Ghidul Vorbitorului in Public

Ghidul vorbitorului în public

Mircea Chira

GHIDUL VORBITORULUI ÎN PUBLIC METODE – TEHNICI – SUGESTII

Ghidul vorbitorului în public

CUM ȘI DE CE AM SCRIS ACEASĂ CARTE

În urmă cu aproximativ şapte ani mi-am dat seama că nu ştiam să vorbesc în public. Deşi firmele mele aveau peste cinci sute de angajaţi şi foarte mulţi colaboratori şi clienţi cu care interacţionam, atunci când eram pe scenă, în faţa unui public necunoscut, nu reuşeam să îmi controlez emoţiile şi să ţin un discurs de calitate. Consideram asta un adevărat handicap şi începusem chiar să devin frustrat din acest motiv. Întâlneam multe persoane care nu aveau emoţii când vorbeau în public, deşi nu ocupau o poziţie social importantă şi nu prea aveau nimic de spus, ba mai mult, repetau mereu aceleaşi fraze banale. Iar eu, care aveam doisprezece firme cu activităţi diferite şi profitabile, făceam foarte mulţi bani dar nu reuşeam să vorbesc în public. Îmi amintesc că tot în această perioadă reuşisem să îmi pilotez singur propriul meu avion. Dar de vorbit în public tot îmi era frică. Între timp, am început să mă trezesc în fiecare dimineaţă la ora cinci şi să citesc câte două ore. Auzisem de la un călugăr că ei se trezesc dimineaţa la ora cinci şi încep rugăciunea pentru că atunci există în univers o energie şi o vibraţie mai bune. Pentru mine era singura perioadă în care puteam să studiez, să fac ceva pentru dezvoltarea mea personală, deoarece activitatea profesională îmi ocupa doisprezece ore pe zi, inclusive sâmbăta şi duminica. Acumulasem multe cunoştinţe despre vorbitul în public dar continuam să evit acest lucru. Pur şi simplu refuzam să particip la diverse

Ghidul vorbitorului în public

evenimente, să ridic un premiu, de teamă că va trebui să comunic verbal în faţa unui grup mare de persoane. Ofeream de ani de zile doisprezece burse de excelenţă pentru copii supradotaţi, cu vârste între cinci şi optsprezece ani. Aceştia, împreună cu organizaţia prin care derulam acest program, au organizat o seară festivă pentru a-mi mulţumi, eveniment la care, bineînţeles, am fost invitatul de onoare. Aflând că presa va fi prezentă şi că va trebui să dau interviuri, am refuzat să particip la acest eveniment, dedicat mie. Am trimis responsabilul P.R. de la firmă cu un mesaj din partea mea şi cu scuzele de rigoare pentru că nu puteam participa. A doua zi am citit în presă despre un om de afaceri care începuse şi el, de două luni, să dea două burse, şi se lăuda cât de filantrop este, lucru care m-a iritat la culme. Eu ofeream aceste burse de peste cinci ani de zile şi nu am aşteptat niciodată un „mulţumesc” iar el îşi făcea imagine pe spatele unor copii sărmani. Asta a fost pentru mine picătura care a umplut paharul. Chiar în acea zi am vorbit cu un ziarist pe care îl cunoşteam şi l-am rugat să îmi ia un interviu despre o nouă activitate pe care urma să o încep, dar fără să scoată microfonul. Îmi era teamă de microfon, preferam să am un pistol în faţă. Treptat, am început apoi să ţin prezentări de business în faţa unor grupuri tot mai numeroase. De la această întâmplare, nu am mai ratat nici o ocazie să iau cuvântul atunci când aveam ceva de spus. Vorbeam deschis în faţa audienţei, fie că era în cadrul Senatului lărgit al Universităţii „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, al cărui membru am fost patru ani, sau cu ocazia numeroaselor întâlniri ale Marii Loji Naţionale a României, unde deţin de peste zece ani o importantă funcţie de organizare şi conducere, sau cu prilejul unor întruniri politice ori a unor reuniuni ale diverselor organizaţii şi cluburi din care fac parte. Paradoxal, am început să îndrăgesc să vorbesc în public, organizând diverse prezentări, workshop-uri şi cursuri pe acestă temă.

Ghidul vorbitorului în public

Simt o satisfacţie deosebită atunci când văd oamenii cum se transformă, cum încep să aibă mai multă încredere în ei odată ce stăpânesc vorbitul în public, acesta fiind un pas important pe drumul succesului. Am scris această carte deoarece cred foarte mult în beneficiile pe care le poate aduce abilitatea de a vorbi cu uşurinţă şi eficienţă în public, atât pentru vorbitor cât şi pentru cei din jurul lui. Acest ghid a fost conceput cu intenţia de a ajuta cât mai mulţi oameni care vor să aprofundeze acest domeniu, dar nu au timpul necesar să citească zeci de cărţi de oratorie şi comunicare. Aş vrea ca acest ghid să fie considerat un fel de abecedar, un manual de iniţiere în domeniu. Dar nu aş vrea, datorită stilului în care am scris-o, să se creadă că dau lecţii. Eu ofer nişte metode, tehnici şi sugestii pe care le-am experimentat personal şi pe care te rog pe tine, cititorule, să le analizezi, să le testezi şi, dacă vei fi mulţumit de rezultate, să le aplici.

Ghidul vorbitorului în public

CUPRINS Introducere ................................................................................................................................7 Trei întrebări înainte de a începe ......................................................................................9 Pregătirea discursului .........................................................................................................12 Tema discursului....................................................................................................................15 Motivarea .................................................................................................................................17 Cum să îţi începi discursul..................................................................................................19 Umorul .......................................................................................................................................21 Emoţiile şi tracul.....................................................................................................................23 Prezentarea discursului......................................................................................................28 Cititul şi memoratul..............................................................................................................31 Claritatea discursului...........................................................................................................36 Dicţia şi pregătirea vocii......................................................................................................40 Ton-Ritm-Volum....................................................................................................................44 Vorbitul la microfon .............................................................................................................48 Cum prezinţi un vorbitor? .................................................................................................50 Spiritul organizatoric ..........................................................................................................51 Îmbrăcămintea – ţinuta ......................................................................................................55 Zâmbetul şi entuziasmul ....................................................................................................62 Auditoriul..................................................................................................................................64

Ghidul vorbitorului în public

Comunicarea non-verbală .................................................................................................73 Elemente de non-verbal .....................................................................................................77 Întrebări şi răspunsuri ........................................................................................................85 Încheierea discursului.........................................................................................................89 După terminarea discursului............................................................................................91 Tipuri de discurs....................................................................................................................92 Discursurile care informează şi clarifică .....................................................................93 Discursurile de convingere si de impresionare.........................................................95 Discursul persuasiv...............................................................................................................96 Discursul care creează atmosferă şi binedispune ……………………………….....103 Discursul de bun venit ......................................................................................................106 Toastul.....................................................................................................................................107 Discursul de absolvire ......................................................................................................108 Discursul cu ocazia unei premieri................................................................................109 Discursul electoral .............................................................................................................110 Discurs pentru propunerea şi susţinerea unui candidat.....................................112 Discursul sau prezentarea “Cum să...”.........................................................................114 Discursul inaugural – tăierea panglicii.......................................................................115 Discursul improvizat.........................................................................................................116 Charisma................................................................................................................................ 118 Mijloace ajutătoare pentru susţinerea unei prezentări ......................................135 Concluzii.................................................................................................................................144

Ghidul vorbitorului în public

7

INTRODUCERE

Abilitatea de a fi un bun vorbitor în public te ajută şi îţi oferă avantaje deosebite în orice domeniu ai activa. Arta vorbitului în public te ajută să te dezvolţi ca om, îţi creşte stima de sine, te ajută sa îţi duci la bun sfârşit misiunea pe care o ai. Te ajută să îi înveţi să-i inspiri pe alţii, să le îmbunătăţeşti viaţa. Vorbitul în public te ajută să dai cu adevărat valoare vieţii tale şi a celorlalţi. Pentru oamenii care sunt experţi într-un anumit domeniu şi care au abilitatea de a vorbi în public cu uşurinţă, câştigul este cel puţin dublu faţă de persoanele care nu au această abilitate. Un lucru chinuitor pentru un expert, indiferent de domeniu, este să nu se poată exprima public, să nu poată împărtăşi cunoştinţele sale lumii. Eu consider că orice om care îşi doreşte să evolueze are nevoie să stăpânească vorbitul în public, pentru că aşa cum de moarte şi de impozite nu scapă nimeni, la fel nimeni nu poate fugi de responsabilitatea unui discurs public, de mai mare sau mai mică anvergură, de-a lungul vieţii sale. Să luăm ca exemple câteva cazuri mai simple. Gândeşte-te ce faci când eşti nevoit să ţii un toast, la o petrecere, sau când trebuie să rosteşti câteva cuvinte la diverse evenimente, când eşti

Ghidul vorbitorului în public

8

sărbătorit, premiat, avansat, când lansezi un nou produs sau când inaugurezi ceva. În aceste ocazii poţi să fii original, să îi inspiri pe toţi, arătându-le adevărata ta valoare. Sau poţi să taci sau, mai rău, să te faci de râs, să devii frustrat de faptul că, deşi ai toată pregătirea şi căderea de a ţine tu acel discurs, nu o faci pentru că nu ai abilităţile necesare. Ţi-e frică de un eventual eşec, te simţi blocat pentru moment şi nu-ţi găseşti cuvintele. De multe ori un discurs îţi poate schimba radical viaţa, cariera şi reputaţia publică.

Ghidul vorbitorului în public

9

TREI ÎNTREBĂRI ÎNAINTE DE A ÎNCEPE

Înainte de „a intra în plin” în subiect, vreau să-ţi mai reţin atenţia cu câteva aspecte. Pentru a învăţa şi a ţine un discurs public reuşit, este absolut necesar să fii bine motivat. Trebuie să îţi doreşti cu adevărat acest lucru, să ştii de ce vrei să vorbeşti în public. Pentru aceasta, te rog să îţi răspunzi sincer la următoarele trei întrebări:

1. Ce vrei de la vorbitul în public? Aşadar, ia o coală de hârtie şi începe să scrii ce vrei tu să cunoşti din acest domeniu, ce aşteptări ai. Răspunzând sincer la această întrebare, vei descoperi ceea ce îţi doreşti cu adevărat în urma discursului în public.

2. De ce doreşti să înveţi să vorbeşti în public? Răspunzând la această întrebare, îţi vei da seama cât de puternică este dorinţa ta de a răzbate din punctul de vedere al discursului public. Vei vedea

Ghidul vorbitorului în public

10

cât de motivat eşti pentru a reuşi. Nivelul tău de motivaţie îţi va influenţa în mod hotărâtor rezultatele. Dacă motivaţia va fi slabă, şi rezultatele vor fi slabe. Ia foaia de hârtie pe care ai scris ce doreşti de la vorbitul în public şi răspunde cât mai pe larg la întrebarea „De ce doreşti să înveţi să poţi să vorbeşti în public?”. Gândeşte-te ce ar însemna asta pentru tine pe plan social, cum vei reuşi să îi inspiri pe alţii, să dai valoare vieţii tale şi a celor din jurul tău. Imaginează-ţi că vei ajunge în vârf. Cum vei ajunge acolo unde doreşti mai rapid, mai onest şi mai uşor decât prin orice alt mijloc? Gândeşte-te apoi ce ar însemna această ascensiune, cuantificată în diverse beneficii sociale (recunoaşterea meritelor tale, avansare în carieră) economice (bani) şi eventual beneficii politice, odată cu stăpânirea vorbitului în public.

3. Cum fac asta? Răspunsul îl vei găsi în această carte. Vei avea nevoie, însă, şi de practică şi de încredere în tine, iar succesul nu va întârzia să apară. Arta de a vorbi în faţa unui auditoriu – vorbitul în public nu înseamnă doar statul la o tribună sau în faţa unor oameni cărora le vorbeşti; asta este doar vârful icebergului, cireaşa de pe tort. Ţinerea unui discurs se face în baza unei documentări şi planificări minuţioase. Un discurs bun nu poate fi pregătit ca o prăjitură, într-o oră. Un celebru vorbitor spunea că are nevoie de trei săptămâni pentru a pregăti un discurs spontan de calitate.

Ghidul vorbitorului în public

11

A vorbi în public nu este chiar aşa de greu pe cât pare, dar nici uşor. Totul depinde de tine. Vorbitul în public poate fi învăţat, acesta nefiind doar apanajul unor oameni aleşi, dăruiţi de la natură cu harul oratoriei. Cei mai mari oratori ai lumii au început prin a ţine nişte discursuri jalnice. În Marea Britanie există o cutumă care spune că este un semn de rău augur ca primul discurs să fie un succes incontestabil. Indiferent de experienţa în vorbitul public, majoritatea oratorilor au o doză mai mare sau mai mică de de emoţie, mai ales la începutul discursului. Emoţiile sunt normale până la un anumit nivel, pentru că ajută la umanizarea discursului, îl fac mai credibil, mergând direct la sufletul auditoriului. Lipsa oricărei emoţii şi trăiri transformă vorbitorul într-un robot. Cu cât eşti mai pregătit, stăpâneşti mai bine subiectul şi ştii exact despre ce urmează să vorbeşti, emoţiile scad până la dispariţia lor totală. Pregătirea este de mai multe feluri, şi anume: - pregătirea discursului propriu-zis; - pregătirea logistică (organizare, pregătirea vocii); - pregătirea psihologică (pentru a te obişnui să îţi controlezi stările, atitudinea şi emoţiile în faţa publicului). Acest mic ghid despre vorbitul în public este structurat în aşa fel încât să poată fi parcurs cu uşurinţă. După primul studiu al lui, la nevoie, ai posibilitatea să reiei doar acele capitole care îţi sunt necesare.

Ghidul vorbitorului în public

12

PREGĂTIREA DISCURSULUI

Alege din timp subiectul discursului pentru a avea timp să te pregăteşti, să aduni material şi să te gândeşti la el cât mai mult timp posibil. Odată stabilit subiectul, mintea ta începe să lucreze, să se gândească la el iar informaţiile vor apărea de peste tot: le vei găsi la bibliotecă, pe internet, statistici, mass-media, prieteni, profesori etc. Începe să culegi material din toate sursele posibile. Materialul respectiv să îl aduni într-un folder, în computer, iar ulterior să îl listezi şi să întocmeşti un dosar. Astfel îl vei putea studia mai uşor şi nu rişti să-ţi se viruseze calculatorul şi să rămâi fără el. Atenţie la documentarea de pe internet pentru că lumea virtuală este un fel de piaţă, un loc unde găseşti gunoaie alături de comori, pietre alături de diamante. Tu trebuie să discerni ce este bun şi valoros din amalgamul de informaţii. Conceperea unui discurs de calitate cere timp, trebuie să se coacă. Cu cât te gândeşti mai mult la subiect, cu atât informaţiile vor veni în valuri, valuri, atât din surse externe pe care le-am enumerat mai sus, cât şi din conştientul şi din subconştientul tău. Întoarce subiectul pe toate părţile, discută-l cu toţi cei pe care îi cunoşti. Este bine să ai tot timpul la tine un carneţel şi ceva de scris pentru că îţi vor veni idei în cele mai neaşteptate locuri şi momente. Ar fi păcat ca aceste idei să se piardă.

Ghidul vorbitorului în public

13

Când concepi discursul, gândeşte-te la auditoriul tău, la ceea ce îşi doreşte acesta, la ce ştie despre subiect, la ce au mai spus alţii despre această temă. Vorbeşte în discursul tău despre ce îi interesează pe cei care te ascultă, NU despre ce te interesează pe tine. Vino în întâmpinarea nevoii acestora. Discursul ar fi bine să nu fie o predică plină de lucruri abstracte, ci trebuie să cuprindă cât mai multe exemple concrete care sunt cât mai uşor de reţinut atât de către tine, ca vorbitor, cât şi de către auditoriu. Nu face greşeala de a încerca să spui totul într-un discurs de cinci minute pentru că nu vei reuşi. Alege un singur subiect şi prezintă-l pe larg. Gândeşte şi concepe pe cât posibil discursul cu propriul tău efort intelectual, chiar dacă vei fi ajutat şi de alţii. Atunci când ai idei cu adevărat interesante şi originale despre subiect, îţi va fi foarte uşor să le transmiţi. Ideile altora, chiar dacă le memorezi, nu vor avea aceeaşi savoare ca propriile idei şi concluzii. Pune-ţi toate întrebările posibile şi imposibile referitoare la subiectul discursului şi găseşte-le răspunsul sau răspunsurile. Materialul adunat ar trebui să fie de cel puţin zece ori mai mult decât vei putea folosi, reda, prezenta în discurs. Aceasta îţi va da o siguranţă deosebită şi încredere în tine. Te va face să fii stăpân pe situaţie şi vei putea să îţi controlezi emoţiile. Dacă îţi stăpâneşti foarte bine subiectul discursului, vei fi motivat şi încrezător şi vei transmite acest lucru auditorului. Vei avea o atitudine de învingător şi acest lucru va fi receptat de către public. După ce îţi cunoşti foarte bine subiectul, fă un plan, o schiţă a discursului, pune-ţi materialul în ordine, selectează-l şi sintetizează-l, altfel te vei pierde în el, iar auditorul nu va putea pricepe nimic.

Ghidul vorbitorului în public

14

Îţi va fi de mare ajutor în pregătirea şi conceperea discursului să te înregistrezi audio şi video, apoi să vizionezi materialul singur sau împreună cu prieteni sau specialişti în domeniu, cărora să le ceri părerea lor sinceră. Bineînţeles că prima înregistrare nu va fi încântătoare pentru tine şi te va dezamăgi, dar te va ajuta să fii mai bun. Aceasta este una dintre cele mai eficiente metode care te ajută să îţi clarifici ideile, să ţi le sistematizezi şi să îţi îmbunătăţeşti spiritul oratoric.

Ghidul vorbitorului în public

15

TEMA DISCURSULUI

Tema unui discurs este ideea centrală a acestuia. Scopul specific al discursului mai este numit şi teza acestuia. Tema este lucrul cel mai important pe care vrei să-l înţeleagă auditoriul din discursul tău. Un discurs fără nici o temă nu are sens şi nu îşi are rostul. Când îţi alegi tema discursului, ai grijă ca aceasta să fie suficient de generală pentru a te încadra în timpul alocat şi totodată suficient de specifică pentru a răspunde la un anumit subiect. Tema aleasă ar fi bine să se potrivească cu tema mare a conferinţei sau cu tema ce se află pe ordinea zilei sau să fie o temă de actualitate. Nu îţi recomand să vorbeşti despre ceva care nu îţi place. Nu îţi alege o temă care ar putea să te stânjenească pe tine sau pe ascultătorii tăi. Alege ca temă a discursului tău ceva interesant și de actualitate, atât pentru tine cât şi pentru ascultători. Alege o temă pe care o cunoşti, o stăpâneşti, în care crezi. Să se potrivească cu valorile, interesele şi personalitatea ta. Acest lucru te ajută să fii convingător, credibil şi plin de entuziasm, te ajută să-ţi controlezi emoţiile, să te concentrezi şi să influenţezi auditoriul tău. În cazul în care vrei să găseşti o temă şi aceasta nu îţi “vine”, nu intra în panică. Încearcă să te relaxezi şi astfel vei găsi mai uşor răspunsul.

Ghidul vorbitorului în public

16

Vorbeşte cu oamenii, răsfoieşte un ziar, o revistă română sau străină, uită-te la tv (Discovery etc.), citeşte enciclopedii, vizionează filme documentare, utilizează internetul (forumuri de discuţii şi blog- uri) etc. şi îţi vei găsi tema care îţi place şi care ţi se potriveşte.

Ghidul vorbitorului în public

17

MOTIVAREA

Îţi aminteşti de cele trei întrebări de la început? Dacă nu ai răspuns încă la ele, este momentul să o faci. Te va ajuta foarte mult. Mai ales întrebarea „De ce vrei să înveţi să vorbeşti în public?”. Şi în oratorie, la fel ca în orice altă altă activitate, este necesar să fii motivat, altfel nu vei obţine rezultate foarte bune. Dacă îţi doreşti cu adevărat ceva, problema este pe jumătate rezolvată. Hotărârea şi dorinţa ta sunt foarte importante. Pentru că, pornind pe acest drum al oratoriei, vei trece prin momente dificile, de descurajare, decepţie, teamă, mai ales în perioada de început. Doar perseverând şi având o voinţă puternică vei ajunge să te bucuri de roadele abilităţilor de a vorbi în public. Pentru aceasta trebuie să ai o încredere totală în tine şi în capacitatea ta de a reuşi în ceea ce ţi-ai propus. Pentru a reuşi, trebuie să ai răbdare, să fii perseverent şi să nu dezdănăjduieşti niciodată. Este nevoie şi de puţin sacrificiu. Deseori, pentru a realiza ceva în viaţă trebuie să renunţi la altceva. Nu le poţi face şi avea pe toate.

Ghidul vorbitorului în public

18

Aşadar, pentru a străluci în public cu discursul tău, trebuie să te mobilizezi şi să renunţi la statul în faţa televizorului, de exemplu, pentru a te putea dedica în totalitate pregătirii tale pentru vorbitul în public. Gândeşte-te la ceea ce te aşteaptă. Gândeşte-te la succesul tău. Imaginează-te cum vorbeşti în public şi cum publicul te ovaţionează. Fii convins că vei reuşi. Crede cu tărie în tine şi în succesul tău. Nu lua niciodată în calcul posibilitatea de a nu avea succes.

Ghidul vorbitorului în public

19

CUM SĂ ÎȚI ÎNCEPI DISCURSUL

Poţi să îţi începi discursul în diverse feluri, dar gândeşte-te că modul cum începi trebuie să stârnească interesul auditoriului. Să reuşeşti să te conectezi, să stabileşti o legătură cu auditoriul tău. Să le câştigi încrederea, bunăvoinţa şi să le captezi întreaga atenţie. Să îi faci să fie interesaţi, curioşi de ceea ce le vei spune. Aminteşte-ţi de ultimul roman citit sau de ultimul film pe care l-ai văzut. Toate au început cu ceva care ţi-a captat atenţia. La fel se întâmplă şi în cazul articolelor bune de ziar, care te fac curios prin titlu şi te ţin în suspans, te fac să le citeşti până la sfârşit. Poţi începe cu „Să vă spun câte ceva despre mine...”, dar asta doar în situaţia în care nu ai fost prezentat de către altcineva. Poţi începe cu o poveste care să se potrivească cu tema discursului. Un început interesant este şi o întrebare bine ticluită, care va determina ascultătorii să îşi caute răspunsul în mintea lor şi să fie atenţi la discursul tău, pentru a vedea dacă răspunsul lor se potriveşte cu al tău. Poţi să începi cu o glumă, în cazul în care se potriveşte contextului, dar numai dacă te pricepi să spui bancuri. Poţi să începi discursul făcând o referire la locul şi la evenimentul la care participi sau la o altă ocazie similară.

Ghidul vorbitorului în public

20

Poţi începe cu un citat, o definiţie, un videoclip sau o sinteză de date statistice, relevante pentru acel moment şi loc. Oricum ai alege să începi un discurs, fă în aşa fel încât ascultătorii tăi să fie implicaţi personal. Poţi face acest lucru stimulându-le în mod delicat orgoliile, astfel încât ei să fie convinşi că tu vorbeşti despre ei şi că îţi pasă de ei.

Ce să nu faci la începutul discursului: Să nu îţi citeşti primele remarci de la începutul discursului. Dacă le citeşti, îţi vei distruge toată autenticitatea şi îţi vei pierde din credibilitate. Când spui un citat, ai grijă ca acesta să fie corect, iar dacă parafrazezi citatul precizează sursa, autorul acestuia. Eu îţi recomand să îţi începi discursul într-un mod cât mai autentic şi personal, ţinând cont şi de cele spuse mai sus şi de codul bunelor maniere. Evită, pe cât posibil, începutul standard “Buna ziua, doamnelor şi domnilor...”. Alege-ţi un început care crezi că se potriveşte stilului tău şi începe discursul în forţă, plin de încredere şi entuziasm.

Ghidul vorbitorului în public

21

UMORUL

Pentru a capta atenţia şi a binedispune ascultătorii, umorul este o modalitate foarte bună de care să te foloseşti. O glumă bună, de bun simţ va binedispune ascultătorii. Aceştia se vor relaxa şi astfel vei reuşi să-i atragi de partea ta şi să preiei controlul. Umorul este esenţial, am putea spune, în fiecare discurs, dar folosit cu neatenţie şi neîndemânare, acesta te poate răni. Nu este suficient să ştii diverse bancuri ci trebuie să ştii când, cum şi cui să le spui. Sunt sigur că aţi auzit o poantă, o glumă de mai multe ori dar nu de fiecare dată a avut acelaşi efect. De ce? Pentru că cel care a spus-o nu a făcut-o cum trebuie. Glumele care merg la sigur şi nu creează probleme sunt cele pe care le faci pe seama ta. În nici un caz nu te sfătuiesc să faci glume pe seama auditoriului tău. Când te foloseşti de umor, în primul rând trebuie să ţii cont de publicul tău, de genul de discurs şi de stilul tău personal. Nu poţi folosi aceeaşi glumă de început când faci o prezentare la un liceu şi când ţii un discurs în fata membrilor academiei. Auditoriul, de cele mai multe ori, uită ce i-ai spus dar nu uită cum l-ai făcut să se simtă. Auditoriul probabil că va uita şi gluma bună pe care ai spus-o dar nu va uita ideea care era în spatele glumei tale.

Ghidul vorbitorului în public

22

morul folosit cu pricepere într-un discurs te ajută să scoţi în evidentă într-un mod mai deosebit şi mai amuzant o idee sau un subiect. Când spui o glumă, fii tu în primul rând vesel şi starea ta va însufleţi ascultătorii. Ar fi bine ca gluma să fie scurtă. Nu te risca cu glume prea lungi, în care poţi să te pierzi şi tu şi auditoriul tău. Spune gluma încet, rar, cu intonaţie şi nu adăuga detalii fără rost. După ce ai spus gluma, lasă puţin timp ca auditoriul să se bucure de ea, să o poată savura, să poată râde, înainte ca tu să continui. Când te foloseşti de umor în prezentările tale, ţine cont de următoarele două lucruri: - Nu explica niciodată o glumă, chiar dacă nici unul dintre ascultătorii tăi nu a înţeles-o. - Nu începe să te scuzi, să spui că nu te pricepi să spui bancuri. Dacă încalci aceste două reguli, ai stricat totul. Mai bine renunţă să te mai foloseşti de umor decât să le încalci. Alege cu grijă glumele. Exersează-le şi nu te risca să îţi ofensezi prin umor propriul public. Evită glumele ce au ca subiect religia, etnia, diverse handicapuri, înfăţişarea fizică, simpatiile politice, liderii religioşi, sexualitatea şi inteligenţa. Renunţă la orice glumă care ar putea face chiar şi o singură persoană din publicul tău să se simtă prost.

