Hannes Stein Enciclopedia Lucrurilor Care Ma Sacaie Zilnic Mic Tratat Pentru Intelectuali Agasati

ADEV|R Pe cine intereseaz\ c\ mariajul doamnei [i domnului Schmidt este `n g\leat\, c\ el se `ntâlne[te `n secret cu secretara, `n vreme ce ea are o leg\tur\ cu un tip seduc\tor, de dou\zeci de ani, din Wuppertal? Pe nimeni, `n afara prietenilor familiei, care, mai degrab\, nici n-ar vrea s\ [tie. Asta `nseamn\ c\ vor afla cei dintâi. S\-l lu\m de exemplu pe Stefan, care o cunoa[te pe doamna Schmidt din liceu. ~ntr-o noapte, când domnul Schmidt `ntârzie la zâna lui planturoas\, ea cedeaz\ nervos dup\ cel de-al zecelea pahar de Pinot Grigio [i-i m\rturise[te totul lui Stefan: cum personalul de la hotel o salut\ f\cându-i cu ochiul, când se `ntâlne[te acolo cu tân\rul iubit, ce furtuni `i stârne[te el `n suflet, iar `n rela]ia cu so]ul nu mai func]ioneaz\ absolut nimic, dar un divor], nu, Enciclop ed ia lucrur e zilnic ilor care m\ sâcâ i

11

a[a un r\u nu le poate face copiilor, niciodat\. Prin urmare, te rog, nici un cuvânt, nim\nui! Nici m\car o aluzie domnului Schmidt! Dup\ aceast\ m\rturisire, Stefan se treze[te `ntr-o dilem\ emo]ional\. ~n definitiv, nu este prieten doar cu doamna casei, ci, de-a lungul anilor, l-a `ndr\git [i pe domn. {i, indiferent ce va face, sau ce nu va face, tot va gre[i, categoric. Orice sc\pare `n prezen]a domnului Schmidt ar `nsemna tr\dare de cea mai joas\ spe]\ la adresa ei; dar [i o t\cere de fier ar fi un abuz la `ncrederea domnului Schmidt? Mut\ `n jos piesa rotund\ pe tabla de joc a vie]ii [i vei pierde; iar dac\ o mu]i `n sus, `n nici un caz nu vei câ[tiga. Câteva zile mai târziu, dilema se transform\ `ntr-o curs\ dubl\, deoarece, dup\ cel de-al treilea scotch, [i domnul Schmidt `ncepe s\-i dezv\luie din secretele sale: de mai mult\ vreme, `i m\rturise[te lui Stefan printre lacrimi, so]ia `l trateaz\ cu r\ceal\, iar el, nemaisuportând situa]ia, [i-a c\utat mângâiere la blonda biroului, o fiin]\ inimoas\, `n]eleapt\ [i vesel\. Tenta]ia de a-l lini[ti pe domnul Schmidt scurt [i la obiect – „Capul sus, tinere domn, a b\trân\ `[i face de cap cu altul de mult\ vreme!“ – tenta]ia este, s\ recunoa[tem, foarte mare. Dar Stefan se simte legat prin cuvântul s\u de onoare. Apoi, mai exist\, cum spuneam, [i cei doi copii (Maria, nou\ ani, [i Emil, [apte). Cine-[i dore[te s\ aprind\ scânteia care dezintegreaz\ o familie, aruncând-o `n b\taia vântului? Demult, `n vremurile bune, când minciuna mai era de folos, exista o institu]ie minunat\ numit\ ipocrizie. 12

