GHID PRACTIC-biogazul

biogazul GHID PRACTIC

biogazul GHID PRACTIC

Caseta editurii Autori Teodorita Al Seadi, Dominik Rutz, Heinz Prassl, Michael Köttner, Tobias Finsterwalder, Silke Volk, Rainer Janssen, Augustin Ofiţeru, Mihai Adamescu, Florian Bodescu, Dan Ionescu (pentru partile specifice României)

Recenzie Dominik Rutz, Teodorita Al Seadi, Konstantinos Sioulas, Biljana Kulisic Augustin Ofiţeru, Mihai Adamescu (pentru partile specifice României)

Editare Teodorita Al Seadi, Augustin Ofiţeru, Mihai Adamescu, Dan Ionescu, Leonard Tudor

Corectură, paginaţie şi traducere Catrineda Al Seadi, Iwona Cybulska, Augustin Ofiţeru, Mihai Adamescu, Dan Ionescu, Leonard Tudor

Coperta Catrineda Al Seadi ISBN Toate drepturile sunt rezervate. Nicio parte din acest manual nu poate fi reprodusă în nici o formă şi prin nici un mijloc, fără permisiunea scrisă din partea deţinătorului dreptului de autor şi a editorului. Editorul nu garantează că informaţiile şi datele incluse sau descrise în acest ghid tratează în mod exhaustiv subiectul cărţii.

Referinţe Acest ghid practic a fost elaborat cu eforturile comune ale unui grup de experţi în biogaz din Danemarca, Germania, Austria, Grecia şi România, parteneri în cadrul proiectului BiG>East (EIE/07/214/SI2.467620), derulat pe perioada 09.2007-02.2010, cu scopul general de a promova dezvoltarea tehnologiilor bayate pe digestia anaeroba a biomasei în Europa de Est. Proiectul BiG>East a fost co-finanţat de Comisia Europeană, prin „Programul Energie Inteligentă pentru Europa“. Ghidul practic a fost elaborat iniţial în versiunea standard în limba engleză, care a fost apoi tradusă în limbile bulgară, croată, greacă, letonă, română şi slovenă, ale ţărilor vizate de proiectul BiG>East. Fiecare versiune tradusă conţine un capitol de informaţii specifice ţării, scris de către partenerul de proiect din respectiva ţară. Paginaţia, corectura şi coperta ghidului au fost realizate de către studenţii noştri talentaţi. Mulţumesc tuturor pentru considerabila muncă de echipă.

Teodorita Al Seadi, editor 2

biogazul GHID PRACTIC

Octombrie 2008

Cuprins CUPRINS .......................................................................................................................................................3 SCOP ŞI MODUL DE UTILIZARE A GHIDULUI PRACTIC...............................................................9 CE ESTE BIOGAZUL ŞI DE CE AVEM NEVOIE DE EL? .................................................................10 1

AVANTAJE ALE TEHNOLOGIILOR PENTRU BIOGAZ ..........................................................10 1.1 BENEFICII LA NIVELUL SOCIETĂŢII ..............................................................................................10 1.1.1 Sursă de energie regenerabilă .................................................................................................10 1.1.2 Emisii reduse de gaze cu efect de seră şi diminuarea încălzirii globale........................................11 1.1.3 Dependenţă scăzută de importul de combustibili fosili..............................................................11 1.1.4 Contribuţie la directivele UE pentru energie şi protecţia mediului .............................................11 1.1.5 Reducerea deşeurilor .............................................................................................................12 1.1.6 Crearea de noi locuri de muncă ..............................................................................................12 1.1.7 Utilizare flexibilă şi eficientă a biogazului...............................................................................12 1.1.8 Reducerea necesarului de apă.................................................................................................12 1.2 BENEFICII PENTRU FERMIERI......................................................................................................12 1.2.1 Venituri suplimentare pentru fermieri.....................................................................................12 1.2.2 Digestatul, un îngrăşământ valoros........................................................................................13 1.2.3 Circuit închis al nutrienţilor...................................................................................................13 1.2.4 Flexibilitate în utilizarea diferitelor tipuri de materii prime ......................................................13 1.2.5 Mirosuri slabe şi insecte puţine...............................................................................................14 1.2.6 Securitate veterinară..............................................................................................................14

2

SITUAŢIA PREZENTĂ ŞI POTENŢIALUL PENTRU BIOGAZ.................................................15 2.1 2.2

3

DIGESTIA ANAEROBĂ (AD).........................................................................................................17 3.1 3.2 3.2.1 3.2.2 3.2.3 3.2.4 3.3 3.3.1 3.3.2 3.3.3 3.3.4 3.3.5 3.4 3.4.1 3.4.2 3.4.3

4

SITUAŢIA BIOGAZULUI LA NIVEL EUROPEAN ŞI MONDIAL ...........................................................15 POTENŢIALUL ENERGETIC AL BIOGAZULUI ÎN EUROPA ŞI ÎN LUME.............................................16

SUBSTRATURI PENTRU AD ........................................................................................................17 AD – PROCESUL BIOCHIMIC .......................................................................................................21 Hidroliza ..............................................................................................................................23 Acidogeneza..........................................................................................................................23 Acetogeneza ..........................................................................................................................23 Metanogeneza.......................................................................................................................23 PARAMETRII PROCESULUI AD....................................................................................................24 Temperatura.........................................................................................................................24 Valoarea pH-ului ..................................................................................................................27 Acizii graşi volatili (VFA) .....................................................................................................27 Amoniacul............................................................................................................................28 Oligoelemente, nutrienţi şi compuşi toxici ...............................................................................28 PARAMETRI DE LUCRU ...............................................................................................................29 Capacitatea de încărcare........................................................................................................29 Timpul de retenţie hidraulică (HRT)......................................................................................29 Lista de parametri.................................................................................................................30

PRINCIPALELE APLICAŢII ALE BIOGAZULUI.........................................................................31 4.1 4.1.1 4.1.2 4.1.3 4.2 4.3 4.4 4.5

FABRICILE AGRICOLE DE BIOGAZ ...............................................................................................31 Fabrici de biogaz de nivel familial ..........................................................................................32 Fabrici de biogaz de nivel fermier............................................................................................33 Fabrici de co-digestie centralizate............................................................................................36 UZINE PENTRU TRATAREA APELOR UZATE .................................................................................38 FABRICI PENTRU TRATAREA DEŞEURILOR MENAJERE ...............................................................39 FABRICI DE BIOGAZ INDUSTRIAL.................................................................................................40 FABRICI PENTRU RECUPERAREA GAZULUI DE LA GROPILE DE GUNOI .......................................41

3

biogazul GHID PRACTIC

5

UTILIZAREA BIOGAZULUI............................................................................................................42 5.1 5.2 5.3 5.3.1 5.3.2 5.3.3 5.3.4 5.3.5 5.4 5.4.1 5.4.2 5.4.3

6

UTILIZAREA DIGESTATULUI .......................................................................................................53 6.1 6.2 6.2.1 6.2.2 6.2.3 6.2.4 6.2.5 6.2.6 6.3 6.4 6.5 6.6 6.6.1 6.6.2 6.7 6.7.1 6.7.2 6.7.3

7

PROPRIETĂŢILE BIOGAZULUI ......................................................................................................42 COMBUSTIA DIRECTĂ ŞI UTILIZAREA CĂLDURII ..........................................................................44 GENERAREA COMBINATĂ A ENERGIEI (CHP) ............................................................................44 Motoarele Otto cu gaz............................................................................................................46 Motor cu gaz Pilot - cu injecţie ...............................................................................................46 Motorul Stirling....................................................................................................................47 Microturbine cu biogaz ..........................................................................................................47 Pile de combustie...................................................................................................................48 PRODUCEREA BIOMETANULUI (ÎMBUNĂTĂŢIREA BIOGAZULUI)...................................................49 Biogazul, combustibil pentru autovehicule...............................................................................50 Biometanul, combustibil pentru reţeaua de gaze naturale .........................................................52 Fabricarea dioxidului de carbon şi a metanului, din biogaz, în industria chimică......................53

AD - O TEHNOLOGIE PENTRU MANAGEMENTUL REZIDUURILOR ANIMALIERE ............................53 DE LA GUNOI ANIMAL LA DIGESTAT, CA ÎNGRĂŞĂMÂNT ..............................................................53 Biodegradarea materiei organice.............................................................................................53 Reducerea mirosurilor neplăcute.............................................................................................54 Sanitaţia ..............................................................................................................................54 Distrugerea seminţelor buruienilor..........................................................................................55 Evitarea arsurii plantelor .......................................................................................................55 Îmbunătăţirea calităţilor îngrăşământului .............................................................................55 APLICAREA DIGESTATULUI CA ÎNGRĂŞĂMÂNT ............................................................................56 EFECTELE APLICĂRII DIGESTATULUI ASUPRA SOLULUI ..............................................................57 EXPERIENŢE PRACTICE ..............................................................................................................58 CONDIŢIONAREA DIGESTATULUI.................................................................................................59 Strategii de condiţionare a digestatului ...................................................................................59 Consideraţii necesare .............................................................................................................62 MANAGEMENTUL CALITĂŢII DIGESTATULUI ................................................................................62 Prelevarea probelor, analiza digestatului şi declaraţia de conformitate a produsului ...................62 Managementul nutrienţilor în digestat....................................................................................63 Măsuri generale pentru o reciclare sigură şi pentru asigurarea calităţii digestatului....................63

COMPONENTELE UNEI FABRICI DE BIOGAZ.........................................................................64 7.1 7.2 7.2.1 7.2.2 7.3 7.3.1 7.3.2 7.4 7.5 7.6 7.6.1 7.6.2 7.6.3 7.7 7.7.1 7.7.2 7.7.3 7.8 7.8.1 7.8.2 7.8.3 7.9 7.9.1

UNITATEA DE RECEPŢIE A MATERIEI PRIME ...............................................................................68 STOCAREA ŞI CONDIŢIONAREA MATERIILOR PRIME ...................................................................68 Stocarea materiilor prime ......................................................................................................68 Condiţionarea materiilor prime ..............................................................................................71 SISTEMUL DE ALIMENTARE .........................................................................................................73 Transportul materiilor prime fluide ........................................................................................73 Transportul materiilor prime solide ........................................................................................75 CONDUCTE ŞI ARMĂTURI ............................................................................................................78 SISTEMUL DE ÎNCĂLZIRE – ÎNCĂLZIREA DIGESTORULUI .............................................................79 DIGESTOARE ..............................................................................................................................80 Digestoare cu funcţionare discontinuă.....................................................................................81 Digestoare cu funcţionare continuă.........................................................................................82 Întreţinerea digestoarelor .......................................................................................................85 TEHNOLOGII DE AMESTECARE ...................................................................................................86 Amestecarea mecanică...........................................................................................................87 Amestecarea pneumatică .......................................................................................................88 Amestecarea hidraulică .........................................................................................................88 STOCAREA BIOGAZULUI .............................................................................................................89 Tancuri de joasă presiune ......................................................................................................90 Stocarea biogazului la presiune medie şi înaltă........................................................................91 Arzătoare de biogaz ...............................................................................................................91 PURIFICAREA BIOGAZULUI..........................................................................................................93 Condiţionarea biogazului.......................................................................................................93

4

biogazul GHID PRACTIC

7.9.2 Desulfurarea .........................................................................................................................94 7.9.3 Uscarea ................................................................................................................................97 7.10 STOCAREA DIGESTATULUI..........................................................................................................98 7.11 UNITATEA DE CONTROL............................................................................................................100 7.11.1 Determinarea cantităţii de materie primă fluidă introdusă în digestor ....................................101 7.11.2 Determinarea cantităţii de materie primă solidă introdusă în digestor ....................................102 7.11.3 Nivelul de umplere al digestorului ........................................................................................102 7.11.4 Nivelul de umplere al rezervoarelor de gaz .............................................................................102 7.11.5 Temperatura de procesare ....................................................................................................102 7.11.6 Valoarea pH-ului ................................................................................................................102 7.11.7 Determinarea conţinutului în acizi graşi...............................................................................102 7.11.8 Cantitatea de biogaz ............................................................................................................103 7.11.9 Compoziţia gazului .............................................................................................................103 CUM SĂ ÎNCEPEM .................................................................................................................................104 8

PROIECTAREA ŞI CONSTRUIREA UNEI FABRICI DE BIOGAZ ........................................104 8.1 STABILIREA PROIECTULUI UNEI FABRICI DE BIOGAZ ................................................................104 8.2 ASIGURAREA APROVIZIONĂRII CONTINUE CU MATERIE PRIMĂ .................................................106 8.2.1 Dimensionarea fabricilor de biogaz care utilizează materii prime provenite din fermele de creştere a animalelor ........................................................................................................................................107 8.2.2 Dimensionarea fabricilor de biogaz care utilizează materii prime provenite din deşeuri industriale şi menajere .......................................................................................................................................108 8.2.3 Scheme de aprovizionare cu materii prime.............................................................................109 8.3 UNDE TREBUIE AMPLASATĂ FABRICA DE BIOGAZ.....................................................................109 8.4 OBŢINEREA AVIZELOR ..............................................................................................................111 8.5 PUNEREA ÎN FUNCŢIUNE A FABRICII DE BIOGAZ .......................................................................111

9

NORME DE SIGURANŢĂ ÎN FABRICILE DE BIOGAZ...........................................................112 9.1 9.2 9.3 9.4 9.4.1 9.4.2 9.4.3 9.4.4

10

PREVENIREA INCENDIILOR ŞI A EXPLOZIILOR ...........................................................................112 RISCURI DE OTRĂVIRE ŞI ASFIXIE.............................................................................................113 RISCURI DE ACCIDENTARE .......................................................................................................114 SANITAŢIA, CONTROLUL AGENŢILOR PATOGENI ŞI ASPECTE VETERINARE ..............................114 Aspecte referitoare la igienă în fabricile de biogaz...................................................................114 Parametrii de igienă în fabricile de biogaz.............................................................................115 Organisme indicatoare.........................................................................................................117 Condiţii de sanitaţie ............................................................................................................118