Ghidul vorbitorului în public

23

EMOȚIILE ȘI TRACUL

Majoritatea oamenilor se tem de vorbitul în public mai mult decât de moarte, cu alte cuvinte, ar prefera să fie ei înşişi în sicriu decât să rostească necrologul la o înmormântare. Dar să vedem ce este tracul. Tracul este o teroare fizică şi psihică pe care o simt unele persoane atunci când vorbesc în public. Cele mai frecvente simptome ale tracului sunt tremurăturile, transpiraţia, senzaţia de gură uscată, greaţa sau chiar leşinul. Au parte de emoţie şi trac chiar şi persoanele cu experienţă în ale vorbitului în public. Sunt actori celebri, atât autohtoni cât şi străini, care la premiere, în ciuda experienţei lor artistice, trec prin nişte stări emoţionale teribile. Vestea bună este că emoţiile pot fi controlate şi dirijate în aşa fel încât prestaţia ta să fie cât mai umană, reală şi mai însufleţitoare. În primul rând, emoţiile sunt datorate modului în care percepi auditoriul. Cu cât îţi este mai frică de publicul tău şi de faptul că nu vei fi la înălţime, cu atât emoţiile vor fi mai mari. La rândul lui, publicul se simte inconfortabil în prezenţa unui vorbitor care nu îşi poate controla emoţiile. Între public şi vorbitor există o relaţie puternică de empatie.

Ghidul vorbitorului în public

24

Ascultătorii nu îţi sunt ostili. Ei se află în faţa ta pentru că au vrut să fie acolo. Deci eşti binevenit, tu eşti acolo să le oferi beneficii, să le spui ceva ce ei nu ştiu şi vor să afle. Tu şi ascultătorii tăi nu sunteţi două tabere inamice, sunteţi în aceeaşi tabără. Este bine să tinzi spre perfecţiune şi să te priveşti şi puţin autocritic, dar nu exagera. Întotdeauna vor fi mici desincronizări sau mici greşeli dar în marea lor majoritate acestea nici măcar nu sunt observate de către public. Ceea ce ţie poate ţi s-a părut o greşeală, s-ar putea ca publicului să-i fi plăcut. Păstreză-ţi calmul iar dacă ai făcut o greşeală treci cât se poate de natural peste ea sau remediaz-o din mers, fără să faci din asta o tragedie. O altă sugestie ar fi să recunoşti public greşeala şi să treci mai departe. Ascultătorii, în general, sunt înţelegători şi binevoitori. Priveşte-i ca pe nişte prieteni, fii relaxat şi nu te teme de public. Ascultătorii vor ca tu să ai succes, vor ca totul să iasă bine. Încearcă să te detaşezi, să te vezi pe tine din exterior şi să conştientizezi că nu este chiar o tragedie să comiţi o greşeală. De multe ori o greşeală, o emoţie te face mai uman, arată că eşti om, la fel ca şi publicul tău. Emoţiile sunt la cote maxime înainte de a începe şi în primele minute după ce ai început să vorbeşti. Acestea se suprapun cu atenţia sporită pe care ţi-o acordă publicul la început. Relaxează-te, fii natural şi nu te mai gândi la tine, nu te mai teme că vei face ceva ce nu ar trebui să fie făcut. Concentreză-te asupra publicului şi asupra a ceea ce spui. Pentru a depăşi tracul şi a-ţi controla emoţiile, îţi sugerez ca în măsura în care este posibil, să aplici una sau mai multe din sfaturile de mai jos: - În măsura în care se poate, alege singur tema discursului. Cu cât îţi place şi stăpâneşti mai bine subiectul, crezi în el, vei fi mai entuziasmat şi vei

Ghidul vorbitorului în public

25

considera auditoriul mai cooperant, mai prietenos şi vei transfera entuziasmul asupra lui. - Scrie-ţi din timp discursul. Cu cât vei avea siguranţa că acesta este foarte bun, cu atât vei avea mai multă siguranţă şi încredere în tine şi în ceea ce urmează să spui. - Începe treptat. Vorbeşte mai întâi la trei, patru prieteni sau cunoscuţi apoi creşte treptat numărul ascultătorilor până ce emoţiile dispar şi tu începi să dobândeşti experienţă. - Exersează, filmează-te şi revezi materialul, fă repetiţii în faţa oglinzii şi a prietenilor, cere să fie sinceri cu tine când îţi dau sugestii. Cu cât exersezi mai mult, de preferinţă în faţa unui public, cu atât vei deveni mai relaxat şi mai bun. - Fii sigur de succesul tău, ai încredere totală în tine. - Chiar dacă tremuri de frică, nu îţi este permis să începi cu scuze. Să nu spui niciodată că ai emoţii, că nu eşti bun orator sau, mai rău, că nu ar trebui să prezinţi acel discurs. De cele mai multe ori emoţiile nu sunt observate de către public şi atunci ce rost ar avea să strigi în gura mare şi să te scuzi că ai emoţii? - Abordează o atitudine încrezătoare şi entuziastă. - Concentrează-te pe subiectul discursului, pe ceea ce ai de spus, NU pe reacţiile tale. - Nu te compara cu alţi vorbitori. - Construieşte o legătură, conectează-te cu auditoriul, împrieteneştete cu el. - Imaginează-ţi auditoriul într-o situaţie caraghioasă. De exemplu, imaginează-ţi auditoriul ca şi cum l-ai fi surprins stând pe wc.

Ghidul vorbitorului în public

26

- Ai încredere în tine şi, la rândul lui, auditoriul tău va avea încredere în tine. - Gândeşte-te că tu conduci, tu ţii discursul, tu eşti şeful, aşa că poartăte ca atare. Nu trebuie să ai o atitudine umilă, dar nici să nu fii arogant. - Nu consuma alcool pentru a prinde curaj. Câteva pahare te ajută să te relaxezi dar te vor aduce în stadiul în care vei pronuna cuvintele greşit, vei fi mai lent şi va fi cu adevărat deranjant pentru auditoriu. Acesta dacă va sesiza că eşti băut şi îţi vei pierde toată credibilitatea. - În timp ce vorbeşti, dacă îţi tremură mâinile, nu atrage atenţia asupra lor, nu ţine în mână microfonul, paharul cu apă, foile cu discursul sau alte obiecte. Dacă vorbeşti de pe scaun, ţine spatele drept şi mâinile pe genunchi, astfel nu-ţi mai tremură nici mâinile, nici picioarele. Ţine-te cu mâinile de pupitru, iar dacă îţi tremură picioarele, mută-ţi greutatea de pe un picior pe altul. - Dacă simţi că ţi se împleticeşte limba, vorbeşte mai rar, fă pauze mai mari între cuvinte şi propoziţii. - Bea apă, dar nu da pe gât tot paharul. - Controlează-ţi respiraţia, respirând abdominal. - Vino cu câteva ore înainte şi familiarizează-te cu sala, locul unde vei ţine discursul. - Încălzeşte-ţi vocea (despre asta, mai pe larg, într-un alt capitol). - Fă câteva exerciţii fizice înainte de discurs, dar fără să oboseşti şi să transpiri. Exerciţiile se fac cu rolul de a elibera surplusul de energie nervoasă. - Antidotul cel mai bun pentru emoţii este experienţa. Fă cât mai multe prezentări, ia cuvântul cât mai des, fii perseverent.

Ghidul vorbitorului în public

27

- Cu jumătate de oră înainte de a vorbi, înainte de a-ţi încălzi vocea, retrage-te într-o cameră liniştită, abandonează-te pe un fotoliu, lăsând mâinile să îţi atârne. Cu capul în piept, cu gura întredeschisă, stai tolănit întro stare de abandonare totală, apoi încordează pe rând fiecare grupă de muşchi de la picioare la cap. Relaxează apoi fiecare grupă de muşchi, începând de la cap până la picioare. Fă asta de cel puţin trei ori. - Dacă te „blochezi” în faţa publicului, nu ştii ce să mai spui, poţi să tragi de timp în mod elegant, întrebând publicul dacă vorbeşti suficient de tare. Aşadar, întreabă publicul dacă se aude până în spate, dacă este bună emperatura din sală, dacă nu ar trebui deschis un geam, timp în care îţi aduci aminte ce aveai de spus. Şi dacă nici aşa nu îţi aminteşti, reia ultimele cuvinte pe care le-ai spus şi construieşte o frază cu acestea sau apelează la notiţe.

Ghidul vorbitorului în public

28

PREZENTAREA DISCURSULUI

Când prezinţi discursul, pe lângă conţinutul acestuia, la fel de important este modul cum îl spui. Ceea ce spui este la fel de important cu felul cum o spui. Am cunoscut două persoane care au făcut o expediţie la polul nord. Ambele au petrecut două săptămâni în împărăţia gheţurilor. La întoarcere, aceste două persoane care au stat împreună zi de zi şi au trăit aceleaşi experienţe, au povestit aproape identic aceste experienţe. Deşi prezentarea era la fel, cei doi spunând acelaşi lucru, fiecare o făcea în felul său. Unul reuşea să electrizeze mulţimea, să o ducă la polul nord cu imaginaţia şi cu gândul, îi făcea să simtă vântul polar. Cealaltă persoană, chiar dacă povestea acelaşi lucru, nu transmitea nici o stare ascultătorilor, motiv pentru care nici nu prea era ascultat. Auditoriul trebuie să simtă starea. Să simtă mesajul. Discursul tău trebuie să meargă atât la mintea cât şi la inima lui. Mesajul trebuie să-i pătrundă sufletul. Când îţi prezinţi discursul, înainte de toate, fii natural. Atât de natural încât ascultătorii tăi să trăiască ceea ce le spui. Să simtă intensitatea şi entuziasmul tău şi atunci nu vor mai fi preocupaţi atât de mult de felul în care îl prezinţi, de cât eşti de tehnic, atâta timp cât eşti natural şi entuziasmat.

Ghidul vorbitorului în public

29

Vezi, aici este paradoxul. Pe de o parte ţi se cere să respecţi nişte reguli pentru ca discursul tău să aibă succes, pe de altă parte, ţi se spune să fii natural. Da, este corect, trebuie să cunoşti şi să aplici un întreg bagaj de cunoştinţe în ale vorbitului în public dacă îţi respecţi publicul şi pe tine însuţi. Dar acestea trebuie să se muleze, să fie adaptate personalităţii tale şi atunci vor fi ale tale, te vei comporta în mod natural şi firesc în faţa publicului. De fapt aceea este şi ideea: prezentându-ţi discursul, exprimă-te firesc şi natural. Da, este normal să te exprimi natural, dar în realitate nu se prea întâmplă aşa. Deoarece, în faţa publicului, majoritatea vorbitorilor îşi schimbă starea lor normală (în rău). Nu se comportă natural, firesc. Acesta este şi rostul acestei cărţi şi a cursurilor pe care le organizez: să te echipeze cu reale cunoştinţe şi abilităţi care să te ajute să poţi să-ţi controlezi stările (emoţiile, teama), să scapi de inhibiţii, pentru că numai atunci poţi vorbi normal, natural. Tot ce înveţi trebuie asimilat şi acceptat de tine. Bineînţeles, dacă şi tu consideri că este corect şi normal şi crezi în aceste învăţături, sfaturi, sugestii. Dacă le iei şi le aplici fară să le înţelegi rostul, discursul tău va suna fals, artificial. Îţi reamintesc câteva lucruri pe care orice om le foloseşte în vorbirea de zi cu zi şi pe care îţi sugerez să le foloseşti şi în prezentarea discursului tău. - Nu începe discursul imediat ce ai ajuns în faţa auditorului, a microfonului. Păstrează câteva momente de linişte până când sala se linişteşte. - Accentuează cuvintele importante din discurs, ceea ce vrei să scoţi în evidenţă.

Ghidul vorbitorului în public

30

- Schimbă mereu tonul. Nu vorbi pe un ton monoton, liniar (la fel cum se întâmplă şi în vorbirea curentă, când mereu schimbi tonul). - Fă o pauză înainte şi după fiecare idee importantă pe care vrei să o transmiţi. Momentele de tăcere, dacă sunt folosite cu pricepere în vorbire, sunt de mare efect. - Schimbă, variază ritmul vorbiriI în mod permanent, astfel poţi scoate în evidenţă ceea ce doreşti din discurs. - Pune accentul pe o anumită problemă, idee, subiect. Să luăm următorul exemplu. Pronunţă „zece milioane de euro” rapid, fără a da importanţă, aşa, ca să pară o sumă derizorie. Apoi, pronunţă „zece mii de euro” pe un ton lent, apăsat, afectat, cu pauză, şi fii uimit de această sumă. Şi acum constatăm că acele zece mii de euro par mult mai importante, mai multe decât cele zece milioane de euro. Asta numai pentru că am schimbat ritmul vorbirii, am pus o pauză unde trebuie şi am folosit alt ton. Aşa că pune suflet în discurs, fii sincer, nu îţi ignora auditoriul. Nu fi, în nici un caz, arogant, priveşte în ochii ascultătorilor. Vobeşte-le cu consideraţie, adresează-te direct, iubeşte-ţi auditoriul şi acesta va fi al tău. Şi nu uita: cum spui este tot atât de important cu ceea ce spui!

Ghidul vorbitorului în public

31

CITITUL ȘI MEMORATUL

Nici una, nici alta! Ar fi de preferat să nu citeşti discursul dar nici să-l memorezi cuvânt cu cuvânt. Cititul discursului distruge jumătate din savoarea lui, publicului nu îi place sa asculte un discurs citit. Cititul discursului creează o atmosferă artificială, rupe acel liant care trebuie să existe între vorbitor şi ascultător. Este bine să ai la tine textul integral al discursului. Acesta îţi va da o siguranţă în plus şi are rolul de a fi util, la fel ca o centură de siguranţă, doar atunci când este absolută nevoie. Dacă eşti atât de emoţionat încât nu îţi mai aminteşti nimic şi pur şi simplu te simţi blocat, tunci tot este mai bine să îl citeşti decât să nu spui nimic. Atenţie, limbajul vorbit nu este limbajul scris. Există o mare diferenţă între limbajul vorbit şi cel scris. Aceste diferenţe nu se referă la valoarea, la conţinutul prezentării în sine, se referă la modul cum a fost scris textul. Dacă citeşti în faţa ascultătorilor un text care a fost scris pentru a fi citit de către cititor, nu pentru a fi citit cu voce tare în public, acesta va suna fals şi mesajul lui nu va fi eficient.

Ghidul vorbitorului în public

32

Pentru a transpune această carte în format audio, pe cd-uri, pentru a fi înţeleasă, a fost nevoie să reformulez, să o modific şi să o adaptez, pentru a putea fi ascultată. În schimb, este în regulă să foloseşti notiţe pe care să îţi arunci ochii din când în când, dar fără să abuzezi de ele. Eu te sfătuiesc să foloseşti notiţe, rezumate scrise pe carduri. Cardurile sunt bucăţi de hârtie groasă, cu dimensiunile de 8/6 cm, pe care se scriu ideile principale. Scrie pe ele doar pe o parte, pe o faţă şi nu uita să le numerotezi. Acestea sunt foarte practice, pot fi ţinute în buzunar, pot fi ţinute chiar la vedere. Publicul va aprecia faptul că te-ai pregătit, iar dacă ai emoţii şi îţi tremură mâna, având în mână un card, acest lucru nu se observă la fel ca şi când ai avea în mână o coală de hârtie. Nu trebuie să te temi să apari cu notiţele la vedere. Nu este bine să pretinzi că totul este spontan când, de fapt, nu este deloc aşa. Din contră, ascultătorii vor avea mai multă încredere în tine dacă vor vedea că te-ai pregătit şi că ai o strategie dinainte stabilită. Când foloseşti notiţe sau alte materiale ajutătoare, nu le ţine în aşa fel încât să îţi acopere faţa. Manevrează notiţele sau alte obiecte cu calm şi naturaleţe, pentru a nu transmite publicului semnale greşite despre dispoziţia ta. Nu memora discursul cuvânt cu cuvânt. Este important să ştii foarte bine începutul şi sfârşitul discursului. Memorarea discursului cuvânt cu cuvânt îţi ia timp iar efectul este contrar aşteptărilor tale. Discursul memorat sută la sută va fi artificial. Nu va reuşi să transmită mare lucru, va fi fără vlagă, rigid, rece. Parcă ar fi mesajul unui robot. Un discurs, pe lângă informaţii, transmite o stare, o atitudine, iar acest

Ghidul vorbitorului în public

33

lucru nu este posibil când discursul este memorat cuvânt cu cuvânt. Mintea ta va fi tot contratimp, încercând să deruleze şi să îşi amintească ordinea cuvintelor într-o frază memorată. Şi ferească Dumnezeu „să scape” să sară peste o frază sau, uneori, chiar şi numai un cuvânt, că se pierde sensul. Intri apoi într-o stare de panică, şi de aici până la un discurs eşuat nu mai este decât puţin. Atenţie, nu am spus că discursul nu trebuie memorat sau, mai bine zis, învăţat/reţinut. Eu spun doar că discursul nu trebuie memorat cuvânt cu cuvânt sau, cum se mai spune la şcoală, nu trebuie tocit. Majoritatea oratorilor celebri au un punct comun, indiferent de stilul şi formarea lor: ei exersează foarte mult şi se gândesc cu plăcere la discursul lor. Îl trăiesc, îl simt, îl miros, acesta fiind un mod de viaţă pentru ei. Dar poate vei spune, la fel ca şi mine, că pentru a reţine un discurs îţi trebuie o memorie de elefant. Toţi avem suficientă memorie, chiar mai multă decât folosim. Se spune că noi folosim doar zece la sută din memoria şi potenţialul creierului nostru. Aşa că, să începem să punem creierul la treabă, să-l antrenăm, la fel cum se antrenează sportivii, şi vom obţine rezultate pe măsură. Cele mai bune rezultate în acest domeniu se obţin prin repetare şi exersare. Nu degeaba se spune că repetiţia este mama învăţăturii. Un alt lucru important este forţa concentrării asupra unui singur lucru. Este important ca focusarea ta să fie totală asupra discursului pe care îl concepi, memorezi sau prezinţi. Este foarte important să fii concentrat şi cu mintea limpede asupra şi numai asupra discursului tău.

Ghidul vorbitorului în public

34

Să fii într-o stare de prezenţă totală, atât cu corpul, cât şi cu mintea şi cu gândul. Starea de prezenţă, concentrarea şi focusarea doar pe un anumit lucru odată este unul dintre secretele puterii, în orice domeniu şi cu atât mai mult în oratorie. Multor oameni le lipseşte starea de prezenţă, de concentrare şi sunt mereu cu gândul în altă parte. În astfel de cazuri, rezultatele sunt pe măsură, ei devenind astfel nemulţumiţi, nefericiţi şi chiar frustraţi. Gândeşte-te când ai fost ultima dată într-un cerc de cunoştinţe unde ţiau fost prezentate diverse persoane. Dacă ai uitat numele acestor persoane înseamnă că nu erai cu adevărat prezent. Gândurile tale erau în altă parte sau nu erai suficient de concentrat, nu trăiai momentul, nu îţi controlai tu gândurile, ci ele te controlau pe tine. Dacă ai fi acordat atenţie cu adevărat persoanelor prezentate, „i-ai fi studiat” cu interes sincer, ţi-ar fi păsat, nu ai fi uitat numele lor. Haide să încercăm următorul experiment: data viitoare când faci cunoştinţă cu cineva, ascultă cu atenţie numele persoanei şi ceea ce spune. Dacă nu-l înţelegi, roagă-l să repete, apoi repetă-l şi tu. Dacă este un nume străin, întreabă-l cum se scrie, uită-te la fizionomia şi trăsăturile acestei persoane. Leagă numele lui de o caracteristică a sa, de o ocupaţie sau pasiune. Reţinând numele persoanei, o vei câştiga de partea ta. Numele unei persoane este cea mai frumoasă muzică pentru urechea acesteia şi nici unei persoane sau grup de persoane nu le pasă de tine şi de ceea ce spui până nu văd şi simt că şi ţie îţi pasă de ele. Asta, pe scurt, ar suna cam aşa: ”Nu îmi pasă până nu văd că şi ţie îţi pasă”. Fiecare are propriul lui stil de memorare, de reţinere. Unii citesc discursul cu voce tare de mai multe ori, alţii îl scriu, alţii fac un rezumat. Dar toţi, după cum ai observat, îl repetă.

Ghidul vorbitorului în public

35

Se poate memora aproape orice dacă este repetat suficient de multe ori, dar este important ca ceea ce repeţi să fie reţinut. Pentru aceasta, repetă de mai multe ori la diverse intervale de timp. După memorare, cea mai mare parte de informaţie se pierde, se uită în primele doisprezece ore. De aceea, este indicat să îţi revezi discursul cu puţin timp înainte de a-l prezenta. Un alt mod de a te ajuta la memorarea discursului este vizualizarea. Imaginează-ţi! Vezi ceea ce vrei să memorezi. Creează diverse imagini cât mai vii, cât mai sugestive şi îţi va fi mult mai uşor să reţii. Apoi, poţi să faci diverse asocieri ale conţinutului discursului cu alte date, evenimente, de preferat evenimente hazlii, caraghioase, pozitive, care sunt mai uşor şi mai plăcut de reţinut.

Ghidul vorbitorului în public

36

CLARITATEA DISCURSULUI

Când ţii un discurs, o prezentare de orice fel, străduieşte-te să fii cât mai clar cu putinţă. Fii atât de clar încât să te înţeleagă ce vrei să spui şi cel mai puţin instruit ascultător al tău. Dacă nu este un discurs ştiinţific, unde ascultătorii tăi sunt toţi specialişti în domeniu, nu folosi un limbaj tehnic. Evită să foloseşti termeni şi denumiri savante încât cei din sală să nu priceapă nimic, pentru că nu acesta este scopul discursului tău. În general, discursurile se ţin având în spate, chiar dacă noi uneori nu conştientizăm, cinci scopuri importante: să convingă, să clarifice, să distreze, să impresioneze şi să îndemne la acţiune. Întotdeauna discursul trebuie adaptat auditoriului. De aceea, este necesar să îţi cunoşti publicul şi să ţii cont de locul unde va avea loc discursul dar şi de scopul acestuia. Una este să ţii un discurs pentru fermieri pe un câmp sau la fermă şi alta este să vorbeşti unor oameni de afaceri într-o sală de protocol. Totul diferă: îmbrăcăminte, conţinut, prezentare. Ambele discursuri sunt la fel de importante şi implică la fel de multe abilităţi, numai că, aşa cum am mai spus, diferă câteva aspecte: la fermă nu te îmbraci business dar nici în salopetă, dacă nu te simţi în largul tău cu ea.

Ghidul vorbitorului în public

37

Vei arăta caraghios şi, pe deasupra, vei fi stânjenit în prezentare. În acest caz, ar fi potrivit să porţi o ţinută casual, cât mai asemănătoare cu aceea purtată de persoanele cărora te adresezi. La prezentarea de afaceri ar trebui să porţi o ţinută după cum cere eticheta şi după cum se aşteaptă auditoriul, dacă vrei sa te accepte pe tine şi prezentarea ta. Oamenilor le plac persoanele care le seamănă, îi agreează şi îi acceptă mai uşor decât pe cei care sunt diferiţi. La fel, limbajul şi termenii folosiţi vor fi diferiţi în cele două situaţii, chiar dacă în ambele cazuri scopul discursului este identic, de exemplu să convingă că o anumită lege trebuie votată. Exprimă-te în termeni şi cuvinte simple şi oferă toate detaliile necesare. Gândeşte-te că publicul, de cele mai multe ori, habar nu are de subiectul prezentat de tine, iar tu poate eşti super specialist în acest domeniu şi vei avea tendinţa de a vorbi cât mai ştiinţific, cât mai pompos, cu diverse înflorituri oratorico-filozofice. Bietul om va spune: „Doamne, ce frumos a vorbit omul acesta, dar eu nu am priceput, nu am înţeles nimic. Dar de vorbit a vorbit tare frumos (se vede că a făcut cursuri de publicspeaking)”. Sunt aproape sigur că nu asta îţi doreşti, aşadar vorbeşte clar, la obiect şi pe înţelesul tuturor. Oamenii procesează şi înţeleg mai bine o prezentare, un discurs, o lecţie care li se prezintă sub mai multe forme: vizual, auditiv sau kinestezic, dar întotdeauna una predomină ca impact. Sunt oameni care înţeleg mai bine când văd, sunt mai mult vizuali. De aceea, este adevărat că o imagine face cât o mie de cuvinte. Aceşti oameni, dacă sunt făcuţi să îşi imagineze ceea ce le spui, vor înţelege pe loc totul. Aşadar ei trebuie să vadă.

Ghidul vorbitorului în public

38

Alţi oameni înţeleg mai bine când aud. Pentru aceştia sunt mai puţin importante imaginile şi sunt mai importante cuvintele. Alţi oameni, mai puţini la număr, sunt kinestezici, adică înţeleg prezentarea care îi face să trăiască o emoţie, să aibă o anumită stare, să simtă, să miroase, să guste. Toţi filtrăm, procesăm, înţelegem informaţiile pe care le primim prin cele trei simţuri, dar aproape întotdeauna unul este mult mai dezvoltat decât celelalte. Prin urmare, este foarte important ca în modul de prezentare să foloseşti termeni şi un limbaj clar, care să fie înţeles prin toate cele trei forme enumerate mai sus. Adică să-i faci pe ascultătorii tăi să-şi imagineze, să vadă cu ochii minţii, să audă, să simtă şi să trăiască ceea ce le spui, să reuşeşti să le induci starea şi emoţia pe care o doreşti. Un alt aspect care ţine tot de claritate este concentrarea pe un anumit subiect. Nu încerca în zece minute să clarifici şi să prezinţi zece subiecte pentru că nu vei reuşi decât să îţi zăpăceşti auditoriul. În acest păcat cad mai ales începătorii. Aceştia vor să dea tot şi să arate publicului cât de buni sunt şi cât de multe ştiu sau din dorinţa altruistă de a da ascultătorilor cât mai multă informaţie. Dar „mai mult” nu înseamnă în oratorie şi „mai bun”, din contră, efectul este exact contrar celor aşteptate. Publicul va rămâne dezorientat şi nu va înţelege mai nimic. Într-un discurs scurt nu încerca să prezinţi mai mult de unul sau două subiecte sau idei. Nu face afirmaţii abstracte. Nu filozofa prea mult. Încearcă să prezinţi exemple şi cazuri cât mai concrete şi mai verificabile şi, mai ales, nu bate câmpii cu graţie, vorba unui prieten.

Ghidul vorbitorului în public

39

Tot în sprijinul clarităţii poate fi folosită şi strategia de a relua ideile principale, dar cu alte cuvinte. Gândeşte-te la cele trei categorii de ascultători, cei care procesează vizual, auditiv şi kinestezic, apoi modelează în aşa fel discursul încât să fie pe înţelesul fiecăruia când repeţi idea cu alte cuvinte. Claritatea cuvintelor şi expresiilor dau claritate discursului. În claritatea cuvintelor rostite de tine este foarte importantă şi dicţia, modul de pronunţare a cuvintelor şi respectarea cu stricteţe a regulilor gramaticale şi de pronunţie. Este important ca limba în care îţi prezinţi discursul să fie stăpânită la perfecţie, atât ca pronunţie corectă a cuvintelor cât şi a înţelesului şi sensului anumitor cuvinte şi expresii pe care le foloseşti. Şi nu uita de mama clarităţii, care este rezumatul şi concluziile de la sfârşit.

