naÚlocon ™j limšna, ka… tij qeÕj ¹gemÒneuen. œnqa tÒt' ™kb£ntej dÚo t' ½mata kaˆ dÚo nÚktaj ke…meq', Ðmoà kam£tJ te kaˆ ¥lgesi qumÕn œdontej. ¢ll' Óte d¾ tr…ton Ãmar ™ãplÒkamoj tšles' 'Hèj, kaˆ tÒt' ™gën ™mÕn œgcoj ˜lën kaˆ f£sganon ÑxÝ karpal…mwj par¦ nhÕj ¢n»Žon ™j periwp»n, e‡ pwj œrga ‡doimi brotîn ™nop»n te puqo…mhn. œsthn d skopi¾n ™j paipalÒessan ¢nelqèn, ka… moi ™e…sato kapnÕj ¢pÕ cqonÕj eÙruode…hj K…rkhj ™n meg£roisi di¦ drum¦ pukn¦ kaˆ Ûlhn. merm»rixa d' œpeita kat¦ fršna kaˆ kat¦ qumÕn ™lqe‹n ºd puqšsqai, ™peˆ ‡don a‡qopa kapnÒn. ïde dš moi fronšonti do£ssato kšrdion enai, prît' ™lqÒnt' ™pˆ nÁa qo¾n kaˆ q‹na qal£sshj de‹pnon ˜ta…roisin dÒmenai prošmen te puqšsqai. ¢ll' Óte d¾ scedÕn Ãa kiën neÕj ¢mfiel…sshj, kaˆ tÒte t…j me qeîn ÑlofÚrato moànon ™Ònta, Ój ·£ moi Øy…kerwn œlafon mšgan e„j ÐdÕn aÙt¾n Âken: Ð mn potamÒnde kat»Žen ™k nomoà Ûlhj

ODISEEA. CÂNTUL X O ºterse vasul meu, iar celelalte Pierirã acolo împreunã toate. De-aci pornim nainte plini de jale De pierderea iubiþilor tovarãºi, Dar mulþumiþi cã noi scãparãm teferi. ªi-ajungem la ostrovul Aia, unde ªedea frumoasa Circe, o zeiþã Cu grai de om ºi-amarnicã, o sorã De-un sânge cu sãlbaticul Aietes Care-i nãscut din luminosul Soare ªi de-a lui Ocheanos fatã Persa. Acolo poposirãm noi cu vasul ªi în liman intrarãm pe tãcute Cãlãuziþi de-un zeu. Pe mal ieºirãm ªi-ntinºi stãturãm douã nopþi ºi zile, Sleiþi fiind de trudã ºi durere. A treia zi, când se ivirã zorii Cu pletele-aurii, luând o lance ªi-o sabie-ascuþitã-n grabã mare Mã sui de la corabie pe-o culme Sã vãd pe câmp de nu lucreazã oameni, S-aud un glas de-al lor. ªi stând acolo Pe-un colþ de stâncã, mi-a pãrut cã iese De pe pãmântul larg, din casa Circei, Un fum prin stejãriº, de prin desiºuri. ªi cum zãrii fum negru, eu în minte Mi-am pus sã merg sã aflu ce-i pe-acolo. Ci, socotind, gãsii ca mai cu cale La vas sã merg nainte, lângã mare, Tovarãºilor mei sã dau merinde ªi sã-i trimit pe ei sã cerceteze. Dar la întors, când eu m-apropiasem De vasul meu, atunci fiind eu singur, De mine se-ndurã un zeu ºi-n cale Îmi scoase un cerboi cu coarne nalte, Ce cobora din pajiºtea pãdurii

397

185

190

195

200

205

210

215

398 160

165

170

175

180

185

OD USSEAIS. K piÒmenoj: d¾ g£r min œcen mšnoj ºel…oio. tÕn d' ™gë ™kba…nonta kat¦ knÁstin mšsa nîta plÁxa: tÕ d' ¢ntikrÝ dÒru c£lkeon ™xepšrhse, k¦d d' œpes' ™n kon…Vsi makèn, ¢pÕ d' œptato qumÒj. tù d' ™gë ™mba…nwn dÒru c£lkeon ™x çteilÁj e„rus£mhn: tÕ mn aâqi katakl…naj ™pˆ ga…V e‡as': aÙt¦r ™gë spas£mhn ·îp£j te lÚgouj te, pe‹sma d' Óson t' Ôrguian ™ãstrefj ¢mfotšrwqen plex£menoj sunšdhsa pÒdaj deino‹o pelèrou, bÁn d katallof£dia fšrwn ™pˆ nÁa mšlainan, œgcei ™reidÒmenoj, ™peˆ oÜ pwj Ãen ™p' êmou ceirˆ fšrein ˜tšrV: m£la g¦r mšga qhr…on Ãen. k¦d d' œbalon prop£roiqe neÒj, ¢nšgeira d' ˜ta…rouj meilic…ois' ™pšessi parastadÕn ¥ndra ›kaston: 'ð f…loi, oÙ g£r pw katadusÒmeq', ¢cnÚmenoi per, e„j 'Adao dÒmouj, prˆn mÒrsimon Ãmar ™pšlqV: ¢ll' ¥get', Ôfr' ™n nh qoÍ brîs…j te pÒsij te, mnhsÒmeqa brèmhj mhd trucèmeqa limù.' ìj ™f£mhn, oƒ d' ðka ™mo‹s' ™pšessi p…qonto: ™k d kaluy£menoi par¦ q‹n' ¡lÕj ¢trugštoio qh»sant' œlafon: m£la g¦r mšga qhr…on Ãen. aÙt¦r ™peˆ t£rphsan Ðrèmenoi Ñfqalmo‹si, ce‹raj niy£menoi teÚcont' ™rikudša da‹ta. ìj tÒte mn prÒpan Ãmar ™j ºšlion katadÚnta ¼meqa dainÚmenoi krša t' ¥speta kaˆ mšqu ¹dÚ: Ãmoj d' ºšlioj katšdu kaˆ ™pˆ knšfaj Ãlqe, d¾ tÒte koim»qhmen ™pˆ ·hgm‹ni qal£sshj.

ODISEEA. CÂNTUL X Ca sã s-adape-n vale, cãci fusese De vipie cuprins. Când el din codru Ieºea, deodatã-n spate prin spinare Îl nimerii ºi-l strãbãtui cu lancea. El boncãind cãzu în praf ºi viaþa Zburã din trupul lui. Iar eu pe dânsul Suindu-mã, smuncii din ranã-i lancea ªi o lãsai lungitã jos, pe urmã Rupsei la buruiene ºi nuiele, Fãcui o-mpletiturã mlãdioasã Ca de-un brãþat ºi înnodai cu dânsa Picioarele cumplitei nãmetenii. Luând-o-n spate-apoi, cãci pe un umãr Eu nu puteam s-o port numai c-o mânã, C-aºa de mare-a fost sãlbãticiunea, Spre vasul meu pornii proptit în lance ªi o trântii pe jos naintea nãvii. Apoi prinsei a-nsufleþi pe oameni ªi cu blândeþe aºa-i luai de-aproape: «Iubiþii mei, oricât de mult ne doare, Tot nu pierim, de nu ne vine ceasul. Cu ce avem în vasul nostru hranã ªi de bãut, sã ne-ospãtãm noi bine, Sã nu lãsãm sã ne doboare foamea.» Aºa zisei ºi-ndatã m-ascultarã. Ei ºi-aruncarã haina de pe faþã ªi se uitau la cerbul de pe malul Pustiei mãri ºi se mirau cu toþii De-acest vânat, jivin-aºa de mare. ªi dupã ce privind se desfãtarã, Ei mânile-ºi spãlarã ºi-ncepurã Sã-ºi facã un ospãþ slãvit. ªi astfel ªezurãm noi atunci, ºi cât e ziua De mare pânã-n searã ne-ospãtarãm Cu mult prisos de carne, cu vin dulce. Spre amurgit, la scapãtul de soare, Ne-ntinserãm pe þãrm ºi adormirãm.

399

220

225

230

235

240

245

250

400

190

195

200

205

210

OD USSEAIS. K Ãmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj, kaˆ tÒt' ™gën ¢gor¾n qšmenoj met¦ p©sin œeipon: ['kšklutš meu mÚqwn, kak£ per p£scontej ˜ta‹roi:] ð f…loi, oÙ g¦r ‡dmen ÓpV zÒfoj oÙd' ÓpV ºèj, oÙd' ÓpV ºšlioj faes…mbrotoj es' ØpÕ ga‹an oÙd' ÓpV ¢nne‹tai: ¢ll¦ frazèmeqa q©sson, e‡ tij œt' œstai mÁtij: ™gë d' oÙk o‡omai enai. edon g¦r skopi¾n ™j paipalÒessan ¢nelqën nÁson, t¾n pšri pÒntoj ¢pe…ritoj ™stef£nwtai. aÙt¾ d cqamal¾ ke‹tai: kapnÕn d' ™nˆ mšssV œdrakon Ñfqalmo‹si di¦ drum¦ pukn¦ kaˆ Ûlhn.' ìj ™f£mhn, to‹sin d katekl£sqh f…lon Ãtor mnhsamšnois' œrgwn LaistrugÒnoj 'Antif£tao KÚklwpÒj te b…hj megal»toroj ¢ndrof£goio. kla‹on d ligšwj, qalerÕn kat¦ d£kru cšontej: ¢ll' oÙ g£r tij prÁxij ™g…neto muromšnoisin. aÙt¦r ™gë d…ca p£ntaj ™ãkn»midaj ˜ta…rouj ºr…qmeon, ¢rcÕn d met' ¢mfotšroisin Ôpassa: tîn mn ™gën Ãrcon, tîn d' EÙrÚlocoj qeoeid»j. kl»rouj d' ™n kunšV calk»reŽ p£llomen ðka: ™k d' œqore klÁroj megal»toroj EÙrulÒcoio. bÁ d' „šnai, ¤ma tù ge dÚw kaˆ e‡kos' ˜ta‹roi kla…ontej: kat¦ d' ¥mme l…pon goÒwntaj Ôpisqen. eáron d' ™n b»ssVsi tetugmšna dèmata K…rkhj xesto‹sin l£essi, periskšptJ ™nˆ cèrJ. ¢mfˆ dš min lÚkoi Ãsan Ñršsteroi ºd lšontej, toÝj aÙt¾ katšqelxen, ™peˆ kak¦ f£rmak' œdwken.

ODISEEA. CÂNTUL X A doua zi, când se ivirã zorii Trandafirii, strânsei pe soþi ºi astfel Le cuvântai: «Tovarãºi, ascultaþi-mi Cuvântul meu, cu tot necazul nostru. Iubiþii mei, noi nu ºtim unde-apune Luminãtorul soare, când coboarã Pe sub pãmânt, ºi nici de unde vine La rãsãrirea lui. Deci hai mai iute Sã cãutãm un chip de-ncredinþare. Dar mie mi-e cã nu-i, cãci pe o culme Suindu-mã, pe-o stâncã prãvãlatã, Vãzui cã-i un ostrov încins de-o mare Nemãrginitã ºi e scund ostrovul, Iar pe la mijloc fum vãzui cu ochii Ieºind din stejãriº, de prin desiºuri.» Aºa zisei. ªi ei, când auzirã, Cu inima zdrobitã-ºi amintirã Isprãvile lui Antifat, cruzimea Ciclopului cel mâncãtor de oameni ªi începur-a plânge cu bocire ªi a vãrsa din ochi un râu de lacrimi, Dar ce putea sã le ajute plânsul? Eu împãrþii atunci în douã cete Pe soþii mei cei cu pulpare mândre ªi orânduii mai-mare câte unul. Sub mine-a fost o parte, iar cealaltã Sub Evriloh cel arãtos ca zeii. Clãtirãm sorþii într-un coif de-aramã ªi cum ieºi la sorþ cutezãtorul, Bãrbatul Evriloh, porni nainte ªi douãzeci ºi doi de inºi cu dânsul Purceserã plângând ºi ne lãsarã Pe noi în urmã toþi cu plâns ºi jale. Gãsirã într-o vale din pãdure Palatul Circei ridicat din piatrã Frumos cioplitã pe-o nãlþime-a vãii. Pe-mpreajma lui stau lei ºi lupi sãlbatici,

401

255

260

265

270

275

280

285

290

402

215

220

225

230

235

OD USSEAIS. K oÙd' o† g' ærm»qhsan ™p' ¢ndr£sin, ¢ll' ¥ra to… ge oÙrÍsin makrÍsi perissa…nontej ¢nšstan. æj d' Ót' ¨n ¢mfˆ ¥nakta kÚnej da…thqen „Ònta sa…nws': a„eˆ g£r te fšrei meil…gmata qumoà: ìj toÝj ¢mfˆ lÚkoi kraterènucej ºd lšontej sa‹non: toˆ d' œddeisan, ™peˆ ‡don a„n¦ pšlwra. œstan d' ™n proqÚroisi qe©j kalliplok£moio, K…rkhj d' œndon ¥kouon ¢eidoÚshj Ñpˆ kalÍ ƒstÕn ™poicomšnhj mšgan ¥mbroton, oŒa qe£wn lept£ te kaˆ car…enta kaˆ ¢gla¦ œrga pšlontai. to‹si d mÚqwn Ãrce Pol…thj, Ôrcamoj ¢ndrîn, Ój moi k»distoj ˜t£rwn Ãn kednÒtatÒj te: 'ð f…loi, œndon g£r tij ™poicomšnh mšgan ƒstÕn kalÕn ¢oidi£ei, d£pedon d' ¤pan ¢mfimšmuken, À qeÕj º gun»: ¢ll¦ fqeggèmeqa q©sson.' ìj ¥r' ™fènhsen, toˆ d' ™fqšggonto kaleàntej. ¹ d' ay' ™xelqoàsa qÚraj êŽxe faein¦j kaˆ k£lei: oƒ d' ¤ma p£ntej ¢Ždre…Vsin ›ponto: EÙrÚlocoj d' Øpšmeinen: яsato g¦r dÒlon enai. eŒsen d' e„sagagoàsa kat¦ klismoÚj te qrÒnouj te, ™n dš sfin turÒn te kaˆ ¥lfita kaˆ mšli clwrÕn o‡nJ Pramne…J ™kÚka: ¢nšmisge d s…tJ f£rmaka lÚgr', †na p£gcu laqo…ato patr…doj a‡hj. aÙt¦r ™peˆ dîkšn te kaˆ œkpion, aÙt…k' œpeita ·£bdJ peplhgu‹a kat¦ sufeo‹sin ™šrgnu.

ODISEEA. CÂNTUL X Dar îmblânziþi de farmecele zânei. Deci nu se repezirã ei la oameni, Ci se scularã numai în picioare ªi deterã din coada lor cea lungã. Întocmai cum se gudurã dulãii La un stãpân ce vine de la masã, Cã tot le-aduce câte-o-mbucãturã, Aºa la ei se gudurarã leii ªi lupii cei cu gheare oþelite, Dar soþii îngheþarã când vãzurã Grozavele dihãnii ºi stãturã La poarta zânei cea cu mândre plete. Din casã s-auzea cântând zeiþa Cu viers fermecãtor, de unde dânsa Þesea o pânzã mare, mãestritã Ca orice lucru gingaº ºi subþire, Dumnezeiesc þesut de vreo zeiþã. Grãi atunci Polit, bãrbat de frunte, Tovarãºul cel mai iubit ºi vrednic De cinste pentru mine: «Dragi tovarãºi, Frumos mai cântã-n casã. Pare-o zânã Sau o femeie care stã ºi þese Vro pânzã mare, de rãsunã toatã Cãmara ei, dar sã strigãm mai iute.» Aºa vorbi, iar ei chemând strigarã. Ieºind zeiþa-ndatã le deschise Lucioasa poartã ºi-i pofti nãuntru. Ei toþi prosteºte dupã ea intrarã ªi numai Evriloh rãmase afarã, Temându-se de-o cursã. Pe tovarãºi Zeiþa-i duse-n casã, unde-i puse La rând sã ºadã-n scaune ºi-n jeþuri ªi-apoi le pregãti o torocalã De brânzã, de fãinã ºi de miere Cu vin din Pramne, ºi-n mâncarea asta Amestecã ºi farmece cumplite, Ca ei sã uite þara lor cu totul.

403

295

300

305

310

315

320

325

404

240

245

250

255

260

OD USSEAIS. K oƒ d suîn mn œcon kefal¦j fwn»n te tr…caj te kaˆ dšmaj, aÙt¦r noàj Ãn œmpedoj æj tÕ p£roj per. ìj oƒ mn kla…ontej ™šrcato: to‹si d K…rkh p¦r ¥kulon b£lanÒn t' œbalen karpÒn te krane…hj œdmenai, oŒa sÚej camaieun£dej a„n œdousin. EÙrÚlocoj d' ¨y Ãlqe qo¾n ™pˆ nÁa mšlainan, ¢ggel…hn ˜t£rwn ™ršwn kaˆ ¢deukša pÒtmon. oÙdš ti ™kf£sqai dÚnato œpoj, ƒšmenÒj per, kÁr ¥ceŽ meg£lJ bebolhmšnoj: ™n dš oƒ Ôsse dakruÒfin p…mplanto, gÒon d' çeto qumÒj. ¢ll' Óte d» min p£ntej ¢gazÒmeq' ™xeršontej, kaˆ tÒte tîn ¥llwn ˜t£rwn katšlexen Ôleqron: 'Éomen, æj ™kšleuej, ¢n¦ drum£, fa…dim' 'Odusseà: eÛromen ™n b»ssVsi tetugmšna dèmata kal¦ [xesto‹sin l£essi, periskšptJ ™nˆ cèrJ.] œnqa dš tij mšgan ƒstÕn ™poicomšnh l…g' ¥eiden À qeÕj º gun»: toˆ d' ™fqšggonto kaleàntej. ¹ d' ay' ™xelqoàsa qÚraj êŽxe faein¦j kaˆ k£lei: oƒ d' ¤ma p£ntej ¢Ždre…Vsin ›ponto: aÙt¦r ™gën Øpšmeina, юs£menoj dÒlon enai. oƒ d' ¤m' ¢Žstèqhsan ¢ollšej, oÙdš tij aÙtîn ™xef£nh: dhrÕn d kaq»menoj ™skop…azon.' ìj œfat', aÙt¦r ™gë perˆ mn x…foj ¢rgurÒhlon êmoiŽn balÒmhn, mšga c£lkeon, ¢mfˆ d tÒxa: tÕn d' ¨y ºnègea aÙt¾n ÐdÕn ¹g»sasqai. aÙt¦r Ó g' ¢mfotšrVsi labën ™ll…sseto goÚnwn

ODISEEA. CÂNTUL X ªi dupã ce le-o dete ºi-o-nghiþirã, Ea repede-i bãtu apoi cu varga ªi-i duse ºi-ntr-o còcinã-i închise, ªi porci erau cu faþa ºi cu glasul, Cu pãrul ºi cu trupul, dar la minte Erau întregi întocmai ca nainte. Aºa stãteau închiºi plângând sãracii, Iar Circe le-aruncã atunci nutreþul, Grãmezi de jir, de ghindã ºi de coarne, Mâncare-obiºnuitã pentru porcii Culcaþi pe jos. Iar Evriloh, dând fuga, Se-ntoarse la corabie sã spuie Ce soartã tristã-avurã bieþii oameni. El se silea, dar nu putea din gurã Sã-ndruge-o vorbã, aºa era de tare Îndurerat. Cu ochii plini de lacrimi Se vãieta. Dar când, uimiþi cu toþii, Îl întrebau, ne povesti el felul Pieirii celorlalþi ai lui tovarãºi: «Ne-am dus, dupã porunca ta, Ulise, Prin stejãriº ºi-n vale nimerirãm Un dalb palat din piatrã netezitã, Zidit acolo pe tãpºanul vãii. Aci cânta fermecãtor o zânã Sau o femeie care sta-n cãmarã La stative lucrând o pânzã mare. Tovarãºii cu strigãt o chemarã, Iar ea, ieºind, îndatã ne deschise Lucioasa poartã, ne pofti nãuntru. Ei toþi orbeºte dupã ea intrarã ªi numai eu mai rãmãsei pe-afarã Temându-mã de-o cursã. Ei cu toþii Se mistuirã-acolo ºi nici unul Din ei nu se ivi. Eu multã vreme Stãtui pândind ºi-i aºteptai zadarnic.» Aºa grãi. Eu atârnai de umãr O spadã mare în argint þintatã,

405

330

335

340

345

350

355

360

406 265

270

275

280

285

290

OD USSEAIS. K [ka… m' ÑlofurÒmenoj œpea pterÒenta proshÚda:] 'm» m' ¥ge ke‹s' ¢škonta, diotrefšj, ¢ll¦ l…p' aÙtoà: oda g¦r æj oÜt' aÙtÕj ™leÚseai oÜte tin' ¥llon ¥xeij sîn ˜t£rwn. ¢ll¦ xÝn to…sdesi q©sson feÚgwmen: œti g£r ken ¢lÚxaimen kakÕn Ãmar.' ìj œfat', aÙt¦r ™gè min ¢meibÒmenoj prosšeipon: 'EÙrÚloc', à toi mn sÝ mšn' aÙtoà tùd' ™nˆ cèrJ œsqwn kaˆ p…nwn ko…lV par¦ nh mela…nV: aÙt¦r ™gën emi: krater¾ dš moi œplet' ¢n£gkh.' ìj e„pën par¦ nhÕj ¢p»Žon ºd qal£sshj. ¢ll' Óte d¾ ¥r' œmellon „ën ƒer¦j ¢n¦ b»ssaj K…rkhj †xesqai polufarm£kou ™j mšga dîma, œnqa moi `Erme…aj crusÒrrapij ¢ntebÒlhsen ™rcomšnJ prÕj dîma, nehn…V ¢ndrˆ ™oikèj, prîton Øphn»tV, toà per cariest£th ¼bh: œn t' ¥ra moi fà ceirˆ œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmaze: 'pÍ d¾ aât', ð dÚsthne, di' ¥kriaj œrceai ooj, cèrou ¥Ždrij ™èn; ›taroi dš toi o†d' ™nˆ K…rkhj œrcatai éj te sÚej pukinoÝj keuqmînaj œcontej. à toÝj lusÒmenoj deàr' œrceai; oÙdš sš fhmi aÙtÕn nost»sein, menšeij d sÚ g' œnqa per ¥lloi. ¢ll' ¥ge d» se kakîn ™klÚsomai ºd saèsw: tÁ, tÒde f£rmakon ™sqlÕn œcwn ™j dèmata K…rkhj œrceu, Ó kšn toi kratÕj ¢l£lkVsin kakÕn Ãmar. p£nta dš toi ™ršw ÑlofèŽa d»nea K…rkhj. teÚxei toi kukeî, balšei d' ™n f£rmaka s…tJ:

ODISEEA. CÂNTUL X De-aceea ºi luai cu mine arcul ªi repede-l grãbii sã mã conducã Pe-acelaºi drum. El mi-apucã genunchii Cu mânile-amândouã ºi de mine Se tot ruga ºi-mi cuvânta cu vaiet: «Sã nu mã duci acolo, preamãrite, Silindu-mã, ci las’ sã stau pe-aicea. Doar ºtiu cã nu mai vii nici tu de-acolo ªi nici nu vei aduce pe vreunul Din soþii tãi. Mai bine luãm fuga Cu-ai noºtri de pe-aci. Mai este vreme De-a ocoli nenorocirea noastrã.» Aºa vorbi. Eu mã rãstii la dânsul: «Tu, Evriloh, rãmâi pe loc aicea, Tot bea ºi-mbucã lângã vasul nostru Afund ºi negru. Singur mã voi duce, Cã prea de tot nevoia mã sileºte.» Aºa-i zisei ºi de pe lângã mare, De lângã vas, pornii la deal. Dar iatã, Când eu s-ajung, trecând prin valea sfântã, La casa naltã-a vrãjitoarei Circe, Mi-ieºi nainte Hermes cel cu varga De aur. Pãrea-ntocmai ca un tânãr Cu barba ºi mustaþ-abia mijitã În cea mai mândrã floare-a tinereþii. Luându-mã de mânã-mi zise astfel: «Nenorocite, unde umbli singur, Neºtiutor de þarã, prin coclauri? Cã soþii tãi de-aici, din casa Circei, Închiºi au fost ºi stau acum cu porcii În staul bine-mprejmuit. Ori poate Tu mergi sã-i scoþi? Nu crede cã de-acolo Te-ntorci napoi; pierdut vei fi cu dânºii. Dar eu te voi feri de rãu pe tine; Ia leacul ãsta minunat ºi intrã În casa Circei; numai el putea-va Sã-ndepãrteze-a ta nenorocire.

407 365

370

375

380

385

390

395

400

408

295

300

305

310

315

OD USSEAIS. K ¢ll' oÙd' ïj qšlxai se dun»setai: oÙ g¦r ™£sei f£rmakon ™sqlÒn, Ó toi dèsw, ™ršw d ›kasta. ÐppÒte ken K…rkh s' ™l£sV perim»keŽ ·£bdJ, d¾ tÒte sÝ x…foj ÑxÝ ™russ£menoj par¦ mhroà K…rkV ™paxai éj te kt£menai menea…nwn. ¹ dš s' Øpodde…sasa kel»setai eÙnhqÁnai: œnqa sÝ mhkšt' œpeit' ¢pan»nasqai qeoà eÙn»n, Ôfra kš toi lÚsV q' ˜t£rouj aÙtÒn te kom…ssV: ¢ll¦ kšlesqa… min mak£rwn mšgan Órkon ÑmÒssai m» t… toi aÙtù pÁma kakÕn bouleusšmen ¥llo, m» s' ¢pogumnwqšnta kakÕn kaˆ ¢n»nora q»V.' ìj ¥ra fwn»saj pÒre f£rmakon 'ArgeŽfÒnthj ™k ga…hj ™rÚsaj ka… moi fÚsin aÙtoà œdeixe. ·…zV mn mšlan œske, g£lakti d e‡kelon ¥nqoj: mîlu dš min kalšousi qeo…, calepÕn dš t' ÑrÚssein ¢ndr£si ge qnhto‹si: qeoˆ dš te p£nta dÚnantai. `Erme…aj mn œpeit' ¢pšbh prÕj makrÕn ”Olumpon nÁson ¢n' Øl»essan, ™gë d' ™j dèmata K…rkhj ½Ža: poll¦ dš moi krad…h pÒrfure kiÒnti. œsthn d' e„nˆ qÚrVsi qe©j kalliplok£moio: œnqa st¦j ™bÒhsa, qe¦ dš meu œkluen aÙdÁj. ¹ d' ay' ™xelqoàsa qÚraj êŽxe faein¦j kaˆ k£lei: aÙt¦r ™gën ˜pÒmhn ¢kac»menoj Ãtor. eŒse dš m' e„sagagoàsa ™pˆ qrÒnou ¢rguro»lou, [kaloà daidalšou: ØpÕ d qrÁnuj posˆn Ãen:] teàce dš moi kukeî crusšJ dšpv, Ôfra p…oimi, ™n dš te f£rmakon Âke, kak¦ fronšous' ™nˆ qumù.

ODISEEA. CÂNTUL X Sã-þi spun eu toatã mãestria Circei: Va face-o torocalã ºi-þi va pune Un leac vrãjit în pâne, dar cu asta Ea nu te va putea vrãji pe tine, Cãci nu te lasã leacul bun de pazã Ce eu þi-l dau. Þi-oi spune de-amãnuntul În ce chip sã te porþi. Când Circe asupra-þi Va nãvãli cu varga ei prelungã, Din teacã trage-þi sabia-ascuþitã ªi sai la dânsa gata sã faci moarte. Ea speriatã-atunci o sã te-mbie Cu dânsa sã te culci. Tu patul zânei Sã nu-l dispreþuieºti, de vrei ca slobozi Pe oameni sã þi-i lase ºi de tine Sã poarte grijã. Dar întâi sileºte-o Sã jure jurãmântul cel mai mare Al zeilor, cã n-o sã mai încerce Vrun pocinog mai rãu sã-þi facã þie, Cã dupã ce te va goli de arme, Ea n-o sã moaie inima din tine ªi-a ta virtute.» Zise el ºi-mi dete O buruianã smulsã din þãrânã ªi-mi spuse cum e felul ei: o floare Ca laptele, cu rãdãcinã neagrã, De zei numitã moly, anevoie Sã o dezgroape omul, însã zeii Pot oriºice. Plecã pe urmã Hermes Prin pãduraticul ostrov spre piscul Olimpului, iar eu spre casa Circei ªi inima mi se bãtea pe cale. La poarta zânei cea cu mândre plete Stând, eu strigai. Ea m-auzi ºi-ndatã Ieºind deschise poarta lucitoare ªi mã pofti. Eu trist mersei în urmã, Iar ea mã duse-n casã ºi mã puse Pe jeþ frumos lucrat, bãtut cu þinte, De-argint, sub el cu scãunaº de razim

409

405

410

415

420

425

430

435

410

320

325

330

335

340

345

OD USSEAIS. K aÙt¦r ™peˆ dîkšn te kaˆ œkpion oÙdš m' œqelxe, ·£bdJ peplhgu‹a œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmazen: 'œrceo nàn sufeÒnde, met' ¥llwn lšxo ˜ta…rwn.' ìj f£t', ™gë d' ¥or ÑxÝ ™russ£menoj par¦ mhroà K…rkV ™p»Žxa éj te kt£menai menea…nwn. ¹ d mšga „£cousa Øpšdrame kaˆ l£be goÚnwn ka… m' Ñlofuromšnh œpea pterÒenta proshÚda: 't…j pÒqen e„j ¢ndrîn; pÒqi toi pÒlij ºd tokÁej; qaàm£ m' œcei, æj oÜ ti piën t£de f£rmak' ™qšlcqhj. oÙd g¦r oÙdš tij ¥lloj ¢n¾r t£de f£rmak' ¢nštlh, Ój ke p…V kaˆ prîton ¢me…yetai ›rkoj ÑdÒntwn: soˆ dš tij ™n st»qessin ¢k»lhtoj nÒoj ™st…n. à sÚ g' 'OdusseÚj ™ssi polÚtropoj, Ón tš moi a„eˆ f£sken ™leÚsesqai crusÒrrapij 'ArgeŽfÒnthj, ™k Tro…hj ¢niÒnta qoÍ sÝn nh mela…nV. ¢ll' ¥ge d¾ koleù mn ¥or qšo, nîŽ d' œpeita eÙnÁj ¹metšrhj ™pib»omen, Ôfra migšnte eÙnÍ kaˆ filÒthti pepo…qomen ¢ll»loisin.' ìj œfat', aÙt¦r ™gè min ¢meibÒmenoj prosšeipon: 'ð K…rkh, pîj g£r me kšlV soˆ ½pion enai, ¼ moi sàj mn œqhkaj ™nˆ meg£roisin ˜ta…rouj, aÙtÕn d' ™nq£d' œcousa dolofronšousa keleÚeij ™j q£lamÒn t' „šnai kaˆ sÁj ™pib»menai eÙnÁj, Ôfra me gumnwqšnta kakÕn kaˆ ¢n»nora q»Vj. oÙd' ¨n ™gè g' ™qšloimi teÁj ™pib»menai eÙnÁj, e„ m» moi tla…hj ge, qe£, mšgan Órkon ÑmÒssai, m» t… moi aÙtù pÁma kakÕn bouleusšmen ¥llo.' ìj ™f£mhn, ¹ d' aÙt…k' ¢pèmnuen, æj ™kšleuon.

ODISEEA. CÂNTUL X Picioarelor. Într-un pahar de aur Gãti o torocalã,-n care puse Un leac sã beau, voindu-mi rãu zeiþa. Dar când mi-o-ntinse ºi-o bãui ºi totuºi Fui nevrãjit, lovindu-mã cu joarda, Ea-mi zise: «Du-te-n cocinã acuma ªi culcã-te cu toþi ai tãi tovarãºi». Eu trag din teacã sabia ºi tabãr Asupra-i ca ºi când aº vrea s-o spulber. Ea þipã tare, aleargã ºi-mi cuprinde Genunchii ºi cu vaiet cuvânteazã: «Ce om eºti tu? ªi unde þi-s pãrinþii ªi þara ta? Uimitã sunt cã n-ai fost Vrãjit de leacul cel bãut de tine, Doar biruie puterea lui pe-oricine De cum îl ia ºi peste dinþi îi trece. Tu singur eºti nebiruit de farmec; Pesemne eºti Ulise iscusitul, De care-mi spuse Hermes cel cu varga De aur, cã la-ntorsul lui pe mare Veni-va de la Troia. Dar hai pune-þi În teacã spada ºi-amândoi alãturi Apoi sã ne suim pe patul nostru, Ca dupã ce ne vom iubi-mpreunã S-avem credinþã unul cãtre altul.» Aºa-mi vorbi, iar eu zisei: «O, Circe, De ce te rogi sã fiu blajin cu tine, Când tu în casa ta pe-ai mei tovarãºi I-ai prefãcut în vieri ºi-acum pe mine, Þiindu-mã pe-aici, cu viclenie Mã-mbii sã intru în iatac la tine, Sã ne suim în patu-þi, ca tu astfel, Eu dezarmat fiind, sã faci din mine Un om fãrã curaj ºi bãrbãþie. De patul tãu eu nu vreau sã m-apropii, De nu te-nduri, zeiþo, chiar acuma Sã juri cu jurãmântul cel mai mare

411

440

445

450

455

460

465

470

475

412

350

355

360

365

370

OD USSEAIS. K aÙt¦r ™pe… ·' Ômosšn te teleÚthsšn te tÕn Órkon, kaˆ tÒt' ™gë K…rkhj ™pšbhn perikallšoj eÙnÁj. ¢mf…poloi d' ¥ra te‹oj ™nˆ meg£roisi pšnonto tšssarej, a† oƒ dîma k£ta dr»steirai œasi. g…nontai d' ¥ra ta… g' œk te krhnšwn ¢pÒ t' ¢lsšwn œk q' ƒerîn potamîn, o† t' e„j ¤lade proršousi. t£wn ¹ mn œballe qrÒnois' œni ·»gea kal¦ porfÚrea kaqÚperq', Øpšnerqe d l‹q' Øpšballen: ¹ d' ˜tšrh prop£roiqe qrÒnwn ™t…taine trapšzaj ¢rguršaj, ™pˆ dš sfi t…qei crÚseia k£neia: ¹ d tr…th krhtÁri mel…frona onon ™k…rna ¹dÝn ™n ¢rguršJ, nšme d crÚseia kÚpella: ¹ d tet£rth Ûdwr ™fÒrei kaˆ pàr ¢nškaie pollÕn ØpÕ tr…podi meg£lJ: „a…neto d' Ûdwr. aÙt¦r ™peˆ d¾ zšssen Ûdwr ™nˆ ½nopi calkù, œj ·' ¢s£minqon ›sasa lÒ' ™k tr…podoj meg£loio, qumÁrej ker£sasa, kat¦ kratÒj te kaˆ êmwn, Ôfra moi ™k k£maton qumofqÒron e†leto gu…wn. aÙt¦r ™peˆ loàsšn te kaˆ œcrisen l…p' ™la…J, ¢mfˆ dš me cla‹nan kal¾n b£len ºd citîna, eŒse dš m' e„sagagoàsa ™pˆ qrÒnou ¢rguro»lou, kaloà daidalšou: ØpÕ d qrÁnuj posˆn Ãen: [cšrniba d' ¢mf…poloj procÒJ ™pšceue fšrousa kalÍ cruse…V, Øpr ¢rguršoio lšbhtoj, n…yasqai: par¦ d xest¾n ™t£nusse tr£pezan. s‹ton d' a„do…h tam…h paršqhke fšrousa, e‡data pÒll' ™piqe‹sa, carizomšnh pareÒntwn:]

ODISEEA. CÂNTUL X Cã nu-mi urzeºti vreo altã rãutate.» Aºa-i vorbii. Ea se jurã degrabã Cum eu cerui, ºi numai când jurase ªi încheiase jurãmântul mare, M-am dus la patul strãlucit al Circei. În vremea asta patru slujitoare Se hãrniceau prin locuinþa zânei, Copile de pãduri ºi de izvoare, De sfinte râuri care curg în mare. Din ele una aºternea pe jeþuri Covoare dalbe porfirii deasupra ªi dedesubt pânze de in. A doua Avea de-ntins în faþ-acestor jeþuri Frumoase mese de argint, pe care Punea panere de-aur, iar a treia Într-un ulcior de-argint turna vin dulce ªi împãrþea câte-un pocal de aur. A patra se grãbi s-aducã apã ªi sub cazan un mare foc s-aprindã, De clocotea într-însul lãutoarea. Când fierse apa-n vasul cel de-aramã, Mã puse-n baie, prinse sã mã spele Cu apã din cazan amestecatã Cu cea din cadã, dulce rãcorealã Pe capul meu, pe umeri pânã-mi scoase Din mãdulare truda sleitoare. Când mã lãu ºi cu ulei mã unse, Ea mã-nþoli cu-o mantie-arãtoasã ªi cu un strai de pus desubt. Pe urmã Mã duse-n casã, mã pofti pe scaun Cu þinte de argint, cu flori frumoase ªi cu un scãunaº pentru picioare. Aduse apã de spãlat pe mânã O fatã, în frumos ibric de aur, Pe un lighean de-argint, ca sã mã spele ªi-ntinse-o masã bine lustruitã. Apoi cinstita chelãriþã-aduse

413

480

485

490

495

500

505

510

414

375

380

385

390

395

400

OD USSEAIS. K ™sqšmenai d' ™kšleuen: ™mù d' oÙc ¼ndane qumù, ¢ll' ¼mhn ¢llofronšwn, kak¦ d' Ôsseto qumÒj. K…rkh d' æj ™nÒhsen œm' ¼menon oÙd' ™pˆ s…tJ ce‹raj „£llonta, stugerÕn dš me pšnqoj œconta, ¥gci paristamšnh œpea pterÒenta proshÚda: 't…fq' oÛtwj, 'Oduseà, kat' ¥r' ›zeai soj ¢naÚdJ, qumÕn œdwn, brèmhj d' oÙc ¤pteai oÙd potÁtoj; à tin£ pou dÒlon ¥llon яeai; oÙdš t… se cr¾ deid…men: ½dh g£r toi ¢pèmosa karterÕn Órkon.' ìj œfat', aÙt¦r ™gè min ¢meibÒmenoj prosšeipon: 'ð K…rkh, t…j g£r ken ¢n»r, Öj ™na…simoj e‡h, prˆn tla…h p£ssasqai ™dhtÚoj ºd potÁtoj, prˆn lÚsasq' ˜t£rouj kaˆ ™n Ñfqalmo‹sin „dšsqai; ¢ll' e„ d¾ prÒfrassa pie‹n fagšmen te keleÚeij, làson, †n' Ñfqalmo‹sin ‡dw ™r…hraj ˜ta…rouj.' ìj ™f£mhn, K…rkh d dik meg£roio beb»kei ·£bdon œcous' ™n ceir…, qÚraj d' ¢nšJxe sufeioà, ™k d' œlasen si£loisin ™oikÒtaj ™nneèroisin. oƒ mn œpeit' œsthsan ™nant…oi, ¹ d di' aÙtîn ™rcomšnh pros£leifen ˜k£stJ f£rmakon ¥llo. tîn d' ™k mn melšwn tr…cej œrreon, §j prˆn œfuse f£rmakon oÙlÒmenon, tÒ sfin pÒre pÒtnia K…rkh: ¥ndrej d' ¨y ™gšnonto neèteroi À p£roj Ãsan kaˆ polÝ kall…onej kaˆ me…zonej e„sor£asqai. œgnwsan dš me ke‹noi, œfun t' ™n cersˆn ›kastoj: p©sin d' ƒmerÒeij Øpšdu gÒoj, ¢mfˆ d dîma smerdalšon kon£bize: qe¦ d' ™lšaire kaˆ aÙt». ¹ dš meu ¥gci st©sa proshÚda d‹a qe£wn:

ODISEEA. CÂNTUL X ªi dete pâne ºi bucate multe, Mã omeni cu tot ce-avea-n pãstrare ªi mã pofti zeiþa la mâncare. Eu n-aveam chef ºi stam cuprins de grijã ªi mã temeam de altã pataramã. Dar cum vãzu zeiþa cã stau astfel Cu mânile ne-ntinse la bucate ªi copleºit de o mâhnire mare, S-apropie cu graiuri zburãtoare: «De ce, Ulise, stai aºa ca mutul, Strici inima-þi ºi nu te-atingi de hranã ªi nici de bãuturã? Te temi poate De-o cursã iar? Dar n-avea nici o grijã, Cã þi-am fãcut un jurãmânt amarnic.» Aºa-mi vorbi; eu rãspunsei: «Dar cine, De-o fi om drept, s-ar îndura, o, Circe, Sã stea de hranã ºi de bãuturã Nainte de-a fi oamenii lui slobozi ªi de-a-i vedea în faþã? Dacã totuºi Mã-mbii cu dinadins sã stau la masã, Sloboade-mi soþii dragi, sã-i vãd cu ochii.» Aºa zisei. Cu varga-n mânã Circe Ieºi din casã ºi deschise uºa Coteþului ºi scoase pe tovarãºi Ce semãnau cu vieri de nouã vremuri. Ei dupã asta-n faþã-i toþi stãturã. Ea între dânºii se purtã ºi-i unse C-un leac deosebit pe fiecare, ªi de pe trupul lor curgea tot pãrul Crescut dupã unsoarea-afurisitã Ce le-o dãduse Circe vrãjitoarea. Iar oamenii deodatã se fãcurã Mai tineri, ºi mai mari, ºi mult mai mândri De cum erau nainte. Ei pe mine M-au cunoscut ºi m-au luat de mânã ªi i-a pãlit un dor ºi-un plâns cu hohot, De rãsuna vârtos întreg palatul,

415

515

520

525

530

535

540

545

416

405

410

415

420

425

OD USSEAIS. K 'diogenj Laerti£dh, polum»can' 'Odusseà, œrceo nàn ™pˆ nÁa qo¾n kaˆ q‹na qal£sshj. nÁa mn ¨r p£mprwton ™rÚssate ½peirÒnde, kt»mata d' ™n sp»essi pel£ssate Ópla te p£nta: aÙtÕj d' ¨y „šnai kaˆ ¥gein ™r…hraj ˜ta…rouj.' ìj œfat', aÙt¦r ™mo… g' ™pepe…qeto qumÕj ¢g»nwr, bÁn d' „šnai ™pˆ nÁa qo¾n kaˆ q‹na qal£sshj. eáron œpeit' ™pˆ nh qoÍ ™r…hraj ˜ta…rouj o‡ktr' Ñlofuromšnouj, qalerÕn kat¦ d£kru cšontaj. æj d' Óte ¥grauloi pÒriej perˆ boàj ¢gela…aj, ™lqoÚsaj ™j kÒpron, ™p¾n bot£nhj koršswntai, p©sai ¤ma ska…rousin ™nant…ai: oÙd' œti shkoˆ ‡scous', ¢ll' ¡dinÕn mukèmenai ¢mfiqšousi mhtšraj: ìj ™m ke‹noi, ™peˆ ‡don Ñfqalmo‹si, dakruÒentej œcunto: dÒkhse d' ¥ra sf…si qumÕj ìj œmen, æj e„ patr…d' ƒko…ato kaˆ pÒlin aÙt¾n trhce…hj 'Iq£khj, †na t' œtrafon ºd' ™gšnonto: ka… m' ÑlofurÒmenoi œpea pterÒenta proshÚdwn: 'soˆ mn nost»santi, diotrefšj, ìj ™c£rhmen, æj e‡ t' e„j 'Iq£khn ¢fiko…meqa patr…da ga‹an: ¢ll' ¥ge, tîn ¥llwn ˜t£rwn kat£lexon Ôleqron.' ìj œfan, aÙt¦r ™gë prosšfhn malako‹s' ™pšessi: 'nÁa mn ¨r p£mprwton ™rÚssomen ½peirÒnde, kt»mata d' ™n sp»essi pel£ssomen Ópla te p£nta: aÙtoˆ d' ÑtrÚnesqe ™moˆ ¤ma p£ntej ›pesqai, Ôfra ‡dhq' ˜t£rouj ƒero‹s' ™n dèmasi K…rkhj p…nontaj kaˆ œdontaj: ™phetanÕn g¦r œcousin.' ìj ™f£mhn, oƒ d' ðka ™mo‹s' ™pšessi p…qonto:

ODISEEA. CÂNTUL X De-a fost chiar ºi zeiþa-nduioºatã. S-apropie de mine-atunci ºi astfel Îmi zise dânsa, fala între zâne: «Tu, preamãrite fiu al lui Laerte, Preaiscusite meºtere Ulise, Coboarã-te la vas pe prundul mãrii ªi la iedec întâi sã trageþi vasul ªi-n peºterã v-adãpostiþi avutul Cu toatã zestrea vasului ºi iute Sã vii napoi, s-aduci ºi pe tovarãºi». Aºa-mi grãi. ªi inima-mi bãrbatã La-ndemnul ei a fost înduplecatã. ªi mã grãbii spre vas, pe prundul mãrii; Gãsii aci pe dragii mei tovarãºi, Plângeau duios, vãrsau un râu de lacrimi, Precum viþeii, când la þarc sãtule De la pãºuni vin vacile la þarã, Le ies nainte ºi cu toþii zburdã, ªi nu-i încape-ocolul, sar ºi-aleargã Pe lângã muma lor mugind într-una, Aºa ºi soþii mei, când mã vãzurã, Plângând spre mine toþi se repezirã; ªi-nchipuiau cã ºi sosirã-n þarã ªi în cetatea þãrii lor pietroase Pe unde se nãscurã ºi crescurã, ªi-mi cuvântarã cu-ochii plini de lacrimi: «Mãria-ta, aºa ne bucurarãm De-a ta venire, parcã ne-nturnarãm Napoi acasã pe pãmântul nostru. Dar spune cum ceilalþi ortaci pierirã?» Eu blând le rãspunsei la întrebare: «Întâi pe prund corabia sã tragem ªi-n peºterã sã ne-ndosim avutul ªi toatã zestrea vasului. Pe urmã Daþi zor mai iute sã veniþi cu mine Ca sã vedeþi cu toþii pe tovarãºi

417 550

555

560

565

570

575

580

585

418

430

435

440

445

450

455

OD USSEAIS. K EÙrÚlocoj dš moi ooj ™rÚkake p£ntaj ˜ta…rouj [ka… sfeaj fwn»saj œpea pterÒenta proshÚda:] '« deilo…, pÒs' ‡men; t… kakîn ƒme…rete toÚtwn; K…rkhj ™j mšgaron katab»menai, ¼ ken ¤pantaj À sàj º lÚkouj poi»setai º lšontaj, o† kšn oƒ mšga dîma ful£ssoimen kaˆ ¢n£gkV, éj per KÚklwy ›rx', Óte oƒ mšssaulon †konto ¹mšteroi ›taroi, sÝn d' Ð qrasÝj e†pet' 'OdusseÚj: toÚtou g¦r kaˆ ke‹noi ¢tasqal…Vsin Ôlonto.' ìj œfat', aÙt¦r ™gè ge met¦ fresˆ merm»rixa, spass£menoj tanÚhkej ¥or pacšoj par¦ mhroà, tù oƒ ¢potm»xaj kefal¾n oâd£sde pel£ssai, kaˆ phù per ™Ònti m£la scedÒn: ¢ll£ m' ˜ta‹roi meilic…ois' ™pšessin ™r»tuon ¥lloqen ¥lloj: 'diogenšj, toàton mn ™£somen, e„ sÝ keleÚeij, aÙtoà p¦r nh te mšnein kaˆ nÁa œrusqai: ¹m‹n d' ¹gemÒneu' ƒer¦ prÕj dèmata K…rkhj.' ìj f£menoi par¦ nhÕj ¢n»Žon ºd qal£sshj. oÙd mn EÙrÚlocoj ko…lV par¦ nh lšleipto, ¢ll' œpet': œddeisen g¦r ™m¾n œkpaglon ™nip»n. tÒfra d toÝj ¥llouj ˜t£rouj ™n dèmasi K…rkh ™ndukšwj loàsšn te kaˆ œcrisen l…p' ™la…J, ¢mfˆ d' ¥ra cla…naj oÜlaj b£len ºd citînaj: dainumšnouj d' eâ p£ntaj ™feÚromen ™n meg£roisin. oƒ d' ™peˆ ¢ll»louj edon fr£ssantÒ t' ™s£nta, kla‹on ÑdurÒmenoi, perˆ d stenac…zeto dîma. ¹ dš meu ¥gci st©sa proshÚda d‹a qe£wn: ['diogenj Laerti£dh, polum»can' 'Odusseà,]

ODISEEA. CÂNTUL X Cum beau ºi ospãteazã în locaºul Zeiesc al Circei ºi-au belºug de toate.» Aºa vorbii, ºi-ndatã m-ascultarã, Doar Evriloh i-opri pe toþi ºi zise: «Ah, vai de noi sãracii! Unde mergem? De ce voiþi nenorocirea asta, La curtea Circei sã vã daþi devale? Cã vieri sau lupi ori lei din voi va face, Ca noi cu sila sã-i pãzim conacul. Aºa fãcu ciclopul, când ai noºtri La stâna lui intrarã cu Ulise Cel îndrãzneþ, ºi din a lui prostie Pierirã ºi ei, bieþii.» Asta zise ªi cugetai din teacã, de la coapsã, Sã-mi trag odatã sabia cea lungã ªi capul sã-i rãtez ºi jos pe glie Sã-l las rostogolit, mãcar cã dânsul Era cu mine înrudit de-aproape. Dar soþii mei se puserã-mpotrivã ªi mã-mpãcarã-aºa cu vorbe blânde: «Mãria-ta, noi sã-l lãsãm pe dânsul Aici pe mal sã privegheze vasul, De te-nvoieºti, iar pe noi toþi tu du-ne La casa sfânt-a Circei». Cum grãirã, La deal o ºi pornirã dinspre mare. Dar nici chiar Evriloh nu stete-n urmã La mare singur, ci veni-mpreunã Temându-se de-ameninþarea-mi cruntã. La curtea ei într-asta puse Circe Sã spele cu-ngrijire ºi sã ungã Cu mirodenii grase pe tovarãºi, Cu straie sã-i îmbrace ºi cu mantii De lânã moale. La sosirea noastrã Pe toþi la masã-n salã-i nimerirãm Benchetuind. Cum se vãzurã soþii ªi-ºi spuserã pãþaniile toate, Plângeau cu vaiet, de vuia palatul,

419

590

595

600

605

610

615

620

420

460

465

470

475

480

OD USSEAIS. K mhkšti nàn qalerÕn gÒon Ôrnute: oda kaˆ aÙt», ºmn Ós' ™n pÒntJ p£qet' ¥lgea „cquÒenti, ºd' Ós' ¢n£rsioi ¥ndrej ™dhl»sant' ™pˆ cšrsou. ¢ll' ¥get' ™sq…ete brèmhn kaˆ p…nete onon, e„j Ó ken aâtij qumÕn ™nˆ st»qessi l£bhte, oŒon Óte prètiston ™le…pete patr…da ga‹an trhce…hj 'Iq£khj: nàn d' ¢skelšej kaˆ ¥qumoi, a„n ¥lhj calepÁj memnhmšnoi: oÙdš poq' Ûmin qumÕj ™n eÙfrosÚnV, ™peˆ à m£la poll¦ pšpasqe.' ìj œfaq', ¹m‹n d' aât' ™pepe…qeto qumÕj ¢g»nwr. œnqa mn ½mata p£nta telesfÒron e„j ™niautÕn ¼meqa, dainÚmenoi krša t' ¥speta kaˆ mšqu ¹dÚ: ¢ll' Óte d» ·' ™niautÕj œhn, perˆ d' œtrapon ïrai, [mhnîn fqinÒntwn, perˆ d' ½mata makr¦ telšsqh,] kaˆ tÒte m' ™kkalšsantej œfan ™r…hrej ˜ta‹roi: 'daimÒni', ½dh nàn mimnÇskeo patr…doj a‡hj, e‡ toi qšsfatÒn ™sti sawqÁnai kaˆ ƒkšsqai okon ™ãkt…menon kaˆ s¾n ™j patr…da ga‹an.' [ìj œfan, aÙt¦r ™mo… g' ™pepe…qeto qumÕj ¢g»nwr. ìj tÒte mn prÒpan Ãmar ™j ºšlion katadÚnta ¼meqa, dainÚmenoi krša t' ¥speta kaˆ mšqu ¹dÚ. Ãmoj d' ºšlioj katšdu kaˆ ™pˆ knšfaj Ãlqen, oƒ mn koim»santo kat¦ mšgara skiÒenta.] aÙt¦r ™gë K…rkhj ™pib¦j perikallšoj eÙnÁj goÚnwn ™llit£neusa, qe¦ dš meu œkluen aÙdÁj, [ka… min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚdwn:] 'ð K…rkh, tšlesÒn moi ØpÒscesin, ¼n per Øpšsthj, o‡kade pemyšmenai: qumÕj dš moi œssutai ½dh

ODISEEA. CÂNTUL X S-apropie ºi-mi zise-atunci zeiþa: «Tu, preamãrite fiu al lui Laerte, Preaiscusite meºtere Ulise, Lãsaþi acum jãlania. ªi eu ºtiu Ce greu aþi dus pe mare, ce necazuri ªi pe uscat duºmanii vã fãcurã. Deci hai mâncaþi ºi beþi, ca iar sã prindeþi Curaj, s-aveþi tãrie ca pe vremea Când voi plecarãþi de la vatra voastrã, Din asprul vostru plai. Acuma sunteþi Lipsiþi de vlagã ºi de bãrbãþie, Cã nu-ncetaþi aminte sã v-aduceþi De-a voastrã-anevoioasã pribegie, Cãci prea v-au fost necazurile multe.» Aºa vorbi. ªi inima bãrbatã De vorba ei ne-a fost înduplecatã. Un an întreg rãmaserãm acolo ªi ne-ospãtarãm cu belºug de carne ªi cu vin dulce. Când se scurse anul ªi se rotirã vremi ºi luni trecurã ªi zile lungi venirã iar, iubiþii Tovarãºi mã chemarã ºi-mi grãirã: «Nenorocite, nu uita de þara Pãrinþilor, de þi-i menit cu viaþã Sã poþi scãpa ºi sã ajungi odatã La casa ta cea naltã, la moºie». ªi inima cu spusa mi-o muiarã. ªezurãm noi atunci, ºi cât e ziua De mare pânã-n searã ne-ospãtarãm Cu mult prisos de carne, cu vin dulce. Dar prin amurg, când soarele-asfinþise, Ei adormirã-n sala cea umbroasã, Iar eu am mers la patul dalb al Circei ªi-mbrãþiºându-i rugãtor genunchii Zisei în ascultarea ei: «O, Circe,

421

625

630

635

640

645

650

655

422 485

490

495

500

505

510

OD USSEAIS. K ºd' ¥llwn ˜t£rwn, o† meu fqinÚqousi f…lon kÁr ¢mf' œm' ÑdurÒmenoi, Óte pou sÚ ge nÒsfi gšnhai.' ìj ™f£mhn, ¹ d' aÙt…k' ¢me…beto d‹a qe£wn: 'diogenj Laerti£dh, polum»can' 'Odusseà, mhkšti nàn ¢škontej ™mù ™nˆ m…mnete o‡kJ. ¢ll' ¥llhn cr¾ prîton ÐdÕn telšsai kaˆ ƒkšsqai e„j 'Adao dÒmouj kaˆ ™painÁj Persefone…hj yucÍ crhsomšnouj Qhba…ou Teires…ao, m£ntioj ¢laoà, toà te fršnej œmpedo… e„si: tù kaˆ teqnhîti nÒon pÒre PersefÒneia o‡J pepnàsqai: toˆ d skiaˆ ¢ssousin.' ìj œfat', aÙt¦r ™mo… ge katekl£sqh f…lon Ãtor: kla‹on d' ™n lecšessi kaq»menoj, oÙdš nÚ moi kÁr ½qel' œti zèein kaˆ Ðr©n f£oj ºel…oio. aÙt¦r ™peˆ kla…wn te kulindÒmenÒj te koršsqhn, kaˆ tÒte d» min œpessin ¢meibÒmenoj prosšeipon: 'ð K…rkh, t…j g¦r taÚthn ÐdÕn ¹gemoneÚsei; e„j ”AŽdoj d' oÜ pè tij ¢f…keto nh mela…nV.' ìj ™f£mhn, ¹ d' aÙt…k' ¢me…beto d‹a qe£wn: ['diogenj Laerti£dh, polum»can' 'Odusseà,] m» t… toi ¹gemÒnoj ge poq¾ par¦ nh melšsqw: ƒstÕn d st»saj ¢n£ q' ƒst…a leuk¦ pet£ssaj Âsqai: t¾n dš kš toi pnoi¾ boršao fšrVsin. ¢ll' ÐpÒt' ¨n d¾ nh di' 'Wkeano‹o per»sVj, œnq' ¢kt» te l£ceia kaˆ ¥lsea Persefone…hj makra… t' a‡geiroi kaˆ „tšai çles…karpoi, nÁa mn aÙtoà kšlsai ™p' 'Wkeanù baqud…nV,

ODISEEA. CÂNTUL X Te rog sã faci aºa cum juruiseºi ªi sã mã laºi sã plec la mine-acasã, Cã nu mai pot nici eu, nici bieþii oameni Ai mei care mã-nconjurã pe mine ªi inima-mi tot frâng cu jãluitul Când tu te depãrtezi». La vorba asta, Ea, zâna între zâne, – aºa îmi zise: «Preaiscusite nobile Ulise, La mine aici cu sila nu rãmâneþi. Dar mai nainte catã voi s-o-ntindeþi Pe-o altã cale, sã intraþi în lumea Cealaltã, la împãrãþia morþii. Acolo unde-mpãrãþeºte Pluton ªi Persefona, crâncena zeiþã, Ca sã-ntrebaþi nemuritorul suflet Al mortului din Teba Tiresias, Prorocul orb ºi-ntreg la minte, care, Deºi e mort, e dat de zâna morþii Tot firoscos ºi înþelept sã fie, Pe când ceilalþi ca niºte umbre zboarã.» Aºa vorbi. ªi inima mi-o frânse. ªezui în pat ºi mã pornii a plânge ªi silã mai mi-era mie de viaþã ªi de lumina soarelui. La urmã, Sãtul de tânguire ºi de zbucium, Zeiþei rãspunsei: «Dar cine oare Mã va povãþui la drum, o, Circe? Cã nici un vas cãlãtorind pe mare N-ajunse încã pe tãrâmul morþii.» ªi-ndatã cum vorbii ea-mi zise mie: «Preaiscusite nobile Ulise, De cãlãuzã þie sã nu-þi pese. Catargu-nalþã,-ntinde pânze albe ªi stai aºa. Un vânt de miazãnoapte Corabia þi-o va mâna pe valuri. Dar când vei trece râul Oceanul Pe unde-i malul scund ºi-a Persefonei

423

660

665

670

675

680

685

690

424

515

520

525

530

535

OD USSEAIS. K aÙtÕj d' e„j 'Adew „šnai dÒmon eÙrèenta. œnqa mn e„j 'Acšronta Puriflegšqwn te ·šousi KèkutÒj q', Öj d¾ StugÕj ÛdatÒj ™stin ¢porrèx, pštrh te xÚnes…j te dÚw potamîn ™ridoÚpwn: œnqa d' œpeiq', ¼rwj, crimfqeˆj pšlaj, éj se keleÚw, bÒqron ÑrÚxai Óson te pugoÚsion œnqa kaˆ œnqa, ¢mf' aÙtù d co¾n ce‹sqai p©sin nekÚessi, prîta melikr»tJ, metšpeita d ¹dšŽ o‡nJ, tÕ tr…ton aâq' Ûdati: ™pˆ d' ¥lfita leuk¦ palÚnein. poll¦ d gounoàsqai nekÚwn ¢menhn¦ k£rhna, ™lqën e„j 'Iq£khn ste‹ran boàn, ¼ tij ¢r…sth, ·šxein ™n meg£roisi pur»n t' ™mplhsšmen ™sqlîn, Teires…V d' ¢p£neuqen Ԏn ƒereusšmen o‡J pammšlan', Öj m»loisi metapršpei Ømetšroisin. aÙt¦r ™p¾n eÙcÍsi l…sV klut¦ œqnea nekrîn, œnq' Ԏn ¢rneiÕn ·šzein qÁlÚn te mšlainan e„j ”Ereboj stršyaj, aÙtÕj d' ¢ponÒsfi trapšsqai ƒšmenoj potamo‹o ·o£wn: œnqa d pollaˆ yucaˆ ™leÚsontai nekÚwn katateqnhètwn. d¾ tÒt' œpeiq' ˜t£roisin ™potrànai kaˆ ¢nîxai mÁla, t¦ d¾ kat£keit' ™sfagmšna nhlšŽ calkù, de…rantaj katakÁai, ™peÚxasqai d qeo‹sin, „fq…mJ t' 'AdV kaˆ ™painÍ Persefone…V: aÙtÕj d x…foj ÑxÝ ™russ£menoj par¦ mhroà Âsqai, mhd ™©n nekÚwn ¢menhn¦ k£rhna a†matoj ¥sson ‡men prˆn Teires…ao puqšsqai. œnqa toi aÙt…ka m£ntij ™leÚsetai, Ôrcame laîn, Ój kšn toi e‡pVsin ÐdÕn kaˆ mštra keleÚqou

ODISEEA. CÂNTUL X Dumbravã cu plopi mari, cu sãlcii sterpe, Opreºte-þi vasul pe Ocean ºi du-te Tu singur în locaºul trist ºi umed Al zeului din iad. Piriflegèton ªi braþul apei Stixului, Cocitul, Acolo curg în Aheront. O stâncã Stã la-mbucarea celor douã râuri Clocotitoare. Urcã-te pe-acolo ªi fã aºa cum te-oi-nvãþa, viteze. Sã sapi o groapã ca de-un cot în cruce ªi morþilor sã-nchini într-însa paos. Întâi sã fie mied, apoi vin dulce ªi al treilea tot apã. Peste ele Fãinã albã sã presari. Pe urmã Sã tot te rogi de þestele deºerte A morþilor, sã jurui cã-n Itaca Sosind, le vei jertfi la tine-acasã, O vacã stearpã, vita cea mai bunã, ªi pe altar le vei ticsi tot felul De bunãtãþi ºi cã lui Tiresias Deosebit jertfi-vei un berbece Cu totul negru, fala turmei voastre. Iar dupã ce te vei ruga de morþii Vestiþi ca oameni, un berbece-njunghe ªi-o oaie neagrã, capul lor întoarce Spre beznã, iar tu du-te mai încolo Spre valurile râului cel mare. Aci veni-vor morþii cu duiumul. Dã zor atunci ca vitele-njunghiate ªi-ntinse jos sã le jupoaie soþii ªi sã le ardã. Rugi apoi înalþã Cumplitei Persefona ºi lui Pluton Puternicul. Iar tu de lângã coapsã Sã tragi din teacã sabia-ascuþitã Sã nu dai voie þestelor deºerte A morþilor de sânge sã s-atingã Nainte de-a-ntreba pe Tiresias.

425 695

700

705

710

715

720

725

730

426 540

545

550

555

560

565

OD USSEAIS. K nÒston q', æj ™pˆ pÒnton ™leÚseai „cquÒenta.' ìj œfat', aÙt…ka d crusÒqronoj ½luqen 'Hèj. ¢mfˆ dš me cla‹n£n te citîn£ te e†mata ›ssen: aÙt¾ d' ¢rgÚfeon f©roj mšga ›nnuto nÚmfh, leptÕn kaˆ car…en, perˆ d zènhn b£let' „xu‹ kal¾n cruse…hn, kefalÍ d' ™pšqhke kalÚptrhn. aÙt¦r ™gë di¦ dèmat' „ën êtrunon ˜ta…rouj meilic…ois' ™pšessi parastadÕn ¥ndra ›kaston: 'mhkšti nàn eÛdontej ¢wte‹te glukÝn Ûpnon, ¢ll' ‡omen: d¾ g£r moi ™pšfrade pÒtnia K…rkh.' ìj ™f£mhn, to‹sin d' ™pepe…qeto qumÕj ¢g»nwr. oÙd mn oÙd' œnqen per ¢p»monaj Ãgon ˜ta…rouj. 'Elp»nwr dš tij œske neètatoj, oÜte ti l…hn ¥lkimoj ™n polšmJ oÜte fresˆn Îsin ¢rhrèj, Ój moi ¥neuq' ˜t£rwn ƒero‹s' ™n dèmasi K…rkhj, yÚceoj ƒme…rwn, katelšxato o„nobare…wn: kinumšnwn d' ˜t£rwn Ómadon kaˆ doàpon ¢koÚsaj ™xap…nhj ¢nÒrouse kaˆ ™kl£qeto fresˆn Îsin ¥yorron katabÁnai „ën ™j kl…maka makr»n, ¢ll¦ katantikrÝ tšgeoj pšsen: ™k dš oƒ aÙc¾n ¢strag£lwn ™£gh, yuc¾ d' ”AŽdÒsde katÁlqen. ™rcomšnoisi d to‹sin ™gë met¦ màqon œeipon: 'f£sqe nÚ pou okÒnde f…lhn ™j patr…da ga‹an œrcesq': ¥llhn d' Âmin ÐdÕn tekm»rato K…rkh e„j 'Adao dÒmouj kaˆ ™painÁj Persefone…hj yucÍ crhsomšnouj qhba…ou Teires…ao.'

ODISEEA. CÂNTUL X La tine-atunci, fruntaºule-ntre oameni, Prorocu-ndatã va veni sã-þi spuie Ce cale-ai de bãtut ºi cât de lungã ªi cum va fi întorsul tãu pe mare.» Aºa-mi grãi. ªi-a zorilor zeiþã Pe tron de aur rãsãri în zare. Iar zâna mã pofti sã-mbrac veºminte, Manta ºi strai, în vreme ce ea-ºi puse O rochie mare, albã ºi subþire ªi plinã de mândreþe. Mai încinse Un brâu frumos de aur ºi-o maramã Ea-ºi potrivi pe cap. Eu dup-aceea Mersei prin casã ºi-ndemnai de-aproape Cu grai blajin pe toþi ai mei tovarãºi: «Destul v-aþi odihnit cu somnul dulce. Sã mergem, cã de-acum avem noi sfatul Mãritei Circe». Aºa zisei, ºi-ndatã Se-nduplecarã-n sinea lor bãrbatã. Dar nici de-acolo nu-i dusei cu mine Nevãtãmaþi pe bieþii mei tovarãºi. Era-ntre ei Elpènor cel mai tânãr, Nici prea rãzboinic, nici întreg la minte. El se rãzni de soþii lui ºi-n casa Cea sfânt-a Circei adormi deoparte Umblând dupã rãcoare, cãci fusese Îngreuiat de vin. Trezit de larma ªi vuietul tovarãºilor care Porneau la drum, el se sculã deodatã, Uitã s-o ia napoi pe scara naltã ªi apucând pe-acoperiºul casei, De sus cãzu în cap ºi-ºi rupse gâtul La-ncheieturi ºi sufletu-i se duse Pe cealaltã lume. La plecare Eu cuvântai iubiþilor tovarãºi: «Voi socotiþi cã noi plecãm acasã La noi în þarã. Dar din partea Circei Ni-i datã altã cale, spre locaºul

427

735

740

745

750

755

760

765

428

570

OD USSEAIS. K ìj ™f£mhn, to‹sin d katekl£sqh f…lon Ãtor, ˜zÒmenoi d kat' aâqi gÒwn t…llontÒ te ca…taj: ¢ll' oÙ g£r tij prÁxij ™g…neto muromšnoisin. ¢ll' Óte d» ·' ™pˆ nÁa qo¾n kaˆ q‹na qal£sshj Éomen ¢cnÚmenoi, qalerÕn kat¦ d£kru cšontej, tÒfra d' ¥r' o„comšnh K…rkh par¦ nh mela…nV ¢rneiÕn katšdhsen Ԏn qÁlÚn te mšlainan, ·e‹a parexelqoàsa: t…j ¨n qeÕn oÙk ™qšlonta Ñfqalmo‹sin ‡doit' À œnq' À œnqa kiÒnta;

ODISEEA. CÂNTUL X Cumplitei Persefona ºi-al lui Pluton, Ca sufletul lui Tiresias, mortul Teban, sã întrebãm.» Ei auzirã ªi inima de jale li se frânse, ªi stau pe loc, se vãietau ºi pãrul ªi-l tot smulgeau, dar bocetul ºi plânsul Nu foloseau nimic. O apucarãm Spre vasul nostru ºi la mal sosirãm Îndureraþi, cu ochii plini de lacrimi. În vremea asta lângã vasul negru Legã o oaie neagrã ºi-un berbece Zeiþa Circe, care nevãzutã Uºor pe lângã noi se furiºase, Cãci cine poate pe un zeu sã-l vadã Cu ochii lui, de nu vrea însuºi zeul, Când el se poartã-ncoace sau încolo?

429

770

775

780

ODUSSEIAS L

5

10

15

20

AÙt¦r ™pe… ·' ™pˆ nÁa kat»lqomen ºd q£lassan, nÁa mn ¨r p£mprwton ™rÚssamen e„j ¤la d‹an, ™n d' ƒstÕn tiqšmesqa kaˆ ƒst…a nh mela…nV, ™n d t¦ mÁla labÒntej ™b»samen, ¨n d kaˆ aÙtoˆ ba…nomen ¢cnÚmenoi, qalerÕn kat¦ d£kru cšontej. ¹m‹n d' aâ katÒpisqe neÕj kuanopróroio ‡kmenon oâron †ei plhs…stion, ™sqlÕn ˜ta‹ron, K…rkh ™ãplÒkamoj, dein¾ qeÕj aÙd»essa. ¹me‹j d' Ópla ›kasta ponhs£menoi kat¦ nÁa ¼meqa: t¾n d' ¥nemÒj te kubern»thj t' ‡qune. tÁj d panhmer…hj tštaq' ƒst…a pontoporoÚshj. dÚsetÒ t' ºšlioj skiÒwntÒ te p©sai ¢guia…: ¹ d' ™j pe…raq' †kane baqurrÒou 'Wkeano‹o. œnqa d Kimmer…wn ¢ndrîn dÁmÒj te pÒlij te, ºšri kaˆ nefšlV kekalummšnoi: oÙdš pot' aÙtoÝj 'Hšlioj fašqwn katadšrketai ¢kt…nessin, oÜq' ÐpÒt' ¨n ste…cVsi prÕj oÙranÕn ¢sterÒenta, oÜq' Ót' ¨n ¨y ™pˆ ga‹an ¢p' oÙranÒqen protr£phtai, ¢ll' ™pˆ nÝx Ñlo¾ tštatai deilo‹si broto‹si. nÁa mn œnq' ™lqÒntej ™kšlsamen, ™k d t¦ mÁla eƒlÒmeq': aÙtoˆ d' aâte par¦ ·Òon 'Wkeano‹o Éomen, Ôfr' ™j cîron ¢fikÒmeq', Ön fr£se K…rkh. œnq' ƒer»Ža mn Perim»dhj EÙrÚlocÒj te œscon: ™gë d' ¥or ÑxÝ ™russ£menoj par¦ mhroà

Cântul XI

Iar când am fost la vas pe lângã mare, Întâi pe apã lunecarãm vasul, Îi puserãm catargul cu vintrele ªi vitele luând apoi intrarãm ªi noi mâhniþi, cu ochii uzi de lacrimi. De dupã vasul cel cu botul negru Cuvântãtoarea, vajnica zeiþã Cu pãr de aur, Circe, ne trimise Un vânt prielnic umflãtor de pânze, Soþ bun de drum. Iar noi, dup-aºezarea Dichisurilor toate-ale corãbiei, Stam liniºtiþi. Doar vântul ºi cârmaciul Mânau pe mare vasul. Cât e ziua Cu pânzele destinse vãsuirãm. La urmã soarele-asfinþi ºi toate Cãrãrile din lume s-adumbrirã. Ajunserãm la capãtul de ape Pe-afundul Ocean, unde-i cetatea Poporului cimerian, de-a pururi Învãluit în ceaþã ºi-ntuneric, Cã-n veci nu-l vede luminosul soare, Când el spre cerul înstelat se suie ªi spre pãmânt la vale se coboarã, Ci beznã urgisitã cotropeºte Pe bieþii muritori. Sosind acolo Cu vasul, poposirãm. Ne luarãm Nãmaiele cu noi ºi-o apucarãm Pe lângã Ocean pânã ce furãm La locul unde ne spusese Circe. Acolo Evriloh ºi Perimede Þinurã cele douã jertfe-aduse. Eu sabia-mi trãsei atunci din teacã,

5

10

15

20

25

30

432 25

30

35

40

45

50

OD USSEAIS. L bÒqron Ôrux' Ósson te pugoÚsion œnqa kaˆ œnqa, ¢mf' aÙtù d co¾n ceÒmhn p©sin nekÚessi, prîta melikr»tJ, metšpeita d ¹dšŽ o‡nJ, tÕ tr…ton aâq' Ûdati: ™pˆ d' ¥lfita leuk¦ p£lunon. poll¦ d gounoÚmhn nekÚwn ¢menhn¦ k£rhna, ™lqën e„j 'Iq£khn ste‹ran boàn, ¼ tij ¢r…sth, ·šxein ™n meg£roisi pur»n t' ™mplhsšmen ™sqlîn, Teires…V d' ¢p£neuqen Ԏn ƒereusšmen o‡J pammšlan', Öj m»loisi metapršpei ¹metšroisi. toÝj d' ™peˆ eÙcwlÍsi litÍs… te, œqnea nekrîn, ™llis£mhn, t¦ d mÁla labën ¢pedeirotÒmhsa ™j bÒqron, ·še d' aŒma kelainefšj: aƒ d' ¢gšronto yucaˆ Øpx 'Eršbeuj nekÚwn katateqnhètwn: nÚmfai t' ºqeo… te polÚtlhto… te gšrontej parqenika… t' ¢talaˆ neopenqša qumÕn œcousai, polloˆ d' oÙt£menoi calk»resin ™gce…Vsin, ¥ndrej ¢rhfatoi, bebrotwmšna teÚce' œcontej: o‰ polloˆ perˆ bÒqron ™fo…twn ¥lloqen ¥lloj qespes…V „acÍ: ™m d clwrÕn dšoj Èrei. d¾ tÒt' œpeiq' ˜t£roisin ™potrÚnaj ™kšleusa mÁla, t¦ d¾ katškeit' ™sfagmšna nhlšŽ calkù, de…rantaj katakÁai, ™peÚxasqai d qeo‹sin, „fq…mJ t' 'AdV kaˆ ™painÍ Persefone…V: aÙtÕj d x…foj ÑxÝ ™russ£menoj par¦ mhroà ¼mhn oÙd' e‡wn nekÚwn ¢menhn¦ k£rhna a†matoj ¥sson ‡men prˆn Teires…ao puqšsqai. prèth d yuc¾ 'Elp»noroj Ãlqen ˜ta…rou:

ODISEEA. CÂNTUL XI Sãpai o groapã de un cot în cruce ªi morþilor turnai într-însa paos: Nainte fuse mied, apoi vin dulce ªi dup-aceea apã. Peste ele Fãinã albã presãrai. Pe urmã Mã tot rugai de þestele deºerte A morþilor, le juruii cã-n þarã Sosind, le voi jertfi la mine-acasã O vacã stearpã, vita cea mai bunã, ªi pe altar le voi ticsi tot felul De bunãtãþi ºi cã lui Tiresias Deosebit jertfi-voi un berbece Cu totul negru, fala turmei noastre. Iar când urai ºi mã rugai acolo Noroadelor de umbre, pusei mâna Pe oi ºi le-njunghiai în groap-aceea, ªi ciuruia într-însa sânge negru. Atunci din beznã s-adunã mulþime De suflete de morþi, feciori, neveste, Moºnegi sãrmani ºi fragede copile Cu pieptul de curând cuprins de jale ªi mulþi strãpunºi de suliþi ferecate, Bãrbaþi rãpuºi în luptã, toþi cu arme Însângerate. Se-mbulzeau spre groapã Roind de pretutindeni cu un vuiet Asurzitor. Îngãlbenii de spaimã. Zorii atunci ca vitele-njunghiate ªi-ntinse jos sã le jupoaie soþii ªi sã le ardã, rugi apoi sã-nalþe Cumplitei Persefona ºi lui Pluton Puternicul, iar eu de pe la coapsã Scosei din teacã sabie-ascuþitã ªi nu dam voie þestelor deºerte A morþilor de sânge sã s-atingã Nainte ca sã-ntreb pe Tiresias. Întâi s-apropie de mine umbra Tovarãºului meu Elpènor, care

433

35

40

45

50

55

60

65

434

55

60

65

70

75

OD USSEAIS. L oÙ g£r pw ™tšqapto ØpÕ cqonÕj eÙruode…hj: sîma g¦r ™n K…rkhj meg£rJ katele…pomen ¹me‹j ¥klauton kaˆ ¥qapton, ™peˆ pÒnoj ¥lloj œpeige. tÕn mn ™gë d£krusa „dën ™lšhs£ te qumù ka… min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚdwn: ''ElpÁnor, pîj Ãlqej ØpÕ zÒfon ºerÒenta; œfqhj pezÕj „ën À ™gë sÝn nh mela…nV.' ìj ™f£mhn, Ð dš m' o„mèxaj ºme…beto mÚqJ: ['diogenj Laerti£dh, polum»can' 'Odusseà,] «sš me da…monoj asa kak¾ kaˆ ¢qšsfatoj onoj: K…rkhj d' ™n meg£rJ katalšgmenoj oÙk ™nÒhsa ¥yorron katabÁnai „ën ™j kl…maka makr»n, ¢ll¦ katantikrÝ tšgeoj pšson: ™k dš moi aÙc¾n ¢strag£lwn ™£gh, yuc¾ d' ”AŽdÒsde katÁlqe. nàn dš se tîn Ôpiqen goun£zomai, oÙ pareÒntwn, prÒj t' ¢lÒcou kaˆ patrÒj, Ó s' œtrefe tutqÕn ™Ònta, Thlem£cou q', Ön moànon ™nˆ meg£roisin œleipej: oda g¦r æj ™nqšnde kiën dÒmou ™x 'Adao nÁson ™j A„a…hn sc»seij eÙergša nÁa: œnqa s' œpeita, ¥nax, kšlomai mn»sasqai ™me‹o. m» m' ¥klauton ¥qapton „ën Ôpiqen katale…pein nosfisqe…j, m» to… ti qeîn m»nima gšnwmai, ¢ll£ me kakkÁai sÝn teÚcesin, ¤ssa mo… ™sti, sÁm£ tš moi ceàai poliÁj ™pˆ qinˆ qal£sshj, ¢ndrÕj dust»noio, kaˆ ™ssomšnoisi puqšsqai: taàt£ tš moi telšsai pÁxa… t' ™pˆ tÚmbJ ™retmÒn, tù kaˆ zwÕj œresson ™ën met' ™mo‹s' ˜t£roisin.'

ODISEEA. CÂNTUL XI Nu fuse încã astrucat sub glie, Cãci trupul lui pe loc îl pãrãsisem Neplâns ºi nengropat în casa Circei, Fiind siliþi atunci sã facem alta. Mã prinse mila, lãcrimai zãrindu-l ªi-l apucai cu vorbe zburãtoare: «Elpènor, cum veniºi pe lumea asta De ceaþã ºi-ntuneric? Tu mai iute Sosiºi pedestru decât eu cu vasul.» Aºa-i vorbii, iar el gemu ºi zise: «Mãrite tu, dibaciule Ulise, Necumpãtul la vin ºi nenorocul M-au dat de mal. În casã sus la Circe, Culcat fiind, eu mã trezii deodatã ªi nu mã dumirii la coborâre S-o iau napoi pe scara cea înaltã, Ci apucând-o pe-nveliºul casei, Cãzui în cap ºi mi se rupse gâtul La-ncheieturi, iar sufletu-mi ajunse Pe-acest tãrâm. Acum mã rog de tine În numele alor tãi lãsaþi în urmã ªi care nu-s de faþã, pe soþia, Pe tata care te crescu pe tine De mic, pe Telemah, pe care singur Acasã l-ai lãsat, cã eu ºtiu bine Cã tu plecând de pe tãrâmul morþii Te vei abate în ostrovul Aia Cu vasul tãu frumos lucrat. Acolo Te rog sã-þi aminteºti de mine, doamne. Sã nu mã laºi napoi la despãrþire Neplâns ºi nengropat, ca sã nu superi Pe zei cumva cu asta pentru mine, Ci sã mã-nscrumi cu armãtura-mi toatã ªi sã-mi durezi mormânt pe malul mãrii, Ca soarta mea s-o ºtie ºi urmaºii. Fã-mi asta, ºi-n mormânt înfige-mi vâsla Cu care eu vâsleam între tovarãºi.»

435 70

75

80

85

90

95

100

105

436

80

85

90

95

100

105

OD USSEAIS. L ìj œfat', aÙt¦r ™gè min ¢meibÒmenoj prosšeipon: 'taàt£ toi, ð dÚsthne, teleut»sw te kaˆ ›rxw.' nîŽ mn ìj ™pšessin ¢meibomšnw stugero‹sin ¼meq', ™gë mn ¥neuqen ™f' a†mati f£sganon ‡scwn, e‡dwlon d' ˜tšrwqen ˜ta…rou pÒll' ¢gÒreuen. Ãlqe d' ™pˆ yuc¾ mhtrÕj katateqnhu…hj, AÙtolÚkou qug£thr megal»toroj 'Ant…kleia, t¾n zw¾n katšleipon „ën e„j ”Ilion ƒr»n. t¾n mn ™gë d£krusa „dën ™lšhs£ te qumù: ¢ll' oÙd' ïj e‡wn protšrhn, pukinÒn per ¢ceÚwn, a†matoj ¥sson ‡men prˆn Teires…ao puqšsqai. Ãlqe d' ™pˆ yuc¾ Qhba…ou Teires…ao, crÚseon skÁptron œcwn, ™m d' œgnw kaˆ prosšeipe: ['diogenj Laerti£dh, polum»can' 'Odusseà,] t…pt' aât', ð dÚsthne, lipën f£oj ºel…oio ½luqej, Ôfra ‡dV nškuaj kaˆ ¢terpša cîron; ¢ll' ¢poc£zeo bÒqrou, ¥pisce d f£sganon ÑxÚ, a†matoj Ôfra p…w ka… toi nhmertša e‡pw.' ìj f£t', ™gë d' ¢nacass£menoj x…foj ¢rgurÒhlon kouleù ™gkatšphx'. Ð d' ™peˆ p…en aŒma kelainÒn, kaˆ tÒte d» m' ™pšessi proshÚda m£ntij ¢mÚmwn: 'nÒston d…zhai melihdša, fa…dim' 'Odusseà: tÕn dš toi ¢rgalšon q»sei qeÒj. oÙ g¦r яw l»sein ™nnos…gaion, Ó toi kÒton œnqeto qumù, cwÒmenoj Óti oƒ uƒÕn f…lon ™xal£wsaj. ¢ll' œti mšn ke kaˆ ïj, kak£ per p£scontej, †koisqe, a‡ k' ™qšlVj sÕn qumÕn ™rukakšein kaˆ ˜ta…rwn, ÐppÒte ken prîton pel£sVj eÙergša nÁa

ODISEEA. CÂNTUL XI Aºa-mi grãi ºi-l liniºtii cu vorba: «Voi face tot ce m-ai rugat, sãrmane». Aºa schimbarãm noi cuvinte triste, Când peste sânge eu þineam cuþitul Deoparte ºi-mi stãtea-nainte umbra Tovarãºului tot grãind cu mine. Veni ºi-al mamei suflet dup-aceea, Al rãposatei Anticleea, fiica Lui Autolicos domnul. O lãsasem În viaþã biata, când plecai la Troia. Mã prinse mila ºi-ncepui a plânge Când o vãzui. Ci nu putui, cu toatã Nespusa mea durere, sã dau voie De sânge sã s-apropie nainte Sã-ntreb pe Tiresias. Dar ajunse ªi sufletul prorocului din Teba Þiind un sceptru poleit de aur. Mã cunoscu ºi-ndatã el îmi zise: «Mãrite-al lui Laerte fiu, Ulise Preaiscusite, ce-ai lãsat, sãrmane, A soarelui luminã ºi venit-ai Sã vezi pe morþi ºi jalnica lor þarã? Dar feri în lãturi de la groapã, trage-þi Jungherul ca sã pot sã beau din sânge ªi adevãr sã-þi spun.» Rosti el asta Iar eu cârmind, bãgai în teacã arma. Bãu dar el din mohoriul sânge ªi-mi cuvântã din gur-apoi prorocul Neîntrecut: «Tu cauþi, preamãrite, Întorsul dulce-n þara ta ºi-acasã. Dar zeul þi-l va face greu sã fie, Cã nu scapi de Neptun care te paºte În ciuda lui cã i-ai orbit feciorul. Dar cât de mult veþi pãtimi voi totuºi Puteþi ajunge, dacã vrei sã birui Dorinþa ta ºi-a soþilor în ziua Când, izbãvit de-ntunecata mare,

437

110

115

120

125

130

135

140

438

110

115

120

125

130

OD USSEAIS. L Qrinak…V n»sJ, profugën „oeidša pÒnton, boskomšnaj d' eÛrhte bÒaj kaˆ ‡fia mÁla 'Hel…ou, Öj p£nt' ™for´ kaˆ p£nt' ™pakoÚei. t¦j e„ mšn k' ¢sinšaj ™£vj nÒstou te mšdhai, ka… ken œt' e„j 'Iq£khn, kak£ per p£scontej, †koisqe: e„ dš ke s…nhai, tÒte toi tekma…rom' Ôleqron nh te kaˆ ˜t£rois'. aÙtÕj d' e‡ pšr ken ¢lÚxVj, Ñy kakîj ne‹ai, Ñlšsaj ¥po p£ntaj ˜ta…rouj, nhÕj ™p' ¢llotr…hj: d»eij d' ™n p»mata o‡kJ, ¥ndraj Øperfi£louj, o† toi b…oton katšdousi mnèmenoi ¢ntiqšhn ¥locon kaˆ ›dna didÒntej. ¢ll' à toi ke…nwn ge b…aj ¢pote…seai ™lqèn: aÙt¦r ™p¾n mnhstÁraj ™nˆ meg£roisi teo‹si kte…nVj º dÒlJ À ¢mfadÕn ÑxšŽ calkù, œrcesqai d¾ œpeita, labën eÙÁrej ™retmÒn, e„j Ó ke toÝj ¢f…khai, o‰ oÙk ‡sasi q£lassan ¢nšrej oÙdš q' ¤lessi memigmšnon edar œdousin: oÙd' ¥ra toˆ ‡sasi nšaj foinikoparÇouj, oÙd' eÙ»re' ™retm£, t£ te pter¦ nhusˆ pšlontai. sÁma dš toi ™ršw m£l' ¢rifradšj, oÙdš se l»sei: ÐppÒte ken d» toi xumbl»menoj ¥lloj Ðd…thj f»V ¢qhrhloigÕn œcein ¢n¦ faid…mJ êmJ, kaˆ tÒte d¾ ga…V p»xaj eÙÁrej ™retmÒn, ›rxaj ƒer¦ kal¦ Poseid£wni ¥nakti, ¢rneiÕn taàrÒn te suîn t' ™pib»tora k£pron, o‡kad' ¢poste…cein ›rdein q' ƒer¦j ˜katÒmbaj ¢qan£toisi qeo‹si, toˆ oÙranÕn eÙrÝn œcousi, p©si m£l' ˜xe…hj. q£natoj dš toi ™x ¡lÕj aÙtù

ODISEEA. CÂNTUL XI Vei poposi cu vasul în ostrovul Trinàcria. Gãsi-veþi voi acolo O turmã de oi grase ºi-o cireadã De boi, avutul Soarelui ce vede ªi-aude tot. Dacã le cruþi ºi cauþi De drumul tãu, puteþi, cu tot amarul Ce-aþi suferi, s-ajungeþi în Itaca. De nu le cruþi, eu îþi menesc pieirea Corãbiei ºi-a celorlalþi tovarãºi. ªi singur dacã scapi, te vei întoarce Târziu ºi prost pe vas strãin în urma Prãpãstuirii soþilor în mare. ªi-n casã vei gãsi nenorocire: Bãrbaþi obraznici care-þi storc averea Peþind ºi înzestrând pe-a ta soþie De viþã-naltã. Dar sosind acolo, Le vei plãti de-ajuns nelegiuirea. Iar dupã ce din lance vei ucide Cu-nºelãciune ori în luptã dreaptã Pe peþitori acasã, ia-þi o vâslã Îndemânatã ºi apucã drumul ªi mergi pânã ce-i da de niºte oameni Ce nu-s deprinºi cu marea ºi nu gustã Bucatele din sare potrivite, Nici ºtiu de rumenitele corãbii ªi nici de vâsle, aripele-oricãrei Corãbii. Eu þi-oi spune care-i semnul Cel mai vãdit spre-a nu da greº în cale. Când alt drumeþ te va-ntâlni pe tine ªi zice-va cã ai pe dalbul umãr Lopatã-n loc de vâslã, -nfige-acolo În glie vâsla, lui Neptun închinã Frumoase jertfe, un taur, un berbece ªi un grãsun. Apoi venind acasã, Mãreþe jerfe sfinte de o sutã De boi sã-nchini la zeii cei din slavã, La toþi pe rând. Iar moartea-þi în afarã

439

145

150

155

160

165

170

175

180

440 135

140

145

150

155

160

OD USSEAIS. L ¢blhcrÕj m£la to‹oj ™leÚsetai, Ój kš se pšfnV g»rv Ûpo liparù ¢rhmšnon: ¢mfˆ d laoˆ Ôlbioi œssontai. t¦ dš toi nhmertša e‡rw.' ìj œfat', aÙt¦r ™gè min ¢meibÒmenoj prosšeipon: 'Teires…h, t¦ mn ¥r pou ™pšklwsan qeoˆ aÙto…. ¢ll' ¥ge moi tÒde e„p kaˆ ¢trekšwj kat£lexon: mhtrÕj t»nd' ÐrÒw yuc¾n katateqnhu…hj: ¹ d' ¢kšous' Âstai scedÕn a†matoj oÙd' ˜Õn uƒÕn œtlh ™s£nta „de‹n oÙd protimuq»sasqai: e„pš, ¥nax, pîj kšn me ¢nagno…h tÕn ™Ònta;' ìj ™f£mhn, Ð dš m' aÙt…k' ¢meibÒmenoj prosšeipe: '·hdiÒn toi œpoj ™ršw kaˆ ™nˆ fresˆ q»sw: Ón tina mšn ken ™´j nekÚwn katateqnhètwn a†matoj ¥sson ‡men, Ð dš toi nhmertj ™n…yei: ú dš k' ™pifqonšVj, Ð dš toi p£lin esin Ñp…ssw.' ìj famšnh yuc¾ mn œbh dÒmon ”AŽdoj e‡sw Teires…ao ¥naktoj, ™peˆ kat¦ qšsfat' œlexen: aÙt¦r ™gën aÙtoà mšnon œmpedon, Ôfr' ™pˆ m»thr ½luqe kaˆ p…en aŒma kelainefšj: aÙt…ka d' œgnw ka… m' Ñlofuromšnh œpea pterÒenta proshÚda: 'tšknon ™mÒn, pîj Ãlqej ØpÕ zÒfon ºerÒenta zwÕj ™èn; calepÕn d t£de zwo‹sin Ðr©sqai. mšssJ g¦r meg£loi potamoˆ kaˆ dein¦ ·šeqra, 'WkeanÕj mn prîta, tÕn oÜ pwj œsti perÁsai pezÕn ™Ònt', Àn m» tij œcV eÙergša nÁa. à nàn d¾ Tro…hqen ¢lèmenoj ™nq£d' ƒk£neij nh te kaˆ ˜t£roisi polÝn crÒnon; oÙdš pw Ãlqej e„j 'Iq£khn oÙd' edej ™nˆ meg£roisi guna‹ka;'

ODISEEA. CÂNTUL XI De mare o sã-þi fie prea uºoarã: Muri-vei doar împovãrat de-o lungã ªi verde bãtrâneþe ºi-mprejuru-þi Cu totu-ndestulat va fi poporul. Acestea þi le spun pe neminþite.» La asta rãspunsei: «O, Tiresias, De bunã seamã-aºa menirã zeii. Dar spune drept ºi lãmureºte-mi mie: Vãd sufletul iubit al mamei mele, Tãcut el ºade-alãturea de sânge ªi nu cuteaz-a se uita în faþã La fiul sãu ºi-a cuvânta cu dânsul. Cum poate ºti cã eu sunt? Spune-mi, doamne.» Aºa zisei. El repede-mi rãspunse: «Uºor mi-i sã þi-o spun, ascultã darã. Oricare mort vei fi lãsat sã vie Sã bea din sânge, drept grãi-va þie, Iar cel respins, napoi va merge iarã.» Aºa vorbind, se trase-n beznã umbra Lui Tiresias domnul, dupã spusul Cuvintelor dumnezeieºti. Eu însã De loc nu mã urnii pânã ce mama Veni ºi se-nfruptã din sânge negru. Ea mã ºi cunoscu ºi-atunci cu vaiet Aºa-mi rosti cuvinte zburãtoare: «Copilul meu, cum ai venit în ceaþã ªi pe-ntuneric, dacã eºti în viaþã? Cã-i greu cei vii sã vadã-aceste locuri: Sunt râuri mari la mijloc, sunt nespuse Cumplite ape. Întâi e Oceanul De netrecut pe jos, de n-ai vro bunã Corabie. Ori vii pe-aici din Troia De-abia acum în urma pribegirii De ani întregi cu soþii tãi, cu vasul? ªi tot n-ai fost în þarã, nici vãzut-ai

441

185

190

195

200

205

210

215

442

165

170

175

180

185

190

OD USSEAIS. L ìj œfat', aÙt¦r ™gè min ¢meibÒmenoj prosšeipon: 'mÁter ™m», creiè me kat»gagen e„j 'Adao yucÍ crhsÒmenon Qhba…ou Teires…ao: oÙ g£r pw scedÕn Ãlqon 'Acaidoj oÙdš pw ¡mÁj gÁj ™pšbhn, ¢ll' a„n œcwn ¢l£lhmai юzÚn, ™x oá t¦ prètisq' ˜pÒmhn 'Agamšmnoni d…J ”Ilion e„j eÜpwlon, †na Trèessi maco…mhn. ¢ll' ¥ge moi tÒde e„p kaˆ ¢trekšwj kat£lexon: t…j nÚ se k¾r ™d£masse tanhlegšoj qan£toio; À dolic¾ noàsoj, à ”Artemij „ocšaira oŒs' ¢gano‹si bšlessin ™poicomšnh katšpefnen; e„p dš moi patrÒj te kaˆ uƒšoj, Ön katšleipon, À œti p¦r ke…noisin ™mÕn gšraj, Ú tij ½dh ¢ndrîn ¥lloj œcei, ™m d' oÙkšti fasˆ nšesqai. e„p dš moi mnhstÁj ¢lÒcou boul»n te nÒon te, º mšnei par¦ paidˆ kaˆ œmpeda p£nta ful£ssei, à ½dh min œghmen 'Acaiîn Ój tij ¥ristoj.' ìj ™f£mhn, ¹ d' aÙt…k' ¢me…beto pÒtnia m»thr: 'kaˆ l…hn ke…nh ge mšnei tetlhÒti qumù so‹sin ™nˆ meg£roisin: юzuraˆ dš oƒ a„eˆ fq…nousin nÚktej te kaˆ ½mata d£kru ceoÚsV. sÕn d' oÜ pè tij œcei kalÕn gšraj, ¢ll¦ ›khloj Thlšmacoj temšnea nšmetai kaˆ da‹taj ™saj da…nutai, §j ™pšoike dikaspÒlon ¥ndr' ¢legÚnein: p£ntej g¦r kalšousi. pat¾r d sÕj aÙtÒqi m…mnei ¢grù oÙd pÒlinde katšrcetai: oÙdš oƒ eÙnaˆ dšmnia kaˆ cla‹nai kaˆ ·»gea sigalÒenta, ¢ll' Ó ge ce‹ma mn eÛdei Óqi dmîej ™nˆ o‡kJ,

ODISEEA. CÂNTUL XI Acasã pe soþia ta?» La asta Întâmpinai: «M-aduse-ncoa’ nevoia, Iubitã mamã, ca sã-ntreb doar umbra Prorocului din Teba, Tiresias. Eu încã nu m-apropiai de-Ahaia ªi nu cãlcai în þarã, ci de soartã Bãtut mereu tot rãtãcesc pe lume Din ziua când urmai pe Agamèmnon Spre Ilion în luptã cu troienii. Dar spune-mi drept ºi dã-mi de ºtire, mamã, Ce fel de moarte crudã te rãpuse? A fost de boalã lungã? Ori Diana Deodatã te trãsni blajin cu arcul? Vorbeºte-mi ºi de tata ºi de fiul, Lãsat de mine prunc: au ei domnia Sau alt bãrbat o þine ºi cred bieþii Cã nu mai vin napoi? Sã-mi spui ce face ªi cugetã nevastã-mea: stã oare Pe lângã fiul ei ºi cu credinþã Pãzeºte tot? Ori e cãsãtoritã Cu vrun bãrbat de-acolo mai de frunte?» ªi-ndatã mi-a rãspuns cinstita mamã: «Ba stã ºi rabdã-n casa ta ºi-adastã, Dar plânge ºi se stinge de-a ta jale ªi nopþile ºi zilele-i sunt negre. Mãrirea ta n-o are încã nimeni, Iar Telemah îºi catã de moºie Nesupãrat ºi ºade la ospeþe, De care se cuvine s-aibã grijã Bãrbatul de dreptate-mpãrþitorul, Cã toþi îl cheamã. Taicã-tãu petrece La þarã. El nu calcã prin cetate. Nici n-are pat sã doarmã el ca lumea Cu-nvelitori ºi aºternuturi mândre.

443

220

225

230

235

240

245

444

195

200

205

210

215

OD USSEAIS. L ™n kÒni ¥gci purÒj, kak¦ d cro e†mata eŒtai: aÙt¦r ™p¾n œlqVsi qšroj teqalu‹£ t' Ñpèrh, p£ntV oƒ kat¦ gounÕn ¢lJÁj o„nopšdoio fÚllwn keklimšnwn cqamalaˆ bebl»atai eÙna…. œnq' Ó ge ke‹t' ¢cšwn, mšga d fresˆ pšnqoj ¢šxei sÕn nÒston poqšwn: calepÕn d' ™pˆ gÁraj ƒk£nei. oÛtw g¦r kaˆ ™gën ÑlÒmhn kaˆ pÒtmon ™pšspon: oÜt' ™mš g' ™n meg£roisin ™äskopoj „ocšaira oŒs' ¢gano‹si bšlessin ™poicomšnh katšpefnen, oÜte tij oân moi noàsoj ™p»luqen, ¼ te m£lista thkedÒni stugerÍ melšwn ™xe…leto qumÒn: ¢ll£ me sÒj te pÒqoj s£ te m»dea, fa…dim' 'Odusseà, s» t' ¢ganofrosÚnh melihdša qumÕn ¢phÚra.' ìj œfat', aÙt¦r ™gè g' œqelon fresˆ mermhr…xaj mhtrÕj ™mÁj yuc¾n ˜lšein katateqnhu…hj. trˆj mn ™fwrm»qhn, ˜lšein tš me qumÕj ¢nègei, trˆj dš moi ™k ceirîn skiÍ e‡kelon À kaˆ Ñne…rJ œptat': ™moˆ d' ¥coj ÑxÝ genšsketo khrÒqi m©llon, ka… min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚdwn: 'mÁter ™m», t… nÚ m' oÙ m…mneij ˜lšein memaîta, Ôfra kaˆ e„n 'Adao f…laj perˆ ce‹re balÒnte ¢mfotšrw kruero‹o tetarpèmesqa gÒoio; à t… moi e‡dwlon tÒd' ¢gau¾ PersefÒneia êtrun', Ôfr' œti m©llon ÑdurÒmenoj stenac…zw;' ìj ™f£mhn, ¹ d' aÙt…k' ¢me…beto pÒtnia m»thr: 'ê moi, tšknon ™mÒn, perˆ p£ntwn k£mmore fwtîn, oÜ t… se PersefÒneia DiÕj qug£thr ¢paf…skei, ¢ll' aÛth d…kh ™stˆ brotîn, Óte t…j ke q£nVsin.

ODISEEA. CÂNTUL XI Cu slugile se culcã iarna-n casã La vatrã-n colbãrie ºi se-mbracã Cu prostituri. Apoi când vine vara ªi-i toiul înfloririi, el îºi face Culcuºul lui din frunze aºternute Pe jos, pe câmpul cel mãnos al viei, ªi-acolo zace necãjit ºi-i creºte Obida de nespus ºi-ºi plânge soarta ªi bãtrâneþea greu îl mai apasã. De-aceea doar ºi eu m-am stins în casã, Cã nu murii din chiar senin atinsã De blândele sãgeþi ale Dianei ªi nici de vreo lingoare care-amarnic Te roade ºi ia sufletul din oase, Ci dor de-a ta blândeþe, o, luminate, ªi grija ta m-au toropit pe mine.» Aºa-mi vorbi. ªi eu gândind în sine, Vrui sã cuprind al mamei mele suflet. De trei ori mã sãltai spre-a o cuprinde, De trei ori însã ea-mi zburã din braþe Ca umbra sau ca visul. ªi durere Mai nemiloasã pieptul meu încinse ªi-aºa mã jãluii atunci la dânsa: «De ce nu-mi stai dupã dorinþã, mamã, Sã te cuprind, ca noi ºi-n lumea morþii Îmbrãþiºaþi, prea multa noastrã jale S-o potolim? Ori îmi trimise-o umbrã A morþilor crãiasã, ca mai tare Sã plâng ºi sã mã vaiet dupã tine?» Ci-ndatã mi-a rãspuns cinstita mamã: «Vai, fãtul meu, tu, cel mai neferice Din muritori! Crãiasa morþii, fiica Lui Joe, nu te-nºalã, cã doar asta I-a oamenilor stare dupã moarte, Cãci oasele ºi carnea se destramã

445 250

255

260

265

270

275

280

446

220

225

230

235

240

245

OD USSEAIS. L oÙ g¦r œti s£rkaj te kaˆ Ñstša nej œcousin, ¢ll¦ t¦ mšn te purÕj kraterÕn mšnoj a„qomšnoio damn´, ™pe… ke prîta l…pV leÚk' Ñstša qumÒj, yuc¾ d' ºät' Ôneiroj ¢poptamšnh pepÒthtai. ¢ll¦ fÒwsde t£cista lila…eo: taàta d p£nta ‡sq', †na kaˆ metÒpisqe teÍ e‡pVsqa gunaik….' nîŽ mn ìj ™pšessin ¢meibÒmeq', aƒ d guna‹kej ½luqon, êtrunen g¦r ¢gau¾ PersefÒneia, Óssai ¢rist»wn ¥locoi œsan ºd qÚgatrej. aƒ d' ¢mf' aŒma kelainÕn ¢ollšej ºgeršqonto, aÙt¦r ™gë boÚleuon, Ópwj ™ršoimi ˜k£sthn. ¼de dš moi kat¦ qumÕn ¢r…sth fa…neto boul»: spass£menoj tanÚhkej ¥or pacšoj par¦ mhroà oÙk e‡wn p…nein ¤ma p£saj aŒma kelainÒn. aƒ d promnhst‹nai ™p»Žsan, ºd ˜k£sth Ön gÒnon ™xagÒreuen: ™gë d' ™ršeinon ¡p£saj. œnq' à toi prèthn Turë ‡don eÙpatšreian, ¿ f£to SalmwnÁoj ¢mÚmonoj œkgonoj enai, fÁ d KrhqÁoj gun¾ œmmenai A„ol…dao: ¿ potamoà ºr£ssat' 'EnipÁoj qe…oio, Öj polÝ k£llistoj potamîn ™pˆ ga‹an †hsi, ka… ·' ™p' 'EnipÁoj pwlšsketo kal¦ ·šeqra. tù d' ¥ra e„s£menoj gai»ocoj ™nnos…gaioj ™n procoÍj potamoà parelšxato din»entoj: porfÚreon d' ¥ra kàma perist£qh oÜreŽ son, kurtwqšn, krÚyen d qeÕn qnht»n te guna‹ka. [làse d parqen…hn zènhn, kat¦ d' Ûpnon œceuen.] aÙt¦r ™pe… ·' ™tšlesse qeÕj filot»sia œrga,

ODISEEA. CÂNTUL XI ªi praf s-alege ea topitã-n focul Puternic arzãtor, de cum se duce Din oase albe viaþa, ºi ca visul Se-naripeazã sufletul ºi zboarã. Dar cautã sã ieºi mai iute-n lume ªi þine minte tot ce vezi, ca-n urmã Femeii tale sã le spui acasã.» Aºa schimbarãm între noi cuvinte. La-ndemnul preamãritei zâne-a morþii S-apropiarã-atunci femei ºi fete De oameni mari. ªi droaie s-adunarã În jurul gropii cea cu sânge negru. Eu cugetam cum pot sã-ntreb pe toate, ªi una-mi pãru mie mai cu cale: Luând de pe la coapsa mea vânjoasã Tãioasa lungã spadã, nu dam voie Sã bea din sânge toate dintr-o datã. Se perindarã ele câte una, Iar eu pe toate le-ntrebam de-a rândul. Întâi vãzui pe Tiro cea nãscutã Din tatã-ales. Ea povestea cã-i fiica Lui Salmoneu cel nobil ºi femeia Odraslei lui Eol, Creteu. Odatã Iubise ea pe Enipeus, râul Dumnezeiesc, frumos cu ape limpezi Ca nici un altul pe pãmânt: de-aceea ªi se plimba la apa-i curgãtoare. Atunci Neptun, cumplitul zeu Cutremur, Leit viteazul Enipeu, la gura Acestui râu vârtejitor cu dânsa Se-mpreunã. O-ntunecatã undã Se-ncovãie în jurul lor ºi naltã Ca muntele-i împresurã ºi-ascunse Pe zeu ºi pe femeia muritoare. Descinse-al fetei brâu ºi, adormind-o, O drãgosti Neptun, ºi dupã asta

447 285

290

295

300

305

310

315

320

448

250

255

260

265

270

OD USSEAIS. L œn t' ¥ra oƒ fà ceirˆ œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmaze: 'ca‹re, gÚnai, filÒthti: periplomšnou d' ™niautoà tšxeai ¢gla¦ tškna, ™peˆ oÙk ¢pofèlioi eÙnaˆ ¢qan£twn: sÝ d toÝj komšein ¢titallšmena… te. nàn d' œrceu prÕj dîma kaˆ ‡sceo mhd' Ñnom»nVj: aÙt¦r ™gè to… e„mi Poseid£wn ™nos…cqwn.' ìj e„pën ØpÕ pÒnton ™dÚseto kuma…nonta. ¹ d' Øpokusamšnh Pel…hn tške kaˆ NhlÁa, të kraterë qer£ponte DiÕj meg£loio genšsqhn ¢mfotšrw: Pel…hj mn ™n eÙrucÒrJ 'Iaolkù na‹e polÚrrhnoj, Ð d' ¥r' ™n PÚlJ ºmaqÒenti. toÝj d' ˜tšrouj KrhqÁŽ tšken bas…leia gunaikîn, A‡son£ t' ºd Fšrht' 'Amuq£on£ q' ƒppioc£rmhn. t¾n d mšt' 'AntiÒphn ‡don, 'Aswpo‹o qÚgatra, ¿ d¾ kaˆ DiÕj eÜcet' ™n ¢gko…nVsin „aàsai, ka… ·' œteken dÚo pa‹d', 'Amf…on£ te ZÁqÒn te, o‰ prîtoi Q»bhj ›doj œktisan ˜ptapÚloio pÚrgws£n t', ™peˆ oÙ mn ¢pÚrgwtÒn g' ™dÚnanto naišmen eÙrÚcoron Q»bhn, kraterè per ™Ònte. t¾n d met' 'Alkm»nhn ‡don, 'AmfitrÚwnoj ¥koitin, ¼ ·' `HraklÁa qrasumšmnona qumolšonta ge…nat' ™n ¢gko…nVsi DiÕj meg£loio mige‹sa: kaˆ Meg£rhn, Kre…ontoj ØperqÚmoio qÚgatra, t¾n œcen 'AmfitrÚwnoj uƒÕj mšnoj a„n ¢teir»j. mhtšra t' O„dipÒdao ‡don, kal¾n 'Epik£sthn,

ODISEEA. CÂNTUL XI Luându-i mâna glãsui: «Femeie, Te bucurã cã te-ai iubit cu mine, Cãci la-ncheierea anului vei naºte Mândreþe de copii, cã niciodatã Zadarnicã nu-i dragostea cu zeii. Tu cautã de-aceºti copii ºi creºte-i. Dar du-te-acum acasã, þine-þi gura ªi nu mã spune nimãnui, cã eu sunt Neptun care cutremurã pãmântul.» El zice ºi s-afundã-n valul mãrii. Iar Tiro de la el nãscu doi gemeni, Pe cei doi crai Neleus ºi Pelias, Doi slujitori puternici ai lui Joe. Bogat în turme, petrecea Pelias Pe-ntinsele câmpii de la Iolcos, Neleu ºedea în nisiposul Pilos. Pe urmã din Creteu nãscu crãiasa Pe Feres, pe Eson ºi pe-Amitaon Cel iubitor de cai. Vãzui pe urmã Pe fiica lui Asopos, Antiopa Ce se fãlea cã-n braþele lui Joe Dormise-odatã ºi nãscu pe Zetos ªi pe Amfion, care întemeiarã ªi-nzidurarã-ntâi oraºul Teba, Cã nu puteau sã locuiascã dânºii, Oricât erau de tari, în larga Tebã, De n-ar fi fost cu zid împrejmuitã. Pe urmã mai vãzui ºi pe Alcmena, Soþia lui Amfitrion ºi mama Lui Hercule cutezãtor ca leul, Viteazul care se trãgea din Joe. Vãzui apoi ºi pe Megara, fiica Lui Creon inimosul ºi femeia Lui Hercule, ne-nfrântul în putere. Vãzui ºi pe frumoasa Epicaste, Pe mama lui Edip, aceea care Fãcu pãcat grozav pe neºtiute

449

325

330

335

340

345

350

355

450

275

280

285

290

OD USSEAIS. L ¿ mšga œrgon œrexen ¢Ždre…Vsi nÒoio ghmamšnh ú uŒŽ: Ð d' Ön patšr' ™xenar…xaj gÁmen: ¥far d' ¢n£pusta qeoˆ qšsan ¢nqrèpoisin. ¢ll' Ð mn ™n Q»bV poluhr£tJ ¥lgea p£scwn Kadme…wn ½nasse qeîn Ñlo¦j di¦ boul£j: ¹ d' œbh e„j 'Adao pul£rtao kratero‹o, ¡yamšnh brÒcon a„pÝn ¢f' Øyhlo‹o mel£qrou ú ¥ceŽ scomšnh: tù d' ¥lgea k£llip' Ñp…ssw poll¦ m£l', Óssa te mhtrÕj ™rinÚej ™ktelšousi. kaˆ Clîrin edon perikallša, t»n pote NhleÝj gÁmen ˜Õn di¦ k£lloj, ™peˆ pÒre mur…a ›dna, Ðplot£thn koÚrhn 'Amf…onoj 'Ias…dao, Ój pot' ™n 'Orcomenù MinuhJ fi ¥nassen: ¹ d PÚlou bas…leue, tšken dš oƒ ¢gla¦ tškna, Nšstor£ te Crom…on te PeriklÚmenÒn t' ¢gšrwcon. to‹si d' ™p' „fq…mhn Phrë tške, qaàma broto‹si, t¾n p£ntej mnèonto perikt…tai: oÙdš ti NhleÝj tù ™d…dou, Öj m¾ ›likaj bÒaj eÙrumetèpouj ™k Ful£khj ™l£seie b…hj 'Ifiklhe…hj ¢rgalšaj. t¦j d' ooj Øpšsceto m£ntij ¢mÚmwn ™xel£an: calep¾ d qeoà kat¦ mo‹ra pšdhse desmo… t' ¢rgalšoi kaˆ boukÒloi ¢groiîtai. ¢ll' Óte d¾ mÁnšj te kaˆ ¹mšrai ™xeteleànto

ODISEEA. CÂNTUL XI Luându-ºi fiul de bãrbat, iar dânsul Luã pe mama-i dupã ce ucise Pe tatãl sãu; ci-ndatã despre asta Pe muritori înºtiinþarã zeii. El mai domni peste Cadmei în Teba Cea desfãtatã, mistuit în patimi Cu-a zeilor voinþã pierzãtoare Dar dânsa, de durere copleºitã, κi prinse-un lanþ amar de-o grindã naltã Din casa ei ºi merse pe tãrâmul Cu porþi de fier pe veci închis al morþii. ªi astfel lui Edip lãsã în urmã Nespuse chinuri, toatã-acea urgie Ce vine din blãstemurile mamei. Ba mai vãzui ºi pe chipoasa Hloris, Femeia lui Neleu, care-o luase De dragul frumuseþii ºi-i dãduse De nuntã mii de daruri. Fuse fiica Mezinã-a lui Amfion Iasianul Ce stãpânea odatã a lui Minias Cetate, Orhomenul. Ea, crãiasã Fiind în Pilos, odrãsli podoabã De fii, pe Nestor ºi Periclimènos, Nepregetat la fire, ºi pe Hromiu. Ea mai nãscu ºi pe voinica Pero, Minune de femeie, de-o peþirã Vecinii toþi; dar nu vru s-o mãrite Pãrintele-i decât cu cine poate Din mâna lui Ificle din Filaca Sã ia cu sila vacile cornace, Fruntoase, grele de mânat. ªi singur Neprihãnitul ghicitor Melampos Îi jurui cã poate sã le-aducã Rãpindu-le. Fu-mpiedicat el însã Cu voia unui zeu: îl înºfãcarã Vãcari þãrani ºi þapãn îl legarã. Dar când trecurã luni întregi din anul

451

360

365

370

375

380

385

390

452 295

300

305

310

315

320

OD USSEAIS. L ¨y peritellomšnou œteoj kaˆ ™p»luqon ïrai, kaˆ tÒte d» min œluse b…h 'Ifiklhe…h qšsfata p£nt' e„pÒnta: DiÕj d' ™tele…eto boul». kaˆ L»dhn edon, t¾n Tundaršou par£koitin, ¼ ·' ØpÕ TundaršJ kraterÒfrone ge…nato pa‹de, K£stor£ q' ƒppÒdamon kaˆ pÝx ¢gaqÕn PoludeÚkea, toÝj ¥mfw zwoÝj katšcei fus…zooj aa: o‰ kaˆ nšrqen gÁj tim¾n prÕj ZhnÕj œcontej ¥llote mn zèous' ˜ter»meroi, ¥llote d' aâte teqn©sin: tim¾n d lelÒgcasin sa qeo‹si. t¾n d mšt' 'Ifimšdeian, 'AlwÁoj par£koitin, e‡sidon, ¿ d¾ f£ske Poseid£wni migÁnai, ka… ·' œteken dÚo pa‹de, minunqad…w d genšsqhn, ’WtÒn t' ¢nt…qeon thlekleitÒn t' 'Efi£lthn, oÞj d¾ mhk…stouj qršye ze…dwroj ¥roura kaˆ polÝ kall…stouj met£ ge klutÕn 'Wr…wna: ™nnšwroi g¦r to… ge kaˆ ™nneap»ceej Ãsan eâroj, ¢t¦r mÁkÒj ge genšsqhn ™nneÒrguioi. o† ·a kaˆ ¢qan£toisin ¢peil»thn ™n 'OlÚmpJ fulÒpida st»sein polu£Žkoj polšmoio. ”Ossan ™p' OÙlÚmpJ mšmasan qšmen, aÙt¦r ™p' ”OssV P»lion e„nos…fullon, †n' oÙranÕj ¢mbatÕj e‡h. ka… nÚ ken ™xetšlessan, e„ ¼bhj mštron †konto: ¢ll' Ôlesen DiÕj uƒÒj, Ön ºÚkomoj tške Lhtè, ¢mfotšrw, pr…n sfwŽn ØpÕ krot£foisin „oÚlouj ¢nqÁsai puk£sai te gšnuj eÙanqšŽ l£cnV. Fa…drhn te PrÒkrin te ‡don kal»n t' 'Ari£dnhn,

ODISEEA. CÂNTUL XI Cel roditor ºi vremile venirã, Îl slobozi Ificle cel puternic, Cãci el ghicise craiului tot felul De ghicitori, de se-mplinise voia Lui Jupiter. Apoi vãzui pe Leda, Nevasta lui Tindar, cu care dânsa Nãscu doi fii cu inima bãrbatã; Pe Castor, de sirepi domolitorul, Pe Polux, luptãtorul bun cu pumnii, Care-amândoi sunt vii pe sub pãmântul Cel roditor. Acolo, chiar de Joe Cinstiþi fiind, o zi trãieºte unul, O zi cellalt ºi mor pe rând asemeni, Dar au de cinste parte ca ºi zeii. Vãzui pe Ifimedia, soþia Lui Aloeu. Ea-mi spuse cã-mpreunã Fusese cu Neptun ºi-avu cu dânsul Doi fii, pe Otos arãtos ca zeii ªi pe vestitul Efialt, vitejii Cei mai înalþi ºi mândri ce-i crescuse Pãmântul dupã Orion slãvitul. La nouã ani erau înalþi de nouã Brãþate ºi de nouã coþi de-a latul. ªi-ameninþau chiar în Olimp cu zeii Sã stea la luptã crâncenã ºi-aprinsã, Cãtau pe-Olimp s-aºeze plaiul Osa ªi peste Osa muntele Pelion Cel pãduros, ca ei sã suie cerul, ªi izbuteau, de-ar fi putut s-ajungã În toiul tinereþii. Însã fiul Lui Joe ºi-al Latonei cea cu plete De aur, Febos, îi zdrobi nainte De-a fi mijit sub tâmpla lor tuleiul ªi-a fi acoperit a lor bãrbie O barbã deasã ºi frumos crescutã. Vãzui apoi pe Fedra ºi pe Pròcris, ªi pe-Ariadna cea frumoasã, fiica

453 395

400

405

410

415

420

425

430

454

325

330

335

340

345

OD USSEAIS. L koÚrhn M…nwoj ÑloÒfronoj, ¼n pote QhseÝj ™k Kr»thj ™j gounÕn 'Aqhn£wn ƒer£wn Ãge mšn, oÙd' ¢pÒnhto: p£roj dš min ”Artemij œkta D…V ™n ¢mfirÚtV DionÚsou martur…Vsi. Ma‹r£n te klumšnhn te ‡don stuger»n t' 'ErifÚlhn, ¿ crusÕn f…lou ¢ndrÕj ™dšxato tim»enta. p£saj d' oÙk ¨n ™gë muq»somai oÙd' Ñnom»nw, Óssaj ¹rèwn ¢lÒcouj ‡don ºd qÚgatraj: prˆn g£r ken kaˆ nÝx fq‹t' ¥mbrotoj. ¢ll¦ kaˆ érh eÛdein, À ™pˆ nÁa qo¾n ™lqÒnt' ™j ˜ta…rouj À aÙtoà: pomp¾ d qeo‹s' Øm‹n te mel»sei.” ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej ¢k¾n ™gšnonto siwpÍ, khlhqmù d' œsconto kat¦ mšgara skiÒenta. to‹sin d' 'Ar»th leukèlenoj ½rceto mÚqwn: „Fa…hkej, pîj Ümmin ¢n¾r Óde fa…netai enai edÒj te mšgeqÒj te „d fršnaj œndon ™saj; xe‹noj d' aât' ™mÒj ™stin, ›kastoj d' œmmore timÁj. tî m¾ ™peigÒmenoi ¢popšmpete mhd t¦ dîra oÛtw crhzonti koloÚete: poll¦ g¦r Øm‹n kt»mat' ™nˆ meg£roisi qeîn „Òthti kšontai.” to‹si d kaˆ metšeipe gšrwn ¼rwj 'Ecšnhoj, [Öj d¾ Fai»kwn ¢ndrîn progenšsteroj Ãen:] „ð f…loi, oÙ m¦n Âmin ¢pÕ skopoà oÙd' ¢pÕ dÒxhj muqe‹tai bas…leia per…frwn: ¢ll¦ p…qesqe. 'AlkinÒou d' ™k toàd' œcetai œrgon te œpoj te.” tÕn d' aât' 'Alk…nooj ¢pame…beto fènhsšn te: „toàto mn oÛtw d¾ œstai œpoj, a‡ ken ™gè ge

ODISEEA. CÂNTUL XI Lui Minos cel avan, pe care-odatã Tezeu din Creta o ducea spre þara Cetãþii sfinte-Atena, dar de dânsa El n-avu parte, cã-n Ostrovul Dia Nainte-o fulgerã din arc Diana, Cum fuse de la Bacchus mãrturia. Vãzui ºi pe Climena ºi pe Mero, Ba ºi pe urgisita Erifila, Care-ºi vându bãrbatul ei pe aur Nepreþuit. Dar eu cu de-amãnuntul Nu pot sã spun ºi sã numesc pe toate Nevestele ºi fetele de oameni Viteji vestiþi câte vãzui; nainte De-a isprãvi, s-ar scurge noaptea sfântã. ª-apoi acuma-i vremea de culcare Ori stau aici, ori merg la vas cu soþii, Iar voi veþi îngriji de-a mea plecare ªi Cei-de-sus.” Aºa vorbi Ulise ªi-ascultãtorii toþi tãcurã molcom Cuprinºi de farmec în umbrita salã. Dar zise-Areta cea cu braþe albe: „Feacilor, ce fel vã pare vouã Acest bãrbat fãlos la chip ºi mare ªi cumpãnit la minte? El mi-i oaspe. De-aceeaºi cinste parte-aveþi cu toþii. Deci nu grãbiþi plecarea lui, nu-i faceþi Pe jumãtate darurile aceste De care dânsul are-aºa nevoie, C-aveþi voi, slavã zeilor, acasã Destule-averi.” Moº Eheneu viteazul, Cel mai bãtrân feac, luã cuvântul: „Prieteni, iatã, tocmai dupã mintea ªi socotinþa noastrã cuvânteazã Crãiasa cea cuminte, ascultaþi-o. Dar lucrul ºi cuvântul stau în mâna Lui Alcinou.” La asta zise craiul: „Acest cuvânt va fi, cât am eu zile

455

435

440

445

450

455

460

465

456

350

355

360

365

370

375

OD USSEAIS. L zwÕj Fai»kessi filhrštmoisin ¢n£ssw: xe‹noj d tl»tw, m£la per nÒstoio cat…zwn, œmphj oân ™pime‹nai ™j aÜrion, e„j Ó ke p©san dwt…nhn telšsw. pomp¾ d' ¥ndressi mel»sei p©si, m£lista d' ™mo…: toà g¦r kr£toj œst' ™nˆ d»mJ.” tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „'Alk…noe kre‹on, p£ntwn ¢ride…kete laîn, e‡ me kaˆ e„j ™niautÕn ¢nègoit' aÙtÒqi m…mnein pomp»n t' ÑtrÚnoite kaˆ ¢gla¦ dîra dido‹te, ka… ke tÕ boulo…mhn, ka… ken polÝ kšrdion e‡h pleiotšrV sÝn ceirˆ f…lhn ™j patr…d' ƒkšsqai, ka… k' a„doiÒteroj kaˆ f…lteroj ¢ndr£sin e‡hn p©sin, Ósoi m' 'Iq£khnde „do…ato nost»santa.” tÕn d' aât' 'Alk…nooj ¢pame…beto fènhsšn te: „ð 'Oduseà, tÕ mn oÜ t… s' ™skomen e„sorÒwntej ºperopÁ£ t' œmen kaˆ ™p…klopon, oŒ£ te polloÝj bÒskei ga‹a mšlaina polusperšaj ¢nqrèpouj yeÚde£ t' ¢rtÚnontaj, Óqen kš tij oÙd ‡doito: soˆ d' œpi mn morf¾ ™pšwn, œni d fršnej ™sqla…, màqon d' æj Ót' ¢oidÕj ™pistamšnwj katšlexaj, p£ntwn 'Arge…wn sšo t' aÙtoà k»dea lugr£. ¢ll' ¥ge moi tÒde e„p kaˆ ¢trekšwj kat£lexon, e‡ tinaj ¢ntiqšwn ˜t£rwn ‡dej, o† toi ¤m' aÙtù ”Ilion e„j ¤m' ›ponto kaˆ aÙtoà pÒtmon ™pšspon. nÝx d' ¼de m£la makr», ¢qšsfatoj, oÙdš pw érh eÛdein ™n meg£rJ: sÝ dš moi lšge qšskela œrga. ka… ken ™j ºî d‹an ¢nasco…mhn, Óte moi sÝ tla…hj ™n meg£rJ t¦ s¦ k»dea muq»sasqai.”

ODISEEA. CÂNTUL XI Sã poruncesc feacilor, dibacii Corãbieri. Dar oaspele, cu toatã Dorinþa-i de-a se-ntoarce, sã mai rabde, S-aºtepte pânã mâne, când voi strânge Tot darul dãruit. De pregãtirea Plecãrii lui vor îngriji cu toþii. Dar mai cu seamã eu care-s mai mare Peste norod.” Grãi atunci Ulise: „Crai Alcinou, fruntaºule-ntre oameni, De-aþi zice voi un an sã stau pe-aicea Plecarea-mi pregãtind ºi îmbiindu-mi Bogate daruri, eu voios aº face-o, C-aº fi mai folosit dac-aº ajunge Cu mânile mai pline-odatã-n þarã Cãci m-ar iubi ºi m-ar cinsti mai bine Oricine m-ar vedea întors acasã.” Iar Alcinou adaose la asta: „Tu nicidecum nu semeni, o, Ulise, A om viclean ºi-amãgitor ca alþii, Puzderia de oameni ce-i hrãneºte Pãmântul negru rãspândiþi pe lume ªi care ticluiesc aºa minciuna, De n-o mai poþi cunoaºte. Tu ai farmec Pe buza ta ºi cumpãnã la minte, ªi ca un cântãreþ aºa de meºter Ai povestit necazurile-amare Ce-ai pãtimit ºi tu ºi toþi aheii. Dar spune-mi drept, urmeazã mai departe, De-ai dat cumva pe-acolo ºi de alþii Cu zeii deopotrivã, dintr-aceia Cu care ai fost la Ilion alãturi ªi care apoi pierirã. Noaptea asta I-aºa de lungã, e nespus de lungã. ªi nici nu-i vremea de dormit în casã. Minuni de-acestea spune-mi. Pânã-n ziuã Aº sta s-ascult, de-ai vrea tu încã-n salã Sã-mi povesteºti din patimile tale.”

457

470

475

480

485

490

495

500

505

458

380

385

390

395

400

OD USSEAIS. L tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „'Alk…noe kre‹on, p£ntwn ¢ride…kete laîn, érh mn polšwn mÚqwn, érh d kaˆ Ûpnou: e„ d' œt' ¢koušmena… ge lila…eai, oÙk ¨n œpeita toÚtwn soi fqonšoimi kaˆ o„ktrÒter' ¥ll' ¢goreÚein, k»de' ™mîn ˜t£rwn, o‰ d¾ metÒpisqen Ôlonto, o‰ Trèwn mn Øpexšfugon stonÒessan ¢ãt»n, ™n nÒstJ d' ¢pÒlonto kakÁj „Òthti gunaikÒj. aÙt¦r ™peˆ yuc¦j mn ¢peskšdas' ¥lludij ¥llV ¡gn¾ PersefÒneia gunaikîn qhluter£wn, Ãlqe d' ™pˆ yuc¾ 'Agamšmnonoj 'Atredao ¢cnumšnh: perˆ d' ¥llai ¢ghgšraq', Óssoi ¤m' aÙtù o‡kJ ™n A„g…sqoio q£non kaˆ pÒtmon ™pšspon. œgnw d' ay' ™m ke‹noj, ™peˆ ‡den Ñfqalmo‹si: kla‹e d' Ó ge ligšwj, qalerÕn kat¦ d£kruon e‡bwn, pitn¦j e„j ™m ce‹raj Ñršxasqai menea…nwn: ¢ll' oÙ g£r oƒ œt' Ãn Šj œmpedoj oÙd' œti k‹kuj, o†h per p£roj œsken ™nˆ gnampto‹si mšlessi. tÕn mn ™gë d£krusa „dën ™lšhs£ te qumù ka… min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚdwn: ''Atredh kÚdiste, ¥nax ¢ndrîn 'Ag£memnon, t…j nÚ se k¾r ™d£masse tanhlegšoj qan£toio; ºš sš g' ™n n»essi Poseid£wn ™d£massen Ôrsaj ¢rgalšwn ¢nšmwn ¢mšgarton ¢ãtm»n; Ú s' ¢n£rsioi ¥ndrej ™dhl»sant' ™pˆ cšrsou boàj peritamnÒmenon ºd' o„în pèea kal¦ º perˆ ptÒlioj maceoÚmenon ºd gunaikîn;' ìj ™f£mhn, Ð dš m' aÙt…k' ¢meibÒmenoj prosšeipe:

ODISEEA. CÂNTUL XI Ulise cel cuminte aºa-i rãspunse: „Crai Alcinou, fruntaºule-ntre oameni E vreme vorba de lungit, e vreme ªi de dormit. Dar dacã vrei ºi-þi place Sã mai asculþi, cu drag þi-aº spune-acestea ªi altele mai triste, cum fu soarta Tovarãºilor mei pieriþi în urmã, Ei care-ntâi scãpaserã-n rãzboiul De vaier plin ce-avurãm cu troienii ªi la întors pierirã din urzeala Unor femei haine. Dup-aceea, Când sufletele-mprãºtie-n tot locul Zeiþa preamãritã Persefona ªi nu se mai vedea nici o femeie, Veni spre mine-ndureratul suflet Al craiului Atride Agamemnon ªi altele-mprejuru-i se-ndesirã, Tot suflete de-a celor care odatã Cu el în casa lui Egist murirã. Bãu din sânge negru ºi-ntr-o clipã Mã cunoscu ºi începu a plânge În hohote, cu ochi scãldaþi în lacrimi, Se-ntinse el dorind sã mã cuprindã, Dar n-avea-n sine vlaga ºi tãria Ce-avuse mlãdiosu-i trup odatã. Cum îl vãzui, eu lãcrimai de milã ªi-aºa-i rostii cuvinte zburãtoare: «Tu, doamne-al nostru, preaslãvite-Atride, Ce moarte te lãþi pe tine? Oare Te potopi cumva Neptun pe mare Stârnind un vifor de cumplite vânturi? Sau pe uscat vrãjmaºii te lovirã Când le rãpeai cirezi ºi turme mândre Ori cãutai sã cucereºti cu arma Cetatea cu femeile-mpreunã?» Aºa-l întreb, ºi umbra lui rãspunde: «Tu, fiu din viþã naltã a lui Laerte,

459

510

515

520

525

530

535

540

460 405

410

415

420

425

430

OD USSEAIS. L 'diogenj Laerti£dh, polum»can' 'Odusseà, oÜt' ™mš g' ™n n»essi Poseid£wn ™d£massen [Ôrsaj ¢rgalšwn ¢nšmwn ¢mšgarton ¢ãtm»n,] oÜte m' ¢n£rsioi ¥ndrej ™dhl»sant' ™pˆ cšrsou, ¢ll£ moi A‡gisqoj teÚxaj q£natÒn te mÒron te œkta sÝn oÙlomšnV ¢lÒcJ okÒnde kalšssaj, deipn…ssaj, éj t…j te katšktane boàn ™pˆ f£tnV. ìj q£non o„kt…stJ qan£tJ: perˆ d' ¥lloi ˜ta‹roi nwlemšwj kte…nonto sÚej ìj ¢rgiÒdontej, o† ·£ t' ™n ¢fneioà ¢ndrÕj mšga dunamšnoio À g£mJ À ™r£nJ À e„lap…nV teqalu…V. ½dh mn polšwn fÒnJ ¢ndrîn ¢ntebÒlhsaj, moun¦x kteinomšnwn kaˆ ™nˆ kraterÍ Øsm…nV: ¢ll£ ke ke‹na m£lista „dën ÑlofÚrao qumù, æj ¢mfˆ krhtÁra trapšzaj te plhqoÚsaj ke…meq' ™nˆ meg£rJ, d£pedon d' ¤pan a†mati qàen. o„ktrot£thn d' ½kousa Ôpa Pri£moio qugatrÕj Kass£ndrhj, t¾n kte‹ne Klutaimn»strh dolÒmhtij ¢mf' ™mo…: aÙt¦r ™gë potˆ ga…V ce‹raj ¢e…rwn b£llon ¢poqnÇskwn perˆ fasg£nJ: ¹ d kunîpij nosf…sat' oÙdš moi œtlh, „Ònti per e„j 'Adao, cersˆ kat' ÑfqalmoÝj ˜lšein sÚn te stÒm' ™re‹sai. ìj oÙk a„nÒteron kaˆ kÚnteron ¥llo gunaikÒj, [¼ tij d¾ toiaàta met¦ fresˆn œrga b£lhtai:] oŒon d¾ kaˆ ke…nh ™m»sato œrgon ¢eikšj, kourid…J teÚxasa pÒsei fÒnon. à toi œfhn ge ¢sp£sioj pa…dessin „d dmèessin ™mo‹sin

ODISEEA. CÂNTUL XI Preaiscusite, meºtere Ulise, Nici zeul mãrii viaþa nu mi-o stinse Stârnind suflare grea de-nviforare, Nici pe uscat vrãjmaºii mã lovirã, Ci moartea mi-o urzi prin viclenie Egist cu blestemata mea soþie ªi-n casa lui poftindu-mã la masã, Ca pe un bou în staul mã ucise. Aºa murii de moarte ticãloasã ªi soþii-mi furã înjunghiaþi în juru-mi Neîncetat, cum sunt tãiaþi grãsunii De refenea, de nuntã ori de praznic La casa unui om cuprins ºi mare. Te-ai nemerit la moartea multor oameni Uciºi în crunt mãcel ori singuratici, Dar ai fi stat înduioºat mai tare, De-ai fi vãzut cum noi zãceam în salã Morþi între mese pline de ulcioare ªi cum podeaua fumega de sânge. Am auzit sfâºietorul þipãt Al fetei lui Priam, Casandra, care Murea mãcelãritã lângã mine De mâna trãdãtoarei Clitemnestra, Iar eu rãzbit de sabie duºmanã, Din braþe dam pe jos, trãgeam de moarte, Dar ea din faþa mea fugi sfruntata ªi nici nu se-ndurã în clipa morþii Mãcar sã-nchidã ochii mei ºi gura, Cã nu-i nici o fiinþã mai hainã ªi mai neobrãzatã ca femeia Ce-ºi pune-n minte aºa nelegiuire Ca fapta fioroas-a Clitemnestrei, De soþ ucigãtoare. ªi eu bietul Credeam cã la întorsul meu acasã Voi fi primit cu drag de-ai mei, de fiii ªi ºerbii mei. Dar dânsa, suflet negru Mai mult ca alta, nu numai pe sine

461

545

550

555

560

565

570

575

462

435

440

445

450

455

OD USSEAIS. L o‡kad' ™leÚsesqai: ¹ d' œxoca lugr¦ „du‹a oŒ te kat' ascoj œceue kaˆ ™ssomšnVsin Ñp…ssw qhlutšrVsi gunaix…, kaˆ ¼ k' eÙergÕj œVsin.' ìj œfat', aÙt¦r ™gè min ¢meibÒmenoj prosšeipon: 'í pÒpoi, à m£la d¾ gÒnon 'Atršoj eÙrÚopa ZeÝj ™kp£glwj ½cqhre gunaike…aj di¦ boul¦j ™x ¢rcÁj: `Elšnhj mn ¢pwlÒmeq' e†neka pollo…, soˆ d Klutaimn»strh dÒlon ½rtue thlÒq' ™Ònti.' ìj ™f£mhn, Ð dš m' aÙt…k' ¢meibÒmenoj prosšeipe: 'tî nàn m» pote kaˆ sÝ gunaik… per ½pioj enai mhd' oƒ màqon ¤panta pifauskšmen, Ón k' ™å e„dÍj, ¢ll¦ tÕ mn f£sqai, tÕ d kaˆ kekrummšnon enai. ¢ll' oÙ so… g', 'Oduseà, fÒnoj œssetai œk ge gunaikÒj: l…hn g¦r pinut» te kaˆ eâ fresˆ m»dea ode koÚrh 'Ikar…oio, per…frwn PhnelÒpeia. à mšn min nÚmfhn ge nšhn katele…pomen ¹me‹j ™rcÒmenoi pÒlemÒnde: p£Žj dš oƒ Ãn ™pˆ mazù n»pioj, Ój pou nàn ge met' ¢ndrîn †zei ¢riqmù, Ôlbioj: à g¦r tÒn ge pat¾r f…loj Ôyetai ™lqèn, kaˆ ke‹noj patšra prosptÚxetai, ¿ qšmij ™st…n. ¹ d' ™m¾ oÙdš per uŒoj ™niplhsqÁnai ¥koitij Ñfqalmo‹sin œase: p£roj dš me pšfne kaˆ aÙtÒn. [¥llo dš toi ™ršw, sÝ d' ™nˆ fresˆ b£lleo sÍsi: krÚbdhn, mhd' ¢nafand£, f…lhn ™j patr…da ga‹an nÁa katiscšmenai, ™peˆ oÙkšti pist¦ gunaix…n.] ¢ll' ¥ge moi tÒde e„p kaˆ ¢trekšwj kat£lexon, e‡ pou œti zèontoj ¢koÚete paidÕj ™mo‹o ½ pou ™n 'Orcomenù À ™n PÚlJ ºmaqÒenti

ODISEEA. CÂNTUL XI S-acoperi de veºnicã ruºine, Ci terfeli de-acum cu ea-mpreunã Pe oriºice femeie cât de bunã.» Aºa grãi ºi-i rãspunsei îndatã: «Vai, ce mai urgisit a fost din partea Lui Joe bietul neam al lui Atreus De la-nceput în urma uneltirii Muierilor! Ce mulþi ahei pierirã Din pricina Elenei, câtã vreme Pe tine, când erai plecat departe, Mi te sãpa vicleana Clitemnestra!» Aºa-i vorbii, iar el pe loc rãspunse: «De-aceea niciodatã c-o femeie Sã nu fii de tot moale, niciodatã Sã nu-i descoperi gândurile toate, Ci parte spune-i, parte-ascunde bine. Dar moartea ta, Ulise, n-o sã vie De la femeie, prea-i doar cumpãtatã ªi cumsecade fiica lui Icariu, Soþia ta cuminte, Penelopa. Era nevastã tânãrã pe vremea Când noi plecarãm la rãzboi. La sânu-i Þinea copilul care-acum e-n rândul Bãrbaþilor. Noroc de el! Ca mâne Acasã-i va veni iubitul tatã ªi-l va vedea, iar el o sã-ºi cuprindã Pe tatã-sãu aºa cum se cuvine. Nevasta-mi însã nici mãcar privirea Nu mã lãsã sã-mi satur la-ntâlnirea Cu fiul meu, cãci m-a rãpus nainte. Un sfat eu îþi mai dau, tu þine-l minte. Pe-ascuns ºi nu pe faþã sã-þi apropii Corabia de þara ta iubitã, Cãci nu te poþi încrede în femeie. Dar spune-mi drept ºi lãmureºte-mi mie: N-aþi auzit voi oare de trãieºte Copilul meu în Orhomen sau poate

463 580

585

590

595

600

605

610

615

464 460

465

470

475

480

485

OD USSEAIS. L ½ pou p¦r Menel£J ™nˆ Sp£rtV eÙre…V: oÙ g£r pw tšqnhken ™pˆ cqonˆ d‹oj 'Oršsthj.' ìj œfat', aÙt¦r ™gè min ¢meibÒmenoj prosšeipon: ''Atredh, t… me taàta die…reai; oÙdš ti oda, zèei Ó g' à tšqnhke: kakÕn d' ¢nemèlia b£zein.' nîŽ mn ìj ™pšessin ¢meibomšnw stugero‹sin ›stamen ¢cnÚmenoi, qalerÕn kat¦ d£kru cšontej: Ãlqe d' ™pˆ yuc¾ PhlhŽ£dew 'AcilÁoj kaˆ PatroklÁoj kaˆ ¢mÚmonoj 'AntilÒcoio A‡antÒj q', Öj ¥ristoj œhn edÒj te dšmaj te tîn ¥llwn Danaîn met' ¢mÚmona Phlewna. œgnw d yuc» me podèkeoj A„ak…dao ka… ·' Ñlofuromšnh œpea pterÒenta proshÚda: 'diogenj Laerti£dh, polum»can' 'Odusseà, scštlie, t…pt' œti me‹zon ™nˆ fresˆ m»seai œrgon; pîj œtlhj ”AŽdÒsde katelqšmen, œnqa te nekroˆ ¢fradšej na…ousi, brotîn e‡dwla kamÒntwn;' ìj œfat', aÙt¦r ™gè min ¢meibÒmenoj prosšeipon: 'ð 'Acileà, PhlÁoj uƒš, mšga fšrtat' 'Acaiîn, Ãlqon Teires…ao kat¦ cršoj, e‡ tina boul¾n e‡poi, Ópwj 'Iq£khn ™j paipalÒessan ƒko…mhn: oÙ g£r pw scedÕn Ãlqon 'Acaidoj oÙdš pw ¡mÁj gÁj ™pšbhn, ¢ll' a„n œcw kak£. se‹o d', 'Acilleà, oÜ tij ¢n¾r prop£roiqe mak£rteroj oÜt' ¥r' Ñp…ssw: prˆn mn g£r se zwÕn ™t…omen sa qeo‹sin 'Arge‹oi, nàn aâte mšga kratšeij nekÚessin ™nq£d' ™èn: tî m» ti qanën ¢kac…zeu, 'Acilleà.' ìj ™f£mhn, Ð dš m' aÙt…k' ¢meibÒmenoj prosšeipe:

ODISEEA. CÂNTUL XI În nisiposul Pilos ori în Sparta Cea largã pe la moºu-i Menelaos? N-o fi murit doar pe pãmânt Oreste.» La întrebare-i rãspunsei: «Atride, De ce mã-ntrebi tu asta? N-am eu ºtire De-i mort sau viu; e prost vorbitu-n dodii.» Aºa schimbarãm noi cuvinte triste ªi stam mâhniþi, cu ochii plini de lacrimi. Veni apoi ºi umbra lui Ahile, Feciorul lui Peleu, ºi-al lui Patroclu, ªi sufletul lui Antiloh ºoimanul, ªi al lui Aias care fuse-ntâiul De mare ºi-arãtos dupã mãreþul Fecior al lui Peleu. Atunci Ahile Cel iute de picior, nepotul falnic Al lui Eac, mã cunoscu ºi-mi zise Cu plâns ºi cu suspin: «Laertiene, Mai e ceva mai greu sã faci, sãrmane? Cum ai putut sã vii tu pe tãrâmul Noptatic, unde ºi-au locaºul morþii Nesimþitori, becisnicele umbre De oameni rãposaþi?» Rãspund eu astfel: «Ahile, fiu al lui Peleu, viteze Fruntaº între ahei, a fost nevoie Sã vin la Tiresias ca sã-mi deie Vrun sfat în ce fel pot s-ajung în asprul Ostrov Itaca. Pân-acum de-Ahàia Eu nu m-apropiai, nu fui în þarã, ªi tot mã zbucium, viaþa mea-i amarã. Ca tine însã norocit, Ahile, N-a fost nici unul, nici o sã mai fie. Cât ai trãit pe lume, noi aheii Ca pe un zeu te preamãream ºi-acuma Tu eºti aici în fruntea tuturora. Deci nu te plânge c-ai murit, Ahile.» Iar el îndatã mi-a rãspuns: «De moarte

465

620

625

630

635

640

645

650

466

490

495

500

505

510

OD USSEAIS. L 'm¾ d» moi q£natÒn ge paraÚda, fa…dim' 'Odusseà. boulo…mhn k' ™p£rouroj ™ën qhteušmen ¥llJ, ¢ndrˆ par' ¢kl»rJ, ú m¾ b…otoj polÝj e‡h, À p©sin nekÚessi katafqimšnoisin ¢n£ssein. ¢ll' ¥ge moi toà paidÕj ¢gauoà màqon ™n…spej, À ›pet' ™j pÒlemon prÒmoj œmmenai Ãe kaˆ oÙk…. e„p dš moi PhlÁoj ¢mÚmonoj e‡ ti pšpussai, À œt' œcei tim¾n polšsin met¦ MurmidÒnessin, à min ¢tim£zousin ¢n' `Ell£da te Fq…hn te, oÛnek£ min kat¦ gÁraj œcei ce‹r£j te pÒdaj te. e„ g¦r ™gën ™parwgÕj Øp' aÙg¦j ºel…oio, to‹oj ™ën oŒÒj pot' ™nˆ Tro…V eÙre…V pšfnon laÕn ¥riston, ¢mÚnwn 'Arge…oisin, – e„ toiÒsd' œlqoimi m…nunq£ per ™j patšroj dî, tî kš teJ stÚxaimi mšnoj kaˆ ce‹raj ¢£ptouj, o‰ ke‹non biÒwntai ™šrgous…n t' ¢pÕ timÁj.' ìj œfat', aÙt¦r ™gè min ¢meibÒmenoj prosšeipon: 'à toi mn PhlÁoj ¢mÚmonoj oÜ ti pšpusmai, aÙt£r toi paidÒj ge Neoptolšmoio f…loio p©san ¢lhqe…hn muq»somai, éj me keleÚeij: aÙtÕj g£r min ™gë ko…lhj ™pˆ nhÕj ™shj ½gagon ™k SkÚrou met' ™ãkn»midaj 'AcaioÚj. à toi Ót' ¢mfˆ pÒlin Tro…hn frazo…meqa boul£j, a„eˆ prîtoj œbaze kaˆ oÙc ¹m£rtane mÚqwn: Nšstwr d' ¢nt…qeoj kaˆ ™gë nik£skomen o‡w. aÙt¦r Ót' ™n ped…J Trèwn marna…meq' 'Acaio…, oÜ pot' ™nˆ plhqu‹ mšnen ¢ndrîn oÙd' ™n Ðm…lJ,

ODISEEA. CÂNTUL XI Sã nu-mi dai mângâiere, tu, slãvite. Mai bine-aº vrea sã fiu argat la þarã, La un sãrac cu prea puþinã stare Decât aci în iad sã fiu mai mare. Dar spune-mi dacã fiul meu venit-a Cu voi alãturi luptãtor de frunte Sau n-a venit? Mai spune-mi de-ai vreo ºtire Cumva despre Peleu, viteazu-mi tatã. De dânsul mai ascultã mirmidonii? Ori nu mai vrea de el sã ºtie nimeni În Ftia ºi-n Helada, cã-n picioare ªi-n braþe e slãbit de bãtrâneþe, ªi nu-i sunt eu sub razele de soare Într-ajutor precum am stat de tare Odinioarã când, spre apãrarea Danailor, pe câmpul de la Troia Eu seceram a duºmãnimii floare. În starea-aceea de-aº mai merge-acasã La tatãl meu, chiar numai pe-o minutã, Ce-nfricoºat mi-ar fi atunci avântul ªi braþu-mi greu de apropiat naintea Miºeilor ce siluiesc pe tata ªi-l scot de la domnie!» Astfel zise, Eu rãspunsei: «De tatãl tãu Peleus, În toate-alesul, n-auzii nimica. De fiul tãu Neoptolem þi-oi spune Aºa cum vrei, adevãrat în totul. Cãci eu pe mare l-adusei din Schiros La tabãrã-ntre-ahei ºi când în preajma Cetãþii Troia stam la sfat cu toþii, De-a pururi el întâi lua cuvântul ªi nu greºea deloc la cuvântare; Doar eu ºi Nestor îl puteam întrece. Iar când pe câmpul de rãzboi cu arme Dam luptã noi aheii ºi troienii, El nu sta înapoi ascuns în gloatã ªi nici în a bãrbaþilor desime,

467

655

660

665

670

675

680

685

468 515

520

525

530

535

OD USSEAIS. L ¢ll¦ polÝ proqšeske, tÕ Ön mšnoj oÙdenˆ e‡kwn: polloÝj d' ¥ndraj œpefnen ™n a„nÍ dhŽotÁti. p£ntaj d' oÙk ¨n ™gë muq»somai oÙd' Ñnom»nw, Ósson laÕn œpefnen ¢mÚnwn 'Arge…oisin, ¢ll' oŒon tÕn Thlef…dhn katen»rato calkù, ¼rw' EÙrÚpulon: polloˆ d' ¢mf' aÙtÕn ˜ta‹roi K»teioi kte…nonto guna…wn e†neka dèrwn. ke‹non d¾ k£lliston ‡don met¦ Mšmnona d‹on. aÙt¦r Ót' e„j †ppon kateba…nomen, Ön k£m' 'EpeiÒj, 'Arge…wn oƒ ¥ristoi, ™moˆ d' ™pˆ p£nt' ™tštalto, [ºmn ¢nakl‹nai pukinÕn lÒcon ºd' ™piqe‹nai,] œnq' ¥lloi Danaîn ¹g»torej ºd mšdontej d£kru£ t' çmÒrgnunto, tršmon q' ØpÕ gu‹a ˜k£stou: ke‹non d' oÜ pote p£mpan ™gën ‡don Ñfqalmo‹sin oÜt' çcr»santa crÒa k£llimon oÜte pareiîn d£kru' Ñmorx£menon: Ð dš me m£la pÒll' ƒkšteuen ƒppÒqen ™xšmenai, x…feoj d' ™pema…eto kèphn kaˆ dÒru calkobaršj, kak¦ d Trèessi meno…na. ¢ll' Óte d¾ Pri£moio pÒlin diepšrsamen a„p»n, mo‹ran kaˆ gšraj ™sqlÕn œcwn ™pˆ nhÕj œbainen ¢skhq»j, oÜt' ¨r beblhmšnoj ÑxšŽ calkù oÜt' aÙtosced…hn oÙtasmšnoj, oŒ£ te poll¦ g…netai ™n polšmJ: ™pimˆx dš te ma…netai ”Arhj.' ìj ™f£mhn, yuc¾ d podèkeoj A„ak…dao fo…ta makr¦ bib©sa kat' ¢sfodelÕn leimîna,

ODISEEA. CÂNTUL XI Ci alerga naintea tuturora ªi-n arme nu se da bãtut de nimeni. Ce mulþi duºmani în toiul crunt ucise! Nu pot sã spun ºi sã numesc mulþimea De oameni ce-i zdrobi în apãrarea Oºtirii noastre. Între ei de-o pildã Fu Evripil, feciorul lui Telefos, Bãrbat vestit, cu care mai cãzurã Grãmadã-ai lui tovarãºi, chetienii, De dragul unor daruri ce nevasta Lui Evripil primise de la Troia. Neoptolem dupã mãreþul Mèmnon Era la chip bãrbatul cel mai mândru Pe care l-am vãzut. Iar când la urmã Noi cãpitanii am intrat în calul Ce-l fãuri Epeos ºi eu fusem Însãrcinat a-nchide ºi-a deschide Ascunzãtoarea asta-aºa de bunã, Fruntaºii toþi ºi domnii începurã Sã tremure-n genunchi, sã ºteargã lacrimi, Dar nu vãzui îngãlbenind vreodatã A lui Neoptolem frumoasã faþã ªi nici de pe obraz sã ºteargã lacrimi. Ba el se tot ruga de noi fierbinte Din cal sã nãvãlim ºi-umbla cu mâna La suliþã ºi la mânerul spadei De-a pururi gata pe troieni sã-i zvânte. Iar când a lui Priam cetate-naltã O cucerirãm, el luându-ºi partea De plean, un dar de preþ, plecã pe mare Nevãtãmat, cãci nu fusese dânsul Rãnit de suliþi ori atins de-aproape De-o sabie cum se brodeºte-adese La-ncleºtet în rãzboi, cã nu alege Înverºunat-a bãtãliei valmã.» Aºa-i zisei, iar umbra lui Ahile Cu pasuri mari se depãrtã-n livada

469 690

695

700

705

710

715

720

725

470 540

545

550

555

560

OD USSEAIS. L ghqosÚnh, Ó oƒ uƒÕn œfhn ¢ride…keton enai. aƒ d' ¥llai yucaˆ nekÚwn katateqnhètwn ›stasan ¢cnÚmenai, e‡ronto d k»de' ˜k£sth. o‡h d' A‡antoj yuc¾ Telamwni£dao nÒsfin ¢fest»kei, kecolwmšnh e†neka n…khj, t»n min ™gë n…khsa dikazÒmenoj par¦ nhusˆ teÚcesin ¢mf' 'AcilÁoj: œqhke d pÒtnia m»thr, pa‹dej d Trèwn d…kasan kaˆ Pall¦j 'Aq»nh. æj d¾ m¾ Ôfelon nik©n toiùd' ™p' ¢šqlJ: to…hn g¦r kefal¾n ›nek' aÙtîn ga‹a katšscen, A‡anq', Öj perˆ mn edoj, perˆ d' œrga tštukto tîn ¥llwn Danaîn met' ¢mÚmona Phlewna. tÕn mn ™gën ™pšessi proshÚdwn meilic…oisin: 'Aan, pa‹ Telamînoj ¢mÚmonoj, oÙk ¥r' œmellej oÙd qanën l»sesqai ™moˆ cÒlou e†neka teucšwn oÙlomšnwn; t¦ d pÁma qeoˆ qšsan 'Arge…oisi: to‹oj g£r sfin pÚrgoj ¢pèleo: se‹o d' 'Acaioˆ son 'AcillÁoj kefalÍ PhlhŽ£dao ¢cnÚmeqa fqimšnoio diamperšj: oÙdš tij ¥lloj a‡tioj, ¢ll¦ ZeÝj Danaîn stratÕn a„cmht£wn ™kp£glwj ½cqhre, ten d' ™pˆ mo‹ran œqhken. ¢ll' ¥ge deàro, ¥nax, †n' œpoj kaˆ màqon ¢koÚsVj ¹mšteron: d£mason d mšnoj kaˆ ¢g»nora qumÒn.' ìj ™f£mhn, Ð dš m' oÙdn ¢me…beto, bÁ d met' ¥llaj yuc¦j e„j ”Ereboj nekÚwn katateqnhètwn.

ODISEEA. CÂNTUL XI De asfodel, voios fiind de vestea Cã fiul lui e luptãtor de frunte. Iar celelalte suflete mâhnite Steteau ºi mã-ntrebau fieºtecare Ce le durea. Doar sufletul lui Aias, Odrasla lui Telàmon, sta deoparte, C-avea încã necaz de biruinþa Ce câºtigasem eu la judecata De la corãbii pentru armãtura Cea mândr-a lui Ahile ºi pe care Cinstita-i mamã Tetis o pusese Ca o rãsplatã-a-ntrecerii în arme, ªi judecau Minerva ºi troienii Robiþi de noi. Mai bine-n lupt-aceea Nu biruiam! Cã-n schimb cu-acele arme Pãmântul înghiþi pe-un om ca Aias, Bãrbatul cel mai arãtos ºi vrednic În arme între-ahei dupã Ahile. Eu începui sã-l iau mai cu blândeþe: «Tu, Aias, fiu al marelui Telàmon, Nici mort nu þi-a fost dat sã uiþi mânia Ce ai pe mine pentru armãtura Cea blãstematã, pacostea ce zeii O deterã danailor. Cã iatã Ce turn de pazã pentru ea pierdurã În tine-aheii ºi te plâng cu toþii De-a pururi deopotrivã cu Ahile. Dar nu-i de vinã altul decât Joe, Cãci el grozav mai urgisi oºtirea Danailor ºi moarte-þi dete þie. Dar vino mai încoace, preamãrite, S-auzi mãcar o vorbã de la mine. S-astâmperi supãrarea ºi mândria.» Aºa-i vorbii. Nimica nu-mi rãspunse; Tãcut se trase el napoi ºi merse Spre beznã printre celelalte umbre. Dar el mi-ar fi vorbit cu toatã ciuda

471

730

735

740

745

750

755

760

472 565

570

575

580

585

590

OD USSEAIS. L œnqa c' Ómwj prosšfh kecolwmšnoj, ½ ken ™gë tÒn: ¢ll£ moi ½qele qumÕj ™nˆ st»qessi f…loisi tîn ¥llwn yuc¦j „dšein katateqnhètwn. œnq' à toi M…nwa ‡don, DiÕj ¢glaÕn uƒÒn, crÚseon skÁptron œconta qemisteÚonta nškussin, ¼menon: oƒ dš min ¢mfˆ d…kaj e‡ronto ¥nakta, ¼menoi ˜staÒtej te, kat' eÙrupulj ”AŽdoj dî. tÕn d mšt' 'Wr…wna pelèrion e„senÒhsa qÁraj Ðmoà e„leànta kat' ¢sfodelÕn leimîna, toÝj aÙtÕj katšpefnen ™n o„opÒloisin Ôressi, cersˆn œcwn ·Òpalon pagc£lkeon, a„n ¢agšj. kaˆ TituÕn edon, Ga…hj ™rikudšoj uƒÒn, ke…menon ™n dapšdJ. Ð d' ™p' ™nnša ke‹to pšleqra, gàpe dš min ˜k£terqe parhmšnw Âpar œkeiron, dšrtron œsw dÚnontej: Ð d' oÙk ¢pamÚneto cers…. Lhtë g¦r ›lkhse, DiÕj kudr¾n par£koitin, Puqèd' ™rcomšnhn di¦ kallicÒrou PanopÁoj. kaˆ m¾n T£ntalon e„se‹don calšp' ¥lge' œconta, ˜staÒt' ™n l…mnV: ¹ d prosšplaze gene…J. steàto d diy£wn, pišein d' oÙk ecen ˜lšsqai: Ðss£ki g¦r kÚyei' Ð gšrwn pišein menea…nwn, toss£c' Ûdwr ¢polšsket' ¢nabrocšn, ¢mfˆ d possˆ ga‹a mšlaina f£neske, kataz»naske d da…mwn. dšndrea d' Øyipšthla kat¦ krÁqen cše karpÒn, Ôgcnai kaˆ ·oiaˆ kaˆ mhlšai ¢glaÒkarpoi sukšai te glukeraˆ kaˆ ™la‹ai thleqÒwsai:

ODISEEA. CÂNTUL XI Ori eu mai stam încã cu el de vorbã, De nu eram grãbit sã vãd ºi alte Nenorocite suflete, vedenii De oameni morþi. Atunci vãzui pe Minos Cel falnic, al lui Joe fiu. Cu sceptru Leit în aur el ºedea pe scaun ªi judeca pe morþi, iar ei în juru-i Stau în picioare sau ºedeau la curtea Cu poarta largã-a iadului ºi-acolo Cãtau s-audã de la el osânda. În lunca de-asfodel zãrii în urmã Pe uriaºul Orion în goanã Luând sãlbãticiunile, pe care El însuºi le ucise în coclauri De munte cu-o mãciucã din aramã De nesfãrmat. ªi mai vãzui pe fiul Slãvitei Þãrne, Titios zaplanul. El lung de-o sutã ºi cincizeci brãþate Zãcea pe jos. Doi zgripþori stau alãturi ªi pliscul ºi-nfigeau în mãruntaie ªi-i ciuguleau ficatul, dar cu mâna El nu putea înlãtura pe zgripþori, Cãci vru sã siluiascã pe soþia Lui Joe, pe Latona cea-nchinatã, Când ea mergea la Pito prin oraºul Cel cu frumoase locuri Panopeus. Vãzui ºi pe Tantal care-n picioare Stetea în iaz cu unda pânã-n barbã ªi suferea cumplit. Murea de sete, Dar n-avea de bãut nimic sã-mpumne, Cãci cum se apleca sã bea bãtrânul Pierea-nghiþitã apa ºi sub dânsul Uscat ºi negru s-alegea pãmântul. Deasupra-i atârnau frunzoase ramuri De pomi înalþi ºi-ndolduraþi de poame, Ba peri ºi rodii, meri cu mere dalbe, Ba dulci smochini ºi verzi mãslini în floare.

