Gogol, Nikolai - Nevski Prospekt (v1.0)

N

imic imic nu-i mai frumos frumos,, la Peters Petersbur burg g cel puţin, decât decât Nevs Ne vski ki Pros Prospe pekt kt;; pent pentru ru Pe Pete ters rsbu burg rg,, el înse înseam amn nă totu totul. l. Pri Prin n câte câte oare oare nu str străluce luceşt şte e frum frumuse useţea a ast sta a de stradă a capitalei noastre! Ştiu că nici pentru toate bogăţiile din lume nu l-ar da niciunul dintre palizii ei func funcţio iona nari ri.. Şi Nevs Nevski ki Pro Prosp spek ektt nu-l nu-l înc încân ânttă numa numaii pe cel cel ce ce are douăzeci şi cinci de ani, mustăţi frumoase şi surtuc minun inunat at cusu cusutt, dar dar şi pe ace acella în în a cărui rui bar barb bă înce ncep să iasă fire albe şi are craniul lucios ca o tavă de argint. Dar cuco cucoan anel ele! e! O, cuco cucoan anel elor or le plac place e Ne Nevs vski ki Prosp Prospek ektt înc încă şi mai mult! mult! Dar Dar cui cui nu-i nu-i plac place? e? E de-a de-aju juns ns s ă ie ieşi şi pe Ne Nev vski ski Prospekt, şi-ţi şi vine să te plimbi. Chiar dacă ai vreun interes ori vreo treabă urgentă, odată ajuns aici, uiţi de toate. E unicul loc loc und unde oam oamenii vin vin num numai aşa, f ără s ă-i mâi âie e interesul sul sau mercant antilism smu ul de care e cuprins Petersburgul. Omul întâlnit pe Nevski Prospekt pare mai puţin egoi egoist st decâ decâtt ce cell întâ întâln lnit it pe Mors Morska kaia ia,, Goro Goroho hova vaia ia,, Liteinaia, Meşc şciiansk anska aia ori pe alte străzi, şi care fie că umblă pe jos, fie că aleargă cu birja ori cu careta, are zugrăvită pe fa faţă lăcomia, zg zgârcenia sau interesul. Nev Nevski Prospekt este locul de întâlnire al întregii societăţi din Petersburg. Unul care stă în cartierul Petersburg sau Vâbo Vâborg rg,, şi nu şişi-a a văzut zut de câ câţiva iva ani ani prie priete tenu null din din Peski Peski ori ori del ela a bar arie iera ra Mosc scov ove ei, poat poate e fi si sigu gurr că-l va întâ întâln lnii ai aici ci.. Nici Ni ciun un anua anuarr de adres adrese, e, nici niciun un biro birou u de infor informa maţii nunu- ţi va da lămuri muriri ri mai mai exact exacte e ca Ne Nevs vski ki Pros Prospe pekt kt.. Atot Atotpu pute tern rnic icul ul Nevski Nevski Prospekt! Prospekt! Singura Singura distrac distracţie a Petersburg Petersburgului ului atât atât de sărac în petreceri! Ce curat i ss-a au măturat trotuarele, şi şi,, doamn doamne! e! câte câte picioar picioare e şi-au şi-au lăsat urmele urmele pe ele! ele! Şi ciubot ciubota a grosolană şi murdară a soldatului rezervist, sub a cărei greutate parcă şi granitul crapă; şi ghetuţa-miniatură, uşo şoar ară ca fum fumul ul,, a cuco cuconi niţei tine tinere re ca care re-ş -şii înt întoa oarc rce e căpşor pşorul ul spre vitrinel vitrinele e strălucitoare lucitoare,, cum se se întoarce întoarce floarea floarea soa soarelu reluii 2

către so soa are; şi sa sabia zăngănitoare a praporcicului1 plin de nădejdi, ca care la lasă pe tr trotuar o zg zgârietură adâncă, to tot ce ce e pe Nevski Prospekt exprimă când puterea forţei, când puterea sl slăbiciunii. C Cu u ce ce iu iuţeală se d de esfăşoară fantastica panoramă, într-o singură zi! Câte schimbări nu suferă în douăzeci şi pat patru de or ore! S ă începem cu di diminea ţa, cân când tot Petersburgul miroase a pâine caldă abia scoasă din cuptor şi-i plin de acele bătrâne în rochii şi pelerine zdrenţuroase, care aţin calea trecătorilor milostivi sau năvăles escc în în bis biser eric ică. La La or ora ace acee ea Nev Nevsk skii Pro Prosp spe ekt e pu pusti stiu: prop propri riet etar arii ii tru trupe peşi şi ai ai maga magazi zine nelo lorr şi vân vânzzători toriii dorm dorm înc încă în cămăşile lo lor de de ol olandă, sa sau îş îşi săpunesc no nobilul ob obraz or ori îş îşi beau cafeaua. Cerşetorii s-adună la uşile cofetăriilor; somnoros, Ganymede, care ieri zbura ca o muscă,  împărţind ceşti de ciocolată, iese acum fără cravată, cu mătura tura în în mân mână, arunc aruncân ându du-l -le e pate pateur urii vech vechii şi alte alte res restu turi ri.. Pe străzi, umblă forfota norodul truditor; câteodată vezi mujici mujici mergând mergând zori zoriţi la lucru, cu ciubot ciubotele ele aşa de murdare murdare de var ar,, încâ încâtt nici nici apa apa ca cana nalu lulu luii Ekate kateri rini nins nski ki,, vest vestit ită prin prin curăţenia ei, nu le-ar putea spăla. La ora aceasta, cucoanele ar face bine să nu se plimbe, pentru că oame oa meni nilo lorr din din popo poporr le pla place ce să spun spună cuvi cuvint nte e tari tari,, pe car care e de bună seamă cucoanele nu le aud nici la teatru! Vezi câte âteodată un funcţionar so som mnoros trecând cu geant anta la subţioară, dacă drumul spr spre ins instituţia lui tre trece pri prin Nevski Prospekt. Se po poate afi afirma cu to toată hotărârea c ă în tim timpul ace cest sta, a, adică până la ora dou douăspre spreze zecce, Nevsk evskii Pr Pros ospe pekt kt nu repr re prez ezin inttă pent pentru ru nimen nimenii un scop, scop, ci un mijlo mijloc: c: trept treptat at,, se umple umple de o lume lume cu grijil grijile, e, ocupa ocupaţiil iile e şi necazu necazuril rile e ei, de o lume care nu se gândeşte deloc la el. Mujicul vorbeşte despr spre zec zece copei opeici ci sau sau şa şap pte gro groşi şi,, bătrâ râne nelle şi b ătrâ râni niii dau din mâini sau vorbesc singuri, uneori cu gesturi foarte eloc el ocve vent nte, e, dar nime nimeni ni nu-i nu-i ascult ascultă şi nimen nimenii nu râ râde de de ei, afară de băieţii îîn n ha halate p pe estriţe, car care tr trec ca ca ffu ulgerul pe 1

Sublo Sublocot cotene enent nt în armata armata ţarist aristă . 3

Nevski Prospekt, ducând în mâini clondire goale sau cizme noi. În timp timpu ul ac ace esta, sta, nu te ia nime nimen ni în seam seamă cum cum eşti şti  îmbrăcat: poţi purta şi şapcă în loc de pălărie, şi gulerul să ţi se se va vadă cât de de ta tare pe peste ste cr crava avată. La orele douăsprezece, Nevski Prospekt începe să fie invada invadatt de prece precepto ptori ri de toat toate e naţiil iile, e, care care înso însoţesc copii copii cu cu gule gulera raşe şe de batis atist. t.  Jones-ii engl englez ezii şi Cocq-ii francezi, mer ergâ gând nd la bra braţ cu co copi piii ii înc încrredin edinţaţi gri grijjii lor lor părinte inteşt ştii, le explică, cu o cuviincioasă seriozitate, că magazinele au firme, rme, ca să putem utem şti şti ce ce an anume ume art artic ico ole se se găse sesc sc înăuntru ntru de vânzare. Guvernantele, miss-ele palide şi slavele roze, calcă impunător în urma fetişcanelor subţirele şi vioaie, poruncindu-le ba ba s ă-şi ri ridice um umărul, ba ba s ă se ţină mai drept. Într-un cuvânt, la vremea asta, Nevski Prospekt e un Nevski Prospekt pedagogic. Cu cât ne apropiem de ora dou două, cu atât atât sca scade de şi num numărul rul prec precep epto tori rilo lor, r, al al ped pedago agogi gilo lorr şi al copiilor, în sfârşit, locul copiilor este luat de distinşii lor taţi car are e îşi duc la braţ consoartele nervoas ase e, în rochii pest pestri riţe. T Tre rept ptat at-t -tre rept ptat at,, la soci societ etat atea ea llor or sse e adau adaug gă toţi cei cei car are e şi şi-a -au u sfâr ârşi şitt impo import rtan ante tele le oc ocu upaţii cas asn nice ice, adic adică au dis iscu cuttat cu medic edicu ul desp despre re vre reme me,, despre spre un mic mic co coşş apărut pe nas, s-au interesat de sănătatea cailor şi a copiilor, care dealtfel sunt plini de talente; au citit anunţurile urile din gazete gazete sau vreun vreun articol articol important important cu privi privire re la ce cei so sosiţi sa sau pl plecaţi; în în sf sfârşit, au au băut cât câte e o ceaşcă de cafe ca fea a sau de ceai ceai.. La aceşt aceştia ia se adau adaug gă apoi apoi cei cei care care au o soar so arttă demn demnă de inv invid idia iat, t, fii fiind nd pos poseso esori ri ai ai bine binecu cuvâ vânt ntat atul ului ui titlu de de fu funcţionari cu cu în însărcinări sp special ale e şi şi ce cei cu cu sl slujbă la mini minist ster erul ul de exte extern rne, e, ca care re se dist distin ing g prin prin mani manier erel ele e şi  îndeletnicirile  îndeletnicirile lor nobile. Doamne, ce slujbe şi ocupaţii minunate ate sun sunt pe lume! Cum înalţă ele sufletul şi cum îl desfat sfată! Dar Dar va vai! Eu Eu nn-am ssllujbă şi-s lilipsi sitt de de pl plăcerea de de a cunoa cunoaşte şte purta purtarea rea fin fină a şefilor şefilor.. Tot ce întâln întâlneşt eştii pe Nevski Nevski Prospekt e plin de bună-cuviinţă; bărbaţi cu mâinile în buzun uzunar are ele redin edingo gote telo lorr lungi ungi,, femei cu p ălării, rii, în jach jachete 4

de atla atlazz roz, roz, alb şi bleu bleu-p -pal al.. Veţi întâl întâlni ni aici aici favo favori riţi unici unici în felul lul lor lor,, ar aranj anjaţi su sub cra crav vate ate cu cu o ar arttă neî eînc nchi hipu puiit ă, fav favo oriţi ca mătasea sau catifeaua, negri ca zibelina sau cărbunele – dar vai, favoriţii aceştia aparţin numai Ministerului de externe! Pe slujitorii de la celelalte ministere, providenţa i-a lipsi sitt de favo avoriţi negri, aşa c ă-s obligaţi, spr spre mar marea lor lor nep neplăcere, s ă-i poa poarte aşa aşa roş roşcaţi cum su sunt. nt. Veţi întâ întâln lnii aici aici mu mustăţi minu minuna nate te,, pe car care e nu le lear pu putea zu zugrăvi ni nicio pa pană, ni niciun pe penel; mu mustăţi cărora lili s-au în închinat anii ce cei ma mai fr frumoşi din vi viaţă, mu mustăţi ca care zi zi şi noa noapt pte e sunt sunt obi obiec ectu tull unor unor ate aten nţii înd îndel elun unga gate te;; must mustăţi pe car are e ss-au au turn turnat at cele cele mai mai subli sublime me parf parfum umur uri; i; must mustăţi unse unse cu pom pomezile cel cele mai mai scu scumpe şi ma mai rar rare; mus mustăţi răsucite  în timpul nopţii pe hârtie velină; mustăţi de care cei ce le poartă sunt legaţi sufleteşte în modul cel mai duios şi pentru ca care to toţi tr trecătorii îîii iin nvidiază. Mi Mii de de păl ării de de to toate felurile, mii de rochii, mii de fişiuri multicolore, fine, de care posesoarele lor se simt strâns legate, uneori chiar timp de două zile întregi, orbesc pe oricine trece pe Nevski Prospekt. S-a S-ar p ărea că o mar mare în întreagă de fl fluturi, ridica ţi deodată de pe lujere, se revarsă, asemeni unui nor strălucitor, peste bondarii negri de sex masculin. Veţi  întâlni aici talii pe care nici nu le-aţi visat vreodată: subţirele, îng înguste, câ cât un un gâ gât de de st sticlă şi în în fa faţa c ărora v ă veţi da re resp spec ectu tuos os la la o part parte e ca un un cumv cumva a din din neb nebăgare gare de de seamă să le at atingeţi cu cot cotul dum dumneavoastră nepoliticos; inima vă va fi fi cu cuprinsă de te teamă ca nu nu cu cumva să frângeţi, fie şi şi cu cu o răsuflare, ac această minunată creaţie a na naturii şi şi a artei. artei. Dar ce mâneci mâneci veţi întâlni întâlni pe Nevski Nevski Prospe Prospekt! kt! Ah, ce sple splend ndoa oare re!! Pa Parc rcă-s nişte nişte baloa baloane ne,, încât încât ai putea putea cred crede e că doamna re respectivă s-ar ri ridica de deodată în ae aer, da dacă bărbatul n-ar ţine-o la la br braţ; căci a ridica în în ae aer o cucoană, e tot aşa aşa de plăcut cut şi de de uşor uşor ca şi şi cum cum ai rid ridic ica a o cup cupă de şa şamp mpan anie ie la gur gură. Nic Nicăieri nu se se sal salută aşa de po politicos şi de de na natural ca pe Ne Nevs vski ki Pros Prospe pekt kt!! Veţi întâ întâln lnii pe aici zâmbe zâmbete te unice unice,, 5

adevărate ate culmi al ale e artei; uneori veţi întâl âln ni un zâmbet,  încât v ă veţi topi de plăcere, nu altceva; a ltceva; alteori, un zâmbet  în faţa căruia vă veţi simţi mic de tot şi v ă ve ţi pleca frun frunte tea, a, iar iar alteo alteori ri,, în schim schimb, b, un zâm zâmbe bett în faţa c ăruia ruia vă veţi si simţi ma mai su sus de decât fl fleşa de de pe pe cl clădirea am amiralităţii – şi vă veţi înălţa capul… Veţi auzi aici discutându-se despre concerte, despr spre vreme, în limba cea mai al ale easă şi cu senti entime ment ntul ul demn demnit ităţii. Veţi întâ întâln lnii car arac actter ere e şi feno fenome mene ne de nepătruns. Creatorule! Ce firi ciudate ate întâl âln neşti şti pe Nevski Prospekt! Există un soi de oameni care, dacă te  întâlnesc, trebuie să-ţi privească numaidecât cizmele; iar după ce ai tr trecut, înt întorc capul s ă-ţi va vadă croiala hai hainelor. Nu pot înţelege nici până azi de ce fac acest lucru. La  început, credeam că-s cizmari; dar nu, cea mai mare parte dintre ei au slujbe la diferite instituţii, mul ţi pot scrie rapo ra poar arte te admi admira rabi bile le de la o inst instit itu uţie de stat stat la al alta ta,, sa sau u sunt oameni care se ocupă cu plimbările, cu cititul gazete gazetelor lor prin prin cofet cofetării; rii; într-un într-un cuvânt cuvânt,, cea mai mare mare parte parte din ei sunt oameni onorabili. În binecuvântatul răstimp dintre două şi trei dup ă amiază, cân când pe Nev Nevski Pro Prospekt umb umblă capitala toa toată, se desfăşoară cea mai mai de de sea seamă expoziţie a to tot ce pr produce mai bu bun fi fiinţa om omenească. Un Unul îş îşi ar arată haina lu luxoasă, cu cu cea mai bună blană de castor; altul un minunat nas grecesc sc;; al treilea, nişte şte favoriţi neîntrecuţi; a patra, o frumoasă pereche de ochişori şi o pălărie minunată; al cincilea, un inel cu talisman pe degetu-i mic şi elegant; a şase şa sea, a, un pici picior oruş uş cu cu o ghet ghetu uţă ferm fermec ecătoar toare; e; al şa şapt ptel elea ea,, o cravată care stârneşte uimirea; al optulea, nişte mustăţi ului uluito toar are. e. Cum Cum bate bate ora trei trei,, expo expozi ziţia ia sfâr sfârşit şit şi lume lumea a  începe să se rărească. De la ora trei încolo, o nouă schi chimbar mbare, e, pe Ne Nev vski ski Pros ospe pekt kt apar apare e deod deodat ată prim primăvar ara; a;  întregul Nevski Prospekt se umple atunci de funcţionarii în unif unifor orme me verz verzi; i; flămânz mânzi, i, co cons nsil ilie ieri riii titu titula lari ri,, co cons nsil ilie ieri riii de curte şi consilierii de toate celelalte categorii, se silesc din 6