Ghidul vorbitorului în public

40

DICȚIA ȘI PREGĂTIREA VOCII

Aşa cum un sportiv se încălzeşte înainte de a intra pe teren, la fel şi un vorbitor trebuie să îşi facă încălzirea, să îşi pregătească vocea înainte de un discurs. Este de neacceptat sa îţi dregi vocea în timpul discursului. Totodată, exerciţiile de pregătire a vocii conţin şi exerciţii de dicţie. La vorbire suntem ajutaţi de peste şaptezeci de muşchi care trebuie pregătiţi pentru un discurs de calitate. În continuare, voi enumera câteva tehnici şi exerciţii care ajută la pregătirea vocii: - masează uşor faţa, gâtul, buzele, fruntea; - aşează-ţi buzele sub forma unei pâlnii, ventuze, apoi zâmbeşte larg, trăgând cât mai mult de comisuri; fă asta de câteva ori; - strâmbă-te în toate felurile apoi destinde-ţi muşchii feţei; - masează interiorul gurii cu limba; - aşează limba sub forma unui jgheab, canal şi suflă; - scoate limba cât poţi de mult, încercând să îţi atingi bărbia şi apoi vârful nasului;

Ghidul vorbitorului în public

41

- cântă, citeşte ceva cu voce tare. O tehnică de încălzire a vocii folosită în special de către actori şi pe care ţi-o recomand, fiind foarte eficientă şi uşor de realizat, este următoarea: se ia un creion şi se pune de-a latul în gură, la fel cum ţine un os câinele. Cu creionul în gură se rostesc diverse cuvinte sau se citeşte un text de 2-3 minute. Obiectivul acestei tehnici constă în pronunţarea cât mai corectă a fiecărui cuvânt. Pentru a face acest lucru, este nevoie de un efort mult mai mare decât în vorbirea normală, având ca rezultat îmbunătăţirea dicţiei şi încălzirea vocii. Un alt mod de a-ţi pregăti vocea este şi repetarea cu voce tare şi cu o dicţie cât mai perfectă a cuvintelor de mai jos, în aşa fel încât fiecare literă să se audă clar: MAM

BAB

TRA

VRA

MEM

BEB

TRE

VRE

MIM

BIB

TRI

VRI

MOM

BOB

TRO

VRO

MUM

BUB

TRU

VRU

MĂM

BĂB

TRA

VRĂ

MAM

BAB

TRA

VRÂ

La fel de bune pentru pregătirea vocii şi exersarea dicţiei sunt şi textele de genul celor de mai jos: Un vultur stă în pisc c-un pix în plisc. *

Ghidul vorbitorului în public

42

Cosaşul Saşa când coseşte Cât şapte saşi sasul coseşte Dar însuşi Saşa-i sas cât şase Şi-n sus şi-n jos de casa sa Coseşte Saşa şi-n şosea „Ce şansă!”-şi spune Saşa sieşi. * Bou breaz bârlobreaz din vacile bârlobrezenilor, nu-i greu a spune bou breaz bârlobreaz da-i mai greu a dezbârlobrezi bârlobrezitura boului bârlobreaz din vacile bârlobrezenilor. * Prepeliţă pestriţă cu doispezece pui de prepeliţă, e pestriţă prepeliţa pestriţă dar mai pestriţi sunt puii prepeliţei pestriţe. * Eu nu cer cincizeci şi cinci de ciuperci ciuruite ci cer cinci mii cinci sute de ciuperci neciuruite. * Giuvaergiul nu poate meşteşugi giuvaericalele giuvaergeresei şi nici giuvaergereasa nu poate meşteşugi giuvaericalele giuvaergiului.

Dacă vrei ca discursul tău să sune cât mai perfect şi mai clar din punct de vedere auditiv, îţi recomand ca măcar o dată să treci pe la un specialist în arta vorbirii, logoped, profesor de dicţie, cu care poţi să dai un mic text. Acest

Ghidul vorbitorului în public

43

lucru, dacă va fi nevoie, te va ajuta să pronunţi cât mai corect fiecare cuvânt sau, mai bine zis, fiecare literă din fiecare cuvânt. Te va ajuta enorm în timpul discursului, prezentarea ta va fi foarte clară, reuşind astfel să transmiţi ascultătorilor stări şi emoţii, nu doar cuvinte şi informaţii. Omul, de-a lungul vieţii sale, de multe ori nu este atent la pronunţarea corectă a fiecărui cuvânt. Din dorinţa de a se exprima cât mai repede, acesta deseori “scurtează „sau chiar „mănâncă” anumite litere, datorită obişnuinţei şi a mediului social cu care interacţionează şi care îl influenţează vrândnevrând. În vorbirea de zi cu zi, anumite greşeli de pronunţie sau scurtături trec neobservate. O exprimare ca la carte”, având o dicţie perfectă şi o intonaţie pe măsură, transpusă în viaţa de zi cu zi, cum ar fi discuţia cu un negustor în piaţă, ar părea puţin ciudată. Din contră, când ţinem un discurs, o prezentare în faţa publicului, lucrurile se schimbă radical din acest punct de vedere. Avem nevoie de o dicţie cât mai perfectă. Îţi recomand consultarea unui specialist în domeniu pentru că îţi va fi mult mai uşor să îţi dai seama dacă ai sau nu probleme cu dicţia. Vreau să îţi mai spun că pentru a-ţi verifica singur pronunţia şi în special dicţia, este nevoie să te înregistrezi şi apoi să te asculţi cu atenţie. Este nevoie de înregistrare deoarece tu nu îţi auzi propria voce la fel cum aud ceilalţi vocea ta. Nu îţi auzi vocea cu propriile urechi ci prin rezonanţă în cutia craniană, dovadă este faptul că ascultându-ţi propria voce, vei observa că sună diferit faţă de vocea cu care erai obişnuit. La rostirea fiecărei litere, limba stă într-o anumită poziţie iar aerul iese într-un anumit fel etc. Încearcă să pronunţi litera S şi observă cum aerul se strecoară printre dinţi iar limba este poziţionată cu vârful la baza dinţilor superiori. Încearcă să pronunţi litera S poziţionând vârful limbii în altă parte şi vei vedea că nu vei reuşi. De aceea este bine să verifici cu un specialist dicţia. Tot pentru acest lucru te ajută şi CD–ul meu despre pronunţia corectă a vocalelor şi consoanelor.

Ghidul vorbitorului în public

44

TON-RITM-VOLUM

Alături de dicţie, la claritatea vorbirii te ajută foarte mult tonul, ritmul, pauzele, volumul şi înălţimea vocii tale.

Tonul se spune că face muzica. Într-un discurs, tonul transmite dacă eşti prietenos, bucuros, furios, supărat, vesel etc. şi are un rol important în impactul pe care îl ai asupra publicului. Este aproape imposibil să fii perceput ca încrezător, entuziast şi convingător dacă vocea ta, tonul spune cu totul altceva. Obţinerea unui ton plăcut, catifelat, implică folosirea corzilor vocale, a diafragmei, respiraţiei şi controlarea sunetului ce rezonează în gât, gură şi cap. La început ţi se va părea un pic cam greu, de aceea sugerez să apelezi la sfatul unui specialist. Acesta te poate învăţa practic diverse metode de a varia tonul în aşa fel încât vorbirea ta să sune mai atractiv.

Ritmul – cuvintele celor care vorbesc repede, cum sunt de obicei avocaţii, politicienii, vânzătorii de maşini second - hand, lovesc audienţa ca o ploaie cu gheaţă. Iar cuvintele celor care vorbesc foarte rar te fac să îţi pierzi răbdarea şi să te gândeşti la altceva.

Ghidul vorbitorului în public

45

Vorbitorii din cele două categorii se folosesc de viteză. Vorbesc foarte rapid sau foarte încet crezând că astfel vor exercita un control asupra celor care îi ascultă şi că vor avea un impact mai mare asupra lor. Vorbitul mai rar, dar nu foarte rar, are un efect mai mare asupra ascultătorilor. Dacă ai tendinţa de a te grăbi sau vorbeşti mai repede decât este normal, introdu în vorbirea ta mai multe pauze. Astfel, auditoriul are timp de gândire, de reflecţie. Poţi varia ritmul vorbirii mărind sau încetinind viteza. Rosteşte cuvintele mai domol, nu este necesar să îţi pui toată energia pe care o ai în vorbire. Când este mult prea multă energie în vorbire, vei vorbi intermitent. Stabileşte, ascultându-ţi propriile discursuri sau cu ajutorul unui specialist, cât de repede este prea repede şi cât de rar este prea rar. Poate ţi se pare că vorbeşti prea rar dar acest ritm ar putea fi ideal pentru ascultătorii tăi. Dacă consideri că vorbeşti prea rar, pentru a vorbi mai repede pune mai multă energie în cuvintele pe care le rosteşti şi fă ca rostirea să se facă într-un mod mai exploziv.

Pauzele – tăcerea este ca mierea, spune un vechi proverb românesc, şi mare adevăr grăieşte. Tăcerea este argumentul cel mai greu de respins. Pauzele într-o prezentare pot crea un sentiment de confort şi deschidere, atât petru tine cât şi pentru ascultători. Un moment de tăcere poate transmite un sentiment de solemnitate, de înălţare sufletească, de seriozitate şi respect. Poate pune în valoare un anumit lucru, o idee.

Ghidul vorbitorului în public

46

Tăcerea poate fi folosită ca şi armă atunci când este folosită într-o dispută. Introdu momente de tăcere în discursurile şi prezentările tale şi vei avea un impact mai mare asupra auditoriului. Fii conştient de puterea unei pauze, a unui moment de tăcere bine ales. Încearcă să fii confortabil în prezenţa tăcerii şi foloseşte tăcerea într-un mod pozitiv. Când taci, trebuie ca tu şi corpul tău să transmiteţi o stare de calm. Ascultătorii tăi vor percepe această stare şi se vor comporta pe măsură. Tăcerea mai poate fi folosită şi atunci când vrei să îţi faci auditoriul să tacă, să se liniştească şi să te asculte. O pauză la momentul potrivit, pe lângă efectul pe care îl are aspra auditoriului, te ajută să îţi tragi respiraţia, îţi dă timp de gândire la vei spune mai departe şi totodată ai timp să vezi mai bine reacţia celor care te ascultă.

Volumul – este intensitatea la care vorbeşti, cât de tare vorbeşti. Este foarte important ca publicul să te înţeleagă, să te audă. Ajustează volumul vocii tale încât să fii auzit clar şi suficient de tare de fiecare om din sală.

Înălţimea – fiecare vorbitor are o anumită înălţime a vocii la care îi este cel mai confortabil să vorbească. Variind înălţimea, îţi îmbunătăţeşti foarte mult impactul asupra auditoriului. Profită de înălţimea şi inflexiunea vocii pentru a exprima şi transmite nuanţe subtile de comunicare.

Ghidul vorbitorului în public

47

Fără să variezi înălţimea, vei vorbi monoton, iar dacă vorbeşti monoton ştii ce se întâmplă. Te ajută să variezi înălţimea vocii o respiraţie mai adâncă urmată de relaxare, mişcările corpului (nu sta nemişcat dar nici nu te agita în faţa publicului), energia în cuvintele şi frazele mai importante. Pune mai multă emoţie în ceea ce spui şi accentuează părţile finale ale afirmaţiilor şi întrebărilor tale.

Ghidul vorbitorului în public

48

VORBITUL LA MICROFON

Microfonul are rolul de a amplifica orice sunet şi îţi este de mare ajutor atunci când comunici cu un public numeros. Câteva recomandări şi sugestii pentru momentul când trebuie să vorbeşti la microfon: • Fă o probă de microfon înainte de prezentarea discursului. Roagă pe cineva să stea în partea din spate a sălii şi să îţi spună dacă se aude bine şi clar ceea ce spui la microfon. • Multe microfoane şi sisteme de sonorizare nu reproduc cu exactitate sunetele. Sunetul mai este influenţat şi de acustica sălii, a locului. Când eşti afară şi mai bate şi vântul, iar sistemul de sonorizare nu este performant, vei avea mai mult de muncit pentru a fi auzit şi înţeles. De aceea, este binevenită o probă înainte de sosirea publicului. • Este important ca la microfon să vorbeşti mai lent şi mai clar ca de obicei, pentru a putea fi înţeles. Stabileşte care este distanţa optimă la care trebuie să stai faţă de microfon. Dacă este un microfon fix, îl poţi regla iar dacă este mobil, stabileşte la ce distanţă trebuie să îl ţii de gură când vorbeşti. La microfonul tip lavalieră stabileşte poziţia optimă a acestuia pe guler, decolteu, cravată, rever. Aşezarea acestuia într-o poziţie nepotrivită îţi poate distorsiona vocea, te vei auzi înnăbuşit sau nu te vei auzi deloc. • Atenţie la modul în care schimbi tonul, la volumul vocii, deoarece microfoanele sunt reglate dinainte la un anumit volum. Astfel, unele sunete

Ghidul vorbitorului în public

49

pot deveni foarte puternice pentru auditoriu, iar altele, mai joase, pur şi simplu nu se vor auzi. • Aşa cum spuneam la început, un microfon amplifică orice sunet, aşa că s-ar putea ca un lucru spus de tine în şoaptă să fie auzit de toată sala. Se vor putea auzi şi alte zgomote de fond: respiraţia ta, tuşitul, zgomotul făcut de hârtii, de paharul cu apă. • Nu te juca cu microfonul, nu te rezema de el, nu bate cu el în masă, pupitru, nu îl lovi şi nu sufla în el. • Dacă microfonul are fir, ai grijă să nu te împiedici de el, iar dacă îl iei în mână şi te deplasezi, vezi să nu smulgi firul din staţia de amplificare. Dacă microfonul este mobil şi vei dori să te plimbi prin sală în timp ce vorbeşti, interesează-te dinainte cât te poţi depărta cu el de scenă pentru ca sunetul să poată fi captat de staţia de amplificare. Poţi risca să nu fi auzit în anumite zone sau dacă depăşeşti o anumită distanţă de scenă. • Când porţi lavalieră, vezi să fie bine prinsă, să nu cadă şi să nu te incomodeze firul sau bateria acesteia. Să poţi să te mişti în voie fără să deconectezi microfonul şi să rişti să nu mai fi auzit. • Când vorbeşti la microfon, dacă îţi întorci capul spre stânga sau dreapta, rişti să nu fii auzit. • Când primeşti întrebări din public, repetă-le la microfon pentru a fi auzite de toţi.

Ghidul vorbitorului în public

50

CUM PREZINȚI UN VORBITOR?

Când un vorbitor este prezentat şi mai ales când prezentarea este făcută de către o persoană credibilă şi apreciată de către public, acesta îi transferă din credibilitate, îi oferă o credibilitate instantanee în ochii ascultătorului. Dacă eşti prezentat în faţa publicului de către altcineva, este bine să ştii dinainte ce conţine prezentarea. Această prezentare te ajută dar te poate să te şi tragă în jos în cazul în care este făcută de un neprofesionist. Acesta poate să îţi pronunţe greşit numele, să încurce tema discursului tău, să-ţi facă o prezentare manelistă, care nu se potriveşte cu ceea ce urmează ca tu să spui în discursul tău. Este bine să ştii dinainte ce prezentare ţi se face. Dacă nu ţi se potriveşte, poţi ruga să fie adaptată sau măcar să ştii ce te aşteaptă pentru a avea posibilitatea să o dregi tu la începutul discursului tău. Cum poţi face tu o prezentare bună unui alt vorbitor? În primul rând, prezentarea va fi scurtă, de Maxim două-trei minute, în care se pune accentul pe cel care urmează să vorbească. Îi spui numele şi titlul discursului sau. Poţi spune câteva cuvinte despre experienţa şi pregătirea acestuia. Laudă-l, dar fără să exagerezi şi spune de ce este el cel mai în măsură să ţină acel discurs. Ai mare grijă să rosteşti corect numele întreg şi titlurile acestuia.

Ghidul vorbitorului în public

51

SPIRITUL ORGANIZATORIC

Ascultătorii te consideră pe tine principalul responsabil pentru orice neplăcere privind organizarea. Tu eşti în faţă, tu eşti vinovat de organizare, ambianţă şi întregul mers al lucrurilor din punct de vedere al publicului. Tu vei fi felicitat în primul rând dacă totul iese bine şi va trebui să dai socoteală (şi o să dai cu siguranţă) dacă ceva nu merge bine. Publicul ţi le pune pe toate ţie în cârcă. Aşa că ai grijă la organizare. - Este important ca ascultătorii tăi să stea cât mai în confort posibil. - Publicul este influenţat de ambianţa în care se află, în care este ţinut. Fiecare detaliu este interpretat la nivel conştient şi inconştient de către ascultător. - Chiar dacă ai în jurul tău o echipă care se ocupă de tot ce înseamnă organizare, este bine să vezi tu însuţi sala înainte de discurs. Asta te ajută şi pe plan emoţional. - Ai grijă ca aerul din sală să fie ventilat, oxigenat, sala sa aibă o bună aerisire. Lipsa oxigenului şi căldura excesivă moleşeşte, induce auditoriului o stare de somnolenţă şi îl face să nu mai fie atent. - Temperatura în sală ar fi bine să fie undeva între 18-21 grade Celsius. - Sala să fie bine luminată. Lumina care te luminează pe tine trebuie să vină şi din faţă. Dacă lumina vine de sus, îţi pune faţa în umbră şi ascultătorii tăi nu vor mai putea citi pe faţa ta trăsăturile şi atitudinea.

Ghidul vorbitorului în public

52

- Scaunele să fie comode. Ascultătorii să fie aşezaţi, pe cât posibil, în semicerc, să se poată vedea unii pe alţii la o distanţă confortabilă. Nici întrun caz, dacă sala este mare şi ascultătorii puţini, aceştia nu vor fi lăsaţi să stea împrăştiaţi prin sală. Vor fi rugaţi să se aşeze cât mai aproape de tine şi unii de alţii. - Dacă vorbeşti unui număr mic de oameni vei face prezentarea într-o sală mică şi nu urca pe scenă sau podium. Vorbeşte-le de la acelaşi nivel la care se află ei aşezaţi. Vorbeşte-le cât mai direct, aproape ca şi cum aţi fi la o discuţie. - Îmbracă-te corespunzător, adaptat tipului de discurs şi auditoriului. Îmbrăcămintea să fie comodă, îngrijită şi curată (despre aceste lucruri vei găsi amănunte şi în capitolul „Îmbrăcămintea”) - Este bine sa ai la îndemână un pahar cu apă plată la temperatura camerei (atenţie la apa rece, îţi poate afecta corzile vocale). Un pahar cu apă îţi potoleşte setea şi te poate scoate din multe încurcături. Poţi bea apă când ţi se usucă buzele dar mai ales când ai emoţii, căci îţi poate regla respiraţia. - Apari în faţa publicului zâmbind, jovial, încrezător - publicul trebuie să vadă şi să simtă că te bucuri că te afli acolo. - Fii odihnit când apari în faţa publicului. Scuzele şi explicaţiile tale că nu ai dormit, că a trebuit să faci diverse lucruri nu fac decât să arate că acele lucruri sunt pentru tine mai importante decât starea ta în faţa publicului. - Ar fi de preferat ca sala în care ţii discursul să nu aibă ferestre care dau spre stradă, spre plajă, spre locuri unde lumea este în mişcare, pentru că atrage involuntar sau chiar voluntar atenţia ascultătorilor tăi. Este mai bine, în acest caz, să trageţi perdelele şi să asiguraţi lumină artificială suficientă. Îmi amintesc că ţineam un work-shop pe litoral, în sala de conferinţe a unui hotel, situată la parter, ce avea vedere la plajă. Voi ţine minte toată viaţa această prezentare în care am luptat din greu să menţin atenţia publicului

Ghidul vorbitorului în public

53

meu, care era distras de prezenţele feminine de pe plaja care se afla la câţiva metri de geamurile sălii. O simplă perdea m-ar fi ajutat enorm. - De asemenea, este bine ca personalul care ajută la bunul mers al organizării să nu se plimbe inutil prin sală în timpul discursului, deoarece orice mişcare distrage atenţia. La fel, este bine este ca persoanele întârziate să fie introduse în sală prin partea din spate, din acelaşi motiv. - Pentru a asigura condiţii optime, sala trebuie să fie cu pereţii groşi, izolată fonic. Nu are rost să vă mai spun ce am păţit când am ţinut un discurs la o pensiune, undeva la munte, iar o echipă de constructori lucrau de zor în camera vecină. - Când ţii discursuri în locuri improvizate, nu te aşeza cu spatele spre un loc gol. Vei părea mai mic şi discursul tău mai neînsemnat. Nu te aşeza cu spatele spre o grămadă de scaune stivuite unele peste altele: acest decor creează auditoriului o impresie dezolantă ce se va transfera asupra ta. De aceea este important să vezi sala cu o zi înainte de discurs, pentru a putea remedia anumite lucruri şi chiar pentru a te ajuta sa te îmbraci corespunzător. De exemplu dacă vei fi nevoit să vorbeşti având în spate un perete complet albastru, atunci nici întrun caz nu te vei îmbrăca tot în albastru, pentru că ascultătorii din spate vor face eforturi să te vadă. Cere organizatorilor să vezi locul unde vei ţine discursul ca să nu ai emoţii neştiind ce te aşteaptă. - În măsura în care se poate, este bine ca să fii singur pe scenă în timpul prezentării. Dacă pe scenă mai sunt şi alte persoane, alţi vorbitori care îşi aşteaptă rândul, atenţia publicului va fi distrasă de orice mişcare, gest ale acestora. Dacă în prezentarea ta este nevoie de o asistentă, aceasta trebuie instruită să nu facă plimbări şi mişcări inutile. Îmi amintesc de un om politic care a ţinut un important discurs de convingere a auditoriului, care a fost sortit eşecului datorită neinspiraţiei

Ghidul vorbitorului în public

54

acestuia care, vrând să arate cât de mult iubeşte el copiii, a invitat în scenă doi copii de 4-5 ani în timp ce el vorbea. Îţi dai seama ce a urmat, toată lumea privea ceea ce făceau cei doi copii şi nimeni nu mai era interesat de celebrul lui discurs. Aşa că, atenţie la animaţia din jurul tău, tu eşti cel care trebuie să anime publicul pentru că făcând-o altul, tu vei fi dezavantajat.

Ghidul vorbitorului în public

55

ÎMBRĂCĂMINTEA – ȚINUTA

Ca şi vorbitor eşti judecat, catalogat şi etichetat de către publicul tău la fel de mult, în mod egal după cum arăţi şi te prezinţi în faţa lui cât şi după ceea ce spui. Înainte de a începe să vorbeşti, eşti respins sau acceptat de către public în funcţie de atitudinea şi îmbrăcămintea pe care o porţi. Din păcate sau din fericire, când ţii un discurs, lucrurile mărunte sau cele pe care le consideri tu mărunte au un rol esenţial în captarea încrederii. Mulţi consideră că acestea sunt chestiuni nesemnificative faţă de conţinutul şi modul de prezentare al discursului. Da, aşa este, dar aceste lucruri îţi sporesc considerabil şansa de a avea succes. Este important de reţinut că în acest domeniu haina îl face pe om şi mai ales pe femeie. A fi îmbrăcat bine, cu gust, te face să te simţi mai bine şi mai încrezător în tine însuţi. Totodată, când ţii un discurs, înfăţişarea ta, îmbrăcămintea pe care o porţi va fi adaptată evenimentului la care vorbeşti, va fi adaptată auditoriului precum şi stilului tău. Aceasta este o carte despre vorbitul în public şi nu intenţionez să tratez exhaustiv acest subiect. Vreau doar să te fac să conştientizezi importanţa ţinutei tale.

Ghidul vorbitorului în public

56

Modul în care alegi să te îmbraci arată atitudinea pe care o ai faţă de tine însuţi şi faţă de publicul tău, cât de mult te respecţi şi îl respecţi si arată importanţa pe care o acorzi publicului. O recomandare importantă pe care vreau să o fac este că îmbrăcămintea pe care o porţi trebuie să fie în primul rând comodă (inclusiv pantofii), să îţi vină bine. Îmbrăcămintea pe care o porţi să nu curgă de pe tine, să fie curată, călcată şi cu toţi nasturii la locul lor. Nu uita de temperatura din sală. În majoritatea locurilor este foarte cald, la care dacă mai adaugi şi căldurile care ar putea să te cuprindă cu ocazia ţinerii discursului, este recomandabil să te îmbraci puţin mai subţire decât ai face-o în mod normal. Nu îţi asuma riscul de a te îmbrăca pentru prima dată cu o haină sau pantofi noi, pentru că acelea ar putea să te incomodeze şi să te facă să nu te simţi în largul tău. În alegerea ţinutei trebuie să ţii cont de evenimentul şi locul unde are loc acesta. Într-un fel te vei îmbrăca dacă prezinţi un discurs la o nuntă, la un dineu şi altfel pentru o prezentare la un team-building pentru o companie, undeva, la munte. Daca ţii un discurs la un eveniment la care actorul Principal este o altă persoană, sărbătoritul, gazda, mirele, mireasa, este bine sa nu te îmbraci în aşa fel încât să-i pui în umbră pe cei sărbătoriţi. Dacă eşti femeie, nu te îmbrăca extravagant sau foarte sexi. Un decolteu foarte adânc, umerii dezgoliţi şi o rochie mulată face ca auditoriul să nu mai fie concentrat pe ce spui şi totodată rişti să nu fi luată în serios. De asemenea, bijuteriile şi machiajul ar trebui să fie cât mai discrete. Nu purta diferite obiecte în buzunare (telefoane, pachete cu ţigări, chei, pixuri etc).