473

765

770

775

780

785

790

795

800

474

595

600

605

610

615

OD USSEAIS. L tîn ÐpÒt' „qÚsei' Ð gšrwn ™pˆ cersˆ m£sasqai, t¦j d' ¥nemoj ·…ptaske potˆ nšfea skiÒenta. kaˆ m¾n S…sufon e„se‹don kratšr' ¥lge' œconta, l©an bast£zonta pelèrion ¢mfotšrVsin. à toi Ð mn skhriptÒmenoj cers…n te pos…n te l©an ¥nw êqeske potˆ lÒfon: ¢ll' Óte mšlloi ¥kron Øperbalšein, tÒt' ¢postršyaske Krataij: aâtij œpeita pšdonde kul…ndeto l©aj ¢naid»j. aÙt¦r Ó g' ¨y êsaske titainÒmenoj, kat¦ d' ƒdrëj œrreen ™k melšwn, kon…h d' ™k kratÕj Ñrèrei. tÕn d mšt' e„senÒhsa b…hn `Hraklhe…hn, e‡dwlon: aÙtÕj d met' ¢qan£toisi qeo‹si tšrpetai ™n qal…Vj kaˆ œcei kall…sfuron “Hbhn, [pa‹da DiÕj meg£loio kaˆ “Hrhj crusoped…lou.] ¢mfˆ dš min klagg¾ nekÚwn Ãn o„wnîn éj, p£ntos' ¢tuzomšnwn: Ð d' ™remnÍ nuktˆ ™oikèj, gumnÕn tÒxon œcwn kaˆ ™pˆ neurÁfin юstÒn, deinÕn papta…nwn, a„eˆ balšonti ™oikèj. smerdalšoj dš oƒ ¢mfˆ perˆ st»qessin ¢ort¾r crÚseoj Ãn telamèn, †na qšskela œrga tštukto, ¥rktoi t' ¢grÒtero… te sÚej caropo… te lšontej, Øsm‹na… te m£cai te fÒnoi t' ¢ndroktas…ai te. m¾ tecnhs£menoj mhd' ¥llo ti tecn»saito, Öj ke‹non telamîna ˜Í ™gk£tqeto tšcnV. œgnw d' ay' ™m ke‹noj, ™peˆ ‡den Ñfqalmo‹si, ka… m' ÑlofurÒmenoj œpea pterÒenta proshÚda:

ODISEEA. CÂNTUL XI Dar cum dedea moºneagul sã le-ajungã, Le vântuia spre nori deodatã vântul. Vãzui ºi pe Sisif trudind amarnic: Purta un stei de piatrã uriaºã Cu braþele-amândouã ºi spre-o culme Se încorda din mâni ºi din picioare S-o-mpingã tot la deal, dar când sta gata S-o suie-n vârf, o straºnicã tãrie O da napoi ºi-afurisita piatrã Se tot rostogolea pân’ la câmpie. Iar el zorea ºi-o împingea spre culme ªi tot curgea sudoarea de pe dânsul ªi capul lui plutea în prãfãrie. Mai întâlnii pe urmã ºi-arãtarea Lui Hercule vânjosul, care singur Se bucurã-ntre zei pe la ospeþe ªi þine pe zeiþa tinereþii, Pe Hebe cea subþire-n glezne, fiica Lui Joe ºi-a Junonei ce se poartã Cu tãlpi de aur. Împrejuru-i oameni Care încotro þipau de spaima morþii Fugind ca niºte pasãri, iar viteazul, Asemeni unei nopþi întunecate Þiindu-ºi arcul scos ºi cu sãgeata Pe coardã pusã, cu privirea cruntã Þintea ºi parcã sta sã mai sãgete. ªi-avea o-nfricoºatã cingãtoare Pe pieptul lui, un sãbier de aur Împodobit cu chipuri minunate De urºi ºi de mistreþi, de lei cu ochii Scânteietori, de încleºtãri ºi harþe ªi-omoruri de bãrbaþi. Fãuritorul Acestui sãbier pusese-atâta ªtiinþã-n el, cã n-ar fi fost în stare Sã facã alt nimica mai de seamã. Cum mã vãzu, mã cunoscu viteazul ªi zise aºa cu vaiet cãtre mine:

475

805

810

815

820

825

830

835

476

620

625

630

635

640

OD USSEAIS. L 'diogenj Laerti£dh, polum»can' 'Odusseà, « de…l', à tin¦ kaˆ sÝ kakÕn mÒron ¹ghl£zeij, Ón per ™gën Ñcšeskon Øp' aÙg¦j ºel…oio. ZhnÕj mn p£Žj Ãa Kron…onoj, aÙt¦r юzÝn econ ¢peires…hn: m£la g¦r polÝ ce…roni fwtˆ dedm»mhn, Ð dš moi calepoÝj ™petšllet' ¢šqlouj. ka… potš m' ™nq£d' œpemye kÚn' ¥xont': oÙ g¦r œt' ¥llon fr£zeto toàdš gš moi kraterèteron enai ¥eqlon. tÕn mn ™gën ¢nšneika kaˆ ½gagon ™x 'Adao: `Erme…aj dš m' œpempen „d glaukîpij 'Aq»nh.' ìj e„pën Ð mn aâtij œbh dÒmon ”AŽdoj e‡sw, aÙt¦r ™gën aÙtoà mšnon œmpedon, e‡ tij œt' œlqoi ¢ndrîn ¹rèwn, o‰ d¾ tÕ prÒsqen Ôlonto. ka… nÚ k' œti protšrouj ‡don ¢nšraj, oÞj œqelÒn per, Qhsša Peir…qoÒn te, qeîn ™rikudša tškna: ¢ll¦ prˆn ™pˆ œqne' ¢ge…reto mur…a nekrîn ºcÍ qespes…V: ™m d clwrÕn dšoj Èrei, m» moi Gorge…hn kefal¾n deino‹o pelèrou ™x ”AŽdoj pšmyeien ¢gau¾ PersefÒneia. aÙt…k' œpeit' ™pˆ nÁa kiën ™kšleuon ˜ta…rouj aÙtoÚj t' ¢mba…nein ¢n£ te prumn»sia làsai: oƒ d' ay' e‡sbainon kaˆ ™pˆ klh‹si kaq‹zon. t¾n d kat' 'WkeanÕn potamÕn fšre kàma ·Òoio, prîta mn e„res…V, metšpeita d k£llimoj oâroj.

ODISEEA. CÂNTUL XI «Sãrmane nobil fiu al lui Laerte, Preaiscusite meºtere Ulise ªi tu de bunã seamã duci tot greul Ce mi-l purtam ºi eu cândva sub soare. Deºi eram nãscut de tata Joe, Nãscutul din Saturn, osânda totuºi Mi-era fãrã de margini. Evristeus, Un muritor cu mult mai slab ca mine, Supus fiindu-i, mã însãrcinase Sã-ndeplinesc eu munci anevoioase ªi chiar încoace mã trimise-o datã De-aici s-aduc pe fiorosul Cerber, Cã nu-ºi închipuia ceva mai trudnic ªi mai primejdios ca truda asta. Eu cânele înºfãcai ºi din locaºul Lui Pluton îl scosei, având povaþã La drum pe zeul Hermes ºi Minerva.» Aºa vorbind, el se întoarse-n bezna Lui Pluton înapoi. Eu tot acolo Stãtui în loc s-aºtept ca sã mai vie Vrun alt viteaz din cei care pierirã Naintea mea. ªi-aº fi vãzut eu încã Pe Piritou ºi pe Tezeu, slãvite Vlãstare de-ale zeilor, dar roiuri De morþi se-nghesuirã-atunci cu vuiet Asurzitor ºi-ngãlbenii de teamã Ca nu cumva mãrita Persefona Din iad spre mine sã trimitã capul Gorgonei, iazma cea îngrozitoare. De-aceea eu spre vas plecai în pripã ªi oamenilor poruncii sã intre ªi sã dezlege vasul. Ei intrarã ªi repede la vâsle s-aºezarã. ªi unda curgãtoare ducea vasul Pe Ocean întâi cu lopãþitul, Apoi ºi pe-adierea cea mai bunã.

477

840

845

850

855

860

865

870

ODUSSEIAS M

5

10

15

20

AÙt¦r ™peˆ potamo‹o l…pen ·Òon 'Wkeano‹o nhàj, ¢pÕ d' †keto kàma qal£sshj eÙrupÒroio nÁsÒn t' A„a…hn, Óqi t' 'Hoàj ºrigene…hj o„k…a kaˆ coro… e„si kaˆ ¢ntolaˆ 'Hel…oio, nÁa mn œnq' ™lqÒntej ™kšlsamen ™n yam£qoisin, ™k d kaˆ aÙtoˆ bÁmen ™pˆ ·hgm‹ni qal£sshj: œnqa d' ¢pobr…xantej ™me…namen 'Hî d‹an. Ãmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj, d¾ tÒt' ™gën ˜t£rouj prohn ™j dèmata K…rkhj o„sšmenai nekrÕn 'Elp»nora teqnhîta. fitroÝj d' aya tamÒntej, Óq' ¢krot£th prÒec' ¢kt», q£ptomen ¢cnÚmenoi, qalerÕn kat¦ d£kru cšontej. aÙt¦r ™peˆ nekrÒj t' ™k£h kaˆ teÚcea nekroà, tÚmbon ceÚantej kaˆ ™pˆ st»lhn ™rÚsantej p»xamen ¢krot£tJ tÚmbJ eÙÁrej ™retmÒn. ¹me‹j mn t¦ ›kasta die…pomen: oÙd' ¥ra K…rkhn ™x 'Adew ™lqÒntej ™l»qomen, ¢ll¦ m£l' ðka Ãlq' ™ntunamšnh: ¤ma d' ¢mf…poloi fšron aÙtÍ s‹ton kaˆ krša poll¦ kaˆ a‡qopa onon ™ruqrÒn. ¹ d' ™n mšssJ st©sa methÚda d‹a qe£wn: 'scštlioi, o‰ zèontej Øp»lqete dîm' 'Adao, disqanšej, Óte t' ¥lloi ¤pax qnÇskous' ¥nqrwpoi. ¢ll' ¥get' ™sq…ete brèmhn kaˆ p…nete onon aâqi panhmšrioi: ¤ma d' ºÒŽ fainomšnhfi

Cântul XII

Când de pe râul Ocean trecurãm Pe valurile mãrii larg deschise ªi þãrmuirãm la ostrovul Aia, Pe unde ºade zâna dimineþii ªi soarele rãsare, acolo vasul Îl traserãm pe prund, iar noi ieºirãm Pe mal, unde dormirãm pânã-n ziuã. A doua zi, când zorile-nzorirã Trandafirii, eu trimisei tovarãºi La Circe dupã trupul lui Elpènor. Tãiarãm trunchiuri de copaci îndatã, Durarãm rug de ars, pe unde malul Era mai nalt, prohodul începurãm Cu suflet trist, cu ochii plini de lacrimi, Îi arserãm noi trupul ºi-armãtura, Mormântu-i movilirãm ºi deasupra Un stur de piatrã-i puserãm ºi vâsla-i Îndemânat-asupra o-mplântarãm. ªi-n vreme ce noi îngrijeam de asta, A prins de veste Circe cã venirãm Din iad ºi dichisindu-se, în grabã Veni la noi cu Nimfele-mpreunã, Cu pâne, cu fripturi ºi cu vin roºu ªi-oprindu-se-ntre noi aºa ne zise: «Sãraci de voi, încã fiind în viaþã V-aþi dus pe ceea lume ºi-aºa murirãþi De douã ori, când alþii mor o datã. Ci hai luaþi bucatele ºi vinul, Mâncaþi ºi beþi din nou cât este ziua, Cã-n zori de zi la drum porni-veþi mâne. Dar nu vã temeþi: eu v-arãt ce cale Sã apucaþi. Vã desluºesc în toate,

5

10

15

20

25

30

480 25

30

35

40

45

OD USSEAIS. M pleÚsesq': aÙt¦r ™gë de…xw ÐdÕn ºd ›kasta shmanšw, †na m» ti kakorraf…V ¢legeinÍ À ¡lÕj À ™pˆ gÁj ¢lg»sete pÁma paqÒntej.' ìj œfaq', ¹m‹n d' aât' ™pepe…qeto qumÕj ¢g»nwr. ìj tÒte mn prÒpan Ãmar ™j ºšlion katadÚnta ¼meqa dainÚmenoi krša t' ¥speta kaˆ mšqu ¹dÚ: Ãmoj d' ºšlioj katšdu kaˆ ™pˆ knšfaj Ãlqen, oƒ mn koim»santo par¦ prumn»sia nhÒj, ¹ d' ™m ceirÕj ˜loàsa f…lwn ¢ponÒsfin ˜ta…rwn eŒsš te kaˆ prosšlekto kaˆ ™xeršeinen ›kasta: aÙt¦r ™gë tÍ p£nta kat¦ mo‹ran katšlexa. kaˆ tÒte d» m' ™pšessi proshÚda pÒtnia K…rkh: 'taàta mn oÛtw p£nta pepe…rantai, sÝ d' ¥kouson, éj toi ™gën ™ršw, mn»sei dš se kaˆ qeÕj aÙtÒj. SeirÁnaj mn prîton ¢f…xeai, a† ·£ te p£ntaj ¢nqrèpouj qšlgousin, Ót…j sfeaj e„saf…khtai. Ój tij ¢Ždre…V pel£sV kaˆ fqÒggon ¢koÚsV Seir»nwn, tù d' oÜ ti gun¾ kaˆ n»pia tškna o‡kade nost»santi par…statai oÙd g£nuntai, ¢ll£ te SeirÁnej ligurÍ qšlgousin ¢oidÍ, ¼menai ™n leimîni: polÝj d' ¢mf' ÑsteÒfin qˆj ¢ndrîn puqomšnwn, perˆ d ·inoˆ minÚqousin. ¢ll¦ parx ™l£an, ™pˆ d' oÜat' ¢le‹yai ˜ta…rwn khrÕn dey»saj melihdša, m» tij ¢koÚsV tîn ¥llwn: ¢t¦r aÙtÕj ¢koušmen a‡ k' ™qšlVsqa,

ODISEEA. CÂNTUL XII Ca nu cumva sã încãpeþi în cursã Primejdioasã ºi sã daþi, pe mare Sau pe uscat, de vreo nenorocire ªi-amar sã pãtimiþi.» Aºa ne zise ªi ne supuse inima viteazã. Ne puserãm atunci ºi cât e ziua De mare pânã-n searã ne-ospãtarãm Cu mult prisos de carne, cu vin dulce. Când fu amurg ºi soarele-asfinþise, La palamare soþii mei dormirã. Zeiþ-atunci, luându-mã de mânã, Deoparte de popasul lor mã duse Sã ºed ºi-alãturându-se de mine, Mã întrebã de tot ce eu vãzusem, Iar eu în ºir îi povestii de toate. Atunci mãrita Circe-mi zise mie: «Aºa se isprãvirã toate aceste, Dar tu ascultã-acum ce eu þi-oi spune ªi-un zeu de sus þi-o va aduce-aminte. Întâi ºi-ntâi sosi-vei la sirene, Acele care-ademenesc pe oameni, Pe toþi care s-apropie de ele. Oricine-aproape merge fãrã ºtire ªi cântecul sirenelor aude Napoi acasã nu se mai întoarce ªi nu-ºi mai vede pruncii ºi femeia, E dus, nenorocit pe totdeauna, Cã-l farmecã sirenele cu viersul Rãsunãtor, de unde-ntr-o livadã Stau ele-ntre mormane de-osãminte, De trupuri moarte, putrede de oameni. Deci tu îndreaptã cârma pe de lãturi ªi moaie cearã dulce, astupã auzul Tovarãºilor tãi, sã nu le-audã Nici unul dintre ei. Numai tu singur Poþi sã le-auzi, dar dupã ce de dânºii Vei fi legat de mâni ºi de picioare,

481

35

40

45

50

55

60

65

482 50

55

60

65

70

OD USSEAIS. M dhs£ntwn s' ™n nh qoÍ ce‹r£j te pÒdaj te ÑrqÕn ™n ƒstopšdV, ™k d' aÙtoà pe…rat' ¢n»fqw, Ôfra ke terpÒmenoj Ôp' ¢koÚsVj Seir»noiŽn. e„ dš ke l…sshai ˜t£rouj làsa… te keleÚVj, oƒ dš s' œti pleÒnessi tÒt' ™n desmo‹si didšntwn. aÙt¦r ™p¾n d¾ t£j ge parx ™l£swsin ˜ta‹roi, œnqa toi oÙkšt' œpeita dihnekšwj ¢goreÚsw, ÐppotšrV d» toi ÐdÕj œssetai, ¢ll¦ kaˆ aÙtÕj qumù bouleÚein: ™ršw dš toi ¢mfotšrwqen. œnqen mn g¦r pštrai ™phrefšej, protˆ d' aÙt¦j kàma mšga ·ocqe‹ kuanèpidoj 'Amfitr…thj: Plagkt¦j d» toi t£j ge qeoˆ m£karej kalšousi. tÍ mšn t' oÙd potht¦ paršrcetai oÙd pšleiai tr»rwnej, ta… t' ¢mbros…hn Diˆ patrˆ fšrousin, ¢ll£ te kaˆ tîn a„n ¢faire‹tai lˆj pštrh: ¢ll' ¥llhn ™n…hsi pat¾r ™nar…qmion enai. tÍ d' oÜ pè tij nhàj fÚgen ¢ndrîn, ¼ tij †khtai, ¢ll£ q' Ðmoà p…nak£j te neîn kaˆ sèmata fwtîn kÚmaq' ¡lÕj foršousi purÒj t' Ñloo‹o qÚellai. o‡h d¾ ke…nV ge paršplw pontopÒroj nhàj 'Argë p©si mšlousa, par' A„»tao plšousa: ka… nÚ ke t¾n œnq' ðka b£len meg£laj potˆ pštraj, ¢ll' “Hrh paršpemyen, ™peˆ f…loj Ãen 'I»swn. oƒ d dÚw skÒpeloi Ð mn oÙranÕn eÙrÝn ƒk£nei Ñxe…V korufÍ, nefšlh dš min ¢mfibšbhke

ODISEEA. CÂNTUL XII Stând oblu în corabie la trunchiul Catargului cu funiile prinse În jurul lui, ca astfel sã te bucuri De cântecul mãestrelor sirene. Iar de te rogi ºi ceri de la tovarãºi Sã te dezlege, ei sã nu se lase, Ci sã te-nnoade cu mai multe lanþuri. Iar dupã ce vã strecuraþi din faþa Sirenelor, eu nu-þi spun de-amãnuntul Ce cale vei avea s-apuci încolo; Mai chibzuie cu mintea ºi tu singur, Dar lãmuri-voi ce fel este drumul Pe-o lature ºi ce fel pe de alta. Rãsar deoparte seninãri înalte, De care se izbesc vuind talazuri De-ale Amfitritei cea cu ochi albaºtri. Izbitele le cheamã acestea zeii ªi nici o zburãtoare nu le trece, Nici înseºi porumbiþele sfioase Ce-aduc la tatãl Joe ambrozia. Mai sfârticã din ele câte una De-a pururi stânca netedã, dar Joe Pãrintele trimite-n locu-i alta, Ca iar sã fie numãrul acelaºi. Din vasele plutaºilor ce-acolo S-apropie nici unul nu mai scapã. Talazurile mãrii ºi un vifor De foc mistuitor de-a valma poartã Rãzleþele lor þãnduri, trupuri moarte. Un singur vas, cum ºtie lumea toatã, Vestitul Argo, plutitor pe mare, Pe-alãturea putu sã se strecoare Venind de la Aietes, dar ºi dânsul S-ar fi izbit de-acele stânci înalte, Junona însã-l petrecu de dragul Lui Iason. Iar de ceealaltã parte Sunt douã stânci din care una-ajunge

483 70

75

80

85

90

95

100

105

484

OD USSEAIS. M

75

kuanšh: tÕ mn oÜ pot' ™rwe‹, oÙdš pot' a‡qrh ke…nou œcei koruf¾n oÜt' ™n qšrei oÜt' ™n ÑpèrV: oÙdš ken ¢mba…h brotÕj ¢n¾r oÙd' ™piba…h, oÙd' e‡ oƒ ce‹ršj ge ™e…kosi kaˆ pÒdej een: pštrh g¦r l…j ™sti, perixšstV ™Žku‹a. mšssJ d' ™n skopšlJ ™stˆ spšoj ºeroeidšj, prÕj zÒfon e„j ”Ereboj tetrammšnon, Î per ¨n Øme‹j nÁa par¦ glafur¾n „qÚnete, fa…dim' 'Odusseà. oÙdš ken ™k nhÕj glafurÁj a„z»Žoj ¢n¾r tÒxJ юsteÚsaj ko‹lon spšoj e„saf…koito. œnqa d' ™nˆ SkÚllh na…ei deinÕn lelaku‹a. tÁj à toi fwn¾ mn Ósh skÚlakoj neogillÁj g…netai, aÙt¾ d' aâte pšlwr kakÒn: oÙdš kš t…j min ghq»seien „dèn, oÙd' e„ qeÕj ¢nti£seie. tÁj à toi pÒdej e„sˆ duèdeka p£ntej ¥wroi, ›x dš tš oƒ deiraˆ perim»keej, ™n d ˜k£stV smerdalšh kefal», ™n d tr…stoicoi ÑdÒntej, puknoˆ kaˆ qamšej, ple‹oi mšlanoj qan£toio. mšssh mšn te kat¦ spe…ouj ko…loio dšduken, œxw d' ™x…scei kefal¦j deino‹o beršqrou: aÙtoà d' „cqu£v, skÒpelon perimaimèwsa, delf‹n£j te kÚnaj te kaˆ e‡ poqi me‹zon ›lVsi kÁtoj, § mur…a bÒskei ¢g£stonoj 'Amfitr…th. tÍ d' oÜ pè pote naàtai ¢k»rioi eÙcetÒwntai parfugšein sÝn nh: fšrei dš te kratˆ ˜k£stJ fît' ™xarp£xasa neÕj kuanopróroio. tÕn d' ›teron skÒpelon cqamalèteron Ôyei, 'Odusseà, plhs…on ¢ll»lwn: ka… ken dioŽsteÚseiaj.

80

85

90

95

100

ODISEEA. CÂNTUL XII Cu þuguiata-i culme pânã-n slavã ªi-un nor întunecos o împresoarã Necontenit, de niciodatã vara, Nici toamna culmea-i nu se înseninã. Nici ar putea s-o suie, s-o coboare Vrun om din lume, de-ar avea din fire Chiar douãzeci de mâni ºi de picioare, Cãci netedã-i, de parcã-i lustruitã. La mijloc are-o peºterã-nnoptatã Ce dã spre-apus, în beznã. Într-acolo Mânaþi voi vasul, falnice Ulise. Un om voinic din vas ochind cu arcul Nu poate fundul peºterii s-ajungã. Acolo stã-ncuibatã Scila, care Cu glasul de cãþel grozav mai latrã, Dihania câinoasã-n faþa cãrei Un om, ba chiar un zeu ºi-ar pierde firea, Cãci are câte ºase labe slute ªi ºase guºi prelungi, de fiecare, Un cap spãimântãtor cu trei ºiraguri De dinþi de criþã deºi ºi plini de fierea Cernitei morþi. Ea trupul pân’ la mijloc ªi-l are cufundat în vãgãunã, Iar capetele ºi le þine-afarã Din fiorosul hãu ºi-n jurul stâncii Ea lãcomind tot pescuieºte-acolo Delfini ºi câni de mare ºi tot soiul De peºti mai mari ce cresc în sânul mãrii Cu miile. Nicicând corãbierii Nu s-au mândrit c-ar fi scãpat acolo Nevãtãmaþi, cãci iazma câte unul Cu fiecare cap din vasul negru L-apucã ºi la sine-i duce pradã. Cealaltã stâncã ai s-o vezi mai scundã, Ulise. Amândouã sunt aproape Ca de-o sãgetãturã. În cea din urmã

485

110

115

120

125

130

135

140

486

105

110

115

120

125

OD USSEAIS. M tù d' ™n ™rineÒj ™sti mšgaj, fÚlloisi teqhlèj: tù d' ØpÕ d‹a C£rubdij ¢narrubde‹ mšlan Ûdwr. trˆj mn g£r t' ¢n…hsin ™p' ½mati, trˆj d' ¢narubde‹, deinÒn: m¾ sÚ ge ke‹qi tÚcoij, Óte ·ubd»seien: oÙ g£r ken ·ÚsaitÒ s' Øpk kakoà oÙd' ™nos…cqwn. ¢ll¦ m£la SkÚllhj skopšlJ peplhmšnoj ðka nÁa parx ™l£an, ™peˆ à polÝ fšrterÒn ™stin ›x ˜t£rouj ™n nh poq»menai À ¤ma p£ntaj.' ìj œfat', aÙt¦r ™gè min ¢tuzÒmenoj prosšeipon: 'e„ d' ¥ge d» moi toàto, qe£, nhmertj ™n…spej, e‡ pwj t¾n Ñlo¾n mn ØpekprofÚgoimi C£rubdin, t¾n dš k' ¢muna…mhn, Óte moi s…noitÒ g' ˜ta…rouj.' ìj ™f£mhn, ¹ d' aÙt…k' ¢me…beto d‹a qe£wn: 'scštlie, kaˆ d¾ aâ toi polem»Ža œrga mšmhle kaˆ pÒnoj, oÙd qeo‹sin Øpe…xeai ¢qan£toisin; ¹ dš toi oÙ qnht», ¢ll' ¢q£naton kakÒn ™sti, deinÒn t' ¢rgalšon te kaˆ ¥grion oÙd machtÒn: oÙdš tij œst' ¢lk»: fugšein k£rtiston ¢p' aÙtÁj. Àn g¦r dhqÚnVsqa korussÒmenoj par¦ pštrV, de…dw m» s' ™xaàtij ™formhqe‹sa k…cVsi tÒssVsin kefalÍsi, tÒsouj d' ™k fîtaj ›lhtai. ¢ll¦ m£la sfodrîj ™l£an, bwstre‹n d Kr£taiŽn, mhtšra tÁj SkÚllhj, ¼ min tške pÁma broto‹sin: ¼ min œpeit' ¢popaÚsei ™j Ûsteron ÐrmhqÁnai. Qrinak…hn d' ™j nÁson ¢f…xeai: œnqa d pollaˆ bÒskont' 'Hel…oio bÒej kaˆ ‡fia mÁla. ˜pt¦ boîn ¢gšlai, tÒsa d' o„în pèea kal£,

ODISEEA. CÂNTUL XII E-un mare ºi-nfrunzit smochin sãlbatic. Sub el stã bala cea din zei, Haribda, ªi soarbe ape negre. Ea de trei ori Pe zi sloboade apa ºi de trei ori O-nghite groaznic. Dar fereascã zeii Sã fii acolo când ea soarbe valul. Nu poate sã te mântuie nici însuºi Neptun de rãu. O iei de tot aproape De stânca Scilei cârmuind pe-alãturi Corabia de zor, cã-i mult mai bine Sã pierzi dintr-însa numai ºase oameni Decât pe toþi deodatã.» Aºa zise ªi eu o încercai atunci: «Zeiþã, Mai spune-mi înc-adevãrat, putea-voi Cumva sã scap cu zile de turbata Haribda ºi sã lupt numai cu Scila, Când ea va încolþi pe-ai mei tovarãºi?» Aºa-ntrebai ºi ea-mi rãspunse-ndatã: «Abraºule, þi-i iarã de rãzboaie ªi bãtãlii? Nu tremuri nici de zeii Nemuritori? Nu-i Scila muritoare. E-un rãu nepieritor, avan, sãlbatic ªi greu, de neînvins, ºi cu nimica Nu-i vii de hac. De zãboveºti aproape De stânca ei ca sã te baþi cu dânsa, Mã tem cã ea din nou sãrind la tine Te-ar nimeri cu capetele-i multe ªi þi-ar smunci cu ele mulþi tovarãºi; Deci tu rãpede-þi vasul cât mai tare ªi strigã-n ajutor pe Crateida, Pe-a Scilei mumã ce-a nãscut aceastã Urgie-a lumii. Dâns-atunci opri-va Rãpezul ei din nou. Apoi sosi-vei La insula Trinacria, pe unde Pasc vite de-ale Soarelui, vro ºapte Cirezi de boi ºi alte ºapte turme De oi bârsane grase, câte cinzeci

487

145

150

155

160

165

170

175

488 130

135

140

145

150

155

OD USSEAIS. M pent»konta d' ›kasta. gÒnoj d' oÙ g…netai aÙtîn, oÙdš pote fqinÚqousi. qeaˆ d' ™pipoimšnej e„s…, nÚmfai ™ãplÒkamoi, Fašqous£ te Lampet…h te, §j tšken 'Hel…J `Uper…oni d‹a Nšaira. t¦j mn ¥ra qršyasa tekoàs£ te pÒtnia m»thr Qrinak…hn ™j nÁson ¢pókise thlÒqi na…ein, mÁla fulassšmenai patrèŽa kaˆ ›likaj boàj. t¦j e„ mšn k' ¢sinšaj ™£vj nÒstou te mšdhai, à t' ¨n œt' e„j 'Iq£khn, kak£ per p£scontej, †koisqe: e„ dš ke s…nhai, tÒte toi tekma…rom' Ôleqron [nh te kaˆ ˜t£rois'. aÙtÕj d' e‡ pšr ken ¢lÚxVj, Ñy kakîj ne‹ai, Ñlšsaj ¥po p£ntaj ˜ta…rouj.'] ìj œfat', aÙt…ka d crusÒqronoj ½luqen 'Hèj. ¹ mn œpeit' ¢n¦ nÁson ¢pšstice d‹a qe£wn: aÙt¦r ™gën ™pˆ nÁa kiën êtrunon ˜ta…rouj aÙtoÚj t' ¢mba…nein ¢n£ te prumn»sia làsai. oƒ d' ay' e‡sbainon kaˆ ™pˆ klh‹si kaq‹zon, [˜xÁj d' ˜zÒmenoi poli¾n ¤la tÚpton ™retmo‹j.] ¹m‹n d' aâ katÒpisqe neÕj kuanopróroio ‡kmenon oâron †ei plhs…stion, ™sqlÕn ˜ta‹ron, K…rkh ™ãplÒkamoj, dein¾ qeÕj aÙd»essa. aÙt…ka d' Ópla ›kasta ponhs£menoi kat¦ nÁa ¼meqa: t¾n d' ¥nemÒj te kubern»thj t' ‡qune. d¾ tÒt' ™gën ˜t£roisi methÚdwn ¢cnÚmenoj kÁr: 'ð f…loi, oÙ g¦r cr¾ ›na ‡dmenai oÙd dÚ' o‡ouj qšsfaq', ¤ moi K…rkh muq»sato, d‹a qe£wn:

ODISEEA. CÂNTUL XII De capete de fiecare turmã, Nu fatã ele, nici nu mor, ºi zâne Cu pãr de aur pasc aceste turme, Lampetia ºi Faetusa, fete De-a Soarelui Hiperion ºi-a zânei Neera care, dupã ce pe ele Nãscutu-le-a ºi le-a crescut, departe În insula Trinacria le duse ªi le-aºezã, ca oile ºi boii Cei pãrinteºti sã þie-n veci sub pazã. De-þi vezi de drum ºi cruþi aceste vite, Sosi-veþi voi acasã, cu tot rãul Ce-aþi pãtimi. De nu le cruþi pe ele, Prevãd cã vas ºi oameni tu vei pierde, Iar dacã teafãr vei scãpa, sosi-vei Târziu ºi prost de tot, dupã pieirea Iubiþilor tovarãºi pân’ la unul.» Aºa vorbi, ºi-ndatã zorii zilei Pe tronul lor de aur se ivirã. Napoi purcese din ostrov zeiþa. Eu mã suii pe vas, dãdui poruncã Tovarãºilor mei sã intre iute, Sã dezotgoane vasul. Ei intrarã ªi repede pe laviþe ºezurã ªi aºezaþi pe rând, ei începurã Cu vâslele sã batã-albastra mare. De dupã vasul cel cu botul negru Glãsuitoarea, vajnica zeiþã Cu plete mândre, Circe, ne trimise Un vânt prielnic umflãtor de pânze, Soþ bun de drum. Iar noi dup-aºezarea Dichisurilor toate-ale corãbiei Stam liniºtiþi. Doar vântul ºi cârmaciul Mânau pe ape vasul. Eu într-asta Cu suflet trist ziceam cãtre tovarãºi: «Iubiþii mei, nu-i bine numai unul Ori doi sã ºtiþi ce a menit zeiþa,

489 180

185

190

195

200

205

210

215

490

160

165

170

175

180

OD USSEAIS. M ¢ll' ™ršw mn ™gèn, †na e„dÒtej º q£nwmen ½ ken ¢leu£menoi q£naton kaˆ kÁra fÚgoimen. Seir»nwn mn prîton ¢nègei qespesi£wn fqÒggon ¢leÚasqai kaˆ leimîn' ¢nqemÒenta. oon œm' ºnègei Ôp' ¢koušmen: ¢ll£ me desmù d»sat' ™n ¢rgalšJ, Ôfr' œmpedon aÙtÒqi m…mnw, ÑrqÕn ™n ƒstopšdV, ™k d' aÙtoà pe…rat' ¢n»fqw. e„ dš ke l…sswmai Ømšaj làsa… te keleÚw, Øme‹j d pleÒnessi tÒt' ™n desmo‹si pišzein.' à toi ™gë t¦ ›kasta lšgwn ˜t£roisi p…fauskon: tÒfra d karpal…mwj ™x…keto nhàj ™ãerg¾j nÁson Seir»noiŽn: œpeige g¦r oâroj ¢p»mwn. aÙt…k' œpeit' ¥nemoj mn ™paÚsato ºd gal»nh œpleto nhnem…h, ko…mhse d kÚmata da…mwn. ¢nst£ntej d' ›taroi neÕj ƒst…a mhrÚsanto, kaˆ t¦ mn ™n nh glafurÍ qšsan, oƒ d' ™p' ™retm¦ ˜zÒmenoi leÚkainon Ûdwr xestÍs' ™l£tVsin. aÙt¦r ™gë khro‹o mšgan trocÕn ÑxšŽ calkù tutq¦ diatm»xaj cersˆ stibarÍsi p…ezon: aya d' „a…neto khrÒj, ™peˆ kšleto meg£lh Šj 'Hel…ou t' aÙg¾ `Uperion…dao ¥naktoj: ˜xe…hj d' ˜t£roisin ™p' oÜata p©sin ¥leiya. oƒ d' ™n nh m' œdhsan Ðmoà ce‹r£j te pÒdaj te ÑrqÕn ™n ƒstopšdV, ™k d' aÙtoà pe…rat' ¢nÁpton: aÙtoˆ d' ˜zÒmenoi poli¾n ¤la tÚpton ™retmo‹j.

ODISEEA. CÂNTUL XII Mãrita Circe. Eu voi spune-o vouã Ca sã ne dumerim cum noi putea-vom Pieri pe drum sau sã fugim de moarte. Îmi spuse-ntâi sã ne ferim de viersul Sirenelor dumnezeieºti, de lunca Cea înfloritã-a lor. Numai eu singur Cântarea sã le-aud, dar voi pe mine Vârtos sã mã legaþi întâi cu funii Încinse de catarg, sã stau acolo Lipit de el, dar oblu în picioare, Iar de vã rog ºi cer sã mã desfaceþi, Voi ºi mai mult în lanþuri sã mã strângeþi.» ªi-n vreme ce destãinuiam aceste Tovarãºilor mei, în pripã-ajunse ªi vasul meu, zorit de vânt puternic, La insula mãestrelor sirene. Atunci deodatã conteni suflarea ªi fu nevânt ºi liniºte; adormise Un zeu vânzolul mãrii. Se scularã Tovarãºii, vintrelele învoalte Le strânserã ºi-n vas le-adãpostirã, ªezurã-apoi pe laviþi ºi-ncepurã Cu vâslele de brad frumos cioplite S-albeascã-n spume apa. Eu într-asta Înfeliai cu un cuþit de-aramã O roatã mare de gãlbuie cearã ªi-o frãmântai cu mânile-mi vânjoase. Ea se muie sub straºnica tãrie La arºiþa de soare, ºi cu dânsa Eu astupai auzul fiecãrui Tovarãº. Ei pe mine mã legarã De mâni ºi de picioare la catargul Corãbiei cu funiile prinse De-acest catarg, de stam acolo oblu. ªezurã-apoi pe laviþi ºi-ncepurã Cu vâslele sã batã-albastra mare. Iar când eram departe ca de-un strigãt

491

220

225

230

235

240

245

250

492

185

190

195

200

205

OD USSEAIS. M ¢ll' Óte tÒsson ¢pÁmen, Óson te gšgwne bo»saj, ·…mfa dièkontej, t¦j d' oÙ l£qen çkÚaloj nhàj ™ggÚqen Ñrnumšnh, ligur¾n d' œntunon ¢oid»n: 'deàr' ¥g' „èn, polÚain' 'Oduseà, mšga kàdoj 'Acaiîn, nÁa kat£sthson, †na nwŽtšrhn Ôp' ¢koÚsVj. oÙ g£r pè tij tÍde par»lase nh mela…nV, pr…n g' ¹mšwn mel…ghrun ¢pÕ stom£twn Ôp' ¢koàsai, ¢ll' Ó ge tery£menoj ne‹tai kaˆ ple…ona e„dèj. ‡dmen g£r toi p£nq', Ós' ™nˆ Tro…V eÙre…V 'Arge‹oi Trîšj te qeîn „Òthti mÒghsan, ‡dmen d' Óssa gšnhtai ™pˆ cqonˆ poulubote…rV.' ìj f£san ƒe‹sai Ôpa k£llimon: aÙt¦r ™mÕn kÁr ½qel' ¢koušmenai, làsa… t' ™kšleuon ˜ta…rouj ÑfrÚsi neust£zwn: oƒ d propesÒntej œresson. aÙt…ka d' ¢nst£ntej Perim»dhj EÙrÚlocÒj te ple…os… m' ™n desmo‹si dšon m©llÒn te p…ezon. aÙt¦r ™peˆ d¾ t£j ge par»lasan oÙd' œt' œpeita fqÒggon Seir»nwn ºkoÚomen oÙdš t' ¢oid»n, ay' ¢pÕ khrÕn ›lonto ™moˆ ™r…hrej ˜ta‹roi, Ón sfin ™p' çsˆn ¥leiy', ™mš t' ™k desmîn ¢nšlusan. ¢ll' Óte d¾ t¾n nÁson ™le…pomen, aÙt…k' œpeita kapnÕn kaˆ mšga kàma ‡don kaˆ doàpon ¥kousa. tîn d' ¥ra deis£ntwn ™k ceirîn œptat' ™retm£, bÒmbhsan d' ¥ra p£nta kat¦ ·Òon: œsceto d' aÙtoà nhàj, ™peˆ oÙkšt' ™retm¦ pro»kea cersˆn œpeigon.

ODISEEA. CÂNTUL XII De om, dupã ce repede-o pornisem, Sirenele corabia-mi vãzurã La cotitura þãrmului aproape ªi viersuirã-aºa cântare dulce: «Ulise lãudate, vino-ncoace, Tu, slava nalt-a neamului ahaic, Opreºte vasul sã ne-auzi cântarea, Cãci nu vâsli vrun om pe-aici cu vasul Vreodatã fãrã sã ne-audã glasul Ca mierea de plãcut din gura noastrã. ªi cum ne-aude, oricine se desfatã ªi-nvaþã mult, cã noi cunoaºtem toate Isprãvile ce-au sãvârºit, cu voia Cereºtilor, aheii ºi troienii Pe ºesul larg din Troia. Ba cunoaºtem ªi toate câte se petrec pe lume.» Aºa ziceau sirenele cu viersul Fermecãtor, iar eu aveam plãcere Sã tot ascult ºi mã rugam de oameni Cu semne din sprâncene sã-mi dea drumul, Dar ei se tot plecau vâslind mai tare. Ba Evriloh ºi Perimede, -ndatã Sculându-se, mai þapãn mã legarã, Mã strânserã cu legãturi mai multe. Apoi când noi trecurãm mai departe De n-auzeam nici cântecul, nici viersul Sirenelor, iubiþii mei tovarãºi ªi-au destupat urechile de ceara Cu care le-astupasem, iar pe mine Mã desfãcurã ºi mã slobozirã. Abia de la ostrov ne depãrtarãm ªi-un abur ca un fum vãzui în faþã-mi ªi auzii un clocot de talazuri. Se-nfricoºarã toþi ºi le scãparã Lopeþile din mâni, de pleoscãirã Izbite-n apã. Stete-acolo vasul, Cãci nu mai fu împins de zor nainte

493

255

260

265

270

275

280

285

290

494

210

215

220

225

230

OD USSEAIS. M aÙt¦r ™gë di¦ nhÕj „ën êtrunon ˜ta…rouj meilic…ois' ™pšessi parastadÕn ¥ndra ›kaston: 'ð f…loi, oÙ g£r pè ti kakîn ¢da»monšj e„men: oÙ mn d¾ tÒde me‹zon œpi kakÒn, À Óte KÚklwy e‡lei ™nˆ spÁŽ glafurù kraterÁfi b…hfin: ¢ll¦ kaˆ œnqen ™mÍ ¢retÍ boulÍ te nÒJ te ™kfÚgomen, ka… pou tînde mn»sesqai яw. nàn d' ¥geq', æj ¨n ™gë e‡pw, peiqèmeqa p£ntej. Øme‹j mn kèpVsin ¡lÕj ·hgm‹na baqe‹an tÚptete klhdessin ™f»menoi, a‡ kš poqi ZeÝj dèV tÒnde g' Ôleqron Øpekfugšein kaˆ ¢lÚxai: soˆ dš, kubernÁq', ïd' ™pitšllomai: ¢ll' ™nˆ qumù b£lleu, ™peˆ nhÕj glafurÁj o„»Ža nwm´j: toÚtou mn kapnoà kaˆ kÚmatoj ™ktÕj œerge nÁa, sÝ d skopšlou ™pima…eo, m» se l£qVsi ke‹s' ™xorm»sasa kaˆ ™j kakÕn ¥mme b£lVsqa.' ìj ™f£mhn, oƒ d' ðka ™mo‹s' ™pšessi p…qonto. SkÚllhn d' oÙkšt' ™muqeÒmhn, ¥prhkton ¢n…hn, m» pèj moi de…santej ¢poll»xeian ˜ta‹roi e„res…hj, ™ntÕj d puk£zoien sfšaj aÙtoÚj. kaˆ tÒte d¾ K…rkhj mn ™fhmosÚnhj ¢legeinÁj lanqanÒmhn, ™peˆ oÜ t… m' ¢nègei qwr»ssesqai: aÙt¦r ™gë katadÝj klut¦ teÚcea kaˆ dÚo doàre m£kr' ™n cersˆn ˜lën e„j ‡kria nhÕj œbainon prórhj: œnqen g£r min ™dšgmhn prîta fane‹sqai SkÚllhn petra…hn, ¼ moi fšre pÁm' ˜t£roisin. oÙdš pV ¢qrÁsai dun£mhn: œkamon dš moi Ôsse

ODISEEA. CÂNTUL XII De vâsle lungi. Dar eu, pãºind pe podul Corãbiei, mã dam lângã tovarãºi ªi-aºa-i povãþuiam cu graiuri blânde: «Iubiþii mei, nu suntem la primejdii Neîncercaþi; doar cumpãna de faþã Nu e mai grea decât acea din vremea Când ne închise-n peºtera-i boltitã Ciclopul cu înfricoºata-i silã. Dar ºi de-aici vã va scuti cu bine Destoinicia, mintea mea ºi sfatul ªi-odatã veþi gândi cu drag la asta. De-aceea faceþi voi cum eu voi spune: Sã staþi pe bãnci ºi-n brazda-afundã-a mãrii Sã daþi mereu din vâsle. Poate Joe Ne-ajutã sã ne smulgem de la moarte. Cârmaciule, tu sã-mi asculþi porunca. Ia seama, cãci la mâna ta e cârma Corãbiei adânci. Abate vasul Departe de-acel fum ºi de talazul Învolburat ºi nãzuie spre stâncã, Sã nu dea buzna vasul dimpotrivã Pe nesimþite ºi sã ne primejdui.» Aºa zisei. Ei m-ascultarã iute. Dar nu mai pomenii de Scila, rãul De neînlãturat. Mi-era ca soþii De teamã sã nu-ºi lepede din mânã Lopeþile ºi sã s-ascundã-n fundul Corãbiei. Atunci uitai de sfatul Anevoios al Circei, care-mi spuse Sã nu mã înarmez. Pusei eu totuºi Vestita-mi armãturã, o pereche De suliþi înºfãcai, suii podiºul Corãbiei. Întâi pândeam acolo Sã vãd ieºind din peºterã pe Scila Ce-ameninþa cu moartea pe tovarãºi, Dar n-o puteam zãri de nicãirea. ªi ochii mi-obosii cu-adulmecarea

495

295

300

305

310

315

320

325

496

235

240

245

250

255

260

OD USSEAIS. M p£ntV papta…nonti prÕj ºeroeidša pštrhn. ¹me‹j mn steinwpÕn ¢neplšomen goÒwntej: œnqen g¦r SkÚllh, ˜tšrwqi d d‹a C£rubdij deinÕn ¢nerrÚbdhse qal£sshj ¡lmurÕn Ûdwr. à toi Ót' ™xemšseie, lšbhj ìj ™n purˆ pollù p©s' ¢namormÚreske kukwmšnh: ØyÒse d' ¥cnh ¥kroisi skopšloisin ™p' ¢mfotšroisin œpipten. ¢ll' Ót' ¢nabrÒxeie qal£sshj ¡lmurÕn Ûdwr, p©s' œntosqe f£neske kukwmšnh, ¢mfˆ d pštrh deinÕn bebrÚcei, Øpšnerqe d ga‹a f£neske y£mmJ kuanšh: toÝj d clwrÕn dšoj Èrei. ¹me‹j mn prÕj t¾n ‡domen de…santej Ôleqron: tÒfra dš moi SkÚllh glafurÁj ™k nhÕj ˜ta…rouj ›x ›leq', o‰ cers…n te b…hf… te fšrtatoi Ãsan. skey£menoj d' ™j nÁa qo¾n ¤ma kaˆ meq' ˜ta…rouj ½dh tîn ™nÒhsa pÒdaj kaˆ ce‹raj Ûperqen ØyÒs' ¢eiromšnwn: ™m d fqšggonto kaleàntej ™xonomakl»dhn, tÒte g' Ûstaton, ¢cnÚmenoi kÁr. æj d' Ót' ™pˆ probÒlJ ¡lieÝj perim»keŽ ·£bdJ „cqÚsi to‹j Ñl…goisi dÒlon kat¦ e‡data b£llwn ™j pÒnton prohsi boÕj kšraj ¢graÚloio, ¢spa…ronta d' œpeita labën œrriye qÚraze, ìj o† g' ¢spa…rontej ¢e…ronto protˆ pštraj. aÙtoà d' e„nˆ qÚrVsi kat»sqie kekl»gontaj, ce‹raj ™moˆ Ñršgontaj ™n a„nÍ dhŽotÁti. o‡ktiston d¾ ke‹no ™mo‹s' ‡don Ñfqalmo‹si p£ntwn, Óss' ™mÒghsa pÒrouj ¡lÕj ™xeree…nwn. aÙt¦r ™peˆ pštraj fÚgomen dein»n te C£rubdin

ODISEEA. CÂNTUL XII Dihaniei pe mohorâta stâncã. Ne cãinam ºi strãbãteam strâmtoarea. De-o parte-aveam pe Scila, pe de alta Haribda groaznic înghiþea din apa Sãrat-a mãrii. Când apoi din gurã O revãrsa, se-nvãlmãºea întreagã ªi clocotea întocmai ca fiertura Într-un cazan de sub o focãraie ªi spumã se lãsa pe cele douã Nãlþimi de stânci. Dar când sorbea din apa Sãrat-a mãrii, se vedea nãuntru Cu totu-nvãlmãºitã ºi pe stâncã Urla cumplit, iar pe deasupra locul Ni s-arãta de sub prundiºul negru, ªi toþi atunci de spaimã-ngãlbenirã. La stâncã ne uitam cu groaza morþii. Dar Scila de pe vas rãpi vro ºase Tovarãºi mai voinici ºi mai cu suflet. Când eu privirea mi-aruncai spre oameni, Din vasul meu vãzui în slãvi deasuprã-mi Picioare de-ale lor ºi mâni zburate. Ei mã chemau ºi mã strigau pe nume În oara cea din urmã, cu durere. Cum un pescar pe-o streºinã de piatrã C-o beldie în mare-aruncã cornul De bou câmpean cu nada pentru peºtii Mãrunþi ºi pescuind apoi pe unul L-azvârle pe uscat unde se zbate, Aºa se zvârcoleau ºi bieþii oameni În zbor spre stâncã, unde la intrare Dihania-i înghiorþãia, iar dânºii Cu þipete se întindeau spre mine În zbucium fioros. Nimic mai jalnic Ca asta ochii nu-mi vãzurã-n lume, Oricât am pãtimit umblând pe mare. Iar când scãparãm noi de stânci, de Scila ªi de Haribda-nfricoºata, iatã

497

330

335

340

345

350

355

360

498

265

270

275

280

285

OD USSEAIS. M SkÚllhn t', aÙt…k' œpeita qeoà ™j ¢mÚmona nÁson ƒkÒmeq': œnqa d' œsan kalaˆ bÒej eÙrumštwpoi, poll¦ d ‡fia mÁl' `Uper…onoj 'Hel…oio. d¾ tÒt' ™gën œti pÒntJ ™ën ™n nh mela…nV mukhqmoà t' ½kousa boîn aÙlizomen£wn o„în te blhc»n: ka… moi œpoj œmpese qumù m£ntioj ¢laoà, Qhba…ou Teires…ao, K…rkhj t' A„a…hj, ¼ moi m£la pÒll' ™pštelle nÁson ¢leÚasqai teryimbrÒtou 'Hel…oio. d¾ tÒt' ™gën ˜t£roisi methÚdwn ¢cnÚmenoj kÁr: 'kšklutš meu mÚqwn, kak£ per p£scontej ˜ta‹roi, Ôfr' Ûmin e‡pw mant»Ža Teires…ao K…rkhj t' A„a…hj, ¼ moi m£la pÒll' ™pštelle nÁson ¢leÚasqai teryimbrÒtou 'Hel…oio: œnqa g¦r a„nÒtaton kakÕn œmmenai ¥mmin œfasken. ¢ll¦ parx t¾n nÁson ™laÚnete nÁa mšlainan.' ìj ™f£mhn, to‹sin d katekl£sqh f…lon Ãtor. aÙt…ka d' EÙrÚlocoj stugerù m' ºme…beto mÚqJ: 'scštliÒj e„j, 'Oduseà, per… toi mšnoj, oÙdš ti gu‹a k£mneij: à ·£ nu so… ge sid»rea p£nta tštuktai, Ój ·' ˜t£rouj kam£tJ ¢dhkÒtaj ºd kaˆ ÛpnJ oÙk ™£vj ga…hj ™pib»menai, œnqa ken aâte n»sJ ™n ¢mfirÚtV larÕn tetuko…meqa dÒrpon, ¢ll' aÜtwj di¦ nÚkta qo¾n ¢l£lhsqai ¥nwgaj, n»sou ¢poplagcqšntaj, ™n ºeroeidšŽ pÒntJ. ™k nuktîn d' ¥nemoi calepo…, dhl»mata nhîn, g…nontai: pÍ kšn tij ØpekfÚgoi a„pÝn Ôleqron,

ODISEEA. CÂNTUL XII Ne pomenim la insula cea sfântã A zeului. Acolo erau boii Cei falnici ºi fruntoºi, oi multe grase De-a Soarelui Hiperion. Eu încã Eram în vas pe mare când deodatã Am auzit mugind din staul boii ªi turma behãind la stãuinã. ªi-mi adusei aminte de povaþa Prorocului din Teba, Tiresias ªi-a zânei cea din Aia ce pe mine Mã sfãtuise-aºa de mult sã-nconjur Ostrovul sfânt al Soarelui, izvorul De bucurie a lumii. Cu mâhnire Zisei atunci aºa cãtre tovarãºi: «Cu tot necazul, voi luaþi aminte, Tovarãºi, sã vã spun care-i menirea Lui Tiresias ºi a Circei, zâna Ce-aºa de mult m-a sfãtuit sã-nconjur Acest pãmânt al Soarelui, izvorul De bucurie-al lumii, cãci acolo Ziceau cã cel mai groaznic rãu ne-aºteaptã. Deci ocoliþi cu negrul vas ostrovul.» Dar cuvântarea-mi inima le frânse, Iar Evriloh se ºi stropºi la mine: «Amarnic eºti, Ulise. N-ai pereche De inimos ºi nu mai cazi de trudã, De parcã eºti de fier în toate cele. Tovarãºii tãi nu mai pot de caznã ªi de nesomn. Tu nu-i laºi sã coboare Oleacã pe uscat, ca în ostrovul Încins de ape sã cineze-n tihnã, Ci ne sileºti zadarnic toatã noaptea Sã orbecãm pe-ntunecata mare, Departe de ostrov. Înfricoºate Sunt vânturile noaptea, sunt urgia Corãbiilor. Încotro fugi-vei De pacoste, când viforos, nãprasnic

499 365

370

375

380

385

390

395

400

500

290

295

300

305

310

OD USSEAIS. M ½n pwj ™xap…nhj œlqV ¢nšmoio qÚella, À nÒtou À zefÚroio dusašoj, o† te m£lista nÁa diarra…ousi, qeîn ¢škhti ¢n£ktwn; ¢ll' à toi nàn mn peiqèmeqa nuktˆ mela…nV dÒrpon q' ÐplisÒmesqa qoÍ par¦ nh mšnontej: ºîqen d' ¢nab£ntej ™n»somen eÙršŽ pÒntJ.' ìj œfat' EÙrÚlocoj, ™pˆ d' Éneon ¥lloi ˜ta‹roi. kaˆ tÒte d¾ g…nwskon, Ö d¾ kak¦ m»deto da…mwn, ka… min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚdwn: 'EÙrÚloc', à m£la d» me bi£zete moànon ™Ònta. ¢ll' ¥ge nàn moi p£ntej ÑmÒssate karterÕn Órkon: e‡ kš tin' º boîn ¢gšlhn À pîã mšg' o„în eÛrwmen, m» poÚ tij ¢tasqal…Vsi kakÍsin À boàn ºš ti mÁlon ¢pokt£nV: ¢ll¦ ›khloi ™sq…ete brèmhn, t¾n ¢qan£th pÒre K…rkh.' ìj ™f£mhn, oƒ d' aÙt…k' ¢pèmnuon æj ™kšleuon. aÙt¦r ™pe… ·' Ômos£n te teleÚths£n te tÕn Órkon, st»samen ™n limšni glafurù eÙergša nÁa ¥gc' Ûdatoj glukero‹o kaˆ ™xapšbhsan ˜ta‹roi nhÒj, œpeita d dÒrpon ™pistamšnwj tetÚkonto. aÙt¦r ™peˆ pÒsioj kaˆ ™dhtÚoj ™x œron ›nto, mnhs£menoi d¾ œpeita f…louj œklaion ˜ta…rouj, oÞj œfage SkÚllh glafurÁj ™k nhÕj ˜loàsa: klaiÒntessi d to‹sin ™p»luqe n»dumoj Ûpnoj. Ãmoj d tr…ca nuktÕj œhn, met¦ d' ¥stra beb»kei, ðrsen œpi za¾n ¥nemon nefelhgeršta ZeÝj la…lapi qespes…V, sÝn d nefšessi k£luye

ODISEEA. CÂNTUL XII Ori Austrul ar bate, ori Munteanul Vâjâitor, acele douã vânturi Ce mai grozav pe mare sparg corãbii Nesocotind pe zei? Sã þinem seamã Cã-i noapte-ntunecoasã, sã rãmânem Pe mal lângã corabia cea iute ªi sã cinãm. Apoi în zorii zilei Sã ne-ncorãbiem, sã tragem vasul Spre largul mãrii, s-o luãm nainte.» Aºa grãi ºi soþii se-nvoirã. ªtiui atunci ce pacoste ne-aºteaptã ªi le rostii cuvinte-naripate: «Voi mã puteþi sili de bunã seamã, O, Evriloh, deoarece sunt singur. Dar faceþi-mi un jurãmânt puternic ªi toþi juraþi cã dacã nimeri-vom Vreo cireadã sau vro turmã mare, Pe nimenea din voi n-o sã-l împingã Pãcatul greu dintr-însele s-omoare Vreo oaie sau vreun bou, ci paºnic foamea V-astâmpãraþi cu ce vã dete Circe.» ªi cum cerui, ei repede jurarã. ªi-ndatã ce rostirã jurãmântul, Într-un liman afund bãgarãm vasul Spre-o apã dulce. Soþii mei ieºirã ªi cina cu-ngrijire pregãtirã. Iar când de-ajuns mâncarã ºi bãurã, Plângeau gândind la dragii lor tovarãºi Rãpiþi din vas ºi-nfulecaþi de Scila, ªi-i plânserã mereu pân-adormirã. Iar când a fost a treia parte-a nopþii ªi stelele pãlirã, Adunãtorul De nori atunci porni un vânt nãvalnic, De vifor uriaº, pãmânt ºi mare Acoperi cu nori ºi pânã-n zare Se-ntinse noapte neagrã. Dimineaþa, Când zorile trandafirii venirã,

501

405

410

415

420

425

430

435

502 315

320

325

330

335

340

OD USSEAIS. M ga‹an Ðmoà kaˆ pÒnton: Ñrèrei d' oÙranÒqen nÚx. Ãmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj, nÁa mn ærm…samen, ko‹lon spšoj e„serÚsantej: œnqa d' œsan Numfšwn kaloˆ coroˆ ºd qÒwkoi: kaˆ tÒt' ™gën ¢gor¾n qšmenoj met¦ p©sin œeipon: 'ð f…loi, ™n g¦r nh qoÍ brîs…j te pÒsij te œstin, tîn d boîn ¢pecèmeqa, m» ti p£qwmen: deinoà g¦r qeoà a†de bÒej kaˆ ‡fia mÁla, 'Hel…ou, Öj p£nt' ™for´ kaˆ p£nt' ™pakoÚei.' ìj ™f£mhn, to‹sin d' ™pepe…qeto qumÕj ¢g»nwr. mÁna d p£nt' ¥llhktoj ¥h nÒtoj, oÙdš tij ¥lloj g…net' œpeit' ¢nšmwn, e„ m¾ eârÒj te nÒtoj te. oƒ d' eŒoj mn s‹ton œcon kaˆ onon ™ruqrÒn, tÒfra boîn ¢pšconto lilaiÒmenoi biÒtoio: ¢ll' Óte d¾ nhÕj ™xšfqito ½Ža p£nta, kaˆ d¾ ¥grhn ™fšpeskon ¢lhteÚontej ¢n£gkV, „cqàj Ôrniq£j te, f…laj Ó ti ce‹raj †koito, gnampto‹s' ¢gk…stroisin: œteire d gastšra limÒj: d¾ tÒt' ™gën ¢n¦ nÁson ¢pšsticon, Ôfra qeo‹sin eÙxa…mhn, e‡ t…j moi ÐdÕn f»neie nšesqai. ¢ll' Óte d¾ di¦ n»sou „ën ½luxa ˜ta…rouj, ce‹raj niy£menoj, Óq' ™pˆ skšpaj Ãn ¢nšmoio, ºrèmhn p£ntessi qeo‹s', o‰ ”Olumpon œcousin: oƒ d' ¥ra moi glukÝn Ûpnon ™pˆ blef£roisin œceuan. EÙrÚlocoj d' ˜t£roisi kakÁj ™x»rceto boulÁj: 'kšklutš meu mÚqwn, kak£ per p£scontej ˜ta‹roi: p£ntej mn stugeroˆ q£natoi deilo‹si broto‹si, limù d' o‡ktiston qanšein kaˆ pÒtmon ™pispe‹n.

ODISEEA. CÂNTUL XII Noi vasul într-o peºterã-adâncatã Ni-l traserãm ºi ne înlimãnirãm În peºterã, locaº frumos de zâne. Atunci fãcui cu soþii adunare ªi cuvântai aºa la fiecare: «Prieteni, e-n corabie mâncare ªi de bãut. De boi sã nu ne-atingem, Ca nu cumva sã o pãþim, cã boii ªi oile de-aici sunt ale unui Puternic zeu, al Soarelui ce vede ªi-aude tot.» Aºa vorbii, iar dânºii Se-nduplecarã-n sinea lor bãrbatã. O lunã-ntreagã Austrul acolo Bãtu mereu. Din câte vânturi suflã, Doar Austrul bãtu ºi Bãltãreþul. Iar când avurã pâne ºi vin roºu, Tovarãºii de loc nu lãcomirã La boi, poftind din ei sã-ºi facã hranã. Dar când apoi secãtuirã toate Merindele din vas, ei de nevoie Se puserã sã prindã peºti ºi pasãri. Mâncau ce le pica în mâni ºi-n undiþi Încovoiate, cãci mureau de foame. Atunci de-a latul eu luai ostrovul Sã rog pe zei ca sã-mi arate drumul Întoarcerii. Iar când mã depãrtasem De soþii mei cutreierând ostrovul, Gãsesc un loc nebântuit de vânturi ªi dupã ce mã spãl pe mâni acolo, Mã rog de zeii toþi, locuitorii Olimpului, iar ei îmi picurarã Un dulce somn pe pleoape. Într-aceea S-apucã Evriloh sã dea la oameni Un sfat nenorocit: «Iubiþi tovarãºi Bãtuþi de soartã, sfatul ascultaþi-mi: E crudã orice moarte pentru oameni, Dar ce-i mai jalnic e sã mori de foame.

503

440

445

450

455

460

465

470

475

504

345

350

355

360

365

OD USSEAIS. M ¢ll' ¥get', 'Hel…oio boîn ™l£santej ¢r…staj ·šxomen ¢qan£toisi, toˆ oÙranÕn eÙrÝn œcousin. e„ dš ken e„j 'Iq£khn ¢fiko…meqa, patr…da ga‹an, ay£ ken 'Hel…J `Uper…oni p…ona nhÕn teÚxomen, ™n dš ke qe‹men ¢g£lmata poll¦ kaˆ ™sql£. e„ d colws£menÒj ti boîn Ñrqokrair£wn nÁ' ™qšlV Ñlšsai, ™pˆ d' ›spwntai qeoˆ ¥lloi, boÚlom' ¤pax prÕj kàma canën ¢pÕ qumÕn Ñlšssai À dhq¦ streÚgesqai ™ën ™n n»sJ ™r»mV.' ìj œfat' EÙrÚlocoj, ™pˆ d' Éneon ¥lloi ˜ta‹roi. aÙt…ka d' 'Hel…oio boîn ™l£santej ¢r…staj ™ggÚqen: –oÙ g¦r tÁle neÕj kuanopróroio boskšskonq' ›likej kalaˆ bÒej eÙrumštwpoi: – t¦j d perist»santo kaˆ eÙcetÒwnto qeo‹si, fÚlla drey£menoi tšrena druÕj ØyikÒmoio: oÙ g¦r œcon kr‹ leukÕn ™ãssšlmou ™pˆ nhÒj. aÙt¦r ™pe… ·' eÜxanto kaˆ œsfaxan kaˆ œdeiran, mhroÚj t' ™xštamon kat£ te kn…sV ™k£luyan, d…ptuca poi»santej, ™p' aÙtîn d' çmoqšthsan. oÙd' econ mšqu le‹yai ™p' a„qomšnois' ƒero‹sin, ¢ll' Ûdati spšndontej ™pèptwn œgkata p£nta. aÙt¦r ™peˆ kat¦ mÁr' ™k£h kaˆ spl£gcna p£santo, m…stullÒn t' ¥ra t«lla kaˆ ¢mf' Ñbelo‹sin œpeiron. kaˆ tÒte moi blef£rwn ™xšssuto n»dumoj Ûpnoj: bÁn d' „šnai ™pˆ nÁa qo¾n kaˆ q‹na qal£sshj. ¢ll' Óte d¾ scedÕn Ãa kiën neÕj ¢mfiel…sshj,

ODISEEA. CÂNTUL XII Deci hai sã punem mâna noi pe boii Cei mai aleºi ai Soarelui ºi-ndatã Sã facem jertfã zeilor din slavã. Iar dacã vom putea sosi în þarã, Sã ridicãm puternicului Soare Hiperion, bisericã bogatã, În care noi s-aducem o mulþime De daruri scumpe. Dacã el de dragul Cornoºilor juncani va prinde ciudã ªi va voi sã ne scufunde vasul ªi zeii toþi l-or asculta pe dânsul, Mai bine-odatã sã mã-nghitã valul, Sã pier, decât încet sã mã tot mistui Într-un ostrov pustiu.» Aºa le zise ªi se-nvoirã toþi ceilalþi tovarãºi. Zãpsirã-ndatã boii cei mai falnici Ai Soarelui, cãci nu erau departe De vasul cel cu botul negru boii Cei falnici ºi fruntaºi, ºi-mpresurându-i Rugarã-se de zei, cu frunzã verde De la stejarii nalþi îi presãrarã, Cã n-aveau la jertfit orz alb în vasul Frumos podit. Iar dupã rugãciune Ei boii înjunghiarã ºi-i jupirã ªi coapsele tãiarã ºi cu prapur În douã-mpãturit le-acoperirã ªi puserã deasupra cãrnii crude. Dar n-aveau vin sã-nchine peste-arsurã, Stropeau cu apã ºi gãteau fripturã De mãruntaie. Dupã ce pe urmã Ei coapsele le arserã cu totul ªi toþi din mãruntaie se-nfruptarã, Îmbucãþirã carnea cea rãmasã ªi-o petrecurã în frigãri. Într-asta Blajinul somn îmi zboarã de pe gene ªi-o iau spre vas, mã duc pe malul mãrii. Dar când pãºind m-apropiai de vasul

505

480

485

490

495

500

505

510

506

370

375

380

385

390

OD USSEAIS. M kaˆ tÒte me kn…shj ¢mf»luqen ¹dÝj ¢ãtm»: o„mèxaj d qeo‹si met' ¢qan£toisi gegèneun: 'Zeà p£ter ºd' ¥lloi m£karej qeoˆ a„n ™Òntej, à me m£l' e„j ¥thn koim»sate nhlšŽ ÛpnJ, oƒ d' ›taroi mšga œrgon ™mht…santo mšnontej.' çkša d' 'Hel…J `Uper…oni ¥ggeloj Ãlqe Lampet…h tanÚpeploj, Ó oƒ bÒaj œktamen ¹me‹j. aÙt…ka d' ¢qan£toisi methÚda cwÒmenoj kÁr: 'Zeà p£ter ºd' ¥lloi m£karej qeoˆ a„n ™Òntej, te‹sai d¾ ˜t£rouj Laerti£dew 'OdusÁoj, o† meu boàj œkteinan Øpšrbion, Îsin ™gè ge ca…reskon mn „ën e„j oÙranÕn ¢sterÒenta, ºd' ÐpÒt' ¨y ™pˆ ga‹an ¢p' oÙranÒqen protrapo…mhn. e„ dš moi oÙ te…sousi boîn ™pieikš' ¢moib»n, dÚsomai e„j 'Adao kaˆ ™n nekÚessi fae…nw.' tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh nefelhgeršta ZeÚj: ''Hšli', à toi mn sÝ met' ¢qan£toisi f£eine kaˆ qnhto‹si broto‹sin ™pˆ ze…dwron ¥rouran: tîn dš k' ™gë t£ca nÁa qo¾n ¢rgÁti keraunù tutq¦ balën ke£saimi mšsJ ™nˆ o‡nopi pÒntJ.' taàta d' ™gën ½kousa Kaluyoàj ºãkÒmoio: ¹ d' œfh `Erme…ao diaktÒrou aÙt¾ ¢koàsai. aÙt¦r ™pe… ·' ™pˆ nÁa kat»luqon ºd q£lassan, ne…keon ¥lloqen ¥llon ™pistadÒn, oÙdš ti mÁcoj

ODISEEA. CÂNTUL XII Legãnãtor, simþii arsura dulce De carne friptã. Strig atunci cu vaiet Spre zeii fãrã moarte: «Tatã Joe ªi voi ceilalþi nemuritori ferice, De bunã seamã grea nenorocire E somnul greu cu care m-adormirãþi. I-o grozãvie fapta sãvârºitã De soþii mei care-au rãmas în urmã.» Grãbit-atunci se duse-n hainã lungã Lampetia spre cer sã dea de veste La Soarele Hiperion, cã boii Tãiasem noi, ºi el cuprins de ciudã Pe loc nemuritorilor le zise: «Pãrinte Joe ºi ceilalþi cu toþii Voi zeilor nemuritori ferice, Sã pedepsiþi pe soþii lui Ulise Laertianul, care, peste seamã Siluitori, îmi cãsãpirã boii, De care mã tot bucuram în mersul Spre cerul înstelat ori când din slavã Mã coboram spre câmpuri de iznoavã. De nu mã vor despãgubi de vite, Cum se cuvine, eu pe ceea-lume Voi scãpãta ºi lumina-voi morþii.» Iar Joe nouratecul rãspunse: «Tu, Soare, lumineazã-aici pe zeii Nemuritori, pe muritorii oameni De pe pãmântul darnic în bucate ªi las’ cã eu cu sclipitorul fulger Curând voi sparge vasul lor cel iute În mijlocul noianului cel negru». Aceste toate mi le-a spus Calipso Frumos-împletoºata care-mi zise Cã le-auzise de la Hermes, zeul Soliilor. Iar când mã coborâsem La vas spre mare, începui sã mustru Pe soþii mei, pe rând pe fiecare,

507

515

520

525

530

535

540

545

508

395

400

405

410

415

OD USSEAIS. M eØršmenai dun£mesqa: bÒej d' ¢potšqnasan ½dh. to‹sin d' aÙt…k' œpeita qeoˆ tšraa proÜfainon: eŒrpon mn ·ino…, krša d' ¢mf' Ñbelo‹s' ™memÚkei, Ñptalša te kaˆ çm£: boîn d' ìj g…neto fwn». ˜xÁmar mn œpeita ™moˆ ™r…hrej ˜ta‹roi da…nunt' 'Hel…oio boîn ™lÒwntej ¢r…staj: ¢ll' Óte d¾ ›bdomon Ãmar ™pˆ ZeÝj qÁke Kron…wn, kaˆ tÒt' œpeit' ¥nemoj mn ™paÚsato la…lapi qÚwn, ¹me‹j d' ay' ¢nab£ntej ™n»kamen eÙršŽ pÒntJ, ƒstÕn sths£menoi ¢n£ q' ƒst…a leÚk' ™rÚsantej. ¢ll' Óte d¾ t¾n nÁson ™le…pomen oÙdš tij ¥llh fa…neto gai£wn, ¢ll' oÙranÕj ºd q£lassa, d¾ tÒte kuanšhn nefšlhn œsthse Kron…wn nhÕj Ûper glafurÁj, ½cluse d pÒntoj Øp' aÙtÁj. ¹ d' œqei oÙ m£la pollÕn ™pˆ crÒnon: aya g¦r Ãlqe keklhgëj zšfuroj meg£lV sÝn la…lapi qÚwn. ƒstoà d protÒnouj œrrhx' ¢nšmoio qÚella ¢mfotšrouj, ƒstÕj d' Ñp…sw pšsen, Ópla te p£nta e„j ¥ntlon katšcunq': Ð d' ¥ra prumnÍ ™nˆ nh plÁxe kubern»tew kefal»n, sÝn d' Ñstš' ¥raxe p£nt' ¥mudij kefalÁj: Ð d' ¥r' ¢rneutÁri ™oikëj k£ppes' ¢p' „kriÒfin, l…pe d' Ñstša qumÕj ¢g»nwr. ZeÝj d' ¥mudij brÒnthse kaˆ œmbale nh keraunÒn: ¹ d' ™lel…cqh p©sa DiÕj plhge‹sa keraunù, ™n d qee…ou plÁto: pšson d' ™k nhÕj ˜ta‹roi. oƒ d korènVsin ‡keloi perˆ nÁa mšlainan

ODISEEA. CÂNTUL XII Dar nu puteam gãsi noi leac, cã boii Erau junghiaþi. ªi începurã zeii Îndatã-n urmã semne sã ne-arate: Piei se târau, înfrigãrite cãrnuri Mugeau la fel, ori crude-au fost ori fripte, ªi-un muget ca de bou le era glasul. Se ospãtarã-apoi vro ºase zile Tovarãºii cu boii cei mai falnici Ai Soarelui. Dar când aduse Joe A ºaptea zi, se potoli furtuna, Noi iute-n vas intrarãm ºi mânarãm Spre largul mãrii ridicând catargul ªi desfãºând asupra-i pânze albe. Iar când ostrovu-n urmã-ne lãsarãm ªi nicãieri nu mai vedeam uscatul, Ci numai cer nemãrginit ºi mare, Atunci un nour negru-ntinse Joe Deasupra nãvii noastre adâncate ªi marea se întunecã sub dânsul. Puþin noi mai departe-naintarãm ªi iat-atunci vâjâitor Munteanul Veni suflând cu mare-nviforare, De la catarg frânghiile-amândouã Le rupse vijelia, ºi catargul Cãzu napoi, se prãbuºirã-n fundul Corãbiei dichisurile-i toate, La cârmã grinda se izbi de capul Cârmaciului ºi-i zdrumecã deodatã Întreaga þeastã, de cãzu sãrmanul Ca un cufundãtor din podul nãvii ªi sufletu-i bãrbat pieri din oase. Tunã ºi Joe ºi trãsni deodatã Corabia; se zgudui ea toatã De trãsnetul lui Joe fulgeratã ªi-o înecã mirosul de pucioasã. Tovarãºii din vas se rãsturnarã ªi-n preajma lui erau purtaþi prin valuri

509 550

555

560

565

570

575

580

585

510

420

425

430

435

440

OD USSEAIS. M kÚmasin ™mforšonto, qeÕj d' ¢poa…nuto nÒston. aÙt¦r ™gë di¦ nhÕj ™fo…twn, Ôfr' ¢pÕ to…couj làse klÚdwn trÒpioj: t¾n d yil¾n fšre kàma. ™k dš oƒ ƒstÕn ¥raxe potˆ trÒpin: aÙt¦r ™p' aÙtù ™p…tonoj bšblhto, boÕj ·ino‹o teteucèj: tù ·' ¥mfw sunšergon Ðmoà trÒpin ºd kaˆ ƒstÒn, ˜zÒmenoj d' ™pˆ to‹j ferÒmhn Ñloo‹s' ¢nšmoisin. œnq' à toi zšfuroj mn ™paÚsato la…lapi qÚwn, Ãlqe d' ™pˆ nÒtoj ðka, fšrwn ™mù ¥lgea qumù, Ôfr' œti t¾n Ñlo¾n ¢nametr»saimi C£rubdin. pannÚcioj ferÒmhn, ¤ma d' ºel…J ¢niÒnti Ãlqon ™pˆ SkÚllhj skÒpelon dein»n te C£rubdin. ¹ mn ¢nerrÚbdhse qal£sshj ¡lmurÕn Ûdwr: aÙt¦r ™gë potˆ makrÕn ™rineÕn ØyÒs' ¢erqe…j, tù prosfÝj ™cÒmhn æj nukter…j: oÙdš pV econ oÜte sthr…xai posˆn œmpedon oÜt' ™pibÁnai: ·…zai g¦r ˜k¦j econ, ¢p»wroi d' œsan Ôzoi makro… te meg£loi te, katesk…aon d C£rubdin. nwlemšwj d' ™cÒmhn, Ôfr' ™xemšseien Ñp…ssw ƒstÕn kaˆ trÒpin aâtij: ™eldomšnJ dš moi Ãlqon, Ôy': Ãmoj d' ™pˆ dÒrpon ¢n¾r ¢gorÁqen ¢nšsth kr…nwn ne…kea poll¦ dikazomšnwn a„zhîn, tÁmoj d¾ t£ ge doàra CarÚbdioj ™xefa£nqh. Âka d' ™gë kaqÚperqe pÒdaj kaˆ ce‹re fšresqai, mšssJ d' ™ndoÚphsa parx perim»kea doàra,

ODISEEA. CÂNTUL XII Ca niºte ciori; astfel le luase zeul Pe veci nãdejdea-ntorsului acasã. Eu orbecam cu vasul pân’ ce unda De talpa nãvii desfãcu pereþii ªi singurã ea dusã fu de valuri. Din talpã smulse volbura catargul, Dar peste grindã o curea de piele De bou era zvârlitã ºi cu dânsa Curând legai grindeiul ºi catargul ªi, aºezat cãlare pe-amândouã, Fui dus pe apã de turbate vânturi. Atunci Munteanu-ºi potoli vârtejul. Veni pe loc un vânt de miazãnoapte, ªi mã-ntristã; sã mãsur iarãºi drumul Spre-afurisita de Haribda! Astfel Plutii o noapte-ntreagã. În faptul zilei Mã pomenii din nou la stânca Scilei, La groaznica Haribdã, care lacom Sorbea din unda cea sãrat-a mãrii. Dar eu mã salt în sus, m-agãþ de naltul Smochin ºi mã-ncleºtez de el acolo Întocmai ca un liliac. Într-însul Eu nu puteam picioarele sã-mi sprijin ªi nici sã-l urc, departe-i fuse trunchiul ªi ramurile-i atârnau departe Prelungi ºi mari umbrind cu totul iazma. Mã tot þinui pe loc pânã ce dânsa Napoi sã voamã talpa ºi catargul; La voia mea târziu ele venirã. Abia în ceasul când judecãtorul Se scoalã pentru cinã de la sfatul La care el descurcã multe pricini De-a tinerilor, cele douã lemne Ivirã-se din pântecul Haribdei. Mã las ºi eu de mâni ºi de picioare De sus din pom ºi pleoscãi în vultoare Pe lângã cele douã grinzi, la mijloc,

511

590

595

600

605

610

615

620

512

445

450

OD USSEAIS. M ˜zÒmenoj d' ™pˆ to‹si di»resa cersˆn ™mÍsi. SkÚllhn d' oÙkšt' œase pat¾r ¢ndrîn te qeîn te e„sidšein: oÙ g£r ken Øpškfugon a„pÝn Ôleqron. œnqen d' ™nnÁmar ferÒmhn, dek£tV dš me nuktˆ nÁson ™j 'Wgug…hn pšlasan qeo…, œnqa Kaluyë na…ei ™ãplÒkamoj, dein¾ qeÕj aÙd»essa, ¼ m' ™f…lei t' ™kÒmei te. t… toi t£de muqologeÚw; ½dh g£r toi cqizÕj ™muqeÒmhn ™nˆ o‡kJ so… te kaˆ „fq…mV ¢lÒcJ: ™cqrÕn dš mo… ™stin aâtij ¢riz»lwj e„rhmšna muqologeÚein.”

ODISEEA. CÂNTUL XII M-aºez pe ele ºi încep vâslitul Cu mânile-mi. Pãrintele-omenirii ªi-al zeilor nu-i dete voie Scilei Pe mine sã mã vadã, cãci altmintreli Eu nu scãpam de crâncenã pieire. De-aici mai rãtãcii vreo nouã zile ªi-abia-ntr-a zecea zi m-ajutã zeii S-ajung la Ogigia, la ostrovul În care ºade vajnica zeiþã Calipso, cea cu plete mari de aur, Ce cuvânteazã ca o muritoare. Ea mã primi ºi îngriji de mine. Dar ce sã-þi mai înºir ºi despre asta? Am povestit-o ieri la tine-n casã Soþiei tale vrednice ºi þie, ªi mi-e urât din nou sã spun un lucru Ce limpede fu povestit odatã.”

513

625

630

635

640

ODUSSEIAS N

5

10

15

20

•Wj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej ¢k¾n ™gšnonto siwpÍ, khlhqmù d' œsconto kat¦ mšgara skiÒenta. tÕn d' aât' 'Alk…nooj ¢pame…beto fènhsšn te: „ð 'Oduseà, ™peˆ †keu ™mÕn potˆ calkobatj dî, Øyerefšj, tî s' oÜ ti p£lin plagcqšnta g' яw ¨y ¢ponost»sein, e„ kaˆ m£la poll¦ pšponqaj. Ømšwn d' ¢ndrˆ ˜k£stJ ™fišmenoj t£de e‡rw, Óssoi ™nˆ meg£roisi geroÚsion a‡qopa onon a„eˆ p…net' ™mo‹sin, ¢kou£zesqe d' ¢oidoà: e†mata mn d¾ xe…nJ ™ãxšstV ™nˆ chlù ke‹tai kaˆ crusÕj poluda…daloj ¥lla te p£nta dîr', Ósa Fai»kwn boulhfÒroi ™nq£d' œneikan: ¢ll' ¥ge oƒ dîmen tr…poda mšgan ºd lšbhta ¢ndrak£j, ¹me‹j d' aâte ¢geirÒmenoi kat¦ dÁmon teisÒmeq': ¢rgalšon g¦r ›na proikÕj car…sasqai.” ìj œfat' 'Alk…nooj, to‹sin d' ™pi»ndane màqoj. oƒ mn kakke…ontej œban okÒnde ›kastoj: Ãmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj, nÁ£d' ™pesseÚonto, fšron d' eÙ»nora calkÒn. kaˆ t¦ mn eâ katšqhc' ƒerÕn mšnoj 'AlkinÒoio, aÙtÕj „ën di¦ nhÒj, ØpÕ zug£, m» tin' ˜ta…rwn

Cântul XIII

Aºa vorbi ºi toþi tãcurã molcom, Cuprinºi de farmec în umbrita salã. Dar ia cuvântul Alcinou ºi zice: „Ulise, odatã ce-ai sosit aice În casa-mi naltã ºi cu prag de-aramã, Te-ntorci la vatra ta de bunã seamã ªi nu mai rãtãceºti de-acum pe mare, Oricât ai pãtimit. La fiecare Din voi care în sala curþii mele Ca sfetnici beþi de-a pururea vin negru ªi ascultaþi pe cântãreþ la masã, Vã dau poruncã ºi vã zic: în lada Cea lustruitã pus-am pentru oaspe Veºmintele ºi-odoarele de aur Bogat-împodobite ºi-o grãmadã De alte daruri, câte-au fost aduse De sfetnicii feacilor la mine. Dar sã-i mai dãm câte-un triped mai mare ªi câte un lighean de fiecare; Le-om strânge noi de la norod pe urmã ªi-om fi plãtiþi, cã-i greu ca unul singur Sã dãruiascã-aºa de multe daruri.” Aºa le zise Alcinou, ºi dânºii Gãsirã sfatul lui plãcut. Pe urmã Plecarã toþi acasã sã se culce. A doua zi, când se ivirã zorii Cu degete trandafirii, în grabã Se duserã la vas sfãtuitorii ªi-aduserã-a bãrbaþilor podoabã, Arama. Alcinou, umblând prin navã, El însuºi strânse odoarele de-aramã Sub laviþe, ca nu cumva pe oameni

5

10

15

20

25

30

516

25

30

35

40

45

OD USSEAIS. N bl£ptoi ™launÒntwn, ÐpÒte sperco…at' ™retmo‹j: oƒ d' e„j 'AlkinÒoio k…on kaˆ da‹t' ¢lšgunon. to‹si d boàn ƒšreus' ƒerÕn mšnoj 'AlkinÒoio Zhnˆ kelainefšŽ Kron…dV, Öj p©sin ¢n£ssei. mÁra d k»antej da…nunt' ™rikudša da‹ta terpÒmenoi: met¦ dš sfin ™mšlpeto qe‹oj ¢oidÒj, DhmÒdokoj, lao‹si tetimšnoj. aÙt¦r 'OdusseÝj poll¦ prÕj ºšlion kefal¾n tršpe pamfanÒwnta, dànai ™peigÒmenoj: d¾ g¦r menšaine nšesqai. æj d' Ót' ¢n¾r dÒrpoio lila…etai, ú te panÁmar neiÕn ¢n' ›lkhton bÒe o‡nope phktÕn ¥rotron: ¢spas…wj d' ¥ra tù katšdu f£oj ºel…oio dÒrpon ™po…cesqai, bl£betai dš te goÚnat' „Ònti: ìj 'OdusÁ' ¢spastÕn œdu f£oj ºel…oio. aya d Fai»kessi filhrštmoisi methÚda, 'AlkinÒJ d m£lista pifauskÒmenoj f£to màqon: „'Alk…noe kre‹on, p£ntwn ¢ride…kete laîn, pšmpetš me spe…santej ¢p»mona, ca…rete d' aÙto…. ½dh g¦r tetšlestai ¤ moi f…loj ½qele qumÒj, pomp¾ kaˆ f…la dîra, t£ moi qeoˆ OÙran…wnej Ôlbia poi»seian: ¢mÚmona d' o‡koi ¥koitin nost»saj eÛroimi sÝn ¢rtemšessi f…loisin. Øme‹j d' aâqi mšnontej ™ãfra…noite guna‹kaj kourid…aj kaˆ tškna: qeoˆ d' ¢ret¾n Ñp£seian panto…hn, kaˆ m» ti kakÕn metad»mion e‡h.”

ODISEEA. CÂNTUL XIII Sã-mpiedice la mersul lor pe mare Când da-vor zor vâslind. Apoi la curte Se-ntoarserã ºi pregãtirã prânzul. Dumnezeiescul Alcinou ca preot În cinstea lor jertfi atunci un taur Lui Joe, zeul norilor cei negri, Stãpânul lumii. Coapsele-i scrumarã, Apoi ºezând se-nveseleau cu toþii La marele ospãþ, iar între dânºii Cânta dumnezeieºte cântãreþul Cinstit de tot poporul, Demodocos. Ulise întorcea mereu privirea Spre luminosul soare, vrând mai iute Sã-l vad-apus, cã prea-i era sã plece. Precum plugarul poftitor de cinã, Când ziua-ntreagã-n þelinã-i trag boii Murgani vârtosul plug, cu drag se uitã La soarele-asfinþit, cã poate merge La cinã, deºi cade de picioare, Aºa cu drag vãzu atunci Ulise C-a scãpãtat lumina cea de soare. ªi-ndatã la feaci rosti cuvântul ªi îndeosebi lui Alcinou îi zise: „Crai Alcinou, fruntaºule-ntre oameni, Vã rog dupã-nchinarea de potire Trimiteþi-mã sãnãtos acasã, ªi voi cu bine rãmâneþi. Cã iatã E gata tot ce-mi fuse mie voia, ªi darurile dragi ºi pregãtirea Cãlãtoriei mele. Sã dea zeii Sã-mi fie spre noroc ºi la întorsu-mi La mine-acasã sã-mi gãsesc tot bunã Nevasta ºi pe-ai mei voinici ºi teferi! ªi voi, pe-aici rãmaºii, s-aveþi parte De fii ºi de soþii! Sã vã dea zeii Tot binele, sã fie tot norodul Ferit de rãu!” Aºa grãi, iar dânºii

517

35

40

45

50

55

60

65

518

50

55

60

65

70

OD USSEAIS. N ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej ™pÇneon ºd' ™kšleuon pempšmenai tÕn xe‹non, ™peˆ kat¦ mo‹ran œeipe. kaˆ tÒte k»ruka prosšfh mšnoj 'AlkinÒoio: „PontÒnoe, krhtÁra kerass£menoj mšqu ne‹mon p©sin ¢n¦ mšgaron, Ôfr' eÙx£menoi Diˆ patrˆ tÕn xe‹non pšmpwmen ˜¾n ™j patr…da ga‹an.” ìj f£to, PontÒnooj d mel…frona onon ™k…rna, nèmhsen d' ¥ra p©sin ™pistadÒn: oƒ d qeo‹sin œspeisan mak£ressi, toˆ oÙranÕn eÙrÝn œcousin, aÙtÒqen ™x ˜dršwn. ¢n¦ d' †stato d‹oj 'OdusseÚj, 'Ar»tV d' ™n cersˆ t…qei dšpaj ¢mfikÚpellon ka… min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚda: „ca‹rš moi, ð bas…leia, diamperšj, e„j Ó ke gÁraj œlqV kaˆ q£natoj, t£ t' ™p' ¢nqrèpoisi pšlontai. aÙt¦r ™gë nšomai: sÝ d tšrpeo tùd' ™nˆ o‡kJ pais… te kaˆ lao‹si kaˆ 'AlkinÒJ basilÁŽ.” ìj e„pën Øpr oÙdÕn ™b»seto d‹oj 'OdusseÚj. tù d' ¤ma k»ruka proei mšnoj 'AlkinÒoio ¹ge‹sqai ™pˆ nÁa qo¾n kaˆ q‹na qal£sshj. 'Ar»th d' ¥ra oƒ dmJ¦j ¤m' œpempe guna‹kaj, t¾n mn f©roj œcousan ™ãplunj ºd citîna, t¾n d' ˜tšrhn chlÕn pukin¾n ¤m' Ôpasse kom…zein: ¹ d' ¥llh s‹tÒn t' œferen kaˆ onon ™ruqrÒn. aÙt¦r ™pe… ·' ™pˆ nÁa kat»luqon ºd q£lassan, aya t£ g' ™n nh glafurÍ pompÁej ¢gauoˆ dex£menoi katšqento, pÒsin kaˆ brîsin ¤pasan: k¦d d' ¥r' 'OdussÁŽ stÒresan ·ÁgÒj te l…non te nhÕj ™p' „kriÒfin glafurÁj, †na n»greton eÛdoi,

ODISEEA. CÂNTUL XIII Cu toþii se-nvoirã ºi-ndemnarã Pe oaspe sã-l petreacã-ai lor în þarã, C-aºa de cumsecade cuvântase. Iar Alcinou pristavului îi zise: „Tu, Pontonoe, drege vin cu apã ªi toarnã de bãut la toþi în salã Ca sã-nchinãm întâi Celui din slavã ªi-apoi pe oaspe sã-l pornim în þarã”. Iar Pontonou amestecã vin dulce Cu apã ºi-mpãrþi pe rând. Mesenii, De unde stau pe scaune,-nchinarã La zeii fericiþi care-au locaºul În cerul larg. Sculându-se, Ulise Întinse-Aretei cupa-ngemãnatã ªi-aºa-i urã cu graiuri zburãtoare: „Urez, crãiasã, veºnic sã te bucuri Pân-or veni, cum vin la toatã lumea, Necazul bãtrâneþelor ºi moartea. Eu, despre mine, plec, iar tu petrece În casa asta ºi te-nveseleºte Cu fiii tãi, cu craiul, cu norodul!” Aºa grãind, Ulise sare pragul ªi pleacã. Iar cu el trimite craiul Pe crainic sã-l petreacã pân’ la mare, La vasul lui. Din partea ei Areta Porneºte dupã el mai multe roabe, Din care una-i carã subveºmântul ªi mantia spãlatã, alta-i duce În spate lada, alta vin ºi pâne. Când ei la vasul plutitor sosirã, Aceste toate le primirã-ndatã ªi ca merinde-n vas le-adãpostirã Aleºii-nsoþitori ai lui Ulise ªi-i aºternurã lui pe podul cârmei Un aºternut, ca el un somn sã doarmã. Tãcut intrã ºi se culcã viteazul,

519 70

75

80

85

90

95

100

105

520 75

80

85

90

95

100

OD USSEAIS. N prumnÁj: ¨n d kaˆ aÙtÕj ™b»seto kaˆ katšlekto sigÍ: toˆ d kaq‹zon ™pˆ klh‹sin ›kastoi kÒsmJ, pe‹sma d' œlusan ¢pÕ trhto‹o l…qoio. eâq' o‰ ¢naklinqšntej ¢nerr…ptoun ¤la phdù, kaˆ tù n»dumoj Ûpnoj ™pˆ blef£roisin œpipte, n»gretoj ¼distoj, qan£tJ ¥gcista ™oikèj. ¹ d', éj t' ™n ped…J tetr£oroi ¥rsenej †ppoi, p£ntej ¤m' Ðrmhqšntej ØpÕ plhgÍsin ƒm£sqlhj ØyÒs' ¢eirÒmenoi ·…mfa pr»ssousi kšleuqon, ìj ¥ra tÁj prÚmnh mn ¢e…reto, kàma d' Ôpisqen porfÚreon mšga qàe poluflo…sboio qal£sshj. ¹ d m£l' ¢sfalšwj qšen œmpedon: oÙdš ken ‡rhx k…rkoj Ðmart»seien, ™lafrÒtatoj petehnîn: ìj ¹ ·…mfa qšousa qal£sshj kÚmat' œtamnen, ¥ndra fšrousa qeo‹s' ™nal…gkia m»de' œconta, Öj prˆn mn m£la poll¦ p£q' ¥lgea Ön kat¦ qumÒn, ¢ndrîn te ptolšmouj ¢legein£ te kÚmata pe…rwn: d¾ tÒte g' ¢tršmaj eáde, lelasmšnoj Óss' ™pepÒnqei. eât' ¢st¾r Øperšsce fa£ntatoj, Ój te m£lista œrcetai ¢ggšllwn f£oj 'Hoàj ºrigene…hj, tÁmoj d¾ n»sJ prosep…lnato pontopÒroj nhàj. FÒrkunoj dš t…j ™sti lim»n, ¡l…oio gšrontoj, ™n d»mJ 'Iq£khj: dÚo d problÁtej ™n aÙtù ¢ktaˆ ¢porrîgej, limšnoj pÒti pepthu‹ai, a† t' ¢nšmwn skepÒwsi dusa»wn mšga kàma œktoqen: œntosqen dš t' ¥neu desmo‹o mšnousi nÁej ™ässelmoi, Ót' ¨n Órmou mštron †kwntai.

ODISEEA. CÂNTUL XIII Iar ei pe rând ºezurã câte unul Frumos pe bãnci, dezotgonirã vasul De piatra bortelitã; apoi cu vâsla Tot pleoscãiau plecându-se pe laviþi. Iar lui Ulise-i vine atunci pe pleoape Un somn aºa de lin, aºa de dulce ªi-adânc, aproape-asemenea cu moartea. Cum caii, câte patru de teleagã, La joc pe câmp deodatã toþi iau fuga Pocniþi de bici, de saltã-n vânt ºi repezi Bat drumul lor, aºa din coadã vasul Se tot sãlta, ºi-ntunecat talazul Vârtos rãsunãtor vuia din urmã. ªi vasul se-ncurca cu totul þapãn ªi sigur. Nu l-ar fi ajuns nici ºoimul, Cea mai uºoarã pasãre din lume, Aºa de iute despica noianul În repezeala lui, ducând cu sine Pe-acel bãrbat ca zeii de cuminte, Ce-aºa de mult în viaþã pãtimise În harþã cu bãrbaþii la rãzboaie ªi-n zbucium greu cu valurile mãrii. Dar el în tihn-acum dormea; uitase În somnul lui de tot ce el rãbdase. Când se ivi luceafãrul deasupra, Îndãtinatul sol al dimineþii, S-apropie de insulã ºi vasul Pe mare plutitor. E pe pãmântul Itacei un liman ce-i zice schela Lui Forchis, zeul cel strãvechi al mãrii; Acolo-s douã naintate maluri Râpoase,-ncovoiate peste schelã, De-o apãrã de valuri mari de-afarã, De vânturi care suflã dimpotrivã. Nãuntru-i stau neprinse de otgoane Corãbiile poposind la locul Opririi lor. Se nalþã-n fundul schelei

521

110

115

120

125

130

135

140

522

105

110

115

120

125

OD USSEAIS. N aÙt¦r ™pˆ kratÕj limšnoj tanÚfulloj ™la…h, ¢gcÒqi d' aÙtÁj ¥ntron ™p»raton ºeroeidšj, ƒrÕn Numf£wn, a‰ NhŽ£dej kalšontai. ™n d krhtÁršj te kaˆ ¢mfiforÁej œasi l£Žnoi: œnqa d' œpeita tiqaibèssousi mšlissai. ™n d' ƒstoˆ l…qeoi perim»keej, œnqa te NÚmfai f£re' Øfa…nousin ¡lipÒrfura, qaàma „dšsqai: ™n d' Ûdat' ¢en£onta. dÚw dš tš oƒ qÚrai e„s…n, aƒ mn prÕj boršao kataibataˆ ¢nqrèpoisin, aƒ d' aâ prÕj nÒtou e„sˆ qeèterai: oÙdš ti ke…nV ¥ndrej ™sšrcontai, ¢ll' ¢qan£twn ÐdÒj ™stin. œnq' o† g' e„sšlasan, prˆn e„dÒtej. ¹ mn œpeita ºpe…rJ ™pškelsen Óson t' ™pˆ ¼misu p£shj, spercomšnh: to‹on g¦r ™pe…geto cšrs' ™ret£wn. oƒ d' ™k nhÕj b£ntej ™ãzÚgou ½peirÒnde prîton 'OdussÁa glafurÁj ™k nhÕj ¥eiran aÙtù sÚn te l…nJ kaˆ ·»geŽ sigalÒenti, k¦d d' ¥r' ™pˆ yam£qJ œqesan dedmhmšnon ÛpnJ, ™k d kt»mat' ¥eiran, ¤ oƒ Fa…hkej ¢gauoˆ êpasan o‡kad' „Ònti di¦ meg£qumon 'Aq»nhn. kaˆ t¦ mn oân par¦ puqmšn' ™la…hj ¡qrÒa qÁkan ™ktÕj Ðdoà, m» pè tij Ðdit£wn ¢nqrèpwn, prˆn 'OdusÁ' ™gršsqai, ™pelqën dhl»saito: aÙtoˆ d' aâ okÒnde p£lin k…on. oÙd' ™nos…cqwn l»qet' ¢peil£wn, t¦j ¢ntiqšJ 'OdusÁŽ prîton ™phpe…lhse, DiÕj d' ™xe…reto boul»n: „Zeà p£ter, oÙkšt' ™gè ge met' ¢qan£toisi qeo‹si

ODISEEA. CÂNTUL XIII Cu frunzã deasã un mãslin ºi-alãturi I-o peºterã umbroasã, desfãtatã, Zeiþelor naiade închinatã. Într-însa erau vase ºi ulcioare De piatrã, unde roiuri de albine κi lasã-n faguri mierea pentru zâne. Mai sunt în ea vãtale mari de piatrã La care-aceste zâne þes cu mâna Veºminte porfirii, minune mare. Acolo sunt ºi ape curgãtoare, Iar peºtera-i cu douã porþi; pe una, Cea despre Crivãþ, se coboarã oameni; Cealaltã-i despre miazãzi, sfinþitã; Pe ea nu umblã oamenii, ci zeii. De-a dreptu-n schela asta cunoscutã Corabia ºi-o-împinserã feacii. Ea, repezitã, pe uscat ajunse Cu talpa jumãtate, aºa de vrednici Erau plutaºii care-o repezirã. Ieºind din ea pe urmã lopãtarii, Întâi din pod luarã pe Ulise Cu aºternut cu tot ºi-l aºezarã Pe prund, aºa cum somnul îl pãlise; Apoi din vas îi scoaserã ºi-avutul, Cu care din îndemnul inimoasei Minerva,-l dãruiserã slãviþii Fruntaºi feaci, când el plecã în þarã. ªi-avutul lui grãmadã-l înºirarã La rãdãcina pomului, departe De drum, ca nu cumva trecând pe-acolo Vreun drumeþ sã-i fure din avere Nainte de trezirea lui Ulise. Pe urmã ei spre þara lor plecarã. Dar nu-ºi uitã Neptun ameninþarea, Cu care-nfricoºase pe Ulise Întâia datã, ºi-ntrebã pe Joe: „Nãlþate Joe, printre zei eu fi-voi

523

145

150

155

160

165

170

175

524

130

135

140

145

150

155

OD USSEAIS. N tim»eij œsomai, Óte me brotoˆ oÜ ti t…ousi, Fa…hkej, to… pšr te ™mÁj œx e„si genšqlhj. kaˆ g¦r nàn 'OdusÁ' ™f£mhn kak¦ poll¦ paqÒnta o‡kad' ™leÚsesqai: –nÒston dš oƒ oÜ pot' ¢phÚrwn p£gcu, ™peˆ sÝ prîton Øpšsceo kaˆ katšneusaj: – oƒ d' eÛdont' ™n nh qoÍ ™pˆ pÒnton ¥gontej k£tqesan e„n 'Iq£kV, œdosan dš oƒ ¢gla¦ dîra, calkÒn te crusÒn te ¤lij ™sqÁt£ q' Øfant»n, pÒll', Ós' ¨n oÙdš pote Tro…hj ™x»rat' 'OdusseÚj, e‡ per ¢p»mwn Ãlqe, lacën ¢pÕ lhdoj asan.” tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh nefelhgeršta ZeÚj: „í pÒpoi, ™nnos…gai' eÙrusqenšj, oŒon œeipej. oÜ t… s' ¢tim£zousi qeo…: calepÕn dš ken e‡h presbÚtaton kaˆ ¥riston ¢tim…Vsin „£llein. ¢ndrîn d' e‡ pšr t…j se b…V kaˆ k£rteŽ e‡kwn oÜ ti t…ei, soˆ d' ™stˆ kaˆ ™xop…sw t…sij a„e…. ›rxon Ópwj ™qšleij ka… toi f…lon œpleto qumù.” tÕn d' ºme…bet' œpeita Poseid£wn ™nos…cqwn: „ay£ k' ™gën ›rxaimi, kelainefšj, æj ¢goreÚeij: ¢ll¦ sÕn a„eˆ qumÕn Ñp…zomai ºd' ¢lee…nw. nàn aâ Fai»kwn ™qšlw perikallša nÁa ™k pompÁj ¢nioàsan ™n ºeroeidšŽ pÒntJ ·a‹sai, †n' ½dh scîntai, ¢poll»xwsi d pompÁj ¢nqrèpwn, mšga dš sfin Ôroj pÒlei ¢mfikalÚyai.” tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh nefelhgeršta ZeÚj: „ð pšpon, ìj mn ™mù qumù doke‹ enai ¥rista: ÐppÒte ken d¾ p£ntej ™launomšnhn prodwntai

ODISEEA. CÂNTUL XIII De tot dispreþuit, de nu þin seamã De mine niºte muritori, feacii, Mãcar cã sunt din neamul meu. Crezusem Acum cã numai dupã multe patimi La casa lui se va-nturna Ulise. Eu nu vrui doar sã-i fac nentoarsã calea, Cãci tu-i dãduseºi semne dimpotrivã. Ci-n iutea lor corabie pe mare Îl duserã-adormit pe el feacii ªi-l scoaserã-n Itaca, ba-i dãdurã Puzderie de daruri, ºi aramã ªi aur ºi veºminte, aºa de multe Cum n-ar fi dobândit el niciodatã, Chiar dacã neatins venea pe mare Cu partea lui de pradã de la Troia.” Rãspunse Joe-adunãtor de nouri: „Vai, ce spui, preaputernice al lumii Zguduitor? Cã nu te-nfruntã zeii; Ei anevoie-ar cuteza sã-nfrunte Nesocotind pe cine-i mai de cinste ªi mai presus de ei. Iar de te-nfruntã Un om care se bizuie-n putere, Tu poþi sã te rãzbuni pe el în urmã; Deci fã cum vrei, cum inima ta cere.” Îi zise-atunci Neptun, zguduitorul Pãmântului: „Aº face eu îndatã Cum spui, stãpâne-al norilor, dar veºnic Mã tem ºi mã feresc de-a ta mânie. Ci azi eu vreau pe marea cea murgie Sã spulber al feacilor vas mândru La-ntorsul de la drum, ca ei de-acuma Cu totul sã se lase, sã-nceteze De-a mai trimite oameni, ºi-o s-acopãr Cetatea lor pe sub un munte mare.” Rãspunse Joe-adunãtor de nouri: „Iubitul meu, aºa îmi pare mie C-ar fi mai bine: când de la cetate

525 180

185

190

195

200

205

210

215

526

160

165

170

175

180

OD USSEAIS. N laoˆ ¢pÕ ptÒlioj, qe‹nai l…qon ™ggÚqi ga…hj nh qoÍ ‡kelon, †na qaum£zwsin ¤pantej ¥nqrwpoi, mšga dš sfin Ôroj pÒlei ¢mfikalÚyai.” aÙt¦r ™peˆ tÒ g' ¥kouse Poseid£wn ™nos…cqwn, bÁ ·' ‡men ™j Scer…hn, Óqi Fa…hkej geg£asin. œnq' œmen': ¹ d m£la scedÕn ½luqe pontopÒroj nhàj ·…mfa diwkomšnh. tÁj d scedÕn Ãlq' ™nos…cqwn, Ój min l©an œqhke kaˆ ™rr…zwsen œnerqe ceirˆ kataprhne‹ ™l£saj: Ð d nÒsfi beb»kei. oƒ d prÕj ¢ll»louj œpea pterÒent' ¢gÒreuon Fa…hkej dolic»retmoi, nausiklutoˆ ¥ndrej. ïde dš tij e‡pesken „dën ™j plhs…on ¥llon: „ê moi, t…j d¾ nÁa qo¾n ™pšdhs' ™nˆ pÒntJ o‡kad' ™launomšnhn; kaˆ d¾ proÙfa…neto p©sa.” ìj ¥ra tij e‡peske: t¦ d' oÙk ‡san æj ™tštukto. to‹sin d' 'Alk…nooj ¢gor»sato kaˆ metšeipen: „í pÒpoi, à m£la d» me pala…fata qšsfaq' ƒk£nei patrÕj ™moà, Öj œfaske Poseid£wn' ¢g£sasqai ¹m‹n, oÛneka pompoˆ ¢p»monšj e„men ¡p£ntwn. fÁ pote Fai»kwn ¢ndrîn perikallša nÁa ™k pompÁj ¢nioàsan ™n ºeroeidšŽ pÒntJ ·aisšmenai, mšga d' Âmin Ôroj pÒlei ¢mfikalÚyein. ìj ¢gÒreu' Ð gšrwn: t¦ d d¾ nàn p£nta tele‹tai. ¢ll' ¥geq', æj ¨n ™gë e‡pw, peiqèmeqa p£ntej: pompÁj mn paÚesqe brotîn, Óte kšn tij †khtai ¹mšteron protˆ ¥stu: Poseid£wni d taÚrouj

ODISEEA. CÂNTUL XIII Privi-vor toþi feacii cum pluteºte Corabia, tu s-o prefaci în stanã Pe lângã mal, dar tot un fel sã fie, Ca lumea toatã-n faþã-i sã se mire. ªi-apoi oraºul sã le-ngropi sub munte.” Când vorba-i auzi zguduitorul Pãmântului, Neptun, plecã degrabã La Scheria, pe unde stau feacii, ªi-acolo aºteptã pânã ce-ajunse De tot aproape, repede mânatã Corabia, s-apropie de dânsa, Îi dete-un pumn ºi-o prefãcu în piatrã ªi-o-nþepeni pe loc ºi dup-aceea Plecã departe. Ziserã-ntre dânºii Plutaºii cei slãviþi de buni, feacii, Privind unul la altul mai de-aproape: „Vai, cine a-nþepenit pe mare vasul Când el se-napoia ºi s-arãtase Pe apã-ntreg?” Aºa zicea tot insul, Cãci nu ºtia de unde vine asta. Dar Alcinou îi desluºi: „O, Doamne, De bunã seamã se-mplineºte spusa ªi prorocirea cea de mult a tatei. Cã-i supãrat pe noi Neptun, cãci teferi Îi ducem noi pe toþi la ei acasã. De-aceea ºi spunea cã el odatã Pe-nnegurata mare ne va sparge Mândreþe de corabie la-ntorsul Din calea ei ºi-o sã ne-ngroape oraºul Sub prãbuºirea unui munte mare. Aºa spunea bãtrânul ºi-acum iatã Cum toate se-mplinesc. Dar hai cu toþii Sã facem cum voi spune eu. Cu dusul Strãinilor sã încetaþi cu totul, De s-ar mai pripãºi cumva în þarã. ªi sã jertfim vreo doisprezece tauri Pe-alese lui Neptun, ca sã se-ndure

527

220

225

230

235

240

245

250

528

185

190

195

200

205

OD USSEAIS. N dèdeka kekrimšnouj ƒereÚsomen, a‡ k' ™le»sV mhd' ¼min per…mhkej Ôroj pÒlei ¢mfikalÚyV.” ìj œfaq', oƒ d' œddeisan, ˜toim£ssanto d taÚrouj. ìj oƒ mšn ·' eÜconto Poseid£wni ¥nakti d»mou Fai»kwn ¹g»torej ºd mšdontej, ˜staÒtej perˆ bwmÒn. Ð d' œgreto d‹oj 'OdusseÝj eÛdwn ™n ga…V patrwV, oÙdš min œgnw, ½dh d¾n ¢peèn: perˆ g¦r qeÕj ºšra ceàe Pall¦j 'Aqhna…h, koÚrh DiÒj, Ôfra min aÙtÕn ¥gnwston teÚxeien ›kast£ te muq»saito, m» min prˆn ¥locoj gno…h ¢sto… te f…loi te, prˆn p©san mnhstÁraj Øperbas…hn ¢pote‹sai. toÜnek' ¥r' ¢lloeidša fainšsketo p£nta ¥nakti, ¢trapito… te dihnekšej limšnej te p£normoi pštrai t' ºl…batoi kaˆ dšndrea thleq£onta. stÁ d' ¥r' ¢naxaj ka… ·' e‡side patr…da ga‹an, õmwxšn t' ¥r' œpeita kaˆ ì pepl»geto mhrë cersˆ kataprhnšss', ÑlofurÒmenoj d' œpoj hÜda: „ê moi ™gè, tšwn aâte brotîn ™j ga‹an ƒk£nw; ½ ·' o† g' Øbrista… te kaˆ ¥grioi oÙd d…kaioi, Ãe filÒxeinoi ka… sfin nÒoj ™stˆ qeoud»j; pÍ d¾ cr»mata poll¦ fšrw t£de; pÍ d kaˆ aÙtÕj pl£gxomai; a‡q' Ôfelon me‹nai par¦ Fai»kessin aÙtoà: ™gë dš ken ¥llon Øpermenšwn basil»wn ™xikÒmhn, Ój kšn m' ™f…lei kaˆ œpempe nšesqai. nàn d' oÜt' ¥r pV qšsqai ™p…stamai, oÙd mn aÙtoà kalle…yw, m» pèj moi ›lwr ¥lloisi gšnhtai.

ODISEEA. CÂNTUL XIII De noi, de toþi, sã nu ne-ngroape oraºul, Sub prãbuºirea muntelui cel mare.” Aºa le zise. Dânºii se temurã ªi pregãtirã jertfele de tauri. ªi lui Neptun stãpânitorul mãrii Cârmuitorii ºi fruntaºii þãrii Feacilor rugarea-ºi înãlþarã, Împresurând altarul. Într-aceea Se deºteptã unde dormea Ulise În þara lui, dar n-o putu cunoaºte, Cã prea de mult lipsise el din þarã ªi negurã lãþise-n juru-i fiica Lui Jupiter, Minerva, ca sã-l facã Necunoscut ºi-n toate sã-l înveþe, Ca nu cumva sã-l afle cetãþenii, Nevasta ºi iubiþii lui nainte Ca peþitorii sã plãteascã toatã Obrãznicia lor. De-aceea darã ªi craiului în faþã-i se pãrurã Strãine toate, drumuri lungi, limanuri Adãpostoase, þãrmuri rãsãrite ªi arbori înfrunziþi. Atunci viteazul Sculându-se, privi în juru-i þara, Gemu apoi ºi se bãtu în coapse Cu palmele ºi tânguios îºi zise: „Ah, unde sunt? Ce þarã iar, ce oameni Mai sunt pe-aici? Obraznici, rãi, sãlbatici? Ori temãtori de zei ºi bune gazde? ªi unde-mi duc averea asta multã, ªi unde sã mã vântur eu? Mai bine Ea rãmânea la cei care mi-au dat-o ªi eu soseam la altul dintre domnii Puternici, care mã primea pe mine ªi înapoi mã trimitea în þarã! Acum eu nu ºtiu unde-oi strânge-averea. Dar nici pe loc s-o las, cã mi-este teamã C-ajunge-n mâna altora. Vai mie,

529

255

260

265

270

275

280

285

290

530

210

215

220

225

230

OD USSEAIS. N í pÒpoi, oÙk ¥ra p£nta no»monej oÙd d…kaioi Ãsan Fai»kwn ¹g»torej ºd mšdontej, o† m' e„j ¥llhn ga‹an ¢p»gagon: à tš m' œfanto ¥xein e„j 'Iq£khn eÙde…elon, oÙd' ™tšlessan. ZeÚj sfeaj te…saito ƒket»sioj, Ój te kaˆ ¥llouj ¢nqrèpouj ™for´ kaˆ te…nutai, Ój tij ¡m£rtV. ¢ll' ¥ge d¾ t¦ cr»mat' ¢riqm»sw kaˆ ‡dwmai, m» t… moi o‡cwntai ko…lhj ™pˆ nhÕj ¥gontej.” ìj e„pën tr…podaj perikallšaj ºd lšbhtaj ºr…qmei kaˆ crusÕn Øfant£ te e†mata kal£. tîn mn ¥r' oÜ ti pÒqei: Ð d' ÑdÚreto patr…da ga‹an ˜rpÚzwn par¦ q‹na poluflo…sboio qal£sshj, pÒll' ÑlofurÒmenoj. scedÒqen dš oƒ Ãlqen 'Aq»nh, ¢ndrˆ dšmaj e„ku‹a nšJ, ™pibètori m»lwn, panap£lJ, oŒo… te ¢n£ktwn pa‹dej œasi, d…ptucon ¢mf' êmoisin œcous' eÙergša lèphn: possˆ d' ØpÕ liparo‹si pšdil' œce, cersˆ d' ¥konta. t¾n d' 'OduseÝj g»qhsen „dën kaˆ ™nant…oj Ãlqe ka… min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚda: „ð f…l', ™pe… se prîta kic£nw tùd' ™nˆ cèrJ, ca‹rš te kaˆ m» mo… ti kakù nÒJ ¢ntibol»saij, ¢ll¦ s£w mn taàta, s£w d' ™mš: soˆ g¦r ™gè ge eÜcomai éj te qeù ka… seu f…la goÚnaq' ƒk£nw. ka… moi toàt' ¢gÒreuson ™t»tumon, Ôfr' ™å e„dî: t…j gÁ, t…j dÁmoj, t…nej ¢nšrej ™ggeg£asin; ½ poÚ tij n»swn eÙde…eloj, Ú tij ¢kt¾

ODISEEA. CÂNTUL XIII Cã n-au fost oameni buni ºi cumsecade Cârmuitorii ºi fruntaºii þãrii Feacilor, de m-au adus pe mine Altundeva. Ziceau doar cã m-or duce Pân’ la Itaca limpede ivitã, Dar n-o fãcurã. Pedepseascã-i Joe, Ocrotitorul celor care-l roagã De adãpost ºi poartã grija lumii ªi pedepseºte-orice pãcat. Ci haide, Odoarele sã-mi vãd ºi sã le numãr, Ca nu cumva, când ei napoi plecarã, Sã-mi fi luat în vas ceva din ele.” Aºa grãind, el numãrã mândreþe De scule, de cãldãri ºi de tripeduri ªi aurul ºi mândrele veºminte, Dar nu lipsea nimic. Plângea pe urmã ªi tot se tânguia de dorul þãrii ªi jalnic se târa pe malul mãrii Cu clocot mult. Dar îi veni aproape Minerva, luând chipul unui june Pãstor de oi, un om de tot subþire Ca un fecior de crai. Purta pe umãr O preafrumoasã mantie-ndoitã ªi-avea sandale-n dalbele-i picioare ªi-o caþã-n mânã. O vãzu Ulise ªi bucuros s-apropie de dânsa ªi-aºa cu vorbe-naripate-i zise: „Prietene, fiindcã eºti întâiul Pe care-l întâlnesc în astã parte, Fii cu noroc ºi nu-mi ieºi în cale Ca un duºman, ci mântuie-mi averea, Mã scapã ºi pe mine. Mã rog þie Ca la un zeu ºi-þi cad ºi la picioare. Grãieºte-mi drept ºi-nvaþã-mã tu bine: Ce neam de oameni, ce bãrbaþi, ce þarã Vor fi pe-aici? E un ostrov acesta Pe apã limpezit ori malul unui

531

295

300

305

310

315

320

325

532 235

240

245

250

255

260

OD USSEAIS. N ke‹q' ¡lˆ keklimšnh ™ribèlakoj ºpe…roio;” tÕn d' aâte prosšeipe qe¦ glaukîpij 'Aq»nh: „n»piÒj e„j, ð xe‹n', À thlÒqen e„l»louqaj, e„ d¾ t»nde te ga‹an ¢ne…reai. oÙdš ti l…hn oÛtw nènumÒj ™stin: ‡sasi dš min m£la pollo…, ºmn Ósoi na…ousi prÕj ºî t' ºšliÒn te, ºd' Óssoi metÒpisqe potˆ zÒfon ºerÒenta. à toi mn trhce‹a kaˆ oÙc ƒpp»latÒj ™stin oÙd l…hn lupr», ¢t¦r oÙd' eÙre‹a tštuktai. ™n mn g£r oƒ s‹toj ¢qšsfatoj, ™n dš te onoj g…netai: a„eˆ d' Ômbroj œcei teqalu‹£ t' ™šrsh. a„g…botoj d' ¢gaq¾ kaˆ boÚbotoj: œsti mn Ûlh panto…h, ™n d' ¢rdmoˆ ™phetanoˆ paršasi. tî toi, xe‹n', 'Iq£khj ge kaˆ ™j Tro…hn Ônom' †kei, t»n per thloà fasˆn 'Acaidoj œmmenai a‡hj.” ìj f£to, g»qhsen d polÚtlaj d‹oj 'OdusseÝj ca…rwn Î ga…V patrwV, éj oƒ œeipe Pall¦j 'Aqhna…h, koÚrh DiÕj a„giÒcoio: ka… min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚda: – oÙd' Ó g' ¢lhqša epe, p£lin d' Ó ge l£zeto màqon, a„n ™nˆ st»qessi nÒon polukerdša nwmîn: – „punqanÒmhn 'Iq£khj ge kaˆ ™n Kr»tV eÙre…V, thloà Øpr pÒntou: nàn d' e„l»louqa kaˆ aÙtÕj cr»masi sÝn to…sdessi: lipën d' œti paisˆ tosaàta feÚgw, ™peˆ f…lon uŒa katšktanon 'IdomenÁoj, 'Ors…locon pÒdaj çkÚn, Öj ™n Kr»tV eÙre…V ¢nšraj ¢lfhst¦j n…ka tacšessi pÒdessin, oÛnek£ me steršsai tÁj lhdoj ½qele p£shj

ODISEEA. CÂNTUL XIII Uscat mãnos ce stã plecat spre mare?” Rãspunse zâna cea cu ochi albaºtri: „Strãine, eºti copil sau vii tu oare De prea departe, de mã-ntrebi pe mine De-acest pãmânt? El nu e doar cu totul Lipsit de faimã, cã-l cunoaºte-o lume Din rãsãrit ºi din apus de soare. E aspru ºi de neumblat cu caii ªi nu-i deloc sãrac, mãcar cã nu e Aºa de-ntins. El din belºug rodeºte ªi grâu ºi vin. E umed totdeauna De ploi, de rouã spornicã-n rodire. ªi-i bun de pãºunat de boi ºi capre ªi are-n codri arbori de tot felul ªi nesecate-adãpãtori. De-aceea ªi numele-i Itaca, o, strãine, Ajunse pân’ la Troia ce se zice Cã-i þarã depãrtatã de Ahaia.” Aºa-i vorbi. Se-nveseli Ulise De drag cã-ºi vede þara, dupã spusa Copilei viforaticului Joe, Minerva Palas. Vorbe-naripate Rosti atunci, dar nu ºi-adevãrate, Ci iarã s-apucã de scorniturã, Cãci mintea-i se rotea iscoditoare: „Mai auzisem eu despre Itaca Din largile þinuturi ale Cretei, Departe peste mare. Dar acuma Venii ºi eu cu lucrurile-acestea. Lãsai o parte, tot aºa de multe, La fiii mei ºi o pornii de-acolo, Cãci omorâi pe-a lui Idomeneus Fecior, pe Orsiloh, voinicul care Din fugã dovedea la drum pe-oricine, Cãci el voia sã-mi ieie toatã prada Din Troia, pentru care suferisem

533

330

335

340

345

350

355

360

534

265

270

275

280

285

OD USSEAIS. N TrwŽ£doj, tÁj e†nek' ™gë p£qon ¥lgea qumù, ¢ndrîn te ptolšmouj ¢legein£ te kÚmata pe…rwn, oÛnek' ¥r' oÙc ú patrˆ carizÒmenoj qer£peuon d»mJ œni Trèwn, ¢ll' ¥llwn Ãrcon ˜ta…rwn. tÕn mn ™gë katiÒnta b£lon calk»reŽ dourˆ ¢grÒqen, ™ggÝj Ðdo‹o lochs£menoj sÝn ˜ta…rJ: nÝx d m£la dnofer¾ k£tec' oÙranÒn, oÙdš tij ¼meaj ¢nqrèpwn ™nÒhse, l£qon dš ˜ qumÕn ¢poÚraj. aÙt¦r ™peˆ d¾ tÒn ge katšktanon ÑxšŽ calkù, aÙt…k' ™gën ™pˆ nÁa kiën Fo…nikaj ¢gauoÝj ™llis£mhn ka… sfin menoeikša lhda dîka: toÚj m' ™kšleusa PÚlonde katastÁsai kaˆ ™fšssai À e„j ”Hlida d‹an, Óqi kratšousin 'Epeio…. ¢ll' à to… sfeaj ke‹qen ¢pèsato Šj ¢nšmoio pÒll' ¢ekazomšnouj, oÙd' ½qelon ™xapatÁsai. ke‹qen d plagcqšntej ƒk£nomen ™nq£de nuktÒj. spoudÍ d' ™j limšna proeršssamen, oÙdš tij ¼min dÒrpou mnÁstij œhn m£la per catšousin ˜lšsqai, ¢ll' aÜtwj ¢pob£ntej ™ke…meqa nhÕj ¤pantej. œnq' ™m mn glukÝj Ûpnoj ™pšllabe kekmhîta, oƒ d cr»mat' ™m¦ glafurÁj ™k nhÕj ˜lÒntej k£tqesan, œnqa per aÙtÕj ™pˆ yam£qoisin ™ke…mhn. oƒ d' ™j Sidon…hn eâ naiomšnhn ¢nab£ntej õcont': aÙt¦r ™gë lipÒmhn ¢kac»menoj Ãtor.” ìj f£to, me…dhsen d qe¦ glaukîpij 'Aq»nh, ceir… tš min katšrexe: dšmaj d' ½Žkto gunaikˆ kalÍ te meg£lV te kaˆ ¢gla¦ œrga „du…V:

ODISEEA. CÂNTUL XIII Aºa de mult trudindu-mã-n rãzboaie ªi-n harþã cu amarnicele valuri, Cã neslujind pe câmpul de la Troia Sub tatãl sãu, eu nu-i fãcusem voia, Ci pe ostaºii mei mânam la luptã. Când el se cobora de pe la þarã Cu un tovarãº, lângã drum pândindu-l, Îl nimerii c-o lance ferecatã. Pe cer era o noapte-ntunecoasã ªi nici un om nu se vãzu; în tainã Eu zilele-i curmai. ªi cum pe dânsul Îl ucisei cu ascuþiº de-aramã, Mersei îndatã la un vas, la mândrii Fenicieni ºi mã rugai, din prada Plãcutã le dãdui cu stãruinþa Ca dânºii sã mã scoatã ori la Pilos, Ori la Elida, sfânta þarã unde Domnesc epeii. Dar un vânt puternic Pe ei din Creta i-azvârli departe, În ciuda lor, cãci n-au vrut sã mã-nºele, De-acolo rãtãcind, sosirãm noaptea Pe-aici unde abia-n liman intrarãm, De nici la cinã nu mai cugetarãm, Deºi de hranã-aveam nevoie mare, ªi-aºa ieºind din vas, noi ne culcarãm. Pe mine, obosit fiind, mã prinse Un dulce somn, iar lucrurile mele Luându-le din vas, ei le-aºezarã Pe mal, unde pe prund eu mã culcasem. Apoi intrarã-n vas ºi o pornirã Spre bine-locuitul Sidon, iar eu bietul Fui oropsit cu inima-ntristatã.” Aºa vorbi Ulise, dar Minerva Zâmbi la el ºi-l netezi cu mâna ªi prefãcutã-apoi într-o femeie Frumoasã, trupeºã, cunoscãtoare De lucru mãestrit, îi zise astfel:

535

365

370

375

380

385

390

395

400

536 290

295

300

305

310

315

OD USSEAIS. N ka… min fwn»sas' œpea pterÒenta proshÚda: „kerdalšoj k' e‡h kaˆ ™p…klopoj, Ój se paršlqoi ™n p£ntessi dÒloisi, kaˆ e„ qeÕj ¢nti£seie. scštlie, poikilomÁta, dÒlwn ¥at', oÙk ¥r' œmellej, oÙd' ™n sÍ per ™ën ga…V, l»xein ¢pat£wn mÚqwn te klop…wn, o† toi pedÒqen f…loi e„s…n. ¢ll' ¥ge mhkšti taàta legèmeqa, e„dÒtej ¥mfw kšrde', ™peˆ sÝ mšn ™ssi brotîn Ôc' ¥ristoj ¡p£ntwn boulÍ kaˆ mÚqoisin, ™gë d' ™n p©si qeo‹si m»ti te klšomai kaˆ kšrdesin: oÙd sÚ g' œgnwj Pall£d' 'Aqhna…hn, koÚrhn DiÒj, ¼ tš toi a„eˆ ™n p£ntessi pÒnoisi par…stamai ºd ful£ssw, kaˆ dš se Fai»kessi f…lon p£ntessin œqhka. nàn aâ deàr' ƒkÒmhn, †na toi sÝn mÁtin Øf»nw cr»mat£ te krÚyw, Ósa toi Fa…hkej ¢gauoˆ êpasan o‡kad' „Ònti ™mÍ boulÍ te nÒJ te, e‡pw q' Óssa toi asa dÒmois' œni poihto‹si k»de' ¢nascšsqai: sÝ d tetl£menai kaˆ ¢n£gkV, mhdš tJ ™kf£sqai m»t' ¢ndrîn m»te gunaikîn, p£ntwn, oÛnek' ¥r' Ãlqej ¢lèmenoj, ¢ll¦ siwpÍ p£scein ¥lgea poll£, b…aj Øpodšgmenoj ¢ndrîn.” t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „¢rgalšon se, qe£, gnînai brotù ¢nti£santi kaˆ m£l' ™pistamšnJ: s g¦r aÙt¾n pantˆ ™skeij. toàto d' ™gën eâ od', Óti moi p£roj ºp…h Ãsqa, eŒoj ™nˆ Tro…V polem…zomen uŒej 'Acaiîn: aÙt¦r ™peˆ Pri£moio pÒlin diepšrsamen a„p»n,

ODISEEA. CÂNTUL XIII „Dibaci ar fi în renghiuri ºi-n tertipuri Oricine te-ar întrece-n ºiretenii; De hac nu poate chiar un zeu sã-þi vie. Abraºule, nesãþiosule De viclenii, nici chiar la tine-n þarã Tu nu te laºi de-nºelãciuni, de snoave ªi scornituri aºa de scumpe þie De mic copil? Sã nu vorbim de astea, Cã ne pricepem noi la mãestrie, Cãci tu eºti între oameni fãrã seamãn De bun la sfat, la ticluit de vorbe, Eu între zei pe lume sunt vestitã De ºtiutoare ºi de iscusitã. Tu însã n-ai ºtiut cã eu sunt Palas Minerva ce-am pe Jupiter de tatã ªi care-n toate treburile tale Te sprijin totdeauna ºi te apãr ªi te fãcui iubit de toþi feacii. Acum venii sã mã-nþeleg cu tine ªi sã-þi ascund averea ce þi-au dat-o Cu voia ºi cu sfatul meu, mãriþii Fruntaºi feaci la-ntorsul tãu acasã; Sã-þi spun ºi câte patimi ai sã suferi La curtea ta. Tu du-te de nevoie, Dar nici unui bãrbat sã nu destãinui ªi nici unei femei a ta venire, C-ai rãtãcit pe drum, ci pe tãcute Tu suferã mulþimea de pãþanii ªi rãutatea oamenilor rabdã.” Ulise iscusitul îi rãspunse: „Pe tine, zâno,-i greu sã te cunoascã La întâlnit un muritor, sã fie Oricât de priceput, cãci tu la faþã Te schimbi în fel ºi chip. ªtiu însã una, Cã tu erai cu mine-aºa de bunã Cât am luptat la Troia noi aheii. Dar când cetatea lui Priam luarãm

537

405

410

415

420

425

430

435

538

320

325

330

335

340

OD USSEAIS. N bÁmen d' ™n n»essi, qeÕj d' ™kšdassen 'AcaioÚj, oÜ s' œt' œpeita ‡don, koÚrh DiÒj, oÙd' ™nÒhsa nhÕj ™mÁj ™pib©san, Ópwj t… moi ¥lgoj ¢l£lkoij. ¢ll' a„eˆ fresˆn Îsin œcwn dedaŽgmšnon Ãtor ºlèmhn, eŒÒj me qeoˆ kakÒthtoj œlusan: pr…n g' Óte Fai»kwn ¢ndrîn ™n p…oni d»mJ q£rsun£j t' ™pšessi kaˆ ™j pÒlin ½gagej aÙt». nàn dš se prÕj patrÕj goun£zomai: –oÙ g¦r яw ¼kein e„j 'Iq£khn eÙde…elon, ¢ll£ tin' ¥llhn ga‹an ¢nastršfomai: s d kertomšousan яw taàt' ¢goreušmenai, †n' ™m¦j fršnaj ºperopeÚVj: – e„pš moi e„ ™teÒn ge f…lhn ™j patr…d' ƒk£nw.” tÕn d' ºme…bet' œpeita qe¦ glaukîpij 'Aq»nh: „a„e… toi toioàton ™nˆ st»qessi nÒhma: tî se kaˆ oÙ dÚnamai prolipe‹n dÚsthnon ™Ònta, oÛnek' ™pht»j ™ssi kaˆ ¢gc…nooj kaˆ ™cšfrwn. ¢spas…wj g£r k' ¥lloj ¢n¾r ¢lal»menoj ™lqën †et' ™nˆ meg£rois' „dšein pa‹d£j t' ¥locÒn te: soˆ d' oÜ pw f…lon ™stˆ da»menai oÙd puqšsqai, pr…n g' œti sÁj ¢lÒcou peir»seai, ¼ tš toi aÜtwj Âstai ™nˆ meg£roisin, юzuraˆ dš oƒ a„eˆ fq…nousin nÚktej te kaˆ ½mata d£kru ceoÚsV. aÙt¦r ™gë tÕ mn oÜ pot' ¢p…steon, ¢ll' ™nˆ qumù Éde', Ö nost»seij Ñlšsaj ¥po p£ntaj ˜ta…rouj: ¢ll£ toi oÙk ™qšlhsa Poseid£wni m£cesqai patrokasign»tJ, Ój toi kÒton œnqeto qumù, cwÒmenoj Óti oƒ uƒÕn f…lon ™xal£wsaj. ¢ll' ¥ge toi de…xw 'Iq£khj ›doj, Ôfra pepo…qVj:

ODISEEA. CÂNTUL XIII ªi înapoi plecarãm în corãbii ªi-un zeu ne-mprãºtie pe noi aheii, Pe tine, o, fiic-a zeului cel mare, Eu nu te mai vãzui ºi nici în vasu-mi Nu te zãrii venind ca sã mã aperi De vrun necaz. ªi-am pribegit cu pieptul Mereu cuprins de jale pân’ ce zeii M-au izbãvit de rãu, pânã ce-n þara Feacilor m-ai întãrit cu graiul ªi m-ai adus tu singurã-n cetate. Acum mã rog de tatãl tãu, de tine – Cãci eu mã tem cã nu sunt în Itaca, Ci pe olat strãin ºi cã din gurã Mã ispiteºti ca sã mã-nºeli pe mine – Sã-mi spui tu drept dac-am sosit în þarã.” Minerva cea cu ochi albaºtri-i zise: „Tot chibzuit, acelaºi eºti, Ulise. Deci nu pot sã te las, sãrac de tine, Om bun de gurã, priceput, cuminte. Oricare altul, dupã pribegie Venind în þarã, ar fi cãtat sã-ºi vadã La casa lui copiii ºi nevasta, Dar tu nimic nu vrei sã ºtii de asta, Pân’ nu-þi vei încerca întâi soþia Ce þi-a rãmas în casã tot aceeaºi ªi zilele ºi nopþile-ºi petrece Jãlind mereu. ªtiui ºi niciodatã Nu mã-ndoii c-ai sã te-ntorci în þarã ªi c-ai sã pierzi pe toþi ai tãi tovarãºi. Dar nu vrui sã mã pun în duºmãnie Cu unchiul meu, Neptun, care pe tine Se înciudase cã-i orbiseºi fiul. Ci haide-acuma sã-þi arãt Itaca ªi sã te-ncredinþez. Poftim limanul

539

440

445

450

455

460

465

470

540 345

350

355

360

365

370

OD USSEAIS. N FÒrkunoj mn Ód' ™stˆ lim»n, ¡l…oio gšrontoj, ¼de d' ™pˆ kratÕj limšnoj tanÚfulloj ™la…h: [¢gcÒqi d' aÙtÁj ¥ntron ™p»raton ºeroeidšj, ƒrÕn Numf£wn, a‰ NhŽ£dej kalšontai:] toàto dš toi spšoj eÙrÝ kathrefšj, œnqa sÝ poll¦j ›rdeskej NÚmfVsi telhšssaj ˜katÒmbaj: toàto d N»ritÒn ™stin Ôroj kataeimšnon ÛlV.” ìj e„poàsa qe¦ skšdas' ºšra, e‡sato d cqèn: g»qhsšn t' ¥r' œpeita polÚtlaj d‹oj 'OdusseÝj ca…rwn Î ga…V, kÚse d ze…dwron ¥rouran. aÙt…ka d NÚmfVs' ºr»sato ce‹raj ¢nascèn: „NÚmfai NhŽ£dej, koàrai DiÒj, oÜ pot' ™gè ge Ôyesq' Ümm' ™f£mhn: nàn d' eÙcwlÍs' ¢ganÍsi ca…ret': ¢t¦r kaˆ dîra didèsomen, æj tÕ p£roj per, a‡ ken ™´ prÒfrwn me DiÕj qug£thr ¢gele…h aÙtÒn te zèein ka… moi f…lon uƒÕn ¢šxV.” tÕn d' aâte prosšeipe qe¦ glaukîpij 'Aq»nh „q£rsei, m» toi taàta met¦ fresˆ sÍsi melÒntwn: ¢ll¦ cr»mata mn mucù ¥ntrou qespes…oio qe…omen aÙt…ka nàn, †na per t£de toi sÒa m…mnV: aÙtoˆ d frazèmeq', Ópwj Ôc' ¥rista gšnhtai.” ìj e„poàsa qe¦ dàne spšoj ºeroeidšj, maiomšnh keuqmînaj ¢n¦ spšoj: aÙt¦r 'OdusseÝj ¥sson p£nt' ™fÒrei, crusÕn kaˆ ¢teirša calkÕn e†mat£ t' eÙpo…hta, t£ oƒ Fa…hkej œdwkan. kaˆ t¦ mn eâ katšqhke, l…qon d' ™pšqhke qÚrVsi

ODISEEA. CÂNTUL XIII Lui Forchis, zeu strãvechi al mãrii. Iatã Mãslinul înfrunzit în capul schelei ªi peºtera umbroasã, desfãtatã, Zeiþelor Naiade închinatã, Boltita vãgãunã-n care-adese Tu aduceai jertfiri de vite alese Zeiþelor. Mai iatã ºi Neritul Cel pãduros.” Aºa-i grãi, tot jurul Desnegurã ºi se vãzu meleagul. Se bucurã Ulise ºi fu vesel De þara lui ºi sãrutã pãmântul Dãruitor de hranã. Apoi cu braþe Întinse-ndatã se rugã de zâne: „Zeiþelor Naiade, fiice ale Preanaltului, eu nu credeam vrodatã Sã vã mai vãd. Vã bucuraþi acuma De cuvioase rugi. Eu altã datã Vã voi aduce ºi prinoase vouã, De-ar fi cu noi sã fie bunã fiica Lui Joe, -nvingãtoarea, sã mã lase Pe mine-n viaþã ºi sã-mi creascã fiul.” Minerva cea cu ochi albaºtri-i zise: „Fii liniºtit ºi n-avea grija asta, Ci hai în fundul minunatei peºteri, Odoarele-þi s-adãpostim mai iute, Ca ele sã-þi rãmânã neatinse, Apoi sã chibzuim noi împreunã Cum poate fi mai bine pentru tine”. Aºa zicea ºi-n peºterã zeiþa Cãta ascunzãtoare, iar Ulise I-aduse-aproape-odoarele de aur, De-aramã ºi veºmintele frumoase Ce-i deterã feacii. ªi-apoi bine Le-orândui pe jos, iar Palas, fiica Lui Joe, puse-o stanã la intrare. Ei s-aºezarã apoi la rãdãcina Mãslinului cel sfânt ºi plãnuirã

541

475

480

485

490

495

500

505

542

375

380

385

390

395

OD USSEAIS. N Pall¦j 'Aqhna…h, koÚrh DiÕj a„giÒcoio. të d kaqezomšnw ƒerÁj par¦ puqmšn' ™la…hj frazšsqhn mnhstÁrsin Øperfi£loisin Ôleqron. to‹si d mÚqwn Ãrce qe¦ glaukîpij 'Aq»nh: „diogenj Laerti£dh, polum»can' 'Odusseà, fr£zeu Ópwj mnhstÁrsin ¢naidšsi ce‹raj ™f»seij, o‰ d» toi tr…etej mšgaron k£ta koiranšousi, mnèmenoi ¢ntiqšhn ¥locon kaˆ ›dna didÒntej: ¹ d sÕn a„eˆ nÒston Ñduromšnh kat¦ qumÕn p£ntaj mšn ·' œlpei kaˆ Øp…scetai ¢ndrˆ ˜k£stJ, ¢ggel…aj proŽe‹sa, nÒoj dš oƒ ¥lla menoin´.” t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „í pÒpoi, à m£la d¾ 'Agamšmnonoj 'Atredao fqe…sesqai kakÕn oton ™nˆ meg£roisin œmellon, e„ m» moi sÝ ›kasta, qe£, kat¦ mo‹ran œeipej. ¢ll' ¥ge mÁtin Ûfhnon, Ópwj ¢pote…somai aÙtoÚj: p¦r dš moi aÙt¾ stÁqi mšnoj poluqarsj ™ne‹sa, oŒon Óte Tro…hj lÚomen lipar¦ kr»demna. a‡ kš moi ìj memau‹a parasta…hj, glaukîpi, ka… ke trihkos…oisin ™gën ¥ndressi maco…mhn sÝn so…, pÒtna qe£, Óte moi prÒfrass' ™par»goij.” tÕn d' ºme…bet' œpeita qe¦ glaukîpij 'Aq»nh: „kaˆ l…hn toi ™gè ge paršssomai, oÙdš me l»seij, ÐppÒte ken d¾ taàta penèmeqa: ka… tin' яw a†mat… t' ™gkef£lJ te palaxšmen ¥speton oâdaj [¢ndrîn mnhst»rwn, o† toi b…oton katšdousin.] ¢ll' ¥ge s' ¥gnwston teÚxw p£ntessi broto‹si: k£ryw mn crÒa kalÕn ™nˆ gnampto‹si mšlessi,

ODISEEA. CÂNTUL XIII Pierzarea peþitorilor obraznici. Grãi Minerva cea cu ochi albaºtri: „Nãlþate fiu al lui Laert, Ulise, Socoate tu cum vei lovi mai bine Pe-acei sfruntaþi care la tine-n casã De-anþãrþ stãpâni cu totul se fãcurã, Peþind pe-a ta nevastã în fãpturã Ca zânele ºi dãruindu-i daruri De nuntã. Dar ea tot jãlind, aºteaptã Sã vii. De-aceea ºi pe toþi înºalã, Dã tuturora vorbã ºi momealã, Pe când ea are gânduri osebite.” Ulise iscusitul îi rãspunse: „Vai, negreºit, era sã am eu soarta Lui Agamemnon ºi sã pier acasã, De nu mã-nºtiinþai de toate-aceste, Zeiþã, tu. Deci hai croieºte-mi planul Cu care sã-mi rãzbun pe ei. Alãturi Sã-mi stai ºi tu ºi mult curaj în mine Sã pui ca mai demult când noi la Troia Surpam ale cetãþii turnuri mândre. De-ai vrea sã-mi stai alãturea tot astfel Nepregetând, tu, cea cu ochi albaºtri, Chiar cu trei sute de bãrbaþi m-aº bate Proptit ºi însoþit cu drag de tine, Nãlþatã dumnezeie.” Iar Minerva La asta-i zise: „Eu de bunã seamã Voi fi cu tine, nu te-oi pierde-o clipã Din ochii mei la sãvârºirea faptei. ªi mulþii peþitori ce-þi storc averea Cu sângele ºi cu stropitul creier Din þeasta lor vor întina pãmântul. Dar hai sã fac sã nu te ºtie nimeni. Zbârci-voi pielea-þi netedã pe trupul Cel mlãdios ºi te-oi cheli cu totul

543

510

515

520

525

530

535

540

544

400

405

410

415

420

425

OD USSEAIS. N xanq¦j d' ™k kefalÁj Ñlšsw tr…caj, ¢mfˆ d la‹foj ›ssw, Ó ken stugšVsin „dën ¥nqrwpoj œconta, knuzèsw dš toi Ôsse p£roj perikallš' ™Ònte, æj ¨n ¢eikšlioj p©si mnhstÁrsi fan»Vj sÍ t' ¢lÒcJ kaˆ paid…, tÕn ™n meg£roisin œleipej. aÙtÕj d prètista subèthn e„safikšsqai, Ój toi Øîn ™p…ouroj, Ðmîj dš toi ½pia ode, pa‹d£ te sÕn filšei kaˆ ™cšfrona PhnelÒpeian. d»eij tÒn ge sÚessi par»menon: aƒ d nšmontai p¦r KÒrakoj pštrV ™p… te kr»nV 'AreqoÚsV, œsqousai b£lanon menoeikša kaˆ mšlan Ûdwr p…nousai, t£ q' Ûessi tršfei teqalu‹an ¢loif»n. œnqa mšnein kaˆ p£nta par»menoj ™xeršesqai, Ôfr' ¨n ™gën œlqw Sp£rthn ™j kalligÚnaika Thlšmacon kalšousa, teÕn f…lon uƒÒn, 'Odusseà: Ój toi ™j eÙrÚcoron Lakeda…mona p¦r Menšlaon õceto peusÒmenoj met¦ sÕn klšoj, e‡ pou œt' e‡hj.” t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „t…pte t' ¥r' oÜ oƒ œeipej, ™nˆ fresˆ p£nta „du‹a; à †na pou kaˆ ke‹noj ¢lèmenoj ¥lgea p£scV pÒnton ™p' ¢trÚgeton, b…oton dš oƒ ¥lloi œdwsi;” tÕn d' ºme…bet' œpeita qe¦ glaukîpij 'Aq»nh: „m¾ d» toi ke‹nÒj ge l…hn ™nqÚmioj œstw. aÙt» min pÒmpeuon, †na klšoj ™sqlÕn ¥roito ke‹s' ™lqèn: ¢t¦r oÜ tin' œcei pÒnon, ¢ll¦ ›khloj Âstai ™n 'Atredao dÒmoij, par¦ d' ¥speta ke‹tai. à mšn min locÒwsi nšoi sÝn nh mela…nV,

ODISEEA. CÂNTUL XIII De pãrul tãu bãlai ºi peste tine Voi pune doar o zdreanþã, ca oricine Vãzându-te, sã se îngreþoºeze. Frumoºii ochi þi-oi înroºi, ca astfel Sã te arãþi schimonosit cu totul La peþitori, la fiul, la nevasta, Pe care i-ai lãsat la tine-acasã. Întâi ºi-ntâi vei merge la porcarul Eumeu, care-þi pãzeºte þie porcii ªi-þi este binevoitor ºi þie, La fiul tãu, ca ºi la Penelopa, Soþia ta cuminte. Nemeri-l-vei La staniºtea de porci, pe lângã turmã La Stana Corbului, pe la fântâna Ce-i zice Aretusa, unde porcii S-adapã-n apa neagrã ºi cu ghindã Gustoasã se hrãnesc ºi tot se-ngraºã. Sã stai acolo ºi ºezând cu dânsul Sã-ntrebi de toate pânã ce m-oi duce La Sparta, unde sunt femei frumoase, Pe Telemah sã-l chem aici, Ulise, Pe fiul tãu care se duse-n largul Lacedemòn, la craiul Menelaos, Sã afle veste despre tine, dacã Tu mai trãieºti.” Rãspunse-atunci Ulise: „De ce nu-i spuseºi tu care ºtii toate? Ai vrut ºi el sã pãtimeascã bietul, Tot pribegind pe marea cea pustie, Sã-i stoarc-averea alþii?” Iar Minerva La asta-i zise: „Aºa grozav de dânsul Sã n-ai tu grijã;-l petrecui eu însãmi, Ca el, umblând pe-acolo, sã s-aleagã C-un nume bun. De loc nu se trudeºte, Ci-n tihnã la palatul lui Atride Petrece ºi-are din belºug de toate. E drept cã-i stau la pândã peþitorii În vas smolit, dorind sã-i facã felul

545

545

550

555

560

565

570

575

580

546

430

435

440

OD USSEAIS. N ƒšmenoi kte‹nai, prˆn patr…da ga‹an ƒkšsqai: ¢ll¦ t£ g' oÙk яw: prˆn ka… tina ga‹a kaqšxei ¢ndrîn mnhst»rwn, o† toi b…oton katšdousin.” ìj ¥ra min famšnh ·£bdJ ™pem£ssat' 'Aq»nh. k£rye mšn oƒ crÒa kalÕn ™nˆ gnampto‹si mšlessi, xanq¦j d' ™k kefalÁj Ôlese tr…caj, ¢mfˆ d dšrma p£ntessin melšessi palaioà qÁke gšrontoj, knÚzwsen dš oƒ Ôsse p£roj perikallš' ™Ònte: ¢mfˆ dš min ·£koj ¥llo kakÕn b£len ºd citîna, ·wgalša ·upÒwnta, kakù memorugmšna kapnù: ¢mfˆ dš min mšga dšrma tace…hj ›ss' ™l£foio, yilÒn: dîke dš oƒ skÁptron kaˆ ¢eikša p»rhn, pukn¦ ·wgalšhn: ™n d strÒfoj Ãen ¢ort»r. tè g' ìj bouleÚsante dištmagen: ¹ mn œpeita ™j Lakeda…mona d‹an œbh met¦ pa‹d' 'OdusÁoj.

ODISEEA. CÂNTUL XIII Nainte de-a ajunge el în þarã, Dar nu cred asta; mai curând pãmântul Îi va-nghiþi pe unii dintre dânºii, Nemernicii care-i mãnânc-averea.” Aºa vorbi ºi dete-n el cu varga, Zbârci pe dânsul netezimea pielii ªi capu-i dezgoli de pãrul galben. Fãcu ca trupul lui întreg sã fie Brãzdat ca de bãtrân moºneag ºi ochii, Frumoºi odatã,-i înroºi cu totul; L-acoperi c-o zdreanþã ºi c-o hainã Slinoasã, jerpelitã ºi-nnegritã De fum greþos. Pe urm-asupra-i puse O blanã rarã-n pãr, de cerb fugarnic ªi-i dete un toiag ºi-o prãpãditã Rupturã de desagã înnãditã Cu baiere. Iar dupã ce-mpreunã Ei astfel se vorbirã, spre þinutul Dumnezeiesc, Lacedemonul, zâna Purcese dupã fiul lui Ulise.

547

585

590

595

600

ODUSSEIAS X

5

10

15

20

AÙt¦r Ð ™k limšnoj prosšbh trhce‹an ¢tarpÕn cîron ¢n' Øl»enta di' ¥kriaj, Î oƒ 'Aq»nh pšfrade d‹on ØforbÒn, Ó oƒ biÒtoio m£lista k»deto o„k»wn, oÞj kt»sato d‹oj 'OdusseÚj. tÕn d' ¥r' ™nˆ prodÒmJ eár' ¼menon, œnqa oƒ aÙl¾ Øyhl¾ dšdmhto, periskšptJ ™nˆ cèrJ, kal» te meg£lh te, per…dromoj: ¼n ·a subèthj aÙtÕj de…maq' Ûessin ¢poicomšnoio ¥naktoj, nÒsfin despo…nhj kaˆ Lašrtao gšrontoj, ·uto‹sin l£essi kaˆ ™qr…gkwsen ¢cšrdJ. stauroÝj d' ™ktÕj œlasse diamperj œnqa kaˆ œnqa puknoÝj kaˆ qamšaj, tÕ mšlan druÕj ¢mfike£ssaj. œntosqen d' aÙlÁj sufeoÝj duoka…deka po…ei plhs…on ¢ll»lwn, eÙn¦j sus…n: ™n d ˜k£stJ pent»konta sÚej camaieun£dej ™rcatÒwnto, q»leiai tok£dej: toˆ d' ¥rsenej ™ktÕj ‡auon, pollÕn paurÒteroi: toÝj g¦r minÚqeskon œdontej ¢nt…qeoi mnhstÁrej, ™peˆ proalle subèthj a„eˆ zatrefšwn si£lwn tÕn ¥riston ¡p£ntwn: oƒ d trihkÒsio… te kaˆ ˜x»konta pšlonto. p¦r d kÚnej q»ressin ™oikÒtej a„n ‡auon tšssarej, oÞj œqreye subèthj, Ôrcamoj ¢ndrîn. aÙtÕj d' ¢mfˆ pÒdessin ˜o‹j ¢r£riske pšdila, t£mnwn dšrma bÒeion ™ãcrošj: oƒ d d¾ ¥lloi

Cântul XIV

Pornind de la liman, sui Ulise Pe un colnic de piatrã prin pãdure, Spre culmea unde zâna-i semnuise Cã stã porcarul ce-avea grijã mare De-avutul lui mai mult decât oricare Din robii care dânsu-i dobândise. Îl nimeri-n pridvorul lui, pe unde Durase el acioalã-mprejmuitã Cu zid înalt, rotatã, mândrã, mare Pe loc învederat. Dupã plecarea Stãpânului ºi fãrã de-ajutorul Lui moº Laerte ºi-al stãpânei sale, Cu gard de spini, cu stane mari de piatrã El staulu-ºi fãcu, bãtu în juru-i Uluci de pari mai deºi, tãiaþi din miezul Stejarului, ºi-nchipui coteþe Douãsprezece-n staul lâng-olaltã, Culcuºuri pentru porci, ºi-n tot coteþul S-adãposteau câte cincizeci de scroafe Cu godãcei. În vremea asta vierii Mâneau pe-afarã mai puþini la numãr; Se-mpuþinau fiind mâncaþi la mese De peþitori. Le trimitea porcarul Mereu pe cel mai gras din toatã turma ªi-n totul mai erau la numãr încã Trei sute ºi ºaizeci. Pe lângã turmã Vegheau mereu ca niºte fiare patru Zãvozi care-i crescuse Eumeu, porcarul Mai-mare-ntre pãstori. Acuma dânsul Se încãlþa croind frumoasã piele De bou. Ceilalþi ai lui trei oameni

5

10

15

20

25

30

550 25

30

35

40

45

50

ODUSSEAIS. X õcont' ¥lludij ¥lloj ¤m' ¢gromšnoisi sÚessin, oƒ tre‹j: tÕn d tštarton ¢poprošhke pÒlinde sàn ¢gšmen mnhstÁrsin Øperfi£loisin ¢n£gkV, Ôfr' ƒereÚsantej kreiîn koresa…ato qumÒn. ™xap…nhj d' 'OdusÁa ‡don kÚnej ØlakÒmwroi. oƒ mn kekl»gontej ™pšdramon: aÙt¦r 'OdusseÝj ›zeto kerdosÚnV, skÁptron dš oƒ œkpese ceirÒj. œnqa ken ú p¦r staqmù ¢eikšlion p£qen ¥lgoj: ¢ll¦ subèthj ðka posˆ kraipno‹si metaspën œssut' ¢n¦ prÒquron, skàtoj dš oƒ œkpese ceirÒj. toÝj mn Ðmokl»saj seàen kÚnaj ¥lludij ¥llon puknÍsin liq£dessin, Ð d prosšeipen ¥nakta: „ð gšron, à Ñl…gou se kÚnej diedhl»santo ™xap…nhj, ka… kšn moi ™legce…hn katšceuaj. kaˆ dš moi ¥lla qeoˆ dÒsan ¥lge£ te stonac£j te: ¢ntiqšou g¦r ¥naktoj ÑdurÒmenoj kaˆ ¢ceÚwn Âmai, ¥lloisin d sÚaj si£louj ¢tit£llw œdmenai: aÙt¦r ke‹noj ™eldÒmenÒj pou ™dwdÁj pl£zet' ™p' ¢lloqrÒwn ¢ndrîn dÁmÒn te pÒlin te, e‡ pou œti zèei kaˆ Ðr´ f£oj ºel…oio. ¢ll' ›peo, klis…hnd' ‡omen, gšron, Ôfra kaˆ aÙtÒj, s…tou kaˆ o‡noio koress£menoj kat¦ qumÒn, e‡pVj, ÐppÒqen ™ssˆ kaˆ ÐppÒsa k»de' ¢nštlhj.” ìj e„pën klis…hnd' ¹g»sato d‹oj ØforbÒj, eŒsen d' e„sagagèn, ·îpaj d' Øpšceue dase…aj, ™stÒresen d' ™pˆ dšrma „onq£doj ¢gr…ou a„gÒj, aÙtoà ™neÚnaion, mšga kaˆ dasÚ. ca‹re d' 'OdusseÚj, Ótti min ìj Øpšdekto, œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmaze:

ODISEEA. CÂNTUL XIV Plecaserã care-ncotro cu turma; Al patrulea era trimis de dânsul Un vier sã ducã silnic în cetate La peþitori, ca dânºii sã-l înjunghe, Sã-ndestuleze pofta lor de carne. Iar cum zãrirã cânii pe Ulise, Se nãpustirã ºi lãtrau la dânsul. Ulise, priceput, pe jos se puse ªi bãþu-ºi lepãdã din mânã. Totuºi La el, la staul, rãu ar fi pãþit-o, De nu da fuga din pridvor porcarul ªi nu se repezea, lãsând sã-i cadã Din mânã pielea. Se rãsti cu þipãt La cânii lui ºi-i alungã degrabã Cu pietrele care-ncotro ºi zise Apoi cãtre stãpânul sãu: „Moºnege, Era pe-aci zãvozii sã te rupã ªi sã mã faci cu totul de ruºine. Dar am pe cap eu de la zei destule Pãcate ºi nevoi. Stau toatã ziua De mã bocesc ºi-mi cãinez stãpânul Dumnezeiesc. Nutresc ºi-ngraº eu porcii Ca sã-i îmbuce alþii, iar el bietul Flãmând o fi nemernicind pe lume Prin þãrile ºi-oraºele strãine, De-o fi trãind cumva ºi de mai vede Lumina soarelui. Dar hai, tu vino Sã mergem în coliba mea, bãtrâne, ªi când te-i sãtura de vin ºi pâne, Sã-mi spui de unde eºti ºi câte patimi Ai suferit.” Aºa grãind porcarul Porni-nainte ºi-n sãlaº îl duse ªi-ngrãmãdi pe jos frunzoase ramuri ªi peste ele i-aºternu o blanã De caprã neagrã, mare ºi lânoasã, Chiar aºternutul lui. ªi-a fost Ulise Voios c-aºa-l primi pe el ºi-i zise

551

35

40

45

50

55

60

65

552

55

60

65

70

75

ODUSSEAIS. X „ZeÚj toi do…h, xe‹ne, kaˆ ¢q£natoi qeoˆ ¥lloi, Ótti m£list' ™qšleij, Óti me prÒfrwn Øpšdexo.” tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfhj, EÜmaie subîta: „xe‹n', oÜ moi qšmij œst', oÙd' e„ kak…wn sšqen œlqoi, xe‹non ¢timÁsai: prÕj g¦r DiÒj e„sin ¤pantej xe‹no… te ptwco… te. dÒsij d' Ñl…gh te f…lh te g…netai ¹metšrh: ¹ g¦r dmèwn d…kh ™st…n, a„eˆ deidiÒtwn, Ót' ™pikratšwsin ¥naktej oƒ nšoi. à g¦r toà ge qeoˆ kat¦ nÒston œdhsan, Ój ken œm' ™ndukšwj ™f…lei kaˆ ktÁsin Ôpassen, oŒ£ te ú o„kÁŽ ¥nax eÜqumoj œdwken, okÒn te klÁrÒn te polumn»sthn te guna‹ka, Ój oƒ poll¦ k£mVsi, qeÕj d' ™pˆ œrgon ¢šxV, æj kaˆ ™moˆ tÒde œrgon ¢šxetai, ú ™pim…mnw. tî kš me pÒll' ênhsen ¥nax, e„ aÙtÒq' ™g»ra: ¢ll' Ôleq'. æj êfell' `Elšnhj ¢pÕ fàlon Ñlšsqai prÒcnu, ™peˆ pollîn ¢ndrîn ØpÕ goÚnat' œluse: kaˆ g¦r ke‹noj œbh 'Agamšmnonoj e†neka timÁj ”Ilion e„j eÜpwlon, †na Trèessi m£coito.” ìj e„pën zwstÁri qoîj sunšerge citîna, bÁ d' ‡men ™j sufeoÚj, Óqi œqnea œrcato co…rwn. œnqen ˜lën dÚ' œneike kaˆ ¢mfotšrouj ƒšreusen, eásš te m…stullšn te kaˆ ¢mf' Ñbelo‹sin œpeiren. Ñpt»saj d' ¥ra p£nta fšrwn paršqhk' 'OdusÁŽ

ODISEEA. CÂNTUL XIV Urându-i astfel: „Joe ºi cu zeii Ceilalþi nemuritori sã-þi deie þie Tot ce pofteºti mai cu-nadins, strãine, Cã m-ai primit aºa cu bunãtate.” Adause-atuncea Eumeu porcarul: „De-ar fi sã-mi vie oaspe-aci, strãine, Chiar altul mai nenorocit ca tine, Tot nu mi-e dat sã-l nesocot din parte-mi, Cãci de la Joe sunt trimiºi strãinii ªi cerºetorii toþi, iar darul nostru, Cât de puþin, plãcut li-i lor, c-atâta Pot ºerbii care tremurã de-a pururi Când poruncesc stãpânii noi. Cã zeii Împiedicã-nturnarea celui care M-ar fi iubit din inimã pe mine ªi m-ar fi înstãrit, mi-ar fi dat casã, Pãmânt ºi o femeie mult-peþitã Cum dã stãpânul voitor de bine La sluga ce la lucru-i plin de râvnã ªi-a cãrei trudã Cel-de-sus o face Cu spor sã fie tocmai ca ºi mie În strãduinþa asta-n care stãrui ªi pentru care foloseam atâta De la stãpânul meu, de-aveam norocul Sã-mbãtrânesc-aci. Dar el se duse, Pieri – mai bine-ar fi pierit sãmânþa Elenii de istov, cã multã lume Mai potopi. Cãci el plecã la Troia Sã lupte cu troienii întru cinstea Lui Agamemnon.” Astfel zice dânsul ªi-ºi suflecã pe loc sub brâu veºmântul ªi merge printre cocini, unde-o droaie De porci erau închiºi. Luând de-acolo Vreo doi, i-aduce,-i taie ºi-i pârleºte ªi-mbucãþindu-i în frigãri îi trece. ªi rumenind apoi friptura toatã, O duce-ndatã în frigãri fierbinte

553

70

75

80

85

90

95

100

105

554

80

85

90

95

100

ODUSSEAIS. X qšrm' aÙto‹s' Ñbelo‹sin, Ð d' ¥lfita leuk¦ p£lunen. ™n d' ¥ra kissub…J k…rnh melihdša onon, aÙtÕj d' ¢nt…on Œzen, ™potrÚnwn d proshÚda: „œsqie nàn, ð xe‹ne, t£ te dmèessi p£resti, co…re': ¢t¦r si£louj ge sÚaj mnhstÁrej œdousin, oÙk Ôpida fronšontej ™nˆ fresˆn oÙd' ™lehtÚn. oÙ mn scštlia œrga qeoˆ m£karej filšousin, ¢ll¦ d…khn t…ousi kaˆ a‡sima œrg' ¢nqrèpwn. kaˆ mn dusmenšej kaˆ ¢n£rsioi, o† t' ™pˆ ga…hj ¢llotr…hj bîsin ka… sfin ZeÝj lhda dèV, plhs£menoi dš te nÁaj œban okÒnde nšesqai, – kaˆ mn to‹s' Ôpidoj kraterÕn dšoj ™n fresˆ p…ptei: o†de dš toi ‡sasi, qeoà dš tin' œkluon aÙd»n, ke…nou lugrÕn Ôleqron, Ó t' oÙk ™qšlousi dika…wj mn©sqai oÙd nšesqai ™pˆ sfšter', ¢ll¦ ›khloi kt»mata dard£ptousin Øpšrbion, oÙd' œpi feidè. Óssai g¦r nÚktej te kaˆ ¹mšrai ™k DiÒj e„sin, oÜ poq' ›n ƒreÚous' ƒer»Žon oÙd dÚ' oa: onon d fqinÚqousin Øpšrbion ™xafÚontej. à g£r oƒ zw» g' Ãn ¥spetoj: oÜ tini tÒssh ¢ndrîn ¹rèwn, oÜt' ºpe…roio mela…nhj oÜt' aÙtÁj 'Iq£khj: oÙd xunee…kosi fwtîn œst' ¥fenoj tossoàton: ™gë dš kš toi katalšxw. dèdek' ™n ºpe…rJ ¢gšlai: tÒsa pèea o„în, tÒssa suîn subÒsia, tÒs' a„pÒlia platš' a„gîn bÒskousi xe‹no… te kaˆ aÙtoà bètorej ¥ndrej: ™nq£de t' a„pÒlia platš' a„gîn ›ndeka p£nta ™scatiÍ bÒskont', ™pˆ d' ¢nšrej ™sqloˆ Ôrontai.

