Gramatica Limbii Romane

ACADEMIA DE +TIIN|E A MOLDOVEI Institutul de Lingvistic[

G R A M AT I C A uzual[ a limbii rom`ne

LITERA Chi=in[u · 2000

CZU 811.135.1 ’ 36 (075) G 76

Prezenta edi\ie a ap[rut cu sprijinul   Funda\iei Soros Moldova Lucrarea a fost elaborat[ de: Ion B{RBU|{, Armenia CICAL{, Elena CONSTANTINOVICI, Teodor COTELNIC, Alexandru D}RUL Coordonator: Teodor COTELNIC Redactori responsabili: Mioara AVRAM =i Silviu BEREJAN

Coperta: Vladimir Zmeev

ISBN 9975-74-295-5

 LITERA, 2000

3

PREFA|{ Prezenta gramatic[ este normativ[ prin faptul c[ structura limbii se descrie de pe pozi\ia vorbirii normate, adic[ a folosirii mijloacelor de exprimare caracteristice formei literare a limbii rom`ne. }n acest sens, orice gramatic[ are caracter normativ. }n linii mari, norma ]n limb[ nu este altceva dec]t statutul social de reglementare a utiliz[rii vorbirii ]n cadrul societ[\ii ]n epoca dat[. }ntruc]t norma este legat[ de folosirea limbii ]n procesul comunic[rii, scopul ei este de a asigura ]n exprimare reproducerea „corect[“ a sunetelor, a cuvintelor, a modului de construire a propozi\iilor =i a frazelor. Norma presupune respectarea obligatorie de c[tre reprezentan\ii colectivit[\ii glotice (lingvistice) date a unor reguli unice ]n actele concrete de comunicare. Limba rom`n[ — ca =i toate celelalte limbi na\ionale — dispune de mai multe forme de manifestare, dintre care principale s]nt trei: forma literar[, forma dialectal[, forma uzual[ a vorbirii curente. Dintre toate formele de manifestare a limbii na\ionale tocmai forma literar[ are sarcina de a imprima procesului de comunicare un caracter unitar. Acest lucru se explic[ prin faptul c[: — forma literar[ are cel mai larg c]mp de ]ntrebuin\are, deservind, de fapt, toate sferele de cultur[ din societate; — forma literar[ este cea mai bogat[, dispun]nd de un amplu =i variat vocabular ce se refer[ la diverse domenii de activitate uman[; — forma literar[ este cea mai ]ngrijit[ form[ a limbii na\ionale (la elaborarea ei au contribuit scriitori de seam[, oameni de cultur[, savan\i de prestigiu, care au stabilit mostre de folosire exemplar[ a limbii ]n scris); — forma literar[ este cea mai stabil[ form[ a limbii na\ionale, fix]nd ]n uz pentru ]ntreaga colectivitate variantele recomandabile (la nivel fonetic, lexical =i gramatical) pentru perioade lungi de timp. Necesitatea normelor ]n utilizarea formei literare a limbii na\ionale este determinat[ de func\ia ei de baz[ — aceea de a servi drept mijloc principal de comunicare =i de ]n\elegere reciproc[ ]ntre reprezentan\ii colectivit[\ii date. Norma are menirea de a stabili limitele arbitrarului individual ]n vorbire, urm[rind scopul de a conserva unitatea vorbirii — fapt ce garanteaz[ men\inerea unui nivel ]nalt de cultur[ la membrii societ[\ii ]n diverse sfere =i la diferite perioade. Prin caracterul s[u normativ, forma literar[ a limbii na\ionale se opune altor forme de manifestare a acesteia, ]n special vorbirii dialectale, de=i la baza limbii literare se afl[ anume vorbirea dialectal[, de obicei, unul dintre dialectele limbii na\ionale. Norma se refer[ la toate nivelurile structurale ale limbii (fonetic[, vocabular, derivare, gramatic[) =i se manifest[ ]n cazul ]n care din dou[ sau mai multe variante posibile e necesar[ alegerea doar a uneia dintre acestea. Variantele fonetice apar atunci c]nd ]n aceea=i pozi\ie ]n cuv]nt se roste=te un sunet sau altul, apropiat din punct de vedere articulatoriu de primul (comp. cas[ — cas], perete — p[reti — parete, =arpe — =[rpi — =erpe, =apte — =[pti — =epte, trei — trii, umplu — ]mplu,

4

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

c[ma=[ — c[me=[, intru — ]ntru etc.). Dintre variantele existente una este recomandat[ drept norm[ (de obicei, cea cu r[sp]ndire mai larg[: dintre cele fonetice citate mai sus, drept norm[ ortoepic[ =i ortografic[ s-au impus formele: cas[, perete, =arpe, =apte, trei, umplu, c[ma=[, intru). }n cazurile ]n care unele substantive apar cu forme diferite de gen, norma recomand[, de obicei, doar una: dintre perechile un fruct — o fruct[, un genunchi — o genunche drept normative s]nt considerate primele. Dintre variantele ]n -e =i -i ale formei de plural a unor substantive feminine norma recomand[ numai pe cele ]n -e: albine (nu albini), cire=e (nu cire=i), c]rje (nu c]rji), credin\e (nu credin\i). Dat fiind c[ norma e legat[ ]n mare parte de forma cuv]ntului (de felul cum se roste=te =i se scrie acesta), s-a g[sit de cuviin\[ ca ]n gramatica de fa\[ s[ se expun[, pe l]ng[ normele morfologice =i sintactice, =i principalele norme ortoepice =i ortografice. Deci ]n afar[ de cele dou[ compartimente tradi\ionale ale gramaticii (Morfologia =i Sintaxa), prezenta lucrare mai cuprinde unul — Fonetica, ]n care se descrie sistemul sonor al limbii rom`ne. De asemenea s]nt expuse regulile normative de ortoepie =i de ortografie, care s]nt necesare, deoarece exist[ fluctua\ii ]n rostire =i scriere, determinate de vorbirea dialectal[ =i de vorbirea curent[. Morfologia, prin descrierea paradigmelor caracteristice p[r\ilor de vorbire ]n limba literar[, promoveaz[ norma privind formele proprii limbii rom`ne. C]t despre sintax[, aceasta descrie, sub aspect normativ, modul ]n care se ]mbin[ formele cuvintelor ]n propozi\ii =i fraze. *** Lucrarea a fost scris[ dup[ cum urmeaz[: Fonetica — Al. D]rul (except]nd Silaba\ia =i trecerea cuvintelor dintr-un r]nd ]n altul, Semnele ortografice, Scrierea cu majuscul[ — de T. Cotelnic); Morfologia. No\iuni generale — Elena Constantinovici; Substantivul — I. B[rbu\[; Adjectivul — I. B[rbu\[; Pronumele — Al. D]rul; Numeralul — T. Cotelnic; Verbul — Elena Constantinovici; Adverbul — T. Cotelnic; Prepozi\ia — Al. D]rul; Conjunc\ia — Al. D]rul; Interjec\ia — T. Cotelnic; Sintaxa. No\iuni generale — Al. D]rul; Clasificarea propozi\iilor dup[ sensul =i scopul comunic[rii — Al. D]rul; P[r\ile de propozi\ie — Al. D]rul; Subiectul — Elena Constantinovici; Predicatul — Armenia Cical[ (except]nd Predicatul nominal — de I. B[rbu\[); Acordul predicatului cu subiectul — T. Cotelnic; P[r\ile de propozi\ie subordonate — Armenia Cical[ (except]nd Apozi\ia — de T. Cotelnic); Elementul predicativ suplimentar — T. Cotelnic; P[r\ile de propozi\ie multiple — T. Cotelnic; Elementele nelegate gramatical ]n propozi\ie — T. Cotelnic; Sintaxa frazei. No\iuni generale — T. Cotelnic; Propozi\iile coordonate — T. Cotelnic; Propozi\iile subordonate — Armenia Cical[ (except]nd Propozi\iile subiectiv[, predicativ[, atributiv[, apozitiv[ =i predicativ[ suplimentar[ — de T. Cotelnic); Fraze cu mai multe propozi\ii subordonate =i coordonate — T. Cotelnic; Perioada — T. Cotelnic; Dezvoltarea p[r\ilor de propozi\ie subordonate =i contragerea propozi\iilor subordonate ]n p[r\i de propozi\ie — T. Cotelnic; Vorbirea direct[ =i indirect[ — T. Cotelnic; Topica cuvintelor ]n propozi\ie =i a propozi\iilor ]n fraz[ — T. Cotelnic. Coordonatorul lucr[rii — T. Cotelnic.

FONETICA

6

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

NO|IUNI GENERALE Unit[\ile de baz[ ale limbii — morfemele (adic[ r[d[cinile, afixele, desinen\ele), cuvintele, sintagmele (grupurile de cuvinte), propozi\iile — poart[ caracter bilateral: pe de o parte, ele au o expresie material[ (s]nt reprezentate printr-o serie de sunete) =i o anumit[ valoare semantic[ (exprim[ un sens); pe de alta, unit[\ile limbii au acelea=i propriet[\i ca =i semnele: ele se prezint[ ca semnificante, adic[ entit[\i materiale care pot fi percepute cu ajutorul organelor de sim\, =i, totodat[, ca semnificate, fiind unit[\i ce exprim[ sensuri, valori, adic[ entit[\i ideale. Leg[tura dintre semnificat (valoare semantic[) =i semnificant (combina\ie de sunete) este arbitrar[ =i nu natural[. De exemplu, prin combinarea de sunete m - a - s - [ numim un obiect de mobil[ format dintr-o plac[ orizontal[, de obicei, de lemn, sprijinit[ pe unul sau c]teva picioare, pe care se m[n]nc[, la care se scrie etc. }ntre sunetele respective =i sensul dat nu exist[ vreo leg[tur[ organic[: corela\ia s-a stabilit ]n mod arbitrar ]n procesul evolu\iei limbii. Starea aceasta de lucruri este confirmat[ =i de faptul c[ obiectul dat este exprimat prin combina\ii diferite de sunete ]n limbi diferite (cf. : rus. ñòîë £stol¤, germ. Tisch £ti=¤, fr. table £tabl¤). Astfel, se poate afirma c[ principalele unit[\i ale limbii, fiind semne, se caracterizeaz[ prin latura lor material[ — de semnificant, reprezentat[ de sunete combinate ]ntr-un mod anumit. Dat fiind c[ unit[\ile limbii, sub aspect material, s]nt legate (]n mod conven\ional, bine]n\eles) de sunete, putem conchide c[ toate disciplinele lingvistice care analizeaz[ aceste unit[\i nu se pot lipsi de fonetic[, ramur[ care studiaz[ producerea, transmiterea, receptarea =i evolu\ia sunetelor limbii. Fonetica, ocup]ndu-se de sunete, le cerceteaz[ ]n sistem, deoarece ]ntre ele exist[ rela\ii de interdependen\[.

7

Sunetele ºi mijloacele fonice

³

F o n e t i c a, pe l]ng[ studierea s u n e t e l o r =i a c o m b i n [ r i l o r d e s u n e t e, se ocup[ =i de m i j l o a c e l e f o n i c e pe care se folose=te limba, ]n parte de a c c e n t =i i n t o n a \ i e. Sunetele, combin]ndu-se ]n diferite moduri, servesc la diferen\ierea cuvintelor ]ntre ele. Aceasta se poate observa u=or chiar schimb]nd un singur sunet dintr-o ]mbinare semnificativ[ de sunete (a se compara: bare, zare, dare, mare, tare, sare, pare, care, rare). Prin accentul cuv]ntului ]n\elegem eviden\ierea prin anumite mijloace fonice — ridicarea tonului, intensitatea vocii, durata rostirii — a unei silabe din cuv]nt sau dintr-un grup de cuvinte. O astfel de silab[ se prezint[ ca un centru ]n jurul c[ruia este „organizat[“ entitatea sonor[ care constituie cuv]ntul. Accentul serve=te la diferen\ierea cuvintelor sau a logoformelor care con\in acelea=i sunete (de ex.: pára — pará, alúnec[ — alunec[). Intona\ia este un ansamblu de mijloace fonice (melodic[, ritm, intensitate, tempo, timbru), cu ajutorul c[rora, la nivelul propozi\iei, s]nt exprimate at]t valori =i categorii sintactice, c]t =i nuan\e expresive =i emotive. Prin mijlocirea intona\iei se disting diferite tipuri de enun\uri, chiar dac[ au, formal, aceea=i componen\[. A se compara urm[toarele trei propozi\ii: A venit Vasile. A venit Vasile? A venit Vasile! Prin prima propozi\ie se constat[ un fapt; prin cea de a doua se cere o informa\ie; prin a treia se exprim[ o stare afectiv[. Din mijloacele fonice face parte =i accentul logic sau sintactic (accentul frazei), gra\ie c[ruia se deosebesc enun\urile ce au componen\[ lexical[ =i structur[ sintactic[ identic[ (comp.: Vasile s-a ]ntors — Vasile s-a ]ntors). Sunetele =i accentul cuv]ntului se studiaz[ ]n cadrul foneticii =i, fiind elemente prin care se disting unit[\ile semnificative ale vorbirii (cuvintele =i logoformele), \in de lexic =i de morfologie. Intona\ia =i accentul logic (al frazei) s]nt elemente cu ajutorul c[rora se exprim[ valorile enun\urilor =i se refer[ la sintax[. Vorbirea este o ]nl[n\uire de sunete care se segmenteaz[ ]n anumite unit[\i fonice: fraze, tacturi, cuvinte fonetic e, silabe =i sunet e. F r a z a f o n e t i c [, cea mai mare unitate fonic[, constituie un segment integral al vorbirii care, din punctul de vedere al sensului, este ]nso\it de o intona\ie specific[ =i desp[r\it de alte unit[\i fonice prin pauze temporale.

8

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

Ta c t u l v o r b i r i i sau sintagma constituie un grup de cuvinte (de regul[, cuvinte semnificative legate ]ntre ele prin instrumente gramaticale) reunite ]n jurul unui singur accent. C u v ] n t u l reprezint[ o secven\[ de sunete av]nd un singur accent, secven\[ ce se afl[ ]n corela\ie cu un segment al realit[\ii. Cuvintele se ]mpart ]n s i l a b e, iar acestea, la r]ndul lor, ]n sunete. S i l a b a este o unitate fonic[ const]nd dintr-un sunet sau un grup de sunete rostite printr-un singur impuls al expira\iei. Drept centru al silabei, c]nd aceasta ]ntrune=te mai multe sunete, apare ]ntotdeauna o vocal[. Vocalele s]nt sunetele care alc[tuiesc silabele. Vocala poate ap[rea =i singur[ ca silab[. C]t despre consoane, acestea singure nu pot constitui silabe. La fel nu formeaz[ singure silabe nici semivocalele. Silabele se ]mpart ]n d e s c h i s e =i ] n c h i s e, ]n func\ie de pozi\ia vocalei ]n cadrul silabei. Silabele s]nt considerate deschise c]nd se termin[ printr-o vocal[ (de ex.: pa-r[, ma-s[, pe-te). Silabele s]nt ]nchise c]nd se termin[ printr-o consoan[ sau o semivocal[ (de ex.: car-ton, c]n-tec, bur-tos, cui-bul, (tu) r[s-torni). Afar[ de aceasta, ]n func\ie de faptul dac[ ]ncep printr-o consoan[ sau printr-o vocal[, silabele se ]mpart ]n a c o p e r i t e =i n e a c o p e r i t e. Silaba se nume=te a c o p e r i t [ dac[ ]ncepe cu o consoan[ (de ex.: ca-s[, c]n-tec, de-can) =i n e a c o p e r i t [ dac[ ]ncepe cu o vocal[ (de ex.: an, o-ul). NO|IUNEA DE SUNET Sunetul limbii este cea mai mic[ unitate sonor[ indivizibil[ cu care se formeaz[ cuv]ntul. Producerea sunetelor ]n timpul vorbirii este legat[ de procesul fiziologic — expira\ia. Aerul din pl[m]ni, trec]nd prin trahee, ]nt]lne=te ]n calea sa coardele vocale, f[c]ndu-le s[ vibreze. Vibra\ia coardelor vocale creeaz[ tonul — sunet muzical diferit de zgomot, care e lipsit de muzicalitate. }nfrunt]nd coardele vocale, curentul de aer ajunge ]n cavitatea bucal[, prin care, dac[ trece liber, tonul r[m]ne curat =i formeaz[ sunete v o c a l e. Dac[ ]ns[ el ]nt]mpin[ obstacole (limb[, din\i, buze), tonul se altereaz[ prin zgomotul produs de impactul curentului de aer cu aceste obstacole (limba apropiat[ de palatul moale sau de din\i, de buzele ]nchise) =i creeaz[ sunete, numite c o n s o a n e. Zgomotul ce ]nso\e=te tonul poate fi diferit, dup[ cum e diferit =i obstacolul din cavitatea bucal[. Diferitele tipuri de consoane se datoreaz[ corela\iilor diferite dintre ton =i zgomot ]n procesul articul[rii lor. l. C]nd tonul predomin[ asupra zgomotului, se produc consoane numite sonante: £m¤, £n¤, £l¤, £r¤. 2. C]nd tonul =i zgomotul particip[ ]n m[sur[ egal[, se produc consoane numite sonore: £b¤, £d¤, £g¤, £j¤, £z¤, £v¤, =i £g′¤, £g¤. 3. C]nd zgomotul predomin[ asupra tonului, se produc consoane numite surde: £p¤, £t¤, £c¤, £s¤, £=¤, £f¤, £h¤ =i £k′¤, £œ¤, £\¤. Deosebirea ]n rostirea sunetelor se datoreaz[ dimensiunilor cavit[\ii bucale, care pot fi schimbate prin unghiul de deschidere a gurii, prin pozi\ia limbii =i a buzelor. Organele care particip[ la rostirea sunetelor s]nt numite organe de articulare. Diferitele pozi\ii ale organelor de articulare asigur[ producerea diferitelor sunete ale limbii. ^

9

FONETICA

VOCALELE Pronun\area vocalelor se ob\ine prin modificarea dimensiunilor cavit[\ii bucale, care constituie rezonatorul articul[rii sunetelor, adic[ prin schimbarea pozi\iei limbii (pe vertical[ =i pe orizontal[), prin varierea gradului de deschidere a gurii, prin participarea sau neparticiparea buzelor. Astfel, la clasificarea vocalelor urmeaz[ s[ se \in[ cont de aceste criterii. 1. Din punctul de vedere al pozi\iei limbii pe vertical[, vocalele pot fi de trei feluri: — vocale la rostirea c[rora limba ocup[ pozi\ia de sus (superioar[): £i¤, £]¤, £u¤; — vocale la rostirea c[rora limba ocup[ pozi\ia de mijloc (medie): £e¤, £[¤, £o¤; — vocale la rostirea c[rora limba ocup[ pozi\ia de jos (inferioar[): £a¤. Celor trei pozi\ii ale limbii pe vertical[ le corespund trei grade de deschidere a gurii, conform c[rora vocalele se ]mpart ]n: a) ]nchise (grad minim de deschidere a gurii): £i¤, £]¤, £u¤; b) medii (grad mijlociu de deschidere a gurii): £e¤, £[¤, £o¤; c) deschise (grad maxim de deschidere a gurii): £a¤. 2. Din punctul de vedere al pozi\iei limbii pe orizontal[, vocalele se ]mpart ]n: a) anterioare (limba este ]naintat[ spre alveole): £i¤, £e¤; b) centrale (limba ocup[ pozi\ia de centru): £]¤, £[¤, £a¤; c) posterioare (limba se retrage ]n partea posterioar[ a cavit[\ii bucale): £u¤, £o¤. 3. Din punctul de vedere al particip[rii/neparticip[rii buzelor la rostire, vocalele se ]mpart ]n: a) labiale (buzele particip[ la rostire): £o¤, £u¤; b) nelabiale (buzele nu particip[ la rostire): £a¤, £[¤, £e¤, £i¤, £]¤. }n conformitate cu aceste criterii se poate face caracteristica fiec[rei vocale: £a¤ — deschis[, central[, nelabial[; £e¤ — medie, anterioar[, nelabial[; £[¤ — medie, central[, nelabial[; £i¤ — ]nchis[, anterioar[, nelabial[; £]¤ — ]nchis[, central[, nelabial[; £o¤ — medie, posterioar[, labial[; £u¤ — ]nchis[, posterioar[, labial[. Vocalele se deosebesc ]ntre ele prin cel pu\in una dintre caracteristicile mai sus men\ionate. De exemplu, vocala £]¤ se deosebe=te de vocala £i¤ prin pozi\ia limbii pe orizontal[: prima este central[, cea de a doua — anterioar[. Vocala £o¤ ]ns[ se deosebe=te de £i¤ prin trei caracteristici: prin gradul de ridicare a limbii (prin unghiul gurii), prin pozi\ia orizontal[ a limbii, prin participarea buzelor. Clasificarea vocalelor poate fi prezentat[ schematic prin tabelul urm[tor: participarea/neparticiparea buzelor pozi\ia pozi\ia limbii pe limbii pe unghiul de des- orizontal[ vertical[ chidere a gurii

superioar[ mijlocie inferioar[

]nchis mediu deschis

labiale

nelabiale anterioar[

central[

i e

] [ a

posterioar[

u o

10

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

}n limba rom`n[ exist[ un grup de semivocale care, asem[n[tor consoanelor, singure nu formeaz[ silabe. Spre deosebire de vocale, semivocalele se caracterizeaz[ printr-o rostire mai redus[, ceea ce ]nseamn[ c[ din punctul de vedere al suflului expirator ele au o amplitudine a vibra\iilor mai mic[. Semivocalele au nevoie de sprijinul vocalelor, form]nd ]mpreun[ cu acestea diftongi =i triftongi (de exemplu: nea, leu, tigroaic[, cuib). Grafic, ele s]nt notate prin acelea=i semne ca =i vocalele respective. De exemplu, ]n cuv]ntul copii primul i reprezint[ o vocal[ propriu-zis[, iar al doilea — o semivocal[. }n limba rom`n[ s]nt urm[toarele semivocale: £e¤, £i¤, £o¤, £u¤. La formarea diftongilor semivocala precede sau succede vocala. }n primul caz se formeaz[ diftongi ascenden\i, iar ]n cel de-al doilea — diftongi descenden\i. Dintre diftongii ascenden\i fac parte: £ia¤ (iarn[), £ea¤ (team[), £ie¤ (piele), £io¤ (iod), £iu¤ (iubire), £oa¤ (poart[), £u[¤ (nou[). Dintre diftongii descenden\i fac parte: £ai¤ (cai), £eu¤ (leu), £iu¤ (viu), £ou¤ (bou), £[u¤ (r[u), £]u¤ (br]u), £ei¤ (lei), £ii¤ (copii), £oi¤ (strigoi), £ui¤ (cui), £[i¤ (n[t[r[i), £]i¤ (l[m]i). La formarea triftongilor particip[ dou[ semivocale, dintre care una precede vocala, iar alta o succede. De exemplu: leoaic[, tigroaic[, r[m]neau, aripioar[, leoarc[ etc. CONSOANELE Spre deosebire de vocale, la rostirea consoanelor, al[turi de ton, particip[ =i zgomotul. Uneori zgomotul chiar prevaleaz[ =i atunci consoanele pot fi sesizate numai datorit[ vocalelor pe l]ng[ care se folosesc. De aceea nici nu exist[ cuvinte care ar consta numai din consoane1, pe c]nd cuvinte alc[tuite numai din vocale se ]nt]lnesc. Consoanele s]nt mai numeroase dec]t vocalele =i se grupeaz[ ]n c]teva tipuri, ]n func\ie de m[sura ]n care la rostire particip[ tonul =i zgomotul, de locul de formare a obstacolului care genereaz[ zgomotul (buze, din\i, limb[) =i de felul obstacolului care determin[ modul de articulare a consoanei (explozie, vibra\ie, suflu, nazalizare etc.). La clasificarea consoanelor se pun la baz[ anume aceste criterii. 1. Dup[ cum s]nt pronun\ate, cu sau f[r[ zgomot, consoanele se ]mpart ]n sonante =i nesonante. Sonante s]nt consoanele la rostirea c[rora tonul prevaleaz[ asupra zgomotului: £l¤, £m¤, £n¤, £r¤. Toate celelalte s]nt nesonante sau zgomotoase. Acestea, la r]ndul lor, se ]mpart ]n s o n o r e =i s u r d e. Sonore s]nt consoanele la rostirea c[rora tonul =i zgomotul particip[ ]n m[sur[ egal[: £b¤, £d¤, £g¤, £g′¤, £g¤, £j¤, £v¤, £z¤. ^

1 }n unele limbi (]n limba rus[, de exemplu) exist[ prepozi\ii (â, ê, ñ), reprezentate prin c]te o singur[ consoan[, dar ele se rostesc ]mpreun[ cu numele ]naintea c[ruia se situeaz[.

11

FONETICA

Surde s]nt consoanele la rostirea c[rora prevaleaz[ zgomotul, adic[ nu particip[ coardele vocale: £p¤, £t¤, £k¤,£k′¤, £f¤, £s¤, £=¤, £h¤, £œ¤. 2. Din punctul de vedere al locului de formare a obstacolului, consoanele se ]mpart ]n l a b i a l e (dac[ principalul obstacol ]l constituie buzele), l i n g u a l e (dac[ principalul obstacol ]l constituie limba), d e n t a l e (dac[ principalul obstacol ]l constituie din\ii). De regul[, obstacolul format la rostirea consoanelor este complex. Dac[ particip[ buzele =i din\ii, consoanele se numesc labiodentale: £f¤, £v¤. Dac[ particip[ din\ii =i limba, ele se numesc linguodentale: £t¤, £d¤, £n¤, £s¤, £z¤. Dac[ particip[ doar buzele, consoanele se numesc bilabiale: £m¤, £b¤, £p¤. }n func\ie de pozi\ia limbii, consoanele pot fi prelinguale: £t¤, £d¤, £n¤, £s¤, £z¤, £\¤, £l¤, £r¤, mediolinguale sau anteropalatale: £=¤, £j¤, £k′¤, £g′¤, postlinguale sau velare: £k¤, £g¤, £œ¤, £g¤, £h¤. 3. Din punctul de vedere al modului de articulare, adic[ dup[ felul obstacolului ce produce zgomotul, consoanele se ]mpart ]n: — oclusive (obstacolul format de organele de articulare este ]nl[turat prin explozie): £p¤, £b¤, £t¤, £d¤, £k¤, £g¤, £k′¤, £g′¤; — fricative sau continue (organele de articulare formeaz[ un canal ]ngust prin care aerul trece treptat: £f¤, £v¤, £s¤, £z¤, £j¤, £=¤, £h¤; — nazale (cavitatea bucal[ este ]nchis[ de limb[ =i din\ii incisivi =i aerul se strecoar[ prin cavitatea nasului): £m¤, £n¤; — vibrante (aerul propulsat prin cavitatea bucal[ face s[ vibreze limba): £r¤; — laterale (aerul trece prin p[r\ile laterale ale limbii): £l¤; — africate (]n procesul rostirii sunetelor respective organele de articula\ie ]=i modific[ pozi\ia: la ]nceput ele se afl[ ]n pozi\ia pe care o iau la pronun\area dentalelor, iar apoi ]n pozi\ia de rostire a fricativelor: £\¤, £g¤, £œ¤. Dac[ \inem cont de modalit[\ile de articulare, consoanele ar putea fi prezentate schematic prin tabelul urm[tor: ^

^

Localizarea obstacolului

sonante

bilabiale labiodentale linguodentale (prelinguale)

oclusive

sonore surde

fricative

sonore surde

africate

sonore surde

\

lichide

vibrante laterale

r l

nazale

b p v f

anteropalatale(mediolinguale)

postlinguale

d t

³³

nesonante

Modul de articulare

g k

g c

z s

j =

h ^

Prezen\a sau absen\a zgomotului

m

n

g œ

12

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

Dup[ cum reiese din tabel, fiecare consoan[ se caracterizeaz[ printr-un ansamblu de tr[s[turi individualizatoare. De exemplu, sunetul £b¤ este consoan[ zgomotoas[, oclusiv[, bilabial[, sonor[; sunetul £s¤ este consoan[ surd[, fricativ[, linguodental[ =. a. m. d. Consoanele se pot deosebi ]ntre ele printr-o tr[s[tur[ sau prin mai multe. Bun[oar[, consoana £p¤ se deosebe=te de £b¤ printr-o singur[ tr[s[tur[: ]n timp ce £b¤ este sonor[, £p¤ este surd[. }n rest, caracteristicile lor coincid: ambele s]nt zgomotoase, oclusive, bilabiale. Consoana £s¤, ]ns[, se deosebe=te de £b¤ prin c]teva tr[s[turi: este =i ea zgomotoas[ ca =i £b¤, dar ]n timp ce £b¤ este bilabial[, oclusiv[, sonor[, £s¤ este fricativ[, linguodental[, surd[. NO|IUNI GENERALE DESPRE FONOLOGIE Sunetele, fiind lipsite de con\inut semantic propriu, s]nt totodat[ mijloace cu ajutorul c[rora se deosebesc ]ntre ele cuvintele care au con\inut semantic. Cu ajutorul sunetelor cuv]ntul se identific[ din punct de vedere at]t formal, c]t =i semantic. Astfel, prin ]mbinarea de sunete £cas[¤ se red[ o unitate lexical[ care posed[ un sens concret („cl[dire servind drept locuin\[ omului“). Schimb]nd primul sunet al acestei ]mbin[ri de sunete prin altele, se pot ob\ine cuvinte noi cu alte con\inuturi semantice: £mas[¤, £las[¤, £pas[¤, £ras[¤, £ias[¤. Sau, prin combinarea diferit[ a sunetelor £a¤, £c¤, £r¤ se pot ob\ine cuvinte cu diferite sensuri: £car¤, £rac¤, £arc¤. Sunetul privit din punctul de vedere al identific[rii cuv]ntului, adic[ sub aspect func\ional, se nume=te fonem. Cu ajutorul fonemelor se identific[ nu numai cuvinte aparte, ci =i logoforme ale aceluia=i cuv]nt: cas[ — case — casei — casele; mas[ — mese — mesei; ar[ — ara — aram... Ramura foneticii care se ocup[ cu studierea fonemelor se nume=te fonologie. Analizate din punct de vedere fizic, sunetele unei limbi reprezint[ ni=te entit[\i care nu s]nt strict delimitate. De exemplu, ]n cuv]ntul perete vocala £e¤ din prima silab[ poate fi rostit[ ]n mod diferit de persoane diferite sau de aceea=i persoan[ ]n momente diferite, modurile de pronun\are variind de la un £e¤ p]n[ la un £[¤ (£p[rete¤) =i chiar £a¤ (£parete¤). Acela=i lucru se poate spune =i despre modul de rostire a vocalei £e¤ din cuv]ntul muncitoarei, care poate fi foarte variat[, oscil]nd ]ntre £e¤ =i £i¤ =. a. m. d. |in]nd seama de num[rul mare de nuan\e fonetice prin care se caracterizeaz[ rostirea aceluia=i sunet al vorbirii, putem afirma c[ diferen\a dintre dou[ sunete nu este totdeauna destul de distinct[. Aceasta prive=te, ]n primul r]nd, sunetele apropiate prin articulare, mai ales cele ce se deosebesc printr-o singur[ caracteristic[ fonic[. E vorba, ]n parte, de perechile de vocale: £e¤ — £i¤; £e¤ — £[¤; £u¤ — £o¤; £]¤ — £[¤; £i¤ — £]¤, precum =i de multiplele perechi de consoane. Fonologia nu \ine seama de nuan\ele care se pot sesiza la rostirea aceluia=i sunet al limbii, consider]nd c[ ]n fiecare din aceste cazuri e vorba de aceea=i entitate sonor[ cu ajutorul c[reia se identific[ un cuv]nt sau o logoform[. De exemplu, se afirm[ c[ ]n diferitele rostiri ale entit[\ii fonetice £e¤ din segmentul sonor £perete¤ avem de a face cu acela=i cuv]nt purt[tor al aceleia=i semnifica\ii.

FONETICA

13

Rostirea diferit[ a aceluia=i sunet al limbii este determinat[ ]n mare parte de pozi\ia acestuia ]n cuv]nt, de lan\ul vorbirii ]n genere. De exemplu, consoana £m¤ ]n func\ie de sunetul imediat urm[tor (de ex.: m]n[, miere, ]ndemn, mare, mut, ]mpotrivire =. a.) se va rosti cu nuan\e diferite (]n rostirea dialectal[ ]n unele pozi\ii ea alterneaz[ chiar cu alt sunet: miere — n’iere), dar de fiecare dat[ va fi receptat[ ca aceea=i unitate sonor[. E vorba de un sunet-tip. Privit sub acest aspect, sunetul-tip al limbii reprezint[ un fonem. Se poate afirma deci c[ fonemul este un sunet generalizator, de fapt o abstrac\ie, care ]ntrune=te rostiri pozi\ionale diferite, servind la diferen\ierea =i identificarea unui cuv]nt sau a unei logoforme. Exist[ totu=i anumite reguli de rostire corect[ recomandabil[ pentru purt[torii limbii literare. Aceste reguli s]nt stabilite de Ortoepie. NO|IUNI GENERALE DESPRE ORTOEPIE Ortoepia (gr. orthos — „drept“, „corect“ =i epos — „vorbire“) reprezint[ un ansamblu de reguli privind pronun\area normativ[ ]n vorbirea literar[. Normele ortoepice privesc rostirea diferitelor cuvinte ]n multiplele lor ]mbin[ri. Apari\ia normelor ortoepice este determinat[ de necesitatea combaterii rostirii dialectale sau a celei ce caracterizeaz[ vorbirea ne]ngrijit[, precum =i a fluctua\iilor ]n pronun\are condi\ionate de pozi\ia sunetului ]n cuv]nt. Norma ortoepic[ vizeaz[ =i unele ]mprumuturi recente din alte limbi, ]n care semnele grafice respective au alte valori fonetice dec]t ]n limba noastra (de ex.: business pronun\at engleze=te £biznis¤). Dat fiind caracterul fonetic al ortografiei limbii noastre (scriem cum rostim), deosebiri ]nsemnate ]ntre ortoepie =i ortografie nu exist[, astfel c[ regulile ortoepice coincid, ]n fond, cu cele ortografice. Devierile ortoepiei de la ortografie se rezum[ la c]teva elemente. }n unele situa\ii se simte nevoia ca regula ortografic[ sa fie completat[ prin recomand[ri de ordin ortoepic. }n fond, rostirea literar[ (ortoepia reprezint[ norma rostirii literare) este ]n opozi\ie cu rostirea dialectal[ sau cu cea oral[ ne]ngrijit[, resping]nd pronun\area dialectal[ palatalizat[ a unor consoane ]naintea prepalatalelor £e¤, £i¤, care face ca aceste consoane s[ se altereze, fiind chiar ]nlocuite prin altele (£bine¤ — £ghine¤ — £d’ine¤, £vi\el¤ — £j’i\[l¤ — £hi\[l¤ — £ghi\[l¤, £fier¤ — £=’er¤ — £s’ier¤ — £h’er¤. Regula ortoepic[ combate rostirea dialectal[ (£ghine¤, £d’ine¤ £j’i\[l¤, £hi\[l¤, £ghi\[l¤, £=’er¤, £s’ier¤, £h’er¤), recomand]nd formele: £bine¤, £vi\el¤, £fier¤. Vorbind despre norm[ ]n rostire trebuie s[ recunoa=tem c[ recomand[rile privind rostirea unui sunet se pot face doar cu aproxima\ie, c[ci norma aici este doar o abstrac\ie, de=i bazat[ pe realit[\ile concrete de limb[ pe care le are ]n con=tiin\a sa fiecare vorbitor. }n fluxul vorbirii sunetul nu se prezint[ izolat, ci ]n corela\ie cu sunetele vecine, care exercit[ asupra lui o anumit[ influen\[ (e vorba de a=a-numita coarticulare a sunetelor): organele vorbirii ]n procesul rostirii sunetului respectiv trebuie s[-=i schimbe pozi\ia pentru preg[tirea pozi\iei necesare

14

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

rostirii sunetului urm[tor, fapt care implic[ unele modific[ri ]n articularea primului sunet. Astfel, ]n func\ie de locul s[u ]n cuv]nt, de caracterul sunetelor vecine (iar pentru vocale =i de pozi\ia fa\[ de accent), acela=i sunet poate fi rostit ]n mod diferit: un £i¤ poate fi rostit ca £]¤, un £e¤ ca £i¤, un £b¤ ca £p¤, un £v¤ ca £f¤ =. a. m. d. Pronun\area ]n aceea=i pozi\ie fie a diftongului £oa¤, fie a lui £ua¤ duce la ezit[ri ]n rostirea aceluia=i cuv]nt, fapt ce se reflect[ =i ]n scriere: toalet[ — tualet[; coafur[ — cuafur[, aluat — aloat; (a) lua — (a) loa =. a. Fluctua\iile ]n rostire impun unele recomand[ri de ordin ortoepic. }n cele de mai jos vor fi men\ionate doar cele mai importante dintre ele. ROSTIREA VOCALELOR (

Vocala la ]nceput de cuv]nt trebuie pronun\at[ clar, f[r[ un adaos de rostire a unei alte vocale apropiate dup[ articulare. Se roste=te: £om¤, nu £uom¤; £inel¤ nu £íinel¤; £epoc[¤, nu £íepoc[¤. Excep\ie fac cuvintele din fondul vechi care ]ncep cu £e¤ (eu, el, este, eram), pronun\ate cu un £i¤ de sprijin: £íeu¤, £íel¤, £íeste¤, £íeram¤. }ntruc]t vocalele, datorit[ coarticul[rii, ]=i pot modifica timbrul sub influen\a vocalei din silaba urm[toare, mai ales c]nd prima se afl[ ]n pozi\ie neaccentuat[, ortoepia recomand[ pronun\area nealterat[ a primei vocale. Deci trebuie rostit: ^

^

^

^

^

^

£m[slin[¤, nu £maslin[¤; £n[fram[¤, nu £nafram[¤; £p]n[¤, nu £p[n[¤; £vopsea¤, nu £v[psea¤; £amor\it¤, nu £amur\it¤; £matricol[¤, nu £matricul[¤; £articol¤, nu £articul¤; £v]ltoare¤, nu £vultoare¤; £c[p[\]n[¤, nu £c[p[\in[¤;

£risip[¤, nu £r]sip[¤; £desear[¤, nu £disar[¤; £duminic[¤, nu £duminec[¤; £s]mb[t[¤, nu £simb[t[¤; £s[lbatic¤, nu £s[lbatec¤; £trimite¤, nu £trimete¤; £j[ratic¤, nu £jeratic¤, sau £jaratic¤; £maz[re¤, nu £mazere¤ =. a. m. d.

Vocala final[ neaccentuat[ trebuie pronun\at[ clar, f[r[ ca organele de articula\ie, sub influen\a consoanei precedente, s[ lunece spre pozi\ia de rostire a altei vocale. Se recomand[ a evita rostirea, la sf]r=it de cuv]nt, a vocalelor £]¤ ]n loc de £[¤, £i¤ ]n loc de £e¤, £]¤ ]n loc de £i¤, £[¤ ]n loc de £e¤: £r]de¤, nu £r]di¤; £vorbe¤, nu £vorbi¤; £tandre\e¤, nu £tandre\[¤; £b[tr]ne\e¤, nu £b[tr]ne\[¤; £m[tase¤, nu £m[tas[¤ =. a. m. d. ^

£ap[¤, nu £ap]¤; £glug[¤, nu £glug]¤; £inim[¤, nu £inim]¤; £l]n[¤, nu £l]n]¤; £curte¤, nu £curti¤;

Un loc deosebit printre sunetele finale ]l ocup[ £i¤. Trebuie s[ se \in[ seama c[ ]n unele cazuri el apare ca semivocal[ ce face parte dintr-un diftong (de ex.: £cai¤, £lei¤, £=tii¤, iar ]n altele se caracterizeaz[ printr-o articula\ie redus[ cu durat[ minim[ (£lupi¤, £garduri¤, £papuci¤).

15

FONETICA

ROSTIREA DIFTONGILOR

(

^

(

(

(

^

(

^

(

^

£seam[¤, nu £sam[¤; £zeam[¤, nu £zam[¤; £sear[¤, nu £sar[¤; £seac[¤, nu £sac[¤; £iu\eal[¤, nu £iu\al[¤;

(

Diftongul este alc[tuit, dup[ cum s-a men\ionat, dintr-o vocal[ =i o semivocal[. Aceasta din urm[ este pronun\at[ ]n mod diferit ]n func\ie de pozi\ia sa fa\[ de vocal[, adic[ face parte dintr-un diftong ascendent £ia, ea, iu, ua, uo, oa, u[¤ sau descendent £ai, au, ou, ei¤. Articularea semivocalei depinde de sunetul precedent. De exemplu, £i¤ cap[t[ la rostire nuan\[ ]nchis[ fricativ[, c]nd se afl[ ]n componen\a diftongului ascendent ce urmeaz[ dup[ o bilabial[: £miere¤, £piatr[¤, £biat[¤, £piept¤, £fier¤, £obiect¤; £i¤ poart[ caracter mai deschis c]nd diftongul ascendent din componen\a c[ruia face parte urmeaz[ dup[ o vocal[: £b]ntuie¤, £claie¤, £v[paie¤, £femeie¤, £toiag¤, £paie¤. Trebuie evitat[ la rostire substituirea diftongului £ea¤ prin £a¤ dup[ £z¤, £\¤, £s¤, £j¤, £=¤ ]n cuvinte ca: £\eav[¤, nu £\av[¤; £searb[d¤, nu £sarb[d¤; £\eap[n¤, nu £\ap[n¤; £\east[¤, nu £\ast[¤ =. a. m. d.

Deseori dou[ vocale s]nt rostite gre=it ca diftong (]ntr-o singur[ silab[), ]n timp ce ele trebuie rostite ]n hiat, ca apar\in]nd la dou[ silabe aparte. Se roste=te deci: (

(

£A-ustria¤, nu £Austria¤; £a-uster¤, nu £auster¤; £iluzi-ile¤, nu £iluziile¤; £sfi-iciune¤, nu £sfiiciune¤ =. a. m. d. (

(

(

( ( ( (

£na\i-une¤, nu £na\iune¤1; £de-odat[¤, nu £deodat[¤; £a-ure-ol[¤, nu £aureol[¤; £di-optrie¤, nu £dioptrie¤;

^

Este nerecomandabil[ rostirea diftongat[ £íe¤ a vocalei £e¤ din hiaturile: £a-e¤, £u-e¤, £o-e¤ ]n cuvintele neologice: ^

£siluet[¤, nu £siluiet[¤; £agreez¤, nu £agreiez¤ =. a. m. d. ^

^

£alee¤, nu £aleie¤; £poet¤, nu £poiet¤; ^

ROSTIREA CONSOANELOR La rostire, consoana ]=i modific[ timbrul ]n func\ie de vocala urm[toare: consoana se palatalizeaz[ ]naintea vocalelor prepalatale £e¤ =i £i¤, devine rotunjit[ ]naintea vocalelor labiale £o¤ =i £u¤, r[m]ne neutr[ ]naintea vocalelor centrale £a¤, £[¤ =i £]¤. A se compara: neutre palatale rotunjite £ap[¤, £par¤ £ape¤, £piatr[¤ £apoi¤, £poart[¤ £b[nui¤, £bab[¤ £biberon¤, £biat[¤ £bour¤, £bun¤ £mare¤, £tare¤ £miere¤, £umil¤ £moale¤, £motor¤ Se recomand[ rostirea palatalizat[ a unor consoane finale urmate de semivocala £i¤, ]ntruc]t ea serve=te la deosebirea diferitelor forme gramaticale Prin semnul

(

1

se noteaz[ rostirea diftongat[ a vocalelor respective.

16

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

(pluralul de singular la unele substantive =i adjective, persoana a II-a de persoana I singular la verbe =. a.): £so\¤ — £so\i¤; £la=¤ — £la=i¤; £osta=¤ — £osta=i¤; £lup¤ — £lupi¤; £]ngra=¤ — £]ngra=i¤; £visez¤ — £visezi¤. S]nt ]ns[ inadmisibile ]n vorbirea literar[ cazurile de palatalizare care duc la substituiri de sunete, fenomen caracteristic pentru vorbirea dialectal[. Astfel, se roste=te: £bine¤, nu £bghine¤, £ghine¤ sau £d’ine¤, £piept¤, nu £t’ept¤ sau £chiept¤, £miere¤, nu £n’ere¤, £vi\el¤, nu £j’i\[l¤, £hi\[l¤ sau £ghi\[l¤, £ceaun¤, nu £=’eaun¤, sau £seaun¤. Consoanele finale trebuie rostite clar, ]ntruc]t rostirea lor =tears[ poate duce la confundarea unor perechi de cuvinte, care difer[ ]ntre ele doar prin opozi\ia consoanelor finale: sonor[ — surd[. A se compara: £cad¤ — £cat¤, £cod¤ — £cot¤, £crap¤ — £crab¤, £roz¤ — £ros¤ =. a. Trebuie evitat[ omiterea la rostire a unei consoane dintr-un grup consonantic. Astfel, s]nt inadmisibile rostiri ca: £alceva¤ pentru £altceva¤; £todeauna¤ pentru £totdeauna¤; £]m[rmurit¤ pentru £]nm[rmurit¤; £c]nva¤ pentru £c]ndva¤; £v]rsnic¤ pentru £v]rstnic¤; £estrem¤ pentru £extrem¤ =. a. N o t [. Unele cuvinte de origine str[in[ au semne grafice c[rora, ]n rostire, nu le corespunde nici un sunet. E vorba de cazuri ca: rhyton rostit £riton¤ catharsis rostit £catarsis¤ ghanez rostit £ganez¤, Martha rostit £Marta¤ =. a. m. d.

Nu este corect[ pronun\area £=c¤ ]n loc de £sc¤ ]n cuvinte ca: £=cen[¤ pentru £scen[¤; £ec=cep\ie¤ pentru£excep\ie¤; £di=ciplin[¤ pentru £disciplin[¤; £de=chide¤ pentru £deschide¤. Sonoritatea sau surditatea consoanei influen\eaz[ asupra consoanei precedente. De exemplu, se sonorizeaz[ consoana £s¤ din componen\a prefixului £des-¤ (ca =i ]nainte de vocale), dac[ acesta este urmat de o consoan[ sonor[: £dezbate¤, £dezgropa¤, £dezva\[¤. C]nd prefixul ]n cauz[ este urmat de o consoan[ surd[, sunetul £s¤ se p[streaz[: £descoase¤, £desface¤, £desp[gubi¤. Prin tradi\ie (aici a contribuit ]n mare m[sur[ scrierea care a influen\at rostirea), ]n condi\ii similare, ]n unele cazuri, s-a impus rostirea cu consoan[ sonor[, iar ]n altele, cu consoan[ surd[: £plasm[¤, £schism[¤, £fantasm[¤, dar: £pizm[¤, £bezn[¤, £cazn[¤. Cazurile de tipul acestora urmeaz[ a fi verificate dup[ dic\ionarul ortografic sau cel ortoepic.

FONETICA

17

ACCENTUL

³

Caracterul dinamic sau expirator al accentului ]n limba rom`n[ const[ ]n faptul c[ silaba accentuat[ se caracterizeaz[ printr-o intensitate =i o durat[ mai mare, precum =i printr-un ton mai ridicat. Accentul ]n limba rom`n[ cade pe silabe diferite. Grupuri diferite de cuvinte poart[ accentul pe prima, pe a doua, sau pe a treia silab[ de la sf]r=itul cuv]ntului. }n cazuri rare, accentul cade pe silaba a patra de la sf]r=it =i ]n cazuri foarte rare — pe a cincea (de ex.: £basmá, sún[, ámfor[, únsprezece, al óptsprezecelea¤). E greu de stabilit anumite reguli privind accentuarea, lu]nd la baz[ aspectul formal al cuv]ntului. Totu=i, c]teva reguli pot fi formulate. Uneori schimb]nd locul accentului deosebim o form[ gramatical[ de alta (de ex. : adún[ — adun[) sau dou[ omografe ]ntre ele (de ex.: anáfor[ — anafór[). Au accent pe ultima silab[, fiind numite oxitone: — substantivele feminine terminate la singular N., nearticulat ]n £-a¤, £ea¤: £balamá¤, £basmá¤, £musacá¤, £r]ndeá¤, £m[seá¤; — imperfectul, gerunziul =i participiul tuturor verbelor, precum =i infinitivul celor de conjugarea I, a II-a =i a IV-a: £a m]ncá¤, £a declará¤, £a sc]nteiá¤, £a =edeá¤, £a zidí¤, £a cobor]¤, £arám¤, £tr[iám¤, £aranját¤, £]mpotmolít¤, £form]nd¤, £t[m]índ¤, £pomenínd¤ =. a. ; — substantivele =i adjectivele masculine =i neutre £adultér¤, £atláz¤, £antihríst¤, £autobúz¤, £aviatór¤, £azbést¤, £bobér¤, £bolnáv¤, £bitúm¤, £expórt¤, £impórt¤, £microbúz¤, £mirós¤, £n[p]rstóc¤, £nonséns¤, £rezonatór¤, £senatór¤, £=ervét¤, £=ofér¤, £tambúr¤, £troleibúz¤, £vatmán¤, £vectór¤, £vibratór¤ =. a. Accentul cade pe penultima silab[, fiind numite paroxitone: — infinitivele verbelor de conjugarea a III-a: £a fáce¤, £a mérge¤, £a tréce¤, £a prefáce¤, £a zíce¤ =. a.; — substantivele =i adjectivele masculine =i neutre: £bámbus¤, £bíber¤, £bóbslei¤, £coréctor¤, £crédit¤, £cúmul¤, £débit¤, £démon¤, £erétic¤, £fóxtrot¤, £ghízdav¤, £húlpav¤, £inspéctor¤, £júriu¤, £lóto¤, £mízer¤, £pámpos¤, £pulóver¤, £repórter¤, £rúcsac¤, £scrúpul¤, £supórter¤, £témpo¤, £tránzit¤, £vólei¤, £vérso¤ =. a.; — substantivele feminine £afazíe¤, £avaríe¤, £androfobíe¤, £antipatíe¤, £anarhíe¤, £preríe¤, £amnistíe¤, £academíe¤, £agoníe¤ =. a.

³

³

N o t [. Trecerea verbelor de la o form[ la alta implic[ uneori =i schimbarea locului accentului: £ar[¤ — £aráser[¤.

³

Au accentul pe antepenultima silab[, fiind numite proparaxitone: — substantivele feminine £acrópol[¤, £ácvil[¤, £ágri=[¤, £ámfor[¤, £áncor[¤, £ául[¤, £ázim[¤, £díplom[¤, £époc[¤, £fíbul[¤, £fístul[¤, £fórfot[¤, £gárdin[¤, £gó=tin[¤, £gráni\[¤, £indústrie¤, £ménghin[¤, £mólim[¤, £námil[¤, £necrópol[¤, £óbcin[¤, £ob]r=ie¤, £prícin[¤, £púrpur[¤, £rácil[¤, £sinécdoc[¤, £stávil[¤, £stínghie¤ =. a. Au accentul pe a patra silab[ de la sf]r=it, fiind numite proproparaxitone, substantivele feminine polisilabice vechi de tipul: £bívoli\[¤, £férfeni\[¤, £gógori\[¤, £lápovi\[¤, £lúbeni\[¤, £r[zmeri\[¤, £=líbovi\[¤ =. a.

³

18

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

Pentru unele substantive norma admite dubla accentuare: £árip[¤ =i £aríp[¤; £díhor¤ =i £dihór¤; £anátem[¤ =i £anatém[¤; Cuvintele compuse, pe l]ng[ accentul de baz[, mai pot avea =i unul secundar, acesta caracteriz]ndu-se printr-o intensitate mai mic[: £éxtraordinár¤, £súprasolicitát¤, £médiopalatál¤, £psíholingvístic[¤ =. a. REDAREA GRAFIC{ A SUNETULUI

(

^

^

^

(

Principiul fonetic dup[ care se conduce scrierea rom`neasc[ („Scriem cum vorbim“) faciliteaz[ corela\ia dintre vorbire =i scriere. }n principiu, fiecare liter[ din alfabetul limbii noastre red[ c]te un singur sunet (fonem). Exist[ ]ns[ =i unele abateri: — prin aceea=i liter[ se noteaz[ sunete (foneme) diferite; — acela=i sunet (fonem) este redat prin dou[ sau trei litere; — un singur sunet (fonem) este notat printr-o combinare de litere; — litera nu noteaz[ nici un sunet; — o singur[ liter[ red[ un grup de sunete. 1. Astfel, litera w poate reda (]n cuvinte ]mprumutate de diferite origini) at]t un £v¤: wagnerian (pron. £vagnerian¤), c]t =i un £u¤: wigwam (pron. £uiguam¤), western (pron. £uestern¤). 2. Literele c, k =i q noteaz[ acela=i sunet £k¤ ]n cuvinte de diferite origini: cort, kilometru, quasar. Literele ] =i ` noteaz[ acela=i sunet £]¤ ]n cuvinte rom`ne=ti, ]n func\ie de pozi\ia lor ]n cuv]nt. 3. Prin literele c, g se noteaz[, pe de o parte, consoanele £c¤, £g¤ (caz, gard, coard[, gr[din[), iar pe de alt[ parte — africatele £œ¤, £g¤ ]nainte de e, i (ceas, circ, ger, geam, ginga=, deci, acesta, giuvaier =. a). 4. Litera h ]n cuvinte ca ghem, cheie, ching[, ghea\[ nu noteaz[ nici un sunet, ci serve=te drept indice al rostirii palatalizate a literelor c, g. 5. Prin litera x se noteaz[ grupurile de consoane £cs¤, £gz¤: examen pronun\at £egzamen¤, maxim pronun\at £macsim¤, exerci\iu =. a. (]n afar[ de cazuri ca fucsie, cocs, cocsifica, micsandr[, ticsit, vacs, v[csui, v[csuitor etc.). Literele k, q, w, y vin s[ dubleze ]n ]mprumuturi literele existente ]n alfabetul nostru (k = c, q = c, w = v, w = u, y = i). }n leg[tur[ cu folosirea numelor str[ine, a cuvintelor ]mprumutate recent trebuie men\ionat c[ literele adesea au aici alt[ valoare fonetic[ dec]t ]n limba rom`n[. Astfel, grupul de litere ch noteaz[, ]n ]mprumuturi, uneori africata £œ¤: charlston (pron. £cearlston¤), charter (pron. £ceart[r¤), iar alteori fricativa £=¤: chalon (pron. £=alon¤). Litera j noteaz[ uneori africata £g¤: Jon (pron. £gion¤), iar alteori velara £h¤: Juan (pron. £huan¤; junta (pron. £hunta¤).

19

FONETICA

Grupul de litere sh noteaz[ fricativa £=¤: shop (pron. £=op¤); show (pron. £=ou¤). Grupul tz noteaz[ africata £\¤: hertz (pron. £her\¤). Litera x noteaz[ velara £h¤: Mexico (pron. £mehico¤), Texas (pron. £Tehas¤). Grupul zz noteaz[ africata £\¤: intermezzo (pron. £interme\o¤), pizza (pron. £pi\a¤). Modul de interpretare specific[ a unor litere din cuvintele =i din numele proprii str[ine ]mprumutate recent face s[ ne ciocnim de unele dificult[\i la ortografierea acestora. }n asemenea situa\ii trebuie s[ consult[m dic\ionare ortografice, liste de nume str[ine anexate la ele, dic\ionare de neologisme =i alte surse de informare. Sistematizat, alfabetul nostru se prezint[ ]n felul urm[tor: Litera majuscul[

minuscul[

1

2

Pronun\area 3

A { ~

a [ `

£a¤ £[¤ £]¤

B

b

£b¤

C

c

£k¤

Condi\iile ce determin[ o valoare sau alta a literei 4

Exemple 5

}n cuvintele rom`n =i ]n derivatele acestuia, ]n unele nume proprii

rom`n, Rom`nia, rom`ne=te, arom`n, istrorom`n =. a. Br`ncu=i, P`rvan =. a.

}nainte de consoan[; ]nainte de vocalele a, [, ], o, u; la sf]r=it de cuv]nt

clopot, (a) ]ncasa

£œ¤

}nainte de e, i

cerc, cinematograf, ceas, c[ci

£k′¤

}n ]mbinarea ch ]nainte de e, i

chem, cheltui, chibzui, chip

}n componen\a diftongilor

team[, seam[, telemea

}nainte de consoan[; ]nainte de vocalele a, [, ], o, u; la sf]r=it de cuv]nt

grev[, gloat[, gard

£g¤

}nainte de e, i

ger, geam, ginga=, fulgi

£g′¤

}n ]mbinarea gh ]nainte de e, i

gherghef, ghind[

D

d

£d¤

E

e

£e¤ £e¤

F

f

£f¤

G

g

£g¤

c]nd, coda=, cunoscut ad]nc, copac

g]t, goan[, gust, g[si beteag, covrig

^

20

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE 1

2

H

h

£h¤

H

h

f[r[ valoare fonologic[

}n grupurile ch, gh ]nainte de e, i

ghem, chef, ghind[, chirie

I

i

£i¤ (plin)

De regul[, dup[ consoan[ sau ]nainte de consoan[ c]nd apare singur ca vocal[ ]n silab[

inim[, nimic, iste\, pilire

£i¤ (scurt)

}n componen\a diftongilor (ascenden\i =i descenden\i)

rai, cui, iarb[, iesle, dul[i, chei

£i¤ (redus)

De regul[, la sf]r=it de cuv]nt dup[ consoane

to\i, cununi, d]rji, calmi, osta=i, tari

}n diferite pozi\ii, cu excep\ia diftongului oa

om, cont, contopire, prompt, pronume, bot, dor

}n componen\a diftongului ascendent oa

coam[, oameni, toamn[

}n toate pozi\iile, cu excep\ia diftongilor

un, crunt, codru, dur, cumnat

}n componen\a diftongilor (ascenden\i =i descenden\i)

ou, dau, ziua, rou[, lui, r[u

} J K L M N O

] j k l m n o

3

£]¤ £j¤ £k¤ £l¤ £m¤ £n¤ £o¤

£o¤ (scurt) P Q R S + T | U

p q r s = t \ u

£p¤ £k¤ £r¤ £s¤ £=¤ £t¤ £\¤ £u¤ (

£u¤ (scurt)

4

5

hain[, hram

V

v

£v¤

W

w

£v¤

}n cuvinte, ]n fond, de origine german[

watt, weber, wattormetru

£u¤

}n cuvinte, ]n fond, de origine englez[

whisky, wigwam, western

£ks¤

}n pozi\ii diferite

xilofon, lux, xerograf, reflexiv, textologie

X

x

21

FONETICA 1

Y

2

y

3

Uneori ]ntre vocale

examen, exil, exulta

£i¤

}nainte sau dup[ consoane

ytriu, hobby

}n componen\a diftongilor

yoga, boy

^

z

5

£gz¤

£i¤ (scurt) Z

4

£z¤

NO|IUNI GENERALE DESPRE ORTOGRAFIE Ortografia (gr. orthos — „drept“ =i graphia — „scris“), fiind o totalitate a regulilor de scriere corect[, apare ca disciplin[ lingvistic[ din necesitatea de a unifica scrierea. Studierea ortografiei urm[re=te scopul de a lichida fluctua\iile ]n scriere, determinate de rostirea diferit[ a aceluia=i sunet, cuv]nt. Rostirea diferit[ poate fi condi\ionat[, la r]ndul s[u, de coarticularea sunetelor. }n func\ie de sunetul vecin (precedent sau urm[tor), sunetul ]=i poate modifica ]ntruc]tva articula\ia, f[c]nd ca pronun\area s[ oscileze ]ntre dou[ sunete, de regul[, cu articula\ie afonizat[. Uneori coarticula\ia are ca urmare substituiri de semne grafice acceptate de ortografie. De exemplu, sonanta linguodental[ £n¤, ]nainte de consoanele bilabiale £b¤, £p¤, ]ncepe s[ fie rostit[ cu o nuan\[ de bilabialitate, substituindu-se prin sonanta bilabial[ £m¤, fapt reflectat =i de ortografie: ]n parte, ]n buc[\i, ]n pietre, ]n barc[,

dar dar dar dar

(el) ]mparte, (a) ]mbuc[\i, (a) ]mpietri, (el) ]mbarc[ =. a.

