Gogol, Nikolai - Nasul (v1.0)

Nikolai Vasilievici Gogol

Nasul

 Traducere şi note de Elena Elena Vizir

1

Capitolul 1

L

a 25 martie, la Petersburg, s-a petrecut o întâmplare cam stranie. Frizerul Ivan Iakovlevici (numele lui de familie s-a pierdut şi nici pe firma frizeriei – pe care este ste desenat un domn cu obrazu azul săpunit şi pe care stă scris: „Se ia şi sânge“ – nu există vreo menţiune), care locuia pe bulevardul Voznesenk, se trezi destul de devreme şi si sim mţi miros de mânc âncar are e cal ald dă. Ridicând ându-ş -şii capu apul din aşternut, el el îş îşi văzu so soţia, o cuc cucoană impunătoare şi ma mare amatoare de cafea, care tocmai scotea din cuptor pâinile ce abia se rume rumen nis iser eră. — Praskovia Osipovna, azi eu nu vreau cafea, spuse Ivan Iako akovle lev vici ici, dar aş dor dori, în sch schimb, imb, să mănânc ânc nişt nişte e pâin pâine e caldă cu ceapă. (De fapt, Ivan Iakovlevici ar fi vrut şi una, şi alta, dar ştia că este absolut imposibil să ceri două lucruri deodată, deoarece Praskovia Osipovna nu suporta astfel de excese.) „Să mănânce pr prostul doa doar pâ pâine, că pentru mi mine e esste ma m ai bine aşa, de vreme ce-o să-mi rămână mie mai mult ă cafe ca fea, a, gân gândi di soţia ia,, aru arunc ncân ându du-i -i o pâi pâine ne pe mas masă.“ Pent Pe ntru ru a re resp spec ecta ta bune bunele le mani manier ere, e, Ivan Ivan Iako Iakovl vlev evic icii îş îşii  îmbrăcă halatul, apoi, aşezându-se la masă, turnă puţină sare în solniţă, îşi curăţă două cepe, luă cuţitul în mână şi, cu o ex expresie ce ceremonioasă pe ffa aţă, îîn ncepu să taie ta tacticos pâinea. Împărţind-o în două jumătăţi, el se uit ă c ătre miezul unei uneia a dint dintre re el ele e şi şi,, spre spre marea marea lui mira mirare re,, obse observ rvă ac acol olo o ceva ceva alburi alburiu. u. Atunci, Atunci, Ivan Ivan Iakov Iakovlev levici ici scobi scobi atent atent cu cuţitul itul şi pip pipăi. „Est „Este e ceva eva tare tare!, !, îşi zis zise el el.. Ce Ce-a -arr pute putea a oar are e să fie?“ Friz Frizer erul ul îş îşii băgă dege degete tele le în miez miez şi sco scoas ase e un un nas! nas!… … Iva Ivan n Iakovlevici rămase uluit; se frecă la ochi şi pipăi încă o dată: era un un na nas, fără îndoi ndoial ală, un un na nas! Şi, Şi, pe pe de deas asup upra ra,, ac aces estt nas nas 2

i se se părea fo foar artte ccu unoscut. Pe faţa sa a ap păru o ex expresie de de groază. Şi as astta era mai ni nimic pe lâ lân ngă revolta ce pus pusese stăpâni pânire re pe co cons nsoa oart rta a sa. sa. — Cui i-ai tăiat nasul, animalule?, strigă ea tulburată. Potlogarule! Beţivule! Eu îns ămi te voi denun ţa la poli ţie. Eşti Eşti un bandit bandit!! Am auzit auzit din din guril gurile e a trei oame oameni ni că, în timp timp ce-i ce -i bărbie rbiere reşt şti, i, îiîi trag tragii de nas nas a atâ tâtt de de tare tare,, c ă abia abia de de mai mai rezistă. Ivan Iakovlevici încremenise, apr aproape ape că nici nu mai respi re spira ra.. El recun recunos oscu cuse se nasul, nasul, ca fiin fiind d al nimănui nui al altc tcui uiva va decât decât al lui Kovale Kovalev, v, ajutor ajutorul ul judec judecătorulu toruluii de la colegiu, colegiu, pe care ca re îl bărbie rbiere rea a în în fie fieca care re zi de mier miercu curi ri şi de dumi dumini niccă. — Num Numai o clip clipă, Pras Prasko kovi via a Osip Osipov ovna na!! Să-l înv învel eles escc într într-o -o cârpă şi să-l pun într-un colţişor: las’ să stea acolo deocamdată, şi pe urmă o să-l arunc eu. — Nici nu nu vr vreau să aud! Cr Crezi c ă pot s ă stau în în ca camera mea cu un un nas nas sfârtecat sfârtecat?… ?… Derbed Derbedeule eule!! Ştie Ştie doar doar să dea cu cu brici riciul ul pe cure curea a dumn dumne eal alu ui, şi în cur curând, ând, nu va mai mai fi capabil să facă nici asta cum se cuvine, mamelucule, netrebnicule! CeCe-ai fi vru vrut: s ă răspund eu la po poliţie pen pentru faptele tal tale e?… Ce Ce să mai zic, un un câr cârp paci şi şi un un pr prostălău! Să ieşi dede-aici cu el el! DuDu-l und unde vre vrei! S ă nu-i mai mai r ămân ă nici amintirea pe-aici! Ivan Iakovlevici înlemnise. Se gândea, se tot gândea şi nu ştia ce să facă. — Dracu’ ştie cum s-a întâmplat, zise el într-un târziu, scărpinându-se du după ureche. Po Poate c ă eram be beat as aseară, când ând m-am m-am înt întor orss acas acasă, poat poate e că nu; nu; nu, nu, n-aş n-aş put putea ea sspu pune ne exac exact. t. Dar, Dar, dup după toat toate e se semn mnal alme ment ntel ele, e, mi ss-a a întâ întâmp mpla latt ceva; eva; căci pâi âine nea a este ste ce cev va ce se poat poate e co coac ace e, pe când când nasul e cu totul totul altcev altceva. a. Nu mai mai înţeleg nimic nimic!… !… Ivan Ivan Iako Iakovl vlev evic icii tăcu. cu. Gân Gându dull că poli poliţiş işti tiii vor vor afla afla de nas nas şi şi  îl vor găsi vinovat pe el îl aduse într-o stare de leşin. Deja i se părea că vede un guler purpuriu, cusut cu ornamente argintii, o spad spadă… şi tre tremură din tot corpul. În sfârşi şitt, îşi 3

găsi lenjeria de corp şi cizmele, se îmbrăcă la iuţeală,  însoţit de ocările Praskoviei Osipovna, înveli nasul într-o cârpă şi ieşi în stradă cu el. Ar fi fi vr vrut să-l ba bage un undeva: să-l asc ascu undă sub sub vr vreo po poar arttă sau să se fa facă, ui uite-aşa, că-l sc scapă pe jo jos şi şi ap apoi ss-o ia ia la la sănătoasa pe ul ulicioară. Dar Dar, împ împotriva voinţei sal sale, se to tot  întâlnea cu oameni cunoscuţi care începeau de îndată să-l  întrebe: „Unde te duci?“, sau „Pe cine vrei s ă bărbiereşti atât de devr devrem eme? e?““, as asttfel c ă Ivan Iako Iakov vlevic evicii nu r ămâne ânea nici nicio o ccli lip pă si sing ngur ur.. La un mome moment nt dat, dat, er era a cât cât pe pe ce ce să sc scap ape e de na nas, îîn nsă un po poliţist, afl aflat de destul de de de departe, îîii ar arătă cu hale haleba bard rda, a, sspu punâ nând nduu-i: i: „Vez „Vezii că ai sc scăpat pat cev ceva! a! Ia-l Ia-l de jo jos!“ s!“ Şi Ivan Iakovlevici trebui să-l ridice şi să-l ascundă în buzu buzuna nar. r. Disper Disperar area ea pusese pusese stăpâni pânire re pe el defin definit itiv iv,, mai ales că tot ma mai mu multă lume ap apărea pe pe st stradă, fi fiind or ora de de desc deschi hide dere re a tot tot felu felull de de m mag agaz azin ine e şi şi pr prăvălii. lii. Se hot hotărî s-o s-o ia ia spre spre Pod Podul ul Isa Isaki kiev evsk ski, i, poa poate te va reu reuşi şi să-l arunce în Neva… Iată însă că încep să mă simt oarecum vinovat, pentru c ă până acum acum nu v-am v-am spus mai mai nimic nimic despr despre e Ivan Iako Iakovle vlevic vici, i, de altfel altfel un om respec respectabil tabil în în multe multe privin privinţe. Ivan Ivan Iakov Iakovle levi vici ci,, ca orice orice meser meseria iaşş de treab treabă din din Rusi Rusia, a, era un beţiv nemaipomenit. Cu toate că rădea zilnic o mulţime de bărbi, a lui era veşnic crescută şi neîngrijit ă. Frac acu ul său (pe (pentru că Ivan Iakov kovlevici nu purta niciodată redingotă…) er era bălţat; de de fapt, er era negru, în însă plin de de pe pete mar aron onii ii-g -gălbui lbui şi cen cenuş uşii ii,, ce sem semănau nau cu nişt nişte e mere mere afl aflat ate e  în stare de putrefacţie; gulerul căpătase lustru, iar în locul celor trei nasturi nu mai rămăseseră decât aţele. Ivan Iakovlevici era un tip cinic, şi când Kovalev, asesorul de la colegiu, colegiu, îi spunea, spunea, în timp timp ce era bărbierit: rbierit: „Ivan „Ivan Iakovlevi Iakovlevici, ci, mâinile tale put în permanenţă!“, el răspundea printr-o  întrebare: „De ce să pută oare?“ „Nu ştiu, frate, dar de puţit, it, put“ put“,, îi repe repeta ta ase aseso soru rul, l, şi Ivan Ivan Iako Iakovl vlev evic ici, i, dup după ce priz priza a taba tabac, c, îl s ăpune punea a pent pentru ru acest aceste e vorbe vorbe şi pe obra obraz, z, şi 4

sub sub nas, nas, şi dup după urec ureche he,, şi sub sub bărbie rbie,, înt într-u r-un n cuv cuvân ânt, t, pest peste e tot tot unde unde îi tr trăsnea snea lui lui prin prin cap cap.. Acum, acest cetăţean onorabil ajunse deja pe Podul Isak Isakie iev vski. ski. Se Se uit uită mai mai întâ întâii împr împrej ejur ur;; apoi apoi se aple apleccă pest peste e balustradă, ca ca şi şi cu cum ar ar fi fi vr vrut să vadă dacă este vr vreun peşte prin apă, sub pod, şi fără să mai ezite, aruncă repede nasul învelit în cârpă. Simţi că parcă dăduse jo jos de pe umerii săi o greutate de zece puduri şi chiar îi veni s ă zâmbească. În În loc să meargă să radă bărbile fu funcţionarilor, el se duse direct direct la un local, local, pe al cărui front frontispic ispiciu iu se putea putea citi: iti: „Ce „Ceai ai şi şi mânc mâncar are“ e“,, ca să ceară un pah pahar ar de de pun punci. ci. Nu trecu însă mult şi văzu la capătul podului pe poliţistul car arti tier erul ului ui,, mas asiv iv,, impu impun nător, tor, cu fav favor oriiţi laţi, cu tric trico orn pe cap şi sabi abie strălucitoar are e. Ivan Iakovlevici înţepeni de-a binele binelea, a, în vreme vreme ce ce sector sectorist istul ul îi făcu semn semn cu degetu degetull şi îi zise: — Ia vino încoace, stimabile! Cun Cunos osccând ând ce repr eprezin ezinttă unif unifo orma rma sa, Ivan van îşi sc sco oase şapc şa pca a înc încă de la dist distan anţă şi şi,, apr aprop opii iind nduu-se se grab grabni nic, c, îi spus spuse: e: — Să trăiţi, înălţimea Voastră! — Nu, nu, fr frate, fără înălţime; sp spune-mi ce ai f ăcut ac acolo pe pod? — Pe Dumnezeul meu, domnule, mă duceam s ă bărbie rbiere resc sc un un cli clien entt şi mă uita uitam m un un pic pic câ câtt de de rep reped ede e cur curge ge râul. — Minţi, mi minţi! Şi Şi nu nu sc scapi cu cu un una, cu cu do două. Te Te ro rog să-mi răspunzi! — Sunt ga gata ss-o bărbieresc pe pe în înălţimea Vo Voastră de două ori pe săptămână sau chiar de trei, fără nicio condiţie, răspuns spunse e Iva Ivan n Iak Iakov ovle levi vici ci.. — Nu, Nu, prie priete tene ne,, ac aces este tea a sunt sunt flea fleacu curi ri!! Pe mine mine m ă ra rad d trei trei friz frizer eri, i, şi consi conside derră ac acea east sta a ca o mare mare favoa favoare re.. Dar aş vrea să-mi -mi sp spui totu totuşi şi ce făce ceai ai tu ac acol olo o? Ivan Ivan Iako Iakovl vlev evic icii păli… li… Ins Insă din din ace acest st mome moment nt întâ întâmp mpla lare rea a dis isp par are e par parccă în ce ceaţă şi nu se şt ştie abso absolu lutt ni nimic mic de despr spre ce ce 5

s-a petrecut în continuare.