răspu sputeri teri să-ş -şii iu iuţea easc scă pasu pasul. l. Ti Tine neri riii reg regiistra strato tori ri de co cole legi giu, u, şi secretarii guberniali şi de colegiu, se grăbesc să foloseasc folosească timpul, timpul, spre spre a se plimba plimba pe pe Nevski Nevski Prospe Prospekt kt ca şi cum ar vr vrea să arate c ă n-au sta stat la slujbă şase cea ceasuri, fără întrerupere. Numai bătrânii secretari de colegiu şi cons co nsil ilie ieri riii titu titula lari ri şi de curt curte e me merg rg re repe pede de,, cu ca capu pull în pământ, căci lo lor nu nu le le ar arde să se ui uite la la tr trecători; gr grijile nu nu i-au părăsit în încă – iar în capul lor e o babilonie şi o arhiv ă  întreagă de lucrări începute şi neterminate. Mult ă vreme, în loc de de fi firme ei ei văd do dosarul cu cu hâ hârtii, sau sau fa faţa bu bucălată a şefului de cabinet. La ora patru patru,, Ne Nevs vski ki Prosp Prospek ektt e pust pustiu iu,, şi e foar foarte te pu ţin probabil că vei mai mai înt întâl âln ni m ăcar un un sin singur fun funcţionar ar;; tot ce mai poţi întâl âln ni e câte âte o croitoreasă trecând ând în grabă strad trada, a, în mân mână cu o cu cutie; tie; o bi biată vict ictimă, a vre reun unui ui gref grefiier fila filant ntro rop p care care i-a i-a făcut cut vânt vânt,, l ăsâ sând nd-o -o num numai ai într într-u -un n palto palton n de dimie; vreun original sosit de curând, pentru care toate ceasur surile sun sunt la la fel fel; vre vreo eng englezoaică lungă şi deş deşirată cu poşe poşettă şi cu cu cart carte; e; vre vreun un bre bresl slaş aş,, un rus rus cu bar barba ba rar rară într într-un surtuc de bumbac cu talia înaltă şi trăind de azi pe mâine, calcă respectuos pe trotuar, bălăbănindu-şi tot trupu rupul, l, şi mâi mâinil nile, şi pici icioar arel ele, e, şi capul apul;; une uneori vreu vreun n meseriaş mărunt; încolo nu mai întâlneşti pe Nevski Prospekt pe nimeni. Nevski Prospekt învie şi se însufleţeşte îndat ă ce  întunericul se aşterne peste clădiri şi străzi, când caraula, acoperindu-se u-se cu rogojina, se urcă pe sc sca ară ca ss-a aprindă felinarul şi când în ferestruicile joase ale magazinelor apar gravuri care nu îndrăznesc să apară în plină zi. E ora misterelor, sub lumina ademenitoare şi minunată a feli felina nare relo lor. r. Întâ Întâln lneş eşti ti atun atunci ci foar foarte te mul mulţi tine tineri ri,, ce cea a mai mai mar are e part parte e neîn neînsu surraţi, în hai aine ne şi mant antal ale e căldur lduro oas ase. e. La vrem eme ea asta asta,, to toţi par parccă au un ţel, sau sau mai mai cu curâ rând nd ce cev va ce ce aminte aminteşte şte un ţel, ceva ceva extre extrem m de nedefi nedefinit nit;; paşii paşii tuturor tuturor devin mai grăbiţi şi foarte neregulaţi. Pe caldarâm şi pe 7

zidu ziduri ri apa aparr umbr umbre e lung lungi, i, ale ale căro rorr cape capete te apr aproa oape pe că atin ating g podul podul Poliţeiski. eiski. Tinerii registr registratori atori şi secretari secretari gubernia gubernialili şi de col coleg egiu iu se pli plimb mbă mult mult tim timp; p; dar dar majo majori rita tate tea a b ătrân trânil ilor or registratori de colegiu, a consilierilor titulari şi de curte, stau acasă, fie pentru că sunt căsătoriţi, fie din cauza meselor foar foartte bun bune pe pe car care e le le pr pregătesc bu buc ăt ărese selle lo lor nemţoai aicce. Pe Nev Nevsk skii Prosp Prospek ektt îi veţi întâl întâlni ni pe bătrân trânii ii resp respec ecta tabi bili li,, care ca re la ora ora două se plim plimba bau u tot aici aici cu un aer aer atât atât de gra grav v şi cu o extraordinară nobleţe; îi veţi vedea pe b ătrânii aceşti ace ştia, a, ca şi şi pe pe tine tinerii rii impieg impiega aţi, ale alergâ rgând nd să se uite uite pe pe ssub ub pălăria vreunei do d oamne, zărite înc ă de d de eparte, a aii c ărei obraj obrajii şi buze buze groase groase sule suleme meni nite te zdra zdrav văn, trez trezes escc admir admira a ţia multora; dar mai mult decât la toţi, le plac vânzătorilo ilor, bresl slaş aşiilor şi negusto storilor, car are e se plimbă în surtucuri nem nemţeş eşti ti în în grup grupur urii mari mari şi şi de obic obicei ei la la bra braţ. — Stai! – rosti într-o seară la această oră locotenentul Pirogov, tr trăgând ându-l de mâne ânecă pe tânărul în frac şi pelerin ă, care care merg mergea ea cu dânsul dânsul,, – ai văzut-o? zut-o? — Am văzutzut-o! o! E minu minuna nattă, leit leit Bian Bianca ca lui lui Pe Peru rugi gino no.. — Despre cine vorbeşti? — Despr spre ea! Despr spre ac ace eea cu părul negru! Ce ochi, doamne! Ce ochi! Totul e minunat la dânsa: ţinuta, contur conturul, ul, ovalu ovalull fe feţei… — Eu mă gânde ândeam am la blo blonda nda din din urma rma ei… De ce nu te duci după brunetă, dacă ţi-a plăcut aşa de tare? — O, O, cum cum se se poa poate te… … – stri strig gă tân tânărul rul îîn n fra frac, c, înr înroş oşin indu du-se -se;; crezi că-i dintr-acelea care umblă seara pe Nevski Prospekt? Trebuie să fie o doamnă din înalta societate – adăugă oftând. – Numai pelerina de pe ea face vreo optzeci de ruble! — Pros Prostu tule le!! – îi răspun spunse se Pi Piro rogo gov, v, împi împing ngân ându du-l -l cu de-a de-a sila într-acolo unde se vedea fluturând pelerina ţipătoare; – du-t du-te, e, pros prosttănacu nacule le!! Nu pier pierde de oc ocaz aziia! Eu mă iau du după blonda!… a!… 8

Şi cei doi prieteni se despărţiră. „Vă ştim ştim noi pe pe toate! toate!”” îşi spune spunea a Pirogo Pirogov, v, cu un zâmb zâmbet et de mulţumire şi încredere în sine, convins că nu exist ă frumuseţe să-i poată rezista.  Tânărul cu pelerină şi frac, cu pas sfios şi nesigur, trecu de partea cealaltă, unde flutura în depărtare pelerina pestriţă, aru aruncând re reflexe vi vii pe pe măsur ă ce se se ap apropia de de lumi lumina na fel felin inar arul ului ui,, şi înt întun unec ecân ându du-s -se e înd îndat ată ce sse e înd îndep epărta rta de el. Tânărului îiîi bătea iin nima şi şi grăbea pa pasul fără s ă vrea; nici nu îndrăznea să creadă că ar avea vreun drept la atenţia fru frumoas moase ei car care e par parccă plute lutea a în dep depărtar rtare e, şi cu cu atât atât mai mai puţin put putea ea a adm dmit ite e gând gândul ul mur murda darr la car care e făcuse cuse alu aluzi zie e loco cottenen enentu tull Pi Piro rogo gov v. Nu voia alt altce cev va dec decât s ă vadă ca casa sa unde locuia făptura aceea frumoasă, căzută parcă pe Nevski Prospekt de-a dreptul din cer şi care desigur îşi va lua iar iarăşi zbo zboru rull cine cine şşti tie e unde unde… … Şi tân tânărul mer merge gea a ac acu um aşa de repede, încât mereu se izbea de câte un domn grav, cu favoriţi cărunţi, silindu-l să coboare de pe trotuar.  Tânărul acesta făcea parte din acea categorie de oameni care la noi constituie un fenomen destul de ciudat, oameni care pot pot fi fi so soccotiţi ce cettăţeni ai Pe Petersburgului, în m ăsura în care un un ch chip văzut în în vi vis ţine de de re realitate. E o tag tagm ă cu totul aparte, neobişnuită în oraşul acesta, unde toţi locuitorii sunt sau funcţionari, sau negustori, sau meşt me şte eşuga şugari ri nem nemţi. Tân Tânărul rul aces acesta ta era era un un pic picto tor! r! O apa apari riţie ciud ciudat ată, nu? nu? Un Un pict pictor or în în Pet Peter ersb sbur urg! g! Un Un pic picto torr pe p ământ mântul ul zăpezilo pezilor, r, un un pict pictor or în în ţara finilo finilor, r, unde unde totul totul e umed umed,, drept drept,, nete neted, d, pali palid, d, cenu cenuşi şiu u şi ceţos os.. Pi Pict ctor orii ii aceşt aceştia ia nu seam seamănă deloc cu pictorii italieni, mândri şi înflăcăraţi ca Italia şi cerul ei – ci, contrar acestora, cea mai mare parte dintre ei sunt sunt oam oamen enii buni, buni, blân blânzi zi,, ruşin ruşinoş oşi, i, fără grij griji, i, care care-ş -şii iube iubesc sc artta în tăce ar cere re,, beau beau cea ceaiu iull cu vre vreo o doi doi prie priete teni ni înt întrr-o o odăi ţă şi di discută cu si simplitate ate de despre o ob biectul a ad dmiraţiei llo or, fără a năzui zui la mai mai mult mult;; ei ei che cheamă me mere reu u la dân dânşi şiii cât câte e o bătrân trână cer erşe şettoar are e şi o pun să pozez ozeze e câte âte şa şase se ce ceas asur urii la râ rând nd,, 9

pentr entru u aa-i tr transp anspu une pe pân pânzză figura gura jjal aln nică şi inex inexpr pres esiv ivă; pictează perspectiva odăii unde se găsesc tot felul de nimi nimicu curi ri de-a de-alle pict pictor oril ilor or:: mâin mâinii şi picioare de ghips devenite cafenii din pricina colbului şi a vremii, şevalete rupte, palete răsturnate, un amic cântând din ghitară, pereţi mâ mânjiţi cu cu vo vopsele, o fe fereastr stră desc sch his ă prin car care e se se vede Neva palidă, cu nişte bieţi pescari în cămăşi roşii.  Toate picturile lor au un colorit turbure, cenuşiu, pecetea de neşt neşter erss a No Nord rdul ului ui.. Cu toate toate acest acestea ea,, ei lucre lucreaz ază cu o adevărată patimă; deseori aceşti oameni ascund reale talente; ia iar da dacă i-ar în învălui nu numai od odată aerul pr proaspăt al al Ital Italie iei, i, ss-ar ar dezv dezvol olta ta în voie voie,, vigu viguro ros, s, str străluci lucito tor, r, as asem emen enii unor nor pla lant nte e sc sco oas ase e din odaie daie la ae aerr cur curat. at. Mai Mai toţi sun sunt timizi; la vederea unei decoraţii sau a unui epolet impunător îşi pierd firea aşa de tare, încât fără să vrea, scad preţul tablourilor. Uneori le place să se îmbrace elegan egantt; ia iarr el eleg egan anţa par are e aş aşa a de nepo nepotr triv ivit ită cu ei, ei, ca un petec pe pe o ha haină nouă. Ve Veţi ve vedea câ câteodat ă la ei ei un un fr frac superb şi şi pe pe de deasupra o pe pelerină murdară, o ve vestă scumpă de catifea şi un surtuc pătat de vopsele. Şi tot aşa veţi vede vedea a cât câteo eoda dattă pe un peis peisaj aj nete neterm rmin inat at,, o nimf nimfă dese desena natt ă cu cap capul ul în în jos jos – pe car care e pict pictor orul ul neg negăsi sind nd alt alt loc loc,, a schi schiţatato pe fondu fondull mânj mânjit it al unei unei opere opere mai vech vechii pictat pictată câ când ndva va cu pl plăce cerre. Ni Nici cio odat dată n-o n-o să vi se se uit uite e dre drept pt în oc och hi; ia iarr dac dacă au să vă privească, o vo vor fa face ccu u o căutătură tulbure şi şi nedesluşi şittă; nu nu vă vor ssttrăpunge ccu u pr privirea de uliu a un unui cercetător sau cu pri privirea mândră de şoim a ofiţerului de cavalerie; asta din pricină că în timp ce se uită la trăsăturile tal ale e se gând gânde esc de fap faptt la trăsături turile le vre vreun unui ui Her Hercu culle 2 de ghips ghips din camer camera a lor de-aca de-acassă; ori îşi închi închipui puie e vreun vreun tablou tablou pe care care au de gând gând să-l lucr lucrez eze e de aci aci înai înaint nte; e; din din cauza auza asta, sta, ades adese ea răspu spund conf confu uz, iar iar al alte teo ori răspun spund d ai aiur ure ea şi cu cât lucrurile li se ameste stecă mai mult în cap, cu atât devin mai timizi. Din aceas asttă cate ategorie de oameni făcea 2

