Girl Online 2 - Zoe Sugg - Girl Online in Turneu

20 iunie

Cum să rezişti într-o relaţie la distanţă artunci când iubitul tău este un adevărat zeu sexy al muzicii rock? X,

Descarci Sllt loc viaţa mai uşoară, Noah. - Şi totuşi nu ţi-ar plăcea altfel, rânjeşte Noah. Nici nu ne dăm seama şi am şi ajuns în culisele scenei. Simt IIIlisul publicului, toată lumea aşteaptă cu răsuflarea întretăiată să riji.iră Noah. ICI se întoarce spre mine, cu ochii săi întunecoşi strălucind. îmi dau seama că toate emoţiile i-au dispărut, fiind înlocuite de adreualină şi de entuziasm. — îţi mulţumesc, Penny, Nu ştiu ce m-aş face fară tine. îi zâmbesc. — Ne vedem după show, spun în şoaptă. Apoi, toată scena se cufundă în întuneric şi nici măcar publicul nu mai scoate o şoaptă. Poţi auzi musca. Aşteptarea e atât de in­ ii nsă că nu ştiu cum mai poate suporta. Noah trage adânc aer în piept, apoi păşeşte pe scenă, într-un nituneric aproape total. Abia îi pot distinge silueta. îşi aranjează tiiicrofonul în stativ, foindu-şi picioarele până când îşi găseşte po­ ziţia potrivită. Apoi îşi pune mâinile pe chitară şi loveşte coardele pentru prima notă, Sunetul reverberează în toată sala. Reflectorul se aprinde, el cântă primele acorduri din „Eleinents^şi ovaţiile stridente ale celor patru mii cinci sute de oameni din public se unesc într-un vuiet asurzitor. Şi atunci îmi dau seama că plâng.

— Hei, Penny, poate vrei să mergi ia locul tău, să vezi de acolo restul concertului lui Noah, îl aud pe Dean în spatele meu. — A h... poftim? Vocea lui Dean rupe vraja ce mă cuprinsese; este fascinant să-l urmăreşti pe Noah pe scenă. Fără nicio tragere de inimă, îmi iau ochii de la el. — Cred că da. Cum ajung acolo de aici? Ar trebui să merg să văd restul spectacolului în loja VIP, acolo unde sunt şi Elliot cu Alex. — Du-te pe coridorul ăsta şi o să dai de nişte scări. Le cobori, ieşi pe uşă şi ajungi exact la galeriile principale. De acolo, sigur te descurci să ajungi în zona VIP, la următorul nivel. Dean are căşti şi pare distras de ceea ce îi s|xuie cineva în ure­ che, pentru că se albeşte la faţă şi sc mişcă brusc cu o jucărie cu arc. —- OK, mersi. Am înţeles, spun cu mai nuiUă încredere în voce simt în realitate. Dean pleacă, iar eu încerc să-i urmez instrucţiunile rapid, cât iul !(’ atnintosc. Ştiu că numărul lui Noah nu durează foarte mult ^4Î nu vjruu sa ¡)ierd nimic din el. ( n ălif'îl pasul, aproape alerg, atentă pe unde merg în labirintul dîii nţiatrlr r,i

/hor prin uşa care dă spre arenele principale.

Girl Online în turneu

Şi uite aşa, aterizez de-a dreptul în mijlocul mulţimii. Aici, totul este mult mai zgomotos decât în culise. Boxele sunt uriaşe, iar feI ele (publicul e format îndeosebi din fete) striga şi se apleacă peste hiirierele care le despart de Noah. întind mâinile şi le flutură, disperate să-l atingă. M i se pare că încetează să mai fie persoane rentă a prietenului meu: jeanşi cu aspect uzat şi zâmbet străluci­ tor. P rob abil că se pregăteşte încă, mă conving singură. Sau poate are un as în mânecă ce necesită p reg ătiri suplim entare? M ă reaşez comod pe canapea şi mai aştept încă zece minute, privind cum alţii îşi încep ziua. — Oh, hei, Penny? Vocea mă trezeşte din transă. îmi iţesc capul de pe canapea şi-l văd pe Dean, cu un aer demn de milă, care mă priveşte cu nişte ochi injectaţi peste ramele Ray Ban aurite. — De ce stai la recepţie? Ai mâncat deja? Cred că nu mai ser­ vesc micul dejun după 10, aşa că trebuie să te grăbeşti dacă vrei să mai prinzi un croissant. Se termină destul de repede. Râsul lui răguşit se transformă în tuse. Chiar că arată groaznic. — Nu, îl aştept pe Noah. Mâncăm împreună apoi plecăm să explorăm oraşul. Dean începe să râdă atât de tare încât răsună tot holul şi câţiva oameni se zgâiesc la el, cu priviri uimite. După ce se linişteşte într-un sfârşit, îmi spune:

— Nu îl vei vedea cel puţin până la amiază. Băieţii au ieşit în oraş până pe la patru azi noapte. Se poate să fi fost chiar mai târ­ ziu. Eu am renunţat pe la trei jumătate. Se prăbuşeşte pe canapea lângă mine, — A fost belea, ca să fiu sincer, de aia am ochelarii. Doamne, am nevoie de o cafea. Şi nu aş refuza un mic dejun copios. Simt că mi se prăbuşeşte cerul în cap. încerc să salvez aparen­ ţele cât timp Dean e lângă mine. — Ah, da. Ce uitucă sunt, mi-a ieşit complet din minte. Noah parcă a spus ceva despre asta şi a schimbat pentru amiază. M ă poticnesc în propriile cuvinte în timp ce mă chinuiesc să inventez ceva ca să nu par chiar atât de idioată. — Vrei să mâncăm ceva împreună? E adevărat că nu sunt nici pe departe la fel de arătos, dar pot să cânt şi eu nişte acorduri la chitară. Dean se ridică şi încearcă să mă direcţioneze spre sala de mese, dar eu scutur din cap. — De fapt, cred că mă întorc în cameră. Tocmai mi-am dat seama că ar trebui să-mi sun părinţii şi să le spun că sunt încă în viaţă. Ştii cum sunt uneori părinţii... uită că nu mai am zece ani şi, dacă nu au veşti de la mine, sunt în stare să cheme poliţia sau ar­ mata... sau măcar pe fratele meu. Tom. Dar tu bucură-te liniştit de cura antimahmureală. Ne vedem mai târziu. înainte ca Dean să încerce să mă convingă să ciugulesc ceva cu el, sar în picioare şi mă îndrept spre Hft. Intru, apăs pe butonul etajului meu şi mă prăbuşesc de perete, sprijinindu-mi fruntea de sticla rece. Nu sunt sigură ce mă necăjeşte mai mult: faptul că Noah nu mi-a spus că iese în oraş, faptul că nu m-a invitat şi pe niinc sau faptul că a ieşit azi noapte în oraş şi cu toate astea nu a putut să vină la întâlnire pentru singura zi pe care urma să ne-o

Girl Online în turneu

petrecem împreună şi despre carc promisese că va fi specială. M ă uit la telefon să verific dacă m-a sunat sau mi-a trimis vreun mesaj, dar ştiu deja că nu am primit nimic. In timp ce merg pe coridor, în loc să o iau în dreapta spre ca­ mera mea, fac stânga şi mă îndrept spre camera lui Noah. Sunt în faţa uşii şi dau să bat, dar mă răzgândesc în ultima clipă şi mă în­ torc la mine în cameră. Noah nu mi-a dat până acum niciun motiv de îngrijorare şi nu vreau să creadă că mă transform într-una din acele iubite care se agaţă cu disperare de el şi vrea să-i ştie fiecare mişcare. Dacă încă se îmbracă? Dacă într-adevăr are ceva planifi­ cat? E adevărat că nu m-a invitat să merg cu el azi noapte, dar oricum cred că asta a fost mai degrabă ideea lui Blake şi, după cum îl ştiu pe Blake, Noah nu a avut prea multe opţiuni. Când Noah va fi gata, va veni după mine. Nimic nu va distruge Ziua noastră a Misterelor Magice.

Ceasul arată miezul zilei şi încep să mă împac cu ideea că probabil Noah nu este ocupat să se îmbrace sau să pregătească ceva special pentru ziua de azi. Mi-am vopsit deja unghiile (mâini şi picioare) într-o nuanţă roz coral de vară pe care am păstrat-o pentru excursia asta, mi-am verificat conturile de Instagram şi WhatsApp de cel puţin un milion de ori, mi-am actualizat fluxul Snapchat cu cli­ puri şi fotografii din camera de hotel şi am făcut tot ce se putea ca să-mi ocup timpul fară să ies din cameră, în cazul în care Noah se hotăra să apară. îi mai trimit un mesaj ca să-l întreb pe unde e, dar nu primesc niciun răspuns. îl şi sun, dar oricum s-a făcut aproape ora la care toată lumea trebuie să meargă spre sala de concerte să facă probele de sunet pentru spectacolul din seara asta, aşa că sunt slabe spe­ ranţele ca Ziua Misterelor Magice sa se mai întâmple azi. Nu îi stă în fire lui Noah să fie atât de neglijent cu telefonul sau în general. încerc să nu mă gândesc prea mult la asta. De câte ori îmi spun că sunt calmă, mi se năzare o altă întrebare. Dacă i s-a întâmplat ceva? Dacă e rănit? Dacă a intrat în vreun bucluc? întrebările ame­ ninţă să devină tot mai serioase cu fiecare moment care trece fară să am veşti de la el. Ştiu că o să mă înnebunească dacă mai rămân în cameră de una singură fară să fac ceva. Nici măcar nu-i pot

Girl Online în ţurneu

trimite mesaj lui Elliot, l-am deranjat deja destul şi are întâlnire cu Alex. Nu au nevoie să le cad ca o pacoste pe cap cu mesajele mele smiorcăite. Trebuie să-mi ridic moralul. M ă gândesc din nou să bat la uşa lui Noah, dar mă conving apoi că poate doarme şi nu vrea să fie trezit. Nici măcar nu e un lucru chiar atât de rău. E primul lui turneu la urma urmei. Are voie să se distreze. Poate a uitat să pună ceasul să sune. Nu-i nimic. Strâng din dinţi şi încerc să alung gândurile negative care vor să pună stăpânire pe mine, spărgându-le ca pe nişte baloane de săpun înainte să-mi invadeze mintea. îm i înhaţ geanta, aparatul foto, laptopul şi mă hotărăsc să merg singură spre sala de concerte, în loc să stau în camera de hotel şi să-mi plâng de milă. Măcar acolo vor fi câţiva oameni din echipa tehnică şi voi putea să fac nişte fotografii cu pregătirile înainte să ajungă Noah. II mai sun o dată înainte să ies din cameră, dar intră direct mesageria. Când ajung la sală, Dean mă întâmpină cu o îmbrăţişare. Acum [)are mult mai viu. Probabil că mâncarea şi cafeaua l-au revitalizat. — PENNY! Ce te aduce aici atât de devreme? înţeleg că dră­ guţul încă doarme? — Da, m-am gândit să îl mai las să doarmă până fac şi eu nişte fotografii aici, după care o să mă aşez să editez o parte din ele. Am ales fotografia pentru unul din cursurile principale anul viitor şi profesoara mea nu se va bucura să nu am nicio lucrare în portofoliu. — Hei, e grozav că ai un hobby. Să ştii că sunt aici dacă ai ne­ voie de ceva. Cred că Larry îi aduce în curând pe băieţi pentru probele de sunet. Dau din cap şi mă îndrept spre cabine. Scot din aparat cârdul de memorie şi transfer în laptop imaginile pe care le am până acum. Sunt unele de la aeroport în care Noah şi cu mine ne prostim, unele cu Noah în faţa autocarului de turneu, multe instantanee din spatele scenei şi cele făcute din public aseară. Am reuşit să o

surprind într-una pe Leah ca şi cum ar pluti deasupra scenei. Arată extraordinar. Deschid imaginea în Photoshop şi încep să mă joc cu expunerea şi cu filtrele de culoare. M i-a plăcut întotdeauna să fac fotografii,-încă din momentul în care părinţii mi-au făcut cadou primul aparat, unul de unică folosinţă pe care îl luam la locul de joacă. îmi plăcea să-i iau pe Oameni prin surprindere trăgând filmul din aparat şi pregătindu-mă pentru următoarea poză. Doar în ultimul an am început să învăţ editarea în Photoshop, dar creează dependenţă. Stau cu orele la computer, modificând fotografiile în cele mai mici detalii. Majoritatea oamenilor cred că să lucrezi în Photoshop înseamnă să transformi feţele cu coşuri în feţe perfecte, dar de fapt e mult iTiai mult decât atât: pot să adaug fdtre, să modific paleta coloristică, să repar expunerile greşite şi să fac fotografia mai vibrantă. Domnişoara Mills m-a învăţat că, atunci când editezi fotografii, e lîiai bine să nu faci multe modificări, însă îmi place să mă joc. — Uau, asta e o poză tare de tot! M ă răsucesc rapid şi o surprind pe Leah stând în uşă şi trăgând cu ochiul la ecranul laptopului meu. Probabil că, atunci când am venit, am lăsat uşa deschisă la cabină. Brusc, am sentimentul că trebuie să închid laptopul. — Oh, nu, nu-1 închide. Pe bune, e foarte faină. Pot să intru să uaă uit mai de aproape? Nu aşteaptă să-i răspund, ci intră degajată şi se aşază lângă mine. îţi place să faci fotografii, nu-i aşa? — Da, ăă... adică, da, îmi place foarte mult. Am văzut specta­ colul aseară şi a fost extraordinar. Ai arătat grozav, iar momentul în care ai cântat cu Hayden piesa a capella a fost incredibil. E ciudat să îi fac complimente lui Leah Brown. Nu sunt sută la sută convinsă că vrea complimente de la mine, dar ştiu că ce spun e adevărat. Sunt totuşi puţin speriată şi foarte intimidată de ea.

Girl Online în turnau

Când e pe scenă, parcă e coborâtă din altă lume, e ca o fiinţă din­ colo de perfecţiune de pe o altă planetă sau o zeiţă binecuvântată cu o frumuseţe nefirească. Şi în persoană e uluitor de frumoasă, dar fiindcă stă lângă mine, îi aud respiraţia, iar asta îmi aminteşte că este o tânără la fel ca mine. Şi nu o cunosc deloc. — Oh, mersi dragă. E drăguţ din partea ta. Hayden e un dulce. I v-ai cunoscut? Scutur din cap. — Păi, The Sketch sunt ţinuţi cam din scurt, ştii? Au cel mai hun management din branşa asta. Nu o să-i vezi îmbătându-se când au concerte. Leah îmi face cu ochiul, dar mi se strânge stomacul când mă j>ândesc la haiduciile nocturne ale lui Noah şi Dean. Leah conti­ nuă să vorbească, indiferentă la faptul că mă simt stingherită. — Ştii, chiar eşti talentată la fotografie. Am colaborat cu mulţi fotografi care nu au reuşit să facă astfel de poze. Pot să mă uit? întreabă. Eu încuviinţez şi ea începe să ia fotografiile la rând, până ajunge la cele în care eu şi Noah ne prosteam. — Sunteţi atât de simpatici! M ă bucur că lucrurile merg bine între voi, Penny. Vorbesc cât se poate de serios. îşi pune mâna peste a mea şi, dintr-odată, simt căldura ei. Se poate ca Leah Brown, cea pe care credeam că o cunosc, să se spul­ bere ca un vis în faţa ochilor mei? — Mulţumesc, îi răspund. Şi eu cred că suntem simpatici. Nici mie nu-mi vine să cred că totul s-a rezolvat. — Cred că sunt invidioasă. îmi zâmbeşte. Nu este un zâmbet meschin, răutăcios, ci unul sincer, blând.

— Este atât de greu să întâlneşti oameni cumsecade în branşa asta. Şi, crede-mă, nici mie nu mi-a fost uşor să pretind că sunt într-o relaţie cu un tip care de fapt nu mă plăcea. Brusc, îmi dau seama cât de greu trebuie să-i fi fost şi ei, deşi nu mă mai gândisem niciodată la asta. Noah s-a retras din lumina reflectoarelor ascunzându-se după bunica lui în Brookiyn, aban­ donând-o complet pe Leah şi lăsând-o să facă singură faţă specu­ laţiilor şi bârfelor despre relaţia lor. Ea a trebuit să se comporte ca o profesionistă, în timp ce Noah a scăpat fiind amatorul care nu a suportat presiunea. — Nu am nici cea mai mică idee de ce a trebuit să vă prefaceţi. Cred că tipii se dau peste cap să fie cu tine. — Nu sunt genul de tipi pe care i-ai vrea, ca să fiu sinceră, râde ea. Şi nu o să mai pretind niciodată ceva ce nu e adevărat. Ştii că mi-am concediat managerul după acel aranjament? Nu are rost atâta făţărnicie. Sper că Noah ştie cât este de norocos. E uşor să te laşi luat de val şi să uiţi ce este real. — Cred că eu sunt cea norocoasă, fiindcă a vrut să mă aibă lângă el aici. Dar ne sprijinim reciproc, ştii? O privesc plină de speranţă. — Mda, ştiu. Sunteţi daţi naibii de simpatici. E greu să fii su­ părat pe vreunul din voi. L a naiba, mi-am rupt o unghie. Leah sare de pe canapea şi îşi strigă asistenta. — CLAIRE! MI-AM RUPT O UNGHIE! AM PUTEA CHEMA RAPID TEHNICIANA? Se întoarce din nou spre mine. — Penny, trebuie s-o şterg. Hai să ne mai întâlnim până se termină turneul. E plăcut să am o companie feminină. Câteodată, energia masculină din locul ăsta devine greu de tolerat.

Nu mă pot abţine să nu zâmbesc, pentru că şi eu am simţit iicelaşi lucru. Poate că, la urma urmei, nici nu e atât de rău să o am |)e Leah în preajmă. — Da, m i-a făcut plăcere să vorbim. — Sigur, păpuşă. îmi trimite o bezea şi iese din cameră. în timp ce-i ascult păcănitul tocurilor, aud o altă voce care vorbeşte cu ea. Aş recunoaşte vocea aceea oriunde: e Noah. Apare în cadrul uşii, spăsit. — Pen, îmi pare atât de rău. Se aşază lângă mine şi mă ia de mână. — Blake practic m-a forţat să mergem într-un bar pe care l-a descoperit, apoi nici nu mi-am dat seama când s-a făcut ora patru dimineaţa şi ne-am întors. Am pus ceasul să sune, dar probabil că ;im oprit alarma în somn. Am distrus ceea ce trebuia să fie o zi |)erfectă. Exact atunci apare tacticos şi Blake, cu gluga pe cap, ochelarii de soare pe nas, duhnind simultan a fabrică de bere şi scrumieră. — Sincer, Penny, a fost cea mai tare noapte! M-am combinat cu o nemţoaică pe care am cunoscut-o aseară după spectacol şi am ieşit cu ea şi cu prietenii ei. Dean a dansat pe mese. Noah s-a îm­ bătat atât de tare. Nu l-am mai văzut niciodată aşa. A trebuit să-l cărăm înapoi. începe să râdă isteric. Noah m ă priveşte cu ochi rugători în timp ce Blake flecăreşte înainte despre cât de nebunească a fost noaptea în oraş. Nu-mi dau seama dacă Noah vrea ca pământul să se deschidă şi să-l în­ ghită pe e l... sau pe Blake. Noah mă strânge de mână. — Vom petrece o zi minunată în următorul oraş, îţi promit. Câtă prăjitură şi cultură vrei tu.

Vorbeşte mai încet ca să-l aud doar eu, dar nu are noroc... Blake a surprins ultimele cuvinte. — PRĂJITURĂ ŞI CULTURĂ? Glumeşti, Noah? Eşti în tur­ neu, nu în excursie cu şcoala! Poţi să fii mai jalnic de atât? Blake îl priveşte duşmănos pe Noah, apoi pe mine. — Blake, te rog. Taci un pic. Noah pare exasperat. — De ce? Iţi zvâcneşte capul? Blake izbucneşte din nou în râs, dar din fericire iese din ca­ meră. Nu am mai rămas decât noi doi. Noah îşi dă ochii peste cap şi se întoarce spre mine. — Penny, te rog. Spune ceva! îmi pare rău, sincer. Nu se va mai întâmpla. M -a luat valul. în tot acest timp, nu mă gândesc decât la ce mi-a spus Leah despre cât de uşor este să fii subjugat de ceea ce e în jurul tău. Nu îl pot opri. Nu vreau să îl opresc. Nu vreau să fiu genul acela de prie­ tenă. Are optsprezece ani, îşi trăieşte visul şi se distrează. Trebuie să mă bucur pentru el, dacă nu, îl voi pierde pentru totdeauna. — Nu-i nimic, Noah, nu te prosti. Am avut ce face şi am avut o zi minunată chiar şi aşa. M ă bucur că te-ai distrat. Zâmbesc, îl sărut şi îi ciufiilesc părul. Apoi strâmb din nas. — Dar nu o să te mint, duhneşti de îmi muţi nasul! Noah se strâmbă. — Nu am avut timp să fac duş. Larry m-a trezit şi am venit direct aici. îi arunc un prosop. Noah îl prinde din zbor şi mă sărută, apoi se duce la duş, scoţându-şi tricoul. Fac ochii mari şi rămân cu gura căscată când îi văd spatele bine conturat, muşchii bine definiţi, şlefuiţi de orele întregi de sărit pe scenă şi de exerciţii la sală. Zâmbeşte ştrengăreşte şi aruncă spre mine tricoul mirositor care îmi aterizează direct pe faţă, ruinând priveliştea.

ir

^

* ^€apUoMdMimeci^Pvei

l'y târziu când ne întoarcem la hotel după concert, dar Noah frea­ mătă încă de atâta adrenalină. Comandăm burgeri prin room ser­ vice şi nici nu ne aşezăm bine pe pat, când cineva bate la uşă. — Dar ştiu că s-au mişcat repede, glumesc în timp ce Noah îi deschide uşa lui Dean. — Salut Noah, salut, Penny, v-am găsit! Am ceva pentru tine. ( -red că asta e tot, spune şi, icnind puternic, trage după el în ca­ meră un ditamai sac negru. M ă întorc spre Noah şi mă încrunt. Nu înţeleg de ce Dean i-a adus un sac plin de hârtii. — Oh, uau! Mersi, omule! Noah îl deschide. E plin ochi cu bileţelele şi cadourile pe care Ic-a primit de la fani. — Ce nebunie! E totul din seara asta? Dean dă din cap. — Da, au lăsat lucruri pe tot parcursul zilei. M -am gândit că poate vrei să te uiţi acum până nu se mai adună şi altele. Ştiu că îţi place să te ocupi de chestiile astea. Cred că am văzut şi nişte plit uri cu numele tău, Penny. Dean îmi face cu ochiul. — Pentru mine? Serios?

M ă uit cu ochi mari la sacul negru de parcă ar fi radioactiv, Cine ar fi putut să-mi scrie? Noah ridică sacul şi îi goleşte conţinutul pe pat. Bileţelele şi cadourile acoperă aproape în întregime pilota alb-imaculată. Ridic un desen care mi-a atras atenţia. Este un portret al lui Noah făcut cu pixul. E atât de detaliat şi de veridic, fiecare amănunt, chiar şi gropiţele din obraji sunt perfect redate în pastă albastru-închis. — Uau, fanii tăi sunt atât de talentaţi! îi spun cu respiraţia tă­ iată şi uluită.

j |

! ¡ ¡

— Uite, îmi spune Noah. Asta de aici e pentru tine. O împinge spre mine peste pilotă. Este un plic A4, galben de chis. Desfac într-o doară marginea cu lipici şi brusc, din nu ştiu cc motiv, încep să vibrez de emoţie întrebându-mă ce ar putea conţine. Cine ar putea să-mi trimită mie o scrisoare? întorc plicul cu susul în jos pe pat şi din el cad câteva foi dc hârtie. Le desfac şi observ că pe ele este tipărită o postare de-a mea de pe Girl Online. Pe margine este scris ceva de mână.

Dragă Penny, Vreau doar să-ţi spun că ai fost o inspiraţie pentru mine când scriai pe blog. Mi-a plăcut mai ales postarea despre prima întâlnire cu Băiatul din Brookiyn. Mi-a dat speranţa că dragostea există şi că poate o voi întâlni şi eu. De ase­ menea, cred că ai dat dovadă de foarte mult curaj la înce­ putul anului... dar sunt tristă că a trebuit să închizi blogul. Mi-am făcut propriul blog datorită ţie. Nu e nici pe depar­ te la fel de bun ca Girl Online, dar, dacă vrei să-l citeşti, îţi dau mai jos linkul. Prietena ta, Annabelle

Strâng scrisoarea la piept. Nu-mi vine să cred că există cineva t arc chiar mi-a scris. M ă cuprinde un sentiment de fericire şi exu­ beranţă şi ştiu că voi preţui această scrisoare pentru totdeauna. — Bine, copii zăpăciţi, eu mă duc la culcare, spune Dean. Ţ i­ neţi minte, mâine-dimineaţă plecăm devreme, nimeni nu trebuie Nit piardă autocarul. Nu mi-am dat seama că stătea încă în cadrul uşii. — Am înţeles. Dino! spune Noah. Dean se strâmbă când îşi aude porecla şi ne face cu mâna în liinp ce închide uşa. Noah e tăcut, adâncit în gând.uri. Ştiu că se simte copleşit de toată această atenţie. E ceva cu care nu s-a obişnuit încă, după a tâta timp. M ă întreb dacă se va obişnui vreodată. Intr-un fel, sper f ă nu se va întâmpla asta. Pentru că niciodată nu va fi ceva obişnuit. M ă uit din nou la grămada uriaşă şi sunt surprinsă să mai văd im plic cu numele meu. II pipăi şi descopăr că e moale, ca şi cum iiiăuntru ar fi ceva împachetat în folie cu bule. De data asta sfâşii plicul, mult mai nerăbdătoare. Nerăbdarea se transformă însă în frică atunci când citesc bileiiil dinăuntru. II scap ca şi cum m-ar arde, aruncându-1 cât mai departe de mine. — Ce e? Noah ridică rapid ochii privindu-mă alarmat. Nu pot decât să dau din cap şi să arăt spre scrisoare. El ridică biletul — este un prinţ al unor mesaje pe care ni le-am trimis pe telefon. Unele cuvinte au fost încercuite şi, dacă le pui unul lângă celălalt, poţi citi: Penny, du-te acasă, că dacă nu... Jos este semnătura: AdevărulGolGoluţ. Sunt tulburată şi derutată — de asta îmi era frică. Am crezut că primul mesaj a fost o întâmplare, dar este evident că nu e aşa. Să însemne asta că AdevărulGolGoluţ este în Berlin?

Spre surprinderea mea, Noah nu pare nervos, nici măcar puţin deranjat. Pare uşurat. întinde mâna şi mă trage uşor spre el. La început sunt refractară — de ce nu este mai deranjat de asta? — dar ştiu că, până la urmă, nimic nu mă face să mă simt mai bine decât o îmbrăţişare de-a lui. El mă sărută pe frunte. — Asta demonstrează că e vorba doar despre un ţicnit, atâta tot. Nu îţi poate face niciun rău, îţi promit. Acum, că avem scrisoarea asta, i-o putem da lui Larry, iar el o să stea cu ochii în patru. Oarecum, asta face parte din înţelegerea noastră. încuviinţez şi îi trag braţele mai strâns în jurul meu. Asta este adevărat. Noi suntem adevăraţi. Scrisoarea nu este decât o fantezie macabră. — Tu chiar crezi că există un fan care vrea să dispar? Noah mă priveşte amuzat şi, în acel moment, îmi dau seama cât de naivă par. Bineînţeles că există fani care ar prefera ca eu să nu exist în peisaj. Am observat şi eu adoraţia şi iubirea publicului faţă de Noah, care se apropie de fanatism. Câţi dintre ei se imaginează în locul meu? — Te rog, nu pleca de lângă mine în seara asta. Nu cred că voi putea să adorm dacă rămân singură. Ştiu că Noah se fereşte să încalce regulile impuse de părinţii mei, dar mai ştiu şi că îmi respectă prea mult sentimentele ca să încerce ceva pentru care eu nu sunt pregătită. Am încredere în el. Spre uşurarea mea, Noah e de acord. — Strâng totul de aici, apoi putem să ne culcăm. M ă mai uit prin ele mâine, în autocar. M ă duc în baie şi mă spăl pe faţă. E atât de bine să simt cum îndepărtez rămăşiţele zilei de azi. Reapariţia AdevăruluiGolGoluţ mă face să mă simt murdară, chiar dacă nu este decât un fan ţicnit, aşa cum spune Noah. M ă spăl pe dinţi şi îmi iau cea mai comodă

Girl Online în turneu

pijama. M ă gândesc la toate fetele care ar da orice să fie aici, în locul meu şi asta mă întristează. Oare ar mai vrea dacă ar şti cât este de greu? — Ştii că eşti cea mai frumoasă fată pe care am întâlnit-o vreodată? îmi spune Noah când ies din baie, îmbrăcată în pijama. Mă ajuţi să rămân cu picioarele pe pământ în toată nebunia asta, (ipune, făcând semn spre sacul cu scrisori de la fani, pe care l-a lel',at şi l-a aşezat într-un colţ al camerei. M ă aşez pe pat lângă el. — Nu meriţi ce ţi se întâmplă, continuă el, şi îţi promit un lu(Mu: după ce se termină cele două săptămâni nebune de turneu, vom petrece timp împreună, doar noi doi. Fără scrisori care-ţi dau l'iori, camere de hotel străine şi drumuri care nu se mai termină. Vei putea vedea în sfârşit New Yorkul vara. Este la fel de magic ca în timpul Crăciunului, dacă nu chiar mai frumos, aş îndrăzni să spun. — E un plan minunat, îi spun furată de somn în timp ce el mă mângâie pe păr. — Ţine minte, Penny! Suntem noi doi împotriva tuturor.