Capitolul 2

A

seso sorrul de colegiu, Koval ale ev, se trezi destul de dimineaţă şi făcu un un „brrr…“ di din bu buze – aşa făcea el el de obicei atunci când se trezea, şi nici el nu putea să-ş -şii expl explic ice e de ce –, –, se înti întins nse e şi îi poru porunc ncii servi servito toru rulu luii s ă-i dea oglinda de pe masă. Voia să se uite la coşul care-i apăruse se,, de de iie eri-s -se eară, pe pe nas nas.. Sp Spre m ma area sa uimire, văzu  însă că locul în care trebuia să i se afle nasul era complet nete neted! d! Sper Speria iat, t, Ko Kov val alev ev ce ceru ru puţină apă şi şi-ş -şii şte şters rse e och ochii ii cu prosopul. Nu se înşelase deloc, nasul lipsea de la locul lui! Ca să fie fie sig sigur ur că se trez trezis ise e dede-a a bin binel elea ea,, Kov Koval alev ev înce începu pu să se ciupească. Par are e-se că nu dormea. Atu Atunci, omul nostr stru sări din pat, se scutură cu putere şi văzu din nou că-i lipse lipseşt şte e nasul! nasul!… … Porun Porunci ci s ă i se dea imedi imediat at haina haina şi zbur zbură la şe şefu full de poli poliţie ie.. Înainte Înainte de de a conti continua nua relat relatarea area aceste acesteii întâmp întâmpllări, trebui trebuie e să vă spun câ câte ce ceva şi şi de despre Ko Kovalev, ca ca să vede ţi ce ce fe fel de persoană era acest asesor de colegiu. Asesorii de colegiu, cărora li se acordă acest grad prin atestate de studii, nu se pot compara nicidecum cu acei asesori de colegiu car care e îîşi şi căpătau gradu adul în Cau Cauccaz. az. Su Sunt dou două tipuri abso absolu lutt dife diferi rite te.. Ases Asesor orii ii de coleg colegiu iu cu stud studii ii… … Ins Insă Rusi Rusia a este ste un ţinut inut oar oarec ecum um ciu ciuda dat, t, şi şi dac dacă zici zici cev ceva a desp despre re un un ases as esor or de co cole legi giu, u, apoi toţi as ases esor orii ii de co cole legi giu, u, de la Ri Riga ga pân până în Ka Kamc mcea eatk tka, a, vor vor co cons nsid ider era a că ai spus spus-o -o la adre adresa sa lor lor.. Se subînţelege că acest fapt este valabil pentru toate gra rade dele le şi post postur uril ile. e. Ko Kov val ale ev era as ases esor or de co collegiu giu de Caucaz. El îşi luase gradul cu doi ani înainte şi de aceea nu uita nicio clipă asta; iar pentru a părea nobil şi a-şi da importanţă, nu-şi zicea niciodată asesor de colegiu, ci 6

mai aio or. „As „Ascu culltă, poru porumb mbiiţo, se adr adres esa a el, el, de obi obice cei, i, ori oriccărei doamne ce vindea plastroane în stradă, să vii acasă la mine, mine, aparta apartamen mentul tul meu meu se afl află pe Strada Strada Livez Livezilo ilor; r; dar cel cel mai bine să întrebi, unde locuieşte şte maiorul Koval ale ev – şi oricine îţi va arăta unde stau.“ Dar dacă întâlnea vreuna mai tinerică, îi mai dădea pe deasupra o indicaţie şi mai precisă, adăugând: „Să întrebi, sufleţelule, care este apar arttamen amentu tull mai aio orulu ruluii Ko Kov val ale ev“. Din ac acea east stă pric priciină, în cele ce urmează, şi noi noi îl vom numi pe ac ace est ase aseso sorr de colegiu, maior. Maiorul Kovalev obişnuia să se plimbe zilnic pe Bule Buleva vard rdul ul Nevsk Nevski. i. Guler Guleraşu aşull de la plast plastro ronu null său er era a de o curăţenie im imp pecabilă şi apr apretat pe perfect. Fav Favoriţii săi er era au după modelul celor pe care acum îi poţi vedea doar la inginerii cadastrali de judeţ, la arhitecţi, la medicii de regi re gime ment nt,, de as asem emen enea ea,, la pers persoa oane nele le angaj angajat ate e în Po Poli liţie ori în instituţiile legate de aceas astta şi, în general, la toţi bărbaţii car care au ob obrajii pli plini şi rum rumeni şi ca care joa joacă foarte bine boston1; aceş aceşti ti fav favor oriiţi trav traver erse seaz ază mijl mijloc ocul ul obr obraz azul ului ui şi şi ajung direct la nas. Maiorul Kovalev purta o sumedenie de inel nele mici mici cu cu pece pecete te,, în fo formă de in inimă şi de de ste steme me,, dar dar şi dintr-acelea pe care erau gravate cuvintele: miercuri, joi, luni etc. etc. Maio Maiorrul Ko Kova vale lev v so sosi sise se în Peter etersb sbur urg g dintr intr-o -o necesitate, aceea de a căuta un loc de muncă ce ar corespunde gr gradului său: da dacă i-ar fi fi re reu uşit, ar fi fi vr vrut s ă fie viceg viceguve uverna rnator tor,, iar dacă nu, s-ar s-ar fi angajat angajat şi ca ca executo executorr în vreun departament oarecare. Maiorul nu ar fi fost împotriv ă să se căsătorească, în însă doar în în ca cazul în în ca care mi mireasa ar ar fi avut ca zest zestre re un capit capital al de dou două sut sute de mii. mii. Iar Iar ac acum um citi citito toru rull îş îşii poat poate e da seama seama el însuş însuşii în ce si situ tua aţie se afla afla aces ac estt mai maior or,, care care văzu pe loc locul ul und unde e ar fi fi tre trebu buit it să se afl afle e nasu nasull său, nu prea prea mare mare şi dest destul ul de simpa simpati tic, c, o supr supraf afa aţă netedă şi urâcioasă. Din nefericire, pe stradă nu se zărea niciun birjar, şi 1

Joc de cărţi. 7

Kovalev fu nevoit să meargă pe jos, învelit cu impermeabilul până peste gât şi cu o batistă pe fa ţă, lăsând astf stfel imp impresi sia a că îi cur curge sân sânge din din nas. „Şi dac dacă mi ss-a a părut nu numai? Că doar nunu-mi po poate di dispărea nas nasul aş aşa a, di din seni se nin“ n“,, cuge cugettă el şi şi intr intră într într-o -o pat patis iser erie ie,, cu gân gându dull de a se privi în oglinda pe care o ştia acolo. Avu noroc. În patiserie nu era era nic niciun cli client, ci do doar ni nişte băieţand andri ce măturau şi aran ar anja jau u sc scau aune nele le;; unii unii dint dintre re ei, cu oc ochi hiii câ cârp rpiiţi de somn, somn, duce uceau pe pe tăvi pate pateur urii fie fierb rbin inţi. Pe Pe me mese şi şi sca scaun une e st st ăteau teau  împrăştiate ziarele de ieri, stropite cu cafea. „Eh, slavă Domnului, nu e ni nimeni, îşi îşi zi zise el el, şi po pot s ă mă văd.“ Se apro apropi pie e cu tea team mă de ogl oglin ind dă şi se se priv privi. i. „Dr „Drac acu’ u’ şti ştie e ce-i ce-i cu cu rahat ahatul ul ăsta! sta!,, sspu puse se el şi sc scu uipă. DeDe-ar ar fi ccel el puţin ceva ceva în loc de nas, dar chiar nimic!…“ Muşc Muşcân ându du-ş -şii buze buzele le de nec necaz, az, ie ieşi şi din din pati patise seri rie e şi se hotărî, îm împotriva ob obiceiului său, să nu zâ zâmbească nimănui şi nici nici să nu se uite uite la nime nimeni ni.. Nu Nu mer merse se prea prea mult mult îns îns ă şi se opri opri surp surpri rins ns în fa faţa intr intrării rii unei unei case case.. Acol Acolo, o, se petr petrec ecu u un fenomen in inexplicabil: o tr trăsură se op oprise lân lâng gă uşi şille cl clădirii rii, aceste stea se deschise sese serră larg şi un domn îmbrăcat înt într-o tunică aplecându-se, sări afară şi alergă ca să intre în casă. Uimir Uimirea ea dar şi şi spaima spaima lui lui Koval Kovalev ev fur fură cu atât atât mai mai mari, mari, cu cât înţel eleg egea ea că pers persoa oan na în în che chest stiu iune ne er era a pro propr priu iull său nas nas!! Văzând ând ac acest spectacol ie ieşi şitt di din co comun, i se se păru că lumea se în întoar arcce cu cu fu fundul în în sus sus şi şi sim simţi că pământ ântul îiîi fu fuge de de sub pi picioare. Se ho hotărî s ă reziste în însă până la înt întoarcerea ace cest stui ui domn domn în tr trăsur sură. ÎiÎi tr trem emur ura a to tot cor corpu pul, l, de par parccă ar fi avut fe febră. Pe Peste do două minute, na nasul său ie ieşi în într-adev ăr pe pe uşă. Pu Purta o tu tunică de pa paradă cusută cu fi fire de de au aur, cu cu un un guler mare, ridicat, şi o pereche de pantaloni din piele de antilopă; iar la şold avea prinsă o spadă. După pălăria sa cu penaj, penaj, putea puteaii ghici ghici că. Avea o funcţie destul de înaltă, aceea de con consilier de st stat. Îmb Îmbrăcămintea sa te făcea să tragi concluzia că se duce la cineva, într-o viz vizită. Privi în ambel mbele e p ărţi, iar iar apoi apoi str strigân igându du-i -i bi birjar rjarul ului ui:: „Dă-i înai înain nte!“ te!“,, 8

se aşeză comod în trăsură şi plecară. Sărmanul Ko Kovalev ma mai s ă-şi ia iasă din minţi. Nici nu nu mai ştia ce să creadă, în legătură cu această întâmplare, atât de stran tranie ie.. Cum Cum ss-a ar pute utea oa oare re,, ca toc ocm mai nas asul ul său, car are e până mai ieri era încă pe fa ţa sa, să poată călători, s ă poată merge şi şi să fie îm îmbrăcat în în tu tunică! Al Alergă în ur urma tr tr ăsurii, car are, e, din din feric fericir ire, e, se depl deplas asă dest destul ul de pu puţin şi, şi, în cele cele din din urm urmă, se se opr oprii în în fa faţa Cat Cated edra rale leii Kaz Kazan ansk sk.. Grăbit, tr trecu pr printre do două şiruri de de bătrânele sărmane, cu cu feţele îm îmb brobodite, cu cât câte dou două găuri în lo locul och ochilor, de care rrâ âsese al a ltădată, şşii năvăli în bi biserică. În Î năuntru e errau doar câteva perso soan ane e car are e se rugau şi toate stăteau la intrare, lângă uşă. Kovalev se sim simţea atât de ind indispus, că nici nici nu nu mai mai avea avea put puter ere e să se roa roage ge,, dar dar îl căuta uta cu pri privi vire rea a pe acel domn, care era de fapt propriul nas, prin toate colţurile bisericii. Îl văzu în cele din urmă, aşezat într-o part parte. e. N Nas asul ul îşi îşi ascu ascuns nsese ese fa faţa comp comple let, t, dup după gule guleru rull mare mare ridicat şi se ruga cu evlavie. „Să mă apropii oare de el?, se gândea Kovalev. După toate ap aparenţele, du după tunică şi pălărie, ma mai al ales, pa pare să fie un consilie consilierr de stat. Dracu’ Dracu’ ştie ce-ar trebui trebui să fac!“ Aşe şeza zatt str strateg ategic ic,, dest destu ul de apro aproap ape e de nas as,, maio maioru rull  începu să tuşească. Nasul nu se opri însă nicio clipă din rugăciunea sa şi continuă să facă mătănii. — Mult Mult stima stimate te domn… domn… zise zise Kovale Kovalev, v, încer încercân când d s ă prind prindă curaj, mult stimate domn… — Ce Ce dor doriiţi?, i?, răspuns spunse e nas nasul ul,, înt întor orcân cându du-se -se.. — Mi se pare straniu, mult stimate domn… îmi pare… c ă ar trebui să vă cunoaşteţi locul. Ca să vezi, dau peste dumneavoastră – unde unde cre crede deţi? – chia chiarr în bise biseri riccă. Ar treb trebui ui să fiţi de acord… — Vă rog să mă scuzaţi, da dar nu nu îm îmi po pot da da se seama de despre ce binevoiţi să vorbiţi… Vă rog să-mi explicaţi. „Cum „Cum aş putea putea să-i expli explic?“ c?“,, se gândi gândi Kovale Kovalev v şi, luându luându-şi inimainima-n n din dinţi, înce începu: pu: 9