Ghidul vorbitorului în public

57

Aranjează-ţi părul, tunde-l, coafează-l, piaptănă-l (după caz), de preferinţă cât mai normal, mai clasic, în afară de situaţia în care vrei să atragi atenţia doar prin asta. Deci, în concluzie trebuie sa te îmbraci şi să arăţi bine dacă vrei să iasă bine. Aşadar, gândeşte-te care este imaginea pe care vrei să o transmiţi prin înfăţişarea ta publicului. La început publicul, mai ales atunci când te vede pentru prima dată în faţa lui, nu are de la ce porni, când îşi face prima impresie despre tine, decât atitudinea, ţinuta şi îmbrăcămintea ta. Când te îmbraci pentru a apărea în faţa publicului, gândeşte-te la impresia pe care vrei să o faci, la ce vrei sa transmiţi celor care te văd şi te ascultă. Pentru asta este bine să te pregăteşti din timp, să porţi hainele cu care vei apărea în faţa publicului. Acest lucru te ajută să te obişnuieşti cu hainele pe care le vei purta, în cazul în care sunt noi şi nu le-ai mai purtat niciodată. Am cunoscut un domn foarte activ şi bun gospodar care a candidat la un post de primar într-o comună. Acesta era teribil de agitat când trebuia să se îmbrace la costum şi cravată şi nu reuşea să se concentreze la ceea ce spunea. Nu era în apele lui. Nu putea fi natural datorită costumului, el nefiind obişnuit să poarte costum decât de două, trei ori pe an, când mergea la biserică sau la o nuntă. De aceea, subliniez încă o dată, este foarte important să te simţi bine, natural în hainele, în ţinuta pe care o vei purta în timpul discursului. Altfel, aceste aspecte îţi vor distrage atenţia. Când prezinţi un discurs, toată atenţia trebuie canalizată asupra publicului şi a ceea ce transmiţi, nu asupra ta şi a ţinutei tale. Dacă începi să te întrebi: „Oare îmi stă bine costumul ăsta pe mine?”, „Oare o să îmi crape rochia pe care o port şi pe care am luat-o cu două numere mai mici până la

Ghidul vorbitorului în public

58

sfârşitul discursului?”, atunci sunt şanse mari ca discursul tău sa fie compromis. La fel cum ţi-ai pregătit discursul, l-ai repetat şi te-ai filmat în timp ce îl repetai, îţi recomand să faci repetiţie în faţa camerei de filmat cu ţinuta pe care o vei purta la prezentare. Roagă pe cineva de încredere (ar fi de preferat de specialitate) să te consilieze. Nu toată lumea se pricepe la haine, stil şi modă, deşi mulţi cred asta. Pentru a obţine sfaturi legate de haine şi pentru a-ţi îmbunătăţi stilul şi aspectul personal, există o mulţime de specialişti, stilişti, consilieri de modă în magazinele de specialitate precum şi consultanţi de imagine care te pot consilia. Îţi voi prezenta în continuare câteva lucruri de care ar fi bine să ţii cont când îţi alegi ţinuta cu care vei apărea în faţa publicului tău: - Poartă haine de calitate. Chiar dacă sunt mai scumpe, acestea îşi merită banii. Hainele de calitate îţi îmbunătăţesc considerabil impactul asupra publicului. Hainele ieftine, fiind în general de mai slabă calitate, se uzează mai repede. - Ia în considerare o ţinută clasică care nu se învecheşte, este tot timpul la modă şi te face să arăţi bine. - Ai grijă ca hainele să îţi vină bine, să ţi se potrivească perfect. Dacă nu ţi se potrivesc cele din magazine, ajustează-le la un croitor sau fă-ţi haine la comandă. Făcându-ţi haine la comandă, vei beneficia şi de consultanţă de specialitate. Evită hainele prea strâmte, prea largi sau prea lungi. - Asortează hainele pe care le porţi. Acestea trebuie să se potrivească unele cu altele pentru a crea un efect general, de ansamblu, corespunzător cu imaginea pe care vrei să o proiectezi. Asortează culorile hainelor cât şi tipul acestora. Nu poţi asorta la o rochie business nişte pantofi sport, chiar dacă aceştia se asortează ca şi culoare. Asortează hainele şi cu culoarea tenului tău. Asortează-ţi geanta şi chiar umbrela.

Ghidul vorbitorului în public

59

- Accesoriile te pot ajuta foarte mult sau pot strica totul. Accesoriile sunt acele detalii care vorbesc despre tine la fel de mult ca întreaga ţinută. Ai grijă ca accesoriile, cureaua, cravata, geanta, şosetele, mănuşile, căciula, pălăria, umbrela, bijuteriile să nu-ţi strice imaginea ci să te scoată în evidenţă. Totul depinde de tine şi de cât de bine ştii să le asortezi, să le integrezi în imaginea de ansamblu a ţinutei tale. - Pentru bărbaţi, un simplu cercel în ureche sau în nas, care poate părea, în aparenţă, banal, poate să facă publicul să te privească cu alţi ochi, mai ales dacă tu ţii un discurs unor directori dintr-o corporaţie. - Pentru femei, bijuteriile exagerate şi bătătoare la ochi, hainele mulate şi un decolteu adânc, un machiaj exagerat şi neadaptat momentului, nişte pantofi cu toc cui pe care cu greu reuşeşti să îţi ţii echilibrul, toate acestea sar putea să nu-ţi aducă un impact pozitiv atunci când trebuie sa ţii un discurs. Te poţi trezi că nu eşti luată în serios datorită ţinutei tale, deşi discursul tău este foarte bun. Nu mai vorbim că o astfel de ţinută, de cele mai multe ori, este şi de prost gust şi denotă lipsă de educaţie, de stil şi lipsă de respect faţă de public. - Hainele trebuie să fie bine şi corect călcate. Sunt cămăşi care nu se calcă cu dungă. Totodată, am văzut vorbitori având pantaloni călcaţi cu două dungi, parcă era o linie de cale ferată etc. - Manşetele şi gulerele, ca de altfel toată ţinuta, trebuie să fie călcate, curate şi fără urme de uzură fizică şi morală. - Atenţie la petele de pe cravată, cămaşă, costum, rochie, la cureaua care trebuie să fie asortată, să nu fie uzată. Pe curea se observă, dacă este uzată, urmele de la evoluţia burţii tale: se creează o bătătură urâtă în zona închiderii cataramei. - Pantofii trebuie să arate bine, să nu fie uzaţi, rupţi şi nefăcuţi. Totodată, trebuie să fie comozi şi asortaţi ţinutei.

Ghidul vorbitorului în public

60

Verifică lungimea mânecilor de la haină (mâneca cămăşii trebuie să se vadă unu-doi centimetri de sub haină) şi lungimea pantalonilor, care nu trebuie să facă mai mult de una-două cute deasupra pantofilor când stai în picioare. - Şosetele să fie lungi, pentru a nu lăsa să se vadă, când te aşezi picior peste picior, părul de pe picioare. Este recomandat ca acestea să fie de culoare închisă şi asortate ţinutei. Cred că nu are rost să mai discutăm cum arată cineva într-un costum impecabil de sub care se văd din când în când nişte şosete de culoare roz cu floricele sau chiar de culoare albă. Nu uita de toaleta personală când trebuie să apari în faţa publicului şi nu numai atunci. Părul trebuie să fie spălat, aranjat, coafat, tuns, fără grăsime şi mătreaţă care să îţi cadă pe costumul tău negru. Dacă tot suntem la tuns, atunci tunde, dacă este cazul, şi părul din urechi, nas şi sprâncene. Proaspăt ras, sau dacă porţi barbă sau mustaţă, aceasta trebuie aranjată. Manichiura trebuie făcută la zi, în nici un caz nu poţi apărea având unghiile roase. Tenul trebuie curăţat şi machiat, dacă este cazul. Respiraţia să fie proaspătă.

Toate acestea ţi le-am prezentat cu scopul de a-ţi arăta cât de importantă este îmbrăcămintea pentru un vorbitor şi să îţi trezesc apetitul pentru a reflecta puţin asupra acesteia. Dacă ai dubii în ceea ce priveşte ţinuta, apelează la un consultant de specialitate sau la un consilier de imagine. Aceste lucruri nu se vor aplica în cazul în care eşti o vedetă recunoscută, un guru sau un milionar excentric şi frustrat care nu mai are cu ce să iasă în evidenţă şi o face prin ţinută. În rest, ţinuta este foarte importantă, şi partea frumoasă este că aici poţi să faci cea mai rapidă schimbare, îmbunătăţire dacă este cazul. De cele mai multe ori, schimbându-ţi ţinuta ţi se va schimba şi atitudinea. O ţinută

Ghidul vorbitorului în public

61

adecvată îţi dă mai multă prestanţă şi încredere în tine. Ţinuta are şi un efect psihologic benefic pentru tine, asta pe lângă imaginea pe care o proiectezi asupra publicului tău.

Ghidul vorbitorului în public

62

ZÂMBETUL ȘI ENTUZIASMUL

Dacă eşti entuziast şi vesel, lumea te urmează. Atitudinea şi starea ta în faţa auditoriului tău este extrem de importantă pentru ca discursul tău să îşi atingă scopul. Reţine: entuziasmul autentic creează legătura cu auditoriul. Nu te preface, deoarece auditoriul te simte. Entuziasmul şi energia face ca oamenii să se adune în jurul tău, să fie electrizaţi de cele spuse de tine şi să creadă în tine. Auditoriul doreşte un vorbitor viu, plin de vitalitate şi pozitiv în gândire, care să îl inspire. Un mijloc de comunicare important este zâmbetul. Acesta are un efect pozitiv asupra ascultătorilor tai. Aici vorbim despre zâmbete naturale, calde, normale, nu zâmbete la comandă, artificiale, care de fapt nici nu sunt zâmbete, sunt rânjete. Auditoriul tău se înviorează aproape instantaneu când îi zâmbeşti, de aceea, dacă nu eşti obişnuit să zâmbeşti, ai face bine să începi să îţi creezi acest frumos şi benefic obicei. Zâmbeşte cât mai mult şi mai des. Am spus că zâmbetul este benefic pentru că aşa şi este. Zâmbetul este deosebit de benefic în primul rând pentru tine, ca şi persoană, şi pentru sănătatea ta – şi aici nu vreau să intru în amănunte medicale şi psiho - sociale şi să îţi enumăr zecile de beneficii pe care ţi le aduce un zâmbet.

Ghidul vorbitorului în public

63

Zâmbeşte chiar acum, iar dacă ai la îndemână o oglindă, zâmbeşte ca să vezi că zâmbetul te face să arăţi mult mai bine. Şi cred că este o idee bună să începi să exersezi zâmbetul în faţa oglinzii. La început, ţi se va părea caraghios, dar pe măsură ce începi să reînveţi să zâmbeşti, va dispărea încruntarea de pe faţa ta, colţurile gurii se vor ridica şi vei începe să fii mai optimist, să îţi schimbi atitudinea şi să ai mai multă încredere în tine. Am cunoscut un preot care spunea: „cum ţi-e faţa, aşa ţi-e viaţa”. El putea spune multe despre o persoană doar privindu-i trăsăturile feţei. Eu îţi spun că fiecare om, inclusiv tu, este mult mai frumos atunci când zâmbeşte. Zâmbetul pentru un vorbitor arată că este sigur pe el şi mai arată că este sincer. Reînvaţă să zâmbeşti şi să te bucuri de viaţă, să te bucuri de bucuria pe care o aduci ascultătorilor tăi, zâmbeşte şi fii fericit că ai ocazia să fii în faţa lor. Un zâmbet nu costă nimic, dar un zâmbet poate face minuni. Zâmbiţi, vă rog!!

Ghidul vorbitorului în public

64

AUDITORIUL

Auditoriul despre care am tot vorbit şi voi mai vorbi în această carte este format din oamenii cărora le este adresat discursul tău. Fără auditoriu nu există oratori şi nici discurs. Scopul tău, ca vorbitor public, ca orator este să influenţezi într-un anumit mod, prin discursul tău, auditoriul, altfel de ce ai mai ţine discursul? Reacţia ascultătorilor tăi la discursul pe care l-ai prezentat îţi arată dacă discursul tău a avut succes sau dacă ai vorbit singur şi degeaba. De aceea, este important să îţi cunoşti foarte bine auditoriul, pentru că indiferent de tipul prezentării tale, discursul trebuie să ţină cont de trăsăturile auditoriului. Ar fi bine să nu ai idei preconcepute despre auditoriul tău. Nu presupune niciodată nimic despre el, evită să îl etichetezi. Când îţi studiezi auditoriul, o faci de preferat înainte de a-ţi pregăti discursul şi ţine cont şi de următoarele aspecte: - Vârsta (media de vârstă, tineri, bătrâni) - Sexul (dacă sunt mai multe femei sau dacă sunt şi bărbaţi şi femei care este ponderea fiecăruia în auditoriu). - Numărul ascultătorilor: într-un fel este când vorbeşti în faţa a trei oameni şi altfel în faţa a trei mii de oameni.

Ghidul vorbitorului în public

65

- Cum sunt îmbrăcaţi ascultătorii tăi (dacă toţi sunt în bermude, tu nu ar fi bine să apari îmbrăcat la patru ace). - Încearcă să afli ce părere şi ce stiu viitorii tăi ascultători despre subiectul pe care urmează să îl incluzi în discursul tău. - Află dacă auditoriul tău îţi va fi ostil şi fii pregătit (acest lucru se întâmplă mai ales în cadrul discursurilor politice). - Interesează-te despre locul şi locaţia unde vei ţine discursul, pentru a putea da exemple şi teme locale, dar şi pentru a putea evita altele care pentru cei prezenţi ar putea avea alte conotaţii. Vezi care este situaţia politică locală şi ţine cont de ea. Totodată, locul este important şi din prisma organizării, a transportului, cazării, ajunsului la timp (amănunte despre aceasta vei găsi şi în capitolul „Spiritul organizatoric”). - Este important să ştii din timp dacă discursul trebuie să îl ţii în aer liber şi să te pregăteşti ca atare. Toate acestea şi altele ca acestea poate îţi vor părea banalităţi, dar te asigur că nu este aşa şi acum îţi voi da câteva exemple. Am participat la un eveniment de business, organizat pe o durată de trei zile, în care au vorbit despre business peste 40 de vorbitori, fiecare având alocate câte 20 de minute. Acum îţi voi prezenta câteva aspecte mai putin plăcute (fac asta doar în scop didactic), unele pentru vorbitori, altele pentru public iar altele mai puţin plăcute şi pentru public şi pentru vorbitori. - Au fost vorbitori care, neinformându-se despre ce vor vorbi ceilalţi, au vorbit despre acelaşi lucru. - Aproape toţi vorbitorii au ţinut discursuri presupunând că în sală sunt oameni de afaceri. A fost o părere greşită. În sală erau cel mult 10% oameni de afaceri locali. Diferenţa era de aproximativ 40% consultanţi, aproximativ 30% funcţionari publici şi aproximativ 20% persoane care au

Ghidul vorbitorului în public

66

venit din curiozitate, neştiind exact despre ce este vorba. Credeţi că mesajul lor a fost pe deplin înţeles? Mă îndoiesc! - Alt vorbitor, neştiind ceea ce ar fi trebuit să ştie de când s-a înscris sau a fost invitat să ţină discursul, a început să facă glume sau, mai bine zis, să ia peste picior casta consultanţilor. Moment în care în sală s-a produs o rumoare pe care el nu a sesizat-o, fiind prea preocupat să îşi prezinte discursul memorat, în sală fiind aproximativ 40% consultanţi. - Un alt vorbitor mai nou în ale vorbitului în public nu şi-a respectat timpul alocat, dând peste cap pe următorul. Tot programul pe ziua respectivă a fost dat peste cap pentru că o singură persoană nu şi-a respectat cele 20 minute alocate. - Sala de conferinţe era într-un hol imens dintrun pavilion expoziţional. Pe margine erau amenajate standuri cu produse tradiţionale şi ecologice. În spate era un cafe-bar. Mulţi vorbitori nu au reuşit să capteze atenţia publicului, în primul rând datorită mişcărilor şi uneori chiar gălăgiei care era pe margine. - O altă vorbitoare a rămas pur şi simplu blocată în momentul când videoproiectorul nu a mai mers. Totul la discursul ei se baza pe o prezentare în powerpoint, fără de care ea „era moartă”. Pur şi simplu a fost o situaţie jenantă chiar şi pentru public care se simţea şi el prost faţă de disperarea care se citea pe chipul doamnei. Toate acestea puteau fi evitate prin cunoaşterea auditoriului şi a locului. Dacă s-ar fi interesat din timp cine este auditoriul, puteau afla cu uşurinţă cam ce public participă. Manifestarea fiind la a doua ediţie, era organizată de un consiliu judeţean şi de o firmă privată. Anumiţi oameni de la instituţiile de stat din zonă trebuiau să asigure, să trimită oameni la această manifestare. Deci şi mai grav, o parte din cei prezenţi

Ghidul vorbitorului în public

67

nici nu doreau să fie acolo, fiind prezenţi doar în interes de serviciu. Am putea spune că unele persoane erau chiar ostile vorbitorilor. Aceştia fiind dezinteresaţi, discursurile nu au avut nici o relevanţă asupra lor. Totuşi, au fost vorbitori în cele trei zile care au reuşit să le acapareze atenţia şi să facă audienţa să fie interesată de cele spuse acolo. Întrebându-i pe doi dintre vorbitori cum au reuşit să îşi adapteze discursul din mers la audienţă, aceştia mi-au spus că nu au făcut-o din mers ci au mers la sigur deoarece s-au pregătit din timp, ei ştiind ce vor avea în sală, cine va fi în sală. Nerespectarea timpului acordat este dovadă cum nu se poate mai clară că eşti un mare amator în ale oratoriei. Să nu îţi respecţi timpul alocat care îţi era stabilit cu o lună înainte este o lipsă de respect faţă de public, organizatori şi faţă de ceilalţi vorbitori. Un vorbitor care se respectă şi îi respectă pe toţi ceilalţi îşi prezintă discursul în aşa fel încât reuşeşte să termine cu unul sau două minute mai repede decât îi era timpul alocat, şi publicul apreciază întotdeauna acest lucru. Şi de această dată ai văzut ce se poate întâmpla când nu cunoşti dinainte locul unde îţi prezinţi discursul. Te pregăteşti sau te aştepţi să vorbeşti într-o sală de conferinţe cu aparatură de specialitate, sonorizare şi sisteme audio-video performante şi te trezeşti că trebuie să vorbeşti într-un fel de piaţă publică. Această lipsă de informare te afectează în primul rând pe tine, ca vorbitor. Tu poate te-ai pregătit şi îţi cunoşti foarte bine tema, dar dacă nu este adaptată auditoriului şi locului, atunci impactul discursului tău va fi foarte slab. Să nu îţi cunoşti auditoriul şi locul unde vei ţine discursul este ca şi când ai pleca la o bătălie fără să ştii cu cine te vei bate şi unde, fără să ştii cu ce este înarmat cel cu care urmează să te lupţi. El poate avea avioane de luptă iar tu te duci la el călare pe cal. Îţi voi mai da un exemplu despre ce înseamnă necunoaşterea auditoriului.

Ghidul vorbitorului în public

68

Am participat împreună cu alte cincisprezece persoane la o tabără de dezvoltare personală având la bază programarea neuro-lingvistică. La această tabără a fost invitat un specialist în hipnoză pentru a ne ţine o prezentare despre hipnoză de câteva ore. După prima pauză au mai rămas în sală să îl asculte şapte persoane, şi acelea din politeţe. Şi acum să vedem ce s-a întâmplat. Domnul hipnoterapeut, de altfel foarte bine pregătit, a venit şi a început să ne vorbească abc-ul hipnozei, fără să comunice câtuşi de puţin cu sala. Atitudinea lui era una superioară, de genul „El este cel care ştie tot, iar noi nimic, nişte ignoranţi în acest domeniu”. Atitudine complet greşită, ceea ce arată încă o dată ce înseamnă să nu îţi cunoşti auditoriul şi, mai mult, să nu comunici cu adevărat cu el. Dacă s-ar fi interesat cine sunt ascultătorii, putea afla că toţi eram foarte buni cunoscători ai domeniului, iar unii îşi câştigau pâinea făcând hipnoterapie. Toţi ne aşteptam să aflăm informaţii noi, tehnici noi şi avansate, „fineţuri profesionale”. El a tratat audienţa ca şi cum aceştia auziseră pentru prima dată de hipnoză, cu toate că sala îi dădea semnale atât non-verbale cât şi verbale. Unul dintre colegi a încercat să ia cuvântul şi să îi spună ceea ce am fi dorit noi să aflăm. Hipnoterapeutul, însă, nu l-a lăsat să termine ce avea de spus, insistând pe ideea că informaţiile transmise de el formează un tot unitar ce trebuie înţeles de la cap la coadă şi că nu mai doreşte să fie întrerupt până la pauză, urmând să răspundă la întrebări doar la sfârşit. El era un bun şi recunoscut specialist în domeniu, dar ca vorbitor public era total nepregătit. Asta ne arată ce înseamnă să nu ai cunoştinţe, măcar elementare, despre tehnica vorbitului în public, cât ai tu de pierdut şi cât are de pierdut şi auditoriul tau. O altă greşeală pe care o fac unii vorbitori este concentrarea pe propria persoană şi nu pe auditoriu. Unii vorbitori sunt interesaţi în primul rând să impresioneze, să obţină doar un feedback pozitiv, favorabil. Ei îşi pun întrebarea de ce nu îi ascultă oamenii, de ce nu îi pasă nimănui de ce spune el. Pentru un astfel de vorbitor nu este cel mai important publicul,

Ghidul vorbitorului în public

69

ci propria lui persoană, şi acesta nu reuşeşte să stabilească o relaţie de conectare, de influenţare a propriului public. Această greşeală apare în mod frecvent la vorbitorii începători, imaturi. Când spun imaturi mă refer la imaturitatea în ceea ce priveşte vorbitul în public. În mintea şi sufletul fiecărui om există o dorinţă, uneori evidentă, alteori mascată, de a se simţi important. Dar pentru unii, de la importanţă la aroganţă nu este decât un pas. Un vorbitor matur, înţelept şi cu experienţă se concentrează în primul rând asupra auditoriului şi încearcă să se conecteze cu acesta, să îl influenţeze întrun anumit mod, prin discursul său. Atunci când aroganţa şi ego-ul vorbitorului devin necontrolate, discursul nu mai are priză la public, chiar dacă acesta este foarte bun. Contează la fel de mult, au uneori chiar mai mult atitudinea vorbitorului faţă de ascultători decât conţinutul discursului. Îţi voi prezenta în continuare o scrisoare extrasă din cartea „The Empowered Communicator” de Calvin Miller, care ilustrează cum nu se poate mai bine cele prezentate mai sus. Scrisoarea spune: „Dragă oratorule, Ego-ul tău a devenit un zid între tine şi mine. Nu eşti deloc preocupat de mine, nu-i aşa? Eşti preocupat mai degrabă dacă acest discurs va funcţiona sau nu... şi acă vei face sau nu un lucru bun. Realmente ţi-e teamă ă nu te voi aplauda, nu-i aşa? Ţi-e teamă că nu voi râde la glumele tale sau că nu voi plânge la povestioarele tale emoţionante. Eşti atât de prins de modul în care eu voi reacţiona la discursul tău, încât nu te-ai gândit deloc la mine. Se poate să-mi placă de tine, dar eşti atât de preocupat să te iubeşti pe tine încât aprecierea mea nu mai contează. Dacă nu îţi acord atenţia mea, este pentru că nu cred că prezenţa mea este necesară aici.

Ghidul vorbitorului în public

70

Când te văd la microfon, îl văd pe Narcis uitânduse în oglindă... Cravata îţi stă cum trebuie? Costumul este impecabil? Cuvintele curg perfect? Pari să deţii controlul asupra tuturor lucrurilor, mai puţin asupra publicului tău. Vezi totul atât de bine, doar pe noi nu. Însă mă tem că faptul că nu ne vezi ne-a făcut să nu te auzim. Trebuie să plecăm acum. Îmi pare rău. Sună-ne mai încolo. Vom reveni... atunci când îţi vei face timp să ne vezi... când visurile tale se vor fi distrus... după ce inima ta va fi fost sfărâmată în mii de bucăţi... după ce aroganţa ta va fi fost cuprinsă de disperare. Atunci va fi loc pentru noi toţi în lumea ta. Atunci nu-ţi va mai păsa dacă îţi vom aplauda strălucirea. Vei fi unul dintre noi. Atunci vei dărâma zidul ego-ului şi vei folosi acele pietre să construieşti un pod ce are la bază o relaţie caldă. Ne vom întâlni pe acel pod. Ne vom auzi atunci. Toţi oratorii vor înţelege când anume ajung la această stare. Publicul tău”

Cred că această scrisoare te pune pe gânduri. Eu când am citit-o prima dată am avut impresia că îmi este adresată mie, personal. Această scrisoare m-a ajutat să încep să îmi privesc publicul cu alţi ochi, să nu mai fiu cu gândul la „bomboana” de la sfârşitul discursului, la aplauze, mulţumiri şi complimentele de la sfârşit. Am reuşit să îmi schimb atitudinea pe care o aveam în faţa publicului şi întregul meu “univers oratoric” s-a schimbat. Am reuşit să înţeleg pe deplin că publicului meu nu-i pasă de mine şi de ce spun eu până când nu vede şi nu simte că şi mie îmi pasă cu adevărat de el.

Ghidul vorbitorului în public

71

Am început să înţeleg pur şi simplu publicul meu şi el a început să mă placă, am început să-l apreciez sincer şi el, la rândul lui, a început să mă aprecieze. Când vorbesc publicului, reuşesc să transmit ceva din mine, din sufletul meu. Am conştientizat că nu este suficient să transmiţi doar informaţii, cuvinte, trebuie să transmiţi şi emoţii şi acest lucru am început să-l fac întrun mod firesc, natural, fără să fie nevoie să mă prefac. Am început să conştientizez cu adevărat ce gafe făceam crezând că eu, ca vorbitor şi ceea ce spuneam eu erau lucrurile cele mai importante, mai importante decât auditoriul meu. Eu credeam că publicul este în sală să mă asculte şi să mă proslăvească. Şi acum îmi amintesc cum, neţinând cont de cele de mai sus, la un discurs în aer liber am fost „bombardat” cu mai multe roşii, dintre care una m-a nimerit exact în frunte. Cred că asta m-a ajutat să mă trezesc la realitate. Schimbându-mi atitudinea, am început să iubesc şi să-mi apreciez publicul, să îmi facă plăcere să-i vorbesc, să apreciez fiecare persoană din public, să nu mai fac presupuneri şi etichetări asupra persoanelor. Experienţa m-a învăţat, deşi acest lucru îl ştiam dinainte dar nu am ţinut cont de el, că dacă vrei să-ţi atragi publicul, trebuie să faci ca acesta să se identifice cu tine, şi este bine să le vorbeşti atât despre succesele tale cât mai ales despre eşecurile tale. Spun că acest lucru îl ştiam, dar nu numai acest lucru cât şi multe altele. Le cunoşteam dar eu, în ignoranţa mea, nu am ţinut cont de ele, nu le-am dat importanţă, până când nu m-am lovit de ele sau ele s-au lovit de mine. Recomandarea mea este să analizezi cu mult discernământ şi să te convingi singur că cele scrise în această carte sunt bune şi ţi se potrivesc, şi apoi să le aplici.

Ghidul vorbitorului în public

72

Eu nu îţi cer să crezi fără să cercetezi. Documentează-te, studiază, analizează-te în primul rând pe tine, apoi pe alţi vorbitori şi vezi ce fac bine, ce faci bine, în ce excelezi şi ce mai poate fi îmbunătăţit. Ca în orice domeniu, şi în arta oratoriei există o experienţă de mii de ani acumulată de către omenire, de care este bine să ţinem cont. Un proverb evreiesc spune că „înţeleptul face de prima dată ceea ce prostul face la sfârşit”.