Fluctua\ii la rostire =i, respectiv, la scriere genereaz[ utilizarea vocalei £a¤ ]n loc de diftongul £ea¤ dup[ consoanele fricative £\¤ £s¤, £z¤ =i a prepalatalelor £j¤, £=¤. De exemplu, se scrie uneori gre=it sar[ ]n loc de sear[, \av[ ]n loc de \eav[, zam[ ]n loc de zeam[, s[ pr[jasc[ ]n loc de s[ pr[jeasc[, or[=an ]n loc de or[=ean =. a. m. d. Fluctua\iile la scriere pot fi determinate =i de faptul c[ acela=i sunet sau grup de sunete poate avea reflexe diferite ]n ]mprumuturi din diferite limbi. Astfel, ezit[rile ]n scrierea cu x sau cs s]nt o urmare a faptului c[ unele ]mprumuturi con\in ]mbinarea de litere cs (de ex.: cocs < germ. kocs; comics < engl. comics; rucsac < germ. Rucksack, tocsin < fr. tocsin; eczem[ < fr. ecseme), iar altele — grafemul x (xilofon, linx, sfinx =. a.). Regula ortografic[ poart[, ]n fond, caracter conven\ional (se alege, prin ]n\elegere, o form[ sau alta), \in]ndu-se seama la formularea ei de caracterul sunetelor vecine, de pozi\ia sunetului ]n cuv]nt (]n r[d[cin[, ]n sufix), de tradi\ie. De ex., dup[ £j¤, £=¤ ]n rostire se aude c]nd £a¤, c]nd £ea¤. Regula vine s[ precizeze lucrurile, recomand]nd s[ se scrie £a¤ ]n r[d[cina cuv]ntului (a=a, jar, =arpe, jale), dar ea ]n sufix (cri=ean, clujean). }ntruc]t regula nu poart[ caracter general, exhaustiv, ea este ]nso\it[, de cele mai multe ori, de o list[ a excep\iilor.

22

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

Regulile poart[ caracter de prescrip\ie: se recomand[ scrierea cut[rei sau cut[rei litere, ]n conformitate cu pozi\ia ei ]n cuv]nt, excluz]ndu-se, totodat[, alte scrieri. Faptul acesta ]=i afl[ reflectare ]n titlul regulii: A (nu {, nici EA); E (nu {); } (nu I); M (nu N); CS (nu X) =. a. m. d. SCRIEREA VOCALELOR Se scrie:

A (nu {, nici EA)

— ]n r[d[cina cuv]ntului dup[ j, =: a=a, a=az[, deja, de=art[, dojan[, jalb[, jale, =a, =ade, =ale, =apte, =arpe =. a. A (nu IA) ^

— dup[ i ]n hiat ]n cuvintele vechi: apropiat (pron. £apropiiat¤), h]rtia (pron. £h]rtiia¤), istoria (pron. £istoriia¤), mia (pron. £miia¤), ro=ia (pron. £ro=iia¤), sub\iam (pron. £sub\iiam¤) =. a.; — ]n cuvintele neologice dup[ -e-, -i- ]n hiat: (a) agrea (pron. £agreia¤), (a) crea (pron. £creia¤), (a) varia (pron. £variia¤) =. a. ^

^

^

^

^

^

^

^

{ (nu E) — dup[ j, = ]n r[d[cina unor cuvinte ca: de=[n\at, j[lbar, =tej[ri=, =[n\ule\, =[trar =. a.; — dup[ j, = ]n sufixul substantivelor la forma de plural: amenaj[ri, corij[ri, deranj[ri, desc[tu=[ri, ]nduio=[ri, ]ngr[=[ri =. a.; — dup[ s ]n r[d[cina cuvintelor s[, s[m]n\[, s[rb[toare, s[u, (a) \es[la =. a., dar: (a) sem[ná, semin\e, chiseli\[, secar[, secui; — dup[ b ]n r[d[cina unor cuvinte ca: b[jenie, b[jenar, (a) b[jen[ri, (a) b[jeni, (a) b[rbieri, b[=ic[, foraib[r, greab[n, leb[d[ =. a., dar: galben, oberliht. E (nu {) — dup[ j, = ]n r[d[cina unor cuvinte ca: (a) de=erta, de=ert, mu=e\el, (a) jecm[ni, (a) jeli, (a) jelui, jerpelit, p[ianjen, st]njen, jertf[, =ed, =edin\[, =epcar, =epc[rie, =erpui, =erpar, =erpesc, =ervet, =esime =. a.; — dup[ \ la sf]r=itul substantivelor: b[tr]ne\e, brusche\e, delicate\e, fine\e, frumuse\e, june\e, noble\e, polite\e, stricte\e, triste\e =. a.; — dup[ s la sf]r=itul substantivelor: m[tase, tuse; — dup[ z ]n r[d[cina unor cuvinte ca: muzeu, r[ze=, r[ze=ie, reazem, (a) rezema, zece, zeghe, zemos, zer, ze\ui =. a.; dar: maz[re, z[nat, z[rz[rel, z[ng[neal[ etc.; — dup[ \ ]n r[d[cina unor cuvinte ca: (a) ]n\elege, o\et, \elin[, \encu=[, \epi, \epos, \epu=[, (a) \es[la, (a) \ese, \es[tor, \es[torie, \estos, \evar, \evi=oar[ =. a., dar: (a) ]n\[rca, \[poi, \[ran, \[ru=; — dup[ v ]n r[d[cina unor cuvinte ca: (a) dezveli, (a) ]nveli, vecui, vedri\[, veleat, dar: lev[n\ic[, reav[n. E (nu IE) — la ]nceput de cuv]nt sau de silab[ postvocalic[ ]n ]mprumuturile neologice: agreez, alee, etic[, epoc[, er[, etaj, lactee, maree, poet, siluet[ =. a.;

23

FONETICA ^

— dup[ i ]n hiat ]n cuvintele fondului vechi: h[rnicie (pron. £h[rniciie¤), lozie (pron. £loziie¤), p[t[ranie (pron. £p[t[raniie¤), (a) scrie (pron. £scriie¤) =. a.; — la ]nceput de cuv]nt, ]n unele ]mprumuturi vechi (majoritatea din greac[) de tipul: ectenie, edec, efendi, efor, egumen, eparhie, episcop, epitrop, eres, eretic, evanghelie, evreu =. a.; — formele pronominale =i verbale: eu, el, ei, ele, e=ti, e, eram, erai, era, era\i, erau, precum =i interjec\iile: e! eh! ei! ehei! ^

^

^

I (nu }) — ]nainte de m, n ]n cuvinte ca: imbold, (a) impieta, (a) incrimina, indemniza\ie, (a) inocula, (a) intabula, interes, (a) intra, intrepid, (a) introduce, introducere, (a) insufla; — dup[ j, =, s, \, z ]n r[d[cina unor cuvinte ca: jig[raie, (a) jigui, jilav, jil\, (a) jimba, (a) jindui, jir, jitar, pr[jin[, ma=in[, mojic, r[=in[, ru=ine, sprijin, sihl[, strea=in[, =indril[, =ir, =i=tar, vi=in[, (a) sili, simbrie, (a) sim\i, singur, (a se) \icni, \igaie, \ine, \int[, \inut, (a) \ipa, \i=tar, zi, zice, zidi, zim\os, zimbru =. a.; — dup[ j, = ]n sufixele formelor nepredicative ale verbelor: descojit, descojind, t]njind, vestejit, cer=ind, ]n[bu=ind, ]n[bu=it, pr[bu=ind =. a. } (nu {) — dup[ m ]n r[d[cina cuv]ntului: lum]nare, m]n[tarc[, m]nu=i\[, m]zg[li (se admit variantele cu ambele vocale ]n m[n[stire/m]n[stire =i ]n derivatele acestora); — dup[ p, r ]n r[d[cina cuv]ntului: p]n[, p]rc[lab, p]r]u, vr]ncean (dar: r[=chitor, r[zg]ia); — dup[ t ]n r[d[cina cuv]ntului: ]nt]i, ]nt]lni, p[st]rnac, t]lhar, (a) t]nd[li, t]rziu =. a., dar: t[lmaci, (a) t[lm[ci, (a) t[rb[ci, t[tar, t[tarc[, t[v[lug. } (nu I) — ]nainte de n ]n pozi\ia ini\ial[ ]n cuvinte ca: (a) ]ncasa, (a) ]nvedera, (a) ]nsera (= a amurgi), dar (a) insera (= a introduce), (a) ]nvesti (= a acorda un drept), dar (a) investi (= a plasa un capital), a ]mboldi, dar: imbold, (a) ]nhuma, ]nhumare, dar: inhuma\ie, (a) ]nsufle\i, dar: (a) insufla; — dup[ s, \, z ]n r[d[cina unor cuvinte ca: s]mbure, s]n, s]nziene, \]fnos, \]nc, \]r[, (a) \]=ni, \]\]n[, z]n[, z]zanie =. a.; — dup[ j, =, \ ]n sufixul gerunzial al verbelor: admi\]nd, amenaj]nd, angaj]nd, comi\]nd, corij]nd, deranj]nd, ]mbr[\i=]nd, ]nf[\i=]nd, permi\]nd, protej]nd, sco\]nd; — dup[ v ]n r[d[cina cuvintelor din fondul mai vechi: v]rtos, v]rto=ie, v]rtute, v]scos, dar: virtuos, virtuoz, virtuozitate, viscoz[, viscozitate =. a. U (nu }) — ]n pozi\ie ini\ial[ la verbele: (a) umbla, (a) umfla, (a) umple =i derivatele lor. SCRIEREA DIFTONGILOR EA (nu A) — dup[ s, \, z ]n r[d[cina unor cuvinte ca: asear[, seam[, seam[n, sear[, searb[d, \eap[, \eap[n, \east[, \eav[, zeam[ =. a., dar: za (zale), \ar[;

24

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

— dup[ s, \, z, =, j ]n termina\ii =i sufixe verbale: cosea, i\ea, (s[) ]nc[lzeasc[, ]mbr[\i=eaz[, ]nf[\i=eaz[, (s[) p[r[seasc[, (s[) ro=easc[, (s[) t]njeasc[ =. a.; — dup[ j, s, =, \, v, z ]n sufixe substantivale: ame\eal[, betejeal[, c[l[r[=ean, clujean, gre=eal[, g[l[\ean, moldovean, umezeal[, iu\eal[, z[pu=eal[, oboseal[, pricopseal[, prahovean, lipovean =. a. EA (nu IA) ^

— dup[ consoanele prepalatale c, g (œ, g) ]n r[d[cina cuv]ntului: acea, am[geasc[, atingea, briceag, ceas, ceaf[, ceap[, a zecea, ducea, fugea, geam, geam[n, gean[, mergea, (s[) munceasc[ =. a. Fac excep\ie: buciard[, ciacon[, ciadian, giardiaz[; — dup[ ch, gh: blocheaz[, cheam[, cheag, cheal[, desperecheaz[, ghear[, gheat[, ghea\[, jgheab, lichea, (s[) ocheasc[, vegheaz[ =. a., dar: chiar, chiabur, ghiaur, unchia=, maghiar; — dup[ consoanele labiodentale d, l, n, r, s, t, \, z: deas[, leac, neam\, reav[n, sear[, teaf[r, \eap[, zeam[, neao=, prea, seam[, teatru, al[turea, nimenea, mar\ea, vinerea =. a. Dar se scrie ia (adesea ]n hiat) ]n cuvinte ca: adiacent, coniac, diabet, diavol (=i ]n derivatele lor), ace=tia, at]\ia, lian[, dania, bucuria, tiar[, ra\ia, ziar =. a.; — la sf]r=itul formelor articulate ale substantivelor numiri de zile ale s[pt[m]nii: lunea, mar\ea, miercurea, vinerea, dar: joia; — dup[ vocal[ (]n special e) ]n neologisme de tipul: aleea, aloea, caldeean (de la Caldeea), coreean, guineean (de la Guineea), epopeea, ideea, moscheea, agreeaz[, creeaz[ =. a. IA (nu EA) — la ]nceput de cuv]nt sau la ]nceput de silab[ postvocalic[: ia (de la a lua), iarn[, iad[, iap[, iasc[, (s[) ias[, iarb[, iasomie, iatac, iazm[, b[iat, (s[) d[ltuiasc[, (a) ]mb[ia, iaca, iacobin, iactant, iad, iade=, iahnie, iaht, iarn[, iamb, ianuarie, iar, iar[=i, iard, iarmaroc, (a) iaroviza, iasc[, iatagan, sc]nteiaz[, (s[) vremuiasc[ =. a.; — dup[ consoanele bilabiale b, p, m =i labiodentale v, f: piatr[, amiaz[, fiare, dezmiard[, (s[) fiarb[, obial[, piapt[n[, (s[) piar[, pia\[, via\[ =. a. IE (nu E) — la ]nceput de cuv]nt =i la ]nceput de silab[ postvocalic[ ]n elemente lexicale vechi: aievea, baie, baier[, b[ie\i, boier, condeier, cuier, giuvaier, foaie, femeie, fluier, gutuie, ieder[, ied, ieftin, iei (de la a lua), ienicer, iepure, ieri, (a) ierna, (a) ierta, ie=ean, (a) ie=i, ierunc[, iesle, ]ndoaie, oierit, l[m]ie, oaie, t[m]iez, ]mb[iez, ]ngreuiez, =uier, (el) moaie, suie =. a.; — dup[ vocal[ ]n unele forme ale verbelor neologice cu infinitivul ]n -ia sau -i: ambreiez, bruiez, constituie, debreiez, deraiez, destituie, remaniez, restituie, substituie =. a.; — ]n ]mprumuturi noi care au p[strat ie din limba de origine: caiet, castaniet[, iezuit, paiet[, proiect, proiec\ie, proiector, statuie, traiectorie, =ifonier, viniet[ =. a.; — dup[ consoane, ]n special dup[ c(h), g(h), t, d ]n cuvinte ca: a=chie, dajdie, rochie, p]rghie, p]rtie, pr[pastie, r[sp]ntie, stinghie, unghie, urticarie =. a., dar: buche, bute, cobe, elice, falce, helge, lance, veghe =. a. S]nt admise ambele variante: muchie =i muche. — ]n denumirile lunilor anului: ianuarie, februarie, martie, aprilie, iunie, iulie, septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie;

FONETICA

25

— dup[ labialele b, p, m, t, v ]n cuvinte ca biet, dezmierd, fier, (a) fierbe, ]mpiedica, piersic([), pietre, pie\e, pierde, piezi=, pieptene, piedic[, obiect, piept, piele, miere, mierl[, miercuri, (a) mieuna, viespe, (a) vie\ui, viezure =. a. N o t [. Cuvintele provenite de la aceea=i r[d[cin[ latin[ ]n perioade diferite de dezvoltare se comport[ ]n mod diferit: cele mo=tenite (=i toate derivatele lor) se scriu cu ie, iar cele ]mprumutate — cu e: fier, fierar, fier[rie, ]nfiera — (cale) ferat[, feros, feruginos, ferur[, fero-aliaj, feromagnetism; miercuri — Mercur, mercurial; miere, mieros — melifer, melivor; piept, pieptar, piepti=, pieptos, pieptu\ — pectoral; pietre, pietros, (a) ]mpietri — (a) petrifica, petrograf; vierme, vierm[nos — vermial, vermicular, vermiform; viers „melodie“, (a) viersui „a c]nta“ — vers, verset, (a) versifica.

IO (nu EO) — la ]nceput de cuv]nt =i la ]nceput de silab[ postvocalic[: b[l[ior, fuior, maior, ploios, iob[gie, iod, iol[, iorgovan, iot, iot[, taior, voios =. a; — dup[ œ, g, ch, gh: ciob, cioban, ciocan, ciocoi, ciond[ni, ciorap, c[rucior, ghiol, gionat, chior, chio=c, ghiozdan, neghiob =. a. ^

N o t [. Diftongul eo apare, de regul[, dup[ consoana l- : (a) leorp[i, leorb[ial[, (a) bleojdi, (a) bleotoc[ri, (a) pleosc[i, (a) pleo=ti =. a.

}I (nu }) — ]n cuvintele: c]ine, m]ine, m]ini (sg. m]n[), p]ine, precum =i ]n derivatele =i logoformele lor. }I (nu {I) — la verbele formate de la interjec\ii ce con\in vocala ]: (a) b]lb]i, (a) c]r]i, (a) f]lf]i, (a) m]r]i, (a) p]r]i, (a) sc]r\]i, (a) s]c]i, (a) v]j]i, (a) zb]rn]i =. a. {I (nu }I) — la verbele formate de la interjec\ii ce con\in alte vocale dec]t ]: chir[i, fle=c[i, groh[i, l[l[i, morm[i, ron\[i, trop[i, zorn[i =. a. OA (nu UA) — ]n pozi\ie ini\ial[ la cuvinte ca: oabl[, oac, oac[r, oache=, oaie, oal[, oameni, oar[, oare, oarb[, oaspete, oaste, oarecare, oarecine, oaz[ =. a.; — la mijloc de cuv]nt, c]nd diftongul alterneaz[ cu vocala o: idioat[ / idiot, mioap[ /miop, perioad[ /periodic, coase /cos, doare /dor, goal[ /gol, joac[ / joc) =. a.; — ]ntr-o serie de cuvinte c]nd nu are loc o astfel de alternan\[: angoas[, boare, doar, foarte, ]ncoace, poal[ =. a.; mai ales ]n neologisme: (a) coafa, croazier[, culoar, exploata, fermoar, foaier, lavoar, moar, pavoaz, (a) pavoaza, pledoarie, poant[, savoare, toast =. a. UA (nu OA) — la sf]r=itul substantivelor feminine articulate (forma hot[r]t[): basmaua, beizadeaua, cacaua, cafeaua, mantaua, caua, neaua, steaua, ziua, roua, piua =. a.

26

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

— la unele forme ale verbelor cu tema ]n -u: (a) ]n=eua, (a) oua, (a) ploua =. a.; — la derivate formate de la cuvinte cu tema ]n u (semivocal[): b[c[uan ( bolnav, (om) lene= > lene=, (om) viclean > viclean. Substantivele de origine adjectival[ pot avea sensul abstract de ]nsu=ire: (z[pad[) alb[ > albul (z[pezii) sau sensul concret de purt[tor al ]nsu=irii (persoan[, obiect): (om) s[rac > s[rac. De regul[, substantivele deadjectivale cu sens concret admit opozi\ia de num[r (un bolnav > ni=te bolnavi), pot fi ]nso\ite de ambele articole substantivale (un s[rac > s[racul), precum =i de articolul adjectival (Cel bogat nu-l crede pe cel s[rac).

82

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

C]t prive=te substantivele deadjectivale abstracte, ele au numai forma de singular =i de cele mai multe ori apar articulate hot[r]t (firescul, pitorescul, sublimul, amarul). Tot de acest model \ine =i substantivizarea participiilor =i gerunziilor, ]ntruc]t ele au ini\ial valoare adjectival[: (osta=ul) r[nit > r[nitul, (omul) p[\it > p[\itul, (femeia) suferind[ — suferinda. 2) Ve r b → s u b s t a n t i v. Conform acestui model se substantivizeaz[ supinele cu valoare verbal[ (cosit, roit, treierat) =i temele verbale (cutremur < a cutremura, dezinteres < a dezinteresa, ]nghe\ < a ]nghe\a). Ca =i ]n cazul modelului precedent, substantivele postverbale pot avea un sens abstract desemn]nd procesul ]n stare pur[: apusul (soarelui), cititul (c[r\ilor), potcovitul (calului), ]ndemnul (fratelui), portul (armei) sau un sens concret de rezultat al ac\iunii: amestec, c]=tig, strop, =uier etc. De men\ionat c[ substantivizarea temelor verbale este tratat[ uneori ca derivare regresiv[ prin care se ]n\elege constituirea unui substantiv ca rezultat al suprim[rii sufixului verbal (a se ast]mp[ra > ast]mp[r, a crede > crez). 3) N u m e r a l → s u b s t a n t i v: un doi, un opt. 4) P r o n u m e → s u b s t a n t i v. C]teva pronume apar ca substantive fiind ]nso\ite de articolul hot[r]t (eul, sinea), altele primesc ]ns[ numai articolul nehot[r]t (un nimic, un cineva, un altul). 5) A d v e r b → s u b s t a n t i v. Folosite ca substantive, adverbele nu posed[ toate categoriile morfologice ale noii clase. De regul[, adverbele substantivizate au numai forma de singular (bine, r[u, m]ine). Unele dintre ele apar at]t cu articol nehot[r]t, c]t =i cu articol hot[r]t (un bine > binele, un greu > greul, un r[u > r[ul), altele ]ns[ s]nt fie numai articulate hot[r]t (susul, josul), fie numai articulate nehot[r]t (un ieri, un m]ine, un azi). 6) I n t e r j e c \ i e → s u b s t a n t i v: of! > un of > ofuri; ura! > urale. ORTOGRAFIA SUBSTANTIVELOR DERIVATE I. Ortografia derivatelor formate prin prefixare a) Prefixul con- are trei variante fonetice: con-, com-, co-. Con- se scrie ]n urm[toarele cuvinte ]mprumutate sau formate pe teren propriu: concet[\ean, confedera\ie, cons[tean, consens, cons]ngean, con=tiin\[. Com- apare ]n compatriot, compunere. Co- se ]nt]lne=te ]n cuvintele: coacuzat, coasociat, coautor, codirector, coechipier, colocatar, comesean, cona\ional, coparticipare, cop[rta=, coproduc\ie, coproprietar, coraport, coreferat, cotutel[. b) Prefixul des- are urm[toarele variante fonetice: des-, dez-, de-. Des- se scrie ]nainte de consoane surde: descentralizare, desc]ntec, descompunere, desconsidera\ie, desfr]u, deshidratare. Dez- se scrie ]nainte de vocale =i de consoane sonore =i sonante: dezacord, dezagregare, dezangajare, dezarmare, dezasimila\ie, dezavantaj, dezbatere, dezechilibru, dezgust, deziluzie, dezinfec\ie, dezinfectare, dezinteres, dezmin\ire, dezn[dejde, deznod[m]nt, dezordine, dezvinov[\ire. De- se scrie ]n derivatele a c[ror tem[ ]ncepe cu s: des[v]r=ire, desecare, desensibilizare, desublimare, desulfitare, desulfurare, precum =i ]n cuvintele:

MORFOLOGIA

83

debusolare, decalcifiere, decarburare, decolonizare, decompensare, dedublare, dedurizare, demilitarizare, demodulare, denuclearizare, denutri\ie, deparazitare, depersonalizare, depigmentare. c) Prefixul r[s- are variantele r[s- =i r[z-. R[s- se scrie ]n cuvintele a c[ror tem[ ]ncepe cu o consoan[ surd[: r[scroial[, r[scruce, r[scump[rare, r[sf[\, r[sfoire, r[sfr]ngere, r[sp[r, r[splat[, r[sputere, r[st[lm[cire, r[stimp, r[sturnare. R[z- se scrie ]naintea vocalelor =i a consoanelor sonore =i sonante: r[zbunare, r[zbunic, r[znepot. II. Ortografia derivatelor formate prin sufixare Sufixul -(e/i)an 1. Varianta -an a acestui sufix se scrie: — dup[ temele terminate ]n consoanele c (k) =i g: african, american, costarican, dominican, mexican, mozambican, ha\egan etc. Excep\ie: c]mpulungean < C]mpulung Moldovenesc; — dup[ temele terminate ]n -i: algeri-an, australi-an, belgi-an, brazili-an, columbi-an, etiopi-an, haiti-an, indi-an, indonezi-an, itali-an, orhei-an, puhoi-an, siri-an, vaslui-an etc. Excep\ii: Basarabia — basarab-ean, Macedonia — macedon-ean, Transilvania — transilv[n-ean; — dup[ unele teme terminate ]n -u: nicaraguan, peruan. Acest sufix se ]nt]lne=te =i dup[ alte consoane dec]t c, g, la unele substantive mai vechi: budapestan, persan, tibetan. La toate aceste clase de cuvinte, cu excep\ia celor care au tema terminat[ ]n -i, la forma de plural, sufixul r[m]ne neschimbat: africani, americani, dominicani, peruani, mahomedani, dar australieni, belgieni etc. 2. Varianta -ean se scrie ]n cuvintele cu tema terminat[ ]n orice alt[ consoan[, ]n afar[ de c (k) =i g: ardelean, belgr[dean, c[l[r[=ean, european, f[le=tean, ie=ean, kievean, moldovean, sucevean etc. Tot cu -ean se scriu =i derivatele de la numele proprii terminate ]n -ea: Coreea > coreean, Guineea > guineean, Tulcea > tulcean, Vrancea > vr]ncean, Dobrogea > dobrogean. Verificarea scrierii cu -ean se face prin forma de plural. }n cazul acestei variante a sufixului, are loc alternan\a ea/e (ean/eni): ardeleni, belgr[deni, c[l[r[=eni etc. 3. Varianta -ian se scrie ]n cuvintele: argentinian, atenian, canadian, chi=in[uian, ecuadorian, irakian, iranian, israelian, palestinian, parizian, salvadorian etc. Pentru aceast[ variant[, ]n cazul opozi\iei de num[r, este caracteristic[ alternan\a ia/ie (-ian/-ieni): argentinian — argentinieni, atenieni, canadieni etc. Sufixul -([/e/ie)rie 1. Varianta -[rie poate constitui un sufix simplu (copil + [rie) sau poate fi alc[tuit[ din dou[ sufixe (gr[din[ + ar + ie). Ca sufix simplu, ea se scrie dup[ temele terminate ]n consoan[, ]n afar[ de k′, g′ =i c, g: albin[rie, ap[rie, dr[c[rie, juc[rie, lut[rie, ma=in[rie, s[r[rie etc. Ca sufix compus (ar + ie), varianta dat[ se scrie ]n derivatele formate de la cele cu sufixul -ar: berar > ber[rie, dogar > dog[rie, fierar > fier[rie, gr[dinar > gr[din[rie etc. 2. Varianta -erie se scrie dup[ temele terminate ]n consoanele œ, g, =i c, g sau semivocala -i: cazangerie, tutungerie, oierie, escrocherie, dulgherie.

84

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

3. Varianta -ierie se scrie ]n cuvintele ]mprumutate sau formate pe teren propriu cu sufixul -ier: casierie, pionierie. Sufixul -(e/i)al[ 1. Varianta -eal[ se scrie dup[ temele terminate ]ntr-o consoan[: c[ptu=eal[, co=coveal[, gre=eal[, ]nv[lm[=eal[, ]mb]cseal[, oboseal[, umezeal[. }n cadrul opozi\iei de num[r se produce alternan\a ea/e (-eal[/-eli): gre=eal[ — gre=eli, tocmeal[ — tocmeli. 2. Varianta -ial[ se scrie ]n cuvintele formate de la verbele terminate ]n -i dup[ o vocal[: c[p[tuial[, chibzuial[, morm[ial[, r[fuial[, =ov[ial[. Sufixul -e\e }n substantivele formate de la adjective, el are termina\ia -e =i nu -[: b[tr]ne\e, bl]nde\e, c[runte\e, fine\e, juste\e, noble\e, tandre\e, tinere\e, triste\e etc. Sufixul -ism Se scrie cu s, nu cu z: aeromodelism, agnosticism, birocratism, capitalism, expresionism, extremism, hegelianism, metamorfism etc. ORTOGRAFIA SUBSTANTIVELOR COMPUSE Se scriu cu cratim[: — substantivele compuse alc[tuite din dou[ substantive la cazul nominativ: cal-putere, c]ine-lup, contabil-=ef, l[c[tu=-mecanic, ma=in[-unealt[, pu=c[-mitralier[ etc.; — substantivele alc[tuite dintr-un substantiv ]n cazul nominativ =i altul ]n genitiv: Calea-Robilor, carul-z]nelor, floarea-soarelui, gura-leului, ochiul-boului etc.; — substantivele alc[tuite din dou[ substantive legate prin prepozi\ie: bou-de-balt[, cal-de-mare, coco=-de-munte, drum-de-fier, vierme-de-m[tase etc.; — substantivele alc[tuite dintr-un substantiv =i un adjectiv: argint-viu, gur[-spart[, m]n[-lung[, bun[-credin\[, bun[-cuviin\[, rea-voin\[; — substantivele alc[tuite dintr-un numeral =i un substantiv sau dintr-un substantiv =i un numeral: doi-din\i, trei-fra\i, secretar-prim; — substantivele compuse care includ ]n structura lor un verb: bate-drumuri, ]ncurc[-lume, sare-garduri, duc[-se-pe-pustii, ]mpu=c[-n-lun[, las[-m[-s[-te-las; — substantivele compuse cu prefixul ex- (cu sensul de „fost“): ex-director, ex-ministru. Se scriu ]mpreun[: — substantivele alc[tuite din elemente de compunere care nu exist[ independent ]n limba rom`n[: aero-, auto-, bio-, foto-, hidro-, micro-, moto-, neo-, poli-, port-, pseudo-, tele-, termo-, vice-, -fon, -graf, -log etc.: aeromodel, automi=care, biodinamic[, fotomontaj, microfon etc.; — unele substantive compuse formate dintr-un adjectiv =i un substantiv al c[ror ultim component este declinabil: bun[stare, bun[voin\[, botgros, dreptunghi, duraluminiu etc.; — substantivele proprii compuse: Barb[neagr[, Botgros, Boub[tr]n, Captare, Cat[r[u, Cincilei, Paierele, |ar[lung[, +aptesate etc.; — substantivele alc[tuite prin contopirea prepozi\iei de cu un substantiv sau cu un participiu substantivizat: de]mp[r\it, de]nmul\it, demers, dem]ncare, dem]ncat, deochi, desc[zut.

85

Adjectivul

Adjectivul este o parte de vorbire autosemantic[, flexibil[, care exprim[ ]nsu=iri ale obiectelor. Sub aspect morfologic, adjectivul se caracterizeaz[ prin urm[toarele categorii: g r a d d e c o m p a r a \ i e, g e n, n u m [ r =i c a z. Adjectivul ]nso\e=te de cele mai multe ori un substantiv. Func\ia sa sintactic[ primar[ este cea de atribut, mai poate ]ns[ ]ndeplini =i func\iile sintactice de nume predicativ, element predicativ suplimentar, complement indirect =i circumstan\ial. CLASIFICAREA LEXICO-SEMANTIC{ A ADJECTIVELOR Sub aspect lexico-semantic, se disting urm[toarele subclase de adjective: — adjective calitative (calificative, descriptive); — adjective relative; — adjective pronominale. ADJECTIVE CALITATIVE Adjectivele calitative desemneaz[ ]nsu=iri intrinsece ale obiectelor. Ele au forme speciale pentru exprimarea gradelor de compara\ie. Majoritatea acestor adjective pot forma, prin derivare, unit[\i noi diminutivale cu nuan\[ apreciativ-afectiv[ (buni=or, m[ri=or, micu\). Ele pot servi de asemenea =i drept baz[ derivativ[ pentru substantive, verbe =i adverbe (greu > greutate, iste\ > iste\ime, galben > a se ]ng[lbeni, moral> moralice=te etc.). Adjectivele calitative pot fi apreciativ-senzoriale =i apreciativ-ra\ionale. Primele denumesc ]nsu=iri care s]nt percepute cu ajutorul organelor de sim\. }n func\ie de tipul organului de sim\, se disting: — ]nsu=iri percepute cu ajutorul v[zului (alb, verde, lung, scurt, mic, gras, str]mb, rotund); — ]nsu=iri percepute cu ajutorul auzului (puternic, clar); — ]nsu=iri percepute cu ajutorul mirosului (iute, greu); — ]nsu=iri percepute cu ajutorul gustului (acru, dulce, s[rat); — ]nsu=iri percepute cu ajutorul pip[itului (cald, umed, aspru); — ]nsu=iri percepute printr-un efort muscular (greu, u=or, elastic). Adjectivele apreciativ-ra\ionale exprim[ ]nsu=iri care nu s]nt percepute nemijlocit cu ajutorul organelor de sim\, ci s]nt deduse ]n urma aprecierii calit[\ii obiectului de c[tre vorbitor. Printre acestea se includ: — ]nsu=iri de caracter (bl]nd, r[u); — ]nsu=iri legate de starea fizic[ (s[n[tos, mut, orb);

86

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

— — — — —

]nsu=iri legate de durata existen\ei (t]n[r, vechi, proasp[t); ]nsu=iri legate de intelect (de=tept, ager, tont); ]nsu=iri legate de starea emo\ional[ (vesel, trist); ]nsu=iri legate de aprecierea estetic[ (frumos, ur]t, elegant); ]nsu=iri legate de aprecierea pragmatic[ (necesar, folositor, nociv). ADJECTIVE RELATIVE

Adjectivele din aceast[ subclas[ prezint[ ca ]nsu=iri rela\iile obiectului cu alte obiecte, ac\iuni, circumstan\e. }n majoritatea lor adjectivele relative s]nt derivate de la teme substantivale, verbale sau adverbiale. Acestea pot exprima: — obiectul la care se raporteaz[ lucrul calificat: lumesc, diplomatic; — materialul din care este f[cut obiectul calificat: cartilaginos, pietros, lemnos; — elementele din care const[ obiectul calificat: =col[resc, m[rin[resc; — persoana c[reia ]i apar\ine obiectul calificat: (castel) ]mp[r[tesc, (cas[) \[r[neasc[; — subiectul unor ac\iuni: (ac\iune) banditeasc[, (]ntrecere) sportiv[; — obiectul unor ac\iuni: (alegeri) preziden\iale; — locul de care e legat obiectul calificat: muntos, p[m]ntesc, ceresc, occidental, insular; — timpul de care e legat obiectul calificat: prim[v[ratic, nocturn, renascentist; — ac\iunea pe care a ]nf[ptuit-o obiectul calificat: adormit, plecat, citit, b[ut, arz]nd. }n afar[ de participiile =i gerunziile adjectivizate, din aceast[ categorie fac parte adjectivele derivate de la verbe: trec[tor, r[t[citor, alerg[tor, ]nfloritor, sup[r[cios, z]mb[re\; — ac\iunea suportat[ de obiectul calificat: ab[tut, l[udat, prins, arestat. Adjectivele relative nu se caracterizeaz[ prin categoria gradelor de compara\ie. Aceasta se explic[ prin faptul c[ rela\iile prezentate de ele ca ]nsu=iri nu presupun o varia\ie a gradualit[\ii lor. ADJECTIVE PRONOMINALE Adjectivele date s]nt la origine pronume. Folosite cu valoare adjectival[, acestea nu substituie un nume, ci ]l determin[ ]ndeplinind func\ia de atribut. Exist[ urm[toarele tipuri de adjective pronominale: — posesive: meu, t[u, s[u, nostru, vostru; mea, ta, sa, noastr[, voastr[; — demonstrative: de apropiere: acest(a), aceast[(a), ace=ti(a), aceste(a); de dep[rtare: acel(a), acea (aceea), acei(a), acele(a); de identitate: acela=i, aceea=i, aceia=i, acelea=i; de diferen\iere: cel[lalt, cealalt[, ceilal\i, celelalte; — de ]nt[rire: ]nsumi, ]nsu\i, ]nsu=i etc. Unit[\ile din aceast[ subclas[ se folosesc ]n limba contemporan[ mai ales ca adjective =i doar foarte rar, ca pronume. — interogativ-relative: care, ce, c]t. Acestea intr[ ]n componen\a propozi\iilor interogative, ]ndeplinind func\ia sintactic[ de atribut, sau servesc ca elemente de rela\ie ]n cadrul propozi\iilor subordonate. — nehot[r]te: ceva, c]teva, fiecare, oricare, ori=icare, ori=ice, oric]t, alt, vreun, vreo, fiece, niscai, niscaiva; — negative: nici un, nici o.

MORFOLOGIA

87

CLASELE FLEXIONARE ALE ADJECTIVULUI La clasificarea morfologic[ a adjectivelor se ia ]n considerare capacitatea lor de a-=i schimba forma ]n func\ie de genul, num[rul =i cazul cuv]ntului determinat. Din punctul acesta de vedere, adjectivele se ]mpart ]n variabile =i invariabile. Adjectivele variabile au forme speciale pentru marcarea opozi\iilor de gen, num[r =i caz, iar adjectivele invariabile s]nt cele care nu sufer[ nici un fel de schimb[ri la modificarea caracteristicilor gramaticale ale determinatului. Adjectivele variabile s]nt repartizate ]n mai multe c l a s e f l e x i o n a r e ]n func\ie de num[rul de forme pe care le pot avea la fiecare categorie gramatical[ ]n parte sau la c]teva categorii luate ]n bloc. Dup[ num[rul de forme de care dispun (la cazul nominativ singular) pentru a se acorda cu determinatul ]n gen, ele se grupeaz[ ]n adjective cu dou[ termina\ii (bun — bun[, alb — alb[, ]nalt — ]nalt[) =i adjective cu o singur[ termina\ie pentru toate genurile (cuminte, dulce, fierbinte, limpede, mare, moale, rece, sub\ire, tare, tulbure, verde). Acestea din urm[ s]nt terminate ]n -e. Dac[ se \ine cont de num[rul total de forme admise de adjectivele variabile pentru a se acorda cu substantivul determinat ]n gen =i num[r, ele pot fi ]mp[r\ite ]n c]teva clase flexionare: — adjective cu patru forme — dou[ la nominativ singular =i dou[ la plural (bun — bun[ / buni — bune, alb — alb[ / albi — albe, frumos — frumoas[ / frumo=i — frumoase, greu — grea / grei — grele, acru — acr[ / acri — acre); — adjective cu trei forme, care s]nt de dou[ feluri: cu dou[ forme la nominativ singular =i una comun[ la plural (drag — drag[ / dragi, ad]nc — ad]nc[ / ad]nci, firesc — fireasc[ / fire=ti, cenu=iu, cenu=ie / cenu=ii) =i cu dou[ forme la masculin =i una comun[ la feminin (ascult[tor / ascult[tori m. =i ascult[toare f. pentru ambele numere, instantaneu / instantanei m. =i instantanee f. pentru ambele numere); — adjective cu dou[ forme, omonime dou[ c]te dou[ fie dup[ gen, fie dup[ num[r (mare pentru masculin =i pentru feminin la N. sg., mari la pl. pentru masculin =i pentru feminin; vioi pentru masculin singular =i plural, vioaie pentru feminin singular =i plural; vechi pentru masculin singular =i plural =i pentru feminin plural =i G.-D. sg., veche pentru feminin N.-A. singular; tenace pentru masculin singular =i pentru feminin singular =i plural, tenaci pentru masculin plural). Adjectivele invariabile au o form[ unic[, indiferent de indicii gramaticali ai substantivului determinat. Caracterul invariabil al acestor adjective este determinat de mai mul\i factori =i ]n primul r]nd de originea lor. Unele dintre ele provin de la unit[\i lexicale neflexibile, cum ar fi adverbul =i interjec\ia (aievea, anume, asemenea, a=a, bine, dimpotriv[, dimprejur, gata, odat[ — de la adverbe, halal — de la interjec\ie). Celelalte adjective invariabile s]nt ]mprumuturi din alte limbi care nu s-au adaptat sistemului morfologic al limbii rom`ne (ac[t[rii, antitanc, bej, bis, bleu, bleumarin, bordo, co=cogea, co=cogeamite, clo=, crem, ditai, ditamai, forte, gri, kaki, leoarc[, maro, mov, otova, roz, sadea, vernil, factice etc.). S]nt invariabile =i unele adjective compuse: cumsecade, get-beget, purs]nge.

88

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

CATEGORIILE GRAMATICALE ALE ADJECTIVULUI GRADELE DE COMPARA|IE }n limba rom`n[ adjectivul are o form[-tip care exprim[ ]nsu=irea, o serie de forme analitice care exprim[ varia\ia gradual[ a ]nsu=irii la diferite obiecte sau la unul =i acela=i obiect ]n situa\ii diferite. Organizarea paradigmatic[ a acestei categorii se prezint[ ]n felul urm[tor: Forma-tip a adjectivului (numit[ =i grad pozitiv)

de superioritate de egalitate de inferioritate

1) gradul comparativ Gradele de compara\ie 2) gradul superlativ

relativ

de superioritate de inferioritate

absolut

de superioritate de inferioritate

FORMA-TIP A ADJECTIVULUI Forma-tip a adjectivului desemneaz[ o ]nsu=ire a unui obiect sau a unei fiin\e f[c]nd abstrac\ie de variabilitatea ei. Aceasta este forma adjectivului ]nregistrat[ ]n dic\ionare (alb, bl]nd, important, neted, putred, s[lbatic). Forma-tip serve=te drept baz[ pentru constituirea gradelor de compara\ie. Considerat[ de majoritatea lingvi=tilor ca fiind gradul pozitiv al adjectivului, ea nu poate fi inclus[ ]n cadrul acestei categorii, ]ntruc]t nu exprim[ intensitatea ]nsu=irii. GRADUL COMPARATIV Gradul comparativ exprim[ intensitatea ]nsu=irii unui obiect ]n raport cu alte obiecte sau cu el ]nsu=i ]n diferite ]mprejur[ri. Comparativul are trei aspecte: de superioritate, de egalitate =i de inferioritate. 1. Comparativul de superioritate exprim[ un grad mai mare al ]nsu=irii unui obiect. El are urm[toarea structur[: adverbul mai + adjectiv. Comparativul de superioritate poate fi utilizat ]n urm[toarele construc\ii: dec]t El este + comparativul de superioritate + ca + ea de cum + este + ea Exemplu: Ion este mai ]nalt dec]t Andrei.

89

MORFOLOGIA

}n cadrul acestor construc\ii, cel de al doilea termen este introdus prin dec]t =i ca, dac[ acesta este exprimat printr-o parte de propozi\ie, =i prin dec]t sau de cum dac[ este o propozi\ie. El este +

comparativul + de superioritate

dec]t + ca de cum

(era)

+

circumstan\ial de loc sau de timp

E x e m p l u: Ion este mai bun dec]t (era) alt[dat[. El este +

mai mult mai cur]nd + adjectivul I + dec]t + mai degrab[

adjectivul al II-lea

E x e m p l u: Ion este mai mult mort dec]t viu. }n acest caz, este vorba de dou[ ]nsu=iri opuse ale aceluia=i obiect. N o t [. Construc\ia alc[tuit[ dintr-un adjectiv la gradul comparativ de superioritate poate fi ]ntrebuin\at[ =i f[r[ cel de al doilea termen c]nd obiectul denumit de acesta este cunoscut sau sub]n\eles. De exemplu: Maria este mai harnic[ (dec]t sora ei). N o t [. Comparativul de superioritate poate fi ]nso\it =i de adverbele mult sau =i pentru a intensifica inegalitatea ]nsu=irii: Ion este mult mai ]nalt dec]t Andrei.

}n limb[ exist[ construc\ii echivalente semantic cu cele formate de un adjectiv la gradul comparativ de superioritate. Ele s]nt alc[tuite dintr-un adjectiv la forma-tip urmat de locu\iunile prepozi\ionale fa\[ de, pe l]ng[, ]n compara\ie cu, ]n raport cu, prin care se introduce al doilea termen al compara\iei: Ion este ]nalt ]n compara\ie cu Andrei. 2. Comparativul de egalitate exprim[ o ]nsu=ire ce caracterizeaz[ ]n aceea=i m[sur[ obiectele comparate. Acest grad are structura: la fel de + adjectiv; tot a=a de ¢ adjectiv; tot at]t de + adjectiv. Comparativul de egalitate poate fi ]ntrebuin\at ]n urm[toarele construc\ii:

El este ¢ comparativul de egalitate ¢

ca (=i) c]t(=i) ¢ ea (pre)cum ¢ este ¢ ea

E x e m p l u: Ion este tot a=a de ]nalt ca =i Andrei. N o t [. Conectivele ca (=i), c]t (=i) s]nt ]ntrebuin\ate c]nd al doilea element este o parte de propozi\ie, iar cum =i precum, atunci c]nd acesta este o propozi\ie (El este la fel de puternic cum a fost =i tat[l s[u).

ca (=i) circumstan\ial El este + comparativul de egalitate + c]t + (era) ¢ de loc sau (pre)cum de timp

90

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

E x e m p l u: Ion este tot a=a de puternic cum era alt[dat[. El este ¢ pe c]t de ¢ adjectivul I ¢ pe at]t de ¢ adjectivul al II-lea E x e m p l u: Ion este pe c]t de ]nalt pe at]t de puternic. 3. Comparativul de inferioritate exprim[ un grad mai sc[zut al unei ]nsu=iri la obiectele comparate. Structura acestui grad se prezint[ schematic astfel: mai pu\in ¢ adjectiv. Comparativul de inferioritate poate fi utilizat ]n urm[toarele construc\ii: dec]t El este ¢ comparativul de inferioritate ¢ ca ¢ ea de cum ¢ este ¢ ea E x e m p l u: Ion este mai pu\in ]nalt dec]t Andrei. dec]t circumstan\ial ¢ (era) ¢ de loc sau El este ¢ comparativul de inferioritate ¢ ca de cum de timp E x e m p l u: Ion este mai pu\in puternic dec]t era alt[dat[. GRADUL SUPERLATIV Superlativul exprim[ gradul cel mai ]nalt sau cel mai sc[zut al ]nsu=irii unui obiect. Gradul superlativ are dou[ aspecte: superlativul relativ =i superlativul absolut. I. Superlativul relativ exprim[ cel mai ]nalt sau cel mai sc[zut grad al ]nsu=irii unui obiect stabilit pe baza unei compara\ii directe dintre obiectele care se compar[. Acest aspect al superlativului are dou[ forme: 1) superlativul relativ de superioritate =i 2) superlativul relativ de inferioritate. 1) Superlativul relativ de superioritate arat[ c[ un obiect dintr-o clas[ ]ntreag[ de obiecte posed[ o ]nsu=ire ]n cel mai ]nalt grad. El se formeaz[ de la gradul comparativ de superioritate al adjectivului la care se adaug[ forman\ii cel, cea, cei, cele. Schematic structura lui ar putea fi reprezentat[ ]n felul urm[tor: cel cea cei cele

+

forma comparativului de superioritate

MORFOLOGIA

91

Superlativul relativ de superioritate se folose=te ]n construc\ii care au ]n pozi\ia celui de al doilea termen o ]mbinare alc[tuit[ din: — prepozi\iile dintre, printre + un substantiv sau un pronume la plural; — prepozi\iile din =i ]n + un substantiv la singular ce denume=te ansamblul din care face parte obiectul comparat; — prepozi\ia de + un adverb. dintre elevi, dintre ei El este cel mai ]nalt din clas[ de acolo N o t [. }n foarte multe cazuri, cel de-al doilea termen poate r[m]ne neexprimat, sub]n\eleg]ndu-se din context: Au fost trimi=i cei mai buni osta=i (din unitate). Ea este cea mai t]n[r[ (dintre noi).

2) Superlativul relativ de inferioritate exprim[ cel mai sc[zut grad al ]nsu=irii unui obiect ]n raport cu un ansamblu de obiecte de acela=i fel. Este format de la gradul comparativ de inferioritate precedat de forman\ii cel, cea, cei, cele. El are urm[toarea structur[: cel cea cei cele

¢

gradul comparativ de inferioritate

E x e m p l u: Elevul acesta este cel mai pu\in atent din clas[. Ambele forme ale superlativului relativ s]nt posibile numai atunci c]nd se compar[ un obiect cu un grup alc[tuit din cel pu\in trei obiecte. II. Superlativul absolut exprim[ gradul cel mai ]nalt sau cel mai sc[zut al ]nsu=irii unui obiect f[r[ a se face o compara\ie direct[ cu alte obiecte. Punctul de referin\[ ]n raport cu care se stabile=te gradul ]nsu=irii ]n acest caz ]l constituie „norma“, „etalonul“ acestei ]nsu=iri. Superlativul absolut are dou[ forme: superlativul absolut de superioritate =i superlativul absolut de inferioritate. 1. Superlativul absolut de superioritate exprim[ cel mai ]nalt grad al ]nsu=irii unui obiect ]n raport cu norma ei. El se formeaz[ cu ajutorul adverbului foarte: foarte bun, foarte frumoas[, foarte harnic. }n limba rom`n[ exist[ =i alte mijloace de exprimare a superlativului absolut de superioritate. Acestea ]ns[ nu s]nt gramaticalizate, av]nd un caracter mai mult expresiv. Printre ele se includ: — grupul alc[tuit dintr-un adverb de intensitate cu prepozi\ia de: amarnic de, colosal de, considerabil de, deosebit de, destul de, exagerat de, excep\ional de, excesiv de, extraordinar de, extrem de, fantastic de, formidabil de, groaznic de, grozav de, ]ngrozitor de, minunat de, ne]nchipuit de, nemaipomenit de, nemaiv[zut de, neobi=nuit de, nespus de, neverosimil de, sim\itor de, stra=nic de, surprinz[tor de, teribil de, uimitor de, uluitor de.

92

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

— grupul alc[tuit dintr-o locu\iune adverbial[ cu prepozi\ia de: peste m[sur[ de, peste orice limit[ de, peste poate de, din cale afar[ de, nevoie mare de, de mai mare dragul de. C]nd grupul respectiv este postpus adjectivului, prepozi\ia de nu se folose=te: o problem[ peste m[sur[ de dificil[ — o problem[ dificil[ peste m[sur[; — construc\iile exclamative a=a de, at]t de, c]t de, ce; — accentuarea specific[, lungirea vocalelor (bu-u-un!); — repetarea adjectivului (mic-mic, mare-mare); — ]mbinarea adjectivului cu un substantiv cu valoare adverbial[ (scump foc, ]nghe\at bocn[); — acela=i substantiv reluat la genitiv (frumoasa frumoaselor, voinicul voinicilor, minunea minunilor); — prefixele arhi-, extra-, hiper-, str[-, super-, supra-, prea-, ultra- (str[vechi, arhiplin, extrafin); — sufixul -isim (rarisim). 2. Superlativul absolut de inferioritate exprim[ cel mai sc[zut grad al ]nsu=irii unui obiect ]n raport cu norma ei. El are urm[toarea structur[: foarte pu\in + adjectiv. De ex.: foarte pu\in bun, foarte pu\in vesel. Semnifica\ia acestui grad de compara\ie poate fi redat[ =i cu ajutorul locu\iunilor adverbiale: extrem de pu\in, grozav de pu\in, uluitor de pu\in, de abia, mult prea pu\in, insuficient de, nesatisf[c[tor de, ad[ugate adjectivului. ADJECTIVE COMPARABILE +I ADJECTIVE NECOMPARABILE }n func\ie de capacitatea lor de a avea sau nu grade de compara\ie, adjectivele se ]mpart ]n dou[ clase: adjective comparabile =i adjective necomparabile. }n prima clas[ se includ majoritatea adjectivelor calitative. }nsu=irile denumite de acestea pot avea diferite grade de intensitate: scump, mai scump, la fel de scump, mai pu\in scump, cel mai scump, cel mai pu\in scump, foarte scump, foarte pu\in scump. Clasa a doua cuprinde adjectivele care semnific[ ]nsu=iri invariabile, altfel spus, ]nsu=iri cu variabilitatea zero. Acestea s]nt adjectivele relative, care denumesc ]nsu=iri ce nu se pot manifesta ]ntr-o m[sur[ mai mare sau mai mic[. Astfel, un fenomen este sau nu social, ]ns[ el nu poate fi mai social, cel mai social =. a. m. d. Dintre aceste adjective pot fi men\ionate urm[toarele: agricol, american, central, civil, colectiv, francez, industrial, istoric, manual, material, mecanic, militar, mijlociu, mondial, nuclear, oficial, politic, popular, prezent, public, regional, rom`n, secundar, =colar, =tiin\ific etc. Tot din aceast[ clas[ fac parte =i adjectivele pronominale. }n sf]r=it, s]nt invariabile =i unele adjective calitative ce denumesc ]nsu=iri absolute: bej, brut, chior, crem, dement, dreptunghiular, etern, fix, fr]nt, infinit, infirm, mort, murg, nud, orb, roib, viu, oval, p[trat, prismatic, triunghiular, ve=nic, =chiop, rotund, sferic. O situa\ie aparte ocup[ adjectivele care, prin ]nsu=i con\inutul lor lexical, denot[ un anumit grad de compara\ie: superior, inferior, extrem, suprem, maxim, minim, optim, proxim, colosal, co=cogea, enorm, imens, excelent, gigantic, infim, microscopic, minuscul, major, minor, principal, uria=, arhiplin, arhicunoscut, extraordinar, extrafin, hipersensibil, hipercorect, r[scopt, prea]n\elept, preaputernic, str[vechi, supraaglomerat, ultrasensibil etc.

MORFOLOGIA

93

REGULI PRIVIND UTILIZAREA GRADELOR DE COMPARA|IE La formarea gradelor de compara\ie e necesar s[ se \in[ cont de urm[toarele reguli: — nu se admite formarea gradelor de compara\ie de la adjectivele necomparabile; — s]nt inadmisibile construc\iile pleonastice tip: cel mai optim, cel mai vast etc.; — este gre=it[ utilizarea conjunc\iei =i la comparativul de superioritate sau de inferioritate: e mai atent ca =i tine ]n loc de e mai atent ca tine; — nu este permis[ substituirea lui de prin dec]t ]n structura comparativului cu sens cantitativ: mai ]nalt dec]t trei metri ]n loc de mai ]nalt de trei metri; — nu este admis[ folosirea comparativului de superioritate sau de inferioritate ]n locul superlativului relativ: El este cel mai iste\ dintre to\i, =i nu El este mai iste\ dintre to\i; — c]nd se leag[ prin coordonare un adjectiv la forma-tip =i altul la un grad de compara\ie, cel de al doilea este postpus: Ea este grijulie =i foarte atent[; — la repetarea c]torva comparative este necesar ca adverbul mai =i, respectiv, mai pu\in s[ fie reluat ]naintea fiec[rui adjectiv: El devine mai b[nuitor =i mai ne]ncrez[tor; — la coordonarea mai multor superlative relative articolul cel, cea, cei, cele poate fi ]ntrebuin\at o singur[ dat[: El este cel mai capabil =i mai preg[tit student; — la coordonarea mai multor superlative absolute adverbul foarte trebuie reluat ]naintea fiec[rui adjectiv (foarte dibaci =i foarte ager). GENUL +I NUM{RUL Majoritatea adjectivelor au un sistem de forme prin intermediul c[rora se exprim[ opozi\iile masculin/feminin =i singular/plural. Prezentarea ]n bloc a acestor dou[ categorii gramaticale se explic[ prin faptul c[ una =i aceea=i flexiune a adjectivului marcheaz[ ]n mod sincretic at]t genul, c]t =i num[rul lui. Organizarea paradigmatic[ a num[rului la adjective este la fel ca =i a categoriei corespunz[toare a substantivului. La ambele p[r\i de vorbire, aceast[ categorie se realizeaz[ prin opozi\ia a doi termeni: singularul =i pluralul. Structura paradigmatic[ a genului la cele dou[ p[r\i de vorbire este ]ns[ diferit[. }n cadrul adjectivului categoria genului are numai dou[ forme: masculin =i feminin. Pentru genul neutru adjectivele nu au forme specifice: c]nd determin[ un substantiv neutru, ele au la singular forma de masculin, iar la plural — forma de feminin. Opozi\iile de gen =i de num[r la adjectiv s]nt marcate prin modificarea desinen\ei, ]nso\it[ uneori de alternan\e fonetice.

94

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

}n cele ce urmeaz[, s]nt prezentate schimb[rile desinen\elor adjectivale dup[ gen =i num[r ]n fiecare dintre clasele flexionare stabilite mai sus, urm]nd ca alternan\ele fonetice s[ fie date aparte. FORMELE DE GEN +I DE NUM{R ALE ADJECTIVELOR 1. Adjectivele cu patru forme flexionare marcheaz[ opozi\iile de gen =i de num[r la N.-A. prin intermediul urm[toarelor perechi de desinen\e: Num[rul

m.

Genul

f.

Exemple

sg. pl.

-∅ -i

-[ -e

exigent — exigent[, modest — modest[ exigen\i — exigente, mode=ti — modeste

sg. pl.

-u -i

-[ -e

aspru — aspr[, tandru — tandr[ aspri — aspre, tandri — tandre

N o t [. Fac excep\ie de la regula general[ adjectivele greu =i r[u: greu — grea r[u — rea grei — grele r[i — rele

2. Adjectivele cu trei forme flexionare marcheaz[ opozi\ia de gen =i de num[r la N.-A. cu ajutorul urm[toarelor perechi de desinen\e: — la adjectivele cu o singur[ form[ de plural pentru ambele genuri: Num[rul

m.

Genul

Exemple

f.

sg. pl.

-∅ -i

-[ -i

mic — mic[ mici

vitejesc — vitejeasc[ viteje=ti

sg. pl.

-u -i

-e -i

azuriu — azurie azurii

brum[riu — brum[rie brum[rii

N o t [. Nu se ]ncadreaz[ ]n acest sistem adjectivele nou =i ro=u: nou — nou[ — noi, ro=u — ro=ie — ro=ii.

— la adjectivele cu o singur[ form[ de feminin pentru ambele numere: Num[rul

Genul m.

f.

Exemple

sg. pl.

-∅ -i

-e -e

ascult[tor — ascult[toare, fermec[tor — fermec[toare ascult[tori — ascult[toare, fermec[tori — fermec[toare

sg. pl.

-u -i

-e -e

instantaneu — instantanee, marmoreu — marmoree instantanei — instantanee, marmorei — marmoree

N o t [. O paradigm[ aparte are adjectivul june — jun[, juni — june.

3. Adjectivele cu dou[ forme flexionare marcheaz[ opozi\ia de gen =i de num[r la N.-A. cu ajutorul urm[toarelor perechi de desinen\e:

95

MORFOLOGIA

— la adjectivele cu o singur[ form[ pentru ambele genuri la singular =i cu o singur[ form[ pentru ambele genuri la plural: Num[rul

Genul

Exemple

m.

f.

sg.

-e

-e

dulce, rece, cuminte

pl.

-i

-i

dulci, reci, cumin\i

— la adjectivele cu o form[ pentru ambele numere la masculin =i cu o form[ pentru ambele numere la feminin: Num[rul

Genul

Exemple

m.

f.

sg.

-∅

-e

greoi — greoaie,

vioi — voaie

pl.

-∅

-e

greoi — greoaie,

vioi — vioaie

Num[rul

m.

Genul

Exemple

f.

sg.

-i

-e

dibaci — dibace,

st]ngaci — st]ngace

pl.

-i

-e

dibaci — dibace,

st]ngaci — st]ngace

— la adjectivele cu o form[ pentru ambele numere la masculin =i feminin plural =i alta pentru feminin singular. Num[rul

m.

Genul

Exemple

f.

sg.

-∅

-e

am[rui — am[ruie,

verzui — verzuie

pl.

-∅

-∅

am[rui

verzui

N o t [. Din aceast[ subclas[ face parte =i adjectivul vechi (cu derivatele lui): vechi — veche, vechi

— la adjectivele cu o form[ pentru ambele genuri la singular =i feminin plural =i alta pentru masculin plural: Num[rul

Genul

Exemple

m.

f.

sg.