ODISEEA. CÂNTUL XIV ªi-o-ntinde lui Ulise. Dup-aceea Fãinã albã asupra ei presarã ªi toarnã vin desfãtãtor în cupã, S-aºazã-n faþã-i ºi, poftindu-l, zice: „Te ospãteazã, oaspe, acum din carnea De porc ce-i datã slugilor s-o aibã, Cãci porcii graºi îi papã peþitorii Netemãtori de zei ºi fãrã milã. Dar zeii nu iubesc ticãloºia, Ci tot ce-i drept ºi toatã omenia. Vrãjmaºii chiar, când tabãrã-ntr-o þarã Strãinã ºi li-i dat de sus s-o prade, Corãbiile-ºi umplu ºi iau drumul Napoi spre casa lor, însã li-i mare ªi teama de cereasca rãzbunare. ªtiu doarã peþitorii ºi-auzirã Vreo veste de la zei despre Ulise Cã jalnic a pierit, de nu vor dânºii Sã umble în peþit pe cale dreaptã ªi nici napoi la casa lor sã plece, Ci-n toatã tihna-i irosesc avutul Cu totul fãrã cumpãt ºi cruþare. Cã-n orice zi ºi-n orice noapte datã De Dumnezeu nu-njunghe numai una, Nici douã vite. Beau fãrã mãsurã, De-i seacã vinul. Doar avea Ulise Nespus de mult-avere, cât nu are Nici un viteaz de pe uscatul negru ªi chiar de prin Itaca. N-au atâta Nici douãzeci de oameni laolaltã. Dar eu pot sã le-nºir: cirezi de vite Douãsprezece pe uscat ºi turme De oi ºi porci la fel, ba ºi de capre Rãzleþe la pãºuni. Le pasc pãstorii ªi simbriaºii. Iar aici în capul Ostrovului pasc unsprezece turme De capre-n totul. Ele sunt pãzite

555

110

115

120

125

130

135

140

556 105

110

115

120

125

130

ODUSSEAIS. X tîn a„e… sfin ›kastoj ™p' ½mati mÁlon ¢gine‹, zatrefšwn a„gîn Ój tij fa…nhtai ¥ristoj. aÙt¦r ™gë sàj t£sde ful£ssw te ·Úoma… te ka… sfi suîn tÕn ¥riston ™å kr…naj ¢popšmpw.” ìj f£q': Ð d' ™ndukšwj krša t' ½sqie p‹nš te onon, ¡rpalšwj ¢kšwn, kak¦ d mnhstÁrsi fÚteuen. aÙt¦r ™peˆ de…pnhse kaˆ ½rare qumÕn ™dwdÍ, ka… oƒ plhs£menoj dîke skÚfoj, ú per œpinen, o‡nou ™n…pleion: Ð d' ™dšxato, ca‹re d qumù, ka… min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚda: „ð f…le, t…j g£r se pr…ato kte£tessin ˜o‹sin, ïde m£l' ¢fneiÕj kaˆ karterÒj, æj ¢goreÚeij; fÊj d' aÙtÕn fq…sqai 'Agamšmnonoj e†neka timÁj. e„pš moi, a‡ kš poqi gnèw toioàton ™Ònta. ZeÝj g£r pou tÒ ge ode kaˆ ¢q£natoi qeoˆ ¥lloi, e‡ kš min ¢gge…laimi „dèn: ™pˆ poll¦ d' ¢l»qhn.” tÕn d' ºme…bet' œpeita subèthj, Ôrcamoj ¢ndrîn: „ð gšron, oÜ tij ke‹non ¢n¾r ¢lal»menoj ™lqën ¢ggšllwn pe…seie guna‹k£ te kaˆ f…lon uƒÒn, ¢ll' ¥llwj, komidÁj kecrhmšnoi, ¥ndrej ¢lÁtai yeÚdont' oÙd' ™qšlousin ¢lhqša muq»sasqai. Öj dš k' ¢lhteÚwn 'Iq£khj ™j dÁmon †khtai, ™lqën ™j dšspoinan ™m¾n ¢pat»lia b£zei: ¹ d' eâ dexamšnh filšei kaˆ ›kasta metall´, ka… oƒ ÑduromšnV blef£rwn ¥po d£krua p…ptei, ¿ qšmij ™stˆ gunaikÒj, ™p¾n pÒsij ¥lloq' Ôlhtai. ay£ ke kaˆ sÚ, geraiš, œpoj paratekt»naio,

ODISEEA. CÂNTUL XIV De oameni buni ce carã-n toatã ziua La peþitori o caprã dintre cele Mai grase care-o socotesc mai bunã. Iar eu aici pãzesc ºi apãr porcii ªi-aleg frumos pe cel mai bun din turmã ªi-l tot trimit la ei.” Aºa el zise. Tãcut, Ulise tot mânca din carne ªi lacom bea din vin ºi sta pe gânduri Iscoditor cu mintea-i cum sã piarzã Pe peþitori. Când el mâncã ºi foamea ªi-o potoli, umplu pãstorul cupa Din care bea ºi i-o direse plinã. El o primi, se bucurã ºi-i zise: „Dar cine e, prietene, bãrbatul, De care spui c-atâta-i de puternic ªi-avut, care te-a cumpãrat pe tine ªi zici cã-n urmã se sfârºi în cinstea Lui Agamemnon? Spune-mi mie. Poate Cumva-l cunosc, dacã-i aºa de mare. Cãci ºtie Joe negreºit ºi zeii Ceilalþi de n-aº putea sã-þi dau de ºtire De l-am vãzut, cã-s om umblat pe lume.” Mai-marele pãstorilor rãspunse: „Hei, moºule, oricine-acum sã vie ªi-oricât sã fi umblat ºi orice veste S-aducã despre el, tot nu-l va crede Nevasta ºi feciorul lui Ulise, Cãci, nevoiaºi fiind rãtãcitorii, Tot mint aºa ºi nu vor drept sã spuie. De vine vrun pribeag la noi în þarã, Se duce-ntins la doamna ºi s-apucã S-o-mbete cu palavre. Ea-l primeºte ªi-l ospãteazã ºi de toate-ntreabã, Se vaietã ºi-i curg din pleoape lacrimi, Cum face o femeie care-ºi pierde Bãrbatul în strãini. Chiar tu, bãtrâne, Ai ticlui degrabã o poveste,

557

145

150

155

160

165

170

175

558

135

140

145

150

155

ODUSSEAIS. X e‡ t…j toi cla‹n£n te citîn£ te e†mata do…h. toà d' ½dh mšllousi kÚnej tacšej t' o„wnoˆ ·inÕn ¢p' ÑsteÒfin ™rÚsai, yuc¾ d lšloipen: À tÒn g' ™n pÒntJ f£gon „cqÚej, Ñstša d' aÙtoà ke‹tai ™p' ºpe…rou yam£qJ e„lumšna pollÍ. ìj Ð mn œnq' ¢pÒlwle, f…loisi d k»de' Ñp…ssw p©sin, ™moˆ d m£lista, teteÚcatai: oÙ g¦r œt' ¥llon ½pion ïde ¥nakta kic»somai, ÐppÒs' ™pšlqw, oÙd' e‡ ken patrÕj kaˆ mhtšroj aâtij †kwmai okon, Óqi prîton genÒmhn ka… m' œtrefon aÙto…. oÙdš nu tîn œti tÒsson ÑdÚromai, ƒšmenÒj per Ñfqalmo‹sin „dšsqai ™ën ™n patr…di ga…V: ¢ll£ m' 'OdussÁoj pÒqoj a‡nutai o„comšnoio. tÕn mn ™gèn, ð xe‹ne, kaˆ oÙ pareÒnt' Ñnom£zein a„dšomai: perˆ g£r m' ™f…lei kaˆ k»deto qumù: ¢ll£ min ºqe‹on kalšw kaˆ nÒsfin ™Ònta.” tÕn d' aâte prosšeipe polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj: „ð f…l', ™peˆ d¾ p£mpan ¢na…neai oÙd' œti fÍsqa ke‹non ™leÚsesqai, qumÕj dš toi a„n ¥pistoj: ¢ll' ™gë oÙk aÜtwj muq»somai, ¢ll¦ sÝn ÓrkJ, æj ne‹tai 'OduseÚj: eÙaggšlion dš moi œstw aÙt…k', ™pe… ken ke‹noj „ën t¦ § dèmaq' †khtai: [›ssai me cla‹n£n te citîn£ te, e†mata kal£:] prˆn dš ke, kaˆ m£la per kecrhmšnoj, oÜ ti deco…mhn. ™cqrÕj g£r moi ke‹noj Ðmîj 'Adao pÚlVsi g…netai, Öj pen…V e‡kwn ¢pat»lia b£zei. ‡stw nàn ZeÝj prîta qeîn xen…h te tr£peza ƒst…h t' 'OdusÁoj ¢mÚmonoj, ¿n ¢fik£nw:

ODISEEA. CÂNTUL XIV De-ai ºti cã-þi dã un þol ºi-o hainã Ca sã te-mbraci. Ci pe Ulise cânii ªi pasãrile repezi îl jupirã ªi-i sfâºiarã carnea de pe oase ªi-acum e mort. Ori îl mâncarã peºtii Pe mare ºi-osemintele-i acuma Zac pe uscat sub prund acoperite. Aºa pieri lãsând în urmã jale La toþi ai lui ºi mie mai cu seamã. Cãci n-oi mai nimeri stãpân ca dânsul De bun la suflet, oriºiunde-aº merge, Chiar de m-aº duce la pãrinþi acasã Pe unde sunt nãscut ºi mã crescurã Sãracii ei. Nu-i plâng aºa pe dânºii, Deºi doresc sã-i vãd, sã fiu acolo La mine-n þarã, cât mi-e dor de dusul Stãpân al meu Ulise, al cãrui nume Mi-e oarecum sã-l spun, mãcar cã nu e De faþã el, cãci mã iubea pe mine Aºa de mult ºi-avea de mine grijã. Cinstit îmi e ºi drag, deºi-i departe.” Grãi atunci Ulise rãbduriul: „Prietene, fiindcã tu cu totul Te-mpotriveºti ºi zici cã nu mai vine ªi eºti mereu necrezãtor, de-aceea Cu jurãmânt ºi nu aºa în dodii Þi-oi spune eu cã va veni Ulise. Sã-mi dai ºi-un aldãmaº de veste bunã: Cum dânsul va sosi la el acasã, Îndatã sã mã-mbraci cu þoale dalbe, C-o hainã ºi-o manta. Mai înainte Eu nu le voi, deºi mi-e grea nevoia. Ca poarta cea din iad greþos mi-e omul Când minte nevoit de sãrãcie. Iau martor între zei pe tatãl Joe ªi masa ospãtoas-a lui Ulise,

559 180

185

190

195

200

205

210

215

560 160

165

170

175

180

185

ODUSSEAIS. X à mšn toi t£de p£nta tele…etai æj ¢goreÚw. toàd' aÙtoà luk£bantoj ™leÚsetai ™nq£d' 'OdusseÚj, toà mn fq…nontoj mhnÒj, toà d' ƒstamšnoio, o‡kade nost»saj, kaˆ te…setai, Ój tij ™ke…nou ™nq£d' ¢tim£zei ¥locon kaˆ fa…dimon uƒÒn.” tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfhj, EÜmaie subîta: „ð gšron, oÜt' ¥r' ™gën eÙaggšlion tÒde te…sw oÜt' 'OduseÝj œti okon ™leÚsetai: ¢ll¦ ›khloj p‹ne, kaˆ ¥lla parx memnèmeqa, mhdš me toÚtwn m…mnVsk': à g¦r qumÕj ™nˆ st»qessin ™mo‹sin ¥cnutai, ÐppÒte tij mn»sV kedno‹o ¥naktoj. ¢ll' à toi Órkon mn ™£somen, aÙt¦r 'OdusseÝj œlqoi, Ópwj min ™gè g' ™qšlw kaˆ PhnelÒpeia Lašrthj q' Ð gšrwn kaˆ Thlšmacoj qeoeid»j. nàn aâ paidÕj ¥laston ÑdÚromai, Ön tšk' 'OdusseÚj, Thlem£cou. tÕn ™peˆ qršyan qeoˆ œrneŽ son, ka… min œfhn œssesqai ™n ¢ndr£sin oÜ ti cšreia patrÕj ˜o‹o f…loio, dšmaj kaˆ edoj ¢ghtÒn, tÕn dš tij ¢qan£twn bl£ye fršnaj œndon ™saj ºš tij ¢nqrèpwn: Ð d' œbh met¦ patrÕj ¢kou¾n ™j PÚlon ºgaqšhn: tÕn d mnhstÁrej ¢gauoˆ o‡kad' „Ònta locîsin, Ópwj ¢pÕ fàlon Ôlhtai nènumon ™x 'Iq£khj 'Arkeis…ou ¢ntiqšoio. ¢ll' à toi ke‹non mn ™£somen, ½ ken ¡lèV à ke fÚgV ka… kšn oƒ ØpšrscV ce‹ra Kron…wn. ¢ll' ¥ge moi sÚ, geraiš, t¦ s' aÙtoà k»de' ™n…spej ka… moi toàt' ¢gÒreuson ™t»tumon, Ôfr' ™å e„dî: t…j pÒqen e„j ¢ndrîn; pÒqi toi pÒlij ºd tokÁej;

ODISEEA. CÂNTUL XIV ªi vatra lui, la care eu vin astãzi, C-aºa cum zic o sã se-ntâmple toate. Chiar estimp va veni Ulise-ncoace, Pe la-nceput ori la sfârºitul lunii Acasã va fi el ºi pedepsi-va Pe oricine îºi bate joc de fiul ªi de soþia lui.” Eumeu rãspunse: „Nici eu plãti-voi buna ta vestire ªi nici Ulise nu mai vine-acasã. Ci bea-þi în pace, moºule, potirul ªi sã vorbim de altele. De asta Sã nu mai pomeneºti, c-aºa mã doare Când de stãpânul meu mi-aduci aminte. Dar sã lãsãm deoparte jurãmântul. Dea Dumnezeu sã vie el, slãvitul, Aºa cum eu doresc ºi Penelopa ªi mândrul Telemah ºi moº Laerte! Acuma alt pojar nestins pe mine; Mi-e jale de feciorul lui Ulise, De bietul Telemah, pe care zeii Sã creascã drept ca bradul îl fãcurã, La faþã minunat ºi la fãpturã, De cugetam cã n-o sã fie dânsul Pe lume mai prejos de-al sãu pãrinte. Dar mintea sãnãtoasã i-o atinse Vrun zeu sau poate-un om, cã el se duse Sã-ntrebe despre tatãl sãu la Pilos, Iar peþitorii cei trufaºi în cale-i Pândesc ºi-adastã-ntorsul lui acasã Spre a stârpi sãmânþa lui Arcesiu Itacianul cel mãreþ ca zeii. Dar sã-l lãsãm pe el, ori cade-n cursã, Ori scapã teafãr ocrotit de Joe. Ci spune-mi tu necazurile tale. Pe neminþite, moºule, grãieºte-mi De unde, cine eºti? ªi cum se cheamã Oraºul ºi pãrinþii tãi? În care

561

220

225

230

235

240

245

250

562

190

195

200

205

210

215

ODUSSEAIS. X Ðppo…hj t' ™pˆ nhÕj ¢f…keo; pîj dš se naàtai ½gagon e„j 'Iq£khn; t…nej œmmenai eÙcetÒwnto; oÙ mn g£r t… se pezÕn яomai ™nq£d' ƒkšsqai.” tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „toig¦r ™gè toi taàta m£l' ¢trekšwj ¢goreÚsw. e‡h mn nàn nîŽn ™pˆ crÒnon ºmn ™dwd¾ ºd mšqu glukerÕn klis…hj œntosqen ™oàsi da…nusqai ¢kšont', ¥lloi d' ™pˆ œrgon ›poien: ·hŽd…wj ken œpeita kaˆ e„j ™niautÕn ¤panta oÜ ti diapr»xaimi lšgwn ™m¦ k»dea qumoà, Óssa ge d¾ xÚmpanta qeîn „Òthti mÒghsa. ™k mn Krht£wn gšnoj eÜcomai eÙrei£wn, ¢nšroj ¢fneio‹o p£Žj: polloˆ d kaˆ ¥lloi uŒej ™nˆ meg£rJ ºmn tr£fon ºd' ™gšnonto gn»sioi ™x ¢lÒcou: ™m d' çnht¾ tške m»thr pallak…j, ¢ll£ me son „qaigenšessin ™t…ma K£stwr `Ulak…dhj, toà ™gë gšnoj eÜcomai enai: Öj tÒt' ™nˆ Kr»tessi qeÕj ìj t…eto d»mJ ÔlbJ te ploÚtJ te kaˆ uƒ£si kudal…moisin. ¢ll' à toi tÕn kÁrej œban qan£toio fšrousai e„j 'Adao dÒmouj: toˆ d zw¾n ™d£santo pa‹dej Øpšrqumoi kaˆ ™pˆ kl»rouj ™b£lonto, aÙt¦r ™moˆ m£la paàra dÒsan kaˆ o„k…' œneiman. ºgagÒmhn d guna‹ka polukl»rwn ¢nqrèpwn e†nek' ™mÁj ¢retÁj. ™peˆ oÙk ¢pofèlioj Ãa oÙd fugoptÒlemoj: nàn d' ½dh p£nta lšloipen: ¢ll' œmphj kal£mhn gš s' яomai e„sorÒwnta ginèskein: à g£r me dÚh œcei ½liqa poll».

ODISEEA. CÂNTUL XIV Corabie-ai sosit? ªi cum vâslaºii Te-aduserã-n Itaca? Cine-s dânºii? Cã n-ai venit pe jos, de bunã seamã.” Grãi atunci Ulise iscusitul: „Curat ºi drept þi-oi da rãspuns la toate De-ar fi s-avem noi doi acum în casã Pe multã vreme hranã ºi vin dulce Ca în rãgaz sã ne-ospãtãm la masã, Pe când ceilalþi ºi-or cãuta de treburi, Abia-ntr-un an aº încheia povestea Pãþaniilor mele care toate Le-am îndurat, c-aºa voirã zeii. Mi-e tata om bogat din Creta largã. El a nãscut ºi a crescut la curte ªi alþi copii, mai mulþi, cu-a lui soþie, Toþi legiuiþi; eu sunt nãscut de-o roabã ªi þiitoare-a lui, dar ca la fiii Cei legiuiþi ai sãi þinea la mine Pãrintele meu Castor Hilachide, El care-atunci era privit de obºtea Cretanilor întocmai ca ºi zeii, Ca om bogat ºi norocos, ca tatã De fii slãviþi. Dar când l-ajunse moartea ªi se cãlãtori pe ceea-lume, Puind la sorþi averea-i ºi-o-mpãrþirã Bãieþii lui neobrãzaþi, iar mie Nu-mi darã mai nimica, ba-mi luarã ªi casele. Dar mã-nsurai c-o fatã De bogãtaºi, ºi asta mulþumitã Destoiniciei mele, cãci eu n-am fost Netrebnic ºi lipsit de vrednicie. S-au dus acuma bunurile-mi toate. Dar cred cã tu privind în mine paiul, Cunoaºte-vei ce spic din el crescuse, Cãci m-au bãtut nespus de multe valuri.

563

255

260

265

270

275

280

285

564

220

225

230

235

240

ODUSSEAIS. X à mn d¾ q£rsoj moi ”Arhj t' œdosan kaˆ 'Aq»nh kaˆ ·hxhnor…hn: ÐpÒte kr…noimi lÒconde ¥ndraj ¢ristÁaj, kak¦ dusmenšessi futeÚwn, oÜ potš moi q£naton protiÒsseto qumÕj ¢g»nwr, ¢ll¦ polÝ prètistoj ™p£lmenoj œgcei ›leskon ¢ndrîn dusmenšwn Ó tš moi e‡xeie pÒdessi. to‹oj œa ™n polšmJ: œrgon dš moi oÙ f…lon œsken oÙd' o„kwfel…h, ¼ te tršfei ¢gla¦ tškna, ¢ll£ moi a„eˆ nÁej ™p»retmoi f…lai Ãsan kaˆ pÒlemoi kaˆ ¥kontej ™äxestoi kaˆ юsto…, lugr£, t£ t' ¥llois…n ge katarrighl¦ pšlontai. aÙt¦r ™moˆ t¦ f…l' œske, t£ pou qeÕj ™n fresˆ qÁken: ¥lloj g£r t' ¥lloisin ¢n¾r ™pitšrpetai œrgoij. prˆn mn g¦r Tro…hj ™pib»menai uŒaj 'Acaiîn e„n£kij ¢ndr£sin Ãrxa kaˆ çkupÒroisi nšessin ¥ndraj ™j ¢llodapoÚj, ka… moi m£la tÚgcane poll£. tîn ™xaireÚmhn menoeikša, poll¦ d' Ñp…ssw l£gcanon: aya d okoj Ñfšlleto, ka… ·a œpeita deinÒj t' a„do‹Òj te met¦ Kr»tessi tetÚgmhn. ¢ll' Óte d¾ t»n ge stuger¾n ÐdÕn eÙrÚopa ZeÝj ™fr£saq', ¿ pollîn ¢ndrîn ØpÕ goÚnat' œluse, d¾ tÒt' œm' ½nwgon kaˆ ¢gaklutÕn 'IdomenÁa n»ess' ¹g»sasqai ™j ”Ilion: oÙdš ti mÁcoj Ãen ¢n»nasqai, calep¾ d' œce d»mou fÁmij. œnqa mn e„n£etej polem…zomen uŒej 'Acaiîn, tù dek£tJ d pÒlin Pri£mou pšrsantej œbhmen o‡kade sÝn n»essi, qeÕj d' ™kšdassen 'AcaioÚj.

ODISEEA. CÂNTUL XIV Curaj îmi dase Marte, iar Minerva Rãzboinicie. Când voinici de frunte Eu mi-alegeam ca sã mã pun la pândã ªi stam sã fac pârjol în duºmãnie, Nicicând nu-mi ºovãia bãrbata fire, Ci m-aruncam naintea tuturora ªi doboram cu arma pe oricare Vrãjmaº pe care-l ajungeam din fugã. Dar plugãritul ºi gospodãria Ce creºte vlaste mândre nu-mi plãcurã, Ci totdeauna mie dragi îmi furã Vâslitele corãbii, bãtãlia, Sãgeþile ºi suliþele lucii, Pãcate ce cutremurã pe alþii, Dar eu le-am îndrãgit fiindu-mi date De cei-de-sus, cãci oamenii au daruri ªi gusturi osebite. Chiar nainte Sã plece-aheii la rãzboi cu Troia, De nouã ori m-am pus în fruntea oastei ªi-a vaselor în luptã cu duºmanii. ªi-aveam noroc din plin sã-mi curgã toate. Luam din pradã ce pofteam pe-alese ªi multe-mi mai picau la sorþi în urmã. ªi casa mea curând se-mbogãþise, De fui puternic ºi mãrit în Creta. Dar când la urmã Joe tunãtorul Ne îndreptã pe calea urgisitã, Pe care se topi atâta lume, Cretanii m-au silit cu preavestitul Idomeneu sã duc la Troia flota ªi n-aveam încotro, aºa de tare Fu glasul obºtii. Nouã ani pe-acolo Luptarãm noi, aheii, iar în anul Al zecelea noi, cucerind oraºul, Plecarãm cu corãbiile-n þarã, Un zeu însã ne-mprãºtie pe mare, Iar mie, bietul, gând hain îmi puse

565

290

295

300

305

310

315

320

566

245

250

255

260

265

ODUSSEAIS. X aÙt¦r ™moˆ deilù kak¦ m»deto mht…eta ZeÚj: mÁna g¦r oon œmeina tetarpÒmenoj tekšessi kourid…V t' ¢lÒcJ kaˆ kt»masin: aÙt¦r œpeita A‡guptÒnde me qumÕj ¢nègei naut…llesqai, nÁaj ™å ste…lanta, sÝn ¢ntiqšois' ˜t£roisin. ™nnša nÁaj ste‹la, qoîj d' ™sage…reto laÒj. ˜xÁmar mn œpeita ™moˆ ™r…hrej ˜ta‹roi da…nunt': aÙt¦r ™gën ƒer»Ža poll¦ pare‹con qeo‹s…n te ·šzein aÙto‹s… te da‹ta pšnesqai. ˜bdom£tV d' ¢nab£ntej ¢pÕ Kr»thj eÙre…hj ™plšomen boršV ¢nšmJ ¢krašŽ kalù ·hŽd…wj, æj e‡ te kat¦ ·Òon: oÙdš tij oân moi nhîn phm£nqh, ¢ll' ¢skhqšej kaˆ ¥nousoi ¼meqa, t¦j d' ¥nemÒj te kubernÁta… t' ‡qunon. pempta‹oi d' A‡gupton ™ãrre…thn ƒkÒmesqa, stÁsa d' ™n A„gÚptJ potamù nšaj ¢mfiel…ssaj. œnq' à toi mn ™gë kelÒmhn ™r…hraj ˜ta…rouj aÙtoà p¦r n»essi mšnein kaˆ nÁaj œrusqai, ÑptÁraj d kat¦ skopi¦j êtruna nšesqai: oƒ d' Ûbrei e‡xantej, ™pispÒmenoi mšneŽ sfù, aya m£l' A„gupt…wn ¢ndrîn perikallšaj ¢groÝj pÒrqeon, ™k d guna‹kaj ¥gon kaˆ n»pia tškna, aÙtoÚj t' œkteinon: t£ca d' ™j pÒlin †ket' ¢ãt». oƒ d boÁj ¢ontej ¤m' ºÒŽ fainomšnhfi Ãlqon: plÁto d p©n ped…on pezîn te kaˆ †ppwn calkoà te steropÁj. ™n d ZeÝj terpikšraunoj fÚzan ™mo‹s' ˜t£roisi kak¾n b£len, oÙdš tij œtlh

ODISEEA. CÂNTUL XIV Mintosul Joe. Am rãmas acasã O lunã numai, vesel cã-mi vãd fiii, Nevastã-mea ºi bunurile mele. Pe urmã mi-a venit sã plec pe mare Departe spre Egipet, pregãtindu-mi Corãbii cu neîntrecuþi tovarãºi. Vreo nouã vase-am pregãtit ºi-ndatã Corãbieri strânsei pe lângã mine. Vreo ºapte zile chefuirã soþii Iubiþi ai mei. Eu jertfe o mulþime Le împãrþii, ca zeilor sã-nchine ªi-ospãþ sã-ntindã ei ºi pentru sine. A ºaptea zi plecam din Creta largã Pe vânt frumos ºi bun de miazãnoapte. Cãlãtorim ca pe un curs de apã ªi nici o navã nu-mi pãþi nimica, Ci toþi stãturãm sãnãtoºi ºi teferi ªi ne mânarã vântul ºi cârmacii. În zile cinci sosirãm noi la râul, Strãlucitor Egipetul, ºi-acolo Oprii încovoiatele corãbii. Eu soþilor atunci dãdui poruncã Pe lângã nãvi cu arme sã s-aþie Spre paza lor ºi repezii iscoade Sã meargã la vedeli ºi sã vegheze; Dar dânºii ascultarã de trufia ªi de pornirea lor ºi s-apucarã Deodatã sã despoaie frumuseþea De þar-a egiptenilor, sã care Femei ºi prunci ºi pe bãrbaþi s-omoare, ªi larm-ajunse repede-n cetate. Cum auzirã zarva, egiptenii Din zori de zi venirã ºi tot ºesul Fu plin de cãlãreþi ºi de pedeºtri ªi arme lucii. Joe tunãtorul Sili atunci la fugã ruºinoasã Pe soþii mei, de nu-ndrãzni nici unul

567 325

330

335

340

345

350

355

360

568 270

275

280

285

290

ODUSSEAIS. X me‹nai ™nant…bion: perˆ g¦r kak¦ p£ntoqen œsth. œnq' ¹mšwn polloÝj mn ¢pšktanon ÑxšŽ calkù, toÝj d' ¥nagon zwoÚj, sf…sin ™rg£zesqai ¢n£gkV. aÙt¦r ™moˆ ZeÝj aÙtÕj ™nˆ fresˆn ïde nÒhma po…hs': –æj Ôfelon qanšein kaˆ pÒtmon ™pispe‹n aÙtoà ™n A„gÚptJ: œti g£r nÚ me pÁm' Øpšdekto: – aÙt…k' ¢pÕ kratÕj kunšhn eÜtukton œqhka kaˆ s£koj êmoiŽn, dÒru d' œkbalon œktose ceirÒj: aÙt¦r ™gë basilÁoj ™nant…on ½luqon †ppwn kaˆ kÚsa goÚnaq' ˜lèn: Ð d' ™rÚsato ka… m' ™lšhsen, ™j d…fron dš m' ›saj ¥gen o‡kade d£kru cšonta. à mšn moi m£la polloˆ ™p»Žsson mel…Vsin, ƒšmenoi kte‹nai: d¾ g¦r kecolèato l…hn: ¢ll' ¢pÕ ke‹noj œruke, DiÕj d' çp…zeto mÁnin xein…ou, Ój te m£lista nemess©tai kak¦ œrga. œnqa mn ˜pt£etej mšnon aÙtÒqi, poll¦ d' ¥geira cr»mat' ¢n' A„gupt…ouj ¥ndraj: d…dosan g¦r ¤pantej. ¢ll' Óte d¾ ÔgdoÒn moi ™piplÒmenon œtoj Ãlqe, d¾ tÒte Fo‹nix Ãlqen ¢n¾r ¢pat»lia e„dèj, trèkthj, Öj d¾ poll¦ k£k' ¢nqrèpouj ™eÒrgei: Ój m' ¥ge parpepiqën Îsi fres…n, Ôfr' ƒkÒmesqa Foin…khn, Óqi toà ge dÒmoi kaˆ kt»mat' œkeito. œnqa par' aÙtù me‹na telesfÒron e„j ™niautÒn. ¢ll' Óte d¾ mÁnšj te kaˆ ¹mšrai ™xeteleànto ¨y peritellomšnou œteoj kaˆ ™p»luqon ïrai,

ODISEEA. CÂNTUL XIV Sã þie piept, aºa-i împresurase De pretutindeni rãul. O mulþime De-ai noºtri-au fost uciºi cu lãnci de-aramã, Iar alþii furã duºi de vii la munca Cea silnicã. Dar mie-mi dete Joe Un gând – muream mai bine-acolo ªi mã gãsea veleatul în Egipet, Cãci tot nu mã scuti nenorocirea – Din cap scosei îndatã coiful mândru, ªi scutul de pe umere ºi lancea Din mânã lepãdai, mersei în faþa Telegii împãratului, genunchii-i Prinsei ºi-i sãrutai, iar el de mine Se îndurã ºi mã feri de moarte ªi mã pofti sã ºed în car ºi-acasã Mã duse pe când eu plângeam cu lacrimi, Dar mulþi de-ai lui nãval-au dat la mine Cu lãncile ºi-au vrut sã mã omoare, Nebuni de ciudã, însã împãratul I-a-ndepãrtat, cãci se temea de Joe Ocrotitor de oaspeþi, care vajnic Se mânie când vede rãutatea. Eu ºapte ani atunci stãtui acolo ªi printre egipteni avere mare Mi-agonisii, cãci toþi îmi dau de toate. Dar când sosi ºi m-apucã ºi anul Al optulea, atunci veni la mine Un mincinos fenician, un ºoltic Ce multe rele mai fãcu la oameni. ªi el, mehenghi amãgitor mã duse Cu dânsul în Fenicia, pe unde ªi-avea el casa ºi-ale lui. Acolo Mai petrecui un an întreg la dânsul. Când zilele ºi lunile trecurã ªi vremile se perindarã-n cursul Acelui an, el ticlui minciunã ªi mã sui-n corabie pe mare

569

365

370

375

380

385

390

395

570 295

300

305

310

315

320

ODUSSEAIS. X ™j LibÚhn m' ™pˆ nhÕj ™fšssato pontopÒroio, yeÚdea bouleÚsaj, †na oƒ sÝn fÒrton ¥goimi, ke‹qi dš m' æj per£seie kaˆ ¥speton ðnon ›loito. tù ˜pÒmhn ™pˆ nhÒj, юÒmenÒj per, ¢n£gkV. ¹ d' œqeen boršV ¢nšmJ ¢krašŽ kalù mšsson Øpr Kr»thj: ZeÝj dš sfisi m»det' Ôleqron. ¢ll' Óte d¾ Kr»thn mn ™le…pomen, oÙdš tij ¥llh fa…neto gai£wn, ¢ll' oÙranÕj ºd q£lassa, d¾ tÒte kuanšhn nefšlhn œsthse Kron…wn nhÕj Ûper glafurÁj, ½cluse d pÒntoj Øp' aÙtÁj. ZeÝj d' ¥mudij brÒnthse kaˆ œmbale nh keraunÒn: ¹ d' ™lel…cqh p©sa DiÕj plhge‹sa keraunù, ™n d qee…ou plÁto: pšson d' ™k nhÕj ¤pantej. oƒ d korènVsin ‡keloi perˆ nÁa mšlainan kÚmasin ™mforšonto: qeÕj d' ¢poa…nuto nÒston. aÙt¦r ™moˆ ZeÝj aÙtÒj, œcont… per ¥lgea qumù, ƒstÕn ¢maim£keton nhÕj kuanopróroio ™n ce…ressin œqhken, Ópwj œti pÁma fÚgoimi. tù ·a periplecqeˆj ferÒmhn Ñloo‹s' ¢nšmoisin. ™nnÁmar ferÒmhn, dek£tV dš me nuktˆ mela…nV ga…V Qesprwtîn pšlasen mšga kàma kul…ndon. œnqa me Qesprwtîn basileÝj ™kom…ssato Fe…dwn ¼rwj ¢pri£thn: toà g¦r f…loj uƒÕj ™pelqën a‡qrJ kaˆ kam£tJ dedmhmšnon Ãgen ™j okon, ceirÕj ¢nast»saj, Ôfr' †keto dèmata patrÒj: ¢mfˆ dš me cla‹n£n te citîn£ te e†mata ›ssen. œnq' 'OdusÁoj ™gë puqÒmhn: ke‹noj g¦r œfaske

ODISEEA. CÂNTUL XIV Spre Libia, ca eu o-ncãrcãturã Sã duc cu el, ci doar ca sã mã vândã Pe preþ mai bun pe mine. De nevoie Mersei cu el pe vas, cu tot prepusul, Iar vasul pe vânt bun de miazãnoapte Plutea frumos în larg deasupra Cretei, Dar Cel-de-sus îi soroci pieirea. Deci cum în urmã noi lãsarãm Creta ªi nu se mai zãrea vro altã þarã, Ci numai cer ºi mare, iatã Joe Un nor întunecos atunci trimise Deasupra nãvii noastre ºi noianul Se înnegri sub el. Deodatã Joe Tunând trãsni corabia ce-ntreagã Se zgudui lovitã de-al lui trãsnet ªi-o rãzbãtu duhoare de pucioasã. Toþi oamenii se rãsturnarã-n apã ªi-n jurul nãvii duºi erau prin valuri Ca niºte ciori. Aºa fãcut-a zeul Ne-ntoarsã calea lor. Dar mie Joe, Cu toat-a mea durere-mi puse-n mânã Catargul cel nescufundat al nãvii Ca iar sã scap de cumpãnã; -ncleºtându-l Cu braþele, purtat eram de vântul Îngrozitor. ªi astfel nouã zile Fui dus, iar într-a zecea noapte neagrã, Mereu rostogolindu-mã, talazul Cotropitor m-apropie de þara Tesproþilor, al cãror crai, bãrbatul Fidon, avu de mine grijã fãrã platã, Cãci fiul sãu nainte mã-ntâlnise Când eu eram sfârºit de frig ºi trudã. El mã luã de mânã ºi m-aduse La curtea lui, la tatãl sãu acasã, ªi-mi dete de-nvãscut îmbrãcãminte, Manta ºi hainã dedesubt. Acolo Am auzit ceva despre Ulise.

571

400

405

410

415

420

425

430

435

572

325

330

335

340

345

ODUSSEAIS. X xein…sai ºd filÁsai „Ònt' ™j patr…da ga‹an, ka… moi kt»mat' œdeixen, Ósa xunage…rat' 'OdusseÚj, calkÒn te crusÒn te polÚkmhtÒn te s…dhron. ka… nÚ ken ™j dek£thn gene¾n ›terÒn g' œti bÒskoi: tÒssa oƒ ™n meg£roij keim»lia ke‹to ¥naktoj. tÕn d' ™j Dwdènhn f£to b»menai, Ôfra qeo‹o ™k druÕj ØyikÒmoio DiÕj boul¾n ™pakoÚsai, Óppwj nost»sei' 'Iq£khj ™j p…ona dÁmon, ½dh d¾n ¢peèn, À ¢mfadÕn Ãe krufhdÒn. êmose d prÕj œm' aÙtÒn, ¢pospšndwn ™nˆ o‡kJ, nÁa kateirÚsqai kaˆ ™partšaj œmmen ˜ta…rouj, o‰ d» min pšmyousi f…lhn ™j patr…da ga‹an. ¢ll' ™m prˆn ¢pšpemye: tÚchse g¦r ™rcomšnh nhàj ¢ndrîn Qesprwtîn ™j Doul…cion polÚpuron. œnq' Ó gš m' ºnègei pšmyai basilÁŽ 'Ak£stJ ™ndukšwj: to‹sin d kak¾ fresˆn ¼ndane boul¾ ¢mf' ™mo…, Ôfr' œti p£gcu dÚhj ™pˆ pÁma geno…mhn. ¢ll' Óte ga…hj pollÕn ¢pšplw pontopÒroj nhàj, aÙt…ka doÚlion Ãmar ™moˆ perimhcanÒwnto. ™k mšn me cla‹n£n te citîn£ te e†mat' œdusan, ¢mfˆ dš me ·£koj ¥llo kakÕn b£lon ºd citîna, ·wgalša, t¦ kaˆ aÙtÕj ™n Ñfqalmo‹sin Órhai. ˜spšrioi d' 'Iq£khj eÙdeišlou œrg' ¢f…konto. œnq' ™m mn katšdhsan ™ãssšlmJ ™nˆ nh ÓplJ ™ãstrefšŽ stereîj, aÙtoˆ d' ¢pob£ntej ™ssumšnwj par¦ q‹na qal£sshj dÒrpon ›lonto. aÙt¦r ™moˆ desmÕn mn ¢nšgnamyan qeoˆ aÙtoˆ

ODISEEA. CÂNTUL XIV Spunea doar craiul cã-l avuse-n gazdã ªi-l ospãtase, când venea în þarã. El mi-arãtã averea ce Ulise Pe-atunci agonisise, aramã ºi-aur ªi fier din greu lucrat, vistierie Cu care cineva pânã la neamul Al zecelea-ar putea hrãni o casã, Aºa erau odoarele-i de multe La curtea lui. ªi mai spunea el craiul C-ar fi umblat Ulise la Dodona Sã cerceteze oracolul lui Joe De la stejarul cel cu plete nalte, De felul cum în þara-i roditoare Sosi-va el, de mult plecatul, oare Pe faþã sau pe-ascuns? Cu închinare La zei în casã-i se jura el mie Cã vasul fuse tras atunci pe mare ªi oamenii stau gata sã-l petreacã În þara lui, dar m-a trimis pe mine Nainte, cã s-a nimerit sã plece Un vas tesprotian înspre Dulichiu, Mãnosu-n grâu. El porunci la oameni De mine s-aibã grijã, sã mã poarte La craiul lor Acast. Ei se-nvoirã Sã-mi facã rãu, sã mã cufunde-n valul Urgiei ºi mai mult. ªi cum pe mare De-ajuns de mal se-ndepãrtase vasul, Ei au ºi pus la cale-a mea robire, M-au dezbrãcat de mantie ºi hainã ªi altele mi-au pus, niºte bulendre, Rupturile ce tu le vezi cu ochii. Iar când spre searã-au fost aici pe câmpul Ostrovului cel limpede Itaca, Ei cobzã m-au legat c-o rãsucitã Frânghie pe corabie ºi-n grabã Ieºind la þãrm s-au aºezat la cinã. Pe mine-apoi m-au dezlegat chiar zeii

573

440

445

450

455

460

465

470

574

350

355

360

365

370

375

ODUSSEAIS. X ·hŽd…wj: kefalÍ d kat¦ ·£koj ¢mfikalÚyaj, xestÕn ™fÒlkaion katab¦j ™pšlassa qal£ssV stÁqoj, œpeita d cersˆ di»resa ¢mfotšrVsi nhcÒmenoj, m£la d' ðka qÚrhq' œa ¢mfˆj ™ke…nwn. œnq' ¢nab£j, Óqi te dr…oj Ãn poluanqšoj Ûlhj, ke…mhn pepthèj. oƒ d meg£la sten£contej fo…twn: ¢ll' oÙ g£r sfin ™fa…neto kšrdion enai ma…esqai protšrw, toˆ mn p£lin aâtij œbainon nhÕj œpi glafurÁj: ™m d' œkruyan qeoˆ aÙtoˆ ·hŽd…wj, ka… me staqmù ™pšlassan ¥gontej ¢ndrÕj ™pistamšnou: œti g£r nÚ moi asa biînai.” tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfhj, EÜmaie subîta: „« deil xe…nwn, à moi m£la qumÕn Ôrinaj taàta ›kasta lšgwn, Ósa d¾ p£qej ºd' Ós' ¢l»qhj. ¢ll¦ t£ g' oÙ kat¦ kÒsmon, яomai, oÙdš me pe…seij, e„pën ¢mf' 'OdusÁŽ. t… se cr¾ to‹on ™Ònta mayid…wj yeÚdesqai; ™gë d' ™å oda kaˆ aÙtÕj nÒston ™mo‹o ¥naktoj, Ó t' ½cqeto p©si qeo‹si p£gcu m£l', Ótti min oÜ ti met¦ Trèessi d£massan º f…lwn ™n cers…n, ™peˆ pÒlemon tolÚpeuse. [tî kšn oƒ tÚmbon mn ™po…hsan Panacaio…, ºdš ke kaˆ ú paidˆ mšga klšoj ½rat' Ñp…ssw.] nàn dš min ¢kleiîj “Arpuiai ¢nhršyanto. aÙt¦r ™gë par' Ûessin ¢pÒtropoj: oÙd pÒlinde œrcomai, e„ m» poÚ ti per…frwn PhnelÒpeia ™lqšmen ÑtrÚnVsin, Ót' ¢ggel…h poqn œlqV. ¢ll' oƒ mn t¦ ›kasta par»menoi ™xeršousin,

ODISEEA. CÂNTUL XIV Uºor de tot. ªi dupã ce cu zdreanþa Mi-acopãr capul ºi de-a lungul cârmei Frumos cioplite mã cobor, mi-apropii De mare pieptul ºi-o apuc de-a-notul ªi lopãþesc cu braþele-amândouã ªi repede mã depãrtez de dânºii ªi ies pe mal. O iau la deal, pe unde Era desiºu-unei pãduri frunzoase ªi-aci mã tupil ºi mã culc. Cu grele Suspine ei umblarã dupã mine. Dar când vãzurã bine cã-i zadarnic De-a mai cãta, la vas se-napoiarã. Uºor m-adãpostirã înºiºi zeii ªi mã luarã apoi ºi mã-ndreptarã Pe-aici la casa unui om cuminte, Cã-mi fuse dat sã mai trãiesc pe lume.” Eumeu îi zise: „Hei sãrac de tine! Cã tare m-ai înduioºat, strãine, Cu de-amãnuntul povestindu-mi mie Cât ai rãbdat ºi pribegit. Dar vorba Ce-mi spui despre Ulise-mi pare goalã ªi nu te cred. De ce sã minþi degeaba, Tu om bãtrân? ªtiu bine eu cã zeii Nu suferã cu nici un chip sã vie Stãpânul meu; cã-n luptã cu troienii El n-a cãzut sau n-a murit la sânul Prietenilor lui dupã-ncetarea Rãzboiului. Mãcar atunci aheii I-ar fi fãcut mormânt, ºi slavã mare Putea sã lase el ca moºtenire La fiul sãu. Dar azi fãrã mãrire Vântoasele-l rãpirã. Eu deoparte La turme stau ºi nu merg în cetate, De nu cumva mã cheamã Penelopa, Stãpâna mea-nþeleaptã, dacã-i vine De undeva vreo ºtire. Toþi în casã Se pun atunci ºi-ntreabã despre toate,

575

475

480

485

490

495

500

505

576

380

385

390

395

400

ODUSSEAIS. X ºmn o‰ ¥cnuntai d¾n o„comšnoio ¥naktoj, ºd' o‰ ca…rousin b…oton n»poinon œdontej: ¢ll' ™moˆ oÙ f…lon ™stˆ metallÁsai kaˆ ™ršsqai, ™x oá d» m' A„twlÕj ¢n¾r ™x»pafe mÚqJ, Ój ·' ¥ndra kte…naj poll¾n ™pˆ ga‹an ¢lhqeˆj ½luq' ™mÕn prÕj staqmÒn: ™gë dš min ¢mfag£pazon. fÁ dš min ™n Kr»tessi par' 'IdomenÁŽ „dšsqai nÁaj ¢keiÒmenon, t£j oƒ xunšaxan ¥ellai: kaˆ f£t' ™leÚsesqai À ™j qšroj À ™j Ñpèrhn, poll¦ cr»mat' ¥gonta, sÝn ¢ntiqšois' ˜t£roisi. kaˆ sÚ, gšron polupenqšj, ™pe… sš moi ½gage da…mwn, m»te t… moi yeÚdessi car…zeo m»te ti qšlge: oÙ g¦r toÜnek' ™gè s' a„dšssomai oÙd fil»sw, ¢ll¦ D…a xšnion de…saj aÙtÒn t' ™lea…rwn.” tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „à m£la t…j toi qumÕj ™nˆ st»qessin ¥pistoj, oŒÒn s' oÙd' ÑmÒsaj per ™p»gagon oÙdš se pe…qw. ¢ll' ¥ge nàn ·»trhn poihsÒmeq': aÙt¦r Ôpisqen m£rturoi ¢mfotšroisi qeo…, toˆ ”Olumpon œcousin. e„ mšn ken nost»sV ¥nax teÕj ™j tÒde dîma, ›ssaj me cla‹n£n te citîn£ te e†mata pšmyai Doul…ciÒnd' „šnai, Óqi moi f…lon œpleto qumù: e„ dš ke m¾ œlqVsin ¥nax teÕj æj ¢goreÚw, dmîaj ™pisseÚaj balšein meg£lhj kat¦ pštrhj, Ôfra kaˆ ¥lloj ptwcÕj ¢leÚetai ºperopeÚein.” tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosefènee d‹oj ØforbÒj:

ODISEEA. CÂNTUL XIV ªi cei mâhniþi de lipsa-ndelungatã A craiului, ºi cei voioºi c-au parte Nepedepsiþi de-avere. Însã mie Nu-mi place sã descos, sã-ntreb pe nimeni De când m-a pãcãlit cu povestirea-i Un om etolian care-omorâse Pe un bãrbat ºi dupã ce pe lume Nemernicise mult, veni la mine. Eu îl primii cu drag. Dar el îmi spuse Cã-n Creta l-a vãzut pe crai, pe lângã Idomeneu, unde dregea corãbii Stricate de furtuni. Zicea cã vine La varã sau la toamnã împreunã Cu oastea lui ºi-aduce-avere multã. ªi tu, jãlos moºneag, dacã te-aduse La mine soarta, nu cãta pe voie Sã-mi faci minþind ºi amãgind, cã doarã Nu pentru asta te-oi cinsti ºi-n gazdã Te voi þinea, ci pentru cã mi-e mie De Cel-de-sus care-ocroteºte oaspeþi ªi pentru cã de tine mi-este milã.” Ulise i-a rãspuns: „De bunã seamã Eºti prea necrezãtor, dacã pe tine Nu-i chip sã te câºtig ºi sã te-nduplec, Mãcar cã m-am jurat. Dar hai sã facem Prinsoare-acum, ºi sã ne fie martori Amândurora cei din slavã, zeii Olimpieni, cã dacã se va-ntoarce Stãpânul tãu pe-aici, în casa asta, Tu mã îmbraci cu o manta ºi-o hainã ªi mã trimiþi pe urmã la Dulichiu, Pe unde vreau sã fiu. Dacã nu vine Stãpânul tãu aºa cum spun, tu pune Pãstorii tãi atunci sã mã rãpeadã La vale de pe stânca asta mare, Ca nici un om calic sã nu cuteze Sã umble cu minciuni.” Eumeu îi zise:

577 510

515

520

525

530

535

540

545

578

405

410

415

420

425

ODUSSEAIS. X „xe‹n', oÛtw g£r kšn moi ™ãkle…h t' ¢ret» te e‡h ™p' ¢nqrèpouj, ¤ma t' aÙt…ka kaˆ metšpeita, Ój s' ™peˆ ™j klis…hn ¥gagon kaˆ xe…nia dîka, aâtij d kte…naimi f…lon t' ¢pÕ qumÕn ˜lo…mhn: prÒfrwn ken d¾ œpeita D…a Kron…wna lito…mhn. nàn d' érh dÒrpoio: t£cist£ moi œndon ˜ta‹roi een, †n' ™n klis…V larÕn tetuko…meqa dÒrpon.” ìj oƒ mn toiaàta prÕj ¢ll»louj ¢gÒreuon, ¢gc…molon d sÚej te kaˆ ¢nšrej Ãlqon Øforbo…. t¦j mn ¥ra œrxan kat¦ ½qea koimhqÁnai, klagg¾ d' ¥spetoj ðrto suîn aÙlizomen£wn. aÙt¦r Ð oŒs' ˜t£roisin ™kškleto d‹oj ØforbÒj: „¥xeq' Øîn tÕn ¥riston, †na xe…nJ ƒereÚsw thledapù: prÕj d' aÙtoˆ ÑnhsÒmeq', o† per юzÝn d¾n œcomen p£scontej Øîn ›nek' ¢rgiodÒntwn: ¥lloi d' ¹mšteron k£maton n»poinon œdousin.” ìj ¥ra fwn»saj kšase xÚla nhlšŽ calkù: oƒ d' án e„sÁgon m£la p…ona pentašthron. tÕn mn œpeit' œsthsan ™p' ™sc£rV: oÙd subèthj l»qet' ¥r' ¢qan£twn: fresˆ g¦r kšcrht' ¢gaqÍsin: ¢ll' Ó g' ¢parcÒmenoj kefalÁj tr…caj ™n purˆ b£llen ¢rgiÒdontoj ØÕj kaˆ ™peÚceto p©si qeo‹si nostÁsai 'OdusÁa polÚfrona Ónde dÒmonde. kÒye d' ¢nascÒmenoj sc…zV druÒj, ¿n l…pe ke…wn: tÕn d' œlipe yuc». toˆ d' œsfax£n te kaˆ eásan, aya dš min dišceuan: Ð d' çmoqete‹to subèthj,

ODISEEA. CÂNTUL XIV „Ce nume bun de om cinstit ºi vrednic Mi-aº cãpãta, strãine, printre oameni, ªi-acuma cât viez ºi dup-aceea, De-ar fi ca asta sã fac eu ºi viaþa Sã-þi curm aºa, când te-am adus în casã ªi mi te-am ospãtat? Cu bunã voie Mai pot apoi sã mã închin lui Joe? Dar iatã-i vremea cinei. Numai soþii Sã vie-acasã mai curând, sã facem Plãcutã cinã în coliba asta.” Aºa vorbirã între ei, ºi-ndatã Se-ntoarserã cu turmele pãstorii, ªi porcii ºi-i închiserã în cocini Pe la culcuºul lor ºi vuiet mare Stârni sãlãºuirea lor în staul. Strigã atunci porcarul la tovarãºi: „Alegeþi vierul cel mai gras din turmã ªi-aduceþi-l ca sã-l înjunghi în cinstea Strãinului din þarã depãrtatã, Sã-l mai gustãm ºi noi care de dragul Acestor porci cu colþii albi ne zbatem Mereu ºi ne-amãrâm de mult, dar alþii Se bucurã nepedepsiþi de rodul Trudirii noastre”. Aºa grãi la oameni ªi despicã el lemne cu toporul Tãios de-aramã. Aduserã ei porcul Cel îngrãºat, un mascur de cinci vremuri, ªi-l aºezarã jos pe lângã vatrã. Ca om cuminte nu uitã porcarul De Cei-de-sus. Tãie un smoc din capul Râtanului ºi ca începãturã În foc îl azvârli; urã pe urmã La zei pentru întorsul lui Ulise Cel înþelept ºi c-o despicãturã Luatã de pe jos unde-o lãsase Când lemnele-a tãiat, izbi în mascur ªi el rãmase mort. Îl înjunghiarã

579

550

555

560

565

570

575

580

580

430

435

440

445

450

ODUSSEAIS. X p£ntwn ¢rcÒmenoj melšwn, ™j p…ona dhmÒn. kaˆ t¦ mn ™n purˆ b£lle, palÚnaj ¢lf…tou ¢ktÍ, m…stullÒn t' ¥ra t«lla kaˆ ¢mf' Ñbelo‹sin œpeiron êpths£n te perifradšwj ™rÚsantÒ te p£nta, b£llon d' e„n ™leo‹sin ¢ollša. ¨n d subèthj †stato daitreÚswn: perˆ g¦r fresˆn a‡sima Édh. kaˆ t¦ mn ›ptaca p£nta diemmoir©to dazwn: t¾n mn ‡an NÚmfVsi kaˆ `ErmÍ, Mai£doj uŒi, qÁken ™peux£menoj, t¦j d' ¥llaj ne‹men ˜k£stJ: nètoisin d' 'OdusÁa dihnekšessi gšrairen ¢rgiÒdontoj ØÒj, kÚdaine d qumÕn ¥naktoj. ka… min fwn»saj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „a‡q' oÛtwj, EÜmaie, f…loj Diˆ patrˆ gšnoio æj ™mo…, Ótti me to‹on ™Ònt' ¢gaqo‹si gera…reij.” tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfhj, EÜmaie subîta: „œsqie, daimÒnie xe…nwn, kaˆ tšrpeo to‹sde, oŒa p£resti: qeÕj d tÕ mn dèsei, tÕ d' ™£sei, Ótti ken ú qumù ™qšlV: dÚnatai g¦r ¤panta.” à ·a, kaˆ ¥rgmata qàse qeo‹s' a„eigenštVsi, spe…saj d' a‡qopa onon 'OdussÁŽ ptolipÒrqJ ™n ce…ressin œqhken: Ð d' ›zeto Î par¦ mo…rV. s‹ton dš sfin œneime MesaÚlioj, Ón ·a subèthj aÙtÕj kt»sato ooj ¢poicomšnoio ¥naktoj, nÒsfin despo…nhj kaˆ Lašrtao gšrontoj: p¦r d' ¥ra min Taf…wn pr…ato kte£tessin ˜o‹sin.

ODISEEA. CÂNTUL XIV Pãstorii ºi-l pârlirã, apoi îndatã Îl ciopârþirã. ªi luând porcarul Bucãþi de pretutindeni, carne crudã, Le înveli în prapuri ºi fãinã Le presurã ºi le-azvârli în flacãri. Înfeliarã tot ce mai rãmase, ªi dupã ce-n frigare le-nþeparã, Le rumenirã-apoi cu toatã grija. Le scoaserã felii-felii ºi-n strãchini Ei puserã grãmadã carnea toatã. Porcaru-n urmã se sculã s-o-mpartã, Fiind un om cu totul drept. Friptura În ºapte o-mpãrþi pe rând. O parte O prinosi la nimfe ºi lui Hermes, Al Maiei fiu, urând, iar celelalte Le dete fiecãrui dintre dânºii. Pe musafir cinsti cu lungul spate Al porcului. Se-nvoioºã Ulise ªi zise-aºa: „Eumeu, urez eu þie Sã fii mereu aºa de drag lui Joe Precum îmi eºti tu mie, cã-mi faci parte De bunãtãþi, mãcar cã sunt în starea În care sunt”. Porcarul îi rãspunse: „Biet oaspe-al meu, mãnâncã ºi petrece Cu tot ce-þi stã în faþã la-ndemânã, Cãci Dumnezeu ne dã, ori nu, de-a pururi Aºa cum vrea, fiind atotputernic”. Grãi el astfel ºi-nchinã-nceputuri De jertfe la nemuritori. Vin negru Stropi pe jos ºi-ntinse lui Ulise Potirul plin, iar el ºezu aproape De-al lui mertic. Le împãrþi din pâne Mesaulios, pe care-l dobândise Porcarul singur dupã ce plecase Stãpânul sãu ºi fãrã de-ajutorul Lui moº Laerte ºi-al stãpânei sale: Îl cumpãrã cu banii lui din Tafos.

581

585

590

595

600

605

610

615

620

582

455

460

465

470

475

ODUSSEAIS. X oƒ d' ™p' Ñne…aq' ˜to‹ma proke…mena ce‹raj ‡allon. aÙt¦r ™peˆ pÒsioj kaˆ ™dhtÚoj ™x œron ›nto, s‹ton mšn sfin ¢fe‹le MesaÚlioj, oƒ d' ™pˆ ko‹ton, s…tou kaˆ kreiîn kekorhmšnoi, ™sseÚonto. nÝx d' ¥r' ™pÁlqe kak¾ skotom»nioj: áe d' ¥ra ZeÝj p£nnucoj, aÙt¦r ¥h zšfuroj mšgaj a„n œfudroj. to‹j d' 'OduseÝj metšeipe, subètew peirht…zwn, e‡ pèj oƒ ™kdÝj cla‹nan pÒroi ½ tin' ˜ta…rwn ¥llon ™potrÚneien, ™pe… ˜o k»deto l…hn: „kškluqi nàn, EÜmaie kaˆ ¥lloi p£ntej ˜ta‹roi, eÙx£menÒj ti œpoj ™ršw: onoj g¦r ¢nègei, ºleÒj, Ój t' ™fšhke polÚfron£ per m£l' ¢e‹sai ka… q' ¡palÕn gel£sai ka… t' Ñrc»sasqai ¢nÁke, ka… ti œpoj prošhken, Ó pšr t' ¥rrhton ¥meinon. ¢ll' ™peˆ oân tÕ prîton ¢nškragon, oÙk ™pikeÚsw. e‡q' ìj ¹bèoimi b…h tš moi œmpedoj e‡h, æj Óq' ØpÕ Tro…hn lÒcon ½gomen ¢rtÚnantej. ¹ge…sqhn d' 'OduseÚj te kaˆ 'Atredhj Menšlaoj, to‹si d' ¤ma tr…toj Ãrcon ™gèn: aÙtoˆ g¦r ¥nwgon. ¢ll' Óte d» ·' ƒkÒmesqa potˆ ptÒlin a„pÚ te te‹coj, ¹me‹j mn perˆ ¥stu kat¦ ·wp»Ža pukn£, ¨n dÒnakaj kaˆ ›loj, ØpÕ teÚcesi pepthîtej ke…meqa, nÝx d' ¥r' ™pÁlqe kak¾ boršao pesÒntoj, phgul…j: aÙt¦r Ûperqe ciën gšnet' ºäte p£cnh, yucr», kaˆ sakšessi peritršfeto krÚstalloj. œnq' ¥lloi p£ntej cla…naj œcon ºd citînaj,

ODISEEA. CÂNTUL XIV Cu mânile-ncepurã apoi cu toþii Sã umble la gãtitele bucate, ªi când de-ajuns mâncarã ºi bãurã, Mesaulios luã rãmãºiþa pânii, Iar ei, sãtui de pitã ºi fripturã, Cu toþii se grãbirã sã se culce. Veni o noapte asprã-ntunecoasã ªi cerul tot ploua fãrã-ncetare ªi vâjâia Munteanul, vânt puternic ªi-n veci ploios. Ulise-ncepe vorba Voios sã-ncerce pe porcar, sã vadã De scoate el cumva ºi-i dã sumanul Ori va sili pe altul sã i-l deie, C-aºa de mult se îngrijea de dânsul: „Ascult-acum, Eumee, ºi cu toþii Tovarãºi voi ceilalþi. Am sã mã laud Cu ce-am sã spun, cã mã stârneºte vinul Zãlud care ºi pe-nþelept îl face Sã cânte fãrã cumpãt ºi sã râdã Copilãros, sã joace ºi sã-ndruge Cuvinte ce mai bine-ar fi tãcute. Odatã însã ce-am deschis eu gura, Nu pot s-ascund. Ah, cum nu-s încã tânãr ªi plin de vlagã cum am fost odatã, Când cetele mânarãm noi sub Troia ªi le-ntocmirãm ca sã stea la pândã! În frunte-a fost Ulise, Menelàos ªi eu al treilea. Ei aveau porunca. Dar când sosirãm noi pe la cetate, Sub zidu-nalt, ne tupilãm sub arme ªi ne culcãm acolo, pe-mprejurul Oraºului între hãþiºuri dese, Prin stuhuri ºi prin locuri mocirloase. Bãtu un crivãþ ºi veni o noapte De pominã, un ger; zãpadã rece De sus ca bruma se lãsa de deasã ªi þurþurii sporeau de peste scuturi.

583

625

630

635

640

645

650

655

584

480

485

490

495

500

505

ODUSSEAIS. X eádon d' eÜkhloi, s£kesin e„lumšnoi êmouj: aÙt¦r ™gë cla‹nan mn „ën ˜t£roisin œleipon ¢fradšwj, ™peˆ oÙk ™f£mhn ·igwsšmen œmphj, ¢ll' ™pÒmhn s£koj oon œcwn kaˆ zîma faeinÒn. ¢ll' Óte d¾ tr…ca nuktÕj œhn, met¦ d' ¥stra beb»kei, kaˆ tÒt' ™gën 'OdusÁa proshÚdwn ™ggÝj ™Ònta ¢gkîni nÚxaj: Ð d' ¥r' ™mmapšwj Øp£kouse: 'diogenj Laerti£dh, polum»can' 'Odusseà, oÜ toi œti zwo‹si metšssomai, ¢ll£ me ce‹ma d£mnatai: oÙ g¦r œcw cla‹nan: par£ m' ½pafe da…mwn o„oc…twn' ‡menai: nàn d' oÙkšti fukt¦ pšlontai.' ìj ™f£mhn, Ð d' œpeita nÒon scšqe tÒnd' ™nˆ qumù, oŒoj ke‹noj œhn bouleušmen ºd m£cesqai: fqegx£menoj d' Ñl…gV Ñp… me prÕj màqon œeipe: 's…ga nàn, m» t…j seu 'Acaiîn ¥lloj ¢koÚsV.' Ã, kaˆ ™p' ¢gkînoj kefal¾n scšqen epš te màqon: 'klàte, f…loi: qe‹Òj moi ™nÚpnion Ãlqen Ôneiroj. l…hn g¦r nhîn ˜k¦j ½lqomen. ¢ll£ tij e‡h e„pe‹n 'AtredV 'Agamšmnoni, poimšni laîn, e„ plšonaj par¦ naàfin ™potrÚneie nšesqai.' ìj œfat', ðrto d' œpeita QÒaj, 'Andra…monoj uƒÒj, karpal…mwj, ¢pÕ d cla‹nan b£le foinikÒessan, bÁ d qšein ™pˆ nÁaj: ™gë d' ™nˆ e†mati ke…nou ke…mhn ¢spas…wj, f£e d crusÒqronoj 'Hèj. ìj nàn ¹bèoimi b…h tš moi œmpedoj e‡h: do…h kšn tij cla‹nan ™nˆ staqmo‹si suforbîn, ¢mfÒteron, filÒthti kaˆ a„dҎ fwtÕj ™Áoj:

ODISEEA. CÂNTUL XIV Dar toþi ceilalþi aveau suman ºi hainã ªi liniºtiþi dormeau cu spete-ascunse Sub pavãzã. Eu singur la plecare Lãsai la soþi sumanul meu ca prostul, Cãci nu gândeam de loc sã-mi fie rece ªi-naintai aºa numai cu scutul ªi-ncins cu-a lui curea scânteietoare. Dar când fu straj-a treia peste noapte ªi stelele-asfinþirã, eu cu cotul Trezind de lângã mine pe Ulise, Aºa-i zisei, el m-auzi deodatã: «Tu, fiu de viþã naltã al lui Laerte, Preaiscusite, meºtere Ulise, M-am dus pe copcã, frigul mã omoarã Cãci n-am sumanul; mã împinse naiba Sã viu aºa-mbrãcat numai c-o hainã, Nu-i chip de-acuma sã mai scap cu zile». Aºa-i zisei, iar el, ca om destoinic La sfat ºi-n luptã, iscodi un mijloc Pe loc ºi-ncet îmi zise: «Taci acuma, Sã nu te-audã careva de-ai noºtri ». Apoi grãi, în cot proptindu-ºi capul: «Prieteni, ascultaþi. Veni la mine, Pe când dormeam, un vis de sus. Cãci tare De tabãrã ne-am depãrtat. Deci meargã Sã spuie cineva lui Agamemnon, Pãstorul oastei, sã trimitã oameni Mai mulþi.» Cum zise el, ºi sare Toas, Al lui Andrèmon fiu, grãbit ºi scoate Sumanul porfiriu ºi dã o fugã Spre tabãrã. Eu bucuros iau straiul Lui Toas ºi mã culc ºi-adorm sub dânsul În tihnã pânã-n ziuã. Cum nu-s tânãr ªi zdravãn ca atunci! Mi-ar da, vezi bine, Un þol vreun porcar din cei din staul Din dragoste ºi cinste pentr-un astfel De om voinic. Acum însã cu toþii

585

660

665

670

675

680

685

690

586

510

515

520

525

530

ODUSSEAIS. X nàn dš m' ¢tim£zousi kak¦ cro e†mat' œconta.” tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfhj, EÜmaie subîta: „ð gšron, anoj mšn toi ¢mÚmwn, Ön katšlexaj, oÙdš t… pw par¦ mo‹ran œpoj nhkerdj œeipej: tî oÜt' ™sqÁtoj deu»seai oÜte teu ¥llou, ïn ™pšoic' ƒkšthn talape…rion ¢nti£santa, nàn: ¢t¦r ºîqšn ge t¦ s¦ ·£kea dnopal…xeij. oÙ g¦r pollaˆ cla‹nai ™phmoibo… te citînej ™nq£de ›nnusqai, m…a d' o‡h fwtˆ ˜k£stJ. [aÙt¦r ™p¾n œlqVsin 'OdussÁoj f…loj uƒÒj, ke‹nÒj se cla‹n£n te citîn£ te e†mata ›ssei, pšmyei d', ÓppV se krad…h qumÒj te keleÚei.”] ìj e„pën ¢nÒrouse, t…qei d' ¥ra oƒ purÕj ™ggÝj eÙn»n, ™n d' яwn te kaˆ a„gîn dšrmat' œballen. œnq' 'OduseÝj katšlekt'. ™pˆ d cla‹nan b£len aÙtù pukn¾n kaˆ meg£lhn, ¼ oƒ parakšsket' ¢moib¦j ›nnusqai, Óte tij ceimën œkpagloj Ôroito. ìj Ð mn œnq' 'OduseÝj koim»sato, toˆ d par' aÙtÕn ¥ndrej koim»santo nehn…ai. oÙd subètV ¼ndanen aÙtÒqi ko‹toj, Øîn ¥po koimhqÁnai, ¢ll' Ó g' ¥r' œxw „ën Ðpl…zeto: ca‹re d' 'OdusseÚj, Ótti ·£ oƒ biÒtou perik»deto nÒsfin ™Òntoj. prîton mn x…foj ÑxÝ perˆ stibaro‹j b£let' êmoij, ¢mfˆ d cla‹nan ™šssat', ¢lex£nemon m£la pukn»n, ¨n d n£khn ›let' a„gÕj ™ãtrefšoj meg£loio, e†leto d' ÑxÝn ¥konta, kunîn ¢lktÁra kaˆ ¢ndrîn. bÁ d' ‡menai ke…wn, Óqi per sÚej ¢rgiÒdontej pštrV Ûpo glafurÍ eádon, boršw Øp' „wgÍ.

ODISEEA. CÂNTUL XIV Mã nesocot, cãci port rupturi pe mine.” Eumeu îi zise: „Moºule, vorbit-ai Frumos de tot; nimica fãrã cale ªi de prisos n-ai spus. Avea-vei darã ªi haine ce pofteºti ºi toate cele Ce se cuvin unui sãrman ce vine Jãluitor. Dar mâne dimineaþã Din nou rãmâi cu zdrenþele pe tine. Cãci n-avem multe haine-aici ºi sarici De primenit; tot insul are una. Dar las’ cã vine fiul lui Ulise ªi el îþi dã ºi sàricã ºi hainã ªi are sã te-ndrepte unde-þi place.” ªi dupã ce vorbi aºa, se scoalã ªi pe la vatrã aºazã pat ºi-aºterne Deasupra-i blãni de caprã ºi de oaie, ªi-Ulise-n pat se culcã; peste dânsul, Porcarul zvârle-un þol mai gros ºi mare Ce el l-avea de schimb pe vreme asprã. Aºa dormi Ulise ºi pe-aproape Dormirã ºi ceilalþi pãstori mai tineri. Porcarul însã nu vru sã se culce Pe stratul lui, departe de-a lui turmã, Ci merse-afarã înarmat sã doarmã. Se-nveseli Ulise, cã de-avutu-i Cãta porcaru-n lipsa lui de-acasã. Întâi îºi prinse sabia-ascuþitã Pe umerii vânjoºi, apoi îºi puse Sumanul gros ºi bun la vânt, ºi-asupra-i Cojoc de caprã mare ºi-ncãlatã, Apoi luând o lance þuguiatã, Cu care s-apãra de câni ºi oameni, El merse sã se culce unde porcii Dormeau sub stânci, la loc ferit de Crivãþ.

587 695

700

705

710

715

720

725

ODUSSEIAS O

5

10

15

20

`H d' e„j eÙrÚcoron Lakeda…mona Pall¦j 'Aq»nh õcet', 'OdussÁoj megaqÚmou fa…dimon uƒÕn nÒstou Øpomn»sousa kaˆ Ñtrunšousa nšesqai. eáre d Thlšmacon kaˆ Nšstoroj ¢glaÕn uƒÕn eÛdont' ™n prodÒmJ Menel£ou kudal…moio, à toi Nestor…dhn malakù dedmhmšnon ÛpnJ: Thlšmacon d' oÙc Ûpnoj œce glukÚj, ¢ll' ™nˆ qumù nÚkta di' ¢mbros…hn meled»mata patrÕj œgeiren. ¢gcoà d' ƒstamšnh prosšfh glaukîpij 'Aq»nh: „Thlšmac', oÙkšti kal¦ dÒmwn ¥po tÁl' ¢l£lhsai, kt»mat£ te prolipën ¥ndraj t' ™n so‹si dÒmoisin oÛtw Øperfi£louj: m» toi kat¦ p£nta f£gwsi kt»mata dass£menoi, sÝ d thãs…hn ÐdÕn œlqVj. ¢ll' Ôtrune t£cista bo¾n ¢gaqÕn Menšlaon pempšmen, Ôfr' œti o‡koi ¢mÚmona mhtšra tštmVj. ½dh g£r ·a pat»r te kas…gnhto… te kšlontai EÙrum£cJ g»masqai: Ð g¦r perib£llei ¤pantaj mnhstÁraj dèroisi kaˆ ™xèfellen œedna: m» nÚ ti seà ¢škhti dÒmwn ™k ktÁma fšrhtai. osqa g¦r oŒoj qumÕj ™nˆ st»qessi gunaikÒj: ke…nou boÚletai okon Ñfšllein, Ój ken Ñpu…V, pa…dwn d protšrwn kaˆ kourid…oio f…loio oÙkšti mšmnhtai teqnhÒtoj oÙd metall´. ¢ll¦ sÚ g' ™lqën aÙtÕj ™pitršyeiaj ›kasta,

Cântul XV

Minerv-atunci se coborî în largul Lacedemòn la fiul lui Ulise Ca sã-i aduc-aminte, sã-l îndemne Napoi sã plece-acasã. ªi zeiþa Gãsi pe Telemah ºi pe-al lui Nestor Fecior dormind într-un pridvor la curtea Lui Menelau slãvitul. Numai fiul Lui Nestor moleºit dormea în tihnã; Pe Telemah somn dulce nu-l mai prinse, Trezit fiind în umbra nopþii nalte De-a tatãlui sãu grijã. Stând aproape, Minerva cea cu ochi albaºtri-i zise: „Nu-i bine-acum, o, Telemah, departe De casã sã te porþi, sã laºi pe-acolo ªi averea-þi ºi bãrbaþi fãrã ruºine. Mã tem cã þi-or mânca averea toatã ªi-or împãrþi-o între ei, ºi drumul Þi-ar fi-n zadar. Deci hai mai iute cere Lui Menelau viteazul sã te lase Sã pleci, ca tot sã mai gãseºti acasã Pe maica-þi neasemuitã. Aflã Cã o silesc ºi tatãl sãu ºi fraþii Sã ia de soþ pe Evrimahos, fiindcã E cel mai darnic peþitor ºi-ntrece Pe toþi cu zestrea-i datã. Mi-e ca dânsa Sã nu-þi ia peste voia ta de-acasã Ceva din bunuri. ªtii cum e femeia, Ea cautã mai de folos sã fie La casa celui care-o ia pe dânsa ªi nici nu vrea sã ºtie, nici îi pasã De rãposatu-i soþ ºi de copiii

5

10

15

20

25

30

590 25

30

35

40

45

50

OD USSEAIS. O dmJ£wn ¼ t…j toi ¢r…sth fa…netai enai, e„j Ó kš toi f»nwsi qeoˆ kudr¾n par£koitin. ¥llo dš to… ti œpoj ™ršw, sÝ d sÚnqeo qumù. mnhst»rwn s' ™pithdj ¢ristÁej locÒwsin ™n porqmù 'Iq£khj te S£moiÒ te paipalošsshj ƒšmenoi kte‹nai, prˆn patr…da ga‹an ƒkšsqai. ¢ll¦ t£ g' oÙk яw: prˆn ka… tina ga‹a kaqšxei ¢ndrîn mnhst»rwn, o† toi b…oton katšdousin. ¢ll¦ ˜k¦j n»swn ¢pšcein eÙergša nÁa, nuktˆ d' Ðmîj ple…ein: pšmyei dš toi oâron Ôpisqen ¢qan£twn Ój t…j se ful£ssei te ·Úeta… te. aÙt¦r ™p¾n prèthn ¢kt¾n 'Iq£khj ¢f…khai, nÁa mn ™j pÒlin Ñtrànai kaˆ p£ntaj ˜ta…rouj, aÙtÕj d prètista subèthn e„safikšsqai, Ój toi Øîn ™p…ouroj, Ðmîj dš toi ½pia oden. œnqa d nÚkt' ¢šsai: tÕn d' Ñtrànai pÒlin e‡sw ¢ggel…hn ™ršonta per…froni Phnelope…V, oÛnek£ oƒ sîj ™ssi kaˆ ™k PÚlou e„l»louqaj.” ¹ mn ¥r' ìj e„poàs' ¢pšbh prÕj makrÕn ”Olumpon, aÙt¦r Ð Nestor…dhn ™x ¹dšoj Ûpnou œgeire l¦x podˆ kin»saj, ka… min prÕj màqon œeipen: „œgreo, Nestor…dh Peis…strate: mènucaj †ppouj zeàxon Øf' ¤rmat' ¥gwn, Ôfra pr»sswmen Ðdo‹o.” tÕn d' aâ Nestor…dhj Peis…stratoj ¢nt…on hÜda: „Thlšmac', oÜ pwj œstin, ™peigomšnouj per Ðdo‹o, nÚkta di¦ dnofer¾n ™l£an: t£ca d' œssetai ºèj. ¢ll¦ mšn', e„j Ó ke dîra fšrwn ™pid…fria q»V ¼rwj 'Atredhj, dourikleitÕj Menšlaoj,

ODISEEA. CÂNTUL XV Nãscuþi nainte. Du-te dar ºi-ncrede Averea ta femeii care-þi pare Cã-i cea mai cu credinþã, pân’ce zeii Þi-or scoate-n cale vrednica soþie. Mai am încã un sfat sã-þi dau, ia seama. Pe la strâmtoarea cea dintre Itaca ªi stâncile din Samos stau la pândã Fruntaºii peþitori ca sã te-omoare Nainte de sosirea ta în þarã. Dar nu cred c-au sã poatã, ba pãmântul Îi va-nghiþi pe ei, pe ticãloºii Ce-þi toacã moºtenirea. Deci abate-þi Corabia cea bunã de la malul Ostroavelor, cãlãtoreºte noaptea. Prielnic vânt îþi va sufla din urmã Un zeu care vegheazã ºi te-ajutã. Când vei sosi la malul þãrii tale, Corabia ºi oamenii sloboade-i Sã meargã spre cetate, tu ia drumul ªi du-te mai întâi pe la pãstorul Care-þi pãzeºte porcii ºi þi-e omul Mai credincios. Petrece-acolo noaptea ªi mânã-l la oraº sã înºtiinþeze Pe buna Penelopa ca sã ºtie Cã tu venit-ai sãnãtos din Pilos”. Aºa vorbind, ea în Olimp se-ntoarse. Iar Telemah trezi atunci pe fiul Lui Nestor c-o bleandã din picior ºi-i zise: „Scoal’, Pisistrat, ºi-nhamã telegarii La carul lor, sã ne vedem de cale”. Rãspunse Pisistrat Nestorianul: „Oricât, o, Telemah, grãbit ni-i drumul, Nu-i chip sã mergem noaptea pe-ntuneric. Curând miji-vor zori. Aºteaptã darã Întâi s-aducã-Atrid ºi-n car sã-þi puie Din parte-i daruri scumpe ºi cu vorbe

591

35

40

45

50

55

60

65

592

55

60

65

70

75

80

OD USSEAIS. O kaˆ mÚqois' ¢gano‹si paraud»saj ¢popšmyV. toà g£r te xe‹noj mimnÇsketai ½mata p£nta ¢ndrÕj xeinodÒkou, Ój ken filÒthta par£scV.” ìj œfat', aÙt…ka d crusÒqronoj ½luqen 'Hèj. ¢gc…molon dš sf' Ãlqe bo¾n ¢gaqÕj Menšlaoj, ¢nst¦j ™x eÙnÁj, `Elšnhj p£ra kallikÒmoio. tÕn d' æj oân ™nÒhsen 'OdussÁoj f…loj uƒÒj, spercÒmenÒj ·a citîna perˆ cro sigalÒenta dànen kaˆ mšga f©roj ™pˆ stibaro‹j b£let' êmoij ¼rwj, bÁ d qÚraze, parist£menoj d proshÚda [Thlšmacoj, f…loj uƒÕj 'OdussÁoj qe…oio:] „'Atredh Menšlae diotrefšj, Ôrcame laîn, ½dh nàn m' ¢pÒpempe f…lhn ™j patr…da ga‹an: ½dh g£r moi qumÕj ™šldetai o‡kad' ƒkšsqai.” tÕn d' ºme…bet' œpeita bo¾n ¢gaqÕj Menšlaoj: „Thlšmac', oÜ t… s' ™gè ge polÝn crÒnon ™nq£d' ™rÚxw ƒšmenon nÒstoio: nemessîmai d kaˆ ¥llJ ¢ndrˆ xeinodÒkJ, Ój k' œxoca mn filšVsin, œxoca d' ™cqa…rVsin: ¢me…nw d' a‡sima p£nta. sÒn toi kakÒn ™sq', Ój t' oÙk ™qšlonta nšesqai xe‹non ™potrÚnV kaˆ Öj ™ssÚmenon katerÚkV. [cr¾ xe‹non pareÒnta file‹n, ™qšlonta d pšmpein.] ¢ll¦ mšn', e„j Ó ke dîra fšrwn ™pid…fria qe…w kal£, sÝ d' Ñfqalmo‹sin ‡dVj, e‡pw d gunaixˆ de‹pnon ™nˆ meg£roij tetuke‹n ¤lij œndon ™Òntwn. ¢mfÒteron, kàdÒj te kaˆ ¢glah kaˆ Ôneiar, deipn»santaj ‡men poll¾n ™p' ¢pe…rona ga‹an. e„ d' ™qšleij trafqÁnai ¢n' `Ell£da kaˆ mšson ”Argoj,

ODISEEA. CÂNTUL XV Prieteneºti sã te petreacã dânsul, Cãci oaspele mereu ºi-aduce-aminte De gazda care dragoste i-aratã.” Abia grãi ºi zorii se ivirã. S-apropie de dânºii Menelaos Sculându-se din pat, de la nevasta-i Elena cea cu pãr de aur. Grabnic, Cum îl simþi, feciorul lui Ulise Pe el îºi puse-o hainã sclipitoare ªi-ºi aruncã pe umerii cei zdraveni Un lung veºmânt; ieºi de-acolo, merse Spre domnitor ºi-i zise-aºa flãcãul: „Mãrite-Atride Menelaos doamne, Dã-mi voie ca sã plec de-acum în þarã, Mi-e tare dor sã mã întorn acasã”. Iar el rãspunse: „Telemah, din parte-mi Eu nu te mai opresc aci pe tine, De vrei sã pleci. Ba chiar m-ar prinde ciuda Pe gazda care-n dragoste ºi-n urã E prea pornit ºi n-are vro mãsurã: Mai bine-i când e cumpãnã la toate. E deopotrivã rãu sã-ndemni pe-un oaspe Sã plece peste voie sau sã-mpiedici Pe cel grãbit cât stã la tine. Catã Sã þii la oaspe ºi sã-l laºi sã plece Când ar pofti. Ci stai pân-oi aduce ªi-n carul tãu voi pune scumpe daruri Ca sã le vezi cu ochii, pân-oi spune Femeilor s-aºeze ospãþu-n salã Din ce avem de-ajuns pãstrate-n casã. Dar e frumos, cinstit ºi-þi prinde bine Sã stai întâi la masã, ºi pe urmã Sã-ncepi cãlãtoria pe pãmântul Nemãsurat de-ntins. Iar dacã-þi place Prin Argos s-o apuci ºi prin Helada,

593

70

75

80

85

90

95

100

594

85

90

95

100

105

OD USSEAIS. O Ôfra toi aÙtÕj ›pwmai, ØpozeÚxw dš toi †ppouj, ¥stea d' ¢nqrèpwn ¹g»somai: oÙdš tij ¼meaj aÜtwj ¢ppšmyei, dèsei dš te ›n ge fšresqai, ºš tina tripÒdwn eÙc£lkwn º leb»twn º dÚ' ¹miÒnouj º crÚseion ¥leison.” tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: „'Atredh Menšlae diotrefšj, Ôrcame laîn, boÚlomai ½dh ne‹sqai ™f' ¹mšter': oÙ g¦r Ôpisqen oâron „ën katšleipon ™pˆ kte£tessin ™mo‹si: m¾ patšr' ¢nt…qeon diz»menoj aÙtÕj Ôlwmai, ½ t… moi ™k meg£rwn keim»lion ™sqlÕn Ôlhtai.” aÙt¦r ™peˆ tÒ g' ¥kouse bo¾n ¢gaqÕj Menšlaoj, aÙt…k' ¥r' Î ¢lÒcJ ºd dmJÍsi kšleuse de‹pnon ™nˆ meg£roij tetuke‹n ¤lij œndon ™Òntwn. ¢gc…molon dš oƒ Ãlqe Bohqodhj 'EtewneÚj, ¢nst¦j ™x eÙnÁj, ™peˆ oÙ polÝ na‹en ¢p' aÙtoà: tÕn pàr kÁai ¥nwge bo¾n ¢gaqÕj Menšlaoj ÑptÁsa… te kreîn: Ð d' ¥r' oÙk ¢p…qhsen ¢koÚsaj. aÙtÕj d' ™j q£lamon kateb»seto khèenta, oÙk ooj, ¤ma tù g' `Elšnh k…e kaˆ Megapšnqhj. ¢ll' Óte d» ·' †kan', Óqi oƒ keim»lia ke‹to, 'Atredhj mn œpeita dšpaj l£ben ¢mfikÚpellon, uƒÕn d krhtÁra fšrein Megapšnqe' ¥nwgen ¢rgÚreon: `Elšnh d par…stato fwriamo‹sin, œnq' œsan oƒ pšploi pampo…kiloi, oÞj k£men aÙt». tîn ›n' ¢eiramšnh `Elšnh fšre, d‹a gunaikîn, Öj k£llistoj œhn poik…lmasin ºd mšgistoj, ¢st¾r d' ìj ¢pšlampen: œkeito d ne…atoj ¥llwn.

ODISEEA. CÂNTUL XV Pun ham la cai ºi însumi vin cu tine; Te duc în lume prin oraºe. Nimeni Pe noi n-o sã ne lase la plecare Nedãruiþi. O sã ne dea s-aducem Mãcar un dar, vrun triped de aramã Vrun vas, doi telegari, vrun tas de aur.” Iar chibzuitul Telemah rãspunse: „Mãrite doamne-Atride Menelaos, Voi sã mã-ntorn acum la mine-acasã, Cãci la plecare nu lãsai pe nimeni De pazã pentru bunurile mele. Mã tem cã tot umblând sã-mi cat pe tata, Sã nu pier însumi eu, sau de la mine Din casa mea tot rostul sã nu-mi piarã.” Cum auzi acestea, Menelaos Nevestei ºi femeilor deodatã Orândui s-aºeze-ospãþ în salã Din ce aveau de-ajuns pãstrate-n casã. Sculat din pat, veni atunci la dânsul Eteoneu, feciorul lui Boetos, Cãci el ºi-avea ºederea mai aproape. Pe dânsul îl grãbi s-aprindã focul, Sã frigã carnea; sluga se supuse. ªi el se pogorî într-o cãmarã Cu bun miros, nu singur, ci-mpreunã Cu fiul Megapent ºi cu Elena. Sosind pe unde-avea el lucruri scumpe, Atrid luã dintre odoare-o cupã Cu douã toarte; fiului sãu spuse Sã ia un vas de-argint. Elena stete Pe lângã lãzi, pe unde-au fost tot felul De þesãturi, cu mâna ei lucrate. Dintr-însele luã atunci ea, zâna Între femei, o pânzã, cea mai mare ªi mai frumoasã în alesãturã, ªi care strãlucea ca un luceafãr ªi se afla sub clit în fundul lãzii.

595

105

110

115

120

125

130

135

596

110

115

120

125

130

135

OD USSEAIS. O b¦n d' „šnai protšrw di¦ dèmatoj, eŒoj †konto Thlšmacon: tÕn d prosšfh xanqÕj Menšlaoj: „Thlšmac', à toi nÒston, Ópwj fresˆ sÍsi menoin´j, éj toi ZeÝj telšseien, ™r…gdoupoj pÒsij “Hrhj. dèrwn d', Óss' ™n ™mù o‡kJ keim»lia ke‹tai, dèsw Ö k£lliston kaˆ timhšstatÒn ™sti. dèsw toi krhtÁra tetugmšnon: ¢rgÚreoj d œstin ¤paj, crusù d' ™pˆ ce…lea kekr£antai, œrgon d' `Hfa…stoio: pÒren dš ˜ Fa…dimoj ¼rwj, Sidon…wn basileÚj, Óq' ˜Õj dÒmoj ¢mfek£luye ke‹sš me nost»santa: ten d' ™qšlw tÒd' Ñp£ssai.” ìj e„pën ™n cersˆ t…qei dšpaj ¢mfikÚpellon ¼rwj 'Atredhj: Ð d' ¥ra krhtÁra faeinÕn qÁk' aÙtoà prop£roiqe fšrwn kraterÕj Megapšnqhj, ¢rgÚreon: `Elšnh d par…stato kallip£rVoj pšplon œcous' ™n cers…n, œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmaze: „dîrÒn toi kaˆ ™gè, tšknon f…le, toàto d…dwmi, mnÁm' `Elšnhj ceirîn, poluhr£tou ™j g£mou érhn, sÍ ¢lÒcJ foršein: te‹oj d f…lV par¦ mhtrˆ ke‹sqai ™nˆ meg£rJ. sÝ dš moi ca…rwn ¢f…koio okon ™ãkt…menon kaˆ s¾n ™j patr…da ga‹an.” ìj e„poàs' ™n cersˆ t…qei, Ð d' ™dšxato ca…rwn. kaˆ t¦ mn ™j pe…rinqa t…qei Peis…stratoj ¼rwj dex£menoj, kaˆ p£nta ˜ù qh»sato qumù: toÝj d' Ãge prÕj dîma k£rh xanqÕj Menšlaoj. ˜zšsqhn d' ¥r' œpeita kat¦ klismoÚj te qrÒnouj te. cšrniba d' ¢mf…poloj procÒJ ™pšceue fšrousa kalÍ cruse…V, Øpr ¢rguršoio lšbhtoj,

ODISEEA. CÂNTUL XV Ei merserã prin casã dup-aceea La Telemah, ºi-i zise Menelaos: „Dea Dumnezeu, o, Telemah, sã-þi fie Întoarcerea cum o doreºti din suflet! Din câte-odoare am la mine-n casã Þi-oi face darul cel mai scump ºi mândru: Acest ulcior lucrat cu mãiestrie, Întreg de-argint cu buzele-aurite, Lucrarea lui Vulcan. Mi-l dete mie Fedim rãzboinicul vestit ºi craiul Sidonului, când eu trecui pe-acolo La-ntorsul meu. Cu drag þi-l dãrui þie.” Zicând aºa el îi direse cupa Cu douã torþi; voinicul Megapentes Îi puse-n faþã-i aducând luciosul Ulcior de-argint. Elena-mbujorata S-apropie de el cu þesãtura ªi-l agrãi: „ªi eu þi-oi face darul Acesta, fãtul meu, spre amintire Din lucrurile mele, ca din parte-þi Sã-l dai de ziua nunþii mult-dorite Miresei tale. Pân-atunci sã steie Pãstrat la maica-þi dulce-n vistierie. Urez ca tu s-ajungi cu bucurie La casa ta ºi-n þara ta iubitã.” Aºa grãind, îi puse daru-n mânã. El vesel îl primi. Luã feciorul Lui Nestor aste bunuri ºi le strânse În coºul de la car privind la toate Înminunat. Bãlanul Menelaos Pe amândoi feciorii-i duse-n salã, ªezurã-acolo-n scaune ºi-n jeþuri. Aduse apã de spãlat pe mânã O fatã, în frumos ibric de aur, Pe un lighean de-argint, ca sã se spele

597 140

145

150

155

160

165

170

598

140

145

150

155

160

OD USSEAIS. O n…yasqai: par¦ d xest¾n ™t£nusse tr£pezan. s‹ton d' a„do…h tam…h paršqhke fšrousa, [e‡data pÒll' ™piqe‹sa, carizomšnh pareÒntwn:] p¦r d Bohqodhj krša da…eto kaˆ nšme mo…raj: o„nocÒei d' uƒÕj Menel£ou kudal…moio. oƒ d' ™p' Ñne…aq' ˜to‹ma proke…mena ce‹raj ‡allon. aÙt¦r ™peˆ pÒsioj kaˆ ™dhtÚoj ™x œron ›nto, d¾ tÒte Thlšmacoj kaˆ Nšstoroj ¢glaÕj uƒÕj †ppouj t' ™zeÚgnunt' ¢n£ q' ¤rmata poik…l' œbainon, ™k d' œlasan proqÚroio kaˆ a„qoÚshj ™ridoÚpou. toÝj d met' 'Atredhj œkie xanqÕj Menšlaoj, onon œcwn ™n ceirˆ mel…frona dexiterÁfi, ™n dšpaŽ crusšJ, Ôfra le…yante kio…thn. stÁ d' †ppwn prop£roiqe, dediskÒmenoj d proshÚda: „ca…reton, ð koÚrw, kaˆ Nšstori poimšni laîn e„pe‹n: à g¦r ™mo… ge pat¾r ìj ½pioj Ãen, eŒoj ™nˆ Tro…V polem…zomen uŒej 'Acaiîn.” tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: „kaˆ l…hn ke…nJ ge, diotrefšj, æj ¢goreÚeij, p£nta t£d' ™lqÒntej katalšxomen. aŠ g¦r ™gën ìj nost»saj 'Iq£khnde kicën 'OdusÁ' ™nˆ o‡kJ e‡poim', æj par¦ se‹o tucën filÒthtoj ¡p£shj œrcomai, aÙt¦r ¥gw keim»lia poll¦ kaˆ ™sql£.” ìj ¥ra oƒ e„pÒnti ™pšptato dexiÕj Ôrnij, a„etÕj ¢rg¾n cÁna fšrwn ÑnÚcessi pšlwron, ¼meron ™x aÙlÁj: oƒ d' „Úzontej ›ponto ¢nšrej ºd guna‹kej: Ð dš sfisin ™ggÚqen ™lqën dexiÕj ½Žxe prÒsq' †ppwn. oƒ d „dÒntej

ODISEEA. CÂNTUL XV

599

ªi le întinse o masã lustruitã. Apoi cinstita chelãriþã-aduse ªi dete pâne ºi bucate multe, Poftindu-le din tot ce-aveau pãstrate. Tãie fripturã fiul lui Boetos ªi le-mpãrþi câte-o bucatã; fiul Lui Menelau turnã în cupe vinul. Iar când de-ajuns mâncarã ºi bãurã, Legarã caii Telemah ºi fãtul Lui Nestor, carul zugrãvit suirã, Trecurã-ndatã poarta cu pridvorul Rãsunãtor. A mers cu ei ºi-Atride, În dreapta lui þiind o cupã de-aur Cu vin desfãtãtor, ca la plecare Sã-nchine paos ei. ªi stând naintea Telegii lor, urã amândurora: „Noroc, bãieþi, ºi-nchinãciune spuneþi Lui Nestor, care bun ca un pãrinte Mi-a fost întotdeauna câtã vreme Ne-am rãzboit la Troia noi aheii!” Iar cumpãnitul Telemah rãspunse: „I-om spune-aºa cum zici tu, preamãrite, Când vom sosi la el. S-ajute zeii S-ajung în þarã ºi sã pot spune-acasã, Gãsind pe tatãl meu, cã de la tine Mã-ntorc ºi-avut-am parte de tot felul De semne de iubire ºi-o grãmadã De preþuite-odoare.” Asta zise, ªi de la dreapta lui zburã un vultur Þinând în gheare-un alb gâscan nãmornic ªi blând, rãpit de undeva din curte. Bãrbaþi, femei îl urmãreau pe vultur Cu þipete, dar el în zbor din dreapta S-apropie de gloatã, dete fuga Naintea telegarilor. Voinicii

175

180

185

190

195

200

205

600 165

170

175

180

185

190

OD USSEAIS. O g»qhsan, kaˆ p©sin ™nˆ fresˆ qumÕj „£nqh. to‹si d Nestor…dhj Peis…stratoj ½rceto mÚqwn: „fr£zeo d», Menšlae diotrefšj, Ôrcame laîn, À nîŽn tÒd' œfhne qeÕj tšraj Ãe soˆ aÙtù.” ìj f£to, merm»rixe d' ¢rhfiloj Menšlaoj, Óppwj oƒ kat¦ mo‹ran Øpokr…naito no»saj. tÕn d' `Elšnh tanÚpeploj Øpofqamšnh f£to màqon: „klàtš meu: aÙt¦r ™gë manteÚsomai, æj ™nˆ qumù ¢q£natoi b£llousi kaˆ æj telšesqai яw. æj Óde cÁn' ¼rpax' ¢titallomšnhn ™nˆ o‡kJ ™lqën ™x Ôreoj, Óqi oƒ gene» te tÒkoj te, ìj 'OduseÝj kak¦ poll¦ paqën kaˆ pÒll' ™palhqeˆj o‡kade nost»sei kaˆ te…setai: º kaˆ ½dh o‡koi, ¢t¦r mnhstÁrsi kakÕn p£ntessi futeÚei.” t¾n d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: „oÛtw nàn ZeÝj qe…h, ™r…gdoupoj pÒsij “Hrhj: tî kšn toi kaˆ ke‹qi qeù ìj eÙcetoómhn.” Ã, kaˆ ™f' †ppoiŽn m£stin b£le: toˆ d m£l' ðka ½Žxan ped…onde di¦ ptÒlioj memaîtej. oƒ d panhmšrioi se‹on zugÕn ¢mfˆj œcontej. dÚsetÒ t' ºšlioj skiÒwntÒ te p©sai ¢guia…: ™j fhr¦j d' †konto DioklÁoj potˆ dîma, uƒšoj 'OrtilÒcoio, tÕn 'AlfeiÕj tške pa‹da. œnqa d nÚkt' ¥esan, Ð d to‹j p¦r xe…nia qÁken. Ãmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj, †ppouj t' ™zeÚgnunt' ¢n£ q' ¤rmata poik…l' œbainon, ™k d' œlasan proqÚroio kaˆ a„qoÚshj ™ridoÚpou:

ODISEEA. CÂNTUL XV Se-nveselirã, cum vãzurã asta, ªi prinserã curaj. Luã cuvântul ªi întrebã întâi Nestorianul: „O, doamne Menelaos, oare nouã Ni-i semnul arãtat de sus, ori þie?” Stãtu puþin pe gânduri domnitorul Ca el, luând aminte, sã rãspundã Mai nimerit. Dar i-apucã nainte Elena cea cu straiul lung ºi zise: „Luaþi aminte; voi ghici cum zeii Mã-nvaþã ºi cum cred c-are sã fie. Cum vulturul ce vine de pe plaiuri Pe unde e nãscut ºi-ºi are puii, Rãpi gâscanul cel crescut în curte, Aºa Ulise, dupã multe patimi ªi pribegii, acasã se va-ntoarce ªi crunt plãti-va. Oare ºi acuma E poate-n casa lui ºi-urzeºte moarte La peþitorii toþi.” Grãi la asta Cumintele fecior al lui Ulise: „Aºa sã dea Olimpianul, soþul Junonii, care bubuie-n vãzduhuri! Eu þie-atunci m-oi închina acasã Ca la un Dumnezeu.” La vorba asta El dete bici la cai, ºi ei de-acolo Spre câmp luarã fuga prin cetate, De râvn-aprinºi. ªi cât e ziua hamul ªi-l clãtinarã-n trapul lor nainte. Iar când apuse soarele ºi-amurgul Umbrise toate cãile, sosirã În Fera-acasã la Diocle, fiul Lui Orsiloh, nãscutul din Alfeos. Acolo înnoptaserã ºi gazda Le dete daruri scumpe de-ospeþie. A doua zi când zorile-nzorirã Trandafirii, ei înhãmarã caii ªi carul împestriþat apoi suirã,

601 210

215

220

225

230

235

240

245

602

195

200

205

210

215

OD USSEAIS. O m£stixen d' ™l£an, të d' oÙk ¢škonte petšsqhn. aya d' œpeiq' †konto PÚlou a„pÝ ptol…eqron: kaˆ tÒte Thlšmacoj prosefènee Nšstoroj uƒÒn: „Nestor…dh, pîj kšn moi ØposcÒmenoj telšseiaj màqon ™mÒn; xe‹noi d diamperj eÙcÒmeq' enai ™k patšrwn filÒthtoj, ¢t¦r kaˆ Ðm»likšj e„men: ¼de d' ÐdÕj kaˆ m©llon ÐmofrosÚnVsin ™n»sei. m» me parx ¥ge nÁa, diotrefšj, ¢ll¦ l…p' aÙtoà, m» m' Ð gšrwn ¢škonta kat£scV ú ™nˆ o‡kJ ƒšmenoj filšein: ™m d creë q©sson ƒkšsqai.” ìj f£to, Nestor…dhj d' ¥r' ˜ù sumfr£ssato qumù, Óppwj oƒ kat¦ mo‹ran ØposcÒmenoj telšseien. ïde dš oƒ fronšonti do£ssato kšrdion enai: stršy' †ppouj ™pˆ nÁa qo¾n kaˆ q‹na qal£sshj, nh d' ™nˆ prumnÍ ™xa…nuto k£llima dîra, ™sqÁta crusÒn te, t£ oƒ Menšlaoj œdwke: ka… min ™potrÚnwn œpea pterÒenta proshÚda: „spoudÍ nàn ¢n£baine kšleuš te p£ntaj ˜ta…rouj, prˆn ™m o‡kad' ƒkšsqai ¢pagge‹la… te gšronti. eâ g¦r ™gë tÒde oda kat¦ fršna kaˆ kat¦ qumÒn: oŒoj ke…nou qumÕj Øpšrbioj, oÜ se meq»sei, ¢ll' aÙtÕj kalšwn deàr' e‡setai, oÙdš › fhmi ¨y „šnai keneÒn: m£la g¦r kecolèsetai œmphj.” ìj ¥ra fwn»saj œlasen kall…tricaj †ppouj ¨y Pul…wn e„j ¥stu, qoîj d' ¥ra dèmaq' †kane. Thlšmacoj d' ˜t£roisin ™potrÚnwn ™kšleusen:

ODISEEA. CÂNTUL XV Trecurã-ndatã poarta cu pridvorul Rãsunãtor ºi caii ºfichiuirã, Iar ei zburarã plini de voie bunã. Curând sosirã la cetatea naltã, În Pilos. Zise-atunci aºa la fiul Lui Nestor, Telemah: „Nestoriene, Tu vrei sã-mi juri c-ai sã-mi faci pe voie? Ne lãudãm cã suntem buni prieteni De la pãrinþi ºi-n vârstã deopotrivã, Iar calea ce-o fãcurãm împreunã Ne va-mprieteni mai mult. Opreºte Pe-aici ºi nu mã duce mai departe De vasul meu, ca nu cumva bãtrânul Acasã peste voie-mi sã mã þie Poftindu-mã sã stau la el ca oaspe. Eu trebuie curând s-ajung în þarã.” Grãi. ªi Pisistrat gândi în sine Ce fel sã-l poatã mulþumi mai bine. ªi-n mintea lui gãsi el mai cu cale Spre malul mãrii sã-ºi abatã caii Pe unde-i fu corabia ºi-ntr-însa El puse-n partea cârmei frumuseþe De daruri, de veºminte ºi de aur Ce-i dase Menelaos, ºi cu vorba Aºa-l iuþi: „Te suie-n vas acuma Nezãbovind, zoreºte pe tovarãºi Sã pleci pânã ce n-ajung eu acasã Ca sã vestesc pe tata. Doar ºtiu bine Cã inima ºi mintea zice-n mine: Poruncitor ºi aprig cum e dânsul, Aici veni-va singur sã te cheme ªi nu te lasã. Cred cã fãrã tine Nu pleacã el ºi-a ta împotrivire Prea mult l-ar supãra.” Zicându-i asta, Asmute caii cei cu dalbe coame Spre Pilos înapoi ºi-ajunge-acasã Numaidecât. Iar Telemah, silindu-ºi

603

250

255

260

265

270

275

280

604

220

225

230

235

240

OD USSEAIS. O „™gkosme‹te t¦ teÚce', ˜ta‹roi, nh mela…nV, aÙto… t' ¢mba…nwmen, †na pr»sswmen Ðdo‹o.” ìj œfaq', oƒ d' ¥ra toà m£la mn klÚon ºd' ™p…qonto, aya d' ¥r' e‡sbainon kaˆ ™pˆ klh‹si kaq‹zon. à toi Ð mn t¦ pone‹to kaˆ eÜceto, qàe d' 'Aq»nV nh p£ra prumnÍ: scedÒqen dš oƒ ½luqen ¢n¾r thledapÒj, feÚgwn ™x ”Argeoj ¥ndra katakt£j, m£ntij: ¢t¦r gene»n ge Mel£mpodoj œkgonoj Ãen, Öj prˆn mšn pot' œnaie PÚlJ œni, mhtšri m»lwn, ¢fneiÕj Pul…oisi mšg' œxoca dèmata na…wn: d¾ tÒte g' ¥llwn dÁmon ¢f…keto, patr…da feÚgwn Nhlša te meg£qumon, ¢gauÒtaton zwÒntwn, Ój oƒ cr»mata poll¦ telesfÒron e„j ™niautÕn ece b…V. Ð d te‹oj ™nˆ meg£roij Ful£koio desmù ™n ¢rgalšJ dšdeto, kratšr' ¥lgea p£scwn e†neka NhlÁoj koÚrhj ¥thj te bare…hj, t»n oƒ ™pˆ fresˆ qÁke qe¦ dasplÁtij 'ErinÚj. ¢ll' Ð mn œkfuge kÁra kaˆ ½lase boàj ™rimÚkouj ™j PÚlon ™k Ful£khj kaˆ ™te…sato œrgon ¢eikj ¢nt…qeon NhlÁa, kasign»tJ d guna‹ka ºg£geto prÕj dèmaq': Ð d' ¥llwn †keto dÁmon, ”Argoj ™j ƒppÒboton: tÒqi g£r nÚ oƒ a‡simon Ãen naišmenai pollo‹sin ¢n£ssont' 'Arge…oisin. œnqa d' œghme guna‹ka kaˆ Øyerefj qšto dîma, ge…nato d' 'Antif£thn kaˆ M£ntion, uŒe krataiè. 'Antif£thj mn t…kten 'OŽklÁa meg£qumon,

ODISEEA. CÂNTUL XV Tovarãºii, aºa le dã poruncã: „Tovarãºi, pregãtiþi cu tot dichisul Corabia, sã ne suim într-însa ªi s-o întindem iute”. Aºa le zise; Voios îl auzirã ei ºi-ndatã Se înluntrarã ºi pe bãnci ºezurã. Aºa el se trudea. ªi-n dosul nãvii Jertfea de drum ºi se-nchina Minervei. Dar iat-atunci s-apropie de dânsul Un om fugar din Argos, de departe, Un ghicitor, care-omorâse-acolo Pe un bãrbat. El se trãgea din casa ªi neamul lui Melampus care-odatã Trãia în Pilos cel avut în turme Ca om cuprins într-o mãreaþã curte. Dar el apoi la alt popor se duse Fugind de þara lui ºi de Neleus Bãrbatul, domn slãvit ca nimeni altul, Ce-avere multã pe un an i-oprise Cu sila; iar el, pus în bente grele, Stãtu legat în casa lui Filacos ªi pãtimea nespus pentru copila Lui crai Neleu ºi-n marea lui orbire La care-l împinsese-nfricoºata Zeiþ-a rãzbunãrii. Dar el scapã De pacoste ºi turma mugitoare Spre Pilos o aduce din Filaca ªi astfel se rãstoarce de ruºinea Fãcutã de Neleu ºi însoþeºte Pe frate-sãu acasã c-o femeie; Iar dânsul pleacã-n altã þarã,-n Argos Cel pãºunat de cai. Acolo-i fuse Sortit sã se aºeze, peste mulþii Argii sã fie domn. Luând femeie El ºi-ntemeie casã naltã unde Se nasc doi fii puternici: Antifates ªi Mantiu. Antifates a fost tatãl

605

285

290

295

300

305

310

315

320

606

245

250

255

260

265

270

OD USSEAIS. O aÙt¦r 'OŽkle…hj laossÒon 'Amfi£rhon, Ön perˆ kÁri f…lei ZeÚj t' a„g…ocoj kaˆ 'ApÒllwn panto…hn filÒtht': oÙd' †keto g»raoj oÙdÒn, ¢ll' Ôlet' ™n Q»bVsi guna…wn e†neka dèrwn. toà uƒe‹j ™gšnont' 'Alkm£wn 'Amf…locÒj te. M£ntioj aâ tšketo Polufe…de£ te Kle‹tÒn te: ¢ll' à toi Kle‹ton crusÒqronoj ¼rpasen 'Hëj k£lleoj e†neka oŒo, †n' ¢qan£toisi mete…h: aÙt¦r Øpšrqumon Polufe…dea m£ntin 'ApÒllwn qÁke brotîn Ôc' ¥riston, ™peˆ q£nen 'Amfi£rhoj: Ój ·' `Uperhs…hnd' ¢pen£ssato patrˆ colwqe…j, œnq' Ó ge naiet£wn manteÚeto p©si broto‹si. toà mn ¥r' uƒÕj ™pÁlqe, QeoklÚmenoj d' Ônom' Ãen, Öj tÒte Thlem£cou pšlaj †stato: tÕn d' ™k…cane spšndont' eÙcÒmenÒn te qoÍ par¦ nh mela…nV, ka… min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚda: „ð f…l', ™pe… se qÚonta kic£nw tùd' ™nˆ cèrJ, l…ssom' Øpr qušwn kaˆ da…monoj, aÙt¦r œpeita sÁj t' aÙtoà kefalÁj kaˆ ˜ta…rwn, o† toi ›pontai, e„pš moi e„romšnJ nhmertša mhd' ™pikeÚsVj: t…j pÒqen e„j ¢ndrîn; pÒqi toi pÒlij ºd tokÁej;” tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: „toig¦r ™gè toi, xe‹ne, m£l' ¢trekšwj ¢goreÚsw. ™x 'Iq£khj gšnoj e„m…, pat¾r dš mo… ™stin 'OdusseÚj, e‡ pot' œhn: nàn d' ½dh ¢pšfqito lugrù ÑlšqrJ. toÜneka nàn ˜t£rouj te labën kaˆ nÁa mšlainan Ãlqon peusÒmenoj patrÕj d¾n o„comšnoio.” tÕn d' aâte prosšeipe QeoklÚmenoj qeoeid»j:

ODISEEA. CÂNTUL XV Lui Oicleu cel inimos, de unde Se trage Amfiaràos, care bietul, Deºi iubit de Joe ºi de-Apollon, Dar tot n-atinse pragul bãtrâneþii, Cãci a pierit la Teba dupã darul Primit de-a lui nevastã. El avut-a Ca fii pe Amfilohos ºi pe-Alcmèon. Iar Mantiu a nãscut pe Polifides, Apoi pe Cleitos, cel frumos, pe care, De frumuseþe, a zorilor zeiþã Pe tron de aur îl rãpi sã-l facã Nemuritor; viteazul Polifides Proroc a fost orânduit de-Apollon, Neîntrecut de oameni când murise Amfiarau. De ciudã pe-al sãu tatã Fugi de-acasã la Hiperesia, De unde-apoi ghicea la lumea toatã. Feciorul lui numit Teoclimènos Veni acum la Telemah pe vremea Când el pe lângã vas cu închinare ªi cu urãri de drum se pregãtise, ªi-aºa-i grãi cuvinte zburãtoare: „Prietene, fiindcã te întâmpin Jertfind în acest loc, te rog pe jertfe, Pe zeul cãrui te închini, pe tine, Pe oamenii din jurul tãu, grãieºte-mi Adevãrat ºi nu-mi ascunde, cine Eºti tu? Din ce pãrinþi? Din care þarã?” Iar chibzuitul Telemah rãspunse: „Þi-oi spune drept aºa cum e, strãine, Mi-e neamul din Itaca ºi Ulise E tatãl meu, de-a fost cumva vreodatã, Cãci el acum muri de moarte tristã. De-aceea ºi luând un vas ºi oameni Venii sã-ntreb de dusul tatã.” Zise Teoclimenos cel chipos ca zeii: „ªi eu din þarã-mi fug ºi vin la tine,

607

325

330

335

340

345

350

355

608

275

280

285

290

295

OD USSEAIS. O „oÛtw toi kaˆ ™gën ™k patr…doj, ¥ndra katakt¦j œmfulon: polloˆ d kas…gnhto… te œtai te ”Argoj ¢n' ƒppÒboton, mšga d kratšousin 'Acaiîn: tîn Øpaleu£menoj q£naton kaˆ kÁra mšlainan feÚgw, ™pe… nÚ moi asa kat' ¢nqrèpouj ¢l£lhsqai. ¢ll£ me nhÕj œfessai, ™pe… se fugën ƒkšteusa, m» me katakte…nwsi: diwkšmenai g¦r яw.” tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: „oÙ mn d» s' ™qšlont£ g' ¢pèsw nhÕj ™shj, ¢ll' ›peu: aÙt¦r ke‹qi fil»seai, oŒ£ k' œcwmen.” ìj ¥ra fwn»saj oƒ ™dšxato c£lkeon œgcoj: kaˆ tÒ g' ™p' „kriÒfin t£nusen neÕj ¢mfiel…sshj, ¨n d kaˆ aÙtÕj nhÕj ™b»seto pontopÒroio. ™n prÚmnV d' ¥r' œpeita kaqšzeto, p¦r d oŒ aÙtù eŒse QeoklÚmenon: toˆ d prumn»si' œlusan. Thlšmacoj d' ˜t£roisin ™potrÚnwn ™kšleusen Óplwn ¤ptesqai: toˆ d' ™ssumšnwj ™p…qonto. ƒstÕn d' e„l£tinon ko…lhj œntosqe mesÒdmhj stÁsan ¢e…rantej, kat¦ d protÒnoisin œdhsan, ›lkon d' ƒst…a leuk¦ ™ãstršptoisi boeàsi. to‹sin d' ‡kmenon oâron †ei glaukîpij 'Aq»nh, l£bron ™paig…zonta di' a„qšroj, Ôfra t£cista nhàj ¢nÚseie qšousa qal£sshj ¡lmurÕn Ûdwr. [b¦n d par¦ KrounoÝj kaˆ Calk…da kalliršeqron.] dÚsetÒ t' ºšlioj skiÒwntÒ te p©sai ¢guia…: ¹ d Fe¦j ™pšballen ™peigomšnh DiÕj oÜrJ, ºd par' ”Hlida d‹an, Óqi kratšousin 'Epeio….

ODISEEA. CÂNTUL XV Cãci am rãpus un om de-ai noºtri, ºi-are ªi fraþi ºi neamuri multe el în Argos Cel pãºunat de cai, ºi ei sunt foarte Puternici între-ahei. ªi fug de dânºii Ferindu-mã de-osândã ºi de moarte, Cã mi-este scris sã pribegesc în lume. Deci ia-mã-n vas, ca pe-un fugar ce-þi cade Milcuitor. Mã tem cã m-or ucide, Cã-mi pare cã sunt urmãrit.” Rãspunse Chititul Telemah: „Þi-oi face voia ªi de la vas eu nu te voi respinge. Urmeazã-mã, te-om ospãta pe-acolo Cu ce avem.” Aºa-i vorbi ºi lancea Cu vârf de-aramã i-o luã ºi-o-ntinse Pe podul ºovãielnicei corãbii. Pe urmã se sui ºi el pe vasul Drumeþ pe mare. S-aºezã spre cârmã Feciorul lui Ulise ºi pe-aproape Teoclimen. Vâslaºii dezlegarã Otgoanele ºi Telemah, zorindu-i Pe toþi, le porunci sã puie nãvii Dichisul tot. Ei s-au supus în pripã ªi ridicând catargu-l împlântarã Prin scobitura grinzii de la mijloc ªi-l cetluirã cu frânghii, lãþirã Vintrele albe prinse de curele Vârtos sucite. Zâna cu ochi lucii, Minerva, vânt prielnic le trimise ªi-l repezi nãvalnic ea din slavã, Ca vasul sã alerge cât mai iute Sã taie unda cea sãrat-a mãrii. Plutirã aºa de-a lungul pe la Crunos ªi Halchis cea cu apele frumoase. Când soarele-asfinþi ºi orice drumuri Se-ntunecarã, vasu-mpins de vântul Ajutãtor s-apropie de Fea Spre coastele Elidei, þara sfântã

609

360

365

370

375

380

385

390

610

300

305

310

315

320

OD USSEAIS. O œnqen d' aâ n»soisin ™piprošhke qoÍsin, Ðrma…nwn, ½ ken q£naton fÚgoi à ken ¡lo…h. të d' aât' ™n klis…V 'OduseÝj kaˆ d‹oj ØforbÕj dorpe…thn: par¦ dš sfin ™dÒrpeon ¢nšrej ¥lloi. aÙt¦r ™peˆ pÒsioj kaˆ ™dhtÚoj ™x œron ›nto, to‹j d' 'OduseÝj metšeipe, subètew peirht…zwn, ½ min œt' ™ndukšwj filšoi me‹na… te keleÚoi aÙtoà ™nˆ staqmù à ÑtrÚneie pÒlinde: „kškluqi nàn, EÜmaie, kaˆ ¥lloi p£ntej ˜ta‹roi: ºîqen protˆ ¥stu lila…omai ¢ponšesqai ptwceÚswn, †na m» se katatrÚcw kaˆ ˜ta…rouj. ¢ll£ moi eâ q' ØpÒqeu kaˆ ¤m' ¹gemÒn' ™sqlÕn Ôpasson, Ój kš me ke‹s' ¢g£gV: kat¦ d ptÒlin aÙtÕj ¢n£gkV pl£gxomai, a‡ kšn tij kotÚlhn kaˆ pÚrnon ÑršxV. ka… k' ™lqën prÕj dèmat' 'OdussÁoj qe…oio ¢ggel…hn e‡poimi per…froni Phnelope…V, ka… ke mnhst»ressin Øperfi£loisi mige…hn, e‡ moi de‹pnon do‹en Ñne…ata mur…' œcontej. ay£ ken eâ drèoimi met¦ sf…sin, Ótti qšloien. ™k g£r toi ™ršw, sÝ d sÚnqeo ka… meu ¥kouson: `Erme…ao ›khti diaktÒrou, Ój ·£ te p£ntwn ¢nqrèpwn œrgoisi c£rin kaˆ kàdoj Ñp£zei, drhstosÚnV oÙk ¥n moi ™r…sseie brotÕj ¥lloj, pàr t' eâ nhÁsai di£ te xÚla dan¦ ke£ssai, daitreàsa… te kaˆ ÑptÁsai kaˆ o„nocoÁsai, oŒ£ te to‹j ¢gaqo‹si paradrèwsi cšrhej.”

ODISEEA. CÂNTUL XV Unde domnesc epeii. ªi de-acolo Trecu pe la ostroave cât mai iute Feciorul lui Ulise dat pe gânduri, Cã nu ºtia de scapã el sau moare. Cina pe-atunci Ulise cu porcarul În þara lui ºi-alãturea de dânºii Cinau ceilalþi pãstori. Dar mai pe urmã, Când ei de-ajuns mâncarã ºi bãurã, Vorbind Ulise, ºi-ncercând sã vadã De vrea porcarul sã-l mai þie-n gazdã ªi stãruie-n sãlaº sã mai rãmâie Sau are sã-l îndrume spre cetate, Le zise astfel: „Ascultaþi, Eumee ªi voi ceilalþi tovarãºi! Vreau ca mâne S-o iau la drum, sã mânec spre cetate, Ca sã cerºesc, sã nu vã stau povarã Pe capul tuturor. Dar dã-mi povaþã ªi cãlãuzã bunã-n drumeþie, ªi sã mã car. Eu singur de nevoie Voi colinda cetatea sã vãd poate Mi-a-ntinde cineva vrun drob de pâne ªi vrun pahar. ªi cum ajung la casa Mãritului Ulise, sã duc veste Domniþei înþelepte ºi sã intru În cercul peþitorilor cei mândri. Mi-or da ei poate vro îmbucãturã Din multele bucate ce-au la masã. Frumos ºi harnic voi sluji la toatã Porunca lor. Cã eu þi-oi spune una, Ia seama tu ºi-ascultã: cu-ajutorul Lui Hermes, zeul sol care podoabã ªi cinste pune-n tot ce face omul, Nu-i nimeni sã mã biruie de harnic Când este vorba foc s-aprind ºi lemne Uscate sã despic, sã-mpart la masã ªi carnea sã o frig ºi vin din canã Sã torn cum fac cei mici slujind în casã

611 395

400

405

410

415

420

425

430

612 325

330

335

340

345

350

OD USSEAIS. O tÕn d mšg' Ñcq»saj prosšfhj, EÜmaie subîta: „ê moi, xe‹ne, t…h toi ™nˆ fresˆ toàto nÒhma œpleto; à sÚ ge p£gcu lila…eai aÙtÒq' Ñlšsqai, e„ d¾ mnhst»rwn ™qšleij katadànai Ómilon, tîn Ûbrij te b…h te sid»reon oÙranÕn †kei. oÜ toi toio…d' e„sˆn ØpodrhstÁrej ™ke…nwn, ¢ll¦ nšoi, cla…naj eâ eƒmšnoi ºd citînaj, a„eˆ d liparoˆ kefal¦j kaˆ kal¦ prÒswpa, o† sfin Øpodrèwsin: ™äxestoi d tr£pezai s…tou kaˆ kreiîn ºd' o‡nou bebr…qasin. ¢ll¦ mšn': oÙ g£r t…j toi ¢ni©tai pareÒnti, oÜt' ™gë oÜte tij ¥lloj ˜ta…rwn, o† moi œasin. aÙt¦r ™p¾n œlqVsin 'OdussÁoj f…loj uƒÒj, ke‹nÒj se cla‹n£n te citîn£ te e†mata ›ssei, pšmyei d' ÓppV se krad…h qumÒj te keleÚei.” tÕn d' ºme…bet' œpeita polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj: „a‡q' oÛtwj, EÜmaie, f…loj Diˆ patrˆ gšnoio æj ™mo…, Ótti m' œpausaj ¥lhj kaˆ юzÚoj a„nÁj. plagktosÚnhj d' oÙk œsti kakèteron ¥llo broto‹sin: ¢ll' ›nek' oÙlomšnhj gastrÕj kak¦ k»de' œcousin [¢nšrej, Ón tin' †khtai ¥lh kaˆ pÁma kaˆ ¥lgoj.] nàn d' ™peˆ „scan£vj me‹na… tš me ke‹non ¥nwgaj, e‡p' ¥ge moi perˆ mhtrÕj 'OdussÁoj qe…oio patrÒj q', Ön katšleipen „ën ™pˆ g»raoj oÙdù, ½ pou œti zèousin Øp' aÙg¦j ºel…oio, à ½dh teqn©si kaˆ e„n 'Adao dÒmoisi.” tÕn d' aâte prosšeipe subèthj, Ôrcamoj ¢ndrîn: „toig¦r ™gè toi, xe‹ne, m£l' ¢trekšwj ¢goreÚsw.

ODISEEA. CÂNTUL XV Pe cei mai mari.” Dar supãrat Eumeos Aºa-i grãi: „Vai, ce-þi veni, strãine? Pesemne-acolo vrei sã-þi laºi tu pielea De umbli sã te-amesteci în mulþimea De peþitori, a cãror semeþie ªi ne-nfrânare pân’la cer ajunse. Nici robii lor nu sunt aºa ca tine; Sunt tineri ºi-mbrãcaþi cu haine bune, Au pãrul dres ºi faþa lor frumoasã ªi mesele lor lucii împãnate De pâne ºi de carne ºi de vinuri. Rãmâi dar. Nu se supãrã nici unul Pe-aici de stai; nici eu, nici alt tovarãº. Iar când veni-va fiul lui Ulise, Te va-mbrãca în hainã ºi-n cãmaºã ªi te va duce-oriunde þi-ar fi voia.” Ulise mult-pãþitul îi rãspunse: „Fii drag Celui-de-sus cum mi-eºti tu mie De drag, Eumeos! Doar tu-mi puseºi capãt Nemernicirii ºi rãstriºtii grele. Nimic mai rãu decât sã fii un lainic ªi fãrã cãpãtâi. Afurisitul De pântec e de vinã cã necazuri Îndurã bietul om ce-ajunge-n lume Hoinar, lovit de soartã ºi durere. Dar dacã mã opreºti pe-aici ºi stãrui S-aºtept pe domniºorul meu, vorbeºte-mi De mama ºi de tata lui Ulise, Pe care la plecare-l pãrãsise Pe pragul bãtrâneþii. Spune-mi dacã Trãiesc ºi vãd lumina cea de soare, Ori au murit ºi sunt pe ceea lume.” Mai-marele peste porcari îi zise: „Þi-oi spune drept, aºa cum e, strãine. Mai vieþuie Laert ºi se tot roagã

613

435

440

445

450

455

460

465

614

355

360

365

370

375

OD USSEAIS. O Lašrthj mn œti zèei, Diˆ d' eÜcetai a„eˆ qumÕn ¢pÕ melšwn fq…sqai oŒs' ™n meg£roisin: ™kp£glwj g¦r paidÕj ÑdÚretai o„comšnoio kourid…hj t' ¢lÒcoio dafronoj, ¼ ˜ m£lista ½kac' ¢pofqimšnh kaˆ ™n çmù g»raŽ qÁken. ¹ d' ¥ceŽ oá paidÕj ¢pšfqito kudal…moio, leugalšJ qan£tJ, æj m¾ q£noi Ój tij ™mo… ge ™nq£de naiet£wn f…loj e‡h kaˆ f…la ›rdoi. Ôfra mn oân d¾ ke…nh œhn, ¢cšous£ per œmphj, tÒfra t… moi f…lon œske metallÁsai kaˆ ™ršsqai, oÛnek£ m' aÙt¾ qršyen ¤ma KtimšnV tanupšplJ, qugatšr' „fq…mV, t¾n Ðplot£thn tške pa…dwn: tÍ Ðmoà ™trefÒmhn, Ñl…gon dš t… m' Âsson ™t…ma. aÙt¦r ™pe… ·' ¼bhn polu»raton ƒkÒmeq' ¥mfw, t¾n mn œpeita S£mhnd' œdosan kaˆ mur…' ›lonto, aÙt¦r ™m cla‹n£n te citîn£ te e†mat' ™ke…nh kal¦ m£l' ¢mfišsasa pos…n q' Øpod»mata doàsa ¢grÒnde proalle: f…lei dš me khrÒqi m©llon. nàn d' ½dh toÚtwn ™pideÚomai: ¢ll£ moi aÙtù œrgon ¢šxousin m£karej qeo…, ú ™pim…mnw: tîn œfagÒn t' œpiÒn te kaˆ a„do…oisin œdwka. ™k d' ¥ra despo…nhj oÙ me…licÒn ™stin ¢koàsai oÜt' œpoj oÜte ti œrgon, ™peˆ kakÕn œmpesen o‡kJ, ¥ndrej Øperf…aloi: mšga d dmîej catšousin ¢nt…a despo…nhj f£sqai kaˆ ›kasta puqšsqai kaˆ fagšmen pišmen te, œpeita d ka… ti fšresqai

ODISEEA. CÂNTUL XV De Cel-de-sus sã-i ia din trup viaþa, Sã moarã-n casa lui. Grozav mai geme Jãlindu-ºi fiul dus, nevasta-i bunã, A cãrei moarte-i cãºunã otravã De-alean ºi bãtrâneþe timpurie. Iar dânsa s-a topit de moarte tristã Tânjind dupã slãvitu-i fiu. Dã, Doamne, Sfârºit aºa de crud sã n-aibã nimeni Din cei care mi-s dragi în casa asta ªi-mi fac un bine! Cât a fost în viaþã, Cu toatã-a ei mâhnire, mi-era mie Plãcut s-o-ntreb ºi sã vorbesc cu dânsa, Cã mã crescu-mpreunã cu Ctimena, Copila ei cea trupeºã, mezinã, Cu care am crescut eu împreunã, Ci n-am fost mai puþin iubit ca dânsa. Iar când ne-ajunse draga tinereþe, Pe ea o mãritarã-atunci la Same Luând comori de zestre, iar pe mine Bãtrâna mã-nþoli frumos în hainã ªi în cãmaºã,-mi dete-ncãlþãminte ªi mã trimise-apoi la þarã. Totuºi Mai tare mã iubea pe mine. Acuma De toate aceste sunt lipsit; dar zeii Cei fericiþi dau spor trudirii mele, În care stãrui ºi de unde-mi vine ªi hrana, bãutura ºi prisosul Ce-l dau la oaspeþi vrednici de cinstire. Dar nu pot eu s-aud de la stãpâna O vorbã dulce, nici sã vãd vrun bine, De când pe casa ei cãzu nãpasta, Nemernicii de peþitori. Cã tare Mai au nevoie slugile sã steie De vorbã cu stãpâna ºi sã-ntrebe De câte toate, sã mai ia mâncare ªi bãuturã, ba ºi sã mai ducã Ceva cu ei la þarã din mulþimea

615

470

475

480

485

490

495

500

616

380

385

390

395

400

405

OD USSEAIS. O ¢grÒnd', oŒ£ te qumÕn ¢eˆ dmèessin „a…nei.” tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „í pÒpoi, æj ¥ra tutqÕj ™èn, EÜmaie subîta, pollÕn ¢pepl£gcqhj sÁj patr…doj ºd tok»wn. ¢ll' ¥ge moi tÒde e„p kaˆ ¢trekšwj kat£lexon, º diepr£qeto ptÒlij ¢ndrîn eÙru£guia, Î œni naiet£aske pat¾r kaˆ pÒtnia m»thr, à sš ge mounwqšnta par' o‡esin À par¦ bousˆn ¥ndrej dusmenšej nhusˆn l£bon ºd' ™pšrassan toàd' ¢ndrÕj prÕj dèmaq', Ð d' ¥xion ðnon œdwke.” tÕn d' aâte prosšeipe subèthj, Ôrcamoj ¢ndrîn: „xe‹n', ™peˆ ¨r d¾ taàt£ m' ¢ne…reai ºd metall´j, sigÍ nàn xun…ei kaˆ tšrpeo p‹nš te onon, ¼menoj. a†de d nÚktej ¢qšsfatoi: œsti mn eÛdein, œsti d terpomšnoisin ¢koušmen: oÙdš t… se cr», prˆn érh, katalšcqai: ¢n…h kaˆ polÝj Ûpnoj. tîn d' ¥llwn Ótina krad…h kaˆ qumÕj ¢nègei, eØdštw ™xelqèn: ¤ma d' ºÒŽ fainomšnhfi deipn»saj ¤m' Ûessin ¢naktor…Vsin ˜pšsqw. nîŽ d' ™nˆ klis…V p…nontš te dainumšnw te k»desin ¢ll»lwn terpèmeqa leugalšoisi mnwomšnw: met¦ g£r te kaˆ ¥lgesi tšrpetai ¢n»r, Ój tij d¾ m£la poll¦ p£qV kaˆ pÒll' ™palhqÍ. toàto dš toi ™ršw, Ó m' ¢ne…reai ºd metall´j. nÁsÒj tij Sur…h kikl»sketai, e‡ pou ¢koÚeij, 'Ortug…hj kaqÚperqen, Óqi tropaˆ ºel…oio, oÜ ti periplhq¾j l…hn tÒson, ¢ll' ¢gaq¾ mšn, eÜbooj eÜmhloj, o„noplhq¾j polÚpuroj.

ODISEEA. CÂNTUL XV De lucruri care-i bucurã pe dânºii.” Ulise iscusitul îi rãspunse: „Vai cã de mic, porcarule Eumeos, Rãznitu-te-ai departe de-a ta þarã ªi de pãrinþi ! Dar spune-mi adevãrul: Prãdat a fost oraºul larg în uliþi Pe unde-aveau pãrinþii tãi locaºul? Sau cã, rãmas tu singur pe la turma De oi sau boi, luându-te-n corãbii Vrãjmaºii te vândurã la stãpânul Acestei case pe un preþ de seamã?” Mai-marele peste porcari rãspunse: „Fiindcã-ntrebi ºi iscodeºti, strãine ªezi liniºtit ºi-ascultã pe tãcute ªi bea voios din vin. Prea lungi acuma Sunt nopþile ºi þi-i destul rãgazul Sã dormi sau sã asculþi ºi sã te bucuri. Nu-i bine sã te culci devreme, stricã ªi multul somn. De vor ceilalþi tovarãºi, ªi au plãcere, meargã sã se culce. Dar mâne dimineaþã, din merinde Luând ceva, sã plece dupã turma De porci domneºti. Iar noi, aci-n colibã Gustând din bãuturi ºi din bucate, Sã mai petrecem pomenind trecutul De suferinþi amare. ªi-n durere Se bucurã cine-a rãbdat necazuri Prea multe ºi-a tot pribegit pe lume. De-aceea ºi-þi rãspund la întrebare: I-o insulã ce Siria se cheamã, Poate-auziºi de ea; este deasupra Ortigiei ºi soarele pe-acolo Se dã napoi. Nu-i tare locuitã, Ci-i roditoare ºi-n pãºuni mãnoasã, Bogatã-n oi ºi-n vin ºi-n grâu. Acolo

617

505

510

515

520

525

530

535

618

410

415

420

425

430

OD USSEAIS. O pe…nh d' oÜ pote dÁmon ™sšrcetai, oÙdš tij ¥llh noàsoj ™pˆ stuger¾ pšletai deilo‹si broto‹sin: ¢ll' Óte ghr£skwsi pÒlin k£ta fàl' ¢nqrèpwn, ™lqën ¢rgurÒtoxoj 'ApÒllwn 'Artšmidi xÚn, oŒs' ¢gano‹si bšlessin ™poicÒmenoj katšpefnen. œnqa dÚw pÒliej, d…ca dš sfisi p£nta dšdastai: tÍsin d' ¢mfotšrVsi pat¾r ™mÕj ™mbas…leue, Kt»sioj 'Ormen…dhj, ™pie…keloj ¢qan£toisin. œnqa d Fo…nikej nausiklutoˆ ½luqon ¥ndrej, trîktai, mur…' ¥gontej ¢qÚrmata nh mela…nV. œske d patrÕj ™mo‹o gun¾ Fo…niss' ™nˆ o‡kJ, kal» te meg£lh te kaˆ ¢gla¦ œrga „du‹a: t¾n d' ¥ra Fo…nikej polupa…paloi ºperÒpeuon. plunoÚsV tij prîta m…gh ko…lV par¦ nh eÙnÍ kaˆ filÒthti, t£ te fršnaj ºperopeÚei qhlutšrVsi gunaix…, kaˆ ¼ k' eÙergÕj œVsin. e„rèta d¾ œpeita, t…j e‡h kaˆ pÒqen œlqoi: ¹ d m£l' aÙt…ka patrÕj ™pšfraden Øyerefj dî: '™k mn Sidînoj poluc£lkou eÜcomai enai, koÚrh d' e‡m' 'ArÚbantoj ™gë ·udÕn ¢fneio‹o: ¢ll£ m' ¢n»rpaxan T£fioi lhstorej ¥ndrej ¢grÒqen ™rcomšnhn, pšrasan dš me deàr' ¢gagÒntej toàd' ¢ndrÕj prÕj dèmaq': Ð d' ¥xion ðnon œdwke.' t¾n d' aâte prosšeipen ¢n»r, Öj m…sgeto l£qrV: 'à ·£ ke nàn p£lin aâtij ¤m' ¹m‹n o‡kad' ›poio, Ôfra ‡dV patrÕj kaˆ mhtšroj Øyerefj dî aÙtoÚj t'; à g¦r œt' e„sˆ kaˆ ¢fneioˆ kalšontai.' tÕn d' aâte prosšeipe gun¾ kaˆ ¢me…beto mÚqJ:

ODISEEA. CÂNTUL XV Nici foamea nu pãtrunde, nici vreo boalã Greþoasã nu mai chinuie vreodatã Pe bieþii oameni. Dacã prin cetate Îmbãtrâneºte-un neam din ei, Apollon Venind cu arc de-argint ºi cu Diana, Blajin îi sãgeteazã ºi-i doboarã. Acolo sunt douã cetãþi, ºi toate Le-au împãrþit în douã între ele. ªi-asupra lor domnea fãlos ca zeii Pãrintele meu Ctesiu Ormenides. Venirã-atunci corãbierii meºteri, Fenicienii, hoþi mehenghi, c-o navã De jucãrele ºi de fleacuri plinã. Era în casa tatii o femeie, Fenicianã mare ºi chipoasã ªi harnicã la lucru de minune. Viclenii negustori o amãgirã. ªi unul dintre ei, când ea se duse Sã spele, în corabie-o cuprinse ªi-o drãgosti cu dragoste ce scoate Din minþi pe o femeie, suflet moale, Oricât ar fi de treabã ºi cuminte. ªi prinse-apoi s-o-ntrebe cine este ªi dincotro-i venitã. Ea îndatã Conacul tatii i-arãtã ºi-i zise: «Mã laud cã sunt din Sidòn, oraºul Avut în bronz. Sunt fiica lui Aribas Cel prea bogat. Când eu de pe la þarã Veneam cândva, tâlharii cei din Tafos Rãpitu-m-au ºi m-au adus încoace ªi m-au vândut acasã la bãrbatul Ce ºade-aicea, ºi-a plãtit el bine.» Iar cel care o-ndrãgi pe-ascuns îi zise: «Întoarce-te cu noi la tine-acasã Sã-þi vezi pãrinþii, curtea lor cea naltã, Cã ei trãiesc ºi sunt avuþi acuma». Femeia zise atunci: «Aºa sã fie,

619

540

545

550

555

560

565

570

575

620 435

440

445

450

455

460

OD USSEAIS. O 'e‡h ken kaˆ toàt', e‡ moi ™qšloitš ge, naàtai, ÓrkJ pistwqÁnai ¢p»mon£ m' o‡kad' ¢p£xein.' ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej ™pèmnuon, æj ™kšleuen. aÙt¦r ™pe… ·' Ômos£n te teleÚths£n te tÕn Órkon, to‹j d' aâtij metšeipe gun¾ kaˆ ¢me…beto mÚqJ: 'sigÍ nàn: m» t…j me prosaud£tw ™pšessin Ømetšrwn ˜t£rwn xumbl»menoj À ™n ¢guiÍ ½ pou ™pˆ kr»nV: m» tij potˆ dîma gšronti ™lqën ™xe…pV, Ð d' юs£menoj katad»sV desmù ™n ¢rgalšJ, Øm‹n d' ™pifr£sset' Ôleqron. ¢ll' œcet' ™n fresˆ màqon, ™pe…gete d' ðnon Ðda…wn. ¢ll' Óte ken d¾ nhàj ple…h biÒtoio gšnhtai, ¢ggel…h moi œpeita qoîj prÕj dèmaq' ƒkšsqw: o‡sw g¦r kaˆ crusÒn, Ótij c' Øpoce…rioj œlqV. kaˆ dš ken ¥ll' ™p…baqron ™gën ™qšlous£ ge do…hn: pa‹da g¦r ¢ndrÕj ™Áoj ™nˆ meg£rois' ¢tit£llw, kerdalšon d¾ to‹on, ¤ma trocÒwnta qÚraze: tÒn ken ¥goim' ™pˆ nhÒj, Ð d' Ûmin mur…on ðnon ¥lfoi, ÓpV per£shte kat' ¢lloqrÒouj ¢nqrèpouj.' ¹ mn ¥r' ìj e„poàs' ¢pšbh prÕj dèmata kal£: oƒ d' ™niautÕn ¤panta par' ¹m‹n aâqi mšnontej ™n nh glafurÍ b…oton polÝn ™mpolÒwnto. ¢ll' Óte d¾ ko…lh nhàj ½cqeto to‹si nšesqai, kaˆ tÒt' ¥r' ¥ggelon Âkan, Öj ¢gge…leie gunaik…. ½luq' ¢n¾r polڎdrij ™moà prÕj dèmata patrÕj crÚseon Órmon œcwn, met¦ d' ºlšktroisin œerto. tÕn mn ¥r' ™n meg£rJ dmJaˆ kaˆ pÒtnia m»thr cers…n t' ¢mfafÒwnto kaˆ Ñfqalmo‹sin Ðrînto,

ODISEEA. CÂNTUL XV De vreþi, corãbieri, sã-mi daþi cuvântul, Sã vã juraþi cã-ntreagã ºi neatinsã Acasã mã veþi duce». Aºa le zise ªi cum ceru cu toþii se jurarã. Iar dupã ce rostirã jurãmântul, Ea-i sfãtui aºa: «Tãceþi acuma, Sã nu-mi vorbeascã dintre voi nici unul De m-ar gãsi pe drum sau la fântânã, Ca nu cumva sã meargã oarecine Acasã sã mã spuie la bãtrânul ªi bãnuind, el sã mã lege-n lanþuri ªi vouã sã vã caute pierzarea. Gândiþi la asta ºi zoriþi cu strânsul Merindelor de drum. Apoi când plinã Corabia va fi cu de-ale gurii, Voi repede sã-mi daþi de ºtire-acasã. V-aduc ºi aurul ce-i la-ndemânã, Ba chiar v-aº da voios ºi altã platã, Cãci eu la curte-acolo cresc pe fiul Lui Ctesiu, prunc deºtept ce tot cu mine Pe-afarã umblã; eu l-aº duce-n navã, ªi mult folos avea-veþi de la dânsul, Când o sã-l vindeþi în strãinãtate.» Aºa vorbi femeia ºi purcese Spre curtea cea frumoasã. Negustorii Au stat la noi un an întreg ºi marfã Au neguþat ºi-au încãrcat cu dânºii Corabia. ªi-apoi când au fost gata De-a se porni, ei au trimis pe unul Sã-nºtiinþeze pe femeie. Vine dânsul, Un hoþoman, la tatãl meu acasã C-o salbã tot din aur ºi din boabe De chihlimbar. ªi roabele ºi mama Umblau cu ea ºi-o cercetau cu ochii ªi-i dau un preþ. Iar pe tãcute dânsul

621

580

585

590

595

600

605

610

622

465

470

475

480

485

490

OD USSEAIS. O ðnon ØpiscÒmenai: Ð d tÍ katšneuse siwpÍ. à toi Ð kanneÚsaj ko…lhn ™pˆ nÁa beb»kei, ¹ d' ™m ceirÕj ˜loàsa dÒmwn ™xÁge qÚraze. eáre d' ™nˆ prodÒmJ ºmn dšpa ºd trapšzaj ¢ndrîn daitumÒnwn, o† meu patšr' ¢mfepšnonto. oƒ mn ¥r' ™j qîkon prÒmolon d»moiÒ te fÁmin, ¹ d' aya tr…' ¥leisa katakrÚyas' ØpÕ kÒlpJ œkferen: aÙt¦r ™gën ˜pÒmhn ¢esifrosÚnVsi. dÚsetÒ t' ºšlioj skiÒwntÒ te p©sai ¢guia…: ¹me‹j d' ™j limšna klutÕn ½lqomen ðka kiÒntej, œnq' ¥ra Foin…kwn ¢ndrîn Ãn çkÚaloj nhàj. oƒ mn œpeit' ¢nab£ntej ™pšpleon Øgr¦ kšleuqa, në ¢nabhs£menoi: ™pˆ d ZeÝj oâron ‡allen. ˜xÁmar mn Ðmîj plšomen nÚktaj te kaˆ Ãmar: ¢ll' Óte d¾ ›bdomon Ãmar ™pˆ ZeÝj qÁke Kron…wn, t¾n mn œpeita guna‹ka b£l' ”Artemij „ocšaira, ¥ntlJ d' ™ndoÚphse pesoàs' æj e„nal…h k»x. kaˆ t¾n mn fèkVsi kaˆ „cqÚsi kÚrma genšsqai œkbalon: aÙt¦r ™gë lipÒmhn ¢kac»menoj Ãtor. toÝj d' 'Iq£kV ™pšlasse fšrwn ¥nemÒj te kaˆ Ûdwr, œnqa me Lašrthj pr…ato kte£tessin ˜o‹sin. oÛtw t»nde te ga‹an ™gën ‡don Ñfqalmo‹si.” tÕn d' aâ diogen¾j 'OduseÝj ºme…beto mÚqJ: „EÜmai', à m£la d» moi ™nˆ fresˆ qumÕn Ôrinaj taàta ›kasta lšgwn, Ósa d¾ p£qej ¥lgea qumù. ¢ll' à toi soˆ mn par¦ kaˆ kakù ™sqlÕn œqhke ZeÚj, ™peˆ ¢ndrÕj dèmat' ¢f…keo poll¦ mog»saj ºp…ou, Öj d» toi paršcei brîs…n te pÒsin te

ODISEEA. CÂNTUL XV Îi face semn femeii ºi-apoi pleacã Spre mare. Mã luã atunci de mânã Femeia ºi pe loc mã duse-afarã. Gãsi în salã mese ºi pahare, Acolo stau mesenii împreunã Cu tatãl, dar acum la adunarea Poporului plecaserã cu toþii. De-aici luând în pripã ea trei cupe De aur ºi-ndosindu-le la sân, cu ele Fugi, iar eu, copil fãrã de minte, Mergeam în urma ei. În vremea asta Veni amurgul, soarele apuse ªi drumurile toate s-adumbrirã. Pãºind noi iute, la liman sosirãm Pe unde-a fost corabia. Strãinii Atunci ne înluntrarã ºi bãturãm Noi drum de ape. Cerul ne trimise Un vânt prielnic. ªase zile-ntr-una Plutirãm zi ºi noapte. Într-a ºaptea Diana-arcaºa fulgerã cu arcul Pe-acea muiere, de cãzu în fundul Corabiei cum cade o corlã-n mare. Ei o zvârlirã ca sã fie hranã La foce ºi la peºti. ªi singur bietul Eu am rãmas îndurerat în mine. Purtat de apã ºi de vânt, ajunse vasul Fenician la insula Itaca. Aici Laert mã cumpãrã cu platã, ªi-aºa m-am pomenit în þara asta.” Întâmpinã din grai atunci Ulise: „Ce mult m-a-nduioºat a ta poveste, Eumeu, de toate câte-ai spus ºi câte Ai suferit! Ci Dumnezeu îþi dete Pe lângã rãu ºi bine: dupã multe Nevoi te-ai aciolat aici la casa Unui om blând ce cu bãut ºi hranã

623

615

620

625

630

635

640

645

624

495

500

505

510

515

OD USSEAIS. O ™ndukšwj, zèeij d' ¢gaqÕn b…on: aÙt¦r ™gè ge poll¦ brotîn ™pˆ ¥ste' ¢lèmenoj ™nq£d' ƒk£nw.” ìj oƒ mn toiaàta prÕj ¢ll»louj ¢gÒreuon, kaddraqšthn d' oÙ pollÕn ™pˆ crÒnon, ¢ll¦ m…nunqa: aya g¦r 'Hëj Ãlqen ™äqronoj. oƒ d' ™pˆ cšrsou Thlem£cou ›taroi lÚon ƒst…a, k¦d d' ›lon ƒstÕn karpal…mwj, t¾n d' e„j Órmon prošressan ™retmo‹j. ™k d' eÙn¦j œbalon, kat¦ d prumn»si' œdhsan: ™k d kaˆ aÙtoˆ ba‹non ™pˆ ·hgm‹ni qal£sshj de‹pnÒn t' ™ntÚnonto kerîntÒ te a‡qopa onon. aÙt¦r ™peˆ pÒsioj kaˆ ™dhtÚoj ™x œron ›nto, to‹si d Thlšmacoj pepnumšnoj ½rceto mÚqwn: „Øme‹j mn nàn ¥stud' ™laÚnete nÁa mšlainan, aÙt¦r ™gën ¢groÝj ™pie…somai ºd botÁraj: ˜spšrioj d' e„j ¥stu „dën ™m¦ œrga k£teimi. ºîqen dš ken Ümmin ÐdoipÒrion paraqe…mhn, da‹t' ¢gaq¾n kreiîn te kaˆ o‡nou ¹dupÒtoio.” tÕn d' aâte prosšeipe QeoklÚmenoj qeoeid»j: „pÍ g¦r ™gè, f…le tšknon, ‡w; teà dèmaq' †kwmai ¢ndrîn, o‰ krana¾n 'Iq£khn k£ta koiranšousin; à „qÝj sÁj mhtrÕj ‡w kaˆ so‹o dÒmoio;” tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: „¥llwj mšn s' ¨n ™gè ge kaˆ ¹mšterÒnde kelo…mhn œrcesq': oÙ g£r ti xen…wn poq»: ¢ll¦ soˆ aÙtù ce‹ron, ™pe… toi ™gë mn ¢pšssomai, oÙdš se m»thr Ôyetai: oÙ mn g£r ti qam¦ mnhstÁrs' ™nˆ o‡kJ fa…netai, ¢ll' ¢pÕ tîn ØperwJ ƒstÕn Øfa…nei. ¢ll£ toi ¥llon fîta pifaÚskomai, Ón ken †koio,

ODISEEA. CÂNTUL XV Te-mbie din belºug ºi bun þi-i traiul. Iar eu dupã-ndelungã pribegire Am poposit pe-aici.” Aºa vorbirã ªi adormirã, dar puþinã vreme, Cãci zorile curând pe cer mijirã. Tovarãºii lui Telemah într-asta, Sosind la þãrm, în pripã dezlegarã Vintrele, aplecarã-apoi catargul ªi tot vâslind înlimãnirã vasul, Îl otgonirã ºi-l încãtuºarã. Ieºirã-apoi ºi ei pe malul mãrii, Gãtirã masa, dreserã-apoi vinul. ªi când de-ajuns mâncarã ºi bãurã, Luã cuvântul Telemah ºi zise: „Înaintaþi cu vasul spre cetate, Eu merg pe la pãstorii mei la þarã ªi, dupã ce îmi vãd de trebi, disearã Cobor înspre oraº. ªi apoi mâne, În faptul zilei, eu vã-ntind o masã De bun sosit, ospãþ frumos de carne ªi vin mieros.” Atunci Teoclimènos Aºa-ntrebã pe fiul lui Ulise: „Eu încotro s-apuc, copile dragã? La care casã pot sã trag, la care Bãrbat dintre mai-marii din Itaca? Pot merge eu la maicã-ta de-a dreptul, În casa ta?” Iar Telemah rãspunse: „La casa mea te-aº fi poftit eu însumi Sã mergi, c-avem de toate pentru oaspeþi. Dar þie nu-þi poate prii pe-acolo Cã nu sunt eu ºi nu te vede mama, Cãci rareori se aratã ea prin casã La peþitori, ci stã departe-n rândul De sus al casei, unde þese pânza. Þi-oi spune eu un alt bãrbat la care

625

650

655

660

665

670

675

680

626

520

525

530

535

540

545

OD USSEAIS. O EÙrÚmacon, PolÚboio dafronoj ¢glaÕn uƒÒn, tÕn nàn sa qeù 'Iqak»sioi e„sorÒwsi: kaˆ g¦r pollÕn ¥ristoj ¢n¾r mšmonšn te m£lista mhtšr' ™m¾n gamšein kaˆ 'OdussÁoj gšraj ›xein. ¢ll¦ t£ ge ZeÝj oden 'OlÚmpioj, a„qšri na…wn, e‡ kš sfin prÕ g£moio teleut»sei kakÕn Ãmar.” ìj ¥ra oƒ e„pÒnti ™pšptato dexiÕj Ôrnij, k…rkoj, 'ApÒllwnoj tacÝj ¥ggeloj: ™n d pÒdessi t…lle pšleian œcwn, kat¦ d pter¦ ceàen œraze messhgÝj nhÒj te kaˆ aÙtoà Thlem£coio. tÕn d QeoklÚmenoj ˜t£rwn ¢ponÒsfi kalšssaj œn t' ¥ra oƒ fà ceirˆ œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmaze: „Thlšmac', oÜ toi ¥neu qeoà ½luqe dexiÕj Ôrnij: œgnwn g£r min ™s£nta „dën o„wnÕn ™Ònta. Ømetšrou d' oÙk œsti gšneuj basileÚteron ¥llo ™n d»mJ 'Iq£khj, ¢ll' Øme‹j karteroˆ a„e….” tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: „aŠ g¦r toàto, xe‹ne, œpoj tetelesmšnon e‡h: tî ke t£ca gno…hj filÒtht£ te poll£ te dîra ™x ™meà, æj ¥n t…j se sunantÒmenoj makar…zoi.” Ã, kaˆ Pe…raion prosefènee, pistÕn ˜ta‹ron: „Pe…raie Klut…dh, sÝ dš moi t£ per ¥lla m£lista pe…qV ™mîn ˜t£rwn, o† moi PÚlon e„j ¤m' ›ponto: kaˆ nàn moi tÕn xe‹non ¥gwn ™n dèmasi so‹sin ™ndukšwj filšein kaˆ tišmen, e„j Ó ken œlqw.” tÕn d' aâ Pe…raioj douriklutÕj ¢nt…on hÜda: „Thlšmac', e„ g£r ken sÝ polÝn crÒnon ™nq£de m…mnoij,

ODISEEA. CÂNTUL XV Sã mergi, la Evrimah, feciorul mândru Al bunului Polib, la care-acuma Ca la un zeu privesc itacienii. Cãci el e mai de seamã ºi doreºte Mai mult sã ia pe mama, s-aibã sceptrul Pãrintelui meu dus. Dar ºtie domnul Olimpian, care-n vãzduh troneazã, De n-or sfârºi-o jalnic ei nainte De nunta lor.” Abia vorbi ºi-n clipã La dreapta lui zburã atunci un uliu, Sol iute zburãtor al lui Apollon. O porumbiþã-ncãtuºase-n gheare ªi-o tot smulgea ºi-mprãºtia din pene La mijloc între Telemah ºi navã. Teoclimènos îl pofti pe-acesta Departe de tovarãºi ºi-apucându-l De mânã,-i zise: „Tinere,-acest uliu Cu voia unui zeu din dreapta zboarã. Eu l-am vãzut din faþã ºi-nþeles-am Cã e un semn. O casã mai domneascã Nu-i alta cum i-a voastrã în Itaca. Vi-i vouã dat sã fiþi mereu puternici.” Iar chibzuitul Telemah rãspunse: „Sã fie-aºa cum ai grãit, strãine! Sã vezi ca mâne ce prietenie, Ce daruri ai din parte-mi, cã oricine, Privindu-te, te-ar ferici pe tine.” Aºa vorbi ºi zise lui Pireos, Un credincer al lui : „Tu, al lui Clitos Fecior Pireos, cel mai bun tovar㺠Din cei care la Pilos mã-nsoþirã: Pe-acest strãin sã-l duci la tine-acasã, Cinsteºte-l, ospãteazã-l ºi ai grijã De el pân-oi veni”. La asta zise Pireos, bun lãncer: „De-ar sta pe-aicea, O, Telemah, oricât de multã vreme, Eu grijã am sã-i port ºi nu va duce

627

685

690

695

700

705

710

715

628

550

555

OD USSEAIS. O tÒnde t' ™gë komiî, xen…wn dš oƒ oÙ poq¾ œstai.” ìj e„pën ™pˆ nhÕj œbh, ™kšleuse d' ˜ta…rouj aÙtoÚj t' ¢mba…nein ¢n£ te prumn»sia làsai. oƒ d' ay' e‡sbainon kaˆ ™pˆ klh‹si kaq‹zon. Thlšmacoj d' ØpÕ possˆn ™d»sato kal¦ pšdila, e†leto d' ¥lkimon œgcoj, ¢kacmšnon ÑxšŽ calkù, nhÕj ¢p' „kriÒfin: toˆ d prumn»si' œlusan. oƒ mn ¢nèsantej plšon ™j pÒlin, æj ™kšleuse Thlšmacoj, f…loj uƒÕj 'OdussÁoj qe…oio: tÕn d' ðka probibînta pÒdej fšron, Ôfr' †ket' aÙl»n, œnqa oƒ Ãsan Ûej m£la mur…ai, Îsi subèthj ™sqlÕj ™ën ™n…auen, ¢n£ktesin ½pia e„dèj.