*^€aflitoMdomaeci^paPui

E încă devreme când mă trezesc a doua zi dimineaţa. Braţele şi picioarele ne sunt încrucişate de parcă am fi un puzzle uman. Ri­ dic uşor braţul lui Noah care căzuse peste talia mea şi mă strecor de sub el alunecând pe cearşaf până reuşesc să ating covorul cu degetele de la picioare. Iau telefonul de pe măsuţa de lângă pat şi mă uit rapid la cele mai recente actualizări. Pe Instagram, văd o fotografie cu Kira înmuindu-şi degetele de la picioare în apă, pe plaja din Brighton. Aproape simt asaltul valurilor, adierea vântului prin păr, ţipetele ascuţite ale pescăruşilor... Nu-mi vine să cred că îmi e dor de fâşia aceea stâncoasă de plajă, dar este adevărat. Sunt şi pe WhatsApp nişte mesaje cu care mă pun la curent. Megan a postat o descriere minut cu minut a întâlnirii cu un fost coleg care se numeşte Andrew şi care a dus-o la acvariu. Sunt mai multe fotografii cu ei doi în faţa unor peşti multicolori şi cu figu­ rile luminate misterios de becurile albastre. E ciudat, pentru că ştiu că lui Megan i-ar fi plăcut la nebunie să fie în locul meu: în turneu cu un star rock, ducând genul acesta de viaţă aventuroasă. Câteodată, însă, îmi doresc din tot sufletul ca eu şi Noah să avem o întâlnire normală, ca un cuplu obişnuit. Ecranul telefonului mi se luminează cu un mesaj.

Te-ai trezit? Da, tocmai ce am deschis ochii. Eşti matinal! E de la Elliot. îi răspund repede.

Am început devreme în redacţie. Cum te simţi în aceas­ tă dimineaţă minunată? Nu am dormit foarte bine. Am mai primit un mesaj de la AdevărulGolGoluţ în sacul lui Noah cu coresponden­ ţa de la fani. Noah e convins că e doar un fan agasant, aşa că sper că va dispărea la un moment dat. Nu eşti celebru până când nu te hărţuieşte vreun ne­ bun! E preţul pe care trebuie să-l plăteşti. Ai grijă, to­ tuşi. Probabil nu arfi o idee bună să te pun la curent cu ce informaţii am despre hărţuitorii altor vedete, nu? NU, TE ROG! Simt că deja am luat-o razna. OK, ar tre­ bui să închid... se trezeşte Noah... Stai aşa?! E acolo? Aţi... Nu!!! Linişteşte-te, doar te tachinez! Sunteţi cei mai simpa­ tici! Salută-I pe N din partea mea, — E totul OK? Noah se apropie şi mă sărută pe umăr. 147

— E doar Elliot. îşi bagă nasul unde nu-i fierbe oala, îi răs­ pund râzând. Şi mă sperie cu hărţuitorii. Noah clatină din cap. — Nu-1 lăsa nici pe el, dar mai ales nici pe dementul ăla să te sperie. Vom trece peste asta împreună. Noi doi împotriva tuturor, îţi aduci aminte? Zâmbesc. — Da. — Bine. Acum ar cam trebui să ne pregătim să o luăm din loc, altfel autocarul va pleca fară noi. Pe drumul de la Berlin spre München ratez o mulţime de oca­ zii extraordinare de a face fotografii, însă nu avem timp să oprim. Toate peisajele dispar în viteză în umbra geamurilor fumurii. Câmpurile sunt pline de flori şi în fiecare oraş prin care trecem văd o mulţime de clădiri vechi, minunate; inclusiv cafenelele mici de la marginea drumului sunt extrem de pitoreşti. Ceilalţi băieţi dorm în spatele autocamlui, însă Noah şi cu mine ne aşezăm pe o canapea, pregătiţi pentru un maraton Disney, ca să ne omorâm timpul. Pe la jumătatea hAAladdiriy îmi dau seama însă că maratonul Disney este o cursă pentru o singură persoană, fiindcă Noah a adormit într-o clipă buştean şi, până la urmă, a dormit aproape tot drumul cu capul sprijinit pe umăml meu. E atât de plăcut chiar şi numai să stau lângă el şi să-i ascult respiraţia pro­ fundă pe măsură ce mergem prin Germania. Părul îi miroase plăcut, a proaspăt spălat şi, din când în când, îi simt mirosul de aftershave. îmi scot aparatul de fotografiat şi fac o poză cu noi doi. — Penny? Ridic privirea când aud că mă strigă Dean. Se aşază pe un scaun lângă mine. — Noah mi-a povestit de scrisoarea de la fânul acela dubios, îmi pare tare rău, noi am încercat să verificăm cât am putut lucrurile

Girl Online în turneu

alea, dar nu este atât de simplu când eşti în turneu. Ce pot să fac Sil te ajut să nu te mai gândeşti la asta? Scutur din cap. — Nu. Cred că va trebui să învăţ să mă descurc şi singură în asemenea situaţii. — Bine, dar nu uita, şi eu, şi Noah suntem aici să te ajutăm. Se uită spre Noah care doarme dus, apoi spune pe un ton mai coborât. — Iţi pot aranja să te întorci acasă, dacă totul devine... prea ^reu de suportat. In loc să mă înfurii, sunt uşurată. M ă simt mai bine dacă ştiu că există o portiţă de salvare în cazul în care am nevoie de una, deşi sper că nu voi avea. — Mersi, Dean. Asta mă face să mă simt mai bine. — Cu plăcere, Penny. Ştiu că e cam mult dintr-odată. Sunt sigur că nu vrei să ţi se amintească acest lucru, dar eşti încă tânără, îţi aminteşti că am vorbit cu părinţii tăi, mă simt responsabil! încep să râd. — Cum te descurci cu tot ce se întâmplă în turneu? Nu ţi se pare totul prea haotic? Dean zâmbeşte. — Glumeşti? Trăiesc pentru asta! Iar Noah este steaua mea strălucitoare. Am ştiut de când l-am văzut prima dată pe YouTube. Când a fost asta? Au trecut deja doi ani? îmi amintesc şi ce făceam atunci când l-am văzut cântând pentru prima dată. Căutam o piesă de la Fleetwood Mac şi Noah cânta un cover... — Ah, de la „Landslide”? Noah mi l-a arătat. Dean pocneşte din degete: — Exact! Nu era ceea ce căutam, dar a fost magic. Mă uitam din nou şi din nou şi mi-am spus: „Puştiul acesta e special”. Mulţi manageri şi căutători de talente au acest sentiment, dar eu am avut

noroc. S-a întâmplat să fie adevărat. Am trecut de la managemen­ tul unei trupe care cântă la nunţi, la lucruri serioase. — Noah e norocos să te aibă, îi spun. Chicoteşte. — Fac orice ca să mă asigur că Noah e fericit şi cântă. Băiatul ăsta e totul pentru mine. Dau din cap. — M ă simt prost că mi-am făcut griji pentru câteva bileţele când la mijloc este vorba despre cariera lui Noah. Ca să nu mai zic că nu doar relaţia mea trebuie să facă faţă unor provocări. — Ce vrei să spui? — Vorbesc despre probleme serioase. De exemplu, prietenul meu cel mai bun, EUiot, are un iubit extraordinar, doar că nu a spus încă nimănui, nici famiUei şi nici prietenilor, că e gay. Asta e o problemă reală în comparaţie cu ale mele, care par superficiale. Dean ridică din umeri. — Sunt amândoi tineri. Unii oameni sunt pur şi simplu mai siguri pe ei decât alţii. Sunt sigur că se vor descurca. Din câte îmi dau seama, eşti un sprijin adevărat pentru EUiot! Ai fi surprinsă cât de rar mai întâlneşti loialitate în ziua de azi. — Sper. Nu vreau decât ca EUiot să fie fericit. Este cea mai importantă persoană pentru mine, după Noah, evident. Dean începe să râdă. — Păi, e cazul să-l înghionteşti pe prietenul tău, aproape am ajuns, iar el are multă treabă de făcut...

- M-am trezit, m-am trezit, spune Noah somnoros. Uaaau, cred i’ii München e grozav! M ă întorc şi-mi îndrept privirea în direcţia în care se uită Noah. Clădirile sunt mult mai pitoreşti aici decât arhitectura rece !,ii modernă din Berlin. Parcă m-am trezit într-o variantă în mă­ rime naturală a unei imitaţii de târg german de Crăciun la care ne l ârau părinţii pe mine şi pe Tom în fiecare an, în centrul oraşului Brighton, unde beam gluhwein (sau ciocolată caldă, pentru mine), mâneam Bratwurst înecat în muştar iute şi ne băgăm mâinile în mormanele de zăpadă artificială. Privind acum un oraş german iidevărat, îmi dau seama că este ambianţa perfectă pentru o po­ veste cu zâne şi nu pot să nu mă întreb cum arată locul acesta în I impul

iernii, acoperit de un strat de zăpadă, la fel cum un tort este

îmbrăcat într-un strat de marţipan. Până ajungem la sala de concerte, echipa tehnică a şi început să aranjeze scena şi să pregătească totul pentru spectacolul din seara asta. Noah mă ţine de mână în timp ce suntem conduşi spre cabi­ nele din culise şi chiar am impresia că încep să mă obişnuiesc cu viaţa asta de turneu. Noah se opreşte în faţa cabinei.

^ Vom avea o şedinţă lungă şi plicticoasă d.espre chestii tehpe care sigur nu vrei să le asculţi, dar am înţeles că nişte pji'i^teni şi rude ai celor de la The Sketch sunt pe aici, într-o altă c^^eră. Vrei să mergi şi tu? Nu durează decât o oră. Nicio problemă, îi spun, dar nu cred că sunt foarte conving^atQj^re, pentru că Larry vine şi îşi aruncă un braţ vânjos după i>i^erii mei. Haide, Penny! Te conduc eu. Mersi, Larry, îi spun. îl sărut pe Noah, îmi iau rămas-bun şi îl las să se ducă la întâlnire. Larry mă conduce după colţ, spre o zonă destul de mare şi deschisă din spatele scenei, unde o grămadă de oameni se relaxează pe ptolii sac şi beau cafea din pahare de hârtie. Identific doi membri Sketch şi îmi pun toată voinţa la bătaie ca să nu iau brusc telefonul şi să le fac o poză pentru prietenii mei de acasă. Nu ar fi §est conform cu codul bunelor maniere de culise. î--arry mă împinge spre o masă plină de băuturi şi gustări. Du-te acolo, ia-ţi ceva de mâncare, apoi mergi şi te pî^^^intă. Oh nu, eu nu mă pricep la ... Ba sigur că te pricepi. Pur şi simplu oferă cuiva o cană cu gg părea atât de drăgălaş accentul tău încât n-o să mai s^^Pi de ei. Via bate uşor pe umăr, apoi se duce şi se aruncă şi el într-un f(?toliu. încep să chicotesc când îl văd cum se scufundă în fotoliu. Nu stirit sigură că am mai văzut vreodată un agent de securitate într-o postuj.^ atât nedemnă de rolul său, dar cumva pe el îl prinde bine. Ţptul devine chiar mai interesant în momentul în care scoate din biizunar o carte cu copertă roz pe care se vede un cuplu care se săr^^^> Cine s-ar fi gândit că lui Larry îi plac romanele de dragoste?

Ii urmez sfatul şi mă îndrept spre masa cu gustări. Chiar că ai ce să alegi din marea varietate de mâncare şi de băuturi, inclusiv (oate tipurile de ceai care există sub soare, de la ceaiul negru engle­ zesc, pentru micul dejun, până la cel de muşeţel şi de mentă. Sunt şi nişte termosuri uriaşe cu cafea, pe care le ocolesc însă, deoarece cafeaua nu ar face decât să-mi amplifice stările de anxietate. Sunt (cntată de nişte brioşe viu colorate şi mă îndrept spre masă ca să le i’crcetez mai de aproape. — Vai, alea sunt a tâ t de bune! se aude o voce lângă mine. îmi ridic privirea şi văd o fată frumoasă, cu păr castaniu foarte lung şi foarte drept, care stă lângă mine. îmi întinde mâna. — Salut! Eu sunt Kendra. Prietena lui Hayden. Tu eşti Penny, nu-i aşa? Dau mâna cu ea şi îi zâmbesc. — Da, eu sunt, îmi pare bine. Uau, nici nu ştiam că Hayden are prietenă. Busc îmi dau seama cât de ciudat şi aiurea a sunat ceea ce am ■.pus şi mă lovesc cu amândouă mâinile peste gura mea cea mare. Din fericire însă, ea îşi dă capul pe spate şi începe să râdă, iar ncliii albaştri îi strălucesc veseli. — într-adevăr, nu-i aşa? Eu nu sunt ca tine. Sunt PSA cu acte ni regulă. — PSA? întreb derutată. — Prietenă sub acoperire, mă lămureşte facându-mi cu ochiul. I'/ mai bine pentru imaginea băieţilor dacă se ştie că nu au prie­ tene, dar crede-mă, Hayden nu ar rezista nici măcar o zi dacă nu uş 11eu să-l ţin în frâu. Nu mă deranjează însă. Fac parte din echipa Itu neului, sunt make-up artist şi asta îmi oferă cea mai bună scuză > i,1

stau cu el. Şi să mănânc brioşe, evident. Se întinde şi ia una. Poţi

V(M ii

să stai cu noi dacă vrei.

Arată spre o masă la care stau alte fete la fel de drăguţe şi di­ chisite cum e Kendra. — îţi mulţumesc. O

urmez la masă, cu o brioşă în mână, insă devin tot mai acut

conştientă de faptul că eu sunt îmbrăcată într-o pereche de blugi vechi şi într-un tricou simplu, în timp ce Kendra arată grozav şi natural într-o pereche şic de blugi skinny de culoare neagră, rupţi în genunchi şi într-o bluză albă, diafană cu contururi tăiate în zona gâtului. Cum noi am venit direct de la autocar, nu m-am gândit să mă schimb. — îmi place foarte mult bluza ta, îi spun Kendrei după ce ne aşezăm. — Mersi, e Channel, îmi răspunde zâmbind. Cartea de credit a lui Hayden se străduieşte cât poate de mult ca să se asigure că arăt întotdeauna foarte bine. — Noah nu ţi-a umplut încă dulapul cu haine? mă întreabă una dintre celelalte fete, pe care Kendra mi-o prezintă urgent drept Selene. Are ochii conturaţi cu tuş auriu într-un model elaborat care, în contrast cu tenul ei măsliniu, iese în evidenţă. — Eu, ăăă... dau să spun că de regulă îmi cumpăr singură hai­ nele din Brighton, de la magazinele de caritate, dar dintr-odată nu mi se mai pare o idee grozavă. — A adus-o cu el în turneu, măcar atât să facă pentru ea ca s-o ajute puţin, spune Selene, răspunzând privirilor de avertizare ale Kendrei. Continuă să vorbească despre mine de parcă n-aş fi acolo. — Adică, nici măcar nu este PSA, eu una nu aş vrea să-mi apară poza în vreo revistă fară să mă aranjez înainte. Presupun însă că noi suntem cele norocoase.

Selene şi Kendra îşi îndreaptă privirile spre Pete, un alt mem­ bru The Sketch. — Ce vrei să spui? întreb, urmărindu-le privirea. — Pete este cu Anna de doi ani, dar abia dacă apucă să se vadă. 1)eja au trecut trei luni de când a văzut-o ultima dată şi mai au de aşteptat încă trei, spune Selene. Kendra suspină şi-şi priveşte lung unghiile. — Pare chiar mai mult când eşti pe drumuri, în turneu. Fetele continuă să sporovăiască despre cum va fi în a doua parte a turneului, când vor ajunge în locuri şi mai îndepărtate pre­ cum Dubai, Singapore şi Australia. Nu pot să nu mă gândesc că, l.i momentul acela, eu voi fi acasă în Brighton, împreună cu prieli'iiii mei. IGra are la ea pe perete o hartă uriaşă a lumii, acoperită cu folie (iiuie şi, de fiecare dată după ce vizitează o ţară, o răzuieşte pe hartă. Visează să se plimbe în toată lumea şi obişnuiam să povestim despre toate locurile de poveste pe care ne-ar plăcea să le vizi(îiin. îmi faceam griji că nu voi putea călători din cauza atacurilor mole de panică, dar era distractiv şi numai să visăm împreună. încă nu-mi vine să cred că o parte din acel vis e pe cale să se împliui'ască şi în cel mai suprarealist mod posibil. Vocea lui Selene mă aduce înapoi cu picioarele pe pământ. — Şi cum ţi se pare viaţa de turneu, Penny? Mă crispez puţin. — Păi, ştii şi tu... îţi ia puţin timp să te obişnuieşti. — Noi facem asta deja de mai bine de un an. îţi intri în ritm în t ('Ic din urmă. ICendra îmi zâmbeşte şi îi zâmbesc şi eu, recunoscătoare că înI r.ucă să mă facă să mă simt mai bine. — Tu aveai blogul acela, nu-i aşa? întreabă Selene. încuviinţez.

— L-am avut, dar l-am închis la sfârşitul anului trecut. — Asta e bine. Nu se putea să stai aici cu noi la poveşti şi dupil aceea să te duci şi să scrii totul pe blog. Managerii s-ar fi crizat. — Aşa este, ştiu. Nu mai sunt Girl Online. Sunt pur şi simplu Penny. Brusc, simt pe gât avertizarea înţepătoare a unui nou puseu de panică şi îmi dau seama că trebuie să ies de acolo cât se poate de repede, altfel lucrurile pot degenera din rău în mai rău. M ă ri­ dic de la masă. — M ă duc să caut toaleta. M i-a părut bine să vă cunosc. — Şi nouă, Pennny. Vino oricând să mai povestim. Vei intru atunci oficial în grupul WAG^ al turneului. Dau din cap şi zâmbesc, apoi mă îndrept în direcţia băilor. îm­ ping uşa grea şi o încui după mine. M ă sprijin de ea preţ de câtevjt minute. Ştiu ce m-a făcut să intru în panică: cu cât petrec mai miill timp printre oameni care fac acest lucru de mult timp, cu atât îmi fac mai multe griji că nu sunt făcută pentru asta. Nu am niciun ta­ lent care să mă ajute să mă integrez în anturajul lui Noah şi nici nu îmi plac suficient de mult muzica sau moda ca să pot ţine pasul cu celelalte fete. Mie îmi place la mine acasă, îmi place patul meu, şl îmi place să-i am pe toţi ai mei aproape. Dar îmi place şi de Noah. M ă privesc în oglindă. Numai gândul că am povestit cu fetele acelea mă face să mă simt tot mai sigură de faptul că nu am ce căuta acolo. Părul meu roşcat s-a ondulat puţin şi pare cam dezordonat. îmi aranjez câteva fire răzleţe de pe faţă şi îmi trec uşor degetele peste pistrui. Acum, că e vară, ies şi mai mult în evidenţă. Din oglindă mă privesc doi ochi verzi şi mă strâmb, în« cercând să mă maimuţăresc. ‘ Acronim pentru Wives and Girlfriends (în traducere: soţii şi prietene)

Aş fi vrut să ştiu mai multe despre machiajul la ochi, aşa ca S(‘lcne. Cred că trăsătura mea preferată sunt ochii. Au acea nuanţă (Ic, verde pe care probabil o vezi doar în filmele cu vampiri de la televizor şi se schimbă în fiincţie de lumină.Tata numeşte nuanţa „'.liclă de mare”, după cioburile lucioase de sticlă aduse de ape pe iiiiilul mării. Când am împlinit şaisprezece ani, mama şi tata mi-au iliiruit un colier din sticlă de mare de culoare verde, care se potriV(*i,itc perfect cu ochii mei. Mă gândesc şi la noaptea care a trecut şi la cât de relaxată m-am simţit îmbrăcată în pijamaua mea confortabilă în preajma hii Noah. Nu contează ce cred ceilalţi: Noah mă iubeşte aşa cum mint, cu sau fară machiaj. Mă uit la ceas şi constat cu surprindere t ii ;i trecut deja o oră. M ă întreb dacă întâlnirea lui Noah s-a If'iininat. O iau pe după colţ înapoi spre cabină şi dau să bat la uşă dar, spre surprinderea mea, aceasta se deschide cum o ating. Sunt întâmpinată de o privelişte cu totul nedorită: fiindul gol kil lui Blake.

Complet dezbrăcat, Blake aleargă de colo-colo cu chitara lui Noah şi toată lumea se prăpădeşte de râs. Habar n-am în ce direcţie să mă uit. — Hm, hm... A LO , BĂ IEŢI, spun suficient de tare cât să audă că am intrat în cameră. Nu pare să conteze. II zăresc pe Noah şi imediat mă fac mică lângă el, pe canapea, încercând disperată să-mi feresc privirea. El numai că nu se îndoaie de râs. — Oh, hei, P. M ă trage la el în braţe şi mă sărută pe nas. — Mai scuteşte-ne de atâtea dulcegării în public, Noah, strigă Blake. — Mai scuteşte-mă de fundul tău gol, îi strig eu. Noah izbucneşte din nou în râs, iar Blake se holbează la mine, oripilat. Simt cum obrajii mi se colorează, dar de fapt sunt încân­ tată că am reuşit să-i răspund lui Blake cu aceeaşi monedă. Când Noah reuşeşte să se liniştească în cele din urmă, spune: — Valea, băieţi. Vreau să stau puţin cu Penny înainte dc spectacol. — Serios, omule? Am voie să-mi iau întâi boxerii pe mine? protestează Blake.

— Hei, tu ai început. Cum îţi aşterni, aşa dormi. Dar totuşi... Noah pescuieşte chiloţii lui Blake cu un baţ de tobe şi, strâm­ bând din nas, îi aruncă în celălalt colţ al camerei. Blake îi prinde din aer şi îşi târăşte picioarele până la uşă, reuşind doar să se aco­ pere puţin cu restul hainelor făcute ghem. — Despre ce a fost vorba? îl întreb pe Noah după ce pleacă toată lumea. — Ah, aşa e Blake. M -a tot ameninţat că în seara asta o să cânte la chitara mea în pielea goală. Noah începe să râdă uşor. — Bineînţeles, îi spun ridicând o sprânceană. — îmi pare atât de rău, Penny. Noah îmi ridică bărbia cu degetele şi-mi zâmbeşte blând. — Ce vrei să spui? — Am crezut că vom avea mult mai mult timp împreună. Pro­ gramul turneului este mult mai încărcat decât mi-am imaginat. Mâinile îi alunecă de pe bărbia mea şi îşi trece degetele prin păr. — Presa devine tot mai mult interesată de mine. Interviurile vin din toate direcţiile şi îmi doresc ca turneul ăsta să fie ceva ex­ traordinar pentru toată lumea şi pentru mine. Cronicile sunt toate l)une, dar vreau să rămână aşa. Vreau să fac repetiţii 24/24 şi, când nu fac publicitate turneului, dorm. Deja mă simt extenuat şi nu suntem nici măcar la jumătate. — Ştiu... spun, încercând să mă apropii de el, să îi arăt că în­ ţeleg cum se simte, dar parcă s-a spart un zăgaz şi cuvintele încep să curgă din gura lui Noah. — Pe deasupra, am senzaţia că totul se întâmplă într-un mo­ ment cât se poate de ciudat. Reuşesc să fac ceea ce mi-am dorit încă de când eram copil, dar nu am pe nimeni din familie aproape. Nu primesc mesaje de la mama sau de la tata în care să mă întrebe cum merge turneul, aşa cum primesc ceilalţi băieţi. Nu am părinţi

cu care să povestesc toată ziua pe Skype, care să aibă grijă de mine, aşa cum iac ai tăi. Grija principală a lui Sadie Lee este ca BeUa să nu păţească nimic, eu am optsprezece ani. Nu am nevoie de ea la fel de mult cum are Bella. Sunt doar eu, singur pe lume. Se aruncă pe canapea şi începe să-şi pipăie tatuajul cu notă muzicală de pe încheietură. — Dar în seara asta... în seara asta îţi promit că vom ieşi la cină după spectacol, îţi datorez asta. Ştiu. — Nu-mi datorezi nimic, Noah. Te iubesc. Şi nu eşti singur pe lume. Mă ai pe mine. Pot să fac tot ce îţi doreşti. Vreau să te ajut să'ţi fie mai uşor. Nu-mi doresc decât să fii fericit. — Sunt fericit, Penny. Sunt fericit cum nu am mai fost de mult timp. Dar sunt şi trist în acelaşi timp. îl prind de după gât şi îl trag spre mine ca să-l îmbrăţişez. Cum de nu am observat că Noah nu se simte bine? îmi dau seama câtă presiune trebuie să apese acum pe umerii lui. — Lasă-mă să te ajut. Ce pot să fac pentru tine? Sar de pe canapea şi mă uit în jurul meu. — Serios, Penny! E suficient că eşti aici cu mine. — Nu, trebuie să existe ceva. Măcar lasă-mă să fac ceva ca să te ajut. Chiar şi cel mai mărunt lucru... Mă întorc spre minifrigider şi iau repede un smoothie de fructe p r o a s p e t e . Alerg şi iau în grabă un pahar de pe masă şi torn în el. Apoi tai o căpşună şi o aşez frumos pe marginea paharului: un mic cocktail, care arată ca ceva ce ai comanda într-un hotel de lux, garnisit cu un pai drăguţ. Voilă\ îi spun răsucindu-mă ca să-i dezvălui lui Noah smm(hk’-w\. Ţâiul porncsc spre el, îmi dau seama că nu am un echilibru Mă uit în jos şi descopăr cu groază că mi-am agăţat un |il* ţHt lir inflHUţa dc cafea şi, dintr-odată, podeaua se apropie de

Girl Online în turneu

faţa mea. In momentul în care ajung jos, paharul zboară în dirccţia lui Noah. Văd cum faţa îi îngheaţă de groază în momentul în carc pulpa roz a fmctului i se întinde pe costumul de scenă. — NU! Oh nu, Noah! ÎMI PARE ATÂT DE RĂU! Sar în picioare şi încep să-i curăţ cu mâinile mizeria de pe bluză. Expresia de pe faţa lui este serioasă... până în momentul în care izbucneşte în râs. — Ai încurcat-o! Primeşti o îmbrăţişare chiar acum! îşi desface larg braţele şi face un pas spre mine, scoţând la iveală pieptul acoperit de smoothie. încep să ţip şi fiig în cealaltă direcţie a camerei şi totul se ter­ mină într-un joc de-a şoarecele şi pisica prin cabină. M ă prinde din urmă în momentul în care rămân blocată între canapea şi un morman de cutii goale de chitară şi mă strânge cu putere. Mă crispez când resturile de la smoothie sunt strivite între noi. M ă sărută pe creştet. — E bine că nu am decât tricouri negre, nu-i aşa? Ar trebui să mă duc şi să mă schimb. îmi face cu ochiul în timp ce îşi dă jos tricoul şi începe să cotrobăiască în geantă după altul. Nu pot să cred că sunt cea mai zăpăcită şi stângace persoană de pe planetă şi Noah totuşi mă iubeşte, chiar şi aşa. îmbrăcat cu un tricou negru curat, Noah arată ca şi cum de­ zastrul cu sucul nici măcar nu s-a întâmplat. M ă sărută pe obraz şi se grăbeşte să iasă pe uşă ca să ajungă la timp pe scenă. Câteva minute mai târziu, aud mulţimea cum strigă. Este în elementul lui şi doar asta contează pentru mine.

^€oflUoM d(Mâ/iect ji iopte

După ce mă spăl, urmăresc cât a mai rămas din recitalul lui Noah împreună cu Kendra şi Selene dintr-un balcon mic de la marginea scenei, dar fac în aşa fel încât să fiu înapoi în cabină când termină. Sper să putem pleca imediat la cină. Inima îmi tresare de bucurie când îl văd pe Noah intrând. E îmbujorat după atâta efort, dar zâmbeşte din tot sufletul. Dean vine imediat după el, împreună cu un bărbat şi o femeie pe care nu îi recunosc. Niciunul dintre ei nu este îmbrăcat ca pentru un con­ cert rock, ci sunt în costume gri, asortate şi în cămăşi scrobite, albe, mai degrabă gata să intre într-o sala de şedinţe decât în culise. — Aici este locul în care mă relaxez înainte şi după spectacol. Noah arată prin cameră cu un gest larg, apoi îşi vâră adânc mâinile în buzunare. In mod bizar, pare agitat. De obicei, e pe cai mari după spectacol, aşa că sunt extrem de curioasă cine sunt aceste persoane.. — Oh, minunat, e minunat, se aude vocea bărbatului. Femeia încearcă să ascundă faptul că a strâmbat puţin din nas. M ă face să râd. Deja m-am obişnuit cu mirosul de muzicieni transpiraţi. Chicotul meu le atrage atenţia. — Cine e? întreabă femeia, uitându-se la mine.