-e

-e

feroce,

precoce

pl.

-i

-e

feroci — feroce,

precoci — precoce

Adjectivele diminutivale terminate ]n -el marcheaz[ opozi\ia de gen =i de num[r la N.-A. prin modificarea nu numai a desinen\ei, ci =i a sufixului. La feminin ele au dou[ forme: una mai frecvent[ ]n -ic[ =i cealalt[ (marcat[ stilistic) ]n -ea. Pluralul feminin al acestor adjective se formeaz[ cu ajutorul sufixului -ele. De exemplu:

96

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE Num[rul

m.

sg.

bunicel

pl.

bunicei

Genul

f.

bunicic[ (bunicea) bunicele

Num[rul

m.

sg.

frumu=el

pl.

frumu=ei

Genul

f.

frumu=ic[ (frumu=ea) frumu=ele

ALTERNAN|ELE FONETICE La adjective, la fel ca la substantive, modificarea desinen\ei externe este ]nso\it[ uneori =i de varierea temei, adic[ de alternan\e fonetice. La modificarea lor dup[ gen =i num[r au loc urm[toarele alternan\e: — consonantice: — vocalice: c/c: voinic/voinici [/e: geam[n/gemeni d/z: timid/timizi a/e: canadian/canadieni g/g: lung/lungi ]/i: t]n[r/tineri s/=: frumos/frumo=i e/ea: =iret/=ireat[ st/=t: ]ngust/]ngu=ti o/oa: prietenos/prietenoas[ str/=tr: albastru/alba=tri t/\: chibzuit/chibzui\i z/j: treaz/treji sc/=t: p[rintesc/p[rinte=ti l/∅: s[tul/s[tui, u=urel/u=urei ^

^

ADJECTIVE DEFECTIVE DE UNELE FORME DE GEN +I DE NUM{R Exist[ un num[r nu prea mare de adjective variabile care determin[, de regul[, substantive numai de un anumit gen sau num[r =i deci nu s]nt folosite la toate genurile sau numerele (de=i teoretic pot avea formele respective). Aceste adjective au capacitate combinatorie limitat[ (uneori pot determina doar un singur substantiv). Din punctul de vedere al formelor de gen =i de num[r de care dispun, aceste adjective s]nt de diferite feluri: — adjective cu form[ de masculin / neutru singular (ele determin[, de regul[, substantive singularia tantum): arn[ut (gr]u), cianhidric (acid), cov[sit (lapte), exantematic (tifos), farin (zah[r), tos (zah[r), gregorian (calendar), gordian (nod), sulfurat (hidrogen) etc.; — adjective cu form[ de feminin singular: lactee (calea), motrice (for\[), ponce (piatr[), princeps (edi\ie), tifoid[ (febr[), \uc[r[ (fasole) etc.; — adjective cu forme de masculin singular =i masculin plural: abductor (mu=chi), anofel (\]n\ar), bisect (an) etc.; — adjective cu forme de feminin singular =i feminin plural: buc[laie (oaie), cinerar[ (urn[), diatonic[ (gam[), relict[ (specie), sesil[ (frunz[), sterlin[ (lir[), sudoripar[ (gland[) etc.; — adjective cu forme de masculin singular =i feminin plural (determin[ substantive neutre): aneroid (barometru), bengal (foc), circumflex (accent), epicen (substantiv), liberian (vas) etc.

MORFOLOGIA

97

REGULI PRIVIND }NTREBUIN|AREA CORECT{ A FORMELOR DE GEN +I DE NUM{R ALE ADJECTIVULUI 1) Adjectivele terminate la masculin singular nearticulat ]n -iu au pluralul nearticulat ]n -ii: argintiu/argintii, cafeniu/cafenii, cenu=iu/cenu=ii, fumuriu/fumurii, liliachiu/liliachii, viu/vii etc. Tot -ii la plural are =i adjectivul neregulat ro=u — ro=ii. 2) Alternan\a o/oa, prin care se diferen\iaz[ forma masculin[ de cea feminin[ a unor adjective, nu este admis[ la femininul adjectivelor neologice de tipul autohton[, baroc[, benevol[, echivoc[, erbivor[, limitrof[, monoton[, reciproc[, univoc[ etc; 3) Alternan\a l/∅, care are loc la adjectivele vechi (cur[\el, gol, mititel, s[tul etc.), nu este admis[ la formarea pluralului adjectivelor neologice de tipul abil, abisal, amabil, astral, civil, credul, esen\ial, gentil, liceal, normal etc. =i nici la unele adjective vechi ca domol, fudul. 4) Alternan\a z/j, proprie adjectivelor vechi (breji, treji, viteji etc.), nu este admis[ la formarea pluralului adjectivelor neologice de tipul obezi, burghezi, confuzi =i la cele care indic[ apartenen\a etnic[: englezi, francezi etc.; 5) La adjectivele terminate ]n -d (bl]nd, crud, l]nced, muced, r]nced, surd, =ubred, ud, umed etc.) are loc alternan\a d/z =i nu d/j (bl]nd/bl]nzi, crud/cruzi etc.); 6) Adjectivele terminate la singular ]n -x fac pluralul ]n -c=: convex/convec=i, fix/fic=i, perplex/perplec=i, prolix/prolic=i etc. CAZUL Cazul la adjectiv ]ndepline=te o func\ie structural-sintactic[, realiz]nd acordul dintre adjectiv =i substantivul determinat. Mijloacele de exprimare a cazului la adjective s]nt desinen\a =i alternan\a sunetelor. 1. Desinen\a. Cu ajutorul desinen\ei se face distinc\ie ]ntre forma de N.-A. =i cea de G.-D. la feminin singular ale celor mai multe adjective. Desinen\a de G.-D. coincide (ca =i la substantive) cu desinen\a de plural: sg. pl. -[ -e N.-A. o floare albastr[ ni=te flori albastre -e -e G.-D. unei flori albastre unor flori albastre Au desinen\[ special[ de G.-D. la feminin singular toate adjectivele cu patru forme flexionare (bun, m]ndru), majoritatea adjectivelor cu trei forme flexionare (mic, cenu=iu), precum =i cele cu dou[ forme flexionare (dulce, am[rui). Restul adjectivelor, adic[ cele cu o singur[ form[ de feminin la singular =i plural (ascult[tor, instantaneu), cele cu o singur[ form[ de masculin =i o singur[ form[ de feminin pentru ambele numere (greoi, greoaie), precum =i cele de tipul eficace nu fac distinc\ie ]ntre forma de N.-A. =i cea de G.-D. la feminin singular. C]nd se declin[ cu un substantiv masculin sau neutru, adjectivele au o singur[ desinen\[ pentru toate cazurile la singular =i o desinen\[ pentru plural: Masculin sg. pl. -∅ -i N.-A. un copil vesel ni=te copii veseli -∅ -i G.-D. unui copil vesel unor copii veseli

98

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

-[ -e -e -e

Feminin ni=te fete vesele unor fete vesele

N.-A. o fat[ vesel[ G.-D. unei fete vesele

2. Alternan\a sunetelor. Distinc\ia dintre cazurile N.-A. =i G.-D. la feminin singular este marcat[ suplimentar, la unele adjective, =i prin intermediul alternan\ei sunetelor. Alternan\ele care diferen\iaz[ formele cazuale la feminin singular coincid cu cele prin care se deosebesc formele de num[r ale adjectivelor. STRUCTURA CAZULUI VOCATIV Vocativul adjectivelor folosite ]n postpunere coincide cu N.-A.: om bun!, fat[ frumoas[ =i harnic[!, oameni buni! Vocativul adjectivelor antepuse se caracterizeaz[ prin urm[toarele particularit[\i flexionare: — este identic cu forma cazului N.-A. nearticulat: stimat[ coleg[!, drag[ sor[!, stima\i oaspe\i!, iubi\i compatrio\i!; — este identic cu forma articulat[ hot[r]t de N.-A. c]nd este desp[r\it de substantivul determinat printr-un adjectiv posesiv: scumpul meu b[iat!, buna mea ]nv[\[toare!, scumpii mei p[rin\i!, dragile mele surori!; — la unele adjective se formeaz[ cu -ule c]nd preced[ un substantiv masculin la singular: bunule prieten!; — se formeaz[ cu -lor c]nd preced[ un substantiv la plural: scumpilor prieteni!, ]ndr[gitelor meleaguri!; — unele adjective cap[t[ forme ]n -e: iubite dasc[le!, luminate ]mp[rate!, stimate domn! Acestea s]nt adjective apreciative: b[tr]ne, binecuv]ntate, ilustre, iubite, ]nalte, ]ndr[gite, l[udate, m[rite, nepre\uite, prea]n[l\ate, prealuminate, preamilostive, preasfin\ite, preasl[vite, s[rmane, scumpe, sl[vite, stimate, str[lucite, tinere, venerate etc. MIJLOACE SUPLIMENTARE DE EXPRIMARE A GENULUI, NUM{RULUI +I CAZULUI LA ADJECTIVE 1. Articolul adjectival. Acest articol face leg[tura ]ntre adjectivul postpus =i substantivul articulat hot[r]t: lumea cea mare, fratele cel mic. El are urm[toarele forme: num[rul genul cazul

sg. m.

pl. f.

m.

f.

N.-A.

cel

cea

cei

cele

G.-D.

celui

celei

celor

celor

Articolul adjectival nu are o semnifica\ie proprie, de aceea ]n cadrul grupului nominal el ]ndepline=te doar o func\ie structural[, realiz]nd suplimentar acordul adjectivului cu substantivul determinat ]n gen, num[r =i caz:

MORFOLOGIA

Masculin

pl. brazii cei ]nal\i brazilor celor ]nal\i Fe m i n i n sg. pl. N.-A. casa cea veche casele cele vechi G.-D. casei celei vechi caselor celor vechi Neutru sg. pl. N.-A. r]ul cel lin r]urile cele line G.-D. r]ului celui lin r]urilor celor line Articolul adjectival din componen\a numelor proprii este invariabil. Aici el nu-=i schimb[ forma pentru a se acorda cu substantivul determinat ]n caz: N.-A. Mircea cel B[tr]n G.-D. lui Mircea cel B[tr]n (nu lui Mircea celui B[tr]n) 2. Articolul substantival hot[r]t. La adjectivele a=ezate ]naintea unui substantiv cu valoare definit[, genul, num[rul =i cazul s]nt marcate =i cu ajutorul articolului substantival, care se ata=eaz[ ]ntotdeauna primului termen: Masculin sg. pl. -l -i N.-A. bunul prieten bunii prieteni -lui -lor G.-D. bunului prieten bunilor prieteni Fe m i n i n sg. pl. -a -le N.-A. ]nalta st]nc[ ]naltele st]nci -i -lor G.-D. ]naltei st]nci ]naltelor st]nci Neutru sg. pl. -l -le N.-A. lungul drum lungile drumuri -lui -lor G.-D. lungului drum lungilor drumuri N.-A. G.-D.

sg. bradul cel ]nalt bradului celui ]nalt

99

REGULI PRIVIND UTILIZAREA CORECT{ A FORMELOR DE CAZ ALE ADJECTIVULUI Forma de G.-D. nearticulat[ enclitic a adjectivelor la feminin singular este identic[ cu cea a cazului N.-A. plural nearticulat =i are desinen\ele -e sau -i. Verificarea se face deci prin aceast[ form[: sg. pl. N.-A. o cas[ mare N.-A. ni=te case mari G.-D. unei case mari G.-D. unor case mari sg. pl. N.-A. o c[prioar[ sprinten[ N.-A. ni=te c[prioare sprintene G.-D. unei c[prioare sprintene G.-D. unor c[prioare sprintene Forma de G.-D. articulat[ definit a celor mai multe adjective la feminin singular se formeaz[ de la G.-D. nearticulat, la care se adaug[ articolul definit -i:

100

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

-e + i = ei: (unei) m[ri lini=tite — (G.-D.) lini=titei m[ri -i + i = ii: (unei) voci dulci — (G.-D.) dulcii voci Fac excep\ie de la aceast[ regul[ adjectivele terminate la N.-A. feminin singular ]n -ie. G.-D. articulat definit al acestor adjective la singular feminin are la baz[ forma cazului N.-A. singular nearticulat, la care se adaug[ articolul definit -i: -e + i = ei: toamna aurie (N.-A.) — (G.-D.) auriei toamne (nu auriii). MODELE DE DECLINARE I. A d j e c t i v u l e s t e a = e z a t ] n u r m a s u b s t a n t i v u l u i — cu articol nehot[r]t Masculin Singular Plural N. un om bun N. ni=te oameni buni G. (al, a, ai, ale) unui om bun G. (al, a, ai, ale) unor oameni buni D. unui om bun D. unor oameni buni A. (pe) un om bun A. (pe) ni=te oameni buni Fe m i n i n Singular Plural N. o fat[ frumoas[ N. ni=te fete frumoase G. (al, a, ai, ale) unei fete frumoase G. (al, a, ai, ale) unor fete frumoase D. unei fete frumoase D. unor fete frumoase A. (pe) o fat[ frumoas[ A. (pe) ni=te fete frumoase — cu articol hot[r]t Masculin Singular Plural N. omul (cel) bun N. oamenii (cei) buni G. (al, a, ai, ale) omului (celui) bun G. (al, a, ai, ale) oamenilor (celor) buni D. omului (celui) bun D. oamenilor (celor) buni A. (pe) omul (cel) bun A. (pe) oamenii (cei) buni Fe m i n i n Singular Plural N. fata (cea) frumoas[ N. fetele (cele) frumoase G. (al, a, ai, ale) fetei (celei) frumoase G. (al, a, ai, ale) fetelor (celor) frumoase D. fetei (celei) frumoase D. fetelor (celor) frumoase A. (pe) fata (cea) frumoas[ A. (pe) fetele (cele) frumoase II. Adjectivul este a=ezat ]naintea substantivului — cu articol nehot[r]t Masculin Singular Plural N. un bun om N. ni=te buni oameni G. (al, a, ai, ale) unui bun om G. (al, a, ai, ale) unor buni oameni D. unui bun om D. unor buni oameni A. (pe) un bun om A. (pe) ni=te buni oameni

MORFOLOGIA

101

Fe m i n i n Singular Plural N. o frumoas[ fat[ N. ni=te frumoase fete G. (al, a, ai, ale) unei frumoase fete G. (al, a, ai, ale) unor frumoase fete D. unei frumoase fete D. unor frumoase fete A. (pe) o frumoas[ fat[ A. (pe) ni=te frumoase fete — cu articol hot[r]t Masculin Singular Plural N. bunul om N. bunii oameni G. (al, a, ai, ale) bunului om G. (al, a, ai, ale) bunilor oameni D. bunului om D. bunilor oameni A. (pe) bunul om A. (pe) bunii oameni Fe m i n i n Singular Plural N. frumoasa fat[ N. frumoasele fete G. (al, a, ai, ale) frumoasei fete G. (al, a, ai, ale) frumoaselor fete D. frumoasei fete D. frumoaselor fete A. (pe) frumoasa fat[ A. (pe) frumoasele fete FORMAREA ADJECTIVELOR 1. Adjective formate prin prefixare Derivarea cu prefixe sau prefixarea este un procedeu de formare a adjectivelor mai pu\in productiv ]n limba rom`n[. Prin acest procedeu adjectivele se pot forma numai de la alte adjective. Din punct de vedere semantic, prefixele pot fi: — prefixe cu sens negativ sau de opozi\ie: in-(im-): incalificabil, intraductibil, imperceptibil; an-(a-): anaerob, anorganic, amoral; ne-: neimportant, ne]ndem]natic, nelegitim, nemuritor, nepreten\ios, nesigur; dez- (des-): dezagreabil, dezavantajos; de-: defavorabil, decolorat; anti-: antiepidemic, antiimperialist, antistatal, antitanc; contra-: contraindicat; — prefixe care exprim[ gradul de intensitate maxim[ a ]nsu=irii: arhi-: arhicunoscut, arhiplin, arhipopulat; extra-: extradur, extraprecis; hiper-: hipercorect; supra-: supraabundent, supraelastic, suprapopulat; super-: superfin, superluxos; ultra-: ultramodern, ultrascurt; prea-: preacurat, prealuminat, prea]n\elept, preaputernic; str[-: str[bun, str[limpede, str[vechi;

102

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

— prefixe care semnific[ raporturi temporale sau spa\iale, precum =i rela\ii de alt[ natur[: ante-: antebelic; post-: postbelic, postliceal, postuniversitar; pre-: precapitalist, preelectoral, premonopolist, pre=colar; inter-: interjude\ean, interstatal; extra-: extragalactic, extra=colar, extraurban; sub-: subacvatic, subcarpatic, subcutanat, subp[m]ntean; supra-: supranatural, supraomenesc, suprarenal; trans-: transcarpatic, transatlantic. 2. Adjective formate prin sufixare Derivarea cu sufixe sau sufixarea este cel mai productiv procedeu de formare a adjectivelor. Prin sufixare adjectivele se pot forma de la substantive, verbe sau de la alte adjective. Dup[ natura temei derivative, noile forma\ii s]nt numite desubstantivale, deverbale sau deadjectivale. Adjectivele desubstantivale se formeaz[ de la tema substantivelor comune sau proprii la care se adaug[ sufixele: -os: apos, deluros, muntos, noduros, omenos, r[coros; -(ic)esc: fr[\esc, lumesc, omenesc, \[r[nesc, unguresc, actoricesc, scriitoricesc; -(el)nic: dornic, falnic, jalnic, puternic, vremelnic; -iu: argintiu, brum[riu, fumuriu, liliachiu, s]ngeriu, timpuriu, vi=iniu; -(u)al: anual, epocal, catastrofal, mintal, s[pt[m]nal, vamal; -(ul)ar: aluvionar, inelar, fugar, unghiular; -(a/u)t: buzat, dungat, gulerat, gu=at, \intat, v[rgat, limbut; -a=: bucluca=, coda=, l[tura=, n[r[va=, nevoia=; -e=: chipe=, gure=, lene=, trupe=; -atic: iernatic, prim[v[ratic, tomnatic, v[ratic; -([r)e\: b[lt[re\, m[l[ie\, p[dure\; -(e/i)an: apusean, c]mpean, codrean, nistrean, r[s[ritean, eminescian, orheian. Adjectivele deverbale se formeaz[ de la verbe cu ajutorul sufixelor: -tor: ascult[tor, atr[g[tor, insult[tor, ]n\eleg[tor, plictisitor; -bil: controlabil, l[udabil, vindecabil; -([r)e\: cert[re\, plimb[re\, pl]ng[re\, s[lt[re\, vorb[re\, cite\, ]ndr[zne\; -(a/e)lnic: pr[dalnic, zburdalnic, prielnic, sfielnic, =ov[ielnic; -([r)os: ar[tos, fumegos, ]ntunecos, l[ud[ros, lunecos; -atic: flu=turatic, ]ndem]natic; -u=: b[t[u=, juc[u=; -iu: str[veziu. Adjectivele deadjectivale se formeaz[ de la alte adjective cu ajutorul sufixelor: -el: cumin\el, frumu=el, m[run\el, u=urel; -u\: c[ldu\, dr[gu\, micu\, negru\, nou\; -(i)or: b[l[ior, boln[vior, limpejor, rotunjor; -(i/])u: acriu, dulciu, negriu, suriu, am[r]u; -ui: albui, am[rui, g[lbui, verzui;

MORFOLOGIA

103

-(ul)ean: gr[sulean, greulean; -([l)a=: dr[g[la=, gola=; -(i/u)=or: lungu=or, m[ri=or, albu=or; -os: albicios, b[tr]ncios, boln[vicios, negricios, s[r[c[cios; -oi: greoi, m[roi. Derivatele care includ sufixele -el, -u\, -(i)or, -(i/])u, -ui, -(ul)ean, -([l)a=, -(u/i)=or exprim[, de regul[, un grad inferior al intensit[\ii unei ]nsu=iri, iar cele cu sufixele -os, -oi redau un grad superior. Majoritatea lor au =i o nuan\[ afectiv[. 3. Adjective formate prin compunere Adjectivele compuse s]nt de dou[ tipuri: adjective alc[tuite din cuvinte existente independent ]n limb[ sau din radicale =i adjective cu elemente de compunere de origine str[in[. }n cadrul primului tip de adjective se disting urm[toarele modele de compunere: — adjectiv + adjectiv: alb-g[lbui, galben-verde, militar-industrial, social-economic, tehnico-=tiin\ific etc.; — adverb + adjectiv: binef[c[tor, nou-n[scut, a=a-zis, sus-pomenit, sus-pus; — a + tot ¢ adjectiv: atotbiruitor, atotputernic, atot=tiutor, atotv[z[tor; — ne + mai + adjectiv: nemaiauzit, nemai]nt]lnit, nemaipomenit, nemaiv[zut. La cel de al doilea tip se includ adjectivele formate dintr-un element de compunere =i un adjectiv simplu: mono-: monocelular, monofazic; uni-: unicameral; bi-: bianual, bilunar, bisilabic; multi-: multimilenar, multina\ional, multisecular; poli-: polisemantic; semi-: semiobscur, semioficial, semiparazit. 4. Adjective formate prin conversiune Se pot adjectiviza participiile, gerunziile, substantivele =i adverbele. Ca rezultat al adjectiviz[rii, aceste unit[\i ob\in caracteristicile gramaticale ale adjectivului. Ele pot s[ ]ndeplineasc[ func\ia de atribut, se acord[, de regul[, cu substantivul ]n gen, num[r =i caz, iar uneori pot avea categoria gradelor de compara\ie. Exist[ urm[toarele tipuri de adjectivizare: — adjectivizarea participiilor: locuri cunoscute, om educat, carte citit[, timp pierdut, voce stins[; — adjectivizarea gerunziilor: m]ini tremur]nde, inim[ s]nger]nd[, ap[ clocotind[, aripi flutur]nde, p]ine aburind[; — adjectivizarea substantivelor: c]ini mai b[rba\i (Miori\a), telegram[-fulger, copila-mi murmurare (M. Eminescu); — adjectivizarea adverbelor: a=a vremuri, toamn[ t]rzie, sem[nat devreme etc.

104

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

ORTOGRAFIA ADJECTIVELOR DERIVATE +I COMPUSE 1. Adjectivele formate prin prefixare =i prin sufixare Prefixul in- are variantele im- =i i-: in- se scrie ]nainte de vocale =i de consoane, ]n afar[ de b, p (inadaptabil, inanimat, incombustibil, incomod, indirect, insesizabil etc.), im- se scrie ]nainte de b, p (imbatabil, impersonal, impopular, imposibil etc.) =i i- se scrie ]nainte de consoane sonante (imaterial, imoral, ilegal, ilogic, ira\ional, ireal etc.). Sufixele -e\, -esc se scriu dup[ temele terminate ]n consoan[ (glume\, m[re\, p[dure\, ost[=esc, vitejesc, englezesc, fr[\esc, regesc), iar variantele lor -ie\, -iesc se adaug[ la temele terminate ]n vocal[ (m[l[ie\, l[m]ie\, ciocoiesc, femeiesc etc.). 2. Adjectivele compuse Se scriu cu cratim[: — adjectivele compuse din dou[ adjective existente independent ]n limb[ cu sau f[r[ vocal[ de leg[tur[ (alb-g[lbui, albastru-]nchis, instructiv-educativ, economico-social, fizico-matematic, greco-latin, tehnico-=tiin\ific etc.); — adjectivele alc[tuite dintr-un adverb =i un adjectiv (a=a-numit, a=a-zis, nou-n[scut, propriu-zis, sus-pus etc.). Se scriu ]ntr-un cuv]nt: — adjectivele alc[tuite din elemente de compunere care nu se ]ntrebuin\eaz[ independent ]n limba rom`n[ (autocritic, aeropurtat, bilunar, hidroenergetic, polisemantic etc.); — adjectivele formate dup[ modelele a + tot + adjectiv =i ne + mai + adjectiv (atotbiruitor, atotputernic, atot=tiutor, atotv[z[tor, nemaiauzit, nemai]nt]lnit, nemaipomenit etc.).

105

Pronumele

Pronumele este o parte de vorbire flexibil[ care substituie un nume (substantiv, adjectiv, numeral), pentru a nu fi repetat c]nd e nevoie de reluarea acestuia. De exemplu: Ion a cobor]t din autobuz. El se ]ntorcea din satul vecin. Satul acesta se afl[ la o distan\[ de 5 km de aici. Pronumele substituie uneori fragmente de enun\ sau chiar enun\uri ]ntregi. De ex.: Ast[zi pluralismul de opinii a devenit o norm[. Aceasta este o urmare a noii orient[ri politice. Apa se evapor[ mai repede dec]t uleiul. Aceasta se poate dovedi u=or pe cale experimental[. Indica\iile referitoare la obiectul desemnat de numele substituit prin pronume s]nt de natur[ diferit[: ]n unele cazuri cu ajutorul pronumelui se stabile=te corela\ia dintre persoane participante / neparticipante la procesul comunic[rii (eu, tu, el); ]n alte cazuri se precizeaz[ pozi\ia obiectelor (apropiate / ]ndep[rtate) fa\[ de vorbitori (acesta, acela, aceia, ceilal\i); s]nt =i cazuri c]nd pronumele indic[ apartenen\a obiectelor desemnate (al meu, a ta, al nostru, ale ei etc.). }n conformitate cu specific[rile respective, pronumele s]nt de mai multe feluri: 1. personale: eu, tu, el (ea), noi, voi, ei (ele); dumneata, dumneavoastr[ =. a.; 2. reflexive: sie, sine, ]=i, se =. a.; 3. de ]nt[rire: ]nsumi, ]ns[\i, ]nse=i =. a.; 4. posesive: meu, mea, t[u, ta, lui, lor, noastr[ =. a.; 5. demonstrative: acesta, acela, aceasta, acelea =. a.; 6. interogative: cine?, ce?, care?, c]t?, al c]telea?; 7. relative: cine, ce, care; 8. nehot[r]te (nedefinite): oricine, fiecine, altcineva, unii, fiecare, orice =. a.; 9. negative: nimeni, nici unul, nimic. Pentru pronume s]nt caracteristice categoriile gramaticale proprii numelui (cazul, num[rul, genul), la care se mai adaug[ categoria persoanei, specific[ unor tipuri de pronume (personale, reflexive, de ]nt[rire, posesive). Unele tipuri de pronume, ]n primul r]nd cele personale, se caracterizeaz[ printr-un num[r mare de forme supletive, mo=tenite din latin[. Spre deosebire de substantiv =i adjectiv, pronumele constituie un sistem ]nchis, ]ntrunind un inventar relativ redus de unit[\i ce fac parte din lexicul cu caracter mai mult gramatical. }n majoritatea lor pronumele (excep\ie f[c]nd doar cele personale =i reflexive) se folosesc paralel cu func\ie substantival[ =i cu func\ie adjectival[ (de ex.: acesta — omul acesta; al meu — so\ul meu; ]ns[=i — ]ns[=i v]nz[toarea; fiecare — fiecare cet[\ean etc.).

106

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

Pronumele cu func\ie determinativ[ se acord[ cu substantivul determinat ]n gen, num[r =i caz, fiind numite a d j e c t i v e p r o n o m i n a l e (de ex.: acest creion, aceast[ carte, ace=ti elevi; fiec[rui cet[\ean, patimile voastre =. a.). }n func\ie de capacitatea lor de a-=i schimba forma ]n raport cu categoria persoanei, pronumele se ]mpart ]n dou[ clase: a) pronume care au categoria persoanei =i b) pronume care nu au categoria persoanei. PRONUME CARE AU CATEGORIA PERSOANEI PRONUMELE PERSONAL Pronumele personal indic[ persoana ]n raport cu vorbitorul. Exist[ forme speciale de persoan[ pentru singular =i pentru plural: — formele de persoana I indic[ la singular persoana care vorbe=te (eu), iar la plural persoanele ]n numele c[rora se vorbe=te (noi); — formele de persoana a II-a indic[ la singular persoana cu care se vorbe=te (tu), iar la plural persoanele (voi) c[rora le este adresat[ vorbirea; — formele de persoana a III-a indic[ la singular o persoan[ sau un obiect (el, ea), iar la plural, mai multe persoane sau mai multe obiecte (ei, ele), despre care se vorbe=te, cu specificarea genului acestora. Pronumele personal mai are forme speciale de caz (mie, pe mine) =i de num[r (nou[), iar cel de persoana a III-a — =i de gen (el, ei, ea, ele). Pronumele personal are forme cazuale a c c e n t u a t e (li se mai spune p l i n e sau l u n g i) =i n e a c c e n t u a t e (numite =i a t o n e sau s c u r t e): \ie ]\i (spun), pe tine te (]ntreb), lui i(-am dat). Formele neaccentuate pot ap[rea ]n propozi\ie singure sau ]mpreun[ cu formele respective accentuate, dubl]ndu-le (]\i spun, te ]ntreb, i-am dat — ]\i spun \ie, te ]ntreb pe tine, i-am dat lui). Spre deosebire de substantive sau adjective, la declinarea c[rora N. coincide cu A., iar G. cu D., pronumele personale au forme speciale de dativ =i de acuzativ (de ex.: N. eu, D. mie, A. pe mine). Acest fapt ne permite s[ vorbim despre valori gramaticale diferite ale cazurilor =i la substantive =i la adjective, unde la N.-A. =i G.-D. formele, cu excep\ia celor feminine la singular nehot[r]t, coincid. Declinarea pronumelor personale Persoana

Singular

Num[rul

Cazul

acc. / neacc.

I

a III-a

a II-a

m. =i n.

f.

N.

acc.

eu

tu

el

ea

G.

acc.

—

—

lui

ei

D.

acc. neacc.

mie ]mi, mi, mi-, -mi, -mi-

\ie ]\i, \i, \i-, -\i, -\i-

lui ]i, i, i-, -i, -i-

ei ]i, i, i-, -i, -i-

A.

acc. neacc.

tine te, te-, -te, -te-

el ]l, l-, -l, -l-

V.

acc.

mine m[, m[-, -m[, -m[-, m-, -m—

tu!

—

ea o, o-, -o, -o—

107

MORFOLOGIA Persoana

Plural

Num[rul Cazul

acc. / neacc.

I

a III-a

a II-a

m.

f. =i n.

N.

acc.

noi

voi

G.

acc.

—

—

lor

lor

D.

acc. neacc.

nou[ ne, ni, ne-, -ne, -ne-, ni-, -ni-

vou[ v[, vi, v[-, -v[, v-, -v-, vi-,-vi-

lor le, li, le-, -le, -le-, li-,-li-

lor le, li, le-, -le, -le-, li-,-li-

A.

acc. neacc.

noi ne, ne-, -ne, ne-

voi v[, v[-, v-, -v-

ei ]i, i-, -i, -i-

ele le, le-, -le, -le-

V.

acc.

—

voi!

—

—

ei

ele

Formele neaccentuate (atone) ale pronumelor personale s]nt folosite fie ca unit[\i aparte nelegate de alte cuvinte (]mi spune, m[ duce, ]l cheam[), fie ca unit[\i legate de cuvintele ]nvecinate (spune-mi, du-m[, cheam[-l). Ultimele pot sta ]naintea cuv]ntului (mi-aminte=ti, m-aude, \i-am spus), ]n urma lui (d[-i, a=teapt[-l, adu-mi), sau ]ntre alte dou[ cuvinte (duce-le-a=, ]ntoarce-mi-l). Folosirea izolat[ sau legat[ a formei neaccentuate este determinat[ de c]\iva factori, printre care: tempoul vorbirii, pozi\ia fa\[ de verb (]nainte sau dup[), prezen\a vocalei la ]nceputul sau la sf]r=itul cuv]ntului vecin, prezen\a ]n vecin[tatea imediat[ a altor pronume neaccentuate (nu-l trimite — nu ]l trimite; ]mi dai — d[-mi; \i-amintesc — ]\i amintesc; m-ajut[ — m[ ajut[; ne-a=teapt[ — ne a=teapt[). La ortografierea pronumelor personale trebuie s[ se \in[ cont de faptul c[ formele neaccentuate care ]ncep cu vocala ]- (]mi, ]\i, ]i, ]l) nu se leag[ prin cratim[ de cuvintele vecine (]mi spune, ]\i amintesc, ]i avertizeaz[, ]i m[rturisise, ]l ]ntreab[). Se folosesc legate prin cratim[ de cuvintele vecine formele paralele f[r[ ]- (mi-aduse veste, spune-i noutatea, p[streaz[-l bine, \i-am povestit). Formele neaccentuate legate se unesc prin cratim[ de cuv]ntul ]nvecinat ]n urm[toarele cazuri: 1. C]nd preced verbul auxiliar la perfectul compus al modului indicativ =i la toate timpurile modului condi\ional-optativ. E vorba de formele m-, v-, l-; te-, ne-, le-; mi-, \i-, i- (te-am ]ntrebat, \i-am spus, l-am ]nt]lnit, ne-ai povestit; m-a= duce, te-ai ]ntoarce, l-a= fi a=teptat, \i-a= fi spus, v-am povestit). Forma de feminin -o se folose=te numai la sf]r=itul formelor verbale respective, fiind legat[ prin cratim[ (am ]ntrebat-o, a= opri-o, a sf[tuit-o). 2. C]nd se afl[ dup[ verbe la imperativ sau la gerunziu (]ntreab[-m[, opre=te-le, ]nt]lnind-o, duc]ndu-l). 3. C]nd apar dup[ s[ din componen\a modului conjunctiv (s[-\i povesteasc[, s[-i fi spus la timp, vrea s-o opreasc[, dar: s[ ne povesteasc[, s[ v[ fi spus, vrea s[ le opreasc[); dup[ aceea=i conjunc\ie din structura viitorului I indicativ (am s[-i spun, are s[-\i aduc[ un cadou, au s[-l bat[), precum =i dup[

108

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

a din componen\a infinitivului (f[r[ a-mi spune ceva, f[r[ a-l ]ntreba; ]ns[ f[r[ a o ]ntreba, ]nainte de a le spune). 4. C]nd apar dup[ nega\ia nu (nu-mi strica dispozi\ia, n-o ]ndep[rta, nu-\i dau nimic), dup[ pronumele interogative sau relative (cine-l ]ntreab[?, ce-o cau\i?, care-\i spunea), dup[ alte pronume terminate ]n vocal[ (tu-mi amintisei, toate-l mul\umesc, ea-\i spunea, dar: tu ne aminte=ti, toate vi s-au spus, ea v[ spunea), dup[ adverbe terminate ]n vocal[ (unde-l duci? at]ta-\i pot spune, a=a-\i ]ntoarce cartea), dup[ conjunc\ii terminate ]n vocal[ (dac[-i spuneai, de-\i amintea, de-o ]nt]lneam, =i-i spuse, ci-l oprise), dup[ substantive, adjective, numerale, c]nd acestea se termin[ ]n vocal[ (cartea-mi trebuia, pe=tele-\i vine la picioare, dulce-i place, patru-\i dau =. a.). La substantivele masculine =i neutre la forma hot[r]t[ singular, ]n asemenea situa\ii, poate fi omis articolul -l (h]rle\u-mi trebuie, vinu-i place, oratoru-l plictise=te); articolul -le, ]ns[, se p[streaz[ (c]inele-l mu=case; pe=tele-mi place). 5. C]nd formele de dativ -mi, -\i, -i, -ne, -v[, -le s]nt folosite cu sens posesiv pe l]ng[ substantive =i adjective (prietena-\i — prietena ta, via\a-mi — via\a mea, ]n juru-i — ]n jurul lui, stimatu-mi prieten — stimatul meu prieten, lunga-i cale — lunga lui cale). 6. C]nd apar pe l]ng[ interjec\ii cu valoare imperativ[ (na-v[, iat[-l, uite-i). 7. C]nd un pronume neaccentuat la acuzativ singular urmeaz[ dup[ un pronume neaccentuat la dativ (mi-l, \i-o, \i-i, ni-l, vi-l, li-i, ne-o, v-o, le-o). N o t [. S[ nu se confunde pronumele aton \i cu termina\ia de plural a verbului la modul imperativ: pune-\i-l (¡ tu s[ \i-l pui \ie) =i pune\i-l (¡ voi s[-l pune\i).

*** Pe l]ng[ pronumele personale el, ea, ei, ele, la persoana a III-a se mai folosesc pronumele personale d]nsul, d]nsa, d]n=ii, d]nsele. Ele au ap[rut pe baza formelor mai vechi ale pronumelui personal ]nsul, ]nsa, ]n=ii, ]nsele, forme ce se mai p[streaz[ doar ]n construc\ii cu prepozi\iile ]ntru, dintru, printru (]ntr-]nsul, dintr-]n=ii, printr-]nsa, ]ntr-]nsa). Pronumele d]nsul are forme de gen, num[r =i caz =i se declin[ ca =i substantivele articulate: singular plural m. f. m. f. N.-A. d]nsul d]nsa d]n=ii d]nsele G.-D. d]nsului d]nsei d]n=ilor d]nselor Spre deosebire de el, ea, ei, ele, pronumele d]nsul, d]nsa, d]n=ii, d]nsele au o ]ntrebuin\are mai redus[, substituind nume de persoan[. De pronumele personale \in de asemenea a=a-zisele p r o n u m e d e p o l i t e \ e (de reveren\[), care constituie o subclas[ a primelor. Pronumele de polite\e se folose=te ]n vorbirea cu persoanele fa\[ de care se exprim[ o atitudine de respect sau de distan\[.

MORFOLOGIA

109

Pronumele de polite\e au forme numai pentru persoana a II-a =i a III-a: sg. dumneata, dumneavoastr[; pl. dumneavoastr[; sg. dumneasa, dumnealui, dumneaei; pers. a III-a pl. dumnealor pers. a II-a

Dup[ cum se vede, numai pers. a III-a sg. are forme speciale de masculin (dumnealui) =i de feminin (dumneaei). Dumneata =i dumneasa, spre deosebire de celelalte forme ale pronumelor de polite\e, au forme speciale pentru G.-D. : N.-A. dumneata, dumneasa; G.-D. dumitale, dumisale. Dumneavoastr[ are o singur[ form[ pentru am]ndou[ numere. Formele mata, matale, rezultate din dumneata, dumitale, s]nt folosite ]n special ]n exprimarea oral[. Pronumele de polite\e s]nt formate din substantivul domnia, care ]n urma unor modific[ri fonetice s-a contopit cu formele pronominale ta (tale), sa (sale), voastr[, lui, ei, lor. Pentru a sublinia reveren\a, uneori se folose=te construc\ia ini\ial[, scris[ ]n dou[ cuvinte aparte (primul ]ncep]nd cu liter[ mare): Domnia ta, Domniei tale, Domnia sa, Domnia voastr[. }n calitate de construc\ii pronominale de polite\e se folosesc =i locu\iuni pronominale de polite\e: }n[l\imea sa, Maiestatea voastr[, Lumin[\ia ta, Excelen\a voastr[. Se admite (]n anumite situa\ii speciale) scrierea cu majuscul[ =i a celui de al doilea element: Excelen\a Voastr[, Preasfin\ia Sa, Alte\a Sa. Ele reprezint[ de fapt formele protocolare din titulatura persoanelor care ocup[ anumite pozi\ii sociale sau profesionale. Pronumele de polite\e ]n scris apar adesea prescurtate: d-sa (= dumneasa), d-ta (= dumneata), d-sale (= dumisale), d-tale (= dumitale), d-voastr[, dvs. sau dv. (= dumneavoastr[), d-lui (= dumnealui), d-lor (= dumnealor). d-ei (= dumneaei), Nu se abreviaz[, de regul[, locu\iunile pronominale de polite\e cu substantivul Domnia: Domnia ta, Domnia lui, Domnia voastr[, Domniile lor. Pronumele de polite\e, ca =i celelalte pronume personale, se acord[ ]n num[r =i gen cu verbul predicativ. Face excep\ie doar dumneavoastr[ c]nd se refer[ la pers. a II-a singular, verbul predicativ fiind folosit tot la forma de plural: dumneavoastr[ a\i vorbit, dumneavoastr[ pleca\i, dumneavoastr[ r[m]ne\i. Numai c]nd predicatul este exprimat printr-un verb la diateza pasiv[ sau ]n cadrul predicatului nominal, se face distinc\ia de gen =i num[r: dumneavoastr[ a\i fost chemat, dumneavoastr[ a\i fost chema\i, dumneavoastr[ s]nte\i amabil[, dumneavoastr[ s]nte\i amabile.

110

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

PRONUMELE REFLEXIV Pronumele reflexiv se folose=te ca morfem distinctiv al verbelor reflexive (Vasile se duce, el se uit[, ea ]=i aminte=te) =i pe l]ng[ verbele tranzitive, av]nd menirea de a ar[ta c[ ac\iunea lor se r[sfr]nge asupra celui care o realizeaz[ (Ion se spal[, m[ sp[l pe m]ini, ei se ap[r[, ei ]=i ap[r[ drepturile). Pronumele reflexiv are forme speciale numai pentru persoana a III-a cazul acuzativ (se) =i cazul dativ (]=i), identice pentru singular =i plural. La conjugarea verbelor reflexive pentru persoana I =i a II-a (singular =i plural), paradigma este completat[ cu formele corespunz[toare ale pronumelor personale de acuzativ sau de dativ: eu ]mi amintesc eu m[ m]ndresc tu ]\i aminte=ti sg. sg. tu te m]ndre=ti el (ea) ]=i aminte=te el (ea) se m]ndre=te noi ne amintim noi ne m]ndrim voi v[ aminti\i pl. pl. voi v[ m]ndri\i ei (ele) ]=i amintesc ei (ele) se m]ndresc Pronumele reflexiv, pe l]ng[ formele neaccentuate, mai are =i forme accentuate. Acestea s]nt: sg. =i pl. D. sie, sie=i A. (pe) sine Pronumele reflexive neaccentuate, folosite ]n calitate de complemente pe l]ng[ verbele tranzitive, s]nt reluate adesea prin formele lor accentuate, ca =i ]n cazul pronumelor personale: se auzea pe sine, ]=i spunea sie=i; ]nso\it[ de diferite prepozi\ii, forma accentuat[ de acuzativ a pronumelui reflexiv poate fi folosit[ =i singur[: poveste=te despre sine; cump[r[ (ceva) pentru sine. Dat fiind c[ ]n rol de morfem ]n paradigma conjug[rii verbelor reflexive pentru persoanele I =i a II-a s]nt folosite formele de dativ =i de acuzativ ale pronumelui personal, condi\iile lor de ]ntrebuin\are =i de ortografiere s]nt acelea=i (vezi: „Pronumele personal“). C]t despre ortografia pronumelui reflexiv se =i ]=i (persoana a III-a), aici trebuie s[ se \in[ seama de urm[toarele. Folosit ]naintea verbelor, pronumele se se scrie separat de verb, cu urm[toarele excep\ii: — c]nd dup[ se urmeaz[ un verb care ]ncepe cu ], acesta se poate omite, verbul leg]ndu-se cu pronumele prin cratim[: se-ntreab[, se-nte\e=te, se-ncepe; — c]nd preced[ verbul auxiliar din cadrul timpurilor compuse, pronumele reflexiv se, redus la s-, se leag[ prin cratim[ de auxiliar: s-a ]ntors, s-au ]nt]lnit, s-ar interesa, s-ar fi oprit, s-o fi culcat; — c]nd urmeaz[ dup[ gerunziu, pronumele reflexiv se leag[ de acesta prin cratim[. Gerunziul ]n cazul acesta ]=i al[tur[ vocala -u: duc]ndu-se, ]ntorc]ndu-se, ]nt]lnindu-se; Tot prin cratim[ se leag[ se =i atunci c]nd dup[ gerunziu mai urmeaz[ un pronume personal neaccentuat: spun]ndu-i-se, propun]ndu-mi-se, ]ntorc]ndu-li-se. Pronumele reflexiv neaccentuat ]n dativ, ca =i pronumele personal

MORFOLOGIA

111

neaccentuat ]n dativ, are o form[ plin[ (]=i), care se scrie aparte (Mihai ]=i suflec[ m]necile), =i una scurt[ (=i), care se scrie aparte c]nd (i) este rostit plin (m]necile =i le suflec[), dar cu cratim[ c]nd (i) este rostit redus (suflec]ndu-=i m]necile). Pronumele scurt =i se leag[ prin liniu\[ de verbul care-l urmeaz[ c]nd acesta: — ]ncepe cu una din vocalele a, ] sau o: =i-aduce aminte; — este la un timp compus format cu verbul auxiliar a avea: =i-a ]ntors spatele, =i-a spus numele, =i-ar fi amintit; — ]l intercaleaz[ ]ntre morfemele componente ale conjunctivului sau ale infinitivului: s[-=i ]ntoarc[, s[-=i spun[, a-=i ]nchipui, a-=i aminti. Pronumele se leag[ de asemenea prin liniu\[ de unire c]nd urmeaz[ dup[ un verb la gerunziu (]ntorc]ndu-=i spatele, lu]ndu-=i r[mas-bun) =i c]nd este urmat de unele forme atone ale pronumelui personal la acuzativ (=i-i aminte=te, =i-i ]nchipuie, =i-o ]ntoarce). N o t [. Pronumele reflexiv neaccentuat =i se poate rosti ]mpreun[ =i cu alte p[r\i de vorbire (adverbe, conjunc\ii, pronume, prepozi\ii), c]nd se vorbe=te ]ntr-un tempo rapid, fapt reflectat ]n scris tot prin liniu\[ de unire: nu-=i aminte=te, c[-=i =tie locul, cine-=i caut[ de treab[.

PRONUMELE +I ADJECTIVUL PRONOMINAL DE }NT{RIRE Cu ajutorul pronumelui de ]nt[rire se eviden\iaz[, subliniindu-se ]n mod deosebit, persoana despre care este vorba (]nsu=i a venit). Pronumele de ]nt[rire se ]nt]lne=te relativ rar, fiind sim\it ca ]nvechit: Du-te de mori pentru binele mo=iei dumitale, cum ziceai ]nsu\i. (C. N e g r u z z i) Incomparabil mai frecvent este ]n vorbire adjectivul pronominal de ]nt[rire, care ]nso\e=te un alt pronume (de obicei, personal) sau un substantiv: Auzind feciorul ]mp[ratului toate acestea, hot[r] s[ se duc[ el ]nsu=i s[ o cear[ de so\ie. (Fo l c l o r) +i cea dint]i =col[ri\[ a fost ]ns[=i Sm[r[ndi\a popii. (I. C r e a n g [) }ntre pronumele de ]nt[rire =i adjectivele pronominale de ]nt[rire nu exist[ deosebiri; ele au forme identice de persoan[, num[r =i gen: Singular Plural m. f. m. f. I ]nsumi ]ns[mi ]n=ine ]nsene II ]nsu\i ]ns[\i ]n=iv[ ]nsev[ III ]nsu=i ]ns[=i ]n=i=i ]nse=i, ]nsele Forme de caz pot avea numai la feminin singular: I (eu, pe mine) ]ns[mi I (mie) ]nsemi N.-A. II (tu, pe tine) ]ns[\i G.-D. II (\ie) ]nse\i III (ea, pe ea) ]ns[=i III (a ei, ei) ]nse=i La ortografierea pronumelor (respectiv a adjectivelor pronominale) de ]nt[rire trebuie s[ se \in[ seama de urm[toarele: — elementul de baz[ al formelor de masculin singular este ]nsu- (]nsumi, ]nsu\i, ]nsu=i); — elementul de baz[ al formelor de masculin plural este ]n=i- (]n=ine, ]n=iv[, ]n=i=i);

112

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

— elementul de baz[ al formelor de feminin singular este ]ns[- pentru N.-A. (]ns[mi, ]ns[\i, ]ns[=i) =i ]nse- pentru G.-D. (]nsemi, ]nse\i, ]nse=i); — elementul de baz[ al formelor de feminin plural este ]nse- (]nsene, ]nsev[, ]nse=i, ]nsele). Elementele variabile s]nt forme ale pronumelui personal =i reflexiv. La rostire =i scriere, acordul pronumelui (=i adjectivului pronominal) de ]nt[rire ]n persoan[, gen =i num[r cu numele pe care ]l substituie (respectiv cu substantivul sau pronumele pe care ]l determin[) este obligatoriu. Folosit pe l]ng[ un substantiv neutru, adjectivul pronominal de ]nt[rire are form[ masculin[ la singular (]nsu=i deta=amentul) =i form[ feminin[ la plural (]nse=i deta=amentele). Formele feminine de singular ale adjectivului pronominal de ]nt[rire se acord[ cu substantivul sau pronumele nu numai ]n persoan[, gen =i num[r, ci =i ]n caz (a venit ]nv[\[toarea ]ns[=i, dar: i s-a spus ]nv[\[toarei ]nse=i). PRONUMELE +I ADJECTIVUL PRONOMINAL POSESIV Pronumele posesiv ]nlocuie=te at]t numele posesorului, c]t =i numele obiectului posedat. De exemplu, ]n fraza Petre =i-a luat numai caietul s[u, iar pe al t[u, Vasile, l-a l[sat pe mas[ pronumele al t[u ]ndepline=te o dubl[ func\ie pronominal[: pe de o parte, el \ine locul numelui posesorului (Vasile), iar pe de alta — al numirii obiectului posedat (caietul). Spre deosebire de pronumele posesiv, adjectivul pronominal posesiv s[u (din ]mbinarea caietul s[u) ]nlocuie=te numai numele posesorului (Petre). Pronumele posesiv poate indica un singur obiect posedat =i un singur posesor (al meu, a ta, a lui), un singur obiect posedat =i mai mul\i posesori (al nostru, a voastr[, a lor), mai multe obiecte posedate =i un singur posesor (ai mei, ale tale, ai lui), mai multe obiecte posedate =i mai mul\i posesori (ai no=tri, ale voastre, ai lor). Dac[ pronumele posesiv ]ntotdeauna este precedat de articolul genitival sau posesiv (al, ai, a, ale), adjectivul pronominal posesiv, c]nd urmeaz[ nemijlocit dup[ substantivul articulat, se folose=te f[r[ acest articol (masa mea, c[l[toria ta, =coala noastr[; dar: ale mele g]nduri, p[l[ria cea alb[ a ta, ultimele poezii ale sale). Formele pronumelui posesiv s]nt urm[toarele: Posesorul Obiectul posedat

Un singur obiect posedat Mai multe obiecte posedate

Un singur posesor

Persoana Genul

m. f. m. f.

I

al meu a mea ai mei ale mele

II

al t[u a ta ai t[i ale tale

Mai mul\i posesori III

al s[u a sa ai s[i ale sale

I

al nostru a noastr[ ai no=tri ale noastre

II

al vostru a voastr[ ai vo=tri ale voastre

III

al lor a lor ai lor ale lor

Prin analogie cu persoana a III-a pentru mai mul\i posesori, unde e folosit[, dup[ cum se vede, forma invariabil[ lor, care coincide cu genitivul

MORFOLOGIA

113

plural al pronumelui personal de persoana a III-a, =i la persoana a III-a singular pentru un singur posesor, paralel cu formele s[u, sa, s[i, sale, se ]ntrebuin\eaz[ formele invariabile de genitiv singular lui, ei ale aceluia=i pronume personal. N o t [. }n aceast[ func\ie, pronumele personale lui, ei se deosebesc de cele posesive prin faptul c[ indic[ =i genul posesorului. A se compara: o carte a lui — o carte a ei, dar: o carte a sa (=i a lui Vasile, =i a Mariei).

Norma literar[ permite folosirea at]t a formelor posesive, c]t =i a celor personale cu func\ie posesiv[, c[ci ]n felul acesta se pot evita confuziile la care poate duce uneori folosirea exclusiv[ a formelor de posesiv ca, de exemplu, ]n propozi\ia: Grosol[nia sa a trezit ura sa. C]t despre declinarea pronumelui (respectiv, a adjectivului pronominal) posesiv, se pot constata unele particularit[\i specifice. Pentru exprimarea sensului de dativ se folose=te forma de acuzativ a pronumelui ]nso\it[ de prepozi\ia la: Le-am scris la ai mei, s[ le spui la ai vo=tri. N o t [. Se ]nt]lne=te de asemenea o form[ special[ de genitiv-dativ plural obi=nuit[ prin modificarea articolului posesiv: alor mei, alor t[i, alor s[i, alor no=tri, alor vo=tri: }n zadar ienicerii se \in seme\i ]mpotriva alor no=tri... (N. B[lcescu) El g[si de cuviin\[ s[ spuie =i alor s[i ceea ce era s[ se ]nt]mple fiului lor. (P. Ispirescu)

Adjectivul pronominal posesiv se declin[ ca =i adjectivul ]mpreun[ cu substantivul determinat. Adjectivul posesiv are forme speciale de genitiv-dativ numai c]nd urmeaz[ un substantiv feminin la singular: N.-A. cartea mea (ta, sa, noastr[, voastr[) G.-D. c[r\ii mele (tale, sale, noastre, voastre) N.-A. o carte a mea (a ta, a sa, a noastr[, a voastr[) G.-D. unei c[r\i a mele (a tale, a sale, a noastre, a voastre) La masculin, adjectivele posesive au o singur[ form[ pentru toate cazurile la singular =i alta pentru toate cazurile la plural dup[ un substantiv at]t la forma hot[r]t[, c]t =i la cea nehot[r]t[: Singular nehot. hot. N.-A. un cal al meu (al t[u, al s[u, al N.-A. calul meu (t[u, s[u, G.-D. unui cal nostru, al vostru) G.-D. calului nostru, vostru) Plural nehot. hot. N.-A. ni=te cai ai mei (ai tai, ai s[i, ai N.-A. caii mei (t[i, s[i, G.-D. unor cai no=tri, ai vo=tri) G.-D. cailor no=tri, vo=tri) Locul obi=nuit al adjectivului posesiv este dup[ substantiv. C]nd substantivul are forma articulat[ hot[r]t, adjectivul posesiv se folose=te f[r[ articolul al, a, ai, ale: prietena mea (ta, sa, noastr[, voastr[), prietenul meu (t[u, s[u, nostru, vostru), prietenele mele (tale, sale, noastre, voastre). C]nd adjectivul posesiv este distan\at, prin alte cuvinte, de substantiv

114

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

(indiferent de forma acestuia), ]n fa\a adjectivului posesiv apare articolul posesiv: prietenul drag al meu (al t[u, al s[u, al nostru), un prieten al meu (al t[u, al s[u, al nostru). Adjectivul posesiv apare cu articol posesiv =i c]nd st[ ]naintea substantivului: a ta prieten[, al t[u glas. Articolul al, a, ai, ale se omite dac[ adjectivul posesiv este precedat de un determinativ al aceluia=i substantiv: gloriosul vostru trecut, dragul meu prieten, prima sa carte, numeroasele sale c[l[torii. Dac[ adjectivul pronominal posesiv determin[ un substantiv feminin articulat nehot[r]t la genitiv sau dativ singular, articolul posesiv nu-=i schimb[ forma. Astfel, se spune unei colege a mele (tale, sale, noastre, voastre), =i nu unei colege ale mele (tale, sale, noastre, voastre). Adjectivul pronominal posesiv meu, mea, t[u, ta, s[u, sa, urm]nd dup[ forma nearticulat[ a unui substantiv-nume de rudenie, se leag[ de acesta prin liniu\[ de unire: maic[-mea, frate-s[u, tat[-t[u, bunic[-ta, tat[-meu, sor[-ta, cumnat[-mea s. a. Dac[ substantivul-nume de rudenie ]n asemenea grupuri este de genul feminin, la genitiv-dativ ]=i schimb[ forma numai adjectivul pronominal posesiv: sor[-mei, bunic[-sei, mam[-tei, cumnat[-sei. PRONUME CARE NU AU CATEGORIA PERSOANEI PRONUMELE +I ADJECTIVUL PRONOMINAL DEMONSTRATIV Pronumele (respectiv adjectivul pronominal) demonstrativ ]nlocuie=te numele unui obiect, indic]nd, totodat[, pozi\ia lui de apropiere sau dep[rtare ]n spa\iu sau ]n timp, pozi\ia fa\[ de alt obiect, identitatea sau asem[narea acestuia cu alte obiecte. Uneori pronumele demonstrativ \ine locul numelui unui obiect despre care a fost vorba, ]ndeplinind func\ia pronumelui personal de persoana a III-a. Coco=il[ se opri la marginea poienii =i r[mase acolo ]n picioare, parc[ n-ar fi vrut s[ se amestece cu ceilal\i. (M a r i n P r e d a) }n conformitate cu informa\ia privind pozi\ia obiectului, pronumele (respectiv adjectivele pronominale) demonstrative s]nt de c]teva feluri: — de apropiere: acest, aceasta, ace=ti, acestea; — de dep[rtare: acela, aceea, aceia, acelea; — de identitate: acela=i, aceea=i, aceia=i, acelea=i; — de diferen\iere: cel[lalt, [st[lalt, ceilal\i; — de calificare: (ca) atare. 1) Pronumele (adjectivul) demonstrativ de apropiere ]nlocuie=te numele obiectului ar[t]nd totodat[ c[ acesta se afl[ al[turi de vorbitor sau c[ este prezent ]n momentul vorbirii; alteori ]ndepline=te rolul pronumelui personal de persoana a III-a, substituind numele obiectului despre care e vorba. El are forma acest(a), cu variet[\i de gen =i num[r (aceast[/aceasta, ace=ti/ace=tia, aceste/acestea). Mai are =i variante vorbite [st/[sta, ast[/asta, [=ti/[=tia, aste/astea; aist/aista, ist/ista, aiast[/aiasta, ai=ti/ai=tia, aieste/aiestea, cest/cesta, ceast[/ceasta, ce=ti/ ce=tia, ceste/cestea.

MORFOLOGIA

115

Adjectivele pronominale se folosesc la forma hot[r]t[ sau nehot[r]t[ ]naintea sau dup[ substantivul determinat. Ca =i pronumele, ele se declin[: Singular Plural N.-A. acesta, [sta ace=tia, [=tia m. G.-D. acestuia, [stuia acestora, [stora N.-A. aceasta, asta acestea, astea f. G.-D. acesteia, asteia/[steia acestora, [stora ace=ti, [=ti m. N.-A. acest, [st G.-D. acestui, [stui acestor, [stor N.-A. aceast[, ast[ aceste, aste f. G.-D. acestei, astei/[stei acestor, [stor N o t a 1. Una dintre caracteristicile pronumelui demonstrativ de apropiere este folosirea formei feminine de singular aceasta (asta) cu valoare de pronume personal „neutru“ de concluzie: aceasta ]nseamn[..., aceasta reiese.., aceasta confirm[ faptul c[... etc. N o t a 2. Forma ast[ se ]nt]lne=te ]n componen\a unor adverbe sau locu\iuni adverbiale, scriindu-se ]mpreun[ cu al doilea element (ast[zi), izolat (ast[ sear[, de ast[ dat[) sau cu cratim[ (ast[-noapte, ast[-sear[, ast[-iarn[). N o t a 3. La ortografierea pronumelui demonstrativ de apropiere trebuie s[ se \in[ seama de faptul c[ forma de masculin plural (N.-A.) se scrie cu -ia, =i nu cu -ea: ace=tia, nu ace=tea. Adjectivul demonstrativ urmeaz[ un substantiv =i cap[t[ aceea=i form[ de caz ca =i substantivul: G.-D. copilului acestuia, copiilor acestora, elevei acesteia, elevelor acestora. N o t a 4. Dac[ pe l]ng[ acela=i substantiv, afar[ de adjectivul demonstrativ, se mai folose=te un alt adjectiv, atunci adjectivul demonstrativ preced[ substantivul: aceast[ poezie minunat[ (nu poezia aceasta minunat[).

