Giovanni Papini - Amurgul filosofilor.pdf

Coperta de

ALEXANDRU IONESCU FLORIN CREANGĂ

Desenul de pe copertă:

Giovanni"Papini, fi Crepuscolo dei Filosofi Quinta edizione rivedUla

© Vallechi editore, Fire1lZe 1927

Toale drepturile Qupra acestei versiuni sint rezervate Editurii URANUS, Bucurqti CP 7-62

ISBN

973-9021-03-04

CUPRINS

1

Prefaţă la prima editie

5

Immanuel Kant

9

II Georg Hegel

45

III Arthur Schopenhauer

81

IV Auguste Comte

107

V .Herbert Spencer

145

VI Friedrich Nietzsche

175

GIOVANNI

AMURGUL

PAPINI

FILOZOFILOR

Traducere din limba italiană de

RODICA LOCUSTEANU

ElI

EDITURA URANUS

Bucureşti, 1991

Prefatlla prima editie

Cartea aceasta nu e o carte scrisă cu

bună-credintă. Este o carte plină de pat�mă şi,. de aceea, nedreaptă - o carte inegală, partială, fără scrupule, Violentă, contradictorie, insolentă, ca toate căI1ile celor ce iubesc şi urasc, fără să le fie ruşine nici

de iubirile nici de urile lor. Îmi permit să fiu cinic, întrucît cred că această carte, spre deosebire de atîtea altele pline de intelepciune şi amabilitate, este o operă plină de viată. N-am vrut să fac o istorie a filozofi�i moderne şi nici o culegere de eseuri despre filozofii moderni. Cartea mea nu intentionează să-i informeze pe cititori despre ceea ce au gîndit cu exactitate nefericitii de care vorbesc, nici să facă interpretări riguroase sau comentarii docte asupra filozofiilor lor. Cartea. aceasta este o frîntură, sau mai multe, dintr-o autobiografie intelectuală.

E

un produs al

eliberării mele de anumite lucruri ce m-au făcut să sufăr; este, în speţă, tentativa de a mă elibera de filozofie şi de filozofi. Şi este totodată compendiul unei perioade din activitatea mea dedicată indeosebi polemicii şi luptei. Are o valoare mai ales personală; e ca o serie de cOnfesiuni indirecte, ca un şir de aversiuni

5

şi respingeri fală de anumiti oameni, luaţi ca simboluri ale unor antipatice idei contrare. Valoarea ei va fi în funqie de ceea ce voi face în-continuare: dacă voi face ceva atît de important încît să merite să fie demolat, va fi un document de pret al vietii mele spirituale de acum; dacă însă nu voi ajunge să înfăptuiesc ce gîndesc, va fi o simplă descătuşare demnă să intereseze doar pe cîţiva tovarăşi de drum sau pe cîţiva diletanţi spirituali.

Dincolo de această semnificatie pur individuală - pe care m-am grăbit s-o afirm cu cea mai mare francheţe - cartea poate avea încă una ceva mai generală şi, poate, mai reprezentativă decît multe curente contemporane.

Se

poate observa cu uşuriniă

că este un proces intentat filozofiei, un efort de a-i demonstra vanitatea, vacuitatea şi ridicolul. Am urmărit lichidarea generală- a acestui avorton echivoc al spiritului uman, a acestui monstru cu sex dubios ce nu vrea să fie nici ştiinţă, nici artă, şi e un amestec din amîndouă, fără a reuşi să fie un instrume.11 de actiune şi de cucerire.

În

acest sens, cartea mea ar putea fi

programu l un ei generalii animate de o anu m e bunăvoinţă: asasinarea unei fiinţe inutile î n vederea pregătirii unor forme de activitate mentală mai demne de cei ce se autointitulează pompos regii creaţiunii.

6

Pentru a putea face acest proces, am luat partea cea mai recentă şi cea mai vie a filozofiei, cea care circulă şi astăzi în şcoli sau apare în paginile ziarelor, respectiv cea dintre sfîrşitul secolului al XVIII-lea şi începuturile secol ului al XX-lea. Şi în loc să fac procesul filozofiei în general, luată în sens abstract, am vrut s-o judec, s-o atac, s-o lovesc şi s-o execut în persoana celor mai mari reprezentanti ai ei din ultimt.ll secol, p r i v i t i ca o a m eni vii, concr e ţ i ş i b i ne determinati. I-am luat de pi e p t unul cîte unul şi-am dat cu ei de pereti cu toată furia de care sint eu in stare, fără nici o milă sau consideraţie. Am căutat să-i privesc adînc în ochi pe fiecare, să le de scopăr sufletul ascuns, eul lor cel mai de preţ, le-am supus torturii cele cîteva idei şi, după ce le-am maltratat, le-am aruncat ca pe nişte leşuri inutile. M-am simţit, în fata fiecăruia din ei, ca un duşman nesăţios, ca un distrugător necesar, şi mi s-a părut că, după ce-am curăţat drumul de uriaşele l(jr cadavre şi de umbrele lor reci, aş fi putut merge mai bine. Astfel s-a născut ac eastă carte ca re e un adevă rat masacru, e un măcel, o distrugere, un adevărat abator public. Am dovedit ° asemenea voinţă de a ucide şi de a sfîşia, încît i-am făcut să strîmbe din nas pe toţi cons0rtii legitimi ai istoriei serioa se, sîrguincioase şi obiective. Ştiu foarte bine, nu-i nevoie să mi-o mai spună alţii, că această impetuozitate a dăunat solidităţii cărţii. Ar fi fost necesare o mai bună pregătire, o mai

7

mare prudent ă şi răceală. Poate că astfel, cartea ar fi devenit mai eficace. Dar ar fi pier dut mireasma de p raf şi de tinerete, aerul uşor semet şi uşor donquij ot esc la ca re tin atît de mult, in detrimentul meu.

Ceea ce s-a nă sc u t după

trei

ani de leneşă

medita\ie întreruptă doar de serile de lucru furibun