E evident că, după ea, locul meu nu e acolo. — Ai câştigat un concurs ca să vii aiciy draga mea? - Ă ă , nu. Ea este Penny. E ste... — Este o prietenă, intervine Dean, adunând pe toată lumea mai aproape astfel încât să creeze un cerc, cu spatele la mine. Ii pot vedea faţa lui Noah, însă el îşi fereşte cu obstinaţie privirea de a mea. Simt cum îmi tremură stomacul de emoţie. Ce se petrece aici? — Aşadar, Noah, Alicia şi Patrick se întrebau dacă putem merge cu ei la cină în seara asta, ca să discutăm despre contractul cu Sony, dacă nu ai nimic împotrivă. Vocea lui Dean e dulce ca mierea. Lucrurile încep să se lămurească. Cei doi sunt ştabii de la casa de discuri. Noah se uită în sfârşit la mine, cu priviri pline de regret, apoi îşi îndreaptă din nou atenţia spre Dean, Alicia şi Patrick. Te rog, spune nu, te rog, spune nUyîl implor în tăcere, deşi îmi dau seama că este o cauză pierdută. — Da, sigur, nicio problemă, spune Noah, ba chiar reuşeşte să şi zâmbească. Abia aştept. Sincer, este foarte frumos din partea voastră că aţi venit până aici cu avionul ca să mă vedeţi. Cred că sunteţi foarte ocupaţi. Simt că îmi cade tot cerul în cap. Acum eu sunt cea care nu se poate uita la Noah şi mă joc furioasă cu un fir ieşit de la o pernă de pe canapea. De ce nu m-a prezentat drept prietena lui? Nu cred că m-am mai simţit vreodată atât de invizibilă şi de jenată. Nu-mi ridic privirea, deşi toată lumea iese din cameră, până nu aud sunel:ul uşii care se închide. M i se face pielea de găină, deşi în cabină este cald. Apoi simt cum se afiindă canapeaua lângă mine. Spre surprinderea mea, Noah a rămas în urmă. M ă prinde de mână.

— îmi pare rău, Pen. Nu îl las să termine. — Nu-i nimic. Sincer. Fă ceea ce trebuie să faci. Este grozav că au venit să te vadă. Zâmbesc, însă sper să nu observe cât este de forţat. îmi iscodeşte din priviri fiecare colţişor de faţă, dar nu las să se întrevadă dezamăgirea care mă încearcă. Nu până nu iese din ca­ meră. Apoi, simt cum lacrimile îmi ustură ochii. încerc să le înă­ buş în timp ce îmi strâng aparatul de fotografiat şi laptopul şi mă întorc la hotel.

Nu am nevoie decât de o singură persoană în clipa asta. După ce ajung în camera de hotel, îl sun imediat pe Elliot pe Skype. M ă simt extrem de uşurată când văd că-mi răspunde. — Penny, ai noroc. Tocmai mă pregăteam să-mi încep ritualul de răsfăţ de seară. în faţa ochilor îmi apare un Elliot uşor pixelat. — Elliot, este vorba despre o urgenţă. — Ai vizitat oraşul, în sfârşit? — N u ... dar mersi că mi-ai adus aminte. Oftez din tot sufletul şi îmi las capul în mâini. — Stai aşa, Lady P. Ce s-a întâmplat? îmi muşc buzele. De unde să încep? — Ştii că nu am reuşit până acum să stau cu Noah, fiindcă ba doarme, ba are concert, ba se distrează cu ceilalţi din trupă. Ei bine, în seara asta trebuia să ieşim la cină, dar au venit din L.A. doi reprezentanţi de la casa lui de discuri, aşa că stă cu ei. — Păi, e o chestie foarte importantă... — Nu asta e problema. înţeleg că e vorba despre casa de dis­ curi. D ar... a fost atât de ciudat. Eram cu ei în cameră şi el nici măcar nu m-a prezentat drept prietena lui. Presupun că sunt PSA. — PSA? întreabă Elliot.

— Prietenă Sub Acoperire, îi explic. De parcă i-ar fi ruşine cu mine sau l-aş pune în vreo situaţie jenantă. Elliot se încruntă. — Nu prea îi este caracteristic lui Noah să facă asta. Nu e deloc frumos din partea lui. Eu m-aş fi dus la cină şi aş mai fi tras un scaun, doar ca să mă fac bine înţeles. Chicotesc, deşi nu prea îmi arde de glumă. Elliot chiar ar fi în stare să facă asta. Nu are niciun pic de ruşine. Dar până şi faptul că râd împreună cu Elliot mă întristează, îmi aminteşte cât este de departe, când eu nu vreau decât să fim în Brighton şi să pălăvrăgim amândoi în dormitorul meu, ca de obi­ cei. îmi trag genunchii sub bărbie şi îmi încolăcesc braţele în jurul picioarelor. — Poate că este obosit. Poate l-a surprins faptul că au picat aşa, ca din senin? Ce vreau să zic e că nu poate să refiaze să ia cina cu ei, nu-i aşa? Cred că trebuie să încetez să mai despic firul în patru. M ă uit la Elliot care oftează lung. — Cam prea multe semne de întrebare, Penny. Nu ai greşit cu nimic. E l e cel care te-a invitat în turneu, îţi aminteşti? Ţ i-a spus că veţi sărbători Ziua Misterelor Magice în fiecare oraş. Ţi-a spus că nu va fi obositor, pentru că este primul lui turneu şi echipa este grozavă. Ţi-a spus că este atât de bine pregătit încât nu mai are nevoie de prea multe repetiţii între spectacole. El te-a vrut acolo, nu a fost invers. Este în regulă să te simţi dezamăgită. — Dar nu şi-a dat seam a cât de ocupat va fi cu presa... şi nu este vina lui că apar tot felul de oameni cu care trebuie să meargă lii oină. Cred că îi este greu să facă toate astea. Apoi scutur din cap. A IU Kcnziiţta că ar fi totuna dacă nu aş fi aici...

— Nu sunt sigur de asta, R Pare cam aiurea dacă e să mă în­ trebi pe mine. Ţine minte însă că niciun bărbat nu te va iubi la fel de mult cum te iubesc eu. îmi aruncă un sărut şi începe să râdă. — Ştii că şi eu te iubesc, dar nu e chiar ceea ce mă linişteşte. — Of, mai taci. Du-te şi fa ceea ce vrei să faci dacă tot eşti acolo. IEŞI DIN CASĂ, FEMEIE. Şi ia şi aparatul foto cu tine. Are dreptate. Noah este ocupat, n-am ce face în legătură cu asta, însă în loc să-mi plâng de milă pe Skype, ar trebui să mă duc şi să explorez toate colţurile acestui oraş minunat. — Voi sărbători eu Ziua Misterelor Magice, îi spun, chiar dacă asta înseamnă că trebuie să o fac de una singură. — Asta e ideea, să priveşti totul cu entuziasm, spune el, însă nu pare deloc entuziasmat. îmi trag o palmă cu atâta putere, încât mi-e teamă că îmi va rămâne o urmă roşie pe frunte. Am fost atât de preocupată de propria persoană, din nou^ că nici nu l-am întrebat pe Elliot el ce mai face? După ce îmi cer scuze din greu şi îmi spăl păcatele, faţa lui Elliot începe să strălucească. — Totul e grozav. Internshipul este nemaipomenit^ chiar dacă trebuie să fac naveta la Londra în fiecare zi. Abia aştept să locuiesc acolo. Sunt tipul citadin căruia îi plac luminile strălucitoare şi ora­ şele aglomerate, asta e sigur. E atât de fericit încât stă să sară ca o minge în scaun, dar gân­ dul că va pleca din Brighton îmi face rău. E încă un semn că lucrurile urmează să se schimbe în curând, indiferent cât de mult mi-aş dori să rămână mereu la fel. — E grozav, Wiki! Reuşesc să-mi ascund amărăciunea şi îi zâmbesc şi eu.

— Iar cu Alex, totul este minunat. Am mers cu el la meciul acela de rugby... şi mi-a plăcut. — Nu se poate! Sunt atât de fericită pentru tine. Uite cum te transformi într-un adevărat amator de sporturi. Elliot se strâmbă. — Nu cred. Ne-am uitat însă pe YouTube la show-ul de la Berlin al lui Noah. A fost atât de dulce când te-a pomenit înainte de piesa „Fata Toamnă”. îm i doresc să pot face şi eu astfel de ges­ turi grandioase şi romantice în public faţă de prietenul meu. — Elliot... — Ştiu, ştiu, nu mă plâng! Vreau să spună tuturor că este gay atunci când simte că e pregătit să facă asta. M i-aş dori totuşi să fiu eu cel care îi oferă acea încredere. E o prostie, ştiu. Vreau să îl îmbrăţişez pe Elliot şi să îi spun să nu îşi facă nicio grijă în legătură cu Alex, că totul se va rezolva până la urmă. Sunt făcuţi unul pentru celălalt. Sunt perfecţi împreună. — Şi, spre ce zări urmează să te îndrepţi, globe-trotterule? Ceasurile petrecute în autocar nu mai par de coşmar, nu-i aşa? — Roma! Şi nu... vom merge cu avionul. — Ce noroc pe capul tău, signorina. Urmează o pauză pentru că Elliot şi cu mine ne uităm fix unul la celălalt. Ochii lui par şi mai verzi din cauza ramelor mov ale ochelarilor şi încep să mustească de lacrimi. — Mi-e dor de tine, îmi spune. Nu mă pot stăpâni; îmi dau şi mie lacrimile, în rând cu el. — Şi mie mi-e dor de tine. întbrnţişăm amândoi ecranul până numărăm la trei şi închiIn arc'lu^l timp.

* ^BapUiUuldMiâaedy^nmă

Zborul de după-masă Berlin-Roma este surprinzător de plăcut. Blake şi restul băieţilor au locuri mai departe în spate, aşa că Noah şi cu mine avem puţin timp doar pentru noi. înfofolită în pulove­ rul mamei şi cuibărită lângă Noah, reuşesc să-mi ţin fricile în frâu, chiar dacă în timpul decolării îl prind pe Noah de mână ca-n cleşte. Povestim despre industria muzicală şi dezbatem despre cine credem noi că este cea mai tare trupă rock. Nu cred că Noah poate să înţeleagă de ce i-am ales pe Journey, dar pur şi simplu n-am ce face: îmi place la nebunie „Dont Stop Believin”. Lui îi place Pink Floyd şi rămâne şocat când îi spun că nu am auzit de ci. Pune pe Ipod „Wish You Were Here” şi mă invită să ascult în căşti. Accept, pentru că am nevoie să-mi extind orizontul muzical. Când ieşim din aeroport, simt pe faţă adierea plăcută şi caldă a vântului. Atâtea persoane mi-au povestit cât de frumoasă este Roma şi acum sunt foarte emoţionată că mă aflu în sfârşit pe pă­ mânt italienesc. în seara asta nu este concert, iar mâine am la dispoziţie o zi întreagă să explorez oraşul cu Noah. Simt nerăb­ darea cum clocoteşte tot mai tare pe măsură ce ne apropiem de hotel. Roma este cu adevărat spectaculoasă, privită chiar şi prin geamurile camuflate ale unui autocar de turneu. Când în sfârşit ajungem la hotel, Noah se trânteşte pe patul meu.

— M-am simţit bine azi, doar noi doi povestind vrute şi nevrute. — înţeleg ce spui. Parcă suntem din nou în New York, atunci când nimeni nu ştia despre Noah şi Penny. Cum stăm întinşi unul lângă celălalt, îmi cuprinde faţa cu mâi­ nile şi mă sărută. Este genul de sărut care mă lasă cu noduri în stomac şi simt că trebuie să fiu adunată de pe jos cu faraşul, pentru că m-am transformat în gelatină. Noah sărută grozav. Nu că aş avea multe alte săruturi cu care să le compar, dar Noah pare mai mare, mult mai matur şi atât de diferit. Nu e deloc ciudat sau stân­ jenitor. E perfect. Noah este extenuat, aşa că facem comandă la room-service şi alegem un film ca să ne destindem. Nu trece mult şi Noah adoarme cu capul la mine în poală. După ce se termină filmul, sunt tentată să îl las să doarmă în continuare, dar simt numai furnicături şi înţepături în braţul cap­ tiv. Când îmi schimb poziţia, el tresare. — Oh, cât e ceasul? mă întreabă ameţit de somn. S-a terminat filmul? Se ridică în capul oaselor, cu părul lipit de o parte a capului. Nu mă pot abţine să nu chicotesc. Aruncă în mine cu o pernă, apoi se întinde şi cască. — Ne vedem dimineaţă. Prinţesă Penny! Sare din pat şi se îndreaptă spre uşă. Toate camerele par să se­ mene între ele şi noutatea traiului prin hoteluri începe să treacă odată cu timpul, — Nu vrei să rămâi cu mine? Te rog, aşa ca în Berlin? îi zâm­ besc suav. — Ştii regulile, Penny. Noaptea aceea a fost o excepţie. Părinţilor tăi nu le-ar plăcea să fac asta, iar Dean m-ar ucide. Dormitoarele separate au fost una din condiţiile ca tu să vii în acest turneu. — Părinţii mei sunt atât de enervanţi şi de modă veche, pufnesc.

— Nu fac altceva decât să aibă grijă de fetiţa lor cea mică. — MICĂ? Am şaisprezece ani! îmi iau inima în dinţi şi plec în ţări străine fară ei... — Vei fi mereu fetiţa lor, Penny. Ştii asta. Ne întâlnim mâine dimineaţă la nouă. Te iubesc. M ă sărută şi dispare spre camera lui. îmi petrec restul serii fă­ când o baie şi verificând postările pe Instagram ale fotografilor mei preferaţi, inclusiv hashiag-unle. cu Roma şi recomandările pentru turul oraşului. M ă tentează gândul să deschid pe Insta­ uram un cont pentru Gir/ Online, poate ar fi mai bine aşa, fară i’uvinte, dar imediat sună clopoţelul interior. N u m ai intra niciodată online, Penny...

închid în schimb lumina şi mă aşez confortabil sub plapumă, cu mintea plină de filtre, fotografii şi surprizele pe care Roma le are pentru mine şi adorm imediat. în dimineaţa următoare, îmi iau aparatul foto şi geanta şi cobor scările îndreptându-mă spre hol. Noah nu este aici. începe să mă sâcâie un sentiment neliniştitor şi mă rog să nu se repete scenariul din Berlin. — Penny. Noah îşi face apariţia lângă mine, dar nu pare deloc la fel de entuziasmat ca mine. E încruntat. — Se pare că nu pot să merg cu tine în oraş. Dean vrea să or­ ganizez o mică petrecere pentru presă şi acum este singurul mo­ ment în care pot face asta. încerc să rămân calmă, însă simt cum încep să clocotesc de furie şi să-mi ardă obrajii. — OK, reuşesc să spun printre buzele strânse. — îmi pare rău. Te-ai supărat? încearcă să mă ia de mână, dar mi-o retrag brusc.

— Nu, serios, nu am nimic. M ă joc cu o baretă de la poşetă încercând disperată să găsesc o soluţie să ies din situaţia asta înainte ca sentimentele mele să iz­ bucnească precum lava. — Aha, bine atunci. M ă bucur că eşti bine şi că nu ai nimic împotrivă, îmi spune, zâmbindu-mi. Dar, la fel ca o conductă spartă, nu mă mai pot stăpâni. — NU, NOAH. NU SUNT BINE. ESTE CLAR CĂ NU SUNT BINE. — Dar tocmai ai spus... — FETELE SPUN ÎNTOTDEAUNA CĂ SUNT BINE, DAR TU AR TREBUI SĂ-ŢI DAI SEAMA CĂ NU SUNT BINE. AŞA FAC PRIETENII. Şi ştii ce altceva mai fac? Nu îşi dezamăgesc prietenele ori de câte ori au ocazia. Vocea îmi este stridentă şi piţigăiată, dar nu mă mai pot opri. — Da, am înţeles că pentru tine este ceva important şi înspăi­ mântător, dar şi pentru mine este la fel de important şi înspăimân­ tător. Am renunţat la o parte importantă din vacanţa mea de vară ca să fiu aici, cu tine, fiindcă mi-ai spus că vom avea timp să facem multe lucruri împreună, Noah. M i-ai promis. M ă dau peste cap ca să fie totul bine şi devine extenuant. M ă simt ca o piesă de echipa­ ment care este cărată de la o sală de spectacol la alta. în acest moment, Noah e deja cu gura căscată şi toată lumea din hol s-a întors spre noi şi ne priveşte. încerc să cobor tonul, însă fiiria se dezlănţuie la fel de zgomotos. — Eu nu sunt o piesă de echipament, Noah. Sunt aici şi vreau să ne bucurăm împreună şi vreau să avem parte măcar de o zi în care să facem singurul\viQX\x pe care mi-ai spus că îl vom face. Stau în picioare, cu respiraţia tăiată, aşteptând un răspuns din piU'lca hii Noah, în schimb, el se întoarce cu spatele şi iese pe uşa din i’aţă a liotclului.

Girl Online în turneu

Picioarcle îmi rămân înţepenite pe loc şi simt cum o lacrimă p,rca mi se rostogoleşte pe obraz când îl văd cum sare într-un taxi care aştepta acolo şi o ia din loc. Privirile curioase ale celor din jur mă ard din toate colţurile holului. Fără să mă uit la nimeni, mă mclrept spre lift ţanţoşă şi cu privirea înainte. Când se deschid uşile, intru în lift cu o atitudine încrezătoare, apoi mă dau înapoi urinărindu-le cum se închid şi păstrându-mi atitudinea semeaţă, (lupă care izbucnesc în plâns: cu nasul curgând, faţa roşie, suspine ^i tot tacâmul.

30 iunie

Inevitabilul s-a produs: Prima noastră ceartă serioasă

Urăsc să mă cert. (Ba nu, nu e adevărat.) Ba da, chiar urăsc să mă cert! Fac mereu tot ce pot ca să evit confruntarea. Incidentul Milkshakegate a fost prima dată în ani de zile când mi-am luat singură apărarea. Şi cu toate că atunci m-am simţit bine, nu a devenit mai uşor să fac faţă confruntărilor. Când mă înfurii, mă prăbuşesc. Plâng. Să mă cert cu Băiatul din Brookiyn? Acest lucru era practic de neconceput! Cum să mă cert cu cineva pe care-l iubesc atât de mult? Am fost fericiţi şi fără griji de când ne-am cunoscut. Presupun că era de aşteptat ca laptele şi mierea să se ter­ mine odată şi odată. S-a întâmplat ca ziua aceea să fie astăzi. Imaginaţi-vă un hol de hotel uriaş şi somptuos în Roma: stâlpi uriaşi din marmură şi un tavan boltit, cu o frescă im­ presionantă. Imaginaţi-vă ecoul care s-ar forma. Acum introduceţi în peisaj o tânără în vârstă de şaisprezece ani, de un metru şaizeci şi cinci, cu păr de foc şi pe prietenul ei

Girl Online în turneu

grozav, imperturbabil zeu al rockului, care arată fermecă­ tor şi e îmbrăcat cu gust, ca de obicei. Acum, imaginaţi-vă cum vocea mea ridicată se izbeşte de toţi pereţii, ca să audă toată lumea de la recepţie. Eu nu trebuie să-mi imaginez asta, eu îmi amintesc. în momen­ tul acela nu mi-a păsat de agitaţia pe care am provocat-o, dar tocmai mi-am dat seama că, la un moment dat, va tre­ bui să trec din nou prin hol ca să ies din hotel. iVIega crispare. Se întâmplă rar ca părinţii mei să se certe. Din când în când, îl mai aud pe fratele meu certându-se cu prietena lui, darîntotdeauna din chestiuni mărunte, cum arfi; „Nu, ţi-am spus că te sun DUPĂ meciul de fotbal". Am senti­ mentul că acelea sunt de fapt mici neînţelegeri şi că ce s-a întâmplat cu Băiatul din Brookiyn este un pic mai mult decât atât. Şi, până la urmă, o poţi numi ceartă când doar tu eşti cea care strigă? Cred că singura contribuţie a lui BB a fost că a clipit des, uitându-se la mine. Să fi fost oare ridicolă? Ştiu doar că, uneori, certurile sunt necesare pentru ca după aceea lucrurile să funcţioneze din nou şi, ca un adult responsabil şi matur ce sunt, mă asigur că lucrurile vor fi aşa cum trebuie. Spuneţi-mi voi un cuplu care nu s-a cer­ tat măcar o dată. De fapt, mai bine nu. (Wiki, despre tine e vorba.) Aşadar, ca să ştiu pe viitor, am făcut o listă cu ceea ce NU trebuie să faci atunci când te cerţi: 1. Nu te certa în holul unui hotel, alege momentele şi lo­ cul. Nu toată lumea trebuie să ştie motivele pentru care eşti furioasă.

ZOE SUGG

2. Trebuie să înţelegi că vocea ta este probabil mai răsună­ toare decât ţi se pare ţie. 3. Nu minimaliza propria supărare şi nu te preface că nu ai nimic. Nu toată lumea poate citi gândurile altuia. 4. încearcă să rămâi detaşată, calmă şi să-ţi păstrezi sân­ gele rece. Pun accent pe cuvântul „încearcă", deoarece în acest punct îţi vine să explodezi. 5. Dacă prietenul pleacă fără să spună un cuvânt după ie­ şirea ta nervoasă, nu rămâne locului, ca o stană de piatră, prea multă vreme. Te vei simţi şi vei arăta ca o idioată. 6. Când, după aceea, în lift, vei începe să plângi isteric, aşteaptă-te să mai urce cineva după tine. La o adică, de ace­ ea există lifturile. 7. Să spui că suferi o criză de alergie severă te va face să arăţi penibil. Este evident că plângi, aşa că poţi foarte bine să accepţi situaţia şi să iei batista oferită de italianul între două vârste. 8. Când îţi faci o ieşire spectaculoasă din scenă, asigură-te că ai la tine cheia de la cameră. Vei fi pusă într-o situaţie ridicolă dacă trebuie să te întorci la recepţie să-ţi iei alta, 9. Nu mai desface firul în patru de una singură, în camera de hotel. 10. Nu mânca îngheţată când faci baie fierbinte, cu aburi. Nu va fi uşor, mai ales că se topeşte cu viteza luminii. Covrigeii mi se par alternativa potrivită. Atât deocamdată. Mă simt prea rău ca să vreau să scriu despre asta în continuare şi acum, că văd totul negru pe 176

Girl Online în turneu

alb, îmi dau seama că trebuie să-mi cer scuze pentru ieşirea mea mult prea publică. Pentru că, în fiecare relaţie, vor fi mereu încercări peste care trebuie să treceţi împreună. Totul se reduce la faptul că trebuie să fiţi suficient de puternici ca să ştiţi că o ceartă (chiar şi una zdravănă) nu înseamnă neapărat sfârşitul.

Girl offiine... niciodată oniine de acum înainte xxx

^€aflitoMVveiaeci -

După ce postez articolul pe blog, îmi închid laptopul şi simt că mi se ridică o mare greutate de pe suflet. Există un motiv pentru care îmi place să scriu şi să umplu colţişorul (privat) de pe internet cu reflecţii despre viaţă şi sfaturi; este extrem de terapeutic. Când o să-l văd pe Noah, o să-mi cer iertare pentru cum m-am purtat în holul hotelului şi sunt sigură că şi el va face la fel. Vom trece peste asta. M ă uit afară pe geamul micuţ de lângă patul meu şi privesc cu atenţie oamenii care se plimbă în soarele arzător. Sunt în Roma. Roma. Un oraş pe care doar am visat că îl voi vizita. Oraşul lui Miche-* langelo, Rafael şi al Sophiei Loren. Pot să stau în cameră şi să tot analizez cearta cu Noah sau pot să profit la maximum de faptul că sunt la Roma şi să-mi limpezesc gândurile, chiar dacă asta în­ seamnă să mă plimb de una singură. Parcă îl şi aud pe Elliot stri­ gând la mine să merg să explorez oraşul. De data asta, îl voi asculta. M ă rostogolesc jos din pat şi mă târăsc până la oglindă. Arăt deplorabil. M ă şterg cu un şerveţel pe sub ochii împăienjeniţi, apoi mă străfulgeră un moment de încredere inspirat de Oceania dc Puternică. Nu există nimic ce nu poatefi mascat de opereche de ochelari

Girl Online în turneu

\u¡n'udimensionaţiy îmi spun. îmi adun părul la spate într-un coc iiriţlijent, înhaţ geanta (asigurându-mă că de data asta iau şi cheia »Ir la cameră) şi ies grăbită pe uşă înainte să mă răzgândesc. Spre irf/ire, trec pe lângă Larry. — Penny? Unde te duci? Se încruntă, îngrijorat. — In oraş, Larry. Mă duc în oraş. Simt că o iau razna dacă mai iiu mult în cameră cu ochii pe pereţi. — Lasă-mă să vin cu tine. Dacă te rătăceşti? Ai hartă? I Iartă? Nici măcar nu m-am gândit la asta. Oceania mea cea I’iitcrnică şovăie, dar îi spun să se adune. Scutur din cap. — M ă descurc, pe cuvânt. Cred că am nevoie doar de puţin timp ».1 să îmi pun gândurile în ordine. Dacă mă pierd, te sun în mod iiij»,ur sau chem un taxi şi vin înapoi. Sunt mare, Larry. M ă descurc. îi zâmbesc şi îmi continuu drumul pe coridor. — Măcar ia asta. i^arry scoate un ghid prăpădit al Romei din buzunarul hainei. ( 'âiid îl privesc mirată, el ridică din umeri şi-mi spune ţâfnos: — îmi place să mă documcntcz. Distrează-te, bine? Te sfaluicsc să mănânci câtă pizza şi îngheţată poţi. Nu există problemă j )i‘ care carbohidraţii şi dulciurile să nu o poată rezolva. De sub enorma boltă a Pantheonului, îi trimit lui Larry o Hoaptă de mulţumire: fară ghidul său nu aş fi putut niciodată să ^’.iisesc vreunul din punctele turistice. Roma îţi taie respiraţia, atât r tle frumoasă. La fiecare colţ te aşteaptă ceva magic. Cum am it'şit din cameră, parcă mi s-a lipit aparatul de fotografiat de ochi. Am rătăcit pe străduţele cu piatră cubică, gândindu-mă că mă îndrept III direcţia cea bună, însă când m-am pomenit pentru a treia oară 1n faţa aceleiaşi fântâni, am decis să renunţ la mândrie şi să consult j>;ludul lui Larry. Am reuşit într-un final să ajung la Pantheon. l'ste plin de turişti, însă acelaşi sentiment magic se pogoară asupra

noastră imediat ce pătrundem în clădirea imensă, care este o oază de linişte, departe de forfota de afară. De la Pantheon, mă plimb pe drumul turistic până la Colosseum şi mă aşez pe o bancă în parcul de afară, ca'să mănânc o bucată uriaşă de pizza la pachet. Parcă sunt în altă lume: mă simt prizo­ nieră în paginile unei cărţi de istorie sau poate într-un fdm de te­ leviziune. încerc să-mi imaginez cum ar fi fost să intru în Colosseum ca spectator, să-i urmăresc pe gladiatori călcând cu paşi mari în arenă sau să privesc reconstituirea artistică a unei bătălii pe mare. Ar fi fost ceva diferit faţă de concertele la care merg de obicei, dar, dacă stau să mă gândesc mai bine, o parte dintre fanii de la spec­ tacolele lui Noah sunt atât de nebuni că ar fi în stare să îi vrea sângele. Reveria se destramă brusc în momentul în care sunt înconju­ rată de un grup de italience îmbrăcate în cele mai bune haine ale lor de duminică. Pentru că pălăvrăgesc înfocate în italiană, gesti­ culând frenetic, încerc să identific motivul exaltării lor. Apoi o ză­ resc: o mireasă superbă care pozează cu Colosseumul în fundal. Asta da fotografie de nuntă epică. Mirele intră şi el în cadru şi amândoi par atât de fericiţi, strângându-se în braţe în timp ce pozează. Fac şi eu o fotografie, dar numai ca să i-o arăt mamei. Nunţile mă fac mereu să mă gândesc la ea, iar ei o să-i placă foarte mult să îi vadă pe cei doi într-un decor atât de grandios. Chiar lângă miri, un şir de domnişoare de onoare stau aliniate pe iarbă, toate îmbrăcate în rochii din satin roz. Sunt mai flamboaiante decât rochiile tradiţionale de domni­ şoare de onoare pe care le-am văzut în Marea Britanie. Din nou, îmi dau seama că e ceva ce i-ar plăcea mamei foarte mult. încep să zâmbesc când îmi amintesc albumul de nuntă al mamei şi al tatei. Mama renunţase la cariera ei de actriţă ca să organizeze nunţi, aşa că, evident, au avut cea mai extravagantă nuntă care s-a

Girl Online în turneu

pomenit vreodată. Au ales ca temă Nunta Regală, ceea ce, la sfâr­ şitul anilor optzeci, însemna stilul Prinţesei Diana dus la extrem, nu stilul şic şi simplu al lui Kate Midddleton. Pentru nimic în lume Prinţesa Diana nu s-ar fi lăsat pusă în umbră de posteriorul surorii ei! De câte ori văd fotografii cu rochia de mireasă a mamei, nu mă pot abţine să nu râd. In esenţă, erau valuri de satin crem ornamentate cu ciorchini de perle mici şi cu cele mai bufante mâ­ neci pe care le-am văzut vreodată, mari aproape cât capul ei. Este rlar că s-a dus spre altar săltăreaţă ca o bezea uriaşă. Mama îmi povesteşte mereu că şi invitaţii au fost îmbrăcaţi la fel de extravagant. Doamnele erau toate în rochii cu perniţe pen­ tru umeri, cu pălării asortate şi toate cele zece domnişoare de onoare pe care le-a avut (da, zece!) aveau mâneci bufante, mănuşi albe şi părul proaspăt făcut permanent. Sunt cu totul şi cu totul ilezamăgită că am lipsit de la nunta părinţilor mei, chiar dacă pe vremea aceea nu eram decât o lucire în ochii mamei mele. Măcar am bine sădite în memorie cele trei ceremonii de reîn­ noire a jurămintelor, iar în curând urmează aniversarea celor trei­ zeci de ani de căsătorie. Orice scuză este bună pentru organizarea unei petreceri de proporţii uriaşe în reşedinţa familiei Porter. Cum nuntaşii petrecerii romane se îndepărtează, alţii sunt gata să le ia locul. Parcă acolo e un transportor pentru fotografii de nuntă. în timp ce urmăresc cum fiecare cuplu îşi ocupă poziţiile în faţa Colosseumului, nu pot să nu mă gândesc cum va fi şi nunta mea într-o zi. Mama va merge în oraş şi va organiza cea mai gro­ zavă nuntă pe care a facut-o vreodată, asta ştiu sigur. Florile mele preferate, orhideele, vor fi pretutindeni. Elliot va fi cavalerul meu de onoare. Mama şi tata mă vor conduce împreună la altar, fiecare de o parte şi de alta. Dar va fi Noah cel care mă va aştepta în faţa altarului?