Person Personaj aj mito mitolog logic, ic, cuno cunoscut scut prin prin for forţ a sa fizi fiziccă (N. red red.. rom.) rom.) 10

par arte te şi tânărul rul pict pictor or Pi Pisk skar ario iov, v, er erou oull pove povest stir irii ii noas noastr tre: e: ruşinos, timid, dar purtând în suflet scânteia sentimentului, gata să devină flacără, în în co condiţii pr prielnice. Ia Iată-l gr gr ăbinduse, cuprin cuprinss de un fior fior tainic tainic,, către ţinta inta ca care re l-a l-a impr impresi esiona onatt atât de mult, încât se miră el singur de îndrăzneala lui. Fiinţa nec necunoscută, car care i se în întipărise rise îîn n och ochi, în gân gând, în simţuri, întoarse deodată capul şi se uită la dânsul. Doa oamn mne, e, ce trăsături turi dumne umneze zeiieş eşti ti!! Ce Ce or orbito bitorr de de alb albă şi de minunată frunte, umbrită de un păr frumos ca piatra de agată! Părul acesta, unduind în bucle fermecătoare îi atin atinge gea a obra obraji jiii proa proasp spe eţi şi ging gingaş aş,, rume rumeni niţi de frigu frigull se seri rii. i. Ţinea buzele str strânse de par arccă ferecas ase e cu ele cele mai minunate ate visur suri. Tot ce rămâne âne din ami amintirile copilărie riei, toat toate e vis visările rile şi înch închip ipui uiri rile le insp inspir irat ate e de lumi lumina na ca cand ndel elei ei,, toate păreau a se fi contopit şi se răsfrângeau acum pe buze buzele le ei ar armo moni nioa oase se!! Ea îl priv privii – şi lui îi tres tresal alttă inim inima; a; îl privi a asspru, iin ndignată parcă, pe pentru că a ur urmărit-o at atât de de obraznic; dar până şi mânia era fermecătoare pe faţa ei nespu nespuss de frum frumoa oassă. Cupr Cuprin inss de timid timidit itat ate e şi ruşi ruşine ne,, el se opri, uitându-se în pământ; dar cum să piardă o făptură atât de dum dumnezeească şi s ă nu şti ştie măcar loc locul sfânt un unde a pogorâ gorâtt ac aces estt divi divin n oa oasp spe e? Cu ac ace este ste gându ândurri, vis visător orul ul tânăr se ho hotărî ss -o ur urmărească mai de departe. Ca C a s ă nu-l observe, lăsă între ei o oa oarecare d diistanţă; da dar îîn n ti timp ce ce privea nepăsător în toate părţile şi cerceta firmele, n-o slăbea di din oc ochi. T Trrecătorii îîn ncepură să se rărească; st strada se liniştea; frumoasa întoarse capul şi lui i se păru că desl slu uşe şeşt şte e pe buzel uzele e ei un zâmbe âmbet. t. Se cut cutre remu murr ă, nu-şi u-şi crez crezu u ochil ochilor or.. Nu! Poat Poate e c ă lumi lumina na înşe înşellătoar toare e a feli felina naru rulu luii dăduse feţei ei ac ace ea părere de zâmbet; sa sau u poate îşi băteau  joc de dânsul propriile visuri! Suflarea i se înecă în piept; trupul înt întreg i se ccu utremură; sim simţurile i se a ap prinseră, şi un fel de negur gură îi plut plutea ea pe dinai inaint ntea ea ochi chilo lor, r, tro rotu tuar arul ul îi fugea de sub sub picioare; cupeurile cu cai în goană parcă stăteau pe loc; podul părea că se lungeşte şi se frânge 11

drep dreptt la mijl mijloc ocul ul bol bolţii; ii; casel casele e parc parcă er erau au cu aco acope peri rişur şuril ile e în  jos; chioşcul parcă venea spre el; alebarda sentinelei  întocmai ca literele cele aurite şi foarfecă de pe una din firme îi frigeau parcă genele cu scânteierile lor. Toate acestea fuseseră produse de o singură privire şi de o  întoarcere a unui căpşor frumos. Mergea în neştire pe urmele uş uşoare al ale fr frumoaselor pi picioruşe, f ără s-audă, f ără să vadă, f ără să simtă ceva, si s ilindu-se s ă-şi mo m odereze iuţeala pas pasului, car care-şi pot potrivea rit ritmul dup după bătăile ini inimii. Câteodată îl cup cuprindea înd îndoiala: arătase fa faţa ei în într-adevăr bunăvoinţă? Se oprea o clipă; dar bătăile inimii, o putere de neî eînf nfrrânt, ânt, o nel neliniş iniştte a tutur uturo or si sim mţurilo rilor, r, îl împi împing nge eau  înainte. Nici nu-şi d ădu seama când i se ivi în fa ţă o cas ă cu trei caturi; toate cele patru rânduri de geamuri luminate îl priviră deodată, iar balustrada de fier de la intrare i se  împotrivi cu o izbitură puternică. Văzu cum necunoscuta  întoarce capul spre dânsul din plin zbor pe scară şi punându-şi un deget pe buze îi face semn s-o urmeze. Lui îi tremurau genunchii; i se înflăcăraseră gândurile şi simţămintele; ful fulgerul buc bucuriei îi st străpunse ini inima cu t ăişul lui lui durero dureros. s. Nu! Nu mai era o iluz iluzie ie!! Doam Doamne ne,, câ câttă feri ferici cire re  într-o singură clipă! Ce minunată viaţă trăia în două minute! Dar oare oare nu nu sunt sunt toate toate aste astea a un vis? vis? Oare Oare întrîntr-ade adev văr mam apropiat de locuinţa aceleia pe care o credeam o feri ferici cire re de de neat neatin inss şi pent pentru ru a căre reii priv privir ire e eram eram gat gata a s ă-mi -mi dau vi viaţa? Ea Ea e ac aceea cca are-mi ar arată atâta b bu unăvoinţă şi atenţie? Piskariov zbură pe scară, fără niciun gând pământ ântesc sc;; nu cuprins de flacăra unei pati atimi trupeşti şti, ci cura curatt şi nev nevin inov ovat at ca ca un tân tânăr nepr neprih ihănit nit care care mai mai vib vibre reaz ază cu gând gândul ul la la o iub iubir ire e nede nedefi fini nittă şi spi spiri ritu tual ală. Şi ce ceea ea ce ce ar fi pro rov voc ocat at într într-u -un n om desf desfrâ râna natt gând gându uri îndr ndrăzne zneţe, ac ace est lucru dimpotrivă înălţa şi mai mult pe acelea ale lui Piskariov, le făcea şi mai curate. Încrederea arătată de frumoasa şi şi pl plăpânda făptură îl în îndemnă să-şi im impună un aspru jurământ de cavaler medieval, jurământul de a-i 12

 îndeplini toate poruncile, asemeni unui rob. Voia ca aceste porun runci să fie cât cât mai mai gre grele pen pentr tru u ca înd îndepli eplini nire rea a lor lor s ă-i ceară o şi mai mare sforţare. Nu se îndoia defel că o  întâmplare tainică şi totodată importantă o hotărâse pe necunoscută să aibă încredere în el; de bună seam ă c ă i se vor cere servicii importante; şi simţea în el putere şi hot hotărâ râre re pent pentru ru ori orice ce.. Gându Gânduri rile le lui lui repez repezii urcau urcau în spir spiral ală, ca scara. — Fiţi atent! – răsună glasul ei ei ca ca o ha harpă şi el el si simţi un un fior prin tot trupul. Sus, Sus, în întune întuneric ric,, la al treilea treilea cat, cat, necuno necunoscu scuta ta bătu într-o într-o uşă şi intrară amândoi. ÎiÎi întâmpină cu o lumânare în mâ mână, o fe femeie d de estul de de p pllăcută la în înfăţişare; ea ea îlîl pr privi îîn ns ă pe Piskar ariiov aş aşa de de ci ciudat şi şi de de ob obraznic în încât el, fără să vrea  îşi plecă ochii. Intrară în odaie. În înc încăper ere e tr trei fem femei st stăteau teau în dif dife erite rite loc ocur uri; i; una una făce cea a pas ase enţe, alt alta cân cânta cu do două degete la pi pian o biat biată parodie a unei vechi poloneze, iar a treia sta la oglindă şi-şi pie iept ptăna par arul ul lung ung – fără a se gândi măcar că trebuie să-şi  întrerupă toaleta la intrarea unei persoane necunoscute. Peste tot domnea o dezordine neplăcut ă, cum se poate  întâlni numai în camera unui celibatar neglijent. Mobila, dest destul ul de bun bună, era era plin plină de praf praf;; pri prin n col colţuril urile e tav tavan anul ului ui de stuc, tuc, păianje anjeni niii îşi ţesuse suserră pânz pânza; a; prin prin uşa între ntrede desc schi hissă ce dădea în în al altă cameră, se se zărea lu lustrul un unei cizme ccu u pi pinteni şi vipuş vipuşca ca roşie roşie a unei unei unifo uniforme rme;; un glas puter puternic nic de bărbat rbat şi un râs de femeie răsunau acolo fără nicio jenă. Doamne, unde nimerise Piskariov! La început, nu-şi putea cre rede de ochi chilo lor; r; pri prinse nse a priv privii mai mai cu aten atenţie lucr lucru urile rile din cameră; da dar pe pereţii go goi şi şi fe ferestrele fără perdele nu nu ar ar ătau deloc că ss-a ar fi fi af aflat aco acolo o gosp gospo odină har arn nică; iar iar fe femeile acel ac elea ea erau erau nişt nişte e crea creatu turi ri respi resping ngătoar toare e cu feţel ele e trec trecut ute, e, isto stovite vite;; una una i se se aşe aşezză dre rept pt în fa faţă, şişi-ll exa exami min na cal calm m aşa aşa cum examinezi pata de pe haina altuia; toate l-au convins  îndată că nimerise într-un loc dezgustător, unde se 13

cuibărise desfrâul jalnic, produs de falsa cultură şi de  îngrozitoarea aglomeraţie a capitalei; loc unde omul batjo atjoco core reşt şte, e, pro proffanea aneazză şi sug sugrrumă tot tot ce înf înfrrumus umuse eţează viaţa, tot ce are ea mai sfânt şi mai curat, unde femeia – această podoabă a lumii, coroana creaţiei – se schimbă într-o fi fiinţă ciudată, am ambiguă, îş îşi pi pierde, od odată cu curăţenia sufletească, toată feminitatea, îşi însuşeşte în chip respingător, apucăturile şi obrăznicia bărbatului, şi  încetează de a mai fi făptura slabă, minunată şi atât de deos deoseb ebit ită de noi, noi, bărba rbaţii. ii. Cu Cu och ochii ii mari mari de uimi uimire re,, Pis Piska kari riov ov măsură fata di din cap pâ p ână-n pi p icioare, vrând pa parcă să se convingă dacă e aceeaşi care-l fermecase pe Nevski Pros ospe pekt kt şi şi--l at atrăse sesse în în mre mreje je.. Dar Dar ea îîii sta sta în faţă tot atât atât de fru frumo moas asă, cu părul rul tot tot atât atât de de minu minuna nat, t, cu cu acee aceeaş aşii ochi ochi atât atât de ce cere reşt şti. i. Era Era frag fraged edă; n-av n-avea ea decâ decâtt şa şapt ptes espr prez ezec ece e ani; ani; se vede vedea a că groa groazn znic icul ul desfr desfrâu âu n-o cople copleşi şise se demul demult, t, nu îndrăznise să-i atingă obrajii proaspeţi, uşor  îmbujoraţi – era mi minunată! Piskari Pis kariov ov sta nemişc nemişcat at în faţa ei şi era gata, în naivit naivitate atea a lui sufletească, să uite de sine ca şi mai înainte, dar ea, plictisită de prea lunga lui tăcere, îi zâmbi cu înţeles şi-l privi drept în ochi. Zâmbetul acesta, de o obrăznicie vred vredni niccă de mil milă, se se pot potri rive vea a pe pe fa faţa ei, ei, tot tot aşa aşa de ciud ciudat at ca şi sur surâs âsul ul piet pietăţii pe pe faţa unui unuia a car care e ia mit mită, sa sau u aşa cum cum se potriveşte un registru de contabilitate cu un poet. Piskariov se cutremură. Ea deschise frumoasa-i gură şi începu să vorbe vorbeasc ască ceva, ceva, dar ceva ceva atât atât de prost prostesc esc şi vulg vulgar… ar… Ca şi cum odată cu nevi nevino nov văţia omu omul şi şi-a -arr pi pier erd de şi şi min minte tea! a! El El nu nu vru s-as s-ascu cult lte e nim nimic; ic; era era pest peste e m ăsur sură de rid ridico icol şi naiv naiv ca ca un cop copil. Şi as astfel, în lo loc s ă profite de bu bunăvoinţa ei, ei, în lo loc să se bucure de întâmplarea asta, cum s-ar fi bucurat oricare al altul, se se re repezi af afară ca o ca capră sălbatică şi fu fugi în în stradă. Mai Mai apoi apoi aca acassă, în cam camer era a lui, lui, rămase mase nem nemiş işccat cu cu capu capull  în jos, cu mâinile căzute în lungul trupului, ca un s ărac care 14

a găsit o pe perlă nepreţuită şi a pi pierdut-o în în ac aceeaşi cl clip ă, scăpând-o în mare. „Ce frumuseţe! Ce trăsături dumnezeieşti ştii Şi unde, în ce loc!…” Iată tot ce-a putut spune. Într Într-a -ade dev văr, mila ila nu ne co copl ple eşe şeşt şte e nici ici când ând mai tar are e decâ decâtt la vede vedere rea a frum frumus use eţii atin atinse se de suf sufla lare rea a otrăvito vitoar are ea desfr desfrâul âului. ui. Urâciun Urâciunea ea se mai poate poate însoţi cu desfrâu desfrâul! l! Dar frumuseţea, frumuseţea gingaşă, se asociază în mintea noastră numai cu puritatea şi cu nevinovăţia! Frumoasa care-l vrăjise pe nenorocitul Piskariov era într-adev ăr o apariţie minunată, neobişnuită. Iar prezenţa ei, în cercul acela demn de dis dispreţ era şi mai mai neo neobişnuită încă. Toate trăsăturile ei ei er erau aşa aşa de pu pure, at atâta no nobleţe îîii er era îîn ntip ărit rit ă pe faţa frumoasă, încât nu-ţi putea trece prin minte c ă desfrâul îşi întinsese asupra-i ghiarele grozave. Ar fi putut fi pentru un soţ pasionat un mărgăritar nepreţuit, uni universul, par arad adis isul ul,, toat toată aver averea ea.. Ar fi putu pututt fi într într-u -un n mode modest st ce cerc rc fami famili lial al un ast astru ru înc încân ânttător tor şi care care să dea dea dulc dulcil ile e ei por porun unci ci mişcând doar uşor frumoasele ei buze. Ar fi putut fi într-un salon cu lume multă, cu parchet strălucitor, în lumina luminărilor, o zeitate la la pi picioarele căreia să cadă, în în tăcere şi cu piet pietat ate, e, mul mulţimea imea de ador adorat ator ori; i; dar dar vai ai!! Ea fuse fusese se azvârlită în prăpastie cu un hohot de râs, prin voinţa grozavă a unui spirit diabolic care cu o sete nestinsă urm urmăre reşt şte e dist distru ruge gere rea a armo armoni niei ei vie vieţii. ii. Piskar ariiov sta în faţa luminării pe sfâr ârşşite, cuprins de o mil milă sfâşi sfâşiet etoa oare re.. Miezu Miezull nopţii trec trecus use e demu demult lt;; clopo clopotu tull din turn bătuse douăsprezece şi jumătate şi el tot mai sta nemişcat fără să doarmă, sa sau să facă altceva. Profitând de de imobil imobilita itatea tea lui, lui, somnul somnul începu începu să-l fure fure încet-î încet-înce ncet; t; odaia odaia i se topi topi din faţa ochil ochilor or şi prin prin visare visarea a carecare-ll înv învăluia luia trepta treptat, t, numai fl flacăra llu umânării ma mai lliicărea. O bătaie în în uş uşă îl făcu să tresară şi să se tr trezească. Uş Uşa se se de deschise şi şi in intră un lacheu într-o livrea scumpă. Niciodată încă nu intrase în odăiţa llu ui re retrasă o lilivrea at atât de de sc scumpă – şi la la o or oră atât 15