ASPECTE ECONOMICE ÎN CAZUL FABRICILOR DE BIOGAZ ..........................................121 10.1 FINANŢAREA PROIECTULUI PENTRU BIOGAZ ............................................................................121 10.2 PREDICŢII ECONOMICE ÎN CAZUL PROIECTELOR PENTRU FABRICI DE BIOGAZ ........................121 10.2.1 Concluzii asupra predicţiilor economice în cazul proiectelor pentru fabrici de biogaz .................123

11

SITUAŢIA BIOGAZULUI ÎN ROMÂNIA......................................................................................124 11.1 POTENŢIALUL DE BIOGAZ AL ROMÂNIEI ..................................................................................124 11.1.1 Metodologia........................................................................................................................124 11.1.2 Evaluarea potenţialului de biomasă în România...................................................................126 11.1.3 Potenţialul de biogaz în România.........................................................................................132 11.1.4 Accesibilitatea / distribuţia materiei prime pentru biogaz.......................................................133 11.1.5 Concluzii ............................................................................................................................134 11.2 EVALUAREA POLITICILOR NAŢIONALE ......................................................................................135 11.2.1 Cadrul legislativ pentru energie regenerabilă .........................................................................135 11.2.2 Politica energetică şi biogazul în România............................................................................136 11.3 BARIERE PENTRU IMPLEMENTAREA / DEZVOLTAREA PROIECTELOR PENTRU BIOGAZ ÎN ROMÂNIA ................................................................................................................................................137 11.3.1 Bariere ale pieţei în implementarea programelor pentru biogaz ...............................................138 11.3.2 Bariere financiare în implementarea proiectelor de biogaz.......................................................138 11.3.3 Bariere sociale în implementarea proiectelor de biogaz............................................................139 11.3.4 Bariere juridice şi administrative..........................................................................................139

5

biogazul GHID PRACTIC

ANEXA 1. GLOSAR, UNITĂŢI DE CONVERSIE ŞI ABREVIERI....................................................140 GLOSAR .....................................................................................................................................................140 UNITĂȚI DE CONVERSIE .................................................................................................................................147 ABREVIERI ..................................................................................................................................................147 ANEXA 2. BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................................148 ANEXA 3. ADRESE.................................................................................................................................151

6

biogazul GHID PRACTIC

Cuvânt înainte Una dintre principalele probleme de mediu ale societăţii de astăzi este creşterea continuă a cantităţii de deşeuri organice. În multe ţări, managementul durabil al deşeurilor, precum şi prevenirea acumulării şi reducerea cantităţii acestora au devenit priorităţi politice majore, aceasta reprezentând o contribuţie importantă la eforturile comune de reducere a poluării, a emisiilor de gaze cu efect de seră şi diminuării schimbărilor climatice la nivel global. Practicile din trecut ale evacuării necontrolate a deşeurilor nu mai sunt astăzi acceptabile. Chiar şi depozitarea pe platforme de gunoi sau incinerarea deşeurilor organice nu reprezintă cele mai bune practici, deoarece standardele de protejare a mediului au devenit mult mai stricte în prezent, iar recuperarea energiei şi reciclarea nutrienţilor şi a materiei organice un lucru necesar. Producerea biogazului prin digestie anaerobă (AD) este considerată a fi tratamentul optim în cazul gunoiului animal, precum şi în acela al unei largi varietăţi de deşeuri organice pretabile acestui scop, deoarece astfel respectivele substraturi sunt transformate în energie recuperabilă şi în îngrăşământ organic pentru agricultură. În acelaşi timp, eliminarea fracţiei organice din cantitatea totală de deşeuri creşte atât eficienţa conversiei energetice prin incinerarea deşeurilor rămase, cât şi stabilitatea haldelor. AD reprezintă un proces microbiologic de descompunere a materiei organice, în lipsa oxigenului, întâlnit în multe medii naturale şi aplicat astăzi la scară mare pentru producerea de biogaz în reactoare-cisternă, etanşe împotriva pătrunderii aerului, în mod obişnuit denumite digestoare. O largă varietate de microorganisme sunt implicate în procesul anaerob, în urma căruia rezultă două produse finale: biogazul şi digestatul. Biogazul este un gaz combustibil, care constă din metan, dioxid de carbon, şi cantităţi mici de alte gaze şi microelemente. Digestatul reprezintă substratul descompus anaerob, bogat în macro- şi micronutrienţi şi care poate fi utilizat, prin urmare, drept îngrăşământ pentru plante. Producerea şi colectarea biogazului rezultat în urma unui proces biologic a fost pentru prima dată documentat în Marea Britanie în anul 1895 (METCALF & EDDY, 1979). De atunci, acest proces a fost continuu dezvoltat şi aplicat pe scară largă, în scopul tratării apelor reziduale şi a stabilizării nămolurilor. Criza energetică de la începutul anilor ’70 a adus o nouă provocare cu privire la utilizarea combustibililor regenerabili, inclusiv a biogazului rezultat din procesele AD. Interesul pentru biogaz a crescut până astăzi, datorită eforturilor globale de înlocuire a combustibililor fosili utilizaţi pentru producerea energiei cu unii regenerabili, precum şi a necesităţii găsirii unor soluţii sustenabile pentru tratamentul şi reciclarea gunoiului de origine animală şi a deşeurilor organice. În prezent, cea mai importantă aplicaţie a proceselor AD o reprezintă producerea de biogaz în instalaţii speciale, prin procesarea substraturilor provenite din agricultură, precum gunoiul animal, reziduurile vegetale, culturile energetice sau deşeurile organice rezultate din activităţile agro-industriale şi din industria alimentară. Conform Agenţiei Internaţionale pentru Energie (IEA), un număr de câteva mii de fabrici agricole care utilizează procesul AD sunt funcţionale în Europa şi în America de Nord. Multe dintre acestea sunt reprezentate de instalaţii avansate din punct de vedere tehnologic, construite la scară mare, numărul lor cunoscând o creştere considerabilă în ultimii ani. Numai în Germania, mai mult de 3.700 de fabrici pentru biogaz funcţionau în anul 2007. În Asia, câteva milioane de digestoare mici, simple, pentru biogaz, sunt funcţionale în ţări precum China, India, Nepal şi Vietnam, acestea producând combustibil pentru gătit şi iluminat.

7

biogazul GHID PRACTIC

Se estimează că la nivel european există un potenţial considerabil pentru creşterea producţiei actuale de biogaz, pe baza activităţilor din domeniul zootehnic. După lărgirea UE, noile ţări membre ale Europei de Est trebuie, de asemenea, să utilizeze aceste tehnologii şi să beneficieze de pe urma potenţialului lor ridicat pentru biogaz. Implementarea tehnologiilor AD în aceste ţări va contribui la reducerea unui număr mare de probleme de poluare a mediului, odată cu intensificarea dezvoltării durabile a comunităţilor rurale şi a sectorului agricol în ansamblu. Biogazul produs prin procesul AD este ieftin şi constituie o sursă de energie regenerabilă, acesta producând, în urma combustiei, CO2 neutru şi oferind posibilitatea tratării şi a reciclării unei întregi varietăţi de reziduuri şi produse agricole secundare, a diverselor bioreziduuri, a apelor reziduale organice provenite din industrie, a apelor menajere şi nămolurilor de canalizare, pe o cale sustenabilă şi “prietenoasă” cu mediul înconjurător. În acelaşi timp, biogazul aduce un mare număr de beneficii de natură socio-economică, atât pentru fermierii implicaţi în mod direct în producerea acestuia, cât şi la nivelul întregii societăţi. Din toate aceste motive, biogazul rezultat prin procesele AD constituie una dintre principalele priorităţi ale strategiei europene privitoare la biocombustibili şi energie regenerabilă.

Teodorita Al Seadi şi Dominik Rutz

8

biogazul GHID PRACTIC

Scop şi modul de utilizare a ghidului practic Una dintre problemele majore ale crescătorilor de animale interesaţi de tehnologiile producerii biogazului este lipsa unei surse unice de informare cu privire la procesul AD, la aspectele tehnice şi non-tehnice ale planificării, la construirea şi exploatarea fabricilor de biogaz, precum şi în ceea ce priveşte utilizarea biogazului şi a digestatului. Toate aceste informaţii se găsesc împrăştiate prin literatură şi, de aceea, a fost necesară o abordare unitară şi clarificarea acestora. Ghidul cuprinde patru părţi principale. Prima parte, “Ce este biogazul şi de ce avem nevoie de el”, furnizează informaţiile de bază despre tehnologiile de producere a biogazului, descriind procesul microbiologic al AD şi principalele aplicaţii ale acestuia, utilizarea sustenabilă a biogazului şi a digestatului precum şi principalele componente şi caracteristici tehnice ale unei fabrici de biogaz. A doua parte a manualului, “Cum să începem”, arată cum să fie abordată planificarea şi construirea unei fabrici de biogaz, elementele de siguranţă care trebuie luate în considerare şi posibilele costuri şi beneficii ale unei asemenea întreprinderi. Toate acestea sunt argumentate cu ajutorul unui instrument de calcul EXCEL. A treia parte, “Anexe”, include explicarea termenilor, prescurtări, unităţi de conversie, literatura recomandată şi adrese utile. Partea a patra, “Implementarea uzinelor de biogaz în…”, conţine informaţii despre potenţialul de producţie de biogaz şi despre starea de fapt din România în anul 2008, legislaţia naţională în domeniu, principalele încurajări şi piedici în dezvoltarea producţiei de biogaz în ţara noastră, adrese utile şi link-uri web etc. Ghidul pentru biogaz se doreşte a fi un ghid “cum să abordez”, care să dea informaţii de bază despre biogazul de provenienţă AD, cu axare în special pe fabricile agricole de biogaz. Scopul este acela al furnizării unei surse de informare cu privire la aspectele tehnice şi nontehnice ale producţiei de biogaz din agricultură. Ghidul se adresează crescătorilor de animale, operatorilor viitoarelor fabrici de biogaz şi, în general, fermierilor care doresc să abordeze acest domeniu.

9

biogazul GHID PRACTIC

Ce este biogazul şi de ce avem nevoie de el? 1 Avantaje ale tehnologiilor pentru biogaz Producerea biogazului prin procesul AD şi utilizarea sa furnizează multe beneficii de ordin socio-economic, dar şi de mediu, atât la nivelul întregii societăţi, cât şi pentru fermierii implicaţi în mod direct în această activitate. Valorizarea intrinsecă a lanţului tehnologic de producere a biogazului creşte eficienţa economică locală, asigură locuri de muncă în domeniul rural şi creşte puterea de cumpărare regională. Aceasta conduce la îmbunătăţirea standardelor de viaţă şi contribuie la dezvoltarea economică şi socială de ansamblu a societăţii.

1.1 Beneficii la nivelul societăţii 1.1.1 Sursă de energie regenerabilă  În prezent, producerea la nivel global a energiei este în mare măsură dependentă de sursele de energie fosilă (petrol brut, lignit, antracit, gaze naturale). Aceste surse sunt rezultatul fosilizării resturilor plantelor şi animalelor moarte, care au fost expuse la presiune şi temperatură în scoarţa terestră timp de sute de milioane de ani. Din această cauză, combustibilii fosili reprezintă surse neregenerabile de combustibili, ale căror rezerve sunt consumate mult mai repede decât sunt formate cele noi.

Figura 1. 1. Scenariu pentru producţia mondială de petrol şi vârful producţiei de petrol (ASPO, 2008)

Producţia de vârf a petrolului este definită drept “momentul în care este atinsă rata globală maximă a producţiei de petrol brut, după care această rată de producţie intră în declinul ei final”. După diferiţi cercetători, producţia de vârf a petrolului a fost deja atinsă, sau urmează să fie atinsă în următoarea perioadă (Figura 1.1.). Faţă de combustibilii fosili, biogazul rezultat prin AD este regenerabil în mod permanent, pe măsură ce este produs din biomasă, care nu reprezintă altceva decât stocarea actuală a energiei solare prin procesul de

10

biogazul GHID PRACTIC

fotosinteză. Biogazul produs prin procesul AD nu numai că va îmbunătăţi bilanţul energetic al unei ţări, ci va aduce şi o contribuţie importantă la conservarea resurselor naturale şi la îmbunătăţirea condiţiilor de mediu.

1.1.2 Emisii reduse de gaze cu efect de seră şi diminuarea încălzirii  globale  Utilizarea combustibililor fosili, precum lignitul, antracitul, petrolul brut şi gazele naturale, converteşte carbonul stocat timp de milioane de ani în scoarţa terestră şi îl eliberează sub formă de dioxid de carbon (CO2) în atmosferă. Creşterea concentraţiei CO2 atmosferic în prezent are drept consecinţă încălzirea globală, deoarece dioxidul de carbon este un gaz cu efect de seră (GHG). Arderea biogazului, de asemenea, eliberează CO2. Totuşi, principala diferenţă, prin comparaţie cu combustibilii fosili, este aceea a originii carbonului din biogaz, care este recent preluat din atmosferă, prin activitatea fotosintetică a plantelor actuale. Prin urmare, ciclul carbonului din biogaz este închis într-o perioadă foarte scurtă de timp (între unul şi câţiva ani). Producţia de biogaz prin procesul AD reduce, de asemenea, şi emisiile de metan (CH4) şi de oxid azotos (N2O), rezultate în urma depozitării şi utilizării gunoiului animal ca îngrăşământ. Potenţialul efectului de seră al metanului este de 21 de ori mai mare, iar cel al oxidului azotos de 296 de ori mai ridicat, în comparaţie cu acela al dioxidului de carbon. Prin urmare, utilizarea biogazului în locul combustibililor fosili pentru producerea şi transportul energiei reduce emisiile de CO2, CH4 şi N2O, contribuind, în acest fel, la reducerea încălzirii globale.