2) Pronumele (adjectivul) demonstrativ de dep[rtare \ine locul numelui unui obiect care se afl[ la o anumit[ distan\[ de vorbitor (]n timp sau ]n spa\iu). El are forma acel(a) cu variet[\ile de gen =i num[r: acea/aceea, acei/aceia, acele/ acelea. Exist[ =i variante vorbite cela, ceea, ceia, celea; [la, , aia, [ia, alea. At]t pronumele, c]t =i adjectivele demonstrative de dep[rtare se declin[: Masculin Singular Plural Singular Plural N.-A. acela, [la N.-A. aceia, [ia N.-A. acel, [l N.-A. acei, [i G.-D. aceluia, [luia G.-D. acelora, [lora G.-D. acelui, [lui G.-D. acelor, [lor Fe m i n i n N.-A. aceea, aia N.-A. acelea, alea N.-A. acea, a N.-A. acele, ale G.-D. aceleia, [leia G.-D. acelora, [lora G.-D. acelei, [lei G.-D. acelor, [lor De fapt, singura form[ literar[ este acel (acea, acei, acele), cu variantele acela, aceea, aceia, acelea. N o t a 1. }n limba literar[, cel (cea, cei, cele) se folose=te ca pronume ]n componen\a pronumelui relativ compus: cel ce (cea ce, cei ce, cele ce). N o t a 2. C]nd substantivul urmat de adjectivul demonstrativ de dep[rtare se afl[ la G.-D., adjectivul cap[t[ =i el forma respectiv[ de caz: casei aceleia, castelului aceluia, elevelor acelora. N o t a 3. La ortografierea pronumelui (adjectivului postpus) demonstrativ de dep[rtare trebuie s[ se \in[ seama de deosebirea dintre forma feminin[ de singular aceea (casa aceea) =i forma masculin[ de plural aceia (elevii aceia), identice ca pronun\are. Trebuie de asemenea s[ se \in[ cont de scrierea diferen\iat[ a termina\iilor feminine de singular: aceea (N.-A.) — aceleia (G.-D.)

116

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

Pronumele (respectiv adjectivul) demonstrativ cel (cea, cei, cele) nu trebuie confundat cu articolul adjectival. Adjectivul demonstrativ de dep[rtare e folosit uneori =i postpus f[r[ -a final. ... pe ]nserate (Ivan) ajunge la cur\ile cele. (I. C r e a n g [) +i noi pe c[ldurile cele ne ungeam cu le=ie tulbure... (I. C r e a n g [) Adjectivul demonstrativ cel (cea, cei, cele) cu func\ie de pronume este folosit ]n limba literar[, fiind urmat de cele mai multe ori de un substantiv ori pronume, adesea ]nso\it de prepozi\ie sau adverb: Femeia asta trebuie s[ fie de pe alt[ lume; cele de la noi s]nt mai prietenoase. (M. S a d o v e a n u) Cine se love=te cu capul de pragul de sus vede =i pe cel de jos. (P r o v e r b) }n \ara orbilor cel cu-n ochi e ]mp[rat. (P r o v e r b) 3) Pronumele (adjectivul) demonstrativ de identitate subliniaz[ c[ obiectul numit de substantivul pe care-l ]nlocuie=te sau ]l determin[ (ca adjectiv demonstrativ) este identic cu obiectul despre care se vorbe=te. ... o aristocra\ie a banului s-a ridicat, =i, dac[ firmele s-au schimbat, figurile au r[mas acelea=i. (D. A n g h e l) Am]ndoi (fratele =i sora) sem[nau =i aveau acelea=i fe\e bune =i aceia=i ochi arz[tori. (M. S a d o v e a n u) Formele pronumelui ]n discu\ie s]nt alc[tuite din formele pronumelui demonstrativ de dep[rtare la care se adaug[, fiind scris[ ]mpreun[, particula invariabil[ -=i (acela=i, aceea=i, aceia=i, acelea=i etc.). Spre deosebire de celelalte tipuri de adjective pronominale demonstrative, care se folosesc at]t ]naintea, c]t =i ]n urma substantivului, adjectivul demonstrativ de identitate se folose=te numai antepus. Pronumele (adjectivul) demonstrativ de identitate se declin[: Singular Plural m. N.-A. acela=i m. N.-A. aceia=i G.-D. aceluia=i G.-D. acelora=i N.-A. aceea=i N.-A. acelea=i f. f. G.-D. aceleia=i G.-D. acelora=i La declinare se schimb[ de fapt numai elementul component acela (aceea, aceia, acelea), respect]ndu-se normele de scriere ca =i la pronumele demonstrativ de dep[rtare (vezi mai sus). N o t a 1. Norma literar[ cere diferen\ierea ]n scriere a formei de feminin singular aceea=i de forma de masculin plural aceia=i, de=i s]nt rostite la fel. N o t a 2. La G.-D. femininul singular are forma aceleia=i =i nu aceleea=i sau acelea=i (ultima este forma de N.-A. plural feminin). N o t a 3. Cu func\ie de pronume demonstrativ, se folosesc de asemenea construc\iile: tot acela (tot aceea, tot aceia, tot acelea), unul =i acela=i (una =i aceea=i, unii =i aceia=i, unele =i acelea=i). }n construc\ia tot acela se declin[ numai elementul al doilea (tot aceluia, tot acelora, tot aceleia), pe c]nd ]n construc\ia unul =i acela=i se declin[ ambele elemente (unuia =i aceluia=i, uneia =i aceleia=i, unora =i acelora=i).

4) Pronumele (adjectivul) demonstrativ de diferen\iere indic[ obiectul ce se afl[ al[turi de alt obiect (obiecte). Acest pronume mai poate preciza c[ obiectul e departe de vorbitor (cel[lalt, cealalt[, ceilal\i, celelalte) sau c[ e aproape ([st[lalt,

117

MORFOLOGIA

ast[lalt[, [=tilal\i, astelalte). }n vorbire, se folosesc =i alte variante ale acestui pronume: acelalalt, acest[lalt (cu formele respective de gen =i num[r), [l[lalt (ailalt[, [ilal\i, ailalte), celalalt, cellalt, [lalt, [l[lalt, aistlalt, istlalt =. a. Adjectivul demonstrativ de diferen\iere coincide prin form[ cu pronumele =i nu-=i modific[ forma ]n func\ie de pozi\ia sa fa\[ de cuv]ntul determinat. Se declin[ ca =i pronumele: Singular Plural N.-A. (a)cel[lalt N.-A. (a)ceilal\i m. m. G.-D. (a)celuilalt G.-D. (a)celorlal\i N.-A. (a)cealalt[ N.-A. (a)celelalte f. f. G.-D. (a)celeilalte G.-D. (a)celorlalte Singular Plural N.-A. (a)cest[lalt N.-A. (a)ce=tilal\i m. m. G.-D. (a)cestuilalt G.-D. (a)cestorlal\i N.-A. (a)ceast[lalt[ N.-A. (a)cestelalte f. f. G.-D. (a)cesteilalte G.-D. (a)cestorlalte m. f.

N.-A. [st[lalt m. G.-D. [stuilalt N.-A. ast[lalt[ f. G.-D. asteilalte/[steilalte

N.-A. G.-D. N.-A. G.-D.

[=tilal\i [storlal\i astelalte asteilalte / [storlalte

N o t [. }n vorbirea ]ngrijit[ trebuie evitate formele de tipul cel[lant, ceilant[, ceilan\i, celelante sau formele hibride ceilalt[, ceealalt[, ceialal\i =. a.

5) Printre pronumele demonstrative ]n unele gramatici este inclus =i cuv]ntul atare ]n ]mbinarea ca atare (Con\inutul operei ca atare ]l interesa mai pu\in, ]l atr[gea muzica). Acesta e numit pronume demonstrativ de calificare. Dar e folosit mai des ]n calitate de adjectiv demonstrativ de calificare, situ]ndu-se numai ]naintea substantivului determinat: un atare b[rbat, o atare sarcin[. N o t [. Cu valoare de adjectiv demonstrativ de calificare, se folosesc =i unele cuvinte polifunc\ionale de tipul asemenea, a=a, astfel de — toate invariabile =i ]ntrebuin\ate numai ]naintea cuv]ntului determinat: (o) asemenea situa\ie, a=a condi\ii, astfel de explica\ii.

6) Printre pronumele =i adjectivele demonstrative ar trebui s[ fie inclus =i ultimul (ultima, ultimii, ultimele), care e folosit ]n func\ia dat[ destul de frecvent. PRONUMELE +I ADJECTIVUL PRONOMINAL INTEROGATIV Pronumele interogativ se folose=te ]n cadrul ]ntreb[rilor, \in]nd locul cuv]ntului (de obicei substantiv sau pronume) despre care se ]ntreab[ (=i care urmeaz[ s[ apar[ ]n virtualele r[spunsuri). — Cine a venit? — Vasile. („A venit Vasile“.) — Ce vrea? — Bani. („Vrea bani“.) — Al cui creion a r[mas pe mas[? — Al lui Ion. („Pe mas[ a r[mas creionul lui Ion“.)

118

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

Pronume interogative s]nt: cine, ce, care, c]t, al c]telea. Cu excep\ia pronumelui cine (N.-A.), ele s]nt folosite =i cu valoare de adjectiv pronominal. Adjectivul pronominal interogativ, folosit ]n ]ntreb[ri, \ine locul cuv]ntului cu func\ie determinativ[ din virtualul r[spuns. — Ce carte ai cump[rat? — O carte de matematic[. („Cartea pe care am cump[rat-o este o carte de matematic[“.) Pronumele =i adjectivele interogative s]nt folosite nu numai ]n propozi\ii interogative propriu-zise, ci =i ]n ]ntreb[ri retorice. Cine nu recunoa=te ast[zi c[ P[m]ntul este rotund! („To\i recunosc ast[zi c[ P[m]ntul este rotund“). Ce este invariabil =i se folose=te ]n propozi\ii exclamative de tipul: Ce recolt[ bogat[! Ce ne-am mai bucurat! Numai cine are forme de caz: N. cine G. al (a, ai, ale) cui D. cui A. pe cine N o t [. Cine \ine, de regul[, locul substantivelor care numesc obiecte animate, pe c]nd ce (invariabil) \ine locul substantivelor ce denumesc obiecte inanimate. Ca adjectiv pronominal interogativ, ce se poate referi =i la nume de animate (— Ce om e Vasile?).

Care are forme de num[r numai la G.-D., iar forme de gen — numai la G.-D. singular: G. (al) c[rui(a), (al) c[rei(a), (al) c[ror(a); D. c[rui(a), c[rei(a), c[ror(a). Spre deosebire de cine, folosit numai ca pronume, care se ]ntrebuin\eaz[ =i ca adjectiv pronominal interogativ la toate cazurile. N o t [. }n timp ce pronumele cine, ce se ]ntrebuin\eaz[ cu forma de singular a verbului (de ex.: Cine a venit? Ce vine? Ce s-aude? Cine pl]nge?), care se construie=te at]t cu singularul, c]t =i cu pluralul (Care a venit? Care au venit? Care se duce? Care se duc?).

Pronumele (respectiv adjectivul pronominal) interogativ c]t are forme de gen =i num[r, iar la plural — =i forme de caz: Singular Plural m. f. m. f. N.-A. c]t c]t[ c]\i c]te G.-D. — — c]tor c]tor N o t [. Forma de G.-D. plural este folosit[ relativ rar. Mai fireasc[ este construc\ia pronumelui dat cu prepozi\ia: La c]\i (prieteni) te-ai adresat?

Pronumele (respectiv adjectivul pronominal) interogativ al c]telea (a c]ta) se folose=te ]n propozi\ia interogativ[ cu scopul de a preciza locul numeric al unui obiect dintr-un =ir, grup, succesiune de obiecte (Al c]telea te-ai ]ntors? }n a c]ta camer[ te afli?) =i are forme numai pentru singular (masculin =i feminin). N o t [. S]nt nerecomandabile formele al c]tulea, al c]t[lea, a c]tea.

MORFOLOGIA

119

PRONUMELE +I ADJECTIVUL PRONOMINAL RELATIV Pronumele relativ, afl]ndu-se pe unul din primele locuri ]n propozi\iile subordonate, preia locul unui substantiv din regent[ =i face totodat[ leg[tura dintre cele dou[ propozi\ii. ... s-a iscat de la o vreme o buruian[... c[reia ]i zice chir. (M. S a d o v e a n u) }n cea de a doua propozi\ie, prin pronumele c[reia se ]nlocuie=te substantivul buruian[ din regent[ (buruienii ]i zice chir), servind =i ca element de leg[tur[ cu prima propozi\ie. Pronumele relativ ]ndepline=te func\ia conjunc\iei. El se deosebe=te ]ns[ de conjunc\ia propriu-zis[ prin faptul c[, stabilind rela\ia dintre propozi\ii, are totodat[ rol de parte de propozi\ie, ceea ce nu e caracteristic pentru conjunc\ie. Pronumele relative s]nt omonime cu pronumele interogative cine, ce, care, c]t (c]t[, c]\i, c]te). Excep\ie face doar al c]telea (a c]ta), care nu e folosit ca pronume (respectiv adjectiv) relativ. Aceast[ omonimie face ca ]n unele gramatici cele dou[ tipuri de pronume s[ fie unite, purt]nd numele comun de pronume relativinterogative sau interogativ-relative. Cu toate c[ cele dou[ tipuri de pronume coincid prin form[, ]ntre ele exist[ deosebiri de ordin func\ional =i semantic. Ca =i ]n cadrul interogativelor, se disting pronume relative =i adjective pronominale relative, dintre care unele se declin[. Pronumele care la nominativ =i acuzativ apare cu o singur[ form[, f[r[ desinen\e de num[r =i gen (formele cari, carele, carea s]nt ]nvechite =i nu s]nt admise de norma literar[ actual[). }n func\ia de complement direct care (la acuzativ) este ]nso\it de prepozi\ia pe (L-am ]nt]lnit pe Ion pe care nu-l v[zusem de doi ani). N o t [. Folosirea pronumelui care f[r[ prepozi\ia pe ]n asemenea cazuri este neliterar[. Trebuie deci evitate construc\iile de tipul: }\i dau cartea care ai cerut-o. S-a prezentat elevul care l-am chemat.

Ca =i pronumele interogativ omonim, care are forme de G.-D. pentru singular =i plural, iar la singular — =i forme de gen (Am ]nt]lnit elevul c[ruia ]i ]mprumutasem o carte). La G.-D. care cap[t[ num[rul, iar la singular =i genul substantivului ]nlocuit din propozi\ia regent[ (Am ]nt]lnit elevii c[rora le-am f[cut ieri observa\ie; o elev[ c[reia ]i d[dusem un caiet). Pronumele relativ care la G. poate fi at]t antepus, c]t =i postpus substantivului determinat. }n al doilea caz, el cap[t[ termina\ia a: un student ]n cartea c[ruia am citit; studenta de cuno=tin\ele c[reia m-am mirat. N o t [. Uneori se comit gre=eli de acord al pronumelui =i al articolului posesiv cu substantivul substituit. Pentru evitarea lor e nevoie s[ se \in[ seama de urm[toarele: pronumele la G. se acord[ ]n num[r, iar la singular =i ]n gen, cu substantivul din regent[ pe care-l ]nlocuie=te ]n subordonat[; articolul posesiv se acord[ ]n gen =i num[r cu substantivul din subordonat[ determinat de pronumele relativ: Am o l[di\[ al c[rei capac se deschide u=or. Am dou[ l[di\e ale c[ror capace se deschid u=or. Cunosc un cet[\ean a c[rui fiic[ ]nva\[ la universitate. Cunosc o cet[\eanc[ al c[rei fiu ]nva\[ la universitate. C]nd substantivul urmat de pronumele relativ este articulat, articolul posesiv nu se folose=te: Am o l[di\[ pe capacul c[reia s]nt pictate flori. Cunosc un cet[\ean cu fiul c[ruia am fost coleg de facultate. Este inadmisibil acordul adjectivului relativ cu substantivul pe care-l determin[ ]n subordonat[: l[di\[ a c[rui capac; cet[\ean al c[rei fiic[ (]n loc de: l[di\[ al c[rei capac, cet[\ean a c[rei fiic[).

120

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

Ce are numai func\ie de pronume relativ: ... se auzea r[sun]nd glasul unui p]r[ua= ce venea ca =i noi din deal la vale. (I. C r e a n g [) }naintam pe o =osea ce duce spre grani\[. (A. V l a h u \ [) }n func\ia dat[ ce este folosit ]n propozi\ii atributive ca =i pronumele care, f[r[ ]ns[ a-i face concuren\[, c[ci apare doar ca mijloc stilistic, ]n parte, pentru a se evita repetarea sup[r[toare a pronumelui care, =i ca mijloc prozodic (are cu o silab[ mai pu\in dec]t care), precum =i pentru a se evita cacofoniile generate de ]mbinarea cu elementul lexical anterior =. a. Cine poate introduce o propozi\ie atributiv[ numai cu forma de G.-D. S[ ne-ntoarcem la mo=iile cui ne =tiu. (Fo l c l o r) Pronumele c]t (c]t[, c]\i, c]te) este folosit relativ rar, implic]nd o nuan\[ cantitativ[: Du-te chiar acum la st[p]nul mo=iei =i spune-i c[ te prinzi s[-i dai ]n girezi tot gr]ul c]t ]l are sem[nat. (I. C r e a n g [) Folosit ]n secundar[, c]t are de obicei ]n principal[ corelativul at]t cu formele de gen, num[r =i caz respective: D[-i at]ta c]t va cere. De altfel, elemente corelative (acel, acela, cel) au =i alte pronume relative: C]=tiga acela care venea primul. Dintre acestea, cel (ceea, cei, cele), ]mbin]ndu-se cu ce, a devenit pronume relativ compus cu forme proprii de gen, num[r =i caz: N.-A. cel ce, ceea ce, cei ce, cele ce; G.-D. celui ce, celei ce, celor ce. N o t [. Pronumele relativ compus, de=i formeaz[ o unitate, se scrie ]n dou[ cuvinte.

Forma de feminin singular (ceea ce) a c[p[tat un sens neutru, fiind echivalent[ cu „faptul care“ =i indic]nd ansamblul circumstan\elor men\ionate anterior: Tocmai de ceea ce te-ai p[zit, n-ai sc[pat. (I. C r e a n g [) N o t a 1. Faptul c[ pronumele compus ceea ce are valoare de pronume relativ o dovede=te posibilitatea substituirii acestuia printr-un pronume relativ propriu-zis (comp.: Ce \ie nu-\i place, altuia nu-i face. — Ceea ce \ie nu-\i place, altuia nu-i face). N o t a 2. Pronumele relativ compus are la baz[ elemente care la ]nceput \ineau de propozi\ii diferite (unul afl]ndu-se ]n secundara, iar altul — ]n regenta ei). Acest lucru se observ[ ]n exemple ca: Tat[, a venit vremea s[-mi dai ceea ce mi-ai f[g[duit. (P. Ispiresc u) N o t a 3. At]t ca pronume relativ simplu, c]t =i ]n componen\a pronumelui relativ compus, ce poate fi legat prin liniu\[ cu unele forme scurte ale verbului auxiliar sau cu forme neaccentuate ale pronumelui personal: Ce-\i place \ie, po\i face =i altuia. Cel ce-a plecat nu s-a mai ]ntors.

PRONUMELE +I ADJECTIVUL PRONOMINAL NEHOT{R}T Pronumele nehot[r]t \ine locul unui substantiv, ar[t]nd c[ e vorba de un oarecare nume animat sau inanimat, f[r[ a preciza care anume. Dumneata, femeie, ]l urm[re=ti pe careva pentru o datorie? (M. S a d o v e a n u) D[ fiec[ruia ce i se cuvine =i \ie ajung[-\i ce r[m]ne. (N. I o r g a) Drept pronume (respectiv adjective pronominale) nehot[r]te s]nt folosite unit[\i lexicale cu diferite valori referen\iale (de ex.: unul, altul, totul, fiecare, oricine, cutare, at]ta, cineva, ceva, orice, niscaiva, vreunul =. a.). Multe pronume nehot[r]te s]nt formate cu ajutorul particulelor fie-, ori(=i)-, oare-, -va ad[ugate la alte pronume:

MORFOLOGIA

121

fiecine, fiecare, fiece, oricare, oricine, orice, oric]t, ori=icare, ori=ice, ori=icine, ori=ic]t, oarecine, oarecare, oarece, careva, cineva, ceva, altcineva, altcareva, altceva =. a. Cu func\ie de pronume nehot[r]t se folose=te =i pronumele relativ care: C]nt[ care cum ]l duce capul. Venise care cu h]rle\, care cu c[ldare, care cu grebl[. O parte din unit[\ile lexicale men\ionate func\ioneaz[ numai ca pronume (careva, cineva, altceva, altcineva, fiecine, oricine), alt[ parte, numai ca adjective (ni=te, oarecare, fiece, alde, niscai, niscaiva). Dar multe apar at]t ca pronume, c]t =i ca adjective (ceva, c]tva, cutare, fiecare, oricare, orice, oric]t). Exist[ de asemenea unele locu\iuni cu func\ie de pronume nehot[r]t (nu =tiu ce, nu =tiu cine, nu =tiu c]t, cine =tie ce, cine =tie cine, cine =tie c]t, te miri ce =. a.). Dintre pronumele =i adjectivele nehot[r]te se declin[ unul (una, unii, unele), altul (alta, al\ii, altele), cutare, fiecare, oricare, vreunul, c]tva, oric]t, at]t(a), altcineva, fiecine, cineva, oricine. O parte din acestea (unul, altul, vreunul) au paradigma complet[, celelalte — necomplet[. Pronumele =i adjectivele nehot[r]te se declin[ ca =i cuvintele pe baza c[rora s]nt formate. N o t a 1. Tot apare cu func\ie de pronume =i la forma articulat[: Totul s-a rezolvat de la sine. N o t a 2. }n locul formei de dativ tuturor(a) se folose=te adesea construc\ia cu prepozi\ia la (la to\i le-am dat).

S]nt invariabile pronumele (adjectivele) nehot[r]te altceva, careva, ceva, ni=te, oarecare, orice, precum =i formele populare alde, fiece, niscai, niscaiva. Pronumele (adjectivele pronominale) nehot[r]te compuse se scriu ]ntr-un singur cuv]nt (cineva, ceva, vreun(ul), orice, oricare, altcineva, oricine, fiecare =. a.). N o t a 1. Regula aceasta nu se refer[ la locu\iunile pronominale nehot[r]te: te miri ce, cine =tie ce =. a. N o t a 2. Spre deosebire de numeralul cardinal unu, pronumele nehot[r]t se scrie cu -l la sf]r=it: unul. Forma adjectivului pronominal nehot[r]t coincide cu forma articolului nehot[r]t un, o. N o t a 3. Spre deosebire de articolul nehot[r]t un, o, prin care se subliniaz[ caracterul nedeterminat al obiectului denumit de substantiv, adjectivul pronominal nehot[r]t un, o arat[ c[ obiectul denumit de substantivul pe l]ng[ care st[ este deosebit de alt obiect (alte obiecte) de acela=i fel. Acest lucru se vede u=or c]nd, ]n enun\, el este opus altui adjectiv pronominal, ca ]n exemplul: Un elev intr[ ]n clas[, altul r[mase afar[.

Adjectivele pronominale nehot[r]te, ]n marea lor majoritate, stau ]naintea substantivului determinat: at]ta zarv[, fiec[rui cet[\ean, orice cre=tin, c]torva case, orice ]ncercare =. a. m. d. Adjectivele pronominale nehot[r]te cutare, oarecare, tot (toat[, to\i, toate), mult (multe...), pu\in (pu\in[...) pot ap[rea at]t ]naintea, c]t =i ]n urma substantivului: cutare s[tean — s[teanul cutare, (un) oarecare t]n[r — (un) t]n[r oarecare, to\i cons[tenii — cons[tenii to\i =. a. Majoritatea pronumelor nehot[r]te au numai form[ de singular =i se folosesc, respectiv, cu formele personale ale verbului la singular (de ex.: oricine cite=te, fiecare vine, cineva s-a apropiat). Trebuie deci evitate construc\iile de felul: Oricine (fiecare) dintre ei puteau pleca. PRONUMELE +I ADJECTIVUL PRONOMINAL NEGATIV Prin pronumele negative se exprim[ lipsa, excluderea unui obiect (sau a unor obiecte). Principalele pronume negative s]nt: nimeni (cu varianta nimenea) =i nimic (cu varianta nimica). Nimeni se refer[ la animate (Nimeni n-a venit.), iar nimic — la obiectele inanimate (}n cutie nu era nimic.).

122

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

Pronumele nimeni nu are forme pentru exprimarea genului =i a num[rului, schimb]ndu-se doar dup[ caz: N.-A. nimeni (nimenea), G.-D. nim[nui (nim[nuia) Pe l]ng[ nimeni =i nimic, care apar numai cu func\ie de pronume, mai exist[ locu\iunea nici unu, nici un (nici una, nici o), care are func\ie de pronume negativ =i de adjectiv pronominal negativ. Aceast[ locu\iune dispune de forme speciale de gen =i de caz at]t ]n calitate de pronume, c]t =i ]n calitate de adjectiv: Pronume Adjectiv m. f. m. f. N.-A. nici unul nici una nici un nici o G.-D. nici unuia nici uneia nici unui nici unei }n func\ia de adjectiv pronominal, locu\iunea nici un (nici o) st[ ]ntotdeauna ]naintea substantivului determinat. At]t pronumele (nici unul), c]t =i adjectivul pronominal (nici un) se scriu ]n dou[ cuvinte. N o t a 1. Trebuie f[cut[ distinc\ie ]ntre pronumele negativ compus nici unul (nici una) =i pronumele nehot[r]t unul (una) ]nso\it de adverbul negativ nici. Comp.: N-a venit nici unul? (N-a venit nimeni), dar N-a venit nici unul, nici altul? (N-a venit nici Ion, nici Vasile). N o t a 2. Pronumele negativ se acord[ numai cu forma de singular a verbului. S]nt gre=ite construc\iile cu verbul la plural de tipul Nimeni din ei n-au venit.

123

Numeralul

Numeralul este partea de vorbire autosemantic[ flexibil[ care exprim[ determinarea numeric[ a obiectelor. Din punct de vedere func\ional, numeralul are particularit[\i comune cu alte p[r\i de vorbire. Astfel, unele numerale care ]nso\esc =i determin[ substantive se comport[ ca adjectivele (cinci prieteni, casa a patra de la col\, c]=tig ]ntreit). }n absen\a substantivului determinat (c]nd numeralul indic[ un num[r abstract — doi =i cu trei fac cinci — sau c]nd el substituie numele obiectelor concrete a c[ror ]nsu=ire cantitativ[ o exprim[ — Din echip[ f[ceau parte treisprezece juc[tori. Doi erau ]n rezerv[), numeralul are comportament substantival. Uneori, exprim]nd ]nsu=irea cantitativ[ a ac\iunilor, numeralele cap[t[ valoare adverbial[ (a venit de dou[ ori, au intrat c]te doi). Din aceast[ cauz[ unii cercet[tori consider[ c[ numeralul nu constituie o parte de vorbire independent[. De=i numeralul are tangen\e cu substantivul (numeralele sut[, mie, milion, miliard, trilion etc. s]nt substantive propriu-zise cu sens cantitativ), cu adjectivul (ca determinant veritabil al acestuia), cu adverbul (numeralele adverbiale =i par\ial cele distributive =i cele multiplicative determin[ realmente un verb doar ]n mod cantitativ) =i cu pronumele (ca =i acesta, el substituie un nume), exist[ totu=i ceva ce ]l individualizeaz[ ca parte de vorbire. Spre deosebire de substantiv, adjectiv, pronume, adverb, numeralul exprim[ sub diferite aspecte cantitatea, care este constituit[ ]ntr-un sistem numeric bine organizat. Chiar unit[\ile lexicale de tipul zece, sut[, mie, doime, treime, p[trime etc., de=i ca form[ s]nt substantive, \in totu=i de clasa numeralului, deoarece reprezint[ elemente constituente ale sistemului numeric. Exprim]nd un num[r abstract, un num[r concret, ordinea numeric[ a obiectelor sau a ac\iunilor ]n timp sau ]n spa\iu, clasa numeralului se caracterizeaz[ =i prin anumite particularit[\i gramaticale specifice. Pentru numerale nu s]nt caracteristice categoria num[rului (cu excep\ia numeralelor-substantive) =i categoria genului (cu excep\ia numeralelor ordinale). Numeralul nu cunoa=te nici opozi\ia cazual[ (marcat[ prin desinen\e sau articole), de=i ca element subordonat numelui se supune regimului cazual al acestuia. Genitivul =i dativul unora din formele sale este redat cu ajutorul prepozi\iilor a =i la (reprezentan\i a dou[ regiuni, dau c[r\i la dou[zeci de elevi) sau al articolelor adjectivale cel, cea ]nso\ite de prepozi\ia de (cel de-al doilea, cea de-a doua).

124

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

E specific de asemenea felul numeralelor de a se uni cu substantivele determinate. Spre deosebire de alte determinative, majoritatea numeralelor (cele cardinale) preced[ cuv]ntul determinat, leg]ndu-se cu acesta prin prepozi\ia de (cincizeci de caiete, o sut[ dou[zeci de saci). Fac excep\ie numai numeralele de la 1 p]n[ la 19 =i compusele cu ele (cinci caiete, paisprezece elevi, o sut[ unsprezece lei, o mie nou[ sute nou[sprezece copii). STRUCTURA MORFEMATIC{ A NUMERALELOR Dup[ aspectul structurii lor morfematice, numeralele se ]mpart ]n: numerale simple =i numerale compuse. S]nt simple numeralele (mo=tenite =i cele ]mprumutate) alc[tuite dintr-un singur cuv]nt: unu (una), doi (dou[), trei, patru..., zece, sut[, mie, milion, miliard, bilion, trilion; doime, treime, sutime, miime; dublu, triplu; ]nsutit, ]nmiit; ]nt]i (]nt]ia), primul (prima) etc. S]nt compuse numeralele formate din dou[ sau mai multe cuvinte juxtapuse sau legate cu ajutorul prepozi\iilor, dintre care cel pu\in unul este numeral primar: unsprezece, doisprezece, treisprezece, treizeci, patruzeci, nou[zeci; al doilea (a doua), patruzeci =i opt, o mie trei sute nou[zeci =i =ase; dou[ treimi, cinci zecimi; de dou[ ori, de trei ori etc. Clasificarea Din punctul de vedere al sensului pe care-l exprim[, numeralele se ]mpart ]n dou[ clase: cardinale =i ordinale1. La r]ndul lor, numeralele cardinale se subdivid ]n: 1) numerale cardinale propriu-zise (unu, doi, trei, patru, unsprezece, milion, miliard, bilion, trilion); 2) numerale frac\ionare: o doime (jum[tate), o p[trime (un sfert), a cincea parte, o sutime, o miime; 3) numerale colective: am]ndoi — am]ndou[, ambii — ambele, to\i trei — tustrei; c]te=itrei — c]te=itrele; 4) numerale multiplicative: ]nsutit, ]nnoit, ]mp[trit, dublu, triplu, cvadruplu, cvintuplu; 5) numerale distributive: c]te una, c]te trei, c]te cinci, c]te zece, doi c]te doi, la c]te trei; 6) numerale adverbiale: o dat[, de dou[ ori, de cinci ori. NUMERALELE CARDINALE NUMERALELE CARDINALE PROPRIU-ZISE Numeralele cardinale exprim[ un num[r concret c]nd ]nso\esc un substantiv (dou[ peni\e, trei creioane, cincisprezece pomi) sau c]nd substituie numele unui obiect a c[rui ]nsu=ire cantitativ[ o exprim[ (doi erau ]n rezerv[) ori un num[r abstract c]nd nu s]nt legate de un substantiv (doi =i cu trei fac cinci, cinci ]nmul\it cu zece fac cincizeci). Pe baza lor se formeaz[ celelalte 1

}n literatura de specialitate exist[ =i alte clasific[ri ale numeralelor.

MORFOLOGIA

125

feluri de numerale. Simple s]nt cele de la 1 p]n[ la 10 inclusiv, precum =i numeralele zero, sut[, mie, milion, miliard, bilion, trilion..., considerate numerale de baz[ ale limbii rom`ne. Combinate ]ntre ele, numeralele de baz[ permit s[ se exprime un num[r nelimitat de numere. Orice numeral cardinal compus con\ine unul dintre numeralele simple men\ionate. Astfel, numeralele unsprezece — nou[sprezece au ca punct de plecare numeralul primar zece, c[ruia i se adaug[ unul dintre cele nou[ numerale simple (1 — 9). Leg[tura dintre aceste unit[\i componente se ]nf[ptuie=te cu ajutorul prepozi\iei spre: unsprezece, doisprezece, treisprezece, cincisprezece, =aptesprezece, optsprezece, nou[sprezece. Numeralele cardinale propriu-zise care exprim[ zeci ]ntregi (de la 20 p]n[ la 90) se formeaz[ din pluralul lui zece precedat de unitatea (de la 2 la 9) care indic[ num[rul zecilor: dou[zeci, treizeci, patruzeci, cincizeci, =aptezeci, optzeci, nou[zeci. Numeralele de la 11 la 19 =i num[rul zecilor (de la 20 la 90) se scriu ]mpreun[, pe c]nd toate celelalte numerale compuse se scriu separat: treizeci =i cinci, o sut[ patruzeci =i opt, patru mii =ase sute dou[zeci =i nou[. La numeralele compuse (de la 21 la 99) unit[\ile se leag[ de num[rul zecilor prin conjunc\ia =i: dou[zeci =i patru, patruzeci =i nou[, =aptezeci =i patru. Leg[tura ]n cadrul numeralelor ]ncep]nd cu o sut[ se realizeaz[ f[r[ =i (trei sute patruzeci, o mie nou[ sute, =ase sute patru, cinci mii patru sute). De la 20 ]n sus, numeralul se leag[ de substantivul determinat cu ajutorul prepozi\iei de, inclusiv atunci c]nd numeralul este notat prin cifre: dou[zeci de c[r\i, cincizeci =i doi de colegi, o sut[ treizeci =i dou[ de case, treizeci de copii. Dac[ numeralul este scris cu cifre, iar dup[ d]nsul urmeaz[ numirea prescurtat[ a unei unit[\i de m[sur[, prepozi\ia de nu se scrie, cu toate c[ se roste=te: 45 kg, 120 l, 37%, 87 m/sec. Numeralele compuse de la 100 ]n sus se construiesc ]n felul urm[tor: ]naintea cuvintelor sut[, mie, milion... (la singular sau la plural) se ]ntrebuin\eaz[ numeralele primare de la 1 la 9 care arat[ respectiv num[rul sutelor, miilor, milioanelor etc.: patru sute, cinci mii, =ase miliarde... Dup[ ele urmeaz[ zecile =i unit[\ile (o sut[ dou[zeci, patru mii trei sute unsprezece, opt milioane nou[ sute treizeci =i =apte de mii =ase sute treisprezece). Leg[tura dintre miliarde =i milioane, dintre milioane =i mii, dintre mii =i sute, dintre sute =i zeci sau unit[\i se face prin juxtapunere. Dac[ num[rul miilor, milioanelor, miliardelor... e mai mare dec]t nou[sprezece, apare ca element de leg[tur[ prepozi\ia de: patru sute cincizeci de mii opt sute =aptezeci =i unu, nou[ milioane cinci sute treizeci =i =apte de mii opt sute treisprezece, dou[ miliarde =ase sute patruzeci de milioane nou[ sute cincisprezece mii trei sute patruzeci =i doi. Excep\ie fac doar numeralele compuse ]n componen\a c[rora drept ultim element apare unul din numeralele dintre 1 =i 19: o mie trei sute patru saci, o mie cinci sute unsprezece lei. }n corpul unor numerale compuse unele numerale simple =i-au modificat aspectul fonetic: patru > pai-, =ase > =ai-. Astfel, au devenit ast[zi norm[ (]n pronun\are =i ]n scris) formele paisprezece, =aisprezece, =aizeci

126

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

(nu patrusprezece, =asesprezece, =asezeci). S]nt nerecomandabile variantele vorbite cinsprezece, cinzeci, formele literare fiind cincisprezece, cincizeci. Modific[rile acestea fonetice se datoreaz[, probabil, tendin\ei de a reduce numeralul care arat[ unitatea la o singur[ silab[, prin analogie cu alte numerale din aceast[ categorie (paisprezece, =aisprezece, ca =i unsprezece, doisprezece). De la 20 ]n sus numeralele se rostesc de multe ori f[r[ elementul zeci. Astfel, ]n vorbirea mai pu\in ]ngrijit[ ]nt]lnim forme neliterare (incorecte) ca: dou[=doi (do=doi), =ai=trei, pa=opt (formele pa=opti=m =i pa=optist au fost acceptate de norm[), patru=patru (pa=patru), =apte=doi etc. DECLINAREA NUMERALELOR CARDINALE PROPRIU-ZISE Spre deosebire de substantiv =i adjectiv, numeralul cardinal propriu-zis se schimb[ doar par\ial dup[ num[r, gen =i caz. Astfel, numeralele unu / una (un / o) au numai forme de singular, iar doi / dou[, trei, patru, cinci etc. — numai forme de plural. Numeralele zece, sut[, mie, milion, miliard, trilion, ca =i substantivele obi=nuite, au forme de singular =i de plural exprimat fie prin desinen\[ (zece — zeci, sut[ — sute), fie prin desinen\[ =i alternan\[ fonetic[ (milion — milioane, trilion — trilioane). Forme de gen au numai numeralele simple un(u) — una / o =i doi / dou[, precum =i cele compuse cu acestea: doisprezece — dou[sprezece, dou[zeci =i unu — dou[zeci =i una, treizeci =i doi — treizeci =i dou[ (cu excep\ia lui unsprezece care are gen unic). Tot gen unic au =i zero, zece, sut[, mie, milion, miliard, bilion, trilion, dintre care zece, sut[, mie s]nt feminine (la singular pot fi ]nso\ite de o, iar la plural de dou[) =i zero, milion, miliard, bilion, trilion s]nt neutre (la singular pot fi ]nso\ite de un, iar la plural de dou[). Singurul numeral cardinal propriu-zis care se declin[ este unu — una (un — o). Formele nearticulate se folosesc c]nd ]nso\esc un substantiv, cele articulate s]nt de sine st[t[toare. Se declin[ ca =i articolul sau ca pronumele nehot[r]t, cu care s]nt omonime: Pe l]ng[ substantive N. un (copac) o (cas[) G. (al, a, ai, ale) unui (copac) (al, a, ai, ale) unei (case) D. unui (copac) unei (case) A. (pe) un (copac) (pe) o (cas[) F[r[ substantive N. unu, unul una G. (al, a, ai, ale) unuia (al, a, ai, ale) uneia D. unuia uneia A. (pe) unu, unul (pe) una N o t a 1. Numeralul unu nu se articuleaz[ c]nd este folosit ca num[r abstract (unu + unu + doi), dar se articuleaz[ c]nd are valoare pronominal[ (unul dintre noi). N o t a 2. Exprim]nd un num[r, numeralul un sau o se raport[ la alt num[r (numeral) care, de cele mai multe ori, figureaz[ ]n acela=i text. Compar[ exemplul:

MORFOLOGIA

127

Trecu o zi, trecur[ trei +i iar[=i noaptea vine Luceaf[rul deasupra ei Cu razele-i senine. (M. Eminescu)

Numeralele zece, sut[, mie, milion, miliard, bilion, trilion se declin[ ca =i substantivele feminine sau neutre, av]nd at]t forme articulate, c]t =i forme nearticulate: Zecile m[rit[ secile, sutele m[rit[ slutele, miile m[rit[ urgiile. Am primit un zece la chimie. Celelalte numerale cardinale propriu-zise se declin[ precedate de articolul adjectival la plural cei, cele, care devine marc[ a cazului (]=i schimb[ forma dup[ genul, num[rul =i cazul substantivului pe care ]l ]nso\e=te, numeralele r[m]n]nd neschimbate): N.-A. cei opt (osta=i) cele =apte (fete) G.-D. celor opt (osta=i) celor =apte (fete) Articolul adjectival, care ]nso\e=te numeralele cardinale de la doi ]n sus, se acord[ ]n gen cu substantivul determinat de numeral: cei trei studen\i, cele nou[ studente, cei o sut[ treizeci de muncitori, cele o sut[ treizeci de muncitoare. N o t [. }ncep]nd cu dou[ sute, acordul ]n gen se face fie cu substantivul, fie cu numeralul, ]n func\ie de ceea ce vrea s[ scoat[ ]n eviden\[ vorbitorul. Comp.: cei trei sute de lei =i cele trei sute de lei; cei dou[ mii cinci sute de dolari =i cele dou[ mii cinci sute de dolari.

C]nd numeralele nu s]nt precedate de articolul adjectival la plural cei, cele, ele exprim[ cazul genitiv cu ajutorul prepozi\iei a (care nu trebuie confundat[ cu articolul al, a, ai, ale) plus acuzativul. Este deci corect: Tat[ a (nu al) doi copii. Reprezentan\i a (nu ai) =apte =coli. Dativul se exprim[ cu prepozi\ia la: Dau de m]ncare la zece iepuri. N o t [. Prin acelea=i mijloace se realizeaz[ raporturile cazuale de genitiv-dativ =i la numeralele sut[, mie, milion: Premiile a o sut[ de oameni (nu unei sute de oameni). Dau premii la o mie de oameni (nu unei mii de oameni).

Valori numerice au =i substantivele pereche =i duzin[. Echival]nd cu numeralul doi, pereche ]nseamn[ grup de dou[ obiecte de acela=i fel cu ]ntrebuin\are simultan[ (o pereche de boi, o pereche de =ireturi) sau obiect format din dou[ p[r\i identice =i simetrice (o pereche de ochelari, o pereche de pantaloni). Duzin[ are semnifica\ia de grup de dou[sprezece obiecte de acela=i fel care formeaz[ un tot (o duzin[ de c[m[=i, o duzin[ de p[l[rii). }NTREBUIN|AREA NUMERALELOR CARDINALE PROPRIU-ZISE Dup[ cum s-a men\ionat, numeralele cardinale propriu-zise pot exprima un num[r precis abstract, nefiind legate de obiecte concrete. A=a se folosesc ele ]n matematic[ (unu ]nmul\it cu unu fac unu, treizeci =i cinci ]mp[r\it la =apte fac cinci, =apte e mai mic dec]t nou[). Numeralele cardinale mai pot exprima cantit[\i precise de obiecte concrete. }n cazul acesta, numeralul este urmat de substantivul respectiv care prin semantica lui denume=te obiectele num[rate: Avea =i d]nsul trei feciori. (G. C o = b u c) Tot o cantitate exact[ de obiecte concrete exprim[ =i numeralul atunci c]nd este folosit independent: Zece dintre ei erau b[=tina=i, =apte — str[ini.

128

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

N o t [. Numeralele singure sau construc\iile ]n care s]nt incluse pot exprima sensuri absolute. De aceea ele de\in simboluri ale anilor (Era ]n 1940, adic[ ]n anul 1940), zilelor (Vine pe 20, adic[ ]n ziua de 20), orelor (P]n[ la 15. 00 termin[m, adic[ p]n[ la ora 15. 00), minutelor (Este nou[ =i cincisprezece, adic[ ora nou[ =i cincisprezece minute), v]rstelor (}mpline=te =aptezeci, adic[ 70 de ani), ale numerelor purtate de vehicule (Vin cu unsprezece, adic[ cu troleibuzul 11), ale distan\elor (Mergeam cu o sut[ dou[zeci pe or[, adic[ cu 120 km pe or[), notelor, etajelor, cotelor, articolelor de lege, sumelor de bani, cantit[\ilor comerciale etc.

}n vorbirea curent[ se manifest[ tot mai pregnant tendin\a de a ]nlocui numeralele ordinale prin cele cardinale propriu-zise, care s]nt mai scurte =i se rostesc mai u=or, datorit[ corpului lor fonetic mai redus: pagina =apte (]n loc de a =aptea), capitolul doi (]n loc de al doilea), am urcat la etajul cinci (]n loc de al cincilea), r]ndul zece (]n loc de al zecelea), secolul dou[zeci (]n loc de al dou[zecilea), volumul doi (]n loc de al doilea), s]nt la anul trei (]n loc de al treilea), felul doi (]n loc de al doilea), regimentul opt (]n loc de al optulea), articolul nou[ (]n loc de al nou[lea). Fenomenul a p[truns =i ]n limba scris[. N o t a 1. Numeralele unu (una) =i doi (dou[) ]mpreun[ cu alte cuvinte formeaz[ anumite expresii, r[sp]ndite mai ales ]n limba popular[ =i ]n limbajul familiar, ]n care acestea ]=i pierd chiar valoarea de numeral: eu unul (eu una); tot unul =i unul (tot una =i una); tot una; din dou[ una; nici una, nici dou[ „pe nea=teptate“; cu una, cu dou[ „u=or, repede“; una, dou[ „mereu“, una =i bun[; una din dou[; a face una cu p[m]ntul „a nimici“; unul ca unul „de calitate superioar[“; p]n[ la unul „to\i“ etc. N o t a 2. }n anumite condi\ii numeralele una, dou[ au valoare substantival[, f[r[ ca substantivul respectiv s[ fie amintit anterior: I-a tras una (= o lovitur[), de l-a doborit la p[m]nt. C]nd i-a lipit dou[ (= dou[ palme), a v[zut stele verzi.

Cu ajutorul numeralelor cardinale, singure sau combinate cu alte numerale ori cu alte cuvinte (vreo, cam, aproximativ, circa, aproape la, p]n[ la etc.), se exprim[ num[rul aproximativ (imprecis) al obiectelor. Nuan\a de aproxima\ie numeric[ poate fi redat[ =i prin succesiunea a dou[ numerale (al doilea fiind mai mare dec]t primul), urmate de substantivul determinat. }n acest caz numeralele al[turate se scriu cu liniu\[ (unu-doi; trei-patru; dou[zeci =i doi-dou[zeci =i trei; o sut[-dou[ etc.). C]nd acestea privesc unit[\i, se ]mbin[, de regul[, dou[ numerale succesive (doi-trei oameni, cinci-=ase copaci). C]nd e vorba de cantit[\i mai mari, se ]mbin[ numerale dintre care ultimul reprezint[ o valoare superioar[ (zece-cincisprezece creioane, dou[zeci-treizeci de copii). Dar unit[\ile se ]mbin[ cu unit[\i, zecile cu zeci, sutele cu sute etc. N o t a 1. C]nd se succed numeralele unu =i doi, substantivul se intercaleaz[ ]ntre ele. Ia poftim... de-\i lua din masa noastr[ oleac[ de gustare =-un pahar, dou[ de vin... (I. Creang[) +i merg ei o zi, merg dou[, =i merg patruzeci =i nou[, p]n-ce de la o vreme intr[ colea ]n codru. (I. Creang [) Ca =i substantivele, se intercaleaz[ ]ntre unu =i doi (dou[) numeralele sut[, mie, milion, miliard (o sut[-dou[ de elevi, un milion-dou[ de lei). }n celelalte cazuri, ele urmeaz[ dup[ cel de al doilea numeral (trei-patru sute de studen\i, =ase-=apte mii de dolari). N o t a 2. Exprimarea unei cantit[\i nedeterminate care e aproape de cantitatea indicat[ de numeralul respectiv, dar o dep[=e=te, se realizeaz[ prin ]ntrebuin\area ]naintea acestuia a cuvintelor peste, mai bine de, mai mult de, nu mai pu\in de =. a. (peste cincizeci, mai bine de dou[ sute) sau a cuvintelor =i ceva, =i mai bine, =i mai mult — ]n postpozi\ie (o mie =i ceva, dou[ sute =i mai bine). Numeralele din aceste construc\ii indic[ o cifr[ rotund[.

Sensul de aproxima\ie se exprim[ =i prin folosirea formelor de plural ale numeralelor: zeci, sute, mii, milioane.

MORFOLOGIA

129

Cre=teau / }n cer a lui aripe, / +i c[i de mii de ani treceau / }n tot at]tea clipe. (M. E m i n e s c u) ... Mii de ur[tori treceau iute aproape de noi. (V. A l e c s a n d r i) Redarea unei cantit[\i imense se accentueaz[ prin repetarea formei de plural a numeralelor respective, legate prin conjunc\ia =i (mii =i mii, sute =i mii): Crezi tu c[ vom putea noi singuri secera =i str]nge at]ta gr]u, c[ doar sute =i mii de bra\e trebuie acolo, nu =ag[. (I. C r e a n g [) NUMERALELE COLECTIVE Numeralele colective exprim[ gruparea obiectelor ]n ansamblu determinate numeric. Ele s]nt reduse ca num[r. Pentru dou[ obiecte luate ca o totalitate se folose=te numeralul colectiv mo=tenit am]ndoi, care are forme gramaticale de gen =i caz, declin]ndu-se ]n felul urm[tor: Masculin Feminin N. am]ndoi am]ndou[ G. (al, a, ai, ale) am]nduror(a) (al, a, ai, ale) am]nduror(a) D. am]nduror(a) am]nduror(a) A. (pe) am]ndoi (pe) am]ndou[ N o t [. Forma de genitiv-dativ a numeralului dat se ]nt]lne=te relativ rar, av]nd o nuan\[ arhaic[. Am]nduror se folose=te ca determinativ antepus (le-am dat am]nduror elevelor), iar am]ndurora ca determinativ postpus (le-am dat elevelor am]ndurora).

Genitiv-dativul se marcheaz[ =i prin prepozi\ii (la am]ndoi, ]naintea am]ndurora, datorit[ am]ndurora). Numeralul colectiv am]ndoi are ]n limba literar[ =i sinonimul neologic ambii (]n limba veche exista forma ]mbii, mo=tenit[ din latin[). Ca =i forma am]ndoi, ambii se declin[: Masculin Feminin N. ambii ambele G. (al, a, ai, ale) ambilor (al, a, ai, ale) ambelor D. ambilor ambelor A. (pe) ambii (pe) ambele Spre deosebire de celelalte numerale colective care preced sau succed substantivul determinat, ambii, ambele stau ]ntotdeauna ]nainte =i s]nt articulate, substantivele determinate fiind nearticulate (ambii vecini, ambele vecine). Numeralele colective de la trei p]n[ la opt se formeaz[ de la numeralele cardinale propriu-zise, precedate de adjectivul pronominal nehot[r]t to\i (transformat ]n morfemul tus-) sau de c]te + particula -=i: tustrei, tuspatru, tuscinci, tus=ase, tus=apte, tusopt; c]te=itrei, c]te=ipatru, c]te=icinci etc. C]nd au fost tustrei laolalt[ ]n cas[ =i s-au privit la lumina l[mpii, omul cel de-al doilea a-n\eles. (M. S a d o v e a n u) Scoase inimile din c]te=i=apte cai. (M. E m i n e s c u) }ntrebuin\ate mai ales ]n vorbirea popular[, aceste numerale nu au forme deosebite nici de gen, nici de caz, excep\ie f[c]nd doar numeralele compuse cu trei care au form[ special[ de feminin (tustrele/c]te=itrele).

130

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

La noi de jale povestesc/ A codrilor desi=uri/ +i jale duce Mur[=ul/ +i duc tustrele Cri=uri. (O. G o g a) C]te=itrele metodele fur[ ]ncercate. (B. P. H a s d e u) La genitiv-dativ s]nt folosite prepozi\iile (juc[riile a tuspatru copii, s-a dat la tustrei). Pentru numere mai mari (de la trei ]n sus) ]n calitate de numerale colective se folosesc construc\ii alc[tuite dintr-un numeral cardinal propriu-zis precedat de adjectivul pronominal nehot[rit to\i: to\i cincizeci, to\i o sut[ treisprezece =. a. m. d. Toate numeralele colective au at]t valoare adjectival[, c]t =i valoare substantival[: Nu sem[nau am]ndou[ surorile. (A l. V l a h u \ [) Au stat t[cu\i, c[ i-a cuprins / O jale pe-am]ndoi. (G. C o = b u c) Tustrei feciorii babei umblau ]n c[r[u=ie. (I. C r e a n g [) Ochil[ atunci se ia =i el dup[ Harap-Alb =i pornesc tuscinci ]nainte. (I. Creang[) NUMERALELE MULTIPLICATIVE Numeralele multiplicative arat[ ]n ce propor\ie cre=te o calitate sau o cantitate. Se formeaz[ de la numeralele cardinale propriu-zise, de regul[, simple (cu excep\ia lui unu), cu ajutorul prefixului ]n-(]m-) =i a sufixului -it (adic[ dup[ modelul adjectivelor participiale ]n -it): ]n + doi > a ]ndoi > ]ndoit; ]n + patru > a ]mp[tri > ]mp[trit. }n principiu, multiplicativele se pot forma de la orice numeral cardinal propriu-zis. }n limba literar[, ]ns[, au circula\ie doar numeralele multiplicative formate pe baza numeralelor de la doi p]n[ la =apte inclusiv (]ntreit, ]ncincit), precum =i pe baza numeralelor zece, sut[, mie (]nzecit, ]nsutit, ]nmiit). N o t [. De=i ]n limba rom`n[ nu exist[ verbele a ]n=esi, a ]n=epti, numeralele multiplicative ]n=esit, ]n=eptit s-au format prin analogie cu ]ndoit, ]ntreit etc.

Sinonime cu ]ndoit =i ]ntreit s]nt neologismele dublu, triplu. }n limbajul =tiin\ific se folose=te uneori cvadruplu (]mp[trit), cvintuplu (]ncincit) =i sextuplu (]n=esit). Numeralele multiplicative au valoare adjectival[ sau adverbial[. C]nd s]nt folosite ca adjective, multiplicativele se acord[ cu substantivul determinat ]n gen =i num[r: c]=tig ]ntreit, c]=tiguri ]ntreite; dob]nd[ ]ndoit[ — dob]nzi ]ndoite. Cu valoare adverbial[, numeralele multiplicative s]nt invariabile: munce=te ]ntreit, dob]nde=te ]ndoit, c]=tig[ ]mp[trit. Ca adverbe, numeralele multiplicative de tipul ]ndoit, ]ntreit s]nt sinonime cu numeralele adverbiale de dou[ ori mai mult, de trei ori mai mult etc. NUMERALELE DISTRIBUTIVE Numeralele distributive arat[ gruparea numeric[ =i repartizarea obiectelor. Ele se formeaz[ din numerale cardinale propriu-zise sau frac\ionare precedate de cuv]ntul invariabil c]te (c]te doi, c]te cinci, c]te zece, c]te o treime, c]te un sfert, c]te dou[zeci =i patru), care comunic[ locu\iunii date sensul de grupare ]n cantit[\i indicate de numeralul folosit. Pentru a sublinia modul de grupare, se repet[ fie numai numeralul (doi c]te doi sau c]te doi, doi), fie toat[ construc\ia (c]te zece, c]te zece). Numeralele distributive nu se declin[. Numai locu\iunea c]te unu are la genitiv-dativ formele c]te unuia — c]te uneia. Rela\iile cazuale s]nt exprimate cu

MORFOLOGIA

131

ajutorul prepozi\iilor plasate ]naintea distributivului (cinci caiete a c]te 50 de bani bucata; de c]te zece ani). Numai numeralele distributive care au ]n componen\a lor numeralele unu =i doi (cu excep\ia lui unsprezece) au forme speciale de gen: c]te unu — c]te una; c]te doi — c]te dou[; c]te doisprezece — c]te dou[sprezece; c]te patruzeci =i doi — c]te patruzeci =i dou[ etc. Substantivul care urmeaz[ dup[ numeralul distributiv se leag[ de acesta ca =i numeralul cardinal propriu-zis: p]n[ la nou[sprezece — direct (c]te optsprezece lei), de la dou[zeci — cu ajutorul prepozi\iei de (c]te treizeci de nuci; c]te optzeci =i =apte de bani). NUMERALELE FRAC|IONARE Numeralele ce exprim[ cota frac\ionar[ luat[ dintr-un ]ntreg s]nt numite numerale frac\ionare. Ele se formeaz[ de la numeralul cardinal care indic[ ]n c]te p[r\i este frac\ionat ]ntregul la care se adaug[ sufixul -ime (doime, treime, cincime, zecime, sutime, miime, milionime etc.), precedat de numeralul cardinal ce arat[ c]te p[r\i frac\ionare s]nt luate (dou[ treimi, trei p[trimi, cinci =esimi etc.). Prin cifre numeralele frac\ionare se redau sub form[ de frac\ii ordinare (1/5 „o cincime“, 2/3 „dou[ treimi“, 3/10 „trei zecimi“, 7/100 „=apte sutimi“) sau sub form[ de frac\ii zecimale (0,5 „cinci zecimi“, 0,02 „dou[ sutimi“, 0,003 „trei miimi“). Drept sinonime ale numeralelor frac\ionare o doime, o p[trime se folosesc cuvintele jum[tate, sfert. Acestea s]nt, de fapt, substantive, dar care, ca =i numeralele frac\ionare, arat[ cota ce se ia dintr-o unitate. Substantivele feminine derivate de la numerale cardinale cu sufixul -ime, ca =i toate substantivele de acest gen, au forme de num[r, de caz =i forme nearticulate =i articulate: treime, treimi, treimea, treimile, unei treimi, treimii, unor treimi, treimilor. }n limbajul =tiin\ific, numeralele frac\ionare redau linia de separare dintre num[r[torul =i numitorul unei frac\ii prin prepozi\ia pe sau supra: 3/5 „trei pe cinci“ sau „trei supra cinci“. C]nd num[rul urmeaz[ dup[ un num[r ]ntreg, el se leag[ de primul prin conjunc\ia =i care este obligatorie: patru =i o doime sau patru =i jum[tate; =ase =i trei p[trimi sau =ase =i trei sferturi, opt (]ntregi) =i dou[ cincimi. Fiind un tip de numerale frac\ionare, frac\iile zecimale se leag[ de num[rul ]ntregilor prin conjunc\ia =i: nou[ (]ntregi) =i trei miimi corespunde not[rii cifrice 9,003, iar doi (]ntregi) =i patru sutimi — nota\iei 2,04. Aceste numerale pot fi redate la citire prin numeralele cardinale corespunz[toare legate ]ntre ele prin cuv]ntul virgul[: nou[ virgul[ zero zero trei, respectiv doi virgul[ zero patru. Echivalente semantic cu numeralele frac\ionare s]nt construc\iile alc[tuite din numeralul ordinal cu form[ feminin[ urmat de cuv]ntul parte (a doua parte, a =asea parte, a zecea parte etc.) sau din numeralul cardinal propriu-zis la forma feminin[ urmat de numeralul ordinal, tot la forma feminin[ (dou[ a treia, trei a cincea, nou[ a zecea etc.). Ambele construc\ii s]nt invariabile, fiind utilizate mai ales ]n domeniul matematicii. Tot frac\ionare trebuie considerate construc\iile alc[tuite dintr-un numeral cardinal propriu-zis urmat de numeralele sut[, mie, precedate de prepozi\ia la: cincizeci la sut[ (notat cifric 50%), =aptezeci =i cinci la sut[ (notat 75%),

132

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

treizeci =i cinci la mie (notat 35%0). }n aceste cazuri se utilizeaz[ =i substantivele procent, respectiv promil[, pe l]ng[ numeralul cardinal: =apte procente, unsprezece promile. N o t [. Trebuie evitate al[tur[rile pleonastice optzeci de procente la sut[, un procent de optzeci la sut[, precum =i ]mbin[rile nelogice patruzeci de procente la mie, un procent de patruzeci la mie.