— Desi Desigu gur, r, eu… eu… de de fapt fapt,, poat poate e că şti ştiţi, eu eu sunt sunt mai maior or.. Ar trebui să fiţi de de ac acord că este ne necuviincios cca a eu eu să umblu fără nas. O pr precupeaţă care vi vinde, pe pe Po Podul Vo Voskresensk, portocale cu curăţate de de co coajă, ar ar pu putea să stea şi şi fără nas. Dar, Dar, luân luând d în cons consid ider erar are e fapt faptul ul că mi s-a s-a ac acor orda dat… t… şi că sunt cunoscut de multe doamne din societate, printre care şi Cehtareva, consiliera de stat şi altele… Gândiţi-vă şi dumneavoastră… nici nu ştiu cum să zic, mult stimate domn. domn. (Şi maior maiorul ul Kovale Kovalev v ridic ridică din umeri umeri neput neputinc incios ios.) .) îmi cer ie iertare… da dacă aţi an analiza ac acest fa fapt în în co concordanţă cu regulile da datoriei şi şi on onoarei… aţi pu putea în înţelege şi şi făr ă s ă v ă explic… — Nu înţel eleg eg abs absol olut ut nim nimic ic,, răspun spunse se nas nasul ul.. Expl Explic ica aţi-mi i-mi,, vă rog, în într-o manieră mai accesibilă. — Mult Mult stima stimate te domn domn… … spus spuse e Ko Kova vale lev v cu se sent ntim imen entu tull respectului de sine, nu ştiu cum să înţeleg cuvintele dumneavo avoas asttră… Mi se par pare că aici totul este ste clar… Sau dori doriţi… Doa Doarr ssun unte teţi pro propr priu iull meu meu nas! nas! Nas asu ul se uită la mai maior şi sprâ sprânc nce enele nele lui lui se încr ncrunta untarră niţel. — Greş Greşiiţi, mult mult stim stimat ate e domn domn.. Eu sunt sunt inde indepe pend nden ent. t. Şi, Şi, de altfel, între noi nu pot exista niciun fel de rela ţii apropiate. Da Dacă ar tr trebui să mă iau du după nasturii pe pe ca care îiîi purtaţi la tunică, dumneavoastră ar trebui să aveţi un serviciu în altă branşă. Spun Spunân ând d aces aceste tea, a, nasu nasull reve reveni ni la la pozi poziţia sa şi con conti tinu nuă să se roage. Koval ale ev se pie pierdu de tot tot cu fir firea, ne neştiind ce să fac ă şi nici ce să creadă. În În ac acest ti timp, se au auzi fo foşnetul plăcut al unei rochii de cucoană. În biserică îşi făcu apariţia o doamnă în vâ vârstă, to toată numai da dantele, şi, împreună cu ea ea, o făptură tânără şi subţirică, îm îmbrăcată într-o rochie al alb ă, car are e se pot potrive rivea a de minu minun ne pe tali talia a ei mlădio ioas asă, purt purtân ând d pe cap o pălărie de un galben-pai, graţioasă ca o prăjiturică. Doamne Doamnele le erau urmate urmate de un haiduc haiduc înalt, înalt, cu favori favoriţii mari 10

şi o duzină întreagă de guleraşe, care se opri în loc şi deschise tacticos tabachera. Kov Ko val alev ev se dădu mai apro aproap ape, e, îşi sc scoa oase se plas plastr tron onul ul cu guleraş de batist, îşi potrivi mai bine inelele cu inimioare şi steme, steme, care care atârn atârnau au de un lanţ de aur şi, şi, zâmbind zâmbind în toate toate părţile, îşi opri privirea asupra gingaşei doamne, care, ase sem menea nea une uneii flo flori ri de pri prim măvar vară, se se apl aple ecă del delicat icat şi duse duse spre frunte mânuţa-i albă cu degete aproape străvezii. Zâmbetul de pe faţa lui Kovalev deveni mai pronun ţat, at, atunci când obs observă ivindu-se de su sub p ălărie o parte din din obrăjorii de de ccu uloarea tr trandafirului pr primăvăratic şşii bărbia ei ei rotundă, de un alb strălucitor. De Deodată tresări însă, ca fript. Îşi ami amint ntii că nu are are nim nimic în în locu locull und unde ar fi fi treb trebui uitt s ă-i fie fie nasul şi îi dădură lacrimile. Se întoarse spre domnul în tunică, sp spre aa-i sp spune ve verde-n fa faţă că se dă drept co consilier de stat stat,, că de fapt fapt el es este te un potl potlog ogar ar şi şi un un laş laş şi şi că nu es este te nimic imic mai mai mul multt dec decât pr propri opriul ul său nas… nas… Nas Nasul ul îns însă nu mai mai era. er a. Reu Reuşi şise se să disp dispar ară tipt tiptil il,, plecâ plecând nd,, poate poate,, în vreo vreo viz vizit ită la cineva. Acest fapt îl aduse pe Kovalev la disperare. Se retrase mai în spa spate, oprindu-se u-se o clipă sub colonada ada bise serricii, uitându-se at atent în în to toate părţile, să vadă dac ă nasul nu nu ss-a ascuns cumva prin apropiere. Maiorul îşi aduse bine aminte că pălăria ace acestuia er era îm împodobită cu pe pene, ia iar tu tunica er era cusută cu fire de aur. Nu observase însă cum îi era mantau mantaua, a, ce culoar culoare e avea avea trăsura sura cu care care venise venise,, ce fel de de cai ave avea, a, şi şi nic nicii măca carr dac dacă avea avea sa sau u nu nu un la lach cheu eu şi şi,, dac dacă avea, ce fel de livrea purta acesta. Şi-apoi, mai treceau pe acol ac olo o o mul mulţime ime de al alte te trăsuri suri,, într într-o -o dir direc ecţie sau sau în în alt alta, şi şi cu o vitez teză atât tât de mare mare,, înc încât i-ar i-ar fi fost foar foarte te gre greu s ă desluşească ceva înăuntrul acestora; şi chiar dacă ar fi reuş re uşit it să desl desluşe uşeas asccă ce ceva va,, nu ar fi fi avut avut nici nicio o posi posibi bili lita tate te ca ca s-o op oprească. Ziua era era frumoa umoassă, înso însori rittă. Pe Bule Bulev var ardu dull Nevsk Nevskii era era o mar are e de oam oameni, eni, iar iar valu valull de doam doamne ne,, ca o ca casc scad adă mare mare 11

de flor orii, ump umpluse luse tro rotu tuar arul ul,, de la Podul dul Po Poli liţiştil ştilo or până la Podul Anicikin. Consilierul de la Curte pe care îl cunoştea bine şi căruia, mai ales când cineva străin se afla în apropiere, îi spunea locotenent-colonel, tocmai îi venea în  întâmpinare. Tot pe bulevard îl văzu şi pe Iarîghin, şef de birou la senat şi un foarte bun prieten, care, atunci când  juca cifra opt la boston, obişnuia să piardă cu regularitate. În dr drumul său, ma mai ap apăru şi şi un un al alt ma maior, ca care căpătase şi şi el, la rândul său, gradul de asesor de Caucaz şi care, văzând zânduu-l, l, îi făcu se semn mn cu mâna mâna,, che chemâ mând nduu-l… l… — Eh, drăcia cia dra racu cullui!, ui!, zis ise e Ko Kov val alev ev.. Ei, birja irjar, r, du-m u-mă direc irectt pân până la şef şefu ul Po Poliţiei ei!! Kovalev se aşeză în trăsură, strigând mereu la birjar: „înainte, cât mai iute!“ — Îl pot pot găsi ai aici pe şe şeful Po Poliţiei?, str strigă el, în vr vreme ce intra în pridvor. — Nicidecum, îi răspu spunse portar aru ul, chiar adineaur auri a plecat. — Păi, cum aşa?! — Aşa bi bine, ad adăugă portarul, ab abia a ieşit di din ca casă. De De-aţi fi venit enit cu un minu minutt mai mai înai înaint nte, e, poat poate e că l-a l-a ţi fi fi pri prins ns ac acas asă. Fără să scotă batista de pe faţă, Kovalev se aşeză lângă birja irjarr şi str strigă cu voce dis ispe pera rattă: — Mână! — Und Unde? e?,, înt între reb bă birj birjaru arul. l. — Mâ Mână înainte! — Cum Cum înain înainte te?? Aici e o răscruc scruce: e: s-o iau iau la dreapt dreapta a sau la stânga? Aceas asttă întrebare îîll de dezmetici pe pe K Ko ovalev şşii îîll făcu s ă se gândească. În situaţia lui, trebuia mai întâi să ajungă la Direcţia Se Securităţii, nu nu că ar fi fi ex existat vr vreo lle eg ătur ă direct ă a ace aceste steia cu Poliţia, ci fii fiindcă dispoziţiile ei ar fi putut fi real re aliz izat ate e mai mai ra rapi pid, d, decât decât ale altor altor inst instit itu uţii. ii. Ni Nici ci nu ar fi fost ra raţional să so sollicite rezolvar are ea problemei sale de c ătre autorităţile de la instituţia unde nasul se declarase 12

func funcţio iona nar, r, ba, ba, ar fi fos fostt chiar chiar lips lipsit it de log logic ică, deoar deoarec ece, e, din din  înseşi răspunsurile nasului, se putea subînţelege că pentru aces ac estt nem nemer erni nicc nu nu exis exista ta nimi nimicc sfân sfântt şi şi că el pute putea a să mint mintă  în continuare, tot aşa cum mai minţise deja, că nu l-ar fi cuno cunosc scut ut nici niciod odat ată pe maio maior. r. Deci Deci,, Kova Kovale lev v voi voia a să-i or ordo done ne birjarului să pornească spre Di Direcţia Se Securităţii, da dar îîii ve veni iarrăşi în ia în gând gând că ac aces estt potl potlog ogar ar şi şar şarla lata tan, n, car care e s-a s-a purt purtat at atât atât de neobr neobrăzat chiar chiar de de la prima prima lor lor întâlni întâlnire, re, ar fi fi putut putut din nou, nou, exp explo loat atân ând d cu abi abilita litate te mome momen ntul, tul, s ă dis isp pară din oraş or aş,, şi atu atunc ncii toat toate e căutările rile ar ar fi fos fostt zada zadarn rnic ice, e, sau sau ar ar fi putut co continua, Do Doamne fe fereşte, în încă o lu lună întreag ă, făr ă vreun eun rezu rezulltat. at. În cele cele di din urm urmă, se par pare c ă însu însuşi şi ce cerul rul îi arătă lui Ko Kovalev ca calea ce cea dr dreaptă. El El se se gâ gândi să ajungă cât mai repede repede la un un ziar ziar de anun anunţuri şi să public publice e preve preventi ntiv v un text, cu descrierea amănunţită a tuturor calităţilor nasu nasulu lui, i, ast astfe fell încât încât,, oric oricin ine e îl va va întâ întâln lni, i, să îl adu aduccă imed imedia iatt  înaintea sa, sau, cel puţin, să îl informeze unde se află. Opri prindundu-se se astf stfel la ac ace eas asttă dec eciizie, zie, mai aio orul îi por orun unci ci birjarului să meargă la o redacţie de ziar şi tot drumul îl  înghionti în spate cu pumnul, spunându-i: „Mai repede, nemern nemernicu icule! le! Mai repede repede,, ticălos losule ule!“ !“ „Eh, boierul boierule!“ e!“,, zicea zicea birjar birjarul, ul, dând dând din din cap şi ples plesnin nindudu-şi şi calul calul cu hăţurile urile pent pentru ru a-l zori. Apropo, calul avea parul lung şi semăna mai degrabă cu un câine de rasă bichon. În cele din urmă, trăsura se op opri, şi Kov Kovalev, cu re respiraţia întretăiată, intră grăbit într-o anticameră, unde un funcţionar cărunt, purt purtân ând d oche ochela lari ri şi îmb îmbrrăca catt într într-u -un n frac frac vech vechi, i, st stătea tea la un birou şi, ţinând o pa pană între din dinţi, număra mon monedele de alamă pe care i le pusese cineva în faţă. — Cin Cine e prim primeş eşte te anun anunţuril urile? e?!, !, stri strig gă Ko Kov val alev ev.. A, A, vă sa salu lut! t! — Am onoa onoare rea! a!,, zise zise func uncţionar narul cărun runt, ridi ridicâ cân nd ochi chii pentru pentru o clip clipă şi coborâ coborându ndu-i -i apoi apoi din nou, nou, peste peste moned monedele ele  împărţite în grămăjoare. — Vreau să dau publicităţii… — Să am ie iertare. V ă rog să mai aş a şteptaţi un pi pic, rosti 13