1.1.3 Dependenţă scăzută de importul de combustibili fosili  Combustibilii fosili reprezintă resurse limitate, concentrate în puţine zone geografice de pe planeta noastră. Acest lucru creează, pentru ţările situate în afara acestor areale, o stare permanentă şi nesigură de dependenţă de importul de resurse energetice. Cele mai multe ţări europene sunt foarte puternic dependente de importurile de energie fosilă din regiuni bogate în surse de combustibili fosili, precum Rusia şi Orientul Mijlociu. Dezvoltarea şi implementarea sistemelor de energie regenerabilă, cum este biogazul de provenienţă AD, bazate pe resurse naţionale şi regionale, vor creşte sustenabilitatea şi siguranţa rezervelor naţionale de energie şi vor reduce dependenţa de importul de energie.

1.1.4 Contribuţie la directivele UE pentru energie şi protecţia mediului  Lupta împotriva încălzirii globale reprezintă una dintre principalele priorităţi ale politicilor europene pentru energie şi mediu. Directivele europene referitoare la producţia de energie regenerabilă, la reducerea emisiilor de GHG şi la managementul sustenabil al deşeurilor se bazează pe angajamentul statelor membre de a implementa măsuri potrivite în scopul îndeplinirii acestora. Producerea şi utilizarea biogazului din AD are potenţialul de a satisface toate cele trei directive, simultan.

11

biogazul GHID PRACTIC

1.1.5 Reducerea deşeurilor  Unul dintre principalele avantaje ale producerii biogazului este capacitatea de a transforma deşeurile în resurse valoroase, prin utilizarea acestora ca materii prime pentru procesul AD. Multe ţări europene se confruntă cu probleme uriaşe, asociate unei supraproducţii a deşeurilor organice rezultate din industrie, agricultură, precum şi din activităţile casnice. Producerea biogazului reprezintă o cale foarte bună de satisfacere a reglementărilor naţionale şi europene din ce în ce mai restrictive din acest domeniu şi de utilizare a deşeurilor organice pentru producerea de energie, urmată de reciclarea acestora ca îngrăşăminte. Tehnologiile de producere a biogazului contribuie la reducerea volumului de deşeuri, precum şi a costurilor determinate de înlăturarea acestora.

1.1.6 Crearea de noi locuri de muncă  Dezvoltarea unui sector naţional în domeniul biogazului stimulează constituirea unor noi întreprinderi cu potenţial economic semnificativ, care vor creşte veniturile din zonele rurale şi vor crea noi locuri de muncă. Comparativ cu utilizarea combustibililor fosili importaţi, producerea de biogaz prin tehnologia AD necesită o forţă de muncă mult mai numeroasă pentru procesul de producţie, pentru colectarea şi transportul materiilor prime necesare, fabricarea echipamentului tehnic, execuţia lucrărilor de construcţii şi exploatarea fabricilor de biogaz.

1.1.7 Utilizare flexibilă şi eficientă a biogazului  Biogazul este o sursă flexibilă de energie, potrivită multor aplicaţii. În ţările dezvoltate, una dintre cele mai simple aplicaţii ale acestuia o reprezintă gătitul şi iluminatul. În multe dintre ţările europene, biogazul este folosit pentru co-generarea energiei termice şi electrice (CHP). De asemenea, biogazul este îmbunătăţit şi folosit pentru alimentarea reţelei de gaze naturale, utilizat drept combustibil pentru autovehicule sau în tehnologiile pilelor electrice.

1.1.8 Reducerea necesarului de apă  Prin comparaţie cu alţi biocombustibili, biogazul necesită cele mai scăzute aporturi de apă tehnologică. Acest lucru este important, din punct de vedere al eficienţei energetice a biogazului, din cauza preconizatei crize a apei, prevăzută în multe regiuni ale lumii.

1.2 Beneficii pentru fermieri 1.2.1 Venituri suplimentare pentru fermieri  Producerea materiilor prime, combinată cu activitatea fabricilor de biogaz, fac tehnologiile biogazului atractive din punct de vedere economic şi contribuie la creşterea veniturilor fermierilor. În plus faţă de veniturile suplimentare, aceştia obţin noi şi importante funcţii sociale, precum cele de furnizori de energie şi de operatori pentru tratarea deşeurilor.

12

biogazul GHID PRACTIC

1.2.2 Digestatul, un îngrăşământ valoros  O fabrică de biogaz nu constituie numai un furnizor de energie. Biomasa animalieră rezultată în urma procesului AD, numită digestat, reprezintă un îngrăşământ valoros al solului, bogat în azot, fosfor, potasiu şi micronutrienţi, care poate fi aplicat pe teren cu echipamentele obişnuite, folosite şi în cazul gunoiului de grajd lichid. Comparativ cu gunoiul animal brut, digestatul prezintă o eficienţă îmbunătăţită ca fertilizator, datorită omogenităţii sale ridicate şi a disponibilităţii mai mari a nutrienţilor, un raport mai bun C/N şi lipsa aproape totală a mirosurilor neplăcute.

1.2.3 Circuit închis al nutrienţilor  Circuitul nutrienţilor, prin procesul producerii biogazului – de la producţia de materii prime la aplicarea digestatului ca îngrăşământ – este unul închis. Compuşii cu carbon (C) sunt reduşi, prin procesul de digestie anaerobă, metanul (CH4) fiind folosit pentru producerea de energie, în timp ce dioxidul de carbon (CO2) este eliberat în atmosferă, de unde este preluat de către plante, în cursul fotosintezei. Unii compuşi ai carbonului rămân în digestat, îmbunătăţind conţinutul în carbon al solurilor, atunci când digestatul este utilizat ca îngrăşământ. Producţia de biogaz poate fi perfect integrată în activitatea fermelor convenţionale sau a fermelor organice, unde digestatul înlocuieşte îngrăşămintele anorganice obişnuite, produse cu consumul unei mari cantităţi de energie fosilă. Figura 1.2. prezintă circuitul închis, sustenabil, al biogazului.

LUMINA

FOTOSINTEZA

CO 2

O2

BIOMASA VEGE TALA

H 2O

GUNOI ANIMAL

FERTILIZATOR

BIOGAZ

DESEURI ORGANICE

DIGESTIE ANAEROBA

ELECTRICITATE SI CALDURA

Figura 1.2. Circuitul sustenabil al biogazului provenit din procesul AD (AL SEADI, 2002)

1.2.4 Flexibilitate în utilizarea diferitelor tipuri de materii prime  Pentru producerea biogazului pot fi folosite numeroase tipuri de materii prime: gunoi animal, resturi vegetale, deşeuri organice provenite din fermele de producere a lactatelor, din industria alimentară şi agro-industrii, nămoluri de canalizare, fracţia organică din deşeurile

13

biogazul GHID PRACTIC

orăşeneşti, deşeuri organice menajere, din serviciile de catering şi culturi de plante energetice. Biogazul poate fi, de asemenea, colectat şi direct de la rampele de gunoi. Unul dintre principalele avantaje ale producerii biogazului constă în abilitatea de utilizare a aşa-numitei biomase umede, drept materie primă. Exemple de biomasă umedă sunt: nămolurile de canalizare, nămolurile provenite din fermele pentru lactate şi din cele de creştere a porcilor, nămolul de flotaţie rezultat din procesarea alimentelor, toate caracterizate de un conţinut de umiditate de mai mult de 60-70%. În ultimii ani, a fost utilizată şi biomasa provenită dintr-o serie întreagă de plante energetice de cultură (cereale, porumb, seminţe de rapiţă etc.) drept materie primă pentru producerea biogazului, aşa cum s-a întâmplat, de exemplu, în Austria. La acestea se mai adaugă diverse reziduuri agricole, produse agricole vegetale depreciate, improprii pentru consum sau rezultate în urma condiţiilor de creştere şi climatice nefavorabile, care pot fi utilizate pentru producţia de biogaz şi de îngrăşăminte. De asemenea, un număr de produse secundare animaliere, improprii consumului uman, pot fi procesate în fabricile de biogaz. O descriere detaliată a substraturilor AD reprezintă subiectul Capitolului 3.1.

1.2.5 Mirosuri slabe şi insecte puţine  Depozitarea şi aplicarea gunoiului animal lichid, a celui solid, dar şi a multor deşeuri organice creează surse de mirosuri neplăcute şi persistente şi atrag insectele. AD reduce aceste mirosuri cu mai mult de 80%. Digestatul este aproape inodor, iar amoniacul remanent dispare rapid după aplicarea sa ca îngrăşământ în câmp. Figura 1.3. ilustrează reducerea mirosurilor în urma procesului AD. A

B 1200

Unităţi odorifere per m3 aer

mg per litru de nămol

1000 800 600 400 200 0

1000 800 600 400 200 0

Acid izo-butanoic Acid butanoic Nămol netratat

Acid izo-valeric

20 minute

Acid valeric

Nămol netratat

Nămol digestat

260 minute Nămol digestat

Figura 1.3. A: Concentraţia de acizi graşi volatili ce provoacă mirosuri neplăcute în nămolurile netratate şi în cele digestate B: Concentraţia mirosurilor neplăcute în probele de aer colectate deasupra câmpului, după aplicarea nămolului netratat şi a nămolului digestat (HANSEN, 2004)

1.2.6 Securitate veterinară  Utilizarea digestatului ca îngrăşământ îmbunătăţeşte securitatea veterinară, în comparaţie cu folosirea gunoiului animal brut. Tehnologia AD implică măsuri sanitare controlate, în vederea conformării digestatului pentru utilizarea sa ca îngrăşământ. Igienizarea digestatului se poate realiza prin menţinerea acestuia la temperatura de digestie termofilă, ori prin

14

biogazul GHID PRACTIC

pasteurizarea sau sterilizarea sa sub presiune, în funcţie de tipul materiei prime folosite. În toate cazurile, scopul îl constituie inactivarea agenţilor patogeni, a seminţelor de buruieni sau a altor dăunători biologici şi întreruperea lanţului de transmitere a bolilor.

2 Situaţia prezentă şi potenţialul pentru biogaz 2.1 Situaţia biogazului la nivel european şi mondial În ultimii ani, piaţa mondială pentru biogaz a crescut cu 20% până la 30% pe an. În Europa, ţări precum Austria, Danemarca, Germania şi Suedia sunt printre cele mai experimentate în ceea ce priveşte tehnologiile pentru biogaz şi au reuşit să stabilească pieţe naţionale competitive în domeniu. Pentru a dezvolta aceste pieţe au fost efectuate intense cercetări RD&D, iar sectoarele pentru biogaz au primit subsidii guvernamentale considerabile şi s-au bucurat şi de sprijin public. Fermierii implicaţi, operatorii fabricilor de biogaz, precum şi investitorii au acumulat cunoştinţe importante, informaţii tehnice private şi expertiză cu privire la tehnologiile biogazului. Pe lângă tipurile de materii prime tradiţionale, în ţări precum Germania şi Austria a fost iniţiată şi cultivarea plantelor energetice pentru producerea biogazului. Au fost întreprinse eforturi de cercetare însemnate, în direcţia creşterii productivităţii şi a diversităţii plantelor energetice, precum şi pentru evaluarea potenţialului acestora pentru biogaz. Au fost definite noi practici agricole, noile sisteme de rotaţie a culturilor, de intercultură şi cultură combinată făcând obiectul unor cercetări şi al unei dezvoltări intensive. În ultimii ani, au fost efectuate importante cercetări cu privire la tehnologiile de conversie a materiilor prime în biogaz. Au fost introduse şi adaptate noi tipuri de digestoare, de sisteme de alimentare, de facilităţi pentru depozitare, precum şi o serie întreagă de alte echipamente. Atât sistemele de AD în mediu uscat, cât şi în cel umed sunt îmbunătăţite în mod continuu, prin activităţi de cercetare de înalt nivel, care se concentrează atât pe asigurarea stabilităţii operaţiilor şi a proceselor, pe performanţe, cât şi pe găsirea unor noi combinaţii de substraturi. Utilizarea biogazului pentru producţia combinată de căldură şi electricitate (CHP) a devenit aplicaţia standard pentru cea mai mare parte a proiectelor pentru biogaz din Europa. În ţări precum Suedia, Olanda şi Germania, biogazul îmbunătăţit a fost, de asemenea, utilizat şi ca biocombustibil pentru transport. În aceste ţări au fost stabilite reţele de distribuţie şi construite staţii de îmbunătăţire şi îmbuteliere. Îmbunătăţirea biogazului şi alimentarea reţelei de gaze naturale reprezintă o aplicaţie relativ recentă, iar primele instalaţii de alimentare a reţelei de gaze naturale cu biometan au fost realizate în Germania şi Austria. Cea mai nouă utilizare a biogazului este cea din domeniul pilelor electrice, care deja reprezintă o tehnologie evoluată şi disponibilă comercial, funcţionând în ţări precum Germania. Producţia integrată de biocombustibili (biogaz, bioetanol, biodiesel), de alimente şi de materii prime pentru industrie reprezintă astăzi un domeniu important pentru cercetare, ca parte integrantă a conceptului de biorafinare. În cadrul acestui concept integrat, biogazul furnizează energia necesară procesării, pentru producerea de biocombustibil lichid, în timp ce produsele secundare astfel rezultate sunt folosite drept materii prime pentru procesul AD. Se consideră că procesul integrat de biorafinare oferă o serie de avantaje în legătură cu eficienţa energetică, cu performanţele economice şi reducerea emisiilor de GHG. Din acest motiv, în

15

biogazul GHID PRACTIC

Europa şi în întreaga lume a fost implementat un număr de proiecte pilot, ale căror rezultate finale vor fi disponibile în anii următori.