Substantivul determinat de numeralul frac\ionar este, de obicei, postpus =i se leag[ de el cu ajutorul prepozi\iilor de, din, dintre, dintru (o treime din elevi, un sfert de p]ine, dou[ cincimi dintre cei prezen\i, o =esime dintr-o clas[). Leg[tura dintre ele se poate face de asemenea =i prin intermediul articolului posesiv, substantivul determinat c[p[t]nd forma de genitiv (trei p[trimi ale continentului). N o t a 1. C]nd ]ns[ numeralul frac\ionar ]mpreun[ cu cel cardinal propriu-zis formeaz[ un num[r mixt, substantivul se plaseaz[ imediat dup[ numeralul cardinal, dup[ care urmeaz[ cel frac\ionar, legat prin conjunc\ia =i (trei ore =i un sfert, treisprezece metri =i jum[tate). La notarea ]n cifre a num[rului mixt, substantivul se plaseaz[ ]ns[ dup[ frac\ie, adic[ la sf]r=it (9 3/5 kg). N o t a 2. Substantivul care urmeaz[ dup[ numeralele frac\ionare st[, de obicei, la singular, ]ntruc]t se are ]n vedere frac\iunea unui singur ]ntreg (o treime din sum[, dou[ treimi din clas[). Form[ de plural cap[t[ c]nd e vorba de un grup de obiecte omogene, luate ca un tot ]ntreg (o treime din banii aduna\i, dou[ treimi din elevi).

NUMERALELE ADVERBIALE Numeralele adverbiale arat[ de c]te ori se ]ndepline=te o ac\iune sau de c]te ori calitatea (cantitatea) unui obiect o dep[=e=te pe a altuia. Ele constau dintr-un grup de cuvinte cu caracter de locu\iune, care asemenea adverbelor determin[ un verb, un adjectiv sau un alt adverb. Numeralele adverbiale se formeaz[ din numerale cardinale propriu-zise precedate de prepozi\ia de =i urmate de substantivul ori (pluralul lui oar[): de dou[ ori, de trei ori, de zece ori, de o sut[ de ori. Excep\ie: o dat[ care e constituit din numeralul o =i substantivul dat[ (sinonim al lui oar[). Tot numerale adverbiale s]nt =i construc\iile cu numeralul ordinal urmat de substantivul oar[ (sinonim cu dat[): a doua oar[, a zecea oar[, a mia oar[, a o sut[ mia oar[ etc. N o t a 1. Nu trebuie confundat numeralul adverbial o dat[ (scris ]n dou[ cuvinte, precedat adeseori de adverbele de mod numai, doar, ]nc[) cu adverbul simplu odat[ diferit =i ca scriere (]ntr-un singur cuv]nt) =i ca sens (]nseamn[ „c]ndva“, „odinioar[“). N o t a 2. C]nd numeralul adverbial se construie=te cu formele de plural ale numeralelor sut[, mie, milion, el nu denume=te un num[r exact, ci serve=te pentru a sublinia c[ ac\iunea se repet[ de foarte multe ori (de sute de ori, de mii de ori, de milioane de ori). N o t a 3. Uneori ]n corpul numeralului adverbial dup[ prepozi\ia de se intercaleaz[ elementul c]te: de c]te dou[ ori, de c]te patru ori, de c]te nou[ ori etc. }n acest caz adverbialele au =i valoare distributiv[, exprim]nd periodicitatea unei ac\iuni: G[ina babei se oua de c]te dou[ ori pe zi. (I. Creang[)

Ca numerale adverbiale, neologismele bis „de dou[ ori“, ter „de trei ori“ indic[ numerotarea unor obiecte (case, pagini, exemplare): locuiesc la 9 bis, paginile 15 bis =i 15 ter. Bis cu sens de „]nc[ o dat[“ se ]ntrebuin\eaz[ adesea ]n s[lile de spectacol, ca indica\ie de repetare a unui pasaj dintr-o oper[ literar[ sau muzical[.

MORFOLOGIA

133

NUMERALELE ORDINALE Numeralele ordinale exprim[ ordinea numeric[, locul pe care-l ocup[ obiectele sau ac\iunile ]ntr-o succesiune. +irul numeralelor ordinale ]ncepe cu ]nt]iul (]nt]ia), cel (cea) dint]i sau primul (prima), dup[ care urmeaz[ al doilea (a doua), al treilea (a treia), al patrulea (a patra)... =i se sf]r=e=te cu locu\iunea adjectival[ cel (cea) din urm[ sau cu ultimul (ultima). La acestea s-ar mai putea ad[uga =i neologismul secund (secund[), care este sinonim cu al doilea (a doua). Comp.: c[pitan secund, vioar[ secund[. Sinonimul lui al treilea (a treia) este ter\ (ter\[). Comp.: datorii c[tre ter\, o ter\[ persoan[. Celelalte numerale ordinale se formeaz[ din numeralele cardinale propriu-zise ]nso\ite de morfemele discontinue al antepus =i -le- + particula -a postpuse pentru masculin sau a antepus =i -a postpus pentru feminin: al doilea — a doua, al treilea — a treia, al patrulea — a patra, al cincilea — a cincea,..., al zecelea — a zecea... N o t [. }n structura numeralelor ordinale nu se poate vorbi de articolele posesive al, a =i hot[r]te -le, -a, deoarece rolul acestor elemente se reduce aici la derivarea numeralelor ordinale de la cele cardinale. Cu ajutorul forman\ilor al, a este exprimat[ ideea de ordine, iar cu ajutorul forman\ilor -le, -a, — distinc\ia de gen (al =aselea — a =asea).

Uneori, numeralele ordinale s]nt precedate de articolul adjectival cel (cea) singur sau ]nso\it de prepozitia de, care formeaz[ sau nu o silab[ ]mpreun[ cu formantul proclitic (al numeralului ordinal al (a): cel (cea) dint]i, cel de-al doilea (cea de-a doua), cel de-al treilea, cel de-al zecelea etc. Iar mar\i dez-diminea\[ puse tarni\ele =i desagii pe cai =i, leg]ndu-i frumu=el cu c[p[strul, pe cel de al doilea de coada celui dint]i, pe cel de al treilea de coada celui al doilea, pe cel de al patrulea de coada celui al treilea, cum ]i leag[ muntenii, a zis... (I. C r e a n g [) La numeralele compuse marca postpus[ a numeralului ordinal apare numai la ultimul component: al dou[zeci =i unulea — a dou[zeci =i una, al o sut[ nou[zeci =i optulea — a o sut[ nou[zeci =i opta, al trei miilea — a trei mia etc. N o t a 1. La formarea numeralelor ordinale cu opt =i milion (terminate ]n consoan[), din motive de ordin fonetic ]ntre numeralul cardinal =i formantul ordinal -lea se ]ntercaleaz[ vocala de leg[tur[ -u- (nu -[-): al optulea, al milionulea. Forma feminin[ a acestui numeral este a milioana (nu a miliona). N o t a 2. Dac[ la masculin-neutru o sut[ =i o mie p[streaz[ pe o (al o sut[lea pom, al o mielea vizitator), la feminin o este facultativ (e corect at]t a suta, a mia, c]t =i a o suta, a o mia). La ordinalele corespunz[toare numeralelor cardinale un milion, un miliard preluarea lui un este facultativ[ la masculin-neutru (e corect at]t al un milionulea, c]t =i al milionulea).

Numeralele ordinale formate de la unsprezece p]n[ la nou[sprezece se pronun\[ =i se scriu corect al unsprezecelea, al doisprezecelea, al treisprezecelea,.... al nou[sprezecelea (nu al unsprezecilea, al doisprezecilea etc.), pentru c[ ele s]nt formate de la unsprezece, doisprezece etc., spre deosebire de al dou[zecilea, al treizecilea,...al nou[zecilea, formate de la dou[zeci,..., nou[zeci. Numeralele formate de la sut[, mie =i milion se pronun\[ =i se scriu corect astfel: al o sut[lea (format de la o sut[), a suta; al mielea (format de la o mie), a mia; al milionulea (format de la un milion), a milioana; al sutelea (format de la sute: al dou[ sutelea); al miilea (format de la mii: al dou[ miilea), al milioanelea (format de la milioane: al dou[ milioanelea).

134

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

La numeralele ordinale, formate de la corespunz[toarele lor cardinale ]n a c[ror structur[ intr[ prepozi\ia de, aceasta se omite ]naintea ultimului component. Astfel, de la dou[zeci de mii ordinalul este al dou[zeci miilea, a dou[zeci mia, de la =aptezeci de milioane se formeaz[ al =aptezeci milioanelea, a =aptezeci milioana. N o t [. Numeralul ordinal este ]nso\it, de obicei, de substantiv =i se prezint[ ca un determinativ al acestuia, asem[n]ndu-se prin func\ie cu adjectivul. Uneori ]ns[, el apare singur: L[ncile se in=ir[ ]n linia prim[, iar ]n a doua... se-ntinsese pu=tile cele mici de munte. (M. Eminescu) Poftim, om bun, de-i osp[ta ]mpreun[ cu noi, ziser[ cei doi drume\i, c[ci unde m[n]nc[ doi, mai poate osp[ta =i al treilea. (I. Creang[)

Spre deosebire de celelalte numerale ordinale, care nu dispun dec]t de o singur[ form[ din punctul de vedere al determin[rii, ]nt]i are dou[ forme: hot[r]t[ (articulat[) c]nd preced[ substantivul determinat (]nt]iul copil, ]nt]ia scrisoare) =i nehot[r]t[ (nearticulat[) c]nd urmeaz[ dup[ acesta, ultima fiind comun[ pentru am]ndou[ genurile (anul ]nt]i, ziua ]nt]i). Sinonimul lui ]nt]i, numeralul ordinal neologic primul (prima) apare de asemenea ]naintea substantivului determinat ]n forma sa articulat[ (primul exemplar, prima r]ndunic[), iar ]n componen\a unor compuse (de tipul: prim-ministru, prim-plan, prim-secretar, prima-balerin[ etc.) =i ]n costruc\ii libere (un prim exemplu, o prim[ observa\ie) poate fi nearticulat. Alt[ particularitate a numeralelor ordinale ]nt]i =i prim este faptul c[ au =i form[ de plural pentru ambele genuri (]nt]ii, primii; ]nt]ile, primele), ca =i ultimul. DECLINAREA NUMERALELOR ORDINALE Forme cazuale speciale at]t la masculin, c]t =i la feminin are numai numeralul ordinal ]nt]i c]nd este articulat enclitic. Deci el se declin[ ca adjectivele, adic[ atunci c]nd st[ ]naintea substantivului determinat, se schimb[ dup[ cazuri, iar c]nd st[ dup[, r[m]ne neschimbat (vezi Declinarea adjectivelor). Numeralul prim este de obicei articulat hot[r]t =i variabil (primul solist, primului solist, prima cosmonaut[, primei cosmonaute), dar uneori poate s[ apar[ =i nearticulat (aceast[ prim[ edi\ie, acestei prime edi\ii). La fel ca =i prim se comport[ ]n privin\a formei neologismul secund. Dac[ preced[ regentul, este articulat hot[r]t enclitic (secundul ofi\er, secundului ofi\er, secunda ]nt]mplare, secundei ]nt]mpl[ri) =i nearticulat dac[ succed[ termenul regent (arbitru secund, ]nt]mplare secund[). Neologismul ter\, c]nd preced[ regentul, este utilizat ]n structur[ nearticulat[ (o ter\[ persoan[, unei ter\e persoane) sau articulat hot[r]t enclitic (ter\a persoan[, ter\ei persoane). Celelalte numerale ordinale se declin[, ca =i numeralele cardinale, cu ajutorul articolului adjectival cel, urmat de prepozi\ia de. Genul, num[rul =i cazul s]nt marcate prin formele articolului adjectival, numeralul r[m]n]nd invariabil: Singular Plural m. =i n. f. m. f. =i n. N.-A. cel de-al cea de-a cei de-al cele de-al =aptelea =aptea =aptelea =aptelea G.-D. celui de-al celei de-a celor de-al =aptelea =aptelea =aptea

MORFOLOGIA

135

N o t [. La N.-A. singular numeralele ordinale pot fi folosite =i f[r[ articolul adjectival urmat de prepozi\ia de (al patrulea, a patra).

Tot cu articolul adjectival se declin[ =i numeralul dint]i, care st[, de obicei, ]naintea substantivului (cel dint]i, celei dint]i, celor dint]i). C]nd se scriu cu cifre romane, numeralele ordinale, ]n afar[ de primul din serie (]nt]i, primul), s]nt precedate la masculin =i la neutru de al =i urmate de -lea, iar la feminin precedate de a =i urmate de -a: Napoleon al III-lea, student ]n anul al V-lea, congresul al VII-lea, secolul al XIX-lea; clasa a II-a, clasa a X-a (dar Napoleon I, clasa I). N o t [. Este gre=it[ scrierea f[r[ a ]naintea numeralului ordinal, c]nd acesta st[ dup[ un substantiv feminin: clasa opta ]n loc de clasa a opta, brigada treia ]n loc de brigada a treia.

}NTREBUIN|AREA NUMERALELOR ORDINALE Numeralele ordinale pot avea valoare de adjectiv, de substantiv =i adverb. Au valoare adjectival[ c]nd ]nso\esc un substantiv =i arat[ ordinea obiectului denumit de substantiv (A fi a cincea roat[ la c[ru\[). Preced]nd sau urm]nd substantivul pe care-l determin[, ele se acord[ cu acesta ]n gen, num[r =i caz. Acordul se face fie prin forma numeralului (primul elev, primele flori, (al) primilor elevi), fie prin articolul cel, cea (cel dint]i copil, cele dint]i legume, celor dint]i copii (legume). C]nd s]nt ]ntrebuin\ate singure, numeralele ordinale au valoare de substantiv: C]nd doi se ceart[, al treilea c]=tig[. (Fo l c l o r) Intr[ ]n vorb[ cu cel dint]i. (M. E m i n e s c u) Dac[ determin[ un verb, numeralul ordinal se folose=te adverbial: ... C]nd sirena suna a doua oar[, oamenii se ]ndreptau spre ie=ire. (N. C o s t e n c o) El a sosit ]nt]i. Func\iile sintactice ale numeralului Numeralele cu valoare adjectival[ (cardinale, colective, multiplicative, distributive, ordinale) au func\ia sintactic[ de: — atribut adjectival: Am cinci degete la m]ini/+apte zile-n s[pt[m]ni. (G. V i e r u) Amindoi prietenii =i-au str]mbat nasurile unul c[tre altul. (M. S a d o v e a n u) +i cea dint]i =col[ri\[ a fost ]ns[=i Sm[r[ndi\a popii. (I. C r e a n g [) Cu o putere ]ndoit[, cu bra\e de fier smuci pe bab[ de mijloc. (T. A r g h e z i) Craiul primind cartea, ]ndat[ cheam[ tustrei feciorii ]naintea sa. (I. Creang[) Munca ne-a adus o satisfac\ie ]nzecit[. Numeralele cu valoare substantival[ au acelea=i func\ii sintactice ca =i substantivul: — subiect: Tustrei au ascultat poemul oamenilor =i naturii noastre. (E. C a m i l a r) C]te trei se sculau s[ spuie ce =tiu. (B. D e l a v r a n c e a)

136

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

— atribut substantival: Banii am]ndurora au fost restitui\i. El avea o bancnot[ de zece. Datoriile celui de-al doilea erau mici. — nume predicativ: Unde erau trei, eu eram al patrulea. (I. C r e a n g [) Cu noi se face zece. (M. S a d o v e a n u) Bucuria lui era ]ntreit[. — complement direct: +apte pe unul nu-l a=teapt[. Juriul i-a premiat pe tustrei. I-am v[zut acas[ pe am]ndoi. — complement indirect: Au putere at]ta, / c]t le trebuie la doi. (M. E m i n e s c u) Dar am]ndurora le f[g[duise dorin\a s[ le ]mplineasc[. (C. S t a m a t i) I-am comunicat celui de-al doilea s[ vin[. Numeralele cu valoare adverbial[ au func\ia sintactic[ de complement circumstan\ial. Ipate se ]mbog[\ise ]nsutit =i ]nmiit de c]nd a venit Chiric[ ]n slujb[ la d]nsul. (I. C r e a n g [) De zece ori m[soar[ =i o dat[ taie. (Fo l c l o r) Unul c]te unul copiii au ie=it din clas[. (S. Va n g h e l i)

137

Verbul

Verbul este o parte de vorbire flexibil[ care denume=te procese ]n sens larg (ac\iuni, st[ri, deveniri etc.). Verbul actualizeaz[ urm[toarele categorii gramaticale: diatez[, mod, timp, persoan[, num[r. Menirea comunicativ[ a verbului este ]n anumite privin\e similar[ cu a adjectivului, deoarece ca =i acesta determin[ ]ntr-o oarecare m[sur[ obiectul, indic]nd diferite propriet[\i active, semne ale acestuia. Deosebirea const[ ]n faptul c[ verbele marcheaz[ acele semne ale obiectului care au proprietatea de a se desf[=ura ]n timp, pe c]nd adjectivele desemneaz[ o calitate indiferent de reprezentarea ei dinamic[. CLASIFICAREA VERBELOR Clasificarea verbelor are la baz[ trei criterii: semantic, sintagmatic =i morfologic. CRITERIUL SEMANTIC. CLASE LEXICALE Axat[ pe categoriile semantice ac\iune, devenire, stare, sfera lexico-semantic[ a celor aproximativ 6.000 de verbe existente ]n limba rom`n[ este foarte variat[. }n studiile de lexicologie s]nt depistate grupuri lexico-semantice care au o tr[s[tur[ semantic[ integratoare, comun[ ]ntregului grup, =i tr[s[turi semantice distinctive, proprii fiec[rei unit[\i verbale ]n parte. Dup[ tr[s[tura semantic[ integratoare verbele se ]mpart ]n: — verbe ale mi=c[rii: a merge, a se deplasa, a zbura, a ajunge, a fugi, a c[l[tori, a ]nota, a alerga, a veni, a pleca etc.; — verbe ale cuget[rii: a g]ndi, a cugeta, a medita, a crede, a presupune, a reflecta etc.; — verbe ale zicerii: a spune, a zice, a vorbi, a povesti, a ]ntreba, a r[spunde, a declara, a afirma, a amu\i, a apela, a bodog[ni, a morm[i, a se g]ng[vi, a se b]lb]i etc.; — verbe ale crea\iei: a crea, a confec\iona, a produce, a me=teri, a face, a fabrica, a pl[smui, a coace, a picta, a tricota, a construi, a sculpta, a inventa etc.; — verbe ale sim\irii: a vedea, a sim\i, a auzi, a mirosi, a pip[i, a se ]ntrista, a se emo\iona etc.; — verbe ale existen\ei =i st[rii: a exista, a tr[i, a se afla, a locui, a =edea, a z[cea, a d[inui, a fiin\a etc. (de acest grup \in =i verbele care exprim[ diferite manifest[ri ale activit[\ii fiziologice =i psihice a omului: a tu=i, a dormi, a dormita, a r]de, a pl]nge, a suspina etc.);

138

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

— verbe ale rela\iei: a avea, a apar\ine, a poseda, a depinde, a st[p]ni, a echilibra etc.; — verbe factitive: a dezghe\a, a aprinde, a fierbe, a ]mbun[t[\i, a ast]mp[ra, a ]nfrumuse\a, a desp[duri, a dezmor\i etc.; — verbe ce exprim[ procese atmosferice: a fulgera, a ploua, a tuna, a ninge, a se ]nsenina, a se ]nnora, a se ]ntuneca, a se dezl[n\ui etc.; — verbe ce denumesc sunete din natur[: a h[m[i, a f]=]i, a fo=ni, a mieuna, a m[c[i, a m]r]i, a covi\a, a mugi etc. Lipsa categoriei gramaticale a aspectului ]n structura limbii rom`ne este compensat[ de posibilitatea verbelor de a exprima valoarea acesteia prin semantica lor, adic[ prin mijloace lexicale. Din aceast[ perspectiv[, verbele se ]mpart ]n 3 clase mari: durative, momentane =i iterative. Verbele durative exprim[ ac\iuni care dureaz[ ]n timp f[r[ a presupune o limit[ intern[: a arde, a aduce, a aduna, a alerga, a a=tepta, a c[l[tori, a curge, a dormi, a dura, a se plimba, a r[bda, a r[m]ne, a trece, a tulbura, a umbla, a unge, a veghea etc. Verbele momentane exprim[ ac\iuni de scurt[ durat[ a c[ror limit[ este determinat[ de cauze interne, care nu se perpetueaz[ temporal: a adormi, a aprinde, a da, a a\ipi, a muri, a deceda, a decola etc. Verbele iterative exprim[ ac\iuni care se produc cu intermiten\e, care se repet[ ]n timp: a schel[l[i, a lic[ri, a se perinda, a trepida, a undui, a zv]cni etc. Semantica acestor grupuri verbale impune anumite restric\ii ]n ceea ce prive=te folosirea lor la anumite timpuri: verbele momentane nu se folosesc, de regul[, la imperfect, iar cele durative — la perfectul simplu dec]t ]n contexte unde exist[ preciz[ri suplimentare referitor la desf[=urarea lor ]n timp (dormii o clip[; aprindeam focul, c]nd a intrat Ion; murea senin =i dulce; arse ]ntr-o clipit[). VERBE DE MODALITATE +I DE ASPECT Un grup aparte formeaz[ verbele de modalitate =i de aspect care, pe l]ng[ caracteristici lexicale, au =i anumite particularit[\i gramaticale. Prin con\inutul lor lexical, verbele de modalitate exprim[ urm[toarele nuan\e modale: „posibilitatea“ (a putea), „necesitatea“ (a trebui, a avea), „iminen\a“ (a fi), „dorin\a“ (a vrea, a-i veni), „aparen\a“ (a p[rea). Verbele de aspect exprim[ urm[toarele valori aspectuale: ]nceputul, continuarea =i sf]r=itul ac\iunii. Printre ele se num[r[: a ]ncepe, a porni, a prinde, a termina, a ispr[vi, a sf]r=i etc. Din punct de vedere gramatical, aceste verbe au capacitatea de a se construi cu alte verbe la conjunctiv, la infinitiv, la participiu sau la supin: poate s[ vin[, poate veni, trebuie s[ spun[, trebuie spus, era s[ cad[, vrea s[ plece, ]ncepe s[ ning[, termin[ de citit, a prins a pl]nge, are a face etc. CRITERIUL SINTAGMATIC. CLASE VALEN|IALE Structura sintagmatic[ a verbului include totalitatea participan\ilor implica\i de verb =i rela\iile lor cu procesul. Dintre to\i participan\ii (actan\ii) necesari pentru descrierea oric[rui proces (printre care se num[r[: agentul, pacientul,

MORFOLOGIA

139

instrumentul, destinatarul, asociatul etc.) de o importan\[ major[ s]nt agentul =i pacientul. Primul reprezint[ participantul activ care ini\iaz[ =i realizeaz[ procesul. Cel de-al doilea este participantul pasiv, care, ]ntr-un fel sau altul, sufer[ efectele procesului. Rela\ia agent—proces—pacient (analizat[ ]n integritatea sa) proiecteaz[ diverse situa\ii din realitate care ]=i g[sesc reflectare ]n structura sintagmatic[ a verbului. Astfel, tipul acestui raport dup[ num[rul de participan\i la situa\ie, dup[ direc\ia lui de orientare st[ la baza subcategoriz[rii verbelor ]n clase sintagmatice ale c[ror unit[\i, pe l]ng[ acelea=i tr[s[turi valen\iale, au =i tr[s[turi semantice comune. }n func\ie de num[rul de participan\i, procesele din realitate se ]mpart ]n trei tipuri: 1) procese care implic[ doi protagoni=ti — un agent =i un pacient; 2) procese care implic[ numai un protagonist — agentul =i 3) procese care nu pot avea nici un protagonist. Primul tip cuprinde procese orientate ce implic[ un punct ini\ial de la care pornesc =i un punct final asupra c[ruia se ]ndreapt[. Acest tip de procese este exprimat prin clasa verbelor tranzitive. Verbele tranzitive s]nt bivalente. Ele deschid dou[ pozi\ii libere care s]nt ocupate respectiv de subiect =i de complementul direct (Z[pada acoper[ p[m]ntul, Mama taie p]ine). Valen\a complementului direct este obligatorie. F[r[ asemenea complinire sensul verbului r[m]ne necunoscut p]n[ la limita necesar[, iar enun\ul neclar. Lipsite de compliniri, enun\urile Z[pada acoper[, Mama taie s]nt v[duvite de un element esen\ial, strict necesar pentru realizarea inten\iei comunicative a vorbitorului. Dependen\a verbului tranzitiv de obiectul direct este foarte puternic[ mai ]nt]i de toate ]n plan semantic. De aceea verbele tranzitive s]nt considerate insuficiente semantic, iar valen\a complementului direct — obligatorie. Cel de-al doilea tip de procese, av]nd un singur protagonist — agentul, este calificat ca desemn]nd procese neorientate. Specific pentru acest tip de procese este faptul c[ ele nu se extind nici asupra unui obiect din exterior, nici asupra agentului ]nsu=i, deoarece ]n cadrul lor agentul este implicat ]n ]ntregime ]n proces: a merge, a dormi, a se nelini=ti, a se sup[ra. Acest tip de procese este exprimat prin clasa verbelor intranzitive. Verbele intranzitive s]nt monovalente. Ele deschid o singur[ pozi\ie liber[ ocupat[ de subiect =i se caracterizeaz[ prin imposibilitatea de a se combina cu un complement direct. Cu alte cuvinte, ac\iunea exprimat[ de verbele intranzitive nu dep[=e=te sfera subiectului =i nu trece asupra unui obiect. Verbele intranzitive s]nt suficiente din punctul de vedere al con\inutului lor semantic =i nu necesit[ compliniri. Enun\urile Copilul pl]nge, Bunica ]nc[run\e=te, Soarele r[sare, Dreptatea triumf[, Pisica miaun[, V]ntul adie, Speran\a ]nvie, Sportivul alearg[, Elevul ]nt]rzie etc. realizeaz[ plenar scopul comunic[rii. Mesajele s]nt clare, f[r[ echivocuri, verbele nu cer un complement direct. Ele admit doar complemente indirecte =i circumstan\iale (dac[ e nevoie s[ se precizeze situa\iile reflectate). Se poate spune: Copilul pl]nge mult, Bunica ]nc[run\e=te frumos, Soarele r[sare diminea\a, Pisica miaun[ la u=[, V]ntul adie r[coros, Speran\a ]nvie lent, Elevul ]nt]rzie regulat, Profesorul intr[ ]n clas[, Mediteaz[ asupra problemei, Locuie=te cu p[rin\ii etc. A=adar, tranzitivitatea =i intranzitivitatea s]nt tr[s[turi sintagmatice ale verbului, determinate de con\inutul lui semantic intrinsec, =i desemneaz[ diferite forme ale orient[rii ac\iunii pe axa „agent—proces—pacient“. Definitorie pentru

140

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

distinc\ia tranzitiv/intranzitiv este =i inegala disponibilitate a verbelor de a exprima diateza. Raportul dintre tranzitivitate =i diatez[ este relevant numai pentru verbele tranzitive care s]nt compatibile cu opozi\ia activ/pasiv: Tata face fluiere/Fluierele s]nt f[cute de c[tre tata; Mama taie p]ine/P]inea este t[iat[ de c[tre mama etc. Verbele intranzitive nu marcheaz[ prin logoforme distincte opozi\ia activ/ pasiv =i aceast[ tr[s[tur[ integrant[ devine totodat[ distinctiv[ pentru raportul tranzitiv/intranzitiv. Capacitatea combinatorie a verbelor tranzitive este deosebit[ de cea a verbelor intranzitive. Tranzitivele admit, de regul[, un singur complement direct care realizeaz[ valen\a obligatorie la dreapta. Complementul poate fi simplu (ur[sc nedreptatea) sau multiplu (ur[sc nedreptatea, f[\[rnicia, ipocrizia). C]teva verbe (a ruga, a sf[tui, a ]ntreba, a chestiona, a trece etc.) cer dou[ complemente directe: un complement direct al persoanei, cel[lalt al obiectului: Profesorul ]ntreab[ pe elev lec\ia, L-am trecut Dun[rea. Ele se numesc d u b l u t r a n z i t i v e. Uneori complementul direct nu este actualizat =i atunci se consider[ c[ tranzitivele au o ]ntrebuin\are absolut[ (s]nt tranzitive implicite): mama coace, copilul cite=te, elevul scrie, sora ]mplete=te, el c]nt[, ea recit[, bunica \ese etc. Unele verbe intranzitive de tipul a lupta, a tr[i, a zbura, a visa, a juca etc. pot primi =i ele complement direct, a=a-numitul c o m p l e m e n t i n t e r n, care se deosebe=te prin faptul c[ este exprimat printr-un substantiv a c[rui r[d[cin[ e comun[ cu a verbului: a visa un vis, a trece o trec[toare, a zbura un zbor, a tr[i un trai, a lupta o lupt[ =. a. }n unele studii, aceste verbe s]nt incluse ]n clasa tranzitivelor, fiind numite p s e u d o t r a n z i t i v e. Clasificarea verbelor ]n tranzitive =i intranzitive nu este rigid[. Cu excep\ia verbelor mi=c[rii =i a verbului a fi, care s]nt ]ntotdeauna intranzitive, si a unui grup relativ mare de verbe care s]nt ]ntotdeauna tranzitive (a r[scoli, a r[scroi, a saluta, a sanc\iona, a satiriza, a satisface, a sc[rm[na, a tachina, a tarifa, a tolera, a transcrie, a transfera, a tria, a troieni, a tr[da, a citi, a ]nchide, a ]ncorona =. a.), majoritatea verbelor (cele polisemantice) pot fi tranzitive ]n unul din sensurile lor =i intranzitive ]n altul. Astfel, a suna, cu sensurile „a produce un sunet“ =i „a se face auzit“ este intranzitiv (clopo\elul sun[, felefonul sun[, ]mi sun[ ]n urechi, sun[ a gol), iar cu sensul „a anun\a cu ajutorul unor sunete“ — tranzitiv (sun[ alarma, sun[ de=teptarea etc.). Sau verbul a r[spunde este, de fapt, intranzitiv (a r[spunde ]n doi peri, a r[spunde la ]ntrebare, a r[spunde la scrisoare, a r[spunde la salut, a r[spunde la apel etc.), dar cu sensul „a aduce la cuno=tin\[“ el devine tranzitiv =i este urmat de o propozi\ie completiv[ direct[ (a r[spuns c[ nu e la curent, a r[spuns c[ are obiec\ii). }n sf]r=it, cel de al treilea tip de procese, care ar putea fi caracterizate ca procese-fenomene, nu implic[ nici ideea de agent, nici ideea de obiect afectat. Este vorba despre procesele al c[ror agent nu exist[ ]n realitate sau este considerat de c[tre purt[torii limbii ca fiind neimportant. Aceste procese s]nt exprimate prin verbe impersonale. Verbele impersonale s]nt avalente. Ele nu se pot ]mbina cu nume care ar desemna subiectul sau obiectul. Din punctul de vedere al formei, ele pot fi at]t nepronominale (plou[, tun[, ninge), c]t =i pronominale (se ]ntunec[, se lumineaz[, se desprim[v[reaz[). Utilizarea acestor verbe este limitat[ doar la persoana a III-a sg., fapt determinat de specificul lor semantic-valen\ial.

MORFOLOGIA

141

VERBE PRONOMINALE +I NEPRONOMINALE Dup[ capacitatea lor de a se construi sau nu cu pronume reflexive, verbele se ]mpart ]n pronominale (numite =i reflexive) =i nepronominale. Verbele pronominale au ]n structura infinitivului (=i la persoana a III-a sg. =i pl. la toate timpurile =i modurile, cu excep\ia modurilor nepersonale: participiu =i supin) formele de acuzativ =i de dativ ale pronumelui reflexiv se, ]=i: a se duce, a se g]ndi, a se c[s[tori, a se ]n\elege, a-=i aminti, a-=i ]nchipui. }n restul paradigmei lor, ele includ formele corespunz[toare de persoana I =i a II-a ale pronumelor personale. Clasa verbelor pronominale este numeroas[ =i eterogen[. Simpl[ =i accesibil[ ar fi delimitarea ]n cadrul acestei clase a trei subclase de verbe pronominale: 1) Verbele numai pronominale, care nu se utilizeaz[ f[r[ pronume (a se m]ndri, a se l[f[i, a se zbuciuma, a se o\[r] etc.) sau, dac[ se utilizeaz[ cu pronume, au cu totul alt sens (a se uita „a privi“ — a uita „a nu \ine minte“, a se duce „a pleca“ — a duce „a purta“, a se afla „a se g[si“ — a afla „a c[p[ta o informa\ie“ etc.). 2) Verbe intranzitive pronominale, care semnific[: a) participarea intens[, interesat[ a autorului — verbele dinamice (a se g]ndi, a-=i aminti, a se ruga, a-=i procura); b) trecerea ]n alt[ stare, ]n alt[ faz[, ]n alt[ ipostaz[ — verbele eventive (a se ]ntrista „a deveni trist“, a se ]ns[n[to=i „a deveni s[n[tos“, a se ]nro=i „a deveni ro=u“ etc.) sau st[ri fizice ori psihice (a se ]mboln[vi „a fi cuprins de boal[“, a se emo\iona „a fi cuprins de emo\ie“, a se gr[bi „a deveni bolnav“ etc.); c) inexisten\a unui autor al ac\iunii — verbele impersonale (a se ]nsera, a se ]nnora). 3) Verbe reciproce (a se certa, a se bate, a se saluta, a se s[ruta etc.). Verbele din prima subclas[ s]nt pronominale propriu-zise, deoarece numai cu pronumele ]nglobat ]n toate formele paradigmei lor ele exprim[ sensul primordial pe care ]l au. Verbele din a doua subclas[ (formate, de regul[, de la adjective sau substantive ce denumesc o stare) pot avea perechi nepronominale tranzitive, care au sens factitiv (a ]ntrista „a face s[ se ]ntristeze“, a ]ns[n[to=i „a face s[ se ]ns[n[to=easc[“, a ]nro=i „a face s[ se ]nro=easc[“ etc.). Din aceast[ subclas[ fac parte =i o serie de verbe ce denumesc fenomene ale naturii (a se lumina (de ziu[), a se ]ntuneca, a se ]nsera, a se desprim[v[ra, a se ]nnora, a se ]nsenina, a se r[zbuna, a se ]nnopta, a se ]nnegura etc.). Unele dintre ele se folosesc =i f[r[ pronume cu acela=i sens, dar =i atunci r[m]n tot intranzitive (comp.: ]nsereaz[, ]nnopteaz[, ]nnoreaz[, ]ntunec[). Verbele din a treia subclas[ au =i ele corelative nepronominale care ]ns[ au un caracter tranzitiv foarte pronun\at (a certa, a bate, a saluta, a s[ruta). Morfemul se ad[ugat la aceste verbe tranzitive le detranzitiveaz[ =i arat[ c[ ac\iunea este realizat[ concomitent de dou[ (sau mai multe) persoane. Dac[ verbul tranzitiv a certa se construie=te cu complementul direct pe cineva sau ceva, corelativul s[u intranzitiv a se certa se construie=te ]ntotdeauna numai cu complementul indirect cu cineva sau cu ceva. De aceea verbele reciproce trebuie considerate unit[\i lexicale autonome =i definite ]n articole separate ]n dic\ionare. La analiza gramatical[, reflexivul se =i echivalentele lui personale m[, te, ne, v[ trebuie incluse ]n componen\a verbului ca morfem constitutiv al acestuia, deoarece ele nu au func\ie sintactic[ proprie. Mai mul\i lingvi=ti consider[ drept verbe pronominale (numite r e f l e x i v e) =i o serie ]ntreag[ de verbe tranzitive (a sp[la, a ]mbr[ca, a piept[na), de=i

142

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

elementul se al[turat lor nu face parte din structura verbului =i indic[ obiectul verbului: ]n propozi\iile Maria se ]mbrac[ =i Maria te ]mbrac[ sau ]n Eu m[ sp[l =i Eu ]l sp[l avem de fa\[ verbele tranzitive ]mbrac[ =i sp[l =i complementele directe pronominale se, te, m[, ]l, adic[ nu avem a face cu morfeme ale verbelor a se ]mbr[ca =i a se sp[la care nu exist[ ca unit[\i ]ntregi. }ntre Maria se spal[ =i Maria ]l spal[ nu exist[ nici o deosebire ]n ceea ce prive=te verbul predicat. +i ]ntr-un caz =i ]n cel[lalt avem de-a face cu acela=i verb a sp[la (nu cu dou[). Tot tranzitive ar fi =i unele verbe considerate reflexive cum s]nt a se l[uda, a se contrazice, a se ]ntreba, ]n care pronumele reflexiv este complement direct (a se l[uda pe sine, a se ]ntreba pe sine etc.) =i nu morfem al unor unit[\i independente, deosebite de cele tranzitive. N o t [. Nu s]nt verbe pronominale aparte nici construc\iile pronominale invariabile cu verbul la persoana a III-a (sg. =i pl.) ]n care pronumele reflexiv se atribuie construc\iilor valoare de diatez[ pasiv[. Cartea se cite=te — Cartea este citit[; Congresul se organizeaz[ — Congresul este organizat; M[rfurile se v]nd — M[rfurile s]nt v]ndute. Cu alte cuvinte, verbele ]n cazul dat nu s]nt pronominale. Aceste verbe se construiesc cu pronumele reflexiv se numai ]n calitate de echivalente ale logoformelor de pasiv.

PREDICATIVITATEA Predicativitatea asigur[ unit[\ilor din clasa verbului calitatea de nucleu al comunic[rii =i, respectiv, un loc central ]n sistemul sintactic al limbii. Predicativitatea reprezint[ sensul sintactic de baz[ al clasei verbului. Din aceast[ perspectiv[ verbele se clasific[ ]n predicative =i nepredicative. P r e d i c a t i v e s]nt verbele care ]n condi\ii adecvate pot exprima singure sensul dat, adic[ pot ]ndeplini func\ia de predicat. N e p r e d i c a t i v e s]nt verbele care nu pot exprima sensul dat =i deci nu pot ]ndeplini singure func\ia de predicat. Majoritatea unit[\ilor din clasa verbului s]nt predicative. Doar un grup restr]ns de verbe se actualizeaz[ ]n anumite condi\ii ca nepredicative, de=i, c]nd s]nt utilizate cu sensurile lor primare, pot juca =i rol de predicat. Ele se folosesc cu diferite func\ii. O parte din acestea este gramaticalizat[ =i trecut[ ]n clasa morfemelor, dat[ fiind desemantizarea lor complet[. Ele cap[t[ valoarea de instrumente gramaticale servind la formarea modurilor, a timpurilor compuse =i a diatezei pasive (adapt]ndu-=i =i formele corespunz[toare pentru aceast[ func\ie). Acestea s]nt verbele a u x i l i a r e a fi, a avea =i a vrea. Al doilea grup de verbe care se actualizeaz[ ca nepredicative s]nt cele care verbalizeaz[ numele predicativ intr]nd ]n componen\a predicatului nominal. Acestea s]nt verbele numite copulative (a fi, a deveni, a ajunge, a ie=i, a se face etc.). De re\inut c[ realizarea predicativ[ sau nepredicativ[ a verbelor depinde ]n exclusivitate de condi\iile de func\ionare sintagmatic[. Unul =i acela=i verb poate fi predicativ sau nepredicativ, ]n func\ie de ce exprim[ el ]n text. Astfel, verbul a fi este predicativ c]nd semnific[ existen\a: Acum la franzel[rie este p]ine. Ca verb predicativ a fi este sinonim cu a exista, a se afla, a trece, a se ]nt]mpla =i de cele mai multe ori poate fi ]nlocuit cu aceste verbe: Universitatea este (se afl[) pe strada M. Kog[lniceanu; Este (a trecut) mult timp de atunci; A fost (s-a ]nt]mplat) un caz nemaipomenit; Este (exist[) o p[rere contrar[ etc. C]nd verbul a fi ]=i pierde sensul, el se actualizeaz[ ca auxiliar (Casa este construit[), ca semiauxiliar (Era

MORFOLOGIA

143

s[ cad, era s[ pl]ng...) =i copulativ (Cerul este senin; Poporul este st[p]nul \[rii). }n felul acesta verbul a fi este caracterizat ca plurifunc\ional; el poate ocupa toate pozi\iile legate de predicativitate: predicativ, auxiliar, semiauxiliar =i copulativ. VERBELE AUXILIARE }n calitate de verbe auxiliare func\ioneaz[ logoformele verbelor a fi, a avea =i a vrea, care ]nso\esc alte verbe =i ]ndeplinesc exclusiv func\ia de marc[ a categoriilor gramaticale de diatez[, mod =i de timp. Ca auxiliare verbele a fi, a avea, a vrea se desemantizeaz[ =i devin instrumente gramaticale cu valoare de morfem. Datorit[ rolului esen\ial al acestora ]n flexiune (s]nt echivalente func\ional cu desinen\ele), ele se mai numesc auxiliare morfologice. Intr]nd ]n structura logoformelor verbale analitice, auxiliarele stau ]naintea verbului de baz[ sau dup[ d]nsul (]n inversiuni), dar nu fac corp comun cu acesta. De aceea logoforma analitic[ poate fi disociat[, intercal]nd alte elemente ]ntre p[r\ile ei componente. S[ se compare: am c[utat — am mai c[utat; am pl]ns — am tot pl]ns; m-am gr[bit — m-am cam gr[bit; am crezut — am prea crezut; voi spera — voi mai spera etc. Posibilit[\i mai mari de disociere a structurii are diateza pasiv[: Limba rom`n[ va fi mai devreme sau mai t]rziu ]nsu=it[ de to\i cet[\enii. Evident, asemenea intercal[ri modific[ configura\ia predicatulul =i cer o aten\ie sporit[ la analiza sintactic[. Auxiliarul a fi este, ]n primul r]nd, marc[ a diatezei pasive: apare ]n structura logoformelor de pasiv la toate modurile =i timpurile, atribuindu-i participiului din construc\ia pasiv[ valoare verbal[ =i indic]nd modul, timpul, persoana =i num[rul acestei forme compuse a verbului. Din aceast[ cauz[ a fi din structura logoformei de pasiv nu se deosebe=te din punct de vedere formal de predicativul a fi, av]nd acelea=i forme (s]nt stimat, eram stimat, fusesem stimat, voi fi stimat, s[ fi fost stimat, a= fi stimat, a= fi fost stimat etc.). La diateza activ[ auxiliarul a fi apare ca marc[ a: — viitorului anterior =i prezumtivului perfect (ve\i fi scris, vei fi iubit, va fi zis); — conjunctivului perfect (s[ fi =tiut); — condi\ional-optativului perfect (ar fi =tiut); — prezumtivului prezent (vei fi =tiind); — infinitivului perfect (a fi =tiut). Auxiliarul a avea se actualizeaz[ ]n structura perfectului compus =i a viitorului construit cu conjunctivul, ambele fiind timpuri ale modului indicativ. Participarea auxiliarului a avea la formarea acestor dou[ timpuri este diferit[. La perfectul compus formele auxiliarului a avea folosit la timpul prezent se deosebesc la persoana a III-a sg. =i la persoana I =i a II-a pl. de formele corespunz[toare ale predicativului a avea: noi am (nu noi avem), voi a\i (nu voi ave\i). La viitor formele predicativului a avea coincid cu formele acestui verb ]ntrebuin\at ca auxiliar la toate persoanele: am, ai, are, avem, ave\i, au (+ conjunctivul prezent al verbului de conjugat). N o t [. La verbele pronominale, pronumele reflexiv st[ ]naintea auxiliarului =i se leag[ de acesta cu cratim[: m-am dus, te-ai dus, s-a dus, ne-am dus, v-a\i dus, s-au dus. Formele inverse se scriu cu dubl[ cratim[: dusu-m-am, dusu-te-ai, dusu-s-a, dusu-ne-am, dusu-v-ati, dusu-s-au. Vocala u (aglutinat[ verbului de conjugat) apare ]n aceste cazuri din necesit[\i eufonice, fiind vocal[ de leg[tur[: p[r[situ-m-ai, ]n\elesu-v-a\i etc.

144

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

A avea se mai actualizeaz[ ca auxiliar ]n structura condi\ionalului prezent =i perfect. }n acest caz are logoforme specifice: a=, ai, ar, am, a\i, ar. La prezent ele s]nt ]nso\ite de infinitivul verbului de conjugat (a= visa, ai visa,... etc.), iar la perfect (]n componen\a condi\ionalului prezent al auxiliarului a fi) — de participiul verbului de conjugat (a= fi visat, ai fi visat,... etc.). }n aceste structuri auxiliarul a avea nu prezint[ dificult[\i de ortografiere. Este necesar[ o aten\ie sporit[ la logoforma a= (pers. I sg.) care se scrie f[r[ -i. }n formele inverse auxiliarul este legat de pronume prin cratim[: duce-m-a=, jelui-m-a=. Ca auxiliar, a vrea se actualizeaz[ ]n structura viitorului I, a viitorului anterior (indicativ) =i a prezumtivului prezent =i perfect. La cele dou[ forme ale viitorului indicativ auxiliarul a vrea are flexiune proprie, deosebit[ de cea a predicativului a vrea (la indicativ prezent). Omonime s]nt doar logoformele lui a vrea la pers. a III-a pl. (vor lucra =i ei vor). La viitorul I auxiliarul este ]nso\it de infinitivul verbului de conjugat (voi face, vei face, ... etc.), iar la viitorul anterior (]n componen\a viitorului I al auxiliarului a fi) — de participiul verbului de conjugat. Func\ia de indice al persoanei =i num[rului ]i revine ]n exclusivitate auxiliarului. Aceea=i func\ie o ]ndepline=te auxiliarul a vrea =i ]n structura prezumtivului prezent, format cu viitorul auxiliarului a fi =i gerunziul verbului de conjugat (voi fi c]nt]nd). Paradigma prezumtivului perfect este omonim[ cu cea a viitorului anterior. VERBELE COPULATIVE Limba rom`n[ cunoa=te un singur verb copulativ propriu-zis — a fi, care constituie predicatul nominal ]mpreun[ cu numele predicativ. Ca =i auxiliarele, a fi, ]n aceast[ func\ie, devine un instrument gramatical, pe de o parte, sintactic, exprim]nd predicativitatea, iar, pe de alt[ parte, morfologic, exprim]nd categoriile gramaticale verbale, pe care numele predicativ nu le poate marca. Indic]nd modul, timpul, persoana =i num[rul, verbul copulativ nu contribuie la realizarea predicatului din punct de vedere semantic. Func\ia lui de baz[ este cea de leg[tur[. De aceea verbul copulativ poate lipsi atunci c]nd se d[ preponderen\[ altor mijloace de leg[tur[: pauz[, intona\ie =. a.: Religia — o fraz[ de d]n=ii inventat[. (M. E m i n e s c u) }n afar[ de a fi, se ]ntrebuin\eaz[, cu func\ie copulativ[, o serie de alte verbe: a deveni (este ]ntotdeauna copulativ), a ajunge, a se face, a ie=i (c]nd s]nt sinonime cu a deveni), a r[m]ne (]n contexte de tipul A r[mas repetent[), a ]nsemna (]n contexte de tipul Via\a ]nseamn[ lupt[), a p[rea (]n contexte de tipul Ziua pare frumoas[), a se numi, a se chema (]n contexte de tipul Asta se nume=te/se cheam[ neaten\ie). VERBELE PERSONALE +I IMPERSONALE }n func\ie de comportamentul lor fa\[ de categoria persoanei, verbele limbii rom`ne se divizeaz[ ]n dou[ clase: personale =i impersonale. Pe r s o n a l e s]nt verbele cu forme distincte pentru toate persoanele, adic[ acele verbe care au capacitatea de a realiza rela\ia sintagmatic[ subiect—predicat.

MORFOLOGIA

145

Aceste verbe admit un subiect gramatical acord]ndu-se cu numele (substantiv, pronume etc.) care exprim[ acest subiect. Marea majoritate a verbelor rom`ne=ti s]nt personale. Ca atare se consider[ =i a=a-numitele verbe unipersonale, care admit =i ele un subiect, dar un subiect specific, care nu poate fi la pers. I (]n postura vorbitorului) =i a II-a (]n postura interlocutorului) din motive semantice (nu pentru c[ n-ar putea avea formele corespunz[toare). De aceea ele func\ioneaz[ numai la pers. a III-a sg. =i pl. E vorba, ]n primul r]nd, de verbele onomatopeice =i cele care exprim[ sunetele caracteristice ale animalelor =i ale p[s[rilor (a m[c[i, a beh[i, a mieuna, a cotcod[ci, a l[tra, a ciripi, a cronc[ni, a necheza, a gui\a etc.). }n al doilea r]nd, e vorba de unele verbe ale st[rii =i chiar ale ac\iunii, al c[ror con\inut semantic impune anumite restric\ii ]n ceea ce prive=te exprimarea persoanei: a durea, a ustura, a podidi etc. Aceste verbe s]nt personale pentru c[ admit un anumit tip de subiect, dar, ]n virtutea specificului sensului lor lexical, func\ioneaz[ numai la pers. a III-a (sg. =i pl.). Ele s]nt cunoscute ]n gramatic[ sub numele de verbe unipersonale (defective de persoan[). Tot unipersonal este =i verbul modal a trebui. I m p e r s o n a l e s]nt verbele care nu admit subiecte gramaticale (fiind neutre ]n raport cu agentul ac\iunii denumite, care de cele mai multe ori nici nu exist[): a viscoli, a ninge, a bureza, a fulgera, a ploua, a amurgi etc. Formal, ele func\ioneaz[ numai la pers. a III-a sg., av]nd de asemenea doar c]te o form[ invariabil[ de persoan[: viscole=te, a viscolit, va viscoli, s[ viscoleasc[ etc. }n afar[ de ac\iuni din natur[, ele pot denumi =i st[ri ce se produc de la sine: a rezulta, a reie=i etc. Acestea s]nt verbe impersonale propriu-zise. }n anumite vecin[t[\i sintactice o serie de verbe personale se actualizeaz[ ca impersonale: a p[rea, a auzi, a spune, a zice. Un mijloc de impersonalizare a acestora este utilizarea pe l]ng[ ele a pronumelui reflexiv: se pare, se aude, se zice, se =tie, se obi=nuie=te etc. Acestea se numesc verbe i m p e r s o n a l e i m p r o p r i i. CRITERIUL MORFOLOGIC. CLASE FLEXIONARE Din perspectiva particularit[\ilor de exprimare a sensurilor gramaticale (adic[ dup[ criteriul morfologic), verbele rom`ne=ti se grupeaz[ ]n clase cu acela=i model de organizare paradigmatic[, numite c o n j u g [ r i. Verbele rom`ne=ti se modific[ dup[ 4 modele principale =i se divizeaz[ din acest punct de vedere ]n 4 conjug[ri. Indicele de grupare dup[ conjug[ri este sufixul infinitivului prezent. Clasificarea dat[ are la baz[ tipurile de conjugare din latin[. Gramaticile normative pornesc ]ntotdeauna de la schema clasic[ a celor 4 conjug[ri, mai avantajoas[ prin faptul c[ este simpl[ =i accesibil[. Conjugarea I cuprinde verbele care se termin[ la infinitiv ]n -a (a c]nta, a lucra, a memoriza, a vibra, a declara, a linia, a sublinia, a se m]nia, a sc]nteia, a veghea, a ]ngenunchea etc.). Conjugarea a II-a cuprinde verbele care se termin[ la infinitiv ]n -ea (a bea, a vedea, a sc[dea etc.). N o t [. Deosebirea dintre a veghea, a ]mperechea de conj. I =i a vedea, a sc[dea de conj. a II-a apare clar la conjugare. Comp.: veghez, veghezi, vegheaz[ (conj. I) =i v[d, vezi, vede (conj. a II-a).

146

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

Conjugarea a III-a cuprinde verbele care se termin[ la infinitiv ]n -e (a trece, a merge, a r]de, a tinde, a cuprinde, a vinde, a zice etc.). Conjugarea a IV-a cuprinde verbele care se termin[ la infinitiv ]n -i =i -] (a iubi, a veni, a oglindi, a hot[r], a cobor], a ur] etc.). La conjug[rile I, a II-a =i a IV-a accentul cade pe sufixele infinitivului. Numai la conjugarea a III-a accentul cade pe r[d[cin[. Aceste patru conjug[ri s]nt inegale ]n ceea ce prive=te num[rul de verbe =i productivitatea lor. Conjug[rile I =i a IV-a s]nt vii =i productive. Ele ]=i ]mbog[\esc permanent inventarul cu lexeme verbale noi, formate pe teren propriu sau ]mprumutate din alte limbi. Celelalte dou[ clase s]nt reduse numeric (au ]mpreun[ mai pu\in de 300 de verbe) =i aproape neproductive (adic[, dup[ aceste modele, nu se mai formeaz[ verbe noi). }n cadrul acestor 4 mari clase flexionare, se delimiteaz[ subclase ce prezint[ diferen\e de flexiune. Prima divizare ]n acest sens are loc ]n cadrul conjug[rilor I =i a IV-a. Aici se disting dou[ subclase: 1) Subclasa verbelor sufixate, adic[ a celor care primesc ]n structura flexionar[ a prezentului indicativ =i conjunctiv =i a imperativului sufixele gramaticale -ez (conj. I) =i -esc/-[sc (conj. a IV-a): a lucra — lucrez — s[ lucrez; a forma — formez — s[ formez; a br[zda — br[zdez — s[ br[zdez; a iubi — iubesc — s[ iubesc; a hot[r] — hot[r[sc — s[ hot[r[sc. 2) Subclasa verbelor nesufixate, care formeaz[ prezentul indicativ =i conjunctiv f[r[ sufixe: a l[uda — laud — s[ laud; a ad[uga — adaug — s[ adaug; a aproba — aprob — s[ aprob; a fugi — fug — s[ fug; a cobor] — cobor — s[ cobor. N o t [. Unele verbe admit ambele posibilit[\i de formare a prezentului indicativ =i conjunctiv, dar, de regul[, numai una din ele (prima) e normativ[, cealalt[ fiind dialectal[, vorbit[ sau ]nvechit[ (comp.: ]nv]rtesc — ]nv]rt, ]mpart — ]mp[r\esc, ignorez — ignor, ]nsemn — ]nsemnez, zv]nt — zv]ntez, mint — min\esc, st[rui — st[ruiesc =. a.). S]nt normative ambele variante numai c]nd exist[ anumite diferen\e de sens, c[ci marcheaz[ verbele omonime la infinitiv: a manifesta, manifest tranz. (sentimente, atitudini) „a exprima (prin comportare)“; a manifesta, manifestez intranz. „a face manifesta\ii, a participa la o manifesta\ie“; a ordona, ordon intranz. „a da un ordin; a porunci“; a ordona, ordonez tranz. „a pune ]n ordine; a aranja“; a reflecta, reflect tranz. (lumina) „a schimba direc\ia de propagare“; a reflecta, reflectez intranz. „a g]ndi profund; a cugeta“; a absolvi, absolvesc tranz. (o institu\ie de ]nv[\[m]nt) „a termina ciclul prev[zut =i a primi actul respectiv“; a absolvi, absolv tranz. (acuza\i, vinova\i) „a scuti de pedeaps[“.

Clasele verbelor ]n -a (conj. I), -i =i -] (conj. a IV-a) ]=i organizeaz[ paradigmele dup[ o singur[ tem[ flexionar[ — cea a infinitivului: toate modurile =i timpurile lor se formeaz[ de la aceast[ tem[. Clasele verbelor ]n -ea (conj. a II-a) =i -e (conj. a III-a) au la baza organiz[rii paradigmatice dou[ teme flexionare: a prezentului =i a perfectului. De la tema prezentului, care coincide cu cea a infinitivului, se formeaz[ prezentul =i imperfectul indicativ, conjunctivul prezent, condi\ionalul prezent, imperativul pozitiv, gerunziul. De la tema perfectului se formeaz[ perfectul simplu =i mai mult ca perfectul indicativ, supinul =i participiul. Timpurile compuse de la diferite moduri se formeaz[ cu ajutorul participiului. Opt verbe de conj. a III-a (plus derivatele lor prefixale): a coace, a rupe, a sparge, a fierbe, a suge, a fr]nge, a ]nfige, a frige au trei teme flexionare: a prezentului, a perfectului =i a participiului.

MORFOLOGIA

147

CATEGORIILE GRAMATICALE ALE VERBULUI Caracteristice pentru verb s]nt urm[toarele categorii gramaticale: diateza, modul, timpul, persoana =i num[rul. Sporadic apar exprimate ]n flexiunea verbului =i categoriile genului =i cazului, dar acestea nu s]nt antrenate ]n opozi\iile de con\inut ale sistemului verbal (ele fiind prin defini\ie categorii nominale). La con\inutul propriu-zis al „procesului“ (semn categorial specific al verbului) se refer[ diateza, modul, timpul (care s]nt prin excelen\[ categorii verbale). Num[rul =i persoana caracterizeaz[ verbul numai ]n m[sura ]n care unit[\ile din clasa verbului ]nregistreaz[, ]n conexiunea sintagmatic[, rela\ii de interdependen\[ cu unit[\ile din clasa numelui. De aceea aceste dou[ categorii se consider[ categorii de ]mprumut pentru clasa verbului. Dintre cele trei categorii caracteristice ]n exclusivitate pentru verb, cel mai bine conturat[ dup[ con\inut =i expresie este categoria timpului. Verbul este unica parte de vorbire care exprim[ timpul gramatical la un ]nalt grad de abstractizare. Paradigmele temporale constituie pivotul ]ntregului sistem flexionar verbal. Categoria timpului este esen\ial[ pentru clasa verbului, deoarece se refer[ la semnifica\ia fundamental[ a acestuia. Modul dezv[luie importante opozi\ii de con\inut, dar este slab prezentat ]n planul expresiei. Diateza, bazat[ pe rela\iile dintre pozi\iile sintagmatice agent — pacient, este de natur[ implicit sintactic[. Opozi\iile formale (din planul expresiei) ale diatezei influen\eaz[ foarte pu\in tabloul flexionar al verbului. De obicei, sistemul flexionar se contureaz[ pe baza logoformelor diatezei active. De aceea, ]n compara\ie cu categoria timpului, diateza, modul, persoana =i num[rul s]nt considerate categorii secundare. A=adar, ]n structura flexionar[ a verbului rolul predominant revine paradigmelor temporale, prin care s]nt implicate celelalte categorii. Orice logoform[ exprim[ diateza, modul, persoana =i num[rul, numai ]mpreun[ cu timpul (nu aparte). O logoform[ verbal[ actualizeaz[ de aceea c]te un sens gramatical din fiecare categorie. De exemplu, logoforma pl]ngi exprim[ sensul de prezent (categoria timpului) =i totodat[ sensurile de indicativ (categoria modului), de pers. a II-a (categoria persoanei), de singular (categoria num[rului) =i de activ (categoria diatezei). PERSOANA +I NUM{RUL }n cadrul verbului categoriile persoanei =i num[rului nu se refer[ la ac\iune, ci la agentul (sau pacientul) acesteia =i s]nt, prin urmare, caracteristice verbului prin rela\iile de interdependen\[ dintre ac\iune =i participan\ii la actul comunicativ =i num[rul lor. Categoria persoanei exprim[ raportul dintre participan\ii la actul comunicativ =i ac\iune. Categoria persoanei are deci un sistem tridimensional: 1) pers. I — persoana care vorbe=te (emi\[torul); 2) pers. a II-a — persoana c[reia i se vorbe=te (receptorul); 3) pers. a III-a — obiectul despre care se vorbe=te (o alt[ persoan[ ]n afar[ de cei doi vorbitori). Este important de re\inut c[ ]n procesul comunic[rii persoana gramatical[ ]=i modific[ sensul determinat de sistem prin folosirea frecvent[ a unei forme personale ]n locul alteia. Factori de ordin psihic care stau la baza actului

148

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

comunicativ (cum ar fi: rela\iile reciproce dintre interlocutori, suportul lor emotiv, confruntarea cu alte persoane care particip[ indirect la actul comunicativ, situa\iile neobi=nuite ]n care decurge comunicarea, scopurile deosebite ]n constituirea enun\urilor etc.) influen\eaz[ ]n modul cel mai direct con\inutul formelor de persoan[ gramatical[. Neconcordan\a dintre persoana marcat[ gramatical =i cea real[, ce se poate observa ]n unele situa\ii speciale, ]mbog[\e=te con\inutul logoformelor de persoan[ cu sensuri noi, numite sensuri contextuale sau sintagmatice. }n exemplul: Stai, m[i porcane, c[ te c[ptu=e=te ea, M[rioara, acu=i! (I. C r e a n g [), verbul este folosit la pers. a III-a — cu toate c[ ]n realitate este vorba de pers. I (stai, c[ te c[ptuse=c eu acu=i!). Aceste dou[ enun\uri s]nt absolut identice din punct de vedere denotativ, dar deosebite din punct de vedere formal =i stilistic. Actualizarea sensurilor gramaticale de persoan[ depinde de categoriile de mod =i timp. Categoria persoanei se realizeaz[ integral ]n sistemul flexionar al modurilor indicativ, condi\ional =i prezumtiv. La conjunctiv diferen\e de persoan[ prezint[ numai timpul prezent. Perfectul conjunctivului nu diferen\iaz[ persoana paradigmatic (prin form[), identificarea ei se face numai ]n context. Imperativul realizeaz[ formal numai pers. a II-a singular =i plural. Modurile infinitiv, gerunziu, participiu =i supin s]nt neutre fa\[ de categoria persoanei. Categoria num[rului se realizeaz[ ]n sistemul flexionar al modurilor personale concomitent cu cea de persoan[. La participiu num[rul se exprim[ ]mpreun[ cu genul (b[tut/b[tu\i; b[tut[/b[tute). Uniform =i univoc opozi\ia de num[r =i persoan[ este marcat[ formal numai la pers. a II-a sg. =i pl. respectiv prin desinen\ele -i/-\i: admir-i/admira-\i; =ez-i/=ede-\i; merg-i/merge-\i; love=t-i/ lovi-\i; admira-i/admira-\i; =edea-i/=edea-\i; mergea-i/mergea-\i; ai admirat, a\i admirat; vei admira/ve\i admira etc. (indiferent de conjugare, de mod =i de timp). N o t [. }n structura formelor de perfect simplu =i mai mult ca perfect, opozi\ia singular/plural este marcat[ suplimentar =i de morful -r[, care apare ]naintea desinen\ei de persoan[ la toate logoformele de plural: admira-r[-\i, lovi-r[-\i — admirase-r[-\i, lovise-r[-\i etc. Pentru pers. a II-a pl. acest morf este de fapt redundant, deoarece opozi\ia de num[r este suficient marcat[ de raportul i/\i.