de neobiş neobişnui nuittă. Piskario Piskariov v privi privi lacheul lacheul cu o curiozit curiozitate ate plin plină de nedu nedume meri rire re şi ner nerăbdar bdare. e. — Doam Doamna na ac acee eea… a… – înce începu pu la lach cheu eul, l, încl înclin inân ându du-se -se cu respe spect, ct, – doamn amna la car are e dumne umneav avo oas asttră aţi bine binev voi oitt să veniţi acum câteva ceasuri, mi-a poruncit să vă poftesc acas acasă la dumn dumneae eaeii şi v-a trimis trimis şi şi cupeu cupeul. l. Piskariov tăcea uimit. „Cupeul! Lacheul în livrea! o gre reşe şeal ală desi desigu gurr!” — Ascultă, dragul meu… – rosti el timid; – poate că nu aici tr trebuia să vii. De De bu bună seamă că doamna te te-a tr trimis după altcineva, nu nu du după mine… — Nu, Nu, n-am n-am greş greşit it domn domnul ule! e! Nu sunte sunteţi dumn dumnea eavo voast astrr ă acela care aţi binevoit s-o însoţiţi pe doamn amna la casa din strada Liteinaia, în camera de la catul ca tul al treilea? — Eu. — Vă rog, deci, să vă grăbiţi! Doamna doreşte să vă vadă numaidecât şi de data asta vă pofteşte acasă la dumneaei… Piskariov se repezi pe scări în jos. Într-adevăr, afară îl aşte aş tept pta a cupeu cupeul. l. Se Se urc urcă; porti portier erel ele e se înch închis iser eră cu zgo zgomo mot: t: pie ietr trel ele e ca calldarâ darâmu mulu luii răsuna sunau u sub sub co cop pite ite şi sub roţi. Prin rin faţa geamu geamuril rilor or de la cupeu cupeu se perind perinda a repede repede perspe perspecti ctiva va luminoasă a case sellor cu firme viu colorate ate. Piskar skariiov îşi bătea capul tot drumul şi nu ştia cum să-şi lămurească aven aventu tura ra ast asta. a. Cas Casă prop propri rie; e; lac lache heu u în în livr livrea ea scu scump mpă; toat toate, e, nu se pot potrive riveau au delo delocc cu încăpere perea a ac acee eea a de la catu atul al treilea, treilea, cu ferest ferestrele rele prăfuite fuite şi cu cu claviru clavirull dezacord dezacordat. at. Cupe Cupeul ul se opri opri în faţa unei unei intr intrări viu viu lumin luminat ate: e: Pisk Piskar ario iov v fu peste măsură de surprins, văzând şiruri de trăsuri, fere ferest stre re pute putern rnic ic lumi lumina nate te şi auzi auzind nd glas glasur urii de vizi viziti tiii şi muzică. La Lacheul ce cel cu cu lilivrea sc scumpă, du după ce îlîl aj ajut ă s ă coboare din cupeu, îl conduse respectuos într-un antret cu coloane de marmoră unde o lampă lumina puternic paltoane şi şube aruncate care încotro şi un portar cu multe fireturi de aur. O scară uşoară, aeriană, cu balustradă 16

str străluci lucito toar are, e, pe care adiau adiau dife diferi rite te parf parfum umur uri, i, duce ducea a sus. sus. Piskariov se şi şi av avântă pe sca scară şi in intră în pri primul sal salon. Se trase însă înapoi, înapoi, de la la cel dintâi dintâi pas, speriat speriat de atâta lume. lume. Îl zăpăcise pur şi simplu mulţimea aceea nespus de pestriţă, de parcă diavolul fărâmase lumea bucăţi şi le adunase apoi la loc, fără niciun sens, fără niciun rost. Umerii sclipitori ai cucoanelor, fracurile negre, candel candelabr abrele ele,, lămpile, mpile, voalu voaluril rile e aer aerien iene e care flutura fluturau u în jur, jur, pangl anglic icil ile e diaf diafan ane, e, şi uria uriaşu şull co con ntrab trabas as ca care re se zăre rea a de dup după balu balust stra rada da sple splend ndid idul ului ui balc balcon on – totul era pentru el feeric. Văzu di dintr-odată, at atâţia bărbaţi re respectabili, bătrâni sau aproape ape bătrâni âni, cu stele pe frac acu uri, atâte âtea femei, mişcându-se uşor, mândru şi graţios pe parchet, sau şezând pe scaune una lângă alta; auzi atâtea cuvinte franţuzeşt zeştii şi eng engle leze zeşt ştii; zări atâ atâţia tin tiner erii în frac fracu uri neg negre re,, deo eose sebi bitt de nobi nobili li la la înf înfăţişa şare re,, care care vorb vorbea eau u sau sau tăce ceau au cu cu atâta gravitate, nu spuneau nimic de prisos, glumeau aşa de demn, demn, zâmbeau zâmbeau cu atâta atâta respect, respect, purtau purtau favori favoriţi atât de frumoş umoşii şi ştia ştiau u atât atât de bine ine să-şi ar arat ate e mâi âini nile le dist distiinse nse atunci când îşi îndreptau cravata; femeile erau atât de fine, pline de-o atât de desăvârşită mulţumire de sine şi satis atisffacţie – şi atât de fermecător îşi coborau privirile  încât… dar înfăţişarea umilă a lui Piskariov, care se rezemase cu teamă de o coloană, ar arăta că se zăpăcise cu des desăvârş vârşir ire. e. Înt Între re tim timp, p, lum lume ea f ăcuse cuse cer cercc în juru jurull celo celorr ce dansa ansau. u. Dan Dansa sato toar arel ele e plute luteau au uşo şorr, înv învăluite uite în tot tot ce a crea creatt Pari Parisu sull mai mai fin, fin, în în roch rochii ii ţes esut ute e parc parcă din din aer, aer, şi abi abia a atingeau parchetul cu picioruşele lor minunate; erau mai eteri terice ce dec ecât ât dacă nu l-ar l-ar fi atins tins del deloc. Una Una dintr intre e el ele e,  îmbrăcată mai strălucitor şi mai scump decât toate, era şi cea mai mai frumoasă. To Toaleta ei ei vădea ce cea mai mai fină îmbinar are e, şi to totuşi părea că aceste lu lucruri nn-o pr preocupă deloc – totul la ea era spontan, firesc. Privea – şi parcă nu privea mul mulţimea imea de spe spect ctat ator orii care care o încon înconju jura rase serră; frumo frumoas asel ele e ei gene lungi se aplecau cu indiferenţă, albul strălucitor al 17

obraz obrazul ului ui î ţi lua lua şi mai mult mult ochii, ochii, câ când nd,, încl înclin inând ând capul capul,, o umbr mbră uşo şoar ară i se aşte şterne rnea pe frunt runtea ea fer erme meccătoar are. e. Piskariov se sili să-şi facă loc prin mulţime şi s-o priv privea easc scă numa numaii pe ea, ea, dar dar spre spre marel marele e lui lui neca necaz, z, un ca cap p enorm, cu cu părul ne negru şi şi cr creţ i se se to tot aş aşeza în în fa faţă; şi şi af afară de ac ace eas asta ta,, lume lumea a se îngh înghes esui uise se aş aşa a de tar are, e, încâ încâtt nu  îndrăznea să se mişte nici înainte, nici înapoi, de teamă s ă nu ati atingă cumva vreun consilier intim. Izbuti totuşi s ă răzbată până în faţă şi îşi privi haina, vrând să şi-o îndrepte. Doam Doamne ne!! ce îns însea eamn mnă as asta ta?? Era Era într într-u -un n surt surtuc uc mur murd dărit rit de vops vopsel ele! e!… … în gra grab bă, uita uitase se să se îmb îmbra race ce cum cum se se cuv cuven enea ea!! Roşi pân până-n vârf vârfu ul ur urec ech hilo ilor; lăsă capul apul în jos jos şi ar fi vrut vrut să intre îîn n pământ, da dar nn-avea un unde, căci în în sp spatele său făceau zid zid Ka Kamm mmer erju junk nker er-i -iii în costum costume e str străluci lucito toar are. e. Ar fi vrut vrut s ă se afle cât mai departe de frumoasa cu frunte şi gene minunate. Îş Îşi ri ridică ochii, cu cu sp spaimă, ca ca să vadă dacă nu cumva ea se uită la dânsu ânsull. Dar ea sta chiar îîn n faţa lui… Doamne, ce înseamnă asta? „Ea este!” strigă Piskariov, aproape cu glas tare. De bu bună seamă că ea e esste, a acceea pe pe cca are o în întâlnise pe pe Nevsk evskii Pro Prosp spek ektt şi şi o co condus nduse ese până ac acas asă. Într Între e timp timp,, ea îşi rid ridicas icase e genel enele, e, înv învăluind uinduu-ii pe toţi în privirea-i limpede. — Vai, vai, cât e de frumoasă! – putu să mai spună Pisk Pi skar ario iov v şi răsufl suflar area ea i se se opri opri.. Fata îşi rotea privirile de jur împrejur, asupra acelor care doreau s ă-i atragă atenţia; dar dar deodată îşi înt întoarse och ochii, obos obosit ită şi ind indif ifer eren enttă, şi priv privir irea ea ei ei o întâl întâlni ni pe pe acee aceea a a lui Piskar ariiov. „Ce „Ce mi minune! Ce ra rai! Aju Ajută-mă, cr creato atorule, s ă nu mă copleşe şea ască! Via Viaţa nu va va put putea cup cuprinde ace acest pa paradis care-m care-mii captiv captiveaz ează şi îmi îmi mistui mistuie e suflet sufletul! ul!”” Ea făcu un sem semn; n; dar dar nu cu mâna mâna,, nici nici cu capul capul.. Îl schi schiţă cu oc och hii săi fer erme meccători, ri, şi atât atât de fin fin şi de imp imper erce cep ptibi tibil, l,  încât nimeni în afară de Piskariov nu-l băgă în seamă; el  însă îl văzu şi-l înţelese. Dansul ţinu mult; muzica obosită 18

păre rea a că se sti sting nge, e, pie piere re,, dar dar apoi apoi iizb zbuc ucne nea a iar, iar, bub bubui uind nd şi şi vuind; ind; în în sfâr sfârşi şitt, se ter termin mină. Ea se aşe aşezză pe scau scaun; n; sân sânul ul i se rid ridica sub sub roc rochia vap vaporoasă; mân mâna (ce (ce mân mână minunată, dumnezeule!) îi căzu pe genunchi, mototoli rochia – şi rochia însăşi părea că respiră muzică; iar culoarea ei liliachie, del delicată îi sc sco otea şi ma mai mul mult în ev evidenţă albea ţa minun inunat ată a mâi mâini nii. i. „Să ating numai această mână şi nu mai vreau nimic. Nicio al altă dorinţă n-am să mai am am du după aceea! Căci to toate cele ce lela lalt lte e dori dorin nţe ar ar fi fi pre prea a cut cutez ezătoar toare! e!”” El sta în spatele scaunului ei, neîndrăznind nici să vorbească, nici să respire… — V-aţi plictisit? – îl întrebă ea; – şi eu m-am plic plicti tisi sit! t! – Apoi Apoi,, plec plecân ându du-ş -şii gene genele le lung lungi, i, adăugă: – Văd că mă urâţi… — Pe dumneavoastră? Eu? Eu, – încercă să vorbească Piskariov, zăpăcit cu cu to totul; şi şi po poate că ar ma mai fi fi ro rostit în încă o mulţime de de cuvinte făr ă şi şirr, dac dacă nu ss-ar ar fi ap apropiat un un în înal altt demnitar cu păr des şi ondulat, care făcu câteva reflecţii plăcute şi spirituale; în timp ce vorbeau, îşi arăta dinţii destu destull de frum frumoş oşii – şi fiec fiecar are e cuvâ cuvânt nt de spir spirit it înfi înfige gea a în inima lui Piskariov câte un cui. În sfârşit, spre fericirea lui, cineva puse demnitarului o  întrebare. — Câ Câtt e de nesu nesufe feri rit! t! – ro rost stii ea atun atunci ci,, înălţându ându-ş -şii oc ochi hiii divini. – Mă duc să mă aşez în celălalt capăt al salonului. Să fiţi ac acolo. Şi dis isp păru al alunec unecân ând d par parccă prin rin mul mulţime me.. Pisk Piskar ariiov porn pornii ca un un neb nebun un,, făcâ când nduu-şi şi lo locc cu cu coa coate tele le prin prin mul mulţime ime pân până la locul indicat. Iat-o!… St Stă ca o regină, e cea ma mai fr frumoasă, şi şi-l ca caută cu ochii. — Sunteţi aici, – rosti ea încet. – Am să fiu sinceră: Probab obabil il că vi ss-a au părut rut ci ciudat udate e împ împre reju jurrările rile în car are e nene-a am  întâlnit. Cum vă închipuiţi că aş putea aparţine acelei 19

categorii de făpturi demne de dispreţ, printre care m-a ţi văzut? Vi Vi ss-o fi fi părut ci ciudată purtarea me mea… Da Dar am am să vă spun o taină… Veţi fi, oare, în stare… – continuă ea privindu-l drept în ochi, – veţi fi în stare s ă nu divulga ţi nici niciod odat ată tain taina a ace aceas asta ta?? — O, voi fi! Voi fi! Voi fi… Dar în vremea asta se apropie de ea un domn destul de bătrân şi şi îîii o offeri br braţul, vo vorbindu-i în într-o lilimbă neînţeleas ă. Ea îl pri privi vi pe pe Pisk Piskar ario iov v rug rugător, tor, cer cerân ându du-i -i par parccă din din ochi ochi să rămână acolo, s-o aştepte, dar el nu mai avea putere să asculte niciun fel de poruncă, nici chiar una rostită de buzele ei. Porni după dânsa; mulţimea însă îi despărţi; rochi ro chia a de culoarea culoarea lilia liliacul cului ui îi dispăru dinain dinaintea tea ochilo ochilorr şi el  începu să străbată încăpere după încăpere, turburat,  îmbrâncindu-i pe toţi din cale; prin od ăi, în jurul meselor de  joc, stăteau numai bărbaţi simandicoşi cufundaţi într-o tăcere adâncă; într-un colţ, câţiva bărbaţi în vârstă discutau despr spre sup super erio iori rita tate tea a cari carie ere reii mil militar itare e faţă de cea cea civi civillă; în alt colţ, domni în fracuri impecabile făceau reflec ţii superf superfici iciale ale asupra asupra unei unei lucr lucrări în mai multe multe volume volume a unui unui poet foar artte productiv. Piskar ariiov si sim mţi cum un domn în vârstă, cu înfăţişarea respectabilă, îl înhaţă de nasturele hai aine nei, i, ce cerâ rând nduu-ii să-şi de dea păre rere rea a asup asupra ra une uneii obse observ rva aţii a lui lui foar foarte te juste juste,, dar dar Pi Pisk skar ario iov v îl împin împinse se cu brut brutal alit itat ate, e, f ără măcar să remarce că avea la la gâ gât o de decoraţie a un unui o orrdin destu stul de de îîn nse sem mnat. Fu Fugi în al altă încăpere, dar dar nn-o g ăsi ni nici acol ac olo, o, şi nici nici în a treia treia înc încăpere pere.. „Unde „Unde-o -o fi? fi? Daţi-mi i-mi-o -o!! Nu mai po pot tr trăi fără s-o pr privesc! Vr Vreau ss--o as ascult, s ă aflu ce ce voia să-mi spună”. Însă toate cercetările rămaser ă făr ă rezultat. Cuprins de nelinişte şi ostenit, se retrase într-un colţ, pri privind mul mulţimea, da dar llu ucrurile din din jur jur înc începură s ă se  întunece pe dinaintea ochilor lui obosiţi. În sfârşit, prinse să desluşească pereţii od odăii lu lui. Ri Ridică privirea: în în fa fa ţă se af afla sfeşnicul, cu cu o flacără mică, gata să se stingă; lu luminarea se se topi topise se toat toată, ia iarr se seul ul se sc scur urse sese se pe mas masă. 20