funcţionarul, scriind cu o mână o cifră pe o foaie şi cu degetele de la cealaltă împingând două bile pe numărătoare. Un lac ache heu u cu gal alo oane ane şi cu as asp pect îngr îngrij ijit it-i -in ndici diciu u că sluj sl uje eşte şte într într-o -o ca cassă de ar aris isto tocr cra aţi – stătea lângă birou ţinând  în mână un bilet, găsi de cuviinţă să dea dovadă de sociabilitate. — Vă vine să credeţi, domnule, că acel căţeluş costă opt grivne 2, adică, eu nu aş fi dat pe el nici opt bani, dar cucoan cucoana a îl iubeşt iubeşte, e, pe cruce crucea a mea că-l iubeş iubeşte te şi, de ace aceea, ea, cine îîll va va găsi va va pri primi dre drept re recompensă o ssu ută de rru uble! Dacă e s ă vor vorbim bim pe cins cinsti tite te,, gustu gusturi rile le oam oame enilo nilorr nu sun suntt deloc asemănătoare. Dacă eşti vânător, ţine un prepelicar sau un pud pudel el;; nu te cal calici ici pent pentru ru cinc cincii sute sute,, dă şi o mie, mie, dac dacă es este te un câine câine ca lume lumea. a. Funcţionarul res respectabil urmări această intervenţie cu o expresie gr gravă a fe feţei, co continuând to totodat ă s ă se oc ocupe de de numărar are ea lite litere relo lorr cupr cuprin inse se în bile iletul tul ce-i fuses usese e adus adus.. Alături, st stăteau cât câte eva fe femei mai mai în vâr vârst stă, câ câţiva ne negustori şi ser servi vito tori ri cu alte alte bil bile eţel ele e în mân mână. Pe unul unul din dintr tre e ele era era scris că se ca caută angajarea un unui vi vizitiu ca care să nu fi fie be beţiv; pe altu altul, l, se vorb vorbea ea după aduc aducer erea ea,, de la Pa Pari ris, s, a unui nou nou tip de trăsură din 1814, prevăzută cu ar a rcuri; altă hârtie anunţa disponibilitatea unei slujnice de curte, de nouăspr sprezec ezece e ani ani,, sspe peci cial aliizat zată în sp spălatul atul ruf rufel elor or,, dar dar bu bună şi pe pentru alt alte ac activităţi; iar iar în în alt alte bi bileţele se făcea re referire la o trăsură rezistentă, cu un arc lipsă, sau la un cal tânăr şi energic cu pete gri, care ajunsese la vârsta de şapt şa pte espre spreze zece ce ani, ani, la se semi min nţel ele e noi noi de ridi ridich chii şi de nap, nap, aduse de la Londra, la o vilă cu toate ate anexele, cu două pado adocur curi pent pentru ru cai cai şi o supr supraf afa aţă de tere teren n unde nde se put putea amenaja un minunat parc de mesteceni sau de brazi; mai existau anunţuri pentru cei care doreau să cumpere tălpi vechi chi şi car care e er erau au inv invit ita aţi să vină la ne negoci gocier erii în fi fiec ecar are e zi, zi, 2

Griv Grivn nă - uni unita tate te mone moneta tarră în Rusi Rusia a vec veche he.. 14

 între orele opt şi trei ale după-amiezei. Camera în care se  înghesuia toată această societate era mică, iar aerul din ea era er a foa foart rte e stătut; tut; îns însă as ases esor orul ul de de cole colegi giu u Kova Kovale lev v nu nu pute putea a să-i simtă mirosul neplăcut, deoarece se acoperise cu batista peste faţă, în vreme ce nasul său se găsea Dumnezeu ştie în ce fel de locuri necunoscute. — Mult stimate domn, permiteţi-mi s ă v ă rog… îmi trebui trebuie e numaide numaidecât cât… … zise el în cele cele din urm urm ă, pierzân pierzândudu-şi şi răbdarea. — Ime medi diat at,, ime medi diat at!! Două rubl ruble e şi patr patruz uze eci şi tre reii de kopeic kopeici! i! Chiar Chiar acum! acum! O rubl rublă şi şaize şaizeci ci şi patru patru de kopei kopeici! ci!,, zicea dom domnul cu părul cărunt, aru aruncând în în fa faţa sol solicitanţilo lorr bileţelele cu conţinutul anunţului şi pre ţul acestora. Ce doriţi dumn dumnea eavo voa astr stră?, zi zise el el în în cel cele din din urm urm ă, adre adresâ sând ndu ui-se lui Kovalev. — Eu Eu vă ro rog… g… zis zise e Kov Koval alev ev,, s-a s-a întâ întâmp mpla latt o tâlh tâlhărie rie sau sau o potlogărie, nici chiar eu nu am putut afla până în acest moment ce ce a an nume. Eu Eu v ă rog do doar s ă publica ţi c ă acela care-l va prinde şi mi-l va aduce pe netrebnic, va primi o recompensă satisfăcătoare. — Pe Perm rmit ite eţi-mi i-mi să aflu aflu,, care care este este num numel ele e dumn dumnea eavo voast astrr ă de familie? — Nu; pentru ce ar trebui să vă spun numele meu de familie? Eu nu pot să vi-l spun. Eu am foarte mul ţi cunoscuţi: Cehtareva, consilier de stat, Palagheia Grigo rigori riev evna na Po Podtoci tocin na, of ofiţer sup super erio ior… r… Dac Dacă afl află, Domn Domnul ul să mă păzească! Pu Puteţi sc scrie si simplu: as asesor de de co colegiu sa sau, şi mai bine, aflat în gradul de maior. — Iar cel cel care care a fugit fugit era era un om om al casei casei dumn dumneav eavoas oastr tră? — Ce fel de om al case caseii? Să fi fost aşa, aşa, nu era era atât atât de mare mare potl potlog ogăria! ria! Mi-a Mi-a fugit… fugit… nasul… nasul… — Hm! Ce nume de familie straniu! Şi v-a şterpelit o sumă mare acest domn pe care dumneavoastră îl numiţi Nasul? — Adică nasul… nu m-aţi înţeles! Nasul, nasul meu 15

prop propri riu u ss-a a pier pierdu dut, t, nu se ştie ştie unde. unde. Dracu Draculu luii îi veni veni s ă-ş -şii bată joc de de mine! — Cu Cum adi adiccă ss-a a pi pier erdu dut? t? Nu pre prea a pot pot să înţel eleg eg bine bine.. — Eu nu vă pot spu spune cum cum; dar dar imp important est este c ă acum el se plim plimb bă prin prin oraş şi şi se numeş numeşte te consi consilie lierr de stat. stat. Şi Şi de aceea vă rog să anunţaţi că acela cca are v va a rre euşi să pună mâna pe el şi să mi-l aducă grabnic înapoi, va primi o frumoasă recompensă. An Analizaţi şi şi du dumneavoastră, cu cum a aşş putea să mai ex exist eu eu fără o pa parte a cor corpului me meu at atât de de evid eviden enttă? Că nu est este e vorb vorba a de deg deget etul ul cel cel mic mic de de la pic picio ior, r, pe cca are îîll bag bag în ci cizmă şi ni nimeni nu nu po poate să ştie da dacă este ste acolo sau nu. Eu o vizitez în fiecare zi de joi pe consiliera de stat Cehtare Cehtareva va şi pe Palagheia Palagheia Grigori Grigorievna evna Podtocin Podtocina, a, ofiţer superior, care mai are pe deasupra şi o fiică frumuşică, ambele îmi sun sunt foarte bine cunosc scu ute, şi analizaţi şi dumne umneav avo oas asttră, cece-o o să mă fac ac acu um? Nic Nicii nu nu le le po pot viz vizit ita. a. Funcţionarul rămase pe gânduri, îţi puteai da seama despr despre e acest acest lucru lucru dup după buzele buzele lui încl încleşt eştat ate. e. — Nu, Nu, nu pot pot să dau dau un ast astfe fell de anu anun nţ în zia ziar, r, zis zise e el în în cele din urmă, după o lungă tăcere. — Cum? Dar de ce? — Aşa. Aşa. Ziar Ziarul ul îşi îşi poate poate pier pierde de repu reputa taţia ia.. Dac Dacă fiec fiecar are e va  începe să scrie că i-a fugit nasul, apoi… Deja se vorbeşte c ă se publi ubliccă mult multe e stu stupidi pidittăţi şi zvo zvonuri nuri fal alse se.. — Adic Adică, prin prin ce ce este este at atât de stu stupi pid d anun anunţul meu meu?? Mi se pare pare că nimic nimic nu-i nu-i stupid stupid sau fals fals în el. el. — Vi se se pa pare do doar. In Insă săptămâna tr trecută am în întâlnit un un cazz si ca simi mila lar. r. A veni venitt un func funcţio iona narr la fel ca dumnea dumneavo voast astrră acum, cum, a adu adus o cior ciorn nă, a achi chitat tat dou două rubl ruble e şi şap şapteze tezeci ci şi şi tre reii de kope kopeic icii, şi într întreg egu ul anun anunţ spu spunea nea doar doar c ă îi fugi ugise căţelul, un pudel cu blană neagră. Se părea că nimic nu ar fi fost fost deose deosebi bitt în acest acest anun anunţ, dar dar de pe urma urma sa a re rezu zult ltat at un pamflet: pamflet: acest acest pudel pudel era chiar chiar casierul casierul nu mai mai ţin minte minte cărui local. — Da, în însă eu aş do dori să public un anu anunţ nu des despre un 16

pudel oarecare, ci despre propriul meu nas. Acesta este cam ace acela laşi şi luc lucru ru cu cu a dori dori să publ public ic un un anun anunţ desp despre re min mine e  însumi. — Nu, în niciun caz nu aş putea publica un asemenea anunţ. — Dar Dar,, dac dacă totu totuşi şi mi-a mi-a dis isp părut rut nas nasul ul?? — Dacă a dis dispărut, e tre treaba med medicului. Se zi zice că există astfel astfel de de oamen oamenii care care îţi pot pot prinde prinde la loc loc orice orice fel fel de nas ţiai do dori. Ap Apropo, eu eu ob observ că sunteţi o fi fire ve veselă şi c ă vă pla lace ce să glum glumiiţi în în soc socie iettate ate. — Vă jur, ur, pe Dum Dumneze nezeu ul sfân sfânt! t! De De al alttfel el,, dac dacă am aj ajuns uns până aici, cred că pot să vă şi arăt. — De ce v-aţi deranj anja?!, continuă funcţionarul, prizând ând tabac. Da Dar, da dacă sunteţi aş aşa de de am amabil, ad adăugă el cu cu un un gest gest ce ce den denot ota a cur curio iozi zita tate te,, aş vrea vrea să mă uit uit tot totuş uşii un un pic pic.. Asesorul de de colegiu în îndepărtă uşor ba batista de de pe faţă. — Înt Întrr-ad adev evăr, extr extrem em de stra strani niu! u!,, zise zise func funcţio iona naru rul, l, locu locull este ab absolut ne neted, de de pa parcă ar fi fi o cl clătită proaspătă. Da Da, este incredibil de neted! — Ei, ce mai mai sp spuneţi acu acum? Ved Vedeţi şi dum dumneavo avoastr stră c ă nu-i posibil să nu publici aşa ceva. Vă voi fi deosebit de recunoscător şi sunt foarte bucuros că datorită acestei  întâmplări am avut plăcerea să vă cunosc… După cum se pu putu con constata, mai maiorul dec decise să fie puţin mai viclean, de data aceasta. — Să publ public ic nu e mar mare e lucr lucru, u, zise zise fun funccţio iona naru rul, l, numa numaii c ă nu văd în aces acestt fapt fapt nic niciu iun n avan avanta tajj pent pentru ru dum dumne neav avoa oast strr ă. Dacă vreţi num numai aide decâ câtt, daţi-i i-i ace acest sub subie iect ct unu unuia ia car care e are are pană de ma maestru, ca ca să descrie fe fenomenul ca ca pe pe o cr creaţie rar ariisimă a naturii şi să publice acest art articolaş în „Albina nordică“ (trase pe nas o porţie de tabac), întru folosul tine tinere retu tulu luii (aju (ajuns ns ai aici ci,, omul omul îş îşii şter şterse se nas asul ul)) sa sau u pur pur şi simplu simplu,, pentru pentru satisf satisface acere rea a curi curiozi ozittăţii citito cititoril rilor. or. Maio Maioru rull era era desc descur uraj ajat at în în tota totali lita tate te.. Îşi lăsă oc ochi hiii în josu josull pagi aginii de ziar ar,, unde erau publicate informaţii despr spre 17