Persoana I sg. =i pl. =i a III-a sg. =i pl. nu se caracterizeaz[ prin uniformitate ]n marcarea opozi\iei de num[r. Distinct[ la prezent ∅/-m (eu admir/noi admir[-m; eu lovesc ∅/noi lovi-m; eu vin/noi veni-m etc.) =i la perf. simplu -i/-m (eu admira-i/ noi admira-r[-m, opozi\ia de num[r la pers. I sg. =i pl. se neutralizeaz[ la imperfect (eu admiram/ noi admiram; eu veneam/noi veneam; eu loveam/noi loveam) =i la perfectul compus (eu am admirat/noi am admirat; eu am venit/noi am venit), fiind marcat[ printr-un singur morf -m. La mai mult ca perfect aceast[ omonimie este ]nl[turat[ de -r[, care apare la pers. I pl. (eu admirase-m/noi admirase-r[-m; eu hot[r]se-m/ noi hot[r]se-r[-m). }n structura formal[ a timpurilor compuse ale indicativului =i ale condi\ional-optativului, la modul prezumtiv =i la diateza pasiv[ persoana =i num[rul s]nt marcate prin auxiliarele respective. Imperativul (pozitiv =i negativ) marcheaz[ opozi\ia de num[r numai la pers. a II-a sg. =i pl. La plural toate verbele la ambele forme ale imperativului au desinen\[ unic[ -\i, comun[ =i altor moduri (c]nta\i!, cobor]\i!). La singular

MORFOLOGIA

149

(forma afirmativ[) se ]nt]lnesc desinen\ele: -[ (la verbele de conj. I =i a IV-a ]n -] f[r[ -[sc; -i (la verbele regulate de conj. a II-a, a III-a =i a IV-a ]n -i) =i -e (la verbele tranzitive de conj. a III-a =i la cele de conj. a IV-a cu sufixe de prezent). Comp.: c]nt[!, coboar[!, vezi!, treci!, fugi!, prinde!, iube=te!, hot[r[=te! Paradigma conjunctivului trecut nu marcheaz[ num[rul prin mijloace formale (s[ fi admirat, s[ fi pl]ns, s[ fi plecat). O particularitate a verbului rom`nesc const[ ]n capacitatea de a exprima clar persoana prin logoforme. De aceea este redundant[ marcarea suplimentar[ a persoanei prin pronume. Mai ales dac[ subiectul propozi\iei nu este exprimat (prin substantiv sau printr-un substitut al acestuia), verbul se ]ntrebuin\eaz[ f[r[ pronume (Citesc o carte. Coase o rochie. Vei pleca m]ine. Ai tricotat vesta? Ce faci? De unde vii? C]t cost[? Pleac[ de aici!). Folosirea pronumelui ]n aceste cazuri este improprie =i contravine normei literare. N o t [. Erori de tipul Ce tu faci?; De unde tu vii; C]t ea cost[? etc. au fost comb[tute de nenum[rate ori ]n lucr[rile de cultivare a limbii ap[rute la noi ]n decursul anilor.

Prezen\a pronumelui e justificat[ numai ]n cazurile de omonimie a persoanelor =i atunci c]nd situa\ia cere eviden\ierea persoanelor care s[v]r=esc ac\iunea: Eu lucrez, dar tu dormi. Tu lucreaz[, iar eu te-oi ajuta. MODUL Categoria gramatical[ a modului reprezint[ un sistem de forme verbale ce exprim[ sensuri gramaticale, numite moduri: indicativ, conjunctiv, condi\ional, prezumtiv =i imperativ, infinitiv, gerunziu, participiu =i supin. Primele cinci sensuri formeaz[ nucleul categoriei =i se afl[ ]n raport de opozi\ie ]ntre ele. La baza rela\iilor de opozi\ie din cadrul sistemului dat se afl[ raportul dintre ac\iune =i realitate, adic[ dintre proces =i atitudinea vorbitorului fa\[ de el. Opozi\iile modale au un caracter relativ =i subiectiv, deoarece categoria modului nu are un substrat ontologic. Valorile modale nu modific[ natura intrinsec[, obiectiv[ a ac\iunii, denumit[ de verbe, ci exprim[ doar atitudinea subiectiv[ a celui ce vorbe=te fa\[ de ea. Deci modurile nu reflect[ latura calitativ[ a procesului. }n raport cu realitatea emotiv-pragmatic[, toate ac\iunile privite ca proces pot fi ]ncadrate ]n sensurile limit[ „realitate“ — „irealitate“, „certitudine“ — „incertitudine“, fiind calificate ca reale (sigure, certe) =i posibile (cu diferite grade de realizare a certitudinii), ca realizabile (dar incerte, condi\ionate), ca dorite (situate ]ntre certitudine =i incertitudine), ca presupuse (ipotetice, incerte), ca poruncite (cu certitudine sub]n\eleas[) etc. Distinc\ia dintre realitate =i posibilitate grupeaz[ cele cinci modalit[\i de a exprima procesul (incluse ]n categoria modului) ]n dou[ grupuri cu opozi\ie semantic[ bine marcat[: pe de o parte, i n d i c a t i v u l, care exprim[ o ac\iune cu certitudine real[, iar, pe de alt[ parte, celelalte moduri, care exprim[ posibilitatea ]n diverse ipostaze. }nf[ptuirea ac\iunilor posibile sau virtuale depinde de felul cum s]nt concepute: — ca o ac\iune posibil[ realizabil[, deci ca posibilitate propriu-zis[ (conjunctiv); — ca o ac\iune posibil[ a c[rei ]nf[ptuire depinde de o condi\ie, deci ca posibilitate condi\ionat[ (condi\ional); — ca o ac\iune posibil[, dar nesigur[, ca posibilitate dorit[ (optativ);

150

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

— ca o ac\iune presupus[, nesigur[, ca posibilitate ipotetic[ (prezumtiv); — ca o ac\iune impus[, deci ca posibilitate cerut[ (imperativ). Inegal propor\ionate ]n sistem sub raportul de 1 la 4, modurile intr[ ]n rela\ii specifice: fiecare mod poate fi ]ntrebuin\at ]n sfera de func\ionare a altor moduri, ]mbog[\indu-=i con\inutul cu diverse semnifica\ii contextuale. Cu toate acestea, modurile au con\inut semantic propriu =i reflect[ principalele caracteristici ale procesului, astfel ]nc]t verbele care au logoforma de i n d i c a t i v, c o n j u n c t i v, c o n d i \ i o n a l, p r e z u m t i v =i i m p e r a t i v exprim[ explicit (prin desinen\e distincte) persoana, num[rul, timpul =i ocup[ constant pozi\ia de predicat. De aceea modurile respective se numesc personale =i predicative. La periferia con\inutului categorial modal se afl[ infinitivul, gerunziul, participiul =i supinul, numite mai des forme nominale ale verbului din cauz[ c[ se afl[ ]n sfera de interferen\[ a spa\iului semantic =i gramatical al verbului =i al numelui. La infinitiv =i gerunziu predomin[ caracterul verbal, iar la participiu =i supin — caracterul nominal. }ntrebuin\ate la aceste moduri, verbele nu au logoforme ce ar indica timpul, num[rul, persoana (s]nt nepersonale) =i nu pot ]ndeplini func\ia de predicat (s]nt nepredicative). C]nd intr[ ]n componen\a unor tipuri de predicate, nu particip[ singure la realizarea func\iei predicative, ci numai ]mpreun[ cu alt verb personal. Fiecare mod (=i form[ nominal[) se caracterizeaz[ printr-o semnifica\ie specific[ =i prin particularit[\i flexionare =i sintagmatice proprii. MODURILE PERSONALE Indicativul reprezint[ baza con\inutului semantic al categoriei modului. Logoformele indicativului exprim[ ac\iuni reale =i sigure, fixate riguros ]n timp. Este modul cu cel mai complex sistem temporal. Are 7 timpuri: prezent, perfect compus, imperfect, perfect simplu, mai mult ca perfect, viitor =i viitor anterior. Opun]ndu-se ]n planul con\inutului celorlalte moduri luate ]n bloc prin semele „realitate“, „certitudine“, indicativul este nemarcat ]n planul expresiei. Se caracterizeaz[ prin absen\a ]n structura sa a unui indice formal specializat pentru marcarea sensului gramatical de indicativ, cum este s[ la conjunctiv (s[ ajung), formele specializate ale auxiliarului a avea la condi\ional (a= ajunge) =i intona\ia la imperativ. Se consider[ c[ indicativul are marca zero care ]l deosebe=te de celelalte moduri. }ns[ distinc\ia formal[ dintre indicativ =i alte moduri nu se face numai dup[ m[rcile propriu-zis modale, ci mai ales dup[ cele temporale (vezi mai jos paradigmele temporale). }n condi\iile func\ion[rii sintagmatice, logoformele modului indicativ exprim[ valori semantice ale altor moduri. }ntrebuin\at ]n subordonate introduse prin dac[ (sau de) =i ]n regentele lor, imperfectul modului indicativ exprim[ ac\iuni a c[ror ]nf[ptuire depinde de o condi\ie, adic[ red[ con\inutul modului condi\ional. Enun\ul Dac[ t[ceai, filozof r[m]neai este identic din punct de vedere semantic cu Dac[ ai fi t[cut, ai fi r[mas filozof. Deci imperfectul indicativului devine echivalent ]n aceste condi\ii contextuale cu perfectul condi\ionalului. Pronun\ate cu intona\ia specific[ imperativului, logoformele prezentului indicativ (pers. a II-a) exprim[ con\inutul semantic al modului imperativ: Te prezin\i imediat la decanat! Stingi chiar acum lumina =i te culci!

MORFOLOGIA

151

La nivel sintactic indicativul ocup[ constant pozi\ia de predicat, ]n special ]n propozi\iile principale =i enun\iative (dar se folose=te =i ]n subordonate, =i ]n enun\uri interogative, iar, ]n unele situa\ii, =i ]n cele hortative). Conjunctivul semnific[ ac\iuni din sfera semantic[ a posibilit[\ii reale sau ireale, av]nd dou[ timpuri: prezent =i perfect. La prezent el indic[ posibilitatea real[, adic[ o ac\iune posibil[ care poate fi realizat[ ]n momentul de fa\[ sau ]n viitor (s[ fac, s[ cite=ti, s[ lucrezi). La perfect semnific[ posibilitatea ireal[, adic[ o ac\iune care ar fi fost posibil[ ]n trecut, dar nu s-a realizat (s[ fi f[cut, s[ fi citit, s[ fi lucrat). Logoformele conjunctivului exprim[, a=adar, ac\iuni posibile, a c[ror realizare este sub semnul nesiguran\ei, incertitudinii. Conjunctivul este marcat prin morful s[, considerat semn distinctiv al acestui mod. La pers. a III-a opozi\ia conjunctiv/indicativ este exprimat[ =i cu ajutorul desinen\elor: s[ adoarm[/adoarme; s[ lucreze/lucreaz[, ceea ce face posibil[ ]ntrebuin\area conjunctivului la aceast[ persoan[ f[r[ marca s[: adoarm[, lucreze. Opozi\ia conjunctiv/imperativ este marcat[ prin desinen\e doar la unele verbe (s[ vii/vino; s[ pleci/pleac[; s[ lucrezi/lucreaz[, s[ c]n\i/c]nt[). Majoritatea verbelor ]ns[ nu au pentru aceasta desinen\e speciale (s[ dormi/dormi; s[ pl]ngi/ pl]ngi; s[ fii/fii; s[ fugi/fugi etc. =i opozi\ia este marcat[ ]n structura lor formal[ numai de s[ =i de intona\ie. La nivel sintactic, conjunctivul ocup[ consecvent pozi\ia de predicat, dar se ]ntrebuin\eaz[ mai ales ]n subordonate, din care cauz[ este considerat un mod al subordon[rii. Pozi\ia de subordonare ]n cadrul rela\iilor sintactice influen\eaz[ asupra conjunctivului, modific]ndu-i semnifica\ia modal[ =i subordon]nd-o modului indicativ. }n exemple ca: M[ duc s[ fac o cafea, Te rog s[ pleci, Ai spus s[ vin, M-ai chemat s[-\i ajut, }ndr[znesc s[ te rog, Renun\ s[ fac etc., conjunctivul exprim[ ac\iuni reale =i sigure racordate la semantica logoformelor indicativului. Echivalen\a semantic[ conjunctiv/indicativ se profileaz[ =i ]n alte ]mbin[ri ]n care folosirea conjunctivului este cerut[ de verbul regent: 1) dup[ verbele de aspect (]ncepe s[ ning[, continu[ s[ tac[, d[ s[ intre, se apuc[ s[ citeasc[, urmeaz[ s[ vin[); 2) dup[ verbele de modalitate (trebuie s[ vin[, vreau s[ ]nv[\, doresc s[ aflu, pot s[-\i aduc, ]mi vine s[ strig, am reu=it s[ termin). }n cazurile c]nd verbul regent este la condi\ional (prezent sau perfect), conjunctivul ]=i subordoneaz[ semnifica\ia modal[ condi\ionalului. }n exemple ca: Te-a= ruga s[ pleci, A= veni s[ te v[d, I-a= spune s[ vin[, Ar renun\a s[ fac[, I-a= spune s[ a=tepte, conjunctivul exprim[ ac\iuni posibile condi\ionale, racordate la semantica logoformelor condi\ionalului. }n ]mbin[ri cu condi\ionalul perfect, conjunctivul prezent exprim[ ac\iuni ireale (Ar fi trebuit s[ vin[, Ar fi putut s[ fac[, I-a= fi spus s[ a=tepte). Cu toate c[ este considerat mod al subordon[rii, conjunctivul este frecvent =i ]n propozi\ii principale sau regente. }n pozi\ie independent[ conjunctivul ]=i manifest[ din plin sensul de baz[: semnific[ posibilitatea cu numeroasele ei nuan\e modale (deliberarea, ]ndemnul, porunca, entuziasmul, urarea, dorin\a, indignarea, surprinderea, ne]ncrederea, ]ndoiala, protestul, ironia, presupunerea, nedumerirea etc.). Formal valorile exprimate de conjunctiv s]nt marcate de tonul intona\ional al propozi\iei: — s[ r[m]n, s[ nu r[m]n? (deliberarea); — s[ fie oare adev[rat? (ne]ncrederea);

152

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

— s[ nu =tii tu aceasta? (surprinderea); — s[ muncim pentru binele \[rii! (entuziasmul); — s[-mi fac[ mie una ca aceasta?! (revolta); — s[ tr[i\i, s[ ]nflori\i! (urarea); — s[ plec de aici! (hot[r]rea); — s[ te duci imediat (porunca); — s[ =tie el aceasta? (presupunerea). Dup[ cum arat[ exemplele, conjunctivul poate fi folosit ]n sfera de func\ionare a altor moduri. Notabil[ este transpozi\ia conjunctiv-imperativ, care, pe l]ng[ nuan\[rile semantice respective, completeaz[ insuficien\a formal[ a imperativului. Logoformele conjunctivului pot exprima porunca, sfatul, ]ndemnul la toate persoanele, spre deosebire de imperativ, care are logoforme speciale numai pentru pers. a II-a sg. =i pl. S[ ne iubim istoria =i neamul! (¡„iubi\i-v[ istoria =i neamul“). S[ vin[ imediat (¡ „vino imediat“). E viabil[ tendin\a mai veche a conjunctivului de a ]nlocui infinitivul, ceea ce explic[ frecven\a considerabil[ a celui dint]i ]n limb[: =tie s[ vorbeasc[ ]n loc de =tie a vorbi; ]i place s[ citeasc[ ]n loc de ]i place a citi; ]ncepe s[ ning[ ]n loc de ]ncepe a ninge. S-a constatat c[ substituirea infinitivului prin conjunctiv este posibil[ ]n majoritatea cazurilor de utilizare a infinitivului. Limba vorbit[ prefer[ conjunctivul, ale c[rui logoforme precizeaz[ persoana =i concretizeaz[ ac\iunea (S[-\i cinste=ti p[rin\ii este o datorie sf]nt[). Limba scris[ prefer[ infinitivul tocmai pentru c[ prezint[ ac\iunea generalizat =i abstract (A-\i cinsti p[rin\ii e o datorie sf]nt[). Condi\ionalul semnific[ ac\iuni din sfera semantic[ a posibilit[\ii condi\ionate sau dorite. Con\inutul acestui mod este constituit din trei sensuri de baz[: de condi\ional, de optativ =i de poten\ial, care concretizeaz[ felul ]n care se realizeaz[ ac\iunea =i condi\iile trecerii ei din sfera posibilului ]n cea a realului sau a irealului. Are dou[ timpuri: prezent =i perfect. La timpul prezent ac\iunea este prezentat[ ca posibil[ =i realizabil[, la perfect — ca nerealizat[ =i deci ireal[. Condi\ionalul prezent exprim[ o ac\iune nerealizat[ ]nc[ ]n raport cu momentul vorbirii, a c[rei realizare depinde de ]ndeplinirea ]n viitor a unor condi\ii sau de dorin\a vorbitorului. Condi\ionalul perfect exprim[ ac\iuni ce s-ar fi putut realiza ]n trecut, dar nu s-au realizat, au r[mas ]n sfera irealului, fiindc[ au lipsit condi\iile necesare pentru realizarea lor. Con\inutul modului condi\ional include =i alte nuan\e semantice: eventualitate, ]ndoial[, aparen\[, concesie, ezitare etc., ]ns[ definitorii pentru acest mod s]nt cele trei sensuri de baz[ men\ionate mai sus. Mai frecvent s]nt actualizate valorile de condi\ional =i optativ, care caracterizeaz[ ac\iunea din perspectiv[ dinamic[. Valoarea condi\ional[ semnific[ ac\iuni dependente de o anumit[ condi\ie absolut necesar[ pentru realizarea lor: Dac[ ai vrea, ai face. Dac[ ai fi ]ncercat, ai fi reu=it. Dac[ a\i iubi, a\i =ti ce e durerea. Structura sintactic[ ]n care poate fi actualizat[ valoarea de condi\ional este fraza compus[ prin subordonare. Verbul predicat din subordonata condi\ional[ exprim[ condi\ia, iar cel din propozi\ia principal[ — ac\iunea dependent[ de aceast[ condi\ie: De-ar =ti omul ce-ar p[\i, dinainte s-ar p[zi; Dac[ te-a= mai vedea o dat[, a= fi fericit. }n aceste exemple ambele predicate s]nt la modul condi\ional, dar valoarea propriu-zis[ de condi\ional o exprim[ numai cel din propozi\ia principal[. La actualizarea acestei

MORFOLOGIA

153

valori contribuie condi\ia formulat[ ]n subordonat[ cu ajutorul conjunc\iilor subordonatoare dac[, de. Valoarea optativ[ semnific[ ac\iuni dorite, a c[ror realizare este dependent[ de aspira\ia vorbitorului. Apare, de obicei, ]n propozi\ii independente: A= admira un peisaj. A= face totul pentru tine. De-ar veni mai repede vacan\a. M-a= duce ]n lumea mare. +-ar odihni ]ntr-o poieni\[ cu flori. A= bea ap[ rece. Un pronun\at caracter afectiv comport[ aceast[ semnifica\ie ]n impreca\ii: bate-te-ar norocul, arde-te-ar focul, lovi-te-ar tr[snetul. Valoarea poten\ial[ semnific[ ac\iuni pur =i simplu posibile, prezentate din perspectiva unor virtualit[\i interne ale acestora: Ai zice c[ s-a spart cerul. Cine ar fi crezut c[ anume a=a se va ]nt]mpla. Nu mi-a= fi ]nchipuit c[ e ]n stare de a=a ceva. Sensul poten\ial se actualizeaz[ ]n propozi\ii principale =i este exprimat mai frecvent prin structura condi\ionalului perfect. Condi\ionalul este marcat de formele specializate pentru acest scop ale auxiliarului a avea: a=, ai, ar, am, a\i, ar. La nivel sintactic, logoformele condi\ionalului ocup[ constant pozi\ia predicatului =i se folosesc at]t ]n propozi\iile principale, c]t =i ]n subordonatele condi\ionale. }n conexiunea sintagmatic[, condi\ionalul intr[ ]n procesul de realizare a concordan\ei timpurilor ]n variate corela\ii cu alte moduri. Mai frecvente s]nt corela\iile condi\ional/conjunctiv (M-a= fi m]ndrit s[ te =tiu cuminte) =i condi\ional/indicativ (Dac[ aflam la timp, n-a= fi suferit at]tea. Dac[ te-ai fi \inut de cuv]nt, te stimam mai mult). }n ultimul caz, logoformele imperfectului =i ale condi\ionalului trecut s]nt libere s[ ocupe pozi\ia de predicat fie ]n subordonat[, fie ]n regent[. }n ambele cazuri enun\urile vor fi corecte: Dac[ nu min\eai de at]tea ori, te-a= fi crezut =i Dac[ n-ai fi min\it de at]tea ori, te credeam. Prezumtivul semnific[ ac\iuni din sfera semantic[ a posibilit[\ii, dar le pune sub semnul unei nesiguran\e accentuate. O ac\iune presupus[, probabil[, ipotetic[ poate fi exprimat[ =i de alte moduri din spa\iul semantic al posibilit[\ii. Prezumtivul ]ns[ subliniaz[ caracterul ipotetic al realiz[rii ac\iunii. Prezumtivul are tot dou[ timpuri: prezentul =i perfectul. }n planul expresiei este marcat prin verbul auxiliar a fi, care poate intra ]n componen\a structurii sale morfologice sub diferite forme flexionare: 1) a fi la indicativ viitor + verbul de conjugat la gerunziu (pentru prezent) =i la participiu (pentru perfect): vei fi crez]nd; vei fi crezut; 2) a fi la conjunctiv prezent + verbul de conjugat la gerunziu, respectiv la particpiu: s[ fi crezind, s[ fi crezut; 3) a fi la condi\ional prezent + tema verbului de conjugat la gerunziu, respectiv la participiu: ai fi crez]nd, ai fi crezut. La nivel sintactic, prezumtivul ocup[ pozi\ia de predicat ]n propozi\ia principal[ urmat[, de regul[, de o subordonat[ completiv[. Imperativul semnific[ ac\iuni din sfera semantic[ a posibilit[\ii voite =i impuse (prin ordin). Esen\a volitiv[ a acestui mod este destul de pronun\at[ =i de aceea certitudinea procesului denotat este mai mult dec]t posibil[. Deci fiind un mod al posibilit[\ii, imperativul se apropie de indicativ, mod al realit[\ii, pentru c[, semnific]nd ac\iuni voit realizabile, sugereaz[ caracterul indiscutabil al s[v]r=irii lor. }n c]mpul realit[\ii afectiv-pragmatice a vorbitorului ac\iunile exprimate de logoformele imperativului s]nt ca =i reale, deoarece actul volitiv al

154

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

celui care porunce=te declan=eaz[ executarea ne]nt]rziat[ a poruncii: Taci odat[! +ezi bini=or! Fugi\i mai repede! Celelalte valori semantice, manifestate prin ]ndemn (M[n]nc[, m[n]nc[), prin sfat (Hai, nu mai pl]nge), rug[minte (Adu-mi, te rog, cartea), completeaz[ con\inutul semantic al acestui mod. Semnul volitiv reprezint[ tr[s[tura semantic[ ce opune imperativul celorlalte moduri. Dar ]n vorbire imperativul ]=i neutralizeaz[ deseori semnul distinctiv de baz[ =i logoformele lui pot fi folosite ]n condi\iile de func\ionare ale altor moduri. Cel mai des el se poate substitui modului indicativ: C]nd se scoal[ baba ]n zori, ia nurori, dac[ ai de unde (I. C r e a n g [). Substituirea are remarcabile efecte stilistice, se substituie =i persoana a III-a cu a II-a, imprim]nd textului vioiciune =i dramatism. Imperativul nu are timpuri. Cu toate c[ planul temporal al imperativului este prezentul, mai exact, momentul emiterii ordinului, ]ndemnului, sfatului etc., ac\iunea exprimat[ nu se realizeaz[ ]n prezent. Realizarea ei depinde de caracterul ordinului, care poate fi de ]ndeplinire sau de interzicere a ac\iunii. Atunci c]nd ordinul vizeaz[ ]ndeplinirea, ac\iunea la imperativ urmeaz[ s[ se realizeze dup[ momentul vorbirii, adic[ ]n viitor. Dar lucrul acesta nu este exprimat formal prin logoforme opozabile. Marca principal[ a imperativului este intona\ia exclamativ[, care ]l opune celorlalte moduri. Intona\ional variaz[ ]n func\ie de context, care poate actualiza o gam[ ]ntreag[ de nuan\e volitiv-hortative ale ac\iunii (de la ordin la rug[minte). Marca segmental[ care red[ intona\ia specific[ a imperativului este semnul exclam[rii: Pleac[ imediat! Vino mai repede! Nu te mi=ca! Uneori poate fi folosit ]ns[ =i punctul: }mbrac[-te elegant. Nu te bizui pe spusele ei. Nu s[pa groapa altuia. Imperativul se caracterizeaz[ =i prin num[rul redus de forme ]n compara\ie cu celelalte moduri. El nu are forme de timp =i are forme numai pentru o singur[ persoan[: pers. a II-a sg. =i pl. Un alt semn distinctiv al imperativului este exprimarea opozi\iei afirmativ (sau pozitiv)/negativ prin logoforme distincte: c]nt[/nu c]nta, zi/nu zice, mergi/ nu merge, vino/nu veni, m[n]nc[/nu m]nca, alearg[/nu alerga. +i pe baza acestei caracteristici imperativul se opune celorlalte moduri, care nu disting afirmativul de negativ prin mijloace flexionare, ci prin simpla plasare a nega\iei nu ]naintea logoformei, a c[rei structur[ morfologic[ r[m]ne neschimbat[: c]nt/nu c]nt, voi c]nta/nu voi c]nta, c]ntasem/nu c]ntasem, s[ merg/s[ nu merg etc. Imperativul are ]n acest sens dou[ serii de logoforme: una afirmativ[ (vino, pleac[, dormi etc.) =i una negativ[ (nu veni, nu pleca, nu dormi), dar numai la singular. La plural forma verbal[ r[m]ne =i la negativ neschimbat[ (c]nta\i/nu c]nta\i, pleca\i/ nu pleca\i etc.) =i coincide cu forma de pers. a II-a a indicativului prezent (cu excep\ia verbului a fi, unde, spre deosebire de indicativul s]nte\i, forma de imperativ, at]t pozitiv[, c]t =i negativ[, este fi\i). Doar c]teva verbe, cum ar fi a duce, a aduce, a conduce, a zice, a prezice, a face, a preface, a desface, a reface, a veni, a reveni, au la imperativul pozitiv singular logoforme mo=tenite din latin[: du, condu, adu, zi, f[, ref[, pref[, desf[, vino, revino. }n rest, verbele la imperativul pozitiv au la singular flexiune identic[ cu pers. a II-a sau a III-a sg. a indicativului prezent, iar la forma negativ[ imperativul coincide cu infinitivul. Cu persoana a II-a sg. a indicativului prezent coincide imperativul pozitiv al verbelor de conj. a II-a, cu excep\ia verbelor a bea =i a c[dea (=ezi, cazi, vezi, taci), al verbelor intranzitive de conj. a III-a (mergi, pl]ngi, treci, crezi, r[m]i),

MORFOLOGIA

155

al verbelor intranzitive nesufixate de conj. a IV-a cu infinitivul ]n -i (adormi, fugi, ie=i) =i al verbului de conj. I a sta (stai). Mai multe s]nt verbele al c[ror imperativ pozitiv la singular coincide cu persoana a III-a sg. indicativ prezent: — cele de conj. I, cu excep\ia lui a sta (c]nt[, lucreaz[, ascult[, subliniaz[); — aproape toate verbele de conj. a IV-a, cu excep\ia celor men\ionate mai sus (iube=te, hot[r[=te, coboar[); — cele tranzitive de conj. a III-a: str]nge, petrece, vinde, prinde; — c]teva verbe de conj. a II-a (bea, scade). La singular structura morfologic[ a imperativului negativ este constituit[ din tema de infinitiv prezent precedat[ de nega\ia nu (nu lucra!, nu pl]nge! nu vorbi!, nu bate!, nu bea!). La plural imperativul negativ coincide, dup[ cum s-a men\ionat mai sus, cu pers. a II-a pl. a indicativului prezent precedat[ de adverbul de nega\ie nu (nu lucra\i!, nu merge\i!, nu rupe\i!). Verbele a putea, a vrea, a =ti nu au logoforme de imperativ: sensul de imperativ este exprimat prin conjunctiv (s[ po\i, s[ =tii, s[ vrei). La nivel sintactic, imperativul apare numai ]n propozi\ii principale, ]n adres[ri directe. De cele mai multe ori este ]nso\it de vocativ. O particularitate sintagmatic[ a imperativului const[ ]n pozi\ia lui proclitic[ fa\[ de subiect (de obicei inclus): explic[ tu!, vino tu!, c]nta\i voi!, vino tu, Mihai! =i fa\[ de complementul direct sau indirect, exprimat prin formele scurte ale pronumelui personal: cheam-o, viziteaz[-l, spune-i. La verbele pronominale, pronumele de asemenea se plaseaz[ dup[ verbul predicat la imperativ: du-te, m]ndre=te-te, m]ndri\i-v[. N o t [. Formele scurte ale pronumelor care urmeaz[ dup[ verbul la imperativ se leag[ de acesta prin cratim[: vezi-\i de treab[!, cump[r[-\i caiete, adu-l ]ncoace, spune-i s[ vin[! Pericolul de a gre=i este iminent la verbele de conj. a III-a (a vinde, a pune, a spune, a prinde), care atunci c]nd s]nt urmate de forma scurt[ a pronumelui la pers. a II-a sg. -\i se despart de acesta prin cratim[ spre deosebire de pers. a II-a pl., unde \i nu mai este pronume, ci desinen\[ =i se scrie ]mpreun[ cu verbul. Comp. : prinde-\i/prinde\i; vinde-\i/vinde\i; spune-\i/ spune\i; scrie-\i/scrie\i. Un mijloc sigur de control este posibilitatea relu[rii pronumelui prin forma neaccentuat[ \ie: Prinde-\i (\ie) o floare la p[l[rie. (Spre deosebire de Prinde\i ho\ul). }n caz de necesitate contextual[, =i formele de plural ale imperativului pot fi folosite cu pronume, dar cu pronume la num[rul plural (v[), care se va desp[r\i de asemenea prin cratim[: prinde\i-v[, nota\i-v[, pune\i-v[.

FORMELE NOMINALE (MODURILE NEPERSONALE) Dubla denumire pe care o au infinitivul, gerunziul, participiul =i supinul se datoreaz[ dualit[\ii lor ]n sistemul morfologic al limbii. Aceste logoforme verbale, incluse prin tradi\ie ]n categoria modului, includ ]n con\inutul lor gramatical at]t propriet[\i verbale, c]t =i nominale. }n unele cercet[ri se face o distinc\ie tran=ant[ ]ntre caracteristicile verbale =i cele nominale. Infinitivul constituie forma-tip neutr[, care reprezint[ ac\iunea denumit[ de un verb. Anume ]n forma aceasta verbele s]nt ]nregistrate ]n dic\ionare. De aceea forma de infinitiv a verbului se aseam[n[ cu forma de nominativ singular nearticulat[ a substantivului. Ambele s]nt forme-tip ce reprezint[ clasele morfologice respective.

156

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

Infinitivul nu face dec]t s[ denumeasc[ ac\iunea f[r[ a-i eviden\ia caracterul dinamic, f[r[ a exprima atitudinea vorbitorului fa\[ de calitatea ei. Con\inutul gramatical al infinitivului ]mbin[ valori substantivale =i verbale. De substantiv ]l apropie faptul c[ poate ocupa aproape toate pozi\iile sintactice proprii substantivului: — de subiect (A ierta e u=or, a uita e greu); — de atribut (Speran\a de a salva neamul. Metafora este modul de a visa al omenirii); — de complement direct (Cu for\e comune putem redresa situa\ia); — de complement circumstan\ial (Muncim pentru a tr[i bine). Cu toate c[ ]ndepline=te func\ii sintactice de substantiv, infinitivul nu se ]ncadreaz[ ]n re\eaua de rela\ii morfologice proprii substantivului: el nu actualizeaz[ categoriile morfologice proprii substantivului, nu prime=te articol =i nu poate avea determin[ri atributive. Excep\ie fac infinitivele lungi formate cu sufixul -re (reminiscen\[ a infinitivului latinesc). Formele verbale lucrare, c]ntare, odihnire, adormire, ]nchinare au trecut, de fapt, ]n clasa substantivelor, posed]nd toate caracteristicile nominale: au forme de caz, se pot articula, pot fi determinate de adjectiv. Ele nu mai s]nt sim\ite ca verbe dec]t ]n c[zuri foarte rare. Caracteristicile verbale ale infinitivului s]nt mai pregnante: — actualizeaz[ opozi\ii de timp =i diatez[ (a c]nta — a fi c]ntat); — poate ocupa pozi\ia sintactic[ de predicat (A se respecta regulile de circula\ie. Nu avem ce ad[uga. Acum n-are cine m[ ]mb[rb[ta); — poate primi un complement direct (A cinsti str[mo=ii e o datorie); — poate fi determinat de un adverb (A munci bine. A pl]nge amarnic). Infinitivul lung are statut verbal doar ]n formulele fixe ce exprim[ impreca\ii =i blesteme, atunci c]nd st[ ]naintea verbului auxiliar (Fire-ai s[ fii, dare-ar dracul ]n tine, ]nchinare-a= =i n-am cui). }n planul expresiei infinitivul este marcat prin morful a (considerat semn distinctiv al lui) =i morfele sufixale -a, -ea, -e, -i, -] (care determin[ configura\ia lui paradigmatic[). Morful preinfinitival a (la origine prepozi\ie) nu are statut de prepozi\ie, cum se men\ioneaz[ de obicei. }ncorporat ]n structura morfologic[ a formei de infinitiv, a devine parte organic[ a acesteia. +i, cu toate c[ ]n anumite situa\ii contextuale (strict limitate), infinitivul func\ioneaz[ f[r[ morful a, logoforma de infinitiv este perceput[ ca atare numai ]n cuplu cu morful a. E drept c[ acest cuplu poate fi disociat prin inserarea ]ntre elementele sale a adverbelor modale mai, cam, =i, tot (S-a s[turat a mai a=tepta. }ncepuse a cam ]nghe\a. Porni a =i pl]nge. Nu pregeta a tot zice), a adverbului de nega\ie nu (a nu fuma, a nu obosi, a nu bea, a nu cunoa=te), a formelor neaccentuate ale pronumelor reflexive =i personale (A-l durea capul. A te ]mboln[vi. A-=i cump[ra. A ne bizui). }ns[ acest fapt nu pericliteaz[ integritatea structural[ a infinitivului. O particularitate sintagmatic[ a infinitivului este utilizarea lui cu prepozi\ii. Construc\iile infinitivale cu diverse prepozi\ii =i locu\iuni prepozi\ionale (]n, f[r[, de, ]nainte de, p]n[, ]n loc de, spre) s]nt foarte frecvente ]n limb[ (p]n[ a se scula, ]n loc de a veni, spre a ajunge, f[r[ a pretinde, ]nainte de a afla). Morful a poate lipsi din structura logoformei doar ]n urm[toarele cazuri: — dup[ verbul a putea =i foarte rar dup[ a =ti (nu pot dormi, poate face, putem uni, eu nu =tiu c]nta); — dup[ verbele a avea =i a fi ]nso\ite de pronumele relative cine, ce sau de

157

MORFOLOGIA

³

adverbele unde, cum, c]nd (avem ce cump[ra; nu este ce cump[ra; ai unde dormi; ai cum ie=i; ai c]nd citi?); — ]n componen\a formelor verbale compuse: viitorul indicativ (voi spera, va spera), condi\ionalul prezent (a= face, ai spera) =i imperativul negativ (nu spera!). O alt[ marc[ a infinitivului o constituie accentul. Cu excep\ia conjug[rii a III-a ]n -e care este neaccentuat (a tréce, a mérge, a spúne), ]n celelalte cazuri accentul cade pe sufixul infinitivului (a lucrá, a vedeá, a iubí, a urî). Infinitivul are logoforme pentru dou[ timpuri (prezent =i perfect) =i pentru dou[ diateze (activ[ =i pasiv[): prezent activ prezent pasiv a c]nta a fi c]ntat perfect activ perfect pasiv a fi c]ntat a fi fost c]ntat }n componen\a diatezei pasive, spre deosebire de cea activ[, participiul se acord[ ]n gen =i num[r cu substantivul (sau pronumele) subiect (a fi v[zut[, a fi v[zu\i). Este frecvent[ ]ns[ doar forma infinitivului prezent activ. Celelalte au o ]ntrebuin\are redus[. Infinitivul marcheaz[ explicit persoana =i num[rul c]nd este ]nso\it de pronumele reflexive =i de cele personale cu valoare reflexiv[ (a m[ duce, a te duce, a v[ duce, a se duce). La nivel sintagmatic, infinitivul ]ndepline=te numeroase func\ii sintactice, combin]ndu-se cu aproape toate clasele de cuvinte autosemantice: cu substantivele (dorin\a de a ]nvinge, bucuria de a prospera, datoria de a munci), cu adjectivele (dornic de a cunoa=te, nevoit a se supune), cu adverbele (e u=or a zice, e greu a face), cu verbele (]ncepe a ninge, are a se duce, =tie a face). Gerunziul, care nu are ]ntrebuin\are independent[, semnific[ un proces ]n desf[=urare. Aceast[ tr[s[tur[ semantic[ este distinctiv[ pentru gerunziu, opun]ndu-se celorlalte moduri. }n planul expresiei, marca gerunziului este reprezentat[ de morfele sufixale -]nd =i -ind plasate dup[ tema prezentului: — verbele de conj. I (terminate ]n a dup[ consoan[), a II-a, a III-a =i a IV-a ]n -] formeaz[ gerunziul cu ajutorul sufixului -]nd (convers]nd, bucur]nd, trec]nd, c[z]nd, spun]nd, cobor]nd); la unele verbe de conj. a II-a =i a III-a cu tema prezentului ]n -d sau -t are loc alternan\a d/z (a vedea — v[d — v[z]nd, a =edea — =ed — =ez]nd, a prinde — prind — prinz]nd, a vinde — v]nd — v]nz]nd) sau t/\ (a admite — admit — admi\]nd, a comite — comit — comi\]nd, a demite — demit — demi\]nd, a omite — omit — omi\]nd); — verbele de conj. I ]n -a dup[ vocal[ =i de conj. a IV-a ]n -i formeaz[ gerunziul cu ajutorul sufixului -ind (subliniind, liniind, iubind, citind, cur[\]nd). }n cazurile c]nd tema prezentului con\ine sufixele -ez, -esc, -[sc, la formarea gerunziului acestea se omit (lucrez — lucr]nd, citesc — citind, iubesc — iubind, hot[r[sc — hot[r]nd). De aceea este mai bine s[ se spun[ c[ gerunziul se formeaz[ de la r[d[cina temei de prezent. O parte din verbele neregulate formeaz[ gerunziul de la tema infinitivului (a =ti — =tiind, a lua — lu]nd, a da — d]nd, a fi — fiind, a veni — venind, a avea — av]nd).

158

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

³

³

O marc[ suprasegmental[ a gerunziului ]n planul expresiei este accentul, care cade ]ntotdeauna pe sufixele gerunziale -]nd, -ind (c[l[torínd, convenínd, adun]nd, prev[z]nd). Gerunziul poate determina un substantiv acord]ndu-se cu acesta ]n gen, num[r =i caz (leb[da murind[, lumini izvor]nde, zeam[ aburind[, m]ini tremur]nde). Dar ]n asemenea cazuri gerunziile s]nt adjective propriu-zise =i trebuie examinate ]n cadrul adjectivului. Atunci ]ns[ c]nd gerunziul are subiect propriu (deosebit de al verbului regent), el nu se acord[ cu acesta =i ]=i p[streaz[ propriet[\ile verbale (Comp.: am v[zut copii pl]ng]nd, admir florile ]mbobocind). Spre deosebire de celelalte moduri nepersonale, gerunziul nu are nici o tangen\[ cu substantivul. Comportamentul sintagmatic al gerunziului ]l situeaz[ ]n sfera verbului: el are ]ntotdeauna subiect =i rec\iune verbal[ (subiectul este, de regul[, comun cu al verbului regent): Osta=ii merg c]nt]nd un mar=. A=teptam verdictul tremur]nd de fric[. S]nt ]ns[ frecvente =i construc\iile gerunziale cu subiect propriu (exprimat, de regul[, prin pronume ]n acuzativ): ]l aud vorbind, ]l v[d apropiindu-se, le simt tres[rind, l-am v[zut trec]nd, parc[ le vedeam zb[t]ndu-se). Ca element formativ, gerunziul apare ]n structura prezumtivului prezent (va fi c]nt]nd). Pe l]ng[ aceasta, gerunziul are un comportament sintactic similar cu cel al adverbului. El determin[ un verb ]ndeplinind func\ia de complement circumstan\ial de diferite tipuri (de mod, de timp, de cauz[, concesiv, condi\ional, instrumental etc.). N o t [. Gerunziile urmate de formele atone ale pronumelui (personal =i reflexiv) se rostesc ]mpreun[ cu acestea, iar ]n scris se despart prin cratim[: v[z]ndu-l, v[z]ndu-m[, descoperindu-i, auzindu-te etc. Vocala de leg[tur[ cu care apare ]n aceste cazuri din necesit[\i eufonice se alipe=te la tema gerunziului. Ea lipse=te numai ]n cazurile c]nd gerunziul este urmat de forma scurt[ a pronumelui personal feminin de pers. a III-a sg. -o (v[z]nd-o, privind-o, urm[rind-o). C]teva verbe de conj. a IV-a ]n -i (a =ti, a fi), precum =i verbele de conj. I ]n -ia se scriu la gerunziu cu doi de i: =tiind, fiind, liniind, invidiind, apropiind, copiind. Aten\ie la o situa\ie aparent similar[: verbele de conj. I ]n -ia dup[ vocal[ (a ]ncuia, a desfoia, a m]ng]ia, a ]nmuia, a t[m]ia, a ]ncheia, a t[ia) se scriu la gerunziu cu un singur -i: ]ncuind, desfoind, m]ng]ind, ]nmuind, t[m]ind, t[ind.

Gerunziul cu prefixul ne- formeaz[ un singur cuv]nt (neg[sind, nevorbind, nea=tept]nd); chiar =i atunci c]nd este ]nso\it de adverbul mai, se scrie ]mpreun[ cu acesta: nemaiauzind, nemaivorbind, nemaiav]nd. Participiul semnific[ o stare sau o ]nsu=ire a unui obiect, ca rezultat al unei ac\iuni: stejar dobor]t, pedeaps[ meritat[, copil alintat, carte citit[. Nu cunoa=te opozi\ii temporale, av]nd valoarea permanent[ de trecut. Structura formal[ a participiului este marcat[ de: — sufixul -t, ata=at la tema perfectului: la verbele de conj. I (lucrat, c]ntat, liniat, subliniat, zg]riat) =i de conj. a II-a (b[ut, v[zut, c[zut, prev[zut), la o parte din verbele de conj. a III-a (v]ndut, f[cut, cernut, pref[cut, crezut) =i la 8 verbe (=i derivate ale lor) cu sufixul -se la perfectul simplu (spart, copt, rupt, fiert, fr]nt, ]nfipt, supt, fript), precum =i la cele de conj. a IV-a (venit, iubit, cobor]t, ur]t, dobor]t); — sufixul -s la verbele de conj. a III-a cu sufixul -se la perfectul simplu (mers, r[mas, ]ntors, dus, adus, compus, redus).

MORFOLOGIA

159

³

Accentul ]n structura participiului cade pe ultima silab[ (c]ntát, b[út, trecút, iubít, dobor]t, r[más, ]ntórs, adús, compús, redús). Denumind o ac\iune suferit[ de obiect, participiul o poate prezenta d i n a m i c (sub form[ de ac\iune) =i atunci are afinit[\i cu verbul, sau s t a t i c (sub form[ de ]nsu=ire) =i ]n aceste cazuri are afinit[\i cu adjectivul. Prin urmare, participiul ]mbin[ caracteristici proprii verbului =i adjectivului. Natura verbal[ a participiului se manifest[ prin urm[toarele caracteristici: — exprimarea sensurilor activ/pasiv ]n func\ie de caracterul tranzitiv sau intranzitiv al verbului: copac ]nfrunzit, copil r[cit, om ]nfumurat (sens activ) =i carte citit[, ap[ b[ut[, cas[ construit[ (sens pasiv); — admite compliniri specifice verbului: complement de agent (casa construit[ de zidari), complement indirect (via\[ d[ruit[ patriei), complement circumstan\ial (u=[ ]nchis[ cu z[vorul). Nu poate fi determinat ]ns[ de un complement direct; — intr[ ca element formativ ]n structura formelor compuse ale verbului la diateza activ[ (perfectul compus =i viitorul anterior la indicativ, conjunctiv, condi\ional =i prezumtiv perfect), precum =i ]n componen\a tuturor formelor diatezei pasive; ]n primul caz participiile s]nt invariabile, iar ]n cel de al doilea — variabile, av]nd desinen\e de gen =i num[r ca =i adjectivul. Natura adjectival[ a participiului se manifest[ ]n faptul c[: — actualizeaz[ toate categoriile gramaticale ale adjectivului: genul (construit, construit[), num[rul (construit, construi\i), cazul (pere\ii cl[dirii construite), determinare cu articolul adjectival (peretele cel construit); — se poate substantiviza cu ajutorul articolului enclitic (priceputul, mul\umitul); — determin[ un substantiv ]ndeplinind func\ia de atribut (ochi pl]n=i, fa\[ m]hnit[); — prime=te prefixul ne- (neauzit, nev[zut, necunoscut, ne]ntrerupt), acesta se scrie ]mpreun[ cu participiul chiar =i atunci c]nd ]ntre el =i participiu se intercaleaz[ adverbul mai (nemaiauzit, nemaiv[zut, nemaipomenit). Supinul denume=te ac\iunea verbal[ v[zut[ ca scop, ca finalitate. Supinul este marcat ]n planul expresiei de prepozi\ia de (mai rar la, pentru), plasat[ ]naintea formei de participiu a verbului: de cules (la cules), de pr[=it (la pr[=it), de v]ndut (pentru v]ndut). Supinul are complinirile verbului, inclusiv complementul direct (s-a dus la cules cire=e, m-am s[turat de pr[=it via, termin[ de scris cartea). De supin \in =i structurile „de + participiu“, care ]mbin[ caracteristici nominale =i verbale atunci c]nd ]ndeplinesc func\iile sintactice de nume predicativ (groaza era de ne]nchipuit; multe s]nt de f[cut =i pu\ine de vorbit) =i de subiect (e greu de lucrat ]n condi\ii nefavorabile). TIMPUL Categoria gramatical[ a timpului este definit[ ca un sistem de forme ale verbului ce exprim[ raportul ac\iunii fa\[ de momentul vorbirii sau fa\[ de o alt[ ac\iune de pe una din axele temporale existente. Sistemul temporal al indicativului este alc[tuit din microsistemul timpurilor absolute (prezentul, perfectul compus, perfectul simplu, imperfectul =i viitorul) =i microsistemul celor dou[ timpuri relative (mai mult ca perfectul, ce exprim[ raporturile din sfera

160

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

temporal[ a trecutului, =i viitorul anterior, ce exprim[ raporturile din sfera temporal[ a viitorului). Modurile conjunctiv, condi\ional =i prezumtiv au doar c]te dou[ timpuri: prezentul =i perfectul, iar modul imperativ nu are timpuri. Dup[ structura formal[ timpurile se clasific[ ]n simple =i compuse. Simple s]nt timpurile sintetice, ale c[ror forme au o structur[ morfic[ unitar[ (s]nt exprimate printr-o singur[ unitate lexical[): m[n]nc, lucrez, m]ncam, lucra=i, m]ncasem. Formele timpurilor compuse au o structur[ morfic[ analitic[, con\in]nd dou[ (sau mai multe) unit[\i lexicale neaglutinate ]ntre ele: am f[cut, s[ fac, a= face, voi face, am s[ fac, a= fi f[cut etc. TIMPURILE INDICATIVULUI Prezentul semnific[ o ac\iune simultan[ cu momentul vorbirii. Prezentul indicativ, prin caracteristicile sale paradigmatice, este un timp absolut. }ns[ ]n func\ie de pozi\ia sa sintactic[, prezentul poate fi ]ntrebuin\at =i ca timp relativ. }n propozi\iile coordonate, al c[ror plan temporal este coordonat direct cu momentul vorbirii, verbul-predicat la prezent este prin excelen\[ un timp absolut (Stau pe litoral =i admir marea). }n propozi\ii subordonate, al c[ror plan temporal este legat de ac\iunea verbului regent, verbul-predicat la prezent are valoare de timp relativ (Am recunoscut atunci c[ gre=esc. Voi spune c[ nu am bani). Dup[ structur[ prezentul este un timp simplu (sintetic), marcat printr-o diversitate a sufixelor =i a desinen\elor. Exist[ dou[ teme de prezent: tema I — pentru formele pers. I, a II-a =i a III-a sg. =i pers. a III-a pl, =i tema a II-a — pentru pers. I. =i a II-a pl. Pentru tema I de prezent s]nt caracteristice 4 sufixe: ∅, -ez, -esc, -[sc, care se adaug[ la radicalul verbului. Sufixul ∅ este cel mai frecvent, caracteriz]nd toate clasele flexionare: conj. I (aprob/∅); conj. a II-a (v[d/∅), conj. a III-a (merg/∅, trec/∅), conj. a IV-a (vin/∅, cobor/∅). Sufixul -ez apare la o serie de verbe de conj. I (lucr/ez, desen/ez, contempl/ez, formul/ez) =i la verbele de tipul a veghea, a ]ngenunchea (vegh/ez, ]ngenunch/ez). Verbele cu r[d[cina terminat[ ]n j, = primesc de asemenea sufixul -ez (deranj/ez, dirij/ez, protej/ez, afi=/ez, bro=/ez). N o t [. S[ nu se confunde sufixul -ez din tema prezentului cu -ez din r[d[cina infinitivului. La verbele de tipul a a=eza, a bureza, a boteza, a necheza etc., -ez nu este sufix gramatical de prezent.

Sufixul -esc apare la unele verbe de conj. a IV-a ]n -i (cit/esc, sos/esc, cos/esc, iub/esc). Sufixul -[sc apare la unele verbe de conj. a IV-a ]n -] (hot[r/[sc, ur/[sc, am[r/[sc, p]r/[sc). Pentru tema a II-a de prezent s]nt caracteristice sufixele: -[(a), -i, -] =i -e, care se adaug[ la r[d[cina verbului de conjugat. Sufixul -[(-a) apare la verbele de conj. I (lucr/[/m, lucr/a/\i; formul/[/m, formul/a/\i). Sufixul -i apare la verbele de conj. a IV-a cu infinitivul ]n -i (ven/i/m, ven/i/\i; auz/i/m, auz/i/\i). Sufixul -] apare la verbele de conj. a IV-a ]n -] (hot[r/]/m, hot[r/]/\i; cobor/]/m, cobor/]/\i).

161

MORFOLOGIA

Sufixul -e apare la verbele de conj. a II-a =i a III-a (p[r/e/m, merg/e/m, trec/e/m, pl]ng/e/m). Tabloul desinen\elor dup[ clase flexionare la prezent este urm[torul: Modele de conjugare Conjugarea I aflu apropii continuu afli apropii continui afl[ apropie continu[ afl[m apropiem continu[m afla\i apropia\i continua\i afl[ apropie continu[

admir admiri admir[ admir[m admira\i admir[

anulez anulezi anuleaz[ anul[m anula\i anuleaz[

N o t [. S]nt omonime logoformele la pers. a III-a sg. =i a III-a pl.

Conjugarea pot po\i poate putem pute\i pot

a II-a cad cazi cade c[dem c[de\i cad

Conjugarea a III-a fac umplu scriu faci umpli scrii face umple scrie facem umplem scriem face\i umple\i scrie\i fac umplu scriu

N o t [. S]nt omonime logoformele la pers. I sg. =i a III-a pl.

aud auzi aude auzim auzi\i aud

C o n j u g a r e a a I V- a (cu infinitivul ]n -i) iubesc contribui iube=ti contribui iube=te contribuie iubim contribuim iubi\i contribui\i iubesc contribuie

ofer oferi ofer[ oferim oferi\i ofer[

N o t [. S]nt dou[ serii de omonimii: pers. I sg. =i a III-a pl. la verbele a auzi, a iubi =i pers. a IIIa sg. =i pl. la verbele a contribui, a oferi.

³

³

(cu infinitivul ]n -]) dobor ur[sc dobori ur[=ti doboar[ ur[=te dobor]m ur]m dobor]\i ur]\i doboar[ ur[sc La verbele nesufixate s]nt omonime logoformele de pers. a III-a sg. =i pl. La verbele sufixate s]nt omonime logoformele de pers. I =i a III-a pl. Accentul cade pe sufix, dac[ acesta are realizare pozitiv[ (lucréz, deranjéz, brodéz, iubésc, ur[sc, hot[r[sc). C]nd sufixul este -∅, accentul cade pe r[d[cin[ (admír, admír[, c]nt[, coboár[, mérge, tréce, víne).

³

162

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

La verbele de conjugarea a III-a accentul cade pe r[d[cin[ =i la plural, corect[ fiind pronun\area: mérgem, mérge\i, trécem, tréce\i, víndem, vínde\i. N o t [. C]teva verbe prezint[ dificult[\i de ortografiere. 1. Verbele a agrea, a crea (a procrea, a recrea) se deosebesc de celelalte verbe de conj. I prin faptul c[ r[d[cina lor se termin[ ]n vocala -e =i, fiind sufixate (cu sufixul -ez), paradigma lor con\ine doi de e (]n afar[ de pers. I =i a II-a pl.): eu creez, agreez tu creezi, agreezi el(ei) creeaz[, agreeaz[ 2. Verbele de conj. a IV-a ]n -i cu r[d[cin[ terminat[ ]n vocala -u (a trebui, a contribui, a se zbengui, a zgudui, a dezv[lui, a destitui, a sui) se scriu =i se pronun\[ la pers. a III-a sg. =i pl. cu -ie (trebuie, contribuie, zbenguie, dezv[luie, destituie, suie). 3. Verbul a scrie (a transcrie, a subscrie) la pers. I =i a II-a pl. are formele corecte scriem, scrie\i (nu scrim, =cri\i). 4. Verbele a =ti, a veni, a deveni, a scrie la pers. II sg. se ortografiaz[ cu doi de -i (=tii, vii, devii, scrii). 5. Desinen\a de pers. a II-a pl. -\i nu trebuie confundat[ cu forma neaccentuat[ a pronumelui personal neaccentuat de pers. a II-a sg. -\i (aduce\i =i adu-\i; privi\i =i prive=te-\i; c]nta\i — c]nt[-\i), c[ci aceasta nu apare niciodat[ dup[ un verb la indicativ prezent, ci numai dup[ un verb la imperativ. 6. La verbele cu infinitivul ]n -ia bisilabic (a sublinia, a linia, a aprecia, a invidia, a remania, a vicia etc.) -i asilabic, prezent ]n rostire, nu apare ]n scris (subliniez, apreciez, invidiaz[, remaniaz[, viciez, premiez, nu subliniiez etc.), ele scriindu-se la fel ca =i verbele cu infinitivul ]n -ia monosilabic (a sc]nteia, a ]ntemeia), unde s]nt corecte logoformele sc]nteiez, sc]nteiezi, sc]nteiaz[). 7. La verbele ]n -a dup[ vocala -u (a dilua, a evalua, a insinua, a efectua) -i asilabic, prezent ]n rostire ]naintea sufixului de prezent, nu apare ]n scris (diluez, nu diluiez; accentuez, nu accentuiez). 8. La verbele cu r[d[cina terminat[ ]n consoana -n (a veni, a pune, a m]na, a spune, a \ine etc.) la pers. I sg. -n se men\ine nealterat: vin, pun, m]n, am]n, spun, \in (nu viu, pui, m]i, spui etc.). Ortografierea cu -i sau cu -u ]n loc de -n nu este admis[. Logoformele iotacizate: vii, pui, m]i, am]i, spui s]nt corecte pentru pers a II-a sg. Formarea prezentului indicativ Desinen\a persoana suf.