ODISEEA. CÂNTUL XV Vro lipsã el ca oaspe”. Dupã asta În navã se sui ºi pe tovarãºi Zori sã se înluntre, sã dezlege Otgoanele. Intrarã dânºii iute În navã ºi pe bãnci se aºezarã. Iar Telemah legã sandale dalbe ªi þapãna lui lance ferecatã Luã pe podul nãvii. Dezlegarã Otgoanele vâslaºii; o pornirã Pe mare spre cetate, dupã vrerea Lui Telemah, feciorul lui Ulise. În vremea asta repede pe-acesta Picioarele-l purtau pânã ce-ajunse La cocina cu mii de porci, pe unde Dormea-n sãlaº porcarul bun la suflet ªi credincios, care-ºi iubea stãpânii.

629

720

725

730

ODUSSEIAS P

5

10

15

20

Të d' aât' ™n klis…V 'OduseÝj kaˆ d‹oj ØforbÕj ™ntÚnont' ¥riston ¤m' ºÒŽ, khamšnw pàr, œkpemy£n te nomÁaj ¤m' ¢gromšnoisi sÚessi. Thlšmacon d per…ssainon kÚnej ØlakÒmwroi, oÙd' Ûlaon prosiÒnta: nÒhse d d‹oj 'OdusseÝj sa…nont£j te kÚnaj, per… te ktÚpoj Ãlqe podo‹Žn. aya d' ¥r' EÜmaion œpea pterÒenta proshÚda: „EÜmai', à m£la t…j toi ™leÚsetai ™nq£d' ˜ta‹roj À kaˆ gnèrimoj ¥lloj, ™peˆ kÚnej oÙc Øl£ousin, ¢ll¦ perissa…nousi: podîn d' ØpÕ doàpon ¢koÚw.” oÜ pw p©n e‡rhto œpoj, Óte oƒ f…loj uƒÕj œsth ™nˆ proqÚroisi. tafën d' ¢nÒrouse subèthj, ™k d' ¥ra oƒ ceirîn pšson ¥ggea, to‹s' ™pone‹to kirn¦j a‡qopa onon. Ð d' ¢nt…oj Ãlqen ¥naktoj, kÚsse dš min kefal»n te kaˆ ¥mfw f£ea kal¦ ce‹r£j t' ¢mfotšraj: qalerÕn dš oƒ œkpese d£kru. æj d pat¾r Ön pa‹da f…la fronšwn ¢gap£zV ™lqÒnt' ™x ¢p…hj ga…hj dek£tJ ™niautù, moànon thlÚgeton, tù ™p' ¥lgea poll¦ mog»sV, ìj tÒte Thlšmacon qeoeidša d‹oj ØforbÕj p£nta kÚsen perifÚj, æj ™k qan£toio fugÒnta: ka… ·' ÑlofurÒmenoj œpea pterÒenta proshÚda: „Ãlqej, Thlšmace, glukerÕn f£oj: oÜ s' œt' ™gè ge Ôyesqai ™f£mhn, ™peˆ õceo nh PÚlonde.

Cântul XVI

Ulise ºi porcarul prin colibã Fãcurã foc la vatrã dimineaþa, Gãtirã prânziºorul ºi pornirã Cu turma pe pãstori. Cum îl vãzurã Pe Telemah, zãvozii nu-l lãtrarã, Când el s-apropie; se gudurarã Pe lângã el. Ulise luã seama Cum se codeau dulãii ºi de-aproape Un tropot auzi. De-aceea-ndatã ªi zise lui Eumeu: „De bunã seamã, Vrun cunoscut sau vrun tovar㺠vine. Nu-l latrã cânii, dau numai din coadã, ªi-aud un tropãit.” El nu rostise Cuvântu-ntreg, ºi iatã cã fecioru-i Stãtu în tindã. Se sculã porcarul, Uimit fiind, ºi olu-n care vinul Amesteca-i picã din mâni ºi-n faþa Stãpânului pãºind, deodatã prinse A-l sãruta pe cap, pe ochii mândri ªi mânile-amândouã; calde lacrimi Îi picurau. Cum un duios pãrinte Primeºte dupã zece ani de zbucium Pe fiul sãu venit din þãri strãine, Pe fiul singur ºi nãscut târziu, tot astfel Pe Telemah îmbrãþiºa porcarul ªi-l sãruta mereu parcã scãpase Din mâna morþii ºi-i zicea cu plânset: „Venit-ai, Telemah, lumina-mi dulce? Eu nu credeam cã te mai vãd vrodatã De când la Pilos ai plecat pe mare.

5

10

15

20

25

30

632 25

30

35

40

45

50

OD USSEAIS. P ¢ll' ¥ge nàn e‡selqe, f…lon tškoj, Ôfra se qumù tšryomai e„sorÒwn nšon ¥lloqen œndon ™Ònta. oÙ mn g£r ti q£m' ¢grÕn ™pšrceai oÙd nomÁaj, ¢ll' ™pidhmeÚeij: ìj g£r nÚ toi eÜade qumù, ¢ndrîn mnhst»rwn ™sor©n ¢dhlon Ómilon.” tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: „œssetai oÛtwj, ¥tta: sšqen d' ›nek' ™nq£d' ƒk£nw, Ôfra sš t' Ñfqalmo‹sin ‡dw kaˆ màqon ¢koÚsw, ½ moi œt' ™n meg£roij m»thr mšnei, Ú tij ½dh ¢ndrîn ¥lloj œghmen, 'OdussÁoj dš pou eÙn¾ c»tei ™neuna…wn k£k' ¢r£cnia ke‹tai œcousa.” tÕn d' aâte prosšeipe subèthj, Ôrcamoj ¢ndrîn: „kaˆ l…hn ke…nh ge mšnei tetlhÒti qumù so‹sin ™nˆ meg£roisin: юzuraˆ dš oƒ a„eˆ fq…nousin nÚktej te kaˆ ½mata d£kru ceoÚsV.” ìj ¥ra fwn»saj oƒ ™dšxato c£lkeon œgcoj: aÙt¦r Ó g' e‡sw ‡en kaˆ Øpšrbh l£Žnon oÙdÒn. tù d' ›drhj ™piÒnti pat¾r ØpÒeixen 'OdusseÚj: Thlšmacoj d' ˜tšrwqen ™r»tue fènhsšn te: „Âso, xe‹n': ¹me‹j d kaˆ ¥lloqi d»omen ›drhn staqmù ™n ¹metšrJ: par¦ d' ¢n»r, Öj kataq»sei.” ìj f£q', Ð d' aâtij „ën kat' ¥r' ›zeto: tù d subèthj ceàen Ûpo clwr¦j ·îpaj kaˆ kîaj Ûperqen: œnqa kaqšzet' œpeita 'OdussÁoj f…loj uƒÒj. to‹sin d kreiîn p…nakaj paršqhke subèthj Ñptalšwn, ¤ ·a tÍ protšrV Øpšleipon œdontej, s‹ton d' ™ssumšnwj paren»een ™n kanšoisin, ™n d' ¥ra kissub…J k…rnh melihdša onon:

ODISEEA. CÂNTUL XVI Copile, vino-n casã cât mai iute, Privindu-te, de drag sã-mi satur ochii, C-abia întors ai ºi venit la mine. Tu nu vii des ca sã ne vezi la þarã Pe noi pãstorii, stai doar în cetate, C-aºa þi-i voia sã priveºti greþosul Duium de peþitori.” Chititul tânãr Aºa-i rãspunse: „Iatã intru, taicã. Venii în treacãt numai pentru tine, Ca sã te vãd cu ochii, sã-mi spui dacã Mai stã acasã mama ori cu altul S-a mãritat ºi patul lui Ulise Pãrãginit l-acopere pustiul Pãinjeniº.” Grãi atunci porcarul: „Ba stã ºi rabdã-n casa ta ºi-adastã, Dar plânge ºi se mistuie de jale ªi nopþile ºi zilele-i sunt negre”. Aºa vorbind, îi ia din mânã lancea, El intrã, sare pragul cel de piatrã. Îi dã Ulise scaunul sã ºadã, Dar Telemah se pune împotrivã Aºa din grai oprindu-l: „ªezi, strãine. În tot sãlaºul nostru eu gãsi-voi Un loc sã ºed. Aci e omul care Mi-aºterne mie.” Astfel zise dânsul; La locu-i merse de ºezu Ulise. Porcarul aºternu pe jos grãmadã De ramuri verzi ºi blãnuri pe deasupra ªi-aici se puse fiul lui Ulise. I-alãturã în blid apoi porcarul Friptura lor cea din ajun rãmasã ªi-n grabã pâne mai ticsi-n panere

633

35

40

45

50

55

60

634

55

60

65

70

75

80

OD USSEAIS. P aÙtÕj d' ¢nt…on Œzen 'OdussÁoj qe…oio. oƒ d' ™p' Ñne…aq' ˜to‹ma proke…mena ce‹raj ‡allon. aÙt¦r ™peˆ pÒsioj kaˆ ™dhtÚoj ™x œron ›nto, d¾ tÒte Thlšmacoj prosefènee d‹on ØforbÒn: „¥tta, pÒqen toi xe‹noj Ód' †keto; pîj dš ˜ naàtai ½gagon e„j 'Iq£khn; t…nej œmmenai eÙcetÒwnto; oÙ mn g£r t… ˜ pezÕn яomai ™nq£d' ƒkšsqai.” tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfhj, EÜmaie subîta: „toig¦r ™gè toi, tšknon, ¢lhqša p£nt' ¢goreÚsw. ™k mn Krht£wn gšnoj eÜcetai eÙrei£wn, fhsˆ d poll¦ brotîn ™pˆ ¥stea dinhqÁnai plazÒmenoj: ìj g£r oƒ ™pšklwsen t£ ge da…mwn. nàn aâ Qesprwtîn ¢ndrîn par¦ nhÕj ¢podr¦j ½luq' ™mÕn prÕj staqmÒn, ™gë dš toi ™ggual…xw. ›rxon Ópwj ™qšleij: ƒkšthj dš toi eÜcetai enai.” tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: „EÜmai', à m£la toàto œpoj qumalgj œeipej. pîj g¦r d¾ tÕn xe‹non ™gën Øpodšxomai o‡kJ; aÙtÕj mn nšoj e„mˆ kaˆ oÜ pw cersˆ pšpoiqa ¥ndr' ¢pamÚnasqai, Óte tij prÒteroj calep»nV: mhtrˆ d' ™mÍ d…ca qumÕj ™nˆ fresˆ mermhr…zei, À aÙtoà par' ™mo… te mšnV kaˆ dîma kom…zV, eÙn»n t' a„domšnh pÒsioj d»moiÒ te fÁmin, à ½dh ¤m' ›phtai, 'Acaiîn Ój tij ¥ristoj mn©tai ™nˆ meg£roisin ¢n¾r kaˆ ple‹sta pÒrVsin. ¢ll' à toi tÕn xe‹non, ™peˆ teÕn †keto dîma, ›ssw min cla‹n£n te citîn£ te e†mata kal£, dèsw d x…foj ¥mfhkej kaˆ possˆ pšdila,

ODISEEA. CÂNTUL XVI ªi vin mieros amestecã în cupã; ªezu pe urmã-n faþa lui Ulise. Ei mânile-ntindeau la masa gata. ªi când de-ajuns mâncarã ºi bãurã Voinicul întrebã porcarul: „Taicã, De unde vine-acest strãin la tine? Cum l-au adus la noi corãbierii? ªi cine-s ei? Cã nu putea în þarã Sã vie el pe jos.” Eumeu îi zise: „Þi-oi spune drept aºa cum e, copile. Se laudã cã e cretan ºi zice Cã-n pribegie-a colindat prin multe Oraºe-n lume cum îi fuse scrisa ªi-n urm-acum, fugind pe-ascuns din vasul Unor tesproþi, veni la mine-n staul. Eu þi-l predau ºi fã ce vrei cu dânsul, Cã rugãtor spre tine se îndreaptã.” Dar chibzuitul Telemah rãspunse: „Eumeu, mã doare mult ce-mi spui tu mie. Cum pot primi eu pe strãin în casã? Sunt tânãr doar ºi-n braþe nu mã bizui Sã-nlãtur un duºman, dacã mã-nfruntã. ªi mama îndoitã stã pe gânduri: Sã stea la mine s-aibã grija casei Cinstind crivatul tatei ºi de teamã De gura lumii? Sau sã ia pe unul Dintre ahei care-o peþeºte acasã ªi-i cel mai bun ºi dã mai multã zestre. Dar pe acest strãin, fiindcã-i oaspe La casa ta, am sã-l îmbrac în hainã ªi-n mantie, dalbã îmbrãcãminte, I-oi da ºi-o sabie ascuþitã-n douã,

635

65

70

75

80

85

90

636

85

90

95

100

105

OD USSEAIS. P pšmyw d', ÓppV min krad…h qumÒj te keleÚei. e„ d' ™qšleij, sÝ kÒmisson ™nˆ staqmo‹sin ™rÚxaj: e†mata d' ™nq£d' ™gë pšmyw kaˆ s‹ton ¤panta œdmenai, æj ¨n m» se katatrÚcV kaˆ ˜ta…rouj. ke‹se d' ¨n oÜ min ™gè ge met¦ mnhstÁraj ™ùmi œrcesqai, l…hn g¦r ¢t£sqalon Ûbrin œcousi: m» min kertomšwsin: ™moˆ d' ¥coj œssetai a„nÒn. prÁxai d' ¢rgalšon ti met¦ pleÒnessin ™Ònta ¥ndra kaˆ ‡fqimon, ™peˆ à polÝ fšrtero… e„si.” tÕn d' aâte prosšeipe polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj: „ð f…l', ™pe… q»n moi kaˆ ¢me…yasqai qšmij ™st…n, à m£la meu katad£ptet' ¢koÚontoj f…lon Ãtor, oŒ£ fate mnhstÁraj ¢t£sqala mhcan£asqai ™n meg£rois', ¢škhti sšqen toioÚtou ™Òntoj. e„pš moi, º ˜kën Øpod£mnasai, à sš ge laoˆ ™cqa…rous' ¢n¦ dÁmon ™pispÒmenoi qeoà ÑmfÍ: à ti kasign»tois' ™pimšmfeai, oŒs… per ¢n¾r marnamšnoisi pšpoiqe, kaˆ e„ mšga ne‹koj Ôrhtai; aŠ g¦r ™gën oÛtw nšoj e‡hn tùd' ™pˆ qumù, À pa‹j ™x 'OdusÁoj ¢mÚmonoj º kaˆ aÙtÕj œlqoi ¢lhteÚwn: œti g¦r kaˆ ™lp…doj asa: aÙt…k' œpeit' ¢p' ™me‹o k£rh t£moi ¢llÒtrioj fîj, e„ m¾ ™gë ke…noisi kakÕn p£ntessi geno…mhn [™lqën ™j mšgaron Laerti£dew 'OdusÁoj.] e„ d' aâ me plhqu‹ damasa…ato moànon ™Ònta, boulo…mhn k' ™n ™mo‹si katakt£menoj meg£roisi teqn£men À t£de g' a„n ¢eikša œrg' Ðr£asqai, xe…nouj te stufelizomšnouj dmJ£j te guna‹kaj

ODISEEA. CÂNTUL XVI Sandale de-ncãlþat ºi l-oi trimite Oriunde va pofti. De vrei tu însã, Poþi sã-l mai þii ºi sã-ngrijeºti de dânsul. Eu straiele-i þi le trimit încoace ªi hranã de tot felul ca sã nu te Îngreuie pe tine, pe tovarãºi. Eu n-aº lãsa cu noi sã vie-acolo La curte printre peþitori, cã prea e Nebun-a lor trufie ºi de dânsul Ei pot sã-ºi batã joc ºi-atunci pe mine Prea mult mã va durea, cã-i anevoie Ca unul singur, cât ai fi de tare, Sã birui pe mai mulþi; te bat prin numãr.” Dar mijloci Ulise mult-pãþitul: „Prietene, sã ierþi cã iau cuvântul, Dar inima grozav mi se sfâºie, Când eu v-aud vorbind cã peþitorii Tot uneltesc blãstemãþii la curte În ciuda ta, deºi eºti aºa mare. Dar spune-mi: Suferi tu de bunã voie? Sau nu te vrea poporul ºi ascultã De glasul unui zeu? Sau tu învinui Pe fraþii-n care poþi sã te mai bizui Când luptã grea se-ncinge cu duºmanii? Hei, de-aº fi fost aºa voinic ca tine, Cu-acelaºi suflet! Sã fi fost acuma Feciorul lui Ulise ori el însuºi Venit din pribegie – cã mai este Nãdejde de-a veni – pe loc atuncea Rãteze-mi capul un bãrbat, oricine, De nu intram în casa lui Ulise ªi nu-i zvântam aci pe toþi miºeii! Iar de mai pridideau cu-a lor mulþime, Fiind eu singur, aº fi vrut mai bine Sã mor în casa mea ucis de dânºii Decât mereu sã vãd nemernicia, Pe oaspeþi bruftuiþi ºi îmbrâncite

637 95

100

105

110

115

120

125

130

638

110

115

120

125

130

135

OD USSEAIS. P ·ust£zontaj ¢eikel…wj kat¦ dèmata kal£, kaˆ onon diafussÒmenon, kaˆ s‹ton œdontaj m¦y aÜtwj ¢tšleston, ¢nhnÚstJ ™pˆ œrgJ.” tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: „toig¦r ™gè toi, xe‹ne, m£l' ¢trekšwj ¢goreÚsw. oÜte t… moi p©j dÁmoj ¢pecqÒmenoj calepa…nei, oÜte kasign»tois' ™pimšmfomai, oŒs… per ¢n¾r marnamšnoisi pšpoiqe, kaˆ e„ mšga ne‹koj Ôrhtai. ïde g¦r ¹metšrhn gene¾n moÚnwse Kron…wn: moànon Lašrthn 'Arke…sioj uƒÕn œtikte, moànon d' aât' 'OdusÁa pat¾r tšken: aÙt¦r 'OdusseÝj moànon œm' ™n meg£roisi tekën l…pen, oÙd' ¢pÒnhto. tî nàn dusmenšej m£la mur…oi e‡s' ™nˆ o‡kJ. Óssoi g¦r n»soisin ™pikratšousin ¥ristoi, Doulic…J te S£mV te kaˆ Øl»enti ZakÚnqJ, ºd' Óssoi krana¾n 'Iq£khn k£ta koiranšousi, tÒssoi mhtšr' ™m¾n mnîntai, trÚcousi d okon. ¹ d' oÜt' ¢rne‹tai stugerÕn g£mon oÜte teleut¾n poiÁsai dÚnatai: toˆ d fqinÚqousin œdontej okon ™mÒn: t£ca d» me diarra…sousi kaˆ aÙtÒn. ¢ll' à toi mn taàta qeîn ™n goÚnasi ke‹tai: ¥tta, sÝ d' œrceo q©sson, ™cšfroni Phnelope…V e‡f', Óti oƒ sîj e„mi kaˆ ™k PÚlou e„l»louqa. aÙt¦r ™gën aÙtoà menšw, sÝ d deàro nšesqai o‡h ¢pagge…laj: tîn d' ¥llwn m» tij 'Acaiîn peuqšsqw: polloˆ g¦r ™moˆ kak¦ mhcanÒwntai.” tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfhj, EÜmaie subîta: „ginèskw, fronšw: t£ ge d¾ nošonti keleÚeij.

ODISEEA. CÂNTUL XVI În chip obraznic roabele prin casã ªi vinul tot secãtuit ºi hrana Zadarnic irositã, ºi-asta-ntr-una ªi fãrã capãt.” Telemah rãspunse: „Strãine, eu vorbi-voi adevãrul Adevãrat. Nu-i supãrat pe mine ªi nu mã duºmãneºte tot poporul ªi n-am sã-nvinui fraþi care n-ajutã La-ncãierare-n lupta cu duºmanii. Cãci Dumnezeu a dat la neamul nostru Câte un singur fiu: strãbunu-Arcèsiu Avu numai pe unul, pe Laerte; Laerte avu pe tatãl meu Ulise ªi el pe mine numai unul singur ªi-acasã mã lãsã ºi n-avu parte De fiul sãu. De-aceea ºi vrãjmaºii Nenumãraþi îmi miºunã prin casã. Toþi tinerii fruntaºi de prin ostroave, Din Same, din Dulichiu, din Zachintos Cel pãduros, precum ºi toþi mai-marii Din þarã, din Itaca cea pietroasã, Pe maica mi-o peþesc ºi-mi storc averea. De teamã ea nu poate sã-i respingã ªi nici sã-ncheie-aºa cãsãtorie, ªi ei îmi risipesc avutul casei, Ba-ndatã mã vor pierde ºi pe mine. Dar asta de la Cei-de-sus se þine. Tu du-te, taicã, mai curând ºi spune La maicã-mea-nþeleapta Penelopa, Cã-s sãnãtos ºi m-am întors din Pilos. Eu stau aici, iar tu, dupã ce da-vei De ºtire numai ei, sã vii încoace, Cã mulþi mã pasc ºi vor a mea pierzare”. Eumeu porcarul i-a rãspuns la asta: „ªtiu ºi-nþeleg. Povãþuieºti pe unul Ce cugetã la fel. Dar spune-mi mie

639

135

140

145

150

155

160

165

640

140

145

150

155

160

OD USSEAIS. P ¢ll' ¥ge moi tÒde e„p kaˆ ¢trekšwj kat£lexon, e„ kaˆ LašrtV aÙt¾n ÐdÕn ¥ggeloj œlqw dusmÒrJ, Öj te‹oj mn 'OdussÁoj mšg' ¢ceÚwn œrga t' ™popteÚeske met¦ dmèwn t' ™nˆ o‡kJ p‹ne kaˆ Ãsq', Óte qumÕj ™nˆ st»qessin ¢nègoi: aÙt¦r nàn, ™x oá sÚ ge õceo nh PÚlonde, oÜ pè m…n fasin fagšmen kaˆ pišmen aÜtwj, oÙd' ™pˆ œrga „de‹n, ¢ll¦ stonacÍ te gÒJ te Âstai ÑdurÒmenoj, fqinÚqei d' ¢mf' ÑsteÒfi crèj.” tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: „¥lgion, ¢ll' œmphj min ™£somen, ¢cnÚmeno… per. e„ g£r pwj e‡h aÙt£greta p£nta broto‹si, prîtÒn ken toà patrÕj ˜lo…meqa nÒstimon Ãmar. ¢ll¦ sÚ g' ¢gge…laj Ñp…sw k…e, mhd kat' ¢groÝj pl£zesqai met' ™ke‹non: ¢t¦r prÕj mhtšra e„pe‹n ¢mf…polon tam…hn Ñtrunšmen Ótti t£cista krÚbdhn: ke…nh g£r ken ¢pagge…leie gšronti.” à ·a, kaˆ ðrse suforbÒn: Ð d' e†leto cersˆ pšdila, dhs£menoj d' ØpÕ possˆ pÒlind' ‡en. oÙd' ¥r' 'Aq»nhn lÁqen ¢pÕ staqmo‹o kiën EÜmaioj ØforbÒj, ¢ll' ¼ ge scedÕn Ãlqe: dšmaj d' ½Žkto gunaikˆ kalÍ te meg£lV te kaˆ ¢gla¦ œrga „du…V. stÁ d kat' ¢nt…quron klis…hj 'OdusÁŽ fane‹sa: oÙd' ¥ra Thlšmacoj ‡den ¢nt…on oÙd' ™nÒhsen, – oÙ g£r pwj p£ntessi qeoˆ fa…nontai ™narge‹j, – ¢ll' 'OduseÚj te kÚnej te ‡don, ka… ·' oÙc Øl£onto, knuzhqmù d' ˜tšrwse di¦ staqmo‹o fÒbhqen.

ODISEEA. CÂNTUL XVI Deschis ºi drept: pot eu cu drumul ãsta ªi bietului Laert sã-i dau de ºtire? Cã el nainte, cât era de mare Mâhnirea lui de dragul lui Ulise, Vedea de munca de la câmp ºi-n casã Mânca ºi bea cu slugile-mpreunã Oricât poftea. Acum însã, din ziua De când spre Pilos ai plecat pe mare, Aud cã nu mai bea, nimic nu-mbucã ªi nu mai umblã pe la câmp, ci ºade, Se vaietã ºi plânge ºi suspinã ªi i se topeºte carnea de pe oase”. Iar chibzuitul Telemah rãspunde: „E dureros, dar sã-l lãsãm pe dânsul Cu toatã jalea. Dacã omul singur Ar fi s-aleagã tot ce-ar vrea pe lume, Eu mi-aº alege-ntâi venirea tatii. Tu dã-le lor de veste, apoi te-ntoarce ªi nu te mai abate pe la þarã Dupã Laert, ci spune maicii mele La el sã mâne repede ºi-n tainã Pe chelãriþã ca sã-nºtiinþeze Pe-al meu bunic.” El zise ºi pãstorul Zori la drum. Eumeu luã în mânã Opincile, le încãlþã ºi-n urmã Purcese spre cetate. Iar Minerva Luã îndatã seama cã plecase Porcarul din sãlaº ºi merse-acolo. S-asemãna la chip cu o femeie Frumoasã, trupeºã ºi priceputã La lucru de minune. Dânsa stete În dreptul uºii, se ivi doar numai Viteazului, dar nu putu s-o vadã ªi nici s-o simtã Telemah, cã zeii Nu tuturora aidoma s-aratã. Ulise doar ºi cânii o vãzurã, Ci n-o lãtrarã. Mârâind, de fricã

641

170

175

180

185

190

195

200

642

165

170

175

180

185

190

OD USSEAIS. P ¹ d' ¥r' ™p' ÑfrÚsi neàse: nÒhse d d‹oj 'OdusseÚj, ™k d' Ãlqen meg£roio park mšga teic…on aÙlÁj, stÁ d p£roiq' aÙtÁj. tÕn d prosšeipen 'Aq»nh: „diogenj Laerti£dh, polum»can' 'Odusseà, ½dh nàn sù paidˆ œpoj f£o mhd' ™p…keuqe, æj ¨n mnhstÁrsin q£naton kaˆ kÁr' ¢rarÒnte œrchsqon protˆ ¥stu periklutÒn: oÙd' ™gë aÙt¾ dhrÕn ¢pÕ sfîŽn œsomai memau‹a m£cesqai.” Ã, kaˆ cruse…V ·£bdJ ™pem£ssat' 'Aq»nh. f©roj mšn oƒ prîton ™ãplunj ºd citîna qÁk' ¢mfˆ st»qesfi, dšmaj d' êfelle kaˆ ¼bhn. ¨y d melagcroi¾j gšneto, gnaqmoˆ d' ™t£nusqen, ku£neai d' ™gšnonto ™qeir£dej ¢mfˆ gšneion. ¹ mn ¥r' ìj ›rxasa p£lin k…en: aÙt¦r 'OdusseÝj ½Žen ™j klis…hn. q£mbhse dš min f…loj uƒÒj, tarb»saj d' ˜tšrwse b£l' Ômmata, m¾ qeÕj e‡h, ka… min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚda: „¢llo‹Òj moi, xe‹ne, f£nhj nšon º p£roiqen, ¥lla d e†mat' œceij ka… toi crëj oÙkšq' Ðmo‹oj. à m£la tij qeÒj ™ssi, toˆ oÙranÕn eÙrÝn œcousin: ¢ll' †lhq', †na toi kecarismšna dèomen ƒr¦ ºd crÚsea dîra, tetugmšna: fe…deo d' ¹mšwn.” tÕn d' ºme…bet' œpeita polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj: „oÜ t…j toi qeÒj e„mi: t… m' ¢qan£toisin ™skeij; ¢ll¦ pat¾r teÒj e„mi, toà e†neka sÝ stenac…zwn p£sceij ¥lgea poll£, b…aj Øpodšgmenoj ¢ndrîn.” ìj ¥ra fwn»saj uƒÕn kÚse, k¦d d pareiîn d£kruon Âke cam©ze: p£roj d' œce nwlemj a„e….

ODISEEA. CÂNTUL XVI

643

Se traserã deoparte. Din sprâncene Fãcu zeiþa semn; ulmã Ulise, Ieºi din casã ºi trecu sub zidul Înalt al curþii ºi-i stãtu nainte. Minerva-l agrãi: „Laertiene, Mult iscusite meºtere Ulise, Destainã-te ºi nu te mai ascunde De fiul tãu, ca pregãtind sfârºitul ªi moartea peþitorilor sã mergeþi În falnica cetate. Alãturi fi-voi Curând ºi eu, sunt gata de bãtaie.” Aºa grãind, cu varga ei de aur L-atinse pe viteaz. Pe trup îi puse Veºmânt frumos ºi mantie curatã ªi statul îi mãri ºi tinereþea. ªi faþa-i iar i se smezi ºi-obrajii I se-mplinirã, pãrul pe bãrbie I se-nnegri. Zeiþa dupã asta Se-napoie. Ulise merse-n casã, Iar fiul sãu se buimãci vãzându-l ªi de cutremur se uita în lãturi, De teamã sã nu fie un zeu, ºi zise: „Cu totul altu-mi pari acum, strãine, Ai altã hainã ºi-altã-nfãþiºare. De bunã seamã eºti un zeu din slavã; Îndurã-te ca sã-þi închin prinoase Plãcute, daruri scumpe, odoare de-aur; Doar cruþã-mã.” Rãspunse-atunci Ulise: „Eu nu-s de loc un zeu. De ce m-asemeni Cu zeii? Eu sunt bietul tãu pãrinte, Acela dupã care-oftezi ºi suferi Aºa de mult nãpãstuit de oameni Necruþãtori.” Aºa vorbi, ºi fiul κi sãrutã;-i curgeau pe faþã lacrimi Ce pân-atunci le tot iezise-ntr-însul.

205

210

215

220

225

230

235

644

195

200

205

210

215

OD USSEAIS. P Thlšmacoj d', –oÙ g£r pw ™pe…qeto Ön patšr' enai, – ™xaàt…j min œpessin ¢meibÒmenoj prosšeipen: „oÙ sÚ g' 'OdusseÚj ™ssi pat¾r ™mÒj, ¢ll£ me da…mwn qšlgei, Ôfr' œti m©llon ÑdurÒmenoj stenac…zw. oÙ g£r pwj ¨n qnhtÕj ¢n¾r t£de mhcanÒJto ú aÙtoà ge nÒJ, Óte m¾ qeÕj aÙtÕj ™pelqën ·hŽd…wj ™qšlwn qe…h nšon ºd gšronta. à g£r toi nšon Ãsqa gšrwn kaˆ ¢eikša ›sso: nàn d qeo‹sin œoikaj, o‰ oÙranÕn eÙrÝn œcousi.” tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „Thlšmac', oÜ se œoike f…lon patšr' œndon ™Ònta oÜte ti qaum£zein perièsion oÜt' ¢g£asqai: oÙ mn g£r toi œt' ¥lloj ™leÚsetai ™nq£d' 'OdusseÚj, ¢ll' Ód' ™gë toiÒsde, paqën kak£, poll¦ d' ¢lhqe…j, ½luqon e„kostù œteŽ ™j patr…da ga‹an. aÙt£r toi tÒde œrgon 'Aqhna…hj ¢gele…hj, ¼ tš me to‹on œqhken Ópwj ™qšlei, dÚnatai g£r, ¥llote mn ptwcù ™nal…gkion, ¥llote d' aâte ¢ndrˆ nšJ kaˆ kal¦ perˆ cro e†mat' œconti. ·hdion d qeo‹si, toˆ oÙranÕn eÙrÝn œcousin, ºmn kudÁnai qnhtÕn brotÕn ºd kakîsai.” ìj ¥ra fwn»saj kat' ¥r' ›zeto, Thlšmacoj d ¢mficuqeˆj patšr' ™sqlÕn ÑdÚreto d£krua le…bwn. ¢mfotšroisi d to‹sin Øf' †meroj ðrto gÒoio: kla‹on d ligšwj, ¡dinèteron ½ t' o„wno…, fÁnai À a„gupioˆ gamyènucej, oŒs… te tškna ¢grÒtai ™xe…lonto p£roj petehn¦ genšsqai: ìj ¥ra to… g' ™leeinÕn Øp' ÑfrÚsi d£kruon ebon.

ODISEEA. CÂNTUL XVI Dar Telemah tot nu voia sã creadã Cã-i tatãl sãu ºi cuvânta: „Tu nu eºti Pãrintele-mi Ulise. Mã smomeºte Un zeu, ca sã suspin, sã plâng mai tare. N-o poate fãptui schimbarea asta Un muritor în voie, dacã nu vrea Un zeu sã-l facã ba moºneag, ba tânãr. Erai un om bãtrân adinioarea ªi-n zdrenþe învãscut, ºi iat-acuma Eºti ca un zeu locuitor în cerul Nemãrginit.” Ulise cumpãnitul Rãspunse-aºa: „O, Telemah, nu-þi ºade Sã stai uimit ºi sã te miri atâta, Cã-þi vezi pe tata-n casã. Nu mai vine Un alt Ulise-aici. Chiar eu sunt bietul Ce dupã pribegiri ºi patimi multe În anul douãzeci mã-ntorc în þarã. Iar ce-ai vãzut o datoresc zeiþei; Ea m-a fãcut aºa cum vrea, cãci poate, Aci milog, aci voinic ºi tânãr ªi îmbrãcat în strai frumos, cã-i lesne Ca zeii cei locuitori în cerul Nemãrginit, pe oameni sã-i înalþe Sau sã-i afunde-n iad.” Aceasta zise, Apoi ºezu. Iar Telemah cu vaiet Cuprinse pe-al sãu tatã bun ºi lacrimi Vãrsa din ochi. Pe amândoi nevoia Bocirii-i podidi, ºi începurã A plânge-n hohot, mai duios ºi jalnic Ca pajura sau vulturul cu gheare Încovoiate, când le furã puii Nezburãtori, din cuibul lor, þãranii. Aºa de trist plângeau ºi de sub gene ªiroaie le curgeau. ªi-amurgul serii

645 240

245

250

255

260

265

270

646 220

225

230

235

240

245

OD USSEAIS. P ka… nÚ k' Ñduromšnoisin œdu f£oj ºel…oio, e„ m¾ Thlšmacoj prosefèneen Ön patšr' aya: „po…V g¦r nàn deàro, p£ter f…le, nh se naàtai ½gagon e„j 'Iq£khn; t…nej œmmenai eÙcetÒwnto; [oÙ mn g£r t… se pezÕn яomai ™nq£d' ƒkšsqai.”] tÕn d' aâte prosšeipe polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj: „toig¦r ™gè toi, tšknon, ¢lhqe…hn katalšxw. Fa…hkšj m' ¥gagon nausikluto…, o† te kaˆ ¥llouj ¢nqrèpouj pšmpousin, Ót…j sfeaj e„saf…khtai: ka… m' eÛdont' ™n nh qoÍ ™pˆ pÒnton ¥gontej k£tqesan e„n 'Iq£kV, œporon dš moi ¢gla¦ dîra, calkÒn te crusÒn te ¤lij ™sqÁt£ q' Øfant»n. kaˆ t¦ mn ™n sp»essi qeîn „Òthti kšontai: nàn aâ deàr' ƒkÒmhn ØpoqhmosÚnVsin 'Aq»nhj, Ôfra ke dusmenšessi fÒnou pšri bouleÚswmen. ¢ll' ¥ge moi mnhstÁraj ¢riqm»saj kat£lexon, Ôfr' e„dšw, Óssoi te kaˆ o† tinej ¢nšrej e„s…: ka… ken ™mÕn kat¦ qumÕn ¢mÚmona mermhr…xaj fr£ssomai, ½ ken nîŽ dunhsÒmeq' ¢ntifšresqai moÚnw ¥neuq' ¥llwn, à kaˆ dizhsÒmeq' ¥llouj.” tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: „ð p£ter, à toi se‹o mšga klšoj a„n ¥kouon, ce‹r£j t' a„cmht¾n œmenai kaˆ ™p…frona boul»n: ¢ll¦ l…hn mšga epej: ¥gh m' œcei: oÙdš ken e‡h ¥ndre dÚw pollo‹si kaˆ „fq…moisi m£cesqai. mnhst»rwn d' oÜt' ¨r dek¦j ¢trekj oÜte dÚ' oai, ¢ll¦ polÝ plšonej: t£ca d' e‡seai ™nq£d' ¢riqmÒn. ™k mn Doulic…oio dÚw kaˆ pent»konta

ODISEEA. CÂNTUL XVI I-ar fi gãsit jãlind aºa-mpreunã, De nu-ntreba pe taicã-sãu feciorul: „Pe care vas te-aduserã în þarã Vâslaºii, tatã? Cine-s ei? Cã doarã Tu nu puteai veni aci pedestru.” Ulise mult-pãþitul îi rãspunse: „Þi-oi spune drept, aºa cum e, copile. M-aduserã feacii, vâslitorii Vestiþi de buni, care petrec pe mare Pe toþi strãinii pripãºiþi la dânºii. Pe când dormeam, m-aduserã-ntr-o navã ªi mã lãsar-aici. ªi mã cinstirã Cu daruri scumpe, aur ºi aramã ªi straie din belºug. Pãstrate toate-s În peºterã-ndosite dupã sfatul Celor-de-sus. Mã sfãtui Minerva Sã vin încoa’ spre a urzi omorul Vrãjmaºilor. Dar numãrã-i sã aflu Ce numãr sunt ºi cine-s peþitorii, Ca socotind cu inimã viteazã Sã vãd dacã noi doi putea-vom singuri Neajutaþi sã biruim sau poate Sã cerem ajutor ºi de la alþii.” Iar Telemah mirat îi zise: „O, tatã, Tot auzeam de-a ta mãrire naltã, Cã eºti rãzboinic ºi-nþelept, dar mare Cuvânt mi-ai spus ºi-uimirea mã cuprinde. Nu pot doi inºi sã lupte doar cu oameni Aºa de mulþi ºi de puternici. Nu sunt Nici zece ºi nici douãzeci duºmanii, Ci mult mai mulþi. Îndatã ºti-vei care Li-e numãrul. Feciorii din Dulichiu

647

275

280

285

290

295

300

305

648

250

255

260

265

270

275

OD USSEAIS. P koàroi kekrimšnoi, ›x d drhstÁrej ›pontai: ™k d S£mhj p…surej te kaˆ e‡kosi fîtej œasin, ™k d ZakÚnqou œasin ™e…kosi koàroi 'Acaiîn, ™k d' aÙtÁj 'Iq£khj duoka…deka p£ntej ¥ristoi, ka… sfin ¤m' ™stˆ Mšdwn kÁrux kaˆ qe‹oj ¢oidÕj kaˆ doië qer£ponte, da»mone daitrosun£wn. tîn e‡ ken p£ntwn ¢nt»somen œndon ™Òntwn, m¾ polÚpikra kaˆ a„n¦ b…aj ¢pote…seai ™lqèn. ¢ll¦ sÚ g', e„ dÚnasa… tin' ¢mÚntora mermhr…xai, fr£zeu, Ó kšn tij nîŽn ¢mÚnoi prÒfroni qumù.” tÕn d' aâte prosšeipe polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj: „toig¦r ™gën ™ršw, sÝ d sÚnqeo ka… meu ¥kouson, kaˆ fr£sai, ½ ken nîŽn 'Aq»nh sÝn Diˆ patrˆ ¢rkšsei, Ú tin' ¥llon ¢mÚntora mermhr…xw.” tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: „™sqlè toi toÚtw g' ™pamÚntore, toÝj ¢goreÚeij, Ûyi per ™n nefšessi kaqhmšnw: é te kaˆ ¥lloij ¢ndr£si te kratšousi kaˆ ¢qan£toisi qeo‹si.” tÕn d' aâte prosšeipe polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj: „oÙ mšn toi ke…nw ge polÝn crÒnon ¢mfˆj œsesqon fulÒpidoj kraterÁj, ÐpÒte mnhstÁrsi kaˆ ¹m‹n ™n meg£roisin ™mo‹si mšnoj kr…nhtai ”Arhoj. ¢ll¦ sÝ mn nàn œrceu ¤m' ºÒŽ fainomšnhfi o‡kade kaˆ mnhstÁrsin Øperfi£loisin Ðm…lei: aÙt¦r ™m protˆ ¥stu subèthj Ûsteron ¥xei ptwcù leugalšJ ™nal…gkion ºd gšronti. e„ dš m' ¢tim»sousi dÒmon k£ta, sÕn d f…lon kÁr tetl£tw ™n st»qessi kakîj p£scontoj ™me‹o,

ODISEEA. CÂNTUL XVI Cincizeci ºi doi din neam ales cu toþii, Urmaþi de ºase oameni. Iar din Same Sunt douãzeci ºi patru. Din Zachintos Vro douãzeci de-ahei, ºi din Itaca Sunt doisprezece, toþi bãrbaþi de frunte. Mai e ºi Mèdon crainicul ºi Femiu, Dumnezeiescul cântãreþ, ºi încã Doi oameni meºteri la-mpãrþit friptura. De i-om lovi pe toþi deodatã-n casã, Mã tem sã nu plãteºti prea scump pedeapsa Pãcatelor ºi-amar sã nu ne fie. Dar vezi tu, poate-þi vei aduce aminte De-un ajutor, de vrunul care-alãturi De noi ar sta cu drag spre apãrare”. Îl desluºi Ulise încercatul: „Þi-oi spune eu, ia seama tu ºi-ascultã. Socoþi cã nu ne-ar fi de-ajuns Minerva Cu-Atotputernicul de sus ºi-i bine Sã cerem ajutor de la vrun altul?” Rãspunse Telemah: „Apãrãtorii Ce-i aminteºti sunt buni. Deºi prin nouri Stau sus de tot ascunºi, ei au domnia ªi peste zei ºi peste lumea toatã.” Adause la ast-apoi Ulise: „Ei n-or sta mult departe de bãtaia Cea crâncenã, când la palatul nostru Va fi sã se aleagã biruinþa Între duºmani ºi noi. Tu du-te-acasã De cum se va crãpa de zi ºi umblã Cu peþitorii. Mai târziu pe mine Porcarul mã va duce la cetate În chip de cerºetor bãtrân ºi jalnic. Iar dacã m-or batjocori prin casã, Tu rabdã-n tine, orice-o fi sã sufãr;

649

310

315

320

325

330

335

650

280

285

290

295

300

OD USSEAIS. P ½n per kaˆ di¦ dîma podîn ›lkwsi qÚraze À bšlesin b£llwsi: sÝ d' e„sorÒwn ¢nšcesqai. ¢ll' à toi paÚesqai ¢nwgšmen ¢frosun£wn, meilic…ois' ™pšessi paraudîn: oƒ dš toi oÜ ti pe…sontai: d¾ g£r sfi par…statai a‡simon Ãmar. ¥llo dš toi ™ršw, sÝ d' ™nˆ fresˆ b£lleo sÍsin: ÐppÒte ken polÚbouloj ™nˆ fresˆ qÍsin 'Aq»nh, neÚsw mšn toi ™gë kefalÍ, sÝ d' œpeita no»saj, Óssa toi ™n meg£roisin ¢r»Ža teÚcea ke‹tai, ™j mucÕn Øyhloà qal£mou kataqe‹nai ¢e…raj p£nta m£l': aÙt¦r mnhstÁraj malako‹s' ™pšessi parf£sqai, Óte kšn se metallîsin poqšontej: '™k kapnoà katšqhk', ™peˆ oÙkšti to‹sin ™ókei, oŒ£ pote Tro…hnde kiën katšleipen 'OdusseÚj, ¢ll¦ katÇkistai, Ósson purÕj †ket' ¢ãtm». prÕj d' œti kaˆ tÒde me‹zon ™nˆ fresˆ qÁke Kron…wn, m» pwj o„nwqšntej, œrin st»santej ™n Øm‹n, ¢ll»louj trèshte kataiscÚnhtš te da‹ta kaˆ mnhstÚn: aÙtÕj g¦r ™fšlketai ¥ndra s…dhroj.' nîŽn d' o‡oisin dÚo f£sgana kaˆ dÚo doàre kallipšein kaˆ doi¦ bo£gria cersˆn ˜lšsqai, æj ¨n ™piqÚsantej ˜lo…meqa: toÝj dš k' œpeita Pall¦j 'Aqhna…h qšlxei kaˆ mht…eta ZeÚj. ¥llo dš toi ™ršw, sÝ d' ™nˆ fresˆ b£lleo sÍsin: e„ ™teÒn g' ™mÒj ™ssi kaˆ a†matoj ¹metšroio, m» tij œpeit' 'OdusÁoj ¢kous£tw œndon ™Òntoj: m»t' oân Lašrthj ‡stw tÒ ge m»te subèthj m»te tij o„k»wn m»t' aÙt¾ PhnelÒpeia,

ODISEEA. CÂNTUL XVI Chiar dacã de picior m-ar da afarã ªi m-ar ochi cu arcul, tu, privindu-i, Sã te-nfrânezi. Numai blajin cu graiul Tu roagã-i cu prostia sã-nceteze. Ei n-au s-asculte, cã sosit li-i ceasul. Ia seama dar la ceea ce þi-oi spune: Îndatã ce Minerva luminatã M-ar învãþa, din cap un semn þi-oi face. Tu strânge toate armele din salã, Le-ascunde-n fundu-unei cãmãri înalte. De-ntreabã ºi le-or cere peþitorii, Adoarme-i tu aºa cu vorbã dulce: «Le-am scos de-aicea, de la fumul sãlii, Cã nu mai sunt cum ele au fost odatã, Când tata le-a lãsat plecând la Troia; S-au înnegrit de-a focului arsurã. Dar ce mai mult mã-ndeamnã este gândul Ce-mi dete Cel-de-sus: mã tem cã poate, Buimaci de vin, v-aþi apuca de sfadã Cu armele, v-aþi bate laolaltã ªi-aþi ruºina ospãþul ºi peþitul, Cãci armele pe om îl trag la sine.» Pãstreazã pentru noi vro douã sãbii ªi douã suliþi ºi-ncã douã scuturi, Ca sã le-avem când vom sãri la dânºii. Pe ei orbi-i-va Joe ºi Minerva. Dar ia aminte vorba ce þi-oi spune: De eºti aieve-al meu ºi os din mine, Nici unul sã nu afle cã Ulise E-n þarã, nici Laerte, nici porcarul ªi nici o slugã, nici chiar a ta mamã.

651 340

345

350

355

360

365

370

652

305

310

315

320

325

330

OD USSEAIS. P ¢ll' ooi sÚ t' ™gè te gunaikîn gnèomen „qÚn. ka… kš teo dmèwn ¢ndrîn œti peirhqe‹men, ºmn Ó poÚ tij nîŽ t…ei kaˆ de…die qumù, ºd' Ótij oÙk ¢lšgei, s d' ¢tim´ to‹on ™Ònta.” tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosefènee fa…dimoj uƒÒj: „ð p£ter, à toi ™mÕn qumÕn kaˆ œpeit£ g', яw, gnèseai: oÙ mn g£r ti califrosÚnai gš m' œcousin: ¢ll' oÜ toi tÒde kšrdoj ™gën œssesqai яw ¹m‹n ¢mfotšroisi: s d fr£zesqai ¥nwga. dhq¦ g¦r aÜtwj e‡sV ˜k£stou peirht…zwn, œrga metercÒmenoj: toˆ d' ™n meg£roisin ›khloi kt»mata dard£ptousin Øpšrbion, oÙd' œpi feidè. ¢ll' à to… se guna‹kaj ™gë ded£asqai ¥nwga, a† tš s' ¢tim£zousi kaˆ a‰ nhle…tidšj e„sin: ¢ndrîn d' oÙk ¨n ™gè ge kat¦ staqmoÝj ™qšloimi ¹mšaj peir£zein, ¢ll' Ûstera taàta pšnesqai, e„ ™teÒn gš ti osqa DiÕj tšraj a„giÒcoio.” ìj oƒ mn toiaàta prÕj ¢ll»louj ¢gÒreuon, ¹ d' ¥r' œpeit' 'Iq£khnde kat»geto nhàj ™ãerg»j, ¿ fšre Thlšmacon PulÒqen kaˆ p£ntaj ˜ta…rouj. oƒ d' Óte d¾ limšnoj polubenqšoj ™ntÕj †konto, nÁa mn o† ge mšlainan ™p' ºpe…roio œrussan, teÚcea dš sf' ¢pšneikan Øpšrqumoi qer£pontej, aÙt…ka d' ™j Klut…oio fšron perikallša dîra. aÙt¦r k»ruka prÒesan dÒmon e„j 'OdusÁoj, ¢ggel…hn ™ršonta per…froni Phnelope…V, oÛneka Thlšmacoj mn ™p' ¢groà, nÁa d' ¢nègei ¥stud' ¢pople…ein, †na m¾ de…sas' ™nˆ qumù

ODISEEA. CÂNTUL XVI Noi singuri, eu ºi tu, sã ºtim purtarea Femeilor, sã încercãm ºi care Din robii noºtri ne cinstesc ºi-au teamã De noi, ºi care nu mai vor sã ºtie ªi te înfruntã cât eºti tu de mare.” Feciorul mândru Telemah rãspunse: „Mã vei cunoaºte, o, tatã, mai pe urmã Ce fel sunt eu. Cã-n mine nu mai zburdã Copilãrii. Ce-mi spui, îmi pare mie Cã de folos nu poate sã ne fie. Te rog sã chibzui bine, cãci în vreme Ce tu vei zãbovi umblând la þarã Sã-ncerci pe-ai noºtri sã le vezi purtarea, Miºeii cei de-acasã-n toatã voia Ne vor prãda din gros fãrã cruþare. Nu iscodi decât numai pe roabe ªi vezi tu care-ºi bate joc de tine ªi care-i fãrã vinã. Deocamdatã Eu n-aº vrea sã-ncercãm pe slugi la þarã. S-o facem mai pe urmã dac-aieve Ai semn de sus.” Ei astfel îºi vorbirã. În vremea asta vasul ce-adusese Pe Telemah cu soþii de la Pilos Ajunse la Itaca. Cum vâslaºii Intrarã în adânc liman, smolita Corabie de þãrm apropiarã, Dãdurã jos dichisurile-i toate ªi daruri minunate-apoi voinicii I-aduserã lui Clitiu. Pe un crainic Trimiserã la curtea lui Ulise Spre a vesti-nþeleptei Penelopa Cã Telemah sosi ºi e la þarã. Fãcu sã vie vasul la cetate,

653

375

380

385

390

395

400

654

335

340

345

350

355

OD USSEAIS. P „fq…mh bas…leia tšren kat¦ d£kruon e‡boi. të d sunant»thn kÁrux kaˆ d‹oj ØforbÕj tÁj aÙtÁj ›nek' ¢ggel…hj, ™ršonte gunaik…. ¢ll' Óte d» ·' †konto dÒmon qe…ou basilÁoj, kÁrux mšn ·a mšsVsi met¦ dmJÍsin œeipen: „½dh toi, bas…leia, f…loj p£Žj e„l»louqe.” Phnelope…V d' epe subèthj ¥gci parast¦j p£nq' Ósa oƒ f…loj uƒÕj ¢nègei muq»sasqai. aÙt¦r ™peˆ d¾ p©san ™fhmosÚnhn ¢pšeipe, bÁ ·' ‡menai meq' Ûaj, l…pe d' ›rke£ te mšgarÒn te. mnhstÁrej d' ¢k£conto kat»fhs£n t' ™nˆ qumù, ™k d' Ãlqon meg£roio park mšga teic…on aÙlÁj, aÙtoà d prop£roiqe qur£wn ˜driÒwnto. to‹sin d' EÙrÚmacoj, PolÚbou p£Žj, Ãrc' ¢goreÚein: „ð f…loi, à mšga œrgon Øperfi£lwj ™telšsqh Thlem£cJ ÐdÕj ¼de: f£men dš oƒ oÙ telšesqai. ¢ll' ¥ge nÁa mšlainan ™rÚssomen, ¼ tij ¢r…sth, ™j d' ™rštaj ¡liÁaj ¢ge…romen, o† ke t£cista ke…nois' ¢gge…lwsi qoîj okÒnde nšesqai.” oÜ pw p©n e‡rhq', Ót' ¥r' 'Amf…nomoj ‡de nÁa, strefqeˆj ™k cèrhj, limšnoj polubenqšoj ™ntÒj, ƒst…a te stšllontaj ™retm£ te cersˆn œcontaj. ¹dÝ d' ¥r' ™kgel£saj metefèneen oŒs' ˜t£roisi: „m» tin' œt' ¢ggel…hn ÑtrÚnomen: o†de g¦r œndon. ½ t…j sfin tÒd' œeipe qeîn À e‡sidon aÙtoˆ nÁa parercomšnhn, t¾n d' oÙk ™dÚnanto kicÁnai.” ìj œfaq', oƒ d' ¢nst£ntej œban ™pˆ q‹na qal£sshj, aya d nÁa mšlainan ™p' ºpe…roio œrussan,

ODISEEA. CÂNTUL XVI Ca nu cumva de teamã încã doamna Sã ducã grijã, lacrimi sã mai verse. Cu crainicul se întâlni porcarul Când el veni s-aduc-aceeaºi ºtire. La curtea cea domneascã ei sosirã ªi crainicul, oprindu-se-ntre roabe, „Crãiasã,-i zise, þi s-a-ntors feciorul”. S-apropie de dânsa ºi porcarul ªi-i spuse tot ce-orânduise fiul. ªi când solia-ºi isprãvi, se duse La turmã pãrãsind în pripã curtea. Mâhniþi ºi plini de jale peþitorii Ieºirã-atunci din salã prin ogradã ªi-acolo s-aºezarã-n dreptul porþii. Luã cuvântul Evrimah ºi zise: „Prieteni, lucrul îndrãzneþ ºi mare Acuma s-a-mplinit: cãlãtoria Lui Telemah. Noi nu-l credeam în stare. Dar hai s-alunecãm un vas pe apã, Pe cel mai bun; ºi lopãtari sã-i punem, Ca ei sã ducã veste cât mai iute Sã vie-acasã grabnic soþii noºtri.” Dar încã nu rostise-ntreg cuvântul ªi Amfinom, întors spre mare, vede Pe apa-adâncã din liman o navã Cu oameni care strâng vintrele albe ªi poartã vâsle. Râde el ºi zice: „Sã nu trimitem dupã ei pe nimeni, Cãci iatã-i, sunt aici. Vrun zeu pe dânºii I-a înºtiinþat sau înºii ei vãzurã Corabia trecându-le nainte ªi n-o putur-ajunge.” Asta zise. Sculându-se, ei merserã cu toþii Spre malul mãrii, pe uscat dãdurã Corabia, dichisurile-i luarã

655

405

410

415

420

425

430

435

656 360

365

370

375

380

385

OD USSEAIS. P teÚcea dš sf' ¢pšneikan Øpšrqumoi qer£pontej. aÙtoˆ d' e„j ¢gor¾n k…on ¡qrÒoi, oÙdš tin' ¥llon e‡wn oÜte nšwn metazein oÜte gerÒntwn. to‹sin d' 'Ant…nooj metšfh, EÙpe…qeoj uƒÒj: „í pÒpoi, æj tÒnd' ¥ndra qeoˆ kakÒthtoj œlusan. ½mata mn skopoˆ Œzon ™p' ¥kriaj ºnemošssaj a„n ™passÚteroi: ¤ma d' ºel…J katadÚnti oÜ pot' ™p' ºpe…rou nÚkt' ¥samen, ¢ll' ™nˆ pÒntJ nh qoÍ ple…ontej ™m…mnomen 'Hî d‹an, Thlšmacon locÒwntej, †na fqe…swmen ˜lÒntej aÙtÒn: tÕn d' ¥ra te‹oj ¢p»gagen o‡kade da…mwn. ¹me‹j d' ™nq£de oƒ frazèmeqa lugrÕn Ôleqron Thlem£cJ, mhd' Âmaj ØpekfÚgoi: oÙ g¦r яw toÚtou ge zèontoj ¢nÚssesqai t£de œrga. aÙtÕj mn g¦r ™pist»mwn boulÍ te nÒJ te, laoˆ d' oÙkšti p£mpan ™f' ¹m‹n Ãra fšrousin. ¢ll' ¥gete, prˆn ke‹non Ðmhgur…sasqai 'AcaioÝj e„j ¢gor»n: –oÙ g£r ti meqhsšmena… min яw, ¢ll' ¢pomhn…sei, ™ršei d' ™n p©sin ¢nast£j, oÛnek£ oƒ fÒnon a„pÝn ™r£ptomen oÙd' ™k…chmen: oƒ d' oÙk a„n»sousin ¢koÚontej kak¦ œrga: m» ti kakÕn ·šxwsi kaˆ ¼meaj ™xel£swsi ga…hj ¹metšrhj, ¥llwn d' ¢fikèmeqa dÁmon. ¢ll¦ fqšwmen ˜lÒntej ™p' ¢groà nÒsfi pÒlhoj À ™n Ðdù: b…oton d' aÙtoˆ kaˆ kt»mat' œcwmen, dass£menoi kat¦ mo‹ran ™f' ¹mšaj, o„k…a d' aâte

ODISEEA. CÂNTUL XVI Corãbierii harnici. Peþitorii Purceserã-n duium spre adunare, Nu pãsuirã între ei pe altul Nici tânãr, nici bãtrân. Luã cuvântul Atunci ºi zise Antinou: „O, Doamne, Cum zeii l-au ferit de rãutate Pe Telemah! ªedeau pe culmi vântoase ªi schimb fãceau mereu cât este ziua Pândaºii noºtri. Cum venea amurgul ªi peste noapte, nu ne odihnirãm Vrodatã pe uscat, ci tot pe mare Umblarãm în corabia cea iute ªi zorile-aºteptarãm tot pândindu-l Pe el sã punem mâna, sã-l rãpunem. Un zeu doar l-a putut aduce-acasã. Dar noi aici sã-i uneltim pieirea, Sã nu ne scape nicidecum din mânã, Cãci nu cred pânã când viazã dânsul Sã izbândim, cã ager e la minte ªi priceput. ªi nu ne au la suflet Deloc pe noi nici oamenii din þarã. Deci hai la lucru. N-aºteptaþi ca dânsul Sã cheme pe ahei la adunare; Mã tem cã n-are sã se lase. Într-însul Va fierbe el; sculându-se, va spune, Naintea tuturor, cã moarte crudã-i Urzirãm noi, ci-n cale nu-l brodirãm. Ei auzind de fapta rea, cu ciudã Se vor scula-mpotrivã ºi mi-e tare Sã nu ne facã rãu ºi sã ne-alunge Din þarã, sã ne pomenim deodatã Înstrãinaþi. De i-apucãm nainte Sã-l omorâm departe de cetate, La câmp sau ºi la drum, sã punem mâna Pe tot avutul lui, ºi deopotrivã Sã-l împãrþim. Doar casa s-o dãm mamei Lui Telemah, s-o aibã ea-mpreunã

657

440

445

450

455

460

465

470

475

658

390

395

400

405

410

OD USSEAIS. P ke…nou mhtšri do‹men œcein ºd' Ój tij Ñpu…oi. e„ d' Ûmin Óde màqoj ¢fand£nei, ¢ll¦ bÒlesqe aÙtÒn te zèein kaˆ œcein patrèŽa p£nta, m» oƒ cr»mat' œpeita ¤lij qumhdš' œdwmen ™nq£d' ¢geirÒmenoi, ¢ll' ™k meg£roio ›kastoj mn£sqw ™šdnoisin diz»menoj: ¹ dš k' œpeita g»maiq' Ój ke ple‹sta pÒroi kaˆ mÒrsimoj œlqoi.” ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej ¢k¾n ™gšnonto siwpÍ. to‹sin d' 'Amf…nomoj ¢gor»sato kaˆ metšeipe, N…sou fa…dimoj uƒÒj, 'Arhti£dao ¥naktoj, Ój ·' ™k Doulic…ou polupÚrou poi»entoj ¹ge‹to mnhstÁrsi, m£lista d Phnelope…V ¼ndane mÚqoisi: fresˆ g¦r kšcrht' ¢gaqÍsin: Ó sfin ™å fronšwn ¢gor»sato kaˆ metšeipen: „ð f…loi, oÙk ¨n ™gè ge katakte…nein ™qšloimi Thlšmacon: deinÕn d gšnoj basil»ŽÒn ™sti kte…nein: ¢ll¦ prîta qeîn e„rèmeqa boul£j. e„ mšn k' a„n»swsi DiÕj meg£loio qšmistej, aÙtÒj te ktenšw toÚj t' ¥llouj p£ntaj ¢nèxw: e„ dš k' ¢potrwpîsi qeo…, paÚsasqai ¥nwga.” ìj œfat' 'Amf…nomoj, to‹sin d' ™pi»ndane màqoj. aÙt…k' œpeit' ¢nst£ntej œban dÒmon e„j 'OdusÁoj, ™lqÒntej d kaq‹zon ™pˆ xesto‹si qrÒnoisin. ¹ d' aât' ¥ll' ™nÒhse per…frwn PhnelÒpeia, mnhst»ressi fanÁnai Øpšrbion Ûbrin œcousi. peÚqeto g¦r oá paidÕj ™nˆ meg£roisin Ôleqron: kÁrux g£r oƒ œeipe Mšdwn, Öj ™peÚqeto boul£j. bÁ d' „šnai mšgarÒnde sÝn ¢mfipÒloisi gunaix…n.

ODISEEA. CÂNTUL XVI Cu cine-i va fi soþul. Dacã asta Nu vi-i pe plac ºi vreþi sã mai vieze ªi sã-ºi pãstreze-averea moºtenitã, Sã încetãm de-a ne-ntruni pe-aicea ªi-a ne-ndopa din dulcea lui avere. Sã stãm la noi acasã fiecare ªi sã peþim cu daruri pe femeie. Ea va lua pe cel care-o s-o-mbie Cu zestre mai bogatã ºi-o sã-i fie Sortit ca soþ.” Atunci luã cuvântul ªi Amfinom, fiu mândru de-al lui Nisos Aretiade, domnul din Dulichiu, Ostrov bogat în grâu ºi în pãºune. În fruntea peþitorilor sta dânsul ªi mai vârtos plãcea el Penelopei Cu vorba lui, c-a fost mai bun la fire. El sãnãtos gândind, aºa le zise: „Eu n-aº vrea, o, prieteni, sã-l rãpunem Pe Telemah. Grozav e sã dai morþii Pe-un fiu de domn. Sã cerem mai nainte Povaþã de la zei. Iar dacã astfel Va fi dreptatea zeului cel mare, I-oi pune însumi capul ºi-nteþi-voi Pe toþi ceilalþi. Dar dacã împotrivã Stau Cei-de-sus, v-aº sfãtui la asta Sã nu ne mai gândim.” Aºa le zise, ªi vorba lui plãcu. Apoi îndatã Sculându-se, cu toþii-naintarã Spre curtea lui Ulise. Cum intrarã, ªezurã ei pe jeþuri ºlefuite. Crãiasa Penelopa cea cuminte Gãsi atunci cu cale sã s-arate La peþitorii cei semeþi ºi-obraznici. Aflase doar cã se urzeºte-omorul Lui Telemah la curte; i-o spusese Pristavul Mèdon, cã ºtiuse sfatul. Se duse dar în salã, însoþitã

659

480

485

490

495

500

505

510

660

415

420

425

430

435

440

OD USSEAIS. P ¢ll' Óte d¾ mnhstÁraj ¢f…keto d‹a gunaikîn, stÁ ·a par¦ staqmÕn tšgeoj pÚka poihto‹o, ¥nta parei£wn scomšnh lipar¦ kr»demna, 'Ant…noon d' ™nšnipen œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmazen: „'Ant…no', Ûbrin œcwn, kakom»cane, kaˆ dš sš fasin ™n d»mJ 'Iq£khj meq' Ðm»likaj œmmen ¥riston boulÍ kaˆ mÚqoisi: sÝ d' oÙk ¥ra to‹oj œhsqa. m£rge, t…h d sÝ Thlem£cJ q£natÒn te mÒron te ·£pteij, oÙd' ƒkštaj ™mp£zeai, oŒsin ¥ra ZeÝj m£rturoj; oÙd' Ðs…h kak¦ ·£ptein ¢ll»loisin. à oÙk osq' Óte deàro pat¾r teÕj †keto feÚgwn, dÁmon Øpodde…saj; d¾ g¦r kecolèato l…hn, oÛneka lhŽstÁrsin ™pispÒmenoj Taf…oisin ½kace QesprwtoÚj: oƒ d' ¼min ¥rqmioi Ãsan. tÒn ·' œqelon fqe‹sai kaˆ ¢porra‹sai f…lon Ãtor ºd kat¦ zw¾n fagšein menoeikša poll»n: ¢ll' 'OduseÝj katšruke kaˆ œsceqen ƒemšnouj per. toà nàn okon ¥timon œdeij, mn£v d guna‹ka pa‹d£ t' ¢pokte…neij, ™m d meg£lwj ¢kac…zeij: ¢ll£ se paÚesqai kšlomai kaˆ ¢nwgšmen ¥llouj.” t¾n d' aât' EÙrÚmacoj, PolÚbou p£Žj, ¢nt…on hÜda: „koÚrh 'Ikar…oio, per…frwn PhnelÒpeia, q£rsei: m» toi taàta met¦ fresˆ sÍsi melÒntwn. oÙk œsq' oátoj ¢n¾r oÙd' œssetai oÙd gšnhtai, Ój ken Thlem£cJ, sù uƒšŽ, ce‹raj ™po…sei zèontÒj g' ™mšqen kaˆ ™pˆ cqonˆ derkomšnoio. ïde g¦r ™xeršw, kaˆ m¾n tetelesmšnon œstai: ay£ oƒ aŒma kelainÕn ™rw»sei perˆ dourˆ

ODISEEA. CÂNTUL XVI De odãiaºe. Cum sosi acolo La peþitori, ea se opri pe pragul Frumoasei sãli, acoperindu-ºi faþa C-un luciu vãl. Ea începu sã certe Pe Antinou ºi se rãsti la dânsul: „Tu, Antinou, sfruntate ºi haine, Þi-a mers zadarnic buhul cã-n Itaca Tu baþi pe toþi vârstenii tãi cu mintea ªi cu vorbitul. Ba eºti dimpotrivã. De ce, zãrghite, unelteºti omorul Lui Telemah ºi nesocoþi strãinii Adãpostiþi la noi sub ocrotirea Celui-de-sus? Nici nu-i iertat sã cauþi Tu rãu sã-i faci, nici el sã-þi facã þie. Nu ºtii c-aici la noi al tãu pãrinte S-a oploºit când a fugit de teama Poporului? C-aveau grozavã ciudã Pe el, cã se-nhãitase cu tâlharii De tafieni ºi pãgubise neamul Tesproþilor care erau de-ai noºtri. Stau gata sã-l omoare ºi sã-l facã Bucãþi pe el, sã-i prade-averea-i multã. Dar furia le-o potoli Ulise ªi-n loc i-opri. Iar tu, drept mulþumire, Acum îi spulberi casa necinstind-o, Îi ceri nevasta ºi-i omori copilul ªi mie sufletu-mi zdrobeºti. Te rog dar Sã încetezi ºi sã îndemni la bine ªi pe ceilalþi.” Iar Evrimah rãspunse: „Tu, fiicã înþeleaptã-a lui Icariu, Te-ncrede-n noi ºi nu mai duce grijã. Cât eu trãiesc ºi-am ochi sã vãd pe lume, Nu-i nimenea ºi nu va fi vrodatã Un om care-ndrãzni-va sã s-atingã De Telemah. Îþi dau aci cuvântul ªi fi-va cum zic eu. Pe loc þâºni-va Cernitu-i sânge-n jurul lãncii mele.

661

515

520

525

530

535

540

545

662

445

450

455

460

465

OD USSEAIS. P ¹metšrJ, ™peˆ à kaˆ ™m ptol…porqoj 'OdusseÝj poll£ki goÚnasin oŒsin ™fess£menoj kršaj ÑptÕn ™n ce…ressin œqhken ™pšsce te onon ™ruqrÒn. tî moi Thlšmacoj p£ntwn polÝ f…ltatÒj ™stin ¢ndrîn, oÙdš t… min q£naton tromšesqai ¥nwga œk ge mnhst»rwn: qeÒqen d' oÙk œst' ¢lšasqai.” ìj f£to qarsÚnwn, tù d' ½rtuen aÙtÕj Ôleqron. ¹ mn ¥r' e„sanab©s' ØperèŽa sigalÒenta kla‹en œpeit' 'OdusÁa f…lon pÒsin, Ôfra oƒ Ûpnon ¹dÝn ™pˆ blef£roisi b£le glaukîpij 'Aq»nh. ˜spšrioj d' 'OdusÁŽ kaˆ uƒšŽ d‹oj ØforbÕj ½luqen: oƒ d' ¥ra dÒrpon ™pistadÕn Ðpl…zonto, sàn ƒereÚsantej ™niaÚsion. aÙt¦r 'Aq»nh ¥gci paristamšnh Laerti£dhn 'OdusÁa ·£bdJ peplhgu‹a p£lin po…hse gšronta, lugr¦ d e†mata ›sse perˆ cro, m» ˜ subèthj gno…h ™s£nta „dën kaˆ ™cšfroni Phnelope…V œlqoi ¢paggšllwn mhd fresˆn e„rÚssaito. tÕn kaˆ Thlšmacoj prÒteroj prÕj màqon œeipen: „Ãlqej, d‹' EÜmaie: t… d¾ klšoj œst' ¢n¦ ¥stu; ½ ·' ½dh mnhstÁrej ¢g»norej œndon œasin ™k lÒcou, à œti m' aâq' e„rÚatai o‡kad' „Ònta;” tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfhj, EÜmaie subîta: „oÙk œmelšn moi taàta metallÁsai kaˆ ™ršsqai ¥stu katablèskonta: t£cist£ me qumÕj ¢nègei ¢ggel…hn e„pÒnta p£lin deàr' ¢ponšesqai. æm»rhse dš moi par' ˜ta…rwn ¥ggeloj çkÚj, kÁrux, Öj d¾ prîtoj œpoj sÍ mhtrˆ œeipen.

ODISEEA. CÂNTUL XVI Cãci ºi pe mine-adeseori Ulise În braþe m-a luat, mi-a pus în mânã Fripturi ºi vin mi-a dat sã beau. De-aceea ªi Telemah mi-e drag ca nimeni altul; Deci nu te teme c-ar putea sã-i vie Omorul de la peþitori, cã moartea Ce vine de la zei nu-i chip s-o-nlãturi.” Aºa-i vorbi ca s-o mai îmbuneze, Dar el gândea pieirea lui. Iar dânsa Suindu-se-n cãmãrile strãlucii ªi-a plâns bãrbatul pânã ce pe pleoape Un somn plãcut îi picurã Minerva. Se-ntoarse pe-nserate ºi vãcarul La Telemah ºi la Ulise. Dânºii Junghiaserã un porc de-un an ºi-acuma Se pregãteau de cinã. Iar Minerva S-apropie de ei ºi cu o vargã Pãlindu-l pe Ulise, -l face iarã Bãtrân sã fie ºi-nþolit în zdrenþe, Ca nu cumva pãstorul sã-l cunoascã Cum l-ar vedea, sã meargã-apoi la doamna Sã-i spuie ºi sã-i dea pe faþã taina. ªi Telemah îi glãsui întâiul: „Veniºi, Eumeu. Ce zvon mai e-n cetate? Se-ntoarserã de unde stau la pândã Nemernicii sau mai pândesc ºi-acuma Pe drumul meu spre casã?” El rãspunse: „Eu nici nu m-am gândit sã-ntreb de asta, Sã cercetez cutreierând oraºul. Mi-era sã duc mai repede solia ªi sã mã-ntorc napoi. Dãdui în cale De-un vestitor trimis de-ai tãi tovarãºi, Un crainic iute de picior ce-ntâiul Pe maica ta vesti. ªtiu sigur una,

663 550

555

560

565

570

575

580

664 470

475

480

OD USSEAIS. P ¥llo dš toi tÒde oda: tÕ g¦r ‡don Ñfqalmo‹sin: ½dh Øpr pÒlioj, Óqi “Ermaioj lÒfoj ™st…n, Ãa kièn, Óte nÁa qo¾n „dÒmhn katioàsan ™j limšn' ¹mšteron: polloˆ d' œsan ¥ndrej ™n aÙtÍ, bebr…qei d s£kessi kaˆ œgcesin ¢mfigÚoisi: ka… sfeaj çsqhn toÝj œmmenai, oÙdš ti oda.” ìj f£to, me…dhsen d' ƒer¾ Šj Thlem£coio ™j patšr' Ñfqalmo‹sin „dèn, ¢lšeine d' ØforbÒn. oƒ d' ™peˆ oân paÚsanto pÒnou tetÚkontÒ te da‹ta, da…nunt', oÙdš ti qumÕj ™deÚeto daitÕj ™shj. aÙt¦r ™peˆ pÒsioj kaˆ ™dhtÚoj ™x œron ›nto, ko…tou te mn»santo kaˆ Ûpnou dîron ›lonto.

ODISEEA. CÂNTUL XVI Cãci am vãzut cu ochii mei: sosisem Aproape de oraº, pe unde-i Dealul Lui Hermes, când odatã vãd cã intrã O navã repede-n limanul nostru. Erau într-însa oameni mulþi; grãmadã De paveze ºi lãnci în toatã nava. Mi s-a pãrut cã-s ei, dar nu ºtiu bine.” Aºa grãi, ci Telemah surâse La tatãl sãu privind cu dinadinsul, Dar se feri de slugã sã nu-l vadã. Iar ei, dupã ce lucrul încetarã, Fãcurã masa ºi se ospãtarã. ªi când de-ajuns mâncarã ºi bãurã, Cãtarã de culcuº ºi parte-avurã De darul somnului ºi de odihnã.

665

585

590

595

ODUSSEIAS R

5

10

15

20

’Hmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj, d¾ tÒt' œpeiq' ØpÕ possˆn ™d»sato kal¦ pšdila Thlšmacoj, f…loj uƒÕj 'OdussÁoj qe…oio, e†leto d' ¥lkimon œgcoj, Ó oƒ pal£mhfin ¢r»rei, ¥stude ƒšmenoj, kaˆ ˜Õn prosšeipe subèthn: „¥tt', à toi mn ™gën em' ™j pÒlin, Ôfra me m»thr Ôyetai: oÙ g£r min prÒsqen paÚsesqai яw klauqmoà te stugero‹o gÒoiÒ te dakruÒentoj, pr…n g' aÙtÒn me ‡dhtai: ¢t¦r so… g' ïd' ™pitšllw: tÕn xe‹non dÚsthnon ¥g' ™j pÒlin, Ôfr' ¨n ™ke‹qi da‹ta ptwceÚV: dèsei dš oƒ Ój k' ™qšlVsi, pÚrnon kaˆ kotÚlhn: ™m d' oÜ pwj œstin ¤pantaj ¢nqrèpouj ¢nšcesqai, œcont£ per ¥lgea qumù. Ð xe‹noj d' e‡ per m£la mhn…ei, ¥lgion aÙtù œssetai: à g¦r ™moˆ f…l' ¢lhqša muq»sasqai.” tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „ð f…loj, oÙdš toi aÙtÕj ™rÚkesqai menea…nw. ptwcù bšlterÒn ™sti kat¦ ptÒlin º kat' ¢groÝj da‹ta ptwceÚein: dèsei dš moi Ój k' ™qšlVsin. oÙ g¦r ™pˆ staqmo‹si mšnein œti thl…koj e„m…, éj t' ™piteilamšnJ shm£ntori p£nta piqšsqai. ¢ll' œrceu: ™m d' ¥xei ¢n¾r Óde, tÕn sÝ keleÚeij, aÙt…k' ™pe… ke purÕj qeršw ¢lšh te gšnhtai. a„nîj g¦r t£de e†mat' œcw kak£: m» me dam£ssV

Cântul XVII

A doua zi când se rãsfirã zorii Trandafirii, ºi-ncalþã pe picioare Sandale dalbe fiul lui Ulise ªi ia pe urmã lancea potrivitã În pumnul lui ºi spre oraº pornind-o, Porcarului sãu zise: „Mã duc, taicã, Pe la oraº ca sã mã vadã mama. Mã tem cã nu-ºi va conteni ea plânsul Nesuferit ºi lãcrimosul vaiet Pân’ nu mã va vedea. De-aceea þie Aºa-þi demând: Ia tu ºi du-n cetate Pe-acest sãrman strãin; cerºeasc-acolo El hrana lui ºi, cine vrea sã-i deie O pâne ºi-un pahar de vin. Eu nu pot Tot natul venetic sã-l port pe spate, Cã prea sunt necãjit. Dacã strãinul S-ar supãra, mai rãu i-o fi lui însuºi, Cã mie-mi place s-o spun verde.” Zise Lui Telemah la ast-atunci Ulise: „Prietene, nici eu nu vreau pe-aicea Sã fiu oprit. Mai bine cerºetorul Cerºeascã prin oraº sau pe la sate; Mi-ar da fieºtecare dupã vrere. Eu nu mai sunt acum de vârst-aceea Ca sã rãmân aici pe lângã staul, Sã mã supun în toate la porunca Unui stãpân. Tu du-te, cã pe mine Curând mã va cãlãuzi pãstorul Trimis de tine, -ndatã ce la vatrã M-oi încãlzi ºi soarele-o sã vie, Cã prea sunt proaste hainele pe mine ªi-o pat cumva-n rãcoarea dimineþii.

5

10

15

20

25

30

668 25

30

35

40

45

50

ODUSSEAIS. R st…bh Øpho…h: ›kaqen dš te ¥stu f£t' enai.” ìj f£to, Thlšmacoj d dik staqmo‹o beb»kei, kraipn¦ posˆ probib£j, kak¦ d mnhstÁrsi fÚteuen. aÙt¦r ™pe… ·' †kane dÒmouj ™å naiet£ontaj, œgcoj mšn ·' œsthse fšrwn prÕj k…ona makr»n, aÙtÕj d' e‡sw ‡en kaˆ Øpšrbh l£Žnon oÙdÒn. tÕn d polÝ prèth ede trofÕj EÙrÚkleia, kèea kastornàsa qrÒnois' œni daidalšoisi, dakrÚsasa d' œpeit' „qÝj k…en: ¢mfˆ d' ¥r' ¥llai dmJaˆ 'OdussÁoj talas…fronoj ºgeršqonto kaˆ kÚneon ¢gapazÒmenai kefal»n te kaˆ êmouj. ¹ d' ‡en ™k qal£moio per…frwn PhnelÒpeia, 'Artšmidi „kšlh º crusÍ 'Afrod…tV, ¢mfˆ d paidˆ f…lJ b£le p»cee dakrÚsasa, kÚsse dš min kefal»n te kaˆ ¥mfw f£ea kal£, ka… ·' Ñlofuromšnh œpea pterÒenta proshÚda: „Ãlqej, Thlšmace, glukerÕn f£oj: oÜ s' œt' ™gè ge Ôyesqai ™f£mhn, ™peˆ õceo nh PÚlonde l£qrV, ™meà ¢škhti, f…lou met¦ patrÕj ¢kou»n. ¢ll' ¥ge moi kat£lexon, Ópwj ½nthsaj ÑpwpÁj.” t¾n d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: „mÁter ™m», m» moi gÒon Ôrnuqi mhdš moi Ãtor ™n st»qessin Ôrine fugÒnti per a„pÝn Ôleqron: ¢ll' Ødrhnamšnh, kaqar¦ cro e†maq' ˜loàsa, [e„j Øperù' ¢nab©sa sÝn ¢mfipÒloisi gunaixˆn] eÜceo p©si qeo‹si telhšssaj ˜katÒmbaj ·šxein, a‡ kš poqi ZeÝj ¥ntita œrga telšssV. aÙt¦r ™gën ¢gor»nde ™leÚsomai, Ôfra kalšssw

ODISEEA. CÂNTUL XVII Apoi aud cã-i drum pân’ la cetate.” Aºa-i grãi. Iar Telemah din staul Ieºind, porni, ºi-n mersul lui cel iute Duºmanilor chitind urzea pieirea. Iar când ajunse la mãreaþa-i curte, De-un stâlp înalt îºi rãzimã el lancea ªi-ntrã în casã peste prag de piatrã. Întâi îl vede doica Evriclèa Care-aºternea prin salã blãni pe jeþuri Frumos lucrate. Ea cu ochii-n lacrimi Se duse drept la el. Îl înconjoarã ªi celelalte slugi a’ lui Ulise, Cu dragoste-l primesc ºi-l tot sãrutã Pe cap, pe umeri. Iese atunci din casã ªi Penelopa-ntocmai ca zeiþa Diana sau ca Venera de aur. Plângând, de drag cuprinde-n braþe fiul, Pe ochi frumoºi, pe cap îl tot sãrutã, Apoi cu glas duios începe a-i zice: „Venit-ai, Telemah, lumina-mi dulce? Eu nu credeam sã te mai vãd vrodatã, De când pe-ascuns ºi fãr-a mea-nvoire Plecat-ai în corabie spre Pilos Ca tu sã-ntrebi de dragul tãu pãrinte. Dar spune-mi mie ce-ai vãzut pe-acolo.” Iar chibzuitul Telemah rãspunse: „O, mamã, nu trezi mâhnirea-n mine ªi nu mã-nduioºa, c-abia scãpat-am De moarte crudã. Dar mi te-mbãiazã ªi-mbracã-te curat ºi împreunã Cu ºerbele la tine sus te suie ªi juruie cã boi întregi pe-altare Vei prinosi la zeii toþi din slavã, Ca doar Fulgerãtorul sã ne-ajute La rãzbunare. Eu mã duc mai iute De-aici la piaþã sã poftesc strãinul

669

35

40

45

50

55

60

65

670

55

60

65

70

75

80

ODUSSEAIS. R xe‹non, Ót…j moi ke‹qen ¤m' ›speto deàro kiÒnti. tÕn mn ™gë proÜpemya sÝn ¢ntiqšois' ˜t£roisi, Pe…raion dš min ºnègea protˆ okon ¥gonta ™ndukšwj filšein kaˆ tišmen, e„j Ó ken œlqw.” ìj ¥r' ™fènhsen, tÍ d' ¥pteroj œpleto màqoj. ¹ d' Ødrhnamšnh, kaqar¦ cro e†maq' ˜loàsa, eÜceto p©si qeo‹si telhšssaj ˜katÒmbaj ·šxein, a‡ kš poqi ZeÝj ¥ntita œrga telšssV. Thlšmacoj d' ¥r' œpeita dik meg£roio beb»kei œgcoj œcwn: ¤ma tù ge kÚnej pÒdaj ¢rgoˆ ›ponto. qespes…hn d' ¥ra tù ge c£rin katšceuen 'Aq»nh: tÕn d' ¥ra p£ntej laoˆ ™percÒmenon qheànto. ¢mfˆ dš min mnhstÁrej ¢g»norej ºgeršqonto œsql' ¢goreÚontej, kak¦ d fresˆ bussodÒmeuon. aÙt¦r Ð tîn mn œpeita ¢leÚato poulÝn Ómilon, ¢ll' †na Mšntwr Âsto kaˆ ”Antifoj ºd' `Aliqšrshj, o† tš oƒ ™x ¢rcÁj patrèŽoi Ãsan ˜ta‹roi, œnqa kaqšzet' „èn: toˆ d' ™xeršeinon ›kasta. to‹si d Pe…raioj douriklutÕj ™ggÚqen Ãlqe xe‹non ¥gwn ¢gor»nde di¦ ptÒlin: oÙd' ¥r' œti d¾n Thlšmacoj xe…noio ˜k¦j tr£pet', ¢ll¦ paršsth. tÕn kaˆ Pe…raioj prÒteroj prÕj màqon œeipe: „Thlšmac', ay' Ôtrunon ™mÕn potˆ dîma guna‹kaj, éj toi dîr' ¢popšmyw, ¤ toi Menšlaoj œdwke.” tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: „Pe…rai', oÙ g£r t' ‡dmen, Ópwj œstai t£de œrga. e‡ ken ™m mnhstÁrej ¢g»norej ™n meg£roisi l£qrV kte…nantej patrèŽa p£nta d£swntai,

ODISEEA. CÂNTUL XVII Care-a venit cu mine împreunã La-ntorsul meu de-acolo. Eu nainte Îl trimesei cu bunii mei tovarãºi ªi la Pireos stãruii sã-l ducã La el acasã, s-aibã toatã grija Sã-l ospãteze ºi sã-i facã cinste Pân’ la sositul meu.” El asta zise; Ea nu rosti nici un cuvânt. Se duse De se-mbãie ºi în curate haine Se învãscu ºi jurui prinoase De boi întregi la zeii toþi din slavã, Ca doar Fulgerãtorul sã-i ajute La rãzbunare. Telemah din curte Ieºi apoi cu suliþa-i în mânã Urmat de-ogari cu sprintene picioare. Minerva-asupra-i revãrsã un farmec Dumnezeiesc, de se uitau la dânsul Uimiþi cu toþii când venea. ªi-ndatã Se strânserã-mprejuru-i peþitorii ªi-n faþã-i dulce cuvântau, ci-n sine Voiau pierzarea lui. Dar el de gloatã Se depãrtã ºi merse-acolo unde ªedea Antifos, Mèntor ºi Alitèrses, Prietenii lui pãrinteºti din vremuri. Iar ei amãnunþit îl întrebarã De drumul lui. S-apropie de dânºii Pireos, luptãtor vestit din lance, El pe strãin îl duse prin cetate La adunare. Telemah în grabã Veni pe lângã oaspe, iar Pireos Întâiul zise: „Telemah, porneºte Mai repede pe slugi la mine-acasã Ca sã-þi trimit odoarele ce-Atride Þi-a dãruit.” Iar Telemah rãspunse: „Pireos, nu ºtiu care-o fi sfârºitul. De m-or ucide-n tainã pe la curte ªi-or împãrþi averea-mi peþitorii,

671

70

75

80

85

90

95

100

105

672

85

90

95

100

105

ODUSSEAIS. R aÙtÕn œconta s boÚlom' ™pauršmen ½ tina tînde: e„ dš k' ™gë toÚtoisi fÒnon kaˆ kÁra futeÚsw, d¾ tÒte moi ca…ronti fšrein prÕj dèmata ca…rwn.” ìj e„pën xe‹non talape…rion Ãgen ™j okon. aÙt¦r ™pe… ·' †konto dÒmouj ™å naiet£ontaj, cla…naj mn katšqento kat¦ klismoÚj te qrÒnouj te, ™j d' ¢sam…nqouj b£ntej ™ãxšstaj loÚsanto. toÝj d' ™peˆ oân dmJaˆ loàsan kaˆ cr‹san ™la…J, ¢mfˆ d' ¥ra cla…naj oÜlaj b£lon ºd citînaj, œk ·' ¢sam…nqwn b£ntej ™pˆ klismo‹si kaq‹zon. cšrniba d' ¢mf…poloj procÒJ ™pšceue fšrousa kalÍ cruse…V, Øpr ¢rguršoio lšbhtoj, n…yasqai: par¦ d xest¾n ™t£nusse tr£pezan. s‹ton d' a„do…h tam…h paršqhke fšrousa, e‡data pÒll' ™piqe‹sa, carizomšnh pareÒntwn. m»thr d' ¢nt…on Œze par¦ staqmÕn meg£roio klismù keklimšnh, lšpt' ºl£kata strwfîsa. oƒ d' ™p' Ñne…aq' ˜to‹ma proke…mena ce‹raj ‡allon. aÙt¦r ™peˆ pÒsioj kaˆ ™dhtÚoj ™x œron ›nto, to‹si d mÚqwn Ãrce per…frwn PhnelÒpeia: „Thlšmac', à toi ™gën ØperèŽon e„sanab©sa lšxomai e„j eÙn»n, ¼ moi stonÒessa tštuktai, a„eˆ d£krus' ™mo‹si pefurmšnh, ™x oá 'OdusseÝj õceq' ¤m' 'AtredVsin ™j ”Ilion: oÙdš moi œtlhj, prˆn ™lqe‹n mnhstÁraj ¢g»noraj ™j tÒde dîma, nÒston soà patrÕj s£fa e„pšmen, e‡ pou ¥kousaj.” t¾n d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: „toig¦r ™gè toi, mÁter, ¢lhqe…hn katalšxw.

ODISEEA. CÂNTUL XVII Vreau tu sã le pãstrezi acele daruri, S-ai parte tu mai bine decât unul Din peþitori. Iar dacã lor eu însumi Le vin de hac ºi capãt le voi pune, Tu bucuros sã mi le-aduci la mine, Ca astfel sã mã bucur.” ªi cum zise, Pe bietul de strãin îl duse-acasã. Iar când sosirã-n casele-i frumoase De locuit, veºmintele-ºi lãsarã Pe scaune ºi-n jeþuri, ºi intrarã În netezite scãlzi sã-ºi facã baie ªi dupã ce femeile-i spãlarã ªi-i unserã cu miruri, îmbrãcarã Veºmânt pe ei ºi mantii moi, lânoase, Apoi ieºind din cãzi ºezurã-n jeþuri. Aduse apã de spãlat pe mânã O fatã, în frumos ibric de aur, Pe un lighean de-argint, ca sã se spele ªi le-ntinse-o masã ºlefuitã ªi dete pâne ºi bucate multe, Poftindu-le din tot ce-aveau pãstrate. Iar Penelopa pe un jeþ se puse Naintea lor pe la usciorul sãlii ªi mai torcea din caier fir subþire. Au prins atunci ei mânile sã-ntindã Cu toþii la bucatele din faþã. Iar când de-ajuns mâncarã ºi bãurã, Luã întâi cuvântul Penelopa: „Eu, fãtul meu, mã sui acum la mine ªi-acolo iar mã culc în aºternutul De jale-al meu, stropit de mii de lacrimi, De când Ulise a plecat la Troia. Nainte de-a veni din nou la mine Trufaºii peþitori, tu n-ai vrut mie Sã-mi spui curat de-ai auzit cã vine Pãrintele-þi.” Iar Telemah rãspunse: „Þi-oi spune, mamã, numai adevãrul.

673

110

115

120

125

130

135

140

674

110

115

120

125

130

135

ODUSSEAIS. R òcÒmeq' œj te PÚlon kaˆ Nšstora, poimšna laîn: dex£menoj dš me ke‹noj ™n Øyhlo‹si dÒmoisin ™ndukšwj ™f…lei, æj e‡ te pat¾r ˜Õn uŒa ™lqÒnta crÒnion nšon ¥lloqen: ìj ™m ke‹noj ™ndukšwj ™kÒmize sÝn uƒ£si kudal…moisin. aÙt¦r 'OdussÁoj talas…fronoj oÜ pot' œfaske zwoà oÙd qanÒntoj ™picqon…wn teu ¢koàsai, ¢ll£ m' ™j 'Atredhn, dourikleitÕn Menšlaon, †ppoisi proÜpemye kaˆ ¤rmasi kollhto‹sin. œnq' ‡don 'Arge…hn `Elšnhn, Âj e†neka poll¦ 'Arge‹oi Trîšj te qeîn „Òthti mÒghsan. e‡reto d' aÙt…k' œpeita bo¾n ¢gaqÕj Menšlaoj, Ótteu crhzwn ƒkÒmhn Lakeda…mona d‹an: aÙt¦r ™gë tù p©san ¢lhqe…hn katšlexa. kaˆ tÒte d» m' ™pšessin ¢meibÒmenoj prosšeipen: 'í pÒpoi, à m£la d¾ kraterÒfronoj ¢ndrÕj ™n eÙnÍ ½qelon eÙnhqÁnai, ¢n£lkidej aÙtoˆ ™Òntej. æj d' ÐpÒt' ™n xulÒcJ œlafoj kratero‹o lšontoj nebroÝj koim»sasa nehgenšaj galaqhnoÝj knhmoÝj ™xeršVsi kaˆ ¥gkea poi»enta boskomšnh, Ð d' œpeita ˜¾n e„s»luqen eÙn»n, ¢mfotšroisi d to‹sin ¢eikša pÒtmon ™fÁken, ìj 'OduseÝj ke…noisin ¢eikša pÒtmon ™f»sei. aŠ g£r, Zeà te p£ter kaˆ 'Aqhna…h kaˆ ”Apollon, to‹oj ™ën oŒÒj pot' ™ãktimšnV ™nˆ LšsbJ ™x œridoj FilomhledV ™p£laisen ¢nast£j, k¦d d' œbale kraterîj, kec£ronto d p£ntej 'Acaio…, to‹oj ™ën mnhstÁrsin Ðmil»seien 'OdusseÚj:

ODISEEA. CÂNTUL XVII Ne duserãm la Pilos ºi la Nestor, Bãtrânul domn. El mã primi la curte, Mã ospãtã ºi mã-ngriji cu totul Prietenos, întocmai ca un tatã Pe fiul sãu plecat de multã vreme ªi de curând sosit din altã parte; Aºa de bine îngriji de mine Cu fiii lui mãriþi. Dar el îmi zise Cã n-auzi de la vrun om din lume De vieþuie sau este mort Ulise. De-aceea mã-ndreptã la Menelaos Cu telegari ºi cu teleagã bunã. Acolo eu vãzui ºi pe Elena, Femeia pentru care pãtimirã Aºa de mult aheii ºi troienii Cu voia zeilor cereºti. Îndatã Mã întrebã rãzboinicul Atride De ce-am venit la el în desfãtatul Lacedemòn. I-am povestit eu toate Aºa cum sunt, ºi el atunci îmi zise: «Hei, Doamne, niºte pãcãtoºi ºi fameni Ar vrea sã doarmã-n patul lui Ulise, Bãrbat aºa de vajnic în putere! Cum dacã cerbul, adormindu-ºi puii Sugari în cuibul unui leu puternic, Cutreierã pãduri ºi paºte iarbã Pe vãi ºi când se-ntoarnã leul La cuibul sãu dã puilor o moarte Nãprasnicã, la fel Ulise-odatã Zdrobi-va pe miºei. Dã, Doamne Joe, Tu, Palas ºi Apollon, ca Ulise Sã fie aºa cum fu odatã-n Lesbos, Temeinica cetate, când la sfadã Sãri din loc la Filomelianul, De se luã la harþã el ºi zdravãn Îl zdupui, de furã veseli toþi aheii; Aºa sã fie când va da odatã

675

145

150

155

160

165

170

175

676

140

145

150

155

160

ODUSSEAIS. R p£ntej k' çkÚmoro… te geno…ato pikrÒgamo… te. taàta d' ¤ m' e„rwt´j kaˆ l…sseai, oÙk ¨n ™gè ge ¥lla parx e‡poimi paraklidÕn oÙd' ¢pat»sw: ¢ll¦ t¦ mšn moi œeipe gšrwn ¤lioj nhmert»j, tîn oÙdšn toi ™gë krÚyw œpoj oÙd' ™pikeÚsw. fÁ min Ó g' ™n n»sJ „dšein kratšr' ¥lge' œconta, nÚmfhj ™n meg£roisi Kaluyoàj, ¼ min ¢n£gkV ‡scei: Ð d' oÙ dÚnatai ¿n patr…da ga‹an ƒkšsqai: oÙ g£r oƒ p£ra nÁej ™p»retmoi kaˆ ˜ta‹roi, o† kšn min pšmpoien ™p' eÙrša nîta qal£sshj.' ìj œfat' 'Atredhj, dourikleitÕj Menšlaoj. taàta teleut»saj neÒmhn: œdosan dš moi oâron ¢q£natoi, to… m' ðka f…lhn ™j patr…d' œpemyan.” ìj f£to, tÍ d' ¥ra qumÕn ™nˆ st»qessin Ôrine. to‹si d kaˆ metšeipe QeoklÚmenoj qeoeid»j: „ð gÚnai a„do…h Laerti£dew 'OdusÁoj, à toi Ó g' oÙ s£fa oden, ™me‹o d sÚnqeo màqon: ¢trekšwj g£r toi manteÚsomai oÙd' ™pikeÚsw. ‡stw nàn ZeÝj prîta qeîn xen…h te tr£peza ƒst…h t' 'OdusÁoj ¢mÚmonoj, ¿n ¢fik£nw, æj à toi 'OduseÝj ½dh ™n patr…di ga…V, ¼menoj À ›rpwn, t£de peuqÒmenoj kak¦ œrga, œstin, ¢t¦r mnhstÁrsi kakÕn p£ntessi futeÚei, oŒon ™gën o„wnÕn ™ãssšlmou ™pˆ nhÕj ¼menoj ™fras£mhn kaˆ Thlem£cJ ™gegèneun.” tÕn d' aâte prosšeipe per…frwn PhnelÒpeia:

ODISEEA. CÂNTUL XVII De peþitori! Ce moarte fulgeratã ªi nunt-amarã avea-vor ei cu toþii! Iar despre ce mã-ntrebi ºi-mi faci rugare, Nimic n-oi ocoli spre înºelare La povestit, ci toate câte-mi spuse Adevãrat Proteu, bãtrânul mãrii, Le-oi spune drept, nimic nu voi ascunde. El zise cã-l vãzu mâhnit de moarte Într-un ostrov în casele zeiþei Calipso, care-l þine cu de-a sila. Nu poate-n þarã el napoi sã vie, Cãci n-are vase cu lopeþi ºi oameni Sã-l ducã pe întinsul spate-al mãrii.» Aºa-mi vorbi Atrid, vestitu-n arme. Cu asta isprãvii cãlãtoria ªi mã-ntorsei. Îmi darã vânt prielnic Nemuritorii ºi-napoi pe mare Mã petrecurã repede în þarã.” Acestea-i povesti. Iar Penelopa Îl auzi cu inima miºcatã. Grãi Teoclimen atunci la dânsa: „Femeie preacinstit-a lui Ulise, Nimica nu ne lãmuri Atride, Ascultã-mã, cã eu pe neminþite Voi proroci ºi nu þi-o voi ascunde. Eu pot sã jur acum ºi iau ca martor Întâi pe Joe, zeul cel mai mare ªi mai puternic. Martorã iau vatra Cea sfânt-a marelui Ulise, unde M-adãpostesc, c-aici i-acum Ulise, Aici în þarã, stã pe loc sau umblã ªi aflã el ticãloºia asta ªi groapã peþitorilor le sapã, Cum judec dupã piaza ce-am vãzut-o ªi am adus-o-ndatã la ºtiinþa Lui Telemah, când mã gãseam pe mare.” Urã atunci ºi zise Penelopa:

677 180

185

190

195

200

205

210

215

678

165

170

175

180

185

190

ODUSSEAIS. R „aŠ g¦r toàto, xe‹ne, œpoj tetelesmšnon e‡h: tî ke t£ca gno…hj filÒtht£ te poll£ te dîra ™x ™meà, éj kšn t…j se sunantÒmenoj makar…zoi.” ìj oƒ mn toiaàta prÕj ¢ll»louj ¢gÒreuon: mnhstÁrej d p£roiqen 'OdussÁoj meg£roio d…skoisin tšrponto kaˆ a„ganšVsin ƒšntej ™n tuktù dapšdJ, Óqi per p£roj, Ûbrin œcontej. ¢ll' Óte d¾ de…pnhstoj œhn kaˆ ™p»luqe mÁla p£ntoqen ™x ¢grîn, oƒ d' ½gagon o‰ tÕ p£roj per, kaˆ tÒte d» sfin œeipe Mšdwn: Öj g£r ·a m£lista ¼ndane khrÚkwn ka… sfin pareg…neto dait…: „koàroi, ™peˆ d¾ p£ntej ™tšrfqhte fršn' ¢šqloij, œrcesqe prÕj dèmaq', †n' ™ntunèmeqa da‹ta: oÙ mn g£r ti cšreion ™n érV de‹pnon ˜lšsqai.” ìj œfaq', oƒ d' ¢nst£ntej œban pe…qontÒ te mÚqJ. aÙt¦r ™pe… ·' †konto dÒmouj ™å naiet£ontaj, cla…naj mn katšqento kat¦ klismoÚj te qrÒnouj te, oƒ d' ƒšreuon Ԏj meg£louj kaˆ p…onaj agaj, †reuon d sÚaj si£louj kaˆ boàn ¢gela…hn, da‹t' ™ntunÒmenoi. toˆ d' ™x ¢gro‹o pÒlinde çtrÚnont' 'OduseÚj t' „šnai kaˆ d‹oj ØforbÒj. to‹si d mÚqwn Ãrce subèthj, Ôrcamoj ¢ndrîn: „xe‹n', ™peˆ ¨r d¾ œpeita pÒlind' ‡menai menea…neij s»meron, æj ™pštellen ¥nax ™mÒj: – à s' ¨n ™gè ge aÙtoà boulo…mhn staqmîn ·utÁra lipšsqai: ¢ll¦ tÕn a„dšomai kaˆ de…dia, m» moi Ñp…ssw neike…V: calepaˆ dš t' ¢n£ktwn e„sˆn Ðmokla…: – ¢ll' ¥ge nàn ‡omen: d¾ g¦r mšmblwke m£lista

ODISEEA. CÂNTUL XVII „Strãine, fie-þi vorba împlinitã! Sã vezi îndatã ce prietenie, Ce daruri ai din parte-mi! Cã oricine, Cum te-ar vedea, te-ar ferici pe tine.” Aºa ei laolaltã cuvântarã. Iar înaintea curþii lui Ulise Steteau la joc ºi azvârleau cu discul ªi lancea peþitorii pe loc neted, Pe unde-ºi lãfãiau neobrãzarea. Iar când fu vremea de cinat, venirã De pretutindeni de la þarã vite, Cã le-aduceau pãstorii ca nainte. Într-asta Mèdon, care-a fost un crainic Ce le plãcea mai mult ºi sta de faþã La masa lor, aºa-i pofti pe dânºii: „Bãieþi, destul cu toþii petrecurãþi La joc aici. Veniþi acum la curte Sã pregãtim ospãþul. Bine-i ca la vreme Sã stãm la masã.” Ei îl ascultarã; Sculându-se, curând se-napoiarã. Iar când au fost la curtea cea frumoas De locuit, veºmintele-aºezarã Pe scaune ºi-n jeþuri ºi-ncepurã Sã-njunghe mari berbeci ºi capre grase, Vieri încãlaþi ºi-o vacã cirezarã, Merindea lor de cinã. Iar vãtaful Porcarilor ºi-Ulise atunci din staul Se îndemnau sã plece la cetate. Porcarul începu întâi: „Strãine, Tu azi pofteºti sã mergem în cetate, Cum porunci stãpânul meu. Dar totuºi Eu aº fi vrut sã fi rãmas la staul Ca pãzitor, ci mie mi-e ruºine ªi teamã mi-e de el sã nu mã certe Pe mine-apoi, ºi cade greu mustrarea Stãpânilor. Deci hai acum sã mergem, Cã-n bunã parte ziua-i-naintatã.

679

220

225

230

235

240

245

250

680

195

200

205

210

215

ODUSSEAIS. R Ãmar, ¢t¦r t£ca toi potˆ ›spera ·…gion œstai.” tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „ginèskw, fronšw: t£ ge d¾ nošonti keleÚeij. ¢ll' ‡omen, sÝ d' œpeita diamperj ¹gemÒneue. dÕj dš moi, e‡ poq… toi ·Òpalon tetmhmšnon ™st…, skhr…ptesq', ™peˆ à fat' ¢risfalš' œmmenai oÙdÒn.” à ·a, kaˆ ¢mf' êmoisin ¢eikša b£lleto p»rhn, pukn¦ ·wgalšhn, ™n d strÒfoj Ãen ¢ort»r: EÜmaioj d' ¥ra oƒ skÁptron qumarj œdwke. të b»thn, staqmÕn d kÚnej kaˆ bètorej ¥ndrej ·Úat' Ôpisqe mšnontej. Ð d' ™j pÒlin Ãgen ¥nakta ptwcù leugalšJ ™nal…gkion ºd gšronti, skhptÒmenon: t¦ d lugr¦ perˆ cro e†mata ›sto. ¢ll' Óte d¾ ste…contej ÐdÕn k£ta paipalÒessan ¥steoj ™ggÝj œsan kaˆ ™pˆ kr»nhn ¢f…konto tukt¾n kall…roon, Óqen ØdreÚonto pol‹tai, t¾n po…hs' ”Iqakoj kaˆ N»ritoj ºd PolÚktwr: ¢mfˆ d' ¥r' a„ge…rwn Ødatotrefšwn Ãn ¥lsoj, p£ntose kukloteršj, kat¦ d yucrÕn ·šen Ûdwr ØyÒqen ™k pštrhj: bwmÕj d' ™fÚperqe tštukto Numf£wn, Óqi p£ntej ™pirršzeskon Ðd‹tai: œnqa sfšaj ™k…canen uƒÕj Dol…oio MelanqeÝj agaj ¥gwn, a‰ p©si metšprepon a„pol…oisi, de‹pnon mnhst»ressi: dÚw d' ¤m' ›ponto nomÁej. toÝj d „dën ne…kessen œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmazen œkpaglon kaˆ ¢eikšj: Ôrine d kÁr 'OdusÁoj: „nàn mn d¾ m£la p£gcu kakÕj kakÕn ¹ghl£zei, æj a„eˆ tÕn Ðmo‹on ¥gei qeÕj æj tÕn Ðmo‹on.

ODISEEA. CÂNTUL XVII Apoi spre searã o sã-þi fie rece.” Ulise iscusitul îi rãspunse: „O ºtiu ºi eu ºi cuget tot ca tine, Ci hai la drum ºi fii tu cãlãuza-mi. Dar dã-mi ºi un toiag, dac-ai vreunul Tãiat cumva pe-aici ca sã mã sprijin, Cã ziceþi voi cã lunecoasã-i calea.” Aºa grãind, el ºi-aruncã pe umãr Desaga-i proastã, toatã bortelitã, Cu baiere fãcute din frânghie. Porcaru-i dete-un bãþ sã-i facã voia ªi o pornirã. Iar de pazã-n urmã Rãmaserã pãstorii ºi zãvozii. Eumeos îºi ducea-n oraº stãpânul În chip de cerºetor bãtrân ºi jalnic, Proptit în bãþ ºi jerpelit în zdrenþe. Pãºirã ei pe-o cale gloduroasã ªi când s-apropiarã de cetate Sosirã la fântâna cea frumoasã De unde s-adãpau locuitorii, Fântânã curgãtoare ce-o durase Itacos ºi Neritos ºi Polictor. Era încercuitã de-o dumbravã De plopi setoºi de apã ºi unda-i rece Curgea de sus din stâncã. Iar deasupra Era clãdit frumos altar de nimfe, La care se-nchinau jertfind drumeþii. Acolo-i întâlni pe ei feciorul Lui Doliu, Melanteu. Mâna el capre Alese dintre cele de la turme, Merinde pentru peþitori. Din urmã Veneau ºi doi pãstori. ªi cum cãprarul Vãzu pe cãlãtori, la ei cu gura Se nãpusti ºi începu sã-i certe Urât ºi-amarnic ocãrând pe-Ulise: „Ce potrivealã! Un netrebnic duce Pe alt netrebnic. Cum îi tot adunã

681

255

260

265

270

275

280

285

290

682

220

225

230

235

240

ODUSSEAIS. R pÍ d¾ tÒnde molobrÕn ¥geij, ¢mšgarte subîta, ptwcÕn ¢nihrÒn, daitîn ¢polumantÁra; Öj pollÍj fliÍsi parast¦j fl…yetai êmouj, a„t…zwn ¢kÒlouj, oÙk ¥ora oÙd lšbhtaj. tÒn g' e‡ moi do…hj staqmîn ·utÁra genšsqai shkokÒron t' œmenai qallÒn t' ™r…foisi forÁnai, ka… ken ÑrÕn p…nwn meg£lhn ™pigoun…da qe‹to. ¢ll' ™peˆ oân d¾ œrga k£k' œmmaqen, oÙk ™qel»sei œrgon ™po…cesqai, ¢ll¦ ptèsswn kat¦ dÁmon boÚletai a„t…zwn bÒskein ¿n gastšr' ¥nalton. ¢ll' œk toi ™ršw, tÕ d kaˆ tetelesmšnon œstai: a‡ k' œlqV prÕj dèmat' 'OdussÁoj qe…oio, poll£ oƒ ¢mfˆ k£rh sfšla ¢ndrîn ™k palam£wn pleuraˆ ¢potr…yousi dÒmon k£ta ballomšnoio.” ìj f£to, kaˆ pariën l¦x œnqoren ¢frad…Vsin „sc…J: oÙdš min ™ktÕj ¢tarpitoà ™stufšlixen, ¢ll' œmen' ¢sfalšwj. Ð d merm»rixen 'OdusseÚj, º metaxaj ·op£lJ ™k qumÕn ›loito à prÕj gÁn ™l£seie k£rh ¢mfoudˆj ¢e…raj: ¢ll' ™petÒlmhse, fresˆ d' œsceto. tÕn d subèthj ne…kes' ™s£nta „dèn, mšga d' eÜxato ce‹raj ¢nascèn: „NÚmfai krhna‹ai, koàrai DiÒj, e‡ pot' 'OdusseÝj Ümm' ™pˆ mhr…' œkhe, kalÚyaj p…oni dhmù, ¢rnîn ºd' ™r…fwn, tÒde moi krh»nat' ™šldwr, æj œlqoi mn ke‹noj ¢n»r, ¢g£goi dš ˜ da…mwn. tî kš toi ¢glaaj ge diasked£seien ¡p£saj,

ODISEEA. CÂNTUL XVII Un zeu pe cei de-o teapã împreunã! Porcare, prãpãditule, pe unde Mai duci cu tine spurcãciunea asta ªi boala asta de calic, blãstemul Ospeþelor, ce umãrul ºi-l freacã De multe uºi, cerºind o bucãturã, Nu sãbii, nici cãldãri. Ci dã-mi-l mie Ca paznic ºi mãturãtor la staul, Sã-mi care frunzã pentru iezi ºi-acolo Sã bea din zãr, sã vezi cum el se-ngraºã. Dar nãrãvit cum e la trândãvie, El n-o sã fie bun de nici o treabã, Cã-i place sã se tupile-ntre oameni, Cerºind sã-ndoape burta-i nesãtulã. Dar eu þi-o spun ºi-aºa are sã fie: De merge la conacul lui Ulise, E vai de el, cã multe scãunaºe Vor repezi asupra-i peþitorii ªi coastele i-or frânge.” Astfel gura ªi-mbãlura ºi-n treacãt lui Ulise I-a dat prosteºte-n ºale cu piciorul, Dar nu-l putu înlãtura din cale, Cã þapãn se propti Ulise. Dânsul Stãtu la chibzuri, se gândi sã sarã La el cu bâta ºi sã-i curme viaþa Sau chiar de jos sã-l umfle de picioare ªi sã-l izbeascã de pãmânt cu capul. Dar se þinu ºi se-nfrânã Ulise. Ci pe cãprar în ochi privind, porcarul Îl sudui. Apoi cu mâni întinse Urã fierbinte: „Zâne de izvoare, Voi fiicele lui Joe, dacã vouã V-a ars pe-altar Ulise-odatã buturi De iezi ºi miei, învãluite-n prapuri, Urarea-mi ascultaþi: sã vie dânsul, Stãpânul nostru, sã-l aducã zeii, Cã-þi scoate el din þeastã atunci tot fumul

683

295

300

305

310

315

320

325

684 245

250

255

260

265

270

ODUSSEAIS. R t¦j nàn Øbr…zwn foršeij, ¢lal»menoj a„eˆ ¥stu k£t': aÙt¦r mÁla kakoˆ fqe…rousi nomÁej.” tÕn d' aâte prosšeipe Mel£nqioj, a„pÒloj a„gîn: „í pÒpoi, oŒon œeipe kÚwn ÑlofèŽa e„dèj, tÒn pot' ™gën ™pˆ nhÕj ™ãssšlmoio mela…nhj ¥xw tÁl' 'Iq£khj, †na moi b…oton polÝn ¥lfoi. aŠ g¦r Thlšmacon b£loi ¢rgurÒtoxoj 'ApÒllwn s»meron ™n meg£rois', À ØpÕ mnhstÁrsi dame…h, æj 'OdusÁ ge thloà ¢pèleto nÒstimon Ãmar.” ìj e„pën toÝj mn l…pen aÙtÒqi Ãka kiÒntaj, aÙt¦r Ð bÁ, m£la d' ðka dÒmouj †kanen ¥naktoj. aÙt…ka d' e‡sw ‡en, met¦ d mnhstÁrsi kaq‹zen, ¢nt…on EÙrum£cou: tÕn g¦r filšeske m£lista. tù p£ra mn kreiîn mo‹ran qšsan o‰ ponšonto, s‹ton d' a„do…h tam…h paršqhke fšrousa œdmenai. ¢gc…molon d' 'OduseÝj kaˆ d‹oj ØforbÕj st»thn ™rcomšnw, perˆ dš sfeaj ½luq' „w¾ fÒrmiggoj glafurÁj: ¢n¦ g£r sfisi b£llet' ¢e…dein F»mioj. aÙt¦r Ð ceirÕj ˜lën prosšeipe subèthn: „EÜmai', à m£la d¾ t£de dèmata k£l' 'OdusÁoj: ·e‹a d' ¢r…gnwt' ™stˆ kaˆ ™n pollo‹sin „dšsqai. ™x ˜tšrwn ›ter' ™st…n, ™p»skhtai dš oƒ aÙl¾ to…cJ kaˆ qrigko‹si, qÚrai d' eÙerkšej e„sˆ dikl…dej: oÜ kšn t…j min ¢n¾r Øperopl…ssaito. ginèskw d', Óti polloˆ ™n aÙtù da‹ta t…qentai ¥ndrej, ™peˆ kn…sh mn ™n»noqen, ™n dš te fÒrmigx ºpÚei, ¿n ¥ra daitˆ qeoˆ po…hsan ˜ta…rhn.” tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfhj, EÜmaie subîta:

ODISEEA. CÂNTUL XVII ªi fala asta care-o porþi ºi þanþoº Te arãþi mereu, când umbli prin cetate, Pe când pãstorii rãi fac jaf în turme.” Iar Melanteu cãprarul îi rãspunse: „Vai, ce mai latrã cânele, vicleanul! Hei las’ cã pe corabie l-oi duce Odatã eu, departe de Itaca, ªi-acolo-l vând ºi iau preþ bun pe dânsul, Trãsni-l-ar cu-a lui arc de-argint Apollon Pe Telemah în casa lui chiar astãzi! Ori peþitorii sã-l rãpuie-ntocmai Cum s-a rãpus departe ºi Ulise.” El asta zise ºi-i lãsã în urmã, Cãci ei pãºeau agale. Tot se duse ªi fu-n curând la curtea lui Ulise. Intrã acolo-ntre bãrbaþi ºi-n faþa Lui Evrimah se puse. El la dânsul Þinea mai mult ºi parte din fripturã-i Fãcurã cei care slujeau la masã. I-aduse atunci ºi chelãriþa pâne. Venind apoi Ulise ºi porcarul Stãturã aproape. În auz le-ajunse Rãsunetul unei cântãri, cã Femiu Din nou cânta din lirã. Iar Ulise, Luând de mânã pe porcar îi zise: „Ce lesne-i sã cunoºti mândreþa asta De case-a lui Ulise ºi-ntre atâtea Sã le-osebeºti! Vin rânduri dupã rânduri; ªi-ograda e cu ºart împrejmuitã Cu zid ºi streºini, ºi-are porþi cu douã Canaturi îmbinate de minune. Cu armele nu-i nimeni sã le calce. De bunã seamã oameni mulþi nãuntru Cautã de-ospeþe, cã fum se-nalþã De la fripturi ºi sunã viers de lirã, Cu care zeii mesele-nsoþirã.” Eumeu porcarul i-a rãspuns: „Tu lesne

685

330

335

340

345

350

355

360

686

275

280

285

290

295

300

ODUSSEAIS. R „·e‹' œgnwj, ™peˆ oÙd t£ t' ¥lla pšr ™ss' ¢no»mwn. ¢ll' ¥ge d¾ frazèmeq', Ópwj œstai t£de œrga. º sÝ prîtoj œselqe dÒmouj ™å naiet£ontaj, dÚseo d mnhstÁraj, ™gë d' Øpole…yomai aÙtoà: e„ d' ™qšleij, ™p…meinon, ™gë d' emi prop£roiqen. mhd sÝ dhqÚnein, m» t…j s' œktosqe no»saj À b£lV À ™l£sV: t¦ dš se fr£zesqai ¥nwga.” tÕn d' ºme…bet' œpeita polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj: „ginèskw, fronšw: t£ ge d¾ nošonti keleÚeij. ¢ll' œrceu prop£roiqen, ™gë d' Øpole…yomai aÙtoà. oÙ g£r ti plhgšwn ¢da»mwn oÙd bol£wn: tolm»eij moi qumÒj, ™peˆ kak¦ poll¦ pšponqa kÚmasi kaˆ polšmJ: met¦ kaˆ tÒde to‹si genšsqw. gastšra d' oÜ pwj œstin ¢pokrÚyai memau‹an, oÙlomšnhn, ¿ poll¦ k£k' ¢nqrèpoisi d…dwsi: tÁj ›neken kaˆ nÁej ™äzugoi Ðpl…zontai pÒnton ™p' ¢trÚgeton kak¦ dusmenšessi fšrousai.” ìj oƒ mn toiaàta prÕj ¢ll»louj ¢gÒreuon: ¨n d kÚwn kefal»n te kaˆ oÜata ke…menoj œscen, ”Argoj, 'OdussÁoj talas…fronoj, Ón ·£ pot' aÙtÕj qršye mšn, oÙd' ¢pÒnhto, p£roj d' e„j ”Ilion ƒr¾n õceto. tÕn d p£roiqen ¢g…neskon nšoi ¥ndrej agaj ™p' ¢grotšraj ºd prÒkaj ºd lagwoÚj: d¾ tÒte ke‹t' ¢pÒqestoj ¢poicomšnoio ¥naktoj ™n pollÍ kÒprJ, ¼ oƒ prop£roiqe qur£wn ¹miÒnwn te boîn te ¤lij kšcut', Ôfr' ¨n ¥goien dmîej 'OdussÁoj tšmenoj mšga kopr…ssontej: œnqa kÚwn ke‹t' ”Argoj ™n…pleioj kunoraistšwn.

ODISEEA. CÂNTUL XVII Te-ai priceput, cã nu eºti slab de minte. Dar sã vedem cum facem noi acuma. Ori intri tu întâi în casa mare, Te furiºi între peþitori ºi-afarã Stau singur eu. Ori, dacã vrei mai bine Aºteaptã tu ºi eu mã duc nainte. Dar nu întârzia, sã nu te vadã Pe-afarã cineva ºi sã te batã Sau sã te-alunge. Chibzuieºte bine.” Rãspunse multpãþitul crai Ulise: „Doar ºtiu ºi eu ºi cuget tot ca tine; Ci mergi nainte. Eu rãmân pe-aicea, Cã-s învãþat la brânci ºi la bãtaie, Eu pot sã rabd, cã pãtimit-am multe Pe mare ºi-n rãzboi. ªi asta una Sã fie pe deasupra. Nu se poate Sã înfrânez ºi sã ascund în mine Cumplita foame blãstematã, care Amar mai chinuieºte biata lume, Cã pentru ea corãbii se-narmeazã ªi mãri strãbat ºi-aduc nenorocire La neprieteni.” Astfel ei vorbirã. Un câne tolãnit atunci ridicã Urechile ºi capul, bietul Argos Al lui Ulise, -ogarul care-odatã El însuºi îl crescu, dar n-avu parte De dânsul, cã plecase el la Troia. Nainte vreme-l înhãitau bãrbaþii Cu ei ca sã vâneze cerbi ºi iepuri ªi cãprioare. Dar de când se duse Stãpânul sãu, sta oropsit deoparte, Culcat pe bãlegarul care fuse Naintea porþii aruncat grãmadã Din grajd de muli ºi boi, pânã ce robi Sã-l care apoi spre-a gunoi câmpia. Acolo sta bãtrânul câne Argos Mâncat de jeg, de viermi ºi de gângãnii.

687 365

370

375

380

385

390

395

400

688

305

310

315

320

325

ODUSSEAIS. R d¾ tÒte g', æj ™nÒhsen 'Odussša ™ggÝj ™Ònta, oÙrÍ mšn ·' Ó g' œshne kaˆ oÜata k£bbalen ¥mfw, ¥sson d' oÙkšt' œpeita dun»sato oŒo ¥naktoj ™lqšmen: aÙt¦r Ð nÒsfin „dën ¢pomÒrxato d£kru, ·e‹a laqën EÜmaion, ¥far d' ™ree…neto mÚqJ: „EÜmai', à m£la qaàma kÚwn Óde ke‹t' ™nˆ kÒprJ. kalÕj mn dšmaj ™st…n, ¢t¦r tÒde g' oÙ s£fa oda, À d¾ kaˆ tacÝj œske qšein ™pˆ e‡deŽ tùde, à aÜtwj oŒo… te trapezÁej kÚnej ¢ndrîn g…nont', ¢glahj d' ›neken komšousin ¥naktej.” tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfhj, EÜmaie subîta: „kaˆ l…hn ¢ndrÒj ge kÚwn Óde tÁle qanÒntoj e„ toiÒsd' e‡h ºmn dšmaj ºd kaˆ œrga, oŒÒn min Tro…hnde kiën katšleipen 'OdusseÚj, ay£ ke qh»saio „dën tacutÁta kaˆ ¢lk»n. oÙ mn g£r ti fÚgeske baqe…hj bšnqesin Ûlhj knèdalon, Ótti d…oito: kaˆ ‡cnesi g¦r periÇdh. nàn d' œcetai kakÒthti, ¥nax dš oƒ ¥lloqi p£trhj êleto, tÕn d guna‹kej ¢khdšej oÙ komšousi. dmîej d', eât' ¨n mhkšt' ™pikratšwsin ¥naktej, oÙkšt' œpeit' ™qšlousin ™na…sima ™rg£zesqai: ¼misu g£r t' ¢retÁj ¢poa…nutai eÙrÚopa ZeÝj ¢nšroj, eât' ¥n min kat¦ doÚlion Ãmar ›lVsin.” ìj e„pën e„sÁlqe dÒmouj ™å naiet£ontaj, bÁ d' „qÝj meg£roio met¦ mnhstÁraj ¢gauoÚj. ”Argon d' aâ kat¦ mo‹r' œlaben mšlanoj qan£toio, aÙt…k' „dÒnt' 'OdusÁa ™eikostù ™niautù. tÕn d polÝ prîtoj ‡de Thlšmacoj qeoeid¾j

ODISEEA. CÂNTUL XVII Dar cum simþi c-alãturea-i Ulise, Clãti din coadã ºi-ºi bleji deodatã Urechile, dar nu putu sã vie Aproape de stãpânul sãu. Ulise, Deoparte stând, o lacrimã îºi ºterse Dar nu-l vãzu deloc al lui tovarãº. Apoi îndatã începu sã-ntrebe: „Eumeu, aºa mã mir de bietul câne, Cã zace pe gunoi, cãci tare-i chipeº. Dar nu ºtiu dacã el pe lângã asta Mai fu ºi iute de picior sau numai Aºa un câne ca oricare altul, Ce stã pe lângã mese ºi pe care Stãpânii-l þin la ei de frumuseþe.” Eumeu îl desluºi: „Este copoiul Aceluia care-a murit departe. De-ar fi rãmas la trup ºi-n hãrnicie Precum era când l-a lãsat Ulise, Pe loc te-ai fi uimit de repejunea ªi de vârtutea lui. Cã prin adâncul Pãdurii dese nu-i scãpa la goanã Nici-o jivinã, cã-n adulmec fuse Neîntrecut. Acum însã nevoia L-a copleºit cã i-a pierit stãpânul Pe loc strãin, iar slugile n-au grija ªi ºtirea lui. Cã robii, când stãpânii Nu poruncesc, s-abat din calea bunã, Cãci Dumnezeu pe oameni îi despoaie De vrednicia lor pe jumãtate, Când ei ajung în stare de robie.” Aºa vorbi. Apoi intrã în curte ªi merse drept la peþitori în salã. Atunci lui Argos i-a fost dat sã moarã, Îndatã cum pe domnul sãu vãzuse Întors la douãzeci de ani acasã. Iar Telemah naintea tuturora Zãri prin salã cum venea porcarul

689

405

410

415

420

425

430

435

690

330

335

340

345

350

355

ODUSSEAIS. R ™rcÒmenon kat¦ dîma subèthn, ðka d' œpeita neàs' ™pˆ oŒ kalšsaj: Ð d papt»naj ›le d…fron ke…menon, œnqa te daitrÕj ™f…zeske krša poll¦ daiÒmenoj mnhstÁrsi dÒmon k£ta dainumšnoisi: tÕn katšqhke fšrwn prÕj Thlem£coio tr£pezan ¢nt…on, œnqa d' ¥r' aÙtÕj ™fšzeto: tù d' ¥ra kÁrux mo‹ran ˜lën ™t…qei kanšou t' ™k s‹ton ¢e…raj. ¢gc…molon d met' aÙtÕn ™dÚseto dèmat' 'OdusseÚj, ptwcù leugalšJ ™nal…gkioj ºd gšronti, skhptÒmenoj: t¦ d lugr¦ perˆ cro e†mata ›sto. Œze d' ™pˆ mel…nou oÙdoà œntosqe qur£wn klin£menoj staqmù kupariss…nJ, Ón pote tšktwn xšssen ™pistamšnwj kaˆ ™pˆ st£qmhn ‡qune. Thlšmacoj d' ™pˆ oŒ kalšsaj prosšeipe subèthn, ¥rton t' oâlon ˜lën perikallšoj ™k kanšoio kaˆ kršaj, éj oƒ ce‹rej ™c£ndanon ¢mfibalÒnti: „dÕj tù xe…nJ taàta fšrwn aÙtÒn te kšleue a„t…zein m£la p£ntaj ™poicÒmenon mnhstÁraj: a„dëj d' oÙk ¢gaq¾ kecrhmšnJ ¢ndrˆ pare‹nai.” ìj f£to, bÁ d suforbÒj, ™peˆ tÕn màqon ¥kousen, ¢gcoà d' ƒst£menoj œpea pterÒent' ¢gÒreue: „ThlšmacÒj toi, xe‹ne, dido‹ t£de ka… se keleÚei a„t…zein m£la p£ntaj ™poicÒmenon mnhstÁraj: a„dî d' oÙk ¢gaq»n fhs' œmmenai ¢ndrˆ proktV.” tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „Zeà ¥na, ThlšmacÒn moi ™n ¢ndr£sin Ôlbion enai, ka… oƒ p£nta gšnoito, Ósa fresˆn Îsi menoin´.” à ·a, kaˆ ¢mfotšrVsin ™dšxato kaˆ katšqhken

ODISEEA. CÂNTUL XVII ªi repede-i fãcu un semn poftindu-l. Iar el în jur privind, luã un scaun De pe la masã, unde fripturarul ªedea ºi împãrþea fripturãria La peþitori, când ei mâncau în salã, ªi scaunul îl puse-n faþa mesei Lui Telemah ºi s-aºezã pe dânsul. Un crainic îi aduse o bucatã De carne ºi din coº i-aduse pâne. Curând apoi se strecurã ºi-Ulise În chip de cerºetor bãtrân ºi jalnic, Proptit în bãþ ºi jerpelit în zdrenþe, ªezu la uºã pe un prag de frasin ªi-aci se rãzimã el de usciorul De chiparos, pe care-odinioarã Cu meºteºug îl ºlefui un meºter ªi îl obli frumos pe ciripie. Iar Telemah, dintr-un paner de pâne Luând un codru ºi fripturã multã Cât mânile-amândouã-i încãpurã ªi pe porcar poftind apoi la sine, I-orândui aºa: „Tu astea dã-le Strãinului ce stã în prag ºi-nvaþã-l Sã umble el cerºind la fiecare Din peþitori. Ruºinea-i nerozie La nevoiaºi.” Îl auzi porcarul ªi merse-apoi pe lângã el ºi-i zise: „Strãine, acestea þi le dã bãiatul Stãpânului ºi el te mai învaþã Sã umbli ºi sã ceri la fiecare Din peþitori, cã zice cã-i prostie Ruºinea la un om lipsit”. Ulise Voios urã atunci: „Dã, Doamne Joe, Ca Telemah sã-mi fie între oameni De-a pururi fericit, sã-i fie toate Dorinþele-mplinite”. Asta zise ªi le primi cu mânile-amândouã,

691

440

445

450

455

460

465

470

475

692

360

365

370

375

380

ODUSSEAIS. R aâqi podîn prop£roiqen, ¢eikel…hj ™pˆ p»rhj, ½sqie d' eŒoj ¢oidÕj ™nˆ meg£roisin ¥eiden. eâq' Ð dedeipn»kein, Ð d' ™paÚeto qe‹oj ¢oidÒj: mnhstÁrej d' Ðm£dhsan ¢n¦ mšgar'. aÙt¦r 'Aq»nh ¥gci paristamšnh Laerti£dhn 'OdusÁa êtrun', æj ¨n pÚrna kat¦ mnhstÁraj ¢ge…roi gno…h q' o† tinšj e„sin ™na…simoi o† t' ¢qšmistoi: ¢ll' oÙd' ïj tin' œmell' ¢palex»sein kakÒthtoj. bÁ d' ‡men a„t»swn ™ndšxia fîta ›kaston, p£ntose ce‹r' Ñršgwn, æj e„ ptwcÕj p£lai e‡h. oƒ d' ™lea…rontej d…dosan kaˆ ™q£mbeon aÙtÕn ¢ll»louj t' e‡ronto, t…j e‡h kaˆ pÒqen œlqoi. to‹si d kaˆ metšeipe Mel£nqioj, a„pÒloj a„gîn: „kšklutš meu, mnhstÁrej ¢gakleitÁj basile…hj, toàde perˆ xe…nou: à g¦r prÒsqen min Ôpwpa. à toi mšn oƒ deàro subèthj ¹gemÒneuen, aÙtÕn d' oÙ s£fa oda, pÒqen gšnoj eÜcetai enai.” ìj œfat', 'Ant…nooj d' œpesin ne…kesse subèthn: „ð ¢r…gnwte subîta, t…h d sÝ tÒnde pÒlinde ½gagej; à oÙc ¤lij Âmin ¢l»monšj e„si kaˆ ¥lloi, ptwcoˆ ¢nihro…, daitîn ¢polumantÁrej; à Ônosai, Óti toi b…oton katšdousin ¥naktoj ™nq£d' ¢geirÒmenoi, sÝ d ka… poqi tÒnd' ™k£lessaj;” tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfhj, EÜmaie subîta: „'Ant…no', oÙ mn kal¦ kaˆ ™sqlÕj ™ën ¢goreÚeij: t…j g¦r d¾ xe‹non kale‹ ¥lloqen aÙtÕj ™pelqën ¥llon g', e„ m¾ tîn, o‰ dhmioergoˆ œasi; m£ntin À „htÁra kakîn À tšktona doÚrwn,

ODISEEA. CÂNTUL XVII ªi-n faþã-i jos le puse pe desagã, ªi cât hori în salã cântãreþul, El îmbuca mereu. Iar cum zângarul Dumnezeiesc ºi-a încetat cântarea, Cinase ºi Ulise ºi-ncepurã Sã lãrmuie prin salã peþitorii. Ivindu-se Minerv-atunci pe lângã Ulise,-l învãþa bucãþi de pâne S-adune de la domni, sã vadã cine Sunt buni ºi drepþi ºi care sunt nemernici, Deºi de moarte n-avea sã mai cruþe Pe nici un peþitor. ªi el purcese Din dreapta fiecãruia sã cearã ªi mâna ºi-o întinse la tot insul, De parc-a fost milog de multã vreme. Iar ei îl miluiau ºi-i dau pomanã, Dar se uitau nedumeriþi la dânsul, Se întrebau dar cine-o fi, de unde Sã fi venit? Iar Melanteu le zise: „Voi, peþitori crãiesei preacinstite, Sã ascultaþi sã spun cine-i strãinul. Pe dânsu-l colãci pe-aici porcarul, Dar nu ºtiu bine din ce neam se trage.” Iar Antinou îndatã pe-Eumeos Îl dojeni: „Cumetre, tu, porcare, Ce l-ai cãrat pe-acesta în cetate? Doar n-avem noi destui calici ºi scârbe De cerºetori, a meselor nãpastã? Ori nu socoþi destul c-atâþia oameni Mãnânc-aci de la stãpân averea ªi mi-ai poftit încoace ºi pe-acesta?” Lui Antinou aºa-i plãti Eumeos: „Tu, Antinou, cât eºti de domn ºi mare, Tot n-ai vorbit frumos. Dar cine merge De capul lui sã cheme de pe-aiurea Un om, de nu-i în slujba obºtii Cum e un vraci, un ghicitor, un meºter

693

480

485

490

495

500

505

510

694 385

390

395

400

405

410

ODUSSEAIS. R À kaˆ qšspin ¢oidÒn, Ó ken tšrpVsin ¢e…dwn. oátoi g¦r klhto… ge brotîn ™p' ¢pe…rona ga‹an: ptwcÕn d' oÙk ¥n tij kalšoi trÚxonta › aÙtÒn. ¢ll' a„eˆ calepÕj perˆ p£ntwn e„j mnhst»rwn dmwsˆn 'OdussÁoj, perˆ d' aât' ™mo…: aÙt¦r ™gè ge oÙk ¢lšgw, eŒÒj moi ™cšfrwn PhnelÒpeia zèei ™nˆ meg£roij kaˆ Thlšmacoj qeoeid»j.” tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: „s…ga, m» moi toàton ¢me…beo pÒll' ™pšessin: 'Ant…nooj d' e‡wqe kakîj ™reqizšmen a„eˆ mÚqoisin calepo‹sin, ™potrÚnei d kaˆ ¥llouj.” à ·a, kaˆ 'Ant…noon œpea pterÒenta proshÚda: „'Ant…no', à meu kal¦ pat¾r ìj k»deai uŒoj, Öj tÕn xe‹non ¥nwgaj ¢pÕ meg£roio d…esqai mÚqJ ¢nagka…J: m¾ toàto qeÕj telšseie. dÒj oƒ ˜lèn: oÜ toi fqonšw: kšlomai g¦r ™gè ge. m»t' oân mhtšr' ™m¾n ¤zeu tÒ ge m»te tin' ¥llon [dmèwn, o‰ kat¦ dèmat' 'OdussÁoj qe…oio.] ¢ll' oÜ toi toioàton ™nˆ st»qessi nÒhma: aÙtÕj g¦r fagšmen polÝ boÚleai À dÒmen ¥llJ.” tÕn d' aât' 'Ant…nooj ¢pameibÒmenoj prosšeipe: „Thlšmac' ØyagÒrh, mšnoj ¥scete, po‹on œeipej. e‡ oƒ tÒsson p£ntej Ñršxeian mnhstÁrej, ka… kšn min tre‹j mÁnaj ¢pÒproqen okoj ™rÚkoi.” ìj ¥r' œfh, kaˆ qrÁnun ˜lën Øpšfhne trapšzhj ke…menon, ú ·' œpecen liparoÝj pÒdaj e„lapin£zwn. oƒ d' ¥lloi p£ntej d…dosan, plÁsan d' ¥ra p»rhn

ODISEEA. CÂNTUL XVII Zidar, un cântãreþ care desfatã Pe toþi cu viersul lui? Numai aceia Pe tot pãmântul sunt poftiþi de oameni, Ci nimenea pe un milog nu-l cheamã Sã stea pe capul lui. Dar tu de-a pururi Eºti cel mai aspru între domni aicea Cu oamenii din casa lui Ulise ªi mai dihai cu mine. Însã mie De fel nu-mi pasã pânã ce viazã La curte înþeleapta Penelopa ªi Telemah cel arãtos ca zeii.” Dar Telemah îi zise: „Taci din gurã ªi nu-i rãspunde tu cu vorbã multã, Cã-i datina lui Antinou, amarnic Sã ne jigneascã tot cu vorbe grele ªi asuprã-ne s-asmuþe ºi pe alþii”. Apoi spre Antinou se-ntoarse dânsul: „O, Antinou, întocmai ca un tatã De fiul sãu tu îngrijeºti de mine Când stãrui ca acest strãin sã fie Gonit de-aici cu sila. Dar de asta Fereascã Domnul! Ia tu de la masã ªi dã-i de toate lui. Eu n-am sã-þi bãnui, Ba chiar te ºi îndemn. ªi despre asta Sã nu te temi de mama, nici de vruna Din roabele din casa lui Ulise. Dar alta ai pe suflet: vrei mai bine Decât sã dai, sã te îmbuibi pe tine.” Dar Antinou lui Telemah rãspunse: „Ce spui tu, Telemah, aºa cu ifos ªi scos din fire. De i-ar da cu toþii Cât eu îi dau, el ar putea departe De-aici trei luni întregi sã þie casã.” Aºa-i grãi. ªi apucând deodatã Un scãunaº pe care el sub masã, Când ospãta, þinea picioare dalbe, I-l arãta ameninþând. Dar domnii

695

515

520

525

530

535

540

545

696

415

420

425

430

435

ODUSSEAIS. R s…tou kaˆ kreiîn. t£ca d¾ kaˆ mšllen 'OdusseÝj aâtij ™p' oÙdÕn „ën proikÕj geÚsasqai 'Acaiîn: stÁ d par' 'Ant…noon ka… min prÕj màqon œeipe: „dÒj, f…loj: oÙ mšn moi dokšeij Ð k£kistoj 'Acaiîn œmmenai, ¢ll' êristoj, ™peˆ basilÁŽ œoikaj. tî se cr¾ dÒmenai kaˆ lèŽon ºš per ¥lloi s…tou: ™gë dš kš se kle…w kat' ¢pe…rona ga‹an. kaˆ g¦r ™gè pote okon ™n ¢nqrèpoisin œnaion Ôlbioj ¢fneiÕn kaˆ poll£ki dÒskon ¢l»tV to…J, Ðpo‹oj œoi kaˆ Óteu kecrhmšnoj œlqoi: Ãsan d dmîej m£la mur…oi ¥lla te poll£, oŒs…n t' eâ zèousi kaˆ ¢fneioˆ kalšontai. ¢ll¦ ZeÝj ¢l£paxe Kron…wn: – ½qele g£r pou: – Ój m' ¤ma lhŽstÁrsi polupl£gktoisin ¢nÁken A‡guptÒnd' „šnai, dolic¾n ÐdÒn, Ôfr' ¢polo…mhn. stÁsa d' ™n A„gÚptJ potamù nšaj ¢mfiel…ssaj. œnq' à toi mn ™gë kelÒmhn ™r…hraj ˜ta…rouj aÙtoà p¦r n»essi mšnein kaˆ nÁaj œrusqai, ÑptÁraj d kat¦ skopi¦j êtruna nšesqai. oƒ d' Ûbrei e‡xantej, ™pispÒmenoi mšneŽ sfù, aya m£l' A„gupt…wn ¢ndrîn perikallšaj ¢groÝj pÒrqeon, ™k d guna‹kaj ¥gon kaˆ n»pia tškna aÙtoÚj t' œkteinon: t£ca d' ™j pÒlin †ket' ¢ãt». oƒ d boÁj ¢ontej ¤m' ºÒŽ fainomšnhfi Ãlqon: plÁto d p©n ped…on pezîn te kaˆ †ppwn calkoà te steropÁj. ™n d ZeÝj terpikšraunoj fÚzan ™mo‹s' ˜t£roisi kak¾n b£len, oÙdš tij œtlh

ODISEEA. CÂNTUL XVII Ceilalþi cu toþii deterã pomanã, Cu pâne ºi cu cãrnuri ei umplurã Desaga lui. ªi când venea Ulise, Napoi la prag, sã guste din pomana Ce-avu, lâng-Antinou s-opri ºi astfel Îi zise: „Dã-mi, prietene, cã-mi pare Cã nu eºti cel din urmã, ci întâiul Între ahei, cã ai înfãþiºare De împãrat. De-aceea se cuvine Sã-mi dai mai mare halcã decât alþii ªi pretutindeni te-oi slãvi. Odatã Trãiam ºi eu mai norocit pe lume, Cu tot belºugu-n casã, ºi adese Mai dam ºi vrunui biet pribeag, oricare Sã fi fost el ºi oriºice nevoie Sã-l fi adus. ªi slugi aveam o turmã ªi alte multe bunãtãþi, cu care Duci trai ca lumea ºi bogat te cheamã. Dar Joe mã pierdu, c-aºa-i fu vrerea. Mã-mpinse spre Egipet, cale lungã Cu derbedei vânturãtori de mare, Ca sã mã piardã. Acolo eu pe râul Egipetul oprii ºi pe tovarãºi Povãþuii sã steie la corãbii Spre paza lor ºi repezii iscoade Sã meargã la vedeli ºi sã vegheze. Dar dânºii ascultarã de trufia ªi de pornirea lor ºi începurã Deodatã sã despoaie frumuseþea De þar-a egiptenilor, sã care Femei ºi prunci ºi pe bãrbaþi s-omoare ªi larm-ajunse repede-n cetate. Cum auzirã zarva, egiptenii Din zori de zi venirã ºi tot ºesul Fu plin de cãlãreþi ºi de pedeºtri ªi arme lucii. Joe tunãtorul Sili atunci la fugã ruºinoasã

697 550

555

560

565

570

575

580

585

698

440

445

450

455

460

ODUSSEAIS. R stÁnai ™nant…bion: perˆ g¦r kak¦ p£ntoqen œsth. œnq' ¹mšwn polloÝj mn ¢pšktanon ÑxšŽ calkù, toÝj d' ¥nagon zwoÚj, sf…sin ™rg£zesqai ¢n£gkV. aÙt¦r œm' ™j KÚpron xe…nJ dÒsan ¢nti£santi, Dm»tori 'Ias…dV, Öj KÚprou fi ¥nassen. œnqen d¾ nàn deàro tÒd' †kw p»mata p£scwn.” tÕn d' aât' 'Ant…nooj ¢pame…beto fènhsšn te: „t…j da…mwn tÒde pÁma pros»gage, daitÕj ¢n…hn; stÁq' oÛtwj ™j mšsson, ™mÁj ¢p£neuqe trapšzhj, m¾ t£ca pikr¾n A‡gupton kaˆ KÚpron ‡dhai: éj tij qarsalšoj kaˆ ¢naid»j ™ssi prokthj. ˜xe…hj p£ntessi par…stasai: oƒ d didoàsi mayid…wj, ™peˆ oÜ tij ™p…scesij oÙd' ™lehtÝj ¢llotr…wn car…sasqai, ™peˆ p£ra poll¦ ˜k£stJ.” tÕn d' ¢nacwr»saj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „í pÒpoi, oÙk ¥ra so… g' ™pˆ e‡deŽ kaˆ fršnej Ãsan. oÙ sÚ g' ¨n ™x o‡kou sù ™pist£tV oÙd' ¤la do…hj, Öj nàn ¢llotr…oisi par»menoj oÜ t… moi œtlhj s…tou ¢poproelën dÒmenai: t¦ d poll¦ p£restin.” ìj œfat', 'Ant…nooj d colèsato khrÒqi m©llon ka… min ØpÒdra „dën œpea pterÒenta proshÚda: „nàn d» s' oÙkšti kal¦ dik meg£roio яw ¨y ¢nacwr»sein, Óte d¾ kaˆ Ñne…dea b£zeij.” ìj ¥r' œfh, kaˆ qrÁnun ˜lën b£le dexiÕn ðmon prumnÒtaton kat¦ nîton. Ð d' ™st£qh ºäte pštrh

ODISEEA. CÂNTUL XVII Pe soþii mei, de nu-ndrãzni nici unul Sã þie piept, aºa-i împresurase De pretutindeni rãul. O mulþime De-ai noºtri-au fost uciºi cu lãnci de-aramã, Iar alþii furã duºi de vii la munca Cea silnicã. Pe mine mã predarã Unui strãin ce oaspe fuse-acolo Întâmplãtor, ca sã mã ia la Chipros, Anume Dmetor, fiul lui Iasos, Stãpânitor în Chipros. Iar de-acolo Venii încoace-acum ca vai de mine.” Dar Antinou aºa-l primi cu gura: „Ce zeu duºman mi-aduse astã ciumã ªi-aceastã boal-a mesei? Stai la mijloc Aºa cum stai, departe de-a mea masã, Sã nu te pomeneºti degrabã-n Chipros ªi în Egipetul amar, tu care Cerºeºti cu îndrãznealã ºi sfruntare ªi mi-i colinzi pe toþi cu calicitul, Iar ei îþi dau cu ghiotura. N-au preget ªi milã nicidecum când este vorba Din bunurile altora sã deie, Cãci ei cu toþii au destul.” Ulise Feri în lãturi de la el ºi zise: „Vai, eºti frumos, dar n-ai un dram de minte; Tu n-ai da unui scãpãtat nici sare Din casa ta, tu, care ºezi la masa Strãinului ºi nu te-nduri o pâne Sã-mi dai mãcar, deºi ai mult-avere”. Aºa-l picni. ªi Antinou mai tare Se îndârji ºi crunt privind la dânsul, Aºa-i rosti cuvinte zburãtoare: „Tu n-ai sã te mai cari de-aici cu buna, Obraznice, dacã mã-nfrunþi pe mine”. Apoi luã un scãunel cu care-l Izbi la dreapta-n spate pe la umãr, Iar el rãmase þapãn ca o stanã,

699

590

595

600

605

610

615

620

700

465

470

475

480

485

490

ODUSSEAIS. R œmpedon, oÙd' ¥ra min sfÁlen bšloj 'AntinÒoio, ¢ll' ¢kšwn k…nhse k£rh, kak¦ bussodomeÚwn. ¨y d' Ó g' ™p' oÙdÕn „ën kat' ¥r' ›zeto, k¦d d' ¥ra p»rhn qÁken ™ãple…hn, met¦ d mnhstÁrsin œeipe: „kšklutš meu, mnhstÁrej ¢gakleitÁj basile…hj, Ôfr' e‡pw t£ me qumÕj ™nˆ st»qessi keleÚei. oÙ m¦n oÜt' ¥coj ™stˆ met¦ fresˆn oÜte ti pšnqoj, ÐppÒt' ¢n¾r perˆ oŒsi maceiÒmenoj kte£tessi bl»etai À perˆ bousˆn À ¢rgennÍs' яessin: aÙt¦r œm' 'Ant…nooj b£le gastšroj e†neka lugrÁj, oÙlomšnhj, ¿ poll¦ k£k' ¢nqrèpoisi d…dwsin. ¢ll' e‡ pou ptwcîn ge qeoˆ kaˆ ™rinÚej e„s…n, 'Ant…noon prÕ g£moio tšloj qan£toio kice…h.” tÕn d' aât' 'Ant…nooj prosšfh, EÙpe…qeoj uƒÒj: „œsqi' ›khloj, xe‹ne, kaq»menoj, À ¥piq' ¥llV, m» se nšoi di¦ dèmat' ™rÚssws', oŒ' ¢goreÚeij, À podÕj À kaˆ ceirÒj, ¢podrÚywsi d p£nta.” ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej Øperfi£lwj nemšshsan: ïde dš tij e‡peske nšwn ØperhnoreÒntwn: „'Ant…no', oÙ mn k£l' œbalej dÚsthnon ¢l»thn. oÙlÒmen', e„ d» poÚ tij ™pour£nioj qeÒj ™sti: ka… te qeoˆ xe…noisin ™oikÒtej ¢llodapo‹si, panto‹oi telšqontej, ™pistrwfîsi pÒlhaj, ¢nqrèpwn Ûbrin te kaˆ eÙnom…hn ™forîntej.” ìj ¥r' œfan mnhstÁrej, Ð d' oÙk ™mp£zeto mÚqwn. Thlšmacoj d' ™n mn krad…V mšga pšnqoj ¥exe blhmšnou, oÙd' ¥ra d£kru camaˆ b£len ™k blef£roiŽn,

ODISEEA. CÂNTUL XVII Cã nu-l putu clinti din loc izbirea, ªi stând tãcut, clãti din cap ºi-n sine Amar gândi. Se trase-apoi ºi stete Din nou pe prag, lãsã desaga-i plinã ªi zise peþitorilor, Ulise: „Voi, peþitori ai preamãritei doamne, Cuvântul ascultaþi-mi. Vã voi spune Ce mã învaþã inima din mine. Doar nu-i atâta jalea ºi mâhnirea Când omul e lovit în bãtãlia Ce-o duce pentru bunurile sale, Cirezi de boi sau turme de oi albe. Dar Antinoos mã lovi pe mine Pentru un pântec pãcãtos ºi-amarnic Ce-aºa de rãu mai chinuieºte lumea. Dar dacã mai sunt zei ºi zâne Furii ªi pentru cerºetori, ajungã-l moartea Pe Antinou nainte de nuntire!” Dar Antinou Eupitianu-i zise: „Stai ºi îmbucã-n pace ori pleac-aiurea Strãine tu, ca nu cumva-auzindu-þi Cuvintele, sã mi te ia de labã Sau de un crac voinicii ºi prin casã Târându-te sã-þi sfâºie tot trupul”. Aºa rãcni ºi toþi peste mãsurã Se înciudarã ºi ziceau din gurã: „Prietene Antinou, e o ruºine Sã dai aºa-ntr-un biet milog. El poate O fi vrun zeu ceresc. Adesea zeii Ca oameni venetici ºi-n multe chipuri Oraºele strãbat ºi cerceteazã Ticãloºia ºi dreptatea lumii.” Aºa-i ziceau cu ciudã peþitorii; El nu voia de vorba lor sã ºtie. Iar Telemah simþi cum creºte-ntr-însul Nespusã-ndurerare, bãtut fiindu-i Pãrintele. Dar el din ochi nu scoase

701

625

630

635

640

645

650

655

660

702

495

500

505

510

515

ODUSSEAIS. R ¢ll' ¢kšwn k…nhse k£rh, kak¦ bussodomeÚwn. toà d' æj oân ½kouse per…frwn PhnelÒpeia blhmšnou ™n meg£rJ, met' ¥ra dmJÍsin œeipen: „a‡q' oÛtwj aÙtÒn se b£loi klutÒtoxoj 'ApÒllwn.” t¾n d' aât' EÙrunÒmh tam…h prÕj màqon œeipen: „e„ g¦r ™p' ¢rÍsin tšloj ¹metšrVsi gšnoito: oÙk ¥n tij toÚtwn ge ™äqronon 'Hî †koito.” t¾n d' aâte prosšeipe per…frwn PhnelÒpeia: „ma‹', ™cqroˆ mn p£ntej, ™peˆ kak¦ mhcanÒwntai: 'Ant…nooj d m£lista mela…nV khrˆ œoike. xe‹nÒj tij dÚsthnoj ¢lhteÚei kat¦ dîma ¢nšraj a„t…zwn: ¢crhmosÚnh g¦r ¢nègei: œnq' ¥lloi mn p£ntej ™nšplhs£n t' œdos£n te, oátoj d qr»nui prumnÕn b£le dexiÕn ðmon.” ¹ mn ¥r' ìj ¢gÒreue met¦ dmJÍsi gunaixˆn ¹mšnh ™n qal£mJ: Ð d' ™de…pnei d‹oj 'OdusseÚj. ¹ d' ™pˆ oŒ kalšsasa proshÚda d‹on ØforbÒn: „œrceo, d‹' EÜmaie, kiën tÕn xe‹non ¥nwcqi ™lqšmen, Ôfra t… min prosptÚxomai ºd' ™ršwmai, e‡ pou 'OdussÁoj talas…fronoj º pšpustai À ‡den Ñfqalmo‹si: polupl£gktJ g¦r œoike.” t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfhj, EÜmaie subîta: „e„ g£r toi, bas…leia, siwp»seian 'Acaio…: oŒ' Ó ge muqe‹tai, qšlgoitÒ kš toi f…lon Ãtor. tre‹j g¦r d» min nÚktaj œcon, tr…a d' ½mat' œruxa ™n klis…V: prîton g¦r œm' †keto nhÕj ¢podr£j: ¢ll' oÜ pw kakÒthta di»nusen ¿n ¢goreÚwn. æj d' Ót' ¢oidÕn ¢n¾r potidšrketai, Ój te qeîn Ÿx

ODISEEA. CÂNTUL XVII O lacrimã. Mocnind rãmase-acolo, Clãti din cap ºi crunt gândi în sine. Cum auzi-nþeleapta Penelopa Cã-n sala mesei fu lovit strãinul, Femeilor le zise: „Aºa pe tine, O, Antinou, sã te loveasc-Apollon!” Adause Evrinoma: „Dacã zeii Ne-ar împlini asupra lor blãstemul Nici unul n-ar vedea ziua de mâne”. Iar Penelopa-atunci urmã: „Bunico, Ei toþi îmi sunt greþoºi, cã pun la cale Ticãloºii. Dar mai ales hainul De Antinou, ca moartea mi-i de negru. Un biet strãin milog colindã sala ªi cere doar pomanã de la dânºii Împins de sãrãcie. Toþi umplurã Desaga lui ºi numai el c-un scaun La dreapta-n umãr îl izbi din spate.” Aºa grãi femeilor crãiasa De unde sta-n iatacul ei. Ulise Cina în vremea asta. Penelopa Chemã la dânsa pe porcar ºi-i zise: „Eumee, fugi ºi cheamã pe strãinul Sã vie-ncoace ca sã stau cu dânsul ªi sã-l întreb de nu-l vãzu cu ochii Ori n-auzi ceva despre Ulise, Cã-mi pare-a fi prea mult purtat în lume”. Pãstorul îi rãspunse Penelopei: „Stãpânã, de-ar tãcea în sal-aheii, El te-ar putea vrãji cu povestirea. Trei nopþi l-avui la mine în colibã, Trei zile îl þinui. Cã-ntâi la mine Veni fugar de pe un vas pe mare, Dar încã nu-ºi putu gãta povestea Nenorocirii lui. Cum oarecine Se uitã la un cântãreþ cum cântã,

703

665

670

675

680

685

690

695

704

520

525

530

535

540

545

ODUSSEAIS. R ¢e…dV dedaëj œpe' ƒmerÒenta broto‹si, toà d' ¥moton mem£asin ¢koušmen, ÐppÒt' ¢e…dV: ìj ™m ke‹noj œqelge par»menoj ™n meg£roisi. fhsˆ d' 'OdussÁoj xe‹noj patrèŽoj enai, Kr»tV naiet£wn, Óqi M…nwoj gšnoj ™st…n. œnqen d¾ nàn deàro tÒd' †keto p»mata p£scwn proprokulindÒmenoj: steàtai d' 'OdusÁoj ¢koàsai ¢gcoà, Qesprwtîn ¢ndrîn ™n p…oni d»mJ, zwoà: poll¦ d' ¥gei keim»lia Ónde dÒmonde.” tÕn d' aâte prosšeipe per…frwn PhnelÒpeia: „œrceo, deàro k£lesson, †n' ¢nt…on aÙtÕj ™n…spV. oátoi d' º qÚrVsi kaq»menoi ˜yia£sqwn À aÙtoà kat¦ dèmat', ™pe… sfisi qumÕj ™äfrwn. aÙtîn mn g¦r kt»mat' ¢k»rata ke‹t' ™nˆ o‡kJ, s‹toj kaˆ mšqu ¹dÚ: t¦ mšn t' o„kÁej œdousin, oƒ d' e„j ¹metšrou pwleÚmenoi ½mata p£nta, boàj ƒereÚontej kaˆ Ԏj kaˆ p…onaj agaj, e„lapin£zousin p…nous… te a‡qopa onon mayid…wj: t¦ d poll¦ kat£netai: oÙ g¦r œp' ¢n»r, oŒoj 'OdusseÝj œsken, ¢r¾n ¢pÕ o‡kou ¢mànai. e„ d' 'OduseÝj œlqoi kaˆ †koit' ™j patr…da ga‹an, ay£ ke sÝn ú paidˆ b…aj ¢pote…setai ¢ndrîn.” ìj f£to, Thlšmacoj d mšg' œptaren, ¢mfˆ d dîma smerdalšon kon£bhse: gšlasse d PhnelÒpeia, aya d' ¥r' EÜmaion œpea pterÒenta proshÚda: „œrceÒ moi, tÕn xe‹non ™nant…on ïde k£lesson. oÙc Ðr£vj, Ó moi uƒÕj ™pšptare p©sin œpessi; tî ke kaˆ oÙk ¢tel¾j q£natoj mnhstÁrsi gšnoito

ODISEEA. CÂNTUL XVII Deprins de zei, poveºti fermecãtoare ªi cu nesaþ doreºte el s-asculte Cântarea lui, tot astfel ºi strãinul Mã fermeca pe mine stând la vatrã. El zice cã-i prieten cu Ulise De la pãrinþi ºi locuieºte-n Creta, Pe unde-i al lui Minos neam. De-acolo El, vânturat prin lume, dus de valuri ªi suferinþi, sosi la noi acuma. Cic-auzi cã viu este Ulise ªi chiar pe-aici aproape s-aflã-n þara Tesproþilor ºi-aduce mult-avere.” Luã din nou cuvântul Penelopa: „Te du ºi-l cheamã-ncoa’ sã-mi spuie singur În faþa mea. Iar ei sã ºad-acolo ªi sã petreacã-n salã sau pe-afarã, Doar sunt cu voie bunã, cãci avutul Întreg ºi neatins ºi-l au în casã, Din pânea ºi din vinul lor se-nfruptã Doar robii lor, cã vin în toatã ziua La noi ºi-njunghe boi ºi oi ºi capre, ªi chefuiesc ºi beau fãrã mãsurã ªi-n mare parte-averea ne-o bãurã. Cãci nu-i un om aºa cum fu Ulise Sã scape casa de urgie. O, Doamne, De-ar fi sã vinã el, s-ajungã-n þarã, Ce repede-mpreunã cu fecioru-i Plãtea nelegiuirea-acestor oameni!” Abia grãi ºi Telemah deodatã ªi strãnutã vârtos ºi casa toatã Grozav mai rãsunã, iar Penelopa Voioasã râse-atunci ºi pe Eumeos Grãbi din nou cu vorbe zburãtoare: „Dã fuga, cheamã-ncoace pe strãinul Sã vie-aici sã stea în faþa-mi. Nu vezi Cum fiul îmi rãspunse cu strãnutul?