Acum o săptămână aş fi răspuns da, însă acum nu mai sunt atât de sigură. Mă copleşeşte un val de tristeţe când îmi reamintesc cearta dintre noi. M ă simt sfâşiată între sentimentul de vină şi cel dc furie şi nu mai ştiu ce să cred. Lacrimile îmi ameninţă ochii şi obrajii încep să-mi ardă. Sunt atât de confuză. Exact motivul pentru care am vrut să ies în oraş. M ă ridic bnisc în picioare, speriind un stol de porumbei care se adunaseră la pi­ cioarele mele. Una dintre păsări zboară periculos de aproape de o mireasă şi lansează un proiectil generos de găinaţ exact în direcţia minunatei ei rochii albe, strălucitoare. — Atenţie! strig, nefiind sigură că voi fi înţeleasă. Mirele ci pricepe însă şi, galant, se aruncă în calea găinaţului de porumbel, O şterg de acolo cât pot de repede. Coada pentru intrarea în Colosseum se întinde până după colţ, aşa că renunţ să mai fotografiez de aproape arena gladiatorilor. Simt compasiune faţă de sărmanii gladiatori. Anul trecut m-am simţit aruncată într-o versiune modernă a Colosseumului, unde fiecare persoană de pe internet putea să-mi arate degetul mare îii sus sau în jos pentru a-mi decide soarta. Eram suficient de bunii pentru Noah? In momentul acesta, mi s-ar arăta degetul în jos. Sigur aş ajunge hrană pentru lei. Gândul acesta mă face să mă cutremur. M ă hotărăsc să mă îndrept spre un alt punct de atracţie al Romei înainte să mă întorc la hotel: fântâna Trevi. Nu ştiu cum, dar am ratat-o prin drumurile mele pe căi cotite spre Pantheon. Caut în ghid cum să ajung acolo şi îmi fac un seifie rapid în faţa Colosseumului ca să i-1 trimit lui Elliot, pe post de dovadă că vizitez într-adevăr oraşul. Când ajung în sfârşit la fântână, rămân cu gura căscată. Nu pen­ tru că este extraordinar de frumoasă (şi chiar este), ci pentru că c

Girl Online în turneu

incredibil de aglomerată. Oamenii sunt lipiţi de ea ca sardinclc, ni(r-un semicerc mare şi toţi încearcă să facă fotografia perfectă. Hat în retragere, însă totuşi vreau şi eu să fac o fotografie şi apoi să jilix. Reuşesc să mă strecor mai aproape, în faţa fântânii, să-mi Mcot aparatul şi să fac o poză. Dintr-odată, îmi dau seama că soa­ iele străluceşte orbitor şi că sunt înconjurată de oameni şi încep să li aiispir. încerc să scap de acest sentiment copleşitor şi să mă înIlepărtez uşor de fântână, însă nu sunt în stare. M ă simt prizoniera pi(;trei şterse a zidurilor fântânii şi tot ce văd când mă întorc sunt leţcle celorlalţi oameni. Inima îmi bate cu atâta putere în piept, încât am senzaţia că • eilalţi o pot vedea zbătându-se. Gâtul începe să mi se strângă şi nu mai pot să respir cum trebuie. îmi las capul în jos şi fug de lingă fântână, împingându-i pe toţi cei care-mi stăteau în cale cu iiparatul foto care se declanşează accidental. Ca prin minune, găMesc în apropiere o bancă goală, mă întind şi privesc cerul. Abia tl;ică se vede vreun nor, dar mă străduiesc să număr şi cea mai pa­ lidă urmă de vapori de apa. M ă concentrez asupra respiraţiei, trag tulânc aer în piept şi expir lung. Nici măcar nu-mi pasă în momenHil acesta dacă mă vede careva. Trebuie să mă liniştesc. După ce respiraţia revine la normal, mă uit la fotografiile pe i ,uc le-am făcut în timp ce alergam prin mulţime şi le şterg ca să eliberez memoria aparatului, însă o figură îmi atrage atenţia; o fată I n o eşarfa roşie. Părul brunet îi este aranjat cu grijă într-un bob neted, până la bărbie, dar ceva îmi este foarte cunoscut la ea. Măie!ic imaginea, însă ecranul mic al aparatului meu de fotografiat nu mă lasă să văd prea bine. îmi ridic privirea şi mă uit prin mulţime după fată, apoi o zălesc plecând hotărâtă de lângă fântână, cu eşarfa fluturându-i în v.iiit, ca un steag. Nu se poate. .. săfie oare ea?

Sar de pe bancă şi mă grăbesc să o ajung din urmă. Când ajung lângă ea, întind mâna şi o ating pe braţ. — Leah? o întreb. Tu eşti?

ic

^€apiUdldt^Je^/zeci^umu *

Desluşesc un moment de panică pe faţa lui Leah în momentul în care se întoarce, iar un bărbat din spatele meu începe să strige. — Hei! Rămâi pe loc! Dar panica dispare în secunda în care mă recunoaşte, iar Leah îmi zâmbeşte călduros. — Penny! Slavă Domnului că eşti tu! Priveşte peste umărul meu spre bărbatul din spate. — E în regulă Callum, nu te alarma, nu este decât Penny Por­ ter, prietena lui Noah Flynn. M ă trage spre o bancă din apropiere şi ne aşezăm. Garda ei de corp stă în picioare, puţin mai departe, în spatele nostru. Leah se uită la el. — E în ordine, Callum. Poţi să te duci să bei ceva sau să mă­ nânci. Voi fi cu Penny şi nu se va întâmpla nimic. Ezită pentru o clipă, uitându-se când la mine, când la Leah, apoi dă din cap. — Aproape că nu te-am recunoscut, îi spun după ce pleacă. — Păi, ăsta este rostul deghizării, prostuţo. Cred că tu ai un ochi foarte bun. Se lasă pe spătarul băncii ca să prindă toată strălucirea soarelui. Peruca pe care o poartă îi schimbă complet apariţia; blonda

hollywoodiană cu păr lung a devenit o brunetă cu părul tuns bob, la nivelul bărbiei. Rujul roz îi scoate mult în evidenţă buzele, schimbându-le forma naturală. Cu o pereche ieftină de ochelari pe care îi poţi cumpăra de la orice magazin, vedeta pop pe care o cunosc este aproape de nerecunoscut. Aproape. — Nu-i aşa că Rom a este uimitoare? izbucneşte. Ai mâncat îngheţată? Sincer, nu este nimic mai grozav pe pământ. Nici nu se compară cu Pinkberry^ din L. A. Nu mă răsfăţ prea des cu dulciuri, însă îngheţata este slăbiciunea mea absolută. Dau din cap. — Nu încă. Nici măcar nu ştiu în ce direcţie mă îndrept, ca să fiu sinceră. In general, m ă iau după ceilalţi turişti sau încerc fară succes să respect instrucţiunile din amărâtul ăsta de ghid. începem să râdem şi totul pare firesc, ba chiar plăcut. — Ei bine atunci, vino cu mine. Ştiu locul cel mai potrivit şi sunt sigură că nu îl vei găsi în niciuna din acele cărţi. Nu pot decât să-mi imaginez ce faţă o să facă Tom când o să-i spun că, în Roma, am fost salvată de Leah Brov^n care m-a dus după aceea la îngheţată. O fi el atras de muzica duh şi electronică, dar l-am prins de mai multe ori uitându-se lung la fotografii cu Leah Brow'n. — Şi apoi, dacă mergem repede, pot să scap de Callum. îmi face cu ochiul, apoi m ă ia de mână şi o pornim pe străzile înguste ale Romei. Este atât de ciudat să mă plimb cu Leah Brown, Bineînţeles că acum nu aduce deloc cu Leah, deşi lasă să transpară ceva din per­ sonalitatea ei prin felul în care păşeşte plină de încredere, senină. Nu este un fel de a fi pe care să-l ascunzi cu uşurinţă. ^Lanţ de restaurante specializate în deserturi îngheţate.

Ajungem în celc din urmă într-o piaţă mare şi eu încep să chiui de bucurie. Unde te uiţi, vezi artişti şi şevalete, pictori care îşi ex­ pun lucrările sau care fac portrete trecătorilor. La fiecare capăt al pieţei se află câte o fântână şi coloane imense, care se întind până la cer. Tipic Romei. — Asta este Piazza Navona, spune Leah, chicotind când îmi vede figura uimită. Vino, locul unde se vinde îngheţata de care ţi-am spus este chiar aici. M ă trage într-un magazin mic, complet diferit de orice altă gelaterie pe care am văzut-o până acum. în loc de mormanele pu­ foase tipice, aici îngheţata este ţinută în recipiente rotunde de metal care sunt aproape goale, un semn evident al popularităţii ei. — Poţi să şi mori după asta. E de fistic, spune Leah arătând spre unul din recipientele de metal. Cu siguranţă este una dintre favoritele mele. îşi comandă o bilă de îngheţată într-o cupă. După ce bărbatul morocănos care o serveşte îi întinde îngheţata, ia o porţie straşnică pe linguriţa de plastic şi o duce la gură, scoţând în acelaşi timp un sunet de satisfacţie. — Mmmmmmm. Secretul este să cauţi îngheţată de fistic care nu e prea verde. Asta înseamnă că e făcută din ingrediente natu­ rale, nu din chimicale. Tu ce îţi iei? — Hm, gelato allafragola^ îi spun pe jumătate lui Leah, pe ju­ mătate vânzătorului, într-o încercare nereuşită de a vorbi în italiană. Cu îngheţata de căpşuni în mână, ne întoarcem în piaţă, ne cocoţăm pe marginea unei fântâni, uitându-ne la cei care trec pe lângă noi şi la artiştii care lucrează. Este uimitor că nimeni nu o recunoaşte pe Leah. Apoi descopăr că ceva este diferit la ea: e foarte relaxată. — Pot să îţi fac o poză? o întreb din senin. Leah mă priveşte surprinsă.

— Nu o voi arăta nimănui, mă grăbesc să adaug. Doar că arăţi atât de bine şi de relaxată, iar razele de soare cad pe clădirile acelea vcchi din spate şi lumina este perfectă. Spre uşurarea mea, ea zâmbeşte. — Sigur că da. Pun jos îngheţata, suficient de departe cât să nu intre în cadru, apoi mă dau înapoi câţiva paşi ca să-i fac o poză. De o parte şi de cealaltă a ei, trec oameni preocupaţi de drumurile lor zilnice, dar lumina cade atât de frumos pe ea încât pare înconjurată de o lucire vie, de aur. Parcă ar fi aura ei. îm i dau seama de ce fratelui meu şi multor altor tineri le place de ea; este frumoasă cu adevărat. în spatele ei se vede o statuie sculptată cu multă migală, chiar în mijlocul fântânii, cu siluete care ies din 2i^^.Asta zic şi eu perspectivă alternativă, spun în sinea mea, amintindu-mi de subiectul temei pentru cursul de fotografie. lat-o pe Leah, care are mai degrabă lucruri în comun cu statuia — un lucru preţios, retras, ceva ce poate fi privit şi adorat, dar care nu face parte din viaţa adevărată — stând în mijlocul tuturor, ca o persoană obişnuită. M ă uit la fotografie, mulţumită de rezultat. Mai fac câteva, iar strălucirea lui Leah şi capacitatea ei înnăscută de a poza ies din plin la iveală. îi arăt câteva imagini în miniatură pe aparatul foto, dar deja ştiu că vor arăta mult mai bine în mărime normală. Leah, pe de altă parte, dă semne de apreciere. — Te gândeşti vreodată să vinzi fotografiile tale? Leah face un semn din cap spre nenumăratele prăvălii cu obiecte de artă din piaţă în timp ce eu îmi pun deoparte aparatul. — Oh, nu ştiu. Nu sunt sigură că sunt destul de bune. Nu te prosti, eşti foarte talentată. Asta vrei să faci după ce termini şcoala? Să devii fotograf? Ridic din umeri.

— Acum nu mai sunt atât de sigură. Cred că depinde de notele pe care le iau la G C SE şi cât de bine mă descurc în liceu. Doar că nu sunt sigură că poţi să-ţi faci din asta o carieră. întotdeauna am crezut că la vârsta asta voi şti ce vreau să fac. — Ce Dumnezeu este G C SE ? mă întreabă. E un fel de exa­ men pe care trebuie să-l daţi voi, englezii? — D a ... e destul de important. — Păi, examenele trec, însă cu talentul rămâi pentru totdeauna. Sunt sigură că există nişte fotografi pe care îi admiri, nu? Totul este posibil dacă tu crezi cu adevărat în tine, chiar dacă ce spun pare răsuflat. Se poate foarte bine să fie un vers dintr-o piesă de-a mea, dar există un motiv pentru care îl cânt. Râde. Trebuie să ţin­ teşti întotdeauna mai sus decât crezi tu că poţi ajunge. începe să mănânce din nou din îngheţată şi se lasă liniştea, timp în care eu reflectez la ce mi-a spus. Are dreptate. Nu voi ajunge niciodată acolo unde îmi doresc dacă nu încerc măcar. Şi este clar că va trebui să mă dedic în întregime acestui lucru dacă vreau să reuşesc. — Leah? O întrebare scurtă. Termin de mâncat îngheţata şi mă şterg cu şerveţelul. — Cum faci faţă celebrităţii? încep să râd, încercând să împrăştii în văzduh emoţiile pe care le am din cauza unei întrebări atât de directe. începe şi ea să râdă împreună cu mine, dar simt, undeva as­ cunsă, o emoţie profundă. — Este categoric nevoie de timp să te obişnuieşti. De aceea... Ascultă-mă, sper să nu mă înţelegi greşit, dar îmi fac griji în legă­ tură cu tine şi cu Noah. Industria muzicală te poate înghiţi de vie şi apoi scuipa afară dacă nu eşti pregătită pentru ea, mai ales dacă eşti în linia a doua.

M ă priveşte încruntată, apoi ghicesc în ochii ei o urmă de tristeţe. — Presupun că de aceea eşti aici, de una singură? încuviinţez. — Ne-am certat tare şi... — în hol? Da, am auzit. — Ai auzit? îmi doresc să fiu înghiţită de fântână acolo pe loc. — Adică nu am auzit cearta, am auzit despre ea. Veştile circulă, presupun. Nu vreau să te fac să te simţi prost, Penny. Dar sincer nu îmi doresc să fii înghiţită de tot vârtejul ăsta. Eşti o fată grozavă, cu un talent atât de pur şi de original şi este atât de uşor să te pierzi cu totul în nebunia asta. Până să-ţi dai seama, ajungi să urmezi visul altcuiva, în loc să-l urmezi pe al tău. îmi vine în minte turneul şi cum, după fiecare oraş în care am ajuns, m-am simţit din ce în ce mai puţin inspirată, tot mai puţin eu însămi şi tot mai mult o piesă de mobilier. Cum m-am mulţu­ mit să fiu etichetată drept „prietena lui Noah”. Acum nu mai sunt sigură că asta este suficient. Şi totuşi, ce etichetă îmi doresc? — înţeleg ce vrei să spui, îi răspund, încercând să imprim vocii cât mai multă siguranţă. Dar totuşi cred că Noah este altfel. Sau mai bine zis, va fi altfel. Acum totul este nou şi palpitant pentru el, însă cred că va rămâne acelaşi tip pe care l-am cunoscut de Crăciun. — Ai dreptate. Noah este minunat, Penny! Sunt cât se poate de serioasă. Dar niciun tip nu merită să-ţi schimbi viaţa pentru el. M ai demult, un fost iubit mi-a spus că nu voi avea niciodată suc­ ces cu muzica, iar eu l-am crezut. Lucra în Manhattan, agent de bursă de succes, iar eu am trăit cu el. M ă dădeam peste cap ca să o masă caldă în fiecare seară când venea acasă. într-o mi am dat scama că trăiam visul lui, nu pe al meu. Eram nefericită,

Girl Online în turneu

nu neapărat în relaţia pe care o aveam, ci din cauza drumului pe care începusem să merg în viaţă. M -am hotărât să mă mut înapoi în L.A. şi să mă ocup serios de muzică. Iubitul m-a părăsit şi eu am devenit o artistă pop de renume, cu două discuri de platină. Câteodată, trebuie să ai grijă de tine. Dacă îţi doreşti suficient de mult, vei fi răsplătită. Rămân fascinată de femeia care stă chiar acolo, în faţa mea. Habar n-am avut că Leah a avut asemenea greutăţi în viaţă sau greutăţi peste ciire să treacă. Presupun că nu vezi decât partea strălucitoare a celebri­ tăţii, însă toată lumea are propriii demoni cu care luptă. Soarele apune în timp ce noi ne îndreptăm agale spre hotel şi vorbim despre cum a devenit Leah celebră. Callum ne ajunge din urmă, roşu la faţă de parcă ar fi alergat. O priveşte aspru pe Leah, dar nu poate rămâne mult timp supărat pe ea, care îi spune pe un ton glumeţ: — M ă poţi găsi mereu, dragule. Doar urmează drumul spre îngheţată. Ajunsă la hotel, mă hotărăsc să scriu pe blog despre sentimen­ tele mele faţă de situaţia cu Noah şi despre conversaţia cu Leah. Am nevoie de opiniile celorlalţi. Degetele îmi rămân suspendate deasupra tastaturii în timp ce încerc să-mi adun cuvintele care-mi zbârnâie în minte.

30 iunie

Despre viaţă... şi despre alte lucruri mari şi importante

OK lume, după ce am postat articolul de dimineaţă, am petrecut în Roma una dintre cele mai grozave zile din via­ ţa mea, însă nu vreau să vorbesc despre asta deocamdată. Acum este momentul pentru o întrebare importantă, întrebarea care sunt sigură că le frământă de obicei pe toate fetele de vârsta mea şi care mă chinuieşte şi pe mine tot mai mult. Este oare nevoie să ştiu acum ce vreau să fac după ce ter­ min şcoala? împlinesc şaptesprezece ani anul viitor, în câteva săptă­ mâni încep cursurile pentru treapta A şi mă simt pierdută. Când eram mică, voiam să conduc o dubiţă de îngheţată pentru că ştiam câtă bucurie aduce celorlalţi. Acum, că am mai crescut, simt în continuare că vreau să răspândesc bucurie, doar că nu sub formă de îngheţată (deşi, să fim cinstiţi, îngheţata aduce oricum bucurie oamenilor, mai alos gelato italienească... dar despre asta, mai târziu). Mi-a spus odată cineva că, dacă faci în viaţă ceea ce îţi placo, nu vei simţi că munceşti nicio clipă. Este posibil să

Girl Online în turneu

dureze ceva timp până vei găsi ceea ce vrei să faci, dar, până la urmă, trebuie să iubeşti ceea ce faci. Cred că din cauza asta mi se pare totul atât de copleşitor. Ştiu ce iubesc... aparatul meu de fotografiat. Şi, se pare că fotografiile mele aduc multă bucurie celor din jur. Dar cum transform asta în ceva concret? în acest moment, mă simt furată de un curent învolburat. Toţi prietenii mei se ocupă să-şi dezvolte pasiunile şi, cu toate că ştiu unde vreau să fiu, lângă Băiatul din Brookiyn, nu pot să nu mă gândesc că m-am îndepărtat de ceea ce iubesc şi de propria mea identitate. După ce am vorbit în această după-masă cu o persoană influentă, mi s-au des­ chis ochii şi acum înţeleg cu adevărat cât de important este să-ţi urmezi propria cale în viaţă. Sigur că da, de-a lungul acestui drum te pot însoţi tot felul de oameni, dar tu trebuie să-ţi aminteşti că este drumul tău şi că se poate îndrepta în ce direcţie alegi tu.

Girl offiine... niciodată oniine de acum înainte xxx

♦ *

^ € o f lU o M

^ V i£ l z e c l ^ d o l *

După ce îmi scriu articolul, mă întind pe pat. Nu am încă niclt veste de la Noah, aşa că nu am avut ocazia să-mi cer iertare şi crciî] că, dacă îmi mai verific mult telefonul, o să fac băşici la degcU Tocmai când îmi imaginez ce ar putea face Elliot în aceste mo»! mente, telefonul îmi bâzâie lângă cap. Sar în sus şi îl apuc de parclj ar fi Biletul de Aur de la Willi Wonka, un bilet care-mi va asigur*«, iertarea absolută a lui Noah pentru ieşirea mea jenantă şi revenireu la momentul în care suntem dezgustător de îndrăgostiţi. Dar nu este Noah. Este un mesaj de la Leah.

Salut, Penny. Vreau să-ţi mulţumesc pentru această după-amiază. A fost minunat să mă bucur de un mo­ ment de relaxare şi m-am simţit foarte bine cu tine. Te rog să nu spui nimănui despre deghizare deocamdată. Este un amănunt pe care nu vreau să-l afle prea multă lume. Voi dezvălui eu totul când voi fi pregătită să fac asta. încă o dată, te rog să nu te simţi jenată din cauza lucrurilor pe care le-am povestit. Două surori care au grijă una de cealaltă. PUPICI, L 1Q/1

Zfunbesc când citesc mesajul: mă simt consolată şi mai puţin «}np,m ă în tot vârtejul acesta. E plăcut să ştiu că pot avea încredere fit tM.

Am descărcat pe laptop fotografiile pe care i le-am făcut şi una »liiiirc ele este pur şi simplu magică. Ea însăşi arată ca o sculptură Miiniină; atât este de minunată. Nici măcar peruca şi ochelarii nu |imI

ascunde cât este de fascinantă şi de frumoasă. Ii trimit foto-

|if iilia care îmi place cel mai mult şi un mesaj.

îţi mulţumesc pentru azi x Aud o bătaie în uşă. îmi arunc telefonul pe pat şi strig: • Nu am comandat room-service\ Aţi greşit camera. - Nu am adus mâncare, îmi pare rău. ICste o voce pe care o cunosc prea bine. Acel accent american i.lffuşit, tărăgănat, cu un strop de magnetism nu poate aparţine tlri'ât unei singure persoane. — Noah? îi deschid surprinsă şi îl văd în prag, sprijinindu-se I u o mână de cadrul uşii. Pare posac şi trist, nu l-am mai văzut niciodată atât de obosit, însă zâmbeşte timid când mă vede, iar ochii i se înveselesc. E îmluăcat într-o pereche de pantaloni scurţi, un pulover croşetat lung i,ii larg şi e încălţat în converşii lui vechi. Un fes îi strânge părul, iar la gât are un lanţ care îi ajunge aproape în dreptul stomacului. Arată atât de bine încât mi se taie respiraţia, şi nu se străduieşte KIcloc pentru asta, lucru cât se poate de enervant. — Pot să intru? mă întreabă în timp ce-şi vâră sub căciulă nişte lire răzleţe de păr. Ridic din umeri şi deschid uşa mai tare. — Sigur că da, vino!

Intră în cameră şi se trânteşte în vârful patului, cu picioarelc încrucişate, f^ ă să-i pese că e cu converşii murdari pe plapuma mea. — Penny, eu... începe să spună. — Noah, te rog. Lasă-mă pe mine să spun ceva mai întâi. îmi pare tare rău. Vorbesc serios. Nu ar fi trebuit să spun lucrurile pc care le-am spus. A fost imatur din partea mea şi ştiu că ai lucruri mai importante de făcut decât să mă distrezi de parcă aş fi sora ta mai mică. Eram dezamăgită şi ştiu că sunt şi alte feluri prin carc îţi pot spune asta, dar s-au strâns mai multe şi am explodat şi îmi pare rău că s-a întâmplat în public şi îmi pare rău că a fost atât de penibil şi îmi pare rău că... — Opreşte-te! Noah pune un deget pe buzele mele. Ai vărsat cuvinte pe tot covorul. Zâmbeşte. — Penny... De data asta mă ţine de mână şi, aşezat pe pat, se uită direct în ochii mei. — Te iubesc. Te iubesc când eşti fericită. Te iubesc când verşi pe mine suc din cap până-n picioare. Te iubesc când eşti tristă. Te iubesc când sorbi milkshake. Te iubesc când mănânci mai multă pizza decât îmi imaginam că poate mânca o fiinţă umană. Te iu­ besc când adormi la ora opt seara. Te iubesc când eşti agitată. Te iubesc când te entuziasmezi ca un copil mare. Şi te iubesc când eşti furioasă. Simt o lacrimă în colţul ochiului drept şi mă străduiesc din toate puterile să o păstrez acolo. Sunt aproape sigură că deja sclipeşte. — Nu vreau să mă cert cu tine. Vreau să ne fie bine, înţelegi? — Şi eu. îmi pare atât de rău pentru tot. E u ... Nu mai spune că îţi pare rău! Suntem bine, mă întrerupe el. Aciuii să lăsăm totul în urmă şi să mergem mai departe. Aş vrea să

Girl Online în turneu

pot rămâne şi să ne uităm împreună la un film în seara asta sau să ieşim undeva, dar trebuie să ies la restaurant cu Dean şi cu cineva (le la un ziar foarte important. Am vrut să trec pe la tine înainte să plec ca să mă asigur că suntem bine. Eu dau din cap şi îl las să mă tragă spre el şi să mă îmbrăţişeze strâns. O îmbrăţişare prea scurtă. De câteva milisecunde. Până să mă dezmeticesc, s-a îndepărtat de mine. — Ţi-am adus şi asta. Face un pas înapoi pe hol şi ridică un coş de nuiele. — Ştiu că nu e totuna cu prezenţa mea lângă tine, dar sper să te ajute, pentru că ştiu că nu a fost uşor de suportat tot ce s-a în­ tâmplat până acum. Iau coşul de la el şi îl aşez pe pat. — Ia-1 ca pe un substitut de Noah cadou, îmi zice zâmbind melancolic. Ar trebui să plec şi să încerc să mă fac prezentabil jientru cina din seara asta. Vine spre mine şi mă sărută uşor pe buze, apoi se îndreaptă spre uşă. Nu este o imagine a lui care să-mi placă; spatele său, în timp ce se îndepărtează de mine. M ă întorc spre coş, care este acoperit cu ceva ce recunosc ime­ diat; hanoracul cu glugă preferat al lui Noah. II trag imediat peste tricoul meu şi îi ridic gulerul ca să inspir mirosul lui de aftershave. îmi suflec mânecile, care sunt mult prea lungi, şi mă uit în coş. Pe fund este un DVD pe care scrie URMĂREŞTE-MÂ, alături de multe produse de patiserie, care mai de care mai apetisante şi um­ plute cu o cremă albă, spumoasă. Pun imediat DVD-ul în playerul de pe televizorul din cameră, apoi mă aşez înapoi pe pat. Imediat, pe ecran apare imaginea lui Noah.