-∅

I

II

III

persoana suf.

plural I

II

Conjugarea

III

-∅, -u, -u (asilabic), -i

-i

-∅

-i

-e

1 -e 2 3 -∅

-m

-\i

-∅

II

-∅

-∅, -u

-i

-e

1 -e 2 3 -∅

-m

-\i

-∅ -u

III

-∅ -esc -[sc

-∅ -i, -u

-i

-e, -[

-m

-\i

-ez r[d[cina verbului +

singular

-∅

-[, -e

1 -[ 2 -a

-m

-\i

I

-∅

3 -∅; -eaz[

1 -], -i 2 3 -∅, -esc, -[sc

-[

-∅ -[ -e -u

IV

a alerga a afla a lucra a veghea a continua a preceda a vedea a =edea a merge a umple a dormi a =ti a contribui a iubi a ur]

MORFOLOGIA

163

Imperfectul semnific[ o ac\iune ne]ncheiat[, anterioar[ momentului vorbirii. Imperfectul este un timp a b s o l u t. Valoarea absolut[ se realizeaz[ ]n propozi\ii independente (Mergea pe drum) =i ]n fraze formate prin coordonare (Tr[gea ad]nc ]n piept aerul proasp[t al dimine\ii =i z]mbea). }n fraze formate prin subordonare are valoare de timp relativ (Citeam c]nd a sosit mama). Imperfectul este un timp sintetic cu cea mai simpl[ structur[ ]n planul expresiei. Marca temei de imperfect este morful sufixal -a ad[ugat la r[d[cina verbelor de conj. I (cu excep\ia verbelor a ]ngenunchea, a veghea, a ]mperechea, a ]ntortochea) =i de conj. a IV-a ]n -] =i morful sufixal -ea ad[ugat la r[d[cina verbelor de conj. a II-a, a III-a (cu excep\ia lui a scrie) =i a IV-a ]n -i. Desinen\ele s]nt de asemenea acelea=i pentru toate verbele (-m, -i, -∅, -m, -\i, -u). Modele de conjugare C o n j u g a r e a I = i a I V- a ] n - ] conversam lucram uram coboram conversai lucrai urai coborai conversa lucra ura cobora conversam lucram uram coboram conversa\i lucra\i ura\i cobora\i conversau lucrau urau coborau C o n j u g a r e a a II- a , a I I I - a = i a I V- a ] n - i c[deam mergeam iubeam c[deai mergeai iubeai c[dea mergea iubea c[deam mergeam iubeam c[dea\i mergea\i iubea\i c[deau mergeau iubeau La ambele tipuri de conjugare s]nt omonime logoformele pers. I sg. =i pl. Accentul cade pe sufix ]n toat[ paradigma imperfectului f[r[ nici o excep\ie. N o t [. 1. Verbele de conj. a IV-a ]n -i cu r[d[cina terminat[ ]n consoanele j, = (a ]ngriji, a coji, a ie=i, a cople=i, a gre=i, a ro=i, a p[=i) au ]n tema imperfectului sufixul -ea ca toate celelalte verbe de conj. a IV-a ]n -i. De aceea s]nt corecte logoformele ]ngrijeam, ]ngrijeai; ie=eam, ie=eai; ro=eam, ro=eai; gre=eam, gre=eai (nu ]ngrijam, ro=am, gre=am etc.). Verbele de conj. I cu r[d[cina terminat[ ]n j, = (a dirija, a angaja, a proteja, a descuraja, a ]mbr[\i=a, a repro=a, a ata=a etc. au ]n tema imperfectului, conform regulii generale, sufixul -a nu -ea, corecte fiind logoformele dirijam, dirijai; angajam, angajai; ata=am, ata=ai; ]mbr[\i=am, ]mbr[\i=ai; repro=am, repro=ai (nu dirijeam, ata=eai, repro=eai etc.). 2. Verbele de conj. I cu infinitivul ]n -ia dup[ o vocal[ (a sc]nteia, a ]ntemeia, a bruia) p[streaz[ diftongul ia ]n paradigma imperfectului, corecte fiind logoformele sc]nteiam, sc]nteiau; ]ntemeiam, ]ntemeiai etc. Verbele de conj. I terminate ]n -ia bisilabic dup[ o consoan[ (a linia, a invidia, a copia, a aprecia) marcheaz[ tema imperfectului prin sufixul -a-, care coincide la aceste verbe cu termina\ia infinitivului, la care se adaug[ doar desinen\ele respective (liniam, liniai; invidiam, invidiai etc.). Aceea=i situa\ie este =i la verbele de conj. I terminate ]n -ea bisilabic (a crea, a agrea), care ]=i adaug[ la forma de infinitiv desinen\ele imperfectului (cream, creai; agream, agreai). 3. Verbele de conj. a IV-a ]n -i dup[ o vocal[ (a sui, a m]r]i, a dest[inui, a m]nui, a ogoi) formeaz[ imperfectul prin ad[ugarea sufixului tematic -a =i a desinen\elor respective direct la forma de infinitiv a verbelor (suiam, suiai; ogoiam, ogoiai). Dac[ vocala precedent[ este tot i (ca la verbele a ]nmii, a prii, a se sfii), atunci sufixul =i desinen\ele imperfectului se adaug[ la tema infinitivului, suprim]ndu-i sufixul (m[ sfiam, te sfiai). La verbul a scrie se suprim[ de asemenea sufixul infinitivului -e =i se adaug[ sufixul =i desinen\ele imperfectului (scriam, scriai, scria).

164

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE Formarea imperfectului Desinen\a

r[d[cina verbului +

persoana suf.

plural

singular I

II

III

I

II

Conjugarea

III

-a -ea

-m

-i

-∅

-m

-\i

-u

I

a lucra a veghea

-ea

-m

-i

-∅

-m

-\i

-u

II

a vedea

-ea

-m

-i

-∅

-m

-\i

-u

III

a merge a scrie

-a -ea

-m

-i

-∅

-m

-\i

-u

IV

a cobor] a iubi

Perfectul compus semnific[ o ac\iune ]ncheiat[, anterioar[ momentului vorbirii. Perfectul compus este un timp absolut. Dup[ structur[, este un timp analitic, alc[tuit cu ajutorul formelor speciale ale auxiliarului a avea (am, ai, a, am, a\i, au) =i participiul verbului de conjugat. Desinen\ele auxiliarului (-m, -i, -∅, -m, -\i, -u) s]nt omonime cu cele ale imperfectului. Modele de conjugare am c]ntat lucrat b[ut trecut mers iubit ai c]ntat -“-“-“-“-“a c]ntat -“-“-“-“-“am c]ntat -“-“-“-“-“a\i c]ntat -“-“-“-“-“au c]ntat -“-“-“-“-“Logoforma perfectului compus poate fi disociat[. Ea permite intercalarea ]ntre auxiliar =i participiu a adverbelor mai, cam, tot, =i, prea, care exprim[ diferite nuan\e modale (am tot vorbit, ai prea iubit, au mai venit =. a.). Formele neaccentuate ale pronumelor personale sau reflexive preced auxiliarul (excep\ie -o) =i s]nt legate de acesta cu cratim[ (s-a dus, mi-am procurat, te-ai ]mbr[cat, ne-am sp[lat). }n anumite situa\ii auxiliarul poate avea pozi\ie enclitic[, leg]ndu-se de participiu cu cratim[ (v[zut-am, trecut-ai, auzit-a\i etc.). Acestea s]nt a=a-numitele forme inverse ale perfectului compus. Accentul cade ]ntotdeauna pe tema participiului. N o t [. La verbele pronominale =i ]n cazurile c]nd perfectul compus este succedat de un complement exprimat prin pronume neaccentuat, pronumele se intercaleaz[ la formele inverse ]ntre participiu =i auxiliar, leg]ndu-se cu cratim[ (dusu-s-a, spusu-le-am, ]nchipuitu-=i-a, v[zutu-i-am). La participiu ]n aceste cazuri apare vocala de leg[tur[ u. S[ nu se confunde pers. a II-a a verbului auxiliar ai (sg.) =i a\i (pl.) din structura perfectului compus cu ortogramele a-i =i a-\i ce reprezint[ dou[ unit[\i distincte: morful infinitival a =i pronumele neaccentuate -i =i -\i. Pentru verificare trebuie avut ]n vedere c[ primele s]nt urmate de un participiu, iar celelalte — de un infinitiv =i se scriu cu cratim[ (a-i aminti, a-\i aminti). Aten\ie la omonimia cu ia, iau, ia-\i (logoforme ale verbului a lua) atunci c]nd auxiliarul este precedat de pronumele neaccentuat -i: i-a amintit, i-au amintit, i-a\i amintit. La forma negativ[ perfectul compus este precedat de adverbul nu legat de auxiliar cu cratim[: n-am crezut n-am crezut n-ai crezut n-a\i crezut n-a crezut n-au crezut.

MORFOLOGIA

165

³

³

³ ³

Perfectul simplu semnific[ o ac\iune ]ncheiat[, anterioar[ momentului vorbirii. Dup[ valoarea temporal[, perfectul simplu nu se deosebe=te de perfectul compus. Faptul c[ perfectul simplu semnific[ o ac\iune trecut[, ]ncheiat[, de scurt[ durat[ (momentan[) =i care nu are nici o leg[tur[ cu prezentul implic[ o vag[ diferen\[ mai mult aspectual[ fa\[ de perfectul compus, care semnific[ o ac\iune terminat[, f[r[ a se specifica durata ei =i considerat[ ca atare. Logoforma de perfect simplu este fireasc[ la verbele momentane (a adormi, a se opri, a lovi, a aprinde, a a\ipi, a pocni, a plesni). La celelalte verbe perfectul simplu apare de obicei ]nso\it de specificatori lexicali ce limiteaz[ durata (o clip[, o or[, dou[ minute etc.): Se g]ndi o clip[. Opera\ia dur[ o or[. C]nd se folose=te ca timp al nara\iunii, aceast[ cerin\[ nu se respect[. Perfectul simplu este un timp absolut =i sintetic format de la tema perfectului cu variate sufixe =i desinen\e. La verbele de conj. I =i a IV-a sufixele perfectului simplu coincid cu sufixul infinitival (afar[ de pers. a III-a sg. a verbelor de conj. I, unde dup[ consoan[ sufixul -a trece ]n -[, iar dup[ o vocal[ el trece ]n -e). Verbele de conj. a II-a =i a III-a au sufixe specifice de perfect simplu, respectiv -u =i -se. La plural pe l]ng[ sufixul infinitival apare morful flexionar: -r[- (lucrar[m, lucrar[\i, lucrar[). Desinen\ele perfectului simplu s]nt: -i -m -=i -\i -∅ -∅ Modele de conjugare Conjugarea I C o n j u g a r e a a I V- a eliberai ]nfiai venii hot[r]i elibera=i ]nfia=i veni=i hot[r]=i eliber[ ]nfie veni hot[r] eliberar[m ]nfiar[m venir[m hot[r]r[m eliberar[\i ]nfiar[\i venir[\i hot[r]r[\i eliberar[ ]nfiar[ venir[ hot[r]r[ Conjugarea a II-a =i a III-a v[zui mersei v[zu=i merse=i v[zu merse v[zur[m merser[m v[zur[\i merser[\i v[zur[ merser[ Accentul cade pe sufixul perfectului simplu (la majoritatea verbelor). Numai la verbele de conj. a III-a cu sufixul -se-, accentul r[m]ne pe r[d[cin[ la majoritatea persoanelor, cu excep\ia persoanei I =i a II-a sg. (mérse, prínse, mérser[m, prínser[m). O parte din verbele de conj. I cu sufixul -a au la pers. a III-a sg. logoforme omonime cu ale prezentului. }n aceste cazuri rolul de marc[ distinctiv[ ]l joac[ accentul, care la prezent cade pe r[d[cin[, iar la perfectul simplu — pe sufix (adún[/adun[, c]nt[/ c]nt[/ gúst[/gust[).

166

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

Logoformele verbelor de conj. a IV-a ]n -i se scriu la pers. I sg cu doi i, unul av]nd rol de sufix, cel[lalt de desinen\[ (venii, citii, r[sfoii). La pers. a III-a sg. aceste verbe se scriu cu un singur i, deoarece desinen\a este zero (veni, citi, r[sfoi). Formarea perfectului simplu Desinen\a singular

tema perfectului +

persoana suf.

I

II

III

-a

-i

-=i

-∅

-u

-i

-=i

-se

-i

-i -]

-i

persoana suf.

plural Conjugarea

I

II

III

-r[

-m

-\i

-∅

I

a lucra

-∅

-r[

-m

-\i

-∅

II

a vedea

-=i

-∅

-r[

-m

-\i

-∅

III

a merge

-=i

-∅

-r[

-m

-\i

-∅

IV

a iubi a cobor]

Mai mult ca perfectul semnific[ o ac\iune ]ncheiat[ ]n trecut, anterioar[ altei ac\iuni tot trecute. Mai mult ca perfectul este un timp de rela\ie prin excelen\[. Se folose=te, de obicei, ]n contexte unde planul trecutului este clar conturat fie prin logoforme verbale la unul din timpurile trecute, fie prin circumstan\iale de timp (c]nd mi-a telefonat, terminasem lucrul). Poate fi ]ntrebuin\at =i independent, av]nd aparen\a unui timp absolut (visase de mult la o c[l[torie pe mare). }n uzul curent mai mult ca perfectul se ]ntrebuin\eaz[ rar. S-a specializat mai mult ca timp narativ ]n stilul beletristic. Formarea mai mult ca perfectului Desinen\a

tema perfectului +

persoana suf.

singular

persoana suf.

plural II

III

Conjugarea

-m

-\i

-∅

I

a alerga

-se -r[

-m

-\i

-∅

II

a vedea

-∅

-se -r[

-m

-\i

-∅

III

a merge

-∅

-se -r[

-m

-\i

-∅

IV

a ur] a iubi

I

II

III

-se

-m

-=i

-∅

-se -r[

-se

-m

-=i

-∅

-se

-m

-=i

-se

-m

-=i

I

Mai mult ca perfectul este un timp simplu, format de la tema perfectului la

167

MORFOLOGIA

care se adaug[ sufixul -se- (acela=i pentru toate verbele), iar la plural =i morful -r[- + desinen\ele de num[r =i persoan[: -m, -=i, -∅, -m, -\i, -∅. }n structura mai mult ca perfectului exist[ dou[ teme =i respectiv dou[ sufixe tematice, tema primar[ a perfectului simplu cu sufixele respective =i tema secundar[ cu sufixul -se. De acest lucru trebuie s[ se \in[ cont mai ales la verbele care con\in ]n tema primar[ sufixul -se. La formarea temei mai mult ca perfectului ele vor realiza secven\a -sese (dusesem, dusese=i, dusese). alergasem alergase=i alergase alergaser[m alergaser[\i alergaser[

Modele de conjugare v[zusem mersesem v[zuse=i mersese=i v[zuse mersese v[zuser[m merseser[m v[zuser[\i merseser[\i v[zuser[ merseser[

ur]sem ur]se=i ur]se ur]ser[m ur]ser[\i ur]ser[

N o t [. Aten\ie la pers. a II-a sg., unde desinen\[ este -=i, nu -i (m]ncase=i, vorbise=i, venise=i etc.). Logoformele m]ncasei, vorbisei, venisei etc. s]nt considerate variante neliterare.

Morful -r[- din structura logoformelor de plural are func\ie distinctiv[ =i de aceea este acceptat de limba literar[ actual[. E redundant numai la pers. a II-a plural, care exprim[ opozi\ia de num[r numai cu ajutorul desinen\elor =i/\i. }n schimb la pers. I =i a III-a morful -r[- ]nl[tur[ posibilitatea omonimiei cu singularul: v[zusem (eu)/v[zuser[m (noi), v[zuse (el)/v[zuser[ (ei, ele), deoarece desinen\ele de persoan[ =i num[r s]nt comune. Logoformele f[r[ -r[- s]nt sim\ite ca arhaice. Accentul ]n paradigma mai mult ca perfectului are un loc fix: cade ]ntotdeauna pe sufixul temei primare, adic[ pe sufixul temei perfectului simplu (dormísem, citísem, l[udásem, admirásem etc.). N o t [. Ortografierea logoformelor la mai mult ca perfect nu ]nt]mpin[ mari dificult[\i. Aten\ie sporit[ cer logoformele de pers. a II-a =i a III-a sg., deoarece desinen\a -=i =i sufixul -se din structura lor pot fi confundate cu pronumele reflexive neaccentuate: =i (dativ), se (acuzativ). Corect[ este scrierea ]ntr-un singur cuv]nt a logoformelor de mai mult ca perfect: admirase=i, admirase, auzise=i, auzise etc. }n nici un caz nu trebuie s[ se scrie admirase-=i, auzise-=i, admira-se, auzi-se, v[zu-se, deoarece =i la mai mult ca perfect pronumele neaccentuate stau tot numai ]naintea verbului, nu dup[ el: =i-admirase copilul, =i-auzise verdictul, se-admirase ]ndelung ]n oglind[, se v[zuse mireas[ etc.

Pe l]ng[ formele sintetice, mai mult ca perfectul cunoa=te forme sinonime analitice (perifrastice). Formate cu ajutorul perfectului compus al verbului a fi (am fost) + participiul invariabil al verbului de conjugat (am fost scris, am fost zis), construc\iile perifrastice circul[ =i ast[zi ]n limba vorbit[. Viitorul semnific[ o ac\iune posterioar[ momentului vorbirii =i cunoa=te ]n limba rom`n[ dou[ ipostaze de realizare: ca timp absolut (4 paradigme) =i ca timp de rela\ie (1 paradigm[ — viitorul anterior). Viitorul absolut este un timp compus cu o structur[ analitic[. Exist[ patru tipuri de viitor. 1) Structura primei paradigme are drept elemente componente auxiliarul a vrea =i infinitivul verbului de conjugat (f[r[ morful a). Verbul auxiliar ]=i schimb[ forma dup[ num[r =i persoan[ (voi, vei, va, vom, ve\i, vor), iar infinitivul r[m]ne invariabil.

168

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

Modele de conjugare voi conversa c[dea, trece, merge, iubi, ur] vei conversa -“-“-“-“-“va conversa -“-“-“-“-“vom conversa -“-“-“-“-“ve\i conversa -“-“-“-“-“vor conversa -“-“-“-“-“Acest tip este considerat ]n toate gramaticile exclusiv literar. Structura logoformei este disociabil[, permite intercalarea unor adverbe (mai, tot, =i, prea etc.) ]ntre auxiliar =i tema infinitivului (Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu. (M. E m i n e s c u) Pozi\ia auxiliarului ]n paradigm[ este proclitic[. }ns[ el poate ocupa =i pozi\ie enclitic[ ]n formele inverse ale viitorului I. }n aceste cazuri auxiliarele se leag[ de verb prin cratim[ (c]nta-vei, sl[vi-vom, auzi-va etc.). +i structura formelor inverse poate fi disociat[, dar numai prin forme neaccentuate ale pronumelor personale =i reflexive, care se leag[ de tema infinitivului =i de auxiliar prin cratim[ (c]nta-le-voi, sl[vi-o-vom, auzi-ne-va). Auxiliarul fiind monosilabic, accentul cade pe tema infinitivului. Tema infinitivului se accentueaz[ conform clasei flexionare respective — pe sufixul tematic la verbele de conj. I, a II-a, a IV-a =i pe r[d[cin[ — la verbele de conj. a III-a. 2) Varianta popular[ a viitorului I constituie a doua paradigm[ a viitorului absolut =i are urm[toarea structur[: oi face om face ]i face ]\i face o face or face E lesne de observat c[ aici e vorba de anumite modific[ri fonetice ]n logoformele auxiliarului, dintre care cea mai perceptibil[ este pierderea consoanei ini\iale v. Tema infinitivului r[m]ne nealterat[. Comportamentul func\ional al acestei variante este similar celui al structurii de baz[. 3) Structura celei de a treia paradigme a viitorului absolut are drept elemente componente prezentul indicativ al auxiliarului a avea + conjunctivul prezent al verbului de conjugat. Auxiliarul se schimb[ dup[ persoan[ =i num[r (am, ai, are, avem, ave\i, au) ca =i formele corespunz[toare de conjunctiv (s[ c]nt, s[ c]n\i etc.). Modele de conjugare am s[ c]nt liniez beau trec merg iubesc ur[sc ai s[ c]n\i liniezi bei treci mergi iube=ti ur[=ti are s[ c]nte linieze bea treac[ mearg[ iubeasc[ urasc[ avem s[ c]nt[m liniem bem trecem mergem iubim ur]m ave\i s[ c]nta\i linia\i be\i trece\i merge\i iubi\i ur]\i au s[ c]nte linieze bea treac[ mearg[ iubeasc[ urasc[ Disocierea logoformelor de tipul acesta se poate face doar ]n structura conjunctivului prin intercalarea unor adverbe sau forme neaccentuate ale pronumelor personale =i reflexive (am s[ mai trec, ave\i s[ tot veni\i, au s[ =i plece, am s[-l vad, are s-o tot priveasc[ etc.). Accentul cade pe auxiliar =i pe verbul din structura conjunctivului.

MORFOLOGIA

169

4) Cea de a patra paradigm[ const[ din elementul invariabil o =i conjunctivul prezent al verbului de conjugat: o s[ ador lucrez beau vin adori lucrezi bei vii adore lucreze bea vin[ o s[ ador[m lucr[m bem venim adora\i lucra\i be\i veni\i adore lucreze bea vin[ }n aceast[ paradigm[ num[rul =i persoana s]nt marcate prin formele verbului la conjunctiv. N o t [. Una dintre cele mai r[sp]ndite gre=eli la ortografierea logoformelor de viitor este scrierea cu cratim[ a auxiliarului la pers. a III-a sing. (v-a veni, v-a ajunge etc.). Ortograma v-a, frecvent folosit[ ]n limb[, este constituit[ din dou[ cuvinte: pronumele personal pers. a II-a pl. cazul dativ sau acuzativ + forma a a auxiliarului a avea din structura perfectului compus (v-a venit, v-a ajuns, v-a trimis, v-a declarat etc.). Deci ortograma v-a se scrie cu cratim[ numai c]nd e urmat[ de participiu. }n structura viitorului I va se scrie ]ntotdeauna ]ntr-un singur cuv]nt, deoarece reprezint[ logoforma auxiliarului a vrea la pers. a III-a sg. Dup[ ea urmeaz[ ]n mod obligatoriu infinitivul unui verb.

Viitorul anterior semnific[ o ac\iune posterioar[ momentului vorbirii, dar pus[ ]n rela\ie de anterioritate fa\[ de o alt[ ac\iune viitoare (un viitor ]n trecut). Viitorul anterior este un timp de rela\ie. Dup[ structura sa morfologic[, este un timp compus, analitic alc[tuit din viitorul I al auxiliarului a fi + participiul verbului de conjugat. Num[rul =i persoana s]nt marcate de auxiliarul a vrea, verbul a fi =i verbul de conjugat r[m]n]nd invariabile. Modele de conjugare voi fi lucrat b[ut mers venit ur]t vei fi lucrat -“-“-“-“va fi lucrat -“-“-“-“vom fi lucrat -“-“-“-“ve\i fi lucrat -“-“-“-“vor fi lucrat -“-“-“-“Omonimia perfect[ cu paradigma prezumtivului trecut =i nuan\a modal[ de prezumtiv proprie viitorului anterior le fac confundabile. Viitorul anterior are o frecven\[ redus[ ]n limb[. Fiind prin excelen\[ timp de rela\ie, depinde ]n mare m[sur[ de context, ]n care trebuie s[ existe un alt verb la viitorul I: Voi fi b[tr]n =i singur, vei fi murit demult. (M. E m i n e s c u) TIMPURILE CONJUNCTIVULUI Prezentul conjunctiv semnific[ o ac\iune realizabil[ ]ntr-un cadru temporal posterior momentului vorbirii (dac[ se folose=te ca timp absolut) sau momentului ac\iunii din regent[ (dac[ se manifest[ ca timp de rela\ie). Timp absolut: S[-mi c]n\i, cobzar b[tr]n, ceva, S[-mi c]n\i ce =tii mai bine. Timp relativ: }i spun s[ vin[ la noi.

170

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

Este un timp cu frecven\[ considerabil[ ]n limb[ datorit[ mul\imii de valori pe care le poate exprima. Dup[ structura sa morfologic[, prezentul conjunctiv se aseam[n[ foarte mult cu prezentul indicativ. La pers. I =i a II-a sg. =i pl. logoformele prezentului conjunctiv s]nt omonime cu ale prezentului indicativ. Marca distinctiv[ este semnul conjunctivului s[. Diferen\e la nivelul desinen\elor apar numai la pers. a III-a: desinen\a -e la verbele de conj. I =i a IV-a ]n -] f[r[ sufixul -[sc la prezent: s[ converseze, s[ adore, s[ omoare etc.; desinen\a -[ la verbele de conjugarea a-II-a, a III-a =i a IV-a (minus cele ]n -] f[r[ sufixul -[sc): s[ cad[, s[ mearg[, s[ iubeasc[. Dup[ cum se poate observa, =i la pers. a III-a desinen\ele prezentului conjunctiv s]nt acelea=i ca ale prezentului indicativ, ]ns[ inversate: verbele care la indicativ prezent au desinen\a -[ la conjunctiv prezent primesc -e, iar verbele care la indicativ au desinen\a -e la conjunctiv o preschimb[ ]n -[. Aceast[ regularitate cuprinde, cu mici excep\ii, toate verbele. Modele de conjugare s[ visez s[ cad s[ merg s[ iubesc s[ visezi s[ cazi s[ mergi s[ iube=ti s[ viseze s[ cad[ s[ mearg[ s[ iubeasc[ s[ vis[m s[ c[dem s[ mergem s[ iubim s[ visa\i s[ c[de\i s[ merge\i s[ iubi\i s[ viseze s[ cad[ s[ mearg[ s[ iubeasc[ Deci numai la pers. a III-a prezentul conjunctiv se diferen\iaz[ net de indicativul prezent prin logoforme proprii (omonime, ce-i drept, la singular =i plural), din care cauz[ aceast[ logoform[ este singura care poate fi actualizat[ f[r[ semnul distinctiv al conjunctivului s[. De re\inut c[ nu toate verbele pot fi folosite f[r[ s[ la conjunctivul prezent (a=a-zisul conjunctiv amputat). Se preteaz[ la o asemenea ]ntrebuin\are verbele care apar\in fondului vechi (a da, a arde, a veni, a tr[i, a ajunge, a face, a zice, a p[zi, a r[m]ne etc.) numai ]n anumite situa\ii contextuale, c]nd exprim[ o urare, o impreca\ie sau diverse concesii: }nfloreasc[-al nostru plai! Ard[-l focul, om viclean! Zic[ lumea orice-ar vrea! Logoformele prezentului conjunctiv pot fi disociate prin intercalarea diverselor elemente ]ntre s[ =i verb. Se actualizeaz[ des ]n aceast[ ipostaz[ nega\ia nu =i alte adverbe, care la analiza gramatical[ se iau ]mpreun[ cu verbul la conjunctiv (s[ nu a=tepta\i, s[ mai vii, s[ nu mai visezi, s[ tot lucrezi etc.). Foarte frecvent apar ]n aceast[ situa\ie formele neaccentuate ale pronumelor, care, de cele mai multe ori, se leag[ de s[ prin cratim[ (s[-i aduc[, s[-l cau\i, s[ m[ a=tepte, s[-mi aduci, s[-\i aminte=ti). Dac[ prezentul conjunctiv con\ine ]n structura sa nega\ia nu, atunci pronumele urmeaz[ dup[ ea: s[ nu-l cau\i, s[ nu m[ a=tep\i, s[ nu-i aduc[, s[ nu ne ]nt]lneasc[. Forma neaccentuat[ a pronumelui personal de pers. a III-a sg. feminin o se intercaleaz[ ]n structura conjunctivului prezent leg]ndu-se prin

171

MORFOLOGIA

cratim[ de conjunc\ia s[ sau de nega\ia nu: s-o vad[, s-o aud[, s-o caute, s-o admire, s[ n-o vad[, s[ n-o aud[, s[ n-o caute, s[ n-o admire. Perfectul conjunctiv semnific[ o ac\iune anterioar[ timpului de referin\[, care este determinat de condi\iile sintagmatice ]n care se actualizeaz[ acest sens gramatical. Dac[ este ]ntrebuin\at cu valoare de timp absolut ]n propozi\ii independente, situarea ]n timp a ac\iunii se face cu referire la momentul vorbirii: S[ fi r[mas fecior de plug, S[ fi r[mas la coas[... (O. G o g a) Formarea prezentului conjunctiv Desinen\a Plural

Singular

tema prezentului + morful discontinuu alc[tuit din s[ ... desinen\[

Persoana

Conjugarea

I

II

III

I

II

III

s[ ... ∅, -u (asilabic), -i

s[ ... i

s[ ... e

s[ ... m

s[ ... \i

s[ ... e

I

a lucra a afla a apropia

s[ ... ∅

s[ ... i

s[ ... [

s[ ... m

s[ ... \i

s[ ... [

II

a vedea

s[ ... ∅, -u

s[ ... i

s[ ... [ s[ ... e

s[ ... m

s[ ... \i

s[ ... [ s[ ... e

III

a merge a umple

s[ ... ∅, -i, -u

s[ ... i

s[ ... [ s[ ... e

s[ ... m

s[ ... \i

s[ ... [ s[ ... e

IV

a iubi a dobor]

Formarea perfectului conjunctiv Plural

Singular Persoana

I

prez. conj. al verb. auxiliar a fi

s[ fi

+ participiul verbului de conjugat

II

III

I

II

III

Conjugarea

invariabil

lucrat

—

—

—

—

—

I

a lucra

b[ut

—

—

—

—

—

II

a bea

v]ndut mers

—

—

—

—

—

III

a vinde a merge

ur]t iubit

—

—

—

—

—

IV

a ur] a iubi

Dac[ este ]ntrebuin\at cu valoare de timp de rela\ie ]n subordonate, plasarea ]n timp a ac\iunii se face cu referire la verbele din regent[: A plecat f[r[ s[ ne fi dat de =tire. S[ nu fi luat cu noi merinde, muream de foame. Eu nu cred ca el s[ se fi r[t[cit etc. Diverse nuan\e modale (dorin\a, ]ndoiala, b[nuiala, presupunerea etc.) completeaz[ con\inutul semantic al acestui timp. Perfectul conjunctiv are o frecven\[ redus[ ]n limb[.

172

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

Dup[ structur[ este un timp compus, analitic, const]nd din prezentul conjunctiv al verbului a fi (cu forma invariabil[ s[ fi) =i participiul verbului de conjugat. Paradigma perfectului conjunctiv este alc[tuit[ din logoforme omonime ce nu prezint[ diferen\e de persoan[ =i num[r. Modele de conjugare eu s[ fi jurat b[ut mers venit cobor]t tu s[ fi jurat -“-“-“-“el s[ fi jurat -“-“-“-“noi s[ fi jurat -“-“-“-“voi s[ fi jurat -“-“-“-“ei s[ fi jurat -“-“-“-“Identificarea persoanei =i num[rului se face numai ]n context dup[ subiect (s[ fi mers mai repede, ajungeam la timp, s[ fi mers mai repede, nu r[m]nea ]n urm[, s[ fi mers mai repede, ]l g[seai acas[). Structura perfectului conjunctiv este disociabil[ (mai ales prin adverbele tot, mai, cam, nu). Punctul de disociere este ]ntre morful s[ =i logoforma invariabil[ fi (s[ tot fi mers, s[ mai fi a=teptat etc.). Prin formele neaccentuate ale pronumelor personale =i reflexive perfectul conjunctiv se disociaz[ frecvent (s[-l fi a=teptat, s[-i fi rugat, s-o fi ]ngrijit, s[ ne fi ]nt]lnit, s[ le fi adus). Regula de ortografiere ]n cazul dat este aceea=i ca =i la disocierea celorlalte timpuri compuse. TIMPURILE CONDI|IONALULUI Prezentul condi\ional semnific[ o ac\iune realizabil[, simultan[ cu momentul vorbirii. El red[ ac\iuni prezente ]ntr-o perspectiv[ de viitor, c]nd este ]ntrebuin\at ca timp absolut (A= bea cu pl[cere un pahar de ap[ rece), =i ac\iuni simultane sau posterioare ac\iunii verbului din regent[, c]nd este ]ntrebuin\at ca timp de rela\ie (}mi p[rea c[ ar ascunde ceva. Mi-a transmis c[ ar veni). Prezentul condi\ional este un timp compus cu o structur[ analitic[, constituit[ din logoformele auxiliarului a avea (a=, ai, ar, am, a\i, ar) + infinitivul verbului de conjugat (f[r[ morful a). Modele de conjugare a= jura vedea trece iubi cobor] ur] ai jura -“-“-“-“-“ar jura -“-“-“-“-“am jura -“-“-“-“-“a\i jura -“-“-“-“-“ar jura -“-“-“-“-“Auxiliarul marcheaz[ num[rul =i persoana, deoarece infinitivul este invariabil. Structura condi\ionalului prezent este disociabil[ prin adverbele specializate ]n acest scop (a= mai dori, ai cam obosi, a\i prea iubi, am tot asculta etc.). Formele inverse al prezentului condi\ional se disociaz[ foarte frecvent prin formele neaccentuate ale pronumelor personale =i reflexive, componentele structurii leg]ndu-se prin cratim[ (jelui-m-a= =i n-am cui,/jelui-m-a= codrului). Formele inverse s]nt folosite mai ales ]n impreca\ii care au forme fixe, de multe

MORFOLOGIA

173

ori cu infinitivul lung (vedea-l-a= la fundul m[rii!; Fire-ai afurisit s[ fii!; r[m]nere-a\i de cap! etc.). N o t [. Aten\ie la scrierea corect[ a logoformelor a=, ai, a\i din componen\a prezentului condi\ional: a= se scrie f[r[ i la sf]r=it =i ele toate nu trebuie confundate cu omofonele a-=i, a-i, a-\i, unde a este morf infinitival, iar -=i, -i, -\i — forme neaccentuate ale pronumelui personal =i reflexiv. a= face a-=i face bagajele (sie) ai face a-i face dreptate (lui) a\i face a-\i face parte (\ie)

Condi\ionalul prezent negativ este precedat de adverbul nu, legat de logoformele auxiliarului prin cratim[: n-a= crede n-am crede n-ai crede n-a\i crede n-ar crede n-ar crede Perfectul condi\ional semnific[ o ac\iune trecut[ nerealizat[, ceea ce implic[ valoarea de ireal (S[ fi =tiut ce m[ a=teapt[, m-a= fi preg[tit din timp. Dac[ ai fi avut prieteni, ai fi fost mai bogat). Se actualizeaz[ mai ales ca timp de rela\ie. Cu nuan\[ de optativ, perfectul condi\ional semnific[ o ac\iune simultan[ cu momentul vorbirii, plasat[ doar aparent ]n trecut (A= fi vrut s[ te rog ceva. A\i fi dorit s-o mai vede\i o dat[). Perfectul condi\ional este un timp compus, cu structur[ analitic[ alc[tuit[ din prezentul condi\ional al verbului auxiliar a fi =i participiul verbului de conjugat. Dup[ persoan[ =i num[r se modific[ numai auxiliarul a avea. A fi =i participiul s]nt invariabile. Modele de conjugare a= fi jurat b[ut mers trecut dormit ai fi jurat -“-“-“-“ar fi jurat -“-“-“-“am fi jurat -“-“-“-“a\i fi jurat -“-“-“-“ar fi jurat -“-“-“-“Paradigma este aceea=i pentru toate verbele, indiferent de clasa flexionar[. Deosebirile \in doar de tema participiului. Structura perfectului condi\ional este disociabil[: adverbele specializate ]n acest scop s]nt intercalate ]ntre auxiliarul a avea =i verbul a fi (A= mai fi vrut s[ ascult o pies[. Ar cam fi acceptat propunerea =. a.). TIMPURILE PREZUMTIVULUI Prezentul prezumtiv semnific[ o ac\iune realizabil[ ]n momentul vorbirii sau ]n viitor. Amplitudinea prezent-viitoare a prezumtivului este concretizat[ ]n context (Ce vei fi f[c]nd tu acum? — ac\iunea verbului este simultan[ cu momentul vorbirii. Vei fi plec]nd duminic[ ]n excursie? — ac\iunea verbului este posterioar[ momentului vorbirii). Func\ioneaz[ ca timp absolut (]n propozi\ii independente) =i ca timp de rela\ie (]n subordonate). Ca timp de rela\ie are drept moment de referin\[ ac\iunea verbului din regent[ (Cred c[ n-o fi suferind mult).

174

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

Prezentul prezumtiv este un timp compus cu structur[ analitic[. Are paradigme ce se deosebesc dup[ formele folosite ale auxiliarului a fi: cele de viitor indicativ (tipurile voi fi =i oi fi), de prezent conjunctiv (cu forma invariabil[ s[ fi) sau de prezent condi\ional. Verbul de conjugat este ]ntotdeauna la gerunziu. Modele de conjugare a) cu auxiliarul la viitor voi fi lucr]nd c[z]nd trec]nd iubind vei fi lucr]nd -“-“-“va fi lucr]nd -“-“-“vom fi lucr]nd -“-“-“ve\i fi lucr]nd -“-“-“vor fi lucr]nd -“-“-“b) cu auxiliarul la conjunctiv eu s[ fi lucr]nd c[z]nd trec]nd iubind tu s[ fi lucr]nd -“-“-“el (ea) s[ fi lucr]nd -“-“-“noi s[ fi lucr]nd -“-“-“voi s[ fi lucr]nd -“-“-“ei (ele) s[ fi lucr]nd -“-“-“c) cu auxiliarul la condi\ional a= fi lucr]nd c[z]nd trec]nd iubind ai fi lucr]nd -“-“-“ar fi lucr]nd -“-“-“am fi lucr]nd -“-“-“a\i fi lucr]nd -“-“-“ar fi lucr]nd -“-“-“Perfectul prezumtiv semnific[ o ac\iune presupus[, anterioar[ momentului vorbirii. Cadrul temporal trecut este clar conturat at]t ]n ipostaza de timp absolut, c]t =i ]n cea de timp de rela\ie (Prietenii no=tri ne vor fi a=teptat mult ]n ziua aceea — timp absolut. Cine =tie c]t ne-or fi a=teptat ei? — timp de rela\ie). Perfectul prezumtiv este un timp compus cu structur[ analitic[ format[ cu ajutorul auxiliarului a fi la viitor indicativ (tipul voi/oi fi) + participiul verbului de conjugat. Modele de conjugare voi fi lucrat c[zut trecut mers iubit ur]t vei fi lucrat -“-“-“-“-“va fi lucrat -“-“-“-“-“vom fi lucrat -“-“-“-“-“ve\i fi lucrat -“-“-“-“-“vor fi lucrat -“-“-“-“-“Perfectul prezumtiv este omonim cu viitorul anterior. Cu sens de prezumtiv, func\ioneaz[ =i perfectul conjunctiv, perfectul condi\ional =i, foarte rar, infinitivul perfect (Pare a fi putut face ceva. Probabil a fi =tiut el cauza etc.).

MORFOLOGIA

175

DIATEZA Categoria diatezei e constituit[ din dou[ elemente opozitive activ =i pasiv, care reprezint[ dou[ modalit[\i de exprimare a aceluia=i tipar rela\ional: „agent—proces—pacient“. C]nd pe prim-plan se pune informa\ia despre agent, axa rela\ional[ „agent— proces—pacient“ =i axa sintactic[ „subiect—predicat—complement direct“ coincid. Adic[ subiectul (= agent) efectueaz[ o ac\iune (= proces), pe care o sufer[ complementul direct (= pacient). O asemenea informa\ie este redat[ ]n planul expresiei prin construc\ia activ[: Mama leag[n[ copilul. P[durarul a ]mbl]nzit c[prioara. C]nd pe prim-plan (]n func\ie de scopul comunicativ) se pune informa\ia despre pacient, pozi\ia participan\ilor se schimb[ =i la nivel sintactic subiectul nu mai exprim[ agentul, ci pacientul, iar complementul nu exprim[ pacientul, ci agentul. }n felul acesta se creeaz[ situa\ia c]nd subiectul gramatical nu realizeaz[, ci suport[ ac\iunea efectuat[ de agent. O asemenea informa\ie este redat[ ]n planul expresiei prin construc\ia pasiv[: Copilul este leg[nat de c[tre mama. C[prioara a fost ]mbl]nzit[ de c[tre p[durar. De fapt, pe axa rela\ional[ nu intervine nici o schimbare. Orientarea ac\iunii r[m]ne aceea=i: de la agent spre pacient. Limba ]ns[, ]n func\ie de importan\a pe care o acord[ vorbitorul celor doi poli ai procesului (agentul =i pacientul), folose=te dou[ modalit[\i de exprimare a aceleia=i realit[\i prin diverse forme ale verbului ce exprim[ raporturi sintactice diferite. Deoarece categoria gramatical[ a diatezei se bazeaz[ pe un raport specific dintre cei doi poli ai procesului — agentul =i pacientul — ea nu este proprie pentru toate cuvintele din clasa verbului, ci numai pentru verbele tranzitive, care, fiind bivalente, reclam[ existen\a unui subiect =i a unui obiect asupra c[ruia s[ se r[sfr]ng[ ac\iunea. Verbele intranzitive, neutre fa\[ de obiect (pacient), nu au forme speciale pentru exprimarea opozitiei activ/pasiv. Acestor verbe nu le este deci proprie categoria diatezei. Diateza activ[ reflect[ situa\ia ]n care pozi\ia sintactic[ a subiectului coincide cu pozi\ia rela\ional[ a agentului. Adic[ subiectul gramatical efectueaz[ ac\iunea pe care o suport[ un obiect ce ocup[ pozi\ia sintactic[ a complementului direct (Mama coace p]ine. Eu scriu o scrisoare. V]ntul mi=c[ frunzele). }n planul expresiei, diateza activ[ nu are o marc[ special[ nici la nivelul morfologic, nici la cel sintactic. Se consider[ c[ aceast[ diatez[ are marca zero (anume ea joac[ rolul distinctiv). Exprim]nd categoriile morfologice proprii verbului ]n genere (modul, timpul, persoana =i num[rul), formele verbale marcheaz[ concomitent =i sensul de diatez[ activ[. Logoforma verbului la diateza activ[ respect[ rela\iile obi=nuite cu actan\ii, astfel ]nc]t pozi\ia sintactic[ a subiectului =i a complementului exprim[ univoc pozi\ia rela\ional[ a agentului =i a pacientului. Diateza pasiv[ reflect[ situa\ia c]nd pozi\ia sintactic[ a subiectului nu coincide cu cea a agentului, ci cu cea a pacientului. +i invers, pozi\ia sintactic[ a complementului nu reflect[ pozi\ia pacientului, ci pe cea a agentului. Adic[ subiectul gramatical nu efectueaz[ ac\iunea, ci o suport[.

176

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

Semnifica\ia diatezei pasive poate fi exprimat[ prin intermediul a dou[ structuri: 1) auxiliarul a fi + participiul verbului de conjugat (Simpozionul a fost organizat de c[tre... Cartea era citit[ de c[tre... U=a e deschis[ de...); 2) pronumele reflexiv se + logoforma respectiv[ a verbului de conjugat (Simpozionul s-a organizat de... Cartea se citea de... U=a se deschide de...). Auxiliarul a fi exprim[ prin formele corespunz[toare modul =i timpul, persoana =i num[rul, iar participiul variaz[ numai ]n func\ie de gen =i num[r. Modele de conjugare a) cu ajutorul auxiliarului a fi Indicativ prezent: s]nt l[udat([), e=ti l[udat([) etc.; imperfect: eram l[udat([), erai l[udat([) etc.; perfect compus: am fost l[udat([), ai fost l[udat([) etc.; perfect simplu: fui l[udat([), fu=i l[udat([) etc.; mai mult ca perfect: fusesem l[udat([), fusese=i l[udat([) etc.; viitor tipul 1: voi fi l[udat([), vei fi l[udat([) etc.; viitor tipul 3: am s[ fiu l[udat([), ai s[ fii l[udat([) etc.; viitor anterior: voi fi fost l[udat([), vei fi fost l[udat([) etc. Conjunctiv prezent: s[ fiu l[udat([), s[ fii l[udat([) etc.; perfect: s[ fi fost l[udat([), s[ fi fost l[udat([) etc. Condi\ional prezent: a= fi l[udat([), ai fi l[udat([) etc.; perfect: a= fi fost l[udat([), ai fi fost l[udat([) etc. Prezumtiv prezent: voi fi fiind l[udat([), vei fi fiind l[udat([) etc.; perfect: voi fi fost l[udat([), vei fi fost l[udat([) etc. Imperativ afirmativ: fii l[udat([), fi\i l[uda\i(e) negativ: nu fi l[udat([), nu fi\i l[uda\i(e) Infinitivul prezent: a fi l[udat([) perfect: a fi fost l[udat([) Gerunziu fiind l[udat([) fiind l[uda\i(e) Pa r t i c i p i u l[udat, l[udat[, l[uda\i, l[udate Supin de l[udat Logoformele diatezei pasive s]nt disociabile. Punctul de disociere este ]ntre auxiliar =i participiu (Era ]nt]i =i ]nt]i cuprins[ de fric[. A fost de mai multe ori avertizat. Fusese aspru =i crunt pedepsit). Dup[ cum arat[ exemplele, limba ofer[ largi posibilit[\i pentru disociere (ele nu s]nt limitate aici la adverbele specializate ]n acest scop).

MORFOLOGIA

177

Norma prevede ca auxiliarul ]n construc\ia pasiv[ s[ se afle ]naintea temei de participiu (a se vedea paradigmele). Logoformele de pasiv pot fi uneori inversate (mai ales ]n limbajul artistic): Adormi\i s]nt copila=ii, Mamele-i privesc cu dor. b) cu ajutorul pronumelui reflexiv Indicativ prezent: se organizeaz[; imperfect: se organiza; perfect compus: s-a organizat; mai mult ca perfect: se organizase; perfect simplu: se organiz[; viitor: se va organiza; viitor anterior: se va fi organizat. Conjunctiv prezent: s[ se organizeze; perfect: s[ se fi organizat. Condi\ional prezent: s-ar organiza; perfect: s-ar fi organizat. Prezumtiv prezent: se va fi organiz]nd; perfect: se va fi organizat. Infinitiv prezent: a se organiza; perfect: a se fi organizat. Gerunziu organiz]ndu-se. Cele dou[ modalit[\i de exprimare a pasivului nu s]nt ]ntru totul egale dup[ importan\a lor func\ional[. Pasivul format cu ajutorul auxiliarului a fi are paradigm[ complet[ (la toate modurile, timpurile, persoanele =i numerele) =i fiecare logoform[ de pasiv are corelativ la diateza activ[ (s]nt l[udat — laud, e=ti l[udat — lauzi, eram l[udat — l[udam, voi fi l[udat — voi l[uda, s[ fiu l[udat — s[ laud, a= fi l[udat — a= l[uda etc.). Pasivul format cu ajutorul pronumelui reflexiv se are forme numai la pers. a III-a, sfera func\ional[ fiindu-i astfel considerabil limitat[. +i din punct de vedere semantic utilizarea pasivului cu se are restric\ii: el se ]ntrebuin\eaz[ doar ]n contexte cu agentul generalizat sau nonpersonal (Libr[riile se ]nchid t]rziu. Marfa se vinde u=or. Apa se bea repede). CONJUGAREA VERBELOR PRONOMINALE Flexiunea verbelor pronominale este identic[ cu a celorlalte unit[\i din clasa verbului. Paradigma acestor verbe se deosebe=te prin prezen\a formelor neaccentuate ale pronumelui reflexiv ]n cazul acuzativ (m[, te, se, ne, v[, se) sau ]n cazul dativ (]mi, ]\i, ]=i, ne, v[, ]=i). Pronumele st[ de obicei ]naintea formei

178

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

verbale. Numai la gerunziu, la formele inverse ale unor timpuri =i la imperativul pozitiv pronumele se situeaz[ dup[ verb. Modele de conjugare a se revolta a-=i aminti I N D I C AT I V

prezent

m[ revolt te revol\i se revolt[ ne revolt[m v[ revolta\i se revolt[

imperfect

m[ revoltam te revoltai etc.

]mi amintesc ]\i aminte=ti ]=i aminte=te ne amintim v[ aminti\i ]=i amintesc ]mi aminteam ]\i aminteai etc.

perfect compus m-am revoltat mi-am amintit te-ai revoltat \i-ai amintit etc. etc. perfect simplu m[ revoltai ]mi amintii te revolta=i ]\i aminti=i etc. etc. mai mult ca perfect m[ revoltasem ]mi amintisem te revoltase=i ]\i amintise=i etc. etc. viitor (tipul 1) m[ voi revolta ]mi voi aminti te vei revolta ]\i vei aminti etc. etc. viitor (tipul 3) am s[ m[ revolt am s[-mi amintesc ai s[ te revol\i ai s[-\i aminte=ti etc. etc. viitor anterior m[ voi fi revoltat ]mi voi fi amintit te vei fi revoltat ]\i vei fi amintit etc. etc. CONJUNCTIV

s[ m[ revolt s[ te revol\i etc. s[ m[ fi revoltat s[ te fi revoltat etc.

prezent

perfect

s[-mi amintesc s[-\i aminte=ti etc. s[-mi fi amintit s[-\i fi amintit etc.

179

MORFOLOGIA CONDI|IONAL

prezent

m-a= revolta te-ai revolta etc. m-a= fi revoltat te-ai fi revoltat etc.

perfect

PREZUMTIV

prezent m[ voi fi revolt]nd te vei fi revolt]nd etc. perfect m[ voi fi revoltat te vei fi revoltat etc.

I M P E R AT I V

revolt[-te revolta\i-v[ nu te revolta nu v[ revolta\i revolt]ndu-m[ revolt]ndu-te etc.

afirmativ negativ GERUNZIU

mi-a= aminti \i-ai aminti etc. mi-a= fi amintit \i-ai fi amintit etc. ]mi voi fi amintind ]\i vei fi amintind etc. ]mi voi fi amintit ]\i vei fi amintit etc. aminte=te-\i aminti\i-v[ nu-\i aminti nu v[ aminti\i amintindu-mi amintindu-\i etc.

CONJUGAREA VERBELOR NEREGULATE Paradigmele verbelor neregulate se caracterizeaz[ prin varia\ii considerabile ale r[d[cinii =i prin modalit[\i specifice de realizare a afixelor. Flexiunea acestor verbe prezint[ pregnante neregularit[\i, care s]nt ]ns[ explicabile din punct de vedere etimologic =i evolutiv. Gramaticile rom`ne=ti atest[ c]teva verbe ale c[ror paradigme con\in logoforme neregulate: a fi, a avea, a vrea, a lua, a da, a bea, a sta, a m]nca, a usca, a =ti, a preda etc. Ele constituie nucleul grupului de verbe neregulate. Gradul de deviere de la model este diferit: de la varia\ii par\iale ale r[d[cinii =i/ sau ale afixelor p]n[ la substituirea total[ a formelor (forme supletive). Verbul a fi are numeroase logoforme supletive. Paradigma lui se caracterizeaz[ prin cel mai ]nalt grad de neregularitate. A da =i a sta au paradigme asem[n[toare. A avea =i a fi au serii de logoforme paralele la perfectul simplu. N o t [. Formele ]s (pers. I sg.) =i ]i (pers. a III-a sg.) ale auxiliarului a fi s]nt neliterare, dialectale =i nu se folosesc ]n vorbirea ]ngrijit[. Formele scurte -s (= s]nt, pers. I sg. =i pl.) =i -i (= este, pers. a III-a sg.) se folosesc frecvent. Fiind nesilabice, ele se leag[ de cuvintele ]nvecinate prin liniu\[: Unde-i unul nu-i putere Unde-s doi puterea cre=te La nevoi =i la durere. +i du=manul nu spore=te. (V. Alecsandr i)

180

Conjugarea verbelor neregulate Modul

prezent mai mult ca perfect

conjunctiv

imperativ (afirmativ =i negativ)

prezent perfect

prezent

imperfect

a fi a fi fost

s]nt, -s e=ti este, e, ]i s]ntem s]nte\i s]nt, -s

eram erai era eram era\i erau

fui/fusei fu=i/fuse=i fu/fuse fur[m/fuser[m fur[\i/fuser[\i fur[/fuser[

fusesem fusese=i fusese fusese(r[)m fusese(r[)\i fuseser[

s[ fiu s[ fii s[ fie s[ fim s[ fi\i s[ fie

fii fi\i nu fi nu fi\i

a avea a fi avut

am ai are avem ave\i au

aveam aveai avea aveam avea\i aveau

avui/avusei avu=i/avuse=i avu/avuse avur[m/avuser[m avur[\i/avuser[\i avur[/avuser[

avusesem avusese=i avusese avusese(r[)m avusese(r[)\i avuseser[

s[ am s[ ai s[ aib[ s[ avem s[ ave\i sa aib[

ai ave\i nu avea nu ave\i

a vrea a fi vrut

vreau vrei vrea vrem vre\i vor

vream vreai vrea vream vrea\i vreau

vrui vru=i vru vrur[m vrur[\i vrur[

vrusesem vrusese=i vrusese vrusese(r[)m vrusese(r[)\i vruseser[

s[ vreau s[ vrei s[ vrea s[ vrem s[ vre\i s[ vrea

a da a fi dat

dau dai d[ d[m da\i dau

d[deam d[deai d[dea d[deam d[dea\i d[deau

d[dui d[du=i d[du d[dur[m d[dur[\i d[dur[

d[dusem d[duse=i d[duse d[duse(r[)m d[duse(r[)\i d[duser[

s[ dau s[ dai s[ dea s[ d[m s[ da\i s[ dea

perfect simplu

—

d[ da\i nu da nu da\i

gerunziu

fiind

av]nd

vr]nd

d]nd

participiu

fost fost[ fo=ti foste

avut avut[ avu\i avute

vrut vrut[ vru\i vrute

dat dat[ da\i date

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

Paradigmele

Timpul

indicativ

infinitiv

Modul

prezent perfect

prezent

imperfect

perfect simplu

mai mult ca perfect

prezent conjunctiv

imperativ (afirmativ =i negativ)

a lua a fi luat

iau iei ia lu[m lua\i iau

luam luai lua luam lua\i luau

luai lua=i lu[ luar[m luar[\i luar[

luasem luase=i luase luase(r[)m luase(r[)\i luaser[

s[ iau s[ iei s[ ia s[ lu[m s[ lua\i s[ ia

ia lua\i nu lua nu lua\i

a bea a fi b[ut

beau bei bea bem be\i beau

beam beai bea beam bea\i beau

b[ui b[u=i b[u b[ur[m b[ur[\i b[ur[

b[usem b[use=i b[use b[use(r[)m b[use(r[)\i b[user[)

s[ beau s[ bei s[ bea s[ bem s[ be\i s[ bea

bea be\i nu bea nu be\i

a sta a fi stat

stau stai st[ st[m sta\i stau

st[team (stam) st[teai (stai) st[tea (sta) st[team (stam) st[tea\i (sta\i) st[teau (stau)

st[tui st[tu=i st[tu st[tur[m st[tur[\i st[tur[

st[tusem st[tuse=i st[tuse st[tuse(r[)m st[tuse(r[)\i st[tuser[

s[ stau s[ stai s[ stea s[ st[m s[ sta\i s[ stea

a m]nca a fi m]ncat

m[n]nc m[n]nci m[n]nc[ m]nc[m m]nca\i m[n]nc[

m]ncam m]ncai m]nca m]ncam m]nca\i m]ncau

m]ncai m]nca=i m]nca m]ncar[m m]ncar[\i m]ncar[

m]ncasem m]ncase=i m]ncase m]ncase(r[)m mincase(r[)\i m]ncaser[

s[ m[n]nc s[ m[n]nci s[ m[n]nce s[ m]nc[m s[ m]nca\i s[ m[n]nce

stai sta\i nu sta nu sta\i

m[n]nc[ m]nca\i nu m]nca nu m]nca\i

gerunziu

lu]nd

b]nd

st]nd

m]nc]nd

participiu

luat luat[ lua\i luate

b[ut b[ut[ b[u\i b[ute

MORFOLOGIA

Paradigmele

Timpul

indicativ

infinitiv

stat

m]ncat m]ncat[ m]nca\i m]ncate

181

182

Modul

mai mult ca perfect

prezent conjunctiv

prezent perfect

prezent

a usca a fi uscat

usuc usuci usuc[ usc[m usca\i usuc[

uscam uscai usca uscam usca\i uscau

uscai usca=i usc[ uscar[m uscar[\i uscar[

uscasem uscase=i uscase uscase(r[)m uscase(r[)\i uscaser[

s[ usuc s[ usuci s[ usuce s[ usc[m s[ usca\i s[ usuce

=tiu =tii =tie =tim =ti\i =tiu

=tiam =tiai =tia =tiam =tia\i =tiau

=tiui =tiu=i =tiu =tiur[m =tiur[\i =tiur[

=tiusem =tiuse=i =tiuse =tiuse(r[)m =tiuse(r[)\i =tiuser[

s[ =tiu s[ =tii s[ =tie s[ =tim s[ =ti\i s[ =tie

predau predai pred[ pred[m preda\i predau

predam predai preda predam preda\i predau

predai preda=i pred[ predar[m predar[\i predar[

predasem predase=i predase predase(r[)m predase(r[)\i predaser[

s[ s[ s[ s[ s[ s[

a =ti a fi =tiut

a preda a fi predat

imperfect

perfect simplu

predau predai predea pred[m preda\i predea

imperativ (afirmativ =i negativ)

usuc[ usca\i nu usca nu usca\i

—

pred[ preda\i nu preda nu preda\i

gerunziu

usc]nd

=tiind

pred]nd

participiu

uscat uscat[ usca\i uscate

=tiut =tiut[ =tiu\i =tiute

predat predat[ preda\i predate

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

Paradigmele

Timpul

indicativ

infinitiv

183

Adverbul

Adverbul este partea de vorbire autosemantic[ neflexibil[ care exprim[ o caracteristic[ a ac\iunii sau a st[rii (merge repede, doarme afar[, s-a oprit aici). Este deci ]n primul r]nd un determinant verbal. Afar[ de verb, adverbul poate determina ]ns[ =i un adjectiv (pu\in ur]t[, problem[ foarte grea), un adverb (absolut sigur, vine aproape totdeauna), un substantiv (scrisoare de acas[), un pronume (cei de acolo), un numeral (]nc[ doi) sau o interjec\ie (ei bine, hai ]n[untru). N o t [. Exist[ adverbe ce constituie singure propozi\ii. De exemplu, da =i nu sau adverbele predicative cu rol de regente ale unor propozi\ii subiective: bine]n\eles, desigur, fire=te (c[ va veni). Unele adverbe (chiar, tocmai, nu numai, poate) atribuie o nuan\[ suplimentar[ de ]n\eles unei propozi\ii ]ntregi sau numai unei p[r\i a acesteia. De exemplu: Tocmai ast[-diminea\[ am sosit la Floren\a... (V. Alecsandr i) Poate demult s-a stins ]n drum/}n depart[ri albastre. (M. E m i n e s c u) Aceste adverbe n-au ]ns[ func\ie de parte de propozi\ie.

Spre deosebire de celelalte p[r\i de vorbire semnificative, adverbul este neflexibil, adic[ nu se declin[, nu se conjug[ =i nu se schimb[ dup[ genuri. Unele adverbe pot avea grade de compara\ie, ca =i adjectivul, exprimate tot analitic, cu ajutorul unor cuvinte auxiliare. CLASIFICAREA ADVERBELOR DUP{ ORIGINE +I FORMARE Dup[ originea =i formarea lor adverbele se ]mpart ]n primare, secundare (provenite din alte p[r\i de vorbire prin derivare, compunere =i conversiune) =i locu\iuni adverbiale. ADVERBELE PRIMARE Primare s]nt numite adverbele mo=tenite din latin[ sau ]mprumutate ]n diferite perioade din alte limbi. Num[rul lor este destul de restr]ns: abitir, agale, azi, aidoma, acum, aici, allegro, anapoda, angro, apropo, apoi, aproape, atunci, a=a, aiurea, ba=ca, bine, deja, doar, jos, ieri, cum, c]nd, lesne, mereu, m]ine, nic[ieri, sus, taman, tocmai, unde, foarte, forte, ]nainte, ]nc[, ]ncoace, ]ncotro, iar =. a. ADVERBELE PROVENITE DIN ALTE P{R|I DE VORBIRE }n categoria acestora se disting trei grupe: adverbe derivate, adverbe create prin compunere =i adverbe formate prin conversiune (adverbializare).