Va să zic zică dor dormise mise!! Ce vis vis,, dumn dumnez ezeu eule le!! Ce vi vis! De De ce a trebuit să se tr trezească? Da Dacă somnul ar ar ma mai fi fi du durat măcar un minut, fără îndoială că ea i s-ar fi arătat iar! Prin fereastră pătrundea o lumină ştearsă şi tu tulbure şşii el el o privi cu ciud ciudă. Ce de dezord zordin ine e cen cenuşi uşie era era la e ell în cam came eră! Cât Cât de respingătoare era realitatea în comparaţie cu visul! Se dezbrăcă repede, se se cu culcă în pa pat, se se în înfăşur ă cu pl plapoma, vrând ând să-şi re rech che eme măca carr pe pentru ntru o cl clipă visul sul du dus. Somnu mnul nu înt întâr ârzzie. Dar Dar în lo loc s ă vină în vis vis cee ceea ce do dorea el, el, i se arătă cu tot totul ul altc altcev eva: a: ba loc locot oten enen entu tull Piro Pirogo gov v cu pipa pipa lui lui;; ba paznicul academiei; ba vreun consilier de stat; ba capul unei unei finl finlan ande deze ze pic picta tattă câ când ndva va – şi multe alte bazaconii. Stătu culcat până la amiază, vrând să doarmă, dar făptura ei ei nu nu-i ma mai ap apăru. Măcar o clipă să-şi ma mai fi fi ar arătat trăsăturile fermecătoare; măcar o clipă să-i mai fi auzit mersul uş uşor; să i se se fi fi ar arătat măcar mâ mâna ei ei go goală, or orbitor de al alb bă, ca ca om omătul de de pe pe pi piscurile mu munţilor. Lăsă totul, uită totul, şi stătea zdrobit, cu disperarea zugrăvită pe faţă, sub stăpânirea visului spulberat. Nu-i venea să se apuce de nim nimic. Se uita absent pe fer fereastr ă; afară se vedea un sacagiu murdar, turnând apă care  îngheţa în timp ce o turna; s-auzea glasul tremur ător, ca un beh behăit de ca capr pră, al al unui unui tela telall ca care re stri striga ga:: — Hai Haine ne… … Hai Haine ne vech vechii cum cump păr! Via Viaţa de toat toate e zile zilele le,, re real alit itat ate ea, îi izbe izbeau au auzu auzull în chip chip ciudat. Stătu aşa până seara şi iar se aruncă în pat, cu nesaţ. Se Se lu luptă mult ti timp cu cu in insomnia da dar, pâ până la ur urmă, o biru birui. i. Vis Visă iar ar,, dar dar tot tot un vis vis urâ urât, t, ban banal al.. „Doa „Doamn mne, e, înd îndur urăte! Mai arată-mi-o măcar o clipă, o singură clipă!” Şi Şi iia arăşi aşteptă altă seară, ia iarăşi a ad dormi şşii vi visă un fu funcţionar ca care era er a toto totoda dattă şi func funcţio iona nar, r, şi fagot fagot.. O, groa groazn znic ic!! în sfâr sfârşi şit, t, ea îiîi ap apăru! Ia Iată-i căpşorul şi şi bu buclele… Se Se ui uită la dâ dânsul… Dar aşa aşa de de puţin… Şi Şi apo apoi din din nou nou negu negurră, din din nou nou un vi vis oarecare, un vis idiot… În sfârşit, visurile îi deveniră unicul scop în viaţă; şi de 21

atunci în înainte viaţa llu ui lu luă o în întorsătură ciudată, ss-ar pu putea spune spune că dormea dormea când când era era treaz treaz şi şi er era a treaz treaz când dormea… dormea… Dacă cineva ll-ar fi fi văzut câ când st stătea tăcut înaintea me mesei lui goale, ssa au câ când mergea pe pe stradă, de de bu bună seamă că lar fi luat luat drep dreptt un lunati lunaticc sau un ins ins distru distruss de băuturi uturi tari: tari: avea avea privi privire rea a ştea ştears rsă; fiin fiind d dist distra ratt din din fire fire,, însu însuşi şire rea a as asta ta i se acce accen ntuas tuase e, pu puse sese se st stăpâni ânire pe pe el, el, şi şi făcuse cuse ca ca fa fa ţa lui lui să nu mai arate niciun sentiment. Se înviora numai la căderea nopţii. Star are ea aceasta îi ruină puterile, iar când şi so som mnul îl părăsi, tre trecu pr prin ce cele ma mai gr groaznice suf suferinţe. Vrâ Vrând s ă-şi salveze salveze unica unica avuţie, recurse recurse la toate toate mijloace mijloacele le pentru pentru a şio redobândi. Auzise că pentru a putea recăpăta somnul trebuie să iei opium. Dar unde să găsească? îşi aminti de un persan, proprietar al unui magazin de şaluri, care de câte ori îlîl în întâln tâlnea ea,, îlîl rug ruga a să-i pic pictteze eze o fe feme meie ie frumo umoasă. Hot Hotărî  să se ducă la dânsul, bănuind că trebuie să aibă opium. Persanul îl primi stând pe divan, cu picioarele încrucişate sub el. — La ce ce--ţi tre trebuie buie opiu opium? m? Pisk Piskar ario iov v îi pove povest stii că nu mai mai are somn. — Bine. Am să-ţi dau dau opi opium, dar dar s ă-mi pic pictezi o femeie frumoasă… Să fie o adevărată frumuseţe; sprâncenele, negre egre;; ochi ochiii mari mari ca ca măsl slin inel ele, e, iiar ar e eu u s ă stau stau cul culca catt lân lângă ea şi să fumez ciubuc… Auzi? Să fie o adevărată frumuse ţe! Piskar ariiov făgădui tot totul. Per Persanul ieş ieşi pe pentru o cli clipă şi se  întoarse cu un flaconaş plin cu un lichid de culoare închisă; turnă cu at atenţie o par parte din din el el în al alt fl flac aco onaş şi ii--l dădu lu lui Piskar ariiov, sfătuindu-l să nu ia mai mai mu mult de şap şaptte pi picături în apă. Pis Piska kari rio ov apu apucă lac aco om nepr nepre eţuitu uitull flac flaco on, pe pe car care e nu lar fi da dat nici pen pentru o grămadă de aur aur, şi por porni în goană spre ca casă. Ac Acasă, îş îşi tu turnă câteva pi picături în într-un pa pahar cu cu apă şi, după ce bău, se trânti în pat. Ce bucurie, doamn amne! Ea veni din nou! Dar de data ata aceasta sub altă înfăţişare! o, ce frumos stătea lângă 22

fereastra luminoasă a unei căsuţe de ţară: Găteala ei iradia atâta simplitate, cum numai un poet şi-ar putea-o închipui. Iar pi pieptănătura… do doamne… ce ce si simplă era pi pieptănătura şi şi ce bine bine o prindea prindea!! Tulpănaşul naşul din jurul jurul gâtulu gâtuluii svelt… svelt… totul totul la e ea a era era simp simplu lu şi şi plin plin de de un gus gustt disc discre rett pest peste e puti putin nţă de expri exprimat mat.. Ce mers mers graţios şi gingaş gingaş avea! avea! Foşnetul Foşnetul paşilor paşilor şi al al ro rochiţei ei ei si simple părea o mu muzică. Şi Şi ce ce fr frumoasă îi er era mâna strânsă într-o brăţară împletită. — Nu mă dispreţui, – îi spunea ea, cu lacrimi în ochi! – Nu sunt unt del deloc oc ceea ce mă crez crezi. i. Uită-te -te la la min mine, e, uită-te -te bin bine, e, şi spune-mi: spune-mi: sunt în stare stare să fac ceea ce crezi crezi dumneata? dumneata? — O, nu nu! O, O, nu nu! Fi Fie ca ca ce cel ce ce ar ar în îndrăzni s ă creadă aşa, ceva, să… Dar Piskariov se trezi înduioşat, zdrobit, cu ochii  înlăcrimaţi. „Mai bine nu te-ai fi fi arătat deloc! Mai bine bine n-ai fi exist existat, at, ci ai fi fost o crea creaţie a unui unui pictor pictor inspirat inspirat.. Nu m-aş m-aş fi dez dezli lipi pitt de pânz pânză; mere mereu u te-a te-aşş fi priv privit it şi tete-aş aş fi fi s ăruta rutat. t. Aş fi trăit şi-aş fi respirat numai pentru tine, aşa cum trăieşti un vis vis minunat, minunat, şi atunci atunci aş fi fost feric fericit! it! N-aş N-aş mai fi avut nicio altă dorinţă; ca pe un înger de pază te-aş fi chemat înaintea somnului şi a veghii, iar când ar fi fost s ă pict pictez ez ce ceva va dumn dumnez ezei eies escc şi sfân sfânt, t, te-a te-aşş fi aş aşte tept ptat at!! Dar Dar aşa., ce ce vi viaţă groaznică! Ce Ce fo folos că ea tr trăieşte? Pl Plăcută-i oare oa re via viaţa nebu nebunu nulu lui, i, pent pentru ru rude rudele le şi prie priete teni niii ca care re l-au l-au iubi iubit? t? Doam Doamne ne,, ce ce mai mai e şi şi via viaţa noa noast strră! Ve Veşnic şnică dezb dezbin inar are e  între vis şi realitate”. Cam astfel de gânduri îl stăpâneau neco necont nten enit it.. Nu se gândea gândea la nimic nimic altce altceva va,, apro aproap ape e că nu mânc ânca; aşt aştepta se sear ara a şi vedenia dorită, cu nerăbdarea şi pati patima ma unui unui aman amant. t. Gându Gânduri rile le,, îndr îndrep epta tate te numa numaii as asup upra ra unuia şi aceluiaşi lucru, căpătară o putere atât de mare asupra asupra întregi întregiii lui existen existenţe şi închipui închipuiri, ri, încât chipul chipul râvnit râvnit  îi apărea aproape în fiecare zi în situaţii opuse realităţii, pent pentru ru că gând gândur uril ile e lui lui er erau au pure, pure, ca gând gândur uril ile e unui unui copil copil.. Datorit Datorită acestor acestor vise, vise, chiar chiar obiec obiectul tul lor lor devenea devenea din din ce în ce mai pur, se transfigura cu totul. Opiumul îi înfierbânta şi 23

mai mult gândurile şi, dacă a existat vreodată un  îndrăgostit până la ultima limită a nebuniei, în chip violent,  îngrozitor, distrugător, zbuciumat, apoi nenorocitul acela a fost Piskariov. Cel mai mai plăcut dint dintre re toate toate visu visuril rile e a fost fost cel în în care care i s-a arătat atel atelie ieru rul; l; er era a aşa aşa de vese vesell şi şi ţinea inea pale paleta ta în mân mână cu atâta âta bucu bucurrie ie… … Ea Ea sta sta llân âng gă dân dânsul sul. Îi era soţie ie.. Sta Sta alături uri de el, rezem rezemat ată cu frumo frumosul sul ei cot de de speteaz speteaza a scaunulu scaunuluişi-i işi-i privea opera… I se citea în ochii duioşi şi osteniţi, ce cople opleşi şittă era de ferici ricirre; odai daia lui era ca un rai… rai… Atât Atâta a lumi lumin nă er era a acol acolo, o, at atâta âta ordi ordine ne… … Doam Doamne ne!! IatIat-o o că îş îşii culc culcă pe pi pieptu eptull lui lui căpşo şoru rull înc încân ânttător… Nic Niciiodat dată n-a n-avuse usese un vis mai fru frumos! Dup După so som mnul acesta sta, se sculă înviorat şi mai puţin distrat. distrat. Gândur Gândurii ciudat ciudate e îi roiau roiau prin cap; cugeta cugeta:: „Poa „P oate te că vreo vreo întâ întâmp mpla lare re îngr îngroz ozit itoa oare re a atra atrass-o o în ac aces estt desfrâu, fără voia ei! Poate că sufletul ei înclin ă spre pocăinţă! Poate că vrea ea însăşi să se zmulgă din situa ţia  îngrozitoare în care se află. Pot eu oare s ă stau nepăsător şi s-o la las să piară, cân când ar fi fi de de-ajuns să întind mâ mâna şi ss-o scap de la înec?” Şi gândurile îi mergeau departe. „Nu m ă cunoaşte nimeni, îşi spunea în sinea lui, şi la urma urmei, nu-m u-mi pasă de nime nimen ni cum cum nim nimănui nui nu-i u-i pasă de mine mine.. Dac Dac ă ea va va ar arăta po pocăinţă curată şi-şi va va sc schimba fe felul de de via ţă, atunci mă voi în însura cu cu ea ea! Tr Trebuie s ă mă însor cu cu ea ea şi şi fără îndoială că voi fa face ccu u mu mult ma mai bi bine d de ecât ce cei cce e se se  însoară cu menajerele lor şi adesea chiar cu creaturile cele mai dem demne de dispr spreţ! Fapta mea va fi dezinteresată şi poate chiar măreaţă. Voi reda lumii cea mai desăvârşită podoabă a ei!” Îndată ce-şi întocmi acest plan fantastic, simţi că se  înroşeşte; se apropie de oglindă şi se însp ăimântă de chipul lui supt şi palid. Începu să se gătească cu îngrijire; se spălă,  îşi netezi părul, îşi puse fracul cel nou şi o vest ă cochetă, îşi aruncă pelerina pe umeri şi ieşi în str stradă. Trase în în piept aerul proaspăt şi-şi simţi inima înviorată, ca un 24

convalescent ie ieşit pe pentru pr prima dat dată după o bo boală lungă. Când ând se apro aprop pie de str strada ada ac ace eea unde unde nu-i nu-i mai mai călcas lcase e pici picior orul ul dela dela întâ întâln lnir irea ea fatal atală, inim inima a înce începu pu să-i bat bată tare tare.. Căută mult casa: părea că l-a trădat me memoria. St Străbătu strada de două ori şi nu ştia în faţa cărei case să se oprească. În sf sfârşit i se păru că una dintre el ele seamănă cu aceea un unde fu fusese; ur urcă în fu fugă scările şi şi, du după ce b ătu, uşa se se desc desch hise, şi ci cine îi ap apăru în fa faţă? Ide Idealul lui lui, chi chipul mist mister erio ios, s, or orig igin inal alul ul tabl tablou ouri rilo lorr visa visate te,, ac acee eea a prin prin ca care re trăia… atât atât de îngro îngrozit zitor, or, atât atât de durer dureros, os, atât atât de dulce dulce.. În faţa lui sta chiar chiar ea; Piskari Piskariov ov fu cuprins cuprins de tremur tremur;; abia se mai mai pute putea a ţine ine pe pic picio ioare are de de slăbici biciun une, e, cupr cuprin inss de un un val val de buc bucur urie ie;; ea sta sta în în fa faţa lui lui tot tot aşa aşa de fru frumo moas asă, deşi deşi och ochii ii  îi erau somnoroşi şi pe faţa care nu mai era atât de fragedă i se furiş furişase ase palo paloare area; a; era era totuşi totuşi foart foarte e frumoa frumoassă. — A… – strigă ea, cân când d îlîl văzu şi şi se se fr frecă la oc ochi. Er Era or ora două după amiază. – De ce-ai fugit de la noi atunci? El se a aşez şeză sfârşi sfârşitt pe pe scaun scaun şi o privi privi.. — Abia m-am trezit… m-au adus acasă la şapte dimineaţa; am fost grozav de beată… – adăugă ea cu cu un un zâmbet. Mai Mai bin bine e ar fi fos fostt mut mută şi lip lipsi sittă de daru darull vor vorbi biri riii decâ decâtt să rostească asemenea cuvinte! Ea îi înfăţişase pe dată ca  într-un caleidoscop, toată viaţa ce-o duce. Totuşi, neţinând seam se ama a de ce auz auzis ise e şi luân luându du-ş -şii inim inima a în din dinţi, el el se hot hotărî  să încerce dacă sfa sfaturile lui au vre vreo putere as asu upra ei. Îşi făcu cu c uraj şi în începu, cu gl glasul tr t remurător, înflăcărat, să-i arate grozăvia vieţii ei. Părea că-l ascult ă atent ă, mirat ă, ca şi cum s-ar s-ar fi aflat aflat în faţa unui unui lucru lucru ciudat ciudat şi neaş neaşte tept ptat at.. Zâmb Zâmbin ind d uşor uşor ea arunc aruncă o privi privire re spre spre priete prietena na ei care care sta la o parte şi cu c urăţa un pieptene. Aceasta lăsă treaba şi  începu şi ea să-l asculte atentă pe acest nou predicator. predicator. — Într-adevăr sunt sărac… – rosti în sfârşit Piskariov după lung lunga a lui lui cuvâ cuvânt ntar are e mora morali liza zato toar are, e, – dar dar vom vom munc munci; i; ne vom st strădui să ne în întrecem un unul pe pe al altul, să ne fa facem vi via ţa 25