2.2 Potenţialul energetic al biogazului în Europa şi în lume Potenţialul mondial al producţiei de energie pe bază de biomasă se estimează a fi la un nivel foarte ridicat. Evaluarea potenţialului energetic al biomasei se bazează pe numeroase studii, scenarii şi simulări, care demonstrează faptul că numai o mică parte a acestuia este folosită în prezent. Potrivit aceloraşi cercetări, gradul de utilizare a biomasei ar putea fi crescut semnificativ în viitorul apropiat. Asociaţia Europeană pentru Biomasă (AEBIOM) estimează că producţia europeană de energie, având ca bază biomasa, poate fi crescută de la 72 Mtoe în 2004 la 220 Mtoe în 2020. Cel mai mare potenţial de creştere corespunde biomasei de origine agricolă. Conform AEBIOM, în ţările UE27 pot fi utilizate între 20 şi 40 de milioane de hectare (Mha) de teren pentru producţia agricolă de energie, fără a fi afectată producţia alimentară a Uniunii. În această privinţă, biogazul joacă un rol important, având un potenţial pentru dezvoltare foarte ridicat. Pentru conversia biomasei în biogaz prin procesul AD pot fi folosite diferite tipuri de reziduuri: deşeuri şi produse secundare provenite din agricultură, din agro-industrii şi industria alimentară, din gospodării şi, în general, deşeuri rezultate dintr-o multitudine de activităţi cotidiene ale societăţii.

Figura 2.1. Reţeaua europeană de transport a gazelor naturale şi potenţialele coridoare (în galben) potrivite injecţiei de biometan, obţinut prin procesul de îmbunătăţire a biogazului (THRÄN, 2007)

La nivel european, estimarea potenţialului energetic al biogazului este destul de dificil de realizat, din cauza numărului mare de variabile care trebuie luate în calcul. Spre exemplu, potenţialul energetic al biogazului depinde de disponibilitatea terenurilor care să fie dedicate culturilor agricole energetice, fără a fi afectată producţia alimentară, de productivitatea acestor culturi, de randamentul diferitelor substraturi de generare a metanului, precum şi de eficienţa energetică totală a utilizării biogazului. Institutul German pentru Energie şi Mediu a stabilit că, în Europa, potenţialul energetic al biogazului este suficient de mare pentru a putea 16

biogazul GHID PRACTIC

înlocui consumul total de gaze naturale, prin injecţia de biogaz îmbunătăţit (biometan) în reţea (Figura 2.1.). În prezent, Germania, Austria, Danemarca şi Suedia se numără printre cele mai avansate ţări din Europa în domeniul tehnologiilor pentru biogaz, având cel mai mare număr de fabrici de acest fel, de ultimă generaţie. Un număr important de instalaţii de biogaz funcţionează şi în alte părţi ale lumii. În China, de exemplu, în anul 2006, au fost identificate mai mult de 18 milioane de digestoare domestice pentru biogaz, potenţialul total pentru biogaz chinezesc fiind estimat la 145 bilioane de metri cubi. De asemenea, în India există astăzi în funcţiune aproximativ 5 milioane de fabrici pentru biogaz mici. Alte ţări, precum Nepalul şi Vietnamul, posedă şi ele un număr considerabil de instalaţii pentru biogaz. Cele mai multe fabrici de biogaz din Asia utilizează tehnologii simple şi sunt, prin urmare, uşor de proiectat şi de reprodus. De cealaltă parte a Atlanticului, SUA, Canada şi multe ţări ale Americii Latine sunt pe cale de a dezvolta sectoare moderne pentru biogaz, în această direcţie fiind implementat, în fiecare dintre acestea, un cadru politic favorabil, pentru a veni în sprijinul acestui domeniu de activitate. Numărul mare de instalaţii de biogaz existente, care funcţionează în diferite ţări, dovedeşte faptul că, în prezent, tehnologiile pentru biogaz sunt evoluate, sustenabile şi oferă garanţii economice solide.

3 Digestia anaerobă (AD) AD reprezintă un proces biochimic, prin care substraturi organice complexe (biomasă vegetală şi deşeuri, gunoi animal, deşeuri organice, ape reziduale, nămoluri provenite din sistemul de canalizare etc.) sunt descompuse, în absenţa oxigenului, până la stadiul de biogaz şi digestat, de către diverse tipuri de bacterii anaerobe. Procesul AD este întâlnit în numeroase medii naturale, precum sedimentele oceanice, stomacul rumegătoarelor sau turbării. Dacă substratul supus AD este constituit dintr-un amestec de două sau mai multe materii prime (de exemplu, gunoi animal şi reziduuri organice din industria alimentară), procesul poartă numele de co-digestie. Co-digestia este întâlnită în cazul celor mai multe aplicaţii pentru biogaz.

3.1 Substraturi pentru AD Numeroase tipuri de biomasă pot funcţiona ca substraturi (materii prime) pentru producerea de biogaz prin procesul AD. Cele mai întâlnite categorii de materii prime sunt următoarele: • • • • • •

gunoiul de grajd reziduuri şi produse agricole secundare deşeuri organice digerabile din industria alimentară şi agro-industrii (de origine vegetală şi animală) fracţia organică a deşeurilor menajere şi din catering (de origine vegetală şi animală) nămoluri de canalizare culturi energetice (de exemplu, porumb, trestie chinezească – Miscanthus, sorg, trifoi)

Exemple din categoriile enumerate mai sus sunt ilustrate în Figurile 3.1., 3.2., şi 3.3., iar în Tabelul 3.1. este prezentată o listă de deşeuri adecvate producerii biogazului.

17

biogazul GHID PRACTIC

Utilizarea gunoiului animal drept materie primă pentru procesul AD prezintă unele avantaje, datorită proprietăţilor acestuia: • • •

Conţinut în inoculi ai bacteriilor anaerobe naturale. Conţinut de apă ridicat (4-8% DM în gunoiul lichid), acţionând ca solvent pentru celelalte co-substraturi şi asigurând omogenizarea şi fluiditatea corespunzătoare a biomasei. Ieftin şi uşor accesibil, fiind colectat ca reziduu din fermele zootehnice.

În ultimii ani, a fost testat şi introdus un alt tip de materie primă, pentru a fi supus procesului AD: aşa-numitele plante energetice (DEC – culturi energetice dedicate), care sunt cultivate în mod special pentru scopul producţiei de energie/biogaz. Plantele energetice sunt reprezentate de plante de cultură ierboase (de exemplu, iarbă, porumb, rapiţă) şi lemnoase (de exemplu, salcie, plop, stejar), deşi, în ultimul caz, este necesară aplicarea unui pre-tratament special pentru delignificare. Tabelul 3.1. Biodeşeuri adecvate tratamentului biologic (CATALOGUL EUROPEAN AL DEŞEURILOR, 2007) Cod deşeu 02 00 001

03 00 00

04 00 00

Descriere deşeu Deşeuri din agricultură, horticultură, acvacultură, silvicultură, vânătoare şi pescuit, prepararea şi procesarea alimentelor

Deşeuri din prelucrarea lemnului, dulgherit, producţia de mobilă, industria de celuloză, hârtie şi carton Deşeuri din industria pielăriei, blănurilor şi textilă

Deşeuri din agricultură, horticultură, acvacultură, silvicultură, vânătoare şi pescuit Deşeuri din prepararea şi procesarea cărnii, peştelui şi altor alimente de origine animală Deşeuri din prepararea şi procesarea fructelor, legumelor, cerealelor, uleiurilor comestibile, cacao, a ceaiului şi tutunului; din producţia de conserve; din prepararea şi fermentarea drojdiilor şi extractelor pe bază de drojdii, melasei Deşeuri din procesarea zahărului Deşeuri din industria produselor lactate Deşeuri din industria de panificaţie şi a produselor de cofetărie Deşeuri din industria băuturilor alcoolice şi ne-alcoolice (cu excepţia cafelei, ceaiului, şi cacao) Deşeuri din prelucrarea lemnului, dulgherit şi din producţia de mobilă Deşeuri din producţia şi prelucrarea celulozei, hârtiei şi cartonului Deşeuri din industria pielăriei şi blănurilor Deşeuri din industria textilă

15 00 00

19 00 00

20 00 00

Deşeuri de tipul ambalajelor, absorbanţilor, cârpelor pentru curăţat, materialelor filtrante şi îmbrăcămintei de protecţie, nespecificate altundeva Deşeuri provenite din instalaţiile de management al deşeurilor, deşeuri evacuate de către uzinele pentru tratarea apelor uzate şi pentru prepararea apei potabile şi a apei utilizate în industrie

Ambalaje (inclusiv cele sortate la colectare din deşeurile orăşeneşti de tip ambalaj)

Deşeuri provenite din tratamentul anaerob al reziduurilor Deşeuri din instalaţiile de management al apelor uzate, nespecificate altundeva Deşeuri din prepararea apei potabile sau a apelor industriale

Deşeuri orăşeneşti (provenite din Fracţiile de deşeuri sortate la colectare (exceptând 15 01) gospodării şi alte asemenea deşeuri comerciale şi industriale) inclusiv deşeurile Deşeuri din grădini şi parcuri (inclusiv deşeurile din cimitire) sortate la colectare Alte deşeuri orăşeneşti

1) Codul de 6 digiţi se referă la numerotarea corespunzătoare din Catalogul European al Deşeurilor (EWC), adoptat printr-o Decizie a Comisiei Europene

18

biogazul GHID PRACTIC

Figura 3.1. Deşeuri solide orăşeneşti, furnizate unei fabrici de biogaz din Germania (RUTZ, 2008)

Figura 3. 2. Deşeuri din catering (RUTZ, 2008)

Figura 3. 3. Siloz de porumb (RUTZ, 2008)

Substraturile procesului AD pot fi clasificate după originea acestora, conţinutul de substanţă uscată (DM), producţia de metan, precum şi după alte criterii. Tabelul 3.2. prezintă succint caracteristicile câtorva tipuri de materii prime digerabile. Substraturile cu conţinut de substanţă uscată mai mic de 20% sunt utilizate pentru aşa-numita digestie umedă (unii autori o numesc fermentaţie umedă). Această categorie include gunoiul de grajd, precum şi deşeurile organice umede provenite din industria alimentară. Când conţinutul de substanţă uscată este mai mare de 35%, tipul digestiei este denumit digestie uscată (fermentaţie uscată). Digestia uscată este tipică pentru cazul culturilor energetice şi materialelor însilozate. Alegerea tipului şi a cantităţii de materie primă pentru obţinerea amestecului de substraturi supus procesului AD depinde de conţinutul de substanţă uscată, precum şi de conţinutul de glucide, lipide şi proteine al acestuia. Substraturile care conţin cantităţi mari de lignină, celuloză şi hemiceluloză pot fi, de asemenea, co-digerate, dar în acest caz este aplicat un pre-tratament, de regulă cu scopul desfacerii structurilor compacte şi de a le mări digerabilitatea. Randamentul potenţial în metan este unul dintre cele mai importante criterii de evaluare a diferitelor substraturi pentru procesul AD. Figura 3.4. prezintă randamentele în metan ale diferitelor tipuri de materii prime. De notat faptul că gunoiul de grajd are un randament destul de mic în metan. De aceea, în practică, gunoiul animal nu este supus ca atare procesului de digestie, ci în combinaţie cu alte co-substraturi cu un randament mare în metan, în scopul creşterii producţiei de biogaz. Cel mai des utilizate co-substraturi pentru co-digestie, împreună cu gunoiul de grajd, sunt reprezentate de reziduurile uleioase provenite din industriile alimentară, piscicolă şi de catering, de deşeurile alcoolice din industria berii şi a zahărului, precum şi de culturile energetice dedicate.

19

biogazul GHID PRACTIC

Figura 3.4. Valori de referinţă pentru randamentul specific în metan (PRAßL, 2007) Tabelul 3.2. Caracteristicile câtorva tipuri de materii prime digerabile (AL SEADI, 2003) Tipul de materie primă Gunoi porcin

Glucide, proteine, 3-10 lipide

3-8

VS Producţie de % biogaz din DM m3*kg-1 VS 70-80 0,25-0,50

Gunoi bovin

Glucide, proteine, 6-20 lipide

5-12

80

0,20-0,30

Gunoi avicol

Glucide, proteine, 3-10 lipide

10-30

80

0,35-0,60

Pietriş, nisip, pene

Conţinut stomacal/intestinal Zer

Glucide, proteine, 3-5 lipide 75-80% lactoză n.a. 20-25% proteine 75-80% lactoză n.a. 20-25% proteine 65-70% proteine 30-35%lipide

15

80

0,40-0,68

Ţesuturi animale

8-12

90

0,35-0,80

Impurităţi din transport

20-25

90

0,80-0,95

Impurităţi din transport

Glucide

4-10

1-5

80-95

0,35-0,78

Resturi nedegradabile de fructe

Glucide, lipide

80-100 100-150

70-90 60-70

80-90 90

0,15-0,35 0,20-0,50

20-25 15-25 15-20

90 90 75

0,55 0,56 0,25-0,50

30-50% lipide 90% ulei vegetal

12-25 10-25 35 n.a. n.a.