HANN

ES STEIN

Principiul de baz\, potrivit c\ruia trebuie s\ fii mereu cinstit [i s\ te confesezi prietenilor, nu stârnea pe atunci decât un chicotit [i lips\ de `n]elegere. Era de la sine `n]eles c\ mariajele reprezint\ doar o fa]ad\, [i c\, `n spatele respectabilit\]ii v\ruite cu alb, b\rba]ii, cel pu]in, s\reau neinhiba]i din pat `n pat. Femeile erau totu[i ceva mai precaute. Dar, la un moment dat, pe la mijlocul secolului de curând trecut, s-a n\scut excentrica idee c\ satul lui Potemkin ar trebui s\ fie umplut cu via]\ [i a devenit obligatoriu ca `n spatele fa]adelor s\ se `nal]e case din prefabricate, cu cât mai multe etaje. De atunci, cei care trag ponoasele sunt doar pro[tii cinsti]i [i credincio[i de pe lumea asta, a[a ca Stefan. Nu mai dorm noaptea, mu[ca]i de mustr\ri de con[tiin]\ ca de plo[ni]e, pentru c\ prietenii i-au f\cut depozitarii secretelor, f\r\ ca nimeni s\ le-o cear\. Este timpul s\ stabilim, o dat\ pentru totdeauna: apostolii adev\rului se `nchin\ unei religii care pretinde sacrificii umane, fiind, `n felul ei, tot atât de lugubr\ ca str\vechiul rit al aztecilor, care nutreau credin]a c\, `n lipsa unei v\rs\ri de sânge rituale, soarele va refuza s\ mai apar\ a doua zi. Cât de omene[te se desf\[urau lucrurile, prin compara]ie, `n secolul al XVIII-lea! ~n epoca aceea, to]i acceptau c\ lumea se `mparte `n dou\: `n fa]\ se g\sea scena, unde evenimentele se desf\[urau viu colorat, sonor [i la vedere, unde fiecare `[i juca rolul social h\r\zit de soart\, min]ind f\r\ re]inere. Ce se petrecea `n spatele scenei nu interesa, `n principiu, pe nimeni. Dar apoi a ap\rut, din nefericire, guvernanta Enciclop ed ia lucrur e zilnic ilor care m\ sâcâ i

13

victorian\, care a `nceput s\-i trag\ de urechi pe micii ei proteja]i lipsi]i de ap\rare, mustrându-i cu voce strident\ s\ nu mai mint\ niciodat\, sub nici un motiv. Doctrin\ idioat\! „Adev\rul este ra]ional pentru oameni“, scria poeta Ingeborg Bachmann, care, `n tinere]e, a suferit o grav\ arsur\. E.M. Cioran, cel negru ca un corb, `n schimb, constata: „Nu ne r\mâne decât s\ alegem `ntre adev\ruri insuportabile [i `n[el\torii picante.“ Cioran a tr\it pân\ la adânci b\trâne]i [i, `n ciuda proastei sale dispozi]ii etalate, a fost un om fericit.

ADVERSARI AI REFORMEI ORTOGRAFICE Tipicul adversar al reformei ortografice trebuie s\ arate cam a[a: cu un halat cenu[iu, pân\ la genunchi [i cu `ntreaga suferin]\ a omenirii oglindit\ pe chipul s\u br\zdat de riduri, [i cu praf de cret\ pe degete. Diminea]a se scoal\ cu arsuri la stomac, iar când vorbe[te col]urile gurii i se curbeaz\ dispre]uitor `n jos. Dac\ vede cuvântul Schifffahrt1 scris cu trei de „f“, presimte pr\bu[irea Occidentului. {i cea mai mare pl\cere pentru el ar fi s\ poat\ corecta cu creionul ro[u fiecare carte tip\rit\ dup\ noul „cod ortografic al birocra]ilor“, cum `l nume[te, dup\ care s\ o arunce cu mâna lui `n ma[ina de tocat hârtie. Da, adversarul tipic al reformei ortografice are o mare r\fuial\ cu noi, 1