Poartă aceleaşi haine cu care l-am văzut îmbrăcat puţin nuii devreme, aşa că presupun că a făcut filmarea azi. — Dragă Penny, spune Noah de pe ecran. Ştiu că te-am f^cui să te înfurii. Ştiu că te-am întristat. Sunt două emoţii pe care nu vreau să le asociezi cu mine. Nu ştiu în ce fel să-mi mai cer iertare, dar sper să-ţi dai seama că sunt cât se poate de sincer. — Sper că în acest moment stai pe pat, înfofolită în hanoracul meu şi te pregăteşti să guşti una din prăjiturile din cutie. Am în­ trebat la recepţie: se pare că se numesc maritozzi^ şi sunt uncie dintre cele mai romantice dulciuri din Italia. Ştiu că te gândeşti câ filmarea asta tot nu este cu adevărat un substitut pentru mine. Şi ai dreptate, nu este. Mi-aş dori să nu vorbesc unei camere de înregis­ trat. Mi-aş dori să fiu acolo cu tine şi să te scot la o plimbare ro­ mantică prin Roma... însă îmi dau seama cât de puţine lucruri ştiu despre ce înseamnă un turneu. Cât de puţine lucruri ştiu des­ pre această carieră în care am aterizat. Deocamdată sunt un marc neghiob ignorant care face promisiuni pe care nu le respectă. — Penny, sunt unele lucruri pe care le ştiu sigur. Ştiu că iubesc muzica şi mai ştiu că te iubesc pe tine. Aceste două lucruri ar tre­ bui să-mi ajungă. — Aşa că, în caz că ai îndoieli legate de punctul doi, am făcut pentru tine un mic montaj. Penny, tu eşti momentul meu de in­ trigă. Vreau însă să fii eroina principală în fiecare scenă din viaţa mea. Sper ca ceea ce vezi să-ţi demonstreze asta. Ceea ce urmează îmi umple ochii de lacrimi. Este un film cu câteva din momentele mele preferate petrecute împreună: luna mare, portocalie, pe care Noah mi-a arătat-o în New York; dimi­ neaţa de Crăciun, când am deschis cadourile împreună cu Bella în ' I )csci'l il-.ilicnesc care constă într-o chiflă dulce cu stafide şi coajă de lămâie,

niiipliUil cu iiişcă.

Girl Online în turneu

«iilhigeria lui Sadie Lee; petrecerea de şaisprezece ani, de Paşti, I aiul Noah a venit cu familia mea în Cornwall; frânturi din con­ versaţiile noastre pe Skype pe care le-a înregistrat şi filmări despre mrc nici nu am ştiut că există, cu mine privindu-1 pe Noah prima il.ilă pe scenă. Montajul este făcut pe piesa „Fata Toamnă”, care apoi se translunnă într-o versiune nouă a cântecului, pe care nu am mai au­ zii-o până acum. Este tulburătoare şi minunată: doar vocea lui Noah şi chitara, exact cum îmi place să-l ascult. Cuvintele sădesc in inima mea seminţe ce sunt sigură că vor continua să crească ni âta timp cât va continua să bată. Iubita mea pentru totdeauna M i-ai schimbat lumea Tu eşti aceafată Nu am nicio îndoială Că vomf i întotdeauna împreună, iubito

^€afl£toMVielzecljiViel

Observ cu coada ochiului o lumină intermitentă şi îmi dau seainU că este telefonul meu, abandonat pe măsuţa de lângă pat şi pus p# silenţios. M ă întind peste plapumă şi pun mâna pe el, cu gândul încă la conversaţia pe care am avut-o cu Noah. Deschid telefonul şi văd pe ecran că am unsprezece mesaje primite de la Elliot. SinU un gol în stomac. Elliot nu-mi trimite niciodată atâtea mesaji, Sigur s-a întâmplat ceva grav. Le deschid pe toate cât de repede pot

PENNY PENNY, TE ROG SUNĂ-MĂ UNDE EŞTI? AM NEVOIE DEŢINE PENNY, TE ROG SUNĂ-MĂ! PENNY, PE O SCARĂ DE UNU LA URGENT SUNTEM CAM PE LA 100

Girl Online în turneu

SUNT PE SKYPE AŞTEPT Te rog, Penny, sper să ajungi repede... Ti scriu cât pot de repede înapoi.

SUNT AICI! înni pare atât de rău. Mai eşti pe Skype? Nu aştept să-mi răspundă, ci îmi deschid dintr-o mişcare lapitipul şi îl sun pe Skype. Durează secole până răspunde, iar nerăbildir.i mea creşte vertiginos. Simt că mă cuprinde panica, dar rti iMsla este înlocuită de uşurare în momentul în care faţa lui Elliot gptuc pe ecran. Penny, ÎN SFÂRŞIT! Nu prea îmi dau seama cum să interpretez expresia de pe faţa lui ICIliot, fiindcă mă priveşte pe deasupra ramelor verzi ale ocheIfliilor săi pătraţi. Este o expresie pe care nu o văd prea des. Elliot, dacă m-ai speriat cu nouă mesaje disperate doar ca să îUit săpuneşti că nu am vizitat destule locuri în turneul ăsta, să ştii ( rt IUI e deloc amuzant. M-ai îngrijorat. încerc să desluşesc pe faţa lui şi cele mai neînsemnate urme de tiiiior şi aştept să se destindă şi să înceapă să râdă, dar nu o face. — Penny, cum se numea cel care te hărţuia şi de care îţi faceai Simt că inima mi se opreşte în loc. — Te referi la AdevărulGolGoluţ? îl întreb, dorindu-mi să nu fie adevărat. Lui EUiot îi cade faţa. — Ce s-a întâmplat? De ce mă întrebi? 201

ZOE SUGG

— Nu cred că se numără printre fani, spune Elliot, cât se poate de amărât. Nu, decât dacă nu cumva este unul foarte dedicat. îmi duc mâinile la tâmple şi mă tem de ce e mai rău. — Ce s-a întâmplat? Elliot oftează. — Eram în metrou şi mă întorceam de la o şedinţă foto a re­ vistei când am primit e-mailul ăsta ciudat de la o adresă necunos­ cută. Ţ i l-am transmis şi ţie. îşi pune mâinile în cap şi dispare după ele. Deschid repede e-mailul şi observ că Elliot mi-a transmis uii mesaj primit de la AdevărulGolGoluţ. Nu vreau să îl deschid, dar trebuie să văd ce l-a speriat pe Elliot atât de rău.

De la: AdevărulGolGoluţ Către: Elliot Wentworth Subiect: CITEŞTE-MĂ Penny se desparte de Noah, altfel asta o să facă înconjurul internetului. FIŞIER: imaginei052.jpg Dau clic pe imagine şi simt şi mai adânc golul din stomac. Este fotografia în care Alex şi Elliot se sărută, în balcon, la concertul lui Noah. E o poză tare drăguţă şi mai că îmi vine să zâmbesc, atât sunt dc simpatici amândoi. Se vede de la o poştă că se iubesc, fe­ ţele le strălucesc în luminile de scenă, iar în jurul lor sunt specta­ tori care privesc fascinaţi concertul lui Noah. Ca şi cum, în accl moment, nu mai există nimeni pe lume în afară de ei doi. Dar pentru că Alex nu a mărturisit familiei că este gay, o foto­ grafie ca asta... i-ar putea zdruncina întregul univers. 202

— Tu ai făcut fotografia, nu-i aşa? La concertul din Brighton? T«i încrucişează braţele şi le aşază pe genunchi. — Aşa e, dar... — Dar nu te-ai gândit să menţionezi faptul că era şi această poză în telefonul tău când ţi-a fost furat, iar acum cineva ameninţă h ;1 o facă publică. Alex va fi furios când va afla că putem fi şantajaţi in felul ăsta. Şi bineînţeles că tu nu te-ai gândit că ai în telefon (cva atât de incriminator, fiindcă nu te-ai gândit deloc la mine şi l.i relaţia în care sunt. Nu l-am mai văzut niciodată pe Elliot aşa. Este în acelaşi timp liirios, trist şi iritat. Dar şi eu sunt furioasă. — OK, îmi pare rău. Nu am fost chiar în apele mele atunci t âiid s-a întâmplat, Elliot, şi mă simt îngrozitor că ai fost târât în tişu ceva. Atunci nu am ştiut cu certitudine care sunt intenţiile iU'cstei persoane, dar am impresia că acum totul devine foarte clar. Vcnny se desparte de Noah. Cineva nu vrea ca noi să fim împreună. — Penny, nu ştiu ce să fac! Trebuie să îi spun lui Alex. Dacă se află... Elliot oftează adânc. Pare doborât, de parcă tot ce s-a întâm­ plat l-a lăsat şi fară ultima picătură de energie. — Tu ştii cum e el când vine vorba de noi, Penny. Nu are curaj Hă le spună prietenilor şi părinţilor. Chiar şi atunci când suntem undeva departe de Brighton, unde nu ne cunoaşte nimeni, rareori iit'. întâmplă să mă ţină de mână. Concertul ăla a fost unul dintre ccle mai frumoase momente din relaţia noastră. Iar casa ta este iianctuarul nostru. Dacă va începe să creadă că nici cu tine nu sunl(Mn în siguranţă... se va supăra tare rău. Mintea îmi este asaltată de imagini cu Alex absolut îngrozit de simpla existenţă a acestei fotografii, punct, ca să nu mai spun că fotografia este pe mâini greşite. Cu toate că această poză nu ar

afecta multă lume, pentru Alex ea reprezintă un pas importiuit, unul pe care el cu siguranţă nu este încă pregătit să îl facă. In plus, sunt sigură că, în secret, Elliot şi-ar dori să aibă aceaati fotografie ca poză de profil. Nu l-am mai văzut până acum atât ds fericit în nicio altă relaţie. Ceea ce îl întristează pe Elliot este fap­ tul că nu poate să-şi exprime sentimentele aşa cum ar dori. I-af plăcea să se ţină de mână, să se îmbrăţişeze pe o pătură vara, la uit^ picnic în parc, dar Alex nu a ajuns încă în acel moment. — Nu ştiu ce să spun, Elliot. îmi pare atât de rău că am f^cuf acea fotografie şi că mi-au flirat-o din telefon. Probabil au avut suficient timp să descarce şi ultima tură de poze pe care le facuscirt înainte să schimb parolele. Cum de ştiu până şi faptul că Alex esta o persoană cu secrete? îmi pică brusc fisa că AdevărulGolGoluţ nu este un fan obsedai, Dar care sunt şansele ca telefonul meu să cadă în mâinile cuiva oara mă cunoaşte şi care are astfel de planuri? A fost un accident. îmi storc creierii ca să încerc să-mi dau seama cine ar putea îl, Să fie Megan? Să fie prea mare coincidenţa că ne-am întâlnit iu public exact după ce mi-am pierdut telefonul? Ea ar fi fost surprinsă să găsească o poză cu Alex şi cu Elliot la mine în telefoUi fiindcă nimeni nu ştie că sunt împreună. Să fie încă supărată dujiâ cearta noastră şi geloasă pe relaţia mea cu Noah? Cu siguranţă cA nu, mai ales după discuţia pe care am avut-o după concert. Totul o mult prea ciudat. — Am crezut că ai priceput, Penny. Din start o asemenea fotofgrafie l-ar nelinişti pe Alex. Elliot arată bizar. — Ştiu. îmi pare rău, E. M ă ştii doar... fac mereu fotografii, oriunde. Nu m-am gândit că o va vedea altcineva. Nu aş fi postat-o niciodată^ nicăieri, fară să te întreb mai întâi.

încerc în continuare să-l liniştesc pe Elliot, însă el rămâne de­ moralizat şi rece. — Pot să mă întorc acasă dacă vrei. Să încerc să îndrept lucrurile? — Nu, nu, e OK, Pen. M ă descurc. Şi, indiferent ce se întâmplă, iiu lăsa treaba asta să intervină între tine şi Noah, nu este decât o ftiluaţie tâmpită în care cineva vrea să te intimideze. Aş face bine m;1-1 sun pe Alex şi să-i spun... încheie conversaţia facându-mi cu mâna trist. Timp de câteva minute stau şi mă uit paralizată la ecranul nef-'i u, incapabilă să iau o decizie. Dar EUiot are dreptate, este vorba ilc cineva care vrea să mă intimideze şi nu va putea să ne distrugă K'laţia. Decid că nu mă pot descurca de una singură în această '.iluaţie. Intru din nou pe pagina mea de e-mail şi trimit tuturor priete­ nilor apropiaţi şi membrilor familiei un mesaj în care îi avertizez ilcspre această intimidare şi despre posibili hărţuitori şi le spun că H i l âng toate dovezile ca să merg la poliţie. Astfel, dacă esie Megan Miui altcineva care mă cunoaşte, vor şti că vorbesc serios. Eu sunt Oceania cea Puternică şi nici un bu/Iy nu îmi va ameniiiţa familia şi nici nu mă va împiedica să-mi trăiesc visul.

* *

^€ofutoMt^ei/zeci^pxit\Uy^

Sunt cu bagajele aproape gata şi pregătită să plec din Roma cAiU mă năpădeşte un val de tristeţe. Cu toate că am reuşit să explorc puţin ieri, am senzaţia că nu am reuşit decât să adulmec minuiifti ţiile ascunse ale acestui oraş superb. M ă uit pe geam şi promit n mă întorc. în uşă se aude o bătaie puternică şi, pentru o clipă, am impresii că am întârziat, însă mai e timp destul. — Penny? Eşti acolo? — Vin acum! îi deschid uşa lui Noah. E cu rucsacul atârnat pe umăr şi observ o etichetă mică pe care sunt trecute datele lui Dean. E atât ds obişnuit să fie dus dintr-un loc în altul că nu mai ştie unde trebuia să stea peste noapte sau la ce oră are următorul avion. Dean sa ocupă de toate detaliile astea administrative ale vieţii lui. — Am văzut e-mailul de la tine de dimineaţă. Ciudatul ăla şi-n făcut din nou apariţia? încuviinţez. — De data asta cu Elliot. — Nu-mi vine să cred! E o idee buna să ţii evidenţa tuturor incidentelor. îi putem da apoi toate informaţiile lui Dean, iar el se Vil

ocu[')a să meargă la poliţie.

Girl Online în turneu

IC o idee grozavă, îi răspund, uşurată că p o t să-mi descarc |ţi|h Ini în faţa cuiva. Şi acum, ma cberie, eşti gata de drum? Spre Paris? Mit strâmb, încercând să par sofisticată, cu un aer parizian. Mais oui\ Nu am fost niciodată mai pregătită. fiiiiit atât de entuziasmată când aterizăm la Paris, încât îmi ♦itu' iiit alerg de colo-colo ca un copil la Disney W orld. Din mă­ linii ciirc ne duce de la aeroport la hotel, privesc cu gura căscată |*ii iuilc minunate pe lângă care trecem. Mama a iubit mereu Parisul, mai ales că, ori d e câte ori e aici, iit impresia că trăieşte în filmul „Amelie“. E locul ei preferat din fiirtltl lumea şi, la optsprezece ani, a fiigit de acasă ca să guste penfiu fâtcva luni din minunata viaţă boemă în Cartierul Latin. Al nm, ea şi tata vin aici în vacanţe scurte ori de câte ori au ocazia. In 'ilârşit, acum am şi eu ocazia să văd de ce le place atât de mult. Sunt în oraşul iubirii cu băiatul pe care-1 iubesc. Poate fi mai inhnuiat de atât? -

Parisul va fi cel mai grozav, Penny! în seara asta vor veni l

tju’i'tacol cei mai tari jurnalişti şi vor face cronici. Va trebui să fim hbii buni ca niciodată şi să cântăm mai bine c a niciodată, zice Noiih în timp ce ieşim din maşină, în faţa hotelului. ICste cel mai splendid hotel în care am stat p â n ă acum, cu porhui care ne preiau bagajele şi le cară pe o scară uriaşă. Este exact rtfa cum mi-am imaginat că va fi hotelul în care vom sta la Paris şi itiiit sigură că sejurul aici va fi foarte romantic. M ă întorc şi mă uit K» Noah, pe faţa căruia citesc nerăbdarea şi entuziasmul şi zâmbesc huf;, cu gura până la urechi. E genul acela de zâm bet pe care îl ai iloar atunci când te roagă bunicii să pozezi îm preună cu firaţii tăi

mai mici. Nu sunt foarte sigură că este un zâmbet atrăgător, dar, în momentul acesta, nici nu-mi pasă. —

Şi, apoi, PETRECEREA DE DUPAĂĂĂ!! începe să urltl

Blake din spatele nostru, în disonanţă totală cu atmosfera altmin^ teri măreaţă şi serenă. Noah se răsuceşte pe călcâie şi bate palma cu Blake. Este searu pe care toată lumea a aşteptat-o cu foarte multă nerăbdare: searn în care are loc cea mai mare petrecere de după concert din turneu* Are loc într-unul din cele mai tari cluburi de noapte din Paril^ unul în care în mod normal nu aş avea voie să intru (mai ales cfl sunt minoră), dar, pentru că e o petrecere privată, e în regulă. N\i am mai fost niciodată la o petrecere de după, în afara cazului in care se pune faptul că m-am întâlnit cu cel mai bun prieten dupfi balul de clasa a unsprezecea, care a fost un dezastru total, şi m-ain umflat cu pizza cât pentru o lună... Noah mă lasă în faţa camerei de hotel, apoi se grăbeşte să plcc’8 spre sala de concerte; nu mai au decât câteva ore până la spectacol, Trag adânc aer în piept: camera de hotel este uluitoare. Un paf imens, cu tăblie aurie şi cuverturi din catifea rubinie. Geamurile înalte se deschid într-un balcon mic de pe care zăresc vârful Turnului Eiffel. E perfect. M ai sunt câteva ore până când trebuie să plec la concert, aşa cil profit de ocazie ca să golesc toată valiza pe pat. Seara asta va îl diferită de celelalte deoarece voi sta la braţul lui Noah în faţa mul­ tor persoane. Problema e că habar nu am cu ce să mă îmbrac la o astfel de pe­ trecere. Şi nu vorbim despre o simplă petrecere de după, ci de ccfl la care vor veni cei mai grozavi invitaţi: toţi tipii de la The Sketch, prietenele lor (sub acoperire sau nu), echipa de management. Leah Brown şi anturajul ei, Noah şi restul trupei, toţi membrii echipci

Girl Online în turneu

h Iniice din turneu. Probabil că paparazzi şi presa vor forma şiruri iif '.li'irşite pe stradă, ca să nu mai pomenim de fani. Mă holbez în oglinda mare, a cărei ramă împodobită şi poleită işt asortează perfect cu tăblia aurie a patului. Este genul de oglindă jii fai'e mi-o pot imagina pe Maria Antoaneta privindu-se, dar, spre tU'oscbire de ea, aceasta nu este seara dinaintea execuţiei mele. ItiMil în puloverul imens al mamei şi în colanţi mă simt oricum, numai şic nu. Ca să fiu sinceră, niciuna dintre ţinutele mele nu mi st' pare potrivită. Nu este momentul să mă îmbrac cu o rochie lunp;ă, demnă de un ceai dansant. Tot ce am pare foarte copilăresc şi (‘oarte nasol. Ştiu că Noah mă iubeşte indiferent de cum arăt, dar în seara tiwl.i nu vreau să mă simt ca tânăra de şaisprezece ani care probabil nu ar trebui să fie prin baruri împreună cu iubitul ei celebru. Vreau sil mă simt sexy şi şic. Poate că machiajul va rezolva totul, dar nu sunt un as în domeniu, aşa ca Megan şi ca alte prietene ale mele. Inhaţ trusa de machiaj din valiză şi mă aşez cu picioarele cruciş in liiţa oglinzii mari. îmi scot dermatograful şi mâzgălesc ceva în juiul ochilor, apoi încerc să-mi pun nişte gene false. D upă ce mă iau la harţă cu amândouă seturile de gene preţ de douăzeci de minute, renunţ în cele din urmă şi încerc să mai aplic nişte tuş, ca u>\ egalizez totul. Nu sunt sigură că am reuşit. în continuare, ştiu că trebuie să mă ocup de tenul meu palid. Inccp să cred că arăt mult mai gotic decât mi-am propus. Oare ce .11' spune o specialistă în machiaj cum e Kendra? M i-ar sugera tiii-mi pun puţină pudră bronzantă? Ar recomanda un ruj roşu? Sau rujul roşu e de evitat cu atâta tuş la ochi? In astfel de mo­ mente, mi-ar prinde bine să o am alături de mine pe Megan, deşi nu mi-am imaginat niciodată că-mi voi dori aşa ceva. Apoi îmi vine în minte altcineva.

— Salut, Leah. Sunt Penny.,. Ám, tocmai mă machiam şi mft întrebam... crezi că la un machiaj smokey eyes ar trebui să-mi pun ruj roşu care să bată mai mult în portocaliu sau în roz... Nu apuc să mai deschid gura că Leah mă întrerupe. — PUNE JOS RUJUL, DRAGA MEA. în ce cameră eşti? Vin acum.

*.

^€oflitoMVielzeci^(md

i Io a n a prin Paris împreună cu Leah Brown într-o maşină cu şofer it im trat în topul atracţiilor acestui turneu. După ce mi-a smuls de |u* ochi genele false prinse precar şi mi-a şters linia îngroşată tl(‘ tuş, Leah a insistat să ieşim şi să mă ajute să mă pregătesc. I'ri xna oprire: magazinul Sephora, unde nu mai conteneşte să cuIt'.igă produs după produs, pe care eu le aşez frumos în coşul de IUI TQpărături. I

I

*

— Leah, nu ştiu ce să fac cu jumătate din aceste produse. Adică, jti

( >babil că pot ghici dacă e nevoie... întorc o cutie cu tatuaje semipermanente ruginii şi brusc îmi

il.jui seama că habar nu am ce să fac cu ele. Când au revenit aceste I lU

u a je la modă şi unde se aplică?

j*

Leah îmi smulge pachetul din mână şi îl aşază înapoi în coş.

I

— Nu ţi le vei pune tu. O să-mi chem echipa de machiaj şi

I I iK x fu ră să vină să te ajute. Iar tatuajele aste sunt de ceva timp ul-

I U11 :iul răcnet, Pen. Tu nu citeşti Glamour}

L

In timp ce ne plimbăm prin magazin, încerc să ignor faptul că I i'i lalţi ne remarcă prezenţa sau, mai bine zis, prezenţa lui Leah. Al ară, în faţa magazinului, s-a adunat deja lume şi am observat l a personalul magazinului s-a dus înspre curioşi ca să nu-i lase irt intre.

■— Păi, ba da. îmi place Gîamour. E preferata mea. Zâmbesc neconvingător şi sper să nu se prindă din vocea mea că^nint. ■— Oh, slavă Domnului. Mai că am crezut altceva. Râde şi îmi trage un ghiont amical, în timp ce pune în coş ceva pe care scrie „ulei bronzant uscat”. Când coşul de cumpărături începe să dea pe dinafară de prode înfrumuseţare de a căror existenţă nici măcar nu ştiam, Lg^h îl duce la casă, unde o angajată începe să le scaneze. Totul gj^nge la peste o mie de euro, iar eu rămân mască. ■— Leah, îţi mulţumesc mult că mă ajuţi, însă nu-mi permit ţ^j^te astea... -— M ă duc să iau produsele şi să le pun înapoi pe raft, dar Leah prinde de braţ. — Voi, englezii, sunteţi atât de politicoşi. Ce drăguţ, întinde o carte neagră de credit şi vânzătoarea o trece prin dispozitiv. -— Mulţumesc frumos, spune Leah grăbindu-se să ia toate cos­ meticele care sunt puse în două pungi imense de hârtie legate cu panglică alb-negru. Bonnejournée. Vreau să-ţi spun că îmi place tare mult muta, i se adresează vânzătoarea cu un accent franţuzesc uluitor. Aş vrea eu să vorbesc la fel de sexy. Poate ar trebui să lucrez p^ţin la accent ca să-l dau pe Noah pe spate? încerc şi eu un Au ^¿Doir, dar vânzătoarea se uită chiorâş la mine, sugerând că nu ar ţj.gbui să mai încerc vreodată să vorbesc franţuzeşte. Sărim înapoi în maşină şi Leah îi spune şoferului unde merggin mai departe. El întoarce pe un bulevard larg, pe ale cărui lasunt înşirate numai magazine de designeri despre care am ^jtit în revistele de. modă ale mamei. Fiecare magazin pare să vrea ¡1întreacă pe cel de lângă el prin decorurile extravagante din

Girl Online în turneu

vitrine, cu manechine contorsionate în diferite unghiuri

cHpln/li

de flori muhicolore pretutindeni. Jur că am zărit o rocliu* Ihi uta doar din prăjituri. Judecând după siluetele femeilor care intră şi icH din magazine, probabil că doar aşa se apropie şi ele de o brioşă, Când ne oprim în faţa unui astfel de magazin, îmi dau scaniii că Leah e pe punctul să cheltuiască şi mai mulţi bani cu mine şi mă simt stânjenită. — Leah, tot ce faci este mult prea frumos. Aş vrea să existe o modalitate să îţi dau banii înapoi. Ea îşi aşază mâna pe a mea. — Penny, te rog lasă-mă să fac asta. îmi place că pot să o fac. Nu prea îmi rămâne mult timp să ies cu prietenele la cumpărături şi, oricum, aveam nevoie să-mi fac puţin de cap. Şi ce ocazie mai hună să o fac decât cu tine, pentru tine? Eu am tot ce-mi trebuie şi mai mult decât atât, aşa că taci şi simte-te bine. Deschide portiera şi mă trage după ea pe trotuar. Intrăm în fugă în cel mai apropiat magazin şi, când mă uit în josul străzii, văd o mulţime de paparazzi care se bulucesc în direc­ ţia noastră. Odată ajunse în spaţiul protector al magazinului, bli­ ţurile scăpărătoare ale aparatelor de fotografiat încep să lumineze vitrina principală. — Uau, Leah, nu mă mir că uneori ieşi în oraş deghizată, zic. — Mie îmi spui, îmi răspunde, dându-şi ochii peste cap. Se duce direct spre umeraşe şi începe să scoată rochii pentru mine, îngrămădindu-mi-le în braţe. Ajung să probez rochii carc sunt mai scumpe decât bugetele de nuntă cu care lucrează mama. Mă rostogolesc din cabina de probă într-o rochie de cocktail dc culoare roz şi pantofi din piele de şarpe cu tocuri cui mult prea înalte. Am senzaţia că un vânt mai puternic ar putea să mă doi)« »ai(v — Nu sunt sigură. M ă simt aiurea.

M ă uit în jos la şoldurile mele şi la gleznele slăbănoage şi mă strâmb. — Penny, ai un corp extraordinar, îmi zice Leah. Ai forme ro­ tunjite exact acolo unde trebuie. BUCURĂ-TE DE ELE! — Nu pentru corpul meu mă tem. In tocurile astea, sunt un pericol public. — Mademoiselîe? Poate doriţi să probaţi ceva un peuplus elegant? Parizianul micuţ care se ocupă de magazin este elegant din cap până-n picioare, de parcă ar avea stabilită o întâlnire cu regina. — Ceva m ai... sofisticat? îmi întinde o rochie neagră din satin, fară mâneci, cu o fundă mare în talie şi cu inserţie de dantelă pe tot spatele, până jos. M ă simt de parcă bărbatul acesta îmi pune în braţe un nou născut. Nu ştiu cum să ţin rochia, cum să reacţionez, cum va arăta pe mine, dar o iau în cabina de probă. După ce mă chinuiesc o vreme cu sutienul adeziv, care e o absurditate, ies în cele din urmă din cabină. Sunt întâmpinată de o linişte încremenită, urmată de ropote de aplauze. Până şi Callum, garda de corp a lui Leah, apla­ udă cu frenezie. — Oh, Penny, arăţi absolut minunat! N-ai cum să dai greş cu LBD^ M ă încalţ cu o pereche de pantofi negri cu toc cui, mai joşi decât cei dinainte (zece centimetri faţă de cincisprezece), apoi mă privesc în oglindă şi, în premieră, constat că nu sunt îngrozită. în viaţa mea n-am fost o apariţie scânteietoare. Chiar dacă m-am îmbrăcat frumos la nunţi sau pentru balurile de sfârşit de an, pre­ feram mereu genul vintage — excentric celui sofisticat elegant. Acum însă, privindu-mi ţinuta, simt că pentru prima dată în viaţa ' Little Black Dress (în original), micuţa rochie neagră

Girl Online în turneu

mea sunt adult. In rochia asta, arăt ca şi cum locul meu chiar este la braţul lui Noah. — Mon Dieu! exclamă Leah într-o franceză perfectă, lucru de­ loc surprinzător. Se uită îngrozită la ceas. — Ce târziu e! Trebuie să mă duc la sala de concerte, altfel managerul meu mă omoară. Jacques, te ocupi tu ca rochia să fie călcată cu aburi şi trimisă la hotel, gata să fie îmbrăcată? Penny, de câte ori ai văzut concertul? — A, cred că de patru ori până acum. — Atunci, dacă suporţi să lipseşti o seară, fa asta. Lasă-i pe cei din echipa mea de machiaj şi coafură să-şi arate talentele, apoi îmbracă-te cu rochia. Vin să te iau după spectacol ca să mergem împreună la petrecere. O să-i dai pe spate. Nu mă pot abţine. M ă arunc spre Leah ca s-o îmbrăţişez şi o cuprind cu putere de după gât. — îţi mulţumesc mult, mult de tot! — O, draga mea, cu cea mai mare plăcere. Acum, ai mare grijă de rochie. Nu vreau să se întâmple absolut nimic, nici cu rochia, nici cu tine până diseară. Şi asta nu e o rugăminte, e un ordin.