Nisip, pietriş Pământ, componente celulozice Pietriş Pietriş

40% alcool

n.a. 10

80

0,50-0,60

Zer concentrat Reziduuri de flotaţie

Ape de spălare din procese de fermentare Paie Deşeuri din grădini Iarbă Fân Deşeuri de fructe Ulei de peşte Ulei de soia/margarină Alcool Resturi alimentare Deşeuri organice menajere Nămoluri din sistemul de canalizare

Conţinut organic

Raport C:N

DM %

Impurităţi fizice

Surcele de lemn, păr de porc, apă, nisip, sfori, paie Surcele de lemn, pământ, apă, paie, lemn

Ţesuturi animale

20

Oase, plastic Plastic, metal, pietre, lemn, sticlă

Alte substanţe nedorite Antibiotice, dezinfectanţi Antibiotice, dezinfectanţi, NH4+ Antibiotice, dezinfectanţi, NH4+, Antibiotice, dezinfectanţi

Metale grele, dezinfectanţi, poluanţi organici

Pesticide Pesticide

Dezinfectanţi Metale grele, poluanţi organici Metale grele, poluanţi organici

biogazul GHID PRACTIC

Materiile prime supuse procesului AD pot conţine diverşi contaminanţi chimici, biologici sau fizici. Gunoiul de grajd şi deşeurile vegetale pot fi contaminate cu agenţi patogeni ai organismelor de provenienţă. Deşeurile organice din industria alimentară, deşeurile menajere şi nămolurile din sistemul de canalizare pot conţine contaminanţi chimici, biologici şi fizici. Controlul calităţii tuturor tipurilor de materii prime este esenţial, în scopul asigurării unei reciclări sigure a digestatului, sub formă de îngrăşământ. Tabelul 3.3. prezintă încărcarea potenţială cu impurităţi, contaminanţi şi agenţi patogeni a câtorva tipuri de materii prime uzuale. Tabelul 3.3. Clasificarea câtorva tipuri de substraturi pentru procesul AD, în funcţie de încărcarea potenţială cu materiale-problemă, contaminanţi şi agenţi patogeni (PRAßL, 2008) Risc Sigur

Materii prime

Materiale reziduale comunale

Frunze, iarba tunsa

Materiale reziduale industriale

Deşeuri vegetale, borhot, terci etc.

Reziduuri agricole

Riscuri sanitare

Conţinut de materiale problemă

Risc de contaminare

Biodeşeuri, deşeuri vegetale de pe marginea drumurilor Alimente expirate, alimente deteriorate prin transport

Gunoi animal fluid, gunoi animal solid

Reziduuri din industria uleiului Cu şi Zn

Frunze de sfeclă, paie Materii prime regenerabile

Porumb însilozat, fân

Deşeuri din abatoare

Diverse

Conţinut din rumen, stomacal şi intestinal, grăsimi separate, făină de sânge etc.

Grăsimi separate

Deşeuri din restaurante, deşeuri menajere

Deşeurile de origine animală solicită o atenţie deosebită, în cazul în care sunt utilizate ca substraturi pentru procesul AD. Directiva 1774/2002 a Parlamentului European stabileşte regulile sanitare cu privire la manipularea şi utilizarea produselor secundare nealimentare de natură animală. Directiva instituie reguli minimale şi măsuri ce trebuie implementate şi indică, de asemenea, tipurile de produse secundare nealimentare de natură animală care pot fi procesate în fabricile de biogaz. Directiva este disponibilă în întregime la adresa de web http://www.europa.eu/scadplus/leg/en/lvb/f81001.htm.

3.2 AD – procesul biochimic AD este un proces microbiologic de descompunere a substanţelor organice, în lipsa oxigenului. Principalele produse rezultate în urma acestui proces sunt biogazul şi digestatul. Biogazul este un gaz combustibil, constând, în principal, din metan şi dioxid de carbon, utilizat, de regulă, pentru producerea curentului electric şi a căldurii. Supus unui proces de îmbunătăţire, biogazul poate fi introdus şi în reţeaua de gaze naturale sau folosit drept combustibil pentru autovehicule, în pile electrice sau pentru producerea altor forme de

21

biogazul GHID PRACTIC

energie. După producerea biogazului, substratul descompus (digestatul) este reciclat prin introducere în sol, fiind folosit ca îngrăşământ pentru plante. În timpul procesului AD este generată o cantitate foarte mică de căldură, comparativ cu cazul descompunerii aerobe (în prezenţa oxigenului), aşa cum este compostarea. Energia conţinută în legăturile chimice ale substratului rămâne, în principal, înmagazinată în biogazul produs, sub formă de metan. Procesul de formare a biogazului este rezultatul unor etape succesive, în care substanţele iniţiale sunt continuu descompuse în molecule tot mai mici. În fiecare etapă sunt implicate grupe specifice de microorganisme. O diagramă simplificată a procesului AD este prezentată în Figura 3.5., în care sunt evidenţiate cele patru etape principale ale procesului: hidroliza, acidogeneza, acetogeneza şi metanogeneza.

Figura 3.5. Principalele etape ale procesului AD (AL SEADI, 2003)

Rata producţiei de biogaz sau randamentul în biogaz

Randamentul cumulat în biogaz (m3/kg)

Rata specifică a producţiei de gaz (m3/m3*zi)

Timpul de retenţie hidraulică – HRT (zile)

Figura 3.6. Producţia de biogaz, după adăugarea substratului – test serie (STMUGV, 2004)

22

biogazul GHID PRACTIC

În timpul hidrolizei sunt produse cantităţi relativ mici de biogaz. Producţia de biogaz atinge maximul în timpul metanogenezei. Legătura dintre randamentul producerii biogazului şi HRT este prezentată în Figura 3.6..

3.2.1 Hidroliza  Teoretic, hidroliza este prima etapă a procesului AD, în timpul căreia substanţele organice complexe (polimerii) sunt descompuse în substanţe mai mici, numite mono- sau oligomeri. Polimeri precum glucidele, lipidele, acizii nucleici şi proteinele sunt transformate în glucoză, glicerol, purine şi pirimidine. Bacteriile hidrolitice secretă enzime hidrolitice, transformând biopolimerii în compuşi mai mici şi solubili, aşa cum este arătat mai jos:

lipide ⎯lipaze ⎯ ⎯→ acizi graşi, glicerol xilanaza, amilaze polizahari de ⎯celulaza, ⎯ ⎯ celobiaza, ⎯⎯⎯ ⎯ ⎯ ⎯⎯→ monozahari de proteaze proteine ⎯⎯ ⎯ ⎯→ aminoacizi

Lanţurile de procese prezentate au loc în paralel, în spaţiu şi timp, în interiorul tancului de digestie. Viteza procesului de descompunere totală este determinată de reacţia cea mai lentă din lanţ. În cazul fabricilor de biogaz care procesează substraturi vegetale care conţin celuloză, hemiceluloză şi lignină, etapa de hidroliză este etapa determinantă de viteză. În procesul de hidroliză este implicată o varietate mare de bacterii, acesta realizându-se prin intermediul unor exoenzime bacteriene care atacă materia particulată, nedizolvată. Produsele rezultate în urma hidrolizei sunt ulterior descompuse/digerate de către bacteriile implicate în proces şi utilizate, apoi, în cadrul propriului metabolism.

3.2.2 Acidogeneza  În timpul etapei de acidogeneză, produşii de hidroliză sunt transformaţi de către bacteriile acidogene (fermentative) în substraturi metanogene. Glucidele simple, aminoacizii şi acizii graşi sunt degradaţi până la acetat, dioxid de carbon şi hidrogen (70%) precum şi la acizi graşi volatili (VFA) şi alcooli (30%).

3.2.3 Acetogeneza  În timpul acetogenezei, produşii rezultaţi din acidogeneză, care nu pot fi transformaţi direct în metan de către bacteriile metanogene, sunt transformaţi în substraturi metanogene. VFA şi alcoolii sunt oxidaţi la substraturi metanogene, precum: acetat, hidrogen şi dioxid de carbon. Atât VFA, cât şi alcoolii cu lanţ de atomi de carbon mai lung de o unitate sunt oxidaţi până la acetat şi hidrogen. Producerea hidrogenului conduce la creşterea presiunii sale parţiale. Acesta poate fi privit ca un “produs rezidual” al acetogenezei şi inhibă metabolismul bacteriilor acidogene. În timpul metanogenezei, hidrogenul este transformat în metan. Acidogeneza şi metanogeneza se desfăşoară de obicei în paralel, ca simbioză a două grupe de microorganisme.

3.2.4 Metanogeneza 

23

biogazul GHID PRACTIC

Producerea metanului şi a dioxidului de carbon din produşii intermediari de reacţie este realizată de către bacteriile metanogene. 70% din metanul format îşi are originea în acetat, în timp ce restul de 30% este produs prin conversia hidrogenului şi a dioxidului de carbon, conform următoarelor reacţii:

⎯ ⎯metanogene ⎯ ⎯⎯→ metan + dioxid de carbon acid acetic ⎯bacterii hidrogen + dioxid de carbon ⎯bacterii ⎯ ⎯metanogene ⎯ ⎯⎯→ metan + apă Metanogeneza reprezintă o etapă critică a întregului proces de digestie, constând, totodată, din cele mai lente reacţii biochimice ale procesului. Metanogeneza este puternic afectată de condiţiile de lucru. Compoziţia materiei prime, rata de încărcare, temperatura şi pH-ul sunt exemple de factori care influenţează metanogeneza. Supraîncărcarea digestorului, variaţiile de temperatură sau o pătrundere masivă a oxigenului determină, de obicei, oprirea producerii de metan.

3.3 Parametrii procesului AD Eficienţa procesului AD depinde de câţiva parametri critici. De aceea, este crucială asigurarea celor mai potrivite condiţii de dezvoltare pentru microorganismele anaerobe. Creşterea şi activitatea acestora sunt influenţate semnificativ de lipsa totală a oxigenului, temperatură, valoarea pH-ului, conţinutul de nutrienţi, intensitatea amestecării, precum şi de prezenţa şi cantitatea inhibitorilor. Bacteriile metanogene sunt strict anaerobe, de aceea prezenţa oxigenului, în cursul procesului de digestie, trebuie evitată cu desăvârşire.

3.3.1 Temperatura  Alegerea şi controlul temperaturii sunt decisive pentru desfăşurarea procesului AD. Temperatura necesară procesului este asigurată cu ajutorul sistemelor de încălzire prin podea şi pereţi, montate în interiorul digestorului. În practică, temperatura de lucru este aleasă în funcţie de tipul materiei prime utilizate. Procesul AD poate avea loc la diferite temperaturi, în funcţie de care acesta este împărţit în trei tipuri: psihrofil (< 250C), mezofil (25-450C) şi termofil (45-700C). Între temperatură şi HRT există o corelaţie directă (Tabelul 3.4.). Tabelul 3.4. Tipul termic al procesului AD şi timpii de retenţie corespunzători Tipul termic Psihrofil Mezofil Termofil

Temperaturi de procesare < 20 °C 30 - 42 °C 43 - 55 °C

Timp minim de retenţie 70 - 80 zile 30 - 40 zile 15 - 20 zile

Figura 3.7. prezintă ratele producţiei relative de biogaz, în funcţie de temperatura de procesare şi de timpul de retenţie.

24

biogazul

Temperatura (oC)

GHID PRACTIC

Biogaz (cumulativ) Metan (cumulativ)

Zile [z]

Figura 3.7. Rata producţiei relative de biogaz, în funcţie de temperatura de procesare şi de timpul de retenţie (STMUGV, 2004)

Multe fabrici de biogaz moderne europene funcţionează la temperaturi cuprinse în intervalul termofil, datorită ratei ridicate de creştere a bacteriilor metanogene, la temperaturi înalte. Procesul AD termofil prezintă mai multe avantaje, comparativ cu cel mezofil şi psihrofil: • • • • •

Distrugerea eficientă a agenţilor patogeni. Timpul de retenţie redus, astfel, procesul fiind mai rapid şi mai eficient. Digestibilitatea şi disponibilitatea îmbunătăţită a substraturilor. Degradarea mai bună a substraturilor solide şi o utilizare mai eficientă a acestora. Posibilitatea mai bună de separare a fracţiilor lichide şi solide.

Principalele dezavantaje ale procesului termofil sunt: • • •

Gradul mai mare de instabilitate. Necesităţi energetice mai mari, din cauza temperaturii ridicate. Riscul mai mare de inhibiţie cu amoniac.

Temperatura de lucru influenţează nivelul de toxicitate al amoniacului. Acesta creşte odată cu temperatura şi poate fi redus prin scăderea temperaturii procesului. Totuşi, la o scădere a temperaturii sub 500C, rata de creştere a microorganismelor termofile se va diminua drastic şi poate apare riscul eliminării populaţiei microbiene, din cauza unei rate de creştere mai mici decât HRT, la momentul respectiv (ANGELIDAKI, 2002). Un digestor termofil cu funcţionare optimă poate fi încărcat la un nivel mai mare sau să opereze la un HRT mai mic decât unul mezofil. Aceasta se datorează ratei de creştere a microorganismelor termofile, care este mai mare în comparaţie cu aceea a speciilor mezofile. (Figura 3.8.). Experienţa dovedeşte faptul că, la o încărcare mai mare sau la un HRT mai mic, digestorul termofil are o productivitate în gaz mai mare şi o rată de conversie mai mare decât digestorul mezofil.

25

biogazul GHID PRACTIC

Figura 3.8. Ratele de creştere a microorganismelor metanogene psihrofile, mezofile şi termofile (ANGELIDAKI, 2002)

Solubilitatea diverselor componente (NH3, H2, CH4, H2S, VFA) depinde, de asemenea, de temperatură (Tabelul 3.5.). Acest lucru poate fi important, în cazul compuşilor care pot prezenta un efect inhibitor asupra procesului. Tabelul 3.5. Relaţia dintre temperatură şi solubilitatea în apă a câtorva substanţe (ANGELIDAKI, 2002) Gaz

Temperatură (°C)

Solubilitate mmol/l apă

Gradient de solubilitate 50°C-35°C

H2

35 50 35 50

0,749 0,725 26,6 19,6

3,3 %

H2S

35 50

82,2 62,8

31 %

CH4

35 50

1,14 0,962

19 %

CO2

36 %

Viscozitatea compuşilor de digestie este invers proporţională cu temperatura. Substratul este mai fluid la temperaturi înalte, în acest caz fiind facilitată şi difuzia substanţelor dizolvate. Temperatura înaltă, în intervalul termofil, determină rate mai mari ale reacţiilor chimice, şi, prin urmare, o eficienţă mai ridicată a producţiei de metan, o solubilitate accentuată şi o viscozitate redusă. Necesităţile energetice mai mari ale procesului termofil sunt compensate de productivităţi corespunzătoare în biogaz. Este importantă păstrarea constantă a temperaturii, în timpul procesului de digestie, deoarece schimbările sau fluctuaţiile de temperatură vor afecta negativ producţia de biogaz. Bacteriile termofile sunt mult mai sensibile la fluctuaţiile de temperatură de +/-10C şi necesită o perioadă mai mare de adaptare la noua temperatură, pentru a atinge maximul de productivitate în metan. Bacteriile mezofile sunt mai puţin sensibile. În acest caz, sunt tolerate fluctuaţii de temperatură de +/-30C, fără o reducere semnificativă a producţiei de metan.