14

Naviga]ie, din Schiff, „vapor“ + Fahrt, „c\l\torie“ (n. tr.). HANN

ES STEIN

dar nici nu [tie despre ce vorbe[te. Nu [tie c\ „vechea ortografie“, pe care o ap\r\ cu pre]ul vie]ii, chiar nu a c\zut din cer, cum nu s-a `ntâmplat nici cu cea nou\. {i ea a fost tot rezultatul unei reforme, splendid de ilogice. Cel mai bun exemplu `n acest sens este poate Thron1, scris `n continuare cu „h“ – spre deosebire de Thräne [i Thal – pentru c\, la momentul respectiv, s-a urm\rit s\ fie evitat\ o lezmaiestate. Apoi, adversarul reformei ortografice nu [tie c\ nici o putere de pe lumea asta nu-l poate sili s\ scrie `ntr-un fel sau altul. Nici o misiune a birocra]ilor nu-i poate dicta cum s\-[i scrie coresponden]a personal\, noua ortografie fiind obligatorie doar pentru lucr\rile de referin]\ [i manualele didactice. ~n fine, adversarul reformei ortografice a uitat fundalul istoric al acesteia – sau nu l-a cunoscut niciodat\. Germania s-a aflat, `ncepând din anii cincizeci, `ntr-un provizorat ortografic: dou\ edituri Duden, de-o parte [i de cealalt\ a Cortinei de Fier, stabileau despotic cum e bine s\ se scrie. O situa]ie care trebuia reglementat\, cumva, total, ceea ce s-a [i petrecut `n 1996, dup\ reunificarea Germaniei. Desigur, r\mâne o simpl\ legend\ c\ vechea ortografie ar fi fost vreodat\ popular\, sau c\ ar fi st\pânit-o cineva cu adev\rat. Dar `n fa]a adversarului reformei ortografice nu te po]i prezenta cu asemenea obiec]ii. El aminte[te de dirigintele ascuns dup\ u[\, cu cronometrul `n 1

Thron – „tron“, Thräne – „lacrim\“, Thal – „vale“, ultimele dou\

scrise acum f\r\ „h“. Compar\ cu Neanderthal, Valea Neanderului, r\mas\ `n limba român\ cu ortografia german\ mai veche (n. tr.).

Enciclop ed ia lucrur e zilnic ilor care m\ sâcâ i

15

mân\, notând `ntârzia]ii, chiar [i numai pentru câteva zecimi de secund\. Dar ciudat este c\, `n vreme ce pe diriginte `l ura toat\ [coala, adversarul reformei ortografice a c\p\tat statutul de erou popular. ~n imagina]ia sus]in\torilor s\i, nu poart\ halatul cenu[iu, murdar de cret\, ci pieptarul verde al lui Robin Hood. Str\bate p\durea Sherwood [i i se opune eroic {erifului din Nottingham. ~ns\ adev\rul este cu totul altul. Adversarul reformei ortografice nici nu [tie s\ trag\ cu arcul, ci doar s\ indice cu ar\t\torul la tabl\ [i s\ dea peste degete cui `ndr\zne[te s\-l contrazic\.

AEROPORTURI Nici un [ofer nu trebuie s\ petreac\ ore `ntregi `ntr-o parcare `nchis\, a[teptând s\ aib\ `n sfâr[it voie s\ se urce `n vehiculul s\u. {i dac\ totu[i legiuitorul l-ar constrânge, `n incintele respective s-ar g\si desigur [iruri de scaune din plastic, oribil de incomode, plasate `ntre stâlpi de beton, de preferin]\ la etajele inferioare, unde lumina zilei nu ajunge niciodat\, iar tuburile de neon clipesc boln\vicios. Unde difuzorii de ziare [i-ar deschide chio[curi, care, pe lâng\ tip\rituri, ar avea de vânzare [i ciocolat\ [i sandviciuri, la pre]uri exorbitante, se `n]elege, c\ci `n timpul nesfâr[itei a[tept\ri nimeni nu p\r\se[te locul. Ar exista toalete publice, `n fa]a c\rora s-ar forma permanente cozi lungi, [i o carcer\ pustie, din beton, desemnat\ spa]iu 16