^ '^ ^ a f lU o M V v e i/ z e c i^ ^ jO A e ^

Leah mi-a dat instrucţiuni clare ce să fac după ce ajung la hotel: să fac o baie, să mă dau cu gel exfoliant, să mă rad pe picioare şi să aştept sosirea comandoului ei de frumuseţe. Faptul că nu trebuie să mă agit ca să ajung în culise mi-a ridicat parcă o greutate de pe umeri şi chiar îmi face o mare plăcere să folosesc cada cu picioare în formă de gheară din baia mea frumoasă. Deschid robinetele aurii şi apa fierbinte începe să curgă. Arunc în apă o bilă de spumă efervescentă pe care am găsit-o când am dat iama prin rafturile de la Sephora şi privesc cum picăturile de ulei de trandafir colorează apa într-o nuanţă pală de roz. în timp ce cada se umple cu apă fierbinte şi aburii se împrăştie, îi scriu un mesaj lui Noah.

Salut, nu te îngrijora, dar am chef să mă relaxez în sea­ ra asta, aşa că rămân la hotel până începe petrecerea în loc să vin la concert. E OK? xx Aproape instantaneu, primesc înapoi un mesaj îngrijorat. 216

Girl Online în turneu

Eşti sigură? E totul în ordine? Vrei să îl trimit pe Larry să îţi aducă nişte supă de pasăre sau poate altceva? Ştii că aş prefera să fiu cu tine acum! Ştiu. Sunt bine, pe cuvânt. Nu sunt bolnavă, doar mă relaxez. Ne vedem mai târziu, xx Te iubesc XX Şi eu te iubesc Baia este exact ce aveam nevoie ca să-mi limpezesc gândurile. M ă întind pe spate şi las balonaşele de săpun să mi se spargă de piele, în timp ce le cern printre degete. Indiferent cât de plăcut e stilul ăsta de viaţă, îmi este dor de casă. Nu aş putea trăi aşa mereu, tot timpul pe drumuri, fară să mă opresc din când în când să mă bucur de ce este în jurul meu, de privelişte şi de mâncare. Ştiu că nu trebuie decât să o spun şi Noah m-ar lua cu el pentru tot­ deauna. Aş fi cu el şi m-aş bucura de această viaţă luxoasă. O sesi­ une de shopping ca cea de astăzi cu Leah ar fi un lucru obişnuit, nu ceva unic în viaţă. Cârdul acela de credit negru-cărbune ar putea fi al meu.Kş putea să-mi pierd vremea cu Kendra şi Selene şi singura mea grijă ar fi să arăt fermecător. Megan ar da orice să fie în locul meu. La naiba, şi Elliot ar face la fel, dacă asta ar însemna să aibă toate hainele şi pălăriile pe care şi le-ar putea cumpăra. Dar sunt eu cea de acum? Rămân în baie până când degetele mi se fac precum prunele uscate. Nu cred că Leah ar fi de acord cu asta. M ă înfăşor în cel mai moale şi pufos halat de baie care există, apoi îmi strâng părul într-un prosop ca să-l usuc. Când deschid din nou uşa de la baie, mi se taie respiraţia. Pe masă mă aşteaptă un buchet superb dc 217

trandafiri. Unul dintre angajaţii tiotelului trebuie să fi intrat în timp ce eu faceam baie. Citesc felicitarea mică de lângă buchet: EŞTI MEREU ÎN INIMA MEA, FATA MEA PENTRU TOTDEAUNA. N Zâmbesc larg, cu gura până la urechi. Nu-mi vine să cred că m-am îndoit pentru o clipă de faptul că suntem făcuţi unul pentru celălalt. Bineînţeles că suntem. Indiferent ce obstacole ne aşteaptă pe viitor, Noah şi cu mine le putem depăşi. Ştiu că putem. Se aude o bătaie în uşă şi mă întreb dacă Noah nu mai are cumva şi alte surprize pentru mine. în schimb, mă trezesc faţă în faţă cu cinci femei neînfricate, care au toate părul prins frumos în coadă de cal şi care sunt înarmate cu valize de culoare neagră de mărimi diferite. Una dintre ele are la subraţ un foehn. Este co­ mandoul pentru frumuseţe. M ă aşază pe scaun şi încep să pescuiască de prin pungile Sephora, rupând cartoanele şi scoţând produsele pe care încep să mi le aplice pe faţă. Aflu acum mai m ulte decât aş fi crezut: în ce ordine se aplică crema bază de maclxiaj şi cea hidratantă (prima întot­ deauna după cea hidratantă) şi dacă anticearcănul se aplică înainte de fondul de ten (poţi să-l aplici şi înainte şi după, însă doamna care mă machiază preferă fondul de ten mai întâi). încerc să ţin deschis măcar un ochi şi să reţin cât mai multe detalii, astfel încât să pot spera măcar că voi fi îrt stare să refac acest machiaj într-o bună zi. L a un moment dat, o fată î m i ondulează părul, alta îmi întinde fard mov pe pleoape şi altcin ew îmi aplică tatuajul pe încheietura mâinii. Parcă aş fi pânza u n u i pictor, nu o fiinţă umană. Fetele astea sunt nişte artişti în focurile creaţiei. După ce termină, una dintrre fete mă roagă, deloc protocolar, să-mi dau jos halatul de baie. V^reau să mă agăţ cu disperare de el,

Girl Online în turneu

ii;ir când ea ridică rochia şi îmi amintesc câtfde bine am arătat în r:i la magazin, devin mai paşnică. Fetele astea au văzut probabil multe femei în lenjeria intimă, nu doar pe mine. Pare-se că fata asta este şi o croitoreasă extraordinară. în map,;izin, am crezut că rochia mi se potriveşte perfect, dar ea o prinde m ace şi o coase până când îmi vine ca turnată. M ă sprijin de mnărui ei cât mă încalţ cu pantofii, apoi mă roteşte şi mă conduce spre oglindă. Clipesc şi nu-mi vine să cred când o văd pe cea care mă priveşte din oglindă. Poate că a rămas ea mută de uimire, dar m rest este... magnifică. Stilistele din spate bat palma şi se îmbrăţişează. Eu mă întorc şi o îmbrăţişez pe fata care m-a ajutat să mă îmbrac cu rochia. Nu mai am cuvinte; singurele care îmi vin stau claie peste gră­ madă în minte. Nu se compară felul în care m-am simţit în maga­ zin, când am probat rochia pentru prima dată, cu ceea ce simt acum. Pe picioare am ulei uscat autobronzant, ceea ce le face să lucească în lumină. Părul are volum şi este superb ondulat, iar acele smocuri ca de lână pe care le aveam la rădăcină au dispărut. Machiajul pe pleoape este smokey violet, ca să se asorteze cu culoai ca ochilor, iar genele false, proaspăt aplicate, sunt atât de ondulate şi de frumoase că nu-mi vine să mă mai opresc din clipit. Buzele sunt într-o nuanţă superbă de roz, iar pe încheietură am un minu­ nat tatuaj roz-auriu, în formă de pană. Una dintre stiliste scoate rapid la iveală o pălărie bob neagră pe l-are mi-o aşază uşor pe cap şi, dintr-odată, ţinuta este completă. Nu cred că m-am mai simţit vreodată atât de grozav, nici măcar atunci când Elliot s-a ocupat să mă aranjeze, iar el ştie multe de­ spre modă. încă un puf de parfum Chanel şi toate femeile din jurul meu zâmbesc. în cele din urmă, îmi găsesc cuvintele: — Mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc! le spun.

încă o bătaie în uşă şi în cameră apare Leah. E uşor răvăşită, dar, chiar şi aşa, arată uluitor. Presupun că şi eu aş fi întoarsă pe dos dacă tocmai aş fi ieşit de pe scenă. Când mă vede, i se taie respiraţia. — Doamne, Dumnezeule! Nu ţi-am spus că fetele astea sunt cele mai bune în ceea ce fac? Penny Porter, arăţi absolut minunat. Noah este cel mai norocos tip pe care-1 ştiu. O să-l laşi lat. — M ă simt super! Mulţumesc, Leah! O îmbrăţişez, probabil prea tare, dar nu-mi pasă. — Cu cea mai mare plăcere! Acum fetelor, am nevoie să mfl aranjaţi şi pe mine! Sunt un dezastru şi trebuie să arăt nemaipo­ menit la această petrecere. în mijlocul acestui vast amalgam de sentimente care mă invadează, apare o întrebare care nu-mi dă pace: cum îmi voi găsi pro­ priul comando de frumuseţe care să mă facă să arăt aşa în fiecare dimineaţă? Plotărăsc însă că, dacă această Penny Porter există fie şi pentru o noapte, ea se va distra pe cinste.

Mii îndrept şovăind spre uşa clubului unde are loc petrecerea, ţitrându-mă de Leah ca de un colac de salvare. Probabil că se gân­ deşte că am devenit mult prea recunoscătoare şi ar vrea să nu mă wv.n agăţ de ea cu atâta disperare, însă ştiu că, dacă îi dau drumul Hiui o strâng mai puţin de braţ, voi cădea. Străzile pavate cu piatră ruhică din Paris sunt minunate, dar sunt un coşmar dacă trebuie «A mergi pe ele în pantofi cu tocuri de zece centimetri. Sunt hotăii\(:ă să nu-mi încep seara dând cu nasul de pavaj. în acest moment, sunt chiar întruchiparea sofisticării. Penny i t*u stângace a rămas în camera de hotel şi stă învelită în pat în HtMi a asta. în schimb, Penny Pariziana-şic a ieşit în oraş şi, deşi nu v.i fi cea mai grozavă tipă de la petrecere (Leah deţine încă titlul urcsta), are cel puţin o şansă să simtă că locul ei este acolo, iar )ii ictenul ei ar putea simţi la fel. Suntem poftite să trecem de namilele de la intrarea în club, iar ( 'allum îşi ţine haina sus ca să o protejeze pe Leah de bliţurile jiiiparazzilor perfizi. De data asta, eu mi-am lăsat aparatul foto la hotel. De fapt, nu am nici poşetă plic, iar cheia de la cameră e as( unsă undeva într-un buzunar mic al rochiei. 221

‘Sunt oarecum dezamăgită odată ce trecem de uşa întunecată îii ' l'il’. încep să cred că nu merită niciun pic efortul pe care 1-ain •‘^'>it,din cauză că înăuntru este întuneric, iar aerul e îmbâcsit. I

-cab îl vede prima pe Noah în separeul VIP. Din fericire, aici

''■’Iti puţin mai multă lumină, ceea ce e bine dacă vrei să faci paraclft “ >cine e în clubul tău, presupun. îmi face semn să mă duc spre el, -Hai, du-te, e momentul tău. Eu trebuie să-mi găsesc iiiiiiiagerul. O mai strâng o dată de mână. — Iţi mulţumesc mult încă o dată pentru tot. Leah! — Sincer, a fost plăcerea mea. Acum du-te şi arată-i ce a ratat azi, îmi face cu ochiul, iar eu trag adânc aer în piept. Noah stă în mijlocul separeului, iar în jurul lui, în semicerc, ''işnuit, arogant, în vârstă de optsprezece ani. Sunt mută de uimire. De ce îmi mai irosesc timpul cu chestia asta? Eu ştiu ce s-a întâmplat, dar prietenul meu, acea persoană i’iire ar trebui să aibă grijă de mine şi să aibă încredere în mine, refuză să mă creadă. — Ieşi din cameră, Noah. Dacă mă crezi în stare de aşa ceva, nu mai are sens discuţia. E o pierdere de vreme. Ţi-am povestit ce s-a întâmplat. Dacă nu mă crezi... nu ştiu ce altceva să fac. Noah se ridică brusc în picioare. — Dean m-a avertizat că viaţa în turneu schimbă oamenii. Doar că nu m-am gândit că se referea la tine. îmi aruncă o privire înverşunată, iar tâmplele i se zbat de nervi. Mai că îmi vine să râd de cât de ridicol sună asta venind din gura lui. — Nu, Noah, nu e nici pe departe adevărat. De fapt este foarte, foarte fals! Trag adânc aer în piept. — Nu mai pot face asta. Nu pot să fiu cu cineva care crede astfel de lucruri despre mine, pentru care nu sunt decât o bilă cu care jonglează şi care nu mă crede când e vorba despre ceva atât de serios. Am crezut că te cunosc, dar evident observ că nu e cazul. Pur şi simplu, nu-mi dau seama cum va mai putea fiincţiona ceva între noi.

Nu prea îmi vine să cred că mi-au ieşit pe gură asemenea cu­ vinte. Cred că nici lui Noah nu-i vine să creadă. Se întoarce şi iese din cameră trântind uşa după el.

* ^€apUMulpxăhwzeci^ umC

De îndată ce Noah iese din cameră, îmi iau telefonul şi îl sun pe Elliot. Nici măcar nu-mi pasă de tarifele internaţionale. După ce sună de câteva ori, răspunde. — Alo? îmi dau seama imediat că ceva nu e în regulă. Vocea lui c dis­ tantă şi rezervată, dar conştientizez că e aproape două dimineaţa şi că probabil l-am trezit. — îmi pare rău că sun atât de târziu, îi spun. încerc să vorbesc pe un ton cât se poate de normal, deşi am senzaţia că în ultima oră nu am făcut altceva decât să plâng şi să mă cert. — Nu-i nimic. Eram treaz. E rece şi distant. — Chiar erai? — Ce s-a întâmplat? — Viaţa? îi răspund cu o tentativă neinspirată de glumă. Este genul de replică la care Elliot măcar scotea un chicotit, două, dar acum rămâne tăcut. Presupun că niciunul nu e în dispoziţia să facă glume. — Elliot, cred că Noah şi cu mine tocmai ne-am despărţit.

Z.UC- 3UUU M ă aşez şi încep să-mi răsucesc păml, fiind întâmpinată de o tăcere ciudată. Singurul lucru care îmi dă de înţeles că legătura telefonică nu s-a întrerupt playlistul de balade rock al lui Elliot care se aude în fu n dal. In momentul acesta e Bon Jovi cu „Always”, ceea ce mă face să mă simt ca naiba. N u mă pot abţine să nu plâng, aşa că încep să bocesc la telefon. L a celălalt capăt al firului, Elliot trage adânc aer în piept. — Nu se poate! ScOt un sunet slab de confirmare şi-n sfârşit îi pică şi lui fisa. — D ar... dar de ce? Ce Doamne iartă-mă s-a întâmplat? Ce a mai facut de data asta? Elliot intră imediat în rolul celui mai bun prieten care sare în apărare. Da, ăsta e Elliot de care am nevoie! — Jegosul de prieten al lui a încercat să mă sărute, apoi, când m-am dus să-i spun lui Noah, am surprins o discuţie pe care o avea cu Dean despre faptul că nu ar trebui să aibă prietenă. După aceea, Blake a minţit şi a spus că eu am fost cea care s-a dat prima la el. Şi ghici pe cine a crezut Noah! M i-a spus că am recurs la asta pentru atenţie şi că Blake nu ar face niciodată aşa ceva. Sunt şocată- M ă simt atât de singură. M ă văd cu coada ochiului în oglinda din faţa mea, aceeaşi oglindă în care, mai devreme, m-am admirat şi m-am gândit: Uau, Pennyy chiar esti o tipă incredibilă. Acum nu pot să spun decât Uau, penny, esti incredibil de răvăşită. Rimelul şi dermatograful îmi curg pc obraji, frumoasa mea rochie neagră îmi atârnă pe sub hanoracul vechi şi jerpelit, iar „ananasul” meu nu mai arată deloc proaspăt.

—-Nu-mi vine să cred că Noah nu te-a crezut... Eşti bine? Vrei sâ trimit pe cineva să-l bată pe tipul ăla, Blake? încep să râd printre icnetele de plâns.

— Poate te ocupi tu cu Alex de asta? — Păi, asta da sincronizare ciudată, spune Elliot. Apoi face o pauză lungă la telefon. — Aveam de gând să aştept până ajungi acasă ca să-ţi spun, dar... şi Alex şi cu mine ne-am despărţit. Acum înţeleg de ce ascultă acel playlist. — Of, nu, Elliot... ce s-a întâmplat? îmi pare atât de rău. Sunt complet bulversată. Sincer, nu credeam să aud vreodată cuvintele astea din gura lui EUiot. Distanţa dintre noi pare atât de mare în acest moment. Vreau să întind braţele prin telefon şi să-l îmbrăţişez lung, cât o eternitate. Apoi mă luminez: — Of, Doamne, din cauza fotografiei? — Poza a fost doar începutul, dar a fost mai mult decât atât. Trebuie să vorbim faţă-n faţă. E prea mult de povestit la telefon. M i-aş dori să fim acum împreună. Elliot suspină, în timp ce Whitney Houston jeleşte din toţi rărunchii în fundal. — Şi eu. Nu cred că mi-am dorit vreodată mai mult să fii de cealaltă parte a zidului. Nu ar fi trebuit decât să ciocănesc şi ai fi venit imediat. Continuăm să ne spunem cât de dor ne e unul de celălalt şi să ne imaginăm ce am face dacă am fi împreună. Elliot îmi spune chiar că e în stare să se ducă la McDonald s să-mi aducă o cutie cu douăzeci de nuggets de pui şi ştiu că îşi dă seama cât de serioasă e situaţia. Urăşte mâncarea de la McDonald’s, cu excepţia situaţiilor de urgenţă. M ă uit pe geam şi oftez. Turnul Eiffel, care doar cu două ore în urmă părea atât de romantic şi de frumos, e acum un memento dezolant al faptului că sunt departe. în momentul acesta îmi do­ resc să fiu acasă şi să ascult cum muzica dub a lui Tom bubuie prhi

toţi pereţii, cum mama cântă greşit versurile tuturor pieselor pop pe care le ascultă la radio sau glumele proaste pe care le face tata. — Of, Elliot, ce o să mă fac? îl întreb complet pierdută. Spre surprinderea mea însă, Elliot nu-şi poate stăpâni entuzi­ asmul şi sunt aproape sigură că-1 aud cum bate din palme. Aud apoi cum bate frenetic în tastatură. — Penny, am o idee. E cam nebunească, dar trebuie să ai încre­ dere în mine. Mâine dimineaţă să fii la Gare du Nord la ora 9:30, cu toate bagajele. O să te aduc acasă. Simt cum îmi bate inima în gât. — Wiki, am fost prea des dezamăgită în ultimul timp. Te rog să nu spui asta dacă nu vorbeşti serios. — Lady Penelope, când te-am dezamăgit eu vreodată^ Poţi să ai încredere în mine. Şi, bineînţeles că Elliot are dreptate: nu m-a dezarnăgit nicio­ dată. M ă simt atât de uşurată la gândul că mă duc acăsă încât nici nu-mi mai pasă dacă asta înseamnă să mă urc de una singură în tren. Mâine dorm în propriul meu pat. — Te iubesc, Elliot. — Şi eu te iubesc, Penny. Nu uita, 9:30 mâine dimineaţă, Gare du Nord. Notează-ţi. Sunt opt staţii mari de tren în Paris, nu vreau să ajungi în alta. — Am înţeles, Wiki, îi spun încercând să par mai optimistă decât mă simţeam, de fapt. Elliot a reuşit însă ceva ce am crezut că nimeni nu va reuşi: m-am mai înveselit un pic. Măcar acum am un plan: mă duc acasă.

*

'^ € a f lU o M

/ ic U \ u a e c i^ d o i

Când reuşesc în sfârşit să mă târăsc în pat, e trecut de patru dimi­ neaţa. Cele patru ore de somn intermitent nu au cum să-mi şteargă pungile de sub ochi, care sunt de mărimea unor baloane mici. Cu toate că abia aştept să ajung acasă, nu mă pot abţine să nu-mi verific încontinuu telefonul, dorindu-mi cu disperare să văd pe ecran un mesaj de la Noah, în care îmi spune că a greşit când a presupus că eu mint şi că nu vrea să ne despărţim. Dar nu e nimic. M ă învârt grăbită prin cameră, aruncându-mi lucrurile în gea­ mantan. M i se strânge stomacul când îmi amintesc că mi-am uitat geanta cu aparatul de fotografiat undeva pe lângă camera lui Blake, însă nu pot să-mi bat capul cu asta acum. O să întreb jos, la recepţie, dacă a adus-o cineva. După cum îmi spune telefonul, o să-mi ia doar zece minute să ajung la Gare du Nord cu taxiul, aşa că mai am puţin timp. M ă aşez înapoi pe pat şi scot o foaie de hârtie dintr-un carne­ ţel. Nu am mai scris niciodată până acum o scrisoare de adio şi nici nu m-am aşteptat să îi scriu una lui Noah. Nu prea sunt sigură de unde şi cum să încep. Mâzgălesc gândurile de mai multe ori, însă tot ce scriu pare greşit. Mototolesc scrisorile respinse şi le arunc în

coşul de gunoi (pe care l-am curăţat ca să nu miroasă urât în ca­ meră toată seara). în cele din urmă, sunt mulţumită de ce am scris. Noah, Nu prea ştiu de unde să încep. Sunt multe lucruri de spus, însă ceea ce vreau defap t să îţi spun este că am plecat acasă. îm i pare rău pentru tot ce s-a întâmplat, dar am senzaţia că aici te cam încurc. Sper că acum vei putea trăi tot ce-ţi oferă celebritatea,fă ră ca eu să te trag în jos. Nu pot să ascundfaptul că sunt rănită si supărată. Am dat tot ce am avut în această relaţie, dar totul s-a întors împotriva mea. Sper că într-o zi îţi vei da seama că nu te-am minţit ni­ ciodată şi că nu am vrut decât să tefac fericit. Veifi mereu momentul meu de intrigă, dar oare intrigile nu duc la un Sfârşit? \ Penny x PS. Te rog nu lua legătura cu mine. Am nevoie de timp ca să îmi limpezesc gândurile. Aşez scrisoarea lângă telefonul pe care îl mai verific o dată. Tot nu am primit nimic de la Noah. Probabil că nici nu e nevoie să-i spun să nu mă contacteze; nici nu intenţionează. M ă uit pentru ultima oară prin camera de hotel, apoi trag gea­ mantanul afară pe coridor. îmi dă ceva bătăi de cap, e prima oară când trebuie să îl car de una singură, fară niciun pic de ajutor. Unde mai pui că am făcut o adevărată colecţie de suveniruri pe care să le duc acasă, din care nu lipseşte un set de minimum două­ zeci de sticle în miniatură de şampon şi loţiune de corp, adunate din toate hotelurile. Când ajung în hol, îmi aud numele:

— Penny? Inima mi se opreşte pentru o clipă, gândindu-mă că ar putea fi Noah. Poate că vrea să îşi ceară iertare? M ă întorc şi văd un cap chel, strălucitor şi un zâmbet vesel. — Larry! îi zâmbesc şi sper că ochelarii de soare reuşesc să-mi acopere ochii umflaţi. — Te-am căutat peste tot. M-am gândit că poate vrei asta înapoi. îmi întinde poşeta cu aparatul de fotografiat în ea. Nu mă pot abţine: îl cuprind de după talie şi îl îmbrăţişez. Larry pare să fie singurul care a avut grijă de mine în turneul ăsta. Abia dacă îi ajung cu capul la bărbie, iar el începe să chicotească. — Mersi, Larry, îi spun trăgându-mi nasul şi îi dau drumul în cele din urmă. — M ă bucur că te-am prins. Dar unde pleci, domnişoară? Vrei să te ajut cu geamantanul acela? îmi ia geamantanul din mână şi îl cară afară, în faţa hotelului. — Ştii, de fapt... mă duc acasă. M ă uit în josul străzii, căutând din priviri ceva ce ar putea aduce a taxi. El se încruntă. — D ar... — Te rog, nu mă întreba nimic, Larry. Simt cum buza dejos începe să-mi tremure, însă refiiz să plâng. Am făcut destul asta. M ă rog să apară un taxi. Unul pare disponi­ bil, însă trece pe lângă mine şi opreşte exact în dreptul unei femei elegante care are în lesă un pudel. M ă uit la hainele mele: un tricou negru, cu nasturi şi colanţi şi imediat mă enervez. Nu mi-am dat seama că la Paris trebuie să fii şic dacă vrei să te bage în seamă vreun taximetrist. — Noah ştie? mă întreabă Larry cu blândeţe.

— Bineînţeles că ştie, îi răspund. Nu este cu totul neadevărat; va afla imediat cum găseşte scrisoarea. — Ei bine atunci, sunt sigur că nu ar vrea să mergi singură la gară. Măcar lasâ-mă să te duc cu maşina. Posibil să nu~ipese ce se întâmplă cu mine, îmi zic, dar ştiu că sunt meschină. In plus, un drum cu maşina nu are ce să strice. Larry îmi face semn să merg spre Mercedesul cu geamuri fumurii care se află în faţa noastră, iar eu mă uit în spate la circulaţia de pe şosea. — Bine. Mulţumesc, Larry. îmi ajunge că m-am despărţit de prietenul meu; ultimul lucru de care am nevoie e să mă pierd în Paris cu un geamantan greu după mine. — Apreciez gestul. Larry este suficient de amabil încât să-mi povestească pe drum despre vizita pe care a facut-o la Notre Dame cu o zi înaint^. Odată ajunşi la gară, Larry mă ajută cu geamantanul, îmi urează noroc, iar eu îi mulţumesc pentru tot ce a făcut pentru mine în timpul turneului. — Cu plăcere, Penny. Şi nu îţi face griji, Noah va reveni la gânduri mai bune, îmi spune, facându-mi prieteneşte cu ochiul. Eu îi zâmbesc fară vlagă şi dau din cap. Apoi mă răsucesc pe călcâie şi dau nas în nas cu intrarea impunătoare a gării. Trag adânc aer în piept şi intru cu aplomb. Ajunsă înăuntru, las aparenţele deoparte. Tot atunci, îmi dau seama că nu prea ştiu ce ar trebui să fac. Dacă stau să privesc re­ trospectiv, poate ar fi trebuit să-i cer lui Elliot mai multe detalii, dar la patru dimineaţa, după una dintre cele mai proaste seri din viaţa mea, nu prea eram în stare să pun întrebările potrivite. Elliot nu mi-a spus decât că trebuie să fiu aici la 9:30 dimineaţa. M ă uit la panoul cu informaţii şi observ că, până la 11:30, nu pleacă niciun tren spre Londra. Poate că Elliot a vrut să se asigure că am

Girl Online în turneu

timp destul? încep să mă uit prin jur după pancarte care să aibă scris numele meu pe ele, însă fară succes. Respiră, Penny, îmi spun. Ce ar face Wiki? încerc să apelez la partea raţională şi cea mai logică a creierului, ceea ce e însă dificil pentm că e ascunsă şi pândeşte de după un nor de ceaţă emoţională. — Excusez-moi! Mă uit fix la femeia de după geamul de sticlă al ghişeului de bilete, iar ea îmi zâmbeşte politicos. Are o faţă micuţă şi ochii îi sunt contu­ raţi de nişte rame rotunde. S-a dat exagerat de mult cu mj roşu. — Parlez-vous anglais? o întreb şi sper că nu masacrez prea tare limba franceză. Când încuviinţează, zâmbesc uşurată. — Trebuie să ajung în Anglia. Numele meu este Penny Porter. Aveţi cumva un bilet pentru mine? Doamna mă priveşte uşor confuză. — Pardon? Engleza mea nu este chiar atât de bună. Aveţi rezervare? — Da! Poate? îi întind paşaportul. Zâmbeşte, se întoarce la computer şi în­ cepe să tasteze. Se încruntă. — Nu văd nimic aici pentru dumneavoastră. — Nu, îmi pare rău. Cred că este posibil ca un prieten de-al meu să-mi fi rezervat un bilet. Elliot Wentworth? îmi dau seama cât de teatral dau din mâini ca să mă exprim şi mă fac roşie ca racul. Este clar că această doamnă nu o să înţeleagă cine e Elliot după cât dau eu din mână. — Mademoiselle'^. Aveţi nevoie de un bilet nou? îmi arată cu degetul spre computer, apoi spre un tren şi zâm­ beşte de parcă a câştigat la loterie, îi zâmbesc şi eu la fel de dulce şi scutur din cap.

— Nu. E în regulă. Mulţumesc. Merci. Trag cu greu după mine geamantanul roz înapoi la panoul cu plecări. Ce naiba e în capul meu de încerc să ajung singură acasă? Nu contează deloc că Elliot a făcut nişte planuri legate de călăto­ ria mea. Este limpede că sunt o povară, că sunt un accident pe cale să se-ntâmple. M ă aşez pe geamantan şi îl sun pe Elliot ca să aflu ce ar trebui să fac, dar intră direct cutia vocală. încep să bodogăn în faţa ecranului de telefon: — Nu acum, Elliot, eşti complet şi cu desăvârşire... — Somnoroase! Eşti aici! M ă răsucesc şi îl văd pe Elliot în faţa mea, în pantalonii lui eco­ sez şi mocasinii roşii. Părul castaniu îi este aranjat fară cusur, iar cămaşa albă, imaculată şi papionul negru se asortează perfect cu ramele de ochelari. Alerg spre el şi îi sar direct în braţe, încolăcindu-mi picioarele în jurul lui într-o îmbrăţişare elaborâtă, ca-n filme. — Bine, bine, linişteşte-te. Nu suntem în Dirty Dancing. Nu sunt construit pentru genul ăsta de afecţiune, îmi spune Elliot. M ă lasă jos şi aterizez în picioare, la limită. — Scuze, dar sunt atât de încântată să te văd! Eşti cu adevărat aici? Asta a fost planul tău de la început? — Da, m-am gândit să te aduc acasă preţ de o milisecundă, apoi mi-am spus: O săfim nişte nefericiţi cu inimilefrânte, o să fim niştefraieri trişti. Vreau să fiu un fraier trist în dormitorul meu din Brighton? Sau vreau să fiu un fraier trist la Paris? Pe tine, New Yorkul te-a făcut să ieşi din depresie, aşa că m-am gândit că Pari­ sul ar putea avea acelaşi efect asupra mea. Am simţit că este mâna destinului: am primit zile libere de la C H IC ; am avut cartea de credit pentru urgenţe de la tata pe care am folosit-o ca să cumpăr biletele şi am avut suficient timp ca să ajung la Londra de unde să iau Eurostarul în această dimineaţă. NU am dormit DELOC. To­ tuşi am nevoie de un duş, fiindcă mă simt cam îngălat... dar sunt aici!