26

biogazul GHID PRACTIC

3.3.2 Valoarea pH­ului  Valoarea pH-ului oferă măsura acidităţii/bazicităţii unei soluţii. pH-ul influenţează creşterea microorganismelor metanogene şi poate afecta disocierea unor compuşi importanţi pentru procesul AD (amoniac, hidrogen sulfurat, acizi organici). Formarea metanului are loc într-un interval relativ îngust al pH-ului, între aproximativ 5,5-8,5 unităţi, cu un interval optim între 7-8 unităţi, pentru cele mai multe bacterii metanogene, în timp ce cele acidogene, în multe cazuri, prezintă o valoare optimă a pH-ului mai scăzută. Intervalul de pH optim pentru digestia mezofilă este situat între 6,5-8,0 unităţi, iar procesul este puternic inhibat dacă pH-ul scade sub valoarea 6,0 sau creşte peste valoarea 8,3. Solubilitatea dioxidului de carbon în apă descreşte odată cu creşterea temperaturii. Valoarea pH-ului în digestoarele termofile este, din acest motiv, mai mare decât în cele mezofile, deoarece dioxidul de carbon se dizolvă formând acid carbonic, prin reacţie cu apa. Valoarea pH-ului poate fi crescută de către amoniac, produs în timpul degradării proteinelor sau prin prezenţa acestuia în fluxul de alimentare, în timp ce acumularea de VFA scade valoarea pH-ului. Valoarea pH-ului în reactoarele anaerobe este controlată, în principal, prin intermediul sistemului tampon bicarbonat. De aceea, valoarea pH-ului în digestoarele pentru biogaz depinde de presiunea parţială a CO2 şi de concentraţia componentelor acide şi bazice prezente în faza lichidă. În cazul acumulării de acizi sau baze, capacitatea tamponului temperează modificarea pH-ului, până la un anumit nivel. Atunci când este depăşită capacitatea sistemului tampon, au loc modificări drastice ale valorii pH-ului, procesul fiind inhibat total. Din acest motiv, valoarea pH-ului nu poate fi recomandată ca un parametru de sine stătător, care să fie utilizată pentru monitorizarea procesului.

3.3.3 Acizii graşi volatili (VFA)  VFA sunt compuşi intermediari, produşi în timpul acidogenezei, cu un lanţ format din şase sau mai puţini atomi de carbon (de exemplu, acetat, propionat, butirat şi lactat). Stabilitatea procesului AD depinde şi de concentraţia produşilor intermediari. Instabilitatea procesului conduce la acumularea VFA în interiorul digestorului, ceea ce poate determina scăderea valorii pH-ului. Acumularea de VFA nu va fi întotdeauna concretizată prin scăderea valorii pH-ului, datorită capacităţii de tamponare a unor tipuri de biomasă. Gunoiul animal, spre exemplu, prezintă un surplus de alcalinitate, ceea ce înseamnă că acumularea de VFA trebuie să depăşească un anumit nivel, înainte ca aceasta să poată fi detectată sub forma unei scăderi semnificative a valorii pH-ului. La un asemenea nivel, concentraţia de acizi din digestor ar fi atât de mare încât procesul AD ar fi deja puternic inhibat. Capacitatea de tamponare a substratului supus AD poate să varieze. Experienţa daneză a arătat faptul că, în cazul gunoiului bovin, aceasta variază în funcţie de anotimp, fiind influenţată, probabil, de compoziţia raţiei alimentare a vitelor. Valoarea de pH a gunoiului de grajd este, prin urmare, o variabilă greu de utilizat pentru identificarea dezechilibrului procesului, deoarece aceasta se modifică foarte puţin şi foarte lent. Totuşi, este important de subliniat faptul că valoarea pH-ului poate reprezenta o modalitate rapidă, relativ de încredere

27

biogazul GHID PRACTIC

şi ieftină pentru înregistrarea dezechilibrului în sistemele mai slab tamponate, cum este cazul procesului AD aplicat diferitelor tipuri de ape reziduale. Desfăşurarea proceselor AD este influenţată în mod diferit de către concentraţiile VFA, în sensul că una şi aceeaşi concentraţie a VFA poate fi optimă pentru un anumit tanc de digestie, în timp ce pentru un altul poate să fie inhibitoare. Una dintre posibilele explicaţii este aceea a variaţiei compoziţiei populaţiilor de bacterii de la un digestor la altul. Ca şi în cazul pH-ului, concentraţia VFA nu poate fi recomandată drept parametru de sine stătător pentru monitorizarea procesului.

3.3.4 Amoniacul  Principala sursă de amoniac, în cadrul procesului AD, este reprezentată de proteine. Amoniacul reprezintă un nutrient de bază şi deţine un rol important în cursul procesului AD. O concentraţie prea mare de amoniac, mai ales sub formă neionizată, determină inhibarea procesului. Acest lucru se întâmplă, în mod obişnuit, în cazul procesului AD aplicat gunoiului de grajd, din cauza concentraţiei ridicate a amoniacului în urină. Din cauza efectului inhibitor, concentraţia amoniacului trebuie menţinută sub 80 mg/l. În special bacteriile metanogene sunt sensibile la amoniac. Concentraţia amoniacului liber este direct proporţională cu temperatura, şi, de aceea, există un risc ridicat de inhibare prin amoniac a proceselor AD ce au loc la temperaturi termofile, comparativ cu cele mezofile. Cauza o constituie forma neionizată a amoniacului, care reprezintă componenta activă responsabilă de inhibiţia prin amoniac. Amoniacul liber, NH3, este dovedit a reprezenta fracţia de amoniac care determină, de fapt, inhibiţia. Concentraţia amoniacului liber se calculează cu ajutorul relaţiei de echilibru:

unde [NH3] şi [T-NH3] reprezintă concentraţiile amoniacului liber şi, respectiv, totalul de amoniac, iar ka reprezintă constanta de disociere, a cărei valoare creşte odată cu temperatura. Aceasta înseamnă că o valoare în creştere a pH-ului şi creşterea temperaturii conduc la o inhibiţie ridicată, deoarece toţi aceşti factori cresc fracţia de amoniac liber. Atunci când un proces este inhibat de către amoniac, va rezulta o creştere a concentraţiei VFA, care, la rândul ei, va determina o scădere a pH-ului. Acest lucru va contracara parţial efectul amoniacului liber, datorită scăderii concentraţiei acestuia.

3.3.5 Oligoelemente, nutrienţi şi compuşi toxici  Oligoelementele, precum fierul, nichelul, cobaltul, seleniul, molibdenul şi wolframul sunt la fel de importante pentru dezvoltarea şi supravieţuirea bacteriilor anaerobe ca şi macronutrienţii. Raportul optim al macronutrienţilor: carbon, azot, fosfor şi sulf (C:N:P:S) este de 600:15:5:1. O insuficientă provizie de nutrienţi şi oligoelemente, precum şi o digestibilitate prea ridicată a substratului, poate determina inhibiţia şi dereglarea procesului AD.

28

biogazul GHID PRACTIC

Un alt factor care influenţează populaţiile de bacterii anaerobe este prezenţa compuşilor toxici. Aceştia pot fi introduşi în sistemul AD odată cu materia primă, dar pot fi, de asemenea, generaţi şi în cursul procesului. Determinarea unor valori prag ale acestora prezintă dificultate, întrucât substanţele toxice pot să se găsească sub formă fixată, în urma proceselor chimice, iar microorganismele anaerobe se pot adapta, între anumite limite, la condiţiile variabile de mediu.

3.4 Parametri de lucru 3.4.1 Capacitatea de încărcare  Construirea unei fabrici de biogaz combină atât condiţii tehnice, cât şi economice. Maximul producţiei de biogaz, obţinut prin digestia completă a substratului, necesită un HRT mare şi o dimensiune corespunzătoare a digestorului. În practică, alegerea proiectului sistemului (de exemplu, mărimea şi tipul digestorului) reprezintă un compromis între maximul productivităţii în biogaz şi rentabilitatea economică. În acest sens, capacitatea de încărcare este un parametru de lucru important, care indică masa substanţei organice uscate ce poate fi încărcată în digestor, pe unitatea de volum şi de timp, conform ecuaţiei de mai jos: BR = m * c / VR BR m c VR

capacitatea de încărcare [kg/zi*m³] masa de substrat încărcată pe unitatea de timp [kg/zi] concentraţia substanţei organice [%] volumul digestorului [m³]

3.4.2 Timpul de retenţie hidraulică (HRT)  Un parametru important care trebuie luat în calcul pentru dimensionarea digestorului este timpul de retenţie hidraulică (HRT). HRT reprezintă intervalul de timp mediu în care substratul este păstrat în interiorul tancului de digestie. HRT este corelat cu volumul digestorului (VR) şi cu volumul de substrat încărcat pe unitatea de timp, conform ecuaţiei următoare: HRT = VR / V HRT timpul de retenţie hidraulică [zile] volumul digestorului [m³] VR V volumul de substrat încărcat pe unitatea de timp [m³/d] Conform ecuaţiei de mai înainte, creşterea cantităţii încărcăturii organice scurtează HRT. Timpul de retenţie trebuie să fie suficient de lung pentru a se asigura condiţia ca numărul de bacterii îndepărtate odată cu efluentul (digestatul) să nu fie mai mare decât numărul bacteriilor rezultate prin reproducere (rata de duplicare a bacteriilor anaerobe este de 10 zile sau mai mult). Un HRT scurt asigură o rată bună a fluxului substratului, dar o productivitate în gaz mai mică. De aceea, este important să se adapteze HRT la rata de descompunere specifică substraturilor utilizate. Cunoscând HRT, încărcătura zilnică de materie primă şi rata de descompunere a substratului, este posibil să se calculeze volumul necesar al digestorului.

29

biogazul GHID PRACTIC

3.4.3 Lista de parametri  Pentru evaluarea caracteristicilor fabricilor de biogaz, precum şi pentru a efectua o comparaţie între diferitele sisteme folosite, poate fi utilizată o diversitate de parametri (Tabelul 3.6.). În literatură sunt descrise două categorii principale de parametri: - Date de lucru, care pot fi determinate prin măsurări. - Parametri, care pot fi calculaţi cu ajutorul datelor măsurate. Pentru a evalua capacităţile de performanţă ale unei fabrici de biogaz trebuie realizată o analiză pe mai multe criterii. Evaluările pe baza unui singur parametru nu pot să garanteze niciodată rezultatul. Pentru a determina dacă o fabrică de biogaz poate să-şi amortizeze investiţia într-un interval de timp acceptabil, trebuie incluşi întotdeauna parametri economici. Tabelul 3.6. Parametrii de lucru ai fabricilor de biogaz (SCHNELL, 2008) Parametru

Simbol

Unitate de măsură

Mod de determinare

Temperatura

T

°C

Măsurare în timpul lucrului

Presiunea de lucru

P

Mbar

Măsurare în timpul lucrului

Capacitate, debit

V

m³/zi; t/zi

Măsurare

Volumul reactorului

VR

m³

Determinat prin construcţie

Cantitatea de gaz

V pe zi V pe an

m³/zi m³/a

Măsurare în timpul lucrului şi transformare în m³

Timpul de retenţie hidraulic Timpul de retenţie hidraulic minim garantat

HRT

Zi

Calculare cu ajutorul datelor de lucru

kg oTS / (m³ * zi)

Calculare cu ajutorul datelor de lucru

%

Măsurare în timpul lucrului

Randamentul specific în biogaz

%

Calculare cu ajutorul datelor de lucru

Producţia specifică de biogaz

m³/m³

Calculare cu ajutorul datelor de lucru

Energia brută

KWh

Determinare din cantitatea de biogaz şi concentraţia metanului

Producţia de electricitate

KWh

Măsurare la generatorul BTTP

Energia de ieşire în reţeaua electrică

kWh

Măsurare la ieşirea din generatorul BTTP

%

Calculare cu ajutorul datelor de lucru

Furnizarea de energie termică / electrică a staţiei

kWh

Baza planificării, după măsurătorile din timpul lucrului

Furnizarea de energie termică / electrică specifică a staţiei

kWh/m³ consumaţi kWh/GV

Calculare cu ajutorul datelor de lucru

Producţia de energie

kWh

Suma energiilor care pot fi utilizate. Calculare cu ajutorul datelor de lucru

MGRT

Încărcătura organică Concentraţia metanului din biogaz

Eficienţa BTTP

CH4

η

30

biogazul GHID PRACTIC

Parametru

Simbol

Unitate de măsură

Mod de determinare

Randamentul uzinei

η

%

Energia netă rezultată din energia brută

Disponibilitatea

%

Procentul de ore dintr-un an în care fabrica funcţionează la capacitate maximă

Exploatarea

%

Raportul dintre cantitatea reală intrată şi capacitatea proiectată

Investiţia totală

€

Totalul cheltuielilor efectuate la fabrica de biogaz

Subvenţii

€

Pre-determinate

Procentul de subvenţionare

%

Procentul tuturor subvenţiilor raportate la investiţia totală

Investiţia specifică

€/m³ de reactor €/GV

Perceptibilă numai când este utilizat gunoi animal domestic

Costurile de tratare specifice

€/m³ consumaţi; €/GV

Calculare

4 Principalele aplicaţii ale biogazului La nivelul societăţii moderne, producerea de biogaz prin intermediul procesului AD este larg utilizată pentru tratamentul reziduurilor provenite din crescătorii (gunoiului de grajd), pentru producerea de energie regenerabilă şi pentru îmbunătăţirea proprietăţilor de îngrăşământ ale gunoiului animal. În ţări cu o importantă producţie agricolă, continua înăsprire a legislaţiei şi reglementărilor cu privire la depozitarea şi reciclarea gunoiului animal şi a deşeurilor vegetale a condus la creşterea interesului pentru procesul AD. Mai mult, ultimele evoluţii arată o preocupare din ce în ce mai mare în rândul fermierilor pentru cultivarea plantelor energetice, cu scopul utilizării acestora drept materie primă pentru producerea de biogaz. AD reprezintă, de asemenea, principala tehnologie folosită pentru stabilizarea primară şi secundară a nămolului provenit din sistemul de canalizare, pentru tratamentul apelor reziduale industriale rezultate din procesarea biomasei, a alimentelor şi a produselor din industriile fermentative, precum şi pentru tratarea fracţiei organice din deşeurile orăşeneşti solide. O aplicaţie specială o reprezintă recuperarea biogazului din rampele de gunoi.