HANN

ES STEIN

ecumenic de odihn\ [i medita]ie. La momentul potrivit se va deschide [i cel dintâi duty-free shop: un nivel al parc\rii ar fi sc\ldat `n lumini, iar aici, `nso]it de muzic\ de cimpoaie rev\rsat\ din difuzoare supradimensionate, s-ar putea cump\ra [i parfum [i Single Malt Whisky. {i ar mi[una familii `ntregi, cuprinse de febra cump\r\turilor, iar la fiecare pas o adolescent\ cu transportorul `nc\rcat ar lovi nevinova]ii `n glezne, cerându-[i scuze pi]ig\iat, peste um\r. La fiecare câteva minute s-ar anun]a prin megafoane `n german\, `ntr-o englez\ groaznic\ [i `ntr-un oarecare dialect bengali cine anume trebuie s\ aib\ bun\voin]a s\ urce `n ma[ini. Apoi, la fiecare or\ fix\, s-ar face comunicatul cum c\ familia X trebuie s\ r\mân\ pe loc, deoarece ma[ina lor a fost, din p\cate, ridicat\. Oameni dispera]i s-ar agita `ncolo [i `ncoace, convin[i c\ au parcat-o `n zona E, pe locul 15, unde nu mai e de g\sit. Pentru r\t\ci]i ar exista birouri de informa]ii, cu doamne ignorante fardate strident, de la care nu se poate afla decât c\ ceea ce te intereseaz\ nu exist\, din nefericire, `n memoria computerului lor. ~n fa]a fiec\rei ma[ini ar fi instalate cântare gigantice, pentru cump\r\turi, care dac\ ar cânt\ri mai mult de dou\zeci de kilograme, ar trebui s\ pl\te[ti o tax\ de parcare suplimentar\, pentru greutate excedentar\. Oameni cu fe]e cenu[ii [i ochi `nro[i]i ar `ncerca zadarnic s\ a]ipeasc\ pe scaunele de plastic despre care vorbeam mai devreme. Fiecare bunic\ ar fi luat\ la `ntreb\ri de func]ionarii r\spunz\tori de securitate, dac\ nu cumva [i-a strecurat dinamit\ `n sutien, `n Enciclop ed ia lucrur e zilnic ilor care m\ sâcâ i

17

vreme ce anun]ul prin megafoane „Domnul Abdullah Djihad este rugat s\ vin\ la tancul s\u din zona de parcare G“ nu ar mai sup\ra pe nimeni. De dou\ ori pe an, toat\ cl\direa parc\rii ar fi `nchis\ pe neanun]ate, `n miez de noapte, [i nimeni n-ar mai avea voie s\ ias\, pe motiv c\: a) ninge, sau b) plou\, sau c) paznicii parc\rii fac grev\ pentru a ob]ine cel de-al [aptesprezecelea salariu. Cu toate astea, parc\rile nu ar mai sem\na nici pe departe cu aeroporturile. Le-ar lipsi ceea ce se nume[te aerul interna]ional. Prin ele nu ar mai fojg\i decât mame, playboy [i [omeri ai locului, cu state vechi, spre deosebire de furnicarul clasic dintr-un aeroport: tineri manageri dinamici, mafio]i ru[i la costum, [eici petrolieri `n drum spre Osama bin Laden, pedofili gr\bi]i spre Thailanda, persoane bine inten]ionate gr\bite spre urm\toarea zon\ de criz\, turi[ti israelieni zgomoto[i, englezi be]i pulbere, americani sorbind din cafea, vedete porno `n pantofi cu tocuri `nalte, vedete de televiziune cu ochelari de soare, agen]i secre]i cu serviete doldora de acte [i Marcel Reich-Ranicki1. Nimic nu se poate compara cu un aeroport.

ANTIAMERICANI POSTMODERNI Negrii din Statele Unite [tiu c\ e timpul s\ o ia repede din loc atunci când cineva le zice, la o petrecere: 1

18

Bine-cunoscut critic literar german (n. tr.). HANN

ES STEIN

„Am câ]iva prieteni foarte buni de culoare.“ Este la fel de indicat s\ te repezi la u[\ când cineva afirm\ la o petrecere: „De fapt, nu am nimic `mpotriva Americii, iar cump\r\turile mi le fac la New York“, nefiind altceva decât semnalul de preg\tire a unei canonade de invective, cu muni]ie retoric\ neschimbat\, de pe la 1776. Prin urmare, America este un continent dominat de l\comie dup\ bani [i de spirit mercantil rece, f\r\ nici un fel de cultur\. Statele Unite se cufund\ `ntr-un masiv prost-gust. Singurul fel de mâncare sunt hamburgerii picurând de gr\sime, singura muzic\ este o l\l\ial\ u[oar\, iar pictura o mâzg\leal\ de copii. America este „o ]ar\ intrinsec lene[\, cu probleme rasiale [i inegalitate social\, o ]ar\ f\r\ idei“, sfor\ia Adolf Hitler. „Sentimentele mele fa]\ de America sunt `nc\rcate de ur\ [i de antipatie; e pe jum\tate n\p\dit\ de evrei, pe jum\tate de negri, iar totul se bazeaz\ pe dolar... Americanii au creier de g\in\. }ara este un castel de c\r]i de joc, cu standard material inegal. Americanii tr\iesc ca porcii, chiar dac\ este o cocin\ foarte luxoas\.“ De fapt, ast\zi nu mai exist\ decât du[mani ai Americii – de la genul de b\t\u[ membru al unui partid na]ionalist pân\ la oamenii plini de bun\voin]\ din mi[carea pentru ap\rarea p\cii. {i, cam din secolul XX, nesfâr[ita p\l\vr\geal\ antiamerican\ este asem\n\toare pân\ la confuzie cu antisemitismul. America ne arat\ „chipul unei ]\ri [i al unui popor care, pentru a-[i face loc, au asasinat sute de mii de indieni, care au jefuit alte state prin minciun\ [i Enciclop ed ia lucrur e zilnic ilor care m\ sâcâ i