mai bu bună. Ni Nimic nu nu-i ma mai pl plăcut de decât să ştii că-ţi da datorezi totu totull ţie însu însuţi; voi voi lucr lucra a la tabl tablou ouri rile le mele mele iar iar tu, vei vei sta sta lâng lâ ngă mine mine,, mă vei vei insp inspir ira, a, vei vei bro broda da,, sau sau vei vei face face alt alt luc lucru ru de mână — Şi Şi astf astfel el nu vom duce duce llips ipsă de nimic. nimic. — Cum se poate? poate? – îi întreru întrerupse pse cuvântar cuvântarea ea cu dispre dispreţ; — Nu sunt nici spălătoreasă, nici croitoreasă, ca să lucrez. Oh, doamne! doamne! în în vorbel vorbele e ace acestea stea se arăta întreag întreaga a ei via viaţă  josnică; o viaţă trândavă, goală, rod de totdeauna al desfrâului. — Însoară-te cu mine!… – intră în vorbă cu obrăznicie prietena ei, care stătuse până atunci tăcut ă într-un colţ; – când am să fiu nevastă, am să stau iac-aşa… – Şi făcu o mu mutră aşa de de tâ tâmpită şi ne nenorocită, în încât o în înveseli groz grozav av pe pe frum frumoa oasa sa ei ei prie priete ten nă. Asta era prea mult! De nesuportat! Piskariov se repezi afară, in incapabil să mai simtă şi să mai gâ gândească. Mi Mintea i se turbură; rătăci prosteşte toată ziua aceea, fără nicio ţintă, fără să vadă nimic, făr ă s ă simt ă nimic. Nimeni nu ştie dac dacă a dormi dormitt undev undeva a sau nu; nu; abia abia a doua doua zi, zi, condu conduss doar doar de un instinct, nimeri în odăiţa lui, palid, cu o înfăţişare  îngrozitoare, cu părul zburlit, cu semne de nebunie pe fa ţă. Se zăvori în în od odaie, nu nu lăsă pe ni nimeni s ă intre, şi şi nu nu ce ceru nimănui ni nimic. Tr Trecură patru zi zile f ără ca uş uşa lu lui s ă se fi fi deschis măcar o singură dată; trecu o săptămână şi camera lui rămase to tot în închisă. Oa Oamenii se se re repeziră la uş uşă, în începur ă să-l stri strige ge dar dar din din lăuntr untru u nu nu vene venea a nic niciu iun n răspun spuns. s. În sfâr sfârşi şitt sparseră uşa şi găsiră trupul lui Piskariov fără viaţă cu gâtul tăiat. Jos se afla un brici plin de sânge. După mâinile crispa spate şi întinse înlături, după expresi sia a îngrozit zitoar are e a feţei, se put putea vedea că mâna lui n-a lucrat sig sigur; că se chinuise mult până ce sufletul păcătos s ă-i p ăr ăseasc ă trupul. Astfel s-a prăpădit nefericitul Piskariov, victimă a unei 26

patimi nebune, el, omul liniştit, timid, modest şi naiv, ca un copil, copil, purtâ purtând nd întrân întrânsul sul scânt scânteia eia talen talentul tului, ui, care care poate poate c ă sar fi aprins aprins cu timpul timpul lumino luminoas asă şi mare. mare. Nimeni Nimeni nu i-a i-a plâns plâns la căpătâi; nimeni n-a fost văzut lângă trupul lui neînsufleţit, în afară de mutra obişnuită a comisarului de poliţie şi de faţa ind indiferentă a med medicului de cir circumsc scrrip ţie. Sicriul i-a fost dus la Ohta 3 în tăcere, ch chiar şi şi fără slujbă religioasă, iar în urma lui mergea plângând numai un pazni aznic, c, fos fostt sold soldat at;; şi ace acella o ling lingea ea num numai ai pen pentr tru u că băuse o sticl sticlă de votc votcă mai mult mult.. Ni Nici ci chia chiarr loc oco otenen enenttul Piro Pirogo gov v nu veni să vadă trupul bietului nenorocit, căruia, când tr ăia,  îi acordase înalta sa protecţie. Dealtfel, lui nu-i ardea de aşa ceva ceva,, fiind fiind preocup preocupat at de o întâmpl întâmplare are extr extraor aordin dinar ară. S ă ne întoarcem la el. Nu-m Nu-mii plac plac cad cadav avre rele le şi şi mor morţii. ii. Mi-e Mi-e foa foart rte e nepl neplăcut cut când când  îmi taie drumul o lungă procesiune de înmormântare şi văd cum un un soldat soldat inval invalid, id, îmbr îmbrăcat ca un un capuci capucin, n, trage trage tabac tabac cu mân mâna a stân stâng gă, ia iarr îîn n dre dreapta apta ţine tor torţa. MiMi-e e g gro roza zav v de de ciudă când văd un un cat catafalc bog bogat şi un un sic sicriu îmb îmbrăcat în cati atifea; iar când ând văd vr vreun căruţaş cărând si sicriul ro roşi şiat atiic cu cu nimi nimicc acop acoper erit it al al vreu vreunu nuii săra rac, c, în în urma urma căruia ruia mer merge ge doa doarr o cerşetoare care se ia după ei la vreo răspântie, numai pentru că n-are al alttceva mai mai bun bun de făcut – mă cuprinde şi ciud ciuda a şi şi tri trist ste eţea ea.. Mi se par pare e că l-am l-am lăsa satt pe pe loco locote tene nent ntul ul Pir Pirog ogov ov cân când d s-a s-a despărţit de sărmanul Pis Piskariov şi a por pornit dup după blondina. Blondin ndina a era era o cre creat atu ură uşur uşurat atiică, de destul stul de int inter eres esan anttă. Se Se oprea la toate prăvăliile şi se uita la lucrurile expuse: cord co rdoa oane ne,, basm basmal ale, e, ce cerc rcei ei,, mânu mânuşi şi şi al altte nimi nimicu curi ri;; se  întorcea în toate părţile şi se uita mereu în urm urm ă. — A me mea a eşti, şti, por orum umbi biţo! – îşi spunea Pirogov, plin de  încredere şi urmărind-o mai departe cu faţa ascunsă în gule guleru rull man manttal alei ei,, ca să nu-l nu-l vad vadă vreu vreun n cun cunos oscu cut. t. Subu Suburb rbie ie a P Pet eter ersb sbur urgu gulu luii în ca care re se afl află un cimi cimiti tirr al al să ră cimi cimiii (N. (N. re red. d. rom.) 27 3

Dar n-ar strica să-l informăm pe cititor cine era locotenentul Pirogov. Înaint Înainte e însă de a spune spune cine cine era era locoten locotenent entul ul Pirogo Pirogov, v, ar fi bine bine să vorb vorbim im des despr pre e soc socie iettatea atea în ca care re trăia ia.. Sun Suntt ofi ofiţer erii care formează un fel de clasă mijlocie a societăţii din Petersbu sburg. Îi veţi întâlni întotdeaun auna pe la se serrate, la mesele de la consilierii de stat şi consilierii definitivi, care dobândesc titlul acesta după o muncă sârguincioasă de patr atruzeci de ani. Feţe pal aliide şi şte şterse ca Petersbu sburgul  însuşi, unele ceva mai trecute; măsuţa cu ceai, pianul, dansu ansuri rile le în fami amilie lie – toat toate e ace cest ste ea sun sunt nede nedesp spăr ţite de epoleţii care strălucesc sub lumina lămpii, între o blondă cuviincioasă şi fracul negru al unui frăţior sau al vreunui amic mic al al cas case ei. E fo foar artte gre greu u să le în învior viorez ezi, i, să le fac acii să râdă pe fetele acestea reci; e foarte greu, pentru asta trebuie s ă ai un mare mare tale talent, nt, mai mai bine bine zis, zis, să n-ai n-ai absolut absolut nici niciun un fel fel de tal ale ent. nt. Con Conver ersa saţia nu nu tre trebuie buie să cupr cuprin ind d ă nici nici lu lucru cruri pre prea a inteligente, nici prea comice, ci numai acele nimicuri atât de plăcute femeilor. În privinţa asta, trebuie s ă d ăm domnilor de care am vorbit mai sus ce este al lor; au întradevăr darul deosebit de a le face pe aceste frumuseţi incol ncolor ore e să râ râd dă şi să-i as ascu cult lte. e. Câ Când nd râ râd, d, el ele e spu spun n cam cam aşa şa:: „Ah, sf sfârşiţi! Nu Nu vi vi-i ru ruşine să ne fa faceţi să râdem at atâta?” Aces Acestt luc lucru ru es este te pent pentru ru ei adese adesea a cea cea mai mai mar mare e răspla splattă. În În lume lumea a ce cea a mai mai înal înalttă, îi întâl întâlne neşt ştii foart foarte e ra rar, r, sau mai bine bine zis, niciodată. De acolo sunt cu desăvârşire înlăturaţi de către cce ei cărora llii se se sp spune îîn n ac această so soccietate ate a arristocraţi.  Totuşi sunt socotiţi drept oameni învăţaţi şi cu educaţie. Le place să disc scu ute lliiteratu atură; îl lau laud dă pe Bul Bulgar ariin, pe Pu Puşkin, pe Greci Greci,, vorbesc vorbesc cu dispr dispre eţ şi fac ironi ironiii pe seama lui lui A. A. Orlov. Nu scapă nicio conferinţă, fie chiar despre conta ontabi bili lita tate te sa sau sil silvicu icultur ltură. La teat teatrru, îiîi veţi g ăsi lla a ori orice pie iessă, exce except ptân ând d doar doar „Fil Filatki atki”, ”, ca care re le jigne ignesc sc mai al ales es gust gustul ul.. To Totu tuşi şi la teat teatru ru îi găse seşt ştii totd totdea eaun una. a. Sunt oamen oamenii ii care le convin cel mai mult directorilor de teatru, pentru c ă 28

au câştig bun de pe urma lor. Ceea ce le place mai ales la o piesă sunt versurile reuşite; le place deasemenea să-i aclam clame e zgomo gomoto toss pe acto ctori; ri; mul mulţi dintr intre e ei, pre redâ dând nd la institute de de îîn nvăţământ de de ssttat, ssa au pr pregătind el elevi pe pentru ase sem menea iin nsti stitute, reu reuşe şessc pân până la ur urmă să-şi cu cumpere o cabrioletă cu doi cai; atunci cercul cunoştinţelor li se lărgeş rgeştte; ajung ung în în sf sfâr ârşi şitt pân până ac aco olo încâ încâtt se se în înso soar ară cu fete ete de negu negusto stori, ri, care care ştiu ştiu să cânte cânte la la pian, pian, au suta suta de mii mii – sau aproape o sută – bani gheaţă, şi o sumedenie de neamu amuri bărboase. rboase. Totu Totuşi, şi, nu pot pot ajunge ajunge la cinst cinstea ea asta, asta, decât decât când când capătă cel puţin gradul de colonel, căci barbişoanele ruseşti, cu cu to toate că-şi ma mai păstrează mirosul de de va varză, nu nu vor să-şi mărite fet fetele decât cu gen generali, sau cel cel puţin cu col olon onei ei.. Ast Astea ea sun sunt tr trăsături turile le mai de sea seam mă al ale e ac aces esttui so soii de tineri. Locotenentul Pirogov avea îns ă o mulţime de tal ale ente nte pe car are e nu le întâ întâln lnea eaii la alţii. ii. Rec eciita adm admirab irabil il vers versur urii din din „Dim „Dimit itri ri Dons Donsko koi” i”4 şi din „Prea multă minte strică”5. Avea Avea arta arta deos deoseb ebit ită de a scoat scoate e rotoc rotocoa oale le de fum şi era era atât atât de iscusi iscusit, t, încât încât dintr dintr-un -un fum fum putea putea înşir înşira, a, până la zece zece inele. Ştia să povestească plăcut anecdota care ara arată că una e tunul şi al altta rinocerul. E cam greu să înşi şirri toate ate tal alen ente tele le cu cu carecare-ll înze înzest stra rase se soar soarta ta.. Îi plăce cea a s ă vorb vorbea easc scă despr despre e actriţe, despre despre dansat dansatoar oare, e, dar nu aşa de liber liber cum vorb vorbeş eşte te desp despre re ac acest est subi subiec ectt un prap prapor orci cicc tine tinere rel. l. Era Era foarte foarte mulţumit de gradul gradul la care care fusese fusese înaintat înaintat de curând, curând, cu toat toate e că uneo uneori ri,, dup după ce se înti întind ndea ea pe diva divan, n, ofta ofta:: — Oh! Oh! Deşe şerrtăciunea deşe şerrtăciunilor! Şi ce-i dacă sunt locotenent? În sinea lui însă era foarte măgulit de noul grad; în conversaţii, căuta întotdeauna s ă aducă pe dep departe vor vorba Traged Tragedie ie a scriit scriitoru orului lui V, A. Ozerov Ozerov (1769— (1769—181 1816), 6), scris scrisă în 1807; 1807; s-a bucu bucura ratt de mul multt succ succes es dat dator orit ită co con nţ inut inutulu uluii să u patr patrio ioti tic. c. (N. (N. red red.. rom. rom.)) 5 Comed Co medie ie în versu versuri ri scrisă între între 1822 1822—1 —1824 824 de Alexand Alexandrr Sergh Sergheev eevici ici Grib riboedo edov; sati satirră ustu usturrătoa toare la adre adresa sa soci societ etăţ ii nob nobilia iliaro ro-b -bir iro ocrat cratic ice e din Rusi Rusia a iob iobăgist gistă. (N. (N. re red d. rom rom.) .) 29 4