184

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

ADVERBELE DERIVATE Acestea se formeaz[, ]n primul r]nd, cu sufixul special adverbial -e=te, care este cel mai vechi =i cel mai productiv ]n limba rom`n[. Ata=at la substantive =i adjective, el genereaz[ adverbe propriu-zise: b[rb[te=te, viteje=te, rom`ne=te, moldovene=te, lupe=te, p[rinte=te, ]mp[r[te=te, haiduce=te, nebune=te, proste=te, omene=te, suflete=te, trupe=te =. a. Un sufix ceva mai nou, dar mai pu\in productiv dec]t -e=te, este -ice=te: istorice=te, moralice=te, politice=te, teoretice=te. N o t [. Sufixele adverbiale -e=te, -ice=te nu mai s]nt at]t de productive ]n limba actual[, deoarece cap[t[ dezvoltare tendin\a de a folosi drept adverbe chiar adjectivele cu forma de masculin singular. }n loc de fizice=te, logice=te, artistice=te, geometrice=te, democratice=te =. a., ]n zilele noastre se prefer[ adjectivele adverbializate fizic, logic, artistic, geometric, democratic =. a.

Un alt sufix, care nu a c[p[tat ]ns[ extindere prea larg[, este -i= (-]=). Cu acesta s-a format un anumit num[r de adverbe de la substantive, verbe =i adjective: chior]=, chiondor]=, lungi=, l[\i=, mor\i=, orbi=, piepti=, piezi=, pituli=, ponci=, t]r]=, furi=, f[\i= =. a. }n limba actual[ sufixul adverbial -i= (-]=) nu mai este productiv. Dup[ modele str[ine (francez =i italian), limba rom`n[ a format sau, mai bine zis, a ]mprumutat o serie de adverbe cu sufixul (-a)mente. Adverbele de acest tip s-au ]ntrebuin\at ini\ial numai ]n stilurile publicistic, =tiin\ific =i administrativ. }n a doua jum[tate a secolului al XIX-lea ele devin caracteristice =i pentru operele beletristice. Scriitorii reali=ti ai secolului trecut au ridiculizat abuzul lor, astfel ]nc]t ast[zi adverbele cu acest sufix se folosesc rar. Cele mai r[sp]ndite dintre ele s]nt: actualmente, absolutamente, completamente, literalmente, realmente, socialmente, totalmente =i alte c]teva. N o t a 1. Forma\iilor cu (-a)mente le s]nt preferate formele adjectivelor simple, f[r[ sufix: absolut ]n loc de absolutamente, legal ]n loc de legalmente =. a. m. d. N o t a 2. Unele adverbe pot avea variante formate cu anumite particule adverbiale (deictice) (-a, -le/-lea, -=i) ce constituie ni=te dublete stilistice. Cele mai r[sp]ndite s]nt adverbele cu particula adverbial[ -a, care apare ]n forme ca: acum — acuma, aici — aicea, al[turi — al[turea, asemeni — asemenea, at]t — at]ta, atunci — atuncea, nic[ieri — nic[ierea, pretutindeni — pretutindenea, pururi — pururea =. a. Variantele f[r[ -a s]nt specifice mai mult pentru limba literar[ (]n special, pentru stilurile =tiin\ific =i administrativ), pe c]nd cele cu -a au un caracter popular, familiar, fiind r[sp]ndite mai mult ]n beletristic[. Dubletele create cu particula -le/-lea au un pronun\at caracter popular sau regional: adic[te/ adic[tele/adic[telea, altminteri/altmintrele/altmintrelea.

ADVERBELE COMPUSE Multe adverbe se combin[ cu alte cuvinte, form]nd astfel adverbe noi. Ele s]nt foarte variate at]t ca structur[, c]t =i ca sens. Cele mai r[sp]ndite tipuri s]nt cele ce constau din: a) adverb + substantiv: m]ine-sear[, azi-diminea\[, ieri-noapte, ieri-sear[ =. a.; b) prepozi\ie + adverb: de abia, de dinainte, dincotro, de aiurea, ]n l[turi, ]n sus, ]ntocmai, p]n[ c]nd, p]n[ acum, p]n[ afar[ =. a.; c) adverb + verb: c]ndva, undeva, ]ncotrova (va este o form[ scurt[ a verbului a vrea); d) adverb + adverb (cu sau f[r[ conjunc\ie): oarecum, ori=icum, ori=ic]nd, ori=iunde, oriunde, ori=ic]t =. a. N o t [. A face o distinc\ie net[ ]ntre adverbele simple =i cele compuse e destul de complicat. Adverbe ca numai, numaidec]t, oarecum, ale c[ror elemente s-au sudat ]ntr-un singur cuv]nt ]ntr-o epoc[ mai mult sau mai pu\in ]ndep[rtat[, s]nt tratate ast[zi de majoritatea gramaticilor ca adverbe

MORFOLOGIA

185

simple. De asemenea e greu s[ se fac[ o demarcare ]ntre adverbele compuse =i locu\iunile adverbiale. Astfel, cuvinte ca acas[, adesea, alt[dat[, anevoie, bun[oar[, deun[zi, deocamdat[, devreme, c]teodat[, odinioar[, pretutindeni, totu=i, totdeauna, uneori, ]mpreun[ =. a., care la ]nceputul existen\ei lor au fost locu\iuni adverbiale, nu se deosebesc prin nimic de adverbele propriu-zise (abia, acolo, aici, apoi, aproape, bine, chiar, oare, foarte, ]nc[, prea, unde). Astfel de cuvinte ]=i justific[ ast[zi numele de locu\iuni numai privite ]n plan istoric.

ADVERBELE FORMATE PRIN CONVERSIUNE (ADVERBIALIZARE) Adverbul se ]mbog[\e=te =i pe baza altor p[r\i de vorbire, f[r[ ca acestea s[ sufere vreo modificare formal[. Procesul dat poart[ numele de a d v e r b i a l i z a r e. Elementele lexicale supuse adverbializ[rii paralel cu modific[rile de ordin formal gramatical suport[ =i modific[ri semantice, fapt ce le d[ posibilitatea s[ capete toate tr[s[turile caracteristice ale adverbelor propriu-zise. }n categoria adverbelor pot trece adjectivele, substantivele, numeralele, pronumele =i verbele. Una din tr[s[turile semantice de baz[ ale adjectivelor =i adverbelor calitative const[ ]n faptul c[ ambele exprim[ ]nsu=iri =i calit[\i. Datorit[ acestei apropieri, o mul\ime de a d j e c t i v e au c[p[tat posibilitatea de a trece ]n categoria adverbului, cumul]nd astfel ambele valori gramaticale: de adjectiv =i de adverb (=i ]n dic\ionare ele s]nt consemnate ca dou[ cuvinte separate): absolut, asemenea, bun, v]rtos, contrar, deplin, destul, direct, drept, exact, exclusiv, lung, mult, pu\in, pu\intel, repede, r[u, scurt, serios, str]mb, str]ns, t]rziu, u=or, u=urel, frumos, ]ncet, ]ncetinel, avan, atent, bl]nd, bucuros, lacom, milos, r[u, sprinten, trist, iute =. a. N o t [. Unele dintre ele, la origine adjective, ast[zi se folosesc ]n limb[ numai ca adverbe propriu-zise. Astfel chiar, mo=tenit din latinescul clarus cu sensul „limpede, clar“, se folosea ]n textele vechi =i ca adjectiv =i ca adverb. Cu timpul ]ns[ ]n procesul evolu\iei istorice chiar, ca adjectiv, a ie=it din uz (cu sens de adjectiv el se p[streaz[ numai ]n ]mbinarea stabil[ ap[ chioar[ ce provine din lat. aqua clara, unde clara a evoluat ]n chiar[, iar apoi ]n chioar[). Sau cuv]ntul mereu, provenit din adjectivul maghiar merö, se folose=te ast[zi numai cu valoare de adverb, av]nd sensul „ne]ncetat, necontenit, continuu“.

Tot ]n grupa adjectivelor adverbializate trebuie ]ncadrate =i unele participii, deoarece ele au acelea=i particularit[\i ca =i adjectivele obi=nuite: al[turat, anticipat, ap[sat, garantat, dezl]nat, des[v]r=it, deslu=it, l[murit, mocnit, rotunjit, str]ns, unit, uscat, ]nfipt. Nu se preteaz[ adverbializ[rii adjectivele cu circula\ie restr]ns[ ]n limb[, specifice unor anumite domenii (de exemplu, limbajului =tiin\ific =i tehnic) sau adjectivele ce indic[ culoarea (alb, albastru, galben, negru, ro=u, violet), starea (viu, beat, umed, treaz), ]nsu=iri fizice ale fiin\elor (b[tr]n, voinic, gras, chel, orb, miop, ple=uv, rotofei, t]n[r), propriet[\i ale diferitelor obiecte (]ngust, lucios, mirositor). N o t a 1. De fapt, o distinc\ie net[ ]ntre adjectivele adverbializate =i cele neadverbializate nu se poate face, deoarece unul =i acela=i determinativ ]ntr-un caz caracterizeaz[ numai verbul-predicat, iar ]n altul caracterizeaz[ simultan at]t predicatul, c]t =i subiectul. De exemplu, ]n versurile: C[ci poezia ad]nc r[sun[/}ntre popor (V. Alecsandri) Mi-au sosit voios ]n \ar[/Dr[guli\[ prim[var[ (V. Alecsandri) cuvintele ad]nc =i voios, determin]nd verbele r[sun[ =i au sosit, s]nt adverbe propriu-zise, pe c]nd ]n versurile: +i prin tufele de m[turi ce cresc verzi, ad]nce, dese, P[s[ri ]mbl]nzite-n cuiburi disting penele alese. (M. Eminescu) R]ndunicile c]nd pleac[, se g]ndesc la prim[var[, ca s[ se ]ntoarc[ voioase iar ]n cuiburile lor (B. P. Hasdeu), determin]nd verbele a cre=te =i a se ]ntoarce, se acord[ simultan ]n gen =i num[r cu substantivele tufele =i r]ndunicile, adic[ nu pot fi considerate adverbe, ci adjective.

186

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

N o t a 2. Datorit[ apropierii semantice =i func\ionale dintre adverb =i adjectiv (ambele s]nt determinante), ]n limba actual[ are loc nu numai adverbializarea adjectivului, ci =i procesul invers, adjectivizarea adverbului: aiurea (vorb[ aiurea), bine (femeie bine), gata (haine gata), repede (ap[ repede). Distinc\ia dintre adjectivul calitativ =i adverbul de mod se face \in]nd seama de cuv]ntul pe care-l determin[: ca adjectiv el se raport[ la un nume, iar ca adverb — la un verb (eventual la un adjectiv sau alt adverb): a=a vreme — a face a=a — a=a bun; om grozav — vorbe=te grozav — grozav de mare.

Pe l]ng[ adjectivele folosite cu valoare de adverb f[r[ modificarea aspectului morfologic, se ]ntrebuin\eaz[ ]n calitate de adverbe =i unele s u b s t a n t i v e. E vorba, ]n primul r]nd, de substantivele (de genul feminin) care exprim[ prin sensul lor un segment de timp, denumind anotimpurile (iarna, vara, toamna, prim[vara), zilele s[pt[m]nii (luni, mar\i, miercuri, joi, vineri, s]mb[t[, duminic[) =i unele p[r\i componente ale zilei (diminea\[, zi, sear[, noapte). Ele se ]ntrebuin\eaz[ ca adverbe ]n forma lor articulat[ de singular sau de plural: Adesea la vorb[ st[m noaptea... (G. M e n i u c) ... duminicile veneau b[tr]nii... (I. D r u \ [) Numele de zile =i substantivul diminea\[ pot ap[rea ca adverbe =i ]n forma lor nearticulat[: C]nd ie=ise din ograd[, diminea\[ tare, pusese ]n porti\[ un b[\, semn c[ nu-i nimeni acas[. (E u s e b i u C a m i l a r) ... M-a l[sat Gheorghi\[ luni. (N. C o s t e n c o) N o t a 1. Substantivele nume de anotimpuri sau de p[r\i ale zilei, c]nd s]nt determinate, se ]ntrebuin\eaz[ cu valoare adverbial[ de asemenea sub forma nearticulat[: an-iarn[, ast[-noapte, m]ine-sear[ etc. N o t a 2. Func\ia de adverb de loc o ]ndepline=te =i a=a-numitul „dativ locativ“, adic[ un substantiv la cazul dativ pe l]ng[ o serie de verbe (]n special a sta =i a se a=terne, primul cu substantivul loc (a sta locului), iar al doilea cu alte c]teva substantive). }n cazul dat nu poate fi vorba de o particularitate specific[ a cuv]ntului locului, deoarece =i alte cuvinte pot ap[rea, ce e drept mai rar, cu aceea=i func\ie ]n construc\ii similare. De pild[, drum, c]mp, pustiu, v]nt: S-a=terneau pustiilor. (M. Eminesc u) Fug caii du=i de spaim[ =i v]ntului s-a=tern. (M. Eminesc u) A=terne-te drumului/Ca =i iarba c]mpului. (V. Alecsandri)

Valoare de adverb cap[t[ de asemenea substantivele din cadrul unor expresii verbale stabile care exprim[ o caracteristic[ a unui verb =i mai rar a unui adjectiv calitativ: (a dormi) bu=tean, (a t[cea) chitic, (a se \ine) b[\, (a se str]nge) pung[, (umflat) butuc, (singur) cuc, (a privi) \int[, (a merge) strun[, (a r[m]ne) balt[, (beat) turt[, lemn, cuc, (a curge) g]rl[, (a dormi) tun, (gol) pistol, pu=c[ =. a. Majoritatea acestor expresii au fost la origine compara\ii: a dormi ca un bu=tean, a zbura ca glontele, des ca m[tura (p]sla), tare ca piatra, a t[cea ca chiticul, a se \ine ca scaiul, a luci ca oglinda =. a. m. d. N o t [. Nu ]ntotdeauna compara\ia ini\ial[ din asemenea construc\ii poate fi reconstituit[, c[ci substantivele s]nt folosite ]n ele metaforic: a se uita (a privi) \int[, a merge strun[, a r[m]ne balt[, tuns chilug, a veni pu=c[ =. a.

Asemenea construc\ii comparative, de altfel foarte expresive, cu timpul au ]nceput s[-=i piard[ expresivitatea. S-a sim\it de aceea necesitatea unui alt mijloc stilistic pentru stabilirea expresivit[\ii lor. Noul procedeu a constat ]n renun\area la compara\ie =i trecerea la metafor[, care din punct de vedere logic presupune un grad mai ]nalt de abstrac\ie. Construc\iile metaforice, fiind ni=te compara\ii sub]n\elese, prescurtate sau eliptice, au condi\ionat apropierea substantivului folosit metaforic de adverbele calitative, contribuind la transformarea lui ]n adverb propriu-zis.

MORFOLOGIA

187

N o t [. De=i folosirea unor astfel de substantive metaforice este limitat[ de semantica verbelor sau adjectivelor determinate (beat turt[, doarme tun), totu=i unele din ele pot determina un num[r destul de mare de verbe, f[r[ a-=i modifica sensul. Astfel, substantivul buluc, de exemplu, apare pe l]ng[ verbele a veni, a intra, a alerga, a se str]nge, a sta, a se duce, a porni, a se gr[m[di, a da =. a. Substantivul adverbializat \int[ poate determina de asemenea mai multe verbe: a trage, a se uita, a privi, a c[ta =. a., p[str]ndu-=i ]n toate cazurile sensul.

Adverbele-substantive au putut ap[rea nu numai pe baza compara\iilor, ci =i pe baza unor construc\ii substantivale cu prepozi\ii prin omiterea prepozi\iei respective: a sta fa\[ < a sta de fa\[, a sta straj[ < a sta la straj[, a porni (a veni, a intra) fuga < a porni (a veni, a intra) la (cu) fuga, a se ]ndrepta c]rd < a se ]ndrepta ]n c]rd, plin v]rf < plin cu (p]n[ ]n) v]rf =. a. }ntrebuin\ate ]n calitate de adverb, at]t substantivele din construc\iile comparative, c]t =i cele care la origine au fost ]nso\ite de prepozi\ii ]=i pierd capacitatea de a-=i modifica forma (dup[ cazuri =i numere). Cap[t[ valoare adverbial[ =i p r o n u m e l e, ce e drept, foarte rar. Astfel, tot, pronume nehot[r]t la origine, apare cu sensul adverbial „]nc[“, „mereu“, „]ntotdeauna“: Vai! Tot mai g]nde=ti la anii c]nd visam ]n academii... (M. E m i n e s c u) Femeia tot femeie, zice L[pu=neanul z]mbind. (C. N e g r u z z i) Dac[ tot este urmat de un comparativ sau de un verb, el exprim[ o grada\ie de intensitate, adic[ sensul „din ce ]n ce“, „]nc[“: ... apoi ]n[l\]ndu-se tot mai sus. (I. C r e a n g [) Pronumele interogativ-relativ ce de asemenea poate s[ ]ndeplineasc[ func\ia de adverb, c[p[t]nd sensul de „c]t de“: Ce u=or e s[ zbori! (M. E m i n e s c u) +i unele n u m e r a l e au valoare adverbial[. E vorba ]n special de numeralele multiplicative (]ndoit, ]ntreit, ]nzecit, ]nsutit, dublu, triplu =. a.). De asemenea, numeralul cardinal un (cu form[ de feminin) se ]ntrebuin\eaz[ ca adverb, exprim]nd ideea de perseveren\[ (\ine una). N o t [. Prepozi\ia ]n construc\ii eliptice poate fi folosit[ =i ea ca adverb (singur[, f[r[ s[ fie urmat[ de nume): eu eram pentru, el mergea dup[.

LOCU|IUNILE ADVERBIALE Locu\iunea adverbial[ este o construc\ie perifrastic[ cu sens unitar care, din punct de vedere gramatical, se comport[ ca un adverb. Unele locu\iuni adverbiale, fiind frazeologisme, au un sens idiomatic, figurat, ]ndeplinind astfel, pe l]ng[ func\ia comunicativ[, =i una expresiv-emotiv[. Ceea ce deosebe=te locu\iunile adverbiale de adverbele obi=nuite este faptul c[ ele au un con\inut semantic mai comprimat =i mai ]ngust, dar ]n schimb posed[ o putere expresiv[ mai mare. Unele locu\iuni adverbiale pot determina practic diverse verbe ca =i adverbele propriu-zise. De exemplu, ]n doi timpi =i trei mi=c[ri „imediat“, pe zi ce trece „treptat“, um[r la um[r „al[turi“, de c]nd lumea =i p[m]ntul „dintotdeauna“, ]n lung =i ]n lat „pretutindeni“ =. a. Altele se combin[ numai cu anumite verbe. De exemplu: la botul calului numai cu a bea (a cinsti), cu noaptea ]n cap numai cu a se scula, cu jum[tate de gur[ numai cu a vorbi, cuv]nt cu cuv]nt numai cu a traduce, ]n floarea v]rstei numai cu a muri, ca ochii din cap sau ca lumina ochilor numai cu a p[zi (a p[stra) =. a.

188

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

Din punct de vedere morfologic, locu\iunile adverbiale s]nt foarte rigide, p[r\ile lor componente fiind contopite ]ntr-o form[ unic[ =i invariabil[ (v[z]nd cu ochii, claie peste gr[mad[, c]t ai bate din palme), astfel ]nc]t orice schimbare a elementelor componente duce la destr[marea lor ca frazeologisme. De exemplu, nu se poate spune v[z]nd cu ochiul, cl[i peste gr[mad[, c]t ai b[tut din palme, c[ci locu\iunea constituie o unitate morfologic[ osificat[, ]mpietrit[. Locu\iunile adverbiale s]nt foarte variate dup[ elementele lor componente. Se disting din acest punct de vedere c]teva clase de locu\iuni. N o t [ . Pe l]ng[ locu\iunile adverbiale propriu-zise, ]n aceast[ clas[ s]nt incluse diferite expresii idiomatice, frazeologisme, segmente de fraz[ =i propozi\ii ]ntregi ce au un sens unitar, ]ndeplinind func\ii adverbiale.

1. Locu\iuni adverbiale formate dintr-un substantiv, adjectiv sau adverb cu una sau cu mai multe prepozi\ii: cu greu, cu de-a sila, de-a curmezi=ul, de-a dreapta, de-a lungul, de-a rostogolul, de alalt[ieri, de pe afar[, din nou, ]n jos, ]n l[turi, ]ntr-o doar[, pe de rost, pe dinainte, ]n veci, cu totul, de cu sear[, de la o vreme, de cu timp, la fel, la repezeal[, pe vremuri, f[r[ ]ncetare, f[r[ discu\ie, ]n dep[rtare, ]n continuare =. a. Tot din aceast[ clas[ fac parte =i locu\iunile alc[tuite dintr-un participiu ]n -e, precedat de prepozi\ia pe (mai rar de, din, ]ntru): pe ]nserate, din auzite, ]ntr-alese, pe nev[zute, pe sf]r=ite, pe neg]ndite, ]ntr-ascuns =. a. Uneori participiile au particula -le: pe apucatele, pe dibuitele, pe alesele =. a. N o t [ . Unele locu\iuni adverbiale din clasa dat[ pot ]ndeplini func\ii prepozi\ionale. Atunci ele cer compliniri ]n mod obligatoriu (comp.: se afl[ ]n fa\[ — func\ie adverbial[, se afl[ ]n fa\a casei — func\ie prepozi\ional[). Pentru a face distinc\ie ]ntre locu\iunile adverbiale =i cele prepozi\ionale, trebuie verificat[ func\ia lor sintactic[. Primele joac[ singure rol de parte de propozi\ie (privea ]n urm[), iar celelalte introduc p[r\i de propozi\ie, ]n special complementul circumstan\ial, fiind antepuse unui substantiv (a ap[rut ]n urma unei ]nt]mpl[ri).

2. Locu\iuni adverbiale „tautologice“ formate prin repetarea aceluia=i nume la diferite cazuri. Componentele pot fi diferite: a) substantiv (adjectiv) + prepozi\ie + substantiv (adjectiv): pas cu pas, um[r la um[r, cot la cot, cap ]n cap, zi de zi, nas ]n nas, gur[ ]n gur[, an cu an, m]n[ ]n m]n[, fa\[ ]n fa\[, zi cu zi, ochi ]n ochi, hat ]n hat, cap la cap, an de an, corp la corp, perete ]n perete, pic cu pic, pic[tur[ cu pic[tur[, fir cu fir, bob cu bob =. a.; b) prepozi\ia din + substantiv (adverb) + prepozi\ia ]n + substantiv corelativ: din an ]n an, din c]nd ]n c]nd, din clip[ ]n clip[, din vorb[ ]n vorb[, din gur[ ]n gur[, din loc ]n loc, din ce ]n ce, din noapte ]n noapte, din cuv]nt ]n cuv]nt, din scoar\[ ]n scoar\[, din vreme ]n vreme, din m]n[ ]n m]n[ =. a. N o t [ . Uneori substantivul corelativ este reluat de un alt substantiv din acela=i grup semantic: din joi ]n Pa=ti, din an ]n Pa=ti, din Pa=ti ]n Cr[ciun =. a.

3. Locu\iuni adverbiale formate din perechi de cuvinte apropiate ca sens sau compatibile semantic unite printr-o prepozi\ie sau prin conjunc\ia =i: zi =i noapte, claie peste gr[mad[, luntre =i punte, scurt =i cuprinz[tor, pur =i simplu, colac peste pup[z[, scurt =i clar, unde =i unde, pe rud[, pe s[m]n\[; cu chiu, cu vai; de bine, de r[u =. a. 4. Locu\iuni adverbiale formate dintr-un determinat =i un determinativ de natur[ diferit[, dar legate cu ajutorul prepozi\iilor. Ele pot consta din:

MORFOLOGIA

189

a) prepozi\ie + substantiv (la acuzativ) + substantiv (la genitiv): de florile m[rului, pe vremea lui Papur[-Vod[, la miezul nop\ii, din capul locului, la pa=tele calului, ]n dorul lelii, de ochii lumii, la cap[tul p[m]ntului, cu iu\eala fulgerului, la urma urmei, la rev[rsatul zorilor, ]n goana calului, ]n ruptul capului, la spartul t]rgului =. a.; b) prepozi\ie + substantiv + substantiv (la acuzativ cu sau f[r[ prepozi\ie): cu noaptea ]n cap, ]n zori de zi, de flori de cuc, cu m]inile ]n s]n, din mo=i-str[mo=i, ]n r]nd cu lumea, cu tragere de inim[, cu neb[gare de seam[, din tat[ ]n fiu =. a.; c) prepozi\ie + un determinativ substantival (adjectiv, numeral...) + substantiv (cu sau f[r[ prepozi\ie): din toat[ inima, ]ntr-o bun[ zi, cu jum[tate de gur[, ]n doi peri, ]ntre patru ochi, de bun[ seam[, la tot pasul, cu orice pre\, la prima vedere, la fiecare pas, f[ra mult[ vorb[, ]n tot bunul, de bun[ voie, cu nepus[ mas[, din piatr[ seac[, ]ntre dou[ v]rste =. a. 5. Locu\iuni adverbiale formate din mai multe elemente (a=a-zise frazeologisme „complexe“): din zori =i p]n[ ]n noapte, nici c]t un v]rf de ac, cu o falc[-n cer =i cu alta ]n p[m]nt, peste nou[ m[ri =i nou[ \[ri, din cap p]n[ ]n picioare, pentru nimic ]n lume, f[r[ pierdere de vreme, p]n[ la ultima pic[tur[ de s]nge, ]n doi timpi =i trei mi=c[ri, ]ntre ciocan =i nicoval[, zi de var[ p]n[-n sear[, ]n toat[ puterea cuv]ntului, c]t ]i ziulica de mare =. a. 6. Locu\iuni adverbiale formate din construc\ii comparative, devenite stabile: ca frunza pe ap[, ca ochii din cap, ca lumina ochilor, ca frunza =i (ca) iarba, ca prin urechile acului =. a. 7. Locu\iuni adverbiale formate din combinarea mai multor adverbe (cu ajutorul unor prepozi\ii sau conjunc\ii): a=a =i a=a; c]nd =i c]nd; ba ici, ba colo; nici mai mult, nici mai pu\in; de bine, de r[u; ]n lung =i ]n lat; pe ici, pe colo =. a. 8. Locu\iuni adverbiale formate din combinarea mai multor pronume (cu ajutorul unor prepozi\ii sau conjunc\ii): din una ]n alta, una peste alta, nici una, nici alta, ei ]nde ei, unul dup[ altul =. a. 9. Locu\iuni adverbiale formate din construc\ii sau propozi\ii ]ntregi: pe zi ce trece, de c]nd e lumea =i p[m]ntul, v[z]nd cu ochii, c]t ai zice pe=te, unde =i-a pierdut dracul potcoavele, unde a ]n\[rcat dracul copiii, c]t ai zice c]r, nici c]t ai sc[p[ra din amnar, cum scrie la carte, c]t vezi cu ochii, c]nd se ]ng]n[ ziua cu noaptea =. a. 10. Locu\iuni adverbiale formate din dou[ construc\ii negative ]mbinate: nici ]n car, nici ]n c[ru\[; nici alb, nici negru; nici ]n clin, nici ]n m]nec[; nici laie, nici b[laie; nici r[u, nici bine =. a. 11. Locu\iuni adverbiale formate din cuvinte rimate: calea-valea, harcea-parcea, nitam-nisam, mort-copt, talme=-balme=, t]r]=-gr[pi= =. a. 12. Locu\iuni adverbiale cu structura ]n mod ¢ un adjectiv: ]n mod benevol, ]n mod concret, ]n mod concis, ]n mod delicat, ]n mod optimist, ]n mod serios =. a. Clasa locu\iunilor adverbiale se completeaz[ permanent pe contul diferitelor construc\ii =i expresii =i de aceea e destul de greu s[ se fac[ o clasificare exhaustiv[ a acestora din punctul de vedere al elementelor componente. CLASIFICAREA SEMANTIC{ A ADVERBELOR +I A LOCU|IUNILOR ADVERBIALE Din punctul de vedere al sensului lor lexical, adverbele =i locu\iunile adverbiale se ]mpart ]n mai multe grupe, exprim]nd: — modul realiz[rii ac\iunii: abia, de asemenea, aievea, agale, alene, altfel, anevoie, bine, degeaba, ]mpreun[, ]n lung =i-n lat, fa\[-n fa\[, cu de-a sila, pe de

190

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

rost, cu m]inile ]n s]n, de bun[ voie, cu orice pre\, cu drag[ inim[ =. a., precum =i adjectivele (participiile) adverbializate =i derivatele cu sufixele adverbiale speciale -e=te, -]=(-i=), -(-a)mente; — locul realiz[rii ac\iunii: acas[, aici, al[turi, afar[, aproape, aiurea, deasupra, dedesubt, departe, dinapoi, dincoace, dincolo, dind[r[t, din[untru, jos, ]napoi, ]nainte, ]ncoace, ]ncolo, ]ncotrova, ici-colo, nic[ieri, niciunde, ori]ncotro, oriunde, pretutindeni, sus, unde, unde =i unde, undeva, de-a dreptul, de-a dreapta, de-a st]nga, din loc ]n loc, la dracul ]n din\i, la fa\a locului, la tot pasul, la cap[tul p[m]ntului etc.; — timpul realiz[rii ac\iunii: acum, apoi, asear[, m]ine, ast[zi, c]nd, c]ndva, c]teodat[, cur]nd, deocamdat[, diminea\a, demult, duminica, iar[=i, ieri, odat[, odinioar[, niciodat[, t]rziu, totdeauna, uneori, p]n[ t]rziu, din c]nd ]n c]nd, din zi ]n zi, din mo=i-str[mo=i, de pe vremea lui Papur[-Vod[, la spartul t]rgului, pe la vremea mesei, de la o bucat[ de vreme, de c]nd lumea =i p[m]ntul =. a.; — scopul ac\iunii: anume, dinadins, expres, ]nadins, ]ntr-adins, cu tot dinadinsul =. a.; — cauza realiz[rii ac\iunii: de aceea, pentru aceea, de at]ta, ]n zadar =. a.; — o concesie: totu=i, cu toate acestea. Ele se folosesc, de obicei, pentru a lega propozi\ii concesive; — cantitatea: at]t, cam, destul, mult, pu\in, oleac[, enorm, c]t, oric]t, c]tva, ]ntruc]tva, c]t[ frunz[ =i iarb[ =. a.; — durata, continuitatea, revenirea: mereu, ]nc[, mai, continuu, necontenit, ne]ncetat, ne]ntrerupt, permanent, tot, iar[, iar[=i, din nou =. a.; — o compara\ie: aidoma, asemenea, ]ntocmai, ca, cum, precum =. a.; — o afirma\ie: da, desigur, evident, fire=te, negre=it, sigur, de bun[ seam[, nu ]ncape ]ndoial[, f[r[ doar =i poate =. a. }n propozi\ie ele ]ndeplinesc, de obicei, rolul unor cuvinte incidente; — o nega\ie: ba, nu, nici, nicic]t, nicicum, nicidecum, deloc, defel, ]n nici un caz, nici c]tu=i de pu\in, nici ]n ruptul capului =. a.; — o ]ndoial[, o probabilitate sau o posibilitate: oare, parc[, pesemne, poate, probabil, posibil =. a.; — o aproxima\ie: aproape, gata, mai, c]t pe ce =. a. Ele s]nt adeseori ]nt[rite prin repetare: aproape-aproape, mai-mai, gata-gata, c]t-c]t =. a.; — restric\ie: barem, ]ncaltea, m[car, doar, exclusiv, numai =. a.; — o precizare sau o confirmare: chiar, =i, tocmai. N o t [. Adverbul de confirmare =i nu trebuie confundat cu conjunc\ia omonim[ =i. Diferen\ierea lor se face ]n context.

ADVERBE CU VALORI MULTIPLE }n limba contemporan[ o serie de adverbe pot c[p[ta, ]n context, sensuri diferite =i, prin urmare, pot fi ]ncadrate concomitent ]n mai multe grupe semantice. Astfel, adverbele de loc aici, ]nainte, ]napoi, ]ncoace, ]ncolo, aproape, departe =. a. se ]ntrebuin\eaz[ =i ca adverbe de timp: +i de mii de ani ]ncoace/Lumea-i vesel[ =i trist[. (M. E m i n e s c u) Popa Duhul aci era la Socola, aci ]n Ia=i... (I. C r e a n g [) De nu i-ar muri mul\i ]nainte. (I. C r e a n g [)

MORFOLOGIA

191

Unele adverbe de mod apar cu valoare temporal[: De-abia apucasem a adormi =i un vis fantastic veni. (C. N e g r u z z i) ADVERBELE PRONOMINALE Dup[ cum s-a v[zut mai sus, sensul unor adverbe se precizeaz[ ]n context. }ntruc]t ele pot substitui alte cuvinte =i construc\ii, la fel ca =i pronumele, au c[p[tat denumirea de adverbe pronominale. Astfel, adverbul unde poate ]nsemna „]n ora=“, „pe strad[“, „]n c]mp“, „la p[dure“, „l]ng[ munte“, „]n dulap“ =. a. Adverbele pronominale se ]ntrebuin\eaz[, de regul[, ]n ]ntreb[rile puse cu privire la modul, timpul =i locul realiz[rii ac\iunii sau ca elemente de leg[tur[ ]ntre dou[ propozi\ii (cea subordonat[ =i regenta ei). Au deci func\ie de conjunc\ie (cuv]nt conjunctiv). Ca =i pronumele nepersonale, adverbele pronominale formeaz[ c]teva subgrupe: 1. Adverbe pronominale demonstrative ce exprim[ ideea de apropiere sau dep[rtare a ac\iunii ]n spa\iu =i ]n timp: aici — acolo, aproape — departe, ]ncoace — ]ncolo, acum — atunci =. a. 2. Adverbe pronominale interogativ-relative ce intr[ ]n componen\a unor ]ntreb[ri sau servesc la exprimarea unor rela\ii dintre propozi\ii: cum, c]nd, c]t, ]ncotro, unde. Adverbele relative s]nt omonime ca form[ cu cele interogative. Ele ]ndeplinesc de asemenea func\ia unor conjunc\ii, realiz]nd jonc\iunea dintre subordonat[ =i regenta ei: Cum ]\i vei a=terne, a=a vei dormi. (P r o v e r b) 3. Adverbe pronominale nehot[r]te ce exprim[ ideea de loc, de timp sau de mod ]ntr-o form[ general[, imprecis[: c]ndva, c]tva, c]teodat[, cumva, fiec]nd, fiecum, fieunde, oarecum, odat[, odinioar[, oric]nd, oric]t, oricum, ori]ncotro, oriunde =. a. 4. Adverbe pronominale negative ce exprim[ negarea locului, timpului, modului de realizare a ac\iunii: nicic]nd, nicic]t, nicicum, nicidecum, niciodat[, niciunde, nic[ieri =. a. ORTOGRAFIA ADVERBELOR +I A LOCU|IUNILOR ADVERBIALE Adverbele de mod formate din substantive sau verbe cu sufixul -i=/-]= se scriu f[r[ -i la sf]r=it (cruci=, piepti=, furi=, chior]=, t]r]=), spre deosebire de adverbele iar[=i, c]tu=i, totu=i, precum =i formele populare sau arhaice acu=i, cumva=i, care au -i final, deoarece s]nt formate din iar[ + =i, c]t(u) + =i, tot(u) + =i (adic[ din adverb + conjunc\ie). Adverbele aicea, aievea, aiurea, al[turea, asemenea, a=ijderea, atuncea, nic[ierea, pururea =i alte c]teva care au =i forme ]n -ea nu se scriu cu -ia (chiar dac[ varianta f[r[ -a se termin[ ]n -i: aici, al[turi, asemeni, atunci, nic[ieri, pururi). La fel se ortografiaz[ adverbele de timp provenite prin conversiune de la substantive feminine cu articol hot[r]t (la singular): lunea, mar\ea, miercurea, vinerea (excep\ie face joia). Se scrie =i se roste=te corect ]ncontinuu, nu incontinuu.

192

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

Adverbele =i locu\iunile adverbiale alc[tuite din mai multe p[r\i de vorbire se scriu ]ntr-un cuv]nt, separat sau cu cratim[ (linie de unire). 1. Se ortografiaz[ ]ntr-un singur cuv]nt adverbele cu un grad avansat de integrare a elementelor componente ce nu-=i mai p[streaz[ fiecare individualitatea semantic[ =i se comport[ ca un singur cuv]nt. Printre ele men\ion[m: — adverbele compuse care au ca prim element o prepozi\ie sudat[ cu termenul urm[tor (care poate fi adverb, substantiv, numeral, pronume): acas[, adeseori, al[turi, alene, alocuri, arar, arareori, asear[, deasupra, dec]t, degeaba, degrab[, dedesubt, defel, deloc, demult, deodat[, desigur, deopotriv[, departe, desear[, devreme, dinadins, dinainte, dinafar[, dinapoi, din[untru, dincoace, dincolo, dincotro, dind[r[t, dintotdeauna, dimpotriv[, dimprejur, dimpreun[, ]nadins, ]napoi, ]ncolo, ]ndat[, ]ntocmai, ]ntruna, laolalt[, pesemne, precum, prejos, presus, primprejur =. a.; — adverbele compuse formate din prepozi\iile ]n + de + alt[ parte de vorbire: ]ndeajuns, ]ndeaproape, ]ndem]n[, ]ndeob=te, ]ndeosebi, ]ndesear[ =. a.; — adverbele compuse cu pronumele sau adjectivele alt([), alalt[: altc]ndva, altcumva, alt[dat[, (de) altfel, altundeva, alteori, alalt[ieri, alalt[sear[ =. a.; — adverbele ]n componen\a c[rora intr[ unul dintre elementele invariabile de compunere fie, oare(=i), ori(=i), va: fiec]nd, fiecum, fieunde, oarec]nd, oarec]t, oarecum, oareunde, oare=ic]nd, oare=icum, oricum, ori]ncotro, oriunde, ori=ic]nd, ori=ic]t, ori=icum, ori=iunde, c]ndva, c]tva, ]ncotrova, undeva, uneori, adeseori, rareori, alteori =. a.; N o t [. Excep\ie fac locu\iunile adverbiale ori de c]te ori, ori de unde, ori de c]nd.

— adverbul odat[ =i cele mai multe compuse ale lui: deodat[, c]teodat[, niciodat[, totodat[, vreodat[ =. a. (excep\ie face locu\iunea adverbial[ dintr-o dat[, format[ cu numeralul o dat[, opus lui de dou[ ori); — adverbele compuse cu nici-: nicic]nd, nicic]t, nicicum, nicidecum, niciodat[, niciunde =. a.; — adverbele compuse cu -mite: ]nc[mite, pas[mite; — alte adverbe compuse din elemente eterogene: ast[zi, bine]n\eles, cumsecade, numai, numaidec]t, parc[, valv]rtej =. a. N o t [. Adverbele compuse redate grafic ]ntr-un cuv]nt nu trebuie confundate cu ]mbin[rile libere sau cu locu\iunile adverbiale formate din aceia=i termeni care se scriu separat: alt[dat[ „odinioar[, demult“, dar alt[ dat[ (vii alt[ dat[); altfel „altminteri, ]n alt mod“, dar alt fel cu pluralul alte feluri, (alt fel de bucate); bine]n\eles „fire=te, evident“, dar bine ]n\eles (mesajul este bine ]n\eles); c]teodat[ „din c]nd ]n c]nd, uneori“, dar c]te o dat[ (fiecare c]te o dat[); dec]t „ca, doar, numai“, dar de c]t (de c]t timp are nevoie); defel „nicidecum, deloc“, dar de fel (este de fel din ora=); deloc „nicidecum, c]tu=i de pu\in“, dar de loc (de loc din Ucraina); demult „odinioar[, c]ndva“, dar de mult (m[ a=tep\i de mult?); deoparte „]n l[turi, izolat, retras“, dar de o parte (de o parte a str[zii cresc platani); devale „]n jos“, dar de vale (a trecut dincolo de vale); devreme „din timp, de timpuriu“, dar de vreme (uitat de vreme); ]ntruna „mereu, tot timpul“, dar ]ntr-una (]ntr-una din zile); nicic]nd „niciodat[“, dar nici c]nd (nu m-a ]ntrebat nici c]nd a venit, nici c]nd a plecat); nicic]t „deloc, defel“, dar nici c]t (nici c]t e negru sub unghie); nicicum „defel, deloc“, dar nici cum (nici cum ai spus nu e bine); nicidecum „]n nici un caz“, dar nici de cum (nu vorbe=te nici de cum a ajuns, nici de cum a fost primit); niciodat[ „nicic]nd“, dar nici o dat[ (nu a m]ncat azi nici o dat[); niciunde „nic[ieri“, dar nici unde (nu s-a dus nici unde a promis); numai „doar, dec]t“, dar nu mai (nu mai pot a=tepta); numaidec]t „imediat, ]ndat[“, dar numai de c]t (a vorbit numai de c]t a cheltuit); odat[ „odinioar[, mai demult, c]ndva“, dar o dat[ (mai scrie o dat[); totodat[, „]n acela=i timp, simultan“, dar tot o dat[ (tot o dat[ a fost =i el); totuna „oricum“, dar tot una (tot una din primele sale lucr[ri).

MORFOLOGIA

193

2. Se scriu cu cratim[ adverbele =i locu\iunile adverbiale alc[tuite din mai multe cuvinte nesudate ]ntre ele, =i anume: — cele ]n care primul termen de compunere este prepozi\ia ]ntru sau dintru (care au pierdut vocala -u ]naintea unui cuv]nt ce ]ncepe cu o vocal[): dintr-acolo, dintr-adins, dintr-at]t, dintr-o dat[, ]ntr-aceea, ]ntr-acolo, ]ntr-adev[r, ]ntr-adins, ]ntr-aiurea, ]ntr-ales, ]ntr-at]t, ]ntr-ascuns, ]ntr-un r]nd =. a.; — cele formate din prepozi\ia dup[ sau din adjectivul demonstrativ ast[ =i un substantiv cu sens temporal: dup[-amiaz[, dup[-mas[, dup[-pr]nz, ast[-iarn[, ast[-noapte, ast[-prim[var[, ast[-sear[, ast[-toamn[, ast[-var[ =. a. (face excep\ie adverbul ast[zi); — cele formate prin unirea a dou[ substantive, a unui substantiv cu un adverb, a dou[ adverbe, a dou[ interjec\ii sau a dou[ elemente rimate ce nu se ]ntrebuin\eaz[ independent ]n limb[: an-var[, azi-diminea\[, c]ine-c]ine=te, ieri-diminea\[, ieri-noapte, jur-]mprejur, ]ncet-]ncet, hara-para, harcea-parcea, m]ine-sear[, nitam-nisam, prea-prea, talme=-balme=, treac[-mearg[, trela-lela, t]r]=-gr[pi=, tac-pac, vr]nd-nevr]nd =. a., precum =i locu\iunile adverbiale de-adev[rat, dis-de-diminea\[. Scrierea cu cratim[ marcheaz[ nu numai gradul intermediar de sudur[ a unor adverbe compuse (ast[-noapte, ieri-sear[), dar =i fenomene fonetice ca eliziunea =i contragerea (]ntr-adev[r, dintr-acolo). Tot prin cratim[ se red[ rostirea ]mpreun[ a cuvintelor ]ntr-un tempo mai mult sau mai pu\in rapid: de-acum, de-ajuns, de-aproape (de=i ]n mod obi=nuit ele se scriu separat; vezi punctul 3). 3. Se scriu separat locu\iunile adverbiale =i adverbele compuse ale c[ror cuvinte componente ]=i p[streaz[ independen\a lexical[ =i gramatical[: de aceea, de aproape, de asemenea, de obicei, de ob=te, de cu sear[, de cu vreme, de jur ]mprejur, din cale afar[, c]tu=i de pu\in, din c]nd ]n c]nd; ]n definitiv, ]n adev[r, ]n afar[, ]n fine; la ]ndem]n[, la minimum, la o parte; pe de l[turi, pe de o parte, pe de alt[ parte, pe de rost, pe nedrept, pe neg]ndite, p]n[ una alta =. a. La fel se scriu locu\iunile adverbiale formate cu prepozi\ia compus[ de-a: de-a berbeleacul, de-a binelea, de-a c[lare, de-a curmezi=ul, de-a dreptul, de-a dura, de-a gata, de-a poarca, de-a prinselea, de-a puia-gaia, de-a pururi, de-a r]ndul, de-a rostogolul, de-a surda, de-a tumba =. a. N o t [. Se scriu cu dou[ cratime locu\iunile adverbiale cu prepozi\ia compus[ de-a, c]nd primul sunet al cuv]ntului urm[tor se suprim[: de-a-nd[r[telea, de-a-ndoaselea, de-a-npicioarelea.

GRADELE DE COMPARA|IE Asemenea adjectivului, unele adverbe au grade de compara\ie. E vorba de adverbele de mod (mai ales de cele provenite din adjective: frumos, ur]t, r[u), de loc (aproape, departe, ]ncolo, la dreapta, la st]nga, ]n urm[, ]n fa\[) =i de timp (cur]nd, devreme, de diminea\[, din timp, t]rziu). Procedeele de formare a gradelor de compara\ie =i de intensitate s]nt exact acelea=i ca =i la adjective, cu deosebirea c[ la superlativul relativ articolul demonstrativ cel este invariabil, adic[ nu se schimb[ dup[ gen =i num[r. Astfel, =i la adverb se disting trei grade de compara\ie:

194

GRAMATICA UZUAL{ A LIMBII ROM~NE

Forma-tip a adverbului (numit[ =i grad poyitiv): bine, r[u, aproape, t]rziu mai bine, mai r[u, mai aproape, de superioritate — mai t]rziu Comparativ:

Superlativ:

de egalitate —

la fel de bine, la fel de r[u, tot a=a de aproape, tot at]t de t]rziu

de inferioritate —

mai pu\in bine, mai pu\in r[u, mai pu\in aproape, mai pu\in t]rziu

relativ de superioritate —

cel mai bine, cel mai r[u, cel mai aproape, cel mai t]rziu

cel mai pu\in bine, relativ de inferioritate — cel mai pu\in r[u, cel mai pu\in aproape, cel mai pu\in t]rziu absolut de superioritate —

foarte (prea, stra=nic de, grozav de, extraordinar de) bine, r[u, aproape, t]rziu

absolut de inferioritate —

foarte pu\in bine foarte pu\in r[u, foarte pu\in t]rziu

Superlativ:

N o t [. Compara\ia unor adverbe se poate ob\ine ]n vorbirea popular[ =i cu ajutorul sufixelor diminutivale: devremior, bini=or, dep[rti=or, frumu=el, ]ncetinel, ]nceti=or, olecu\[, r[ru\, repejor, t]rzior, susi=or, u=urel =. a.

Ca =i adjectivele, nu toate adverbele pot avea grade de compara\ie (de exemplu, unele adverbe de mod ca excelent, definitiv, extrem, foarte, optim, prea, ulterior, formidabil =. a.). Av]nd sens de superlativ, ele servesc drept mijloace de redare a superlativului absolut la alte adverbe. N o t [. Cu valoare de superlativ absolut s]nt folosite =i anumite adverbe-substantive: (beat) turt[, (a merge) strun[, (a bate) m[r, (a lega) burduf, (a curge) g]rl[, precum =i unele locu\iuni adverbiale: de mama focului, c]t ai zice pe=te.

Ideea de superlativ poate fi redat[ =i prin alte procedee =i mijloace cu valori expresive ca: prelungirea unui sunet (biineee), repetarea adverbului (cur]nd-cur]nd, departe-departe), compara\ia (a zbura ca g]ndul, a t[cea ca pe=tele ]n ap[). FUNC|IILE SINTACTICE ALE ADVERBULUI Adverbele =i locu\iunile adverbiale se ]ntrebuin\eaz[ ]n mod obi=nuit cu func\ia de complement circumstan\ial, dar pot ]ndeplini =i func\ia sintactic[ de atribut (de regul[, adverbul cu func\ia de atribut se leag[ de substantivul sau pronumele determinat printr-o prepozi\ie): Lucrul de azi nu-l l[sa pe m]ine. (P r o v e r b)

MORFOLOGIA

195

N o t [. C]nd adverbul face parte din componen\a unei locu\iuni prepozi\ionale (aproape de, departe de, ]mpreun[ cu, pe deasupra etc.), conjunc\ionale (ca =i c]nd, de parc[, ca =i cum =. a.), el este lipsit de independen\[ gramatical[ =i nu ]ndepline=te singur nici un fel de func\ii sintactice. Nu pot fi singure p[r\i de propozi\ie nici adverbele de tipul barem, bat]r, chiar, cam, cic[, doar, dec]t, iar, ]nc[, ]ncaltea, m[car, nici, numai, oare, =i, tocmai =. a. Nu are func\ie sintactic[ proprie nici adverbul de nega\ie nu care ]nso\e=te un verb. Fiind echivalent cu prefixul ne-, acesta formeaz[ ]mpreun[ cu verbul o singur[ unitate gramatical[ — forma negativ[ a verbului (nu =tiu, nu plec).

Adverbul din expresiile verbale impersonale, formate cu verbul copulativ a fi, ]ndepline=te func\ia de nume predicativ (e bine, e clar, e r[u, e drept, e necesar, e posibil, e probabil, a=a e =. a.): A=a e \[ranul pretutindeni, m[ rog. (L. R e b r e a n u) Adverbele =i locu\iunile adverbiale de mod binein\eles, cu siguran\[, de bun[ seam[, f[r[ doar =i poate, f[r[ ]ndoial[, nici vorb[ =. a. pot fi urmate de o propozi\ie subordonat[ introdus[ prin conjunc\ia subordonatoare c[, mai rar s[: Negre=it c[ trebuie s[ te fi chemat.. (B. P. H a s d e u) De-a mai mare dragul s[ fi privit pe Davidic[.... (I. C r e a n g [) Adverbele de afirma\ie =i de nega\ie (ba, da, nu), care ]n dialog apar ca r[spuns la o propozi\ie sau o fraz[ interogativ[, s]nt substitute ale enun\ului precedent: — Tu e=ti, Mircea? — Da-mp[rate! (M. E m i n e s c u) +i, ]n sf]r=it, adverbele apar uneori izolate, cu func\ia de cuvinte incidente (fire=te, cic[ =. a.). O serie de adverbe au capacitatea de a realiza raporturi de subordonare ]ntre propozi\ii. Astfel, adverbele relative (c]nd, c]t, cum, ]ncotro, oric]nd, oriunde, unde) au valoare de conjunc\ii, deoarece leag[ propozi\iile subordonate de regentele lor. Spre deosebire de conjunc\iile propriu-zise, adverbele men\ionate ]=i p[streaz[ func\ia sintactic[ ]n propozi\iile subordonate pe care le introduc. Ele au adesea corespondente cu aceea=i func\ie sintactic[ ]n propozi\ia regent[ (a=a — cum, atunci — c]nd, acolo — unde, at]t — c]t), numite cuvinte corelative. ADVERBELE PSEUDOADJECTIVIZATE Ca urmare a interferen\ei morfologico-sintactice dintre clasa adverbelor =i cea a adjectivelor, ]n unele ]mbin[ri adverbial-adjectivale adverbului i se atribuie ]n mod gre=it valoare adjectival[. Astfel, ]n loc de criterii riguros =tiin\ifice se spune criterii riguroase =tiin\ifice sau ]n loc de ghiocei nespus de mul\i auzim ghiocei nespu=i de mul\i =. a. m. d. Este vorba de o gre=eal[ datorat[ atrac\iei exercitate de cuvintele flexibile aflate ]n vecin[tate (=tiin\ifice, mul\i). Tendin\a de confundare a adverbului cu adjectivul trebuie comb[tut[, deoarece fenomenul p[trunde tot mai mult din limba vorbit[ ]n cea literar[, ]ndeosebi la cuvintele compuse de tipul liber-cuget[tor, liber-profesionist, nou-n[scut, unde se tinde s[ se pun[ la plural ]n mod gre=it ambele componente: liberi-cuget[tori, liberi-profesioni=ti, noi-n[scu\i (]n timp ce primele elemente trebuie s[ r[m]n[ invariabile). N o t [. Se confund[ adverbul cu adjectivul =i ]n construc\iile cu adverb ]nainte de supin (saci grei de transportat, problem[ imposibil[ de rezolvat). +i ]n aceste cazuri adverbul trebuie s[ r[m]n[ invariabil: saci greu de transportat, problem[ imposibil de rezolvat.

A=adar, adverbele ]n discu\ie s]nt tratate gre=it ca adjectivate. De=i apar dup[ nume, ele r[m]n totu=i adverbe (deci invariabile) ce determin[ adjective sau alte adverbe.

196

Prepoziþia

Prepozi\ia este partea de vorbire auxiliar[ neflexibil[ cu ajutorul c[reia se face leg[tura substantivului (sau a unui substitut al acestuia) cu alt cuv]nt din propozi\ie. Stabilind rela\ii de subordonare ]ntre cuvintele semnificative, prepozi\ia serve=te totodat[ drept indice al raporturilor (spa\iale, temporale, cauzale, modale, instrumentale =. a.) dintre no\iunile numite de aceste cuvinte (Ion st[ la mas[. Elevul se ]ntoarce dup[ amiaz[. Vasile pescuie=te cu undi\a. C[\elul tremur[ de frig). Prepozi\ia preced[ cuv]ntul pe care ]l ]nso\e=te =i poate fi dep[rtat[ de el prin determinative ale acestuia: Elevul se ]ntoarce pe aceea=i strad[. A r[spuns dup[ o ]ndelungat[ pauz[. }nso\ind un cuv]nt cu valoare de conjunc\ie sau f[c]nd parte dintr-o locu\iune conjunc\ional[, prepozi\ia apare =i drept indice al raportului spa\ial, temporal, cauzal, final etc. dintre con\inutul propozi\iei secundare =i cel al regentei (S[ mearg[ pe unde a mai mers. F[ dup[ cum ]\i spun. N-a plecat pentru c[ n-a putut). Uneori prepozi\ia serve=te pentru a deosebi o parte de propozi\ie de alta. Astfel, ]ntruc]t forma de acuzativ a substantivului nu se deosebe=te de cea de nominativ, pentru a diferen\ia func\ia de complement direct de cea de subiect al acestuia, mai ales ]n cazul ]nc[lc[rii topicii directe, se folose=te prepozi\ia pe av]nd drept element corelativ un pronume personal neaccentuat (Anton l-a invitat pe Vasile). CLASIFICAREA PREPOZI|IILOR Prepozi\iile formeaz[ o clas[ ]nchis[ de cuvinte relativ redus[ numeric, dar cu frecven\[ foarte ridicat[ ]n vorbire. Baza acestei clase o constituie prepozi\iile propriu-zise, ]n fond cele mo=tenite din latin[ (a, de, cu, ]n, sub =. a.), unele dintre care mai t]rziu =i-au modificat forma, uneori contopindu-se c]te dou[ ]ntr-o singur[ unitate (asupra, p]n[, peste, prin, din =. a.). Pe l]ng[ acestea ]ns[, exist[ un grup de prepozi\ii provenite din cuvinte semnificative care ]n anumite condi\ii sintactice ]ndeplinesc rolul de instrument gramatical (deasupra cl[dirii), fiind numite prepozi\ii secundare. Grupurile de dou[ sau mai multe cuvinte care ]mpreun[ au valoare de prepozi\ie se numesc locu\iuni prepozi\ionale (al[turi de cl[dire; cu privire la bolile contagioase). 1. Prepozi\iile propriu-zise, numite =i primare, exprim[ raporturile dintre no\iunile denumite de cuvintele autosemantice. Aceea=i prepozi\ie poate exprima cele mai diferite raporturi dintre cuvinte, dup[ cum se poate observa =i din urm[toarele ]mbin[ri: c]ntec de dragoste, cas[ de piatr[, om de condi\ie, pantofi de

MORFOLOGIA

197

lac, cas[ de locuit, v]n[t de frig, carte de pove=ti, cas[ de copii, sufer[ de o boal[, are de lucru, r[spunde de toate, tremur[ de frig, gur[ de tun, pahar de ap[, carne de porc =. a. Sub aspectul formei, prepozi\iile primare se ]mpart ]n s i m p l e =i c o m p u s e. Prepozi\iile simple constau dintr-un singur cuv]nt, ]n mare parte monosilabic, av]nd la baz[ prepozi\ii sau adverbe din latin[ (a, de, din, ca, ]n, spre, la, pe, prin, sub, l]ng[, p]n([), peste, dup[ =. a.). Unele din ele s]nt compuse la origine (de ex.: din < de + ]n, prin < pre + ]n, peste < pre + spre =. a.). Prepozi\iile compuse au rezultat din ]mbinarea a dou[ sau trei prepozi\ii simple, prezentate, ]n scris, respectiv prin dou[ sau trei cuvinte (de la, de sub, de pe, de pe la, de pe l]ng[, de pe sub, p]n[ pe sub, p]n[ pe l]ng[, p]n[ peste, p]n[ sub =. a.). Cu ajutorul prepozi\iilor compuse poate fi redat un raport complex dintre no\iunile denumite de cuvintele autosemantice. Astfel, ]n propozi\ia Vasile scoate o lad[ de sub mas[ prepozi\ia compus[ de sub red[ simultan dou[ nuan\e ]n cadrul raporturilor spa\iale: sub indic[ locul static ]n spa\iu, iar prin ad[ugarea lui de se concretizeaz[ punctul incipient al mi=c[rii, locul de unde este scoas[ lada. Formarea prepozi\iilor compuse nu se face printr-o combinare mecanic[ a celor simple. S]nt fire=ti, de exemplu, prepozi\iile de la, pe ling[, p]n[ la, de prin, de pe sub s. a., dar cu totul inacceptabile peste prin, cu f[r[, dup[ sub, la pe, de pentru =. a. La o examinare mai atent[ se poate observa c[ pentru mai multe prepozi\ii compuse este caracteristic un sens general exprimat de componentul comun =i altul individual propriu celui de al doilea component al grupului. De exemplu, ]n prepozi\iile compuse de la, de pe, de dup[, de sub, de peste, de l]ng[, de prin =. a., drept component comun apare prepozi\ia de care indic[ punctul de unde ]ncepe mi=carea, ]n timp ce al doilea component precizeaz[ acest punct fa\[ de obiectul numit de substantivul ce urmeaz[ dup[ prepozi\ie. Comp.: Ion vine de la (de sub, de l]ng[, de dup[, de prin) p[dure. De fapt, prepozi\iile compuse au drept prim component trei prepozi\ii simple de, pe =i p]n[. Cu ajutorul lor s]nt indicate punctele de baz[ la care pot fi reduse raporturile spa\iale: punctul ini\ial (de), punctul fix static (pe) =i punctul final (p]n[). Al doilea (iar uneori =i ai treilea) component precizeaz[ mi=carea ]n spa\iu: de c[tre pe dup[ p]n[ c[tre de cu pe la p]n[ dup[ de dup[ pe l]ng[ p]n[ la de la pe din p]n[ l]ng[ de l]ng[ pe dup[ p]n[ pe de pe pe sub p]n[ pe la de pe la p]n[ pe l]ng[ de pe ling[ p]n[ pe sub de pe sub p]n[ peste de peste p]n[ prin de prin p]n[ printre de printre p]n[ spre de p]n[ p]n[ sub de sub =. a. }n procesul evolu\iei limbii componentele unor prepozi\ii compuse s-au sudat, astfel ]nc]t nu mai s]nt concepute ca prepozi\ii compuse, fiind trecute ]n categoria celor simple: din (