— Elliot, eşti cel mai grozav. Care e planul acum? — Am făcut rezervare la un hotel în arondismentul cincisprezece. Doamne cât îl iubesc pe Elliot! — Ce e asta? îl întreb. — E o zonă din Paris. Ştiai că în total, în Paris, sunt douăzeci de arondismente? Elliot mă ia de braţ şi ieşim să găsim un taxi. Cu toate că tristeţea mă bântuie ca un nor de ploaie, mă simt totuşi ca atunci când plafonul negru se sparge uşor şi face loc unui curcubeu minunat care alungă amărăciunea. M ă simt atât de dife­ rit, acum că Elliot e cu mine. — Nu am ştiut asta! Elliot, arăţi grozav luând în considerare faptul că nu ai dormit. Ar trebui să vezi ce ochi am eu sub ochelarii ăştia de soare. îmi trage ochelarii de pe nas şi mă studiază cu o mină îngrijorată. — De ce designer sunt? mă întreabă continuând să se uite la mine. — Ochelarii? Oh, nu, nu sunt făcuţi de niciun designer. Tam cumpărat de la Topshop acum doi ani. începe să râdă şi-mi aşază ochelarii înapoi pe nas. — Nu, pungile de sub ochi, draaagăl Elliot se strică de râs şi mă trage spre un taxi. M ă străduiesc şi eu să chicotesc în timp ce urc în maşină lângă el. Taxiul porneşte şi începe să se îndepărteze de staţie când ob­ serv un cap cu o claie şatenă, ciufulită şi o siluetă familiară. Nu mă pot hotărî dacă adrenalina care mi se răspândeşte în corp este de la şoc sau de la bucuria indiscutabilă care mă cuprinde. Noah a venit după mine. — Opreşte taxiul! încep să strig.

*

*

^

^€oflit(dulficUku/zeci^M

Doar că nu este Noah. Când tipul se întoarce, devine evident că nu seamănă câtuşi de puţin cu Noah. Nu este decât imaginaţia mea bolnavă care-mi joacă feste. Şoferul de taxi porneşte din nou motorul hârâitor în, timp ce eu mă trântesc pe bancheta din spate, iar Elliot mă bate îţicetişor pe mână. Din fericire, călătoria nu este prea lungă, însă când maşina trage în faţa hotelului unde Elliot a făcut rezervare, nu mă pot abţine să nu fiu sceptică. Nici nu suferă comparaţie cu hotelurile în care am stat în tur­ neu: exteriorul este în paragină, iar pereţii sunt acoperiţi de grafflti.

Elliot ridică din umeri. — E tot ce am putut găsi în ultimul moment. Are însă puncta bun pe Trip Advisor. In timp ce intrăm în hotel, îl strâng pe Elliot de mână. Faptul că este aici, lângă mine, e ceva ce nu se poate cumpăra cu nicio sumă de bani şi aş fi fericită să stau şi într-o cutie de carton atâta vreme cât suntem împreună. Chiar dacă e devreme, recepţionera ne dă cheia de la cameră, apoi cărăm după noi geamantanul trei etaje, până la noi cameră. Facem i rizc dc râs în timp ce ne luptăm să tragem valiza pe fiecare

Uirl Unline in turneu

treaptă şi abia dacă mai pot respira. Combinaţia dintre lipsa dc exerciţiu fizic (e evident că nu ar fi trebuit să chiulesc de la atâtea ore de educaţie fizică) şi crizele de râs face ca sarcina noastră să fie şi mai dificilă. Nu doar aspectul exterior face ca acest hotel să fie diferit de celelalte, este şi foarte înghesuit. Cele două paturi de o persoană sunt împinse unul în celălalt şi marginile aproape că ating pereţii. Există şi un geam mic în cameră, însă nicio şansă să poţi vedea Turnul Eiffel. In loc de asta, sunt întâmpinată de imaginea unui zid de cărămidă şi a unei scări de incendiu. Pe peretele de afară se lăfaie un graffiti cu textul: L’AMOUR EST MORT. Elliot îmi tra­ duce: iubirea a murit. Ştiu exact ce trebuie să simtă persoana aceea. In baie, para de la duş atârnă deasupra closetului şi trebuie să-mi adun umerii în faţă ca să încap. — Ei bine, uite aşa împuşti doi iepuri deodată, râde Elliot în timp ce îşi vâră capul pe uşa de la baie şi se uită de jur împrejur. Ne aruncăm amândoi pe paturi, dărâmaţi de oboseală. Am fost absorbită de propria mea nefericire provocată de tot ce s-a întâm­ plat cu Noah şi nu am ţinut seama de ce trebuie să simtă Elliot în aceste momente. Alexiot nu mai există şi, cum stau lângă el şi mă gândesc la ce i s-a întâmplat, mi se rupe sufletul. întind mâna după a lui. — Wiki? Ţi-ai dat seama dinainte ce se va întâmpla cu Alex? Aţi început să vă certaţi mult? M ă rostogolesc pe burtă şi îmi proptesc capul în mâini. Elliot oftează dramatic şi îşi aşază mâinile împreunate pe burtă. — Ştii că Alex nu a recunoscut public că este gay şi iniţial nu m-a deranjat acest lucru. Nu l-aş fi presat niciodată să recunoască public, are nevoie să facă asta în ritmul lui. însă, indiferent cât de stupid poate părea, am crezut că am fi putut depăşi acest obstacol împreună. Că poate aş putea fi eu acela care să-l schimbe şi să-i

dea încredere... Vorbesc de parcă sunt dintr-un film prost. Ştiu că nu pot schimba pe nimeni, dar, Penny, m-am săturat să fiu vioara a doua. Fotografia în care noi doi ne sărutam nu a făcut decât să amplifice totul. S-a speriat îngrozitor şi mi-a cerut să-i spun cum de am îngăduit să se întâmple aşa ceva. M i-a spus... — vocea lui Elliot devine atât de slabă că inima mi se strânge în piept — mi-a spus că îşi doreşte să nu mă fi sărutat niciodată. M-am simţit atât de jenat. M ă uit spre Elliot şi îl văd cum strânge din ochi. Apoi îi des­ chide din nou, clipeşte şi, pentru prima dată, vocea lui pare mai puternică. Parcă ar fi tatăl lui, lucru cel puţin ciudat, fiindcă el ni­ ciodată nu vorbeşte aşa. — Doar că e trist să investeşti atât de mult în cineva şi să nu simţi că ceea ce ai investit are un profit bun. Aşa că a tr^ u it să se termine. Elliot se rostogoleşte pe spate şi, în ciuda cuvintelor spuse, nu cred că l-am mai văzut vreodată atât de amărât. Ştiu că, dacă se confruntă cu ceva trist, preferă să-şi închidă complet supapa emo­ ţională în loc să arate tuturor cât de mult suferă. — Of, Wiki, e îngrozitor! Dar trebuie să ştii că ce s-a întâm­ plat nu are nimic de-a face cu tine. Este ceva ce Alex trebuie să rezolve de unul singur, iar asta e crâncen pentru tine, pentru că nu poţi decât să stai deoparte şi să priveşti. Dar nu ai greşit cu nimic dacă ai vrut să-ţi fie respectate relaţia şi sentimentele. Nu te poate ţine ascuns pentru totdeauna. M ă uit la Elliot şi schiţez un zâmbet, cât să văd dacă reuşesc să injectez o doză de optimism. Spre uşurarea mea, îmi zâmbeşte. — Ştiu, Penny! Doar că... îmi place de el tare mult. Adică îmi place cu adevărat. îmi face semn din sprâncene.

— Adică îţi qS\\2X place place. Ridic jucăuş din sprâncene şi începem să chicotim amândoi. Apoi sare din pat. — Adică îmi chiar place place place. Uită-te la noi, Penny. Ne purtăm de parcă s-a oprit lumea-n loc. Stăm şi mocnim în propria amărăciune şi nu e deloc atrăgător. Suntem în Paris, pentru nu­ mele lui Dumnezeu, trebuie să uităm de tipi, să ieşim în oraş şi să ne distrăm. Poate că nu ai sărbătorit Ziua Misterelor Magice cu Noah, dar al naibii să fiu dacă nu o sărbătoreşti cu mine. — Aaah, ştiu o stradă grozavă numai cu magazine de modă în vogă, care sunt convinsă că o să-ţi placă la nebunie, îi spun, amintindu-mi de ziua pe care mi-am petrecut-o cu Leah. S-a întâmplat doar ieri? Parcă au trecut un milion dc ani. — Acolo sunt cele mai sofisticate buticuri... Elliot se încruntă. — Cum de ştii tu despre o stradă cu magazine de modă în vogă? Roşesc. — Leah m-a dus. M -a îmbrăcat elegant pentru petrecerea de după concert de azi noapte. îmi scot telefonul, deşi mă doare să caut prin pozele cu Noah şi cu mine în care părem atât de fericiţi. Găsesc una pe care a fa­ cut-o Leah imediat cum am ieşit din hotel: părul, machiajul şi rochia arătau perfect. I-o arăt lui Elliot care rămâne cu gura căscată. — Oh, Penny, vrei să spui că Noah te-a părăsit după asta} Iu­ bito, e un prost! îmi iau telefonul înapoi şi îl pun în buzunar în timp ce lacri­ mile ameninţă să îmi umple din nou ochii. — Presupun că, dacă aş şti să arăt aşa tot timpul, aş fi de-ajuiis pentru el.

— Oh, nu! Sare Elliot. Asta nu e Penny pe care o ştiu. Dacă n te poate iubi aşa — gesticulează spre pantalonii şi tricoul meu neîngrijit şi părul ciufulit — nu te merită. Penny, tu nu eşti o prin­ ţesă, eşti o regină. Şi reginele merită ciocolată caldă şi croissante la micul dejun, aşa că hai să mergem.

'Ûi/iUjiUidjmPuuzedy

Croissantul fraged, pufos, înmuiat în ciocolată caldă şi care se to­ peşte în gură de bun ce e, ar trebui declarat gustarea obligatorie pentru toată lumea în dimineţile de după o despărţire. Sunt sigură că vânzătoarea ne aruncă o privire dezaprobatoare deoarece co­ mandăm ultimele şase pains aux chocolat^ dar nu ne pasă. Elliot o câştigă însă imediat după ce stă cu ea la o şuetă în limba franceză şi nu trece mult până încep să schimbe ponturi despre unde se găsesc cele mai bune macarons la Paris. Elliot e atât de şic când povesteşte. îmi vine să leşin de fiecare dată când îl aud, ceea ce lui începe curând să i se pară tare deranjant. După micul dejun, ne ducem pe strada cu magazine scumpe unde fusesem cu Leah şi simt cum mă cuprinde un val de tristeţe când îmi amintesc cât de mult m-am dat peste cap pentru Noah, doar ca să iasă totul pe dos. De fiecare dată când încep să mă în­ tristez, Elliot scoate punga în care avem resturile àç, pains aux cho­ colat şi mă obligă să iau o muşcătură, apoi ia şi el una. Funcţionează până rămânem

pains aux chocolat. Atunci ne

aşezăm să mâncăm de prânz şi îmi comand ccl imii in'An/oK croque-monsieur din lume şi, evident, o felie uriaşă clc tart i1cu incrc.

Cine spune că mâncarea nu poate rezolva orice problemă? D e­ clar oficial că mâncarea şi cei mai buni prieteni reprezintă combi­ naţia ideală. După prânz, ne îndreptăm spre Pont des Arts de pe râul Sena, cunoscut şi ca podul cu lacătele iubirii. Elliot este pornit să ia un lacăt, să scrie pe el numele noastre şi să-l prindă pe pod pentru totdeauna, în semn de omagiu pentru prietenia noastră, dar când ajungem acolo, observăm că toate lacătele au fost date jos. în locul lor, vedem un panou mare cu un mesaj prin care oamenii sunt rugaţi să nu mai prindă lacăte de pod, deoarece greutatea lor îl deteriorează. Chiar dacă Elliot este dezamăgit, eu nu sunt. Nu cred că pot să-mi imaginez iubirea ca un lacăt. Mai degrabă, prefer să mi-o imaginez asemenea podului pe care stăm, ca pe ceva ce leag^ două inimi care altfel nu s-ar fi întâlnit. Lacătele iubirii seamănă oare­ cum cu problemele pe care eu şi Noah le-am avut: fiecare a fost micuţă, dar împreună au fost suficiente să ne cocoşeze şi, în cele din urmă, să ne facă să cedăm. Cu toate că lacătele iubirii au fost interzise, în jurul nostru sunt multe cupluri fericite care îşi fac poze pe acest pod care este, de atâta timp, simbolul iubirii eterne. îmi doresc ca Elliot să nu mă fi adus aici. Ultimul lucru pe care îl vreau e să văd cupluri care fac grimase pupăcioase spre ecranul telefonului. — OK, fară lacăte atunci, dar hai să facem o plimbare roman­ tică de-a lungul Senei. Elliot mă readuce în prezent când începe să o ia la picior pe pod, trăgându-mă de braţ. — Ştiai că sunt peste treizeci de poduri peste Sena în Paris? uiă întreabă Elliot, luându-mă de braţ. P1 să cred aşa ceva. Doar în timpul scurtei noastre plimbări vwi) douăsprezece.

Girl Online în turneu

îmi las capul pe umărul lui Elliot şi mergem pe drumul care urmăreşte cursul râului, privind vaporaşele de croazieră pline de turişti, care alunecă netulburate. —

Uite! Uite! Strigă Elliot, arătând spre Turnul Eiffel care

profilează înaintea noastră. Cu toate că mă face imediat să mă gândesc la Noah şi la cât de aproape am fost de Noaptea Misterelor Magice, nu pot să nu fiu uluită de cât de maiestuos este privit de aproape, cu al său corp de fier înălţându-se spre cerul albastru, senin. Este atât de emblema­ tic încât rămân fară suflare când mă uit în sus. Elliot mă ia de mână şi începem să alegăm, nerăbdători să ajungem cât mai re­ pede aproape de el. în jurul nostru hoinăresc sute de turişti şi suntem forţaţi să ne oprim din mers. Elliot fluieră uşor, vizibil impresionat. De data asta, inima mi se opreşte dintr-un alt motiv: un grup de turişti japonezi tocmai se mişcă din loc, lăsând la vedere un şir de afişe lipite pe un panou temporar, iar pe ele este chipul lui Noah. Sunt primele afişe cu turneul pe care le văd: îşi ţine chitara la piept şi zâmbeşte înspre aparatul de fotografiat, iar poza lui este sub foto­ grafia mai mare a grupului The Sketch. Cu toate că trupa princi­ pală ocupă o suprafaţă mai mare de afiş, pentru mine, chipul lui Noah este cel care iese în evidenţă, şi asta doare ca o rană deschisă. Arată fantastic, doar că nu mai este zeul meu rock. Când simt că sunt pe cale să cedez nervos, aud „I Will Survive” din nişte boxe de prin apropiere. M ă întorc şi zăresc un tip între două vârste care dansează în mijlocul străzii lângă un casetofon cu boxe. O parte din mine se crispează: spuneţi şi voi, câţi oameni ştiţi care şi-ar da în petic pe o piesă emblematică din anii şaptezeci, în mijlocul Pa­ risului? Absurditatea situaţiei mă face să vreau să râd şi să plâng în acelaşi timp.

Corpul meu este copleşit de emoţii diferite şi nu ştiu pe care să o exteriorizez, aşa că mă întorc spre Elliot pentru un semn. Faţa lui simplifică lucrurile, fiindcă zâmbeşte atât de larg că aproape îi văd plombele. întinde mâna şi mă ridică să dansăm. M ă iau după el şi, până să mă dezmeticesc, dansăm ca nişte idioţi sub Turnul Eiffel alături de francez şi urlăm ca el, din toţi rărunchii versurile „I Will Survive”. Curând, cei din jurul nostru ni se alătură. Parcă am creat un flash mob parizian de despărţire. M ă simt ca o ţicnită, parcă mi-am pierdut minţile, dar simt că sunt liberă. Şi este pentru prima dată după multă vreme când mă simt eu însămi.

3 iulie

Cântece care să-ţi vindece suferinţa din dragoste

Ştiţi ziua aceea despre care credeam că nu va sosi niciodată? Ziua aceea pe care nu mi-aş fi putut-o imagina nici într-un milion de ani? A venit! Băiatul din Brooklyn şi cu mine nu mai suntem împreună. Nu pot să scriu mai multe în acest moment. Pot să vă spun, însă, doar atât: suferinţa din dragoste nu este uşoară, dar se spune că muzica vindecă sufletul. împreună cu Wiki am pus cap la cap o listă cu cele mai bune piese de ascultat atunci când treci printr-un tăvălug emoţional provocat de o despărţire. 1. „Someone Like You"— Adele 2. „Irreplaceable" — Beyonce 3. „We Are Never Ever Getting Back Together" — Taylor Swift 4. „End of the Road" — Boyz 11Men 5. „I Will Survive" — Gloria Gaynor (graţie cântăreţului am­ bulant francez cu care am dansat ieri sub Turnul Eiffel) 6. „Since U Been Gone" — Kelly Clarkson

7. „Forget You"-CeeLo Green 8. „WithoutYou" — Harry Nilsson 9. „I Will Always Love You"— Whitney Houston 10. „You Could Be Happy" — Snow Patrol 11. „The Scientist" — Coldplay 12. „With or Without You" — U2 13. „Survivor" — Destiny's Child 14. „Single Ladies (Put a Ring on It)" — Beyonce 15. „Losing Grip"— Avril Lavigne Poate că, ascultând acest playlist, te vei simţi mai bine sau poate că îţi va veni să plângi, ori poate le vei face pe amân­ două, caz în care poţi încheia ziua cu un dans împreună cu cel mai bun prieten pe „Single Ladies" a lui Beyonce, să­ rind printre două paturi în cea mai măruntă cameră de ho­ tel din Paris.

Girl offline... niciodată online de acum înainte xxx

*

^€a0

o M

p x d k u / z e c i^ ( m

c i*

în timp ce trenul Eurostar iese din Gare du Nord ca să se întoarcă în Anglia, îmi aşez capul pe umărul lui Elliot şi privesc pe geam cum Parisul dispare în depărtare. Mi se pare ciudat să-l las pe Noah aici, într-o călătorie care a început cu noi amândoi şi care se termină cu noi... despărţiţi. Presupun că AdevărulGolGoluţ a ob­ ţinut până la urmă ce a vrut: Noah şi Penny nu mai există. Atâtea promisiuni şi aşteptări par să se fi transformat în asta. Este un tren în mers pe care nu-1 pot controla. Acum, că sunt cu adevărat în drum spre casă, nu pot decât să simt gustul amar al tristeţii că nu ne-am bucurat de o ultimă îm­ brăţişare, o ultimă conversaţie, un sărut de adio. Este ca şi cum Noah s-ar trezi într-o dimineaţă şi nu şi-ar mai aminti cine sunt sau că exist. — L a ce te gândeşti? mă întreabă Elliot. Pentru că nu răspund, ghiceşte şi, evident, ştie care este răspunsul: — Hei, nu-ţi mai face atâtea griji. L-ai rugat pe Noah să nu ia legătura cu tine. Cel puţin lucrul ăsta îl respectă. Scot un mormăit neutru şi mă învelesc şi mai strâns în puloverul mamei mele. Abia aştept să înlocuiesc acest pulover cu o îmbrăţi­ şare adevărată de-a ei. Chiar am nevoie de una şi categoric nu

trebuie să mă gândesc că trenul circulă printr-un tunel pe sub iiii canal mare de apă. Ideea nu e că l-am rugat pe Noah să nu mă contacteze; ideca c că aş putea fi oriunde, cu oricine, iar lui nu pare să-i pese. Aş putea foarte bine să zac în vreun şanţ, la marginea Parisului. Sunt sigură că Larry i-a spus că m-a dus la gară, dar Noah ar fi putut măcar «ft pună sub semnul întrebării faptul că am plecat sau că ne-am dcH" părţit, orice ar fi fost mai nimerit în loc de această tăcere grea ^i apăsătoare. M ă tot gândesc la momentul pe care l-am trăit împreună pe terasa hotelului Astoria din New York, de Crăciun. Atunci, Noah m-a sărutat pentru prima dată şi-mi amintesc că mi-am zis că nimic şi nimeni nu va mai putea fi atât de magic. îmi vine în minte o altă amintire: prima zi pe care am petrecut-o împreună şi în carc el a îmbrăţişat complet spiritul Zilei Misterelor Magice şi m-a dus la un restaurant secret, italienesc, unde am plescăit spaghete şi am râs de aceleaşi lucruri. Oamenii spun că este imposibil să te îndră­ gosteşti atât de repede, dar chimia dintre noi era imposibil de ignorat. Am făcut... clic. Nu a fost deloc ceva lipsit de profunzime. Bineînţeles, eu m-am străduit cât am putut să par relaxată, dar inima îmi bătea cu mii de kilometri la oră când intra el în încăpere. Eram intriga lui incitantă, era filmul nostru, iar vieţile noaste s-au schimbat pentru totdeauna. Derulez filmul şi mai mult, la momentul în care l-am văzut pentru prima oară pe scenă, în lumina reflectoarelor, pretinzând că e un muzician care cântă la nuntă. M i-a părut atât de vulnerabil şi de misterios. Nu mi-am dat atunci seama că e tipul perfect, extra­ ordinar, amuzant şi romantic. Nu, îmi spun. Nu e delocperfect. Unde am greşit? Cum de am lăsat lucrurile să ajungă aici? Unde a dispă­ rut Noah pe care l-am întâlnit atunci? Am impresia că, în fiecare

Girl Online în turneu

etapă a acestui turneu, Noah a lăsat în urmă ceva ce iubeam la el, până când nu a mai rămas decât o persoană pe care nu o mai cunoşteam. Pe măsură ce trenul hurducăie pe drum, iar Elliot adoarme, mă gândesc că ce se întâmplă poate fi din vina mea. Ar fi trebuit să ştiu că se va întâmpla aşa. Am cam intrat cu capul înainte în toată treaba asta crezând că va fi totul ca-n filme. Starul rock devine celebru, se îndrăgosteşte de o fată şi trăiesc fericiţi până la adânci bătrâneţi. Dar ăsta nu e un scenariu de Hollywood. E viaţa adevă­ rată şi, surpriză^ câteodată viaţa adevărată e naşpa. Telefonul bâzâie, trezindu-mă la realitate. E un mesaj de la mama.

Dragă Penny, tata şi cu mine te vom aştepta în gara Sf. Pancras. Abia aşteptăm să te vedem. în seara aceasta avem la cină plăcinta ţărănească pe care o face tata, preferata ta. O să ne uităm şi la Elf, chiar dacă e mijlo­ cul lui iulie. Putem chiar să ne îmbrăcăm cu puloverele de Crăciun dacă vrei. © xxx Mesajul mă face să zâmbesc. Părinţii mei nu ştiu încă toate detaliile, însă mă cunosc suficient de bine cât să bănuiască despre ce este vorba. Iniţial, am încercat să mă fofilez spunându-le doar că turneul nu este chiar ceea ce mi-am imaginat, dar m-au descu­ sut ca pe un suspect la interogatoriu pe Skype. Nu am apucat decât să le spun că lucrurile cu Noah nu BUiit tocmai grozave, că buza de jos a şi început să tremure. Au pul ut vadă că nu eram chiar pregătită pentru o sesiunt* ujimlundaia »1#= întrebări şi răspunsuri, iar restul întrcbitrilm mai j»Hit l^ână ajungeam înapoi, în siguranţtt, nt

îmi iubesc părinţii, au atâta grijă de mine, poate prea multă grijă uneori. Ştiu exact cum se vor purta: vor face prăjituri în fie­ care dimineaţă, la amiază şi seara, mă vor duce prin magazinele mele preferate şi se vor strădui prea mult să rnă facă fericită. îi sunt atât de recunoscătoare lui Elliot că mi-a îndulcit prima noapte venind să mă viziteze la Paris. Cred că, dacă aş fi plecat direct acasă, aş fi fost zdrobită de greutatea compasiunii părinţilor mei. Nu e nimic greşit în a fi iubit, părinţii mei nu vor decât să fiu feri­ cită, dar câteodată asta poate fi sufocant. în acest moment vreau să fiu sufocată doar de plapuma mea. Vreau să mă învelesc în ea (chiar dacă, în arşiţa verii, camera mea e o adevărată saună), să mă îngrop şi să mă ascund de toată lumea. Să mustesc în propria milă. Să mănânc tot atâta îngheţată câte kilograme am (ca să compensez năduşeala din dormitor, evident) şi să dispar din viaţa reală. Oftez şi încep să tastez un răspuns rapid până nu intrăm în tunel (lucru la care NU mă gândesc) şi pierd semnalul o perioadă.

Mersi, mami. Şi eu abia aştept să vă văd. Te rog, fără chestii de Crăciun, dar plăcinta ţărănească e o idee tare bună XXX Nu vreau să las tristeţea să-mi strice anotimpul preferat. Ei ştiu cât de mult îmi place Crăciunul, dar în momentul acesta nu mă pot gândi decât la cum am petrecut Crăciunul la Noah acasă şi la cum l-am ajutat să împodobească bradul împreună cu Bella. M ă uit repede peste mesaje şi degetele îmi rămân nemişcate deasupra conversaţiilor pe care le-am avut cu Noah. O parte din mine vrea să le recitească şi să le retrăiască. Toate acele te iubesc, pentru tot­ deauna sau toate momentele în care mi-a spus că sunt momentul

lui de intrigă, dar mă opresc. Coborârea din acest tren tre!)uif hîI semnifice un nou început, nu un sfârşit. Noah probabil că se pregăteşte deja să-şi facă bagajele şi să sc îndrepte spre Norvegia, apoi se va pregăti să plece în turneul mon­ dial. Vieţile noastre par deja atât de diferite. în viaţa lui Noah, totul este aşa cum trebuie. Mie însă nu-mi dă pace o întrebare sâcâitoare. Ce voi face de acum încolo?

* %^iiJUdul¡mthu/zjeu

*

Veştile circulă repede când vine vorba de Noah Flynn. în secunda în care am oprit în gară şi am în sfârşit din nou semnal la telefon, sunt bombardată de mesaje şi alerte. — Uau, Penny, ai văzut asta? Elliot îmi pune în faţă telefonul lui. Un ziar popular trâmbiţează: NOAH FLYNN E SINGUR. TRECEŢI LA COADĂ, FETELOR! BĂIATUL VOSTRU PREFERAT DIN BROOKLYN ESTE GATA DE ÎNŞFĂCAT Presupun că maşinăria de PR nu pierde vremea. Dar chiar aşa, gata de însjacat? Pe bune? De parcă ar fi un nu ştiu ce premiu la vreo serbare câmpenească? Credeam că am început să pricep cum stau lucrurile cu mass-media, să învăţ pe propria piele cum încearcă să atragă atenţia cu titlurile lor absolut injuste, exagerate şi câteodată s t r ig ă t o r la cer de neadevărate. De data asta însă, au dreptate. Presu­ pun că Noah Flynn este singur. Doar că nu mi-a trecut prin minte că vrea să lămurească acest lucru atât de curând. Parcă toată lumea din lista mea de contacte îmi trimite mesaje de condoleanţe. M ult mai multe decât data trecută când am fost târâtă prin mocirlă. Presupun că e mai uşor să empatizezi cu cineva atunci când i se dau papucii. Trec în revistă mesajele şi

Girl Online în turneu

majoritatea dintre ele mă fac fie să râd, fie să vreau să fug să nii1 ascund undeva.