spectacole; pe fa faţa llu ui er era câ cât pe pe ce ce să-şi fa facă apariţia un zâmbet, fiindcă tocmai întâlnise numele unei actriţe simpatice şi, aproape instantaneu, mâna i se duse spre buzunar, ca să verifice dacă are la el permisul albastru pentru că, dup după cunoştinţele sale, ofiţerii superiori aveau dreptul dreptul ca ca la teatru teatru să stea în în fotolii fotolii,, dar amint amintirea irea nasului nasului îi strică toată dispoziţia de de mo moment. Însu Însuşi şi funcţio iona naru rull păre rea a se sensib nsibil iliz izat at de si situa tuaţia di difici icilă în care se afla Kovalev. Dorind să-i atenueze cât de cât mâhnirea, găsi de cuviinţă să-şi exprime compasiunea în câteva cuvinte: — Mie, într-adevăr, îmi pare foarte rău că vi s-a făcut această glumă sinistră. Poate doriţi o porţie de tabac? Ajută la ameli amelior orar area ea dure dureri rilo lorr de cap şi a stărilo rilorr de într întris ista tare re;; ajut aj ută chia chiarr şi în caz caz de de hemo hemoro roiz izi. i. Spunând ând acestea, funcţionar aru ul îi întinse lui Koval ale ev tabachera, scoţând cu multă îndemânare capacul cu portr rtretul etul şte şters al une unei doam doamn ne cu p ălărie şi pu punând nându u-l pe pe masă. Acest ge gest, făcut fără vreo in inten ţie, îl îl sc scoase di din fi fire pe pe Kovalev. — Nu înţeleg cum de vă vine să mă lua ţi peste picior, zise el nerv nervo os, oar oare e nu ved vede eţi c ă nu mai mai am am org organul anul cu cu car care ar trebui s ă miros? Să-l ia ia drac dracu u’ de tut tutun! Acu Acum nic nici nu m ă mai pot pot uita uita la el, el, şi nu doar doar la cel de proa proast stă ca cali lita tate te,, de Bere Berezi zins nsk, k, dar dar nic nicii dac dacă mi l-a l-aţi ofe oferi ri pe pe cel cel mai mai bun. bun. Spunând aceasta, maiorul ieşi profund întristat din biroul de anun anunţuri, uri, şi porni porni spre spre cas asa a unui unui comi comisa sarr de poli poliţie ie,, pe car are e îl şti ştia ca fii fiind un mar mare am amat ato or de zah zahăr. Aca Acasă la el el,, toat toată camer amera a de oasp oaspe eţi, care care serv serve ea şi de sufr sufrag ager erie ie,, era decorată cu căpăţâni din zahăr, pe care i le aduseseră negustorii, în semn de prietenie. Când intră, buc ătăreasa tocm tocmai ai îi sc scot otea ea co comi misa saru rulu luii cizm cizmel ele e mili milittăre reşt şti. i. Spad Spada a şi restu re stull echip echipame amentu ntului lui stăteau teau atâr atârnat nate e paşni paşnic, c, prin prin col colţurile urile  încăperii, iar teribila sa pălărie triunghiulară era deja în 18

mâi âin nile fiu fiului său de tre trei ani anişori; iar el el, dup după o zi de vi via ţă militărească încordată, se pregătea în sfârşit să guste şi din plăce ceri rile le lume umeşti. şti. Kova Ko vale lev v int intrră la el el,, în în tim timp p ce ce ace acest sta a se înti întind ndea ea,, căsc scând ând de-i de-i tro trosn sne eau fălcil lcile e şi zic zicea ea:: „Eh, „Eh, ce ce minu minuna natt o să fie fie dac dac ă mai dorm dorm şi eu eu două ore ore!“ !“ Şi de acee aceea a se putea putea presu presupun pune e că venirea aseso sorrului de colegiu se întâmp âmplas ase e într-un moment cu totul nepotrivit; şi nici nu ştiu, poate, doar dac ă i-ar fi fi adu adus, at atunci unci,, cel cel puţin vr vreo câ câţiva iva fun funţi de ceai ceai sau sau nişte postav, ar fi fost primit cu mai multă căldură. Comisarul era un cunoscut promotor al tuturor produselor mini miniat atur ural ale e de art artă şi al al obie obiect ctel elor or de man manuf ufac actu turră de mic micii dime dimens nsiu iuni ni,, îns însă ac acor orda da prio priori rita tate te ce celo lorr auto autori riza zate te de stat stat.. „Ace Acestasta-ii luc lucrru ca ca llu ume mea, a, obişn bişnui uia a el el să spun spună, nu nu exi exist stă un lucru mai bun decât acesta. Nu cere de mâncare, ocup ă puţin loc, loc, înto întotd tdea eaun una a înca încap pe în buzu buzun nar ar,, iar dac dacă îl sc scap apii  jos, nu se sparge.“ Comisarul Comisarul de poli poliţie îl primi primi destul de de rezervat rezervat pe Kovale Kovalev v şi zise zise că după masă nu est este e un un mom momen entt pot potri riv vit pent pentru ru aa-şi şi  începe cercetările, că în această privinţă numai natura dictează, că, după ce mănânci, trebuie să te şi odihneşti un pic (din (din aceste aceste cuvin cuvinte, te, Kova Kovalev lev dedus deduse e c ă ace acestu stuii comisar comisar nu-i nu-i era erau u chia chiarr aşa aşa de str străine ine maxi maxime mele le în înţel elep epţilor ilor ant antic ici) i),, că unui om om de de tr treabă nu ii-ar ru rupe ni nimeni na nasul şi şi c ă pe lume sunt numeroşi maiori, de toate felurile, care nu au nici măcar le lenj njer eria ia într într-o -o star stare e dec dece entă şi umbl mblă prin prin tot tot fe felul lul de de localuri necuviincioase. Auz Auzind ind ac ace este ste cuvi cuvint nte, e, omul omul nost nostru ru sim simţi c ă de fap faptt i se aplica licase se o lo lov vitur itură nu între ntre ochi chi, ci chi chiar direc irectt în oc och hi!  Trebuie să mai menţionăm şi faptul că maiorul era un om deos deoseb ebit it de de sup supărăcios cios.. El ar fi fi putu pututt iert ierta a toat toate e aluz aluzii iile le ce ce se refereau la persoana sa, dar nu ar fi iertat în niciun caz pe cineva care i-ar fi jignit gradul sau titlul. El chiar admitea că în pie piese sele le de de teat teatru ru,, se pute putea a spune spune ori orice ce despr despre e ofi ofi ţeri eriii infe nferio riori, ri, însă nu ar fi fost fost de aco acord ca ofi ofiţerii rii supe superi rior orii să 19

poat poată fi atac ataca aţi în vreu vreun n fel. fel. Primi Primire rea a de car care e se bucu bucura rase se din part partea ea comis comisaru arului lui îl deru deruttă atât atât de mult, mult, încât încât Kova Kovalev lev scutură dintr-o -od dată din cap cap şi zise zise,, cu dem demnitate, ţinând mâinile puţin depărtate: „Recunosc că, după observa ţiile  jignitoare pe care mi le-aţi făcut, nu mai am nimic de adăugat… gat…““, şşii iieş eşii. Când Câ nd ajun ajunse se ac acas asă, deja deja nu-şi nu-şi mai mai simţea pici picioa oare rele le.. Se lăsa sase se înse însera rare rea. a. Apar Aparta tame ment ntul ul i se păru tris tristt şi neob neobiş işnu nuit it de ins insu uport portab abil il,, dup după toate ate căutările ile sale sale ner nereuşi euşite te.. Int Intrâ rând nd  în antreu, maiorul îşi văzu lacheul întins pe spate, pe diva divanu null din din piel piele e murd murdar ară, sc scui uipâ pând nd pe pode podea a şi nimer nimerin ind d mer ereu eu cu succ succe es în ac ace ela laşi şi lo loc. c. Atât Atâta a nes esiimţire ire îl făcu să turbeze. Fără să mai e ezzite, ma maiorul îîll llo ovi cu cu pălăria pe peste frunte, spunându-i: „Porcule, te ocupi mereu de prostii!“ Ivan Ivan sări din dintr tr-o -oda dattă de pe div divan anul ul din din pie piele le şi şi se aru arunc ncă  în grabă asupra stăpânului său ca să-l ajute să-şi scoată impermeabilul. În ce celle di din ur urmă, tr tris istt şi şi obo obosi sit, t, mai aior orul ul se înd îndrrept eptă către camera sa, sa, und unde int intră, se aş aşeză într-un fot fotoliu şi, şi, dup după ce oft oftă de câte câteva va ori, ori, zise zise aproa aproape pe cu rese resemna mnare: re: — Doam Doamne ne!! Dumn Dumnez ezeu eule le!! Pe Pent ntru ru ce m-ai m-ai neno nenoro roci citt în asemenea hal? Dacă aş fi rămas fără o mână sau fără un picior, tot ar a r fi fo fost mai bine; să fi rămas fără urechi, e neplăcut, da dar es este to totuşi ma mai suportabil. În Însă un om om fără de nas doar drac acu u’ mai ştie ce este ste. Nici pasărea nu mai e pasăre, ni nici ce cetăţeanul nu nu ma mai e cetăţean, pu pur şi şi si simplu ia ia-l şi a arruncă-l pe pe ge geam! Şi Şi ce cel pu puţin da dacă mi-l tăiau în în r ăzboi sau în vre reun un duel, uel, sau dacă mi l-a l-ar fi fi tăiat pent pentru ru că m-aş m-aş fi făcut vi vinovat de de ce ceva. A di dispărut în însă aşa, di din se senin, f ăr ă niciun motiv, pe degeaba, aba, nici măcar pentru vreo para chioară!… Nu Numai că nu, nu nu po poate fi fi ad adevărat, ad adăugă el, gândi ândind nduu-se se o cli clipă. Est Este de necr necrez ezut ut să se fi fi pie pierdut rdut aşa, aşa, dintrdintr-oda odattă; orice-a orice-aii face, face, orice-a orice-aii zice, zice, mi se pare la fel de incredibil. Să fie oare chiar adevărat ceea ce mi se  întâmplă, poate mai visez încă sau pur şi simplu am 20

vedenii, sau sau po poate ch chiar eu eu, di dintr-o gr greşeală, s ă fi b ăut, în în loc de ap apă, vo votcă din ac aceea cu cu car care îm îmi şte şterg b ărbia dup după ce mă rad!?… Ivan, an, prostu stul, nu a băut-o, iar eu, probabil, am înhăţat-o dintr-o singură înghiţitură. Ca să se convingă încă o dată că nu este beat, maiorul se ciupi ciupi atât de tare, tare, încât încât se auzi ţipând ipând de durere. durere. Aceast Această durere îl convinse definitiv că totul se întâmplase în real alit itat ate. e. Se ridi ridiccă, se apr apropie opie tipt tiptil il,, se dus duse la oglin glind dă şi şi,, pentru pentru începu început, t, închis închise e bine bine ochii, ochii, cu speran speranţa că, în clipa clipa în în car are e îîii va va rre edeschide, nas nasu ul a arr pu putea să apară la llo ocul său; dar în acee aceeaş aşii clip clipă, desch deschiz izân ându du-i -i,, s ări înap înapoi oi,, excla exclamâ mând nd indignat: — Ce Ce asp aspec ectt dez dezgu gust stător! tor! Aceas asttă întâmplare era în într-adevăr, de de neînţeles. Dac ă şi şi-ar fi pierdut pierdut un un nasture nasture,, o lingur lingură de argint argint,, ceasul ceasul sau sau orice orice altceva; da dar să-i di dispară nasul, şi şi de de un unde să dispară? Ch Chiar din apar aparttamen amenttul pro ropr priu iu!… !… Mai aio orul rul Ko Kov val ale ev anal analiiză pe rând toate circumstanţele în care ar fi putut să i se  întâmple acest necaz, şi într-un târziu presupuse, aflânduse îns însă foarte dep departe de ad adevăr, c ă l-o fi pe pedepsit nim nimeni altc al tcin inev eva a decât decât chiar chiar ofi ofiţer erea easa sa super superio ioar ară, Podtoc Podtocin ina, a, care care  îşi dorise ca el s-o ia în căsătorie pe fiica sa. Lui îi plăcuse să o cur curteze, da dar ev evitase me mereu s ă facă pasul ho hotărâtor. Însă, din din momentul în car care ofi ofiţereas asa a superioară îi dec declară acest lucru în în mo mod di direct, şi şi an anume că ea vr vrea să-şi mărite fata cu el el, ma maiorul se de depărtase pu puţin cât câte pu puţin de de fa fată, micşo icşorâ rân nd tot totodat odată şi val alu urile rile de co comp mpli lime ment nte e pe ca care re obişnuia să i le facă şi spunându-i ofiţeresei c ă înc ă e tân ăr, că trebuie să mai lu lucreze vr vreo ci cinci an anişori, că ar fi do dorit s ă ajungă mai întâi întâi la la patruzec patruzecii şi doi doi de ani ani exact. exact. Şi Şi de aceea aceea fu convins că aceasta, ca să se răzbune, hotărâse să-i strice aspect aspectul ul fizic, fizic, angajâ angajând nd în acest scop scop nişte babe-v babe-vrrăjitoar jitoare, e, deoarece al alttfel el nu nu ar fi fi reu reuşit s ă înţeleag ă nici în ru ruptul capului, cu cum i-ar fi fi pu putut tăia ci cineva na nasul, fără ca măcar să intre ntre în ca cam mer era a sa. Iar Iar friz frizer erul ul Ivan Ivan Iako akovle levi vici ci îl răse sese se 21