Ghidul vorbitorului în public

73

COMUNICAREA NON-VERBALĂ

Vrem sau nu vrem, ne convine sau nu, suntem judecaţi după prima impresie pe care o facem. Oamenii iau decizii pe loc atunci când ne văd prima dată. Atunci, pe loc, se hotărăsc dacă să ne acorde sau nu încredere. Dacă le place sau nu de noi, dacă merită să aibe o relaţie cu noi. Cuvintele singure nu pot crea o imagine completă asupra unui om, de aceea oamenii comunică mai mult prin intermediul corpului decât prin cuvinte. Am întâlnit mulţi oameni care susţin sus şi tare că este important doar ce spui, nu cum o spui, iar limbajul corpului este o poveste. Eu spun că limbajul non-verbal este la fel de important ca şi cel verbal iar conexiunea, interacţiunea cu ceilalţi, partea cea mai importantă din înţelesul unui mesaj vine de la transmiterea inconştientă a unor gesturi şi atitudini care întăresc cele spuse de noi sau le contrazic. Comunicăm prin felul în care ne îmbrăcăm, prin expresia feţei, prin tonul, ritmul şi inflexiunea vocii, prin mişcările mâinilor, picioarelor, capului şi ochilor. Mai comunicăm şi prin atitudine, contact vizual, tensiunea şi relaxarea capului, atingeri şi distanţe la care stăm faţă de cel cu care comunicăm. Comunicăm şi atunci când nu comunicăm, adică atunci când nu spunem nimic.

Ghidul vorbitorului în public

74

Cuvintele sunt folosite la comunicarea de informaţii, iar limbajul trupului transmite sentimente, emoţii şi atitudini. Un studiu efectuat de Albert Mehrabian, psiholog şi sociolog, a scos în evidenţă cele trei elemente cheie care se află în orice mesaj: cuvintele, vocea şi limbajul corpului. Şi acum să vedem care este ponderea lor în transmiterea unui mesaj: - 55% din sensul unui mesaj provine din limbajul corporal vizual, adică din gesturi, expresii faciale, postură, atitudine. - 38% din înţeles reiese din elementele nonverbale ale vorbirii, ale vocii, din modul în care sunt rostite cuvintele, de ton, înălţime şi ritmul cu care acestea sunt spuse. - 7% din înţelesul mesajului provine din cuvintele propriu-zise, din conţinut. Deci peste 90% din mesajele transmise de noi sefac non-verbal, de aceea este important cum te prezinţi în faţa publicului. Dacă ar fi să facem un clasament al lucrurilor importante când ţii un discurs din punct de vedere al impactului asupra ascultătorilor, acesta se prezintă în felul următor: - pe primul loc este modul cum te prezinţi, cum arăţi - pe locul doi este cum sună ceea ce spui - pe locul trei este ce spui, conţinutul discursului. Este importantă prima impresie pe care o faci şi care se schimbă foarte greu. Prima impresie este determinată de modul în care ne prezentăm şi vorbim, mai mult decât de ceea ce spunem.

Ghidul vorbitorului în public

75

În momentul în care începi să vorbeşti şi apare o contradicţie între conţinutul cuvintelor şi modul în care acestea sunt spuse, publicul va da crezare limbajului non-verbal, felului în care acestea sunt spuse. Vă rog să verificaţi ca să fiţi pe deplin convins de acest lucru. Să luăm exemplul unui vorbitor care apare speriat în faţa publicului, este neîngrijit şi în poziţia “ghiocel” (adică cu capul şi umerii lăsaţi în faţă). În timp ce îşi frânge mâinile, el vă cere să aveţi încredere în el şi în ce vă spune pentru că el deţine secretul reuşitei în viaţă şi afaceri. Ce vei face, îl vei crede? Ce vei crede, ceea ce îţi spune sau ceea ce îţi transmite? Mulţi au interpretat greşit procentele studiului menţionat mai sus şi au considerat că este suficient să te îmbraci cu stil, după ultima modă, să te arăţi încrezător în tine, să ai un limbaj non-verbal atent studiat, pentru a face o impresie deosebită, să te foloseşti de inflexiunile vocii şi de o dicţie foarte bună în timp ce habar nu ai despre ce vorbeşti sau, mai bine zis, baţi câmpii, deoarece consideri că ceea ce spui nu este important. Acest lucru este greşit înţeles de mulţi vorbitori. Dacă limbajul corporal nu este adecvat, atunci publicul te părăseşte. Iar dacă şi modul în care spui ceea ce spui este nepotrivit, atunci ascultătorii tăi nu vor crede şi nu vor înţelege cuvintele propriu-zise. Sunt sigur că ai văzut cel puţin un film în care lumea de la o petrecere era impresionată de o persoană care arăta bine şi avea o atitudine încrezătoare. Se adunau toţi în jurul ei până când deschidea gura. Scopul meu este să te conştientizez de importanţa părţii non-verbale pentru tine, ca vorbitor public, dar nu vreau să înţelegi că se vrea minimizarea importanţei cuvintelor. Limbajul non-verbal te ajută să îţi faci ascultătorii să vrea să te asculte. Suntem obişnuiţi să facem inconştient anumite gesturi şi să folosim, tot inconştient, anumite cuvinte. Noi, în viaţa de zi cu zi, nu ne alegem

Ghidul vorbitorului în public

76

gesturile şi cuvintele, de obicei le facem şi le zicem aşa cum ne vine, cum suntem obişnuiţi. Lucrurile se schimbă când ţinem un discurs, când facem o prezentare, gesturile şi cuvintele ar fi bine să se potrivească, să se sincronizeze şi să nu se contrazică unele pe altele. Este nevoie să se adapteze, să se potrivească subiectului, temei locului, timpului şi propriei tale personalităţi şi stil. Gesturile pe care le faci trebuie să fie percepute de către auditoriu ca gesturi naturale, normale şi adecvate. Nici într-un caz ele nu trebuie să fie percepute ca artificiale, forţate, false sau chiar ofensatoare. Este bine să îţi conştientizezi propriile gesturi pe care le faci de obicei involuntar şi să renunţi la unele dintre ele, la cele care nu se potrivesc. Câteva sugestii pentru a-ţi putea verifica, controla şi, eventual, modifica limbajul non-verbal: - Aşează-te în faţa unei oglinzi mari, cum sunt cele din sălile de dansuri şi vezi ce gesturi faci, dacă sunt normale, dacă sunt congruente cu ce spui. - Poţi să te filmezi în timp ce faci repetiţie pentru discurs. Este important să intri tot în cadru, să îţi vezi şi picioarele. Analizează-te singur sau cere ajutorul unor cunoştinţe sau, dacă vrei, poţi să ceri sfatul unui specialist în comunicare non-verbală. Studiază-te, vezi ce gesturi, mişcări ţi se par normale şi naturale? Vezi ce gesturi sunt forţate, artificiale care ar putea determina auditoriul să perceapă şi să înţeleagă greşit prezentarea ta. - Învaţă de la alţi vorbitori. Studiază-i în timp ce vorbesc la scenă deschisă, în timp ce vorbesc la televizor. Vezi gesturile unor personaje din filme. Stabileşte care sunt normale şi fireşti şi care se potrivesc ţie şi personalităţii tale, stilului tău. Şi mai ales, care te ajută cel mai mult la transmiterea mesajului. - Poţi testa, încerca mai multe moduri de comunicare non-verbală. Să vezi care ţi se potriveşte, care prinde cel mai bine la auditoriu şi discurs. Apoi include, dacă este necesar, aceste gesturi în prezentarea ta.

Ghidul vorbitorului în public

77

ELEMENTE DE NON-VERBAL

Voi prezenta pe scurt câteva elemente de comportament non verbal de care ar fi bine să ţii cont. Totodată, îţi reamintesc că un gest nu poate fi interpretat şi analizat singular decât luând în considerare un complex de gesturi, mişcări, atitudini, mediu şi împrejurări.

Microexpresiile Sunt informaţii care apar pe faţă, având o durată foarte scurtă. Feţele noastre ne trădează adevăratele sentimente fiindcă emoţiile ne afectează fiziologia. Feţele noastre vor lăsa să se vadă ceea ce simţim noi cu adevărat. Toate sentimentele noastre, de exemplu frica sau supărarea, activează anumiţi muşchi ai feţei, care într-o secundă sau mai puţin pot exprima un mesaj, hiar dacă noi vrem să mascăm, să nu lăsăm să se vadă ceea ce simţim. Mesajul diferit ce vine de la creier pentru a ascunde expresia nedorită ajunge prea târziu şi adevărata expresie se afişează pentru câteva secunde, înainte de a fi înlocuită.

Ghidul vorbitorului în public

78

Ochii Se spune că ochii sunt oglinda sufletului şi este perfect adevărat. Aproape totul poate fi transmis cu ajutorul ochilor şi multe se pot vedea în ochii unei persoane. Fiecare gest trebuie susţinut şi uneori creat prin intermediul ochilor. În ochi putem citi iubirea, bunăvoinţa, bucuria, tristeţea, oboseala, toate stările unei persoane. Un zâmbet, dacă nu este susţinut de o privire prietenoasă, este perceput ca fiind fals sau chiar ameninţător. Ascultătorii percep un vorbitor că este agitat în primul rând după modul în care acesta îşi mişcă ochii. Contactul vizual cu auditoriul este vital. Dacă priveşti în jos sau în altă parte, ascultătorii pot crede că vrei să le ascunzi ceva, că nu eşti suficient de sincer, că eşti emoţionat, tensionat şi nu ai încredere nici tu în ceea ce spui. O privire transmite semnale puternice despre starea de spirit şi atitudinea ta. Cu cât priveşti mai mult în ochii ascultătorilor, cu atât eşti perceput mai prietenos şi mai sigur pe tine. Vei fi mai repede acceptat şi simpatizat. Avantajul privirii faţă de celelalte componente ale comunicării nonverbale este că poate fi controlată mai uşor şi în totalitate. Privirea mai este folosită de către vorbitori şi pentru a arăta cui îi este adresat mesajul. Ascultătorii înţeleg când li se vorbeşte, în funcţie de privirea vorbitorului. O întrebare sau un comentariu poate fi făcut doar din priviri. Ca vorbitor, trebuie să priveşti publicul, să-i priveşti pe toţi, nu numai pe cei din primul rând sau pe cineva din sală care are o privire mai prietenoasă, altfel ceilalţi se vor simţi marginalizaţi. Simt inconştient că tu

Ghidul vorbitorului în public

79

nu te adresezi şi lor. Iar dacă îi priveşti, mesajul este perceput puternic de subconştientul lor, care le transmite că trebuie să te asculte. Asta nu înseamnă că privirea ta trebuie să se mişte asemenea unui girofar. Încearcă să îţi distribui privirea la toţi din sală pe rând şi cu calm. Concentrează-te asupra gurii şi ochilor, care sunt părţile cele mai expresive ale feţei, şi stabileşte astfel o legătură, o conexiune din priviri cu ascultătorii. Această abilitate se obţine de obicei în timp. Indiferent cât de emoţionat ai fi, trebuie să fii în stare să susţii o privire, să îţi priveşti ascultătorii care sunt acolo să te vadă şi să te audă. Uită-te la ei, uită-te în ochii lor cu drag şi ei vor face la fel.

Picioarele şi postura Fiecare postură a corpului tău, fiecare mişcare a acestuia va transmite ascultătorilor o anumită stare. Mesajul pe care un vorbitor vrea de obicei să îl transmită este de competenţă, încredere, confort şi siguranţă. Acest mesaj nu poate fi transmis atunci când tu te agiţi în faţa publicului, te comporţi ca un leu în cuşcă, te mişti ca teleghidat sau, din contră, eşti fără vlagă, ţeapăn, de parcă ai fi mort. Ca să transmiţi un mesaj de confort şi competenţă, trebuie să fii pur şi simplu natural.

Căscatul Poate transmite mai multe despre ascultătorii tăi atunci când aceştia o fac. În primul rând, căscatul poate fi semn de oboseală. Unele persoane mai cască şi când le este foame sau pentru a-şi inhiba furia.

Ghidul vorbitorului în public

80

Cel mai rău este când căscatul se practică de către ascultătorii tăi în timpul discursului tău. Aceştia pot căsca din plictiseală şi atunci trebuie să iei măsuri urgente, să schimbi “macazul”, adică să nu îi mai plictiseşti. Stabileşte pe loc care sunt cauzele şi înlătură-le. Nu te panica, publicul tău poate să caşte şi de oboseală, sau nu îi plac argumentele tale, în sală este foarte cald, sala nu este suficient de bine aerisită, lipsa de oxigen în aer ş.a. O astfel de situaţie este destul de delicată şi trebuie gestionată ca atare. Pentru a o depăşi, eu îţi sugerez mai multe lucruri pe care le poţi face. Încearcă să stabileşti din mers ce nu merge. Dacă este o problemă de conţinut sau argumentaţie a discursului tău, încearcă să o schimbi, dacă poţi. Luaţi o pauză, dacă se poate. Poţi să iei o pauză dacă prezinţi un seminar sau un curs, dar nu poţi lua pauză dacă prezinţi un discurs de cincisprezece minute. Aeriseşte sala, redu căldura. Fă câteva exerciţii de energizare, schimbă ritmul prezentării.

Braţele Pentru un începător care se gândeşte şi la ce transmite corpul său publicului, cel mai greu se descurcă cu braţele. Nu ştie ce să facă cu ele, cum să le ţină. Nu ştie cum să le folosească pentru a susţine eficient ceea ce spune, pentru a-şi întări mesajul. Acest lucru se întâmplă datorită emoţiilor necontrolate care nu îi dau voie să se comporte natural, să fie el însuşi. Mâinile sunt importante când te afli în faţa publicului deoarece privirea publicului este atrasă de orice lucru care se află în mişcare în timpul unui discurs.

Ghidul vorbitorului în public

81

În fiecare poziţie în care sunt aşezate, ţinute, mâinile transmit ceva publicului, motiv pentru care vorbitorii sunt atenţi ce fac cu ele. Cu cât eşti mai emoţionat, cu atât rişti să îţi aşezi braţele în cele mai ciudate poziţii posibile şi să faci cele mai teribile lucruri cu ele. Unii se joacă cu câte un obiect, îl strâng până când aproape produce o rană, alţii îşi duc braţele la spate, le ţin încleştate unul de altul, alţii se auto-îmbrăţişează sau le folosesc la scărpinat. O altă categorie de vorbitori imită personaje istorice şi din filme: Napoleon, Hitler şi alţii, încât ajung să creeze, fără să vrea, adevărate momente comice. Mâinile mai sunt aşezate în poziţia de rugăciune, de parcă imploră ascultare de la public, după care încep şi le frământă, gesturi care ajung să indispună şi chiar să deprime ascultătorii. Tot cu ajutorul mâinilor mai sunt făcute şi acele figuri, ticuri nervoase, aranjatul obsesiv al unei şuviţe de păr, atingeri repetate ale unei anumite părţi a corpului, jucatul cu diverse obiecte, în special pixuri, pe care le butonează până disperă audienţa. Atenţie: când te afli în faţa publicului, abţine-te să te joci cu ceva - chei, brichete, telefoane, microfoane sau ochelari. Pentru aceştia din urmă unii vorbitori au o adevărată pasiune, creând adevărate ritualuri în a se folosi de bieţii ochelari în timp ce vorbesc: îi iau brusc de la ochi şi gesticulează cu ei în mână, îi pun tacticos înapoi ca la următoarea idee să îi scoată din nou. Nu îţi fie teamă să faci gesturi ample, îndrăzneţe. Mâinile urmează de obicei vocea. Cu cât ridici tonul, cu atât ridici şi mâinile. Mâinile este bine să fie ţinute cât mai mult deasupra nivelului la care sunt ţinute coatele. Când mâinile nu sunt folosite la vorbit, le poţi ţine normal şi natural pe lângă corp.

Ghidul vorbitorului în public

82

Braţele ridicate au un efect miraculos asupra audienţei care le priveşte, îi ridică moralul şi o încurajează. Braţul ridicat complet cu pumnul închis are acelaşi efect, el poate fi observat de la predicatori la lideri politici şi vedete rock, peste tot efectul este la fel. Dacă braţele sunt îndoite din coate şi degetele încrucişate, asta poate însemna înfrângere, pierdere, ameninţare. Braţele deschise arată deschidere. Braţele încrucişate, chiar dacă aşa ne place să le ţinem pentru a ne odihni şi unii susţin că această poziţie nu înseamnă nimic, au o însemnătate deosebită în comunicarea non-verbală în cazul unui discurs, trădând emoţiile şi un comportament defensiv al celui care vorbeşte. Ridicatul mâinilor deasupra capului în mod repetat cu degetele formând un V poate transmite demagogie, aşa că nu abuza de acest gest. Nu există nici o cale pentru un vorbitor ca să poată ţine un discurs şi să nu comunice şi prin indici non-verbali. Soluţia este să accepţi şi să fii conştient că îţi foloseşti mâinile şi întregul corp ca parte a comunicării mesajului. Totodată, aş vrea să îţi spun că este foarte bine să cunoşti simbolistica gesturilor, dar cu măsură. Dacă te vei pierde într-o serie de detalii şi vei diseca la infinit fiecare gest, vei ajunge să îţi inhibi singur exprimarea spontană, firească şi naturală.

Aplauzele Cu toţii ne dorim aplauze, dar nu toţi le obţinem şi atunci când le obţinem, aplauzele pot fi de mai multe feluri: entuziaste, de aprobare sau aplauze critice.

Ghidul vorbitorului în public

83

Şi acum, dacă tot am discutat şi de non-verbal, să vedem cum sunt mult doritele aplauze. Aplaudarea este un mod natural simplu şi direct e exprimare a aprobării sau a entuziasmului. Creierul nostru este format din două emisfere cerebrale, emisfera stângă şi emisfera dreaptă. Emisfera stângă comandă mâna dreaptă iar emisfera dreaptă comandă mâna stângă. Emisfera dreaptă gestionează emoţiile, creativitatea şi imaginaţia iar cea stângă logica şi raţiunea. Când cel care aplaudă loveşte mâna dreaptă de cea stângă care stă aproape nemişcată, este un ascultător mai greu de satisfăcut. El judecă mai mult valoarea ta decât prestaţia pe care ai avut-o. El este tipul de ascultător ce se implică mai mult ca evaluator şi critic. Când mâna stângă loveşte mâna dreaptă, arată că persoana care aplaudă astfel are un mod de implicare mai binevoitor, mai favorabil. El apreciază mai mult prestaţia decât valoarea ta. Cel de al treilea mod de a aplauda este când mâinile se lovesc una de alta la jumatea distanţei dintre ele. Acesta este aplaudatul cu adevărat entuziasmant, este modul de a aplauda al ascultătorului când este emoţionat. Acesta este publicul ideal. Dacă ai îndoieli că aşa aplaudă oamenii entuziasmaţi şi cărora le place ce au auzit şi văzut, te rog priveşte un copil când se bucură. La început, el îşi arată bucuria prin râsete şi ţipete, apoi ca să îşi exprime şi mai tare bucuria, va bate din palme lovind palmele una de alta la jumătatea distanţei dintre ele. Când ţii un discurs şi vrei să fii sigur de aplauze că acestea vor exista şi vor fi de calitate, atunci poţi să aduci în sală cel puţin 10% persoane care aplaudă în mod entuziast, cu mâinile lovindu-se la jumătatea distanţei dintre ele, şi care sunt ridicate cât mai sus în timp ce aplaudă.

Ghidul vorbitorului în public

84

Aceşti 10% (să le spunem „simpatizanţi”) vor mobiliza şi majoritatea auditoriului care este în acea sală, acesta devenind mai entuziasmant şi contribuind la succesul discursului tău, mai ales dacă este un discurs de mobilizare, convingere sau unul politic.

Ghidul vorbitorului în public

85

ÎNTREBĂRI ȘI RĂSPUNSURI

Multe discursuri se termină cu o sesiune de întrebări şi răspunsuri. Ascultătorii au ocazia de a-şi lămuri eventualele neclarităţi şi, totodată, este şi o testare pentru tine. Ei vor afla dacă ştii cu adevărat despre ce vorbeşti. Tot acum se formează şi ultimele impresii despre tine şi discurs. Acest moment este necesar să fie gestionat foarte bine. Este nevoie de prezenţă de spirit şi diplomaţie pentru a răspunde la întrebări, pentru a conduce grupul şi pentru a şti să-i opreşti cu tact pe cei care vor să te întrerupă pe tine sau pe cei care pun întrebări. Toate acestea vei fi nevoit să le faci în acelaşi timp. Cu cât îţi controlezi publicul mai bine fără ca el să simtă că este controlat, cu atât vei câştiga mai multă ncredere şi respect din partea lor. Stabileşte dinainte împreună cu organizatorul cât timp ai alocat acestei sesiuni, dacă întrebările vor fi scrise sau adresate direct. Dacă auditoriul este numeros, este recomandat să repeţi fiecare întrebare pentru a fi sigur că au auzit-o toţi şi, totodată, mai câştigi câteva secunde pentru a-ţi forma răspunsul. Poţi reformula întrebarea pentru a răspunde mai uşor. Nu eşti obligat să răspunzi la întrebări incomode şi indecente.

Ghidul vorbitorului în public

86

Dacă sunt persoane care te agasează în timp ce vorbeşti, nu le răspunde cu aceeaşi monedă. Nu îţi insulta auditoriul sau persoane din auditoriu deoarece pierzi respectul acestuia şi devii penibil. Nu uita de bunele maniere, nu ataca pe cei care te deranjează, fii calm şi manierat şi publicul va dezaproba atitudinea celui care te deranjează. Bineînţeles, nu trebuie să înghiţi chiar tot: dacă persoana care îţi pune întrebări depăşeşte orice măsură, poţi să o întrerupi politicos şi să refuzi să îi răspunzi, după care redirecţionezi întrebarea spre ceva din cadrul discuţiei. Când răspunzi la întrebări, asigură-te că ai înţeles întrebarea, în caz contrar cere explicaţii sau o reformulare a întrebării. Nu te lungi cu răspunsul, chiar dacă este o întrebare bună, care îţi place. Nu ţine un nou discurs răspunzând la o întrebare. Cei care aşteaptă să pună întrebări vor fi deranjaţi de faptul că lor nu le mai vine rândul. Vor începe să nu mai fie atenţi şi să discute între ei. Discuţiile necontrolate îţi vor sabota încheierea cu succes a prezentării. Dacă ai ajuns în această situaţie, nu încerca să-i opreşti brusc din conversaţie, poate ei chiar au ceva important de transmis, sunt entuziasmaţi sau pur şi simplu simt nevoia să se descarce după ce te-au ascultat. Sfatul meu în această situaţie este să-i laşi două, trei minute să vorbească între ei. În acest timp tu taci şi îi priveşti, nu faci altceva, după care le focalizezi atenţia spre ceva anume sau o altă întrebare. Controlează conversaţiile dintre ascultători, dă-le tu răspunsuri, nu lăsa să îşi dea ei răspunsuri unii altora. Dacă faci asta, rişti să se transforme prezentarea ta într-un fel de bâlci, toată lumea vorbeşte şi răspunde la toată lumea şi nimeni nu ascultă. Dă un feed-back pozitiv celui care pune întrebarea, arată-te interesat şi chiar entuziasmat, dacă este cazul.

Ghidul vorbitorului în public

87

Nu fii ofensat, iritat sau nerăbdător cu cei care îţi pun întrebări, sau chiar dacă ai ajuns într-una din aceste stări, nu lăsa să se vadă. Când ţi se pune o întrebare, uită-te doar la persoana care întreabă, iar când dai răspunsul, priveşte-i pe toţi. Dacă întrebarea este foarte lungă şi ambiguă fă un rezumat, redu-o la o afirmaţie simplă. Reluând şi sintetizând întrebarea te ajută, să clarifici care este problema reală. Dacă sunt mai multe întrebări în una singură, enumeră-le şi răspunde pe rând la fiecare. Când îţi sunt puse întrebări în cascadă, răspunde pe rând şi roagă pe ceilalţi să repete întrebările. Încearcă să nu judeci sau să etichetezi întrebările şi pe cei care le pun deoarece nu ai cum să ştii care este adevăratul motiv din spatele întrebării, de aceea cel mai bine ar fi dacă ai lua întrebarea ca atare, ca o dorinţă de clarificare şi obţinere de informaţii suplimentare. Cei care pun întrebări o fac pentru că vor informaţii suplimentare, vor clarificări, vor să arate îndoiala, vor să iasă în evidenţă, vor să vă pună în încurcătură etc., aşa că cea mai bună soluţie este să iei întrebarea ca o solicitare de informaţii suplimentare. În majoritatea cazurilor, întrebările sunt reale, dar de multe ori acestea vin la pachet cu o mică doză de mărire de sine. Când este clar pentru toţi că persoana care pune întrebarea nu încearcă decât să iasă în faţă, să se facă remarcată, dacă o tratezi şi răspunzi politicos şi cu diplomaţie vei câştiga aprecierea întregii audienţe. Când eşti nevoit să răspunzi întrebărilor de autopromovare şi de preamărire, răspunde foarte scurt şi concret şi treci la următoarea întrebare a unui alt ascultător. Evită să intri într-o dispută sau polemică.

Ghidul vorbitorului în public

88

Indiferent de întrebare şi situaţie, fii politicos şi păstrează-ţi calmul şi diplomaţia. Fii sincer: dacă nu cunoşti răspunsul, recunoaşte. Nu fii prea spiritual şi nu te da mare când răspunzi la întrebări, încearcă să dai răspunsuri pe înţelesul tuturor. Nu filozofa şi nu lua niciodată auditoriul peste picior. Este recomandat să nu faci public durata sesiunii de întrebări şi răspunsuri. Acest lucru îţi permite ca în cazul în care lucrurile îţi scapă de sub control, să poţi ieşi elegant din scenă. Vei spune că nu mai este timp pentru întrebări sau punând o întrebare de genul „Şi acum să vedem cine are ultima întrebare?”. Un lucru extrem de important: termină la timp sau chiar cu câteva minute mai devreme şi publicul va aprecia în mod deosebit aceasta.

Ghidul vorbitorului în public

89

ÎNCHEIEREA DISCURSULUI

Încheierea discursului, la fel ca tot discursul, trebuie să fie stabilită, concepută dinainte. Nu poţi ca în timp ce eşti în faţa publicului, sub tensiune, să te apuci să concepi o încheiere ca „las’ că văd eu ce îmi vine şi ce se potriveşte” la faţa locului. Aşa după cum am mai spus, începutul şi încheierea discursului arată clasa vorbitorului şi ar fi păcat să strici totul la sfârşit. Astfel, este bine ca pentru final să ai pregătite dinainte două-trei forme de încheiere, ca să o poţi folosi pe cea pe care o consideri mai potrivită în funcţie de cum evoluează lucrurile, de starea auditoriului. În nici un caz nu se poate încheia discursul brusc, de parcă s-ar fi luat curentul. Efectul acestui mod de finalizare, am putea spune brutal, este foarte neplăcut pentru ascultători şi arată că eşti un mare orator amator. Imaginează-ţi cum ar fi ca o persoană dintr-un grup, la o petrecere, povesteşte ceva foarte interesant şi în timp ce tu şi ceilalţi îl asculţi cu interes, acesta se opreşte brusc şi părăseşte sala fară nici o explicaţie. Ce vei spune? La fel este şi cu încheierea bruscă a discursului tău. Nu încheia spunând ceva de genul „asta a fost tot; am terminat; am să mă opresc; cam asta a fost” – aceasta nu este o încheiere, pentru că nu poţi spune niciodată despre un subiect că l-ai epuizat. Încheierea se face elegant, plastic, frumos.