desp despre re gra gradu dull lui… lui… aşa aşa o oda dattă, cioc ciocni nind nduu-se se pe pe stra strad dă cu un un conţopist ca care i se păru c ă nu-i de destul de cu cuviincios, îlîl opr opri numaidecât, şi, în cuvinte puţine dar tari, îl făcu s ă  înţeleagă că are în faţa lui un locotenent şi nu un ofiţer oarecar are e, şi ţinu ss-o o spună în vorbe cât mai pompoase se,, pentru că tocmai a attunci tr treceau pe pe llâ ângă ei do două doamne drăguţe. În gen general al,, Pirogov, se ar arăta pasi sio onat pe pentru tot tot ce-i ce -i frum frumos os,, şi iată de ce-l ce-l încu încura raja jase se pe Piska Piskari riov ov;; se prea prea poate că făcea aş aşa şi şi fi fiindcă dorea gr grozav să-şi va vadă fixată  într-un portret fizionomia virilă. Dar destul despre calităţile lui lui Pir Pirog ogov ov!! Omu Omull e o fii fiin nţă aş aşa a de de min minun unat ată, înc încât ât nici nici câ când nd nu-i po poţi ar arăta to toate ca calităţile de deodată; şi şi cu cu câ cât îlîl pr priveşti mai mult, cu atât descoperi alte noi însuşiri a căror descriere n-ar avea sfârşit. Şi după cum spuneam, Pirogov n-o slăbea de fel pe nec ecun uno osc scut ută; din când când în când ând o între ntreba ba câte âte ce cev va şi ea răspundea tăios, scu scurt; ce? ce? – nu se şti ştie. Intrară pe poar artta  întunecoasă a Kazanului, în Meşcianskaia uliţa tutungeriilor, a prăvăliilor cu mărunţişuri, a meseriaşilor nemţi şi a nimf nimfel elor or finl finlan ande deze ze.. Blo Blond nda a înce începu pu să me mear arg gă mai mai rep reped ede e şi şi se furiş furişă pe poart poarta a unei case case des destu tull de murd murdar are. e. Pirog Pirogov ov,, după ea. Când ea urcă în fu fugă o scară îngustă şi întunecată şi când intră pe uşă, Pirogov o urmă cu îndrăzneală. Se trezi  într-o încăpere mare, cu pereţi negri, cu tavan afumat. Pe masă se găseau o mulţime de şuruburi, scule de lăcătuşe tuşerrie ie,, ibri ibrice ce st străluci lucito toar are e şi sf sfeş eşn nice: ice: pe pe duş duşum ume ea era era  împrăştiată pilitură de aram a ramă şi fier; Pirogov înţelese îndată că se afla afla în lo locu cuin inţa unu unuii me mese seri riaş aş.. Ne Necu cuno nosc scut uta a zbu zburră mai mai depar artte, pe o uşă late aterală. O clipă, Pirogov rămase încurcat; at; dar după obiceiul rusesc, hotărî să meargă înainte. Intră  într-o cameră cu totul altfel decât cea dintâi, de o cur ăţenie deosebită, ceea ce arăta că stăpânul casei era neamţ. Acolo văzu cev ceva a neob neobiş işnu nuit it de de ciud ciudat at.. În faţa lui se afla afla Schill Schiller: er: dar nu Schil Schiller ler cel cel care a scris scris „Wilhelm Tell” şi „Istoria războiului de 30 de ani”, ci 30

cunosc cunoscutu utull tinich tinichigi igiu u Schill Schiller, er, de pe Meşci Meşcians anskai kaia. a. Lâng Lângă Schi Schill ller er stătea tea Ho Hoff ffma mann nn;; dar dar nu scrii scriito toru rull Ho Hoff ffman mann, n, ci un cizmar cizmar destul destul de pricepu priceputt de pe Ofiţers erskai kaia, a, bun prieten prieten al lui Schil Schiller ler.. Schille Schillerr era beat; beat; sta pe scaun, scaun, bătea din din picior picior şi spunea ceva cu mare înflăcărare. Poate că aceste amănunte nu l-ar fi mirat pe Pirogov, dacă n-ar fi văzut poziţia cu tot totul ciud ciudat ată a ce cellor doi doi oa oame meni ni;; Schi chiller ller îşi îşi tot tot  întindea în sus nasul destul de mare; Hoffmann i-l apucase cu dou două dege degete te şi şi tot tot învâ învârt rtea ea pe pe deas deasup upra ra lui lui un un cuţit de de cizmărie. Amândoi vorbeau nemţeşte şi de aceea loco cottenen enentu tull Pirog irogov ov,, car are e nu şti ştia a spu spune dec ecât ât gut  morgen, nu put putea înţele lege ge nim nimic din din toa oattă is isto tori ria. a. Schi Schill ller er da din mâini şi spunea cam aşa: — N-am nevoie de nas as,, nu-mi trebuie! Numai cu el cheltuiesc trei funturi de tabac pe lună! Pl ătesc într-un nenorocit de magazin rusesc – patruzeci de copeici funtul… pentru că prăvăliile nemţeşti n-au tabac rusesc! Pl ătesc, care va va să zică, o ru rublă şi do douăzeci de de cco opeici ca care va va s ă zică, pai aisp sprrezece ruble şi patr atruzeci de copeici… Auzi, priet rieten ene e Ho Hofâ fâma mann nn,, pai aisp sprrezec ezece e rubl ruble e şi patr patruz uze eci de cope co peic icii numa numaii pen pentr tru u nas nas.. În zile zilele le de de sărbătoare toare trag trag Rap Rape, e, pentru că atunci nu vreau să trag tabac puturos rusesc! Care va va să zică, într-un an tr trag dou două funturi de Ra Rape, a două ruble funtul: şase şi cu paisprezece – douăzeci de rubl ruble e şi patr patruz uzec ecii de co cope peic ici, i, numa numaii pent pentru ru tab tabac ac!! Nu-i Nu-i aceasta un jaf curat, prietene Hoffman? Te întreb eu… Ca şi el el de beat beat,, Hoffma Hoffmann nn tot tot da din din cap, cap, răspunzâ spunzând nd că e aşa. — Douăzeci de ruble şi patruzeci de copeici! Eu sun sunt şvab! Regele meu e în Germania! Nu-mi trebuie nas! Taiemi-l! Poftim nasul, taie-mi-l! Dac Dacă lo loco cote tene nent ntul ul Pirog Pirogov ov nu s-ar fi ivit ivit atun atunci ci,, de bună seamă că Hoffmann ar fi fi t ăiat nas nasul lui lui Sch Schiller, de flo florile mărului, căci ţinea cuţitul gata ata pregătit, ca şi cum ar fi avu avut de croit o talpă. 31

Schiller se supără că l-a împiedicat de la treabă un necunoscut nepoftit. Cu toate că era ameţit de aburii vinu vinulu luii şi ai ber berii ii,, îşi îşi dădu sea seama ma că nu-i nu-i toc tocmai mai potr potriv ivit it ca ca o persoană străină să asiste la la o as astfel de de sc scenă. Pi Pirogov se se  înclină uşor şi spuse cu obişnuita-i amabilitate. amabilitate. — Scuzaţi, vă rog… — Ieşi afară! – îi răspunse tărăgănat Schiller. Vorba asta îl tulbură pe locotenentul Pirogov. O asemenea purtare era cu totul neaşteptată pentru el. Zâmbetul uşor îi dispăru deodată de pe faţă. — Ci Ciud udat at,, stim stimat ate e domn domn!… !… Proba Probabi bill că n-a n-aţi obse observ rvat at!… !… Sunt unt of ofiţer!… r!… – rosti atins în demnitatea lui. — Ce Ce-i -i ace aceea ofi ofiţer er?? Eu şvab! şvab! Şi eu pot pot fi ofiţer poat poate! e!… … (la (la ace aceste ste cuvi cuvint nte, e, Sch Schil ille lerr bătu cu cu pumn pumnul ul în în mas mas ă). Un Un an  jumătate iuncher! Doi ani locotenent! Şi eu mâine ofiţer imedia imediat! t! Dar nu vrea vreau. u. Eu cu ofi ofiţer fac aşa: aşa: pfu… pfu… – Schiller  întinse palma şi suflă pe ea. Locotenentul Pirogov îşi dădu seama că nu-i rămânea altceva de de făcut de decât să se retragă; îiîi er era to totuşi ne nepl ăcut ă această comportare, cu to totul ne necuviincioasă faţă de gr gradul lui. Se opr opri pe sca scară de cât câteva ori, parcă spre a-şi a-şi ve veni în fire, şi ş i se se în întrebă cum s ă-l fa facă pe Sc Schiller s ă pl ăteasc ă pentru ob obrăznicie. La La ur urmă îşi dădu se seama că Schiller po poate fi scuzat, scuzat, deoarece deoarece i se urcase urcase bere berea a la cap; cap; afară de asta, asta, îi apăru înaintea ochilor frumoasa blondă, şi el se hotărî să dea uitării toată întâmplarea. A doua zi de dimineaţă, îşi făcu din nou apariţia la atelierul de tinichigerie. Drăguţa blondin ă îi ieşi îna înainte în prim prima a înc încăpere pere şi-l şi-l înt între reb bă cu glas glas des destu tull de de asp aspru ru,, car care e i se potrivea foarte bine la faţa drăgălaşă: — Ce Ce do doriţi? — A… bu bună ziua, dr drăguţo! Nu Nu mă mai cu cunoşti? Şi Şireato! Ce oc ochi hi dulc dulcii ai ai!! – Şi spun spunân ând d as asta ta,, vru vru să-i ridi ridice ce ging gingaş aş bărbi rbia cu cu un un deg deget et.. Dar blondina ţipă spe speriată şi şi--l întrebă din no nou, cu cu ac ace eeaşi 32

asprime: — Ce Ce do doriţi? — Nimic decât să te văd, – îi răspuns spunse e Piro Pirogo gov, v, zâm zâmbi bind nduui dulce dulce şi aprop apropii iind nduu-se se şi mai mult mult de ea; dar dar văzând zând c ă sperioasa blondină voia s-o şteargă pe uşă, adăugă: – vreau să-mi -mi comand o pereche de pinteni. Mi-i pute ţi face? Cu toate toate că, pentru pentru a te pute putea a iubi, iubi, n-ar fi fi nevoie nevoie de pint pinteni eni ci mai degrabă de un un fr frâuşo âuşorr. Ce Ce mâ mâini dr drăguţe a aii! Locotenentul Pirogov era totdeauna foarte galant când făce cea a dec decllar ara aţii de de ace acest st gen. gen. — Îl chem pe soţul meu imediat, – strigă nemţoaica plec plecân ând d şi şi,, pest peste e câteva câteva minut minute, e, Pirog Pirogov ov îl zări pe Schi Schill ller er intrând cu ochii umflaţi, abia trezit după beţia din seara trecută. Văzându-l pe ofiţer, îşi aminti, ca prin vis,  întâmplarea din ajun. De fapt nu-şi amintea nimic precis. Simţea do doar că făcuse o prostie şi şi de de ac aceea îlîl în întâmpină cu asprime. — Nu pot pot lua lua mai puţin de cins cinspr prez ezec ece e rubl ruble e pent pentru ru o perech pereche e de pinten pinteni! i! – îiîi spuse spuse ca să sca scape pe de de el. el. Ca neam neamţ ce se se resp respec ectta îi era era ruşi ruşin ne s ă se ui uite în în ochi ochiii unuia nuia car aree-ll văzuse zuse într ntr-o star stare e aşa aşa de de nep nepo otrivi rivittă. Îi plăce cea a să bea cu doi, trei prieteni, fără martori, şi chiar de lucr lucrători toriii lui lui se fere ferea. a. — De ce ce aşa aşa scump? scump? – îl într întreb ebă Pirogo Pirogov, v, afabi afabil. l. — Lucru nemţesc! – ro rost stii Schi Schill ller er re rece ce,, mâng mângâi âind nduu-şi şi bărbia. – Un Un rus rus vivi-ii face face cu dou două rubl ruble. e. — Bine! Ca să vă dovedesc că ţin la dumneavoastră şi că vreau să ne cunoaştem mai bine, vă dau cincisprezece ruble. Schi Schill ller er rămas ase e o cli clip pă pe gân gându duri ri:: fiin fiind d un neam neamţ cin cinstit stit,, se si simţea pr prost! Vr V ru s ă-l fa facă să lase ba baltă comanda; îi îi spuse că nu-i po poate lu lucra de decât pe peste do două săptămâni. Da Dar Piro rogo gov v sse e în învoi voi şi şi lla a ast asta a fără nici nicio o vo vorbă de împ împot otri rivi vire re.. Neamţul căzu pe gâ gânduri, chi chibzuind cum cum tre trebuie s ă fac ă lucr lucrar area ea pen pentr tru u ca să valo valore reze ze într într-ad -adev evăr cele cele ccin inspr sprez ezec ece e 33

ruble, între timp, blondina intrase în atelier şi începu s ă trebăluiască pe masa plină de ibrice. Locotenentul, folosindu-se de faptul că Schiller căzuse pe gânduri, se apro ropi pie e de de ea, ea, o str strân ânse se de bra braţul gol gol pân până-n um umăr, cee ceea a cce e lui lui Sch Schil ille lerr nu-i nu-i pl plăcu del deloc oc.. — Mein frau! – strigă el. — Vas volen zi doch? –  îi  îi răspunse blondina. — Genzi na cuhna Blondina ieşi. — Aşa dar, peste două săptămâni?… – într întreb ebă Piro rogo gov. v. — Da, pe peste do două săptămâni! – răspun spunse se Sch Schil ille ler, r, dus dus pe pe gânduri; – acum am foarte mult de lucru. — La La rev reved eder ere! e! Am să mai tre trecc pe pe la la dum dumne neav avoa oast strră. — La re reve vede dere re!! – îi răspun spunse se Schi Schill ller er,, încu încuin ind d uşa dup după dânsul. Pirog irogov ov hot hotărî să nu re renun nunţe la la pl planu anul ce ce-l ave avea, cu toa oate te că nemţoaica îl respinsese făţiş. Nu înţelegea cum poa poate cine cineva va să-i rezis reziste te,, cu atât atât mai mult mult cu cât amab amabil ilit itat atea ea şi str străluci lucito toru rull gra grad d cece-ll pur purta ta îi dădeau deau tot tot dre drept ptul ul la aten atenţie ie.. Dar trebuie să spunem că nevasta lui Schiller, cu toată drăgălăşenia ei, era foarte proastă. Dealtfel prostia const onstit itui uie e un farm farmec deos deoseb ebit it la la o neva nevast stă frumo rumoas asă. Eu, Eu, cel puţin, cunosc atâţia bărbaţi încântaţi de prostia nevestelor lor; ei văd în această prostie o dovadă de cand andoar are e co copilărească. Fr Frumuseţea fac face e ad adevărate ate mi minuni. La o fem femei eie e fru frumo moas asă, toa toate te scăderi derile le spi spiritu ritulu lui, i, în lo loc să te dezguste ste, te at atrag nesp nespu us; vi viciul dev devine drăgălăşe şen nie; dar dar odată trecută frumuseţea, fe femeia tr trebuie s ă fie de de dou ăzeci de ori ori mai mai deş deşteaptă decât b ărbatul, pen pentru ca s ă inspire, dacă nu dragoste, cel puţin respect. Cu toată prostia, neva nevast sta a lui lui Schi Schill ller er îi er era a foar foarte te credi credinc ncio ioas asă; de aceea aceea lui Pirogov îi er era des destul de gr greu să reuşească în înd îndrăzneţul plan; dar în înfrângerea gr greutăţilor îţi dă totdeauna sa satisfa sfacţie, aşa încât ncât blon blondi dina na înce ncepu să prez prezin inte te pent pentru ru el el,, pe zi ce trecea, tot mai mult interes. Venea acum din ce în ce mai des să între ntrebe be de pi pinten nteni, i, pân până câ cân nd Schil Schille lerr se p pli lict ctiisi şi 34