Kira: OMG, PennyiTocmai am aflat ce s-a întâmplat. ENAŞPA! Dă-mi de ştire când ai chef să te vezi cu cineva şi aduc dulciuri şi filmele mele preferate de groază! Nimic nu se compară cu un maraton Insidious + Paranormal Activity ca să treci peste o despărţire... xx Amara: VAAAM! Am crezut că voi veţi rămâne împreună pentru totdeauna! Kira a spus că aduce filmele de groază... Eu vin cu popcornul! xo Megan: SPUNE-MI CĂ NU E ADEVĂRAT! XX Primesc mesaj chiar şi de la Pegasus Girl:

Către: Girl Online De la; Pegasus Girl Subiect: Chestii despre Noah Hei, Penny, Am vrut să-ţi scriu ca să-ţi spun că mă gândesc la tine. îmi pare atât de rău să aud despre tine şi despre Noah. Voi fi alături de tine dacă vrei să vorbeşti cu cineva. Ştiu că uneori ai impresia că toată lumea eîmpotriva ta, dar vreau să-ţi mai spun o dată că purşi simplu iubesc c g o î î ce faci şi cred că eşti foarte talentată şi extrem do riji ,> Joasă. Eu nu aş fi fost în stare niciodată sii plev ru 267

avionul în turneu şi pun pariu că nici tu nu te-ai gândit că vei putea face asta vreodată. Sunt sigură că îi va veni mintea la cap şi te va lua din nou pe sus, spre al nouălea cer. Nu aşa procedează toţi tipii până la urmă? FPxx Zâmbesc când îi citesc mesajul, însă este un zâmbet abia schi­ ţat. Nu cred că Noah va veni prea curând să mă ia pe sus spre al nouălea cer. Mai mult decât atât, nu cred că vreau eu să facă asta. Sunt cu ochii lipiţi de telefon când mă trezesc că Elliot mi-1 smulge din mâini. — Pennydulcinico, expresia feţei tale s-a schimbat de atâtea ori cât timp te-ai uitat la telefon, încât NU POATE fi de bine. — Ai dreptate, îi zic, încercând să afişez o imagine bună de arătat familiei. Nu voi lăsa asta să-mi strice ziua. Imediat ce trecem de porţile Eurostarului din gara S f Pancras, mă arunc în braţele mamei şi toate bunele mele intenţii se duc pe apa sâmbetei. Nu mă pot abţine: lacrimile încep să-mi alunece pe obraji. Acum că am revenit oficial pe tărâm britanic, trebuie să recunosc că totul s-a sfârşit. S-a terminat cu adevărat.

Lucrurile merg din rău în mai rău în săptămâna ce urmează. Pe­ trec mult prea mult timp pe băncuţa de la geam, cu nasul lipit de sticla ferestrei, înfofolită în plapumă. Dacă cineva mi-ar face o poză săptămâna asta, ar trebui să o intituleze 'Portretul unei fete inacceptabil de tristă. Aşa cum au promis, gemenele au venit la mine pentru un ma­ raton de filme de groază, dar sunt atât de abulică încât nici măcar nu tresar în timp ce ne uităm la Paranormal Activity. Asta nu e deloc o activitate normală pentru mine. De obicei, eu sunt cea care îşi încleştează mâinile de braţul canapelei până când i se albesc încheieturile degetelor şi cea care strigă de vibrează toţi pereţii casei de fiecare dată când apare o stafie. Până şi vântul care zgu­ duie geamurile mă face să-mi pierd sângele rece. Nu am nici veşti de la Noah. In ciuda faptului că îmi spun că nu vreau, intru încontinuu pe internet ca să văd dacă este activ pe Skype. Ii urmăresc postările pe Twitter, Instagram şi alte reţele sociale, la fel ca orice fan obsedat. Elliot vine şi mă vizitează în fiecare zi, după ce termină la CHIC. Felul în care urmăresc toate conturile lui Noah a devenit atât de obsedant încât Elliot m-a obligat să-mi notez câte ore petrec pe zi verificând ce face Noah. Ziua în care pierd aproape zece ore este o zi proastă.

Mă trezesc că-mi doresc să-l văd pe Noah descumpănit, să-l văd că scrie ceva emoţional pe Twitter, să văd că se chinuie să tră­ iască fară mine. în realitate, de fapt, ştiu că este cât se poate de discret cu aspectele astea, aşa că nu găsesc nicăieri actualizări de status cu caracter personal. E plin, în schimb, de postări despre datele turneului, ocazionalele mulţumiri adresate fanilor pentru sprijinul lor continuu acum, că se pregăteşte pentru turneul mondial. Câteodată, îmi doresc sa fiu mai mult ca Elliot. Felul în care el încearcă să se simtă mai bine după despărţirea de Alex este să-l elimine complet din viaţa sa: i-a şters numărul de telefon, l-a blo­ cat în reţelele sociale, evită magazinul vintage, apoi continuă să se poarte obişnuit. Mie îmi este însă absolut imposibil să mă port aşa. De câte ori ies din cameră, mi se pare că aud „Fata Toamnă” la radio în maşină sau la supermarket. Am senzaţia că acum, că nu mai sunt cu Noah, sunt asediată de el al fiecafe pas^ De aceea, cu toate că a trecut deja o săptămână de când ne-am întors de la Paris, m-am retras pe micuţa mea bancă de la geam. Ştiu că îmi irosesc ultimele săptămâni de vară şi de libertate comportându-mă ca un zombie. Ştiu că nu pot opri fiecare aparat de radio de pe planetă cât timp încerc să trec peste despărţirea de Noah. Ştiu că nu ar trebui să verific pagina lui de Twitter la fiecare treizeci de secunde. Dar, fară Elliot care să-mi distragă atenţia în timpul zilei, nu există nimic altceva care să mă scoată din starea de amorţeală mentală, decât poate câte un ţipăt ocazio­ nal al pescăruşilor sau strigătele lui tata în timpul meciurilor de fotbal. Şi a cui este vina, Penny? Tu ai fost cea care a hotărât să se ţină după prietenul său în loc să sepreocupe de lucrurile care opasionează. C^lleodată îmi urăsc vocea interioară.

12 iulie

Cum să nu mai fi obsedată de cineva

Când treci prin diferitele stadii ale unei despărţiri, este atât de simplu să te transformi într-un Sherlock Holmes modern. Instagram, Twitter, Snapchat... Nu e nevoie de­ cât de câteva clicuri ca să afli ce mai fac oamenii şi nu sunt foarte sigură ce cred despre asta. în anumite momente de impulsivitate, vrei să citeşti totul până găseşti o dovadă incriminatoare care să sugereze că fostul tău iubit îşi con­ tinuă viaţa şi nu-i mai pasă de tine. în realitate, însă, pu­ tem oare să judecăm aceste lucruri după nişte fraze care nu sunt mai lungi de 140 de caractere? Trebuie să recunosc, este dificil. Vrei să ştii, dar, în acelaşi timp, nu vrei. Adevărul te-ar putea zdrobi într-un milion de bucăţele. Să fii obsedată de cineva este nesănătos. Ştim cu toţii asta. Să fii obsedată de un zeu al rockului care are un viitor strălucit şi o carieră internaţională este un tăvălug emoţional, deoarece eu nu sunt singura care îl hărţuieşte pe Băiatul din Brookiyn. Sunt sute de pagini dedicate de fani care fac acest lucru pentru mine. Daca aş vrea, aş putea să-i ştiu fiecare mişcare... Au fost câteva zile deprimante, când m-am simţit l\ ifH dn pierdută ca Alice când a căzut în vizuirhi lipiuf^lui Am

început să urmăresc peTwitter până şi postările prietenilor Băiatului din Brookiyn, care nu sunt decât un şir lung de clipuri video în care se joacă feste şi, din când în când, pos­ tări pseudo-motivaţionale precum: TRĂIEŞTE LA GREU, MORI TÂNĂR, scrise mai mereu cu litere mari, care par să strige de la o poştă. Ăsta a fost un alt record negativ pe care l-am atins. Am descoperit că cel mai eficient mod de a scăpa de obse­ sii este să închizi toate radiourile din preajma ta, să refuzi să intri în orice maşină dacă şoferul nu vrea să pună un CD cu muzică veselă şi să eviţi internetul cât de mult posibil. De fapt, nu ştiu ce să vă spun să faceţi că să nu mai fiţi obsedate de cineva, fiindcă este unul din acele lucruri pe care doar voi le puteţi face atunci când momentul este po­ trivit. Vă spun doar să rămâneţi puternice şi să vă luptaţi cu acea tendinţă spasmodică de a verificş toate paginile, toată ziua, în fiecare zi. J

Girl offiine... niciodată oniine de acum înainte xxx

Mi-am exilat laptopul pe fundul coşului de rufe ca să nu mai tre­ buiască să mă tot uit la el şi am decis să-mi distrag atenţia şi să despachetez în sfârşit bagajele. Geamantanul meu a stat nedeschis într-un colţ al camerei. M ă tem prea mult de amintirile pe care le-am împachetat acolo alături de şosete şi lenjerie.Trag adânc aer în piept, desfac fermoarul şi deschid geamantanul, dar mă izbeşte un miros inconfundabil de aftershave: al lui Noah. împing gea­ mantanul de parcă ar fi luat foc. Absolut totul îmi aminteşte de el. Poate un transplant de creier ar fi mai potrivit în acest moment? Oftez şi privesc pe geam. Măcar de aici, de pe locul de la geam, am o privelişte grozavă asupra caselor cu terase, zugrăvite în culori pastelate; în depărtare abia se profilează coamele albe ale valurilor. In mod normal, aş fi pus mâna pe aparatul de fotografiat ca să fac o poză, dar nu astăzi. — Totul în regulă, Pen? Tom îşi iţeşte capul pe uşa dormitorului meu, facându-mă să tresar. Am fost atât de absorbită de propria mea suferinţă, că nici măcar nu am auzit scârţâitul celei de-a treia trepte de sus care mă avertizează de obicei că cineva se îndreaptă spre camera mea. Tom intră, facându-şi cu greu loc printre hainele murdare îm­ prăştiate pe podea şi se proţăpeşte pe marginea patului.

— Hei. Ce mai faci? M ă rostogolesc de pe băncuţa de la geam şi mă aşez lângă el. — Dulapul de pe podea pare cam dezorganizat... spune, dând un şut unei perechi boţite de blugi. — Da, ştiu, e cam dezordine. Doar am... of. Nu am chef de nimic. Astăzi este prima zi când m-am pieptănat săptămâna asta. Nici nu-mi mai amintesc când l-am spălat ultima oară. Tom se cam strâmbă când încerc să-mi trec degetele prin părul încâlcit. — Penny, poate că nu vrei să auzi asta, dar e necesar: trebuie să ieşi din starea asta depresivă. Nimeni nu merită să suferi atât şi nu-mi place să te văd în halul ăsta. M ă uit la Tom parcă aşteptându-mă să văd că începe să râdă sau să-mi spună că glumeşte, ori să facă o faţă mai puţin serioasă, dar nu face nimic din toate astea. —- Parcă te-ai întors altă persoană din turneu. Trebuie să te regăseşti. Măcar ştii unde ţi-e aparatul de fotografiat? — Evident că ştiu! protestez eu. E în ... Dar mă uit în jurul meu prin cameră şi nu-1 văd. — Evident că nu ştii, pentru că ţi l-am fiirat ca să văd dacă observi că nu-1 mai ai. Nu ai observat. II ia de la spatele lui şi îl aşază între noi. Aparatul stă acolo tachinându-mă. îţi mai aminteşti când îţi plăcea să măfoloseşti? parcă spune. îţi mai aminteşti câte poze i-aifăcut lui Noah cu mine? Mai că-mi vine să vomit. împing obiectivul aparatului. — Păstrează-1 tu. Eu nu-1 mai vreau. — Cum? De ce? Din cauza lui Noah? îmi dau ochii peste cap. — Parcă mi-ai citit gândurile. îmi ia aparatul de fotografiat şi mi-1 aşază hotărât în poală, apoi îmi pune mâna peste el.

— Eşti o Porter, iar cei din familia Porter nu renunţii la paniii nile lor. Continuă până reuşesc. Mai puţin atunci când tata a învil ţat să se scufunde, chestie care s-a cam dus la fiind, spune râzând. Dacă tot ai de gând să pierzi vremea restul vacanţei, măcar f^ ccva ce-ţi place. Simt că mi se blochează tot corpul. Cuvintele lui Tom sparg bucăţică cu bucăţică tot peretele pe care l-am construit fericită în mintea mea ca să mă ajute să uit de Noah. Peretele pe care acum îmi dau seama că am început să-l construiesc din prima zi a tur­ neului, când totul a început să meargă de-a-ndoaselea. Nu-mi place să plâng în faţa lui Tom. El este puternic şi are un suflet bun, dar este o fire pragmatică şi undeva, adânc în sinea mea, îmi doresc să fiu mai mult ca el. Vede lucrurile diferit de mine şi este revigorant să-l aud spunându-mi aceste lucruri. — Aşadar? Ce părere ai? Aşez aparatul de fotografiat înapoi pe pat, facându-1 pe Tom să ofteze. M ă uit apoi prin cameră şi văd bucăţica din revistă pe care am lipit-o pe perete, cea în care eram numită „prietena lui Noah Flynn”. Cândva, acea pagină de revistă m-a făcut să mă simt mân­ dră. Acum mă face să mă simt puţin furioasă. Tom are dreptate: mă irosesc în starea asta. îmi îngădui să mă simt complet inferioară când, de fapt, există lucruri la care mă pricep foarte bine. Dau jos pagina din revistă şi mă zgâiesc la ea preţ de câteva secunde, după care o mototolesc şi o arunc la gunoi. M ă aşez tăcută pe pat. Tom se apleacă spre mine, îşi pune braţele în jurul meu şi nii1 strânge tare. — Bine ai revenit, Penny, Lumea te aşteaptă. — Mersi, Tom. Eşti cel mai tare,

ZOE SUGG După ce iese Tom, aud telefonul bâzâind pc măsuţa de lângă pat. Sper că este Elliot care vine cu trenul de la Londra şi-mi tri­ mite o retrospectivă umoristică a zilei.

Penny, am auzit ce s-a întâmplat. îmi pare ATÂT de rău. Sper că eşti bine. Ascultă, ceea ce vreau să-ţi spun s-ar putea să te înveselească. Am o propunere pe care cred că ai vrea să o accepţi. Verifică-ţi e-mailul. Leah xx Pun telefonul jos şi mă duc repede după laptop, pe care-1 pescuiesc din coşul de rufe. Verific e-mailul şi, cum era de aşteptat, găsesc un mesaj de la Leah. Pe măsură ce îl citesc rămân tot mai uluită.

De la: Leah Brown Către: Penny Porter Subiect: VEŞTI EXTRAORDINARE

, -

J

Dragă Penny, Speram să te pot ruga personal lucrul acesta, dar, pentru că asta nu mai e posibil, ne descurcăm cu e-mailul. Totul este ABSOLUT confidenţial, evident, aşa că te rog să nu spui nimănui, poate doar celor apropiaţi din familie. Nu am apucat să-ţi povestesc despre noul meu album, dar am hotărât să-l intitulez „Viaţa în spatele măştii". Am scris multe cântece despre cum, din cauza celebrităţii, a trebuit să ascund atâtea lucruri: viaţa mea personală, prietenii şi, uneori, chiar şi propria identitate. Am făcut şedinţa foto pentru coperta albumului cu François Pierre Nouveau, dar nu mi-a plăcut nicio fotografie pe 276

Girl Online în turneu

care a făcut-o. Mi s-au părut toate prea regizate. Caut ceva mult mai natural. Mai real. Aşa că am pus echipa mea de design să facă macheta co­ pertei cu una dintre fotografiile tale, cea pe care mi-ai fă­ cut-o la Roma, când eram deghizată. îţi mai aminteşti? îmi place la nebunie fotografia aceea; e perfectă. Şi arată şi mai bine pe postde copertă a noului meu album. Uită-te cu ochii tăi! Pot să o folosesc? Am ataşat mesajului un contract cu de­ taliile despre onorariu, drepturi de autor şi alte amănunte. Te pot pune în legătură cu un avocat dacă vrei să se uite cineva peste documente. Apoi, dacă eşti mulţumită de tot, îmi trimiţi fotografia la rezoluţie mare şi e gata! Sper că eşti de acord că arată perfect. Penny, eşti un fotograf extraordinari îmi lipseşti deja în turneu. Să fii sigură că, imediat cum mă întorc în Marea Britanie, vin în Brighton ca să te vizitez şi nu accept niciun refuz. Prietena ta. Leah xx Mâna îmi tremură când dau clic să deschid fotografia ataşată, lat-o! Fotografia pe care i-am facut-o lui Leah, pe coperta al­ bumului ei. PE COPERTA ALBUMULUI EI! Au tăiat partea de sus a pozei, aşa că nu îţi dai seama că a fost făcută la Roma şi, cu toate că arată complet diferit cu coafura bob scurt şi rujul strident, are o aură care spune cât se poate de clar: Leab. In partea de jos a albumului, sunt scrise cuvintele: Viaţa în spatele măştii, în caractcrc simple, alături de semnătura caracteristică a lui Leah, cu o ini­ mioară deasupra literei „a”.

Este real! Cuvintele lui Tom îmi reverberează în minte: Fă ceea ce-ţiplace. l''()tografia este pasiunea mea. Pot urma acest vis. Pun mâna pe telefon şi îi răspund lui Leah cu un şir lung > ^ — Atunci ceva scârţâie. — Atunci ceva scârţâie. Ştii, cred că doar am avut nevoie de puţin spaţiu ca să-mi dau seama ce vreau de fapt. îmi aşez capul pe u m ă ru l ei şi ea mă îmbrăţişează. — Eşti o tânără foarte puternică, P. Cred că asta o moşteneşti de la mine... Râdem amândouă, iar eu îi mulţumesc stelei mele norocoase că am nişte părinţi atât de minunaţi, care mă susţin şi care sunt me­ reu lângă mine. îi trimit un mesaj lui Alex.

Ce zici de foişorul pentru orchestră?!?! îmi place la nebunie ideea!

Girl Online în turneu

Grozav! Rămâne pe joia viitoare? Eşti cea mai grozavă, P! Alexx A mai rămas o ultimă piesă de aranjat în puzzle şi anume fap­ tul că trebuie să pun la cale o diversiune ca să-l pot aduce pe Elliot în locul potrivit, la momentul potrivit. Alex a fost curajos. Acum e rândul meu. — Mamă, aduci tu ceva de mâncare până trimit eu un e-mail? Este ceva important. — Sigur că da. Fug repede la magazinul cu bunătăţi şi iau nişte sandvişuri pentru amândouă. Baghetă cu cârnăcior şi omletă, ca de obicei? Dau din cap aprobator şi încep să scriu un e-mail pe telefonul mobil.

De la: Penny Porter Către: Domnişoara Mills Subiect: Organizarea expoziţiei de fotografie Dragă domnişoară Mills, Vă mulţumesc pentru mesajul despre Noah. îmi pare rău că nu am răspuns mai repede, m-am cam retras în carapace în ultima vreme. Acum sunt mult mai bine, totuşi. Cum merge cu organizarea expoziţiei şcolii? De fapt, mă întrebam dacă e prea târziu pentru mine să particip. Mă străduiesc, pas cu pas, să fiu tot mai cura­ joasă şi cred că acesta ar putea fi un start bun. A dumneavoastră, Penny

Imediat după ce trimit e-mailul, deschid, absentă, notificările de Twitter. îmi sare în ochi titlul unui articol care a fost repostat de cineva din lista mea; este despre Noah, dar mă bucur să observ că inima mea nu mai tresare chiar atât de tare ca ieri.

SĂ-ŞI FI GĂSIT NOAH FLYN FATA VARĂ? Poate că nu mai simt niciun junghi în inimă, în schimb nu re­ uşesc încă să-mi controlez degetele. Aşa că dau un clic pe linkul ce mă conduce la un articol de pe un website de bârfe ieftine e numit Starry Eyss^’ Văd o fotografie întunecată şi neclară cu Noah şi cu Blake care ies dintr-un club, undeva în Europa. Blake este sur­ prins în postura lui obişnuită, bătând la tobe imaginare, iar Noah e chiar în spatele lui. Faţa îi este pe jumătate ascunsă în umbră, dar colturile gurii îi sunt lăsate şi arată de parcă s-âr încrunta. Sunt surprinse şi două fete care merg împreună cu ei, amândouă cu păr blond, strălucitor. Una parcă se ţine de mână cu Noah, dar poate e doar unghiul din care este făcută poza. E ciudat să nu îl văd pe Noah atât de odihnit şi de fericit pe cât aş fi crezut. Faptul că le văd pe fetele acelea nu mă înfurie şi nici mă face să mă simt extraordinar de tristă, doar goală pe dinăuntru. Articolul continuă. îşi va găsi oare superstarul în ascensiune, Noah Flynn, un alt trandafir englez când se va întoarce pe pământ britanic? După ce a confirmat recent că va cânta la fes­ tivalul PARK PARTY în acest weekend, Noah Flynn

este pregătit să zguduie capitala engleză cu muzica sa rock. Vor veni oare şi aceste tinere norocoase, care au i )t Iu Bfilnteietori, în original

Girl Online în turneu

fost văzute cu el şi cu colegii lui de trupă în Stockholm? Starry Eyes vă ţine la curent cu bârfele... Decid să-mi curm suferinţa şi să închid cu repeziciune fereas­ tra de navigare. Deschid însă aplicaţia Pinterest şi încep să caut idei pentru decorarea foişorului. Dau peste imagini cu nunţi fru­ moase şi fotografii de logodnă berechet, dar nu mă atrage nimic. Toate sunt frumoase, dar prea comune. Dacă vreau să iasă surpriza pentru Elliot, atunci trebuie să fie ceva personal. Telefonul meu bâzâie, semnalând primirea unui e-mail. Este de la domnişoara MiUs.

De la: donnnişoara Mills Către: Penny Porter Subiect: RE: Organizarea expoziţiei de fotografie Ann crezut că nu nnă mai rogi! Desigur că încă mai poţi să îţi pui fotografiile în expozi­ ţie. Ar fi o onoare. Lasă-le la şcoală când poţi. Şi am vorbit serios, Penny: sunt mândră de tine. Domnişoara Mills Nu-mi vine să cred. Chiar o să fac asta. In sfârşit, o să îmi afişez fotografiile în public.

Sunt îngropată până la genunchi în tapet cu imprimeuri leopard. Este prima mea zi la To Have and To Holdy unde m-am întors ca să îmi respect promisiunea făcută mamei şi mă ocup de ceea ce îmi place cel mai mult: decorarea vitrinei magazinului. Sunt două ferestre boltite, câte una de fiecare parte a uşii, iar mama are întot­ deauna o temă nouă pentru a atrage clienţi. Tema de săptămâna trecută a fost una subacvatică,^^« rochie albastră, tip sirenă, cu scoici multe, care atârnau din tavan, cu nisip pe jos şi cu o tiară încărcată de cele mai minunate pietre albastre şi verzi. Săptămâna asta, tema este safari; o temă complet nouă pentru mama! Un lucru este cert: întotdeauna primeşte nota maximă pentru originalitate- Rochia în jurul căreia se ţese povestea din vitrină este una dantelată, cu un imprimeu zebră, discret, pe jupon. E drăguţă, dar nu e chiar stilul meu. Scot din vitrină scoica gigantică şi pun în locul ei un leopard de pluş, supradimensionat (mama l-a găsit la un târg de vechituri şi acum are în sfârşit unde să-l pună). Exact în secunda aceea, intră Alex. Penny, ce Dumnezeu e chestia aia? Alrx tresare speriat când mă întorc să-l salut cu leopardul sub braţ.

— Nu mă întreba. E pentru tema safari de săptuniilna iiHtu şi bineînţeles că mama are un leopard de pluş în mărime nuluralit care să se potrivească perfect. El râde şi mă prinde de mână, ajutându-mă să ies din vitrină. — Am trecut doar să văd cum merge organizarea surprizei pentru Elliot. E totul în regulă? — Toate bune! Mama a primit de dimineaţă confirmarea că foi­ şorul este liber pentru joi seara, aşa că suntem cu motoarele turate. — El nu bănuieşte nimic, nu? Eşti de acord să-i distragi aten­ ţia în după-masa aceea? Soarele nu apune decât mai târziu, aşa că va trebui să te asiguri că nu merge acasă mai devreme... — Nu-ţi mai face atâtea griji. Nu bănuieşte nimic. El crede că merge la expoziţia de fotografie ca să aibă grijă de mine, aşa că nu va pleca. Iţi spun cu mâna pe inimă că va fi cea mai grozavă sur­ priză pe care şi-ar putea-o imagina. Pot să îl aduc la foişor la 9 fix. Sunt aşa de încântată. Asta ar putea să-i reunească pe Alexiot şi atunci totul va fi la fel ca înainte. — Chiar sper să fie aşa, dar există totuşi posibilitatea ca lui să nu-i placă nimic şi să nu mai vrea să-mi vorbească niciodată. II iau pe Alex de mână. — Vom încerca să facem tot ce se poate să ne asigurăm că nu se va întâmpla aşa ceva. — Penny, tocmai asta e. Cred că lipseşte ceva, dar asta înseamnă să-ţi cer o favoare mare şi simt că ţi-am cerut deja prea mult. — Nu, spune, te rog. Acesta este acum cel mai important lucru din viaţa ta şi, dacă pot, vreau să fac totul ca să te ajut. Doar sft nu mă rogi să sparg vreo bancă pentru ca apoi să-ţi cumperi tui tlln mant uriaş. — Nu, nimic de genul ăsta. Se agită şi zâmbeşte jenat, arătându şi dinţii î “ . . p i„ i simt puţin cam neliniştită. Ce-iir puleu rAvn « /\l^« »1^ h ntiiit- ilt-

îl face să se simtă aşa de jenat? Chiar sper să nu-mi ceară să facem vreo şedinţă foto nud, pentru ei doi sau altceva de genul acesta. — Ştii că „Elements” este melodia mea şi a lui Elliot? Vreau doar să fiu sigur că este în regulă să se audă din difuzoare. Ştiu ce simţi pentru Noah şi mai ştiu că ar putea răscoli nişte emoţii înă­ buşite, aşa că am vrut doar să verific... M ă simt atât de uşurată că nu va trebui să îl văd pe Alex în costumul lui Adam. — Desigur, este în regulă. Zâmbesc, mai ales că citesc sentimentul meu de uşurare şi pe faţa lui Alex. Asta ar însemna mult pentru Elliot, ştiu, e melodia care se auzea când le-am făcut fotografia. — „Elements” înseamnă mult pentru mulţi oameni. L-am văzut pe Noah cântând-o de atâtea ori pe scenă şi am văzut efectul pe care îl are asupra publicului. Este cântecul perfect al oricărui îndrăgostit. Las să-mi scape un suspin prelung şi e rândul Iui Alex să mă consoleze. — Tu ce mai faci, Penny? Nu există nicio şansă ca tu şi Noah să vă împăcaţi? Ridic din umeri. — Nu ştiu. Chiar nu cred. Nu ne-am mai vorbit deloc de când ne-am despărţit. — Păi, nu vei şti niciodată dacă nu încerci să-i vorbeşti. Chiar dacă lucrurile nu se leagă, măcar aveţi ocazia să puneţi punct. Are dreptate, bineînţeles. Va trebui să vorbesc cu Noah odată şi odată. Am încercat să neg realitatea atâta timp, dar, când îl văd pe Alex făcând toate aceste lucruri pentru Elliot, mi se înmoaie inima. E adevărat că nu mai suntem împreună, dar am putea fi oare prieteni? Va dori să-mi mai vorbească? îmi respectă atât de bine ultima dorinţă de a nu fi contactată, parcă prea bine. Poate că este furios

Girl Online în turneu

că am plecat. Oare mai crede că am inventat chestia cu Jilvikc? Sunt prea multe întrebări care au rămas fară răspuns şi nici măcar nu sunt sigură că aş vrea să ştiu acele răspunsuri. Totuşi, dacă a existat vreodată o ocazie să fiu curajoasă şi să-mi iau inima în dinţi ca să vorbesc cu Noah, atunci asta e, înainte să plece în turneul în jurul lumii şi să pierd oportunitatea, poate pentru totdeauna. — Ştiu. Am aflat de curând că o să fie în Londra, aşa că pot lua legătura cu el şi poate reuşim să ne întâlnim ca să clarificăm lucrurile măcar. Doar nu e musai ca, din mari îndrăgostiţi, să de­ venim cei mai mari duşmani, nu? Alex se apleacă şi mă sărută pe obraz. — Poţi să faci asta, Penny. Cred în tine. înapoi în dormitor, degetele mele stau suspendate deasupra tastelor telefonului, cu un mesaj gol pe ecran. De ce nu reuşesc să îmi găsesc cuvintele? Ob, salut, Noah, îţi mai aduci aminte de mine? Sunt eu,fa ta care te-a părăsit în Paris în timpul turneului. Cea pentru care ai scris melodia aceea... îmi îngrop capul în pernă şi gem frustrată. DE CE E ATÂT DE GREU? Sunt absolut îngrozită că rănile care au început să se vin­ dece după ce am plecat din Paris se vor redeschide imediat cum trimit mesajul acesta. Ce mă fac dacă Noah reacţionează ca Elliot şi nu îmi răspunde? Totuşi, nu pot ignora pentru totdeauna situa­ ţia. Dacă nu încerc, atunci nu voi şti niciodată. Noah a fost... este... atât de special pentru mine şi trebuie să discutăm la un moment dat. Nu pot amâna asta la nesfârşit.

Noah, ştiu că au trecut câteva săptămâni şi mi-a fost greu să nu te contactez. Am auzit că vei fi în Londra, aşa că m-am gândit să te întreb dacă am putea vorbi.

^OE SUGG

Poate că îţi cer prea trjult, dar m-am gândit să încerc. Putem fi prieteni? Per^py x Pun telefonul pe noptieră gi

aştept să primesc vreun

răspuns, când văd că ecranul se luminează instant. E un mesaj de la Noah.

Şi eu vreau să vorbesQ |_|g¡ pg vedem mâine la festival, dacă poţi. pentru tine şi încă unul pentru un prietet^^