Ghidul vorbitorului în public

90

Vă sugerez câteva moduri de a încheia o prezentare: - Fă un scurt rezumat al discursului. Spune-le ce le-ai spus şi apoi ce ai vrut să le spui. Chiar şi discursurile scurte au nevoie de clarificare, de o sinteză sau o concluzie. - Poţi încheia cu o întrebare în care să chemi, să îndemni ascultătorii sa treacă la acţiune, să facă ceva. - Încheie lăsându-ţi publicul râzând. Este o strategie foarte bună dar mai greu de pus în practică, pe cât pare. Nu este prea simplu să spui o glumă reuşită care să meargă la toată lumea şi să aibă şi legătură cu subiectul. Şi aşa după cum ştii, la o glumă contează nu doar conţinutul ci felul cum o spui, când o spui, unde o spui şi cui o spui. Dacă nu eşti un umorist priceput, talentat, renunţă la umorul de la sfârşit că s-ar putea întoarce împotriva ta. - Încheie într-un mod elegant, făcând un compliment sincer ascultătorilor tăi. Acesta, pentru a fi primit cum se cuvine, trebuie să fie decent, să nu fie exagerat, şi în primul rând şi obligatoriu trebuie să fie sincer. - Se mai poate încheia cu câteva versuri, un citat dintr-un personaj celebru sau un citat din Biblie.

Ghidul vorbitorului în public

91

DUPĂ TERMINAREA DISCURSULUI

După terminarea discursului, după ce ai spus ce aveai de spus, nu pleca „glonţ”, nu fugi de la tribună sau locul unde ai ţinut discursul, pentru că acesta încă nu s-a terminat. La fel cum discursul tău a început înainte de a rosti primul cuvânt, tot la fel se termină la câteva minute bune după ce ai rostit ultimul cuvânt. Lasă auditoriul să savureze ce i-ai spus, să reflecteze puţin. Nu te grăbi, rămâi la tribună să îţi primeşti aplauzele şi să mulţumeşti publicului. Strânge materialele, dacă este cazul, şi părăseşte locul păşind cu încredere şi având o atitudine demnă. Atenţie: ascultătorii sunt încă cu ochii pe tine, la tot ce faci tu, la fiecare gest şi atitudine a ta. Ar fi păcat să strici totul la sfârşit. Reia-ţi locul în sală, plin de siguranţă şi abţine-te câteva minute să vorbeşti cu cei de lângă tine. O mare parte din public este încă cu ochii pe tine şi nu ar vrea să te vadă şuşotind cu vecinii şi dând din mâini a lehamite în timp ce îţi ştergi transpiraţia.

Ghidul vorbitorului în public

92

TIPURI DE DISCURS

Orice discurs are un scop şi orice om care ţine un discurs are un scop pentru care ţine acel discurs. Indiferent dacă vorbitorul îşi dă seama sau nu, discursul are patru scopuri mari şi cuprinzătoare: - să informeze şi să clarifice ceva - să convingă şi să impresioneze - să creeze atmosferă şi să binedispună - să îndemne la fapte, la acţiune Un vorbitor cu experienţă are în minte şi este conştient de scopul discursului său încă de la conceperea acestuia. Dacă acesta nu ştie ce vrea, discursul său nu va avea un scop bine definit şi va eşua.

Ghidul vorbitorului în public

93

DISCURSURILE CARE INFORMEAZĂ ȘI CLARIFICĂ

Discursurile care informează şi clarifică au rolul de a explica, defini, relata, descrie sau demonstra ceva. Îndeamnă ascultătorii să creadă un anumit lucru sau să acţioneze într-un anumit fel. Scopul acestui tip de discurs este să prezinte fapte, lucruri, stări, detalii, exemple, să explice diverse procese şi să definească diverşi termeni. În această categorie intră şi cursurile de aproape orice fel din care, dacă cei care le susţin nu au talent oratoric şi nu sunt bine structurate, ascultătorii nu pricep mare lucru. De aceea, recomand ca pentru a avea rezultate foarte bune, este bine să structurezi bine informaţia din curs, prezentare-discurs, să stabileşti ce este cu adevărat important şi util. Apoi aranjează informaţiile pe care urmează să le prezinţi într-o ordine logică sau cronologică (de la primul la ultimul sau de la ce este mai important la ce este mai puţin important). Foloseşte propoziţii scurte şi un limbaj cât mai vizual în prezentările tale. Fii foarte precis când prezinţi date tehnice, dimensiuni, forme, culori, grafice.

Ghidul vorbitorului în public

94

Oamenii procesează, înţeleg mai bine ceva atunci când acest ceva este interesant şi prezentarea este presărată cu detalii. În special, aşa cum am mai spus, cu detalii vizuale cum sunt clipurile video, grafice, diagrame, fotografii. Se ştie că o imagine face cât o mie de cuvinte. Pentru ca un discurs informativ să fie structurat, nu include în el prea multe idei principale. Include cel mult trei idei, puncte principale iar informaţia grupeaz-o în funcţie de aceste trei idei principale. Între aceste puncte principale fă o anumită trecere, o legătură logică. Nu sări de la o idee la alta încât nimeni să nu mai înţeleagă nimic. Este bine să structurezi, să îţi organizezi într-o anumită ordine discursul informativ. Poţi alege să îţi organizezi ideile în ordine alfabetică mai ales atunci când prezinţi teme diferite cum ar fi: firme, locuri, produse etc. Poţi alege să îţi structurezi ideile: - în ordine cronologică sau în funcţie de subiect; - după criteriul de localizare (înăuntru, afară, la dreapta, la stânga, la mare, la munte etc); - după problemă şi soluţie (expui problema apoi soluţia); - în funcţie de ce s-a întâmplat şi de ce; - în ordine numerică (în primul rând, în al doilea rând, în al treilea rând, în acel timp, după aceea, pe urmă, mai apoi, în sfârşit, după care).

Ghidul vorbitorului în public

95

DISCURSURILE DE CONVINGERE ȘI DE IMPRESIONARE

Discursurile de convingere şi de impresionare mai sunt numite şi discursuri persuasive. Acest tip de discurs are ca scop convingerea publicului să creadă sau să acţioneze într-un anumit fel.

Ghidul vorbitorului în public

96

DISCURSUL PERSUASIV

Discursul persuasiv este folosit de către agenţii de vânzări care te ispitesc să le cumperi produsele, de către cei care fac reclamă şi publicitate, de către cei care strâng bani de la oameni pentru scopuri caritabile sau în alte scopuri. Si era să-i uit pe politicieni, care folosesc un discurs persuasiv atunci când au nevoie de votul tău. Tot în această categorie intră şi discursul ţinut pentru rezolvarea unei probleme, impunerea unei idei, votarea unei legi, prezentarea şi impunerea unui buget sau pachet de măsuri, discursul la numirea unui candidat într-o funcţie, susţinerea unei candidaturi etc. Când scopul tău este să convingi, indiferent că vrei să convingi să cumpere ceva, să accepte o propunere, o idee de a ta, te poţi baza pe logică şi poţi să faci apel la încredere, dar cel mai important este să apelezi la emoţiile ascultătorilor tăi. Nu uita să ceri, altfel nu ai cum să-i determini să facă un anumit lucru, să acţioneze într-un anumit fel. Într-un fel sau altul aproape toate discursurile, mai puţin cele de informare, sunt persuasive. În orice discurs, vorbitorul trebuie să îşi convingă în primul rând ascultătorii să-l asculte, să vadă ce are de spus. Multă lume se fereşte să vorbească despre persuasiune sau manipulare, crezând că este ceva de rău.

Ghidul vorbitorului în public

97

Simpla posesie a unor astfel de abilităţi este considerată de anumite persoane ca ceva dezonorant. Un discurs persuasiv oferă ascultătorilor ocazia să înţeleagă şi totodată le dă posibilitatea să se opună la ceea ce li s-a propus. Este adevărat, la fel ca şi alte abilităţi, şi cunoştinţele acestea pot fi folosite având ca scop manipularea ordinară a ascultătorilor. Susţinerea unui discurs, a unei prezentări persuasive de calitate nu este un lucru uşor, dar nici ceva supranatural. Dacă ar fi să spun într-o frază care este esenţa discursului persuasiv, aceasta ar suna cam aşa: spune ce doreşti, apoi explică de ce vrei asta după care repeţi din nou ce doreşti. O altă variantă ar fi să descrii la început problema iar la final să le ceri să fie de acord cu propunerea sau cererea ta. Majoritatea discursurilor persuasive care nu îşi ating scopul, nu au succes, au ca numitor comun faptul că vorbitorul nu spune clar ce doreşte. Acest lucru este destul de greu de crezut: cum este posibil să nu spui clar ceea ce vrei? Este posibil datorită faptului că vorbitorul, deşi ştie ce vrea, crede că toţi ştiu ceea ce el ştie, că totul este foarte evident pentru ascultător, aşa că se pierde într-un discurs filozofic fără să pună punctul pe i, să spună ce-l doare cu adevărat, ce vrea de la ascultători. Nu plictisi ascultătorii, scopul tău este să-i faci să accepte idei noi, să îşi schimbe modul de gândire, să facă sau să nu facă anumite lucruri. Poţi să prezinţi un discurs persuasiv bun când ai în spate ceva consistent, ceva plauzibil, argumente credibile şi care pot aduce anumite avantaje pentru ascultători. Începe cu afirmaţii cu care ascultătorii tăi vor fi de acord pentru a le câştiga încrederea. Întotdeauna argumentele de la început au cel mai mare efect, aşadar cele mai credibile argumente prezintă-le la început. Vei câştiga, astfel, credibilitate.

Ghidul vorbitorului în public

98

Când îţi pregăteşti o prezentare persuasivă, gândeşte-te în primul rând la audienţa ta, la ascultătorii tăi, la ce nevoi şi interese au şi ţine cont de ele. Ţine cont şi de atitudinea acestora, de ce prejudecăţi au, dacă îţi sunt prieteni sau ostili. Gândeşte-te şi pregăteşte-te să faci faţă cu succes la toate reacţiile pe care ascultătorii le vor putea avea. Stabileşte, analizează cam ce încredere au ei în tine şi cât de mult te respectă, în primul rând ca om apoi ca vorbitor. Nu îi lua niciodată de sus şi respectă-i. Vezi cât de multe ştiu ei despre subiectul discursului tău, cât de mult îi va afecta schimbarea pe care le-o propui. Fii atent la partea de nonverbal pe care o afişezi. Foarte uşor aceasta te poate face să îţi pierzi credibilitatea. Credibilitatea ta ca vorbitor este influenţată de experienţa ta, de sinceritate, de imparţialitate şi de intenţiile tale aşa cum sunt percepute de către public. Publicul tău trebuie să te perceapă ca fiind cinstit şi imparţial. Încearcă, pe cât posibil, să îi convingi pe ascultători de lucrurile în care tu crezi. Oamenii reacţionează, iau hotărâri emoţional pe care apoi le justifică raţional. Ascultătorii tăi sunt conduşi în viaţă de emoţii şi motivaţii simple. Cunoaşterea acestor motive şi motivaţii te ajută să îţi poţi motiva şi influenţa cu succes ascultătorii. Oamenii sunt motivaţi în primul rând de zona de confort în care se află, de rutina zilnică şi deprinderile pe care le au. Majoritatea oamenilor se opun cu vehemenţă schimbării deoarece schimbarea îi scoate din zona de confort şi le schimbă deprinderile. Le schimbă modul lor de a gândi, de a se manifesta şi de a munci. Vei avea succes dacă îi convingi pe ascultători că deprinderea bună, adevărată este cea nouă, cea pe care o prezinţi tu.

Ghidul vorbitorului în public

99

Fă apel la emoţiile ascultătorilor tăi. Când sunt în grup, emoţiile sunt mai puternice, sunt contagioase şi se amplifică. Emoţiile pot fi şi imprevizibile, aşa că nu te juca prea tare cu ele dacă nu ai prea multă experienţă. Începe cu emoţii mai simple, cum ar fi simpatia şi interesul. Oamenilor le place să spună şi să creadă că ei sunt conduşi de raţiune, dar majoritatea covârşitoare sunt conduşi de emoţii, care aşa cum spuneam, după ce au luat o hotărâre, au făcut ceva emoţional (au cumpărat o maşină, o anumită haină etc.), îşi justifică hotărârea în mod raţional. Vorbitorii persuasivi buni cunosc şi se folosesc de puterea emoţiilor dar şi de faptul că majoritatea vor să pară oameni raţionali. Din păcate, emoţiile sunt considerate ca fiind un semn de slăbiciune, ceea ce nu este deloc adevărat. Când vrei să rezolvi această problemă, o soluţie ar fi să faci apel în prezentările tale la emoţii ce folosesc raţiunea ca bază. Încearcă să le schimbi percepţiile şi nu îi contrazice. Una dintre cele mai importante motivaţii este dorinţa oamenilor de siguranţă, în ce priveşte situaţia financiară, situaţia socială, familială, aşadar ai grijă cum te raportezi când faci apel la siguranţă. Voi prezenta pe scurt câteva motivaţii de baza ale oamenilor care, dacă ştii să le foloseşti, te vor ajuta să ai succes în prezentările şi discursurile tale persuasive. Proprietatea. Aici vorbim de un complex de emoţii şi trăiri ce sunt asociate cu posesia, cu bogăţia, cu a deţine ceva, cu puterea de a face ceva. Băncile îşi ademenesc clienţii să le dea bani pentru păstrare, sugerându-le că banii economisiţi la bancă le vor da putere să facă ce vor dori în viitor. Industria publicităţii se foloseşte de mândria posesiei, de dorinţa omului de a fi proprietar. Fă apel la mândria de a deţine x lucru sau x obiect care îl va ajuta pe ascultător să se mândrească cu noul lui statut. Uneori acordul şi bunăvoinţa pot fi obţinute şi prin oferirea de beneficii materiale.

Ghidul vorbitorului în public

100

Puterea. Dintotdeauna fiinţele umane au fost şi sunt însetate de putere. Dorinţa de a avea putere este o forţă motivaţională foarte puternică. Omul vrea să îi controleze pe ceilalţi şi să dobândească siguranţă personală şi materială. În general, oamenii vor să domine, nu să fie dominaţi. Vor să-i influenţeze pe semenii lor atât prin puterea pe care o deţin, prin bunurile pe care le posedă cât şi prin trezirea admiraţiei. Aşadar, ţie nu-ţi rămâne decât să convingi publicul că cele spuse de tine îl vor duce la sporirea influenţei asupra celorlalţi. Reputaţie şi faimă. Oamenii sunt foarte interesaţi de ceea ce gândesc alţii despre ei. Ei sunt, de asemenea, interesaţi şi de ce vor gândi urmaşii lor şi generaţiile următoare despre ei. Aproape întotdeauna, oamenii vor munci din greu şi se vor sacrifica pentru a avea o reputaţie bună, pentru faimă şi pentru a fi recunoscuţi de posteritate. Poţi folosi dorinţa de faimă şi posteritate într-un discurs în mai multe feluri. Poţi spune că toţi cei care vor adera la/ se asociază cu...../ vor face..... etc., vor dobândi prestigiu iar generaţiile următoare vor şti că ei au fost fondatorii, au pus piatra de temelie etc. Turma. Oamenilor le place şi se simt în siguranţă atunci când sunt în rând cu lumea. Dacă toţi ceilalţi fac un lucru, atunci înseamnă că aşa este bine să fie făcut. Oamenii din ziua de astăzi sunt prizonierii, sclavii unor convenţii sociale. Calibrează mesajul discursului tău în funcţie de convenţiile potrivite, arată că şi alţii fac deja asta şi au deja avantaje competitive. Evocă contrariul. Trezeşte dezgustul, dezaprobarea faţă de alternative, respinge alte propuneri astfel încât viitorul să pară negru şi problema dezbătută să fie de nerezolvat dacă nu este acceptată soluţia propusă de tine. Toate acestea se fac cu tact şi diplomaţie; o soluţie contrară funcţionează foarte bine atunci când tu nu începi prin a desfiinţa cealaltă

Ghidul vorbitorului în public

101

propunere. Rolul tău este să îţi convingi ascultătorii că nu mai este nici o altă alternativă fezabilă, bună pentru ei, în afară de cea propusă de tine. Dacă exagerezi cu denigrarea celorlalte opţiuni, vei stârni efecte contrare. Începe treptat, altfel te trezeşti că se formează un nucleu de opozanţi ce vor evoca exact contrariul la ce spui tu. Învăluie celelalte opţiuni în îndoială, sugerează dificultăţi şi temeri. Vino cu informaţii şi statistici despre accidente pentru a crea în rândul ascultătorilor o stare de nesiguranţă. Vorbeşte-le apoi despre avantajele pe care le vor obţine, despre reputaţie şi faima lor care vor creşte dacă vor face, nu vor face etc. Arată, subliniază că propunerea ta se referă la toate marile valori ale umanităţii, la fapte şi lucruri pozitive, benefice. Când prezinţi un discurs persuasiv, este important ca ascultătorii să te perceapă ca pe un om care nu are vreun interes personal în cauza pe care o susţii. Dacă ascultătorii cred că ai un interes personal, o atitudine părtinitoare şi eşti nesincer, atunci nu vor avea încredere în tine şi nu îi vei putea influenţa. Ascultătorii ar fi bine să te perceapă ca un expert în domeniu, care este de partea lor şi care îi ajută să se lămurească, să clarifice aspecte şi să poată lua o hotărâre bună. Trebuie întotdeauna să fii bine informat. Dacă vei fi surprins cu informaţii greşite sau cu o singură informaţie greşită, ascultătorii îşi vor pierde încrederea în tine şi nu vor mai crede nici ce ai spus până atunci şi nici ce vei mai spune în continuare. Nu uita să fii entuziast, fiindcă entuziasmul are un efect persuasiv puternic. Este foarte important ca ascultătorii să te placă şi să fii credibil, să te considere demn de a fi crezut.

Ghidul vorbitorului în public

102

Când te pregăteşti pentru un discurs persuasiv, fă o listă cu toate obiecţiile care crezi că ţi-ar putea fi aduse, pune-ţi inteligenţa la lucru şi pune-te în locul ascultătorilor tăi, în locul unui duşman şi vezi ce obiecţii vei putea aduce prezentării tale. Stabileşte care este cel mai mare, rău şi urât lucru care s-ar putea spune despre tine şi fii pregătit. Acest exerciţiu te face să fii sigur pe tine şi să nu fi surprins de nimic. Uneori poţi să recunoşti deschis în faţa ascultătorilor care sunt deficienţele, lipsurile ideilor tale, pentru a le câştiga încrederea. Tratează cu respect pe cei care îţi pun întrebări şi au obiecţii, care te deranjează, nu-i jigni şi vei câştiga respectul publicului şi îţi vei creşte reputaţia. Consultă-te cu ascultătorii, implică-i şi cere-le părerea. Cere ce doreşti, spune cu voce tare. Ar fi bine să le ceri doar un singur lucru. Foloseşte argumente puţine, dar puternice. Fii foarte clar. Gândeşte-te că lucrurile care ţi se par clare şi evidente pentru că tu le-ai tot repetat, studiat şi te-ai tot gândit la ele, pentru ascultători nu sunt atât de clare. Dacă audienţa nu este foarte numeroasă şi este posibil, întreabă pe fiecare în parte din public dacă este de acord cu ce ai spus tu. Formulează întrebarea cu multă dibăcie, întreabă-i şi totodată cere-le ajutorul personal. Când oamenii fac o afirmaţie publică, ei îşi schimbă mult mai greu sau chiar deloc părerea, opinia. Toate aceste idei şi sugestii pe care ţi le-am făcut trebuie adaptate situaţiei. Acestea sunt verificate şi funcţionează de peste 2.000 de ani, cu condiţia să fie folosite cu pricepere şi gând bun, altfel se vor întoarce împotriva ta.

Ghidul vorbitorului în public

103

DISCURSUL CARE CREAZĂ ATMORFERĂ ȘI BINEDISPUNE

Prin discurs de atmosferă se înţelege un discurs care te binedispune, un discurs care este interesant pentru publicul tău. Un discurs de atmosferă nu este un discurs în care bancurile şi glumele se ţin lanţ, nu este un spectacol de comedie. În această categorie intră discursurile de absolvire, de inaugurare a unui obiectiv, de prezentare şi primire a unei medalii, premii, recunoaşteri, discursul ţinut cu ocazia pensionării sau plecării, mutării la un nou loc de muncă, prezentarea unui vorbitor, un toast, discursurile de la diverse aniversări, nunţi şi petreceri, omagierea unei personalităţi. Acest tip de discurs nu are rolul să informeze şi să convingă. Principala caracteristică a unui astfel de discurs este să creeze atmosferă şi să binedispună audienţa, să creeze relaţii, o unitate mai strânsă în cadrul ascultătorilor. Necesitatea unui discurs de atmosferă apare, de regulă, la toate ritualurile sociale ale oamenilor, cum ar fi: dineuri, petreceri, inaugurări, ceremonii de premiere, întâlnire cu grupul din care faci parte în vacanţă sau într-un local etc. De aceea, să fii capabil să ţii un discurs de atmosferă de calitate este apreciat foarte tare atât pe plan public cât şi pe plan personal.

Ghidul vorbitorului în public

104

Un astfel de discurs bine ţinut, pe lângă atmosfera pe care o creează şi întreţine, te face pe tine, ca şi persoană, să fii remarcat, îţi dezvoltă relaţii, conexiuni diverse cu majoritatea persoanelor din audienţă. Aş putea spune fără să greşesc că din punct de vedere al relaţiilor şi influenţei asupra auditoriului, discursul de atmosferă se află pe primul loc comparativ cu celelalte tipuri de discurs. Un discurs de atmosferă este mult mai scurt decât celelalte tipuri de discurs şi are o abordare mult mai personală a auditoriului. Un lucru important la un astfel de discurs (ca de altfel la toate discursurile) este evaluarea cu atenţie: a auditoriului, a locului, a atmosferei, a nivelului de cultură, de preferinţe şi antipatii, a scopului şi ocaziei cu care auditoriul se află acolo. Nu uita că auditoriul se află acolo pentru a se simţi bine, nu pentru a fi convinşi de ceva sau a fi informaţi de ceva. Ei vor să se simtă bine şi să se distreze. Tema unui astfel de discurs trebuie să se potrivească ocaziei şi auditoriului. Găseşte o temă originală, provocatoare, care să binedispună dar totodată să nu şocheze. Poţi strecura în discurs o idee serioasă pentru ca acesta să nu fie perceput prea “uşor”. Nu uita de starea şi atitudinea ta. Nu îi poţi face pe alţii să se simtă bine dacă tu nu te simţi bine. Tu trebuie să fii cel mai binedispus şi mai vesel dintre toţi. Nu poţi transmite o stare pe care tu nu o ai. Subiectul ales pentru un discurs de atmosferă trebuie să fie optimist, plăcut şi să se potrivească cu personalitatea ta, cu auditoriul şi cu ocazia la care este prezentat. Să nu fie complicat. În astfel de momente, oamenilor nu le place să gândească prea mult, să fie concentraţi ca să priceapă ce vrei să spui. De aceea este bine ca discursul să ţi-l faci în jurul unei singure idei pe care ascultătorii să o poată prinde uşor.

Ghidul vorbitorului în public

105

Dacă te descurci cu umorul, atunci poţi presăra discursul cu diverse glume, bancuri, anecdote, care ar fi bine să fie cât mai noi şi mai originale. Poţi folosi anecdote hazlii, cu referire la propria persoană şi experienţă, la gazdă sau oaspete de onoare, la scopul discursului tău. Discursul de atmosferă, în mare parte, este un discurs improvizat, dar mulţi vorbitori cu experienţă au câteva variante de discursuri de atmosferă pe care le memorează (pentru a fi siguri că nu strică atmosfera) şi le folosesc în funcţie de atmosferă, public, locaţie şi alte lucruri pe care le-am mai enumerat. Dacă ai dubii în ceea ce priveşte conţinutul şi modul de prezentare al unui discurs de atmosferă, pune-te în pielea auditoriului tău şi vezi ce ţi-ar plăcea să auzi şi să vezi, ce aşteptări ai avea, ce te-ar binedispune. Gândeşte-te de fiecare dată cam ce ar vrea auditoriul tău să audă şi la ce impune ocazia respectivă. Concentrează-te doar la ce îi face pe ceilalţi să se simtă bine. Şi în acest tip de discurs este necesar să apelezi emoţiile ascultătorilor tăi, „să le umbli la sentimente”, la valorile şi la interesele voastre comune. Făi să te perceapă ca pe unul de-al lor, nu ca deşteptul de la microfon. Cel mai mare duşman al discursului de atmosferă este durata. Un discurs de atmosferă bun este prezentat în maxim zece minute.

Ghidul vorbitorului în public

106

DISCURSUL DE BUN VENIT

Discursul de bun venit este un discurs de atmosferă şi este ţinut de liderul adunării sau de o altă persoană dinainte desemnată. Discursul constă într-o urare de bun venit de două-trei minute adresată invitatului sau invitaţilor, urmată apoi de câteva cuvinte adresate gazdei şi celorlalţi membri prezenţi la acea adunare.

Ghidul vorbitorului în public

107

TOASTUL

Toasturile se pot face într-un mod solemn sau în spirit de glumă, sau chiar ironic, dacă acest lucru este posibil. Toastul înseamnă a închina un pahar cu o băutură alcoolică în cinstea a orice merită sărbătorit. De aceea, cei care ţin toasturi sunt numiţi şi maeştri de ceremonii si de la ei se aşteaptă să dea tonul întregului eveniment. Vorbitorul care ţine un toast, care este, de obicei, amfitrionul sau gazda, este pus în situaţia de a-şi arăta talentul de vorbitor. Dacă te pricepi să spui bancuri, acum este momentul cel mai potrivit să o faci, iar dacă nu te descurci cu umorul, mai bine renunţă la glume, pentru că poţi să te descurci şi fără ele, poţi să spui ceva spiritual. Când ţii toastul expune şi o perspectivă recentă despre o realizare a persoanei omagiate. Adaptează-ţi tonul şi remarcile la tonusul general al adunării. Nu uita de bunul simţ şi de bunele maniere, mai ales atunci când faci un toast mai glumeţ. Când ţii un toast mai solemn, mai oficial, prezintă invitaţii sau invitatul în cinstea căruia ţii toastul. Fă o scurtă prezentare a motivului pentru care sunteţi adunaţi acolo. Invită-i pe ceilalţi să se alăture toastului celui omagiat. La sfârşit, mulţumeşte tuturor.

Ghidul vorbitorului în public

108

DISCURSUL DE ABSOLVIRE

Orice discurs de absolvire va fi ţinut într-o notă pozitivă. Când ţii un discurs de absolvire nu te lungi sub nici o formă mai mult de zececincisprezece minute. Un astfel de discurs trebuie să fie memorabil, uşor de reţinut de către absolvenţii care se află într-o stare de euforie. Include în discurs doar lucruri pozitive, îndrăzneţe, ţeluri, vise, sfaturi, maxime, citate celebre, lucruri legate de carieră, teme sociale şi politice care au legătură într-un fel sau altul cu absolvenţii. Nu pomeni într-un astfel de discurs de lucruri negative cum ar fi lipsa locurilor de muncă pentru absolvenţi, de faptul că aceştia sunt prost plătiţi, de cutremure, poluare, inundaţii, crime etc. Nu este momentul pentru ca astfel de lucruri să fie spuse la un discurs de absolvire.