705

700

705

710

715

720

725

730

706

550

555

560

565

570

ODUSSEAIS. R p©si m£l', oÙdš kš tij q£naton kaˆ kÁraj ¢lÚxei. ¥llo dš toi ™ršw, sÝ d' ™nˆ fresˆ b£lleo sÍsin: a‡ k' aÙtÕn gnèw nhmertša p£nt' ™nšponta, ›ssw min cla‹n£n te citîn£ te, e†mata kal£.” ìj f£to, bÁ d suforbÒj, ™peˆ tÕn màqon ¥kousen, ¢gcoà d' ƒst£menoj œpea pterÒenta proshÚda: „xe‹ne p£ter, kalšei se per…frwn PhnelÒpeia, m»thr Thlem£coio: metallÁsa… t… ˜ qumÕj ¢mfˆ pÒsei kšletai, kaˆ k»de£ per pepaqu…V. e„ dš kš se gnèV nhmertša p£nt' ™nšponta, ›ssei se cla‹n£n te citîn£ te, tîn sÝ m£lista crhzeij: s‹ton d kaˆ a„t…zwn kat¦ dÁmon gastšra bosk»seij: dèsei dš toi Ój k' ™qšlVsi.” tÕn d' aâte prosšeipe polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj: „EÜmai', ay£ k' ™gë nhmertša p£nt' ™nšpoimi koÚrV 'Ikar…oio, per…froni Phnelope…V: oda g¦r eâ perˆ ke…nou, Ðm¾n d' ¢nedšgmeq' юzÚn. ¢ll¦ mnhst»rwn calepîn Øpode…di' Ómilon, [tîn Ûbrij te b…h te sid»reon oÙranÕn †kei.] kaˆ g¦r nàn, Óte m' oátoj ¢n¾r kat¦ dîma kiÒnta oÜ ti kakÕn ·šxanta balën ÑdÚnVsin œdwken, oÜte ti Thlšmacoj tÒ g' ™p»rkesen oÜte tij ¥lloj. tî nàn PhnelÒpeian ™nˆ meg£roisin ¥nwcqi me‹nai, ™peigomšnhn per, ™j ºšlion katadÚnta: kaˆ tÒte m' e„ršsqw pÒsioj pšri nÒstimon Ãmar ¢ssotšrw kaq…sasa paraˆ pur…: e†mata g£r toi lÚgr' œcw: osqa kaˆ aÙtÒj, ™pe… se prîq' ƒkšteusa.” ìj f£to, bÁ d suforbÒj, ™peˆ tÕn màqon ¥kouse.

ODISEEA. CÂNTUL XVII De bunã seamã are sã fie moarte La peþitori, nici unul n-o sã scape. Eu þi-oi mai spune una, þine minte: De voi vedea cã oaspele-mi nu minte, Am sã-l îmbrac frumos cu haine nouã.” Cum auzi, porcarul merse-aproape De el ºi astfel îl vesti: „Strãine taicã, Te cheamã buna Penelopa, maica Lui Telemah, doreºte sã te-ntrebe De soþul ei, de patimile tale. Când va vedea cã spus-ai adevãrul, Te va-mbrãca frumos în haine nouã De care eºti lipsit mai mult, cã hrana O poþi cerºi din om în om, ca foamea Sã þi-o alini; þi-o poate da oricine.” Ulise i-a rãspuns: „Eumeu, îndatã Aº povesti pe neminþite toate La fiica lui Icariu. Doar ºtiu bine Ce-a fost cu bietu-Ulise, cãci avurãm Aceeaºi soartã tristã. Dar mi-e teamã De peþitori, cã-s mulþi ºi rãi la suflet, De-ajunse neobrãzarea lor ºi sila Pânã la cerul cel de fier. Cã iatã, Chiar adineauri, când umblam prin salã ªi nu fãcusem nici un rãu, hainul De Antinou mã ºi pocni în spate ªi mã duru. ªi nu vru sã m-ajute Nici Telemah pe mine, nici un altul. Deci roagã pe stãpâna ta s-aºtepte, Cu toatã graba ei, pânã-n spre searã ªi-atunci sã stãm la vatrã, sã mã-ntrebe De ziua când bãrbatu-i se va-ntoarce, Cã port pe mine haine ruºinoase, Cum ºtii cã eu întâi venii la tine.” Cum auzi, se-napoie porcarul,

707

735

740

745

750

755

760

765

708 575

580

585

590

595

600

ODUSSEAIS. R tÕn d' Øpr oÙdoà b£nta proshÚda PhnelÒpeia: „oÙ sÚ g' ¥geij, EÜmaie; t… toàt' ™nÒhsen ¢l»thj; ½ tin£ pou de…saj ™xa…sion Ãe kaˆ ¥llwj a„de‹tai kat¦ dîma; kakÕj d' a„do‹oj ¢l»thj.” t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfhj, EÜmaie subîta: „muqe‹tai kat¦ mo‹ran, ¤ pšr k' o‡oito kaˆ ¥lloj, Ûbrin ¢lusk£zwn ¢ndrîn ØperhnoreÒntwn: ¢ll£ se me‹nai ¥nwgen ™j ºšlion katadÚnta. kaˆ d soˆ ïd' aÙtÍ polÝ k£llion, ð bas…leia, o‡hn prÕj xe‹non f£sqai œpoj ºd' ™pakoàsai.” tÕn d' aâte prosšeipe per…frwn PhnelÒpeia: „oÙk ¥frwn Ð xe‹noj яetai, éj per ¨n e‡h: oÙ g£r pè tinej ïde kataqnhtîn ¢nqrèpwn ¢nšrej Øbr…zontej ¢t£sqala mhcanÒwntai.” ¹ mn ¥r' ìj ¢gÒreuen, Ð d' õceto d‹oj ØforbÕj mnhst»rwn ™j Ómilon, ™peˆ diepšfrade p£nta. aya d Thlšmacon œpea pterÒenta proshÚda, ¥gci scën kefal»n, †na m¾ peuqo…aq' oƒ ¥lloi: „ð f…l', ™gë mn ¥peimi sÚaj kaˆ ke‹na ful£xwn, sÕn kaˆ ™mÕn b…oton: soˆ d' ™nq£de p£nta melÒntwn. aÙtÕn mn s prîta s£w, kaˆ fr£zeo qumù, m» ti p£qVj: polloˆ d kak¦ fronšousin 'Acaiîn, toÝj ZeÝj ™xolšseie prˆn ¼min pÁma genšsqai.” tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: „œssetai oÛtwj, ¥tta: sÝ d' œrceo deieli»saj: ºîqen d' „šnai kaˆ ¥gein ƒer»Ža kal£. aÙt¦r ™moˆ t£de p£nta kaˆ ¢qan£toisi mel»sei.” ìj f£q', Ð d' aâtij ¥r' ›zet' ™ãxšstou ™pˆ d…frou.

ODISEEA. CÂNTUL XVII ªi când sã treacã pragul, Penelopa Îl întrebã: „Eumeu, nu vii cu dânsul? Ce pregetã milogul de nu vine? O fi având de cineva el teamã Din cale-afarã? Ori i-o fi ruºine Prin casa mea sã vie? Cerºetorul, De-i ruºinos, îºi dãuneazã singur.” Întâmpinã din grai Eumeu porcarul: „El zice drept cum ar gândi tot omul Voind a se feri de înfruntarea Unor trufaºi. Te roagã dar pe tine S-aºtepþi pânã ce are sã-nsereze. ªi-ar fi ºi pentru tine doar, stãpânã, Mai bine aºa, ca singurã de vorbã Sã stai cu el.” Iar Penelopa zise: „Înþelepþeºte cugetã strãinul, Oricine-ar fi. Cãci nicãieri pe lume Nu-s oameni cu purtare mai sfruntatã ªi mai fãrãdelege ca la mine.” Aºa vorbi crãiasa, iar porcarul, Cum isprãvi, se duse prin duiumul De peþitori ºi-acolo-n ºoaptã zise Lui Telemah, apropiindu-ºi capul De el, ca nimeni vorba sã n-audã: „Iubitul meu, eu plec sã-mi vãd la þarã De porcii mei, de trebile de-acolo, De-a mea ºi-a ta avere. Iar tu vezi-þi De toate-aici, dar mai întâi de tine. Ia seama sã n-o paþi, cã-s o mulþime Acei care te pasc. Dar batã-i Domnul Nainte de-a fi noi rãpuºi de dânºii!” Iar socotitul Telemah rãspunse: „Aºa voi face, taicã. Tu cineazã ªi pleac-apoi. Dar vino mâni devreme ªi adu vite de junghiat pe-alese ªi las’ c-aici am grijã eu ºi zeii De toate cele.” Mai ºezu porcarul

709

770

775

780

785

790

795

800

710

605

ODUSSEAIS. R plhs£menoj d' ¥ra qumÕn ™dhtÚoj ºd potÁtoj bÁ ·' ‡menai meq' Ûaj, l…pe d' ›rke£ te mšgarÒn te ple‹on daitumÒnwn: oƒ d' Ñrchstu‹ kaˆ ¢oidÍ tšrpont': ½dh g¦r kaˆ ™p»luqe de…elon Ãmar.

ODISEEA. CÂNTUL XVII Pe jeþul bine rãzuit. ªi-n urmã, Sãtul de bãuturã ºi mâncare, Plecã la turmã ºi lãsã el sala ªi-ograda plinã de mesenii care Se veseleau la joc ºi la cântare, Pe când se cobora amurgul serii.

711 805

810

ODUSSEIAS S

5

10

15

20

’Hlqe d' ™pˆ ptwcÕj pand»mioj, Öj kat¦ ¥stu ptwceÚesk' 'Iq£khj, met¦ d' œprepe gastšri m£rgV ¢zhcj fagšmen kaˆ pišmen: oÙdš oƒ Ãn Šj oÙd b…h, edoj d m£la mšgaj Ãn Ðr£asqai. 'Arna‹oj d' Ônom' œske: tÕ g¦r qšto pÒtnia m»thr ™k genetÁj: ’Iron d nšoi k…klhskon ¤pantej, oÛnek' ¢paggšlleske kièn, Óte poÚ tij ¢nègoi. Ój ·' ™lqën 'OdusÁa dièketo oŒo dÒmoio, ka… min neike…wn œpea pterÒenta proshÚda: „eke, gšron, proqÚrou, m¾ d¾ t£ca kaˆ podÕj ›lkV. oÙk ¢eij, Óti d» moi ™pill…zousin ¤pantej, ˜lkšmenai d kšlontai; ™gë d' a„scÚnomai œmphj. ¢ll' ¥na, m¾ t£ca nîŽn œrij kaˆ cersˆ gšnhtai.” tÕn d' ¥r' ØpÒdra „dën prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „daimÒni', oÜte t… se ·šzw kakÕn oÜt' ¢goreÚw, oÜte tin¦ fqonšw dÒmenai kaˆ pÒll' ¢nelÒnta. oÙdÕj d' ¢mfotšrouj Óde ce…setai, oÙdš t… se cr¾ ¢llotr…wn fqonšein: dokšeij dš moi enai ¢l»thj éj per ™gèn, Ôlbon d qeoˆ mšllousin Ñp£zein. cersˆ d m» ti l…hn prokal…zeo, m» me colèsVj, m» se gšrwn per ™ën stÁqoj kaˆ ce…lea fÚrsw a†matoj: ¹suc…h d' ¨n ™moˆ kaˆ m©llon œt' e‡h aÜrion: oÙ mn g£r t… s' Øpostršyesqai яw deÚteron ™j mšgaron Laerti£dew 'OdusÁoj.”

Cântul XVIII

Atunci veni un cerºetor uºernic Spre a cerºi-n Itaca, un nemernic Neîntrecut în lãcomie, gata De-a pururi pe mâncat ºi bãuturã, Fricos ºi slab, dar mare la fãpturã. Arneos îi ziceau, cã astfel mama-i La naºtere-l numi, dar peþitorii Îl poreclirã Iros-trepãduºul, Cãci el mergea s-aducã ºtiri la oameni, Oricând era trimis. ªi cum venise, Din casã-i vru s-alunge pe Ulise, ªi cicãlind aºa-i toca: „Ia-þi talpa, Tu, moºule, din tindã ºi te carã, Cã de picior te-azvârl acum afarã. Nu vezi cum toþi m-asmuþã ºi-mi fac semne Sã te înºfac? Dar mie mi-e ruºine. Hai scoalã-te, ca nu cumva s-ajungem Sã ne-apucãm cu braþele la sfadã.” S-a încruntat la el ºi-a zis Ulise: „Eu nu-þi fac rãu, sãrmane, nici pe tine Nu te grãiesc de rãu ºi nici te pizmui De tot ce capeþi, cât or fi de multe, Iar pragul ãsta pe-amândoi ne-ncape. Nu trebuie sã pizmuieºti pe alþii. Tu pari a fi un biet milog ca mine, Iar tot norocul de la zei ne vine Dar nu mã înteþi la-ncãierare. ªi nu mã îndârji. Deºi sunt astfel, Moºneag cum vezi, te pot umplea de sânge Pe buze ºi pe piept. ªi-aºa de mâne M-oi liniºti, cã nu te-i mai întoarce Napoi aici la curtea lui Ulise.”

5

10

15

20

25

30

714 25

30

35

40

45

50

ODUSSEAIS. S tÕn d colws£menoj prosefèneen ’Iroj ¢l»thj: „í pÒpoi, æj Ð molobrÕj ™pitroc£dhn ¢goreÚei, grh kamino‹ soj: Ön ¨n kak¦ mhtisa…mhn kÒptwn ¢mfotšrVsi, camaˆ dš ke p£ntaj ÑdÒntaj gnaqmîn ™xel£saimi suÕj ìj lhŽbote…rhj. zîsai nàn, †na p£ntej ™pignèwsi kaˆ o†de marnamšnouj: pîj d' ¨n sÝ newtšrJ ¢ndrˆ m£coio;” ìj oƒ mn prop£roiqe qur£wn Øyhl£wn oÙdoà œpi xestoà panqumadÕn ÑkriÒwnto. to‹Žn d xunšhc' ƒerÕn mšnoj 'AntinÒoio, ¹dÝ d' ¥r' ™kgel£saj metefènei mnhst»ressin: „ð f…loi, oÙ mšn pè ti p£roj toioàton ™tÚcqh, o†hn terpwl¾n qeÕj ½gagen ™j tÒde dîma: Ð xe‹nÒj te kaˆ ’Iroj ™r…zeton ¢ll»loiŽn cersˆ macšssasqai: ¢ll¦ xunel£ssomen ðka.” ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej ¢n»Žxan gelÒwntej, ¢mfˆ d' ¥ra ptwcoÝj kakoe…monaj ºgeršqonto. to‹sin d' 'Ant…nooj metšfh, EÙpe…qeoj uƒÒj: „kšklutš meu, mnhstÁrej ¢g»norej, Ôfra ti e‡pw. gastšrej a†d' a„gîn kšat' ™n pur…, t¦j ™pˆ dÒrpJ katqšmeqa kn…shj te kaˆ a†matoj ™mpl»santej. ÐppÒteroj dš ke nik»sV kre…sswn te gšnhtai, t£wn ¼n k' ™qšlVsin ¢nast¦j aÙtÕj ˜lšsqw: a„eˆ d' aâq' ¼min metada…setai, oÙdš tin' ¥llon ptwcÕn œsw m…sgesqai ™£somen a„t»sonta.” ìj œfat' 'Ant…nooj, to‹sin d' ™pi»ndane màqoj. to‹j d dolofronšwn metšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „ð f…loi, oÜ pwj œsti newtšrJ ¢ndrˆ m£cesqai

ODISEEA. CÂNTUL XVIII Dar cerºetorul se rãsti la dânsul: „Vai, ce uºor mai troncãne-acest folte, De parcã-i o cenuºãreasã cloanþã. Îmi vine sã-l zdrobesc, sã-i dau cu pumnii, Sã fac din falcã jos sã-i cadã colþii Ca la un vier bântuitor de holde. Hai, te sumete-acum, ca toatã lumea De-aici pe noi la harþã sã ne vadã. Dar cum te-i pune tu c-un om mai june?” Aºa naintea naltelor canaturi Pe repezitul prag în toatã voia Se tot sfãdeau milogii. Luând seama La asta, Antinou cu poftã râse ªi zise peþitorilor: „Prieteni, Aºa ceva-i nepomenit pe lume: Ce haz ºi ce petrecere ne-aduse Un zeu în casã! Acest strãin ºi Iros Se ceartã ºi sunt gata sã se-nhaþe. Hai repede sã-i punem la bãtaie.” La vorba lui ceilalþi atunci sãrirã Cu hohote de râs ºi ocolirã Pe jerpeliþii cerºetori. ªi astfel Le zise Antinou: „Luaþi aminte Ce-oi spune, falnici peþitori. Pe focul Din vatr-aici sunt puse burþi de capre Ce le-am umplut cu sânge ºi grãsime ªi le pãstrãm de cinã. Care-acuma Din doi va dovedi ºi-o fi mai tare, Sã vie sã-ºi aleagã din bucate Oricare parte-ar vrea, ºi numai dânsul Va rãmânea mereu cu noi la masã ªi n-om lãsa pe alt orbeþ sã vie Pe-aicea la cerºit.” Aºa le zise ªi vorba lui plãcu. Atunci Ulise Cel iscusit, ºurubãrind cu mintea, Luã cuvântul: „Dragii mei, nu poate Un om bãtrân topit de suferinþe,

715

35

40

45

50

55

60

65

716

55

60

65

70

75

80

ODUSSEAIS. S ¥ndra gšronta dÚV ¢rhmšnon: ¢ll£ me gast¾r ÑtrÚnei kakoergÒj, †na plhgÍsi dame…w. ¢ll' ¥ge nàn moi p£ntej ÑmÒssate karterÕn Órkon, m» tij ™p' ”IrJ Ãra fšrwn ™m ceirˆ bare…V pl»xV ¢tasq£llwn, toÚtJ dš me fi dam£ssV.” ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej ™pèmnuon, æj ™kšleuen. [aÙt¦r ™pe… ·' Ômos£n te teleÚths£n te tÕn Órkon,] to‹j d' aâtij metšeif' ƒer¾ Šj Thlem£coio: „xe‹n', e‡ s' ÑtrÚnei krad…h kaˆ qumÕj ¢g»nwr toàton ¢lšxasqai, tîn d' ¥llwn m» tin' 'Acaiîn de…diq', ™peˆ pleÒnessi mac»setai Ój kš se qe…nV. xeinodÒkoj mn ™gèn, ™pˆ d' a„ne‹ton basilÁej, EÙrÚmacÒj te kaˆ 'Ant…nooj, pepnumšnw ¥mfw.” ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej ™pÇneon. aÙt¦r 'OdusseÝj zèsato mn ·£kesin perˆ m»dea, fa‹ne d mhroÝj kaloÚj te meg£louj te, f£nen dš oƒ eÙršej ðmoi st»qe£ te stibaro… te brac…onej: aÙt¦r 'Aq»nh ¥gci paristamšnh mšle' ½ldane poimšni laîn. mnhstÁrej d' ¥ra p£ntej Øperfi£lwj ¢g£santo: ïde dš tij e‡pesken „dën ™j plhs…on ¥llon: „à t£ca ’Iroj ”AŽroj ™p…spaston kakÕn ›xei, o†hn ™k ·akšwn Ð gšrwn ™pigoun…da fa…nei.” ìj ¥r' œfan, ”IrJ d kakîj çr…neto qumÒj. ¢ll¦ kaˆ ïj drhstÁrej ¥gon zèsantej ¢n£gkV deidiÒta: s£rkej d peritromšonto mšlessin. 'Ant…nooj d' ™nšnipen œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmaze: „nàn mn m»t' e‡hj, boug£Že, m»te gšnoio, e„ d¾ toàtÒn ge tromšeij kaˆ de…diaj a„nîj,

ODISEEA. CÂNTUL XVIII C-un tânãr sã dea piept. Însã mã-mpinge Haina foame sã-mi gãsesc sfârºitul În pumni aci. Dar faceþi-mi nainte Cu toþii mare jurãmânt cã nimeni, Pe Iros pãrtinind pe nedreptate, Nu-ntinde mâna spre-a lovi în mine, Ca astfel un potrivnic sã mã-nvingã.” ªi toþi jurarã cum ceru Ulise. ªi dupã ce rostirã jurãmântul, Grãi din parte-i Telemah: „Strãine, De te îndeamnã inima ºi firea Viteaz-a ta pe-acest calic sã-nlãturi, Sã nu te temi de nimeni dintre-aheii Ce sunt de faþã. Cine te-ar atinge S-ar bate cu mai mulþi, cã eu sunt gazda ªi-apãrãtorul tãu. ªi sunt cu mine Fruntaºii Antinou ºi Evrimahos, Doi oameni cumsecade.” Aºa el zise ªi se-nvoirã toþi. Atunci Ulise Cu zdrenþele se-ncinse pe la mijloc ªi dezgoli el coapse mari ºi mândre ªi pieptul, umeri laþi, vânjoase braþe. Minerva sta pe-aproape ºi-l fãcuse Mai împlinit. ªi foarte se mirarã De dânsul peþitorii toþi. ªi unul Zicea privind pe altul mai de-aproape: „Biet Iros ºi-a fãcut de cap el singur. Ia vezi acest moºneag ce pulpi aratã De sub bulendre!” Astfel cuvântarã, ªi inima lui Iros peste seamã Se tulburã. Dar slugile cu sila-l Încinserã ºi-l duserã la harþã Aºa cum fu cuprins de-nfiorare, De-i tremura chiar carnea de pe dânsul. Dar Antinou se ºi grãbi sã-l certe: „Gãmanule, de n-ai fi fost mai bine Sau nu te-ai fi nãscut, dacã te sperii

717 70

75

80

85

90

95

100

105

718

85

90

95

100

105

ODUSSEAIS. S ¥ndra gšronta dÚV ¢rhmšnon, ¼ min ƒk£nei. ¢ll' œk toi ™ršw, tÕ d kaˆ tetelesmšnon œstai: a‡ kšn s' oátoj nik»sV kre…sswn te gšnhtai, pšmyw s' ½peirÒnde, balën ™n nh mela…nV, e„j ”Eceton basilÁa, brotîn dhl»mona p£ntwn, Ój k' ¢pÕ ·‹na t£mVsi kaˆ oÜata nhlšŽ calkù m»de£ t' ™xerÚsaj dèV kusˆn çm¦ d£sasqai.” ìj f£to, tù d' œti m©llon ØpÕ trÒmoj ½luqe gu‹a. ™j mšsson d' ¥nagon: të d' ¥mfw ce‹raj ¢nšscon. d¾ tÒte merm»rixe polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj, À ™l£sei' éj min yuc¾ l…poi aâqi pesÒnta, Ú min Ãk' ™l£seie tanÚsseišn t' ™pˆ ga…V. ïde dš oƒ fronšonti do£ssato kšrdion enai, Ãk' ™l£sai, †na m» min ™pifrassa…at' 'Acaio…. d¾ tÒt' ¢nascomšnw Ð mn ½lase dexiÕn ðmon ’Iroj, Ð d' aÙcšn' œlassen Øp' oÜatoj, Ñstša d' e‡sw œqlasen: aÙt…ka d' Ãlqen ¢n¦ stÒma fo…nion aŒma, k¦d d' œpes' ™n kon…Vsi makèn, sÝn d' ½las' ÑdÒntaj lakt…zwn posˆ ga‹an: ¢t¦r mnhstÁrej ¢gauoˆ ce‹raj ¢nascÒmenoi gšlJ œkqanon. aÙt¦r 'OdusseÝj ›lke dik proqÚroio labën podÒj, Ôfr' †ket' aÙl¾n a„qoÚshj te qÚraj: ka… min potˆ ˜rk…on aÙlÁj eŒsen ¢nakl…naj, skÁptron dš oƒ œmbale ceir…, ka… min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚda: „™ntauqo‹ nàn Âso kÚnaj te sÚaj t' ¢perÚkwn, mhd sÚ ge xe…nwn kaˆ ptwcîn ko…ranoj enai

ODISEEA. CÂNTUL XVIII ªi prea de tot te temi de-un om ca dânsul, Moºneag cum e, topit de suferinþe. Dar una-þi spun ºi iute-are sã fie Aºa cum zic. Dacã te bate acesta ªi-o fi mai tare, te-oi zvârli pe-o navã ªi te-oi trimite-ndatã peste mare În þara lui Ehetos, domnul care E pacostea oricãrui om din lume, Urechile ºi nasul o sã-þi taie Cu-arama nemiloasã ºi ruºinea Þi-o va stârpi ºi o va da de crudã S-o-nhape cânii.” Asta el îi zise ªi-un tremur ºi mai straºnic îl cuprinse Pe cerºetor. Îl duserã la mijloc ªi braþele-amândoi îºi ridicarã. Atunci Ulise cugetã în sine, Sau sã-l izbeascã greu ca el sã cadã Nensufleþit, sau blând numai lovindu-l Sã-l lase jos lãþit. ªi mai cu cale-i Pãru sã-i dea o blândã loviturã, Ca nu cumva sã-l bãnuiasc-aheii. Când braþele amândoi nãlþarã, Iros Lovi în umãru-i cel drept, Ulise Ghionti în ceafã-i, sub ureche, osul Îi zdrumecã, de-l podidi pe gurã Un sânge roºu ºi bufni deodatã Lungit în praf, de-i clãnþãnirã dinþii ªi din picioare bocãnea pãmântul. Cu braþe-ntinse peþitorii mândri Râdeau sã moarã. ªi luând Ulise Pe Iros de picior prin tindã-l duse Vintriº în curte la pridvorul porþii. ªi-acolo-l rãzimã de zidul curþii, Îi puse-n mânã un toiag ºi-i zise: „Aici sã ºezi ºi sã pãzeºti ograda De câni ºi porci. Nu face pe stãpânul Cu cerºetorii ºi strãinii, scârbo,

719

110

115

120

125

130

135

140

720

110

115

120

125

130

ODUSSEAIS. S lugrÕj ™èn, m» poÚ ti kakÕn kaˆ me‹zon ™paÚrV.” à ·a, kaˆ ¢mf' êmoisin ¢eikša b£lleto p»rhn, pukn¦ ·wgalšhn, ™n d strÒfoj Ãen ¢ort»r. ¨y d' Ó g' ™p' oÙdÕn „ën kat' ¥r' ›zeto: toˆ d' ‡san e‡sw ¹dÝ gelèontej kaˆ deikanÒwnt' ™pšessi: „ZeÚj toi do…h, xe‹ne, kaˆ ¢q£natoi qeoˆ ¥lloi, Ótti m£list' ™qšleij ka… toi f…lon œpleto qumù, Öj toàton tÕn ¥nalton ¢lhteÚein ¢pšpausaj ™n d»mJ: t£ca g£r min ¢n£xomen ½peirÒnde e„j ”Eceton basilÁa, brotîn dhl»mona p£ntwn.” ìj ¥r' œfan, ca‹ren d klehdÒni d‹oj 'OdusseÚj. 'Ant…nooj d' ¥ra oƒ meg£lhn par¦ gastšra qÁken, ™mple…hn kn…shj te kaˆ a†matoj: 'Amf…nomoj d ¥rtouj ™k kanšoio dÚw paršqhken ¢e…raj kaˆ dšpaŽ crusšJ deid…sketo fènhsšn te: „ca‹re, p£ter ð xe‹ne: gšnoitÒ toi œj per Ñp…ssw Ôlboj: ¢t¦r mn nàn ge kako‹s' œceai polšessi.” tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „'Amf…nom', à m£la moi dokšeij pepnumšnoj enai: to…ou g¦r kaˆ patrÒj, ™peˆ klšoj ™sqlÕn ¥kouon N‹son DouliciÁa ™än t' œmen ¢fneiÒn te: toà s' œk fasi genšsqai, ™phtÍ d' ¢ndrˆ œoikaj. toÜnek£ toi ™ršw, sÝ d sÚnqeo ka… meu ¥kouson: oÙdn ¢kidnÒteron ga‹a tršfei ¢nqrèpoio [p£ntwn, Óssa te ga‹an œpi pne…ei te kaˆ ›rpei.] oÙ mn g£r potš fhsi kakÕn pe…sesqai Ñp…ssw, Ôfr' ¢ret¾n paršcwsi qeoˆ kaˆ goÚnat' ÑrèrV: ¢ll' Óte d¾ kaˆ lugr¦ qeoˆ m£karej telšwsi,

ODISEEA. CÂNTUL XVIII Ca sã n-o paþi mai rãu.” Aºa el zise ªi-ºi aruncã pe umere desaga-i, Ruptura lui cu bãieri rãsucite. Se-ntoarse ºi din nou pe prag se puse. Iar peþitorii toþi intrarã-n salã, Râdeau cu poftã ºi-l primeau zicându-i: „Sã-þi dea, strãine, Joe ºi toþi zeii Ce tu doreºti mai mult ºi-þi place þie, Cã-l înþercaºi de la cerºit în lume Pe-acest nesãþios. Noi peste mare Curând l-om mãtrãºi pe la Ehetos, Cumplitul crai schiloditor de oameni.” Aºa vorbirã dânºii, iar Ulise Se bucurã de vorba ce-auzise ªi Antinou îi puse-o burtã mare Cu sânge ºi grãsime împãnatã. Iar Amfinom luând de prin panere Vro douã pâni, le dete lui ºi-i zise Urând aºa cu un pahar de aur: „Noroc, strãine taicã! Sã dea Domnul Sã fii ca mâne fericit, cã multe Sunt relele ce astãzi te apasã.” La asta i-a rãspuns aºa Ulise: „O, Amfinom, tu prea îmi pari cuminte. Aºa þi-a fost ºi tata, c-auzit-am De numele-i frumos, cã fost-a Nisos Dulichianul bun ºi-avut. Dintr-însul Tu eºti nãscut ºi pari un om temeinic. De-aceea-þi spun, ia seama ºi ascultã: Din tot ce-n lume miºcã ºi rãsuflã, Nimic mai ºubred pe pãmânt ca omul. Nu crede el c-are sã dea vrodatã De rãu pânã ce zeii-i dau norocul Sã-i meargã toate-n plin ºi-i pot genunchii. Iar când trimit rãstriºti asupra-i zeii, Le rabdã el pe vrute, pe nevrute,

721

145

150

155

160

165

170

175

722 135

140

145

150

155

160

ODUSSEAIS. S kaˆ t¦ fšrei ¢ekazÒmenoj tetlhÒti qumù. to‹oj g¦r nÒoj ™stˆn ™picqon…wn ¢nqrèpwn, oŒon ™p' Ãmar ¥gVsi pat¾r ¢ndrîn te qeîn te. kaˆ g¦r ™gè pot' œmellon ™n ¢ndr£sin Ôlbioj enai, poll¦ d' ¢t£sqal' œrexa b…V kaˆ k£rteŽ e‡kwn, patr… t' ™mù p…sunoj kaˆ ™mo‹si kasign»toisi. tî m» t…j pote p£mpan ¢n¾r ¢qem…stioj e‡h, ¢ll' Ó ge sigÍ dîra qeîn œcoi, Ótti dido‹en. oŒ' ÐrÒw mnhstÁraj ¢t£sqala mhcanÒwntaj, kt»mata ke…rontaj kaˆ ¢tim£zontaj ¥koitin ¢ndrÒj, Ön oÙkšti fhmˆ f…lwn kaˆ patr…doj a‡hj dhrÕn ¢pšssesqai: m£la d scedÒn. ¢ll£ se da…mwn o‡kad' Øpexag£goi, mhd' ¢nti£seiaj ™ke…nJ, ÐppÒte nost»seie f…lhn ™j patr…da ga‹an: oÙ g¦r ¢naimwt… ge diakrinšesqai яw mnhstÁraj kaˆ ke‹non, ™pe… ke mšlaqron ØpšlqV.” ìj f£to, kaˆ spe…saj œpien melihdša onon, ¨y d' ™n cersˆn œqhke dšpaj kosm»tori laîn. aÙt¦r Ð bÁ kat¦ dîma f…lon tetihmšnoj Ãtor, neust£zwn kefalÍ: d¾ g¦r kakÕn Ôsseto qumù. ¢ll' oÙd' ïj fÚge kÁra: pšdhse d kaˆ tÕn 'Aq»nh Thlem£cou ØpÕ cersˆ kaˆ œgceŽ fi damÁnai. ¨y d' aâtij kat' ¥r' ›zet' ™pˆ qrÒnou œnqen ¢nšsth. tÍ d' ¥r' ™pˆ fresˆ qÁke qe¦ glaukîpij 'Aq»nh, koÚrV 'Ikar…oio, per…froni Phnelope…V, mnhst»ressi fanÁnai, Ópwj pet£seie m£lista qumÕn mnhst»rwn „d tim»essa gšnoito m©llon prÕj pÒsiÒj te kaˆ uƒšoj À p£roj Ãen.

ODISEEA. CÂNTUL XVIII Cãci mintea-i se tot schimbã dupã ziua Ce-o lumineazã Cel-de-sus. Pe vremuri, ªi eu aveam noroc de toate-n lume, Dar prea mult am nãpãstuit pe alþii, Cãci ascultam orbeºte de putere ªi-n taicã-meu ºi-n fraþi mã bizuisem. Sã nu fie dar omul niciodatã Nedrept ºi rãu, ci-n sine sã se-mpace Cu darurile ce-i fãcurã zeii. Vãd rãul care-l fac ºi peþitorii, Cum prad-averea ºi aduc necinste Soþiei unui om care departe De þarã ºi de-ai lui nu cred sã steie Prea mult; el e pe-aci, e foarte-aproape. Dar Dumnezeu pe-ascuns sã-þi ducã paºii Spre casa ta, sã nu dai ochi cu dânsul La-ntorsul lui încoace-n scumpa-i þarã, Cã sfada dintre peþitori ºi dânsul Nu poate sã se-ncheie fãrã sânge, Când el s-ar furiºa în casa asta.” Aºa vorbi, stropi din vin ºi cupa Golind o-napoie lui Amfinomos, Fruntaº de oameni, care-apoi se duse În salã trist. Tot da din cap, simþise Cã nu-i a bine. Totuºi el de moarte Nu fu scutit, cã-l ferecã Minerva, De-a fost rãpus de suliþa ºi braþul Lui Telemah. ªezu el iar pe scaun De unde se sculase din mulþime. Atunci Minerva cea cu ochi albaºtri În minte puse fetei lui Icariu, Mintoasei Penelopa, sã s-arate La peþitori sã-i bucure mai tare, De soþ ºi fiu sã fie preþuitã Mai mult ca înainte. ªi-ntr-o doarã

723 180

185

190

195

200

205

210

724

165

170

175

180

185

190

ODUSSEAIS. S ¢cre‹on d' ™gšlassen œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmazen: „EÙrunÒmh, qumÒj moi ™šldetai, oÜ ti p£roj ge, mnhst»ressi fanÁnai, ¢pecqomšnois… per œmphj: paidˆ dš ken e‡poimi œpoj, tÒ ke kšrdion e‡h, m¾ p£nta mnhstÁrsin Øperfi£loisin Ðmile‹n, o† t' eâ mn b£zousi, kakîj d' Ôpiqen fronšousi.” t¾n d' aât' EÙrunÒmh tam…h prÕj màqon œeipe: „naˆ d¾ taàt£ ge p£nta, tškoj, kat¦ mo‹ran œeipej. ¢ll' ‡qi kaˆ sù paidˆ œpoj f£o mhd' ™p…keuqe, crît' ¢poniyamšnh kaˆ ™picr…sasa parei£j, mhd' oÛtw dakrÚoisi pefurmšnh ¢mfˆ prÒswpa œrceu, ™peˆ k£kion penq»menai ¥kriton a„e…. ½dh mn g£r toi pa‹j thl…koj, Ön sÝ m£lista ºrî ¢qan£toisi genei»santa „dšsqai.” t¾n d' aâte prosšeipe per…frwn PhnelÒpeia: „EÙrunÒmh, m¾ taàta paraÚda, khdomšnh per, crît' ¢pon…ptesqai kaˆ ™picr…esqai ¢loifÍ: ¢glahn g¦r ™mo… ge qeo…, toˆ ”Olumpon œcousin, êlesan, ™x oá ke‹noj œbh ko…lVs' ™nˆ nhus…n. ¢ll£ moi AÙtonÒhn te kaˆ `Ippod£meian ¥nwcqi ™lqšmen, Ôfra kš moi parst»eton ™n meg£roisin: o‡h d' oÙ ke‹s' emi met' ¢nšraj: a„dšomai g£r.” ìj ¥r' œfh, grhåj d dik meg£roio beb»kei ¢ggelšousa gunaixˆ kaˆ Ñtrunšousa nšesqai. œnq' aât' ¥ll' ™nÒhse qe¦ glaukîpij 'Aq»nh: koÚrV 'Ikar…oio kat¦ glukÝn Ûpnon œceuen, eáde d' ¢naklinqe‹sa, lÚqen dš oƒ ¤yea p£nta aÙtoà ™nˆ klintÁri: tšwj d' ¥ra d‹a qe£wn

ODISEEA. CÂNTUL XVIII Ea râse ºi grãi: „Tu, Evrinomo, Ca niciodatã inima îmi cere Sã mã înfãþiºez la ei, cu toate Cã-mi sunt nesuferiþi. Aº vrea eu totuºi La fiul meu sã spun o vorbã bunã, Sã nu se bage-ntr-una prin duiumul De peþitori care grãiesc în faþã-i Frumos ºi-n dos îi cugetã pieirea,” Iar chelãriþa Evrinoma-i zise: „Copila mea, e drept ce-mi spui tu mie. Te du ºi spune ºi nimic n-ascunde La fiul tãu. Ci-ntâi coboarã-n baie ªi unge-þi tu obrajii cu miresme, Sã nu te duci cu faþa-aºa zoitã De plâns. Urâtã-i veºnica bocire. Cãci iatã mare þi-a crescut copilul, Aºa cum te-ai rugat de zei fierbinte Sã-l vezi voinic pe el, mijindu-i barba.” Rãspunse înþeleapta Penelopa: „Cu toatã grija ta de mine, Evrinomo, Sã nu mã sfãtuieºti sã merg la baie ªi cu miresme sã mã ung, cã zeii Din slavã frumuseþea-mi veºtejirã, De când bãrbatul mi-a plecat pe mare. Dar spune Ipodamiei sã vie Cu Autonoe ca sã-mi steie-alãturi Când voi intra la peþitori în salã, Cã singurã între bãrbaþi sã intru Ruºine mi-i.” Aºa vorbi, ºi baba Prin curte merse ca sã dea de ºtire ªi zor la slugi sã vie la crãiasa. Minerva-atunci a pus la cale alta: Somn dulce-asupra fetei lui Icariu Ea revãrsã, de adormi culcatã ªi toate-ncheieturile-i slãbirã Pe loc deodatã-n patu-i. Zâna-ntr-asta

725 215

220

225

230

235

240

245

250

726

195

200

205

210

215

ODUSSEAIS. S ¥mbrota dîra d…dou, †na qhhsa…at' 'Acaio…. k£lleŽ mšn oƒ prîta prosèpata kal¦ k£qhren ¢mbros…J, o†J per ™ãstšfanoj Kuqšreia cr…etai, eât' ¨n ‡V Car…twn corÕn ƒmerÒenta: ka… min makrotšrhn kaˆ p£ssona qÁken „dšsqai, leukotšrhn d' ¥ra min qÁke pristoà ™lšfantoj. ¹ mn ¥r' ìj ›rxas' ¢peb»seto d‹a qe£wn: Ãlqon d' ¢mf…poloi leukèlenoi ™k meg£roio fqÒggJ ™percÒmenai: t¾n d glukÝj Ûpnoj ¢nÁke, ka… ·' ¢pomÒrxato cersˆ parei¦j fènhsšn te: „à me m£l' a„nopaqÁ malakÕn perˆ kîm' ™k£luyen. a‡qe moi ìj malakÕn q£naton pÒroi ”Artemij ¡gn¾ aÙt…ka nàn, †na mhkšt' Ñduromšnh kat¦ qumÕn a„îna fqinÚqw, pÒsioj poqšousa f…loio panto…hn ¢ret»n, ™peˆ œxocoj Ãen 'Acaiîn.” ìj famšnh katšbain' ØperèŽa sigalÒenta, oÙk o‡h, ¤ma tÍ ge kaˆ ¢mf…poloi dÚ' ›ponto. ¹ d' Óte d¾ mnhstÁraj ¢f…keto d‹a gunaikîn, stÁ ·a par¦ staqmÕn tšgeoj pÚka poihto‹o ¥nta parei£wn scomšnh lipar¦ kr»demna: ¢mf…poloj d' ¥ra oƒ kedn¾ ˜k£terqe paršsth. tîn d' aÙtoà lÚto goÚnat', œrJ d' ¥ra qumÕn œqelcqen, p£ntej d' ºr»santo paraˆ lecšessi kliqÁnai. ¹ d' aâ Thlšmacon prosefèneen, Ön f…lon uƒÒn: „Thlšmac', oÙkšti toi fršnej œmpedoi oÙd nÒhma. pa‹j œt' ™ën kaˆ m©llon ™nˆ fresˆ kšrde' ™nèmaj: nàn d', Óte d¾ mšgaj ™ssˆ kaˆ ¼bhj mštron ƒk£neij, ka… kšn tij fa…h gÒnon œmmenai Ñlb…ou ¢ndrÕj

ODISEEA. CÂNTUL XVIII O-mpodobi cu daruri fãrã moarte, Ca astfel ea pe-ahei sã-nminuneze. Lãu întâi obrazu-i dalb cu mirul Dumnezeieºtei frumuseþi, cu care Se unge înstemata Citereia, Când merge ea la hora fermecatã A graþiilor. ªi-i fãcu fãptura Mai mare ºi mai plinã ºi mai albã Ca fildeºul. Apoi plecã Minerva. Venirã odãiaºele din curte; Tot vorovind, din somn o deºteptarã. Ea ºterse-atunci cu mâna ei obrajii ªi zise-aºa: „O aþipire blândã Mã-nvãlui pe mine greu cercata. Ah, de mi-ar da Diana preacuratã Acum pe loc o moarte-aºa de linã Sã nu mai plâng, sã nu-mi mai mistui veacul De dorul unui soþ cu-atâtea daruri, Cã nu e altul într-ahei ca dânsul.” Rostind acestea, doamna se coboarã Din casele-i de sus strãlucitoare. Nu-i singurã, urmatã e de douã Femei însoþitoare. Cum ajunge La peþitori podoaba de femeie, Stãtu pe pragul sãlii mãestrite, C-un luciu vãl acoperindu-ºi faþa; Alãturi stau femeile-i cinstite. Pe loc slãbirã în genunchi bãrbaþii, Cuprinºi fiind de farmecul iubirii ªi toþi doreau s-o aibã de soþie. Dar ea lui Telemah rosti cuvântul: „N-ai minte ºi pricepere deplinã, O, Telemah. Erai copil tu încã ªi tot mai bine judecai cu mintea. Acum eºti mare-n floarea tinereþii,

727

255

260

265

270

275

280

285

728

220

225

230

235

240

245

ODUSSEAIS. S ™j mšgeqoj kaˆ k£lloj Ðrèmenoj, ¢llÒtrioj fèj, oÙkšti toi fršnej e„sˆn ™na…simoi oÙd nÒhma. oŒon d¾ tÒde œrgon ™nˆ meg£roisin ™tÚcqh, Öj tÕn xe‹non œasaj ¢eikisq»menai oÛtw. pîj nàn, e‡ ti xe‹noj ™n ¹metšroisi dÒmoisin ¼menoj ïde p£qoi ·ustaktÚoj ™x ¢legeinÁj; so… k' ascoj lèbh te met' ¢nqrèpoisi pšloito.” t¾n d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: „mÁter ™m», tÕ mn oÜ se nemessîmai kecolîsqai: aÙt¦r ™gë qumù nošw kaˆ oda ›kasta, ™sql£ te kaˆ t¦ cšreia: p£roj d' œti n»pioj Ãa. ¢ll£ toi oÙ dÚnamai pepnumšna p£nta noÁsai: ™k g£r me pl»ssousi par»menoi ¥lloqen ¥lloj o†de kak¦ fronšontej, ™moˆ d' oÙk e„sˆn ¢rwgo…. oÙ mšn toi xe…nou ge kaˆ ”Irou mîloj ™tÚcqh mnhst»rwn „Òthti, b…V d' Ó ge fšrteroj Ãen. aŠ g£r, Zeà te p£ter kaˆ 'Aqhna…h kaˆ ”Apollon, oÛtw nàn mnhstÁrej ™n ¹metšroisi dÒmoisi neÚoien kefal¦j dedmhmšnoi, oƒ mn ™n aÙlÍ, oƒ d' œntosqe dÒmoio, lelàto d gu‹a ˜k£stou, æj nàn ’Iroj ™ke‹noj ™p' aÙle…Vsi qÚrVsin Âstai neust£zwn kefalÍ, meqÚonti ™oikèj, oÙd' ÑrqÕj stÁnai dÚnatai posˆn oÙd nšesqai o‡kad', ÓpV oƒ nÒstoj, ™peˆ f…la gu‹a lšluntai.” ìj oƒ mn toiaàta prÕj ¢ll»louj ¢gÒreuon: EÙrÚmacoj d' ™pšessi proshÚda PhnelÒpeian: „koÚrh 'Ikar…oio, per…frwn PhnelÒpeia, e„ p£ntej se ‡doien ¢n' ”Iason ”Argoj 'Acaio…,

ODISEEA. CÂNTUL XVIII ªi un strãin de þi-ar vedea statura ªi frumuseþea, te-ar þinea de fiul Unui bãrbat ferice, ºi n-ai totuºi Priceperea ºi mintea cuvenitã. Ce-i asta care s-a-ntâmplat la curte? Sã laºi pe-acel strãin sã fie astfel Batjocorit? Ce hulã ºi ruºine Te-aºteaptã-n lume, dacã tot strãinul Venit în casa noastrã o sã patã O înfruntare-aºa de dureroasã.” Dar socotitul Telemah rãspunse: „De-a ta, mânie, o , mamã, nu mã supãr. Dar eu pricep ºi vãd în toate cele Ce-i bun ºi rãu. Eram copil nainte, Dar nu pot toate sã le vãd temeinic. Mã tot izbesc la dreapta ºi la stânga De-aceºti miºei ºi nimeni nu mi-ajutã, Dar sfada dintre Iros ºi strãinul Nu s-a iscat din vrerea lor. Strãinul A fost mai tare. Jupiter, Minerva ªi tu, Apollon, faceþi voi acuma Bãtuþi sã-ºi plece capul peþitorii Afarã-n curte unii, alþii-n salã, Sã stea acolo cu puteri zdrobite Aºa cum stã la poart-acum ºi Iros Clãtind din cap ca omul în beþie, De nu-l mai þin picioarele sã steie ªi nici sã plece înapoi acasã, Cã-i toropitã vlaga lui întreagã.” Iar Evrimah îi zise Penelopei: „Tu, fiic-a lui Icariu, preacuminte Femeie Penelopa, dac-aheii Din Argos, din cetatea lui Iason,

729

290

295

300

305

310

315

730

250

255

260

265

270

ODUSSEAIS. S plšonšj ke mnhstÁrej ™n Ømetšroisi dÒmoisin ºîqen dainÚat', ™peˆ per…essi gunaikîn edÒj te mšgeqÒj te „d fršnaj œndon ™saj.” tÕn d' ºme…bet' œpeita per…frwn PhnelÒpeia: „EÙrÚmac', à toi ™m¾n ¢ret¾n edÒj te dšmaj te êlesan ¢q£natoi, Óte ”Ilion e„sanšbainon 'Arge‹oi, met¦ to‹si d' ™mÕj pÒsij Ïen 'OdusseÚj. e„ ke‹nÒj g' ™lqën tÕn ™mÕn b…on ¢mfipoleÚoi, me‹zÒn ke klšoj e‡h ™mÕn kaˆ k£llion oÛtw. nàn d' ¥comai: tÒsa g£r moi ™pšsseuen kak¦ da…mwn. à mn d¾ Óte t' Ïe lipën k£ta patr…da ga‹an, dexiter¾n ™pˆ karpù ˜lën ™m ce‹ra proshÚda: 'ð gÚnai, oÙ g¦r яw ™ãkn»midaj 'AcaioÝj ™k Tro…hj eâ p£ntaj ¢p»monaj ¢ponšesqai: kaˆ g¦r Trî£j fasi macht¦j œmmenai ¥ndraj, ºmn ¢kontist¦j ºd ·utÁraj юstîn †ppwn t' çkupÒdwn ™pib»toraj, o† te t£cista œkrinan mšga ne‹koj Ðmoiou ptolšmoio. tî oÙk od', ½ kšn m' ¢nšsei qeÒj, à ken ¡lèw aÙtoà ™nˆ Tro…V: soˆ d' ™nq£de p£nta melÒntwn: memnÁsqai patrÕj kaˆ mhtšroj ™n meg£roisin æj nàn, À œti m©llon, ™meà ¢ponÒsfin ™Òntoj: aÙt¦r ™p¾n d¾ pa‹da genei»santa ‡dhai, g»masq' ú k' ™qšlVsqa, teÕn kat¦ dîma lipoàsa.' ke‹noj tëj ¢gÒreue: t¦ d¾ nàn p£nta tele‹tai. nÝx d' œstai, Óte d¾ stugerÕj g£moj ¢ntibol»sei oÙlomšnhj ™mšqen, tÁj te ZeÝj Ôlbon ¢phÚra. ¢ll¦ tÒd' a„nÕn ¥coj krad…hn kaˆ qumÕn ƒk£nei:

ODISEEA. CÂNTUL XVIII Pe tine te-ar vedea în casa voastrã, Ar ospãta din zori de zi o droaie De peþitori mai mulþi, cã-ntreci pe toate Femeile, de mare, de frumoasã ªi de cuminte”. Zise Penelopa: „Tot binele-mi, mândreþea ºi fãptura-mi, O, Evrimah, mi le topirã zeii, De când s-au dus spre Ilion aheii Cu care a fost ºi soþul meu Ulise. O, de-ar veni el paznic vieþii mele, Mai mare, mai frumoasã mi-ar fi slava. Dar astãzi sufãr greu, c-atât de multe Nevoi ursit-asupra mea trimise. Ulise la plecarea lui din þarã, Luându-mã de mâna dreaptã-mi zise: «Femeie, nu cred eu cã toþi aheii Se vor întoarce teferi de la Troia. Se zice cã troienii sunt rãzboinici Cu suliþa, cu arcul, cu mânatul De cai sirepi, mijloace care soarta Rãzboiului o hotãrãsc mai iute, Deci nu ºtiu dacã pãsui-vor zeii Sã vin napoi ori voi pieri la Troia. În lipsa mea, sã te gândeºti acasã La scumpii mei pãrinþi, cum faci acuma, Ba ºi mai mult. Când vei vedea c-ajunge Copilul nost’ la vârsta tinereþii, Mãritã-te cu cine vrei ºi lasã Cãminul tãu.» Aºa rosti Ulise ªi zisa lui se împlini în toate. Veni-va noaptea când avea-voi parte De nuntã tristã eu sãrman-al cãrei Noroc mi-a fost luat de Joe. Tare Mã doare însã inima de una:

731

320

325

330

335

340

345

350

732 275

280

285

290

295

300

ODUSSEAIS. S mnhst»rwn oÙc ¼de d…kh tÕ p£roiqe tštukto, o† t' ¢gaq»n te guna‹ka kaˆ ¢fneio‹o qÚgatra mnhsteÚein ™qšlwsi kaˆ ¢ll»lois' ™r…swsin: aÙtoˆ to… g' ¢p£gousi bÒaj kaˆ ‡fia mÁla koÚrhj da‹ta f…loisi, kaˆ ¢gla¦ dîra didoàsin: ¢ll' oÙk ¢llÒtrion b…oton n»poinon œdousin.” ìj f£to, g»qhsen d polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj, oÛneka tîn mn dîra paršlketo, qšlge d qumÕn meilic…ois' ™pšessi, nÒoj dš oƒ ¥lla meno…na. t¾n d' aât' 'Ant…nooj prosšfh, EÙpe…qeoj uƒÒj: „koÚrh 'Ikar…oio, per…frwn PhnelÒpeia, dîra mn Ój k' ™qšlVsin 'Acaiîn ™nq£d' ™ne‹kai, dšxasq': oÙ g¦r kalÕn ¢n»nasqai dÒsin ™st…n: ¹me‹j d' oÜt' ™pˆ œrga p£roj g' ‡men oÜte pV ¥llV, pr…n gš se tù g»masqai 'Acaiîn, Ój tij ¥ristoj.” ìj œfat' 'Ant…nooj, to‹sin d' ™pi»ndane màqoj. dîra d' ¥r' o„sšmenai prÒesan k»ruka ›kastoj. 'AntinÒJ mn œneike mšgan perikallša pšplon, poik…lon: ™n d' ¥r' œsan perÒnai duoka…deka p©sai crÚseiai, klh‹sin ™ãgn£mptois' ¢raru‹ai: Órmon d' EÙrum£cJ poluda…dalon aÙt…k' œneike, crÚseon, ºlšktroisin ™ermšnon, ºšlion éj: ›rmata d' EÙrud£manti dÚw qer£pontej œneikan tr…glhna morÒenta, c£rij d' ¢pel£mpeto poll»: ™k d' ¥ra Peis£ndroio Poluktor…dao ¥naktoj ‡sqmion ½neiken qer£pwn, perikallj ¥galma: ¥llo d' ¥r' ¥lloj dîron 'Acaiîn kalÕn œneiken.

ODISEEA. CÂNTUL XVIII Purtarea peþitorilor nainte Era în lume alta. Aceia care Peþesc femeie de neam bun ºi fatã De om bogat ºi se întrec s-o aibã, Aduc ei înºiºi oi ºi boi anume De ospãtat prietenii miresei. Ba dau ºi mândre daruri; nu se-ndoapã Cu sila din avutul altor oameni.” Aºa vorbi. Se bucurã Ulise Cã ea-i smomea spre dânsa pentru daruri ªi-i prilostea cu vorbe unse-n miere, Dar ce gândea era cu totul alta. Iar Antinou Eupitianul zise: „Tu, fiic-a lui Icariu, Penelopã Cuminte, numai sã primeºti tu daruri Cu care vor sã te cinsteasc-aheii. Nu-i bine sã-i respingi. Noi nu vom merge Napoi pe la moºie, nici aiurea, Nainte de-a te mãrita cu unul Dintre ahei, mai osebit în toate.” Acestea zise Antinou. ªi spusa-i Plãcu la toþi. Trimise fiecare Pe câte-un om ca sã-i aducã daruri. Aduse Antinou o rochie mare Cu-alesãturi de-o frumuseþe rarã. Douãsprezece sponci avea de aur ªi toate potrivite. Aduse-ndatã ªi Evrimah o salbã mãestritã De aur care avea-mbinate boabe De chihlimbar ca razele de soare, Aduse sluga lui Evridamante Cercei cu câte trei bogate pietre, Din care strãlucea o frumuseþe, De la Pisandru, fiul lui Polictor, I-aduse sluga un gherdan, podoabã Nespus de mândrã. Astfel fiecare I-aduserã câte un dar aheii.

733

355

360

365

370

375

380

385

734

305

310

315

320

325

ODUSSEAIS. S ¹ mn œpeit' ¢nšbain' ØperèŽa d‹a gunaikîn, tÍ d' ¥r' ¤m' ¢mf…poloi œferon perikallša dîra: oƒ d' e„j ÑrchstÚn te kaˆ ƒmerÒessan ¢oid¾n trey£menoi tšrponto, mšnon d' ™pˆ ›speron ™lqe‹n. to‹si d terpomšnoisi mšlaj ™pˆ ›speroj Ãlqen: aÙt…ka lamptÁraj tre‹j †stasan ™n meg£roisin, Ôfra fae…noien: perˆ d xÚla k£gkana qÁkan, aâa p£lai, per…khla, nšon kekeasmšna calkù, kaˆ dadaj metšmisgon: ¢moibhdˆj d' ¢nšfainon dmJaˆ 'OdussÁoj talas…fronoj. aÙt¦r Ð tÍsin aÙtÕj diogen¾j metšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „dmJaˆ 'OdussÁoj, d¾n o„comšnoio ¥naktoj, œrcesqe prÕj dèmaq', †n' a„do…h bas…leia: tÍ d par' ºl£kata strofal…zete, tšrpete d' aÙt¾n ¼menai ™n meg£rJ, À e‡ria pe…kete cers…n: aÙt¦r ™gë toÚtoisi f£oj p£ntessi paršxw. e‡ per g£r k' ™qšlwsin ™äqronon 'Hî m…mnein, oÜ t… me nik»sousi: polutl»mwn d m£l' e„m….” ìj œfaq', aƒ d' ™gšlassan, ™j ¢ll»laj d ‡donto. tÕn d' a„scrîj ™nšnipe Melanqë kallip£rVoj, t¾n Dol…oj mn œtikte, kÒmisse d PhnelÒpeia, pa‹da d ìj ¢t…talle, d…dou d' ¥r' ¢qÚrmata qumù: ¢ll' oÙd' ïj œce pšnqoj ™nˆ fresˆ Phnelope…hj, ¢ll' ¼ g' EÙrum£cJ misgšsketo kaˆ filšesken. ¼ ·' 'OdusÁ' ™nšnipen Ñneide…ois' ™pšessi: „xe‹ne t£lan, sÚ gš tij fršnaj ™kpepatagmšnoj ™ss…,

ODISEEA. CÂNTUL XVIII Apoi la dânsa se sui ea, zâna Între femei, ºi fetele-mpreunã Pãºind purtau comoara dãruitã. Atunci s-au pus sã joace peþitorii, Sã cânte viers fermecãtor, ºi astfel Se desfãtau. Ei aºteptarã pânã Pe înserat. ªi când erau în toiul Petrecerii, veni amurgul serii. ªi-ndatã trei luminãtori în salã Au aºezat spre-a lumina-ncãperea ªi-n jurul lor au pus grãmezi de lemne De mult uscate, despicate proaspãt, ªi facle între ele. ªi luminã Fãceau pe rând la fãcliere-n salã Femeile în casa lui Ulise. Dar el le zise lor atunci: „Voi, roabe A domnului cel dus de mult Ulise, Duceþi-vã-n odãi unde-i mãrita Crãiasã, toarceþi lângã ea cu furca ªi-o-nveseliþi cu scãrmãnatul lânii ªezând în casã. Aici în locul vostru Voi face eu luminã tuturora. De vor s-aºtepte ei chiar pânã-n ziuã, Eu n-oi slãbi, cã multã mi-i rãbdarea.” Aºa Ulise cuvânta, iar ele Râdeau ºi se uitau una la alta. Dar rãu îl cicãlea îmbujorata Melanto, a lui Doliu fatã, care Fusese îngrijitã ºi crescutã Ca un copil al sãu de Penelopa, Ba-i da de toate ºi-i fãcu pe placu-i, ªi totuºi ea mâhnirea Penelopei Nesocotea ºi se þinea într-una Cu Evrimah ºi se iubea cu dânsul. Aºa-l certa Melanto pe Ulise ªi-l ocãra: „Sãrace, tu, strãine, De bunã seamã eºti smintit, de nu vrei

735 390

395

400

405

410

415

420

425

736

330

335

340

345

350

ODUSSEAIS. S oÙd' ™qšleij eÛdein calk»Žon ™j dÒmon ™lqën ºš pou ™j lšschn, ¢ll' ™nq£de pÒll' ¢goreÚeij qarsalšwj pollo‹si met' ¢ndr£sin, oÙdš ti qumù tarbe‹j: à ·£ se onoj œcei fršnaj, ½ nÚ toi a„eˆ toioàtoj nÒoj ™st…n, Ö kaˆ metamènia b£zeij. à ¢lÚeij Óti ’Iron ™n…khsaj tÕn ¢l»thn; m» t…j toi t£ca ”Irou ¢me…nwn ¥lloj ¢nastÍ, Ój t…j s' ¢mfˆ k£rh kekopëj cersˆ stibarÍsi dèmatoj ™kpšmyVsi forÚxaj a†mati pollù.” t¾n d' ¥r' ØpÒdra „dën prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „à t£ca Thlem£cJ ™ršw, kÚon, oŒ' ¢goreÚeij, ke‹s' ™lqèn, †na s' aâqi di¦ meleŽstˆ t£mVsin.” ìj e„pën ™pšessi diepto…hse guna‹kaj. b¦n d' ‡menai di¦ dîma, lÚqen d' ØpÕ gu‹a ˜k£sthj tarbosÚnV: f¦n g£r min ¢lhqša muq»sasqai. aÙt¦r Ð p¦r lamptÁrsi fae…nwn a„qomšnoisin ˜st»kein ™j p£ntaj Ðrèmenoj: ¥lla dš oƒ kÁr érmaine fresˆn Îsin, ¤ ·' oÙk ¢tšlesta gšnonto. mnhstÁraj d' oÙ p£mpan ¢g»noraj e‡a 'Aq»nh lèbhj ‡scesqai qumalgšoj, Ôfr' œti m©llon dÚh ¥coj krad…hn Laerti£dew 'OdusÁoj. to‹sin d' EÙrÚmacoj, PolÚbou p£Žj, Ãrc' ¢goreÚein kertomšwn 'OdusÁa: gšlw d' ˜t£roisin œteuce: „kšklutš meu, mnhstÁrej ¢gakleitÁj basile…hj, Ôfr' e‡pw, t£ me qumÕj ™nˆ st»qessi keleÚei. oÙk ¢qeeˆ Ód' ¢n¾r 'Odus»Žon ™j dÒmon †kei: œmphj moi dokšei dadwn sšlaj œmmenai aÙtoà

ODISEEA. CÂNTUL XVIII Sã mergi la han sau poate la vrun faur Ca sã te culci ºi-mi stai aici ºi-mi dondãi Aºa cutezãtor între mulþime ªi de nimic nu-þi pasã ºi de nimeni. La cap þi se sui pesemne vinul Ori eºti din fire-aºa, de þi-i vorbirea În bohote. Ori þi-ai ieºit din sine, Cã l-ai bãtut pe cerºetorul Iros? Dar mi-i sã nu se scoale vreun altul Asupra ta mai mare decât Iros Sã-þi dea în cap mai zdravãn, sã te-alunge Din sala asta potopit de sânge.” Pieziº privind la ea, grãi Ulise: „Neruºinato, merg sã-i spun îndatã Lui Telemah de-obrãznicia asta; Aici pe loc bucãþi o sã te taie.” De-ameninþarea lui se speriarã Femeile ºi prin odãi fugirã. Slãbiserã-n genunchi de fricã toate Gândind cã el vorbise cu-nadinsul. Stãtu atunci în locul lor Ulise Pe lângã fãclierele arzãtoare ªi lumina privind la toþi bãrbaþii. Dar altele i se-nvârteau în minte, Gândiri ce-aveau sã fie împlinite. Iar pe trufaºii peþitori Minerva De loc nu-i mai lãsa sã înceteze Cu-amarnicele lor jigniri, ca astfel Tot mai adânc sã-l doarã pe Ulise. Deci Evrimah, feciorul lui Polibos, Ia cel dintâi cuvântul între dânºii Sã-ntarte pe viteaz ºi face hazul Tovarãºilor lui: „Luaþi aminte, Voi, peþitori ai preamãritei doamne, Sã spun ce-n minte mi-a venit. Sosirea Acestui om la curtea lui Ulise Nu-i peste voia zeilor. Lumina

737

430

435

440

445

450

455

460

738 355

360

365

370

375

380

ODUSSEAIS. S k¦k kefalÁj, ™peˆ oÜ oƒ œni tr…cej oÙd' ºbaia….” à ·', ¤ma te prosšeipen 'OdussÁa ptol…porqon: „xe‹n', à ¥r k' ™qšloij qhteušmen, e‡ s' ¢nelo…mhn, ¢groà ™p' ™scatiÁj, –misqÕj dš toi ¥rkioj œstai, – aƒmasi£j te lšgwn kaˆ dšndrea makr¦ futeÚwn; œnqa k' ™gë s‹ton mn ™phetanÕn paršcoimi, e†mata d' ¢mfišsaimi pos…n q' Øpod»mata do…hn. ¢ll' ™peˆ oân d¾ œrga k£k' œmmaqej, oÙk ™qel»seij œrgon ™po…cesqai, ¢ll¦ ptèssein kat¦ dÁmon boÚleai, Ôfr' ¨n œcVj bÒskein s¾n gastšr' ¥nalton.” tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „EÙrÚmac', e„ g¦r nîŽn œrij œrgoio gšnoito érV ™n e„arinÍ, Óte t' ½mata makr¦ pšlontai, ™n po…V, dršpanon mn ™gën eÙkampj œcoimi, kaˆ d sÝ to‹on œcoij, †na peirhsa…meqa œrgou n»stiej ¥cri m£la knšfaoj, po…h d pare…h: e„ d' aâ kaˆ bÒej een ™launšmen, o† per ¥ristoi, a‡qwnej meg£loi, ¥mfw kekorhÒte po…hj, ¼likej „sofÒroi, tîn te sqšnoj oÙk ¢lapadnÒn, tetr£guon d' e‡h, e‡koi d' ØpÕ bîloj ¢rÒtrJ: tî kš m' ‡doij, e„ ðlka dihnekša protamo…mhn. e„ d' aâ kaˆ pÒlemÒn poqen Ðrm»seie Kron…wn s»meron, aÙt¦r ™moˆ s£koj e‡h kaˆ dÚo doàre kaˆ kunšh p£gcalkoj ™pˆ krot£fois' ¢raru‹a, tî kš m' ‡doij prètoisin ™nˆ prom£coisi migšnta, oÙd' ¥n moi t¾n gastšr' Ñneid…zwn ¢goreÚoij. ¢ll¦ m£l' Øbr…zeij ka… toi nÒoj ™stˆn ¢phn»j:

ODISEEA. CÂNTUL XVIII De torþe vine parcã de la dânsul ªi de la capul lui, cã n-are bietul Un pãr în cap.” Apoi cãtre Ulise El cuvânta: „Strãine, vrei la mine Argat sã fii, de te-aº lua în fundul Moºiei mele, cã-þi va fi simbria De-ajuns, sã-mi faci acolo niºte garduri ªi sã-mi sãdeºti copaci? Þi-aº da de hranã Pe-un an întreg, þi-oi da ºi-mbrãcãminte, Sandale sã te-ncalþi. Dar tu la rele Te-ai nãrãvit ºi n-o sã ai plãcere La lucru sã te pui, cã vrei prin lume Sã umbli ca un cerºetor, sã-þi ghiftui Nesãþiosul pântece.” Ulise Cel iscusit aºa i-a-ntors cuvântul: „Hei, Evrimah, cã nu e sfada noastrã Pe la cositul ierbii primãvara, Când ziua-i lungã, eu sã am o coasã Cu ºart încovoiatã ºi tu alta La fel ºi-atunci sã ne fi pus la lucru Pe nemâncate pânã la-nnoptare, C-am fi avut destulã cositurã. Ori boi sã fi mânat, jugari de frunte, Tot mari ºi aprigi ºi sãtui de hranã, De-o vârstã ºi-o putere, tari ca piatra, Pe un pãmânt de patru fãlci, cu glie Uºor de-arat, sã fi vãzut atuncea De pot sã trag eu brazde necurmate. Ba chiar ºi astãzi, dacã cel din slavã Rãzboi ar fi pornit cumva de-oriunde ªi-un scut aº fi avut ºi douã suliþi ªi-un coif de-aramã potrivit la tâmple, M-ai fi vãzut la lupt-atunci în frunte ªi nu m-ai fi jignit aºa rostindu-mi Ponoase pentru lãcomie. Tare Mã-nfrunþi cu asta ºi n-ai pic de suflet. De pari aici om mare ºi puternic,

739

465

470

475

480

485

490

495

500

740

385

390

395

400

405

ODUSSEAIS. S ka… poÚ tij dokšeij mšgaj œmmenai ºd krataiÒj, oÛneka p¦r paÚroisi kaˆ oÙk ¢gaqo‹sin Ðmile‹j. e„ d' 'OduseÝj œlqoi kaˆ †koit' ™j patr…da ga‹an, ay£ kš toi t¦ qÚretra, kaˆ eÙrša per m£l' ™Ònta, feÚgonti ste…noito dik proqÚroio qÚraze.” ìj œfat', EÙrÚmacoj d colèsato khrÒqi m©llon ka… min ØpÒdra „dën œpea pterÒenta proshÚda: „« de…l', à t£ca toi telšw kakÒn, oŒ' ¢goreÚeij qarsalšwj pollo‹si met' ¢ndr£sin, oÙdš ti qumù tarbe‹j: à ·£ se onoj œcei fršnaj, ½ nÚ toi a„eˆ toioàtoj nÒoj ™st…n, Ö kaˆ metamènia b£zeij. [à ¢lÚeij, Óti ’Iron ™n…khsaj tÕn ¢l»thn;”] ìj ¥ra fwn»saj sfšlaj œllaben: aÙt¦r 'OdusseÝj 'AmfinÒmou prÕj goàna kaqšzeto DouliciÁoj, EÙrÚmacon de…saj. Ð d' ¥r' o„nocÒon b£le ce‹ra dexiter»n: prÒcooj d camaˆ bÒmbhse pesoàsa, aÙt¦r Ó g' o„mèxaj pšsen Ûptioj ™n kon…Vsi. mnhstÁrej d' Ðm£dhsan ¢n¦ mšgara skiÒenta, ïde dš tij e‡pesken „dën ™j plhs…on ¥llon: „a‡q' êfell' Ð xe‹noj ¢lèmenoj ¥lloq' Ñlšsqai prˆn ™lqe‹n: tî k' oÜ ti tÒson kšladon metšqhke. nàn d perˆ ptwcîn ™rida…nomen, oÙdš ti daitÕj ™sqlÁj œssetai Ãdoj, ™peˆ t¦ cere…ona nik´.” to‹si d kaˆ metšeif' ƒer¾ Šj Thlem£coio: „daimÒnioi, ma…nesqe kaˆ oÙkšti keÚqete qumù brwtÝn oÙd potÁta: qeîn nÚ tij Ümm' ÑroqÚnei. ¢ll' eâ dais£menoi katake…ete o‡kad' „Òntej, ÐppÒte qumÕj ¥nwge: dièkw d' oÜ tin' ™gè ge.”

ODISEEA. CÂNTUL XVIII E pentru cã te afli între oameni Puþini ºi nebãrbaþi. De-ar fi sã vie Ulise-ncoace,-n þara-i de moºie, Oricât de larg-ar fi aceastã poartã, Pe loc s-ar îngusta, când ai zbughi-o Pe-aici prin tindã s-o tuleºti afarã.” Aºa-i vorbi, iar Evrimah mai tare Se îndârji ºi-i zise crunt privindu-l: „Nemernice, þi-oi arãta îndatã, Sã-þi iei tu nas în faþ-atâtor oameni ªi-obraznic sã vorbeºti fãrã sã-þi pese. La cap þi se sui pesemne vinul Ori eºti din fire-aºa, de þi-i vorbirea În bobote, ori þi-ai ieºit din sine, Cã l-ai bãtut pe cerºetorul Iros?” El zise asta ºi-apucã deodatã Un scãunel. Ulise-atunci, de frica Lui Evrimah, se puse pe genunchii Lui Amfinom Dulichianul, astfel Cã Evrimah lovi în mâna dreaptã Pe un paharnic, de-i cãzu ulciorul Sunând pe jos, iar el, gemând, pe spate Bufni în praf. ªi zarv-atunci fãcurã În sala cea umbroasã peþitorii. Zicea cutare celui mai de-aproape: „Pierea mai bine acest hoinar nainte De-a fi venit! Cã n-aducea atâta Necaz ºi tulburare. Iat-acuma Cã ne sfãdim pentru calici ºi pierdem Plãcerea unei mese-aºa bogate, Cãci biruie rãul.” Se rãsti la dânºii ªi zise Telemah: „Înnebunirãþi, Abraºilor, de nu puteþi ascunde În sine-vã-mbuibarea ºi bãutul? Un zeu vã scurmã. Dar mâncaþi voi bine ªi-apoi vã duceþi sã dormiþi acasã, Când veþi pofti. Eu n-am s-alung pe nimeni.”

741

505

510

515

520

525

530

535

742 410

415

420

425

ODUSSEAIS. S ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej Ñd¦x ™n ce…lesi fÚntej Thlšmacon qaÚmazon, Ö qarsalšwj ¢gÒreue. to‹sin d' 'Amf…nomoj ¢gor»sato kaˆ metšeipe [N…sou fa…dimoj uƒÒj, 'Arhti£dao ¥naktoj.] „ð f…loi, oÙk ¨n d» tij ™pˆ ·hqšnti dika…J ¢ntib…ois' ™pšessi kaqaptÒmenoj calepa…noi: m»te ti tÕn xe‹non stufel…zete m»te tin' ¥llon dmèwn, o‰ kat¦ dèmat' 'OdussÁoj qe…oio. ¢ll' ¥get', o„nocÒoj mn ™parx£sqw dep£essin, Ôfra spe…santej katake…omen o‡kad' „Òntej: tÕn xe‹non d ™îmen ™nˆ meg£rois' 'OdusÁoj Thlem£cJ melšmen: toà g¦r f…lon †keto dîma.” ìj f£to, to‹si d p©sin ˜adÒta màqon œeipe. to‹sin d krhtÁra ker£ssato MoÚlioj ¼rwj, kÁrux DoulicieÚj: qer£pwn d' Ãn 'AmfinÒmoio: nèmhsen d' ¥ra p©sin ™pistadÒn: oƒ d qeo‹si le…yantej mak£ressi p…on melihdša onon. aÙt¦r ™peˆ spe‹s£n te p…on q' Óson ½qele qumÒj, b£n ·' ‡menai ke…ontej ˜¦ prÕj dèmaq' ›kastoj.

ODISEEA. CÂNTUL XVIII El asta le rosti. ªi auzindu-l, Ei toþi cu dinþii buzele-ºi muºcarã, Mirându-se de îndrãzneala vorbei Lui Telemah. Dar mijloci feciorul Lui Nisos, vederosul Amfinomos: „Nu vã-nciudaþi, prieteni, nu rãspundeþi Potrivnic celor zise cu dreptate. Nu bruftuiþi pe-acest strãin, pe nimeni Din robii de la curtea lui Ulise. Purceadã dar paharnicul sã toarne În cupe vin, la zei sã facem paos, Apoi sã mergem sã dormim acasã, ªi sã lãsãm pe-acest strãin în seama Lui Telemah la curtea lui Ulise, Cãci el la dânsul a venit ca oaspe.” Aºa vorbi ºi toþi se învoirã. Amestecã în canã vin cu apã Voinicul Mùliu, crainic din Dulihiu, Care slujea lui Amfinom. El stete La fiecare, vin turnã în cupe. Ei zeilor întâi stropirã paos ªi dupã ce bãurã cât voirã, La casa lor plecarã sã se culce.

743

540

545

550

555

560

ODUSSEIAS T

5

10

15

20

AÙt¦r Ð ™n meg£rJ Øpele…peto d‹oj 'OdusseÚj, mnhst»ressi fÒnon sÝn 'Aq»nV mermhr…zwn. aya d Thlšmacon œpea pterÒenta proshÚda: „Thlšmace, cr¾ teÚce' ¢r»Ža katqšmen e‡sw p£nta m£l', aÙt¦r mnhstÁraj malako‹s' ™pšessi parf£sqai, Óte kšn se metallîsin poqšontej: '™k kapnoà katšqhk', ™peˆ oÙkšti to‹sin ™ókei, oŒ£ pote Tro…hnde kiën katšleipen 'OdusseÚj, ¢ll¦ katÇkistai, Ósson purÕj †ket' ¢ãtm». prÕj d' œti kaˆ tÒde me‹zon ™nˆ fresˆn œmbale da…mwn: m» pwj o„nwqšntej, œrin st»santej ™n Øm‹n, ¢ll»louj trèshte kataiscÚnhtš te da‹ta kaˆ mnhstÚn: aÙtÕj g¦r ™fšlketai ¥ndra s…dhroj.'” ìj f£to, Thlšmacoj d f…lJ ™pepe…qeto patr…, ™k d kaless£menoj prosšfh trofÕn EÙrÚkleian: „ma‹', ¥ge d» moi œruxon ™nˆ meg£roisi guna‹kaj, Ôfra ken ™j q£lamon kataqe…omai œntea patrÒj, kal£, t£ moi kat¦ okon ¢khdša kapnÕj ¢mšrdei patrÕj ¢poicomšnoio: ™gë d' œti n»pioj Ãa: nàn d' ™qšlw kataqšsqai, †n' oÙ purÕj †xet' ¢ãtm».” tÕn d' aâte prosšeipe f…lh trofÕj EÙrÚkleia: „aŠ g¦r d» pote, tšknon, ™pifrosÚnaj ¢nšloio o‡kou k»desqai kaˆ kt»mata p£nta ful£ssein. ¢ll' ¥ge, t…j toi œpeita metoicomšnh f£oj o‡sei;

Cântul XIX

Rãmase-n salã izvodind Ulise Omorul peþitorilor sub scutul Minervei, ºi lui Telemah îi zise: „O, Telemah, aceste arme toate Tu cat-a le-ndosi-nãuntru-n casã. De-ntreabã ºi le-or cere peþitorii, Tu sã-i adormi aºa cu vorbã dulce: Le-am scos de-aicea de la fumul sãlii, Cã nu mai sunt cum ele-au fost odatã, Când tata le-a lãsat plecând la Troia; S-au înnegrit de-a focului arsurã. ªi mai ales cãlãuzit de sfatul Ce-mi dete Cel-de-sus, mã tem cã poate, Buimaci de vin, voi v-aþi lua la sfadã Cu armele, v-aþi bate laolaltã ªi-aþi ruºina ospãþul ºi peþitul, Cãci armele pe om îl trag la sine.” Aºa-l învaþã. Telemah ascultã ªi cheam-atunci pe doica Evriclea: „Bunico,-nchide-n casã muieretul, Ca armele frumoase ale tatei Sã mi le adãpostesc într-o cãmarã, C-aºa cum stau pãrãginite-n salã, De când e tata dus, le stricã fumul. Eu pân-aci eram copil. Dar astãzi Vreau sã le pun deoparte unde fumul Sã nu le-atingã.” Evriclea-i zise: „Hei, maicã, dac-ai prinde-odatã minte S-ai grija casei, sã-þi pãzeºti avutul Întreg ce-l ai! Dar cine-atunci sã vie Pe drum sã-þi lumineze, dacã nu vrei

5

10

15

20

25

30

746 25

30

35

40

45

50

ODUSSEAIS. T dmJ¦j d' oÙk e‡aj problwskšmen, a† ken œfainon.” t¾n d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: „xe‹noj Ód': oÙ g¦r ¢ergÕn ¢nšxomai, Ój ken ™mÁj ge co…nikoj ¤pthtai, kaˆ thlÒqen e„lhlouqèj.” ìj ¥r' ™fènhsen, tÍ d' ¥pteroj œpleto màqoj: kl»Žsen d qÚraj meg£rwn ™å naietaÒntwn. të d' ¥r' ¢naxant' 'OduseÝj kaˆ fa…dimoj uƒÕj ™sfÒreon kÒruq£j te kaˆ ¢sp…daj Ñmfalošssaj œgce£ t' ÑxuÒenta: p£roiqe d Pall¦j 'Aq»nh crÚseon lÚcnon œcousa f£oj perikallj ™po…ei. d¾ tÒte Thlšmacoj prosefèneen Ön patšr' aya: „ð p£ter, à mšga qaàma tÒd' Ñfqalmo‹sin Ðrîmai: œmphj moi to‹coi meg£rwn kala… te mesÒdmai e„l£tina… te dokoˆ kaˆ k…onej ØyÒs' œcontej fa…nont' Ñfqalmo‹s' æj e„ purÕj a„qomšnoio. à m£la tij qeÕj œndon, o‰ oÙranÕn eÙrÝn œcousi.” tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „s…ga kaˆ kat¦ sÕn nÒon ‡scane mhd' ™ršeine: aÛth toi d…kh ™stˆ qeîn, o‰ ”Olumpon œcousin. ¢ll¦ sÝ mn kat£lexai, ™gë d' Øpole…yomai aÙtoà, Ôfra k' œti dmJ¦j kaˆ mhtšra s¾n ™req…zw: ¹ dš m' Ñduromšnh e„r»setai ¢mfˆj ›kasta.” ìj f£to, Thlšmacoj d dik meg£roio beb»kei ke…wn ™j q£lamon dadwn Ûpo lampomen£wn, œnqa p£roj koim©q', Óte min glukÝj Ûpnoj ƒk£noi: œnq' ¥ra kaˆ tÒt' œlekto kaˆ 'Hî d‹an œmimnen. aÙt¦r Ð ™n meg£rJ Øpele…peto d‹oj 'OdusseÝj mnhst»ressi fÒnon sÝn 'Aq»nV mermhr…zwn.

ODISEEA. CÂNTUL XIX Sã laºi sã-þi iasã-n cale vreo femeie?” Iar socotitul Telemah rãspunse: „O sã-mi ajute-acest strãin, cã nu pot Sã-l þin pe nemuncite, de pomanã, Din pânea mea sã-mbuce, chiar de vine De hãt departe”. Aºa-i vorbi, iar doica Nici un cuvânt nu mai rosti. Închise Ea uºile de la femei. Ulise ªi fiul sãu grãbindu-se din salã Cãrarã coifuri, paveze boltite ªi þuguiate lãnci. Pãºind nainte C-un luminar de aur, orbitoare Luminã le þinea pe drum Minerva. Deci zise-ndatã Telemah: „O, tatã, Minune mare vãd aici cu ochii. Pereþii casei ºi tavanul mândru ªi grinzile de brad ºi stâlpii care Se-nalþã-n sus în ochii mei s-aratã Ca focul arzãtor. De bunã seamã În sal-aci i-un zeu venit din slavã.” Ulise-atunci grãi la el: „Tãcere ªi þine-þi gura, nu-ntreba, c-aºa e Cu zeii care locuiesc Olimpul. Dar du-te tu sã dormi, eu stau de veghe Aici pe loc sã iscodesc pe robii ªi pe mãicuþa ta care, silitã De jalea ei, mã va-ntreba de toate.” Aºa-i zicea. Iar Telemah, din salã Ieºind sub zare de fãclii, se duse Sã doarmã în iatacul unde dânsul Se-mpãtuia dacã-i venea somn dulce. Se puse-acolo ºi-aºteptã sã vie Lumina dimineþii. Iar Ulise Rãmase-n salã tot gândind la moartea Vrãjmaºilor cu sprijinul Minervei.

747

35

40

45

50

55

60

65

748

55

60

65

70

75

ODUSSEAIS. T ¹ d' ‡en ™k qal£moio per…frwn PhnelÒpeia, 'Artšmidi „kšlh º crusÍ 'Afrod…tV. tÍ par¦ mn klis…hn purˆ k£tqesan, œnq' ¥r' ™f‹ze, dinwt¾n ™lšfanti kaˆ ¢rgÚrJ, ¼n pote tšktwn po…hs' 'Ikm£lioj kaˆ ØpÕ qrÁnun posˆn Âke prosfuš' ™x aÙtÁj, Óq' ™pˆ mšga b£lleto kîaj. œnqa kaqšzet' œpeita per…frwn PhnelÒpeia. Ãlqon d dmJaˆ leukèlenoi ™k meg£roio. aƒ d' ¢pÕ mn s‹ton polÝn Èreon ºd trapšzaj kaˆ dšpa, œnqen ¥r' ¥ndrej Øpermenšontej œpinon: pàr d' ¢pÕ lampt»rwn cam£dij b£lon, ¥lla d' ™p' aÙtîn n»hsan xÚla poll£, fÒwj œmen ºd qšresqai. ¹ d' 'OdusÁ' ™nšnipe Melanqë deÚteron aâtij: „xe‹n', œti kaˆ nàn ™nq£d' ¢ni»seij di¦ nÚkta dineÚwn kat¦ okon, ÑpipeÚseij d guna‹kaj; ¢ll' œxelqe qÚraze, t£lan, kaˆ daitÕj Ônhso: À t£ca kaˆ dalù beblhmšnoj esqa qÚraze.” t¾n d' ¥r' ØpÒdra „dën prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „daimon…h, t… moi ïd' ™pšceij kekothÒti qumù; à Óti d¾ ·upÒw, kak¦ d cro e†mata eŒmai, ptwceÚw d' ¢n¦ dÁmon; ¢nagka…h g¦r ™pe…gei. toioàtoi ptwcoˆ kaˆ ¢l»monej ¥ndrej œasi. kaˆ g¦r ™gè pote okon ™n ¢nqrèpoisin œnaion Ôlbioj ¢fneiÕn kaˆ poll£ki dÒskon ¢l»tV to…J, Ðpo‹oj œoi kaˆ Óteu kecrhmšnoj œlqoi: Ãsan d dmîej m£la mur…oi ¥lla te poll£, oŒs…n t' eâ zèousi kaˆ ¢fneioˆ kalšontai.

ODISEEA. CÂNTUL XIX Ieºi atunci din casã Penelopa De-o seamã la fãpturã cu zeiþa Diana sau cu Venera de aur. Pe lângã vatrã-i puserã un scaun Lucrat în fildeº ºi-n argint de-un meºter Icmaliu, care adause sub talpã Un scãunaº lipit de jeþ, pe care O blanã mare fuse aºternutã. Aci ºezu-nþeleapta Penelopa ªi din iatac femei cu braþe albe Venirã-n jurul ei. Se ridicarã Grãmezi de pâne, mese ºi potire Din care beau bãrbaþi trufaºi. ªi focul Din fãcliere jos îl aruncarã. Ticsirã-acolo altã zadã multã Ca sã le dea luminã ºi cãldurã. Din nou Melanto începu din gurã Sã-mpungã pe Ulise: „Mãi strãine, ªi-acum ni-i scoate sufletul ºi-ntr-una Vei forfoti prin casã toatã noaptea Tot iscodind femeile? Afarã, Pârlitule, fii mulþumit cu hrana Sau te pocnesc îndatã c-un tãciune, Sã vezi cum ieºi afarã.” Dar Ulise Se încruntã la ea ºi-astfel îi zise: „Tu, îndrãcito, ce mã bruftui astfel Înverºunatã? Ori cã port bulendre, Cã sunt soios ºi mai cerºesc la oameni? Nevoia mã sileºte. Aºa sunt bieþii Pribegi ºi cerºetori. Odinioarã Trãiam ºi eu mai fericit în lume, Cu tot belºugu-n casã ºi adese Mai dam ºi la vreun biet hoinar, oricare Sã fi fost el ºi-oriºice nevoie Sã-l fi adus. ªi slugi aveam o droaie ªi alte multe bunãtãþi, cu care Duci trai ca lumea ºi bogat te cheamã.

749

70

75

80

85

90

95

100

750 80

85

90

95

100

105

ODUSSEAIS. T ¢ll¦ ZeÝj ¢l£paxe Kron…wn: ½qele g£r pou. tî nàn m» pote kaˆ sÚ, gÚnai, ¢pÕ p©san ÑlšssVj ¢glahn, tÍ nàn ge met¦ dmJÍsi kškassai, ½n pèj toi dšspoina kotessamšnh calep»nV À 'OduseÝj œlqV: œti g¦r kaˆ ™lp…doj asa. e„ d' Ð mn ìj ¢pÒlwle kaˆ oÙkšti nÒstimÒj ™stin, ¢ll' ½dh pa‹j to‹oj 'ApÒllwnÒj ge ›khti, Thlšmacoj: tÕn d' oÜ tij ™nˆ meg£roisi gunaikîn l»qei ¢tasq£llous', ™peˆ oÙkšti thl…koj ™st…n.” ìj f£to, toà d' ½kouse per…frwn PhnelÒpeia, ¢mf…polon d' ™nšnipen œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmaze: „p£ntwj, qarsalšh, kÚon ¢ddešj, oÜ t… me l»qeij ›rdousa mšga œrgon, Ö sÍ kefalÍ ¢nam£xeij. p£nta g¦r eâ Édhsq', ™peˆ ™x ™meà œkluej aÙtÁj, æj tÕn xe‹non œmellon ™nˆ meg£roisin ™mo‹sin ¢mfˆ pÒsei e‡resqai, ™peˆ pukinîj ¢k£chmai.” à ·a, kaˆ EÙrunÒmhn tam…hn prÕj màqon œeipen: „EÙrunÒmh, fšre d¾ d…fron kaˆ kîaj ™p' aÙtoà, Ôfra kaqezÒmenoj e‡pV œpoj ºd' ™pakoÚsV Ð xe‹noj ™mšqen: ™qšlw dš min ™xeršesqai.” ìj œfaq', ¹ d m£l' Ñtralšwj katšqhke fšrousa d…fron ™äxeston kaˆ ™p' aÙtù kîaj œballen: œnqa kaqšzet' œpeita polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj. to‹si d mÚqwn Ãrce per…frwn PhnelÒpeia: „xe‹ne, tÕ mšn se prîton ™gën e„r»somai aÙt»: t…j pÒqen e„j ¢ndrîn; pÒqi toi pÒlij ºd tokÁej;” t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „ð gÚnai, oÙk ¥n t…j se brotîn ™p' ¢pe…rona ga‹an

ODISEEA. CÂNTUL XIX Dar Joe mã pierdu, c-aºa-i fu vrerea. De-aceea sã te temi ºi tu, muiere, Sã nu te pomeneºti cã pierzi o datã Mãrirea-n care-ntreci acum pe roabe ªi nu cumva stãpâna-þi de mânie Sã-þi poarte-alean ori soþul ei sã vie, Cã doar mai e nãdejde. Dacã dânsul Va fi pierit ºi nu se mai întoarce, Dar iatã, slavã Domnului, bãiatu-i Crescu ºi vede tot ºi nu-l înºalã Isprãvile nici uneia din roabe, Cã nu mai e copil.” Acestea-i zise. Dar l-auzi-nþeleapta Penelopa ªi se rãsti la dânsa dojenind-o: „Obraznico, sfruntato, vãd eu bine Ce miºelie faci, dar vei plãti-o Cu capul tãu. ªtiai doar tu, desigur, Cãci auziseºi singurã din gurã-mi C-aveam de gând sã-ntreb aci în salã Pe-acest strãin de soþul meu, cãci tare Mai sufãr dupã el.” Rostind aceste, Ea zise chelãriþei Evrinoma: „Tu, Evrinomo, adu-un jeþ ºi-aruncã O blanã peste el, sã stea de vorbã Cu mine-aici strãinul, sã m-asculte, Cã vreau sã-l mai descos.” Aceasta-i zise ªi slug-aduse repede un scaun Cu ºart strunjit ºi-asupra-i puse-o blanã, Pe care-apoi se aºezã Ulise ªi începu a-l iscodi crãiasa: „Strãine,-ntâi am sã te-ntreb de unde ªi cine eºti? ªi unde þi-i oraºul ªi-ai tãi pãrinþi?” Rãspunse-aºa Ulise: „Femeie, nici un om din largul lumii Nu poate sã te-nvinuie pe tine:

751

105

110

115

120

125

130

135

752

110

115

120

125

130

135

ODUSSEAIS. T neikšoi: à g£r seu klšoj oÙranÕn eÙrÝn ƒk£nei, éj tš teu à basilÁoj ¢mÚmonoj, Ój te qeoud¾j [¢ndr£sin ™n pollo‹si kaˆ „fq…moisin ¢n£sswn] eÙdik…aj ¢nšcVsi, fšrVsi d ga‹a mšlaina puroÝj kaˆ kriq£j, br…qVsi d dšndrea karpù, t…ktV d' œmpeda mÁla, q£lassa d paršcV „cqàj ™x eÙhges…hj, ¢retîsi d laoˆ Øp' aÙtoà. tî ™m nàn t¦ mn ¥lla met£lla sù ™nˆ o‡kJ, mhdš moi ™xeršeine gšnoj kaˆ patr…da ga‹an, m» moi m©llon qumÕn ™nipl»sVj Ñdun£wn mnhsamšnJ: m£la d' e„mˆ polÚstonoj: oÙdš t… me cr¾ o‡kJ ™n ¢llotr…J goÒwnt£ te murÒmenÒn te Âsqai, ™peˆ k£kion penq»menai ¥kriton a„e…: m» t…j moi dmJîn nemes»setai º sÚ g' aÙt», fÍ d d£kru plèein bebarhÒta me fršnaj o‡nJ.” tÕn d' ºme…bet' œpeita per…frwn PhnelÒpeia: „xe‹n', à toi mn ™m¾n ¢ret¾n edÒj te dšmaj te êlesan ¢q£natoi, Óte ”Ilion e„sanšbainon 'Arge‹oi, met¦ to‹si d' ™mÕj pÒsij Ïen 'OdusseÚj. e„ ke‹nÒj g' ™lqën tÕn ™mÕn b…on ¢mfipoleÚoi, me‹zÒn ke klšoj e‡h ™mÕn kaˆ k£llion oÛtw. nàn d' ¥comai: tÒsa g£r moi ™pšsseuen kak¦ da…mwn. Óssoi g¦r n»soisin ™pikratšousin ¥ristoi, Doulic…J te S£mV te kaˆ Øl»enti ZakÚnqJ, o† t' aÙt¾n 'Iq£khn eÙde…elon ¢mfinšmontai, o† m' ¢ekazomšnhn mnîntai, trÚcousi d okon. tî oÜte xe…nwn ™mp£zomai oÜq' ƒket£wn oÜte ti khrÚkwn, o‰ dhmioergoˆ œasin:

ODISEEA. CÂNTUL XIX Slãvitu-þi nume pân’ la cer ajunse Ca slava celui mai ales ºi vrednic Stãpânitor care, în veci cu teamã De cei-de-sus, domnind peste mulþime De oameni tari, s-aratã-n cârmuire Dibaci ºi drept. Sub el pãmântul negru Dã grâu ºi orz ºi pomii gem de roadã, ªi vitele se înmulþesc, ºi marea Dã peºte mult ºi-i fericit poporul. Mã-ntreabã deci în casa ta de toate, Dar nu de neamul meu ºi de-a mea þarã, Ca nu cumva, de ele pomenindu-mi, Sã fiu cuprins mai tare de mâhnire. Cã prea sunt greu lovit ºi nici se cade Sã stau bocind ºi tânguind în casa Unui strãin. Urât e sã te vaieþi Necontenit. ªi mi-e cã poate astfel Voi supãra pe-o slugã sau pe tine ªi socoti-vei c-am bãut; de-aceea Mã-neacã plânsul.” Zise Penelopa: „Tot darul meu, mândreþea ºi fãptura, Strãinule, mi le topirã zeii, De când s-au dus spre Ilion aheii Cu care-a fost ºi soþul meu Ulise. O, de-ar veni el, paznic vieþii mele, Mi-ar fi mai mare, mai frumoasã slava! Dar azí tânjesc amar, c-atât de multe Nevoi ursit-asupra mea trimise. Toþi tinerii fruntaºi de prin ostroave, Din Same, din Dulichiu, din Zachintos Cel pãduros, precum ºi toþi mai-marii Din þara noastrã limpede Itaca, În butul meu mã cer ºi-mi storc averea De-aceea nu mai pot cãta de oaspeþi, De rugãtorii de-adãpost, de crainici, Ai obºtii slujitori. ªi-n veci mã mistui

753

140

145

150

155

160

165

170

754

140

145

150

155

160

ODUSSEAIS. T ¢ll' 'OdusÁ poqšousa f…lon katat»komai Ãtor. oƒ d g£mon speÚdousin: ™gë d dÒlouj tolupeÚw. f©roj mšn moi prîton ™nšpneuse fresˆ da…mwn sthsamšnV mšgan ƒstÕn ™nˆ meg£roisin Øfa…nein, leptÕn kaˆ per…metron: ¥far d' aÙto‹j metšeipon: 'koàroi, ™moˆ mnhstÁrej, ™peˆ q£ne d‹oj 'OdusseÚj, m…mnet' ™peigÒmenoi tÕn ™mÕn g£mon, e„j Ó ke f©roj ™ktelšsw, m» moi metamènia n»mat' Ôlhtai, LašrtV ¼rwŽ taf»Žon, e„j Óte kšn min mo‹r' Ñlo¾ kaqšlVsi tanhlegšoj qan£toio: m» t…j moi kat¦ dÁmon 'AcaiŽ£dwn nemes»sV, a‡ ken ¥ter spe…rou ke‹tai poll¦ kteat…ssaj.' ìj ™f£mhn, to‹sin d' ™pepe…qeto qumÕj ¢g»nwr. œnqa kaˆ ºmat…h mn Øfa…neskon mšgan ƒstÒn, nÚktaj d' ¢llÚeskon, ™p¾n dadaj paraqe…mhn. ìj tr…etej mn œlhqon ™gë kaˆ œpeiqon 'AcaioÚj: ¢ll' Óte tštraton Ãlqen œtoj kaˆ ™p»luqon ïrai, [mhnîn fqinÒntwn, perˆ d' ½mata pÒll' ™telšsqh,] kaˆ tÒte d» me di¦ dmJ£j, kÚnaj oÙk ¢legoÚsaj, eŒlon ™pelqÒntej kaˆ ÐmÒklhsan ™pšessin. ìj tÕ mn ™xetšlessa kaˆ oÙk ™qšlous', Øp' ¢n£gkhj: nàn d' oÜt' ™kfugšein dÚnamai g£mon oÜte tin' ¥llhn mÁtin œq' eØr…skw: m£la d' ÑtrÚnousi tokÁej g»masq', ¢scal£v d p£Žj b…oton katedÒntwn, ginèskwn: ½dh g¦r ¢n¾r oŒÒj te m£lista o‡kou k»desqai, tù te ZeÝj Ôlbon Ñp£zei.

ODISEEA. CÂNTUL XIX De dorul lui Ulise. Peþitorii Zoresc nuntirea, eu i-amân ºi-nchipui Înºelãciuni. Întâi un zeu îmi dete În minte sã încep o þesãturã. ªi-ndatã eu la stative-n cãmarã M-am pus sã þes o pânzã foarte lungã ªi gingaºã, iar lor le-am zis în urmã: Voi, tineri peþitori ai mei, acuma, Când rãposat e soþul meu Ulise, Mai aºteptaþi ºi nu daþi zor cu nunta, Sã isprãvesc întâi aceastã pânzã, Sã nu se mai destrame urzitura, Cã vreau sã fie giulgiul lui Laerte, Când nemiloasa moarte o sã-l culce, Ca nu cumva femeile-aheene Sã aib-alean pe mine, cã din parte-mi Fu socrul meu nepânzuit la moarte, Când el agonisi atâta-avere. Aºa le-am zis ºi dânºii mã crezurã. Eu ziua tot lucram la pânzãturã, Dar peste noapte, la lumina torþei, Eu deºiram tot ce lucrasem ziua. Aºa-i tot amãgii trei ani de-a rândul. Dar când trecurã patru ani ºi vremuri ªi luni ºi zile multe se-ncheiarã, Slugi mârºave,-mpietrite, mã trãdarã; Venirã peste mine peþitorii, Mã prinserã ºi rãu m-ameninþarã. De sil-atunci mi-am isprãvit þesutul. Dar azi eu nu mai pot scãpa de nuntã ªi nici gãsesc un chip. Apoi pãrinþii Grozav dau zor sã mã mãrit. Pe urmã Copilu-mi s-a trezit ºi nu mai poate, Când vede cã-i se spulber-avuþia. De-acu-i bãrbat ºi-n cea mai bunã stare Sã-ºi poarte grija casei ºi sã-i deie Mãrire Cel-de-sus. Te rog eu totuºi

755 175

180

185

190

195

200

205

210

756

165

170

175

180

185

ODUSSEAIS. T ¢ll¦ kaˆ ïj moi e„p teÕn gšnoj, ÐppÒqen ™ss…: oÙ g¦r ¢pÕ druÒj ™ssi palaif£tou oÙd' ¢pÕ pštrhj.” t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „ð gÚnai a„do…h Laerti£dew 'OdusÁoj, oÙkšt' ¢poll»xeij tÕn ™mÕn gÒnon ™xeršousa; ¢ll' œk toi ™ršw. à mšn m' ¢cšess… ge dèseij ple…osin À œcomai: ¹ g¦r d…kh, ÐppÒte p£trhj Âj ¢pšVsin ¢n¾r tÒsson crÒnon Ósson ™gë nàn, poll¦ brotîn ™pˆ ¥ste' ¢lèmenoj, ¥lgea p£scwn. ¢ll¦ kaˆ ïj ™ršw Ó m' ¢ne…reai ºd metall´j. Kr»th tij ga‹' œsti mšsJ ™nˆ o‡nopi pÒntJ, kal¾ kaˆ p…eira, per…rrutoj: ™n d' ¥nqrwpoi polloˆ ¢peiršsioi, kaˆ ™nn»konta pÒlhej: – ¥llh d' ¥llwn glîssa memigmšnh: ™n mn 'Acaio…, ™n d' 'EteÒkrhtej megal»torej, ™n d KÚdwnej Dwrišej te tric£Žkej d‹o… te Pelasgo…: – tÍsi d' ™nˆ KnwsÒj, meg£lh pÒlij, œnqa te M…nwj ™nnšwroj bas…leue DiÕj meg£lou Ñarist»j, patrÕj ™mo‹o pat»r, megaqÚmou Deukal…wnoj. Deukal…wn d' ™m t…kte kaˆ 'IdomenÁa ¥nakta: ¢ll' Ð mn ™n n»essi korwn…sin ”Ilion e‡sw õceq' ¤m' 'AtredVsin: ™moˆ d' Ônoma klutÕn A‡qwn, ÐplÒteroj geneÍ: Ð d' ¤ma prÒteroj kaˆ ¢re…wn. œnq' 'OdusÁa ™gën „dÒmhn kaˆ xe…nia dîka. kaˆ g¦r tÕn Kr»thnde kat»gagen Šj ¢nšmoio ƒšmenon Tro…hnde, parapl£gxasa Maleiîn: stÁse d' ™n 'Amnisù, Óqi te spšoj E„leiqu…hj, ™n limšsin calepo‹si, mÒgij d' Øp£luxen ¢šllaj.

ODISEEA. CÂNTUL XIX Sã-mi spui tu mie care þi-este neamul, De unde eºti. Doar nu te tragi, cum spune Povestea, din stejar ºi nici din piatrã.” Ulise iscusitul îi rãspunse: „Femeie preacinstit-a lui Ulise, Tu nu-ncetezi sã-ntrebi care mi-e neamul? Am sã þi-o spun, deºi o sã-mi pricinui Mai multã jale decât am. C-aºa e, Când omu-i dus, pierdut de mult ca mine Din þara lui, pribeag prin multe-oraºe, Zdrobit de suferinþi. Rãspund eu totuºi La tot ce-ntrebi ºi iscodeºti. I-o þarã Ce-i zice Creta, mândrã, roditoare, Cu ape-n jur, cã e-n mijlocul mãrii, ªi oamenii foiesc în ea puzderii. Pe-ntinsul ei sunt nouãzeci de-oraºe, Cu fel de fel de limbi: ahei ºi mândri Eteocreþi, cidonieni alãturi De dorieni rãzboinici ºi de oameni Dumnezeieºti, pelasgi. Între oraºe E unul mare, Cnossos, unde Minos Fu rege tot la nouã ani ºi cel mai Apropiat de Joe, Minos, tatãl Pãrintelui meu nobil Deucalion. Cã Deucalion mã nãscu pe mine ªi pe Idomeneu, care-n corãbii Plecã-ntovãrãºind pe Atrid la Troia. Eton mi-i numele vestit ºi eu sunt Mai mic de ani, iar dânsul e mai mare ªi mai viteaz. Acolo pe Ulise Eu l-am vãzut ºi datu-i-am ºi daruri De ospeþit, cã-n mersul lui spre Troia De la Malèa-l abãtuse vântul ªi-l adusese-n Creta. Poposise Pe-Amnisos râul, unde-i vãgãuna Ilitei ºi-i anevoios limanul; D-abia aci s-adãposti de vifor.

757

215

220

225

230

235

240

245

758 190

195

200

205

210

215

ODUSSEAIS. T aÙt…ka d' 'IdomenÁa met£lla ¥stud' ¢nelqèn: xe‹non g£r oƒ œfaske f…lon t' œmen a„do‹Òn te. tù d' ½dh dek£th À ˜ndek£th pšlen ºëj o„comšnJ sÝn nhusˆ korwn…sin ”Ilion e‡sw. tÕn mn ™gë prÕj dèmat' ¥gwn ™å ™xe…nissa, ™ndukšwj filšwn, pollîn kat¦ okon ™Òntwn: ka… oƒ to‹j ¥llois' ˜t£rois', o‰ ¤m' aÙtù ›ponto, dhmÒqen ¥lfita dîka kaˆ a‡qopa onon ¢ge…raj kaˆ boàj ƒreÚsasqai, †na plhsa…ato qumÒn. œnqa duèdeka mn mšnon ½mata d‹oi 'Acaio…: e‡lei g¦r boršhj ¥nemoj mšgaj oÙd' ™pˆ ga…V e‡a †stasqai, calepÕj dš tij êrore da…mwn: tÍ treiskaidek£tV d' ¥nemoj pšse, toˆ d' ¢n£gonto.” ‡ske yeÚdea poll¦ lšgwn ™tÚmoisin Ðmo‹a: tÁj d' ¥r' ¢kouoÚshj ·še d£krua, t»keto d crèj. æj d ciën katat»ket' ™n ¢kropÒloisin Ôressin, ¼n t' eâroj katšthxen, ™p¾n zšfuroj kataceÚV, thkomšnhj d' ¥ra tÁj potamoˆ pl»qousi ·šontej: ìj tÁj t»keto kal¦ par»Ža d£kru ceoÚshj, klaioÚshj ˜Õn ¥ndra, par»menon. aÙt¦r 'OdusseÝj qumù mn goÒwsan ˜¾n ™lšaire guna‹ka, Ñfqalmoˆ d' æj e„ kšra ›stasan º s…dhroj ¢tršmaj ™n blef£roisi: dÒlJ d' Ó ge d£krua keàqen. ¹ d' ™peˆ oân t£rfqh poludakrÚtoio gÒoio, ™xaàt…j min œpessin ¢meibomšnh prosšeipe: „nàn mn d» seu xe‹nš g' яw peir»sesqai,

ODISEEA. CÂNTUL XIX Suindu-se-n cetate, a prins îndatã Sã-ntrebe de Idomeneu, de care Zicea cã-i este drag, cinstit prieten. Dar el era plecat în nãvi la Troia De zece sau de unsprezece zile. Eu l-am luat, l-am ospãtat la mine Cu tot ce-avui mai bun, cu toatã grija, C-aveam de toate ºi de-ajuns în casã. ªi celor care-l întovãrãºirã Le-am dat de toate din avutul obºtii, Fãinã, vin ºi boi ca sã-i înjunghie, Sã-i sature pe toþi. Acolo douãSprezece zile zãbovir-aheii; I-oprea sãlbatic vânt de miazãnoapte, De nu puteau sã steie pe picioare. Vrun zeu duºman l-o fi stârnit ºi numai În ziua cea de-a treisprezecea vântul Se potoli ºi ei atunci plecarã.” Aºa scornea el basme câte toate Asemeni cu-adevãrul. ªi crãiasa Îl asculta ºi tot plângea cu lacrimi ªi se topea la faþã. Cum adese Pe culmile de munþi se moaie neaua Ce vântul de apus o troienise ªi o dezgheaþã-acuma Bãltãreþul ªi la topirea ei se umplu râuri Zãpor la vale, aºa obrajii mândri Ai Penelopei se muiau la plânsul Bãrbatului care-i stãtea aproape. Se-nduioºã de mil-atunci Ulise, Când o vãzu jãlind, dar lui sub pleoape-i Stãturã ochii nemlãdii întocmai Ca coarnele sau fierul. El în sine Viclean ºi-ascunse lacrima. Crãiasa, De mult jãlit ºi tânguit sãtulã, Mai rãspicã din nou: „Acum, strãine, Eu voi sã-ncerc sã vãd dacã-ntr-aieve

759

250

255

260

265

270

275

280

285

760

220

225

230

235

240

ODUSSEAIS. T e„ ™teÕn d¾ ke‹qi sÝn ¢ntiqšois' ˜t£roisi xe…nisaj ™n meg£roisin ™mÕn pÒsin, æj ¢goreÚeij. e„pš moi, Ðppo‹' ¥ssa perˆ cro e†mata ›sto, aÙtÒj q' oŒoj œhn, kaˆ ˜ta…rouj, o† oƒ ›ponto.” t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „ð gÚnai, ¢rgalšon tÒsson crÒnon ¢mfˆj ™Ònta e„pe‹n: ½dh g¦r tÒd' ™eikostÕn œtoj ™st…n, ™x oá ke‹qen œbh kaˆ ™mÁj ¢pel»luqe p£trhj: aÙt£r toi ™ršw, éj moi „nd£lletai Ãtor. cla‹nan porfuršhn oÜlhn œce d‹oj 'OdusseÚj, diplÁn: ™n d' ¥ra oƒ perÒnh cruso‹o tštukto aÙlo‹sin didÚmoisi: p£roiqe d da…dalon Ãen: ™n protšroisi pÒdessi kÚwn œce poik…lon ™llÒn, ¢spa…ronta l£wn: tÕ d qaum£zeskon ¤pantej, æj oƒ crÚseoi ™Òntej Ð mn l£e nebrÕn ¢p£gcwn, aÙt¦r Ð ™kfugšein memaëj ½spaire pÒdessi. tÕn d citîn' ™nÒhsa perˆ cro sigalÒenta, oŒÒn te kromÚoio lopÕn k£ta „scalšoio: tëj mn œhn malakÒj, lamprÕj d' Ãn ºšlioj éj. à mn polla… g' aÙtÕn ™qh»santo guna‹kej. ¥llo dš toi ™ršw, sÝ d' ™nˆ fresˆ b£lleo sÍsin: oÙk od', À t£de ›sto perˆ cro o‡koq' 'OdusseÚj, à tij ˜ta…rwn dîke qoÁj ™pˆ nhÕj „Ònti ½ t…j pou kaˆ xe‹noj, ™peˆ pollo‹sin 'OdusseÝj œske f…loj: paàroi g¦r 'Acaiîn Ãsan Ðmo‹oi. ka… oƒ ™gë c£lkeion ¥or kaˆ d…plaka dîka kal¾n porfuršhn kaˆ termiÒenta citîna, a„do…wj d' ¢pšpempon ™ãssšlmou ™pˆ nhÒj.

ODISEEA. CÂNTUL XIX Primitu-l-ai pe soþul meu acolo La casa ta-mpreunã cu voinicii Care-l urmau, cum tu îmi povestiseºi. Sã-mi spui dar cum era-mbrãcat Ulise ªi ce fel era el ºi ce tovarãºi Avea cu dânsul?” El la asta-i zise: „Sunt ani la mijloc ºi e greu, femeie, Ca sã-þi rãspund. Sunt douãzeci de vremuri, De când trecu pe-acolo ºi se duse Din þara mea. Dar totuºi eu voi spune Aºa cum mi se pare. Avea Ulise O mantie pe dânsul, porfirie, Þesutã-n douã cu fir des. Cheotoarea-i Cu-ngemãnate sponci era de aur ªi-nflorituri avea în faþã-i haina. Cu labele-i þinea-nhãþat un câne Un ied bãlþat de ciutã, ce privindu-l Se tot zbãtea. Se minunau cu toþii De-aceste chipuri mãestrite-n aur, Cum sta ogarul sã sugrume puiul, ªi-acesta se tot zvârcolea în gheare, Voind sã scape. Am vãzut pe dânsul Cãmaºa-i moale, lucie, subþire Ca foaia unei cepi uscate. Tocmai Ca soarele lucea. Desigur multe Femei la dânsul galeº se uitarã. Dar nu uita un lucru ce þi-oi spune: Eu nu ºtiu dacã el le-avea de-acasã Cumva aceste haine sau cã poate I le-o fi dat pe mare vrun tovar㺠Ori un prieten, cãci avea Ulise Prieteni mulþi, fiind puþini ca dânsul Între ahei. ªi eu i-am dat din parte-mi O sabie de-aramã ºi-o frumoasã Manta þesutã-n douã, porfirie, ªi-un strai pân’ la pãmânt. Apoi spre cinste L-am petrecut pe el pân’ la corãbii

761

290

295

300

305

310

315

320

762

245

250

255

260

265

270

ODUSSEAIS. T kaˆ mšn oƒ kÁrux Ñl…gon progenšsteroj aÙtoà e†peto: kaˆ tÒn toi muq»somai, oŒoj œhn per: gurÕj ™n êmoisin, melanÒcrooj, oÙlok£rhnoj, EÙrub£thj d' Ônom' œske: t…en dš min œxocon ¥llwn ïn ˜t£rwn 'OduseÚj, Óti oƒ fresˆn ¥rtia Édh.” ìj f£to, tÍ d' œti m©llon Øf' †meron ðrse gÒoio s»mat' ¢nagnoÚsV, t£ oƒ œmpeda pšfrad' 'OdusseÚj. ¹ d' ™peˆ oân t£rfqh poludakrÚtoio gÒoio, kaˆ tÒte min mÚqoisin ¢meibomšnh prosšeipe: „nàn mn d» moi, xe‹ne, p£roj per ™ën ™leeinÒj, ™n meg£roisin ™mo‹si f…loj t' œsV a„do‹Òj te: aÙt¾ g¦r t£de e†mat' ™gë pÒron, oŒ' ¢goreÚeij, ptÚxas' ™k qal£mou, perÒnhn t' ™pšqhka faein¾n ke…nJ ¥galm' œmenai. tÕn d' oÙc Øpodšxomai aâtij o‡kade nost»santa f…lhn ™j patr…da ga‹an. tî ·a kakÍ a‡sV ko…lhj ™pˆ nhÕj 'OdusseÝj õcet' ™poyÒmenoj Kakolion oÙk Ñnomast»n.” t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „ð gÚnai a„do…h Laerti£dew 'OdusÁoj, mhkšti nàn crÒa kalÕn ™na…reo mhdš ti qumÕn tÁke pÒsin goÒwsa. nemessîma… ge mn oÙdšn: kaˆ g£r t…j t' ¢llo‹on ÑdÚretai ¥ndr' Ñlšsasa kour…dion, tù tškna tškV filÒthti mige‹sa, À 'OdusÁ', Ón fasi qeo‹s' ™nal…gkion enai. ¢ll¦ gÒou mn paàsai, ™me‹o d sÚnqeo màqon: nhmertšwj g£r toi muq»somai oÙd' ™pikeÚsw, æj ½dh 'OdusÁoj ™gë perˆ nÒstou ¥kousa ¢gcoà, Qesprwtîn ¢ndrîn ™n p…oni d»mJ,

ODISEEA. CÂNTUL XIX ªi-un crainic mai trecut avea cu dânsul. Pot spune cum era ºi el: cu umeri Rotunzi, cu pãrul creþ, cu faþa smeadã ªi Evribate se numea. Ulise Þinea la el mai mult ca la oricare De-ai lui, fiind el om întreg la minte.” Aºa el zise, ºi-o stârni mai tare La tânguit, când ea vãzu cã-s bune Dovezile-arãtate de Ulise. Iar dupã ce de-ajuns gemu ºi plânse, Se uºurã ºi mai luã cuvântul: „Strãine,-ntâi mi-a fost de tine milã, De-acum vei fi cinstit ºi oaspe-n casã. Veºmintele de tine pomenite, Eu însãmi i le-am dat împãturite ªi scoase din odaie. Adãugasem Lucioasa cheotoare ca sã-i fie Podoabã lui. Eu nu-l mai vãd pe dânsul Întors napoi acasã-n scumpa-i þarã. Plecã în ceas nenorocit Ulise Sã vadã neagra, urgisita Troia.” El i-a rãspuns: „Femeie preacinstitã A lui Ulise, nu-þi strica frumoºii Obraji, nu-þi frânge inima jãlindu-þi Bãrbatul dus. De asta nu te-nvinui, Cãci oriºice femeie-ºi plânge astfel Pe soþul dus al tinereþii sale, Cu care-avu copii, dar care nu e De seama lui Ulise cel asemeni Cu zeii, cum se zice. Alinã-þi jalea ªi-ascultã-mã, cãci adevãr voi spune, Deschis ºi drept, aºa cum eu în treacãt Am auzit de-ntorsul lui Ulise. Trãieºte el pe-aici, aproape,-n þara Cea rodnic-a tesproþilor ºi-aduce

763

325

330

335

340

345

350

355

764

275

280

285

290

295

ODUSSEAIS. T zwoà: aÙt¦r ¥gei keim»lia poll¦ kaˆ ™sql£, a„t…zwn ¢n¦ dÁmon. ¢t¦r ™r…hraj ˜ta…rouj êlese kaˆ nÁa glafur¾n ™nˆ o‡nopi pÒntJ, Qrinak…hj ¥po n»sou „èn: ÑdÚsanto g¦r aÙtù ZeÚj te kaˆ 'Hšlioj: toà g¦r bÒaj œktan ˜ta‹roi. oƒ mn p£ntej Ôlonto poluklÚstJ ™nˆ pÒntJ: tÕn d' ¥r' ™pˆ trÒpioj nhÕj b£le kàm' ™pˆ cšrsou, Fai»kwn ™j ga‹an, o‰ ¢gc…qeoi geg£asin: o‰ d» min perˆ kÁri qeÕn ìj tim»santo ka… oƒ poll¦ dÒsan pšmpein tš min ½qelon aÙtoˆ o‡kad' ¢p»manton. ka… ken p£lai ™nq£d' 'OdusseÝj ½hn: ¢ll' ¥ra oƒ tÒ ge kšrdion e‡sato qumù, cr»mat' ¢gurt£zein poll¾n ™pˆ ga‹an „Ònti: ìj perˆ kšrdea poll¦ kataqnhtîn ¢nqrèpwn od' 'OduseÚj, oÙd' ¥n tij ™r…sseie brotÕj ¥lloj. éj moi Qesprwtîn basileÝj muq»sato Fe…dwn: êmnue d prÕj œm' aÙtÒn, ¢pospšndwn ™nˆ o‡kJ, nÁa kateirÚsqai kaˆ ™partšaj œmmen ˜ta…rouj, o‰ d» min pšmyousi f…lhn ™j patr…da ga‹an. ¢ll' ™m prˆn ¢pšpemye: tÚchse g¦r ™rcomšnh nhàj ¢ndrîn Qesprwtîn ™j Doul…cion polÚpuron. ka… moi kt»mat' œdeixen, Ósa xunage…rat' 'OdusseÚj: ka… nÚ ken ™j dek£thn gene¾n ›terÒn g' œti bÒskoi: tÒssa oƒ ™n meg£roij keim»lia ke‹to ¥naktoj. tÕn d' ™j Dwdènhn f£to b»menai, Ôfra qeo‹o ™k druÕj ØyikÒmoio DiÕj boul¾n ™pakoÚsai, Óppwj nost»seie f…lhn ™j patr…da ga‹an, ½dh d¾n ¢peèn, À ¢mfadÕn Ãe krufhdÒn.

ODISEEA. CÂNTUL XIX Cu sine-avere, multe-odoare scumpe Ce strânse din popor, dar pe tovarãºi El îi pierdu-n corabie prin valuri Venind de la Trinacria, cãci Joe S-a mâniat ºi Soarele pe dânsul, Cã soþii lui îi vãtãmarã boii. I-a înghiþit pe toþi talazul mãrii ªi doar pe el, suit pe talpa nãvii, Îl scoase unda pe uscat în þara Feacilor cei înrudiþi cu zeii. Iar ei din toatã inima-l cinstirã Ca pe un zeu ºi multe-i dãruirã ªi sãnãtos în þarã-l petrecurã. De mult era sosit pe-aici Ulise, Dar lui i se pãru c-ar fi mai bine Sã umble þarã multã dup-avere, Cã-ntrece el pe toþi în dibãcie ªi nimeni nu s-ar mãsura cu dânsul. Aºa îmi povesti Fidon, stãpânul Tesproþilor, ºi când la zei în casã Se închina, el se jurã la mine C-atunci pe mare-o navã fuse trasã ªi cã pe mal stau gata vâslitorii Ca sã-l petreacã-ncoace pe Ulise. Dar craiu-ntâi pe mine mã trimise, Cã se brodi un vas atunci sã plece De la tesproþi încoace spre Dulichiu Mãnosu-n grâu. El însuºi mi-arãtase Averile-adunate de Ulise. Cu ele s-ar putea hrãni o casã Pânã-ntr-a zecea spiþã, aºa de multe Erau la curte strânsele odoare. El mai spunea cã dus era viteazul Pe la Dodona ca s-audã sfatul Lui Joe din stejarul nalt, de felul Cum el, cel dus de mult, sã vie-n þarã, Pe faþã ori pe-ascuns. Aºa Ulise

765

360

365

370

375

380

385

390

766 300

305

310

315

320

325

ODUSSEAIS. T ìj Ð mn oÛtwj ™stˆ sÒoj kaˆ ™leÚsetai ½dh ¥gci m£l', oÙd' œti tÁle f…lwn kaˆ patr…doj a‡hj dhrÕn ¢pesse‹tai: œmphj dš toi Órkia dèsw. ‡stw nàn ZeÝj prîta, qeîn Ûpatoj kaˆ ¥ristoj, ƒst…h t' 'OdusÁoj ¢mÚmonoj, ¿n ¢fik£nw: à mšn toi t£de p£nta tele…etai æj ¢goreÚw. toàd' aÙtoà luk£bantoj ™leÚsetai ™nq£d' 'OdusseÚj, toà mn fq…nontoj mhnÒj, toà d' ƒstamšnoio.” tÕn d' aâte prosšeipe per…frwn PhnelÒpeia: „aŠ g¦r toàto, xe‹ne, œpoj tetelesmšnon e‡h: tî ke t£ca gno…hj filÒtht£ te poll£ te dîra ™x ™meà, æj ¥n t…j se sunantÒmenoj makar…zoi. ¢ll£ moi ïd' ¢n¦ qumÕn яetai, æj œseta… per: oÜt' 'OduseÝj œti okon ™leÚsetai, oÜte sÝ pompÁj teÚxV, ™peˆ oÙ to‹oi shm£ntoršj e„s' ™nˆ o‡kJ, oŒoj 'OdusseÝj œske met' ¢ndr£sin, e‡ pot' œhn ge, xe…nouj a„do…ouj ¢popempšmen ºd dšcesqai. ¢ll£ min, ¢mf…poloi, ¢pon…yate, k£tqete d' eÙn»n, dšmnia kaˆ cla…naj kaˆ ·»gea sigalÒenta, éj k' eâ qalpiÒwn crusÒqronon 'Hî †khtai. ºîqen d m£l' Ãri lošssai te cr‹sa… te, éj k' œndon par¦ Thlem£cJ de…pnoio mšdhtai ¼menoj ™n meg£rJ. tù d' ¥lgion, Ój ken ™ke…nwn toàton ¢ni£zV qumofqÒroj: oÙdš ti œrgon ™nq£d' œti pr»xei, m£la per kecolwmšnoj a„nîj. pîj g¦r ™meà sÚ, xe‹ne, da»seai, e‡ ti gunaikîn ¢ll£wn per…eimi nÒon kaˆ ™p…frona mÁtin, e‡ ken ¢ãstalšoj, kak¦ eƒmšnoj ™n meg£roisi

ODISEEA. CÂNTUL XIX E teafãr ºi curând va fi acasã. De-acuma mult el nu mai stã departe De þarã ºi de-ai lui. ªi pentru asta Eu pot sã jur. Iau chiar acum ca martor Pe Joe, Dumnezeul cel mai mare ªi mai puternic, martorã iau vatra Cea sfântã-a lui Ulise, unde astãzi M-adãpostesc, c-aºa va fi întocmai Cum eu îþi cuvântez. Chiar estimp vine Ulise-aici, pe la-ncheierea lunii Sau la-nceputul lunii viitoare.” Cuminte Penelopa îi rãspunse: „Strãine, fie vorba-þi împlinitã! Sã vezi îndatã ce prietenie Precum ºi daruri vei avea din parte-mi ! Te-ar ferici-ntâlnindu-te oricine. Dar eu mã tem c-almintreli o sã fie, Cã nici Ulise nu mai vine-acasã ªi nici tu n-ai sã fii trimis la tine, Cã nu-s aici stãpâni cum a fost dânsul – De-a fost vreodatã – gata de primire ªi de trimis strãinii cumsecade. Voi, fetelor, spãlaþi-l pe picioare ªi puneþi-i un pat cu aºternuturi, Cu cergã ºi cu-nvelitori curate ªi cu velinþi ºi perne sclipitoare, De cald sã-i fie pânã dimineaþa. Apoi pe mânecate daþi-i baie, Miresme ºi unsori de curãþire, Ca astfel cu ceilalþi sã ºadã-n salã Alãturea de fiul meu la masã. ªi vai de cine va-ndrãzni pe dânsul Sã-l supere, sã-i amãrascã viaþa! Oricât de-nfricoºatã i-ar fi ciuda, Nimic nu izbândeºte-aici. De unde, Strãine-,ai ºti cã eu întrec pe toate Femeile de bunã ºi cuminte,

767 395

400

405

410

415

420

425

430

768

330

335

340

345

350

355

ODUSSEAIS. T dainÚV; ¥nqrwpoi d minunq£dioi telšqousin. Öj mn ¢phn¾j aÙtÕj œV kaˆ ¢phnša e„dÍ, tù d katarîntai p£ntej brotoˆ ¥lge' Ñp…ssw zwù, ¢t¦r teqneît… g' ™feyiÒwntai ¤pantej: Öj d' ¨n ¢mÚmwn aÙtÕj œV kaˆ ¢mÚmona e„dÍ, toà mšn te klšoj eÙrÝ di¦ xe‹noi foršousi p£ntaj ™p' ¢nqrèpouj, pollo… tš min ™sqlÕn œeipon.” t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „ð gÚnai a„do…h Laerti£dew 'OdusÁoj, à toi ™moˆ cla‹nai kaˆ ·»gea sigalÒenta ½cqeq', Óte prîton Kr»thj Ôrea nifÒenta nosfis£mhn ™pˆ nhÕj „ën dolichrštmoio: ke…w d' æj tÕ p£roj per ¢äpnouj nÚktaj ‡auon. poll¦j g¦r d¾ nÚktaj ¢eikel…J ™nˆ ko…tV ¥esa ka… t' ¢nšmeina ™äqronon 'Hî d‹an. oÙdš t… moi pod£niptra podîn ™pi»rana qumù g…netai: oÙd gun¾ podÕj ¤yetai ¹metšroio t£wn, a† toi dîma k£ta dr»steirai œasin, e„ m» tij grhàj ™sti palai», kedn¦ „du‹a, ¼ tij d¾ tštlhke tÒsa fresˆn Óssa t' ™gè per: tÍ d' oÙk ¨n fqonšoimi podîn ¤yasqai ™me‹o.” tÕn d' aâte prosšeipe per…frwn PhnelÒpeia: „xe‹ne f…l': oÙ g£r pè tij ¢n¾r pepnumšnoj ïde xe…nwn thledapîn fil…wn ™mÕn †keto dîma, æj sÝ m£l' eÙfradšwj pepnumšna p£nt' ¢goreÚeij: œsti dš moi grhåj pukin¦ fresˆ m»de' œcousa, ¿ ke‹non dÚsthnon ™å tršfen ºd' ¢t…talle dexamšnh ce…ress', Óte min prîton tške m»thr:

ODISEEA. CÂNTUL XIX De te-aº lãsa sã ospãtezi în salã Aºa slinos ºi învãscut în zdrenþe? Cã bietul om aºa puþin trãieºte! ªi dacã-i rãu ºi n-are-un pic de milã, Cât e-n viaþã-l blestemã cu toþii, Iar dupã moarte-i defãimat în lume. Dar dacã-i bun ºi fãcãtor de bine, Strãinii-i poartã numele departe ªi-l laudã mulþimea pretutindeni.” Ulise-a zis: „Femeie preacinstitã A lui Ulise, fiu al lui Laerte, Veºmintele, velinþele curate Le-am oropsit din ziua când pe plaiul Cel troienit al Cretei mã rãznisem Pe vas mânat de vâsle lungi. De-aceea Culca-mã-voi cum mã culcam nainte În nopþi de veghe. Câte nopþi dormit-am Pe un culcuº sãrac ºi prost de paie ªi-am aºteptat sã vie zorii zilei! Nu-mi place sã mã spele pe picioare Vreo slujnicã; nu vreau sã dea de mine Nici o femeie-n slujba casei tale, Afarã dacã nu e vreo bãtrânã De treabã ºi ca mine de pãþitã; Doar numai ei încrede-m-aº sã-mi spele Picioarele.” Rãspunse Penelopa: „Din toþi strãinii care de departe Ca oaspeþi îmi venirã-aici, strãine, Nici unul n-a vorbit aºa ca tine, Cuminte ºi cu rost. Eu am pe-o moaºã, Femeie priceputã ºi deºteaptã, E doica ce primind ca prunc pe bietu-mi Bãrbat cu grijã l-a crescut pe vremuri. Mãcar cã-i slabã, ea o sã te spele.

769

435

440

445

450

455

460

465

770

360

365

370

375

380

ODUSSEAIS. T ¼ se pÒdaj n…yei, Ñlighpelšous£ per œmphj. ¢ll' ¥ge nàn ¢nst©sa, per…frwn EÙrÚkleia, n…yon so‹o ¥naktoj Ðm»lika: ka… pou 'OdusseÝj ½dh toiÒsd' ™stˆ pÒdaj toiÒsde te ce‹raj: aya g¦r ™n kakÒthti brotoˆ kataghr£skousin.” ìj ¥r' œfh, grhåj d katšsceto cersˆ prÒswpa, d£krua d' œkbale qerm£, œpoj d' ÑlofudnÕn œeipen: „ê moi ™gë sšo, tšknon, ¢m»canoj: à se perˆ ZeÝj ¢nqrèpwn ½cqhre qeoudša qumÕn œconta. oÙ g£r pè tij tÒssa brotîn Diˆ terpikeraÚnJ p…ona mhr…' œkh' oÙd' ™xa…touj ˜katÒmbaj, Óssa sÝ tù ™d…douj ¢rèmenoj, eŒoj †koio gÁr£j te liparÕn qršyaiÒ te fa…dimon uƒÒn: nàn dš toi o‡J p£mpan ¢fe…leto nÒstimon Ãmar. oÛtw pou kaˆ ke…nJ ™feyiÒwnto guna‹kej xe…nwn thledapîn, Óte teu klut¦ dèmaq' †koito, æj sšqen aƒ kÚnej a†de kaqeyiÒwntai ¤pasai, t£wn nàn lèbhn te kaˆ a‡scea pÒll' ¢lee…nwn oÙk ™£vj n…zein: ™m d' oÙk ¢škousan ¥nwge koÚrh 'Ikar…oio, per…frwn PhnelÒpeia. tî se pÒdaj n…yw ¤ma t' aÙtÁj Phnelope…hj kaˆ sšqen e†nek', ™pe… moi Ñrèretai œndoqi qumÕj k»desin. ¢ll' ¥ge nàn xun…ei œpoj, Ótti ken e‡pw: polloˆ d¾ xe‹noi talape…rioi ™nq£d' †konto, ¢ll' oÜ pè tin£ fhmi ™oikÒta ïde „dšsqai æj sÝ dšmaj fwn»n te pÒdaj t' 'OdusÁŽ œoikaj.” t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „ð grhà, oÛtw fasˆn Ósoi ‡don Ñfqalmo‹sin

ODISEEA. CÂNTUL XIX Hai, scoalã, tu, cuminte Evriclea, ªi-mi spalã pe acest strãin de-o seamã Cu domnul tãu. C-aºa va fi Ulise, Biet om slãbit de mâni ºi de picioare; Nevoia te îmbãtrâneºte iute.” Abia vorbi crãiasa, iar bãtrâna Cu palmele pe loc ºi-ascunse faþa ªi începu sã verse lacrimi calde ªi se boci: „Tu, fãtul meu, vai mie Cã nu pot sã te-ajut. Doar nimeni altul Atâtea buturi grase, jertfe-alese N-a ars Celui-de-sus pe-altar la tine Cum tu i-ai dat când te rugai de dânsul Voios s-ajungi la dalbe bãtrâneþe ªi mândrul fiu sã-þi creºti. Dar vãd cã astãzi El numai þie þi-a luat nãdejdea De-ntoarcere napoi. Aºa pesemne Vor fi batjocorit ºi pe Ulise Femeile departe-n þãri strãine, Când el sosea la curþile slãvite, Cum toate-aceste-obraznice te-nfruntã, Strãine, - acum pe tine. Obrãznicia ªi multa lor batjocurã te face Sã nu te laºi spãlat. Cu bunãvoie Ascult porunca doamnei. Pe picioare Te voi spãla de dragul Penelopei ªi-al tãu, strãine. Cã-n adânc durerea Mã scurmã-n faþa ta ºi ia aminte Ce am sã spun. La noi aici ca oaspeþi Venirã mulþi strãini bãtuþi de soartã, Dar pot sã zic cã n-am vãzut nici unul Sã semene ca tine cu Ulise La vorbã ºi la stat ºi la picioare.” Ulise-ndemânatecu-i rãspunse: „Acei care cu ochii ne vãzurã Pe amândoi, toþi astfel zic, mãtuºã,

771

470

475

480

485

490

495

500

772

385

390

395

400

405

410

ODUSSEAIS. T ¹mšaj ¢mfotšrouj, m£la e„kšlw ¢ll»loiŽn œmmenai, æj sÚ per aÙt¾ ™pifronšous' ¢goreÚeij.” ìj ¥r' œfh, grhåj d lšbhq' ›le pamfanÒwnta, tù pÒdaj ™xapšnizen, Ûdwr d' ™neceÚato pollÒn, yucrÒn, œpeita d qermÕn ™p»fusen. aÙt¦r 'OdusseÝj Œzen ¢p' ™scarÒfin, potˆ d skÒton ™tr£pet' aya: aÙt…ka g¦r kat¦ qumÕn яsato, m» ˜ laboàsa oÙl¾n ¢mfr£ssaito kaˆ ¢mfad¦ œrga gšnoito. n…ze d' ¥r' ¥sson „oàsa ¥nacq' ˜Òn: aÙt…ka d' œgnw oÙl»n, t»n potš min sàj ½lase leukù ÑdÒnti ParnhsÒnd' ™lqÒnta met' AÙtÒlukÒn te kaˆ uŒaj, mhtrÕj ˜Áj patšr' ™sqlÒn, Öj ¢nqrèpouj ™kškasto kleptosÚnV q' ÓrkJ te: qeÕj dš oƒ aÙtÕj œdwken `Erme…aj: tù g¦r kecarismšna mhr…a ka‹en ¢rnîn ºd' ™r…fwn: Ð dš oƒ prÒfrwn ¤m' Ñp»dei. AÙtÒlukoj d' ™lqën 'Iq£khj ™j p…ona dÁmon pa‹da nšon gegaîta kic»sato qugatšroj Âj: tÒn ·£ oƒ EÙrÚkleia f…lois' ™pˆ goÚnasi qÁke pauomšnJ dÒrpoio, œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmazen: „AÙtÒluk', aÙtÕj nàn Ônom' eÛreo, Ótti ke qe‹o paidÕj paidˆ f…lJ: polu£rhtoj dš to… ™sti.” t¾n d' aât' AÙtÒlukoj ¢pame…beto fènhsšn te: „gambrÕj ™mÕj qÚgatšr te, t…qesq' Ônom', Ótti ken e‡pw: pollo‹sin g¦r ™gè ge Ñduss£menoj tÒd' ƒk£nw, ¢ndr£sin ºd gunaixˆn ¢n¦ cqÒna bwti£neiran: tù d' 'OduseÝj Ônom' œstw ™pènumon. aÙt¦r ™gè ge, ÐppÒt' ¨n ¹b»saj mhtrèŽon ™j mšga dîma

ODISEEA. CÂNTUL XIX Cã semãnãm aidoma-n fãpturã Cum singurã tu ai luat aminte”. Aºa vorbi Ulise, iar bãtrâna Luã un lucitor lighean ºi prinse Sã-l spele pe picioare; apã rece Turnã într-însul multã, apoi fierbinte ªi cum ºedea Ulise lângã vatrã, El repede se-ntoarse spre-ntuneric, Cãci se temu ca nu cumva, spãlându-i Picioarele, sã-i vadã rana veche ªi ea sã-l dea de gol. Dar dânsa merse Mai lângã el ºi se grãbi sã-l spele. Ci-ndatã cunoscu ea urma ranei Ce i-o fãcuse un mistreþ odatã Cu colþul alb când merse la Parnesos Sã-ºi vadã pe bunicul Autolicos Cu fiii lui, bãrbat care-ntre oameni Era neîntrecut de mare lotru ªi strâmb la jurãminte. Zeul Hermes Apucãtura asta-i dãruise, Cãci el îi prinosea plãcute buturi De miel ºi iezi. ªi zeul tot prielnic Îl însoþea pe el. Când Autolicos Cãlãtori-n Itaca cea mãnoasã, Gãsi aici abia nãscut nepotul, ªi Evriclea, - ndatã dupã masã, I-l puse pe genunchi ºi-i zise astfel: „Tu singur, Autolicos, dã-i un nume, Oricare-ar fi, odraslei fiicei tale Cãci tare þi-este drag”. Rãspunse dânsul: „Tu, ginere ºi draga mea copilã, Sã-i daþi un nume-aºa cum vã voi spune. Fiindcã vin aci plin de-nciudarea Ce-n sufletu-mi fãcu mulþime dintre Bãrbaþi, femei de pe pãmântul rodnic, Sã-i fie darã numele Ulise. Iar când va creºte mare ºi-o sã vie

773

505

510

515

520

525

530

535

774

415

420

425

430

435

ODUSSEAIS. T œlqV ParnhsÒnd', Óqi poÚ moi kt»mat' œasi, tîn oƒ ™gë dèsw ka… min ca…ront' ¢popšmyw.” tîn ›nek' Ãlq' 'OduseÚj, †na oƒ pÒroi ¢gla¦ dîra. tÕn mn ¥r' AÙtÒlukÒj te kaˆ uƒšej AÙtolÚkoio cers…n t' ºsp£zonto œpess… te meilic…oisi: m»thr d' 'Amfiqšh mhtrÕj perifàs' 'OdusÁŽ kÚss' ¥ra min kefal»n te kaˆ ¥mfw f£ea kal£. AÙtÒlukoj d' uƒo‹sin ™kškleto kudal…moisi de‹pnon ™fopl…ssai: toˆ d' ÑtrÚnontoj ¥kousan. aÙt…ka d' e„s£gagon boàn ¥rsena pentašthron: tÕn dšron ¢mf… q' ›pon ka… min dišceuan ¤panta m…stullÒn t' ¥r' ™pistamšnwj pe‹r£n t' Ñbelo‹sin êpths£n te perifradšwj d£ssantÒ te mo…raj. ìj tÒte mn prÒpan Ãmar ™j ºšlion katadÚnta da…nunt', oÙdš ti qumÕj ™deÚeto daitÕj ™shj: Ãmoj d' ºšlioj katšdu kaˆ ™pˆ knšfaj Ãlqe, d¾ tÒte koim»santo kaˆ Ûpnou dîron ›lonto. Ãmoj d' ºrigšneia f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj, b£n ·' ‡men ™j q»rhn, ºmn kÚnej ºd kaˆ aÙtoˆ uƒšej AÙtolÚkou: met¦ to‹si d d‹oj 'OdusseÝj ½Žen: a„pÝ d' Ôroj prosšban kataeimšnon ÛlV Parnhsoà, t£ca d' †kanon ptÚcaj ºnemošssaj. 'Hšlioj mn œpeita nšon prosšballen ¢roÚraj ™x ¢kalarre…tao baqurrÒou 'Wkeano‹o, oƒ d' ™j bÁssan †kanon ™paktÁrej: prÕ d' ¥r' aÙtîn ‡cni' ™reunîntej kÚnej ½Žsan, aÙt¦r Ôpisqen uƒšej AÙtolÚkou: met¦ to‹si d d‹oj 'OdusseÝj

ODISEEA. CÂNTUL XIX La curtea mamei sale, la Parnesos, Unde-i avutul meu, i-oi da dintr-însul ªi vesel va pleca el de la mine.” De-aceea ºi-o porni la el Ulise Ca bunul sãu sã-i dea bogate daruri. Cum l-au vãzut bãtrânul ºi copiii, Primitu-l-au cu braþele deschise, Cu vorbe dulci. Bunicã-sa Amfitea, Cu drag îl strânse-n braþe pe Ulise ªi-l sãrutã pe cap, pe ochii mândri. Iar Autolicos porunci la fiii Cei lãudaþi ai lui sã-ntindã masa. Ei bucuros porunca i-auzirã ªi-un bou cincar luând, mânarã-n curte. Îl jupoiarã-apoi ºi-l dichisirã, Cu-ndemânare carnea-nfeliarã ªi în frigãri feliile trecurã, Le fripserã, le rumenirã bine ªi-n urmã între ei le merticirã. ªi peste zi pân’ la apus de soare Se ospãtau, ºi parte deopotrivã Avea la masa asta fiecare. Când soarele-asfinþi ºi fu-ntuneric, Ei adormirã ºi gustarã somnul. A doua zi când zorile-nzorirã Cu degete trandafirii, feciorii Lui Autolicos cu ogari plecarã ªi merserã spre a vâna la þarã. Era cu ei ºi falnicul Ulise. Suirã plaiul nalt ºi pãduratic Parnesos, pe vântoase vãi sosirã. Când soarele abia ieºind din râul Cu ape-adânci ºi line, Oceanul, κi rãsfirã peste câmpii lumina, Ajunse-alaiul într-o vãgãunã. Acolo-ntr-un desiº cuiba mistreþul, Pe unde niciodatã nu rãzbise

775

540

545

550

555

560

565

570

575

776

440

445

450

455

460

465

ODUSSEAIS. T ½Žen ¥gci kunîn, krad£wn dolicÒskion œgcoj. œnqa d' ¥r' ™n lÒcmV pukinÍ katškeito mšgaj sàj: t¾n mn ¥r' oÜt' ¢nšmwn di£h mšnoj ØgrÕn ¢šntwn, oÜte min ºšlioj fašqwn ¢kt‹sin œballen, oÜt' Ômbroj per£aske diamperšj: ìj ¥ra pukn¾ Ãen, ¢t¦r fÚllwn ™nšhn cÚsij ½liqa poll». tÕn d' ¢ndrîn te kunîn te perˆ ktÚpoj Ãlqe podo‹Žn, æj ™p£gontej ™pÍsan: Ð d' ¢nt…oj ™k xulÒcoio, fr…xaj eâ lofi»n, pàr d' Ñfqalmo‹si dedorkèj, stÁ ·' aÙtîn scedÒqen. Ð d' ¥ra prètistoj 'OdusseÝj œssut' ¢nascÒmenoj dolicÕn dÒru ceirˆ pace…V, oÙt£menai memaèj: Ð dš min fq£menoj œlasen sàj gounÕj Ûper, pollÕn d di»fuse sarkÕj ÑdÒnti likrifˆj ¢xaj, oÙd' Ñstšon †keto fwtÒj. tÕn d' 'OduseÝj oÜthse tucën kat¦ dexiÕn ðmon, ¢ntikrÝ d diÁlqe faeinoà dourÕj ¢kwk»: k¦d d' œpes' ™n kon…Vsi makèn, ¢pÕ d' œptato qumÒj. tÕn mn ¥r' AÙtolÚkou pa‹dej f…loi ¢mfepšnonto, çteil¾n d' 'OdusÁoj ¢mÚmonoj ¢ntiqšoio dÁsan ™pistamšnwj, ™paoidÍ d' aŒma kelainÕn œsceqon, aya d' †konto f…lou prÕj dèmata patrÒj. tÕn mn ¥r' AÙtÒlukÒj te kaˆ uƒšej AÙtolÚkoio eâ „hs£menoi ºd' ¢gla¦ dîra porÒntej karpal…mwj ca…ronta f…lwj ca…rontej œpempon e„j 'Iq£khn. tù mšn ·a pat¾r kaˆ pÒtnia m»thr ca‹ron nost»santi kaˆ ™xeršeinon ›kasta, oÙl¾n Ótti p£qoi: Ð d' ¥ra sf…sin eâ katšlexen, éj min qhreÚont' œlasen sàj leukù ÑdÒnti

ODISEEA. CÂNTUL XIX Nici razã de la luminosul soare, Nici ploaie nicãieri, aºa pe-acolo Era stufos bungetul, ºi sub dânsul Zãcea frunziºul scuturat grãmadã. Dar cum i-ajunse la urechi un tropot De oameni ºi de haitã la nãvala Ce-a dat spre el, din cuibul lui mistreþul Zburlit þuºti nainte, ºi pe-aproape De ei stãtu cu ochii ca vãpaia. Întâi la el se repezi Ulise ªi-asupra-i ridicând prelunga-i lance, Cu mâna-i grea sta gata sã-l strãpungã. Dar i-apucã nainte-atunci gliganul ªi-l încolþi pe la genunchi ºi-n fugã Pieziº din carne-i rupse o fâºie Cu colþul lui, dar nu-i pãtrunse osul. Ulise-l nimeri la dreapta-n spate ªi-l strãbãtu cu lancea-i sclipitoare. Prin colb se prãvãli icnind mistreþul ªi-nþepeni pe loc. Iar de Ulise Avurã grijã repede feciorii Lui Autolicos, rana i-o legarã Cu meºteºug ºi sângele-i curmarã Cu descântãri. Apoi se înturnarã Pripiþi la casa lor. Iar Autolicos ªi fiii lui deplin îl vindecarã. ªi dupã ce-i fãcurã scumpe daruri, Ei fericit pe dânsu-l petrecurã În þara-i de moºie. Iar pãrinþii La-ntorsul lui vârtos se bucurarã ªi-l întrebarã toate cu-amãnuntul De rana lui, de tot ce pãtimise. Iar el cu ºart le povesti cum firea L-a încolþit pe el la vânãtoare Pe muntele Parnesos, unde merse

777

580

585

590

595

600

605

610

778

470

475

480

485

490

ODUSSEAIS. T ParnhsÒnd' ™lqÒnta sÝn uƒ£sin AÙtolÚkoio. t¾n grhåj ce…ressi kataprhnšssi laboàsa gnî ·' ™pimassamšnh, pÒda d prošhke fšresqai: ™n d lšbhti pšse kn»mh, kan£chse d calkÒj, ¨y d' ˜tšrws' ™kl…qh: tÕ d' ™pˆ cqonÕj ™xšcuq' Ûdwr. t¾n d' ¤ma c£rma kaˆ ¥lgoj ›le fršna, të dš oƒ Ôsse dakruÒfin plÁsqen, qaler¾ dš oƒ œsceto fwn». ¡yamšnh d gene…ou 'OdussÁa prosšeipen: „à m£l' 'OdusseÚj ™ssi, f…lon tškoj: oÙdš s' ™gè ge prˆn œgnwn, prˆn p£nta ¥nakt' ™mÕn ¢mfaf£asqai.” Ã, kaˆ PhnelÒpeian ™sšdraken Ñfqalmo‹si, pefradšein ™qšlousa f…lon pÒsin œndon ™Ònta. ¹ d' oÜt' ¢qrÁsai dÚnat' ¢nt…h oÜte noÁsai: tÍ g¦r 'Aqhna…h nÒon œtrapen. aÙt¦r 'OdusseÝj ce…r' ™pimass£menoj f£rugoj l£be dexiterÁfi, tÍ d' ˜tšrV ›qen ¥sson ™rÚssato fènhsšn te: „ma‹a, t…h m' ™qšleij Ñlšsai; sÝ dš m' œtrefej aÙt¾ tù sù ™pˆ mazù: nàn d' ¥lgea poll¦ mog»saj ½luqon e„kostù œteŽ ™j patr…da ga‹an. ¢ll' ™peˆ ™fr£sqhj ka… toi qeÕj œmbale qumù, s…ga, m» t…j t' ¥lloj ™nˆ meg£roisi pÚqhtai. ïde g¦r ™xeršw, kaˆ m¾n tetelesmšnon œstai: e‡ c' Øp' ™mo… ge qeÕj dam£sV mnhstÁraj ¢gauoÚj, oÙd trofoà oÜshj seà ¢fšxomai, ÐppÒt' ¨n ¥llaj dmJ¦j ™n meg£roisin ™mo‹j kte…nwmi guna‹kaj.” tÕn d' aâte prosšeipe per…frwn EÙrÚkleia: „tšknon ™mÒn, po‹Òn se œpoj fÚgen ›rkoj ÑdÒntwn. osqa mšn, oŒon ™mÕn mšnoj œmpedon oÙd' ™pieiktÒn:

ODISEEA. CÂNTUL XIX Cu verii lui mistreþul sã-l vâneze. De rana-i veche dete-acum bãtrâna ªi pipãind o cunoscu îndatã, Lãsã sã-i cadã în lighean piciorul, Se rãsturnã ºi zurui ligheanul. ªi apa fu vãrsatã jos. Iar doica Simþi ºi bucurie ºi mâhnire ªi lacrimi îi dãdurã-n ochi ºi glasul Îi amuþi. Dar iute duse mâna La barba lui Ulise-atunci ºi zise: „Tu, fãtul meu, eºti negreºit Ulise, Dar nu putui sã te cunosc nainte De-a-mi pipãi cu mâna mea stãpânul”. Aºa grãi. Apoi spre Penelopa Ea ochii ºi-aþinti voind sã spuie Cã soþul ei e chiar acolo-n casã. Dar Penelopa nu putu s-o vadã, C-aiurea Palas i-abãtuse mintea. Ci dibuind ºi apucând cu dreapta Pe doica de grumaz, cu stânga dânsul O trase-aproape ºi rãstit îi zise: „Vrei, doicã, sã mã pierzi? Tu care-odatã La sânu-þi m-ai crescut, ºi dup-atâtea Necazuri ce-am avut pânã ce astãzi În douãzeci de ani s-ajung în þarã? Dar dacã m-ai ghicit ºi-un zeu la asta Te-a luminat, sã taci, ca nimeni altul Sã nu ºtie cã sunt aici. Cã altfel O vorbã-þi spun ºi ea va fi-mplinitã. Când eu cu ajutor de sus voi pune capãt Miºeilor odatã, nici pe tine, Deºi-mi eºti doicã, nu te cruþ în oara Când voi ucide ºi pe celelalte Femei care slujesc la mine-n casã.” Dar i-a rãspuns bãtrâna cea cuminte: „Ce vorbã, maicã, þi-a scãpat din gurã! Tu ºtii ce tare ºi nenduplecatã

779

615

620

625

630

635

640

645

780

495

500

505

510

515

520

ODUSSEAIS. T ›xw d' æj Óte tij stere¾ l…qoj º s…dhroj. ¥llo dš toi ™ršw, sÝ d' ™nˆ fresˆ b£lleo sÍsin: e‡ c' ØpÕ so… ge qeÕj dam£sV mnhstÁraj ¢gauoÚj, d¾ tÒte toi katalšxw ™nˆ meg£roisi guna‹kaj, a† tš s' ¢tim£zousi kaˆ a‰ nhle…tidšj e„si.” t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „ma‹a, t…h d sÝ t¦j muq»seai; oÙdš t… se cr»: eâ nu kaˆ aÙtÕj ™gë fr£somai kaˆ e‡som' ˜k£sthn. ¢ll' œce sigÍ màqon, ™p…treyon d qeo‹sin.” ìj ¥r' œfh, grhåj d dik meg£roio beb»kei o„somšnh pod£niptra: t¦ g¦r prÒter' œkcuto p£nta. aÙt¦r ™peˆ n…yen te kaˆ ½leiyen l…p' ™la…J, aâtij ¥r' ¢ssotšrw purÕj ›lketo d…fron 'OdusseÝj qersÒmenoj, oÙl¾n d kat¦ ·akšessi k£luye. to‹si d mÚqwn Ãrce per…frwn PhnelÒpeia: „xe‹ne, tÕ mšn s' œti tutqÕn ™gën e„r»somai aÙt»: kaˆ g¦r d¾ ko…toio t£c' œssetai ¹dšoj érh, Ón tin£ g' Ûpnoj ›lV glukerÕj kaˆ khdÒmenÒn per. aÙt¦r ™moˆ kaˆ pšnqoj ¢mštrhton pÒre da…mwn: ½mata mn g¦r tšrpom' Ñduromšnh goÒwsa, œj t' ™m¦ œrg' ÐrÒwsa kaˆ ¢mfipÒlwn ™nˆ o‡kJ: aÙt¦r ™p¾n nÝx œlqV, ›lVs… te ko‹toj ¤pantaj, ke‹mai ™nˆ lšktrJ, pukinaˆ dš moi ¢mf' ¡dinÕn kÁr Ñxe‹ai meledînai Ñduromšnhn ™ršqousin. æj d' Óte Pandaršou koÚrh, clwrhj ¢hdèn, kalÕn ¢e…dVsin œaroj nšon ƒstamšnoio, dendršwn ™n pet£loisi kaqezomšnh pukino‹sin, ¼ te qam¦ trwpîsa cšei poludeukša fwn»n,

ODISEEA. CÂNTUL XIX E firea mea. Eu pot sã stau tãcutã Ca piatra sau ca fierul. Ba pot spune ªi altceva, s-o þii tu minte asta De-o fi vrun zeu cu mâna-þi sã doboare Pe peþitori, am sã-þi arãt eu care Femei din casã þi-au fãcut ruºine ªi care-au fost de treabã.” Dar Ulise Din grai întâmpinã: „De ce tu, doicã, Sã mi le spui pe ele? Nu-i nevoie. Iau seama doar ºi eu la fiecare ªi-oi ºti cum sunt. Tu taci, pãzeºte-þi gura ªi-ncrede-te în zei.” Acestea-i zise, Iar doica o zbughi prin toatã sala S-aducã apã de lãut picioare, Cãci ap-adusã toatã-i se vãrsase. Iar dupã ce-l luã pe el ºi-l unse Cu-mbãlsãmat ulei, atunci de vatrã S-apropie cu scaunul Ulise La încãlzit ºi zganca el sub trenþe ªi-acoperi. Iar Penelopa-i zise: „Voi sã te mai întreb puþin, strãine, Cãci iatã-i vreme de odihnã dulce, De-i chip s-adormi când eºti cuprins de jale. Dar mie mi-a fost dat nemãsurate Dureri sã sufãr. Zilele-mi de-a pururi Mi le petrec cu plâns ºi cu suspinuri ªi-mi vãd de lucrul meu ºi-al celor care-mi Lucreazã-n casã. Dar când vine noaptea ªi-adorm cu toþii, eu veghez în patu-mi ªi tânguioasã inima-mi se bate Sub ascuþite griji nenumãrate. Întocmai cum Privighetoarea, fiica Lui Pandareus, în dumbrava verde La începutul primãverii cântã Frumos de tot sub des frunziº de arbori, Tot schimbã viersul rãspândind o ploaie

781

650

655

660

665

670

675

680

782

525

530

535

540

545

ODUSSEAIS. T pa‹d' Ñlofuromšnh ”Itulon f…lon, Ón pote calkù kte‹ne di' ¢frad…aj, koàron Z»qoio ¥naktoj: ìj kaˆ ™moˆ d…ca qumÕj Ñrèretai œnqa kaˆ œnqa, º mšnw par¦ paidˆ kaˆ œmpeda p£nta ful£ssw, ktÁsin ™m»n, dmJ£j te kaˆ Øyerefj mšga dîma, eÙn»n t' a„domšnh pÒsioj d»moiÒ te fÁmin, à ½dh ¤m' ›pwmai, 'Acaiîn Ój tij ¥ristoj mn©tai ™nˆ meg£roisi, porën ¢pere…sia ›dna. pa‹j d' ™mÕj eŒoj œhn œti n»pioj ºd cal…frwn, g»masq' oÜ m' e‡a pÒsioj kat¦ dîma lipoàsan: nàn d' Óte d¾ mšgaj ™stˆ kaˆ ¼bhj mštron ƒk£nei, kaˆ d» m' ¢r©tai p£lin ™lqšmen ™k meg£roio, kt»sioj ¢scalÒwn, t»n oƒ katšdousin 'Acaio…. ¢ll' ¥ge moi tÕn Ôneiron ØpÒkrinai kaˆ ¥kouson. cÁnšj moi kat¦ okon ™e…kosi purÕn œdousin ™x Ûdatoj, ka… tš sfin „a…nomai e„sorÒwsa: ™lqën d' ™x Ôreoj mšgaj a„etÕj ¢gkuloc»lhj p©si kat' aÙcšnaj Ãxe kaˆ œktanen: oƒ d' ™kšcunto ¡qrÒoi ™n meg£rois', Ð d' ™j a„qšra d‹an ¢šrqh. aÙt¦r ™gë kla‹on kaˆ ™kèkuon œn per Ñne…rJ, ¢mfˆ dš m' ºgeršqonto ™ãplokam‹dej 'Acaia…, o‡ktr' Ñlofuromšnhn, Ó moi a„etÕj œktane cÁnaj. ¨y d' ™lqën kat' ¥r' ›zet' ™pˆ proÜconti mel£qrJ, fwnÍ d brotšV kater»tue fènhsšn te: 'q£rsei, 'Ikar…ou koÚrh thlekleito‹o: oÙk Ônar, ¢ll' Ûpar ™sqlÒn, Ó toi tetelesmšnon œstai. cÁnej mn mnhstÁrej, ™gë dš toi a„etÕj Ôrnij Ãa p£roj, nàn aâte teÕj pÒsij e„l»louqa,

ODISEEA. CÂNTUL XIX De sunete ºi-ºi plânge pe Itilos, Nãscutul ei cu Zetos împãratul, Odoru-i drag pe care din prostie Ea singurã-l rãpuse-odinioarã, Aºa ºi-n mine sufletul se zbate Învãluit ºi îndoit de-a pururi. Ori sã rãmân cu fiul meu ºi toate Întregi sã le pãzesc, slujitorimea ªi-averea-mi ºi locaºul sfânt ºi mare, Sau sã-mi aleg din peþitori pe care Socot fruntaº ºi darnic la-nzestrare. Bãiatul meu, cât fu copil ºi tânãr Necopt la minte, nu vru sã mã lase Sã pãrãsesc a soþului meu casã, Sã mã mãrit. Dar azi când el e mare ªi-n anii tinereþii, mã tot roagã Sã plec din casã. Dânsul nu mai poate Când vede cum averea-i storc aheii. Dar tâlcuieºte visul meu ºi-ascultã: Se-ndoapã-n casã-mi douãzeci de gâºte Din grâul presãrat în apã. Eu mã bucur Privind la ele. Dar un vultur mare, Cu ciocul coroiat, venind din munte Pe toate le sugrumã ºi le-omoarã ªi ele cad grãmadã-aici în curte, Iar vulturul în slãvi se-nalþã iarã; Eu tot plângeam ºi mã boceam în visu-mi Cã-mi potopise gâºtele din curte. Dar vulturul, venind napoi, se puse Pe-acoperiº ºi glãsuind ca omul Mã liniºti ºi-mi zise: «Fii pe pace, Tu fiicã lãudatã-a lui Icariu, Nu-i vis, ci-i lucru-aieve, ºi-o sã fie Cum ai visat. Gâscanii tãi din curte Sunt peþitorii. Eu am fost nainte

783

685

690

695

700

705

710

715

784 550

555

560

565

570

575

ODUSSEAIS. T Öj p©si mnhstÁrsin ¢eikša pÒtmon ™f»sw.' ìj œfat', aÙt¦r ™m melihd¾j Ûpnoj ¢nÁke: papt»nasa d cÁnaj ™nˆ meg£rois' ™nÒhsa purÕn ™reptomšnouj par¦ pÚelon, Âci p£roj per.” t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „ð gÚnai, oÜ pwj œstin Øpokr…nasqai Ôneiron ¥llV ¢pokl…nant', ™peˆ à ·£ toi aÙtÕj 'OdusseÝj pšfrad', Ópwj telšei: mnhstÁrsi d fa…net' Ôleqroj p©si m£l', oÙdš kš tij q£naton kaˆ kÁraj ¢lÚxei.” tÕn d' aâte prosšeipe per…frwn PhnelÒpeia: „xe‹n', à toi mn Ôneiroi ¢m»canoi ¢kritÒmuqoi g…nont', oÙdš ti p£nta tele…etai ¢nqrèpoisi. doiaˆ g£r te pÚlai ¢menhnîn e„sˆn Ñne…rwn: aƒ mn g¦r ker£essi teteÚcatai, aƒ d' ™lšfanti. tîn o‰ mšn k' œlqwsi di¦ pristoà ™lšfantoj, o† ·' ™lefa…rontai, œpe' ¢kr£anta fšrontej: o‰ d di¦ xestîn ker£wn œlqwsi qÚraze, o† ·' œtuma kra…nousi, brotîn Óte kšn tij ‡dhtai. ¢ll' ™moˆ oÙk ™nteàqen яomai a„nÕn Ôneiron ™lqšmen: à k' ¢spastÕn ™moˆ kaˆ paidˆ gšnoito. ¥llo dš toi ™ršw, sÝ d' ™nˆ fresˆ b£lleo sÍsin: ¼de d¾ ºëj esi dusènumoj, ¼ m' 'OdusÁoj o‡kou ¢posc»sei: nàn g¦r kataq»sw ¥eqlon, toÝj pelškeaj, toÝj ke‹noj ™nˆ meg£roisin ˜o‹sin †stasc' ˜xe…hj, druÒcouj éj, dèdeka p£ntaj: st¦j d' Ó ge pollÕn ¥neuqe diarr…ptasken юstÒn. nàn d mnhst»ressin ¥eqlon toàton ™f»sw: Öj dš ke ·htat' ™ntanÚsV biÕn ™n pal£mVsi

ODISEEA. CÂNTUL XIX Un vultur, dar acum îþi sunt bãrbatul Sosit aici sã dau o moarte crudã La peþitorii toþi.» Aºa el zise ªi mã trezii din somn. Cãtai prin curte ªi iar vãzui acolo cum gâscanii Din albie-nghiþeau mereu grãunþe.” La asta dânsul i-a rãspuns: „Femeie, Doar nu-i de tâlcuit almintreli visul; Te desluºi-n visare chiar Ulise Cum are sã se-ntâmple. Peþitorii Pieri-vor toþi: e limpede. Nici unul Din ei nu va scãpa din mâna morþii.” Dar Penelopa-i zise: „Îngãimate ªi fãrã rost sunt visele, strãine, ªi-arareori se izbândesc la oameni. Pe douã porþi trec visele deºerte: Una-i de corn, cealaltã e de fildeº. ªi care vin pe poarta cea de fildeº Te-nºalã, c-aduc vorbe nemplinite. Iar care vin pe poarta cea duratã Din cornul ºlefuit, se-ntâmpl-aieve Acelui care-n somnu-i le viseazã. Dar visul meu spãimântãtor eu nu cred Sã fi trecut pe-aici. Cã pentru mine ªi fiul meu ar fi nespus de bine. Dar ia aminte ce voi spune acuma: Veni-va ziua urgisitã-n care M-oi depãrta de casa lui Ulise, Cãci iatã, eu voi pune-aci la luptã Securile pe care bietu-Ulise Le-nºiruia în salã câte douãSprezece cum se pun în ºir proptele Când se lucreazã talpa de corãbii. El stând departe, ºi-arunca sãgeata, ªi ea trecea prin gãurile toate De la securi. Acum, la lupta asta,

785

720

725

730

735

740

745

750

786

580

585

590

595

600

ODUSSEAIS. T kaˆ dioŽsteÚsV pelškewn duoka…deka p£ntwn, tù ken ¤m' ˜spo…mhn, nosfissamšnh tÒde dîma kour…dion, m£la kalÒn, ™n…pleion biÒtoio, toà pote memn»sesqai яomai œn per Ñne…rJ.” t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „ð gÚnai a„do…h Laerti£dew 'OdusÁoj, mhkšti nàn ¢n£balle dÒmois' œni toàton ¥eqlon: prˆn g£r toi polÚmhtij ™leÚsetai ™nq£d' 'OdusseÚj, prˆn toÚtouj tÒde tÒxon ™äxoon ¢mfafÒwntaj neur»n t' ™ntanÚsai dioŽsteàsa… te sid»rou.” tÕn d' aâte prosšeipe per…frwn PhnelÒpeia: „e‡ k' ™qšloij moi, xe‹ne, par»menoj ™n meg£roisi tšrpein, oÜ kš moi Ûpnoj ™pˆ blef£roisi cuqe…h. ¢ll' oÙ g£r pwj œstin ¢äpnouj œmmenai a„n ¢nqrèpouj: ™pˆ g£r toi ˜k£stJ mo‹ran œqhkan ¢q£natoi qnhto‹sin ™pˆ ze…dwron ¥rouran. ¢ll' à toi mn ™gën ØperèŽon e„sanab©sa lšxomai e„j eÙn»n, ¼ moi stonÒessa tštuktai, a„eˆ d£krus' ™mo‹si pefurmšnh, ™x oá 'OdusseÝj õcet' ™poyÒmenoj Kakolion oÙk Ñnomast»n. œnqa ke lexa…mhn: sÝ d lšxeo tùd' ™nˆ o‡kJ, À cam£dij storšsaj, ½ toi kat¦ dšmnia qšntwn.” ìj e„poàs' ¢nšbain' ØperèŽa sigalÒenta, oÙk o‡h, ¤ma tÍ ge kaˆ ¢mf…poloi k…on ¥llai. ™j d' Øperù' ¢nab©sa sÝn ¢mfipÒloisi gunaixˆ kla‹en œpeit' 'OdusÁa f…lon pÒsin, Ôfra oƒ Ûpnon ¹dÝn ™pˆ blef£roisi b£le glaukîpij 'Aq»nh.