dădu zo zor să isprăvească mai re repede. În În sf sfârşit pi pintenii fu fur ă gata. — Ah, ce lucrare admirabilă! – strigă Pirogov, cum îi văzu: – ce bine bine-s -s f ăcuţi. Doa oamn mne! e! Nici Nici gen gener eral alul ul n-ar n-are e aş aşa a pinteni. Lui Schiller îi crescu inima de mulţumire, ochii i se  înveseliră şi îi trecu toată supărarea împotriva lui Pirogov. „Ofi „Ofiţerul rus rus este om om deştept!” deştept!” îşi îşi zise el el în gând. gând. — Desigur că vă pricepeţi să faceţi şi teci, de pildă pentru pumnale sau alte obiecte… — O, desigur! Desigur! – zâmbi Schiller. — Atunci, să-mi faceţi o teacă de pumnal. Am să vi-l aduc. aduc. Am un un pumnal pumnal turce turcesc sc foarte foarte frum frumos, os, dar dar aş vrea vrea să-i fac altă teacă. La ac aceste ste cuvinte, Sc Schiller si simţi ca ca o lovitură de m ăciuc ă. Fruntea i se încreţi deodată. „Na! asta mi-a trebuit” îşi spuse, mustrându-se că se băgase singur în bucluc. Soco Socote tea a că ac acum um ar ar fi fos fostt neci necins nsti titt să-l ref refuz uze, e, şi şi unde unde mai mai pui că, ac acest of ofiţer îiîi lăudase op opera. Du După ce cl clătină pu ţin din ca cap pr primi, îns însă sărutarea obr obraznică pe cca are P Piirogo ogov i-o i-o puse puse drăgăla laşe şeii blon blondi dine ne la la plec plecar are, e, chia chiarr pe pe buz buze, e, îlîl ump umplu lu de nedumerire. Socot că n-ar st strica să-i fa fac ci cititorului cu cunoştinţă mai de deapro aproap ape e cu cu Sch Schil ille ler. r. Era Era un neam neamţ adev adevăra rat, t, neam neamţ în toat toată puterea cuvânt ântului. Încă de la vârsta de douăzeci de ani, vârstă fericită, la care un rus mai trăieşte fluşturatic, îşi trasase precis drumul vieţii şi nu s-ar fi abătut de la el pentru nim nimic în în lu lume. Ho Hotărâse să se sc scoale la la şap şapte, să ia masa la do două, să fie pu punctual în în toa toate şi să se îm îmbete în fiecare duminecă; hotărâse ca în zece ani să-şi facă un capital de cincizeci de mii de ruble; şi lucrul era tot atât de sig si gur şi de impl implac acab abiil ca şi desti stinul; nul; căci mai curâ curând nd ar putea să uite un funcţionar să-şi prezinte omagiile la zile mari şe şefului său, de decât ar ar pu putea un un ne neamţ să se ho hotărască să-ş -şii calce calce cuv cuvântu ântul! l! Nu şi-a şi-arr fi m ărit rit chelt cheltui uiel elil ile e sub nici niciun un 35

moti motiv, v, şi dac dacă pre preţul la cart cartof ofii creşt creşte ea prea prea mult, mult, el, el, în loc loc să mai adauge o co copeică, îş îşi sc scădea po porţia; rămânea un uneori cam flămând, da dar şi cu asta ss-a învăţat! Era aşa aşa de de chi chibzuit în to toate, înc încât hot hotărî s ă nu-şi s ărute nevasta decât de două ori în douăzeci şi patru de ore şi pent pentru ru ca nu cumva cumva s-o sărute rute în plus plus,, nu pune punea a niciod niciodat ată  în supă mai mult de o linguriţă de piper; regula asta însă şio respecta în zilele de duminecă cu atâta asprime, căci duminicile bea bea dou două sticle de de ber bere şi o st sticlă de vo votc ă cu chim chimio ion, n, băutur utură desp despre re care care vorb vorbea ea deal dealtf tfel el,, înto întotd tdea eaun una a cu dispreţ. Nu bea ca englezul care, îndată dup ă mas ă, pune cârligul la uşă şi se face praf de unul singur. Dimpotrivă; ca un neamţ ce se respecta, Schiller bea totdeauna plin de entuziasm, fie cu Hoffmann cizmarul, fie cu tâmplar aru ul Kun Kunz, nea neamţ şi el el, şi tot totodată beţivan mar mare e. Aceasta era firea nobilului Schiller, ajuns în cele din urm ă  într-o situaţie foarte dificilă. Cu toate că era flegmatic şi neamţ, pur purtarea lui lui Pir Pirogov tre trezi în el el cev ceva ase asemăn ător cu gelozia. Îşi Îşi bătea cca apul şi nu nu pu putea găsi ccu um să scape de de acest ace st ofiţer rus. În vremea vremea asta, Pirog Pirogov, ov, îşi fuma fuma pipa întrîntrun ce cerc de de am amici, căci a aşşa a lăsat pr providenţa că unde su sunt ofiţeri s ă fie şi pi pipe, zâm zâmbea mul mulţumit, şi făcea alu aluzii pli pline de subînţeles la aventura lui amoroasă cu o nemţoaică drăgălaşă; se lăuda că era în relaţii foarte intime cu ea, dar  în realitate aproape pierduse nădejdea că o va îndupleca. Într-o zi, pe când se plimba pe Meşcianskaia şi se uita la firma rma lui Schi Schill ller er,, împo mpodobi dobittă cu ibri ibrice ce şi samo samovare vare,, văzu spre marea lui bucurie că «blondina sta aplecată la fereastră, şi se uita la trecători. Pirogov se opri, îi făcu semn cu mâna şi-i spuse gutmorgen; blondina îi r ăspu spunse ca unui cunoscut. — Soţul dumneavoastră e acasă? — Acasă. — Dar Dar câ cân nd nunu-ii a accasă? — Du Duminicile, – răspu spunse pr prostu stuţa bl blondină. 36

„Asta-i „Asta-i bine, bine, îşi îşi spuse spuse Pirogov Pirogov în gând: gând: trebuie trebuie să folosesc folosesc acea ac east stă împr împrej ejur urar are” e”.. În du duminica ur următoare se se în înfăţişă la ea ea pe pe ne neaşteptate. Într-adevăr Schiller nu era acasă. Drăgălaşa gazdă se sperie, dar dar el pr procedă de ast astă dată destul de pr prudent, se purtă cu ea ea fo foarte re respectuos; îiîi făcu o re reveren ţă, sp spre aa-şi arăta toată frumuseţea trupului mlădios şi svelt. Glumi priet rieten enos os şi cuv cuviinc iinciios dar pros prostu tuţa nem nemţoai aiccă răspun spunde dea a lla a toat toate e mono monosi sila labi bic. c. Îns Însfâ fârş rşit it dup după ce înc încer erccă în toa toate te fel felur uril ile e şi văzu că n-o distrează nimic, Pirogov îi propuse să danse anseze ze cu el. el. Ne Nem mţoa oaic ica a primi rimi înda îndattă, cuno cunosc scu ut fii fiind c ă nemţoaicele sunt oricând gata să danseze. Pirogov îşi pune punea a mari mari sper speran anţe în aces acestt fapt fapt:: în prim primul ul rând rând,, îi făce cea a plăcere e eii; în în al al do doilea rrâ ând, îîşşi pu putea ar arăta to toată măiestria şi toată mlădierea trupului; în al treilea rând în timpul dansului apropiindu-se mult de dânsa, putea s-o  îmbrăţişeze şi asta ar fi însemnat începutul apropierii dintre ei; pe scurt, bazându-se pe toate acestea, Pirogov era sigur pe o re reuşită deplină. Şt Ştiind c ă nemţoaicele tr trebuiesc lu luate cu înc încetul, el în începu cu ga gavota. Dr Drăgălaşa nem nemţoaică veni  în mijlocul odăii şi-şi ridică minunatul picioruş. Poziţia asta îl  încântă pe Pirogov aşa de tare, încât se repezi s-o sărute. Nemţoai aicca începu să strige şi Pirogov o văzu că atunci când ând strigă e şi mai frumoasă. O acoperi de sărutări. Dar Dar deo eoda dattă uşa se desc deschi hise se;; intr ntră Sch Schille iller, r, Hof Hoffmann ann şi tâmp tâmpla laru rull Kunz Kunz.. Toţi ac aceş eşti ti meser meseria iaşi şi respe respect ctab abil ilii er erau au beţi turtă. Las să judece judece citit cititorul orul revolta revolta şi mânia mânia lui lui Schille Schiller. r. — Moji Mojicu cule le!! – răcni cni el cu ce cea a mai mai mare mare indi indign gnar are, e, – cum  îndrăzneşti să-mi săruţi nevasta? Eşti un ticălos, nu un ofi ofiţer rus! rus! La naib naiba, a, prie priete tene ne Hoff Hoffma mann nn!! Eu sunt sunt neam neamţ şi nu un porc de rus. Hoffmann încuviinţă că e aşa. — Nu vrea vreau u să port port coa coarn rne! e! înşf înşfac acă-l, -l, pri priet eten ene e Hof Hoffm fmann ann!! Iaa-ll de gule guler! r! Nu vre reau au,, – co cont ntin inu uă el, dând ând din din mâin mâinii şi 37

făcându-se roşu la faţă ca postavul jiletcii lui. – Stau Stau la Petersburg de opt ani, mama mea e în Suabia, unchiul meu la Numberg. Eu sunt neamţ – nu încornorat! Să-l dezbrăcăm până la piele, prietene Hoffmann ann! Ţine-l de mâini şi de picioare, Kamerad Kunz! Şi nem nemţii îl înf înfăşo şoar ară pe Pi Piro rogo gov v de de mâin mâinii şi şi de pici picioa oare re.. În zadar zadar se zbătea; tea; aceşti aceşti trei trei vredn vrednici ici meşte meşteşug şugari ari erau erau cei mai zdraveni dintre toţi nemţii Petersbu sburgului, şi îl trat tratar ară atât atât de de gro groso sola lan n şi nepo nepoli liti tico cos, s, îînc ncât ât,, mărtur rturis isesc esc nu găsesc cuvinte să vă înfăţişez această tristă întâmplare. Sunt Sunt sigur sigur că a doua doua zi Schill Schiller er a fost fost grozav grozav de tulb tulbura urat, t, că trem tremur ura a ca frun frunza za,, aş aşte tept ptân ându du-s -se e din minut minut în minut minut s ă vin vină poli poliţia şi dumn dumnez ezeu eu ştie ştie ce ce n-ar n-ar fi dat dat ca întâ întâmp mpla lare rea a de ieri să fi fost vis. Dar ce s-a întâmplat nu se poate schimb schimba. a. Pe de alt altă parte parte furia furia şi indig indignar narea ea lui Piro Pirogov gov nu aveau seamăn. Numai gândul că fusese atât de amarnic ofen ofensa satt îl făce cea a s ă turb turbe. e. Soc Socot otea ea Sibe Siberi ria, a, cnut cnutul ul,, pedep pedepse se prea mici pentru Schiller. Alergă acasă să-şi schimbe hai aine nele le – şi dee-ac acol olo o dede-a dre rep ptul tul la gene genera ral, l, spre spre aa-ii desc descri rie e în în culo culori rile le ce cele le mai vii vii sălbătici ticia a mese meseri riaş aşil ilor or nem nemţi; voia să înainteze totodată şi un memoriu scris statului maj ajo or; iar iar în caz caz că pedeapsa dat dată nemţilor nu nu ll-ar mulţumi, va merge mai departe. Dar Dar totul totul se sfârşi sfârşi foa foart rte e ciuda ciudat. t. În drum drum spre spre casă intr intră  într-o cofet ărie; după ce mâncă două pateuri şi după ce citi ceva ceva din „Severnai „Severnaia a Peela”, Peela”, ieşi de acolo acolo mai pu puţin mânios; mânios; afară de as a sta, seara plăcută şi răcoroasă îl ispiti să se plimbe un pic pe Nevski Prospekt. Pe la 9 se linişti, şi se gând ândi că nu-i bine să-l deranjeze pe general dum duminica, şi apoi, fără îndoială că trebuie să fie invitat undeva; de aceea Pirogov se duse la serata directorului colegiului de control, unde se afla o foarte plăcută societate de func ţionari şi ofi ofiţer eri; i; petr petrec ecu u atât atât de bine bine şi se disti distins nse e aş aşa a de mult mult la mazurcă, încât se minunară nu numai doamnele, dar şi bărbaţii. 38

„Cât de ciudată e viaţa! mă gândeam acum trei zile, trecând pe Nevski Prospekt şi amintindu-mi de cele dou ă  întâmplări. Cât de ciudat şi de neînţeles se joacă soarta cu noi! Căpătăm oa oare vr vreodată ceea cce e do dorim? Iz Izbutim să ne atin atinge gem m ţel elul ul pent pentru ru care care ne ne încor încord dăm pute puteri rile le?? Totul Totul se petre etrece ce cum nu treb trebui uie. e. Unuia nuia so soar arta ta i-a i-a dat nişt nişte e ca caii minunaţi, dar se plimbă cu dânşii, nepăsător, fără să le ia în seamă frumuseţea, în în ti timp ce ce al altul, a c ărui in inimă tânjeşte de dra dragu gull cail cailor or,, merg merge e pe jos jos şi treb trebui uie e să se mul mulţumea umeasc scă doar să pleznească din lilimbă când ve vede ccu um e pl plimbat pe pe lângă el un tr trăpaş. Unul ar are e un bu bucătar straşnic, dar, din păcate, are gura aşa de mică, încât nu poate înghiţi mai mult de două bucăţele;. Altul are are o gu g ură mare câ cât Arcul statului maj major, dar dar, vai vai! tre trebuie să se mul mulţumească cu un prân prânzz nem nemţes escc de car carto tofi fi!! Cât Cât de str stran aniu iu se se joac joacă so soar arta ta cu cu noi!” Dar mai mai stranii stranii decâ decâtt toate toate lucru lucruril rile e sunt întâ întâmpl mplările rile de pe Nevski Prospekt! O, să nu vă încrede ţi în Nevski Prospekt! kt! Totdeaun auna când ând trec pe acolo, mă înfăşor mai bine în în man mantta şi şi mă silesc să nu mă uit la la ce ceea ce ce în întâl âln nesc  în cale. Totul e înşelăciune, totul e vis, nimic din ceea ce pare a fi! Credeţi, bunăoară, că domnul care se plimbă întro red rediingo ngotă minu minuna natt cu cusut sută e bog bogat at?? Nic Nicii po pome mene neal ală! Toa Toatt ă averea lu lui e ac această redingotă. V ă închipuiţi c ă aceşti do doi grăsuni, din faţa bisericii ce se clădeşte, vorbesc despre arhitectură? Da de unde! Se minunează ce ciudat s-au aşezat ce cele do două ciori fa faţă în fa faţă. Cr Credeţi că omul ac acesta care gesticulează cu înflăcărare, povesteşte cum nevasta lui a aruncat pe fereastră un cocoloş într-un ofiţer necunoscut? Vă înşelaţi! El vorbeşte despre Lafayette! Credeţi că doamnele astea… Ei! dar pe doamne să le cre rede deţi mai mai puţin decâ decâtt pe pe ori ori cin cine! Nu v ă uita ita ţi pre prea a mul multt la la vitr vitrin inel ele e magaz agazin inel elor or;; e adev adevăra ratt c ă flea fleacu curi rile le expu expuse se sunt sunt frumoase se,, dar miroase a bani ani mulţi. Păzeas asccă-vă dumnezeu să vă uitaţi la doamne pe sub pălărie! Ori cât de atrăgător 39

ar flut flutur ura a în dep depărtar rtare e pele peleri rina na unei unei feme femeii frum frumoa oase se,, eu pentru nim nimic în lum lume n-a n-am s-o s-o urm urmăresc sc!! Fer Feriţi-vă, pen pentru dumne umneze zeu u, cât pute uteţi de felina linar! r! Mai Mai re repe pede de!! Tr Trec ece e ţi pe lângă el cât cât mai rep repede! Trebuie să ai mar mare nor noroc ca să scapi numai cu câteva pete de unsoare puturoasă pe redingota elegantă! Dar şi fără felinar, totul miroase a  înşelăciune! Tot timpul Nevski Prospekt minte, dar minte mai cu se seamă când se la lasă asupra lui noa noaptea nea neagră şi zidu ziduri rile le cas casel elor or alb albe e şi gălbui lbui ies ies la la ivea iveallă, când când tot tot ora oraşul şul e numai numai strălucire lucire şi zgomo zgomot, t, când când şiruri şiruri nesfârşi nesfârşite te de cupeuri cupeuri coboa oboarră de pe pod poduri uri, cu cu for forai aite teri riii car care e st strig rigă şi sa salltă în şe şea, a, şi când când parc parcă dracul dracul apri aprinde nde cu cu mâna mâna lui felin felinare arele le pentr pentru ua face face ca totul totul să ara arate te altf altfel el decât decât în în reali realitat tate. e.

Sfârşit 

40