Ghidul vorbitorului în public

109

DISCURSUL CU OCAZIA UNEI PREMIERI

Dacă nu cunoşti persoana căruia îi înmânezipremiul, fă o mică investigaţie în ceea ce o priveşte. Obţine câteva informaţii care să arate de ce acea persoană merită acel premiu (medalie, distincţie, diplomă). Arată în discursul tău care sunt motivele pentru care persoana respectivă merită acel premiu. Laud-o! Poţi folosi o istorioară, de preferinţă veselă, din viaţa ei. Arată în ce fel persoana a îmbunătăţit viaţa celorlalţi prin activitatea sa. Tonul discursului va fi unul solemn şi înălţător. Dacă tu eşti cel care primeşte un premiu: nu uita să mulţumeşti celor care ţi-au acordat premiul, persoanei care ţi-l înmânează şi celor care te-au ajutat (echipei) să îl obţii. Fii scurt şi la obiect, nu vorbi mai mult de şapte-opt minute pentru că nu merită să plictiseşti oamenii care s-au adunat acolo să te premieze. Explică ce înseamnă acel premiu pentru tine. Mulţumeşte din nou pe scurt şi încheie, termină.

Ghidul vorbitorului în public

110

DISCURSUL ELECTORAL

Cel mai important lucru pe care trebuie să îl ştii despre oameni este că oamenii iau deciziile emoţional, pe care apoi le justifică raţional. Oamenii nu iau decizii care se bazează pe logică şi raţiune. Oamenii reacţionează la apelurile tale emoţionale şi vor face ce le ceri, cu condiţia să ştii cum să o faci, cum să le ceri. Marea majoritate a discursurilor electorale se învârt în jurul unor nemulţumiri asupra unor condiţii existente şi se încearcă convingerea auditoriului că acestea trebuie schimbate, îmbunătăţite şi că numai el sau ei (autorii discursului) - vorbitorii - pot şi ştiu cum să o facă. Sunt scoase în evidenţă doar greşelile şi eşecurile contracandidaţilor. Acestea sunt lucruri logice, raţionale, care au şi ele importanţa lor, dar cel mai important este când într-un discurs electoral acestea se combină cu apeluri emoţionale. Cererile directe adresate electoratului au un efect foarte puternic asupra acestuia. Când îţi construieşti un discurs electoral, fii cinstit, onest, nu face promisiuni exagerate pe care nu le poţi îndeplini, pentru că îţi pierzi credibilitatea. Oferă detalii, fii cât mai concret cu putinţă. Detaliile te ajută să îţi susţii afirmaţiile.

Ghidul vorbitorului în public

111

Prezintă fapte şi rezumate la ele, nu filozofa. Spune ascultătorilor, electoratului tău ce vrei. Oferă-i informaţiile care îi sunt necesare şi cere să te aleagă, să te voteze. Discursul electoral este un discurs 100% persuasiv, vezi şi discursul persuasiv şi adaptează-l scopului tău şi electoratului.

Ghidul vorbitorului în public

112

DISCURSUL PENTRU PROPUNEREA ȘI SUSȚINEREA UNUI CANDIDAT

Un astfel de discurs trebuie să fie plin de entuziasm şi încredere, pentru a putea influenţa electoratul să dea fuga la urne şi să îţi voteze candidatul. Rolul discursului de susţinere este de a explica de ce persoana recomandată de tine este cea mai potrivită pentru o astfel de funcţie şi să convingă alegătorii să fie sprijinit, votat. Când concepi un astfel de discurs, începe prin a enumera cerinţele funcţiei, un fel de fişă a postului pe scurt. Apoi explică şi te minunează cât de bine se potrivesc cunoştinţele, aptitudinile, studiile candidatului prezentat cu absolut toate aceste cerinţe. Oferă exemple de calităţi pozitive ale acestuia (bun gospodar, cinstit, inteligent, loial, cu experientă etc). Discursul trebuie să fie scurt şi la obiect. Nu ataca alţi candidaţi. Vorbeşte cu convingere şi entuziasm.

Ghidul vorbitorului în public

113

În timpul discursului foloseşte numele candidatului de patru-cinci ori şi de fiecare dată când îi rosteşti numele asociază-i şi o trăsătură de caracter care se potriveşte funcţiei respective. Încheie discursul cu numele candidatului, făcând un gest larg cu mâinile care să stârnească încredere şi entuziasm. Încearcă să stimulezi emoţional, să creezi o legătură emoţională, o conexiune între candidatul propus şi susţinut de tine în discurs şi ascultători.

Ghidul vorbitorului în public

114

DISCURSUL SAU PREZENTAREA „CUM SĂ...”

Acest tip de discurs explică felul cum trebuie să faci un anumit lucru. O prezentare “Cum să...” prezintă o metodologie, analizează un proces, le explică ascultătorilor cum să facă un anumit lucru, cum ar fi: cum să îşi monteze o priză, cum să monteze tapetul, cum să pregătească un tiramisu, cum să ai o siluetă de invidiat si exemplele ar putea continua la infinit. Explică ascultătorilor de ce este important ca aceştia să respecte acea procedură, apoi descrie pe scurt tot procesul, enumerând etapele ce trebuiesc parcurse. Îţi recomand folosirea următoarelor expresii: „în primul rând”, „în al doilea rând”, „în al treilea rând”, „pe urmă”, „după care”, „la sfârşit”. Aceste expresii stabilesc nişte legături între etape şi mesajul este înţeles mai uşor. Fă diverse schiţe, poze, scheme de montaj pentru fiecare etapă. În tot acest timp, fii conectat cu ascultătorii tăi şi fii sigur că ei înţeleg ce spui. În cazul în care nu înţeleg, repetă şi vino cu detalii despre partea pe care ei nu au înţeles-o. După ce ai încheiat prezentarea, fă un rezumat al etapelor ce trebuie parcurse.

Ghidul vorbitorului în public

115

DISCURSUL INAUGURAL. TĂIEREA PANGLICII

Se rosteşte de obicei în faţa membrilor unei comunităţi, iar cei prezenţi la astfel de ceremonii sunt acolo să îşi arate devotamentul şi susţinerea. Un discurs bun în astfel de situaţie este un discurs în care tu trebuie să faci apel la ceea ce ai în comun cu auditoriul, la interese comune, la valori. Fă apel la interesele şi valorile comune. Discursul inaugural creează atmosferă şi face ca publicul să se identifice cu vorbitorul şi cu evenimentul respectiv. Este bine să presari în discurs apeluri emoţionale, mai degrabă decât logice şi raţionale.

Ghidul vorbitorului în public

116

DISCURSUL IMPROVIZAT

Discursul improvizat este acel discurs care este ţinut în faţa unor oameni fără să fi fost în prealabil pregătit şi fără să se folosească diverse notiţe. Este foarte important ca tu, ca vorbitor, ca orator să fii în stare să improvizezi un discurs. O astfel de abilitate te face să te simţi stăpân pe tine atunci când eşti nevoit să vorbeşti fără să fii pregătit special dinainte pentru acel discurs. La început îţi va fi mai greu, dar apoi te vei descurca. Cel mai important lucru când este vorba despre un discurs improvizat este să ştii despre ce vorbeşti, să ai ceva important de spus, să fii convingător, să poţi face ascultătorii să înţeleagă şi să creadă ce le spui. Vei reuşi să faci asta dacă vorbeşti simplu, direct, la obiect şi cu înţeles. Avantajul discursului improvizat se datorează faptului că este spontan şi natural. De cele mai multe ori, aceste discursuri despre care crezi că sunt improvizate pe loc, au fost planificate, pregătite cu mult timp înainte. Vorbitorii cu experienţă, politicienii mai abili şi nu numai aceştia, când merg la diverse întâlniri unde există posibilitatea ca ei să fie rugaţi să vorbească, să improvizeze un discurs, aceştia îl au deja pregătit. Ei îşi schiţează dinainte ideile principale ale unor subiecte ce s-ar putea să apară în timpul discuţiilor. Alţii îşi notează diverse idei de la ceilalţi prezentatori şi de la publicul cu care interacţionează.

Ghidul vorbitorului în public

117

Când ţii un discurs improvizat şi ştii despre ce vei vorbi, în primul rând exprimă-ţi idea de bază. O singură idee, nu mai multe. În al doilea rând, trebuie să-ţi susţii ideea cu câteva exemple apoi fă un rezumat şi prezintă din nou ideea de bază. Cel mai mare risc al discursului improvizat este să ajungi să baţi câmpii, să nu vorbeşti la obiect. Într-un discurs improvizat este destul de greu să te menţii pe subiect şi să nu te îndepărtezi de el. În viaţa de zi cu zi, aceste abateri de la subiect de multe ori trec neobservate, dar in cazul în care eşti nevoit să ţi un discurs formal, abaterea de la subiect echivalează cu un eşec al tău ca vorbitor. Ca să poţi duce la capăt un discurs improvizat de calitate, trebuie ca în primul rând să te hotărăşti despre ce vei vorbi, iar odată ce te-ai hotărât asupra unui subiect, rămâi la acesta, nu îl mai schimba şi nu divaga de la el. Dacă este necesar, poţi să faci o mică pauză pentru a te concentra asupra subiectului. Prezintă dovezi, fapte, afirmaţii care să-ţi susţină ideile prezentate. Nu te lungi prea mult cu discursul şi încheie cu o glumă bună.

Ghidul vorbitorului în public

118

CHARISMA

Charisma sau efectul charismatic este unul dintre cele mai importante calităţi pe care le poate avea un vorbitor. Este cel mai greu dar nu imposibil de format. De multe ori este şi greu de definit. Părerile sunt mereu împărţite în ce priveşte charisma şi efectul charismatic pe care îl are sau nu un vorbitor, cu are se naşte sau nu un vorbitor. Charisma reprezintă o combinaţie de atitudine, inteligenţă, cunoaştere, temperament, cultură, preferinţe, gândire, energie, experienţă, cu alte cuvinte, întregul tău mod de a fi. Charisma mai este definită ca fiind o abilitate specială de a influenţa oamenii şi de a genera devotament. Un vorbitor charismatic are abilitatea, utilizânduşi toate calităţile pe care le deţine, să realizeze un impact puternic, memorabil şi de durată asupra celor cărora le vorbeşte. El îşi influenţează ascultătorii emoţional, fizic, intelectual şi comportamental. Influenţează gândurile şi modul de a gândi şi de a privi lucrurile, schimbă perspective şi atitudini. Există un mit care spune că a fi charismatic este un har cu care te naşti, har pe care îl au doar anumiţi oameni de excepţie. Acest lucru nu este adevărat în totalitate. Pot fi calităţi înnăscute dar pot fi şi dobândite, este adevărat, puţin mai greu şi în timp, dar se pot dobândi.

Ghidul vorbitorului în public

119

Efectul charismatic poate fi învăţat. Este vorba despre cum îţi poţi folosi abilitatea naturală de a face o impresie puternică. Impactul tău personal este efectul tău charismatic. De obicei, când vorbim de charismă ne ducem cu gândul la o figură istorică, o celebritate, un star, un lider puternic, politician de marcă, geniu militar, lider spiritual şi religios. Ne este comod să spunem “charisma este ceva imposibil de atins şi că este rezervată doar anumitor oameni care sunt predestinaţi să fie admiraţi, să fie invidiaţi sau să inspire teama”. Iar unii chiar ajung să creadă că efectul charismatic este ceva imposibil de atins şi astfel, renunţă să îşi construiască propria charismă. Chiar dacă persoanele care fac parte din categoriile enumerate mai sus au avut sau au un impact puternic asupra percepţiilor noastre datorită charismei lor, nu trebuie să uităm că aceştia, la rândul lor, sunt fiinţe umane, oameni ca mine şi ca tine. Cât sunt de impresionante şi de puternice aceste efecte, ele nu sunt supranaturale şi nici imposibil de obţinut. În oarecare măsură, toţi avem un efect charismatic mai slab sau mai dezvoltat. Între charismă şi bine nu putem pune semnul egal. Charisma şi binele nu coincid întotdeauna şi asta o putem vedea studiind liderii charismatici cum ar fi Ghandi, Nelson Mandela sau Maica Theresa, sau alţi lideri la fel de charismatici cum au fost Hitler, Stalin, Mao, care ar fi versiunea negativă a efectului charismatic.

La ce ajută să ai charismă? Charisma te ajută să ai impact asupra celorlalţi, să îi influenţezi. Ce gândesc ceilalţi despre tine, ce crede publicul tău despre tine are o mare importanţă, nu numai ca vorbitor public ci şi în viaţa ta de zi cu zi. Modul cum eşti privit îţi poate afecta, influenţa orice fel de relaţie, atât de afaceri cât şi socială. Charisma te ajută să ai succes în relaţiile cu ceilalţi oameni, să ai

Ghidul vorbitorului în public

120

succes în faţa ascultătorilor tăi cărora le poţi câştiga bunăvoinţa şi acordul, încrederea şi admiraţia. Cunoscând efectul charismatic pe care îl ai, poţi rafina felul în care te prezinţi, apari în faţa publicului. Poţi să fii natural şi foarte credibil, poţi să transmiţi, să faci impresie foarte bună pe care ascultătorii tăi să o aprecieze şi să îşi amintească de tine şi de ce ai spus foarte mult timp. Chiar dacă nu o să ţii prezentări publice, tot vei fi antrenat în diverse acţiuni şi interacţiuni sociale în care este nevoie să fii cât mai convingător şi mai charismatic. Să nu uiţi că eşti unic, că tu ai propria charismă, propria personalitate. Nu încerca să copiezi, să imiţi pe altcineva, să te porţi ca altcineva, chiar dacă acel cineva este un super lider. Fii tu însuţi. Îţi poţi dezvolta efectul charismatic începând prin a experimenta, a afla, a face şi a încerca lucruri noi. Exersarea şi dezvoltarea charismei se face zilnic, de câte ori intri în contact cu oamenii, de câte ori ai o prezentare, când mergi la cumpărături, la o şedinţă, în concediu etc. Vei găsi, apoi vei descoperi diverse moduri de a deveni influent, moduri care ţi se potrivesc şi în care crezi, după care nu rata nici o ocazie să le exersezi şi să îţi pui la treabă propriul efect charismatic.

Cum să îţi dezvolţi charisma? În primul rând trebuie să ai un scop, tu, ca persoană. Să ştii ce vrei, ce doreşti să realizezi şi unde vrei să ajungi, să fii interesat şi atras de interacţiunea cu ceilalţi, să înveţi de la ei dar să fii tu însuţi. Scopul se află la baza construcţiei tale charismatice şi ar fi bine să începi cu conştientizarea de sine. Adică să ştii cine eşti tu, ce reprezinţi, ce efect ai tu asupra celorlalţi, care este efectul pe care ceilalţi îl au asupra ta?

Ghidul vorbitorului în public

121

Nu poţi avea un efect carismatic asupra celorlalţi până când tu nu reuşeşti să te vezi dinafară, să te analizezi cât mai obiectiv, să îţi analizezi toate trăsăturile, atât cele pozitive cât mai ales cele negative. Să poţi să accepţi evaluări pe care ţi le fac alte persoane fără să te deranjeze şi să te simţi jignit, să faci faţă unor observaţii negative în ce priveşte persoana ta. Odată cu creşterea conştiinţei de sine creşte şi impactul tău asupra celorlalţi, deoarece începi să pui accent pe punctele tale forte şi să dai la o parte, să minimalizezi punctele slabe. Sporirea conştiinţei de sine, a încrederii în tine te ajută să fii capabil să vorbeşti deschis şi natural despre emoţiile tale. Nu te vei mai transforma în victimă şi nici în acuzator şi nu vei mai avea nevoie să porţi “masca”. Sunt vorbitori care îşi pun o mască, nu dau voie sau, mai bine zis, încearcă să nu dea voie publicului să vadă persoana reală din spatele ei, le este frică de ceea ce ar putea oamenii să vadă la ei. Să luăm un exemplu simplu: când cineva afirmă că are totul sub ontrol dar realitatea şi nonverbalul o trădează, arată că nu este deloc aşa, ea poartă o mască. Când vrei să îţi verifici efectul charismatic nu te baza doar pe propriile percepţii despre tine ci întreabă, investighează, vezi cum eşti perceput de către ascultători, de ceilalţi. Acesta este adevăratul tău efect charismatic, nu cel pe care crezi tu că îl ai. Îţi ofer şapte indicii care îţi arată că ar trebui să îţi reanalizezi efectul charismatic: • Simţi că publicul tău nu te ascultă cu adevărat. • Ţi-e teamă sau te simţi inconfortabil când urmează să faci o prezentare. • Publicul tău este agitat, nu se uită la tine şi te întrerupe des atunci când vorbeşti.

Ghidul vorbitorului în public

122

• Simţi că ai impact asupra ascultătorilor dar nu este cel pe care îl doreşti. • Ţi-e greu să îi faci să coopereze. • Nu te simţi confortabil să priveşti ascultătorii în ochi. • Ţi-e greu să iei decizii şi ai multe îndoieli. Nu există un singur mod, o reţetă, o cale unică de a-ţi dezvolta efectul charismatic. Un efect charismatic autentic provine din combinarea mai multor elemente de comportament, trăsături, atitudini pe care unele le-am prezentat deja iar altele le voi prezenta în continuare.

Claritate şi fluenţă O modalitate de a-ţi dezvolta charisma este claritatea, fluenţa şi congruenţa ta ca vorbitor. Vorbitorii charismatici au tot timpul cuvintele la ei, se exprimă cu claritate, sunt pricepuţi în a mânui cuvintele. Este necesar să vorbeşti cu uşurinţă, să poţi explica idei complicate într-un mod simplu, să dai viaţă cuvintelor tale şi să fii convingător. Să vorbeşti atât de clar încât să poţi fi auzit şi înţeles de către toţi.

Foloseşte-te de limbajul corpului Modul în care foloseşti limbajul verbal şi nonverbal le oferă ascultătorilor indicii instantanee despre cât de educat, de congruent şi competent eşti. A fi congruent înseamnă că ceea ce spui asta faci, ce vorbeşti asta exprimi.

Ghidul vorbitorului în public

123

Aş putea cita aici zeci de studii ce arată legătura directă dintre succes şi exprimarea clară, fluentă şi un vocabular vast. Nu este suficient să ai un vocabular vast şi bogat ci trebuie să apelezi la el tot timpul, să îl foloseşti. Mulţi oameni au un vocabular vast dar nu folosesc decât o mică parte din cuvinte. Si atunci ce folos?

Fără cuvinte de umplutură Încearcă să vorbeşti fără repetiţii şi ezitări. Evită acele cuvinte de umplutură: „ăăă, îîî, îhhh, aaa, ahah”. Dacă acestea fac parte din repertoriul tău, înlocuieşte-le cât mai repede. Este extrem de important să conştientizezi că faci asemenea greşeli de exprimare. Nu ezita să te înregistrezi când faci repetiţii pentru o prezentare şi apoi analizează-te şi cere părerea altor persoane care nu se simt obligate să îţi dea un răspuns care să îţi facă plăcere, ci să îţi dea un răspuns care să te ajute să îţi îmbunătăţeşti vocabularul şi dicţia.

Îmbunătăţeşte-ţi vocabularul Îmbunătăţeşte-ţi mereu vocabularul. Învaţă cuvinte noi, foloseşte dicţionarul de neologisme, completează rebusuri, citeşte cărţi bine scrise. Dacă întâlneşti cuvinte pe care nu le cunoşti, află ce înseamnă. Explorează domenii noi cum ar fi: filozofia, teatrul, arta, muzica, diferitele ştiinţe, psihologia, care îţi pot îmbogăţi vocabularul şi pot oferi noi perspective de exprimare a ideilor. Implică-te în conversaţii serioase. Acestea îţi pun mintea şi vocabularul la contribuţie. Ascultă oratori şi vorbitori care se exprimă foarte bine. Încearcă, pe cât posibil, să nu asculţi politicieni, vedete sportive şi alte

Ghidul vorbitorului în public

124

„celebrităţi”, care în marea lor majoritate nu fac decât să repete mereu aceleaşi fraze banale.

Cât mai simplu Învaţă să explici ideile complicate într-un mod simplu. Marii lideri ştiu să simplifice, ştiu să redefinească o teză, un argument, o întrebare şi pot găsi o soluţie pe care toată lumea o înţelege.

Fii convingător Pentru a-i convinge pe ceilalţi, convinge-te mai întâi pe tine. Nu poţi convinge pe nimeni de nimic dacă tu nu eşti convins de acel lucru. Vei reuşi mai uşor să convingi atunci când vorbeşti despre ceva care te pasionează, te entuziasmează, te interesează. Când trebuie să transmiţi ceva în care nu crezi suficient de mult, cum ar fi un program de contabilitate, atunci încearcă să fragmentezi mesajul în părţi mai mici şi găseşte o parte care îţi place mai mult, îţi stârneşte interesul şi concentrează-te pe aceasta.

Oferă conţinut de calitate Deşi cuvintele în sine au o contribuţie redusă în procesul de influenţare, de persuasiune (vezi capitolul despre limbajul non-verbal), cu toate acestea cuvintele, conţinutul poate aduce credibilitate. Prezintă fapte, exemple pentru a susţine discursul sau prezentarea. Conţinutul ar fi bine să aibă un raţionament, o logică, să nu fie prea lung şi va fi înţeles mult mai uşor.

Ghidul vorbitorului în public

125

Este importantă şi ordinea în care îţi prezinţi conţinutul, informaţiile. Este bine ca cea mai importantă informaţie să fie ferită la început.

Foloseşte metafora Foloseşte metafore şi analogii pentru a da viaţă discursului tău. Printr-o metaforă bine aleasă şi bine spusă poţi face ca prezentarea să fie memorabilă. O metaforă te ajută să descrii ceva ca şi cum ar fi altceva.

Dicţie bună La consolidarea efectului charismatic mai contribuie şi dicţia, pronunţia corectă şi clară a cuvintelor şi propoziţiilor, înălţimea vocii tale, cât este de înaltă sau de scăzută. Volumul vocii tale te face să fii auzit, iar tonul transmite o anumită dispoziţie (furie, plăcere, bucurie etc). Ritmul arată cât de repede vorbeşti şi poate fi corelat cu momente de tăcere pentru un efect maxim. Tăcerea este argumentul cel mai greu de respins şi îţi rafinează charisma.

Ai încredere în tine! Dacă tu nu ai încredere în tine, de ce ar avea altcineva? Încrederea în tine înseamnă să te simţi sigur pe tine. Încrederea este importantă în comunicare, ea influenţând comportamentul tău verbal şi non-verbal.

Ghidul vorbitorului în public

126

Încrederea transmite putere. Puterea de a influenţa emoţiile şi comportamentul ascultătorilor. Este important ca tu însuţi să crezi, să fii convins că ai încredere iar dacă nu crezi că ai încredere nu o vei avea nici atunci când o ai. Ce crezi tu despre tine, convingerile tale îşi pun amprenta asupra comportamentului tău şi asta vei transmite în exterior. Încrederea în sine se transmite prin atitudinea încrezătoare pe care o ai, prin postură, limbaj nonverbal, micro - expresii şi alte semnale ale corpului.

Câteva reguli şi metode simple care, odată aplicate, te ajută să transmiţi încredere şi totodată îţi consolidează încrederea în tine • Când vorbeşti ascultătorilor, priveşte-i în ochi câteva secunde şi fii interesat de ei. Transmite-le din priviri că ai încredere în tine şi că eşti interesat de ei. • Fii relaxat, fii flexibil, încearcă să ai control asupra mişcărilor tale. Fără tremurături. Adoptă o postură corporală deschisă. Arată că eşti pregătit pentru orice. • Formează-ţi o voce cât mai plăcută şi foloseştete de inflexiuni, ton, ritm, pauze pentru a transmite încredere şi siguranţă ascultătorilor. • Nu te scuza şi evită să faci afirmaţii care arată lipsă de încredere. Foloseşte cuvinte puternice şi de impact. • De fiecare dată când apari în faţa publicului fi conştient de intenţia ta de a transmite încredere şi siguranţă. • Poartă-te întotdeauna ca şi cum ai avea încredere în tine, ca şi cum ascultătorii ar fi fericiţi că te afli în faţa lor.

Ghidul vorbitorului în public

127

• Refuză pur şi simplu să te mai gândeşti la eventuale temeri şi îndoieli. • Când eşti în faţa publicului concentrează-te pe ce se întâmplă în afara ta şi fi mai puţin preocupat de propria persoană, fi natural. Hotărăşte-te, stabileşte odată pentru totdeauna cum vrei să fii şi poartă-te ca atare. Gândeşte ca şi când ai fi ceea ce vrei să fii. Ascultătorii tăi vor crede despre tine ceea ce crezi tu despre tine. Dacă tu crezi că nu eşti suficient de pregătit, nu ai ceva important de spus, publicul nu va avea încredere în ceea ce spui, vei reuşi să transmiţi asta inconştient. Priveşte-te ca o persoană agreabilă, un vorbitor talentat, inteligent şi valoros şi fii convins că oamenii sunt bucuroşi să te asculte şi exact asta se va întâmpla pentru că asta vei transmite. Dacă eşti încrezător, entuziast, vei transmite asta auditoriului şi el va avea tendinţa să fie la fel. Dacă eşti cu adevărat interesat de ascultători, şi ei vor fi interesaţi de tine. Se aplică principiul “nu îmi pasă de ce ştii sau cine eşti până nu văd, nu simt cât de mult îţi pasă de mine”. Îţi pasă de mine îmi pasă de tine, te interesezi de mine devin interesat de tine. Ascultătorii vor avea tendinţa să îţi oglindească starea ta emoţională. Gândurile tale legate de modul în care se vor comporta ascultătorii tăi vor influenţa comportamentul lor. Dacă tu crezi că publicul tău va fi interesat de ceea ce urmează să prezinţi, aşa va fi. Aşa ceva este posibil şi real şi nu este nimic paranormal în faptul că ascultătorii îţi citesc gândurile. Ţi le citesc deoarece tu, gândind că nu o să fie interesaţi de ceea ce urmează să spui, vei transmite diferite mesaje voluntar sau involuntar care se vor exprima prin intermediul limbajului non-verbal al ţinutei tale, prin microexpresii şi prin vocabularul tău. Este bine să gândeşti şi să te porţi ca şi cum ai fi obţinut, ai avea deja rezultatul pozitiv pe care ţi-l doreşti.