4.1 Fabricile agricole de biogaz Fabricile agricole de biogaz procesează, în principal, substraturi provenite din agricultură (de exemplu, gunoi de grajd, reziduuri şi produse secundare din culturile agricole, culturi energetice dedicate – DEC etc.). Gunoiul animal bovin şi cel porcin reprezintă materia primă de bază pentru cele mai multe fabrici de biogaz, deşi, în ultimii doi ani, numărul fabricilor care utilizează DEC a crescut. Gunoiul de grajd brut este folosit, în mod obişnuit, drept îngrăşământ organic, însă procesul AD îmbunătăţeşte valoarea sa de îngrăşământ prin:

31

biogazul GHID PRACTIC

• • •

Gunoiul animal de diferite provenienţe (de exemplu, gunoiul bovin, porcin sau avicol) este amestecat în acelaşi digestor, ceea ce conduce la un conţinut mai echilibrat de nutrienţi. Prin procesul AD, substanţele organice complexe sunt descompuse (inclusiv azotul organic), în acest mod crescându-se cantitatea de nutrienţi absorbabili de către plante. Co-digestia gunoiului animal împreună cu alte substraturi (de exemplu, deşeuri de abator, grăsimi şi uleiuri reziduale, deşeuri menajere, reziduuri vegetale etc.) adaugă o cantitate substanţială de nutrienţi amestecului de materii prime.

După dimensiuni, modul de funcţionare şi amplasare, fabricile agricole de biogaz se împart în trei mari categorii: - Fabrici de biogaz de nivel familial (la scară mică). - Fabrici de biogaz de nivel fermier (de la scară medie la scară mare). - Fabrici centralizate/de co-digestie (de la scară medie la scară mare).

4.1.1 Fabrici de biogaz de nivel familial  Tehnologia utilizată pentru construirea unei fabrici de biogaz diferă de la o ţară la alta, în funcţie de condiţiile climatice şi de contextul naţional (de exemplu, politicile energetice, legislaţia, capacitatea industriei energetice etc.). În ţările în curs de dezvoltare, precum Nepalul, China sau India, funcţionează milioane de fabrici de biogaz de nivel familial, care utilizează tehnologii foarte simple. Materia primă folosită în aceste fabrici de biogaz provine din gospodării şi/sau din activităţile fermiere reduse ale acestora, iar biogazul produs este folosit pentru necesităţile casnice şi iluminat. Digestoarele sunt simple, ieftine, robuste, uşor de manipulat şi de întreţinut şi pot fi construite cu materiale disponibile la nivel local. De obicei, nu există instrumente de control şi nici sisteme de încălzire a procesorului (mod de lucru psihrofil sau mezofil), deoarece multe dintre aceste digestoare funcţionează într-un climat cald şi prezintă un HRT lung. a) Tipul chinezesc (Figura 4.1.a) este reprezentat de un reactor subteran, de obicei cu un volum de 6 până la 8 m3. Acesta este alimentat cu nămoluri de canalizare, gunoi animal şi deşeuri menajere organice. Reactorul funcţionează în mod semi-continuu, noile substraturi fiind adăugate o dată pe zi, cu aceeaşi periodicitate fiind evacuată şi o cantitate egală de amestec lichid decantat. Acest reactor este de tip fără agitare, motiv pentru care suspensiile solide sedimentate trebuie îndepărtate de 2-3 ori pe an, ocazie cu care cea mai mare parte a substratului este scoasă şi numai o mică parte (aproximativ o cincime din conţinutul reactorului) este lăsată ca inocul. Primul reactor chinezesc a fost construit în 1958 (ANGELIDAKI & ELLEGARD, 2003). b) Tipul indian (Figura 4.1.b) este similar celui chinezesc, adică un reactor subteran pentru deşeurile menajere şi de fermă la scară mică. Diferenţa este că efluentul este colectat la partea de jos a reactorului, iar clopotul plutitor cu gaz funcţionează şi ca rezervor pentru biogaz. c) Un alt tip de fabrică de biogaz la scară mică este acela al fabricii mobile, care constă dintrun reactor cilindric orizontal, alimentat cu substrat la unul dintre capete, în timp ce digestatul este colectat la capătul opus. Substratul se deplasează prin reactor sub forma fluxului în bloc, o fracţie a materialului evacuat fiind recirculată, în scopul diluării materiei prime nou adăugate, în acest mod realizându-se şi inocularea.

32

biogazul GHID PRACTIC

Figura 4.1. Tipuri de reactoare rurale pentru biogaz: a) Tipul chinezesc; b) Tipul indian (ANGELIDAKI & ELLEGAARD, 2003)

4.1.2 Fabrici de biogaz de nivel fermier    În prezent, interesul fermierilor pentru tehnologia AD este din ce în ce mai crescut. Producţia de biogaz creează noi oportunităţi în afaceri, reduce cantitatea deşeurilor şi produce un îngrăşământ de înaltă calitate. La nivel mondial, există numeroase tipuri de fabrici pentru biogaz de nivel fermier. În Europa, ţări precum Germania, Austria şi Danemarca sunt printre pionierii producţiei de biogaz la scară de fermă. O fabrică de biogaz de nivel fermier deserveşte o singură fermă, digerând materia primă rezultată în cursul activităţii proprii. Multe fabrici de biogaz folosesc şi co-digestia unor cantităţi mici de substraturi bogate în metan (de exemplu, deşeuri uleioase din industria de prelucrare a peştelui, reziduuri de uleiuri vegetale etc.), cu scopul creşterii productivităţii în metan. De asemenea, este posibilă şi alimentarea cu gunoi animal provenit de la una sau două ferme vecine (de exemplu, prin conducte). Fabricile pentru biogaz de nivel fermier prezintă dimensiuni variate, diverse tipologii constructive, precum şi o serie întreagă de tehnologii de procesare. Unele dintre aceste fabrici sunt de dimensiuni foarte mici şi utilizează tehnologii simple, în timp ce altele sunt foarte mari şi complexe, asemănătoare fabricilor centralizate de co-digestie (vezi Capitolul 4.1.3). Totuşi, toate funcţionează după acelaşi plan constructiv general: gunoiul este colectat într-un bazin de pre-stocare, situat în apropierea digestorului, care este alimentat prin pomparea materiei prime pre-stocate. Digestorul este construit sub forma unui rezervor etanş, realizat din oţel sau beton armat şi izolat termic, pentru menţinerea constantă a temperaturii procesului (mezofil, la aproximativ 350C, sau termofil, la aproximativ 550C). Digestoarele pot fi de tip orizontal sau vertical, de obicei prevăzute cu sisteme de amestecare, în vederea omogenizării substratului şi minimizării riscului de formare a straturilor de flotaţie şi sedimentelor. Amestecarea asigură, de asemenea, şi aprovizionarea microorganismelor cu toţi nutrienţii necesari. HRT mediu este, de obicei, de 20-40 zile, în funcţie de tipul de substrat şi de temperatura de digestie.

33

biogazul GHID PRACTIC

Digestatul este utilizat ca îngrăşământ pe terenurile agricole ale fermei, iar surplusul este comercializat către fermele care posedă culturi vegetale din vecinătate. Biogazul produs este folosit drept combustibil într-un motor cu gaz, în scopul producerii energiei electrice şi a căldurii. O cantitate de aproximativ 10-30% din căldura şi energia electrică produsă în acest mod este folosită pentru necesităţile proprii ale fabricii de biogaz şi pentru consumul menajer al fermei, în timp ce surplusul este vândut companiilor energetice, respectiv consumatorilor de energie termică din zonele învecinate. Schema de bază a unei fabrici tipice de biogaz de nivel fermier, dotată cu un digestor orizontal, din oţel inoxidabil, este prezentată în Figurile 4.2. şi 4.3..

Figura 4.2. Reprezentare schematică a unei fabrici de biogaz de nivel fermier, dotată cu un digestor orizontal din oţel. Sursa: (HJORT-GREGERSEN, 1998).

În afara digestorului, având un volum de 100-200 m3 şi echipat cu un sistem de amestecare lentă, fabrica mai cuprinde şi un tanc de pre-stocare a gunoiului, un tanc de stocare a biomasei digestate, un spaţiu de depozitare a biogazului şi o unitate de co-generare a energiei electrice şi termice (CHP). Temperatura procesului AD poate varia, din domeniul mezofil până la cel semi-termofil (35-480C), iar timpul de retenţie hidraulică, în intervalul de 15-25 zile. Producţia de biogaz se situează între 40-50 m3 de biogaz per m3 de biomasă digerată.

Figura 4.3. Digestor orizontal, construit în Danemarca (Nordisk Folkecenter, 2001)

Digestorul poate fi construit şi sub forma unui cilindru vertical, cu baza conică (Figurile 4.4. şi 4.5.), constând dintr-un tanc aşa-numit “două într-unul”, folosit atât pentru stocarea materiei prime, cât şi pentru digestie. Digestorul este construit în interiorul tancului de

34

biogazul GHID PRACTIC

stocare a digestatului, tangenţial la peretele acestuia, şi este acoperit cu ajutorul unei membrane impermeabile pentru gaz, care va fi menţinută în stare tensionată sub influenţa biogazului produs. Tancul este prevăzut şi cu un mixer electric cu elice. De asemenea, fabrica deţine şi un tanc de pre-stocare a co-substratului, precum şi o unitate CHP. Temperatura de procesare este de 22-250C, iar timpul de retenţie hidraulică de peste 50 de zile.

Figura 4.4. Reprezentare schematică a unei fabrici de nivel fermier, dotată cu un digestor de tip “două într-unul”, acoperit cu o membrană uşoară (folie) (HJORT-GREGERSEN, 1998)

Figura 4.5. Imagine a unei fabrici de biogaz de nivel fermier din Danemarca, de co-digestie a gunoiului animal şi a materialului provenit din culturi energetice (GROENGAS A/S)

Figura 4.6. Digestor vertical din Germania, pentru procesarea dejecţiilor provenite din fermele de porci şi păsări şi a biomasei vegetale însilozate (KRIEG AND FISHER, 2008)

O evoluţie recentă în domeniul fabricilor de biogaz de nivel fermier este aceea a utilizării biomasei rezultate din culturi energetice dedicate. Avantajul constă în conţinutul energetic al

35

biogazul GHID PRACTIC

acestui tip de biomasă, cu mult mai ridicat decât în cazul celor mai multe deşeuri organice. Totuşi, apar unele limitări şi probleme referitoare la costurile de operare, la modul de utilizare şi la disponibilitatea terenului pentru acest tip de culturi.

Figura 4.7. Digestor vertical din Germania, construit în 2005 pentru digestia biomasei provenite din culturi energetice (KRIEG &FISHER, 2008)

4.1.3 Fabrici de co­digestie centralizate  Co-digestia centralizată reprezintă un concept bazat pe digestia gunoiului animal, colectat din mai multe ferme, într-o fabrică de biogaz amplasată central faţă de acestea. Localizarea centrală a fabricii de biogaz este făcută cu scopul reducerii costurilor, a timpului şi a necesarului de forţă de muncă pentru transportul gunoiului şi a digestatului între fermă şi fabrica de biogaz. Gunoiul animal este supus co-digestiei, împreună cu o varietate de tipuri de materii prime (de exemplu, reziduuri agricole digerabile, reziduuri din industriile alimentară, piscicolă si agro-industrii, deşeuri organice sortate sau nămol de canalizare). Fabricile de co-digestie centralizate (de asemenea, denumite şi fabrici de co-digestie comune) sunt folosite la scară mare în Danemarca (Figura 4.8.), dar şi în alte regiuni ale lumii cu un sector zootehnic dezvoltat.