ODISEEA. CÂNTUL XIX

787

Voi face sã se-ntreacã peþitorii. ªi cine mai uºor va-ntinde arcul ªi va rãzbate cu sãgeata toate Securile, bãrbat al meu sã fie; Îl voi urma ºi pãrãsi-voi casa Cea plinã de-amintiri de tinereþe, De bogãþie ºi de frumuseþe, De care cred cã chiar în vis o datã Îmi voi aduce-aminte.” El îi zise: „Femeie prea-nchinat-a lui Ulise, De loc nu amâna tu lupta asta, Cã-þi va sosi bãrbatul înainte Ca peþitorii tãi sã puie mâna Pe arc, sã-ntindã coarda ºi sã treacã Prin fier sãgeata lor”. Iar Penelopa Rãspunse-atunci: „De-ai vrea sã ºezi, strãine, ªi de urât aºa sã-mi þii în salã, De loc nu s-ar lipi de mine somnul. Dar oamenii nu pot sã stea de-a pururi Neadormiþi, cã asta le-a fost datã De cei-de-sus. De-aceea eu la mine Mã sui ºi iar mã culc în aºternutul De jale-al meu, stropit de mii de lacrimi De când Ulise a plecat pe mare Sã vadã neagra, blestemata Troia. Acolo eu mã culc, tu dormi în casã. Þi-aºterni pe jos sau las’ sã-þi puie patul.” Aºa vorbind, ea se sui în catul Strãlucitor de sus ºi o-nsoþirã Femeile. Iar cum ajunse-acolo, Ea se porni pe plâns dupã Ulise, Bãrbatul ei, pânã ce blând Minerva Pe pleoape-i picurã odihnã dulce.

755

760

765

770

775

780

785

ODUSSEIAS U

5

10

15

20

AÙt¦r Ð ™n prodÒmJ eÙn£zeto d‹oj 'OdusseÚj: k¦m mn ¢dšyhton bošhn stÒres', aÙt¦r Ûperqen kèea pÒll' яwn, toÝj ƒreÚeskon 'Acaio…: EÙrunÒmh d' ¥r' ™pˆ cla‹nan b£le koimhqšnti. œnq' 'OduseÝj mnhstÁrsi kak¦ fronšwn ™nˆ qumù ke‹t' ™grhgorÒwn: taˆ d' ™k meg£roio guna‹kej ½Žsan, a‰ mnhstÁrsin ™misgšskonto p£roj per, ¢ll»lVsi gšlw te kaˆ eÙfrosÚnhn paršcousai. toà d' çr…neto qumÕj ™nˆ st»qessi f…loisi: poll¦ d merm»rize kat¦ fršna kaˆ kat¦ qumÒn, º metaxaj q£naton teÚxeien ˜k£stV, à œt' ™ù mnhstÁrsin Øperfi£loisi migÁnai Ûstata kaˆ pÚmata: krad…h dš oƒ œndon Øl£ktei. æj d kÚwn ¢malÍsi perˆ skul£kessi bebîsa ¥ndr' ¢gnoi»sas' Øl£ei mšmonšn te m£cesqai, éj ·a toà œndon Øl£ktei ¢gaiomšnou kak¦ œrga. stÁqoj d pl»xaj krad…hn ºn…pape mÚqJ: „tštlaqi d», krad…h: kaˆ kÚnteron ¥llo pot' œtlhj, ½mati tù, Óte moi mšnoj ¥scetoj ½sqie KÚklwy „fq…mouj ˜t£rouj: sÝ d' ™tÒlmaj, Ôfra se mÁtij ™x£gag' ™x ¥ntroio юÒmenon qanšesqai.” ìj œfat', ™n st»qessi kaqaptÒmenoj f…lon Ãtor: tù d m£l' ™n pe…sV krad…h mšne tetlhu‹a nwlemšwj: ¢t¦r aÙtÕj ˜l…sseto œnqa kaˆ œnqa.

Cântul XX

În tindã sta culcat Ulise. O blanã De bou neargãsitã-ºi tãvãlise ªi-asupra-i multe piei de oi junghiate De-ahei ºi cu un þol l-acoperise Pe dânsul Evrinoma. Sta în patu-i Neadormit viteazul, tot cu mintea La moartea peþitorilor. Ieºise Din cas-atunci un rând de roabe care S-aveau cu peþitorii ºi-ncepurã A râde ºi-a se veseli-mpreunã ªi sufletu-i se-nviforã. Prin minte-i Trecurã multe gânduri: sã dea buzna Pe toate sã le-omoare? Ori sã lase Pe data cea din urmã sã se-nhaite Cu tinerii? ªi inima într-însul Urla. Cum o cãþea dã roatã-n jurul Cãþeilor plãpânzi ºi latrã la un Necunoscut ºi-i gata sã se-nhaþe, Aºa lãtra ºi inima într-însul, Cã-i sângera de ciudã-n faþ-atâtor Blãstemãþii. În piept îºi da cu pumnul ªi inima-ºi certa: „Mai rabdã încã, O, inimã. Tu ai rãbdat odatã Ceva mai fioros, pe când ciclopul Nesãþios înfuleca pe soþii Voinici ai mei. Te-ai stãpânit acolo ªi tare-ai stat pânã ce sfatul minþii Din peºterã te-a scos, unde crezuseºi Cã vei muri.” Aºa el se mustrase ªi domolitã sinea lui rãmase Ca luntrea otgonitã, dar în patu-i

5

10

15

20

25

30

790 25

30

35

40

45

50

OD USSEAIS. U æj d' Óte gastšr' ¢n¾r polšoj purÕj a„qomšnoio, ™mple…hn kn…shj te kaˆ a†matoj, œnqa kaˆ œnqa a„ÒllV, m£la d' ðka lila…etai ÑpthqÁnai, ìj ¥r' Ó g' œnqa kaˆ œnqa ˜l…sseto mermhr…zwn, Óppwj d¾ mnhstÁrsin ¢naidšsi ce‹raj ™f»sei, moànoj ™ën polšsi. scedÒqen dš oƒ Ãlqen 'Aq»nh oÙranÒqen katab©sa, dšmaj d' ½Žkto gunaik…: stÁ d' ¥r' Øpr kefalÁj ka… min prÕj màqon œeipe: „t…pt' aât' ™gr»sseij, p£ntwn perˆ k£mmore fwtîn; okoj mšn toi Ód' ™st…, gun¾ dš toi ¼d' ™nˆ o‡kJ kaˆ p£Žj, oŒÒn poÚ tij ™šldetai œmmenai uŒa.” t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „naˆ d¾ taàt£ ge p£nta, qe£, kat¦ mo‹ran œeipej: ¢ll£ t… moi tÒde qumÕj ™nˆ fresˆ mermhr…zei, Óppwj d¾ mnhstÁrsin ¢naidšsi ce‹raj ™f»sw, moànoj ™èn: oƒ d' a„n ¢ollšej œndon œasi. prÕj d' œti kaˆ tÒde me‹zon ™nˆ fresˆ mermhr…zw: e‡ per g¦r kte…naimi DiÒj te sšqen te ›khti, pÍ ken ØpekprofÚgoimi; t£ se fr£zesqai ¥nwga.” tÕn d' aâte prosšeipe qe¦ glaukîpij 'Aq»nh: „scštlie, kaˆ mšn t…j te cere…oni pe…qeq' ˜ta…rJ, Ój per qnhtÒj t' ™stˆ kaˆ oÙ tÒsa m»dea oden: aÙt¦r ™gë qeÒj e„mi, diamperj ¼ se ful£ssw ™n p£ntessi pÒnois'. ™ršw dš toi ™xanafandÒn: e‡ per pent»konta lÒcoi merÒpwn ¢nqrèpwn nîŽ perista‹en, kte‹nai memaîtej ”ArhŽ, ka… ken tîn ™l£saio bÒaj kaˆ ‡fia mÁla. ¢ll' ˜lštw se kaˆ Ûpnoj: ¢n…h kaˆ tÕ ful£ssein

ODISEEA. CÂNTUL XX Se rãsucea Ulise în tot chipul. Întocmai cum pe un jãratic mare Un om roteºte pântecul de caprã Ce-i împãnat cu sânge ºi grãsime, Voind mai iute carnea-i sã se frigã, Aºa în pat se tot sucea Ulise ªi chibzuia cum el sã punã mâna Pe ºleaht-aceea de sfruntaþi, el singur Fiind, vrãjmaºii mulþi. Veni la dânsul Din cer atunci Minerva ca femeie, La creºtet îi stãtu ºi-i zise astfel: „Ce stai veghind, tu, cel mai neferice Din muritori? Aici þi-i doarã casa ªi-n casã þi-i femeia ºi copilul Cum orice tatã l-ar dori sã fie.” Ulise i-a rãspuns aºa Minervei: „Ce-mi spui, zeiþã,-i prea frumos ºi bine, Dar inima-mi se tot frãmântã-n sine ªi chibzuie cum pot sã pun eu mâna Pe ºleahta de sfruntaþi, eu singur Fiind, iar ei mereu o droaie-n casã. Dar ºi mai crunt o grijã tot m-apasã: Cu voia ta ºi-a tatãlui din ceruri Dacã-i dobor, oare-ncotro fugi-voi Ca sã m-ascund. Te rog sã-mi spui tu mie.” Grãi Minerva cea cu ochi albaºtri: „Abraºule, sunt oameni care-ascultã De un tovar㺠mai de rând, de unul Ce-i muritor ºi nu dã sfat ca mine. Eu sunt zeiþa care-n veci te apãr În tot ce faci ºi þi-oi vorbi pe faþã: De ne-ar încercui cincizeci de cete De oameni ahtiaþi sã te omoare, Tu poþi sã-i birui ºi sã capeþi turma De oi ºi boi. Dar las’ sã-þi vie somnul.

791

35

40

45

50

55

60

65

792

55

60

65

70

75

80

OD USSEAIS. U p£nnucon ™gr»ssonta, kakîn d' ØpodÚseai ½dh.” ìj f£to, ka… ·£ oƒ Ûpnon ™pˆ blef£roisin œceuen, aÙt¾ d' ¨y ™j ”Olumpon ¢pšstice d‹a qe£wn. eâte tÕn Ûpnoj œmarpte, lÚwn meled»mata qumoà, lusimel»j, ¥locoj d' ¥r' ™pšgreto kedn¦ „du‹a, kla‹en d' ™n lšktroisi kaqezomšnh malako‹sin. aÙt¦r ™peˆ kla…ousa koršssato Ön kat¦ qumÒn, 'Artšmidi prètiston ™peÚxato d‹a gunaikîn: „”Artemi, pÒtna qe£, qÚgater DiÒj, a‡qe moi ½dh „Õn ™nˆ st»qessi baloàs' ™k qumÕn ›loio aÙt…ka nàn, À œpeit£ m' ¢narp£xasa qÚella o‡coito profšrousa kat' ºerÒenta kšleuqa, ™n procoÍj d b£loi ¢yorrÒou 'Wkeano‹o. æj d' Óte Pandaršou koÚraj ¢nšlonto qÚellai: tÍsi tokÁaj mn fqe‹san qeo…, aƒ d' ™l…ponto Ñrfanaˆ ™n meg£roisi, kÒmisse d d‹' 'Afrod…th turù kaˆ mšliti glukerù kaˆ ¹dšŽ o‡nJ: “Hrh d' aÙtÍsin perˆ pasšwn dîke gunaikîn edoj kaˆ pinut»n, mÁkoj d' œpor' ”Artemij ¡gn», œrga d' 'Aqhna…h dšdae klut¦ ™rg£zesqai. eât' 'Afrod…th d‹a prosšstice makrÕn ”Olumpon, koÚrVs' a„t»sousa tšloj qalero‹o g£moio, ™j D…a terpikšraunon, –Ð g£r t' ™å oden ¤panta, mo‹r£n t' ¢mmor…hn te kataqnhtîn ¢nqrèpwn, – tÒfra d t¦j koÚraj “Arpuiai ¢nhršyanto ka… ·' œdosan stugerÍsin 'ErinÚsin ¢mfipoleÚein: ìj œm' ¢Žstèseian 'OlÚmpia dèmat' œcontej, ºš m' ™ãplÒkamoj b£loi ”Artemij, Ôfr' 'OdusÁa

ODISEEA. CÂNTUL XX Cã þi-ar fi rãu sã stai de veghe o noapte.” ªi zâna somn îi picurã pe gene, Apoi se-ntoarse la Olimp. Iar somnul Moleºitor îl copleºi pe dânsul ªi inima i-o dezrobi de grijã. În vremea asta se trezi soþia-i Cea vrednicã ºi-n aºternutu-i moale Se puse iar pe plâns. ªi când de lacrimi Se sãturã, întâi zeiþei sfinte, Diana, ruga îºi rosti: „Diano, Zeiþã naltã, fiicã de-a lui Joe, Sãgeatã-mã în piept ºi-acum în clipã Ia-mi sufletul sau sã mã ia un vifor Pe cãi de nori ºi sã m-arunce-n valul Vârtelnicului Ocean întocmai Cum a luat vârtej de vânt odatã Pe fetele lui Pandareus! Ele, Când zeii le pierduserã pãrinþii, La curte au rãmas copile-orfane, Dar le hrãni zeiþa Afrodita Cu caº, cu vin plãcut, cu miere dulce, Le dãrui Junona frumuseþe ªi minte mai presus decât la toate Femeile, boi nalt apoi le dete Diana preacurata, ºi Minerva Cu mãestria mânii le deprinse. Când Afrodita spre Olimp se duse Sã cearã pentru fete-n floarea vârstei Nuntirea de la domnul fulgerãrii – Cãci el le ºtie toate, ºi norocul ªi nenorocul tuturor în lume – Vântoasele pe fete le rãpirã ªi le robirã groaznicelor Furii; Aºa sã mã doboare ºi pe mine Cei din Olimp, trãsneascã-mã Diana, S-ajung sub þãrnã-alãturi de Ulise,

793

70

75

80

85

90

95

100

794

85

90

95

100

105

OD USSEAIS. U Ñssomšnh kaˆ ga‹an Ûpo stuger¾n ¢fiko…mhn, mhdš ti ce…ronoj ¢ndrÕj ™ãfra…noimi nÒhma. ¢ll¦ tÕ mn kaˆ ¢nektÕn œcei kakÒn, ÐppÒte kšn tij ½mata mn kla…V, pukinîj ¢kac»menoj Ãtor, nÚktaj d' Ûpnoj œcVsin, –Ð g£r t' ™pšlhsen ¡p£ntwn, ™sqlîn ºd kakîn, ™peˆ ¨r blšfar' ¢mfikalÚyV: – aÙt¦r ™moˆ kaˆ Ñne…rat' ™pšsseuen kak¦ da…mwn. tÍde g¦r aâ moi nuktˆ paršdraqen e‡keloj aÙtù, to‹oj ™ën, oŒoj Ïen ¤ma stratù: aÙt¦r ™mÕn kÁr ca‹r', ™peˆ oÙk ™f£mhn Ônar œmmenai, ¢ll' Ûpar ½dh.” ìj œfat', aÙt…ka d crusÒqronoj ½luqen 'Hèj. tÁj d' ¥ra klaioÚshj Ôpa sÚnqeto d‹oj 'OdusseÚj: merm»rixe d' œpeita, dÒkhse dš oƒ kat¦ qumÕn ½dh ginèskousa parest£menai kefalÁfi. cla‹nan mn sunelën kaˆ kèea, to‹sin ™neàden, ™j mšgaron katšqhken ™pˆ qrÒnou, ™k d boe…hn qÁke qÚraze fšrwn, Diˆ d' eÜxato ce‹raj ¢nascèn: „Zeà p£ter, e‡ m' ™qšlontej ™pˆ trafer»n te kaˆ Øgr¾n ½get' ™m¾n ™j ga‹an, ™pe… m' ™kakèsate l…hn, f»mhn t…j moi f£sqw ™geiromšnwn ¢nqrèpwn œndoqen, œktosqen d DiÕj tšraj ¥llo fan»tw.” ìj œfat' eÙcÒmenoj: toà d' œklue mht…eta ZeÚj, aÙt…ka d' ™brÒnthsen ¢p' a„gl»entoj 'OlÚmpou, ØyÒqen ™k nefšwn: g»qhse d d‹oj 'OdusseÚj. f»mhn d' ™x o‡koio gun¾ prošhken ¢letrˆj plhs…on, œnq' ¥ra oƒ mÚlai e†ato poimšni laîn.

ODISEEA. CÂNTUL XX Decât sã bucur pe un om ce nu e De seama lui. Ba tot mai rabzi nevoia Când noaptea poþi dormi, dupã ce ziua Ai plâns zdrobit, cã somnul, dupã-nchisul Pleoapelor, e balsamul uitãrii A toate, rãu ºi bun. Dar mie, biata, Îmi mai trimite-un zeu ºi vise rele. Chiar noaptea asta mi-a dormit alãturi Un om ca el. Era leit cum fuse Când a purces cu armia la Troia, Mã-nveselii în suflet cã-mi pãruse Cã nu e vis, ci dânsul chiar aieve.” Aºa grãi. ªi zâna dimineþii Curând sosi pe tronul ei de aur. Ulise i-auzi din pat jãlitul, Stãtu pe gânduri ºi-i pãru în sine Cã-l cunoscu nevastã-sa ºi stete La capul lui. Împãturindu-ºi þolul ªi pieile pe care se culcase, Le aºezã în salã pe un scaun ªi blana cea de bou luând afarã, O puse jos ºi cu întinse braþe El ruga-ºi-ncepu: „Pãrinte Joe, De m-aþi adus în þara mea pe apã ªi pe uscat cu voia voastrã, dupã Ce-aºa de crâncen m-aþi bãtut, ajutã S-aud menind a bine doar pe unul Din oamenii ce se deºteaptã-n casã ªi Joe sã-mi arate-un semn pe-afarã”. Aºa zicea. Luã aminte domnul. ªi bubui din cer, de sus din nouri, ªi-n sinea lui se bucurã Ulise. Din casã i-a menit a bine-o ºerbã Din cele care mãcinau pe unde Palatul lui Ulise-avea merinde. Lucrau acolo zi ºi noapte douãSprezece roabe ºi tocau fãinã

795

105

110

115

120

125

130

135

796

110

115

120

125

130

OD USSEAIS. U tÍsin dèdeka p©sai ™perrèonto guna‹kej ¥lfita teÚcousai kaˆ ¢le…ata, muelÕn ¢ndrîn: aƒ mn ¥r' ¥llai eádon, ™peˆ kat¦ purÕn ¥lessan, ¹ d m…' oÜ pw paÚet', ¢faurot£th d tštukto: ¼ ·a mÚlhn st»sasa œpoj f£to, sÁma ¥nakti: „Zeà p£ter, Ój te qeo‹si kaˆ ¢nqrèpoisin ¢n£sseij, à meg£l' ™brÒnthsaj ¢p' oÙranoà ¢sterÒentoj, oÙdš poqi nšfoj ™st…: tšraj nÚ teJ tÒde fa…neij. krÁnon nàn kaˆ ™moˆ deilÍ œpoj, Ótti ken e‡pw: mnhstÁrej pÚmatÒn te kaˆ Ûstaton ½mati tùde ™n meg£rois' 'OdusÁoj ˜lo…ato da‹t' ™ratein»n, o‰ d» moi kam£tJ qumalgšŽ goÚnat' œlusan ¥lfita teucoÚsV: nàn Ûstata deipn»seian.” ìj ¥r' œfh, ca‹ren d klehdÒni d‹oj 'OdusseÝj ZhnÒj te brontÍ: f£to g¦r te…sasqai ¢le…taj. aƒ d' ¥llai dmJaˆ kat¦ dèmata k£l' 'OdusÁoj ™grÒmenai ¢nškaion ™p' ™sc£rV ¢k£maton pàr. Thlšmacoj d' eÙnÁqen ¢n…stato, „sÒqeoj fèj, e†mata ˜ss£menoj, perˆ d x…foj ÑxÝ qšt' êmJ, possˆ d' ØpÕ liparo‹sin ™d»sato kal¦ pšdila, e†leto d' ¥lkimon œgcoj ¢kacmšnon ÑxšŽ calkù. stÁ d' ¥r' ™p' oÙdÕn „èn, prÕj d' EÙrÚkleian œeipe: „ma‹a f…lh, pîj xe‹non ™tim»sasq' ™nˆ o‡kJ eÙnÍ kaˆ s…tJ, à aÜtwj ke‹tai ¢khd»j; toiaÚth g¦r ™m¾ m»thr, pinut» per ™oàsa: ™mpl»gdhn ›terÒn ge t…ei merÒpwn ¢nqrèpwn ce…rona, tÕn dš t' ¢re…on' ¢tim»sas' ¢popšmpei.” tÕn d' aâte prosšeipe per…frwn EÙrÚkleia:

ODISEEA. CÂNTUL XX De orz ºi grâu, care-i a lumii hranã ªi mãduvã. Dormeau acolo toate Femeile când mãcinase grâul ªi numai una nu-ºi gãtase lucrul, Fiind cea mai nevolnicã din toate. ªi-opri moriºca ºi meni a bine Pentru stãpâna ei: „Pãrinte Joe, Tu, împãrate peste zei ºi oameni, Puternic ai tunat din cer ºi totuºi Nu-i pic de nor. E semn cã piazã bunã Trimiþi cuiva. Mi-ascultã demândarea ªi mie bietei. Fã ca peþitorii În ziua asta cea din urmã datã Sã ospãteze-n casa lui Ulise, Miºeii care-aici în trud-amarã La mãcinat puterile-mi secarã, Sã fie masa lor cea de pe urmã!” Aºa urã femeia, iar Ulise Se bucurã când i-auzi menirea ªi tunetul lui Joe; avea nãdejde Cã poate sã-ºi rãzbune pe nemernici. În vremea asta celelalte roabe Se strânserã prin casã ºi-ncepurã S-aprindã foc neobosit în vatrã. Din pat se scoalã Telemah, viteazul Cu zeii deopotrivã, ºi se-mbracã, Pe umãr pune sabie ascuþitã ªi în picioare dalbele sandale, Ia lancea tare cu þugui de-aramã, S-opreºte-n prag ºi Evricleii zice: „Cinstit-aþi pe strãin cu pat ºi hranã? Ori n-aþi grijit de el? Aºa e mama, Cu toatã-nþelepciunea-i. Nu-ºi dã seama, Primeºte ea pe ticãloºi cu cinste, Iar pe cei buni nesocotind i-alungã.” „Copilul meu, rãspunse Evriclea,

797 140

145

150

155

160

165

170

175

798 135

140

145

150

155

160

OD USSEAIS. U „oÙk ¥n min nàn, tšknon, ¢na…tion a„tiÒJo. onon mn g¦r p‹ne kaq»menoj, Ôfr' œqel' aÙtÒj, s…tou d' oÙkšt' œfh pein»menai: e‡reto g£r min. ¢ll' Óte d¾ ko…toio kaˆ Ûpnou mimnÇskonto, ¹ mn dšmni' ¥nwgen Øpostoršsai dmJÍsin, aÙt¦r Ó g', éj tij p£mpan юzurÕj kaˆ ¥potmoj, oÙk œqel' ™n lšktroisi kaˆ ™n ·»gessi kaqeÚdein, ¢ll' ™n ¢dey»tJ bošV kaˆ kèesin o„în œdraq' ™nˆ prodÒmJ: cla‹nan d' ™pišssamen ¹me‹j.” ìj f£to, Thlšmacoj d dik meg£roio beb»kei œgcoj œcwn: ¤ma tù ge kÚnej pÒdaj ¢rgoˆ ›ponto. bÁ d' ‡men e„j ¢gor¾n met' ™ãkn»midaj 'AcaioÚj. ¹ d' aâte dmJÍsin ™kškleto d‹a gunaikîn, EÙrÚklei', ’Wpoj qug£thr Peishnor…dao: „¥greiq', aƒ mn dîma kor»sate poipnÚsasai ·£ssatš t' œn te qrÒnois' eÙpoi»toisi t£phtaj b£llete porfuršouj: aƒ d spÒggoisi trapšzaj p£saj ¢mfim£sasqe, kaq»rate d krhtÁraj kaˆ dšpa ¢mfikÚpella tetugmšna: taˆ d meq' Ûdwr œrcesqe kr»nhnde kaˆ o‡sete q©sson „oàsai. oÙ g¦r d¾n mnhstÁrej ¢pšssontai meg£roio, ¢ll¦ m£l' Ãri nšontai, ™peˆ kaˆ p©sin ˜ort».” ìj œfaq', aƒ d' ¥ra tÁj m£la mn klÚon ºd' ™p…qonto. aƒ mn ™e…kosi bÁsan ™pˆ kr»nhn mel£nudron, aƒ d' aÙtoà kat¦ dèmat' ™pistamšnwj ponšonto. ™j d' Ãlqon drhstÁrej ¢g»norej: oƒ mn œpeita eâ kaˆ ™pistamšnwj kšasan xÚla, taˆ d guna‹kej Ãlqon ¢pÕ kr»nhj. ™pˆ dš sfisin Ãlqe subèthj

ODISEEA. CÂNTUL XX Nu-nvinui pe cine nu-i de vinã. Stãtu doar ºi bãu cât vru el singur, Zicea însã cã nu-i flãmând, în vreme Ce doamna-l întreba. Dar când îi fuse De somn, ºi de culcat, zori stãpâna Pe roabe sã-i aºtearnã de culcare. Dar el ca omul cufundat în jale ªi în rãstriºte, nu vru sã se culce În pat pe perne moi: dormi în tindã Pe piei de oi, pe-o blanã nedubitã De bou ºi noi c-un þol l-acoperirãm.” Aºa ea zise. El ieºi din salã Cu lancea-n mânã. Îl urmau ogarii Cei sprinteni de picioare. El la sfatul Aheilor se duse. Evriclea, Fiica lui Op, nepoata lui Pisenor, Mai-marea-ntre femei, silea pe roabe: „Hai mãturaþi de zor stropind în salã ªi aruncaþi pe jeþurile mândre Covoare porfirii. ªi cu bureþii Voi ºtergeþi toate mesele din salã, Curate faceþi oluri ºi pahare Cu douã toarte ºi cu ºart lucrate, Iar altele sã mergeþi dupã apã De la fântânã ºi-o cãraþi mai iute. Cã n-or sta mult departe peþitorii, Sosesc pe mânecate aici la curte, Cãci astãzi pentru toþi e sãrbãtoare.” Aºa zorea; ele ascultau supuse. ªi douãzeci pornirã la fântânã Sã care apã. Celelalte harnic Lucrau prin casã, toate pricepute. Rândaºii peþitorilor intrarã, Frumos ºi bine lemne despicarã. Femeile-au venit de la fântânã

799

180

185

190

195

200

205

210

800

165

170

175

180

185

190

OD USSEAIS. U tre‹j si£louj kat£gwn, o‰ œsan met¦ p©sin ¥ristoi. kaˆ toÝj mšn ·' e‡ase kaq' ›rkea kal¦ nšmesqai, aÙtÕj d' aât' 'OdusÁa proshÚda meilic…oisi: „xe‹n', à ¥r t… se m©llon 'Acaioˆ e„sorÒwsin, Ú s' ¢tim£zousi kat¦ mšgar' æj tÕ p£roj per;” tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „aŠ g¦r d», EÜmaie, qeoˆ teisa…ato lèbhn, ¿n o†d' Øbr…zontej ¢t£sqala mhcanÒwntai o‡kJ ™n ¢llotr…J, oÙd' a„doàj mo‹ran œcousin.” ìj oƒ mn toiaàta prÕj ¢ll»louj ¢gÒreuon: ¢gc…molon dš sf' Ãlqe Mel£nqioj, a„pÒloj a„gîn, agaj ¥gwn, a‰ p©si metšprepon a„pol…oisi, de‹pnon mnhst»ressi: dÚw d' ¤m' ›ponto nomÁej. kaˆ t¦j mn katšdhsan Øp' a„qoÚsV ™ridoÚpJ, aÙtÕj d' aât' 'OdusÁa proshÚda kertom…oisi: „xe‹n', œti kaˆ nàn ™nq£d' ¢ni»seij kat¦ dîma ¢nšraj a„t…zwn, ¢t¦r oÙk œxeisqa qÚraze; p£ntwj oÙkšti nîŽ diakrinšesqai яw prˆn ceirîn geÚsasqai, ™peˆ sÚ per oÙ kat¦ kÒsmon a„t…zeij: e„sˆn d kaˆ ¥lloqi da‹tej 'Acaiîn.” ìj f£to, tÕn d' oÜ ti prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj, ¢ll' ¢kšwn k…nhse k£rh, kak¦ bussodomeÚwn. to‹si d' ™pˆ tr…toj Ãlqe Filo…tioj, Ôrcamoj ¢ndrîn, boàn ste‹ran mnhstÁrsin ¥gwn kaˆ p…onaj agaj. porqmÁej d' ¥ra toÚj ge di»gagon, o† te kaˆ ¥llouj ¢nqrèpouj pšmpousin, Ót…j sfeaj e„saf…khtai. kaˆ t¦ mn eâ katšdhsen Øp' a„qoÚsV ™ridoÚpJ, aÙtÕj d' aât' ™ršeine subèthn ¥gci parast£j:

ODISEEA. CÂNTUL XX ªi mai veni porcarul ºi le-aduse Trei vieri, pe cei mai buni din toatã turma. Lãsã în curtea-mprejmuitã porcii Sã pascã ºi-ntrebã el pe Ulise Prietenos: „Strãine, oare-aheii Se uitã mai frumos acum la tine? Sau te batjocoresc ca mai înainte În casa asta?” I-a rãspuns Ulise: „Sã le plãteascã cei-de-sus ocara, Necuviinþa ºi nelegiuirea Ce-o fac miºeii-n casa cea strãinã, Cã n-au un pic de-obraz ºi de ruºine !” Aºa vorbeau. S-apropie Melantiu Cãprarul. El mâna mai multe capre Din cele mai alese, demâncare La peþitori. Urmat era cãprarul De doi pãstori. El caprele-n pridvorul Rãsunãtor legã ºi lui Ulise Aºa-i fãcu: „Strãine, tu ºi-acuma Vei necãji pe domni cerºind prin casã. ªi n-ai sã te mai cari de-aici? Pesemne Noi nu ne-om despãrþi, de nu vei face Saftea din pumnii mei. Cã þi-i cerºitul Nesocotit. Mai sunt ºi alte mese Pe la ahei.”Aºa-l certa, ºi-Ulise Nimic n-a zis. Tãcu ca piatra molcom, Tot da din cap ºi tãinuia în sine Cumplite gânduri. Mai veni pe urmã Al treilea, Filetios, scutarul Pãstorilor. Mâna o vacã stearpã ªi capre grase pentru ospãtare. De pe uscat veniserã pe mare De dincolo, cã i-au trecut plutaºii Ce trec pe toþi care sosesc la dânºii. Le priponi el bine sub pridvorul Rãsunãtor ºi întrebã porcarul Mergând la el aproape: „Cine-i oare

801

215

220

225

230

235

240

245

802

195

200

205

210

215

OD USSEAIS. U „t…j d¾ Óde xe‹noj nšon e„l»louqe, subîta, ¹mšteron prÕj dîma; tšwn d' Ÿx eÜcetai enai ¢ndrîn; poà dš nÚ oƒ gene¾ kaˆ patrˆj ¥roura; dÚsmoroj: à te œoike dšmaj basilÁŽ ¥nakti: ¢ll¦ qeoˆ duÒwsi polupl£gktouj ¢nqrèpouj, ÐppÒte kaˆ basileàsin ™piklèswntai юzÚn.” Ã, kaˆ dexiterÍ deid…sketo ceirˆ parast¦j ka… min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚda: „ca‹re, p£ter ð xe‹ne: gšnoitÒ toi œj per Ñp…ssw Ôlboj: ¢t¦r mn nàn ge kako‹s' œceai polšessi. Zeà p£ter, oÜ tij se‹o qeîn Ñloèteroj ¥lloj: oÙk ™lea…reij ¥ndraj, ™p¾n d¾ ge…neai aÙtÒj, misgšmenai kakÒthti kaˆ ¥lgesi leugalšoisin. ‡dion, æj ™nÒhsa, ded£kruntai dš moi Ôsse mnhsamšnJ 'OdusÁoj, ™peˆ kaˆ ke‹non яw toi£de la…fe' œconta kat' ¢nqrèpouj ¢l£lhsqai, e‡ pou œti zèei kaˆ Ðr´ f£oj ºel…oio. e„ d' ½dh tšqnhke kaˆ e„n 'Adao dÒmoisin, ê moi œpeit' 'OdusÁoj ¢mÚmonoj, Ój m' ™pˆ bousˆn eŒs' œti tutqÕn ™Ònta Kefall»nwn ™nˆ d»mJ. nàn d' aƒ mn g…nontai ¢qšsfatoi, oÙdš ken ¥llwj ¢ndr… g' ØpostacÚoito boîn gšnoj eÙrumetèpwn: t¦j d' ¥lloi me kšlontai ¢ginšmenai sf…sin aÙto‹j œdmenai: oÙdš ti paidÕj ™nˆ meg£rois' ¢lšgousin, oÙd' Ôpida tromšousi qeîn: mem£asi g¦r ½dh kt»mata d£ssasqai d¾n o„comšnoio ¥naktoj. aÙt¦r ™moˆ tÒde qumÕj ™nˆ st»qessi f…loisi pÒll' ™pidine‹tai: m£la mn kakÕn uŒoj ™Òntoj

ODISEEA. CÂNTUL XX Acest strãin sosit acuma proaspãt La casa noastrã? Care-i seminþia, Pãrinþii lui ºi neamul ºi moºia? Sãrac de el! Dupã fãpturã pare Cã-i domn stãpânitor. N-au milã zeii De oamenii pribegi; i-afundã-n jale. Chiar domnilor le sorocesc rãstriºte!” ªi cum vorbi, se duse la Ulise ªi îmbiindu-i mâna dreaptã-i zise: „Noroc, strãine taicã! Fie barem De-acum sã-þi meargã bine, c-azi te-apasã Necazuri multe. Doamne, tatã Joe, Nu-i altul între zei mai crud ca tine. Tu nu te-nduri de oameni ºi eºti totuºi Pãrinte-al lor. Tu-i laºi de-a pururi pradã Nevoii ºi durerilor sã cadã. Cum te-am vãzut, am nãduºit ºi lacrimi Mi-au dat în ochi gândind la bietu-Ulise, Cã mi-l închipui ºi pe el tot astfel Umblând rufos ºi lainic între oameni, De mai trãieºte ºi mai vede soare. Iar dacã-i mort ºi-i dus pe ceea-lume, Vai cum îl plâng pe bunul meu Ulise ! Eram un copilandru când mã puse Sã fiu peste vãcarii lui mai mare În þara chefalenilor. Acuma Cu miile i se-nmulþirã boii ªi n-are nici un om aºa prãsilã De boi fruntoºi. Dar alþii dau poruncã Sã-i mân la dânºii pentru ospãtare. De fiul sãu din casã nu þin seamã, Nu tremurã de-a zeilor mânie. Sunt gata între ei sã-mpart-averea Stãpânului cel dus demult. ªi-n mine Mã tot vânzol cu mintea, stau pe gânduri. Mi-e foarte rãu, pe când e-n viaþã fiul

803

250

255

260

265

270

275

280

804

220

225

230

235

240

245

OD USSEAIS. U ¥llwn dÁmon ƒkšsqai „Ònt' aÙtÍsi bÒessin ¥ndraj ™j ¢llodapoÚj: tÕ d ·…gion aâqi mšnonta bousˆn ™p' ¢llotr…Vsi kaq»menon ¥lgea p£scein. ka… ken d¾ p£lai ¥llon Øpermenšwn basil»wn ™xikÒmhn feÚgwn, ™peˆ oÙkšt' ¢nekt¦ pšlontai: ¢ll' œti tÕn dÚsthnon яomai, e‡ poqen ™lqën ¢ndrîn mnhst»rwn skšdasin kat¦ dèmata qe…h.” tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „boukÒl', ™peˆ oÜte kakù oÜt' ¥froni fwtˆ œoikaj, ginèskw d kaˆ aÙtÒj, Ó toi pinut¾ fršnaj †kei, toÜnek£ toi ™ršw kaˆ ™pˆ mšgan Órkon Ñmoàmai: ‡stw nàn ZeÝj prîta, qeîn Ûpatoj kaˆ ¥ristoj, ƒst…h t' 'OdusÁoj ¢mÚmonoj, ¿n ¢fik£nw: à sšqen ™nq£d' ™Òntoj ™leÚsetai o‡kad' 'OdusseÚj: so‹sin d' Ñfqalmo‹sin ™pÒyeai, a‡ k' ™qšlVsqa, kteinomšnouj mnhstÁraj, o‰ ™nq£de koiranšousi.” tÕn d' aâte prosšeipe boîn ™piboukÒloj ¢n»r: „aŠ g¦r toàto, xe‹ne, œpoj telšseie Kron…wn: gno…hj c', o†h ™m¾ dÚnamij kaˆ ce‹rej ›pontai.” ìj d' aÜtwj EÜmaioj ™peÚxato p©si qeo‹si nostÁsai 'OdusÁa polÚfrona Ónde dÒmonde. ìj oƒ mn toiaàta prÕj ¢ll»louj ¢gÒreuon: mnhstÁrej d' ¥ra Thlem£cJ q£natÒn te mÒron te ½rtuon: aÙt¦r Ð to‹sin ¢risterÕj ½luqen Ôrnij, a„etÕj Øyipšthj, œce d tr»rwna pšleian. to‹sin d' 'Amf…nomoj ¢gor»sato kaˆ metšeipen: „ð f…loi, oÙc ¼min sunqeÚsetai ¼de ge boul», Thlem£coio fÒnoj: ¢ll¦ mnhsèmeqa daitÒj.”

ODISEEA. CÂNTUL XX Stãpânului, sã plec în altã þarã ªi sã mã car cu boi cu tot la alþii. Dar e ºi mai grozav sã stau pe-aicea ªi boii altora pãzind, sã sufãr Aºa de greu. De mult plecam în lume ªi m-aciolam la alt stãpân puternic, Cã nu mai pot. Mai am însã nãdejde Cã vine bietul domn al meu sãracul ªi spulberã din casã pe nemernici.” Ulise iscusitul îi rãspunse: „Vãcarule, tu pari un om de treabã ªi chibzuit. Vãd c-ai vorbit cuminte, De-aceea eu din partea mea þi-oi spune ªi-oi face-un mare jurãmânt. Ca martor Sã-mi fie Joe între zei întâiul ªi masa primitoare ca ºi vatra Cea sfânt-a lui Ulise, unde astãzi M-adãpostesc, cã tu vei fi de faþã Când va sosi al tãu stãpân acasã ªi, dacã vrei, vedea-vei tu cu ochii Cum cad uciºi miºeii care astãzi Domnesc aici.” Adause vãcarul: „Strãine taicã, sã te-asculte zeii! Sã vezi atunci ce poate-a mea virtute ªi braþul meu.” Aºijderea Eumeos Rugã pe zeii toþi ca înþeleptul Ulise la palatul lui sã vie. Aºa ei laolaltã cuvântarã. Iar peþitorii unelteau omorul Lui Telemah. Dar le zburã din stânga Un vultur nalt în zbor ce-avea în gheare Un porumbel sfios. Cum vede asta ªi zice Amfinom atunci: „Prieteni, Nu izbuteºte gândul nostru moartea Lui Telemah. Sã ne vedem de masã.”

805

285

290

295

300

305

310

315

806

250

255

260

265

270

OD USSEAIS. U ìj œfat' 'Amf…nomoj, to‹sin d' ™pi»ndane màqoj. ™lqÒntej d' ™j dèmat' 'OdussÁoj qe…oio cla…naj mn katšqento kat¦ klismoÚj te qrÒnouj te, oƒ d' ƒšreuon Ԏj meg£louj kaˆ p…onaj agaj, †reuon d sÚaj si£louj kaˆ boàn ¢gela…hn: spl£gcna d' ¥r' Ñpt»santej ™nèmwn, ™n dš te onon krhtÁrsin kerÒwnto: kÚpella d ne‹me subèthj. s‹ton dš sf' ™pšneime Filo…tioj, Ôrcamoj ¢ndrîn, kalo‹s' ™n kanšoisin, ™oinocÒei d MelanqeÚj. oƒ d' ™p' Ñne…aq' ˜to‹ma proke…mena ce‹raj ‡allon. Thlšmacoj d' 'OdusÁa kaq…drue, kšrdea nwmîn, ™ntÕj ™ãstaqšoj meg£rou, par¦ l£Žnon oÙdÒn, d…fron ¢eikšlion kataqeˆj Ñl…ghn te tr£pezan: p¦r d' ™t…qei spl£gcnwn mo…raj, ™n d' onon œceuen ™n dšpaŽ crusšJ, ka… min prÕj màqon œeipen: „™ntauqo‹ nàn Âso met' ¢ndr£sin o„nopot£zwn: kertom…aj dš toi aÙtÕj ™gë kaˆ ce‹raj ¢fšxw p£ntwn mnhst»rwn, ™peˆ oÜ toi d»miÒj ™stin okoj Ód', ¢ll' 'OdusÁoj, ™moˆ d' ™kt»sato ke‹noj. Øme‹j dš, mnhstÁrej, ™p…scete qumÕn ™nipÁj kaˆ ceirîn, †na m» tij œrij kaˆ ne‹koj Ôrhtai.” ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej Ñd¦x ™n ce…lesi fÚntej Thlšmacon qaÚmazon, Ö qarsalšwj ¢gÒreue. to‹sin d' 'Ant…nooj metšfh, EÙpe…qeoj uƒÒj: „kaˆ calepÒn per ™Ònta decèmeqa màqon, 'Acaio…, Thlem£cou: m£la d' Âmin ¢peil»saj ¢goreÚei. oÙ g¦r ZeÝj e‡ase Kron…wn: tî kš min ½dh paÚsamen ™n meg£roisi, ligÚn per ™Ònt' ¢gorht»n.”

ODISEEA. CÂNTUL XX Aºa le spuse Amfinom ºi spusa-i Plãcu la toþi. Venirã ei la curtea Mãritului Ulise, ºi pe jeþuri ªi-n scaune veºmintele-ºi lãsarã. ªi prinserã sã-njunghie capre grase ªi mari berbeci, grãsuni ºi-un bou din turmã ªi fripserã-n frigare mãruntaie ªi le-mpãrþirã între ei. Cu apã Amestecarã-n oluri vin, ºi cupe Vãcarul împãrþi la toþi; ºi pâne Le mertici Filetios, vãtaful Pãstorilor, în dalbele panere, Turnã în cupe Melanteu ºi-n urmã Ei mânile-ntindeau înspre bucate Ce-n faþa lor stau gata. Între acestea Pofti-nadins feciorul lui Ulise Pe tatãl sãu sã ºadã lângã pragul De piatrã-n sala bine-ntemeiatã. ªi-un scaun prost îi puse ºi-o mãsuþã, ªi peste ea ceva din mãruntaie ªi vin turnându-i în pahar de aur, Aºa-i grãi: „Aci sã ºezi la masã Sã bei între bãrbaþi, ºi las’ pe mine Cã te pãzesc de blendele ºi-ocara Oricãrui peþitor. Nu-i casa obºtii, Ci-i casa mea lãsatã de la tata. Voi, peþitori, nu faceþi gurã, nu daþi Cu mânile, sã nu se iºte sfadã ªi-ncaier între noi.” Aºa voinicul I-ameninþã. Ei buzele-ºi muºcarã, Mirându-se cã Telemah vorbise Cutezãtor. Dar Antinou le zise: „Aheilor, sã-ngãduim cuvântul Lui Telemah, deºi e greu, cã tare Ne-ameninþã pe noi. Pãcat cã Joe Se-mpotrivi, cã-i astupam noi gura Acestui meºter vorbitor.” El astfel

807

320

325

330

335

340

345

350

355

808 275

280

285

290

295

300

OD USSEAIS. U ìj œfat' 'Ant…nooj: Ð d' ¥r' oÙk ™mp£zeto mÚqwn. k»rukej d' ¢n¦ ¥stu qeîn ƒer¾n ˜katÒmbhn Ãgon: toˆ d' ¢gšronto k£rh komÒwntej 'Acaioˆ ¥lsoj Ûpo skierÕn ˜kathbÒlou 'ApÒllwnoj. oƒ d' ™peˆ êpthsan krš' Øpšrtera kaˆ ˜rÚsanto, mo…raj dass£menoi da…nunt' ™rikudša da‹ta. p¦r d' ¥r' 'OdussÁŽ mo‹ran qšsan, o‰ ponšonto, ‡shn, æj aÙto… per ™l£gcanon: ìj g¦r ¢nègei Thlšmacoj, f…loj uƒÕj 'OdussÁoj qe…oio. mnhstÁraj d' oÙ p£mpan ¢g»noraj e‡a 'Aq»nh lèbhj ‡scesqai qumalgšoj, Ôfr' œti m©llon dÚh ¥coj krad…hn Laerti£dew 'OdusÁoj. Ãn dš tij ™n mnhstÁrsin ¢n¾r ¢qem…stia e„dèj, Kt»sippoj d' Ônom' œske, S£mV d' ™nˆ o„k…a na‹en: Öj d» toi kte£tessi pepoiqëj patrÕj ˜o‹o mn£sket' 'OdussÁoj d¾n o„comšnoio d£marta. Ój ·a tÒte mnhstÁrsin Øperfi£loisi methÚda: „kšklutš meu, mnhstÁrej ¢g»norej, Ôfra ti e‡pw: mo‹ran mn d¾ xe‹noj œcei p£lai, æj ™pšoiken, ‡shn: oÙ g¦r kalÕn ¢tšmbein oÙd d…kaion xe…nouj Thlem£cou, Ój ken t£de dèmaq' †khtai. ¢ll' ¥ge oƒ kaˆ ™gë dî xe…nion, Ôfra kaˆ aÙtÕj º loetrocÒJ dèV gšraj ºš tJ ¥llJ dmèwn, o‰ kat¦ dèmat' 'OdussÁoj qe…oio.” ìj e„pën œrriye boÕj pÒda ceirˆ pace…V, ke…menon ™k kanšoio labèn: Ð d' ¢leÚat' 'OdusseÝj Ãka parakl…naj kefal»n, me…dhse d qumù sard£nion m£la to‹on: Ð d' eÜdmhton b£le to‹con.

ODISEEA. CÂNTUL XX Le cuvânta, dar nu-i pãsa de vorbe Lui Telemah. Atunci mânarã crainici Prin mijlocul cetãþii hecatomba Cea sfântã pentru zei. Sobor þinurã Aheii prin dumbrava cea umbroasã A marelui sãgetãtor Apollon. Ei cãrnurile fripserã-n frigare, Le traserã din foc, le împãrþirã ªi la bogatul praznic s-aºezarã. Iar oamenii care slujeau la masã Fãcurã parte lui Ulise-ntocmai Ca la ceilalþi, c-aºa i-a fost porunca Lui Telemah, feciorul lui Ulise. Iar pe fruntaºii peþitori Minerva Tot nu-i lãsa de loc sã înceteze Cu dureroasele-nfruntãri, ca astfel Tot mai adânc sã-l doarã pe Ulise. Era-ntre peþitori un om pornit spre Necuviinþi, unul numit Ctesipos, Din Same. Bizuindu-se pe-averea Cea mult-a lui, peþea ºi el pe mândra Soþie-a celui dus. Ctesip acesta Ocarnicilor peþitori le zise: „Luaþi aminte, am sã vã spun o vorbã. Strãinul are parte cumsecade La fel cu noi. Nu-i bine nici cu cale Neospãtaþi sã fie musafirii Lui Telemah, când vin la casa asta. Sã-i dau ºi eu un dar de ospeþie, Ca doar ºi el la rându-i sã-l îmbie La vrun bãiaº, sau la vro altã slugã Din casa lui Ulise.” Astfel zise ªi din paner luând cu mâna-i grasã Un arm de bou asupra-i îl rãpede. Dar se feri de el atunci Ulise Puþin plecându-ºi capul ºi c-un zâmbet Amar rânji. Atins fu numai zidul

809

360

365

370

375

380

385

390

810

305

310

315

320

325

330

OD USSEAIS. U Kt»sippon d' ¥ra Thlšmacoj ºn…pape mÚqJ: „Kt»sipp', à m£la toi tÒde kšrdion œpleto qumù: oÙk œbalej tÕn xe‹non: ¢leÚato g¦r bšloj aÙtÒj. à g£r kšn se mšson b£lon œgceŽ ÑxuÒenti, ka… kš toi ¢ntˆ g£moio pat¾r t£fon ¢mfepone‹to ™nq£de. tî m» t…j moi ¢eike…aj ™nˆ o‡kJ fainštw: ½dh g¦r nošw kaˆ oda ›kasta, ™sql£ te kaˆ t¦ cšreia: p£roj d' œti n»pioj Ãa. ¢ll' œmphj t£de mn kaˆ tštlamen e„sorÒwntej, m»lwn sfazomšnwn o‡noiÒ te pinomšnoio kaˆ s…tou: calepÕn g¦r ™rukakšein ›na polloÚj. ¢ll' ¥ge mhkšti moi kak¦ ·šzete dusmenšontej: e„ d' ½dh m' aÙtÕn kte‹nai menea…nete calkù, ka… ke tÕ boulo…mhn, ka… ken polÝ kšrdion e‡h teqn£men À t£de g' a„n ¢eikša œrg' Ðr£asqai, xe…nouj te stufelizomšnouj dmJ£j te guna‹kaj ·ust£zontaj ¢eikel…wj kat¦ dèmata kal£.” ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej ¢k¾n ™gšnonto siwpÍ. Ñy d d¾ metšeipe Damastor…dhj 'Agšlaoj: „ð f…loi, oÙk ¨n d» tij ™pˆ ·hqšnti dika…J ¢ntib…ois' ™pšessi kaqaptÒmenoj calepa…noi: m»te ti tÕn xe‹non stufel…zete m»te tin' ¥llon dmèwn, o‰ kat¦ dèmat' 'OdussÁoj qe…oio. Thlem£cJ dš ke màqon ™gë kaˆ mhtšri fa…hn ½pion, e‡ sfwŽn krad…V ¤doi ¢mfotšroiŽn. Ôfra mn Ûmin qumÕj ™nˆ st»qessin ™èlpei nostÁsai 'OdusÁa polÚfrona Ónde dÒmonde, tÒfr' oÜ tij nšmesij menšmen t' Ãn „scšmena… te

ODISEEA. CÂNTUL XX Cel mãestrit. Dar lui Ctesip îi zise Mustrându-l Telemah: „Noroc de tine Ca fost aºa, cã n-ai zdrelit pe oaspe, C-almintrelea te strãpungeam cu lancea ªi tatãl tãu aici, în loc de nuntã, Þi-ar fi gãtit mormântul. Sã ia seama, Sã nu-ºi dea nimenea pe faþ-arama. Cãci ºtiu acum ºi seamã-mi dau de toate, ªi bun ºi rãu. Eu nu mai sunt copilul De pân-aci. Destul cã rabd în mine Privind la jaful vostru: oi junghiate ªi vin bãut ºi pâne risipitã, Cã-i greu sã vã opresc eu unul singur Pe voi cei mulþi. Nu-mi fiþi duºmani de moarte, Nu-mi faceþi rãu. De vreþi sã-mi puneþi capul, O vreau ºi eu. Mi-ar fi cu mult mai bine Sã mor decât mereu sã-mi vadã ochii Aceste mârºãvii, stâlciþi pe oaspeþi, Femeile urât batjocorite Prin casa mea frumoasã.” Asta zise ªi toþi tãcurã molcom. Agelaos, Al lui Damastor fiu, vorbi în urmã: „Nu vã-nciudaþi, prieteni, nu rãspundeþi Potrivnic celor zise cu dreptate. Nu-l mai jigniþi pe-acest strãin, pe nimeni Din robii de la curtea lui Ulise. Aº vrea sã spun lui Telemah ºi mamei Acestuia o vorbã bunã; poate Va fi plãcut-amânduror. Cât fuse Nãdejde-n noi cã se va-ntoarce-acasã Cumintele Ulise, n-avea nimeni De ce cârti, dacã-i fãceaþi s-adaste ªi sã mai stea prin casã peþitorii.

811

395

400

405

410

415

420

425

812

335

340

345

350

355

OD USSEAIS. U mnhstÁraj kat¦ dèmat', ™peˆ tÒde kšrdion Ãen, e„ nÒsths' 'OduseÝj kaˆ ØpÒtropoj †keto dîma: nàn d' ½dh tÒde dÁlon, Ó t' oÙkšti nÒstimÒj ™stin. ¢ll' ¥ge sÍ t£de mhtrˆ parezÒmenoj kat£lexon, g»masq' Ój tij ¥ristoj ¢n¾r kaˆ ple‹sta pÒrVsin, Ôfra sÝ mn ca…rwn patrèŽa p£nta nšmhai, œsqwn kaˆ p…nwn, ¹ d' ¥llou dîma kom…zV.” tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: „oÙ m¦ ZÁn', 'Agšlae, kaˆ ¥lgea patrÕj ™mo‹o, Ój pou tÁl' 'Iq£khj À œfqitai À ¢l£lhtai, oÜ ti diatr…bw mhtrÕj g£mon, ¢ll¦ keleÚw g»masq' ú k' ™qšlV, potˆ d' ¥speta dîra d…dwmi: a„dšomai d' ¢škousan ¢pÕ meg£roio d…esqai mÚqJ ¢nagka…J: m¾ toàto qeÕj telšseien.” ìj f£to Thlšmacoj: mnhstÁrsi d Pall¦j 'Aq»nh ¥sbeston gšlw ðrse, paršplagxen d nÒhma. oƒ d' ½dh gnaqmo‹si gelèwn ¢llotr…oisin, aƒmofÒrukta d d¾ krša ½sqion: Ôsse d' ¥ra sfšwn dakruÒfin p…mplanto, gÒon d' çeto qumÒj. to‹si d kaˆ metšeipe QeoklÚmenoj qeoeid»j: „« deilo…, t… kakÕn tÒde p£scete; nuktˆ mn Ømšwn e„lÚatai kefala… te prÒswp£ te nšrqe te goàna, o„mwg¾ d dšdhe, ded£kruntai d pareia…, a†mati d' ™rr£datai to‹coi kala… te mesÒdmai: e„dèlwn d plšon prÒquron, ple…h d kaˆ aÙl», ƒemšnwn ”ErebÒsde ØpÕ zÒfon: ºšlioj d oÙranoà ™xapÒlwle, kak¾ d' ™pidšdromen ¢clÚj.” ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej ™p' aÙtù ¹dÝ gšlassan.

ODISEEA. CÂNTUL XX Mai bine ar fi fost dacã el însuºi S-ar fi întors ºi-ar fi venit în þarã. Dar astãzi e vãdit cã nu mai vine. Deci du-te tu la maicã-ta ºi spune-i Sã ia de soþ pe cine-i mai de frunte ªi-o înzestreazã mai bogat, ca astfel De-avutul pãrintesc tu sã te bucuri, Sã bei, sã ospãtezi, iar ea sã cate De casa altuia.” Lui Agelaos Rãspunse Telemah: „Îþi jur pe Joe, Pe suferinþa tatei, care bietul De bunã seamã-i dus ori bate drumuri Departe de Itaca, nunta mamei Eu n-o amân. Ba zic sã se mãrite Cu cine-o vrea; i-oi da chiar multe daruri. Dar peste voia dânsei, mi-e ruºine S-o scot cu sila ºi cu zor din casã. Fereascã Dumnezeu de-una ca asta!” Aºa le zise el. Atunci Minerva Trezi un râs la peþitori, un hohot Nepotolit; ea le scrântise mintea, De tot râdeau parcã din fãlci strãine. Mâncau din cãrnuri crude ºi cu sânge, ªi ochii lor erau muiaþi de lacrimi ªi toþi erau porniþi pe tânguire. Atunci luã cuvântul ºi le zise Teoclimen: „Ce crunt blãstem vã paºte, Sãrmanilor? Vã-mpresurã-ntuneric ªi capul ºi obrazul ºi genunchii. Rãsunã vaiet, lacrimi curg pe faþã, Stropit cu sânge-i zidul ºi tavanul. ªi geme ºi pridvorul ºi ograda De umbrele ce nãzuie spre bezna De întuneric. Soarele din slavã Se-ntunecã,-nfiorãtoare noapte Se-ntinde peste tot.” Aºa el zise, ªi toþi râdeau voios de cele spuse.

813

430

435

440

445

450

455

460

814

360

365

370

375

380

385

OD USSEAIS. U to‹sin d' EÙrÚmacoj, PolÚbou p£Žj, Ãrc' ¢goreÚein: „¢fra…nei xe‹noj nšon ¥lloqen e„lhlouqèj. ¢ll£ min aya, nšoi, dÒmou ™kpšmyasqe qÚraze e„j ¢gor¾n œrcesqai, ™peˆ t£de nuktˆ ™skei.” tÕn d' aâte prosšeipe QeoklÚmenoj qeoeid»j: „EÙrÚmac', oÜ t… s' ¥nwga ™moˆ pompÁaj Ñp£zein. e„s… moi Ñfqalmo… te kaˆ oÜata kaˆ pÒdej ¥mfw kaˆ nÒoj ™n st»qessi tetugmšnoj, oÙdn ¢eik»j: to‹s' œxeimi qÚraze, ™peˆ nošw kakÕn Ümmin ™rcÒmenon, tÒ ken oÜ tij ØpekfÚgoi oÙd' ¢lšaito mnhst»rwn, o‰ dîma kat' ¢ntiqšou 'OdusÁoj ¢nšraj Øbr…zontej ¢t£sqala mhcan£asqe.” ìj e„pën ™xÁlqe dÒmwn ™å naietaÒntwn, †keto d' ™j Pe…raion, Ó min prÒfrwn Øpšdekto. mnhstÁrej d' ¥ra p£ntej ™j ¢ll»louj ÐrÒwntej Thlšmacon ™ršqizon, ™pˆ xe…noij gelÒwntej. ïde dš tij e‡peske nšwn ØperhnoreÒntwn: „Thlšmac', oÜ tij se‹o kakoxeinèteroj ¥lloj, oŒon mšn tina toàton œceij ™p…maston ¢l»thn, s…tou kaˆ o‡nou kecrhmšnon, oÙdš ti œrgwn œmpaion oÙd b…hj, ¢ll' aÜtwj ¥cqoj ¢roÚrhj: ¥lloj d' aâtš tij oátoj ¢nšsth manteÚesqai. ¢ll' e‡ mo… ti p…qoio, tÒ ken polÝ kšrdion e‡h: toÝj xe…nouj ™n nh polukl»Ždi balÒntej ™j SikeloÝj pšmywmen, Óqen kš toi ¥xion ¥lfoi.” ìj œfasan mnhstÁrej: Ð d' oÙk ™mp£zeto mÚqwn, ¢ll' ¢kšwn patšra prosedšrketo, dšgmenoj a„e…, ÐppÒte d¾ mnhstÁrsin ¢naidšsi ce‹raj ™f»sei.

ODISEEA. CÂNTUL XX Dar Evrimah, odrasla lui Polibos, Aºa-i rãspunse: „E nebun strãinul Ce-abia veni din alte pãrþi. Hai iute Sã-l scoatem noi, bãieþi, afarã-n piaþã, C-aici îi pare lui cã e-ntuneric.” Teoclimen în chip de zeu rãspunse: „O, Evrimah, eu nu cer cãlãuzã Cãci am urechi ºi ochi, picioare bune ªi minte-ntreagã, nicidecum scrântitã. Cu ele voi ieºi de-aici afarã, Fiindcã vãd c-asupra voastrã vine Un rãu de care nu mai scapã nimeni, O, peþitori, din voi care-n cãminul Viteazului batjocoriþi pe oameni ªi izvodiþi nelegiuiri.” El zise, Apoi ieºi din luminoasa curte, ªi merse la Pireos, care vesel La dânsul îl primi. Iar peþitorii Priveau unii la alþii ºi cu toþii Râdeau de oaspeþi ºi-ntãrtau cu asta Pe Telemah. Iar unul din duiumul Obraznicilor tineri astfel zise: „O, Telemah, nu-i nimeni alt ca tine Aºa fãrã noroc de oaspeþi: unul Aici i-un biet calic hoinar, cu poftã Nesãþioasã dupã vin ºi pâne, Un leneº ºi un pãcãtos, povara Pãmântului. Cellalt se apucase De prorocit. Dar de m-asculþi pe mine ªi faci cum zic, þi-ar fi cu mult mai bine: Pe-aceºti strãini sã-i îmbarcãm îndatã ªi sã-i trimitem la siculi, pe unde Sã-i vinzi pe preþ.” Aºa vorbeau cei tineri, Dar nu-i pãsa lui Telemah de vorbe; Tãcut privea la tatãl sãu cum gata Tot sta sã-nalþe braþul lui puternic

815

465

470

475

480

485

490

495

816

390

OD USSEAIS. U ¹ d kat' ¥nthstin qemšnh perikallša d…fron koÚrh 'Ikar…oio, per…frwn PhnelÒpeia, ¢ndrîn ™n meg£roisin ˜k£stou màqon ¥koue. de‹pnon mn g¦r to… ge gelèontej tetÚkonto ¹dÚ te kaˆ menoeikšj, ™peˆ m£la pÒll' ƒšreusan: dÒrpou d' oÙk ¥n pwj ¢car…steron ¥llo gšnoito, oŒon d¾ t£c' œmelle qe¦ kaˆ karterÕj ¢n¾r qhsšmenai: prÒteroi g¦r ¢eikša mhcanÒwnto.

ODISEEA. CÂNTUL XX Asupra peþitorilor nemernici. Iar Penelopa-n faþa lor se puse Pe-un jeþ frumos ºi asculta cuvântul Rostit de fiecare om din salã. Ei tot râdeau ºi-ºi pregãteau ospãþul Pe pofta lor, c-aºa de multe vite Junghiaserã. Dar nici n-avea sã fie O masã mai lehamite ca asta Ce o puneau la cale-acum Minerva ªi marele viteaz, cã peþitorii Fãcuserã-nceputul fãrdelegii.

817

500

505

ODUSSEIAS F

5

10

15

20

TÍ d' ¥r' ™pˆ fresˆ qÁke qe¦ glaukîpij 'Aq»nh, koÚrV 'Ikar…oio, per…froni Phnelope…V, tÒxon mnhst»ressi qšmen poliÒn te s…dhron ™n meg£rois' 'OdusÁoj, ¢šqlia kaˆ fÒnou ¢rc»n. kl…maka d' Øyhl¾n proseb»seto oŒo dÒmoio, e†leto d klh‹d' eÙkampša ceirˆ pace…V, kal¾n calke…hn: kèph d' ™lšfantoj ™pÁen. bÁ d' ‡menai q£lamÒnde sÝn ¢mfipÒloisi gunaixˆn œscaton: œnqa dš oƒ keim»lia ke‹to ¥naktoj, calkÒj te crusÒj te polÚkmhtÒj te s…dhroj. œnqa d tÒxon ke‹to pal…ntonon ºd farštrh „odÒkoj, polloˆ d' œnesan stonÒentej юsto…, dîra t£ oƒ xe‹noj Lakeda…moni dîke tuc»saj ”Ifitoj EÙrut…dhj, ™pie…keloj ¢qan£toisi. të d' ™n Mess»nV xumbl»thn ¢ll»loiŽn o‡kJ ™n 'OrtilÒcoio dafronoj. à toi 'OdusseÝj Ãlqe met¦ cre‹oj, tÒ ·£ oƒ p©j dÁmoj Ôfelle: mÁla g¦r ™x 'Iq£khj Mess»nioi ¥ndrej ¥eiran nhusˆ polukl»Žsi trihkÒsi' ºd nomÁaj. tîn ›nek' ™xes…hn poll¾n ÐdÕn Ãlqen 'OdusseÚj, paidnÕj ™èn: prÕ g¦r Âke pat¾r ¥lloi te gšrontej: ”Ifitoj aâq' †ppouj diz»menoj, a† oƒ Ôlonto

Cântul XXI

Atunci Minerva cea cu ochi albaºtri Povãþuia pe fiica lui Icariu, Mintoasa Penelopa, sã ia arcul ªi fierul brumãriu de la topoare La peþitori în faþã sã le puie De întrecut la curtea lui Ulise, ªi-a fost aceasta jocul ºi prilejul Pieirii lor. Sui dar scara naltã La casa ei, luã cu mâna-i plinã O cheie bine-ncovoiatã, mare, Frumoasã ºi lucratã din aramã ªi cu mâner de fildeº. Dup-aceea Se duse ea cu roabele-mpreunã La cea din urm-a ei cãmarã, unde Erau odoarele domneºti, aramã ªi fier din greu lucrat ºi-aurãrie, Precum ºi arcul încordat ºi tolba Cea plinã de sãgeþi amare, darul Ce-i dase lui Ulise un prieten Odatã în Lacedemòn, Ifitos Evritianul, un bãrbat ca zeii. Ei în Messenia se-ntâlnirã-acasã La ortomanul Orsiloh. Ulise Mersese-atunci pe-acolo ca sã cearã Despãgubire de la-ntreg poporul, Cãci oameni din Mesena în corãbii Rãpiserã oi multe din Itaca, Trei sute, împreunã cu pãstorii De-aceea ºi Ulise, un copilandru, Ca sol fãcuse calea asta lungã Fiind trimis de tata-i ºi de sfetnici. Ifitos cãuta în vremea-aceea

5

10

15

20

25

30

820

25

30

35

40

45

50

OD USSEAIS. F dèdeka q»leiai, ØpÕ d' ¹m…onoi talaergo…: a‰ d» oƒ kaˆ œpeita fÒnoj kaˆ mo‹ra gšnonto, ™peˆ d¾ DiÕj uƒÕn ¢f…keto karterÒqumon, fîq' `HraklÁa, meg£lwn ™pi…stora œrgwn, Ój min xe‹non ™Ònta katšktanen ú ™nˆ o‡kJ, scštlioj, oÙd qeîn Ôpin a„dšsat' oÙd tr£pezan, t¾n ¼n oƒ paršqhken: œpeita d pšfne kaˆ aÙtÒn, †ppouj d' aÙtÕj œce kraterènucaj ™n meg£roisi. t¦j ™ršwn 'OdusÁŽ sun»nteto, dîke d tÒxon, tÕ prˆn mn ™fÒrei mšgaj EÜrutoj, aÙt¦r Ð paidˆ k£llip' ¢poqnÇskwn ™n dèmasin Øyhlo‹si. tù d' 'OduseÝj x…foj ÑxÝ kaˆ ¥lkimon œgcoj œdwken, ¢rc¾n xeinosÚnhj proskhdšoj: oÙd trapšzV gnèthn ¢ll»lw: prˆn g¦r DiÕj uƒÕj œpefnen ”Ifiton EÙrut…dhn, ™pie…kelon ¢qan£toisin, Ój oƒ tÒxon œdwke. tÕ d' oÜ pote d‹oj 'OdusseÝj ™rcÒmenoj pÒlemÒnde melain£wn ™pˆ nhîn Åre‹t', ¢ll' aÙtoà mnÁma xe…noio f…loio kšsket' ™nˆ meg£roisi, fÒrei dš min Âj ™pˆ ga…hj. ¹ d' Óte d¾ q£lamon tÕn ¢f…keto d‹a gunaikîn oÙdÒn te drڎnon proseb»seto, tÒn pote tšktwn xšssen ™pistamšnwj kaˆ ™pˆ st£qmhn ‡qunen, ™n d staqmoÝj ¥rse, qÚraj d' ™pšqhke faein£j, aÙt…k' ¥r' ¼ g' ƒm£nta qoîj ¢pšluse korènhj, ™n d klh‹d' Âke, quršwn d' ¢nškopten ÑcÁaj ¥nta tituskomšnh. t¦ d' ¢nšbracen ºäte taàroj boskÒmenoj leimîni: tÒs' œbrace kal¦ qÚretra plhgšnta klh‹di, pet£sqhsan dš oƒ ðka.

ODISEEA. CÂNTUL XXI Douãsprezece iepe-a lui pierdute ªi supte de-a lor muli robaci, ºi asta-i Pricinui la urmã ºi sfârºitul, Când el ajunse-acasã la feciorul Lui Jupiter, la Hercule-oþelitul, Viteazul marilor isprãvi. Acesta Ca oaspe chiar acasã îl rãpuse, Nãstruºnicul, cãci n-avusese teamã De-a zeilor mânie, nu cinstise Nici masa însãºi unde îl poftise; Ba dupã ce-l ucise pe Ifitos, ªi iepele i-opri la el în grajduri. Aºa se întâlni el cu Ulise ªi-n dar îi dete arcul ce-l avuse Pãrintele-i vestit arcaº Evritos ªi care-apoi, când el muri la curte, Fiului sãu lãsase moºtenire. Ulise-n schimb îi dete-o lance tare ªi-o sabie,-nceputul unei calde Prietenii, mãcar cã niciodatã Ei nu se ospãtaserã-ntre dânºii, Cãci Hercule nainte l-omorâse Pe fiul lui Evritos, de la care Avea Ulise arcul. Arma asta El n-o lua cu dânsul niciodatã La mersul lui în bãtãlii pe mare, Ci-n casã o pãstra ca amintire De la un bun prieten; doar în þarã La el de-o mai purta. Cum ea, zeiþa Între femei, ajunse la cãmara Cu pragul de stejar, pe care-un meºter Îl netezi,-l obli pe ciripie, ªi potrivind usciorii puse asupra-i Lucioasele canaturi, ea în grabã De la belciug desprinse-atunci cureaua ªi dibuind în faþã-i puse cheia

821

35

40

45

50

55

60

65

822

55

60

65

70

75

OD USSEAIS. F ¹ d' ¥r' ™f' ØyhlÁj san…doj bÁ: œnqa d chloˆ ›stasan, ™n d' ¥ra tÍsi quèdea e†mat' œkeito. œnqen Ñrexamšnh ¢pÕ pass£lou a‡nuto tÒxon aÙtù gwrutù, Ój oƒ per…keito faeinÒj. ˜zomšnh d kat' aâqi, f…lois' ™pˆ goÚnasi qe‹sa, kla‹e m£la ligšwj, ™k d' Èree tÒxon ¥naktoj. ¹ d' ™peˆ oân t£rfqh poludakrÚtoio gÒoio, bÁ ·' ‡menai mšgarÒnde met¦ mnhstÁraj ¢gauoÝj tÒxon œcous' ™n ceirˆ pal…ntonon ºd farštrhn „odÒkon: polloˆ d' œnesan stonÒentej юsto…. tÍ d' ¥r' ¤m' ¢mf…poloi fšron Ôgkion, œnqa s…dhroj ke‹to polÝj kaˆ calkÒj, ¢šqlia to‹o ¥naktoj. ¹ d' Ôte d¾ mnhstÁraj ¢f…keto d‹a gunaikîn, stÁ ·a par¦ staqmÕn tšgeoj pÚka poihto‹o, ¥nta parei£wn scomšnh lipar¦ kr»demna: ¢mf…poloj d' ¥ra oƒ kedn¾ ˜k£terqe paršsth. aÙt…ka d mnhstÁrsi methÚda kaˆ f£to màqon: „kšklutš meu, mnhstÁrej ¢g»norej, o‰ tÒde dîma ™cr£et' ™sqišmen kaˆ pinšmen ™mmenj a„eˆ ¢ndrÕj ¢poicomšnoio polÝn crÒnon, oÙdš tin' ¥llhn mÚqou poi»sasqai ™pisces…hn ™dÚnasqe, ¢ll' ™m ƒšmenoi gÁmai qšsqai te guna‹ka. ¢ll' ¥gete, mnhstÁrej, ™peˆ tÒde fa…net' ¥eqlon: q»sw g¦r mšga tÒxon 'OdussÁoj qe…oio: Öj dš ke ·htat' ™ntanÚsV biÕn ™n pal£mVsi kaˆ dioŽsteÚsV pelškewn duoka…deka p£ntwn, tù ken ¤m' ˜spo…mhn, nosfissamšnh tÒde dîma

ODISEEA. CÂNTUL XXI ªi dete-n lãturi drugii de la uºã; Trosni atunci, când se deschise, uºa Ca mugetul de taur la pãºune. Sui crãiasa podu-nalt de scânduri Pe care sta un ºir de lãzi cu straie Frumos-mirositoare. Se întinse ªi din cuier luã ea însãºi arcul Cu tocul lucitor, unde el fuse Adãpostit; ºezu-ntr-un colþ pe urmã, ªi pe genunchi proptindu-l, plânse-n hohot Pe vechiul arc dupã ce-l scoase-afarã. La urmã, când destul gemu ºi plânse, Se duse ea la peþitori în salã Cu arcul ce rãsaltã ºi cu tolba Cea plinã de sãgeþi otrãvitoare. Iar slugile-au cãrat o ladã plinã De fierãrie ºi de-aramã, scule De lupt-a lui Ulise. Cum ajunse La peþitori, ca o zeiþã dânsa Stãtu pe pragul sãlii mãestrite C-un vãl strãlucitor lãsat pe faþã. ªi-având alãturi douã-nsoþitoare, Ea astfel peþitorilor le zise: „Voi, mândri peþitori, aþi dat nãvalã La casa mea, ca necurmat ºi pururi Sã beþi ºi sã mâncaþi, cã mi-e bãrbatul Plecat de mult. ªi pentru ast-avurãþi ªi-aveþi doar un cuvânt: dorinþa De-a vã-nsura ºi-a mã lua pe mine. Dar iat-acum vã dau prilej de luptã ªi-ntrecere: vã pun nainte arcul Cel mare-al lui Ulise. ªi oricine Îl va destinde mai cu-ndemânare ªi va rãzbate cu sãgeata toate Securile, bãrbatul meu sã fie. Îl voi urma, ºi pãrãsi-voi casa Cea plinã de-amintiri din tinereþe,

823

70

75

80

85

90

95

100

105

824

80

85

90

95

100

105

OD USSEAIS. F kour…dion, m£la kalÒn, ™n…pleion biÒtoio, toà pote memn»sesqai яomai œn per Ñne…rJ.” ìj f£to, ka… ·' EÜmaion ¢nègei, d‹on ØforbÒn, tÒxon mnhst»ressi qšmen poliÒn te s…dhron. dakrÚsaj d' EÜmaioj ™dšxato kaˆ katšqhke: kla‹e d boukÒloj ¥lloq', ™peˆ ‡de tÒxon ¥naktoj. 'Ant…nooj d' ™nšnipen œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmaze: „n»pioi ¢groiîtai, ™fhmšria fronšontej, « deilè, t… nu d£kru kate…beton ºd gunaikˆ qumÕn ™nˆ st»qessin Ñr…neton; Î te kaˆ ¥llwj ke‹tai ™n ¥lgesi qumÒj, ™peˆ f…lon êles' ¢ko…thn. ¢ll' ¢kšwn da…nusqe kaq»menoi, º qÚraze kla…eton ™xelqÒnte kat' aÙtÒqi tÒxa lipÒnte, mnhst»ressin ¥eqlon ¢£aton: oÙ g¦r яw ·hŽd…wj tÒde tÒxon ™äxoon ™ntanÚesqai. oÙ g£r tij mšta to‹oj ¢n¾r ™n to…sdesi p©sin, oŒoj 'OdusseÝj œsken: ™gë dš min aÙtÕj Ôpwpa, kaˆ g¦r mn»mwn e„m…, p£Žj d' œti n»pioj Ãa.” ìj f£to, tù d' ¥ra qumÕj ™nˆ st»qessin ™èlpei neur¾n ™ntanÚein dioŽsteÚsein te sid»rou. à toi юstoà ge prîtoj geÚsasqai œmellen ™k ceirîn 'OdusÁoj ¢mÚmonoj, Ön tÒt' ¢t…ma ¼menoj ™n meg£rois', ™pˆ d' êrnue p£ntaj ˜ta…rouj. to‹si d kaˆ metšeif' ƒer¾ Šj Thlem£coio: „í pÒpoi, à m£la me ZeÝj ¥frona qÁke Kron…wn: m»thr mšn mo… fhsi f…lh, pinut» per ™oàsa, ¥llJ ¤m' ›yesqai nosfissamšnh tÒde dîma: aÙt¦r ™gë gelÒw kaˆ tšrpomai ¥froni qumù.

ODISEEA. CÂNTUL XXI De bogãþie ºi de frumuseþe, De care cred cã eu cândva ºi-n vise Îmi voi aduce-aminte.” Asta zise ªi porunci porcarului Eumeos Naintea peþitorilor s-aºeze Topoarele ºi arcul. El cu lacrimi În ochi primi odoarele-amintirii De la stãpân ºi-n faþa lor le-aduse. ªi la vederea arcului vãcarul Plângea ºi el. Iar Antinou, vãzându-i Aºa-i certa ºi-i ocãra: „Voi, tuieºi Þãrani care gândiþi numai la ziua De astãzi, voi, fiinþe pãcãtoase, De ce vã miorcãiþi aºa ºi faceþi Sã i se frângã inima femeii? ªi-aºa e biata-n sufletu-i rãnitã, Cã soþul ºi-a pierdut. Ci staþi mai bine Tãcuþi la masã ori ieºiþi afarã ªi plângeþi. Pãrãsiþi mai iute arcul Sã-nceapã jocul vajnic peþitorii, Cã-mi pare cã nu-i lesne-a trage arcul Acesta lustruit; doar nu-i nici unul Din cei de faþã tare ca Ulise. Eu însumi îl vãzui; eram pe-atuncea Doar un copil ºi tot mi-aduc aminte.” Aºa zicea ºi-avea nãdejde-n sine Sã-ntindã coarda, sã rãzbatã fierul, Dar el avea întâiul sã se-nfrupte De-amarnica sãgeat-a lui Ulise, Pe care-l necinstea ºezând în casã-i ªi asmuþind asupra-i pe tovarãºi. Dumnezeiescul Telemah le zise: „Vai mie, Joe mã sminti cu totul! Iubita-mi mamã, cât e de cuminte, Tot zice cã se va-nsoþi cu altul ªi se va-ndepãrta din casa asta. ªi eu prosteºte râd ºi tot mã bucur.

825

110

115

120

125

130

135

140

826

110

115

120

125

130

OD USSEAIS. F ¢ll' ¥gete, mnhstÁrej, ™peˆ tÒde fa…net' ¥eqlon, o†h nàn oÙk œsti gun¾ kat' 'Acaida ga‹an, oÜte PÚlou ƒerÁj oÜt' ”Argeoj oÜte Muk»nhj, [oÜt' aÙtÁj 'Iq£khj oÜt' ºpe…roio mela…nhj:] kaˆ d' aÙtoˆ tÒde ‡ste: t… me cr¾ mhtšroj a‡nou; – ¢ll' ¥ge m¾ mÚnVsi paršlkete mhd' œti tÒxou dhrÕn ¢potrwp©sqe tanustÚoj, Ôfra ‡dwmen. kaˆ dš ken aÙtÕj ™gë toà tÒxou peirhsa…mhn: e„ dš ken ™ntanÚsw dioŽsteÚsw te sid»rou, oÜ kš moi ¢cnumšnJ t£de dèmata pÒtnia m»thr le…poi ¤m' ¥llJ „oàs', Ót' ™gë katÒpisqe lipo…mhn oŒÒj t' ½dh patrÕj ¢šqlia k£l' ¢nelšsqai.” Ã, kaˆ ¢p' êmoiŽn cla‹nan qšto foinikÒessan ÑrqÕj ¢naxaj, ¢pÕ d x…foj ÑxÝ qšt' êmwn. prîton mn pelškeaj stÁsen, di¦ t£fron ÑrÚxaj p©si m…an makr»n, kaˆ ™pˆ st£qmhn ‡qunen, ¢mfˆ d ga‹an œnaxe. t£foj d' ›le p£ntaj „dÒntaj, æj eÙkÒsmwj stÁse: p£roj d' oÜ pè pot' Ñpèpei. stÁ d' ¥r' ™p' oÙdÕn „ën kaˆ tÒxou peir»tize. trˆj mšn min pelšmixen ™rÚssesqai menea…nwn, trˆj d meqÁke b…hj, ™pielpÒmenoj tÒ ge qumù, neur¾n ™ntanÚein dioŽsteÚsein te sid»rou. ka… nÚ ke d¾ ™t£nusse b…V tÕ tštarton ¢nšlkwn, ¢ll' 'OduseÝj ¢nšneue kaˆ œsceqen ƒšmenÒn per. to‹j d' aâtij metšeif' ƒer¾ Šj Thlem£coio: „í pÒpoi, à kaˆ œpeita kakÒj t' œsomai kaˆ ¥kikuj, º neèterÒj e„mi kaˆ oÜ pw cersˆ pšpoiqa ¥ndr' ¢pamÚnasqai, Óte tij prÒteroj calep»nV.

ODISEEA. CÂNTUL XXI Dar haide, peþitori, acum la luptã, Rãsplata-i o femeie ca nici una În toatã-Ahaia ºi-n cetatea Pilos, ªi-n Argos, ºi-n Micena, ºi-n Itaca, ªi pe uscatul negru. O ºtiþi bine Voi înºivã, de ce sã-mi laud mama? Deci hai odatã, n-o lungiþi cu mofturi ªi nu mai pregetaþi sã-ntindeþi arcul, Ca sã vedem pe cel care va bate. ªi eu m-aº încerca sã trag dintr-însul. De l-aº putea întinde ºi sãgeata-i S-o trec prin fier, eu n-aº avea durerea Sã vãd cã maica-mi pãrãseºte casa, Cu altul pleacã ºi mã lasã singur, ªi pot ºi eu s-am biruinþi frumoase Ca tatãl meu.” El zice ºi-n picioare Rãsare drept, aruncã de pe umãr Veºmântu-i porfiriu, descinge spada ªi sapã-ntâi un singur ºanþ de-a lungul ªi-mplântã-n el topoarele, le-nºirã Pe ciripie toate, apoi adunã ªi calcã þãrna-n jurul lor, de-i prinse Pe toþi mirarea de frumos ce puse Topoarele la rând, cã niciodatã El jocul nu vãzuse. Apoi el merse, Stãtu la uºã-n prag sã-ncerce arcul. De trei ori îl clinti ºi vru sã tragã, De trei ori braþu-i se muie ºi totuºi Se bizuia c-ar fi putut la urmã Sã-ntindã coarda, sã rãzbatã fierul. L-ar fi întins ºi tras a patra oarã Din rãsputeri, dar îl opri Ulise C-un semn din ochi. ªi Telemah mai zise: „Vai, fi-voi un molâu ºi un nevolnic Ori sunt prea tânãr ºi-ncã nu mã-ncumet În braþul meu sã-nlãtur pe oricine M-ar încolþi întâi. Dar hai încoace

827

145

150

155

160

165

170

175

828

135

140

145

150

155

160

OD USSEAIS. F ¢ll' ¥geq', o† per ™me‹o b…V proferšstero… ™ste, tÒxou peir»sasqe, kaˆ ™ktelšwmen ¥eqlon.” ìj e„pën tÒxon mn ¢pÕ ›o qÁke cam©ze, kl…naj kollhtÍsin ™ãxšstVj san…dessin, aÙtoà d' çkÝ bšloj kalÍ prosškline korènV, ¨y d' aâtij kat' ¥r' ›zet' ™pˆ qrÒnou, œnqen ¢nšsth. to‹sin d' 'Ant…nooj metšfh, EÙpe…qeoj uƒÒj: „Ôrnusq' ˜xe…hj ™pidšxia p£ntej ˜ta‹roi, ¢rx£menoi toà cèrou, Óqen tš per o„nocoeÚei.” ìj œfat' 'Ant…nooj, to‹sin d' ™pi»ndane màqoj. Leièdhj d prîtoj ¢n…stato, ”Hnopoj uƒÒj, Ó sfi quoskÒoj œske, par¦ krhtÁra d kalÕn Œze muco…tatoj a„e…: ¢tasqal…ai dš oƒ o‡J ™cqraˆ œsan, p©sin d nemšssa mnhst»ressin: Ój ·a tÒte prîtoj tÒxon l£be kaˆ bšloj çkÚ. stÁ d' ¥r' ™p' oÙdÕn „ën kaˆ tÒxou peir»tizen, oÙdš min ™nt£nuse: prˆn g¦r k£me ce‹raj ¢nšlkwn ¢tr…ptouj ¡pal£j. met¦ d mnhstÁrsin œeipen: „ð f…loi, oÙ mn ™gë tanÚw, labštw d kaˆ ¥lloj. polloÝj g¦r tÒde tÒxon ¢ristÁaj kekad»sei qumoà kaˆ yucÁj, ™peˆ à polÝ fšrterÒn ™sti teqn£men À zèontaj ¡marte‹n, oá q' ›nek' a„eˆ ™nq£d' Ðmilšomen, potidšgmenoi ½mata p£nta. nàn mšn tij kaˆ œlpet' ™nˆ fresˆn ºd menoin´ gÁmai PhnelÒpeian, 'OdussÁoj par£koitin: aÙt¦r ™p¾n tÒxou peir»setai ºd ‡dhtai, – ¥llhn d» tin' œpeita 'AcaiŽ£dwn eÙpšplwn mn£sqw ™šdnoisin diz»menoj: ¹ dš k' œpeita

ODISEEA. CÂNTUL XXI Voi toþi care sunteþi mai tari ca mine, Cercaþi din arc, sã isprãvim mai iute Cu-ntrecerea.” Aºa vorbi ºi arcul Îl puse jos proptindu-l de-ale uºii Frumos-strujite ºi-ncheiate scânduri, ªi sprijini sãgeata de belciugul Scânteietor al arcului. Se duse ªi iar ºezu pe jeþu-i de-nainte. Luã cuvântul Antinou ºi zise: „Sculaþi pe rând, tovarãºi, câte unul Din dreapta, de la locul unde-ncepe Paharnicul sã toarne vin în cupe”. Întâiul se sculã din jeþ Leodes, Feciorul lui Enop ºi ghicitorul Din jertfe care-aproape de ulciorul Frumos de vin stãtea în fundul sãlii, Cãci numai el ura nelegiuirea ªi-avea pe toþi tovarãºii mânie. El cel dintâi ia arcul ºi sãgeata, Se pune-apoi pe prag ºi-ncearcã arcul, Nu-l poate trage însã, cã nainte-i Cad mânile lui moi ºi nedeprinse, De ostenite, ºi-astfel cuvânteazã: „Prieteni, nu-l pot trage, sã-l ia altul. Cã arcul ãsta va scurta viaþa La mulþi fruntaºi ºi-ar fi mai bine moarte Decât aºa trãind sã n-avem parte De-aceea pentru care noi ne strângem Pe-aici ºi aºteptãm în toatã ziua. Doreºte-acum ºi crede fiecare Nevasta lui sã fie Penelopa, Dar dupã ce cu arcul o sã-ncerce ªi va vedea cã e-n deºert, sã plece Cu daruri în peþit dupã vreo altã Femeie-mpodobitã din Ahaia, Iar Penelopa de bãrbat sã-ºi ieie

829 180

185

190

195

200

205

210

215

830

165

170

175

180

185

OD USSEAIS. F g»maiq' Ój ke ple‹sta pÒroi kaˆ mÒrsimoj œlqoi.” ìj ¥r' ™fènhsen kaˆ ¢pÕ ›o tÒxon œqhke, kl…naj kollhtÍsin ™ãxšstVj san…dessin, aÙtoà d' çkÝ bšloj kalÍ prosškline korènV, ¨y d' aâtij kat' ¥r' ›zet' ™pˆ qrÒnou, œnqen ¢nšsth. 'Ant…nooj d' ™nšnipen œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmaze: „Leiîdej, po‹Òn se œpoj fÚgen ›rkoj ÑdÒntwn, deinÒn t' ¢rgalšon te, nemessîmai dš t' ¢koÚwn, e„ d¾ toàtÒ ge tÒxon ¢ristÁaj kekad»sei qumoà kaˆ yucÁj, ™peˆ oÙ dÚnasai sÝ tanÚssai. oÙ g£r toi sš ge to‹on ™ge…nato pÒtnia m»thr, oŒÒn te ·utÁra bioà t' œmenai kaˆ юstîn: ¢ll' ¥lloi tanÚousi t£ca mnhstÁrej ¢gauo….” ìj f£to, ka… ·' ™kšleuse Mel£nqion, a„pÒlon a„gîn: „¥grei d», pàr kÁon ™nˆ meg£roisi, Melanqeà, p¦r d t…qei d…fron te mšgan kaˆ kîaj ™p' aÙtoà, ™k d stšatoj œneike mšgan trocÕn œndon ™Òntoj, Ôfra nšoi q£lpontej, ™picr…ontej ¢loifÍ, tÒxou peirèmesqa kaˆ ™ktelšwmen ¥eqlon.” ìj f£q', Ð d' ay' ¢nškaie Mel£nqioj ¢k£maton pàr, p¦r d fšrwn d…fron qÁken kaˆ kîaj ™p' aÙtoà, ™k d stšatoj œneike mšgan trocÕn œndon ™Òntoj. tù ·a nšoi q£lpontej ™peirînt', oÙd' ™dÚnanto ™ntanÚsai, pollÕn d b…hj ™pideušej Ãsan. 'Ant…nooj d' œt' ™pe‹ce kaˆ EÙrÚmacoj qeoeid»j, ¢rcoˆ mnhst»rwn: ¢retÍ d' œsan œxoc' ¥ristoi. të d' ™x o‡kou bÁsan Ðmart»santej ¤m' ¥mfw boukÒloj ºd suforbÕj 'OdussÁoj qe…oio:

ODISEEA. CÂNTUL XXI Pe-acela care-i dã mai multã avere ªi-i fu sortit.” Aºa vorbi, ºi arcul Îl puse jos proptindu-l de-ale uºii Frumos strujite ºi-ncheiate scânduri. ªi sprijini sãgeata de belciugul Scânteietor al arcului. Se duse ªi iar ºezu pe jeþu-i de nainte. Dar Antinou aºa-ncepu sã-l certe: „Leodes, tu, ce grea ºi-nfricoºatã Þi-e vorba care þi-a scãpat din gurã! Mi-e greaþã sã te-aud, dacã þi-nchipui Cã arcul ãsta va curma viaþa ªi sufletul la mulþi fruntaºi, fiindcã Tu nu poþi sã-l întinzi. Dar vezi cã mama Pe tine nu mi te fãcu destoinic Sã tragi din arc, la þel s-arunci sãgeata. Sunt alþii care-l vor putea destinde.” Apoi el lui Melantiu da poruncã: „Melantiu, hai ºi-aprinde foc în vatrã, Aºazã lângã el un scaun mare C-o blan-asupra-i ºi-adu-o roatã bunã De sãu, ca arcul sã-ncãlzim, sã-l ungem ªi sã-ncercãm apoi cu el ºi jocul Sã-l isprãvim”. Iar el îndatã focul L-aprinse-n vatrã, puse-un scaun mare C-o blan-asupra-i ºi aduse o turtã De sãu pãstrat în casã, ºi cu sãul Ei arma o-ncãlzirã ºi-o-ncercarã, Dar n-o puturã-ntinde, cãci n-avurã De-ajuns putere ºi-ncã stau deoparte Cei doi care erau cei mai puternici Acolo, Antinou ºi Evrimahos. Ieºir-atunci din casã laolaltã Vãcarul ºi porcarul lui Ulise ªi-n urma lor se furiºã viteazul.

831

220

225

230

235

240

245

250

832 190

195

200

205

210

215

OD USSEAIS. F ™k d' aÙtÕj met¦ toÝj dÒmou ½luqe d‹oj 'OdusseÚj. ¢ll' Óte d» ·' ™ktÕj quršwn œsan ºd kaˆ aÙlÁj, fqegx£menÒj sf' ™pšessi proshÚda meilic…oisi: „boukÒle kaˆ sÚ, suforbš, œpoj t… ke muqhsa…mhn, à aÙtÕj keÚqw; f£sqai dš me qumÕj ¢nègei. po‹o… k' et' 'OdusÁŽ ¢munšmen, e‡ poqen œlqoi ïde m£l' ™xap…nhj ka… tij qeÕj aÙtÕn ™ne…kai; ½ ke mnhst»ressin ¢mÚnoit' à 'OdusÁŽ; e‡paq' Ópwj Ømšaj krad…h qumÒj te keleÚei.” tÕn d' aâte prosšeipe boîn ™piboukÒloj ¢n»r: „Zeà p£ter, aŠ g¦r toàto teleut»seiaj ™šldwr, æj œlqoi mn ke‹noj ¢n»r, ¢g£goi dš ˜ da…mwn: gno…hj c', o†h ™m¾ dÚnamij kaˆ ce‹rej ›pontai.” ìj d' aÜtwj EÜmaioj ™peÚxato p©si qeo‹si nostÁsai 'OdusÁa polÚfrona Ónde dÒmonde. aÙt¦r ™peˆ d¾ tîn ge nÒon nhmertš' ¢nšgnw, ™xaàt…j sf' ™pšessin ¢meibÒmenoj prosšeipen: „œndon mn d¾ Ód' aÙtÕj ™gè, kak¦ poll¦ mog»saj, ½luqon e„kostù œteŽ ™j patr…da ga‹an. ginèskw d' æj sfîŽn ™eldomšnoisin ƒk£nw o‡oisi dmèwn: tîn d' ¥llwn oÜ teu ¥kousa eÙxamšnou ™m aâtij ØpÒtropon o‡kad' ƒkšsqai. sfîŽn d', æj œseta… per, ¢lhqe…hn katalšxw: e‡ c' Øp' ™mo… ge qeÕj dam£sV mnhstÁraj ¢gauoÚj, ¥xomai ¢mfotšrois' ¢lÒcouj kaˆ kt»mat' Ñp£ssw o„k…a t' ™ggÝj ™me‹o tetugmšna: ka… moi œpeita Thlem£cou ˜t£rw te kasign»tw te œsesqon. e„ d' ¥ge d¾ kaˆ sÁma ¢rifradj ¥llo ti de…xw,

ODISEEA. CÂNTUL XXI Iar când erau tustrei ieºiþi afarã De curte ºi de porþi, blajin cu graiul Aºa-i luã pe amândoi Ulise: „Vãcarul meu ºi tu, porcare scumpe, Sã tac ori sã vã spun ceva? Nevoia Mã biruie sã fac destãinuire. Ce-aþi face voi de dragul lui Ulise, De-ar fi sã vie aºa pe nevestite ªi sã-l aducã zeii? Oare fi-veþi Cu el alãturi sau cu peþitorii? Sã-mi spuneþi drept, cum vã învaþã mintea ªi inima.” Vãcarul îi rãspunse: „O, doamne Joe, împlineºte-mi voia Sã vinã el, un zeu sã mi-l aducã, Sã vezi ce pot ºi mâna mea ce poate”. Aºijderea se tot ruga Eumeos De zeii toþi sã-i vie-acasã domnul. Cum îi vãzu pe amândoi statornici ªi cu credinþã, aºa le zise dânsul: „Sunt eu Ulise-aici la mine acasã, Eu bietul care dupã cazne multe La douãzeci de ani venii în þarã. Voi singuri între robi îmi vreþi sosirea. Eu n-auzii pe altul între dânºii Dorind sã mã întorc la mine-acasã. De-aceea vã spun drept cum o sã fie: De-ajutã Dumnezeu sã pot rãpune Pe mândrii peþitori, amândurora Vã dau câte-o femeie ºi avere, ªi casã vã voi face lângã mine ªi o sã fiþi tovarãºii ºi fraþii Lui Telemah. ªi eu cã sunt Ulise, V-arãt un semn învederat cu care Sã mã cunoaºteþi ºi sã-mi daþi crezare:

833

255

260

265

270

275

280

834

220

225

230

235

240

245

OD USSEAIS. F Ôfra m' ™å gnîton pistwqÁtÒn t' ™nˆ qumù, [oÙl»n, t»n potš me sàj ½lase leukù ÑdÒnti ParnhsÒnd' ™lqÒnta sÝn uƒ£sin AÙtolÚkoio.”] ìj e„pën ·£kea meg£lhj ¢pošrgaqen oÙlÁj. të d' ™peˆ e„sidšthn eâ t' ™fr£ssanto ›kasta, kla‹on ¥r' ¢mf' 'OdusÁŽ dafroni ce‹re balÒnte kaˆ kÚneon ¢gapazÒmenoi kefal»n te kaˆ êmouj: ìj d' aÜtwj 'OduseÝj kefal¦j kaˆ ce‹raj œkusse. ka… nÚ k' Ñduromšnoisin œdu f£oj ºel…oio, e„ m¾ 'OdusseÝj aÙtÕj ™rÚkake fènhsšn te: „paÚesqon klauqmo‹o gÒoiÒ te, m» tij ‡dhtai ™xelqën meg£roio, ¢t¦r e‡pVsi kaˆ e‡sw. ¢ll¦ promnhst‹noi ™sšlqete, mhd' ¤ma p£ntej, prîtoj ™gè, met¦ d' Ümmej. ¢t¦r tÒde sÁma tetÚcqw: ¥lloi mn g¦r p£ntej, Ósoi mnhstÁrej ¢gauo…, oÙk ™£sousin ™moˆ dÒmenai biÕn ºd farštrhn: ¢ll¦ sÚ, d‹' EÜmaie, fšrwn ¢n¦ dèmata tÒxon ™n ce…ressin ™moˆ qšmenai, e„pe‹n d gunaixˆ klh‹sai meg£roio qÚraj pukinîj ¢raru…aj: Àn dš tij À stonacÁj º ktÚpou œndon ¢koÚsV ¢ndrîn ¹metšroisin ™n ›rkesi, m» ti qÚraze problèskein, ¢ll' aÙtoà ¢k¾n œmenai par¦ œrgJ. soˆ dš, Filo…tie d‹e, qÚraj ™pitšllomai aÙlÁj klh‹sai klh‹di, qoîj d' ™pˆ desmÕn „Álai.” ìj e„pën e„sÁlqe dÒmouj ™å naiet£ontaj: ›zet' œpeit' ™pˆ d…fron „èn, œnqen per ¢nšsth. ™j d' ¥ra kaˆ të dmîe ‡thn qe…ou 'OdusÁoj. EÙrÚmacoj d' ½dh tÒxon met¦ cersˆn ™nèma,

ODISEEA. CÂNTUL XXI E rana ce-mi fãcu de mult mistreþul Cu colþu-i alb când eu fusei cu fiii Lui Autolic pe muntele Parnesos.” Zicând aºa, dã zdrenþele deoparte ªi-aratã urma unei sgance-ntinse. Ei cum o vãd ºi se încredinþeazã, Încep a plânge, braþele ºi-aruncã Asupra lui Ulise ºi-l sãrutã Cu dragoste pe cap ºi pe la umeri. Asemenea-i cuprinde ºi Ulise ªi le sãrutã mânile ºi capul. ªi-ar fi tot stat bocind ei pânã-n searã, De nu-i oprea ºi nu zicea Ulise: „Destul acum cu vaietul ºi plânsul, Sã nu ne vadã cineva din casã, Ieºind aici, ºi sã ne spuie celor Ce stau nãuntru. Sã intrãm în salã, Nu toþi deodatã, ci pe rând. Nainte Voi merge eu, voi dupã. ªi sã fie Acesta semnul: peþitorii mândri Cu greu s-or învoi sã-mi lase arcul ªi cucura, dar tu, Eumeu, ridicã-l ªi adu-mi-l ºi pune-mi-l în mânã ªi spune apoi femeilor sã-ncuie Canaturile de la uºa sãlii. De-ar auzi cumva din ele vruna Un gemet ori un vaiet din ogradã De la bãrbaþi, sã n-o zbugheascã-afarã Pe uliþã, ci-n loc sã stea tãcutã La lucrul ei. Pe tine-apoi, Filetiu, Te-nsãrcinez sã-nchizi cu cheia poarta Din curte ºi s-o-ncui vârtos cu nodul.” Aºa vorbi ºi în palat se-ntoarse ªi iar stãtu pe unde mai stãtuse; Intrar-apoi ºi robii lui Ulise. Într-asta Evrimah umbla cu arcul,

835 285

290

295

300

305

310

315

320

836

250

255

260

265

270

OD USSEAIS. F q£lpwn œnqa kaˆ œnqa sšlv purÒj: ¢ll£ min oÙd' ïj ™ntanÚsai dÚnato, mšga d' œstene kud£limon kÁr: Ñcq»saj d' ¥ra epen œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmazen: „í pÒpoi, à moi ¥coj per… t' aÙtoà kaˆ perˆ p£ntwn. oÜ ti g£mou tossoàton ÑdÚromai, ¢cnÚmenÒj per: – e„sˆ kaˆ ¥llai pollaˆ 'Acaidej, aƒ mn ™n aÙtÍ ¢mfi£lJ 'Iq£kV, aƒ d' ¥llVsin pol…essin: – ¢ll' e„ d¾ tossÒnde b…hj ™pideušej e„mn ¢ntiqšou 'OdusÁoj, Ó t' oÙ dun£mesqa tanÚssai tÒxon: ™legce…h d kaˆ ™ssomšnoisi puqšsqai.” tÕn d' aât' 'Ant…nooj prosšfh, EÙpe…qeoj uƒÒj: „EÙrÚmac', oÙc oÛtwj œstai: nošeij d kaˆ aÙtÒj. nàn mn g¦r kat¦ dÁmon ˜ort¾ to‹o qeo‹o ¡gn»: t…j dš ke tÒxa tita…noit'; ¢ll¦ ›khloi k£tqet'. ¢t¦r pelške£j ge kaˆ e‡ k' e„îmen ¤pantaj ˜st£men: oÙ mn g£r tin' ¢nair»sesqai яw, ™lqÒnt' ™j mšgaron Laerti£dew 'OdusÁoj. ¢ll' ¥get', o„nocÒoj mn ™parx£sqw dep£essin, Ôfra spe…santej kataqe…omen ¢gkÚla tÒxa: ºîqen d kšlesqe Mel£nqion, a„pÒlon a„gîn, agaj ¥gein, a‰ p©si mšg' œxocoi a„pol…oisin, Ôfr' ™pˆ mhr…a qšntej 'ApÒllwni klutotÒxJ tÒxou peirèmesqa kaˆ ™ktelšwmen ¥eqlon.” ìj œfat' 'Ant…nooj, to‹sin d' ™pi»ndane màqoj. to‹si d k»rukej mn Ûdwr ™pˆ ce‹raj œceuan, koàroi d krhtÁraj ™pestšyanto poto‹o, nèmhsan d' ¥ra p©sin ™parx£menoi dep£essin. oƒ d' ™peˆ oân spe‹s£n te p…on q', Óson ½qele qumÒj,

ODISEEA. CÂNTUL XXI Îl mânuia ºi-l tot cãlca la vatrã, Ci nu putea el totuºi sã-l întindã ªi-ofta din greu în sinea lui cea dârzã ªi cuvânta cu ciudã: „Vai, mã doare De mine ºi de toþi ceilalþi tovarãºi. ªi nu mi-i doar aºa de mult de nuntã, Mãcar cã-mi pare rãu – mai sunt destule Femei ºi-n þar-aici ºi-n altã parte – Mã doare cã ne biruie-n putere Ulise ºi cã nu putem sã batem Cu arcul noi. Ce râs ºi ce ocarã, De-or auzi cândva urmaºii noºtri!” Iar Antinou Eupitianu-i zise: „Dar nu va fi aºa, o ºtii tu bine, O, Evrimah. Cãci azi e sãrbãtoare, E ziua ce poporul o serbeazã În cinstea zeului arcaº Apollon, ªi cine azi cuteaz-a-ntinde arcul? Ci staþi pe loc ºi n-aveþi nici o grijã, Lãsãm sã stea topoarele-nºirate. Mi-nchipui doar cã nimenea nu vine Ca sã le ia din casa lui Ulise. Sã toarne-acum paharnicul în cupe, Sã punem arcul jos dupã-nchinare ªi porunciþi cãprarului Melantiu S-aducã mâne aici pe mânecate Tot ce-i mai bun din turmele-i de capre. Sã ardem buturi jertfe lui Apollon, Slãvit arcaº, sã mai-ncercãm cu arcul ªi lupta sã-ncheiem.” De vorba asta Ei toþi se mulþumirã ºi-ncepurã Sã toarne apã crainicii pe mânã, Cu vin umplurã vasele feciorii ªi împãrþirã tuturor pahare ªi începutul ei întâi fãcurã Din el ºi dupã ce stropirã paos La zei ºi dupã vrere toþi bãurã,

837

325

330

335

340

345

350

355

838

275

280

285

290

295

300

OD USSEAIS. F to‹j d dolofronšwn metšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „kšklutš meu, mnhstÁrej ¢gakleitÁj basile…hj, [Ôfr' e‡pw, t£ me qumÕj ™nˆ st»qessi keleÚei:] EÙrÚmacon d m£lista kaˆ 'Ant…noon qeoeidša l…ssom', ™peˆ kaˆ toàto œpoj kat¦ mo‹ran œeipe, nàn mn paàsai tÒxon, ™pitršyai d qeo‹sin: ºîqen d qeÕj dèsei kr£toj, ú k' ™qšlVsin. ¢ll' ¥g' ™moˆ dÒte tÒxon ™äxoon, Ôfra meq' Øm‹n ceirîn kaˆ sqšneoj peir»somai, ½ moi œt' ™stˆn ‡j, o†h p£roj œsken ™nˆ gnampto‹si mšlessin, à ½dh moi Ôlessen ¥lh t' ¢komist…h te.” ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej Øperfi£lwj nemšshsan, de…santej m¾ tÒxon ™äxoon ™ntanÚseien. 'Ant…nooj d' ™nšnipen œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmazen: „« deil xe…nwn, œni toi fršnej oÙd' ºbaia…. oÙk ¢gap´j, Ö ›khloj Øperfi£loisi meq' ¹m‹n da…nusai oÙdš ti daitÕj ¢mšrdeai, aÙt¦r ¢koÚeij mÚqwn ¹metšrwn kaˆ ·»sioj; oÙdš tij ¥lloj ¹metšrwn mÚqwn xe‹noj kaˆ ptwcÕj ¢koÚei. onÒj se trèei melihd»j, Ój te kaˆ ¥llouj bl£ptei, Öj ¥n min candÕn ›lV mhd' a‡sima p…nV. onoj kaˆ Kšntauron, ¢gaklutÕn EÙrut…wna, ¥as' ™nˆ meg£rJ megaqÚmou PeiriqÒoio, ™j Lap…qaj ™lqÒnq': Ð d' ™peˆ fršnaj ¥asen o‡nJ, mainÒmenoj k£k' œrexe dÒmon k£ta PeiriqÒoio. ¼rwaj d' ¥coj eŒle, dik proqÚrou d qÚraze ›lkon ¢naxantej, ¢p' oÜata nhlšŽ calkù ·‹n£j t' ¢m»santej: Ð d fresˆn Îsin ¢asqeˆj

ODISEEA. CÂNTUL XXI Cu mintea iscusind grãi Ulise: „Voi, peþitori ai preamãritei doamne, Luaþi aminte, am sã vã spun o vorbã Cum mã învaþã inima din mine. Dar mai ales mã rog de Evrimahos ªi Antinou care frumos acuma V-a sfãtuit sã încetaþi cu arcul ªi sã cinstiþi pe zei cu sãrbãtoarea, Iar mâne sã dea zeii biruinþã Oricui va vrea. Sã-mi daþi ºi mie arcul Ca între voi sã-ncerc ºi eu puterea Cu braþele-mi, sã vãd mai am eu oare Virtutea ce-am avut cândva, ori poate Nevoile ºi drumul mi-o sleirã.” Ei auzind, grozav se mai zburlirã Temându-se sã nu destindã arcul. ªi Antinou sãri la el cu gura: „Nemernic, venetic, n-ai pic de minte. Tu nu te mulþumeºti c-aici te lãfãi Cu noi la masã ºi te-ndopi din toate ªi ne asculþi vorbirile ºi sfatul Ca nici un alt strãin milog ca tine. Te stricã bãutura care scoate Din minþi pe-oricine, dacã soarbe lacom ªi nu bea cu mãsurã. Bãutura Sminti ºi pe centaurul, vestitul Evrition, când merse în þinutul Lapiþilor ºi petrecu la curtea Lui Piritou. Îl ameþise vinul ªi, cãpiat, el sãvârºi tot felul De nebunii la Piritou în casã, De-i prinse ciuda pe voinici; sãrirã Asupra lui, pe jos îl târnuirã ªi-l scoaserã-ameþit prin tind-afarã ªi-urechile ºi nasu-i retezarã, ªi nãucit aºa plecând beþivul

839

360

365

370

375

380

385

390

840

305

310

315

320

325

OD USSEAIS. F ½Žen ¿n ¥thn Ñcšwn ¢es…froni qumù. ™x oá KentaÚroisi kaˆ ¢ndr£si ne‹koj ™tÚcqh, oŒ d' aÙtù prètJ kakÕn eÛreto o„nobare…wn. ìj kaˆ soˆ mšga pÁma pifaÚskomai, a‡ ke tÕ tÒxon ™ntanÚsVj: oÙ g£r teu ™phtÚoj ¢ntibol»seij ¹metšrJ ™nˆ d»mJ, ¥far dš se nh mela…nV e„j ”Eceton basilÁa, brotîn dhl»mona p£ntwn, pšmyomen: œnqen d' oÜ ti saèseai. ¢ll¦ ›khloj p‹nš te mhd' ™r…daine met' ¢ndr£si kourotšroisi.” tÕn d' aâte prosšeipe per…frwn PhnelÒpeia: „'Ant…no', oÙ mn kalÕn ¢tšmbein oÙd d…kaion xe…nouj Thlem£cou, Ój ken t£de dèmaq' †khtai. œlpeai, a‡ c' Ð xe‹noj 'OdussÁoj mšga tÒxon ™ntanÚsV cers…n te b…hf… te Âfi piq»saj, o‡kadš m' ¥xesqai kaˆ ˜¾n q»sesqai ¥koitin; oÙd' aÙtÒj pou toàtÒ g' ™nˆ st»qessin œolpe: mhdš tij Øme…wn toà g' e†neka qumÕn ¢ceÚwn ™nq£de dainÚsqw, ™peˆ oÙd mn oÙd œoike.” t¾n d' aât' EÙrÚmacoj, PolÚbou p£Žj, ¢nt…on hÜda: „koÚrh 'Ikar…oio, per…frwn PhnelÒpeia, oÜ t… se tÒnd' ¥xesqai юÒmeq', oÙd œoiken, ¢ll' a„scunÒmenoi f£tin ¢ndrîn ºd gunaikîn, m» potš tij e‡pVsi kakèteroj ¥lloj 'Acaiîn: 'à polÝ ce…ronej ¥ndrej ¢mÚmonoj ¢ndrÕj ¥koitin mnîntai, oÙdš ti tÒxon ™äxoon ™ntanÚousin: ¢ll' ¥lloj tij ptwcÕj ¢n¾r ¢lal»menoj ™lqën ·hŽd…wj ™t£nusse biÒn, di¦ d' Âke sid»rou.' ìj ™ršous', ¹m‹n d' ¨n ™lšgcea taàta gšnoito.”

ODISEEA. CÂNTUL XXI Besmetic îºi purta nenorocirea; De-aicea se iscã apoi bãtaie Între centauri ºi lapiþi, ºi dânsul Acolo-ntâiul îºi plãti cu viaþa Beþia lui. Urgie aºa de mare Din partea mea te-aºteaptã ºi pe tine, De-i trage arcul. Nici o îndurare Nu vei gãsi pe-aici în adunare. Pe loc pe mare te-oi porni la craiul Ehetos, crud schiloditor de oameni ªi-acolo nu scapi teafãr ºi cu zile. De-aceea stãi ºi bea-þi paharu-n pace ªi nu te pune cu bãrbaþi mai tineri.” Dar mijloci cumintea Penelopã: „Nu-i drept, nici bine, Antinou, sã superi Pe oaspeþii lui Telemah, pe-aceia Ce vin în casa asta. Crezi cã dacã Acest strãin, încrezãtor în vlaga ªi-n mâna lui, ar fi în stare-a trage Din arcu-acesta mare-al lui Ulise, Mã va lua pe mine de soþie? Doar nici el însuºi nu gândeºte asta; De-aceea pentru el sã nu-ºi mai strice Nici unul poft-aici, cã nu se cade.” Rãspunse Evrimah: „O, înþeleaptã Copil-a lui Icariu, Penelopa, Noi n-avem grijã cã te ia strãinul, Cã nici nu se cuvine, dar ne temem De gura lumii. Poate-odatã vrunul ªi cel din urmã dintre ahei sã zicã: Nevrednici oameni mai peþeau femeia Unui fruntaº viteaz ºi nu puturã Sã-ndoaie arcul, dar veni o liftã De cerºetor pribeag ºi lesne-l trase ªi rãzbãtu prin fier. Aºa vor zice, ªi pentru noi va fi pe veci ruºine.”

841

395

400

405

410

415

420

425

842 330

335

340

345

350

355

OD USSEAIS. F tÕn d' aâte prosšeipe per…frwn PhnelÒpeia: „EÙrÚmac', oÜ pwj œstin ™ãkle‹aj kat¦ dÁmon œmmenai, o‰ d¾ okon ¢tim£zontej œdousin ¢ndrÕj ¢ristÁoj: t… d' ™lšgcea taàta t…qesqe; oátoj d xe‹noj m£la mn mšgaj ºd' eÙphg»j, patrÕj d' ™x ¢gaqoà gšnoj eÜcetai œmmenai uƒÒj. ¢ll' ¥ge oƒ dÒte tÒxon ™äxoon, Ôfra ‡dwmen. ïde g¦r ™xeršw, tÕ d kaˆ tetelesmšnon œstai: e‡ kš min ™ntanÚsV, dèV dš oƒ eâcoj 'ApÒllwn, ›ssw min cla‹n£n te citîn£ te, e†mata kal£, dèsw d' ÑxÝn ¥konta, kunîn ¢lktÁra kaˆ ¢ndrîn, kaˆ x…foj ¥mfhkej: dèsw d' ØpÕ possˆ pšdila, pšmyw d' ÓppV min krad…h qumÒj te keleÚei.” t¾n d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: „mÁter ™m», tÒxon mn 'Acaiîn oÜ tij ™me‹o kre…sswn, ú k' ™qšlw, dÒmena… te kaˆ ¢rn»sasqai, oÜq' Óssoi krana¾n 'Iq£khn k£ta koiranšousin, oÜq' Óssoi n»soisi prÕj ”Hlidoj ƒppobÒtoio: tîn oÜ t…j m' ¢škonta bi»setai, a‡ k' ™qšlwmi kaˆ kaq£pax xe…nJ dÒmenai t£de tÒxa fšresqai. ¢ll' e„j okon „oàsa t¦ s' aÙtÁj œrga kÒmize, ƒstÒn t' ºlak£thn te, kaˆ ¢mfipÒloisi kšleue œrgon ™po…cesqai: tÒxon d' ¥ndressi mel»sei p©si, m£lista d' ™mo…: toà g¦r kr£toj œst' ™nˆ o‡kJ.” ¹ mn qamb»sasa p£lin okÒnde beb»kei: paidÕj g¦r màqon pepnumšnon œnqeto qumù. ™j d' Øperù' ¢nab©sa sÝn ¢mfipÒloisi gunaixˆ kla‹en œpeit' 'OdusÁa, f…lon pÒsin, Ôfra oƒ Ûpnon

ODISEEA. CÂNTUL XXI Adaose-mpotrivã Penelopa: „Doar n-au sã fie lãudaþi de oameni, O, Evrimah, acei care-njosindu-l, Despoaie casa unui om de frunte. De ce dar voi gãsiþi cã i-o ruºine Dacã-ntre voi acum ºi-un altul vine? Acest strãin e mare ºi puternic ªi se fãleºte cã-i nãscut din tatã De neam înalt. De-aceea daþi-i arma Ca sã-l vedem. Cã iatã-mi dau cuvântul ªi-l voi îndeplini, dacã va trage La þintã el ºi-o sã-l ajute-Apollon, L-oi îmbrãca frumos în haine mândre, I-oi da, spre-a se pãzi de câini ºi oameni O suliþã ºi-o sabie cu douã Tãiºuri; i-oi mai da ºi-ncãlþãminte ªi l-oi trimite-oriunde i-ar fi voia.” Iar chibzuitul Telemah îi zise: „O, mamã, nimeni n-are drept ca mine, Sã dea cui vrea ori sã respingã arcul. Nici unul dintre domnii din Itaca ªi nici de prin ostroave de pe lângã Elida nu m-or stingheri cu silã, De-oi vrea sã dau acestui oaspe arcul ªi chiar sã-l dãruiesc pe totdeauna. Dar du-te tu la tine sus ºi vezi-þi De stative ºi furcã ºi zoreºte-þi Femeile sã-ºi caute de treburi. Aici vor îngriji de arc bãrbaþii ªi mai cu seamã eu, stãpânul casei.” Uimitã ea se-napoie la dânsa, Luase-aminte cu ce rost vorbise Bãiatul ei. Suindu-se-mpreunã Cu roabele însoþitoare-n catul De sus al curþii, ea-ºi plângea bãrbatul Plecat de mult, pânã ce somn prielnic

843 430

435

440

445

450

455

460

465

844

360

365

370

375

380

385

OD USSEAIS. F ¹dÝn ™pˆ blef£roisi b£le glaukîpij 'Aq»nh. aÙt¦r Ð tÒxa labën fšre kampÚla d‹oj ØforbÒj: mnhstÁrej d' ¥ra p£ntej ÐmÒkleon ™n meg£roisin: ïde dš tij e‡peske nšwn ØperhnoreÒntwn: „pÍ d¾ kampÚla tÒxa fšreij, ¢mšgarte subîta, plagktš; t£c' aâ s' ™f' Ûessi kÚnej tacšej katšdontai oon ¢p' ¢nqrèpwn, oÞj œtrefej, e‡ ken 'ApÒllwn ¹m‹n ƒl»kVsi kaˆ ¢q£natoi qeoˆ ¥lloi.” ìj f£san, aÙt¦r Ð qÁke fšrwn aÙtÍ ™nˆ cèrV, de…saj, oÛneka polloˆ ÐmÒkleon ™n meg£roisi. Thlšmacoj d' ˜tšrwqen ¢peil»saj ™gegènei: „¥tta, prÒsw fšre tÒxa: t£c' oÙk ™å p©si piq»seij: m» se kaˆ ÐplÒteroj per ™ën ¢grÒnde d…wmai b£llwn cermad…oisi: b…hfi d fšrterÒj e„mi. aŠ g¦r p£ntwn tÒsson, Ósoi kat¦ dèmat' œasi, mnhst»rwn cers…n te b…hf… te fšrteroj e‡hn: tî ke t£ca stugerîj tin' ™gë pšmyaimi nšesqai ¹metšrou ™x o‡kou, ™peˆ kak¦ mhcanÒwntai.” ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej ™p' aÙtù ¹dÝ gšlassan mnhstÁrej kaˆ d¾ mšqien calepo‹o cÒloio Thlem£cJ: t¦ d tÒxa fšrwn ¢n¦ dîma subèthj ™n ce…ress' 'OdusÁŽ dafroni qÁke parast£j. ™k d kaless£menoj prosšfh trofÕn EÙrÚkleian: „Thlšmacoj kšleta… se, per…frwn EÙrÚkleia, klh‹sai meg£roio qÚraj pukinîj ¢raru…aj: Àn dš tij À stonacÁj º ktÚpou œndon ¢koÚsV ¢ndrîn ¹metšroisin ™n ›rkesi, m» ti qÚraze problèskein, ¢ll' aÙtoà ¢k¾n œmenai par¦ œrgJ.”

ODISEEA. CÂNTUL XXI Pe pleoape lin îi picurã Minerva. Luând porcaru-n vremea asta arcul, Porni sã-l ducã. Peþitorii-n salã Strigau vârtos, l-ameninþau cu toþii ªi unul se rãsti la dânsul: „Unde Duci arcul tu, nemernice, trãsnite? Curând la turma ta de porci, departe De oameni, leºul þi-or mânca dulãii Ce însuþi i-ai hrãnit, dacã Apollon ªi ceilalþi zei o sã ne-ajute nouã.” Aºa-i ziceau. De team-atunci porcarul, Cã mulþi ameninþau rãcnind în salã, La locul lui napoi aduse arcul. Striga ºi Telemah înfricoºându-l: „Du arcul, taicã. Vei pãþi-o-ndatã, De-asculþi de ei. C-am sã te iau la goanã Cu pietrele pe câmp. Deºi-s mai tânãr, Sunt mai vânjos ca tine. De-ar fi, Doamne, Sã-ntrec pe-atâta în puteri mulþimea De peþitori care se aflã-n salã, Ce straºnic eu le-aº face vânt de-aicea, Din casa mea, cã numai rãu fãcurã.” Aºa þipa la el, ºi peþitorii Cu haz de dânsul râserã cu toþii ªi-o mai lãsarã moale la mânia Lui Telemah. Porcarul duse arcul ªi-l încrezu în mâna lui Ulise. Apoi ieºind chemã pe Evriclea ªi-i zise: „Doicã bunã ºi cuminte, Poruncã-i de la Telemah: închide Canaturile de la uºa sãlii. Iar dac-aude o slugã din ogradã Vrun gemet sau vrun vuiet dinãuntru De la bãrbaþi, sã nu iasã din curte, Sã stea pe loc la lucrul ei tãcutã.”

845

470

475

480

485

490

495

500

846

390

395

400

405

410

OD USSEAIS. F ìj ¥r' ™fènhsen, tÍ d' ¥pteroj œpleto màqoj, kl»Žsen d qÚraj meg£rwn ™å naietaÒntwn. sigÍ d' ™x o‡koio Filo…tioj «lto qÚraze, kl»Žsen d' ¥r' œpeita qÚraj eÙerkšoj aÙlÁj. ke‹to d' Øp' a„qoÚsV Óplon neÕj ¢mfiel…sshj bÚblinon, ú ·' ™pšdhse qÚraj, ™j d' ½Žen aÙtÒj: ›zet' œpeit' ™pˆ d…fron „èn, œnqen per ¢nšsth, e„sorÒwn 'OdusÁa. Ð d' ½dh tÒxon ™nèma p£ntV ¢nastrwfîn, peirèmenoj œnqa kaˆ œnqa, m¾ kšra pej œdoien ¢poicomšnoio ¥naktoj. ïde dš tij e‡pesken „dën ™j plhs…on ¥llon: „à tij qhht¾r kaˆ ™p…klopoj œpleto tÒxwn: ½ ·£ nÚ pou toiaàta kaˆ aÙtù o‡koqi ke‹tai, À Ó g' ™form©tai poihsšmen, æj ™nˆ cersˆ nwm´ œnqa kaˆ œnqa kakîn œmpaioj ¢l»thj.” ¥lloj d' aât' e‡peske nšwn ØperhnoreÒntwn: „aŠ g¦r d¾ tossoàton Ñn»sioj ¢nti£seien, æj oátÒj pote toàto dun»setai ™ntanÚsasqai.” ìj ¥r' œfan mnhstÁrej: ¢t¦r polÚmhtij 'OdusseÚj, aÙt…k' ™peˆ mšga tÒxon ™b£stase kaˆ ‡de p£ntV, æj Ót' ¢n¾r fÒrmiggoj ™pist£menoj kaˆ ¢oidÁj ·hŽd…wj ™t£nusse nšJ perˆ kÒllopi cord»n, ¤yaj ¢mfotšrwqen ™ãstrefj œnteron o„Òj, ìj ¥r' ¥ter spoudÁj t£nusen mšga tÒxon 'OdusseÚj. dexiterÍ d' ¥ra ceirˆ labën peir»sato neurÁj: ¹ d' ØpÕ kalÕn ¥eise, celidÒni e„kšlh aÙd»n. mnhstÁrsin d' ¥r' ¥coj gšneto mšga, p©si d' ¥ra crëj ™tr£peto. ZeÝj d meg£l' œktupe s»mata fa…nwn:

ODISEEA. CÂNTUL XXI Aºa-i vorbi. Ea nu rosti nimica ªi-nchise uºa sãlii strãlucite. Tãcut din casã o zbughi pe-afarã Filetiu ºi închise poarta curþii. Era-n pridvor lãsatã o fâºie De funie de la un vas pe mare. Cu ea legã ºi-nþepeni vãcarul Canaturile porþii ºi se-ntoarse, ªezu pe jeþul unde sta nainte, ªi urmãrea cu ochii pe Ulise. În vremea asta el umbla cu arcul, Îl pipãia ºi-l învârtea-n tot felul, Ca nu cumva în lipsa-i îndelungã Sã-i fi fost coarnele de cari mâncate. Iar peþitorii se mirau, ºi unul Zicea privind la altul mai de-aproape: „O fi om meºter, priceput la arcuri; Va fi având ºi el de-aceste-acasã; Ori vrea la fel sã-ºi facã poate vrunul, De-aceea ºi-l tot dibuie milogul Deprins la rãu.” Se mângâia un altul: „Atâta bine ºi folos sã aibã Cât va putea el sã destindã arcul”. Aºa ziceau cu toþii. Iar Ulise Cel iscusit, îndatã ce-a pus mâna Pe arcul mare, peste tot cu ochii Îl cercetã. ªi cum un maistru vrednic Pricepãtor de cântec ºi lãutã Pe-un nou cãluº întinde lesne coarda Din maþul rãsucit de oaie, -ntocmai Aºa struni ºi el netrudnic arcul, Cu dreapta-i prinse ºi-ncercã el coarda, Iar ea sunã frumos ca ciripitul De rândunicã. Peþitorii furã Cuprinºi de-obidã ºi schimbarã feþe. Iar cerul bubui atunci prin nouri

847

505

510

515

520

525

530

535

848

415

420

425

430

OD USSEAIS. F g»qhsšn t' ¥r' œpeita polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj, Ótti ·£ oƒ tšraj Âke KrÒnou p£Žj ¢gkulom»tew. e†leto d' çkÝn юstÒn, Ó oƒ parškeito trapšzV gumnÒj: toˆ d' ¥lloi ko…lhj œntosqe farštrhj ke…ato, tîn t£c' œmellon 'Acaioˆ peir»sesqai. tÒn ·' ™pˆ p»cei ˜lën ›lken neur¾n gluf…daj te, aÙtÒqen ™k d…froio kaq»menoj, Âke d' юstÕn ¥nta tituskÒmenoj, pelškewn d' oÙk ½mbrote p£ntwn prèthj steileiÁj, di¦ d' ¢mperj Ãlqe qÚraze „Õj calkobar»j. Ð d Thlšmacon prosšeipe: „Thlšmac', oÜ s' Ð xe‹noj ™nˆ meg£roisin ™lšgcei ¼menoj, oÙdš ti toà skopoà ½mbroton oÙdš ti tÒxon d¾n œkamon tanÚwn: œti moi mšnoj œmpedÒn ™stin, oÙc éj me mnhstÁrej ¢tim£zontej Ônontai. nàn d' érh kaˆ dÒrpon 'Acaio‹sin tetukšsqai ™n f£ei, aÙt¦r œpeita kaˆ ¥llwj ˜yi£asqai molpÍ kaˆ fÒrmiggi: t¦ g£r t' ¢naq»mata daitÒj.” Ã, kaˆ ™p' ÑfrÚsi neàsen: Ð d' ¢mfšqeto x…foj ÑxÝ Thlšmacoj, f…loj uƒÕj 'OdussÁoj qe…oio, ¢mfˆ d ce‹ra f…lhn b£len œgceŽ, ¥gci d' ¥r' aÙtoà p¦r qrÒnon ˜st»kei kekoruqmšnoj a‡qopi calkù.

ODISEEA. CÂNTUL XXI Vãdind semn bun: se bucurã Ulise De piaza care Domnul îi trimise. Luã sãgeata ce stãtea stingherã Pe masã lângã el, cã celelalte Ce-aveau sã le cunoascã peþitorii S-aflau grãmadã-n scobitura tolbei, ªi-o trase el, de unde sta pe scaun, De crestãturi ºi coardã pân’ la cotul De corn al arcului ºi-ochind în faþã-i Zvârli sãgeata, nimeri la þintã: Prin capetele de securi deodatã Trecu pe rând þuguiul ei de-aramã ªi dincolo rãzbi. ªi-a zis Ulise: „Vezi, Telemah, cã chiar ºezând pe scaun Tot nu se ruºineazã musafirul, Doar nu greºii ºi nu trudii cu arcul Prea mult ca sã-l întind. Puterea-mi încã E neslãbitã, nu cum mã defaimã ªi zic nesocotind-o peþitorii. Dar iatã ceasul, pânã ce-i luminã, De pregãtit aheilor de cinã, Apoi sã mai petrecem noi cu lira ªi cântecul, podoaba mesei.” Zise ªi semn fãcu viteazul din sprâncene, Iar Telemah o sabie ºi-ncinse ªi-o suliþ-apucând se duse-alãturi De jeþul lui ºi-aci stãtu-n picioare Sub armãtura lucie de-aramã.

849

540

545

550

555

560

ODUSSEIAS C

5

10

15

20

AÙt¦r Ð gumnèqh ·akšwn polÚmhtij 'OdusseÚj, «lto d' ™pˆ mšgan oÙdÕn œcwn biÕn ºd farštrhn „în ™mple…hn, tacšaj d' ™kceÚat' юstoÝj aÙtoà prÒsqe podîn, met¦ d mnhstÁrsin œeipen: „oátoj mn d¾ ¥eqloj ¢£atoj ™ktetšlestai: nàn aâte skopÕn ¥llon, Ön oÜ pè tij b£len ¢n»r, e‡somai, a‡ ke tÚcwmi, pÒrV dš moi eâcoj 'ApÒllwn.” Ã, kaˆ ™p' 'AntinÒJ „qÚneto pikrÕn юstÒn. à toi Ð kalÕn ¥leison ¢nair»sesqai œmelle, crÚseon ¥mfwton, kaˆ d¾ met¦ cersˆn ™nèma, Ôfra p…oi o‡noio: fÒnoj dš oƒ oÙk ™nˆ qumù mšmbleto. t…j k' o‡oito met' ¢ndr£si daitumÒnessi moànon ™nˆ pleÒnessi, kaˆ e„ m£la karterÕj e‡h, oŒ teÚxein q£natÒn te kakÕn kaˆ kÁra mšlainan; tÕn d' 'OduseÝj kat¦ laimÕn ™piscÒmenoj b£len „ù, ¢ntikrÝ d' ¡palo‹o di' aÙcšnoj ½luq' ¢kwk». ™kl…nqh d' ˜tšrwse, dšpaj dš oƒ œkpese ceirÕj blhmšnou, aÙt…ka d' aÙlÕj ¢n¦ ·‹naj pacÝj Ãlqen a†matoj ¢ndromšoio: qoîj d' ¢pÕ eŒo tr£pezan ðse podˆ pl»xaj, ¢pÕ d' e‡data ceàen œraze: s‹tÒj te krša t' Ñpt¦ forÚneto. toˆ d' Ðm£dhsan mnhstÁrej kat¦ dèmaq', Ópwj ‡don ¥ndra pesÒnta, ™k d qrÒnwn ¢nÒrousan Ñrinqšntej kat¦ dîma, p£ntose papta…nontej ™ãdm»touj potˆ to…couj:

Cântul XXII

Ulise-atunci se dezgoli de zdrenþe, Sãri pe pragu-nalt cu arc ºi tolbã, Turnã din tolbã-n faþã-i la picioare Sãgeþile-i ºi tinerilor zise: „Acest necrâncen joc al nostru-i gata. Acum cãta-voi eu o altã þintã, La care nimeni n-a bãtut, cã poate Voi izbuti, dacã mi-ajut-Apollon.” Aºa grãi ºi aþinti sãgeata Spre Antinou. Acesta de pe masã Lua mândreþe de pocal de aur Cu douã toarte, dibuind cu mâna Voind sã bea. Nici nu-i trecu prin minte Uciderea-i. Cã cine putea oare Sã cugete cã vrunul, cât de tare, În mijlocul mulþimii pe el singur L-ar fi ajuns cu moarte-aºa de crudã? Îl nimeri-n grumaz; sãgeata-n carne-i Trecu prin ceafa-i gingaºã, iar dânsul Se rãsturnã în lãturi ºi pocalul Din pumn i-alunecã, ºiroi de sânge Pe nãri îl podidi, împinse masa Departe cu picioarele izbind-o, Bucatele pe jos se rãvãºirã ªi pânea ºi friptura se mânjirã. Iar tinerii fãcurã zarvã-n salã, Când au vãzut cã soþul lor cãzuse. Sculându-se, prin salã se-mbulzirã,

5

10

15

20

25

852

OD USSEAIS. C

25

oÙdš pou ¢spˆj œhn oÙd' ¥lkimon œgcoj ˜lšsqai. ne…keion d' 'OdusÁa colwto‹sin ™pšessi: „xe‹ne, kakîj ¢ndrîn tox£zeai: oÙkšt' ¢šqlwn ¥llwn ¢nti£seij: nàn toi sîj a„pÝj Ôleqroj. kaˆ g¦r d¾ nàn fîta katšktanej, Öj mšg' ¥ristoj koÚrwn e„n 'Iq£kV: tî s' ™nq£de gàpej œdontai.” ‡sken ›kastoj ¢n»r, ™peˆ à f£san oÙk ™qšlonta ¥ndra katakte‹nai: tÕ d n»pioi oÙk ™nÒhsan, æj d» sfin kaˆ p©sin Ñlšqrou pe…rat' ™fÁpto. toÝj d' ¥r' ØpÒdra „dën prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „ð kÚnej, oÜ m' œt' ™f£skeq' ØpÒtropon o‡kade ne‹sqai d»mou ¥po Trèwn, Óti moi kateke…rete okon dmJÍs…n te gunaixˆ pareun£zesqe bia…wj aÙtoà te zèontoj Øpemn£asqe guna‹ka, oÜte qeoÝj de…santej, o‰ oÙranÕn eÙrÝn œcousin, oÜte tin' ¢nqrèpwn nšmesin katÒpisqen œsesqai. nàn Ûmin kaˆ p©sin Ñlšqrou pe…rat' ™fÁptai.” ìj f£to, toÝj d' ¤ra p£ntaj ØpÕ clwrÕn dšoj eŒle: [p£pthnen d ›kastoj, ÓpV fÚgoi a„pÝn Ôleqron.] EÙrÚmacoj dš min ooj ¢meibÒmenoj prosšeipen: „e„ mn d¾ 'OduseÝj 'Iqak»sioj e„l»louqaj, taàta mn a‡sima epej, Ósa ·šzeskon 'Acaio…, poll¦ mn ™n meg£roisin ¢t£sqala, poll¦ d' ™p' ¢groà. ¢ll' Ð mn ½dh ke‹tai, Öj a‡tioj œpleto p£ntwn, 'Ant…nooj: oátoj g¦r ™p…hlen t£de œrga, oÜ ti g£mou tÒsson kecrhmšnoj oÙd cat…zwn, ¢ll' ¥lla fronšwn, t£ oƒ oÙk ™tšlesse Kron…wn, Ôfr' 'Iq£khj kat¦ dÁmon ™ãktimšnhj basileÚoi

30

35

40

45

50

ODISEEA. CÂNTUL XXII Nici pavãzã, nici lance nu gãsirã ªi mânioºi certarã pe Ulise: „Strãinule, faci rãu cã tragi în oameni. De alte jocuri n-o sã ai tu parte, Cã nu mai scapi de sângeroasa moarte, C-ai omorât un om fruntaº în þarã; Pe-aici au sã te sfâºie vultanii.” ªi-nchipuiau cu toþii cã Ulise Omorul pe nevrute-l fãptuise ªi nu se dumiriserã nebunii, Cã le sosise ceasul tuturora. Privindu-i crunt, aºa-i trezi Ulise: „Voi, câinilor! Credeaþi cã niciodatã Eu n-aveam sã mai vin de pe pãmântul Troienilor, de-mi spulberaþi avutul ªi vã culcaþi cu roabele-mi de-a sila ªi-umblaþi dupã nevastã-mea, în vreme Ce eu trãiam, ºi n-aveaþi nici o teamã De zei ºi de ocara lumii. Iatã Sosit vi-i ceasul, lângã voi e moartea.” La vorba asta toþi îngãlbenirã, Cãtau cu ochii încotro sã fugã De pacoste, de groaznica nãpastã. Doar Evrimah se-ncumetã a zice: „De eºti chiar tu Ulise din Itaca, Ai drept când spui cã þi-au fãcut aheii Atâta rãu pe-aici ºi pe la þarã. Dar mort e Antinou, acela care-i Pricina tuturor acestor rele, Cãci el împinse lucrul pân-aicea, ªi nu atât de dragul ºi nevoia Nuntirii lui, ci pentru cã el alta Clocea în gând, dar nu i-o-mplini Joe: Voia sã fie domn peste Itaca,

853

30

35

40

45

50

55

60

854

55

60

65

70

75

80

OD USSEAIS. C aÙtÒj, ¢t¦r sÕn pa‹da katakte…neie loc»saj. nàn d' Ð mn ™n mo…rV pšfatai, sÝ d fe…deo laîn sîn: ¢t¦r ¥mmej Ôpisqen ¢ress£menoi kat¦ dÁmon, Óssa toi ™kpšpotai kaˆ ™d»dotai ™n meg£roisi, tim¾n ¢mfˆj ¥gontej ™eikos£boion ›kastoj, calkÒn te crusÒn t' ¢podèsomen, e„j Ó ke sÕn kÁr „anqÍ: prˆn d' oÜ ti nemesshtÕn kecolîsqai.” tÕn d' ¥r' ØpÒdra „dën prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „EÙrÚmac', oÙd' e‡ moi patrèŽa p£nt' ¢podo‹te, Óssa te nàn Ümm' ™stˆ kaˆ e‡ poqen ¥ll' ™piqe‹te, oÙdš ken ïj œti ce‹raj ™m¦j l»xaimi fÒnoio, prˆn p©san mnhstÁraj Øperbas…hn ¢pote‹sai. nàn Ûmin par£keitai ™nant…on º m£cesqai À feÚgein, Ój ken q£naton kaˆ kÁraj ¢lÚxV: ¢ll£ tin' oÙ feÚxesqai яomai a„pÝn Ôleqron.” ìj f£to, tîn d' aÙtoà lÚto goÚnata kaˆ f…lon Ãtor. to‹sin d' EÙrÚmacoj metefènee deÚteron aâtij: „ð f…loi, oÙ g¦r sc»sei ¢n¾r Óde ce‹raj ¢£ptouj, ¢ll' ™peˆ œllabe tÒxon ™äxoon ºd farštrhn, oÙdoà ¥po xestoà tox£ssetai, e„j Ó ke p£ntaj ¥mme katakte…nV. ¢ll¦ mnhsèmeqa c£rmhj: f£sgan£ te sp£ssasqe kaˆ ¢nt…scesqe trapšzaj „în çkumÒrwn: ™pˆ d' aÙtù p£ntej œcwmen ¡qrÒoi, e‡ kš min oÙdoà ¢pèsomen ºd qur£wn, œlqwmen d' ¢n¦ ¥stu, bo¾ d' êkista gšnhtai: tî ke t£c' oátoj ¢n¾r nàn Ûstata tox£ssaito.” ìj ¥ra fwn»saj e„rÚssato f£sganon ÑxÚ, c£lkeon, ¢mfotšrwqen ¢kacmšnon, «lto d' ™p' aÙtù

ODISEEA. CÂNTUL XXII Hoþiº pândea el sã-þi omoare fiul. Deci el pieri acuma pe dreptate. Te-ndurã dar ºi miluie-þi supuºii. Te-om împãca pe urmã noi cu daruri Culese de la toþi ºi-n schimb cu-averea Ce s-a bãut ºi s-a mâncat pe-aicea Noi þi-om plãti fieºtecare preþul De douãzeci de boi în bronz ºi aur Ca sã te mulþumim. Dar pân-atuncea Gãsim cã-i drept sã þii pe noi mânie.” „O, Evrimah, rãspunse crunt Ulise, Sã-mi daþi ºi toat-averea moºtenitã Ce-aveþi acum ºi-o veþi spori cu alta De oriunde, tot nu înceta-va mâna-mi Sã secere pânã ce nu plãti-veþi Cu vârf ºi îndesat nelegiuirea. Aveþi s-alegeþi lupt-aci sau fuga, De-i chip sã fugã cineva de moarte. Dar nu cred sã mai scape-acum nici unul De grozãvia morþii.” Astfel zise ªi toþi în suflet ºi-n genunchi slãbirã. Dar Evrimah îi sprijinea cu graiul: „El n-are sã s-astâmpere, prieteni, Odatã ce pe armã puse mâna Cumplit-a lui, va fulgera de-acolo Din prag pânã ce are sã ne culce Pe toþi. Dar hai la luptã, trageþi Jungherele ºi v-apãraþi sub mese De lovituri ºi-asupra lui cu toþii Sã nãvãlim grãmadã, sã-l respingem Din prag ºi de la uºã ºi sã mergem Sã facem iute larmã prin cetate, ªi-ar fi aceasta data cea din urmã Când el mai sãgeteazã.” Asta zise, Din teacã smulse un jungher cu douã Tãiºuri ascuþite din aramã ªi asupra-i nãvãli rãcnind sãlbatic.