miercu miercuri, ri, şi tot tot restul restul zilei zilei de mierc miercuri uri şi chiar chiar în toat toată ziua ziua de joi nasul lui fusese la loc, aşa cum îşi amintea el, şi cunoşte ştea ac ace est lucru foar artte bine. Şi-a -ap poi ar fi si sim mţit o durere şi, fără îndoială, rana nu s-ar fi cicatrizat atât de repe re pede de,, iar supr supraf afa aţa piel pielii ii nu ar fi deve deveni nitt atât atât de neted netedă, ca foa foaia de cl clătită. În ca capul s ău roi roiau dej deja cât câteva pla planuri. Se gând ândea să o cheme la jju udecată pe ofiţereasa sup superioară,  într-o manieră formală, sau s ă se ducă la ea şi s-o  învinuiască el însuşi, direct. Gândurile îi fură întrerupte îns ă de lum lumin ina a car care e pătruns runse e pr prin toat toate e cr crăpături turile le uşi şiii, se semn c ă Ivan aprinsese deja lumânarea în vestibul. În curând, Ivan intr ntră la el, ţinân inând d lumân umânar are ea în faţa sa şi răspân spând dind ind lumin umină  în toată camera. Primul lucru pe care îl făcu Kovalev fu s ă  înhaţe batista şi s ă acopere locul unde pân ă ieri înc ă îşi mai avea avea nas asul ul,, as astf tfel el încât încât igno ignora rant ntul ul de Ivan Ivan să nu-ş nu-şii ca caşt şte e gura de ui uimire, v ăzând o astfel de ci ciudăţenie la st st ăpânul său. Nici nu reuşise bine Ivan să se retragă în odăiţa lu lui, că în vesti vestibul bul se auzi auzi o voce voce necu necunos noscut cută, care într întreba eba:: — Aici locuieşte asesorul de colegiu Kovalev? — Int Intra raţi! Maio Maioru rull Koval Kovalev ev se afl află chia chiarr aici, aici, zis zise e Kova Kovale lev, v, sărind în grabă de pe divan şi deschizând uşa către vestibul. Intrase un un sl slujbaş de de la la Po Poliţie cu cu o ţinută frumoasă, cu cu favor avoriiţii de de culo culoar are e nici nici pre prea a desc deschi hissă, nic nici pre prea înch închiisă, cu obra rajjii dest destu ul de plini lini,, ac ace elaş aşii pol oliiţist ca care re la înce încep putul utul pove povest stir irii ii st stătea tea la cap capătul tul Podu Podulu luii Isak Isakie iev vsk. sk. — Dumneavoastră v-aţi permis să vă pierdeţi nasul? — Exact. — Acum Acum a fost găsi sit. t. — Ce Ce v vor orbi biţi?, i?, str strig igă maio maioru rull K Kov oval alev ev.. Bucuria îi luase glasul. Se uită cu toată făptura sa la poliţistul de cartie cartier, r, la buzele buzele lui pline, pline, la obrajii obrajii lui lui graşi, pe car are e ale alerg rga a lum lumin ina a tre tremu murrătoar toare e a lum lumân ânării. rii. — Dar cum s-a întâmplat? 22

— Într-un mod straniu: a fost prins chiar în clipa când voia să se fa facă nevăzut. Se Se ur urcase de deja în în di diligenţă şi vo voia să plece la Riga. Iar paşaportul îi era făcut de mult pe numele numele unui unui alt alt slujba slujbaş. ş. Chiar Chiar şi mie mie mi se se pare pare ciudat ciudat că lam luat la început drept un adevărat domn. Dar, din ferici ricire re,, ave aveam oche chela lari riii la mine mine şi am văzut zut ime med dia iatt c ă acesta ace sta era nimic nimic altceva altceva decât decât un nas. Ştiţi, eu sunt miop, miop, şi dacă vă aşezaţi în faţa mea, nu văd decât că ave ţi o fa ţă, dar nu nu vă pot ve vedea dea nic nici nasu nasull şi nici nici bărbia rbia.. Soac Soacrra mea, mea, adic adică mama mama so soţie ieii mele mele,, nu vede vede nim nimic ic,, la fel fel ca ca şi min mine. e. Kovalev era neliniştit. — Dec Decii, un unde es este te?? Und Unde? e? Să dau dau o fugă. — Nu vă deranjaţi. În Înţelegând că aveţi ne nevoie de de el el, ll-am luat cu mine. Dar este important ca să ştiţi că vinovatul princi principal pal pentru pentru aceast această şar şarlat latani anie e este potlog potlogarul arul de frizer frizer de pe stra strad da Vozn Voznes esen enssk, car are e ac acum um stă în înch nchis isoa oare rea a unităţii de poliţie. Eu îl bănuiam mai de mult c ă este hoţoman şi beţiv, şi l-am surprins sustrăgând un set de nasturi dintr-o prăvălioară, încă din data de tre trei ale lunii. Nasul Nas ul dumn dumneav eavoa oastr stră este este exact exact aşa aşa cum cum era. era. Zicând acestea, poliţistul de cartier băgă mâna în buzunar şi scoase de acolo nasul învelit într-o hârtie. — El est este, e, el est este! e!,, strig strigă Ko Kova vale lev. v. Da, Da, exac exact, t, el! el! Beţi cu mine un ceai! — Ar fi fi o mar mare e pl plăce cere re pen pentr tru u min mine, e, îns însă nu pot pot în nic niciu iun n caz. ca z. De aici, aici, treb trebui uie e s ă mai mai trec trec şi pe la penit peniten enci ciar ar… … Tare s-au mai sc scu umpit toate ate produse selle… în casa mea mai locuieşte atât atât so soacră-mea, a ad dică mama ama soţiei mel mele, cât cât şi copiii; cel cel ma mai ma mare pa pare să fie un un băiat pr promiţător: est este deşte deştept pt,, dar dar nu nu ave avem m nic niciu iun n mij mijlo locc să-l dăm mai mai depa depart rte, e, la instruire… Kovalev înţelese aluzia şi, înhăţând de pe mas ă o bancn ancnot otă ro roşi şie, e, i-o i-o pus puse e în în mân mână poli poliţis istu tulu luii de de car carti tier er ca care re,,  închinându-se, ieşi pe uşă. În clipa următoare Kovalev îi auzi auzi vocea vocea tocmai tocmai din din strad stradă, unde acest acesta a certa certa cu înfoca înfocare re 23

un muji mujicc cret cretin in car care e trec trecea ea cu căruţa pe bule buleva vard rd.. După plecarea poliţistului, asesorul de colegiu rămase  într-o stare inertă şi reuşi să-şi revină foarte greu, astfel  încât abia după câteva minute bune putu din nou să vadă şi să simtă. În Într-o as astfel de de sta stare de de in inconştienţă îl ad adusese această bucurie neaşteptată. Ridică cu grijă nasul găsit, ţinând ându-l în am ambele m mâi âin ni făcute căuş, şşii se se m ma ai ui uită o dat dată la el el,, cu cu ate aten nţie ie.. — Deci este ste el, fără îndoială că-i el!, zise mai aio orul Koval ale ev. Iată şi coşul şul de de pe pe par parttea st stângă, ap apărut ch chiar ieri. Maio Maioru rulu luii îi ven venea să râ râd dă în hoho hohote te,, de de buc bucur urie ie.. Numai că pe lu lume nu nu ex există nimic de de lu lung ă durat ă şi de de acee ac eea, a, după câ câte teva va clip clipe, e, nici nici bucu bucuri ria a nu mai era la fel fel de intensă ca la în început. Pest Peste e în încă un mi minut, buc bucuria scăzu şi mai mult şi în cele din urmă, pe neobservate, se  întrepătrunse cu starea obişnuită a sufletului, ca şi cercurile isccate is ate de cădere derea a unei unei pie pietr tric icel ele e în ap apă, ce dev devin in din din ce ce în ce mai mai şte şterse, până se fac fac tot totuna cu sup suprafaţa netedă a apei. Kovalev începu să anal analiizeze lucrurile şi aj aju unse la concl onclu uzia zia că ace ceas asttă întâ întâmp mpllar are e nu nu ss-a ter termi mina natt în încă: na nasul sul a fo fost găsit, în însă cineva tr trebuia s ă îl po potrivească şi s ă îl lipească la locul său. — Dar Dar dac dacă nu se va lipi lipi?? La într întreb ebar area ea pe ca care re şi-o şi-o adre adressă si sieş eşi, i, maio maioru rull păli. li. Cu o se s enzaţie de de te teamă inexplicabilă, e ell sse e gr grăbi c ătre masă, apr apropie ogl oglinda, ca nu cu cumva s ă pună nasul la lo loc, strâm trâmb. b. Mâi âini nile le îi tre tremura murau. u. Aten Atentt şi cu mar are e băgare gare de seamă, e ell po potrivi nas nasul pe lo locul cece-i fuse fusese se hărăzit. Vai Vai, ce neno nenoro roci cire re!! Na Nasu sull nu se lipea lipea!… !… El îl puse puse în faţa guri gurii, i, îl  încălzi cu suflarea sa şi îl duse iar la locul neted dintre cei doi o obr braj aji; i; însă nas asul ul nu st stătea del eloc oc si sin ngur, gur, la llo ocul cul său. — Ei! Ei, hai! hai! Stai Stai acolo, acolo, prostu prostule!, le!, îl apostrof apostrofă maiorul. maiorul. Însă nasul părea ca ca de de le lemn şi şi cădea în înapoi pe pe ma masă, cu cu un sun sunet et atâ atâtt de stra strani niu, u, de de parc parcă ar fi fi fost fost un un buşo buşon. n. Fa Faţa maio maioru rulu luii se sstr trâm âmb bă co conv nvul ulsi siv. v. 24

„Oare chiar nu se va mai prinde deloc?“, se întreba el  îngrozit. Îns Însă de fiec fiecar are e dat dată câ când nd îlîl pune punea a acol acolo o unde unde îiîi era era locu locul, l, efortul său rămânea fără niciun succes. El îl sstr trig igă pe Iva Ivan n şi îlîl trim trimis ise e dup după me medi dic, c, car care e loc locui uia a în aceeaşi clădire, dar în cel mai bun apartament de la mezani mezanin. n. Acest Acest medic medic era un bărbat rbat prezent prezentabi abil, l, avea avea nişte nişte favoriţi minunaţi, negri ca smoala, o soţie bine făcută, tânără; în to toate di dimineţile, el ob obişnuia s ă mănânce me mere crude şi şi îş îşi ţinea gu gura în într-o st stare de de cu curăţenie de deose seb bită, dedi dedicâ când nduu-ii câte câte tre treii sfer sfertu turi ri de de oră, pent pentru ru a o cl clăti şi şi a-şi a-şi curăţa din dinţii cu cinc cincii ti tipuri puri de de pe periu riuţe. Medic edicu ul ven venii ime imedi diat at.. Întrebând când ând s-a întâmplat nenorocirea, îl apucă pe Kovalev de bărbie, ridicându-i-o, şi-i dădu un bobârnac exact în locul unde mai înainte fusese aşezat nasul, astfel  încât maiorul trebui s ă-şi dea capul pe spate atât de brusc,  încât se lovi cu ceafa de perete. Medicul îi zise c ă n-a p ăţit nimic şi îlîl sfătui s ă se de depărteze puţin de pe perete, apo apoi îi poru porunc ncii să dea dea capu capull mai mai întâ întâii spre spre dre dreap apta ta şi, şi, pip pipăind ind acel acel locc unde lo unde fuse fusese se nasu nasul, l, făcu: cu: „Hm! „Hm!““ Apoi Apoi îi por porun unci ci să încl înclin ine e capul apul spre spre stân stânga ga,, şi zise zise:: „H „Hm! m!“, “, în cele cele din din urm urmă, îi mai mai dădu un bobâ bobârn rnac ac cu dege egetul tul mare mare,, as astf tfe el încâ încâtt mai aio orul rul Kovale Kovalev v se trezi trezi dând dând din din cap asem asemene enea a unui unui cal căruia ruia i se anal aliizează star are ea danturii. După ac ace est examen, medicul spuse: — Nu, Nu, nu e po posi sibi bil. l. Mai Mai bine bine rămâne âneţi a aşa şa,, fii fiind ndccă al alttfel sar putea întâmpla ceva şi mai grav. Nu încape nicio îndoial ă că nasu nasull ar putea putea fi uşor uşor aşez aşezat at la loc, loc, şi chia chiarr acum acum vi l-aş l-aş putea aş aşeza. Vă asigur în însă că aşa va va fi fi ma mai rău pe pentru dumneavo avoas asttră. — Bine, bine! Dar ce mă fac eu fără nas?, întrebă Koval ovale ev. Mai Mai rău dec decât est este e acu acum, nu nu cred cred că ar pu putea tea s ă fie. Dr Dracu’ şt ştie ce ce mi mi ss-a în întâmplat!… Cu Cum să mă arăt eu eu în în lume cu caricatura asta de faţă? Eu am foarte multe cunoştinţe îîn n lu lumea bu bună; ch chiar a asstăzi, ar ar tr trebui să particip 25