Figura 4.8. Imagine a unei fabrici de co-digestie centralizată din Danemarca (LEMVIG BIOGAS)

Gunoiul animal (gunoiul de grajd bovin, cel porcin, precum şi dejecţiile provenite de la nurci şi păsări) este depozitat în tancurile de pre-stocare ale fermei şi în canalele pentru colectarea

36

biogazul GHID PRACTIC

nămolurilor. De la facilităţile de pre-stocare, gunoiul este transportat, conform unei scheme stabilite, până la fabrica de biogaz, în containere tubulare speciale, vidate. La destinaţie, acestea sunt amestecate cu alte co-substraturi, omogenizate şi pompate în tancul de digestie. Fabrica de biogaz este responsabilă pentru colectarea şi transportul gunoiului proaspăt de la ferme către fabrică şi a digestatului în sens invers. Digestatul este transportat direct la suprafeţele de teren pe care trebuie aplicat ca îngrăşământ, unde fermierii şi-au stabilit, deja, un număr de facilităţi de post-stocare a acestuia. Procesul de digestie are loc atât la temperaturi mezofile, cât şi la temperaturi termofile, iar HRT este de 12-25 zile. După digestie, are loc un proces controlat de igienizare a substratului, în scopul realizării unei reduceri eficiente a populaţiilor de agenţi patogeni şi a capacităţii germinative a seminţelor buruienilor, asigurându-se, în acest mod, o reciclare sigură a digestatului, ca îngrăşământ. Alimentarea digestorului se face în flux continuu, amestecul de biomasă fiind pompat în digestor şi evacuat din acesta în cantităţi egale, într-o secvenţă de pompare strictă. Digestatul evacuat este transportat prin conducte până la tancurile de stocare. În multe cazuri, aceste tancuri sunt acoperite cu ajutorul unor membrane impermeabile, în scopul captării biogazului produs în faza de post-digestie (până la 15% din total), la temperaturi mai scăzute. Biogazul rezultat este colectat împreună cu cel produs în interiorul digestorului. Digestatul este supus analizelor şi se realizează caracterizarea acestuia din punct de vedere al conţinutului în nutrienţi (DM, VS, N, P, K, pH), după care este transportat către ferme (furnizorilor de materie primă) şi depozitat în tancurile de post-stocare de pe teren. Fermierii primesc numai cantitatea de digestat permisă prin lege a fi dispersată pe terenul agricol, excesul fiind comercializat către fermele învecinate. În toate cazurile, digestatul este inclus în planurile pentru fertilizare ale fiecărei ferme, acesta înlocuind îngrăşămintele minerale. Astfel, producţia de biogaz reprezintă o etapă în circuitul de reciclare a nutrienţilor din gunoiul animal şi deşeurile organice (Figura 4.9.). Multe fabrici centralizate sunt echipate, de asemenea, şi cu instalaţii pentru separarea fracţiilor lichidă şi solidă din digestat.

Figura 4.9. Reprezentare schematică a circuitului închis al unei fabrici de biogaz centralizate (AL SEADI, 2003)

37

biogazul GHID PRACTIC

Figura 4.10. Principalele fluxuri ale conceptului integrat al unei fabrici de co-digestie centralizate (TAFDRUP, 1994 and AL SEADI, 2003)

Co-digestia centralizată reprezintă un sistem integrat de producţie a energiei regenerabile, de tratament al deşeurilor organice şi de reciclare a nutrienţilor. Aceasta generează beneficii la nivel agricol, de mediu şi economic pentru fermieri, pentru personalul operator al fabricii de biogaz şi pentru societate în ansamblu, asigurând: • • • • • • •

Reciclarea ieftină şi fără riscuri de mediu a gunoiului animal şi a deşeurilor organice. Producerea energiei regenerabile. Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. O securitate veterinară îmbunătăţită, prin sterilizarea digestatului. O eficienţă a fertilizării îmbunătăţită. Mai puţine inconveniente cauzate de mirosuri neplăcute şi insecte. Beneficii economice pentru fermieri.

Cele mai multe fabrici de co-digestie centralizate sunt organizate sub forma companiilor cooperatiste, fermierii care le aprovizionează cu materii prime fiind, în acelaşi timp, acţionari şi proprietari. De obicei, aceste companii posedă un comitet de directori, responsabil cu managementul fabricii, cu angajarea personalului necesar, precum şi cu încheierea tuturor acordurilor economice şi legale de cooperare cu privire la construcţia fabricii, aprovizionarea acesteia cu materie primă, distribuirea/redistribuirea îngrăşământului rezultat, comercializarea energiei şi finanţare. În Danemarca, companiile cooperatiste s-au dovedit a fi structuri organizaţionale fezabile din punct de vedere economic şi funcţional.

4.2 Uzine pentru tratarea apelor uzate Procesul AD este în mod frecvent utilizat pentru tratarea nămolului primar şi secundar rezultat în urma tratamentului aerob al apelor reziduale orăşeneşti. Sistemul este aplicat în

38

biogazul GHID PRACTIC

multe ţări dezvoltate, în combinaţie cu sisteme avansate de tratare a apelor uzate. Procesul AD este folosit pentru stabilizarea şi reducerea cantităţii finale de nămol.

Figura 4.11. Uzină pentru tratarea apelor uzate din Psyttalia, Grecia (EYDAPSA, 2008)

Tehnologia folosită pentru tratarea nămolurilor de canalizare prin procesul AD este bine stabilită. Cele mai multe companii de inginerie care furnizează proiecte pentru tratamentul nămolurilor au şi capacitatea de a furniza sisteme de AD. În mod obişnuit, în ţările europene, între 30-70% din cantitatea de nămoluri provenite din sistemul de canalizare este tratată cu ajutorul tehnologiei AD, în funcţie de legislaţie şi de priorităţile naţionale. Efluentul poate fi utilizat ca îngrăşământ pe terenurile agricole sau pentru producerea de energie prin incinerare. În unele ţări, efluentul este deversat în gropile de gunoi. Această practică are consecinţe negative asupra mediului, din cauza infiltrării nutrienţilor în apele freatice şi a emisiilor de gaze nocive în atmosferă, fiind interzisă în cele mai multe ţări europene.

4.3 Fabrici pentru tratarea deşeurilor menajere În multe ţări, deşeurile solide orăşeneşti sunt colectate, amestecate şi incinerate în uzine energetice mari sau depozitate în rampe de gunoi. În realitate, această practică risipeşte energie şi nutrienţi, atât timp cât fracţia organică ar putea fi separată de restul deşeurilor şi folosită ca materie primă pentru procesul AD. Chiar şi deşeurile colectate în vrac pot fi ulterior procesate şi utilizate pentru producerea de biogaz. În ultimii ani, atât separarea la sursă cât şi reciclarea deşeurilor s-au bucurat de o atenţie crescută. Ca rezultat, fracţii separate din deşeurile solide orăşeneşti devin acum disponibile pentru un tratament de reciclare mai avansat, în locul dispersiei. Cunoaşterea originii deşeurilor organice este importantă pentru determinarea celei mai potrivite metode de tratament. Deşeurile menajere sunt, în general, prea umede şi lipsite de structuri pretabile compostării aerobe, însă reprezintă o materie primă excelentă pentru AD. Pe de altă parte, deşeurile lemnoase conţin proporţii mari de substanţe lignocelulozice care, dacă nu sunt pretratate, sunt mai potrivite pentru compostare.

39

biogazul GHID PRACTIC

Utilizarea fracţiei organice separată la sursă din deşeuri menajere în scopul producerii biogazului prezintă un potenţial foarte ridicat. La nivel mondial, există câteva sute de fabrici care folosesc tehnologiile AD pentru procesarea fracţiei organice separate din deşeuri solide orăşeneşti. Scopul este acela al reducerii fluxului de deşeuri organice către alte sisteme de tratare, cum ar fi rampele de gunoi sau facilităţile de incinerare, şi de a le redirecţiona către sistemele de reciclare a nutrienţilor din sectorul agricol. Deşeurile organice menajere pot fi utilizate şi sub formă de co-substraturi în fabricile de co-digestie, împreună cu gunoiul animal.

4.4 Fabrici de biogaz industrial Procesele anaerobe sunt folosite pentru tratarea deşeurilor industriale şi a apelor reziduale de mai mult de un secol. Procesul AD aplicat deşeurilor industriale şi apelor reziduale reprezintă astăzi o tehnologie standard pentru tratarea acestor tipuri de reziduuri, provenite dintr-o serie de industrii, de la cea de procesare a alimentelor, agro-industrii, până la industria farmaceutică. De asemenea, această tehnologie poate fi utilizată şi pentru pre-tratarea apelor reziduale industriale încărcate cu substanţe organice, înainte de evacuarea finală. Datorită îmbunătăţirilor recente ale tehnologiilor de tratare, pot fi supuse digestiei anaerobe inclusiv apele industriale reziduale diluate. Europa se află pe o poziţie de lider în lume în privinţa acestei aplicaţii a AD. În ultimii ani, consideraţiile energetice şi preocupările de mediu au crescut şi mai mult interesul pentru tratamentul anaerob direct al deşeurilor industriale organice. Managementul deşeurilor organice solide din industrie este din ce în ce mai mult controlat prin legislaţia de mediu. Industriile care utilizează procesul AD pentru tratarea apelor uzate aparţin următoarelor categorii: • • •

Industriile de procesare a alimentelor: industria de conservare a legumelor, a fabricării lactatelor şi a brânzeturilor, abatoare, industria procesării cartofilor etc. Industria băuturilor: fabrici de bere, de băuturi nealcoolice, distilerii, industria cafelei, industria sucurilor de fructe etc. Produse industriale: industria hârtiei şi cartonului, a cauciucului, industria chimică, cea a fabricării amidonului, industria farmaceutică etc.

Fabricile de biogaz industrial oferă un număr de beneficii la nivelul societăţii, dar şi al industriilor respective, astfel: • • •

Valoare adăugată prin reciclarea nutrienţilor şi reducerea costurilor de eliminare a deşeurilor. Biogazul este utilizat pentru generarea energiei de procesare. Tratamentul deşeurilor îmbunătăţeşte imaginea de mediu a industriilor respective.

Se aşteaptă ca, pe de o parte, beneficiile de mediu şi sociale ale utilizării procesului AD pentru tratarea reziduurilor industriale, iar, pe de alta, costurile mari ale altor metode de eliminare a deşeurilor să crească în viitor numărul de solicitări pentru biogazul de provenienţă industrială.

40

biogazul GHID PRACTIC

4.5 Fabrici pentru recuperarea gazului de la gropile de gunoi Gropile de gunoi pot fi considerate nişte fabrici anaerobe mari, cu diferenţa că procesul de descompunere este mai puţin continuu şi depinde de vârsta acestora. Recuperarea gazului de la gropile de gunoi este esenţială pentru protecţia mediului, în principal pentru că reduce emisiile de metan şi alte gaze nocive în atmosferă. Gazul de la gropile de gunoi reprezintă o sursă de energie ieftină, cu o compoziţie similară cu cea a biogazului produs în fabricile tehnologice de digestie (50-70% metan, 30-50% dioxid de carbon). Gazul de la gropile de gunoi poate conţine şi gaze toxice, rezultate prin descompunerea substanţelor din deşeurile depozitate. Recuperarea gazului de la gropile de gunoi poate fi optimizată printr-un management corespunzător al acestora, precum: tăierea deşeurilor, recircularea fracţiei organice şi tratarea gropii de gunoi asemenea unui bioreactor. Un bioreactor-groapă de gunoi reprezintă o groapă de gunoi controlată, proiectată pentru a accelera conversia deşeurilor solide in metan. Un bioreactor-groapă de gunoi este, în mod obişnuit, împărţit în mai multe celule şi este prevăzut cu un sistem de colectare a reziduurilor lichide de la baza acestora. Reziduurile lichide sunt colectate şi pompate la suprafaţă, fiind apoi distribuite peste toate celulele componente ale bioreactorului. Acest lucru transformă groapa de gunoi într-un digestor de dimensiuni foarte mari pentru deşeuri solide. Recuperarea biogazului de la gropile de gunoi generează beneficii prin mai rapida stabilizare a terenului pe care acestea sunt amplasate, precum şi prin câştigurile obţinute în urma comercializării biogazului. Din cauza distanţelor mari până la gropile de gunoi, biogazul astfel generat este folosit, de obicei, pentru producerea energiei electrice, însă este posibilă şi utilizarea acestuia în celelalte scopuri, precum generarea de energie termică sau îmbunătăţirea sa pentru a putea fi folosit drept combustibil în rezervoarele autovehiculelor, ori pentru injecţie în reţeaua de gaze naturale.

Figura 4.12. Sistem de recuperare a biogazului de la gropile de gunoi (NST ENGINEERS, 2007)

41

biogazul GHID PRACTIC

Figura 4.13. Proiect pentru exploatarea gazului de la Groapa de gunoi Ano Liosia, Atena, Grecia (SIOULAS, 2005)

Figura 4.14. Emisiile de gaze şi scurgerile în apele freatice, provenite de la gropile de gunoi, constituie ameninţări serioase pentru mediu (ANONIM)

5 Utilizarea biogazului Biogazul numără o serie de utilizări în domeniul energetic, în funcţie de natura sursei şi de cererea locală de energie. În general, biogazul poate fi folosit pentru producerea de căldură prin ardere directă, pentru producerea de energie electrică prin intermediul pilelor electrice sau a microturbinelor, pentru co-generarea energiei electrice şi termice în unităţi CHP sau drept combustibil pentru autovehicule.

5.1 Proprietăţile biogazului Proprietăţile şi compoziţia biogazului variază în funcţie de tipul şi structura materiei prime, sistemul de procesare, temperatură, timpul de retenţie, volumul încărcăturii etc. Conţinutul energetic al biogazului se găseşte în legăturile chimice ale metanului. Valoarea căldurii specifice medii a biogazului este 21 MJ/m3, densitatea medie 1,22 Kg/m3 (pentru un conţinut în metan de 50%), iar masa este similară cu aceea a aerului (1,29 Kg/m3). Compoziţia medie a biogazului este prezentată în Tabelul 5.1..

42

biogazul GHID PRACTIC

Productivitatea în metan a substraturilor supuse procesului AD depinde de conţinutul de proteine, grăsimi şi glucide, aşa cum este prezentat în Tabelul 5.2.. Compoziţia biochimică a diferitelor tipuri de materii prime este determinantă pentru productivitatea lor în metan, aşa cum reiese din Tabelul 5.3..

Figura 5.1. Privire de ansamblu asupra utilizărilor biogazului Tabelul 5.1. Compoziţia biogazului Compus

Formula chimică

Conţinut (Vol.-%)

CH4

50-75

Metan Dioxid de carbon

CO2

25-45

Vapori de apă

H2O

2 (20°C) -7 (40°C)

O2