855

65

70

75

80

85

90

95

856

85

90

95

100

105

OD USSEAIS. C smerdalša „£cwn: Ð d' ¡mart¾ d‹oj 'OdusseÝj „Õn ¢poproei, b£le d stÁqoj par¦ mazÒn, ™n dš oƒ ¼pati pÁxe qoÕn bšloj. ™k d' ¥ra ceirÕj f£sganon Âke cam©ze, perirrhd¾j d trapšzV k£ppesen „dnwqe…j, ¢pÕ d' e‡data ceàen œraze kaˆ dšpaj ¢mfikÚpellon: Ð d cqÒna tÚpte metèpJ qumù ¢ni£zwn, posˆ d qrÒnon ¢mfotšroisi lakt…zwn ™t…nasse: kat' Ñfqalmîn d' œcut' ¢clÚj. 'Amf…nomoj d' 'OdusÁoj ™e…sato kudal…moio ¢nt…oj ¢xaj, e‡ruto d f£sganon ÑxÚ, e‡ pèj oƒ e‡xeie qur£wn. ¢ll' ¥ra min fqÁ Thlšmacoj katÒpisqe balën calk»reŽ dourˆ êmwn messhgÚj, di¦ d st»qesfin œlasse: doÚphsen d pesèn, cqÒna d' ½lase pantˆ metèpJ. Thlšmacoj d' ¢pÒrouse, lipën dolicÒskion œgcoj aÙtoà ™n 'AmfinÒmJ: perˆ g¦r d…e, m» tij 'Acaiîn œgcoj ¢nelkÒmenon dolicÒskion À ™l£seie fasg£nJ ¢xaj º proprhnša tÚyaj. bÁ d qšein, m£la d' ðka f…lon patšr' e„saf…kanen, ¢gcoà d' ƒst£menoj œpea pterÒenta proshÚda: „ð p£ter, ½dh toi s£koj o‡sw kaˆ dÚo doàre kaˆ kunšhn p£gcalkon, ™pˆ krot£fois' ¢raru‹an, aÙtÒj t' ¢mfibaleàmai „èn, dèsw d subètV kaˆ tù boukÒlJ ¥lla: teteucÁsqai g¦r ¥meinon.” tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „ose qšwn, eŒÒj moi ¢mÚnesqai p£r' юsto…, m» m' ¢pokin»swsi qur£wn moànon ™Ònta.” ìj f£to, Thlšmacoj d f…lJ ™pepe…qeto patr…,

ODISEEA. CÂNTUL XXII Pe loc Ulise-l aþinti. L-ajunse La piept sãgeata-i lângã sân ºi-acolo Rãzbi ficatul, de-i picã din pumnu-i Cuþitul jos. El, ºovãind, pe masã Cãzu lungit, de rãsturnã mâncarea ªi cupa cea cu douã toarte, fruntea-i Izbindu-ºi de podea cu-amar în suflet ªi scaunul trânti el, din picioare Zbãtându-se pânã ce noaptea morþii Vederea i-o-mpãinjeni. Deodatã ªi Amfinom asupra lui Ulise Sãri cu sabia sã-l deie-n lãturi, Dar Telemah îi apucã nainte, Cu suliþa l-ajunse pe la spate ªi între umeri pieptul îi strãpunse, Iar el bufni pe jos, cu latul frunþii Pocnindu-se. Dar Telemah din faþã-i Napoi se dete pãrãsindu-ºi lancea În leºul lui, cãci se temu cã poate, Sãrind vreunul, sã-l însãbieze Din faþã sau din spate. Dete fuga Spre tatãl sãu, s-apropie ºi-i zise: „O, tatã, sã-þi aduc vreo douã suliþi, Un scut ºi-o bunã chivãrã de-aramã ªi eu sã mã-narmez, sã dau ºi arme Vãcarului ºi lui Eumeu porcarul. Mai bine-i sã ne înarmãm.” Ulise-i Rãspunse lui: „Fugi iute ºi le adu Cât eu mai am sãgeþi ca sã mã apãr, Sã nu mã dea deoparte de la uºã, Fiind în luptã singur”. Asta-i spuse ªi Telemah poruncii se supuse. Da fuga cãtre cãmara cea cu arme,

857 100

105

110

115

120

125

130

858

110

115

120

125

130

135

OD USSEAIS. C bÁ d' ‡menai q£lamÒnd', Óqi oƒ klut¦ teÚcea ke‹to. œnqen tšssara mn s£ke' e†leto, doÚrata d' Ñktë kaˆ p…suraj kunšaj calk»reaj ƒppodase…aj: bÁ d fšrwn, m£la d' ðka f…lon patšr' e„saf…kanen. aÙtÕj d prètista perˆ cro dÚseto calkÒn: ìj d' aÜtwj të dmîe dušsqhn teÚcea kal£, œstan d' ¢mf' 'OdusÁa dafrona poikilom»thn. aÙt¦r Ó g', Ôfra mn aÙtù ¢mÚnesqai œsan „o…, tÒfra mnhst»rwn ›na g' a„eˆ ú ™nˆ o‡kJ b£lle tituskÒmenoj: toˆ d' ¢gcist‹noi œpipton. aÙt¦r ™peˆ l…pon „oˆ юsteÚonta ¥nakta, tÒxon mn prÕj staqmÕn ™ãstaqšoj meg£roio œklin' ˜st£menai, prÕj ™nèpia pamfanÒwnta, aÙtÕj d' ¢mf' êmoisi s£koj qšto tetraqšlumnon, kratˆ d' ™p' „fq…mJ kunšhn eÜtukton œqhken, †ppourin, deinÕn d lÒfoj kaqÚperqen œneuen: e†leto d' ¥lkima doàre dÚw kekoruqmšna calkù. ÑrsoqÚrh dš tij œsken ™ãdm»tJ ™nˆ to…cJ, ¢krÒtaton d par' oÙdÕn ™ãstaqšoj meg£roio Ãn ÐdÕj ™j laÚrhn, san…dej d' œcon eâ ¢raru‹ai: t¾n 'OduseÝj fr£zesqai ¢nègei d‹on ØforbÕn ˜staÒt' ¥gc' aÙtÁj: m…a d' o‡h g…net' ™form». to‹j d' 'Agšlewj metšeipen œpoj p£ntessi pifaÚskwn: „ð f…loi, oÙk ¨n d» tij ¢n' ÑrsoqÚrhn ¢naba…h kaˆ e‡poi lao‹si, bo¾ d' êkista gšnoito; tî ke t£c' oátoj ¢n¾r nàn Ûstata tox£ssaito.” tÕn d' aâte prosšeipe Mel£nqioj, a„pÒloj a„gîn: „oÜ pwj œst', 'Agšlae diotrefšj: ¥gci g¦r a„nîj

ODISEEA. CÂNTUL XXII Luã opt suliþi, câte patru scuturi ªi coifuri de aramã cu podoabe De cozi de cal ºi repede le-aduse. Întâi el însuºi îmbrãcã-armãtura. Frumos se înarmarã ºi pãstorii ªi se-mplântarã-alãturi de Ulise. Iar dânsul, cât avea sãgeþi s-aþinte, Chitind mereu, culca pe câte unul Din peþitori, ºi mulþi din ei cãzurã. Dar când apoi sãgeþile-i lipsirã, κi rãzimã el arcul de usciorul Mãreþei sãli spre luciul perete, κi puse-un scut de patru piei pe umãr, Tufli pe cap un zdravãn coif de-aramã, Din care fâlfâia cumplitã coamã ªi împumnã puternicele suliþi. Era în zid pe lângã pragul sãlii O dosnicã portiþã treptuitã Ce da pe-acolo pe-o strâmtoare-afarã ªi-avea canaturi îmbucate bine. Porcarului i-orândui Ulise Sã stea de pazã la portiþa asta, Cãci ea rãmase singura ieºire. Striga ºi Agelaos la tovarãºi: „Nu poate vrunul sã se urce oare La uºa-aceea ca sã dea de veste Poporului ºi sã se facã vuiet Mai repede, ca sãgetarea asta Sã fie cea din urm-a lui Ulise?” Melantios cãprarul îi rãspunse: „Nu-i chip de fel, mãrite Agelaos,

859

135

140

145

150

155

160

860

140

145

150

155

160

OD USSEAIS. C aÙlÁj kal¦ qÚretra, kaˆ ¢rgalšon stÒma laÚrhj: ka… c' eŒj p£ntaj ™rÚkoi ¢n»r, Ój t' ¥lkimoj e‡h. ¢ll' ¥geq', Øm‹n teÚce' ™ne…kw qwrhcqÁnai ™k qal£mou: œndon g£r, яomai, oÙdš pV ¥llV teÚcea katqšsqhn 'OduseÝj kaˆ fa…dimoj uƒÒj.” ìj e„pën ¢nšbaine Mel£nqioj, a„pÒloj a„gîn, ™j qal£mouj 'OdusÁoj ¢n¦ ·îgaj meg£roio. œnqen dèdeka mn s£ke' œxele, tÒssa d doàra kaˆ tÒssaj kunšaj calk»reaj ƒppodase…aj: bÁ d' ‡menai, m£la d' ðka fšrwn mnhstÁrsin œdwke. kaˆ tÒt' 'OdussÁoj lÚto goÚnata kaˆ f…lon Ãtor, æj periballomšnouj ‡de teÚcea cers… te doàra makr¦ tin£ssontaj: mšga d' aÙtù fa…neto œrgon. aya d Thlšmacon œpea pterÒenta proshÚda: „Thlšmac', à m£la d» tij ™nˆ meg£roisi gunaikîn nîŽn ™potrÚnei pÒlemon kakÕn º MelanqeÚj.” tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: „ð p£ter, aÙtÕj ™gë tÒde g' ½mbroton, –oÙdš tij ¥lloj a‡tioj, –Öj qal£moio qÚrhn pukinîj ¢raru‹an k£llipon ¢gkl…naj: tîn d skopÕj Ãen ¢me…nwn. ¢ll' ‡qi, d‹' EÜmaie, qÚrhn ™p…qej qal£moio, kaˆ fr£sai, ½ tij ¥r' ™stˆ gunaikîn, ¿ t£de ·šzei, à uƒÕj Dol…oio MelanqeÚj, tÒn per яw.” ìj oƒ mn toiaàta prÕj ¢ll»louj ¢gÒreuon. bÁ d' aâtij q£lamÒnde Mel£nqioj, a„pÒloj a„gîn, o‡swn teÚcea kal£: nÒhse d d‹oj ØforbÒj, aya d' 'OdussÁa prosefèneen ™ggÝj ™Ònta: „diogenj Laerti£dh, polum»can' 'Odusseà,

ODISEEA. CÂNTUL XXII Cã prea-i de tot aproape uºa-n curte ªi grea ieºirea. Lesne doar pe-acolo Pe toþi ne poate-opri în loc un singur Bãrbat, dacã-i voinic. Dar hai mai bine Eu arme sã v-aduc din armãrie Sã vã-narmaþi, cã-mi pare cã Ulise ªi Telemah nãuntru le dosirã ªi nu-s în altã parte.” Asta zise Melantios ºi se sui-n cãmarã Pe gangurile-nguste-n dosul sãlii. Luã de-acolo scuturi douãsprezece ªi-atâtea lãnci ºi chivere de-aramã Cu pãr stufos de cal. ªi-apoi o-ntinse ªi repede la peþitori le-aduse. Ulise se muie-n genunchi ºi-n suflet Vãzând cum ei se înarmau, cum suliþi Prelungi clãteau cu pumnii, ºi cumplitã, Nãprasnicã-i pãru de-acum bãtaia. ªi-a zis lui Telemah: „De bunã seamã, Vreo femeie-n casã sau Melantiu Asuprã-ne-nteþi mai crunt încaier”. Iar socotitul Telemah rãspunse: „O, tatã, eu sunt vinovat de asta ªi nimeni altul, c-am lãsat la arme Deschisã uºa ce se-nchide bine, ªi cineva m-o fi pândit pe mine. Porcare, du-te tu de-ncuie uºa ªi vezi dac-a fãcut-o vro femeie Ticãloºia asta ori Melantiu, Pe care-l bãnui.” Astfel ei vorbirã, Pe când pãstorul caprelor, Melantiu Se furiºã din nou s-aducã arme. Porcarul îl zãri ºi-ndatã zise Viteazului, fiind de el aproape: „Nãlþate fiu al lui Laert, Ulise,

861

165

170

175

180

185

190

195

862 165

170

175

180

185

190

OD USSEAIS. C ke‹noj d¾ aât' ¢dhloj ¢n»r, Ön юÒmeq' aÙto…, œrcetai ™j q£lamon: sÝ dš moi nhmertj ™n…spej, ½ min ¢pokte…nw, a‡ ke kre…sswn ge gšnwmai, Ú soi ™nq£d' ¥gw, †n' Øperbas…aj ¢pote…sV poll£j, Óssaj oátoj ™m»sato sù ™nˆ o‡kJ.” tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „à toi ™gë kaˆ Thlšmacoj mnhstÁraj ¢gauoÝj sc»somen œntosqen meg£rwn m£la per memaîtaj: sfîŽ d' ¢postršyante pÒdaj kaˆ ce‹raj Ûperqen [™j q£lamon balšein, san…daj d' ™kdÁsai Ôpisqe,] seir¾n d plekt¾n ™x aÙtoà peir»nante k…on' ¢n' Øyhl¾n ™rÚsai pel£sai te doko‹sin, éj ken dhq¦ zwÕj ™ën calšp' ¥lgea p£scV.” ìj œfaq', oƒ d' ¥ra toà m£la mn klÚon ºd' ™p…qonto, b¦n d' ‡men ™j q£lamon, laqšthn dš min œndon ™Ònta. à toi Ð mn qal£moio mucÕn k£ta teÚce' ™reÚna, të d' œstan ˜k£terqe par¦ staqmo‹si mšnonte. eâq' Øpr oÙdÕn œbaine Mel£nqioj, a„pÒloj a„gîn, tÍ ˜tšrV mn ceirˆ fšrwn kal¾n truf£leian, tÍ d' ˜tšrV s£koj eÙrÝ gšron, pepalagmšnon ¥zV, Lašrtew ¼rwoj, Ö kour…zwn foršeske: d¾ tÒte g' ½dh ke‹to, ·afaˆ d' ™lšlunto ƒm£ntwn: të d' ¥r' ™paxanq' ˜lšthn œrus£n tš min e‡sw kour…x, ™n dapšdJ d camaˆ b£lon ¢cnÚmenon kÁr, sÝn d pÒdaj ce‹r£j te dšon qumalgšŽ desmù eâ m£l' ¢postršyante diamperšj, æj ™kšleusen [uƒÕj Lašrtao, polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj:] seir¾n d plekt¾n ™x aÙtoà peir»nante

ODISEEA. CÂNTUL XXII Miºelul care noi îl bãnuisem Se duce dupã arme. Spune-mi verde Sã-i fac eu felul, dacã pot sã-l birui, Ori sã-l aduc aici ca sã-i dai plata Pãcatelor de dânsul fãptuite În casa ta.” Ulise-aºa-i rãspunse: „În salã eu cu Telemah þine-vom În frâu pe tineri, cât or fi de aprigi. Voi doi legaþi-l cobzã pe Melantiu De mâni ºi de picioare ºi-aruncaþi-l În dosnica odaie, -nchideþi uºa ªi ferecaþi-l bine c-o frânghie, ªi trageþi-l pe stâlpu-nalt s-ajungã Pân’ la tavan ºi atârnat acolo Amar sã-i fie-n viaþã multã vreme.” Ei amândoi voios îl ascultarã, Dau fuga spre cãmarã, dar cãprarul De loc nu-i bãnui, fiind nãuntru Pe unde el cotrobãia la arme. Ei doi stãturã-n lãturi de la uºã, Pe-aproape de usciori. ªi când Melantiu Trecu pe prag c-un mândru coif în mânã ªi-ntr-alta cu un scut rotund ºi mare, Strãvechi, mucegãit de-al lui Laerte, Pe care el, viteazul, îl purtase În tinereþea lui, dar care-acuma Era trântit acolo între arme ªi descusut pe la curele, dânºii Sãrir-asupra-i ºi de pãr luându-l, Îl traserã-n odaie ºi-l trântirã Pe jos, de stete otrãvit la suflet. ªi mânile, picioarele sucindu-i Din rãsputeri, amarnic îl legarã Întocmai cum le porunci Ulise ªi-l prinserã pe urmã de-o frânghie,

863

200

205

210

215

220

225

230

864

195

200

205

210

215

220

OD USSEAIS. C k…on' ¢n' Øyhl¾n œrusan pšlas£n te doko‹si. tÕn d' ™pikertomšwn prosšfhj, EÜmaie subîta: „nàn mn d¾ m£la p£gcu, Mel£nqie, nÚkta ful£xeij, eÙnÍ œni malakÍ katalšgmenoj, éj se œoiken: oÙd sš g' ºrigšneia par' 'Wkeano‹o ·o£wn l»sei ¢nercomšnh crusÒqronoj, ¹n…k' ¢gine‹j agaj mnhst»ressi dÒmon k£ta da‹ta pšnesqai.” ìj Ð mn aâqi lšleipto, taqeˆj Ñloù ™nˆ desmù: të d' ™j teÚcea dÚnte, qÚrhn ™piqšnte faein»n, b»thn e„j 'OdusÁa dafrona poikilom»thn. œnqa mšnoj pne…ontej ™fšstasan, oƒ mn ™p' oÙdoà tšssarej, oƒ d' œntosqe dÒmwn polšej te kaˆ ™sqlo…. to‹si d' ™p' ¢gc…molon qug£thr DiÕj Ãlqen 'Aq»nh Mšntori e„domšnh ºmn dšmaj ºd kaˆ aÙd»n. t¾n d' 'OduseÝj g»qhsen „dën kaˆ màqon œeipe: „Mšntor, ¥munon ¢r»n, mnÁsai d' ™t£roio f…loio, Ój s' ¢gaq¦ ·šzeskon: Ðmhlik…h dš mo… ™ssi.” ìj f£t', юÒmenoj laossÒon œmmen' 'Aq»nhn. mnhstÁrej d' ˜tšrwqen ÐmÒkleon ™n meg£roisi: prîtoj t»n g' ™nšnipe Damastor…dhj 'Agšlaoj: „Mšntor, m» s' ™pšessi paraipep…qVsin 'OdusseÝj mnhst»ressi m£cesqai, ¢munšmenai d oŒ aÙtù. ïde g¦r ¹mšterÒn ge nÒon telšesqai яw: ÐppÒte ken toÚtouj ktšwmen, patšr' ºd kaˆ uƒÒn, ™n d sÝ to‹sin œpeita pef»seai, oŒa menoin´j ›rdein ™n meg£roij: sù d' aÙtoà kr£ati te…seij. aÙt¦r ™p¾n Ømšwn ge b…aj ¢felèmeqa calkù, kt»maq' ÐpÒssa to… ™sti, t£ t' œndoqi kaˆ t¦ qÚrhfi,

ODISEEA. CÂNTUL XXII Îl traserã pe stâlpu-nalt, de-ajunse Pân’ la tavan. ªi-aºa Eumeu porcarul Râdea de el: „De-acuma toatã noaptea Vegheaz-aici culcat pe patul moale Aºa cum þi se cade. Aici te-apucã Pe tine ziua alb-a dimineþii Când ea se va ivi pe tron de aur Din Ocean, ca-n vremea când spre curte La peþitori mânai alese capre Pentru ospãþ.” Aºa rãmase-acolo Cãpraru-ntins ºi ferecat amarnic, Iar amândoi ceilalþi se înarmarã ªi dupã ce-ncuiarã uºa bine, Din nou se-napoiarã la Ulise. Acolo toþi luptau cu-nverºunare, La prag cei patru ºi-n cuprinsul sãlii Voinicii mulþi. Atunci venind Minerva S-apropie de ei; dupã fãptura ªi glasul ei era leitã Mentor. Se-nviorã cum o vãzu Ulise ªi-i glãsui: „Ajutã, Mentor, scapã-l De rãu ºi nu-l uita pe-un prieten care Doar bine þi-a fãcut, tu mi-eºti de-o seamã.” Aºa-i zicea simþind cã e Minerva. Strigau la ea ceilalþi cu-ameninþarea ªi între ei o-nfricoºa întâiul Feciorul lui Damastor, Agelaos: „Ia seama, Mentor, nu cumva Ulise Cu vorba sã te-nºele, ca tu astfel Sã lupþi cu noi ºi sã-l ajuþi pe dânsul, C-aºa socot cã fi-va dup-aceea Cum noi gândim: cã-ndatã ce-om rãpune Pe-aceºtia doi, pe tatãl ºi pe fiul, ªi tu vei fi ucis cu ei alãturi; De faci prostia asta, vei plãti-o Cu capul tãu; ºi dupã ce cu arma Vã vom zdrobi pe voi, averea-þi toatã

865

235

240

245

250

255

260

265

270

866

225

230

235

240

245

OD USSEAIS. C to‹sin 'OdussÁoj metame…xomen: oÙdš toi uŒaj zèein ™n meg£roisin ™£somen, oÙd qÚgatraj oÙd' ¥locon kedn¾n 'Iq£khj kat¦ ¥stu poleÚein.” ìj f£t', 'Aqhna…h d colèsato khrÒqi m©llon, ne…kessen d' 'OdusÁa colwto‹sin ™pšessin: „oÙkšti so… g', 'Oduseà, mšnoj œmpedon oÙdš tij ¢lk», o†h Ót' ¢mf' `ElšnV leukwlšnJ eÙpatere…V e„n£etej Trèessin ™m£rnao nwlemj a„e…, polloÝj d' ¥ndraj œpefnej ™n a„nÍ dhŽotÁti, sÍ d' ¼lw boulÍ Pri£mou pÒlij eÙru£guia. pîj d¾ nàn, Óte sÒn ge dÒmon kaˆ kt»maq' ƒk£neij, ¥nta mnhst»rwn ÑlofÚreai ¥lkimoj enai; ¢ll' ¥ge deàro, pšpon, par' œm' †staso kaˆ ‡de œrgon, Ôfr' e„dÍj, oŒÒj toi ™n ¢ndr£si dusmenšessi Mšntwr 'Alkim…dhj eÙerges…aj ¢pot…nein.” à ·a, kaˆ oÜ pw p£gcu d…dou ˜teralkša n…khn, ¢ll' œt' ¥ra sqšneÒj te kaˆ ¢lkÁj peir»tizen ºmn 'OdussÁoj ºd' uƒoà kudal…moio. aÙt¾ d' a„qalÒentoj ¢n¦ meg£roio mšlaqron ›zet' ¢naxasa, celidÒni e„kšlh ¥nthn. mnhstÁraj d' êtrune Damastor…dhj 'Agšlaoj EÙrÚnomÒj te kaˆ 'Amfimšdwn DhmoptÒlemÒj te Pe…sandrÒj te Poluktor…dhj PÒlubÒj te dafrwn: oƒ g¦r mnhst»rwn ¢retÍ œsan œxoc' ¥ristoi, Óssoi œt' œzwon per… te yucšwn ™m£conto: toÝj d' ½dh ™d£masse biÕj kaˆ tarfšej „o…. to‹j d' 'Agšlewj metšeipen œpoj p£ntessi pifaÚskwn: „ð f…loi, ½dh sc»sei ¢n¾r Óde ce‹raj ¢£ptouj:

ODISEEA. CÂNTUL XXII Din casã ºi de-afarã vom prãda-o Deodatã cu avutul lui Ulise, ªi n-om lãsa pe fiii tãi acasã ªi nici pe fete, nici pe-a ta soþie Sã mai petreacã în cetatea asta.” Dar mai dihai se înciudã Minerva ªi se rãsti aºa cãtre Ulise: „Tu nu mai eºti viteaz ºi bun de arme Ca altãdatã când pentru Elena, Frumoasa preamãritã dupã tatã, Te-ai rãzboit vro nouã ani la Troia ªi când cu sfatu-þi s-a luat cetatea. Cum poþi acum, când eºti la tine-acasã ªi-aproape de-ale tale, sã te vaieþi Naintea lor cã nu te mai poþi bate? Dar haide-ncoa’, iubitul meu, alãturi Sã-mi stai aci, sã vezi ce poate Mentor ªi cum plãteºte facerea de bine.” Aºa grãi ºi cumpãna izbândei Ea încã o þinu neºovãitã ªi vru sã mai încerce bãrbãþia ªi vrednicia-n arme-a lui Ulise ªi Telemah. Deci ea zburând deodatã, Ca rândunica stete pe grindiºul Tavanului funingit al sãlii. Atunci a prins sã-nflacãre pe tineri Feciorul lui Damastor ºi-Amfimèdon, Demoptolèm ºi Evrinom ºi fiul Lui Polictòr Pisandru ºi Polibos, Fiind cei mai aleºi ºi vrednici tineri Ce mai trãiau ºi se luptau pe viaþã; Pe ceialalþi îi toropise arcul ªi desele sãgeþi. Striga la dânºii Zicându-le Agelaos: „O, prieteni, S-astâmpãrã de-acum aceastã fiarã,

867

275

280

285

290

295

300

305

868

250

255

260

265

270

275

OD USSEAIS. C kaˆ d» oƒ Mšntwr mn œbh ken¦ eÜgmata e„pèn, oƒ d' ooi le…pontai ™pˆ prètVsi qÚrVsi. tî nàn m¾ ¤ma p£ntej ™f…ete doÚrata makr£, ¢ll' ¥geq' oƒ ›x prîton ¢kont…sat', a‡ kš poqi ZeÝj dèV 'OdussÁa blÁsqai kaˆ kàdoj ¢ršsqai. tîn d' ¥llwn oÙ kÁdoj, ™p¾n oátÒj ge pšsVsin.” ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej ¢kÒntisan, æj ™kšleuen, ƒšmenoi: t¦ d p£nta ™tèsia qÁken 'Aq»nh. tîn ¥lloj mn staqmÕn ™ãstaqšoj meg£roio bebl»kein, ¥lloj d qÚrhn pukinîj ¢raru‹an: ¥llou d' ™n to…cJ mel…h pšse calkob£reia. aÙt¦r ™peˆ d¾ doÚrat' ¢leÚanto mnhst»rwn, to‹s' ¥ra mÚqwn Ãrce polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj: „ð f…loi, ½dh mšn ken ™gën e‡poimi kaˆ ¥mmi mnhst»rwn ™j Ómilon ¢kont…sai, o‰ mem£asin ¹mšaj ™xenar…xai ™pˆ protšroisi kako‹sin.” ìj œfaq', oƒ d' ¥ra p£ntej ¢kÒntisan Ñxša doàra ¥nta tituskÒmenoi: DhmoptÒlemon mn 'OdusseÚj, EÙru£dhn d' ¥ra Thlšmacoj, ”Elaton d subèthj, Pe…sandron d' ¥r' œpefne boîn ™piboukÒloj ¢n»r. oƒ mn œpeiq' ¤ma p£ntej Ñd¦x ›lon ¥speton oâdaj, mnhstÁrej d' ¢necèrhsan meg£roio mucÒnde: toˆ d' ¥r' ™p»Žxan, nekÚwn d' ™x œgce' ›lonto. aâtij d mnhstÁrej ¢kÒntisan Ñxša doàra ƒšmenoi: t¦ d poll¦ ™tèsia qÁken 'Aq»nh. tîn ¥lloj mn staqmÕn ™ãstaqšoj meg£roio bebl»kein, ¥lloj d qÚrhn pukinîj ¢raru‹an: ¥llou d' ™n to…cJ mel…h pšse calkob£reia.

ODISEEA. CÂNTUL XXII Cãci iatã, dupã laudele goale, S-a dus ºi Mentor ºi-au rãmas ei singuri Naintea uºii. Nu daþi voi deodatã Cu lancea toþi, sã tragã-ntâi cei ºase Ca sã vedem de nu ne-ajutã Joe Sã-nfrângem ºi sã batem pe Ulise. De cade el, de ceilalþi nu ne pasã”. Aºa vorbi. ªi dup-a lui povaþã Ei ahtiaþi asupra-i suliþarã, Dar zâna le fãcu deºert ochitul, Cãci unul nimeri în uºã, altul Într-un uscior, al treilea în perete. Dar când ai lui de arme se ferirã, Le-a zis Ulise: „Dragii mei, acuma Sã dãm ºi noi cu suliþe-n miºeii Ce vor sã ne omoare dupã groaza De rele ce-au fãcut”. Chitind tuspatru Asupra lor, pe loc ºi suliþarã. Ulise pe Demoptolem strãpunse, Iar Telemah pe Evriad, porcarul Pe Elatos, vãcarul pe Pisandru. Ei toþi odat-au ºi muºcat pãmântul, Ceilalþi s-au dat napoi spre fundul sãlii. Ulise-atunci ºi-ai lui se repezirã ªi boldurile scoaserã din trupuri. Din nou duºmanii suliþi azvârlirã, Din nou deºerte le fãcu Minerva, Cãci unul nimeri în uºã, altul Într-un uscior, al treilea în perete.

869

310

315

320

325

330

870

280

285

290

295

300

OD USSEAIS. C 'Amfimšdwn d' ¥ra Thlšmacon b£le ce‹r' ™pˆ karpù l…gdhn, ¥krhn d ·inÕn dhl»sato calkÒj. Kt»sippoj d' EÜmaion Øpr s£koj œgceŽ makrù ðmon ™pšgrayen: tÕ d' Øpšrptato, p‹pte d' œraze. toˆ d' aât' ¢mf' 'OdusÁa dafrona poikilom»thn mnhst»rwn ™j Ómilon ¢kÒntisan Ñxša doàra. œnq' aât' EÙrud£manta b£le ptol…porqoj 'OdusseÚj, 'Amfimšdonta d Thlšmacoj, PÒlubon d subèthj: Kt»sippon d' ¥r' œpeita boîn ™piboukÒloj ¢n¾r bebl»kei prÕj stÁqoj, ™peucÒmenoj d proshÚda: „ð Poluqersedh filokšrtome, m» pote p£mpan e‡kwn ¢frad…Vj mšga e„pe‹n, ¢ll¦ qeo‹si màqon ™pitršyai, ™peˆ à polÝ fšrtero… e„si. toàtÒ toi ¢ntˆ podÕj xein»Žon, Ón pot' œdwkaj ¢ntiqšJ 'OdusÁŽ dÒmon k£t' ¢lhteÚonti.” à ·a boîn ˜l…kwn ™piboukÒloj: aÙt¦r 'OdusseÝj oâta Damastor…dhn aÙtoscedÕn œgceŽ makrù: Thlšmacoj d' EÙhnor…dhn Leièkriton oâta dourˆ mšson keneîna, diaprÕ d calkÕn œlassen: ½ripe d prhn»j, cqÒna d' ½lase pantˆ metèpJ. d¾ tÒt' 'Aqhna…h fqis…mbroton a„g…d' ¢nšscen ØyÒqen ™x ÑrofÁj: tîn d fršnej ™pto…hqen. oƒ d' ™fšbonto kat¦ mšgaron bÒej ìj ¢gela‹ai: t¦j mšn t' a„Òloj ostroj ™formhqeˆj ™dÒnhsen érV ™n e„arinÍ, Óte t' ½mata makr¦ pšlontai: oƒ d' éj t' a„gupioˆ gamyènucej ¢gkulocÁlai ™x Ñršwn ™lqÒntej ™p' Ñrn…qessi qÒrwsi. taˆ mšn t' ™n ped…J nšfea ptèssousai †entai,

ODISEEA. CÂNTUL XXII Doar Amfimèdon îl pãli la mânã Pe Telemah, julindu-l pe deasupra, ªi pe Eumeos peste scut Ctesipos La umãr îl zdreli ºi pe deasupra-i Zburându-i lancea se lãsã pe þãrnã. Ulise ºi ai lui din nou mulþimea De peþitori cu armele aþintirã. Tot dânsul mai rãzbi pe Evridamas, Iar fiul sãu la fel pe Amfimèdon, Porcarul pe Polib, pe când vãcarul În piept împunse pe Ctesip ºi-i zise Fãlindu-se din gurã: „Tu, feciorul Lui Politers, tu, batjocoritorul, Sã nu mai fii nerod ºi sã te lauzi Cu vorbe mari, ci zeilor te-ncrede, Cãci ei doar sunt cu mult mai tari ca tine. Aceasta fie-þi darul de-ospeþie De rãsplãtit piciorul care-l deteºi Odatã lui Ulise, când prin salã Umbla cerºind.” Aºa grãi pãstorul Cornacilor juncani. Atunci Ulise Brãþiº lovi pe fiul lui Damastor, Iar Telemah pe Leocrit, feciorul Lui Evenòr, cu suliþa-n deºerturi, Iar el strãpuns cãzu pe brânci, cu fruntea Pocnitã de pãmânt. În clipa asta, Din culmea casei ridicã Minerva Urgelnicul ei scut ºi peþitorii Cuprinºi de spaimã toþi fugirã-n salã Împrãºtiaþi întocmai ca cireada De boi când strechea, iute nãpãdind-o, O-mprãºtie în zile lungi de varã. Cum vulturii cu cioc ºi gheare strâmbe, Venind din plaiuri, tabãrã nãvalnici

871 335

340

345

350

355

360

365

872

OD USSEAIS. C

305

oƒ dš te t¦j Ñlškousin ™p£lmenoi, oÙdš tij ¢lk¾ g…netai oÙd fug»: ca…rousi dš t' ¢nšrej ¥grV: ìj ¥ra toˆ mnhstÁraj ™pessÚmenoi kat¦ dîma tÚpton ™pistrof£dhn: tîn d stÒnoj êrnut' ¢eik¾j kr£twn tuptomšnwn, d£pedon d' ¤pan a†mati qàen. Leièdhj d' 'OdusÁoj ™pessÚmenoj l£be goÚnwn ka… min lissÒmenoj œpea pterÒenta proshÚda: „gounoàma… s', 'Oduseà: sÝ dš m' a‡deo ka… m' ™lšhson: oÙ g£r pè tin£ fhmi gunaikîn ™n meg£roisin e„pe‹n oÙdš ti ·šxai ¢t£sqalon: ¢ll¦ kaˆ ¥llouj paÚeskon mnhstÁraj, Ótij toiaàt£ ge ·šzoi. ¢ll£ moi oÙ pe…qonto kakîn ¥po ce‹raj œcesqai: tî kaˆ ¢tasqal…Vsin ¢eikša pÒtmon ™pšspon. aÙt¦r ™gë met¦ to‹si quoskÒoj oÙdn ™orgëj ke…somai, æj oÙk œsti c£rij metÒpisq' eÙergšwn.” tÕn d' ¥r' ØpÒdra „dën prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „e„ mn d¾ met¦ to‹si quoskÒoj eÜceai enai, poll£ki pou mšlleij ¢r»menai ™n meg£roisi thloà ™moˆ nÒstoio tšloj glukero‹o genšsqai, soˆ d' ¥locÒn te f…lhn spšsqai kaˆ tškna tekšsqai: tî oÙk ¨n q£natÒn ge dushlegša profÚgoisqa.” ìj ¥ra fwn»saj x…foj e†leto ceirˆ pace…V ke…menon, Ó ·' 'Agšlaoj ¢poprošhke cam©ze kteinÒmenoj: tù tÒn ge kat' aÙcšna mšsson œlasse: fqeggomšnou d' ¥ra toà ge k£rh kon…Vsin ™m…cqh. Terpi£dhj d' œt' ¢oidÕj ¢lÚskane kÁra mšlainan, F»mioj, Ój ·' ½eide par¦ mnhstÁrsin ¢n£gkV. œsth d' ™n ce…ressin œcwn fÒrmigga l…geian

310

315

320

325

330

ODISEEA. CÂNTUL XXII În stol de pãsãri care-nfricoºate, De sus din nori se lasã pe câmpie, Ei sar asupra lor ºi le sfâºie, Cã nu pot ele sã le stea-mpotrivã ªi nici sã fugã, de fac haz þãranii, Vânatul urmãrind, aºa Ulise ªi-ai lui atunci se nãpustirã-n salã Rotiº lovind, ºi peþitorii groaznic Gemeau pe jos izbindu-se cu capul. ªi pardoseala fu scãldatã-n sânge. Leodes, repezindu-se din ceatã, S-aruncã la genunchii lui Ulise ªi-l roag-aºa: „Îngenunchez, viteze, ªi, rogu-te, ai milã ºi-ndurare. Mã pot jura cã n-am atins vrodatã Cu vorba sau c-o faptã rea pe vruna Din slugile-þi din casã, ba de-a pururi Opream ºi pe ceilalþi de-a face asta, Dar nu-i puteam abate de la rele, De-aceea ºi din vina lor pierirã. Dar eu, ca ghicitor al lor, muri-voi Nevinovat, cã nu-i vro mulþumire La binele ce l-ai fãcut.” Ulise Se uitã crunt ºi-i zice: „De te lauzi C-ai fost prorocul lor, de bunã seamã C-adeseori te-i fi rugat în casã Sã n-aibã loc întorsul meu mai iute ªi-a mea soþie sã te ia pe tine ªi s-ai copii cu dânsa. Nu scapi darã De fioroasa moarte.” Astfel zise ªi, înpumnând o sabie ce-acolo Pe jos era zvârlitã de-Agelaos, Cu ea-l pãli din rãsputeri în ceafã ªi capu-i retezat cãzu în þãrnã Bolborosind. Iar Femiu cântãreþul, Feciorul lui Terpias, care numai De silã peþitorilor cântase,

873

370

375

380

385

390

395

400

405

874

335

340

345

350

355

360

OD USSEAIS. C ¥gci par' ÑrsoqÚrhn: d…ca d fresˆ merm»rizen, À ™kdÝj meg£roio DiÕj meg£lou potˆ bwmÕn ˜rke…ou ›zoito tetugmšnon, œnq' ¥ra poll¦ Lašrthj 'OduseÚj te boîn ™pˆ mhr…' œkhan, à goÚnwn l…ssoito prosaxaj 'OdusÁa. ïde dš oƒ fronšonti do£ssato kšrdion enai, goÚnwn ¤yasqai Laerti£dew 'OdusÁoj. à toi Ð fÒrmigga glafur¾n katšqhke cam©ze messhgÝj krhtÁroj „d qrÒnou ¢rguro»lou, aÙtÕj d' aât' 'OdusÁa prosaxaj l£be goÚnwn ka… min lissÒmenoj œpea pterÒenta proshÚda: „gounoàma… s', 'Oduseà: sÝ dš m' a‡deo ka… m' ™lšhson. aÙtù toi metÒpisq' ¥coj œssetai, e‡ ken ¢oidÕn pšfnVj, Ój te qeo‹si kaˆ ¢nqrèpoisin ¢e…dw. aÙtod…daktoj d' e„m…, qeÕj dš moi ™n fresˆn o‡maj panto…aj ™nšfusen: œoika dš toi parae…dein éj te qeù: tî m» me lila…eo deirotomÁsai. ka… ken Thlšmacoj t£de g' e‡poi, sÕj f…loj uƒÒj, æj ™gë oÜ ti ˜kën ™j sÕn dÒmon oÙd cat…zwn pwleÚmhn mnhstÁrsin ¢eisÒmenoj met¦ da‹taj, ¢ll¦ polÝ plšonej kaˆ kre…ssonej Ãgon ¢n£gkV.” ìj f£to, toà d' ½kous' ƒer¾ Šj Thlem£coio, aya d' ˜Õn patšra prosefèneen ™ggÝj ™Ònta: „‡sceo, mhdš ti toàton ¢na…tion oÜtae calkù. kaˆ k»ruka Mšdonta saèsomen, Ój tš meu a„eˆ o‡kJ ™n ¹metšrJ khdšsketo paidÕj ™Òntoj, e„ d¾ m» min œpefne Filo…tioj º subèthj, º soˆ ¢ntebÒlhsen ÑrinomšnJ kat¦ dîma.”

ODISEEA. CÂNTUL XXII El singur fu scutit de neagra moarte. Stãtu cu lira-n mânã lângã treapta Portiþei din perete, dus cu mintea. De-i bine sã se furiºe-n ogradã, Sã-ºi caute-adãpost pe lângã altarul Frumos zidit puternicului Joe, Pe care-atâtea jertfe închinarã Laerte ºi Ulise, ori sã sarã Sã-i cadã la picioare lui Ulise. ªi tot gândind aºa-i pãru mai bine Sã-i cadã la genunchi. El puse lira Pe jos acolo-ntre ol ºi scaun; Apoi dând buzna ºi-apucând genunchii Viteazului, se milcui de dânsul: „Te rog, Ulise, ai milã ºi cruþare. Chiar tu te vei cãi de vei ucide Pe cântãreþ, pe-acela care cântã La oameni ºi la zei, cã eu cântarea De sine-am învãþat. Un zeu tot felul De cântece mi-a insuflat în minte Sã-þi pot cânta ºi þie ca în faþa Celui-de-sus. Deci nu cãta, Ulise, Sã mã înjunghi. Sã-þi spuie însuþi fiul, Cã nu cu drag ºi nici cu voie bunã Veneam la peþitori sã cânt la mese, Ci oameni mulþi ºi mult mai tari ca mine Mã tot purtau pe-aici sã cânt cu sila.” Dar Telemah îl auzi ºi-ndatã De-aproape a zis iubitului sãu tatã: „Opreºte, taicã, nu-l lovi pe dânsul, Cã n-are vinã. Sã cruþãm asemeni Pe bunul crainic Mèdon, care pururi, Când eu eram copil, cãta de mine La curtea noastrã, dacã nu-l rãpuse Pe-aici cumva Filetiu sau porcarul Sau n-o fi dat de tine când prin salã

875

410

415

420

425

430

435

440

876

365

370

375

380

385

OD USSEAIS. C ìj f£to, toà d' ½kouse Mšdwn pepnumšna e„dèj: pepthëj g¦r œkeito ØpÕ qrÒnon, ¢mfˆ d dšrma ›sto boÕj neÒdarton, ¢lÚskwn kÁra mšlainan. aya d' ØpÕ qrÒnou ðrto, boÕj d' ¢pšdune boe…hn, Thlšmacon d' ¥r' œpeita prosaxaj l£be goÚnwn ka… min lissÒmenoj œpea pterÒenta proshÚda: „ð f…l', ™gë mn Ód' e„m…, sÝ d' ‡sceo: e„p d patr…, m» me perisqenšwn dhl»setai ÑxšŽ calkù, ¢ndrîn mnhst»rwn kecolwmšnoj, o† oƒ œkeiron kt»mat' ™nˆ meg£roij, s d n»pioi oÙdn œtion.” tÕn d' ™pimeid»saj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „q£rsei, ™peˆ d» s' oátoj ™rÚsato kaˆ ™s£wsen, Ôfra gnùj kat¦ qumÒn, ¢t¦r e‡pVsqa kaˆ ¥llJ, æj kakoerg…hj eÙerges…h mšg' ¢me…nwn. ¢ll' ™xelqÒntej meg£rwn ›zesqe qÚraze ™k fÒnou e„j aÙl»n, sÚ te kaˆ polÚfhmoj ¢oidÒj, Ôfr' ¨n ™gë kat¦ dîma pon»somai ÓtteÒ me cr».” ìj f£to, të d' œxw b»thn meg£roio kiÒnte: ˜zšsqhn d' ¥ra tè ge DiÕj meg£lou potˆ bwmÒn, p£ntose papta…nonte, fÒnon potidegmšnw a„e…. p£pthnen d' 'OduseÝj kaq' ˜Õn dÒmon, e‡ tij œt' ¢ndrîn zwÕj Øpoklopšoito, ¢lÚskwn kÁra mšlainan. toÝj d ‡den m£la p£ntaj ™n a†mati kaˆ kon…Vsi pepteîtaj polloÚj, éj t' „cqÚaj, oÛj q' ¡liÁej ko‹lon ™j a„gialÕn poliÁj œktosqe qal£sshj diktÚJ ™xšrusan poluwpù: oƒ dš te p£ntej kÚmaq' ¡lÕj poqšontej ™pˆ yam£qoisi kšcuntai: tîn mšn t' ºšlioj fašqwn ™xe…leto qumÒn:

ODISEEA. CÂNTUL XXII Ai nãvãlit.” Aºa-i grãi, ºi Médon Cel chibzuit îl auzi de unde Sub jeþ se tupilase ºi în blanã De bou abia jupit se îmbrãcase Ferindu-se de neagra zân-a morþii. Þâºni de-acolo, iute smulse blana, Se repezi ºi cuprinzând genunchii Lui Telemah începe sã se roage: „Prietene, eu sunt aici. Sã nu dai, ªi lui Ulise zi-i sã nu mã-mpungã Cu lancea-i cotropindu-mã, de ciudã Pe-acei nebuni care-i mâncau averea ªi te-njoseau pe tine.” Iar Ulise Zâmbindu-i i-a rãspuns: „Sã fii pe pace, Cã te-a scãpat ºi te-a luat în pazã Feciorul meu, ca sã cunoºti un lucru ªi altora sã spui cã-i mult mai bine Sã nu fii rãu, ci bun faþã de oameni. Dar voi ieºiþi în curte, tu ºi Femiu Vestitul cântãreþ, ºi staþi deoparte De-acest mãcel pânã ce-aici în salã Eu pun la cale tot ce se cuvine.” Aºa vorbi, iar ei ieºind, ºezurã Pe lâng-altar ºi-n jur priveau cu groazã ªi aºteptau mereu a lor pieire. Ulise-ntr-asta cerceta prin salã De nu-i ascuns cumva-ntre morþi, sub mese, Vreunul încã viu, ferit de moarte. El i-a vãzut pe toþi în praf ºi-n sânge Cãzuþi grãmadã-ntocmai ca ºi peºtii Ce-i scot pescarii în nãvod din mare Pe-un mal scobit, pe unde ei cu toþii Se-ntind pe prund lipsiþi de apa mãrii ªi mor rãpuºi de luminosul soare. Aºa pe jos lungiþi ºi peþitorii

877

445

450

455

460

465

470

475

878

390

395

400

405

410

415

OD USSEAIS. C ìj tÒt' ¥ra mnhstÁrej ™p' ¢ll»loisi kšcunto. d¾ tÒte Thlšmacon prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „Thlšmac', e„ d' ¥ge moi k£leson trofÕn EÙrÚkleian, Ôfra œpoj e‡pwmi, tÒ moi kataqÚmiÒn ™stin.” ìj f£to, Thlšmacoj d f…lJ ™pepe…qeto patr…, kin»saj d qÚrhn prosšfh trofÕn EÙrÚkleian: „deàro d¾ Ôrso, grhå palaigenšj, ¼ te gunaikîn dmJ£wn skopÒj ™ssi kat¦ mšgar' ¹meter£wn, œrceo: kikl»skei se pat¾r ™mÒj, Ôfra ti e‡pV.” ìj ¥r' ™fènhsen, tÍ d' ¥pteroj œpleto màqoj, êŽxen d qÚraj meg£rwn ™å naietaÒntwn, bÁ d' ‡men: aÙt¦r Thlšmacoj prÒsq' ¹gemÒneuen. eáren œpeit' 'OdusÁa met¦ ktamšnoisi nškussin a†mati kaˆ lÚqrJ pepalagmšnon éj te lšonta, Ój ·£ te bebrwkëj boÕj œrcetai ¢graÚloio: p©n d' ¥ra oƒ stÁqÒj te par»Ž£ t' ¢mfotšrwqen aƒmatÒenta pšlei, deinÕj d' e„j ðpa „dšsqai: ìj 'OduseÝj pep£lakto pÒdaj kaˆ ce‹raj Ûperqen. ¹ d' æj oân nšku£j te kaˆ ¥speton e‡siden aŒma, ‡qusšn ·' ÑlolÚxai, ™peˆ mšga e‡siden œrgon: ¢ll' 'OduseÝj katšruke kaˆ œsceqen ƒemšnhn per ka… min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚda: „™n qumù, grhà, ca‹re kaˆ ‡sceo mhd' ÑlÒluze: oÙc Ðs…h ktamšnoisin ™p' ¢ndr£sin eÙcet£asqai. toÚsde d mo‹r' ™d£masse qeîn kaˆ scštlia œrga: oÜ tina g¦r t…eskon ™picqon…wn ¢nqrèpwn, oÙ kakÕn oÙd mn ™sqlÒn, Ót…j sfeaj e„saf…koito: tî kaˆ ¢tasqal…Vsin ¢eikša pÒtmon ™pšspon.

ODISEEA. CÂNTUL XXII Stãteau în valmã unul peste altul. Lui Telemah îi zise-atunci Ulise: „Pofteºte-ncoa’ pe doica Evriclèa Sã-i spun o vorbã care-mi stã pe suflet.” ªi Telemah poruncii se supuse, Bãtu la uºã ºi chemã pe doicã: „Hai scoal’, bunico, vino cât mai iute, Tu care-ai paza slugilor la curte. Te cheamã tata, vrea ceva sã-þi spuie.” Aºa grãi ºi ea porni tãcutã, Deschise uºa sãlii mari ºi merse Nainte Telemah ºi-n urmã dânsa. Gãsi ea pe Ulise între leºuri Pãtat de sânge ºi de praf ca leul Ce sfâºie un bou pe la pãºune ªi are înroºit de sânge pieptul ªi fãlcile, ºi-i groaznic la vedere; Aºa era la mâni ºi la picioare Mânjit Ulise. Când vãzu bãtrâna Mormanele de morþi, un lac de sânge, Se puse-a chiui privind minune De fapta-i izbânditã. Dar Ulise Oprind-o ºi strunindu-i gura-i zise: „Taci, doicã, ºi te bucurã în tine, Dar nu mai chiui, cã nu-i a bine Sã te mândreºti cu moartea unor oameni. Cã lor le puse capãt doar ursita Ce-a fost de sus ºi-a lor nelegiuire, Cã nu cinsteau pe nici un om din lume, Nici bun, nici rãu, apropiat de dânºii, ªi deci din miºelia lor murirã Aºa de crud. Ci numãrã-mi tu mie

879

480

485

490

495

500

505

880

420

425

430

435

440

OD USSEAIS. C ¢ll' ¥ge moi sÝ guna‹kaj ™nˆ meg£roij kat£lexon, a† tš m' ¢tim£zousi kaˆ a‰ nhle…tidšj e„si.” tÕn d' aâte prosšeipe f…lh trofÕj EÙrÚkleia: „toig¦r ™gè toi, tšknon, ¢lhqe…hn katalšxw. pent»kont£ to… e„sin ™nˆ meg£roisi guna‹kej dmJa…, t¦j mšn t' œrga did£xamen ™rg£zesqai, e‡ri£ te xa…nein kaˆ doulosÚnhn ¢nšcesqai: t£wn dèdeka p©sai ¢naide…hj ™pšbhsan, oÜt' ™m t…ousai oÜt' aÙt¾n PhnelÒpeian. Thlšmacoj d nšon mn ¢šxeto, oÙdš ˜ m»thr shma…nein e‡asken ™pˆ dmJÍsi gunaix…n. ¢ll' ¥g' ™gën ¢nab©s' ØperèŽa sigalÒenta e‡pw sÍ ¢lÒcJ, tÍ tij qeÕj Ûpnon ™pîrse.” t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „m» pw t»n g' ™pšgeire: sÝ d' ™nq£de e„p gunaixˆn ™lqšmen, a† per prÒsqen ¢eikša mhcanÒwnto.” ìj ¥r' œfh, grhåj d dik meg£roio beb»kei ¢ggelšousa gunaixˆ kaˆ Ñtrunšousa nšesqai. aÙt¦r Ð Thlšmacon kaˆ boukÒlon ºd subèthn e„j › kaless£menoj œpea pterÒenta proshÚda: „¥rcete nàn nškuaj foršein kaˆ ¥nwcqe guna‹kaj: aÙt¦r œpeita qrÒnouj perikallšaj ºd trapšzaj Ûdati kaˆ spÒggoisi polutr»toisi kaqa…rein. aÙt¦r ™p¾n d¾ p£nta dÒmon diakosm»shsqe, dmJ¦j ™xagagÒntej ™ãstaqšoj meg£roio, messhgÚj te qÒlou kaˆ ¢mÚmonoj ›rkeoj aÙlÁj, qeinšmenai x…fesin tanu»kesin, e„j Ó ke pasšwn yuc¦j ™xafšlhsqe kaˆ ™klel£qwnt' 'Afrod…thj,

ODISEEA. CÂNTUL XXII Femeile din casã; aratã care M-a ruºinat ºi care-a fost de treabã.” Rãspunse Evriclèa: „Eu þi-oi spune, Copilul meu, aºa cum i-adevãrul. Cincizeci la numãr sunt aici la curte Femeile ce le-am deprins la lucru De mânã ºi la pieptãnatul lânii ªi la rãbdarea vieþii de robie. Din toate numai douãsprezece furã Neruºinate ºi se destrãmarã, De n-au mai vrut sã ºtie nici de mine ªi nici mãcar de însãºi Penelopa. Cã Telemah abia crescu, ºi mama-i La ºerbi sã dea poruncã nu-i da voie. Dar sã mã sui acum, sã dau de veste Soþiei tale care-i adormitã În patu-i de vrun zeu.” Însã Ulise Se-mpotrivi: „Sã n-o trezeºti tu încã, Ci cheamã-ncoace pe femei sã vie, Pe toate câte-au fost neruºinate”. Aºa-i rosti. Ieºi din salã doica Sã înºtiinþeze pe femei sã vie. Chemând pe Telemah atunci Ulise ªi pe porcar ºi pe vãcar, le zise: „Acum începeþi sã cãraþi afarã Aceste trupuri ºi zoriþi pe roabe Sã cureþe ºi cu bureþi sã frece ªi mesele ºi scaunele toate. ªi dupã ce voi casa veþi griji-o, Luaþi ºi scoateþi pe femei afarã, La mijloc între chioºc ºi între zidul Frumos al curþii ºi loviþi în ele Cu sãbiile lungi pânã ce viaþa Le-o veþi curma ºi-uita-vor desfãtarea

881

510

515

520

525

530

535

540

882 445

450

455

460

465

470

OD USSEAIS. C t¾n ¥r' ØpÕ mnhstÁrsin œcon m…sgontÒ te l£qrV.” ìj œfaq', aƒ d guna‹kej ¢ollšej Ãlqon ¤pasai, a‡n' ÑlofurÒmenai, qalerÕn kat¦ d£kru cšousai. prîta mn oân nškuaj fÒreon katateqnhîtaj, k¦d d' ¥r' Øp' a„qoÚsV t…qesan eÙerkšoj aÙlÁj, ¢ll»loisin ™re…dousai: s»maine d' 'OdusseÝj aÙtÕj ™pispšrcwn: taˆ d' ™kfÒreon kaˆ ¢n£gkV. aÙt¦r œpeita qrÒnouj perikallšaj ºd trapšzaj Ûdati kaˆ spÒggoisi polutr»toisi k£qairon. aÙt¦r Thlšmacoj kaˆ boukÒloj ºd subèthj l…stroisin d£pedon pÚka poihto‹o dÒmoio xàon: taˆ d' ™fÒreon dmJa…, t…qesan d qÚraze. aÙt¦r ™peˆ d¾ p©n mšgaron diekosm»santo, dmJ¦j ™xagagÒntej ™ãstaqšoj meg£roio, messhgÚj te qÒlou kaˆ ¢mÚmonoj ›rkeoj aÙlÁj, e‡leon ™n ste…nei, Óqen oÜ pwj Ãen ¢lÚxai. to‹si d Thlšmacoj pepnumšnoj Ãrc' ¢goreÚein: „m¾ mn d¾ kaqarù qan£tJ ¢pÕ qumÕn ˜lo…mhn t£wn, a‰ d¾ ™mÍ kefalÍ kat' Ñne…dea ceàan mhtšri q' ¹metšrV, par£ te mnhstÁrsin ‡auon.” ìj ¥r' œfh, kaˆ pe‹sma neÕj kuanopróroio k…onoj ™x£yaj meg£lhj per…balle qÒloio, ØyÒs' ™pentanÚsaj, m» tij posˆn oâdaj †koito. æj d' Ót' ¨n À k…clai tanus…pteroi º pšleiai ›rkei ™nipl»xwsi, tÒ q' ˜st»kV ™nˆ q£mnJ, aâlin ™sišmenai, stugerÕj d' Øpedšxato ko‹toj,

ODISEEA. CÂNTUL XXII Ce-n drãgostirea lor pe-ascuns avurã Cu peþitorii.” Asta-i fu porunca ªi roabele buluc venirã toate. Morþiº se vãietau, vãrsau ºiroaie De lacrimi. Ele morþii-ntâi cãrarã ªi sub pridvorul curþii i-aºezarã Proptindu-se-ntre dânsele. Ulise Le poruncea ºi zor le da el singur, ªi ele duceau morþii cu de-a sila. Apoi cu apã ºi bureþi frecarã ªi curãþirã mesele de-a rândul ªi scaunele toate. În oara asta Vãcarul ºi porcarul împreunã Cu Telemah, luând lopeþi, podeaua De lut învârtoºat o rãzuirã ªi roabele cãrar-apoi gunoiul ªi-l lepãdarã dincolo de poartã. ªi-n urmã când ei casa o grijirã, Luând pe slugi, le scoaserã din salã La mijloc între chioºc ºi-mprejmuirea Frumoas-a curþii, le-au închis acolo În loc îngust, de n-aveau cum sã scape, Iar Telemah a început a zice: „Eu n-aº vrea sã le dau o moarte bunã Acestor pãcãtoase care mie ªi mamei mele ne-au adus atâta Batjocurã ºi foc pe capul nostru ªi care se culcau cu peþitorii”. Legã atunci de stâlpul mare-al bolþii O funie de vas albastru-n prorã ªi-o prinse de grumazul tuturora ªi-o trase-n sus, ca nu cumva s-ajungã Pân’ la pãmânt picioarele-atârnate. Cum sturzii laþi în aripi sau porumbii Se prind în cursa ce-n tufiº s-ascunde, Voind sã intre-n cuibul lor, ºi-acolo Gãsesc odihna morþii, astfel ele

883

545

550

555

560

565

570

575

884

475

480

485

490

495

OD USSEAIS. C ìj a† g' ˜xe…hj kefal¦j œcon, ¢mfˆ d p£saij deirÍsi brÒcoi Ãsan, Ópwj o‡ktista q£noien. ½spairon d pÒdessi m…nunq£ per, oÜ ti m£la d»n. ™k d Mel£nqion Ãgon ¢n¦ prÒqurÒn te kaˆ aÙl»n: toà d' ¢pÕ mn ·‹n£j te kaˆ oÜata nhlšŽ calkù t£mnon m»de£ t' ™xšrusan, kusˆn çm¦ d£sasqai, ce‹r£j t' ºd pÒdaj kÒpton kekothÒti qumù. oƒ mn œpeit' ¢poniy£menoi ce‹r£j te pÒdaj te e„j 'OdusÁa dÒmonde k…on, tetšlesto d œrgon. aÙt¦r Ó ge prosšeipe f…lhn trofÕn EÙrÚkleian: „ose qšeion, grhä, kakîn ¥koj, ose dš moi pàr, Ôfra qeeièsw mšgaron: sÝ d PhnelÒpeian ™lqe‹n ™nq£d' ¥nwcqi sÝn ¢mfipÒloisi gunaix…: p£saj d' Ôtrunon dmJ¦j kat¦ dîma nšesqai.” tÕn d' aâte prosšeipe f…lh trofÕj EÙrÚkleia: „naˆ d¾ taàt£ ge, tšknon ™mÒn, kat¦ mo‹ran œeipej. ¢ll' ¥ge toi cla‹n£n te citîn£ te e†mat' ™ne…kw, mhd' oÛtw ·£kesin pepukasmšnoj eÙršaj êmouj ›staq' ™nˆ meg£roisi: nemesshtÕn dš ken e‡h.” t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „pàr nàn moi prètiston ™nˆ meg£roisi genšsqw.” ìj œfat', oÙd' ¢p…qhse f…lh trofÕj EÙrÚkleia, ½neiken d' ¥ra pàr kaˆ q»Žon: aÙt¦r 'OdusseÝj eâ dieqe…wsen mšgaron kaˆ dîma kaˆ aÙl»n. grhåj d' aât' ¢pšbh di¦ dèmata k£l' 'OdusÁoj ¢ggelšousa gunaixˆ kaˆ Ñtrunšousa nšesqai: aƒ d' ‡san ™k meg£roio d£oj met¦ cersˆn œcousai. aƒ mn ¥r' ¢mfecšonto kaˆ ºsp£zont' 'OdusÁa

ODISEEA. CÂNTUL XXII Cu capete-atârnate-n ºir stau toate Cu laþul de grumaz, ca s-aibã moartea Cea mai de plâns; oleacã din picioare Se mai zbãteau ºi-n clipã erau gata. L-au scos atunci din casã pe Melantiu Prin tindã ºi prin curte ºi-i tãiarã Urechile ºi nasul ºi-i stârpirã Ruºinea ºi la câini o lepãdarã; Ba, în mânia lor, îl mai trunchiarã De braþe ºi de craci. ªi dup-aceea Spãlându-se pe mâni ºi pe picioare, Se-napoiarã-n salã la Ulise. ªi truda lor se isprãvi. Ulise Grãi atunci bãtrânei Evriclèa: „Mãicuþo, adu-ncoace acum pucioasã, Leac bun de molimi, adu foc sã curãþ Cu fumul sala. Tu pe urmã du-te La Penelopa, fã-o-ncoa’ sã vie Cu roabele-i ºi pe femei sileºte Mai repede sã vie-n salã toate.” Iar doica i-a rãspuns: „Tu ai dreptate, Copilul meu, dar sã-þi aduc o hainã ªi o cãmaºã sã le-mbraci pe tine, Sã nu mai stai aºa zdrenþos în salã Naintea lor, cã nu-þi mai ºade bine”. Dar stãrui ºi-orândui Ulise: „S-aprindeþi focul mai întâi în vatrã”. ªi doica l-ascultã pe el ºi-aduse Pucioasã ºi aprinse foc. Ulise Dezmolipsi cu fumul toatã sala ªi curtea lui ºi-ograda pretutindeni. Iar doica prin palat apoi se duse Spre a vesti ºi a pofti pe ºerbe. Ieºirã ele din cãmãri ºi toate Se repezirã-n jurul lui Ulise. Cu drag primindu-l, îl strângeau de mânã

885 580

585

590

595

600

605

610

615

886

500

OD USSEAIS. C kaˆ kÚneon ¢gapazÒmenai kefal»n te kaˆ êmouj ce‹r£j t' a„nÚmenai: tÕn d glukÝj †meroj Èrei klauqmoà kaˆ stonacÁj, g…nwske d' ¥ra fresˆ p£saj.

ODISEEA. CÂNTUL XXII ªi-l sãrutau pe cap ºi peste umeri Urându-i bun sosit, iar el îndatã Le cunoscu pe toate ºi-l cuprinse Un dulce dor de plâns ºi de suspinuri.

887 616

ODUSSEIAS Y

5

10

15

20

Grhåj d' e„j Øperù' ¢neb»seto kagcalÒwsa, despo…nV ™ršousa f…lon pÒsin œndon ™Ònta: goÚnata d' ™rrèsanto, pÒdej d' Øperikta…nonto. stÁ d' ¥r' Øpr kefalÁj ka… min prÕj màqon œeipen: „œgreo, PhnelÒpeia, f…lon tškoj, Ôfra ‡dhai Ñfqalmo‹si teo‹si t£ t' œldeai ½mata p£nta. Ãlq' 'OduseÝj kaˆ okon ƒk£netai, Ñyš per ™lqèn: mnhstÁraj d' œkteinen ¢g»noraj, o† q' ˜Õn okon k»deskon kaˆ kt»mat' œdon biÒwntÒ te pa‹da.” t¾n d' aâte prosšeipe per…frwn PhnelÒpeia: „ma‹a f…lh, m£rghn se qeoˆ qšsan, o† te dÚnantai ¥frona poiÁsai kaˆ ™p…fron£ per m£l' ™Ònta, ka… te califronšonta saofrosÚnhj ™pšbhsan: o† sš per œblayan: prˆn d fršnaj a„s…mh Ãsqa. t…pte me lwbeÚeij polupenqša qumÕn œcousan taàta parx ™ršousa, kaˆ ™x Ûpnou m' ¢nege…reij ¹dšoj, Ój m' ™pšdhse f…la blšfar' ¢mfikalÚyaj; oÙ g£r pw toiÒnde katšdraqon, ™x oá 'OdusseÝj õcet' ™poyÒmenoj Kakolion oÙk Ñnomast»n. ¢ll' ¥ge nàn kat£bhqi kaˆ ¨y œrceu mšgarÒnde. e„ g£r t…j m' ¥llh ge gunaikîn, a† moi œasi, taàt' ™lqoàs' ½ggeile kaˆ ™x Ûpnou ¢nšgeire, tî ke t£ca stugerîj min ™gën ¢pšpemya nšesqai aâtij œsw mšgaron: s d toàtÒ ge gÁraj Ñn»sei.”

Cântul XXIII

Bãtrâna chiuind de bucurie Sui în casã sus sã dea de veste Stãpâni-sei cã-n salã e Ulise. Întineri-n genunchi, se sprintenirã Picioarele-i ºi cum ajunse-acolo, Ea peste capu-i s-aplecã ºi zise: „Scoal’, Penelopo, draga mea copilã, Sã vezi aieve ce-ai dorit de-a pururi, Veni Ulise, aici sosi în casã, Deºi târziu . El chiar acum ucise Pe mândrii peþitori care palatul Îi nãruiau ºi-i tot mâncau averea ªi-i asupreau copilul.” Dar crãiasa O dojeni: „Mãicuþo, te smintirã Doar zeii care pot prosti pe unul Întreg la minte, ºi pe un zãnatic Îl cuminþesc. Mi te scrântirã zeii. Nainte ai fost cu totul cumpãnitã, De ce tu râzi de mine-ndurerata ªi-mi buigui de-astea ºi-mi alungi odihna Ce-aºa de dulce pleoapele-mi închise? Aºa frumos eu n-am dormit vrodatã De când Ulise a plecat la Troia, La ciuma de cetate blestematã. Coboarã-te mai bine, du-te-n salã. De-ar fi venit în locul tãu vreo Femeie de-ale mele sã-mi dea mie O veste aºa, din somn sã mã deºtepte, Urât o mai fãceam napoi sã plece. Dar ai noroc de bãtrâneþe.” Doica

5

10

15

20

25

30

890 25

30

35

40

45

50

OD USSEAIS. Y t¾n d' aâte prosšeipe f…lh trofÕj EÙrÚkleia: „oÜ t… se lwbeÚw, tšknon f…lon, ¢ll' œtumÒn toi Ãlq' 'OduseÝj kaˆ okon ƒk£netai, æj ¢goreÚw, Ð xe‹noj, tÕn p£ntej ¢t…mwn ™n meg£roisi. Thlšmacoj d' ¥ra min p£lai Édeen œndon ™Ònta, ¢ll¦ saofrosÚnVsi no»mata patrÕj œkeuqen, Ôfr' ¢ndrîn te…saito b…hn ØperhnoreÒntwn.” ìj œfaq', ¹ d' ™c£rh kaˆ ¢pÕ lšktroio qoroàsa grh periplšcqh, blef£rwn d' ¢pÕ d£kruon Âke, ka… min fwn»sas' œpea pterÒenta proshÚda: „e„ d' ¥ge d» moi, ma‹a f…lh, nhmertj ™n…spej, e„ ™teÕn d¾ okon ƒk£netai, æj ¢goreÚeij, Óppwj d¾ mnhstÁrsin ¢naidšsi ce‹raj ™fÁke moànoj ™èn, oƒ d' a„n ¢ollšej œndon œmimnon.” t¾n d' aâte prosšeipe f…lh trofÕj EÙrÚkleia: „oÙk ‡don, oÙ puqÒmhn, ¢ll¦ stÒnon oon ¥kousa kteinomšnwn: ¹me‹j d mucù qal£mwn eÙp»ktwn ¼meq' ¢tuzÒmenai, san…dej d' œcon eâ ¢raru‹ai, pr…n g' Óte d» me sÕj uƒÕj ¢pÕ meg£roio k£lesse Thlšmacoj: tÕn g£r ·a pat¾r prošhke kalšssai. eáron œpeit' 'OdusÁa met¦ ktamšnoisi nškussin ˜staÒq': oƒ dš min ¢mf…, krata…pedon oâdaj œcontej, ke…at' ™p' ¢ll»loisin: „doàs£ ke qumÕn „£nqhj [a†mati kaˆ lÚqrJ pepalagmšnon éj te lšonta.] nàn d' oƒ mn d¾ p£ntej ™p' aÙle…Vsi qÚrVsin ¡qrÒoi, aÙt¦r Ð dîma qeeioàtai perikallšj, pàr mšga kh£menoj: s dš me prošhke kalšssai. ¢ll' ›peu, Ôfra sfîŽn ™ãfrosÚnhj ™pibÁton

ODISEEA. CÂNTUL XXIII I-a zis: „Eu nu râd, fata mea, de tine, Ci-i drept aºa cum zic, veni Ulise, I-aici în casã. Este chiar strãinul Ce-a fost batjocorit de toþi în salã. De mult ºtia doar Telemah de asta, Dar el, bãiat cuminte, ascunse gândul ªi socoteala bunului sãu tatã Ca sã-ºi rãzbune pe duºmanii noºtri.” La vorba asta ea, sãrind din patu-i, Cuprinse pe bãtrâna ºi din pleoape Un strop îi curse ºi-ncepu s-o roage: „Mãicuþo, spune-mi drept, dacã Ulise Veni, cum zici, cu-adevãrat acasã. Cum oare el putu sã puie mâna Pe aceºti nemernici? El doar fuse singur, Iar ei o droaie-ntotdeauna-n casã.” Rãspunse doica: „Nu vãzui ºi nu ºtiu Ci auzii doar gemetul acelor Rãpuºi de el. Noi stam de spaimã-n fundul Palatului ºi uºile-au fost bine Închise toate pânã ce în salã Veni fecioru-þi singur sã mã cheme, Trimis fiind de tatãl sãu anume. Eu l-am gãsit în urmã pe Ulise Stând oblu între morþi care-mprejuru-i Zãceau pe jos grãmadã lâng-olaltã. Te-ai fi înveselit în tine, dacã L-ai fi vãzut mânjit de praf ºi sânge Ca leul. Acum morþii stau cu toþii Lungiþi la poarta curþii, iar Ulise Cu focul mare-aprins ºi cu pucioasã Dezmolipseºte sala cea frumoasã. Dar vino sã vã bucuraþi acuma

891

35

40

45

50

55

60

892

55

60

65

70

75

80

OD USSEAIS. Y ¢mfotšrw f…lon Ãtor, ™peˆ kak¦ poll¦ pšpasqe. nàn d' ½dh tÒde makrÕn ™šldwr ™ktetšlestai: Ãlqe mn aÙtÕj zwÕj ™fšstioj, eáre d kaˆ s kaˆ pa‹d' ™n meg£roisi: kakîj d' o† pšr min œrezon mnhstÁrej, toÝj p£ntaj ™te…sato ú ™nˆ o‡kJ.” t¾n d' aâte prosšeipe per…frwn PhnelÒpeia: „ma‹a f…lh, m» pw mšg' ™peÚceo kagcalÒwsa. osqa g¦r éj k' ¢spastÕj ™nˆ meg£roisi fane…h p©si, m£lista d' ™mo… te kaˆ uƒšŽ, tÕn tekÒmesqa: ¢ll' oÙk œsq' Óde màqoj ™t»tumoj, æj ¢goreÚeij, ¢ll£ tij ¢qan£twn kte‹ne mnhstÁraj ¢gauoÚj, Ûbrin ¢gass£menoj qumalgša kaˆ kak¦ œrga. oÜ tina g¦r t…eskon ™picqon…wn ¢nqrèpwn, oÙ kakÕn oÙd mn ™sqlÒn, Ót…j sfeaj e„saf…koito: tî di' ¢tasqal…aj œpaqon kakÒn. aÙt¦r 'OdusseÝj êlese thloà nÒston 'Acaidoj, êleto d' aÙtÒj.” t¾n d' ºme…bet' œpeita f…lh trofÕj EÙrÚkleia: „tšknon ™mÒn, po‹Òn se œpoj fÚgen ›rkoj ÑdÒntwn, ¿ pÒsin œndon ™Ònta par' ™sc£rV oÜ pote fÍsqa o‡kad' ™leÚsesqai: qumÕj dš toi a„n ¥pistoj. ¢ll' ¥ge toi kaˆ sÁma ¢rifradj ¥llo ti e‡pw, oÙl»n, t»n potš min sàj ½lase leukù ÑdÒnti: t¾n ¢pon…zousa fras£mhn, œqelon d soˆ aÙtÍ e„pšmen: ¢ll£ me ke‹noj ˜lën ™pˆ m£staka cersˆn oÙk e‡a e„pe‹n polukerde…Vsi nÒoio. ¢ll' ›peu: aÙt¦r ™gën ™mšqen peridèsomai aÙtÁj, a‡ kšn s' ™xap£fw, kte‹na… m' o„kt…stJ ÑlšqrJ.” t¾n d' ºme…bet' œpeita per…frwn PhnelÒpeia:

ODISEEA. CÂNTUL XXIII Voi amândoi, cã prea mult pãtimirãþi. Cãci iatã cã vi se-mplini dorinþa Îndelungatã. El veni la vatrã-i. ªi-i sãnãtos, ºi te gãsi pe tine ªi pe bãiat acasã, iar pe câinii De peþitori îi pedepsi cu moartea La curtea lui pe toþi.” Dar Penelopa Se tot temea ºi cuvânta bãtrânei: „Mãicuþo, nu te prea mândri tu încã ªi nu mai râde-aºa de bunãvoie. Tu ºtii ce bine-ar fi primit Ulise De toþi ai lui ºi mai ales de mine ªi fiul nostru, dac-ar fi sã vie; Dar nu-i adevãrat ce-mi spui tu mie. Pe peþitori i-o fi ucis vreunul Din zei pe care i-o fi-ndârjit urgia Trufiei lor ºi faptele miºele, Cã nu cinsteau pe nici un om din lume, Nici rãu, nici bun, oricine-a fost la dânºii. De-aceea ºi-o pãþirã. Iar Ulise Pierdu nãdejdea-ntoarcerii în þarã, Pieri ºi biet el însuºi.” Doica-i zise: „Ce vorbã þi-a scãpat din rostul gurii, Copila mea? Bãrbatu-þi este-n casã, La vatrã, ºi tu zici cã nu mai vine De-acum pe veci? Eºti tot necrezãtoare. Dar am sã-þi dau dovadã-nvederatã: E rana care i-a fãcut odatã Mistreþul. Am vãzut-o doar cu ochii Când l-am spãlat. Am vrut s-o spun ºi þie, Dar el, chitit, îmi puse pumnu-n gurã ªi mã opri sã-þi spun. Dar hai cu mine, ªi dacã te-amãgesc cumva, stau bunã ªi-omoarã-mã cu moartea cea mai crudã.” Iar Penelopa i-a rãspuns: „Mãicuþã,

893

65

70

75

80

85

90

95

894

85

90

95

100

105

OD USSEAIS. Y „ma‹a f…lh, calepÒn se qeîn a„eigenet£wn d»nea e‡rusqai, m£la per polڎdrin ™oàsan: ¢ll' œmphj ‡omen met¦ pa‹d' ™mÒn, Ôfra ‡dwmai ¥ndraj mnhstÁraj teqnhÒtaj, ºd' Öj œpefnen.” ìj famšnh katšbain' ØperèŽa: poll¦ dš oƒ kÁr érmain', À ¢p£neuqe f…lon pÒsin ™xeree…noi, à parst©sa kÚseie k£rh kaˆ ce‹re laboàsa. ¹ d' ™peˆ e„sÁlqen kaˆ Øpšrbh l£Žnon oÙdÒn, ›zet' œpeit' 'OdusÁoj ™nant…on, ™n purÕj aÙgÍ, to…cou toà ˜tšrou: Ð d' ¥ra prÕj k…ona makr¾n Âsto k£tw ÐrÒwn, potidšgmenoj e‡ t… min e‡poi „fq…mh par£koitij, ™peˆ ‡den Ñfqalmo‹sin. ¹ d' ¥new d¾n Âsto, t£foj dš oƒ Ãtor †kanen: Ôyei d' ¥llote mšn min ™nwpad…wj ™s…desken, ¥llote d' ¢gnèsaske kak¦ cro e†mat' œconta. Thlšmacoj d' ™nšnipen œpoj t' œfat' œk t' ÑnÒmaze: „mÁter ™m», dÚsmhter, ¢phnša qumÕn œcousa, t…fq' oÛtw patrÕj nosf…zeai, oÙd par' aÙtÕn ˜zomšnh mÚqoisin ¢ne…reai oÙd metall´j; oÙ mšn k' ¥llh g' ïde gun¾ tetlhÒti qumù ¢ndrÕj ¢posta…h, Ój oƒ kak¦ poll¦ mog»saj œlqoi ™eikostù œteŽ ™j patr…da ga‹an: soˆ d' a„eˆ krad…h sterewtšrh ™stˆ l…qoio.” tÕn d' aâte prosšeipe per…frwn PhnelÒpeia: „tšknon ™mÒn, qumÒj moi ™nˆ st»qessi tšqhpen, oÙdš ti prosf£sqai dÚnamai œpoj oÙd' ™ršesqai oÙd' e„j ðpa „dšsqai ™nant…on. e„ d' ™teÕn d¾ œst' 'OduseÝj kaˆ okon ƒk£netai, à m£la nîŽ

ODISEEA. CÂNTUL XXIII Oricât de mult te-ajutã mintea-n toate, Tu anevoie vei pãtrunde gândul Celor-de-sus. Ci hai sã mergem totuºi La fiul meu, sã vãd pe peþitorii Cei morþi ºi pe bãrbatul ce-i rãpuse.” Ea zice ºi din casã-i se coboarã În cumpãnã: sã-ntrebe de departe Pe soþul ei sau drept la el sã meargã ªi sã-i cuprindã mânile ºi capul Sã le sãrute? ªi cum trece pragul De piatrã, intrã-n salã ºi s-aºazã La celãlalt perete. El într-asta, Proptit de stâlpu-nalt, stãtea la vatrã Cu ochii-n jos ºi aºtepta cuvântul Femeii lui, când ea-l vãzu cu ochii. Dar dânsa de uimire sta tãcutã. Aci-l vedea pe el aievea-n faþã, Aci se îndoia c-ar fi chiar dânsul, C-aºa de slut era-mbrãcat în zdrenþe. Iar Telemah o dojeni ºi-i zise: „Tu, maicã rea ºi maicã fãrã suflet, De ce te depãrtezi aºa de tata ªi nu te-apropii sã-i rosteºti o vorbã? Nici o femeie alt-aºa ca tine, Þinându-ºi firea, n-ar fi stat departe De soþu-i, care suferind atâtea Nevoi ºi patimi i-a sosit în þarã La douãzeci de ani. La tine pururi E sufletul mai tare decât piatra.” Lui Telemah îi zise Penelopa: „Copilul meu, sunt toatã buimãcitã. Nu pot sã spun ºi nici sã-ntreb nimica ªi nici sã stau ºi sã mã uit în faþã De-i chiar Ulise-aci venit în casã,

895

100

105

110

115

120

125

130

896

110

115

120

125

130

135

OD USSEAIS. Y gnwsÒmeq' ¢ll»lw kaˆ lèŽon: œsti g¦r ¼min s»maq', § d¾ kaˆ nîŽ kekrummšna ‡dmen ¢p' ¥llwn.” ìj f£to, me…dhsen d polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj, aya d Thlšmacon œpea pterÒenta proshÚda: „Thlšmac', à toi mhtšr' ™nˆ meg£roisin œason peir£zein ™mšqen: t£ca d fr£setai kaˆ ¥reion. nàn d' Ótti ·upÒw, kak¦ d cro e†mata eŒmai, toÜnek' ¢tim£zei me kaˆ oÜ pè fhsi tÕn enai. ¹me‹j d frazèmeq', Ópwj Ôc' ¥rista gšnhtai. kaˆ g£r t…j q' ›na fîta katakte…naj ™nˆ d»mJ, ú m¾ polloˆ œwsin ¢osshtÁrej Ñp…ssw, feÚgei phoÚj te prolipën kaˆ patr…da ga‹an: ¹me‹j d' ›rma pÒlhoj ¢pšktamen, o‰ mšg' ¥ristoi koÚrwn e„n 'Iq£kV: t¦ dš se fr£zesqai ¥nwga.” tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: „aÙtÕj taàt£ ge leàsse, p£ter f…le: s¾n g¦r ¢r…sthn mÁtin ™p' ¢nqrèpouj f£s' œmmenai, oÙdš kš t…j toi ¥lloj ¢n¾r ™r…seie kataqnhtîn ¢nqrèpwn. [¹me‹j d memaîtej ¤m' ˜yÒmeq', oÙdš t… fhmi ¢lkÁj deu»sesqai, Ósh dÚnam…j ge p£resti.”] tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „toig¦r ™gën ™ršw, éj moi doke‹ enai ¥rista. prîta mn ¨r loÚsasqe kaˆ ¢mfišsasqe citînaj, dmJ¦j d' ™n meg£roisin ¢nègete e†maq' ˜lšsqai: aÙt¦r qe‹oj ¢oidÕj œcwn fÒrmigga l…geian Øm‹n ¹ge…sqw polupa…gmonoj Ñrchqmo‹o, éj kšn tij fa…h g£mon œmmenai ™ktÕj ¢koÚwn, À ¢n' ÐdÕn ste…cwn À o‰ perinaiet£ousi:

ODISEEA. CÂNTUL XXIII Noi negreºit pe urmã ne-om cunoaºte Mai bine între noi, c-avem noi semne Ce numai noi le ºtim ºi nimeni altul.” Aºa vorbi crãiasa, iar Ulise Zâmbi ºi-ndatã fiului sãu zise: „Tu lasã pe-a ta mamã sã mã-ncerce Pe mine-n casã, Telemah, cã-ndatã Se va încredinþa ºi mai temeinic, Imos cum sunt ºi jerpelit acuma, Ea nu mã preþuieºte ºi nu crede Cã eu sunt soþul ei. Dar noi cu mintea Sã chibzuim cum poate fi mai bine. Când cineva din obºte-omoarã numai Un singur om, el pãrãseºte þara, ªi rudele-i, ºi fuge-n altã parte Mãcar cã sunt puþini rãzbunãtori Ce-l urmãresc. Dar noi surparãm turnul Cetãþii, secerarãm floarea þãrii. Deci cugetã cum facem noi acuma.” Iar socotitul Telemah rãspunse: „Tu singur vezi de asta, scumpe tatã, Cãci lumea toatã zice cã-ntre oameni Eºti cel mai înþelept ºi cã nu-i nimeni La sfaturi sã te biruie pe tine. Noi suntem gata, te urmãm ºi nu vom Slãbi de loc, din rãsputeri ne-om bate.” Adause Ulise iscusitul: „Þi-oi spune eu cum cred c-ar fi mai bine. Spãlaþi-vã întâi, schimbaþi veºminte ªi roabelor sã spuneþi sã se-îmbrace În haine-alese, ºi frumos din lirã Dumnezeiescul cântãreþ sã cânte În capul unui joc de veselie, Ca oriºicine, auzind de-afarã, De-o fi drumeþ, de-o fi vecin, sã creadã

897

135

140

145

150

155

160

165

898

140

145

150

155

160

OD USSEAIS. Y m¾ prÒsqe klšoj eÙrÝ fÒnou kat¦ ¥stu gšnhtai ¢ndrîn mnhst»rwn, pr…n g' ¹mšaj ™lqšmen œxw ¢grÕn ™j ¹mšteron poludšndreon. œnqa d' œpeita frassÒmeq', Ótt… ke kšrdoj 'OlÚmpioj ™ggual…xV.” ìj œfaq', oƒ d' ¥ra toà m£la mn klÚon ºd' ™p…qonto. prîta mn ¨r loÚsanto kaˆ ¢mfišsanto citînaj, Óplisqen d guna‹kej: Ð d' e†leto qe‹oj ¢oidÕj fÒrmigga glafur»n, ™n dš sfisin †meron ðrse molpÁj te glukerÁj kaˆ ¢mÚmonoj Ñrchqmo‹o. to‹sin d mšga dîma peristenac…zeto possˆn ¢ndrîn paizÒntwn kallizènwn te gunaikîn. ïde dš tij e‡peske dÒmwn œktosqen ¢koÚwn: „à m£la d» tij œghme polumn»sthn bas…leian: scetl…h, oÙd' œtlh pÒsioj oá kourid…oio e‡rusqai mšga dîma diamperšj, eŒoj †koito.” ìj ¥ra tij e‡peske, t¦ d' oÙk ‡san æj ™tštukto. aÙt¦r 'OdussÁa megal»tora ú ™nˆ o‡kJ EÙrunÒmh tam…h loàsen kaˆ cr‹sen ™la…J, ¢mfˆ dš min f©roj kalÕn b£len ºd citîna: aÙt¦r k¦k kefalÁj ceàen polÝ k£lloj 'Aq»nh [me…zon£ t' e„sidšein kaˆ p£ssona: k¦d d k£rhtoj oÜlaj Âke kÒmaj, Øakinq…nJ ¥nqei Ðmo…aj. æj d' Óte tij crusÕn periceÚetai ¢rgÚrJ ¢n¾r ‡drij, Ön “Hfaistoj dšdaen kaˆ Pall¦j 'Aq»nh tšcnhn panto…hn, car…enta d œrga tele…ei, ìj ¥ra tù katšceue c£rin kefalÍ te kaˆ êmoij.] ™k d' ¢sam…nqou bÁ dšmaj ¢qan£toisin Ðmo‹oj: ¨y d' aâtij kat' ¥r' ›zet' ™pˆ qrÒnou, œnqen ¢nšsth,

ODISEEA. CÂNTUL XXIII Cã-i nunt-aici, pân’ nu se-ntinde zvonul De-omorul tinerimii prin cetate ªi vom putea, ieºind de-aici, s-ajungem La noi la þarã prin pãduri ºi-acolo Vedea-vom ce povaþã ne dã cerul.” Aºa vorbi. ªi ei îl ascultarã. Se îmbãiarã-ntâi, se primenirã, Femeile se dichisirã toate ªi cântãreþul începu sã zicã Din lira-i cea scobitã ºi mãeastrã, De i-a stârnit sã cânte cu viers dulce ªi sã încingã horã minunatã. De tropot casa rãsuna la jocul Bãrbaþilor, femeilor gãtite. Ziceau, din uliþi auzind drumeþii: „De bunã seamã astãzi se mãritã Cu cineva crãiasa mult-peþitã. Ea n-a putut sã rabde, ticãloasa! Sã fi pãzit pânã la urmã casa Bãrbatului din tinereþe, pânã Sã vie dânsul.” Ei bârfeau aceste, Cã nu ºtiau ce se-ntâmplase-acolo. Îl spal-atunci ºi-l unge pe Ulise La scaldã Evrinoma chelãriþa ªi-l înþoleºte c-o manta frumoasã ªi c-un veºmânt. ªi-asupra lui Minerva Revarsã de la ea mândreþe multã, De-aratã el mai mare ºi mai trupeº. Din creºtet lasã plete mari sã-i curgã, Stufoase ca o floare de zambilã. Din scaldã iese-atunci Ulise-ntocmai Ca un nemuritor. Din nou s-aºazã Pe scaunul de unde se sculase,

899

170

175

180

185

190

195

200

900 165

170

175

180

185

190

OD USSEAIS. Y ¢nt…on Âj ¢lÒcou, ka… min prÕj màqon œeipe: „daimon…h, perˆ so… ge gunaikîn qhluter£wn kÁr ¢tšramnon œqhkan 'OlÚmpia dèmat' œcontej: oÙ mšn k' ¥llh g' ïde gun¾ tetlhÒti qumù ¢ndrÕj ¢posta…h, Ój oƒ kak¦ poll¦ mog»saj œlqoi ™eikostù œteŽ ™j patr…da ga‹an. ¢ll' ¥ge moi, ma‹a, stÒreson lšcoj, Ôfra kaˆ aÙtÕj lšxomai: à g¦r tÍ ge sid»reon ™n fresˆn Ãtor.” tÕn d' aâte prosšeipe per…frwn PhnelÒpeia: „daimÒni', oÙ g£r ti megal…zomai oÙd' ¢qer…zw oÙd l…hn ¥gamai, m£la d' eâ od' oŒoj œhsqa ™x 'Iq£khj ™pˆ nhÕj „ën dolichrštmoio. ¢ll' ¥ge oƒ stÒreson pukinÕn lšcoj, EÙrÚkleia, ™ktÕj ™ãstaqšoj qal£mou, tÒn ·' aÙtÕj ™po…ei: œnqa oƒ ™kqe‹sai pukinÕn lšcoj ™mb£let' eÙn»n, kèea kaˆ cla…naj kaˆ ·»gea sigalÒenta.” ìj ¥r' œfh pÒsioj peirwmšnh: aÙt¦r 'OdusseÝj Ñcq»saj ¥locon prosefènee kedn¦ „du‹an: „ð gÚnai, à m£la toàto œpoj qumalgj œeipej. t…j dš moi ¥llose qÁke lšcoj; calepÕn dš ken e‡h kaˆ m£l' ™pistamšnJ, Óte m¾ qeÕj aÙtÕj ™pelqën ·hŽd…wj ™qšlwn qe…h ¥llV ™nˆ cèrV. ¢ndrîn d' oÜ kšn tij zwÕj brotÒj, oÙd m£l' ¹bîn, ·e‹a metocl…sseien, ™peˆ mšga sÁma tštuktai ™n lšcei ¢skhtù: tÕ d' ™gë k£mon oÙdš tij ¥lloj. q£mnoj œfu tanÚfulloj ™la…hj ›rkeoj ™ntÒj, ¢kmhnÕj qalšqwn: p£cetoj d' Ãn ºäte k…wn. tù d' ™gë ¢mfibalën q£lamon dšmon, Ôfr' ™tšlessa,

ODISEEA. CÂNTUL XXIII În dreptul doamnei, ºi-astfel îi cuvântã: „Nefericito, mai presus de toate Femeile te împietrirã zeii Cu sufletul. Nici un-acum ca tine De rece n-ar fi stat aºa departe De soþul ei venit acasã dupã Nespuse suferinþi îndelungate ªi dupã douãzeci de ani. Tu, doicã, Aºterne-mi patul sã mã culc eu singur; Nevastã-mea-i cu inima ca fierul.” Crãiasa-l încerca pe el: „Sãrmane, Nu e mândrie, nici nesocotire. Nici uluirea multã ce mã face Sã stau aºa. Prea bine ºtiu cum fuseºi Când ai plecat cu vasele pe mare, Dar hai, tu, doicã, pregãteºte-i patul Afarã de iatacul care singur L-a-ntemeiat frumos. Crivatul trainic Pe-afarã scoate-l ºi aºterne asupra-i Velinþe, cergi ºi blãnuri.” Asta zise Ea încercându-ºi soþul, dar Ulise Rãspunse înciudat mãritei doamne: „Mã doare-n suflet ce mi-ai spus, femeie. Dar cine patul meu sã-l mute-aiurea? Cãci anevoie ar fi putut s-o facã ªi cel mai priceput, de n-a fost doarã Vrun zeu care venind cu dinadinsul L-o fi mutat acolo, cã nici unul Din muritorii vii, oricât de tare ªi june sã fi fost, uºor sã-l miºte De loc n-ar fi putut. Cã i-o minune Cu patul meu lucrat cu mãestrie De mine, nu de altul. În ogradã Crescuse un mãslin cu frunze late, Vânjos ºi verde, gros la trunchi ca stâlpul.

901

205

210

215

220

225

230

235

902

195

200

205

210

215

OD USSEAIS. Y puknÍsin liq£dessi, kaˆ eâ kaqÚperqen œreya, kollht¦j d' ™pšqhka qÚraj, pukinîj ¢raru…aj. kaˆ tÒt' œpeit' ¢pškoya kÒmhn tanufÚllou ™la…hj, kormÕn d' ™k ·…zhj protamën ¢mfšxesa calkù eâ kaˆ ™pistamšnwj kaˆ ™pˆ st£qmhn ‡quna, ˜rm‹n' ¢sk»saj, tštrhna d p£nta terštrJ. ™k d toà ¢rcÒmenoj lšcoj œxeon, Ôfr' ™tšlessa, daid£llwn crusù te kaˆ ¢rgÚrJ ºd' ™lšfanti: ™n d' ™t£nuss' ƒm£nta boÕj fo…niki faeinÒn. oÛtw toi tÒde sÁma pifaÚskomai: oÙdš ti oda, ½ moi œt' œmpedÒn ™sti, gÚnai, lšcoj, Ú tij ½dh ¢ndrîn ¥llose qÁke, tamën Ûpo puqmšn' ™la…hj.” ìj f£to, tÁj d' aÙtoà lÚto goÚnata kaˆ f…lon Ãtor, s»mat' ¢nagnoÚsV, t£ oƒ œmpeda pšfrad' 'OdusseÚj: dakrÚsasa d' œpeit' „qÝj k…en, ¢mfˆ d ce‹raj deirÍ b£ll' 'OdusÁŽ, k£rh d' œkus' ºd proshÚda: „m» moi, 'Odusseà, skÚzeu, ™peˆ t£ per ¥lla m£lista ¢nqrèpwn pšpnuso: qeoˆ d' êpazon юzÚn, o‰ nîŽn ¢g£santo par' ¢ll»loisi mšnonte ¼bhj tarpÁnai kaˆ g»raoj oÙdÕn ƒkšsqai. aÙt¦r m¾ nàn moi tÒde cèeo mhd nemšssa, oÛnek£ s' oÙ tÕ prîton, ™peˆ ‡don, ïd' ¢g£phsa. a„eˆ g£r moi qumÕj ™nˆ st»qessi f…loisin ™rr…gei, m» t…j me brotîn ¢p£foit' ™pšessin ™lqèn: polloˆ g¦r kak¦ kšrdea bouleÚousin. oÙdš ken 'Arge…h `Elšnh, DiÕj ™kgegau‹a,

ODISEEA. CÂNTUL XXIII În jurui lui eu mi-am zidit iatacul Cu pietre dese ºi-am fãcut deasupra-i Acoperiº ºi-am pus canaturi strânse ªi îmbucate bine la intrare. Am retezat din ramuri tot mãslinul ªi l-am tãiat apoi din rãdãcinã, I-am netezit tulpina cu arama Frumos, cu ºart ºi drept pe ciripie. Din trunchi fãcui picior de pat, cu sfredel Îl sfredelii ºi începui de-aicea ªi meºterii deasupra lui crivatul Cu flori de-argint, de aur ºi de fildeº. ªi peste dânsul mai lãþii curele Strãlucii de porfirã. Iatã semnul De care eu spuneam cã i-o minune. Acum eu nu ºtiu, stã la locu-i patul? Sau cineva, tãind întreg mãslinul, L-o fi mutat cumva în altã parte?” Aºa vorbi. ªi ea-naintea-acestor Dovezi întemeiate-a lui Ulise, Slãbind la suflet ºi-n genunchi, deodatã Zbucni în plâns, se repezi de-a dreptul ªi de grumaz cu braþele-l cuprinse, Pe cap îl sãrutã ºi prinse a-i zice: „Ulise, nu te supãra pe mine, Tu care eºti întâiul între oameni De luminat în toate, cã doar zeii Ne-au dat rãstriºtea ºi pe noi sãrmanii Ne-au pizmuit, de n-am fost laolaltã Ca sã ne bucurãm de tinereþe S-ajungem pân-la pragul bãtrâneþii. Nu fi ciudos, nu mã mustra cã nu te-am Primit cu drag cum te vãzui pe tine. Cãci pururea eu tremuram în mine Sã nu mã-nºele cineva cu vorba Venind pe-aici, cã mulþi mai umblã-n lume Cu vicleºug. Doar nici Elena, fiica

903

240

245

250

255

260

265

270

904

220

225

230

235

240

245

OD USSEAIS. Y ¢ndrˆ par' ¢llodapù ™m…gh filÒthti kaˆ eÙnÍ, e„ Édh, Ó min aâtij ¢r»Žoi uŒej 'Acaiîn ¢xšmenai okÒnde f…lhn ™j patr…d' œmellon. t¾n d' à toi ·šxai qeÕj êroren œrgon ¢eikšj: t¾n d' ¥thn oÙ prÒsqen ˜ù ™gk£tqeto qumù lugr»n, ™x Âj prîta kaˆ ¹mšaj †keto pšnqoj. nàn d', ™peˆ ½dh s»mat' ¢rifradša katšlexaj eÙnÁj ¹metšrhj, t¾n oÙ brotÕj ¥lloj Ñpèpei, ¢ll' ooi sÚ t' ™gè te kaˆ ¢mf…poloj m…a moÚnh, 'Aktor…j, ¼n moi dîke pat¾r œti deàro kioÚsV, ¿ nîŽn e‡ruto qÚraj pukinoà qal£moio, pe…qeij d» meu qumÒn, ¢phnša per m£l' ™Ònta.” ìj f£to, tù d' œti m©llon Øf' †meron ðrse gÒoio: kla‹e d' œcwn ¥locon qumarša, kedn¦ „du‹an. æj d' Ót' ¨n ¢sp£sioj gÁ nhcomšnoisi fan»V, ïn te Poseid£wn eÙergša nÁ' ™nˆ pÒntJ ·a…sV, ™peigomšnhn ¢nšmJ kaˆ kÚmati phgù: paàroi d' ™xšfugon poliÁj ¡lÕj ½peirÒnde nhcÒmenoi, poll¾ d perˆ cro tštrofen ¤lmh, ¢sp£sioi d' ™pšban ga…hj, kakÒthta fugÒntej: ìj ¥ra tÍ ¢spastÕj œhn pÒsij e„soroèsV, deirÁj d' oÜ pw p£mpan ¢f…eto p»cee leukè. ka… nÚ k' Ñduromšnoisi f£nh ·odod£ktuloj 'Hèj, e„ m¾ ¥r' ¥ll' ™nÒhse qe¦ glaukîpij 'Aq»nh. nÚkta mn ™n per£tV dolic¾n scšqen, 'Hî d' aâte ·Úsat' ™p' 'Wkeanù crusÒqronon oÙd' œa †ppouj zeÚgnusq' çkÚpodaj f£oj ¢nqrèpoisi fšrontaj,

ODISEEA. CÂNTUL XXIII Lui Jupiter, nu s-ar fi dat vrodatã În dragoste c-un om din altã þarã, De-ar fi ºtiut cã-aheii cei rãzboinici Aveau napoi s-o întoarne acasã. Un zeu o-mpinse la ruºinea asta, Cã de la sine nu-i trãzni sã facã Pãcatul greu, de unde apoi se trase ªi jalea noastrã. Acum mi-ai dat tu însã Vãdite semne despre patul nostru Ce nimenea nu-l mai vãzu, ci numai Noi singuri, tu ºi eu, îl ºtim ºi una Din roabe, Actorida, care-odatã, Când am venit mireasã, mi-a fost datã De tatãl meu ca paznicã la uºa Iatacului. De-aceea ºi pe tine Te cred, oricât de tare sunt la suflet.” Aºa grãi. ªi tot mai mult Ulise Se-nduioºã ºi se porni a plânge ªi tot plângea mereu þiind în braþe Pe scumpa ºi cinstita lui soþie. Pe cât s-aratã de dorit pãmântul Sãrmanilor înotãtori a cãror Corabie Neptun pe mare-o sparse, Fiind de vânt ºi valuri mari bãtutã, Puþini mai scapã de talaz ºi-noatã Spre mal împresuraþi de spuma mãrii, ªi bucuroºi ei pe uscat se suie Fugind de-acel potop, aºa crãiasa Cãta cu drag ºi veselã la soþu-i ªi-l tot þinea de gât cu braþe albe. I-ar fi gãsit aºa lumina zilei Pe amândoi jãlind, dacã Minervei Nu-i fulgerã un gând; ea lunga noapte Opri la capãt ºi þinu sub apã În Ocean pe zâna dimineþii În aur întronatã: nu-i da voie La revãrsarea zorilor pe lume

905

275

280

285

290

295

300

305

906

250

255

260

265

270

OD USSEAIS. Y L£mpon kaˆ Fašqonq', o† t' 'Hî pîloi ¥gousi. kaˆ tÒt' ¥r' ¿n ¥locon prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „ð gÚnai, oÙ g£r pw p£ntwn ™pˆ pe…rat' ¢šqlwn ½lqomen, ¢ll' œt' Ôpisqen ¢mštrhtoj pÒnoj œstai, pollÕj kaˆ calepÒj, tÕn ™m cr¾ p£nta telšssai. ìj g£r moi yuc¾ manteÚsato Teires…ao ½mati tù, Óte d¾ katšbhn dÒmon ”AŽdoj e‡sw, nÒston ˜ta…roisin diz»menoj ºd' ™moˆ aÙtù. ¢ll' œrceu, lšktrond' ‡omen, gÚnai, Ôfra kaˆ ½dh ÛpnJ Ûpo glukerù tarpèmeqa koimhqšntej.” tÕn d' aâte prosšeipe per…frwn PhnelÒpeia: „eÙn¾ mn d¾ so… ge tÒt' œssetai, ÐppÒte qumù sù ™qšlVj, ™peˆ ¥r se qeoˆ po…hsan ƒkšsqai okon ™ãkt…menon kaˆ s¾n ™j patr…da ga‹an: ¢ll' ™peˆ ™fr£sqhj ka… toi qeÕj œmbale qumù, e‡p' ¥ge moi tÕn ¥eqlon, ™peˆ kaˆ Ôpisqen, яw, peÚsomai, aÙt…ka d' ™stˆ da»menai oÜ ti cšreion.” t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „daimon…h, t… t' ¥r' aâ me m£l' ÑtrÚnousa keleÚeij e„pšmen; aÙt¦r ™gë muq»somai oÙd' ™pikeÚsw. oÙ mšn toi qumÕj kecar»setai: oÙd g¦r aÙtÕj ca…rw, ™peˆ m£la poll¦ brotîn ™pˆ ¥ste' ¥nwgen ™lqe‹n, ™n ce…ressin œcont' eÙÁrej ™retmÒn, e„j Ó ke toÝj ¢f…kwmai, o‰ oÙk ‡sasi q£lassan ¢nšrej oÙdš q' ¤lessi memigmšnon edar œdousin: oÙd' ¥ra toˆ ‡sasi nšaj foinikoparÇouj oÙd' eÙ»re' ™retm£, t£ te pter¦ nhusˆ pšlontai. sÁma dš moi tÒd' œeipen ¢rifradšj, oÙdš se keÚsw:

ODISEEA. CÂNTUL XXIII Sã-nhame telegarii sãi, pe Lampos ªi Faeton ce-o poartã-n car pe dânsa. ªi-a zis nevestei sale-atunci viteazul: „Femeie, noi cu trudele ºi greul La capãt încã n-am ajuns. Mai este Chiar mult nainte înc-atâta zbucium ªi lung ºi-anevoios peste mãsurã ªi totul de fãcut numai de mine. Cãci astfel îmi ghici odatã umbra Lui Tiresias când mã coborâsem În iad ca sã-l întreb de înturnare În þara mea ºi între ai mei. Dar vino Sã ne culcãm ºi sã dormim, femeie, Dulceaþa tihnei sã gustãm.” Crãiasa Cuminte i-a rãspuns: „Tu poþi acuma, Oricând ai vrea, sã guºti în pat odihnã, Cã zeii te-ajutarã pe pãmântul ªi-n casa ta s-ajungi. Fiindcã însã Tu te-ai gândit ºi-un zeu þi-a pomenit-o, Hai spune-mi care luptã-þi mai rãmâne, Cã tot socot cã mai târziu voi ºti-o, ªi nu-i mai rãu de pot s-o aflu-ndatã.” Ulise-ndemânaticu-i rãspunse: „De ce tot stãrui sã þi-o spun, sãrmano? Eu totuºi o voi povesti ºi iatã, Nimic n-ascund, dar nici o bucurie Nu vei avea cum nici eu nu mã bucur, Cã mi-i ursit oraºe sã cutreier Având cu mine o vâslã-ndemânatã, Sã merg pân-oi sosi la oameni care Nu sunt deprinºi cu marea ºi nu gustã Bucatele din sare potrivite, Nici ºtiu de rumenitele corãbii ªi nici de vâsle, aripele nãvii. Îmi spuse Tiresias care-i semnul Cel mai vãdit spre-a nu da greº în cale.

907 310

315

320

325

330

335

340

345

908

275

280

285

290

295

300

OD USSEAIS. Y ÐppÒte ken d» moi xumbl»menoj ¥lloj Ðd…thj f»V ¢qhrhloigÕn œcein ¢n¦ faid…mJ êmJ, kaˆ tÒte m' ™n ga…V p»xant' ™kšleusen ™retmÒn, ›rxanq' ƒer¦ kal¦ Poseid£wni ¥nakti, ¢rneiÕn taàrÒn te suîn t' ™pib»tora k£pron, o‡kad' ¢poste…cein ›rdein q' ƒer¦j ˜katÒmbaj ¢qan£toisi qeo‹si, toˆ oÙranÕn eÙrÝn œcousi, p©si m£l' ˜xe…hj: q£natoj dš moi ™x ¡lÕj aÙtù ¢blhcrÕj m£la to‹oj ™leÚsetai, Ój kš me pšfnV g»rv Ûpo liparù ¢rhmšnon: ¢mfˆ d laoˆ Ôlbioi œssontai. t¦ dš moi f£to p£nta tele‹sqai.” tÕn d' aâte prosšeipe per…frwn PhnelÒpeia: „e„ mn d¾ gÁr£j ge qeoˆ telšousin ¥reion, ™lpwr» toi œpeita kakîn Øp£luxin œsesqai.” éj oƒ mn toiaàta prÕj ¢ll»louj ¢gÒreuon: tÒfra d' ¥r' EÙrunÒmh te „d trofÕj œntuon eÙn¾n ™sqÁtoj malakÁj dadwn Ûpo lampomen£wn. aÙt¦r ™peˆ stÒresan pukinÕn lšcoj ™gkonšousai, grhåj mn ke…ousa p£lin okÒnde beb»kei, to‹sin d' EÙrunÒmh qalamhpÒloj ¹gemÒneuen ™rcomšnoisi lšcosde d£oj met¦ cersˆn œcousa: ™j q£lamon d' ¢gagoàsa p£lin k…en. oƒ mn œpeita ¢sp£sioi lšktroio palaioà qesmÕn †konto: aÙt¦r Thlšmacoj kaˆ boukÒloj ºd subèthj paàsan ¥r' Ñrchqmo‹o pÒdaj, paàsan d guna‹kaj, aÙtoˆ d' eÙn£zonto kat¦ mšgara skiÒenta. të d' ™peˆ oân filÒthtoj ™tarp»thn ™rateinÁj, terpšsqhn mÚqoisi, prÕj ¢ll»louj ™nšpontej,

ODISEEA. CÂNTUL XXIII Când alt drumeþ mã va-ntâlni pe mine ªi zice-va cã am pe dalbul umãr Lopatã-n loc de vâslã, acolo-n glie Sã-nfig eu vâsla, lui Neptun prinoase Pe-altar sã-nchin, un taur, un berbece ªi un grãsun. Apoi venind acasã Mãreþe jertfe sfinte de o sutã De boi sã-nalþ la zeii cei din slavã, La toþi pe rând. Iar moartea mea-n afarã De mare o sã-mi fie prea uºoarã. Muri-voi doar îngreuiat de-o lungã ªi verde bãtrâneþe. ªi sub mine De toate-ndestulat va fi poporul. Acestea-mi spuse mie Tiresias Cã-ntocmai o sã mi se-ntâmple toate.” Iar Penelopa zise: „Dacã zeii Ursitu-þi-au frumoase bãtrâneþe, Tu ai nãdejde-a fi scutit de rele”. Într-asta doica ºi cu Evrinoma Gãtirã-ndatã, sub lumini de facle, Culcuº de þoale moi. ªi cum în pripã Crivatul trainic ele l-aºternurã, Bãtrâna în iatacul ei se-ntoarse Ca sã se culce, iar cu facla-n mânã Purcese odãiasa Evrinoma Naintea lui Ulise ºi-a crãiesei La mersul lor spre pat. Dupã ce-i duse În dormitor, porni napoi, ºi soþii În vechiul pat cu drag s-adãpostirã. Iar Telemah, porcarul ºi vãcarul Curmarã jocul din picioare, hora Femeilor. ªi dânºii se culcarã La urmã în umbroasa locuinþã. Iar când de-ajuns se desfãtarã soþii În dragoste plãcutã, stau de vorbã

909

350

355

360

365

370

375

380

910

305

310

315

320

325

OD USSEAIS. Y ¹ mn Ós' ™n meg£roisin ¢nšsceto d‹a gunaikîn ¢ndrîn mnhst»rwn ™sorîs' ¢dhlon Ómilon, o‰ ›qen e†neka poll£, bÒaj kaˆ ‡fia mÁla, œsfazon, pollÕj d p…qwn ºfÚsseto onoj: aÙt¦r diogen¾j 'OduseÚj, Ósa k»de' œqhken ¢nqrèpois' Ósa t' aÙtÕj юzÚsaj ™mÒghse, p£nt' œleg': ¹ d' ¥ra tšrpet' ¢koÚous', oÙdš oƒ Ûpnoj p‹pten ™pˆ blef£roisi p£roj katalšxai ¤panta. ½rxato d', æj prîton K…konaj d£mas', aÙt¦r œpeita Ãlqen Lwtof£gwn ¢ndrîn p…eiran ¥rouran: ºd' Ósa KÚklwy ›rxe, kaˆ æj ¢pete…sato poin¾n „fq…mwn ˜t£rwn, oÞj ½sqien oÙd' ™lšairen: ºd' æj A‡olon †keq', Ó min prÒfrwn Øpšdekto kaˆ pšmp', oÙdš pw asa f…lhn ™j patr…d' ƒkšsqai ½hn, ¢ll£ min aâtij ¢narp£xasa qÚella pÒnton ™p' „cquÒenta fšren barša sten£conta: ºd' æj Thlšpulon Laistrugon…hn ¢f…kanen, o‰ nÁ£j t' Ôlesan kaˆ ™ãkn»midaj ˜ta…rouj [p£ntaj: 'OdusseÝj d' ooj Øpškfuge nh mela…nV.] kaˆ K…rkhj katšlexe dÒlon polumhcan…hn te, ºd' æj e„j 'Adew dÒmon ½luqen eÙrèenta yucÍ crhsÒmenoj Qhba…ou Teires…ao nh polukl»Ždi, kaˆ e‡side p£ntaj ˜ta…rouj mhtšra q', ¼ min œtikte kaˆ œtrefe tutqÕn ™Ònta: ºd' æj Seir»nwn ¡din£wn fqÒggon ¥kousen,

ODISEEA. CÂNTUL XXIII ªi petreceau istorisind trecutul. Ea-i povesti tot rãul ce-ndurase De la femei ºi de la urgisitul Duium de peþitori care, de dragu-i, Junghiau la boi ºi-oi grase-n toatã ziua ªi-i tot secau vinaþul din butoaie. Iar el viteazu-i povestea tot rãul Ce altora-l pricinui ºi câte Mai suferi el singur la nevoie. Ea cu nesaþ îl asculta ºi somnul Pe gene nu-i veni pânã ce dânsul Nu încetã de-a povesti. Îi spuse La început cum pe ciconi rãpuse ªi cum sosi în þara cea mãnoasã La lotofagi, ce rãu fãcu ciclopul ªi cum îl pedepsi pe el Ulise ªi-ºi rãzbunã pe vrednicii tovarãºi Pe care-i tot mânca fãrã de milã. ªi cum ajunse la Eol ºi-acesta Cu dragoste-l primi ºi de la dânsul Cu bine-l petrecu napoi, dar n-a fost Menit s-ajungã el în scumpa-i þarã, Cãci viforu-l rãpi ºi pe noianul Bogat în peºti îl duse pe Ulise, De tot ofta din greu. ªi cum pe urmã La lestrigoni sosi, în Telepilos, Pe unde ei ºi oameni ºi corãbii I-au potopit ºi într-un vas el singur Se strecurã de-acolo. ªi de Circe Vorbi apoi, de toatã mãestria ªi viclenia ei; ºi cum în navã Cãlãtori pe lumea ceealaltã Sã-ntrebe pe prorocul Tiresias ªi soþii ºi-i vãzu ºi pe-a sa mamã Care-l crescu ºi-l alãptã din faºã. Cum auzi el cântec de sirene ªi-ajunse pe la Stâncile Izbite,

911

385

390

395

400

405

410

415

912

330

335

340

345

350

OD USSEAIS. Y éj q' †keto Plagkt¦j pštraj dein»n te C£rubdin SkÚllhn q', ¿n oÜ pè pot' ¢k»rioi ¥ndrej ¥luxan: ºd' æj 'Hel…oio bÒaj katšpefnon ˜ta‹roi: ºd' æj nÁa qo¾n œbale yolÒenti keraunù ZeÝj Øyibremšthj, ¢pÕ d' œfqiqen ™sqloˆ ˜ta‹roi p£ntej Ðmîj, aÙtÕj d kak¦j ØpÕ kÁraj ¥luxen: éj q' †ket' 'Wgug…hn nÁson nÚmfhn te Kaluyè, ¿ d» min katšruke, lilaiomšnh pÒsin enai, ™n spšesi glafuro‹si kaˆ œtrefen ºd œfasken q»sein ¢q£naton kaˆ ¢g»raon ½mata p£nta: ¢ll¦ toà oÜ pote qumÕn ™nˆ st»qessin œpeiqen: ºd' æj ™j Fa…hkaj ¢f…keto poll¦ mog»saj, o‰ d» min perˆ kÁri qeÕn ìj tim»santo kaˆ pšmyan sÝn nh f…lhn ™j patr…da ga‹an, calkÒn te crusÒn te ¤lij ™sqÁt£ te dÒntej. toàt' ¥ra deÚtaton epen œpoj, Óte oƒ glukÝj Ûpnoj lusimel¾j ™pÒrouse, lÚwn meled»mata qumoà. ¹ d' aât' ¥ll' ™nÒhse qe¦ glaukîpij 'Aq»nh: ÐppÒte d» ·' 'OdusÁa ™šlpeto Ön kat¦ qumÕn eÙnÁj Âj ¢lÒcou tarp»menai ºd kaˆ Ûpnou, aÙt…k' ¢p' 'Wkeanoà crusÒqronon ºrigšneian ðrsen, †n' ¢nqrèpoisi fÒwj fšroi. ðrto d' 'OdusseÝj eÙnÁj ™k malakÁj, ¢lÒcJ d' ™pˆ màqon œtellen: „ð gÚnai, ½dh mn polšwn kekor»meq' ¢šqlwn ¢mfotšrw, sÝ mn ™nq£d' ™mÕn polukhdša nÒston kla…ous': aÙt¦r ™m ZeÝj ¥lgesi kaˆ qeoˆ ¥lloi

ODISEEA. CÂNTUL XXIII La groaznica Haribda ºi la Scila, De unde teafãr nu mai scapã nimeni. ªi cum ai lui vânaserã cireada De boi a Soarelui; cum Joe, Domnul Detunãtor din slãvi, rãzbi c-un fulger Înflãcãrat corabia-i pe mare, De se-necarã toþi ai lui tovarãºi ªi numai el se smulse morþii crude ªi s-aciolã în insula zeiþei Calipso, Ogigia. ªi cum dânsa La ea-l þinu, dorind bãrbat sã-i fie, În peºtera-i boltitã, ºi-i da hranã ªi-i juruia sã-l facã fãrã moarte ªi fãrã bãtrâneþe cât e veacul. Dar vrerea lui ea n-o putu învinge ªi cum, dupã nespus de multe cazne, Se-nlimãni pe la feaci ºi-acolo Ca pe un zeu toþi oamenii-l cinstirã ªi-n vas îl petrecurã pânã-n þarã Cu daruri de la ei de-ajuns, odoare De-aramã ºi de aur ºi veºminte. Aºa-ncheie povestea lui, cã somnul Îl toropi moleºitor ºi dulce ªi grijile-i topi. Dar Minerva alta Mai iscodi atunci. Pe când Ulise Credea sã aibã parte de crivatul Soþiei sale, ºi de somn, Minerva Sculã pe zâna zorilor din valul Oceanului, ca ea din tron de aur Luminã prin vãzduh s-aducã lumii. Din patu-i moale se trezi Ulise ªi zise la nevastã-sa: „Femeie, Acum suntem sãtui de-atâtea cazne Ce-am suferit, tu pe aici jãlindu-mi Întoarcerea mea plinã de amaruri Decât eu fui învãlurat departe De-ai mei, oprit de Joe ºi de zeii

913

420

425

430

435

440

445

450

914

355

360

365

370

OD USSEAIS. Y ƒšmenon ped£askon ™mÁj ¢pÕ patr…doj a‡hj. nàn d' ™peˆ ¢mfotšrw polu»raton ƒkÒmeq' eÙn»n, kt»mata mšn, t£ mo… ™sti, komizšmen ™n meg£roisi, mÁla d', ¤ moi mnhstÁrej Øperf…aloi katškeiron, poll¦ mn aÙtÕj ™gë lhssomai, ¥lla d' 'Acaioˆ dèsous', e„j Ó ke p£ntaj ™nipl»swsin ™paÚlouj. ¢ll' à toi mn ™gë poludšndreon ¢grÕn ¥peimi ÑyÒmenoj patšr' ™sqlÒn, Ó moi pukinîj ¢k£chtai: soˆ dš, gÚnai, tÒd' ™pistšllw pinutÍ per ™oÚsV: aÙt…ka g¦r f£tij esin ¤m' ºel…J ¢niÒnti ¢ndrîn mnhst»rwn, oÞj œktanon ™n meg£roisin: e„j Øperù' ¢nab©sa sÝn ¢mfipÒloisi gunaixˆn Âsqai, mhdš tina protiÒsseo mhd' ™ršeine.” à ·a, kaˆ ¢mf' êmoisin ™dÚseto teÚcea kal£, ðrse d Thlšmacon kaˆ boukÒlon ºd subèthn, p£ntaj d' œnte' ¥nwgen ¢r»Ža cersˆn ˜lšsqai. oƒ dš oƒ oÙk ¢p…qhsan, ™qwr»ssonto d calkù, êŽxan d qÚraj, ™k d' ½Žon: Ãrce d' 'OdusseÚj. ½dh mn f£oj Ãen ™pˆ cqÒna, toÝj d' ¥r' 'Aq»nh nuktˆ katakrÚyasa qoîj ™xÁge pÒlhoj.

ODISEEA. CÂNTUL XXIII Ceilalþi. Dar azi când suntem împreunã În patul nostru jinduit, ai grijã De-avutul meu ce-l ai la tine-n casã, Cã turmele-mi de peþitori mâncate Cu pradã de la alþii-n mare parte Le voi spori ºi altele supuºii Mi-or da din nou, pânã ce fi-vor pline ªi stânele ºi staulele toate. Cã eu acuma plec, mã duc la þarã, Pe la pãdurea mea ºi la moºie, Sã-mi vãd pe bunul tatã, care bietul Ofteazã ºi tot plânge dupã mine. De-aceea, cât eºti tu de chibzuitã, Îþi dau un sfat, cã iute-acum, o datã Cu rãsãritul soarelui, va merge ªi vestea despre peþitori pe care În salã i-am ucis. Tu stai pe-aicea ªi suie-te cu roabele la tine ªi-acolo ºezi ascunsã ºi tãcutã ªi nu cãta ºi nu-ntreba pe nimeni.” Aºa vorbind, încinse arme lucii. Sculã pe Telemah ºi pe pãstorii Cei doi ai lui , vãcarul ºi porcarul, ªi porunci vârtos sã se-narmeze, Iar ei supuºi arama ºi-mbrãcarã. ªi porþile deschiserã, plecarã. Mergea Ulise-n frunte. Acum lumina Se revãrsase peste tot pãmântul. Minerv-atunci, pe ei învãluindu-i În noapte,-i scoase grabnic din cetate.

915 455

460

465

470

475

480

ODUSSEIAS W

5

10

15

20

`ErmÁj d yuc¦j Kull»nioj ™xekale‹to ¢ndrîn mnhst»rwn: œce d ·£bdon met¦ cersˆ kal¾n cruse…hn, tÍ t' ¢ndrîn Ômmata qšlgei, ïn ™qšlei, toÝj d' aâte kaˆ Øpnèontaj ™ge…rei: tÍ ·' ¥ge kin»saj, taˆ d tr…zousai ›ponto. æj d' Óte nukter…dej mucù ¥ntrou qespes…oio tr…zousai potšontai, ™pe… kš tij ¢popšsVsin Ðrmaqoà ™k pštrhj, ¢n£ t' ¢ll»lVsin œcontai, ìj aƒ tetrigu‹ai ¤m' ½Žsan: Ãrce d' ¥ra sfin `Erme…aj ¢k£khta kat' eÙrèenta kšleuqa. p¦r d' ‡san 'Wkeanoà te ·o¦j kaˆ Leuk£da pštrhn, ºd par' 'Hel…oio pÚlaj kaˆ dÁmon 'One…rwn ½Žsan: aya d' †konto kat' ¢sfodelÕn leimîna, œnqa te na…ousi yuca…, e‡dwla kamÒntwn. eáron d yuc¾n PhlhŽ£dew 'AcilÁoj kaˆ PatroklÁoj kaˆ ¢mÚmonoj 'AntilÒcoio A‡antÒj q', Öj ¥ristoj œhn edÒj te dšmaj te tîn ¥llwn Danaîn met' ¢mÚmona Phlewna. ìj oƒ mn perˆ ke‹non Ðm…leon: ¢gc…molon d ½luq' œpi yuc¾ 'Agamšmnonoj 'Atredao ¢cnumšnh: perˆ d' ¥llai ¢ghgšraq', Óssoi ¤m' aÙtù o‡kJ ™n A„g…sqoio q£non kaˆ pÒtmon ™pšspon. tÕn protšrh yuc¾ prosefènee Phlewnoj:

Cântul XXIV

În vremea asta Hermes din Cilene Chemã la sine sufletele celor Care-au peþit. Purta cu el frumoasa Nuia de aur, mijlocul cu care Adoarme dupã voie ori deºteaptã Pe oamenii cei adormiþi. Cu joarda-i El le urni, ºi ele dupã dânsul Mergeau piþigãind. Cum liliecii În fundul unei peºteri uriaºe Tot zboarã þiuind când picã vrunul Din stolul lor cel atârnat sub stâncã ªi stau acolo strânºi pe lâng-olaltã, Aºa plecarã chiþãind deodatã ªi sufletele ce urmau pe Hermes, Blajinul zeu, pe mucedele drumuri. Trecur-aºa Oceanul, Stânca Albã ªi poarta Soarelui ºi tot norodul De vise, ºi curând erau pe lunca De asfodel, pe unde e locaºul De suflete, -ale morþilor nãluce. Aci gãsirã umbra lui Ahile ªi umbra lui Patroclu ºi-Antilohos, Viteaz ales, ºi a lui Aias care, De mare ºi arãtos, fusese-n fruntea Danailor dupã Ahile. Dânºii Pe lâng-acest din urmã s-adunarã, Când sufletul lui Agamèmnon, jalnic, S-apropie de ei urmat de-o mânã De suflete de-a celor ce-mpreunã Cu el în casa lui Egist murirã ªi scrisa ºi-mplinirã. Zise-ntâia Lui Agamèmnon umbra lui Ahile:

5

10

15

20

25

30

918

25

30

35

40

45

50

OD USSEAIS. W „'Atredh, perˆ mšn se f£men Diˆ terpikeraÚnJ ¢ndrîn ¹rèwn f…lon œmmenai ½mata p£nta, oÛneka pollo‹s…n te kaˆ „fq…moisin ¥nassej d»mJ œni Trèwn, Óqi p£scomen ¥lge' 'Acaio…. à t' ¥ra kaˆ soˆ prw parast»sesqai œmelle mo‹r' Ñlo», t¾n oÜ tij ¢leÚetai, Ój ke gšnhtai. æj Ôfelej timÁj ¢pon»menoj, Âj per ¥nassej, d»mJ œni Trèwn q£naton kaˆ pÒtmon ™pispe‹n: tî kšn toi tÚmbon mn ™po…hsan Panacaio…, ºdš ke kaˆ sù paidˆ mšga klšoj ½ra' Ñp…ssw: nàn d' ¥ra s' o„kt…stJ qan£tJ e†marto ¡lînai.” tÕn d' aâte yuc¾ prosefèneen 'Atredao: „Ôlbie Phlšoj uƒš, qeo‹s' ™pie…kel' 'Acilleà, Öj q£nej ™n Tro…V ˜k¦j ”Argeoj: ¢mfˆ dš s' ¥lloi kte…nonto Trèwn kaˆ 'Acaiîn uŒej ¥ristoi, marn£menoi perˆ se‹o: sÝ d' ™n strof£liggi kon…hj ke‹so mšgaj megalwst…, lelasmšnoj ƒpposun£wn. ¹me‹j d prÒpan Ãmar ™marn£meq': oÙdš ke p£mpan paus£meqa ptolšmou, e„ m¾ ZeÝj la…lapi paàsen. aÙt¦r ™pe… s' ™pˆ nÁaj ™ne…kamen ™k polšmoio, k£tqemen ™n lecšessi, kaq»rantej crÒa kalÕn Ûdat… te liarù kaˆ ¢le…fati: poll¦ dš s' ¢mfˆ d£krua qerm¦ cšon Danaoˆ ke…rontÒ te ca…taj. m»thr d' ™x ¡lÕj Ãlqe sÝn ¢qan£tVs' ¡l…Vsin ¢ggel…hj ¢ousa: bo¾ d' ™pˆ pÒnton Ñrèrei qespes…h, ØpÕ d trÒmoj ½luqe p£ntaj 'AcaioÚj. ka… nÚ k' ¢naxantej œban ko…laj ™pˆ nÁaj, e„ m¾ ¢n¾r katšruke palai£ te poll£ te e„dèj,

ODISEEA. CÂNTUL XXIV „Crezusem noi cã-ntre viteji, Atride, Erai mai drag lui Joe, azvârlitorul De fulgere, c-aveai sub tine multã ªi vajnicã oºtire pe pãmântul Troienilor ºi-al pãtimirii noastre. Dar iatã cã te-ajunse-ntâi pe tine Ursit-amarã, al cãrei braþ nu cruþã Pe nimenea. Mai bine-n toatã slava Ce-aveai ca domn, mureai pe câmp la Troia! Aºa þi-ar fi durat mormânt aheii ªi-un falnic nume-ai fi lãsat în urmã La fiul tãu. Dar þi-a fost scris pe lume Sã mori de moartea cea mai dureroasã.” Iar umbra lui Atrid aºa-i rãspunse: „Tu, norocite fiu al lui Peleus, Ahile cel asemenea cu zeii, Tu ai murit la Troia, aºa departe De Argos, ºi în lupta pentru tine Se omorau în preajma ta fruntaºii Troieni ºi-ahei, când tu, pe jos ca bradul Întins în volbura de praf, uitaseºi De-al cailor mânat în bãtãlie. Noi cât e ziua ne-am bãtut ºi nu stam De loc atunci din harþã, dacã cerul Cu-o vijelie nu curma-ncleºtarea. Te-aduserã pe urmã la corãbii De la rãzboi ºi-þi curãþirãm trupul Cel arãtos cu apã încropitã ªi-ulei mirositor. Plângeau danaii În jurul tãu cu lacrimi calde, pãrul ªi-l depãrau, ºi mumã-ta-mpreunã Cu zânele surori din fundul mãrii Veni ºi ea, când auzi de asta, ªi chiu nãprasnic rãsunã pe ape, De se-ngrozirã-ndatã toþi aheii ªi-ar fi luat-o fuga spre corãbii, De nu-i oprea moº Nestor, ºtiutorul

919

35

40

45

50

55

60

65

920

55

60

65

70

75

OD USSEAIS. W Nšstwr, oá kaˆ prÒsqen ¢r…sth fa…neto boul»: Ó sfin ™å fronšwn ¢gor»sato kaˆ metšeipen: '‡scesq', 'Arge‹oi, m¾ feÚgete, koàroi 'Acaiîn. m»thr ™x ¡lÕj ¼de sÝn ¢qan£tVs' ¡l…Vsin œrcetai, oá paidÕj teqnhÒtoj ¢ntiÒwsa.' ìj œfaq', oƒ d' œsconto fÒbou meg£qumoi 'Acaio…. ¢mfˆ dš s' œsthsan koàrai ¡l…oio gšrontoj o‡ktr' ÑlofurÒmenai, perˆ d' ¥mbrota e†mata ›ssan. Moàsai d' ™nnša p©sai ¢meibÒmenai Ñpˆ kalÍ qr»neon: œnqa ken oÜ tin' ¢d£krutÒn g' ™nÒhsaj 'Arge…wn: to‹on g¦r Øpèrore Moàsa l…geia. ˜pt¦ d kaˆ dška mšn se Ðmîj nÚktaj te kaˆ Ãmar kla…omen ¢q£nato… te qeoˆ qnhto… t' ¥nqrwpoi: Ñktwkaidek£tV d' œdomen pur…: poll¦ d' ™p' aÙtù mÁla katekt£nomen m£la p…ona kaˆ ›likaj boàj. ka…eo d' œn t' ™sqÁti qeîn kaˆ ¢le…fati pollù kaˆ mšliti glukerù: polloˆ d' ¼rwej 'Acaioˆ teÚcesin ™rrèsanto pur¾n pšri kaiomšnoio, pezo… q' ƒppÁšj te: polÝj d' ÑrumagdÕj Ñrèrei. aÙt¦r ™peˆ d» se flÕx ½nusen `Hfa…stoio, ºîqen d» toi lšgomen leÚk' Ñstš', 'Acilleà, o‡nJ ™n ¢kr»tJ kaˆ ¢le…fati. dîke d m»thr crÚseon ¢mfiforÁa: DiwnÚsoio d dîron f£sk' œmenai, œrgon d periklutoà `Hfa…stoio. ™n tù toi ke‹tai leÚk' Ñstša, fa…dim' 'Acilleà, m…gda d PatrÒkloio Menoiti£dao qanÒntoj, cwrˆj d' 'AntilÒcoio, tÕn œxoca t‹ej ¡p£ntwn tîn ¥llwn ˜t£rwn met¦ P£troklÒn ge qanÒnta.

ODISEEA. CÂNTUL XXIV De multe ºi din vechi, a cãrui minte Pãruse a fi de-a pururi cea mai bunã, ªi-i sfãtui aºa el cu-nadinsul: «Argiilor, mai staþi ºi nu daþi fuga, Ostaºi ahei. E mama lui Ahile; Ea vine-aci cu zânele-mpreunã Sã-ºi vadã fiul mort.» Stãturã-aheii, Bãrbaþii toþi. ªi te împresurarã Copilele lui moº Nereu din mare Bocind duios ºi te-mbrãcarã-n haine Dumnezeieºti. Iar cele douã muze Cu viers frumos jãleau de-a rândul toate, De nu rãmase nici un om cu ochii Nelãcrimaþi: aºa-i miºcase Muza Cu glasu-i plin de farmec. Nopþi ºi zile Nemuritorii zei ºi muritorii Te-au plâns mereu, ºi-n ziua-a optsprezecea Te-au pus pe rug, ºi-am ars alãturi multe Nãmaie grase, boi cornaci, ºi-n urmã Ai ars ºi tu în strai de zei, în râuri De mir ºi miere dulce. Oaste multã, Pedeºtri ºi cãlãri, se perindarã În jurul tãu ºi durdui pãmântul De tropot mult. Iar când pe rug vãpaia Te mistui, noi albele-osãminte În vin ºi-n balsam le-am cules, Ahile, ªi-þi dete maica un ulcior de aur, Un dar care zicea cã-i de la Bacchus, Mãestritur-a lui Vulcan slãvitul. ªi oasele-n ulcior þi-adãpostirã O, strãlucite-Ahile, laolaltã Cu oasele fârtatului Patroclu. Deosebit mai puserã cenuºa Lui Antiloh, cel care þi-a fost þie Nespus mai drag decât oricare dintre Prieteni, dupã moartea lui Patroclu.

921 70

75

80

85

90

95

100

105

922 80

85

90

95

100

OD USSEAIS. W ¢mf' aÙto‹si d' œpeita mšgan kaˆ ¢mÚmona tÚmbon ceÚamen 'Arge…wn ƒerÕj stratÕj a„cmht£wn ¢ktÍ œpi proÙcoÚsV, ™pˆ plate‹ `EllhspÒntJ, éj ken thlefan¾j ™k pontÒfin ¢ndr£sin e‡h to‹s', o‰ nàn geg£asi kaˆ o‰ metÒpisqen œsontai. m»thr d' a„t»sasa qeoÝj perikallš' ¥eqla qÁke mšsJ ™n ¢gîni ¢rist»essin 'Acaiîn. ½dh mn polšwn t£fJ ¢ndrîn ¢ntebÒlhsaj ¹rèwn, Óte kšn pot' ¢pofqimšnou basilÁoj zènnunta… te nšoi kaˆ ™pentÚnwntai ¥eqla: ¢ll£ ke ke‹na m£lista „dën qh»sao qumù, oŒ' ™pˆ soˆ katšqhke qe¦ perikallš' ¥eqla, ¢rgurÒpeza Qštij: m£la g¦r f…loj Ãsqa qeo‹sin. ìj sÝ mn oÙd qanën Ônom' êlesaj, ¢ll£ toi a„eˆ p£ntaj ™p' ¢nqrèpouj klšoj œssetai ™sqlÒn, 'Acilleà: aÙt¦r ™moˆ t… tÒd' Ãdoj, ™peˆ pÒlemon tolÚpeusa; ™n nÒstJ g£r moi ZeÝj m»sato lugrÕn Ôleqron A„g…sqou ØpÕ cersˆ kaˆ oÙlomšnhj ¢lÒcoio.” ìj oƒ mn toiaàta prÕj ¢ll»louj ¢gÒreuon: ¢gc…molon dš sf' Ãlqe di£ktoroj 'ArgeŽfÒnthj yuc¦j mnhst»rwn kat£gwn 'OdusÁŽ damšntwn. të d' ¥ra qamb»sant' „qÝj k…on, æj ™sidšsqhn. œgnw d yuc¾ 'Agamšmnonoj 'Atredao pa‹da f…lon MelanÁoj, ¢gaklutÕn 'Amfimšdonta: xe‹noj g£r oƒ œhn 'Iq£kV œni o„k…a na…wn.

ODISEEA. CÂNTUL XXIV Deasupra lor noi, oastea cea aleasã De-ahei rãzboinici, am durat un mare ªi minunat mormânt pe-o ieºiturã De þãrm din largul Helespont, ca astfel Din mare, de departe, el sã fie Vãzut de cãlãtorii toþi ºi-acuma ªi-n zilele de-apoi. Iubita-þi mamã Ceru-nvoirea zeilor ºi puse În mijlocul bãteliºtei mândreþe De-odoare de rãsplatã pentru lupta De-ntrecere dintre vitejii noºtri. Am fost de faþã la-ngroparea multor Viteji ºi am vãzut la moartea unui Stãpânitor cum se încing voinicii Cu arma ºi se-ntrec dupã rãsplatã; Dar nicãieri n-am stat uimit mai tare Ca la vederea mândrelor odoare Ce zâna Tetis, a ta mamã, þi le puse La jocurile prohodirii tale. Cã prea erai iubit de zei; de-aceea, Deºi eºti mort, dar numele-þi nu moare; Ci-n toatã lumea faima lui va merge ªi-n veci de veci va fi slãvit, Ahile. Dar eu ce bine-avui dupã-ncetarea Rãzboiului? La-ntorsul meu acasã Menit mi-a fost de Joe sã am moartea Cea mai de plâns, sã mã omoare vãru-mi Egist ºi blestemata mea soþie.” Aºa vorbirã dânºii întreolaltã. Venir-atunci la ei, aduºi de Hermes, Uciºii lui Ulise, peþitorii. ªi sufletele,-ndatã ce-i vãzurã, Naintea lor uimite se-ndreptarã. ªi umbra lui Atride Agamèmnon A cunoscut pe Amfimèdon, fiul Lui Menelau, cãci el îi fuse oaspe, Deºi flãcãul locuia-n Itaca,

923

110

115

120

125

130

135

140

924 105

110

115

120

125

130

OD USSEAIS. W tÕn protšrh yuc¾ prosefèneen 'Atredao: „'Amf…medon, t… paqÒntej ™remn¾n ga‹an œdute p£ntej kekrimšnoi kaˆ Ðm»likej; oÙdš ken ¥llwj krin£menoj lšxaito kat¦ ptÒlin ¥ndraj ¢r…stouj. À Ümm' ™n n»essi Poseid£wn ™d£massen Ôrsaj ¢rgalšouj ¢nšmouj kaˆ kÚmata makr£, à pou ¢n£rsioi ¥ndrej ™dhl»sant' ™pˆ cšrsou boàj peritamnomšnouj ºd' o„în pèea kal£, Ãe perˆ ptÒlioj maceoÚmenoi ºd gunaikîn; e„pš moi e„romšnJ: xe‹noj dš toi eÜcomai enai. à oÙ mšmnV, Óte ke‹se kat»luqon Ømšteron dî Ñtrunšwn 'OdusÁa sÝn ¢ntiqšJ Menel£J ”Ilion e„j ¤m' ›pesqai ™ãssšlmwn ™pˆ nhîn; mhnˆ d' ™n oÜlJ p£nta per»samen eÙrša pÒnton, spoudÍ parpepiqÒntej 'OdussÁa ptol…porqon.” tÕn d' aâte yuc¾ prosefèneen 'Amfimšdontoj: [„'Atredh kÚdiste, ¥nax ¢ndrîn 'Ag£memnon,] mšmnhmai t£de p£nta, diotrefšj, æj ¢goreÚeij: soˆ d' ™gë eâ m£la p£nta kaˆ ¢trekšwj katalšxw, ¹metšrou qan£toio kakÕn tšloj, oŒon ™tÚcqh. mnèmeq' 'OdussÁoj d¾n o„comšnoio d£marta: ¹ d' oÜt' ºrne‹to stugerÕn g£mon oÜte teleÚta, ¹m‹n frazomšnh q£naton kaˆ kÁra mšlainan, ¢ll¦ dÒlon tÒnd' ¥llon ™nˆ fresˆ merm»rixe: sthsamšnh mšgan ƒstÕn ™nˆ meg£roisin Ûfaine, leptÕn kaˆ per…metron: ¥far d' ¹m‹n metšeipe: 'koàroi, ™moˆ mnhstÁrej, ™peˆ q£ne d‹oj 'OdusseÚj, m…mnet' ™peigÒmenoi tÕn ™mÕn g£mon, e„j Ó ke f©roj

ODISEEA. CÂNTUL XXIV ªi începu pe dânsul sã-l întrebe: „Ce-a fost de v-a-nghiþit pãmântul negru Pe voi, o, Amfimèdon, oameni tineri, Aleºi, de-o seamã toþi? C-aºa pe-alese Oºteni de frunte, nimenea-n cetate N-ar fi putut s-adune laolaltã. Neptun pe voi v-a potopit pe mare Stârnind furtunã ºi talazuri multe? Sau pe uscat v-au cotropit duºmanii La harþele pentru rãpiri de turme Sau când luptaþi pentru soþii ºi þarã? Rãspunde-mi la-ntrebare, cã mã laud C-am fost cu voi legat prin ospeþie. Tu nu þii minte c-am venit acolo La voi cu Menelau dupã Ulise Ca sã-l luãm la Troia în corãbii? Bãturãm marea în rãstimp de-o lunã ªi-abia-l înduplecarãm ca sã vie.” Iar sufletul lui Amfimèdon zise: „Slãvite fiu al lui Atreu, tu, craiul Vitejilor, ba eu mi-aduc aminte De tot ce-mi spui, mãrite, ºi sunt gata Sã-þi povestesc deschis cu de-amãnuntul ªi-ntocmai cum a fost sfârºitul nostru. Peþirãm pe soþia lui Ulise Cel dus de mult. Ea nici nu ne respinse ªi nici se învoi sã facem nunta Nesuferitã ei, ºi-urzea cu mintea-i Pieirea noastrã. Iatã dar vicleana Ce nãscoci. La stativele curþii Ea puse la þesut o pânzeturã Subþire ºi prelungã ºi ne zise: «Voi, tineri peþitori ai mei, acuma, Când rãposat e soþul meu Ulise, Mai aºteptaþi ºi nu daþi zor cu nunta,

925

145

150

155

160

165

170

175

926

135

140

145

150

155

160

OD USSEAIS. W ™ktelšsw, m» moi metamènia n»mat' Ôlhtai, LašrtV ¼rwŽ taf»Žon, e„j Óte kšn min mo‹r' Ñlo¾ kaqšlVsi tanhlegšoj qan£toio, m» t…j moi kat¦ dÁmon 'AcaiŽ£dwn nemes»sV, a‡ ken ¥ter spe…rou ke‹tai poll¦ kteat…ssaj.' ìj œfaq', ¹m‹n d' aât' ™pepe…qeto qumÕj ¢g»nwr. œnqa kaˆ ºmat…h mn Øfa…nesken mšgan ƒstÒn, nÚktaj d' ¢llÚesken, ™p¾n dadaj paraqe‹to. ìj tr…etej mn œlhqe dÒlJ kaˆ œpeiqen 'AcaioÚj: ¢ll' Óte tštraton Ãlqen œtoj kaˆ ™p»luqon ïrai, [mhnîn fqinÒntwn, perˆ d' ½mata pÒll' ™telšsqh,] kaˆ tÒte d» tij œeipe gunaikîn, ¿ s£fa Édh, kaˆ t»n g' ¢llÚousan ™feÚromen ¢glaÕn ƒstÒn. ìj tÕ mn ™xetšlesse kaˆ oÙk ™qšlous', Øp' ¢n£gkhj. eâq' ¹ f©roj œdeixen, Øf»nasa mšgan ƒstÒn, plÚnas', ºel…J ™nal…gkion º sel»nV, kaˆ tÒte d» ·' 'OdusÁa kakÒj poqen ½gage da…mwn ¢groà ™p' ™scati»n, Óqi dèmata na‹e subèthj. œnq' Ãlqen f…loj uƒÕj 'OdussÁoj qe…oio, ™k PÚlou ºmaqÒentoj „ën sÝn nh mela…nV: të d mnhstÁrsin q£naton kakÕn ¢rtÚnante †konto protˆ ¥stu periklutÒn, à toi 'OdusseÝj Ûsteroj, aÙt¦r Thlšmacoj prÒsq' ¹gemÒneue. tÕn d subèthj Ãge kak¦ cro e†mat' œconta, ptwcù leugalšJ ™nal…gkion ºd gšronti, skhptÒmenon: t¦ d lugr¦ perˆ cro e†mata ›sto: oÙdš tij ¹me…wn dÚnato gnînai tÕn ™Ònta, ™xap…nhj profanšnt', oÙd' o‰ progenšsteroi Ãsan,

ODISEEA. CÂNTUL XXIV Sã isprãvesc întâi aceastã pânzã Sã nu mi se destrame urzitura, Cã vreau sã fie giulgiul lui Laerte Când nemiloasa moarte o sã-l culce, Ca nu cumva femeile-aheene Sã aibã-alean pe mine, cã din parte-mi Fu socrul meu nepânzuit la moarte, Când el agonisise-atât-avere.» Aºa ne spuse ºi-o crezurãm, proºtii, Ea ziua tot lucra la pânza mare, Dar peste noapte, la lumini de torþe, Ea deºira tot ce lucrase ziua. Aºa ne tot prosti trei ani de-a rândul. Dar când veni al patrulea ºi vremuri, ªi luni, ºi zile multe se-ncheiarã, Atunci ea fu trãdatã de-o femeie Care-i ºtiuse bine-nºelãciunea ªi noi am apucat-o ºi-am vãzut-o Cum deºira mândreþea ei de pânzã. De sil-atunci ea isprãvi þesutul. ªi-n timp ce dânsa pânzetura-i mare Ne-o arãta spãlatã ºi frumoasã, De semãna cu Soarele ºi Luna, Un zeu duºman aduse pe Ulise La capãtul moºiei lui, pe unde ªedea pãstorul porcilor în staul. Aci veni ºi fiul lui Ulise La-ntoarcerea-i pe mare de la Pilos. ªi-acolo peþitorilor croirã O moarte cruntã ºi-amândoi pe urmã Venirã în cetate; înainte Ajunse Telemah, apoi Ulise. Porcarul ni-l aduse-n haine slute; Pãrea un cerºetor, bãtrân cu totul, Proptit de un toiag, purta bulendre ªi cum era de jerpelit ºi jalnic Nici unul dintre noi, mai vechi sau tânãr,

927

180

185

190

195

200

205

210

928

165

170

175

180

185

OD USSEAIS. W ¢ll' œpes…n te kako‹sin ™n…ssomen ºd bolÍsin. aÙt¦r Ð te‹oj ™tÒlma ™nˆ meg£roisin ˜o‹si ballÒmenoj kaˆ ™nissÒmenoj tetlhÒti qumù: ¢ll' Óte d» min œgeire DiÕj nÒoj a„giÒcoio, sÝn mn Thlem£cJ perikallša teÚce' ¢e…raj ™j q£lamon katšqhke kaˆ ™kl»Žsen ÑcÁaj, aÙt¦r Ð ¿n ¥locon polukerde…Vsin ¥nwge tÒxon mnhst»ressi qšmen poliÒn te s…dhron, ¹m‹n a„nomÒroisin ¢šqlia kaˆ fÒnou ¢rc»n. oÙdš tij ¹me…wn dÚnato kratero‹o bio‹o neur¾n ™ntanÚsai, pollÕn d' ™pideušej Ãmen. ¢ll' Óte ce‹raj †kanen 'OdussÁoj mšga tÒxon, œnq' ¹me‹j mn p£ntej Ðmoklšomen ™pšessi tÒxon m¾ dÒmenai, mhd' e„ m£la pÒll' ¢goreÚoi, Thlšmacoj dš min ooj ™potrÚnwn ™kšleusen. aÙt¦r Ð dšxato ceirˆ polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj, ·hŽd…wj d' ™t£nusse biÒn, di¦ d' Âke sid»rou: stÁ d' ¥r' ™p' oÙdÕn „èn, tacšaj d' ™kceÚat' юstoÝj deinÕn papta…nwn, b£le d' 'Ant…noon basilÁa. aÙt¦r œpeit' ¥llois' ™f…ei stonÒenta bšlemna ¥nta tituskÒmenoj: toˆ d' ¢gcist‹noi œpipton. gnwtÕn d' Ãn, Ó ·£ t…j sfi qeîn ™pit£rroqoj Ãen: aÙt…ka g¦r kat¦ dèmat' ™pispÒmenoi mšneŽ sfù kte‹non ™pistrof£dhn, tîn d stÒnoj êrnut' ¢eik¾j kr£twn tuptomšnwn, d£pedon d' ¤pan a†mati qàen. ìj ¹me‹j, 'Ag£memnon, ¢pwlÒmeq', ïn œti kaˆ nàn sèmat' ¢khdša ke‹tai ™nˆ meg£rois' 'OdusÁoj:

ODISEEA. CÂNTUL XXIV Nu-l bãnui când el picã la curte. ªi-l necãjeam cu vorba ºi bãtaia. El înghiþi o vreme cu rãbdare Ocãrile ºi blendele, ci-n urmã, În cugetu-i fiind trezit de Joe, El, ajutat de Telemah, îºi strânse În armãrie mândra-i armãturã ªi-o încuie. Apoi pe-a lui soþie O sfãtui cu multã viclenie La luptã între peþitori sã puie Securile ºi arcul lui Ulise, ªi-aceasta ne-a fost jocul ºi-nceputul Topeniei, sãraci de noi. Nici unul Nu am putut sã-ntindem coarda de la Cãlitul arc, cã ne lipsea puterea. Dar când ajunse-n mâna lui Ulise Cumplita armã, noi strigam cu toþii ªi-ameninþam sã nu i-o dea, sã zicã Ce-o zice el. Doar Telemah el singur Tot stãruia ºi-l îndemna-mpotrivã. ªi cum pe arc Ulise puse mâna, Uºor destinse coarda-i ºi sãgeata Trecu prin fier. Pe urmã el cu arcul Stãtu pe prag ºi ochii crunt rotindu-ºi, Turnã o ploaie de sãgeþi în faþã-i. Întâi strãpunse pe-Antinou fruntaºul. Apoi, ochind, svârli sãgeþi amare ªi-n toþi ceilalþi, ºi noi cãdeam grãmadã. Vedeai uºor cã le-ajuta în luptã Un zeu de sus, cãci repede prin salã, Cuprinºi de-avânt nebun, rotiº dau moarte. Un groaznic gemet s-auzea ºi pocnet De capete, ºi toatã pardoseala Era un lac de sânge. Aºa pierirãm Sãrmanii noi ºi trupurile noastre ªi-acuma zac la curtea lui Ulise, Cã n-au vro ºtire-ai noºtri cei de-acasã;

929 215

220

225

230

235

240

245

250

930

190

195

200

205

210

OD USSEAIS. W oÙ g£r pw ‡sasi f…loi kat¦ dèmaq' ˜k£stou, o† k' ¢pon…yantej mšlana brÒton ™x çteilšwn katqšmenoi go£oien: Ö g¦r gšraj ™stˆ qanÒntwn.” tÕn d' aâte yuc¾ prosefèneen 'Atredao: „Ôlbie Lašrtao p£Ž, polum»can' 'Odusseà, à ¥ra sÝn meg£lV ¢retÍ ™kt»sw ¥koitin: æj ¢gaqaˆ fršnej Ãsan ¢mÚmoni Phnelope…V, koÚrV 'Ikar…ou, æj eâ mšmnht' 'OdusÁoj, ¢ndrÕj kourid…ou. tî oƒ klšoj oÜ pot' Ñle‹tai Âj ¢retÁj, teÚxousi d' ™picqon…oisin ¢oid¾n ¢q£natoi car…essan ™cšfroni Phnelope…V, oÙc æj Tundaršou koÚrh kak¦ m»sato œrga, kour…dion kte…nasa pÒsin, stuger¾ dš t' ¢oid¾ œsset' ™p' ¢nqrèpouj, calep¾n dš te fÁmin Ñp£ssei qhlutšrVsi gunaix…, kaˆ ¼ k' eÙergÕj œVsin.” ìj oƒ mn toiaàta prÕj ¢ll»louj ¢gÒreuon, ˜staÒt' e„n 'Adao dÒmois', ØpÕ keÚqesi ga…hj: oƒ d' ™peˆ ™k pÒlioj katšban, t£ca d' ¢grÕn †konto kalÕn Lašrtao tetugmšnon, Ón ·£ pot' aÙtÕj Lašrthj kte£tissen, ™peˆ m£la poll¦ mÒghsen. œnqa oƒ okoj œhn, perˆ d kl…sion qše p£ntV, ™n tù sitšskonto kaˆ †zanon ºd ‡auon dmîej ¢nagka‹oi, to… oƒ f…la ™rg£zonto. ™n d gun¾ Sikel¾ grhåj pšlen, ¼ ·a gšronta ™ndukšwj komšesken ™p' ¢groà nÒsfi pÒlhoj. œnq' 'OduseÝj dmèessi kaˆ uƒšŽ màqon œeipen: „Øme‹j mn nàn œlqet' ™ãkt…menon dÒmon e‡sw,

ODISEEA. CÂNTUL XXIV Ei sângele cel negru de la rane Ne-ar fi spãlat ºi la înmormântare Ne-ar fi bocit, cã asta-i cinstea datã La rãposaþi.” Iar Agamèmnon zise: „O, fericite fiu al lui Laerte, Preaiscusite vrednice Ulise, Cu-a ta neîntrecutã vrednicie Din nou ai dobândit pe-a ta soþie. Prea cuminte a fost neprihãnita Copil-a lui Icariu, Penelopa! Cum ea de soþul tinereþii sale Mereu ºi-aduse-aminte! Niciodatã Nu-i piere slava de femeie bunã. În cinstea ei cânta-vor muritorii, Înduhuiþi de zei, cântare mândrã. Ea nu fãcu nelegiuiri în viaþã Ca fiica lui Tindar, care-ºi ucise Pe soþul ei; de-aceea ºi-o sã fie Hulitã ea în cântecele lumii, Cãci nume ruºinos lãsã în urmã Femeilor ºi chiar celei mai bune.” Aºa ei întreolaltã cuvântarã În tainiþi sub pãmânt, pe ceea-lume. S-au coborât într-asta din cetate Ulise cu ai lui ºi-au fost îndatã La falnica moºie-a lui Laerte, Pe care el dupã trudire multã Prin vitejie-n dar o dobândise De la popor. ªi-aci ºi-avea lãcaºul ªi-n jurul lui bordeie unde robii ªi-aveau ºederea, hrana ºi culcuºul ªi-i tot munceau pe placul lui de silã. Pe lângã el era ºi o bãtrânã Sicilianã ce-avea toatã grija Moºneagului departe de cetate. ªi la ai lui grãi atunci Ulise: „Intraþi acuma voi aci în casa

931

255

260

265

270

275

280

285

932 215

220

225

230

235

OD USSEAIS. W de‹pnon d' aya suîn ƒereÚsate Ój tij ¥ristoj: aÙt¦r ™gë patrÕj peir»somai ¹metšroio, a‡ kš m' ™pignèV kaˆ fr£ssetai Ñfqalmo‹sin, Ú ken ¢gnoiÍsi polÝn crÒnon ¢mfˆj ™Ònta.” ìj e„pën dmèessin ¢r»Ža teÚce' œdwken. oƒ mn œpeita dÒmonde qoîj k…on, aÙt¦r 'OdusseÝj ¥sson ‡en poluk£rpou ¢lJÁj peirht…zwn. oÙd' eáren Dol…on, mšgan Ôrcaton ™skataba…nwn, oÙdš tina dmèwn oÙd' uƒîn: ¢ll' ¥ra to… ge aƒmasi¦j lšxontej ¢lJÁj œmmenai ›rkoj õcont', aÙt¦r Ð to‹si gšrwn ÐdÕn ¹gemÒneue. tÕn d' oon patšr' eáren ™ãktimšnV ™n ¢lJÍ, listreÚonta futÒn: ·upÒwnta d ›sto citîna, ·aptÕn ¢eikšlion, perˆ d kn»mVsi boe…aj knhm‹daj ·apt¦j dšdeto, graptàj ¢lee…nwn, ceir‹d£j t' ™pˆ cersˆ b£twn ›nek': aÙt¦r Ûperqen a„ge…hn kunšhn kefalÍ œce, pšnqoj ¢šxwn. tÕn d' æj oân ™nÒhse polÚtlaj d‹oj 'OdusseÝj g»raŽ teirÒmenon, mšga d fresˆ pšnqoj œconta, st¦j ¥r' ØpÕ blwqr¾n Ôgcnhn kat¦ d£kruon ebe. merm»rixe d' œpeita kat¦ fršna kaˆ kat¦ qumÕn kÚssai kaˆ perifànai ˜Õn patšr' ºd ›kasta e„pe‹n, æj œlqoi kaˆ †koit' ™j patr…da ga‹an, à prît' ™xeršoito ›kast£ te peir»saito. ïde dš oƒ fronšonti do£ssato kšrdion enai,

ODISEEA. CÂNTUL XXIV Frumos ziditã, puneþi iute masa, Tãiaþi un porc, pe cel mai bun din turmã, Cã eu mã duc sã-ncerc puþin pe tata, Sã vãd oare mã mai cunoaºte dânsul Ori m-a uitat, cã prea e multã vreme De când plecai”. Aºa vorbi Ulise ªi le dãdu rãzboinicele arme, Când ei spre curte iute-naintarã. Ulise merse-aproape de pometul Cel încãrcat de poame ca sã-ncerce Pe tatãl sãu, se coborî-n grãdinã, Dar nu gãsi pe Doliu grãdinarul ªi nici pe fiii lui sau pe vro slugã; Ei duºi erau cu toþii ca s-adune Mãrãciniº de îngrãdit livada; Moº Doliu era-n fruntea lor. De-aceea Gãsi pe tata-i singur în grãdina Cea bine-orânduitã, unde dânsul Moºoroia sub un rãsad cu sapa. Purta pe el o hainã peticitã, Soioasã, slutã. ªi carâmbi de piele De bou cârpiþi avea el în picioare Spre a-l feri de zgârieturi, ºi-n mânã Purta mãnuºi sã nu-l înghimpe spinii, ªi-n cap avea cãciulã el de caprã, Sporindu-ºi astfel jalea de pãrinte. Dar cum Ulise îl vãzu pe dânsul Îngheboºat de greul bãtrâneþii ªi cufundat în jale, stete-acolo Pe sub un pãr înalt, din pleoape lacrimi Îi picurau. Se puse-apoi pe gânduri ªi cugeta cum poate fi mai bine: S-alerge, sã-l cuprindã, sã-l sãrute Pe tatãl sãu, sã-i spuie de-amãnuntul Cum el veni ºi se întoarse-n þarã? Ori sã-l întrebe-ntâi pe-ncercate? La urmã-i se pãru c-ar fi mai bine

933

290

295

300

305

310

315

320

325

934 240

245

250

255

260

265

OD USSEAIS. W prîton kertom…ois' œpesin diapeirhqÁnai. t¦ fronšwn „qÝj k…en aÙtoà d‹oj 'OdusseÚj. à toi Ð mn katšcwn kefal¾n futÕn ¢mfel£caine: tÕn d parist£menoj prosefènee fa…dimoj uƒÒj: „ð gšron, oÙk ¢dahmon…h s' œcei ¢mfipoleÚein Ôrcaton, ¢ll' eâ toi komid¾ œcei, oÙdš ti p£mpan, oÙ futÒn, oÙ sukÁ, oÙk ¥mpeloj, oÙ mn ™la…h, oÙk Ôgcnh, oÙ prasi» toi ¥neu komidÁj kat¦ kÁpon. ¥llo dš toi ™ršw, sÝ d m¾ cÒlon œnqeo qumù: aÙtÒn s' oÙk ¢gaq¾ komid¾ œcei, ¢ll' ¤ma gÁraj lugrÕn œceij aÙcme‹j te kakîj kaˆ ¢eikša ›ssai. oÙ mn ¢erg…hj ge ¥nax ›nek' oÜ se kom…zei, oÙdš t… toi doÚleion ™pipršpei e„sor£asqai edoj kaˆ mšgeqoj: basilÁi g¦r ¢ndrˆ œoikaj. toioÚtJ d œoiken, ™peˆ loÚsaito f£goi te, eØdšmenai malakîj: ¹ g¦r d…kh ™stˆ gerÒntwn. ¢ll' ¥ge moi tÒde e„p kaˆ ¢trekšwj kat£lexon: teà dmèj e„j ¢ndrîn; teà d' Ôrcaton ¢mfipoleÚeij; ka… moi toàt' ¢gÒreuson ™t»tumon, Ôfr' ™å e„dî, e„ ™teÒn g' 'Iq£khn t»nd' ƒkÒmeq', éj moi œeipen oátoj ¢n¾r nàn d¾ xumbl»menoj ™nq£d' „Ònti, oÜ ti m£l' ¢rt…frwn, ™peˆ oÙ tÒlmhsen ›kasta e„pe‹n ºd' ™pakoàsai ™mÕn œpoj, æj ™ršeinon ¢mfˆ xe…nJ ™mù, ½ pou zèei te kaˆ œstin, à ½dh tšqnhke kaˆ e„n 'Adao dÒmoisin. ™k g£r toi ™ršw, sÝ d sÚnqeo ka… meu ¥kouson: ¥ndra pot' ™xe…nissa f…lV ™n patr…di ga…V ¹mšterÒnd' ™lqÒnta, kaˆ oÜ pè tij brotÕj ¥lloj

ODISEEA. CÂNTUL XXIV Cu vorba iscodindu-l sã-l încerce Întâi pe el. ªi-aºa gândind, Ulise Pãºi spre tata-i drept. ªi când moºneagul Plecat pe la rãsad scurma þãrâna, Feciorul lui s-apropie ºi zise: „Bunicule, grãdinãritul nu þi-i Necunoscut; ba eºti tu meºter mare, Cã nici un pom aici, smochin sau viþã, Mãslin sau pãr nu-i nengrijit de tine, Ba nici verdeaþa asta prin grãdinã. Dar nu te supãra de-þi spun o vorbã: Tu nu te îngrijeºti de tine însuþi ªi bãtrâneþea ta-i de plâns, cã tare Mai eºti slinos ºi-mbraci rupturi pe tine, Nu pentru cã eºti leneº ºi stãpânul Nu-þi poartã grijã, cã nimic la tine, Nici faþa, nici fãptura nu te-aratã Cã eºti un rob; se vede-n toate domnul. Tu pari ca unul care dupã baie ªi ospãtat, molatic, cum e felul Bãtrânului, stã gata sã se culce. Dar spune-mi mie apriat: la care Bãrbat slujeºti? De-a cui grãdinã cauþi? ªi-adevereºte-mi una sã ºtiu bine, De am sosit aieve aci-n Itaca, Cum de curând îmi zise unul care, Când eu veneam, m-a întâlnit pe cale, Un om ce nu-mi pãrea întreg la minte, Cã nu vru sã-mi dea lãmuriri în toate ªi nici sã mã asculte la-ntrebarea Ce i-am fãcut despre un vechi prieten, De mai trãieºte ori e dus din lume, Cã vreau sã-þi spun, ia seama ºi m-ascultã: De mult am gãzduit la noi în þarã Pe unul care mi-a venit acasã, Mai drag decât oricare din strãinii

935

330

335

340

345

350

355

360

936

270

275

280

285

290

OD USSEAIS. W xe…nwn thledapîn fil…wn ™mÕn †keto dîma: eÜceto d' ™x 'Iq£khj gšnoj œmmenai, aÙt¦r œfaske Lašrthn 'Arkeisi£dhn patšr' œmmenai aÙtù. tÕn mn ™gë prÕj dèmat' ¥gwn ™å ™xe…nissa, ™ndukšwj filšwn, pollîn kat¦ okon ™Òntwn, ka… oƒ dîra pÒron xein»Ža, oŒa ™ókei. crusoà mšn oƒ dîk' eÙergšoj ˜pt¦ t£lanta, dîka dš oƒ krhtÁra pan£rguron ¢nqemÒenta, dèdeka d' ¡plodaj cla…naj, tÒssouj d t£phtaj, tÒssa d f£rea kal£, tÒsouj d' ™pˆ to‹si citînaj, cwrˆj d' aâte guna‹kaj ¢mÚmona œrga „du…aj tšssaraj e„dal…maj, §j ½qelen aÙtÕj ˜lšsqai.” tÕn d' ºme…bet' œpeita pat¾r kat¦ d£kruon e‡bwn: „xe‹n', à toi mn ga‹an ƒk£neij, ¿n ™ree…neij, Øbristaˆ d' aÙt¾n kaˆ ¢t£sqaloi ¥ndrej œcousi. dîra d' ™tèsia taàta car…zeo, mur…' Ñp£zwn: e„ g£r min zwÒn ge k…ceij 'Iq£khj ™nˆ d»mJ, tî kšn s' eâ dèroisin ¢meiy£menoj ¢pšpemye kaˆ xen…V ¢gaqÍ: ¹ g¦r qšmij, Ój tij Øp£rxV. ¢ll' ¥ge moi tÒde e„p kaˆ ¢trekšwj kat£lexon: pÒston d¾ œtoj ™st…n, Óte xe…nissaj ™ke‹non, sÕn xe‹non dÚsthnon, ™mÕn pa‹d', e‡ pot' œhn ge; dÚsmoron: Ón pou tÁle f…lwn kaˆ patr…doj a‡hj ºš pou ™n pÒntJ f£gon „cqÚej, À ™pˆ cšrsou qhrsˆ kaˆ o„wno‹sin ›lwr gšnet': oÙdš ˜ m»thr klaàse periste…lasa pat»r q', o† min tekÒmesqa: oÙd' ¥locoj polÚdwroj, ™cšfrwn PhnelÒpeia,

ODISEEA. CÂNTUL XXIV Cei perindaþi la casa mea ca oaspeþi. Zicea cã el se trage din Itaca ªi tatã i-e Laert Arcesianul. L-am dus la mine, l-am þinut în gazdã Frumos, cu toatã dragostea ºi grija, C-aveam de toate eu la mine-acasã. Ba datu-i-am ºi daruri cuvenite Ca unui oaspe-al meu: talanturi ºapte De aur mãestrit ºi o pãrnaie De-argint curat ºi toatã înfloratã, ªi douãsprezece mantii, tot atâtea Covoare ºi cãmãºi, dulãmi frumoase. I-am dat pe lângã ast-apoi ºi patru Femei deprinse meºter sã lucreze, Chipoase toate, alese de el însuºi.” Laerte, podidit de lacrimi, zise: „Aici, strãine, este þar-aceea De care-ntrebi. Dar ea e stãpânitã De oameni ticãloºi ºi fãrdelege. Poman-a fost din parte-þi scumpãtatea De daruri dãruite. Dacã-n viaþã L-ai fi gãsit pe dânsul în Itaca, S-ar fi plãtit frumos de-a ta primire ªi te-ar fi dãruit de-ajuns în ziua Plecãrii tale, aºa cum se cuvine Acelui care-ncepe ospeþia. Dar spune-mi tu cinstit ºi lãmureºte-mi: E mult de când l-ai gãzduit pe dânsul, Pe bietul oaspe-al tãu, nenorocitul? Cã el mi-e fiul, dac-a fost vrodatã. Departe de ai lui ºi de-a lui þarã, L-or fi-nghiþit în mare poate peºtii Sau pe uscat a fost mâncat de fiare ªi de zãgani. Nu-l plânserã pãrinþii, Nici taicã-sãu, nici mama la-ngropare ªi-n patul morþii nu-i închise ochii ªi nu-l boci-nþeleapta Penelopa,

937

365

370

375

380

385

390

395

938 295

300

305

310

315

320

OD USSEAIS. W kèkus' ™n lecšessin ˜Õn pÒsin, æj ™peókei, ÑfqalmoÝj kaqeloàsa: tÕ g¦r gšraj ™stˆ qanÒntwn. ka… moi toàt' ¢gÒreuson ™t»tumon, Ôfr' ™å e„dî: t…j pÒqen e„j ¢ndrîn; pÒqi toi pÒlij ºd tokÁej; poà daˆ nhàj ›sthke qo», ¼ s' ½gage deàro ¢ntiqšouj q' ˜t£rouj; à œmporoj e„l»louqaj nhÕj ™p' ¢llotr…hj, oƒ d' ™kb»santej œbhsan;” tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „toig¦r ™gè toi p£nta m£l' ¢trekšwj katalšxw. e„mˆ mn ™x 'AlÚbantoj, Óqi klut¦ dèmata na…w, uƒÕj 'Afe…dantoj Poluphmon…dao ¥naktoj: aÙt¦r ™mo… g' Ônom' ™stˆn 'Ep»ritoj: ¢ll£ me da…mwn pl£gx' ¢pÕ Sikan…hj deàr' ™lqšmen oÙk ™qšlonta: nhàj dš moi ¼d' ›sthken ™p' ¢groà nÒsfi pÒlhoj. aÙt¦r 'OdussÁŽ tÒde d¾ pšmpton œtoj ™st…n, ™x oá ke‹qen œbh kaˆ ™mÁj ¢pel»luqe p£trhj, dÚsmoroj: à tš oƒ ™sqloˆ œsan Ôrniqej „Ònti, dexio…, oŒj ca…rwn mn ™gën ¢pšpempon ™ke‹non, ca‹re d ke‹noj „èn: qumÕj d' œti nîŽn ™èlpei me…xesqai xen…V ºd' ¢gla¦ dîra didèsein.” ìj f£to, tÕn d' ¥ceoj nefšlh ™k£luye mšlaina: ¢mfotšrVsi d cersˆn ˜lën kÒnin a„qalÒessan ceÚato k¦k kefalÁj poliÁj, ¡din¦ stenac…zwn. toà d' çr…neto qumÒj, ¢n¦ ·‹naj dš oƒ ½dh drimÝ mšnoj proÜtuye f…lon patšr' e„sorÒwnti. kÚsse dš min perifÝj ™pi£lmenoj ºd proshÚda: „ke‹noj mn d¾ Ód' aÙtÕj ™gè, p£ter, Ön sÝ metall´j, ½luqon e„kostù œteŽ ™j patr…da ga‹an.