la dou două re rece cep pţii, ii, org organ aniz izat ate e în în dou două ca case se dife diferi rite te.. Eu Eu cun cunos oscc foar foarte te mult multe e perso persona nali littăţi: pe cons consil ilie iera ra de stat stat Ceht Cehtar arev eva, a, pe Podtocina – ofiţer superior… cu toate că după felul în care s-a s-a co comportat fa faţă de mi mine, nu nu ma mai po pot s ă am cu cu ea ea decât relaţii de la reclamant la pârât. Fiţi bun, îi zise Kovalev, cu un glas rug rugător, chiar să nu mai ex existe ste nicio soluţie? Prindeţi-l într-un fel! Poate c ă nu ve ţi putea s ă-l prindeţi de definitiv, da dar ce cel pu puţin să se ţin ă lipit, eu eu ch chiar aş aş pute putea a să-l spr sprij ijin in un un pic pic cu mân mâna, a, dac dacă apar apare e cumv cumva a vreu vreun n peri perico col. l. Ş-a Ş-apo poii eu eu nic nicii nu nu obi obişn şnui uies escc să dans dansez ez,, aşa aşa că nu aş putea să-i dăunez, printr-o mişcare neatentă. În ceea ce priveşte o on norariul de de vi vizită, vă rog să nu av aveţi ni nicio te temere  în această privinţă: voi fi la înălţime, atât cât îmi pot permite mijloacele… — Aţi pu putea să mă credeţi… ro rosti me medicul, ni nici pr prea ta tare, dar ni nici în în şoap şoapttă, ci cu o voce voce de deos oseb ebit it de de prie priete teno noas asă şi atra ract ctiivă. Eu Eu nu nu tr tratez atez nicio icioda dattă pe cin cineva, eva, gând gândin indu du-m -mă s ă mă îmbogăţesc de pe urma sa. Acest aspect se află în contradic contradicţie cu regulile regulile mele mele şi cu arta mea. mea. Desigur, Desigur, eu iau bani bani pent pentru ru vizi vizite tele le pe ca care re le fac, fac, dar dar num numai ai ca ca să nu sup supăr pe cin cinev eva, a, ref refuz uzân ându du-l -l.. Eu v-a v-aşş prin prinde de fără ezit ezitar are e nasu nasull la loc, însă vă asigur, şi dacă nu credeţi ceea ce vă spun, aveţi cuvântul meu de onoare în această privinţă; această intervenţie va avea consecinţe mult mai rele pentru dumneavoastră, în viitor. Lăsaţi mai bine lucrurile să se  întâmple ca de la sine. Spălaţi-vă cu apă rece mai des, şi puteţi să fiţi co convins că dumneavoastră, şi făr ă nas, ve ţi fi la fel fel de de sănătos tos ca şi şi în în cazu cazull în ca care re vi vi l-aş l-aş pun pune e la la loc. loc. Vă sfătuiesc de aceea să puneţi nasul într-un borcan şi s ă turn turna aţi pest peste e el nişt nişte e al alco cool ol tare tare sa sau, u, şi mai mai bine bine,, să-l ţine ineţi  într-un amestec f ăcut din vreo dou ă linguri de votc ă tare cu oţet dat dat în în cloc clocot ot,, şi atu atunc ncii, chiar chiar aţi pute putea a câş âşttiga iga câţiva bănuţi bu bunicei. Aş Aş p pu utea să-l ccu umpăr şi şi eu eu, da dacă mi ll--a ţi vinde mai ieftin. — Nu, nu! Nu-l vând pentru nimic!, strigă disperat 26

mai aio orul rul K Ko oval alev ev,, mai mai bine bine să se pia iard rdă! — Să-mi fie cu iertare!, zise medicul, făcând o plecăciune, am am vr vrut să vă fiu de de fo folos… NN-ai ce ce să-i fa faci! Ce Cel puţin, aţi văzut că m-am străduit. Spun Spunân ând d aces acesttea ea,, medi medicu cull ieşi ieşi din din cam camer eră, cu o ţinut inută dist distin inssă. Koval Kovalev ev nic nicii nu-i nu-i obser observa vase se faţa şi, aflâ aflând nduu-se se într într-o stare de inconştienţă profundă, îîşşi aminti că văzuse doar, ieşi şin ndu-i de sub sub mânecile frac acu ului negru, manşe şettele cămăşii, curate şi albe ca zăpada. A doua doua zi, zi, înai înaint nte e de aa-şi şi prez prezen enta ta plân plânge gere rea a la Po Poli liţie ie,, maiorul decise să-i scrie doamnei ofiţer superior, cu speranţa că poate o va convinge să-i dea înapoi, fără luptă, ceea ce de fapt i se cuvenea de drept. Scrisoarea avea următorul conţinut: Mult Mult stim stimat ată doam doamn n ă Alek Aleksa sand ndra ra Grig Grigor orie ievn vna! a! Nu pot în ţelege fapta stranie săvârşită de dumneavoastr ă. Să fiţi si sigură că, pr procedând as astfel, nu ve ţ i câştiga nim nimic şi ni nicidecum nu m ă ve ţi put putea ob obliga s ă m ă căsătoresc esc cu cu fi fiica du dumneavo eavoa astr  str ă. Vă rog să mă credeţi că  povestea legată de nasul meu îmi este cunoscut ă în totalitate, cum la fel de bine cunosc şi faptul c ă dumneavoastr ă, şi nime nimeni ni altc altcin inev eva a , a ţ i fost autoarea  principală a acestui caz. Detaşarea lui subită de la locul unde se afla, evadarea şi deghizarea , ba luând forma unui func ţionar, ba, în cel cele din urm ă, revenind la asp aspectul s ău ini ţ ial, ¿oaie ace acestea stea nu sun sunt alt altceva decât consec secin ţ a vrăjilor f ăcute de du dumneavoastră sau de de cei cei ca care, la la fel fel ca ca şi dumn dumnea eavo voas astr tră, prac practi tic că aces aceste te lucr lucrur urii neob neobiş işnu nuit ite. e. Din Din  partea mea, mă consider obligat să v ă previn: dac ă nasul de care care v-am v-am vorbi vorbitt nu se va întoa întoarc rce e chiar chiar astăzi la locu locull său, voi voi fi fi nev nevoi oitt să apel apelez ez la spri spriji jinu null şi şi pro prote tec c ţ ia legi legilo lor. r. De altfel, ţin să vă spun că manifest faţă de dumn dumnea eavo voast astrră cel cel mai mare mare resp respect ect.. 27

Slug Sluga a dumn dumnea eavo voas astr tră supu supus s ă, Platon Kovalev  Mult stimate domnule Platon Kuzmici! Scrisoarea dum dumneavoastră m-a uim uimit pes peste m ăsur ă. Da, Da, recun ecuno osc sinc sincer er,, că am rămas ului uluitt ă, mai mai ales ales,, de de înv învin inui uiri rile le nedr nedrep epte te ven venit ite e din din part partea ea dum dumne neav avoa oast strră. V ă info inform rmez ez că eu nu l-am văzut niciodat ă pe func ţ ionarul despre care  pomeni ţi în scrisoare, acesta nu a c ălcat niciodat ă pragul casei casei mele mele,, nici nici degh deghiz izat at şi nici nici în form forma a sa natu natura rall ă. Este adevărat însă, că pe la mine a trecut Filipp Ivanovici Potancikov. Şi cu toate c ă sunt convins ă c ă el o vrea în căsătorie orie pe fiic fiica a mea mea şi are are şi un un comp compor orta tame ment nt civi civillizat  izat  adec adecva vat, t, nu este este be ţ iv şi pe deas deasup upra ra,, mai mai este este şi foart foarte e învăţat, eu nu i-am -am dat ni niciodat ă vreun mo motiv te temein einic s ă-şi -şi facă speranţe. Dumneavoastră faceţi aluzie la nas. Dac ă  prin aceasta în ţelege ţi că am vrut s ă v ă dau peste nas, adică să vă dau un un re refuz fo formal, at atunci ch chiar m ă mir c ă tocmai cmai dumn dumnea eavo voa astr stră spun spune e ţ i ace aceast asta, pe când ând eu, eu, aşa cum bi bine cun cunoaşte ţi, man manifest est o cu to totul alt alt ă p ărere. Dac Dac ă dumne umneav avo oast astră mi-a mi-aţ i cere cere chiar chiar acum acum mâna mâna fiic fiicei ei mele, mele, conform regulilor lor creşti ştine, eu aş fi gata ata s ă v ă sati atisfa sfac pe loc această cerere, fiindcă ea corespunde pe deplin cu dorin ţa mea per permanentă, cu spe speran ţa ace aceasta r ămânând  pentru totdeauna pregătită s ă v ă fiu de folos.  Aleksandra Podtocina

„Nu, spu „Nu, spuse Ko Kov val alev ev,, după ce cit citi cu ate atenţie scr scris isoa oare rea. a. Prec eciis că ea nu nu po poar arttă nici nicio o vi vină. Nu Nu poa poate te fi ea! ea! Scr Scris isoa oare rea a e ti ticluită în aş aşa fe fel, în încât nu nu ai ai pu putea să zici că a sc scriss-o o un un om vinovat de vreo crimă.“ Asesorul de colegiu era 28

compe ompete tent nt fa faţă de aces aceste te met metod ode, e, fii fiind ndcc ă, în tre treccut, ut, fuse fusese se trimis de câteva ori în regiunea Caucaz, pentru anchetarea unor nor caz cazur urii as asemănătoar toare. e. Atu Atunci nci, în în ce ce mo mod, şi ce for forţe să fi determinat oare mobilul aceste stei întâmp âmplări? „Numai dracu’ ar putea să le desc scu urce“, zise el, în cel cele din urmă, lăsâ sând ndu u-ş -şii, de dezola zolat, t, mâi âini nille să-i at atâr ârne ne pe lâng ângă co corp rp.. Între Între timp, timp, zvonul zvonul despre despre aceast această întâmp întâmplar lare e neobişn neobişnuit uită se răspândi cu repeziciune în toată capitala şi, cum se  întâmplă de obicei, nu lipsiră înfloriturile. Pe atunci min ţile oamenilor erau sensibile la tot felul de întâmplări neobişnuite. Puţin mai înainte de apariţia acestui caz, publ public icul ul la larg rg deve deveni nise se tot tot mai mai preo preocu cupa patt de expe experi rien enţel ele e privind fenomenele magnetismului. Istoria despre scaunele dansa ansattoar are e di din Str Strada ada Graj Grajd durilor era era în încă proas asp pătă şi, de acee ac eea, a, nim nimen enii nu se se mir miră câ când nd,, prin printr tre e oame oameni ni,, se răspân spândi di cu re repe pezi zici ciun une e pove povest stea ea cu nasu nasull as ases esor orul ului ui de co cole legi giu u Koval ovale ev, nas car are, e, în plin plină zi, pe la ore rele le tre rei, i, se plim plimba ba nesti nestingh ngheri eritt pe Bulevar Bulevardul dul Nevs Nevski. ki. Cinev Cineva a zise c ă nasul nasul s-ar fi găsi sitt în în mag magaz azin inul ul Iunc Iunche heru rulu luii şi lâ lâng ngă ac acest est lo locc se adun adună o mul mulţime de oamen ameni, i, car are e înc înce epur pură să se înghe nghesu suie ie,, ast astfel  încât trebui să intervină poliţia. Un speculant, cu un fizic mai mai deoseb deosebit it,, cu favor favoriiţi proe proemi mine nen nţi, care care vinde vindea a tot tot felul felul de produse de patiserie la intrarea în teatru, meşteri în mod spec specia iall câ câte teva va bănci nci minu minuna nate te din le lemn mn,, foar foarte te rezist rezisten ente te,, unde unde îi invi invita ta pe curio curioşi şi s ă se aşeze aşeze,, luând luând câte câte optze optzeci ci de kopeici de la fiecare vizitator. Un colonel cu merite deosebite ieşi în grabă din casă, special pentru acest eveniment şi cu mare greutate reuşi să răzbată prin mulţime. Spre marea lui dezamăgire, văzu în fereastra magaz agazin inul ului ui,, în în lo loc de de na nas, o fla flane nellă obişn bişnu uită din lâ lân nă şi un tabl ablou lito litogr graf afiiat, at, care care înf înfăţişa o domn domniişo şoar ară ce ce--şi înd îndre rept pta a ciorapul, şi un curtezan uşuratic, cu o vestă largă şi o bucăţică de barbă, ce se uita la ea, pitit fiind după un copac. Acest tablou atârna acolo de mai bine de zece ani. Dep Depărtân rtându du-s -se, e, colon colonel elul ul zise zise nemul nemulţumit umit:: „C „Cum um se poat poate e 29

să deranjezi lumea cu aceste zvonuri stupide şi incredibile?“ Apoi Apoi,, mai mai umb umbllă vest vestea ea că nu pe Bul Bulev evar ardu dull Nevs Nevski ki,, ci în în Parcul Tavriceskâi se plimbase nasul maiorului Kovalev, şi că s-ar fi aflat pe acolo de mult; că însuşi Hozrev-Mirza, care locuise cândva în acel loc, se mirase foarte tare de ace cest st joc joc stran traniu iu al natu aturii. rii. Chi Chiar şi câţiva stud studen enţi de la Acade ademia de chirurgie gie se duseseră acolo după nas. Iar Iar o doamnă onorabilă de viţă nobilă îl rugase pe admi admini nist stra rato toru rull parc parcul ului ui,, prin printr tr-o -o sc scri riso soar are e part partic icul ular ară pe car are e i-o adresase recent, să le ar arat ate e şi copiilo lorr săi acest fenomen ra rar şi şi, da dacă ar fi fi fo fost cu cu pu putinţă, s ă le ac acorde şi şi unele unele explic explica aţii instru instructi ctive. ve.  Toate aceste întâmplări ieşite din comun aveau darul de a produce o bucurie deosebită în lumea mondenă, participanţilor obişnuiţi ai recepţiilor, cărora le plăcea să  înveselească doamnele şi care, în acea perioadă, îşi epuiz puizas aser eră în tot total aliitate tate reze rezerv rvel ele e de glum glume. e. Un num num ăr nu prea prea mare mare de oame oameni ni onor onorabi abili li şi bine bine inte inten nţiona ionaţi erau erau însă foarte nemulţumiţi. Un domn chiar îşi exprimase nedumerirea, spunând că el nu înţelege cum se poate  întâmpla ca în acest secol luminat să se răspândească asemenea ab a bsurdităţi şi că el se se m miiră de cce e au autorităţile rămân mân indi indife fere rent nte e la as astf tfel el de pove povest stir irii inve invent ntat ate e şi de-a de-a dreptul ridico colle. Domnul, precum prea bine se poate ate consta constata, ta, făcea parte parte din din acea acea categor categorie ie de oameni oameni care-ş care-şii doreau o implicare mai mare a autorităţilor în orice  împrejurare sau situaţie s-ar fi ivit, chiar şi în certurile zilnice dintre soţi. Ajunsă până la acest punct, toată  întâmplarea dispăru însă dintr-odată în ceaţă, fără ca s ă i se mai afl afle e vreo vreoda dattă evol evolu uţia şi şi sfâr sfârşi şitu tul. l.