19

`n[el\torie, prin for]\ [i r\zboi, care au subjugat ]\ri [i popoare, aruncându-le `n mizerie [i pr\dându-le for]a de munc\, [i apoi au `nc\lcat toate promisiunile [i `n]elegerile dac\ au stat `n calea extinderii puterii [i a bunului lor plac. Este chipul anglo-saxonilor egoi[ti [i materiali[ti, convin[i c\ Dumnezeu le-a rezervat st\pânirea asupra acestui p\mânt, ceea ce le `ng\duie s\ fac\ [i s\-[i permit\ tot ceea ce vor, nepedepsi]i! Aidoma caracati]ei din adâncurile m\rii, aceast\ ]ar\ `[i `ntinde tentaculele `n toate direc]iile [i acapareaz\ insule, ]\ri [i popoare pe care le sufoc\ `n `mbr\]i[area ei. ~n spatele caracati]ei se ive[te `ns\ imediat mutra jidovului r\t\citor, care nu vede `n ea decât o deschiz\toare de drum pentru planurile sale str\vechi de domina]ie asupra lumii, la care nu a renun]at niciodat\“ – se spune `ntr-o bro[ur\ propagandistic\ na]ional-socialist\ din 1943. Sau din 1973. Sau din 2003. Numai expresia „mutra jidovului r\t\citor“ ar fi ast\zi reformulat\; se vorbe[te mai degrab\ despre un lobby sionist sau despre neoconservatorii din Washington, D.C. {i totu[i exist\ o mic\ inova]ie adev\rat\. Mai nou, antiamericanii resping, indigna]i [i cu mâinile ridicate, faptul c\ ar fi antiamericani. Da, sunt ferm convin[i c\ nu au nimic de-a face cu resentimentul de odinioar\. Frazele lor nici nu mai provin de la Ministerul pentru Educa]ie Popular\ [i Propagand\, ci, ca s\ spunem a[a, direct de la surs\: le cump\r\ ieftin [i angro la Noam Chomsky, Susan Sontag [i Michael Moore. Nu deranjeaz\, bine`n]eles, pe 20

HANN

ES STEIN

nimeni c\ Chomsky a scris un cuvânt `nainte la cartea unui contestatar al Holocaustului, c\ Sontag a considerat omorul `n mas\ de la 11 septembrie 2001 o pedeaps\ dreapt\ pentru crimele Americii, c\ Moore a fost g\sit vinovat de un fals comis inten]ionat. Nimeni nu poate interzice criticarea politicii externe americane! Antiamericanii postmoderni seam\n\ cu antisemi]ii postmoderni: nici din aceast\ categorie nu mai vrea nimeni s\ fac\ parte, nimeni nu are nimic `mpotriva evreilor, ci doar dore[te s\-i sf\tuiasc\ s\ se poarte cum se cuvine, ca s\ nu sufere nedrept\]i. A[a c\ ast\zi nu mai exist\ antiamericani, ci numai o mul]ime de oameni care se a[teapt\ la orice din partea guvernului ales de poporul american. {i de `ndat\ ce este str\puns\ aceast\ retoric\ fa]ad\ cu câteva `ntreb\ri bine ]intite, imediat `ncep s\ se rostogoleasc\ tirade bine cunoscute. Vai, domnii ace[tia chiar nu ar putea s\-[i recunoasc\ din nou antiamericanismul [i s-o lase balt\?

Dacă v-a plăcut acest fragment de carte, mai multe detalii despre modalităţile de livrare şi plată puteţi găsi în paginile Nemira.ro.