Gnaeus Pompeius Magnus

Gnaeus Pompeius Magnus (29 septembrie 106 î.Hr.-28 septembrie 48 î.Hr.)

 Fiu al lui Gnaeus Pompeius Strabo , Pompei se afirmă în viața politică după debarcarea lui Sullla în sudul Italiei și reizbucnirea războiului civil dintre populari și optimați.

 Este ales consul în 70 î.Hr. n 67 î.Hr., prin "Lex Gabinia", i se conferă puteri extraordinare ("imperium maius") pentru 3 ani, cu misiunea de a combate pirateria din Marea Mediterană.

 Dovedeşte un talent organizatoric de excepţie şi rezolvă această misiune în câteva luni. În 66 î.Hr, împotriva Senatului, îi este încredinţată comanda supremă în Orient în războiul împotriva lui Mithridates al VI-lea, regele Pontului.

 Pompei îl învinge pe acesta, apoi pe aliatul său Tigranes II cel Mare, regele Armeniei. În perioada 64 î.Hr.63 î.Hr. se consacră reorganizării politice a Orientului. La întoarcere la Roma, îşi serbează triumful, primeşte cognomenul de "Magnus", dar din cauza opoziţiei Senatului, nu reuşeşte să ratifice măsurile adoptate în Orient

 În 52 î.Hr, Senatul acceptă desemnarea lui Pompei în calitate de "consul sine collega", cu misiunea de a restaura ordinea. La 7 ianuarie 49 î.Hr, printr-un "senatus consultum ultimum", Cezar este demis din funcții, iar Pompei este însărcinat

 Pompei se refugiază în Grecia, unde este învins în bătălia de la Ilerda. La 9 august 48 î.Hr. are loc bătălia de la Pharsalos în Tesalia. Înfrânt, Pompei se refugiază în Egipt, unde este asasinat la 28 septembrie 48 î.Hr. din ordinul regelui Ptolemeu al XIII-lea Theos Philopator. Primul triumvirat

 Având deja o prietenie solidă cu fabulos de bogatul Marcus Licinius Crassus, Cezar l-a abordat pe adversarul acestuia, Pompei cel Mare, propunându-i o coaliție. Pompei era deja frustrat din cauza incapacității sale de a obține reforma teritorială pentru veteranii săi din est, iar Cezar a aplanat sclipitor orice diferende existente pe atunci între cei doi puternici lideri. Alianța (cunoscută astăzi sub numele de Primul Triumvirat) a fost formată la finele anului 60 î.Hr., și a rămas secretă, în mod remarcabil, o bună perioadă de timp. Pompei și Crassus au căzut de acord să își folosească averile și puterea pentru a securiza candidatura lui Cezar la consulat, iar în schimb, Cezar avea să influențeze agendele politice ale celor doi. Alianța combina enorma popularitate a lui Cezar în rândul plebeilor și reputația sa, cu fantastica avere și influența asupra plutocrației marilor comiși de care dispunea Crassus, alături de reputația militară, averea și influența senatorială ale lui Pompei. Cu ajutorul acestora, Cezar a câșigat cu ușurință poziția de consul, însă Optimații au reușit alegerea fostului co-edil a lui Cezar, Marcus Calpurnius Bibulus, în poziția de consul junior.

 Odată instalat în funcție, în 59 î.Hr., primul obiectiv din agenda lui Cezar l-a reprezentat crearea unei legi care stipula ca toate dezbaterile și procedurile din cadrul Senatului să fie făcute publice. Cezar a primit proconsulatul Galiei Cisalpine și al Illyriei, oferindu-i-se oportunitatea de a își egala victoriile politice cu gloriile militare. Acest post, cu o durată de cinci ani, fără precedent într-un domeniu relativ sigur, era un semn evident al ambiției lui Cezar pentru cuceriri externe. Viitoarele campanii conduse de Cezar erau, din acest moment, la propria sa discreție. Ca un plus de noroc, guvernatorul Galiei Narbonensis murise, provincia fiindu-i, de asemenea, încredințată lui Cezar.

Pe la 59 î.Hr., Cezar dispunea de sprijinul poporului, alături de cei mai puternici doi oameni din Roma și de oportunitatea de a avea glorie infinită în Galia. La vârsta de patruzeci de ani, deși deținea cel mai înalt post din Roma , pentru a își invoca imperiumul și a evita judecata, Cezar avea să modifice platforma geopolitică a lumii antice.