ODISEEA. CÂNTUL XXIV Soþia lui, cum se cuvine, c-asta E data pentru morþi. Dar mai grãieºte-mi Adevãrat, cã vreau sã ºtiu: de unde ªi cine eºti? ªi unde þi-s pãrinþii ªi þara ta? ªi-unde þi-e otgonitã Corabia care la noi te-aduse Pe tine cu voinicii tãi tovarãºi? Ori cãlãtor venit-ai în strãinã Corabie care pe-aici te scoase ªi-apoi s-a dus?” ªi i-a rãspuns Ulise: „Eu drept la toate þi-oi rãspunde þie. Sunt din Alibas, unde-am case mândre ªi tatã mi-i Afidas, care-i fiul Lui Polipèmon craiul ºi mã cheamã Epèritos. Mã-mpinse un zeu din þara Sicaniei, rãtãcitor încoace Sã vin silit. Corabia mi-i trasã La mal, departe de cetate. Iatã Sunt azi cinci ani de când trecu Ulise Nenorocitul pe la noi în þarã, De unde-apoi plecã. ªi la pornire I s-arãtarã semne bune, pasãri Zburau din dreapta. De-asta ºi eu vesel Îl petrecui ºi el voios se duse, C-aveam nãdejde cã noi iar ca oaspeþi Ne-om întâlni, ne-om face daruri mândre.” Aºa-i vorbi. ªi-un negru nor de jale L-acoperi ºi-i cotropi fiinþa Moºneagului, de ridicã cenuºa ªi-o-mprãºtie cu mânile-amândouã Pe capu-i alb ºi suspina din suflet. Privind la el, se-nduioºã viteazul ªi-un fum parcã-i trecu pe nãri. Deodatã Se repezi la el ºi-mbrãþiºându-l Cu drag îl sãrutã ºi-i zise: „Eu sunt Acela, tatã, eu pe care-l cauþi, Întors la douãzeci de ani în þarã,

939

400

405

410

415

420

425

430

435

940

325

330

335

340

345

350

OD USSEAIS. W ¢ll' ‡sceu klauqmo‹o gÒoiÒ te dakruÒentoj. ™k g£r toi ™ršw: –m£la d cr¾ speudšmen œmphj: – mnhstÁraj katšpefnon ™n ¹metšroisi dÒmoisi lèbhn teinÚmenoj qumalgša kaˆ kak¦ œrga.” tÕn d' aâ Lašrthj ¢pame…beto fènhsšn te: „e„ mn d¾ 'OduseÚj ge, ™mÕj p£Žj, e„l»louqaj, sÁm£ t… moi nàn e„p ¢rifradšj, Ôfra pepo…qw.” tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „oÙl¾n mn prîton t»nde fr£sai Ñfqalmo‹si, t¾n ™n Parnhsù m' œlasen sàj leukù ÑdÒnti o„cÒmenon: sÝ dš me proeij kaˆ pÒtnia m»thr ™j patšr' AÙtÒlukon mhtrÕj f…lon, Ôfr' ¨n ˜lo…mhn dîra, t¦ deàro molèn moi Øpšsceto kaˆ katšneusen. e„ d' ¥ge toi kaˆ dšndre' ™ãktimšnhn kat' ¢lJ¾n e‡pw, ¤ mo… pot' œdwkaj, ™gë d' Éteun se ›kasta paidnÕj ™èn, kat¦ kÁpon ™pispÒmenoj: di¦ d' aÙtîn ƒkneÚmesqa, sÝ d' çnÒmasaj kaˆ œeipej ›kasta. Ôgcnaj moi dîkaj treiska…deka kaˆ dška mhlšaj, sukšaj tessar£kont': Ôrcouj dš moi ïd' ÑnÒmhnaj dèsein pent»konta, diatrÚgioj d ›kastoj ½hn; œnqa d' ¢n¦ stafulaˆ panto‹ai œasin, ÐppÒte d¾ DiÕj ïrai ™pibr…seian Ûperqen.” ìj f£to, toà d' aÙtoà lÚto goÚnata kaˆ f…lon Ãtor, s»mat' ¢nagnÒntoj, t£ oƒ œmpeda pšfrad' 'OdusseÚj: ¢mfˆ d paidˆ f…lJ b£le p»cee: tÕn d potˆ oŒ eŒlen ¢poyÚconta polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj. aÙt¦r ™pe… ·' ¥mpnuto kaˆ ™j fršna qumÕj ¢gšrqh, ™xaàtij mÚqoisin ¢meibÒmenoj prosšeipe:

ODISEEA. CÂNTUL XXIV Dar nu mai plânge, nu boci cu lacrimi, Þi-aduc o ºtire ºi e grabã mare, C-am secerat acasã pe miºeii De peþitori plãtindu-le tot rãul ªi-ocara sângeroasã ce-mi fãcurã”. La asta însã cuvântã Laerte: „De eºti tu fiul meu Ulise, aratã-mi Un semn vãdit, ca eu sã te pot crede”. Rãspunse-ndemânaticul Ulise: „Întâi cu ochii cerceteazã-mi semnul Rãmas din rana ce-mi fãcu mistreþul Când mã dusei pe muntele Parnesos. Tu singur m-ai trimis ºi maica-mi scumpã La tatãl ei, la moºul Autolicos, Sã capãt niºte daruri juruite De dânsul la întorsul meu de-acolo. Pe lângã asta pot sã-þi numãr pomii Livezii tale, care odinioarã, Copil fiind, cu tine în grãdinã, Þi i-am cerut ºi tu mi-i deteºi mie. Umblarãm prin pomet ºi tu de-a rândul Mi i-ai numit ºi numãrat. În totul Vro patruzeci smochini. ªi-mi juruiseºi Cincizeci de rânduri de butuci de vie Cu brazdele de grâu la fiecare. ªi cresc în vie struguri de tot felul Când vine vremea lor ºi-ajutã cerul.” Aºa-i grãi. Slãbi-n genunchi Laerte ªi-n sine se muie ºtiind cã bune-s Dovezile-arãtate de Ulise. Pe fiul sãu cu braþele-l cuprinse. Ulise-l sprijini, cã leºinase Bãtrânul de miºcat ce-a fost. La urmã, Când se trezi ºi prinse sã rãsufle, El începu din nou sã cuvânteze:

941

440

445

450

455

460

465

470

942

355

360

365

370

375

OD USSEAIS. W „Zeà p£ter, à ·' œti ™st qeoˆ kat¦ makrÕn ”Olumpon, e„ ™teÕn mnhstÁrej ¢t£sqalon Ûbrin œteisan. nàn d' a„nîj de…doika kat¦ fršna, m¾ t£ca p£ntej ™nq£d' ™pšlqwsin 'Iqak»sioi, ¢ggel…aj d p£ntV ™potrÚnwsi Kefall»nwn pol…essi.” tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj: „q£rsei: m» toi taàta met¦ fresˆ sÍsi melÒntwn. ¢ll' ‡omen protˆ okon, Öj Ñrc£tou ™ggÚqi ke‹tai: œnqa d Thlšmacon kaˆ boukÒlon ºd subèthn proÜpemy', æj ¨n de‹pnon ™fopl…sswsi t£cista.” ìj ¥ra fwn»sante b£thn prÕj dèmata kal£. oƒ d' Óte d» ·' †konto dÒmouj ™å naiet£ontaj, eáron Thlšmacon kaˆ boukÒlon ºd subèthn tamnomšnouj krša poll¦ kerînt£j t' a‡qopa onon. tÒfra d Lašrthn megal»tora ú ™nˆ o‡kJ ¢mf…poloj Sikel¾ loàsen kaˆ cr‹sen ™la…J, ¢mfˆ d' ¥ra cla‹nan kal¾n b£len: aÙt¦r 'Aq»nh ¥gci paristamšnh mšle' ½ldane poimšni laîn, me…zona d' º p£roj kaˆ p£ssona qÁken „dšsqai. ™k d' ¢sam…nqou bÁ: qaÚmaze dš min f…loj uƒÒj, æj ‡den ¢qan£toisi qeo‹s' ™nal…gkion ¥nthn, ka… min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚda: „ð p£ter, à m£la t…j se qeîn a„eigenet£wn edÒj te mšgeqÒj te ¢me…nona qÁken „dšsqai.” tÕn d' aâ Lašrthj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: „aŠ g£r, Zeà te p£ter kaˆ 'Aqhna…h kaˆ ”Apollon, oŒoj N»rikon eŒlon, ™ãkt…menon ptol…eqron, ¢kt¾n ºpe…roio, Kefall»nessin ¢n£sswn,

ODISEEA. CÂNTUL XXIV „O, Doamne, tot mai sunt în slavã zeii, Dac-au plãtit aievea peþitorii Nelegiuirea lor ºi mârºãvia. Dar prea mã tem ca nu cumva deodatã Sã vie peste noi itacienii, Sã nu dea glas chemând de pretutindeni ªi celelalte-oraºe chefalene.” Ci-l întãri aºa din grai Ulise: „Încrede-te ºi n-avea nici o grijã. Dar hai curând sã mergem noi acasã, La capãtul livezii unde-acuma E Telemah, vãcarul ºi porcarul, Trimiºi de mine spre-a gãti mai iute Ospãþul nostru.” Aºa-ntre ei vorbirã ªi spre conacul mândru o pornirã. Sosind aci, aflarã ei la curte Pe Telemah, vãcarul ºi porcarul Tãind la cãrnuri, pregãtind la vinuri. În vremea asta îngriji bãtrâna Sicilianã de Laerte, -l duse, Îl îmbãie ºi-l unse cu miresme ªi-o frumuseþe de veºmânt îi puse. S-apropie de el atunci Minerva, Spori puterea-i ºi-l fãcu mai mare, Mai plin, mai arãtos la-nfãþiºare. Ieºi apoi din baie. Iar Ulise Stãtu pe loc uimit privind la dânsul Cum semãna cu cei fãrã-de-moarte, ªi-i glãsui: „De bunã seamã, tatã, Un zeu fãcu s-arãþi ca nimeni altul De minunat la stat ºi la fãpturã”. Laerte înþeleptul îi rãspunse: „O, Joe tu, Apollon ºi Minerva, De-ar fi sã fiu cum eu am fost odatã, Când peste chefaleni domnind, luat-am Temeinica cetate de pe malul Uscatului de dincolo, Nericos,

943

475

480

485

490

495

500

505

944

380

385

390

395

400

405

OD USSEAIS. W to‹oj ™èn toi cqizÕj ™n ¹metšroisi dÒmoisi teÚce' œcwn êmoisin ™fest£menai kaˆ ¢mÚnein ¥ndraj mnhstÁraj: tî kš sfewn goÚnat' œlusa pollîn ™n meg£roisi, sÝ d fršnaj œndon ™g»qeij.” ìj oƒ mn toiaàta prÕj ¢ll»louj ¢gÒreuon. oƒ d' ™peˆ oân paÚsanto pÒnou tetÚkontÒ te da‹ta, ˜xe…hj ›zonto kat¦ klismoÚj te qrÒnouj te. œnq' oƒ mn de…pnJ ™pece…reon: ¢gc…molon d Ãlq' Ð gšrwn Dol…oj, sÝn d' uƒe‹j to‹o gšrontoj, ™x œrgwn mogšontej, ™peˆ promoloàsa k£lesse m»thr, grhàj Sikel», ¼ sfeaj tršfe ka… ·a gšronta ™ndukšwj komšesken, ™peˆ kat¦ gÁraj œmaryen. oƒ d' æj oân 'OdusÁa ‡don fr£ssantÒ te qumù, œstan ™nˆ meg£roisi teqhpÒtej: aÙt¦r 'OdusseÝj meilic…ois' ™pšessi kaqaptÒmenoj prosšeipen: „ð gšron, †z' ™pˆ de‹pnon, ¢peklel£qesqe d q£mbeuj: dhrÕn g¦r s…tJ ™piceir»sein memaîtej m…mnomen ™n meg£rois', Ømšaj potidšgmenoi a„e….” ìj ¥r' œfh, Dol…oj d' „qÝj k…e ce‹re pet£ssaj ¢mfotšraj, 'Oduseàj d labën kÚse ce‹r' ™pˆ karpù ka… min fwn»saj œpea pterÒenta proshÚda: „ð f…l', ™peˆ nÒsthsaj ™eldomšnoisi m£l' ¹m‹n oÙd' œt' юomšnoisi, qeoˆ dš se ½gagon aÙto…, oâlš te kaˆ mšga ca‹re, qeoˆ dš toi Ôlbia do‹en. ka… moi toàt' ¢gÒreuson ™t»tumon, Ôfr' ™å e„dî, À ½dh s£fa ode per…frwn PhnelÒpeia nost»sant£ se deàr', à ¥ggelon ÑtrÚnwmen.” tÕn d' ¢pameibÒmenoj prosšfh polÚmhtij 'OdusseÚj:

ODISEEA. CÂNTUL XXIV ªi iar sã fi putut ca-n vremea-aceea Sã mã-narmez ºi-alãturea de tine În casã-ne sã lupt cu peþitorii! Pe mulþi din ei i-aº fi lungit în salã ªi tare te-ai fi bucurat în tine.” Ei astfel între dânºii cuvântarã. Iar când apoi fu pregãtitã masa, Pe rând ºezurã-n scaune ºi-n jeþuri ªi s-aºternurã la prânzit, când iatã Veni la ei moº Doliu cu feciorii Trudiþi de munca de la câmp, pe unde Mersese de-i poftise-atunci bãtrâna Sicilianã, care le da hranã ªi cãuta cu râvnã de Laerte, De când pe el l-ajunse bãtrâneþea. Ei cum vãzurã-n faþã pe Ulise, Cu toþii uluiþi stãturã-n salã. Dar blând a zis Ulise: „ªezi la masã, Moº Doliu. Nu vã mai miraþi, cã mult e De când tot stãm ºi v-aºteptãm în salã Nerãbdãtori sã-ncepem ospãtarea.” Aºa grãi Ulise. Iar moº Doliu Sãri la el cu braþele deschise, Îl apucã de mânile amândouã, Le sãrutã ºi începu a zice: „Drãguþul meu, ce dor mi-a fost de tine! Credeam cã nu te mai întorci, dar zeii Te-aduserã napoi. Noroc, Ulise, Fii sãnãtos, ºi-n plin sã-þi meargã toate! Dar spune-mi drept, cã vreau sã ºtiu: cunoaºte Sosirea ta-nþeleapta Penelopa? Ori sã pornim pe cineva sã-i spuie?” Ulise i-a rãspuns: „Ea ºtie tocmai ªi în zadar te-ai osteni, moº Doliu.” Aºa vorbi ºi el se puse-n jeþul

945

510

515

520

525

530

535

540

946

410

415

420

425

430

OD USSEAIS. W „ð gšron, ½dh ode: t… se cr¾ taàta pšnesqai;” ìj f£q', Ð d' aâtij ¥r' ›zet' ™ãxšstou ™pˆ d…frou. ìj d' aÜtwj pa‹dej Dol…ou klutÕn ¢mf' 'OdusÁa deikanÒwnt' ™pšessi kaˆ ™n ce…ressi fÚonto, ˜xe…hj d' ›zonto paraˆ Dol…on, patšra sfÒn. ìj oƒ mn perˆ de‹pnon ™nˆ meg£roisi pšnonto: Ôssa d' ¥r' ¥ggeloj ðka kat¦ ptÒlin õceto p£ntV mnhst»rwn stugerÕn q£naton kaˆ kÁr' ™nšpousa. oƒ d' ¥r' Ðmîj ¢ontej ™fo…twn ¥lloqen ¥lloj mucmù te stonacÍ te dÒmwn prop£roiq' 'OdusÁoj, ™k d nškuj o‡kwn fÒreon kaˆ q£pton ›kastoi, toÝj d' ™x ¢ll£wn pol…wn okÒnde ›kaston pšmpon ¥gein ¡lieàsi qoÍs' ™pˆ nhusˆ tiqšntej: aÙtoˆ d' e„j ¢gor¾n k…on ¡qrÒoi, ¢cnÚmenoi kÁr. aÙt¦r ™pe… ·' ½gerqen Ðmhgeršej t' ™gšnonto, to‹sin d' EÙpe…qhj ¢n£ q' †stato kaˆ metšeipe: paidÕj g£r oƒ ¥laston ™nˆ fresˆ pšnqoj œkeito, 'AntinÒou, tÕn prîton ™n»rato d‹oj 'OdusseÚj: toà Ó ge d£kru cšwn ¢gor»sato kaˆ metšeipen: „ð f…loi, à mšga œrgon ¢n¾r Óde m»sat' 'AcaioÚj: toÝj mn sÝn n»essin ¥gwn polšaj te kaˆ ™sqloÝj êlese mn nÁaj glafur£j, ¢pÕ d' êlese laoÚj, toÝj d' ™lqën œkteine Kefall»nwn Ôc' ¢r…stouj. ¢ll' ¥gete, prˆn toàton À ™j PÚlon ðka ƒkšsqai À kaˆ ™j ”Hlida d‹an, Óqi kratšousin 'Epeio…, ‡omen: À kaˆ œpeita kathfšej ™ssÒmeq' a„e…. lèbh g¦r t£de g' ™stˆ kaˆ ™ssomšnoisi puqšsqai, e„ d¾ m¾ pa…dwn te kasign»twn te fonÁaj

ODISEEA. CÂNTUL XXIV Frumos strujit. Asemenea ºi fiii Bãtrânului urau sosire bunã ªi-l apucau de mânã pe Ulise. Pe urmã lângã tatãl lor ºezurã Pe rând la masã. ªi pe când cu toþii Stãteau la prânz ºi ospãtau în salã, Ca vântul merse vestea pretutindeni Vestind a peþitorilor cãdere. ªi mulþi veneau cu vaiet ºi suspine ªi miºunau la curtea lui Ulise. Cãra pe mortul sãu fieºtecare ªi-l îngropa. Iar pe ceilalþi din alte Oraºe-i ridicau ºi cu pescarii Îi trimiteau sã-i ducã în corãbii. Apoi, mâhniþi cu toþii, spre-adunare Mergeau glotiº. ªi când se adunarã ªi fu sobor, sculându-se Eupites Luã cuvântul, neputând sã uite Durerea dupã Antinou, fecioru-i, Pe care-ntâiul l-a ucis Ulise, ªi el cu ochi scãldaþi în lacrimi zise: „Prieteni, ce avan a fost miºelul Cu noi, aheii! El luã-n corãbii Pe mulþi voinici aleºi, dar el ºi oastea ªi nãvile-ºi pierdu ºi-acum la-ntorsu-i Pe cei mai nobili chefaleni rãpuse. Sã mergem dar asupra lui, nainte Ca el sã se strecoare pân’ la Pilos Ori poate ºi-n Elida, þara unde Domnesc epeii. Altfel pe vecie Ne-om face noi de-ocarã, cã-i ruºine S-audã dupã moarte toþi cã fiii ªi fraþii noºtri nu ni-i rãzbunarãm De ucigaºi. Mi-ar fi viaþ-amarã

947

545

550

555

560

565

570

575

948 435

440

445

450

455

460

OD USSEAIS. W teisÒmeq': oÙk ¨n ™mo… ge met¦ fresˆn ¹dÝ gšnoito zwšmen, ¢ll¦ t£cista qanën fqimšnoisi mete…hn. ¢ll' ‡omen, m¾ fqšwsi peraiwqšntej ™ke‹noi.” ìj f£to d£kru cšwn, oktoj d' ›le p£ntaj 'AcaioÚj. ¢gc…molon dš sf' Ãlqe Mšdwn kaˆ qe‹oj ¢oidÕj ™k meg£rwn 'OdusÁoj, ™pe… sfeaj Ûpnoj ¢nÁken, œstan d' ™n mšssoisi: t£foj d' ›len ¥ndra ›kaston. to‹si d kaˆ metšeipe Mšdwn pepnumšna e„dèj: „kšklute d¾ nàn meu, 'Iqak»sioi: oÙ g¦r 'OdusseÝj ¢qan£twn ¢škhti qeîn t£de m»sato œrga: aÙtÕj ™gën edon qeÕn ¥mbroton, Ój ·' 'OdusÁŽ ™ggÚqen ˜st»kei kaˆ Mšntori p£nta ™ókei. ¢q£natoj d qeÕj tot mn prop£roiq' 'OdusÁoj fa…neto qarsÚnwn, tot d mnhstÁraj Ñr…nwn qàne kat¦ mšgaron: toˆ d' ¢gcist‹noi œpipton.” ìj f£to, toÝj d' ¥ra p£ntaj ØpÕ clwrÕn dšoj Èrei. to‹si d kaˆ metšeipe gšrwn ¼rwj `Aliqšrshj Mastor…dhj: Ð g¦r ooj Óra prÒssw kaˆ Ñp…ssw: Ó sfin ™å fronšwn ¢gor»sato kaˆ metšeipe: „kšklute d¾ nàn meu, 'Iqak»sioi, Ótti ken e‡pw. ØmetšrV kakÒthti, f…loi, t£de œrga gšnonto: oÙ g¦r ™moˆ pe…qesq', oÙ Mšntori poimšni laîn, Ømetšrouj pa‹daj katapaušmen ¢frosun£wn, o‰ mšga œrgon œrezon ¢tasqal…Vsi kakÍsi, kt»mata ke…rontej kaˆ ¢tim£zontej ¥koitin ¢ndrÕj ¢ristÁoj: tÕn d' oÙkšti f£nto nšesqai. kaˆ nàn ïde gšnoito, p…qesqš moi, æj ¢goreÚw: m¾ ‡omen, m» poÚ tij ™p…spaston kakÕn eÛrV.”

ODISEEA. CÂNTUL XXIV ªi-aº vrea pe datã mort sã cad mai bine. Deci sã pornim, ca nu cumva pe mare Nainte el sã afle-a lui scãpare.” Aºa zicea plângând. ªi toþi aheii Cuprinºi au fost de milã. Însã iatã, Treziþi din somn, de la palat venirã Dumnezeiescul cântãreþ ºi Mèdon ªi steterã în mijlocul mulþimii ªi uluit rãmase fiecare, Iar Mèdon cuvântã aºa-adunãrii: „Itacieni, voi daþi-mi ascultare. Sã ºtiþi cã tot ce-a izbândit Ulise Nu-i peste voia zeilor. Eu însumi Cu ochii mei vãzui cum sta pe-alãturi De el un zeu asemenea lui Mèntor. Aci ieºea naintea lui ºi-ntr-una-l Îmbãrbãta, aci da buzna-n salã La peþitori ºi-i îmbulzea, iar dânºii Cãdeau polog.” Acestea zise Mèdon ªi ei de teamã toþi îngãlbenirã. Luã cuvântul Aliters, viteazul Lui Mastor fiu, moºneagul care singur Vedea nainte ºi napoi, ºi astfel Îi povãþui cu bunã judecatã: „Iubiþi itacieni, luaþi aminte De ce-am sã spun. Nenorocirea asta Din slãbiciunea noastrã ni se trage. Voi n-aþi vrut sã mã ascultaþi pe mine ªi nici pe Mèntor, un pãstor de oameni, Sã fi strunit pe fiii voºtri-n oarba Trufie-a lor, c-au fost a lor pãcate De neiertat, prea mare le-a fost vina C-au stors averea, au necinstit femeia Unui fruntaº viteaz închipuindu-ºi Cã nu mai vine el. Acum sã faceþi Cum eu vã zic, sã n-ascultaþi pe nimeni. Sã stãm pe loc, ca nu cumva noi singuri

949

580

585

590

595

600

605

610

950

465

470

475

480

485

490

OD USSEAIS. W ìj œfaq', oƒ d' ¥r' ¢n»Žxan meg£lJ ¢lalhtù ¹m…sewn ple…ouj: –toˆ d' ¡qrÒoi aÙtÒqi me‹nan: – oÙ g£r sfin ¤de màqoj ™nˆ fres…n, ¢ll' EÙpe…qei pe…qont': aya d' œpeit' ™pˆ teÚcea ™sseÚonto. aÙt¦r ™pe… ·' ›ssanto perˆ cro nèropa calkÒn, ¡qrÒoi ºgeršqonto prÕ ¥steoj eÙrucÒroio. to‹sin d' EÙpe…qhj ¹g»sato nhpišVsi: fÁ d' Ó ge te…sesqai paidÕj fÒnon, oÙd' ¥r' œmellen ¨y ¢ponost»sein, ¢ll' aÙtoà pÒtmon ™fšyein. aÙt¦r 'Aqhna…h ZÁna Kron…wna proshÚda: „ð p£ter ¹mštere Kron…dh, Ûpate kreiÒntwn, e„pš moi e„romšnV: t… nÚ toi nÒoj œndoqi keÚqei; À protšrw pÒlemÒn te kakÕn kaˆ fÚlopin a„n¾n teÚxeij, à filÒthta met' ¢mfotšroisi t…qhsqa;” t¾n d' ¢pameibÒmenoj prosšfh nefelhgeršta ZeÚj: „tšknon ™mÒn, t… me taàta die…reai ºd metall´j; oÙ g¦r d¾ toàton mn ™boÚleusaj nÒon aÙt», æj à toi ke…nouj 'OduseÝj ¢pote…setai ™lqèn; ›rxon Ópwj ™qšleij: ™ršw dš toi æj ™pšoiken. ™peˆ d¾ mnhstÁraj ™te…sato d‹oj 'OdusseÚj, Órkia pist¦ tamÒntej Ð mn basileuštw a„e…, ¹me‹j d' aâ pa…dwn te kasign»twn te fÒnoio œklhsin qšwmen: toˆ d' ¢ll»louj fileÒntwn æj tÕ p£roj, ploàtoj d kaˆ e„r»nh ¤lij œstw.” ìj e„pën êtrune p£roj memau‹an 'Aq»nhn, bÁ d kat' OÙlÚmpoio kar»nwn ¢xasa. oƒ d' ™peˆ oân s…toio mel…fronoj ™x œron ›nto, to‹s' ¥ra mÚqwn Ãrce polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj:

ODISEEA. CÂNTUL XXIV De pacoste sã dãm.” Acestea spuse. Ei se scularã-atunci cu strigãt mare, Mai mult de jumãtate, ºi-o pornirã; Ceilalþi au stat pe loc în adunare, Cã nu plãcu acelora îndemnul Lui Aliters, ci sfatul lui Eupites. ªi gloatã s-adunarã toþi-naintea Cetãþii mari. În fruntea lor zãnatic Mergea Eupites socotind în sine Cã va rãstoarce moartea lui Antènor, Feciorul sãu. Dar n-avu sã se-ntoarne, C-a fost sortit sã moarã el acolo. Pe Joe-atunci îl întrebã Minerva: „Pãrinte, tu, Saturniene, cel mai Înalt stãpânitor, rãspunde-mi mie Care te-ntreb. Ce gând ascunzi în tine? Vrei tu sã faci rãzboi amar ºi crâncen? Ori pace ºi frãþie-ntre amândouã Aceste taberi?” Joe viforosul Rãspunse-aºa: „Tu, fiica mea iubitã, De ce mã-ntrebi ºi mã descoºi pe mine? N-ai pus la cale singurã-nturnarea ªi rãzbunarea lui Ulise? Fã dar Cum vrei. Þi-oi spune eu cum cred cã-i bine Acuma, când Ulise pedepsit-a Pe vinovaþi: sã-ºi dea cu toþii mâna, Jertfind sã jure între ei credinþã. ªi-Ulise sã domneascã mai departe, Iar noi sã facem ca ceilalþi sã uite De-a fiilor ºi-a fraþilor pieire, De-aci nainte dragoste sã fie ªi pace în belºug ºi bogãþie.” Aºa vorbi. ªi zâna, ºi mai gata De ajutorare, se grãbi din piscul Olimpului în zbor s-o ia la vale. Când toþi de hranã dulce-avurã parte La masa de la curtea lui Laerte,

951

615

620

625

630

635

640

645

650

952

495

500

505

510

515

OD USSEAIS. W „™xelqèn tij ‡doi, m¾ d¾ scedÕn ðsi kiÒntej.” ìj œfat': ™k d' uƒÕj Dol…ou k…en, æj ™kšleue, stÁ d' ¥r' ™p' oÙdÕn „èn, toÝj d scedÕn e‡side p£ntaj. aya d' 'OdussÁa œpea pterÒenta proshÚda: „o†de d¾ ™ggÝj œas': ¢ll' Ðplizèmeqa q©sson.” ìj œfaq', oƒ d' êrnunto kaˆ ™n teÚcessin œdunon, tšssarej ¢mf' 'OdusÁ', ›x d' uƒe‹j oƒ Dol…oio: ™n d' ¥ra Lašrthj Dol…oj t' ™j teÚce' œdunon, kaˆ polio… per ™Òntej, ¢nagka‹oi polemista…. aÙt¦r ™pe… ·' ›ssanto perˆ cro nèropa calkÒn, êŽx£n ·a qÚraj, ™k d' ½Žon, Ãrce d' 'OdusseÚj. to‹si d' ™p' ¢gc…molon qug£thr DiÕj Ãlqen 'Aq»nh, Mšntori e„domšnh ºmn dšmaj ºd kaˆ aÙd»n. t¾n mn „dën g»qhse polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj, aya d Thlšmacon prosefèneen Ön f…lon uƒÒn: „Thlšmac', ½dh mn tÒ ge e‡seai aÙtÕj ™pelqèn, ¢ndrîn marnamšnwn †na te kr…nontai ¥ristoi, m» ti kataiscÚnein patšrwn gšnoj, o‰ tÕ p£roj per ¢lkÍ t' ºnoršV te kek£smeqa p©san ™p' aan.” tÕn d' aâ Thlšmacoj pepnumšnoj ¢nt…on hÜda: „Ôyeai, a‡ k' ™qšlVsqa, p£ter f…le, tùd' ™pˆ qumù oÜ ti kataiscÚnonta teÕn gšnoj, æj ¢goreÚeij.” ìj f£to, Lašrthj d' ™c£rh kaˆ màqon œeipe: „t…j nÚ moi ¹mšrh ¼de, qeoˆ f…loi; à m£la ca…rw: uƒÒj q' uƒwnÒj t' ¢retÁj pšri dÁrin œcousi.” tÕn d paristamšnh prosšfh glaukîpij 'Aq»nh: „ð 'Arkeisi£dh, p£ntwn polÝ f…ltaq' ˜ta…rwn, eÙx£menoj koÚrV glaukèpidi kaˆ Diˆ patr…,

ODISEEA. CÂNTUL XXIV Ulise-orândui: „Sã iasã unul Sã vadã dacã nu cumva vrãjmaºii S-apropie”. ªi la poruncã fiul Lui Doliu alergã ºi c-o privire Din prag vãzu cum ei s-apropiarã, ªi repede vesti el pe Ulise: „Ei sunt aci. Sã-ncingem arma iute.” La vorba asta toþi se repezirã ªi armele-apucarã. ªedeau gata Cei patru cu Ulise ºi feciorii Lui Doliu ºase. Se-narmã ºi Doliu ªi moº Laert. Deºi cu plete albe, Dau zor ºi ei, rãzboinici de nevoie. ªi dupã ce-armãtura o-mbrãcarã, Deschiserã ei poarta ºi ieºirã În frunte cu Ulise. Atunci Minerva S-apropie de ei, leitã Mèntor La glas ºi la fãpturã. Iar Ulise Se bucurã cum o zãri ºi zise La fiul sãu: „Tu, Telemah, ia seama. Când oamenii s-or încleºta la luptã Pe unde-aleºii se cunosc, ia parte ªi tu, sã nu-mi faci de ruºine neamul Pãrinþilor, ce peste tot pãmântul În frunte-au fost cu sufletul ºi braþul Întotdeauna.” Telemah rãspunse: „Tu ai sã vezi, de vrei, iubite tatã, Cã nu-þi voi face de ruºine neamul Cu ce pot eu”. Se bucurã Laerte ªi glãsui: „Ce zi de fericire Trãiesc eu, Doamne! Fiul ºi nepotu-mi Se-ntrec în vitejie.” De Laerte S-apropie ºi-l îndemnã Minerva: „Tu, fiu al lui Arcesiu, moº Laerte, Tu, cel mai scump fârtat al meu, te roagã Zeiþei Palas cea cu ochi albaºtri

953

655

660

665

670

675

680

685

954

520

525

530

535

540

545

OD USSEAIS. W aya m£l' ¢mpepalën proei dolicÒskion œgcoj.” ìj f£to, ka… ·' œmpneuse mšnoj mšga Pall¦j 'Aq»nh. eÙx£menoj d' ¥r' œpeita DiÕj koÚrV meg£loio, aya m£l' ¢mpepalën proei dolicÒskion œgcoj kaˆ b£len EÙpe…qea kÒruqoj di¦ calkoparÇou. ¹ d' oÙk œgcoj œruto, diaprÕ d e‡sato calkÒj: doÚphsen d pesèn, ¢r£bhse d teÚce' ™p' aÙtù. ™n d' œpeson prom£cois' 'OduseÝj kaˆ fa…dimoj uƒÒj, tÚpton d x…fes…n te kaˆ œgcesin ¢mfigÚoisi. ka… nÚ ke d¾ p£ntaj Ôlesan kaˆ qÁkan ¢nÒstouj, e„ m¾ 'Aqhna…h, koÚrh DiÕj a„giÒcoio, ½ãsen fwnÍ, kat¦ d' œsceqe laÕn ¤panta: „‡scesqe ptolšmou, 'Iqak»sioi, ¢rgalšoio, éj ken ¢naimwt… ge diakrinqÁte t£cista.” ìj f£t' 'Aqhna…h, toÝj d clwrÕn dšoj eŒle: tîn d' ¥ra deis£ntwn ™k ceirîn œptato teÚcea, p£nta d' ™pˆ cqonˆ p‹pte, qe©j Ôpa fwnhs£shj: prÕj d pÒlin trwpînto lilaiÒmenoi biÒtoio. smerdalšon d' ™bÒhse polÚtlaj d‹oj 'OdusseÚj, o‡mhsen d ¢leˆj éj t' a„etÕj Øyipet»eij. kaˆ tÒte d¾ Kron…dhj ¢f…ei yolÒenta keraunÒn, k¦d d' œpese prÒsqe glaukèpidoj Ñbrimop£trhj. d¾ tÒt' 'OdussÁa prosšfh glaukîpij 'Aq»nh: „diogenj Laerti£dh, polum»can' 'Odusseà, ‡sceo, paàe d ne‹koj Ðmoiou ptolšmoio, m» pèj toi Kron…dhj kecolèsetai eÙrÚopa ZeÚj.” ìj f£t' 'Aqhna…h, Ð d' ™pe…qeto, ca‹re d qumù.

ODISEEA. CÂNTUL XXIV ªi tatãlui ceresc, apoi îndatã Roteºte-þi lancea lungã ºi dã-i drumul”. Aºa din gurã-l îmboldi Minerva ªi-l întãri vârtos. Iar el se roagã Zeiþei Palas cea cu ochi albaºtri ªi tatãlui ceresc, apoi îndatã Roteºte lancea lungã ºi-o rãpede. ªi-n chivãra de-aramã pe Eupites Îl nimeri ºi-l rãzbãtu cu lancea Prin chivãrã. Bufni pe jos Eupites ªi zãngãnirã armele pe dânsul. ªi printre-naintaºi atunci Ulise ªi falnicul sãu fiu se nãpustirã ªi-i secerau din sãbii ºi din suliþi. Ar fi pierit cu toþii ºi nici unul Nu s-ar fi-ntors, de nu striga Minerva ªi nu împiedica din grai oºtirea: „Itacieni, lãsaþi rãzboiul crâncen, Vã daþi în lãturi pe nesângerate ªi cât mai iute”. Aºa striga Minerva ªi ei de fricã toþi îngãlbenirã, Când strigãtul zeiþei auzirã, ªi de cutremur armele din mânã Le tot scãpau, cãdeau pe þãrnã toate ªi toþi fugeau napoi înspre cetate De dragul vieþii. Dar Ulise groaznic Rãcni atunci, luã avânt ºi dete Nãvalã ca o pajurã din nouri, ªi cerul azvârli-nfocatu-i fulger Ce se lãsã pe jos naintea zânei. Atunci a zis Minerva lui Ulise: „Tu, fiu de viþã naltã-a lui Laerte, Ulise, tu, stai locului, opreºte Rãzboiul care-i groaza tuturora, Ca nu cumva sã mânii tu cu asta Pe zeul care bubuie-n vãzduhuri.” La-ndemnul ei se-nduplecã Ulise

955

690

695

700

705

710

715

720

956 546

OD USSEAIS. W Órkia d' aâ katÒpisqe met' ¢mfotšroisin œqhke Pall¦j 'Aqhna…h, koÚrh DiÕj a„giÒcoio, Mšntori e„domšnh ºmn dšmaj ºd kaˆ aÙd»n.

ODISEEA. CÂNTUL XXIV ªi-n suflet se înveseli. Iar Palas, Leitã Mèntor dupã glas ºi faþã, Fãcu-ntre taberi sã se-ncheie pace ªi-unire pe credinþa lor juratã.

957

725

Note

NOTE Cântul I 1 Nelipsitã din nici un poem al antichitãþii, invocarea muzei sau a muzelor oglindeºte convingerea cântãreþului homeric despre natura tainicã a inspiraþiei poetice. Cf., mai departe, VIII, 657-658 ºi Hesiod, Theogonia, 22-34. 2 În originalul grec, singurul epitet aplicat lui Odiseu: poly-tropos („cel cu multe aspecte”, „cel în stare sã se adapteze la felurite situaþii”) exprimã trãsãtura de cãpetenie a eroului care foloseºte nenumãrate ºiretlicuri, prototip al inteligenþei mai curând decât al forþei. 10 Cum s-a observat deseori, aceastã sumarã evocare a cuprinsului Odiseii lasã la o parte lungi episoade ale poemului, aºa cum îl citim azi: cãlãtoria lui Telemah (cânturile I-IV) ºi întâmplãrile lui Odiseu în Itaca (cânturile XIII-XXIV). 17 Aluzie, poate, la faptul cã înaintea lui Homer alþi poeþi populari sau culþi cântaserã suferinþele fiului lui Laerte. 21 Numele Ulise derivã din Ulixes: forma latinã a numelui Odiseu. Pãþaniile învingãtorilor Troiei în drumul lor spre casã formau în antichitate subiectul unei epopei cunoscute sub numele de Nostoi (Întoarcerile), atribuitã lui Hagias din Trezene. 27 În traducere exactã, expresia folositã de poet e „toarserã” (epehlosanto), ceea ce presupune credinþa dupã care „firul” fiecãrei vieþi ar fi tors de zeiþele „torcãtoare” – Moirele, mai cunoscute sub numele latin de Parce. 28 Identificarea insulei astãzi numitã Thiaki cu patria lui Odiseu, admisã în virtutea unei tradiþii milenare ºi abia în veacul nostru pusã la îndoialã de unii specialiºti ai problemelor homerice, poate fi acum socotitã sigurã, în urma sãpãturilor arheologice executate în insulã începând din anul 1930. 34 „Zeul” – e vorba de Poseidon, pomenit cu puþin înainte. Neptun e numele latin al divinitãþii. 36 „Poporul etiopean” – în original Aithi-opes („Feþe-arse”): populaþii africane de localizare anevoioasã, numite astfel din pricina înfãþiºãrii lor neobiºnuite pentru grecii coborâþi din nord.

959

43 „Joe” – Zeus, divinitatea supremã a panteonului homeric. 44 Munte înalt în nordul Greciei; în Homer ºi în mitologia greacã îndeobºte era socotit reºedinþa obiºnuitã a zeilor. 52 Pãrerea dupã care zeii ar fi singurii care împart binele ºi rãul, în chipul cel mai arbitrar, e afirmatã cu tãrie în Iliada, XXIV, 527-533 ºi în numeroase alte locuri ale poemelor homerice. Sub acest raport, pasajul pe care-l comentãm oglindeºte o concepþie mai nuanþatã, ceea ce a îndemnat pe unii cercetãtori sã vadã în el „cea dintâi afirmare a liberului arbitru din istoria eticii europene”. (Cf. Introducerea, pag. 14.) 54 „În ciuda soartei”: adverbul hypermoron implicã nesocotirea rânduielii dintotdeauna stabilite, exprimatã de poet prin termenul moira, din a cãrui accepþie nu lipseºte ideea unei ordini superioare voinþei arbitrare a zeilor antropomorfi. 56 Dupã legendã, Agamemnon, regele Micenei, a fost ucis, în ziua întoarcerii victorioase de la Troia, de Egist ºi de propria-i soþie Clitemnestra; episodul formeazã subiectul primei drame din trilogia lui Eshyl, Orestia. 59 În mitologia greacã, Argus este paznicul cu o sutã de ochi al tinerei Io, transformatã în juncã de gelozia Herei, soþia lui Zeus. 61 Îndepãrtat din Argos de sora-i Electra în momentul uciderii lui Agamemnon, Oreste, unicul fiu al regelui asasinat, avea sã revinã în patrie pentru a-ºi rãzbuna pãrintele, ucigând la rându-i pe Egist ºi pe Clitemnestra. Episodul constituie cel de-al doilea moment al trilogiei lui Eshyl: Choephoroi (Prinosul la mormânt). 67 Numele latin al zeiþei Pallas Athena. Interpreþii mai vechi redau adjectivul glaukopis prin „cea cu ochi de buhã” sau „de cucuveicã” (cum traducea Ion Caragiani), vãzându-se în acest epitet supravieþuirea unui stadiu primitiv al religiei greceºti, când Athena era adoratã sub înfãþiºarea unei bufniþe. 68 Dupã legendã, fiu al lui Saturn, strãveche divinitate italicã, identificat cu Cronos, numele grec al tatãlui lui Zeus. 79 Se credea cã Atlas, fiul lui Iapet ºi al Climenei, frate al lui Prometeu, ar sprijini coloanele pe care se înalþã cerul, sau, dupã o altã tradiþie, cerul ºi pãmântul. 103 Episodul e povestit mai departe, IX, 238 ºi urm. 127 În lumea zugrãvitã de Iliada ºi de Odiseea aheii reprezintã seminþia cea mai numeroasã din Grecia Centralã ºi Pelopones. În schimb,

960

961

D.M. Pippidi

Note

numele Hellenes, sub care totalitatea triburilor greceºti aveau sã rãmânã cunoscute în istorie, la Homer serveºte sã indice pe locuitorii unui restrâns teritoriu din Tessalia, Hellas. 134 Situat în regiunea de nord-vest a Peloponesului, între gurile râurilor Alfeu ºi Neda, Pilos-ul lui Nestor prezenta particularitatea de a se gãsi în singurul punct al peninsulei unde þãrmul stâncos face loc unor dune de nisip: de unde epitetul locului. 140-146 Versurile erau înlãturate în antichitate de criticul Aristarch, care sublinia puþina lor legãturã cu contextul unde se citesc. Fiecare în parte figureazã de altminteri în locuri felurite ale Iliadei sau ale Odiseii. 152 Tafos, insulã lângã þãrmul vestic al Greciei Centrale, la vãrsarea în Marea Ionicã a râului Acheloos. Corãbieri ºi negustori, ca toþi vecinii lor din aceste pãrþi, tafienii ºi-au câºtigat în lumea veche faima de piraþi cutezãtori. 154 Textual: „cu pietre”, folosite ca jetoane într-un joc al cãrui caracter exact nu-l cunoaºtem. Zarurile ajunse pânã la noi din antichitate dateazã dintr-o vreme mai nouã. 178 Încãperea centralã a palatului homeric, aºa cum e descris de poet ºi ni l-au pus sub ochi sãpãturile arheologice, e o salã mare lipsitã de ferestre, având în mijloc vatra ºi slujind ca loc de petrecere pentru oaspeþii stãpânului. Femeile îºi aveau iatacul lor retras, de care va fi vorba în alt loc al poemului. 217 „Lirã”, în greceºte kitharis sau phorminx : instrument muzical cu ºapte coarde de lungimi egale ºi cutie de rezonanþã, folosit de cele mai multe ori pentru a acompania cânturi monodice sau corale. 218 Numele revine ºi în cântul XXII, 402 ºi urm. 248 Într-o vreme când drumurile în afara propriului teritoriu puneau în primejdie libertatea ºi avutul cãlãtorului, asemenea legãturi de ospeþie ofereau unica posibilitate de întreþinere a unor relaþii paºnice de schimb. 258-259 Localizarea Temesei a prilejuit discuþii încã din antichitate: Tamassos în Cypru sau Tempsa în Italia de sud, e vorba oricum de un loc bogat în aramã, deosebit de preþioasã într-o vreme când majoritatea armelor ºi a uneltelor era încã de bronz. Pasajul presupune o mai mare rãspândire în lumea greacã a fierului decât se putea crede dupã celelalte date ale epopeii, ceea ce a fost interpretat ca un indiciu de noutate a întregului cânt.

261-262 Pomenite în acest unic text, nici Reitron, nici Neion nu pot fi localizate cu exactitate. 278-279 Aluzie la cunoaºterea viitorului prin interpretarea zborului pãsãrilor, practicatã de-a lungul întregii antichitãþi. 306 Menþionatã aci pentru întâia oarã, soaþa lui Odiseu, al cãrei nume era sortit sã rãmânã simbolul credinþei conjugale, nu va avea un rol activ decât în ultimele cânturi ale poemului. 328 Ca în Iliada, numele Panachaioi slujeºte sã indice totalitatea seminþiilor greceºti asociate în expediþia împotriva Troiei. 332 Personificãri monstruoase ale miºcãrilor din atmosferã; în greceºte: Harpyiai. 338 Împreunã cu Itaca-Thiaki, ostroavele pomenite în text (toate mai întinse ºi mai rodnice decât patria eroului) alcãtuiau probabil o uniune asupra cãreia domnise Odiseu înainte ca prelungita-i lipsã sã fi slãbit legãturile ce uneau cele patru insule. Zachintos e Zante de astãzi; Same e Chefalonia; localizarea insulei Dulichion e mai puþin sigurã. 354 Homer cunoaºte cel puþin douã aºezãri cu acest nume: una în þinutul thesproþilor (Epirul de astãzi), alta în Argolida – Corintul de mai târziu. 358 În ciuda faptului cã în Iliada ºi în Odiseea nu se folosesc sãgeþi otrãvite, tradiþii pomenite întâmplãtor sau etimologia anumitor termeni dovedesc cã într-o epocã mai veche otrãvirea vârfurilor de sãgeatã era practicatã în chip obiºnuit. Numele grec al otrãvii – toxikon – e un adjectiv format de la substantivul toxon, care înseamnã „arc”. 364-365 Textual: „pe genunchii zeilor”, expresie a stilului formular, epic. 378 Riguros vorbind, eedna, cuvântul aci tradus prin „zestre”, înseamnã darul fãcut de ginere socrului în schimbul miresei, obicei curent în lumea descrisã de Homer (mai departe XVIII, 354-360; cf. Iliada, IX, 146; XI, 242-244). Instituþia zestrei propriu-zise (pherne, proix) e mai recentã în societatea greacã, ºi aceastã confuzie de termeni îndreptãþeºte presupunerea cã versurile 377-379 ar fi interpolate. 389 Domn în Pilos, cel mai bãtrân dintre capii de oºti porniþi împotriva Troiei, Nestor e o figurã neuitatã în galeria de eroi ai Iliadei. În Odiseea rolul lui e redus, dar nu mai puþin simpatic, cum se va învedera în cântul al III-lea. 390 Al doilea fecior al lui Atreu, fratele lui Agamemnon ºi soþul Elenei, a cãrei rãpire de cãtre Paris dãduse naºtere, dupã legendã, rãzboiului troian.

962

D.M. Pippidi

Note

396 Fireºte, un mormânt gol (kenotaphion), aºa cum obiºnuiau grecii sã ridice celor cãzuþi printre strãini, multã vreme dupã ce credinþa care dãduse naºtere acestui rit încetase de a mai avea rãdãcini în sufletele lor. 399-410 Autenticitatea acestor versuri, care prelungesc în chip nefiresc sfaturile Athenei, contrazicând îndemnul din versurile 369 ºi urm., a fost cu drept cuvânt pusã la îndoialã. 425 Vezi mai înainte nota la versul 67. 443 Episoadele rãzleþe ale acestor suferinþe, în antichitate cântate în lungul poem al Întoarcerilor, atribuit lui Hagias din Trezene, se citesc în cânturile III ºi IV ale Odiseii. 444 Iatacul femeilor (thalamos) face parte din planul obiºnuit al oricãrei locuinþe nobile din epoca homericã; el era situat deasupra sãlii bãrbaþilor (megaron), cu care comunica prin scara pomenitã în versul 448. 457 În credinþa poetului, plãcerea procuratã de poezie nu-i strãinã de oarecare vrajã (thelxis). La fel se exprimã Hesiod în versurile 96-103 ale Theogoniei. 473 E concepþia îndelung expusã de Ahile în Iliada, XXIV, 527 ºi urm. 525 Propriu vorbind, regalitatea homericã nu e ereditarã, ci electivã, deºi – în cele mai multe cazuri – între membrii aceleiaºi familii. Cf. mai departe versurile 534-536. 531 În regimul de democraþie militarã descris în Iliada ºi în Odiseea „regele” (basileus) nu e un monarh: puterile ºi iniþiativa lui sunt mãrginite de autoritatea unei adunãri obºteºti ºi a unui sfat compus din capii unor grupe sociale în subordine. Cf. situaþia din Scheria, descrisã în cântul VIII, 536 ºi urm. 540-541 Nu în înþelesul cã regalitatea ar fi de drept divin, ci în acela cã singuri zeii pot ºti cine va ocupa locul lui Odiseu. 573 Aluzii izolate lasã sã se înþeleagã cã „palatul” lui Odiseu, înconjurat de o vastã incintã, cuprindea mai multe clãdiri de locuit ºi cel puþin un „celar”, destinat pãstrãrii avuþiilor stãpânului (cf. II, 454-469). „Iatacul” lui Telemah e una din clãdirile risipite în curtea palatului, în legãturã cu care sãpãturile arheologice efectuate în Itaca n-au adus nici o luminã. 580 Valoare considerabilã, dacã ne gândim cã în Iliada o sclavã datã ca premiu ºi lãudatã pentru iscusinþa ei în tot soiul de munci e preþuitã patru boi (XXIII, 705).

Cântul II

963

10 Cum s-a relevat în nota la I, 531, în regimul de democraþie militarã, care e forma de organizare politicã a lumii homerice, adunarea poporului are cãderea de a lua hotãrâri în toate problemele interesând obºtea. 20 Capii grupelor sociale subordonate autoritãþii lui Odiseu, în unele cazuri ºi ei purtãtori ai titlului de basileus. Numele Aigyptios („Egipteanul”) lasã sã se bãnuiascã legãturi între familia acestui fruntaº itacian ºi Valea Nilului, a cãrei legendarã bogãþie atrãgea – în a doua jumãtate a mileniului al II-lea î.Hr. – nu numai pe negustorii, dar ºi pe piraþii din întreaga lume egeeanã. Cf., mai departe, XIV, 328 ºi urm. 26 Cf. IX, 370 ºi urm. „Sfatul” – thokos, de cele mai multe ori boulé – format din „bãtrânii” pomeniþi în versul 20; pentru „adunare” (agora), vezi nota la versul 10. 55 În alte împrejurãri simbol al autoritãþii de conducãtor, sceptrul serveºte aci sã exprime caracterul solemn al inter venþiei în discuþie. La fel, în Atena secolelor V-IV î.Hr., vorbitorul chemat la tribunã îºi va pune pe cap o cununã de mirt. 75 Frate al lui Tyndareus, personaj altminteri necunoscut. Cf. XV, 22. 77 Originalul grec spune: „sã hotãrascã darurile” (pe care cel ales ca ginere era þinut sã le ofere socrului). În legãturã cu aceastã deprindere, vezi nota la I, 378. 129 Motivul „pânzei destrãmate”, foarte popular de-a lungul întregii antichitãþi, revine în alte douã locuri în Odiseea: XIX, 177-203 ºi XXIV, 171-200. 167 Soþia lui Amfitrion din Teba, mama eroului legendar Heracles. 168 Pentru Tiro, cf. XI, 304 ºi urm. Legenda spunea cã Micena e o zânã, fiica râului Inachos, principalul curs de apã din „însetatul” Argos. 185 Telemah se gândeºte, probabil, la restituirea bunurilor dãruite de Icarios Penelopei, cu prilejul cãsãtoriei ei cu Odiseu. 190 În greceºte Erinnyi – erau în mitologia elinã divinitãþi rãzbunãtoare ale vãrsãrilor de sânge ºi, îndeobºte, ale încãlcãrilor dreptului familial. 220 Interpret al zborului pãsãrilor. Cf., mai departe, versurile 253-255 ºi XV, 698. 244 Din aceºtia, zece reprezintã durata rãzboiului troian, alþi zece, rãtãcirile pe drumul întoarcerii.

964

965

D.M. Pippidi

Note

353 Cf. Hesiod, Munci ºi zile, 724-725: „Nicicând, în zorii zilei, sã nu oferi lui Zeus prinos de vin înainte de a-þi fi spãlat mâinile; la fel ºi celorlalþi zei: altminteri nu te-ascultã ºi nu-þi împlinesc rugile”. 444 Cf., mai sus, nota la I, 358. 456 Sub formã de lingouri, de felul celor descoperite de arheologi cu prilejul sãpãturilor din Creta ºi din alte locuri ale bazinului egeean. 479 Mai exact: „trecutã prin râºniþã”, fãinã de o calitate superioarã celei obþinute prin simpla zdrobire a grãunþelor în piuã. 567 Vântul de apus, austrul. Din Itaca spre Pilos direcþia exactã e NNV-SSE.

cf. XVI, 170). 24 Poemele homerice nu cunosc încã o cavalerie în înþelesul de mai târziu al termenului, ci numai care de luptã asemenea carelor folosite de regii hittiþi ºi de faraonii egipteni (cf., mai departe, XIV, 373). „Cãlãreþul” Nestor e deci numai „strunitorul de cai” Nestor, deprins sã lupte din car, ca toþi ceilalþi conducãtori ahei ºi troieni. 47 Fiul lui Nestor. 81 Cu douã toarte, dupã interpretarea plauzibilã a celor vechi. Cf. Iliada, VI, 220 ºi XI, 617 (cu nota la acest din urmã vers). 93 „De demult – scria, în al V-lea secol î.Hr., Thucydide – elenii ºi barbarii care locuiau pe coaste ºi în insule, cum au început a cãlãtori pe corãbii unii la alþii, s-au apucat de piraterie. Cãzând peste oraºele neîmprejmuite cu ziduri... le prãdau... Treaba aceasta nu era socotitã pe atunci ca o ruºine, dimpotrivã, fãcea mai degrabã cinste. Dovadã unele triburi continentale, care ºi acum socot ca o falã sã fii tâlhar vrednic” (I, 5; cf. Herodot, V, 6 ºi Xenofon, Anabasis VII, 2). 116 Simplã personificare a mãrii la Homer. Amfitrita va deveni la poeþii mai noi tovarãºa ºi soþia lui Poseidon, stãpânul apelor. 137 Dupã legendã, fiul lui Peleu ºi al zeiþei Tetis, principalul erou al Iliadei. 141 Fiul lui Telamon, craiul Salaminei, dupã legendã cel mai viteaz dintre greci dupã Ahile. 142 Prietenul nedespãrþit al lui Ahile, ucis de Hector pe când încerca sã opreascã înaintarea troienilor. Cf. Iliada, XVI, 777. 144 În Iliada, XV, 569-571. Antiloh e lãudat de Menelau pentru vitejia ºi sprinteneala lui; în Odiseea, IV, 264 se dã amãnuntul cã ar fi fost ucis de Memnon. 181 Cei doi fii ai lui Atreu, Agamemnon ºi Menelau. 221 Fiul lui Tideu, unul din eroii ciclului teban (cf. Iliada, IV, 365 ºi urm.). În expediþia împotriva Troiei, rolul lui Diomede e de prim–plan; vitejia lui e exaltatã îndeosebi în cântul al V-lea al Iliadei. 228 Mai târziu Psira, situatã la nord-vest de insula mai mare Chios. 230 Mimant: promontoriu pe þãrmul vestic al Asiei Mici, în dreptul insulei Chios. 238 Promontoriu la extremitatea sud-esticã a insulei Eubea. 255 Mirmidonii: seminþie aheanã din þinutul Ftiei, în pãrþile Tessaliei (cf. Iliada, II, 681-685). 256 Neoptolemos, alteori numit ºi Pyrros. Cf., mai departe, IV, 7-15 ºi XI,

Cântul III 2 În concepþia despre univers a poetului homeric, cerul e un coviltir rigid, construit din aramã (cf. Iliada, V, 504 ºi XVII, 404). Izolatã apare afirmaþia din Odiseea, XV, 437 (cf. XVII, 755), dupã care cerul ar fi de fier. 6 Regiunea din Pelopones peste care domnea Nestor fiind în plinã epocã clasicã un þinut rural, lipsit de centre orãºeneºti, aluzia la „temeinica-i cetate” a fost îndeobºte socotitã ca o invenþie poeticã. Abia în zilele noastre, cercetãri arheologice pe locul presupusei reºedinþe a fiului lui Neleu au scos la ivealã ruinele unui vast palat ºi, într-una din încãperile acestuia, un mare numãr de tablete scrise într-o limbã abia acum în urmã descifratã, greaca vorbitã de strãmoºii elenilor câteva veacuri dupã pãtrunderea în Peninsula Balcanicã. Cf. introducerea la Iliada, ed. a II-a, pag. 8-10, ºi mai sus pag. 32, n. 10. 8 Epitetul kyanochaites înseamnã în greceºte „cel cu plete de kyanos” (sau asemãnãtoare acestui soi de pastã sticloasã, coloratã în albastru). Despre kyanos ºi utilizarea lui în lumea homericã, vezi ºi nota la Iliada, XI, 24. 10 Dupã unii interpreþi, ar fi vorba de nouã rânduri de bãnci, fiecare cu câte 500 de locuri; dupã alþii, de nouã locuri de adunare distincte, fiecare cu mai multe rânduri de bãnci. Mai important de reþinut e corespondenþa dintre aceste nouã „ºezãtori” ºi cele nouã poleis asupra cãrora – dupã Iliada, II, 591-602 – ar fi domnit Nestor. Tot aºa, amãnuntul cã la expediþia troianã pilenii participaserã cu 90 de corãbii, fiecare purtând un echipaj de 50 de bãrbaþi (Iliada, II, 602;

966

D.M. Pippidi

679-725. 258 Arcaº faimos, domnitor peste patru cetãþi din Tessalia (Iliada, II 716-725). Legenda spune cã, muºcat de un scorpion ºi pãrãsit de ahei pe insula Lemnos, Filoctet – fãrã de al cãrui arc era scris ca Troia sã nu poatã fi luatã – avea sã fie în cele din urmã readus printre ai sãi de feciorul lui Ahile. 259 Despre Idomeneu ºi cele optzeci de corãbii ale lui, cf. Iliada, II, 645-652 ºi, mai departe, XIV, 316-322. 279 Dobândirea unui nume bun prin isprãvi rãsunãtoare sau prin înfruntarea unui destin excepþional apãrea grecilor ca o formã râvnitã de nemurire. Cf. Iliada, VI, 357. 328 În concepþia poetului, soarta (Moira) reprezintã o forþã ineluctabilã ºi irezistibilã, în faþa cãreia trebuie sã cedeze arbitrariul divinitãþilor antropomorfe. Zeus însuºi nu i se poate opune, cum se vede limpede din episodul morþii lui Sarpedon în Iliada, XVI, 433-443. 337 Dupã Iliada, I, 250-252, în lunga-i viaþã Nestor ar fi vãzut apunând douã generaþii de viteji. Pentru grecii din epoca clasicã, o generaþie echivala cu o treime de veac. 383 Suniu: promontoriul Atticei, închinat Athenei ºi lui Poseidon care-ºi aveau aci templele, vizibile pânã departe. 385 În graiul figurat al poetului, „blândele sãgeþi” ale zeului exprimã ideea unei morþi neaºteptate, lipsite de chinuri. 388 Riguros vorbind, corãbiile epocii homerice n-aveau cârmã; orientarea vasului se fãcea cu ajutorul unei vâsle de mai mari dimensiuni, nefixatã de pupã ºi manevratã cu mâna. 397 Promontoriu la extremitatea sud-esticã a Peloponesului, faimos pentru anevoinþa de a-l ocoli din pricina furtunilor violente. 403 Cidonii erau o populaþie din nord-vestul Cretei. O apã cu numele Iardanos era necunoscutã grecilor din epoca clasicã; e vorba, poate, de o reminiscenþã fenicianã, limbã în care cuvântul iardan are semnificaþia comunã de râu. 405 Oraº din Creta, la poalele muntelui Ida. În zilele noastre s-a descoperit aci o lungã inscripþie cu caracter juridic, unul din cele mai importante „coduri” din epoca arhaicã a Greciei. 408 Una din capitalele Cretei preelenice, pe þãrmul de sud al insulei. Cercetãrile arheologice au scos aci la ivealã ruinele impresionante ale unui palat datând din mileniul al II-lea î.Hr. 421 La fel ca în Iliada (VII, 180; XI, 46), cetatea de scaun a lui Agamem-

Note

423 450 480

497 538

547 554

580

591

658

659 665

967

non are în Odiseea faima unui oraº bogat, pe deplin confirmatã de descoperirile arheologice fãcute acolo în a doua jumãtate a secolului trecut. În miturile mai noi, Oreste nu va mai veni din Atena, ci din Crisa, oraº în Focida. Sparta, în Laconia, pe malul râului Eurotas. Textul grec nu vorbeºte de o punte („pod” în traducerea româneascã) pentru motivul cã în epoca descrisã de poet corãbiile nu erau acoperite (cf. Thucydide, I, 10). Navigaþia fiind în cele mai multe cazuri o simplã plutire de-a lungul coastelor, în chip obiºnuit echipajul îºi petrecea nopþile pe uscat. Populaþie localizatã de cei vechi pe þãrmul vestic al Peloponesului, între Elida (la nord) ºi Messenia (la sud). Cum s-a arãtat în alt loc, „palatul” homeric neavând încãperi destinate oaspeþilor, aceºtia erau obiºnuit puºi sã doarmã în vestibulul (acoperit) al marii sãli de ospãþ (megaron). Astfel numit dupã un oraº din Messenia unde Nestor îºi petrecuse tinereþea. Cf. Iliada, II, 328. Aluzia la feciorii (mai departe, ºi la ginerii) lui Nestor, strânºi în jurul pãrintelui ºi socrului cu prilejul sacrificiului matinal, lasã sã se înþeleagã cã – la fel cu genos-ul lui Priam – genos-ul lui Nestor locuia într-o singurã, vastã locuinþã (cf. Iliada, VI, 250 ºi, mai sus, versurile 523-524). Textual: bronzarul, dupã metalul cel mai frecvent întrebuinþat: în greaca epocii clasice acelaºi termen va indica pe „faur” în general, deci pe fierar. Prin „agheasmã” nu se înþelege apã sfinþitã, ci apã lustralã, destinatã spãlatului mâinilor înainte ºi dupã sacrificiu. Cf. totuºi, mai departe, versurile 603-605. Localitate necunoscutã, undeva în drumul dintre Pilos ºi Sparta, de-a lungul vãii râului Alfeu. Alt oraº, Ferai în Messenia, la poalele muntelui Taiget. Dupã Iliada, V, 542 ºi urm., doi feciori ai acestuia, participanþi la expediþia troianã, ar fi fost uciºi de Eneas. Împodobit cu incrustaþii, sau aplice de bronz, sau chiar de metale preþioase. Cf. Iliada, IV, 226 ºi XXIII, 503.

968

969

D.M. Pippidi

Note

Cântul IV

326 Cf. Iliada, V, 401, 899. 381 Fiu al lui Priam, cãpetenia troienilor dupã moartea lui Hector. O tradiþie pãstratã de Vergiliu, Eneida, VI, 511 ºi urm., ni-l înfãþiºeazã ca soþ al Elenei, vãduvitã prin moartea lui Paris. 394 Numele nu mai apare în nici un alt loc din poemele homerice; personajul trebuie sã fi avut totuºi rolul lui în ciclul epic. 468 Fiul lui Filomelos – probabil regele insulei unde poposeau grecii. 477 Divinitate marinã, dupã nume de origine egipteanã (la Herodot, II, 112, Proteu e un rege din Memfis), numitã uneori de greci Phorky. Cf. mai departe XIII, 135 ºi 472. 482 La origine, cuvântul hecatombe implicã ideea înjunghierii a o sutã de boi; în texte mai recente numãrul victimelor e de multe ori mai mic, dar sacrificiul, oricum, solemn. 485 Insulã în faþa Alexandriei, devenitã celebrã prin clãdirea celui dintâi „far” ridicat de Sostratos din Cnidos la începutul epocii elenistice. 503 Pentru eroii homerici, mari mâncãtori de carne friptã, peºtele e încã un aliment dispreþuit (cf., mai departe, XII, 459-461). Într-o vreme mai nouã, transformarea condiþiilor economice îi va obliga pe greci sã se întreþinã în bunã parte din pescuit. 636 „Râul purces din cer”: Nilul, ale cãrui izvoare, cum se ºtie, au rãmas necunoscute pânã aproape de zilele noastre. 660 Epitet tradiþional, oglindind împrejurarea cã în echipamentul de luptã al timpului platoºa de bronz ocupa un loc esenþial. 662 Aias, fiul lui Oileus, cãpetenie a locrilor despre care vezi Iliada, II, 527-535. 664 Aºezarea exactã a stâncilor gireene nu era cunoscutã nici celor vechi: unii le situau în vecinãtatea insulei Myconos, alþii lângã Eubea. 690 Fiu al lui Pelops ºi frate cu Atreu, tatãl lui Agamemnon. Duºmãnia dintre cei doi fraþi ºi crimele lor au lãsat ecouri puternice în întreaga tragedie greacã. 699 Cum se ºtie, prima dramã din trilogia lui Eshyl, Orestia, începe cu monologul paznicului pus de Clitemnestra sã pândeascã întoarcerea soþului trãdat, în chiar clipa când în zare licãreºte lumina vestitoare a biruinþei. 712 În epoca clasicã, tradiþia despre uciderea lui Agamemnon e cea înfãþiºatã de Eshyl în drama cu acelaºi nume, dupã care regele Micenei ar fi fost asasinat în propriu-i palat, îndatã dupã întoarcere. În

7 Hermiona. Cf., mai jos, versurile 20-23. 8 Neoptolemos. Cf. III, 256 ºi, mai departe, XI, 679-725. 65 Rãspânditã de mulþimea obiectelor preþioase din palatul lui Menelau, scânteierea ce reþine privirile celor doi tineri e explicatã în versurile 100-104. 88 Epitetul pompos, ºi care revine cu regularitate ori de câte ori e vorba de basilei, nu trebuie sã ne înºele asupra faptului cã regalitatea homericã nu e o monarhie de drept divin, ci o demnitate electivã. Cf. mai sus notele la I, 525 ºi 531. 101 Interpreþii ºovãie în traducerea genitivului elektrou, care ar putea veni fie de la nominativul elektron (chihlimbar), fie de la electros („electru” – cunoscutul aliaj de aur ºi argint). În legãturã cu chihlimbarul, vezi nota la XV, 608. 117 Legãturile lumii egeene cu centrele meºteºugãreºti ºi neguþãtoreºti ale Feniciei se oglindesc într-o serie de episoade ale poemelor homerice. În special Sidonul, cel mai prosper din aceste centre – cel mai renumit pentru dibãcia meºterilor lui – e pomenit în Iliada (VI, 289-291; XXIII, 740-745), ca ºi în Odiseea, IV, 821; XIII, 394 ºi XV, 564. 118 Erembi, populaþie necunoscutã, dupã toate probabilitãþile din Asia Anterioarã. 119 Versul era felurit înþeles încã din antichitate. Dupã Aristotel, Historia animalium, VIII, 28, mieii în chestiune s-ar fi nãscut cu coarne; dupã Herodot (IV, 29), cãldura Libiei ar fi favorizat creºterea lor rapidã. 175 În a doua jumãtate a mileniului II î.Hr., sub dinastiile a XVIII-a ºi a XIX-a, Egiptul putea trece în ochii contemporanilor drept þara cea mai plinã de aur, prada lungilor campanii în Asia Anterioarã, în Africa Orientalã ºi în Nubia. 177 Scãldãtori. Cf., mai sus, versul 68. 258 Fiind, dupã legendã, fiicã a Ledei ºi sorã celor doi semizei Castor ºi Pollux, Elena e pentru Homer odrasla lui Zeus (Iliada, III, 199, 238, 418, 426). Poeþii mai noi îi vor atribui o altã ascendenþã ºi o legendã simþitor deosebitã. 324 Dupã opinia unanimã a celor vechi, Egiptul era patria prin excelenþã a medicilor. „Întreaga þarã e plinã de vraci”, scrie în aceastã privinþã Herodot, care dã amãnunte interesante despre organizarea lor pe specialitãþi (II, 84).

970

971

D.M. Pippidi

Note

legãturã cu versiunea poetului Odiseii, vezi mai departe XI, 521-525; 543-583; 593-620. 750 Situat undeva spre vest, aproape de þãrmurile Africii, în condiþiile climatice excepþionale descrise în text, acest tãrâm binecuvântat, reºedinþã a câtorva aleºi, reapare la poeþii mai noi sub numele de „Insulele Fericiþilor”, identificate de unii comentatori cu insulele Canare. 751 Fiul lui Zeus ºi al Europei, în tradiþia mitologicã posterioarã unul dintre „judecãtorii” lumii infernale, împreunã cu Eac ºi Minos. 757 Cf., mai sus, nota la versul 258. 777 Cf., mai sus, nota la I, 396. 821 Pentru faima de cizelatori a meºterilor sidonezi, vezi mai sus nota la versul 117 ºi Iliada, XXIII, 743. 844 Þinut în nord-vestul Peloponesului. Mai târziu, dupã rãzboaiele medice, avea sã se întemeieze aci ºi un oraº, Elis. 851 Eumeu, despre care va fi vorba îndelung în ultimele cânturi ale poemului. 979 Despre sclavul cu acest nume va fi vorba, cu mai multe amãnunte, în cântul XXIV, 517 ºi urm. 1010 Fiul lui Arcesiu e Laerte, tatãl lui Odiseu ºi bunicul lui Telemah. Cf. XVI, 140-143. 1066 În mitologie Icariu era tatãl Penelopei. Iftima, sora ei, e pomenitã în acest singur loc. 1067 Eumelos, dupã legendã, e fiul lui Admet ºi al Alcestei – „Zâna între femei”, cum o numeºte Iliada, II, 714; cf. ºi XXIII, 262-652. 1068 Oraº în Tessalia; nu trebuie confundat cu Ferai sau Fera din Messenia. Cf., mai sus, nota la III, 663. 1127 Adepþii teoriei dupã care Itaca lui Odiseu ar fi actuala Leucas (cf. mai sus, nota la I, 28) identificã Asteria cu mica insulã Arcudi; pentru cei ce continuã sã creadã cã Itaca e Thiaki, Asteria e insuliþa Dascalio.

22 Localizarea insulei în care Odiseu avea sã zãboveascã ºapte ani a prilejuit ºi prilejuieºte discuþii din zilele criticilor alexandrini pânã în epoca noastrã, când un cercetãtor francez care ºi-a închinat viaþa studiului Odiseii, Victor Bérard, crede a o fi descoperit, sub numele de Peregil, la extremitatea vesticã a Mediteranei, între Gibraltar ºi þãrmul african. 48 Dupã arãtãrile poemului, „mãnoasa þarã” a feacienilor pare sã fi fost situatã undeva la nord-vest de Itaca, destul de departe de aceasta din urmã (cf. VI, 278). Încercãrile de a o localiza, începute din Antichitate, au culminat în zilele noastre cu silinþele unor comentatori de a acredita nu numai identitatea Scheria-Corfu (cf. Thucydide, I, 25, 4; III, 70, 4), dar ºi de a regãsi în aceastã din urmã insulã cadrul precis al diferitelor episoade ce alcãtuiese cântul al VI-lea. 49 Despre firea ºi deprinderile feacienilor, dupã legendã coborâtori din Zeus (cf., mai departe, versul 503), se vorbeºte îndelung în cântul al VI-lea al poemului. 65 Faimosul „caduceu”, în cele mai vechi reprezentãri o simplã vargã, pe monumentele mai noi un baston înaripat, în jurul cãruia se împletesc doi ºerpi. 68 „Pieria”, forma oferitã de manuscrise, e astãzi înlocuitã în ediþiile mai noi prin Peria (Pereia), transmisã de unii papyri vechi. Din punct de vedere geografic, deosebirea stã în aceea cã prima e o regiune a Macedoniei, câtã vreme cea de a doua e situatã în Tessalia, la poalele muntelui Olymp. 125 Epitet tradiþional al lui Hermes, învingãtor al paznicului cu o sutã de ochi, Argus. 137 Hecatombe. Vezi mai sus nota la IV, 482. 146 Prin necinstirea – în chiar templul divinitãþii – a Cassandrei, preoteasa Athenei, de cãtre Aias fiul lui Oileus. 165 Dupã unii interpreþi, þinut fabulos, undeva în vestul mediteranean; dupã alþii, dublet grec al insulei Delos, al cãrei nume – de origine semiticã – ar avea acelaºi înþeles cu Ortygia: „Insula Prepeliþelor”. 168 În Grecia epocii clasice, obiceiul era ca þarina sã fie rãsturnatã de douã ori pe an. Izvoarele mai vechi – Homer ºi Hesiod – vorbesc frecvent de trei arãturi anuale. În sfârºit, cel mai mare botanist al antichitãþii, Teofrast, merge pânã la a recomanda patru arãturi pe an: în preajma iernii, primãvara, în toiul verii ºi în ajunul semãnatului. 169 Duh al fertilitãþii pãmântului. Dupã Hesiod (Theogonia, 969), din unirea lor s-ar fi nãscut Ploutos („Bogãþia”).

Cântul V 1 În mitologie, fiu al lui Laomedon ºi frate al lui Priam, soþ al zeiþei dimineþii, Eos. 11 Divinitate marinã în mitologia elinã, fiicã a titanului Atlas.

972

973

D.M. Pippidi

Note

245 Fluviu al lumii infernale, invocat de zei în jurãmintele lor solemne. Dupã o credinþã rãspânditã în antichitate, izvorul lui era în Arcadia, unde ar fi curs un timp la suprafaþã, înainte de a dispãrea în adâncimile pãmântului. 268 În greceºte: diogenes, în Iliada ºi Odiseea epitet frecvent aplicat basileilor, mari ºi mici. Cf., mai sus, nota la IV, 88. 302 Îmbrãcãmintea obiºnuitã a bãrbaþilor din lumea homericã se compune dintr-un soi de cãmaºã de in (chiton) ºi dintr-o manta de lânã (chlaina); cu ele e înveºmântat în acest pasaj ºi Odiseu. 304 Spre deosebire de veºmântul bãrbãtesc numit pharos, care e o amplã mantie de purpurã, „haina” albã a zânei Calipso, indicatã prin acelaºi termen, e probabil o lungã fâºie de pânzã, fãrã cusãturi, înfãºuratã în jurul trupului. 331 „Largi”, în comparaþie cu cele destinate transportului oamenilor ºi, în genere, explorãrilor marine, caracterizate prin forma lor alungitã ºi prin extremitãþile ridicate, de unde epitetul care le însoþeºte în poemele homerice: orthokrairai („care-ºi înalþã coarnele”). 333 Cât se poate înþelege, o platformã ridicatã peste nivelui plutei, pentru a feri pe navigatori de valurile mai înalte. 337 Vezi mai înainte nota la III, 388. 362–366 Indicaþiile referitoare la constelaþii lasã sã se înþeleagã cã, în gândul poetului, plecarea lui Odiseu e presupusã a fi avut loc la începutul toamnei (septembrie-octombrie). 367 Întreaga cãlãtorie e închipuitã ca desfãºurându-se dinspre vest spre est, din pãrþile Mediteranei Occidentale spre apele greceºti. E cunoscut cã, dupã mãrturia unui geograf antic, Strabon, grecii ar fi învãþat de la fenicieni deprinderea de a se cãlãuzi pe mare dupã constelaþia Ursoaicei. 377 Pe coasta de sud-vest a Asiei Mici, în regiunea cunoscutã în antichitate sub numele de Lycia. 391-393 Vânturile citate în text reprezintã aproximativ cele patru puncte cardinale, lucru relevat de altminteri în versul 404. 412 Episodul la care se gândeºte Odiseu e povestit de umbra lui Agamemnon în cântul XXIV, 47 ºi urm. 443 Divinitate marinã dupã ridicarea ei în rândul zeilor. Legenda spune cã, într-o primã existenþã, Ino ar fi fost soþia lui Athamas, rege în Orchomenos. 503 Feacii, a cãror þarã ºi ale cãror instituþii sunt descrise îndelung în cântul VI.

507 Din cele douã localitãþi cu acest nume mai bine cunoscute, una e situatã în partea de nord a Peloponesului, pe þãrmul golfului corintic, cealaltã în insula Eubea. 570 Cf. mai sus nota la III, 916. 599-600 În credinþele superstiþioase ale vechilor greci, fiece curs de apã ºi îndeosebi râurile mai importante erau considerate divinitãþi. Ruga lui Odiseu oglindeºte aceastã credinþã, în legãturã cu care vezi ºi nota la Iliada XXI, 132. 666 Meritã relevatã împrejurarea cã nici în Iliada, nici în Odissea nu e descrisã operaþia aprinderii focului, ceea ce ne împiedicã sã presupunem care era metoda întrebuinþatã atunci când lipsea jarul ascuns în cenuºã.

Cântul VI 6 Numele înseamnã „Þara de sus”. Despre aºezare nu se pot face presupuneri valabile, mãcar cã n-au lipsit homerizanþi care s-o identifice cu regiunea din Italia unde mai târziu avea sã se ridice oraºul Cumae. 7 Cf. mai departe, IX, 155 ºi urm. 10 Vezi mai sus nota la V, 48. 11-13 Activitatea atribuitã lui Nausitoos corespunde din toate punctele de vedere aceleia desfãºurate în epocile arhaicã ºi clasicã a istoriei grecilor de întemeietorii de colonii (oikistai), delegaþi sã organizeze pe þãrmuri depãrtate cetãþi de tipul metropolelor din patrie. 48 E vorba într-adevãr de o cãruþã de transportat poveri (amaxa, apine), cu patru roþi, spre deosebire de carul de luptã sau de curse care avea numai douã roþi. 72 În originalul grec, aceºti fruntaºi sunt numiþi basilei, ca Alcinoos însuºi. Dupã VIII, 540, numãrul lor era de 12. 82 La fel cu Priam (Iliada, VI, 250) ºi cu Nestor (mai înainte, III, 554), Alcinoos adãposteºte în palat întregul sãu genos, fãrã a excepta pe feciorii însuraþi, cu nevestele ºi progenitura lor (cf. mai departe, X, 7 ºi urm.). 97 Caracteristica principalã a atelajului homeric e cã nu avea ºleauri: caii (respectiv catârii) erau legaþi de un jug fixat la extremitatea oiºtii. Dacã se rupea oiºtea (accident foarte frecvent în descrierile de luptã din Iliada), caii rãmâneau mai departe uniþi prin jug; dacã

974

140 141 214 221

234 257 299

408

438

D.M. Pippidi se rupea acesta din urmã, fiecare cal în parte îºi recãpãta libertatea. O descriere circumstanþialã a modului de a înhãma animalele la o cãruþã ca aceea din text se citeºte în Iliada, XXIV, 266 ºi urm. Munte în Arcadia, regiunea centralã a Peloponesului. ªir de munþi în Laconia, în vecinãtatea Spartei. Vezi mai sus nota la I, 378. În tot cursul antichitãþii, insula Delos – locul de naºtere al lui Apollon ºi al Dianei – a trecut drept reºedinþa preferatã a zeului, faimoasã pentru templul ridicat aci la o datã foarte veche, devenit repede un centru de pelerinaj panhelenic. Cf. imnul „homeric” Cãtre Apollon, versurile 1-181. Insula zânei Calipso. Vezi mai sus nota la V, 22 ºi, mai departe, VII, 325. Aceeaºi concepþie, mai amãnunþit expusã, în Iliada, XXIV, 525-533. Sentimentul nu e comun în lumea descrisã de Homer. De cele mai multe ori, sclave ºi slujitoare spalã ºi ung cu uleiuri pe oaspeþi, fãrã ca unii sau celelalte sã manifeste în aceastã privinþã vreo sfialã (IV, 67-69; VIII, 624; X, 97). Mai mult, în cel puþin o împrejurare, acest serviciu e fãcut lui Telemah nu de roabe, ci de „dalba Policaste”, una din fiicele lui Nestor, cu prilejul vizitei feciorului lui Odiseu la Pilos (III, 633-635). Cum s-a relevat ºi cu alt prilej (cf. nota la Iliada, II, 407), în încãperea principalã a palatului homeric, care e sala de reuniune ºi de ospeþe, mijlocul e ocupat de o vatrã fixã, încadratã de patru coloane. În ruinele de la Tirinth aceastã vatrã centralã are un diametru de 3,30 m. Epitet obiºnuit al lui Poseidon, la Homer ºi la poeþii vechi îndeobºte.

Cântul VII 6-7 Ca numeroase alte locuri ale poemelor homerice, versurile oglindesc o preþuire a muncii care va dispãrea din lumea greacã o datã cu înmulþirea numãrului sclavilor ºi cu generalizarea relaþiilor sclavagiste. 11 Regiune necunoscutã altminteri. 66 Riguros interpretate, cuvintele originalului lasã sã se înþeleagã cã Areta era sora lui Alcinoos, nãscutã din aceiaºi pãrinþi. Cãsãtoria între fraþi e frecventã în lumea mitului ºi în straturile cele mai vechi ale legendei (fãrã a insista asupra perechii Zeus-Hera, cf., mai de-

Note

975

parte, X, 7-9); în plinã epocã istoricã, practica apãrea însã nefireascã, ºi aceasta explicã încercarea din versurile 75-80 (de cei mai mulþi socotite interpolate) de a prezenta legãtura dintre cei doi fraþi ca o cãsãtorie între rude mai depãrtate. 98 Localitate în Attica, unde în anul 490 î.Hr. avea sã fie câºtigatã cea dintâi mare biruinþã a grecilor asupra perºilor. 101 Erehteu, rege legendar al Atticei, despre care vezi Iliada, II, 547-549. 105-110 „Placaje” de metal preþios pe pereþii reºedinþelor „regale” n-au fost pânã acum scoase la ivealã în lumea egeeanã ; ele sunt însã cunoscute în Orient ºi în Egipt. Cât priveºte „chenarul albastru”, e vorba de o frizã de kyanos, pastã sticloasã folositã nu numai la decorarea locuinþelor (ca la Tirinth, bunãoarã), ci ºi la împodobirea armelor (cf. Iliada, XI, 24). 113 Numele latin al zeului-meºter Hefaistos, faurul Olympului. 124 Statui de adolescenþi purtãtori de facle, aºezate pe postamente de-a lungul sãlii. Acesta fiind unicul pasaj din poemele homerice unde se pomeneºte un astfel de sistem de luminat, e probabil cã ne gãsim în faþa unei interpolãri. 128 Cu ajutorul râºniþelor (cf. XX, 138 ºi urm.); moara pusã în miºcare de apã n-avea sã fie descoperitã decât în epoca elenisticã. 144-146 Cu excepþia mãslinului, nici unul din pomii fructiferi aci înºiraþi nu-i pomenit în Iliada. 160 Dintre legumele noastre, Homer pomeneºte prazul, bobul, mazãrea ºi ceapa. 171 Titlurile greceºti corespunzãtoare înseamnã, strict interpretate, „conducãtorii” ºi „sfetnicii” – potrivit atribuþiilor din timp de rãzboi ºi de pace ale celor ce le poartã. 190-191 Între privilegiile de care se bucurã regii homerici e ºi folosinþa unui domeniu (temenos), pus la dispoziþia lor din ogoarele obºteºti. Cf. Iliada, VI, 194, cu nota respectivã. 251-252 Vezi nota la I, 27. 276-283 Vulgaritatea acestor reflecþii, ca ºi împrejurarea cã în restul cântului nu se mai vorbeºte de mâncare, discuþia continuând neîntreruptã pe alte teme, trezeºte îndoieli legitime asupra autenticitãþii tiradei. 344 În original: „ºaptesprezece zile”. Numãrãtoarea hebdomadicã a zilelor n-avea sã devinã familiarã grecilor decât în era noastrã. 415 Cum s-a remarcat cu dreptate, versul privitor la Eubea nu se explicã decât presupunând cã poetul care l-a scris trãia pe coasta Asiei Mici;

976

977

D.M. Pippidi

Note

pentru un grec din Grecia ori din Arhipelag, Eubea e, dimpotrivã, foarte apropiatã. 417 Vezi mai sus nota la IV, 751. Despre aceastã cãlãtorie nu se pomeneºte în vreun alt text. 418 Cf. mai departe, XI, 780-790. 430 Vezi mai înainte nota la III, 538.

necunoscuþi ai oricãror fãrãdelegi. 448 Vezi mai sus nota la I, 378. 500 Fiu al lui Zeus care era frate cu Poseidon, Hefaistos este dar nepot al acestuia din urmã. 543 Greutate împrumutatã sistemului ponderal babilonian – fenician, sensibil inferioarã talantului attic din epoca clasicã, echivalent cu 26 kg. În Iliada doi talanþi de aur reprezintã un premiu inferior ca valoare unui cazan de aramã (XXIII, 264-266). 617 Vezi mai departe X, 287 ºi urm. 683-710 E episodul faimos al cãderii Troiei, cântat de Arctinos în poemul intitulat Iliupersis (astãzi pierdut), apoi de Vergiliu în emoþionanta carte a II-a a Eneidei. 702 Locuitorii din Argos, în Pelopones, þinut cârmuit în epopee de Agamemnon ºi de urmaºii lui. 708 Vezi mai înainte nota la IV, 381. 744 În lumea descrisã de Homer, cãlãtorii ºi strãinii în cãutare de adãpost se socoteau ocrotiþi de Zeus. Violenþa împotriva lor era judecatã ca o mare nelegiuire. Cf. ºi nota la Iliada, XXIV, 152. 757 Vezi mai înainte nota la III, 388. 786 Alt nume generic dat participanþilor la expediþia troianã, de cele mai deseori numiþi de poeþi ahei (cf., mai înainte, nota la I, 127). 789 Rãsplata destinelor excepþionale, dupã concepþia unanimã a celor vechi, în ochii cãrora gloria apãrea ca forma cea mai sigurã a nemuririi (cf., mai departe, XIX, 433-439). Împletind aceastã idee cu aceea despre rolul eminent al artei, Horaþiu avea sã scrie: „Viteji de seamã au mai fost mulþi, ºi înainte de Agamemnon: neplânºi ºi neºtiuþi zac însã în uitare, pentru cã le-a lipsit poetul inspirat...” (Ode, IV, 9, 25-28.)

Cântul VIII 56 Vezi mai sus notele la I, 531 ºi II, 10. 105 Cântã acompaniat de lirã. Poemul la care se face aluzie ca ºi împrejurarea care l-ar fi prilejuit nu ne sunt cunoscute. 115 Numele vechi al localitãþii Delfi, faimoasã pentru sanctuarul oracular al lui Apollon. 153 Lira. Cf. nota la I, 217. 166 Fiul lui Tecton („Dulgherul”). 207-209 Preþuirea destoiniciei trupeºti, oglinditã în aceastã declaraþie, nu e proprie numai unei epoci aristocratice, cum e epoca homericã, ci societãþii greceºti îndeobºte, în care învingãtorii la concursurile gimnice s-au bucurat statornic de cea mai râvnitã faimã. 264 O piatrã de aceastã formã. Cf. mai departe, versurile 267 ºi 269. 308 Cf., mai sus, nota la III, 258 ºi Iliada II, 714. 314 Semizeul Heracles era socotit în legende nu numai ca un viteaz fãrã seamãn, ci ºi ca un arcaº temut (mai departe, XI, 825 ºi urm). Euritos din Oichalia, în Messenia, fusese ºi el un þintaº renumit, al cãrui arc a ajuns mai târziu în mâinile lui Odiseu (XXI, 45 ºi urm.). 370-514 Tot lungul episod al dragostelor Afroditei cu Ares era socotit ca adãugat încã din antichitate. Dupã Iliada, XVIII, 372, soþia lui Hefaistos n-ar fi fost de altminteri Afrodita, ci Charis („Graþia”). 399 Insulã din Marea Egee, care poartã ºi astãzi acest nume, nu departe de Troia. 405 Afrodita, adoratã în Citera, insulã la extremitatea sudicã a Peloponesului. 415 Cei mai vechi locuitori ai insulei, originari din Tracia. 425 Pentru greci ºi romani, de-a lungul întregii antichitãþi, Soarele a trecut drept divinitatea „atotvãzãtoare” ºi „atotºtiutoare”. De-aci frecventele invocaþii ce i se adresau, de a pedepsi pe fãptuitorii rãmaºi

Cântul IX 13 Afirmaþia e în totul conformã cu modul de viaþã al unei societãþi aristocratice, pentru care nimic nu putea fi mai plãcut decât sã audã proslãvindu-i-se isprãvile. Ea nu-i strãinã nici de o înclinare general greacã de a discuta în jurul cupelor pline, ceea ce explicã locul important þinut de genul „convivial” în literatura Eladei antice. 14 Începutul povestirii lui Odiseu, deseori imitat în epica veacurilor mai

978

979

D.M. Pippidi

Note

noi, n-a gãsit rãsunet mai credincios decât în sufletul lui Vergiliu, al cãrui erou, la începutul cântului al II-lea din Eneida, se adreseazã Didonei cu cuvintele: „…Porunceºti reginã, /Sã-mi rãscolesc cumplita mea durere, /Sã spun cum grecii au surpat puterea. /ªi-mpãrãþia cea de plâns a Troiei…” (Trad. Th. Naum.) 27 Vezi mai înainte nota la I, 28. 32 Din cele trei insule înºirate de Odiseu, Zakinthos îºi poartã ºi astãzi numele antic; Same a devenit Chefalonia; singurã Dulichion n-a putut fi identificatã cu certitudine. 42 Vezi mai departe X, 186 ºi urm. 51 În poemele homerice, Ilion e numele cetãþii de scaun a lui Priam; Troia, în schimb, serveºte sã indice când þinutul peste care domnea bãtrânul rege, când oraºul lui de reºedinþã. 52 Popor trac locuind pe þãrmul de nord al mãrii Egee, la poalele muntelui Ismaros, între insulele Thasos ºi Samothrake. În rãzboiul cu Troia ciconii luaserã parte ca aliaþi ai lui Priam. 53-56 Atacul împotriva ciconilor e un exemplu grãitor al chipului cum se desfãºurau ºi erau judecate în lumea descrisã de poet asemenea expediþii de pradã care constituiau principala îndeletnicire a rãzboinicilor ahei din a doua jumãtate a mileniului al II-lea î.Hr. 89-90 Pentru ca sufletele morþilor neîngropaþi sã-ºi urmeze tovarãºii în patrie, unde urma sã li se ridice un mormânt fictiv (cf., mai înainte, notele la I, 396 ºi IV, 777). 108-110 Ca sã treacã din Marea Egee în Marea Ionicã, Odiseu trebuia sã ocoleascã întregul Pelopones, ºi aceasta, într-o vreme când cãlãtoriile pe mare se reduceau aproape exclusiv la navigarea de-a lungul coastelor sau în vãzul insulelor, constituia o întreprindere plinã de primejdii. Corãbierul ce nu izbutea sã se strecoare prin strâmtoarea dintre Capul Malea ºi Citera risca sã fie împins de vânturi spre þãrmurile Cretei ºi ale Egiptului, cum se întâmplase cu Menelau (III, 395 ºi urm.), cum i se întâmplã ºi lui Odiseu. 114 În descrierea þãrii „mâncãtorilor de lotus” stãruie amintirea anumitor triburi de pe coasta de nord a Africii, a cãror principalã hranã era constituitã din fructul numit de botaniºti Zizyphus lotus Desfontaines. În secolul al V-lea î.Hr., o astfel de seminþie, numitã încã „a lotofagilor”, trãia pe þãrmul Syrtei Mici, azi golful Gabes (Herodot, IV, 177). 143 Textual: „ochi-rotunzi”, astfel numiþi dupã principala caracteristicã

a acestui popor fabulos. 151 În raport cu modul de a gândi al grecilor, trãsãturi esenþiale ale vieþii în societate. Pentru poet, aºadar, legendele despre ciclopi înfãþiºeazã un mod de existenþã ce s-ar putea numi „presocial”. 155 Silinþele de a localiza þara ciclopilor ºi împrejurimile ei, începute din antichitate, continuã în zilele noastre cu încercarea de a acredita opinia dupã care întregul episod ar avea ca teatru golful napolitan – þãrmul presãrat cu „ochi rotunzi” ai vulcanilor stinºi având în preajmã-i, la micã distanþã, „insula caprelor” (Capri) ºi „insula cea micã” (Nisida). 166 Epitet inspirat de deprinderea de a vopsi în aceastã culoare pãrþile laterale ale prorei (cf. XI, 168 ºi XXIII, 342). Restul corãbiei era smolit, ºi deci negru. 261 Vezi mai înainte nota la versul 52 din acest cânt. 272 Deprinderea – generalã în Grecia veche – de a bea vinul numai amestecat se explicã prin tãria ºi dulceaþa acestuia, de fiecare datã lãudate de poet. Proporþia pare sã fi fost de trei mãsuri de apã pentru una de vin. 504-507 Operaþia de cãlire a fierului aci descrisã (poemele homerice nu cunosc un termen special pentru oþel) lasã sã se bãnuiascã un progres în prelucrarea acestui metal despre care nu existã urme în restul epopeii. S-a presupus deci, nu fãrã temei, cã ne-am gãsi înaintea unor versuri interpolate. 520 În greceºte numele înseamnã: „Renumitul”, „Mult vestitul”. La poeþii mai mici, figura ciclopului – simþitor umanizatã – apare câteodatã ridiculã, alteori miºcãtoare, ca în idila a XI-a a lui Theocrit, în care-ºi cântã dragostea pentru frumoasa Galathea. 682 Vezi mai înainte nota la VI, 438.

Cântul X 9 O încercare de localizare a unui ostrov pe care în termeni categorici textul îl declarã „plutitor” (versul 4) are de ce pãrea deºartã. Nu lipsesc totuºi interpreþi convinºi cã ar fi vorba de insula vulcanicã Stromboli. Vezi mai înainte nota la VII, 66. 111 Dupã unii, numele cetãþii lui Lamos ar fi fost nu Lestrigonia, ci Telepylos („Cea cu porþi depãrtate”). De o localizare, fireºte, nu poate

980

981

D.M. Pippidi

Note

fi vorba, mãcar cã n-au lipsit comentatori care s-o situeze pe coasta sardã a strâmtorii Bonifacio. 186 O þarã Aia în pãrþile Caucazului e pomenitã de Herodot ºi de Apollonios din Rhodos, în legãturã cu legenda Argonauþilor. Pornind de la o citire diferitã a numelui, cãruia i se atribuie o origine semiticã (Aiaié = nesos Kirkes, la rându-i identificatã cu Monte-Circeo pe coasta tirenianã a Italiei), unii cercetãtori din zilele noastre au susþinut ipoteza unui izvor fenician, din care poetul s-ar fi informat despre un sector al Mediteranei pe care grecii, se pretinde, n-aveau sã-l exploreze decât câteva secole mai târziu. 187 Ca substantiv comun, numele zeiþei înseamnã „pasãre de pradã”. 277 În Iliada, epitet obiºnuit al aheilor, prevãzuþi cu apãrãtori de bronz ale pulpelor. 325 Pomenit aci ºi în Iliada, XI, 639, într-un context similar, vinul de Pramnos pare sã fi fost un vin tare, roºu, folosit mai ales ca leac. 426 Lipsit de înþeles în limba greacã, cuvântul moly pare sã fie de origine fenicianã: numele unei plante cunoscute de botaniºti ca halimus triplex. 670 În mitologia elinã mai cunoscut sub numele de Hades, stãpânul lumii infernale. 671 Alteori numitã în mitologie Coré, fiica Demetrei, îndrãgitã de Pluton ºi rãpitã de acesta pentru a ºi-o face soaþã. 673 Prorocul orb al cãrui rol e atât de mare în întreg ciclul legendelor tebane (bunãoarã în dramele lui Sofocle Regele Oedip ºi Antigona) murise înainte de începerea rãzboiului cu Troia. Cf., mai departe, XI, 122 ºi urm. 677 Soarta sufletelor în lumea de dincolo, lipsite de consistenþã ºi conºtiinþã. Cf., mai departe, XI, 280 ºi urm. 693 Pentru Homer, Okeanos e un fluviu care înconjurã lumea locuitã (Iliada, XVIII, 607-608), izvorul tuturor apelor de pe pãmânt (Iliada, XXI, 195-197). 698-900 În greceºte, Pyriphlegethon înseamnã „râul de foc”; Kokytos, „râul tânguirilor”. Numele corespund rostului ce li se atribuie în lumea subpãmânteanã. 700 Râu din nord-vestul Greciei, în þinutul thesproþilor, transformat de imaginaþia popularã în fluviu al infernului. În aceastã ordine de idei, se poate face observaþia cã, în vreme ce Iliada nu cunoaºte decât un singur fluviu subpãmântean, Styxul, Odiseea citeazã alte trei,

pomenite în versurile precedente. 704 Înþelege: „o groapã ca de-un cot de fiecare parte”, deci o groapã pãtratã. 712 Nici culoarea, nici sexul animalelor de jertfã nu sunt indiferente. Zeilor subpãmânteni li se sacrificã de fiecare datã victime negre. 720 Erebos: aci obscuritatea lumii infernale, are în unele cosmogonii înþelesul de „întuneric primordial”, cel dintâi element desprins din haos. 755 Aluzia oarecum învãluitã se precizeazã în versurile 760-761, de unde rezultã cã Elpenor dormea la rãcoare pe acoperiºul în formã de terasã.

Cântul XI 18 Vezi mai înainte nota la X, 693. 19 Cimerienii aci pomeniþi sunt un neam fabulos. Între ei ºi cimerienii pomeniþi de Herodot ºi de Strabon ca locuitori ai Peninsulei Taurice (Crimeea de astãzi) nu-i, fireºte, nici o legãturã, mãcar cã n-au lipsit comentatori înclinaþi sã localizeze „þara învãluitã în ceaþã” pe þãrmul de nord al Mãrii Negre. 33 Vezi mai înainte nota la X, 704. 68 Dupã o concepþie dominantã în poemele homerice, lãmurit exprimatã în Iliada, XXIII, 68 ºi urm., sufletele morþilor nu-ºi gãsesc odihna înainte ca trupul sã fi fost îngropat. Cum Elpenor n-a avut parte de înmormântare, prezenþa lui în lumea subpãmânteanã ar putea pãrea în contradicþie cu credinþa amintitã, dacã din context n-ar reieºi cã umbra tovarãºului lui Odiseu n-a fost primitã în Hades, ci rãtãceºte în preajma lãcaºului infernal pânã la împlinirea ritului funerar. 115 Despre acest bunic al lui Odiseu, vezi mai departe XIX, 516 ºi urm. 145 Trinacria („Insula cu trei vârfuri”, „Insula triunghiularã”) e numele Siciliei la istoricii ºi geografii mai noi. Autorul Odiseii o numeºte Trinahia („Insula în formã de trident”, „Insula tridentului”), ceea ce nu corespunde aspectului ei adevãrat ºi îndreptãþeºte presupunerea cã nici poetul, nici auditorii lui n-aveau cunoºtinþe directe despre marea insulã din vest. 158 În alþi termeni: oferind daruri pentru a obþine mâna. Cf. mai înainte, nota la I, 378.

982

983

D.M. Pippidi

Note

293-449 Lunga listã a femeilor celebre din mitologia ºi legenda greacã – fãrã legãturi cu întâmplãrile lui Odiseu ºi destul de stângaci introdusã – e un adaos mai nou. 306 Fiu al lui Eol, strãmoºul legendar al eolienilor, Salmoneu înfruntase pe Zeus, cu care îndrãznea sã se compare, pretinzând sã i se aducã jertfe. Ca pedeapsã, fusese trãsnit ºi zvârlit în infern. Cf. Vergiliu, Eneida, VI, 585 ºi urm. 308 E vorba de râul cu acest nume din Tessalia; exista ºi un al doilea în Macedonia. 334 Dupã legendã Neleu e tatãl înþeleptului Nestor ºi întemeietorul familiei Neleizilor. Pelias rege în oraºul Iolcos din Tessalia, unchi al eroului Iason, avea sã-l trimitã pe acesta din urmã în cãutarea faimoasei „lâni de aur”. 338 Eson (Aison) e tatãl lui Iason, cãpetenia expediþiei Argonauþilor; Amitaon, întemeietorul oraºului Pilos. Feres nu-i cunoscut. 340 Asopos e numele mai multor râuri din Grecia continentalã; aci e vorba de cel din Beoþia. 355 În tradiþia mai nouã (la Sofocle, între alþii), mama lui Oedip poartã numele de Iocasta. 386 Filaca (Phylake) e o localitate în Tessalia. În mitologia elinã turma aci pomenitã fusese furatã de Ificlos de la Tiro, maica lui Neleu. 389 Fiul lui Amitaon, pomenit în versul 338. 401-408 În Odiseea, ºi tot aºa în imnul „homeric” care le e închinat (XXXIV), Castor ºi Pollux sunt socotiþi fii ai lui Tindar. Într-o versiune mai nouã a legendei, pãrintele lor e Zeus însuºi, iar cei doi fraþi – Dioscurii – se învrednicesc de onoruri divine. Marea rãspândire a cultului lor are loc în ultimele veacuri înaintea ºi în primele veacuri ale erei noastre. 430-431 Cele trei eroine mitologice au fost toate victime ale unei pasiuni nenorocite. Fedra ºi Ariadna, mai cunoscute, sunt fiicele lui Minos ºi ale Pasifaei; Procris, soþia lui Chefalos, e copila lui Pandion, rege legendar al Atenei. Cf. Ovidiu, Metamorfoze, VI, 682; VII, 694, 840 ºi urm. 435 Lângã þãrmul de nord al Cretei, nu departe de cetatea lui Minos, Cnossos. 438 Prima, în mitologie soþie a lui Filacos, e maica lui Ificlos, pomenit în versul 386; a doua, mamã a eroului Lacros, ucisã de Artemis. 439 Legenda spunea cã, fiind câºtigatã de Polinice cu preþul unei salbe lucrate de mâna lui Hefaistos, Erifile, soþia lui Amfiaraos, îºi îndem-

nase soþul sã participe la o expediþie împotriva Tebei, în care avea sã-ºi gãseascã moartea. 524 Vezi mai sus nota la IV, 712. 610-613 Dupã elogiile acordate Penelopei în versurile 597-599, ultimul sfat al lui Agamemnon – întrerupând ºirul declaraþiilor privitoare la Oreste – apare cu totul nelogic. Ne gãsim cu siguranþã în faþa unui adaos recent, destinat sã „explice” purtarea lui Odiseu dupã debarcarea în Itaca. 625-628 Despre Ahile, Patroclu ºi Antiloh, vezi notele la II, 137, 142 ºi III, 144. Epitetele laudative ce însoþesc numele lui Aias aratã cã e vorba de fiul lui Telamon, în legãturã cu care vezi nota la III, 141 ºi, mai departe, versurile 731-762. 632 Fiul lui Zeus, tatãl lui Peleu; dupã moarte, unul din judecãtorii lumii infernale. 663 Ftia, regiune în Tessalia, de unde era originar Ahile. Helada, tot un canton al Tessaliei, înainte de a deveni numele Greciei îndeobºte. 680 Legenda spune cã, înainte de venirea la Troia, Ahile trãise în Schiros, la curtea regelui Licomedes. Cu una din fiicele acestuia – Deidamia – avusese pe Neoptolem, care crescuse lângã maicã-sa pânã ce – dupã moartea Peleianului – fusese chemat sã participe la rãzboiul troian. Cf. Iliada, IX, 661 ºi, mai înainte, nota la III, 256. 698 Populaþie de neam misian, supuºii lui Euripilos. 701 În mitologie, fiul Aurorei ºi al lui Tithon, regele etiopienilor, Memnon participase la rãzboiul troian ca aliat al lui Priam, fiind ucis de Ahile. 731-762 Legenda spune cã dupã moartea lui Ahile, armele-i divine urmând sã aparþinã fruntaºului grec socotit a fi fãcut cel mai mare rãu duºmanului, Odiseu fusese proclamat învingãtor de un „juriu” de troiene robite; umilit, Aias Telamonianul îºi luase viaþa. Mândria rãnitã a eroului, neînduplecat în hotãrârea de la care nu-l putuserã abate nici rugile tovarãºei de viaþã, nici lacrimile unui copil iubit, trãieºte în una din cele mai miºcãtoare drame ale lui Sofocle. 767 Rege legendar al Cretei, împreunã cu Eac ºi Radamante unul din judecãtorii lumii infernale. În zilele noastre, vocabulul e interpretat ca un titlu regal mai curând decât ca un nume propriu. Notabil, oricum, e cã în textul pe care-l comentãm Minos, Orion ºi Heracle continuã în lumea de dincolo îndeletnicirile lor de pe pãmânt, ceea ce contravine concepþiei homerice despre soarta sufletelor. Pentru acest motiv, versurile 768-855 au fost socotite interpolate încã din

984

D.M. Pippidi

Note

antichitate. 774 Aceastã „luncã de-asfodel” recheamã în minte „câmpul elyseu”, reºedinþa morþilor de seamã (IV, 747-757). Planta însãºi – un soi de crin cu bulbul comestibil – trecea în epoca clasicã drept floare funerarã; nici etimologia însã (care nu e greacã), nici înþelesul cuvântului în limba de unde a fost împrumutat nu sunt de ajuns de limpezi. 775 Muritor îndrãgit de Eos, zâna dimineþii. Cf., mai sus, V, 160-166. 780 Cum s-a relevat ºi cu alt prilej (cf. nota la Iliada, XXII, 352), în concepþia homericã despre viaþa de dincolo ideea unei rãsplãþi – în bine sau în rãu – a faptelor sãvârºite în viaþã nu ocupã nici un loc. Pasajul referitor la Titios, Sisif ºi Tantal constituie din acest punct de vedere o excepþie ºi e motivul pentru care în chip unanim e considerat ca o adãogire recentã. 790 Rege al Lydiei, pãrinte al lui Pelops ºi al Niobei, Tantal – ale cãrui bogãþii erau fãrã numãr ºi a cãrui trufie nemãsuratã – s-ar fi fãcut vinovat, dupã o legendã, de faptul de a fi furat de la un ospãþ al zeilor nectarul ºi ambrozia cu care aceºtia se hrãnesc; dupã alta, de a fi oferit zeilor în chip de mâncare carnea propriului sãu fiu, sacrificat pentru circumstanþã. 803 Trãsãturã comunã a numeroaselor variante ale mitului lui Sisif e ºiretenia personajului, caracterizat printr-o inventivitate egalatã doar de lipsa lui de scrupule. 843 Numele latin al lui Cronos, fiul lui Ouranos ºi tatã al lui Zeus, rãsturnat din domnia cerului de acesta din urmã. 849 Câinele cu trei capete, paznicul neadormit al lumii infernale. Cf. Hesiod, Theogonia, 311, 769 ºi urm. 860 Primul, fiu al lui Ixion, rege legendar al lapiþilor; al doilea, fiul lui Egeu, regele Atticei, erou al unui ciclu de legende din numãrul cãrora mai cunoscutã e aceea despre lupta lui cu Minotaurul, monstrul cretan cãruia Atena era þinutã sã-i închine anual un tribut de sânge. 866 Monºtri feminini cu chipuri înspãimântãtoare (frecvent reprezentate de artiºtii greci din epoca arhaicã), Gorgonele erau asociate în credinþa popularã cu legenda lui Perseu, fiul lui Zeus ºi al Danaei.

Cântul XII

985

4 Nu se poate da o explicaþie valabilã afirmaþiei dupã care Eos ºi-ar fi avut locuinþa în aceeaºi insulã cu Circe. 52 Femei-pãsãri, închipuite ca locuind într-o insulã din apropierea coastei amalfitane, acolo unde pânã astãzi un grup de mici insule poartã numele de „Sirenuse”. 100-105 Pornit sã gãseascã „lâna de aur” pentru unchiul sãu Pelias, eroul mitologic Iason avea sã cãlãtoreascã, însoþit de o mânã de tovarãºi aleºi, pe corabia Argo, rãmasã memorabilã în analele legendarelor explorãri maritime ale grecilor. 102 Rege legendar în Colchida, pe þãrmul caucazian al Mãrii Negre, posesor al „lânii de aur” ºi tatãl Medeii, a cãrei pasiune pentru Iason avea s-o împingã sã-ºi trãdeze pãrintele, ca sã-ºi salveze iubitul. 120 Monstrul mitologic cu ºase capete poartã un nume care în greceºte înseamnã „Cãþeaua”. 144 „Vârtejul” sau „Sorbul”, altã înfricoºãtoare personificare mitologicã a primejdiilor mãrii. 352 Ca s-o fereascã de muºcãturile peºtilor, cei vechi obiºnuiau sã treacã sfoara undiþei – imediat deasupra cârligului – printr-un corn scobit. Cf. Iliada, XXIV, 78. 368 Textual: „Soarelui, fecior al lui Hiperion” (cf. Hesiod, Theogonia, 371-374). Mai târziu, cele douã divinitãþi solare apar în mitologie contopite într-una singurã, Helios-Hiperion. 459 Vezi mai înainte nota la IV, 503. 481 Piona neon: „lãcaº bogat”, în înþelesul de „templu mare”. De notat cã în poemele homerice menþiunile de temple sunt rare ºi cã, cu o singurã excepþie, aluziile privesc sanctuare de pe pãmântul Asiei Mici (Iliada, II, 540. Cf. IV, 498 ºi VI, 88). 496 Vezi mai înainte versurile III, 603 ºi urmãtoarele.

Cântul XIII 20 Dupã o deprindere generalã la aceºti „pãstori de noroade”; cf., mai departe, XIX, 258. 83 Vezi mai înainte nota la III, 81. 96 În greceºte, chiton: un soi de cãmaºã sau tunicã din pânzã de in,

986

987

D.M. Pippidi

Note

purtatã pe piele. Cf. ºi nota la V, 302. 113 Informaþii spicuite în cele douã epopei, ºi cu deosebire în Iliada, unde descrierile de felul acesta sunt numeroase, lasã sã se înþeleagã cã în mod obiºnuit carele de luptã sau de cãlãtorie erau trase de doi cai ºi numai excepþional de trei, socotind ºi calul de rezervã, menþionat în unele rare cazuri (cf. Iliada, VI, 181). Acolo unde, ca în pasajul pe care-l comentãm, se menþioneazã atelaje de patru cai, e vorba fãrã îndoialã de versuri adãugate. 135 Vezi mai înainte nota la IV, 477. 228 În antichitate insula Corfu – Scheria lui Alcinoos – purta numele de Kerkyra sau Korkyra, ininteligibil în limba greacã. Dupã o ipotezã recentã, insula ar fi fost astfel botezatã de fenicieni, în a cãror limbã kerkur înseamnã corabie. Kerkyra ar fi dar „insula în formã de corabie” ºi e semnificativ cã marinarii greci din zilele noastre o numesc „corabia” (Karavi), din pricina unei înfãþiºãri care poate fi pusã în legãturã cu legenda pietrificãrii vasului întors din Itaca. 359 Vezi mai înainte nota la III, 259.

zvoltarea proprietãþii private ºi destrãmarea relaþiilor gentilice. 298-312 Pasajul e din cele ce oglindesc mai bine atitudinea grecilor din epoca arhaicã faþã de piraterie, socotitã ca o îndeletnicire permisã, dacã nu de-a dreptul lãudabilã. Cf. mai înainte nota la III, 93. 344 În textele greceºti Aigyptos e deopotrivã numele Egiptului ºi Nilului, pe care, în cântul IV, 733, poetul îl socoate „râu purces din slavã”. 373 Ca regii hittiþi, ca ºefii troieni ºi ahei în faþa Troiei, faraonii egipteni foloseau care de luptã, deseori înfãþiºate pe monumentele Vãii Nilului. Cf. mai înainte nota la III, 24. 389 În Odiseea reputaþia fenicienilor e detestabilã; lucru explicabil, þinând seamã de metodele lor „comerciale”, anevoie de deosebit de piraterie. Cf. mai departe versurile 533-639. 427 În pãrþile Epirului de astãzi. Tesproþii treceau drept prieteni ai celor din Itaca. Cf. XVI, 530. 440 Deºi, cum s-a relevat în nota la I, 258, menþiunile fierului ºi ale uneltelor de fier sunt mai frecvente în Odiseea decât în Iliada, prelucrarea acestui metal era încã rudimentarã. Aºa se explicã folosirea unui epitet care înseamnã „prelucrat anevoie” ºi care se întâlneºte ºi în Iliada VI, 48. 445 Localitate în Epir, faimoasã pentru strãvechiul sanctuar al lui Zeus, în preajma unui stejar oracular. Oracolul e pomenit ºi în Iliada, XVI, 228; legenda întemeierii lui se citeºte în Herodot, II, 52-57.

Cântul XIV 80 Aci ºi mai departe în versul 87 e vorba nu de argaþi liberi, cum ar lãsa-o sã se înþeleagã traducerea, ci de sclavi, a cãror condiþie – într-o vreme când sclavajul se gãsea la începuturile lui – e destul de blândã, cum o lasã sã se înþeleagã legãturile lui Eumeu cu stãpânii lui. 132 Cum e ºi firesc, într-o vreme ce nu cunoºtea moneda ºi într-o insulã dintotdeauna puþin prielnicã agriculturii, avuþia lui Odiseu consta înainte de toate din vite: porci ºi capre, alãturi de boi ºi de oi. Porcii ºi caprele se puteau înmulþi pe solul ingrat al Itacei; pentru oi ºi boi, pãºuni potrivite nu se aflau decât în Grecia continentalã – „pe uscat”, cum se exprimã textul. 133 În Grecia continentalã, undeva pe þãrmul din faþa insulei Itaca. 140 „Simbriaºi” – argaþii liberi nu lipsesc nici ei în lumea descrisã de poet, cum rezultã din versul pe care-l comentãm, unde termenul xeinoi („strãini”) are acest înþeles. Cf. mai înainte IV, 855. 245 Tatãl lui Laerte, deci bunicul lui Odiseu. Cf. XVI, 140-141. 277 Alãturi de unele pasaje din Iliada (V, 157; XII, 409; XV, 185), versul pe care-l comentãm oferã o mãrturie interesantã a transformãrilor petrecute în societatea descrisã de Homer, caracterizatã prin de-

Cântul XV 240 Vezi mai înainte nota la III, 663. 296 Cf. mai înainte XI, 389. 325-326 Vezi mai înainte nota la XI, 439. 336 Oraº în Ahaia, pomenit ºi în Iliada, II, 573. 389-390 Amândouã aceste localitãþi nu ne sunt cunoscute din alte texte. 393 Port pe coasta Elidei. Cf. Iliada, VII, 135. 437 În original: sidereon ouranon („pânã la cerul de fier”). În privinþa acestei curioase concepþii, vezi mai înainte nota la III, 2. 533 Dupã vecinãtatea-i cu Ortigia Delos (mai jos, nota la versul 535), patria lui Eumeu pare a fi fost insula din Arhipelag numitã astãzi Syra. 535 Vezi mai înainte nota la V, 165. 608 Mãrturiile textelor privitoare la utilizarea chihlimbarului în lumea

988

D.M. Pippidi homericã au fost confirmate de descoperiri arheologice, la Micene ºi în alte pãrþi. Mai greu e de spus de unde-ºi procurau aheenii aceastã substanþã rarã, pe care în epoca clasicã oamenii din jurul Mediteranei o aduceau din þãrile Nordului. Sigur e doar cã una din cãile de pãtrundere trebuie sã fi fost Marea Adriaticã: marele drum al ambrei, care sub Imperiul Roman avea ca punct terminal Aquileia, în al II-lea mileniu î.Hr. se sfârºea, poate, la Pilos.

Cântul XVI 112 Vezi mai înainte nota la I, 525. 304-316 Aceste versuri, care dau o listã pueril de lungã a pretendenþilor Penelopei (108 + 10 slujitori), au fost încã din antichitate socotite interpolate. 355 „Casa mare” a palatului homeric neavând ferestre, ci abia o deschizãturã în acoperiº, fumul focului din vatrã nu întârzia sã producã înnegrirea pereþilor ºi a obiectelor pãstrate în salã. Cf. Iliada, II, 407, cu nota respectivã. 361 În textul grec: „cãci fierul singur îl atrage pe om la sine”, ceea ce ar presupune o mai îndelungatã familiarizare cu armele din acest metal decât o lasã sã se bãnuiascã alte mãrturii ale poemului, dacã autenticitatea întregii tirade, care începe cu versul 345 ºi sfârºeºte cu versul 365, n-ar fi fost cu drept cuvânt pusã la îndoialã. 399 Clitiu e tatãl lui Pireos, cãruia la sfârºitul cântului XV Telemah îl încredinþase pe Teoclimenos (710-715). „Darurile minunate” sunt cele dãruite de Menelau ºi Elena la plecarea din Sparta. 486 La rându-i, Nisos era fiul lui Aretos. 514 Nu pentru cã aºa ar fi fost deprinderea în lumea homericã (cf. comportarea Elenei la Sparta: IV, 167 ºi urm.), ci dintr-o sfialã proprie Penelopei. Cf. mai departe XVII, 247-248; XVIII, 240-243 ºi 275-276. 531 Vezi mai înainte nota la I, 152. 532 Vezi mai înainte nota la XIV, 427.

Note

989

Cântul XVII 91 Primul nu-i pomenit în nici un alt loc al poemului; despre Mentor ºi Aliterses s-a vorbit în cântul II, versurile 218 ºi urm., 309 ºi urm. 163-192 Pasajul repetã întocmai spusele lui Menelau din cântul IV, 455-478. 275 Itacos pare sã fie eponymul insulei. Neritos aminteºte muntele cu acelaºi nume din Itaca. Un Polictor e amintit în cântul XVIII, 386 ca tatã al lui Pisandru, unul din peþitorii Penelopei. 282 Desigur altul decât credinciosul Doliu, lãudat în cântul XXIV, 516 ºi urm. 354 Vezi mai înainte nota la I, 573. 399 Probabil cel mai vechi text grec menþionând folosirea îngrãºãmântului animal la îmbunãtãþirea solului. Mai târziu Xenofon (Oeconomica, XX, 4) ºi marele botanist Teofrast (Historia plantarum, II, 7, 1) vor recomanda insistent gunoitul ogoarelor pentru obþinerea unor recolte bogate. 429-431 Versuri rãmase proverbiale, pentru a exprima decãderea fizicã ºi moralã decurgând din starea de sclavie. Tristul lor adevãr avea sã fie tot mai dureros resimþit pe mãsura trecerii de la robia patriarhalã a epocii homerice la sclavajul evoluat al perioadelor clasicã ºi elenisticã. 511 ºi urm. E de reþinut preþuirea arãtatã în aceste versuri ºi în alte pasaje ale poemului muncii manuale, care n-a început a fi dispreþuitã decât mai târziu, pe urma înmulþirii sclavilor ºi a diferenþierii ocupaþiilor „servile” de cele „liberale”. 726 Prevestire favorabilã, în credinþele superstiþioase din antichitate pânã în zilele noastre. 755 Cf. mai înainte nota la III, 2.

Cântul XVIII 8 Lungul episod al luptei cu Iros (1-208), ca ºi acel al apariþiei Penelopei în sala ospãþului (209-392), au fost ºi sunt suspectate ca puþin autentice de un mare numãr de critici. Acelaºi lucru se poate spune ºi despre alte pasaje sau versuri izolate din acest cânt în care repetiþiile ºi contradicþiile sunt numeroase, iar acþiunea stagneazã.

990

991

D.M. Pippidi

Note

119 Numele acestui cãpcãun, „schiloditor de oameni”, nu apare decât aci ºi în cântul XXI, 403. 255 Vezi mai înainte nota la VIII, 405. 313 Iason Argos din textul grec înseamnã „Argos, cetatea ionianã”, mai curând decât „cetatea lui Iason”, dat fiind cã acesta din urmã e un erou tessalian ºi cã nici un episod al legendei lui nu se petrece în Argos. 322 Pentru poetul homeric, idealul de frumuseþe femininã e nedespãrþit de ideea unei oarecari mãrimi. Eroinele cele mai faimoase pentru farmecul exercitat asupra bãrbaþilor sunt, în epopee, femei de talie înaltã: Elena, Andromaha, Penelopa. Mai remarcabil e cã opinia e împãrtãºitã ºi de Aristotel, dupã care mãrimea e una din condiþiile frumosului (Poetica, VII, 1450 b 37) ºi în judecata cãruia „fiinþele mãrunte pot fi plãcute ºi bine proporþionate, dar nu frumoase” (Ethica Nicomaheia, IV, 7, 1123 b 7). 376 În original: peplos, cuvânt cu care se indicã în epopee un veºmânt purtat direct pe piele, principala piesã a costumului feminin. Constând dintr-o lungã bucatã de stofã de cele mai multe ori coloratã, înfãºuratã în jurul trupului, peplos-ul nu era cusut, ci fixat prin „sponcile” pomenite în versul 378, în cazul nostru în numãr de 12. 378 Pe numele lor grec peronai, aceste „sponci” (în latineºte: fibulae) erau niºte agrafe de tipul acelor noastre de siguranþã, adesea din metal preþios, constând dintr-un arc terminat la una din extremitãþi printr-un ac flexibil, la cealaltã, cu un cârlig destinat sã fixeze acul dupã trecerea lui prin stofã. În textul ce ne reþine atenþia, „toartele” pomenite în versul 379 sunt cârligele celor 12 agrafe, în greceºte cleides. 382 Vezi mai înainte nota la XV, 608. 398 Cum s-a relevat în legãturã cu palatul lui Alcinoos (mai înainte nota la VII, 124), cum rezultã din însuºi episodul recunoaºterii lui Odiseu de Euriclea (mai departe, XIX, 503 ºi urm.), marea salã unde se desfãºoarã acþiunea descrisã în text nu era luminatã decât de focul vetrei. Menþiunea celor trei „luminãtori” (lamptèras), în care lemne amestecate cu torþe ard nu se ºtie în ce fel, apare deci neclarã ºi îndreptãþeºte presupunerea cã textul original a fost în aceste douã cânturi sensibil remaniat. 417 Sorã cu Melanteu, pomenit în XVII, 282 ºi urm. 427 Originalul grec nu vorbeºte de „han”, ci de un loc de adunare ºi de sfat (leschèy) a cãrui naturã nu apare lãmurit din context. Cât

priveºte atelierul faurului, ºi el un punct de întâlnire a celor fãrã treabã, taclalele de aci sunt prezentate de Hesiod ca un mijloc de a pierde vremea, împotriva cãruia se simte dator sã-ºi previnã fratele, iubitor de asemenea distracþii (Munci ºi zile, 493 ºi urm.). 468 Despre folosirea lucrãtorilor liberi în lumea homericã, mai ales la muncile câmpului, s-a vorbit în nota la XIV, 140. Aci e vorba de o muncã ingratã, sãvârºitã „la capãtul þarinii”, expresie cu care se indicã de obicei pãmânturile necultivate, rezervate pentru pãºunat. 479 ºi urm. În legãturã cu preþuirea muncii manuale în lumea homericã, cf. mai înainte notele la VII, 6 ºi XVII, 511 ºi mai departe XXIII, 231 ºi urm. 489 Înþelesul termenului tetragyion era departe de a fi limpede chiar pentru cei vechi. Dupã un scholiast, ar fi vorba de suprafaþa putând fi aratã într-o singurã zi de un muncitor priceput, cu o bunã pereche de boi (definiþia datã de Pliniu unui iugerum roman). În aceastã ipotezã, tetragyion ar echivala cu aproximativ 25 ari. Nu-i exclus ca o gye sã fi fost egalã nu cu un sfert de iugerum, ci cu un iugerum întreg; în care caz, tetragyion, reprezentând 4 iugera, ar fi totalizat circa 100 de ari.

Cântul XIX 112 În original: „cu voia lui Apollon”, „cu ajutorul lui Apollon”. 144 Un tablou al belºugului adus popoarelor de cârmuitorii drepþi se citeºte ºi în Hesiod, Munci ºi zile, 225 ºi urm. 214 Aluzia e la unele vechi legende greceºti, potrivit cãrora la începutul Firii oamenii s-ar fi nãscut din arbori sau din pietre. Un ecou al lor stãruie în mitul celor cinci „neamuri” povestit de Hesiod (Munci ºi zile, 143 ºi urm.), altul în povestea potopului la Ovidiu, Metamorfoze, I, 381 ºi urm. 224 În poemele homerice Creta apare ca o insulã prin excelenþã bogatã ºi populatã. Aceastã faimã s-a dovedit pe deplin întemeiatã în urma cercetãrilor arheologice întreprinse în ultima jumãtate de veac la Cnossos, la Festos ºi în alte locuri, sãpãturi ale cãror rezultate, revoluþionând cunoºtinþele noastre despre lumea egeeanã în mileniile III-II î.Hr., au deschis un nou ºi important capitol în istoria universalã. 229 Cu numele de eteocreþi aveau sã fie cunoscuþi pânã târziu, în epoca clasicã, urmaºii locuitorilor preelenici ai Cretei. Pentru cidonieni,

992

993

D.M. Pippidi

Note

vezi mai înainte nota la III, 403. 230 Singurul loc din poemele homerice unde e pomenitã aceastã ultimã venitã dintre seminþiile de greci coborâte în cursul mileniului al II-lea spre pãmântul viitoarei lor patrii. Dupã cronologia îndeobºte admisã, pãtrunderea orienilor ar fi avut loc între 1200-1000 î.Hr. 231 ªi aceasta e o populaþie preelenicã, vorbind o limbã necunoscutã, menþionatã de tradiþie în diferite puncte ale Greciei continentale ºi insulare. 232 În partea de nord a insulei, nu departe de actualul port Candia. Începând din 1900, s-au fãcut aci sãpãturi arheologice de o însemnãtate excepþionalã, scoþându-se la ivealã un vast ansamblu monumental, mãrturie grãitoare a unei civilizaþii rafinate, înainte necunoscutã. 233 Altfel spus: „domnea pe câte nouã ani”. Dupã o legendã pãstratã în dialogul pseudo-platonic Minos (p. 319 E), regele Cretei ar fi fost þinut sã cerceteze din nouã în nouã ani peºtera sfântã de pe muntele Ida, pentru a sta de vorbã cu Zeus ºi a primi legi pentru poporul sãu. Cf. Strabon, Geographia X, 4, 8, 19, XVI, 2, 38. 244 Vezi mai înainte nota la III, 397. 246 Portul cel mai apropiat de Cnossos: astãzi Amisos. 247 Dupã Iliada, XI, 269 ºi urm., Ilitiile (la plural) ar fi zâne ale naºterii, personificãri ale durerilor facerii. La poeþii mai noi, o unicã zeiþã cu aceste atribute e pomenitã ca fiicã a lui Zeus ºi a Herei. 258 Vezi mai înainte nota la XIII, 20. 273 Boreas, vântul de nord. 298 „Cheotoarea” e o fibulã de tipul descris în nota la XVIII, 378. 300 Pânã nu demult, întemeiaþi pe autoritatea unui scholiast antic, traducãtorii înþelegeau versul 227 al textului grec în sensul cã iedul ºi câinele ar fi fost brodaþi pe mantia lui Odiseu. Descoperirile arheologice recente, familiarizându-ne cu operele meºterilor giuvaergii din Creta ºi Micene, au impus interpretarea dupã care scena în chestiune ar fi fost înfãþiºatã pe placa de aur a fibulei. 361 Vezi mai înainte nota la XI, 145. 516 Muntele Parnas din Grecia Centralã, între Locrida ºi Focida. 518-611 Lunga relatare a vânãtorii mistreþului – þesutã din versuri odiseene sau iliace, legate fãrã mult discernãmânt – reprezintã o interpolare, cum se poate deduce din faptul cã nici chiar în antichitate episodul nu figura în toate ediþiile poemului. Dacã, de pildã, „Vânãtoarea” îi era cunoscutã lui Platon, care o citeazã într-o paginã

a Statului (1, 334 a-b), ea pare sã fi lipsit din textul pe care-l cita Aristotel, de vreme ce acesta îl laudã pe Homer pentru meritul de a nu fi fãcut loc în Odiseea tuturor întâmplãrilor eroului: „Faptul de a fi fost rãnit pe muntele Parnas, bunãoarã” (Poetica, VIII, 1451 a, 25-26). 537 Textul grec implicã un joc de cuvinte între numele propriu Odysseus ºi verbul odyssomai („a fi mânios, a fi supãrat pe cineva”). 679 În aceastã versiune a legendei, fiica lui Pandareu, soþia lui Zetos – Aedon – îºi ucide din greºealã copilul, pe Itilos; urmãritã de mânia soþului, e transformatã de zei în privighetoare. Altã variantã se citeºte în cântul XX, versurile 82 ºi urm. 734 Precizãrile referitoare la cele douã porþi ale viselor se leagã de o superstiþie rãspânditã în lumea veche ºi ale cãrei ecouri sunt numeroase în literaturile greacã ºi latinã. Versurile 734-737 din textul pe care-l comentãm, de pildã, sunt traduse întocmai de Vergiliu în cartea a VI-a a Eneidei, 893-896.

Cântul XX 1 Vezi mai înainte nota la III, 538. 49 În original: thymos, termen al cãrui conþinut e mai vast decât al cuvântului kradie (inima, ca organ anatomic), însemnând duhul de viaþã din fiece om, izvorul acþiunilor ºi al sentimentelor. În acest înþeles, thymos e des întrebuinþat în poemele homerice pentru a indica sediul reflecþiunii care precede fapta. 83 Variantã simþitor deosebitã a mitului povestit în cântul XIX, 679 ºi urm. 87 Vinul, brânza ºi mierea intrã invariabil în compoziþia anumitor bãuturi, uneori magice, ca aºa-numitul kykeon, oferit de Circe tovarãºilor lui Odiseu (mai înainte, X, 323 ºi urm.), alteori vindecãtoare, ca amestecul pregãtit de Hecamede pentru Nestor ºi Mahaon (Iliada, XI, 638 ºi urm.). 98 Vezi mai înainte nota la I, 332. 99 Ceea ce textul laconic nu spune, dar rezultã dintr-o tradiþie pãstratã de autori mai noi, e cã pedeapsa fiicelor lui Pandareus ispãºea o crimã a pãrintelui lor, furtul câinelui de aur rãpit dintr-un templu al lui Zeus din Creta ºi dãruit lui Tantal, regele Frigiei.

994

995

D.M. Pippidi

Note

136 Vezi mai înainte nota la II, 479. 273 „Chefalenii” nu apar nicãieri în pãrþile sigur autentice ale poemului, numele homeric al insulei astãzi numitã Chefalonia fiind Same (v. mai înainte nota la IX, 32). Pentru apãrãtorii teoriei dupã care vechea Itaca trebuie cãutatã în Leucas, în schimb, actuala Chefalonie e vechiul Dulichion, iar „chefalenii”, supuºii lui Odiseu îndeobºte, indiferent de locul lor de provenienþã. (Cf. Iliada, II, 631-635, probabil tot un adaos.) 357-361 Acolo unde se citesc astãzi, versurile referitoare la crainici nu par la locul firesc. Rostul lor fiind sã explice pentru ce peþitorii sunt nevoiþi sã-ºi pregãteascã singuri prânzul, întregul episod s-ar înfãþiºa mai clar dacã amãnuntele în legãturã cu jertfa pentru Apollon ar figura îndatã dupã convorbirea dintre Odiseu ºi Filetios. 375 Cum s-a arãtat în nota la versul 273, Same e numele homeric al insulei astãzi numitã Chefalonia. În plinã epocã clasicã, când nu se mai cunoºtea o insulã Same, acesta era numele unei cetãþi situate pe coasta rãsãriteanã a Chefaloniei. 391-392 Zâmbetul „amar” (sardonion) e, potrivit celor mai multe manuscrise, un zâmbet „sardonic” (sardonion: de la Sardo, vechiul nume al Sardiniei). De reþinut totuºi cã nici un pasaj al poemelor homerice nu presupune cunoaºterea acestei insule. 494 Cum s-a relevat în mai multe rânduri, problema legãturilor, dintre Grecia homericã ºi Peninsula italicã (inclusiv insulele din imediata-i apropiere) e obscurã. Mãcar cã verosimilã, însãºi cunoaºterea de cãtre poet a Siciliei nu poate fi susþinutã, câtã vreme nu se ºtie dacã Temesa din cântul I, 259 nu-i cumva un oraº din Cipru (vezi nota la acest vers), câtã vreme, mai ales, nu se va fi dovedit în chip definitiv autenticitatea pasajelor unde se menþioneazã sicilieni: versul pe care-l comentãm ºi 285 ºi 520 din cântul XXIV.

împrejurare trezeºte suspiciuni în privinþa autenticitãþii versurilor 9-12. 21 Fiul al lui Euritos, în legãturã cu care vezi mai înainte nota la VIII, 314. 22 Oraºul Messene avea sã fie întemeiat abia în secolul al IV-lea î.Hr. În aceste condiþii, textul nu se poate referi decât la þinutul cu acest nume din sud-vestul Peloponesului, a cãrui menþiune nu se întâlneºte însã în nici un alt pasaj din poemele homerice. Mai mult, dupã versul 20, poetul considerã Messenia ca o împãrþire a Lacedemoniei, ceea ce n-avea sã se întâmple decât în ultimii ani ai veacului al VIII-lea î.Hr., la sfârºitul primului rãzboi „messenic”. 42 Pe potriva vetrei, masa este un element al cultului domestic, pus sub ocrotirea lui Zeus, apãrãtorul oaspeþilor ºi al cãlãtorilor. Cf. mai înainte, XIV, 214-216. 45 Data întâlnirii cu Ifitos trezeºte nedumeriri îndreptãþite, dacã ne gândim cã, dupã unele texte din Iliada, hãlãduirea pe Pãmânt a lui Heracle ar fi avut loc în timpul tinereþii lui Nestor (XI, 690-691; XV, 640), de unde s-ar putea trage concluzia cã Odiseu era egalul în vârstã al centenarului crai din Pilos. 53 Textual: „n-apucaserã sã-ºi cunoascã masa unul altuia”. Cu alte cuvinte, sã se viziteze reciproc. 83 Textual: „sãgeþi ce aveau sã pricinuiascã suferinþe”. În legãturã cu otrãvirea sãgeþilor în lumea homericã, vezi nota la I, 358. 193-194 Ca haruspicii etrusci ºi romani, Leodes citea viitorul în mãruntaiele victimelor sau, poate, în fumul jertfelor. 281 Despre caracterul relativ patriarhal al sclaviei homerice, vezi înainte nota la XIV, 80. Cf. ºi XV, 438 ºi urm. 335 Festivitatea în cinstea lui Apollon amintitã mai sus în cântul XX, 355-359; în mãsura în care va fi revenit periodic, lasã sã se bãnuiascã existenþa unui început de calendar sacru. 385 Popor mitic din pãrþile Tessaliei. Sub regele lor Piritoos (tovar㺠de vitejii legendare al lui Tezeu), lapiþii au purtat cu centaurii rãzboiul amintit în text, prilejuit de încercarea lui Eurytion de a rãpi pe mireasa lui Piritoos, Hippodamia. 395-396 Lupta dintre centauri ºi lapiþi se aflã sãpatã în marmurã pe frontonul occidental al templului lui Zeus din Olympia. 403 Vezi mai înainte nota la XVIII, 113. 514 Ca arcul lui Pandaros în Iliada, IV, 109 ºi urm., arcul lui Odiseu e

Cântul XXI 4 Despre folosirea fierului în Odiseea, vezi mai înainte notele la I, 258; IX, 504; XIV, 440. 10 Cuvântul grec kleis, care va rãmâne în lumea greacã termenul consacrat pentru „cheie”, la Homer nu înseamnã decât „barã de siguranþã”, „zãvor”. Singurul text din poeme unde înþelesul de „cheie” apare neîndoielnic e cel pe care-l comentãm, dar tocmai aceastã

996

997

D.M. Pippidi

Note

alcãtuit din douã coarne legate între ele printr-un inel de metal.

pãrintele în pãrþile Itacei. Ajuns în insulã, fiul vrãjitoarei ucidea pe Odiseu din greºealã, apoi se însura cu Penelopa (în timp ce Telemah se cãsãtorea ºi el cu Circe), sfârºit grotesc, ieºit din imaginaþia unui autor în cãutare de senzaþional. 340 ºi urm. Sunt, cu unele schimbãri neînsemnate, propriile cuvinte ale lui Tiresias în cântul XI, 163 ºi urm. 350-351 Sacrificiul solemn al celor trei victime, numit de greci trittya, e cunoscut ºi în religia romanã sub numele de suovetaurilia. 374 Cu retragerea „în vechiul iatac” a celor doi soþi – în sfârºit regãsiþi – se sfârºea versiunea autenticã a Odiseii, cum rezultã neîndoios din însemnãrile pãstrate de o întreagã serie de manuscrise, dupã mãrturia cãrora doi din cei mai de seamã homerizanþi ai antichitãþii, Aristofanes din Byzanþ ºi Aristarch din Samothrake, considerau versul 296 al originalului drept ultimul vers al poemului. Alþi comentatori, în schimb, n-au întârziat sã ridice proteste împotriva unei judecãþi care – sacrificând cântul al XXIV-lea, împreunã cu preciziunile privitoare la împãcare – pãrea a lipsi epopeea de sfârºitu-i firesc.

Cântul XXII 276 Textual: „mai amarnic se îndârji”. 280 Cum s-a arãtat mai înainte, în nota la IV, 258, pentru autorul Odiseii Elena e fiica lui Zeus. 362 Propriu vorbind, aºa-numita „egidã” (aigis), de care vorbeºte originalul grec, nu-i un scut, ci o platoºã, ºi anume platoºa lui Zeus (Iliada, IV, 167, XV, 308), în unele împrejurãri folositã ºi de Athena pentru a-ºi înspãimânta vrãjmaºii (II, 447; XXI, 400). 404 Tatãl lui Femios, Terpias („Desfãtãtorul”: cf. verbul terpo, „desfãta”), poartã un nume ce nu-i fãrã legãturã cu meseria fiului.

Cântul XXIII 145 Aluzie la strãvechea lege a talionului, în vigoare de-a lungul celei mai mari pãrþi a istoriei arhaice a Greciei, potrivit cãreia, cum se exprimã o eroinã a lui Eshyl, „a ucide la rându-þi pe ucigaºi e legiuit” (Prinosul la mormânt, 144). Cercul de sânge al represaliilor de la genos la genos, perpetuate pânã la stingerea ultimului supravieþuitor, n-avea sã fie întrerupt decât o datã cu constituirea unei justiþii obºteºti, în cadrul cãreia forþa represivã a statului s-a substituit rãzbunãrii exercitate de particulari, cãtre vremea când – pentru întâia oarã în istoria dreptului european – o faimoasã „rhetra” a elenilor proclama principiul dupã care singur vinovatul trebuie pedepsit, punând capãt rãspunderii colective în care pânã la aceastã datã fuseserã implicaþi tovarãºii de genos ai criminalului. 337 Ciclul pãþaniilor lui Odiseu nu se încheie, dupã toate probabilitãþile, o datã cu întoarcerea în Itaca. Dupã tradiþii ce aparþin celui mai vechi strat al legendei, revenirea la cãmin era urmatã de noi peripeþii, anunþate în pasajul pe care-l comentãm ºi din numãrul cãrora unele aveau sã fie cântate de poetul Eugammon din Cyrene, care a trãit spre sfârºitul secolului al VII-lea î.Hr. În poemul în douã cânturi intitulat Telegonia, acesta înfãþiºa cititorilor întâmplãrile lui Telegonos, feciorul lui Odiseu ºi al Circei, pornit sã-ºi gãseascã

Cântul XXIV 1 Cum s-a relevat în ultima notã la cântul precedent, critici alexandrini de o incontestabilã autoritate tãgãduiau autenticitatea versurilor 1-274 din cântul de faþã pentru motivul cã, potrivit concepþiei homerice despre lumea de dincolo, umbrele morþilor nu pãtrund în infern decât în urma celebrãrii funeraliilor – ceea ce nu e cazul pretendenþilor uciºi de Odiseu. Aceiaºi critici observã cu dreptate cã Homer nu-l cunoaºte pe Hermes în ipostaza de „conducãtor al sufletelor”, nici nu-i atribuie vreodatã titlul de „zeu din Cyllene”, epitet legat de legenda arcadianã a divinitãþii, posterioarã Imnului „homeric” cãtre Hermes (sfârºitul secolului al VI-lea î.Hr., dupã cele mai recente studii). 16 Nicãieri amintitã în vreun alt pasaj din Homer, Stânca Albã ar putea fi promontoriul Leucas, pe insula cu acelaºi nume, devenit celebru în legenda dupã care – îndrãgostitã de Phaon – Sappho ºi-ar fi dat moartea zvârlindu-se în mare. Fireºte, o asemenea tradiþie nu s-a putut rãspândi decât în urma morþii poetei, care reprezintã deci data în urma cãreia va fi fost compusã aceastã primã parte din cântul

998

D.M. Pippidi

XXIV. 17-18 Nici despre înþelesul acestor expresii nu se pot face decât presupuneri. A susþine cã e vorba de „poarta” prin care în fiece zi Soarele coboarã în lumea de sub pãmânt, sau de „poarta viselor” (despre care cf. XIX, 753), e posibil, dar nu convingãtor. Mai plauzibilã apare ipoteza cã ne-am gãsi înaintea unor aluzii inspirate de o învãþãturã despre lumea de dincolo, de felul orfismului sau altei concepþii înrudite. 18-19 Vezi mai înainte nota la XI, 539. 78 Nereidele, divinitãþi marine, alcãtuind „suita” maicii lui Ahile. 80 În poemele homerice, acest pasaj e unicul unde numãrul muzelor apare fixat la nouã, ca în tradiþia posterioarã; în câteva alte locuri din Odiseea e vorba de o singurã muzã (I, 1; VIII, 86, 681), iar în Iliada de „muze” în numãr nedeterminat. 100-101 Potrivit dorinþei exprimate în chip repetat de cei doi prieteni; cf. Iliada, XXIII, 91 ºi 243. 108 În epoca clasicã, un tumul situat la nord-est de capul Sigeion, pe þãrmul Hellespontului, trecea drept mormântul comun al celor doi inseparabili. 268 Clitemnestra. 275 ºi urm. Dupã lunga interpolare a celei de a doua „coborâri în lumea morþilor” – episod fãrã legãturi logice ori artistice cu restul poemului – povestea întâmplãrilor lui Odiseu reîncepe cu versul 275, care continuã nemijlocit expunerea întreruptã la sfârºitul cântului XXIII. 279-280 Textul, neclar, nu ne lãmureºte asupra condiþiilor dobândirii acestui domeniu. Limpede e doar cã e vorba de un bun „agonisit” de Laerte cu preþul „multor osteneli”. De ce naturã vor fi fost acestea, nu ni se spune, iar interpretarea cã ogorul i-ar fi fost dãruit de popor e o simplã presupunere. Cf. totuºi mai înainte, VII, 190 ºi Iliada, VI, 194, cu notele respective. 285 Vezi mai înainte nota la XX, 492. 301 Mãcar cã, din punctul de vedere al condiþiei juridice, fiii lui Dolios erau sclavi, ca pãrintele lor, textul face aci o deosebire între aceºti robi nãscuþi în casã ºi sclavii cumpãraþi (dmoes), în general trataþi cu mai puþine menajamente. 364 Fiul lui Arcesios. Cf. nota la IV, 1010. 369 Vezi mai înainte nota la VIII, 543. 410 Nume plãsmuit, poate în legãturã cu verbele alaomai – alyo („a rãtãci”, „a colinda”); mai probabil cu legendara þarã a argintului,

Note

414 477 507

517 727

999

Alybe, pomenitã în Iliada, II, 845. Venit din acest þinut fabulos, pretinsul Eperitos („Duºmãnitul”, „Combãtutul”) se dã drept fiul lui Afeidas („Cel ce nu-ºi cruþã mijloacele”, „Cheltuitorul”), la rându-i fiul lui Polypammon („Cel cu multe resurse”, „Bogatul”). Sicilia. Cf. nota la XX, 492. Vezi mai înainte nota la XX, 271. Textul lasã sã se înþeleagã cã Nericos ar fi fost situat în Grecia Continentalã, pe þãrmul Acarnaniei. Dupã Thucydide (III, 7) ºi Strabon (X, 2, 8) e vorba de un port în insula Leucas. Vezi mai înainte nota la XVII, 282. Sfârºitul brusc al naraþiunii, particularitate tot atât de izbitoare în cazul Iliadei (încheiatã pe neaºteptate cu descrierea funeraliilor lui Hector), se explicã, aºa cum s-a relevat nu o datã, prin împrejurarea cã poemele homerice fãceau parte dintr-un întreg „ciclu”, fiind legate nemijlocit de alte epopei: Iliada de Aithiopis, atribuitã lui Arctinos din Milet; Odiseea de Telegonia lui Eugammon din Cyrene, în legãturã cu care vezi mai înainte nota la XXIII, 137.

Glosar

GLOSAR*

A Acioalã: adãpost aciola (a se): a se adãposti, a-ºi cãuta refugiu albiat, -ã, adj.: adâncit în chip de albie, scobit alean: duºmãnie, necaz alergaci, -e, adj.: alergãtor, iute de picior apriat, adv.: lãmurit, limpede, rãspicat arcãni (a): a prinde în arcane, a lega arete: berbec arm: picior armãlaie: zgomot, zarvã

B Bantã (pl. bente): lanþuri, legãturi bãnui (a): a lua în nume de rãu bãrãi (a): a mâna, a îndemna bãteliºte: bãtãlie, întrecere beldie: þeapã de lemn, suliþã, catarg binevenita (a) a întâmpina cu urãri de bun venit bleandã (pl. blende): loviturã boatã: cracã, bâtã bolfi (a se): a se umfla boncãi (a): a se izbi, a face zgomot brãþat: braþ (ca mãsurã de lungime) brâncã: aruncãturã, zvârliturã busta (a da): a da buzna, a se repezi but (în butul): în ciuda, în pofida *În acest glosar lãmurirea cuvintelor porneºte de la înþelesul atribuit acestora de traducãtor. Nu s-au înregistrat termenii de folosinþã curentã, nici cei al cãror sens rezultã limpede din context.

C Capiºte: templu, sanctuar caþã: bãþ, ciomag cãluºer: dansator, mãscãrici, acrobat celar: cãmarã, tezaur cerbice: ceafã, grumaz chelnã: lada carului chibz (pl. chibzuri): gând, chibzuinþã chilos, -oasã, adj.: rezistent la muncã ºi obosealã chitit, -ã, adj.: chibzuit, rânduit ciopor: turmã cirezar, -ã, adj.: de cireadã, adus din cireadã ciripie: cumpãna dulgherului cislã: adunare obºteascã, sfat ciudi (a se): a fi cuprins de ciudã, de uimire clit: teanc, stivã, vraf colãci (a): a îndemna sã vie, a aduce, a aduna corãbia (a): a pluti cu corabia corlã: colibã covãþit, -ã, adj.: curbat, scobit crãini (a): a crãinici, a chema cucurã: tolbã de sãgeþi cumplitate: faptã cumplitã, nelegiuire cuncav, -ã, adj.: scobit, adâncit

D Dahie (pl. dãhii): prostie, vorbã nelalocul ei data: datina deavolna, adv.: dupã plac, din belºug demânda (a): a cere , a pretinde, a porunci demândare: cerere, rugã depãra (a): a-ºi smulge, a-ºi tãia pãrul, pletele direg (pl. diregi): butuc, par, bârnã direge (a) : a îndrepta spre, a întinde dodii (a vorbi în): a spune lucruri în doi peri, prosteºti, nesigure

1001

1002

Glosar

dubit, -ã, adj.: tãbãcit, -ã dugleº, -ã, adj.: care se miºcã încet, lenevos, molatec

E Estimp: în acest an

F Falcie: mãsurã de suprafaþã fãclier: suport de fãclie finic: palmier firoscos, -oasã, adj.: priceput, ºtiutor fliºcui (a): a atinge cu biciul, a ºfichiui folte: om burtos, pântecos (ironic)

G Gherdan: colan, podoabã a gâtului ghiolcurã, adv.: plin, înþesat gligan: porc mare, mistreþ globi (a): a supune la gloabã, a pedepsi cu amendã grepþina (a se): a se prinde, a se agãþa cu putere grindei: piesã de lemn orizontalã (la plug sau la car)

H

Glosar încolþi (a): a rãni, cu colþii încropit, -ã, adj.: potrivit, temperat îndemânat, -ã, adj.: bun, uºor de mânuit îndoldurat, -ã, adj.: plin, încãrcat înfelia (a): a tãia în felii înfrigãri (a): a înfige în frigãri înlimãni (a se) : a trage la þãrm, a intra într-un golf sau port înluntra (a): a încãrca în corãbii, a îmbarca înrotat, -ã, adj.: cu roate, pusã pe roate înscruma (a): a transforma în scrum, a arde înspãima (a): a înspãimânta, a speria înstemat, -ã, adj.: încununat înstruna (a): a cânta pe strune întreolaltã, adv.: între dânºii întruloca (a): a întruni, a aduna întruloca (a se) : a se aºeza, a lua loc învãsca (a): a înfãºura, a înveli înzidura (a): a înconjura cu ziduri, a clãdi înzili (a): a se face ziuã

J Jugar: animal înjugat, deprins cu jugul

L

Horþiº, adv.: iritat, duºmãnos

I Iedec: edec, loc de abordat pentru corãbii ori bãrci iezi (a): a opri printr-un zãgaz, a stãvili ilãu: nicovalã imos, -oasã, adj.: murdar, soios

Î Împãtui (a se): a se vârî în pat, a se culca împestrit, -ã, adj.: împestriþat, colorat încãlat, -ã, adj.: bine hrãnit, gras

Lainic, -ã, adj.: rãtãcitor, pribeag lãinici (a): a rãtãci, a pribegi lãutoare: apã de baie lela (a umbla): a umbla haimana, hoinar leotã: ceatã, mulþime lespeduit, -ã, adj.: pavat cu lespezi lâng-olaltã, adv.: unul lângã altul

M Mãtrãºi (a): a cãra, a duce, a trimite mehenghi, -e, adj.: priceput, abil

1003

1004

Glosar

mertici (a): a împãrþi mied: bãuturã preparatã din apã ºi miere milcui (a): a ruga, a îndupleca milcuitor, -oare, adj.: rugãtor mânecate (pe), adv.: de dimineaþã mânzare (pl. mânzãri): oaie care are miel mrejui (a) : a prinde în mreje, a lua prizonier mul (pl. muli): catâr mulare (pl. mulãri): mulã, catârcã

N Nadã: momealã, atracþie, interes nat: om, individ nãmaie: oaie nãmetenie: animal mare, namilã nãmornic, -ã, adj.: uriaº, imens nemernici (a): a rãtãci, a pãtimi nemetenie: namilã, uriaº

Glosar pândiº: pândã, loc de pândã, ascunzãtoare pânzuit, -ã, adj.: înfãºurat în pânzã pescos, -oasã, adj.: bogat în peºte poarã: pricinã, ceartã, împotrivire ponciº, -e, adj.: încruciºat prepune (a): a bãnui prilosti (a): a amãgi

R Rãbduriu, -e, adj.: rezistent, încercat rãstoarce (a): a întoarce, a rãzbuna rãzgudui (a): a zgudui cu putere rãznit, -ã, adj.: depãrtat, despãrþit refenea: petrecere, sfat râtan: porc robaci, -e, adj.: rãbdãtor, rezistent, muncitor

S O

Obli (a): a gelui, a netezi ocarnic, -ã: defãimãtor, ocãrâtor, vrednic de ocarã ol (pl. oluri): oalã, canã, vas olat: pãmânt, þarinã, patrie olãcar: sol, curier orbecãi (a): a-ºi cãuta calea, a rãtãci ortoman, -ã, adj.: voinic, puternic

P Palamar (pl. palamare): odgon, funie paos: prinos, ofrandã pardos: leopard paºte (a): a urmãri cu gând rãu pataramã: pãþanie pãrcan: oalã, vas mare

Sãbier: curea de care atârnã sabia scânteios, -oasã, adj.: lucitor, scânteietor scufundar: pescãruº scutar: vechil, mai mare peste o târlã seamã: socotealã semnui (a): a da semne, a lãsa sã se înþeleagã seninare (pl. seninãri): stâncã înaltã, vârf sfeti (a se): a se arãta, a se destãinui silhui, -e, adj.: împãdurit smicura (a se): a se înfrânge (fig.) smomi (a): a momi, a ispiti snovos, -oasã, adj.: iubitor, scornitor de snoave sodom, adv.: mulþime mare, sumedenie soli (a): a trimite ca sol sorin: loc însorit spiniº: grãmadã de spini staniºte: loc de odihnã a vitelor, popas, tabãrã

1005

1006

Glosar

stavã: herghelie stânjeniu, -e, adj.: roº, de culoarea purpurei strãdalnic, -ã, adj.: sârguitor, harnic strãluminos, -oasã, adj.: scânteietor, deosebit de luminos stur: lespede, bolovan suleget, -ã, adj.: subþire, delicat

ª ªoiman: viteaz, voinic ºugubinã: amendã, despãgubire, platã

T Tas: ceaºcã, talger, lighenaº tehui, -e, adj.: prost, uºuratic torocalã: mâncare sau bãuturã amestecatã troscot: zgomot, vuiet tuieº, -e, adj.: zãnatic, fãrã minte tuia: arbore exotic

Þ Þanc (pl. þancuri): cap, promontoriu, colþ de stâncã þãnduri (a): a preface în þãndãri, a zdrobi þelinã: pãmânt necultivat

U Udãturã: bãuturã ulma (a): a simþi, a adulmeca urgelnic, -ã, adj.: care împrãºtie urgie utre: burduf

V Vãsui (a): a pluti cu vasul, a naviga vãtalã (pl. vãtale): piesã a rãzboiului de þesut în care se fixeazã spata care bate firul vedealã (pl. vedeli): recunoaºtere, cercetare

Glosar vederos, -oasã, adj.: arãtos, chipos vintrea (pl. vintrele): pânzã de corabie vipie: arºiþã, dogoare vântoaicã: vijelie, furtunã vântoasã: vârtej, vijelie vârstean, -ã, adj.: egal în vârstã, tovar㺠de generaþie

Z Zadã: pin, lemn de brad zãpsi (a): a prinde zãrghit, -ã, adj.: nebun, smintit zdrumeca (a): a uza, a mãcina, a osteni zgancã: cicatrice, urma unei rãni zgripþor: vultur zingar: cântãreþ

1007