30

Capitolul 3

M

ari prostii se mai întâmplă pe lumea asta. Câteo Câteoda dattă, ac aces este tea a sunt sunt absolu absolutt neve nevero rosi simi mile le.. Pe negând negândite ite,, acel acel nas care care se plimba plimbase se întrîntr-o o trăsură  în persoana unui consilier de stat şi care f ăcuse atâta zarvă  în oraş, se pomeni din nou la locul s ău, adică exact între cei doi obraji ai maiorului Koval ale ev. Acest eveniment ss-a a  întâmplat în aprilie, în ziua de şapte. Trezindu-se şi priv privin indu du-s -se e în ogli oglind ndă, maior maiorul ul îşi îşi z ări din din nou nou nas nasul ul la la locu locull lui! ui! II apuc apucă tem temător tor cu mân mâna, era era chi chiar nas nasu ul lui lui! „Eh „Ehei ei!“ !“,, zise Kovalev şi, de bucurie, era cât pe ce s ă înceapă s ă galopeze desculţ prin toată camera, dar chiar în clipa aceasta, intră Ivan şi îi încurcă socotelile. Porunci ca imediat să i se se ad aducă apă ca să se sp spele, şi şi îîn n vr vreme ce ce se se spăla, se ma m ai uită o dată în oglindă, să-şi va vadă nasul! Şter Ştergâ gând nduu-se se cu pros prosop opul ul,, se mai privi privi din din nou, nou, s ă-ş -şii mai mai vadă nasul încă o dată! — Ivan, ia ia te te ui uită puţin, mi mi se se pa pare că am un co coş pe pe nas nas,, zise el el şi se se gâ gândi în în sin sinea sa sa c ă Ivan o să-i spu spună: „C „ Ce neno nenoro roci cire re,, domn domnul ule, e, nu aveţi ac acol olo o nici niciun un fel fel de coş, dar mai mult, mult, vă lipseş lipseşte te chiar chiar nasu nasul!“ l!“ Însă Ivan îiîi zi zise: — Nu e nimic acolo, niciun fel de coş: nasul e curat! „Bin „Bine, e, drăcia cia drac dracul ului ui!“ !“,, îşi spus spuse e maioru maiorull în sinea sinea sa şi ple lesn snii din deget egete e mulţumit umit.. În ac ace eea eaşi şi cli clip ă frize rizerrul Ivan Ivan Iakovlevici se arătă în uşă, foa foarte spe speriat, at, ase asemenea pis pisicii ce ab abia fu fusese pe pedepsită pentru c ă furase o buc ăţic ă de şuncă. — Spune mai întâi âi,, ai mâinile curate?, îi strigă de la distanţă Kovalev. — Curate. — Minţi! — Pe crucea mea, sunt curate, cucoane. 31

— Vezi tu! Kovalev se aşeză. Ivan Iakovlevici îl acoperi cu un şerveţel şi în într-o cl clipită, cu aj ajutorul unu unui p ăm ătuf, ac acoperi toată bar arba ba şi o par arte te din din obra razzul mai aio orulu rului, i, cu un str strat subţire de de cr cremă, ca care se semăna cu cu ac aceea se servită de ob obicei la onomasticile negustorilor. „Ia uite!, îşi zise în sinea sa Ivan Iakovlevici, privindu-i nasul, şi apoi înclină capul să-l vadă şi dintr-o parte. Ei drăcie!, şi când ând te gând ândeşti şti ce întâmp âmplare nemai aiau auzzită“, continuă el să-şi spună în gând, privind îndelung către nasul sul maiorului, în cele din urmă, uşor, cu o grijă deosebită, foar arte te greu greu de imag imagiinat, nat, friz frizer erul ul îşi îşi ridi ridiccă două deget egete, e, ca ca să poată prinde ma mai bi bine vâr vârfful na nasul sului. NN-ai ce ce să-i fa faci!… acesta era modul de lucru a lui Ivan Iakovlevici. — EiEi-e ei-e i-ei, ai gri grijă!, ssttrig rigă Ko Kov val alev ev.. Ivan Iakovlevici îşi lăsă mâinile în jos, se zăpăci, se fâstâc stâcii cum nu se mai fâstâcise vreodată până atu atunci. În cel ele e din din urm urmă, cu mar mare e ate atenţie, înc înce epu s ă-l gâdi gâdile le cu cu bric briciu iull pe sub sub bărbie rbie;; şi cu cu toat toate e că nu-i nu-i er era a delo delocc prea prea ccom omod od,, ba, ba, chiar destul de dificil să-l radă fără a-l ţine de partea aceea a co corp rpul ului ui dota dotattă cu si sim mţul miro mirosu sulu lui, i, spr sprijin ijinin indu du-ş -şii tot totuşi uşi  într-un anumit fel degetul său mare şi aspru în obrazul mai aio orului, ui, apoi în maxi axilar aru ul său inferio iorr, puţin câte âte puţin, trecu de orice pericol şi îl rase. Când fu gata, Kovalev se gr grăbi să se îm îmb brace, luă un birj birjar ar şi plecă dire direct ct spre patis patiser erie ie.. Ajun Ajungâ gând nd acolo, acolo, stri strig gă  încă de la intrare: „Băiete, o cupă cu ciocolată!“, şi în ace cee eaş aşii clip clipă se apro apropi pie e de ogl oglind indă – nasul era la loc! Se  întoarse vesel, cu o expresie ironică pe faţă şi se uită, cu ochii ochii un pic mijiţi, la doi militari militari,, dintre dintre care, care, unul avea avea un nas ccev eva a mai mai mic mic decâ decâtt nast nastur urel ele e de la la jile jiletc tcă. Plec Plecă, dup după aceea, spre cancelaria departamentului, unde solicitase s ă fie anga angajjat în ca cali lita tate te de vice vicegu guv vernat rnato or, iar dac dacă ace cest st lucru ucru nu ar ar fi fi fo fost cu putin utinţă, măcar pe un un pos postt de de exe execu cuttor. Mergând spre ieşire, trecu prin hol şi se privi din nou în 32

oglindă, ob observând şi şi de de ac această dată că nasul er era în încă la locul său! Se duse apoi la un al altt ase seso sorr de colegiu, sau maior, un personaj ironic recunoscut, căruia Kovalev obişnuia să-i dea replici pe măsură la remarcile sale  înţepătoare, de tot felul: „Tu, când le spui, te cunosc eu, eşti şti ca un ac ac de păr!“ r!“ în drum drum spr spre e cas casa ace acestui stuia, a, med medit ită: „Dacă maiorul o să mă vadă şi nu o să plesnească de râs, este ste un semn semn sig sigur ur că toat toate e orga organe nele le me mele se se afl afl ă la locu locull lor“. Însă asesorul de colegiu nu reacţionă în vreun mod deo eose sebi bit. t. „Est „Este e bine bine,, e bine bine,, drăcia cia drac dracu ului! lui!“, “, se gând gândii Kovale Kovalev. v. În drumul drumul către cance cancelar larie, ie, o întâlni întâlni pe Podto Podtocin cina, a, ofiţer superior, însoţită de fiica sa. După ce îşi făcură plec plecăciun ciunil ile e de rigo rigoare are,, se auzi auzi înt întâm âmpi pina natt cu excl exclam ama aţii de bucuri bucurie, e, fapt fapt care înse însemn mna a că ero eroul ul nostr nostru u nu ar fi putut putut să aib ai bă vre reun un def defect fizi fizicc. Dis isccutar utară un tim timp mai mai înde îndelu lung ngat at,, după care, scoţându-şi în mod special tabachera, şi-o apropie, pe îndelete, de faţă cu ele, sub ambele c ăi de acce cces al ale e nas asu ului, lui, spun spunân ându du--şi în gând: ând: „Uita Uitaţi-vă aşa şada darr muierilor, fi firi de de găini! NN-o să mă mai îîn nsor de deloc cu cu fi fiic ă-ta totuşi. Numai aşa,  par amour 3 mai lla asă-mă!“ Şi Şi lle e în întoarse spatele. spatele. Din Din acel acel acel acel momen moment, t, maioru maiorull Kovalev Kovalev continu continuă s ă se plimbe pe Bulevardul Nevski, trecând pe la teatru şi pest peste e tot, tot, de parc parcă nimi nimicc nu s-ar s-ar fi întâ întâmp mpla lat. t. Între Între timp, timp, nasul rămăsese ac acolo, la la lo locul său, ca ca şi şi ma mai în înainte, fără nici niciun un ind indic iciu iu că ac aces estt orga organ n ar fi lua luatt-o o cumv cumva a pe de lături turi,, vreodată. Du După această întâmplare, se se în înţelege că maiorul Kovalev devenise mereu predispus la umor, mereu zâmbăreţ, ţinându-le ca calea tu tuturor do doamnelor at atrăgătoare şi chiar oprindu-se odată la chioşcurile din hală, ca să-şi cumper cumpere e o tres tresă, nu se ştie ştie pentru pentru care care motiv motiv,, deoarec deoarece e el nu er era a cav caval aler erul ul vreu vreunu nuii ord ordin in,, ca să o poa poattă purt purta. a. Iată ce fel de întâmplări hazlii se mai aud în capitala nordică a imensul sului nostr stru stat stat!! Abia ac acu um, la sfâr ârşi şitt, analizând to toată povestea în în de deplină cunoştinţă de cca auză, 3

Din drago dragoste ste (lb. (lb. fran francez ceză). 33

vedem dem că mult multe e dint dintre re el elem emen ente tele le ei sunt sunt de-a de-a dre rept ptul ul neverosimile. Nu mai vorbim de faptul că detaşarea supra uprana natu turrală a nas asul ului ui şi apar apariiţia sa în dive divers rse e locur curi în postu postura ra de consi consilie lierr de stat este este fant fantezi ezist stă. Cum de nu şi-a şi-a putu pututt da da sea seama ma oa oare re Ko Kova vale lev v că nu er era a del deloc oc indi indica catt să dea dea anunţ la zi ziar în în le legătură cu pr propriul na nas? Ai Aici nu nu mă refer desi desigu gurr la fap faptu tull că un ast astfe fell de anu anun nţ ar fi fi cost costat at o gro groaz ază de bani bani,, ar fi dede-a drep drepttul absu absurd rd s ă ne gândi ândim m la aces acestt aspect, cu atât mai mult cu cât eu nu fac parte din cate ca tego gori ria a cel celor or zgâr zgârci ciţi. Anun Anunţul ar fi fost fost îns însă lipsi lipsitt de de sen sens, s, penibil, chi chiar ri ridicol! Mă întreb în încă o da dată, cu cum de de a aj ajuns oare oa re nasul nasul acest acesta a chia chiarr în pâin pâinea ea coapt coaptă şi cum de însu însuşi şi Ivan Iakovle Iakovlevici vici… … Nu, acest lucru lucru îmi este este de neîn neînţeles, este este categ ategor oric ic de neîn neînţel eles es!! Dar Dar ce cell mai mai stra strani niu u şi abso absolu lutt de neînţeles mi se se par pare urm următorul fap fapt: cum cum se în întâmplă oar are e că autorii acc acceptă as asttfel de su subiecte? Tre Trebuie s ă recunosc că acest lu lucru nu nu-l po pot în înţelege de deloc, ac acest lucru, făr ă doar şi poate… poate… nu, nu, nu, nu-l nu-l pot înţele elege ge şi gata. gata. În primul primul rând, nu aduce aduce niciun niciun folos folos ţării. rii. În al doile doilea a rând… rând… şi nici nici în în al al doil doilea ea rând rând nu exis existtă vreu vreun n folo folos. s. Pur Pur şi simpl simplu, u, nu înţel eleg eg ce-i asta… Şi tot totuş uşi, i, pe pe lân lâng gă toat toate e ace acest ste ea, chi chiar ar dac dacă am ac acce cept pta a şi una şi alta, şi a treia, chiar poate… aşa este, unde nu se  întâmplă stupidităţi?… Şi chiar aşa, dacă stai şi te gândeşti,  în toate aceste povestiri fanteziste, pare să fie totuşi ceva. Orice s-ar spune, până la urmă, astfel de păţanii se  întâmplă încă pe lume, rar, dar se mai întâmplă.

Sfârşit 

34