Ghidul vorbitorului în public

128

Să nu te gândeşti nici o clipă, să nu accepţi posibilitatea de a nu avea succes. În caz că ai îndoieli şi gândurile negre te copleşesc, te ajută să depăşeşti momentul subconştientul tău, pe care îl vei alimenta cu afirmaţii pozitive pe care ţi le creezi tu singur şi în care crezi că vor deveni realitate. Câteva exemple de astfel de afirmaţii: • Ideile mele sunt cu adevărat importante. • Prezentarea mea va fi un succes. • Ascultătorii mei sunt bucuroşi şi curioşi să afle ce am de spus. • Sunt o persoană cu adevărat importantă. • Când sunt în faţa publicului, este imposibil să nu am succes. Observă ce se întâmplă în jurul tău. Observă care este starea emoţională a publicului. Studiază dinamica grupului şi vezi ce se întâmplă. Cum se schimbă, dacă se schimbă şi ce o influenţează pe perioada când interacţionezi cu grupul. Asta înseamnă mai multă implicare din partea ta. Implicare care te face să fii mai atractiv, îţi aduce un magnetism personal. Vei atrage interesul şi respectul oamenilor pentru că aceştia percep că îţi pasă de ei. Un vorbitor public, un orator de succes ştie că nu el este important, ci publicul lui. Fii precum un radar care interceptează şi citeşte stările, intenţiile, comportamentul şi emoţiile publicului. Este important ca „radarul” să fie bine reglat pentru a nu citi şi interpreta eronat diverse comportamente şi date.

Ghidul vorbitorului în public

129

Starea de prezenţă – înseamnă, pe lângă prezenţa fizica în faţa publicului, şi prezenţa sufletului şi a minţii tale la ceea ce se întâmplă în acel moment. Dacă în timp ce vorbeşti ascultătorilor, mintea ta, gândurile tale se află în altă parte, publicul va percepe acest lucru. Ai cu adevărat o stare de prezenţă atunci când te simţi bine în pielea ta, te simţi confortabil cu tine însuţi, eşti pe deplin conştient de ceea ce se întâmplă cu tine şi în jurul tău. Un vorbitor aflat în stare de prezenţă observă întotdeauna detalii despre felul în care sunt şi se simt ascultătorii. Observă dispoziţia sau indispoziţia lor. Este curios să afle ce idei au ascultătorii săi, nu judecă şi nu etichetează persoana, este în permanenţă conectat cu sentimentele şi trăirile ascultătorilor săi. Se simte plin de energie iar simţurile funcţionează la maxim. Starea de prezenţă te ajută să observi tot ce te înconjoară, eşti conştient de atmosferă, percepi anumite tensiuni, aşteptări, întrebări şi chiar gândurile ascultătorilor. Îţi pierzi starea de prezenţă atunci când te laşi pradă grijilor, temerilor inutile, te concentrezi asupra trecutului sau a viitorului; când dai voie ca starea ta să fie influenţată de mediul uneori ostil, de colaboratori şi colegi nesuferiţi, de activităţi care nu îţi aduc plăcere şi satisfacţie; când apare un conflict major între valorile tale şi valorile celor cu care, vrând-nevrând, interacţionezi. Ca să îţi îmbunătăţeşti starea de prezenţă, o poţi face reconectându-te cu lumea, sporindu-ţi conştiinţa de sine, energizându-ţi sufletul şi mintea. Fii plin de viaţă, dă-ţi voie să trăieşti şi să îţi exprimi sentimentele. Opreşte-te pentru câteva clipe din vârtejul vieţii şi reflectează la viaţa ta. Când eşti în faţa publicului, ai răbdare, nu porni ca o avalanşă, concentrează-te asupra corpului tău, relaxează-l, respiră adânc şi abdominal.

Ghidul vorbitorului în public

130

Fii autentic, fii original, fii tu însuţi. În ziua de astăzi este tot mai greu şi câteodată parcă este mai comod să te pierzi în marea masă, să nu ieşi din rând. Societatea multilateral dezvoltată în care trăim ne spală creierul non stop prin mass - media, cu industria publicităţii, întreaga activitate culturală a marilor corporaţii şi nu numai, care îţi spun ce trebuie să faci şi ce nu, te învaţă să fii un roboţel exemplar, ce se cade şi ce nu se cade, etc. Cel mai mare duşman al acestei politici de uniformizare si standardizare generală este originalitatea, autenticitatea şi puterea de a fi tu însuţi. Învaţă de la toţi şi toate dar fii tu însuţi, fii original şi autentic, nu copia pe nimeni, tu ai propria personalitate, charismă şi stil. Toţi ne naştem autentici, numai ca odată cu trecerea timpului şi influenţa societăţii în care trăim, spontaneitatea noastră originală se pierde, se diluează şi se transformă, încât ajungi să te întrebi câteodată cine eşti. • Cine sunt eu cu adevărat? • De ce trebuie să port «mască»? • De ce trebuie să mă prefac mereu? • De ce la serviciu sunt o persoană şi acasă sunt alta? Şi am ajuns să nu mai ştiu cum sunt cu adevărat eu. Originalitatea îţi dă un efect charismatic mai ales atunci când lucrezi cu oamenii, când te adresezi ublicului. Public care are nevoie de vorbitor autentic, fiind sătul să audă aceleaşi clişee mereu. Eşti original şi autentic atunci când publicul tău spune asta despre tine, nu când afirmi tu că eşti autentic iar ascultătorii percep cu totul altceva.

Ghidul vorbitorului în public

131

Uneori, din dorinţa de a deveni celebri, oamenii renunţă la autenticitate, încearcă să copieze, să imite pe alţii. Ascultătorii, când au în faţă un vorbitor care nu este autentic, simt că ceva nu este în regulă, că se preface, joacă teatru şi nu inspiră încredere. Poţi să îţi dai seama singur când nu eşti autentic, atunci când: • simţi că nu eşti implicat în ceea ce spui • nu eşti conectat la discursul tău • nu ai nici o trăire • îţi ascunzi gândurile şi sentimentele • îţi cenzurezi ceea ce spui şi afirmi. Autenticitatea nu se obţine peste noapte. A fi autentic este un proces ce înseamnă, în primul rând, să fii sincer, să crezi ceea ce spui şi să spui doar ceea ce crezi. Să ai nişte principii clare şi să acţionezi conform cu acestea. Să arăţi şi să demonstrezi publicului că se poate baza pe tine şi că eşti de încredere. Să ai un set de valori care să fie ale tale şi să nu te abaţi de la ele. Nu căuta autenticitatea doar de dragul ei, nu duce lucrurile în cealaltă extremă, a şoca nu însemnă că eşti autentic şi original. Dacă vrei să fii autentic doar că dă bine, atunci nu mai eşti autentic. Ai probleme cu autenticitatea atunci când: • Te simţi singur şi nu eşti respectat. • Le dai voie celorlalţi să te manipuleze. • Trebuie să-i manipulezi pe ceilalţi pentru a obţine ceva. • Ai puţine relaţii şi prietenii adevărate.

Ghidul vorbitorului în public

132

• Cauţi mereu aprobarea celorlalţi. • Te simţi subestimat şi plictisit. • Începi să te simţi inconfortabil cu vechile cunoştinţe. Te ajută să fii autentic atunci când îţi poţi răspunde singur la întrebările: • Cine sunt eu? • Ce vreau? • Ce este cu adevărat important pentru mine? Autenticitatea începe cu descoperirea de sine. Cu a fi tu însuţi. Decât să te chinui şi să cazi în ridicol mimând autenticitatea, mai bine fii tu însuţi, fi natural. Originalitatea mai este descrisă de către omul de rând cu sintagma “ce-i în guşă, şi-n căpuşă”, dar atenţie, a fi grosolan sau chiar bădăran nu înseamnă că eşti original, ci înseamnă că eşti prost-crescut şi incult. Originalitatea te ajută să îţi formezi un stil propriu, să devii o marcă, un brand ca şi vorbitor. Te ajută chiar să fii mai eficient. Un brand care spune totul despre tine, despre felul tău de a fi. Poţi fi sigur că ascultătorii tăi nu te iartă, te etichetează şi te branduiesc şi în funcţie de cât eşti de autentic. Tu, ca vorbitor, poate ţi-ai creat o marcă a ta personală, un brand propriu, care este oficial, numai că de multe ori publicul nu este de acord cu brandul tău, nu ţi-l recunoaşte dacă nu eşti original şi autentic. Este ideal atunci când marca ta personală şi oficială pe care o promovezi să fie acceptată şi recunoscută de către publicul tău.

Ghidul vorbitorului în public

133

Ca publicul să nu spună “este numai gura de el”, tu trebuie să crezi, să fii convins de ceea ce spui şi să spui numai ceea ce crezi că este adevărat. Fii consecvent în ceea ce spui şi ţine-ţi promisiunile. Dacă nu crezi în ceea ce spui şi nu există o legătură între ceea ce spui şi ceea ce gândeşti, ascultătorii vor percepe asta. Ca să fii credibil, mai trebuie să demonstrezi publicului că ai principii şi valori solide şi clare pe care te bazezi, că pot conta pe tine şi pe ceea ce spui.

Detaşare şi curaj – fii detaşat în faţa publicului, foloseşte-te de limbajul corporal pentru a te impune în faţa lui, fii expresiv, sugestiv. Pentru unii, a face toate acestea este un adevărat act de curaj. Dacă ai ceva de spus (şi ar fi bine să ai), exprimă-ţi punctul de vedere şi susţine-l cu curaj. Publicul vrea să asculte vorbitori care au opinie, au un punct de vedere propriu şi ştiu ce vor. Dacă ai o credinţă, un crez, apăr-o cu îndârjire, dar fii respectuos şi acceptă şi alte puncte de vedere. În timp ce asculţi şi alte păreri care nu corespund cu ale tale, nu fi defensiv, fii detaşat. Evită să contrazici direct audienţa, mai bine oferă-i o perspectivă nouă, o altă alternativă sau o interpretare diferită. Asta nu înseamnă că nu trebuie să spui lucrurilor pe nume.

Pune-ţi ascultătorii într-o lumină favorabilă, pune accentul pe ei, nu folosi expresii de genul “mă gândeam eu că nu o să înţelegeţi, nu o să pricepeţi ce spun etc”. Foloseşte expresii de genul: „Ce am învăţat din aceasta experienţă”, „Vă rog să mă lăsaţi să vă mai explic o dată”, „Contează ce aţi spus”, „Punctul vostru de vedere este important pentru mine” etc.

Ghidul vorbitorului în public

134

Poartă-te şi tratează-ţi ascultătorii ca pe cea mai importantă persoană. Pentru un vorbitor charismatic, persoanele cu care interacţionează sunt întotdeauna cele mai importante. Ascultătorilor le place să fie respectaţi şi preţuiţi. Le poţi transmite asta acordându-le tot interesul, toată atenţia ta, luând în serios opiniile lor, chiar dacă nu eşti de acord cu ele. Cere-le punctul lor de vedere despre subiectul în discuţie, despre o problemă, vezi ce păreri şi rezerve au cu privire la acestea. Implică-i şi dialoghează cât mai mult cu ei. Zâmbeşte cât mai mult, zâmbetul şi buna dispoziţie sunt contagioase. Foloseşte-te de exprimarea corporală, de impactul tău personal, de farmecul tău natural. Fii pasionat de ceea ce spui şi faci, fii plin de entuziasm şi vei avea un mare impact asupra publicului tău. Fii plin de energie, pune energie în cuvintele tale şi în comportament. Orice mesaj, discurs în a căror prezentare nu se pune şi energie vor trece aproape neobservate. Fă-ţi publicul să vibreze şi lasă-l cu zâmbetul pe buze.

Ghidul vorbitorului în public

135

MIJLOACE AJUTĂTOARE PENTRU SUSȚINEREA UNEI PREZENTĂRI

Acestea sunt prezentările în power-point, flipchart-uri, casete audio şi/sau video, diapozitive, grafice, diagrame, hărţi, afişe, filme, fotografii, rezumate şi sinteze. Toate acestea nu au decât rolul de a susţine prezentarea. Au doar un rol ajutător în prezentarea discursului tău. Toate aceste mijloace recomand să se folosească doar dacă ajută în mod real la calitatea şi claritatea prezentării tale. Nu are sens să faci uz de acestea dacă nu aduc nici o informaţie nouă, dacă nu ajută ascultătorii tăi să înţeleagă mai bine ce ai de spus. Folosite neprofesionist, aceste mijloace pot să creeze auditoriului o stare de confuzie şi să îi distragă atenţia de la ce ai tu de spus. Mijloacele ajutătoare sau suporturi vizuale, depinde cum vrei să le numeşti, pe lângă rolul lor de bază de a susţine şi îmbunătăţi prezentarea, mai au şi alte roluri: - De a atrage atenţia ascultătorilor care sunt maiatraşi de imagini decât de cuvinte. - Ţin publicul treaz, atrăgându-i atenţia şi oferindu-i diversitate. - Mintea ascultătorilor după zece minute de discurs monoton începe să se concentreze şi la altceva. Suporturile vizuale o ajută să revină şi îi captează atenţia.

Ghidul vorbitorului în public

136

- Te ajută la memorare, atât pe tine cât şi pe ascultători. - Reţinem mai uşor ceva atunci când vedem decât atunci când doar auzim. - Te ajută să îţi structurezi şi să nu treci, sari peste anumite părţi importante din prezentare. Pot ţine loc şi de notiţe. - Când ai o prezentare cu multe detalii teoretice, ar trebui să foloseşti diferite materiale vizuale, ca ascultătorii să poată memora cât mai multe date şi informaţii. - Suporturile vizuale te ajută să economiseşti timp. Este mai uşor să înţelegi ceva atunci când vezi decât atunci când îţi este doar descris. Uneori sunt lucruri greu de descris în cuvinte. De exemplu, cum ar fi imaginea avioanelor care intră în cele două blocuri turn din America. - Au avantajul de a prezenta aceeaşi imagine tuturor în acelaşi timp. Dacă ceri publicului să îşi imagineze o maşină, fiecare îşi imaginează o anumită maşină, imaginea mentală creată de fiecare este diferită. Dacă le arăţi maşina atunci fiecare va şti exact despre ce maşină este vorba. - Te ajută ca fiecare ascultător să aibă în minte acelaşi lucru. Sunt informaţii care nu pot fi prezentate decât vizual unui public numeros pentru a fi înţelese, cum ar fi informaţiile şi graficele statistice, matematica avansată, proiecte spaţiale etc. Nu exagera cu prezentarea de suporturi vizuale, nu îţi transforma prezentarea într-o expoziţie. Prea multe materiale vizuale distrag atenţia publicului de la esenţa discursului, îl pot plictisi şi îi aduc o stare de confuzie. Cel mai important suport vizual pentru ascultători eşti chiar tu. Să nu uiţi asta niciodată. Atitudinea ta, expresia feţei tale, vocea, tonul şi ritmul vorbirii tale, entuziasmul sunt cele mai importante suporturi vizuale, mijloace ajutătoare

Ghidul vorbitorului în public

137

în susţinerea unei prezentări pentru public. Dacă acest lucru nu ar fi adevărat, atunci oamenii nu ar fi în sală să te vadă şi să te asculte. Ar fi suficient să citească o carte sau să vizioneze o casetă video cu tine. Un suport vizual nu poate transmite singur mesajul, el are nevoie de un ghid, un prezentator iar tu ai acest rol. Chiar dacă pare evident, o imagine pentru a fi percepută, înţeleasă corect de către public, ea trebuie explicată. Poţi să spui ceva despre imagine înainte de a o prezenta publicului iar ceea ce spui va influenţa modul în care este percepută şi reţinută aceea imagine. Ceea ce văd ascultătorii depinde foarte mult de ceea ce le-ai evidenţiat tu, ce ai vrut tu să vadă. Ascultătorilor trebuie să li se spună ce anume trebuie să privească pe un suport vizual. Privirea lor necesită direcţionare şi atenţia lor trebuie controlată. Ascultătorii, dacă sunt bine direcţionaţi, văd ce li se spune că o să vadă şi pot chiar să vadă lucruri care nu se află pe suportul vizual. Ai grijă ca suporturile vizuale să fie adecvate prezentării tale, să fie clare, simple, să fie suficient de mari, de vizibile şi să nu distragă atenţia de la prezentare. Dintre mijloacele ajutătoare şi de susţinere a unei prezentări în prezent, cel mai des folosită este aplicaţia power-point, prin prezentarea a diferite slide-uri. Powerpoint-ul este un pachet de programe creat de Microsoft, ce poate fi folosit pentru a produce prezentări, slide-uri, schiţe, rezumate, imagini, sunete şi animaţie. Acestea pot fi afişate pe ecranul computerului şi proiectate pe un panou special sau pe perete. Câteva recomandări când foloseşti slideuri în prezentările tale: • Foloseşte fonturi mari ca să poată fi citite chiar şi de către cei din ultimul rând.

Ghidul vorbitorului în public

138

• Foloseşte maxim cinci cuvinte pe un rând şi maxim cinci rânduri pe un slide. • Foloseşte imagini pentru a crea emoţie. • Pune o singură imagine, poză pe un slide fără text, aceasta va avea un impact mai mare şi auditoriul se va concentra mai mult asupra ei şi numai asupra ei. • Imaginile pot fi cât mai colorate, expresive, pe când textul este indicat să fie cât mai simplu şi mai uşor de citit. Pe slide-urile cu text nu mai pune diverse culori și floricele pentru că acestea distrag atenţia. • Întotdeauna imaginile se pun înaintea textului. • Foloseşte o temă proprie slide-urilor şi o temă unitară pentru imagini. Dacă ai început cu imagini cu animale continuă tot cu animale până la sfârşit, nu mai introduce şi o imagine cu maşini sau altceva. • Alege imaginile în funcţie de starea pe care vrei să o creezi, să o determini. • Rămâi mereu în lumină când vorbeşti şi priveşte audienţa. Poţi folosi, dacă este nevoie, notiţe ca să vezi ce slide-uri urmează. • Aşează-te în dreapta ecranului fără să dispari din câmpul vizual al auditoriului (se ştie că ochii se deplasează de la stânga spre dreapta). • Pozele valorează peste 60% din conţinutul unui slide.

Ce greşeli se fac când se folosesc slide-uri: • Când apare slide-ul, vorbitorul dispare, se retrage spre stânga, întrun con de umbră. • Mulţi folosesc slide-ul ca prompter, încep să citească de pe el.

Ghidul vorbitorului în public

139

• Folosesc slide-urile doar ca dovadă a muncii prestate, ca material ataşat prezentării, chiar dacă acestea nu sunt necesare. • Le folosesc să ajute audienţa sa îşi reamintească ce conţine prezentarea, le folosesc doar ca material de recapitulare.

Filmele sau, mai bine zis, filmuleţele pot fi folosite la prezentarea unei acţiuni şi ajută la prezentarea unei acţiuni şi ajută la stimularea emoţională, mai ales când este vorba de un discurs persuasiv. Poţi folosi filme gata pregătite sau îţi poţi face tu propriile filme, asta în cazul în care te pricepi, iar în caz contrar ar fi mai bine să renunţi pentru că poţi strica toată prezentarea cu un singur filmuleţ. Este nevoie să vizionezi şi să cunoşti filmul înainte de a-l prezenta publicului.

Flipchart-ul este folosit în special la seminarii şi cursuri. Textul poate fi scris în timpul prezentării sau înainte. Acesta poate fi folosit doar pentru grupuri mici deoarece textul scris pe flipchart nu poate fi citit de la o distanţă mai mare de zece metri. Este bine să scrii pe el cât mai mare pentru ca toţi din sală să poată citi. Dacă scrii cu mâna dreaptă, stai pe partea stângă a flipchart-ului, iar dacă scrii cu mâna stângă aşează-te în partea dreaptă. Nu sta în faţa lui, cu spatele la auditoriu. Planşele unui flipchart când sunt scrise dinainte te ajută să nu uiţi ideile principale, am putea spune că ţine loc şi de notiţe. Scrie cât mai lizibil, citeţ şi fără greşeli gramaticale.

Ghidul vorbitorului în public

140

Pentru a putea fi citite, literele ar fi bine să fie de cel puţin trei cm. Planşele mai complexe pe care le foloseşti la mai multe prezentări ai grijă să nu fie rupte, şifonate, murdare sau cu colţuri îndoite. Le poţi transporta rulate şi introduse într-un tub de plastic pentru protecţie. Dacă nu vrei să apari cu planşele scrise dinainte cu marker-ul dar totodată te gândeşti că ar putea să îţi scape, să uiţi ceva important, atunci poţi să îţi scrii planşele cu un creion care nu este observat de cei din sală. Tu poţi să îngroşi sau să scrii peste scrisul cu creionul cu marker-ul. Poţi folosi culori diferite pentru titlu şi idei principale dar nu exagera cu folositul culorilor. Când vorbeşti, întoarce-te către ascultători, nu vorbi cu flipchart-ul, iar după ce ai terminat de scris pune marker-ul la locul lui, nu te juca cu el în mână, distragi atenţia şi te mai şi murdăreşti. Nu încărca planşele de prezentare, scrie pe ele doar ideile importante şi nu mai mult de şapte-opt rânduri pe o planşă. Subliniază ideile importante şi aşteaptă ca publicul să le poată nota înainte de a întoarce planşa.

Retroproiectorul se află în dotarea majorităţii sălilor de conferinţă, este uşor de folosit şi îţi poate fi de mare ajutor. Poţi folosi culori strălucitoare pentru un efect maxim dar ai grijă să mergi pe aceeaşi linie, pe aceeaşi paletă de culoare sau culori până la sfârşit. De multe ori, retroproiectorul mai poate să îţi facă şi surprize, pot să apară diverse probleme tehnice, cum ar fi arderea becului până la împiedicatul de cablurile de pe jos. Aşa că este bine să fii familiarizat cu funcţionarea şi instalarea lui, pentru a evita momentele neplăcute. Reglează-l şi verifică-l înainte de prezentare.

Ghidul vorbitorului în public

141

Este important ca foliile pentru retroproiector să fie numerotate pentru a le putea găsi şi reda când este nevoie. Ai grijă ca imaginea să fie proiectată destul de sus încât să fie văzută de toţi şi totodată vezi cum te poziţionezi tu ca să fii văzut dar nici să nu blochezi vederea unor participanţi. Între proiecţii, atunci când eşti nevoit să vorbeşti mai mult de douătrei minute, stinge ecranul. Vorbeşte întotdeauna spre auditoriu şi nu spre ecran. Foloseşte, dacă este nevoie, o baghetă indicator sau un indicator cu laser când trebuie să indici ceva pe ecran. După folosire, lasă bagheta indicatoare sau laserul la locul lor, nu te juca cu ele, nu le agita prin aer, iar lumina laser nu o îndrepta în nici un caz spre sală. Aşează-te în dreapta ecranului.

Fotografii. Te ajută să prezinţi date şi descrieri fascinante. Sunt, în general, uşor de realizat şi de folosit, important este să fie de calitate, de actualitate şi relevante pentru ce vrei tu să spui. Fotografiile le poţi monta pe panouri cât mai mari ca să poată fi văzute de toţi cei din sală.

Diapozitive. Foloseşte doar diapozitive de bună calitate şi bine concepute, în caz contrar mai bine renunţă pentru că rişti să îţi strici toată prezentarea. Dacă vrei să foloseşti în prezentarea ta diapozitive, asigură-te din timp că în sala în care o să ţii prezentarea poate fi făcut întuneric, altfel efectul va fi mult diminuat.

Ghidul vorbitorului în public

142

Verifică înaintea prezentării aparatul şi vizualizează diapozitivele pe care ar fi de preferat să le proiectezi pe un ecran special şi nu doar pe perete. Machete şi mostre de produse. Îţi sunt de mare ajutor atunci când ai de prezentat, de explicat designul unui obiect, structura şi funcţiile lui. Expune macheta, produsul suficient timp încât să fie văzut bine de către toţi ascultătorii tăi. Nu este bine să vorbeşti în timp ce oamenii se uită la macheta prezentată. Lasă-i să studieze obiectul şi apoi continuă prezentarea. Dacă este posibil, dă macheta, produsul să circule în sală după ce ai vorbit, după prezentare. În nici un caz înainte pentru că dacă obiectul prezentat este interesant, audienţa va fi acaparată de el iar unii ascultători ar putea fi chiar frustraţi de faptul că, deşi doreau, nu au reuşit să studieze şi obiectul şi să te asculte cu atenţie în acelaşi timp.

Diagrame şi grafice. Acestea de obicei sunt concepute şi scrise dinaintea prezentării. Te ajută să prezinţi mai uşor structura unui obiect. O mare parte din oameni procesează, înţeleg mai uşor informaţiile dacă li se prezintă vizual. Faceţi grafice şi diagrame cât mai simple să poată fi înţelese de toţi şi care să susţină tema prezentării. Este important ca acestea să fie suficient de mari pentru a fi văzute şi înţelese de toţi.

Rezumate şi sinteze. Oferirea unui rezumat scris auditoriului este o practică foarte bună şi este folosită destul de des.

Ghidul vorbitorului în public

143

Rămâne ca tu să alegi când le distribui ascultătorilor. Dacă o faci la început, ascultătorii vor şti mai exact despre ce vei vorbi şi vor cunoaşte ideile principale de la care tu nu te mai poţi abate şi pe care le pot urmări în timpul prezentării. Există şi riscul ca sinteza scrisă a prezentării tale să-i facă să fie mai puţin atenţi, ascultătorii au tendinţa să citească materialele scrise, mai ales atunci când prezentarea nu este foarte interesantă. Eu personal prefer să dau rezumatul prezentării la sfârşit.

Ce este important de reţinut, nu folosi slideurile şi alte mijloace ajutătoare decât dacă este absolut necesar, dacă aduc o clarificare, ceva în plus prezentării. Nu le folosi doar că aşa dă bine şi nu uita că vedeta eşti tu.

Ghidul vorbitorului în public

144

CONCLUZII

Primesc mereu întrebări de genul: „Poţi să-mi spui care este cel mai important lucru pe care trebuie să îl fac pentru a mă descurca cu vorbitul în public?”. Răspunsul meu este: „Exersează, exersează, exersează”. Exersează vorbitul în public, ţine discursuri şi prezentări, ia cuvântul de fiecare dată când ţi se iveşte ocazia şi te vei descurca tot mai bine. Bănuiesc că dacă ai ajuns până aici, ai citit cartea şi asta înseamnă că ştii mai mult decât ştiu 90% din vorbitorii pe care îi cunoşti. Aşadar, ţie nu îţi mai rămâne decât să pui în practică cunoştinţele pe care deja le ai. Treci la acţiune! Oamenii sunt curioşi să afle ce ai de spus, împărtăşeşte-le din cunoştinţele şi experienţa ta. Fii atent la publicul tău, publicul tău este cel mai valoros lucru pe care îl poate avea un vorbitor. Roagă pe cineva care se pricepe la prezentări sau un prieten care a citit şi el această carte să îţi atragă atenţia la aspectele ce trebuie îmbunătăţite, analizează-le la rece şi ţine cont de ele la următoarea prezentare. La nevoie, poţi să reciteşti acest ghid deoarece la a doua studiere vei descoperi lucruri noi, pe care poate la prima citire, datorită volumului mare de informaţii noi, nu le-ai observat. Sau poţi să citeşti doar anumite capitole care te interesează.

Ghidul vorbitorului în public

145

De multe ori se poate întâmpla să nu înţelegi sensul fiecărei sugestii oferite de mine, până nu te vei confrunta tu personal cu situaţia respectivă. Important este să fii perseverent, să nu te opreşti şi să nu te autoplafonezi niciodată. Exerciţiul în acest domeniu te ajută să fii tot mai bun.

Succes cu prezentările și discursurile tale!